CLASA 12 B

Professor : Minciun Sergiu

CULTURA FIZIC
FENOMEN SOCIAL
[Document subtitle]
 CUPRINS

Sistemul stiintelor despre

cultura fizica.

Problema aparatului
conceptual .

Constituirea si devenirea
fenomenului de practicare a
exerciiilor fizice .

Rolul culturii fizice .

 Practicarea exerciiilor fizice a insotit omenirea de-a lungul ntregii saleexistente. Structurata ca
fenomen social distinct, cu o determinarecalitativa proprie, aceasta forma specifica de aciune umana
reprezint ocomponenta necesara si permanenta a vieii sociale.Exerciiul fizic este o realitate de esena
sociala, este practicat de omsi se realizeaz in cadrul anumitor relaii sociale. Pentru a trece de laempiric
la stiintific, de la spontan la contient, trebuie sa urcam de laconceperea izolata a exerciiului fizic la
fenomenul social de practicare aexerciiilor fizice.Procesul de practicare a exerciiilor fizice comporta
relaii variate,interferene si determinri cu multiple fenomene sociale, in primul rndcu cultura,
suprastructura, educaia si altele.O problema deosebita se refera la locul pe care-l ocupa
activitateadesfasurata prin exerciiul fizic in ansamblul culturii, spre care din laturileacesteia tindem sa o
ncadram, spre cultura materiala sau culturaspirituala? Practicarea exerciiilor fizice prezint in mod
evident elementemateriale, dar exerciiile fizice nu pot fi concepute fara cuceririle si participarea
sufletului uman in aceasta activitate. Este nendoielnic casportivul, de pilda, nu depune numai un efort
fizic, nu este un agregat, un pachet de nervi si muchi. El se manifesta ca atare pe baza unui
ideal, participa cu ntreaga sa fiina spirituala, este biciuit de voina de anvinge, mistuit de emoia
concursului si satisfcut de victorie. Si nunumai el; spectacolul traieste aceeai drama, si uneori mult
mai intensdect in sala de spectacol, pentru ca pe teren este o drama reala si nu unmimesis.
Cultura fizic parte componenta a culturii unei societi; domeniu de activitate social ndreptat
spre ntrirea sntii, dezvoltarea armonioas a corpului omenesc n vederea formrii calit ilor
necesare pentru munc i aprarea Patriei. Se realizeaz prin exerciii fizice, sport, turism, clirea
organismului. Crearea condiiilor necesare pentru dezvoltarea educaiei fizice (amenajarea slilor de
gimnastic, crearea complexelor sportive, lrgirea reelei de stadioane, nfiinarea colilor sportive,
taberelor de turism, bazelor de sporturi nautice, construirea bazinelor de not) are ca scop asigurarea
unui nalt nivel de instruire i educaie fizica i estetic a tinerei genera ii att la coli, ct i la institu iile
extracolare. Datorit acestui fapt educaia fizic poart un caracter de mas, cptnd n condi iile
progresului tehnico-tiinific o importan tot mai mare. Asigurarea unei dezvoltri armonioase,
sntoase din punct de vedere fizic i spiritual este una dintre condiiile de baza ale educa iei comuniste
a generaiei tinere. Un important principiu al educaiei fizice este orientarea spre ntrirea snt ii, care
se nfptuiete prin educaie fizic activitate bazat pe utilizarea tiinific organizat a mi crilor
active i a exerciiilor fizice n complex cu msurile de igien personal, proceduri hidroterapeutice, bi
de soare , masaj . a. ncepnd din frageda copilrie.

Educaia fizic la vrsta anteprecolar (pn la 3 ani perioad cnd la copii se dezvolt i se
perfecioneaz funciile locomotoare prim are) include jocuri, masaj, exerciii de gimnastic . a., care
stimuleaz i ntresc ritmicitatea activitii fiziologice a organismului. L a vrsta precolar (37 ani)
se poate cultiva fora, viteza, sprinteneala, care, luate n ansamblu, contribuie la formarea deprinderilor
motoare de baza. Procedeele principale de educaie fizic la aceast vrsta snt jocurile de copii,
gimnastica de nviorare.

Educaia fizic la vrsta colar se realizeaz la leciile de cultur fizic, n cadrul sec iilor sportive, n
familie. La toate colile medii de specialitate i la cele superioare educa ia fizic se nfptuie te n
conformitate cu programele de stat, constituind o parte component a procesului unic de educaie i
nvmnt. Practicarea sistematica a exerciiilor fizice i a sportului ntrete organismul, l face
rezistent la diferite infecii, la condiii neprielnice. S-a constatat c persoanele care respecta regulile de
igien personal, practic cultura fizic i sportul, muncesc mai cu spor, triesc mai mult, i revin mai
repede dup boal; la ele nu se constat modificri patologice de ordin hipodinamic. Un rol deosebit n
dezvoltarea educaiei fizice i a sportului i revine instruirii de specialitate (coli sportive, clase i secii
sportive de pe lng colile medii i cele profesionale tehnice), care are ca scop att ntrirea snt ii
generaiei tinere, ct i evidenierea capacitilor pentru anumite discipline sportive (atletism, gimnastic
sportiv, baschet, volei, fotbal . a.).

I. SISTEMUL STIINTELOR DESPRE CULTURA FIZICA

Practicarea exerciiilor fizice intr-o forma sau alta este o permanentasociala. La
nceput, fenomenul a existat ca realitate in sine a luat natereoarecum in mod
spontan, a coexistat si a interactionat cu celelalte laturiale vieii sociale in limitele
determinismului, fara sa constituie o preocupare speciala pentru cugetare, fara sa
devin obiect al acesteia.Practicarea exerciiilor fizice in cadrul unui fenomen
social determinatapare ca o realitate deosebit de complexa. In esena si micarea
sa, elmanifesta elemente, momente, particulalitati biologice si sociale,fiziologice si
psihice, practic-obiective si spiritual - teoretice, serealizeaz in forme variate,
ncepnd de la educaia copilului mic siterminnd cu exerciiile fizice practicate de
adult, sau de la cultura fizicamedicala pana la antrenamentul sportiv etc. Data
fiind aceasta situaie,fenomenul de practicare a exerciiilor fizice nu este obiectul
unei singurestiinte.Sistemul stiintelor privitoare la educaia fizica si sport se ntinde
pe ogama destul de larga la o extrema, cercetarea se realizeaz din planulstiintei
mecanice, pentru ca la polul opus sa ptrund in perimetrulgeneralizrilor largi de
ordin filozofic.Sistemul stiintelor cu privire la educaia fizica si sport are in
centrul preocuprilor sale omul, att ca obiect de studiu, cat si ca scop. Privit ca
obiect al cercetrii stiintifice, omul prezint o tripla ipostaza:
biologica, psihologica si sociala.Domeniul sistemului de stiinte care exploreaz
educaia fizica sisportul nu are in vedere omul in general, omul privit in mod
abstract.Stiintele respective sunt orientate ctre practicantul exerciiilor
fizice,urmresc procesele biomecanice, biofizice sau biochimice structurate caefort
specific, si anume ca exerciiu fizic.Prin locul ocupat in cadrul sistemului de stiinte
orientate spre educaiefizica si sport, biomecanica, biofizica si biochimia raportate
la practicareaexerciiilor fizice ar putea constitui un prim nivel al acestui edificiu si,
caatare, le-am putea denumi stiinte prebiologice sau infrabiologice.Cel de- al
doilea nivel al sistemului este cel al stiintelor biologice propriu-zise, care, ntruct
se refera la om, le vom numi si stiinteantropologice. Vom face distincie intre
stiintele antropologice generale anatomia, fiziologia, disciplinele medicale si
altele si ramurilespecializate pentru studierea organismului uman in condiiile
efortuluimanifestat sub forma exerciiului fizic.

Omul nu este numai fiina, un organism, care poate fi cercetat exclusivca o

realitate biologica, ci o fiina cugettoare, volitiva, frmntata deafecte si
emoii.Esena sa este biologica, dar si psihica. Elevul care executa un exerciiufizic,
sportivul care se antreneaz in vederea insusirii unui procedeu etc.nu sunt un
pachet de muchi si nervi, ci subieci activi care urmrescanumite scopuri, tremura
pentru realizarea unei execuii cat maiapropiate de perfeciune, se bucura de
rezultate. Manifestrile lor in planul miscarii nu sunt de domeniul dresajului, ci sunt
insotite in permanenta de o gama ntreaga de procese psihice.In consecina,
micarea fizica nu poate fi elucidata in profunzime dacaeste analizata numai prin
prisma stiintelor trecute in revista. Acestea, procednd analitic, o sectioneaza in
direcii variate pentru a-I evidenianumai unele din particulalitatile caracterizante.
Ele fac abstracie deelementul ideal, de latura psihologica, subiectiva, prin care
micareafizica se realizeaz ca activitate specific umana.Substratul biologic,
precum si latura psihologica specifice omului sunt posibile numai in baza
socialului. De aceea, nainte de toate, omul este ofiina sociala. Activitatea
specifica pe care o desfasoara este ncadrata siea in tesatuta ansamblului social,
este structurata ca atare si l determina pe individ sa reacioneze ca fiina
sociala.Edificiul stiintelor care studiaz educaia fizica nu se va ncheia, eltrebuie
inaltat prin ansamblul stiintelor sociale.Nivelul stiintelor sociale integrate
sistemului de stiinte care studiazeducaia fizica si sportul nu este deloc omogen;
stiintele sunt directionatevariat. Stiinta este prin excelenta modalitatea prin care
omul se raporteazteoretic la lumea reala. Dar orice stiinta are in ultima instana o
finalitate paraxiologica. In consecina, nivelul disciplinelor sociale
integratesistemului care studiaz cultura fizica se va dispersa pe o arie
laextremele creia ne gsim in domeniul abordrii teoretice si al atitudinii practice.
Daca disciplinele metodice se situeaz in imediata vecintate a practicii, servind-o
in mod nemijlocit, pedagogia, teoria educaiei fiziceetc. sunt cu predilecie de ordin
teoretic.Att unele, cat si altele vor interactiona in mod difereniat, cu arsenalulde
cunostinte specifice celorlalte niveluri ale sistemului.Educatia fizica poate fi
studiata ca un proces social particular, menirece revine sectorului de stiinte sociale
trecute in revista mai sus, iar pe dealta parte, ca realitate sociala integrata in
ansamblul vietii sociale, sarcinacare revine sociologiei culturii fizice. Educatul si
educatorul, de pilda,interactioneaza pe dimensiunile educatiei fizice si au statuturi
si roluricorespunzatoare acestor dimensiuni. Dar educatia fizica nu este un
procesartificial, o realitate autonoma fata de ansamblul social determinat,ci este
implantata, integrata si legata prin mii de fire de acest ansamblu. Inconsecina,
educatorul si educatul interactioneaza ca membri ai unor colectivitati si comunitati
umane, reproduc in raporturile lor concretelegitatile si particulalitatile acestor
grupuri. Aceleai situaii prezint sisportul de performanta.Care este valoare
exerciiului fizic sau, daca el reprezint o valoare, ceimportanta are fenomenul
practicrii exerciiilor fizice pentru fiinaumana in structura destinului acestuia spre
ce ideal trebuie dirijata oasemenea activitate si alte asemenea probleme
reprezint ntrebri caredepasesc interesul stiintific propriu-zis, impunnd
abordarea filozofica.Sistemul stiintelor trebuie sa includ, aadar, in structura sa,
cercetarea simeditaia filozofica.Practicarea exerciiilor fizice in etapa
contemporana este insotitadirijata si optimizata in permanenta de cercetarea
stiintifica. Dar paralelcu aparatul conceptual stiintific continua sa fiinteze un intreg
cortegiude idei de domeniul constiintei comune. Exerciiul fizic, indiferent deforma
pe care o mbrac, nu ramane numai in atenia specialistului, acercettorului. A
devenit deja un loc comun ,de pilda, afirmaia ca toata lumea se pricepe la fotbal
., care implineste si o funcie comuna, pe care o ntlnim si la alte fenomene
integrarea sociala a individului.Funcia specifica fundamentala a culturii fizice
consta, cum am aratat,in optimizarea dezvoltrii biologice a fiinei umane. Procesul
complex deinteraciune dintre formele concrete ale practicrii exerciiilor fizice
siindividualitatea umana in planul existentei acesteia ca specie biologica
sestructureaz ca realitate sociala si are, in ultima instana, efecte cuimplicaii
sociale in privina componentei biologice sau nemijlocit socialein raport cu
celelalte laturi ale personalitatii umane.Procesul integrrii, realizat prin practicarea
exerciiilor fizice, semanifesta bivalent. Pe de o parte, individul este antrenat pe
liniaexistentei sale ca o specie biologica in sfera de aciune a unei realitatisociale
cultura fizica si prin aceasta, respectiv pe de alta parte, are locintegrarea
stratului biologic al fiinei umane in circuitul de ansamblu alvieii sociale,
valorificarea lui in planul social, deci ridicarea sa la unnivel superior.Integrarea
realizata prin dezvoltarea fizicului are implicaii multiple si pentru latura
intelectuala, pentru desfasurarea individualitatii ca fiinaspirituala. Cercetrile de
psihologie, in special cele efectuate de H.Walon, au demonstrat ca constiinta
eului este legata de dezvoltareacorpului, ca realitatea concreta a acestuia
constituie prima temelie a personalitatii. Practicnd exerciiul fizic, individul se
proiecteaz inacesta si are putina de a se evalua in permanenta mai mult sau mai
puincorect. Ilustrativ in aceasta privina este faptul tiut ca infirmii fizici au
numeroase complexe, carene ce in de domeniul componentei psihice.Analiza
locului exerciiului fizic in procesul de integrare nu poateavansa dect pe poziia
evidenierii aciunilor sale pozitive in acest proces. Din unele cercetri efectuate
rezulta ca aproape fiecare aldoilea copil intra in coala cu tulburri cronice.
Creterea tulburrilor nregistrate pe o perioada de 4 ani era de cca 10% in landul
Nordheim Westfalen, care este foarte industrializat Procentul de tulburari de
bolicronice la tineretul ncadrat in procesul de producie este de cca 50% .In acest
context, medicina, economia, politica, pedagogia, sociologiaetc. insista cu tot mai
multa consecventa pentru practicarea exerciiilor fizice ca mijloc profilactic,
eficient, educativ, evident in ultima instanaca mijloc de integrare, ca modalitate
specifica a societatii de a luptampotriva efectelor provocate de ea. Privita din
acest punct de vedere,funcia de integrare releva valoarea compensatorie a
exerciiului fizic inraport cu viata moderna. Desfasurarea exerciiilor fizice
reprezint unefort prin care ne opunem aciunii dezintegratoare exercitata de
domeniisi activitati sociale distincte, o reacie fata de uzura nervoasa, de
oboseala psihica si fizica provocata de societatea contemporana si se constituie
intr-un sistem social determinat, ca o modalitate de reintegrare aindividului in
circuitul social.Practicarea exerciiilor fizice de ctre individ exprima, pe lng o
serientreaga de valene cu rol integrativ , si o forma specifica prin care acestaare
posibilitatea directa si empirica sa-si autoverifice potentele bio- fizice,sa procedeze
, cu alte cuvinte, la ncercarea forelor proprii, oarecumexperimental, nainte si in
afara organismului social din care face partesau in care urmeaz sa se integreze.
In forme superioare de organizare aexerciiilor fizice, prin fixarea unor scri de
valori evidente, comparaii siconfruntri, individul isi da seama de locul sau in
raport cu ceilalisemeni, de progresele realizate, de posibilitatile de care dispune,
precumsi de aprecierea pe care o fac cei din jur referitor la persoana sa.Sportul
devine un instrument si o metoda a comunicaiilor de masacare permite fiecruia
sa supun unui examen propria sa identificare cucolectivitatea prezenta din care
face parte, cat si poziia acesteicolectivitati in lume.In cazul acestei forme de
activitate , constituirea constiintei de sine serealizeaz relativ mai repede si mai
aproape de valoarea reala aindividului dect in alte activitatii.Am putea spune
odat cu Durkheim, ca principala regula a practicriiexerciiilor fizice este
distinge-te pe tine nsuti.P. Vialar merge pana la a considera ca singura condiie
umana cuadevrat suportabila este condiia sportiva. Astfel, ca fenomen
social,activitatea de educaie fizica, sport presupune in structura ei o serie delaturi
si momente pe care le vom ntlni pentru orice alta activitateumana. Practicnd
exerciiile fizice, individul desfasoara aceastaactivitate in genere in anumite
grupuri( echipa, clasa, prieteni ),interactioneaza ca fiina sociala ( relaii morale ),
si deci este contient(relaii interpsihologice ), capata un anumit statut, joaca un
rol determinatetc. el isi pune in valoare esena sa sociala.Virtual, exerciiul fizic
poate reuni, poate apropia orice indivizi: pe cei tineri cu aduli, pe subalterni cu
superiori, pe oamenii muncii fizice cureprezentani ai muncii intelectuale, pe cel de
o naionalitate cu cel dealta. Potrivit din aceasta perspectiva, el apare mai degrab
ca pretext al procesului de socializare.Cultura fizica indeplineste aadar un rol
complex, actionandconvergent spre individ, pe care il realizeaz ca membru al
uneicolectivitati, ca subiect care trebuie sa acioneze intr-o societate data.Valorile
culturii fizice sunt cuceriri ale geniului uman, produse ale unuiefort istoric prin care
omul s-a inaltat pe o anumita direcie a esentialitatiisale. Si, totui, fenomenul de
practicare a exerciiilor fizice a cunoscut inevoluia sa un drum sinuos, pe care nu a
pasit necondiionat si multilateralascensional ntreaga omenire. Integrat funcional
in micarea societatilor, el a urmat fagasul general al devenirii istorice, cu
consecinele negativesau pozitive ale acesteia in raport cu fiina umana.Cultura
fizica reprezint o cucerire mareata a geniului uman, o realitatesociala datorita
creia, alturi de alte domenii ale culturii , omul pasestetreapta cu treapta spre
perfeciune.

Educatia fizica - Conceptul si importanta educatiei

fizice

Educatia fizica este o componenta importanta a formarii personalitatii, care

urmareste sa asigure dezvoltarea armonioasa si sanatoasa a organismului.
Maxima latina (Juvcnal) mens sana in corpore sano" (minte sanatoasa in corp
sanatos) exprima pe deplin importanta educatiei fizice.
Numerosi oameni luminati ai timpului, din Antichitate si pana in zilele noastre, au
sustinut importanta educatiei fizice si sportului in scoala si in viata omului - Fr,
Rabelais, M. Montaigne, J. A. Comenius-Komensky, J. Locke, J. J. Rousseau, I.
Creanga, M. Eminescu etc.
In conformitate cu conditiile social-istorice, educatiei fizice i s-a dat o mai mare sau
mai mica importanta. in Antichitate si in Evul Mediu, educatia fizica a avut un loc
important in dezvoltarea personalitatii umane. Desi s-a mentinut locul educatiei
fizice, mai ales a sportului profesionist, educatia fizica a fost uneori considerata in
scoala mai mult o dexteritate. in etapa contemporana, se incearca sa se acorde
educatiei fizice un loc corespunzator in scoala. Desigur, importanta ei va depinde
de modul cum se reflecta in planurile de invatamant, de atentia care i se va acorda
de factorii de decizie. Daca dorim sa formam oameni sanatosi, rezistenti, cu
capacitate de munca eficienta si creativa, cu o viata indelungata, atunci educatiei
fizice si sportului trebuie sa li se asigure un loc asemanator cu a celorlalte
discipline si activitati instructiv-educative, care isi aduc contributia la formarea
personalitatii.

Obiectivele educatiei fizice

1) Cunoasterea datelor, semnificatiilor si importantei diverselor activitati si forme
de educatie fizica si sport - orele de educatie fizica, gimnastica, ca si a altor genuri
de activitati sportive - fotbalul, handbalul, tenisul, baschetul, oina, atletismul etc,
in stransa legatura cu unele date de anatomie, fiziologie, de medicina si igiena
sportiva etc.

2) Dezvoltarea armonioasa si sanatoasa a organismului, formarea unor calitati

fizice - forta, rezistenta, capacitate de efort, finete si suplete in miscari etc, prin
formarea unor deprinderi de practicare a unor forme sau genuri (activitati) de
educatie fizica si sport necesare vietii si activitatii fiecarui om.

3) Dezvoltarea aptitudinilor fizice necesare realizarii educatiei fizice si sportului de

performanta, pentru tinerii care au calitati si aptitudini fizice deosebite. Avem
nevoie de profesionisti de valoare pentru a iesi cu adevarat in Europa si in lume -
baza fiind selectia si posibilitatile fizice, dorinta de afirmare si reusita,
neprecupetind eforturile pentru obtinerea succesului. Este nevoie de o selectie
dupa valoare si apoi de foarte multa munca. De aici performante, bucurii, succese.

4) Sporirea, mentinerea sau refacerea calitatilor fizice si a sanatatii - dupa caz, prin
gimnastica de productie, gimnastica medicala sau prin forme adecvate de odihna
activa si de petrecere corespunzatoare a timpului liber.

5) Dezvoltarea unor calitati morale, cerute de practicarea educatiei fizice si

sportului de calitate (civilizat, in spirit de fair-play) - ca spiritul de echipa si
competitie loiala, de efort sustinut, de curaj si daruire, de disciplina si stapanire de
sine, de spirit patriotic etc.

Continutul (formele) educatiei fizice

Formele sunt: orele de educatie fizica din orar; exercitiile fizice; jocurile si
competitiile sportive diverse - fotbal, tenis, handbal, baschet etc; educatia fizica
profesionala si medicala; folosirea rationala a factorilor naturali -aerul, apa si
soarele etc.

Cerinte ale educatiei fizice si sportului

Cerintele sunt: antrenarea elevilor la un numar rational de activitati de educatie

fizica; evitarea activitatilor periculoase; masuri de protectie; asigurarea conditiilor
de timp, materiale si didactice; intelegerea de catre factorii de decizie si de catre
tineret a importantei practicarii educatiei fizice si sportului; imbinarea rationala a
educatiei fizice si sportului cu invatatura si respectiv cu munca, evitand neglijarea
invataturii - pentru tineretul studios; luarea in considerare a posibilitatilor si
preferintelor reale ale tinerilor si imbinarea rationala a efortului fizic cu odihna,
evitandu-se suprasolicitarile si, ca atare, imbolnavirile.
Desigur, pentru sportul profesionist exista cerinte si reguli speciale, care sunt
stabilite de reglementari speciale, care tin seama si de exigentele economiei libere
de piata. Printre acestea: eforturi sustinute loiale de a invinge, evitand atat
ingamfarea (automultumirea), cat si demobilizarea, respectand, fara rezerve,
principiul etic al ,fair-play-ului", evitandu-se orice fel de violente.
UNESCO acorda o importanta deosebita educatiei fizice si sportului, subliniind,
printre altele: efectul benefic asupra solutionarii unor probleme sociale, politice si
economice, fiind si un mijloc de diminuare a delincventei, violentei, criminalitatii si
toxicomaniei; contributia la integrarea sociala, inclusiv a persoanelor
dezavantajate fizic; contributia la sporirea productivitatii muncii, prin
imbunatatirea formei fizice si a sanatatii; contributia la prelungirea varstei active
de munca, a pensionarii, ca si la ameliorarea vietii persoanelor in varsta si a
handicapatilor s.a.

CONCLUZIE :
Sportul si cultura reprezinta Componenta esentiala a vietii, miscarea si, derivat din
aceasta, exercitiul fizic se constitue intr-un adevarat izvor de sanatate, practicarea lor
recomandindu-se din frageda copilarie pina la adinci batrineti.
Realizata initial in cadrul familiei, sub supravegherea parintilor, apoi la nivelul scolii, in
lectiile de educatie fizica sau in activitatile sportive extrascolare, pregatirea fizica a
persoanelor este strins corelata cu cea intelectuala, eficienta procesului de instruire fiind
conditionata de alternarea judicioasa a orelor de intensa solicitare intelectuala cu cele
practice, sub forma exercitiului fizic.
Efectele binefacatoare ale miscarii asupra starii de sanatate sunt binecunoscute, desi nu
totdeauna se manifesta consecventa in practicarea exercitiilor fizice corespunzator
categoriei de virsta, sexului si nivelului de pregatire fizica generala.
Sigur ca e destul de greu sa distingi momentul trecerii de la sport ca "fapt impulsiv" la
sport ca "valoare culturala". Integrarea se petrece atunci cind exercitiul sportiv se
efecueaza cu constiinta exacta a semnificatiei educative si a treptelor ierarhiei valorice.
Astfel, sportul devine "proiect uman realizat"! Sportivul se straduieste sa creasca, sa se
dezvolte ca persoana, sa-si creeze un stil de viata. In cursul acestui proces de creatie sui-
generis sportul face accesibila mobilizarea acelor elemente pe care alte manifestari
culturale poate ca nu le impartasesc. Sportul permite omului sa descopere si sa dezvolte
resorturi de ordin cultural care zac in el insusi.
Sportul este cultura sustine filosoful francez Bernard Jeu in masura in care
performanta sportivului este creatie. Fireste ca pina la un punct cele doua acceptiuni intra
in contradictie. Necesitatea istorica supunind sportul la constringeri exterioare, actul
atletic pare a nu se mai impaca prea bine cu libertatea de creatie.In schimb, e sigur ca
imaginea sportivului care inflacareaza inima publicului este aceea a unui campion uman.
In aceste conditii afirma cercetatorul Nicu Alexe nu trebuie sa surprinda aparitia
notiunii de cultura sportiva. "Se spune despre un individ ca are o cultura muzicala, dar tot
asa de bine poate sa aiba si pe cea a miscarii, a sportului, daca le realizeaza constant si,
cel mai important, le intelege sensurile, le cunoaste esenta". Cultura sportiva inglobeaza
un sistem de principii care ne ajuta sa gasim in noi insine uimitoare resurse, sa le
valorificam si astfel sa descoperim dimensiunile noi ale propriilor disponibilitati. In acest
fel, cultura sportiva favorizeaza "formarea unei conceptii optimiste, prin insuflarea
increderii in fortele proprii, in capacitatea de a depasi propriile performante sau momente
de dificultate, stimulind capacitatea de munca si creatie". (cum spune prof. univ. dr. doc
Stefan Birsanescu).
Sportul evoca experiente exclusiv umane si independente de formele schimbatoare,
modelele sau traditiile civilizatiei. Cultura sportului este proiectata, primar, in noi insine,
de aici deriva reveberatia sa universala. Asa se explica audienta idealului olimpic astazi la
toate popoarele, asa cum cu 3000 de ani in urma rasuna la poporul grec, in epoca
civilizatiei helenice.
Elita intelectuala, influentata de dihotomia suflet- trup, a avut mereu tendinta de a crede
ca formele educatiei fizice conduc exclusiv la hipertrofia musculara si a subestimat
valentele spirituale ale unei institutii care si-a aflat sursa in armonie, creind de la
inceputuri expresia kalokagathiei, a binelui si a frumosului sub acelasi acoperamint.
Cei care privesc prin ochelarii dualismului spirit-corp, abordind parcelat raportul, vad
adesea in trup doar expresia a ceea ce asemuieste omul cu antropoidul. Alfred Andersch
pretindea, in 1960, ca oricum deviza mens sana in corpore sano e indoielnica. "Cel mai
adesea - spunea el - spiritul se simte mai bine intr-un corp nu tocmai sanatos". Ceea ce ni
se pare nu numai o exagerare, ci chiar o malitie si o aliniere la ideile romantismului, ale
creatiei maladive. Dimpotriva, Voltaire recomanda, ca o reteta a fericirii umane: trupul
unui atlet si sufletul unui intelept. Fara indoiala, trupul si sufletul trebuie abordate ca un
tot, ca o unitate indisolubila. Individ si indivizibil pornesc din la aceeasi radacina.
Revenind la relatia care ne preocupa, sa convenim ca in cultura zilelor noastre sportul este
elementul ludic prin excelenta. In toata gratuitatea lui (aparenta uneori), sportul este
activitate creatoare de cultura.
Valorile care inalta exercitiul corporal, jocul, sportul la rang de cultura pot fi foarte bine
fizice, intelectuale, morale sau spirituale. Nu degeaba sustinea cineva ca, la urma urmei,
este descoperirea lumii morale pe caile disciplinei fizice. Filosoful romin Ludwig Grunberg
afirma ca "practicarea sportului devine o componenta a procesului de educare si auto-
educare, care-si implineste rosturile in contextul cultivarii potentialitatilor intelectuale si
morale, al stimularii creativitatii".
In acelasi timp, sportul - si mai ales educatia fizica - aduce o contributie originala la
cunoasterea de sine si altora. Cum spune, cu savoare, Jean Giradoux: sportul delimiteaza
propriul nostru corp de masa extrem de vaga a celorlalte corpuri; exercitiul gindirii face
acelasi lucru pentru fiecare spirit.
Fara a mai aminti de faptul ca, sub diverse forme, dar mai ales in cursul activitatilor in aer
liber, in plina natura, sportul imbogateste sensibilitatea practicantului, contribue la
dezvoltarea afectiva si estetica a individului, prin sentimentul pe care i-l furnizeaza vasta
realitate fizica si armonia fireasca cu universului.
Prin exceptionale rezultate in ameliorarea conditiei biofiziologice a omului, sporturile
contribue esential la dezvoltarea spiritualitatii. Intre facultatile noastre intelectuale si
vitalitatea noastra fizica exista o corelatie indubitabila. Se poate, astfel, spune ca exercitiul
corporal favorizeaza clanul spiritual.
In conditiile istorice date, prin capacitatea lor de influentare, de educare a maselor,
sporturile pot deveni importante valori social-culturale, un veritabil "ferment" de
civilizatie, contribuind la imbogatirea patrimoniului uman.

Bibliografie:
Florian Georgescu, Cultura fizica- fenomen social, ed. a II a, editura sport- turism ,
1976.Teoria educaiei fizice ( sub redactarea lui A.Novikov ),Ed.
U.C.F.P.,p.32Fr.Engels, Dialectica naturii, ESPLP, 1954, p.168.