ASTRONOMIE

PENTRU CLASA VII-a

PENTRU LICEE, SCOLI NORMALE, SEMINARII

DE

N. ABRAMESCII
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ

EDITIA XI-a REVAZUTA SI ADAUGIT

APROBATA DE MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE CU ORDINUL No. 57

DIN 19 FEBRUAR1E 1935

COPERNIC

1 Taxa timbrului didactic de 5% pentni acest manual s'a pltit direct

Casei eorpului didactic, conform deciziunei No. 3660/933

EDITURA CARTEA ROMANEASCA", BUCURESTI

27977-1-939

dacoromanica.ro
 LUCRARI DIDACTICE
de N. ABRAMESCU

I. Algebra pentru cl. IV a Licedor, Scoff Normate, Seminarii,

de Manicatide, revzut l ad5ugita In Intregime.
Algebra pentru cl. V a Limelor, S'coli Normale, Seminar'',
de Manicatide, revzut 1 ad'augit in intregime
Algebra pentru cl. VI a Liceelor, Seminar'', Scott Normale,
care coniine vi Tabele de dobanzi compuse, anuitalt, amortismente
Trigonometria cu_Aplicaill la Agrimensura si Statia pentru
cl. VI a Liceelor, Serninarii, Scoff Normate.
Algebra superioara t cu Aplicari" la anematica pentru cl.
VII, sectia stiinfificd.
Astronomia pentru cl. VII a Liceelor, Seminarii, Scoff Norm
male.
Algebra superioara pentru cl. VIII, sectia
Geometria Analitici pentru cl. VIII, sectia
Mecanica pentru cl. VIII, :WM stlintificd.
Tratat complimentar de Algebra (tosta Algebra de cl.
realti) de, Manicatide, revgzuta I addugita in Intregime pentru
Licee militare, Licee industriale, coli de conductori, co1I speciale,
pentru prepararea la diferite examene, admitere in coli Poll-
tehnice, etc.
II. Artimetica rationata (fosta de cl. V reala), In colaborare
cu D-1 Prof. Gr. Or5anu, pentru Licee militare, Licee industriale,
Scoli de conductorl, co11 speciale, pentru prepararea la diferite
examene, admitere In coli Politehnice, etc.
Algebra pentru cl. VI comerciald, cu Tabela de dobanzi
compuse.
Algebra Financiara pentru cl. VII comerciaI5, cu Tabele
de dobAnzi compuse, anuitti, amortismente.
Lectiuni de Geometrie Analitic& urmate de Introducerea
elementard in studiul analitic al Geometrillor Neeuclidiene
Notiuni elementare de Geometrie oectoriald (Eclitura Universi-
ttli Cluj).
Lectiuni de Geometrie pura infinitezimala (ditura Univer-
sitatii Cluj).

Toate drepturile de adaptare i reproducere rezervate.

dacoromanica.ro
 PREFATA
Inceputurile Astronomiei sunt tot att de vechi ca i omul.
Din timpurile cele mai dep'rtate, au fost folosite pentru nevoile
vietii, miscarea aparent a Soarelui i figurile neschimbate ale
constelatiilor. Din necesitatea de a avea aceste cunostinte s'au
nscut i desvoltat celelalte still*, mai ales Mecanica, Fizica,
Matematicile.
Astronomia a adus, In special Fizicei, o contributie permanent
neintrecut In ultimul timp, referitor la constitutia materiei ;
mai ales cg aceste probleme sunt studiate In Astronomie, In labo-
ratorul m'a'ret care este Universul, laborator unde sunt conditii
imposibil de realizat pe Pmntul nostru. In adevr, suprafata
vizibil a unor stele este la o temperatur de peste 40.000 de
grade, pe cnd temperatura pe Pmnt abia a ajuns la 10.000
de grade.
Notiuni din aceste noui rezultate ale Astrofizicei am. expus
In prezenta lucrare ; de aceea am tratat sub o form' redus cele-
lalte Orti, uuele de specialitate. Dar stiinta evoluiazA ca i viata,
pentru ale crei nevoi trebue s avem cunostinte generale in
toate directiile ; de aceea s'a rezervat in invtmnt asa de putin
timp pentru Astronomie. Totusi, trebuind a fi fcut destul de
mult materie, pentru a usura acest studiu, am expus-o pe lectii.
Dar cartea pare si asa prea mare, din cauza multor cliee, i a
celor expuse cu Reed mic pentru cei care doresc s-si inmul-
tease cunostintele (1).
Multumesc Casei Cartea Romcineasccl pentru struinta de-
pus, ca lucrarea s apar cat mai bine si mai atractiv.
N. ABRAMESCU
(1) Se mai pot consulta urmaloarele tratate de care m'am servit : Descrip-
tion du Ciel de A. Minion; L'Astronomie de A. Lamben; Aslrophysigue de Bosler;
L'volution de l'Astropholografie et les grands telescopes de G. W. Ritchey; les
etoiles dans leurs courses de James Jeans; Dix lepons d'Astronomie de E. Esclan-
gon ; Le soleil de G. Bruhat; Dans le champs solaire de P. Couderc; Precis d'As-
tronomie de P. Stroobant; L'Architecture de l'Univers de P. Couderc; Univers
1937 de P. Couderc; Astronomie de E. Esclangon, J. Baillaud, E. Palo que, L.
d'Azambuja, A. Danion, G. Rougier, F. Baldet, A. Couder; Parmi les &ones de
P. Couderc (1938) ; Les etoiles de G. Bruhat (1939) ; Bulletin de la Societe as-
tronomigue de France.

dacoromanica.ro
 ASTRONOMIE
de N. ABRAMESCU

ASTRONOMIE SFERICA

BOLTA CEREASCA. IIIISCAREA DIURNA.

I. I. Stele. Fotografiile cerulut ne arat c, in afar de stele,

se mai vxl un mare numr de pete alburii, numite nebuloase,
care au enorme intinderi, i. sunt situate la deprtri foarte
mari de noi. La o vreme foarte deprtat, materia s'a condensat
formeaz multimea nesfArit de stele. Soarele este una din
aceste miliarde de stele. Soarele, planetele, printre care se numr
4i Vmntul, cu satelifil lor, impreun cu cometele, formeaz
sistemul solar. Stelele pe care le vedem, constitue o nebuloas.
numit Galuxia, analoag cu celelalte nebuloase compuse din
miliarde de stele, i. care sunt rspndite in Univers.
Astronomia studiaz6 deprUirile, micri1e, mrimile, aezarea
i. constitutia fizic" a steklor, a Universula
Sfera eerease. Pentru a studia cu uurint pozitia stelelor,
vom considera o deed ideal cu raza
loarte mare, avnd centrul T in ochiul A
observatorului (Fig. 1). Pe aceasta se
_proecteaz pozitiile stelelor i se nu-
mWe sfer cereascd.
Ca pozitii ale stelelor A, B (Fig. 1),
vom considera punctele a, b, unde ra-
zele vizuale TA, TB taie sfera cereasc.
"Unghiul AOB se zice distal* unghiu- Fig. 1.
lard" a acestor stele.
Vertical:1i. Zenit. Orizontul 1oeului. Zenitul locului este
,punctul verticalei deasupra capului observatorului. Planul dus

dacoromanica.ro
6

prin ochiul observatorului, perpendicular pe vertical, este ori-

zontul locului.

Fig. 2. Nebuloas6 din Ofiucus, La stanga o stea din Scorpionul (asemamitor

cu ochiul omenesc) ; los roluri de stele (Fotografie E. Barnard, Institutul Carnegie).

4. Miearea diurn. Observfind cerul o noapte intreagA, ve--

dem cum stelele fsar la orizont, se ridic pan6 la o fraltime.
dacoromanica.ro
 7

apoi coboar si dispar. Sunt unele care nu dispar si steaua Po-

lar pare nemiscat. Miscarea aceasta general a stelelor este
micarea diurnei i pare c stelele ar fi fixate pe sfera cereasc
aceasta s'ar invrti in jurul unei axe, numit axa lumii, care
trece prin ochiul observatorului i printr'un punct foarte aproape
de steaua Polar. Aceast miscare este aparent si este datorir
faptului CA' Pmntul se liaised' In jurul axei sale.
Legue miscrii diurne sunt : 1) once stea pare ca deserie in
micarea sa diurnei un cerc perpendicular pe axa lumii ; 2) micarea
aparentei a stelelor pe sf era cereascei este uniformei qi timpul in care
se face rotalia complete!' este acela0 pentru Mate stelele ; 3) m4-
carea se face dela ra sarit la apus
(cum arard sgetile in fig. 3).
5. Axa lumii. Poli. Ectiator ce-
rese. Paraleli eeresti. .Diametrul
sferei ceresti in jurul cruia pare
c se invartesc stelele, se nu-
mete axa lumii. Punctele, unde
aceast ax* Intlneste sfera, se
numesc polL, cel care se vede
S
ikev
in Europa, se zice polul nord, iar
cel opus, polul sud. Cercul mare
al sferei -ceresti, al crui plan e Fig. 3.
perpendicular pe axa lumii, se zice ecuator ceresc. El imparte
sfera cereasc in emisfera boreal, care cuprinde polul nord,
emisfera austral, care cuprinde polul sud.
In fig. .3 T este Pmntul redus la un punct in centrul sferei
ceresti; TZ verticala Iocului de observatie, PP' axa lumii, EE'V
ecuatorul i NVSe orizontur locului.
Cercurile xnici ale sferei ceresti, paralele cu ecuatorul, se zic
paraleli ceresti ; centrele lor sunt pe axa lumii, iar planele lor
sunt perpendiculare pe ax. Ele reprezint drumurile aparente
descrise de stele In miscarea diurn. Toate punctele unui para-
lel sunt la aceiasi deprtare de poli. Dac o stea A descrie un
paralel care taie orizontul (Fig. 3), punctul r care coincide cu
momentul cnd steaua apare la orizont, este rsritul stelei,
iar punctul a unde steaua A dispare la orizont, se zice apusul
stelei. Stelele, cum ar fi m, care descriu paralele ce nu taie mi-
zontul, se zic side circumpolare pentru locul de observatie.

dacoromanica.ro
8

Meridianului locului. Stelele luand parte Ia micarea diurna,

se ridica pana la o pozitie, cea mai inalta, ceeace este meridianul
locului. Acesta este un plan de simetrie fata de pozitiile stelelor,
and au inaltimi egale, intai cand se ridica i apoi cand se co-
boara. Meridianul trece prin axa lumii i verticala locului. In
cazul figurii 3, este planul PZSP'N i taie orizontul dup.
dreapta NTS, care se zice -meridiana.
Orientarea observatorului. Punctele eardinale. Meridiana pre-
lungit intalnete sfera cereasca in doua puncte N i S (Fig. 3) ;
cel dinspre polul nord, N, se numete nord, iar cel opus, S, se
numete sud. Perpendiculara pe meridiana, dus. In planul ori-
zontal, prin locul unde se afl observatorul T, determina alte-
doua puncte (Fig. 3) e 0 V; cel din dreapta, e, cand st'm cu fata
spre nord, se numete est, rasarit, celalt V, vest, apus. Aceste
patru puncte, nord, sud, est 0 vest, se zic puncte cardinal& Mid
cunoatem directia unuia din aceste patru puncte, putem cu-
noate pe toate celelalte i atunci se zice ca suntem orientaii.
Pentru a ne orienta, de obicei cautam directia nordului.
Astronomia este o tiinta foarte veche, dupa cum arata docu-
mentele ramase dela Caldeeni, Egipteni. Piramidele au fost
orientate (4200 in. Cr.) dup punctele cardinale, deci cunoteau
determinarea meridianului locului.
Sensul miefirii diurne este retrograd (ca acele unui ceas,
cum arata sagetile din fig. 3). Sensul opus se zice direct (invers,
ca acele unui ceas).
Pentru a vedea micarea diurna, observatorul trebue sa stea
Cu spatele spre steaua Polara, i atunci va vedea cum stele&
rasar la orizont, se ridica In fata sa dela stanga la dreapta, pana.
la o pozitie cea mai 'Malta, care este meridianul locului, apoi
se coboar pentru a disparea &are apus.

CO ORD ONATE C.EREFII. CO ORDOXATE ORIZ ONTALE.

Coordonate orizontale. Azimutut Distanta zenitalii. Pre-

supunand observatorul aezat in T (Fig. 4), fie TZ verticala I
HH' orizontul locului. Fie A o astra i ZTA planul vertical al
astrei. Distanta zenitalfi a stelei A este unghiul z format de raza
vizual TA, indreptata spre stea, cu verticala TZ.

dacoromanica.ro
 9

I ntdfimea stele i deasupra orizontului este unghiul h pe care il

face raza vizual TA cu planul orizontului. Distal* zenitalg si
Itfltimea unei stele sunt complimentare, adicg
z-l-h=90.
Prelungind planul orizontului si pla-
intl vertical al stelei A, ele vor tgia
sfera cereascg dupg ate un cerc mare
(Fig. 4), Distanta zenitalg z va avea H'
aceeasi mgsurg ca si arcul ZA, iar
ingltimea h se mgsoarg cu arcul
aA.
Distanta zenitalg ZA=z se- mgsoarg N
incepfind dela zenit, dela 00 la 1800, Fig. 4.
pe semicercul ZAN. Ingltimea aA se
socoteste dela 00 la 90, fncepand dela orizont.
Azimutul unei stele A (Fig. 4) este unghiul format de planul
vertical ZTA al stelei cu un plan vertical fix ZTF. Insemnnd
cu Ta si TF urmele pe planul orizontului, al planului vertical
al stelei si al planului vertical fix, azimutul stelei A este unghiul
FTa, care se mgsoarg cu arcul Fa, fncepand dela originea F,
Inteun sens convenabil ales, si In general dela 0 la 360, pe
cercul orizontal HFH'.
Se alege, In general, ca origine a azimutului punctul Sud, S
(Fig. 3), al orizontului locului, si se socoteste dela 0 la 360, In
sensul miscgrii diurne. Astfel, azimutul punctului V (Vest)
(Fig. 3) este 900; acela al Nordului N (Fig. 3) este 180; azimu-
tul punctului Est, e, este 2700. Se socoteste deasemenea azimu-
Till dela 00 la 180, In cele doug sensuri, fie plecnd dela punctul
Sud, fie dela punctul Nord.
Azimutul si distanta zenitalg, sau azimutul si Ingltimea
,determing pozitia stelei pe sfera cereascg, adicg ele constituesc
un sistem de coordonate sferice.
Aceste coordonate se zic orizontale, fiindck pozitia stelei este
raportat la planul orizontal. Astfel, pozitia stelei A (Fig. 4) este
determinatg pe sfera cereascg, dac se cunosc azimutul st Fra
distanta zenitalg z=<ZTA, mgsurate cu arcele Fa si ZA,
In sensurile expuse mai sus.

dacoromanica.ro
lo

Azimutul i distanta zenitalA se mAsoarA cu ajutorul teodo-

litului (Fig. 5). El se compune -: 1) dintr'un cerc C' (Fig. 6), ori-
zontal gradat, In centrul cAruia este
fixatA o ax'A vertical. 2) Dintr'un
cerc vertical C (Fig. 6), deasemenea
gradat, care se invArteste in jurul a-
cestei axe ; de acest cerc este fixat un
indicator i, care se miscA pe planul
cercului C'; urma Ai, pe care o lasA
acest indicator pe planul cercului C",
este urma planului cercului C pe pla-
nul cercului C'. 3) 0 lunet L (Fig. 6),
care se poate mica pe cercul vertical,
mobil in jurul centrului acestui cerc.
S presupunem c cercurile teodo-
litului sunt astfel aranj ate, cA cercul
C' este orizontal ; CA zero al cercului
orizontal se afl In fata indicatorului
i cAnd luneta este indreptat'A &are
originea azimuturilor. Pentru a m'A-
sura coordonatele orizontale ale unti
stele, indreptAm luneta astfel ca ima-
ginea stelei s vinA in centrul lune-
Lei. Unghiul DAD' (Fig. 6) determi-
__ nat de indicato-
rul i cu o di-
Fig. 5.
rectie fix6 AF,
unghiu pe care II citim. pe cercul orizontal,
este azimutul ; iar unghiul ZBL, citit pe
cercul vertical, este distanta zenitalA a
stelei.
10. Determinarea meridianului unui loe.
I. Metoda traillimilor egale. alegem o
stea cAnd se ridic, s" fixAm luneta teo-
dolitului pe cercul vertical. Fie D (Fig. 7)
punctul care corespunde diviziunii de pe Fig. 6
cercul orizontal, in dreptul cAreia se gAseste
indicatorul in acest moment. Steaua ese din cAmpul lunetei,
se ridicA pAnA ajunge la pozitia cea mai Man', cAnd ajunge

dacoromanica.ro
 11

la meridian, apoi se coboara. Invrtim cercul vertical al teo-

dolitului, fr s' schimbAm inclinarea lunetei care rAmAne
fixat pe cercul vertical, png cAnd steaua coborindu-se, va fi
din nou vAzuta in lunet, adic ajunge in AZ4 la o inAltime
egal cu aceea din A (Fig. 7) in care se afla and am vtizut-o
intAia dat6.

Fig. 7

In acest moment citim diviziunea D', in dreptul cAreia se va

gsi indicatorul pe cercul orizontal. Meridianul este un plan
de simetrie fat de pozitiile stelelor cu aceeasi inltime, odatk
cnd se Tidied, si apoi cnd se coboar. Deci directia meridia-
nului este bisectoarea TM (fig 7) a unghiului format de cele
doug directii OD si OD' si se obtine luand semisuma celor doug
citiri pe cercul orizontal, cAnd o stea are aceeasi inAltime (sau
aceeasi distant zenital).
II. Metoda culminafiei. Meridianul locului se mai poate de-
termina, observnd ck in momentul cAnd stelele ajung la me-
ridian, ele au:inltimea cea mai mare, sau cum se mai zice meri-
dianul este locul de culminatie al stelelor. Se va urnigri cu teo-
dolitul o stea and se ridic' deasupra orizontului, si cand hal-
timea ei este cea mai mare, atunci indicatorul teodolitului
va al-ata directia urmei pe orizont a planului meridian al lo-
cului.

dacoromanica.ro
12

Aducand cercul vertical al teodolitului In aceastg. pozitie f

lgs:and luneta libel% In cercul vertical, vom putea observa numai
stele cand tree la meridianul locului.
In antichitate se determina meridianul locului, cu gnomonul, compus dintrum
plan orizontal P (Fig. 8), pe care se fix. eazA o vergea verticalA AB; pe planul
orizontal se trag mai multe cercuri cu eentrul In B. CAnd Soarele lumineaz1
vergeaua dintr'o parte, ea arum&
A. o umbrii in partea opus. CAnd
Soarele este pentru observator fii
pozitia cea mai fnaltA, adicA la
meridian, umbra este cea mal
scurtA, de ex., Bm (Fig. 8) ; atunci
planul ABm este chiar planul me-
ridian al locului, lar Bm este me-
ridiana. Astfel se deterrninA meri-
dianul priri culminatia Soarelui.
Fig. 8. DacA intrun moment oarecare,
fnainte de amiazi, umbra ar fi Be,
dupA amiazi, Soar6le coborAndu-se, va ajunge la o InAltime egalA, i va da o.
umbrA egalA Bd. Bisectoarea unghiului cBd va fi meridiana, iar planul ABm, ce-
trece prin verticala AB i prin meridiana, va fi chiar planul meridianului.
11. 11. Determinarea 1nfi1timii. polului. Ca sg. aflg.m tlirectia
axei lumii, sau a polului, trebue sg
ggsim unghiul pe care-I face cu ori- A'--....., ,p1
It N s.)4
zontul, adicg In'ltimea polului de-
asupra orizontului.
Insemnand cu C i C' (Fig. 9) Z
/pi j<-- --;-4
c?1 V X
cele doug. treceri ale unei stele cir-
cumpolare la meridianul locului,
avem Hi
HP=HC+CP,
HP=HC'PC'.
N
Adunand i observand cg CP=PC,
Fig. 9.
obtinem
2HP =HC +HC',

HP=HC-I-HC'
2
Ingltimea HP a polului deasupra orizontului este deci
determinatg, cgci HC i HC' sunt complimentele distan--
dacoromanica.ro
 13

telor zenitale ZC i ZC' care se cunosc Cu ajutorul teodoli-

tului (1).
Dad am voi s avem distanta zenital a polului, adid
ZP, vom lua complimentul mnltimii, adid
ZP = 900 HP.
Inltimea polului deasupra orizontului are mult6 hnportant6
In observatiile astronomice. Vom
vedea d ea este egalg cu latitudi- /P
nea geografic6 a locului. Ingltimea
polului la Paris este de 480 50' 10",
iar la Bucuresti este de 4425' 28".
Am determinat meridianul locu- -Jr"
E
lui i Inltimea polului pentru un
/
loe dupg uscat. Pentru un- loc pe
ocean (pe ap6), vom vedea cum se
determinA cu un alt instrument,
sextantul.
Ecuatorialul. Dup'd ce am de-
terminat meridianul In locul de
observatie i directia polului,
asezAm un teodolit astfel ca axa
lui, s6 fie Indreptat dtre pol, N
adid s coincid cu axa lumii.
Aceasta se obtine, and axei ver- Fig. 10.
ticale a teodolitului o Inclinare pe
orizont egal cu InAltimea h a polului deasupra orizontului. Atunci
cercul care era orizontul, va coincide cu ecuatorul ceresc si in-
strumentul astfel asezat poart5 numele de ecuatorial (Fig. 10)
Dad cu acest instrument viz6m o stea i dac fixAm luneta pe
cercul B, vedem c putem urmri steaua In miscarea ei InvAr-
tind numai cercul B In jurul axei TP, fr6 a schimba Inclinarea
Iunetei pe ax4.
Timp sideral. Ziva sideralfi. Zi sideral este timpul
care trece din momentul dud o stea se af16 la meridianul
locului pan ajunge iarsi la acelasi meridian. Acest timp
am v6zut d este acelasi pentru toate stelele si este timpul
(1) Ad i nu se tine seami de refractie, despre care vom vorbi mai departe.

dacoromanica.ro
14

In care se invrtete aparent sfera cereasc6 In jurul axei lumii.

Ziva sideral este de lapt durata de rotatie a Peimcintului fu
jurul axei sale i are 23 ore 56 minute timp mijlociu dat de cea-
surile noastre. Ziva sideral se Imparte In 24 ore siderale,
ora sideral In 60 minute siderale si minuta in 60 secunde siderale.

Fig. 11. Marele Ecuatorial dela Observatorul din Meudon (Franta)

Cu diametral de 83 centimetri.

Dac6 am potrivit o pendul6 ca s* mearg6 24 ore In timpul

unei zile siderale, ea se numete pendulel sideralc1 i timpul arA-
tat de aceast6 pendull se numete timp sideral. S'a fcut tuvo-
iala ca ziva sideral 6 s6 Inceap6 In momentul cand un punct anu-
mit de pe ecuator, numit punct vernal, trece la meridianul locu-
lui. Atunci pendula trebue potrivit6 s arate O ore, 0 minute
si O secunde.

dacoromanica.ro
 15

Fig. 12. Telescopul Observatorului astronomic din Cluj

cu oglinda de 50 cm. diametru.

COORDONATE ORARE I ECUATORIALE.

14. Cerc orar. Cercul orar al unei stele S este acela din care
face parte semicercul PSP' ce trece prin axa polilor si prin acea
stea, S (Fig. 13). In timpul misc6rii diurne toate cercurile orare
ale stelelor vin pe rand in clreptul meridianului PE'P' al locu-
cului ; de fapt meridianul locului trece in dreptul fiecetrei stele.
dacoromanica.ro
16

15. Unghiul orar. Aseensiunea dreapa Deelinatia. Azimutul si

distanta zenital a unei stele variaz continuu din cauza mis-
crii diurne ; ele depind si de pozitia observatorului. De aceea
astronomii, ca s'A determine pozitia stelelor, se servesc de alte
coordonate raportate la planul ecuatorului si la axa lumii, care
sunt fixe pe sfera cereasc. Aceste dou6 coordonate sunt ascen-
siunea dreapt i declinafia, notate cu A si D.
Unghiul orar. Insemn.' nd cu a punctul unde ecuatorul EE'
(Fig. 13) taie cercul orar PSP' al stelei S, unghiul orar al stelei
eite msurat de arcul Ea pe ecuator. Se socoteste dela 00
la 3600, sau dela O la 24 ore, in sensul miscsrii diurne (retro-
grad), incepAnd dela meridianul locului la cerul orar al stelei.
Unghiul orar se vede c este unghiul format de cercul orar al
stelei cu meridianul superior al locului.
Ascensiunea dreaptti. In loe de a lua ca origine intersectia e-
cuatorului cu meridianul superior al locului, se ja ca origine punc-
tul vernal T pe ecuator. Ascensiunea dreapt a unei stele S
este msurat de arcul Ta depe ecuator dela punctul T la punc-
tul a de intersectie al ecuatorului cu cercul orar al stelei. As-
censiunea dreapt se socoteste In sens direct (invers ca miscarea
diurn) dela 0 la 360 sau dela O la 24 ore. Se vede c ascensiunea
dreapt este unghiul format de cercul orar al stelei cu cercul
orar al punctului vernal T, msurat in sens direct.
Declinafia D a unei stele S este distanta aS (fig. 13) in grade dela
ecuator 'All la acea astr, distant msurat pe cercul orar al as-
trei. Ea este de dou6 feluri ; dac steaua
P este in emisfera boreal, declinatia D
se zice boreal si are semnul +; dac
steaua este in emisf era austral, D
este austral si are semnul . D vari-
E az deci dela 0 la +90 si dela 0 la
90. Distan fa In grade lntre ecuator 0
paralelul descris de stea liind totdea-
una aceia0, declinafia unei stele nu
variazti .
CQre Unghiul orar si declinatia se zic
Fig. 13. coordonate orare, iar ascensiunea drea-
pt si declinatia se numesc coordo-
nato ecuatoriale.

dacoromanica.ro
 17

16. Determinarea aseensiunii drepte. Fie EE' ecuatorul, S, o

astr, y originea ascensiunilor drepte (Fig. 13). In timpul mi-

Fig. 14. Cercul meridian al Obervatorului astronomic din Bucuregt.

cArii diurne, o stea parcurge tot paralelul s'u, adic

In 24 ore siderale parcurge 3600,
360 150,
tf 1 ff
24
15x60
1 minutsi sideral parcurge = 15'
PP
60
15x60
ft 1 secund sideral parcurge = 15".
60
N. Abrameseu Astronomic el. VIL
dacoromanica.ro
18

SA luAm punctul y ca origine a mAsurii timpului (origine a

zilei siderale) ; In momentul cAnd meridianul punctului y este
in dreptul meridianului locului PE'P', vom aranja pendula la
0 ore, 0 minute, 0 secunde. PAnA va ajunge steaua S si punctu!
a la meridianul locului, va trece un timp, sA presupunem de 3
ore ; deci In momentul cAnd steaua S trece la meridianul locului,
pendula arat ora 3. In acest timp punctul a a parcurs arcul ay
care este ascensiunea dreaptA a stelei S.
Dar am vAzut cA un punct, In miscarea diurnA, lutes) orA
parcurge 15, prin urmare In 3 ore drumul parcurs va fi 3 x150.
Acest arc fiind ascensiunear dreapt A a stelei, vom avea A=
3 x 15.
InsemnAnd cu t ora arAtat'A de pendula sideralA (aranj an.
dupA mersul punctului vernal), In momentul cAnd steaua S
trece la meridian si cu A ascensiunea dreaptA a ei, avem deci

A=t x 15.

De aici deducem urmAtorul procedeu pentru determinarea

ascensiunii drepte a unei stele. Vom aranja pendula sideralA
s arate 0 ore, 0 minute, 0 secunde in momentul cAnd punctut-
y trece la meridian ; ora ce va arAta pendula In momentul cAnd
steaua S trece la meridiam, este ascensiunea dreaptA a stelei,
exprimatA in ore. Pentru a o gAsi In grade, inmultim valoarea
aflat cu 15.
In rezumat, ascensiunea dreaptel a unei stele, S, este data' de ora.
aratatei de pendula sideralti, in momentul cad steaua S trece la
meridian.
Luneta meridianA. Cereul meridian. Pentru ca sA obser-
vAm trecerea stelelor la meridian, ne servim de o lunetA, care
se poate mica In planul meridianului, in jurul unei axe ori-
zontale care se sprijinA pe douA picioare solide.
Cercul meridian este o lunet6 meridianA la axa c'Areia este
fixat un cerc vertical gradat ; cu acest instrument putem afla
si inAltimea stelelor observate, si deci si distantele lor zenitale
meridiane.
Determinarei deelinatiei. SA considerAin o stea, S, In mo-
mentul cAnd trece la meridian (Fig. 15). SA. InsemnAm declina-
tia ES cu D, distanta zenital meridianA (cAnd steaua trece la

dacoromanica.ro
 19

meridian) ZS=Z, 1 insltimea polului deasupra orizontului H'P

=h. Avem pe figurg
ES = EZ + ZS,
D=hZ
cci unghiurile PTH' i ZTE sunt egale ca avand laturile per-
pendiculare. Asa s'au calculat declinatiile stelelor.
Pentru steaua S', situata In emisfera borea14, dar la sud de zenit, avem
ES'=EZ=S'Z,
D=hZm. ZS
In fine pentru steaua S", din emisfera
australil avem
ES"= S"ZE. S'E'Aj
j /IA
Insa In aceasta pozitie, declinatia D este ne-
gativa i avem D=ES" i prin urmre
D=Zmh-,
sau schimband semnele, gasim
DhZm. Fig. 15.

Vedem din egalitatile gasite ca declinatia unei stele este formata din h,
.thr ea polului deasupra orizontului, care se determina in locul de observatie,
edata pentru totdeauna, 0 din distanta zenitala meridiana Z a stelei, si care
se OA cu luneta meridian&
Observant ca distanta zenitala este pozitiva and steaua e spre nord de zenit
negativa In caz contrar. Declinatia de asemenea este pozitiva daca e boreal&
negativa and este austral& sau and steaua este In emisfera austral& Vom
putea zice deci, ca declinafia unei stele este egald cu suma polului
i a distantei zenitale a stelei, cu conditia ca declinatia i distanta zenitala sa le
consideram ca pozitive, sau negative, dupa cum am convenit mai sus.

CONSTELATIL CATALOA GE DE STELE. FOTOGRAFIA

CERULIJI

III. 19. Clasificarea stelelor dup striilucirea aparentii, sau

magnitudine. Stflucirea inegal a stelelor a fcut ca ele s fie
clasificate, inc6 din timpurile cele mai vechi, dup' gradul lor de.
strlucire aparent sau magnitudine. Asa au procedat cei vechi
<Hiparch, Ptolomeu), care au imp6rtit stelele in sase clase, in
clasa saptea fiind ultimele stele Vzute cu ochii liberi. Inventia

dacoromanica.ro
20

Fig. 16. Marea lunet a Observatorului Yerkes, Wisconsin (America),

Cu obiectivul de 101 centimetri 51 18,60 m. distan focaiA. Instru-
mentul montat ea ecuatorial, are o infiltime ea a unei case Cu 6 etaje
1 antArete 75 tone.

dacoromanica.ro
 21

lunetelor i perfegionarea lor, care au permis s se vaz stele-

din ce In ce mai slabe, a fcut s se ajungA 'Ora la magnitu-
dinea 19-a, lar fotografiile actuale Inregistreaz aproape un mi-
liard de stele pn la magnitudinea 21 (1). Cu ochii liberi se.
pot vedea, ant pe cerul boreal cat si pe cel austral, aproape
6000 stele. Sunt 20 stele de magnitudinea intaia cele mai str-
lucitoare ; a doua clas contine 50 stele mai putin strAlucitoare,
apoi vin 150 stele de a treia magnitudine, 500 de a patra, 1500 de
a cincea si In fine dela 4000 la 5000 de stele abia vizibile cu
ochi liberi, de a sasea magnitudine. Numrul stelelor trece
peste dou miliarde.
20. Constelatii. Observatorii, din timpurile cele mai vechi
ca s deosebeasc stelele tare ele, le-au Imprtit In mai multe
grupe numite constelatii, si le-au dat numiri, de cele mai multe
ori fantastice, de eroi, obiecte, animale, etc. Aceste numiri s'au
pstrat i azi dup cum erau la greci. Vom considera cele mai.
importante constelatii, care se pot vedea la noi (Fig. 17 si harta
de la sirsitul crtii).
Ursa mare, sau Carul mare este prima constelatie pe care
trebue s o cunoastem. Ea se compune din sapte stele a, (3,.
y, a, s, c,1 (Fig. 17), care rman totdeauna deasupra orizon-
tului. Patru din aceste stele, a, p, y, a, formeazA un trapez.
(roatele carului, sau corpul ursoaicei), celelalte trei formeai o.
linie frnt (oistea carului sau coada ursoaicel). Foarte aproape
de steaua a doua dela coad, C, se afl o stea mic de magnitu-
dinea a sasea, numit Alcor, de care Arabii se serveau ca s cu-
noasc tria vederii.
Prelungind unja pm, a roatelor din urm ale Carului mare de
o lungime cam de cinci ori ct distanta dintre ele, am peste o.
stea mai strlucitoare decat cele din jurul ei, numit Polara,
foarte vecin acum de polul Nord (de care e deprtat cu 118')..
Ea este cea din urm stea din coada Ursei mid sau Carului mic,
constelatie de aceeasi form ca si Ursa mare, Ins mai mic,
(i) Telescopul Observatorului de pe Mantels W ilson are oglinda cu diametru
2,50 m. La observatorul de pe Mantels Palomar (California) se aranjeazA teles-
copul cu diametrul oglinzii de 5,02 m.
Cu ielescopul electronic (in curs de perfectionare) se va putea face ca un o-
biectiv de 50 cm. sA fie tot atAt de puternic ca oglinda de 5 m. a telescopului
depe Muntele Palomar.

dacoromanica.ro
22

aezat'd In sens invers i format din apte stele, dintre care numai
trei sunt stelucitoare.

4111a,r

H RC LE
*DELP/NOG
LIRA

COROANA
\ail- DA
aLlt
iirc urus
Deneb
DRAGO
BOARUL
li CEFEU

.9,4-
URSA HARE
Y --:.:"' ,;;;1;,-.
,
-
111-iirlii1:11.,1' AO
\.
.1

i ' CASIpLP OP-

11
LEUL . .

itrR/UNGHIUL
.

i 's. rair;ra A1801

t,
5'' ' '
Resulus
; e slOr
?dux
tgAuf
, 4/ ebaran
5FMEN/
Prociotip t

CAMELE mIF
,
s

',
i

' Sirius
CAINELE MARE

Fig. 17.

dacoromanica.ro
 Intre aceste doua constelatii se intinde constelatia Dra-
gonului sau Balaurului, un sir lung de stele putin stralucitoare,
terminate cu un trapez neregulat, care se vede bine i care for-
meaza capul Dragonului. Acest trapez este vecin de steaua stra-
lucitoare Vega, din constelatia Lira.
Daca prin steaua a din Ursa mare ducem o linie prin steaua
Polard, dm peste constelatia Casiopea, care e formata din
cinci stele formand o linie frant, ca un scaun, sau mai bine ca
un M mai deschis, numit pe la tara scaunul lui Dumnezeu.
Prelungind directia act din Ursa mare de doua ori aproape
cat lungimea ay) din aceasta constelatie, dam peste constelatia
Vizitiul din care face parte steaua stralucitoare Capra (Ca pella).
Intr'o pozitie simetrica cu Vizitiul, In raport cu Polara, este.
Vega din constelatia Lira, care mai are Inca' patru stele formand,
un paralelogram.
Intre Casiopea si Capra este constelatia Perseu, In forma de
arc, din care face parte steaua variabila Algol.
Prelungind linia curba care o formeaza ultimele stele e, C,
ale coadei Ursei mari, dam peste o stea Arcturus, din conste-
latia Vacarul, sau Boarul.
In apropiete este constelatia Coroana boned, compusa din
-sapte stele aezate in forma de semicerc, din care cea mai stra-
lucitoare este Mrgaritarul. La noi, in popor, aceasta constela-
tie poarta numele de Hord, iar Margaritul se numeste Fata mare
din horli.
Mara de Lira si Vacarul, toate constelatiile descrise se vadi
tot timpul deasupra mizontului locurilor noastre, i n'au nici
rasrit nici apus. Vom descrie cateva din constelafiile ecuatori-
ale, care se vad in apropierea ecuatorului i constelaiiile zodicale,
care se \Tad in apropierea planului eclipticei, in care se afla orbita
(curba) ce o descrie Parnantul tntr'un an in jurul Soarelui.
Luand simetrica Polarei in raport cu Casiopea, dam peste.
constelatia Andromeda. In aceasta constelatie, se afla o nebu-
loasa vizibild cu ochiul liber.
Andromeda se afla !are Perseu, pe care stim s'o recunoa-
tem, i constelatia Pegasului, un patrulater mare format din,
stele de magnitudinea a doua si a treia. Pegasul 5e afla prelun-
gind linia pot a Ursei mari, dincolo de Polara, cu o lungime calm
indoita de cat distanta ei pana' la Polara.

dacoromanica.ro
24

Prelungind unja care unete Polara cu Capra, de o lungime

egal, am peste constelatia Orion (dup6 numele unui yang-tor
din Mitologie). E un mare trapez, in care doua din stelele care-1
formeazg sunt de prima magnitudine *i se numesc Betelgeuza(cc)i
Rigel (f3). In interiorul trapezului sunt trei stele in linie dreapt,
.care formeaz6 Brdul (cingRoarea) lui Orion i care se mai numesc
Lei Trei Regi; alte trei stele mai slabe, tot in linie dreapt, dar
aezate in directie Nick' pe unja celorlalte trei, formeaz tesacul
lui Orion. Ecuatorul ceresc trece prin mijlocul acestei constelatii.
Linia celor trei regi prelungit, (IA in sus, spre dreapta, peste

Fig. 18. Observatorul din Paris.

Aldebaran din constelatia Taurul, apoi peste roiul Pleiadelor sau

Clgca cu mi. Pleiadele se mai pot gsi prelungind linia care u-
nete Betelgeuza cu Aldebaran. Aldebaran este. la extremitatea
unei ramuri in form de V din grupul Hiadelor.
Linia celor trei regi prelungit cAtre est in jos spre stnga
la peste Sirius, din constelatia Cdinele mare, cea mai strlu-
citoare dintre toate stelele.
Diagonala patruiaterului ap a Ursei marl, care trece prin olte, prelungita
In sells opus cu oistea,. da peste constelatia Gemenilor, din care fac parte ste-
lele stralucitoare Castor si Pollux, si mai departe prelungitil, da peste Sirius din
constelatia Cainele mare. Constelatia Gemenii se mai poate afla, prelungind ra
inura lui V din Hiade la capatul careia este Aldebaran, de la varful lui V catre

dacoromanica.ro
 25

Aldebaran. Intre Gemenii si Sirius se afla constelatia Cainele mic cu steaua sa

de prima magnitudine Procion.
Linfa 3, a roatelor din urma a Carului mare preIungita In partea opus a cu
Polara, da peste constelatia Leului, din care face parte o stea de prima mag-
nitudine Regulus.
Daca prelungim arcul format de cele trei stele de la oistea Carului mare, dam
peste Arcturus din Vacarul, si mai departe, tot In prelungirea acestui arc, peste
o stea de prima magnitudine Spicul din constelatia Fecioarei.
Daca prin steaua Polara luam o directle perpendiculara pe 043, care trece
prin roatele din urma ale Carului mare, dam de constelatia lui Hercule.
Aproape de Lira se afla Deneb din
constelatia Lebcida, simetrica constelatiei
Gemeni In raport cu polul. Mergand spre
sud est, dam peste constelatia Vulturul
cu steaua de prima magnitudine Altair.
21. Calea Laetee. Galaxia. In
noptile senine, cnd lumina Lu-
nei nu e ap de mare, se vede
pe cero faie luminoas, alburie,
cam neregulat6, care trece prin
apropiere de poi i imparte cerul
aproape In douA psrti egale.
Aceast6 band se numete Calea
Ladee.
Dac o examinAm cu instru-
mente puternice, vedem c6 este
format6 din o multime de stele,
care fiind fa depsrtsri foarte
mari, dau aparenta unei lumini
alburii. Ea trece prin constelatia Fig. 19. Luneta astronomica de amator.
Casiopea i apoi se bifurc' In
dou ramuri, dintre care una trece prin constelatia Vulturul,
iar alta pe lang'A Lira. La bifurcarea Cii Lactee se af15. con-
stelatia Lebedei, care popular la noi se mai numWe Crucea sau
Cobilif a.
Stelele pe care le vedem constitue Galaxia (dela cuvantul grec
gala care Inseamn6 lapte), care are forma unei lentile biconvex6,
i din care face parte Calea Lactee pe care o vedem noi pe cer.
Soarele este una din aceste miliarde de stele i este aezat la
dou treimi departe de centrul Galaxiei.

dacoromanica.ro
26

22. Cataloage de stele. Stelele, cum am v6zut, para formeaz

pe sfera cerease figuri invariabile ; s'a pus ins'a" intrebarea dac6
aceste figuri au avut aceleasi forme si in trecut, dac6 formele
lor nu se vor schimba, dac'd stelucirea si culoarea stelelor rmn
aceleasi. Astfel s'a nAscut ideea de a se face cataloage de stele.

Fig. 20. Observatorul Muniele Wilson (California).

Telescop cu diametrul 2,5 metri.

Primul catalog a fost fAcut de Hiparch (130 a. Cr), care a fost

indemnat la aceasta de aparitia unei stele noui, dar care n'a
ajuns pari la noi. Cel mai vechi catalog pe care II avem este
Almagestul lui Ptolomeu (137 d. Cr.) care contine 1028 stele.
Alte cataloage au fost fcute de Tycho-Brahe (1594), W. Hers-
chel (1774), Bradl, y (1763), Lacaille (1757), Lalande (1801) cu
aproape 47.000 stele. Epoca marilor cataloage fcute cu ob-
servatie vizuals se terming in a doua jumnate a secolului al

dacoromanica.ro
 27

19-lea, cu marele catalog al lui Argelander (cunoscut sub numele

Bonner Durchmusterung, publicat tntre 1859 i 1862), (land po-
ziVa a 324.000 stele din misferul boreal. Acesta a fost comple-
tat in 1886 cu un catalog de 134.000 stele cu declinaVe austral

- e ; -

,I
V-. ..7.'t
.; j7 ..:
-

n ,
p-
--
6 iY:, t. , c 4' .1 of", -
"...

.2 4 .., -,
# ' -
"/;,4 ... '
Jgr ''' -
'4'.
?-
. *J.,.
.1..- '17 ' ''''.

. 1,.. -.' . , .-'

.. '

.1 ""ii,.. ,' :*-4F,'

, ..

.J

inferioark lui 23, si apol dela 1892 la 1914 de Cordoba Durch-

musterung, cu 570.000 stele de declinatie austral superioark lui 22.
23. Fotografia cerului. In timpul din urrnk s'a recurs la
fotografie pentru reprezentarea cerului. Ideea a fost dat la
1884 de fratii Henry dela Observatorul din Paris.
dacoromanica.ro
28

Cu cele mai puternice instrumente se vad stele pana la mag-

nitudinea 17. Dar, cu fotografia, care a fost pentru Astronomie
unul din principali factori de progres, s'au putut gasi 'Ana la
magnitudinea 21. Caci, placa fotografica sensibila joac5 rolul
de acumulator de lumina', mai ales daca se fac poze de lunga
durata.
Fotografia a inlocuit vederea directa'. In adevar, o poza de
cateva minute fixeaza pe un clieu mii de stele, ale caror pozitii
i magnitudini se pot studia linitit in cateva zile in laborator,
mai bine de cat in anii de observatii nocturne, pe care le ingreu-
iaza i variatiile conditiilor atmosferice.
Astfel, s'a hotarit a se fixa pe fiecare clieu o imagine a ce-
rului de marimea unui patrat cu latura de 1 grad. La aceast
harta a cerului au lucrat 18 observatoare i ea cuprinde 10
milioane stele. S'a intreprins de asemenea de a se publica in
acelai timp cu Harta Cerului i un Catalog astrografic, cu po-
zitiile a trei milioane de stele. Deja Observatorul din Harvard
a publicat o parte din aceste rezultate.

dacoromanica.ro
 SISTEMUL SOLAR
PMANTUL
PAMANTUL ROTUND j IZOLAT IN SPATIU

IV. 24. Izolarea i probe de rotunzimea Piimintului. Ca do-

vad c Pmntul este izolat in spatiu este fenomenul rsririi
i. apunerii stelelor in toate punctele orizontului.
Pmntul are o form aproape sferia. Probe de rotunzimea
Pilmdntului sunt urrntoarele : 1) Daa privim de pe malul Mrii
o corabie care se deprteazs, observm, c, dup atva
limp, incepe s' nu se mai vaz corpul corbiei, apoi panzele
in fine varful corbiei. Aceasta dovedete c suprafata mrii
este curb, aci daa ar fi plan, atunci corabia s'ar vedea din
ce in ce mai mia, dar s'ar vedea toat, i tocmai prtile mai
.mici i. mai subliri ar disprea mai inni, adic catartul nu s'ar
mai vedea intAi i apoi corpul corbiei.
Daa suntem pe mare sau pe o ampie intins, fr dea-
lun i vi, i dac dela o inltime privim suprafata Prnntului
de jur imprejurul nostru, marginea vederii, care se .numete
orizontut aparent, are forma circular; dac privim dintr'un
punct mai inalt, suprafata vzut va fi mai mare, ins tot cir-
cular. Pentrua acest fenomen se observ in once loc pe
Pmnt, urmeaz c suprafata Pgmntului este sferia, cci
numai sfera se poate vedea din toate 'Agile sub form circu-
lar.
Rotunzimea Pmntului se vede i din faptul c aspectul
cerului este diferit, In acelai moment, in dou'd locuri diferite,
cum se vede din figura 22. Planul orizontului, care m`rginete
campul de vedere, este diferit in punctele A i B ale Pmn-

dacoromanica.ro
30

tului si, In acelasi moment, stelele 1, 2, 3 vizibile in A, nu se

mai vgd in B, iar steaua 6 nevAzurd in A, este vizibila in B.

4
Jo.
4r.
i
.
-- - s 1

I ....42

A
gr
Fig. 22.

4) In timpul eclipselor de Luna, intunecimea ce se face pe

Lung este, cum vom vedea mai departe, umbra PAmantului;
iar marginea acestei umbre este rotundg.

Fig. 23. Umbra, pe care F AmAntul o aruncA pe LunA In timpul eclipselor,

are conturul circular.

dacoromanica.ro
 31

COORDONATE GEOGRAFICE

25. Longitudine i Latitudine. Latitudinea unui loe este unghiul

rcut de verticala acelui loc cu planul ecuatorului. Pentru locul
A (Fig. 24) latitudinea este unghiul ATa, sau arcul aA cuprins
Intre laturile sale. Deci latitudinea unui loc este distanta in
grade pe meridianul locului, dela
,ecuator pan la acel loc.
Longitudinea unui loc este deptir-
iarea in grade pe ecuator dela pri-
inul meridian (cel din Greenwich
lnga' Londra) pdn la meridianul
G fiind Greenwich (Fig. 24),
longitudinea locului A are aceeasi
m'Asur5. ca arcul Oa de pe ecuatorul
EE'.
26. Determinarea latitudinii. La-
13,
titudinea locului A (Fig. 25) este
Fig. 24
.unghiul h format de verticala OAZ
locului cu ecuatorul 0E. Ducem orizontul locului perpendi-
cular pe verticala OAZ, si o dreapt6
cAtre pol paralerd cu axa Pm'an-
P
0
Inltimen
tului. Se vede cst unghiul format
de orizont cu directia polului, ne
ro.
Orizont d irailVmea polului in locul A.
Dar acest unghiu este egal cu un-
ghiul EOA cAci au laturile perpen-
diculare. Deci, latitudinea locului
este egalti cu intilfimea polului de-
asupra orizontului.
Pe figura 26, latitudinea locului,
unghiul EOZ, este egal cu un-
ghiul H'OP, inAltimea polului de-
Fig. 25.
asupra orizontului HH' a punctului
A, pentrucI au laturile perpendiculare.
Pe uscat latitudinea se determin" insurand (Nr. 11) in61-
-timea polului deasupra orizontului. Asa s'a &sit, pentru Paris,
48 50' 10" N, lar pentru Bucuresti 44 25' 38" N.
Alt procedeu este si urmnorul. Se alege o stea S (Fig. 26), a

dacoromanica.ro
 32

card declinatie D boreala D=ES este cunoscuta din Connais-

sance des temps (1). Cu ajutorul teodolitului se calculeaza dis-
tanta zenitala SZ a stelei S dud
S ajunge la meridian. Se vede din
figura, ca pentru steaua S, avem
ZE---.ZS+ SE, h=Z,d-D.
I-1
Deci latitudinea locului este egad
ca distan fa zenitald meridiand a
unei stele mtiritcl cu declina fia ei.
27. Sextantul. Pe mare, inaltimea
polului se determina cu sextantul.
Fig. 26. Principiul sextantului este 'Ina-
torul, s presupunem ea voim a
masura unghiul format de razele vizuale OA si OB, duse din.
ochiul 0 al observatorului la obiectele A si B.
Vom aseza oglinda mobil C In calea razei OA si o oglinda
fixa D in drumul razei OB (Fig. 27).
Jumatatea superioara' a oglinzii fixe D este sticla curata, iar
jumatatea inferioara a ei este oglinda propriu zisa. Privim atunci
obiectul B prin parea superioara a oglinzii D i miscam oglinda
C pana dud, dui:a reflexiile din unghiurile CL, In oglinda C,
pIn oglinda D, vedem i obiectul A. Fixand acum oglinda C,
imaginile A si B le vedem mereu su-
prapuse, oricare ar fi miscarile obser-
vatorului. //
S Insemnam cu i i O' respectiv
intersectiile prelungirii oglinzilor
A C /
perpendicularelor pe oglinzi. -y,
'cc fisA
Aplicnd teorema ea intr'un tri- - 0
unghiu un unghiu exterior este egal
cu suma unghiurilor interioare ne-
D
alaturate, avem din biunghiurile CDO',
CDO,
c=+0', 2fx 2p +0, Fig. 27.

(1) Lucrare publicatA de cAtre-- Biroul de longiludini din Paris, pentru a serr
astronomilor i navigatorilor. Apare cel putin Cu trei ani lnainte.

dacoromanica.ro
 33

Inmultind prima relatie cu 2, avem

2a =2p +20',
din care scAz'nd pe a doua, urmeazil
20'=0,
adia unghiul AOB, sau distanta unghiular a obiectelor A i
B, este egal cu indoitul unghiului 0' format de perpendicularele
(normalele) la oglinzi. De oarece unghiurile 0' i i sunt egale
ca avnd laturile perpendiculare, urrneaz6 c unghiul obiectelor
A i B este egal cu indoitul unghiului oglinzilor C i D.

Fig. 28. Sextant.

Sextantul (Fig. 28) este format dintr'un arc gradat (a asea

parte dintr'un cerc, de unde i numele de sextant), la care s'au
adaptat dou oglinzi verticale, una fix i alta mobil, prev6-
zutd cu un indicator i, mobil in fata arcului gradat. Pentruc5
avem nevoe de indoitele unghiurilor observate, s'a convenit
se divid areal sextantului in jumMti de grad i s6 se insemneze
pe el grade intregi, pentru ca astfel s6 avem imediat indoitul
unghiului oglinzilor.
CAnd obiectele A i B sunt Soarele (sau o stea luat6 din Ca-
talog) i orizontul mrii, privim orizontul prin partea superioar
a oglinzii fixe i micm atunci oglinda rnobil, pan6 ce ima-
N. Abrameact Astronomie cl. VII. 3

dacoromanica.ro
34

ginea Soarelui este in contact ca aceea a orizontului mril, iar

citirea data de indicatorul sextantului este inaltimea h a Soarelui
deasupra orizontului.
V. 39. Determinarea longitudinii. Fie P GP' (Fig. 29) meri-
dianul de origine din Greenwich i PAP' meridianul unui loc
A de pe Pamant. S'A insemn'Arn ca EE' ecuatorul i Ny cercul
orar al punctului vernal y, dupa care presupunem c se regu-
leazA pendulele siderale.
Parantul invartindu-se in jurul sau in 24 ore siderale,
invartindu-se ca 360 in 24 ore, urmeaz c inteo ora se invar-
N
tete cu 150, inteun minut cu
15' i Inteo secunda de timp
cu 15".
Cand meridianul locului A,
trece in dreptul punctului vernal,
atunci in toate locurile depe
acest meridian este ora zero.
In acest moment, in locurile
aezate pe meridiana! din Green-
?' wich nu este ora zero, caci va
trebui sa treaca un timp 'Ana
s'A ajunga meridiana! din Green-
Fig. 29. wich in dreptul meridianului
punctului y; i anume, ora din
Greenwich este mai mica decat ora din A, ca timpul cat Ii trebue
Pamantului ca A' se invarteasca in jurul sau cu un unghiu egal
cu OCa cel facut de meridianele din G i A. Dar acest unghiu
OCa este longitudinea locului A in raport cu Greenwich.
Daca Pamantului ca sa se invarteasca ca unghiul OCa Ii tre-
bue o ora, aceasta inseamna ea arcul Oa, sau unghiul celor doua
meridiane, adica longitudinea locului A este de 15. Daca Pa-
mantului i-ar trebui doua ore, acest unghiu (longitudinea lui A)
va fi de 300, etc.
Deci, longitudinea unui loc A este masurata de timpul cat
pune Pamantul ca O. se invarteasca in jaral salt cu un unghiu
egal cu acel ce face meridianul locului A cu cel din Greenwich.
adica longiiudinea locului A este data de diferenia orelor meri-
dicuzului din Greenwich i acel al locului A. Cum late() ora
mantul se invartete ca 15, urmeaza ea valoarea In grade a ion-

dacoromanica.ro
 35

gitudinii unui loc A se obfine trunullind cu 15 dilerenla orelor

ti qi t a locului A i meridianului din Greenwich, tn acelai moment.
Insemnind cu L longitudinea locului A si cu ti i t oree locului
A si meridianului de origine G in acelasi moment, avern L=
(4-0.15.
Deci, pentru a afla longitudinea unui loc, trebue sA stim, in
acelasi moment, ce or e in locul considerat si la Greenwich.
Ora din Greenwich o avem luAnd cronometre care ama ora
din acel loe, cum fae marinarii. Se mai poate ti ora si prin tele-
grafie fArd fir.

Fig. 30. Observatorul astronomic din Greenwich.

In fine, cAutnd in Anuarul Biroului de Longitudini (1), sau

In Connaissance des temps, la ce or a Greenwich-ului are loc
un fenomen astronomic, care in momentul cnd 11 vedem noi
In acel loe tim ora local. Fenomenele care se pot observa,
sunt oculatiile (acoperirea stelelor de Lun6).
Longitudinea Bucurestilor este 1 oil 35 m 4 s, sau in
grade 2346'3".
(1) Annuaire publii par le Bureau des longitudes de Paris, lucrare care a apil-
rut pentru prima data In anul 1796 si a carel publicatie se continua de atuncl,
in fiecare an, M'A fntrerupere.

dacoromanica.ro
36

ROTATIA PAMANTULUI

29. Am constatat micarea aparent diurn5., observand cum

o stea apare spre rsArit In S (Fig. 31) la orizont, la stanga ob-
servatorului, cum se ridid. Ora la o inAltime in S', apoi se co-
boarl i dispare la apus sub orizont in S", la dreapta observa-
torului. Aceste aparente le-am observat, presupunnd d Psd-
mantul este fix i sfera cereasd se Invartete in sens retrograd
In jurul PAmantului.
Aparentele sunt aceleai, dad. presupunem 135.mntul invfir-
tindu-se In jurul lui, in sens direct, de la vest la est, i cerul fix.
In adev6r, observatorul fiind In A (Fig. 31) vede cum steaua

Fig. 31.
PArnAntul fix i sfera cerease& PlimAntul fnvirtindu-se In jurul
Invrtindu-se In jurul lui, lui i cerul fix.

apare In S la orizont, la rAssrit, la stnga sa. Observatorul ve-

nind din A In A', va vedea steaua rididndu-se i In fine, ajungand
In A", vede steaua, S, apunand spre vest, la dreapta sa.
30. Probe experimentale. Existenta fortei centrifuge. Rotatia
PAmantului In jurul s'u s'a dovedit prin experiente, dintre care
cele mai insemnate sunt urm'aloarele,
Existenfa forlei centrifuge(1). Greutatea unui corpi n locul A
(Fig. 32) al.135.mantului este datoria atractiei 12 indreptat4 dup'6
AT dIre centrul l'Imantului. Dar s'a observat cA greutatea
aceluiai corp variaz6 dela poi la ecuator unde este cea mai mid.
(1) DescoperitA de Huyghens (niscut la Haga In 1629). Legea cAderli corpu-
rilor a fost gAsitA de Galileu (1564 1642).

dacoromanica.ro
 37

De unde rezult5 existenta altei cauze care face s* varieze greu-

tatea, anume forfa centrifuga (Fig. 32) perpendicular5 pe
axa PP', datorit rotatiei P5mntului In jurul
31. Deviatia spre rsiirit a unei greutti In edere liberd. S5.
ne fnchipuim un pu t (o fntnd, o mind) AC. Vrful A al pu-
tului fiind mai dep5rtat de axa de rotatie decd.t fundul C situat
In interiorul PAmntului, va avea o vites orizontal5 mai mare
ca aceea a fundului C. 1,6sAnd s. cad un corp greu in interiorul
putului din vrful sAu, corpul va porni cu vitesa orizontard a
vrfului A. In baza principiului inertiei, corpul Ii pAstreaz
aceast vites5 mai mare cleat a punctelor peste care cade, care
au vitese mai mici. Deci, cnd va ajunge In fundul C al putului,
va avea o vites5 orizontal mai mare decAt a acestui loc, i va
eddea spre fsArit de piciorul perpendi-
cularei vrfului A.
Aceasta experienta s'a Mcut In minele dela
Freiberg In 1831, lasand sa cada o greutate dela
o tnaltime de 1583 metri, i deviatia spre rasarit
de 28 milimetri, a probat rotatia Pamantului rn
jurul axel sale.
33. Pendulul lui Foucault. Pentru a
proba ed P'mntul se invartete, Fou-
cault a fAcut urm5.toarea experienp in
anul 1851. De cupola Pantheonului din Fig. 32
Paris a atarnat un pendul, format dintr'o
sfer metalled de 18 kg., la cap5tul unui fir de otel de 67
metri lungime. A depArtat acest pendul din pozitia sa de echi-
libru, l'a lAsat apoi liber, i. pendulul a 1nceput s5. oscileze ; a ob-
servat cA planul In care se mica pendulul, adied planul lui de
oscilatie, nu rmnea acelai, ci se invrtea dela edsrit la apus,
In mod uniform. In adevAr, s'a vAzut, cA varful ascutit cu care
era prevAzut5 sfera-metalic5 a pendulului, nu 15sa aceiai dung
pe nisipul ce se avezase pe o anumit Intindere, ci dungile
se schimbau invrtindu-se dela fsArit la apus (in sens retro-
grad).
S'a dovedit Ins5 ed planul de oscilatie al pendulului nu se
schimbA, i deci rezult5 e Pnkintul are o micare de rotafie
In sens direct.
Din cele expuse mai sus, rezult5 ed micarea sferei cereti:

dacoromanica.ro
38

este aparent5 i cA Elmntul se invarteste, in mod uniform dela

apus la fsArit, in sens 'direct (invers cu acele unui ceas) in
jurul unei axe care Il taie in dou6 puncte numite polul nord

i polul sud. Aceasta este axa lumei dela micarea diurnA apa-
rentd. Durata rotatiei este constantA, este ziva sideral, i are
23 ore, 56 minute, 4 secunde timp mijlociu (acela arAtat de cea-
surile noastre).

dacoromanica.ro
 39

DIMENSIUNILE I FORMA PAMANTULUI

VI. 33. M'Asura meridianului pmntese. Determinarea razei

PAmAntului, Pentru aflarea razei pAmAntului s'a Intrebuintat
urmAtoarea metodA. Se aflA unghiul format de verticalele a
dou locuri A si B (Fig. 34), asezate pe acelasi meridian. Acest
unghiu fiind la centru, are aceeasi mAsurA ca arcul AB, deci
se va sti lungimea arcului AB In grade. Se mAsoarA apoi lun-
gimea acestui arc. InsemnAnd cu no numArul de grade si cu R
raza PAmAntului, lungimea 1 a arcului AB este dat de formula
cunoscutA
7cRn
1=
180
De unde 1801
R= .2-cn

care dA. raza P'AmAntului egals cu 6370 km.

Avem dou operatii de fAcut. 1) SA determinAm .unghiul
celor douA verticale din A si B; 2) sA mAsurAm arcul AB in
unitAti de lungime.
1) Determinarea unghiului. Fie EE' ecuatorul (Fig. 34), un-
ghiul AOE este latitudinea punctului A, unghiul BOE este
latitudinea punctului B si vedem cA
AOB =A0EBOE,
Z adic6 unghiul cAutat este diferenta
latitudinilor celor dou6 puncte A.
i B.
Prin urmare, Tom determina la-
titudinea in fiecare din cele dota
localitti si vom face diferenta lor.
Fig. 34.
In timpurile vechi determinarea razei pAmAntesti a fost fAcutA In modul ur-
mAtor. Pe la anul 250 a. Chr., Eratostene, mare geometru din Alexandria, aflAnd
dela niste cAlAtori, a la Siena, oras asezat cam pe acelasi meridian cu Alexan-
dria, tuteo si care corespunde cu 22 Iunie, Soarele lumina la amiazA fundurile
puturilor, a mAsurat distanta zenitali z, a Soarelui din Alexandria, cAnd Soa-
rele era la meridian (Fig. 34). Acest unghiu este egal cu unghlul verticaielor
calor dou orase, ca unghiuri corespondente si l'a gAsit de 70 12'. El cunostea

dacoromanica.ro
40

distanta dela Alexandria la Siena, asa cA a determinat cel dintAi raza PA-
mAntului cu formula
R=1800i
It no .

2) Mdsurarea lungimii arcului se face cu metoda triunghiu-

latiei. Astf el Picard (1669) (Astronom francez care a Infiintat
Observatorul astronomic din Paris) a mAsurat meridianul intre
A Paris i Amiens.
g SA presupunem cA
voim s'A mAsurAm
ex andrt'a s lungimea meridianu-
lui dela A pAnA la
un loc oarecare M
(Fig. 36). Se aleg
mai multe puncte B,
C, II. E, F, de o
parte i de alta,
F astfel ca din fiecare
din ele sA se vadA
Fig. 35 Fig. 36 punctele vecine. Se
mAsoarA lungime
AB care se numeste baza triunghiulafiei. Din fiecare din punctele A, B, C, D, E, F,
m, n, p, r, se mAsoarA unghiurile, lar din triunghiurile formate se determinA
Am, mn, pr, M 1 deci lungimea meridianului AM.

Fig. 37. MAsura PAmAntului de vechii Egipteni, dupA o frescA descoperit pe

zidurile unui mormA.nt, la Teba.
dacoromanica.ro
 41

Metru. O comisie a fost numit in 1790 in Franta pentru

a stabili un sistem de unitti. S'a fcut o nou6 msurtoare a
meridianului de atre Mchain i Delambre, prelungindu-se me-
ridianul msurat de Picard, de o parte pn la Dunkerque i.
de alta pans la Barcelona ; s'a imprtit lungimea sfertului de
meridian in 10.000.000 prti qi una din aceste prti s'a luat
ca unitate de lungime i s'a numit metru.
Astfel, lungimea meridianului fiind de 40.000.000 m., lun-
gimea arcului care corespunde unui grad, este
40.000.000
360 111 Kilometri aproape.
O Leghe marina fiind a 20-a parte din lungimea unui grad, are 5556 metri.
O Leghe geogratidi fiind a 25-a parte din lungimea unui grad, are 4445 metri.
In marina se masoara mai des cu mita marina, care este lungimea arcului de
un minut, adica a 60-a parte din grad, sau a 3-a partea Yute') leghe ma-
rina, si prin urmare 1852 metri.
Vitesa unui vapor de mare se rrasoara in noduri. Un nod este a 120-a parte
dintr'o mila marina, sau vre-o 15 metri i jumatate.
Turtirea Prunntului. Msurndu-se lungimea arcului de
un grad la diferite latitudini, s'a gsit
a este in inijlociu de 111 km., i. el P
ea e mai mare aproape de poli decAt
aproape de ecuator. Aceasta arat,
c Pmntul trebue s fie mai putin
curb, adic mai turtit la poli i mai
umflat la ecuator, cki (Fig. 38) cu cAt
arcul cuprins filtre dou puncte este
mai intins (mai putin curb) cu atat
cele dou puncte trebue s fie mai Fig. 38.
deprtate, pentru ca ver-ticalele lor
(perpendiculare pe suprafat) s formeze un unghiu de un
grad. Din cauza turtirii, verticalele nu se Intalnesc (Fig. 38) in
centrul Pmntului.
Se mai poate constata turtirea PmntUlui i. cu ajutorul
pendulului. La poi oscilatiile unui pendul sunt mai repezi deckt
la ecuator, ceeace arat c centrul de atractie (centrul P''man-
tului) e mai aproape.
Raza mijlocie a Pmntului e de 6370 km. Raza la pol este
6356 kilometri, iar raza la ecuator este de 6378 kilometri.
dacoromanica.ro
42

1
Turtirea Pamantului e foarte mica ; valoarea ei este cebace insemneaza ca,
298
diferenta dintre raza ecuatorului si raza polului este a 298-a parte din raza
ecuatarului, asa a se poate presupune ca Pamantul este aproape sferic.
Temperatura 5I righlitatea Pamantului. La o mica adSncime dela suprafata
Pamantului temperatura ramane constanta in tot carsul anului. Aceasta tempe-
ratura variaza cu adancimea. Ea se ridica cu un grad pentru adAncimi variind
cu 30 la 80 metri aproape, dupa natura terenurilor unde au fost facute,
Lava dela doi vulcani vecini fiind de natura diferita, urmeaza ca in interiorul
Pamantului temperatura nu este continuu asa de mare ca sa se topeasca ma-
teria, care In acest caz ar fi uniforma. Trebue sa fie in regiunile centrale ale
Parnantului o presiune considerabila, care schimba temperatura de topire. Se
crede ca interiorul Pamantului este format dintr'un nucleu metalic solid cu raza
de 5130 km. si din cauza presiunii se comporta ca otelul. Nucleul este incoa-
j urat de o patura de silicafi (sgurA) groasa de 1300 km, a carel parte inferioara
(silicati de magneziu) are regiuni fluide, iar cea exterioara (silicatii de aluminiu)
este solida, i formeaza scoarta painAnteasca ; trecerea dintre aceste doua parti
o face bazaltul (care confine aluminiu, magneziu, fier).

ATMOSFERA PAMANTEASCA

Atmosfera. PAmantul este inconjurat de un strat de aer,

care se compune din oxigen, azot, gaz carbonic, vapori de ap,
heliu, hidrogen i altele. Aerul se rkete cu altitudinea i atmos-
fera pmnteascA n'are limit determinat6 ; ea se Intinde FILIA
la 1000 km.
S'au fAcut ascensiuni cu balonul In atmosfer pans la 19.000
metri (prima dat6 In 1931 de Profesorul Piccard din Bruxelles).
Baloanele sond6 (umplute cu hidrogen, prevzut cu termo-.
metru, altimetru, vas de luat aer) s'au ridicat mai mult i unul
a ajuns la 37 km. Im6ltime.
Aceste experiente au arAtat dou'd pauri distincte in atraos-
fer ; prima se Intinde Ora la 11 km i se zice troposfera; ateea
care o InconjoarA se numete stratosfera. Troposfera contine tot
gazul carbonic i vaporii de ap din atmosfer. Din cauza con-
densArii vaporilor de ap, temperatura troposferii este variabil6
este agitat6 de vanturi orizontale pan'a' la 4 km !n'Al-time,
iar dela 4 km la 11 km fnAltime sunt vnturi verticale.
Dar o masa de aer, ridicandu-se, se dilata, deci se raceste. Astfel a la nivelul
marii temperatura descreste in mijlociu cu 1 la o crestere a Inaltimii cu 180 m.

dacoromanica.ro
 43

Apoi 'Ana la 4 km. scaderea este de 50 la kilometru. Deasupra, scAderea este

mai repede i la limita troposferii temperatura atinge 560.
In stratosfer nu mai sunt micri verticale, temperatura
este aproape aceeai,-560. Pturile, ca i cum ar fi stratificate,
alunea unele peste altele, fr s se amestece, de unde i numele
de stratosfer.
Partea inalt a atmosferei face s apar crepusculul de sear
zorile de dimineat ; apoi aparitia meteorilor, aurorelor polare.
Tot atmosfera face s apar cerul albastru. In adevr, lumina
In vid se propagA fr perdere de energie. Dac intalnete ma-
terie, se difuzeaz, oricare ar fi dimensiunea obstacolului. Astfel,
moleculele de aer (care sunt 3 x 1019 inteun centimetru cub)
difuzeaz lumina solar ; i cum difuzia este mai pronuntat
asupra lungimilor de unde mai scurte, bleu este mai difuzat
ca rou i aa se explicA culoarea albastr a cerului.
Atmosfera noastrA imprima In spectrul Soarelui raze si bande zise telur ice.
Ele provin din oxigen, din gazul carbonic si din vapori de apA. Tot atmosfera
absoarbe anumite radiaiii, care itngreuneaza studiul luminii stelefor ; multe dintre
ele emit maximum de energie In ultraviolet, pe care aerul o suprima. Aceasta
absorbtie devine folositoare pentru viata pe Pamant; cAci o pAtura subtire de
ozon din malta atmosferA, la 40, 50 km. a Pamantului, opreste razele ultravio-
leta emise de Soare, care' daca ar ajunge la PamAnt, ar distruge viata.
38. Zorile i erepuseulul. SA considerAm (Fig. 39) un In A al
csrui orizont este HH'. Soarele fnainte de a rAsAri, lumineazA

Fig. 39.

o parte din atmosfera deasupra orizontului acestui loe i anume

partea MNP. Aceast luminA de culoare rosiaticA se zice zorile
de dimineatA.
Seara, dupA apusul Soarelui, fenomenul se produce din
nou, in sens invers, adicA lumina nu dispare odatA cu apusul
Soarelui, ci mai continuA, slAbind cu Incetul. Acesta este cre-
pusculul de sear.

dacoromanica.ro
44

Zorile i crepusculul contribuesc la lungirea zilei, cki tim-

pul cat stA Soarele deasupra orizontului este mai mic cleat
acela ce numim zi In viata practic.
39. Reiractia astronomia Putern considera atmosfera for-
maid din straturi de densittifi din ce in ce mai mid.
Dacs o raz de lurninA, venind dela o stea S (Fig. 40) cade
oblic pe suprafata straturilor atmosferei, ea sufer deviatii
trecand din medii mai rare
S
In altele mai dense, se apropie
I'S' ,s de normal In fiecare din punc-
tele a, b, c i ajunge la ochiul
observatorului In directia cO.
Observatorul din 0 va vedea
Oj atunci steaua in directia OS',
prelungirea In sens opus a razei
Fig. 61. c0 primita la ochiu, in loc s'o
vaz5. In directia Os.
Astfel, efectul refractiei este de a ne face s" vedem stelele
mai sus decat In pozitia lor adevArat, i deci InAltimea lor h
se ma'rete cu unghiul sOS'. care se numete refraclie astro-
nomiccl.
Acest unghiu de deviatie este cu atat mai mare cu ct steaua e mai depArtatA
de zenit. Mid ea este chiar la zenit, refractia este nulA, cAci razele ce vin dela
stea strAbat straturile atmosferei cAzand normal pe fiecare i deci nu suferA
deviatii. Din cauza refractiei, vedem apArAnd la orizont stelele care se gAsesc
aproape cu 36 sub orizont.
Tot din cauza refractiei, atat Soarele cat 0 Luna ni se par
turtite In sens vertical, cand rsar sau apun. Aceasta se explic6
prin faptUl c rnarginea de jos fiind mai depArtat6 de zenit,
sufer6 o refractie mai mare cleat marginea de sus, adia., .de0
arnandou' m'rginile se Vad mai sus, cea dejos este mai ridicat6.

dacoromanica.ro
 SOARELE
MIKAREA APARENTA ANUALA A SOARELUI. ECLIPTICA.

VII. 40. Miearea aparenta' anualfi a Soarelui. Dac observm

seara, cgtre regiunea unde apune Soatele, constelatiile care
apun imediat dupd el, vedem ea' ele variazd in cursul anului
i sunt, in Ianuarie Sgettorul, in Februarie Wirstitorul, in
Martie Potii, in Aprilie Berbecele, in Mai Taurul, etc.
Scarele, afar de micarea lui aparenta." zilnied, care se dato-
rete de fapt rotatiei Pdmntului i care produce succesiunea
zilelor i noptilor, pare deci di se deplaseafd printre stele in cur-
sul anului.
S presupunem ed am determinat in fiecare zi, cand Soarele
trece la meridian, ascensiunea dreapt i. declinatia centrului su.
Se observd el ascensiunea dreapt crete mereu i prin ur-
mare pare cg Scarele se mie pe sfera cereased dela apus spre
rsrit, ceeace face ca.' daed inteo zi Soarele trece la merdianul
locului in acelai moment cu o .stea, a doua zi va ajunge mai
intai steaua i apoi Soarele. Aceasta explicd pentru ce ziva
siderald e mai scurt deceit ziva solar cu aproape 4 minute de
timp.
Intr'o zi creterea ascensiunei drepte a Soarelui e m,ai mic6
cleat de un grad, i nu e constant. De aceea Soarele face
ocolul complet in 365 zile i aproape un sfert.
De asemenea declinatia crete i ea pan la 23 27', apoi
descrete, devine negativ, ajunge pana' la 23 27' i. incepe
iardi sd creased.
41. Ecliptica. Echinoetii i. solstitii. An tropic. Anotimpuri.
Sd lua'm un glob care s'a' reprezinte sfera cereased, i. pe care
s fie trase ecuatorul EE' (Fig. 41) i punctul vernal y de
origine a ascensiunilor drepte.
dacoromanica.ro
46

SA insemnAm printr'un punct pozitia Soarelui determinatA

prin ajutorul ascensiunii drepte i a declinatiei lui, in fiecare zi,
i vom avea (Fig. 41) mai multe puncte S, S', S", care unite,
se obtine un cerc mare Tag a', aezat Inteun plan inclinat pe
ecuator cu 230 27' i care se numete eclipticei. Ea aratA drumul
aparent pe care-1 urmeazA Soarele in micaiea lui pe sfera
cereascA. De fapt PArnantul se micA In jurul Soarelui In pla-
nul eclipticei.
Ecliptica taie ecuatorul In dou puncte y i a numite echi-
nociii. Punctul y (gama), unde Soarele trece din emisfera aus-
tral in cea borealA, se numete echinocfiul de primbar 'el (21
Martie), sau punct vernal; cel opus
P se nume0e echinocfiul de toamnei (23
Septembrie).
Punctul a unde Soarele ajunge
sA aibA declinatia cea mai mare,
de 23 27', se numete solstifiul de
yard (22 Iunie), iar punctul opus a' se
zice solstifiul de iarnei (23 Decem-
P' brie). Dreapta ca' se numete linia
Fig. 41 . solstitiilor. Vom vedea mai departe
de ce s'au numit astfel.
Dreapta sn', perpendicularA pe planul eclipticei, se nume0e
axa eclipticei i. punctele gr, 7Ci poli eclipticei.
Cercurile paralele cu ecuatorul, care trec prin poli eclipticei,
se zic cercuri polare.
Se numete an tropic timpul cat 1i trebue Soarelui ca pie-
cand dela echinoctiul de primAvar y (punctul vernal) sA ajungA
din nou in acelai punct.
Anul tropic e imp.Artit In patru anotimpuri ; prim'Avara este
timpul ce trece de cand Soarele pleac dela echinoctiul de pri-
mAvarA y, panA sA ajung6 la solstitiul de varA a; vara este tim-
pul ce trece pentru ca Soarele s meargA dela a la SI (echinoc-
tiul de toamnA) ; tocunna este timpul cat Soarele merge dela
Q la a' (solstitiul de iarnA) i. iarna cat Soarele merge dela GI
la y.
42. Determinarea planului eeliptieei pe sfera cereascA se
face, dacA se cunoate pozitia punctului vernal y pe ecuator
i. fnclinarea planului eclipticei pe ecuator. Pentru punctul
dacoromanica.ro
 47

T s'a calculat ascensiunea dreapn a sa (Fig. 42), 0y=5 ore

42 m 12 s in raport cu steaua R Rigel. Inmultind cu 15 o
aflm in grade, astfel c arcul OT depe ecuator este cunoscut,
deci i pozitia punctului T.
Linia yT52 (Fig. 42) fiind cunoscut, p/anul eclipticei este
determinat, dac6 se tie inclinarea sa,
care este latitudinea Soarelui la sol-
stitiul de var. S'a Osit c6 aceasn
Inclinare, numit oblicitatea eclipticei,
este de 23027'.
E'
Punetul vernal luat ea origin& a aseen-
Manlier drepte. Ascensiunile drepte ale unei
stele S si a punctului 7 in raport cu steaua
Rige! fiind 23 ore 55m. 17s i 5 ore 42m 12
s, atunci ascensiunea dreaptA a stelei S in ra-
port cu punctul 7 este diferenta dintre aceste Fig. 42.
clou ascensiuni ale stelei i punctului T in
raport (u steaua Rige!.
Punetul vernal luat ca origine a timpulul sideral. Momentul cAnd punctul
vernal trece la meridianul locului se aflA astfel : asezArn pendula sideralA la
zero ore cAnd steaua Rigel trece la meridian, si cAnd va arAta 5 ore 42 m 12 s,
inseamnA cA atunci trece la meridian cercul orar al punctu/ui vernal. Punem
In acest moment pendula la zero ore si de aci inainte ea va arAta ora side-
ralA in raport cu punctul vernal.
Precesia echinoctiilor. Am vAzut c'd anul tropic este timpul
dintre dou treceri ale Soarelui la
punctul vernal. S'a observat (de
Hiparch, 130 in. Cr.) a. punctul y
se Jnic6 sens retrograd pe eclip-

.4111
gr
tied cu 50" pe an, astfel incat daa
Soarele a intAlnit ecuatorul in
E punctul y, a doua intAlnire cu
ecuatorul va avea loc in punctul y',
care iese inaintea lui T, c6ci punctul
T' cel nou, precede cu 50" echi-
Pi noctiul considerat. Fenomenul a-
Fig. 43. cesta se numete precesia echinoc-
!Won Punctul vernal face ocolul
eclipticei (ached revine la aceeai pozitie) in 26.000 ani. Deci
planul ecuatorului aluneed dealungul eclipticei, in sens re-
trograd, in 26.000 de ani. De asemenea, axa polilor PP' (Fig. 43)

dacoromanica.ro
48

variaza si va fi In directia altor stele, care vor deveni pe

rand stele polare. Cauza precesiei echinoctiilor este atractia
Lunei i Soarelui asupra Pamantului.
Actiunea Lunei mai produce Natalia axei pimAnteti, care este o micare d
apropiere 0 de depArtare a acestei axe de planul eclipticei, In timp de 18 ani
0 8 luni. D eci, planul ecuatorului are o micare de oscilatie cAtre si dela eclip-
ticA In 18 ant 0 8 luni In jurul unei pozitii mijlocii, lar aceastA pozitie mijlocie
alunecA dealungul eclipticei In 26.000 ani. Polul P (Fig. 43) va descrie In acest
timp pe sfera cereascA o curbA.
An sideral. Soarele, In miscarea lui aparenta pe sfera ce-
reasca, trece printre constelatiile zodiacale Berbecul, Taurul,
Gemenii, Racul, Leul, Fecioara, Cumptina (balanfa),_ Scorpionul,
Stigettorul, Capra, Vc1rstitorul i Peqtii. Aceste constelatii au
fost scrise in versuri latine de Ausoniu (din Burdigala, azi Bor-
deaux) In modul urmator :
Sunt Aries, Taurus, Gemini, Cancer, Leo, Virgo,
Libraiue, Scorpius, Arcitenens, Caper, Amphora, Pisces.
Semnele pe care le au constelatiile zodiacale din vechime
au fost desenate de Egipteni pe templele lor. Echinoctiul de
primavara era pe atunci In constelatia Balanta. Dar din cauza
precesiei, punctul vernal a ajuns In constelatia
Tot din aceasta cauza durata anului tropic nu este timpul
In care Soarele descrie 360 pe ecliptica, deoarece Soarele por-
nind din r, revine la noul r mai inainte, cad acest nou punct
vernal Ii iese Inaintea Soarelui cu 50" pe an, asa c inteun an
tropic Soarele descrie pe ecliptica 3600-50". De altfel durata
anului tropic poate fi considerata ca i constanta, caci anul
tropic abia variaza cu 10 secunde in 2000 de ani.
Se numeste an sideral timpul In care Soarele descrie 360
pe ecliptica ; astfel cal plecand dela un punct fix, A. revina la
acelasi punct al sferei ceresti. Valoarea lui este constanta si se
calculeaza adaugand la durata anului tropic timpul cat descrie
pe ecliptica 50".
C,00rdonate eeliptiee. Longitudimea i latitudinea eerease.
S'A ducem axa ecuatorului (Fig. 44) TP, axa eclipticei Tic
un cerc mare print'un punct A depe sfera i prin polul P al
ecuatorului ; luand ca origine a ascensiunilor drepte punctul
y, yD este ascensiunea dreapta a punctului A si DA declinatia
lui. Daca acum ducem prin A un cerc mare, care s treaca prin

dacoromanica.ro
 49

polul n al eclipticei, pozitia punctului A este cunoscuta pe sfera

cereasca, cand se cunosc arcele TF, masurata pe ecliptica i
FA dela ecliptica la punctul A. yF
se numeste longitudine cereasca, iar
FA latitudine cereasccl.
Longitudinea i latitudinea cereasca
formeaza un sistem de coordonate
ecliptice, prin care putem determina E
pozitia punctelor depe sfera cereasca
si care sunt Intrebuiotate in unele
cazuri mai cu folos decat ascensiunea
dreapta i delinatia unei stele. Sunt
formule care dau valorile unor coor- Fig. 44
donate cu ajutorul celorlalte.

INEGALITATEA ZILELOR I NOPTILOR.

VIII. 48. Inegalitatea zilelor i noptilor se explica observand
declinatia Soarelui variaza intre 2327', cand este la solsti-
tiul de iarna., si 23 27', cand este la solstitiul de vara. In acest
timp de un an, din cauza miscarii diurne, Soarele descrie (in
mod aparent, de fapt Pamntul se invarteste in jurul axei sale
a polilor) in fiecare zi un paralel diurn i timpul cat Soarele
este deasupra orizontului se numeste zi, iar timpul cat Soarele
este dedesubtul orizontului, se numeste noapte. Insemnand (Fig. 46)
Cu es' intersectia eclipticei cu meridianul, cu SS' paralelul
diurn al Soarelui j cu HH' orizontul locului, rasaritul Soarelui
este in r i apusul Soarelui in a. Zi este intervalul de timp cat
Soarele descrie portiunea rSa din paralelul diurn, iar noapte,
timpul cat descrie portiunea aS'r. Pentru mai multa usurinta
vom reprezenta paralelele diurne prin liniile drepte (Fig. 46) et,
SS', EE', mm', qe', care sunt intersectiile acestor paralele cu
meridianul locului ; de asemenea, vom reprezenta orizontul
(Fig. 46) prin linia dreapta HH', intersectia lui cu meridianul
locului. Astfel c lungimile de, cS, TE, nm, bq vor reprezenta
duratele zilelor, iar td, S'e, E'T, m'n, e'b vor reprezenta dura-
tele noptilor.
Se observa ca numai la echinoctii, segmentul TE( Fig. 46)
care reprezinta ziva, este egal cu TE' care reprezinta nopatea.
N. Abramson Astronomie el. VII. A
dacoromanica.ro
50

La solsistitiul de var', segmentul de care reprezint ziva (Fig.

46) este cel mai mare ; iar la solstitiul de iarn, segmentul be'
(Fig. 46) care repre-
zint noaptea, este cel
mai mare. De aci ur-
meaz' inegalitatea zi-
lelor i noptilor, care
sunt egale numai la
S' S echinotii (de unde i
..00 Ze n numele de echinoctii),
21 Martie i 22 Sep-
tembrie ; la solstitiul
de var (22 Iunie) ziva
este cea mai mare, iar
la solstitiul de iarn.
(23 Decembrie) noap-
Fig. 45. tea este cea mai mare.
I. Pentru un obser-
valor dela ecuator (Fig. 45) zenitul este TE, orizontul HH' se
confund cu PP'. Paralelele diurne descrise de Soare sunt tiate
toate In doug prti egale
de orizont, cAci toate a-
si, Z
ceste cercuri au centrele \o/
pe axa PP'. Prin urmare,
in tot timpul anului zilele
sunt egale cu nopfile pentru
un observator dela ecuator.
Pentru aceste locuri razele
solare cad aproape per-
pendicular pe suprafata
Pmntului, i deci
dura este cea mai mare.
II. S considerAm un
observator aezat in emis-
f era boreald, la o latitudine
maimic decdt 6633' (com- Fig. 46.
plimentul unghiului 23
27' de Inclinare al planului eclipticei pe ecuator) cum ar fi in
Romdnia (Fig. 46). Orizontul HH' nu mai taie In dou'd prti
dacoromanica.ro
 51

egale paralelele diurne ; zilele nu mai sunt egale cu noptile in

cursul anului. La echinocfiul de primdvard paralelul diurn
este EE' i este tiat in dou prti egale de orizontul HH',
csci ambele cercuri au central in T. Deci in acest timp
ziva este egald cu noaptea. Dup. echinoctiul de primvar, de-
clinatia Soarelui crete. Soarele descrie alt paralel diurn, SS'.
Ziva, reprezentat prin Sc, crete, iar noaptea reprezentat prin S'c
scade, pAn cnd Soarele ajunge la solstitial de var in e ;- atunci
ziva, ed, este cea mai mare i noaptea, Id, cea mai mic. Dup
aceast dat, Soarele descrie aceleai paralele diurne descrise
pn acum, i deci noptile, S'c, incep s creasc, iar zilele, cS,
s scaz, pan la echinocfiul de toamnd ; in acest moment para-
lelul diurn este EE', ziva TE este egald cu noaptea TE'. Apoi,
paralelul diurn fiind mm',
Z ziva nm scade, iar noap-
tea m'n crete, pAn' la
solstifiul de iamd, in s',
ccind paralelul diurn este
s'q ; in acest moment
S' c ziva bq este cea mai
S zar noaptea, cea mai
E' 2.32*-71
E mare. Prin urmare, pen-
m tru un loc de latitudine
mai mic6 cleat 66 33',
zilele nu sunt egale cu
noptile, i numai la echi-
noctii zilele sunt egale
cu noptile. Pentru aceste
Fig. 47. locuri razele solare cad
oblic pe Pmnt i nu-
mai la solstitiul de var razele cad aproape perpendicular
deci cldura este mai mare.
III. Cdnd un observator este la latitudinea 6633' (nordic6)
(Fig. 47), cum ar fi in oraul Hamertest in Suedia, orizontul fiind
perpendicular pe vertical (zenit), linia HH' lace cu EE' unghiul
HTE'.180-66033'-90=2327'. Deci arcele Es i E'H sunt
egale, iar linia ell e paralel cu EE'. Prin urmare, paralelul diurn
al al Soarelui la solstifiul de yard taie numai intr'un singur punct
H orizontul ; deci nu mai avem noapte in acest timp, ci numai
dacoromanica.ro
52

zi continua de 24 ore. De asemenea, la solstitiul de iard, avem

noapte continu6 24 ore i zi nu mai este. In mod analog se vede
cA i pentru aceast5. lo-
p .,z calitate In cursul unui
an, zilele nu sunt egale
cu noptile, iar la echi-
noctii, zilele sunt egale
Cu noptile.
S' S IV. Pentru un obser-
E' valor aproape de polul
E
rn
nord (Fig. 48), sunt pa-
, ralee diurne care nu mai
taie orizontul, adia a-
vem zi continu6 de mai
multe zile, i de aseme-
nea, aproape de solstitiul
P' de iarn', noapte conti-
Fig. 48. nuA. Dach" am fi chiar la
polul nord, vom avea 6
luni zi continu i. 6 luni noapte continu'. Razele solare cA-
znd foarte oblic pe Pmant, temperatura este foarte sc6zutA.

Fig. 49. Caput Nord. Soarele in miezul noptil.

Observare. De oarece numai cand Soarele ajunge la ecuator

In punctele y, g, zilele sunt egale cu noptile, pentru once loe de
pe Psmnt, aceste puncte se numesc echinociii.

dacoromanica.ro
 53

49. Clima anotimpurilor depinde de directia razelor solare

In raport cu suprafata 13Amntului pe care o Inc61zesc,
precum i de lungimea zilelor. lama, in tinuturile noastre,
razele solare cad mai oblic pe Pgmant ca vara, deci produc
mai putinA c'ldue. Mai mult, ziva fiind mai scurt, canti-
tatea de eldur primit6 zilnic de Pgmnt va fi mai micA
iarna deat vara. Dei Pmntul este mai aproape de Soare
iarna deat vara, aceasn diferen0 de distan0 este prea mic6
pentru a putea compensa influentele fundamentale expuse mai
sus. De altfel, climatul unei regiuni depinde de un mare num6r
de imprejurAri, cum sunt in'ltimea locului, distributia m6rilor
i uscatului, existenta curentilor maiini, care schimb' mult
conditifle pur astronomice.

MI5CAREA PAMANTULUI IN JURUL SOARELUI

IX. 50. Introducere geometria despre elips'. Vom da cateva

notiuni asupra elipsei, cki drumul (orbita) descris de Inmant
In jurul Soarelui este o curb' numin elips.
Elipsa e o curbg Inchis, ale c'rei
puncte au proprietatea c' suma dis-
tanfelor la doud puncte fixe, numite
focare, este aceeai pentru toate punc-
tele curbei. F si F' (Fig. 50) fiind
focarele i 11, M', M" punctele elipsei,
avem
MF-EMF'=M'FI-M'F'=M"F-EM"F
= a = const.
Dreapta AA' = 2a, care trece prin cele dou4 focare i. se
m'rginete la curb' se numete axa mare a elipsei, iar extre-
mittile ei A i. A' se numesc vdrfurile axei mari a elipsei ; punctul
O, mijlocul distantei celor dou'd focare, este centrul elipsei ; perpen-
diculara BB' = 2b pe axa mare, trecand plin centru, se nu-
mete axa mica. Dreapta FM, care unete un focar F cu un
punct M al curbei, se numete razd vectoare. Suma distantelor
unui punct al curbei la cele dou focare este egal cu axa mare.

dacoromanica.ro
54

51. Probe de misearea Pmantului In jurul Soarelui. Paralaxa

anualfi. Aberatia stelelor. Fie ea' Soarele se invrteste in jurul
Pknntului, fie d. Pmntul se invarteste in jurul Soarelui,
In acelasi sens, aparentele
sunt acelasi. In adev'r,
dad. Soarele s'ar mira in
jurul Pmntului T fix dela
S, la S2 (Fig. 52), el va fi
vAzut de observatorul fix
T in dreptul acelorasi cons-
telatii, ca si in cazul
cnd Soarele ar fi fix In S
(Fig. 53) si observatorul
s'ar mica din T, in T2.
S'a dovedit ins d PA-
mntul se invrteste in ju-
Fig. 51. Tragerea elipsei Cu un creion, Cu rul Soarelui. Aceste probe
ajutorul until fir lntins.
sunt urmtoarele.
1. Pa alaxa anualti. Observatorul din T, (Fig. 54) privind o
stea E, o vede proectat pe sfera cereasd in El; observatorul
rniscndu-se in jurul Soarelui S, dup sase luni ajunge In T2,

,
;
i
,

,.
IF ,
tic

Fig. 52. Fig. 53.

d unde privind aceeasi stea, o vede proectat pe sfera cereasd
In E2. Jumtatea unghiului T1ET2 se zice paralaxa stelei E.
Pmntul miscandu-se in jurul Soarelui, steaua proectat va
prea c descrie pe sfera cereasd o mid curbA in acelasi sens ca
acela al misdrii Pmntului in jurul Soarelui. S'a dovedit c'd
stelele descriu In mod aparent mici elipse, pe sfera cereasc, fapt
care nu poate sA aib.6 loe cleat in cazul &ad Pmntul se in-
vArteste in jurul Soarelui.

dacoromanica.ro
 55

Stelele sunt asa de mult depArtate, 'Mat pentru ce mai

apropiat stea unghiul de paralax6 este mai mic cleat o se-
cund de arc.
2. 0 alt probA este fenomenul aberaliei 0, care face A.
vedem stelele inteo directie aparent5. DA (Fig. 55) deo-
sebit de cea adevrat BA cu un unghiu de 20" acelasi pentru
toate stelele. Aceasta este o nou'd prob' a miscrii P6mAntului
In jurul Soarelui, care nu se poate explica cleat combinnd
vitesa Fmntului In jurul Soarelui cu vitesa luminii. Un e-
xemplu de compunere de miscAri, 11 avem observnd cA dac
plous, cu at mergem mai repede, cu att trebue s Iinem
mai inclinat umbrela.

r Fig. 54. Fig. 55.

Din cele expuse mai sus, rezult a Soarele este fix si c6 P6-
mntul se mise In jurul Soarelui In planul eclipticei. Timpul
In care Hm.ntul face ocolul In jurul Soarelui este anul tropic
si are 365,24 zile mijlocii aproape.
52. Forma orbitei deseris. de Pfimint In jurul Soarelui. Intiia
lege a lui Kepler. Dac in'sufm diametrul aparent al soarelui
(Fig. 56), adia. unghiul ATB sub care se vede Soarele, se ob-
servs a variaz6 si c este cel mai mare pela 1 Ianuarie (de
32'36") si cel mai mic pelal Iulie (de 31'32"). Se stie ins' c'l
noi vedem un corp cu att mai mic, cu at este mai departe.
Deci Rmntul nu rAmne tot timpul la aceeasi dep'rtare de
Soare, ci este mai aproape iarna si mai departe vara ; astfel
c' drumul descris de Vmnt in jurul Soarelui nu este un cerc.
(1) Descoperit de Bradley (1729).

dacoromanica.ro
56

SA mAsurAm dIametrele aparente A, A', A" ale Soarelui In mal multe zile
consecutive si sA insemnAm Cu d, d', d", depArtArile PAmAntului de Soare in
acele zile. Cum diametrul aparent al Soarelui variazA In raport invers cu de-
pArtarea d, urmeazA
d' A d" - A
a = A'' a = A"'''''
de unde
Fig. 56. A
d'=Ad,
A' A"
Luind pentru d o lungime dupA voie, vom afla pe d', d", cAci A, A', A",
....sunt mAsurate.
MAsurAnd longitudinea cereascA a Soarelui S In zilele respective, putem afla
directiile ST, ST', ST" In care se aflA PAmAntul pe planul oclipticei; luAnd apoi
pe aceste directil lungimi ST, ST', ST"...., egale cu d, d',(",..., si unind punc-
tele T, T, T",... cu o trAsAturA continuA, obtinem o elipsA.

Curba descrisA de lYmant in jurul Soarelui este o elips',

aezat'd in planul eclipticei, Soarele fiind inteunul din focarele
elipsei. Aceasta este intAia lege a lui Kepler.
Varful axei mari al elipsei cel mai apropiat de Soare se zice
perigeu, iar varful opus cel
Pa tal, narei
mai deprtat de Soare se
zice apogeu (Fig. 57).
Intersectia 752 (Fig. 57)
a planului eclipticei cu al erigen.
ecuatorului este linia echi-
nociiilor (Nr. 41). Dreapta
din planul eclipticei, dusg
prin centrul Soarelui, per- Fig. 57.
pendicular pe linia echi-
noctiilor, este linia solstifillor aa'. Din cauz a precisiei echinoc-
Olor, linia solstitiilor face ca axa mare a orbitei un unghiu
de aproape 11. Cnd Inmntul este in a' (Fig. 57) este solsti-
tiul de iarn (23 Decembrie) ; in y este la echinoctiul de primg-
vae (21 Martie), in a la solstitiul de var (22 Iunie), in 52 la
echinoctiul de toamn6 (23 Septembrie).
Pknntul se mic In jurul Soarelui In sens direct, sensul
rotatiei PAnnntului In jurul axei sale. In aceastA micare linia
polilor pinnteti se deplaseazA conservand aceeai directie,
rmAnand parale16 cu ea tnsi, i. deci planul ecuatorului

dacoromanica.ro
 57

pAmntesc rgmne paralel cu el ingqi. Deprtarea mijlocie a

PAmntului de Soare este de 23400 ori mai mare ca raza p6-
mnteasc6, ceeace face 150 milioane de kilometri. Orbita descris6
de Elmnt fiind aproape un cerc, lungimea sa este egal6 cu
2.7c x 150.000.000 ldlometri.
Intr'o zi sunt 24 x 60 x 60=86400 secunde ; apoi anul tropic
avnd 365,24 zile, timpul in care PAmntul se invrtete in
jurul Soarelui este 86.400 x 365,24 secunde. Vitesa Frmntului
In aceast6 micare se obtine imprtind spatiul cu timpul, i este
27t x 150.000.000
30 km. aproape.
86.400 x 365,24
Deci vitesa 136mAntului in jurul Soarelui este de 30 kilometri
pe secund6.
53. Legea ariilor. A doua lege a lui Kepler. Micarea P6mn-
tului in jurul Soarelui nu este uniform6 i anume se constat
c Pmntul se mic6 mai repede iarna cnd este mai aproape
de Soare, cleat vara cand este mai departe.
Fie (Fig. 58) T1 i T3 pozitiile PAmAntului
Ja dou epoci ale anului i d=TiS, d'=T3S 13
depArtArile lui de Soare. -TI
Unghiurile T1ST2=a, T3ST4=-a', descrise de
razele vectoare trite() zi sunt vitesele unghiu-
lare ale PAmAntului la aceste douA epoci. S'a
vAzut insA cA PAmAntul n'are miscare uniformA
In jurul Soarelui, deci vitesele unghiulare nu
sunt aceleasi ; i anume variazA In raport in- Fig. 58.
vers cu pAtratele depArtArilor de Soare, adicA
-=-
a
a
d'2
d2
(1) ad2=a'clr2.

InsA in timp de o zi sectoarele T1ST2, T3ST4 pot fi considerate ca circulare

deci suprafetele lor vor fi egale cu
a TqSTAnd'2 a'
(2) T1ST2=nd2
360' 360
7c
Inmultind In (1) cu avem
360
7cd2a 7cdf2a'
360 360
ObservAnd (2), rezultA
Supr. T1ST2= Supr. T3ST4,
adicA suprafetele descrise in timpuri egale sunt egale.

dacoromanica.ro
58

Legea ariilor la care este supus miscarea Prnntului, aa-

loag si pentru planete, este urmtoarea : Suprafefele (ariile)
descrise in timpuri egale de raza vectoa e care uneqte Soarele, cu
Ptimeintul sunt egale. Aceasta este a doua lege a lui Kepler.

TIMPUL $1 MASURA LUI.

X. 81. Zi solar adevfirati. Am numit zi siderald, timpul

care trece de cnd o stea pleac dela meridian pn
ajunge la meridian. Acest timp am vzut c e constant.
Zi solar adevaratel, este timpul dintre dou6 treceri conse-
cutive ale Soarelui la meridian; acest timp este ceva mai lung
cleat ziva sideralg, cu aproape 4 minute, lug nu e constant
din dou6 cauze. Inti, pentru cs Soarele nu are o micare
uniform pe ecliptic i. al doilea, fiinddi ediptica e inclinat
pe ecuator.
Zi solar mijloeie. Timp mijloeiu. Pentru a fixa o uni-
tate de timp care ss fie constant si in acelasi timp at se
poate mai apropiat de ziva solar adevrat, s'a imaginat
atunci un Soare mijlociu, care s se miste uniform pe ecuator.
Timpul intre dou treceri consec,utive ale acestui soare mij-
lociu la meridian se numeste zi solara mijlocie, i. rmne tot
timpul aceeasi. Timpul msurat dup6 mersul acestui Soare se
numeste timp solar mijlociu. Diferenta dintre orele artate de
dou pendule, una dup mersul soarelui mijlociu si alta dui:A
mersul celui adevrat, se numeste ecuatia timpului si este cel
mult 17 minute.
In viata civil, originea zilei este miezul nopfii mijlocii i orele
se socotesc dela 0 la 24. Astronomii fixeaz inceputul zilei solare
mijlocii Cu 12 ore mai trziu, adic rniezul zilei mijlocii.
Ora legalfi. Fusuri orare. Ora mijlocie stabilit dup6 cum am
vzut mai sus este aceeasi pentru toate localittile situate pe
acelasi meridian, dar ea difer dela un meridian la altul.
S'a imprtit suprafata globului pmntesc in 24 fusuri, cu-
prinse fiecare fare doted meridiane care fac intre ele un unghiu
de 150. Primul fus are in mijloc meridianul care trece prin Ob-
servatorul astronomic din Greenwich (lang' Londra). Once tara
ja ca or% legal aceea a meridianului central al fusului unde

dacoromanica.ro
 59

se gasete, iar indicatia minutelor i secundelor raman aceleaqi

pentru tot Pamantul.
Europa se intinde pe trei fuse. In fusul intai se ja ca ora legala
aceea din Greenwich ; aceesta e ora Europei occidentale. Astfel
sunt Anglia, Irlanda, Franta, Belgia, Olanda, Luxemburg,
Spania i Portugalia.
Ora Europei centrale din fusul al doilea, e mai mare cu o
ora decal cea a primului fus. Elvetia, Italia, Germania, Dane-
marca, Norvegia, Suedia, Iugoslavia i Ungariaau ora legala
a Europei centrale. Ora Europei orientale, in fusul al treilea,
este cu doua ore mai mare ca aceea a Europei occidentale.
Romania, Polonia, Bulgaria,
Grecia, Turcia din Asia i E-
giptul au ora Europei orien-
tale.
Cand trecem din Romania
In Italia, ora legala a acestei
tari o gasim inapoi cu o ora,
pentruca Italia tine de Eu-
ropa central', pe cand noi
tinem de Europa orientala
orele acestor doua regiuni di- XII
fer o unitate. Ora in New- Fig. 59. Principiul cadranului ecuatorial.
York este cu 7 ore mai mica
de cat cea din Romania, iar in Japonia este cu 7 ore mai in-
naintata.
In toate locurile de pe Pamant, in acelai moment, ceasurile
trebue sa arate aceeai minuta i aceeai secunda, numai numa-
rul orelor este deosebit, dupa fusul respectiv.
Determinarea exacta a orei, este o operatie delicata care este
realizata in Observatoarele astronomice. Dar, cu ajutorul te-
legrafiei fail fir, se poate transmite uor ora exacta (1).
In timpurile vechi ora locala se determina cu ajutorul cadrartelor solare. Pe
un cerc material (de lemn sau carton), sa tragem raze din 15 In 15 grade (Fig. 59)
sa fixam In centrul acestui cerc o axa perpendiculara pe acest cerc. SA asezam
aceasta axa ca sa fie In planul meridianului si In acest plan sa o Inclinam Oita
devine pazalela cu axa lumii, adica aceasta axa sa faca cu orizontul un unghiu
(1) Alai mult, s'a instalat In 1933, la Observatorul din Paris, un orologiu vor-
bitor, care da publicului ora exacta.

dacoromanica.ro
60

egal Cu InAltimea h a polului deasupra orizontului. Cand Soarele trece la meri-

dian, umbra tijei va fi In planul vertical nord-sud, I raza In dreptul cArela
va fi umbra va indica miezul zilei. Din cauza rotatiei PlimAntului, dupii o
orA PAmfintul s'a InvArtit cu 15, umbra tijei va arAta ora 1 i aa mai de-
parte. Acest cadran se zice ecuatorial, cAci planul cercului orelor coincide ca
ecuatorul ceresc. In timpul primAverei, verii, umbra se va proecta pe suprafata
superioarA ; toamna i iarna se citege ora pe fata inferioarA.

Durata anului tropic i anului sideral. Am vazut c se nu-

mete an tropic, timpul cuprins !titre dou6 treceri consecutive
ale Soarelui la acelai echinoctiu, sau de acelai solstitiu.
Durata anului tropic, in zile mijlocii, e de 365,24 zile, sau
365 zile 5 ore, 48 m.
Durata anului sideral, adia timpul in care Soarele descrie
pe ecliptic6 3600, este egal6 cu durata anului tropic, marit6 cu
timpul in care Soarele descrie pe ecliptic6 un arc de 50" (din
cauza precesiei) i se gasete 365, 256 zile solare mijlocii, sau
365 zile, 6 ore, 9 m.
Calendar. Prin calendar se aranjeaza durata anului civil
i subimpktirile lui. Anul civil trebue s'a fie format dintr'un
numAr exact de zile. Sunt mai multe feluri de calendare (1).
Calendare lunare, care sunt bazate pe micarea Lunei, cum
e calendarul musulman. Calendare luni-solare, in care se tine
seama i de micarea Lunei i de anul tropic, cum e calendarul
evreesc. Calendare solare bazate numai pe durata anului tropic.
Calendarul iulian. Iuliu Cezar, din indemnul astronomului
grec Sosigene (45 a. Cr.), care credea c durata anului tropic
este egal cu 365 zile, 25, decise ca din- patru ani consecutivi,
trei sa fie de 365 zile i al patrulea de 366 zile, cand se zicea
bisextil. Ziva se adauga in luna Februarie, care avea 28 sau
29 zile.
Anul 753, dela fondarea Romei, s'a intamplat s" fie bisextil.
Acest an a devenit era cretin, fiindc6 atunci s'a fixat data na-
terii lui Christ. Anii 1, 2, 3, dup6 naterea lui Christ, au fost
deci ani ordinari de cate 365 zile, iar anul al patrulea bisextil.
De ad inainte toti anii, din 4 in 4, adica toti anii, al celror nu-
mar se lmparte cu 4, au lost bisextili.
Diferenta dintre anul civil Iulian i anul tropic este aproape
3 zile in timp de 400 ani.
(1) La Chineri (2000 de ani In. Cr.) a fost o institutie pentru stabilirea calen-
darului.
dacoromanica.ro
 61

59. Serbarea Patelor. In Sinodul dela Nicea la 325, s'a ho-

tArt ca Patele s'd se seirbloreascei In prima Duminica care vine
tndat dupil lund Oral ce cade dupc1 20 Mulle.
De aci a rezultat cA Dumineca Pastelor sA cadA futre 22 Martie i 25 Aprilie,
cAci dacA luna pUna se IntAmplA sA fie IndatA dupA 20, adicA la 21 Martie
dacA totdeodatA aceastA zi este o sAmbAtA, atunci a doua zi duminecA la 22
Martie va fi Pastele; dacA fusA luna plinA din 1Vlartie vine tocmai la 20, trebue
sA se astepte luna plinA urmAtoare care vine a 30-a zi, adicA la 18 Aprilie;
clacA aceastA zi va fi o duminecA, atunci dumineca urmAtoare, adicA la 25 Apri-
lie, va fi Pastele.
Calendarul Gregorian. Valoarea de 365,25 zile, atribuit6
anului civil, am vzut chl este mai mare decat anul tropic
diferenta se ridic la aproape trei,zile In timp de 400 ani.
Papa Gregorie al XIII-a, pe timpul cAruia echinoctiul astronomic cAdea cu
10 zile fnainte de 21 Martie, adicA la 11 Marte. hotArf mai IntAi ca din anul
1582 sA se suprime 10 zile. Pentru aceasta, decretA cA, a doua zi dupA joi,
4 Octombrie, sA se socoteascA vineri 15 Octombrie. Cu modul acesta echinoctiul
cAdea tot la 21 Martie
Pentru a nu se mai gre0, s'a dispus ca frei ani seculari con-
secutivi, ai cAror sute nu se Impart cu 4 O. fie socotiti ca ani
obinuiti, iar al patrulea an secular al erui sut6 se imparte
exact cu 4 s6 fie bisextil (de 366 zile). Astfel 1600 a fost bi-
iar anii 1700, 1800, 1900 au fost ani obinuiti.

PARALAXA S OARELUL DEP/IRTAREA I MARIALEA

S OARELUI

XI. 61: Paralaxa Soarelui. S consideedm locul A (Fig. 60)

la suprafata P6mntului, unde verticala locului este TZ i fe
S Soarele. Unghiul AST=p, sub care se vede din Soarele S
raza TA a PAmntului se zice paralaxa Soarelui. Observatorul
din A m'a'soar" dista nta zenitalA ZAS =z la suprafata Pmntului,
pe cAnd In tabelele astronomice acestea se calculeaz6 pentru
centrul T al PAmntului, unde corespunde- distanta zenital6
ZTS=zi. Observand c5. In triunghiul ATS, unghiul ZAS=z este
exterior, vedem c avem
z=zi-Fp,

dacoromanica.ro
62

astfel cA este o corectie p ce trebue fAcut6 distantei zenitale

observate z, pentru a avea pe z1 din Tabele.
InsemnAnd cu r=AT raza PAmAntului, cu d=TS depArtarea Soarelui de PA-
mAnt, din triunghiul ATS, avem
AT TS
sin AST sin TAS.
Inlocuind AT T S =d, A ST =p, sinTAS =sinZAS =sinz (cAci unghiurile
TAS si ZAS fiind suplimentare au sinusurile egale), relatia de mai sus devine

(1) sin p = sin Z.

sin p ' sin z

SA presupunem c Soarele S' (Fig.

60) vine la orizontul locului A (adicA
,
AS' este tangentA in A la cercul ce re-
prezint6 PAmntul). Unghiul P =AS 'T
este paralaxa orizar-dard a Soarelui,
are valoarea 8",8.
Din triunghiul dreptunghic AT S', unde
AT=r, TS'=d depArtarea Soarelui, avem
AT=TS' sin AS'T, r= d sin P,
Fig. 60.

de unde sinP

Unghiul P=8",8 find coarte mic, se poute fnlocui sinusul cu unghiul si re-
lapa (2) devine

71 =P.
Inlocuind In (1) pe , avem
(3) sin p=P sinz,
care este relatia dintre paralaxa orizontalA P i paralaxa de InAltime p a Soa-
relui, corespunzAtoare distantei zenitale z.

62. Depfirtarea Soarelui. Presupunem Soarele la orizont in

S' (Fig. 60). Deprtarea sa TS1=d se calculeaz6 din triunghiul
dreptunghic TAS', in care avem
AT=TS' sin A'ST, r=d sin P, dsin
. P
dacoromanica.ro
 63

unde se inlocueste paralaxa orizontal P=8",8. Acest unghiu

fiind foarte mic, se poate nlocui sinusul cu unghiul, i avem

(4)

In aceast formul toate numerele reprezint lungimi, nu-

mai unghiul P este dat in secunde de arc. Dar, se poate con-
sidera unghiul c este la centru In cercul cu raza R cAruia
corespunde arcul AB; i atunci unghiiil are aceeasi msur ca
arcul AB, care se reprezint In unit0 de lungime. Luand ca
unitate de msur a unghiului, radianul (unghiul la centru co-
arc AB
respunztor arcului egal cu raza, aproape 570), atunci
este m'Asura unghiului In radiani. Dar la unghiul de 360 cores-
punde arcul egal cu lungimea 27cR a cercului. Deci
unghiul
27cR
360 =360 x 60 x 60=1296000" valoreaz 27c radiani
arc
1" Of Pf
1296000
27-cP
P" ff
" 4296000
Inlocuind In (4) P cu valoarea gsit In radiani, i 7c=3,14,
avem
1296000 1 206265
d= r
27cP 6,28 Pr P
1296000
206265
(5) d= r,

care d depArtarea d a Soa-

relui, cnd se cunoaste para-
laxa sa orizontal P expri-
mat in secunde. Fig. 61
Inlocuind P=8",8, s'a gsit &a' deprtarea este 23439 r. Raza
r a Pmntului fiind 6370 km, s'a aflat c. deprtarea Soarelui
de Pmnt este 150.000.000 km.

dacoromanica.ro
64

63. llfrimea Soarelui. Fie S (Fig. 61) Soarele la orizont, adia.

AS tangent la cercul T care reprezint PAmntul. S ducem
din punctul A, pozitia observatorului o tangent6 AB (raza
vizual) la cercul S care reprezint Soarele i. fie R raza Soarelui.
Observatorul din A msoar in lunet unghiul A sub care
se vede diametrul discului solar (diam,etrul aparent). Unghiul
1
=-2 A este semidiametrul aparent, iar AST=P este pa-
BAS
ralaxa orizontard a Soarelui. Din triunghiurile BAS, SAT,
(Fig. 61) deducem
1
R=SA sinA' r=ST sin P,
r fiind raza Pgmntului. Dar, din cauza marei departan i a Soa-
relui, putem lua AS=TS=d distanta Soarelui de Pgmnt i
deci
1
R=d sin -iA' r=d sin P,
de unde prin Impgilire
1 i.

R = sinA
2
sin A
(6) R= 2 r,
r sin P' sin P
1
2A
sau, din cauz cs. unghiurile A i P sunt mici, avem R= r.
P
Aceast5. relatie (15. raza R a Soarelui in functie de raza r a
Pmntului.
Diametrul aparent A al Soarelui este 32' 2", i inlocuind
P=8",8, se ggsete R=109 r, adics raza Soarelui este de 109
ori mai mare ca raza frmntului.
Insemnand cu y i. V volumele P'mntului i. Soarelui, tim
din Geometrie ea'
4
- 7C R3
3 V (109r) 3
(7)
V
=. R3, = (109)3,
v 4 ' T3 y r3
7C r3
-3
relatie care a. volumul Soarelui i este de 1.295.000 ori mai
mai mare decat volumul Mmntului.

dacoromanica.ro
 65

CONSTITUTIA S OARELUI

XII. 64. Structura generalrt. Soarele ne apare ca un disc

stedlucitor, de culoare galben6. Privit cu luneta, se vede a
partea central este mai strAlucitoare si mai albAstrue dec't
marginea discului care pare mai Inchis" si mai rosiatic.
Soarele este format dintr'un nucleu central, fnconjurat con-
centric de patru Invelisuri, care incepand dela centru sunt fo-
tos/era, inveliqul absor-
bant, cromosfera i co-
roana. Dar nu este o
separare distinct Intre
aceste fnvelisuri.
65. Fotosfera este su-
prafata luminoas care
Inconjur nucleul si este
sIngurui invelis care se
ve de cu ochii liberi. Fo-
tosfera are raza de
700.000 km.
Fotosfera observat6
cu instrumente puter-
nice, prezint6 un aspect
granulos. Aceste granu-
latii, In stare incandes-
cent, sunt foarte str-
lucitoare, in continu6
miscare, si au diametrul
Fig. 62. Suprafaja Soarelui. Fotosfera, granulatii,
uneori mai mare ca o pete. Fotografie Janssen, Observatorul din
mie de kilometri. Ele se Meudon (Paris).
strng i formeaz" Orti
foarte luminoase, numite /acule, care apar ca non i Ob-
servAnd o fotografie a Soarelui, se vkl puncte negre, care cO-
respund la pArti mai putin luminoase din fotosfee, si care se
zic pele O. Ele au formA aproape rotund6, cu neregulariati
pe margine, iar diametrul lor este mai mare ca al P5mAntului.
Petele sunt cu temperatura aproape 40000, iar fotosfera aproape
70000.
(1) Petele solare au fost observate IntAia oarA de Galileu la Pisa In 1611.
N. A.bramescu Astronomic cl. VII.
dacoromanica.ro
66

GO. Itota0a Soarclui. Se observ6 pe discul solar O faculele

sunt In toate regiunile, pe cfind petele ocupg dou zone, mergAnd
dela 50 la 30 la nord si la sud de ecuatorul discului.
Petele se deplaseaz dela o margine la alta a discului solar,
In timp de aproape 14 zile, care probeazA cA Soarele are o mis-

Fig. 63. Fotogralia Soarclui la Observatorul din Juvisy

%24 Sept. 1917).

care de rotatie in sens direct. Petele au o dura-Ud scurt, cci

dispar dup dota sau trei rotatii in jurul axei Soarelui.
Dar Soarele nu se invrteste cu o miscare egal in toate pAr-
tile sale ca un corp solid. Durata de rotatie se Mreste dela ecua-
torul su la poli, variind dela 25 la 35 de zile. De altfel, toate
invelisurile Soarelui iau parte la miscarea de rotatie, cu vitese
diferite, dup pozitia lor.
dacoromanica.ro
 67

Periodieitatea petelor. NumArul petelor variazA dela un

an la altul. Aparitia lor prezint6 o perioad de 11 ani aproape (1).
Sunt ant de minimum, In care petele sunt foarte putine, cum au fost 1912,
1923, 1934. Apoi timp de aproape 4 ani numArul lor se mAreste, rlimAne con-
stant In t mpul until an de maximum, apoi descreste In timp de aproape 6
ani. i pozitiile lop sunt In legAturd cu aceasta perioadA. Ele apar mal departe
de ecuatorul d scului dupA timpul cAnd numitrul lor este cel mai mic i apoi
se apropie, o cic/ul Incepe din nou.

Fig. 64. Grupe de pete solare, 8 August 1917 (Observatorul

Muntele Wilson). Jos la stAnga PAmintul
comparat Cu petele.

Analiza speetralii. Invel4u1 absorbant al fotosferii. Consti-

tutia Soarelui s'a studiat cu analiza spectrald.
Lumina (2) este singurul mijloc cu ajutorul cAruia s'au putut
S'a observat ca activitatea petelor este mai pronuntatA la 23 ani.
Se tie cA culoarea indicA lungimea de undA a radiatiei luminoase. Ochiul
nostru este sensibil numai jentru unde cuprinse futre cele care dau culorile
violet, indigo, bleu, verde, galben, portocaliu, rosu. Dincolo de violet, sunt unde
mai scurte, ultraviolete, care au o actiune foarte puternicA asupra plcibor fo-
tografice. Mai scurte sunt razele X, razele v de liadiu i razele cosmice. De
partea undelor lungi, dincolo de rosu, sunt razele calorifice sau infrarosii, apoi
si mal lungi sunt undele de T.F.F. (telegrafie fArA fir).

dacoromanica.ro
 68

afla cunostintele noastre despre stele si Univers. Studiul spec-

trului stelelor, fotografiat cu speclrograful, a dat rezultate ne-
p rev zute (1).
Spectrul Soarelui este un spectru luminos brazdat cu raze
negre. De aci rezulta ea' suprafata Soarelui, adica fotosfera este
format din gaze incandescente sub o mare presiune, producand
fondul luminos al spectrului ; razele negre probeaz ca fotosfera
este inconjura IA de o patura gazoasa mai
putin calda, sub o presiune mai mica, nu-
mita mnveliu1 absorbant al lolosferii, cu o
grosime aproape de 700 km.
Identificarea acestor raze negre din spectrul
solar (care sunt aproape 22.000) a permis
deterniinarea structurii Soarelui. S'a ara tat
7c toate corpurile pamntesti se afla si in
Soare. Un element, heliu (dela helios soare),
2:r vazut in Soare in 1868, abia dupa 30 de ani a
fost descoperit in Pamnt. Catre 1917 s'a gasit
heliu in mare cantitate in gazele naturale care
Fig. 65. Aparitia In- ies din pamnt in anumite locuri din Statele-
veli$ului absorbant, Unite si acum acest gaz serveste ca

t
momentul formarii
spectrului fulger ; a-
paritia cromosferei
i protuberanelor.
umple dirijabile.

de
Elementul dominant este ferul, acompaniat
metalele din aceeasi familie, nichel, crom,
etc. Calciu foarte abondent constitue a doua
grupa cu magneziu, siliciu, aluminiu, sodiu, etc. Oxigenul
carbonul par Tare din motive spectroscopice. Flidrogenul
heliu sunt mai abondente (i).
Inveliul absorbant poate fi vazut direct, o secunda sau cel
Pentru acelas gaz, se pot obtine trei spectre distincte, de flacari, de arc,
de scantee. Aceasta provine din starea atomilor gazului in cele trei conditii. Un
atom fiind format dintr'un nucleu (incarcat pozitiv), In jurul caruia circula e'er-
troni (Incarcati negativ) pe or/Ate diferite, fiind supu la o excitare mai mare,
de ex., la temperatura scanteii,..atomul pierde un electron, atomul se zice lonizat,
astfel da un spectcu de scantee. Daca perde un al doilea electron, atomul se
zice ionizal de doud ori, i va avea alt spectru. Excitar i mal marl vor putea
face sit dispara top electronii ,i atomul astf el degradat nu mai radiaza.
In anumite regiuni ale spectrului solar sunt raze negre, numite telt.rice;
datorite vaporilor de apa, gazului carbonic (In infrarosu), oxigen (in rosu), ozon
(In ultraviolet), care se gasesc In atmosfera pamanteasca.

dacoromanica.ro
 69

-mult doug, la inceputul sau sfarsitul eclipsei totale de Soare, cnd

Luna fiind intre Pgmnt i Soare, acoperg complet discul solar,
care nu se mai vede.
Spectrul sgu este un spectru de raze strglucitoare divers co-
lorate, ocupAnd exact pozitiile razelor negre din spectrul fo-
tosferii. Acest spectru se zice spectra fulger, cAci se vede cel mult
doug secunde.
Toate punctele fotosferii dau acelasi spectru, afar de pgrtile
intunecate ale petelor, care au o temperaturg mai mica (40000),
care dau in spectru bande ce se descompun in raze.
69. Cromosfera. Indat ce eclipsa de Soare este total, adicg
imediat ce Luna a acoperit discul Soarelui (lumina vie a fotos-
ferii), se observg, chiar cu ochii liberi, o pgtur gazoasg de ell-
loare roig, numitg cromosfera. Aeeasta are o grosime aproape
de 10.000 km. Din cromosferg pleacg flacgri de aceeasi culoares
numite protuberanie. Ele au o form variabild, cu o perioadg
In leggturg cu aceea a petelor solare, si au ingltimi pAng la 900.000
km. Cromosfera este format din gazele ware ridicate din fo-
tosferg, anume hidrogen, heliu i calciu ionizat, dar mai mult
hidrogen. Protuberantele au fost fotografiate intgia oar de
Secchi pe timpul eclipsei totale de Soare din 1860.
Spectrul cromosferei si al protuberantelor este un spectru
de raze strAlucitoare, mai ales de hidrogen, heliu i calciu ionizat.
A fost observat Intaia oara de Jansen (fost director al Observatorului din
Paris) la eclipsa totala de Soare dela 1868, asezand spectroscopul catre margi-
nee discului solar. A observat cateva raze care i s'au tiara asa de stralucitoare,
hict i se parti posibil a le observa chiar fAr eclipsa; ceeace verifica efectiv
zilele urmatoare. Metoda lui Jansen si Lokyer (fost director al Observatorulul
din South Kensington, Anglia) permite a studia cromo-
sfera i protuberantele In once {imp, dar numai pe
marginea discului solar.
D. Deslandres (fost director al Observatorului din
.Meudon si Paris) si Hale (directorul Observatorului de
pe Muntele Wilson, America), cu ajutorul spectrohelio-
grajalui i spectrohelioscopului au putut fotografia ele-
entele cromosferei pe toata suprafata discului solar.
Principiul instrumentului constA In a izola radiatia parti-
culara pe care vrem s'o studiem (de ex., pe cea violeta
de calciu), ca si cum cromosfera ar emite numai aceasta
radiatie.
S'a aratat cA In cgomosferli sunt regiuni mai stralu-
citoare de calciu numlte lloculi. Se mai gasesc mai ales Fig. 66. 3-1. Dslandres.

dacoromanica.ro
 70

In partea superioarA filamento de culoare mai InchisA, de hidrogen ; ele sunt

datorite absorbtiei luminii de pArtile cele mai dense ale protuberantelor, cAnd
acestea se proecteazA pe discul solar. Floculi l filamentele apar ca o extensiune
In InAltime ale regiunilor active ale fotosferei i au aceeasi perioadA. Cromosfera
este Inteo continuA agitatie foarte caracteristicA, dAndu-i aspectul de vArtejuri.
70. Coroana. Deasupra cromosferei, se afl ultima regiune a
atmosferei solare, numit co-
roana, i care nu se poate vedea
decat in scurtul timp cat tine o
eclips total de Soare (1). Stu-
diul su se poate face in tim-
pul eclipselor totale, fie fotogra-
fiind-o direct, fie fotografiind
spectrul su. In anul 1930, as-
tronomul francez Lyot a imagi-
nat cronograful cu care se poate
Fig. 67. Pi otuberantd solarA de 225200
km. InAltime (Observatorul muntele
studia coroana solar, in once
\Vilson). timp, nu numai in timpul eclip-
selor totale de Soare i s'au i
flcut filme cinematografice ale protuberantelor. Ea apare da o
coroan alb, ca o aureol
argintie, de grosime variabil,
care ajunge uneori pan la
cinci sau ase ori raza discului
solar, ceea ce face mai mult
de patru milioane kilometri.
Forma coroanei se schimbA si de-
pinde de ciclul activitAtii solare la
care se produce eclipsa. La epoca de
maximum a petelor, coroana este re-
partizatA aproape uniform In jurul
Soarelu ; pe cAnd la epoca de mini-
mum ale petelor, prelungirile coroa-
nei, sunt mai scurte, mai dese si par
a se strAnge In apropierea ecuato-
rului. Schimbarea formei coroanei, Fig. 68. Partea superioarA de calciu ionizat.
aratA cA materia din care se compune Floculi ii filamente (Observatorul
este In miscare, dar nu asa agitatA din Meudon).
ca a cromosferii.
(1) Coroatia a fost din vechime observatA, dar se credea cA este un fenomen
produs de atmosfera pAmAnteascA. Numai dupA observatiile fAcute de Arago
(fost director al Observatorului din Paris) la eclipsa .totalA de Soare din 1842,
s'a vAzut cA este o luminozitate legatA de Soare.

dacoromanica.ro
 71

Coroana emite o luminA reflectatA ca i planetele, de aceea

spectrul sAu contine raze negre. La acest spectru difuzat, se
suprapune un spectru propriu de cmisiune,
de raze strAlucitoare, printre care se afl a-
celea de hidrogen, heliu, etc. ; dar se mai gA-
seste o raz verde (care se atribuia unui ele-
ment necunoscut, numit coroniu), care pro-
vine din oxigen ionizat, ca si raza care se
vede In spectrul aurorelor polare.
Coroana este un media foarte rar format Fig. 69. Arago
din electroni (de 1800 ori mai usori cleat (1786-1853).
atomii de hidrogen) ; iar razele coronale sunt
traectoriile pe care le descriu electronii sub actiunea cAmpului
magnetic, care emit electroni.
Determinarea rotatiei Soare-
lui cu ajutorul spectroscopului. Tot
cu ajutorul spectroscopului s'a pu-
tut afla rotatia pturilor solare in
regiunile unde lipsesc petele, care
permiteau determinarea direct.
In adevar s'a stabilit relatie care exista
!titre deplgsarea catre violet sau citre rosu
a razelor negre ale until spectru datorit
unei surse luminoase, vitesa -cu care se
apropie sau se departeaza de spectru sursa
luminoasa. S'a aratat astfel cat vitesa de
rotatie la ecuatorul Soarelui este de 2
'
km/sec.
Fig. 70. Trei aspecte tip ice ale co- Lumina si temperatura Soa-
roanei solare. 1. La epoca de ma- relui. Lumina Soarelui este de
ximum de activitate solara; 2. La 600.000 ori mai. mare ca a ceea a
epoca intermediara ; 3. La epoca de
Lunei pline. S'a arAtat ea' strAlu-
minimum de activitate.
cirea aparent a Soarelui este de
240.000 de lumAnr.tri pe centimetru pAtrat.
S'a constatat cA PAmAntul primeste dela Soare, la limita
atmosferei noastre, o cantitate de c61dur, numit constanta
solar, care este aproape 2 calorii pe centimetru pgrat si pe
minut (Cabria este can titatea de cAldurA care trebue pentru a
ridica cu un grad centigrad temperatura unui gram de ap).
Atmosfera absoarbe jum'Atate din aceasts cAldur.
dacoromanica.ro
72

Energia pe care Soarele i stelele o radiaz este datorit unei

transmutki a materiei in energie printr'un fel de dezintegrare
a atomilor, sau mai bine in urma unui sir de transmutki atomice
degaj And o mare cantitate de energie, ca aceea care se produce
In fenomenele radioactiviatii.

Fig. 71. Coroana solara In timpul eclipsei totale de Soare din 19 Iunie 1936-
Fotografia luata In Caucaz de D-1 Sagot membru al Misiunei SocietAtii astro-
nomice din Franta.

73. Aetiunile electrice 0 magnetice ale Soarelui. Aurore po-

lare. Lumina zodiacal. Razele cosmiee. In afar6 de razele sale
luminoase. i calorifice, Soarele emite electroni i atomi neutri
sau ionizati, care produc iluminatia coroanei. Aceti curenti
corpusculari pot ajunge pn. la Pgmnt, i Otrunzand in par tea
superioar a atmosferei noastre, intretin pAtura de ozon (care

dacoromanica.ro
 73

absoarbe razele ultra violete) i produc schimVri mari asupra

magnetismului pinkintesc, i in propagarea undelor radioelec-

Fig. 72. Aurora polard boreala, fotografiata la 25-26 lanuarie 1938 de D-1
Strmer (Norvegia).

trice. Aceti curenti deviati de magnetismul pamntesc, se in-

vartesc in jurul polilor magnetici ai Pamntului, care lucreaza
ca un puternic magnet, i formeaza
dou zone de aurore polare, una in
emisferul nord, alta in emisferul
sud. Aceste aurore apar noaptea
pang la inaltimi de 700 km. sub
forma de coloane luminoase roia-
tice. Aurora polar% boreala din
Ianuarie 1938 a fost aa de puter-
nica 'Moat a lost vazuta i in Ro-
Fig. 73. Lumina zodieala. Aprilie mania i chiar in nordul Africei.
1926. Aceste radiatii mai produc lu-
mina zodiacald, care este o lumina
slaba, ce se observa sub forma de fus in noptile senine i Ma
Luna, in regiunile tropicale, mai ales la epoca echinoctiilor,
dacoromanica.ro
74

seara cutre apus dup" ce a incetat crepusculul, alteori spre r-

sgrit, spre ziu, intinzAndu-se In vecin4tatea planului eclipticei.
Lumina zodiacal provine din lumina Soarelui i a stelelor di-
fuzat de corpusculele (molecule gazoase, electroni izolati sau
meteoriti solizi) care umple tot spatiul interplanetar, i In special
ecliptica pe o mare intindere.
DupA Daiwalier (1934) si razele cosmice sunt datorite tot radiatiei solare In
partea Malta a atmosferei pAmAntesti. Milikart (1927) deseoperitorul razelor
eosmice, crede cA ele provin din regiunile interstelare. Aceste raze au o putere
de pAtrundere foarte mare. Lematre crede cA provin din lumile In formatie,
cA sunt rezultatul fenomenelor prin care materia la nastere si se organizeazA.

Caracterele generale ale Soarelui se reg4sesc, cum vom vedea,

la stele.

dacoromanica.ro
 LUNA
XIII: 74. 111iearea Lund pe bolta. eereaseg. Miearea Lund
in raport eu stelele. Luna ja parte ca i stelele la micarea diurng
a sferei cereti. Luna mai are o micare proprie printre stele.
In adevgr, Luna trecnd la meridian cu o stea, la a doua tre-
cere nu mai vine la meridian cu aceeai stea i numai dup' un
timp de aproape 27 zile trece la meridian cu acea stea.
Deci, Luna are o micare In raport cu stelele, care se face ca
i a Soarelui In sens direct, inset' de 13 ori mai repede ca a Soarelui,
cci, pe cand Soarele face ocolul sferei cereti inteun an, Luna
11 face in mai putin de o lung.
Timpul ce trece intre doug intoarceri ale Lunei in dreptul ace-
leeaqi stele se numete revolufie sideralei,
cgrei duratg este 27 zile, 7 ore, 43
minute, 11,5 s.
Calculnd insg In fiecare zi, ca i
pentru Soare, ascensiunea i declinatia
centrului Lunei i aeznd pozitiile cores-
punzgtoare pe un glob, unind aceste
pozitii, se obtine un cerc mare inclinat
pe eclipticg cu 5 9' (Fig. 74). Fig. 74.
Deci Luna descrie pe sfera cereascg
un cerc mare In -limp de 27 zile, 7 ore, 43 m., 11,5 s., planul
cercului fiind inclinat pe eclipticg cu 5 9'. Intersectia planului
orbitei lunare ca ecliptica se numete linia nodurilor.
89. illiearea eliptiefi a Lunei in jurul Pfimintului. Pentru a
afla adevkata formg a orbitei lunare, se msa'soar in timp de mai
multe zile consecutive diametrul aparent al Lunei, si se
constat c'd el variaz intre valoarea cea mai mare, 33' 50"
i cea mai mic5. 29' 26", ceeace arat a Luna nu r'mne la
aceeai derartare de PAmnt. Procedndu-se ca i pentru
dacoromanica.ro
76

PAmnt, se constat a Luna descrie in jurul Pmntului o

elips, Peimcintul fiind unul din tocare (Fig. 75).
Miscarea Lunei in jurul l'Imntului satisface legea ariilor
anume supra telele descrise de raza ce unete centrele Peimeintului
i al Lunei sunt proporlionale cu
timpurile intrebuinfate a le descrie_
Timpul in care se face aceasa
miscare in jurul l'ImAtului este
de 27 zile, 7 ore, 43 m., 11,5 s.,
adie revolufia sideral.
Fig. 75. 76. Inegalit5tile in miparea
Lunei. Pozitia orbitei satelitului
nostru, Luna, variazA sub influenta atractiei Soarelui. Linia
nodurilor NN' (Fig. 75) (intersectia eclipticei cu planul orbitei
lunare), retrogradeazti cu o miscare uniform` pe ecliptic6
face ocolul in 18 ani si 8 luni (1).
Din aceastA cauzA Luna ,nu va mai fi in ace1a5i punct al sferei zere5ti, dupil ce
a fAcut odatA orbita sa in jurul PAmAntului. Drumul ei pe sfera cereascA nu va
mai fi deci un cerc inchis, ci o serie de spire aproape plane care se Intretaie suc-
cesiv, depArtandu-se necontenit de intaia, 5i totu.5i rAmAnAnd apropiate !are ele,
IncAt sa aibd toate aceea5i inclinare de 50 9' aproape pe eclipticd. Apoi, axa mare
L2L1 (Fig. 75) a elipsei descrisA de LunA In jurul pAmAntului se deplaseazd cu
o mi5care uniformA in sens direct i face ocolul complet In 9 ani. I nclinarea
planului orbitei lunare pe eclipticA variazA In 173 zile dela 5 la 5 18'.
De asemenea, mi5carea mijlocie a Lunei are o accelerafie seculard care pro-
duce o diferentA de 8" pe secol in longitudinea sa.

77 Micarea Lunei in raport cu Soarele. Revolutia sinodicfi

a Lunei. Observnd pozitiile Lunei in
raport cu Scarele, se vede c6 aceste Luna
pozitii nu rAmAn aceleasi, adia distanta
lor unghiular variaz. In adeVr, se
observ6 c distanta unghiularA a Soa-
relui i Lunei (Fig. 76) creste necontenit T mintOF
dela 00 la 360, in timp de 29 zile 12 ore Fig. 76.
44 m. Aceast6 miscare a Lunei in raport
cu Scarele se numeste revolufie sinodicei, lunafie, sau lun limar.
78. Fazele Lunei 0 lumina cenu0e. Considerand pozitiile Lu-
nei fatil de Soarea se poate usor explica pentru ce Luna se pre-
zint sub diferite _forme, numite fazele Lunei.
(1) In legatur cu Natalia axei pAmAnte5ti (Nr. 45).
dacoromanica.ro
 77

CAnd Luna si Soarele sunt de aceeasi parte a P6mantu1ui,

cum este un L, (Fig. 77) cnd se zice cs. Luna este in con-
un e& cu Soarele, adic6 trece la meridian odat6 cu Soarele, atunci
nu se vede si se zice ea' este Lund nota
Dup aceia, Luna incepe s'A apars ca o secer luminoas, In-
-t'Al mai subtire, apoi din ce in ce mai groasg, p.n ce dup6
aproape 7 zile, Luna are in L, (Fig. 77) forma unui semicerc
luminos ; in acest timp ea se vede pe cer care apusul Soa-
relui si se zice c6 Luna este la primul pcltrar (Fig. 77). In acest

Fig. 77.

interval ea trece la meridian din ce in ce mai tArziu si are

marginea luminoas spre dreapta. La primul p'trar ea trece
la meridian la ora 18.
Luna incepe apoi s creasc5., apare ca o lentil biconvex
dup5. aproape 7 zile apare ca un cerc luminos, cand se zice
este Luna plind, cum este in L5 (Fig. 77). In acest timp Luna
e vazuta noaptea si trece la meridian intre 18 ore si 24 ore
noaptea. CAnd Luna e plins trece la meridian la 24 ore.
Apoi Luna incepe s descreasc6, dinspre partea care la ince-
put fusese luminat, are iar forma unei lentile biconvexe
dup 7 zile i ceva, are forma unui semicerc luminos cu margi-

dacoromanica.ro
78

nea rotund spre stanga, cand se zice al doilea pdtrar, cum este
In L, (Fig. 77). In acest interval Luna e vAzuta noaptea
trece la meridian dup6 miezul noptii. La al doilea pftrar trece
la meridian la ora 6 dimineata.
In fine, Luna se subtiazA necontenit, apare din nou sub
forma unei secere i dup6 7 zile dispare, cand se zice ca este
Lund noud. In acest timp Luna e vgzut dimineata si trece la
meridian intre 6 si 12 ore ziva.
Fenomenele incep din nou i, timp de 29 zile i jumnate, iar
se repeta toate fazele In aceiasi ordine.
Explicarea fazelor. Luna este un corp opac, luminat de Soare,
iar fazele provin din cauza luminii ce primeste dela Soare
din cauza pozitiilor ei fata de Soare. In adevAr, fie T Pamantul
(Fig. 78), L Luna, S directia de
unde vin razele solare. Distanta
unghiular6 a Soarelui i Lunei este
dat de unghiul STL.
Luna fiind luminat de Soare,
numai partea ABD este luminat,
AB fiind perpendicular6 pe TS.
Portiunea intoarsA spre Pamant
este numai semisfera CBD, CB fiind
Fig. 78. perpendicular pe TL. Deci obser-
vatorul va vedea din aceastA se-
misfer numai fusul BLD, care este luminat si care se va
proecta pe sfera cereascA dup secera bd.
MArimea acestei secere depinde de fusul BLD, adia de un-
ghiul liniilor AB si CD, care este egal cu distanta unghiular
STL, ca avand laturile perpendiculare. Deci fazele depind de
distanta unghiular a Soarelui i Lunei. Figura 77 explicA
licor, tot ca I cazul. precedent, fazele Lunei. L1, Lo,... L8
sunt pozitiile Lunei, considerate la cate 450 de depArtare unghiu-
lea ; S reprezint6 directia de unde vin razele luminoase. In
L, Luna nu se vede si se zice Lund noud, in La siL Luna e
p6trare ; in La_p_rimul pdtrar, in L, al doilea pdtrar ; in La
Lund plind si este tn opozifie cu Soarele (Soarele si Luna de o
parte si de alta a PAinfintului.
Timpul cat Ii trebuie Lunei s6 revie la aceiasi faz6, este de
29 zile i jumgate si se numeste revolufie sinodicd (sau lunatie).

dacoromanica.ro
 79

Melon (1) a descoperit ciclul de 19 ani, dui:4 care fazele Lunei

revin la ace1ea0 epoci ale anului.

Fig. 79. Marina unci fotografii a Lunei (regiunea central).

Explicarea luminei cenuOi. Se poate observa cs Luna, dud

are forma une secere, se vede i restul Lunei, dar foarte slab
(1) Astronom grec care a trait catre anul 430 In. Gr.

dacoromanica.ro
80

luminat cu o lumina numita' lamina cenuie a Lunei. Aceasta

se explica observand c Pamantul fiind opac ca si Luna, si lu-
minat de Soare, va prezenta faze, daca va fi privit din Luna.
Soarele fiind in S (Fig, 80), cercurile de iluminatie ale Lunei
Painantului sunt ac i AC, iar
ae partea Lunei, intoarsa spre PA-
mant, este dab, iar a Pmantului,
intoarsa. spre Luna, este DCB.
Raman deci vizibile numai fusele
laminate BPC i aLb. Insa aceste
doted fuse sunt suplimentare, cad
S suma unghiurilor plane CPB si aLb
este de 1800. De aci rezulta ea in
cazul cand vedem Luna ca o se-
Fig. 80. cerfoarte subtire, din Luna se
vede Pamntul ca un disc aproape
intreg luminat (Pamant plin).
Painntul va lumina partea din Luna care nu e luminata de
Soare, dLa, i de aceea se vede si restul discului, luminat cu o
lumina' cenusie.
79. Rotation Lunei. Observnd dintr'un loe T al Pamantului
o regiune A la suprafata Lunei L
(Fig. 81), se constata ea in alta
pozitie a Lunei, in Li, regiunea A.
se vede in directia razei L1T, in
A1, iar Inu A' dupa" cum ar fi
trebuit daca Luna L n'ar fi avut
o miscare proprie. Aceasta se ex-
plied numai atribuind i Lunei o v
miscare de rotatie, in sens direct,
In jurul unei axe aproape per- Fig. 81.
pendiculare pe planul orbitei ei.
Unghiurile LiTL fiind egale ca alterne interne,
rezulta c unghiul cu care s'a invartit Luna in jurul axei de
rotatie este egal cu unghiul cu care s'a invartit Luna in jurul
Pamantului. Prin urmare, fiind velzutti numai aceea0 parte
a Lunei, s'a conchis ca Luna are o miscare de rotatie, a
card vitesa este aceeasi ca in miscarea in jurul Pamantului
deci durata rotatiei este de 27 zile, 7 ore, 43 minute si 11,5
secunde, egala cu revolutia siderala.
dacoromanica.ro
 81

Axa de rotatie nu este exact perpendiculara pe planul orbitei lunare i un-

gidul este 8313%. Atunci, dupa cum Luna se afla In raport cu Pamantul (Fig.
82) in L sau In L', mici regiuni din apropierea polilor P i P' sunt vazute sau
nevazute. De alta parte, rotatia Lunei In jurul ski este uniforma, dar miscarea

P mntai

Fig. 82.

sa in jurul Pamantului nu este. Urmeaza ea la est si vest pe Luna se LIM

cloud mici fuse alternativ nevazute sau vazute. Aceste fenomene se numesc
libruliile Lunei. Ele dau Lunel aparenta unei balantari, care ne permit de a
cunoaste mai mult decat jumatate din suprafata sa totala, adica 59 din suta.
80. Constitutia Lunei. Luna este un corp aproape sferic,
opac, care n'are lumina sa proprie. Primeste lumina dela
Soare si este vazuta datorita numai razelor pe care ea le
reflecteaza. Luna este un corp uscat (cum este silexul, cremenea)
si n'are atmosfera, deoarece razele luminoase, pornite dela stele,
i care ating marginea Lunei, nu sunt deviate de prezenta unui
nveli gazos.
Sunt pe Luna regiuni Inconjurate de munti, a caror inaltime
(pAna. la 8000 m) a fost masurata dupa umbra pe care o
arunca. Unele vrfuri din cauza marei lor Inaltimi, apar ca parti
strlucitoare izolate, fata de regiunea Inconjuratoare a Lunei
obscura vederii noastre.
Se mai vad la suprafata Lunei, pe regiunile muntoase, asa
zisele circuri sau cratere, de forma circulara, mkginite de un
zid de o panta usoara la exterior si de o panta mai repede catre
interior ; partea centrala are uneori adnciini de mai multi
kilometri (Oa. la 7250 metri). Unele circuri prezinta diametre
pana la 250 kilometri, altele n'au cleat 500 metri largime.
Uneori In centrul lor, se vede un vrf conic esit, mai putin
Malt deckt zidul circular. Din cteva cratere de dimensiuni
mai mici, 30 kilometri, pornesc brazde alburii. Se crede c sunt
urme lasate, prin c'dere de meteoriti.
N. Abramescu Astronomie cl. VII. O

dacoromanica.ro
 82

Se mai observg la suparafata Lunei i un fel de brazde

lungi, aproape de 100 kilometri i foarte inguste, de cel mult
2 kilometri.
Aceste detalii se pot ved ea cu marile instrumente astronomice.
Marele telescop din Muntele Wilson (California) (Cu diametru de
250 centimetri) permite de a separa detalii foarte mici, 100.
metri pe Lun6 i 12 kilometri pe Marte. Cu cel de pe Mun-
tele Palomar (California), cu diametrul oglinzii de 5 ori, se
vor vedea i mai multe.
81. Temperatura Lunei. La aceeai distant6 de Soare ca i
P4mantu1, primete pe unitatea de suprafaf aceeai cantitate
de cAldur ca i Pgmantul. Dar, durata zilei lunare, in timput
cgreia solul s'u primete c61dura, este aproape cAt 15 zile p6man-
teti. Cum nu exist in jurul Lunei atmosfer6 care s' serveascA
a regula temperatura sa, urmeaz6 a pe LunA variatia de tempe-
ratura' este mare. Astfel, temperatura mijlocie pe partea luminaM
atinge aproape 100 i chiar 180 In punctul Lunei care are
Soarele la zenit ; din contra', pe partea Lunei unde este noapte
(nu primete lumina) temperatura este sub 1000.
XIV. 82. Paralaxa i depfirtarea Lunei. Pentru aflarea de-
pArtrii Lunei de P'mnt, trebue s'A cunoatem paralaxa ori-
zontal a Lunei.
Pentru ileterminarea paralaxei mijlocii a Lunei, se aeazd doi observatori pe
acela5i meridian (Fig. 83), primul A In emisfera de nord, i a doilea B, In e-
misfera de sud i observa Luna L
.2 momentul and trece la meridian. Pozi-
P AAZ tiile locurilor A 51 B fiind cunoscute
pe Painant, se tiu latitudinile h =ETA_
h'-=-ETB. Observatorul din A, avdnd ca
verticald directia TAZ, vizeazd Luna L
mdsoard distanta zenitald a Lunei,
unghiul ZAL=z ; de asemenea obser-
vatorul din B masoard In acelai mo-
ment distanta zenitald z'-.Z'BL a Lunei L.
Sd Insemnam ea p i p' paralaxele de
Fig. 83. indltime ale Lunei L, pentru observa-
vatorii din A i B. Scriind cd suma un-
ghiurilor patrulaterului ATBL este egald Cu 3600, avem
h-Fh'+(180z)1-(180--e)-Ep+p'=360 ;
de unde
(1)

dacoromanica.ro
 83

Dar, am vAzut [Nr. 61, relatia (3)] cA, lntre paralaxa orizontala P i para-
ax.1 de Inaltime p, este relaila
sin p=P sin z.
Din cauz c unghiul p este foarte mic, se poate fnlocui sinp prin p. Deci Intre
paralaxele p i P ale Lunei avem relatia
p=P sin z.
Deci paralaxele p i p' ale Lunei sunt egale cu
p=P sin z, p' =P sin z'.
Inlocuind In (1) pe p i p' cu aceste valori, obtinem
P(sin z + sin

P
sin z+sin z'
care este relatia cc dd paralaxa orizontala P a Lunch
Pralaxa orizontal mijlocie a Lunei este 57' 2" (1).
Deprtarea Lunei de Pfimint se afl' ca relatia (5) dela Nr. 62,

d= 206265r,
Inlocuind paralaxa P a Lunei cu 57'2", *hem 60,3 r aproape.
Deci distanta Lunei de Pmnt este de 60 ori mai mare ca
raza OmanteascA. Cum raza r a Vmntului este 6370 kilo-
metri, distanta Lunei de PAmnt este 384300 kilometri aproape.
II. Departarea Lunei de Peimdnt se mai poate afla i printeo
constructie geometric'. Astfel (Fig. 83), se aseaz doi obser-
vatori pe acelasi meridian, primul A in ernisfera de nord,
al doilea B, in emisfera de sud si observ Luna L in momentul
cnd trece la meridian. Pozitiile locurilor A si B fiind cu-
noscute pe Psmnt, se stiu latitudinile h=ETA, h'=ETB,
astfel c.' se OA unghiul ATB. In triunghiul ATB cunoscand
unghiul ATB i laturile AT si TB egale cu raza P5mantului,
se pot calcula lungimea unghiurile TAB, TBA.
Observatorul din A avnd ca verticat directia TAZ, vizeazA
Luna L i m6soar, distanta zenital a Lunei, unghiul ZAL.
(I) Determinata de Lalande (operand la Berlin) i Lacaille (la Capul Bunei
Sperante) In 1752.

dacoromanica.ro
84

Scazand din 1800 suma unghiurilor cunoscute TAB si ZAL,

se afla unghiul BAL. De asemenea, verticala locului B fiind
BZ', observatorul B masoath distanta zenitala Z'BL a Lunei,
In acelasi timp cu observatorul din A, si astfel unghiul ABL
este cunoscut,
In triunghiul LAB fiind cunoscuta latura AB si unghiurile
BAL i ABL, se pot calcula celelalte tlemente, adica unghiul
ALB i distanta AL.
03. Marimea Lunei se all cu formula (6) dela Nr. 63,
1 1
sin
A
R= Ar, sau R = r,
sin P
R fiind raza Lunei i r raza Pamantului, diametrul aparent
al Lunei i P paralaxa orizontala a Lunei.
Inlocuind pe A=31' 8" si P=57' 2", avem R=0,27 r aproape.
Deci raza Lunei este aproape un sfert din raza Pamntului.
Volumul Lunei se Ola cu formula (7) Nr. 63,
V R3
v r3

V si u fiind volumele Lunei i Pamntului, iar R i r razele Lunei

Pamntului. Inlocuind pe R, se gaseste ca. volumul Lunei
este a 50-a parte din volumul Pamntului.

ECLIPSE DE LUNA $1 DE SOARE. OCULTATIL

84. Eclipse de Luna. Pamantul T fiind un corp opac i fiind

luminat de Soare, arunca indaratul sau un con de umbra, de
lungime mai mare ca distanta dela Luna la Pamnt. Luna poate
intra in total (Fig. 84) sau in parte in acest con, nu mai poate
primi lumina dela Soare ; va fi deci in total sau in parte in intu-
nexic, vom avea, cum se zice, eclipsa totald sau parfiald de Luna.
Este deci eclipsa de Luda', cand Luna si Soarele sunt de o
parte si de alta a Pamntului, sau cum se mai zice, caud Luna
este in opozitie cu Soarele in raport cu Pamantul.
In afara de *conul de umbr cu vArful in O, mai exista un con

dacoromanica.ro
 85

de penumbr circumscris Soarelui i IYAmntului (Fig. 84) cu

v'rful in O' aezat intre S si T. Dug Luna Otrunde in acest

Fig. 84.

con si in awl de conul de umbrk 0, se zice c6 este in pen-

umbrA.
85. ConditWe de posIbilitate ale une eclipse de Luna. Pentru ca o eclipsa de
Luna sa aiba loc, trebue ca lungimea conului de umbra sa fie mai mare ca dis-
tanta Lunei de Parnant ;
apoi ca Luna sa nu
trenca nici pe deasupra
nici pe dedesubtul . co-
nulai de umbrA si In
fine ca diametral secii- V
unii conului de umbrti, 1

la deperrlarea Lunei, sd
lie mai mare ca dicune-
trul Lunei, pentru a Oi
dacd avem eclipsci totald Fig. 85.
sau parliald de tuna.
Sa Insemnam cu R l r (Fig. 85) razele Soarelui i Parnantului, d= ST de-
partarea dela Pamint la Scare, TV = x.
Ducand TC paralela cu AV, din triunghiurile asemenea TSC, VTB, deducern
VT 'I'S
TB Sc
Sau
Rr
dacoromanica.ro
86

Do unde
dr
x
Rr
Inlocuind pe d i R cu valorile lor, d = 23439r, R = 109r, se Osaste, din re-
latia de alai sus, ca lungimea conului de umbra este
x=216 r.
'asa departarea mijlocie a Lunei este 60r, deci mal mica dccat lungimea co-

0'.
( ra...
o

'

Fig. 86. Eclipse de Luna.

nului de umbra ; ap dar, Luna va patea fataini acest con. Planul orbitei lu-
nare fiind fnclinat pe ecliptica cu 50 9', vom avea eclipsa de Luna, ciad Luna
este in opozitie cu Soarele In raport cu Pamantul i cand Luna se va gasi fa
acelasi timpfn apropiere de linia nodurilor.
86. PosIbilhaten eclipse' totale de Luna. Ducand ID (Fig. 85) perpendi-
cular?' pe AV, aceasta este raza unei sfere fnscrisa In con la distanta la care trece
Luna ; Luna va putea intra complet In con, daca raza el e mai mica decat ID.
SA calculara deci pe ID.
Din triunghiurile asemenea VID t VTB rivera (Fig. 85)
ID IV 216-60 3
r
=
TV
= aproximativ,
216 4
sau
3
ID = r.
4
Raza I unei fiind mai mica decat ID (cam 3In din raza r a Pamantului), Luna
poate intra in Intregime In conul de umbra, deci putem avea eclipsa total.

dacoromanica.ro
 87

07. Fazele eelipsei de Luna' se numesc diferitele fenomene

ce se observ In timpul unei eclipse. S facem o sectiune in,
conurile de umbr i pen-
umbr la o distanf. de 13`-
mnt egal cu deprtatea x O O y
Lunei (Fig. 87). Dac Luna
urmeaz drumul xg, va fi
eclipsa partial. IntrAnd in O O Yi
x'
conul de penumbr, se va
observa intai o sl.bire a
luminii Lunei ; la intrarea Fig. 87
In conul de umbr, Luna
va prezenta o parte mai intunecat ; In fine, esind din conuli
de umbr. i intrnd In cel de penumbr, lumina ei se va mri..
Cnd Luna urmeaz drumul x' y' (Fig. 87), se vor observa,
ca i in cazul precedent, aceleasi fenomene, numai c, In acest.
caz, Luna intrnd cu totul In conul de umbr, va fi eclips total.
de Lun.
Durata unei eclipse de Lung este de cel niult dou ore.
O eclips de Lun fiind produs din faptul c5. Luna nu mai
primeste lumina dela Soare (Fig. 84), fenomenul e vzut din
toate locurile emisferei pmntesti unde este noapte.
Chiar In timpul unei eclipse totale de lun, Luna tot este-
putin luminat si are o culoare rosiatic inchis6, din cauz c
o parte din razele Soarelui, trecand prin atmosfera Pmantului,
se refract i ajung la Lun, o lumineaz mai slab.
In cele expuse mai sus n'ara tinut seam de influenta re-
fractiei atmosferice asupra lunghnii conului de umbe. Atmosfera

rnw avnd forma sferic, are-

fat de razele care o str-
O bat, acelasi rol ca si o len-
tira' sferic6 convergeat ; ea
va apropia vrful O ab
Fig. 88. conului de umbr de PA-
mant i il va face s'A ajung,
In O' (Fig. 88), la o distantsd de Pmant mai mic decat- depr-
tarea Lunei ; deci eclipsa de lun nu e nici odat completa'.
Totusi razele traversand atmosfera pmnteasc, sunt mult.
slbite si eclipsa este destul de sensibil.

dacoromanica.ro
.88

08. Eclipse de Soare. Diametrul aparent al Soarelui variaz

futre 31'32" i 32'36", pe cAnd al Lunei variaz. futre 29'26" i
33'50, deci discul Lunei se ara-Ud and mai mare cand mai in. ic
deckt al Soarelui.
Cnd Luna i Soarele sunt de aceeai parte a Pmntului,
adic sunt in conjuncjie, Luna
trece in dreptul Soarelui ; in
acest caz dac. Luna este in
apropierea planului eclipticii,
ea poate s'a* acopere numai
o parte din discul solar
atunci avem eclipsa parliala
Fig. 89. de soare (Fig. 89), sau
acopere in total discul solar
i. atunci este eclipsa totala de soare (Fig. 90). Cnd discul
Lunei e mai mic decat al Soarelui, in momentul cAnd el vine

Fig. '90.

In dreptul mijlocului Soarelui, nu se mai vede din Soare deat

un inel din marginea discului solar i. atunci este edips
'ara (Fig. 91).
Aceste fenomene se explic
astfel. Luna L fiind un
corp opac i luminat de Soa-
Tele S, arunc indrtul ei
un con de umbr circumscris
Soarelui i Lunei ; deci dac Fig. 91.
acest con intalnete Pman-
tul, dintr'un asemenea loe depe Pmnt, din interiorul co-
nului de umbe (Fig. 92), nu se va putea vedea Soarele
se zice c pentru acel loe este o eclipsa totale de Soare.

dacoromanica.ro
 89

Dach" Ins6 un punct M (Fig. 93) al PAmntului inted In

interiorul conului cu varful In O' circumscris Soarelui si
Lunei, numit con de penumbr, si este In afar de conul de

Fig. 92.

umbr5. O, din acel loe nu se va vedea deckt numai o parte.

din Soare ; va fi o eclipsa parliala de Soare pentru acel loc..

Fig. 93.

Cnd conul de umblA nu atinge Pgmantul (Fig. 94), ss-1,

prelungim dincolo de varful gu. Dintr'un loe depe PAniant,
din interiorul prelungirii acestui con, se va vedea Soarele ca
un inel strAlucitor,
vom avea atunci A
eclipsa melar desoare.
P ortiunea din Soare
vAzut6 din. locul N
este z ona Ann'B
(Fig. 94). Fig. 91.
In rezumat ca s
fie eclips de Soare, trebue ca Soarele si Luna s' fie de.
aceeasi parte a Pmntului, adicA Luna s'a" fie in conjunctie cu.
Soarele In raport cu P6mantul.
89. De unde se vad eelipsele de Soare. Eclipsele totale- nu
se pot vedea decat din punctele suprafetei P6mantului cuprinse
dacoromanica.ro
 90

In pata de umbrA ce aruna Luna pe PAinfint, care nu e decfit

lintersectia conului de umbr al Lunei cu suprafata P5mantu1ui.

rFig. 95. Eclipsa totalli de Soare dela 19 tunic 1936, vAzut5 din insula Chios
(Grecio). Venus se vede tn sus, la dreapta. Fotografia D-lui Abbott.

Aceast pat de umbr este micA ; 15timea sa nu trece peste

300 km. pentru o eclips6 total i. 400 km. in cazul unei eclipse
dacoromanica.ro
inelara. Aceasta faie de umbra, din cauza micarii de rotatie
a Pamantului i a micarii de translatie a Lunei, se mica pe
suparafata Pamantului cu o vitesa de aproape 500 metri pe
secunda (tocmai ca umbra unui nor), astfel a eclipsa se vede
succesiv din locurile situate pe faia pe care a parcurs-o umbra.
Ea nu se vede MA' cleat din aceste regiuni. Eclipsa partial este
vizibila din punctele globului p'mntesc situate In interiorul
conului de penumbra, care micandu-se, determina pe suprafata
Pamntului o faie mai mare cleat aceea parcursa de umbra.
90. Fazele unei eclipse de Swim. In timpul unei eclipse de
Soare, discul solar prezinta faze analoage cu cele dela Luna.
Daca eclipsa este partial, este un moment cand partea intu-
necata a Soarelui are cea mai mare intindere. Timpul cat se-
poate sa dureze o eclipsa total de Soar.. rar trece peste 6 minute.
Pe cand la o eclipsa de Luna, fenomenul este vazut deodata

11h 51. 128h m

12h 16m 3s 12h 113 353

Fig. 96. Eclipsa de Soare dela 28 Marte 1922, vAzut6 din
Lyndiane (Senegal), !out melar.

dacoromanica.ro
92

din toate locurile unei emisfere pgmantesti, fazele fiind aceieasi

pentru to:4i observatorii, pentru eclipsele de Soare, faza depinde
de pozitia obervatorului la suprafata Pamantului si de timpul
cat umbra miscAtoare a Lunei il intunecA.
Observare relativi la numilrul eelipselor anuale. Saros.
Avand in vedere conditiile de posibilitate ale unei eclipse
de Lura si de Soare, se vede cA cele de Soare sunt mai numeroase
ca cele de Luna. Dar, dacl se vAd mai putine eclipse de Soare
decat cele de Luna, cauza este a eclipsele de Luna se \Id de pe
o intreagA emisfera a Pamntului, pe cand eclipsele de Soare
se \Tad numai din anumite regiuni. Astfel, inteun an sunt
pentru tot globul paman-
tesc cel mult sapte eclipse
(5 sau 4 de Soare, 2 sau 3
de Lun6) i cel putin doua
si in mijlociu patru cand
sunt numai dou eclipse,
ele sunt de Soare.
Eclipsele se reproduc
aproximativ dui:a o pe-
rioada de 18 ani, interval
numit de Caldeeni (1000
ani inainte de Crist.), Saros.
50; In cursul acestui interval
sunt in mijlociu 71 eclipse,
din care 43 de Soare si 28
de Luna. Acest interval nu
Fig. 97. Mersul conului de umbr5 pe
suprafata PArnAntului In cursul unei este ins riguros exact 1

eclipse totale (30 August 1905). azi nu ne mai foIoseste la

prezicerea eclipselor, care
se face cu mare preciziune prin calcule matematice.
Fenomene ce se pot observa In limpid eclipselor de Soare.
Eclipsele de Soare prezint6 un adevArat interes In momentul
cnd ele devin totale. In acest moment, lumina ia o culoare
mai palid (aramie), temperatura se scoboara. Indat6 ce cercul
Lunei a astupat discul stralucitor al Soarelui, coroana solar%
devine vizibil6, protuberantele roze se vad pe marginea discului
solar si tot timpul, de altfel foarte scurt, este favorabil pentru

dacoromanica.ro
 93

studiul protuberantelor i coroanei solare, care nu mai sunt

atunci mecate de lumina fotosferei.
107. Oeultatii.
Luna, din cauza mi-
cArii sale proprii, ajunge
s treac6 In fata unei
.stele, aceasta este aco-
perit de LunA, steaua
dispare pentru un timp
mai mult sau mai putin
lung, se zice atunci cs
este ocultatie.
Strglucirea Lunei face
s nu mai vedem stelele
putin stedlucitoare care Fig. 98. Conul de umbrd al eclipsei din 1912.
sunt In vecinftatea sa, Total pe oceanul Atlantic In 7, ea era la
limita de totalitate In 0, apoi devenea
de aceea In Efemeridele gradat inelard.
astronomice se dau ocul-
tatiile stelelor mai strAlucitoare (pan la magnitudine a asea)
cand fenomenul se poate vedea cu o lunetA de putere millocie.

-Fig. 99. Eclipsa totald de Soare din 19 Iunie 1936. Fotografii obfinute la cinci
minute de D-I Riby (Blnau, Yonne).

dacoromanica.ro
 94

Cnd Luna se vede sub foma unui fir luminos, sau cAnd este
total eclipsatg, se pot observa ocultatii de stele pang la magnitu-
dinea a opta sau a noua.
Observatiile de ocultatii servesc pentru determinarea longi-
tudinii unui loe de pe Pgmnt unde se fac observatiile.

MAREE.
94. Se numesc maree, oscilatiile regulate si periodice ale apelor
oceanelor, adicg ridicarea i coborirea alternativg a acestor ape dea-
supra si dedesubtul unui nivel mijlociu. Observnd acest fenomen
In timp de o zi lunar, adicg in timpul dintre doug treceri conse-
cutive ale Lunei in dreptul meridianului locului (de 24 ore si
50 minute), vedem c inteun sfert din ziva lunarg, apele ocea-
nului cresc, adicg se ridic deasupra unui nivel mijlociu, avem,
dupg cum se mai zice flux ; in sfertul de zi lunar% uringtor,
apele oceanului scad sub nivelul mijlociu, cnd se zice cg este
reflux; In sfertul urmgtor apele iar cresc, iar in sfertul al patrulea
din ziva lunarg apele descresc din nou. Apoi fenomenul se repetg
regulat, astfel cg in timp de o zi -lunarg, avem de doug ori G
crestere urmatg de o descrestere a apelor, sau, cum se mai
zice doug maree. Timpul cat tine fluxul i refluxul nu sunt egale..

Astfel, la Havre, marea se coboara. Inteun timp cu doua ore mai mare ca
acela cat s'a ridicat ; la l3rest, diferenta dintre aceste timpuri este numai de
16 minute. InAltimile la care se ridia apele oceanelor variaz4 dupd localitati ,
astfel, In baia din Mont-Saint-Michel este de 15 metri, lar In aceea din Fundy
(Noua Scotie) de 18 metri.

Tot datoritg propaggrii mareelor in golful format la gura

unui fluviu, se explicg fenomenul numit mascaret, care este
ridicarea bruscg a apelor in thnpul mareelor maxime la gura
ctorva fluvii, sub forma unui val enorm, care se urcg in susul lor.
Primele unde ale valului mareei se opresc putin din cauza
rezistentei fundului nu prea adnc al fluviului i formeazg ca o
stavilg, indgrgtul cgreia se string celelalte valuri care vin ime-
diat In urna primului. i, numai cnd s'a format o cantitate
suficientg, incep a se ridica in susul fluviului, ca un puhoi, mai
mult sau mai putin Irian, care se urcg tare malurile fluviului.

dacoromanica.ro
 95

In golful dela gura Senei, la Quillebeuf, znascaretul atinge

.3 metri inaltime, i se propaga cu 8 metri pe secunda.
Cei vechi n'au cunoscut cauza fenomenului mareelor. Au
putut totui sa observe ca se produc Intel:, zi lunara data perioade
de flux i reflux i ca prin urmare acest fenomen este in lega-
tura cu trecerea Lunei la meridianul locului. Kepler, cel dintk,

Fig. 100. Mascaretul Senel.

a banuit adevarata cauza a fenomenului mareelor; adica atrae-

tia ce ce o exercita Luna asupra apelor oceanului. Laplace a
aratat ca fenomenul mareelor este produs de atractia Lunei
asupra apelor marilor, la care se mai adauga i aceea a Soarelui.

dacoromanica.ro
 PLANETELE

XV. 95. Planete. Inc din timpurile cele mai vechi s'a obser-
vat cg printre stele, 'stint unele, care pe lang6 cA iau parte la

doth

Fig. 102. Simboalele constelatiilor (de

Fig. 101. Hiparch. nord) la Egipteni.
miFarea diurn, se micA printre celelalte ; acestea sunt plane-
tele In antichitate erau cunoscute numai acelea care se puteau.
vedea cu ochii liberi : Mercur, Venus,
Marte, Jupiter i Saturn. -

Azi se mai cunosc Uran, Neptun,

Pluton, i aproape 1200 planete mici.
DeI Pitagora i coala sa au profesat ca
Pamantul i planetele se miscli In jurul Soarelui,
totusi aceasta teorie filozofica a ramas cu vremea 9e.
uitata i, pe vremea lui Ptolemeu (1), se credea
Soarele, Luna si planetele- se mica In jurul
Piimantului, presupus fix, pe cercuri, cu o miscare
uniforma.
Ins?! numai Cu miscarea uniforma nu se puteau
explica neregularitatile ce se observau usor, chiar Fig. 103. Ptolemeu.
In miscarea Soarelui, care se mica mal repede lama
deck vara. Ptolemeu recurse a combinarea mai multor miscari circulare sl reusi
explice aceste neregularitati cu ajutorul Teoriei epiciclelor.
(1) Nascut la Alexandria catre anul 140 a. Chr.

dacoromanica.ro
 97

96, Sisteniul lui Copemie. Deosebirea dintre pozitiile calcu-

late si ,cele observate, a al-Rat c sistemul lui Ptolemeu
nu corespundea adevgrului. Copernic
(1478-1542) (1) servindu-se de con-
ceptia despre Univers a Pitagoricie-
nilor, aseaz5. Soarele in centrul
cArilor planetelor, dar mentinu eroarea
celor vechi, cA plane-tele au o miscare
circular uniform" In jurul Soarelui.
Copernic wed planetele in ordi-
nea deprtArei lor de Soare : Mercur,
Venus, Ptimcintul, Marte, Jupiter i
Saturn i luAnd ca unitate de mA-
sued distanta dela Pmnt la Soare,
ggsi eft' depgrtArile planetelelor la
Soare i duratele lor de miscare In Fig. 104. Copemic.
jurul Soarelui sunt
Planete DepArtarea=a Durata de miscare =T
Mercnr 0,4 88 zile
9 Venus 0,7 225
o Pgmnt 1 365
e Marte 1,5 1 an 322 zile
21. Jupiter 5,2 11 ani 315
Saturn 9,5 29 ani 167
Azi se mai cunosc planetele
DepArtarea Durata de miscare
Uran 19,2 84 ani
g Neptun 30 165
Pluton 39,5 250
planetele mici cu dep6rtarea intre 2 si 4.
Planetele Mercur si Venus fiind mai aproape de Soare ca PA-
mantul, se numesc planete inferioare, iar Marte, Jupiter, Saturn,
Uran, Neptun si Pluton planete superioare.
Pe sistemul acesta al lui Copemic se clkleste Astronomia mo-
dern.
(1) 1Fascut la Thorn (Polonia). Si-a completat studiile In Bologna, Padua,
Roma.
Abramescu Astronomie cl. VII. 7

dacoromanica.ro
98

97. Miparea aparenta' a planetelor. Statiile i retrogradatiile

plantelor. Se observ unele aparente In miscarea planetelor,
numite stafiile i reirogradagile. Astfel, privind planeta Venus,
cAtre apusul Soarelui si urmrind-o in mai multe seri, se vede c
Venus, care se mai numeste luceafrul de sear, se deprteaz6
din ce in ce de Soare, spre rsrit, pan la 46 de deprtare
unghiular, cnd planeta pare O st ; incepe apoi din nou s se
apropie de Soare, pAn eand se pierde in lumina solar ; se
vede din nou dimineata rsrind inaintea Soarelui, sub numele
de luceafrul de dimineat, se deprteai mereu de Soare spre
apus, pn ajunge iar la 46 deprtare unghiular de Soare,
numit elongafie maximei. In acest moment, iar pare c planeta
st6, i. de aci, iar incepe a se apropia de Soare i. fenomenele
se reproduc.
Aceea0 particularitate se observ6 i pentru Mercur, care os-
cileazA de o parte si de alta a Soarelui, avnd cand miscare di-
rect, cand retrograd, pare c5. se preste in momentul cnd
1st schimb directia miscrii si avand
ca si Venus miscare direct mai mult
deckt miscare retrograd. Planeta
Mercur are ca elongafie maximel 28.
Considerand acum o planet4 supe-
V.(
rioark de ex., pe Marte, fenomenele

T'/../
sunt cu totul altele. Au i. ele mieri
directe i retrograde, ins ele pot
Fig. 105. ajunge la once depArtare (elongatie)
de Soare. Toate aceste fenomene se
pot uor explica in sistemul lui Copernic, ele fiind niste simple
aparente datorite mischii Pmntului in jurul Soarelul.
91 Expllearea statillor si retrogradattilor planetelor inferloare. Fie (Fig. 105)
S Soarele, V planeta Venus, T PAmAntul si sA presupunem cA PAmAntul si Venus
descriu in jurul Soarelui cercad In sens direct. Observatorul depe PAmAnt
nedAndu-si seamA de miscarea lui, se crede nemiscat, fria atribue lui Venus o
miscare cu o vitesA relativA egalA cu diferenta dintre vitesele planetei Venus
i a PAmAntului. CAnd Venus este In V, unde se zice cA planeta este In con-
junclie inferioard ca Soarele S In raport ca Pdmdntul, observatorul din T o vede
pe cer In o perdutA in lumina Soarelui. CAnd planeta vine in V1, el o va vedea
miscAndu-se In sens retrograd dela o in spre n1; in V1 planeta schimbAnd sensul
miscArii, va 'Ama el stA pe loe in vi, deci o stafie. CAnd planeta descrie dru-
mul Vi. V2 V3, O vom vedea pe cer cA descrie drumul (v2% in sens direct. CAnd

dacoromanica.ro
 99

Venus este in V2, unde se zice a este in conjunclie superioard Cu Soarele In raport
cu Pdmdntul, o vedem pe cer In y, perdutA in lumina solar. In V3 planeta schitn-
bandu-si sensul miscdrii, iar Va parea cd std pe toe In a,. Dela V3 pAnA la V
planeta descrie drumul o3v in sens retrograd. Miscarea retrograda, avAnd loc
at planeta descrie drumul V2VV1, urmeazA cA zniscarea retrograd este mal
mia dec.& miscarea directit, care are loe dea-
lungul drumului V1y2172, mai mare ca V2VV1.
Expllearen misaril aparente a planetelor
superioare. Fie (Fig. 106) S Soarele, T PAmAn-
tul, J Jupiter, care, sA presupunem, cd descriu
cercuri in jurul Soarelui. Atribuind sistemului
o miscare egalA si de sens contrar cu a planetei
Jupiter, aceasta va rAmAne In nemiscare, iar PA-
mAntul va avea o vitesA egalA cu diferenta vitesel
sale si a lui Jupiter si se va mica in sens direct.
CAnd PAmintul este In T, Jupiter J l Soarele
S sunt de aceeasi parte a PAmAntului T, and
se zice a Jupiter este In con junciie cu Soarele
In raport cu Pcimeintul; in acest moment, ve-
dem pe Jupiter In /. PAmAntul venind In T1 Fig. 106.
va vedea pe Jupiter in deci, and PAmAntul
se deplaseaz din T in T1, planeta pare cA se miscA din j in j, in sens direct.
PAmintul, miscAndu-se din ;in T2, T2. planeta Jupiter va fi vAzutA" cA se
misa din j1 in /2 in sens retrograd. In fine PAmAntul venind din T3 in T,
Jupiter va fi vAzut din /3 in j, Iii sens direct. PAmintul venind in T2, and
Jupiter J i Soarele S sunt de o parte si de alta a PAmintului, se zice cA
Jupiter este In opozilie cu Soarele In raport cu Pdmilntul.

Fazele planetelor. Galileu. Planetele descriind orbite in

jurul Soarelui, trebue sA prezinte faze ca i Luna. Acestea
au fost scoase in evident de Galileu care a indreptat (in 1610)
intaia dat luneta sa spre cer.

Fig. 108. Primele luneto

ale lui Galileu, care sunt
conservate In Muzeul din
Fig. 107. Galileu (1564-1642). Florenta.

dacoromanica.ro
100

Galileu este unul din cei mai marl astronomi italieni. A descoperit isocro-
nismul oscilajiilor pendulului ; a gAsit legea caderii corpurilor, aceea a micarii
proectilelor. Cu ajutorul lunetei, a recunoscut inegalitAile suprafejei Lunei, arA-
tand cum se mAsoarrt inaljimea munjilor ei ; a observat librajiile Lunei. Obser-
va rea petelor Soarelui l'a condus la rotajia In jurul sAu. Gel dintai a descoperit
patru din satelijii lui Jupiter. A descoperit (in 1610) fazele lui Venus, ceeace
aratd evident mi5carea acestei planete In jurul Soarelui.
Misearea realfi a planetelor. Legile lui Kepler. Kepler
(1571-1630) (nscut la Wiirtenberg) fu in stare s arate c6 or-
bitele descrise de planete in ,jurul Soarelui nu sunt cercuri.
Poate CA n'ar fi putut face a-
ceast descoperire, dac n'ar fi
avut la indemn materialul strns
de Ticho-Brache (1546-1601) in
timp de 35 de ani de observatie (1).
Metodele intrebuintate de Ke-
pler pentru gsirea legilor sale sunt
toate geometrice. Dup ce reface
calculele de 70 de ori, ajunse sA
formuleze legile sale, analoage ca
si pentru Pmnt, numite legile
lui Kepler : I. Drumurile descrise de
planete in jurul Soarelui sunt e-
Fig. 109. Kepler. lipse (-) i Soarele ocupti unul din
focare ; II. Ariile descrise de ra7ele
vecloare ale planetelor in Enicarea lor, sunt proportionate cu tim-
purile ce le-au trebuit sd le descrie; adic, dac" lute zi a
descris aria SAA' (Fig. 111), in doul zile va descrie o arie de
dou ori mai mare ca SAA' ; III. Cuburile axelor marl, a, ale
orbitelor (elipselor) descrise, sunt intr'un raport constant cu peitratele
timpurilor T de miqcare ale planetelor, adicti
a3 a',3
...= K.
T- T',.
Satelitii planetelor. Satelitii lui Jupiter si deseoperirea
vitesei luminii. Dup cum planetele se misc in jurul Soarelui,
s'a putut observa Ca' si in jurul unora dintre planete se misc
Acesta a fost unul din cei mai abili observatori, mai ales cA pe vremea
sa nu erau inventate lunetele. A fost chemat de regele Danemarcei unde fondA
un Observator astronomic langa Copenhaga.
Asa de putin turtite, !neat pot fi considerate ca cercuri.
dacoromanica.ro
 101

alte corpuri ceresti mai mid ca planetele, numite satelifi. In

miscarea lor, satelifii se supun acelora0 legi ale lui ,Kepler ca
plan etele.
Astfel s'a descoperit c` P5mAntul are ca satelit Luna, Marte
are 2 sateliti, Jupiter are 11, Saturn 10,
Uran 4 si Neptun 1. Doi din satelitii lui
Jupiter (primul si al doilea) sunt aproape
egali cu Luna,. al patrulea e putin mai mare
ca Luna, iar al treilea este si mai mare,
Intrece pe Mercur i aproape ajunge pe
Marte. Satelitul Titan al lui Saturn, este de
Fig- 110. Ticho-Brache
dou' ori mai mare ca Luna.
(1546-1601).
Descoperirea vitesei luminii. S'a putut usor
constata c satelitti lui Jupiter dau loc la
fenomene analoage cu acelea ale eclip-
' selor de LunA. In adevAr, Jupiter arun-
and ind'rstul lui un con de urnbr,
ttt110; s.,11 satelitii lui Otrund Inuntrul acestui
con de umbe, In care timp vor dis-
pArea i formeaz asa numitele eclipse
ale satelitilor lui Jupiter. Aceste eclipse
Fig. 111. au servit pentru descoperirea vitesei
luminii.
In adevAr, J. Cassini (1625-1712), primul Director al Ob-
servatorului din Paris, a calculat o tabef de orele cnd vor avea
Ice eclipsele. Rmer (1644-1710), un astronom danez, observnd
la Paris eclipsele satelitilor
lui Jupiter si comparnd
observatiile sale cu tabelele
calculate de Cassini, obser-
v c6 n momentul and
Jupiter era In ptrare (Fig. Fig. 112. Jupiter cu 4 din sateliti
114), adic la aceeasi de-
Ortare de Soare i Pmnt (P'mntul In P' sau P", Ju-
piter In J), eclipsele aveau loe la orele annulate In tabelele lui
Cassini ; din contr, and Jupiter, era In opozitie, J, cu Soa-
rele, adick" Pmntul P hare Soare si Jupiter, fenomenele
aveau loe cu 8 minute mai de vreme ; iar and Jupiter era in
conjunetie, erau de aceeasi parte a PAmntului, P6rnantul
In P1, fenomenele aveau loe cu 8 minute mai trziu.
dacoromanica.ro
102

Din nepotrivirea tare cele observate

si calculate, Rmer a dedus c aceast
intrziere sau inaintare de 8 minute
nu putea sA se explice cleat numai
In acest timp lumina _ajunge dela &part
la Pmnt. adia. dela P1 la S, sau dela
P la S, mai ales CA se stia a. In calcu-
lele lui Cassini, observatorul era consi-
derat c6 se afl in
S. Impgrtind de-
prtarea Soarelui
Fig. 113. J. D. Cassini. de PAinnt cu tim-
pul necesar luminii
ca s' ajung6 dela Soarele la Phmnt, s'a
Osit cA" vitesa luminii este de 300.000
km. pe secumdA.
XVI. 103. Deseoperirea legii atraetiei
universal. Am v'zut cA planetele descriu
In jurul Soarelui elipse si ea' se supun celor
trei legi ale lui Kepler. Cauza
care produce aceste miscgri a
dedus-o Newton (1676) (1). 0
planet fiind in miscare In
spatiu, inseamn* c a avut o
vites initial. Conform prin-
cipiului inertiei, pkaneta s'ar
fi miscat in linie dreapt si
uniform. Dar, planeta des-
criind o elips.' in jurul Soa-
relui, urmeaz eft' este o forlt
atractivei F ceitre Scare, al ea' rei
efect combinat cu acela dat
de forta initial face ca pla-
neta sA descrie aceast elips'.
Urmeaz ea' miqcarea planetelor
In jurul Soarelui se face ca
cum o 'oriel' atractivel treceind
Fig. 115. Newton (1642-1727). Soarele lucreazei asupra lor.
(1) Servindu-se de rezultatele lui Hugghens asupra fortelor centrale (forta
centrifugA) 51- de legea caderii corpurilor descoperita de Galileu.
dacoromanica.ro
 103

Orbita descrisa In jurul Soarelui diferind putin de cerc, putem presupune ca

este un cerc. Conform legii a doua a lui Kepler, ariile descrise In timpuri egale
fijad egale, urmeaza ca miscarea pe acest cerc este uniforma.
Inesmnand cu T durata de miscare uniforma In jurul Soarelui pe acest cerc
de raza r (departarea mijlocie dela Pamant la Soare), se stie (1) ca forta, care
produce acesta miscare, este Itidreptata catre centru, adica spre Soare, si are
valoarea
v2
F =-. m
(1).

ande m este massa i u vitesa palnetei. Se stie ca In aceasta miscare uniforma

vitesa u este
= 27Cr

(2) F=
r
)
pe care Inlocuind-o In (1), avem
771 (27c r 2
T
m
47c2r
T2
(3) F=m

Aceasta este valoarea fortei atractive care tine planeta In orbita sa si de a-

42 r3
T2'

semenea si pentru alte planete pe orbitele lor

42 1.4 r"3
Ff = rn'
r'2 T'2
47C2
F"=-- 172 - r,2""

Dar, dupa legea a treia a lui Kepler, r fiind departarea mijlocie a planetei
de Soare, avem
r3 r'3
= =k const.
T2 T'2

Inlocuind in (3) pe
,'2cu
r3
T2
r'3
T
egala lor k, oblinern

m'
F = 47c2k F' = 4Tclk r'z'
r2'
Punand 47c2k = p,, urmeaza ca intensitatea fortei atractive catre Soare, care
tine o planeta In orbita sa, este
F P.m
(4)
adica proportionala cu massa in a planetei l invers proporfionald cu pdfratul
depdrtdrii r a planelei de Snare.
Newton a banuit ca este aceeasi lege care face ca satelitii sa se miste in jurul
planetei respective, si ca. atractia este identica cu greutatea (forta care face sa
cadA corpurile pe Pamant). Insemnand cu g i g' acceleratiile greutatii asupra
corpului de mama in, la supr data Pamantului departat de centru cu raza r, 7i
la departarea r' a a Lunei, expresiile fortelor datorite greutatii sunt mg i mg' ;
(1) Din Fizica.

dacoromanica.ro
104

lar cele exprimate cu formula (4) a atractieiPm

sunt. -.r.2Egalandu-le avem
r2

" p.m
r2 ' mg' =
impArtindu-le, obtinem

g'r'2
=
gt
=
r2
g r,2
g 1-trn
r2

Inlocuind r'= 60r dephrtarea Lunei de Phmant, avem

(5) g = (60)2 g'.
Presupunhnd ch orbita Lunei In jurul PhinAntului este un cerc cu raza r,
li insemnand cu T'=27 zile, 32 durata de miscare a Lunei In jurul PhmAntului,
stim ch expresia fortei care produce miscarea In baza atractiei este (2)
470
F' = m
T'2
r'
lar aceea datorith greutAtii, care-si intinde efectele si la suprafata Lunei, este
F'=mg'. PresupunAnd ch exista identitate hitre atractie si greutate, urmeazh
42 42
m = mg,
T = T'2 r'
Inlocuind In (5) pe g' si apoi pe r'=60 r, T'=27 zile, 32, r=6370 km, Newton
a ghsit pentru acceleratia g a greutAtii aceeasi valoare 9,8 m, pe care o ghsise
1
cu formula cAderii corpurilor s = g12 a lui Galileu. Astfel a dovedit ch. este
2
identitate filtre greutatea la suprafata PhmAntului Il forta care face ca pla-
netele li satelitii sh se miste in orbitele lor.
De aci Newton a dedus legea atractiei *Universale. InsemnAnd cu m massa
planetei si r dephrtarea ei de Soare, planeta se misa in jurul Soarelui sub
actiunea fortel
p.m
(6)
r2

Dar si planeta exercith o actiune asupra Marelui. Deci, Soarele este supus
unei atrattii din partea planetei exprimath prin
m
(7)
r2

M fiind massa Soarelui, r depArtarea planetei de Soare, lar coeficientul de

proportionalitate, deosebit de p..

dacoromanica.ro
 105

Newton introducAnd principiul egalillil acfiunii ;i rearfiunii, a dedus

!Lin P't M 11 Pl.
r2 r2 Pqm, M =m =
Insemnind cu f valoarea constantfi a acestor rapoarte, i lnlocuind In (6) pe
= fM i In (7) pl. = atunci se obtine aceeai valoare
/Aim
r2

Aceast5. expresie reprezintA tie actiunea Soarelui asupra planetei, sau aceea
a planetei asupra Soarelui, i se deosebesc numai prin sensul In care lucreazA.

fMm
Astfel Newton a gsit expresia a legii atractiei uni-
r
versale, c5. dou corpuri de masse m i M, la departarea r, exer-
citti unul asupra celuilalt o atracjie proporlional Cu massele cor-
purilor i invers proporjonalti cu departarea dintre ele.
104. Legea lui Bode. Planeta Uran. Descoperirea planetelor
mici. Bode (astronom german) In 1778, caut s'A dea o lege
(g5sita mai inainte de Titius) la care sA satisfacA depArtarile
planetelor de Soare. A considerat sirul numerelor
0, 3, 6, 12, 24, 48, 96, 192, 384,
asa cA urmAtorul s fie Indoitul precedentului ; a adAugat la
fiecare din aceste numere pe 4 si ImpArtindu-le cu 10, a gasit
0,4; 0,7; 1; 1,6; 2,8; 5,2; 10; 19,6; 38,8...
Faptul, cA primele numere din acest ir, afar5. de 2,8, cores-
pund tocmai departarilor planetelor Mercur, Venus, PAmAnt,
Marte, Jupiter si Saturn, fAcu pe Bode si contimporanii si s
creazA c aceastA lege e genera1 i contimporanii s'Ai chiar eau-
-tea o planet ckeia sA-i corespund'A depArtarea 2,8.
Deseoperirea lui Uran. Legea aceasta pru CA are mai multA
temeinicie cu ocazia descoperirii planetei Uran de Herschel In
1781. Laplace, calculanclu-i orbita acestei planete, gAsi c este
la depArtarea 19,2, care e termenul corespunzator irului lui
Bode si care urmeazA dup6 10; deci, cu aceasta descoperire
se confirma legea lui Bode.
Descoperirea planetelor miei. Legea lui Bode fiind crezutA
generalA, trebuia sa existe o planea cuprinsa Intre Marte
Jupiter, care s fie la distanIa 2,8 de Soare. Kepler observase

dacoromanica.ro
/06

acest gol inaintea legii lui Bode si chiar a spus : intra Marfem
et Jovem interposui plan etam.
Intr'un Congres tinut la Gota (1796), Lalande (fost Direc-
torul Observatorului din Paris) propuse s'A se caute aceast pla-
net necunoscut. In adevr, la 1 Ianuarie 1801, Piazzi desco-
peri la Palermo, o planet mic necunoscut, Ceres, cu depsr-
tarea 2,8. Un astronom german Olbers, in 1802, descoperi alta'
planeta Palas, tot asa de mid ca Ceres. In 1804, 1807, Harding
Olbers, descoperif Inc dou planete mici Junona i Vesta,
toate avnd aproximativ aceeasi depsArtare 2,8 de Soare.
Numrul acestor planete mici a crescut, asa c azi se cunosc
1200. Dintre aceste planete mici, Eros, descoperit de Witt in
1898, are o deosebit important pentru calcularea paralaxei
Soarelui, adic a deprtrii Soarelui de Pamnt.
Descoperirea lui Neptun. Legea lui Bode se credea
generan.. Astronomul francez, Le Verrier, ins studiind dru-
mul descris de planeta Uran in jurul Soarelui, observ c
aceast planet se abate dela legile lui Kepler si cu ajutorul
legii gravitatiei universale, descoperit de Newton, Le Ver-
rier conchise c' trebue s'a' existe o planeta' care s'A exercite asu-
pra lui Uran o actiune, care s'A o fac s'A' se abata dela orbita
sa. Le Verrier, cu ajutorul calculelor, gsi chiar locul unde tre-
buia s'A fie acea planeta', o descoperi (in 1846) in veirful conde-
iului stiu, cum a spus astronomul Arago (1786-1853) (fost Di-
rector al Observatorului din Paris).
El serse astronomului Galle din Berlin, care in 1846 zri pe
cer In locul indicat de Le Verrier, planeta Neptun, a drei dis-
ta* de Soare este 30. Aceast descoperire a fAcut s se observe
c legea lui Bode este arbitrar, cki, conform acestei legi, i-ar
fi corespuns planetei Neptun deprtarea 39,8, iar nu 30 dup cum
a gsit Le Verrier.

DESCRIEREA PLANETELOR
Mercur este cea mai apropiat planet de Soare, este
cufundat in razele solare, si rareori este vzut cu ochii liberi,
aceasta are loe numai seara dup apusul Soarelui sau dimineata
inainte de rsrit. Mercur descrie in jurul Soarelui o elips' foarte
turtit in 88 de zile si se misd cea mai repede din toate planetele.

dacoromanica.ro
 107

Prezint faze ea si Luna. N'are atmosfer si este stncoas ca

si Luna. Are culoarea galben arrniu. Diametrul lui Mercur este
aproape 4720 km. (Volumul este de 23 ori mai mic cleat a: PA-
mntului). Durata de rotatie In jurul axei
sale este de 88 zile, egal cu durata de mis-
care In jurul Soarelui. De aceea Mercur pre-
zint aceeasi emisferti in faja Soarelui. A-
ceast. emisfer are o temperatur peste 4000,
iar cea opus este obscur i foarte rece.
107. Venus. Este la deprtarea 0,7 din
deprtarea Soarelui. de Pmnt. Descrie In
jurul Soarelui o elips In 225 zile. CAnd trece
Intre P5.mnt i Soare, ajunge s fie cea mai
apropiat. de Pmnt dintre planetele mari.
Volumul sgu este 0,9 din al Pmntului.
Ecuatorul pmntesc are 40.000 km. aproape, Fig. 116. Mercur.
iar al lui Venus 38.620 km. Fotografie A. Danj on,
Este cea mai strlucitoare dintre toate
astrele, de aceea se vede si ziva, dups. apus i Inainte de
fsritul Soarelui, cnd se nu-
meste luceafdrul de searti i lu-
ceaf tirul de dimineaid.
Puterea reflectoare (albedo) este
mare .(aproape 0,7; a zpezii 0,75)
arat cA Venus este inconjurat de
o atmosfer dens care ascunde de-
taliile suprafetei sale. Aceasta
d planetei un aspect strlucitor.
Sunt. condensri intunecoase In
atmosfera lui Venus. Este o ptuf
subtire in partea Inalt a atmo-
sferei foarte strAlucitoare, sub care
este o atmosfer groas, foarte
dens i glbue. Este compus mai
mult din gaz carbonic (cum era
poate aceea a Fmntului In era
Fig. 117. Venus. Fotografie A. Danjon. primar5.).

dacoromanica.ro
108

Temperatura (1) lui Venus este aproape de 500. Nu se stie exact

durata de rotatie a lui Venus in jurul axei sale. Unii cred c
este egal cu durata de miscare in jurul Soarelui, 225 zile ; altii
de 24 ore ; e mai sigur cea de 225 zile.
XVII. 108. Marte. Deprtarea este 1,5 din dep.Artarea Soa-
relui de Pmnt (aproape 228 milioane km). Descrie in jurul
Soarelui in 687 zile o elips6 mai turtit decAt cea descris de
Pmnt. Este cea mai bine cunoscut dintre planete.
Diametrul ecuatorial al lui
Marte este 6870 km. (Volu-
mul este de aproape. 7 ori mai
mic decat al Pmntului).
Densitatea sa in raport cu
apa este 3,9 (a Pmntului
5,5).
Marte se invrteste in jurul
axei sale in 24 ore si 37 mi-
nute, care este durata .zilei
pe Marte. Inegalittile zilelor
i noptilor de o parte, si lun-
gimea anotimpurilor sunt mai
pronuntate pe Marte decAt pe
Pmnt, chi i anul pe Marte
Fig. 118. Planeta Marte In 1935. este de 687 zile.
Fotografie A. Danjon. Cu ochii liberi Marte apare
de culoare roscat cu pete gri-
verzui. Are o atmosfer de densitate mic, putin incrcat cu
vapori de al:1, aproape lipsit de oxigen, care nu ascunde solul
planetei. La suprafata lui Marte se disting unele regiuni mai
intunecate, altele mai clare. Pe Marte, temperatura variaz cu
ora zilei si depinde de latitudinea si culoarea locului. Prtile
intunecate, numite mri, si care sunt mai mult stepe, absorb
mai mult cldur' solar. De asemenea, regiunile eouatoriale
sunt mai calde deckt cele din regiunea polilor. La amiazi, o
parte intunecat are intre 10 si 20, pe cnd o regiune mai ciar.
(1) Temperatura planetelor s'a aflat cu aparatul numit cuplul termo-electric,
format dintr'un fir de argint 5i un fir de bi,smut, reunite In circuit prin dota
suduri. Una este menIinutd la o temperaturd constantA, lar cealaltd sudurd
este supusd radierii a are temperatura se cautd.

dacoromanica.ro
 109

din suprafata lui Marte are dela 0 la 100. C6tre regiunile po-
lare ale lui Marte se vAd calote alburii, atribuite prezentei
zpezii i ghetii ; dimensiunile lor variaz6 dup6 anotimpurile
planetei.
Din cauza atmosferei rug, variatia temperaturii pe Marte
este mare ; coborit la 70 In timpul noptii, temperatura se
tidied la 20 la rAsAritul Soarelui ; ajunge la 15 , la amiazi,
revine la 0 la crepuscul i apoi scade repede.
Marte are doi sateliti de diametri aproape de 60 km si 30 km.
Primul prezint particularitatea, unicA in sistemul solar, ca
durata sa de miscare in jurul lui Marte este mai micA cleat du-
rata de rotatie a planetei in jurul axei sale.
109. Planetele miei. Planetele mici au deprnri care variaz5.
intre 2 si 4 din depArtarea Soarelui
de Pgmnt. Duratele lor de miscare
In jurul Soarelui, variazA intre 3 si 8
ani. Prima, Ceres, a fost descoperit
de Piazzi la Palermo (1801). Azi se
cunosc peste 1200 si numgrul lor
creste cu ajutorul fotografiei. Ele for-
meaz o coroang de corpuscule care
circul in jurul Soarelui. Dintre ele,
planeta Eros, descoperia in 1898, a
ajutat la determinarea paralaxei ori-
zontale a Soarelui. La anumite opo-
zitii ale sale cu Soarele In raport cu Fig. 119. G. Piazzi (1746-1826)
Pgmntul (PAmntul intre Soare
Eros, cum a fost in 1931), Eros a fost aproape de PAmnt la 20
milioane kilometri depArtare de P6mant)
100. Jupiter are depArtarea 5,2 .de Soare (aproape 777 mi-
lioane km.). Este aproape strAlucitoare ca Venus si este mai
stflucitoare ca Sirius, cea mai strAlucitoare din toate stelele.
Se invarteste in jurul Soarelui In 12 ani pe o elips6 destul de
turtit. Este cea mai mare dintre planete i diametrul A este
de 11 ori mai mare ca al PAmantului (volumul de 1341 ori mai
mare).

(1) S'a descoperit In 1937, alta planeta mica Hermes mai apropiata de PA-
mant.

dacoromanica.ro
 110

Jupiter se Invartete in jurul sau in aproape 10 ore (de trei

ori mai repede ca Pamantul) i. din cauza aceasta globul su
este mult turtit. Se observa c vitesa de rotatie se micoreaza
dela ecuator la poli. Aceasta probeaza ca. Inveliurile exterioare
ale lui Jupiter sunt gazoase, iar bandele intunecate paralele cu
ecuatorul sunt vapori condensati.
In emisferul austral se observa dou pete mari, una roie
(semnalat de Cassini In 1667, lunga de 50.000 km, larga de 10.000
,km), a carei culoare variaza ; alta de culoare cenuie (studiata
din 1901) mai joas i cu
micare mai repede decat
cea roie. Pe timpul unei
intalniri cea roie a trecut
pe deasupra celeilalte, ac-
celeranduli micarea.
Cu masuri calorimetrice,
s'a aratat ca. suprafata lui
Jupiter are temperatura de
130 centigrade. In at-
mosfera sa se afla hidrogen,
metan, amoniac. Cea mai
mare parte din a,moniac
este lichefiat, i formeaza
nourii vizibili la suprafata
lui Jupiter In continua'
Fig. 120. Fotografia lui Jupiter (In Martie transformare.
1933) de D-1 Kerolyr. Statia de AstrofizicA Jupiter are 11 sateliti.
a Observatorului din Paris. Primii patru au fost des-
coperiti de Galileu In 1610;
doi sunt mai mari ca Luna, al treilea cat Mercur. Satelitii al op-
tulea i. noulea circula retrograd pe orbite neinchise in mai
putin de 3 ani. Se crede cA sunt asteroizi capturati de Jupiter.
Ultimii doi au fost descoperiti fo tografic la Observatorul Mun-
tele Wilson 1938.
110. Saturn. Departarea de Soare este 9,5 (aproape un miliard
i jumatate km). Se invartete In jurul Soarelui In 29 ani i ju-
matate. Dupa Jupiter este cea mai mare din planete, diametrul
mijlociu al lui Saturn este de 9 ori i. jumatate mai mare ca al
Pamantului (volumul de 840 ori mai mare). Se Invartete In
jurul sail In 10 ore i 14 minute.
dacoromanica.ro
 111

Saturn are o constitutie analoaga. cu a luj Jupiter, In care

aproape tot amoniacul este solidificat. Se observa la suprafata
sa o zona ecuatoriala destul de
stralucitoare, calotele polare
general intunecate i bande mai
mult sau mai putin intunecate
paralele cu ecuatorul planetei.
Atmosfera sa este de densitate
mare, i are o temperatura a-
prbape de 135. Fig. 121. Saturn in 1912. Foto-,
Ceeace Il caracterizeaza pe Sa- grafie P. Lowell.
turn, sunt inelele (1), care-1 In-
conjura Mi% sa-1 a tinga. i care formeaza o coroana de cinci ori
mai larga decat diametrul Pamantului, dar foarte subtire (intre
70 i 150 km). Aceste
inele se gasesc
prelungirea planului
ecuatorului globului
lui Saturn.
Cand Pamantul trece
prin acest plan, atunci
inelele au avectul unei
linii de umbra subtire pe
care o arunca pe discul
lui Saturn (cum a fost
In 1936, cea viitoare in
Fig. 122. Explicarea aspectului variabil ca 1952). Dupa un sfert din
timpul al inelului lui Saturn. timpul In care planeta
face ocolul Soarelui (a-
proape 7 ani) inelele au largimea aparenta maxima si se yac aproape deschise
(cum a fost In 1928, cea viitoare In 1943).
Se disting trei parti principale ; inelul exterior de culoare
inchisa ; inelul mijlociu, de stralucire mai vie, mai ales pe mar-
g,inea exterioara i separat de primul prin diviziunea lui Cassini
care pare foarte intunecoasa ; apoi vine inelul interior de cu-
loare inchisa i transparenta' (caci se vad marginile planetei
Indaratul acestui inel).
(1) Huyghes a demonstrat in 1650 existenta inelelor lui Saturn.

dacoromanica.ro
112

Inelele lui Saturn sunt opace, aci arunc umba pe planea.

Sunt formate din corpuscule mici solide, discontinue, circu-
Mild In jurul planetei, In planul ecuatorului. Se observA locuri
unde se strang mai multe corpuscule, precum i. alte regiuni
nestabile i. chiar goluri, datorite perturbArilor satelitilor lui
Saturn. Toate acestea Irma lute pulbere, c6ci se vkl noni
care umple golurile. Inelele lui Saturn sunt formele din sfAa-
mAturile unui satelit.

Fig. 123. Aspectul telescopic al lui Saturn in Iunie 1924. Observatorul din
Meudon (Franta).

Saturn are 10 sateliti, circulnd aproape tati in planul ine-

lelor. Primul a fost descoperit de Huyghens in 1665, iar al noulea
circul retrograd.
112. Uran are deprtarea de Soare 19,2 (i este aproape 3 mi-
liarde km). A. fost descoperit de Herschel () In 1871, creznd
(1) W. Herschel (1738-1822), nascut la Hanovra, a trecut in Anglia pentru
a profesa meseria de muzicant, incepu a studia astrele la varsta de 36 ani si
deveni unul din cei mai mari astronomi. In toate ramurile Astronomiei a facut
descoperiri ; a perfectionat telescopul, pe care I-a construit el Insusi, si fonda As-
trofizica.

dacoromanica.ro
 113

intAia oar ea' este o comet. Urmrind mai multi ani micarea
sa, obsery a este o planet cu durata de micare in jurul Soa-
relui de 84 ani. Este de magnitudinea a
aptea i este invizibil cu ochii liberi.
Are diametrul de 4 ori mai mare ca al . A
Pmntului (volumul de 64 de ori mai
mare). ,,..
Durata de rotatie in jurul axei sale
este de 11 ore, deci turtirea globului este
mare. Este singura planet care se mic ;'. -

In sens retrograd in jurul sti.

Uran are o atmosfer dens, din care
a disprut amoniacul (care este complet Fig. 124. Uran.
soldificat), iar metanul formnd regiuni
enorme, pan la o mare adncime, de unde urmeaz intensi-
tatea bandelor ce se v6d pe globul su.
Temperatura atmosferei lui Tiran este
sub 170.
Saturn are 4 sateliti, care circul re-
trograd in jurul planetei.
113. Neptun a fost descoperit de Le
Verrier in 1846. Deprtarea sa de Soare
este 30 (i este aproape 4,5 miliarde km)
*i apare ca o stea de magnitudinea a
opta. Durata sa de micare in jurul
Fig. 125. Le Verrier.
Soarelui este de 165 ani, orbita fiind
aproape circular'. Are diametrul de 4,3
ori mai mare ca al Pmantului (volumul de 79 ori mai mare).
Cu ajutorul Analizei spectrale s'a artat
c Neptun se invrtete in jurul ski in -- C1

16 ore. Temperatura sa este aproape

220. In atmosfera lui Neptun se g- .
sete mai mult metan, iar amoniacul
este complet solidificat. Are un singur
satelit cu O micare retrograd. Fig. 126. Aspectul lui
114. Pluton a fost descoperit foto- Neptun (1919 si 1920).
grafic in Ianuarie 1930, la Observatorul
Lowell (in Flagstaff, Arizona, Statele Unite) dup prezicerile
astronomului Percival Lowell. Se bnuia de mai bine de un secol
N. Abnuneseu - Astronomic cl. VII. 8
dacoromanica.ro
114

existenta acestei planete transneptuniene. Este de magnitudinea

15-a, la depgrtarea 39,5; distanta sa de Soare variazg dela
4500 la 7400 milioane km. Descrie in jurul Soarelui o elipsa
putin turtitg In 250 ani. Se crede ea este la o temperatura foarte
scgzata si cg este cea mai veche dintre plante.

COMETE. METE ORI. METE ORI TI

XVIII. 115. Deserierea geometrie sumar a iperbolei i pa-

rabolei. Sectiunile unui con de rotatie cu un plan se zic conice.
Daca planul secant nu e paralel cu nici o generatoare a conului

I 11 111
Fig. 127. Fig. 128. Fig. 129.

si nu taie deat o panza (Fig. 127), sectiunea este o elipsa ; daca

planul secant este paralel Cu o generatoare a conului, sectiunea
este o parabola (Fig. 128) ; cand planul secant taie cele dou
panze ale conului, sectiunea este o iperbolti (Fig. 129). Certul
este un caz particular de elips cu axa mica egala cu axa mare.
Se vede ca iperbola si parabola sunt curbe ce au ramuri care
merg la infinit.
116. Aspectul i constitutia cometelor. Cand o comer a fost
vgzuta sau descoperita cu instrumente puternice departe de
Soare, ea apare mai intai cu o luming slabg, forman.' dintr'un
nucleu strglucitor, inconjurat de o nebulozitate mai rara, numitg
coarn, a ca'rei strglucire se micsoreaza cu cat se departeazg
de nucleu. Nucleul si coama formeazg capul cometei. Apoi, co-
meta apropiindu-se de Soare, nucleul se deformeaz. Materia
care1 constitue este sediul unor perturbAri violente datorite

dacoromanica.ro
 115

actiunii Soarelui. In fine apare coada, sau mai multe, consti-

tuit dintr'un medittioarte-rarefiatT cci stele foarte putin str-
lucitoare pot fi vAzute prin coada cometei, fAr s se micsoreze
strlucirea lor.
Nucleul este format din corpuscule solide, unele de dimen-
siuni mai mari ; ele se grupeaz6 ca un roiu i cir-
cul in jurul Soarelui 'ea o planet mic, care
poate ajunge la o dimensiune de cAteva sute de
kilometri. Gaze rarefiate sunt emise de nucleu fr..
formeaz coama, ale crei particule sunt
respinse departe de csAtre lumina Soarelui. Acest
fenomen, care dA loc dezvoltrii cozii, explicA
pentruce coada are cea mai mare intindere
atunci cAnd cometa este cea mai apropiat de
Soare. De asemenea i fenomenele electrice in- Fig. 130. Mi$carea
tervin la formarea cozilor cometelor. unei comete $i po-
Spectrul cometelor apare slab luminat si este zitiile succesive ale
analog cu al Soarelui, de unde rezult c str- cozii tot deauna
lucirea lor provine dela Soare (emisiunea de opusa Soarelui.
electroni dela Soare, sau din actiunea ionizant a luminei sale
ultra violet). Nucleul pare s reflecteze lumina solar ca un
meteor. Aproape de perigeul orbitei (pozitia cea mai apropiat
de Soare), cometa pare SA emit un spectru continuu care s5.-i
fie propriu.
Spectrele de emisiune relative la fiecare parte a cometei variaza in inte-
sitate in raport cu departarea sa de oare, i prezinta chiar deosebiri. Astfel,
nucleul emite bande de carbon ; coama d bande de cianogen. Se observa mai
mult cianogen cand e mai departe de Soare, $i mai mult carbon in apropiere
de Soare. Gaud o ,ometa se apropie mult de Soase, sodiul apare in capul co-
metei, pe and in regiunile coamei apar numeroase bande subtiri sau raz ne-
identificate. In coada cometelor spectrul este cu oxid de carbon si uneori azot.

S'a constatat c inclzind un meteorit inteun tub Geissler,

se obtine un spectru comparabil cu al cometelor, de unde re-
zult c meteoritii provin din dezagregarea cometelor.
117. Orbitele cometelor in jurul Soarelui sunt elipse sau pa-
rabole. Unele se misc direct, altele in sens retrograd. Cometele
li schimb6 forma orbitelor lor, cAnd se apropie de o plane-CA,
de ex., de Jupiter, care i schimb directia vitesei. Asa c, pe
cAnd inainte orbita era o elips mai rotund, si era posibil ca

dacoromanica.ro
116

acea cornea periodicA s apar dup un timp mai scurt, acum

se va mica pe o elips6 mai lunguian, adicA acea cornet sa
apar5 dup5 mai mult timp. Sau, orbita ei sA devie o parabo15,
si cometa sA nu mai revie. Astfel, cometa Lexell, a cgrei aparitie
In 1770 a permis a i se calcula perioada sa de cinci ani si jumA-
tate, n'a mai aptirut.
Sunt comete care se invrtesc in jurul Soarelui in trei ani
aproape, altele in mii de ani. Dintre cornetele periodice, numai
pentru 29 s'a observat reintoarcerea lor. Dar, toate aceste comete
reapar mai slab luminate si mai mici, si adesea dup mai mate
reveniri, ele sfarsesc prin a dispgrea in adncimile Universului,
Mr% a sti sigur cum au apArut in sistemul solar si care este origi-
nea lor.
119. Dimensiunile si massele emnetelor. Cometele au dimen-
siuni foarte mari. Astfel, cometa din 1843 avea nucleul i coama
mare cAt Soarele, iar coada at distanta dela Pmnt la Soare.
(Densitatea lor este extrem de 'pied, de 10.000 ori mai micA decat
aceea a aerului). In adev5r, cometa Brooks acoperise in 1886
aproape intreaga suprafat a lui Jupiter. Forma orbitei cometei
a fost foarte mult influentat5, cAci perioada a fost redusA dela
27 ani la 7 ani ; dar nici a per-
turbare n'a fost observan in mis-
.
q"
.
.
.
carea lui Jupiter sau a sateliti-
lor si.
119. Comete periodic. Familii
.
de comete. Printre cometele pe-
riodice, cele principale sunt ur-
Mtoarele. Cometa Halley (1),
observan In 1862 de Halley, are
durata de miscare 76 ani ; a-
' ceasn comet a apgrut in 1910.
.
,-4' ' . b.

, -
g.

J
Miscarea sa este retrograd, pe
cand toate celelalte comete pe-
riodice descriu orbita lor cu o
miscare direct. Cometa se a-
. propie de Soare mai mult ca
Mercur si se dep'Arteaz6 mai
Fig. 131. Cometa Coggia. mult ca Neptun.
(1) Halley (1656 1742), astronom englez.

dacoromanica.ro
 117

Cvmeta Enke, cu durata de miscare 3 ani

Cometa Biela avea o perioad de 6 ani i 1/2 ; s'a descompus
in 1846 in dou6 comete, fu vAzut6 din nou in 1852 ca dou co-
mete, dar de atunci nu s'au mai vAzut ; in anii 1872 si 1885 s'au
v6zut in locul lor un mare numAr de meteori. Cometa Biela deci
nu mai exist, ci numai sfrAm6turile ei (meteoriti).
Cometa Fa ye, are ca perioad 7 ani i jumnate.
Cometele prezintO hare ele. de o parte si cu citteva planete de altO parte,
legturi strAnse, i formeaz4 jamilii de comete. Cometele din 1843, 1880, 1882
au descris aproape aceea0 orbitA si au prezentat aspecte analoage ; poate ca
au fAcut parte dintr'o cometA mai mare, care s'a dezagregat sub influenta so-

Fig. 132. Cometa Halley In Iunie 1910 (va reveni in 1986.1

larA. Familiile de comete zise ale lul Jupiter, Saturn, (Iran 1 ale lui Neptun
sunt constituite din comete, care la cea mai mare distang a lor de Soare, la
afeliul lor, sunt vecine de orbitele acestor diverse planete.
120. Cometele cele mal Insemnate. Comete reeente. Cornete telescopic. Istorla
a fnregistrat cAteva comete Insemnate, care au frispAimAntat oamenii martori
ai aparitlei lOr. Intre acestea, sunt urmAtoarele. Cometa Cheseaux, vlzutd In 1744,
care avea sase coade, ce se puteau vedea cu ochiul liber In timpul zilei. Cometa
din 1811, avea coada mai mare ca distanta de la P5mAnt la Soare. Cometa din
1843, avea o coadA subtire lung de peste 320 milioane kilometri, si era yA-
zutA sub un unghiu de 60 grade. In Februarie 1843, nucleul i coama sa In-
conjurA Soarele cu vitesa de 550 kilometrl pe secundA, trecAnd numai la 52000
kilometri dcrirtare de Soare, adicti in plinA regiune uncle se manifesta protu-
berantele solare. Cu toatii apropierea sa de massa solar, cometa a reapArut

dacoromanica.ro
 118

zilele urmatoare, far& nici o schimbare In structura sa. Cometa Donati, desco-
perita In 1858, avea de asemenea o coada remarcabila prin curbura si strain-
cirea sa, formata din mai multe parti ; partea
principal, cea mai luminoasa, era asa de In-
covoiatii ca avea aspectul unei secere, pe cand
celelalte doua mai slabe, tangente la cea dintai,
mergeau In linie dreapta la o distanta de peste
88 milioane kilometri. Perioada acestei comete
este probabil 1950 ani ; adica astronomil o vor
revedea In anul 3808.
Cometele mai de curand descoprite sunt cele
din 1861, 1862, 1865, aceea din ,1874 (cometa
Goggle), si In fine cea din 1882, a carel coada
Fig. 133. Cometa Chseaux. se Intindea pe o lungime de 112 milioane
kilometri.
Alaturi de cometele ale caror aparitii au fost senzationale, sunt un mare numar
de comete telescopice, care se vad numai Cu telescopul. /Mild telescopului o
miscare egala cu a sferei ceresti, cometele apar In campul
telescopului cu o slaba lucire care se mica printre stele, =!',
sore deosebire de nebuloase care par fixe fat de stele.
Pe placa fotografica stelele apar ca puncte luminoase, pe
and cometele dau dung' luminoase. Din contra, &Ind in-
strumentuld o miscare egala cu a cometei, aceasta apare ca
? .

.
"
fixa pe place fotografica, pe and stelele dau linii luminoase.
Numarul cometelor telescopice creste anual. Multe din ele
au fost descoperite de astronomii francezi, Pons (27) (1),
Messier (13), Giaeobini (20), lar In America de Brooks (20), "

Barnard (19), Perrine (13).

Fig. 134. Ulley
XIX. 120. Meteori. Meteeriti (2). Se \Id ap- (1656-1742)
rand uneori pe cer puncte luminoase, care se
mic4 repede i inceteaza dup una sau douA secunde, l'sand
impresia unei linii luminoase. Se mai 1.76d c apar i globuri
luminoase mari cAt Luna care traverseazA atmosfera, fAcAnd
cte odat explozie, cu sgomote analoage cu tunetul i unele
se sfrm6 ajungand pe 136mant.
Se zice meteorit o mas solid care cade din spatiu pe PA-
mnt. Meteor este fenomenul luminos produs de meteorit in
timpul trecerii prin atmosfera pgmanteascA. Sunt meteori care
apar in grupe, pornind din acelai punct al cerului numit ra-
Fost mai Intai portar la Observe torul din Marseille unde au fost des-
coperite cele mai multe comete telescopice ; apoi, la celasi Observator, dela 1813,
astronom ajutor, lar In 1825 Directorul Observatorului din Florenta.
(2) Stelele cazatoare, bolizi, etc., sunt numite stiintific meteori.

dacoromanica.ro
 119

diant ; sunt altii care apar intamplator, rara directie hotarita.

Cei dintai se mica pe orbite eliptice (Fig. 135), din care unele
coincid cu acelea ale unor comete disparute
ded apartin sistemului solar.
Sunt anumite regiuni de unde apar mal
multi meteori, la anumite epoci ale anului,
iau numirea dupa constelatia unde sunt
acesti radianti. Astfel sunt Andromedidele
dela 6 Mai, Perseidele dela 10 August,
.0:
Leonidele dela 14 Noembrie. Numarul me-
teorilor fiecarei grupe variaza dupa du-
rata de miscare in orbita lor. Astfel Fig. 135.
pentru Leonide este de 33 de ani, iar in
1866, 1899 au aparut ca o adevarat ploaie de meteori (1).
Meteorii luminosi upar
cam la 150 km inaltime
dispar la 50 km. Timpul
cat se vd este foarte scurt,
cel mult 4 sau 5 secunde,
de unde rezulta' a se mica
cu vitese enorme dela 70
km la 170 km pe secunda..
Sunt meteori care se yac
numai cu telescopul i sunt
foarte multi (Cu sutele de
mii) ca i cei vazuti cu
ochii liberi.
Spectrul meteorilor este
un. spectru de gaz, unde
apar raze de hidrogen. A-
Fig. 136. Dedublarea cometei Biela. 1. Vazuta paritia meteorilor se explica
In 1846, dupa Struve ; 2. In 1852, dupa Secchi. astfel. Materia cosrnica cir-
(1) Este legatura filtre meteori i caldura dela inceputul lui Nioembrie 1 frigul
din Mai. Astfel, filtre 10 i 18 Noembrie (Vara SfAntului Martin) cand orbita Leoni-
delor este in apropierea Pamantului, atunci Pamantul este futre Soare i grupa
Leonidelor. Ele reflecteazd pe Pamant caldura provenita dela Soare, i ap se
explica creterea temperaturei la acea epoca. Peste ase luni, pe la mijlocul lui
Mai (Sfintii de ghiata), grupa Leonidelor este futre Pamant i Soare, i con-
tribue ca un paravan, care oprete caldura dele Soare i face sa se raceasca
temperatura.

dacoromanica.ro
120

culand in jurul Soarelui, si intAluind atmosfera p5mnteascA,

atunci hidrogenul care se afl in aceasta materie poroas'a se
condenseazA brusc si o aduce
in stare incadescenta (cum func-
Iioneaz in laboratoare apara-
tele automate pentru aprinde-
rea gazului de iluminat).
Cu ajutorul Analizei spec-
trale, dup cum si Schiaparelli
a afirmat, s'a aratat cA meteorii
radial* sunt proveniti din de-
zagregarea cometelor, sub in-
fl uenta de imprAstiere din par-
tea Soarelui in momentul cand
se apropie cel mai mult de
Soare. In a dev6r, s'a aratat ea'
orbita Perseidelor este identica
cu aceea a cometei Tuttle (1882) ;
Fig. 137. Marele meteor din Martie Leonidele cu a cometei Tempel
1933. Fotografia D-lui C. M. Brown (1862) ; Andromedidele cu a co-
din, revista L'Astronomie. metei Biela, disparut6 in 1852,
aparnd in 1885 ca ploae de
meteori ; a celor din Dragon din Oct. 1933 cu a cometei Giacobini
(descoperit in 1900).

Fig. 138. Dezastrul produs In Siberia de meteoritul din 1908 (Foto Kilik din
L'Astronomie).

dacoromanica.ro
 121

In gall de curenti cometan, care dau meteri radial*, mai sunt eurenti in-.
ierstelari de meteo^i In Interiorul Galaxiei, ca cel observat ca vine din directia
constelatiei Taurul, nu departe de Pleiade. Este chiar legAtura ?litre acqti cu-
renti i norii absprbanti din Galaxie. Schimbarea luminii stelelor de absorbtie
interstelarA, probeaza cd norii absorbanti trebue sA continh particule care sA
produca aceasta schimbare de culoare.
Meteoritii sunt sau metalici (sideriti), sau de origine pietroas
(aeroliti). Meteoritii metalici contin mai mult fer si mai putin
nichel i cro'rn ; cei de origine pietroas au o compozitie ana-
loag cu aceea a lavei vulcanilor, cu mid cantitti de fer. In
aceste pietre meteorice se gsesc aceleai corpuri simple ca
pe Pmnt ; ins6 nimic asemntor cu materialele terenurilor
pmnteti stratificate, adic mici roci, mici calcare, care s
reaminteasc actiunea apelor oceanelor, sau a vietii.
De cele mai multe ori meteoritii cad izolati ; dar au fost
cazuri cnd au aprut (in 1908) ca o adevrat ploae de petre ;
la Laigle (Franta) pe o lungime de 11 km, pietrele czute can-
frind unele mai mult de 10 kg. Sunt i meteoriti de mii de
kg ; Peary, exploratorul polului nord a gsit In Groenlanda
unul In greutate de 36 tone.
Printre meteoritii cei mai interesanti, este eel din Mai 1908 In Siberia cen-
tralA, care a devastat un teren de 60 km. diametru, si s'au auzit sgomote la
mai rpult de 1000 km. depiirtare. Gel din 1914 a avut o mArime care intreCea
pe a Lunei2 a traversat Franta dela est la vest, a stralucit de trei ori dealun-
gul acestui drum, iar sgomotul s'a auzit pe o Intindere mai mult de 200 km. dela

Fig. 139. Scufundarea terenului de meteoritul cazut in Arizona (Fotografie

Baldet, Astronomie).

dacoromanica.ro
122

punctele de explozie. Gel mai nou, In Martie 1933, un meteor stalucitor a tra-
versat sudul Statelor Unite dela est la vest. Meteorul a deserts o traectorie
sinuasA, s'a divizat In dou pArti Inconjurate de o mare atmosfer gazoas extrem
de luminoasA, de aproape 10 km diametru. Se afla la o InAltime de 40 km 0
se deplasa cu 30 km, pe secunda si a lAsat o dar* de 300 km lungime 0 5 km
Mime, care a rAmas luminoasA timp de o oil si jurratate, and au azut ;1
mici fragmente pietroase. Gel mai mare meteorit este cel cAzut acum 5.000 de
ani In apropiere de Winslow In Arizona (Statele Unite), care In cAderea lui a
scufundat pAmAntul mai mult de 300 metri adAncime, pe o intindere circular
de un diametru de 1,5 km, 0 societate minierA a Inceput In 1920 exploatarea
acestui meteorit, evaluat In greutate de 10 milioane tone, din care s'ar putea
scoate nota pArti fier, ;ase parti niche] 0 restul cobalt, cupru, platinA, iridiu.

FORMAREA SISTEMULUI SOLAR.

122. Planetele Cu satelitii lor cometele, formeaz sistemul

solar. Soarele este una dintre miliardele de stele ale Galaxiei,
asezat la depgrtarea doug treimi dela
centrul ei. Soarele vAzut din cea mai
apropiat stea, ar pArea ca o stea de
intaia magnitudine. Dar planetele, chiar
Jupiter, privite cu instrumente puter-
nice, n'ar fi vzute chiar din cea mai
apropiat6 stea. De aceea este greu de
dovedit pArerea unora c. ar mai fi in
Univers alte sisteme analoage cu ce!
solar.
Explicarea form'Arii planetelor dup
Jeans (astronom englez) este urmAtoa-
Fig. 140. C. Flammarion rea : Intr'un timp foarte indep6rtat, de
(1842-1925). Fondatorul miliarde de ni, o stea s'a apropiat de
SocietAtii Astronomice din
Soare, si a exercitat asupra lui o atractie
Franta.
exceptional de mare. Mareea produs
dep'sind limita stabilittii, o parte de materie s'a detasat din
Soare, si la randul ei s'ar fi divizat apoi pentru a da nastere pla-
netelor, care din cauze analoage, sub efectul atractiei Soa-
relui si a acelei stele care a turburat massa Soarelui, a dat la
rndul lor nastere satelitilor. Tot asa s'a explicat eft' planele_ or-
bitelor (drumurilor descrise) planetelor si ale satelitilor pot sA
nu coincid cu ecuatorul solar.

dacoromanica.ro
 123

SA consideram una din parti iesit din pAturile exterioare ale Soarelui si
asezat la oarecare distanta. Aceste paturi au mai mult hidrogen, apoi urmeaz
heliu, oxigen g carbon ; apoi vin azot, siliciu si metale. Pentru ca o mass& din
aceste gaze sA poata sa-si tie echilibrul prin propria sa gravitatie, trebuie sA.
fie mare, ca a planetelor mari. 0 mass& mijlocie nu poate sa-si retina gazele
usoare si iuti g ar da o planet& cum e Pilmantul, Venus, Marte. 0 mass& foarte
mic& ar pierde toate gazele sale, si n'ar avea atmosfera., cum sunt Mercur,
Luna, meteoritii.
Pentru o planet& mijlocie, atunci cand era foarte calda, ea a pierdut toate
gazele sale cum sunt hidrogen, heliu, azot, afar& de oxigen intrat In combi-
nape cu siliciu. Condensarile de metal topit si lavA s'au strans In centru for-
mand nucleul, Inconjurat de o mare de lava care Incepe O. se solidifice. Atunci
s'au ndscut vapori, apa g gaz carbonic cu putin azot si astfel se crede ca s'a
format atmosfera. Oxigenul liber care figureaza pe PAmant se crede ca este
datorit vietii pdmAntesti. Formarea de straturi pe pamiint foloseste acest oxigen
pentru a produce compusii ferului. Si numai vulcanii restituie provizia de OXi-
gen sub form& de gaz carbonic. Pentru Marte, a arui coloare rosiateca ant& pe
aceea a compusilor ferului, aceste formad sunt aproape de sfarsit ; la aceasta
a ajutat si ozonul produs In partea de jos a atmosferii, de radierea solar, care
a accelerat oxidarea.
Venus abia acum este Inconjurat cu gaz carbonic si suprafata sa este poate
Inca la o temperatur de fierbere ; de aci ar arma lipsa de oxigen, de viata.
Vaporii de apa care ar trebui sa fie, n'au putut Inca a fi descoperiti.
La planetele superioare, hidrogenul care a fost retinut, a schimbat reactiile
chimice. Prin rdcire, amestecul de hidrogen si gaz carbonic s'a transformat In
metan si apA. De asemenea, amestecul azotului cu hidrogenul ar da amoniac
la o temperatura joasa. Asa este pentru Jupiter, o mass& profund cu mult a-
moniac condensat (lichefiat), deasupra caruia este o atmosferA continand
hidrogen, si mai ales amoniac si metan. Aceasta mass& profunda pare Inghe-
tat& avAnd In vedere temperatura joasa (sub-130). De asemenea, si nourii
din atmosfera pare sa fie formati de mici cristale de amoniac Inghetat.

Vdrsta ,Prundntului este cunoscut din studiul minereurilor

radioactive. Dup proportia de plumb continut In uraniu, s'a
putut afla cs vdrsta Pdmdntului este aproape de cloud miliarde
an.i.
Vdrsta Soarelui, adic6 originea sa, ar fi de 3000 de ori mai
veche ca a Rmantului.

dacoromanica.ro
 ASTRONOMIE STELARA. NOTIUNI DE
ASTROFIZICA
XX. 123. Paralaxa unei stele. Deprtrtarea stelelor. Spatiul este
aproape gol (vid). Fie E (Fig. 141) o stea, S Soarele si T1T2
diametrul orbitei pmntesti perpendicular pe ES. TJnghiul
SETi sub care s'ar vedea din stea semidiametrul orbitei pmn-
testi se zice paralaxa anualei a stelei. Dac se fotografiaz re-

Fig. 141. Fig. 142. Fig. 143.

giunea cerului unde este steaua E la la epoca T1, se obtine fi-

gura 142, unde E are pozitia ei in raport cu stelele a, b, c
pe care le-am ales dintre acelea ce par nemiscate. Fotografiind
aceeasi regiune dup sase luni, in T2, vedem c el a venit in
e (Fig. 143), iar stelele a, b, c au rmas in aceeasi pozitie. As-
ternem figura 142 peste fig. 143, asa ca a, b, c s coincid
si msurm micrometric arcul e1e2, care va reprezenta unghiul
T1ET2, indoitul paralaxei anuale a stelei E. chiar pentru stelele
cele mai apropiate, acest unghiu este mai mic decAt 1" (o
secund de arc).

dacoromanica.ro
 125

Departarea stelelor se calculeaza. cu formula (5, Nr. 62).

, 206265"
UL -=: r,
P
unde p este paralaxa stelei i. r semiaxa mare a orbitei Oman-
teti (departarea dela Soare la Pamant). Prima departare a
fost masurat de Bessel in 1838 pentru o stea din constelatia
Lebada.
Departarea stelelor se afla cu alte metode, cum vom vedea
mai departe. Pentru a ne face idee de departarile stelelor, sa
observam ca lumina, care are vitesa de 300.000 km pe secunda,
face drumul dela Soare la Pamnt In 8 minute i 18 secunde,
iar dela steaua cea mai apropiata, a Centaur (care stralucete
aproape de polul sud), a carei paralax5. este 0",76, lumina vine
In 4,3 ani. Departarile In Astronomie se masoar cu anul de
lumina, care este drumul pe care 11 parcurge umina intr'un
an, cu 300.000 km pe secund (aproape 1012 km). 0 alta
unitate de masura a departarilor este parsec, adia departarea
care corespunde la o stea cu paralaxa de 1" (secunda de arc)
i valoreaza 3,3 ani de lumina'.
Sirius cea mai stflucitoare stea este la departarea 5 ani de
lumina de Soare. ; Steaua din Lebada la 11 ani de lumina'.
Dela Soare pana la aceasta stea s'au gOsit mai putin de 20
stele. Interiorul acestui imens domeniu sferic, cu raza de 11
ani de lumina', este aproape gol. Spaliul este extrem de vid, i
departarea dintre doua stele este 5 ani de lumina' in mijlociu.
124. Magnitudinea sau strillueirea aparent a stelelor depinde
de stralucirea absoluta' (reala) a stelei i de departarea sa. Mag-
nitudinea unei stele se fixeaza printr'un numar, care este cu
atat mai ridicat cu cat steaua este mai putin stralucitoare.
Cand se trece dela o magnitudine la urmatoarea (de ex., dela
Intaia la a doua, etc.), raportul stralucirilor aparente este un
numar constant, egal aproximativ cu 2,5. Astfel, stralucirea
unei stele de magnitudinea intaia este de 2,5 ori mai mare ca
stralucirea unei stele de magnitudinea a doua ; aceasta este de
2,5 ori mai stralucitoare ca o stea de magnitudinea treia ; etc.
Pentru stele a caror magnitudine este cuprinsa intre a doua
i. a treia, rnagnitudinile lor pot fi reprezentate cu numerele
2,1; 2,2; ... 2,9. Steaua Aldebaran din constelatia Taurul
dacoromanica.ro
126

a fost aleas ca stea de magnitudinea 1. Stele mai strlucitoare

ca Aldebaran au magnitudinile reprezentate cu numere nega-
tive. Astfel, steaua cea mai strlucitoare aparent de pe cer
Sirius are magnitudinea 1,6, Canopus 0,9, Procion 0,5,
Capra 0,2, Polara 2. Catalogul Harvard d magnitudinile a
45972 stele mai strlucitoare pe cer.
Unele planete mai luminoase au magnitudini negative. Astfel Jupiter are
magnitudinea aproape 2 ; Venus fntre 3 si 4; Luna plina 13, Soarele
27.
Dam deprtarile In ani de lumina pentru primele stele de Intaia magnitu-
dine In ordine de strlucire descrescatoare, incepand cu Sirius cee mai stra-
lucitoare.
Stele ani de lumina Stele ani de lumina.
Sirius 8 ce Centaur 4
Canopus 195 Vega 25

125. Strfilueirea absolutil a stelelor. Stelele ne apar cu str-

luciri diferite, fie din cauza puterii lor luminoase, fie din cauza
deprtrii. Pentru a defini mkimile luminoase absolute ale
stelelor, ar trebui toate aranjate la aceeai depktare de noi.
Se zice strlucire absolutti a unei stele, strAlucirea pe care ar
avea-o dad steaua ar fi situaf la unitatea de depktare de
noi, de 33 ani de lumin (10 parsec). Atunci la fiecare stea co-
respunde o strAlucirc absolut, adevrata mrime a puterii
sale luminoase.
Se tie c raportul dintre strAlucirea aparent (magnitudine)
strlucirea absolut este invers proportional cu ptratul di-
stantei. Adic, dad deprtarea se mkete, strlucirea aparent
se micoreaz In raport cu ptratul depktkii. Numai atunci
putem ti In ce raport stau strlucirile lor absolute, dac cu-
noatem deprtkile lor. In adevr, considerand dou stele ca
aceeai strlucire aparent (magnitudine), i dad tim cs una
este de 3 ori mai deprtat ca cealalt, putem deduce c cea
mai deprtat stea are strAlucirea aparent de 32, adid de 9
ori mai mare ca a celei mai apropiate. Invers, dad printr'un
mijloc oarecare (care se cunosc) putem ti strlucirile absolute
ale stelelor, compararea lor cu strlucirile aparente pe care le
observm, ne d rapoartele deprtkilor stelelor. De ex., dac
tim d o stea are o strAlucire absolut de 16 ori mai mare ca
a altei stele, i dad observm e au aceeai strAlucire aparent,

dacoromanica.ro
 127

putem deduce cd steaua cu strdlucirea absolutd mai mare est

de V16=-4 ori mai deprtatd ca cealaltd. In acest mod s'au
putut obtine depArtdrile stelelor, compardnd strdlucirile lor apa-
rente (magnitudinile) cu
strdlucirile absolute md-
surate prin alte mijloace. 74%,Inailr
Strdlucirile absolute
ale celor mai multe stele r
a 1
T

_
sunt comparabile cu a- 4, _Dv -1,II
ceea a Soarelui) ; dar
sunt si stele in numdr Fig. 144. Observatorul din Yerkes (America).
relativ mic, a cdror strd-
lucire absolutd este de sute de mii de ori mai mare ca aceea a
Soarelui (Steaua Dorado cea mai strdlucitoare de 300.000 mai
mare ca a Soarelui) ; i altele de mii de ori mai mici (steaua
Wolf de 50.000 ori mai mid cleat a Soarelui) ca strAlucirea
absoluta a Soarelui (care este notatd cu +5) ; Strdlucirile ab-
solute variazd intre-5 pentru cele mai strdlucitoare i + 15.
Un catalog fotometric este al Observatorului Muntele
XXI. 126. Clasificarea stelelor dupfi culoare i tip spectral.
Stelele au o culoare
fundamental alb, cu
,
nuante de bleu, galben,
_..... 5j
rosu, rubiniu. Culoarea
unei stele depinde de
n. temperatura sa.
Spectrul unei stele
este in general un fond
Fig. 145. Observatorul din Bruxelles.
c o n ti n u u multicolor
brAzdat de raze negre. Sunt si stele (aproape 200) al cdror
spectru are raze strdlucitoare, dar slabe. Prezenta in spectrul
stelei a unui fond continuu probeazd cd stelele sunt in stare
gazoasd sub o mare presiune i temperaturd.
In aceste medii gazoase, din cauza presiunii enorme si a tem-
peraturii, sunt aduse in nve1iul absorbant toate elementele
prezentate in stele.
Razele negre din spectrul stelelor probeazd c stelele au un
nveli gazos absorbant (analog cu al Soarelui) cu o tempera-
turd i presiune mai mica. Identificarea razelor negre de ab-

dacoromanica.ro
128

sorbtie din spectrul stelelor a permis determinarea coMpozi-

ieilor.
Astfel s'a dedus ea' aproape toate corpurile pmAntesti se
all i in stele sub formA
de vapori.
De asemenea, s'a ob-
. servat ea' in stelele mai
' putin calde, rmn mo-
lecule nedisociate, care
pot da spectre molecu-
lare. Acestea sunt spectre
de bande, care au as-
" pectul unei serii de bande
(dungi) ; fiecare band
! are o margine ciar nu-
mit muchia bandei, iar
cealalt margine apare
,
degradat.
. Temperaturile obser-
. .
vate sunt acelea ale in-
- "CA. Riti
velisurilor stelelor. Care
Fig. 146. A. Eddington. interiorul stelei presiu-
nea si temperatura cre-
ste, i dui:4 Eddington temperatura interioar a stelelor este
cuprins intre 10 milioane si 40 de milioane
de grade.
Din studiul intensittii si al conturului ra-
zelor din spectrul stelelor, s'a putut s se
deduc temperatura stelei, presiunea electro-
nilor in atmosfera sa, compozitia chimic6 a
acestei atmosfere, campul electric de acolo,
intensitatea greuttii la suprafat, rotatia
stelei in jurul su.
Primele clasificri ale spectrelor stelare au Fig. 147. Secch.
(1818-1878).
fost fcute de Secchi (1868), care le-a aranjat
In patru clase de stele, in ordinea temperaturii descresctoare.
1) Stele bleu si albe, ale csror spectre contin putine raze
metalice ; 2) Stele galbene de tip solar, ale cror spectre contin
numeroase raze metalice fine ; 3) Stele rosu portocaliu, ale cror

dacoromanica.ro
 129

spectre contin bande degradate cAtre rosu ; 4) Stele rosu ru-

biniu, ale cror spectre contin bande degradate cAtre violet (1).
O clasificare nota (Harvard) este urmAtoarea.
Stele O, a diror temperatur poate fi mai mare decAt 40.000
grade, si al cAror spectru are raze de heliu ionizat. De ex.,
stele de tipul WolfRayet.

Orlan.

Sirius
A

auzepaS
F

Cepra
o

A rreurus
K

.8elel9euss
AA

Fig. 148. Spectrele tipurilor de stele. Ifarvard..

Stele B, sau stele cu heliu, de culoare bleu, cu temperatura

aproape de 15000 grade, al cAror spectru are raze de heliu neutru.
De ex., o stea din Orion.
Stple A, sau stele cu hidrogen, de culoare alb6, cu temperatura
aproape de 10000 grade, al cgror spectra are raze intense de hi-
drogen. De ex., Sirius.

(1) S'a obscrvat cd magnitudinile nu sunt aceleasl pe clieu, ca cele observate

Cu ochii liberi. Pe and ochlul este sensibil la galben, placa in violet. Pentru
a gas' pe cliseu o impresie analoaga Cu cea vizuald, se adapteazd la obiectiv un
ecran galben. Placile fotografice fntrebuintate fdr:1 erran altereazd magnitudinea
stelelor; astfel o stea role de makaitudinea a treia cu ochii liberi, apare de
magnitudinea a cincea pe cliseu. D:ferenta se numeste indicele dc culoare. De
aceea se gases:: numal 3000 stele pind la magnitudinea asea fotograficA, pe
cilnd cu ochii liberi sunt vlizute 6000 peina la a sesea magnitudine vizuald.
N. Abrnmesou Astronomie cl. VII. 9

dacoromanica.ro
130

Stele F, zise stele cu calda, de culoare alb care se apropie de

galben, cu temperatura aproape de 8000 grade, al c'Aror spectru
are raze de calciu ionizat. De ex., Canopus.
Stele G, zise stele *de tip solar, de culoare galben, cu tempe-
ratura aproape 6000 grade, spectrul cu raze de scAntee intense
metalice. De ex., Soarele, Capra.
Stele K, sau de tipul petelor solare, de culoare galben6 roscat,
cu temperatura aproape 4000 grade, spectrul cu raze de arc
metalice. De ex., Arcturus (Boarul).
Stele M, sau stele ca oxid de titan, de culoare rosie, portocaliu
cu temperatura aproape de 3000 grade, spectrul cu bande de-
gradate ctre rosu. De ex., Betelgeusa (Orion).
Stele N, zise stele carbonate, de culoare rosu rubiniu, cu tem-
peratura aproape de 2700 grade, spectrul cu bande degradate
ctre violet. De ex., Cefeu (Pesti).
127. Dimensiunile stelelor. Pitiee i gigante. S'a observat c
printre stelele rosii de tipul M sunt unele cu strlucire absolut
foarte mare, altele cu strlucire absolut foarte mic, fr tran-
zitie intre ele. Cum aceste stele au aceeasi temperatur, trebue
s se deosebeasc prin dimensiunile lor. Deci, cele cu strAlucirea
absolut foarte mare sunt de dimensiuni foarte mari, sunt stele
gigante; iar cele cu strlucire absolut foarte mic sunt de di-
mensiuni foarte miei, sunt stele pitice. Deci, stelele M de culoare
rosie, cele mai putin calde, sunt sau stele gigante, sau pitice,
fsr s'A existe o clas intermediar !titre ele.
Pentru stelele K se observ aceleasi caractere, dar mai putin
pronuntate. Sunt i aci gigante si pitice, dar nu asa de deosebite
In dimensiuni ca cele rosii. Gigantele din clasa stelelor rosii sunt
mai putin gigante si mai putin luminoase ca la cele galbene ;
piticele mai ales sunt mai putin pitice.
Aceste deosebiri dintre gigante i pitice se micsor eaz mai mult
pentru stelele G galberle unde figureaz Soarele ca stea pitic6 (1).
asa mai departe pentru celelalte clase, astfel c pentru ste-
lele A i B aceste deosebiri dispar, toatele stelele sunt gigante.
(/) ViMtiul este compusk din douA stele supragigante, una rosie, alta galbenA,
Cea rosie are diametrul de 3000 de ori mal mare ca al Soarelui. Steaua Van
Maanen are volumul de 3 milioane ori mal mic de cAt al Soarelui. Steaua pi-
tic companionul lui Sirius are densitatea de 3.000 de ori mai mare ca a
plumbului ; pe cAnd o stea giganticA are o densitate de un milion de ori mat
midi dealt a aerului.
dacoromanica.ro
 131

S'a mai observat ca exista In clasele B si A unele stele supra-

gigante. De asemenea, printre stelele A si F sunt unele cu o
luminozitate foarte slaba pentru tipul lor spectral. Acestea stint
numite 'Alec albe, cum este companionul lui Sirus de tipul spec-
1-tra1 A, cu diametrul de 35 ori mai mic decat al Soarelui. Dupa
Eddington se admite ca atomii lor sunt foarte comprimati, sunt
complet ionizati i sunt redusi la nucleul lor. Aceste pitice albe
au evoluat In marginea seriei principale, Intocmai ca stelele
Novae.
XXII. 120. Evolutia stolelor. Dupa Russell se crede ca once
stea s'a format prin condensarea
materiel cosmice raspandita. In -6_
Univers. Steaua nou nscuta are
-4_
densitatea extrem de mica, lar
ca dimensiune este o stea gi- a -2..
ganta'. Temperatura ei este putin dirclurz.4, 0.)
4.,
e 0_
ridicata, culoarea sa dominanta e lla o
este rosie. Atractii interne, Sir Zas.A to.

dotorite gravitatiei, o fac sa se Pro cit2n,

4--
'
2_ ,,,9

tondenseze, reducandu-i volu-

mul. Aceasta comprimare o In- S oarele 6..,
tJ

calzeste (cum se Incalzeste o

8_4
massa de aer pe care o compri-
mam Inte pompa), temperatura Pitice aZbe szriu,s,21, 1-
so creste, spectrul su se schimba. e Ez-tela-7-. o
Steaua trece ustfel prin clasele
spectrale M, K, G, F, A, B, cand 0 B AT CHM
Clase specZrale
steaua atinge maximul tempe-
Fig. 149. Diagrama lui Russell aSupra
raturii sale. In acelasi timp, per- evolutiei stelelor. Diagrama are forma
derea de caldura prin radiere unui V culcat. Ramura superioarA esta
devine din ce In ce mai mare, a gigantelor, cea inferioarA este aceea
-temperatura Incepe sa se mic- a piticelor. In coltul superior , din
-soreze, steaua se contracta; gra- stAnga stint supragigante; in coltul de
dul sau de incandescen%a sla- jos din stAnga sunt pitice albe. In a-
ceastA diagramA se observA i strAlu-
bete, i steaua revine In sens cirile absolute ale, unor stele,
invers prin clasele speciale prin
care a trecut, steaua a devenit pitica aproape rece, ratacind
In adncimile Universului. In faza descendentei sale, volumul
descreste foarte Incet, iar stralucirea stelei scade, pe &and In

dacoromanica.ro
132

timpul ascensiunei, volumul stelei gigante descreste iute str-

lucirea ei variind patin.
Betelgeusa, giganr rosie este un nou n6scut. Arcturus dea-
semenea gigant, este putin mai avansat in evolutia sa. Ri-
gel este in strlucirea tineretei. Pe scara descendent gAsim Si-
rius, inc strAlucitoare i cald, apoi Procion, Soarele case este
o stea pitch' spre declin.
Vedem deci pentruce constarm prezenta simultans de stele-
rosii de talii diferite ; unele gigante la inceputul vietei lor, al-
tele pitice la sfarsitul unei lungi existente fAcur din lumin6
foc, ca si cum focul, dup cum spune D-1 Esclangon, ar repre-
zenta in Univers una din formele supreme ale naturii.
129. Miseri proprii ale stelelor. Comparand cataloagele vechi
de stele cu acelea ale epocii sale, Halley (1718) observ eel
dintAi c unele stele, ca Sirius, Arcturus, Adebaran si-au schimbat
locul. Mai tArziu, W. Herschel in secolul al 18-a a putut mAsura
pentru multe alte stele miseri proprii. Cu ajutorul fotografiei,
s'au putut afla misckile proprii pentru multe stele,comparnd
vechile clisee cu cele noui. Vitesa mijlocie a stelelor cu miseri
proprii este de 35 km pe secund5. Cea mai mare miscare proprie,
o are o micA stea vecins de Soare si care se numeste steaua.
proectil a 1u1 Barnard (depktarea ei este 6 ani de lumin6).
Soarele impreun cu sistemul solar are o miscare care Apex,
stelele din regiunea constelatiei Hercule, cu vitesa aproape
20 km/sec.
Mt Stele variable. Cefeide. Observarea lor aplicat la deter--
minarea deprtrilor. Sunt unele stele zise variabile, a c5r.or str-
lucire variaz i poate fi apreciar de noi.
Thiele au variatie neregulaa, altele sunt periodice cu perioade
dela ateva ore Ora la 400 de zile. Prima stea variabil a fost
Mira Ceti (observar la inceputul sec. XVII) cu perioada de
330 zile.
Cauzele variatici stelucirii acestor stele variabile nu sunt aceleasi
pentru toate. Pentru unele, cum este Algol, s'a arnat c aceast
stea este dubl, adie este compusA din dou6 stele distincte,
dimensiuni i strAluciri diferite, din care una se invarteste in
jurul celeilalte. Variatia este produs4 de cealala stea mai putin
luminoas, care eclipseaz6 steaua principal i ascunde o parte
din lumina stelei principale, cand ajunge s' fie litre Algol si

dacoromanica.ro
 133

-Perioada este de 70 de ore. Stelele cu perioada mai mica' decal

45 zile formeaza clasa Cefeidelor, dupa numele stelei din Cefeu,
(descoperita la sfarsitul sec. XVIII). Caracteristica generala
este c durata de mrire a stralucirii este mai scurta decat du-
rata de micsorare. Spectrele cefeidelor prezinta' caracterele spec-
trelor stelelor supragigante. Fenomenele observate sunt dato-
rite variatiei razei stelei, dilatandu-se i contractandu-se alter-
nativ, intocmai ca un resort (spiral al unui ceasornic) din cauza
unor forte elastice interioare. Maximul de temperatur cores-
punde la minimul razei. Cefeidele se gasesc si in interiorul Ga-
laxiei si In exterior.
Relativ la perioadele stelelor variabile, Cefeide, Miss Lea-
vitt (1907) a aratat ca este o relatie intre perioada i stralucirea
-absoluta. Astfel ca fiind cunoscuta perioada, se poate deduce
stralucirea absoluta a stelei Cefeide, care apoi comparatil cu
stralucirea cu care ne apare pe cer, se poate afla departarea
stelei Cefeide.
Cefeidele fiind in roiuri globulare, in nebuloasele galactice
In nebuloasele spirale exterioare Galaxiei, s'a putut astfel de-
termina departarile acestora.
131. Determinarea departarilor eu metode speetroseopice. S'a
observat c raportul dintre intensitatile a dou raze, in fiecare
spectru de acelasi tip spectral variaza dela o stea la alta. Rezul-
tatele sunt reprezentate printr'o curba (diagrama), astfel c la
once strlucire absoluta torespunde o valoare pentru raport
invers. Deci studiul spectrului da raportul i deci i stralucirea
absoluta, care comparata cu stralucirea aparenta d departarea,
La fel se procedeaza cu. stelele fiecarei clase.
XXIII. 132. Stele noui (novae). Se \Tad uneori stele care apar
deodata, i maresc stralucirea, vi-o micsoreaza apoi, i in fine,
dispar sau rman ca stele cu lumina slaba. Acestea se numesc
stele noui (sau novae). Aparitia in 134 (in. Cr.) a facut pe Hiparch
s faca primul catolog de stele (S'a aratat mai tarziu ca aceasta
era o cometa). Cea mai important stea nou a fost vazuta de
Ticho-Brahe In 157, in constelatia Casiopea, cand a aparut
cu o stralucire egala cu a stelei Sirius. Lumina acestei stele a
crescut, a intrecut pe aceea a lui Venus, asa c se putea vedea
chiar ziva. Stflucirea ei se micsora apoi i disparu, dupa ce a
lost vazuta pe cer un an si jumatate, fr s schimbe locul pe

dacoromanica.ro
 134

cer. S'au mai vAzut stele noui In timpul rAzboiului in 1918 in

constelatia Acvila, apoi alta In 1925, lar in 1934 In Hercule. Dar,
cu puternice instrumente numArul stelelor noui crete, i zilnic
se recunosc stele noui aprute in nebuloasele spirale.
In 1885 in nebuloasa Andromeda a apArut o stea nou6 de
o str6lucire absolut neobinuit ; acestea se numesc Super-
novae (cum poate era steaua din 1572, studiat de Ticho-Brahe).
Aparitia unei stele nota
este un fenomen de naturA
intern a stelei, i stadiul
acesta face parte din evolu-
fia normad a unei stele.
, Echilibrul dintre gravitatie
presiunea de radiatie a
.0;
stelei a devenit nestabil la
o epocA a evolutiei sale. In
urma prbuirii pAturilor
exterioare atre c en tr u,
s'au schimbat brusc fortele
Y1 interioare, ridiand extra-
4
ordinar temperatura i
rAspandind valuri de lu-
1 ming.. astfel steaua care
inainte era din seria prin-
cipal, dup6 ce a perdut
prin radiere o massA de
gaz, devine o pitica albd
(dupA Milne, 1930).
Fig. 159. Telescopul de 0,80 ni al Statiunii
de Astrofizicii a Observatorului din Paris, In thnpul perioadei de crestere
la Forcalquier (Basses-Alpes). In primul a luminii, spectrul stelei nota
rand, d-1 de Kerolyr. este de tipul stelelor A (cum este
Vega) si spectrul nu se schtmbd
timpul acestei perioade. Dec! cresterea luminil este datoritli dezooltdrii In ma-
rime a diametrului stelei. Deplasarea razelor negre din spectru catre violet
aratii aceastii (umf/are) marire a stelei, care ar fi de/a 100 pAnti la 500 km pe
secunda (1). Imediat dupli maximul de desvoltare, apar In spectru banda stra.

(1) Fusa In evidentli cu principiul lui Doppler-Fizeau (1848) g anume daca

un corp luminos se apropie sau se departeaza, razele spectrului deviaza catre-
violet san catre rosu.

dacoromanica.ro
 1315

lucitoare de emisiune, apol spectrul evoluiazA care cel al stelelor B. DupA

cAtva timp apar In spectru bande care caracterizeazA stele mal calde sau mal
ionizate (stele Wolf-Rayet). Apoi o nebulozitate itnconjurA adesea steaua, ana-
loagA une) nebuloase planetare (melare).
Evolutia unei stele nouA, poate sa se prezinte i sub alte forme. Astfel, recenta
stea noui din Hercule (1934), a avut mal multe epoci de desvoltare a strAlucirii
sale. Mai mult, ea s'a descompus In dou in timpul exploziel i apare acum ca
o stea dublA (1935). In fine, alte stele noui par sA fie recidive i poate periodice.
Razele de calciu interstelar permit acum de a afla depArtArile stelelor non!.
Astfel, pentru cea nou din Hercule, depArtarea sa este 1200 ani de lum'nA.
Steaua era la Inceput de cinci ori mai putin puternicA ca Soarele, iar la maxi-
mul ei a devenit de 30.000 de ori mai luminoasA.
132. Stele duble i. multiple. S'au observat grupe de stele care
au relaIii intre ele. Astfel, sunt stelele duble (1), compuse din
ate dou' stele, ategandu-se reciproc, supunandu-se legii atractiei
universale i descriind orbite (elipse), c."rora li s'a putut deter-
mina elementele in multe cazuri. Numgrul stelelor duble este
mare i dup. Jeans, din douA stele, una este dub16.
Stele duble (binare) vizuale. Timpurile in care descriu orbitele
lor variazA intre 6 ani (cea din constelgia Calul mic) i. 346
ani (din Casiopea). DepArtArile aparente ale celor dou6 compo-
nente care formeaza steaua clubl sunt mici i. numai pentru
cea din a Centaur este 17". Stele duble vizuale mai sunt a Pegaz,
a Gemeni, Sirius al crui companion este de 11.000 de ori mai
putin luminos.
Stele duble (binare) speetroseopiee sunt formate din doua
stele foarte apropiate, care n'au putut fi descoperite cu instru-
mentele actuale. Dar in 1889 Pickering observa pe spectrul lui
Mizar din Ursa Mare o dublare a razelor la intervale de 20 zile,
care a probat c era o stea dubla. Cu spectroscopul s'a pus in
evident vitesele radiale .1 diferite ale celor dou6 componente,
cad pentru una care se apropia de noi, razele spectrului erau
deviate catre violet, iar pentru.cealalta, care se departa de noi,
razele erau deviate catre rou. Stelele duble spectroscopice
sunt dintre stelele 0 i B (gigante).
Numarul acestor stele duble spectroscopice a crescut la 1000.
Unele componente ale stelelor duble vizuale sunt ele insai duble

(1) Arabii au semnalat pe Mizar-Alcor (Ursa mare). CAtre 1780 Herschel In-
treprinse un studiu sistematic al stelelor duble, si extinse si la stele legea gra-
vitAtei universale descoperitA de Newton.

dacoromanica.ro
136

spectroscopice. Perioadele stelelor duble spectroscopice variaz

1ntre 8 ore si 100 zile.
Stele duble (binare) fotometrice (eu eclipse). O stea de acest
fe! este Algol din Perseu, care a fost recunoscurA ca variabil
din 1640 si ca periodie In 1782 cu perioada de 70 de ore. Pentru
aceasta, numai un spectru e vizibil, si se constat o oscilatie
a razelor spectrale In jurul unei pozitii mijlocii. Variatia este
produs de cealalt stea mai putin Iuminoas, care eclipseazA
steaua principal i ascunde o parte din lumina ei ; cnd, ur-
mndu-si drumul In orbit, ajunge s fie intre Algol si noi. Pentru
aceste stele duble cu eclipse, orbita lor este pentru noi Intr'un
plan de profil (perpendicular pe figura noastrA).
Stelele duble provin din diviziunea unei stele simple la o
perioad putin avansat a evolutiei sale.
S'au fAcut cataloage pentru fiecare din aceste categorii de
stele duble.
Stele multiple. In afar de stele duble, exist grupe de mai
multe stele, numite stele multiple, ce au relatii intre ele. Aproape
10 % din stele duble (binare) sunt multiple. Adesea una din com-
ponentele unei stele duble vizuale, cum este Mizar-Alcor, este
o binar spectroscopic (Mizar). In general, toate stelele triple pe
care le cunoastem apar ca o stea dubl vizual, al cArei un ele-
ment este o stea dubl. spectroscopic. De asemenea, o stea cua-
drupl apare ca o stea dubl vizual, ale crei cele dou com-
ponentt sunt stele duble spectroscopice. De ex., Polara este
o cuadrupl. Se cunosc i ateva formate din cAte 6 elemente,
cum este Castor, o stea din Orion.
XXIV. 134. Roiuri de stele, sunt grupe formate din mai multe
stele. TJnele, numite roiuri deschise sunt mid ingrmdiri ste-
lare compuse din stele nu prea Indesate; cum este roiul
Pleiadele. Vzut cu ochi liberi, pare compus din 7 stele ; cu
ajutorul telescopului, se vede c'd are mai mult de 600 stele, cu
magnitudinile cuprinse 1ntre a treia si a 14-a. Miscrile proprii
ale acestor stele au toate aceeasi directie, ceeace indic originea
lor comun. Tot roiuri deschise sunt cele din constelatiile
Gemenii, Racul, roiul dublu din Perseu care se vede compus
din dou6 roiuri.
TJnele roiuri, sau non i stelari se vAd sub forma unor pete alburii ;
observate cu instrumente puternice, ele sunt rezolubile, adicA sunt

dacoromanica.ro
 137

iormate din foarte multe stele, iar dep5rtkile lor sunt foarte mari.
Astfel sunt roiurile globulare, de form rotund, care au stelele
din ce In ce mai Indesate cu cat ne apropiem de centrul roiului,
Inca pe fotografiile lor se num5r cu
greu stelele din care sunt compuse.
Asa este roiul din Bercule, compus din
60.000 stele si este la departarea 37.000 ani de
lumina. Roiul din Centaur, vazut cu bchii li-
beri, apare ca o stea de a patra magnitudine ;
cliseele fotografice au aratat 6400 stele distincte.
Stelele variabile cefeide, ce se aria In acest roi,
au permis a calcula deptarea sa de 21.000 ani Fig. 151. Roi globular
de lumina. Rohn Toucan, situat la 6 departare (Hercule, Messier 13).
aproape egala, este compus din 10.000 stele,
stranse tnteo mica sfera cu raza de 11 minute de arc. Roiul eel mal departat
este ce! din Delfinul, gasit de Shapley la o departare de 220.000 am de lumina,
adica de 25.000 ori depArtarea lui Sirius.
Roiuri globulare sunt In constelatiile Cdi-
nele de udnettoare, V drsdtorul, Scorpionul, &Tye-
Moral, lar pele. Aceste roiuri sunt foarte In-
tinse, diametrul Hula al lor avand lungimi
'Ana la 500 ani de lumina.
Roiurile globulare_ sunt aezate si-
metric fat de planul C5.ii Lactee i
formeaz5 un vast sistem de forma'
elipsoidal5 In Galaxia i are un dia-
metru de 200.000 ani de lumin5, cu.
centrul In contelatia Sgettorul.
135. Nebuloase galactice. Nebu-
loasele sunt mari intinderi gazoase,
Fig. 152, W. Herschel apar ca pete alburii cu forme mai
mult sau mai putin regulate. Unele
au spectrul continuu cu cateva raze negre (de absorbtie) ;
.acestea sunt nebuloasele extragalactice, care sunt foarte nu-
meroase i sunt exterioare sistemului nostru stelar (Galaxiei).
Alte nebuloase au spectrul cu raze strdlucitoarer se numesc
nebuloase gazoase, sau galactice i apartin Galaxiei. Studiul ne-
buloaselor a fost facut Intaia oaf/ de W. Herschel (1738-1822)
care a catalogat mai mult de 2500; azi num5rul lor este foarte
mare. Nebuloasele gazoase formeaz5 dou categorii : nebuloasele
inelare sau planetare i nebuloasele difuze.

dacoromanica.ro
138

136. Nebuloase inelare sau planetare, cum este cea din Lira,
au o formA regulat5. rotund, 0 se cunosc aproape 150.
Cea mai mare parte din aceste nebuloase planetare prezint6
o stea central 6 de tipul Osi se crede c provin dintr'o stea noug,
dup ce si-a terminat epoca de stflucire maximg. Lumina ne-
buloaselor planetare provine dela
aceast stea. Spectrul lor este
un fond continuu foarte slab, Cu.
raze strAlucitoare de hidrogen
heliu. -Mai sunt dou6 raze
intense verzi care au fost atri-
buite unui gaz ipotetic, nebuliul
De curand s'a aatat (de Bowen
In 1927) cA provin din oxigen
ionizat i azot ionizat (Acestea
sunt zise raze interzise). Nebuloa-
sele planetare sunt sediul unor
miscsri turbulente i indic o
rotatie a nebuloasei in jurul
s'Au. Deprtkile lor sunt cu-
prinse intre 300 si 30.000 ani
Fig.153. Nebuloasa gazoa55. Orion.
Fotografie G. W. Ritchey.
de lumin.
137. Nebuloase difuze. Nebu-
loase luminoase. Nebuloase obscure. Nebuloasele difuze au forme
neregulate. "Umle seamgn6 cu non, cum este nebuloasa Orion,
nebuloasa Trifid (S6get6torul) ; altele apar ca o dantel6 (din
Lebkla). Ele au Intinderi foarte mari ; astfel nebuloasa Orion
(vAzut cu ochii liberi) acoper pe cer o Intindere aparent6
cdt a Lunei, ceeace corespunde la suprafeIe enorme, avand In.
vedere deprtkile lor foarte mari.
Ca i pentru nebuloasele planetare, lumina nebuloaselor difuze
provine dela stelele asociate. Cu ajutorul acestor stele s'a putut
calcula dep6rtarea nebuloaselor, care pentru Orion este 700
ani de lumink iar altele la 20.000 ani de luming.
Spectrul nebuloaselor difuze este analog cu al celor plane-
tare, un fond continuu slab, cu raze strlucitoare de hidrogen,
heliu, i cele de oxigen i. azot ionizat, In leatur cu steaua care
o lumineaz. Gaud steaua asociat6 este de tipul B, sau clasele

dacoromanica.ro
 130

urmatoare, in spectrul nebuloasei apar i razele negre cores-

punzatoare stelei asociate.
Nebuloasele difuze apar sau luminoase sau obscure dupa pu-
terea luminoass a stelelor asociate. Nebuloasle luminoase sunt
luminate de o stea vecina foarte stralucitoare (cu temperatura

Fig. 154. Nebuloasa gazoasA Trifid (SAgetAtorul). Fotografie G. W. Ritchey. Se

observA proectAndu-se nebulozitAti obscure pe regiunile luminoase ale ne-
buloasel.

peste 30.000 grade). Nebuloasele obscure difera de cele luminoase

prin aceea eft' nu au o stea vecina atat de stralucitoare. Nebu-
loasele obscure au o putere absorbanta mare, i ascund stelele
care sunt Indaratul lor. Ele formeaza ap zii saci de carbon,
cum este in constelatia Crucea de Sud.

dacoromanica.ro
140

138. Spatiul interstelar sau galactic dintre stelele Galaxiei,

este plin cu o materie cosmia foarte rarefiat5, care conVine
calciu ionizat (.). Aceast6 ma-
, 4
terie cosmicg este intreVinua
" de protuberantele radierea
i
n stelelor. Ea absoarbe lumina
stelelor, o micsoreazA i apar Cu
alt culoare.
CondensArile din aceast6 ma-
terie cosmic au dat -nebuloa-
sele difuze.
Lumina Soarelui i stelelor,
.
difuzat de acest mediu, face
s apar luminozitatea cerului
Fig. 155. Nebuloasa platietara din
Lira. Fotografie W. Ricbtey. nocturn. Spectrul sAu convine
raza oxigenului rarefiat i cea
rosie a oxigenului (a aurorelor polare).
XXV. 139. Galaxia. Universul nostru stelar formeazA un
-sistem avnd forma unei lentile biconvexe (cum araa figura
157), numit Galaxia.
Diametrul exterior are o mArime de 100.000 ani de luminA,
iar in directie perpendicular. este mai mic, lumina II parcurge
In 6000 ani de luminA. Centrul este in Sggetiltorul, Soarele este
la dou6 treimi din razg, plecand dela centru ; este deci de douA ori
mai aproape de marginea discului cleat de centru si este la 30.000
ani de luminA.
Galaxia se invArteste ca o roat in jurul ati, dar nu ca un
corp solid, regiunile centrale cu vitese mai mari cleat marginile.
Soarele, destul de departe de centru, se roteste cu 300 km pe
.sectIndil si se face turul In 250 milioane de ani. Soarele mai are
si o rnicare cgtre Apex, constelatia Hercule, cu 20 km pe se-
.cund6.
Cunosand vitesa de rotaVie a Galaxiei, i s'a putut gsi massa,
'care este de 165 miliarde de ori massa Soarelui.
(1) In 1904, la Postdam, Hartmann a examinat steaua dubla Orion, formati
.clinteo stea centrali obscura In jurul careia circula cu vitesa mare un compa-
;lion stralucitor. A observat ca tn spectrul el, unde razele negre sunt slabe
ascileard In jurul pozitiel mijlocii din cauza mIscarii companionului, sunt &ma
raze fixe, de calciu ionizat l sunt datorite mediului gazos din Galaxie.

dacoromanica.ro
 141

Shapley a arAtat c in regiunea constelatiei SAgetAtorul (cen-

Fig, 156. Nebulozitati in vecinatatea lui Orion. Nebuloasa obscura trecand Ina-
intea nebulozitatilor luminoase. Fotografie D. Kerolyr la Statiunea de Astro-
phizica a Observatorulqi din Paris, la Forcalqiuer.

trul Galaxiei) se concentreaza roiuri globulare, grupe de stele

mai strAlucitoare, non i obscuri foarte condensati, un mare numr

Fig. 157. Sectiunea teoretica a Galaxiei co un plan perpendicular pe planul ga-

lactic, aratand repartitia norilor stelari In jurul nucleului.

dacoromanica.ro
142

de Cefeide, stele noui si gigante. Nebuloasele obscure si lumi-

noase sunt in interiorul Galaxiei.
Hubble a argtat (1933) cg se acumuleazg egtre centrul Ga-
laxiei o pulbere cosmicg, deoparte si de alta a Cgii Lactee, for-
, -.-,- ., ,,, = --77'L ..7-:',"'; Yil.',,'
,...
r ....,, ,..... ,.,.
, 4 .... ,, r:' . . d-F %.,,,
.......,.. ,- .
44
o, i .

)U''

. -

'
' .

-
- ,

;.' -
'I, .

-
'5. -ge o

"
...

Fig. 158. 0 parte din Calea Lactee. Fotografia Barnard (Muntele 'Wilson).

mnd o pAturg groasg. Aceasta opreste de a vedea, pe o Intin-

dere de patruzeci de grade, tot ce se ggseste in dosul ei.
Galaxia se rgreste progresiv fgrg limit bruscg, astfel cg din-
colo de 100 mii de ani de luming se ggsesc foarte putine stele.
Aceasta ar fi distanta la care se terming sistemul stelar la care
apartine Soarele.

dacoromanica.ro
 143

Norii lui Magelan apar pe cerul austral ca pete alburii

Intocmai ca norii stelari din Galaxia. Acesti doi non i ai lui Ma-
gelan sunt formati ca i cei galactici din foarte multe stele.
Ei sunt exteriori Galaxiei, pe care Ii sepal% un spatiu vid de
stele. Acesti non i ai lui Magelan contin stele de tipul O ca
cei galactici, i cteva variabile de clasele K i M, dintre care
-una Dorado este stiaua cea mai strAlucitoare care este cunos-
cutA. Norii lui Magelan contin roiuri deschise i globulare de
stele, nebuloase gazoase, unele mai strAlucitoare ca Orion si
sunt legati de Galaxia noastrA pe care o acompaniag In spatiu
ca un satelit depArtat.
Nebuloase spiral sau extragalactic sunt exterioare Ga-
laxiei. Apar pe cer mici
si slab luminate, dar cea
din Andromeda este v6-
zut cu ochii liberi
fotografiile au arAtat
imagini avnd 3) lun-
gime. Aceste nebuloase
au form6 caracteristicA
de spirale, vAzute mai
mult sau mai putin o-
blic. Unele se vAd nu-
mai pe o parte. Aceste
nebuloase sunt mai nu-
meroase si se cunosc mai
mult de un milion. Se
observ dealungul axei k
-nebuloasei o 'Dana ob-
scurA de absorbtie, ana- Fig. 159. Nebuloasa spirala din Triunghiul.
loagg cu cea din Calea Fotografie W. Ritchey.
Lactee. Nebuloasele spi-
Tale sunt formate din foarte multe stele.
Spectrul nebuloaselor spirale fiind analog cu al Soarelui, s'a
dedus cA Galaxia este o nebuloas6 spiralA. Razele luminoase
din spectrul ion probeazA cA ele contin roiuri globulare i ne-
buloase gazoase ca si Galaxia. S'a stabilit cA ele au o miscare
de rotatie ca si Galaxia. De asemenea, au dimensiuni ana-

dacoromanica.ro
144

loage. Astfel, pentru Andromeda sunt clang treimi din di-

mensiunile Galaxiei.
Aceasta este cea mai apropiat si este la un milion de ani
de luminA, iar unele sunt la deprtri mai mari de 250 mi-
lioane ani de lumin.
Sunt mai mult de un milion de nebuloase spirale, analoage.
cu Galaxia rspndite in Univers si sunt foarte deprtate intre
ele. In unele regiuni (in Constelatiile Fecioara, Hercule, Ursa
Mare) sunt foarte numeroase i formeazA roiuri de nebuloase,.
i astfel avem o idee de structura Universului.
Din cauza devierii
catre rosu a razelor
.-- spectrelor, nebuloase-
le spirale par cA se
deprteaz. litre ele
iht: :;".7. si de noi cu vitese
enorme, ajungnd
-. Oa. la 42.000 km..
pe secund (a saptea
parte din vitesa lu-
minii). Aceste vitese
sunt cu atat mai mari,
" cu cat sunt mai de-
prtate. Bazat pe a-
ceste observatii, Hub-
ble (dela Observatorul
de pe Muntele Wilson),
Fig. 160. Nebuloua spirall Andromeda. a gsit o relatie ca
care poate determina
deprtilrile nebuloaselor spirale Pea Cefeide).
Totul se petrece deci ca si cum nebuloasele spirale care po-
puleazil Universul, s'ar deprta de noi i intre ele, intocmai
cum se deprteaz molecu,ele unui nor de fum care se dilat6
In aer.
Din aceste rezultate astronomul, belgian Lemallre i astro-
nomul englez Eddinglon au emis prerea eft' Universul n'are a
form stationar, anume cA se dilat, and imaginea unei ex-
pansiuni a Universului.

dacoromanica.ro
 145

DupA D-1 EscLangan s'ar putea concep_e cA tot Universul

vizibil este un nor de materie inteun univers mult mai intins
inaccesibil observArii noastre ; nor in care nu este imposibil
ca sA fie micAri generale sau locale, contractiuni sau dilatAri.

Fig. 161, Nebuloasa spiralA a CAinilor de vAnAtoare.

Fotografie W. Ritchey.

142. Ipoteze cosmogonice, S'au incercat sA se dea explicatii

asupra trecutului i a prezice viitorul Universului, adicA a forma
o teorie cosmogonicA. Asupra formArii sistemului solar a fost
teoria cosmogonicA lui Laplace (1796). 0 nebuloasA, avAnd o
micare de rotatie in sens direct, s'a produs o umflAturA la
ecuator, s'a deslipit i a continuat sA e invArteascA in acelai
sens in formA de inele. Fiecare hiel s'a rupt in pArtile unde
rAmAsese mai putinA materie, i in locul inelului, mai multe
masse de diferite mArimi au continuat sA circule cu aceeai vi-
tezA j in ace1a1 sens. Cele mai mici au fost atrase de un centru
mai mare i astfel a luat natere o planetA. Aceasta a conti-
N. Abratuescu
dacoromanica.ro
ARtronomle el. VII. 10
146

huat s. se mite in
jurul nebuloasei cen-
trale, si la rndul ei
a dat natere unei
plane te secundare,
unui satelit. Astfel
s'au nAscut sistemele
lui Jupiter, Saturn,...
Aceast teorie nu mai
poate fi admis, de
oarece s'a vzut cA
unii sateliti au mi-
cri retrograde, du-
rata de micare a unui
satelit in jurul lui
Marte este -mai mic
cleat aceea a rotatiei
planetei in jurul axei
sale.
Fig. 16.2. Nebuloasa spirala din Ursa Mare. Am vzut (Nr. 122)
Fotografie W. Ritchey.
formarea sistemului solar
dup6 astronomul englez Jeans.
O ipotez cosmogonic este
a lui Jeans. Din timpuri
foarte deprtate, in materia
gazoas rspAndit in Univers,
s'au produs condensri din
ca uz a atractiei universale.
Fiecare ingrmdire atrgea
care ea materia apropiaa i
astfel s'au format masse con-
siderabile. Din cauza atractiei
universale ele au luat form
sferic, iar rotatia le-au fcut
s se turteasc i astfel s'au
nscut nebuloasele. Dat ga-
Fig. 163. Spirala vazutit din profil
zele care se gsesc in inte- (Berenice, Coma). Fotografie W. Rit-
riorul lor se condenseaz din chey. Bande obscure tae ramurile
nou, se formeaza stelele i luminoase dealungul spiralei,
dacoromanica.ro
 147

astfel nebuloasele se prefac in cet6ti de stele. Stelele ti urmeazI

evolutia lor dui:a teoria lui Russell (Nr. 128).
DupA DI. Esclangon (1), trebue sA admitem ea' materia, for-
tele i energiile care intretin Uni-
versul, au un trecut fAr limit. Ste-
lele de miliarde de ani de &And sunt,
rAspandesc in spatiu cgldur i lu-
ming, adic torente de energie. Dar
energia i materia sunt doug forme
deosebite ale aceleai existente fizice.
Urmeazg cA stelele 1i perd massa
lar prin radierea luminii in spatiu.
Astfel cA substanta Universului se 1 (1

imprAtie in luminA in toate sensu- Fig. 164. Laplace.

rile in spatiu.
Dar se vede cA starea mijlocie a Universului este stationar.
Deci trebue sA fie in Uni-
vers o regenerare invers,
adie energia luminoasA sA
dea natere materiei pierdut

.4 ceast6 ar fi prin imprAtierea luminii. A-

sediu
regenerare, a cArei
pretutindeni, ar
putea chiar sA dea natere
razelor cosmice, a en-or ori-
gine nu este sigurg.

Fig. 165. E. Esclangon.

(1) Directorul Observatoarelor din Paris i Meudon.

dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERIE
Pagina

Pref ala 3

ASTRONOMIE SFERICA
BoIla cereascd. Mifcarea diurnd. Stele. Sfera cereascA. VerticalA.
Zenit Orizontul locului. Miscarea diurnA. Axa lumii. Poli. Ecuator
ceresc.Paraleli ceresti. Meridianul locului. Orientarea observa-
torului .Puncte cardinale. Sensul miscArii diurne 58
Coordonate cerefli.:Coordonate orizontale. Azimutul. Distanta zeni-
talA. Determinarea meridianului unui loc.
Determinarea InAltimii polului. Ecuatorialul. Timp sideral. Ziva
siderali .. 8-15
Coordonate orare fi ecuatoriale. Cerc orar. Unghiu orar. Ascen-
siuneadreaptA. Declinatia. Determinarea ascensiunii drepte. Lu-
netameridianA. Cercul meridian. Detertninarea declinatiel . . 15-19
II I. Constelafti. Cataloage de stele. Fotografia cerului. Clasificarea
stelelor dupA strMucire aparentA sau magnitudinene. Constelatll.
Calea Lactee. Galaxia. Cataloage de stele. Fotografia cerului . 19-28
SISTEMUL SOLAR
PtImAntul

IV. Pi-manful rotund fi izolat In spafiu. Izolarea si probe de rotun-

zimea PAmAntului 29-30
Coordonate geogralice. Longitudinea si latitudinea. Sextantul.
V, Determinarea longitudinii. 31-35
Rotafia Pamantului. Probe experimentale. Existenta fortei cen-
trifuge. Deviatia spre rAsArit a une greutAti In didere liberA.
Pendulul lui Foucault. .. 36-38
Dimensiunile fi forma Peundntului. MAsura meridianului plmAn-
tesc. Determinarea razel PAmAntului. Metruom Turtirea PAmin-
tului. Temperatura si rigiditatea PAm Antului 39-42
A trnoslera pamanleasca. Atmosfera. Zorile si Crepusculul. Refractia
astronomicA . . . . 42-44
Soarele
Migarea aparenta anuala a Soarelui. Ecliptica. Miscarea aparentA
anualA a Soarelui. Ecliptica. Echinoctli si solstilli. An tropic.
Anotimpuri. Determinarea planului eclipticii. Punctul vernal

dacoromanica.ro
150
Pagina
luat ca origine a ascensiunilor drepte I a timpului sideral.
Precesia echinoctiilor. Nutatia. An sideral. Coordonate eclip-
tice. Longitudine I latitudine cereascA 45 49
VIII. Ineocililatea zilelor i noptilor. Clima anotimpurilor 49 53
IX. Micarea Peundniului tn turul Soarelui. Introducere geometricA
despre elipsA. Probe de micarea PAintintului In jurul Soarelui.
Paralaxa anualA. Aberatia statelor. Forma orbitei descrisA de
PAmAnt In jurul Soarelui. IntAia lege a lui Kepler. Legea
arlilor. A doua lege a lui Kepler 53 58
X. Timpul fi mdsura lui. Zitia solar adevAratA 1 n'U/ocie. Timp
mijlociu. Ora legalA. Fusuri orare. Durata anului tropic
anului sideral. Calendar. Serbarea Patelor. Calendarul
gregorian 58 61
XI. Paralaxa Soarelui. Depitrictrea i merimea Soarelui 61-- 64
XII. Constitutia Soarelui. Structura generalA. Rotatia Soarelui. Perio-
dicitateaa petelor. Analiza spectralA. Invelipl absorbant al
fotosferil. Constitutia Soarelui. Cromosfera. Coroana. Deter-
minarea rotatiei Soarelul cu spectroscopul. Lumina i tempe-
ratura Soarelu. Actiunile magnetice g electrice ale Soarelui.
Aurore polare. Lumina zodiacalA. Razele cosmice 65 74
Luna
XIII. Mic,area Lunei pe bolta cereascA. Miscarea Lunei In raport cu
stelele. Micarea elipticli a Lunei In jurul PAmAntului. Inega-
litAti In m4carea Lunei. Micarea Lunel In raport cu Soa-
rele. Revolutia sinodicA a Lunei. Fazele Lunei i lumina
cenule. Rotatia Lunei. Constitutia Lunei
XIV. Paralaxa i depArtarea Lunei. MArimea Lunei 75 84
Eclipse de Luna i de Soare. Ocultatii Eclipse de LunA. Conditiile
de posibilitate ale unei eclipse de LunA. Posibilitatea eclipsei
totale de LunA. Fazele eclipsei de LunA. Eclipse de Soare.
De unde se vAd eclipsele de Soare. Fazele unei eclipse de
Soare. Observare relativA la numArul eclipselor anuale. Saros.
Fenomene ce se pot observa In timpul eclipselor de Soare
Ocultatii 84 94
Maree 94 95
Planetele
XV. Planete. Sistemul lu Copernic. Micarea aparentA a planetelor.
Statiile i retrogradatille planetelor. Explicarea statiilor
retrogradatiilor planetelor inferioare. Explicarea micArii apa-
rente a planetelor superioare. Fazele planetelor. Galileu.
Mipcarea realA a planetelor. Legile lui Kepler. Satelitil pla-
netelor. Satelitil lui Jupiter pi descoperirea vitesei luminii. 96-102

dacoromanica.ro
 151

Pagina
Descoperirea legli atractiei universale. Legea lui Bode. Planeta
Uran. Descoperirea planetelor mici. Descoperirea lu Neptun 102-106
Descrierea planetelor. Mercur. Venu .
Marte. Planetele miel Jupiter. Saturn. Uran. Neptun. Pluton 106-114

Comete. Meteori. illeteoritl

Descriere geometria sumarl a iperbolei i parabolel.. Aspectul

constitutia cometelor. Orbitele cometelor. Dimendunile
massele cometelor. Comete periodice. Familii de comete.
Cometele cele mal lnsemnate. Comete recente. Comete
telescopice 114-118
Meteori. Meteoriti 118-122
Formarea sistemului solar. VArsta Pamantului g a Soarelui . 122-123

ASTRONOMIA STELARA. NOTIUNI DE ASTROFIZICA.

Paralaxa unei stele. DepArtarea stelelor. Spatiul este aproape

gol. ,Magnitudinea sau stalucirea aparentli a stelelor. StrA-
lucire absolua a stelelor 124-127
XXI, Clasificarea stelelor dupA culoare i tip special. Dimensiunile
stelelor. Pitice si gigante 127-131
Evolutia stelelor. Miari proprll ale stelelor. Stele variabile
Cefeide Ubservarea lor aplicatli la determinarea depara-
rilor. Determinarea depArtArilor cu metode spectroscopice. 131-133
Stele noui (novae). Stele duble. Stele duble vizuale. Stele duble
spectroscofice. Stele duble fotometrice. Stele multiple. . . 133-136.
Roiuri de stele. Nebuloase galactice. Nebuloase melare sau
planetare. Nebuloase diftrze. Nebuloase luminoase. Nebu-
loase. obscure. Spatiul interstelar sau galactic . . . . . . 136-140
Galaxia. Norii lu Magelan. Nebuloase spirale sau extragalatice
Ipoteze cosnlogonice 140-147

dacoromanica.ro