TRAUMATISME SPORTIVE SI NOTIUNI DE PRIM AJUTOR CURS 3

Afectiunile si traumatismele in activitatea sportiva de performanta sunt produse de o serie de

factori:

1. Factorii predispozanti:

2. Factori favorizanti:

Exemple factori favorizanti:

- Efortul brusc fara o incalzire prealabila

- Antrenarea inegala a grupelor musculare antagonisti / agonisti

- Deprinderi biomecanice gresite prin invatarea defectuoasa a unui procedeu

- Lipsa sau insuficienta refacerii dupa efortul fizic

- Materiale sportive inadecvate (incaltaminte, aparatori, teren, aparatura)

- Factori igieno-dietetici (somn, alimentatie, hidratare, substante anabolizante)

3. Factori declansatori:

Apar ca urmare a unui dissincronism neuro-muscular in urmatoarele circumstante:

- contractie brutala, exagerata

- intindere violenta care solicita muschiul dincolo de limitele sale de elasticitate

- contractie in contratimp

- trecere rapida de la alungire la scurtare

Ex: demaraj, saritura, acceleratie, deceleratie, schimbarea directiei, dezechilibrarea, pivotarea,

aruncarea.

Doua mecanisme lezionale identificabile:

1. contractie activa

2. alungirea pasiva

Cel mai des afectati sunt muschii ischiogambieri (95%) in special semimembranosul, tricepsul
sural, dreptul anterior si adductorii coapsei, urmati apoi de deltoid, biceps si triceps cu 3% si
muschii toracelui si trunchiului cu 2%

In functie de sediul leziunilor si traumatismelor

 1. Traumatisme ale partilor moi

2. Traumatisme ale articulatiilor

3. Traumatisme ale oaselor

1. Traumatisme ale partilor moi

Principalele afectiuni si traumatisme ale partilor moi sunt:

- contuziile

- plagile

- leziunile musculare

- rupturi musculare

- miozitele

- mioentezitele

- entezitele

- tendinitele

- tenosinovitele

- aponevrozitele

- epicondilitele

- lombalgiile prin suprasolicitare

2. Traumatisme ale articulatiilor

Principalele afectiuni si traumatisme ale articulatiilor sunt:

- luxatiile

- entorsele

- bursitele

- leziunile si rupturile de menisc

- leziunile si rupturile ligamentare

- leziunile si rupturile tendinoase

 - artrozele

- hidartroza

- osteoporoza epifizara

- chisturile

- discopatiile

3. Traumatisme ale oaselor

- fisurile

- fracturile (pseudartroza, periostitele, apofizitele)

Primul ajutor in cazul leziunilor tesuturilor moi si articulare

In urma unor traumatisme ale tesuturilor moi se produc leziuni ce variaza in functie de
intensitatea agentului vulnerant si de particularitatile tesutului interesat.

In raport cu integritatea tegumentului ele pot fi:

- traumatisme inchise (contuzii)

- traumatisme deschise (plagi)

Ambele tipuri de traumatisme pot duce la complicatii prin aparitia entorselor, luxatiilor,
fracturilor sau leziuni ale organelor interne.

Contuziile - modificari produse in tesuturi in urma actiunii unui agent traumatizant

Nu creeaza o solutie de discontinuitate tegumentara sau mucoasa.

Se produc in urma actiunii unor corpuri contondente cu o suprafata mare, neteda, regulata.

Mecanismul de producere implica actiunea directa a agentului vulnerant sau indirect prin lovirea
corpului uman in miscare de un obstacol.

Clasificarea contuziilor in functie de intensitatea si amploarea leziunii:

- Contuziile superficiale sau escoriatiile (afecteaza pielea si tes subcutanat)

- Contuziile medii (afecteaza tesuturile superficiale si vasele subiacente)

- Contuziile grave (leziuni importante cu mortificari ale tesuturilor prin compresiune de la

interior spre exterior)
 - Contuziile foarte grave (intereseaza tesuturile in profunzime extinzandu-se pana la
muschi sau os)

Semne clinice: (rubor, calor, dolor, tumor, functio laesa)

a. Durerea care poate varia in functie de:

- intensitatea agentului traumatic

- interesarea unei zone bogata in terminatii nervoase

- marimea suprafetei de piele interesate

- gradul de suportabilitate dureroasa a individului

b. Eritemul tegumentar (vasodilatatie locala)

c. Hemoragiile subcutanate (infiltrarea sangelui extravazat din capilare in tesuturi)

d. Echimozele (etapa tardiva de degradare a hemoragiei subcutanate)

e. Tumefactia (modificarea volumului si a formei zonei contuzionate. Este direct proportionala

cu intensitatea traumatismului)

f. Flictenele (extravazarea plasmatica a sangelui vezicule pline de lichid seros si/sau

sangvinolent)

Contuziile articulare:

Apar ca urmare a unor traumatisme asupra articulatiei, insotita sau nu de leziuni osoase asociate

Semne clinice:

- durere

- impotenta functionala manifesta reversibila sau nu

- tumefactia regiunii

- congestie tegumentara cu caldura locala

- echimoza secundara traumatismului

- revarsat articular.

Primul ajutor in cazul contuziilor:

Durerea antalgice, sedative, gheata, imobilizarea articulatiei
 Extravazarea sangvina gheata
Hematomul bandaj compresiv, gheata
Edemul gheata

Se impune repausul articular si imobilizarea articulatiei sau segmentului osos in atele sau
orteze rigide (fixe) daca se suspicioneaza o fractura.

Primul ajutor in cazul escoriatiilor:

- toaleta mecanica riguroasa

- indepartarea corpilor straini si a impuritatilor (cresc riscul de infectie)

- aplicarea unui pansament steril, neaderent.

Primul ajutor in cazul hematomului:

- comprese reci, gheata

- pozitionarea membrului afectat in pozitie procliva

- bandaj compresiv (trat. controversat)

Entorsele:
Simptome in functie de gravitatea entorsei:

- gr I sensibilitate locala, edem, rigiditate, mers posibil dar usor dureros

- gr II edem, echimoza locala, durere la mers.

- gr III edem ++, echimoza severa, mers imposibil

Primul ajutor in cazul entorselor:

Masurile luate in cazul unei entorse au fost reunite sub acronimul R.I.C.E. din engleza: rest
(repaus), ice (gheata), compression (compresiune), elevation (ridicarea membrului)

Gr II

- gheata -> 24 72 ore sau pana la disparitia edemului (pachete de gheata 10-20 min la 1-2 ore
interval)

- antalgice -> factori de control al evolutiei unei entorse

- AINS -> local si/sau general

- imobilizare 10-14-21 zile, urmat de tratament de recuperare.

Gr III

- imobilizare provizorie, antalgice, AINS, mers fara sprijin, consult si tratament ortopedic /
chirurgical de urgenta.

- imobilizare 6-12 sapt / chirurgie urmata de o lunga perioada de recuperare.

Contraindicatii:

- infiltratii cu novocaina

- masajul local

- caldura locala

- continuarea efortului fizic

Luxatiile:

- combaterea durerii cu antalgice puternice

- imobilizarea membrului in pozitie functionala sau antalgica

- transport urgent la spital

Contraindicata orice manevra de reducere a luxatiei la locul accidentului de catre persoane

neautorizate

TRAUMATISME SPORTIVE SI NOTIUNI DE PRIM AJUTOR CURS 3

Afectiunile si traumatismele in activitatea sportiva de performanta sunt produse de o serie de

factori:

1. Factorii predispozanti:

2. Factori favorizanti:

Exemple factori favorizanti:

- Efortul brusc fara o incalzire prealabila

- Antrenarea inegala a grupelor musculare antagonisti / agonisti

 - Deprinderi biomecanice gresite prin invatarea defectuoasa a unui procedeu

- Lipsa sau insuficienta refacerii dupa efortul fizic

- Materiale sportive inadecvate (incaltaminte, aparatori, teren, aparatura)

- Factori igieno-dietetici (somn, alimentatie, hidratare, substante anabolizante)

3. Factori declansatori:

Apar ca urmare a unui dissincronism neuro-muscular in urmatoarele circumstante:

- contractie brutala, exagerata

- intindere violenta care solicita muschiul dincolo de limitele sale de elasticitate

- contractie in contratimp

- trecere rapida de la alungire la scurtare

Ex: demaraj, saritura, acceleratie, deceleratie, schimbarea directiei, dezechilibrarea, pivotarea,

aruncarea.

Doua mecanisme lezionale identificabile:

1. contractie activa

2. alungirea pasiva

Cel mai des afectati sunt muschii ischiogambieri (95%) in special semimembranosul, tricepsul
sural, dreptul anterior si adductorii coapsei, urmati apoi de deltoid, biceps si triceps cu 3% si
muschii toracelui si trunchiului cu 2%

In functie de sediul leziunilor si traumatismelor

4. Traumatisme ale partilor moi

5. Traumatisme ale articulatiilor

6. Traumatisme ale oaselor

1. Traumatisme ale partilor moi

Principalele afectiuni si traumatisme ale partilor moi sunt:

- contuziile

- plagile
 - leziunile musculare

- rupturi musculare

- miozitele

- mioentezitele

- entezitele

- tendinitele

- tenosinovitele

- aponevrozitele

- epicondilitele

- lombalgiile prin suprasolicitare

2. Traumatisme ale articulatiilor

Principalele afectiuni si traumatisme ale articulatiilor sunt:

- luxatiile

- entorsele

- bursitele

- leziunile si rupturile de menisc

- leziunile si rupturile ligamentare

- leziunile si rupturile tendinoase

- artrozele

- hidartroza

- osteoporoza epifizara

- chisturile

- discopatiile

3. Traumatisme ale oaselor

- fisurile
 - fracturile (pseudartroza, periostitele, apofizitele)

Primul ajutor in cazul leziunilor tesuturilor moi si articulare

In urma unor traumatisme ale tesuturilor moi se produc leziuni ce variaza in functie de
intensitatea agentului vulnerant si de particularitatile tesutului interesat.

In raport cu integritatea tegumentului ele pot fi:

- traumatisme inchise (contuzii)

- traumatisme deschise (plagi)

Ambele tipuri de traumatisme pot duce la complicatii prin aparitia entorselor, luxatiilor,
fracturilor sau leziuni ale organelor interne.

Contuziile - modificari produse in tesuturi in urma actiunii unui agent traumatizant

Nu creeaza o solutie de discontinuitate tegumentara sau mucoasa.

Se produc in urma actiunii unor corpuri contondente cu o suprafata mare, neteda, regulata.

Mecanismul de producere implica actiunea directa a agentului vulnerant sau indirect prin lovirea
corpului uman in miscare de un obstacol.

Clasificarea contuziilor in functie de intensitatea si amploarea leziunii:

- Contuziile superficiale sau escoriatiile (afecteaza pielea si tes subcutanat)

- Contuziile medii (afecteaza tesuturile superficiale si vasele subiacente)

- Contuziile grave (leziuni importante cu mortificari ale tesuturilor prin compresiune de la

interior spre exterior)

- Contuziile foarte grave (intereseaza tesuturile in profunzime extinzandu-se pana la

muschi sau os)

Semne clinice: (rubor, calor, dolor, tumor, functio laesa)

a. Durerea care poate varia in functie de:

- intensitatea agentului traumatic

- interesarea unei zone bogata in terminatii nervoase

- marimea suprafetei de piele interesate

 - gradul de suportabilitate dureroasa a individului

b. Eritemul tegumentar (vasodilatatie locala)

c. Hemoragiile subcutanate (infiltrarea sangelui extravazat din capilare in tesuturi)

d. Echimozele (etapa tardiva de degradare a hemoragiei subcutanate)

e. Tumefactia (modificarea volumului si a formei zonei contuzionate. Este direct proportionala

cu intensitatea traumatismului)

f. Flictenele (extravazarea plasmatica a sangelui vezicule pline de lichid seros si/sau

sangvinolent)

Contuziile articulare:

Apar ca urmare a unor traumatisme asupra articulatiei, insotita sau nu de leziuni osoase asociate

Semne clinice:

- durere

- impotenta functionala manifesta reversibila sau nu

- tumefactia regiunii

- congestie tegumentara cu caldura locala

- echimoza secundara traumatismului

- revarsat articular.

Primul ajutor in cazul contuziilor:

Durerea antalgice, sedative, gheata, imobilizarea articulatiei

Extravazarea sangvina gheata

Hematomul bandaj compresiv, gheata

Edemul gheata

Se impune repausul articular si imobilizarea articulatiei sau segmentului osos in atele sau
orteze rigide (fixe) daca se suspicioneaza o fractura.

Primul ajutor in cazul escoriatiilor:

- toaleta mecanica riguroasa

 - indepartarea corpilor straini si a impuritatilor (cresc riscul de infectie)

- aplicarea unui pansament steril, neaderent.

Primul ajutor in cazul hematomului:

- comprese reci, gheata

- pozitionarea membrului afectat in pozitie procliva

- bandaj compresiv (trat. controversat)

Entorsele:

Simptome in functie de gravitatea entorsei:

- gr I sensibilitate locala, edem, rigiditate, mers posibil dar usor dureros

- gr II edem, echimoza locala, durere la mers.

- gr III edem ++, echimoza severa, mers imposibil

Primul ajutor in cazul entorselor:

Masurile luate in cazul unei entorse au fost reunite sub acronimul R.I.C.E. din engleza: rest
(repaus), ice (gheata), compression (compresiune), elevation (ridicarea membrului)

Gr II

- gheata -> 24 72 ore sau pana la disparitia edemului (pachete de gheata 10-20 min la 1-
2 ore interval)

- antalgice -> factori de control al evolutiei unei entorse

- AINS -> local si/sau general

- imobilizare 10-14-21 zile, urmat de tratament de recuperare.

Gr III

- imobilizare provizorie, antalgice, AINS, mers fara sprijin, consult si tratament ortopedic
/ chirurgical de urgenta.

- imobilizare 6-12 sapt / chirurgie urmata de o lunga perioada de recuperare.

Contraindicatii:

- infiltratii cu novocaina
 - masajul local

- caldura locala

- continuarea efortului fizic

Luxatiile:

- combaterea durerii cu antalgice puternice

- imobilizarea membrului in pozitie functionala sau antalgica

- transport urgent la spital

Contraindicata orice manevra de reducere a luxatiei la locul accidentului de catre persoane

neautorizate
Tratamentul recuperator al ALGONEURODISTROFIEI:
Algodistrofia descris de Sudeck, n 1900, sub numele de atrofia osoas
inflamatorie acut ca o sechel posttraumatic bine conturat clinic.
Leriche a denumit-o osteoporoza algic posttraumatic i a interpretat-o ca o dereglare
local a sistemului neuro-vegetativ.

Deoarece simpaticul joac rolul principal, anglo-saxonii o denumesc distrofia simpatic

reflex.

Poate apare i independent de traumatisme, n diverse condiii etiologice (infecii ale

esutului conjunctiv, infarct miocardic, neoplasm pulmonar, hemiplegie sechele de
poliomielit, diabet).

Simptomatologie
Are 3 stadii clinico-evolutive:

Stadiul I: apare imediat sau uneori la cteva sptamni de la traumatism.

Se constat: durere sever ce se accentueaz la micri, hiperemia pielii, care este mai
cald i umed, hipotonie muscular, edem al tegumentului, esutului conjunctiv i
musculaturii, osteoporoz incipient.

Stadiul II: Se dezvolt n urmtoarele 3 luni. Durerile se menin, pielea este cianotic,
rece, umed. Edemele persist, se instaleaz redoarea articular, iar radiografia pune
diagnosticul bolii prin osteoporoza ptat caracteristic.

Stadiul III: Considerat n general ireversibil, este caracterizat prin procesele atrofice ale
pielii, muchilor, cu retracia aponevrotic i tendinoas, osteoporoz marcat,impoten
articular. Durerea scade n intensitate, dar se ntinde n suprafa spre rdcina
membrului. Fenomenele circulatorii se reduc, pielea devine uscat i rece.

Sediul AND posttraumatice este n primul rnd la extremiti (picior, mna), dar poate
interesa i alte regiuni. Intensitatea sau gravitatea traumatismului nu au legtur cu instalarea sau
gravitatea AND.

Patogenia sindromului nu este bine precizat. Se accept n continuare, ipoteza lui Leriche
care a considerat c traumatismul determin, n anumite condiii (teren distonic) un reflex
vegetativ cu scparea controlului vasomotricitii locale, respectiv cu instalarea unei
vasoconstrucii urmat imediat de o hiperemie pasiv, proces care st la baza modificrilor
ulterioare ale tuturor esuturilor din zon ( mai puin cartilajul, care se pare c nu este afectat n
AND)
 Concluzie n AND exist un proces inflamator local, cu evoluie trenant, care antreneaza
perturbri metabolice severe, ce determin distrofia final a sindromului.

Tratament
Tratamentul AND este complex. n principiu, cu cu ct diagnosticul este mai precoce
i tratamentul nceput imediat, cu att mai bun va fi prognosticul.

Poziia procliv, elevat, a membrului precum i micrileactive sunt gesturi

obligatorii.

Dac ntr-un interval scurt de timp nu are semne de ameliorare, se impune un tratament
complex, antiinflamatoare, antalgic, simpaticolitic (blocaj simpatic cu guanetidin i.v.) i
fizioterapie specific.

Tratamentul medicamentos

Corticoterapia pe cale general n special n stadiul I-II. Doz de atac

prednison 30 mg/zi, scznd n 2 sptmni pn la 10 mg. Se menine aceast doz
nc 3-4 sptmni. Efectul antiinflamator se traduce prin scderea durerii, a
edemului i ameliorarea circulaiei.
AINS se asociaz corticoterapiei. Indometacin, fenilbutazon, ibuprofen, diclofenac
etc.
Beta-blocantele: 80-120 mg/zi Propanolol, funcie de ritmul cardiac, care nu trebuie
s scad sub 60/min.

Simpaticoliticele adrenoliticele: DH Ergotoxin, tolazolin. Sunt considerate c o

medicaie adjuvant.

Calcitonina oprete fenomenul de deperdiie calcic osoas, dar nu repar ce s-a

pierdut.

Calciterapia valoarea acestei terapii este discutabil. Doze mari de calciu per os sau
i.v. blochez secreia de hormon paratiroidian i deci inhib osteoliza. Adm. de calciu
ns nu va repara osteoporoza.

Anabolicele de sintez se asociaz de obicei cu calciterapia. Se administreaz cel mai

adesea n stadiul II-III al AND, Decanofort 25-50 mg la 3 sptmni.

Medicatia psihotrop hidroxizin, clordelazin etc.

Un loc aparte l joac reserpina, care pe lng efectul psihotrop, are i un efect central
vagotonic i de inhibiie a centrelor vasomotorii i termoreglatori hipotalamici. De altfel
reserpina se folosete i n sindromul Raynaud, boal cu multe asemnri cu AND.
Tratamentul ortopedico- chirurgical

Imobilizarea ghipsat este contraindicat imobilizarea ghipsat total, deoarece, cu

toate c aceasta amelioreaz net durerea, grbete ns atrofia osoas i mrete iritaia simpatic
local. Se recomand imobilizare pe atel sau n ortez pentru 2-3 sptmni, n stadiul I al bolii.

Simpatectomia chirurgical se execut numai n cazul n care blocada simpatic cu

novocain produce ameliorarea durerii.

Chirurgia reparatorie funcional n stadiul III al AND, stadiul sechelar trofic, cu

retracii musculo-ligamentare i redori articulare.

Terapia fizical

Stadiul I (perioada de debut)

Repausul segmentului afectat n pat, se adopt o poziie de elevaie la 20-30, pentru a evita
edemul. Peste noapte se poate aplica un aparat ghipsat bivalv sau o ortez.

Fizioterapia antiinflamatorie, antiedematoasa

Baile cu vartejuri de apa, (wirl-pool) pentru extremitati. Se aplica 10-15, de 2-3 ori pe
zi;

Comprese reci 15-20 de 2-3 ori pe zi;

Diapulse 10-20, 500-600 frecventa cu 3-5 penetratii. Sedintele se repeta de 3-4 ori pe zi;

US pe zone reflexogene (cervical si inghinal)

Masajul foarte bland, tip netezire este uneori greu suportat de pacienti. Se indica in
schimb, masajul viguros pe zonele proximale ale membrului afectat, urmat de posturi
antideclive;

DAD in scop antalgic

Kinetoterapia: Este necesara o mobilizare repetata a tuturor celorlalte segmente si

articulatii neafectate ale membrului respectiv;

Moblizarea segmentului lezat trebuie reluata cat mai precoce, pentru a nu permite
dezvoltarea distrofiei tesuturilor si organizarea fibroasa a edemului.

Mobilizarea nu trebuie sa provoace dureri, si se executa mai usor in apa calda, cu miscari
usoare pasivo-active ajutate de kinetoterapeut.

Se exclude orice fel de incarcare a segmentului in aceasta faza.

 Stadiul II II (perioada de stare)
Kinetoterapia

o Joaca un rol principal in aceasta faza implicand permanentizarea si extinderea

edemului, instalarea redorii articulare si atrofiei musculare, favorizand
remineralizarea osoasa.

o Toata gama metodologica a kinetoterapiei isi gaseste treptat indicatia in stadiul II

al AND, atigand maximul in stadiul III. Exercitiul trebuie prelungit peste 10-15,
repetat de 2-4 ori pe zi si oricare ar fi el, nu trebuie sa produca durere.

o Sprijinul pe membrul inferior afectat se va relua treptat cu incarcare progresiva,

ajutata de carje axilare

Masajul trebuie asociat kinetoterapiei. Nu se depasesc 15 si se incepe cu segmentul

proximal. Se recomanda posturi elevate dupa masaj, eventual folosirea unor fese elastice,
contra edemului.

Hidroterapia- este foarte utila in acesta stadiu

Electroterapia reflexa si locala (ionizari, DAD)

Stadiul III (perioada finala)

Este stadiul sechelelor algodistrofiei si a chirurgiei ortopedice reparatorii. Acest stadiu nu
este obligatoriu, putand fi evitat prin tratarea eficienta a primelor doua stadii. Este stadiul
asistentei de recuperare intensiva ca pentru un handicat sever.

Termoterapia se utilizeaza in asociere cu masajul, precedand kinetoterapia.

Masajul are o importanta majora.
Kinetoterapia este baza asistentei de recuperare a AND. Se utilizeaza toate formele dar
cu cresterea duratei si a numarului sedintelor.
Electroterapia este mai putin utilizata in comparatie cu etapele anterioare. Se folosesc:
baia galvanica, US, DAD.

Evolutia unei algoneurodistrofii este lunga, depasind uneori 5 ani, cu o medie de 18 24

luni.Tratamentul complex, in special kinetoterapia trebuie intotdeauna continuat si la
domiciliu.