Matematici Speciale PDF

Ion CRACIUN
CAPITOLE
DE
MATEMATICI SPECIALE
EDITURA PIM
IAS
I 2007
2
Cuprins
1 Ecuatii diferentiale liniare de ordin superior 7

1.1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n cu coeficienti variabili 7
1.2 Ecuatii diferentiale liniare omogene de ordinul n cu coeficienti
variabili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3 Ecuatia diferentiala liniara neomogena de ordinul n cu coefi-
cienti variabili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.4 Ecuatii diferentiale de ordinul n liniare omogene cu coeficienti
constanti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.4.1 Identitatile lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.4.2 Cazul radacinilor caracteristice reale distincte . . . . . 31
1.4.3 Cazul radacinilor caracteristice complexe distincte . . 32
1.4.4 Ecuatia caracteristica are rad acini distincte . . . . . . 33
1.4.5 Ecuatia caracteristica are o rad acin
a multipl a . . . . . 34
1.4.6 Cazul radacinilor caracteristice reale multiple . . . . . 36
1.4.7 Radacini caracteristice complex conjugate multiple . . 38
1.4.8 Radacini caracteristice reale si complexe multiple . . . 40
1.5 Ecuatii diferentiale liniare neomogene cu coeficienti constanti 41
2 Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt ai 47

2.1 Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt ai neli-
niare sub forma normala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.1.1 Legatura cu ecuatiile diferentiale de ordinul n . . . . . 48
2.1.2 Integrale prime. Solutie generala . . . . . . . . . . . . 54
2.2 Sisteme diferentiale sub forma simetrica . . . . . . . . . . . . 57
2.3 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare . . . . . . . . . . . . . . 61
2.3.1 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare si omogene . . . 62
2.3.2 Matrice fundamentala a unui sistem omogen . . . . . 65
2.3.3 Determinantul lui Wronski . . . . . . . . . . . . . . . 66
3
4 CUPRINS
2.3.4 Solutia generala a sistemului omogen de ecuatii dife-

rentiale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
2.4 Sisteme neomogene de ecuatii diferentiale liniare de ordinul
ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
2.5 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti . 72
3 Ecuatii diferentiale cu derivate partiale de ordinul nt ai 81

3.1 Ecuatii diferentiale liniare cu derivate partiale de ordinul
ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.1.1 Definitii. Suprafete integrale . . . . . . . . . . . . . . 81
3.1.2 Sistem caracteristic. Curbe caracteristice . . . . . . . 82
3.1.3 Solutia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
3.1.4 Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
3.2 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt ai, cuasiliniare . . . 92
3.2.1 Solutia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
3.2.2 Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
4 Elemente de teoria c ampurilor 103

4.1 Campuri scalare. Curbe si suprafete de nivel . . . . . . . . . 103
4.2 Derivata dupa o directie si gradientul unui camp scalar . . . . 105
4.3 Campuri vectoriale. Linii si suprafete de camp . . . . . . . . 112
4.4 Integrale cu vectori si campuri scalare . . . . . . . . . . . . . 121
4.4.1 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
4.4.2 Integrale de suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
4.4.3 Integrale triple (de volum) . . . . . . . . . . . . . . . . 126
4.4.4 Formula integral a GaussOstrogradski. Consecinte . . 127
4.4.5 Camp potential . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
4.5 Divergenta unui camp vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
4.6 Rotorul unui camp vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
4.7 Reguli de calcul cu operatorul lui Hamilton . . . . . . . . . . 135
4.8 Formule integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
5 Functii de variabila complex a 143

5.1 Multimea numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
5.2 Functii de o variabil
a complexa . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
5.3 Functie monogena ntrun punct . . . . . . . . . . . . . . . . 149
5.4 Conditiile CauchyRiemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
5.5 Functie olomorfa. Proprietati . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
5.6 Puncte ordinare si puncte singulare. Planul lui Gauss . . . . 159
5.7 Functii elementare de o variabil a complexa . . . . . . . . . . 160
CUPRINS 5
5.7.1 Functia polinom n planul complex . . . . . . . . . . . 160

5.7.2 Functia rationala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
5.7.3 Functia exponential a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
5.7.4 Functiile circulare si functiile hiperbolice . . . . . . . . 166
5.7.5 Functia logaritmica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
5.7.6 Functia radical . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
5.7.7 Functii trigonometrice inverse . . . . . . . . . . . . . . 173
5.7.8 Functii algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
5.8 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
6 Integrala curbilinie. Teoremele lui Cauchy 179

6.1 Integrala curbilinie n planul complex si proprietatile ei fun-
damentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
6.2 Teoremele lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
6.3 Integrala nedefinita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
6.4 Integrala Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
6.4.1 Deducerea formulei integrale a lui Cauchy . . . . . . . 191
6.4.2 Consecinte ale formulei lui Cauchy . . . . . . . . . . . 194
6.5 Integrale depinzand de parametru . . . . . . . . . . . . . . . . 196
6.6 Expresia derivatelor unei functii olomorfe . . . . . . . . . . . 198
7 Serii de functii analitice n complex 201

7.1 Functii analitice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
7.2 Serii de functii de o variabila complexa, uniform convergente 203
7.3 Serii de puteri n complex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
7.3.1 Teorema lui Abel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
7.3.2 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
8 Serii Laurent 225

8.1 Domeniul de convergent a al seriei Laurent . . . . . . . . . . . 225
8.2 Dezvoltarea unei functii analitice ntro serie Laurent . . . . 227
8.3 Clasificarea punctelor singulare izolate . . . . . . . . . . . . . 234
9 Teoria reziduurilor si aplicatiile ei 245

9.1 Reziduul functiei analitice ntrun punct singular izolat . . . 245
9.2 Formule de calcul ale reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . . 247
9.3 Teorema reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
9.4 Calculul unor integrale reale folosind teorema reziduurilor . . 254
Z 2
9.4.1 Integrale de forma R(sin , cos ) d . . . . . . . . 255
0
6 CUPRINS
Z
9.4.2 Integrale de forma f (x) dx . . . . . . . . . . . . . 259
Z

9.4.3 Integrale de forma I = x R(x) dx, (1, 0)
0
(0, 1) . . . . . . . . Z. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262

9.4.4 Integrale de forma e i x f (x) dx. Lema lui Jordan 266
Z
9.4.5 Integrale de forma I = x R(x) ln x dx, cu
0
(1, 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
10 Serii trigonometrice si serii Fourier 275

10.1 Serii trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
10.2 Seria Fourier a unei functii periodice . . . . . . . . . . . . . . 276
10.3 Seriile Fourier ale functiilor pare si impare . . . . . . . . . . . 283
10.4 Forma complexa a seriei Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
11 Integrala Fourier si transformate Fourier 289

11.1 Forma complexa a integralei Fourier . . . . . . . . . . . . . . 289
11.2 Forma reala a integralei Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . 292
11.3 Integralele Fourier ale functiei pare respectiv impare . . . . . 293
11.4 Transformata Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
11.5 Proprietati ale transformatei Fourier . . . . . . . . . . . . . . 301
Bibliografie 307
Capitolul 1
Ecuatii diferentiale liniare de

ordin superior
1.1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n cu co-

eficienti variabili
Fie C n ([a, b]) spatiul vectorial al functiilor reale continue, cu derivate con-
tinue pana la ordinul n inclusiv pe intervalul real [a, b] si functiile
a0 , a1 , . . . , an , f C 0 ([a, b]).
Functia a0 este considerata astfel nc

at sa nu se anuleze pe intervalul [a, b].
Definitia 1.1.1 O ecuatie de forma
a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + + an1 (x)y 0 + an (x)y = f (x) (1.1)
se numeste ecuatie diferential

a liniar a de ordinul n neomogen a daca
a se determine toate functiile y = (x), unde C n ([a, b]), astfel
se cere s
nc
at s
a avem
a0 (x)(n) (x)+a1 (x)(n1) (x)+ +an1 (x)0 (x)+an (x)(x) f (x) (1.2)
Definitia 1.1.2 Functia y din ecuatia diferential a (1.1) se numeste ne-

cunoscuta, C n ([a, b]) care satisface identitatea (1.2) este o solutie,
a0 , a1 , . . . , an se numesc coeficienti, iar f este termenul liber al ecua-
tiei.
7
8 Ion Craciun
Definitia 1.1.3 O ecuatie de forma
a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + + an1 (x)y 0 + an (x)y = 0 (1.3)
se numeste ecuatie diferential

a liniar
a si omogen
a de ordinul n.
Definitia 1.1.4 C and coeficientii ecuatiei diferentiale (1.3) sunt aceeasi

cu cei ai ecuatiei (1.1), ecuatia (1.3) se numeste ecuatia diferential a
omogen a asociat a ecuatiei neomogene (1.1).
Pe spatiul vectorial C n ([a, b]) definim aplicatia L prin
X
n
L(y) = ak (x)Dnk y, (1.4)
k=0
d
unde D = ai iar Dnk este
este operatorul de derivare de ordinul nt
dx
operatorul obtinut prin aplicarea repetata de n k ori a operatorului D,
dnk
adica Dnk = nk
. Evident, Dnk y este derivata de ordinul n k a
dx
functiei y C n ([a, b]).
Teorema 1.1.1 Aplicatia L : C n ([a, b]) C 0 ([a, b]) este operator liniar.
Demonstratie. Operatorul de derivare D este liniar deoarece derivata

unei combinatii liniare de functii derivabile este egala cu combinatia liniara
a derivatelor functiilor, adica are loc egalitatea
D(1 y1 + 2 y2 ) = 1 Dy1 + 2 Dy2 , (1.5)
oricare ar fi constantele 1 , 2 si oricare ar fi functiile derivabile y1 , y2 .

In baza relatiilor (1.4) si (1.5), egalitatea
L(1 y1 + 2 y2 ) = 1 L(y1 ) + 2 L(y2 ), (1.6)
este satisfacuta oricare ar fi constantele 1 , 2 si oricare ar fi functiile reale

y1 , y2 apartinand spatiului vectorial C n ([a, b]). Rezultatul aplicarii opera-
torului L unei functii y C n ([a, b]) este o functie continua.
n 0
Din (1.6) rezulta ca L : C ([a, b]) C ([a, b]) este operator liniar.
Capitolul 1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n 9
Definitia 1.1.5 Fie x0 un punct arbitrar din intervalul [a, b]. Problema de-
terminarii acelei solutii y C n ([a, b]) a ecuatiei diferentiale (1.1) care s
a
satisfac
a conditiile initiale

y(x0 ) = (D0 y)(x0 ) = y01 ,

y 0 (x0 ) = (D1 y)(x0 ) = y02 ,
(1.7)

,

y (n1) (x ) = (Dn1 y)(x0 ) = y0n ,
0
unde y01 , y02 , , y0n sunt numere reale arbitrare date, se numeste prob-
lema lui Cauchy a ecuatiei diferentiale (1.1).
O definitie asemanatoare se poate formula si pentru ecuatia diferential

a
liniara, de ordinul n, omogena.
Teorema 1.1.2 (Existenta si unicitatea solutiei problemei Cauchy)

Dac a functiile reale a0 , a1 , , an si f din ecuatia diferential
a (1.1) sunt
functii continue pe [a, b], atunci solutia problema lui Cauchy a acestei ecua-
tii diferentiale, cu conditiile initiale (1.7), exista si este unica, oricare ar fi
conditiile initiale (1.7).
Observatia 1.1.1 Rezultat similar are loc si pentru solutia problemei lui
Cauchy a unei ecuatii diferentiale liniar
a, cu coeficienti variabili, de ordinul
n, omogen
a de forma (1.3).
1.2 Ecuatii diferentiale liniare omogene de ordinul

n cu coeficienti variabili
Sa consideram ecuatia
L(y) = a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + + an1 (x)y 0 + an (x)y = 0, (1.8)
numita, dupa cum sa specificat, ecuatie diferential a liniara de ordinul n,

omogena si cu coeficienti variabili.
Consideram y C n ([a, b]), a0 , a1 , , an C 0 ([a, b]) si a0 (x) 6= 0,
() x [a, b].
Teorema 1.2.1 Multimea solutiilor ecuatiei diferentiale liniara, omogen

a,
de ordinul n, cu coeficienti variabili, este spatiu liniar real.
10 Ion Craciun
Demonstratie. Fie y1 , y2 solutii arbitrare ale ecuatiei (1.8). Aceasta n-

seamna ca
L(y1 ) = 0, L(y2 ) = 0. (1.9)
Teorema este demonstrata daca
L(1 y1 + 2 y2 ) = 0, () 1 , 2 IR. (1.10)
Dar L : C n ([a, b]) C 0 ([a, b]) este operator liniar, prin urmare avem
L(1 y1 + 2 y2 ) = 1 L(y1 ) + 2 L(y2 ). (1.11)
Din (1.9) si (1.11) rezulta (1.10), ceea ce arata ca multimea solutiilor ecuatiei
(1.8) este subspatiu liniar al spatiului vectorial C n ([a, b]).
Dar, un subspatiu liniar al unui spatiu liniar este el nsusi spatiu liniar
si teorema este demonstrata.
De altfel, concluzia Teoremei 1.2.1 rezulta si din observatia care urmeaza.
Observatia 1.2.1 Multimea solutiilor unei ecuatii diferentiale liniar

a omo-
gena de ordinul n cu coeficienti variabili este nucleul Ker(L) al operatorului
liniar L
Ker(L) = {y C n ([a, b]) | L(y) = 0}.
Dar, nucleul unui operator liniar definit pe un spatiu liniar este un subspatiu
liniar al acelui spatiu. Prin urmare, Ker(L) este subspatiu liniar al spatiului
vectorial C n ([a, b]).
Observatia 1.2.2 Dac a y1 , y2 , . . . , yp sunt p solutii arbitrare ale ecuatiei

(1.8) si C1 , C2 , , Cp sunt constante oarecare, atunci functia
y = C1 y1 + C2 y2 + + Cp yp
este de asemeni solutie a aceleiasi ecuatii.
Definitia 1.2.1 Se numeste solutie general

a a ecuatiei diferentiale (1.8)
un element y Ker(L) depinz and de n constante arbitrare, de forma
y = (x, C1 , C2 , . . . , Cn ),
cu proprietatea c a, d
and valori constantelor C1 , C2 , . . . , Cn , se poate obtine
orice solutie particular
a a ecuatiei diferentiale (1.8) care satisface conditiile
initiale (1.7), unde y0 = (y01 , y02 , . . . , y0n ) este un vector arbitrar din IRn .
Fie B un sistem de n solutii arbitrare ale ecuatiei diferentiale (1.8),
B = {y1 , y2 , . . . , yn }, yj Ker(L), j = 1, n. (1.12)
Definitia 1.2.2 Se numeste wronskianul sistemului B de solutii ale ecua-

tiei diferentiale (1.8), functia
W [y1 , y2 , . . . , yn ] : [a, b] IR
ale c
arei valori, W [y1 , y2 , . . . , yn ](x) sau W (x), sunt date de valorile deter-
minantului

y1 (x) y2 (x) yn (x)

y 0 (x) y20 (x) yn (x)
0
1

W (x) = , x [a, b].

(n1) (n1) (n1)
y (x) y2 (x) yn (x)
1
Pentru wronskianul sistemului B de solutii ale ecuatiei diferentiale (1.8)

se utilizeaza si denumirea determinantul lui Wronski, dupa numele matema-
ticianului polonez Josef Hoene Wronski (17781853).
Definitia 1.2.3 Sistemul de solutii B din (1.12) se spune c

a formeaz
a un
sistem fundamental de solutii al ecuatiei diferentiale (1.8) dac
a
W (x) 6= 0, () x (a, b).
Teorema 1.2.2 (Liouville) Wronskianul oric aror n solutii ale ecuatiei di-
ferentiale liniar
a, de ordinul n, omogen a este, sau identic nul pe intervalul
(a, b), sau diferit de zero n orice punct din (a, b).
Demonstratie. Utilizand regula de derivare a unui determinant si pro-

prietatile determinantilor deducem ca W (x) satisface ecuatia diferential
a
ordinara, de ordinul ntai, cu variabile separate
a1 (x)
W 0 (x) = W (x), x (a, b). (1.13)
a0 (x)
Daca n locul variabilei x din egalitatea (1.13) punem t si scriem egali-
tatea corespunzatoare pe intervalul [x0 , x] [a, b], avem
a1 (t)
W 0 (t) = W (t), t [x0 , x]. (1.14)
a0 (t)
12 Ion Craciun
Integrand relatia (1.14) pe intervalul indicat alaturat, obtinem

Z x
a1 (t)
ln W (x) ln W (x0 ) = dt,
x0 a0 (t)
de unde Z x
a1 (t)
W (x) = W (x0 ) exp dt , x (a, b). (1.15)
x0 a0 (t)
Relatia (1.15) arata ca W este, sau functia identic nul
a, sau nu are nici
un zerou, dupa cum W (x0 ) este zero, respectiv, diferit de zero.
Teorema 1.2.3 (Existenta unui sistem fundamental de solutii) Pen-

tru orice ecuatie diferential
a liniar
a si omogen
a, de forma (1.8), exist
a un
sistem fundamental de solutii.
Demonstratie. Consideram n2 numere reale ij cu proprietatea ca ma-

tricea patratica A de ordinul n, av and elementele ij , este nesingulara. Fie
y1 , y2 , , yn solutiile a n probleme ale lui Cauchy pentru ecuatia (1.8) care
satisfac respectiv conditiile initiale
(n1)
yi (x0 ) = i1 , yi0 (x0 ) = i2 , , yi (x0 ) = in , i = 1, n.
Existenta si unicitatea acestor n solutii este asigurata de Teorema 1.1.2.

Valoarea n x0 a wronskianului acestor n solutii este
W [y1 , y2 , . . . , yn ](x0 ) = W (x0 ) = det A. (1.16)
Deoarece A este matrice nesingulara, determinantul ei este diferit de zero.

Atunci, din (1.15) si (1.16) rezulta ca valorile wronskianului celor n solutii
ale ecuatiei (1.8) sunt nenule pe intervalul (a, b).
Rezultatul stabilit si Definitia 1.2.2 demonstreaza teorema.
Observatia 1.2.3 Pentru o ecuatie diferential

a liniar
a de forma (1.8) se
pot determina o infinitate de sisteme fundamentale de solutii.
Definitia 1.2.4 Sistemul fundamental de solutii B = {y1 , y2 , . . . , yn } ale

c
aror derivate au proprietatea c
a ntrun punct x0 (a, b)
(j1)
yi (x0 ) = ij , i = 1, n, j = 1, n,
unde ij sunt simbolii lui Kronecker, se numeste sistem fundamental nor-

mal.
Observatia 1.2.4 Pentru un sistem fundamental normal, matricea A din

demonstratia teoremei precedente este matricea unitate de ordinul n.
Sa aratat ca Ker (L) este un spatiu vectorial (vezi Teorema 1.2.1).
Reamintim urmatoarele definitii valabile pentru un spatiu vectorial real S,
oarecare.
Definitia 1.2.5 Elementele y1 , y2 , . . . , yp S sunt liniar dependente da-
c
a exist
a p numere reale 1 , 2 , . . . , p , nu toate nule, astfel nc
at s
a avem
1 y1 + 2 y2 + + p yp = 0. (1.17)
Daca elementele y1 , y2 , . . . , yp S sunt liniar dependente, se mai spune
ca sistemul de vectori Sp = {y1 , y2 , . . . , yp } este liniar dependent.
Definitia 1.2.6 Elementele y1 , y2 , . . . , yp S sunt liniar independente,
dac
a ele nu sunt liniar dependente.
Observatia 1.2.5 Sistemul de vectori Sp = {y1 , y2 , . . . , yp } S este liniar

independent dac a identitatea (1.17) are loc atunci si numai atunci cand toate
constantele 1 , 2 , , p sunt nule.
Elementele din definitiile precedente pot fi functii reale definite pe un
interval real.
Se poate demonstra fara dificultate ca un sistem de p vectori din S este
liniar dependent daca si numai daca cel putin unul din vectori se scrie ca o
combinatie liniara de ceilalti vectori ai sistemului.
Definitia 1.2.7 Daca n spatiul liniar S avem un sistem de p elemente

liniar independente Sp = {y1 , y2 , . . . , yp } si dac
a orice y S se exprima n
mod unic prin
y = C1 y1 + C2 y2 + + Cp yp , (1.18)
unde C1 , C2 , . . . , Cp sunt numere reale, atunci spunem c a spatiul vectorial
S are dimensiunea p, sau c a este pdimensional si c a sistemul Sp de
vectori formeaz a o baz a n S. Numerele reale C1 , C2 , , Cp se numesc
coordonatele vectorului y n baza Sp .
Observatia 1.2.6 Relatia (1.18) se poate scrie n forma matriceal

a
y = C, (1.19)
unde este o matrice de tipul 1 p, de elemente y1 , y2 , . . . , yp , iar C este
matrice de tipul p 1 av
and elementele C1 , C2 , . . . , Cp . Putem spune c aC
este matricea coloan
a a coordonatelor vectorului y n baza Sp .
14 Ion Craciun
Teorema 1.2.4 Baza ntrun spatiu liniar pdimensional S, dac

a exist
a,
nu este unic
a.
Demonstratie. Sa consideram un alt sistem de vectori din spatiul liniar S,

de elemente z1 , z2 , , zp . Conform Observatiei 1.2.6 rezulta ca elementele
acestui sistem se pot scrie n formele
zi = Ci , i = 1, p,
unde Ci este matricea coloana a coordonatelor vectorului zi n baza Sp .

Daca elementele matricei Ci sunt ci1 , ci2 , , cip , atunci matricea linie z,
cu elementele z1 , z2 , , zp , se exprima prin
z = C, (1.20)
unde C = (cij )pp este matricea patratic a cu coloanele Ci , i = 1, p.

Matricea C din (1.20) se numeste matricea de trecere de la baza Sp la
sistemul de vectori Sfp = {z1 , z2 , . . . , zp }.
Pentru ca sistemul de vectori S fp s a fie baza n S este necesar ca el sa fie
liniar independent.
Dependenta sau independenta unui sistem de vectori rezulta studiind
combinatia liniara
1 z1 + 2 z2 + + p zp = 0,
care, conform (1.19), se scrie
z = 0, (1.21)
unde este o matrice coloana de elemente 1 , 2 , . . . , p , iar z este matricea

linie de elemente z1 , z2 , . . . , zp .
Din relatiile (1.20), (1.21) si din faptul ca Sp este un sistem liniar inde-
pendent rezulta
C = O, (1.22)
unde O este matricea patratic a nul
a de ordinul n. Egal
and elementele cores-
punzatoare din cei doi membri ai relatiei (1.22) suntem condusi la un sistem
liniar si omogen de p ecuatii cu p necunoscute 1 , 2 , . . . , p . Acest sistem
are numai solutia banala daca si numai daca matricea sa C este nesingulara.
Astfel, am demonstrat ca daca matricea de trecere C de la baza Sp la
sistemul de vectori S fp este nesingular fp este baz
a, atunci S a n S.
Cum numarul matricelor patratice nesingulare de ordinul p este infinit,
rezulta ca daca ntrun spatiu vectorial pdimensional exista o baza, atunci
el are o infinitate de baze.
Orice alt sistem format din p vectori ai spatiului formeaza baza daca si
numai daca matricea de trecere de la o baza la acel sistem de vectori este
nesingulara.
Exemplul 1.2.1 Functiile 1, x, ex sunt liniar independente pe IR deoarece

conditia
1 1 + 2 x + 3 ex = 0, () x IR
implic
a 1 = 2 = 3 = 0.
Teorema 1.2.5 Conditia necesar a si suficient

a ca n solutii y1 , y2 , . . . , yn ale
ecuatiei diferentiale L(y) = 0 s a fie liniar independente este ca wronskianul
W [y1 , y2 , . . . , yn ] s
a nu fie identic nul pe [a, b].
Demonstratie. Sa aratam ca aceasta conditie este suficient a, adica daca

functiile y1 , y2 , . . . , yn Ker (L) sunt astfel nc at W [y1 , y2 , . . . , yn ](x0 ) 6= 0,
atunci sistemul B = {y1 , y2 , . . . , yn } este liniar independent.
Sa admitem contrariul, ceea ce nseamn a ca y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar
dependente pe [a, b]. Atunci, exista constantele C1 , C2 , . . . , Cn , nu toate nule,
astfel ncat
C1 y1 + C2 y2 + + Cn yn = 0. (1.23)
In orice x [a, b] egalitatea (1.23) si cele obtinute derivand de (n 1)
ori sunt adevarate, astfel ca putem scrie sistemul

C1 y1 (x) + C2 y2 (x) + + Cn yn (x) = 0,

0 0 0

C1 y1 (x) + C2 y2 (x) + + Cn yn (x) = 0,
(1.24)

(n1) (n1) (n1)
C1 y1 (x) + C2 y2 (x) + + Cn yn (x) = 0
si, n particular

C1 y1 (x0 ) + C2 y2 (x0 ) + + Cn yn (x0 ) = 0,

0 0

C1 y1 (x0 ) + C2 y2 (x0 ) + + Cn yn0 (x0 ) = 0,
(1.25)

(n1) (n1) (n1)
C1 y1 (x0 ) + C2 y2 (x0 ) + + Cn yn (x0 ) = 0.
16 Ion Craciun
Insa, determinantul sistemului (1.25) n necunoscutele C1 , C2 , , Cn

este W [y1 , y2 , . . . , yn ](x0 ) 6= 0. Deci, sistemul nu are decat solutia banala
C1 = C2 = = Cn = 0.
Acest rezultat vine sa contrazic a presupunerea ca solutiile y1 , y2 , . . . , yn
sunt liniar dependente, prin urmare ele sunt liniar independente.
Sa aratam acum necesitatea conditiei din enuntul teoremei, adica daca
solutiile y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar independente n Ker (L) atunci, n x0
[a, b], avem W [y1 , y2 , . . . , yn ](x0 ) 6= 0.
Deoarece functiile y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar independente, (1.23) are loc
daca si numai daca toate constantele sunt nule. In particular, sistemul
(1.25) are numai solutia banala, situatie care se nt ampl a daca si numai
daca determinantul sistemului, adica W [y1 , y2 , . . . , yn ](x0 ), este diferit de
zero. Din Teorema 1.2.2 rezulta ca wronskianul celor n solutii este diferit
de zero n orice punct din [a, b].
Teorema 1.2.6 Ker (L) este un spatiu vectorial ndimensional.

Demonstratie. Sa consideram solutiile y1 , y2 , . . . , yn ale ecuatiei L(y) = 0
care satisfac urmatoarele conditii initiale

y1 (x0 ) = 1, y2 (x0 ) = 0, , yn (x0 ) = 0,

0

y1 (x0 ) = 0, y20 (x0 ) = 1, , yn (x0 ) = 0,
(1.26)

(n1) (n1) (n1)
y1 (x0 ) = 0, y2 (x0 ) = 0, , yn (x0 ) = 1
si sa demonstram ca ele sunt liniar independente.
Daca aceste solutii ar fi liniar dependente, atunci ar exista constantele
C1 , C2 , . . . , Cn , nu toate nule, astfel ncat sa avem relatia (1.23).
Insa, deoarece y1 , y2 , . . . , yn Ker (L), din ecuatia (1.23) deducem ca
ntrun punct oarecare x [a, b] avem sistemul (1.24).
In particular, sistemul (1.24) este adevarat pentru x = x0 si, datorita
conditiilor initiale (1.26), acesta devine de forma (1.25)

C1 1 + C2 0 + + Cn 0 = 0,

C1 0 + C2 1 + + Cn 0 = 0,

,

C1 0 + C2 0 + + Cn 1 = 0.
Acest sistem are doar solutia banala C1 = 0, C2 = 0, . . . , Cn = 0, rezultat

care contrazice ipoteza. Prin urmare, sistemul de solutii B = {y1 , y2 , . . . , yn }
este liniar independent.
Pentru ca acest sistem de solutii sa fie o baza n Ker (L) trebuie sa arat
am
ca orice element y Ker (L) este de forma
y = C1 y1 + C2 y2 + + Cn yn . (1.27)
Putem afirma ca Ker (L) cuprinde totalitatea solutiilor problemelor lui

Cauchy pentru ecuatia L(y) = 0.
Existenta si unicitatea solutiei y a unei probleme Cauchy pentru ecuatia
diferentiala L(y) = 0 este asigurata de Teorema 1.1.1. Ram ane sa arat
am ca
Ci , i = 1, n, din (1.27) exista si sunt unice. Dar aceasta rezulta din conditiile
initiale (1.7) care conduc la un sistem liniar si neomogen. Datorita relatiilor
(1.26), sistemul liniar si neomogen capat a forma foarte simpla
C1 = y(x0 ), C2 = y 0 (x0 ), . . . , Cn = y (n1) (x0 ).
Deci orice element y Ker (L) se exprima n forma (1.27), ceea ce

nseamna ca Ker (L) este ndimensional si ca sistemul B = {y1 , y2 , . . . , yn },
ale carui elemente satisfac conditiile initiale (1.26), formeaza o baza n
Ker (L).
Observatia 1.2.7 Un sistem fundamental de solutii ale ecuatiei (1.8) este

o baz
a n Ker (L). Baza ale c
arei elemente satisfac conditiile initiale (1.26)
este sistemul fundamental normal al ecuatiei L(y) = 0.
Observatia 1.2.8 Wronskianul oric aror n + 1 solutii ale unei ecuatii dife-
rentiale liniare, de ordinul n, omogen a si cu coeficienti variabili este identic
nul pe intervalul de definitie al coeficientilor ecuatiei.
Din aceasta observatie rezulta ca daca sistemul de functii {y1 , y2 , . . . , yn },

definite pe un interval [a, b], este liniar independent, el poate constitui sis-
temul fundamental de solutii pentru o ecuatie diferential a lniara, de ordinul
n, omogena si cu coeficienti variabili. Daca y este o solutie oarecare a acestei
ecuatii, atunci sistemul de functii {y, y1 , y2 , . . . , yn } este liniar dependent si
aceasta se ntampla daca si numai daca wronskianul asociat acestui sistem
de functii este nul. Prin urmare, ecuatia diferential a cautata este
W (y, y1 , y2 , . . . , yn ) = 0.
18 Ion Craciun
Exercitiul 1.2.1 Pe ntreaga ax a a numerelor reale se definesc functiile

y1 , y2 , y3 ale c
aror valori se determin
a dup
a legile
y1 (x) = x, y2 (x) = x2 , y3 (x) = ex .
Sa se arate ca aceste functii sunt liniar independente si s

a se determine
ecuatia diferential
a de ordinul al treilea, liniar
a si omogena care admite ca
sistem fundamental de solutii sistemul {y1 , y2 , y3 }.
Solutie. Se gaseste ca wronskianul celor trei functii este W (x) = (x2 + 2x +

2)ex , ceea ce arata ca el este nenul pe multimea IR. Prin urmare, sistemul de
functii {y1 , y2 , y3 } poate fi un sistem fundamental de solutii pentru o ecuatie
diferentiala liniara, de ordinul al treilea, omogena si cu coeficienti variabili.
Aceasta ecuatie este data de anularea wronskianului W (y, y1 , y2 , y3 ),

y y1 y2 y3
y x x2 ex

y0 y10 y20 y30
y0 1 2x ex
= = 0.

y 00 y100 y200 y300 y 00 0 2 ex

y 000 y1000 y2000 y3
000 y 000 0 0 ex
Se gaseste
(x2 + 2x + 2)y 000 + x2 y 00 2xy 0 + 2y = 0.
Aceasta ecuatie diferentiala are ordinul trei, este omogena si are coefici-
enti variabili definiti pe ntreaga axa a numerelor reale.
Teorema 1.2.7 (Solutia general a) Dac a B = {y1 , y2 , . . . , yn } Ker (L)

este un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferential a liniar
a de
ordinul n omogena L(y) = 0, atunci solutia general
a a acesteia este
y = C1 y1 + C2 y2 + + Cn yn , (1.28)
unde C1 , C2 , . . . , Cn sunt constante arbitrare.
Demonstratie. Din Observatia 1.2.7 si din definitia unei baze ntrun

spatiu vectorial rezulta ca orice alt element al spatiului liniar Ker (L) este
de forma (1.28).
Sa consideram multimea solutiilor de forma (1.28). Conform Definitiei
1.2.1, aceasta constituie solutia generala a ecuatiei L(y) = 0, deoarece:
1. Orice element al multimii contine n constante;
2. Oricare ar fi constantele C1 , C2 , . . . , Cn , functia (1.28) este o solutie

a ecuatiei diferentiale L(y) = 0 deoarece Ker (L) este un spatiu liniar
ndimensional;
3. Oricare ar fi x [a, b] si oricare ar fi numerele reale y1 , y2 , , yn ,

putem determina n mod unic constantele C1 , C2 , . . . , Cn din (1.28)
astfel nc
at y corespunzator sa fie solutia problemei lui Cauchy pentru
ecuatia diferential
a L(y) = 0 cu conditiile initiale
y(x ) = y1 , y 0 (x ) = y2 , , y (n1) (x ) = yn ,
c
aci aceasta revine la a rezolva sistemul liniar si neomogen

C1 y1 (x ) + C2 y2 (x) + + Cn yn (x ) = y1 ,

0 0 0

C1 y1 (x ) + C2 y2 (x ) + + Cn yn (x ) = y2 ,

(n1) (n1) (n1)
C1 y1 (x ) + C2 y2 (x ) + + Cn yn (x ) = yn .
Determinantul acestui sistem, W [y1 , y2 , . . . , yn ](x ), este diferit de zero

deoarece multimea {y1 , y2 , . . . , yn }, fiind un sistem fundamental de so-
consecint
lutii, are wronskianul W [y1 , y2 , . . . , yn ] nenul pe [a, b]. In a,
sistemul are solutie unic
a.
Astfel, teorema este demonstrata.
Observatia 1.2.9 Pentru a scrie solutia general a (1.28) a ecuatiei diferen-

tiale L(y) = 0, este necesar
a cunoasterea unui sistem fundamental de solutii
al acesteia.
Observatia 1.2.10 Ecuatia diferential a L(y) = 0 are o infinitate de sis-

teme fundamentale de solutii. Este de ajuns s a ne gandim c a un sistem
fundamental de solutii este o baz a n Ker (L) si c
a un spatiu vectorial finit
dimensional are o infinitate de baze. Oricare alt sistem fundamental de so-
lutii se obtine cu ajutorul unei matrice de trecere nesingular a.
Definitia 1.2.8 Matricea cu o singur a linie si n coloane = (y1 y2 . . . yn ),

unde {y1 , y2 , . . . , yn } este un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia
diferential
a L(y) = 0, se numeste matrice fundamental a a acestei ecuatii.
20 Ion Craciun
Observatia 1.2.11 Pentru o ecuatie diferential a liniar

a omogen
a de or-
dinul n cu coeficienti variabili exist
a o infinitate de matrici fundamentale,
oricare dou
a asemenea matrici, si , fiind legate prin
= C,

unde C este o matrice p

atratic
a de ordinul n nesingular
a.
Exercitiul 1.2.2 Fie y1 , y2 solutii ale ecuatiei diferentiale liniar

a omogen
a
de ordinul al doilea cu coeficienti variabili
y 00 + (2x 1)y 0 + (sin ex )y = 0,
care satisfac respectiv conditiile initiale:
y(0) = 1, y 0 (0) = 1;
y(0) = 2, y 0 (0) = 1.
S
a se determine W [y1 , y2 ] si s
a se scrie solutia general
a a ecuatiei.
Solutie. Existenta si unicitatea celor doua solutii este asigurata n baza

Observatiei 1.1.1. Valoarea n x = 0 a wronskianului celor doua solutii y1 si
y2 este

y1 (0) y2 (0) 1 2

W [y1 , y2 ](0) = W (0) =
= = 3.

y 0 (0) y 0 (0) 1 1
1 2
Din Teorema 1.2.2 rezulta ca

Z x 2 +x
W (x) = W (0) exp (2t 1)dt = W (0) ex .
0
Prin urmare, wronskianul celor doua solutii este nenul n toate punctele axei
reale. Deoarece num arul celor doua solutii este egal cu ordinul ecuatiei di-
ferentiale, rezulta ca sistemul de solutii {y1 , y2 } este un sistem fundamental
de solutii. Asadar, solutia generala a ecuatiei date, definita pe ntreaga axa
a numerelor reale, este
y = C1 y1 + C2 y2 ,
unde C1 si C2 sunt constante arbitrare.
Teorema 1.2.8 Dac a se cunoaste o solutie particular

a a ecuatiei (1.8), fie
aceea y1 (x), atunci prin schimbarea de functie
y(x) = y1 z(x), (1.29)
z(x) fiind noua functie necunoscut

a, ordinul ei poate fi micsorat cu o unitate.
Demonstratie. Obtinem succesiv:
y = y1 z,
y0 = y10 z + y1 z 0 ,
y 00 = y100 z + 2y10 z 0 + y1 z 00

(n) (n1) 0
y (n) = y1 z + Cn1 y1 z + + Cnn y1 z (n) .
Inlocuind acestea n (1.8) si tinand cont ca L(y1 ) = 0, deducem o ecuatie

diferentiala de ordinul n avand ca necunoscuta functia z = z(x), care are
coeficientul lui z nul. Aceasta ecuatie contine derivatele pan a la ordinul n
ale functiei z.
Cu o noua schimbare de variabil a dependenta z 0 = u, obtinem o ecuatie
diferentiala liniara si omogena de ordinul n 1, de forma
A0 (x)u(n1) + A1 (x)u(n1) + + An1 (x)u = 0,
a carei necunoscuta este functia u.
Exercitiul 1.2.3 Se consider

a ecuatia diferential
a
2 0 2
y 00 + tg x y + 2 y=0
tg x tg x
c
areia i se cunoaste solutia particular a y1 (x) = sin x. S
a se determine solutia
general a a acestei ecuatii si s
a se rezolve problema lui Cauchy cu conditiile
initiale
y = 0, y 0 = 1.
3 3
Solutie. Efectuand schimbarea de functie necunoscuta y = z sin x si tin
and
cont de
y 0 = z 0 sin x + z cos x, y 00 = z 00 sin x + 2z 0 cos x z cos x,

22 Ion Craciun
obtinem
z 00 sin x
0
+ = 0.
z cos x
Solutia acestei ecuatii este z 0 = C1 cos x si deci z = C1 sin x + C2 . T inand
cont ca y = z sin x, deducem ca solutia generala a ecuatiei initiale este
y = C1 sin2 x + C2 sin x.
Impunandui acestei solutii generale conditiile initiale, suntem condusi

la sistemul
C1 3 + 2C2 = 0,
C 3+C

1 2 = 2,

4 3
care are solutia C1 = , C2 = 2.
3
4 3
Deci solutia problemei lui Cauchy este y = sin2 x 2 sin x.
3
Observatia 1.2.12 Dac a a0 (x)+a1 (x)+ +an (x) = 0, atunci y = ex este

o solutie particular
a a ecuatiei diferentiale (1.8), iar dac
a an1 (x)+xan (x) =
0, ecuatia (1.8) admite solutia particular a y = x.
Exercitiul 1.2.4 Cunosc and o solutie y = y1 (x) a ecuatiei diferentiale li-

niar
a, omogena, de ordinul al doilea
a0 (x)y 00 + a1 (x)y 0 + a2 (x)y = 0, (1.30)
s
a se determine solutia sa general
a.
Solutie. Impartind cu a0 (x) si folosind notatia

a1 (x) a2 (x)
p1 (x) = , p2 (x) = ,
a0 (x) a0 (x)
ecuatia (1.30) devine
y 00 + p1 (x)y 0 + p2 (x)y = 0.
Daca cunoastem o solutie y1 a acestei ecuatii, atunci, cu schimbarea de

functie necunoscuta y = y1 z, putem micsora ordinul cu o unitate. Ecuatia
diferentiala n z este
y1 (x)z 00 + (2y10 (x) + p1 (x)y1 (x))z 0 = 0.

Aceasta ecuatie se scrie n forma echivalent

a
z 00 y10 (x)
+ 2 + p1 (x) = 0.
z0 y1 (x)
Integrand, obtinem
Z
ln z 0 + 2 ln y1 (x) = ln C2 exp p1 (x)dx ,
de unde rezulta Z
C2 exp p1 (x)dx
z0 = .
y12 (x)
Integrand si aceasta ecuatie, obtinem
Z
Z exp p1 (x)dx
z = C1 + C2 dx.
y12 (x)
De aici rezulta ca solutia generala a ecuatiei (1.30) este

Z
Z exp p1 (x)dx
y = C1 y1 (x) + C2 y1 (x) dx.
y12 (x)
Din expresia solutiei generale deducem ca un sistem fundamental de so-

lutii pentru ecuatia diferentiala liniara de ordinul al doilea este format din
functia y1 si functia
Z
Z exp p1 (x)dx
y2 = y1 (x) dx (1.31)
y12 (x)
determinata cu ajutorul lui y1 (x) si a unuia din coeficientii ecuatiei.
Exercitiul 1.2.5 S
a se integreze ecuatia diferential
a
2
y 00 + y+y =0
x
sin x
cunosc
and c
a admite solutia particular
a y1 = .
x
24 Ion Craciun
Solutie. A integra o ecuatie diferential a nseamna a determina toate solu-

tiile sale. Pentru o ecuatie diferential
a liniara, aceasta revine la a determina
solutia sa generala. Solutia generala se poate preciza daca se cunoaste un
sistem fundamental de solutii ale acelei ecuatii.
Conform Exercitiului 1.2.4, un sistem fundamental de solutii pentru e-
cuatia data este format din y1 (x) si functia y2 (x) data de (1.31). Avem
Z Z Z
sin x x2 2 sin x dx cos x
y2 (x) = 2 exp dx dx = = .
x sin x x x sin2 x x
Avand un sistem fundamental de solutii
sin x cos x
y1 (x) = , y2 (x) = ,
x x
solutia generala a ecuatiei diferentiale liniare omogene de ordinul al doilea
este
sin x cos x
y(x) = C1 + C2 ,
x x
unde C1 si C2 sunt constante arbitrare.
Exercitiul 1.2.6 S
a se determine solutia general
a a ecuatiei diferentiale
xy 00 (x + 1)y 0 + y = 0.
Solutie. Suma coeficientilor acestei ecuatii diferentiale este zero, prin ur-
mare ecuatia admite solutia particulara y1 = ex . Pe de alta parte, coeficientii
ecuatiei date sunt polinoame, fapt ce conduce la posibilitatea ca ea sa ad-
mita ca solutii particulare polinoame, de exemplu de forma y2 (x) = ax + b.
Impunand ca y2 sa fie solutie, gasim b = a. Prin urmare, y2 = a(x + 1), cu
a 6= 0, poate constitui solutie particulara a ecuatiei date. Solutia generala
este y = C1 ex + C2 (x + 1).
1.3 Ecuatia diferential

a liniar
a neomogen
a de or-
dinul n cu coeficienti variabili
Am vazut ca o asemenea ecuatie diferential
a are forma
L(y) = f (x), (1.32)
unde
L(y) = a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + + an1 (x)y 0 + an (x)y. (1.33)

In ecuatia diferentiala (1.32), y C n ([a, b]) este functia necunoscuta,

f C 0 ([a, b]) este termenul liber al ecuatiei, a0 , a2 , . . . , an C 0 ([a, b]) sunt
coeficientii ecuatiei, iar a0 (x) 6= 0 pe [a, b].
Ecuatia diferentiala
L(y) = 0 (1.34)
a fost denumita ecuatia omogena asociata ecuatiei (1.32).
In paragraful precedent am demonstrat ca solutia generala yo a ecuatiei
omogene asociate este
yo = C1 y1 (x) + C2 y2 (x) + + Cn yn (x), (1.35)
unde C1 , C2 , . . . , Cn sunt constante arbitrare, iar {y1 , y2 , . . . , yn } este un

sistem fundamental de solutii ale ecuatiei (1.34).
Teorema 1.3.1 (Solutia general a a ecuatiei neomogene) Dac a yo este

solutia general
a a ecuatiei omogene asociate (1.34) si yp este o solutie par-
ticulara a ecuatiei neomogene (1.32), atunci
y = yo + yp (1.36)
este solutia general

a a ecuatiei (1.32).
Demonstratie. Deoarece yp este o solutie particulara a ecuatiei neomogene

(1.32) rezulta
L(yp ) = f (x), () x [a, b], (1.37)
iar din faptul ca yo este solutia generala a ecuatiei omogene asociata ecuatiei
(1.32), avem
L(yo ) = 0, () x [a, b]. (1.38)
Relatiile (1.37) si (1.38) demonstreaza ca (1.36) este o solutie a ecuatiei
diferentiale neomogene (1.32).
Solutia (1.36) contine n constante arbitrare.
Pentru ca (1.36) sa fie solutia generala a ecuatiei diferentiale (1.32), mai
trebuie aratat ca problema lui Cauchy pentru ecuatia (1.32) cu conditiile
initiale oarecare
y(x0 ) = y10 , y 0 (x0 ) = y20 , , y (n1) (x0 ) = yn0 , (1.39)
are solutie unica n multimea functiilor de forma (1.36), adica putem deter-
mina n mod unic constantele C10 , C20 , , Cn0 astfel nc
at functia
y = C10 y1 (x) + C20 y2 (x) + + Cn0 yn (x) + yp (x), x [a, b], (1.40)
26 Ion Craciun
sa satisfaca conditiile initiale (1.39). Pentru aceasta ar trebui ca sistemul

liniar si neomogen de n ecuatii cu n necunoscute

C1 y1 (x0 ) + C2 y2 (x0 ) + + Cn yn (x0 ) = y10 yp (x0 ),

C1 y10 (x0 ) + C2 y20 (x0 ) + + Cn yn0 (x0 ) = y20 yp (x0 ),

,

(n1) (n1) (n1)
C 1 y1 (x0 ) + C2 y2 (x0 ) + + Cn yn (x0 ) = yn0 yp (x0 )
sa aiba solutie unica.

Determinantul sistemului, W [y1 , y2 , . . . , yn ](x0 ), este diferit de zero de-
oarece {y1 , y2 , . . . , yn } este sistem fundamental de solutii pentru ecuatia di-
ferentiala omogena (1.34). In consecint a, sistemul are solutia unica C10 , C20 ,
. . . , Cn0 .
Teorema 1.3.2 Dac a {y1 , y2 , . . . , yn } este un sistem fundamental de solutii

pentru ecuatia omogen a asociat a ecuatiei diferentiale liniare de ordinul n
neomogen a cu coeficienti variabili (1.32) si functiile u1 , u2 , , un , deriva-
bile pe intervalul real [a, b], sunt astfel nc at derivatele lor satisfac sistemul
liniar si neomogen
y1 (x)u01 (x) + y2 (x)u02 (x) + + yn (x)u0n (x) = 0,
y10 (x)u01 (x) + y20 (x)u02 (x) + + yn0 (x)u0n (x) = 0,
...
(1.41)
(n2) (n2) (n2)
y1 (x)u01 (x) + y2 (x)u02 (x) + + yn (x)u0n (x) = 0,
f (x)
(n1) (n1) (n1)

y1 (x)u01 (x) + y2 (x)u02 (x) + + yn (x)u0n (x) = ,
a0 (x)
atunci functia
yp (x) = u1 (x)y1 (x) + u2 (x)y2 (x) + + un (x)yn (x), x [a, b], (1.42)
este o solutie particular

a a ecuatiei diferentiale neomogene (1.32).
Demonstratie. Trebuie sa arat

am ca avem
L(yp ) = f (x). (1.43)

Pentru aceasta trebuie sa determinam expresiile derivatelor pan a la ordinul

n ale functiei yp din (1.42). Avand n vedere (1.41), rezulta ca
yp0 (x) = u1 (x)y10 (x) + u2 (x)y20 (x) + + un (x)yn0 (x),
yp00 (x) = u1 (x)y100 (x) + u2 (x)y200 (x) + + un (x)yn00 (x),
...,
(n1) (n1) (n1) (n1)
yp (x) = u1 (x)y1 (x) + u2 (x)y2 (x) + + un (x)yn (x),
(n) (n) (n) (n) f (x)

yp (x) = u1 (x)y1 (x) + u2 (x)y2 (x) + + un (x)yn (x) + .
a0 (x)
Din aceste derivate si (1.42) rezulta (1.43).
Exercitiul 1.3.1 S a se integreze ecuatia diferential

a liniar
a, de ordinul al
doilea, cu coeficienti variabili, neomogen 00 0 2
a xy y = x , pe intervalul ne-
marginit (0, +).
Solutie. Ecuatia omogena asociata ecuatiei date, xy 00 y = 0, se scrie n
y 00 1
forma echivalenta 0 = , din care deducem d(ln y 0 ) = d(ln x).
y x
Diferentialele a doua functii sunt egale daca si numai daca functiile
difera printro constanta. Prin urmare, ln y 0 = ln x + ln (2C2 ), unde C2 este
o constanta reala pozitiva.
Ultima egalitate conduce la y 0 = 2C2 x si, de aici, putem afirma ca
orice solutie a ecuatiei omogene asociate este o functie strict crescatoare
pe [0, +).
Integrand ecuatia liniara y 0 = 2C2 x, obtinem y = C1 + C2 x2 , unde C1
este o constanta reala arbitrara.
Din faptul ca sistemul de functii {1, x2 } este liniar independent n spatiul
liniar C 2 ([0, +)) rezulta ca y1 = 1 si y2 = x2 constituie un sistem funda-
mental de solutii pentru ecuatia omogena asociata.
Cautand solutia particulara yp (x) de forma yp (x) = u1 (x) + x2 u2 (x),
rezulta ca derivatele functiilor u1 si u2 trebuie sa verifice sistemul
0
u1
+ x2 u02 = 0,
x2
2xu02 = .
x
1 1
Solutia acestui sistem este u01 = x2 , u02 = .
2 2
28 Ion Craciun
x3 1
Determinand cate o primitiva, gasim u1 (x) = , u2 (x) = x.
6 2
Prin urmare, o solutie particulara a ecuatiei neomogene este
x3 x3 x3
yp (x) = u1 (x)y1 (x) + u2 (x)y2 (x) = + = .
6 2 3
x3
Solutia generala a ecuatiei date este y = C1 + C2 x2 + .
3
Observatia 1.3.1 Din (1.28) si (1.42) deducem c a, formal, o solutie par-
ticulara a unei ecuatii diferentiale liniar a si neomogen a de ordinul n cu
coeficienti variabili se obtine din solutia general
a a ecuatiei omogene asociate
trec
and constantele n functii, adic a prin variatia constantelor. Ideea aces-
tei treceri apartine lui Lagrange si din acest motiv metoda de determinare a
unei solutii particulare este cunoscut a ca metoda variatiei constantelor
a lui Lagrange.
Daca solutia sistemului (1.41) este
u01 (x) = f1 (x), u02 (x) = f2 (x), . . . , u0n (x) = fn (x),
atunci determinarea functiilor u1 , u2 , . . . , un se reduce la cuadraturile
Z x
uj (x) = Kj + fj (t)dt, j = 1, n, (1.44)
x0
unde K1 , K2 , . . . , Kn sunt constante oarecare.

Inlocuind pe u1 (x), u2 (x), . . . , un (x) n egalitatea (1.42), obtinem solutia
generala a ecuatiei diferentiale neomogene (1.1)
y = K1 y1 + K2 y2 + + Kn yn + Y, (1.45)
unde
Z x Z x Z x
Y = y1 (x) f1 (t)dt + y2 (x) f2 (t)dt + + yn (x) fn (t)dt, (1.46)
x0 x0 x0
care depinde de n constante oarecare K1 , K2 , . . . , Kn , cu ajutorul careia se

poate rezolva o problema a lui Cauchy a ecuatiei diferentiale (1.1) pentru
orice x [a, b] si orice date initiale (y10 , y20 , . . . , yn0 ) IRn .
Este important de retinut forma ecuatiei (1.45). In aceasta ecuatie, Y (x)
este o solutie a ecuatiei neomogene (1.1) care se obtine din ecuatia (1.44)
luand K1 = 0, K2 = 0, . . . , Kn = 0.
Observatia 1.3.2 Solutia general a a unei ecuatii diferentiale linaiare neo-
mogen a se obtine ad
augand la solutia general
a a ecuatiei omogene asociate
o solutie particulara a ecuatiei neomogene.
1.4 Ecuatii diferentiale de ordinul n liniare omo-

gene cu coeficienti constanti
In acest paragraf ne vom ocupa de integrarea ecuatiei diferentiale liniare si
omogene de ordinul n
L(y) = a0 y (n) + a1 y (n1) + + an1 y 0 + an y = 0, (1.47)
n care coeficientii a0 , a1 , . . . , an sunt constante reale.

Coeficientii ecuatiei (1.47) pot fi ns a si numere complexe.
Tipul de ecuatie diferentiala (1.47) constituie unul din exemplele cele mai
interesante de ecuatii diferentiale liniare de ordinul n deoarece se integreaza
usor cu ajutorul unor functii elementare.
Metoda de integrare a fost elaborata de Euler si se bazeaza pe doua
identitati importante.
1.4.1 Identitatile lui Euler

Teorema 1.4.1 Operatorul liniar L din (1.47) verific
a identitatea
L(erx ) = erx K(r), (1.48)
unde
n
X
K(r) = a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an = ak rnk . (1.49)
k=0
Demonstratie. Pentru functia y = erx avem
y 0 (x) = rerx , y 00 (x) = r2 erx , . . . , y (n1) = rn1 erx , y (n) = rn erx
si de aici rezulta ca
L(erx ) = erx (a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an ),
adica avem identitatea (1.48).
Teorema 1.4.2 Dac a n L(y) se nlocuieste y cu z erx , unde z este o functie

de x, de n ori derivabil
a pe IR, se obtine identitatea
h K 0 (r) 0 K 00 (r) 00 K (n) (r) (n) i rx
L(z erx ) = K(r)z + z + z + + z e . (1.50)
1! 2! n!
30 Ion Craciun
Demonstratie. Pentru a demonstra aceasta identitate se observa ca avem

nevoie de derivata de ordinul k, unde k ia toate valorile ntregi de la zero
pana la n, a functiei y = z erx . Aplicand formula de derivare de ordinul k a
unui produs de doua functii, obtinem
y (k) = (rk z + Ck1 rk1 z 0 + Ck2 rk2 z 00 + + Ckk z (k) )erx =
k
X (1.51)
= erx Cks rks z (s) .
s=0
Se observa ca expresia lui L(y) se scrie

n
X
L(y) = ank y (k) . (1.52)
k=0
Introducand (1.51) n (1.52), obtinem

n
X k
X n X
X k
L(z erx ) = erx ank Cks rks z (s) = erx Cks ank rks z (s) . (1.53)
k=0 s=0 k=0 s=0
1 (p)
Coeficientul derivatei de ordinul p a functiei z este K (r) erx . Folo-
p!
sind acest rezultat, deducem identitatea (1.50).
Definitia 1.4.1 Polinomul K(r) din (1.49) se numeste polinomul carac-

teristic al ecuatiei diferentiale liniare omogene de ordin n cu coeficienti
constanti, iar ecuatia
n
X
K(r) = a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an = ak rnk = 0 (1.54)
k=0
se numeste ecuatie caracteristic

a. R
ad
acinile ecuatiei (1.54) se numesc
r
adacini caracteristice.
Din teorema fundamental a a algebrei rezulta ca ecuatia caracteristica,
avand gradul n, are, n corpul comutativ al numerelor complexe, n rad acini.
Coeficientii ecuatiei caracteristice fiind numere reale, rezulta ca daca r =
+ i este o radacin a caracteristica, atunci conjugata acesteia r = i
este de asemeni o radacina caracteristica. Aceste rad
acini, reale sau complex
conjugate n perechi, pot fi distincte sau multiple.
In continuare vom analiza diverse cazuri n care se pot plasa rad acinile
caracteristice si, de fiecare data, vom arata cum se determina un sistem
fundamental de solutii a ecuatiei (1.47) si solutia sa generala.
1.4.2 Cazul r
ad
acinilor caracteristice reale distincte
Teorema 1.4.3 Dac a toate radacinile r1 , r2 , . . . , rn ale ecuatiei caracteris-
tice (1.54) sunt reale si distincte, atunci functiile
y1 (x) = e r1 x , y2 (x) = e r2 x , , yn (x) = e rn x , (1.55)
sunt solutii liniar independente ale ecuatiei (1.47) si solutia general

a a e-
cuatiei diferentiale (1.47) este
y = C1 er1 x + C2 er2 x + + Cn ern x . (1.56)
Demonstratie. Conform Teoremei 1.4.1, fiecare din functiile (1.55) verific

a
ecuatia (1.47). Aceste functii formeaza un sistem fundamental de solutii
a1
x
deoarece wronskianul lor este produsul dintre e(r1 +r2 ++rn )x = e a0 si
determinantul Vandermonde al numereleor distincte r1 , r2 , . . . , rn si este deci
diferit de zero.
Dar un sistem fundamental de solutii al ecuatiei (1.47) este format din
elemente liniar independente din spatiul vectorial C n (IR).
In aceasta situatie, solutia generala a ecuatiei (1.1) este evident (1.56) si
teorema este demonstrata.
Exercitiul 1.4.1 Sa se determine solutia general

liniare, omogen
a, cu coeficienti constanti
y 000 7y 00 + 14y 0 8y = 0
si s
a se rezolve problema lui Cauchy a acestei ecuatii cu conditiile initiale
y(0) = 1, y 0 (0) = 1, y 00 (0) = 7.
Solutie. Ecuatia caracteristica, r3 7r2 + 14r 8 = 0, are rad acinile r1 =

1, r2 = 2, r3 = 4 si sistemul fundamental de solutii y1 = e , y2 = e2x , y3 =
x
e4x . Solutia generala a ecuatiei diferentiale este y = C1 ex + C2 e2x + C3 e4x .

Impunand solutiei generale sa satisfaca conditiile initiale, gasim sistemul

C1 + C2 + C3 = 1,

C1 + 2C2 + 4C3 = 1,

C1 + 4C2 + 16C3 = 7,
care are solutia unica C1 = 7, C2 = 8, C3 = 2.
Prin urmare, solutia problemei Cauchy este y = 7ex 8e2x + 2e4x .
32 Ion Craciun
1.4.3 Cazul r
ad
acinilor caracteristice complexe distincte
Daca ecuatia caracteristica are rad
acina complexa r = + i, ea fiind una u
coeficienti reali, admite ca rad
acina si conjugata complexa a acesteia, adica
pe r = i. In acest caz, ordinul n al ecuatiei diferentiale trebuie sa fie
un numar par, n = 2m.
Sa presupunem ca rad acinile ecuatiei caracteristice sunt numerele com-
plexe distincte
r1 , r2 , . . . , rm , rm+1 , . . . , r2m
si ca rm+j este conjugata lui rj .

Prin urmare, expresiile acestor rad
acini sunt
r1 = 1 + i1 , r2 = 2 + i2 , , rm = m + im ,
(1.57)
rm+1 = 1 i1 , rm+2 = 2 i2 , , r2m = m im .
Conform celor prezentate, rad

acinilor caracteristice (1.57) le corespund
solutiile liniar independente
ye1 = e(1 +i1 )x , ye2 = e(2 +i2 )x , , yem = e(m +im )x ,

(1.58)
yem+1 = e(1 i1 )x , yem+2 = e(2 i2 )x , , ye2m = e(m im )x ,
care sunt nsa functii cu valori numere complexe.

Relatiile
e(+i)x = ex (cos x + i sin x), e(i)x = ex (cos x i sin x) (1.59)
si faptul ca ecuatia diferential

a (1.47) este liniara conduc la concluzia ca
functiile obtinute din (1.58) prin anumite combinatii liniare, care se vor
vedea mai jos, sunt de asemeni solutii ale ecuatiei diferentiale (1.47), cu
precizarea ca de data aceasta, spre deosebire de (1.58), ele vor fi reale. Aceste
combinatii liniare sunt
yej + yem+j yej yem+j

yj = , ym+j = , j = 1, m. (1.60)
2 2i
Matricea de trecere de la sistemul fundamental de solutii (1.58) la sis-

temul de solutii (1.60) este nesingulara, prin urmare sistemul de solutii (1.60)
este de asemeni un sistem fundamental de solutii.
Din (1.58), (1.59) si (1.60) rezulta ca expresiile acestor solutii sunt

y1 = e1 x cos 1 x, ym+1 = e1 x sin 1 x,

y2 = e2 x cos 2 x, ym+2 = e2 x sin 2 x,
(1.61)

ym = em x cos m x, y2m = em x sin m x.
In acest caz, solutia generala a ecuatiei (1.47) este
m
X
y= ek x (Ck cos k x + Cj+k sin k x). (1.62)
k=1
Exercitiul 1.4.2 S a y 00 + 4y 0 + 13y = 0.

Solutie. Ecuatia caracteristica corespunzatoare, r2 + 4r + 13 = 0, are ra-
dacinile complex conjugate
r1 = 2 + 3i, r2 = 2 3i.
Conform celor prezentate, sistemul fundamental de solutii este format din

functiile
y1 (x) = e2x cos 3x, y2 (x) = e2x sin 3x.
Solutia generala a ecuatiei date este y = e2x (C1 cos 3x + C2 sin 3x).
1.4.4 Ecuatia caracteristic

a are r
ad
acini distincte
Sa presupunem ca radacinile ecuatiei caracteristice (1.54), reale si complex
conjugate, sunt distincte. Primele 2m dintre ele sunt complex conjugate n
perechi, adica de forma
rj = j + ij , rm+j = j ij , j = 1, m,
iar celelalte n 2m sunt reale si notate cu r2m+s , unde s 1, n 2m.

Contributia radacinilor complex conjugate la un sistem fundamental de
solutii este format din functiile
yk (x) = ek x cos k x, ym+k (x) = ek x sin k x, k = 1, m, (1.63)
iar aportul celor reale se constituie din functiile
y2m+s (x) = er2m+s x , s 1, n 2m. (1.64)

34 Ion Craciun
Solutia generala a ecuatiei diferentiale (1.47) este n acest caz

m
X n2m
X
k x
y= (Ck cos k x + Cm+k sin k x)e + C2m+s er2m+s x . (1.65)
k=1 s=1
Exercitiul 1.4.3 S a se determine solutia general

liniare cu coeficienti constanti
y 000 + 3y 00 + 4y 0 + 2y = 0.
Solutie. Ecuatia caracteristica, r3 + 3r2 + 4r + 2 = 0, are toate radacinile

simple: r1 = 1 + i; r2 = 1 i; r3 = 1. Contributia la un sistem funda-
mental de solutii a rad
acinilor caracteristice complex conjugate este formata
din functiile
y1 (x) = ex cos x, y2 (x) = ex sin x,
iar cea a radacinii reale este y3 (x) = ex . Aceste contributii formeaza un
sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferential
a data si deci solutia
generala a acesteia este y = (C1 cos x + C2 sin x)ex + C3 ex .
1.4.5 Ecuatia caracteristic

a are o r
ad
acin
a multipl
a
Sa revenim la cazul general al ecuatiei diferentiale (1.47) n care coeficientii
sunt constante reale si sa presupunem ca ecuatia caracteristica (1.54) are
a de ordinul p, unde 2 p n. Inlocuind n identi-
radacina r = r1 multipl
tatea (1.50) pe r cu r1 si tin
and seama ca
K(r1 ) = 0, K 0 (r2 ) = 0, , K (p1) (r1 ) = 0, K (p) (r1 ) 6= 0,
obtinem
h K (p) (r ) K (p+1) (r1 ) (p+1) K (n) (r1 ) (n) i
1 (p)
L(z er1 x ) = er1 x z + z + + z .
p! (p + 1)! n!
(1.66)
Daca z se nlocuieste cu oricare din functiile
1, x, x2 , . . . , xp1 ,
paranteza din membrul al doilea al relatiei (1.66) este nul

a si, prin urmare,
avem
L(er1 x ) = 0, L(xer1 x ) = 0, L(x2 er1 x ) = 0, . . . , L(xp1 er1 x ) = 0,

ceea ce dovedeste ca functiile
er1 x , xer1 x , x2 er1 x , . . . , xp1 er1 x (1.67)
sunt solutii ale ecuatiei diferentiale (1.47).

Inmultind aceste solutii cu constante oarecare si adunandule deducem
ca la radacina caracteristice pmultipl a r = r1 corespunde solutia
y = er1 x (C1 + C2 x + C3 x2 + + Cp xp1 ) (1.68)
care depinde de p constante arbitrare C1 , C2 , . . . , Cp si care se mai poate

scrie sub forma
y = er1 x Qp1 (x), (1.69)
unde Qp1 (x) este un polinom oarecare de gradul p 1.
Observatia 1.4.1 Dac a r

ad
acina caracteristic
a multipl
a r1 , de multiplici-
tate p, este complexa, deci este de forma r1 = 1 + i1 , atunci si conjugata
complex a a acesteia, r1 = 1 i1 , este r
ad
acin
a pmultipl a. Proced
and
ca n cazul r
adacinilor caracteristice complexe distincte si tin
and cont de
(1.68), rezult
a c
a functia

y = e1 x Qp1 (x) cos 1 x + Rp1 (x) sin 1 x , (1.70)
unde Qp1 (x) si Rp1 (x) sunt polinoame de grad p 1 cu coeficienti numere
reale arbitrare, este o solutie a ecuatiei diferentiale (1.47).
Exercitiul 1.4.4 Sa se determine solutia general a a ecuatiei diferentiale

liniare, omogene, cu coeficienti constanti y (4) + 2y 00 + 3y 00 + 2y 0 + y = 0.
Solutie. Ecuatia caracteristica a ecuatiei date, r4 + 2r3 + 3r2 + 2r + 1 = 0,

1
este o ecuatie reciproca si se rezolva utilizand substitutia r + = u. Se
r
gasesc radacinile

1 3 1 3
r1 = + i , r2 = i ,
2 2 2 2
de multiplicitati p1 = 2 respectiv p2 = 2.
Primei radacini caracteristice duble i corespunde solutiile

x2 x 3 x2 x 3
y1 = e cos , y2 = xe cos ,
2 2
36 Ion Craciun
iar cea de a doua conduce la solutiile

x2 x 3 x2 x 3
y3 = e sin , y4 = xe sin .
2 2
Deoarece numarul acestor solutii este egal cu ordinul ecuatiei diferen-
tiale, rezulta ca solutia sa generala este
h

x 3 x 3i x
y = (C1 + C2 x) cos + (C3 + C4 x) sin e 2.
2 2
Folosind solutia generala determinata, se poate rezolva orice problema a
lui Cauchy pentru aceasta ecuatie diferentiala data.
1.4.6 Cazul r
ad
acinilor caracteristice reale multiple
Teorema 1.4.4 Dac a ecuatia caracteristic
a (1.54) are m r ad acini reale
multiple r1 , r2 , . . . , rm , de respectiv multiplicit
atile p1 , p2 , . . . , pm , unde
p1 + p2 + + pm = n, atunci functiile
erj x , xerj x , x2 erj x , . . . , xpj 1 erj x , j = 1, m, (1.71)
formeaza un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferential

a (1.47),
iar functia
y = er1 x Qp1 1 (x) + er2 x Qp2 1 (x) + + erm x Qpm 1 (x), (1.72)
unde Qp1 1 (x), Qp2 1 (x), . . . , Qpm 1 (x) sunt polinoame cu coeficienti reali
arbitrari de gradele indicate de indicele fiec aruia, este solutia general
a a
ecuatiei diferentiale (1.47).
Demonstratie. Presupunem, prin absurd, ca solutiile (1.71) nu formeaza

un sistem fundamental pentru (1.47). Atunci, exista constantele reale
hj1 , hj2 , hj3 , . . . , hjpj , j = 1, m, (1.73)
nu toate nule, astfel nc

at, nmultind fiecare solutie din tabloul (1.71) cu
constantele corespunzatoare din tabloul (1.73) si adunandule, sa obtinem
m
X
(hj1 erj x + hj2 xerj x + hj3 x2 erj x + + hjpj xpj 1 erj x ) = 0. (1.74)
j=1
Dar (1.74) se poate scrie sub forma egalitatii
er1 x H1 (x) + er2 x H2 (x) + er3 x H3 (x) + + erm x Hm (x) = 0, (1.75)

unde
Hj (x) = hj1 + hj2 x + hj3 x2 + + hjpj xpj 1 , j = 1, m, (1.76)
care are loc pe ntreaga axa a numerelor reale.

Constantele din (1.73) nefiind toate nule, polinoamele (1.76) nu sunt
toate identic nule. Sa presupunem ca notatiile au fost astfel alese nc at
ultimul polinom, Hm (x), este neidentic nul.
Fie h1 , h2 , . . . , hm gradele polinoamelor introduse n (1.76). Din demon-
stratia pe care o vom prezenta vom vedea ca presupunerea ca Hm (x) sa fie
neidentic nul nu este posibila.
Pentru aceasta, npartim ambii membri ai egalitatii (1.75) cu er1 x si apoi
derivam de h1 ori.
Procedand astfel, polinomul H1 (x) dispare si obtinem o ecuatie de forma
e(r2 r1 )x H2,1 (x) + e(r3 r1 )x H3,1 (x) + + e(rm r1 ) Hm,1 (x) = 0, (1.77)
n care polinoamele H2,1 (x), H3,1 (x), . . . , Hm,1 (x) au aceleasi grade cu
respectiv polinoamele H2 (x), H3 (x), . . . , Hm (x), polinomul Hm,1 (x) nefiind
identic nul.
Aplicand din nou procedeul care a condus la egalitatea (1.77), dar n
care operatorul de derivare se aplica de h2 + 1 ori, se ajunge la egalitatea
e(r3 r2 )x H3,2 (x) + e(r4 r2 )x H4,2 (x) + + e(rm r2 ) Hm,2 (x) = 0, (1.78)
n care polinoamele H3,2 (x), H4,2 (x), . . . , Hm,2 (x) au respectiv aceleasi grade
ca si polinoamele H3 (x), H4 (x), . . . , Hm (x), polinomul Hm,2 (x) nefiind iden-
tic nul.
Procedeul continua pana se ajunge la egalitatea
e(rm rm1 )x Hm,n1 (x) = 0,
care trebuie sa fie adevarata pe toata axa a numerelor reale si n care poli-
nomul Hm,m1 (x) are gradul m si nu este identic nul. Simplificand prin
e(rm rm1 )x , ajungem la concluzia ca Hm,n1 (x) = 0, oricare ar fi x IR.
Aceasta este nsa imposibil.
Contradictia la care sa ajuns demonstreaza ca toate constantele din
(1.73) sunt nule si deci sistemul de functii din tabloul (1.71) este liniar
independent.
Prin urmare, sistemul de functii (1.71) constituie un sistem fundamental
de solutii pentru ecuatia (1.47).
38 Ion Craciun
Inmultirea solutiilor fundamentale (1.71) cu constante reale oarecare,

urmata de adunarea lor, conduce la concluzia ca solutia generala a ecua-
tiei diferentiale (1.47) este de forma (1.72) si astfel teorema este complet
demonstrata.
Exercitiul 1.4.5 Sa se determine solutia generala a ecuatiei diferentiale

liniare, omogene, cu coeficienti constanti y 2y 3y 00 + 4y 0 + 4y = 0.
(4) 000
Solutie. Ecuatia caracteristica, r4 2r3 3r2 + 4r + 4 = 0, are rad

acinile
duble r1 = 1 si r2 = 2.
Un sistem fundamental de solutii este format din functiile
y1 (x) = ex , y2 (x) = xex , y3 (x) = e2x , y4 (x) = xe2x .
Prin urmare, solutia generala este y = (C1 + C2 x)ex + (C3 + C4 x)e2x .
1.4.7 R
ad
acini caracteristice complex conjugate multiple
Teorema 1.4.5 Daca ecuatia carecateristic a (1.54) are m r ad
acini com-
plexe
r1 = 1 + i1 , r2 = 2 + i2 , . . . , rm = m + im , (1.79)
de multiplicit
ati respectiv egale cu p1 , p2 , . . . , pm , atunci 2(p1 +p2 + +pm ) =
n, tabloul de solutii ale ecuatiei diferentiale (1.47)
ej x cos j x, xej x cos j x, x2 ej x cos j x, . . . , xpj 1 ej x cos j x,
ej x sin j x, xej x sin j x,

x2 ej x sin j x, . . . , xpj 1 ej x sin j x,
(1.80)
unde j ia toate valorile ntregi de la 1 p ana la m, formeaz a un sistem fun-
damental de solutii si
m
X h i
y= ej x Qpj 1 (x) cos j x + Rpj 1 (x) sin j x (1.81)
j=1
este solutia general

a a aceastei ecuatii diferentiale.
Demonstratie. Ecuatia caracteristica (1.54) fiind cu coeficienti reali, va

admite ca radacini si conjugatele complexe ale acestora
r1 = 1 i1 , r2 = 2 i2 , . . . , rm = m im ,
cu respectiv aceleasi multiplicitati. Acestea, npreun a cu cele din (1.79),

sunt toate radacinile caracteristice, prin urmare ordinul ecuatiei diferentiale
trebuie sa fie astfel ncat 2(p1 + p2 + + pm ) = n.
La aceste radacini corespund urmatoarele solutii ale ecuatiei (1.47)
e(j +ij )x , xe(j +ij )x , x2 e(j +ij )x , , xpj 1 e(j +ij )x ,
(1.82)
e(j ij )x , xe(j ij )x , x2 e(j ij )x , , xpj 1 e(j ij )x ,
unde j ia toate valorile ntregi de la 1 pan a la m. Toate acestea formeaza un
sistem fundamental de solutii.
Se doreste nsa ca sistemul fundamental de solutii sa contin a functii reale
si nu complexe ca n (1.82).
Efectuand semisuma si semidiferenta mp artit
a prin i ale solutiilor aflate
pe aceeasi verticala n tabloul (1.82), obtinem alte n solutii, de data aceasta
reale, si anume cele din tabloul (1.80).
Tabloul de solutii astfel obtinut formeaza de asemeni un sistem funda-
mental de solutii astfel ca solutia generala a ecuatiei diferentiale (1.47) este
o combinatie liniara a celor din (1.82) care se poate scrie n cele din urma
n forma (1.81).
Exercitiul 1.4.6 S a se integreze ecuatia diferential

a liniar
a, omogen
a, cu
coeficienti constanti y (8) + 8y (4) + 16y = 0.
Solutie. Ecuatia caracteristica a acestei ecuatii diferentiale este r8 + 8r4 +
16 = 0. Cu substitutia r4 = t, aceasta ecuatie devine t2 + 8t + 16 = 0, care
are radacina dubla t = 4. Pentru a afla radacinile caracteristice trebuie sa
rezolvam ecuatia r4 = 4. Deoarece 4 = (2i)2 , rezulta ca ultima ecuatie
este echivalenta cu ecuatiile r2 = 2i si r2 = 2i. Scriind ca 2i = (1 i)2
deducem ca radacinile caracteristice sunt r1,2 = (1 + i) si r3,4 = (1 i),
fiecare avand multiplicitatea 2.
Tabloul celor opt solutii liniar independente, corespunzator cazului gen-
eral (1.80), este
ex cos x, xex cos x, ex cos x, xex cos x,
(1.83)
ex sin x, xex sin x, ex sin x, xex sin x.
Intrucat tabloul de functii (1.83) formeaza un sistem fundamental de
solutii pentru ecuatia diferentiala data, rezulta ca solutia sa generala este
h i
y = ex (C1 + C2 x) cos x + (C3 + C4 x) sin x +
h i
+ ex (C5 + C6 x) cos x + (C7 + C8 x) sin x ,
40 Ion Craciun
unde C1 , C2 , . . . , C8 sunt constante reale arbitrare.
1.4.8 R
ad
acini caracteristice reale si complexe multiple
Sa consideram acum cazul general n care ecuatia caracteristica are atat
radacini reale cat si complex conjugate, fiecare dintre ele putand fi si mul-
tipla. De altfel, chiar si o radacin
a simpla poate fi considerata multipl a,
multiplicitatea sa fiind egala cu 1.
Teorema 1.4.6 Dac a coeficientii ecuatiei diferentiale (1.47) sunt constante

reale, iar ecuatia caracteristic a corespunz atoare are r
adacinile reale multiple
r1 , r2 , . . . , rk de multiplicit
ati p1 , p2 , . . . , pm si r
ad
acinile complexe multiple
rm+1 = 1 + i1 , rm+2 = 2 + i2 , . . . , rm+k = k + ik ,
cu ordinele de multiplicitate pm+1 , pm+2 , . . . , pm+k , unde
p1 + p2 + + pm + 2(pm+1 + pm+2 + + pm+k ) = n,
atunci solutia general

a a ecuatiei diferentiale (1.47), n form
a real
a, este
m
X k
X h i
y= erj x Qpj 1 (x) + eq x Rpm+q 1 (x) cos q x + Spm+q 1 (x) sin q x ,
j=1 q=1
unde Qpj 1 (x), Rpm+q 1 (x) si Spm+q 1 (x) sunt polinoame cu coeficienti nu-
mere reale arbitrare de grade pj 1, pm+q 1 si respectiv pm+q 1.
Demonstratie. Analiza demonstratiilor celorlalte teoreme ale acestui para-

graf sugereaza demonstratia acestei teoreme care poate fi efectuata far
a di-
ficultate.
Exercitiul 1.4.7 S
a
y (8) 2y (6) + 16y (5) + 25y (4) + 32y 000 + 60y 00 + 16y 0 + 32y = 0.
Solutie. Ecuatia caracteristica a acestei ecuatii diferentiale este
r8 2r6 + 16r5 + 25r4 + 32r3 + 60r2 + 16r + 32 = 0.
Cautand radacinile ntregi, constatam ca singura rad

acin
a de acest tip
este r1 = 2 de multiplicitate p1 = 2.
Impartind polinomul caracteristic prin (r + 2)2 = r2 + 4r + 4, gasim ca

celelalte sase radacini caracteristice sunt rad
acinile ecuatiei
r6 4r5 + 10r4 8r3 + 17r2 4r + 8 = 0. (1.84)
Studiem daca ecuatia (1.84) are rad acini complexe pur imaginare. Im-
punand ca i sa satisfaca (1.84), dupa egalarea cu zero a partilor reale si
imaginare, deducem ca trebuie sa fie radacina reala comun
a a ecuatiilor
6 10 4 + 17 2 8 = 0, 5 2 3 + = 0.
Aceste ecuatii au radacinile duble comune = 1 si = 1, ceea ce arata

ca r2 = i si r3 = i sunt radacini caracteristice duble.
Impartind polinomul din membrul nt ai al ecuatiei (1.84) la polinomul
r + 2r2 + 1 se gaseste catul r2 4r + 8. Prin urmare,
4
r6 4r5 + 10r4 8r3 + 17r2 4r + 8 = (r4 + 2r2 + 1)(r2 4r + 8). (1.85)
Ultimele doua radacini caracteristice se determina anul and cel de al

doilea factor din membrul doi al relatiei (1.85). Se gaseste ca r4 = 2 + 2i si
r5 = 2 2i sunt radacini caracteristice simple.
Solutia generala a ecuatiei diferentiale este
y = (C1 + C2 x)e2x + (C3 + C4 x) cos x + (C5 + C6 x) sin x+
+ (C7 cos 2x + C8 sin 2x)e2x ,
unde C1 , C2 , . . . , C8 sunt constante reale arbitrare.
1.5 Ecuatii diferentiale liniare neomogene cu coe-

ficienti constanti
Sa consideram ecuatia diferential
a neomogena
a0 y (n) + a1 y (n1) + + an1 y 0 + an y = f (x), (1.86)
n care coeficientii a0 , a1 , . . . , an sunt numere reale date, a0 6= 0, iar f este o

functie reala continua cunoscuta.
Deoarece n paragraful precedent sa prezentat o metoda de integrare
a ecuatiei omogene asociata ecuatiei (1.86), determinarea tuturor solutiilor
ecuatiei diferentiale (1.86) nu nt ampin
a dificultati.
42 Ion Craciun
In cazul general, cand f (x) este o functie continu a oarecare, pentru a

determina o solutie particulara a ecuatiei (1.86) se aplica metoda variatiei
constantelor a lui Lagrange.
Solutia generala a ecuatiei (1.86) este atunci suma dintre solutia generala
a ecuatiei omogene asociate si acea solutie particulara. Determinarea unei
solutii particulare presupune n cuadraturi.
Exista nsa situatii cand o solutie particulara se poate determina numai
prin operatii algebrice.
Prima dintre ele este atunci cand membrul al doilea din (1.86) are forma
unui cvasipolinom, adica forma
f (x) = e x P (x) (1.87)
unde P este un polinom algebric si un num ar real. Sa presupunem ca
este o radacina de multiplicitate s a ecuatiei caracteristice L(r) = 0 (s = 0
daca nu este radacin
a caracteristica).
In acest caz, se cauta o solutie particulara yp (x) a ecuatiei (1.86) sub
forma
yp (x) = xs e x Q(x), (1.88)
unde Q este un polinom cu coeficienti nedeterminati de acelasi grad cu P.
Scriind ca L(yp )(x) f (x), unde f (x) are expresia (1.87), simplificand
apoi prin e x si identific
and puterile lui x, obtinem coeficientii necunoscuti
ai polinomului din (1.88).
Exercitiul 1.5.1 S
a se integreze ecuatia diferential a liniar
a neomogen
a de
ordinul al doilea
y 00 3y 0 + 2y = (x2 + x)e 3x .
Solutie. Termenul liber al acestei ecuatii diferentiale este de forma (1.87).
Ecuatia caracteristica a ecuatiei omogene asociate are radacinile r1 = 1
si r2 = 2, astfel ca solutia generala a acesteia, adica a ecuatiei diferentiale
y 00 3y 0 +2y = 0, este yo = C1 ex +C2 e 2x . Pentru ca r = 3 nu este radacinaa
ecuatiei caracteristice (deci s = 0), solutia particulara yp (x) a ecuatiei date
o cautam n forma
yp (x) = (Ax2 + Bx + C)e 3x .
Calculam L(yp (x)), egal am cu (x2 + x)e 3x , simplific
am prin e 3x si daca
identificam puterile lui x din cei doi membri, obtinem sistemul

2A = 1,

6A + 2B = 1,

2A + 3B + 2C = 0,
care are solutia A = 1/2, B = 1, C = 1. Prin urmare, yp (x) = ((1/2)x2

x + 1)e 3x . Solutia generala va fi suma dintre solutia generala a ecuatiei
omogene asociate si solutia particulara determinata mai sus.
Asadar, solutia generala a ecuatiei este
1
y = C1 e x + C2 e 2x + ( x2 x + 1)e 3x .
2
Avand solutia generala, putem aborda orice problema Cauchy a ecuatiei
diferentiale date.
O a doua situatie cand se poate determina o solutie particulara far a
cuadraturi (integrari) este aceea n care membrul drept din (1.86) are forma
f (x) = ex (P1 (x) cos x + P2 (x) sin x), (1.89)
n care P1 si P2 sunt polinoame cu coeficienti reali, n general de grade
diferite. In aceasta situatie, solutia particulara trebuie cautat
a n forma
yp (x) = xs ex (Q1 (x) cos x + Q2 (x) sin x), (1.90)
unde Q1 si Q2 sunt polinoame de grad egal cu gradul maxim al polinoamelor
P1 si P2 , iar s este ordinul de multiplicitate al lui = + i ca rad
acin
aa
ecuatiei caracteristice.
Exercitiul 1.5.2 S
a
y 00 + y 0 2y = (3x2 23x + 12) cos 3x + (11x2 5x 5) sin 3x.
Solutie. Se determina ntai solutia generala a ecuatiei omogene asociata
y 00 + y 0 2y = 0 si se gaseste
yo (x) = C1 e x + C2 e 2x .
Deoarece K(3i) 6= 0, cautam solutia particulara a ecuatiei neomogene de
forma
yp (x) = (Ax2 + Bx + C) cos 3x + (Dx2 + Ex + F ) sin 3x.
Din L(yp (x)) (3x2 23x + 12) cos 3x + (11x2 5x 5) sin 3x, deducem
A = 0, B = 1, C = 1, D = 1, E = 0, F = 0.
Deci yp (x) = (x 1) cos 3x x2 sin 3x, iar solutia generala a ecuatiei dife-
rentiale neomogena data n enunt este
y = C1 e x + C2 e 2x + (x 1) cos 3x x2 sin 3x
si are aceasta expresie pentru ca este suma lui yo cu yp .
44 Ion Craciun
Exercitiul 1.5.3 S
a se determine acea solutie a ecuatiei diferentiale
y 00 2y 0 + 2y = ex (2 cos x 4x sin x)
care satisface conditiile initiale y(0) = 0 si y 0 (0) = 1.
Solutie. Ecuatia caracteristica a ecuatiei omogene asociate are rad
acinile
complex conjugate r1 = 1 + i si r2 = 1 i. Prin urmare, solutia generala a
ecuatiei omogene asociate y 00 2y 0 + 2y = 0 va fi
yo = (C1 cos x + C2 sin x)ex .
Avand n vedere ca L(1 + i) = 0, vom determina o solutie particulara a
ecuatiei neomogene date de forma
h i
yp (x) = x (Ax + B) cos x + (Cx + D) sin x ex .
Inlocuind pe yp (x), yp0 (x) si yp00 (x) n ecuatia L(yp ) = ex (2 cos x 4x sin x)
si identificand mai nt
ai factorii lui cos x si sin x din cei doi membri si apoi
polinoamele factori, se obtine un sistem pentru determinarea coeficientilor
A, B, C, D. Se gaseste:
A = 1; B = 0; C = 0; D = 0,
asa ca yp (x) = x2 cos x, iar solutia generala a ecuatiei date va fi
y = (C1 cos x + C2 sin x)ex + x2 cos x
si este astfel pentru ca este suma dintre solutia generala a ecuatiei omogene
asociate si o solutie particulara.
Exercitiul 1.5.4 S a se determine solutia general a a fiec

arei ecuatii de mai
jos si, acolo unde sunt indicate conditii initiale, s
a se rezolve problema lui
Cauchy corespunz atoare:
1. y 00 4y 0 + 3y = e 5x ; y(0) = 3, y 0 (0) = 9;
2. y 00 8y 0 + 16y = e 4x ; y(0) = 0, y 0 (0) = 1;
3. y 00 9y 0 + 20y = x2 e 4x ; y(0) = 1, y 0 (0) = 3;
4. y 00 + 6y 0 + 8y = 2 sin x + 3 cos x;
5. x00 3x0 + 2x = (3t 2) et ,
6. y (4) 2y (3) + y 00 = x3 .
Solutie. Determinam mai ntai cate un sistem fundamental de solutii pentru

fiecare din ecuatiile diferentiale omogene asociate
1. y 00 4y 0 + 3y = 0; 2. y 00 8y 0 + 16y = 0;
3. y 00 9y 0 + 20y = 0; 4. y 00 + 6y 0 + 8y = 0;
5. x00 3x0 + 2x = 0; 6. y (4) 2y (3) + y 00 = 0.
Ecuatia caracteristica a fiecarei din aceste ecuatii diferentiale, rad

acinile
caracteristice ale sale si solutia generala corespunzatoare sunt:
1. r2 4r + 3 = 0; r1 = 1, r2 = 3; yo = C1 ex + C2 e3x ;
2. r2 8r + 16 = 0; r1 = 4, r2 = 4; yo = (C1 + C2 x)e4x ;
3. r2 9r + 20 = 0; r1 = 4, r2 = 5; yo = C1 e4x + C2 e5x ;
4. r2 + 6r + 8 = 0; r1 = 2, r2 = 4; yo = C1 e2x + C2 e4x ;
5. r2 3r + 2 = 0; r1 = 1, r2 = 2; xo = C1 et + C2 e2t ;
6. r4 2r3 + r2 = 0; r1 = 0, r2 = 1; yo = C1 +C2 x+(C3 +C4 x)ex .
Pentru fiecare din ecuatiile neomogene date n enunt, determinam o so-

lutie particulara yp (x) de forma membrului drept, si anume
1. yp (x) = Ae5x ; 2. yp (x) = Ax2 e4x ;
3. yp (x) = x(Ax2 + Bx + C)e4x ; 4. yp (x) = A sin x + B cos x;
5. xp (t) = t(At + B)et ; 6. yp = x2 (Ax3 + Bx2 + Cx + D).
Impunand acestor functii sa verifice ecuatiile diferentiale initiale cores-

punzatoare, se determina constantele care intervin dupa cum urmeaza:
1 1 1 32 9
1. A = ; 2. A = ; 3. A = , B = 1, C = 2; 4. A = , B = ;
8 2 3 85 85
3 1 1
5. A = , B = 1; 6. A = , B = , C = 3, D = 12.
2 20 2
Se stie ca solutia generala a unei ecuatii diferentiale neomogene este suma
dintre solutia generala a ecuatiei omogene asociate si o solutie particulara a
ecuatiei neomogene.
46 Ion Craciun
Folosind acest rezultat, din cele deduse mai sus, rezulta corespunzator
solutiile:
1
1. y(x) = C1 ex + C2 e3x + e5x ;
8
1
2. y(x) = (C1 + C2 x)e4x + x2 e4x ;
2
1
3. y(x) = C1 e4x + C2 e5x x(x2 + 3x + 6)e4x ;
3
32 9
4. y(x) = C1 e2x + C2 e4x + sin x + cos x;
85 85
1
5. x(t) = x0 (t) + xp (t) = C1 et + C2 e2t t(3t + 2)et ;
2
x5 x4
6. y(x) = C1 + C2 x + (C3 + C4 x)ex + + + 3x3 + 12x2 .
20 2
Pentru a rezolva problema lui Cauchy a fiecareia din primele trei ecuatii
diferentiale, determinam constantele C1 si C2 impunand conditiile initiale
corespunzatoare.
Solutiile acestor probleme sunt:
1 x 11 3x 1 5x
1. y(x) = e + e + e ;
8 4 8
1
2. y(x) = x(x + 2)e4x ;
2
1
3. y(x) = 4e4x + 3e5x x(x2 + 3x + 6)e4x .
3
Pentru a rezolva o problema de tip Cauchy pentru ultima ecuatie dife-
rentiala trebuiesc specificate patru conditii initiale.
Presupunand ca x0 = 0 si
y(0) = 1, y 0 (0) = 2, y 00 (0) = 27, y 000 (0) = 22,
gasim pentru constante valorile C1 = C2 = 0, C3 = 1, C4 = 1.

Solutia problemei lui Cauchy corespunzatoare datelor initiale specificate
x5 x4
este y(x) = (x + 1)ex + + + 3x3 + 12x2 .
20 2
Capitolul 2
Sisteme de ecuatii
diferentiale ordinare de
ordinul nt
ai
2.1 Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de or-

dinul nt
ai neliniare sub forma normala
Forma generala a unui sistem de n ecuatii diferentiale ordinare, de ordinul
ntai, sub forma normala este

y10 = f1 (x, y1 , y2 , . . . , yn ),

0 y2 = f2 (x, y1 , y2 , . . . , yn ),
(2.1)

y0 = fn (x, y1 , y2 , . . . , yn ).
n
Necunoscutele sistemului (2.1) sunt functiile reale y1 , y2 , . . . , yn care de-

pind de variabila reala x si sunt definite pe un intervalul real nchis I. Func-
tiile date fi , i = 1, 2, . . . , n, sunt continue mpreun
a cu derivatele lor partiale
de ordinul ntai n domeniul nchis I D, unde D IRn .
Daca se introduc functiile vectoriale
y = (y1 , y2 , . . . , yn ), f = (f1 , f2 , . . . , fn ), y0 = (y10 , y20 , . . . , yn0 ),
atunci sistemul (2.1) se scrie n forma vectorial

a
y0 = f (x, y).
47
48 Ion Craciun
2.1.1 Leg
atura cu ecuatiile diferentiale de ordinul n
Teorema 2.1.1 Un sistem de forma (2.1) este echivalent cu o ecuatie di-
ferential
a ordinar
a de ordinul n sub form
a normal
a.
Demonstratie. Fie data o ecuatie diferential a ordinara de ordinul n sub

forma normala
y (n) = f (x, y, y 0 , y 00 , . . . , y (n1) ). (2.2)
Daca introducem functiile necunoscute
y1 = y, y2 = y 0 , , yn = y (n1) (2.3)
si tinem cont de ecuatia (2.2), obtinem sistemul de ecuatii diferentiale or-

dinare de ordinul ntai sub forma normala

y10 = y2 ,

y0 = y3 ,
2

, (2.4)

0

yn1 = yn ,

0
y n = f (x, y1 , y2 , . . . , yn ).
Din modul cum a fost obtinut sistemul (2.4) se vede ca daca y este o
solutie a ecuatiei (2.2), atunci y1 , y2 , . . . , yn este o solutie a sistemului (2.4)
si reciproc, daca y1 , y2 , . . . , yn este o solutie a sistemului (2.4), iar functiile
y1 , y2 , . . . , yn sunt cele din (2.3), atunci y1 = y este o solutie a ecuatiei (2.2).
Reciproc, sa arat am cum studiul unui sistem de ecuatii diferentiale de
forma (2.1) se reduce la studiul unei ecuatii diferentiale de forma (2.2).
Pentru simplificarea calculelor vom considera cazul n = 3. Fie deci sistemul
diferential 0
y1 = f1 (x, y1 , y2 , y3 ),

y20 = f2 (x, y1 , y2 , y3 ), (2.5)

y30 = f3 (x, y1 , y2 , y3 ).
Derivand prima ecuatie din (2.5) n raport cu x, obtinem
f1 f1 0 f1 0 f1 0
y100 = + y1 + y2 + y . (2.6)
x y1 y2 y3 3
Inlocuind n (2.6) pe y 0 , y 0 , y 0 cu expresiile lor (2.5), gasim
1 2 3
y100 = F2 (x, y1 , y2 , y3 ), (2.7)

Capitolul 2 Sisteme de ecuatii diferentiale de ordin 1 49
unde
f1 f1 f1 f1
F2 (x, y1 , y2 , y3 ) = + f1 + f2 + f3 .
x y1 y2 y3
Daca derivam acum ecuatia (2.7) n raport cu x si tinem cont de(2.5), ob-
tinem
y1000 = F3 (x, y1 , y2 , y3 ), (2.8)
F2 F2 F2 F2
unde F3 (x, y1 , y2 , y3 ) = + f1 + f2 + f3 .
x y1 y2 y3
Din prima ecuatie a sistemului (2.5) si din ecuatia (2.7) se pot afla, n
general, y2 si y3 functie de x, y1 , y10 si y100 , care nlocuite n (2.8), conduce la
ecuatia diferentiala de ordinul trei sub forma normala
y1000 = F (x, y1 , y10 , y100 ),
ceea ce trebuia de demonstrat.
Exercitiul 2.1.1 S
a se afle solutia general
a a sistemului
(
y0 = z,
z 0 = y.
Solutie. Daca derivam prima ecuatie, obtinem y 00 = z 0 . Folosind a doua

ecuatie, gasim y 00 + y = 0. Aceasta ecuatie este o ecuatie diferential
a liniara
de ordinul al doilea cu coeficienti constanti omogena, care are ecuatia carac-
teristica r2 + 1 = 0 cu radacinile r1,2 = i.
Ca atare, un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferential a
00
y + y = 0 este format din solutiile y1 = cos x si y2 = sin x.
Solutia generala a ecuatiei diferentiale y 00 + y = 0 este o combinatie
liniara de cele doua solutii fundamentale
y = C1 cos x + C2 sin x.
Din prima ecuatie a sistemului gasim si expresia lui z,
z = C1 sin x + C2 cos x
si astfel am obtinut solutia generala a sistemului dat.

50 Ion Craciun
Exercitiul 2.1.2 S
a se reduc
a sistemul

dx

= y,

dt

dy
= z, (2.9)

dt

dz

= x
dt
la o ecuatie de ordin superior si s
a se g
aseasc
a apoi solutia sa general
a.
Solutie. Procedand ca n reciproca Teoremei 2.1.1 se ajunge la ecuatia
diferentiala liniara de ordinul trei cu coeficienti constanti, omogena
x000 x = 0 (2.10)
ce are ecuatia caracteristica r3 1 = 0 si rad
acinile caracteristice

1 3 1 3
r1 = 1, r2 = + i , r3 = i .
2 2 2 2
Acestor radacini caracteristice le corespund solutiile fundamentale
t
t

x1 (t) = et , x2 (t) = e 2 cos t 2 3 , x3 (t) = e 2 sin t 2 3 .
Astfel, solutia generala a ecuatiei (2.10) este
t

x = C1 et + e 2 C2 cos t 2 3 + C3 sin t 2 3 . (2.11)
Folosind sistemul, constatam ca necunoscuta y se obtine derivand pe x,
iar functia z se obtine derivandul pe y. Se gaseste

t 1 t h t 3 t 3i
y = C1 e e 2 (C2 C3 3) cos + (C3 + C2 3) sin ,

2 2 2
h
i (2.12)
1 t t 3 t 3
z = C1 et e 2 (C2 + C3 3) cos + (C3 C2 3) sin .
2 2 2
Solutia generala a sistemului (2.9) este data de (2.11) si (2.12).
Exercitiul 2.1.3 Folosind metoda elimin arii, s

a se determine ecuatia di-
ferential
a liniar
a de ordinul trei cu care este echivalent sistemul de ecuatii
diferentiale liniare si omogene de ordinul nt ai cu coeficienti constanti de
mai jos si, folosind rezulatatul stabilit, s
a se integreze sistemul
0
y + 9y1 + 12y2 + 5y3 = 0,
1

y20 5y1 6y2 3y3 = 0, (2.13)

y30 y1 4y2 y3 = 0.
Solutie. Derivam prima egalitate si n rezultatul obtinut
y100 = 9y10 12y20 5y30
nlocuim pe y10 , y20 si y30 cu valorile date n ecuatiile sistemului. Gasim
y100 = 16y1 + 16y2 + 4y3 . (2.14)

Procedand similar cu egalitatea (2.14), deducem
y1000 = 60y1 80y2 28y3 . (2.15)
Consideram sistemul format din prima ecuatie a sistemului initial (2.13)

si ecuatia (2.14)
(
12y2 + 5y3 = 9y1 y10 ,
(2.16)
16y2 + 4y3 = 16y1 + y100 ,
n care necunoscutele sunt y2 si y3 .
Rezolvand sistemul algebric (2.16), gasim

11 1 5

y2 = y1 + y10 + y1 ,
8 8 32
(2.17)

3 1 0 3 00
y3 = y1 y1 y1 .
2 2 8
Valorile lui y2 si y3 determinate n (2.17) le nlocuim n ecuatia (2.15) si
astfel gasim ecuatia diferentiala liniara de ordin trei omogena, cu coeficienti
constanti
y1000 + 2y100 4y10 8y1 = 0, (2.18)
a carei functie necunoscuta este y1 .
Ecuatia caracteristica a ecuatiei diferentiale (2.18) este
r3 + 2r2 4r 8 = 0,
radacinile sale fiind r1 = 2, r2 = r3 = 2. Radacinii caracteristice simple

(1) 2x
r1 = 2 i corespunde solutia y1 (x) = e , iar celei duble i corespund doua
solutii, si anume
(2) (3)
y1 = e2x , y1 = x e2x .
Functiile astfel determinate formeaza un sistem fundamental de solutii al
ecuatiei diferentiale (2.18), iar solutia sa generala este
(1) (2) (3)
y1 (x) = C1 y1 (x) + C2 y1 (x) + C3 y1 (x),
52 Ion Craciun
unde C1 , C2 si C3 sunt constante reale arbitrare.

Prin urmare, expresia lui y1 este
y1 = C1 e2x + (C2 + C3 x)e2x . (2.19)
Pentru determinarea functiilor necunoscute y2 si y3 folosim expresiile

(2.17), unde nlocuim pe y1 , y10 si y1 asa cum rezulta
a din (2.19). Gasim

y2 1 1
= C1 e2x (C2 + C3 + C3 x)e2x ,
2 2

y
3 = C1 e2x + (C2 + C3 + C3 x)e2x .
Prin urmare, solutia generala a sistemului (2.13) este

y1 = C1 e2x + (C2 + C3 x)e2x ,

1 1
y2 = C1 e2x (C2 + C3 + C3 x)e2x ,

2 2

y3 = C1 e + (C2 + C3 + C3 x)e2x .
2x
Exercitiul 2.1.4 S a se integreze sistemul diferential liniar de ordinul nt

ai,
omogen si cu coefcienti constanti
0
y = 2y1 + y2 + 2y3 ,
1

y20 = y1 2y3 , (2.20)

y30 = y1 + y2 + 2y3 .
Solutie. Aplicand demonstratia reciprocei Teoremei 2.1.1, suntem condusi

la ecuatia
y100 = 5y1 + 4y2 + 6y3 . (2.21)
Derivand aceasta egalitate si nlocuind derivatele din membrul al doilea,

obtinem
y1000 = 12y1 + 11y2 + 14y3 . (2.22)
Cu prima ecuatie a sistemului diferential (2.20) si ecuatia (2.21) alcatuim

sistemul (
y2 + 2y3 = y10 2y1 ,
4y2 + 6y3 = y1 5y1 ,
din care se determina functiile necunoscute y2 si y3 n functie de y1 si deri-

vatele y10 , y1

y2 = y100 3y10 + y1 ,
1 3 (2.23)

y3 = y100 + 2y10 y1 .
2 2
Introducerea expresiilor lui y2 si y3 din (2.23) n egalitatea (2.22) conduce

la ecuatia diferentiala liniara de ordinul al treilea, omogena si cu coeficienti
constanti
y1000 4y100 + 5y10 2y1 = 0, (2.24)
a carei ecuatie caracteristica,
r3 4r2 + 5r 2 = 0,
are radacina dubla r1 = r2 = 1 si rad

acina simpla r3 = 2. Acestor rad
acini
caracteristice le corespund sistemul fundamental de solutii:
(1) (2) (3)

y1 = ex ; y1 = x ex ; y1 = e2x . (2.25)
Solutia generala a ecuatiei diferentiale (2.24) este combinatia liniara de

solutiile sistemului fundamental de solutii (2.25)
y1 = (C1 + C2 x)ex + C3 e2x . (2.26)
Celelalte doua necunoscute ale sistemului (2.20) se determina din (2.23)

y2 = (C1 C2 C2 x)ex C3 e2x ,
1 (2.27)

y3 = C2 ex + C3 e2x .
2
Prin urmare, solutia generala a sistemului (2.20) este reprezentat

a de
functiile date n (2.26) si (2.27).
Observatia 2.1.1 Rezultatele stabilite pot fi prelucrate ntrun alt mod din
care rezulta o nou
a metod
a de rezolvare a sistemelor diferentiale de tipul
(2.20) si anume metoda valorilor si vectorilor proprii.
54 Ion Craciun
2.1.2 Integrale prime. Solutie general

a
In ipotezele mentionate pentru functiile f1 , f2 , . . . , fn , se poate demonstra
ca exista o solutie unica a sistemului (2.1) care, pentru x = x0 ia valorile
prescrise
(0)
yi (x0 ) = yi , i = 1, n, (2.28)
(0) (0) (0)
unde (x0 , y1 , y2 , . . . , yn ) este un punct arbitrar din interiorul multimi
I D.
Fie aceasta solutie

(0) (0) (0)

y1 = 1 (x; x0 , y1 , y2 , . . . , yn ),

(0) (0) (0)
y2 = 2 (x; x0 , y1 , y2 , . . . , yn ),
(2.29)

,

(0) (0) (0)
yn = n (x; x0 , y1 , y2 , . . . , yn ).
Aceasta forma a solutiei pune n evident a dependenta ei de datele initiale

(0) (0) (0)
x0 , y1 , y2 , . . . , yn .
Geometric, (2.29) reprezint a ecuatiile parametrice ale unei curbe n
n (0) (0) (0)
spatiul n dimensional IR , care trece prin punctul M0 (y1 , y2 , . . . , yn ).
Curba se numeste curb a integral a sau traiectorie a sistemului (2.1). Punc-
tul M0 se numeste punct initial.
Fie acum un punct oarecare M (y1 , y2 , . . . , yn ) , diferit de M0 , cores-
(0) (0) (0)
punzator valorii x (a, b). Valorile y1 , y2 , . . . , yn si y1 , y2 , . . . , yn sunt
legate prin relatiile (2.29).
Daca schimbam rolurile punctelor M0 si M, deci M devine punct initial,
atunci, n baza unicitatii solutiei, curba integrala ce trece prin M va trece
si prin M0 si avem

(0)

y1 = 1 (x0 ; x, y1 , y2 , . . . , yn ),

y (0) = 2 (x0 ; x, y1 , y2 , . . . , yn ),
2
(2.30)

,

(0)
yn = n (x0 ; x, y1 , y2 , . . . , yn ).
Relatiile (2.30) arata ca sistemul (2.29) sa putut rezolva unic n raport

(0) (0) (0)
cu valorile initiale y1 , y2 , . . . , yn , iar functiile din membrul drept admit
derivate partiale continue n raport cu x, y1 , y2 , . . . , yn .
Cum datele initiale se pot alege arbitrar n interiorul lui D si notandu

le n (2.30) cu C1 , C2 , . . . , Cn (constante arbitrare), obtinem ansamblul de
relatii

1
(x, y1 , y2 , . . . , yn ) = C1 ,

2 (x, y1 , y2 , . . . , yn ) = C2 ,
(2.31)

,

(x, y , y , . . . , y ) = Cn ,
n 1 2 n
unde i (x, y1 , y2 , . . . , yn ) = i (x0 ; x, y1 , y2 , . . . , yn ) si x0 dat.

Dar, relatiile (2.31) pot fi rezolvate n mod unic n raport cu variabilele
y1 , y2 , . . . , yn si deci

y1 = 1 (x; C1 , C2 , . . . , Cn ),

y2 = 2 (x; C1 , C2 , . . . , Cn ),
(2.32)

,

y = n (x; C1 , C2 , . . . , Cn ).
n
Relatiile (2.31) reprezinta solutia general a sub form a implicit a a sistemu-

lui (2.1). In loc de solutie generala se utilizeaza si termenul de ansamblu de
integrale prime sau integral a generala a sistemului. Oricare din ecuatiile
(2.31) se numeste integral a prima a sistemului (2.1).
Solutia generala a sistemului (2.1), sub forma explicita, este data de
relatiile (2.32).
Din modul cum au fost deduse relatiile (2.31), constat am ca o functie
(x, y1 , y2 , . . . , yn ) este integral
a prima numai daca (y1 , y2 , . . . , yn ) verific
a
sistemul (2.1).
Astfel, putem da doua definitii echivalente pentru integrala prima a unui
sistem de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt ai.
Definitia 2.1.1 Se numeste integral a prim a a sistemului de ecuatii dife-
rentiale (2.1), orice relatie obtinut
a rezolv
and n raport cu constantele arbi-
trare solutia lui generala (2.32).
Asadar, oricare din relatiile (2.31) este o integral a prima a sistemului
(2.1).
In baza existentei si unicitatii unei solutii a sistemului (2.1) care trece
printrun punct dat din interiorul multimi I D, rezolvarea n raport cu
constantele arbitrare a relatiilor (2.32) este ntotdeauna posibila.
Definitia de mai sus poate fi data numai dupa ce se cunoaste solutia
generala a sistemului.
56 Ion Craciun
Definitia 2.1.2 Se spune c a functia (x, y1 , y2 , . . . , yn ) : [a, b] D IR

este o integral a prima a sistemului (2.1) pe o submultime deschis a a
multimii [a, b] D, daca este de clas a C 1 (), nu este identic constant a
dar
(x, 1 (x), 2 (x), . . . , n (x)) constant,
dea lungul oric arei traiectorii y1 = 1 (x), y2 = 2 (x), . . . , yn = n (x) a
sistemului (2.1).
Observatia 2.1.2 Cu Definitia 2.1.2 putem spune c a un sistem de ecuatii

diferentiale ordinare de ordinul nt
ai admite o infinitate de integrale prime
deoarece functia
[1 (x, y1 , y2 , . . . , yn ), 2 (x, y1 , y2 , . . . , yn ), . . . , n (x, y1 , y2 , . . . , yn )],
unde este o functie arbitrar

a de integralele prime i este la r
andul ei o
integral
a prim
a a sistemului (2.1).
Teorema 2.1.2 Rezolvarea sistemului (2.1) este echivalent

a cu obtinerea a
n integrale prime independente.
Demonstratie. Fie n integrale prime (2.31) independente functional, deci

pentru care determinantul functional
D(1 , 2 , . . . , n )
6= 0.
D(y1 , y2 , . . . , yn )
Aplicand teorema de existent

a si unicitate a sistemelor de functii definite
implicit, din (2.31) deducem relatiile (2.32) care constituie solutia generala
a sistemului.
Observatia 2.1.3 Cunoasterea unei singure integrale prime a sistemului

(2.1) reduce rezolvarea sistemului la n1 ecuatii cu n1 functii necunoscute.
Intr-adevar, din 1 (x; y1 , y2 , . . . , yn ) = C se poate exprima una din functiile
necunoscute, de exemplu yn , n functie de x, y1 , y2 , . . . , yn1 si C
yn = (x, y1 , y2 , . . . , yn1 , C).
Inlocuindul n primele n 1 ecuatii ale sistemului (2.1) obtinem un sistem

de n 1 ecuatii diferentiale cu n 1 functii necunoscute.
Observatia 2.1.4 Sistemul (2.1) este echivalent cu sistemul
dx dy1 dy2 dyn

= = = = . (2.33)
1 f1 f2 fn
Acest sistem este echivalent la randui cu cel obtinut prin nmultirea

rapoartelor cu un acelasi factor, care poate fi functie de n + 1 variabile, si
anume x, y1 , y2 , . . . , yn .
In cele ce urmeaza consideram ca num arul variabilelor este n si ca sunt
notate cu x1 , x2 , . . . , xn , iar una dintre ele este dependenta de celelalte n 1,
ceea ce nseamna ca putem scrie sistemul de ecuatii diferentiale n forma
dx1 dx2 dxn

= = = , (2.34)
X1 (x) X2 (x) Xn (x)
unde x = (x1 , x2 , . . . , xn ), care se numeste forma simetric

a a sistemului de
n 1 ecuatii diferentiale de ordinul ntai cu n 1 necunoscute.
2.2 Sisteme diferentiale sub form

a simetric
a
Sa consideram sistemul simetric (2.34) n care functiile Xi sunt continue si
au derivate partiale continue n raport cu toate variabilele x1 , x2 , . . . , xn .
Conform paragrafului precedent, solutia generala a sistemului simetric
(2.34) este ansamblul

1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = C1 ,

2 (x1 , x2 , . . . , xn ) = C2 ,
(2.35)

,

n1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = Cn1 ,
format din n 1 integrale prime oarecare independente functional, n sensul

ca rangul matricei jacobiene al functiilor 1 , 2 , . . . , n1 este egal cu n 1
n interiorul multimii de existent
a a functiilor X1 , X2 , . . . , Xn .
Daca dorim sa trecem un sistem de la forma simetrica (2.34) la forma
normala, este suficient sa alegem una din variabile, de exemplu xn , ca vari-
58 Ion Craciun
abila independenta. In acest fel, din (2.34) avem

dx1 X1 (x1 , x2 , . . . , xn )

= ,

dxn Xn (x1 , x2 , . . . , xn )

dx2 X2 (x1 , x2 , . . . , xn )
= ,
dxn Xn (x1 , x2 , . . . , xn ) (2.36)

,

dxn1 Xn1 (x1 , x2 , . . . , xn )

= .

dxn Xn (x1 , x2 , . . . , xn )
(0) (0) (0)
Observatia 2.2.1 Pentru valorile initiale x1 , x2 , . . . , xn , valoarea func-
tiei Xn nu trebuie sa se anuleze. Daca acest lucru nu este posibil, alegem
alt
a variabil
a independent
a.
Teorema 2.2.1 Relatia
(x1 , x2 , . . . , xn ) = C (2.37)
este o integral
a prim
a a sistemului simetric (2.34) dac
a si numai dac
a , dea
lungul unei curbe integrale a sistemului (2.36), avem

X1 (x) + X2 (x) + + Xn (x) = 0, (2.38)
x1 x2 xn
unde x = (x1 , x2 , . . . , xn ).
Demonstratie. Daca functia din (2.37) este o integral a prima a sis-

temului (2.36) atunci, dea lungul unei curbe integrale a sistemului (2.36),
(x1 , x2 , . . . , xn ) are o valoare constant a, deci diferentiala ei totala, dea
lungul unei curbe integrale este nul a si deci

dx1 + dx2 + + dxn = 0. (2.39)
x1 x2 xn
Deoarece dea lungul unei curbe integrale diferentialele dxi sunt propor-
tionale cu valorile functiilor Xi (vezi (2.34)), avem (2.38).
Reciproc, din (2.38) rezulta (2.39) si deci d(x1 , x2 , . . . , xn ) = 0 dea
lungul unei curbe integrale, ceea ce este echivalent cu (x1 , x2 , . . . , xn )
const. pentru orice solutie a sistemului (2.36).
Definitia 2.1.2 spune ca este o integral
a prima a sistemului (2.36) sau
a sistemului simetric (2.34).
Observatia 2.2.2 Singurele functii reale de n variabile reale care verific

a
relatia (2.38) sunt integralele prime ale sistemului (2.34).
Din punct de vedere geometric, solutia generala (2.35) reprezint a o fa-

milie de curbe obtinuta prin intersectia suprafetelor i (x1 , x2 , . . . , xn ) = Ci ,
i = 1, n 1. Aceasta familie de curbe este inclusa n intersectia domeniilor
de definitie ale functiilor Xi (x1 , x2 , . . . , xn ) si depinde de n 1 parametri
C1 , C2 , . . . , Cn1 .
Aducerea unui sistem de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt ai la
forma simetrica este indicata pentru aflarea integralelor prime si, n conse-
cinta, pentru aflarea solutiei sale generale.
Exercitiul 2.2.1 S a se determine solutia general

a a sistemului de ecuatii
diferentiale sub forma normala

dy z

= ,
dx (z y)2

dz y

= .
dx (z y)2
Solutie. Forma simetrica a acestui sistem este
dx dy dz
= = .
(z y)2 z y
Cautam doua combinatii integrabile care sa poata furniza cele doua in-
tegrale prime independente.
O integrala prima se obtine din ultimele doua rapoarte scrise n forma
ydy zdz = 0 care implica d(y 2 z 2 ) = 0 si deci y 2 z 2 = C1 este
prima integrala prima (o familie uniparametrica de cilindri hiperbolici cu
generatoarele paralele cu axa Ox).
Cea de a doua integrala prima se va obtine dupa ce aplicam o proprietate
a sirului de rapoarte egale. Astfel, avem
dx dz dy
= .
(z y)2 yz
Dupa simplificarea prin y z se obtine
dx + (y z)d(y z) = 0,
a prima 2x + (y z)2 = C2 (familie

care conduce la cea de a doua integral
uniparametrica de cuadrice).
60 Ion Craciun
Solutia generala a sistemului, sub forma implicita, este data de

(
y2 z2 = C1 ,
2x + (y z)2 = C2
si reprezinta o familie dublu parametrica de curbe n spatiu.
Exercitiul 2.2.2 S
a a sistemului simetric
dx dy dz
= = .
2y(2a x) x2 + z 2 y 2 4ax 2yz
Solutie. Egalitatea rapoartelor extreme ne conduce la combinatia integra-
bila
dx dz
= ,
x 2a z
care da integrala prima
x 2a
= C1 .
z
Daca scriem aceasta egalitate n forma x C1 z 2a = 0, constatam ca
integrala prima reprezint a o familie de plane paralele cu axa Oy.
O alta combinatie integrabil
a este
xdx + ydy + zdz dz d(x2 + y 2 + z 2 ) dz

2 2 2
= = 2 2 2
= ,
y(x + y + z ) 2yz x +y +z z
din care se obtine cea de a doua integral
a prima
x2 + y 2 + z 2
= C2 .
z
Daca scriem rezultatul gasit n forma x2 + y 2 + z 2 C2 z = 0, constat
am
ca cea de a doua integral a prima reprezint
a o familie de sfere cu centrele pe
axa Oz, tangente n origine planului xOy.
Solutia generala a sistemului simetric este ansamblul celor doua integrale
prime
x 2a

= C1 ,
z
2 2 2
x +y +z

= C2 .
z
Asadar, curbele integrale sunt o familie dublu parametrica de cercuri n
spatiu.
Exercitiul 2.2.3 S
a se g
aseasc
a solutia general
a a sistemului simetric
dx dy dz
= = .
x(x + y) y(x + y) (y x)(2x + 2y + z)
Solutie. Din primele doua rapoarte se obtine integrala prima
xy = C1 . (2.40)
Vom cauta acum a doua combinatie integrabil a. Efectuand raportul

dintre suma numaratorilor si suma numitorilor primelor doua rapoarte, vom
obtine un raport egal cu al treilea
dx + dy dz
= .
x2 y 2 (x y)(2x + 2y + z)
Dupa simplificarea cu x y, se obtine
dx + dy dz
= .
x+y 2x + 2y + z
Efectuand diferenta numaratorilor pe diferenta numitorilor, obtinem un
raport egal cu primul
dx + dy dx + dy + dz
=
x+y x+y+z
dx + dy dx + dy + dz
din care deducem + = 0. Integr
and, obtinem
x+y x+y+z
(x + y)(x + y + z) = C2 . (2.41)
Solutia generala a sistemului este ansamblul integralelor prime (2.40) si

(2.41).
2.3 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare

In acest paragraf vom determina solutiile sistemelor de ecuatii diferentiale
liniare de ordinul ntai. Forma generala a unui astfel de sistem este

y10 + a11 (x) y1 + a12 (x) y2 + + a1n (x) yn = f1 (x),

y20 + a21 (x) y1 + a22 (x) y2 + + a2n (x) yn = f2 (x),
(2.42)

,

y 0 + a (x) y + a (x) y + + a (x) y = fn (x).
n n1 1 n2 2 nn n
62 Ion Craciun
Presupunem ca functiile aij si fi , i, j = 1, n, sunt continue pe intervalul

[a, b].
Daca toti fi (x) 0, i = 1, 2, . . . , n, spunem ca sistemul este omogen. In
caz contrar sistemul este neomogen.
Sistemul (2.42) se poate scrie n forma vectorial a
y0 + e(A(x)Y ) = f (x), (2.43)
unde y : [a, b] IRn este o functia vectorial
a necunoscuta de variabil
a reala,
n
derivabila, care n baza canonica din IR ,
e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), , en = (0, 0, . . . , 1),
are coordonatele y1 , y2 , . . . , yn , e = (e1 , e2 , . . . , en ) IRn IRn
IRn = (IRn )n , A(x) Mnn (IR) este o matrice cu elementele aij (x), Y
este matricea cu o singura coloana si elemente coordonatele vectorului y,
adica y = eY, iar f = (f1 , f2 , . . . , fn ) : [a, b] IRn este functie vectorial
a de
o variabila reala, cunoscuta.
Definitia 2.3.1 Fie q un num ar natural. Spunem c a funtia vectorial a de

variabil a g = (g1 , g2 , . . . , gn ) : [a, b] IRn este de clas
a real a C q ([a, b]) dac
a
functiile coordonate gi , i = 1, n, sunt continue si au derivate continue p an
a
la ordinul q inclusiv.
Multimea C q ([a, b]) este spatiu liniar real infinit dimensional. Pentru
C (0) ([a, b]) vom folosi notatia C([a, b]).
Definitia 2.3.2 Se numeste solutie a sistemului (2.43) functia vectorial a
de variabil a = (1 , 2 , . . . , n ) : [a, b] IRn , de clas
a real a C 1 ([a, b]),
care satisface egalitatea
0 (x) + e(A(x)(x)) = f (x), () x [a, b],
unde este matricea coloan
a cu elementele 1 , 2 , . . . , n .
2.3.1 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare si omogene

Fie sistemul (2.43) si sa notam
L(y) = y0 + e(A(x)Y ). (2.44)
Atunci sistemul (2.43), n forma omogena, se scrie
L(y) = 0, (2.45)
unde 0 este functia vectorial a 0 : [a, b] IRn .
a identic nul
Teorema 2.3.1 Aplicatia vectorial a L este un operator liniar definit pe spa-

1
tiul vectorial C ([a, b]) si cu valori n spatiul vectorial C([a, b]).
Demonstratie. Prima parte a teoremei este evident a daca avem n vedere
expresia (2.44) a operatorului L si continuitatea functiilor aij .
Se vede apoi ca operatorul L are proprietatea
L( + ) = L() + L(), (2.46)
oricare ar fi numerele si , reale sau complexe, si oricare ar fi functiile
vectoriale de variabila reala , C 1 ([a, b]).
A integra sistemul liniar si omogen (2.43) de ecuatii diferentiale ordinare
de ordinul ntai, cu coeficienti variabili, nseamn
a a gasi toate solutiile lui.
Observam ca daca y C 1 ([a, b]) este o solutie a sistemului (2.45), atunci
imaginea lui y prin operatorul L este elementul nul din C([a, b]). Prin ur-
mare, multimea solutiilor sistemului (2.45) coincide cu nucleul operatorului
liniar L, deci cu Ker L.
Operatorul L fiind liniar, rezulta ca Ker L este un spatiu liniar, subspatiu
liniar al spatiului liniar infinit dimensional C([a, b]).
Observatia 2.3.1 Dac a coeficientii sistemului omogen (2.45) sunt functii

reale, iar functia vectoriala + i este o solutie complex a a sistemului
omogen (2.45), atunci functiile vectoriale de variabil a real
a si sunt so-
lutii ale acestui sistem.
Intr-adevar, din (2.46) rezulta
L( + i) = L() + iL() = 0,
deoarece + i este o solutie a sistemului. Cum L() si L() sunt functii
reale, deducem L() = 0 si L() = 0, adica functiile reale si sunt
solutii ale sistemului (2.45).
(0) (0) (0)
Sa consideram un punct oarecare x0 [a, b] si y1 , y2 , . . . , yn numere
reale arbitrare.
Problema lui Cauchy pentru sistemul (2.45) consta n determinarea acelei
solutii y a sistemului care sa verifice conditia lui Cauchy (conditia initial
a)
y(x0 ) = y(0) , (2.47)
(0) (0) (0)
unde y(0) = (y1 , y2 , . . . , yn ).
Teorema de existenta si unicitate a solutiei problemei lui Cauchy pentru
sistemul (2.45) pune n evident a un element y = (y1 , y2 , . . . , yn ) Ker L
care satisface conditia (2.47).
64 Ion Craciun
Teorema 2.3.2 Multimea KerL este un spatiu vectorial real de dimensiune

n.
Demonstratie. Sa consideram multimea de solutii ale sistemului (2.45)
{y(1) , y(2) , , y(n) } (2.48)
care verifica urmatoarele conditii ale lui Cauchy

y(1) (x0 ) = (1, 0, . . . , 0),

y(2) (x0 ) = (1, 0, . . . , 0),
(2.49)

,

(n)
y (x0 ) = (1, 0, . . . , 0)
si sa aratam ca elementele acestei multimi, ca elemente ale spatiului Ker L,

sunt liniar independente. Vom demonstra prin reducere la absurd.
Presupunem deci ca solutiile sunt liniar dependente. Atunci exista con-
stantele C1 , C2 , . . . , Cn , nu toate nule, astfel nc
at
C1 y(1) (x) + C2 y(2) (x) + + Cn y(n) (x) = 0, () x [a, b]. (2.50)
In particular, (2.50) are loc pentru x0 si atunci, din (2.49) si (2.50), avem
(C1 , C2 , . . . , Cn ) = 0 = (0, 0, . . . , 0)
din care deducem ca toate constantele C1 , C2 , . . . , Cn sunt egale cu zero,

ceea ce contrazice ipoteza.
Prin urmare, solutiile (2.48) sunt liniar independente.
Sa aratam ca solutiile (2.48) constituie o baza n Ker L.
Pentru aceasta trebuie demonstrat ca orice y Ker L se scrie ca o
combinatie liniara de elementele din (2.48), deci ca exista constantele reale
C1 , C2 , . . . , Cn astfel nc
at
y = C1 y(1) + C2 y(2) + + Cn y(n) , (2.51)
sau
y(x) = C1 y(1) (x) + C2 y(2) (x) + + Cn y(n)(x) , () x [a, b]. (2.52)
Scriind ca (2.52) are loc si pentru x0 si folosind (2.49), gasim
(y1 (x0 ), y2 (x0 ), . . . , yn (x0 )) = (C1 , C2 , . . . , Cn ),

din care deducem ca Ci din (2.51) sunt unic determinate si
C1 = y1 (x0 ), C2 = y2 (x0 ), ..., Cn = yn (x0 ).
Prin urmare, solutia considerata se scrie n mod unic n forma
y = y1 (x0 )y(1) + y2 (x0 )y(2) + + yn (x0 )y(n) .
Am dovedit astfel ca orice y Ker L se exprima unic ca o combinatie

liniara a vectorilor (2.48), liniar independenti n Ker L, ceea ce arata ca
multimea (2.48) este o baza n Ker L.
Prin urmare, Ker L este spatiu vectorial real n dimensional.
Definitia 2.3.3 Vom spune c a n solutii y(1) , y(2) , . . . , y(n) ale sistemului
(2.45) formeaz a un sistem fundamental de solutii pe intervalul [a, b]
daca ele sunt liniar independente n spatiul liniar ndimensional Ker L.
Cum dimensiunea lui Ker L este n rezult a ca orice baza din Ker L este
un sistem fundamental de solutii a sistemului (2.45).
2.3.2 Matrice fundamental

a a unui sistem omogen
Definitia 2.3.4 Matricea p atratica (x), de ordinul n, ale c arei coloane
sunt coordonatele vectorilor y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x) care formeaz a un
sistem fundamental de solutii al sistemului liniar si omogen de ecuatii dife-
rentiale de ordinul nt
ai, cu coeficienti variabili (2.45), se numeste matrice
fundamental a a sistemului.
Teorema 2.3.3 Fie (x) o matrice fundamental a a sistemului (2.45), 0 (x)

matricea formata din derivatele elementelor matricei (x) si O matricea nula
p
atratic
a de ordinul n. Atunci
0 (x) + A(x)(x) = O, () x [a, b]. (2.53)
Demonstratie. Identitatea (2.53) este evident a deoarece reprezinta scrie-

(i)
rea matriceala a identitatilor L(y ) = 0, i = 1, 2, . . . , n care exprima faptul
ca functiile vectoriale y(1) , y(2) , . . . , y(n) sunt solutii ale sistemului (2.45).
Matricea fundamentala a unui sistem omogen nu este unica.
e
Pentru aceasta sa observam ca orice matrice (x) = (x)C, unde C este
o matrice patratica constanta de ordinul n nesingulara, este tot o matrice
fundamentala a sistemului (2.45).
66 Ion Craciun
e
Reciproc, orice matrice fundamentala (x) a sistemului (2.45) se poate
reprezenta sub forma
e
(x) = (x) C, x [a, b], (2.54)
unde C este o matrice constant

a de tip n n nesingulara. Aceasta ultima
afirmatie rezulta din
Corolarul 2.3.1 Dac a (x) este o matrice fundamental a a sistemului de

ecuatii diferentiale (2.45), atunci orice solutie a acestuia se reprezint
a sub
forma
y(x) = e((x)C), x [a, b], (2.55)
a a coordonatelor unui vector constant din IRn .

unde C este matricea coloan
Demonstratie. Formula (2.55) rezulta din faptul ca pe coloanele matricei

(x) sunt coordonatele vectorilor unei baze din spatiul solutiilor sistemu-
lui (2.45). Astfel, (2.55) este exprimarea unui vector a unui spatiu liniar n
dimensional ntro baza .
2.3.3 Determinantul lui Wronski

Ca si la studiul ecuatiilor diferentiale liniare, omogene de ordinul n, cu
coeficienti constanti, se poate introduce si aici determinantul lui Wronski
sau wronskianul asociat unui sistem fundamental de solutii, si anume

(1) (2) (n)
y1 (x) y1 (x) y1 (x)

(1)
y (x) y (2) (x) y (n) (x)
2 2 2
W [y(1) , y(2) , . . . , y(n) ] = .
(2.56)

(1)
yn (x) yn(2) (x) yn(n) (x)
Pentru valorile functiei introdusa n (2.56) se pot utiliza notatiile W (x)

sau W [y(1) , y(2) , . . . , y(n) ](x).
Observatia 2.3.2 Wronskianul W [y(1) , y(2) , . . . , y(n) ] asociat unui sistem

fundamental de solutii y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x) este determinantul ma-
tricei fundamentale (x).
Teorema 2.3.4 Conditia necesar

a si suficient
a ca solutiile
y(1) , y(2) , . . . , y(n) ,
ale sistemului (2.45), s

a formeze un sistem fundamental de solutii a acestuia
este ca determinantul lui Wronski corespunz ator s
a nu fie identic nul pe
intervalul [a, b].
Demonstratie. Sa aratam mai nt

ai suficienta, adica din

y(1) , y(2) , . . . , y(n) Ker L si W [y(1) , y(2) , . . . , y(n) ] 6= 0
x=x0
sa rezulte ca functiile
y(1) , y(2) , . . . , y(n) (2.57)
formeaza un sistem fundamental de solutii pentru sistemul (2.45).

Demonstratia se face prin reducere la absurd.
Presupunem ca functiile y(1) , y(2) , . . . , y(n) , ca elemente ale lui Ker L,
sunt liniar dependente. Exista atunci n constante, nu toate nule, astfel
ncat pentru orice x [a, b] sa avem
C1 y(1) (x) + C2 y(2) (x) + + Cn y(n) (x) = 0. (2.58)
Scriind (2.58) pe componente si luand x = x0 , deducem

(1) (2) (n)

C1 y1 (x0 ) + C2 y1 (x0 ) + + Cn y1 (x0 ) = 0,

(1) (2) (n)

C1 y2 (x0 ) + C2 y2 (x0 ) + + Cn y2 (x0 ) = 0,
(2.59)

,

C y (1) (x ) + C y (2) (x ) + + C y (n) (x ) = 0.
1 n 0 2 n 0 n n 0
Am obtinut astfel un sistem liniar si omogen de n ecuatii cu n necunos-

cute al carui determinant este W [y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)] , care prin
x=x0
ipoteza este diferit de zero, deci sistemul (2.59) are numai solutia banala
C1 = 0, C2 = 0, . . . , Cn = 0,
ceea ce contrazice presupunerea. Deci, solutiile (2.57) sunt liniar indepen-

dente.
68 Ion Craciun
In baza Definitiei 2.3.3 functiile (2.57) formeaza un sistem fundamental

de solutii ale sistemului (2.45) pe intervalul [a, b].
Sa demonstram necesitatea. Daca solutiile y(1) , y(2) , . . . , y(n) sunt liniar
independente atunci, macar ntrun punct x0 [a, b], determinantul lui
Wronski asociat acestor solutii este diferit de zero.
Deoarece y(1) , y(2) , . . . , y(n) formeaz
a o baza n Ker L, orice y Ker L
se scrie n mod unic n forma
y = C1 y(1) + C2 y(2) + + Cn y(n) . (2.60)
Considerand un x0 [a, b], notand y(x0 ) = y(0) si scriind (2.60) pe

coordonate n x0 , obtinem

(1) (2) (n) (0)

C1 y1 (x0 ) + C2 y1 (x0 ) + + Cn y1 (x0 ) = y1 ,

(1) (2) (n) (0)

C1 y2 (x0 ) + C2 y2 (x0 ) + + Cn y2 (x0 ) = y2 ,
(2.61)

,

C y (1) (x ) + C y (2) (x ) + + C y (n) (x ) = (0)
yn .
1 n 0 2 n 0 n n 0
Deoarece sistemul (2.61) are solutia unica C1 , C2 , . .. , Cn , rezulta ca de-

terminantul sistemului, W [y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)] , este nenul.
x=x0
Teorema 2.3.5 (Liouville) Dac

a functia
W (x) = W [y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)]
este wronskianul unui sistem de n solutii ale sistemului (2.45), atunci are
loc egalitatea
Rx
tr A(t) dt (2.62)
W (x) = W (x0 ) e x0 , () x, x0 [a, b],
n
X
unde tr A(t) = aii (t) este urma matricei A a sistemului.
i=1
Demonstratie. Fara a restrange generalitatea, presupunem ca sistemul

{y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)} este liniar independent (n caz contrar W (x)
0 si (2.62) este banal satisfacut a).
Fie (x) matricea fundamentala cu coloanele
y(1) (x), y(2) (x), , y(n) (x).

Cu teorema cresterilor finite, avem
(x + ) = (x) + 0 (x) + o(), x [a, b],
iar din ecuatia (2.53) rezulta
(x + ) = (x) A(x)(x) + o(), x [a, b]. (2.63)
Daca n egalitatea (2.63) luam determinantul ambelor membri, obtinem:

W (x+) = det (In A(x) + o()1 (x))W (x) = W (x) 1tr A(x)+o() ,
unde este arbitrar si suficient de mic. Trec

and la limita pentru 0
rezulta
W 0 (x) = tr A(x) W (x), x [a, b],
iar prin integrare se obtine formula (2.62).
2.3.4 Solutia general a a sistemului omogen de ecuatii dife-

rentiale liniare
Sa presupunem ca avem un sistem fundamental de solutii
y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)
al sistemului (2.45). Atunci, orice alta solutie a sistemului se scrie n mod

unic n forma (2.60), unde C1 , C2 , . . . , Cn sunt constante arbitrare.
Putem afirma ca (2.60) constituie solutia general a a sistemului (2.45),
deoarece verifica sistemul, are n componenta sa n constante arbitrare si
oricarei probleme de tip Cauchy a sistemului i se pot preciza n mod unic
sistemul de constante C1 , C2 , . . . , Cn astfel nc
at solutia determinata sa sa-
tisfaca conditia initiala y(x0 ) = y , cu y vector arbitrar din IRn .
(0) (0)
Cum vectorul din membrul drept al relatiei (2.60) se poate scrie n forma
e((x)C), unde C este matrice cu o singura coloana si cu n linii, rezulta ca
solutia generala a sistemului (2.45) poate fi scrisa si n forma (2.55).
Observatia 2.3.3 Sistemul fundamental de solutii pentru (2.45) nu este

unic.
Intr-adevar, se stie ca ntrun spatiu liniar n dimensional exista o infinitate
de baze. Daca multimea de functii {y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)} este o baza
70 Ion Craciun
n Ker L si kCij k Mnn (IR) este o matrice nesingulara, atunci sistemul de

vectori
n
X
e (i)
y = Cji y(j) , i 1, n, (2.64)
j=1
formeaza de asemeni o baza n Ker L si deci avem un alt sistem fundamental

de solutii.
Matricea constant a C din (2.64) este matricea de trecere de la baza
{y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)} la sistemul de vectori
e (1) (x), y
{y e (2) (x), . . . , y
e (n) (x)}. (2.65)
Daca aceasta matrice de trecere este si nesingulara, sistemul de vectori (2.65)

este, de asemenea, sistem fundamental de solutii pentru sistemul (2.45).
2.4 Sisteme neomogene de ecuatii diferentiale li-

niare de ordinul nt
ai
Sa consideram sistemul liniar si neomgen de ecuatii diferentiale de ordinul
ntai
L(y) = y0 + e(A(x)Y ) = f (x), (2.66)
n care matricea A(x) = kaij (x)k Mnn (IR) a coeficientilor sistemului are
elemente functii continue pe intervalul [a, b], f = (f1 , f2 , . . . , fn ) C([a, b]),
y = (y1 , y2 , . . . , yn ) C 1 ([a, b]), iar Y = kyi k1n este matricea coloana cu n
linii a necunoscutelor yi C 1 ([a, b]) ale sistemului.
Ne propunem sa determinam solutiile sistemului (2.66) prin metoda va-
riatiei constantelor. Vom cerceta daca solutia generala a sistemului (2.66)
se poate obtine din solutia generala (2.60) a sistemului omogen asociat sis-
temului (2.66), nlocuind constantele C1 , C2 , . . . , Cn prin functiile convenabil
alese C1 (x), C2 (x), . . . , Cn (x).
Daca multimea {y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)} este un sistem fundamen-
tal de solutii a sistemului omogen asociat L(y) = 0, atunci vom determina
functiile
C1 (x), C2 (x), , Cn (x),
continue si cu derivate continue pe [a, b], astfel nc

at
y(x) = C1 (x)y(1) (x) + C2 (x)y(2) (x) + + Cn (x)y(n) (x) (2.67)

sa fie solutie a sistemului neomogen (2.66). Impunand aceasta si tin

and cont
(i)
ca y , i = 1, n, sunt solutii ale sistemului omogen asociat, gasim sistemul
n
X
Ci0 (x)y(i) (x) = f (x), x [a, b], (2.68)
i=1
care are forma matriceala
(x) C 0 (x) = F (x), x [a, b]. (2.69)
Dar (2.68) este un sistem de n ecuatii cu n necunoscute Ci0 (x), i = 1, n.

Solutia acestui sistem se deduce din (2.69) prin nmultirea la stanga cu
inversa matricei (x). Se obtine
C 0 (x) = 1 (x) F (x). (2.70)
Integrand ecuatiile diferentiale ordinare (2.70) se gaseste

Z x
C(x) = K + 1 (s) F (s)ds, (2.71)
x0
unde K M1n are elemente constante arbitrare.

Inlocuind (2.71) n (2.67), obtinem solutia generala a sistemului neo-
mogen (2.66)
Z x
y(x) = e (x)K + (x) 1 (s)F (s)ds , (2.72)
x0
unde F este matricea coordonatelor vectorului f n baza canonica din IRn .

Sa mai observam ca (2.72) se scrie si n forma
Z x
y = e (x)K + e (x) 1 (s)F (s)ds = yo (x) + yp (x), (2.73)
x0
din care deducem ca solutia generala a sistemului neomogen (2.66) este suma
dintre solutia generala yo (x) a sistemului omogen asociat L(y) = 0 si o so-
lutie particulara yp (x) a sistemului neomogen.
O solutie particulara a sistemului neomogen (2.66) se obtine prin metoda
variatiei constantelor luand pentru K din (2.71) matricea coloana identic
nula.
72 Ion Craciun
2.5 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare cu coe-

ficienti constanti
Sa studiem sistemele de ecuatii diferentiale liniare de ordinul nt
ai, neomo-
gene si omogene, n care coeficientii din (2.42) sunt constante reale notate
cu aij .
Forma generala a unui sistem neomogen este

y10 = a11 y1 + a12 y2 + + a1n yn + f1 (x),

y20 = a21 y1 + a22 y2 + + a2n yn + f2 (x),
(2.74)

y 0 = a y + a y + + a y + f (x),
n n1 1 n2 2 nn n n
n care f1 , f2 , . . . , fn sunt functii date, continue pe un compact [a, b].

Daca n (2.74) toate functiile fi sunt identic nule, atunci sistemul cores-
punzator

1
y 0 = a11 y1 + a12 y2 + + a1n yn ,

y20 = a21 y1 + a22 y2 + + a2n yn ,
(2.75)

y0 = a y + a y + + a y ,
n n1 1 n2 2 nn n
este un sistem omogen de ecuatii diferentiale de ordinul nt

ai cu coeficienti
constanti. Deoarece coeficientii acestui sistem coincid cu cei ai sistemului
(2.74), sistemul se numeste n plus asociatul sistemului (2.74).
Forma matriceala a unui astfel de sistem omogen este
Y 0 = AY, (2.76)
unde Y este matricea cu o singura coloana cu elementele coordonatele vec-

torului y = (y1 , y2 , . . . , yn ), iar A este matricea patratic
a de ordinul n a carei
elemente sunt coeficientii sistemului.
Toate rezultatele stabilite mai sus pentru sisteme de ecuatii diferentiale
liniare cu coeficienti variabili, omogene si neomogene, sunt adevarate si pen-
tru sistemele (2.74) si (2.75).
Vom determina solutia generala a sistemului omogen (2.75) folosind teo-
ria valorilor si vectorilor proprii a unei matrice patratice.
Pentru aceasta, caut am solutii particulare ale sistemului (2.76) de forma
Y = erx , (2.77)
unde este matricea coordonatelor vectorului nenul , deci = e, iar r

este un numar real sau complex.
Vom determina si r din conditia ca y = e erx s
a fie solutie a sistemului
(2.75), a carui forma vectoriala este
y0 = e(AY ). (2.78)
Impunand conditia ca Y din (2.77) sa verifice (2.76), gasim ca este

solutia unui sistem liniar omogen a carui forma matriceala este
(A rE) = O, (2.79)
unde E este matricea unitate de ordinul n, iar O este matricea nul a.

Pentru ca sistemul algebric (2.79) sa aiba solutii nebanale, determinantul
acestuia trebuie sa fie nul. Astfel, obtinem ecuatia algebrica de gradul n n
necunoscuta r

a11 r a12 ... a1n

a21 a22 r . . . a2n

det (A rE) = = 0,
(2.80)
... ... ... ...

a an2 . . . ann r
n1
numita ecuatie caracteristic a a sistemului (2.75).

Ecuatiile (2.80) si (2.79) arata ca din (2.77) este matricea coloana a
vectorului propriu a matricei A, corespunz ator valorii proprii r.
Daca ecuatia caracteristica (2.80) are toate cele n r ad acini reale si dis-
tincte, r1 , r2 , . . . , rn , lor le corespund n vectori proprii i , respectiv n solutii
particulare ale sistemului neomogen (2.78)
y1 (x) = 1 er1 x , y2 (x) = 2 er2 x , . . . , yn (x) = n ern x . (2.81)
Wronskianul solutiilor (2.81) este produsul dintre e(a11 +a22 ++ann )x si

determinantul Vandermonde construit cu numerele r1 , r2 , . . . , rn . Deoarece
radacinile caracteristice sunt distincte, rezulta ca wronskianul solutiilor men-
tionate n (2.81) este diferit de zero, fapt ce atrage concluzia ca functiile
(2.81) constituie un sistem fundamental de solutii pentru sistemul de ecuatii
diferentiale (2.75).
In acest caz, solutia generala a sistemului (2.75) este combinatia liniara
y = C1 1 er1 x + C2 2 er2 x + + Cn n ern x , (2.82)

74 Ion Craciun
n care C1 , C2 , . . . , Cn sunt constante arbitrare. Forma acestei solutii gene-

rale este
Y = C1 1 er1 x + C2 2 er2 x + + Cn n ern x . (2.83)
Teorema 2.5.1 Dac a ecuatia caracteristic

a are, de pild
a, r
ad
acina r1 mul-
tipl
a de ordinul k, atunci partea din solutia general
a corespunz atoare ei are
forma

P1 (x)

P2 (x)
r x
e 1 , (2.84)

Pn (x)
unde P1 (x), P2 (x), . . . , Pn (x) sunt polinoame de grad cel mult k 1, av and
coeficientii functii liniare de k constante oarecare C1 , C2 , . . . , Ck . Poli-
noamele P1 (x), P2 (x), . . . , Pn (x) nu pot fi identic nule dec at dac a toate
constantele C1 , C2 , . . . , Ck sunt nule.
Cazul radacinilor complexe poate fi tratat n mod analog. Vor rezulta

solutii complex conjugate n perechi. Din fiecare astfel de pereche se con-
struieste alte doua solutii reale luand semisuma acestora si semidiferenta
mpartita prin unitatea imaginara.
Pentru determinarea solutiilor particulare ale sistemelor neomogene se
poate folosi metoda variatiei constantelor a lui Lagrange.
In cazul n care fi (x) = ex (Q1 (x) cos x + Q2 (x) sin x), solutii particu-
i i
lare se pot obtine prin metoda coeficientilor nedeterminati, far a cuadraturi.
Mai precis, se cauta solutii particulare de forma termenului liber, adica de
forma
yi (x) = xs ex (Ri1 (x) cos x + Ri2 (x) sin x), i = 1, n,
unde Ri1 si Ri2 sunt polinoame de aceleasi grade cu respectiv polinoamele

Q1i si Q2i , iar s este multiplicitatea lui r = + i ca rad
acin
a a ecuatiei
caracteristice.
Vom ilustra aceste afirmatii prin exemple.
Exemplul 2.5.1 S
a a sistemului diferential
omogen
0

y1 = 2y1 2y2 + 3y3 ,

y20 = y1 + y2 + y3 ,

y30 = y1 + 3y2 y3 .
Solutie. Sistemul de ecuatii diferentiale dat este de ordinul ntai, omo-

gen, cu coeficienti constanti si se poate scrie n forma matriceala
Y 0 = AY,
unde

2 2 3

A=
1 1 1
,

1 3 1
este matricea sistemului, iar

y1

Y =
y2
y3
este matricea functiilor necunoscute ale sistemului diferential.

Pentru a determina solutia generala a sistemului, aplicam teoria valorilor
si vectorilor proprii prezentata mai sus.
Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile ecuatiei caracteristice

2r 2 3

det (A rE) = 1 1r 1 = 0,

1 3 1 r
adica a ecuatiei r3 2r2 5r + 6 = 0. Radacinile acestei ecuatii sunt r1 = 1,

r2 = 3, r3 = 2.
Deoarece valorile proprii sunt reale si distincte, vectorii proprii cores-
punzatori sunt liniar independenti n IR3 .
76 Ion Craciun
Vectorul propriu corespunzator valorii proprii r este o solutie nebanala

a sistemului liniar si omogen

(2 r)1 22 +33 = 0,

1 +(1 r)2 +3 = 0, (2.85)

1 +32 +(1 r)3 = 0.
Cele trei sisteme corespunzatoare rad

acinilor caracteristice, obtinute din
(2.85) luand succesiv pentru r valorile r1 = 1, r2 = 3, r3 = 2, sunt:

1 22 + 33 = 0,
1 22 + 33 = 0,

1 + 3 = 0, 1 22 + 3 = 0,

1 + 32 23 = 0; 1 + 32 43 = 0;

41 22 + 33 = 0,

1 + 32 + 3 = 0,

1 + 32 + 3 = 0.
Solutiile nebanale ale acestor sisteme omogene
(1) = (1, 1, 1), (2) = (1, 1, 1), (3) = (11, 1, 14).
sunt vectorii proprii corespunzatori valorilor proprii mentionate.

Corespunzator acestor vectori proprii avem urmatoarele solutii liniar in-
dependente ale sistemului

1 1 11

Y (1) (x) = x (2) 3x (3) 2x
1 e ; Y (x) = 1 e ; Y (x) = 1 e
1 1 14
si prin urmare solutia generala a sistemului diferential este
Y (x) = C1 Y (1) (x) + C2 Y (2) (x) + C3 Y (3) (x),
unde C1 , C2 , C3 sunt constante arbitrare.

Egaland elementele corespunzatoare gasim solutia generala pe compo-

nente (coordonate)

y1 (x) = C1 ex + C2 ex + 11C3 e2x ,

y2 (x) = C1 ex + C2 e3x + C3 e2x , (2.86)

y3 (x) = C1 ex + C2 e3x 14C3 e2x .
Integrarea sistemului se poate efectua si prin metoda eliminarii. Ecuatia
diferentiala ordinara, de ordinul al treilea, cu coeficienti constanti, omogena,
n care functia necunoscuta este y2 are expresia
y2000 2y200 5y20 + 6y2 = 0, (2.87)
iar solutia sa generala este data n (2.86)2 . Celelalte coordonate ale solutiei
generale y se obtin din legaturile acestora cu functia y2 .
Exemplul 2.5.2 S a se determine solutia general

a a sistemului de ecuatii
diferentiale omogene cu coeficienti constanti
(
y10 = y1 y2 ,
y20 = y1 + 3y2 .
!
1 1
Solutie. Matricea sistemului, A = , are ecuatia caracteristica
1 3
r2 4r + 4 = 0 cu radacina dubla r = 2.
Conform Teoremei 2.5.1, solutia generala a sistemului este de forma
(
y1 = (A1 x + C1 )e2x ,
y20 = (A2 x + C2 )e2x ,
unde constantele A1 , A2 , C1 , C2 se determina din sistemul

A1 + A2 = 0,

A1 + C1 + C2 = 0,

A1 + A2 = 0,

A +C +C = 0,
2 1 2
din care se gaseste
A1 = C1 + C2 , A2 = C1 C2 .
78 Ion Craciun
Astfel, solutia generala a sistemului de ecuatii diferentiale este

(
y1 = ((C1 + C2 )x + C1 )e2x ,
y20 = ((C1 + C2 )x + C2 )e2x ,
si ea poate fi scrisa matriceal n forma
Y = C1 Y (1) (x) + C2 Y (2) (x),
unde ! !
x+1 x
Y (1) (x) = e2x , Y (2) = e2x .
x 1x
Exemplul 2.5.3 Determinati solutia generala a sistemului de ecuatii dife-

rentiale omogene cu coeficienti constanti
0
y = 2y1 y2 y3 ,
1

y20 = 2y1 y2 2y3 ,

y30 = y1 + y2 + 2y3 .
Solutie. Sistemul se poate scrie matriceal n forma
Y 0 = AY,

2 1 1

unde A =
2 1 2
este matricea sistemului.

1 1 2
Conform Teoremei 2.5.1, contributia rad acinii triple r = 1 la solutia
generala a sistemului trebuie cautat
a n forma

A1 x2 + B1 x + C1

x
Y = 2
A2 x + B2 x + C2
e .

A3 x2 + B3 x + C3
Se deduce ca coeficientii A1 , A2 si A3 sunt nuli, iar

B1 = C1 C2 C3 ,

B2 = 2(C1 C2 C3 ),

B3 = C1 + C2 + C3
Astfel, Y se scrie ca o combinatie liniara de constantele C1 , C2 , C3

x+1 x x
x
Y = C1 2x e + C2 1 2x ex + C3 2x ex ,

x x x+1
si deci am obtinut chiar solutia generala a sistemului.

(
y10 = 3y1 y2 ,
Exemplul 2.5.4 S
y20 = y1 + 3y2 .
Solutie. Se aplica metoda valorilor si vectorilor proprii.
Valorile proprii sunt numerele complex conjugate r1 = 3 + i, r2 = 3 i.
Dupa determinarea vectorilor proprii corespunzatori se gasesc solutiile
complex conjugate
! !
i i
Ye (1) (x) = e(3+i)x , Ye (2) (x) = e(3i)x .
1 1
Pornind de la acestea, determinam alte doua solutii liniar independente,

!
Ye (1) (x) + Ye (2) (x) sin x
Y (1) (x) = = e3x ,
2 cos x
!
Ye (1) (x) Ye (2) (x) cos x
Y (2) (x) = = e3x .
2i sin x
Asadar, solutia generala a sistemului, scrisa matriceal, este
Y (x) = C1 Y (1) (x) + C2 Y (2) (x),
unde C1 si C2 sunt constante reale arbitrare.

(
y10 = y2 ,
Exemplul 2.5.5 S
y20 = y1 + 2y2 .
Solutie. Valorile proprii ale matricei sistemului sunt r1 = r2 = 1.
Sistemul de ecuatii care da coordonatele vectorilor proprii se reduce la o
singura ecuatie 1 2 = 0. Toti vectorii proprii sunt de forma = (1, 1),
unde 6= 0 si deci nu exista doi vectori proprii liniar independenti.
80 Ion Craciun
Se cauta atunci solutia generala a sistemului n forma

y1 (x) = (C1 + C2 x)ex , y2 (x) = (D1 + D2 x)ex .
si, n final, se gaseste y1 (x) = (C1 + C2 x)ex , y2 (x) = (C1 + C2 + C2 x)ex ,
unde C1 si C2 sunt constante reale arbitrare.
Exemplul 2.5.6 S
a a sistemului
0
y1 = 3y1 4y2 + 2x,

y20 = y1 + y2 + x.
Solutie. Determinam nt
ai solutia generala a sistemului omogen asociat
0
y1 = 3y1 4y2 ,

y20 = y1 + y2 .
Pentru aceasta, procedam ca n exemplul precedent si gasim

(o)

y1 (x) = (2C1 + C2 2C2 x)ex ,

(o)
y2 (x) = (C1 + C2 x)ex .
Deoarece r = 0 nu este rad acin a caracteristica a sistemului omogen aso-
ciat, cautam solutia particulara n forma
y1p (x) = A1 x + B1 , y2p (x) = A2 x + B2
si determinam coeficientii celor doua polinoame din conditia ca sistemul sa
fie verificat. Se obtin sistemele
( (
3A1 + 4A2 2 = 0, A1 + 3B1 + 4B2 = 0,
A1 + A2 + 1 = 0, A2 B1 B2 = 0,
de unde deducem A1 = 6, A2 = 5, B1 = 14, B2 = 9.
Deoarece solutia generala a sistemului dat este suma dintre solutia gen-
erala a sistemului omogen asociat si solutia particulara determinata, avem

(o)

y1 (x) = y1 (x) + y1p (x) = (2C1 + C2 2C2 x)ex 6x + 14,

(o)
y2 (x) = y2 (x) + y2p (x) = (C1 + C2 x)ex + 5x 9.
Forma matriceala a acestei solutii este
Y (x) = Y (o) (x) + Y p (x) = C1 Y (1) (x) + C2 Y (2) (x) + Y p (x).
Capitolul 3
Ecuatii diferentiale cu
derivate partiale de ordinul
nt
ai
3.1 Ecuatii diferentiale liniare cu derivate par-

tiale de ordinul nt
ai
3.1.1 Definitii. Suprafete integrale
Definitia 3.1.1 O relatie de forma
u u u
F x1 , x2 , . . . , xn , u, , ,..., = 0, (3.1)
x1 x2 xn
unde F este o functie real

a continu
a de 2n + 1 variabile reale definit
a pe
un domeniu IR2n+1 , se numeste ecuatie diferential a cu derivate
partiale de ordinul nt
ai, dac
a se cere s
a se determine functia
u = (x1 , x2 , . . . , xn ) (3.2)
ai continue ntrun domeniu D IRn ,

cu derivate partiale de ordinul nt
astfel nc
at s
a avem

F (x); (x), (x), (x), . . . , (x) 0 (3.3)
x1 x2 xn
pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn ) D.
81
82 Ion Craciun
Definitia 3.1.2 Functia F(D) din (3.2) care satisface conditia (3.3) se
numeste solutie sau suprafat
a integral
a a ecuatiei (3.1).
Definitia 3.1.3 Ecuatia cu derivate partiale de ordinul nt

ai de forma
u u u
X1 (x) + X2 (x) + + Xn (x) =0 (3.4)
x1 x2 xn
se numeste ecuatie liniar
a si omogen
a.
Forma (3.4) arata ca ecuatia depinde liniar de derivatele partiale ale

functiei necunoscute u, iar coeficientii Xk sunt functii numai de variabila
vectoriala x, sau altfel spus de variabilele independente x1 , x2 , . . . , xn .
In cele ce urmeaza vom presupune ca functiile Xk sunt de clasa C 1 (D)
si nu se anuleaza simultan n D, ceea ce nseamna ca are loc inegalitatea
X12 (x) + X22 (x) + + Xn2 (x) > 0, () x D. (3.5)
3.1.2 Sistem caracteristic. Curbe caracteristice

Consideram ecuatia liniara (3.4) n care functiile Xk C 1 (D) satisfac n D
conditia (3.5).
Definitia 3.1.4 Sistemul simetric definit n D
dx1 dx2 dxn
= = = , (3.6)
X1 (x) X2 (x) Xn (x)
se numeste sistemul caracteristic asociat ecuatiei cu derivate partiale
(3.4).
Definitia 3.1.5 Curbele integrale ale sistemului (3.6) se numesc curbe ca-
racteristice ale ecuatiei cu derivate partiale liniar
a si omogen
a (3.4).
In ipoteza ca xn este variabil a independent a atunci, din Capitolul 2,
paragraful 2, stim ca solutia generala a sistemului carcteristic (3.6) este
xi = i (xn , C1 , C2 , . . . , Cn1 ), i = 1, n 1, (3.7)
sau, rezolvand n raport cu constantele arbitrare C1 , C2 , . . . , Cn1 ,

1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = C1 ,

2 (x1 , x2 , . . . , xn ) = C2 ,
(3.8)

n1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = Cn1
Capitolul 3 Ecuatii diferentiale cu derivate partiale 83
unde 1 , 2 , . . . , n1 sunt functii continue cu derivate partiale continue n

D.
Oricare din relatiile (3.8) se numeste integral a prim a a sistemului carac-
teristic (3.6), iar ansamblul (3.8) reprezint a o familie de curbe integrale, sau
o familie de curbe caracteristice ale ecuatiei (3.4).
Vom vedea ca integrarea ecuatiei (3.4) este strans legata de integrarea
sistemului caracteristic asociat (3.6). Aceasta legatur a este data de teorema
urmatoare.
Teorema 3.1.1 Dac

a relatia
(x1 , x2 , . . . , xn ) = C (3.9)
este o integral
a prima a sistemului caracteristic (3.6), atunci functia real
a
de n variabile reale definit
a pe D
u = (x1 , x2 , . . . , xn ) (3.10)
este o solutie a ecuatiei cu derivate partiale (3.4).

Demonstratie. Folosind Teorema 2.2.1, rezulta ca daca (3.9) este o inte-
grala prima a sistemului caracteristic (3.6), atunci dea lungul unei curbe
caracteristice avem

X1 (x) + X2 (x) + + Xn (x) = 0. (3.11)
x1 x2 xn
Egalitatea (3.11) fiind adevarata pentru orice constant a C, este adevarat a
pentru orice curba integrala situata n D, de unde rezulta ca este adevarat
a
pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn ) D; prin urmare (3.10) este o solutie a
ecuatiei (3.4) n D.
3.1.3 Solutia general

a
Teorema 3.1.2 Dac a 1 , 2 , . . . , n1 sunt integrale prime ale sistemului
caracteristic (3.6), independente functional pe multimea D0 D, si
(v1 , v2 , . . . , vn1 )
o functie oarecare cu derivate partiale continue ntrun domeniu IRn1 ,

atunci functia x 7 u(x), unde
u(x) = (1 (x), 2 (x), . . . , n1 (x)), (3.12)
este o solutie a ecuatiei cu derivate partiale (3.4) n D0 .

84 Ion Craciun
Demonstratie. In prima etapa arat am ca functia u = (1 , 2 , . . . , n1 )

verifica ecuatia (3.4). Pentru aceasta trebuie sa calculam derivatele partiale
de ordinul ntai ale acestei functii. Aplicand regula de derivare a functiilor
compuse, avem

u 1 2 n1

= + + + ,

x1 v1 x1 v2 x1 vn1 x1

u 1 2 n1
= + + + ,
x2 v1 x2 v2 x2 vn1 x2 (3.13)

,

u 1 2 n1

= + + + .
xn v1 xn v2 xn vn1 xn
Daca n (3.13) nmultim prima relatie cu X1 , a doua cu X2 si asa mai

departe pana la ultima relatie pe care o inmultim cu Xn si adunam pe
coloane rezultatele nmultirilor, obtinem
n
X u n1
X X
n
j
Xi (x1 , x2 , . . . , xn ) = Xk (3.14)
i=1
xi j=1
vj k=1 xk
Insa, n (3.14) fiecare parantez a din partea dreapta este nul a deoarece dupa
Teorema 3.1.1 functiile j (x1 , x2 , . . . , xn ), j = 1, n 1, sunt solutii ale ecua-
tiei cu derivate partiale (3.4). Rezulta ca functia u din (3.12) este solutie a
ecuatiei (3.4).
Reciproc, orice solutie u(x1 , x2 , . . . , xn ) a ecuatiei (3.4) este de forma
(3.12).
In adevar, u(x1 , x2 , . . . , xn ) fiind solutie a ecuatiei (3.4), avem
u u u
X1 (x) + X2 (x) + + Xn (x) = 0. (3.15)
x1 x2 xn
Pe langa aceasta, avem si relatiile
j j j
X1 (x) + X2 (x) + + Xn (x) = 0, j = 1, n 1, (3.16)
x1 x2 xn
care exprima ca integralele prime 1 , 2 , . . . , n1 sunt solutii ale ecuatiei

diferentiale cu derivate partiale de ordinul nt ai (3.4).
0 0 0
Pentru orice punct fixat (x1 , x2 , . . . , xn ) D, ecuatiile (3.15) si (3.16)
formeaza un sistem de n ecuatii liniare si omogene n necunoscutele X1 ,
X2 , . . . , Xn . Datorita conditiei (3.5), acest sistem are si solutii nebanale.

Conform teoremei lui Rouche, determinantul sistemului,

u u u

x x2 xn
1

1 1 1

x x2 xn
1

2

2 2 = D(u, 1 , 2 , . . . , n1 ) , (3.17)
x D(x1 , x2 , . . . , xn )
1 x2 xn

n1 n1 n1

x x2 x
1 n
trebuie sa fie nul pentru orice (x01 , x02 , . . . , x0n ) D. Asadar, putem scrie
D(u, 1 , 2 , . . . , n1 )
= 0, () x = (x1 , x2 , . . . , xn ) D.
D(x1 , x2 , x3 , . . . , xn )
Deoarece 1 , 2 , . . . , n1 sunt integrale prime independente functional
n D, exista domeniul D0 D n care matricea jacobiana J (x), unde
= (1 , 2 , . . . , n1 ), are rangul n 1. Aceasta nseamn
a ca cel putin un
minor de ordinul n 1 al matricei este nenul pe D0 . Fie ca acest minor este
determinantul functional
D(1 , 2 , . . . , n1 )
6= 0, () x = (x1 , x2 , . . . , xn ) D. (3.18)
D(x1 , x2 , x3 , . . . , xn1 )
Folosind rezultatele de la dependent a si independent
a functional a a func-
tiilor, rezulta ca functia u depinde functional pe D00 D0 de functiile
1 , 2 , . . . , n1 . Prin urmare, putem scrie u = (1 , 2 , . . . , n1 ).
Definitia 3.1.6 Functia u din (3.12), unde este o functie arbitrar a de-
n1
finit
a pe un domeniu din spatiul IR , se numeste solutia general
a a
ecuatiei cu derivate partiale liniare si omogena (3.4).
Exercitiul 3.1.1 S a se integreze urm
atoarele ecuatii cu derivate partiale
de ordinul nt
ai omogene
z z z z
1. (x + 2y) y = 0; 2. y x = 0;
x y x y
z z z z
3. x(2x3 y 3 ) + y(x3 2y 3 ) = 0; 4. 2 x y = 0.
x y x y
86 Ion Craciun
Solutie. Sistemele caracteristice corespunzatoare ale acestor ecuatii sunt:
dx dy dx dy
1. = ; 2. = ;
x + 2y y y x
dx dy dx dy
3. = ; 4. = .
x(2x3 y 3 ) y(x3 2y 3 ) 2 x y
Aceste sisteme caracteristice sunt echivalente respectiv cu ecuatiile diferen-

tiale ordinare
dy y dy x
1. = ; 2. = ;
dx x + 2y dx y
dy y(x3 2y 3 ) dy y
3. = ; 4. = .
dx x(2x3 y 3 ) dx 2 x
Prima si a treia ecuatie diferential a de ordinul nt

ai este omogena si se
y
integreaza utilizand substitutia = u, unde noua functie necunoscuta este
x
u ce depinde de x, iar celelalte doua ecuatii sunt cu variabile separabile.
Solutiile acestor ecuatii diferentiale ordinare sunt:
x3 + y 3
1. y(x + y) = C; 2. x2 + y 2 = C; 3. 2 2
= C; 4. x + ln y = C.
x y
Fiecare din relatiile de mai sus reprezinta o integrala prima pentru ecua-
tia cu derivate partiale de ordinul ntai omogena corespunzatoare.
Solutia generala a unei ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt
ai omo-
gena este o functie arbitrara de n 1 integrale prime independente. Cum
pentru toate aceste exercitii n este 2, la fiecare avem nevoie doar de cate o
integrala prima si le vom considera pe cele deduse mai sus. Prin urmare,
solutiile ecuatiilor date sunt respectiv
1. z = (y(x + y)); 2. z = (x2 + y 2 );

x3 + y 3
3. z = ; 4. z = ( x + ln y),
x2 y 2
unde este o functie oarecare de clasa C 1 (I) si I un interval real.

Exercitiul 3.1.2 S a se determine solutiile generale ale urm

atoarelor ecua-
tii cu derivate partiale de ordinul nt
ai omogene
u u u
1. (az by) + (bx cz) + (cy ax) = 0;
x y z
u u u
2. (x a) + (y b) + (z c) = 0;
x y z
u u u
3. xz yz + (x2 y 2 ) = 0;
x y z
u u u
4. (x y + z) +y +z = 0;
x y z
w w w
5. xy y2 + z2 = 0;
x y z
F F F
6. x2 xy + y2 = 0;
x y z
u u u
7. x + y + z = 0;
x y z
u u u
8. 2 cosh x + 2 sinh x z sinh x = 0.
x y z
Solutie. Sistemele caracteristice corespunzatoare ecuatiilor de mai sus sunt:
dx dy dz
1. = = ;
az by bx cz cy ax
dx dy dz
2. = = ;
xa yb zc
dx dy dz
3. = = ;
xz yz x2 y2
dx dy dz
4. = = ;
xy+z y z
dx dy dz
5. = = ;
xy y 2 z2
dx dy dz
6. = = ;
x2 xy y2
88 Ion Craciun
dx dy dz
7. = = ;
x y z
dx dy dz
8. = = .
2 cosh x 2 sinh x z sinh x
Vom cauta combinatii integrabile ale rapoartelor egale.
1. Prin nmultirea celor trei rapoarte cu respectiv x, y si z si adunarea
numaratorilor si a numitorilor, obtinem un nou raport care are numitorul
egal cu zero, iar numar atorul este diferentiala expresiei x2 + y 2 + z 2 . Rezulta
ca si numaratorul trebuie sa fie zero si prin urmare x2 + y 2 + z 2 = C1
este prima integrala prima a sistemului caracteristic corespunzator primei
ecuatii.
Inmultind acum rapoartele cu c, a si b si adunand iarasi num ar atorii si
numitorii ntre ei, obtinem din nou zero la numitor. Prin urmare cx + ay +
bz = C2 este a doua integral a prima.

dx = dy

=
xa
= C1 ,

xa yb yb
2.

dy = dz

=
yb
= C2 .
yb zc zc
3. Consideram primele doua rapoarte. Dupa simplificare prin z se obtine

dx dy
combinatia integrabila = care conduce la integrala prima xy = C1 .
x y
A doua integrala prima se obtine dupa ce adunam num aratorii si nu-
mitorii din primele doua rapoarte, raportul gasit egalandul cu al treilea.
d(x + y) dz
Avem = 2 , de unde, dupa simplificare cu x y, se obtine
z(x y) x y2
combinatia integrabila
(x + y)d(x + y) = zdz
care conduce la integrala prima (x + y)2 z 2 = C2 .
dy dz y
4. Integrand = obtinem integrala prima 1 (x, y, z) = .
y z z
Pentru a obtine a doua integral
a prima pornim de la egalitatea
dx d(y z)
= ,
xy+z yz
dedusa folosind o proprietate a rapoartelor egale. Notand y z = u, se
dx 1
ajunge la ecuatia liniara de ordinul nt
ai neomogena x = 1 care
du u
are solutia x = u(C2 ln u). Revenind la variabilele x, y, z se obtine a doua

x
integrala prima + ln (y z) = C2 .
yz
5. Cele doua integrale prime independente functional se obtin considerand

primele doua rapoarte si respectiv ultimele doua. Se obtine:
1 1
xy = C1 ; + = C2 .
y z
6. O integrala prima se gaseste prin considerarea primelor doua rapoarte.

Dupa simplificare cu x si apoi integrare, se obtine xy = C1 .
Pentru cea de a doua integral a prima vom folosi integrala prima gasit
a.
Din ultimele doua rapoarte se obtine y dy = x dz care, dupa nmultire
1
a, se obtine y 3 + C1 z = C2 .
cu y si folosirea integralei prime deja gasit
3
Inlocuind C1 = xy avem ca cea de a doua integral a prima este
1 3
y + xyz = C2 .
3
7. Cele doua combinatii integrabile le vom determina considerand primele

doua rapoarte si apoi ultimele doua. Integr
and, obtinem:

x y = C1 ; y z = C2 .
dx dy
8. O combinatie integrabila este = din care rezulta inte-
2 cosh x 2 sinh x
grala prima y ln cosh x = C1 .
A doua integrala prima se obtine daca se considera ultimele doua ra-
poarte dupa care se simplifica prin sinh x. Integr and n ambii membri, avem
2 y
z e = C2 .
Astfel, solutiile generale ale ecuatiilor cu derivate partiale din enunt sunt:
1. u(x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 , cx + ay + bz);
xa yb
2. u(x, y, z) = ( , );
yb zc
3. u(x, y, z) = (xy, (x + y)2 z 2 );

y x
4. u(x, y, z) = ( , + ln (y z));
x yz
90 Ion Craciun
1 1
5. u(x, y, z) = (xy, + );
y z
1
6. u(x, y, z) = (xy, y 3 + xyz);
3

7. u(x, y, z) = ( x y, y z);
8. u(x, y, z) = (y ln cosh x, z 2 ey ),
unde este o functie arbitrara de integralele prime mentionate.
3.1.4 Problema lui Cauchy

In general, n problemele practice, nu intereseaz a solutii arbitrare a ecuatiei
(3.4), ci acele solutii care sa ndeplineasc
a anumite conditii initiale.
Definitia 3.1.7 Problema determin arii n domeniul D IRn a acelei solu-
tii u(x1 , x2 , . . . , xn ) a ecuatiei cu derivate partiale liniare si omogene (3.4)
care pentru xn = x0n se reduce la o functie dat a (x1 , x2 , . . . , xn1 ) C 1 (D0 ),
unde D0 IRn1 , adic a
u(x1 , x2 , . . . , xn1 , x0n ) = (x1 , x2 , . . . , xn1 ), (x1 , x2 , . . . , xn1 ) D0 ,
(3.19)
se numeste problema lui Cauchy pentru ecuatia (3.4).
In anumite conditii impuse functiilor Xk si solutia problemei Cauchy
exista si este unica.
In cele ce urmeaza ne vom ocupa de determinarea efectiva a solutiei
problemei lui Cauchy.
Aceasta solutie va fi de forma (3.12) si problema se reduce la a determina
functia , deci de a determina legatura ntre integralele prime 1 , 2 , . . . ,
n1 .
Fie o vecinatate a punctului M0 (x1 , x2 , . . . , xn1 , x0n ), inclusa n D, n
care determinantul functional (3.18) este diferit de zero. O asemenea veci-
natate exista n baza faptului ca functiile k , k = 1, n 1, sunt continue si
au derivate partiale continue pe D. Dac a n (3.8) punem xn = x0n , obtinem
sistemul
i (x1 , x2 , . . . , xn1 , x0n ) = Ci , i = 1, n 1, (3.20)
care, rezolvat n raport cu x1 , x2 , . . . , xn1 , conduce la
xj = j (C1 , C2 , . . . , Cn1 ), j = 1, n 1. (3.21)
Putem enunta acum urmatoarea teorema.
Teorema 3.1.3 Solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia (3.4) cu con-
ditia initial
a (3.19) este dat
a de
u(x1 , x2 , . . . , xn ) = (1 (1 , 2 , . . . , n1 ), , n1 (1 , 2 , . . . , n1 ))
unde 1 , 2 , . . . , n1 sunt n 1 integrale prime independente functional ale

sistemului caracteristic (3.6).
Demonstratie. Trebuie sa arat am ca functia u din enuntul teoremei este

solutie a ecuatiei cu derivate partiale (3.4), apoi ca verific
a conditia initial
a
(3.19).
Faptul ca u este solutie a ecuatiei (3.4) rezulta imediat din faptul ca u
este de forma (1 , 2 , . . . , n1 ) dupa cum rezulta din expresia ei.
Solutia verifica conditia initial atatea U a punctului M0 . In
a n vecin
0
adevar pentru xn = xn , conform relatiilor (3.20) si (3.21), rezult a ca (3.19)
este ndeplinita. Din modul cum este construita functia u rezult a si unici-
tatea ei.
Exercitiul 3.1.3 S a se rezolve problema lui Cauchy pentru ecuatiile cu de-

rivate partiale liniare si omogene
u u u
1. 2x y + z3 = 0,
x y z
u u
2. zux + (x z)2 +x = 0,
y z
cu conditiile initiale date respectiv de
1. u(x, y, 1) = x + y, 2. u(x, 0, z) = 2z(z x).
Solutie. Sistemele caracteristice corespunzatoare
dx dy dz dx dy dz
1. = = 3, 2. = 2
=
2x y z z (x z) x
au integralele prime

= xy 2 ,
1 (x, y, z)
1 (x, y, z) = x2 z 2
1. 2.

1
2 (x, y, z) = + ln x, 2 (x, y, z) = 2y + (x z)2 .
z2
92 Ion Craciun
Sistemul (3.20), n cazul acestor ecuatii cu derivate partiale, devine respectiv

2
xy 2 = C1 x z2 = C1 ,
1. , 2.

1 + ln x = C2 (x z)2 = C2 .
Rezolvand aceste sisteme, gasim

C1 + C2
x = eC2 1 = 1 (C1 , C2 )
x= = 1 (C1 , C2 ),

2 C2
1. r , 2.

C1
C1 C2
y= = 2 (C1 , C2 )

C 1
e 2 z= = 2 (C1 , C2 ).
2 C2
Conform Teoremei 3.1.3, avem ca solutia problemei lui Cauchy este
u(x, y, z) = (1 (1 , 2 ), 2 (1 , 2 )).
Deoarece expresiile functiei sunt respectiv
1. (x, y) = x + y, 2. (x, z) = 2z(z x),
rezulta ca solutiile problemei lui Cauchy pentru cele doua ecuatii cu derivate
partiale sunt
1. u(x, y, z) = 1 (1 , 2 ) + 2 (1 , 2 )

2. u(x, y, z) = 22 (1 , 2 ) 2 (1 , 2 ) 1 (1 , 2 ) .
Efectuand calculele, gasim

s
1 (x, y, z)
1. u(x, y, z) = e2 (x,y,z)1 +
e2 (x,y,z)1
2. u(x, y, z) = 2 (x, y, z) 1 (x, y, z).

Inlocuind pe 1 si 2 , obtinem u(x, y, z) = xez 2 1 + y e1z 2 si respectiv
u(x, y, z) = 2y + 2z 2 2xz.
3.2 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt

ai,
cuasiliniare
Definitia 3.2.1 O ecuatie cu derivate partiale de ordinul nt

ai de forma
u u u
X1 (x, u) + X2 (x, u) + + Xn (x, u) = Xn+1 (x, u) (3.22)
x1 x2 xn
se numeste ecuatie cuasiliniar
a neomogen
a.
O astfel de ecuatie este liniara n raport cu derivatele partiale de ordinul

ntai ale functiei necunoscute u care depinde de variabilele x1 , x2 , . . . , xn (de
variabila vectoriala x = (x1 , x2 , . . . , xn )), iar coeficientii Xk sunt functii atat
de variabila vectoriala independent a x cat si de functia u.
Vom presupune ca functiile Xk , k = 1, 2, . . . , n, sunt continue pe dome-
niul D IRn+1 , au derivate partiale continue n D si
n
X
Xk2 (x1 , x2 , . . . , xn , u) > 0, () (x1 , x2 , . . . , xn , u) D.
k=1
3.2.1 Solutia general

a
Teorema 3.2.1 Integrarea ecuatiei cu derivate partiale (3.22) se reduce la
integrarea ecuatiei cu derivate partiale liniar
a cu n + 1 variabile
V V V V
X1 (x, u) + X2 (x, u) + + Xn (x, u) + Xn+1 (x, u) = 0.
x1 x2 xn u
Demonstratie. Sa cautam pentru ecuatia cuasiliniara (3.22) o solutie u,
definita implicit de ecuatia
V (x1 , x2 , . . . , xn , u) = 0, (3.23)
V fiind o functie necunoscuta ce urmeaza sa o determinam. In ipoteza ca V
este continua si are derivate partiale continue, cu derivata partial
a n raport
cu u diferita de zero n interiorul lui D, din (3.23) si teorema de existenta si
unicitate a functiilor reale de n variabile reale definite implicit de o ecuatie
n n + 1 necunoscute, obtinem
V V V
u x1 u x2 u xn
= , = , , = ,
x1 V x2 V xn V
u u u
pe care le nlocuim n ecuatia (3.22). In acest fel ajungem la
V V V
X1 + X2 + + Xn + Xn+1 derpV u = 0, (3.24)
x1 x2 xn
94 Ion Craciun
care este o ecuatie liniara si omogena n necunoscuta V. Fie
k (x1 , x2 , . . . , xn , u) = Ck , k = 0, 1, 2, . . . , n 1, (3.25)
n integrale prime independente ale ecuatiei (3.24). Solutia generala a ecuatiei

(3.24) este
V (x1 , x2 , . . . , xn , u) = (0 , 1 , 2 , . . . , n1 ), (3.26)
iar ecuatia V (x1 , x2 , . . . , xn , u) = 0 defineste implicit solutia a ecuatiei cua-

siliniare (3.22) n forma u = (x1 , x2 , . . . , xn ).
Conform Teoremei 3.2.1, urmeaza ca trebuie sa determinam n integrale
prime ale sistemului caracteristic
dx1 dx2 dxn du

= = = = ,
X1 X2 Xn Xn+1
atasat ecuatiei (3.24), anume

0 (x1 , x2 , . . . , xn , u) = C0 ,

1 (x1 , x2 , . . . , xn , u) = C1 ,
(3.27)

n1 (x1 , x2 , . . . , xn , u) = Cn1 .
Atunci, solutia generala a ecuatiei (3.22) este functia definita implicit de
(0 , 1 , 2 , n1 ) = 0, (3.28)
fiind o functie arbitrara derivabil

a si cu derivate partiale de ordinul nt
ai
continue.
Exercitiul 3.2.1 S
a se determine integrala general
a a ecuatiei cuasiliniare
z z
xy 2 + x2 y = (x2 + y 2 )z.
x y
Solutie. Sistemul caracteristic asociat acestei ecuatii cu derivate partiale

de ordinul ntai este
dx dy dz
2
= 2 = 2 .
x y x y (x + y 2 )z
dx dy
Din primele doua rapoarte obtinem ecuatia = care ne conduce la
y x
integrala prima x2 y 2 = C0 .
O a doua integrala prima se obtine din combinatia
ydx + xdy dz
3 3
= 2 .
xy + x y (x + y 2 )z
Primul raport al acestei combinatii se obtine din primele doua rapoarte

ale sistemului caracteristic prin nmultirea lor cu respectiv x si y urmata
de adunarea lor. Se obtine un nou raport egal cu celelalte rapoarte ale
sistemului caracteristic. Dupa nmultirea cu x2 + y 2 se obtine
d(xy) dz
= ,
xy z
z
iar de aici rezulta a doua integral
a prima = C1 .
xy
Conform Teoremei 3.2.1, solutia generala a ecuatiei date este functia
z = z(x, y) definita implicit de ecuatia (1 , 2 ) = 0, unde este o functie
arbitrara. Avand n vedere expresiile lui 1 si 2 , avem ca solutia generala
a ecuatiei cu derivate partiale cuasiliniara este functia z = z(x, y) definita
implicit de ecuatia
z
(x2 y 2 , ) = 0.
xy
Se constata ca solutia generala se poate scrie n forma z = xy(x2 y 2 ),
unde este o functie reala arbitrara de o variabil a reala, derivabil
a si cu
derivata continua.
Exercitiul 3.2.2 S
a se integreze ecuatia cuasiliniar
a
z z z x1 x2 xn
x1 + x2 + + xn =z+ .
x1 x2 xn z
Solutie. Sistemul caracteristic asociat acestei ecuatii este
dx1 dx2 dxn zdz

= = = = 2 .
x1 x2 xn z + x1 x2 xn
Se observa ca avem urmatoarele combinatii integrabile:
dx1 dx2 dx1 dx3 dx1 dxn

= , = , ..., =
x1 x2 x1 x3 x1 xn
96 Ion Craciun
si
d(x1 x2 xn ) zdz
= 2 . (3.29)
n x1 x2 xn z + x1 x2 xn
Din integrarea primelor n 1 combinatii integrabile obtinem integralele
prime
x2 x3 xn
= C1 , = C2 , . . . = Cn1 .
x1 x1 x1
Pentru a integra ultima combinatie integrabil
a notam:
x1 x2 xn = v; z 2 = u.
Astfel, combinatia integrabil

a (3.29) se reduce la
du 2 2
u= .
dv nv n
Aceasta este o ecuatie diferential
a de ordinul nt
ai liniara si neomogena
si integrala ei generala este

n 2v
u = Cn v2 +
n2
sau, daca revenim la vechile variabile,
q
(n 2)z 2 = Cn (n 2) n (x1 x2 xn )2 + 2x1 x2 xn .
Integrala generala a ecuatiei date este functia z definit

a implicit de
q x x3 xn
2 2
(n 2)z = 2x1 x2 xn + (n 2) n (x1 x2 xn )2 , ,..., ,
x1 x1 x1
unde este o functie diferentiabil

a arbitrara.
Exercitiul 3.2.3 S
a a ecuatiei
z z
(xy 3 2x4 ) + (2y 4 x3 y) = 9z(x3 y 3 ).
x y
Solutie. Sistemul caracteristic asociat ecuatiei este :
dx dy dz
= = .
x(y 3 3
2x ) 3 3
y(2y x ) 9z(x y 3 )
3
Considerand primele doua rapoarte se obtine o ecuatie diferential

a omo-
gena care integrata conduce la integrala prima
y 3 + x3
= C0 .
y 2 x2
O a doua integrala prima se obtine din combinatia integrabil
a
ydx + xdy dz
4 4
= .
3xy 3x y 9z(x y 3 )
3
d(xy) dz
Simplificand, obtinem ecuatia cu variabile separate + = 0 care
xy 3z
a prima x3 y 3 z = C1 .
prin integrare conduce la a doua integral
Solutia generala a ecuatiei este
1 x3 + y 3
z=
x3 y 3 x2 y 2
unde este o functie derivabila arbitrara.
3.2.2 Problema lui Cauchy

Fie ecuatia cu derivate partiale cuasiliniara (3.22) si punctul arbitrar, dar
fixat, M0 (x10 , x20 , . . . , xn0 , u0 ) D.
Definitia 3.2.2 Problema determin arii unei solutii u a ecuatiei (3.22) ntr
o vecinatate U a punctului M0 D, care pentru xn = xn0 s a se reduc a la
functia continu
a si cu derivate partiale continue (x1 , x2 , . . . , xn1 ), adic
a
u(x1 , x2 , . . . , xn1 , xn0 ) = (x1 , x2 , . . . , xn1 ), (3.30)
se numeste problema lui Cauchy a ecuatiei (3.22).

Pentru rezolvarea problemei lui Cauchy vom considera ca sau determi-
nat n integrale prime independente functional ntro vecinatate a lui M0 ,
iar daca presupunem ca aceste integrale prime sunt cele din (3.27), ele vor
fi independente daca
D(0 , 1 , 2 , . . . , n1 )
6= 0. (3.31)
D(x1 , x2 , . . . , xn1 , u) M0
Vom cere ca solutia cautata u = (x1 , x2 , . . . , xn ) sa treaca prin punctul

M0 , deci u0 = (x10 , x20 , . . . , xn0 ).
98 Ion Craciun
Functia u, dupa cum am aratat la aliniatul precedent, este definita im-

plicit de ecuatia
V (x1 , x2 , . . . , xn , u) = (0 , 2 , . . . , n1 ) = 0
si problema se reduce la determinarea functiei , adic a a legaturii ntre

integralele prime (3.27). In acelasi timp u trebuie sa fie unic determinata
ntro vecinatate a punctului M0 , deci
V
(x10 , x20 , . . . , xn0 , u0 ) 6= 0.
u
Fie W o vecinatate a punctului M0 n care sistemul (3.27) se poate
inversa n functie de x1 , x2 , . . . , xn1 , u. Vom face ns
a inversarea dupa ce
vom nlocui pe xn cu xn0 , obtin and astfel sistemul

0 (x1 , x2 , . . . , xn1 , xn0 , u) = C0 ,

1 (x1 , x2 , . . . , xn1 , xn0 , u) = C1 ,
(3.32)

n1 (x1 , x2 , . . . , xn1 , xn0 , u) = Cn1 .
Prin rezolvarea sistemului (3.32) n privinta variabilelor mentionate,

gasim
u

= 0 (C0 , C1 , . . . , Cn1 ),

x1 = 1 (C0 , C1 , . . . , Cn1 ),
(3.33)

,

xn1 = n1 (C0 , C1 , . . . , Cn1 ).
Teorema 3.2.2 Solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia (3.22) care n-
deplineste conditia initial
a (3.30) este functia u definit
a implicit de ecuatia
0 (0 , . . . , n1 ) [1 (0 , . . . , n1 ), . . . , n1 (0 , . . . , n1 )] = 0, (3.34)
unde 0 , 1 , . . . , n1 sunt integrale prime independente functional care sa-

tisfac conditia (3.31).
Demonstratie. Functia u = (x1 , x2 , . . . , xn ) definita implicit de ecuatia
(3.34) este o solutie a ecuatiei (3.22) deoarece provine dintro relatie de
forma (3.28).
Functia u data de (3.34) verific

a conditia initial
a (3.30) deoarece conform
lui (3.32) si (3.33) pentru xn = xn0 avem

0 (0 , 1 , . . . , n1 ) = u,
xn =xn0
k (0 , 1 , . . . , n1 ) = xk , k = 1, 2, . . . , n 1.
Din (3.34) rezulta ca pentru xn = xn0

u(x1 , x2 , . . . , xn ) = (x1 , x2 , . . . , xn1 ).
xn =xn0
Derivata functiei V din membrul nt ai al relatiei (3.34), n raport cu u,

n punctul M0 , se gaseste ca este egala cu 1, deci diferita de zero.
Prin urmare, sunt satisfacute toate ipotezele teoremei de existent a si
unicitate a unei functii reale de mai multe variabile reale definita implicit
de ecuatia (3.34), deci functia u = (x1 , x2 , . . . , xn ) exista si este unica.
Exercitiul 3.2.4 S a se gaseasca suprafata integral

a a ecuatiei cu derivate
ai liniar
a si neomogen a
z z
xy y2 =x
x y
care trece prin curba

x = a,
(Ca ) : (3.35)

2ayz = a2 + 2.
Solutie. Sistemul caracteristic corespunzator este
dx dy dz
= 2
= . (3.36)
xy y x
Considerand primele doua rapoarte, obtinem combinatia integrabil
a
dx dy
+ =0
x y
din care obtinem integrala prima a sistemului xy = C0 .
Amplificand n sistemul (3.36) primul raport cu y, al doilea cu x si ra-
portul al treilea cu y 2 , obtinem
ydx xdy y 2 dz
= = . (3.37)
xy 2 xy 2 xy 2
100 Ion Craciun
Aceste trei rapoarte av

and acelasi numitor, rezulta
ydx xdy y 2 dz
= = .
1 1 1
Folosind proprietatile rapoartelor egale, deducem
ydx xdy y 2 dz ydx xdy

= = = ,
1 1 1 2
ultima
egalitate fiind o combinatie integrabil a caci se poate scrie n forma
x
d = d(2z).
y
Integrand ultima combinatie integrabil
a, obtinem a doua integral a prima
a sistemului (3.36)
x
2z = C1 .
y
Integrala generala a ecuatiei este functia z = z(x, y) definita implicit de
ecuatia F (x, y, z) = 0, unde
x
F (x, y, z) = (C0 , C1 ) = (xy, 2z ).
y
Observam ca integrala generala se mai poate scrie ca

x
z= + f (xy),
2y
unde f este o functie reala de variabil

a reala, arbitrara.
Ansamblul ecuatiilor celor doua integrale prime formeaza ecuatiile unei
curbe caracteristice (C) situata pe suprafata integral a (S).
Suprafata integrala cautata (Sa ) se obtine eliminand pe x, y, z n sis-
temul format de ecuatiile celor doua integrale prime si ecuatiile curbei (Ca ).
Efectuand aceasta eliminare, rezulta:
2 x 1
C1 = = z = = (Sa ) 2xyz x2 = 2
C0 2y xy
si deci (Sa ) este o suprafat

a algebrica de ordinul al treilea.
Exercitiul 3.2.5 Fie ecuatia cu derivate partiale de ordinul nt

ai cuasili-
niar
a
z z
x +y = z xy.
x y
Sa se determine solutia sa general

a si s
a se rezolve problema lui Cauchy
cu conditia initial
a
(
x = 2,
z(2, y) = 1 + y 2
z = 1 + y2.
dx dy dz
Solutie. Sistemul caracteristic asociat este = = . Din primele
x y z xy
x
doua rapoarte se obtine integrala prima = C0 .
y
Inmultind primul raport cu y, al doilea cu x si efectuand suma num a-
ratorilor pe suma numitorilor, gasim un nou raport egal cu oricare din cele
trei. Egalandul cu primul raport, obtinem combinatia integrabil a
d(xy + z) dx
= .
xy + z x
z
Integrand, obtinem a doua integrala prima y + = C1 .
x
Rezulta ca solutia generala este functia definita implicit de ecuatia
x z
,y + = 0,
y x
unde este o functie arbitrara derivabil
a si cu derivate continue.
Pentru rezolvarea problemei lui Cauchy trebuie sa rezolvam mai nt ai
sistemul

2
= C0 , z = 2 C1 2
= 0 (C0 , C1 ),
C0
y
=

z
2
y+ = C1 , y = = 1 (C0 , C1 ).
2 C0
Inlocuind pe y si z n z = 1 + y 2 gasim relatia care corespunde lui (3.34)
2 4
2 C1 1 2 = 0.
C0 C0
Daca se nlocuiesc C0 si C1 cu respectiv
y z
0 (x, y, z) = , 1 (x, y, z) = y + ,
x x
(x + 2y)2
deducem ca solutia problemei lui Cauchy este functia z = xy.
2x
Dupa eliminarea numitorului, observam ca din punct de vedere geometric
solutia determinata reprezinta o suprafat
a algebrica de ordinul al treilea din
care se scot intersectiile acesteia cu planul Oyz.
102 Ion Craciun
Exercitiul 3.2.6 S a se determine suprafata integral

cu derivate partiale de ordinul nt
ai cuasiliniar
a neomogen a
z z
(y z) + (z x) =xy
x y
care contine dreapta (d) de ecuatii x = y = z.
Solutie. Sistemul caracteristic asociat ecuatiei diferentiale date este
dx dy dz
= = , (3.38)
yz zx xy
caruia trebuie sai determinam doua integrale prime functional independen-
te. Pentru aceasta, caut am combinatii integrabile ale rapoartelor egale. Se
observa ca acestea sunt egale cu nc
a doua
dx dy dz dx + dy + dz xdx + ydy + zdz
= = = = ,
yz zx xy 0 0
obtinute efectuand suma num ar
atorilor pe suma numitorilor (penultimul
raport) si suma num ar
atorilor pe suma numitorilor celor trei rapoarte din
(3.38), nmultite n prealabil cu x, y si respectiv z.
Cand ntro succesiune de rapoarte egale numitorul unui raport este zero,
numaratorul acelui raport trebuie sa fie, de asemenea, zero. Prin urmare,
dx + dy + dz = 0, xdx + ydy + zdz = 0.
Din aceste egalitati se obtin cele doua integrale prime independente func-
tional ale sistemului simetric (3.38)
x + y + z = C1 , x2 + y 2 + z 2 = C2 . (3.39)
Geometric, prima integral a prima reprezint a un fascicol de plane paralele
de normala N = i+j+k, iar cea de a doua este o familie de sfere concentrice
cu centrul n originea reperului.
Solutia generala a sistemului simetric (3.38) este ansamblul celor doua
integrale prime care, din punct de vedere geometric, reprezint a o familie
dublu parametrica de cercuri n spatiu, care sunt curbele caracteristice.
Pentru a determina suprafata integral a care contine dreapta (d), im-
punem conditia ca sistemul format de ecuatiile curbelor caracteristice si e-
cuatiile dreptei sa fie compatibil, ceea ce conduce la relatia de compatibilitate
C12 3C2 = 0.
Inlocuind C1 si C2 n relatia de compatibilitate cu expresiile lor din
(3.39) se gaseste ca suprafata integrala cautata este conul patratic (eliptic)
2 2 2
cu varful n origine de ecuatie x + y + z xy yz zx = 0.
Capitolul 4
Elemente de teoria
c
ampurilor
4.1 C
ampuri scalare. Curbe si suprafete de nivel
Fie D IR3 un domeniu tridimensional, M (x, y, z) un punct oarecare din
D si f F(D) o functie reala definita pe D. Valorile functiei f, scrise n
forma f (M ), sau n forma f (x) = f (x, y, z), unde x = (x, y, z) D, sunt
numere reale sau scalari. Astfel, functia f se mai numeste si functie scalar
a.
a f F(D), D IR3 , se numeste c

Definitia 4.1.1 Functia scalar amp
scalar tridimensional.
Daca domeniul D este bidimensional, deci D IR2 , sau D este o portiune

de suprafata marginita de o curba n spatiu, pozitia punctului M D va fi
determinata de doi parametri (coordonatele carteziene x si y ale punctului
din plan n primul caz, sau coordonatele curbilinii u si v ale punctului situat
pe o suprafata n cel de al doilea caz). Dupa caz, vom scrie: f (M ) = f (x, y);
f (M ) = f (u, v). In ambele cazuri, functia scalara f F(D) se numeste
c
amp scalar bidimensional.
In cele ce urmeaza vom presupune ca functia f este continu a pe D si
admite derivate partiale de orice ordin continue n D.
Exemplul 4.1.1 C ampul temperaturilor T = T (M ) ntro regiune tridi-

mensional
a sau bidimensional a si c
ampul presiunilor p = p(M ) ntrun
domeniu plan sau spatial sunt exemple de campuri scalare.
103
104 Ion Craciun
Exemplul 4.1.2 Functia real

a de dou
a variabile reale
x2 y 2
f : IR2 IR, f (M ) = f (x, y) = + 2, a, b IR+ , (4.1)
a2 b
este un c
amp scalar bidimensional.
Exemplul 4.1.3 Functia real

a de trei variabile reale
f : IR3 IR, f (M ) = f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 (4.2)
este un c
amp scalar definit n ntreg spatiu tridimensional.
Fie campul scalar f (M ), M D IR3 si M0 (x0 , y0 , z0 ) D, fixat.
Definitia 4.1.2 Se numeste suprafat a de nivel care trece prin M0 a

c
ampului scalar tridimensional f (M ), locul geometric S0 al punctelor M
D cu proprietatea
f (M ) = f (M0 ) (4.3)
sau, av
and n vedere coordonatele carteziene ale punctelor M si M0 ,
f (x, y, z) = f (x0 , y0 , z0 ). (4.4)
Deoarece M0 este un punct al suprafetei de nivel S0 , ecuatia acesteia

este (4.3) sau (4.4).
Observatia 4.1.1 Prin orice punct M0 D trece o suprafat a de nivel a

c
ampului scalar tridimensional f F(D), iar orice dou a suprafete de nivel
ale sale ori sunt identice, ori nu au nici un punct comun.
Exemplul 4.1.4 Suprafetele de nivel ale c ampului termic dintro regiune

tridimensional
a sunt izotermele; cele ale c ampului presiunilor sunt izo-
barele; suprafetele de nivel ale c
ampului scalar (4.2) sunt sfere cu centrele
n origine.
Definitia 4.1.3 Prin curba de nivel a c

ampului scalar bidimensional f
F(D), D IR2 (sau D , unde este o suprafat a), se ntelege locul
geometric al punctelor M (x, y) D (sau M (u, v) D ) cu proprietatea
f (x, y) = f (x0 , y0 ) (f (u, v) = f (u0 , v0 )), (4.5)
unde M0 (x0 , y0 ), respectiv M0 (u0 , v0 ), sunt puncte oarecare, dar fixate, din
D.
Capitolul 4 Elemente de teoria campurilor 105
Observatia 4.1.2 Prin orice punct M0 D trece c ate o curb

a de nivel si
oricare dou
a asemenea curbe sau coincid, sau nu au puncte comune.
Exemplul 4.1.5 Curbele de nivel ale c ampului scalar (4.1) sunt elipse omo-
focale, cu centrul de simetrie
s
n origine, scare au axele de coordonate ca axe
2
x0 y0 2 x20 y02
de simetrie si semiaxele a +
s i b + 2.
a2 b2 a2 b
O prima imagine a unui camp scalar este data de suprafetele (curbele)

sale de nivel care arata modul cum sunt stratificate valorile campului, viteza
de stratificare ntrun punct fiind tocmai derivata dupa o directie oarecare
de versor s a campului n punctul considerat.
4.2 Derivata dup

a o directie si gradientul unui
c
amp scalar
Sa consideram campul scalar f F(D), s un versor arbitrar si, pentru
fiecare punct x D, definim functia reala g de variabila reala t
g(t) = f (x + ts), t I, x + ts D, (4.6)
I este un interval real.

Evident, avem o infinitate de functii g (pentru fiecare x D exista
o asemenea functie) si pentru toate, avem g(0) = f (x). Functiile g sunt
restrictiile functiei f la dreapta care trece prin x si are directia s.
Presupunem ca, pentru orice x D, functia g corespunz atoare este
derivabila n t = 0.
Definitia 4.2.1 Spunem c a functia f este derivabil a n D dup

a directia
s dac
a functiile g, definite n (4.6), sunt derivabile n t = 0.
Definitia 4.2.2 Dac a f este derivabil

a n D dup
a directia s, numarul real
0
g (0) se numeste derivata campului scalar f, dup a directia s, n punc-
tul x D.
df
Notam aceasta derivata cu (x). Prin urmare,
ds
df g(t) g(0) f (x + ts) f (x)
(x) = g 0 (0) = lim = lim . (4.7)
ds t0 t0 t0 t
106 Ion Craciun
df
Definitia 4.2.3 Functia F(D) ale c
arei valori se determina dupa
ds
legea (4.7), se numeste derivata c
ampului scalar f dup a directia s.
Observatia 4.2.1 Fiind definite cu ajutorul derivatelor unei functii reale

de o variabil
a real
a, propriet
atile derivatelor dup
a o directie ale c
ampurilor
scalare sunt aceleasi ca acele ale derivatelor functiilor reale de o variabil
a
real
a.
In consecinta, putem scrie (pentru simplificare, omitem variabila x):

d df1 df2

(1 f1 + 2 f2 ) = 1 + 2 ;

ds ds ds

d df1 df2

(f1 f2 ) = f2 + f1 ;

ds ds ds

df1 df2 (4.8)
f2 f1

d f1 ds ds ;

=

ds f2 f22

d df

(F (f )) = F 0 (f ) ,
ds ds
unde f1 , f2 si f sunt campuri scalare derivabile n D dupa directia s, iar

F (f ) = F f este compusa functiei f cu functia F.
Deorece am presupus ca functia f care defineste un camp scalar are
derivate partiale continue n D, rezult a ca f este diferentiabil
a n D si val-
oarea n h = (h1 , h2 , h3 ) IR3 a diferentialei functiei f n punctul x D
este
df (x)(h) = df (x, h) = (f )(x) h, (4.9)
unde
f f f
(f )(x) = (x) i + (x) j + (x) k (4.10)
x y z
este gradientul functiei f n punctul x D. Intre gradientul functiei f si
vectorul h se efectueaza produsul scalar standard
f f f
df (x)(h) = (x) h1 + (x) h2 + (x) h3 . (4.11)
x y z

Operatorul diferential = i +j +k se numeste operatorul lui
x y z
Hamilton sau operatorul nabla.
Pe de alta parte, se stie ca daca f este diferentiabil

a n D, atunci f este
derivabila n D dupa orice directie si derivata sa dupa directia s ntrun
punct x D este valoarea n s a diferentialei functiei f n punctul x. Prin
urmare,
df
(x) = df (x, s) = df (x)(s). (4.12)
ds
Din (4.9) si (4.12) deducem
df
(x) = (f )(x) s, (4.13)
ds
iar din (4.10) si (4.13) rezulta
df f f f
(x) = (x) s1 + (x) s2 + (x) s3 . (4.14)
ds x y z
Fie P punctul din D al carui vector de pozitie este x + ts. Conform

Observatiei 4.1.1, prin punctul P trece o suprafata de nivel (S) a campului
scalar f. Dreapta (d) care trece prin M si are directia s, intersecteaza su-
prafata (S) n punctul P. Astfel, t este abscisa curbilinie a punctului P de
pe dreapta (d) pe care M este originea elementului de arc. Daca notam cu
t = `(M P ) lungimea arcului M P, formula (4.7) se rescrie n forma
df f (P ) f (M )
(x) = lim . (4.15)
ds `(M P )0 `(M P )
P (d)
Consideram acum ca punctul P (S) nu este pe dreapta (d) ci pe o

curba neteda arbitrara care trece prin M si are versorul tangentei n M
identic cu s.
Definitia 4.2.4 Se numeste variatie medie a c

ampului scalar f, raportul
f (P ) f (M )
, (4.16)
`(M P )
unde P (S) iar `(M P ) este abscisa curbilinie a punctului P.
Teorema 4.2.1 Limita variatiei medii (4.16) a c ampului scalar f atunci

c
and P tinde, pe curba , la punctul M (x), este egal
a cu derivata n x dup
a
directia s a c
ampului scalar f.
108 Ion Craciun
Demonstratie. Evaluarea diferentei de la num

ar
atorul variatiei medii,
conduce la

f (P ) f (M ) = (f )(x) ( OP OM ) + ( OP OM ), (4.17)
unde este o functie vectorial

a de variabil
a vectorial
a cu proprietatea
lim = 0, (4.18)
P M
cu mentiunea ca punctul P, n acest proces de trecere la limita, se afla pe

curba .
Daca mpartim (4.17) prin `(M P ), trecem la limita pentru P M ceea
ce este echivalent cu `(M P ) 0, tinem cont de (4.18), (4.14) si de rezultatul

OP OM
lim = s,
`(M P )0
P
`(M P )
din geometria diferential

a, se deduce
f (P ) f (M ) df
lim = (x), (4.19)
`(M P )0
P
`(M P ) ds
ceea ce demonstreaza teorema.
Observatia 4.2.2 Relatia (4.19) se poate lua ca definitie pentru derivata

dup
a directia s a c
ampului scalar f n punctul x D.
Ne propunem sa determinam acea directie a spatiului dupa care derivata

campului scalar f n punctul x este maxima.
inand cont ca produsul scalar a doi vectori din IR3 este egal cu produsul
T
dintre normele vectorilor si cosinusul unghiului dintre ei si ca ksk = 1, din
(4.13) deducem
df
(x) = k(f )(x)k cos . (4.20)
ds
Din (4.20) se vede ca derivata este maxima cand = 0, adic a atunci
cand versorul s este versorul n(x) al vectorului (f )(x),
(f )(x)
n(x) = . (4.21)
k(f )(x)k
Pentru a demonstra o proprietate remarcabila a versorului (4.21) sa pre-

supunem ca M este fixat si notat cu M0 si ca vectorul sau de pozitie este
x0 = (x0 , y0 , z0 ). Fie 0 (S0 ) o curba neteda arbitrara care trece prin

M0 si care are tangenta t0 n M0 . Dac a x = (t), y = (t), z = (t) sunt
ecuatiile parametrice ale curbei 0 si punctul M0 corespunde lui t0 pe curba
0 , atunci
d d d
t0 = (t0 ) i + (t0 ) j + (t0 ) k. (4.22)
dt dt dt
Cum curba 0 este situata pe (S0 ), unde (S0 ) este suprafata de nivel care
trece prin M0 de ecuatie f (x, y, z) = f (x0 , y0 , z0 ), avem
f ((t), (t), (t)) = f (x0 , y0 , z0 ). (4.23)
Daca derivam (4.23) ca o functie compusa si consideram t = t0 , deducem
f d f d f d
(x0 ) (t0 ) + (x0 ) (t0 ) + (x0 ) (t0 ) = 0. (4.24)
x dt y dt z dt
Din (4.10), (4.21), (4.22) si (4.24), obtinem
n(x0 ) t0 = 0,
care demonstreaza ca n(x0 ) este ortogonal tuturor tangentelor la respectiv
toate curbele 0 (S0 ) care trec prin M0 . Cum locul geometric al acestor
tangente este planul tangent n M0 la suprafata (S0 ), rezult a ca n(x0 ) este
versorul normalei n M0 la suprafata de nivel (S0 ). Sensul versorului n(x0 )
este spre acea parte a spatiului n care f (x, y, z) > f (x0 , y0 , z0 ). Asadar:
Teorema 4.2.2 Derivata c ampului scalar f dup a directia s n punctul x0
este maxim a dupa directia versorului n(x0 ) a normalei n M0 la suprafata de
nivel (S0 ) care trece prin M0 , sensul normalei fiind sensul cresterii valorilor
c
ampului scalar f.
Revenind la un punct arbitrar x D, obtinem ca derivata dupa directia
normalei n(x) n punctul M la suprafata de nivel care trece prin M are
expresia
df
(x) = (f )(x) n(x). (4.25)
dn
Cu ajutorul lui (4.21), din (4.25) deducem
df
(x) = k(f )(x)k. (4.26)
dn
Cum gradientul campului scalar f n punctul x este coliniar si de acelasi
sens cu n(x), din (4.26) obtinem
df
(f )(x) = (x) n(x). (4.27)
dn
110 Ion Craciun
Sa mai observam ca folosind (4.20) si (4.25) putem scrie
df df
(x) = (x) cos , (4.28)
ds dn
unde este unghiul dintre versorii s si n.
Formula (4.28) da legatura ntre derivata dupa un versor oarecare s si
derivata dupa directia normalei n punctul M la suprafata de nivel care trece
prin M, ocazie cu care rentalnim concluzia Teoremei 4.2.2.
Din (4.27) deducem ca regulile de calcul pentru gradient sunt aceleasi cu
regulile de calcul ale derivatei dupa o directie. Daca avem n vedere (4.8) si
renuntam la scrierea variabilei vectoriale x, se pot scrie relatiile:

( + ) = + ;

() = + ;

(4.29)

= ;

2

0
F () = F ().
Mai precizam ca pentru gradientul campului scalar se folososte si no-

tatia grad .
Exercitiul 4.2.1 Se d
a c
ampul scalar
ar
(x, y, z) = ,
r2
unde
p
a = 2i + j k, r = x i + y j + z k, r = x2 + y 2 + z 2 .
S
a se calculeze unghiul dintre vectorii ()(A) si ()(B), unde A si
B sunt puncte de coordonate A(2, 1, 1) si B(0, 1, 1).
Solutie. Daca aplicam regulile de calcul (4.29), gasim ca gradientul cam-

pului scalar n punctul oarecare M (x, y, z), diferit de originea reperului
Oxyz, este
ar 1
()(M ) = 2 4 r + 2 a
r r
1 1
de unde rezulta ()(A) = (2 i + j + 7 k) si ()(B) = (2 i j + k).
18 2
Cum cosinusul unghiului dintre doi vectori este raportul dintre produsul
scalar al lor si produsul normelor acestora, obtinem
()(A) ()(B) 5
cos = = .
k()(A)k k()(B)k 9
Semnul minus dovedeste ca unghiul dintre cei doi gradienti este obtuz.
Exercitiul 4.2.2 Fie c ampul scalar (x, y, z) = (a r)2 + (a r)2 , unde

r = xi + yj + zk este vectorul de pozitie al punctului M (x, y, z), iar a este
un versor constant.
a) S
a se determine suprafata de nivel care trece prin M0 (1, 2, 3).
b) S
a se calculeze derivata campului scalar dupa directia de parametri
directori (2, 1, 2) n punctul M0 .
Solutie. Deoarece (a r)2 = a2 r2 cos2 si (a r)2 = a2 r2 sin2 , iar a2 = 1,

deducem ca valorile campului scalar sunt (x, y, z) = r2 = x2 + y 2 + z 2 .
a) Suprafata de nivelcare trece prin M0 (1, 2, 3) este x2 + y 2 + z 2 = 14,
adica sfera de raza R = 14 si cu centrul n origine.
b) Versorul s al vectorului v de parametri directori (2, 1, 2) este
v 2 1 2
s= = i j + k.
kvk 3 3 3
Gradientul campului scalar n punctul M0 este
()(M ) = (grad )(x, y, z) = 2x i + 2y j + 2z k,
de unde
()(M0 ) = (grad )(1, 2, 3) = 2(i + 2j + 3k).
Derivata functiei n punctul M0 dup

a directia s este
d 1 2
(M0 ) = ()(M0 ) s = 2(i + 2j + 3k) (2i j + 2k) = (2 2 + 6) = 4.
ds 3 3
Rezulta ca unghiul dintre vectorii ()(M0 ) si s este ascutit.

112 Ion Craciun
4.3 C
ampuri vectoriale. Linii si suprafete de c
amp
Definitia 4.3.1 Se numeste c amp vectorial o functie vectorial
a de vari-
abil
a vectorial a pe un domeniu D IR3 .
a definit
Functia vectoriala v care defineste un camp vectorial pe D IR3 se

poate scrie n una din formele:
v = v(P ); v = v(r); v = v(x); v = v(x, y, z), (4.30)
unde r este vectorul de pozitie al punctului P D, care, n reperul R =

{O; i, j, k}, are expresia analitica

r = OP = x i + y j + z k, (4.31)
unde O este originea reperului, iar {i, j, k} este o baza ortonormata n IR3 .
Notand
v = v1 i + v2 j + v3 k, (4.32)
unde vm = vm (x, y, z), m = 1, 2, 3, observ am ca studiul unei functii vecto-
riale de trei variabile reale (sau de variabil
a vectoriala), adica a unui camp
vectorial, se reduce la studiul a trei functii reale de trei variabile reale (a
trei campuri scalare tridimensionale).
In cele ce urmeaza, vom presupune ca functia vectorial a care defineste
un camp vectorial pe domeniul tridimensional D este continu a, are derivate
partiale continue n D care nu se anuleaza n nici un punct din D.
Definitia 4.3.2 Se numeste linie de c amp n D a campului vectorial

v, o curba str
amb
a (L) D cu proprietatea c a tangenta n fiecare punct
P (L) are ca vector director pe v(P ).
Cum un alt vector director al tangentei n punctul P (x, y, z) (L) este
diferentiala vectorului de pozitie (4.31)
dr = dx i + dy j + dy k (4.33)
avem ca v si dr sunt vectori directori ai aceleiasi drepte, adica ei sunt coli-

niari.
In concluzie, coordonatele acestor doi vectori directori trebuie sa fie
proportionale si deci
dx dy dz
= = . (4.34)
v1 (x, y, z) v2 (x, y, z) v3 (x, y, z)
Definitia 4.3.3 Sistemul simetric (4.34) se numeste sistemul diferential

al liniilor de c ampului vectorial v = (v1 , v2 , v3 ) F(D, IR3 ).
amp n D a c
Observatia 4.3.1 In baza teoremei de existent

a si unicitate a solutiei unui
sistem simetric, rezult
a c
a prin orice punct al domeniului D trece c ate o
3
singur
a linie de c
amp a campului vectorial v = (v1 , v2 , v3 ) F(D, IR ).
Definitia 4.3.4 Se numeste suprafat a de c

amp a unui c amp vectorial,
orice suprafat
a generat
a de o linie de c
amp a acelui c
amp vectorial.
Teorema 4.3.1 Conditia necesar a si suficient

a ca o suprafat
a (S) s
a fie
suprafat
a de camp a c ampului vectorial v F(D, IR3 ) este ca vectorul v(P )
s
a fie continut n planul tangent la suprafata (S) n punctul P (S).
Demonstratie. Necesitatea. O linie de camp (G) a campului vectorial v

este ansamblul a doua integrale prime independente functional ale sistemului
simetric (4.34)
1 (x, y, z) = C1
(G) (4.35)

2 (x, y, z) = C2 ,
unde 1 , 2 sunt doua integrale prime independente functional, ceea ce se
traduce prin conditia
D( , ) 2 D( , ) 2 D( , ) 2
1 2 1 2 1 2
+ + 6= 0.
D(y, z) D(z, x) D(x, y)
Se stie apoi ca, pentru ca (G) din (4.35) sa genereze o suprafat
a, para-
metrii C1 si C2 trebuie sa fie legati printro relatie de forma
(C1 , C2 ) = 0, (4.36)
numita relatie de conditie si ca, suprafata de camp corespunzatoare condi-

tiei (4.36) se obtine eliminand constantele arbitrare C1 si C2 ntre (4.35) si
(4.36). Obtinem
(1 (x, y, z), 2 (x, y, z)) = 0, (4.37)
deci o ecuatie de forma
(S) : F (x, y, z) = 0 (4.38)
n care recunoastem ecuatia carteziana implicita a unei suprafete (S). In

plus, n orice punct P (S), vectorul v(P ) este tangent suprafetei de ecua-
tie (4.37) si deci continut n planul tangent n P la suprafata (S) deoarece
114 Ion Craciun
v(P ) este tangent la linia de camp care trece prin P si genereaza suprafata
(S).
Suficienta. Trebuie sa arat am ca orice suprafata (S) de ecuatie (4.38) cu
proprietatea ca v(P ) este continut n planul tangent n punctul P la (S)
este generata de liniile de camp ale campului vectorial v.
Ecuatia (4.38) poate fi considerata ca o suprafat a de nivel a campului
scalar F.
Se stie ca un vector coliniar si de acelasi sens cu sensul de crestere al
functiei F n punctul P (x, y, z) (S) este
F F F
(F )(x, y, z) = (x, y, z) i + (x, y, z) j + (x, y, z) k. (4.39)
x y z
Deoarece vectorul (4.39) este ortogonal vectorului v(P) continut n pla-
nul tangent n P la suprafata (S),rezulta ca produsul lor scalar este nul,
deci
F F
v1 (x, y, z) (x, y, z) + v2 (x, y, z) (x, y, z)+
x y
(4.40)
F
+v3 (x, y, z) (x, y, z) = 0,
z
ceea ce arata ca functia F (x, y, z) din (4.38) verifica o ecuatie diferential
a cu
derivate partiale de ordinul nt ai omogena. Dar orice solutie a ecuatiei dife-
rentiale (4.40) este generata de curbele integrale ale sistemului caracteristic
asociat, adica de (4.34), iar curbele caracteristice ale sale sunt liniile de camp
ale campului vectorial v F(D, IR3 ). Teorema este demonstrata.
Definitia 4.3.5 C ampul vectorial v F(D, IR3 ) se numeste biscalar dac

a
exist
a functia scalar
a derivabil
a F(D) si functia diferentiabil
a F
F(D), astfel nc
at s
a avem
v = grad F = F. (4.41)
Derivata dupa o directie s a unui camp vectorial v F(D, IR3 ) ntrun

punct x D se defineste la fel ca la campurile scalare
dv v(x + ts) v(x)
(x) = lim . (4.42)
ds t0 t
Daca functia v are derivate partiale de ordinul nt
ai continue, existenta
limitei (4.42) este asigurata si
dv dv1 dv2 dv3
(x) = (x) i + (x) j + (x) k. (4.43)
ds ds ds ds
Daca se tine cont de (4.14), (4.43) devine

dv v v v
(x) = s1 (x) + s2 (x) + s3 (x). (4.44)
ds x y z
Relatia (4.44) constituie expresia cartezian
a a derivatei campului vecto-
rial v, n punctul x D, dupa directia de versor s = (s1 , s2 , s3 ), expresie
care se mai poate scrie n forma
dv
(x) = s1 + s2 + s3 v. (4.45)
ds x y z

Deoarece operatorul s1 + s2 + s3 poate fi interpretat formal ca
x y z
produsul scalar dintre s si operatorul vectorial , se poate adopta conventia
de scriere

s = s1 + s2 + s3 . (4.46)
x y z
Cu aceasta conventie si cu renuntarea la mentionarea variabilei x, for-
mula de calcul (4.45) ia forma
dv
= (s ) v. (4.47)
ds
Exercitiul 4.3.1 S
a se determine derivata c
ampului vectorial v definit prin
v(x, y, z) = xy 2 i + x2 yj + z(x2 + y 2 )k
dupa directia de parametri directori (1, 3, 1). Care este locul geometric al
punctelor din spatiu pentru care derivata dup a directia s este normal
a vec-
torului v = (1, 1, 1)?
Solutie. Sa calculam versoruldirectiei mentionate. Fiindca norma vec-

torului v este kvk = v v = 11, rezult a ca versorul directiei dupa care
1 1
trebuie sa derivam este s = v = (i + 3j k).
kvk 11
Folosind (4.47), gasim
dv 1 h 2 i
= (y + 6xy)i + (2xy + 3x2 )j + (2xz + 6yz x2 y 2 )k .
ds 11
Pentru a determina locul geometric cerut, impunem conditia de ortogo-
dv
nalitate v = 0 si obtinem ecuatia x2 + 4xy + xz + 3xz = 0 ce reprezint
a
ds
ecuatia unei cuadrice (suprafata algebrica de ordinul al doilea).
Analizand invariantii acestei cuadrice constatam ca locul geometric este
un con patratic cu varful n origine.
116 Ion Craciun
Exercitiul 4.3.2 S
a se determine liniile de c
amp ale c
ampurilor vectoriale:
p
10 . v(x, y, z) = x i + y j + (z + x2 + y 2 + z 2 )k;
20 . v(x, y, z) = (xy 2z 2 )i + (4xz y 2 )j + (yz 2x2 )k;
30 . v(x, y, z) = (xz y)i + (yz x)j + (z 2 1)k;
40 . v(x, y, z) = (x + y)i + (y x)j 2zk.
Solutie. Liniile de camp sunt curbele integrale ale respectiv sistemelor
simetrice:
dx dy dz
10 . = = p ;
x y z + x2 + y 2 + z 2
dx dy dz
20 . = = ;
xy 2z 2 4xz y 2 yz 2x2
dx dy dz
30 . = = 2
;
xz y yz x z 1
dx dy dz
40 . = = .
x+y yx 2z
Se obtin combinatiile integrabile:
dx dy p
10 . = , xdx + ydy + (z x2 + y 2 + z 2 )dz = 0;
x y
20 . ydx + xdy + 2zdz = 0, 2xdx + zdy + ydz = 0;
dx dy dz xdx ydy dz
30 . = 2 , 2 2
= 2 ;
(x y)(1 + z) z 1 (x y )z z 1
xdx + ydy dz dy yx
40 . 2 2
= , =
x +y 2z dx y+x
care conduc respectiv la integralele prime:
y p
10 . = C1 , z x2 + y 2 + z 2 = C2 ;
x
20 . z 2 + xy = C1 , x2 + yz = C2 ;
xy x+y
30 . = C1 , = C2 ;
z1 z+1
y
40 . (x2 + y 2 )z = C1 , ln (x2 + y 2 ) + 2arctg = C2 .
x
Curbele integrale ale sistemelor simetrice de mai sus sunt:

y ( 2
= C1 z + xy = C1
10 . x 0
; 2 . ;
p 2 + yz = C
2 2 2
z x + y + z = C2 x 2

xy

= C1 (x2 + y 2 )z = C1
z1
30 . ; 40 .

x +y ln (x2 + y 2 ) + 2arctg y = C2 .
= C2 x
z+1
Primul camp vectorial are liniile de camp la intersectpia planelor y = C1 x
cu paraboloizii de rotatie n jurul axei Oz de ecuatie z x2 + y 2 + z 2 = C2 .
De mentionat ca fiecare plan al familiei y = C1 x nu trebuie sa contin a
dreapta de intersectie a acestuia cu planul Oyz.
Liniile de camp al celui de al doilea camp vectorial se gasesc la intersectia
hiperboloizilor z 2 + xy = C1 si x2 + yz = C2 .
Al treilea camp vectorial are liniile de camp drepte rezultate din inter-
sectia familiilor de plane x y = C1 (z 1) si x + y = C2 (z + 1). Din fiecare
astfel de dreapta se scot punctele de cote 1 si 1.
Curbele de intersectie ale suprafetelor de rotatie n jurul axei Oz de e-
C1
cuatii z = 2 si suprafetele cilindrice cu generatoarele paralele cu axa
x + y2
y
Oz de ecuatii ln (x2 + y 2 ) + 2arctg = C2 reprezint a liniile de camp ale
x
ultimului camp vectorial.
Exercitiul 4.3.3 Sa se determine suprafetele de c amp ale campurilor vec-

toriale de mai jos care trec prin curbele () specificate al
aturat
(
x = 2y,
1. v(x, y, z) = xy 2 i + x2 y j + (x2 + y 2 )z k, () :
z = 1,
(
x z = a2 ,
2. v(x, y, z) = xi + yj + (z x2 y2 + 1)k, () :
x2 + y 2 = a2 1,
(
x = 1,
3. v(x, y, z) = xz i + yz j + (x2 + y2 + z 2 ) k, () :
z = y2,
(
x = y2,
4. v(x, y, z) = x i + y j + (z x2 sin y) k, () :
z = 0.
118 Ion Craciun
Solutie. Sistemele diferentiale ale liniilor de camp sunt:

dx dy dz
1. = = ;
xy 2 x2 y z(x2 + y2)
dx dy dz
2. = = ;
x y z x2 y2 + 1
dx dy dz
3. = = ;
xz yz x2 + y2 + z2
dx dy dz
4. = = .
x y z x2 sinh y
1. O combinatie integrabil a a primului sistem simetric este data de primele
doua rapoarte egale care, dupa simplificare cu x2 y 2 , conduce la xdxydy = 0
si din care se obtine integrala prima x2 y 2 = C1 .
O a doua combinatie integrabil a se obtine scriind
dx dy dz
x = y
= 2 z 2.
y2 x2 x +y
Daca ultimul raport l egalam cu suma primelor doua, dupa simplificarea
cu x2 + y 2 , obtinem combinatia integrabil
a
dx dy dz
+ =
x y z
care furnizeaza a doua integral
a prima independent
a
z
= C2 .
xy
Atunci, generatoarele (G) ale suprafetei de camp au ecuatiile

2 2
x y = C1
z

= C2 .
xy
Dar, generatoarele (G) trebuie sa se sprijine pe curba directoare .
Pentru aceasta, sistemul format de ecuatiile lor
2

x y2 = C1

z

= C2
xy

x = 2y,

z = 1
trebuie sa fie compatibil. Fiind un sistem de patru ecuatii cu trei necunos-

cute x, y si z, el va fi compatibil numai daca constantele C1 , C2 satisfac
relatia de conditie
2C1 C2 = 3.
Inlocuind pe C1 si C2 din integralele prime gasim ca suprafata de camp
are ecuatia carteziana explicita
3xy
z= .
2(x2 y 2 )
2. O integrala prima se vede imediat si anume

x
= C1
y
si se obtine integrand primele doua rapoarte egale. Inmultind primele doua
rapoarte cu x, respectiv y si adunandule, obtinem un nou raport egal cu
primele trei. Un al cincilea raport egal cu primele patru se obtine adunand
al treilea raport cu al patrulea. Combinatia obtinut a prin egalarea ultimilor
doua rapoarte
1
d(x2 + y 2 ) d(x2 + y 2 ) + dz
= 2
2(x2 + y 2 ) z+1
este integrabila si, dupa efectuarea notatiei t = x2 + y 2 , se obtine ecuatia
diferentiala de ordinul ntai liniara si neomogena
dz 1 1t
z=
dt 2t 2t
a carei solutie generala este

z = C2 t 1 t.
Revenind la notatie, constatam ca cea de a doua integral
a prima este
z + 1 + x2 + y 2
p = C2 .
x2 + y 2
Suprafata de camp se obtine rezolvand sistemul
x

= C1

y

2 2

z+1+x +y
p = C2
x2 + y 2

xz = a2

2 2
x +y = a2 1.
120 Ion Craciun
Acest sistem este compatibil daca si numai daca este satisfacut

a relatia de
conditie q
C1 = C2 1 + C12 .
Inlocuind pe C1 si C2 gasim ca suprafata de camp are ecuatia
z = x2 y 2 + x 1.
y
3. O integrala prima este = C1 . Inmultim primul raport cu x, al doilea cu
x
y, alcatuim din acestea un nou raport egal cu celelalte ce are la num ar
ator
suma numaratorilor celor doua rapoarte modificate si la numitor suma nu-
mitorilor acelorasi rapoarte si obtinem n acest fel combinatia integrabil
a
d(x2 + y 2 ) dz
2 2
= 2 .
2z(x + y ) x + y2 + z2
Cu notatia t = x2 + y 2 , combinatia integrabil
a se reduce la ecuatia dife-
rentiala Bernoulli
dz 1 11
z= .
dt 2t 2z
Substitutia z 2 = u reduce aceasta ecuatie la ecuatia diferential
a liniara
1
u0 u=1
t
care are solutia generala u = t C2 + t ln t.
Revenind la vechile variabile, gasim ca cea de a doua integral a prima
este
z 2 (x2 + y 2 ) ln (x2 + y 2 )
= C2 .
x2 + y 2
Pentru a determina suprafata de camp trebuie sa gasim suprafata ge-
nerata de curbele integrale ale sistemului simetric al liniilor de camp care
trebuie sa se sprijine pe curba . Se procedeaza ca la celelalte exercitii, se
gaseste relatia de conditie
1 1 1
1 + ln 1 +
C14 C12 C12
= C2 ,
1
1+ 2
C1
de unde, eliminand constantele arbitrare cu ajutorul integralelor prime, de-
ducem ca suprafata de camp are ecuatia
y4
z2 = + 2(x2 + y 2 ) ln x.
x2
4. Integralele prime ale sistemului simetric al liniilor de camp sunt

x z x
= C1 , cos y = C2
y x y
si ansamblul acestora reprezinta ecuatiile liniilor de camp.

Relatia de conditie este C1 C2 +cos C1 = 0, de unde deducem ca suprafata
de camp care trece prin curba are ecuatia carteziana explicita
x2
z= cos y y cos xy.
y
4.4 Integrale cu vectori si c

ampuri scalare
Sub aceasta denumire se nteleg diverse tipuri de integrale (definite sau Rie-
mann, curbilinii, de suprafata, duble si triple) al caror integrant contin
campuri vectoriale sau campuri scalare. Vom considera campuri vectori-
ale de forma v = (v1 , v2 , v3 ) F(D, IR3 ) sau de forma w = (w1 , w2 , w3 )
F(D, IR3 ), unde D IR3 este un domeniu si campuri scalare de forma
F(D), toate satisfacand conditiile cerute astfel nc
at integralele mentionate
mai sus sa aiba sens. Vom prezenta pe scurt aceste tipuri de integrale.
4.4.1 Integrale curbilinii

Fie AB un arc de curba n domeniul D care satisface conditiile de regulari-
tate pana la ordinul care va fi necesar.
Integrala curbilinie pe curba AB a unui camp vectorial v(P ) sau a cam-
pului scalar (P ) este una din urmatoarele:
Z Z Z
v dr; v dr; dr, (4.48)
AB AB AB
unde dr = dx i + dy j + dz k este diferentiala vectorului de pozitie r =

x i + y j + z k.
Avand n vedere expresiile analitice ale produselor de vectori, integralele
curbilinii mentionate n (4.48) se exprima dupa cum urmeaza:
Z Z
v dr = v1 dx + v2 dy + v3 dz; (4.49)
AB AB
122 Ion Craciun
Z Z Z Z
v dr = i v2 dz v3 dy + j v3 dx v1 dz + k v1 dy v2 dx;
AB AB AB AB
Z Z Z Z
(x, y, z)dr = i (x, y, z)dx + j (x, y, z)dy + k (x, y, z)dz
AB AB AB AB
Integralele curbilinii care apar n membrul al doilea n oricare din relatiile

de mai sus au forma generala
Z
I= P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz.
AB
La studiul integralelor curbilinii de speta a doua sa specificat faptul ca

daca v F(D, IR3 ) reprezint a un camp de forte pe D, integrala curbilinie
(4.49) este lucrul mecanic al fortei v(P ) cand punctul P parcurge arcul AB.
Integrala curbilinie (4.49) se mai numeste integrala de linie a vectorului
v(P ). Integrala de linie pe curba nchisa (C), parcursa o singura data, se
numeste circulatia vectorului v(P ) pe curba (C).
Integralele de linie au urmatoarele proprietati:
Z Z Z
( v + w) dr = v dr + w dr;
AB AB AB
Z Z Z
v dr = v dr + v dr, P (AB), AP P B = AB;
AB AP PB
Z Z Z Z

v dr |v dr| kvk ds M ds = M L;
AB AB AB AB
Z dr
v(x, y, z) dr = v (x0 , y0 , z0 ) L, (4.50)
AB ds
unde: si sunt scalari arbitrari; L este lungimea arcului AB; M este
valoarea maxima a normei vectorului v(P ) pe arcul (AB); Q(x0 , y0 , z0 ) este
un punct determinat pe arcul de curba (AB).
Proprietatea (4.50) este o teorema de medie analoaga primei teoreme de
medie de la integrala definita.
Celelalte tipuri de integrale curbilinii din (4.48) au proprietati similare.
Fie campul vectorial continuu v C(D, IR3 ).
Z
Definitia 4.4.1 Integrala curbilinie I = v dr se numeste indepen-
C
a de drum pe domeniul D IR3 dac
dent a oricare ar fi punctele M1 , M2
D si oricare ar fi arcele de curb

a (M1 M2 ) si (M1 M2 ), ambele incluse n
D si cu sensurile de parcurs de la M1 catre M2 , avem
Z Z
v dr = v dr.
M1 M2 M1 M2
Z
Teorema 4.4.1 Integrala curbilinie I = vdr este independent
a de drum
C
pe D dac a si numai dac
a I = 0 oricare ar fi curba nchis
a neted
a sau neted
a
pe portiuni (C) D.
Demonstratie. Daca M1 , M2 D sunt puncte arbitrare si (M1 M2 )

D, (M1 M2 ) D sunt arce arbitrare, netede pe portiuni, atunci curba
(M1 M2 M1 ) este nchisa si neteda pe portiuni si, reciproc, fiind data o
curba orientata nchisa, neteda pe portiuni, (C) D si M1 , M2 (C) doua
puncte alese arbitrar, curba C se prezint a ca o juxtapunere de doua arce
netede pe portiuni. Din aceste afirmatii si Definitia 4.4.1 rezulta concluzia
teoremei.
4.4.2 Integrale de suprafat

a
Domeniul pe care se efectueaza integrarea este o portiune de suprafat
a ()
de ecuatie vectoriala
() : r = r(u, v), (u, v) ( ) IR2 , (4.51)
unde este un domeniu plan iar frontiera acestuia este o curba neteda
nchisa. Fie (C) frontiera suprafetei (). Aceast
a curba este corespunzatoa-
rea prin transformarea (4.51) a curbei nchise .
Presupunem ca suprafata () este neteda. Prin urmare, exista si sunt
continue pe derivatele partiale
r r
ru (u, v) = (u, v), rv (u, v) = (u, v), (u, v) ,
u v
care satisfac conditia de regularitate ru (u, v) rv (u, v) 6= 0.
In aceste conditii, functia
ru (u, v) rv (u, v)
n(u, v) = = n1 i + n2 j + n3 k
kru (u, v) rv (u, v)k
este versorul normalei n punctul M () corespunzator punctului (u, v)

, iar n1 , n2 , n3 sunt cosinusurile directoare ale acestui versor.
124 Ion Craciun
Dupa acelasi criteriu ca si la integrale curbilinii, introducem urmatoarele

integrale de suprafata de speta nt ai:
ZZ ZZ ZZ
(n w)d; (n w)d; n d, (4.52)
() () ()
unde d este elementul de arie al suprafetei ().

In cazul cand suprafata este data prin ecuatia vectorial
a (4.51), expresia
elementului de arie d este
q
d = E(u, v)G(u, v) F 2 (u, v) dudv,
unde E(u, v), F (u, v) si G(u, v) sunt coeficientii lui Gauss:
E(u, v) = r2u (u, v); F (u, v) = ru (u, v) rv (u, v); F (u, v) = r2v (u, v).
Integralele de suprafat
a cu vectori din (4.52) se calculeaza dupa cum
urmeaza:
ZZ ZZ p
(n w)d = (n1 w1 + n2 w2 + n3 w3 ) EG F 2 dudv;
()
ZZ ZZ
(n w)d = i (n2 w3 n3 w2 )d+
() ()
ZZ ZZ (4.53)
+j (n3 w1 n1 w3 )d + k (n1 w2 n2 w3 )d;
() ()
ZZ ZZ ZZ ZZ
n d = i n1 d + j n2 d + k n3 d. (4.54)
() () () ()
Integralele din membrul doi al egalitatilor (4.53) si (4.54) se reduc la integrale

duble pe conform formulei de calcul a unei integrale de suprafat a de speta
ntai.
Definitia 4.4.2 O expresie de forma (n w)d se numeste flux elemen-

tar al c
ampului vectorial w prin elementul
ZZ de suprafat
a orientat nd, iar
integrala de suprafat
a de speta nt
ai (n w) d se numeste fluxul total

al c
ampului w prin suprafata ().
Proprietatile integralelor de suprafat

a (4.52) sunt analoage celor prezen-
tate pentru integrale curbilinii. Prin urmare, avem
ZZ ZZ ZZ
n ( v + w) d = (n v)d + (n w)d; (4.55)
() () ()
ZZ ZZ ZZ
(n w)d = (n w)d+ (n w)d, ; (4.56)
() (1 ) (2 )
ZZ ZZ ZZ ZZ

(n w)d |(n w)|d kwk d M d = M A ; (4.57)
() () () ()
ZZ
n w d = (n w)(x0 , y0 , z0 ) A , (4.58)
()
unde: si sunt scalari arbitrari; 1 si 2 sunt submultimi ale suprafetei

pentru care 1 2 = , 1 2 = ; A este aria suprafetei (); M este
valoarea maxima a normei vectorului w(P ) pe suprafata (); Q(x0 , y0 , z0 )
este un punct determinat al suprafetei .
Proprietatea (4.58) este o teorema de medie analoaga primei teoreme de
medie din teoria integralelor definite.
Celelalte integrale de suprafata din (4.52) au proprietati asemanatoare
celor prezentate n (4.55) (4.57).
Este posibil ca suprafata neteda () sa fie reprezentat
a cartezian explicit
prin ecuatia
() : z = f (x, y), (x, y) D IR2 , (4.59)
caz n care elementul de arie d al suprafetei are forma
q
d = 1 + p2 + q 2 dxdy,
unde
z z
p = p(x, y) = (x, y), q = q(x, y) = (x, y),
x y
iar versorul normalei n la fata superioara a suprafetei are expresia analitica
p q 1
n = p 2 2
i p 2 2
j+ p k. (4.60)
1+p +q 1+p +q 1 + p2 + q 2
126 Ion Craciun
In cazul mentionat de (4.59) si (4.60), reducerea unei integrale de su-

ZZ
prafata (x, y, z) d la o integral
a dubla se face cu ajutorul formulei de
()
calcul
ZZ ZZ q
(x, y, z) d = (x, y, f (x, y)) 1 + p2 + q 2 dxdy. (4.61)
() D
Folosind (4.59) (4.61) se pot transpune cu usurint a toate rezultatele

stabilite n cazul cand suprafata () este data prin ecuatia vectorial
a (4.51).
Pentru aceasta trebuie efectuata schimbarea de variabile x = x(u, v), y =
y(u, v) n integrala dubla (4.61).
Afirmatii aseman atoare au loc si atunci cand suprafata () este data
implicit printro ecuatie de forma F (x, y, z) = 0. Astfel,
F F
y
p = x , q= ,
F F
z z
iar versorul normalei la suprafata () n punctul P (x, y, z) () este
(F )(x, y, z)
n(P ) = .
k(F )(x, y, z)k
4.4.3 Integrale triple (de volum)

Fie IR3 un domeniu carabil, deci o multime care are volum. Elementul
de volum, notat cu d, are expresia d = dxdydz.
Integralele de volum sau triple care ne vor interesa sunt:
ZZZ ZZZ
d; v d. (4.62)

Prima din integralele (4.62) a fost studiata arat

anduse ca, n anumite
ipoteze asupra domeniului , ea se reduce la o iteratie de integrale sim-
ple. De exemplu, daca este un domeniu simplu n raport cu axa Oz iar
proiectia sa pe planul xOy este un domeniu simplu n raport cu axa Oy,
atunci
= {(x, y, z) IR3 |a x b, y1 (x) y y2 (x), z1 (x, y) z z2 (x, y)}.

Astfel,
ZZZ Z b Z y2 (x) Z z2 (x,y)
d = dx dy (x, y, z) dz.
a y1 (x) z1 (x,y)

A doua integrala (4.62) se reduce la calculul a trei integrale de tipul celei

precedente,
ZZZ ZZZ ZZZ ZZZ
v d = i v1 d + j v2 d + k v3 d,

fiecareia din integralele membrului drept urmand sa i se aplice o formul a de

calcul.
Prezentam, fara demonstratie, unele proprietati ale integralelor triple:
ZZZ ZZZ ZZZ
(v + w)d = vd + wd;

ZZZ ZZZ ZZZ
vd = vd+ vd, ;
1 1
ZZZ ZZZ ZZZ

v(P ) d kv(P )kd M d = M Vol(),

unde 1 , 2 sunt astfel ncat 1 2 = , Int 1 Int 2 = , M =

max kv(P )k si Vol() este volumul domeniului .
P
4.4.4 Formula integral

a GaussOstrogradski. Consecinte
Sa consideram domeniul tridimensional V a carui frontier a este suprafata
nchisa neteda S si fie (x1 , x2 , x3 ) coordonatele carteziene ale unui punct
oarecare P V S. Suprafata S fiind neteda, n fiecare punct P S
exista versorul n = (n1 , n2 , n3 ) al normalei exterioare. Astfel, avem un
camp vectorial definit n punctele P ale suprafetei care depinde de variabila

vectoriala x = OP = x1 i + x2 j + x3 k.
Consideram v = (v1 , v2 , v3 ) F(V S, IR3 ) un camp vectorial continuu
pentru care coordonata vi are derivata partial a vi,i continu
a n V.
In aceste ipoteze are loc formula integral a GaussOstrogradski
ZZ ZZZ
(n1 v1 + n2 v2 + n3 v3 )d = (v1,1 + v2,2 + v3,3 )d, (4.63)
S V
128 Ion Craciun
care se poate scrie si n forma

ZZ X
3 ZZZ X
3
ni vi d = vi,i d. (4.64)
S i=1 V i=1
In particular, considerand pe rand: v1 = 1, v2 = 0, v3 = 0; v1 = 0,

v2 = 1, v3 = 0; v1 = 0, v2 = 0, v3 = 1, formula (4.63) devine:
ZZ ZZ ZZ
n1 d = 0; n2 d = 0; n3 d = 0. (4.65)
S S S
Relatiile (4.65) pot fi scrise unitar n forma

ZZ
n d = 0.
S
Daca alegem succesiv pentru campul vectorial v una din urmatoarele

expresii analitice:
(x1 , 0, 0); (0, x1 , 0); (0, 0, x1 );
(x2 , 0, 0); (0, x2 , 0); (0, 0, x2 );
(x3 , 0, 0); (0, x3 , 0); (0, 0, x3 ),
din (4.64) obtinem

ZZ ZZ ZZ
n1 x1 d = vol(V ); n2 x1 d = 0; n3 x1 d = 0;
S S S
ZZ ZZ ZZ
n1 x2 d = 0; n2 x2 d = vol(V ); n3 x2 d = 0;
S S S
ZZ ZZ ZZ
n1 x3 d = 0; n2 x3 d = 0; n3 x3 d = vol(V ).
S S S
Aceste relatii pot fi scrise concentrat n forma

ZZ
ni xj d = ij vol(V ), (4.66)
S
unde indicii i si j iau oricare din valorile 1, 2, 3, ij este simbolul Kronecker

(ii = 1, ij = 0, daca i 6= j), iar vol(V ) este volumul domeniului V.
Din (4.66) se pot deduce relatiile

ZZ ZZ ZZ
x1 nd = vol(V )i; x2 nd = vol(V )j; x3 nd = vol(V )k.
S S S
(4.67)
4.4.5 C
amp potential
Definitia 4.4.3 Un camp vectorial continuu v F(D, IR3 ) se numeste
c
amp potential daca exist ampul scalar C 1 (D), numit potentialul
a c
scalar al c
ampului vectorial v, astfel nc
at
v(M ) = ()(M ), () M D.
Definitia 4.4.4 Un c amp de forte F F(D, IR3 ) se numeste c

amp con-
servativ de forte dac a exist ampul scalar U C 1 (D), numit
a c a functie
de fort
a, astfel nc
at F = U.
Exemplul 4.4.1 C
ampul gravitational este un c
amp conservativ de forte.
Solutie. Intr-adevar, sa presupunem ca originea reperului Oxyz este n

centrul pamantului. Se stie ca forta F cu care este atras de catre pam
ant
un punct material M (r) este
C
F(r) = r,
r3
unde C este o constanta iar r este marimea vectorului de pozitie r a punctului
M. Deoarece:
1 x 1 y 1 z
= 3; = 3; = 3,
x r r y r r z r r
rezulta ca putem reprezenta campul de fort
a gravitational F n forma
F(M ) = (U )(M ),
unde U (M ) = C/r.
Prin urmare, campul vectorial F este un camp conservativ de forte pe
IR3 \ {0}.
Teorema 4.4.2 Fie c ampul vectorial v C 1 (D, IR3 ), unde D este un do-
meniu tridimensional.
Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
130 Ion Craciun
v este un c
amp potential;
Z
integrala curbilinie v dr este independent
a de drum pe D;
C
expresia diferential
a = v dr este diferential
a total
a pe D.
Demonstratie. Faptul ca prima afirmatie implica celelalte doua este evi-
dent.
Sa presupunem ca = v dr este diferential
a totala pe D. Atunci exista
functia U diferentiabil
a pe D astfel nc
at = dU = (U ) (dr) din care
deducem ca Z Z
v dr = dU = U (B) U (A)
AB AB
si deci integrala curbilinie depinde doar de extremitatile A si B ale curbei
(C). Din = (U ) (dr) = v dr si unicitatea expresiei diferentialei unei
functii obtinem v = U, ceea ce arata ca v este un camp potential. Asadar,
prima afirmatie este implicataZde ultima.
Daca integrala curbilinie v dr este independent
a de drum pe D,
C
considerand arcul de curba AM D cuZ extremitatea A fixa si cealalta
extremitete M variabil
a, functia U (M ) = v dr are proprietatea U =
AM
v, adica v este un camp potential.
4.5 Divergenta unui c

amp vectorial
Fie IR3 un domeniu av and ca frontier a suprafata nchis
a neteda sau
3
neteda pe portiuni si v F( , IR ) un camp vectorial continuu pe
, diferentiabil n orice punct M (x1 , x2 , x3 ) .
Considerand un punct P0 , de vector de pozitie x0 = (x10 , x20 , x30 ),
exista domenii V astfel nc at P0 V. Presupunem ca frontiera unui
astfel de domeniu V este o suprafat a nchis
a neteda S. Fie n = n(x) versorul

normalei exterioare ntrun punct oarecare P S de vector de pozitie OP =
x = (x1 , x2 , x3 ).
Fie (V ) diametrul multimii V, adic a maximul distantei dintre doua
puncte oarecare M, Q V. Presupunem ca domeniul V are volum si ca
vol (V ) este volumul sau.
Cu aceste pregatiri, consideram raportul
ZZ
n(x) v(x) d
S
= , (4.68)
vol (V ) vol (V )
dintre fluxul a campului vectorial v prin suprafata S si vol(V ).
Definitia 4.5.1 Se numeste divergenta c ampului vectorial v, n punctul

P0 , notat
a (div v)(P0 ) sau ( v)(x0 ), limita raportului (4.68) atunci c
and
diametrul domeniului V tinde la zero, deci
ZZ
(n(x) v(x))d
S
lim = (div v)(P0 ) = ( v)(x0 ). (4.69)
(V )0 vol (V )
Teorema 4.5.1 Dac

a v = v(P ) este c
amp vectorial diferentiabil n x0 =

OP 0 si exist
a constantele pozitive k1 si k2 astfel nc
at:
aria (S) k1 2 (V ); vol (V ) k2 3 (V ), (4.70)
atunci limita (4.69) exist

a si
3
X vi v1 v2 v3
( v)(x0 ) = (x0 ) = (x0 ) + (x0 ) + (x0 ). (4.71)
i=1
xi x1 x2 x3
Demonstratie. Din ipoteza diferentiabilit atii functiei vectoriale v de ar-

gument vectorial n punctul x0 D rezulta ca are loc identitatea
v(x) = v(x0 ) + dv(x, x x0 ) + (x x0 )kx x0 k, (4.72)
unde

dv(x, x x0 ) = (dv)(x)(x x0 ) = (i j k) Jv (x0 ) X X0

este valoarea n h = x x0 = (i j k) X X0 a diferentialei functiei v n
punctul x0 = (i j k)X0 ,
v
i
Jv (x0 ) = (x0 )
xj 33
este matricea jacobiana a functiei v = (v1 , v2 , v3 ) n punctul x0 , iar este

o functie vectoriala definita pe IR3 cu proprietatea
lim (x x0 ) = (0) = 0. (4.73)

xx0
In aceste relatii, X X0 si X0 reprezint

a matricea cu trei linii si o coloana
a coordonatelor vectorilor x x0 si respectiv x0 n baza formata de versorii
132 Ion Craciun
ortogonali i, j, k care, mpreun

a cu originea O, constituie reperul cartezian
ortogonal Ox1 x2 x3 .
Daca nmultim ambii membri ai relatiei (4.72) cu n(x), integr am pe
suprafata S, tinem cont de relatiile (4.66) si (4.67) si mp
artim cu vol (V ),
se obtine
ZZ ZZ
n(x) v(x) d kx x0 k(n(x) (x x0 )) d
3
S
X vi S
= (x0 ) + .
vol (V ) i=1
xi vol (V )
Trecem acum n membrul nt ai primul termen al membrului doi al acestei

relatii si luam valoarea absoluta a noii egalitati. A doua ipoteza (4.70), faptul
ca kx x0 k (V ) si inegalitatea SchwarzCauchyBuniakowski
|n(x) (x x0 )| kn(x)k k(x x0 )k = k(x x0 )k,
conduc la
ZZ ZZ

n(x) v(x) d k(x x0 )k d
X vi
3
S S
(x ) . (4.74)
vol (V ) xi
0
k2 2 (V )
i=1

Insa, din (4.73) rezulta ca functia este continu

a n h = x x0 = 0
ceea ce atrage ca pentru orice > 0, exist a () > 0 astfel nc
at
k2
k(x x0 )k , (4.75)
k1
oricare ar fi x S care satisface inegalitatea
kx x0 k < ().
Putem considera ca domeniul V ce contine punctul x0 este astfel

ales ncat (V ) (). In acest caz, din (4.70), (4.74), (4.75) rezulta ca
pentru orice > 0 exista () > 0 astfel nc
at oricare ar fi domeniul V cu
(V ) < avem
ZZ

n(x) v(x) d
X3
S v i
(x0 ) <
vol (V ) xi
i=1

ceea ce conduce la relatia

ZZ
n vd
3
S
X vi
lim = (x0 ). (4.76)
(V )0 vol(V ) i=1
xi
Din (4.69) si (4.76) rezulta (4.71).

Cum divergenta campului vectorial v = (v1 , v2 , v3 ) ntrun punct oare-
care M este
v1 v2 v3
(div v)(x, y, z) = (x, y, z) + (x, y, z) + (x, y, z), (4.77)
x y z
analizand (4.77) constatam ca n membrul al doilea este rezultatul nmultirii

scalare a operatorului diferential al lui Hamilton

= i +j +k
x y z
cu vectorul v si deci notatia v pentru divergenta campului vectorial v

este justificata.
amp vectorial v F(D, IR3 ), diferentiabil n domeniul

Definitia 4.5.2 Un c
D, se numeste solenoidal dac
a div v = 0.
4.6 Rotorul unui c

amp vectorial
Sa consideram o directie arbitrara de versor a si fie () planul perpendi-
cular pe versorul a care trece printr-un punct fixat P0 In acest plan
consideram o curba simpla nchis
a (C) care nconjoar a punctul P0 . Curba
(C) delimiteaza o portiune (S) de suprafata plana, a carei arie o notam tot
cu S. Fie (S) diametrul multimii (S).
Pentru a introduce rotorul unui camp vectorial v F(, IR3 ), plec am
de la circulatia a acestuia pe curba (C) si sa calculam limita
Z
v(x) dr
C
lim = lim .
(S)0 S (S)0 S
In acest scop, transformam raportul /S ntrun raport dintre un flux pe

o suprafata nchisa (S) si volumul domeniului V nchis de aceasta suprafat
a,
134 Ion Craciun
reducand astfel problema la cea prezentat a n paragraful precedent. Pen-

tru aceasta, consideram portiunea din suprafata cilindrica, cu generatoarele
paralele cu a, de naltime constanta h si avand una din baze portiunea de
suprafata (S).
Notam cu (S1 ) cealalta baza a cilindrului, cu (S` ) suprafata laterala a
sa, iar cu d` elementul de arie al suprafetei (S` ).
Avand n vedere ca dr = ds si ca h ds = d` , rezult
a ca
ZZ
Z
v d`
h v(x) dr
C S`
= = , (4.78)
S hS vol (V )
unde este versorul tangentei la curba (C) orientat astfel nc at sa fie

compatibil cu orientarea suprafetei (S). Insa , a si n` (normala exte-
rioara la suprafata laterala a cilindrului) formeaza un triedru drept astfel ca
= a n` . Atunci, (4.78) devine
ZZ
(v a) n` d`
S`
= . (4.79)
S vol (V )
Deoarece integralele pe bazele cilindrului din integrandul care intra n (4.79)

sunt nule, n baza celor deduse n paragraful prercedent, rezulta ca
ZZ
(v a) n d
S
lim = lim = ( (v a))(x0 ). (4.80)
(S)0 S (V )0 vol (V )
Daca aplicam formula de calcul a divergentei, gasim ca limita din (4.80) se

poate scrie ca produsul scalar dintre vectorul a si un anumit vector w(x0 )

lim = a w(x0 ),
(S)0 S
unde
w(x0 ) = (v3,2 (x0 )v2,3 (x0 ))i+(v1,3 (x0 )v3,1 (x0 ))j+(v2,1 (x0 )v1,2 (x0 ))k.
Definitia 4.6.1 Vectorul w(x0 ) se numeste rotorul c

ampului vectorial v
n punctul x0 si se scrie:
w(x0 ) = (rot v)(x0 ).

Daca analizam expresia rotorului vedem ca aceasta se poate calcula cu

ajutorul determinantului formal

i j k

(rot v)(x0 ) = (x0 ) = ( v)(x0 ).
x1 x2 x3

v1 v2 v3
Intrun punct oarecare x, vom avea

i j k

( v)(x) = (rot v)(x) = .

x1 x2 x3

v1 (x) v2 (x) v3 (x)
Definitia 4.6.2 Un camp vectorial v F(D, IR3 ), diferentiabil n domeniul

D, se numeste irotational sau lamelar dac
a rot v = 0.
Teorema 4.6.1 Un c amp potential v F(D, IR3 ), al c

arui potential
2
C (D), este lamelar.
Demonstratie. Intr-adevar, campul vectorial v fiind potential, v(M ) =

grad (M ). Calculand rotorul acestui camp, gasim
2 2 2 2 2 2
v = i+ j+ k.
x2 x3 x3 x2 x3 x1 x1 x3 x1 x2 x2 x1
Deoarece este de clasa C 2 (D), derivatele partiale mixte de ordinul doi ale
lui sunt egale si deci v = 0.
4.7 Reguli de calcul cu operatorul lui Hamilton

O parte a acestor reguli au fost mentionate n (4.29) unde operatorul sa
aplicat unor functii scalare. Mai mult, gradientul poate fi aplicat si unui
produs scalar a doua campuri vectoriale. Am vazut mai sus ca operatorul
aplicat scalar unui camp vectorial, sau unei sume de campuri biscalare,
136 Ion Craciun
da ca rezultat divergenta acelor campuri, iar daca se aplica vectorial unor

asemenea campuri se obtine rotorul acelor campuri vectoriale, adica
= grad ; u = div u; v = rot v.
In baza celor prezentate mai sus, se pot demonstra urmatoarele for-

mule de calcul cu operatorul vectorial a lui Hamilton (pentru simplitate,
renuntam la scrierea variabilei vectoriale x):
(u + v) = u + v;
(u + v) = u + v;
( u) = ( u) + u ();
(u v) = v ( u) u ( v);
( u) = ( u) u ();
(u v) = v ( u) + u ( v) + (v )u + (u )v;
( v) = ( v) 2 v,
2 2 2
unde 2 = + + este operatorul lui Laplace sau laplacian. Avem
x2 y 2 z 2
2 2 2
2 = div (grad ) = + + 2.
x2 y 2 z
Ecuatia diferential
a cu derivate partiale de ordinul al doilea
2 2 2
+ + 2 = 0,
x2 y 2 z
se numeste ecuatia lui Laplace. Orice solutie a ecuatiei lui Laplace se nu-
meste functie armonica.
Pentru alte operatii cu operatorul , obtinem:
(u v) = u( v) v( u) + (v )u (u )v; (4.81)
() = rot (grad ) = 0; ( v) = div (rot v) = 0.

4.8 Formule integrale

Fie () o suprafata nchisa ce margineste domeniul , care are urmatoarele
proprietati:
o dreapta paralela la axele de coordonate ale reperului cartezian or-

togonal Oxyz intersecteaza suprafata () n cel mult doua puncte;
se proiecteaza pe planul xOy dupa un domeniu D si cilindrul proiec-

tant al lui cu generatoarele paralele cu Oz este tangent la n lungul
unei curbe () care mparte () n doua suprafete (conditii analoage
se pot pune si pentru planele yOz si zOx);
suprafata () este cu doua fete si presupunem ca este formata dintrun

numar de portiuni netede.
Pentru astfel de suprafete () si domeniile marginite de ele au loc

urmatoarele formule integrale (legaturi ntre tipurile de integrale cu vectori
sau cu campuri scalare):
ZZ ZZZ
n v d = div v d; (4.82)

ZZ ZZZ
n d = grad d; (4.83)

ZZ ZZZ
n v d = rot v d, (4.84)

ZZ ZZZ
d
d = (grad grad + 2 )d, (4.85)
dn

ZZ ZZZ
d d
d = (2 2 )d, (4.86)
dn dn

Formula integrala (4.82) este forma vectoriala a formulei integrale Gauss

Ostrogradski (4.63). Aceasta este nt alnit
a si sub denumirea formula inte-
gral
a a divergentei sau ca teorema divergentei.
Identitatea (4.83) se numeste formula integral a a gradientului.
Relatiei (4.84) i se poate spune formula integral a a rotorului.
Egalitatea (4.85) este cunoscuta sub denumirea de prima identitate in-
tegral
a a lui Green.
138 Ion Craciun
Relatia (4.86) este a doua identitate integral a a lui Green.

Daca (S) este o portiune de suprafat a regulata orientabil
a (cu doua fete)
avand frontiera o curba nchis a rectificabila (), iar campul vectorial v
F(, IR3 ) este diferentiabil si S , atunci are loc formula integral a a lui
Stokes Z ZZ
v dr = n rot v d. (4.87)

S
ampul vectorial v C 1 (D, IR3 ) este irotational pe

Teorema 4.8.1 C Z dome-
niul simplu conex D IR3 dac
a si numai dac
a integrala curbilinie v dr
C
este independent
a de drum pe D.
Demonstratie. Presupunem rot v = 0 si fie (C) o curba nchis a oarecare

inclusa n D. Exista atunci suprafeteZS D cu frontiera C. Aplicand formula
integrala a lui Stokes (4.87), gasim v dr = 0. In baza Teoremei 4.4.1 re-
Z C
zulta ca integrala curbilinie v dr este independent
a de drum pe D.
C
Demonstratia reciprocei se face prin reducere la absurd. Presupunem
ca exista un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) n care rot v 6= 0 si fie ca, n acest punct,
v2,1 v1,2 = > 0. Atunci exista o vecin atate a punctului M0 , situata n
planul z = z0 si inclusa n D, n punctele careia sa avem v2,1 v1,2 > 0.
Aplicand formula lui Stokes n care portiunea de suprafat a este n vecin
a-
tatea de mai sus, gasim ca pe frontiera acesteia, care este o curba nchis a
din D, integrala curbilinie este diferita de zero. Dar acest lucru contrazice
ipoteza.
Exercitiul 4.8.1 Se d
a c a definit pe IR3
ampul de fort
F(x, y, z) = yz(2x + y + z)i + zx(x + 2y + z)j + xy(x + y + 2z)k.
S a se arate c a acest c
amp vectorial este irotational si s
a se determine
functia de fort
a.
Solutie Faptul ca F este camp irotational de fort

a este simplu
Z de aratat.
In baza Teoremei 4.8.1 rezulta ca integrala curbilinie F dr este in-
C
dependenta de drum n IR3 . Folosind Teorema
Z 4.4.2 deducem ca functia de
forta care se anuleaza n origine este U = F dr, unde M (x, y, z) este
OM
un punct oarecare.
Deoarece integrala curbilinie este independent

a de drum, se poate integra
de la origine la M pe muchiile paralelipipedului dreptunghic cu muchiile
paralele cu axele de coordonate ce are O si M ca varfuri opuse. Atunci
Z x Z y Z z
U (M ) = v1 (t, 0, 0)dt + v2 (x, t, 0)dt + v3 (x, y, t)dt.
0 0 0
Avand n vedere coordonatele campului vectorial v, rezult a ca functia

de forta a campului de forta F, care se anuleaz
a n origine, este
Z z
U (x, y, z) = xy(x + y + 2t)dt = xyz(x + y + z).
0
Oricare alta functie de forta a campului F difera printro constant

a de
U determinat mai sus.
Exercitiul 4.8.2 S
a se determine liniile de c
amp ale c
ampului vectorial
w = (x + y + z)i + (x y + z)j + (x + y z)k.
Aratati de asemenea c a w este un c

amp conservativ si determinati functiile
de forta
. Calculati apoi fluxul c
ampului w prin fata exterioar
a a suprafetei
nchise S de ecuatie
| x + y + z| + |x y + z| + |x + y z| = 1.
Solutie. Din sistemul de ecuatii diferentiale ale liniilor de camp deducem

combinatiile integrabile
dx + dy + dz dy dx dx + dy 2dz
= =
x+y+z 2(y x) 2(x + y 2z)
si liniile de camp
(
(x + y + z)2 (x + y 2z) = C1
x + y 2z = C2 (y x)
care sunt intersectii de cilindri si plane.

Avem ca w = 0 ceea ce arata ca w este un camp conservativ.
Observand ca expresia diferential a = w dr este diferentiala functiei
1
(x2 + y 2 + z 2 ) + xy + yz + zx,
2
140 Ion Craciun
deducem ca functiile de fort

a sunt
1
F (x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 ) + xy + yz + zx + const.
2
Suprafata prin care se calculeaza fluxul este nchis
a, are opt fete si li-
miteaza domeniul V. Folosind
ZZZ formula integral
a
ZZZ GaussOstrogradski rezulta
w = 3 si = wdxdydz = 3 dxdydz.
V V
Pentru calculul integralei triple efectuam schimbarea de variabile
X = x + y + z, Y = x y + z, z = x + y z
1
pentru care dxdydz = dXdY dZ. Frontiera a domeniului transformat V1
4
are ecuatia |X| + |Y | + |Z| = 1, deci V1 este un octoedru de volum 4/3.
Rezulta = 1.
Exercitiul 4.8.3 Fie a un versor constant si c

ampul vectorial
v F(IR3 , IR3 ), v(x, y, z) = a u(r).
S
a se arate c
a au loc relatiile:
ZZ ZZZ ZZZ
du
1. v n d + a div u d = d;
da
ZZ
ZZZ

2. v n d + a rot u d = 0;

ZZ ZZZ ZZZ
d(rot u)
3. div (v n)d + a rot (rot u)d = d,
da

unde este un domeniu tridimensional oarecare m

arginit de suprafata ,
nchis
a si neted
a pe portiuni.
Solutie. Utilizand formula integral
a a rotorului (4.84), obtinem
ZZ ZZZ
v nd = rot v d.

Inlocuind n membrul al doilea pe v si tin

and cont de formula (4.81),
deducem
ZZ ZZZ
v nd = [a div u udiv a + (u )a (a )u]d.

Deoarece a este versor constant, div a = 0 si (u )a = 0 si

ZZ ZZZ ZZZ
v nd = a div u d+ (a )ud.

ZZ ZZZ ZZZ
du
Cu relatia (4.47) avem v nd = a div u d+ d,
da

de unde rezulta prima identitate.
Pentru a demonstra a doua identitate, aplicam formula integral a Gauss
Ostrogradski (4.82), calculand totodata si divergenta produsului de vectori.
Obtinem
ZZ ZZZ ZZZ
v n d = (u rot a a rot u)d = a rot u d,

din care se deduce a doua identitate.

Pentru demonstratia celei de a treia identit
ati se foloseste (4.83).
Exercitiul 4.8.4 Se consider a c ampul vectorial w = (a r)r (a r),

unde a este un versor constant si r este vectorul de pozitie al unui punct
M (x, y, z) . Frontiera domeniului este suprafata nchis a orientabil
a
() cu proprietatile precizate la nceputul paragrafului.
Sa se arate ca au loc relatiile:
ZZ ZZZ
1
(div w)nd = rot rot w d; (4.88)
2

ZZ ZZZ
(n rot w)d = 2 grad div w d. (4.89)

Solutie. Calculand divergenta campului vectorial w, g

asim
div w = r2 3(a r)2 .
Aplicam formula integrala a gradientului (4.83) n care = div w.

Asadar, vom avea
ZZ ZZZ
(div w)n d = grad div w d.

Avand n vedere expresia lui div w si regulile de calcul cu gradientul, de-

ducem
grad div w = 2[r 3(a r)a].
142 Ion Craciun
Pe de alta parte rot rot w = 4[r 3(a r)a], adica

rot rot w = 2grad div w (4.90)
si astfel egalitatea (4.88) este evident
a.
Pentru a demonstra relatia (4.89) folosim formula integral a a rotorului
(4.84) n care campul vectorial v este nlocuit cu rot w. Prin urmare, avem
ZZ ZZZ
(n rot w)d = rot rot w d. (4.91)

Daca n relatia (4.91) facem uz de (4.90) deducem ca are loc si (4.89).
Exercitiul 4.8.5 Se considera v = (r)r un c amp vectorial definit pe

un domeniu IR3 a c arui frontier a este suprafata nchis
a si neted
a
pe portiuni (). Presupunem c a functia este diferentiabil
a pe un inter-
val I IR+ . Vectorul de pozitie si marimea razei vectoare ale punctului
M (x, y, z) sunt
p
r =OM = x i + y j + z k, r = k OM k = x2 + y 2 + z 2 . (4.92)
S
a se arate c
a au loc identit
atile:
ZZ ZZZ ZZZ
(r)r n d 3 (r) d = r grad (r) d; (4.93)

Z
(r)r dr = 0, (4.94)

unde este o curba simpla nchis
a, neted
a pe portiuni, inclus
a n domeniul
nchis , care este frontiera unei suprafete deschise S .
Solutie. Din (4.92) rezulta ca expresia analitica a campului vectorial v este
v = x(r) i + y(r) j + z(r) k,
iar divergenta lui, conform (4.77), este
div v = 3(r) + r0 (r).
Formula integrala GaussOstrogradski (4.82) conduce la
ZZ ZZZ ZZZ
(r) r n d 3 (r) d = r 0 (r) d. (4.95)

Identitatea (4.93) rezulta din (4.95) deoarece r0 (r) = r grad (r).

Identitatea (4.94) rezulta din formula lui Stokes (4.87) aplicata campului
vectorial v, caci rot v = rot ((r)r) = 0.
Capitolul 5
Functii de variabil
a complex
a
5.1 Multimea numerelor complexe

Fie C
| mult
imea perechilor ordonate de forma (x, y), x, y IR,
C
| = {z = (x, y)| x, y IR}. (5.1)
Doua elemente ale lui C, z = (x, y) si z0 = (x0 , y0 ) sunt egale daca si

numai daca x = x0 si y = y0 .
Fie z1 = (x1 , y1 ) si z2 = (x2 , y2 ) doua elemente arbitrare ale multimii C.
|
In multimea C | definim legile de compozit ie binare interne:

+:C
| C
| C,
|
(5.2)

() (z1 , z2 ) C
| C
| z1 + z2 =(x1 + x2 , y1 + y2 ) C,
|
numita adunarea elementelor lui C;

|

:C
| C
| C,
|

() (z1 , z2 ) C
| C| z1 z2 =(x1 x2 y1 y2 , x1 y2 + x2 y1 ) C,
|
(5.3)
numita nmultirea elementelor lui C.
|
De asemenea, pe multimea C, | definim si operatia extern
a cu domeniul
de operatori IR,

: IR C
| C,
|
(5.4)

() (, z) IR C
| z=(x, y) C,
|
numita nmultirea elementelor multimii C

| cu scalari din .IR
143
144 Ion Craciun
Nu este greu de demonstrat ca:
( C,
| +) este grup aditiv abelian ; (5.5)
( C,
| ) este grup abelian multiplicativ; (5.6)
z (z1 + z2 ) = z z1 + z z2 , () z, z1 , z2 C.
| (5.7)
Elementul nul al grupului abelian aditiv ( C,| +) este perechea (0, 0), pe
care o vom nota cu 0, iar opusul perechii z = (x, y) este perechea (x, y),
notata cu z.
Folosind (5.5) si (5.6), deducem ca elementul nul si opusul oricarui ele-
ment din C | sunt unice.
Se constata ca elementul unitate al grupului ( C,
| ) este perechea (1, 0)
pe care convenim sa o notam cu 1 deoarece, n baza legii (5.3),
z 1 = (x, y) (1, 0) = (x 1 y 0, x 0 + y 1) = (x, y) = z.

x y
| \ {0} este z 1 =
Inversul elementului z = (x, y) C ,
x2 + y 2 x2 + y 2
deoarece z z 1 = 1 = (1, 0).
Elementul unitate al grupului ( C,
| ) este unic iar inversul oric
arui z nenul
din C
| este, de asemenea, unic.
Operatia (5.4) se bucura de proprietatile:

1z = z, () z C,
| 1 IR;

( + ) z = z + z, () z C,
| , IR;
(5.8)

( ) z = ( z), () z C,
| , IR;

(z1 + z2 ) = z1 + z2 , () IR, z1 , z2 C.
|
Analiza relatiilor (5.2), (5.3), (5.5) (5.7) arata ca
( C,
| +, ) este corp comutativ sau c
amp, (5.9)
iar din (5.2), (5.4), (5.5) si (5.8) rezulta ca
C
| este spatiu liniar real. (5.10)
Elementele 1 = (1, 0) C| si i = (0, 1) C

| sunt liniar independente
deoarece
1 + i = 0 = = 0. (5.11)
Capitolul 5 Functii de variabil
a complexa 145
Apoi, n baza relatiilor (5.2), (5.4), orice element z C| se scrie

n mod
unic ca o combinatie liniara a elementelor 1 si i din C. |
Intr-adevar, avem
relatiile
z = (x, y) = (x, 0) + (0, y) = x (1, 0) + y (0, 1) = x 1 + y i, (5.12)
din care desprindem scrierea
z = x + iy. (5.13)
Rezultatele (5.10) (5.13) arata ca multimea {1, i} C| o baz

a n C.
|
Prin urmare, dimensiunea spatiului vectorial real C| este 2.
Remarcam ca i = (0, 1) C
| are proprietatea
i2 = (0, 1) (0, 1) = (1, 0) = (1, 0) = 1. (5.14)
Definitia 5.1.1 Multimea C,

| cu operatiile si propriet
atile mentionate, se
numeste multimea numerelor complexe. Num arul complex i = (0, 1) se
numeste unitatea imaginar a.
Definitia 5.1.2 Scrierea (5.13) se numeste forma algebric a a unui num

ar
complex. Numerele reale x si y din aceast a scriere se numesc respectiv
partea real a si partea imaginar a a num arului complex z.
Fie IR2 = IRIR spatiul liniar real euclidian de dimensiune este 2. Acesta,
poate fi identificat cu multimea vectorilor geometrici dintrun plan n care s
a ales reperul ortonormat R = {O, i, j} (O, originea reperului, este un punct
fixat al planului, iar i, j versorii reperului, corespund perechilor (1, 0) si

(0, 1) care au ca reprezentanti n O segmentele orientate perpendiculare OA

si OB).
Daca notam cu Ox, Oy axele reale cu originea comun a n O si versorii
directori i si j, numite axele reperului, atunci reperul R se poate nota si cu
xOy.
Reprezentantul n origine al vectorului v = (x, y) IR2 este segmentul

orientat OM ale carui proiectii pe axele Ox, Oy ale reperului sunt segmentele

orientate OM 1 , respectiv OM 2 . Aceste segmente orientate sunt la randul lor
reprezentantii n origine a vectorilor v1 si v2 , coliniari cu versorii i, respectiv
j, factorii de coliniaritate fiind marimile algebrice x, y IR ale proiectiilor
vectorului v pe versorii i, respectiv j. Prin urmare, avem v1 = x i si v2 = y j.
146 Ion Craciun

Deoarece segmentul orientat OM este suma segmentelor orientate OM 1 si

OM 2 , putem scrie
v = xi + yj (5.15)
care reprezinta exprimarea vectorului v n baza {i, j}.
Perechea (x, y) stabileste totodata pozitia punctului M n planul conside-
rat si de aceea x si y se numesc coordonatele punctului M (abscisa, respectiv
ordonata) n reperul xOy, fapt ce se scrie n forma M (x, y).
Aplicatia
2
:C | IR , (z) = v, (5.16)
unde z si v sunt dati n (5.13), respectiv (5.15), este liniara (are proprietatea
(1 z1 + 2 z2 ) = 1 (z1 ) + 2 (z2 )) si bijectiva.
Rezulta ca stabileste un izomorfism ntre spatiile liniare reale C si IR2 ,
|
deci numarului complex arbitrar z din (5.13) i corespunde punctul M (x, y),
sau vectorul v din (5.15). Prin urmare, un num ar complex poate fi figurat n
plan. Punctul M (x, y) se numeste imaginea num arului complex z = x + iy,
iar z se numeste afixul punctului M (x, y).
Cele doua spatii liniare descrise mai sus, fiind izomorfe, proprietatile
unuia se transmit prin izomorfism si celuilalt.
Odata stabilit izomorfismul ntre C si IR2 , axei Ox i se spune axa real
| a iar
axa Oy poarta denumirea de ax a imaginara. Numerele reale, care constituie
o submultime a numerelor complexe, au imaginile pe axa Ox, iar numerele
pur imaginare z = iy au ca imagini puncte de forma M (0, y) Oy.
p
Se stie ca kvk = k OM k = x2 + y 2 este o norma pe IR2 (norma
euclidiana). In baza izomorfismului (5.16), functia
p
||: C
| IR, |z| = x2 + y 2 , () z = (x, y) C,
| (5.17)
este o norma pe C,
| deci
cuplul ( C,
| | |) este spat
iu normat. (5.18)
Cum orice spatiu normat este si spatiu metric, rezulta ca multimea C

|
este spatiu metric, metrica d fiind cea indusa de norma (5.18)
p
d:C
| C
| IR, d(z1 , z2 ) = |z1 z2 | = (x1 x2 )2 + (y1 y2 )2 ,
(5.19)
unde z1 = x1 + iy1 si z2 = x2 + iy2 sunt numere complexe arbitrare.
Asadar, putem considera ca C | este o mult ime de puncte.
In consecinta, toate rezultatele stabilite pentru spatii liniare, spatii nor-
mate si spatii metrice sunt adevarate si n multimea C
| a numerelor complexe.
a complexa 147
De exemplu, discul deschis (bila deschisa) cu centrul n punctul z0 = x0 +iy0

si raza r > 0 este multimea B(z0 , r) C,
| unde
B(z0 , r) = {z C|
| |z z0 | < r}, (5.20)
iar
B(z0 , r) = {z C|
| |z z0 | r} (5.21)
este discul nchis cu centrul n z0 si raza r.
Cu ajutorul bilei deschise putem introduce notiunea de vecin
atate a
punctului z0 .
Definitia 5.1.3 Multimea nevid aV C | se nume ste vecinatate a punc-

tului z0 C
| dac a exist
a r > 0 astfel nc
at B(z0 , r) V. Multimea V(z0 ), a
tuturor vecin
atatilor punctului z0 C,
| se nume ste sistemul de vecin at ati
a punctului z0 .
Folosind vecinatatile, putem defini n C
| toate not iunile topologice nt
al-
nite n teoria spatiilor metrice.
Amintim pe cele care pot fi utilizate n studiul functiilor complexe de
o variabila complexa: punct aderent; punct interior; punct exterior; punct
frontier a; punct de acumulare; punct izolat, ale unei multimi E C. |
Folosindule apoi pe acestea, se pot defini alte notiuni de topologie,
precum: nchiderea unei multimi; multime nchis a; interiorul unei multimi;
multime deschis a; exteriorul unei multimi; frontiera unei multimi; multi-
me m arginita; multime conex a; domeniu (o multime E C | deschisa si
conexa); continuu (o multime de numere complexe nchis a si conexa), mul-
time compact a (o multime E C | marginit a si nchisa).
Aceste notiuni topologice constituie un motiv al recapitularii acelorasi
notiuni introduse n teoria spatiilor metrice din analiza matematica .
In ncheiere, prezentam alte exprimari ale unui num ar complex z = x+iy.
In acest scop, introducem unghiul = Arg z (masurat n radiani, ntre
0 si 2, n sens direct trigonometric) dintre versorul i al axei Ox si vectorul

OM , unde M (x, y). Atunci, x si y, care sunt marimile algebrice ale proiectiei

vectorului OM pe versorii axelor Ox si Oy, se exprima cu ajutorul distantei
|z| ntre punctele O si M si unghiul Arg z astfel:
x = |z| cos Arg z; y = |z| sin Arg z. (5.22)
Relatiile (5.22) si (5.13) conduc la exprimarea
z = |z|(cos Arg z + i sin Arg z), (5.23)

148 Ion Craciun
care se numeste forma trigonometric a a num

arului complex z = x + iy.
In cele ce urmeaza vom vedea ca
cos + i sin = ei , (5.24)
de unde deducem forma

z = |z| ei Arg z , (5.25)
numita forma exponential a numarului complex z.

Daca n relatia (5.24) trecem n si tinem cont de proprietatile func-
tiilor trigonometrice, rezulta ca avem
cos i sin = e i . (5.26)
Din (5.24) si (5.26), gasim:
ei + ei ei ei (5.27)
cos = ; sin = ,
2 2i
cunoscute sub numele de formulele lui Euler.
5.2 Functii de o variabil

a complex
a
Fie F(E, C) | multimea functiilor definite pe multimea nevida E C | cu
valori n spatiul metric ( C,
| d), ale c
arei elemente sunt functii complexe de o
variabila complex a.
Deoarece multimea C | este spatiu metric, orice multime nevida E C |
este, de asemenea, spatiu metric, metrica pe E fiind cea indusa de metrica pe
C.
| A sadar, o functie complexa de variabil a complexa este o functie definita
pe un spatiu metric cu valori ntrun alt spatiu metric astfel ca toate rezul-
tatele legate de limita ntrun punct si continuitatea unei functii definita pe
un spatiu metric, cu valori ntrun alt spatiu metric, sunt valabile si pentru
aceste functiii.
Cum punctele unui plan euclidian raportat la un reper cartezian de axe
se pot identifica cu imaginile numerelor complexe, multimea E de definitie
a functiei complexe de variabil a complexa f poate fi considerata si ca sub-
multime a spatiului IR2 .
Daca pentru functia complexa de variabil a complexa
w = f (z), z E, w C,
| (5.28)
a complexa 149
se evidentiaza partea real

a Re f (z) = u(x, y) si partea imaginar a Im f (z) =
v(x, y) rezulta ca pentru valorile functiei f putem utiliza si notatia
f (z) = u(x, y) + i v(x, y). (5.29)
Din (5.28) si (5.29) rezulta ca functia f F(E, C),

| cu E C,| este
determinata atunci si numai atunci cand se cunosc functiile reale u(x, y) si
v(x, y), ambele definite pe multimea E IR2 .
In cele ce urmeaza, pentru o functie complexa de variabil
a complexa vom
utiliza denumirea de functie complex a si vom nota multimea sa de definitie
cu D daca este un domeniu.
5.3 Functie monogen

a ntrun punct
Fie functia complexa f F(D, C)
| si z0 D.
Definitia 5.3.1 Functia complex

a de variabil
a complex
a
f (z) f (z0 )
F(D \ {z0 }, C),
| (z) = , (5.30)
z z0
se numeste raportul incrementar n punctul z0 al functiei f.
Definitia 5.3.2 Spunem c a functia complex a f F(D, C)| este monogen a

sau derivabil a n punctul z0 D, dac a functia raport incrementar n punc-
tul z0 al functiei f are limit
a n punctul z0 .
Definitia 5.3.3 Dac a functia complex

a f este monogen a n z0 , atunci li-
a cu f 0 (z0 ), se numeste derivata functiei
mita n z0 a functiei (5.30), notat
f n punctul z0 .
Asadar, daca functia complexa f este derivabil a n z0 , derivata sa n

punctul z0 este
f (z) f (z0 )
f 0 (z0 ) = lim . (5.31)
zz0 z z0
Teorema 5.3.1 O functie monogen
a n z0 este continu
a n acest punct.
Demonstratie. Valoarea functiei complexe f ntrun punct z 6= z0 poate

fi scrisa n forma
f (z) f (z0 )
f (z) = f (z0 ) + (z z0 ).
z z0
150 Ion Craciun
Trecand la limita n aceasta egalitate pentru z z0 , obtinem

f (z) f (z0 )
lim f (z) = f (z0 ) + lim lim (z z0 ) = f (z0 ),
zz0 zz0 z z0 zz0
ceea ce arata ca functia f F(D, C)

| este continu
a n z0 .
Exemplul 5.3.1 Functia complex

a
f:C
| C,
| f (z) = z 2
este monogen
a n orice punct z C si f 0 (z) = 2z.
|
Solutie. Intr-adevar, considerand un punct arbitrar fixat z0 , functia din

z 2 z02
(5.30) corespunzatoare functiei f (z) = z 2 este (z) = = z + z0 de
z z0
unde, prin trecere la limita pentru z z0 , se obtine f 0 (z0 ) = 2z0 . Deoarece
z0 este ales arbitrar, rezulta ca f este monogena n orice punct z C |
si
0
f (z) = 2z.
Exemplul 5.3.2 Functia f : C

| C,
| f (z) = sin z este monogen
a n orice
zC si f 0 (z) = cos z.
|
Solutie. Intr-adevar, raportul incrementar (5.30) al functiei f (z) are limita

cos z0 n punctul arbitrar z0 C, a ca (sin z)0 = cos z.
| ceea ce arat
5.4 Conditiile CauchyRiemann

Teorema 5.4.1 Dac a functia complexa f F(D, C) | din (5.29) este mono-
gena n punctul z0 = x0 + iy0 D, atunci functiile reale de dou a variabile
2
reale u, v F(D), D IR , sunt derivabile n punctul (x0 , y0 ), derivatele
ai ale functiilor u si v n (x0 , y0 ) satisfac conditiile
CauchyRiemann

u v
x (x0 , y0 )
=
y
(x0 , y0 ),
(5.32)

u v

(x0 , y0 ) = (x0 , y0 ),
y x
iar derivata functiei f n punctul z0 se calculeaz
a dup
a una din formulele:
u v
f 0 (z0 ) = (x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ); (5.33)
x x
a complexa 151
1 u v
f 0 (z0 ) = (x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ) . (5.34)
i y y
Demonstratie. Cum f este monogena n punctul z0 , exist a limita n z0 a

raportului incrementar (5.30) si aceasta limita este f 0 (z0 ). T
inand cont de
expresia (5.29), rezulta ca
u(x, y) u(x0 , y0 ) + i(v(x, y) v(x0 , y0 ))

f 0 (z0 ) = xx
lim . (5.35)
0
yy0
x x0 + i(y y0 )
Sa consideram ntai ca z z0 pe o paralela la una din axele de coor-

donate. Daca aceasta paralela este la axa Ox, atunci y = y0 si z z0 este
echivalent cu x x0 , ncat (5.35) devine
u(x, y0 ) u(x0 , y0 ) v(x, y0 ) v(x0 , y0 )

f 0 (z0 ) = lim + i lim . (5.36)
xx0 x x0 xx0 x x0
Din (5.36) rezulta ca exista limitele din membrul al doilea si:

u(x, y0 ) u(x0 , y0 )
lim
= Re f 0 (z0 );
xx0 x x0
(5.37)

v(x, y0 ) v(x0 , y0 )

lim = Im f 0 (z 0 ).
xx0 x x0
Relatiile din (5.37) arata ca functiile reale u si v de variabilele reale x si y

sunt derivabile partial n punctul (x0 , y0 ) n raport cu variabila x si aceste
derivate partiale sunt:

u

(x0 , y0 ) = Re f 0 (z0 );
x
(5.38)
v

(x0 , y0 ) = Im f 0 (z0 ).
x
Apoi, daca z z0 pe o paralela la axa Oy, atunci x = x0 , z z0 este
echivalent cu y y0 si (5.35) devine
1 u(x0 , y) u(x0 , y0 ) v(x0 , y) v(x0 , y0 )

f 0 (z0 ) = lim + i lim . (5.39)
i yy0 y y0 yy0 y y0
Din (5.39) deducem ca ca functiile reale u si v de variabilele reale x si y

sunt derivabile partial n punctul (x0 , y0 ) n raport cu variabila y si ca aceste
152 Ion Craciun
derivate partiale sunt:

v

(x0 , y0 ) = Re f 0 (z0 );
y
(5.40)

u

(x0 , y0 ) = Im f 0 (z0 ).
y
Din (5.38) si (5.40) rezulta conditiile CauchyRiemann (5.32) iar daca tinem
cont ca f 0 (z0 ) = Re f 0 (z0 ) + i Im f 0 (z0 ), rezulta ca au loc (5.33) si (5.34).
Teorema 5.4.2 Dac a functiile reale u, v F(D), sunt derivabile ntro ve-
atate a punctului (x0 , y0 ) D IR2 , iar derivatele partiale de ordinul
cin
nt
ai ale lor sunt continue n (x0 , y0 ) si satisfac n acest punct conditiile
CauchyRiemann (5.32), atunci functia complex a (5.29) este monogen a n
z0 = x0 + i y0 .
Demonstratie. Din ipoteze rezulta ca functiile u si v sunt diferentiabile n

punctul (x0 , y0 ) D, deci exista functiile reale si de variabilele reale x
si y, definite pe D, continue n (x0 , y0 ) si egale cu zero n acest punct, astfel
ncat cresterile:
u = u(x, y) u(x0 , y0 ); v = v(x, y) v(x0 , y0 ), (5.41)
ale respectiv functiilor u si v, corespunz

atoare cresterilor
x = x x0 , y = y y0 , (5.42)
sa fie

u u
u =
(x0 , y0 )x +
x
(x0 , y0 )y + (x, y)|z z0 |,
y
(5.43)

v v

v = (x0 , y0 )x + (x0 , y0 )y + (x, y)|z z0 |.
x y
Sa evaluam cresterea functiei f n z0 corespunz

atoare cresterii z = z z0 ,
f (z0 , z) = f (z0 + z) f (z0 ). (5.44)
Folosind (5.29) si (5.41) rezulta ca aceasta crestere este
f (z0 , z) = u + iv. (5.45)

a complexa 153
Inlocuind n (5.45) expresiile (5.43) si tin

and cont de conditiile Cauchy
Riemann (5.32), obtinem
u v
f (z0 , z) = (x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ) z + ( + i ) |z|. (5.46)
x x
Impartind ambii membri ai egalitatii (5.46) prin z si trecand la limita
pentru z 0, obtinem
f (z0 , z) u v |z|
lim = (x0 , y0 )+i (x0 , y0 )+ lim (+i ) . (5.47)
z0 z x x z0 z
|z|
Deoarece functia +i are limita zero n z0 , iar functia este marginit
a,
z
avem
|z|
lim ( + i ) = 0. (5.48)
z0 z
Din (5.47) si (5.48) rezulta ca raportul incrementar n z0 al functiei f are
limita n punctul z0 si aceasta este
f (z0 , z) u v
lim = (x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ). (5.49)
z0 z x x
Asadar, functia f este monogena n z0 si derivata sa n z0 este (5.33).
Daca n (5.47) folosim conditiile CauchyRiemann ajungem la concluzia
f (z0 , z) 1 u v |z|
lim = (x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ) + lim ( + i ) ,
z0 z i y y z0 z
de unde, prin trecere la limita pentru z 0, se obtine ca derivata functiei
f n punctul z0 este (5.34).
Exercitiul 5.4.1 S
a se determine punctele z = x + iy n care functiile de
mai jos sunt monogene si s
a se calculeze derivatele n punctele determinate:
10 . f (z) = x2 4xy + y + i(3x y 2 );
20 . f (z) = z 2 + 2zz 2z 2 + 3z + 2z,

unde z = x iy este conjugatul num
arului complex z = x + iy.
Solutie. 10 . Partea reala a functiei f este u(x, y) = x2 4xy + y, iar cea
imaginara este v(x, y) = 3x y 2 . Ecuatiile CauchyRiemann sunt

2x 4y = 2y

4x + 1 = 3.
154 Ion Craciun
Cum solutia acestui sistem este x0 = 1, y0 = 1 rezulta ca functia data este

monogena n punctul z0 = 1 + i si
u v
f 0 (z0 ) = (1, 1) + i (1, 1) = 2 + 3i.
x x
20 . Functia se scrie
f (z) = x2 + 3y 2 + 5x + i(6xy + y),
iar conditiile CauchyRiemann conduc la sistemul

(
2x + 5 = 6x + 1
6y = 6y,
de unde rezulta solutia x0 = 1, y0 = 0. Asadar, functia data este monogena

numai n punctul z0 = 1 + i 0 = 1.
u v
Derivata functiei f n z0 este f 0 (z0 ) = (1, 0) + i (1, 0) = 7.
x x
5.5 Functie olomorf

a. Propriet
ati
Definitia 5.5.1 Functia complexa f F(D, C)| se numeste olomorf
a pe
D dac
a este monogena n fiecare punct z D.
Definitia 5.5.2 Dac

a f F(D, C)
| este olomorf
a pe D, atunci functia
f (z + z) f (z)
f 0 : D C,
| f 0 (z) = lim (5.50)
z0 z
se numeste derivata functiei f.
Observatia 5.5.1 Din Teorema 5.4.1deducem c a dac

a f F(D, C)| este
a pe D, atunci derivata f 0 (z) are una din urm
functie olomorf atoarele expre-
sii:
u v
f 0 (z) = (x, y) + i (x, y), () z = x + i y D; (5.51)
x x
1 u v
f 0 (z) = (x, y) + i (x, y) , () z = x + i y D. (5.52)
i y y
a complexa 155
Teorema 5.5.1 Dac a f F(D, C)

| a pe D si f 0 (z) = 0,
este functie olomorf
() z D, atunci f (z) = const. pe D.
Demonstratie. Intr-adevar, din f 0 (z) = 0, (5.51) si (5.52) rezulta ca n

orice punct (x, y) D sunt satisfacute egalitatile
u u v v
(x, y) = 0; (x, y) = 0; (x, y) = 0; (x, y) = 0
x y x y
si deci diferentialele functiilor u si v sunt nule pe D. Asadar, u(x, y) = C1 ,

v(x, y) = C2 , de unde rezulta f (z) = C1 + i C2 .
Teorema 5.5.2 Daca functia complex

a f (z) = u(x, y) + i v(x, y) este olo-
morf
a pe domeniul D C| si u, v C 2 (D), atunci u si v sunt functii
armonice.
Demonstratie. Deoarece functia f este olomorfa pe D, u si v verific

a
conditiile CauchyRiemann pe D

u v

(x, y) = (x, y)
x y
(5.53)

u v

(x, y) = (x, y).
y x
Dar, n baza criteriului lui Schwarz de egalitate a derivatelor partiale
mixte, avem ca derivatele partiale mixte de ordinul al doilea ale oricarei din
functiile u si v sunt egale si deci putem scrie:
2u 2u 2v 2v
(x, y) = (x, y); (x, y) = (x, y), () (x, y) D.
xy yx xy yx
(5.54)
Derivand prima relatie (5.53) n raport cu x, a doua n raport cu y,
adunand si tinand cont de a doua relatie (5.54), obtinem
2u 2u
(x, y) + (x, y) = 0, () (x, y) D, (5.55)
x2 y 2
care arata ca u este functie armonica.
In mod analog obtinem ca v este functie armonica, deci ca
2v 2v
(x, y) + (x, y) = 0, () (x, y) D. (5.56)
x2 y 2
156 Ion Craciun
2 2
Cu ajutorul operatorului lui Laplace 2 = + , relatiile (5.55) si
x2 y 2
(5.56) se scriu:
2 u = 0; 2 v = 0, (5.57)
fiecare din ele exprimand ca, n ipoteze suplimentare de regularitate, partea
reala si partea imaginara a unei functii olomorfe sunt functii armonice.
Teorema 5.5.3 (Determinarea unei functii olomorfe c and se cu-

noaste partea sa real a) Data o functie armonic
a u = u(x, y), (x, y)
D IR2 , exist
a functii olomorfe pe D de forma f (z) = u(x, y) + i v(x, y) si
oricare doua asemenea functii difera printro constant
a pur imaginar a iC,
unde C IR.
Demonstratie. Cum partea reala este cunoscuta, pentru a determina func-
tia olomorfa f trebuie sa determinam partea ei imaginara v. Functia v tre-
buie sa fie tot armonica si legata de functia u prin relatiile CauchyRiemann
(5.53).
Daca n diferentiala functiei v
v v
dv = dx + dy
x y
tinem cont de relatiile CauchyRiemann (5.53), deducem
u u
dv = dx + dy. (5.58)
y x
Dar, expresia diferential a din membrul doi al relatiei (5.58) este o dife-
rentiala totala exacta, deorece conditia de integrabilite
u u
= , (2 u = 0) (5.59)
y y x x
este verificata n baza faptului ca u este functie armonica. Relatia (5.59)
arata ca integrala curbilinie din expresia diferential
a a membrului doi din
(5.58) este independent a de drum, depinzand doar de extremitatile acestuia.
Integrand (5.58) pe un drum paralel cu axele de coordonate cu extremitatile
M0 (x0 , y0 ) fixat si M (x, y) variabil, obtinem
Z x Z y
u u
v(x, y) = v(x0 , y0 ) (t, y0 )dt + (x, t)dt. (5.60)
x0 y y0 x
a complexa 157
Astfel, functia v se determina pan a la o constant

a arbitrara care poate fi
determinata daca se cunoaste valoarea functiei olomorfe f (z) ntrun punct
z0 = x0 + i y0 .
Asemanator se demonstreaza si cazul n care se da partea imaginara
v = v(x, y), functie armonica pe D. Si n acest caz functia f (z) se determina
pana la o constanta reala aditiva. In adevar, avem
i f (z) = v(x, y) i u(x, y)
si cum functia are ca parte reala chiar v(x, y), suntem condusi la problema
precedenta. Formula de determinare a functiei u este aseman
atoare celei din
(5.60) si are forma
Z x Z y
v v
u(x, y) = u(x0 , y0 ) + (t, y0 )dt (x, t)dt. (5.61)
x0 y y0 x
Se vede ca functia f este determinata pan

a la o constanta arbitrara
care se poate determina daca se cunoaste valoarea functiei f n punctul
z0 = x0 + iy0 .
Exercitiul 5.5.1 S a se determine functia olomorf af :C | C| a carei parte

real x
a este functia u(x, y) = e cos y si care n z = 0 are valoarea f (0) = 1.
Solutie. Mai ntai se verifica ca u este functie armonica. Apoi, luand n

(5.60) pe x0 = 0, si y0 = 0, adica z0 = 0, avem ca partea imaginara a functiei
f este Z Z
x y
v(x, y) = v(0, 0) + et sin 0 dt + ex cos t dt.
0 0
T
inand cont ca f (0) = 1, deducem v(0, 0) = 0 si deci
Z y
x
v(x, y) = e cos t dt = ex sin y.
0
Prin urmare, f (z) = ex cos y+i ex sin y. Din (5.24) rezulta cos y+i sin y =
eiy si daca tinem cont ca ex eiy = ex+i y = ez , avem ca f (z) = ez . Aceasta
este functia exponentiala din complex care va fi studiata ntrun paragraf
ulterior.
Exercitiul 5.5.2 S a se determine functia olomorfaf :C

| \{0} C | a c
arei
x y
parte imaginar a este functia v(x, y) = e sin y + 2 si care n z = 1 are
x + y2
valoarea f (1) = 1.
158 Ion Craciun
Solutie. Verificam mai ntai daca functia v(x, y) este armonica. Pentru
derivatele partiale de ordinul nt
ai gasim expresiile

v 2xy

(x, y) = ex sin y
x (x2 + y 2 )2

v x2 y 2
(x, y) = ex cos y + ,
y (x2 + y 2 )2
iar pentru cele de ordinul al doilea nemixte, avem

2
v 3x2 y 2

(x, y) = ex sin y + 2y ,
x2 (x2 + y 2 )3

2v 3x2 y 2
(x, y) = ex sin y 2y ,
y 2 (x2 + y 2 )3
2v 2v
de unde se vede ca 2 v(x, y) = (x, y) + (x, y) = 0, ceea ce demon-
x2 y 2
streaza ca v este functie armonica.
Pentru determinarea functiei u = u(x, y), aplicam formula (5.61), lu and
x0 = 1, y0 = 0. Observ am ca din f (1) = 1 avem u(1, 0) = 1 si (5.61) conduce
la Z x Z y
1 2xt
u(x, y) = 1 + et + 2 dt + ex sin t + 2 dt.
1 t 0 (x + t2 )2
Integrand, rezulta
x
u(x, y) = 2 e + ex cos y ,
x2 + y2
deci
x y
f (z) = 2 e + ex cos y + i e x
sin y + .
x2 + y 2 x2 + y 2
Exista un procedeu simplu pentru a gasi expresia lui f n variabil
a z si
acesta consta n trecerea lui x n z si anularea lui y.
Aplicand acest procedeu expresiei de mai sus a functiei, obtinem
1
f (z) = 2 e + ez .
z
Constatam ca functia f (z) a fost determinata exact deoarece sa precizat si
valoarea sa ntrun punct.
a complexa 159
Operatiile cu functii olomorfe decurg din (5.50) si rezulta ca sunt ase-

manatoare proprietatilor functiilor reale de o variabil
a reala derivabile. Re-
nuntand la scrierea variabilei z, avem:
(f + g)0 = f 0 + g 0 ;
(f g)0 = f 0 g + f g 0 ;
f 0 f 0 g f g0
= ;
g g2
(f )0 = f 0 () 0 ;
1
(f 1 )0 (w0 ) = , unde w0 = f (z0 ) etc.
f 0 (z0 )
Definitia 5.5.3 Diferentiala unei functii olomorfe este
df (z) = f 0 (z) dz (5.62)
unde dz = dx + i dy.
Regulile de calcul cu diferentiala din real sunt valabile si n complex.
5.6 Puncte ordinare si puncte singulare. Planul

lui Gauss
Definitia 5.6.1 Un punct z D C | se nume ste punct ordinar pentru
functia complex
af :DC | dac
a exist
a o vecin
atate V V(z) cu proprie-
tatea f olomorfa pe multimea V D.
Definitia 5.6.2 Un punct z C

| care nu este punct ordinar pentru funct
ia
complexaf :DC | se numeste punct singular al functiei.
Intre punctele singulare ale unei functii complexe, remarcam pe cele de
tip pol.
Definitia 5.6.3 Punctul z = a C| este un pol al funct

iei f : D C,| daca
exist
a un numar natural , numit ordinul polului, astfel nc at functia
(z) = (z a) f (z)
s
a aib
a n z = a un punct ordinar, iar (a) 6= 0.
160 Ion Craciun
Observatia 5.6.1 Dac a z = a este un pol de ordin pentru functia com-

plex
a f, valorile functiei se scriu sub forma
(z)
f (z) = ,
(z a)
unde (a) 6= 0 si z = a este un punct ordinar pentru functia complex
a .
Daca n Definitia 5.6.3 avem = 1, polul se spune ca este simplu. Daca

= 2, polul se numeste dublu, s. a. m. d.
Definitia 5.6.4 Un punct z = a se numeste zerou de ordin n al functiei

f :DC | daca exist a n IN si o functie : D C,
| olomorf
a pe D, cu
(a) 6= 0, astfel nc
at
f (z) = (z a)n (z), () z D.
Definitia 5.6.5 Prin punctul de la infinit al planului variabilei z se

1
ntelege punctul corespunz
ator punctului = 0 din relatia z = .

Observatia 5.6.2 Planul complex contine un singur punct la infinit; acesta

se noteaz
a cu z = .
Definitia 5.6.6 Planul variabilei complexe z, completat cu punctul de la

infinit, se numeste planul complex sau planul lui Gauss, notat cu (z).
Modulul numarului complex z = este , iar argumentul sau este

nedeterminat. O vecin atate || < r a punctului = + i = 0 din planul
1
O0 se transforma prin relatia z = n multimea punctelor z care satisfac

1
inegalitatea |z| > = R, deci n exteriorul discului nchis, de raza R, cu
r
centrul n originea planului complex (z). Inegalitatea |z| > R reprezint ao
vecinatate a punctului de la infinit n planul variabilei (z).
5.7 Functii elementare de o variabil

a complex
a
5.7.1 Functia polinom n planul complex
Cea mai simpla functie elementar
a nebanala este functia polinomial
a de
gradul n IN
P :C
| C,
| P (z) = A0 + A1 z + A2 z 2 + + An z n , () z C,
|
a complexa 161
unde A0 , A1 , . . . , An sunt constante complexe.

Functia polinomiala o vom numi adesea polinom.
Teorema 5.7.1 Polinomul P este o functie olomorf

a pe C.
|
Demonstratie. Evident, functia constant a este olomorfa si are derivata

nula n orice punct din C.
|
Functia identica P (z) = z este, de asemenea, olomorfa si derivata sa este
egala cu 1 n orice z C,
| deoarece
P (z + z) P (z) z + z z
P 0 (z) = lim = lim = 1.
z0 z z0 z
Functia putere naturala a lui z, cu valorile f (z) = z k , k IN , este un
produs de k functii egale cu functia identic a. Folosind definitia unei functii
monogene ntrun punct si definitia unei functii olomorfe deducem ca func-
tia putere cu exponent k IN este olomorfa pe C | si derivata sa are valorile
f 0 (z) = kz k1 , () z C.
|
Functia complexa ale carei valori se calculeaza dupa legea Ak z k este olo-
morfa pe C | fiind produsul a dou a functii cu aceasta proprietate. Polinomul
P, fiind o suma de functii de de forma Ak z k , este o functie olomorfa pe C. |
Aplicand definitia derivatei unei functii complexe ntrun punct, gasim
P 0 (z) = A1 + 2A2 z + 3A3 z 2 + + nAn z n1 ,
de unde se vede ca derivata functiei polinom are aceeasi forma ca n cazul

real.
Reamintim o proprietate important a a polinomului. Datorita faptului ca
C
| este un corp algebric
nchis, n sensul ca toate rad
acinile unui polinom cu
coeficienti numere complexe sunt numere complexe, orice polinom de gradul
n > 1 admite descompune n factori
P (z) = An (z z1 )m1 (z z2 )m2 (z zp )mp , mk IN ,
unde z1 , z2 , . . . , zp C
| rad
acini distincte de respectiv multiplicit
ati m1 , m2 ,
, mp , cu m1 + m2 + + mp = n.
Asadar, zerourile functiei polinom formeaza o multime discreta n sensul
ca fiecare element al acesteia este un punct izolat al domeniului de definitie
al unei functii polinom. Se poate demonstra un rezultat mai general, si
anume
Teorema 5.7.2 Dac a f este o functie olomorf

a pe un domeniu D, multimea
zerourilor sale continute n D este discreta.
162 Ion Craciun
Se mai spune ca zerourile unei functii olomorfe sunt puncte izolate.

Dupa ce vom studia si functia rational
a, vom cerceta natura punctului
de la infinit pentru functia polinom de gradul n si vom arata ca este un pol
de ordin n.
5.7.2 Functia rational

a
Fie P si Q doua functii polinomiale definite pe C
| cu valori
n C,
|
P (z) = A0 + A1 z + + An z n , Q(z) = B0 + B1 z + + Bm z m .
Fie a, b, . . . , ` C
| r
ad
acinile distincte ale polinomului Q si , , . . . ,
ordinele lor de multiplicitate. Atunci,
Q(z) = Bm (z a) (z b) (z `) .
P
Definitia 5.7.1 Functia complex
a de variabil
a complex
a f = , definit
a
Q
pe domeniul C
| \ {a, b, . . . , `}, se nume
ste functie rational
a.
In cazul cand Q este un polinom nenul de grad zero (o constant a com-
plexa), functia rational
a corespunzatoare se reduce la o functie polinom care
se mai numeste functie rationala ntreag
a.
P
Teorema 5.7.3 Functia rational
a n complex f = este olomorf
a pe
Q
domeniul D = C
| \ {a, b, . . . , `}.
Demonstratie. Functiile polinom P si Q, cu ajutorul carora se defineste

functia rationala f, sunt functii olomorfe pe C. | C
atul a doua functii olomorfe,
acolo unde el exista, este o functie olomorfa. Prin urmare, functia rational a
P
f= este olomorfa n C | \ {a, b, . . . , `}.
Q
P
Observatia 5.7.1 Dac
af = este o functie rational a definit
a pe dome-
Q
niul D = {z C| | Q(z) 6= 0} si a, b, . . . , ` sunt r
ad
acinile distincte ale
polinomului Q, iar , , . . . , sunt respectiv ordinele lor de multiplicitate,
atunci punctul z = a este un pol de ordin , z = b este un pol de ordin ,
, z = ` este un pol de ordinul pentru functia rational a f.
Sa cercetam comportarea functiei rationale n punctul de la infinit.

a complexa 163
1
Pentru aceasta, n f (z) trecem pe z n si avem

A1 An
1 A0 + + + n
m An + An1 + + A1 n1 + A0 n
f = = n .
B1 Bm Bm + Bm1 + + B1 m1 + B0 m
B0 + + + m

Cercetam natura punctului = 0 pentru noua functie.

Distingem doua cazuri, si anume:
n > m, = 0 este un pol de ordin n m;
n m, = 0 este un punct ordinar.
Deci, functia rationala are n punctul de la infinit un pol sau un punct

ordinar, dupa cum gradul numar atorului este mai mare ori mai mic sau egal
cu gradul numitorului. Am demonstrat
Teorema 5.7.4 Functia rational

a nu are alte singularit
ati n planul com-
plex (z) dec
at poli.
Functia polinom este un caz particular de functie rational

a pentru care
m = 0.
Folosind Teorema 5.7.4 deducem ca functia polinom de gradul n are n
punctul de la infinit un pol de ordin n.
5.7.3 Functia exponential

a
Vom determina o functie complexa f de variabila complexa z = x + iy, care
sa satisfaca axiomele:
1. sa fie functie olomorfa n tot planul complex din care se exclude punctul
de la infinit;
2. sa satisfaca relatia functional

a f (z1 + z2 ) = f (z1 ) f (z2 ), () z1 , z2
(z) \ {};
a reala ex ,
3. restrictia functiei f la axa reala sa fie functia exponential
adica f (Re z) = e Re z x
=e ;
4. valoarea n z a functiei conjugate f s

a fie egala cu valoarea functiei f
n conjugatul complex a lui z, adic a f (z) = f (z), () z (z) \ {}.
164 Ion Craciun
Sa calculam patratul modulului valorii n z = x+iy a functiei f care satisface

axiomele de mai sus. Avem
|f (z)|2 = f (z) f (z) = f (z) f (z) = f (z + z) = f (2x) = e2x ,
de unde |f (z)| = ex .
Avand n vedere ca orice numar complex se poate scrie sub forma trigono-
metrica si notand cu (x, y) argumentul lui f (z), rezult
a ca
f (z) = ex (cos (x, y) + i sin (x, y)).
Partea reala u(x, y) si partea imaginara v(x, y) a lui f (z) sunt
u(x, y) = ex cos (x, y), v(x, y) = ex sin (x, y).
Cum f este functie olomorfa, u si v trebuie sa satisfaca conditiile Cauchy

Riemann (5.32), deci

e x cos (x, y) (x, y) sin (x, y) = ex

(x, y) cos (x, y),

x y

ex (x, y) cos (x, y) + sin (x, y) = ex (x, y) sin (x, y).
x y
Dupa simplificare cu ex , obtinem sistemul de ecuatii diferentiale cu de-

rivate partiale

cos (x, y) (x, y) sin (x, y) = (x, y) cos (x, y),
x y

(x, y) cos (x, y) + sin (x, y) = (x, y) sin (x, y)
x y
pe carel interpretam ca un sistem algebric liniar si neomogen n necunos-

cutele (x, y) si (x, y). Solutia acestui sistem este
x y

(x, y) = 0, (x, y) = 1
x y
si deci diferentiala functiei este egala cu dy, ceea ce arata ca (x, y) difera
de y printro constant a. Asadar, (x, y) = y + C, unde C este o constant a
reala arbitrara. Impunand acum a treia axioma, adica f (Re z) = eRe z ,
a complexa 165
ceea ce revine la a face y = 0 n expresia lui f (z) sub forma trigonometrica,

obtinem

cos C = 1,
ex (cos C + i sin C) = ex = cos C + i sin C = 1 =

sin C = 0.
O solutie a ultimului sistem este C = 0 si deci (x, y) = y. Asadar,

expresia functiei cautate este
f (z) = ex (cos y + i sin y).
Notam aceasta functie cu ez si o numim functia exponential

a. Prin urmare,
ez = ex (cos y + i sin y).
Daca n aceasta egalitate punem x = 0, deducem
ei y = cos y + i sin y.
Trecand pe y n y, avem si
ei y = cos y i sin y.
Din ultimele doua relatii se obtin formulele lui Euler:

ei y + ei y ei y ei y
cos y = ; sin y = .
2 2i
Partea reala a functiei exponentiale este u(x, y) = ex cos y, iar partea
imaginara este v(x, y) = ex sin y. Derivatele partiale n raport cu x ale aces-
tor functii sunt
u v
(x, y) = ex cos y = u(x, y), (x, y) = ex sin y = v(x, y). (5.63)
x x
Teorema 5.7.5 Derivata functiei exponentiale f (z) = ez este
f 0 (z) = f (z) = ez , () z (z) \ {}. (5.64)
Demonstratie. Daca se aplica una din formulele de calcul ale derivatei

unei functii complexe, de exemplu
u v
f 0 (z) = +i ,
x x
si se tine cont de (5.63), se obtine (5.64).
166 Ion Craciun
Teorema 5.7.6 Functia exponential

a este periodic
a si perioada principal
a
este T1 = 2i.
Demonstratie. Daca exista T = A + i B C
| \ {0}, astfel
nc
at f (z + T ) =
f (z), () z C,
| aceasta revine la
ex+A (cos (y + B) + i sin (y + B)) = ex (cos y + i sin y), () z C.

|
Pentru aceasta este necesar si suficient ca
ex+A = ex , y + B = y + 2k, k Z , () x, y IR.
Din prima egalitate rezulta A = 0, iar din a doua B = 2k, k Z .

Asadar, T poate lua toate valorile Tk = 2ki, cu k Z . T1 = 2i, este
perioada principala.
5.7.4 Functiile circulare si functiile hiperbolice

Definitia 5.7.2 Pe multimea numerelor complexe C
| definim urm
atoarele
functii:
functiile circulare cosinus si sinus, notate cos, respectiv sin, cu
valorile
eiz + eiz eiz eiz
cos z = , sin z = , () z C;
| (5.65)
2 2i
functiile cosinus hiperbolic si sinus hiperbolic, notate cosh, res-
pectiv sinh, cu valorile
ez + ez ez ez
cosh z = , sinh z = , () z C.
| (5.66)
2 2
Observatia 5.7.2 Functiile definite n (5.65) sunt prelungiri n C
| ale func-
tiilor reale date n (5.27). O observatie similar
a are loc si pentru functiile
hiperbolice.
Teorema 5.7.7 Functiile circulare si functiile hiperbolice au urm

atoarele
propriet
ati:
sunt functii olomorfe pe C
| ale c
aror derivate sunt:
(cos z)0 = sin z, (sin z)0 = cos z;
(cosh z)0 = sinh z, (sinh z)0 = cosh z;

a complexa 167
functiile circulare cos si sin au aceleasi perioade ca restrictiile lor la IR,

iar perioada lor principal a este 2. Functiile hiperbolice au periaodele
Tk = k 2i, k Z , perioada principal a fiind 2i;
ntre functiile circulare si functiile hiperbolice exist

a relatiile
cos iz = cosh z, sin iz = i sinh z, () z C;

| (5.67)
zerourile functiilor circulare sunt numere reale si coincid cu zerourile

restrictiilor lor la IR,

cos z = 0 = z= + k, sin z = 0 = z = k, k Z ,
2
iar cele ale functiilor hiperbolice sunt:

cosh z = 0 = z = i + k ; sinh z = 0 = z = ki, k Z .
2
Demonstratie. Functiile ez , eiz , eiz rezulta din compunerea unor func-

tii elementare olomorfe pe C.| In consecint
a, functiile cos z, sin z, cosh z,
sinh z sunt olomorfe pe C,
| fiind combinatii liniare de functii olomorfe pe
C.
| Pentru calculul derivatelor acestor functii folosim operatiile cu functii
olomorfe. Avem
1 eiz eiz
(cos z)0 = (ieiz ieiz ) = = sin z.
2 2i
Celelalte formule de derivare se obtin analog.
Pentru determinarea perioadei functiei cos z se procedeaza ca n Teorema
5.7.6. Asadar ncercam sa determinam T 6= 0, astfel nc
at sa avem
cos (z + T ) = cos z, () z C,
|
de unde se gaseste Tk = 2k, k Z . Perioada principala se obtine pentru

k = 1.
Pentru celelalte functii se procedeaza similar.
Din (5.65) rezulta
ez + ez ez ez
cos iz = = cosh z, sin iz = = i sinh z.
2 2i
Pentru determinarea zerourilor functiei f (z) = cos z, rezolv
am ecuatia
cos z = 0. Aceasta conduce la eiz + eiz = 0 care este echivalent
a cu ecuatia
168 Ion Craciun
e2iz = 1. Punand z = x + iy si comparand modulele si argumentele, se

obtine sistemul 2y
e = 1

2x = + 2k, k Z ,

de unde deducem y = 0, x = + k, k Z . Prin urmare, functia cos z are
2

zerourile z = + k, k Z .
2
Analog se determina si zerourile celorlalte functii.
Observatia 5.7.3 Folosind (5.65), se pot demonstra usor relatiile:

cos (z1 + z2 ) = cos z1 cos z2 sin z1 sin z2
sin (z1 + z2 ) = sin z1 cos z2 + sin z2 cos z1
cos2 z + sin2 z = 1
cos 2z = cos2 z sin2 z
sin 2z = 2 sin z cos z.

Din acestea, folosind relatiile (5.67), rezult
a
cosh (z1 + z2 ) = cosh z1 cosh z2 + sinh z1 sinh z2
sinh (z1 + z2 ) = sinh z1 cosh z2 + sinh z2 cosh z1
cosh2 z sinh2 z = 1
cosh 2z = cosh2 z + sinh2 z
sinh 2z = 2 sinh z cosh z.

Partile reale si partile imaginare ale functiilor circulare si hiperbolice se
pot obtine acum cu usurint a. De exemplu,
sin z = sin(x + iy) = sin x cos iy + sin iy cos x = sin x cosh y + i sinh y cos x.
Definitia 5.7.3 Functiile circulare tg z, cot z si functiile hiperbolice tanh z,
coth z se definesc prin:
sin z cos z sinh z cosh z
tg z = ; cot z = ; tanh z = ; coth z = .
cos z sin z cosh z sinh z
Vom trece la studiul unor functii uzuale obtinute prin inversarea unor
functii olomorfe.
a complexa 169
5.7.5 Functia logaritmic

a
Daca n transformarea
w = ez , (5.68)
definita de functia exponentiala, intervertim rolul variabilelor, obtinem tran-
sformarea
z = ew = ef (z) , (5.69)
care defineste o noua functie w = f (z), numit
a inversa functiei exponentiale.
Sa folosim scrierea exponential a a unui numar complex (5.25) si sa notam
z = r ei ; w = u + iv, (5.70)
unde r si [0, 2) sunt modulul, respectiv argumentul num arului complex

z.
Inlocuind (5.70) n (5.69), n care w = u + iv, obtinem egalitatea
rei = eu+iv = eu eiv . (5.71)
Cum functia exponentiala este periodica si cum doua numere complexe

sunt egale daca si numai daca modulele lor sunt egale iar argumentele difera
prin 2k, unde k Z , rezulta:
r = eu ; v = + 2k. (5.72)
Prima din relatiile (5.72) este o egalitate ntre doua numere reale si deci
u = ln r.
In acest mod, functia w = f (z) definita n (5.69) are expresia
f (z) = ln r + i( + 2k) (5.73)
si se numeste functia logaritmic

a, notata cu
w = Log z. (5.74)
Functia complexa de variabil a complexa (5.74) generalizeaza functia

reala de variabila reala x 7 ln x si extinde definitia acesteia n domeniul
complex. Deoarece constanta k poate lua orice valori ntregi, functia log-
aritmica (5.74) are, pentru aceeasi valoare a variabilei z, o infinitate de
determin ari.
Functia logaritmica (5.74) se mai scrie
1 y
w = Log z = ln r + i( + 2k) = ln (x2 + y 2 ) + i arctg + 2k . (5.75)
2 x
170 Ion Craciun
y
Pentru functia arctg se ia determinarea cuprinsa ntre si +, care
x
verifica egalitatile: (
r cos = x
r sin = y
Se verifica usor ca functia (5.75) este monogena si se observa ca ea este
definita n orice punct al planului complex situat la distant a finita, far
a
origine, iar n origine ia valoarea .
Definitia 5.7.4 O functie complex a de variabila complex

a f (z) se numeste
multiform a daca unui punct z din domeniul de definitie al functiei i core-
spunde cel putin dou
a valori ale functiei f (z).
Datorita constantei k din (5.75) care poate lua orice valoare ntreag a,
functia logaritmica este multiform a si are o infinitate de valori. Acest rezul-
tat se datoreaza faptului ca functia exponential a, desi este olomorfa n tot
planul cu exceptia punctului de la infinit, nu este injectiva.
Se pune ntrebarea daca functia Log z nu se poate descompune ntro
infinitate de functii uniforme. Acestea se obtin dand succesiv lui k diferite
valori ntregi.
Aceasta descompunere este posibila, ns a functiile astfel obtinute, numite
determin arile sau ramurile functiei Log z, nu sunt far a legaturi ntre ele, ci
ele se continu a unele pe altele formand mpreun a o singura functie, functia
multiforma Log z.
Sa presupunem ca am ales o valoare fixa pentru k. Avem
Log z = ln r + i( + 2k).
Daca z descrie un contur nchis care nconjoar a o singura data originea

i
n sens pozitiv, plecand din punctul z0 = r0 e 6= 0 si revenind n acelasi
0
punct, functia pleaca de la valoarea ln r0 + i(0 + 2k) si ajunge cu o alta

valoare, dupa cum vom constata.
Marimea razei vectoare r = |z| variaz a de la valoarea r0 , nsa revine
la valoarea initiala far
a a se anula (conturul nu trece prin origine), ceea ce
nseamna ca partea reala a functiei pleaca de la valoarea ln r0 si revine tot
la ea dupa o variatie continu a.
Partea imaginara ns a, pleaca de la valoarea 0 + 2k si, dupa ce variaz
a
continuu, ajunge la valoarea (0 +2)+2k, deci partea imaginara ia valoarea
finala 0 + 2(k + 1).
Prin urmare, functia Log z pleac a de la valoarea
Log k z0 = ln r0 + i(0 + 2k)

a complexa 171
si ajunge la valoarea
Log k+1 z0 = ln r0 + i(0 + 2(k + 1))
care este determinarea corespunzatoare lui k + 1.

Asadar, cand z nconjura originea, diferitele determinari ale functiei
Log z se permut a ntre ele si de aceea nu le putem privi ca pe niste functii
independente (nu se pot separa) ci trebuiesc considerate ca ramuri ale unei
singure functii multiforme.
Definitia 5.7.5 Se numeste punct critic al functiei complexe de variabil

a
complex a f un punct a C | cu proprietatea c
a n orice domeniu carel
contine, functia f este multiform
a.
Daca z nconjura originea de p ori n sens pozitiv, Log z creste cu 2pi, iar
daca z nconjura originea de p ori n sens negativ, cresterea este 2pi.
Evident, daca z descrie un contur nchis care nu nconjur a originea, func-
tia Log z revine la valoarea ei initiala.
Fiecare din determinarile (ramurile) functiei Log z este o functie uni-
form a si olomorfa n orice domeniu care nu contine originea O. Pentru a fi
siguri ca un domeniu oarecare al functiei logaritmice nu contine originea, n
planul complex (z) se efectueaza o t aietur
a printro semidreapta prin ori-

gine. In planul complex n care este practicata aceasta taietur a, oricare din
functiile Logk z este functie uniforma deoarece orice curba nchisa din acest
plan nu poate nconjura originea.
Permutarea determinarilor functiei, deci caracterul ei de functie mul-
tiforma, se manifesta numai n domenii care contin originea. Prin urmare,
pentru functia Log z originea are un caracter singular si se numeste un punct
critic al functiei.
Dupa analiza functiei logaritm, se poate da o noua definitie functiei
multiforme precum si a functiei uniforme.
Definitia 5.7.6 Functia f : D C | este multiform a n domeniul D

C| daca n D exista un contur nchis pe care transformarea w = f (z) l
transform a ntrun arc deschis w0 w00 din planul uO0 v.
Definitia 5.7.7 Functia f : D C | este uniform a n domeniul D dac a

w = f (z) transform
a orice contur nchis situat n D ntrun contur nchis
din planul uO0 v.
172 Ion Craciun
Derivata functiei Log z se obtine usor observand ca, din ns

asi definitia
functiei logaritmice, avem
eLog z = z (5.76)
In membrul ntai al relatiei (5.76) avem o functie compusa care este
monogena n tot planul coplex la distant a finita cu exceptia originii. De-
rivand si tinand cont de (5.76), pentru z 6= 0 avem,
0 1
eLog z (Log z)0 = 1 = Log z = . (5.77)
z
Mai general, plecand de la (5.77), obtinem
0 f 0 (z)
Log f (z) = . (5.78)
f (z)
Se observa ca atat (5.77) cat si (5.78) sunt extinderi n complex ale unor
rezultate din real.
5.7.6 Functia radical

Fie functia
i
w= z = r cos + i sin = re2
2 2
si sa presupunem ca z descrie o data, n sens pozitiv, cercul cu centrul n O
si raza r0 plecand din punctul z0 = r0 ei0 . Atunci w pleaca de la valoarea

w0 = r0 e(i0 )/2 si, n timp ce creste de la valoarea 0 la valoarea 0 + 2,
0 0
creste de la valoarea la valoarea + , iar w variaz a continuu de la
2 2 2
0
0 i + i
w0 la w0 = r0 e 2 = w0 . Dac a z descrie iarasi acelasi cerc, w revine
la valoarea initiala w0 dup a o variatie continua.

Prin urmare, functia radical are doua determinari (ramuri) z si z,
sau

f1 (z) = r e(i)/2 , f2 (z) = r e(i)/2 ,
care se permuta ntre ele atunci cand z nconjur a originea. Se vede ca
originea este singurul punct critic al functiei situat la distant
a finita sau

punct de ramificatie pentru functia f (z) = z.
Daca n planul complex efectuam o taietur
a dea lungul unei semidrepte
care pleaca din origine, punctul z nu mai poate descrie curbe nchise care sa
nconjure originea.
a complexa 173
Observatia 5.7.4 In planul complex la distant a finit

a n care am f
acut
t
aietura descris
a, functiile f1 (z) si f2 (z) sunt uniforme.
In concluzie, functiile f1 (z) si f2 (z) sunt uniforme n orice disc deschis

care nu contine originea.
5.7.7 Functii trigonometrice inverse

Daca n definitia functiei w = cos z intervertim rolurile variabilelor z si w,
obtinem functia inversa
w = arccos z (5.79)
data de
eiw + eiw
z = cos w = . (5.80)
2
Ultima ecuatie se poate scrie si n forma
e2iw 2zeiw + 1 = 0, (5.81)

de unde eiw = z z 2 1 si deci
1 p
w = arccos z = Log (z z 2 1). (5.82)
i
In mod analog se defineste functia trigonometrica invers
a w = arcsin z
punand z = sin w. Se gaseste
e2iw 2izeiw 1 = 0, (5.83)

care are radacinile eiw = iz 1 z 2 ce la randul lor conduc la expresia
functiei trigonometrice inverse
1 p
arccos z = Log (iz 1 z 2 ). (5.84)
i
Se vede ca atat arccos z cat si arcsin z sunt functii multiforme de z, caci
atunci cand z nconjura o dat
a punctul z = 1 sau z = 1, radicalul schimb a
2
semnul, iar cand punctul z + z 1 nconjur a odata originea, functia creste
cu 2. Prin urmare, pentru aceste doua functii inverse, punctele z = 1 si
z = 1 sunt puncte singulare pe care le numim si aici puncte critice.
Functia w = arctg z se defineste punand
1 e2iw 1 1 + iz
z = tg w = = e2iw = ,
i e2iw + 1 1 iz
174 Ion Craciun
de unde rezulta ca expresia functiei trigonometrice inverse (inversa functiei

tg) este
1 1 + iz
w = arctg z = Log .
2i 1 iz
Aceasta functie este, de asemenea, multiform a, avand punctele critice z =
i.
Analog se introduce functia invers a a functiei trigonometrice cotangenta
lui z.
De remarcat ca toate aceste functii trigonometrice inverse se exprima
cu ajutorul functiei logaritmice aplicata unor expresii algebrice, ceea ce nu
apare n studiul acestor functii n real.
Datorita prezentei functiei logaritmice n expresiile acestor functii trigo-
nometrice inverse, rezulta ca fiecare din ele are o infinitate de determinari.
5.7.8 Functii algebrice

O ecuatie algebrica de forma
A0 (z)wn + A1 (z)wn1 + + An1 (z)w + An (z) = 0
defineste pe w ca functie de z. Dac a functiile Ak (z) sunt uniforme ntrun
domeniu D, se vede ca w va fi o functie multiform a de z, av
and n determin ari
pentru pentru fiecare z D. Daca toti coeficientii Ak (z) sunt polinoame n
z, functia w este definita n tot planul (z) si se poate arata ca are un numar
finit de puncte critice n acest plan. O astfel de functie se numeste functie
algebrica, desi n general nu se poate exprima cu ajutorul radicalilor si al
operatiilor rationale efectuate asupra lui z.
Exista nsa si functii multiforme de variabil a z care au o infinitate de
determinari, cum am vazut n cazul functiilor Log z, arctg z, etc. Acestea nu
sunt functii algebrice si de aceea se numesc functii multiforme transcendente.
5.8 Exercitii rezolvate

Exercitiul 5.8.1 S a se determine punctele singulare la distant a finita ale
functiilor de mai jos cercet
and pentru fiecare din ele si comportarea n punc-
tul de la infinit:
zi 2z 4 + 5z + 1
1. f (z) = 2 + z z 2 ; 2. f (z) = ; 3. f (z) = ;
z(z + 1) (z 2 6z + 8)2
z3 z8 + 1 z 7 3z 2
4. f (z) = ; 5. f (z) = ; 6. f (z) = .
1 z3 (z 2 + 4)3 z 2 6z + 9
a complexa 175
Solutie. Cu exceptia primei functii care este un polonom de gradul 2,

celelalte sunt functii rationale.
1. Functia f (z) este un polinom, deci este functie olomorfa n tot planul
complex la distanta finita. Punctul de la infinit este pol de ordinul al
doilea pentru aceasta functie.
2. Functia de la acest punct fiind functie rational

a, rad
acinile numitorului
sunt puncte singulare de tip pol. Prin urmare, z1 = 0 si z2 = 1
sunt poli de ordinul unu. Deoarece gradul num ar
atorului este mai
mic decat gradul numitorului, punctul de la infinit este punct ordinar.
Prin urmare, functia data este olomorfa n orice domeniu, marginit
sau nemarginit, care nu contine punctele z1 = 0 si z2 = 1.
3. Punctele z1 = 2 si z2 = 4 sunt poli de ordinul al doilea, iar z = este

punct ordinar. Domeniul maxim n care functia f (z) este olomorfa
este planul complex din care sau scos punctele z1 = 2 si z2 = 4.

1 3
4. Punctele z1 = 1 si z2 = i sunt poli de ordinul unu, iar z =
2 2
este punct ordinar. Prin urmare, functia f (z) este olomorfa n orice
domeniu, marginit sau nemarginit, care nu contine punctele z1 si z2 .
5. La distanta finita, functia f (z) are ca singularitati pe z1 = 2i si z2 =

2i care sunt puncte singulare de tip pol, fiecare din ele fiind pol de
ordinul trei. Punctul z3 = este pol de ordinul doi. Prin urmare,
functia f (z) este olomorfa n orice domeniu marginit care nu contine
punctele z1 = 2i si z2 = 2i.
6. Punctul z1 = 3 este pol de ordin doi, iar z2 = este pol de ordin

cinci. Functia f (z) este olomorfa n orice domeniu marginit care nu
contine punctul z1 .
Exercitiul 5.8.2 Sa se afle singularit

atile functiilor de mai jos, precizan-
duse natura punctului de la infinit:

z z
2
1. f (z) = z + 9; 2. f (z) = ; 3. f (z) = ln ;
z1 (z i)2
z 1

1+z z1
4. f (z) = ln ; 5. f (z) = e ; 6. f (z) = e sin z .
1z
176 Ion Craciun
Solutie. Primele doua functii sunt legate de functia radical, urmatoarele

doua sunt compuneri ale functiei logaritmice cu functii rationale, iar ultimele
sunt compuneri ale functiei exponentiale cu o functie rational a si respectiv
cu o functie circulara.
1. z1 = 3i si z2 = + 3i sunt puncte critice algebrice, iar z = este

pol de ordinul unu. Functia f (z) este multiform a, are doua ramuri si
fiecare din ele devine uniforma daca n planul complex se face o taietura
care sa uneasca cele doua puncte singulare la distanta finita. Taietura
cea mai indicata este segmentul de dreapta de pe axa imaginara cu
extremitatile n z1 si z2 . Fiecare din ramuri este functie olomorfa n
orice domeniu marginit al planului n care sa efectuat taietura.
2. Punctul z1 = 1 este pol de ordinul unu, iar punctele z2 = 0 si z3 =

sunt puncte critice algebrice.
3. Punctele z1 = 0, z2 = i si z3 = sunt puncte critice logaritmice.

Functia f (z) are o infinitate de determinari (ramuri), fiecare din ele
fiind o functie olomorfa n orice domeniu marginit inclus n planul
complex din care se exclude taietura care poate fi reprezentat a de
segmentul de dreapta ce uneste punctele z1 si z2 .
4. Punctele z1 = 1 si z2 = 1 sunt puncte critice logaritmice, iar punc-

tul de la infinit este punct ordinar. Functia f (z) are o infinitate de
determinari (ramuri), fiecare din ele fiind o functie olomorfa n orice
domeniu marginit sau nemarginit inclus n planul complex din care se
exclude segmentul de dreapta ce uneste punctele z1 si z2 .
5. Punctele z1 = 0, z2 = 1 sunt puncte singulare esentiale izolate, iar

z = este punct ordinar.
6. z = k, unde k Z , sunt puncte singulare esentiale izolate, iar z =

este punct singular esential neizolat deoarece este limita unui sir de
puncte singulare esentiale.
Exercitiul 5.8.3 S
a se studieze functiile multiforme:

3 3
1. f1 (z) = z 3 + 1; 2. f2 (z) = z + 1;
zi
3. f3 (z) = Log ; 4. f4 (z) = z 2 + 1 Log (z 2 + 1).
z+i
a complexa 177
Solutie. 1. Notam

1+i 3 i2 1i 3
z + 1 = r1 ei1 , z = r2 e , z = r3 ei3 .
2 2
Atunci functia f1 (z) se scrie

f1 (z) = r1 r2 r3 eki+i(1 +2 +3 )/2 .
T
inand seama de reprezentarea geometrica a adunarii si scaderii nu-
merelor complexe, rezulta ca r1 este lungimea segmentului care uneste punc-
tul 1 cu z, iar 1 este unghiul dintre axa reala si acest segment, masurat n
sens direct trigonometric. Interpret ari analoage avem pentru r2 , 2 si r3 , 3 .
Cele doua ramuri ale functiei f1 (z) sunt:

f11 (z) = r1 r2 r3 ei(1 +2 +3 )/2 ; f12 (z) = r1 r2 r3 ei+i(1 +2 +3 )/2 .
Observam ca f12 (z) = f11 (z).

Daca punctul z descrie un arc de curba zM z 0 , plec
and din punctul z si
fara a nconjura nici unul din punctele

1i 3 1+i 3
z1 = 1, z2 = , z3 = ,
2 2
functia f1 revine la aceeasi valoare, ceea ce nseamn a ca f1 (z 0 ) = f1 (z), unde
expresia lui f1 (z) poate fi una din cele scrise mai sus.
Daca z descrie arcul de curba zN z 0 , nconjur and unul din punctele z1 ,
z2 , z3 sau toate trei si daca functia f1 pleac a de la valoarea f11 (z), ea va
ajunge la valoarea

f1 (z 0 ) = r1 r2 r3 ei(k+(1 +2 +3 )/2) = f11 (z)
deoarece k = 1 daca este nconjurat un punct si k = 3 daca sunt nconjurate

toate punctele.
Daca z descrie un arc de curba care uneste z cu z 0 nconjurand doua din
cele trei puncte, functia f1 revine cu aceeasi valoare.
Deci, cand punctul z descrie o curba care nconjoar a un numar impar
din cele trei puncte, functia f1 trece de la o determinare la alta, iar cand
curba nconjoara un numar par de puncte valoarea functiei nu se schimb a.
Punctele z1 , z2 , z3 sunt punctele critice ale functiei f1 .
Daca facem anumite t aieturi n planul complex (z), ramurile functiei f1
devin functii uniforme pentru ca nu mai exista posibilitatea nconjurarii unui
punct sau mai multe din cele trei.
178 Ion Craciun
Taieturile se pot efectua n patru moduri. Trei din aceste moduri constau
dintrun segment ce uneste doua din cele trei puncte la care se adauga cate
o semidreapta cu extremitatea n cel de al treilea punct, semidreapta ce nu
trebuie sa intersecteze segmentul care uneste celelalte doua puncte. Cel de
al patrulea sistem de taieturi consta din trei semidrepte disjuncte care au
extremitati cate unul din cele trei puncte.
2. Cu notatiile facute, valorile functiei f2 se scriu
2ki i
f2 (z) = 3
r1 r2 r3 e 3 + 3 (1 +2 +3 )
Procedand similar, gasim ca functia f2 are trei determinari (cele ob-

tinute dand lui k valorile 0, 1 si 2) si ca prin efectuarea taieturilor fiecare din
ramuri devine uniforma si olomorfa n orice domeniu care nu intersecteaz a
taieturile.
3. Cu notatia z i = r1 ei1 , z + i = r2 ei2 , functia f3 se scrie
r1
f3 (z) = ln + i(1 2 + 2k), k Z .
r2
Daca z descrie un arc de curba care uneste pe z cu z 0 nconjur

and punctul
z = i, functia devine
r1
f3 (z 0 ) = ln + i(1 + 2 2 + 2k) = 2i + f3 (z).
r2
Daca arcul descris nconjoar a pe z = i, avem f3 (z 0 ) = f3 (z) 2i. C

and
arcul descris nconjur a ambele puncte z = i si z = i, functia revine cu
aceeasi valoare. Facand o taietura (de exemplu, segmentul care uneste cele
doua puncte), ramurile functiei devin uniforme. Aceste ramuri sunt uniforme
n orice domeniu simplu conex care nu contine nici unul din punctele critice
ale functiei f3 .
4. Cu aceleasi notatii ca la functia precedent
a, functia f4 (z) se scrie

f4 (z) = r1 r2 eki+i(1 +2 )/2 ln r1 r2 + i(1 + 2 + 2k1 ) , k, k1 Z
si se studiaza ca mai sus.

Capitolul 6
Integrala curbilinie.
Teoremele lui Cauchy
6.1 Integrala curbilinie n planul complex si pro-

priet
atile ei fundamentale
Fie C o curba neteda pe portiuni de lungime L situata n planul complex
(z) de ecuatii parametrice

x = (t)
C: t [, ], , IR = [, +],

y = (t),
unde functiile si sunt derivabile pe portiuni, derivatele 0 , 0 sunt conti-
2 2
nue si satisfac conditia 0 (t) + 0 (t) > 0. Specificarea coordonatelor x
si y ale punctelor curbei C este echivalenta cu specificarea functiei complexe
de variabila reala
: [, ] C,
| (t) = (t) + i (t), t [, ],
sau cu specificarea ecuatiei curbei C cu ajutorul variabilei complexe z =

x + iy,
C : z = (t), t [, ].
Presupunem ca n fiecare punct al curbei C este data functia complexa
f (z) = u(x, y) + i v(x, y).
Conceptul de integrala a functiei f (z) pe curba C se introduce aseman

a-
tor cu integrala curbilinie din real.
179
180 Ion Craciun
Astfel, se considera o partitie a curbei C n n arce prin punctele de diviz-

iune 0 , 1 , 2 , . . . , n , care corespund valorilor crescatoare ale parametrului
t, notate respectiv t0 = , t1 , t2 , . . . , tn1 , tn = , unde tk < tk+1 . Not am
k = k k1 si formam suma integral a
n
X
(k , k ) = f (k ) k , (6.1)
k=1
unde k este un punct arbitrar de pe arcul curbei C de extremitati k1

si k .
Definitia 6.1.1 Dac

a exist
a limita sumei integrale (6.1) pentru
max{|k |, 1 k n} 0
si aceasta este independent a de partitia curbei C si de alegerea punctelor

intermediare k , atunci se spune c
a functia complex a de variabil
a complex
a
f (z) este integrabil
a pe curba C, iar limita se numeste integrala functiei
f (z) pe curba C si se noteaza
Z
f (z)dz. (6.2)
C
Problema existentei integralei (6.2) se reduce la problema existentei unor

integrale curbilinii reale de tipul al doilea ale partii reale u si partii imaginare
v a functiei f (z). Intr-adev
ar, scriind
f (k ) = u(Pk ) + i v(Pk ), k = k + ik ,
unde Pk (k , k ) C este imaginea num

arului complex k = k + i k , putem
reprezenta expresia (6.1) ca
n
X n
X
(k , k ) = u(Pk )k v(Pk )k + i v(Pk )k + u(Pk )k .
k=1 i=1
Partea reala si partea imaginara a sumei (k , k ) sunt sumele integrale ale

respectiv integralelor curbilinii de al doilea tip
Z Z
u(x, y) dx v(x, y) dy; v(x, y) dx + u(x, y) dy, (6.3)
C C
cu presupunerea ca, pentru existenta integralelor (6.3), si deci a integralei

(6.2), este suficient ca functiile reale u si v s
a fie continue pe portiuni.
Capitolul 6 Integrala n complex. Teoremele lui Cauchy 181
Astfel, integrala (6.2) ia forma

Z Z Z
f (z)dz = u(x, y) dx v(x, y) dy + i v(x, y) dx + u(x, y) dy, (6.4)
C C C
Aceasta relatie poate sa serveasca ca definitie a integralei curbilinii a functiei

f (z) pe curba C.
Enumeram cateva proprietati care sunt consecinte evidente ale proprie-
tatilor integralelor curbilinii de speta a doua:
Z Z
f (z)dz = f (z)dz; (6.5)
AB BA
Z Z Z
f (z)dz + f (z)dz = f (z)dz; (6.6)
C1 C2 C1 C2
Z Z Z
(a f (z) + b g(z))dz = a f (z)dz + b g(z)dz, (6.7)
C C C
unde C1 C2 este juxtapunerea curbelor C1 si C2 (se presupune prin ur-
mare ca extremitatea curbei C1 coincide cu originea curbei C2 ), a si b sunt
constante complexe oarecare, iar f si g sunt functii complexe pentru care
exista integralele pe curba C;
Z Z

f (z)dz |f (z)| ds, (6.8)
C C
unde ds este elementul de arc al curbei C, integrala din membrul drept fiind
o integrala curbilinie reala de speta nt
ai;
Z

f (z)dz M L, (6.9)
C
cu M = max |f (z)|;
zC
Z Z
f (z)dz = f (()) 0 () d, (6.10)
C
unde z = () este o functie olomorfa care stabileste o corespondent

a biu-
nivoca ntre curbele C si ;
Z Z
f (z)dz = f ((t)) 0 (t) dt, (6.11)
C
z = (t), t [, ] fiind o reprezentare parametrica a curbei C cu ex-

tremitatile () si ().
182 Ion Craciun
Egalitaea (6.11) este un caz particular al celei din (6.10) si constitue

formula de calcul a integralei curbilinii n complex.
Integrala din membrul al doilea din (6.11) este o integral
a definita a unei
functii complexe de variabil
a reala care se scrie
Z Z
0
f ((t)) (t) dt = u((t), (t)) + i((t), (t)) 0 (t) + i 0 (t) dt

sau
Z
f ((t)) 0 (t) dt = u((t), (t))0 (t) v((t), (t)) 0 (t) dt+

Z
+ i u((t), (t)) 0 (t) + v((t), (t))0 (t) dt.

Exercitiul 6.1.1 S
a se calculeze integrala curbilinie n complex
Z
In = (z z0 )n dz, (6.12)

unde n Z , pe un cerc cu centrul n punctul z0 C

|
si raz
a r.
Solutie. Consideram parametrizarea cercului
t (t) = z0 + reit , t [0, 2],
unde r este raza cercului.

Inlocuind z cu (t) si dz cu 0 (t)dt = rieit dt, conform formulei (6.11),
deducem Z 2 Z 2
n+1 i(n+1)t n+1
In = ir e dt = ir ei(n+1)t dt.
0 0
Pentru n = 1, integrala I1 are valoarea I1 = 2i, iar pentru n 6= 1
avem
rn+1 2i(n+1)
In = (e 1) = 0.
n+1
Am obtinut urmatorul rezultat, care ulterior ne va fi util

Z 0, pentru n Z \ {1}
(z a)n dz =

2i, pentru n = 1.
Observam ca rezultatul obtinut nu depinde de raza r a cercului si nici

de centrul sau z0 ..
Z
Exercitiul 6.1.2 S
a se calculeze integrala curbilinie z n dz, n IN , pe

frontiera semidiscului D = {z = x + iy| x2 + y 2 < a2 , y > 0}.
Solutie. Fie portiunile de curbe
1 = {z = x + iy| x [a, a], y = 0},

2 = {z = x + iy| x2 + y 2 = a2 , y 0}
ale caror ecuatii parametrice sunt:
1 : t 7 1 (t) = t, t [a, a]; 2 : t 7 2 (t) = a eit , t [0, ].
Deoarece = 1 2 , integrala se scrie ca o suma de doua integrale si

fiecareia i se aplica formula de calcul (6.11). Avem:
Z Z Z Z a Z
z n dz = z n dz + z n dz = tn dt + an eint a ieit dt =
1 2 a 0
Z
an+1
= (1 (1)n+1 ) + an+1 i ei(n+1)t dt = 0,
n+1 0
deoarece
Z
1 1
ei(n+1)t dt = (ei(n+1) 1) = ((1)n+1 1).
0 i(n + 1) i(n + 1)
Vom demonstra mai jos (vezi relatia (6.15)) ca integrala pe orice contur
dintro functie olomorfa este nula si prin urmare rezultatul gasit este justi-
ficat daca avem n vedere ca functia polinom este olomorfa n orice domeniu
marginit.
Observatia 6.1.1 Formula (6.4) si relatia (6.11) permit extinderea concep-

tului de integral
a improprie a unei functii reale de o variabila real
a la cazul
unei functii complexe de o variabil
a complexa, care este o integral
a curbilinie
dintro functie complexa pe o curba de lungime infinita.
Definitia 6.1.2 O integral

a improprie de primul tip pe o curb a infinit
aC
se zice c
a este convergent
a dac
a exist
a limita sirului de integrale complexe
Z
lim f (z)dz, (6.13)
n Cn
unde (Cn ) este un sir de curbe cu propriet

atile:
184 Ion Craciun
Cn este o parte de lungime finit

a a curbei C;
lim Cn = C
n
si aceast
a limit
a nu depinde de alegerea sirului (Cn ).
Daca exist
a limita (6.13) numai
Z pentru o anumit a alegere a sirului de
curbe (Cn ), integrala improprie f (z)dz se numeste convergent
a n sen-
C
sul valorii principale.
In cele ce urmeaza vom considera integrale din functii complexe olomorfe

ntrun anumit domeniu a carui frontier a sa fie o curba nchis
a neteda pe
portiuni care nu are puncte multiple (curba nu se intersecteaz a pe ea ns
asi).
O astfel de curba va fi numita contur si are ecuatia z = (t), t [, ] IR,
unde functia (t) satisface conditia (t1 ) 6= (t2 ) pentru t1 6= t2 , cu exceptia
lui t1 = si t2 = . Integrala (6.2) dea lungul unei astfel de curbe se va
numi integral a pe contur.
6.2 Teoremele lui Cauchy

Deoarece valoarea unei integrale pe contur depinde de sensul de parcurgere
al curbei, convenim sa luam drept sens pozitiv acel sens de parcurgere care
las
a la stanga domeniul limitat de curba. Sensul contrar acestuia se nu-
meste sens negativ de parcurgere al conturului. Integrarea pe un contur C
parcurs n
Z sens pozitiv din functia complex
a de variabil
a complexa f (z) se
va nota f (z)dz; daca conturul este parcurs n sens negativ, integrala
C+ Z
corespunzatoare se va nota prin f (z)dz. C
and nu se mentioneaz
a sensul
C
de parcurs iar curba
Z pe care se face integrarea este un contur, deci cand vom
ntalni scrierea f (z)dz, se va subntelege ca sensul de parcurs al curbei C
C
este cel pozitiv.
Proprietatile integralei pe contur din functii continue pe domeniul nchis
limitat de acel contur si olomorfe n domeniul marginit de conturul respectiv
sunt determinate n mare masur a de proprietatile obisnuite ale integralelor
curbilinii reale de al doilea tip. Una din aceste proprietati stabileste legatura
ntre integrala curbilinie de speta a doua pe un contur parcurs n sens pozitiv
si o anumita integral a dubla pe domeniul marginit de contur.
Teorema 6.2.1 Dac a functiile P si Q sunt continue pe domeniul nchis

D C m
arginit de conturul neted pe portiuni C si derivatele lor partiale de
primul ordin sunt continue pe domeniul D, atunci are loc relatia

Z ZZ
Q P
P (x, y) dx + Q(x, y) dy = (x, y) (x, y) dxdy, (6.14)
C x y
D
numit
a formula integral
a RiemannGreen.
Sa demonstram un rezultat fundamental al teoriei functiilor complexe.
Teorema 6.2.2 (Teorema lui Cauchy pentru un domeniu simplu
conexe) Dac a functia complex
a de variabil
a complex
a f : D C | este
olomorf
a pe domeniul simplu conex D din planul complex (z), atunci
Z
f (z)dz = 0, (6.15)

oricare ar fi conturul D.
Demonstratie. Deoarece functia f (z) = u(x, y) + iv(x, y) este olomorfa
pe D, functiile u si v admit derivate partiale de ordinul nt
ai continue n D
care satisfac n D conditiile CauchyRiemann:

u v

(x, y) = (x, y);
x y
(6.16)

u v

(x, y) = (x, y).
y x
Sa notam cu D1 D domeniul simplu conex limitat de un contur oarecare
D si sa aplicam formula (6.14) integralelor curbilinii reale de al doilea
tip din membrul doi al relatiei (6.4) folosind totodata (6.16). Avem:
Z ZZ
v u
u dx v dy = dxdy = 0; (6.17)
x y
D1
Z ZZ
u v
v dx + u dy = dxdy = 0. (6.18)
x y
D1
Relatiile (6.4), (6.17) si (6.18) demonstreaza teorema.

Teorema 6.2.2 stabileste ca integrala unei functii complexe pe orice con-
tur situat n domeniul D de olomorfie al functiei este zero.
Daca se impune conditia suplimentar a ca functia f s
a fie definita si con-
tinua pe frontiera C a domeniului D, ea ns asi un contur (D este o multime
deschisa, simplu conexa), Teorema 6.2.2 are loc si pentru C = D.
186 Ion Craciun
Ultima afirmatia este un enunt usor modificat al Teoremei 6.2.2. Da-

torita importantei sale n aplicatiile practice, vom formula aceasta afirmatie
ntro teorema separata.
Teorema 6.2.3 (A doua formulare a teoremei lui Cauchy pentru

domenii simplu conexe) Dac a f (z) este o functie olomorf
a ntrun dome-
niu simplu conex D m arginit de conturul C si este continu a pe domeniul
nchis D C, atunci integrala functiei f (z) dea lungul frontierei C a dome-
niului D este zero: Z
f (z)dz = 0. (6.19)
C
Teorema de mai sus a fost formulat a pentru un domeniu simplu conex,

nsa ea poate fi generalizata la cazul unui domeniu multiplu conex. In acest
caz, frontiera totala a domeniului este formata din mai multe contururi:
conturul exterior C0 si contururile interioare C1 , C2 , . . . , Cn . Oricare doua
contururi sunt disjuncte. Sensul pozitiv de parcurgere a frontierei totale a
unui domeniu multiplu conex va fi acela pentru care domeniul este l asat la
st
anga. Astfel, C0 este traversat n sens pozitiv, iar contururile interioare
sunt parcurse n sens negativ (sensul acelor de ceasornic).
Teorema 6.2.4 (Teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu co-

nexe) Dac a f (z) este functie olomorfa pe domeniul multiplu conex D m ar-
ginit pe exterior de conturul C0 si pe interior de contururile C1 , C2 , . . . , Cn
si f este functie continu a pe domeniul nchis D C, unde C = D =
C0 C1 C2 Z Cn este frontiera total
a a domeniului D parcurs
a n sens
pozitiv, atunci f (z)dz = 0, relatie echivalent
a cu una din formele:
C
Z Z Z Z
+
f (z)dz +
f (z)dz +
f (z)dz + +
f (z)dz = 0; (6.20)
C0 C1 C2 Cn
Z Z Z Z
+
f (z)dz = +
f (z)dz + +
f (z)dz + + +
f (z)dz. (6.21)
C0 C1 C2 Cn
Demonstratie. Fie curbele netede 1 , 2 , . . . , n 1 care leaga conturul ex-

terior C0 cu fiecare din contururile interioare C1 , C2 , . . . , Cn . Curbele
C0 , C1 , . . . , Cn si 1 , 2 , . . . , n , ultimele parcurse n ambele sensuri, lim-
iteaza un domeniu simplu conex. In baza Teoremei 6.2.3, integrala dea
lungul frontierei acestui domeniu este zero. Cum integralele dea lungul
1
Curbele 1 , 2 , . . . , n se aleg astfel nc
at s
a nu s
a se intersecteze si pot fi n particular
segmente de dreapt a
curbelor auxiliare 1 , 2 , . . . , n apar de doua ori, dar n sensuri opuse, ele

se anuleaza si deci obtinem (6.20).
Relatia (6.21) se deduce usor din precedenta.
2
Exemplul 6.2.1 Aplic and teorema lui Cauchy functiei f (z) = ez pe con-
k
turul unui dreptunghi de laturi 2R si , situat n semiplanul superior, simet-
a
ric n raport cu axa imaginara si cu una din laturile de lungime 2R situata
pe axa reala, s
a se arate c
a
Z + Z +
k 2
x2
e dx = e(x+i a ) dx. (6.22)

S
a se calculeze apoi valoarea integralei improprii
Z +
2 2k
I= ex cos x dx.
0 a
2
Solutie. Functia f (z) = ez
este olomorfa n ntreg planul, prin urmare
integrala sa pe orice contur este nul
a.
Considerand conturul din enunt si trecand la limita pentru R ,
obtinem Z Z
R 2 2
lim ex dx + lim ez dz+
R R R II
Z R Z
(x+i ka )2 2
lim e dx + lim ez dz = 0,
R R R IV
unde II si IV reprezinta laturile dreptunghiului paralele cu axa imaginara
situate de o parte si de alta a ei la distanta R.
A doua si a patra integrala este egala cu zero pentru ca modulul inte-
grantului tinde la zero cand R si din egalitatea de mai sus rezulta
(6.22).
Dar egalitatea (6.22) se poate scrie n forma
Z + Z +
k2 k
x2 2
2 e dx = e a2 ex e2i a x dx. (6.23)

Z +
x2
Daca tinem seama de faptul ca e dx = si ca ei = cos
0 2
i sin , din (6.23) deducem
Z +
2 2k k2
ex cos x dx = e a2 . (6.24)
a
Aceasta integrala va fi folosita n unul din capitolele urmatoare.
188 Ion Craciun
Exercitiul 6.2.1 S
a se calculeze integrala
Z
z
I= dz,
z2 1
unde este cercul cu centrul n origine si raza a 6= 1, parcurs n sens pozitiv.
z
Solutie. Functia f (z) = este olomorfa pe domeniul triplu conex
z2 1
D \ {1, 1}.
Daca a < 1, functia f (z) este olomorfa pe domeniul simplu conex a
carui frontiera este cercul . Conform primei teoreme a lui Cauchy, I = 0.
Daca a > 1, domeniul nchis nu mai este un domeniu de olomorfie
pentru functia f. In aceasta situatie, consideram cercurile 1 si 2 , incluse
n , de raze r1 < 1 si r2 < 1. Notam cu 1 si 2 discurile marginite de 1
si 2 si fie 1 si 2 nchiderile acestor discuri.
Domeniul \ {1 2 } si frontiera sa sunt incluse n D, deci putem
aplica Teorema 6.2.4 si folosi relatia (6.21) a acesteia. Obtinem
Z Z Z
z z z
I= 2
dz = 2
dz + dz,
z 1 1 z 1 2 z2 1
unde contururile 1 si 2 sunt parcurse n sens pozitiv.
z 1 1 1
Cum 2 = + , avem
z 1 2 z1 z+1
Z Z Z
z 1 1 1 1
I1 = dz = dz + dz.
1 z2 1 2 1 z1 2 1 z+1
In conformitate cu (6.12) prima integral a din exprimarea lui I1 este egala
cu 2i. A doua este nul a deoarece 1 este inclus n domeniul de olomorfie
1
al functiei z 7 f1 (z) = , deci I1 = i.
z+1 Z
z
Analog se dovedeste ca I2 = 21
dz = i, prin urmare I = I1 +I2 =
2 z
2i, pentru orice a > 1.
6.3 Integrala nedefinit

a
Rezultatul demonstrat mai jos este o consecint
a a teoremelor lui Cauchy.
Fie f (z) o functie olomorfa pe un domeniu simplu conex D din planul
complex (z). Fixam un punct z0 D si notam
Z z
f () d
z0
integrala dea lungul unei anumite curbe situata n ntregime n D si care

leaga punctele z0 si z. In baza teoremei lui Cauchy, aceasta integral
a este
independenta de curba de integrare din domeniul D, deci este o functie
uniforma de limita superioara de integrare z definita pe D. Notand aceasta
functie cu (z), avem Z z
f () d = (z). (6.25)
z0
Teorema 6.3.1 Dac a functia f (z), definit

a si continu
a n domeniul simplu
conex D, are proprietatea c a integrala acesteia pe orice contur , n ntregime
inclus n D, este egala cu zero, atunci functia (z) din (6.25) este olomorf a
n D, 0 (z) = f (z) si 0 (z) este functie continu a pe D.
Demonstratie. Evaluam raportul incrementar al functiei (z) n vecin
a-
tatea punctului z
Z z+z Z z Z z+z
(z + z) (z) 1 1
= f ()d f ()d = f ()d.
z z z0 z0 z z
Deoarece integralele care apar sunt independente de drum, alegem drept

curba ce uneste punctele z si z + z segmentul de dreapta de extremitati z
si z + z. Z z+z
In baza relatiei evidente d = z, putem scrie
z
(z + z) (z) Z z+z
1

f (z) = (f () f (z))d .
z |z| z
Aplicand proprietatea (6.9), gasim

(z + z) (z)

f (z) max |f () f (z)|.
z [z,z+z]
In baza continuitatii functiei f n punctul z, pentru orice num

ar pozitiv
exista > 0 astfel ncat |z| < implica max |f () f (z)| < , astfel
[z,z+z]
ca pentru orice > 0 exista > 0 cu proprietatea
(z + z) (z)

f (z) < , pentru 0 < |z| < .
z
Din aceasta inegalitate rezulta ca exista limita n z = 0 a raportului in-
crementar al functiei (z) n vecin
atatea punctului z si aceasta limita este
f (z). Prin urmare, putem scrie
(z + z) (z)
lim = 0 (z) = f (z),
z0 z
190 Ion Craciun
ce arata ca (z) este o functie olomorfa n domeniul D, 0 (z) = f (z) si

derivata sa este functie continu
a pe D deoarece f este continu a pe D.
Teorema 6.3.1 sugereaza introducerea notiunii de integral
a nedefinit
aa
unei functii complexe de o variabil
a complex
a.
Definitia 6.3.1 O functie olomorf a (z) se numeste primitiva functiei

a n acest domeniu are loc relatia 0 (z) = f (z).
f (z) n domeniul D dac
Este evident ca functia f (z) are o infinitate de primitive si oricare doua

asemenea primitive difera printro constant a.
Definitia 6.3.2 Multimea tuturor primitivelor functiei f (z) se numeste in-

tegrala nedefinita a functiei f (z).
La fel ca n cazul functiilor reale, are loc relatia

Z z2
f () d = F (z2 ) F (z1 ),
z1
unde F (z) este o primitiva a lui f (z).

Intr-adevar, integrala din membrul drept este independent
a de calea de
integrare si drept urmare
Z z2 Z z2 Z z1
f (z)dz = f (z)dz f (z)dz, (6.26)
z1 z0 z0
unde z0 este un punct arbitrar din domeniul D. Conform relatiei (6.25),

fiecare din integralele din membrul doi a egalitatii (6.26) este o primitiva a
functiei f (z).
Deoarece oricare doua primitive ale functiei f (z) difera printro con-
stanta, nu are importanta care primitiva este folosita n (6.26).
Exemplul 6.3.1 Un exemplu de interes pentru mai t

arziu este functia de-
finit
a prin integrala Z z
d
f (z) = . (6.27)
1
Solutie. Sa observam ca integrantul lui (6.27) este o functie analitica (olo-

morfa si cu derivata functie continu
a) n ntreg planul complex, cu exceptia
punctului z = 0. Curba pe care se face integrarea n (6.27) nu trebuie sa
contina originea care este pol simplu pentru functia de integrat. In orice
domeniu care nu contine originea, functia f (z) este uniforma iar integrala
din membrul doi al relatiei (6.27) nu depinde de drumul de integrare. Pentru
a se realiza aceasta vom considera planul complex (z) caruia i sa efectuat

o taietura, care ar putea fi semiaxa reala nepozitiva.
Prin urmare, domeniul maxim D n care functia f (z) din (6.27) poate
fi definita este < Arg z < . Vom presupune ca drumul de integrare
n (6.27) se afla n ntregime n domeniul de mai sus, deci nu intersecteaz
a
taietura si nici nu trece prin origine.
Alegand drept cale de integrare segmentul [1, x], avem
Z x
dt
f (x) = = ln x (6.28)
1 t
si deci pentru valori pozitive ale argumentului, functia f (z) coincide cu func-
tia logaritm natural de o variabil a reala. Prin urmare, pentru functia (6.27)
definita n domeniul < Arg z < , avem
Z z
d
Log z = . (6.29)
1
Egalitatea (6.29) poate fi considerata definitia ramurii principale a func-

tiei logaritmice n complex. In baza relatiei (6.25) avem
1
(Log z)0 = . (6.30)
z
Asadar, n domeniul < Arg z < , derivata functiei logaritmice are
aceeasi expresie cu cea a functiei reale ln x, cu deosebirea ca se nlocuieste
x cu z.
6.4 Integrala Cauchy

Teoremele lui Cauchy dau posibilitatea stabilirii unei relatii numit
a formula
integral
a a lui Cauchy.
6.4.1 Deducerea formulei integrale a lui Cauchy

Fie functia complexa de variabil
a complexa f, olomorf
a ntrun domeniu
simplu conex D, conturul situat n D si z un punct interior domeniului
D de frontiera . Sa consideram integrala
Z
f ()
d, (6.31)
z
192 Ion Craciun
unde variabila complexa de integrare descrie ntreg conturul . Privit a ca

functie de , expresia de sub semnul integralei (6.31) este olomorfa n , cu
exceptia punctului = z unde devine infinita daca f (z) 6= 0. Izolam punctul
z cu un cerc de raza suficient de mica astfel nc at sa nu existe puncte
comune cu . Atunci, Teorema 6.2.3 ne da
Z Z
f () f ()
d = d. (6.32)
z z
Pentru > 0 exista r > 0 suficient de mic pentru ca s

a nu intersecteze
cercul , astfel ncat () s
a avem

f () = f (z) + (, z), |(, z)| < , () , (6.33)
2
ceea ce este posibil, caci f (z) este olomorfa, deci continu
a pe multimea .
Avem
Z Z Z Z
f () f (z) + (, z) d (, z)
d = d = f (z) + d. (6.34)
z z z z
Dar Z Z (, z)
d
= 2i, d < |2i| = . (6.35)
z z 2
Deoarece n (6.35) se poate alege oricat de mic, urmeaza
Z
(, z)
= 0. (6.36)
z
Folosind (6.35) si (6.36) n (6.34), deducem

Z
f ()
d = 2if (z),
z
din care rezulta formula integral
a a lui Cauchy
Z
1 f ()
f (z) = d, (6.37)
2i z
fundamentala n teoria functiilor analitice.
Formula (6.37) arata ca dac a se stiu valorile functiei f () pe conturul ,
iar functia f () este olomorf
a ntrun domeniu simplu conex D care contine
n interior pe , valoarea functiei f este determinat a n orice punct z interior
lui .
Observatia 6.4.1 In (6.37) integrarea se face dea lungul conturului n

ntregime situat n domeniul de olomorfie al functiei f () si care contine
punctul z. Dac a se impune si conditia de continuitate a lui f n domeniul
nchis D = D D, n baza Teoremei 6.2.2 rezult a o formul
a similar
a celei
din (6.37), dar n care integrarea se face dea lungul conturului C al dome-
niului simplu conex D. Asadar
Z
1 f ()
f (z) = d. (6.38)
2i C z
Observatia 6.4.2 Consideratiile de mai sus r am an valabile si n cazul unui
domeniu multiplu conex D av and frontiera exterioar a C0 si frontierele inte-
rioare curbele nchise, netede pe portiuni C1 , C2 , . . . , Cn , disjuncte dou a c
ate
doua si n ntregime situate n interiorul lui C0 . Cu conditia suplimentar a
de continuitate a functiei f pe nchiderea domeniului D, are loc formula
Z Z Z
1 f () f () f ()
f (z) = d d d . (6.39)
2i C0 z C1 z Cn z
Exercitiul 6.4.1 Se cere valoarea integralei
Z
z cos z
I= dz,
z2 1
unde este o curba simpl a nchis
a, neted
a sau neted
a pe portiuni, care nu
contine punctele 1 si 1.
Solutie. Fie domeniul marginit care are ca frontier

a curba . Se disting
cazurile:
1. nu contine nici unul din punctele 1 si 1. In acest caz, =
z cos z
este inclus n domeniul de olomorfie al functiei z 7 , deci
z2 1
I = 0;
z cos z
2. 1 iar 1 / . Functia f1 cu valorile f1 (z) = este olo-
z+1
morfa pe si, conform formulei integrale a lui Cauchy,
Z
f1 (z)
I= dz = 2if1 (1) = i;
z1
z cos z
3. 1 , 1
/ . Functia f2 (z) = este olomorfa pe , deci
z1
Z
f2 (z)
I= dz = 2if2 (1) = i;
z+1
194 Ion Craciun
4. 1 , 1 . In acest caz, consideram discurile 1 si 2 de centre

1, respectiv 1 si de raze suficient de mici astfel nc
at 1 2
si cercurile frontier
a 1 = 1 , 2 = 2 sa nu aiba puncte comune.
Conform Teoremei 6.2.4, are loc o egalitate de forma (6.21)
Z Z Z
z cos z z cos z z cos z
dz = dz + dz,
z2 1 1 z2 1 2 z2 1
cele doua integrale din membrul doi ncadr

anduse n cate unul din
cazurile precedente si deci I = 2i.
6.4.2 Consecinte ale formulei lui Cauchy

Exista remarci importante referitoare la formula integral a a lui Cauchy scrisa
sub forma (6.38) sau sub forma (6.39), dupa cum domeniul D este simplu
sau multiplu conex. Z
f ()
O integrala de forma d dea lungul unui contur situat n
z

ntregime n domeniul de olomorfie D al functiei complexe f are sens pentru
orice punct z situat n planul complex si care nu este pe frontiera domeniului.
Daca z se afla n interiorul domeniului limitat de curba nchis a si neteda
pe portiuni , atunci valoarea integralei este 2if (z); daca z este situat
n afara conturului , valoarea integralei este zero, deoarece n acest caz
integrantul este functie olomorfa pe domeniul si, conform Teoremei 6.2.2,
integrala este nula. Astfel, avem

Z f (z), dac
a z ,
1 f ()
d = (6.40)
2i z
0, dac
a z
/ .
Z
f ()
Pentru z integrala I(z) = d nu exista n snsul obisnuit;
z

totusi, n conditii suplimentare asupra comportarii functiei f () pe conturul
, acestei integrale i se poate atribui o valoare. Astfel, daca pe conturul
functia f () satiface conditia Holder
|f (1 ) f (2 )| |1 2 | , 0 < < 1,
atunci integrala I(z) exista n sensul valorii principale a lui Cauchy:

Z
1 f ()
V P I(z) = lim d
0 2i z
unde este portiunea din , exterioara cercului | z| < . Se demonstreaza

ca
1
V P I(z) = f (z)
2
si prin urmare (6.40) devine

f (z), dac
a z ,

Z

1 f () 0, dac
a z
/ ,
d = (6.41)
2i z

1 f (z), dac

a z .
2
Z
zn
Exercitiul 6.4.2 S
a se calculeze integrala I(a) = dz, n IN , pe
za
cercul cu centrul n origine si raza egal
a cu 1 si din rezultatul g
asit s
a
se deduca valoarea principala n sensul lui Cauchy pentru dou a integrale
improprii reale cu singularitatea n intervalul de integrare.
Solutie. Conform (6.41), avem
(
0, daca |a| > 1,
I(a) =
2ian , daca |a| < 1.
In cazul cand |a| = 1, rezulta ca a si integrala se calculeaza n sensul
valorii principale a lui Cauchy. Prin urmare, scriem scrie
Z
zn
V P I(a) = V P dz = ian .
za
Daca punem n evidenta partea reala si partea imaginara a ultimei inte-
grale, din ultimul rezultat putem deduce valoarea principala n sens Cauchy
pentru alte doua integrale reale.
Pentru aceasta, fie [0, 2] argumentul num arului complex a ,
i i
deci a = e . Parametrizam cercul prin z = e , [0, 2] si ultima
Z 2
ein
integrala devine V P ei d = ein . Dar,
0 ein ein
ein 1 1 cos
2

= = 1 + i ,
ein ein 1 ei() 2 sin
2
astfel ca , introducand n egalitatea de mai sus, rezulta

Z 2 Z 2
1 i cos
ein d + 2

ein d = ein .
2 0 2 0 sin 2
196 Ion Craciun
Prima integrala este nul

a. Egaland partile reale si imaginare, obtinem
Z 2
cos
2
VP
cos n d = 2 sin n,
0 sin 2
Z 2
cos
2
VP
sin n d = 2 cos n,
0 sin 2
care sunt valorile principale n sens Cauchy pentru doua integrale improprii
cu singularitatea n punctul = .
O alta consecinta a formulei integrale a lui Cauchy este formula valorii
medii care exprima valoarea unei functii olomorfe n centrul unui cerc ca o
medie (o integrala) a valorilor sale pe frontiera cercului. Sa deducem aceasta
formula.
Fie f (z) o functie olomorfa n domeniul simplu conex D si fie z0 un punct
oarecare al acestui domeniu. Fiind un punct interior, se poate descrie cercul
CR0 de raza R0 cu centrul n z0 care sa fie n ntregime situat n D. Folosind
formula integrala a lui Cauchy, obtinem
Z
1 f (z)
f (z0 ) = dz.
2i CR0 z z0
Deoarece pe cercul CR0 avem z = z0 + R0 ei , obtinem relatia

Z 2
1
f (z0 ) = f (z0 + R0 ei )d,
2 0
care se mai scrie n forma

Z
1
f (z0 ) = f (z)ds, (6.42)
2R0 CR0
unde ds = R0 d este elementul de arc al cercului.

Relatia (6.42) se numeste formula valorii medii.
6.5 Integrale depinz

and de parametru
Functia de integrat din formula lui Cauchy (6.39) depinde de doua variabile:
variabila de integrare apartin
and unei curbe C pe care se face integrarea
si z D, unde D este un domeniu oarecare iar C este o curba oarecare.
Astfel, integrala Cauchy este o integral
a depindzand de parametrul z.
Sa studiem proprietatile generale ale integralei Cauchy.

Fie data o functie complexa de doua variabile complexe (z, ) unic
definita pentru valorile variabilei complexe z = x + iy dintrun domeniu D
si pentru valorile unei variabile complexe = + i care apartine unei curbe
netede pe portiuni C.
Pozitiile domeniului D si curbei C pot fi oricare.
Sa presupunem ca sunt satisfacute urmatoarele conditii:
1. Pentru orice valoare a lui C, functia (z, ) este analitica n dome-

niul D, adica (z, ) este functie olomorfa n raport cu variabila z si

(z, ) este functie continu
a pe multimea D C;
z

2. Functiile (z, ) si (z, ) sunt continue de variabilele z, luate m-
z
preuna pentru o variatie arbitrara a lui z n domeniul D si al lui pe
curba C.
Conditia a doua semnifica faptul ca partile reala si imaginara a derivatei

de mai sus sunt continue n raport cu variabilele x, y, , .
Cu presupunerile facute, integrala functiei (z, ) dea lungul curbei C
exista pentru orice z D si aceasta integral a este o functie de variabila z,
Z
F (z) = (z, ) d. (6.43)
C
Prezentam o proprietate fundamentala a functiei F (z) definita n (6.43).
Teorema 6.5.1 Functia F (z) definit a de (6.43) este olomorf

a n domeniul
D si derivata sa se poate calcula deriv
and functia de sub semnul integral
a
n raport cu variabila z.
Demonstratie. Sa notam cu u(x, y, , ) si v(x, y, , ) partile reala si imag-

inara ale functiei (z, ). Atunci partea reala a functiei F (z) este integrala
curbilinie reala de speta a doua
Z
U (x, y) = u(x, y, , ) d v(x, y, , ) d.
C
Deoarece am presupus ca functiile u si v poseda derivate partiale conti-

nue, derivatele partiale ale functiei U (x, y) exista si pot fi calculate derivand
sub semnul integral:
Z Z
U,x (x, y) = u,x d v,x d; U,y (x, y) = u,y d v,y d.
C C
198 Ion Craciun
Aceste derivate sunt, la randul lor, functii continue de variabilele x si y

n domeniul D.
In baza proprietatilor similare ale functiei V (x, y) si tin
and cont ca
(z, ) satisface conditiile CauchyRiemann, obtinem:
Z Z
V,y (x, y) = v,y d + u,y d = u,x d v,x d = U,x
C C
Z Z
V,x (x, y) = v,x d + u,x d = u,y d v,y d = U,y .
C C
Aceste relatiil arata ca F (z) satisface conditiile CauchyRiemann ceea ce

demonstreaza ca functia F (z) este olomorfa n domeniul D. Sa observam ca
F 0 (z) = U,x (x, y) + iV,x (x, y) =

Z Z Z

= u,x d v,x d + i v,x d + u,x d = (z, ) d.
C C C z
Asadar, este posibil sa calculam derivata integralei derivand partial n

raport cu paramterul sub integral a, iar daca satisface cele doua conditii
0
z
de mai sus, F (z) este functie olomorfa n domeniul D.
6.6 Expresia derivatelor unei functii olomorfe

Proprietatea stabilita n Teorema 6.5.1 permite calculul derivatelor unei
functii olomorfe si stabilirea unei proprietati importante ale acestor derivate.
Dupa cum am vazut, valoarea functiei f (z), olomorfa ntrun anumit
domeniu D marginit de conturul C si continu a pe nchiderea acestui domeniu
pot fi exprimate n punctele interioare ale acestui domeniu n functie de
valorile functiei pe contur:
Z
1 f ()
f (z) = d. (6.44)
2i C z
Sa consideram un subdomeniu nchis D0 al domeniului D ale carui puncte,
inclusiv cele de pe frontiera, au proprietatea ca distanta pan
a la punctele
frontierei C sunt mai mari sau egale cu num arul pozitiv d. Prin urmare,
avem |z | d.
f ()
Atunci, functia (z, ) = este o functie de z olomorfa n dome-
z
f ()
niul D0 si = este o functie continua de argumentele sale n
z ( z)2
D0 . In baza proprietatilor generale ale integralelor depinzand de parametru,

derivata f 0 (z) se poate reprezenta n punctele interioare ale domeniului D0
n forma Z
1 f ()
f 0 (z) = d. (6.45)
2i C ( z)2
Integrala (6.45) este tot o integral a care depinde de un parametru si functia
de integrat are aceleasi proprietati ca si integrala (6.44). In consecint
a, f 0 (z)
0
este o functie analitica n domeniul D si are loc formula
Z
00 2 f ()
f (z) = d. (6.46)
2i C ( z)3
Deoarece pentru orice punct z D se poate construi un subdomeniu de

forma D0 , formulele (6.45) si (6.46) sunt adevarate n orice punct z D. In
teorema de mai jos enuntam rezultatul general.
Teorema 6.6.1 Fie f (z) o functie olomorf a n domeniul D si continu

a n
domeniul nchis D C, unde C este frontiera lui D. Atunci exist a derivata
de orice ordin a functiei f (z) n punctele lui D si are loc
Z
n! f ()
f (n) (z) = d, () n IN , () z D. (6.47)
2i C ( z)n+1
Demonstratie. Relatia (6.47) se obtine prin repetarea rationamentului

precedent care nea condus la expresiile primelor doua derivate ale functiei
f (z).
Asadar, daca f (z) este olomorfa n domeniul D, atunci f (z) are derivate
continue de orice ordin n acel domeniu. Aceasta proprietate a unei functii
de variabila complexa o distinge n mod esential de o functie de o variabil
a
reala care are prima derivata continu a ntrun anumit domeniu. In cazul
functiilor de o variabila reala, existenta derivatelor de ordin superior nu
rezulta din existenta primei derivate.
Teorema 6.6.2 (Teorema lui Morera) Dac a f este o functie complex a

continu
a ntrun domeniu simplu conex D si are proprietatea c a integrala
sa pe orice contur inclus n D este nul
a, atunci f este functie olomorfa pe
D.
Demonstrat
Z ie. In ipotezele acestei teoreme, sa demonstrat c
z
a functia
F (z) = f () d, unde z0 si z sunt puncte arbitrare din D si integrala
z0
este considerata pe orice drum cu extremitatile z0 si z care este n ntregime
200 Ion Craciun
situat n D, este o functie olomorfa n D si F 0 (z) = f (z). Ins a, derivata

unei functii olomorfe este o functie olomorfa, ceea ce nseamn a ca exista o
derivata tot continua a functiei F 0 (z), si anume functia F 00 (z) = f 0 (z).
Observatia 6.6.1 Teorema 6.6.2 este, ntrun anumit sens, inversa Teo-
remei lui Cauchy. Ea poate fi generalizat
a pentru domenii multiplu conexe.
Teorema 6.6.3 (Teorema lui Liouville) Dac a f (z) este functie olomorf
a
n planul complex si modulul ei este uniform m
arginit, atunci f (z) este iden-
tic egal
a cu o constant
a.
Demonstratie. Din ipoteza rezulta ca exista M > 0 astfel nc

at n toate
punctele z ale planului sa avem
|f (z)| M. (6.48)
Folosind formula (6.45), obtinem
Z
1 f ()
f 0 (z) = d, (6.49)
2i CR ( z)2
unde CR este cercul | z| = R. A
plicand (6.42), deducem
Z
0 1
f (z) = f () ds, (6.50)
2R2 CR
unde ds este elementul de arc al cercului CR .

Aplicand proprietatea (6.8) si folosind (6.48), din (6.50) obtinem:
Z
0 1 M
|f (z)| |f ()| ds . (6.51)
2R2 CR R
Deoarece am considerat ntreg planul, raza R se poate alege oricat de
mare si aceasta alegere nu depinde de functia f (z) si nici de derivata sa.
Rezulta astfel ca |f 0 (z)| = 0. Cum z este arbitrar, deducem ca f 0 (z) 0
n ntreg planul complex. Deci f (z) este functia constant a deoarece aceasta
este singura functie definita n ntreg planul care are derivata identic nul
a.
Am introdus functiile trigonometrice si am demonstrat ca ele sunt func-
tii analitice n ntreg planul complex. In baza Teoremei 6.6.3 ele nu pot fi
uniform marginite n planul complex caci daca ar fi astfel, fiecare din ele ar
fi functia constanta.
Rezulta ca exista valori ale lui z astfel nc
at | sin z| > 1.
Prin urmare, functiile trigonometrice de o variabil a complexa difera e-
sential de functiile corespunzatoare din real.
Capitolul 7
Serii de functii analitice n

complex
In acest capitol se vor examina unele proprietati ale seriilor de functii ale
caror termeni sunt functii complexe de o variabil a complexa. Un rol special
n teoria functiilor de variabila complexa l au seriile de functii analitice si,
n particular, seriile de puteri

X
cn (z z0 )n ,
n=0
unde cn sunt numere complexe cunoscute iar z0 este un punct fixat din
planul complex. Studiul acestor serii este important atat pentru stabilirea
unor proprietati ale functiilor complexe de o variabil
a complexa cat si n
aplicatii.
7.1 Functii analitice
Definitia 7.1.1 Functia complex a de variabil

a complexa f F(D, C)| se
numeste functie analitic a n domeniul D C | dac
a f (z) este olomorf
a si
derivata f 0 (z) este continu
a n D.
Observatia 7.1.1 O conditie necesar a si suficient

a pentru ca functia com-
plex
a de variabil
a complex
a f (z) = u(x, y)+iv(x, y) s a fie analitic
a n dome-
niul D C| este existent
a derivatelor partiale continue ale functiilor u(x, y)
201
202 Ion Craciun
si v(x, y) care s
a satisfac
a conditiile CauchyRiemann

u v

(x, y) = (x, y)
x y
(7.1)

u v

(x, y) = (x, y).
y x
Vom vedea ca notiunea de functie analitica este fundamental a n teoria

functiilor complexe de o variabil a complexa datorita rolului important n
rezolvarea multor probleme de matematica pura si n diverse aplicatii ale
functiilor complexe de o variabil a complexa.
Relatile CauchyRiemann (7.1) se pot da si sub alta forma.
Deoarece numarul complex z = x + iy D se poate scrie sub forma
exponentiala z = rei , unde r = |z| si = Arg z, rezulta ca valorile functiei
f (z) se pot da astfel nc
at partile reala si imaginara sa depinda de r si ,
adica
f (z) = u(r, ) + iv(r, ).
Cunoscand legaturile ntre r, si x, y
(
x = r cos
(7.2)
y = r sin
si folosind derivarea functiilor compuse, din (7.1) si (7.2) obtinem o alta

forma a conditiilor CauchyRiemann

u 1 v

=
r r
(7.3)

1 u v

= .
r r
Daca valoarea functiei f ntrun punct oarecare z al domeniului D n

care este analitica se scrie n forma f (z) = R(x, y) ei(x,y) , atunci conditiile
CauchyRiemann sunt

R

x = ,R
y
(7.4)

R

= R ,
y x
unde R(x, y) si (x, y) sunt modulul si respectiv argumentul lui f (z).

Capitolul 7 Serii de functii analitice n complex 203
Daca functia f (z) este analitica n domeniul D, atunci pentru f 0 (z) pot
fi date urmatoarele patru expresii:
u v
f 0 (z) = (x, y) + i (x, y); (7.5)
x x
v v
f 0 (z) = (x, y) + i (x, y); (7.6)
y x
1 u u
f 0 (z) = (x, y) + i (x, y) ; (7.7)
i y x
1 u v
f 0 (z) = (x, y) + i (x, y) . (7.8)
i y y
Din Definitia 7.1.1 si Definitia 5.5.1 rezulta ca functiile analitice sunt
olomorfe, prin urmare proprietatile functiilor olomorfe sunt adevarate si
pentru functiile analitice.
7.2 Serii de functii de o variabil

a complex
a, uni-
form convergente
Consideram sirul de functii complexe de variabil
a complexa (un ), unde un
F(D, C)
| sunt functii uniforme definite pe domeniul D si seria de functii
asociata acestui sir

X
un . (7.9)
n=1
Observatia 7.2.1 O serie de functii complexe uniforme este ansamblul

seriilor de numere complexe

X
un (z), (7.10)
n=1
unde z este un punct oarecare al lui D.
In cele ce urmeaza, o serie de functii complexe va fi notata fie n forma

(7.9), fie n forma (7.10).
Definitia 7.2.1 Seria de functii complexe de variabil

a complex
a (7.9) se
numeste convergent a n domeniul D dac a pentru orice z D seria de
numere complexe (7.10) este convergenta.
204 Ion Craciun
Daca seria(7.9) este convergent a n domeniul D, atunci n D se poate defini

o functie complexa uniforma f a carei valoare n fiecare punct z D este
suma seriei numerice (7.10). Aceast a functie se numeste suma seriei (7.9) n
domeniul D.
In baza definitiei convergentei unei serii, pentru orice punct fixat z D
si pentru orice numar pozitiv exista un num ar natural N, care depinde de
si z, astfel ncat
n
X
|f (z) uk (z)| < , pentru orice n > N (, z).
k=1
La fel ca n cazul seriilor de functii reale de variabil

a reala, notiunea de
convergent
a uniforma joac a un rol important n teoria functiilor de variabil
a
complexa.
Definitia 7.2.2 Daca pentru orice num ar pozitiv exist

a un numar natural
N care sa depind
a numai de astfel nc
at pentru orice n > N () inegalitatea
n
X
|f (z) uk (z)| < (7.11)
k=1
s
a fie satisf
acut
a pentru toate punctele z D, seria (7.9) se numeste uni-
form convergent a n domeniul D.

X
Daca rn (z) = uk (z), restul de ordin n al seriei (7.10), conditia (7.11)
n+1
se poate scrie n forma
|rn (z)| < , () n > N (), si z D. (7.12)
Prezentam unele proprietati remarcabile ale seriilor uniform convergente

de functii complexe care sunt aseman atoare seriilor de functii reale de vari-
abila reala uniform convergente.
Teorema 7.2.1 (Criteriul lui Weierstrass) Dac

a toti termenii seriei de
functii complexe (7.10) satisfac conditia
|un (z)| |an |, () z D, (7.13)

X
si seria de numere reale an este absolut convergent
a, atunci seria (7.9)
n=1
este uniform convergent
a pe domeniul D.
Demonstratie. Din definitia seriei absolut convergente, rezulta ca seria

X
numerica |an | este o serie convergent
a, deci pentru orice > 0 exista
n=1

X
N () IN astfel ncat |ak | < pentru n > N (). Insa, din (7.13)
k=n+1
si criteriul lui Cauchy de convergent
a a unei serii numerice rezulta ca n
domeniul D au loc inegalitatile
X

X
X

uk (z) |uk (z)| |ak | < , () n > N (),
k=n+1 k=n+1 k=n+1
care demonstreaza convergenta uniforma a seriei (7.9) n domeniul D.

Dupa cum se constata, criteriul lui Weierstrass este o conditie suficient
a
pentru uniforma convergenta a unei serii de functii complexe.
Teorema 7.2.2 (Criteriul lui Cauchy) O conditie necesar a si suficient
a
de convergent
a uniforma a seriei (7.9) ntrun domeniu D este ca pentru
orice > 0 s
a existe un numar natural N () astfel nc
at n toate punctele
lui D
|Sn+m (z) Sn (z)| < , () n > N (), m IN , (7.14)

n
X
unde Sn (z) = uk (z) este suma partial
a de rang n a seriei.
k=1
Demonstratie. Necesitatea. Din convergenta uniforma a seriei (7.9) re-

zulta ca () > 0 exista un rang N () astfel nc
at n toate punctele z D
au loc inegalitatile

|f (z) Sn (z)| < , |f (z) Sn+m (z)| < (7.15)
2 2
pentru orice n > N () si pentru orice num
ar natural m. Pe de alta parte,
|Sn+m (z) Sn (z)| |Sn (z) f (z)| + |f (z) Sn+m (z)|. (7.16)
Folosind (7.15) si (7.16), deducem (7.14).

Suficienta. Din relatia (7.14) rezulta ca pentru orice z D fixat, sirul
de numere complexe (Sn (z)) este convergent. Aceasta nseamn a ca seria de
numere complexe (7.10) este convergent a si are suma
f (z) = lim Sn (z).

n
206 Ion Craciun
Prin trecere la limita pentru m n (7.14) se obtine

lim |Sn+m (z) Sn (z)| = |f (z) Sn (z)| < , () n > N (), z D.
m
Aceasta demonstreaza ca seria de functii (7.10) este uniform convergent

a
n domeniul D.
Corolarul 7.2.1 Dac a o serie de functii este uniform convergent

a, ter-
menul ei general tinde la zero.
Sa examinam unele proprietati generale ale seriilor de functii complexe uni-
form convergente.
Teorema 7.2.3 Dac

a functiile un F(D, C)
| sunt continue n domeniul

X
D, iar seria de functii complexe un converge uniform n acest domeniu
n=1
si are suma f (z), atunci f (z) este o functie continu
a n domeniul D.
Demonstratie. Pentru studiul continuit atii functiei f ntrun punct oare-
care z D, evaluam expresia |f (z + z) f (z)|, unde z + z apartine
domeniului D.
X
In baza uniformei convergente a seriei un (z) n domeniul D, pentru
n=1
orice > 0 se gaseste un rang N = N () IN astfel nc
at pentru toate
punctele z, z + z D au loc inegalitatile:
N
X N
X

f (z + z) uk (z + z) < ; f (z) uk (z) < . (7.17)
k=1
3 k=1
3
Cum functiile uk (z) sunt continue n orice punct z D, pentru > 0

arbitrar si un numar natural N, exista > 0 astfel nc
at
XN N
X

uk (z + z) uk (z)
k=1 k=1
(7.18)
N
X
|uk (z + z) uk (z)| < ,
k=1
3
pentru |z| < . Din (7.17), (7.18) si din faptul ca valoarea absoluta a sumei
nu ntrece suma valorilor absolute a termenilor ei, rezulta ca pentru orice
> 0 exista un > 0 astfel nc
at |f (z + z) f (z)| < pentru |z| < ,
ceea ce demonstreaza continuitatea functiei f n domeniul D.
Teorema 7.2.4 Dac a seria de functii continue (7.9) este uniform conver-
gent
a pe un domeniu D si are suma f (z), atunci f (z) este functie integrabil
a
pe orice curb
a neted
a pe portiuni C D si
Z Z
X
f () d = un () d, (7.19)
C n=1 C
sau Z X
Z
X
un () d = un () d. (7.20)
C n=1 n=1 C
Demonstratie. Din convergenta uniforma a seriei (7.10) rezulta ca pentru

orice > 0 exista un numar N () astfel nc
at pentru toate punctele D

|rn ()| < , pentru n N (),
L
unde L este lungimea curbei C. Atunci,
Z n Z
X Z Z

f () d uk ()d = rn () d |rn ()|ds < ,
C k=1 C C C
unde ds este elementul de arc al curbei. Asadar seria de numere complexe

R
din
membrul drept al egalitatii (7.19) este convergent
a si are suma C f () d.
Egalitatea (7.20) afirma ca, n ipotezele Teoremei 7.2.4, integrala seriei
este egal
a cu seria integralelor.
Proprietatile seriilor complexe uniform convergente formulate n Teore-
ma 7.2.3 si Teorema 7.2.4 sunt aseman atoare proprietatilor corespunzatoa-
re ale seriilor de functii reale de o variabil a reala, demonstratiile acestor
teoreme fiind aceleasi.
Vom da o proprietate remarcabila a seriilor de functii complexe uniform
convergente.
Teorema 7.2.5 (Prima Teorem

a a lui Weierstrass) Dac
a functiile un

X
sunt analitice n domeniul D, iar seria de functii un este uniform con-
n=1
0
a pe orice subdomeniu nchis D D si are suma f, atunci:
vergent
1. f este functie analitic

a n domeniul D;

X
2. f (k) (z) = u(k)
n (z), () z D;
n=1
208 Ion Craciun

X
3. seria u(k)
n (z) este uniform convergent
a n orice subdomeniu nchis
n=1
0
D D.
Demonstratie.
1. Consideram un punct arbitrar z0 D si construim un domeniu simplu
conex D0 D astfel nc at z0 D0 . Conform Teoremei 7.2.3, f (z) este o
functie continua n D. Consideram integrala functiei f (z) dea lungul unui
contur C D0 . In baza Teoremei 7.2.4, aceasta integral a se poate calcula
integrand termen cu termen seria (7.10) si, deoarece functiile un (z) sunt
functii analitice, obtinem
Z Z
X
f () d = un () d = 0.
C n=1 C
Conform Teoremei lui Morera, f (z) este functie analitica ntro vecinata-
te a punctului z0 . Deoarece alegerea punctului z0 este arbitrara, f (z) este
analitica n domeniul D. De asemeni, functia

X n
X
rn (z) = uj (z) = f (z) uj (z)
j=n+1 j=1
este analitica n D ca suma finita de functii analitice n D.

2. Fixam un punct z0 D si alegem un contur C D0 care sa nconjure
punctul z0 . Fie d distanta dintre punctul z0 si conturul C si seria
X
f (z) un (z)
k+1
= . (7.21)
(z z0 ) n=1
(z z0 )k+1
Deoarece min |z z0 | = d > 0, aceast

a serie este convergent
a uniform pe
zC
C n baza ipotezelor teoremei. Prin urmare, integr and termen cu termen
egalitatea (7.21) dea lungul conturului C si tin
and cont de formulele lui
Cauchy care exprima derivatele unei functii analitice n functie de integrala
Cauchy, obtinem

X
f (k) (z0 ) = u(k)
n (z0 ).
n=1
Deoarece z0 D este arbitrar, concluzia (2) este demonstrata.

0
3. Consideram un subdomeniu nchis D D si construim un contur C D,
0
care sa fie situat n exteriorul lui D . Trasarea conturului C se face astfel
0
ncat punctele sale sa fie la distanta d de domeniul nchis D ceea ce se
traduce prin inegalitatea |z | d > 0. Deoarece restul de ordin n al seria
(7.10), notat cu rn (z), este functie analitica n D, rezult
a ca pentru orice
punct z D0 avem relatia
Z
k! rn ()
d = rn(k) (z),
2i C ( z)k+1

X
membrul doi al egalitatii fiind restul de ordin n al seriei u(k)
n (z). Din
n=1
convergenta uniforma a seriei (7.10) rezulta ca pentru > 0 exista N ()
IN astfel ncat pe conturul C si pentru n N are loc evaluarea uniforma
2dk+1
|rn ()| < ,
k!L
unde L este lungimea conturului C. Atunci
Z
(k) k! |rn ()| 0
rn (z) ds < , () z D ,
2 C | z|k+1
ceea ce demonstreaza si a treia concluzie a teoremei.
Observatia 7.2.2 Demonstratia teoremei sa f

acut n cazul c
and domeniul
D este simplu conex, ns
a nu este dificil
a demonstratia sa n cazul unui
domeniu multiplu conex.
Sa observam ca aceasta metoda de demonstratie permite stabilirea uni-
formei convergente a seriei derivatelor numai n domenii nchise arbitrare
0
D D, chiar daca seria initiala (7.10) este uniform convergent a n dome-
niul nchis D. Uniforma convergent a a seriei (7.10) pe domeniul nchis D nu
implica uniforma convergenta pe D a seriei derivatelor de un anumit ordin.
Exemplul urmator dovedeste afirmatia.

X zn
Exemplul 7.2.1 Seria de functii este uniform convergenta n discul
n2
n=1
nchis cu centrul n origine de raz
a 1, iar seria derivatelor de primul ordin
X
z n1
nu este uniform convergent a pe acest disc.
n=1
n
Solutie. Intr-adevar, n punctele discului nchis |z| 1 termenii un (z) ai

1
seriei date satisfac |un (z)| 2 .
n
210 Ion Craciun

X 1
Pe de alta parte, se stie ca seria numeric
a cu termeni pozitivi
n2
n=1
este convergenta, fiind seria armonica generalizata cu exponentul = 2 >
1. Conform criteriului lui Weierstrass, seria de functii data este uniform
X
z n1
convergenta n discul nchis |z| 1. Seria derivatelor, , nu poate
n=1
n
converge uniform n discul nchis deoarece este divergent a n punctul z = 1

X 1
(seria armonica este divergent
a).
n=1
n
Observatia 7.2.3 C and sa demonstrat Teorema 7.2.5, am presupus uni-

0
forma convergent a a seriei ntrun subdomeniu nchis arbitrar D D. Cu
o modificare care se va vedea n teorema urm atoare, concluziile teoremei
r
aman valabile si n cazul uniformei convergente a seriei (7.10) n domeniul
nchis D.
Teorema 7.2.6 (A doua Teorem a a lui Weierstrass) Dac a functiile

un (z) sunt analitice ntrun domeniu D si continue pe nchiderea D si seria
(7.10) converge uniform pe frontiera a acestui domeniu, atunci seria este
uniform convergent a n D.
Demonstratie. Diferenta a doua sume partiale ale seriei date, Sn+p (z)
Sn (z), fiind o suma finita de functii analitice, este o functie analitica pe D
si continua pe D. Din uniforma convergent a pe rezulta
|Sn+p () Sn ()| = |un+1 () + un+2 () + + un+p1 () + un+p ()| <
pentru orice numar natural n N (), pentru orice num ar natural p si pentru
toate punctele . Conform principiului maximului, care afirma ca dac a
f (z) este o functie analitic
a ntrun domeniu D si continu a pe domeniul
nchis D, atunci sau |f (z)| constant sau |f (z)| si atinge valoarea maxim a
pe frontiera domeniului, rezulta ca
|Sn+p (z) Sn (z)| < , () n > N (), () p IN , () z D.
Astfel, pentru seria data este satisfacut

a ipoteza din Teorema 7.2.2, deci
seria este uniform convergent a n D.
7.3 Serii de puteri n complex

7.3.1 Teorema lui Abel
In paragraful precedent sau considerat serii generale de functii complexe
de forma (7.9) fara a se specifica forma functiilor un (z). Vom acorda interes
seriilor de puteri, adica acele serii de forma (7.10) n care
un (z) = cn (z z0 )n ,
unde cn C | si z0 este un punct fixat al planului complex. Se obisnuieste sa
se spuna ca seria de puteri este centrat
a n z0 . Termenii seriei de puteri

X
cn (z z0 )n (7.22)
n=0
sunt functii analitice n ntreg planul complex si deci teoremele din paragraful
precedent pot fi aplicate acestor serii. Dupa cum sa vazut, multe proprieta-
ti importante ale seriilor de functii sunt consecinte ale uniformei convergente
ale seriilor respective astfel ca pentru seria de puteri (7.22) este important
sa stabilim domeniul de uniforma convergent a. Este evident ca domeniul
de convergenta a unei serii de puteri este determinat de forma coeficientilor

X
cn . De exemplu, seria de puteri n complex n!(z z0 )n converge doar
n=0
n punctul
z0 deoarece raportul a doi termeni consecutivi a seriei modulelor
un+1
= (n + 1)|z z0 | > 1 pentru orice valoare fixat a a lui z diferit
a de z0
un
si pentru orice n IN ncepand de la un num ar natural N (z). In schimb,

X (z z0 ) n
seria de puteri n complex , n baza criteriului lui DAlembert,
n=0
n!
este convergenta n ntreg planul complex.
Teorema de mai jos este fundamental a pentru determinarea domeniului
de convergenta a unei serii de puteri.
Teorema 7.3.1 (Abel) Dac a seria de puteri (7.22) converge ntrun punct
z1 6= z0 , atunci ea este absolut convergent a n toate punctele z care satisfac
conditia |z z0 | < |z1 z0 |, iar n discul nchis de raz
a < |z1 z0 | si
centrul n z0 seria este uniform convergent a.
Demonstratie. Sa luam un punct arbitrar z care satisface conditia |z
z0 | < |z1 z0 | si sa consideram seria

X
cn (z z0 )n . (7.23)
n=0
212 Ion Craciun
Conditia pe care o satisface z implica existenta unui num

ar pozitiv subunitar

X
q < 1 cu proprietatea |z z0 | = q|z1 z0 |. Cum seria cn (z1 z0 )n este
n=0
convergenta, conform criteriului general al lui Cauchy, termenul ei general
tinde la zero cand n . In consecint
a, exista o constant
a M astfel nc
at
|cn | |z1 z0 |n M, de unde
M
|cn | .
|z1 z0 |n
Seria (7.23) este atunci absolut convergent

a deoarece valoarea absoluta a
termenilor sai satisface inegalitatea
z z n
0
|cn | |z z0 |n M
z1 z0

X zz
0
iar seria geometrica q n , cu ratia q = < 1 este convergent
a.
n=0
z1 z0
Pentru a demonstra uniforma convergent
a a seriei (7.22) n discul
|z z0 | < |z1 z0 |,
este suficient, conform criteriului lui Weierstrass (Teorema 7.2.1), sa con-

struim o serie majorant a de numere reale care sa fie convergent
a. Este
evident ca aceasta serie este

X n
M . (7.24)
|z z0 |n
n=0 1
Seria (7.24) este majorant a pentru seria (7.22) n domeniul considerat si, to-
todata, este convergent
a fiind serie geometrica cu ratia subunitara. Teorema
este astfel demonstrata.
Din Teorema lui Abel se deduc unele corolarii (consecinte) care sunt utile
n studiul seriilor de puteri n complex. Prezent
am n continuare sase astfel
corolarii.
Corolarul 7.3.1 Dac a seria de puteri (7.22) este divergent

a ntrun punct
z1 , atunci ea este divergenta n toate punctele z care satisfac inegalitatea
|z z0 | > |z1 z0 |.
Demonstratie. Presupun and contrariul, gasim ca n baza Teoremei lui

Abel seria (7.22) ar trebui sa fie convergent
a n orice disc cu centrul n z0 si
raza < |z z0 | si n particular n punctul z1 , care apartine discului, ceea

ce contrazice ipoteza.
Consideram marginea superioara R a distantelor |z z0 | cu proprietatea

X
ca seria de functii corespunzatoare cn (z z0 )n este convergent
a.
n=0
Daca R < +, atunci n toate punctele z 0 cu |z 0 z0 | > R, seria de puteri
corespunzatoare este divergenta. Daca R > 0, atunci discul |z z0 | < R
este domeniul maxim de convergent a al seriei de puteri (7.22) si seria este
divergenta n punctele exterioare discului nchis de raza R cu centrul n z0 .
Pe frontiera discului, deci n punctele z cu proprietatea |z z0 | = R, seria
de puteri corespunzatoare poate fi convergent a sau divergent a. Domeniul
|z z0 | < R se numeste discul de convergent a al seriei de puteri (7.22), iar
numarul R este raza de convergenta .
Am stabilit astfel
Corolarul 7.3.2 Pentru orice serie de puteri exist a un numar R 0 astfel

nc
at n discul deschis de raz a R cu centrul n z0 , seria de puteri (7.22) este
convergent a, iar n exteriorul discului nchis de raza R cu centrul n z0 seria
este divergent a.
Corolarul 7.3.3 Suma unei serii de puteri este o functie analitic

a pe discul
de convergent
a.
Demonstratie. Termenii seriei de puteri (7.22) sunt functii analitice n

ntreg plnul complex; seria este uniform convergent a n orice subdomeniu
nchis inclus n discul de convergent
a. Deci, dupa prima teorema a lui Weier-
strass, suma seriei este o functie analitica.
Corolarul 7.3.4 In interiorul discului de convergenta

, o serie de puteri
poate fi integrat a si derivat
a termen cu termen ori de c ate ori, razele de
convergent
a ale seriilor de puteri obtinute fiind egale cu raza de convergent
a
a seriei initiale.
Demonstratie. Afirmatiile acestui corolar sunt consecinte directe ale teo-
remelor lui Abel si Weierstrass.
Corolarul 7.3.5 Coeficientii seriei de puteri (7.22) se exprim

a cu ajutorul
functiei sum
a f (z) prin formulele
1 (n)
cn = f (z0 ). (7.25)
n!
214 Ion Craciun
Demonstratie. Sa notam cu f (z) suma seriei de puteri (7.22) n discul

deschis cu centrul n z0 si raza r, B(z0 , R) = {z C
| : |z z0 | < R. Lu
and
z = z0 n expresia

X
f (z) = cn (z z0 )n , (7.26)
n=0
obtinem f (z0 ) = c0 .
Derivand termen cu termen seria (7.26), g
asim

X
f 0 (z) = n cn (z z0 )n1 , z B(z0 , R) (7.27)
n=1
din care, punand z = z0 , obtinem f 0 (z0 ) = c1 .

In mod analog, daca punem z = z0 n egalitatea

X
f (k) (z) = n(n 1)(n 2) (n k + 1)cn (z z0 )nk , (7.28)
n=1
obtinuta efectuand derivarea termen cu termen de (k 1) ori n (7.27) si

adevarata pentru z B(z0 , R), gasim f (k) (z0 ) = ck k!. Procedeul poate
continua obtinanduse astfel derivata de orice ordin.
Analiza rezultatelor demonstreaza corolarul.
Corolarul 7.3.6 Raza de convergent

a R a seriei de puteri (7.22) este de-
a de relatia 1
terminat
1 q
R= , unde ` = lim sup n
|cn |, (7.29)
`
p
unde prin limita superioar
a a sirului ( n |cn |) ntelegem cel mai mare punct
limit2
a al sirului.
q
Demonstratie. Sa notam ` = lim sup n |cn | si sa presupunem ca 0 < ` <
. Trebuie sa aratam ca n orice punct z1 care satisface conditia |z1 z0 | <
1
, seria de puteri (7.22) este convergent a, iar n orice punct z2 pentru care
`
1
|z2 z0 | > , seria de puteri (7.22) este divergent a.
` p
Deoarece ` este marginea superioara a sirului (pn |cn |), pentru orice > 0
exista un numar natural N () cu proprietatea n |cn | < ` + . Pe de alta
1
Aceasta relatie se numeste formula CauchyHadamard.
2
Elementul a IR = [, +] se numeste punct limita al sirului (an ) dac
a exist
a un
subsir (akn ) al sirului dat care are limita a.
parte,
p pentru acelasi este posibil sa gasim o infinitate de termeni ai sirului
( |cn |) care sa fie mai mari ca ` . Consider
n
am un punct arbitrar z1 ce
satisface inegalitatea `|z1 z0 | < 1 si luam ca valoare pentru num arul real
1 `|z1 z0 |
> 0. Atunci
2|z1 z0 |
q 1 + `|z1 z0 |
n
|cn | |z1 z0 | < (` + )|z1 z0 | = = q < 1,
2

X
de unde rezulta ca seria cn (z1 z0 )n este majorata de seria geometrica
n=0
X
q n cu ratia q numar pozitiv subunitar. Aceasta demonstreaza conver-
n=0
genta seriei de puteri (7.22) n punctul z1 . Lu and acum un punct z2 care
`|z2 z0 | 1
satisface inegalitatea `|z2 z0 | > 1 si alegand = > 0, ob-
|z2 z0 |
tinem q
n
|cn | |z2 z0 | > (` )|z2 z0 | = 1
pentru o infinitate de valori ale lui n. De aici rezulta |cn (z2 z0 )n | > 1 si,

X
n baza conditiei necesare de convergent
a a unei serii, seria cn (z2 z0 )n
n=1
este divergenta.
Consideram cazurileextreme ale lui `.
X
Pentru ` = 0 seria cn (z z0 )n converge n orice punct z, adica R =
n=0
. Intr-adevar, n acest caz, pentru orice > 0 exista un num
ar N ()
p q
astfel ncat n
|cn | < pentru n suficient de mare. Luand = ,
|z z0 |
unde z este un punct arbitrar din planul complex si 0 < q < 1, obtinem

X
|cn (z z0 )n | < q n . Aceasta dovedeste convergenta seriei cn (z z0 )n .
n=0

X
n
Pentru ` = seria cn (z z0 ) diverge n orice punct z 6= z0 , adic
a
n=0
R = 0. Intr-adevar, n acest caz,
p pentru orice num ar M exista o infinitate
de coeficienti cn astfel ncat n |cn | > M. Sa consideram un punct arbitrar
z 6= z0 si sa alegem M astfel ncat M |z z0 | = q > 1. Atunci o infinitate de

X
termeni ai seriei cn (z z0 )n satisface conditia |cn (z z0 )n | > 1, ceea ce
n=0

X
demonstreaza ca seria cn (z z0 )n este divergent
a.
n=0
216 Ion Craciun
1 q
Astfel, formula CauchyHadamard R = , unde ` = lim sup n |cn |, are
`
loc pentru orice valoare a lui `.

X
Exemplul 7.3.1 Seria geometric
a (z z0 )n este convergent
a n discul
n=0
1
deschis de raz
a 1 cu centrul n z0 si are suma f (z) = .
1 (z z0 )
Solutie. Intr-adevar, tin
and ca n aceasta serie de puteri cn = 1 si aplicand
formula CauchyHadamard, gasim R = 1 si deci seria geometrica data este
convergenta n discul B(z0 , 1) = {z C | : |z z0 | < 1}
si are suma functia
analitica f (z). Pentru a determina aceasta functie, aplicam definitia sumei
unei serii de functii ca limita a sirului sumelor partiale:
n
X
f (z) = lim Sn (z) = lim (z z0 )n =
n n
k=0
(7.30)
1 (z z0 )n 1
= lim = .
n 1 (z z0 ) 1 (z z0 )
Sa folosit atat avantajul calculului sumei primelor n + 1 termeni ai unei
progresii geometrice n complex, aceeasi ca n real, cat si posibilitatea trecerii
la limita la numaratorul unei fractii al carui numitor este nenul.
Din (7.30) rezulta ca suma unei progresii geometrice de numere complexe
cu ratia n modul subunitara contin and o infinitate de termeni se determina
ca n real.
Observatia 7.3.1 Studiul seriilor de puteri se poate efectua direct pe seria

centrat
a n origine

X
cn z n . (7.31)
n=1
Trecerea de la (7.31) la cazul general (7.22) se face cu substitutia z = z0 ,
deci printro translatie.

X
Teorema 7.3.2 Fie R raza de convergent
a a seriei de puteri cn z n . Dac
a
n=1
a n IR limita
exist c
n
lim = `1 , (7.32)
n cn+1
atunci raza de convergent
a este de R = `1 .
Demonstratie. Asociem seriei de puteri (7.31) seria numeric

a cu termeni
pozitivi

X
|cn |rn , (7.33)
n=0
cu r > 0 si notam cu A multimea valorilor lui r pentru care aceasta serie

este convergenta. Atunci, marginea superioara a multimi A, pe intervalul
[0, ], este tocmai raza de convergent
a R a seriei de puteri (7.31). Conform
criteriului raportului al lui DAlembert, seria (7.33) este convergenta daca
|cn+1 |rn+1
lim < 1. (7.34)
n |cn |rn
1
Din (7.34) rezulta r < 1 si deci r < `1 . Evident, marginea superioara a
`1
numerelor r cu proprietatea de mai sus este `1 si deci raza de convergent
a
este R = `1 .
Exercitiul 7.3.1 S
a se determine razele de convergenta ale seriilor de pu-
teri:

X X X X
zn zn zn
; 2
; ; n! z n .
n=1
n n=1
n n=1
n! n=1

Solutie. Pentru primele doua serii se foloseste faptul ca lim n n = 1 si deci
n
` = 1, iar din formula CauchyHadamard deducem ca raza de convergent a
este R = 1 pentru ambele serii.
Pentru a treia serie aplicam Teorema 7.3.2 si gasim R = .
Pentru ultima serie se deduce ca R = 0.
Exercitiul 7.3.2 S
a se afle multimea de convergent
a a seriilor de puteri:

X
X
X
n (1 + i)n (z 2)n 3n (z 1 + i)n
10 . (cos in)z ; 20 . ; 30 . .
n=0 n=0
(n + 1)(n + 2) n=1
(3n 2)2n
Solutie. Determinam mai ntai numerele nenegative R1 , R2 , R3 , razele de

convergenta ale respectiv celor trei serii de puteri.
Aplicand, dupa caz, una din formulele de calcul a razei de convergenta
(7.29) si (7.32), gasim:

1 1 2
R1 = ; R2 = ; R3 = .
e 2 3
218 Ion Craciun
Atunci, discurile de convergent

a ale celor trei serii de puteri sunt respec-
tiv
1 n 1o
B1 0, = zC
| : |z| < ,
e e
1 n 1 o
B2 2, = | : |z 2| <
zC ,
2 2

n
o
2 2
B3 1 i, = zC | : |z (1 i)| < .
3 3
Cel de al
treilea disc de convergent
a are centrul n punctul z0 = 1 i si
2
raza R3 = .
3
Exercitiul 7.3.3 Pentru urm atoarele patru serii de puteri, s a se determine
respectivele functii sum
a f1 (z), . . . , f4 (z) pe multimile lor de convergent
a:

X
X
X
X
zn z 2n
(i) n z n ; (ii) ; (iii) n(n 1)z n2 ; (iv) (1)n .
n=1 n=1
n n=2 n=0
2n + 1

X
Solutie. Seria de puteri z n este seria geometrica cu primul termen 1 si
n=0
1
ratia z. Conform Exemplului 7.3.1 suma seriei este functia f (z) = ce
1z
este olomorfa n discul cu centrul n origine si raza 1.
X
1
Pe discul de convergent
a se poate scrie egalitatea = z n . Apli-
1z n=0
cand teorema de derivabilitate termen cu termen a unei serii de puteri, pe
acelasi disc are loc egalitatea

X
1
= n z n1 .
(1 z)2 n=1
Inmultind n ambii membri cu z se obtine

X z
f1 (z) = n zn = , z B(0, 1) = {z C
| : |z| < 1}.
n=1
(1 z)2
Prima serie poate fi integrat a termen cu termen pe orice curba neteda
pe portiuni inclusa n discul de raza 1 si centrul n origine. Presupunand ca
aceasta curba are originea n z = 0 si extremitatea ntrun punct oarecare
z cu |z| < 1, obtinem
Z zX
Z z
X Z z X
X
d z n+1 zn
n d = n d = = = .
0 n=0 n=0 0 0 1 n=0
n + 1 n=1 n
Insa, o primitiva a functiei 1

este Log (1 ), unde pentru functia
1
logaritm am luat determinarea fundamentala (principala) si deci functia
f2 (z) = Log (1 z).
Functia f3 (z) este suma seriei de puteri obtinut
a prin derivarea de doua

X
ori a seriei z n . Prin urmare,
n=0
2
f3 (z) = .
(1 z)3

X X
z 2n z 2n+1
Din f4 (z) = (1)n deducem zf4 (z) = (1)n , iar
n=0
2n + 1 n=0
2n + 1
prin derivare obtinem

X
0 1
(zf4 (z)) = (1)n z 2n = .
n=0
1 + z2
Integrand egalitatea

X 1
(f4 ())0 = (1)n 2n =
n=0
1 + 2
pe o curba neteda ce are ca extremitati originea si un punct arbitrar z,

arctg z
deducem zf4 (z) = arctg z, de unde f4 (z) = .
z
7.3.2 Serii Taylor

O serie de puteri defineste n discul de convergent
a o functie analitica numita
suma sa. Apare n mod natural urmatoarea problema invers a: data o func-
tie analitica pe un disc, putem asocia o serie de puteri convergent a n acel
disc si avand ca suma functia dat a? Teorema urmatoare raspunde acestei
ntrebari.
Teorema 7.3.3 (Taylor) O functie complex a de variabil
a complexa f (z),
analitic
a n discul B(z0 , R) = {z C
| : |z z0 | < R}, se poate reprezenta
n mod unic prin seria de puteri

X f (n) (z0 )
f (z) = cn (z z0 )n , unde cn = , z B(z0 , R),
n=0
n!
convergent
a n discul B(z0 , R).
220 Ion Craciun
Demonstratie. Alegem un punct arbitrar z n discul B(z0 , R) si construim

un cerc C de raza cu centrul n z0 care sa l contin a pe z, constructie
posibila deoarece distanta de la punctul z la frontiera discului este pozitiva.
Deoarece z este un punct n domeniul de contur C , din formula integral a
a lui Cauchy rezulta ca
Z
1 f ()
f (z) = d. (7.35)
2i C z
Sa observam ca o parte a integrantului din (7.35) se poate scrie n forma

1 1 1 1 X (z z0 )n
= = , (7.36)
z z0 1 z z0 z0 n=0 ( z0 )n
z0
z z
0
deci sub forma unei serii geometrice de ratie q = < 1.
z0
Pentru C , seria (7.36) este uniform convergent a fiind majorata de
seria numerica
X |z z0 |n
, cu |z z0 | < .
n=0
n+1
Folosind (7.36) n (7.35) si integr
and termen cu termen, obtinem
Z
X 1 f () d
f (z) = (z z0 )n . (7.37)
n=0
2i C ( z0 )n+1
Cu notatia Z
1 f ()
cn = d, (7.38)
2i C ( z0 )n+1
egalitatea (7.37) devine o serie de puteri, convergent
a n punctul z conside-
rat.
Prin urmare, putem scrie

X
f (z) = cn (z z0 )n . (7.39)
n=0
In baza teoremei lui Cauchy, n formula (7.38), cercul C se poate nlocui

cu orice contur situat n domeniul |z z0 | < R care sa contin a n interior
punctul z0 .
Deoarece z este arbitrar, rezulta ca seria (7.39) este convergenta n discul
|z z0 | < R, uniform convergent a pe discul nchis |z z0 | < R si are
suma f (z) pe domeniul de convergent a.
Prin urmare, functia f (z) poate fi dezvoltat a ntro serie de puteri cen-
trata n z0 , serie care este convergent
a pe un disc cu centrul n z0 si raza R.
Suma acestei serii de puteri este functia f (z).
In baza formulei (6.47), coeficientii (7.38) ai dezvoltarii sunt
Z
1 f () f (n) (z0 )
cn = d = . (7.40)
2i C ( z0 )n+1 n!
Ramane sa demonstram unicitatea dezvolt
arii (7.39). Presupunem ca avem
si dezvoltarea

X
f (z) = c0n (z z0 )n (7.41)
n=0
unde cel putin un coeficient c0n 6= cn . Seria de puteri (7.41) este convergent a
n discul |z z0 | < R si, n baza formulei (7.25), coeficientii acesteia sunt
f (n) (z0 )
c0n = . De aici si din (7.40) rezulta cn = c0n . Aceasta demonstreaza
n!
unicitatea dezvoltarii (7.39).
Aceasta teorema stabileste o corespondenta biunivoca ntre o functie
analitica ntro vecinatate a unui punct z0 si o serie de puteri centrat a n
acest punct. Aceasta nseamna ca notiunea de functie analitica ca functie
infinit derivabila este echivalenta cu o functie ce poate fi reprezentat a n
forma sumei unei serii de puteri.
Sa observam ca daca functia f (z) este analitica n domeniul D si z0 D,

X f (n) (z0 )
atunci raza de convergenta a seriei Taylor f (z) = (z z0 )n a
n=0
n!
acestei functii este cel mult egala cu distanta de la punctul z0 la frontiera
domeniului D.
Definitia 7.3.1 Dezvoltarea unei functii analitice, n discul |z z0 | < R,

n seria de puteri (7.39) se numeste dezvoltarea Taylor n jurul punctului
z0 , iar seria (7.39) se numeste seria Taylor a functiei f (z).
Exercitiul 7.3.4 S
a se dezvolte n serie Taylor functia
1
f (z) =
1 + z2
n vecin
atatea originii si n vecin
atatea punctului z0 = 1.
Solutie. Aceasta functie este analitica n tot planul complex cu exceptia

punctelor z1,2 = i care sunt poli simpli ai functiei.
222 Ion Craciun
In baza Teoremei lui Taylor, functia f (z) poate fi dezvoltat a n serie

Taylor n orice disc al planului complex care nu contine polii z1 = +i si
z2 = i.
Daca dorim sa determinam dezvoltarea functiei f (z) n serie Taylor n
vecinatatea originii atunci, aceasta dezvoltare trebuie cautat
a n discul |z| <
1, deoarece pe aceasta multime f (z) este functie analitica.
In acest disc, functia f (z) poate fi privita ca suma unei progresii geo-
metrice cu ratia z 2 , subunitara n modul, deci putem scrie

X
1
= (1)n z 2n . (7.42)
1 + z 2 n=0
Raza de convergent a a seriei (7.42) este R = 1 si reprezint

a distanta de
1
la centrul discului la frontiera domeniului n care functia f (z) = este
1 + z2
analitica.
Raza maxim a a unui disc cu centrul n z0 = 1 n care functia f (z) este
analitica este 2 si prin urmare trebuie s a determinam dezvoltarea n serie
Taylor a functiei date n discul |z 1| < 2.
Pentru aceasta tinem cont ca functia f (z) se descompune n fractii simple
n complex astfel
1 1 1 1
f (z) = =
1 + z2 2i z i z + i
1
Folosind formula de calcul a derivatei de ordin n a functiei rationale
z a
si nlocuind n (7.40), g
asim ca n discul |z 1| < 2 are loc dezvoltarea
1
X
n 1 1 1
= (1) (z 1)n . (7.43)
1 + z 2 n=0 2i (1 i)n+1 (1 + i)n+1
i
Cu formele
exponentiale ale lui 1 i si 1 + i, adic
a 1i = 2e 4 si
1 + i = 2ei 4 , (7.43) se scrie

1 X sin (n + 1)
= (1)n 4 (z 1)n . (7.44)
1 + z 2 n=0 n+1
2 2

a a seriei obtinute este R = 2 si poate fi determinata
Raza de convergent
si folosind formula CauchyHadamard.
Exemplul 7.3.2 Dezvoltarea n serie Taylor ntro vecin atate a punctului

z = 1 a functiei complexe Log z, analitic
a n discul |z 1| < 1, este

X (z 1)n
Log z = (1)n1 (7.45)
n=1
n
raza de convergent
a a seriei fiind 1.
Solutie. Intr-adevar, daca se calculeaza coeficientii, se gaseste
1 (n 1)! 1
cn = (1)n1 n
= (1)n1 , n = 2, 3, . . .
n! z z=1 n
1
si c0 = Log 1 = 0, c1 = = 1.
z z=1
Exemplul 7.3.3 Functia exponential a f (z) = ez este analitica pe C,| deci

se poate dezvolta n serie Taylor pe orice disc de centru z0 si raza oric
at de
mare. Derivatele functiei f (z) = ez n z0 fiind f (n) (z0 ) = ez0 , rezult
a c
a
seria Taylor n jurul punctului z0 a functiei exponentiale este
z z0 (z z0 )2 (z z0 )n
ez = ez 0 1 + + + + + , () z C.
|
1! 2! n!
particular, pentru z0 = 0,
In
z z2 zn
ez = 1 + + + + + , () z C.
|
1! 2! n!
Exemplul 7.3.4
In orice vecin
atate a originii au loc dezvolt
arile:
z z3 z 2n+1
sin z = + + (1)n + , () z C;
|
1! 3! (2n + 1)!
z2 z4 z 2n
cos z = 1 + + + (1)n + , () z C.
|
2! 4! (2n)!
Exercitiul 7.3.5 S
a se arate c
a are loc egalitatea
X
1 z2
= T0 + 2 Tn (t)z n , (7.46)
1 2tz + z 2 n=1
unde |t| < 1 si Tn (t) = cos (n arc cos t).

224 Ion Craciun
Solutie. In fractia din membrul nt

ai a relatiei (7.46) punem t = cos si
apoi o descompunem n fractii simple. Obtinem
1 z2 1 1
2
= 1 + i
+ .
1 2z cos + z 1ze 1 z ei
In locul fractiilor din membrul doi scriem (pentru fixat si |z| < 1)
seriile geometrice dupa puterile lui z.
Avem
1 z2 X
= 1 + 2 z n cos n. (7.47)
1 2z cos + z 2 n=1
Comparand (7.46) cu (7.47) rezulta Tn (t) = cos n = cos (n arc cos t).
Observatia 7.3.2 Pornind de la identitatea evident

a
cos n + cos (n 2) = 2 cos (n 1) cos
se poate ar
ata c
a are loc relatia de recurenta

Tn (t) = 2tTn1 (t) Tn2 (t) (7.48)
pe care o verific
a functiile Tn (t) = cos (n arc cos t). Folosind apoi un ratio-
nament prin inductie complet a se arat
a ca functia Tn (t) este polinomul de
gradul n
Tn (t) = 2n1 tn + a1 tn2 + a2 tn4 + , (7.49)
numit polinomul lui Ceb
asev de speta nt
ai.
Polinoamele Cebasev av
and gradele de la 1 pan
a la 4 sunt
T1 (t) = cos (arc cos t) = 20 t,

T2 (t) = cos (2 arc cos t) = 2 cos2 cos (arc cos t) 1 = 2t2 1,
T3 (t) = 4t3 3t,
T4 (t) = 8t4 8t2 + 1.
De altfel, se poate arata ca Tn (t) este solutia ecuatiei diferentiale ordinare

de ordinul doi cu coeficienti variabili
(1 t2 )Tn00 tTn0 + n2 Tn = 0.
Capitolul 8
Serii Laurent
In acest capitol se va studia comportarea unei functii analitice univalente

n vecinatatea punctelor singulare izolate. Cunoasterea acestei comportari
permite o aprofundare a naturii functiilor analitice.
In capitolul precedent am pus n evident a rolul pe care l au seriile de pu-
teri, n particular seriile Taylor, n studiul functiilor analitice ntrun dome-
niu unde nu exista puncte singulare ale functiilor.
Un rol asemanator l au si seriile Laurent.
8.1 Domeniul de convergent

a al seriei Laurent
Definitia 8.1.1 Se numeste serie Laurent centrat
a n z0 o serie de
forma

X
cn (z z0 )n , (8.1)
n=
unde z0 este un punct fixat din planul complex, cn sunt numere complexe,
iar sumarea se face dup
a toate valorile ntregi ale indicelui n.
Pentru a determina domeniul de convergent

a al seriei (8.1), o aranjam
n forma

X
X
X cn
cn (z z0 )n = cn (z z0 )n + . (8.2)
n= n=0 n=1
(z z0 )n
Domeniul de convergenta al seriei (8.1) va fi intersectia domeniilor de

convergenta ale seriilor de functii din membrul doi al egalitatii (8.2), care se
numesc respectiv partea taylorian a sau partea regulat
a si partea principal a
ale seriei Laurent.
225
226 Ion Craciun
Denumirea de serie data expresiei (8.1) se justifica daca analizam mem-

brul al doilea din (8.2) unde avem o suma de doua serii de functii, prima
fiind o serie de puteri de tipul celor studiate n capitolul precedent.
Domeniul de convergent a al seriei Taylor din (8.2) este discul deschis
B(z0 , R1 ) de raza R1 [0, +] si centrul n punctul z0 , iar daca f1 (z) este
suma acesteia atunci, pe discul de convergent a, are loc

X
f1 (z) = cn (z z0 )n , z B(z0 , R1 ) |z z0 | < R1 . (8.3)
n=0
Pentru a determina domeniul de convergent a al seriei de functii care

reprezinta partea principala a seriei Laurent, efectuam schimbarea de vari-
1
abila = .
z z0
Aceasta serie va deveni serie de puteri centrat
a n originea planului com-

X
plex () deci o serie de forma cn n .
n=1
Daca 1/R2 este raza de convergent
a a acestei serii de puteri si () suma
sa pe discul de convergent
a
1 n 1 o
B 0, = : || < ,
R2 R2
atunci putem scrie

X 1
() = cn n , || < . (8.4)
n=1
R2
Revenind la variabila initial

a z si punand ((z)) = f2 (z), obtinem

X cn
f2 (z) = , |z z0 | > R2 . (8.5)
n=1
(z z0 )n
Prin urmare, domeniul de convergent a al seriei de functii care reprezint

a
partea principala a seriei Laurent (8.1) este exteriorul cercului |z z0 | = R2 ,
unde R2 [0, ].
Astfel, seria Laurent (8.1) este convergent a pe domeniul obtinut prin
intersectia domeniilor de convergent a ale seriilor din membrul doi al relatiei
(8.2) si suma sa va fi o functie analitica pe acest domeniu.
Daca R2 < R1 , intersectia domeniilor de convergent a ale celor doua serii
este coroana circular a R2 < |z z0 | < R1 si seria Laurent (8.1) are suma
f (z) = f1 (z) + f2 (z), R2 < |z z0 | < R1 . (8.6)

Capitolul 8 Serii Laurent 227
Deoarece seriile (8.3) si (8.4) sunt serii de puteri, rezulta ca n domeniul

de convergenta al seriei Laurent functia suma f (z) are proprietatile sumei
seriilor de puteri.
In concluzie, seria Laurent (8.1) este convergent a n coroana circular a
R2 < |z z0 | < R1 si suma sa f (z) este o functie analitic a n aceast
a
coroan a.
8.2 Dezvoltarea unei functii analitice ntro serie

Laurent
Sa cercetam daca este posibil sa asociem unei functii analitice ntro coroana
circulara o serie Laurent convergent a n aceasta coroana si care sa aiba drept
suma functia data.
In acest sens, de ajutor este teorema urmatoare.
Teorema 8.2.1 Functia f (z), analitic a n coroana circular

a R2 < |zz0 | <
R1 , se reprezent
a n mod unic n coroana printro serie Laurent convergenta
n acea coroana.
Demonstratie. Fixam un punct arbitrar z n coroana circulara R2 <
|z z0 | < R1 si construim cercurile concentrice CR10 si CR20 cu centrul n z0
si raze care satisfac conditiile
R2 < R20 < R10 < R1 , R20 < |z z0 | < R10 .
Conform formulei integrale a lui Cauchy pentru un domeniu multiplu

conex, avem
Z Z
1 f () 1 f ()
f (z) = d + d. (8.7)
2i CR0 z 2i C 0 z
1 R
2
La fel ca n cazul seriei Taylor, observam ca

1 1 1 1 1 X z z0 n
= = = .
z ( z0 ) (z z0 ) z0 1 z z0 z0 n=0 z0
z0
z z
0
Observand ca pe cercul CR10 are loc inegalitatea q < 1 si
z0
folosind integrarea termen cu termen ntro serie de puteri, rezulta
Z X
1 f ()
f1 (z) = d = cn (z z0 )n , (8.8)
2i CR 0 z n=0
1
228 Ion Craciun
unde Z
1 f ()
cn = d, n 0. (8.9)
2i CR 0 ( z0 )n+1
1
z
0
Deoarece pe cercul CR20 are loc inegalitatea < 1, iar
z z0

1 1 X z 0 n
= ,
z z z0 n=0 z z0
din aceleasi considerente ca mai sus, obtinem

Z X
1 f () cn
f2 (z) = d = , (8.10)
2i C 0 z n=1
(z z0 )n
R
2
unde Z
1
cn = f ()( z0 )n1 d. (8.11)
2i C 0
R
2
Schimband orientarea curbei de integrare n (8.11), g

asim o alta expimare
pentru cn , si anume
Z
1
cn = f ()( z0 )n1 d. (8.12)
2i CR 0
2
Sa observam ca functiile de integrat din (8.9) si (8.12) sunt functii ana-

litice n coroana circulara R2 < |z z0 | < R1 .
In baza Teoremei lui Cauchy, valorile integralelor din formulele (8.9) si
(8.12) nu se schimba la o deformare a contururilor de integrare n domeniu
de analiticitate ale functiilor de integrat.
Aceasta observatie permite combinarea formulelor (8.9) si (8.12) ntro
singura expresie
Z
1 f ()
cn = d, n = 0, n = 1, n = 2, , (8.13)
2i C ( z0 )n+1
unde C este un contur arbitrar nchis situat n coroana circulara R2 <

|z z0 | < R1 .
Revenind la (8.7), obtinem

X
X X
cn
f (z) = cn (z z0 )n + n
= cn (z z0 )n , (8.14)
n=0 n=1
(z z 0 ) n=
unde coeficientii cn se determina prin formula unitara (8.13).

Deoarece z este un punct arbitrar n coroana circulara R2 < |zz0 | < R1 ,
rezulta ca seria (8.14) este convergenta si are suma f (z) n aceasta coroana,
iar n orice coroana nchisa, concentrica si inclusa n coroana R2 < R20
|z z0 | R10 < R1 , seria (8.14) este uniform convergent a si are suma f (z).
Ramane sa demonstram unicitatea dezvolt arii (8.14).
Presupunem ca mai avem si o alta dezvoltare

X
f (z) = c0n (z z0 )n
n=
unde cel putin unul din coeficienti c0n 6= cn . Atunci, oriunde n interiorul
coroanei R2 < |z z0 | < R1 , avem egalitatea

X
X
cn (z z0 )n = c0n (z z0 )n . (8.15)
n= n=
Sa consideram un disc B(z0 , R), de raza R, cu R2 < R < R1 , cu centrul n

z0 . Seriile de functii din (8.15) sunt uniform convergente pe discul B(z0 , R).
Inmultim ambii membri ai lui (8.15) cu (z z0 )m1 , unde m este un
ntreg fixat pentru care cm 6= c0m si integr am apoi termen
Z cu termen.
Vom ntalni termeni care contin integrale de forma (z z0 )nm1 dz.
CR
Avand n vedere ca pe CR avem ca z z0 = R ei , unde [0, 2],
obtinem

Z Z 2 0, n 6= m
(z z0 )nm1 dz = i Rnm ei(nm) d = (8.16)
CR 0
2i, n = m.
Luand n consideratie (8.16), dup
a efectuarea integrarii egalitatii (8.15),
gasim ca seriile numerice care apar n cei doi membri au fiecare doar cate
un termen diferit de zero, si anume cm , respectiv c0m .
Asadar, cm = c0m .
Cum numarul ntreg m l-am ales arbitrar, rezulta ca cn = c0n pentru toti
ntregii n, ceea ce dovedeste unicitatea dezvolt arii (8.14).
z
Exercitiul 8.2.1 Fie functia f (z) = care, n planul com-
(z + 1)(z 1)3
plex la distanta
finit
a, are singularitatile 1 si 1, primul pol simplu, iar al
doilea pol triplu. Se cer dezvoltarile n serie Laurent
a) n jurul punctului z0 = 1;
b) n exteriorul discului nchis B(1, 2) = {z C
| : |z 1| 2}.
230 Ion Craciun
Solutie. a) Izolam punctul z0 = 1 cu un cerc 1 cu centrul n z0 = 1 si cu

raza R1 , unde 0 < R1 < 2.
Acest cerc, mpreun a cu cercul 2 cu acelasi centru si cu raza R2 , ales
asa fel ncat R1 < R2 < 2, determina o coroana circulara care, mpreuna cu
frontiera sa 1 2 , este inclusa n domeniul de olomorfie al functiei f.
Izolam factorul care da singularitatea lui f, punand
1 z
f (z) = 3
g(z), unde g(z) =
(z 1) z+1
si dezvoltam n serie Taylor functia g(z) n jurul punctului z0 = 1. Avem
z 1 1 1 1
g(z) = =1 =1 =1 .
z+1 z+1 2 + (z 1) 2 z1
1+
2

In ipoteza ca z 1 < 1, ultima fractie este suma unei serii geometrice
2
z1
cu ratia subunitara q = , serie care este convergent
a pe discul deschis
2
|z 1| < 2, deci putem scrie egalitatea
1 z 1 (z 1)2 n (z 1)
n
=1 + + (1) +
z1 2 22 2n
1+
2
Folosind aceasta egalitate, exprimarea lui g(z) devine

1X (z 1)n
g(z) = 1 (1)n
2 n=0 2n
care, nlocuita n f (z) conduce la dezvoltarea n serie Laurent a acestei func-

tii n coroana circulara 0 < |z 1| < 2,
1 1 1 1 1 1
f (z) = 3
+ 2 2
3 +
2 (z 1) 2 (z 1) 2 (z 1)
1 z1 n
n (z 1)
+ + + (1) +
24 25 2n+4
Partea principala a dezvolt
arii contine un num ar finit de termeni. Cel mai
mic exponent este 3, iar 3 este ordinul polului n jurul caruia sa facut
dezvoltarea n serie Laurent.
b) Coroana circulara va avea centrul tot n z0 = 1, raza R2 > 2, iar R1 > R2
poate fi oricat de mare.
Coroana circulara, mpreuna cu frontiera sa 1 2 , este inclusa n dome-

niul de analiticitate al functiei f.
Cu notatiile de mai sus,
z 1 1 1
g(z) = =1 =1 .
z+1 2 + (z 1) z1 2
1+
z1

2

Pentru |z 1| > 2, urmeaza < 1 si ultima fractie din expresia
z1
2
functiei g(z) este suma unei serii geometrice cu ratia q = . Deci,
z1
1 2 22 n 2n
g(z) = 1 1 + + (1) + .
z1 z 1 (z 1)2 (z 1)n
In acest mod, se obtine dezvoltarea n serie Laurent a functiei f (z)
1 1 2 n+1 2n
f (z) = + + (1) +
(z 1)3 (z 1)4 (z 1)5 (z 1)n+4
pentru orice numar complex z care satisfac conditia |z 1| > 2.

Partea principala a seriei Laurent n coroana infinita |z 1| > 2 are o
infinitate de termeni, iar partea Tayloriana nu exista.
Exercitiul 8.2.2 S
a se dezvolte n serie Laurent functia
1
f (z) =
z(z 1)(z 2)
n urm
atoarele coroane circulare:
(K1 ) : 0 < |z| < 1; (K2 ) : 1 < |z| < 2; (K3 ) : 2 < |z| < .
Solutie. Functia f (z) este analitica n ntreg planul complex cu exceptia

punctelor z = 0, z = 1 si z = 2 care sunt poli simpli. Fiind o functie
rationala, functia f (z) admite descompunerea n fractii simple
1 1 1 1 1
f (z) = + . (8.17)
2 z z1 2 z2
In fiecare din coroanele de mai sus functia considerata este dezvoltabil
a n
serie Laurent dupa puterile ntregi ale lui z.
232 Ion Craciun
Sa remarcam ca n orice coroana ne-am plasa cu punctul z, primul termen

este deja o functie dezvoltat a n serie de puteri ale lui z, din toti termenii
1
seriei ramanand doar cel cu coeficientul c1 = .
2
Considerand ca ne aflam n coroana K1 , al doilea termen al descom-
punerii n fractii simple a functiei f (z) este suma unei serii geometrice cu
ratia z
X
1 1
= = 1 + z + z2 + + zn + = zn.
z1 1z n=0
Cel de al doilea factor din termenul al treilea al descompunerii n fractii

simple a functiei f (z) este de asemeni suma unei serii de puteri, si anume
X
1 1 1 1 n
= z = n+1
z .
z2 2 1 n=0
2
2
Sumand cele doua serii, nmultite n prealabil cu factorii ce se impun,
obtinem dezvoltarea n serie Laurent a functiei f (z) n coroana circulara K1

1 1 X 1
f (z) = + 1 n+2 z n .
2 z n=0 2
Pentru dezvoltarea n serie Laurent n coroana K2 vom folosi din nou

descompunerea (8.17), pe care o vom scrie n forma
1 1 1 1 1 1
f (z) = . (8.18)
2 z z 1 4 1 z
1 2
z
1 z

Deoarece n coroana circulara K2 , < 1 si < 1, factorii secunzi
z 2
din termenii al doilea si al treilea ai descompunerii (8.18) sunt sumele unor
1 z
progresii geometrice convergente cu ratiile q = si respectiv q = .
z 2
Dupa reducerea termenilor asemenea, seria Laurent a functiei f (z) n
coroana K2 se scrie n forma

1 1 X 1 X zn
f (z) = .
2 z n=2 z n n=0 2n+2
Intro maniera similara, luand n consideratie ca |z| > 2, se constata ca

n coroana K3 dezvoltarea Laurent nu contine decat puteri negative ale lui
z. Pentru a ajunge la aceasta dezvoltare, scriem

X
X
1 1 1 1 1 1 1 2n
= = ; = = .
z1 z 1 z n+1 z2 z 2 z n+1
1 n=0 1 n=0
z z
Folosind aceste dezvoltari, constatam ca seria Laurent a functiei f (z) n
coroana K3 este
X 1
f (z) = 2n1 1 n+1 .
n=2
z
Exercitiul 8.2.3 S a se deduc

a dezvoltarea n serie Laurent a functiei f (z)
de la Exercitiul 8.2.2 dup
a puterile lui z 1.
Indicatie. Functia f (z) este analitica n coroana circulara cu centrul n
z0 = 1, raza interioara R2 = si raza exterioara R1 = 1. Prin urmare, se
poate deduce seria Laurent a functiei f (z) dupa puterile lui z 1.
1
Exercitiul 8.2.4 Fie functia f (z) = . S
a se dezvolte aceast
a
(z 1)(z 2)
functie n serie Laurent:
1. n discul |z| < 1;
2. n coroana circular
a 1 < |z| < 2;
3. n jurul punctului de la infinit.

A B
Solutie. Avem f (z) = + , unde A = 1 si B = 1.
z1 z2
1. In discul |z| < 1, functia f (z) este suma seriei de puteri

1 1
X 1X
zn X 1 n
f (z) = = zn = 1 z ,
1 z 2 z n=0 2 n=0 2n n=0 2n+1
Se observa ca pe acest disc dezvoltarea functiei este taylorian

a deoarece
f (z) este functie analitica n discul |z| < 1.
2. Sunt evidente egalitatile

1 1 1 1 1X zn 1 X 1
f (z) = = .
2 1 z z 1 2 n=0 2n z n=0 z n
2 1
z
234 Ion Craciun
Prima serie fiind convergent a pentru |z| < 2, iar a doua pentru |z| > 1, re-
zulta ca dezvoltarea n serie Laurent are loc n coroana circulara 1 < |z| < 2.

X
X
X
1 1 1 1 2n1 1 1
3. f (z) = = = (2n1 1) .
z 2 z 1 zn zn zn
1 1 n=1 n=1 n=1
z z
Dezvoltarea determinata este n jurul punctului de la infinit deoarece
|z| > 2.
8.3 Clasificarea punctelor singulare izolate

Definitia 8.3.1 Un punct singular al functiei f (z) care nu este pol se nu-
meste punct singular esential.
Definitia 8.3.2 Un punct singular z0 este punct singular izolat al func-

tiei f (z) dac
a f (z) este o functie univalent
a si analitic
a n coroana circular
a
0 < |z z0 | < R1 .
Reamintim ca polii unei functii sunt puncte singulare izolate. Deci, daca
o singularitate izolata z0 nu este pol, atunci z0 este un punct singular esential
izolat. Daca z0 este o singularitate neizolata, atunci z0 este un punct singular
esential neizolat.
Admitem situatia n care functia f (z) nu este definita n punctul z0 si
studiem comportarea lui f (z) n vecin atatea lui z0 . In baza celor prezen-
tate n paragraful precedent, ntro vecin atate a lui z0 functia f (z) poate
fi dezvoltata ntro serie Laurent de forma (8.14), convergent a n coroana
circulara 0 < |z z0 | < R1 .
Sunt posibile urmatoarele trei cazuri:
(1) Seria Laurent rezultata nu are parte principala, prin urmare nu
contine termeni cu puteri negative ale lui (z z0 );
(2) Seria Laurent contine un num ar finit de termeni n partea principala;
(3) Seria Laurent contine un num ar infinit de termeni n partea princi-
pala.

X
In cazul (1), seria Laurent a functiei f (z) este f (z) = cn (z z0 )n .
n=0
In acest caz functia f (z) are limita n z0 si anume lim f (z) = c0 .
zz0
Daca f nu a fost definita n z0 , atunci se prelungeste functia prin conti-
nuitate adaugand f (z0 ) = c0 .
Daca se ntampla ca valoarea lui f sa fi fost specificata n z0 , dar sa nu

coincida cu c0 , modificam valoarea functiei n z0 pun and f (z0 ) = c0 .
Functia f (z) astfel definita va fi analitica pe discul |z z0 | < R1 . Astfel
sa nlaturat discontinuitatea functiei f n punctul z0 .
Definitia 8.3.3 O singularitate izolata z0 a lui f (z) pentru care dezvoltarea

Laurent n jurul punctului z0 nu contine termeni cu puteri negative ale lui
(z z0 ) se numeste singularitate removabil a.
Rationamentul de mai sus, la care adaug

am ultima definitie, a demonstrat
Teorema 8.3.1 Dac a z0 este o singularitate removabil

a a unei functii ana-
litice f (z), atunci exist
a o valoare limit
a lim f (z) = c0 , unde |c0 | < .
zz0
Observatia 8.3.1 In vecinatatea unei singularit

ati removabile functia f (z)
este m
arginit
a si poate fi reprezentat
a n forma
f (z) = (z z0 )m (z), m IN , (z0 ) 6= 0. (8.19)
Daca n singularitatea removabil

a limita functiei f (z) este zero, atunci n

reprezentarea (8.19) m IN si m determin a ordinul lui z0 ca zerou al
functiei f (z).
Are loc si afirmatia inversa celei din Teorema 8.3.1. Prin urmare putem
formula
Teorema 8.3.2 Dac a o functie f (z), analitic

a n coroana circular
a 0 <
|z z0 | < R1 , este m
arginit
a, deci exist
a M > 0 astfel nc
at
|f (z)| < M, pentru 0 < |z z0 | < R1 ,
atunci punctul z0 este o singularitate removabil

a a lui f (z).
Demonstratie. Dezvoltam functia f (z) n seria Laurent (8.14) si con-

sideream expresia (8.13) pentru coeficientii seriei, adica
Z
1 f ()
cn = d.
2i C ( z0 )n+1
Sa luam drept contur de integrare cercul C de ecuatie | z0 | = . Atunci,

din ipotezele teoremei rezulta
|cn | < M n . (8.20)

236 Ion Craciun
Vom considera coeficientii cn . Deoarece valoarea coeficientilor cn nu de-

pinde de , din (8.20) obtinem cn = 0 pentru n < 0, ceea ce demonstreaza
teorema.
Cazul (2) n care se poate plasa o dezvoltare Laurent a unei functii f (z)
n vecinatatea punctului z0 este analizat n teorema urmatoare.
Teorema 8.3.3 O functie f are n punctul z0 un pol de ordin p dac a si

numai dac
a dezvoltarea n serie Laurent sa n jurul lui z0 are forma
cp cp+1 c1
f (z) = p
+ p1
+ + +c0 +c1 (zz0 )+c2 (zz0 )2 +
(z z0 ) (z z0 ) z z0
(8.21)
cu coeficientul cp 6= 0.
Demonstratie. Daca functia f (z) are dezvoltarea din enunt pentru 0 <
|z z0 | < R1 , functia definit
a prin
(z) = cp + cp+1 (z z0 ) + + c0 (z z0 )p + c1 (z z0 )p+1 +
este analitica pe discul |z z0 | < R1 fiindca pe acest disc (z) se reprezint a

ca o serie Taylor. Prin urmare, z0 este punct ordinar pentru functia (z) si
(z0 ) 6= 0. Dar (z) = (z z0 )p f (z). Conform definitiei polului de ordin p
al unei functii, rezulta ca z0 este pol de ordin p pentru functia f (z).
Reciproc, daca z0 este un pol de ordin p al functiei f : D C, | exist ao
functie : D {z0 } C | care are n z0 un punct ordinar si (z0 ) 6= 0, astfel
ncat
1
f (z) = (z), () z D.
(z z0 )p
Dar functia admite o dezvoltare Taylor n jurul punctului z0
(z) = 0 + 1 (z z0 ) + + n (z z0 )n +
cu 0 = (z0 ) 6= 0, deci functia f admite o dezvoltare n serie Laurent de

forma
0 1
f (z) = p
+ + + p + p+1 (z z0 ) +
(z z0 ) (z z0 )p1
cu 0 6= 0. Teorema este demonstrata.

Sa revenim asupra singularitatilor posibile ale unei functii, eliminand din
discutie punctele critice care pot exista doar pentru functii multiforme si sa
analizam punctele singulare esentiale si pe cele singulare esentiale izolate.
Recunoasterea unui punct singular esential izolat z0 al functiei uniforme

f (z) se obtine cand ne situam n cazul (3) al dezvolt
arii n serie Laurent a
functiei f (z). Conform ultimei teoreme, z0 este un punct singular esential
al functiei f (z) daca si numai daca partea principala a dezvolt arii contine
o infinitate de termeni.
1
Exemplul 8.3.1 Functia f (z) = e z are n z0 = 0 un punct singular esential
izolat.
Solutie. Functia considerata admite urmatoarea dezvoltare Laurent n jurul

punctului z0 = 0
1 1 1 1 1 1 1
ez = 1 + + 2 + + + .
1! z 2! z n! z n
Partea principala a acestei dezvolt ari are o infinitate de termeni, deci
z0 = 0 este un punct singular care este si izolat deoarece, cu exceptia lui z0 ,
toate punctele oricarei vecinatati a originii sunt puncte ordinare.
Fie f o functie complexa de o variabil a complexa definita pe o multime
deschisa D, cu valori n planul complex (z) = C. | Asociem funct iei f,n functia
cu valori n planul complex ntreg si definita pe multimea D0 = C | :
1 o 1
= , z D prin () = f , unde D0 .
z
Definitia 8.3.4 Vom spune c a z = este punct ordinar al functiei f

dac
a = 0 este punct ordinar al functiei . Dac a = 0 este un punct
singular al functiei vom spune ca f (z) are n punctul de la infinit un
punct singular de aceeasi natur
a.
Observatia 8.3.2 Conform Definitiei 8.3.4 si a Exemplului 8.3.1, rezult a

c a z 7 ez are n punctul de la infinit un punct singular
a functia exponential
esential izolat.
De altfel, natura punctului de la infinit al unei functii f (z) se poate

stabili pornind de la dezvoltarea functiei n seria Laurent

X
f (z) = cn z n , (8.22)
n=
convergenta n coroana circulara R < |z| < .

Distingem urmatoarele cazuri:
238 Ion Craciun
(1) Punctul z = se numeste singularitate removabil a a functiei f (z)

daca dezvoltarea (8.22) nu are termeni cu puteri pozitive ale lui z, adic
a are
forma
X cn X cn
f (z) = n
= c0 + ,
n=0
z n=1
zn
ceea ce este tot una cu a spune ca exista limita finita a functiei cand z .
Aceasta limita nu depinde de drumul pe care z se duce catre infinit si are
valoarea c0 . Daca
c0 = c1 = c2 = = cm+1 = 0, cm 6= 0,
atunci punctul de la infinit este un zerou de ordin m al functiei f (z).

(2) Punctul z = este un pol de ordin m al functiei f (z) daca dez-
voltarea (8.22) contine un num ar de m termeni cu puteri pozitive ale lui z,
adica,
m
X 1
X
f (z) = cn z n = cn z n + c0 + c1 z + c2 z 2 + + cm z m ,
n= n=
ceea ce este echivalent cu a spune ca modulul valorilor functiei creste ne-

marginit atunci cand z .
(3) Punctul z = se numeste singularitate esential a a functiei f (z)
daca dezvoltarea (8.22) contine o infinitate de termeni cu puteri pozitive ale
lui z, sau daca oricare numar complex w sar alege, gasim un sir de puncte
n planul complex (zn ) cu proprietatea lim f (zn ) = w.
n
Exemplul 8.3.2 Functia complex

a de variabil
a complex
a
1
| \ {0} C,
f:C | f (z) = ,
1
sin
z
are n punctul z0 = 0 un punct singular esential neizolat.
Solutie. Intr-adevar, zerourile functiei 7 sin sunt zeroruri simple, deci

1
k = k, unde k Z , sunt poli simpli pentru functia 7 . Functia f
sin
1 1
are poli simpli dati de = k, k Z , adica zk = , k Z . Observam ca
zk k
z0 = 0 este un punct de acumulare al multimii polilor (n orice vecin atate a
acestui punct exista cel putin un pol al functiei f ), deci z0 = 0 este punct
singular esential neizolat pentru functia f.
Definitia 8.3.5 Functia f : D C| se numeste functie meromorf a pe

domeniul D C | dac
a n acest domeniu f nu are alte singularit
ati dec
at
poli.
De exemplu, functiile rationale (n particular polinoamele) sunt functii mero-

morfe pe C. | Functiile z 7 tg z, z 7 cot z, z 7 tanh z, z 7 coth z sunt
meromorfe pe orice domeniu D C. |
Urmatoarele proprietati ale functiilor meromorfe sunt evidente si doar le
enumeram.
1) Daca o functie f este meromorfa pe un domeniu D, multimea polilor
sai continuti n D nu poate avea un punct de acumulare n D. De aici rezulta
ca o functie meromorfa pe un domeniu marginit D nu poate avea n D decat
un numar finit de poli.
2) Daca f este o functie meromorfa pe un domeniu D, atunci f (z) admite
o dezvoltare n serie de puteri centrat a n orice punct z0 D, de forma

X
f (z) = cn (z z0 )n , m Z .
n=m
Daca z0 este un punct ordinar al functiei f, atunci m IN . Daca z0 este un

pol de ordin p al functiei f, atunci m = p si cp 6= 0.
3) Suma, produsul si catul a doua functii meromorfe pe un domeniu D
sunt functii meromorfe pe D.
Definitia 8.3.6 O functie complex a de o variabil a complex

a se numeste
functie ntreag
a dac
a este analitic
a n ntreg planul complex C.
|
De exemplu: polinoamele, functia exponential a, functiile circulare z 7 sin z,

z 7 cos z, functiile hiperbolice z 7 sh z, z 7 ch z sunt functii ntregi.
Evident, seria Taylor a unei functii ntregi, n jurul oricarui punct z0 C,
|
are raza de convergenta R = .
In ncheiere vom da doua teoreme referitoare la comportarea unei functii
ntregi n punctul de la infinit.
Teorema 8.3.4 O functie ntreag a are n punctul de la infinit un punct

singular esential izolat dac
a si numai daca este diferit
a de un polinom.
Demonstratie. Dezvoltarea n serie Taylor a unei functii ntregi f,
f (z) = c0 + c1 z + c2 z 2 + + cn z n + ,
240 Ion Craciun
are loc pentru |z| < R, cu R oricat de mare. Functia , cu valorile () =

1
f , are dezvoltarea n serie Laurent

c1 c2 cn
() = c0 + + 2 + + n +

1
pentru || > = , cu arbitrar de mic, deci o dezvoltare n jurul lui
R
0 = 0. Punctul de la infinit este punct singular esential izolat al functiei
f daca si numai daca 0 = 0 este un punct singular esential izolat pentru
functia . Insa, partea principala a dezvolt
arii n serie Laurent a functiei
contine o infinitate de termeni daca si numai daca f nu este polinom.
Teorema este demonstrata.
De exemplu, functiile z 7 ez , z
7 sin z, z 7 cos z, z 7 sh z, z 7 ch z
au n punctul de la infinit un punct singular esential izolat.
Teorema 8.3.5 Dac a o functie ntreag

a f : C
| C
| are n punctul de la
infinit un punct ordinar, atunci f se reduce la o constant
a.
Demonstratie. Daca f are n punctul de la infinit un punct ordinar, func-

1
tia , cu valorile () = f , are n 0 = 0 un punct ordinar, deci seria

Laurent
c1 c2 cn
() = c0 + + 2 + + n +

a. Rezulta cn = 0, () n IN si ram
trebuie sa aiba partea principala nul ane
() = c0 , () C,| deci f (z) = c0 , () z C.
|
Ca aplicatie imediata a acestei teoreme se poate demonstra

Teorema 8.3.6 (Teorema lui DAlembert si Gauss) Orice polinom P
de grad n 1 are cel putin un zerou n multimea C.
|
Demonstratie. Daca P (z) 6= 0, () z C, | atunci functia f, cu valorile

1
f (z) = este o functie ntreag
a, care, n punctul de la infinit are un
P (z)
punct ordinar, deci f, ca si P, se reduc la cate o constant a. Acest lucru
contrazice nsa ipoteza.
Exercitiul 8.3.1 S a se determine seria Laurent corespunzatoare ramurii

1
principale a functiei complexe de variabil a f (z) =
a complex n
1 + z2
coroana circular
a 1 < |z| < .
1
Solutie. Functia f (z) = are doua ramuri, iar ramura care este o
1 + z2
1
continuare analitica directa a functiei reale f (x) = , definit
a pentru
1 + x2
x > 1, este ramura principala sau determinarea principala.
Aceasta functie complexa are, n coroana circulara 1 < |z| < , numai
puncte ordinare.
Sa construim seria Laurent a acestei functii n jurul punctului z = .
1
Pentru aceasta, punem = si astfel coroana infinita de mai sus se
z
transforma n discul de raza unitate si centrul n 0 = 0, iar punctul z =
trece n punctul = 0.
Dezvoltam functia
1
() = s =p
1 1 + 2
1+
2
ntro serie Taylor n vecinatatea punctului ordinar 0 = 0. p
Sa observam ca functia () este derivata functiei () = 1 + 2 .
Alegerea ramurii functiei multiforme este determinata de alegerea ra-
murii functiei f (z) si evident ca este vorba de acea ramur
a a functiei pentru
care (0) 2
= +1. Pentru simplificare, notam w = si consideram functia
(w) = 1 + w.
Pentru dezvoltarea n serie Taylor a functiei n vecinatatea lui w = 0
avem nevoie de valorile derivatelor (n) (0).
Se gaseste
(2n 2)!
(n) (0) = (1)n1 2n1
2 (n 1)!
Astfel, dezvoltarea ramurii alese a functiei () n discul |w| < 1 este
X
1 (2n 2)!
(w) = 1+w =1+ (1)n1 2n1 wn .
n=1
n! 2 (n 1)!
In felul acesta, pentru functia () si pentru || < 1, obtinem

q
X 1 (2n 2)!
() = 1+ 2 =1+ (1)n1 2n ,
n=1
n! 22n1 (n 1)!
iar pentru functia () se obtine

X
(2n)!
() = 0 () = p = (1)n 2n 2
2n+1 .
1+ 2
n=0
2 (n!)
242 Ion Craciun
In final, pentru ramura aleasa a functiei f (z), n coroana nemarginit

a
1 < |z| obtinem dezvoltarea Laurent
X
1 (2n)! 1
f (z) = = (1)n 2n 2
2n+1 .
1+z 2
n=0
2 (n!) z
Deci, punctul de la infinit este punct ordinar pentru functia f.

a functia
z(z 2 + 1) 4(z 2 1)
f (z) = .
z 3 6z 2 + 11z 6
S
a se dezvolte n serie n jurul punctelor z0 = 0, z0 = 1, z0 = 2, z0 = 3.
Solutie. Functia f (z) admite punctele z0 = 1, z0 = 2, z0 = 3 ca poli simpli

si se poate scrie:
1 z 1
f (z) = + .
z1 z2 z3
In discul |z| < 1, functia f este analitica si are dezvoltarea Taylor

2 X 1 1
f (z) = 1 + n n+1 z n .
3 n=1 2 3
Pentru a dezvolta functia n serie n jurul punctului z = 1 scriem functia

f (z) sub forma:
1 z1 1 1 1
f (z) = + .
z 1 1 (z 1) 1 (z 1) 2 z1
1
2
In discul |z 1| < 1, avem dezvolt
arile Taylor:

X X
1 1 (z 1)n
= (z 1)n ; =
1 (z 1) n=0 z1 2n
1 n=0
2
si deci dezvoltarea n serie Laurent a functiei f n coroana circulara 0 <
|z 1| < 1 are forma

1 1 X 1
f (z) = + n+1
2 (z 1)n .
z 1 2 n=1 2
Vom scrie acum expresia functiei f (z) sub forma

1 2 1
f (z) = +1+ + .
1 + (z 2) z 2 1 (z 2)
Primul si ultimul termen din aceasta expresie sunt sume de serii geomet-
rice convergente n discul |z 2| < 1, dup
a cum urmeaza:

X
X
1 1
= (1)n (z 2)n ; = (z 2)n .
1 + (z 2) n=0 1 (z 2) n=0
Cu acestea, am determinat dezvoltarea Laurent a functiei f (z) n coroana
0 < |z 2| < 1
X
2
f (z) = +3+2 (z 2)2n .
z2 n=1
Pentru a obtine dezvoltarea n serie a functiei f (z) n jurul punctului
z = 3, vom scrie valorile acesteia n forma
1 1 z3 3 1
f (z) = + +
2 z3 1 + (z 3) 1 + (z 3) z 3
1+
2
si, procedand ca mai sus, se obtine dezvoltarea n serie Laurent
1 7 X 1
f (z) = + + (1)n 2 + n+1 (z 3)n
z 3 2 n=1 2
n coroana circulara < |z 3| < 1.
Din ultimele trei dezvoltari ale functiei f (z), rezult
a ca punctele z = 1,
z = 2 si z = 3 sunt poli simpli ai functiei f.
1z
a functia f (z) = Log , unde pentru loga-
1+z
ritm se considera determinarea care se anuleaz a n origine. S a se dezvolte
n serie de puteri ale lui z n discul deschis |z| < 1 si n coroana nemarginit
a
|z| > 1.
Solutie. Functia f (z) are punctele critice z = 1. Determinarea considerata
este uniforma n domeniile considerate.
In discul |z| < 1, avem:
z z2 zn
Log (1 z) = + + + +
1 2 n
z z2 zn
Log (1 + z) = + + (1)n+1 +
1 2 n
244 Ion Craciun
si deci, n discul |z| < 1, are loc dezvoltarea

X z 2n
f (z) = Log (1 z) Log (1 + z) = .
n=1
n
1
Cu transformarea z = , |z| > 1 se transforma n || < 1, iar functia

devine 1 1 1
() = f = Log = i + Log .
+1 1+
Folosind rezultatul precedent, putem scrie

X 2n
() = i + .
n=1
n
Rezulta ca pentru functia f (z) avem

X 1 1
f (z) = i + .
n=1
n z 2n
Remarcam ca partea principala a acestei serii Laurent are o infinitate de

termeni, deci z = este o singularitate removabil a a functiei.
Exercitiul 8.3.4 S
a se dezvolte n serie n jurul lui z = 1 functia
z2
f (z) = sin .
z1
Solutie. Se scrie functia n forma
1 1 1
f (z) = sin 1 = sin 1 cos cos 1 sin
z1 z1 z1
si se tine cont de dezvolt
arile n serie ale functiilor sin si cos

X
X
(1)n (1)n
sin = 2n+1 , cos = 2n .
n=0
(2n + 1)! n=0
(2n)!
Revenind la variabila z, gasim ca dezvoltarea Laurent a functiei f (z) n

coroana circulara |z 1| < R este

X (1)n cos 1 1 1
f (z) = sin 1 .
n=0
(2n)! 2n + 1 z 1 (z 1)2n
Partea principala a acestei dezvolt ari are o infinitate de termeni, prin

urmare, functia f (z) are n z = 1 un punct singular esential izolat.
Capitolul 9
Teoria reziduurilor si
aplicatiile ei
9.1 Reziduul functiei analitice ntrun punct sin-

gular izolat
Fie z0 un punct singular izolat (pol sau punct singular esential) al unei func-
tii complexe f (z), univalente si analitice pe un domeniu D. Presupunem ca
domeniul de analiticitate al functiei f (z) are proprietatea ca exista contururi
incluse n D astfel ncat z0 sa fie un punct interior al domeniului de
frontiera .
Conform celor prezentate n capitolul precedent, functia f (z) este dez-
voltabila n mod unic ntro serie Laurent convergenta pe o coroana circulara
cu centrul n z0 inclusa n domeniul D si suma acestei serii, pe domeniul ei
de convergenta, este functia f (z). Prin urmare,

X
f (z) = cn (z z0 )n ,
n=
unde coeficientii cn ai seriei Laurent sunt

Z
1 f ()
cn = d
2i C ( z0 )n+1
n particular, Z
1
c1 = f () d, (9.1)
2i C
iar C este orice contur inclus n coroana de convergent
a R1 < |z z0 | < R2 .
245
246 Ion Craciun
Definitia 9.1.1 Se numeste reziduul functiei analitice

Z f :DC | ntro
1
singularitate izolat a z0 a sa, num
arul complex f () d n care inte-
2i
grala se ia pe sensul pozitiv al unui contur arbitrar care nconjura punctul
z0 , situat n ntregime n D.
Pentru reziduul unei functii f (z) n punctul singular al ei z0 vom folosi

notatia Rez [f (z), z0 ].
Observatia 9.1.1 Dac a z0 este un punct ordinar sau o singularitate re-

movabila a functiei f (z), reziduul acestei functii ntrun asemenea punct
este zero.
Observatia 9.1.2 Din (9.1) si Definitia 9.1.1 rezult

a
Rez [f (z), z0 ] = c1 .
1
Exercitiul 9.1.1 Sa se determine reziduurile functiei f (z) = z k e z , k Z ,
n punctele singulare izolate ale sale.
Solutie. Deoarece intuim ca unicul punct singular al functiei este z0 = 0,

dezvoltam functia f (z) n serie Laurent n jurul originii. Ne folosim n acest
scop de dezvoltarea n serie Taylor a functiei e
n
e = 1 + + + + +
1! 2! n!
1
care este convergenta n ntreg planul complex. Punand = obtinem
z
dezvoltarea n serie Laurent n coroana nemarginit
a |z| > 0
1
X 1 1
z
e = n.
n=0
n! z
Inmultind n ambii membri ai acestei dezvolt

ari cu z k g
asim dezvoltarea
n serie Laurent a functiei date n coroana nemarginit
a |z| > 0

X X
1 1 1 1
f (z) = z k n
= nk .
n=0
n! z n=0
n! z
Deoarece partea principala a dezvolt

arii are, indiferent de k Z , o
infinitate de termeni, punctul z = 0 este un punct singular esential izolat
Capitolul 9 Teoria reziduurilor si aplicatiile ei 247
al functiei f (z). Atunci, reziduul functiei n punctul z0 = 0 este coeficientul

1
lui din aceasta dezvoltare. Acest termen se obtine pentru n = k + 1.
z
1
Cum n > 0 pentru k < 1, coeficientul lui este nul, iar pentru k 1
z
1 1
coeficientul lui este . Deci
z (k + 1)!

0, pentru k < 1

Rez [f (z), 0] = 1

, pentru k 1.
(k + 1)!
9.2 Formule de calcul ale reziduurilor

Pentru a calcula reziduul functiei f (z) ntro singularitate izolata, putem
folosi formula (9.1). Deci, putem scrie
Z
1
Rez [f (z), z0 ] = f () d = c1 . (9.2)
2i C
Exista cazuri particulare n care se pot stabili formule de calcul mai

simple ale reziduului unei functii f (z) ntrun punct singular izolat al ei. In
aceste formule, integrarea din (9.2) se nlocuieste cu calculul unor derivate
n punctul z0 .
Sa examinam astfel de cazuri.
(1) Presupunem ca z0 este un pol simplu al functiei f (z). Atunci, f (z)
admite dezvoltarea n serie Laurent
c1
f (z) = + c0 + c1 (z z0 ) + c2 (z z0 )2 + + cn (z z0 )n + . (9.3)
z z0
ntro coroana circulara centrat
a n z0 .
Inmultind ambii membri ai egalitatii (9.3) cu (z z0 ) si trecand la limita
pentru z z0 , obtinem
c1 = lim (z z0 )f (z). (9.4)

zz0
In plus, din (9.3) observam ca ntro vecin

atate a punctului z0 functia
f (z) poate fi reprezentata n forma unui raport de doua functii analitice
(z)
f (z) = , (9.5)
(z)
248 Ion Craciun
unde (z0 ) 6= 0 si z0 este un zerou de ordin 1 al functiei (z).

Asadar, dezvoltarea n serie Taylor a functiei ntro vecin
atate a punc-
tului z0 are forma
00 (z0 ) (n) (z0 )

(z) = (z z0 ) 0 (z0 ) + (z z0 )2 + + (z z0 )n + , (9.6)
2! n!
n care 0 (z0 ) 6= 0. Atunci, din (9.4) (9.6) obtinem
(z0 )
c1 = . (9.7)
0 (z0 )
Prin urmare, din (9.2) si (9.7) rezulta ca formula de calcul al reziduului

unei functii f (z) ntrun pol simplu z0 al ei este
(z0 )
Rez [f (z), z0 ] = . (9.8)
0 (z0 )
Subliniem ca n cazul discutat mai sus functia f (z) are expresia (9.5),
functiile (z) si (z) sunt functii analitice ntro vecin
atate a punctului z0 ,
iar z0 este un zerou de ordinul nt ai al functiei (z).
(2) Sa consideram cazul n care z0 este un pol de ordin p pentru functia
f (z). Din capitolul precedent stim ca ntro coroana circulara centrat
a n z0
are loc dezvoltarea
cp c1
f (z) = + + +c0 +c1 (z z0 )+ +cn (z z0 )n + (9.9)
(z z0 )p z z0
Conform relatiei (9.2), pentru a calcula reziduul functiei n punctul z0

trebuie sa determinam coeficientul c1 al dezvolt arii (9.9). In acest scop,
nmultim ambii membri ai egalitatii (9.9) cu (z z0 )p si obtinem
(z z0 )p f (z) = cp + cp+1 (z z0 ) + + c1 (z z0 )p1 + c0 (z z0 )p + .
Pentru a determina coeficientul c1 trebuie sa derivam aceasta egalitate

de (p 1) ori si apoi sa facem pe z sa tinda la z0 . Odat
a determinat c1
avem si reziduul functiei f (z) n punctul singular z0 .
Asadar, formula de calcul al reziduului unei functii f (z) n punctul sin-
gular z0 de tip pol de ordin p este
1 dp1 p

Rez [f (z), z0 ] = lim (z z0 ) f (z) . (9.10)
(p 1)! zz0 dz p1
Cum functia careia i se calculeaza limita n (9.10) este continu

a n punc-
tul z0 , deci limita sa pentru z z0 este egala cu valoarea functiei n z0 ,
formula de calcul (9.10) poate fi scrisa si n forma
1 h dp1 i
p
Rez [f (z), z0 ] = (z z0 ) f (z) . (9.11)
(p 1)! dz p1 z=z0
Formula (9.8) este un caz particular al formulei (9.10).
Exercitiul 9.2.1 S a se determine reziduurile functiilor f1 (z), f2 (z), f3 (z),

f4 (z) definite prin
z
f1 (z) = ; f2 (z) = eiz tg z;
zn 1
z 1
f3 (z) = ; f4 (z) = ,
(z + 1)(z 1)3 (z 2 + 1)n
unde n 1 din expresiile functiilor f1 si f4 este un num

ar natural arbitrar.
Solutie. Functia f1 (z) are punctele singulare
2k
i 2k 2k
zk = 1 = e n = cos
n
+ i sin (k = 0, 1, . . . , n 1),
n n
si toate aceste n puncte sunt poli simpli situati pe cercul de raza unitate cu
centrul n origine. Conform formulei (9.8), reziduul functiei f1 (z) n polul
simplu zk este
4k
zk 1 2 1 i 1 4k 4k
Rez [f1 (z), zk ] = = zk = e n = cos + i sin .
n zkn1 n n n n n
Sa determinam punctele singulare izolate ale functiei f2 (z).

iz
In acest sens observam ca functia se scrie sub forma f2 (z) = e sin z si
cos z
deci este de tipul (9.5), unde (z) = cos z are o infinitate de zerouri simple

zk = + k, unde k Z .
2
Aplicand formula (9.8), obtinem
eiz sin z eiz sin z

Rez [f2 (z), zk ] = 0
= = eizk = (1)k+1 .
(cos z) z=zk sin z z=zk
250 Ion Craciun
Functia f3 (z) are polul simplu z1 = 1 si polul triplu z2 = 1. Pentru

calculul reziduului n polul simplu folosim (9.8) si gasim
z

Rez [f3 (z), z1 ] = 0 =
z=1
(z + 1)(z 1)3
z 1

= 3 2
= .
(z 1) + 3(z + 1)(z 1) z=1 8
Pentru calculul reziduului n punctul z2 = 1 aplicam formula (9.11). Avem
1 h d2 i
1 h d2 z i 1
Rez [f3 (z), z2 ] = 2
(z 1)3 f3 (z) = = .
2! dz z=1 2 dz 2 z + 1 z=1 8
Cea de a patra functie are punctele singulare z1,2 = i; ambele puncte
sunt poli multipli de ordin n. Vom calcula reziduul functiei f4 (z) n fiecare
din aceste puncte folosind formula (9.11). Obtinem
1 h dn1 1 i
n
Rez [f4 (z), i] = n1
(z i) 2 n
.
(n 1)! dz (z + 1) z=i
Dupa simplificarea cu (z i)n se obtine
1 h dn1 1 i

Rez [f4 (z), i] = .
(n 1)! dz n1 (z + i)n z=i
Efectuand derivata de ordinul (n 1), gasim
n(n + 1) (2n 2) 1

Rez [f4 (z), i] = (1)n1 .
(n 1)! (z + i)2n1 z=i
Folosind artificii simple de calcul, reziduul functiei f4 (z) n punctul singular

z1 = i este
(2n 2)!
Rez [f4 (z), i] = i 2n1 .
2 [(n 1)!]2
In mod analog, se gaseste ca Rez [f4 (z), i] = i (2n 2)!

.
22n1 [(n 1)!]2
9.3 Teorema reziduurilor

In cele ce urmeaza vom stabili cateva aplicatii importante ale notiunilor
introduse mai sus.
Teorema care urmeaza este esential a n diverse cercetari teoretice si

aplicatii practice.
Fie C | un domeniu m arginit de frontier
a . Reuniunea acestui dome-
niu cu frontiera sa este nchiderea domeniului , notat a cu ; prin urmare,
= .
Presupunem ca n multimea se afla o multime finita de puncte distincte
S = {z1 , z2 , . . . , zN } care sunt poli sau puncte singulare esentiale izolate ale
unei functii analitice pe un domeniu D.
Teorema 9.3.1 (Teorema reziduurilor a lui Cauchy) Dac a functia
f (z) este analitic
a n domeniul D si dac
a \ S D, atunci
Z N
X
f () d = 2i Rez [f (z), zk ], (9.12)
k=1
unde conturul este parcurs n sens pozitiv.

Demonstratie. Amintim ca daca o functie f (z) este analitica n domeniul
nchis \ S, atunci toate punctele frontierei sunt puncte regulate ale lui
f (z).
Izolam fiecare din punctele singulare zk ale functiei f (z) printrun contur
k care sa contina numai punctul zk . Consideram domeniul nchis multiplu
conex marginit de conturul si de contururile k . Atunci, functia f (z) este
analitica n tot interiorul acestui domeniu. Prin urmare, conform Teoremei
lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe, avem
Z N Z
X
f () d +
f () d = 0. (9.13)
k=1 k
Trecand suma din (9.13) n membrul al doilea si folosind Definitia 9.1.1

obtinem (9.12) si teorema este demonstrata.
Importanta practica a formulei (9.12) consta n faptul ca n multe cazuri
este mai simplu sa evaluam reziduurile unei functii f (z) n singularitatile
situate n interiorul domeniului limitat de un contur decat sa calculam
direct integrala functiei f (z) pe conturul , egalitatea ntre rezultate fiind
asigurata de teorema reziduurilor.
Mai tarziu vom prezenta unele aplicatii importante ale acestei formule.
Aplicarea teoremei reziduurilor poate deveni laborioasa daca num arul N

al punctelor singulare este mare. In unele situatii aceasta dificultate poate
fi nlaturata folosind reziduul functiei f n punctul de la infinit si o teorema
pe care o vom prezenta mai jos.
252 Ion Craciun
Definitia 9.3.1 Fie f (z) o functie analitica n exteriorul discului nchis

B(0, R0 ), cu centrul n origine si raza R0 , astfel nc
at punctul de la in-
finit este pentru f (z) punct ordinar, pol sau punct singular esential izolat.
Reziduul functiei f (z) n punctul de la infinit, notat cu Rez [f (z), ],
este num arul complex
Z
1
Rez [f (z), ] = f () d, (9.14)
2i C+
unde C + este un contur arbitrar inclus n exteriorul discului B(0, R0 ), par-

curs n sens pozitiv si n exteriorul c
aruia functia f (z) nu contine alte puncte
singulare cu exceptia eventual a a punctului de la infinit.
Din aceasta definitie rezulta, n particular, ca daca punctul z =

este o singularitate removabil a sau punct ordinar, atunci este posibil ca
Rez [f (z), ] sa fie nenul, n timp ce reziduul functiei f (z) ntrun punct
singular removabil sau ordinar este ntotdeauna egal cu zero.
Observatia 9.3.1 Pentru calcularea Rez [f (z), ] dezvolt am n serie Lau-

rent functia f (z) n coroana circulara nem arginita cu centrul n origine
R0 < |z| care s a nu contin
a singularit
atile functiei f (z) situate la distant
a
finit
a. Avem

X Z
1 f ()
f (z) = cn z n , cn = d.
n=
2i C+ n+1
Folosind aceast
a dezvoltare si (9.14), deducem Rez [f (z), ] = c1 .
Formulele (9.12) si (9.14) fac posibila demonstrarea teoremei anuntate
mai sus.
Teorema 9.3.2 Dac a functia f (z) este analitic

a n ntreg planul complex,
cu exceptia unui numar finit de puncte singulare izolate zk (k = 1, 2, . . . , N ),
care include si z = (zN = ), atunci
N
X
Rez [f (z), zk ] = 0. (9.15)
k=1
Demonstratie. Sa consideram un contur C care sa contin a n interior toate

cele N 1 singularitati zk situate la distant
a finita. Conform formulei (9.12)
din Teorema 9.3.1, avem
Z N
X 1
1
f () d = Rez [f (z), zk ]. (9.16)
2i C+ k=1
Insa, n baza relatiei (9.14), integrala din membrul stang al egalitatii

(9.16) este, cu semn contrar, reziduul functiei f (z) n punctul de la infinit.
Aceasta demonstreaza teorema.
Teorema 9.3.2 permite, ocazional, simplificarea calculului unor integrale
pe un contur, asa cum se constata din exercitiul care urmeaza.
Z
1
Exercitiul 9.3.1 S
a se calculeze integrala I = 2
sin dz, unde
1+z z
x2 y2
este elipsa de ecuatie 2 + 2 1 = 0, n urm
atoarele cazuri: 0 < b < 1,
a b
b > 1.
1
Solutie. Functia f, cu valorile f (z) = 2
sin , are singularitatile:
1+z z
z0 = 0 punct singular esential; z1 = i si z2 = i poli simpli.
Pentru calculul reziduului functiei f n origine, dezvolt am functia f n
serie Laurent n jurul punctului z0 = 0.
Pentru aceasta, folosim dezvolt arile Laurent ale celor doi factori ai ex-
presiei functiei n coroana 0 < |z| < 1. Astfel, f (z) devine
1 1 3 1 5
f (z) = (1 z 2 + z 4 z 6 + ) + .
1! z 3! z 3 5! z 5
1
Coeficientul termenului n din produsul acestor serii este seria nu-
z
merica
3 5
+ + +
1! 3! 5!
care este convergenta si are suma sh . Asadar, Rez [f (z), 0] = sh .
Pentru calculul reziduurilor n polii simpli z1 = i si z2 = i, aplicam
formula (9.8) si gasim:

sin sin (i) 1
z
Rez [f (z), i] = = = sh ;
2z z=i 2i 2

sin sin (i) 1
z
Rez [f (z), i] = = = sh .
2z z=i 2i 2
Cand 0 < b < 1, doar punctul singular z0 = 0 se afla n domeniul a carui

frontiera este elipsa .
254 Ion Craciun
Folosind teorema reziduurilor, avem
I = 2i Rez [f (z), 0] = 2i sh .
Cand b > 1, toate cele trei puncte singulare se afla n domeniul limitat
de elipsa si prin urmare

I = 2i Rez [f (z), 0] + Rez [f (z), i] + Rez [f (z), i] = 0.
In al doilea caz se poate obtine valoarea integralei I folosind numai

reziduul functiei n punctul de la infinit deoarece I = 2i Rez [f (z), ].
Pentru a calcula reziduul functiei f (z) n punctul de la infinit, dezvolt
am
f (z) n serie Laurent n |z| > 1. In acest sens, scriem f (z) n forma
1 1
f (z) = sin
z2 1 z
1+ 2
z
1
Deoarece fractia , n domeniul considerat, este suma unei serii geo-
1
1+ 2
z
1
metrice cu ratia 2 functia are dezvoltarea
z
1 1 1 1 1 3 1 5
f (z) = 1 + + + .
z2 z2 z4 1! z 3! z 3 5! z 5
1
Dar produsul dupa Cauchy al celor doua serii nu are termen n si deci
z
c1 = 0, ceea ce implica Rez [f (z), ] = 0. Regasim I = 0.
9.4 Calculul unor integrale reale folosind teorema

reziduurilor
Teoremele paragrafului precedent si gasesc aplicatii nu numai n calculul
integralelor din functii complexe de o variabil a complexa dar si n calculul
unor integrale definite din functii reale de o variabila reala. Uneori, este mai
convenabil sa folosim metode ale functiilor complexe pentru a gasi valoarea
unor astfel de integrale.
In cele ce urmeaza, vom considera tipuri de integrale definite sau impro-
prii carora li se pot afla mai usor valorile folosind teorema reziduurilor.
Z 2
9.4.1 Integrale de forma R(sin , cos ) d
0
Consideram integrala proprie pe compactul [0, 2] a unei functii rationale n

argumentele sin si cos , deci o integral
a de forma
Z 2
I= R(sin , cos ) d. (9.17)
0
Acest tip de integrala se reduce la integrala unei functii complexe daca

se face schimbarea de variabila z = e i .
Avem

e i e i 1 1 z2 1

dz sin
=
2
=
2i
z
z
=
2iz
d = si
iz

e i + e i 1 1 z2 + 1
cos = = z+ =
2 2 z 2z
Cand parcurge intervalul [0, 2], variabila complexa z parcurge n sens
pozitiv cercul |z| = 1, ecuatia caruia se poate scrie si n forma z = ei .
Astfel, integrala (9.17) se transforma n
Z z 2 1 z 2 + 1 dz
1
I= R , . (9.18)
i |z|=1 2iz 2z z
In baza proprietatilor generale ale functiilor analitice, integrantul din
(9.18), care este o functie rational
a de forma
e a0 + a1 z + a2 z 2 + + an z n
R(z) = , (9.19)
b0 + b1 z + b2 z 2 + + bm z m
este functie analitica n discul nchis |z| 1, cu exceptia eventual
a a unui
numar finit N m de puncte singulare zk , cu |zk | < 1, care sunt zerourile
numitorului din (9.19).
Prin urmare, dupa Teorema 9.3.1,
N
X
I = 2 e
Rez [R(z), zk ]. (9.20)
k=1
e
Punctele zk sunt polii functiei R(z).
N
X N
X
Daca k este ordinul polului zk , atunci k m. Situatia k < m
k=1 k=1
e
corespunde cazului n care numitorul functiei R(z) are si rad
acini situate n
exteriorul discului |z| 1.
256 Ion Craciun
In baza formulei (9.10), valoarea integralei (9.17) este data de

!
N
X 1 dk 1 h i
k e
I = 2 1
(z zk ) R(z) . (9.21)
k=1
(k 1)! dz k z=zk
Z 2
d
Exercitiul 9.4.1 S
a se calculeze integralei I = , a > 1.
0 a + sin
Solutie. Notand z = e i , se obtine egalitatea
Z Z
1 dz 2
I= 2 = dz.
|z|=1 z 1 iz |z|=1 z2 + 2aiz 1
a+
2iz
e 2
Unicul pol simplu al functiei R(z) = 2 , continut n discul |z| =
z + 2aiz 1
1, este z1 = i a2 + 1 a si reziduul acestei functii n acest pol se poate
e 1 1
calcula cu formula (9.8), deci Rez [R(z), z1 ] = = .
z1 + ia i a2 1
Obtinem
Z 2
dx e 2
I= = 2i Rez [R(z), z1 ] = .
0 a + sin x a2 1
Exercitiul 9.4.2 S
a se calculeze integralele:
Z 2 Z 2
cos n sin n
I1 = d, I2 = d
0 1 2a cos + a2 0 1 2a cos + a2
unde a IR, |a| < 1.
Solutie. Determinam cele doua integrale simultan considerand combinatia

Z 2 Z 2
cos n + i sin n (cos + i sin )n
I1 + iI2 = d = d.
0 1 2a cos + a2 0 1 2a cos + a2
a z = e i , se obtine
Efectuand schimbarea de variabil
Z Z
zn dz zn
I1 + iI2 = 2 =i dz.
|z|=1 z +1 2 iz |z|=1 az 2 (1 + a2 )z + a
1a +a
z
In acest caz, R(z)

e zn
=i .
az 2 (1 + a2 )z + a
Aceasta functie rationala are un singur pol n discul de raza unitate
cu centrul n origine, si anume z1 = a, iar reziduul functiei n acest pol,
determinat cu ajutorul formulei (9.8), este
e z1n an
Rez [R(z), z1 ] = i = i .
2az1 (1 + a2 ) a2 1
Conform Teoremei reziduurilor,
an 2an
I1 + iI2 = 2i i = .
a2 1 1 a2
Separand partea reala si partea imaginara, gasim:
2an
I1 = ; I2 = 0.
1 a2
Remarcam ca daca se doreste determinarea separata a celor doua inte-

grale, calculele sunt foarte dificile.
De exemplu, cu schimbarea z = e i , integrantul lui I1 este functia
rationala
e i(1 + z 2n )
R(z) = n 2
2z [az (1 + a2 )z + 1]
si are pe z1 = a pol simplu si pe z2 = 0 pol de ordin n.
Calculul reziduului acestei functii n z1 este usor de efectuat, n schimb
pentru a afla reziduul n punctul z2 ar trebui gasit
a derivata de ordin (n 1)
a raportului
1 + z 2n
,
az 2 (1 + a2 )z + 1
care necesita multe calcule.
Exercitiul 9.4.3 S
a se calculeze urm
atoarele integrale:
Z 2 Z 2
1 + cos 1 + cos
10 . d; 20 . d;
0 5 + 4 cos 0 5 + 4 sin
Z 2
1 + sin
30 . d.
0 (5 4 cos )2
258 Ion Craciun
Solutie. Ne vom ocupa doar de a treia integral

a.
Z 2 Z
1 + sin 1 (z + i)2
2
d = dz.
0 (5 4 cos ) 2 |z|=1
(2z 1)2 (z 2)2
1 (z + i)2
Trebuie sa calculam reziduul functiei f (z) = n po-
2 (2z 1)2 (z 2)2
lul dublu z1 = 1/2 care se afla n discul de raza 1 cu centrul n origine.
Gasim
1 d z + i 2 5i
Rez [f (z), z1 ] = =
8 dz z 2 z=1/2 27
10
si integrala are valoarea .
27
Z 2
d
Exercitiul 9.4.4 S
a se calculeze integrala I = , unde a
0 1 + a cos
IR, |a| < 1.
Solutie. Punand z = e i , obtinem

Z Z
1 1 dz 2 dz
I= = .
i |z|=1 a(z 2 + 1) z i |z|=1 az 2 + 2z + a
1+
2z
r
1 1
Zerourile numitorului z1,2 = 1 sunt poli simpli pentru functia
a a2
de integrat. Deoarece z1 z2 = 1, numai unul din acesti poli
r se afl
a n discul
1 1
de raza 1 cu centrul n origine, iar acesta este z1 = + 1.
a a2
Conform Teoremei reziduurilor,
h 1 i 1 2

I = 4Rez 2
, z 1 = 4 = .
az + 2z + a a(z z2 ) z=z1 1 a2
Z 2
1 + 2 cos
Exercitiul 9.4.5 S
a se calculeze integrala proprie I = d.
0 5 + 4 sin
Z
z2 + z + 1
Solutie. Cu z = e i , se obtine I = 2
dz, unde C este
C z(2z + 5iz 2)
cercul de ecuatie |z| = 1. Integrantul are polii simpli z0 = 0, z1 = 1/2,
z3 = 2isi numai primii doi se gasesc n discul |z| < 1. Reziduurile functiei
f (z) n acesti doi poli sunt
" #
z 2 + z + 1 1
Rez [f (z), 0] = = ;
2z 2 + 5iz 2 z=0 2
" #
1 z 2 + z + 1 1 1
Rez [f (z), ] = = i,
2 z(4z + 5i) z= 1 2 3
2
deci
1 2
I = 2i Rez [f (z), 0] + Rez f (z), = .
2 3
Z
9.4.2 Integrale de forma f (x) dx

Vom vedea cum se aplic

Z a teoria reziduurilor pentru a evalua integrala im-
proprie convergenta f (x) dx.

Sa presupunem ca functia f (x) este definita pe ntreaga axa reala si poate
fi prelungita prin analiticitate n semiplanul superior astfel ncat functia ob-
tinuta sa satisfaca unele conditii suplimentare cuprinse ntro teorema care
va fi demonstrata mai jos.
Lema 9.4.1 Fie f (z) o functie analitic a n semiplanul superior Im z > 0, cu
exceptia unui numar finit de puncte singulare izolate. Presupunem c a exist
a
numerele pozitive R0 , M si astfel nc
at pentru toate punctele semiplanului
superior care satisfac conditia |z| > R0 are loc m arginirea
M
|f (z)| < . (9.22)
|z|1+
Atunci Z
lim f () d = 0, (9.23)
R C 0
R
unde conturul de integrare CR 0 este semicercul |z| = R, Im z > 0, R > R ,

0
situat n semiplanul superior al planului complex (z).
Demonstratie. In baza unei proprietati a integralelor n complex referi-
toare la modulul unei integrale dintro functie complexa pe o curba neteda
pe portiuni, pentru R > R0 , avem
Z Z M R M

f () d |f ()| ds < 1+
= 0, cand R
0
CR 0
CR R R
260 Ion Craciun
si aceasta demonstreaza lema.
Observatia 9.4.1 Dac a ipotezele Lemei 9.4.1 sunt satisf

acute ntrun sec-
tor de cerc 1 < arg z < 2 din planul complex (z), atunci formula (9.23)
este adev
arat
a cu precizarea ca domeniul de integrare este arcul din cercul
0
CR cuprins n sectorul dat.
Observatia 9.4.2 Ipotezele Lemei 9.4.1 sunt evident satisf acute dac
a func-
tia f (z) este analitic
a ntro vecin
atate a punctului de la infinit si acest
punct este un zerou de cel putin ordinul al doilea al functiei.
Intr-adevar, n acest caz, dezvoltarea n serie Laurent a functiei f (z) n ve-
cinatatea lui z = este
c2 c3 (z)
f (z) = 2 + 3 + = 2 ,
z z z
unde functia (z) este astfel nc
at |(z)| < M, ceea ce nseamn a ca are loc
estimarea (9.22) cu = 1.
Teorema 9.4.1 Dac a functia real

a de variabil
a real
a f, definita pe ntreaga
axa real
a (, ), poate fi prelungit a prin analiticitate la semiplanul Im z
0 si daca prelungirea sa analitic a f (z) satisface conditiileZ Lemei 9.4.1 si

nu are singularit
ati pe axa Ox, atunci integrala improprie f (x) dx este

convergent
a si
Z N
X
f (x) dx = 2i Rez [f (z), zk ], (9.24)
k=1
unde zk sunt singularit
atile functiei f (z) din semiplanul superior.
Demonstratie. Prin ipoteza, functia f (z), definita n semiplanul superior,
are un numar finit de singularitati zk pentru care |zk | < R0 .
Consideram un contur nchis compus din segmentul de dreapta R
x R (R > R0 ) si semicercul CR 0 din semiplanul superior.
Conform Teoremei reziduurilor

Z R Z N
X
f (x) dx + f (z) dz = 2i Rez [f (z).zk ]. (9.25)
R 0
CR k=1
Fiind satisfacute conditiile Lemei 9.4.1, limita termenului al doilea din

membrul stang al relatiei (9.25) este zero cand R , n timp ce membrul
doi este independent de R pentru R > R0 .
Rezulta ca limita lui (9.25) exista si obtinem (9.24).
Exercitiul 9.4.6 S
a se calculeze integralele improprii
Z Z
x2 dx
I1 = dx; I2 = .
1 + x4 1 + x4
Solutie. Prelungirile analitice n semiplanul superior ale functiilor de inte-
grat satisfac ipotezele Teoremei 9.4.1. Punctele singulare ale acestor functii,
situate n semiplanul superior, de tip pol simplu, sunt
+ 2k 3
i i i
z1,2 =e 4 (k = 0, 1) = z1 = e , z2 = e 4 .
4
Prin urmare

I1 = 2i Rez [f1 (z), z1 ]+Rez [f1 (z), z2 ] ,

I2 = 2i Rez [f2 (z), z1 ] + Rez [f2 (z), z2 ] .
Reziduurile celor doua functii n respectiv cei doi poli simpli se calculeaza
cu (9.8). Avem
3
1 1 i
Rez [f1 (z), z1 ] = = e 4 ;
4z13 4
9
1 1 i 1 i
Rez [f1 (z), z2 ] = = e 4 = e 4;
4z23 4 4

z12 1 i
Rez [f2 (z), z1 ] = = e 4;
4z13 4
3
z22 1 i
Rez [f2 (z), z2 ] = = e 4 .
4z23 4
Cu aceste reziduuri si tinand cont ca e i = cos + i sin , se gaseste

2
I1 = I2 = .
2
Observatia 9.4.3 Dac a f (x) din egalitatea (9.24) este o functie par
a si
satisface ipotezele Teoremei 9.4.1, atunci
Z N
X
f (x) dx = i Rez [f (z), zk ], (9.26)
0 k=1

atile functiei f (z) din semiplanul superior.
262 Ion Craciun
Intr-adevar, daca f (x) este functie para, atunci

Z Z
1
f (x) dx = f (x) dx. (9.27)
0 2
Din (9.24) si (9.27) rezulta (9.26).
Observatia 9.4.4 O teorem a similara Teoremei 9.4.1 are loc n cazul c

and
exist
a o prelungire analitic
a a functiei f (x) n semiplanul inferior care s
a
satisface ipotezele Lemei 9.4.1.
Exercitiul 9.4.7 S
a se determine valorile integralelor improprii de prima
spet
a:
Z Z Z
dx dx dx
I1 = ; I2 = ; I3 = ;
x x2 + 1
4
0 (x + 1)2
2
0 x8+1
Z 2 Z 2 Z 2
x dx (x + 2)dx x +1
I4 = ; I5 = ; I6 = dx.
x6 + 1 0 (x4 + 16)2 0 x4 + 1
Z
9.4.3 Integrale de forma I = x R(x) dx, (1, 0) (0, 1)
0
P (x)
Fie R(x) = o functie rational
a care satisface conditiile:
Q(x)
Q(x) 6= 0, () x [0, ); + 1 + gr (P ) < gr (Q),
unde gr (P ) si gr (Q) sunt gradele polinoamelor P (x) si Q(x).

Astfel, integrala I este convergent a si putem scrie
Z
I = lim x R(x) dx.
0

Dorim sa vedem cum se aplica teorema reziduurilor pentru calculul aces-

tui tip de integrale improprii de prima speta.
Pentru aceasta, avem nevoie de doua leme.
Precizam ca S0 este sectorul circular cu varful n z0 si raza R0 ,
S0 = {z = z0 + re i | 0 < r < R0 , 1 2 }, 0 < 2 1 2,
Frontiera lui S0 este o portiune din cercul de raza R0 si centrul n punctul

z0 la care se adauga doua raze ale cercului, care fac cu axa Ox unghiurile
1 si 2 .
Lema 9.4.2 Fie f o functie continu

a pe sectorul circular SZ0 cu v
arful n
punctul fixat z0 . Dac
a lim [(z z0 )f (z)] = 0, atunci lim f (z) dz = 0,
zz0 ,zS0 0
unde S0 este un arc de cerc de raz
a si cu centrul n punctul z0 .
Demonstratie. Continuitatea functiei f pe sectorul S0 asigura existenta

integralei pe . Prin ipoteza lim [(z z0 )f (z)] = 0, deci () > 0,
zz0 ,zS0
() () > 0 astfel ncat
|(z z0 )f (z)| < , () z S0 cu |z z0 | < ().
Alegand < (), avem

Z Z
(z z0 )f (z)
f (z) dz = dz < L(),
z z
0
unde L() este lungimea arcului de cerc . Z

a ca < () implica
Deoarece L() 2, rezult f (z) dz < 2 si

lema este demonstrata.
Lema 9.4.3 Dac

a f (z) este o functie continu
a pe multimea
S00 = {z = z0 + r e i | r > R0 , 1 2 }
Z
si dac
a lim [(z z0 )f (z)] = 0, atunci lim f (z) dz = 0, unde
|zz0 |,zS0 0
S00 este un arc de cerc de raz
a si cu centrul n punctul z0 .
Demonstratie. La fel ca mai sus, existenta integralei pe orice arc de cerc
S00 este asigurata de continuitatea functiei f pe multimea S00 . Din ipoteza
rezulta ca oricare ar fi > 0, exista num arul () > 0 astfel nc at pentru
orice z S00 cu |z z0 | > (), avem |(z z0 )f (z)| < . In particular, pentru
> (), |(z z0 )f (z)| < , () z .
Din aceleasi considerente ca n lema anterioar a, avem ca > () implica
Z Z

f (z) dz = (z z0 )f (z) dz < 2 = 2,
z z0

Z
deci lim f (z) dz = 0.

a z 7 z R(z), taietura
Consideram acum functia multiform
T = {z C,
| z = x + iy| y = 0, x 0}
264 Ion Craciun
si sa notam D = C| \ T. Alegem una din ramurile acestei corespondent

e,
definite pe D, de exemplu f : D C,
| cu valorile
f (z) = e(ln r+i) R(z),
unde r si sunt modulul si respectiv argumentul num arului complex z; prin

urmare z = r e i .
Functia f (z) astfel introdusa nu are alte puncte singulare pe domeniul
D decat polii functiei rationale R(z).
Fie = {z = r e i | < r < , 0 < < 2}, deci coroana circulara cu
centrul n origine, cu raza interioar a si cu raza exterioara , din care sa
scos segmentul [, ] T. Evident, D.
Aplicam teorema reziduurilor functiei f prelungit a prin continuuitate pe
cele doua borduri ale taieturii T. Vom lua suficient de mic si suficient de
mare astfel ncat sa contin
a toti polii functiei f.
T
inand seama ca pentru = 0 avem
z = x, r = x, e(ln x+i) = e ln x = x ,
iar pentru = 2 avem
z = x, r = x, e(ln x+i) = e(ln x+2i) = x e2i ,
integrala dea lungul frontierei are valoarea

Z Z Z Z Z
f (z) dz = x R(x) dx + f (z) dz + e2i x R(x) dx f (z) dz,

(9.28)
unde este cercul de raza cu centrul n origine, iar este un cerc de raza
concentric cu primul din care sau nlaturat punctele de pe axa Ox.
Ambele cercuri sunt parcurse n sens pozitiv (semnul minus din fata
ultimei integrale se datoreaza faptului ca sa schimbat orientarea cercului
).
Din teorema reziduurilor, rezulta
Z N
X
f (z) dz = 2i Rez [f (z), zk ]. (9.29)
k=1
Sa demonstram ca
Z Z
lim f (z) dz = 0; lim f (z) dz = 0.
0
Pentru aceasta sa verificam daca sunt satisfacute ipotezele Lemei 9.4.2

si Lemei 9.4.3.
Avem
|z|+1 |P (z)|
|zf (z)| = .
|Q(z)|
Dar, prin ipoteza, > 1, deci +1 > 0 si lim [zf (z)] = 0. De asemenea,
z0
deoarece + 1 + gr (P ) < gr (Q), obtinem lim [zf (z)] = 0.
z
Asadar, se poate aplica Lema 9.4.2 si Lema 9.4.3.
Folosind eceste leme si trecand la limita n relatia (9.28), cu luarea n
consideratie a relatiei (9.29), obtinem
Z N
X
2i
(1 e ) x R(x) dx = 2i Rez [f (z), zk ], (9.30)
0 k=1
de unde se poate deduce valoarea integralei I.

Exercitiul 9.4.8 S a se calculeze integralele improprii de prima spet
a:
Z Z
x x
I1 = 2 2
dx, a > 0, (1, 1); I 2 = dx.
0 a +x 0 1 + x3
Solutie. Ambele integrale se ncadreaz a n tipul studiat mai sus. Pentru
I1 , ramura principala a prelungirii analitice a functiei de integrat este
1
f (z) = e(ln r+i) , unde z = r e i .
a2 + z2
Reziduurile functiei f (z) n polii ei z1 = ia si z2 = ia sunt
1
(ln r+i) a1 i
Rez [f (z), z1 ] = e = e 2 ,
2z z=z1 2i
1 3
(ln r+i) a1 i
Rez [f (z), z2 ] = e = e 2 .
2z z=z2 2i
Conform formulei (9.30), avem
i 3
i
2i 1 2 e 2 .
(1 e )I1 = a e
Insa, 1 e 2i = 1 cos 2 i sin 2 = 2i sin e i , astfel ca

putem scrie
i 3
i
i 1 2 e 2 .
2i sin e I1 = a e
266 Ion Craciun
Inmultim n ambii membri cu e i si obtinem

I1 2i sin = 1 2i sin
2
de unde
1
I1 =
2 cos
2
Pentru calculul integralei I2 putem aplica teorema reziduurilor functiei

i
re 2
g(z) = , cu z = r e i ,
1 + z3
si domeniului din Lema 9.4.3. Functia g are polii simpli

2
i +k
zk = e 3 3 , k = 0, 1, 2.

Procedand ca mai sus, se obtine I2 = .
3
Exercitiul 9.4.9 S
a se calculeze integralele
Z

Z Z 2 3
3
x x2 x2
I1 = dx; I2 = dx; I3 = dx.
0 (x + 1)2 0 x2 + 4 0 1 + x2
Z
9.4.4 Integrale de forma e i x f (x) dx. Lema lui Jordan

Calculul unei importante clase de integrale improprii prin intermediul teo-

remei reziduurilor se bazeaza pe lema lui Jordan.
Lema 9.4.4 (Lema lui Jordan) Dac a functia f (z) este analitic
a n semi-
planul superior Im z > 0, except and un num ar finit de puncte singulare izo-
late, si tinde la zero uniform n raport cu arg z cand z , atunci pentru
>0 Z
lim ei f ()d = 0, (9.31)
R C 0
R
0 este un arc din cercul |z| = R din semiplanul Im z > 0.

unde CR
Demonstratie. Ipoteza ca f (z) tinde la zero cand z , uniform n

raport cu argumentul lui z, implic
a evaluarea
|f (z)| < R , pentru |z| = R, (9.32)
unde R 0 cand R . Pentru a folosi (9.32) efectuam schimbarea de
variabila = R e i si luam n calcul faptul ca
2
sin pentru 0 (9.33)
2
Obtinem
Z Z Z

e i f () d R R |e i | d = R R e R sin d. (9.34)
0
CR 0 0
Dar,
Z Z
2
e R sin d = 2 e R sin d. (9.35)
0 0
Folosind (9.33), obtinem majorarea
Z Z
2
R sin 2 2R
e d < e d = (1 e R ). (9.36)
0 0 2R
Din (9.34) (9.36) rezulta
Z R

e i f () d < (1 e ). (9.37)
0
CR R
Trecand la limita n (9.37) pentru R , obtinem (9.31) si lema este
demonstrata.
Lema lui Jordan se foloseste la calculul unor integrale improprii de al
doilea tip.
Teorema 9.4.2 Dac a functia f (x), definit

a pe ntreaga axa a numerelor
reale, poate fi prelungit
a prin continuuitate n semiplanul superior Im z
0 si prelungirea sa f (z) este functie analitic
a, satisface ipotezele lemei lui
Jordan n semiplanul superior si nuZ are singularit ati pe axa real
a, atunci

integrala improprie de prima spet
a e ix f (x) dx, > 0, exist
a si este

egal
a cu
Z N
X
e ix f (x)dx = 2i Rez [eiz f (z), zk ], (9.38)
k=1
atile functiei f (z) situate n semiplanul superior.
268 Ion Craciun
Demonstratie. Punctele singulare zk , k 1, N , ale prelungirii analitice

a functiei f fiind la distnt
a finita de origine rezulta ca ele satisfac con-
ditia |zk | < R0 . Consideram conturul din semiplanul superior Im z 0
compus din segmentul [R, R] de pe axa reala Ox si semicercul CR 0 de e-
cuatie |z| = R, Im z 0, unde raza acestuia este astfel ncat R > R0 . Dupa
teorema reziduurilor,
Z R Z N
X
e ix f (x) dx + e i f () d = 2i Rez [e iz f (z), zk ]. (9.39)
R 0
CR k=1
Folosind Lema lui Jordan, deducem ca limita pentru R al celui de

al doilea termen din membrul nt ai al relatiei (9.39) este zero, primul termen
avand limita egala cu integrala din (9.38).
Observatia 9.4.5 Dac a f (x) din (9.38) este functie par

a si satisface ipo-
tezele Teoremei 9.4.2, atunci pentru > 0
Z N !
X
iz
f (x) cos x dx = Re i Rez [e f (z), zk ] =
0 k=1
(9.40)
N
X
= Im Rez [e iz f (z), zk ].
k=1
Observatia 9.4.6 Dac a f (x) este functie impar

a si satisface ipotezele Teo-
remei 9.4.2, atunci pentru > 0
Z N !
X
iz
f (x) sin x dx = Re Rez [e f (z), zk ] . (9.41)
0 k=0
Exercitiul 9.4.10 S
a se arate c
a au loc egalitat
atile:
Z
cos ax
dx = (b eac c eab );
0 (x2 + b2 )(x2 + c2 ) 2bc(b2 c2 )
Z (9.42)
x sin ax
dx = (eac eab ).
0 (x + b2 )(x2 + c2 )
2 2(b c2 )
2
Solutie. Functiile f1 (z) si f2 (z) din Observatia 9.4.5 si respectiv Observatia

9.4.6 sunt:
1 z
f1 (z) = ; f2 (z) = .
(z 2 + b2 )(z 2 + c2 ) (z 2 + b2 )(z 2 + c2 )
Pentru ambele functii, N = 2, z1 = ib si z2 = ic. Reziduurile n z1 si z2 ale

functiilor:
e iaz z e iaz
;
(z 2 + b2 )(z 2 + c2 ) (z 2 + b2 )(z 2 + c2 )
sunt
" # !
eiaz eiaz eab

Rez = = ,
(z 2 + b2 )(z 2 + c2 ) (z + ib)(z 2 + c2 ) z=z1 2ib(c2 b2 )
" # !
eiaz eiaz eac

Rez = =
(z 2 + b2 )(z 2 + c2 ) (z 2 + b2 )(z + ic) z=z2 2ic(b2 c2 )
" # !
zeiaz zeiaz eab

Rez = = ,
(z 2 + b2 )(z 2 + c2 ) (z + ib)(z 2 + c2 ) z=z1 2(c2 b2 )
" # !
zeiaz zeiaz eac

Rez = = .
(z 2 + b2 )(z 2 + c2 ) 2 2
(z + b )(z + ic) z=z2 2(b2 c2 )
Daca aplicam formulele (9.40) si (9.41), se obtine (9.42).
Z
sin x
Exercitiul 9.4.11 S
a se calculeze integrala I = dx, > 0.
0 x(x2 + a2 )2
Z Z
sin x 1 sin x
Solutie. Scriem I = 2 + a2 )2
dx = 2 + a2 )2
dx si alegem
0 x(x 2 x(x
e iz
functia ajutatoare f (z) = . Conturul de integrare va fi format
z(z 2 + a2 )2
din doua semicercuri concentrice cu centrul n origine, situate n semiplanul
superior, primul de raza r notat cu , al doilea de raza R > r, notat cu , la
care se adauga segmentele de dreapta [R, r] si [r, R]. Sensul de parcurs
al conturului este cel pozitiv. In interiorul conturului se afla polul dublu
z1 = ia avand reziduul
1 0

Rez [f (z), z1 = ia] = (z ia)f (z) =
1! z=ia
!0
e iz 2 + a a

= = e .
z(z + ia)2 z=ia 4a4
270 Ion Craciun
Folosind teorema reziduurilor, scriem

Z R Z Z r Z
eix dx eiaz dz eix dx eiaz dz
+ + + =
r x(x2 + a2 )2 z(z 2 + a2 )2 R x(x2 + a2 )2 z(z 2 + a2 )2
= 2i Rez [f (z), ia].

(9.43)
Suma integralelor pe cele doua segmente de pe axa reala este
Z R ix Z R
e e ix sin x
dx = 2i dx.
r x(x2 + a2 )2 r x(x2 + a2 )2
1
Pe semicercul , functia g(z) = satisface inegalitatea |g(z)|
z(z 2 + a2 )
1
si tinde la zero, uniform n raport cu argumentul lui z, c
and
R(R2 b2 )2
R . Intrucat > 0, potrivit lemei lui Jordan,
Z
eiz dz
lim = 0.
R z(z 2 + a2 )2
In ultima integrala din (9.43) consideram seria Laurent a functiei f (z) n
jurul punctului z = 0
!2
1 1 z2
f (z) = 4 eix 1 + 2 =
a z a
! !
1 1 iz (iz)2 2 z2 2 3 z4
= 4 1+ + + 1 + +
a z 1! 2! 1! a2 2! a4
pe care o scriem sub forma

1 1 1
f (z) = 4
+ 4 (z),
a z a
2 2
unde (z) = i +
z + este o functie analitica ntro vecin
atate
2 a2
i
a originii. Pe semicercul avem z = re , cu [, 0], si
Z Z Z Z 0 Z 0
1 dz 1 i ir
f (z) dz = + 4 (z) dz = d + (rei )ei d,
a4 z a a4 a4
de unde Z
i
lim f (z) dz = .
r0 a4
Trecand la limita n (9.43) pentru R si r 0, obtinem

Z
sin x i 2 + a a
2i dx 4 = 2i Rez [f (z), z1 = ia] = 2i e ,
0 x(x2 + a2 )2 a 4a4
de unde, dupa mpartirea cu 2i, deducem

Z
sin x 2 + a a
2 2 2
dx 4 = e .
0 x(x + a ) 2a 4a4
Prin urmare, valoarea integralei date este

Z
sin x a

dx = 2 (2 + a)e .
0 x(x2 + a2 )2 4a4
Exercitiul 9.4.12 Folosind metoda de la exercitiul precedent, s

a se arate
c
a au loc urmatoarele egalit
ati:
Z
sin x
dx = , (Integrala lui Dirichlet);
0 x 2
Z 2
x a2 sin x 1
dx = ea , > 0, a > 0;
0 x2 + a2 x 2
Z
cos ax cos bx
dx = (b a), a 0, b 0.
0 x2 2
Z +
x cos x
Exercitiul 9.4.13 S
a se calculeze integrala I = dx.
x2 6x + 13
Solutie. Observam ca
Z + xeix
I=< dx
x2 6x + 13
si integrala din membrul drept se ncadreaz a n tipul celor studiate de Te-
z
orema 9.4.2, unde f (z) = 2 si = 1. Singurul punct singular
z 6z + 13
al functiei f (z) situat n semiplanul superior este polul simpluz1 = 3 + 2i.
Conform relatiei (9.41),
Z +
xeix
dx = 2iRez [eiz f (z), z1 ].
x2 6x + 13
272 Ion Craciun
Calculam
zeiz zeiz

Rez [eiz f (z), z1 ] = = =
(z 2 6z + 13)0 z=z1 2z 6 z=z1
1
= (3 cos 3 2 sin 3 + i(2 cos 3 + 3 sin 3)).
i4e2
Rezulta
Z +
xeix
dx = 2 (3 cos 3 2 sin 3 + i(2 cos 3 + 3 sin 3)),
x2 6x + 13 2e
de unde

I= (3 cos 3 2 sin 3).
2e2
Odata cu valoarea lui I mai obtinem
Z +
x sin x
J= dx = 2 (2 cos 3 + 3 sin 3).
x2 6x + 13 2e
Z
9.4.5 Integrale de forma I = x R(x) ln x dx, cu (1, 1)
0
In integrala I, R(x) este o functie rational
a al carei numitor Q(x) nu se
anuleaza pe intervalul real [0, ). Pentru convergenta integralei improprii
I, presupunem
1 + + gr (P ) < gr (Q),
unde P (x) este numar
atorul functiei rationale R(x).
Integrala I se calculeaza folosind teorema
Z reziduurilor pentru domeniul

de la calculul integralelor de forma x R(x) dx si functia f : D C,
|
0
definita prin
f (z) = R(z)(ln r + i)e(ln r+i) , z = r ei , (9.44)
ramura principala pe domeniul D (determinarea fundamentala) a corespon-
dentei z 7 R(z)eLog z Log z. Trec
and la limita n (9.28), n care f (z) este
functia (9.44), se obtine
Z Z
x R(x) ln x dx e2i x R(x)(ln x + 2i)dx =
0 0
N
(9.45)
X
= 2i Rez [f (z), zk ],
k=0
unde zk sunt toti polii functiei f (z).

Din compararea partilor reale si imaginare din ceiZ doi membri ai ultimei

egalitati, se obtine atat I cat si o integral
a de tipul x R(x) dx.
0
Z
x ln x
Exercitiul 9.4.14 S
a se calculeze integrala improprie I = dx.
0 x2 + a2
1 1
Solutie. Aplicam formula (9.45) n care = si R(x) = 2 , ceea ce
2 x + a2
nseamna ca functia f (z) are expresia
1
1 (ln r + i)
f (z) = 2 e 2 (ln r + i), z = r ei .
z + a2
Avem Z Z
x ln x i x(ln x + 2i)
dx e dx =
0 x2 + a2 0 x2 + a2
(9.46)

= 2i Rez [f (z), ia] + Rez [f (z), ia]
Daca se efectueaza calculele n (9.46), se gaseste

Z
x
2I + 2i 2 + a2
dx = ( + 2 ln a + 2i),
0 x 2a
din care va rezulta atat valoarea integralei I cat si a unei alte integrale
Z
x
I= + ln a ; 2 2
dx = .
2a 2 0 x +a 2a
Exercitiul 9.4.15 S
a se calculeze integralele improprii:
Z Z
dx ln x
I1 = 4
; I2 = dx.
0 x +1 0 x4 + 1
Solutie. Am putea sa aplicam formula (9.45) care presupune calculul

reziduurilor functiei f (z) n cei patru poli simpli. Este ns
a mai simplu
daca reducem conturul la primul cadran, caci functia
ln r + i
f (z) = , z = r ei
z4 + 1
274 Ion Craciun
va avea doar un singur pol n domeniul 0 limitat de contur, si anume

i 2
z1 = e 4 = (1 + i). Conturul domeniului 0 este segmentul [, ] de pe
2
axa Ox, reunit cu sfertul de cerc de ecuatie z = ei , [0, /2], cu
segmentul de dreapta [, ] de pe axa Oy si cu sfertul de cerc de ecuatie
z = ei , unde [/2, 0].
Teorema reziduurilor pentru functia f (z) si domeniul 0 , conduce la
Z Z Z ln y + i
Z
ln x 2
4
dx+ f (z) dz+i dx+ f (z) dz = 2i Rez [f (z), z1 ].
x +1 y4 + 1
(9.47)
Deoarece lim (zf (z)) = 0 si lim (zf (z)) = 0, afirmatii usor de demon-
z0 z
strat n baza Lemelor 9.4.2 si 9.4.3, rezulta:
Z Z
lim f (z) dz = 0; lim f (z) dz = 0. (9.48)
0
Daca trecem la limita n (9.47) pentru 0 si si tinem cont de

(9.48), obtinem

(1 i)I2 + I1 = 2i Rez [f (z), z1 ].
2
Dar reziduul functiei f (z) n polul simplu z1 este
3
ln r + i i i 2
Rez [f (z), z1 ] = = e 4 = i(1 + i)
4z 3 z=z1 16 32

2 2
si egalitatea (9.47) devine I2 + I1 i I2 = (1 + i). de unde gasim
2 16
2 2 2
I1 = ; I2 = .
4 16
Exercitiul 9.4.16 Folosind (9.45), s a se determine valoarea integralei
Z
x ln x
I= dx.
0 (1 + x)2

z Log z
Indicatie. Se considera functia complexa multiform a f (z) = n
(1 + z)2
care pentru radical si logaritm se iau determinarile principale. Se efectueaza
integrarea pe frontiera coroanei circulare cu centrul n origine av and razele
si din care se scoate segmentul de dreapta [, ] de pe axa Ox. Rezulta
I = .
Capitolul 10
Serii trigonometrice si serii

Fourier
10.1 Serii trigonometrice

Definitia 10.1.1 Se numeste serie trigonometric
a, seria de functii reale

X
a0 + (ak cos kt + bk sin kt), (10.1)
k=1
unde , a0 , ak , bk sunt constante reale, iar t este o variabil

a real
a.
Deoarece functiile cos x si sin x sunt periodice de perioada 2, functiile

2
cos t si sin t au perioada T = . Verificarea este imediata

2
cos t = cos (t + 2) = cos (t + );

2
sin t = sin (t + 2) = sin (t + ).

La fel se arata ca functiile cos kt si sin kt, k num
ar natural, au o
T 1 2
aceeasi perioada Tk = = .
k k
Observatia 10.1.1 Cea mai mare dintre perioadele functiilor
cos kt, sin kt, k IN ,

2
notat
a cu T, este perioada seriei trigonometrice. Prin urmare, T = .

275
276 Ion Craciun
T inand seama de aceasta observatie, putem afirma ca daca seria trigono-

metrica este convergent a ntrun punct t0 , iar suma sa este S(t0 ), seria va
fi convergenta si n punctele t0 + nT, n ZZ, si avem
S(t0 + nT ) = S(t0 ).
De aici rezulta ca este suficient sa cunoastem natura seriei ntrun in-

terval [, + T ] pentru a putea spune care este natura seriei pentru orice t
real.
In ipoteza ca a1 si b1 nu sunt simultan nuli, suma seriei

X
S(t) = a0 + (ak cos kt + bk sin kt)
k=1
2
este o functie periodica de perioada T = , definita pe toata axa reala.

Constanta se numeste pulsatie.
10.2 Seria Fourier a unei functii periodice

Seriile trigonometrice se nt alnesc n studiul fenomenelor periodice din acus-
tica, electrotehnica, vibratia sistemelor mecanice etc., unde se pune deseori
problema reprezentarii unei functii periodice f (t) printro serie trigonome-
trica

X
f (t) = a0 + (ak cos kt + bk sin kt). (10.2)
k=1
2
Daca perioada functiei f (t) este T, atunci pulsatia este = T . Se ridica
doua probleme:
1. In ipoteza ca f (t) este egala cu suma unei serii trigonometrice, sa se

determine coeficientii a0 , ak , bk .
2. Precizarea unor conditii n care f (t) poate fi dezvoltat

a n serie trigono-
metrica de forma (10.2).
Ne vom ocupa nt ai de prima problema. In acest sens presupunem ca

functia f (t) este integrabil
a Riemann pe intervalul [, +T ] si ca seria (10.2)
poate fi integrata termen cu termen. Avem
Z +T Z +T
X Z +T Z +T
f (t)dt = a0 dt + ak cos ktdt + bk sin ktdt .
k=1
Capitolul 10 Serii trigonometrice si serii Fourier 277
Z +T Z +T
Insa, cos kt dt = 0, sin kt dt = 0; k IN , astfel ca daca

folosim aceste rezultate n egalitatea de integrale de mai sus, obtinem
Z +T
f (t) dt = a0 T. (10.3)

Inmultind ambii membri ai egalitatii (10.2) cu cos pt, unde p este un

numar natural oarecare, si integr
and pe intervalul [, + T ], obtinem
Z +T
T
f (t) cos pt dt = ap . (10.4)
2
Pentru determinarea coeficientilor bk se nmulteste egalitatea (10.2) cu
sin pt, unde p este un numar natural oarecare si se integreaz a apoi termen
cu termen pe intervalul [, + T ]. Se gaseste
Z +T
T
f (t) sin pt dt = bp . (10.5)
2
Din (10.3) (10.5), cu o schimbare de notatie, avem
Z +T

1

a0 = f (t) dt,

T

Z +T

2
ak = f (t) cos kt dt (10.6)

T

Z +T

2
bk = f (t) sin kt dt, k IN .
T
Aceste egalitati se numesc formulele lui Euler si Fourier.

Fie f (t) o functie periodica de perioada T, integrabil
a Riemann pe in-
tervalul [, + T ].
Definitia 10.2.1 Constantele a0 , ak , bk , determinate de integralele definite

(10.6), se numesc coeficientii Fourier ai functiei f (t), iar seria trigono-
metrica (10.1), cu acesti coeficienti, se numeste seria Fourier atasat a
functiei f (t) chiar daca seria (10.1) nu este convergent a n nici un punct
sau, convergent a fiind, suma sa nu este egal a cu f (t) pentru nici o valoare
a lui t.
In formulele (10.6), integralele nu depind de , fapt care rezulta din

teorema urmatoare.
278 Ion Craciun
Teorema 10.2.1 Dac a F (t) este o functie periodic

a de perioad a T, inte-
grabil
a pe orice interval m
arginit, integrala acestei functii pe orice interval
de lungime egala cu perioada este aceeasi,
Z +T Z +T
F (t) dt = F (t) dt. (10.7)

Demonstratie. In egalitatea evident

a
Z +T Z Z +T Z +T
F (t) dt = F (t) dt + F (t) dt + F (t) dt, (10.8)
+T
ultima integrala se mai poate scrie

Z +T Z Z Z
F (t) dt = F ( + T ) d = F () d = F (t) dt, (10.9)
+T
ca urmare a faptului ca sa facut schimbarea de variabil a t = + T si sa

tinut cont de periodicitatea functiei F (t).
Avand n vedere (10.9), prima si ultima integral
a din membrul al doilea
a egalitatii (10.8), se reduc si obtinem (10.7).
Fie f (t) o functie definita pe un interval [a, b], except
and eventual un
numar finit de puncte din acest interval, cu mentiunea ca functia poate fi
prelungita dandui valori arbitrare. In urma acestei operatii de prelungire
coeficientii Fourier ai functiei ram
an neschimbati.
Definitia 10.2.2 Se spune c

a f (t) satisface conditiile lui Dirichlet pe
intervalul [a, b] dac
a:
1. f (t) este marginit a si are cel mult un num

ar finit de puncte de discon-
tinuitate n [a, b];
2. intervalul [a, b] poate fi mp

artit ntrun num ar finit de subintervale
astfel nc
at, pe fiecare subinterval, f (t) s
a fie monoton a.
Observatia 10.2.1 Discontinuit

atile functiei f (t) n intervalul [a, b] nu pot
fi dec
at de prima spet
a.
Referitor la cazul n care seria Fourier a unei functii f (t) este convergent
a
si are suma f (t), vom da (far a demonstratie) o teorema n care se prezint a
conditii suficiente ce trebuie sa le satisface functia.
Teorema 10.2.2 (Dirichlet) Dac a functia f (t), periodic

a de perioad a T,
satisface conditiile lui Dirichlet pe un interval de lungime perioada [, +T ],
seria sa Fourier este convergent a pentru orice t.
Suma S(t) a seriei Fourier este egal a cu f (t) n toate punctele n care
f (t) este continu a. Intrun punct de discontinuitate, c [a, b], S(c) este
egala cu media aritmetic a a celor dou a limite laterale ale functiei f (t) n
punctul c,
f (c 0) + f (c + 0)
S(c) = .
2
Determinarea seriei Fourier a unei functii f (t) se reduce la calculul coefi-
cientilor dati de formulele (10.6). Teorema 10.2.2 constituie un criteriu dupa
care se poate reprezenta o functie prin seria sa Fourier sau, altfel spus, de a
dezvolta o functie n serie Fourier.
In unele aplicatii este necesar sa derivam sau sa integr
am functia f (t) si
seria sa Fourier. Teorema urmatoare, pe care o dam tot far a demonstratie,
este utila n acest sens.
Teorema 10.2.3 Seria Fourier a unei functii f (t) converge uniform c

atre
f (t) pe orice interval nchis pe care f (t) este continu
a.
Observatia 10.2.2 In conditiile Teoremei 10.2.3, seria Fourier poate fi in-

tegrat
a termen cu termen.
Exemplul 10.2.1 S a se dezvolte n serie Fourier functia periodic

a f (t), de
perioad a pe intervalul (0, ) prin f (t) = eat .
a , definit
Solutie. Mai ntai prelungim functia prin periodicitate, noua functie fiind
notata cu acelasi simbol. Daca presupunem a > 0, atunci functia f (t) este
strict descrescatoare pe orice interval (k, (k + 1)). Exist
a puncte din IR n
care f (t) nu este definita; acestea sunt de forma k, unde k ZZ. In aceste
puncte atribuim functiei f (t) valoarea
1 + ea
f (k) =
2
care coincide cu media aritmetica a limitelor laterale n punctul k a functiei
f (t). Se vede ca functia f (t) astfel construita satisface conditiile lui Dirichlet,
deci seria sa Fourier este convergent a pentru orice t IR si are suma egala
cu f (t) pentru toate valorile lui t.
280 Ion Craciun
2
Deoarece T = , = = 2, avem
T

X
f (t) = a0 + (ak cos 2kt + bk sin 2kt),
k=1
coeficientii a0 , ak , bk fiind dati de formulele (10.6). Mai nt

ai
Z
1 1
a0 = eat dt = (1 ea ).
0 a
Apoi, integralele care dau coeficientii ak si bk ,
Z Z
2 at 2
ak = e cos 2kt dt, bk = eat sin 2kt dt,
0 0
pot fi calculate mpreun

a
Z
2
ak ibk = e(a+2ki)t dt =
0
2 1 2 a 2ki
(1 e(a+2ki) ) = (1 ea ),
a + 2ki a2 + 4k 2
de unde
2a 1 ea 4 (1 ea )k
ak = 2 , b k = .
a + 4k 2 a2 + 4k 2
Dezvoltarea n serie Fourier a functiei date este
1 ea 1 X
a cos 2kt + 2k sin 2kt
f (t) = +2 .
a k=1
a2 + 4k 2
Aceasta serie Fourier este convergent

a pe IR si suma sa este f (t).
Exemplul 10.2.2 S a se reprezinte printro serie Fourier functia f (t), pe-

riodic
a de perioad
a 2, definit
a prin
(
1, pentru t (0, )
f (t) =
1, pentru t (, 2).
2
Solutie. Pulsatia este = = 1. Seria Fourier a functiei f (t) este de
T
forma X
a0 + (ak cos kt + bk sin kt).
k=1
Coeficientii a0 , ak si ck se calculeaza cu formulele (10.6)

Z Z Z
1 2 1 2
a0 = f (t)dt = dt + (1)dt = = 0,
2 0 2 0
Z 2 Z Z 2
1 1
ak = f (t) cos ktdt = cos ktdt + (1) cos ktdt = 0,
0 2 0
Z 2 Z Z 2
1 1
bk = f (t) sin ktdt = sin ktdt + (1) sin ktdt =
0 2 0
1 1 2 1 (1)k
= (1 cos k) + (cos 2k cos k) = .
k k k
Expresia lui bk se mai poate scrie n forma

0,
pentru k = 2n
bk = 4 1

, pentru k = 2n 1.
2n 1
Atunci, seria Fourier a functiei f (t) este
4 X
sin(2n 1)t 4 sin t sin 3t sin 5t sin (2n 1)t
= + + + + + .
n=1 2n 1 1 3 5 2n 1
Conform Teoremei 10.2.2, acesta serie este convergent a pentru toate valorile
lui t si suma este egala cu f (t) pentru orice t 6= k, unde k este orice num ar
ntreg.
In punctele t = k functia f (t) nu a fost definita. Daca luam f (0) =
f () = 0, datorita periodicitatii, f (k) = 0 pentru orice k ntreg, iar suma
seriei va fi egala cu f (t) si n punctele de discontinuitate. Deci, oricare ar fi
t IR, avem
4 sin t sin 3t sin 5t sin (2n 1)t

f (t) = + + + + + .
1 3 5 2n 1
Seria Fourier a functiei f (t) este o serie trigonometrica numai de sinusuri.

a F (t), de
perioad
a 2, definit
a pe intervalul [0, 2) prin
(
t, pentru t [0, ]
F (t) =
2 t, pentru t (, 2).
282 Ion Craciun
Solutie. Observam ca pentru t 6= k, k ZZ, F 0 (t) = f (t), unde f (t) este

functia din exemplul precedent. Integr and seria corespunzatoare lui f (t)
termen cu termen, fie n intervalul (0, ), fie n intervalul (, 2), obtinem

4 X cos(2n 1)t
F (t) = C .
n=1 (2n 1)2

Deoarece F ( ) = si cos (2n 1)t = 0, rezulta C = . Deci,
2 2 2

4 X cos(2n 1)t
F (t) = .
2 n=1 (2n 1)2
Seria Fourier obtinuta este o serie trigonometrica numai de cosinusuri.
Observatia 10.2.3 In cele de mai sus, functia f (t) poate fi si una cu valori
complexe, deci de forma f (t) = (t) + i(t).
Teorema 10.2.4 Pentru functia f (t) cu p

atrat integrabil pe [, + T ] are
loc egalitatea
Z
1 +T 2 2 1X
f (x)dx = a0 + (a2 + b2n ), (10.10)
T 2 n=1 n
unde a0 , an , bn sunt coeficientii Fourier ai functiei f (t).
Relatia (10.10) se numeste formula lui Parseval.
Exercitiul 10.2.1 S a se gaseasc

a seria Fourier a functiei periodice f (x) =
t
e definita pe intervalul (, ] de perioad a T = 2. Tin and seama
2 sinh
de seria obtinut
a si si folosind formula lui Parseval s
a se determine sumele
seriilor numerice
X (1)n X 1
2
, .
n=1
1+n n=1
1 + n2
Solutie. Se constata ca
1 (1)n (1)n+1 n
a0 = , an = , b n = .
2 1 + n2 1 + n2
Seria Fourier este

1 X (1)n X n
f (t) = + cos nt + (1)n+1 sin nt. (10.11)
2 n=1 1 + n2 n=1
1 + n2
Pentru a afla suma primei serii numerice luam n (10.11) t = 0 si obtinem

X (1)n sinh
= .
n=1
1 + n2 2 sinh
Suma celei de a doua serii numerice rezulta din formula lui Parseval
Z h i
1 2 2t 1 1X 1 n2
2 e dt = + + ,
2 4 sinh 4 2 n=1 (1 + n2 )2 (1 + n2 )2

X 1 cosh sinh
de unde 2
= .
n=1
1+n 2 sinh
10.3 Seriile Fourier ale functiilor pare si impare

Functiile pare si functiile impare au proprietatea ca seriile lor Fourier iau
forme particulare.
Definitia 10.3.1 O functie F (t), definit

a pe un interval cu centrul n ori-
gine, se numeste functie par
a dac a F (t) = F (t).

In cazul c
and F (t) = F (t), functia F (t) se numeste impar a.
Observatia 10.3.1 Graficul unei functii pare este simetric n raport cu axa
ordonatelor, iar graficul unei functii impare este simetric fat
a de originea
reperului.
Teorema 10.3.1 Dac

a F (t) este o functie par
a si integrabil
a pe intervalul
[`, `], atunci
Z ` Z `
F (t)dt = 2 F (t)dt. (10.12)
` 0
Dac
a F (t) este impar
a pe [`, `] si integrabil
a pe acest interval,
Z `
F (t)dt = 0. (10.13)
`
Demonstratie. Avem
Z ` Z 0 Z `
F (t)dt = F (t)dt + F (t)dt. (10.14)
` ` 0
284 Ion Craciun
Cu schimbarea de variabil a t = , prima din integralele membrului drept

a egalitatii (10.14) devine
Z 0 Z 0 Z ` Z `
F (t)dt = F ()d = F ()d = F (t)dt.
` ` 0 0
De aici rezulta urmatoarele: daca F (t) este o functie para,

Z 0 Z `
F (t)dt = F (t)dt, (10.15)
` 0
iar daca F (t) este impara, atunci

Z 0 Z `
F (t)dt = F (t)dt. (10.16)
` 0
Din (10.15) si (10.14) rezulta (10.12) iar (10.13) se obtine daca nlocuim
(10.16) n (10.14).
In cele ce urmeaza vom considera ca intervalul pe care sunt definite
functiile pare sau functiile impare este de forma [ T2 , T2 ].
Teorema 10.3.2 Dac

a f (t) este o functie par
a, seria sa Fourier este

X
a0 + ak cos kt,
k=1
unde
Z T Z T
2 2 4 2
a0 = f (t) dt, ak = f (t) cos kt dt.
T 0 T 0
Seria Fourier a unei functii impare f (t) este

X
bk sin kt,
k=1
unde
Z T
4 2
bk = f (t) sin kt dt.
T 0
Demonstratie. Mai nt ai, n formulele (10.6) de calcul a coeficientilor, vom

lua drept interval de integrare pe [ T2 , T2 ].
Cu aceasta alegere, avem

Z T Z T
1 2 2 2
a0 = f (t) dt, ak = f (t) cos kt dt,
T T2 T T2
Z T
2 2
bk = f (t) sin kt dt.
T T2
Daca f (t) este o functie para, f (t) cos kt este para, iar f (t) sin kt este
functie impara.
In baza Teoremei 10.3.1, rezulta
Z T Z T
2 2 4 2
a0 = f (t)dt, ak = f (t) cos ktdt, bk = 0.
T 0 T 0
Daca f (t) este functie impara, atunci functia f (t) cos kt este impara,
iar f (t) sin kt este functie para.
In baza aceleiasi teoreme, avem
Z T
4 2
a0 = 0, ak = 0, bk = f (t) sin kt dt
T 0
si teorema este complet demonstrata.
Exemplul 10.3.1 S
a se reprezinte printro serie Fourier functia f (t) =
| sin t|.
Solutie. Functia data este para, are perioada T = , este continu
a si condi-
tiile lui Dirichlet sunt satisfacute. Prin urmare seria Fourier a functiei f (t)
este convergenta, este o serie numai de cosinusuri si are suma egala cu f (t)
pentru orice t real. Avem
Z
2 2 2
a0 = sin t dt = , bk = 0,
0
Z Z
4 2 2 2
ak = sin t cos 2kt dt = (sin (1 + 2k)t + sin (1 2k)t)dt =
0 0
2 cos (1 + 2k)t cos (1 2k)t 2 4 1
= + = .
1 + 2k 1 2k 0 (2k 1)(2k + 1)
Deci seria Fourier a functiei f (t) = | sin t| este
4 1 cos 2t cos 4t cos 6t cos 2nt
| sin t| =
2 13 35 57 (2n 1)(2n + 1)
286 Ion Craciun
sau
4 1 X
cos 2nt
| sin t| = .
2 n=1 (2n 1)(2n + 1)
Cum era de asteptat, seria Fourier a functiei f (t) = | sin t| este o serie
trigonometrica numai de cosinusuri.

a de pe-
rioad
a T = 2a, unde a > 0, definit
a prin
(
t, dac
a t (a, a)
f (t) =
0, dac
a t = a.
Solutie. Functia data satisface conditiile lui Dirichlet. In punctele de dis-

continuitate, functia ia valoarea data de media aritmetica a limitelor sale
laterale. Pentru toate valorile lui t, seria Fourier a functiei f (t) este conver-
genta si are suma egala cu f (t).

Deoarece functia este impara si = avem dezvoltarea
a

X
f (t) = bk sin k t,
k=1
a
cu coeficientii
Z
2 a 2 a a
bk = t sin k t dt = t cos k t +
a 0 a a k a 0
Z a
2 a 2a
+ cos k t dt = (1)k+1 .
a k 0 a k
Seria Fourier a functiei date este

2a X 1
f (t) = (1)n+1 sin n t.
n=1 n a
Am obtinut o serie trigonometrica numai n sinusuri si aceasta pentru

ca functia data este impara.
10.4 Forma complex

a a seriei Fourier
Fie f (t) o functie reala sau complexa, periodica de perioada T, integrabil
a
pe intervalul [, + T ]. Seria sa Fourier,

X 2
a0 + (ak cos kt + bk sin kt), = , (10.17)
k=1
T
este determinata, coeficientii a0 , ak , bk fiind dati de formulele (10.6).

Folosind formulele lui Euler
e ikt + e ikt e ikt e ikt

cos kt = , sin kt = ,
2 2i
seria Fourier (10.17) devine

X ak ibk ak + ibk ikt
a0 + e ikt + e . (10.18)
k=1
2 2
Cu notatiile
ak ibk ak + ibk
c0 = a0 , ck = , ck = , (10.19)
2 2
seria (10.18) se poate scrie

X
c0 + (ck e ikt + ck e ikt ). (10.20)
k=1
Folosind (10.19) si (10.6) constatam ca obtinem

Z +T
1
c0 = f (t) dt,
T
Z Z
1 +T 1 +T
ck = f (t)(cos kt i sin kt)dt = f (t) e ikt dt,
T T
Z Z
1 +T 1 +T
ck = f (t)(cos kt + i sin kt)dt = f (t) e ikt dt.
T T
Observam ca toti acesti coeficienti se pot obtine din
Z +T
1
cn = f ( ) e in d, n = 0, 1, 2, . . . ,
T
288 Ion Craciun
pentru n = 0, n = k si n = k. Deci seria Fourier (10.20) a functiei f (t) se

mai scrie X
c0 + (ck e ikt + ck e ikt )
k=1
sau nca

X Z +T
1
cn e int , cn = f ( ) e in d.
n=
T
Aceasta este forma complex a a seriei Fourier.

Daca f (t) satisface conditiile lui Dirichlet si daca n fiecare punct de
discontinuitate valoarea functiei este egala cu media aritmetica a limiteleor
sale laterale n acel punct, atunci
Z +T
1 X
f (t) = f ( ) e in(t ) d. (10.21)
T n=
Exercitiul 10.4.1 S a se dezvolte n serie Fourier functia periodic

a f (t), de
perioada 2, definit a pe intervalul [, ) prin
h i h

0, t , ,

2 2

i

f (t) = t+ , t ,0

2 2

t + ,
0, .
2 2

2 1 cos n 2
Indicatie. Functia este para si se obtine: a0 = , an = .
8 n2
Deci
2 cos t 2 cos 2t cos 3t cos 5t 2 cos 6t
f (t) = + + + + + + .
8 12 22 32 52 62
Seria obtinuta contine numai cosinusuri deorece f (t) este functie para.
Exercitiul 10.4.2 S a se dezvolte n serie Fourier functia

sin
f () = .
13 12 cos
Indicatie. Se va calcula ak + ibk folosind teorema reziduurilor. Se va obtine

1X 2 k
f () = sin k,
6 k=1 3
deci o serie numai de sinusuri, lucru previzibil deoarece functia f () este
impara.
Capitolul 11
Integrala Fourier si
transformate Fourier
11.1 Forma complex

a a integralei Fourier
Sa consideram o functie neperiodica f (t), reala sau complexa, definita pe
toata axa reala. Evident, functia f (t) nu mai poate fi dezvoltat a n serie
Fourier. In schimb, n anumite conditii, care vor fi prezentate n teorema ur-
matoare, f (t) poate fi reprezentat
a printro integral a dubla improprie care
este oarecum analoga cu seria Fourier.
Definitia 11.1.1 Se numeste integrala Fourier a functiei f : IR

IR( C),
| a improprie pe ntreg planul IR2 depinz
integrala dubl and de parame-
trul t
ZZ Z + Z +
1 iu(t ) 1
f ( )e dud = du f ( ) e iu(t ) d. (11.1)
2 2
IR2
Teorema 11.1.1 Dac

a functia real
a sau complex
a f (t) are propriet
atile:
1. satisface conditiile lui Dirichlet n orice interval de lungime finit

a;
2. n fiecare punct c de discontinuitate, valoarea functiei este egal

a cu
media aritmetica a limitelor laterale (finite) n acel punct,
1
f (c) = [f (c 0) + f (c + 0)];
2
289
290 Ion Craciun
3. este absolut integrabil

Z
a pe intervalul (, ), adic
a integrala im-
+
proprie de speta nt
ai |f (t)| dt este convergent
a,

atunci are loc identitatea

Z + Z +
1
f (t) = du f ( ) e iu(t ) d. (11.2)
2
Demonstratie. Vom schita calea pe care, plecand de la forma complexa a

seriei Fourier (10.21), se poate ajunge la egalitatea (11.2).
Fie F (t) o functie periodica, de perioada 2`, definita prin
F (t) = f (t), t [`, ` ]. (11.3)
Aceasta functie ndeplineste conditiile lui Dirichlet, deci poate fi dez-

voltata n serie Fourier.
Vom folosi dezvoltarea sub forma (10.21),
Z `
1 +X 2 2
F (t) = F ( ) e in(t ) d, = = = .
2` n= ` T 2` `
sau, tinand seama de (11.3), n forma

Z `
1 +X
F (t) = f ( ) e in(t ) d. (11.4)
2` n= `
Egalitatea (11.3) are loc pe un interval oricat de mare se doreste deoarece

valoarea pozitiva a lui ` poate fi aleasa oricat de mare. Este de asteptat ca
din (11.4) sa obtinem o reprezentare a functiei f (t) trecand la limita pentru
` .
Cu notatia n = un , pentru un ` dat, integrala definita din (11.4) este
o functie de doua variabile
Z `
(un , t) = f ( ) e iun (t ) d.
`
2 2
Apoi, tinand seama ca = = , avem
T 2`
1 1
= , = n (n 1) = un un1
2` 2
Capitolul 11 Integrala Fourier si transformate Fourier 291
si (11.4) devine
1 +
X
F (t) = (un , t) (un un1 ).
2 n=
Aceasta serie este asemanatoare cu sumele folosite n definirea integralei

Riemann ale functiei (u, t) pe compactul [`, `], n care t se considera ca
parametru. Cand ` , un un1 = 0. Este plauzibil sa consideram
ca , trecand la limita pentru ` , ultima egalitate devine
Z +
1
f (t) = (u, t) du,
2
unde Z +
(u, t) = f ( ) e iu(t ) d,

deci tocmai formula (11.2) si teorema demonstrata
Definitia 11.1.2 Egalitatea (11.2) se numeste formula lui Fourier.
Exemplul 11.1.1 S
a se reprezinte printro integral
a Fourier functia

1, pentru |t| < a,

1
f (t) = , pentru t = a,

2

0, pentru |t| > a,
unde a este un num

ar pozitiv. Aceast
a functie se numeste factorul discon-
tinuu al lui Dirichlet.
Solutie. Se observa ca toate conditiile din Teorema 11.1.1 sunt satisfacute,

deci se poate aplica formula lui Fourier. Avem
Z + Z a
iu(t ) 1 iu(t ) =a 2
f ( ) e d = e iu(t ) d = e = e iut sin au.
a iu =a u
Introducand n (11.2), obtinem

Z +
1 sin au iut
f (t) = e du.
u
292 Ion Craciun
Daca se nlocuieste e iut = cos ut + i sin ut, f (t) se poate scrie ca o suma de
doua integrale
Z + Z +
1 sin au cos ut i sin au sin ut
f (t) = du + du.
u u
Cum integrantul primei integrale este functie para n u, iar al doilea este
functie impara n raport cu aceeasi variabil
a, rezulta
Z +
2 sin au cos ut
f (t) = du.
0 u
11.2 Forma real

a a integralei Fourier
Deoarece
e iu(t ) = cos u(t ) + i sin u(t ),
formula lui Fourier se poate scrie n forma
Z Z
1 + +
f (t) = du f ( ) cos u(t ) d +
2
Z + Z + (11.5)
i
+ du f ( ) sin u(t ) d.
2
Observam ca functiile
Z + Z +
g(u, t) = f ( ) cos u(t ) d ; h(u, t) = f ( ) sin u(t ) d

au proprietatile
g(u, t) = g(u, t), h(u, t) = h(u, t),
deci Z + Z + Z +
g(u, t) du = 2 g(u, t) du, h(u, t) du = 0
0
si (11.5) se reduce la
Z + Z +
1
f (t) = du f ( ) cos u(t ) d. (11.6)
0
Definitia 11.2.1 Relatia (11.6) se numeste forma real

a a formulei lui
Fourier.
Definitia 11.2.2 Integrala dubl a improprie din membrul drept al formei

reale a formulei lui Fourier se numeste forma real
a a integralei Fourier.
Denumirile: forma real a, respectiv forma complex a a integralei Fourier,

sunt justificate numai n cazul cand f (t) este o functie reala; totusi acestea
se folosesc si n cazul cand f (t) este o functie complexa. Aceasta observatie
este valabila si pentru seriile Fourier.
Observatia 11.2.1 Deoarece ultima integral

a din (11.5) este egal
a cu zero,
egalitatea (11.2) se poate nlocui prin
Z + Z +
1
f (t) = du f ( ) e iu(t ) d. (11.7)
2
Deoarece cos u(t ) = cos ut cos u + sin ut sin u , egalitatea (11.6) se

mai poate scrie
Z Z
1 + +
f (t) = cos ut du f ( ) cos u d +
0
Z Z + (11.8)
1 +
+ sin ut du f ( ) sin u d.
0
Daca notam
Z + Z +
1 1
A(u) = f ( ) cos u d, B(u) = f ( ) sin u d,

avem Z +
f (t) = A(u) cos ut + B(u) sin ut du.
0
Analogia cu seria Fourier este evident

a.
11.3 Integralele Fourier ale functiei pare respectiv

impare
Sa vedem ce devine integrala Fourier n cazul cand f (t) este o functie para,
respectiv impara.
294 Ion Craciun
Teorema 11.3.1 Daca f (t) este o functie par

a, formula lui Fourier se re-
duce la Z Z +
2 +
f (t) = cos ut du f ( ) cos u d. (11.9)
0 0
Dac
a f (t) este impar
a, atunci
Z + Z +
2
f (t) = sin ut du f ( ) sin u d. (11.10)
0 0
Demonstratie. Intradev ar, daca f (t) este o functie para, atunci functia
f ( ) cos u este para n raport cu , iar f ( ) sin u este impara si avem
Z + Z +
f ( ) cos u d = 2 f ( ) cos u d,
0
Z +
f ( ) sin u d = 0.

Cu aceste relatii, egalitatea (11.8) se reduce la (11.9).

Analog se arata ca pentru f (t) functie impara avem egalitatea (11.10).
Pentru a vedea utilitatea formulelor (11.9) si (11.10) n simplificarea
calculelor, este suficient sa se reia Exemplul 11.1.1. Functia pe care am
numito factorul discontinuu al lui Dirichlet este o functie para.
In exemplul urmator vom considera o functie impara.
Exemplul 11.3.1 S
a Fourier functia
(
sin t, |t| n,
f (t) =
0, |t| > n,
n fiind un num
ar natural.
Solutie. Functia f (t) satisface conditiile Teoremei 11.1.1, deci poate fi
reprezentata printro integral
a Fourier.
Vom folosi formula (11.10). Avem
Z + Z n
f ( ) sin u d = sin sin u d.
0 0
Pentru calculul integralei din membrul drept, transformam produsul de si-

nusuri n diferenta de cosinusuri, integralele astfel aparute fiind imediate.
Gasim Z +
(1)n sin nu
f ( ) sin u d = .
0 u2 1
Cu aceasta, egalitatea (11.10) da

Z +
2(1)n sin n u sin ut
f (t) = du.
0 u2 1
11.4 Transformata Fourier

Integrala Fourier are aplicatii variate. Unele din acestea sunt legate de
notiunea de transformata Fourier.
Fie f (t) o functie care poate fi reprezentat
a prin integrala Fourier (11.2).
Pentru aceasta, functia f (t) trebuie sa satisfaca ipotezele Teoremei 11.1.1.
Egalitatea (11.2) se mai scrie
Z + Z +
1
f (t) = e iut du f ( ) e iu d. (11.11)
2
Daca notam
Z + Z +
1 iu 1
g(u) = f ( ) e d = f (t) e iut dt,
2 2
atunci (11.11) se scrie n forma

Z +
1
f (t) = g(u) e iut du.
2
Definitia 11.4.1 Functiile

Z + Z +
1 1
g(u) = f (t) e iut dt, f (t) = g(u) e itu du (11.12)
2 2
se numesc una, transformata Fourier a celeilalte.
Am vazut ca integrala Fourier mai poate fi scrisa si sub forma (11.7).

Pornind de la aceasta, se obtin functiile
Z + Z +
1 1
g(u) = f (t) e iut dt, f (t) = g(u) e iut du
2 2
ca transformate Fourier una a celeilalte. Prin urmare cele doua functii au

roluri simetrice.
296 Ion Craciun
Analog, daca n egalitatea (11.9) se noteaza

r Z + r Z +
2 2
g(u) = f ( ) cos u d = f (t) cos ut dt,
0 0
aceasta egalitate devine

r Z +
2
f (t) = g(u) cos tu du,
0
iar daca n (11.10) se noteaza

r Z + r Z +
2 2
g(u) = f ( ) sin u d = f (t) sin ut dt,
0 0
egalitatea (11.10) se scrie

r Z +
2
f (t) = g(u) sin tu du.
0

r Z +
2
g(u) = f (t) cos ut dt,
0
r Z +
(11.13)
2
f (t) = g(u) cos tu du
0
se numesc una, transformata Fourier prin cosinus a celeilalte.

r Z +
2
g(u) = f (t) sin ut dt,
0
r Z +
(11.14)
2
f (t) = g(u) sin tu du
0
se numesc una, transformata Fourier prin sinus a celeilalte.
Sa consideram, de exemplu, a doua egalitate din (11.12)

Z +
1
g(u) e iut du = f (t), (11.15)
2
unde f (t) este o functie data care satisface conditiile Teoremei 11.1.1. Aceas-
ta egalitate este o ecuatie n care functia necunoscuta figureaza sub semnul
de integrare. Solutia ei este data de prima din egalitatile (11.12).
general, dac
Definitia 11.4.4 In a ntro ecuatie functia necunoscut
a figu-
reaz
a sub semnul de integrare, se spune c a acea egalitate este o ecuatie
integrala.
Definitia 11.4.5 Ecuatia integral

a (11.15) se numeste ecuatie integral
a
de tip Fourier.
Tot ecuatii integrale de tip Fourier sunt si ecuatiile:

r Z +
2
g(u) cos tu du = f (t); (11.16)
0
r Z +
2
g(u) sin tu du = f (t), (11.17)
0
cu f (t) definita pentru t > 0 si ndeplinind conditiile cerute de prima teorema

referitoare la integrala Fourier. Solutiile acestor ecuatii integrale sunt func-
tiile g(u) din (11.13)1 , respectiv (11.14)1 .
Observatia 11.4.1 Dac a functiile g(u) si f (t) sunt definite pe axa real a,
relatiile (11.13) cer ca g(u) si f (t) s
a fie functii pare. De asemenea, relatiile
(11.14), cu f (t) si g(u) definite pe toat a axa real a, nu pot fi satisf
acute dec
at
pentru f (t) si g(u) functii impare. Spre exemplu, dac a functia f (t) este
definit a numai pentru t > 0, aceasta nu poate fi prelungit a pentru t 0 dec at
ntrun singur fel dac a vrem ca (11.13) sau (11.14) s a existe. In primul caz
se prelungeste prin relatia f (t) = f (t) (deci prin paritate), n al doilea caz
prelungirea se face prin relatia f (t) = f (t) (deci prin imparitate).
Exemplul 11.4.1 S a se determine transformatele Fourier prin cosinus si

prin sinus ale functiei f (t) = eat , unde t (0, ) iar a > 0.
Solutie. Pentru ca transformatele Fourier prin sinus si cosinus sa functi-

oneze oricare ar fi t real, functia f (t) se prelungeste n intervalul (, 0]
astfel:
n cazul transformatei prin cosinus,

(
e at , t > 0
f (t) =
e at , t 0;
298 Ion Craciun
n cazul transformatei prin sinus,

at

e , t>0

f (t) = 0, t=0

e at , t < 0.
In ambele cazuri, functia f (t) poate fi reprezentata ca o integral

a Fourier.
Fie gc (u) transformata Fourier prin cosinus si gs (u) transformata Fourier
prin sinus,
r Z + r Z +
2 at 2
gc (u) = e cos ut dt, gs (u) = e at sin ut dt.
0 0
Aceste integrale se pot calcula simultan, luand

r Z +
2
gc (u) + igs (u) = eat (cos ut + i sin utdt =
0
r Z +
2
= e(aiu)t dt =
0
r + r
2 1 2 a + iu
= (e(aiu)t ) = ,
a iu 0 a2 + u2
de unde rezulta
r r
2 a 2 u
gc (u) = , gs (u) = .
a + u2
2 a + u2
2
Introducand aceste functii n (11.13) si (11.14), se obtin formulele

Z + Z +
cos tu at u sin tu at
du = e , du = e
0 a2 + u 2 2a 0 a2 + u2 2
care se numesc integralele lui Laplace.
Exercitiul 11.4.1 S
a se calculeze transformata prin cosinus a functiei
1
f (x) =
(1 + x2 )2
si din rezultatul obtinut s
a se deduc
a relatia
Z +
x sin ux u eu
dx = . (11.18)
0 (1 + x2 )2 4
Solutie. Transformata Fourier prin cosinus a functiei f (x) este

r Z +
2 cos ux
Fc (u) = dx.
0 (1 + x2 )2
Pentru calculul integralei de aici, putem folosi teorema reziduurilor

Z + N !
X
f (x) cos uxdx = Re i Rez [eiuz f (z), zk ] ,
0 k=1
unde zk sunt polii functiei f (z) situati n semiplanul superior.

Cum unicul punct singular este z1 = i, care este pol dublu, avem
!0
eiuz 1 + u u
iuz
Rez [e f (z), z] = = e .
(z + i)2 z=i 4i
1 + u u
Rezulta Fc (u) = 2 e , de unde deducem
4
Z +
cos ux 1 + u u
dx = e .
0 (1 + x2 )2 4
Membrul stang al acestei egalitati este o integral

a improprie simpla de-
pinzand de parametrul u. Aplic and teorema de derivare a acestui tip de
integrala depinzand de un parametru, se obtine relatia (11.18).
Exercitiul 11.4.2 S
a se rezolve ecuatia integral
a

Z + 1 t, pentru 0 < t 1
g(u) cos tudu =
0
0, pentru t > 1.
Solutie. Ecuatia data este de forma

r Z +
2
g(u) cos tudu = f (t),
0
unde r

2
(1 t), pentru 0 < t 1
f (t) =

0, pentru t > 1.
300 Ion Craciun
Solutia acestei ecuatii este data de prima egalitate (11.13). Avem

r Z 1 r Z +
2 2
g(u) = f (t) cos ut dt + f (t) cos ut dt.
0 1
Deoarece f (t) = 0 pentru t > 1, a doua integral

a este nul
a. Asadar,
Z 1
2 2 1 cos u
g(u) = (1 t) cos ut dt = .
0 u2
Exercitiul 11.4.3 S
a Fourier functia

0, pentru |t| 1

f (t) = 1, pentru t (a, 0)

1, pentru t (0, a),
1 1
si care ia valorile f (0) = 0, f (a) = , f (a) = .
2 2
Indicatie. Functia este impara. Se obtine
Z +
4 sin tu au
f (t) = sin2 du.
0 u 2
Observam ca, pan
a la un factor, f (t) este o transformata Fourier prin
sinus.
Exercitiul 11.4.4 S
a se determine functia f (t) care satisface ecuatia
Z +
1
f (t) cos tx dt = , x 0,
0 x2 + a2
unde a este o constant
a real
a pozitiv
a.
Solutie. Se aplica a doua formul

a din (11.12) si avem
Z +
2 cos tx
f (t) = dx.
0 x2 + a2
Integrala se poate calcula fie utilizand teorema reziduurilor fie folosind
1
integralele lui Laplace. Se obtine f (t) = e at .
a
Exercitiul 11.4.5 S
a se rezolve ecuatiile integrale:
Z + (
sin t, pentru t (0, )
2 g(u) sin tudu =
0 0, pentru t ;

Z +
2 cos t, pentru t (0, )

4 h(u) cos tudu = 0, pentru t >
0

, pentru t = .
Indicatie. Se aplica teoria de la ultimul paragraf si se gaseste
sin u u sin u
g(u) = , h(u) = .
1 u2 1 u2
Exercitiul 11.4.6 S
a se determine solutia ecuatiei integrale de tip Fourier

|u|, pentru u (1, 1)
Z +

1
f (t)e iut dt = , pentru u = 1

2

0, pentru |u| > 1.
r
1
Solutie. Exceptand factorul si schimb
and ntre ele atat variabilele u
2
si t cat si functiile f si g, rezulta ca ecuatia integral
a din enunt este de forma
celei de a doua din egalitatile (11.12).
Solutia acestei ecuatii integrale este data de prima egalitate (11.12).
Avem
Z 0 Z 1 Z 1
1 iut 1 iut 1
f (t) = (u)e dt + ue dt = u cos ut du.
2 1 2 0 0
2 t t t
Se obtine f (t) = 2
t cos sin sin
t 2 2 2
11.5 Propriet
ati ale transformatei Fourier
Prezentam mai jos principalele proprietati ale transformatelor Fourier. Pen-
tru a se urmari mai usor rationamentele, notam cu F (u) transformata
Fourier a functiei f (t), t IR. Folosind prima egalitate din (11.12), avem
Z +
1
F : IR IR, F (u) = f (t) e iut dt. (11.19)
2
302 Ion Craciun
Definitia 11.5.1 Functia f : IR IR din (11.19) se numeste original.
Teorema 11.5.1 Dac a f : IR IR este functie absolut integrabil a, functia

F (u), transformata Fourier a functiei f (t), este o functie continu
a.
Demonstratie. Proprietatea enuntat a se verific

a imediat cu ajutorul unui
criteriu de convergent
a pentru integrala improprie de prima spet
a depinzand
de parametrul u din (11.19).
Teorema 11.5.2 Dac a functiile tk f (t), k {0, 1, 2, . . . , n}, unde f : IR

IR, sunt absolut integrabile, atunci transformata Fourier a functiei f, definit a
de (11.19), este derivabila de n ori si
Z +
(i)k
F (k) (u) = tk f (t) e iut dt, k {1, 2, . . . , n}. (11.20)
2
Demonstratie. Integrala improprie (11.19) depinde de parametrul real u.

In baza unui criteriu de convergent a uniforma al integralelor de acest tip,
rezulta ca integralelor din (11.19) si (11.20), unde k 1, n 1, li se poate
aplica formula de derivare a lui Euler si obtinem (11.20).
Teorema 11.5.3 Dac a primele r 1 derivate ale functiei f : IR IR tind

and |t| iar f (r) (t) este absolut integrabil
la zero c a, atunci
Z + r
1 d f
(t) e iut dt = (iu)r F (u). (11.21)
2 dtr
dr f
Demonstratie. Sa notam cu Fr (u) transformata Fourier a functiei (t)
dtr
Z + r
1 d f
Fr (u) = (t) e iut dt. (11.22)
2 dtr
Integrand prin parti n (11.22), tin

and cont ca
dr1 f
lim (t) = 0
|t| dtr1
si ca functia complexa e iut este marginit

a (are modulul egal cu 1), se
gaseste urmatoarea relatie de recurent
a
Fr (u) = (iu) Fr1 (u).

Daca la aceasta relatie de recurent

a adaug
am faptul ca F0 (u) = F (u), ob-
tinem
Fr (u) = (iu)r F (u). (11.23)
Egalitatea (11.21) rezulta din (11.22) si (11.23).
Teorema 11.5.4 Dac

a f : IR IR este absolut integrabil
a, iar
Z t
lim f ( ) d = 0, (11.24)
|t| 0
atunci are loc egalitatea

Z + Z t
1 1
f ( ) d e iut dt = F (u). (11.25)
2 0 iu
Demonstratie. Integrand prin parti n membrul nt
ai din (11.24) si tin
and
cont de faptul ca Z
d t
f ( ) d = f (t),
dt 0
obtinem
Z + Z t
1
f ( ) d e iut dt =
2 0
Z t Z + (11.26)
1 h
1 iut
i+
1 iut
= e f ( ) d + f (t) e dt.
2 iu 0 t= iu
Daca se tine seama de ipoteze, din (11.26) se obtine (11.25).
Observatia 11.5.1 Transformata Fourier a derivatei de ordin r a functiei

original f (t) este egal a (iu)r si trans-
a cu produsul dintre functia complex
formata Fourier F (u) a functiei f (t).
Observatia 11.5.2 Transformata Fourier a integralei din functia f ( ) pe

intervalul compact variabil [0, t] este egal a cu raportul dintre transformata
Fourier F (u) a functiei f (t) si functia complex
a (iu).
Analiza ultimelor doua observatii conduce la ideea reducerii unor ope-

ratii complicate ale analizei matematice la simple operatii algebrice asupra
transformatelor functiilor, cu inversarea n final a rezultatului dupa formula
Z +
1
f (t) = F (u)eitu du.
2
Aceasta idee sta la baza calculului operational.

304 Ion Craciun
Z +
Definitia 11.5.2 Functia f ( )g(t )d, notat
a f ? g, se numeste

produsul de convolutie al functiilor f si g pe intervalul (, +).
Prin urmare, putem scrie
Z +
(f ? g)(t) = f ( )g(t )d. (11.27)

Exercitiul 11.5.1 S a se arate c a dac

a F (u) si G(u) sunt transformatele
Fourier ale functiilor f (t) si g(t), atunci
Z +
(f ? g)(t) = F (u)G(u)eiut du. (11.28)

Solutie. Avem succesiv

Z + Z + Z +
iut 1 iut
F (u)G(u)e du = G(u)e du f ( )ei u d =
2
Z + Z + Z +
1 iu(t )
= f ( )d G(u)e du = f ( )g(t )d.
2
Rezultatul la care am ajuns, mpreun

a cu (11.27), conduce la (11.28).
Z +
Observatia 11.5.3 Deoarece integrala F (u)G(u) eiut du nu se modi-

fic
a c
and schimb
am ntre ele functiile F (u) si G(u) rezult
a c
a f ? g = g ? f.
Exercitiul 11.5.2 Folosind relatia (11.28), s

a se obtin
a egalitatea
Z + Z
2 u2 x
+ 2
F (u)ea eiut du = 2 f (t + 2a x z)ez dz. (11.29)

Solutie. In relatia (11.28) punem G(u) = ea u x , de unde rezulta ca func-

2 2
tia g(t) corespunzatoare este

Z +
1 2 u2 x
g(t) = ea eiut du. (11.30)
2
2 u2 x
Dar, eiut = cos ut + i sin ut iar functia ea sin ut este impara. Atunci,
din (6.24) si (11.30) rezulta
Z +
1 2 u2 x 1 t2
g(t) = ea cos ut du = e 4a2 x .
2 a 2x
Folosind aceasta expresie a lui g(t) n (11.27) si efectuand apoi schim-

t
barea de variabila = z, se obtine egalitatea (11.29).
2a x
Exemplul 11.5.1 (Coarda elastic a) Fie o coard a elastica suficient de

lunga nc
at s
a se poat a presupune c a are lungime infinit a. Sub actiunea
unor factori externi, coarda vibreaz a. La momentul t = 0 configuratia corzii
este graficul functiei f (x) definita pe ntreaga ax a real
a. La momentul t > 0,
datorita vibratiilor, configuratia corzii este alta, s a zicem u(x, t). Functia
u = u(x, t) se numeste s ageat a. Presupunem c a se cunoaste viteza g(x) cu
care se schimb a forma corzii la momentul t = 0, deci cunoastem valoarea n
punctul (x, 0) a derivatei partiale n raport cu variabila temporar a t a func-
tiei u(x, t). Din teoria elasticitatii se stie c
a legea dupa care vibreaza coarda
este
1 2u 2u
= . (11.31)
a2 t2 x2
Sa se determine pozitia corzii la orice moment si n orice punct al ei.
Solutie. Problema pusa se reduce la determinarea acelei solutii u(x, t) a

ecuatiei (11.31) care satisface conditiile initiale
u(x, 0) = f (x), x (, ), (11.32)
u
(x, 0) = g(x), x (, ). (11.33)
t
Astfel, avem de rezolvat o problem a de tip Cauchy pentru ecuatia dife-
rential
a (11.31) cu conditii initiale (11.32) si (11.33).
Pentru aceasta, vom nmulti ecuatia cu e ix dupa care integr am n
raport cu x de la la +.
Derivarea partiala n raport t comuta cu integrarea n raport cu x, astfel
ca putem scrie
Z + Z + 2
1 2 ix u
u(x, t) e dx = (x, t) e ix dx. (11.34)
a2 t2 x2
In membrul drept al relatiei (11.34) se aplica Teorema 11.5.3, astfel nc

at
se obtine ecuatia
1 d2 U
(, t) + 2 U (, t) = 0, (11.35)
a2 dt2
unde functia U (, t) este transformata Fourier a functiei u(x, t).
306 Ion Craciun
In felul acesta, cu ajutorul transformatei Fourier am nlocuit ecuatia dife-

rentiala cu derivate partiale (11.31) cu ecuatia diferential
a ordinara (11.35).
Conditiile initiale (11.32) si (11.33) se transforma respectiv n
Z +
1
U (, 0) = f (x) e ix dx = F (); (11.36)
2
Z +
dU 1
(, 0) = g(x) e ix dx = G(). (11.37)
dt 2
Astfel, avem de rezolvat o problema de tip Cauchy pentru ecuatia dife-
rentiala ordinara de ordinul doi, liniara, (11.35) cu conditiile initiale (11.36)
si (11.37).
Un sistem fundamental de solutii al ecuatiei (11.35) contine functiile
U1 (, t) = cos at, U2 (, t) = sin at.
Atunci, solutia generala a ecuatiei (11.35) este
U (, t) = C1 U1 (, t) + C2 U2 (, t) = C1 cos at + C2 sin at
unde constantele de integrare C1 si C2 sunt functii de . Insa,
dU
U (, 0) = C1 () = F (), (, 0) = aC2 () = G().
dt
Daca folosim relatiile lui Euler, rezulta ca expresia lui U (, t) este
1 G() iat
U (, t) = F ()(e iat + eiat ) + (e eiat ). (11.38)
2 2ia
Aplicand transformarea Fourier invers
a functiei U (, t), obtinem
Z +
1
u(x, t) = U (, t) e ix d. (11.39)
2
Inlocuind n (11.39) pe U (, t) din (11.38) si tin
and cont de rezultatele
Z + Z
+
1 1
F () e i(xat) d = f (x at), g(u) = G()e iu d,
2 2
Z x+at Z + Z x+at
1
g(u) du = G() e iu du d =
xat 2 xat
Z +
1 G() i(x+at)
= e + e i(xat) d,
2 i
gasim Z
1 1 x+at
u(x, t) = (f (x + at) + f (x at)) + g(u) du,
2 2a xat
ceea ce arata ca problema considerata are solutie unica.
Bibliografie
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Forth ed., Addison

Wesley, 1999
[2] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis, A Brief

Course for Engineering Students, Mir Publishers, Moscow 1986.
[3] Branzanescu, V., Stanasila, O. Matematici speciale. Teorie, exemple,

aplicatii, Editura ALL, Bucuresti, 1994.
[4] Bucur, Gh., Campu, E., Gain a, S. Culegere de probleme de calcul

diferential si integral Vol. III, Editura Tehnic
a, Bucuresti 1967.
[5] Budak, B., M., Fomin, S., V. Multiple integrals, field theory and series.
An advanced course in Higher Mathematics, Mir Publishers, Moscou,
1973.
[6] Chiorescu, Gh. Matematici speciale. Culegere de aplicatii n mecanic

a,
Editura Gh. Asachi Iasi, 1995.
[7] Crstici, B. (coordonator) Matematici speciale, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[8] Ciobanu, Gh., Chiorescu, Gh., Sava, V. Capitole de matematici spe-

ciale, Rotaprint, Universitatea Tehnic a Gh. Asachi Iasi, Facultatea
de Electronica si Telecomunicatii, Catedra de Matematica, 1998.
[9] Craiu, M., Rosculet, M., N. Ecuatii diferentiale aplicative. Probleme

de ecuatii cu derivate partiale de ordinul I, Editura Didactica si Peda-
gogica, Bucuresti, 1971.
[10] Enescu, I., Sava, V. Matematici speciale, Institutul Politehnic Iasi,

Facultatea de Mecanica, Rotaprint, 1981.
307
308 Ion Craciun
[11] Evgrafov, M., Bejanov, K., Sidorov, Y., Fedoruk, M., Chabounine, M.
Recueil de problèmes sur la theorie des fonctions analytiques, Deuxième

edition, Editions Mir, Moscou, 1974.
[12] Gaina, S., Campu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul
diferential si integral Vol. II, Editura Tehnic
a, Bucuresti 1966
[13] Nicolescu, L., J., Stoka, M., I. Matematici pentru ingineri. Vol. I,
Editura Tehnica, Bucuresti, 1969.
[14] Radu, C., Dragusin, C., Dragusin, L. Aplicatii de algebr

a, geometrie
si matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogic a, Bucuresti
1991.

[15] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome II, Editions
Mir Moscou, 1972.
[16] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome III, Deuxième

partie, Editions Mir, Moscou, 1972
[17] Sabac, I., Gh. Matematici speciale, Vol. I, Editura Didactica si Peda-
gogica, Bucuresti, 1981.
[18] Sabac, I., Gh. Matematici speciale, Vol. II, Editura Didactica si Ped-
agogica, Bucuresti, 1965.
[19] Sabac, I., Gh., Cocarlan, P., Stan asil

a, O., Topal
a, A. Matematici
speciale, Vol. II, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[20] Sveshnikov, A., Tikhonov, A. The theory of functions of a complex

variable, Mir Publishers, Moscou, 1978.
[21] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry,

7th Edition, AddisonWesley Publishing Company 1988
ements de mathematiques appliquees,
[22] Zeldovitch, I., Mychkis, A. El

Editions Mir Moscou, 1974.

Matematici Speciale PDF

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Matematici Speciale PDF

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Ion CRACIUN

1 Ecuatii diferentiale liniare de ordin superior 7

2 Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt ai 47

2.3.4 Solutia generala a sistemului omogen de ecuatii dife-

3 Ecuatii diferentiale cu derivate partiale de ordinul nt ai 81

4 Elemente de teoria c ampurilor 103

5 Functii de variabila complex a 143

5.7.1 Functia polinom n planul complex . . . . . . . . . . . 160

6 Integrala curbilinie. Teoremele lui Cauchy 179

7 Serii de functii analitice n complex 201

8 Serii Laurent 225

9 Teoria reziduurilor si aplicatiile ei 245

10 Serii trigonometrice si serii Fourier 275

11 Integrala Fourier si transformate Fourier 289

Ecuatii diferentiale liniare de

1.1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n cu co-

Functia a0 este considerata astfel nc

Definitia 1.1.1 O ecuatie de forma

a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + + an1 (x)y 0 + an (x)y = f (x) (1.1)

se numeste ecuatie diferential

Definitia 1.1.2 Functia y din ecuatia diferential a (1.1) se numeste ne-

Definitia 1.1.3 O ecuatie de forma

a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + + an1 (x)y 0 + an (x)y = 0 (1.3)

se numeste ecuatie diferential

Definitia 1.1.4 C and coeficientii ecuatiei diferentiale (1.3) sunt aceeasi

Pe spatiul vectorial C n ([a, b]) definim aplicatia L prin

Demonstratie. Operatorul de derivare D este liniar deoarece derivata

D(1 y1 + 2 y2 ) = 1 Dy1 + 2 Dy2 , (1.5)

oricare ar fi constantele 1 , 2 si oricare ar fi functiile derivabile y1 , y2 .

L(1 y1 + 2 y2 ) = 1 L(y1 ) + 2 L(y2 ), (1.6)

este satisfacuta oricare ar fi constantele 1 , 2 si oricare ar fi functiile reale

O definitie asemanatoare se poate formula si pentru ecuatia diferential

Teorema 1.1.2 (Existenta si unicitatea solutiei problemei Cauchy)

1.2 Ecuatii diferentiale liniare omogene de ordinul

L(y) = a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + + an1 (x)y 0 + an (x)y = 0, (1.8)

numita, dupa cum sa specificat, ecuatie diferential a liniara de ordinul n,

Teorema 1.2.1 Multimea solutiilor ecuatiei diferentiale liniara, omogen

Demonstratie. Fie y1 , y2 solutii arbitrare ale ecuatiei (1.8). Aceasta n-

L(1 y1 + 2 y2 ) = 0, () 1 , 2 IR. (1.10)

L(1 y1 + 2 y2 ) = 1 L(y1 ) + 2 L(y2 ). (1.11)

Observatia 1.2.1 Multimea solutiilor unei ecuatii diferentiale liniar

Observatia 1.2.2 Dac a y1 , y2 , . . . , yp sunt p solutii arbitrare ale ecuatiei

este de asemeni solutie a aceleiasi ecuatii.

Definitia 1.2.1 Se numeste solutie general

Fie B un sistem de n solutii arbitrare ale ecuatiei diferentiale (1.8),

B = {y1 , y2 , . . . , yn }, yj Ker(L), j = 1, n. (1.12)

Definitia 1.2.2 Se numeste wronskianul sistemului B de solutii ale ecua-

Pentru wronskianul sistemului B de solutii ale ecuatiei diferentiale (1.8)

Definitia 1.2.3 Sistemul de solutii B din (1.12) se spune c

W (x) 6= 0, () x (a, b).

Demonstratie. Utilizand regula de derivare a unui determinant si pro-

Integrand relatia (1.14) pe intervalul indicat alaturat, obtinem

Teorema 1.2.3 (Existenta unui sistem fundamental de solutii) Pen-

Demonstratie. Consideram n2 numere reale ij cu proprietatea ca ma-

Existenta si unicitatea acestor n solutii este asigurata de Teorema 1.1.2.

W [y1 , y2 , . . . , yn ](x0 ) = W (x0 ) = det A. (1.16)

Deoarece A este matrice nesingulara, determinantul ei este diferit de zero.

Observatia 1.2.3 Pentru o ecuatie diferential

Definitia 1.2.4 Sistemul fundamental de solutii B = {y1 , y2 , . . . , yn } ale

unde ij sunt simbolii lui Kronecker, se numeste sistem fundamental nor-

Observatia 1.2.4 Pentru un sistem fundamental normal, matricea A din

Observatia 1.2.5 Sistemul de vectori Sp = {y1 , y2 , . . . , yp } S este liniar

Definitia 1.2.7 Daca n spatiul liniar S avem un sistem de p elemente