Sei sulla pagina 1di 1431

Coperta de: ADRIAN CONSTANTINKSCV

Coperta de: ADRIAN CONSTANTINKSCV

FARMACOPEEA
ROMANA
???? A X-A

Prevederile smf vaiabile


de la 1 septerribrie 1993

lv.

B'BLl j ota
Coperta de: ADRIAN CONSTANTINKSCV

EDITURA MEDICAL! - BUCURE?TI ~ 1993


H
ISBN 973-39-0226-8
TABLA DE MATERII

I. Prefata . . . . . . . . . ...................................... . 7
II. Introducere...................................................................................... II
III. Comisia Farmacopeei Rornime (19841992) . . . . . . 17
IV. Colaboratori .............................................................................. 20
V. l. Monografii si tabele noi introduse in FR X............................. 23
V.2. Monografii si tabele din FR IX i Suplimente care nu
mai figureaza in FR X............................. . 25
V............................................................................................3.
Titlnxile monografiilor si tabelelor din FR IX si Supli- mente caxe an
fost modificate in FR X......................................................... 28
VI. Prevederi generaie................................................. . . 33
VII. Prescnrtari si simboluri.................................. . .............................. 40
VIII. Monografii Monografii individuate pentru substante, pro- duse
vegetate si preparaie farmaceutice si monografii generate pentru preparaie
farmaceutice 43 IX. Monografii Metode generaie de analiza . . . . . . .
977
X. Sokt^ii volnmetrice. Indicator!. Reactivi ........................................1177
XI. Standarae ......................................................................................1227
XII. Tabele ..................................... . .....................................................1231
XIII. Index alfabetic
................................................................................................................
1293
I. PREFAT A

Farmacopeea
Romdna este codul
oficial al normativelor
care asigurcL calitatea
medic amentuiui m/tar
a noastra.
Elaborated
periodica de noi editii
ale farmacopeei este
impusd de progre- sele
continue inregistrate in
domeniul iehnologiilor
de preparare si a
metodo- logiilor de
control, precum si de
introducerea in
terapeuticd de noi
medica- menie.
Existenta unor noi
reglemenidri elaborate
de organisme stiintifice
Internationale la care
tara noastra a aderat
impunea in egald
masura ? revi- zuire a
textului si, in
consecinta, ? noud
redaciare a
Farmacopeei Romdne.
Prinia Farmacopee
Romdna a aparut in
anul 1863 si a fost
redactaia de eruditul
farmacist Constantin
Hepites, aiit in limba
laiina, dupd cum se
obisnuia in acea epocd,
cit si in limba romdna.
Editiile ulterioare au
aparut numai in limba
romdna dupd cum
urmeaza:
editia a Il-a, in
anul 1874, redactaia de
? comisie a carei
components nu a fost
publicata;
editia a III-?, in
anul 1892, redactata
de profesorii: C. Istrate f
I. Malddrescu, D.
Grecescu, A. Trausck si
farmacistul I. Rosu;
editia a IV-a, in
anul 1926, redactata de
prof. dr. I. Vintilescu ;
editia a V-a, in anul
1943, redactata de ?
comisie alcatuita din:
prof, dr. I. Vintilescu,
prof. dr. Si. Bogdan,
prof. dr. C. N. Ionescu,
farm. dr. I.
Polovrageanu, farm. G.
Velescu;
editia a VI-?, in
anul 1948, redactata
de ? comisie alcatuita
din: prof. dr. I.
Vintilescu, prof. dr. C.
N. Ionescu, prof. dr. N.
loanid, farm, dr. I.
Polovrageanu, prof. dr.
E. Cionga, farm. dr. N.
Popovici, prof. dr. Al.
Mavrodin, farm- dr. I. ?.
Pop, farm. dr, N.
Stanciu;
editia a VII-?,
in anul 1956, elaboratd
de un colectiv larg de
specialist, definitivatd
si redactata de ?
comisie alcatuita din:
prof. dr. C. N. Ionescu,
farm. dr. L. Coniver,
prof. dr. V. Ciocanelea,
farm. dr. Viorica Cucu,
farm. Elena
Demetrescu, farm.
Ruxandra Simionovici,
farm. Irina Solomon,
farm. dr. H. Varcovici;
editia a VIII~a,
in anul 1965, elaborata
de comisii de
speciolisti, defimUvatd
si redactata de ?
comisie de coordonare
si redactare alcatuita
din: prof. dr. P.
Ionescu-Stoian, farm.
dr. N. Stanciu, farm.
Elena Dumitrescu,
farm, Irina Ionescu
Solomon, farm. Paulina
Grintescu, farm. dr. I.
Cruceanu si brof. dr. V.
Stanescu. Aceasta
editie a fost completata
cu trei suplimente
ap&rute in anii 1968,
1970 si 1972.
Incepind cu anul
1961 Ministerul
Sandtatii a hotarit ca
redaciarea
Farmacopeei Romdne
i a suplimentelor
acesteia sd revind
Institutului pentru
Controlul de Stat at
Medicameniului
Cercetari
FarmaceuticePetre
lonescu- Stoian, factor
responsabil pentru
calitatea
medicamentelor si
baza expenmen- tala
i>entru studiul
metodologiei de
control.
Ediiia a IX-a a
Farmacopeei Romdne,
elaboratd in anul 1976
de comisii de
specialistif a fost
definitivaia si redactaia
de ? comisie de
coordonare si
redactare alcdtuita din
: prof. dr. P. lonescu-
Stoian, prof. ft. C.
Baloescu, cercet.
princ. I. Chialda, farm.
dr. I. Cruceanu, cercet.
princ. Vera Geor-
gescu, cercet. princ.
Paulina Grintescu,
farm. Elvira Malache.
Aceasta editie a fost
completata cu doud
suplimente aparute in
anii 1981 si 1984.
Farmacopeea
Romdna edifia a X-a
esie rezultatul
cercetdrilor intreprinse
in Institutul pentru
Controlul de Stat al
Medicamentului si
Cercetari Farmaceutice
Petre lonescu-Stoian'1,
cu colaborarea unor
specialists cu
preocupari in
domeniul
medicamentului din
alte unitdii de
cercetare, invdfdmint
si pro- ductie.
Multumesc
tuturor celor care au
contribuii cu
competenta si
devotamenf la
daborarea
Farmacopeei Romdne
ediiia a X-a.
Multumesc
grupului de specialisti
de Umbd si liter aim a
romdna p de Umbd
latinci din cadrul
Universitdfii Bucuresti
pentru sprijinul
acordat la redactarea
acestei lucrdri.
Multumiri speciale
odatd cu graiitudinea
mea si a intregului
carp farma- ceutic
adresam tuturor celor
care, prin bunavointa,
au sprijinit cu fonduri
bdnesti editarea
acestei lucrdri.
Adresez multumiri
Editurii Medicate i
tipografiei ]tArdealul,
Cluj- Napoca pentru
munca plina de migald
depusd la tipdrirea FR
X.
Prof. Dr. Boc. D. Dobresee
Directoml Institutului
pentru CoHtrcM de Stat al
Medicamentului Cercetari
Farmaceutice Petre
lonescu-Stoian**
Pre^edmtele Comisiei
Farmacopeei Romane
Bucure$ti, decembrie, 1992
Aaeasta editie a
Farmacopeei Romdne
a fost tipdrita ??
sprijimil financisr
acordat de:
F'undati
a Soroste
pentru ?
societate
deschisa
Reprezentantele
din Romania ale
firmelor straine:
* Byk
-
Gulde
n
* Far
mitaLi
a
Carlo
Erba
* Hex
aUPh
arma
* Boe
chst
* Ho
ffman
n-La
Roche
* Kno
ll
- Lecl
erc &
Co.
* Par
ke-
Davis
* Polf
a
Schering-
Plough/USA-Essex-
Chemie East AG
Societapl
e comerdale:
* Ant
zbiotic
e S.A.
* Bioj
armS.
A.
- Hofi
gal
S.A.
* Plan
textra
kt
S.R.L.
* Sin
dan
S.R.L.

* Tera
pia
SJl.
X, Prefata

II. INTRODUCERE

F armacopeea Romdna ediiia a X-a marcheaza ? sporire a calitaiii medi-


camentului romdnesc si ? aliniere a acestuia la firevederile ultimelor editii ale
farmacopeelor de circulatie internationala.
Aceasta editie a Farmacopeei Romdne, sirucimaia inir-un singur vo~ lum,
ca si ediiiile anterioare, coniine monografii individuate de subsiante, produse
vegetale si preparaie farmaceutice, monografii generaie pentru preparaie
farmaceutice si pentru metodologia generala de analiza, precum si capiiolele
Soiutii volumetrice> ,,Indicatori <e, }yReaciivi,,Standarde( si i,Tabelet. Ordinea de
expunere a monografiilor individuate este cea alfabe- tied ; monografiile de
preparaie farmaceutice sint totdeauna precedate de mo- nografia generala
respectiva.
La alegerea monografiilor pentru FR X s-au avut in vedere importanta
ierapeuticd si extinderea folosirii produselor respective in practica medicala sau
farmaceuiica, precum $i posibiliiaiile de introducere a acestora in farma- cop ??.
Monografiile noi introduce in FR X sint inscrise inir-o lista care figu- reaza
la capitolul V. Acestea cuprind produse realizate in majoritate in tar a si care
apartin unor categorii terapeutice diferite cum ar fi : antibiotice, anii- depresive,
antiinflamatoare nesteroidice, antidiabetice orale, ciiostaiice, vaso- dilaiatoare.
Capiiolele generate, ale farmacopeei cuprind : monografii pentru preparaie
farmaceutice, monografii pentru metodologia de analiza, Solutii volume- trice,
Indicatori, Reaciivi, Standarde, Tabele. Monografiile pentru meiodele de analiza
au fost amplificate si compleiate cu meiodologii moderne de analiza din domeniul
fizico-chimic fCromatografie de lichide sub presiune, Spectrofo- tometrie de
ahsorbtie aiomica)r farmacoie}inic (Dizolvare) si microbiologic (Controlul
eficacitaiii conservantilor antimicrobieni). 0 aientie deosebita a fost acordatainFR
X capitoiului Prevederi generate**, care a fost revizuii, structurat in mod diferit
si completai cu noi specificaiii fata de capitolul fiGeneralitati din FR IX.
Parametrii de calitate si metodologiile de control prevazute in monogra- fiile
din FR X au la baza ? analiza -a cerceiarilor experimentale t precum si
posibiliiatile de obtinere.si control a medicamentulmin far a noastra in perioada
redactdrii actualei editii. A sifel, meniinerea in FR X a unui numdr apre- ciabil
din metodele clasice de analiza neinstrumentale permite identificarea produselor
la nivelul farmaciei si controlul acestora la nivelul laboraioareior de control.
X, Prefata

Cromatografia de lichide sub presiune, spectrofotometria de ab- sorbtie aiomicd


si testul de dizolvare au fost introduse numai ca monografii generate de analiza,
acesiea nefiind deocamdaid prevazuie in cadrul metodolo- giilor de control
inscrise in monografiile individuate din FR X.
In cele ce urmeaza sint prezentate principaiele aspects noi care caracte-
rizeaza continutul si forma de redactare a FR X:
Au fost actualizate un numar considerabU din monografiile generate, pe
baza experientei cisiigate in domemile respective si in conformiiaie m pre-
vederile altor farmacopee sau lucrari din liter aim a de specialitate (de ex.
Densitaterelativa, Viscozitaie, Dozarea gruparii meioxi, Deierminarea pH-ului t
Controlul sieriliiatii, Impuriiaii pirogene, AcHviiaiea microbiologica a anti-
bioiicelor, Comprimaie) ;
Au fost reformulate prevederile farmacopeei privitoare la dezagrega- rea
preparatelor farmaceutice solide administrate pe cole orala si compleiaie prin
oficializarea unui aparat de dezagregare a comprimatelor si capsulelor, realizai
in tara noastra; testul de dezagregare a fost inscris inir-o monografie separata
Dezagregare la subcapitolul general y,Determinari farmaco- iehnice" ;
S~a introdus testul de dizolvare ,,in vitro" pentru controlul compor-
tamentului la dizolvare a unei substanie active din comprimaie sau capsule; FR
X inscrie doua aparate de dizolvare realizaie in tard, bazate pe principiul agitarii
mediului de dizolvare, precum si conditnle generate de lucm;
A fost completat controlul farmacognostic prin oficializarea unei metode
colorimetrice de dozare a taninurilor din produsele vegetate, iar determinant
biologice si biochimice au fost compleiaie cti monografia generala t>Controlul
eficacitatii conservantilor antimicrobiem*1 ;
Aspecte comune ale controlului de calitate pentru toate comprimatele :
unele faze comune ale procesului lehnologic de obiinere a acestora si necesitatea
punerii in acord a prevederilor FR X cu prevederile ultimelor ediiii ale altor
farmacopee au condus la oficializarea unei singure monografii pentru compri-
matele neacoperite acoperiie (Compressi, Tdbulettae) ;
Paratneirul f,Variatii in greutate din FR IX a fost revizmt, refor- mulat
si intitulat in FR X in mod diferit pentru diverse forme farmaceutice. fn cazid
preparatelor solide in doze unitare (comprimaie, capsule, supozitoare, pulberi),
FR X prevede controlul uniformiiatii masei individuate a acestora fata de masa
medie a 20 de unitdti luate in lucru (,,Uniformiiatea masei 11), iar in cazul
celorlalte preparate prevede controlul variatiei masei totale a pro- dmului
respectiv pe recipient (,rMa$a totald pe recipient<() ;
X, Prefata

Au fost reformulate prevederile referitoare la modul de asigurare aste-


rilitdtii preparatelor pentru ochi unidoza si multidoza, s~a introdus controlul
marimii pariiculelor de substanta acdva suspendata in colir sau in unguent si s-
a prevdzut ? monografie separsi& penbru unguentele oftalmice;
Pentru obtinere& sau dUuarea m^dicamentelor injectabile si perfuza-
bile s-a prevdzut obligaiivU&lga de <r se fob si ,,apd distilaid pentru prepara-
te injectabile11. Controlul impuritdUl&r pirogene se adreseaza tuimor preptt-
ratdor perfuzdbile si numai acelor preparaie injectabile care se administreazd in
volume mari;
A ? fost revizuite si reformulate prevederile farmacopeei priviioare la
dozarea substantei active; in cazul preparatelorfarmaceutice s-au inscris limite
si abateri admise pentru acestea in functie de coniinutul declarat;
0 serie de preparaie farmaceutice realizate in industrie sint definite in
FR X numai din punct de vedere a substantei active folosiie, far a a se mai
inscrie formula si modul de preparare. Acest punct de vedere al farmacopeei
ofera libertatea producatorului de a efectua unele modificari in privinta
substantelor auxiliare sau a metodei de preparare folosiie, cu conditia ca pro-
dusul final sd corespundd conditiilor de calitate inscrise in farmacopee ;
MetodologUle de control prevazute in monografiile individuate au fost
imbogdtite si aplicate in mod judicios pentru a asigura identitatea, puritaiea si
coniinutul in substanta aciiva ; parametrii de calitate stabiliii asigura garan- tia
umi calitdti sporite a produselor inscrise in FR X. Astfel, spectrofotome- tria in
infrarosu a fost exiinsa pentru idmtificarea majoritdtii substantelor cu
structurd complexd. Spectrofotometria in ultraviolet a fost aplicata. la iden-
tificarea unor produse, dar mai ales la dozarea si la determinarea puritdtii
ucestora. Cromatografia, in special tehnica in strat subtire, s-a introdus inir-un
numar considerabil de monografii (produse de natum siermdicd, alcaloizi,
glicozizi, antibiotics, uleiuri volatile) atit pentru identifier; cii si pentru deed are
a si limitarea unor eveniuali produsi cu structurd chimica inrudiia, precum si a
unor produsi de descompunere proveniti in timpul pro- cesului de fabricaiie sau
in urma modificarilor datoraie unei conservdri necores- punzMoare. S-au
prevazut, in majoritatea cazurilor, tehnici croniaiografice sensibile, simple si
economice cure nu ridica probleme aeosebiie legate de sol- venti sau de
existenfa unor substante de referinid; compararea event ualelor pete seoundare
obtinute se face cu solufii-etalon, preparate din subsiantele de analizat in
concentratii care limiteazd impmitatile respective. Pentru deter- minarea
continutului in substanta activd s-au seiectionat meiode precise si
X, Prefata

reproduciibile. S-au imbunatatit metodologiile de control biologic si s-a pre-


vdzul controlul incarcaturii microhietie in monografiile unor produse de
origim animala, vegetald sau unde produse obtinute din surse miner ale, cU i
a unor preparate farmaceutice nesterile.
Revizmrea iextuLui actualei editii a farmacopeei a permis efectuarea unor
modificari in modul,de exprimare si, in general, in stilul de redactare, confe-
rifid monografiilor din acest punct de vedere ? uniformizare.
Printre principmele modificari efectuate la forma de redactare a FR X,
comparativ cu ediiiile anierioare, se inscrie aplicarea Sisiemtdui I nter- national
de Unitdti (SI) si adoptarea, pe cit posibil, a unei nomenclature pentru
substante si, in general, a unei terminologii, in conformitate curegu- lile pentru
nomenclatura substantelor organice si anorganice daborate de Uniu- nea
Internationala. de Chimie ???? si Aplicata (IUPAC). Astfel, iermenii de extinciie (E)
si de extinctie specified (E^em), folositiin ediiiile anierioare, au fost inlocuiii cu
iermenii de absorbantd (A)t respectiv absorbantd specified
(A l cm
). Termenul' de greutafe (G sau g) este inlocuit cu termenul de masa {M sau m),
mldbmind astfel ambiguitatea privind semnificatia iermenului
de itgreutatef care era folosii impropriu in sensul de masa nu in sensul lui real
de forta.
Modificarile in nomenclatura substanielor au fost efectuate pe baza
unor lucrari, elaborate de Academia Romdna, care contin reguM pentru nomen-
clatura chimiei organice si anorganice in conformitate cu prevederile Uniunii
Internationale de Chimie ???? si Aplicata (IUPA ?) adaptate la limba romdna. In.
cazul substanielor organice bine definite din punct de vedere ckimic, denu-
mirile chimice sistemaiice prevazuie m FR X sint in acord cu prevederile
ultimelor editii ale farmacopeelor sir dine. Spre deosebire de FR IX, in FR X este
prevdzutd in formula graficd a substanielor organice si configurafia
stereochimica.
In FR X exprimarea ,-valorilor mdrimilor fizice, precum si orice alte
operatiuni cu unitdti de mdsurd se face in unitdti SI si in alte unitati din afara
SI admise de reglementarile standard din tara noastra. In situatii particulars, a
fost mentinut fie vechiul sistem de unitati CGS, fie au fost \pre~ vdzute valorile
respective in unitati SI si CGS sau. au fost inscrise relaiiiie-' de corner sinne a
altor unitdti in unitati SI. In cazul solutUlor volumetrice, con- centratia nu se ???
exprimd in normalitate (N),.ci in unitatea SI pentru ??- centraiia de cantitaie de
substanid si anume in moli pe liiru (molfl).
X, Prefata

Reactivii si indicatorii din FR, X au fost inscrisi, pe cii posibil, cu


denumirile international accepiate, conform prevederilor IUPAC. In Usia
,,Reactivitl s-au mentinut, in unele cazuri, pentru acelasi reactiv aldtmi- de
noua denumire si denumirile vechi sau au fost prevazuie i alte denumiri mai
cunoscute ; in textul monografiilor s~a folosii intotdeauna denumirea IUPAC. S-
a mentinut in iitlul reactivilor-solutii conceniratia acestora, dar exprimarea s-a
facut, spre deosebire de FR IX, in unitatea SI pentru conceniratia de masa i
anume in grame pe liiru (gjl). -
In textul monografiilor din FR Xf s-au mentinut din considered de ordin
practic si concentratiile procentuale -dar, spre deosebire de FR s-au inscris,
dupd caz, raporiurile, mdrimilor respective si anume :r mjmv; mjV; VjV; Vjm.
-
Modificarile titlului in limba latind in cazul unor monografii de'
substanie farmaceutice s-au efeciuat in acord cu prevederile O.M.S. (,,hi'stele
pentru Denumiri Comune Internationale' f) si cu reglementarile pentru nomen-
clatura, elaborate de IUPAC. Modificarile titlului unor monografii ?? pre- par ate
farmaceutice s-au efeciuat in conformitate cu prevederile ultimelor ediiii ale
farmacopeelor de circulatie international ; continutul declarat in substanta
activd este, in general, prevdzut intr-un aline.ai separai, conform specificatiilor
de la capitolul ,,Prevederi generateiC din FR X.
Monografiile generate pentru metodologia de analiza au fost grupate, pe
cit posibil, .pe domenii de analiza determinari fizice si fizico-chimice,
farmacognosiice,.farmacoiehnice, biologice si biochimice fiecare monografie
fiind inscfisa sub un cod format din liiere si cifre. In scopul interpreiarii corecte
a specificatiilor inscrise, precum si pentru simplificarea textulm si claritaiea
redactdrii, in textul monografiilor din FR X se folosesc trimiieri la monografiile,
generate de analiza prin inserterea in paranteza a codului corespunzator si
unenri si a titlului acestora. "
0 serie de parameiri de calitate au fost inscrisi sub alte denumiri fata de
cele prevazute in FR IX, ierminologia adoptata de FR X este mai adecvata
determinarilor respective si in acord cu cea prevazutd de ultimele editii ale
farmacopeelor straine (de ex. fSDescriere in loc de ,,Proprietati, ,,I)ensitate
relativa in loc de ,,Densitate t(, ,,pH( in loc de ,,Reactia solu- Uei, Substante
organice usor carbonizabile in loc de ,,Substante organice straine, Impuritdti
toxice in loc de ,,Toxicitate, ,.Produse mineraletl in loc de Substante miner
ale* Uniformitatea rna$ei<( sau ,,Masa iotala pe recipient in loc de Variafii in
greutateDozare in loc de ,,Determinate cantiiaiivdu).
X, Prefata

Tabelul cu doze terapeutice maxime pentru adulti a fost completat in


FR X cu dozele terapeutice uzuale; dozele terapeutice in functie de calea de
administrate nu mai sint inscrise in cadrul monografiilor individuate, ci numai
intr-un tabel separat.
FR X prevede obligativitatea inscnerii pe eticheta recipientului atit a
datei de fabricatie, cit si a datei de expirare, in cazul produselor realizate in
industrie, iar in cazul prescriptiilor obtinute in far madenumai a datei de
preparare. Daca nu se prevede data de expirare, perioada de valabilitate a unui
produs realizat in industrie este de 5 ani.
In FR X, conditii generaie de conservare legate de recifiientul folosii si
pvotectia fata de factori externi temperatura} lumind, umiditate sint
specificate in monografiile individuate de substante si produse vegetale. Pentru
preparatele farmaceutice conditiile generaie de conservare sint prevazute in
monografiile generaie respective, iar in monografiile individuate sint inscrise,
cind este cazul, conditii speciale de pastrare. Conditiile de pastrare a stupe~
fianielor si a substantelor foarte active si toxice au fost reaciualizaie in con-
formitate cuLegea privind regimul stupefiantelor <c respectiv cu prevederile altor
farmctcopee. Tabelele ,,Separanda si ,,Venena 41 contin numai substantele si
preparatele oficializate in FR X. Alte produse exisiente in Nomenclatorul de
medicamente al Ministerului Sdnatatii si care nu au monografie in FRX trebuie
pastrate, dupd caz, in conformitate cu prevederile legilor in vigoare, la ?]Venena
sau ,,Separanda<c.
Alineatul nou introdus in farmacopee >fActiune farmacologicd si
intrebuintari ct coniine numai date informative priviioare la actiunea farma-
cologicd a substantelor farmaceutice sijsau la principalele intrebuintari ale
acestora in domeniul medical si farmaceutic.
Prof. Dr. Doc. D. Dobrescu
Directoriil lustitutuiui pentru Controlul de Stat
al Medicamentului $i Cercetari Farmaceutice
,,Petre Ionescu-Stoian"
Preedintele Comisiei Farmacopeei Romane
bucure^ti, decembrie, 1992
?. COMISIA FARMACOPEEI ROMANE (19841992)

Free3iate: Pro*. Dr. ???. I). DOBRESCU Directorul Institutului pentru Controlul de Stat al
Medicamentului i Cercet&ri Farmaceutice Petre lonescu-Stoian" (1990) Prof. Dr. C.
BALOESCU - Facultatea de Farmacie Bucure^ti (Pre^edinte pin a in 1990)
Secrefars Farm. ANGELA GRASU Cercetator tiintffic principal gradul II la Institutul pentru
Controlul de Stat al Medicamentului i Cercetari Farmaceutice ,,Petre lonescu-
Stoian"
Membrli; Farm. RODICA BADBSCU Cercetatot ijtiin^ific principal gradul III la Insti- tutul
pentru Controlul de Stat al Medicamentului i Cercetari Farmaceutice Fetre
lonescu-Stoian"
Dr. Farm. lag. ???. V. CAXCANDI Cercetator tiin^ific principal gradul III la
Institutui pentru Controlul de Stat al Medicamentului i Cercetari
Farmaceutice Petre lonescu-Stoian1' (19871991)
Farm. AJSTCA CRUPAKXU Cercetator ^tlmtific principal gradul III la Insti- tutu!
pentru Controlul de Stat al Medicamentului i Cercetari Farmaceutice Petre
lonescu-Stoian" (987}991)
Farm. VICXORITA IVA^CU Cercetator ftiintilic la Institutul pentru Cos- trolul de
Stat al Medicamentului i Cercetari Farmaceutice Petre Ionescu- Stoian"
(1987-)
Dr. ?1??? MANOLBSCU Cercetator $tiinific principal gradul III ia Institutul pentru
Controlul de Stat al Medicamentului fi Cercetari Farmaceutice Petre lonescu-
Stoian** (pina in 1990)

HI. 1. GBtfPE DE EXPERT!


Metode de &naUz& i control ilzieo-ehimie

Dr. Farm. Dr. Ing. Chim. R. VASIXXEV, secretar {pina in 1989), cercetator ^tiintific principal
gradul II, $ef Laborator la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului Cercetari
Farmaceutice Petre lonescu-Stoian"
Chim. GR. ANA ST A SE SCIT, secretar (89}, cercetator tiintiic principal gradul III la
Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului si Cercetari Farmaceutice Petre
lonescu-Stoian'

2 Farmacopeea Rom&aa, ed. a X-a


Farm. AURELIA CANDIDATU, cercetator tiintific principal gradul III, ef Laborator (1989) la
Institutui pentru Controlul de Stat al Medicamentului Cercetari Farmaceutice Petre
lonescu-Stoism''
Prof. Dr. Farm. GH. MORAIT, Facultatea de Farmacie Bucure^tx
Chini. MARIE-CATHERINE PRODESCU, cercetator ^tiintific principal gradul III la Institutui
pentru Controlul de Stat al Medicamentului Cercetari Farmaceutice Petre lonescu-Stoian"
Farm. ELENA RADII, cercetator ^tiintific la Institutui pentru Controlul de Stat al Medica -
mentului i Cercetari Farmaceutice Petre lonescu-Stoian"

Preparate iarmaeeutjee
12II. Introducere

Dr. Farm. SIMONA RAICU, secretar, cercetator ^tim^ific principal gradul II, e Laborator (1991
) la Institutui pentru Controlul de Stat al Medicamentului $i Cercetari Farmaceutice
Petre lonescu-Stoian 4 Farm. GEORGETA CALIN, cercetator tiin|iic principal gradul III,
ef Laborator (pina in 1991) la Institutui pentru Controlul de Stat al Medicamentului i
Cercetari Farmaceutice Petre lonescu-Stoian"
Farm- VTCTORTpA IVA$CU, cercetator tiin^ific la Institutui pentru Controlul de Stat al
Medicamentuiui i Cercetari Farmaceutice Petre lonescu-Stoian"
Pro. Dr. Farm. S. LEtTCU^A, Facultatea de Farmacie Cluj-Napoca Prof.
Dr. Farm. *V. STANBSCTT, Facultatea de Farmacie Bucure^ti

Antibiotic

Dr. Farm. A, MOLDOVAN, secretar, cercetator tiiniic principal gradul I, $ef Laborator la
Institutui pentru Controlul de Stat al Medicamentului $i Cercetari Farmaceutice Petre
lonescu-Stoian *
Farm. RODICA bADESCTJ, cercetator $???? principal gradul III la Institutui pentru Controlul de
Stat al Medicamentului i Cercetari Farmaceutice Petre lonescu-Stoian" Dr- Ing. Chim. M.
COJOCARU, director tehnic la S. C. Antibiotice S. A. Iai ???. ELISABETA
COVALSCHI,cercetgtortiinific principal gradul III la Institutui pentru Controlul de Stat al
Medicamentului i Cercetari Farmaceutice Petre lonescu-Stoian" Farm- ANGELA GRASD,
cercetator ^tiintific principal gradul XI la Institutui pentru Controlul de Stat al Medicamentului
i Cercetari Farmaceutice Petre lonescu-Stoian" Farm. MARIA MEDIANU, cercetator tiinific
principal gradul II la Institutui pentru Controlul de Stat al Medicamentului $i Cercetari
Farmaceutice Petre lonescu-Stoian" Ing. Chim. V. MUNXEANU, director la S. C. Antibiotice S. ?.
Iai

de anallzS eoatrol biologic 1 bioehlmle

Dr. ALINA MANOLESCU, secretar (pina in 1989), cercetator tiin^iic principal gradul III, e
Laborator (19881990) la Institutui pentru Controlul de Stat al Medicamentului i
Cercetari Farmaceutice Petre lonescu-Stoian" _
Dr. OLGA DOROBAX, medic, cercetator tiintific principal gradul III la Institutui Caa^- tacuzino
Biolog DOMNICA lANCtlLBSCU, cercetator ??|.?? principal gradul III, e Laborator 1984
1989) la Institutui pentru Controlul de Stat al Medicamentului p. Cercetari Farmaceutice
Petre lonescu-Stoian"
Comisia Farmacopeei Romdne XII. 19

MARGARETA ????, medic, e Laborator (din 1990) Is Institutul pentru Controlul de Stat al
Medicamentului Cercetari Farmaceutice Petre lonescu-Stoian"
Farm. SUZANA VANCEA, Institutul pentru. Controlul de Stat al Medicamentului Cercetari
Farmaceutice Petre lonescu-Stoian"
Farm. ELENA VOICULESCU, secretar, efLaborator (din 1989} cercetator ^tiin^ific principal
gradul III la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului Cercetari Farmaceutice
Petre lonescu-Stoian "

Metode de analizS i control iarmaeognostie

Dr. Farm. Ing. China. V. CALCANDI, secretar, cercet&tor ^tiinfific principal gradul III la Institutul
pentru Controlul de Stat al Medicamentului $i Cercet&ri Farmaceutice Petre lonescu-
Stoian "
Dr. Farm. Ing. Chim. OCT. CONTZ, cercetator ftiintific principal gradul I, ef Laborator la
Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului i Cercetari Farmaceutice Petre
lonescu-Stoian *r
Farm. ANCA CRUPARTU, cercet&tor tiiniiic principal gradul III la Institutul pentru Con- trolul
de Stat al Medicamentului $i Cercetari Farmaceutice Petre lonescu-Stoian11 Dr. Farm. VENERA
ENESCU, cercetator ???? principal gradul II la Institutul pentru Controlul de Stat al
Medicamentului i Cercet&ri Farmaceutice Petre lonescu-Stoian" Biolog MARIETA SILVIA
GRUIA, cercetator $tiintiic principal gradul III la Institutul pentru Controlul de Stat al
Medicamentului i CercetSri Farmaceutice Petre lonescu-Stoian" Dr. Farm. MARCBLA GXJJA,
cercetator $tiin$iic principal gradul III la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului
fi Cercetari Farmaceutice ,,Petre lonescu-Stoian

Preparate radioiarinaeeutiee

Farm. V. IGNAT, secretar, ef Unitate Nuclear5 (pin& in 1989), cercetator ^tiintific principal
gradul III la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului $i Cercetari Far-,
maceutice Petre lonescu-Stoian"
Dr. Ing. radiochimist I. GALATEANU, secretar ^tiintific al Comisiei Materiale Noi, Academia
Romana
Farm. NELA VlLCEANU, secretar, ef Unitate Nucleara (din 1989), cercetator $tiinific principal
gradul III la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului $i Cercetari
Farmaceutice Petre lonescu-Stoian"

Namenelatur& cbimica sistemaiiea i iormule ?? struetara

Canf. Dr. Farm. ILEANA CHIRTpA, Facultatea de Famacie Bucurefti Dr.


Farm. ELENA GRIGORESCTJ, Facultatea de Farmacie Bucure^ti COBS. Dr.
Farm. ALEX. MISSIR, Facultatea de Famacie Bncure^ti Conf. Dr. Farm.
JBANA SO ARE, Facultatea de Farmacie Bucure^ti Prof. Dr. Farm. V. ZOTA
(f), Facultatea de Farmacie Bucurefti

Doze terapeutice uzuale i maxime

Dr. ALINA MANOLESCU, cercet&tor $tiintific principal gradul III la Institutul pentru Con- trolul
de Stat al Medicamentului Cercetari Farmaceutice Petre lonescu-Stoian"

Nomenelatox& i ?????1???

Farm. ANGELA GRASU, cercetator ^tiinjific principal gradul II la Institutul pentru Con- tiolul de
Stat al Medicamentului Cercetari Farmaceutice Petre lonescu-Stoian"
IV. COLABORATORI

INSTITUTUL PENTRU CONTEOLUL DE STAT AL MEDICAMENTULUI SI


CERCETARI FARMACEUTICE PETRE IONESCU-STOIAN*

GR. ANASTASESCU , MAGDALENA ANDREI, ILINCA VERONICA ANDRIE,


ELISABETA BACIU, AX. $ADESCIT, RODICA BADESCU, AL. BANARU (f), MARIA MONICA BARCA,
VALENTINA BOBOICEANTJ, V. CALCANDI, ANA CANMDATU
GEORGBTA ? ALIN, ELORENTINA CATANA, SILVIA CHERBCHE $, ELENA CIOBANU
CARAC, VIORICA COMANESCIJ, MICHAELA CONDURACHE, OCT. CONTZ, LIBIA COPAE, ?>???
CORBU, LILIANA COTENESCTJ, ELISABETA COVALSCHI, BLENA CREMENESCU, ANCA
CRUPARIU, DOINA CUCIT, DANIEL A ENACHE, VENERA BNES- CTJ, RALUCA GALANI,
CARMEN GEORGE SCU, MTHAELA; FLORENTINA GEORGESCU LACRAMIOARA DOINA
GHEORGHIU, ANA GOEOPENTA, ANGELA GRASU, ELISA- BETA GRlU, MARIETA SILVIA
GRUIA, MARCELA GUJA, MANUELA HIBIOSEANU. RODICA HOISBSCU, DOMNICA
IANCULESOL IONICA IANCULESCU (f), V. IGNAT, VERONA IONICA, CORNELIA IVAN, STELIANA
IVAN, VICTORITA IVA$CU, ILEANA JECTT, M. JECU, ELENA DOINA LAPA, LELIA LAZAR, DANA
ELENA LOZAN, ALEfA MANOLESCU, GH. MATEESCU, LIDIA MATEIZEL, MARIA MEDIANU,
DOINA MICH, MARGARETA MINCA, A. MOLDOVAN, M. MORAIT, FLORENTINA NEAGOE,
ALEXANDRA NEAGU, DANIELA NICOLESCU, CRISTINA NICULITL IULIA NITESCU, ERIKA
ORDOSCH,, VIORICA PAPA tt). MARIA PELEA/ ENGLETINA PELEGRINO, MANUELA
PETRESCU, MARIANA POPESCU, T. POPESCU, ADRIANA PRODANESCU, ????- CATHERINE
PRODESCU, ELENA RADII, SIMONA RAICU, BRlNDU^A RADULBSCU, MARICICA RADULESCU,
AL. RIZEANU, CARMEN) ROTARU, -AURORA RODICA SCHNEIDER, DANIELA SIBOIU, EMILIA
SIMIONESCU, BARBEL STAVILLA, VICTORIA SUB^IRICA, ILDIK:6 SZABC, ADRIANA $ERBAN, C.
TANASESCU, MARIOARA TANASESCU, ANA ALINA TEODORESCU, ALICE TEODORA TIHA RAU,
VERONICA TOMA, LIDIA ELLA TREPCEA, GABRIELA TUDUSCIUC, GH. TARALUNGA, MARIA
SUZANA VANCEA, EMILIA VARIU. SIMONA VASILE, DANIELA VASILESCU, R. VASILIEV, NELA
VlLCBANU, ELENA V0XCULESCU, MARIOARA VULTURBANU, V. ZARCHIEVICI.
INSTITUTUL DE ????????1 CHIMICO-FARMACEUTICE BUCURESTI

VICTORIA BELU, NIRVANA BUBI^TEANIT, GAB RIEL A CIOHOBARU, V. CO- $OFRET,


LIBIA BIMOFTE, ANCA DINISCHXOTU, BENI3 BOBRESCTJ, MARIANA DRAGON IRINA
ENACHESCU, CARMEN GHEORGHIU, CORNELIA IOAN, LILIANA MARINESCU, SOFIA
NEGRITBSCU, SULTANA NI^A, ANA MARIA POPA, TEOBORA ???. GABRXELA RAIANU,
BOMNICA RUGHINI$, VIORICA TAMA?, NINA URICA- RU, LIA WOHL.

TJNTVERSITATEA DE MEDICINA 1 FARMACIE BUCUBE$T!

PETRA BAN, ILEANA CHIRITA, I. CIULEI, AURELIA CRISTEA, BANIELA FRA- TILA,
BLENA GRIGORESCU, VICTORIA HlRjAU, B. LUPULEASA> ALEX. MISSIR, $T. MOISESCU, GH.
MORAIT, ? RINA MARIA POPA, MATILDA ROSETTI COLTOIU (t)> JEANA SOARB, V. STANBSCU,
V. STOICESCU, V. ZOTA (f).
Colaboratori JV. 21

UNXVERSITATEA DE MEDICINA 1 FARMACIE CLUJ-NAPOCA


I. BAN, ?. BOJITl, M. CIUPE, B. CUPARBNCU, ELENA ????, VIORICA FILIPA$, M. RORY, ;S.
LEUCUTA, GEORGETA LUPUTIU, * MICHAEL A FITBA, S. POPESCU, L- ROMAN, I. SIMITI, GH.
SUCIU.

UNIVERSITATEA DE MEDICINA $1 FARMACIE IASI


U. COTRA.TI, GH. BAKINA, V. BORNEANU, IRINA BUMITRASCBL, ELI2A GAFI- ?ANU, EM.
GRIGORESCU, A. IONESCU, BOINA LAZAR, M. LAZAR, IOANA MATE I, MARIA MIFTOBE, V.
NASTASA, M. PAVELESC0, IULIANA POPOVICI, TATIANA SAU- ????, MARIA STAN, NATALIA
STAVRI, EUGENIA TEFANESCU, URSULA STA- NESCU,

UNHTERSITATEA DE MEDICINA 1 FARMACIE TG. MURE


G. ARP AD, A. LUBOVIC, I. PAP P, ABRIANA POPOVICI, G. RAC&.

SINTEZA-CONDrpiONARE-MEDICAMENT (SICOMED)
ELISABETA AMARIUTBI, ELENA ?????, GH. CEACOSCHI, MARIA COSMA, MARIA
CUCURIZEANU, MARIA ?ASCALITpA, LILIBQBRESCU. ELENA BUMITRESCU, P. PANCULESCU,
PETRUTA POPOVICI, PAULA PRESURA, FLORICA RUS-CIUCA, E. StNGEOMAN.
22IV. Colaboratori

ALTI COLABORATORI
M. ALEXAN (f) (Fitoterapia S<A.)> A. ALMAANU (S. C. Antibiotics S.A.), OLGA DOROB A'J'
(Institutul Cantacuzino), MARIA BEMBEA (Oficiul Farmaceutic Oradea), N, BAU- TIC (S. C.
Antibiotice S.A.), I. CERGHIZAN (Fitoterapia S. A.), FL. CRACIUN (Fitoterapia S.A.), I.
GALATEANU (Academia Romaia), L- GEORGESCU (Centrofarm Bucure^ti), I. IONESCU
fCentxofarm. Bucure^ti)., S. IONESCU (S. C. Antibiotice S.A.), E. JURGEA (Fitoterapia S.A.), E.
MAKOLESCU (Universitatea de Medicina i Farmacie Facultatea de Medicina Bucure^ti), V.
MTJNTEANU (S. C. Antibiotice S.A.), P. OSIPENCU (Fitoterapia S.A.), M. PALCU (SAN Buftex
S.A.), I. PAN A (Institutul Oncologic Encure^ti), D. STOICESCU (S.C. SINDAN S-R.L-). V.
STROESCU (Universitatea de Medicina 5i Farmacie Facultatea de Medicina Bucure^ti), T.
VIZANTi (SAN Buftex S.A.).
V.l. MONOGRAFII $1 TABELE NOI INTRODUSE IN FR X

a. Substante farmaceutice, produse vegetale si preparate farmaceutice

Absinthii kerba Acidurn boricum Etamsylaium


Aluminii hydroxydatura A Extractum Franguiae
minoglutethimidum fluidum Exiractum
Amoxicillinum trihydricum Aqua Ratanhiae siccum
destillata ad inieciabilia Gentamicini sulfas
Benzalkonii chloridum Glyceryli trinitratis solutio conccntrata
Bromocriptini mesylas Guanethidini sulfas
Butylbiguanidi tosilas Infundibile metronidazoli
Calendulae flos Capsulae Infundibile tinidazoli
cyclophosphaiidi Iniectabile amitriptylini hydrockioridi
Carbamazepinum Cefalotinum Iniectabile digoxini
natricum Cefotaximum Iniectabile dopamini hydrockioridi
natricum ? hlortalidonum Iniectabile doxepini hydrockioridi
Ciomipramini hydrochloridum Iniectabile etamsylati
Colchicifium Iniectabile furosemidi
Colistimethatum natricum Iniectabile glyceryli trinitratis
Compressi chlortalidoni Iniectabile methylergomelrini hydrogenoma-
Compressi colchicini leatis
Compressi Digitalis Iniectabile nairii iodidi ?125/]
Compressi lynestrenoli Iniectabile nairii iodohippurati [1SiJ}
Compressi obdiicti amitriptylini Inieciabile natrii pertechnetatis [99m7c]
hydrockioridi Compressi obducti doxepini Iniectabile natrii rosei bengaiensis [m-T]
hydrockioridi Compressi obducti Iniectabile pentoxifyliini
nortriptylini hydrockioridi Compressi Iniectabile piracetami
obducti pentoxifyliini Gom.pressi obducti Inieciabile L-seleno [75Se] methionini
propanthelini bromidi Compressi obducti Isosorbidi dinitras diluium
tinidazoli Compressi obducti vincamini Lidocaini hydrochloridum
Compressi tamoxifeni citraiis Crataegi Lynestr enolum
folium cum flore Cyclophosphamidum Magnesii gluiamolactas
Cyproheptadini hydrochloridum Maprotilini hydrochloridum
Diclofenacum natricum Dihydroergotamini Maydis stigma
mesylas Dinatrii edetas Dopamini Mepacrini hydrochloridum
hydrochloridum Doxycyclini M ethadoni hydrochloridum
hydrochloridum 4'-Epido xorubicini Methotrexatum
hydrochloridum Methylergomelrini hydrogenomaleas
Erythromycmi ethylsuccinas Mucilago tragacanthae 2,5%
Natrii teiraboras Nifedipinum
Oxytetracyciini hydrochloridum
PentaerithHtyli teiraniiras diluttm Suppositoria meironidazoii
Peniifyilinum Tamoxifeni citras Thymi
Pentoxifyllinum herha Tinctura Menthae
Piracetamum Tinctura 'Ratanhiae T
Piroxicanmm inidazohtm Unguenta
Ratanhiae radix ophtaimica XJngueniutn
Sohtiio digoxini 0,05% clotrimazoli 1% V
Soluiio methylergometrini incaminum
hydrogeno- maleaizs 0,025%

?. Metode generaie de analiza

Controlul eficacitdtii conservantilor antimicrobieni


Cromaiograjie de lichide sub presitme Dezagregare
Dizolvare
Dozarea ianinuriior din produsele vegetale
Spectrofotomeirie de absorbfie atomica

c. Tabele

Mdvimi si unitdti de mdsurd (SI)


V.2. MONOGRAFII 1 TABELE DIN FR IX SUPLIMENTE CARE NU
MAI FIGUREAZA In FR X

a. Substance farmaceutice, produse vegetale si preparate farmaceutice

Aceium arornuticum A cetyldi gitoxinum Acidi Comprimata natrii hydrogencarbonatis 0,50 g


glutamici hydrochloridum A cidum p- aut 1 g
aminobenzoicum Acidunt edeticum Aetheroleum Comprimata nicotinamidi 0,10 g Comprimaia
Caryophylli Aetkeroleu.nl Citroneiiae A etheroleum pktalylsulfaiHazoli 0,50 g Comprimaia polymyxini ?
Juniperi A etheroleum terebintkinae Asikeroleum 250 ??? U.l. Comprimaia salicylamidi 0,50 g
Thymi Aicokoies lanae Aim Comprimaia sttlfafurazoli 0,50 g Comprimata
A min&phenazonum obducta chinini sulfatis 0,25 g ant 0,50 g
Aquae m'omalicae Comprimata obducta chlordiazebo xydi 0,005 g aut
Argenii vitellinas 0,01 g
BeBtakmnae radix Comprimata obducta ethionamidi 0,25 g
Bmzyipenicillittum Comprimata obducta phenylbutasoni 0,20 g
procainicum Diethylstilbesirolum
BismuiM subgallas Emeiini hydrochloridum
BisvffitM Empiastm
subsalicylas Emplastrum plumbi
Bromefvrmium Estradioli benxoas
??????? chlora-mphenicoli 0,125 g out 0,25 g Extractum Ckinae ftuidum
CaipsHlae doxacillini 0,25 g Extractum Chinas siccum
Capstdae ergocalciferoli 50 000 U.L Extractum Byoscyami siccum
CopstUaz indometacini 0,025 g Extractum Liquiritiae siccum
Cnpstftae tetracyciini 0,125 g Extractum Opii siccum
Capstdae tocopheroli aoetaiis 0,03 g Extractum Secalis comuti ftuidum
Cent alba Extraction Secalis cnrrwti sicmm
Chmae cortex Extractum Strychni siccum
Chiniditmm Ferrum reductum
Chlarali hydras
Chhromphenicoli palmitas
ChkrrtG&hydroxychiyiohnutK
?kttjrtestasteroni acetas
Clofibratum
Colas semfiK
Comprimaia acetyldigii&xim 0,20 mg CompHma.ta
acidi p^aminobenzoici 0,50 g
Comprimaia acidi hscorbici 0,05 g
Comprimata acidi iopanoici 0,50 g
Comprimaia amittophenazoni 0,10 g
aut 0,30 g
Comprimata amobarbitali natrici 0,10 g
Comprimaia bromisovali 0,30 g Comprimata
cyciobarbitali calcii 0,20 g Comprimaia
dexamethasoni 0,50 mg Comjyrimaia ethambutoli
dihydrochloridi 0,25 g
Comprimata kydrochlorotkiazidi 0,025 g
26V. Monografii

Gelatina zinci oxydi Glycyclarnidum Sirupus Aurantiorum


Hydrargyri oxycyanidum Hyoscyami
Sirupus chlorali hydratis 5%
folium
Infundibile kalii chloridi concentraium 1b% Sirupus Citri
Infundibile kalii chloridi cum glucoso Sirupus ferri chloridi oxydulaii 5%
Infundibile natrii chloridi cum glucoso Sirupus kalii guajacolsulfonatis 6%
Injectio albumini seri humani Injectio Sirupus Opii Sirupus Opii dilutus
atrofiini sulfatis 0,10% Soiutio aetkeris spiritucsa 25%
Injectio calcii chloridi 20% Soluiio aetherolei Menthae spivituosa 5%
Injectio dipyridamoli 0,50% Soiutio ammonii chloridi anisata Soiutio
Injectio lidocaini hydrockioridi 0,50% ammonii kydroxydi dihita Soiutio calcii
Injectio natrii iodidi 10% injectio procaini kydroxydi 0,15%
hydrockioridi 2% Soiutio chloroformii 0,50%
Jalapae resina Soiutio colophonii 45%
Lidocainum Soiutio conservans
JLinimenta Soiutio hydrogenii peroxydi diluta
Linimentum ammonii Linimentum calcii Soluiio kalii laciatis 25,6%
Lycopodium sporae Malvae flos Soiutio natrii laciatis 20%
Methylckromonum Meiicillinum natricum Solvens pro oculoguttae Sopkorae flos
Mucilago gummi arabici dilutus Muciiago Species pectorales Strophantosiaum - g
tragacanthae 10% Strychni semen Strychnini sulfas
Natrii inaigasulfonas Nortestosieroni Sulfadiazinum Sulfadimidinum
phenyipropionas Oculoguttae argenti nitratis Sulfajurazolum Sulfaphenazolum
1% Sulfatkiazoium
Oculoguttae chloramphenicoli 0,50% Suppositoria noramidopyrini meihansul~
Oculoguttae zinci sulfatis 0,25% fonatis nairici 0,30 g aut 1 g Suppositoria
Oleum jecoris paraceiamoli 0,125 g
aut 0,250 g
Oleum Imi
Suxamethonii chloridum Testosteronum
Opium concentraium
Tinctura Chinae Tincture Colae Tinctura
Phenazcmi salicylas
Digitalis Tinctura Ipecacuanhae Tinctura
Phtkalylsulfatkiazolum
Primulae Tinctura Rhei Tinctura
Pilulae
Saponariae Tinctura Strychni Tinctura
Fix litkanthracis
Valerianae aetherea Tricresolum
Plumbi oxydum
Unguentum alcoholum lanae XJnguentum
Rhei rhizoma
alcoholum lanae aquosum Unguentum
Sapo kalinus
emulsificans aquosum XJnguentum
Saponariae radix
hydrargyri oxydi fiavi 2% Unguentum zinci
Scammoniae resina
oxydi cum acido saiicylico Verbasci flos Vitis
Secale cornutum
idaeae folium
Sirupus aetkeris

b. Metode generate de analiza


Determinarea indiceiui de aceiil
Beterminarea reziduukti prin evaporate sau volatilizare
Deierminari fotometrice
?. Tabele

Actiunea terapeutica si unele denumiri comerciale ale substanielor medicamentoase din FR IX si


Supliment
Coeficientii de corectie pentru solutiile de acid clorhidric Densitatea solutiilor de acid clorhidric
Greutatea unui liiru de apa la diferite temperamri (cinidrit in aer)
Raportul dmtre indicele de refractie si continutul in aicool al amestsGuviior de alcool p apd
la 20
Monografii V. 27

Viscozitatea absolutd a apei in ,,centipoise


V. 3. TITLURILE MONOGRAFIILOR $1 TABELELOR DIN
FR IX 1 SUPUMENTE CARE AU FOST MODIFICATE IN FR
X

a. Sxxbstante farmaceutice, produse vegetale si preparate faxmaceutice

FR IX i suplimente FR X
Acidurn t-aminocaproicum Aethacridini
lactas Aetkylis p-aminobenzoas Aetheroleum
Anisi Aetheroleum Cinnamomi Aetheroleum
Citri Aetheroleum Eucalypti Aetheroleum
Foeniculi Aetheroleum Lavandulae
Aetheroleum Menthae A etheroieum Niaouli
Aethylmorphini hydrochloridum
Ampiciliinum trihydratum A mphetamini
sulfas Capsulae natrii radioiodidi (1S1I)
Capsulae oxacillini 0,25 g
Capsulae tetracyclini 0,25 g
Capsulae tocopheroli acetatis 0,03 g aut 0,10
g
Carbamidum
Catguium
Chloroquini diphosphas Comprimata si
Comprimata obducta Comprimata
erythromycini 0,200 g Comprimata
neomycini 0,50 g Comprimata nitroglycerini
0,50 mg Comprimata noramidopyrini
methansulfo- natis natrici 0,50 g
Comprimata obducta pyriihioxini dihydro-
chioridi 0,10 g
Emulsiones ad usum internum Ergometrini
maleas Gelatinum
Acidum aminocaproicum Ethacridini
lactas Benzocainum Anisi
aetheroleum Cinnamomi aetheroleum
Citri aetheroleum Eucalypti
aetheroleum Foeniculi aetheroleum
Lavandulae aetheroleum Menthae
aetheroleum Niaouli aetheroleum
Ethyimorphini hydrochloridum
Ampiciliinum trihydricum Amfetamini
sulfas Capsulae natrii iodidi [mJ]
Capsulae oxacillini natrici Capsulae
tetracyclini hydrockioridi Capsulae
<x~tocopheroli acetatis Urea
Chorda resorbilis sterilis Chloroquini
dihydrogenophosphas Compressi
(Tabulettae)
Compressi erythromycini propionatis
Compressi neomycini sulfatis
Compressi glyceryli trinitratis
Compressi metamizoli natrici

Compressi obducti pyritinoli dihydrochloridi

Emulsiones
Ergometrini hydrogenomaieas
Geiatina
Monografii \7t 29

Guajacotum natrio lactato


Hexestrolum diacetylaium Infundibile natrii Iniectabilia
hydrogencarbonatis 1,3% Infundibile Chymotrypsinum
Ringeri Infundibile Ringeri lactatum Iniectabile natrii chromatis [5lO] Iniectabile
natrii iodidi P31l]
Injectiones Iniectabile dinatrii hydrogenophosphatis [P]
Injectio alfa-chymotrypsini Injectio natrii Kalii guaiacolsulfonas Kalii
radiochromatis (???) Injectio natrii radioiodidi hydrogenotartras Norepinephrini
(**11) hydrogenotartras Levomepromazini
Injectio natrii radiophospkatis (nP) hydrogenomaleas Metkylis
parahydroxybenzoas Methylis saiicylas
Kalii guajacolsulfonas
Naphazolini hydrochloridum Natrii
Kalii hydrogentartras
aminosalicylas Natrii hydrogenocarbonas
Levarterenoli bitartras
Dinatrii hydrogen ophospha s Dinitrogenii
Levomepromazini maleas
oxydum Metamizolum natricum Cacao
Methylii p-hydroxybenzoas
oleum Helianthi oleum Helianthi oleum
Methylii saiicylas
neutralisatum Pheniramini aminosalicylas
Naphasolini hydrochloridum
Piperazinum hexahydricum Prochlorperazini
Natrii p-aminosalicylas
hydrogenomaleas Promethazini
Natrii hydrogencarbonas
hydrogenomaleas Propylis
Natrii monohydrogenphospkas
parahydroxybenzoas Pyritinoli
Nitrogenium oxydulatum
dihydrochloridum Retinoli acetatis solutio
Noramidopyrini methansulfonas natricus
oleosa Rhinoguttae naphazolini
Oleum cacao
hydrochloridi 0,1 % Soluiio natrii iodidi [181-?
Oleum heliantki
Solutio glyceryli tritiiiratis spiriiuosa 7%
Oleum helianthi neutralisatum
Polysorbatum 80 a-Tocopheroli acetas
Pheniramini p-aminosalicylas
Trifluoper azini dihydrochloridum
Piperazini hexahydras
Unguentum ophtalmicum pilocarpini hy-
Prochlorperazini maleas
drochloridi 2%
Promethazini maleas
Propylii p-hydroxybenzoas
Pyrithioxini dihydrochloridum rale de analiza
Retinoli acetas
Rhinoguttae naphasolini hydrochloridi Aspectul solutiei Impuritati hipotensive
0,1% Solutio natrii radioiodidi f131/) Impuritati pirogene Impuritati toxice
Solutio nitroglycerini spiriiuosa 1% Controlul limitelor pentru impuritati dnor-
Sorbimacrogoli oleas 300 Tocopheroli acetas ganice
Trifluoperazini hydrochloridum Unguentum Controlul limiiei pentru substante organice
pilocarpini hydrochloridi 2% usor carbonizdbiie
Controlul microscopic al produselor vegetale
Controlul microchimic al produselor vegetale
b. Metode Contaminate microbiand
Deierminarea aciivitaiii enzitnaiice a alfa-
Aspectul si coloratia solufiilor ckimotripsinci
Controlul impurit&tiior Determinated aciivitatii enzimatice a pan-
hipotensive Controlul creaiinei
impuriiatilor pirogene Controlul Deierminarea activiiatii proieolitice a pep- sinei
impuriiatilor toxice Controlul Determinated aciivitaUi enzimatice a tripsinei
limitelor de impurit&ti Determinated activiiatii vasopresoare
Deierminarea aicooluiui in preparate far-
maceutice
Deierminarea azotuim in combinatii orga- nice
Controlul microscopic si microchimic al Deierminarea biologica a aciivitatii oxi-
produselor vegetale tocinei
Determmarea continutului in saponine cu
Controlul puritatii microbiologice acfiune hemolitica din produsele vegetale
Guaiacolum Hexesiroli diacetas Deierminarea continutului in substanie so-
Infundibile natrii hidrogenocarbonatis ??1?- din produsele vegetale Deierminarea
Infundibile natrii chloridi composita continutului in uleiuri volatile din produsele
Infundibile natrii chloridi composita cum vegetale Determinate cromatografice
30v. Monografii

Deierminarea densitdtii Jndice de aciditate Indice de amdreald


Deierminarea factor ului de ??????? la pro- Indice de ester Indice de hidroxil Indice de
duseie vegetale iod Indice de peroxid Indice de refractie
Deierminarea gruparilor metoxi Indice de saponificare Interval de distilare
Deierminarea impuritafilor si a corpurilor Activitatea microbiologica a antibioticeior
straine din produsele vegetale Deierminarea
indicelui de aciditate Deierminarea indicelui Punct de fierbere
de amareala Deierminarea indicelui de esier Punct de picurare
Deierminarea indicelui de hidroxil Punct de
Deierminarea indicelui de iod Deierminarea solidificare Punct
indicelui de peroxid Deierminarea indicelui de topire
de refractie Deierminarea indicelui de Polarografie
saponificare Deierminarea intervalului de Blectroforesa
distilare Determmarea microbiologica a Putere rotatorie
aciivitatii aniibioiicelor Reziduu prin
Deierminarea punctului de fierbere Det- calcinate
erminarea punctului de picurare
Solubilitate Spectrofotometrie Substanfe
Deierminarea punctului de solidificare
nesaponificabile Pierdere prin us care
Deierminarea punctului de topire
Determmarea apei
Determindri polarografice Determindri prin
eleciroforezd Deternnnarea puterii rotatorii ViscozitaU
specifice Deierminarea reziduului prin Controlul preparatelor radiofarvwmtUcs
calcinate pi a cenusii
Deierminarea solubilitafii substanielor
Determindri spectrofoio metrice
Deierminarea substanielor nesaponificabile Solujii volumetrice
Deierminarea umiditdfii, a pierderii prin
us&are si a reziduului prin evaporate sau
vo&ituizare
Deierminarea viscozitdtii lichidelor
Radioactivitatea
Deierminarea rad.ioaciivitdtii
Deierminarea purit&tii radionuclidice $i
radiochimice
Solufii titrate

Activitatea enzimatica a chimotripsinei

Activitaiea enzimatica a pancreatinei

Activitatea enzimatica a pepsinei


Activitaiea enzimatica a tripsinei Activitatea
vasopresoare Concentratia in alcool a
preparatelor farmaceutice
Dozarea nitrogenului din ccmbinaiiile or-
ganice
Dozarea biologica a oxitocinei
Dozarea saponinelor cu actiune hem&Hiica
din produsele vegetale
Dozarea substanielor solubile din produsele
vegetale
Dozarea uleiurilor volatile din produsele
vegetale
Cromatografie
Densitate relaiiva
Factorul de imbibare al produselor vegetale
Dozarea grupdrii metoxi
Controlul elemsntelor str&ine din produsele
vegetale
Monografii V. 31

?. Tabele
Raportul dinire densitate (greutate
specifica) si procentele w greutate si volurn
ale ameste- curilor de alcool si apd
Cantit&tile in grame, de apd ?i alcool de di-
ferite concentraiii care trebuie amestecate
pentru a obtine un kg alcool de conceniratie
intre 30 si 90c
Prepararea alcoolului de diferite concentra-
tii la 20, prin amestecare de alcool si apd, in
volume
Densitatea si indicele de refractie la 20s a
solutiilor de zahdr
Densitatea reala a apei distilate la diferite
temperaturi intre 0 si TOO
Raportul dinire densitatea, indicele de re-
fraciie si coniinutul in glicerind al ameste-
cului de glicerind si apd la 20
Numarul de picdiuri pe gram (la 20) pentru
unele medicamenie lichide
Doze maxime
Mase atomice
Concentratia in alcool a amestecului de
alcool si apd la 20 C, in functie de
densitatea re- lativd
Prepararea alcoolului de diferite concentraiii
prin avnesiecarea de alcool si apd la 20 C
(in grame )
Prepararea alcoolului de diferite concentraiii
prin amestecarea de alcool si apd la 20 C (in
mililitri J
Concentratia solutiilor de zahdr in functie de
densitatea reiativa si de indicele de refractie,
la 20 C
Densitatea (p) apei la diferite temperaturi
Concentratia in glicerol a amestecului de
glicerol si ??? in functie de densitatea relative
si de indicele de refractie, la 20 Numarul de
picaturi pe gram (la 20 ) pentru unele lichide
si prepay ate farmaceutice lichide din FR X
Doze terapeutice uzuale ?i maxime
Mase atomice relative
VI. PREVEDERI GENERALE

Poirivii Legii privind asigurarea sanatatii populatiei, toate prevederile cu


caracter general ale Farmacopeei Romdne sint obligatorii pentru toate uni- iaiile
care pro due, controleaza, depoziteaza si distribute medicamente si se apiica
tuturor produselor realizate in tara.
Titlul monografiilor- Monografiile pentru substance farmaceutice, pre-
parate farmaceutice i produse vegetale au ca titlu principal denumirea in limba
latina, iar ca titlu secundar denumirea in limba romana.
Pentru substantele organice farmacologic active este folosita, in general,
Denumirea Comuna Internationala (BCI) in limba latina, prevazuta in listele cu
denumiri pentru substante farmaceutice elaborate de Grgani- zafia Mondiala a
Sanatatii.
Pentru substantele anorganice, la denumirea latina este prevazut ?- tii
cationul, apoi anionul (de ex. Barii sulfas).
Pentru produsele vegetale, la denumirea latina numele plantei precede
partea din planta folosita (de ex. Frangulae cortex).
La preparatele farmaceutice, denumirea formei farmaceutice precede pe
aceea a substantei sau a produsului vegetal (de ex. Unguentum phenyl- butazoni
4%, Tinctura BeUadonnae).
Preparatele iniectabile i perfuzabile sint definite prin masa de substanta
activa declarata coutinuta in 1 ml solutie, respectiv in 1 000 ml so- lufie. La
celelalte preparate lichide si la unguente, cind este cazul, in titlu este prevazut
coniinutul declarat in substanta activa, exprimat pro- centual. Preparatele solide
sint definite prin masa de substanta activa declarata pe unitatea de doza.
La solujiile apoase si la tincturile alcoolice nu se specifica in titlu sol- ventul
(de ex. Solutio ammonii aceiaiis 15%, Tinctura BeUadonnae); la soiu|:iiie sau la
tincturile preparate cu alfi solvent!, acestia sint specificati in titlu (de ex. Soluiio
iodi spirituosa).
Sinonime. Pentru unele substante, preparate farmaceutice i produse
vegetale sint prevazute in cadnil monografiei respective, in limba latina sau in
limba romana, alte denumiri mai cunoscute ale acestora.
Formule ebimiee. La toate substantele farmaceutice cu ? structura
chimica cunoscuta si bine definita se prevede formula molecular a; la sub-

3 Parmacopeea Romani, ed. a X-a,


stantele organice se prevede iformula de sirmtwa in care sint reprezentate, in
general, particularitatile sterice cunoscute.
In cazul substantelor anorganice, in formula moleculara cationul precede
anionul. In. cazul substantelor organice, in formula moleculara, simbo- lmile
atomilor, dupa ? si H, sint prevazute in ordine alfabetica.
Nomenclatiira ehimica gisteinatica. In FR X nomenclatura chimica
sistematica folosita pentru substantele anorganice i pentru substantele
organice este, pe cit posibil, in conformitate cu regulile elaborate de Uniu- nea
International a de Chimie Pura si Aplicata (IUPAC), aaaptate la limba romana.
Mase atomice relative (Ar); mase moleculare relative (Mr). In FR X
masele atomice relative si masele moleculare relative ale substantelor pina la
Prevederi generaie ??.33

100 sint prevazute cu doua zecimale, iar cele peste 100 sint prevazute cu
0 zecimala (valorile sint rotunjite la zecimala admisa).
Masele moleculare relative reprezinta suma maselor atomice relative
prevazute in tabelul Mase atomice relative", care se bazeaza pe masa atomica
relativa a carbonului12 At(12C) 12.
Marimi si unitati de masura. In FR X este folosit, pe cit posibil, Sis-
temul International de Unitati (SI) ; in unele cazuri sint folosite si alte unitati din
afara SI, admise de Stanaaxdele Internationale si de Standardele de Stat din
Romania (v. tabelele cu marimi si unitati de masura SI din FR X).
Concentratie. In FR X concentratia solutiilor volumetrice este expri-
mata in moli pe Htiu (mol/1) ; concentratia solutiilor de reactivi este expri- mata
in grame pe litru (g/1).
Concentxaliile pxocentuale, practic folosite in farmacopee, sint definite
dupa cum urmeaza:
prin %", fara nici ? precizare, sau prin % m/m se intelege masa de
substanta in grame continuta in 100 g produs final;
prin m/V se intelege mssa de substanta in grame continuta in 100 ml
produs final;
prin % V/V" se intelege volumul de substanta in mililitri continut in
100 ml produs final;
prin % V/m se intelege volumul de substanta in mililitri continut in
100 g produs final.
Proba luata in luerii. La dozarea substantei active sau in cadrul altor
determinari la care proba luata in lucru intervine in calcul, valorile prevazute in
text pentru masa sau pentru volum sint informative (de ex. 0,5 g;
1 g; 5 mg; 40 mg; 5 ml); proba luata in lucru poate prezenta ? abatexe de 10%
fata de aceste valori. Proba luata in lucru se cintareste la balanta analitica sau
se masoara cu ajutorul unui instrument adecvat si valorile obtinute intervin in
caleulaiea rezultatului.
In cazul celorlalte determinari, balantele si instrumentele de masurat
folosite sint in functie de determmarea respective, si de marimea valorilor
prevazute ; numarul de zecimale din text arata exactitatea ceruta (de ex. 1,0 g;
2,00 g; 0,1050 g; 6,305 g; 50,0 mg; 25,0 ml).
Prin expresia daca nu se prevede altfel" se in^elege ca ori de dte ori este
necesar sau in cazuri speciale, justificate si aprobate de Institutul pentru
Controlul de Stat al Medicamentului ri Cercetari Farmaceutice, in monografiile
individuale potfi inscrise prevederi diferite de cele cu caracter general.
Prin expresia pina la masa constants se intelege ca uscarea sau cal-
cinarea se continua, in conditiile prevazute la monografiile individuale sau la
monografiile de metode generaie respective, pina cind dotia cintariri sue- cesive
la balanta analitica conduc la aceeasi vaioare sau prezinta ? diferen- $a de cel
mult 0,5 mg.
Prin expresia .in prealabil cintarit" se intelege ca recipientele respective (de
ex. creuzet, cristalizor, filtru, sticla de ceas, fiola de cintarire) se cintaresc la
balanta analitica dupa uscarea sau calcinarea prealabila pina la masa
constants., in aceleasi conditii de temperatura cu cele in care se efectueaza
determinarea prevazuta.
Prin expresia ,fnu trebuie sa ramina un reziduu ponderable sau ,,re- ziduu
34VII.Prevederi generate

imponderabil, se intelege ca, in conditiile de lucru prevazute, reziduul obtinut


nu trebuie sa cintareasca mai mult de 0,5 mg.
Prin formuiarea de tipul I la 10 se intelege ??. 1 g substanta solida sau 1
ml substanta lichida se dizolva in, respectiv se amesteca impreuna cu solventul
respectiv iar solutia se completeaza la 10 ml.
Prin formuiarea de tipul 10:1 sau ,>5:2; 1 se intelege ca un ames- tec este
format din 10 volume ?. 1 volum de. lichid respectiv din 5 volume,
2 volume $i 1 volum de lichid.
Prin solu|;ie, fara precizarea solventului, se intelege solute apoasa.
Prin conservant antimicrobian potrivit I se intelege ca intr-un prepa- rat
farmaceutic realizat in industrie conservantul antimicrobian trebuie astfel ales
incit sa corespunda prevederilor de la Controlul eficacitaii conservantilor
antimicrobieni" (IX.F.4).
? Temperatura. In farmacopee este folosita temperatura Celsius (t), exprimata
in grade Celsius (C).
Qnd temperatura nu este precizata, se infelege ca determinarea respective
se efectueaza la 20 5 C (temperatura camerei).
In cadrul determinarilor este inscrisa temperatura la care se incalzes- te
sau se raceste un lichid.
Prin expresiile la fierbere" sau temperatura de fierbere'' se injelege
temperatura la care fierbe lichidul respectiv.
Prin expresiile in baia de apa sau ,,pe baia de apa, daca nu se prevede
temperatura, se intelege ca apa din baie se incalzeste la fierbere.
Prin expresiile ,,se raceste sau dupa racire% daca nu se prevede tem-
peratura, se intelege ca racirea se efectueaza la temperatura camerei.
< Presiune* Prin presiune normala se intelege presiunea de 101,3 kPa
(aproximativ 760 inmHg).
Prin expresia in vid' se intelege presiunea de cel mult 2,7 kPa (aproximativ
20 mtnHg).
/ SoIvenfL Prin ap& se intelege apa distilata.
Prevederi generaie VII. 35

Prin ??? pentru preparate injectabiie" se intelege apa distilata pentru


preparate injectabile.
Prin ??? proaspat fiarta si racita se injelege ca, inainte de folosixe, apa
distilata trebuie fiarta timp de 35 min i racita la temperatura came-
rei.
Prin alcool" se infelege alcool etilic de 96c.
Prin alcool diluat" se intelege alcoooi etilic de 70?.
In celelalte situa^ii este spedficat alcoolul folosit (de ex. alcool 50c).
Prin eter" se intelege eter etilic.
Control. Verificarea parametrilor de calitate prevazufi in monografii este
obligatorie; prevederile din monografiile individuate de la alineatiil Solubilitate"
au un caracter orientativ asupra solubilita|ii substanielor respective in diferi^i
soivenji.
stabilirea limitelor admise pentru concentratia in substanta acti- va
(Hmita inferioara si superioara), se ine seama de eroarea analitica a me- todei
de dozare prevazute in monografia respective., precum si de unele variatii
inevitable ale continutului in substanta activa rezultate din pro- cestil' de
fabricatie si de eventuate modificari considerate nesemnificative pe perioada de
valabilitate.
Cind se prevede raportarea la substanta uscata, -la substanta calcinata sau
la substanta anhidra, condrjiile de uscare, de calcinare, respectiv meto- da
pentru determmarea apei sint cele prevazute in monografia respectiva la
alineatele Pierdere prin uscare*', respectiv Pierdere prin calcinare" i Apa".
In cadrul determinarilor, daca nu se prevede altfel, examinarea tre- buie
efectuata imediat dupa adaugarea reactivilor.
Pentru efectuarea determinarilor prevazute se pot folosi si alte metode sau
aparate decit cele specificate in monografiile respective^ cu condijia ca
exactitatea acestora sa fie aceeasi. In caz de litigii sint obligatorii metodele fi
aparatele prevazute in farmacopee.
Ori de cite on in cadrul controlului se deceleaza prezenta unei impuri- tafi
pe care monografia respectiva nu ? prevede, aceasta trebuie semnalata.
Cind se precizeaza ca un solvent sau un amestec de solvent! trebuie sa fie
neutralizat in prealabil la un indicator, se intelege ca dozarea respectiva se
efectueaza in prezenta aceluiasi indicator.
Cind se prevede sau este necesara ? proba-martor, aceasta se prepara cu
aceiasi reactivi, aceiasi solventi si in acelea^i condi|ii, dar fara proba . de
analizat.
Cind determinarile se efectueaza fata de un standard se folosesc, conform
prevederilor, etaloane nationale (e.n.), substance de referinta (s.r.) sau substante
care prezinta caracteristicile prevazute in farmacopee.
Literele (I) sau (R), inscrise dupa ? substanta sau dupa ? solutie, arata ca
acestea sint indicatori sau reactivi, prevazuji la capitolele din FRX Indicator! 1'
respectiv Reactivi.
i Preparate farmaceutice. In FR X monografiile individuate pentru pre-
parate farmaceutice sint precedate de ? monografie generala, ale carei
specificatii, daca nu se prevede altfel, se aplica tuturor preparatelor din cadml
formei farmaceutice respective, indiferent daca monografiile individuale sint sau
36VII.Prevederi generate

nu prevazute in FR X.
La preparare se foloseste substanta activa cu specificafiiie prev&zute in
monografia respectiva. Pentru produsele realizate in industrie, formula de
preparare se stabileste pentru ? concentrate a substantei active de 100%, La
stabilirea limitelor admise in substanta activa faja de valoarea declarata se tine
seama de coniinutul acesteia in preparatul farmaceutic analizat, conform
prevederilor de la monografia generala respectiva.
Substantele auxiliare (excipienti) trebuie astfel alese incit sa nu pre- zinte
interactiuni nedorite, intre ele sau cu substanta activa, sa fie lipsite de efect
toxic si/sau farmaco.logic, sa nu influenjeze defavorabil caracteris- ticile
biofarmaceutice si efectul terapeutic al preparatului si, pe cit posibil, sa nu
interfereze dozarea sau alte determinari prevazute.
Este admisa. folosirea in preparatele farmaceutice a unor coloranji aprobati
de Ministerul Sanatatii, cu exceptia preparatelor injectabile i perfuzabile,
precum a celor oftalmice.
In general, in monografiile individuale ale preparatelor farmaceutice nu
sint inscrise prevederi referitoare la formula sau la modul de preparare, acestea
fiind definite numai in privinta substantelor active. Sint admise unele modificari
in formula de preparare, in privinta substantelor auxiliare sau a modului de
preparare folosit. cu conditia ca produsul obti- nut sa corespunda prevederilor
din monografia respectiva. Cind in monografiile individuale exista prevederi
referitoare la formula si la modul de preparare, acestea trebuie respectate
intocmai; este admisa folosirea.altor conservanti antimicrobieni potriviti, fata de
cei din formula de preparare prevazuta.
La preparare trebuie respectate regulite de bunafdbricafie. Seva acorda
0 atentie deosebita evitarii impurificarii cu alte substante sau contaminarii cu
microorganisme.
Picator normal. Pentru masurarea preparatelor farmaceutice lichide in
picaturi se foloseste picatorul normal. 20 de picaturi de apa care cad liber la 20
C din picatorul normal, tinut in pozij:ie verticala, cintaresc
1 g 4: 5 mg (v. tabelul Numarul de picaturi pe gram la 20 C pentru unele
lichide si preparate farmaceutice lichide").
La eliberarea preparatelor. farmaceutice lichide care se administreaza pe
cale orala, cu Hngurita sau cu lingura, se tine seama ca;
lingurita corespunde unui. volum de aproximativ 5 ml apa;
lingura de desert corespunde unui volum de aproximativ 10 ml apa;
lingura de supa corespunde unui volum de aproximativ 15 ml apav
In situatii speciale (de ex. substante foarte active sau substante cu
densitate sensibil diferita de a apei), recipientele respective trebuie inso- tite de
lingurite speciale sau de alte dispozitive. In cazul preparatelor farmaceutice
lichide administrate in picaturi, recipientele respective trebuie prevazute cu
sisteme de picurare speciale.
Contaminare microbiaua. In FR X, in cazuri speciale,: in monografiile
individuale de substante farmaceutice, produse de origine vegetala sau
preparate farmaceutice nesterile se prevede controlul incarcaturii micro- biene.
^ Stabiiitate* Perioada de valabilitate. Un medicament este considerat
practic stabll daca, pastrat in conditii corespunzatoare, isi mentine neschim-
bate caracteristicile inscrise in monografia respectiva pe ? perioada de tirnp
Prevederi generaie VII. 37

stabilita numita ferioada de valabilitate.


Pentru a se asigura stabilitatea fizico-cliimica, chimica, microbiologica,
biofarmaceutica, producatorul poate folosi procedee fizice, fizico-chimice sau
cbimice.
La medicamentele realizate in Industrie, pe eticheta recipientului trebuie sa
se prevada perioada de valabilitate (data de fabricatie si data de expirare). Daca
data de expirare nu este'prevazuta, se intelege ca medi- camentul respectiv are ?
perioada de yaiabilitate^d^, cj-pci-am.
Producatorul trebuie sa^ga^ltfze^calitatea medlcamentelor in cadrul
perioadei de valabilitate.
La medicamentele obtinute in farmacie, pe eticbeta recipientului trebuie sa se
prevada data de preparare.
Personalul de specialitate are obligatia de a pastra medicamentele in
conditiile prevazute, de a urmari perioada de valabilitate a acestora $i de a
observa eventualele modificari ale caracteristicilor organoleptice, care vor atrage
dupa sine scoaterea din consum a produselor respective.
La eliberarea medicamentelor realizate in industrie sau preparate in
farmacie, farmacistul trebuie sa atraga atentia pacientilor asupra conditiilor de
pastrare i asupra perioadei de valabilitate a acestora.
Conservare. Medicamentele trebuie astfel pastrate incit ? eventuala
contaminare si once alte modificari pe perioada de valabilitate a acestora sa fie
evitate.
In farmacopee, pantru preparatele farmaceutice, conditiile generale de
consarvare sint prevazute in monografiile generale ale acestora.
Pentru substantele farmaceutice, produsele vegetale i preparatele far-
maceutice, conditii sp^ciale de consarvare sint prevazute in monografiile
individuale ale acestora, la alineatul Conservare".
Recipientde vin in contact direct cu substantele farmaceutice, cu produsele
vegetale i cu preparatele farmaceutice. Recipientele si dopurile nu trebuie sa
cedeze din componentele lor si nu trebuie sa interactio neze fizic sau chimic cu
produsele continute. Recipientele si dopurile trebuie sa co- respunda conditiilor
&e calitate prevazute in normativele respective in vi- goare.
Prin ,,recipients bineinchise" se intelege ca acestea trebuie sa protejeze
continutul de mediul extern, prin evitarea contaminarii cu produse solide sau
Hchide, in conditii corespunzatoare de conservare, manipulare si transport.
Prin recipiente inchise eta?? se intelege ca acestea trebuie sa protejeze
continutul de mediul extern, prin evitarea contaminarii cu produse solide,
lichide, vapori, gaze sau microorganisms i trebuie sa impiedice pieraerea apei de
cristalizare sau evaporarea solventilor, in conditii cores* punzatoare de
conservare, manipulare si transport.
In unele monografii este prevazuta fie temperatura de conservare, fie ant
folosite unele expresii care corespund intervalelor de temperatura din tabel:
38VII.Prevederi generate

Expresia folositd Temperatura (C)

(la) rece 2-8


(la) loc racoros 8-15
(la) temperatura camerei 1525
(ia) cald, caldura 30-40

Prin ,Jerit de lumind(< se intelege ca recipientele trebuie sa fie din sti- cla de
culoare brun-inchis sau din. alte materiale care nu permit trecerea luminii.
Daca se folosesc recipiente dintr-un material permeabil la lumina, acestea
trebuie izolate cu un material adecvat, de culoare inchisa sau trebuie pastrate
in dulapuri inchise.
Prin ferit de umiditate se intelege pastrarea medicamentelor in recipient e
incliise etan sau in recipiente bine inchise si in prezenta unei substante
deshidratante, avind grija ca aceasta sa nu vina in contact direct cu produsul
respectiv.
Solutiile apoase nu trebuie pastrate la temperaturi sub 0 C
Prin ,,se prepara la nevoie sau ,,se prepara in cantitati mici se in- felege
ca preparatul farmaceutic respectiv are un timp de conservare redus.
Prin expresiile Separandum sau Venerium, prevazute in monografiile
individuale din FR X, se intelege ca substantele farmaceutice, produsele vegetale
sau preparatele farmaceutice respective se pastreaza in dulapuri speciale ;
aceste produse sint inscrise in FR X si in tabelele Separanda res- pectiv Venena.
Recipientele cu substante toxice trebuie sa poarte etichete cu inscrip- tie
alba pe fond negru si se pastreaza in dulapul Venena; recipientele cu substante
foarte active trebuie sa poarte etichete cu inscripjie ro^ie pe fond alb si se
pastreaza in dulapul Separanda; recipientele cu celelalte substante trebuie sa
poarte etichete cu inscriptie neagra pe fond alb1
Doze terapeutice tizuale si maxime. Aetiuiie farreaeolotjiea si intre
bu- mtari. Pentru produsele farmaceutice prevazute in FR X, dozele terapeutice
uzuale si maxime pentru adulti, in functie de calea de administrare, s rnt
inscrise separat intr-un tabel.
In FR X la sfirsitul monografiilor individuale sint prevazute date cu caracter
informativ privitoare la principalele actiuni farmacologice si/sau intrebuintari
ale produselor farmaceutice respective.

1 Simboiurile marimiior si unifc5f;ilo de ?????? folosite is FR X sint specificate hi tabelele


cu marimi $i de mSsurs SI
VII. PRESCURTAKI $E SIMBGLUKP

A absorbanta
?!%
**1 cm
A
absorbanta specifica
masa ATCC atomica relativa
[05 American Type Culture Collection
putere DCI
rotatorie specifica
Ex.
densitate relativa, la 20 C
e.n.
Denumirea Comuna Interna jiionala
etalon de E.o.
culoare
etalon E.tb.
national
etalon de I5.tr.
opalescenta
etalon de F
tnibureaia
etalon de FIP
transparent
factor
Federation Internationale Pharmaceutique (Federafia
FR X
International^ Farmaceutica)
gtt.
Farmacopeea Romana editia a X-a gutiae
(I)
indicator (siibstanfa sau solute care figureaza la capitolul Indicat or
i") IR inirarosu intramuscular intrarahidian intravenos
i.m. International Union of Pure and Applied Chemistry (Uniunea
i.r. Interna^ionala de CMmie Pura Aplicata)
i.v. miiieciiivaient
IUPAC

niEq
Prescurtari i stmboluri VII. 40

Mr
masa molectilara relativa indice de refracjie
NCTC
National Collection of Type Cultures Organizatia Mondiala a Sana-ta^ii
QMS
perfuzabil punct de fierbere
perf.
logaritmul zecimal cu semn schimbat al activitajii ionilor de ?-
p.f.
dxogen
pH per os
punct de topire quantum satis ad rectal
p.O. reactiv (substanta sau solutie care figureaza la capitolul Reac- tivi")
'O.tJ in cromatografie : raportul dintre distanta parcursa de substanta de la
q.s.ad. punctul de aplicare al solutiei pina. la centrul petei i distanta parcursa de
i.
developant de la punctul de aplicare al solutiei pina la frontul
(R) developantului, trecind prin centrul petei In cromatografie : raportul dintre
Rf distanta parcursa* de substanta de la punctul de aplicare al solutiei pina la
centrul petei distanta parcursa de substanta de referinta de la punctul de
aplicare al solutiei pina la centrul petei subcutanat
Sistemul International de Unitati sublingual
Rr substanta de referinta unitati
Internationale ultraviolet

s.c.
VIII. MONOGRAFII
SI
Monografii individuale pentru substance,
s.l.
s.r. produse vegetale i pieparate
farmaceutice i monografii generale
U.l.

uv

pentru preparate farmaceutice


Absinthii herba colloidale Atropini sulfas Aurantii
A cenocoumarolum p&ricarpium
A ceiazolamidum
Acidum aceticum Balsamum peruvianum
Acidum aceticum diluium Balsamum toluianum
A ctdutn acetylsalicylicum Barbitalum Barbiialum
Acidum amidotrizoicum natricum Barii sulfas
Acidum aminocaproicum BeUadonnae folium
Acidum ascorbicum Benzalkonii chloridum
Acidum asparticum Benzocainum
Acidum benzoicum Benzylpenicillinum kalicum
Addum boricum Benzylpenicillinum natricu m
Acidum citricum Bismuthi subcarbonas Bismuthi
Acidum glutamicum subnitras Bromhexini
Acidum hydrochloricum hydrochloridum
Acidum hydrochloricum diluium Bromisovalum Bromocriptini
Acidum iopanoicum mesylas Butylbiguanidi tosilas
Acidum lacticum Butylscopolammonii bromidum
Acidum nalidixicum
A cidum nicotinicum Cacao oleum
Acidum phosphoricum Calcii bromidum
Addum phosphoricum diluium Calcii carbonas
Acidum salicylicum Caldi chloridum
Acidum tartaricum Calcii dobesilas
Aconiii tuber Calcii gluconas
Adeps lanae anhydricus Calcii
Adeps lanae hydrosus glycerophosphas
Aether Calcii lactas
Aether anesikesicus Aetherolea Calcii phosphas tribasicus
Alcoholum Calendulae flos ? amphora Capsulae
Alcoholum cetyhtearyiicum Capsulae ampicillini
Alcoholum cetylstearylicum emul- Capsulae cyclophosphamidi
sificans Alcoholum diluium AUhaeae Capsulae natrii iodidi [131I]
folium Althaeae radix Aluminii ei kalii Capsulae oxacillini natrici
sulfas Capsulae retinoli acetatis
Aluminii hydroxy datum Aluminii Capsulae rifampicini
sulfas Ambazonum Amfetamini Capsulae tetracyclini hydrockioridi
sulfas A m inoglutethimidum A Capsulae vAocopheroli acetatis
minophyllinum Amitriptylini ? arbamazepinum
hydrochloridum Ammonii bromidum ?arbenicillinum natricum
Ammonii chloridum Amobarbitalum Carbo medicinalis
natricum Amoxicillinum irihydricum Carbocromeni hydrochloridum ~
Ampicillinum natricum A Carbo xymethylcellulosum nairi cum
mpicillinum irihydricum Amylocaini Carvi fructus
hydrochloridum Amylum Cefalotinum natricum
Anisi aeiheroleum Anisi Cefotaximum natricum
vulgaris frucius Aqua Cera flava
destillata Cetaceum
Aqua destillata ad iniectabilia Argenii Chamomillae flos
nitras Argenii proteinas Argentum Chelidonii herba
46VIII.Monografii

Chinidini sulfas natrii cyclamaiis Compressi


Chinini hydrochloridum neomycini sulfatis
Chinini sulfas
Chloraminum ?
ChloramphenicGii natrii succinas
Chloramphenicolum
Chlordiazepoxidum Chloropyramini
hydrochloridum Chloroquini
dihydrogcnophosphas
Chlorphenoxamini hydr?chloridum
Chlorquinaldolum
Chlorialidonum
Chlorzoxazonum
Cholesterolum
Chorda resorbilis sterilis
Chymoirypsinum
Cinnamomi aetheroleum
Citri aetheroleum
Clomipramini hydrochloridum
Clonidinum
Clotrimazolum
Cloxacillinum natricum
Cocaini hydrochloridum
Codeini hydrochloridum
Codeini phosphas
Codeinum
Coffeinum
Coffeinum et acidum ciiricum
Coffeinum et natrii benzoas
Colchicinum Colecalciferolum
Colistimethaium natricum Colistini
sulfas Compressi ( Tabulettae)
Compressi acidi acetylsalicylici
Compressi acidi ascorbici ?ompressi
acidi nicoiinici Compressi bromhexini
kydrochloridi Compressi chlortalidoni
Compressi chlorzoxazoni Compressi
colchicini Compressi cyclobarbitali
Compressi Digitalis Compressi
digoxini Compressi erythromycini
propionatis Compressi
ethinylestradioli Compressi
glutethimidi Compressi glyceryli
triniimtis Compressi griseofulvini ?
ompressi hydro xyprogesiero n i
acetatis Compressi isoniazidi
Compressi lynesirenoli Compressi
meprobamati Compressi metamizoli
natrici Compressi methyUesiosteroni
Compressi metronidazoli Compressi
Monografii VIII. 4?

Compressi ohducti amiiriptylini Ephedrini hydrochloridum


hydrochloridi Compressi ohducti 4'-Epidoxorubicini hydrochloridum
dipyridatnoli Compressi ohducti Epinephrinum
doxepini hydrochloridi Compressi Eauiseti herba
ohducti lanatosidi ? Compressi E rgoealciferolum
ohducti nortriptylini hydrochloridi Ergometrini hydrogenomaleas
Compressi ohducti nystatini Ergotamini tartras
Compressi ohducti pentoxifyllini Erythromycini ethylsuccinas
Compressi ohducti propanthelini bro- Erythromycini lactobionas
midi Erythromycini propionas
Compressi ohducti pyritinoli diky- Etamsylatum
drochloridi Compressi ohducti Ethacridini lactas
tinidazoli Compressi ohducti Etham butoli dihydrochloridum
vincamini Compressi paracetamoli Ethinylestradiolum
Compressi phenobarbitali Compressi Ethionamidum
phenoxymethylpenicillini Compressi Ethylmorphini hydrochloridum
phenytoini Compressi pyridoxini Eucalypti aetheroleum Eucalypti
hydrochloridi Compressi saccharini folium Extract a
Compressi sulfametoxydiazini Extractum BeUadonnae siccum
Compressi tamoxifeni citratis Extractum Frangulae fluidum
Compressi thiamini hydrochloridi Extractum 'Ratanhiae siccum
Cortisoni acetas ? rataegi folium cum Extractum Valerianae spissum
flore Cyanocobalaminum
Cyclobarbitalum Cyclobarhitalum Foeniculi aetheroleum Foeniculi
calcicum Cyclophosphamidum fructus Frangulae cortex Frutiosum F
Cynarae folium Cyproheptadini urazolidonum Furosemidum
hydrochloridum
Gelaiina
Dequalinii chloridum Gentamicini sulfas Gentianae radix
Deslanosidum Glihenclamidum Glucosum
Desoxycortoni acetas Glulcthdmidum
Dexamethasonum Glyceryli trinitratis soiutio con-
Dextranum 40 centrata Glycerolum
Dexlranum 70 Gossypium depuratum
Diazepamum Gossypium depuratum mixium
Diclofenacum natricum Granulata
Digitalis purpureae folium Griseofulvinum
Digitalis purpureae pulvis iitratus Guaiacolum
Digitoxinum Guaifenesinum
Digoxinum GuanetMdini sulfas
D ihydralazini sulfas Dihydrotrg?????i Gummi arabicum
mesylas Gummi arabicum desenzymatum
Dinatrii edetas Dinatrii
hydrogenophosphas Dinitrogenii Helianihi oleum Helianthi oleum
oxydum Dipyridam olum neuiralisatum Heparinum natricum
Disulfiramum Dopamini Hexestroli diacetas Histamini dihydro
hydrochloridum Doxepini chloridum Hydrargyri oxydum flavum
hydrochloridum Doxycyclini Hydrochlorothiazidum Hydrocortisoni
hydrochloridum acetas Hydrocortisoni hemisuccinas
Mydrocortisonum Hydromorphoni
Emulsiones
4?VIII. Monografii

hydrochloridum Hydroxyprogesteroni [??


acetas Hydro xyprogesteroni capro as Iniectabile oxyiocini Iniectabile
Hyperici herb a papaverini hydrochloridi Iniectabile
pentoxifyliini Iniectabile
Ibuprofenum phenobarbiiali Iniectabile
Ichthammolum phytomenadioni Iniectabile
Imipramin i hydrochloridum piracetami Iniectabile procaini
I ndometacinum hydrochloridi (10 mgjml aut 40
Infundibilia mgjml)
Infundibile dextrani 40 cum glucoso
Infundibile dextrani 70 cum glucoso
Infundibile dextrani 40 cum natrio
chlorido
Infundibile dextrani 70 cum natrio
chlorido Infundibile fructosi
Infundibile glucosi Infundibile kalii et
natrii chloridi Infundibile mannitoli
Infundibile metronidazoli Infundibile
natrii chloridi Infundibile natrii
chloridi composita Infundibile natrii
chloridi composita cum natrio laotato
Infundibile nairii hydrogenocar-
bonatis Infundibile nairii laciatis
Infundibile sorbitoli Infundibile
tinidazoli Iniectabilia
Iniectabile acidi ascorbici Inieciabile
amitriptylini hydro chloridi
Iniectabile calcii chloridi Inieciabile
coffeini et nairii benzo- atis
Iniectabile deslanosidi Iniectabile
digoxini Inieciabile dinatrii
hydrogenophos- phatis p2P]
Iniectabile dopamini hydrockioridi
Inieciabile doxepini hydrochloridi
Iniectabile etamsylati Inieciabile
fnrosemidi Inieciabile glucosi
Iniectabile glyceryli trinitratis
Iniectabile heparini natrici Inieciabile
hydroxyprogesteroni ca- proatis
Iniectabile insulini Iniectabile
lidocaini hydrochloridi Iniectabile
magnesii sulfatis Iniectabile
methylergometrini hydro-
genomaleatis Iniectabile nairii
chloridi Iniectabile natrii chromatis
[5JOj] Inieciabile natrii iodidi [i25Jf]
Inieciabile nairii iodidi [?/] Iniectabile
nairii iodohippurati [131J fj Iniectabile
natrii pertechnetatis 1*???]
Iniectabile natrii rosei bengalensis
Monografii VIII. 49

Iniectabile procaini hydrochloridi (80 xymethylcellulosi natrici 2%


mgjml) Mucilago gummi arabici 30%
Iniectabile L-seleno [75Se] methio- Mucilago methylcellulosi 2% Mucilago
nini lodum tragacanthae 2,5%
Ipecacuanhae radix Isoniazidum
Isoprenalini hydrochloridum Iso- Naphazolini hydrochloridum
sorbidi dinitras dilutum Natrii aminosalicylas
Natrii benzoas
juniperi fructus Natrii bromidum
Kalii bromidum Kalii carbonas Kalii Natrii cetylstearylsulfas
chloridum Kalii et natrii tariras Kalii Natrii chloridtim
guaiacolsulfonas Kalii Natrii ciiras
hydrogenotartras Kalii iodidum Kalii Natrii cyclamas
permanganas Kanamycini sulfas Natrii fluoridum
Natrii glycerophosphas
Lanatosidum ? Natrii hydrogenocarbonas
Lavandulae aetheroleum Natrii iodidum
Levomepromazini hydrogenomaleas Natrii laurylsulfas
Lidocaini hydrochloridum Natrii nitris
Lini semen Natrii salilylas
Liquiriiiae radix Natrii sulfas
Lithii carbonas Natrii tetraboras
Lynesirenolum Natrii thiosulfas
Neomycini sulfas
Macrogola Neosiigmini bromidum
Magnesii glutamolactas Magnesii Niaouli aetheroleum
oxydum Magnesii peroxydum Nicotinamidum
Magnesii stearas Magnesii Nifedipinum
subcarbonas Magnesii sulfas Nitrazepamum
Mannitolum
Maprotilini hydrochloridum Maydis
stigma
Meclofenoxati hydrochloridum
Medroxyprogesteroni acetas Menthae
aetheroleum Menthae folium
Mentholum
Mepacrini hydrochloridum
M eprobam atum Meiamizolum
natricum Meiformini hydrochloridum
Methadoni hydrochloridum
Methenaminum Methioninum M
ethoirexaium M ethylcellulosum
Meihylergometrim hydrogenomaleas
Methylis parahydroxybenzoas
Meihylis saiicylas M ethyUesiostero
num Methylihioninii chloridum
Metoclopramidi hydrochloridum
Metronidazolum Millefolii flos
Morphini hydrochloridum M ucilago
4 Panaacopeea Romana, ed. a X-a, carbo
50VIII.Monografii

Propylis parahydroxyhenzoas
N Ur ofuranio inum Norepinephrini Pulveres
hydrogenoiartras Nortriptylini Pulvis alcalinum Pulvis
hydrochloridum Noscapini effervescens laxans Pulvis
hydrochloridum Nystatinum OpU et Ipecacuanhae
Pyrazinamidum Pyridoxini
Oculoguttae
hydrochloridum Pyritinoli
Oculoguttae atropini sulfatis 1 %
dihydro chloridum
Oculoguttae pilocarpini niiratis 2 %
Oculoguttae resorcinoli 1 % Ratanhiae radix
Opium Reserpinum
Opium pulveratum Otoguttae Resorcinolum
Oxacillinum natricum Oxygenium Retinoli acetatis soiutio oleosa
? xytetracyclini hydrochloridum Rhinogutlae
Rhinoguttae naphazolini hydrochlo-
Pancreaiinum
ridi 0,1 %
Papaverini hydrochloridum
Riboflavinum
Paracetamolum
Ricini oleum
Paraffinmn liquidum
Rifampicinum
Pentaerithrityli tetranitras dilutum
Ruiosidum
P eniifyllinum
Pentoxifyllinum Saccharinum
Pepsinum Saccharum
Peihidini hydrochloridum Saccharum lactis
Phenacetinum S ali cylam idum
Phenazonum Scopolamini hydrobrofniaum
Pheniramini aminosalicylas Sinapis nigrae semen
Phenobarbitalum Phenobarbitalum Sirupi
natricum Phenoxymethylpenicillinum Sirupus balsami toluiani Sirupus
Phenyloutazonum Phenylhydrargyri Belladonnas Sirupus codeini 0,2%
boras Phenyioinum Physostigmini Sirupus simplex Solutioncs
salicylas Phytomenadionum Solutio aluminii aceiico-tariarici
Pilocarpini hydrochloridum Soluiio ammonii aceiaiis 15% Solutio
Pilocarpini niiras Pini montanae bromhexini hydrochloridi 0,2%
aetheroleum Piperazini adipas Solutio calcii chloridi 50%
Piperazinum hexahydricum Solutio camphorae spiritu-osa 10%
Piraceiamum Piroxicamum Pix cadi Solutio digitoxini 0,1%
Podophylli resina Polymyxini ? sulfas Solutdo digoxini 0,05%
Polysorbatum 80 Solutio effervescens Solutio
Polyvidonum Prednisoloni acetas epinephrini 0,1 %
Prednisolonum Prednisoni acetas Soluiio formaldehydi Solutio glyceryli
Prednisonum Prenylamini lactas trinitraiis spiritu- osa 1 %
Primidonum Solutio hydrogenii peroxydi concen-
Primulae rhizoma cum radicibus trate,
Procaini hydrochloridum Solutio iodi spirituosa Soluiio
Prochlorperazini hydrogenomaleas magnesii citratis Solutio
Progestero num methylergometrini hydroge-
Promethazini hydrogenomaleas nomaleatis 0,025%
Propanthelini hromidum Soluiio natrii iodidi
Propranololi hydrochloridum Solutio phenylhydrargyri boraiis 0,2%
Propylenglycolum Soluiiones extractivae aquosae
Monogram VIII. 51

Sorbitolum Valerianae Tinidazolum ?-Tocopheroli


Sparteini sulfas acetas Tolazolini hydrochloridum
Stearinum Tolbutamidum T ragacantha
Streptomycini sulfas Sirontii Triamcinoloni aceionidum T
bromidum Sulfamethoxazolum rifluoperazini dihydrochloridum
Sulfametoxydiazinum Sulfur Trihexyphenidyli hydrochloridum T
praecipitaium Suppositoria rimetho'brimum
Suppositoria glyceroli Suppositoria
a.

metronidazoli Suspensiones T rypsinum Unguent a


Unguenta ophtaltnica Unguentum
T oleum clotrimazoli 1 % Unguentum
Tamoxifeni citras- Tela hydrophyla emulsificans Unguentum glyceroli
Terpini hydras Testosteroni Unguentum hydrocortisoni aceiaiis i
phenylpropionas Testosteroni %
propionas T eiracyclini hydro Unguentum macrogoli Unguentum
chloridum T etracyclinum ophtaimicum pilocarpi- ni
Theobrominum hydrochloridi 2%
Theobrominum natricum ei natrii Unguentum phenylbutazoni 4%
saiicylas Theophyllinum Thiamini Unguentum simplex Unguentum
hydrochloridum Thymi herba zinci oxydi 10%
T hymoimn Tiliae flos T inciurae Urea
Tinctura Aconiii Tinctura Urethanum
anticholerina Tinctura Aurantii Valerianae rhizoma cum radicibus*
pericarpii Tinctura balsami toluiani Vaselinum album
Tinctura BeUadonnae Tinctura Vincaminutn
Eucalypti Tinctura Geniianae
Tinctura Menthae Tinctura Opii Xantinoii nicoiinas
Tinctura Ratanhiae Tinctura Zinci chloridum Zinci oxydum Zinci
sulfas
???????? HERBA
Felin

Partea aeriana terminals., inflorita, impreuna cu frunzele tulpinale, cm sau


fara frunzele bazilare, ale plautei Artemisia absinthium L. (Aste- raceae), uscate
dupa recoltare. Conjin cel putin 0,3% V/m ulei volatil.
Beseriere. Caractere macroscopice. Tulpini ramificate, groase de cel mult 3
mm, fin striate, pubescente, cenu^iu-argintii, cu frunze alterne de diferite forme.
Frunzele bazilare sint lung p?-piolate, tripenat-sectate, cu segments lanceolate.
Frunzele tulpinale sint sesile, simplificindu-se treptat catre virf; frunzele inferioare
sint bipenat-sectate, cele mijlocii sint penat- sectate, cele superioare sint trilobate ;
ultimele, din regiunea inflorescentei, sint simple, lanceolate. Frunzele sint
catifelate, verde-cenusii pe partea superioara si cenusiu-argintii pe partea
inferioara, datorita numerosilor peri tectori.
Inflorescenta este un racem ramificat de capitule globuloase aplecate, cu
diametrul de 2 4 mm, protejate la exterior de 1 2 bracteole ingust lanceolate
$i tomentoase. Receptaculul este convex, pubescent $i poarta la exterior rare flori
femele, galbene, tubuloase, cu marginea intreaga sau bidinfata ; florile centrale
sint hermafrodite, galbene, cu corola regulata, campaaulata, divizata la partea
superioara in cinci lobi.
Miros aromat caracteristic, gust foarte amar (IX.D.l).
52VIII.Monografii

Caractere microscopice. Sectiunea transversala a tulpinii prezinta ? epiderma


cu peri tectori in forma de T si peri glandulari cu picior scurt si ? glanda
pluricelulara cu celule dispuse biseriat. La nivelul endoder- mului pot fi prezente
mid canale secretoare care contin ? oleorasina bruna. Cilindrul central contine 5
15 fascicule libero-lemnoase, inconjurate la exterior de fibre periciclice. Maduva
poate contine canale secretoare.
Sectiunea transversala a frunzei prezinta cele doua epiderme cu peri tectori
in forma de T, cu un picior scurt format din 2 4 celule, la capatu! carora se afla
? celula orizontala alungita, cu capetele ascu^ite, cu peretii subtiri si peri
glandulari cu picior scurt i ? glanda pluricelulara cu celule dispuse biseriat.
epiderma inferioara prezinta mai mulji peri glandulari stomate, faj:a de epiderma-
superioara. La nivelul endodermului pot fi prezente mici canale secretoare cu un
confinut'brun.
Receptaculul prezinta peri tectori lungi, in forma de panglica, iar oorola
contine ursine de oxalat de calein.
Pulberea, de culoare cenu^iu-verzuie, prezinta numeroase fragmente de
parenchim clorofilian, insojite de celnle epidermice sinuoase, cu peri tectori i
glandulari. Se mai observa fragmente de epiderma din bractee si din celelalte pari
floraie, peri tectori pluricelulari de pe receptacul, in forma de panglica, graunciori
sferici de polen cu diametrul de 15 30 urn, prevazuti cu trei pori germinativi,
rare fibre cu pereti ingrosati, vase lemnoase de diferite marimi, tesuturi cu mici
ursine de oxalat de calciu, provenite din corola (IX.D.2; IX.D.3).
Identificare. La 0? g pulbere de pelin se adauga 2,5 ml 4-dimetila-
minobenzaldehida-solujie (R) si se incalzeste pe baia de apa timp de 10 min ; apare
? coloratie albastra sau verde.
Parti din aeeeasi planta. Frunze brunificate sau ingalbenite, cel mult 2,0% ;
tulpini mai groase de 3 mm, cel mult 2,0% ; tulpini fara frunze si flori, cel mult
1,0% (IX.D.4).
Parti din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Pierdere prin useare. Cel mult 13,0%.
5 g pelin se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Cernisa. Cel mult 15,0%.
1 g pelin se calcineaza pina la masa constanta (IX.C.17).
Cenusa insolubila in aeid elorhidrie 100 g/L Cel mult 3,0% (IX.C.17).
indice de amareala. Cel putin 10 000 (IX.D.6).
Soluiia 1 (1:5 000). La 1,0 g pulbere de pelin (IV) se adauga 1 000 ml apa
potabila si se fierbe timp de 30 min, agitind din cind in cind. Dupa racire se
completeaza cu apa potabila la 1 000 ml, intr-un balon cotat si se filtreaza ; se
indeparteaza primii 20 ml filtrat. 20,0 ml filtrat se dilueaza cu apa potabila la 100
ml, intr-un balon cotat.
Soluiia 2 (1: 10 000). Se dilueaza 50,0 ml solutie I cu apa potabila la 100 ml,
intr-un balon cotat. Daca gustul amar al solutiei 2 este perceput de verificator, din
aceasta solutie se efectueaza dilutiile prevazute. Daca gustul amar al solutiei 2
este perceput de verificator, dar daca la nici una din dilutiile efectuate in
continuare verificatorul nu percepe gustul amar, ? 10 000.
Daca verificatorul nu percepe gustul amar al solutiei 2, dilutiile prevazute se
efectueaza din solutia 1.
Daca gustul amar al solutiei 1 este perceput de verificator, dar daca la nici
una din dilutiile efectuate in continuare acesta nu percepe gustul amar, ? = 5 000.
Monogram VIII. 53

Daca gustul amar al solutiei 1 nu este perceput de verificator, pentru


determinarea indicelui de amareala se ia in lucru ? solutie mai concentrata (de ex.
1:2500). Daca la determinarea indicelui de amareala pe dilutiile efectuate din
solujia 2 verificatorul percepe gustul amar de la prima dilti- fie (eprubeta nr. 1),
determinarea se efectueaza pornind de la ? solutie mai diluata (de ex. 1 : 2 0 000).
Dozare. Se procedeaza conform prevederilor de la Dozarea uleiului volatil
din produsele vegetale'* (IX.D.I0).
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Tonic amar.

ACENOCOUMAROLUM
Acenocumarol

C1SH15N06 Mr 353,3
Sinonim : nicumalon
Acenocumarolul este 4-hidroxi-3- [l(4-nitrofenil)-3-oxobutil]-2H~l-ben-
zopiran-2-ona. Contine cel putin 98,0% $i cel mult 101,0% CieHlsNOe raportat la
substanta uscata.
Beseriere. Pulbere cristalina alba sau aproape alba, fara miros (IX.B).
Soiubilitate. Solubil in acetona, foarte putin soiubil in alcool si cloro- form,
practic insolubil in apa (IX.C.l).
Se dizolva in solutii de hidroxizi alcalini.
Solatia A. Ifi g acenocumarol se dizolva in 5 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, se
adauga 6 ml acid nitric 100 g/1 (R), se completeaza cu apa la 25 mi si se filtreaza;
solutia filtrata se completeaza la 25 ml prin spa- larea filtrului cu apa.
Identlficare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu aceno-
cumarol {s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,001% tn/V in dioxan (R) pre- zinta trei
maxime: la 271 nm, la 283 nm si la 306 nm (IX.C.24.1).
50 mg acenocumarol se dizolva in 2 mi acetona (R) si se adauga
54VIII.Monografii

1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1; apare ? colorafie galben-aurie.


10 mg acenocumarol se agita cu 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1,
2 ml iod 0,05 mol/1 si se incalzeste; se formeaza iodoform, cu miros carao-
teristic.
55VIII. Acenocoumarotum

Pimet de topire: 192 196 C (IX.C.IO).


Aspeetul solutiei- 0,10 g acenocumarol se dizolva in 4 ml acetona (R) i se
completeaza cu aceiasi solvent la 5 ml. Solutia trebuie sa fie limpede sau cel mult
transparenta i incolora. ? eventuala coloratie nu trebuie sa fie mai intensa decit
coloratia unei solutii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,35 ml fer-E.c. si
apa la 5 ml (IX.C.2).
ClonirL Cel mult 0,01%.
5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solujie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la caldnare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul
limitelor pentru impuritati anorganice" (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se
compara cu 10 ml solutie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Suliati. Cel mult 0,025%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1 mg ion sul- fat)
(IX.C.13).
Impuritati inrudite chimie. Se procedeaza conform prevederilor de la
Cromatografie pe strat subfire (IX.C.26.2).
Adsorb ant: silicagel GF254(i?).
Developani: cloroform (.RJ-ciclohexan (i?)-acid acetic (R) (50 : 50 : 20).
Solutii de aplicat:
Solujia a: acenocumarol 2,0% m/V in acetona (R) ;
Solutia b: acenocumarol 0,0020% m/V in acetona (2?).
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a si b, se aplica solufiile:
a: 20 al solutie a (400 fig acenocumarol);
5 : 20 |xl solutie b (0,4 iig acenocumarol).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu develo- pant, se
lasa pina cind acesta a migrat pe ? distanta de aproximativ 15 cm de la linia de
start, se scoate, se usuca la aer si se examineaza in lumina ultravioleta la 254 nm.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului af pe linga pata prin- cipala,
corespunzatoare acenocumarolului, mai apar i alte pete, suma acestora nu
trebuie sa depa^easca marimea si intensitatea petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g acenocumarol se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g acenocumarol se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,1 g acenocumarol se dizolva, prin agitare, in 50 ml dioxan (R) (la
nevoie se incalzeste), se lasa in repaus timp de 1 h siapoise completeaza cu dioxan
(R) la 100 ml, intr-un balon cotat. 10 ml solute se dilueaza cu dioxan (R) la 100 ml,
intr-un balon cotat, se determina absor- ban|a solutiei la 271 nm, la 283 nm $i la
306 nm si se stabileste concentratia pentru fiecare lungime de unda.
la 271 nm = 572;
?? la 283 nm = 642;
AJ4S la 306 nm = 481.
Fiecare concentratie determinate la fiecare lungime de unda trebuie sa se
incadreze intre 98,0% i 101,0%.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Venenum.
Aetiune farmaeologiea si mtrebuintari. Anticoagulant.
Acetazoiamidum VIII. 56

ACETAZOLAMIDUM
Acetazolamida

H3C
0 NN
C4HeN403S2 M, 222,2
Acetazolamida este N- [5-sulfamoil- (1? 4-tiadiazol-2-il) 1-acetamida. Con- tine
cel putin 99,0% i cel mult 101,0% ^HsN^OgSg raportat la substante uscata.
Deseriere. Pulbere cristalina, alba sau alb-galbuie, fara miros si fara gust
(1?.?).
SoluMIitate. Puin solubila in acetona, greu solubila in alcool, foarte greu
solubila in apa, practlc insolubila in cloroform eter (IX.C.l).
Solutia A, 1,0 g acetazolamida se agita cu 50 ml apa proaspat fiarta si raeita
timp de 5 min si se filtreaza; solutia filtrata se completeaza la 50 ml prin spalarea
filtrului cu apa proaspat fiarta i racita.
Identifieare
~ Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu acetazolamida (s.r.)
prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,001% m/V in acid clorhidric 0? mol/1
prezinta un maxim la 265 nm (IX.C.24.1).
La 0,5 g acetazolamida se adauga 5 ml apa, 1 ml hidroxid de sodiu 1
mol/1, 0,2 g zinc pulbere (R) $i 1 ml acid clorhidric (R); se dega- jeaza un miros de
sulfura de hidrogen.
La 25 mg acetazolamida se adauga 5 ml apa, 0,15 ml hidroxid de sodiu 1
mol/1 si 0,2 ml sulfat de cupru (?) 50 g/1 {R); apare ? colo- raj:ie albastra-verzuie,
care nu se schimba prin incalzire la fierbere.
57VIII. Acetazolarrtidum

Punct de topire: 247 258 C (cu dseeomptmere) (IX.C.10).


Aeiditate-alealinitate. La 25 ml solutie A se adauga albastrti de bromfenol-
solutie (I); solutia poate sa se coloreze m albastru-violet. Se adauga 0,8 ml acid
clorhidric 0,01 mo 1/1; solutia trebuie sa se coloreze in galben.
Ooruri. Cel mult 0,01%,
10 ml soluble A se compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Bfetale grele. Cel mult 0,001%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul
limitelor pentru impuritati anorganice" (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se
compara cu 5 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,005 mg ion plumb).
Sulfati. Cel mult 0,04%.
10 ml soluble A se compara cu 8 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,08 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Substante redueateare. 0,1 g acetazolamida se dizolva, prin incalzi- re, in 10
ml apa, se adauga 1 ml amoniac 100 g/1 (R) si 5 ml nitrat de ar- gint 0,1 mol/1.
Se incalzeste pe baia de apa timp de 30 min; precipitatui format trebuie sa ramina
alb.
Fierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g acetazolamida se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g acetazolamida se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,15g acetazolamida se dizolva in 30 ml dimetilformamida (R) in
prealabil neutralizata la azoviolet in benzen (I) i se titreaza cu metoxid de sodiu
0,1 mol/1 pina la coloratie albastra.
1 ml metoxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01111 g C4H6N403S2.
Conservare. In recipiente bine indiise, ferit de lumina. Separan&um.
Aetiune farmaeolegiea si mtrebuintari. Inhibitor al anhiarazei carbo- nice ;
folosit pentru tratamentul glaucomului.

????1? ACETICUM Acid acetic

H3CC00H

C2H402 Mr 60,05
Acidul acetic contine cel puin 96,0% si cel mult 100,5% C2H402.
Deseriere. lichid limpede, incolor, cu miros puternic injepator, carac-
teristic (IX. B).
La temperatura de 9,5 16,7 C se prinde intr-o masa cristalina.
Soiubilitate. Miscibil cu alcool, apa, eter, glicerol fi sulfura de carbon
(IX.C.l).
Sohdia A. 10 ml acid acetic se dilueaza cu apa la 50 ml.
Identifieare
La 0,5 ml acid acetic se adauga 1 ml alcool (R), 1 ml acid sulfuric (R) si
se incalzeste ; se formeaza acetat de etll, cu miros caracteristic.
2 ml solutie A se neutralizeaza cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) i se
58VIII.Acidum aceticum dilutum

adauga 0?5 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare ? colorable rosu- bruna,
care dispare la adaugarea de acid clorhidric (R).
Bensitate rolativa: &? = 1,050 1,060 (IX.C.3).
Pirnet. de lierbere: 110-118 C (IX.C.7).
Aspectul solutiei. Solutia A trebuie sa fie limpede i incolora (IX.C.2). .
Arsen. 2 ml acid acetic se dilueaza cu 3 ml apa ; solutia nu trebuie sa dea
reactia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Cioruri. Cel mult 0,002%.
5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solujie-
etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer. 5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea reac- jia
pentru fer (IX.C.13).
Mefcaie grele. Cel mult 0,0005%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13).
Sulfati. Cel mult 0,01%.
5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml soluble-
etalon (0? mg ion sulfat) (IX.C.13).
Substante redueatoare. 5 ml acid acetic se dilueaza cu 20 ml apa si se
adauga 1 ml permanganat de potasiu 0,02 mol/1; apare ? coloratie roz-vio- leta
care trebuie sa persiste cel pufin 10 min.
Eeziduu prin evaporare, Cel mult 0,01%,
10 g acid acetic se evapora pe baia de apa intr-o capsula de sticla, in prea-
labil cintarita; reziduul obtinut se usuca la 105 C timp de 1 h.
Bozare. 1,5 g acid acetic se dilueaza cu apa la 250 ml, intr-un balon cotat,
La 25 ml din aceasta soluble se adauga fenolftaleina-solutie (I) 1 se titreaza cu
hidroxid de sodiu 0? mol/1 pina la colorable roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0? mol/1 corespunde la 0,006005 g C2H402.
Conservare. In recipiente bine inchise. Separandum.
Observe tie, Cmd sa prescrie acid acetic fara alta specificafie se fo
lose^te acid acetic diluat<(.

ACIDUM ACEITCUM DILUTUM Aeid acetic diluat


Aciaul acetic diluat confine cel pufin 28,0% $i cel mult 32,0% C2H4Og.
Beseriere. Lichid limpede, incolor, cu miros infepator, caracteristic, cu
reacfie acida {IX.B).
Identifieare
La 1 ml acid acetic diluat se adauga 1 ml alcool (R), 2 ml acid sulfuric (R)
i se mealzete ; se formeaza acetat de etil, cu miros caracteristic.
1 ml acid acetic diluat se neutralizeaza cu Mdrosid de sodiu 100 g/1 (R) i
se adauga 0,15 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare ? coloratie ro^u-bruna, care
aispare la ad&ugarea de acid clorhidric (R).
Bensitate relative: ?? = 1,0371,042 (IX.C.3).
Arsen. 6 ml acid acetic diluat nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu
hipofosfit de sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
QorurL Cel miilt 0,0006%.
Acidum aceticum VIII. 59

3 ml acid acetic diluat completat cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solutie-


etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer. 3 ml acid acetic diluat completat eu apa la 10 ml nu trebuie sa dea
reacjia pentru fer (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,00015%.
7 ml acid acetic diluat completat cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml
solutie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Sulfati. Cel mult 0,003%.
3 ml acid acetic diluat completat cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml
solutie-etalon (0,1 mg ion suliat) (IX.C.13).
Substante redueatoare. 15 ml acid acetic diluat se completeaza cu apa la
20 ml $i se adauga 1 ml permanganat de potasiu 0,02 mol/1; apare ? ??- lorajie
roz-violeta care trebuie sa persiste cel putin 10 min.
Rezidmi prin evaporare. Cel mult 0,01%.
15 g acid acetic diluat se evapora pe baia de apa intr-o capsula de sti- cla, in
prealabil cintarita; reziduul obtinut $e usuca la 105 C timp de 1 h.
Bozare. 2 g acid acetic diluat se completeaza cu apa la 100 ml, mtr-un balon
cotat. La 25 ml din aceasta soluble se adauga ienolftaleina-sohitie (I) si se titreaza
cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la colorafie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,006005 g C2HftG2.
Conservare. In recipiente bine mchise.
Acidum acetylsalicylicum VIII. 60

ACIDUM ACETYLSALICYLICUM

Acid aeetilsalicilic

COOH 0

0C-CH3

Mr 180,2 QH8O4

Sinonim : aspirind
Acidul acetilsalicilic este acid 2-acetoxibenzoic. Contine cel puin 99,5 % ? cel
mult 100,5% CsH8Og raportat la substanta uscata.
Deseriere. Cristale aciculare, incolore sau pulbere cristalina alba, fara
miros sau cu miros slab de acid acetic si cu gust acru (IX.B).
In aer umed hidrolizeaza partial.
Soiubilitate. Solubil in 5 ml alcool, 20 ml cioroform, 20 ml eter ^ 300 ml apa
{IX.C.l).
Se dizolva in solujii de hidroxizi si carbonari alcalini ^i in amoniac.
Solutia A. 1,5 g acid acetilsalicilic se agita cu 30 ml apa timp de 5 min si se
filtreaza ; solutia filtrata se completeaza la 30 mi prin spalarea filtrului cn apa.
Identificare
0,5 g acid acetilsalicilic se dizolva in 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R),
&e incalzeste la fierbere timp de 3. min si dupa racire se acidn- leaza cu acid
sulfuric 200 g/1 (R) ; se formeaza un precipitat alb, cristalin i se percepe miros de
acid acetic.
Precipitate! obtinut, separat si spalat, se dizolva prin incalzire la
aproximativ 50 C in 2 ml apa si se adauga 0,05 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R) ;
apare ? coloratie albastru-violeta.
Punct de topire: 134 138 C (cu descompunere; baia incalzita in
prealabil la 125 C) (IX.C.10).
Aspectul solutiei. 1,0 g acid acetilsalicilic se dizolva in 10 ml alcool (R) ;
solufia trebuie sa fie limpede incolora (IX.C.2).
Arsen. Cel mult 0,0002%.
2,5 g acid acetilsalicilic se prelucreaza conform prevederilor de la ???- trolul
limitei de arsen-Procedeul 11 (IX.C.13).
Acidum amidotrizoicum VIII. 61

Cioruri. Cel mult 0,004%.


10 ml solutie A se compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,02
mg ion clorura) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor
pentru impuritati anorganice (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml
solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,01 mg ion plumb).
Sulfati. Cel mult 0,02%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Aeid salieilie. Cel mult 0,1%.
0,10 g acid acetilsalicilic se dizolva in 2 ml alcool (R) si se dilueaza cu apa la 50 ml,
intr-un cilindru gradat.
Is paralel, se prepara, intr-un cilindru gradat, solutie-etalon din 2 ml alcool (R) t 1
ml acid salicilic-solutie (R) si apa la 50 ml. In fiecare cilindru se adauga 1 ml sulfat de
amoniu-fer (Ill)-solutie acida 2 g/1 (I) i 1 ml acid clorhidric 0,1 mol/1. Dupa 30 s
coloratia solutiei-proba nu trebuie sa fie mai intensa decit coloratia solutiei-etalon.
Substante organice usor earbonizabile. 0.50 g acid acetilsalicilic se dizolva in 5 nil
acid sulfuric (R) ; solufia trebuie sa fie limpede siincolora.
eventuala coloratie nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei so- lutii-etalon
preparate din 00 ml cupru-E.c., 0,20 ml cobalt-B.c., 0,30 ml fer-E.c., ^i apa la 5 ml
(IX.C.14).
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,2 g acid acetilsalicilic se usuca in exsicator, pe silicagel anhidru (R) timp de 5 h
(IX.C.15).
Reziduu de ealcinare. Cel mult 0,1%.
1 g acid acetilsalicilic se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Bozare. 0,4 g acid acetilsalicilic se dizolva in 10 ml alcool (R) in prea- labil
neutralizat la fenolftaleina-soluj;ie (I), se racete la 8 10 C si se titreaza cu hidroxid
de sodiu 0 mol/1 pina la coloratie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0 mol/1 corespunde la 0,01802 g CeHs04.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina si de umiditate.
Aefiune farmaeologica i intrebumtari. Analgezic; antipiretic; anti- inflamator;
antiagregant plachetar.
62 VIII. Acidum acetylsalicylicum

913204 - 2H20 ACIDUM AMIDOTRIZOICUM


COO Mr 649,9
H
Acidal amidotrizoic este acid 3,5- Acid amidotrizoic
bis-{acetilamino)-2) 4,6-triiodben- zoic 2H ?
cu doua molecule de apa. Contine cel 0
putin 99,0% si cel mult 101,0%
C11H9I3N04 si cel putin 60,.8% si cel mult
63,3% iod raportat la substanta uscata.
Deseriere. Pulbere cristalina alba, fara miros (IX.B).
Sohibiiitate. TJsor solubil in dimetilformamida, foarte greu solubil in apa. cloroform
si eter (IX.C.l).
Se dizolva in soiufii de hidroxizi alcalini.
Solutia A. 2,5 g acid amidotrizoic se agita cu 40 ml apa proaspat fiarta si racita,
timp de 5 min si se filtreaza; solutia filtrata se completeaza la 50 ml, prin spalarea filtrului
cu apa proaspat fiarta si racita.
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu acid amidotrizoic
(s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,001% m/V in metanol (R) prezinta un maxim
la 238 nm (IX.C.24.1).
10 mg acid amidotrizoic se incalzesc intr-un creuzet, la flaeara; se degajeaza
vapori de iod.
La 20 mg acid amidotrizoic se adauga 5 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 si se
incalzeste la fierbere, la reflux, timp de 10 min. Dupa racire se adauga 5 ml acid
clorhidric 100 g/1 (R) si se raceste din nou, pe gheata, timp de 5 min. Se adauga 0,3 g
acid sulfamic (R) si se agita pina la inceta- rea efervescenjei; la adaugarea de 2 ml
diclorhidrat de N-(l-naftil)-etilen- diamina (R) 4 g/1 apare coloratie rosiatica.
Aspectul solutiei. 1,0 g acid amidotrizoic se dizolva in 10 ml hidroxid de sodiu (R)
200 g/1; solutia trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
CIorurL Cel mult 0,002%.
10 ml solutie A se compara cu 1 ml solutie-etalon (0,01 mg ion clorura) (IX.C.13).
63 VIII. Acidum amidotrizoicum

loduri. La 20 ml solutie A se adauga 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), 5 ml,
cloroform (R), 0,25 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R) si se agita. In stratul cloroformic se
admite cel mult slaba coloratie roz.
Metale grele. E.eziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la
Controlul limitelor pentru impuritati anorganice" (IX.C.13) fi completat cu apa la 10 ml
nu trebuie sa dea reactia pentru metale grele.
Sulfati. 10 ml solutie A nu trebuie sa dea reactia pentru sulfati (IX.C. 13).
Amine aromatice primare. 0,2 g acid amidotrizoic se agita cu 5 ml apa, I ml hidroxid
de sodiu 0,1 mol/1, 4 ml nitrit de sodiu (R) 10 g/1 fi 10 ml acid clorhidric 1 mol/1, intr-un
balon cotat de 50 ml. Se lasa in repaus timp de 2 min, se adauga 5 ml sulfamat de amoniu
(R) 120 g/1, se agita fi se lasa din nou in repaus timp de 1 min. Se adauga 0,4 ml I-naftol
(R) 100 g/1 in alcool (R), 15 ml hidroxid de sodiu 0 mol/1 si se dilueaza cu apa la 50
ml. Absorbanta solutiei determinate la 485 nm, folosind ca lichid de compensare solutie
obtinuta in aceleafi conditii si din aceiafi reactivi ca solutia-proba trebuie sa fie de cel
mult 0,15 (IX.C.24.1).
Pierdere prin useare. Cel mult 6,5%,
0,5 g acid amidotrizoic se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Rezidun prin ealcinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g acid amidotrizoic se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Impixritafi pirogene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 2 ml pe kilogram masa
corporals. dintr-o soluble care contine acid amidotrizoic 250 mg/ml in hidroxid de sodiu
(R) 75 g/1 in apa pentru preparate injec- tabile (pH-ul final 7,0 9,0).
Dozare. Acid amidotrizoic. 0,6 g acid amidotrizoic se agita cu 20 ml
dimetilformamida (R) pina la dizolvare, intr-un fiacon cu dop rodat. Se adauga 20 ml apa,
se agita si se raceste. Dupa racire se adauga 0,2 ml al- bastm de timol-solutie (I) fi se
titreaza cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la coloratie aibastra.
In paralel se efectueaza determinarea cu proba-martor.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,06139 g 13204.
Iod, 0,3 g acid amidotrizoic se dizolva intr-un amestec format din 15 ml hidroxid de
sodiu 100 gjl (R) si 15 ml apa. Se adauga 0,5 g zinc pulbere (R) t se fierbe la reflux timp
de 1 h si se racefte. Se spala refrigerentul cu apa si amestecul se filtreaza cantitativ. Se
adauga 5 ml acid acetic anhidru (R), 1 ml eozina-solutie (I) fi se titreaza cu nitrat de
argint 0,1 mol/1 pina la coloratie rosn-violeta.
1 ml nitrat de argint 0 mol/1 corespunde la 0,01269 g iod.
Conservare. in recipiente bine xnchise, ferit de lumina.
Actiune farmaeoiogiea si intrebuintari. Substanfa de contrast radiologic.
ACIDUM AMINOCAPROICUM
Acid aminocaproic

H 2 N 2- ~( 2)-2 co oh CgH13N02 M* 131,2


Acidul aminocaproic este acid 6-aminolie:x:anoie. Confine cel p 99,0% si cel
mult 100,5% C e E lz N0 2 raportat la substanta uscata.
Deseriere. Ptilbere cristalina alba sau slab galbuie, fara miros, cu gust slab amar (IX.
B).
Solubilitate. Usor solubil in apa, foarte greu solubil in alcool, practic insolubil in
64 VIII. Acidum aminocaproicum

cloroform si eter (IX.C.l).


Solutia A: 2,0 g acid aminocaproic se dizolva in 20 ml apa i se comple teaza. cu
acelasi solvent la 40 ml.
Identilieare
Spectrul de absorbtie in infraro^u trebuie sa corespunda celui obtinut cu acid
aminocaDroic (s.r.) prin dispersie in bromura de pota- siu (R) (IX.C.24.2).
- La 1 ml solutie A se adauga 0,2 ml ninhidrina-solupe (R) fi se
incalzeste; apare coloratie violeta.
Fmet de topire: 202 - 205 C (IX.C.10).
Aspectul solutiei. Solutia 40% m/V trebuie sa fie limpede incolora.
eventual^. coloratie nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei so- lupi-etalon
preparate din 00 ml cobalt-E.c., 0,20 ml cupra-E.c., 0,50 ml fer-E.c. si apa la 10 ml
(IX.C.2).
pH - 6,5 - 7,5 (0,5% m/V) (IX.C.22).
Amoniu. Cel mult 0,002%.
10 ml soluble A se compara cu 1 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,01
mg ion amoniu) (IX.C.13).
Qomri. Cel mult 0,02%.
2 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solutie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer- Cel mult 0,02%.
3 ml solutie A completata cu apa la 10 ml s compara cu 3 ml solufie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).

5 Farmacopeea Rom&ai, ed. a X-a


Metaie greie. 1 ml solutie A completata cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea reactia
pentru metaie grele (IX.C.13).
SuHati. Cel mult 0,025%.
8 ml solufie A completata ctt apa la 10 ml se compara cu 10 ml solute - etalon (0,1
mg ion sulfat) (IX.C.13).
Impuritfifi inrudite ehimie. Se procedeaza conform prevederilor de la
Cromatografie pe sfcrat subtire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: 1-butanol ('jRj-acid acetic -apa (20:10:10).
Solufie de aplicat: 1 ml solufie A se completeaza cu alcool (R) la 10 ml.
Pe linia de start a placii cromatografice se aplica intr-un punct 10 fxl din solutia de
mai sus (50 |ig acid aminocaproic).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina
cind acesta a migrat pe distanja de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se
usuca la aer, se examineaza in lumina ultra violeta la 254 nm, apoi se expune la vapori de
iod se examineaza la lumina zilei.
Pe cromatograma, atit la examinarea in lumina ultravioleta, cit la examinarea la
lumina zilei, in afara petei corespunzatoare acidului aminocaproic nu trebuie sa apara alte
pete.
Acidum aminocaproicum VIII. 65

Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.


0,5 g acid aminocaproic se usuca la 105 C pina la masa constants (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
1 g acid aminocaproic se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17)
Impuritafi pirogene (IX.F.10). Se a&ministreaza intravenos 5 ml pe kilogram masa
corporala aintr-o solutie care confine acid aminocaproic 200 mg/ml in apa pentru
preparate injectabile.
Bozare. 0,25 g acid aminocaproic se dizolva in 25 ml acid acetic anhi- dru (R), se
adauga 20 ml dioxan (R), cristal violet in acid acetic anhi- dru (I) si se titreaza cu acid
percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru pina la colorable albastra.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in add acetic anhidru corespunde la 0,01312 g
C6HXSN02.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aejiune larmaeologiea 1 Sntrebninfari. Antifibrinolitic.
Acidum ascerbtcum VIII. 6?

ACIDUM ASCORBICUM Acid


ascorbic CH20H HOH

H
HO OH
CgHeOg Mf 176,1
Sinonim: viiamina
Acidui ascorbic este (5R)-5- [(S)-l, 2-dihidroxietil3-3, 4-dihidroxi-2(5H)- -fxiranoni.
Confine cel putin 99,0% i cel mult 100,5% 8.
Beseriere. Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fSrS miros, cu gust acru
(IX.B).
Solubilitate. U^or solubil in apa, solubil in alcool i metanol, practic insolubil in
benzen, cloroform, eter, eter de petrol si uleiuri grass (IX.C.1).
Solutia A. 2,5 g acid ascorbic se dizolva in 40 ml apa proaspat fiarta fi racita si se
completeaza cu aceiasi solvent la 50 ml, intr-un balon cotat.
Identifieare
La 2 ml solutie A se adauga 0,5 ml acid nitric 100 g/1 (R) i 0,5 ml nitrat de
argint 20 g/1 (R) ; se formeaza un precipitat cenu^iu.
La 0,5 mi solutie A se adauga 1,5 ml apa, 0,2 ml pentacianonitro zilferat (II) de
sodiu-solufie (R) i 0,15 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) ; apare coloratie galben-
verzuie, care dupa adaugarea de 0,3 ml acid acetic 300 g/1 (R) devine albastru-verzuie.
Punct de topire: 188 192 C (cu descompunere) (IX.C. 10).
Putere rotatorie specifica: [a]0 = +21 pina la +23 (solutia A)
(IX.C. 4).
Aspeetul solutiei* Solutia A trebuie sa fie limpede i incolora (IX.G.2).
pH = 2,0 - 3,0 (solutia A) (IX.C.22).
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la
Controlul limitelor pentru impuritati anorganice" (IX.G.13) nu trebuie sa dea reacfia
pentru metale grele.
SulfafL Cel mult 0,04%.
5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml solutie- etalon (0,1
mg ion sulfat) (1.).
68 vm. Acidum asparticum

Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.


1 g acid ascorbic se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,15 g acid ascorbic se dizolva in 10 ml apa, se adauga. 1 ml add clorhidric
100 g/1 (R), 2 ml amidon-solutie (I) si se titreaza cu iodat de potasiu 0,0167 mol/1 pina la
coloratie albastru persistent.
1 ml iodat de potasiu 0,0167 mol/1 corespunde la 0,008806 g CeH^Op.
CoDservare, In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aefiune farmaeologiea si mtrebuintari. Prevenirea si tratamentul hi- povitaminozei
C.

ASPARTICUM
Acid aspartic

00
I
CH2-
I
CHNH2
i
C00H
C4K7N04 Mr 133,1
Acidul aspartic este acid 2-aminobutandioic. Confine cel pufin 98,5% si cel mult
101,0% QH7N04 si cel putin 10,35% si cel mult 10,85% nitrogen raportat la substanfa
uscata.
Deseriere* Cristale albe sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust acru (IX.B).
Solubilitate. ~Greu. solubil in apa, practic insolubil in alcool si eter (IX.C.l).
Solutia A. La 2,5 g acid aspartic se adauga 50 ml apa, se incalzeste la fierbere timp
de 2 min, se raceste, se filtreaza si se completeaza la 50 ml, prin spaiarea filtrului cu apa.
Identifieare
Pe cromatograma de la ,,Impuritati inrudite chimic" trebuie sa apara pata de
culoare violeta, cu Ei de aproximativ 0,50.
5 mg acid aspartic se amesteca cu 5 mg rezorcinol (R), se adauga 0,2 ml acid
sulfuric (Rj si se incalzeste pina la aparitia unei coioratii brun- verzui. Dupa racire se
adauga 5 ml apa se alcalinizeaza cu amoniac 100 g/1 (R) ; apare coloratie rosu-visinie,
cu fluorescenta verde.
Aspectul solutiei. Solujia 10% m/V in acid clorhidric (R) 2 mol/1 trebuie sa fie
limpede si incolora (IX.C.2).
Amoniu. Cel mult 0,02%.
2 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solujie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion amoniu) (IX.C.13).
Arsen. 1,00 g acid aspartic nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipofosfit de
sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Goran. Cel mult 0,01%.
5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2,5 ml solujie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,025 mg ion clorura) (IX.C.13).
Acidum asparticum VIII 69

Fer. Cel mult 0,002%.


10 ml solutie A se compara cu 1 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,01
mg iou fer) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor
pentru impuritati anorganice" (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se compara cu 2 ml
solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion plumb).
Sulfafi. Cel mult 0,01%.
1,0 g acid aspartic se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C S in 10 ml acid
clorhidric 100 g/1 (R) ; solutia se raceste, se filtreaza, se coixi- pleteaza cu apa la 10 ml ^i
se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Impuritafi inrudite ehimie. Se procedeaza conform prevederilor de Ja
Cromatografie pe strat subtire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G-F2S4 (R)-
Developant: 1-butanol (R)-a.ci& acetic ('Ey-apa (40 : 30 : 20). .
Solutie de aplicat: acid aspartic 0,10% m/Vintr-un amestec format din
9 volume apa si 1 volum 1-propanol (R),
Pe linia de start a placii cromatografice se aplica intr-un punct 5 \ din solutia de mai
sus (5 pig acid aspartic).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografie cu developant si se lasa
pina cind acesta a migrat pe distanta de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate,
se ine m etuva la 105 C timp de 10 min, se raceste si se pulverizeaza uniform cu
ninhidrina (R) 10 g/1 in metanol (R). Se tine in etuva la 60 C timp de 30 min si se
examineaza imediat la lumina zilei.
Pe cromatograma, in afara petei corespunzatoare acidului aspartic, de culoare
violeta, cu Rf de aproximativ 0,50 nu trebuie sa apara alte pete.
Fierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g acid aspartic se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin caleinare. Cel mult 0,1%.
1 g acid aspartic se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Bozare. Acid aspartic. 0,2 g acid aspartic se dizolva, prin incalzire la aproximativ
50 C, in 150 ml apa. Dupa racire se adauga 0,2 ml albastru de bromtimol-solufie (I) t 1 ml
rou de fenol-solujie (I) si se titreaza cu hidroxid de so din 0 mol/1 pina la colorajie
violeta.
1 ml hidroxid de sodiu 0 mol/1 corespunde la 0,01331 g Nitrogen. Se procedeaza
conform prevederilor de la Dozarea nitroge- nului din combinafiile organice" (IX.C.20),
luind in lucru 0,4 g acid aspartic.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Actiime farmaeologiea fi intrebuinfari. Hepatoprotector.

ACIDUM BENZOICUM Acid benzoic


70 VIII. Acidum benzoicum

CUUH

C,H08 Mr 122
Acidul benzoic este acid benzencarboxilic. Confine cel pufin 99,5% fi cel mult
100,5% C7HgOg raportat la substanta uscata.
Deseriere. Lamele lucioase, matasoase, albe sau cristale aciculare albe, fara miros
sau cu slab miros aromatic, cu gust acri^or si iute (IX.B).
Incalzit cu precautie se topeste, apoi sublimeaza.
Soiuhilitate. Usor solubil in alcool, benzen, cloroform si eter, solubil in uleiuri grase
prin incalzire la aproximativ 50 C, foarte pu|in solubil in apa (IX.C.1).
Identifieare. La 10 ml solutie saturata de acid benzoic in apa se adauga 0 ml clorura
de fer (III) 30 g/1 (R) ; se formeaza un precipitat galben- deschis. Se adauga 0 ml acid
nitric 100 g/1 (R) i 0,05 ml peroxid de hidro- gen-solufie diluata (R) d se incalzeste ;
apare colorable violeta, fcrecatoare.
Punct de topire; 121 - 124 C (1.0).
Aspeetul soiutieL 1,0 g acid benzoic se dizolva in 10 ml carbonat de sodiu 100 g/1
(R) ; solutia trebuie sa fie limpede si incolora. eventuala transparent^ nu trebuie sa fie
mai intensa decit transparent unei solufii- etalon preparate astfel: 5 mg caolin (R) se
tritureaza intr-un mojar cu
2 ml apa, se aduce cantitativ intr-un balon cotat de 1 000 ml si se comple teaza cu apa la 1
000 ml. Se agita bine inainte de folosire.
Metale greie* Cel mult 0,001%.
Acidum benzotcum VIII- 71

Rezidtml de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor


pentru impuritati anorganice" (IX.C.13) i completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10
ml solutie-etalon (0,01 mg ion plumb).
SulfafL Cel mult 0,01%.
2.0 g acid benzoic se agita timp de 5 min cu 10 mlapa $i se filtreaza; solutia filtrata
se completeaza la 10 ml prin spalarea filtrului cu apa. 5 ml filtrat, completat cu apa la 10
ml, se compara cu 10 ml solutie-etalon (0 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Aeid cinamie si alte substante reducatoare. 1,5 ml acid sulfuric (R) se dilueaza cu
apa la 100 ml i se incalzeste la fierbere. Se adauga permanganat de potasiu 0,02 mol/1,
picatura cu picatura, pina cind coloratia roz persists timp de 30 s. In solutia calda se
dizolva 1,0 g acid benzoic se adauga permanganat de potasiu 0,02 mol/1 pina cind
coloratia roz persista timp de 15 s. Trebuie sa se foloseasca cel mult 0,5 ml permanganat
de potasiu. 0,02 mol/1.
Compufi organic! elorurati. Cel mult 0,08% exprimati in ion clorura.
0,1 g acid benzoic se amesteca cu 0,3 g carbonat de sodiu anhidru (R) i 0,25 ml
apa, intr-un creuzet de portelan. Amestecul se usuca, prin usoara incalzire, se acopera cu
0,3 g carbonat de sodiu anhidru (R) si se calcineaza. Dupa racire, reziduul se dizolva, cu
precautie, in 12 ml acid nitric 100 g/1 (R) se filtreaza. 3 ml filtrat, completat cu apa la 10
ml, se compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura)
(IX.C.13).
Substance organice usor earbonizabile. 0,2 g acid benzoic se dizolva in 5 ml acid
sulfuric (R) ; solutia trebuie sa fie incolora (IX.C.14).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
1 g acid benzoic se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,25 g acid benzoic se dizolva in 20 ml alcool (R) in prealabil neutralizat la
fenolftaleina-solutie (1) se titreaza cu . hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la coloratie roz. ,
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01221 g C7H602.
Conservare. In recipiente bine inchise.

ACIDUM B0RICUM
Acid boric

H3BOs Mj. 61,83


Acidul boric confine cel puin 99,0% si cel mult 100,5% H3BG3.
Deseriere* Lamele cristaline, lucioase, cu aspect sidefos, grase la pipait, sau
pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab acru (IX.B).
Solubilitate. Uor solubil in glicerol, alcool la fierbere si apa la fierbere, solubil in
aicool apa (IX,C.l).
Solutia A.. 0,3 g acid boric se dizolva, prin incalzire, in 50 ml apa si dupa racire se
fiitreaza ; solufia filtrata se completeaza la 50 ml prin spalarea filtrului cu apa.
Identifieare. La 0,1 g acid boric se adauga 3 ml alcool (R), 05 ml acid sulfuric
(R) si se aprinde; marginea flacarii se coloreaza in verde.
Aspeetul solutiei. 0,3 g acid boric se dizolva in 10 ml apa; solutia trebuie sa fie
limpede si incolora (IX.C.2).
Aciditate. 2 ml solufie A se completeaza cu apa proaspat fiarta i racita la 10 ml si
72 VIII. Arid urn boricum

se adauga 0,05 ml metiloranj-solutie (I) ; solufia trebuie sa se coloreze in galben si nu in


portocaliu sau in roz.
Arsen. 0,5 g acid boric nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipo- fosfit de sodiu
in acid dorhidric (R) (IX.C.13).
Caiciu. 5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea reactia pentru
caiciu (IX.C.13).
CIorurL Cel mult 0,005%.
4 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solutie-etalon
completata cu apa ia 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,0015%.
10 ml solutie A se compara cu 1,5 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,015 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Sulfati. Cel mult 0,02%.
5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml solu tie-etalon (0,1
mg ion sulfat) (IX.C.13).
Substante insolubiie In aleool. 1 g acid boric se dizolva, prin incalzire la fierbere,
in 10 ml alcool (R) ; solufia trebuie sa fie incolora, limpede sau cel mult transparent!
(IX.C.2).
Substante organice. Prin incalzire progresiva pina la rosu acidul boric mi trebuie sa
se innegreasca.
Dozare. 2 g acid boric se dizolva in 100 ml amestec format din volume egale de
glicerol (R) i apa in prealabil neutralizat la fenolftaleina-solu- fie (I) si se titreaza cu
hidroxid de sodiu 1 mol/1 pina la colorafie roz. Se adauga 50 mi glicerol (R) neutralizat,
in prealabil, la fenolftaleina-so- lutie (I) si se continua titrarea pina la reaparifia coloratiei
roz.
1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 corespunde la 0,06183 g H3B03.
Conservare. In recipiente bine inchise.
Aetiune farmaeologiea i Intrebuinfari. Antiseptic.
Acidum citricum VIII. 73

ACIDUM CITRICUM
Acid citric

CH2COOH HOcCOOH CH^COOH


C6H807 H20 Mr 210,1
Acidul citric este acid 2-hidroxi-l, 2, 3- propantricarboxilic cu
mole- cula de apa. Confine cel pufin 99,5% 1 cel mult 100,5% C6H807 H20.
Deseriere. Cristale incolore, translucide sau pulbere cristalina alba, fata miros, cu
gust acru (IX.B).
Eflorescent in aer cald.
SoluMMtate. Solubil in 0,7 ml apa, 1 ml glicerol, 2 ml alcool, 50 ml eter (IX.C.l).
Solutia A. 3,0 g acid citric se dizolva in 20 ml apa si se completeaza
cu acelasi solvent la 60 ml.
Identificare
La 0,2 ml solutie A se adauga 0,05 ml apa de brom (R), 0,1 ml acid sulfuric 100
g/1 (R), 0,05 ml permanganat de potasiu 50 g/1 (R) i se incalzeste usor pina la
decolorare. Se adauga 2 ml acid sulfuric (R), 0,1 ml rezorcinol (R) 50 g/1 in alcool (R)
sau 0,1 ml 2-naftol-solutie (R) si se incalzeste pe baia de ap& timp de 10 min; apare
coloratie rosie (cu rezorcinol) sau colorajie verde (cu 2-naftol).
2 ml solutie A se neutralizeaza cu amoniac 100 g/1 (R) si se adauga 1 ml clorura
de calciu 200 g/1 (R) ; se obtine solutie limpede. Prin incalzire la fierbere se formeaza
un precipitat alb, insolubil in clorura de amoniu 100 g/1 (R) (deosebire de acid tartric).
La 1 ml solutie A se adauga 1 ml vanilina in acid clorhidric (R) si se evapora la
sicitate pe baia de apa. Reziduul se umecteaza cu 0,15 ml acid sulfuric (R) si se incalzeste
pe baia de apa timp de 15 min ; apare coloratie violeta. Reziduul se dizolva in 3 ml apa;
solutia se coloreaza in verde. Se adauga 0,15 ml amoniac 100 g/1 (R) ; coloratia solufiei
devine ro$ie (deosebire de acid tartric, acid oxalic).
Arsen. 1,0 g acid citric nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipo- fosfit de sodiu
in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Cioruri. Cel mult 0,02%.
2 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solu- fie-etalon
completata. cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
74 VIII. Aciium glutdmicurn

Metale grele. Cel mult 0,001%,


1,0 g acid citric se dizolva in apa la 10 ml si se compara cu 10 ml solutie-etalon
(0,01 mg ion plumb) (1,).
Sulfati. 10 ml solutie A nu trebuie sa dea reactia pentru sulfati (IX.C. 13).
Acid tartric. La 10 ml solutie A se adauga 10 ml acetat de potasiu 50 g/1 in
alcool (R) ; solutia trebuie sa ramina limpede.
Acid oxalic. La 10 ml solutie A se adauga 2 ml clorura de caiciu 200 g/1 (R) ;
solufia trebuie sa ramina limpede timp de 1 h.
Substante or$auic*e earbcmizabile. 0,5 g acid citric pulverizat se
incalzesc cu 5 ml acid sulfuric (R) in baia de apa, la 80 90 C, la intu- neric, timp
de 15 min si se raceste imediat; coloratia nu trebuie sa fie mai intensa decit coloratia
unei solufii-etalon preparate din 0,10 ml cupru-E*c., 0,25 ml cobalt-E.c., 2,10 ml fer-
B.c. apa la 5 ml (IX.C.14).
Reziduu prin calcinare- Cel mult 0,1%.
1 g acid citric se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Bozare. 0,15 g acid citric se dizolva. in 25 ml apa proaspat fiarta si racita, se
adauga fenolftaleina-solufie (I) si se titreaza cu Mdrosid de so- diu 0,1 mol/1 pina ia
colorafie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,007005 g CgHsO, * H20.
Conservare. In recipiente: bine inchise.-

ACIDUM GLUTAMICUM

Acid glutamic

00
1
CH2
I
CH2
i
H-C-~NH2

COOH
CANO* My 147
Acidul glutamic este acid (+) - (S) - 1-amiuopropan-1, 3-dicarboxiHc. Confine
cel putin 98,5% si cel mult 100,5% QHsN04 raportat la substanfa uscata.
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristaliua alba, cu miros slab, ^
caracteristic, cu gust acru (IX.B).
Solubilitate* Pu^in solubil in apa, practie insoiubii in acetona, alcool, cloroform fi
eter (IX.C.l).
Solutia A. 1,0 g acid glutamic se agita timp de 3 min cu 20 ml apa incalzita la
aproximativ 50 C; dupa racire se filtreaza si solutia filtrata se completeaza la 20 ml prin
spalarea filtrului cu apa.
Acidum glutamicum VIII. 75

Identffieare
1 mg acid glutamic se amesteca. cu 1 mg rezorcinol {R), se adauga 0 ml acid
sulfuric (R) si se incalzeste cu piecautie pina la incetarea reac- tiei si aparitia coloratiei
verde-brtma. Dupa racire se adauga 5 ml ap& i se alcalinizeaza cu amoniac concentrat
(R) ; apare coloratie rosu- violeta si fluorescenfa verde, mai vizibila in solutie diluata.
50 mg acid glutamic se dizolva prin incalzire la aproximativ 50 C in 2 ml apa,
se neutralizeaza cu hidroxid de sodiu 1 mol/1, se adauga
1 ml ninhidrina~soluie (R) si se incalzeste; apare coloratie albastru- violeta.
Putere rotatorie specifies: [a]g = + 29,5 pina la -f 34 (10% m/V in acid clorhidric
1 mol/1; raportat la substanta uscata) (IX.C.4).
Arsen. 1,0 g acid glutamic se dizolva intr-un amestec format din 5 ml acid clorhidric
(R) si 5 ml apa. Se adauga 0,5 ml apa de brom (R) si se incalzeste in baia de apa pina la
decolorare; solutia nu trebuie sa dea reacfia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu in acid
clorhidric (R) (1.).
Qoruri. Cel mult 0,02%.
2 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml soiutie-etalon
completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor
pentru impuritati anorganice" (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10
ml solufie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfati. Cel mult 0,05%.
4 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml soiutie-etalon (0
mg ion sulfat) (IX.C.13).
Substanje rediiealoare. alti ammoacizi. La 5 ml soluble A se adauga
2 ml sulfat de cupru (II) si tartrat de potasiu si sodiu-solufie (R) i se incalzeste la
fierbere; nu trebuie sa se formeze un precipitat rosu si nici sa apara coloratie bruna sau
violetE.
Substante organiee usor earbonizabile. 0,2 g acid glutamic se dizolva in 5 ml acid
sulfuric (.R); solutia trebuie sa fie incolora. Dupa 1 h, eventuala colGrafie nu trebuie ra
fie mai intensa decit coloratia unei solu- tii-etalon preparate din 0,06 ml cupru~E.c., 0,06
ml fer-E.c., 0,08 ml cobalt-E.c, si apa la 5 ml (IX.C.14).
Pierdere prin us ear e. Cel mult 0,5%.
0,5 g acid glutamic se usuca la 105 C pina la masa constants. (IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 0,1%.
1 g acid glutamic se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,2 g acid glutamic se dizolva in 100 ml apa, prin incalzire la aproximativ 40
C. Dupa. racire se adauga 0,2 ml albastru de timol- solufie {I) si 1 ml rosu de fenol-solutie
(I) s?i se titreaza cu hidroxid de sodiu 0 mol/1 pina la coloratie violeta.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,02471 g C 5H^04.
Conservare. In recipiente bine inchise.
Aetiune farmaeologiea si mtrebuintarh Neurotonic.

ACIDUM HYDROCHLORICUM
Acid clorhidric
76 VIIL Acidum hydrochloricum
1 Mj. 36,46
Acidul clorhidric confine cel pufin 35,0% si cel mult 38,0% HC1.
Descriere. Lichid limpede, incolor, cu miros infepator, caracteristic (IX.B).
Fiimega la aer.
Solubilitate. Miscibil cu alcool i apa, cu obtinerea unor solufii cu reae- fie puternic
acida (IX.C.l).
~Solutia 5 ml acid clorhidric se dilueaza cu apa la 50 ml.
Identifieare
bagheta de sticla inmuiata in amoniac 100 g/1 (R) st apropie de gltui deschis al
unui flacon cu acid clorhidric ; apare un furri alb.
0,05 ml acid clorhidric se dilueaza cu 2 ml apa i se adauga 05 ml nitrat de argint
20 g/1 (R) ; se formeaza un precipitat alb, cazeos, solubil in amoniac concentrat (R).
1 ml acid clorhidric se agita cu 0f2 g clorat de potasiu (R); se degajeaza vapori de
clor care coloreaza in albastru hirtia cu iodura de potasiu amidonata (I).
Densitate relativa: d|g = 174 1,189 (IX.C.3).
Aspeetul solutiei. Solutia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Arsen. 10 ml acid clorhidric nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipofosfit de
sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Fer. 10 ml solufie A nu trebuie sa dea reactia pentru fer (IX.C.13).
Metale grele. 10 ml solutie A nu trebuie sa dea reactia pentru metale grele (IX.C.13).
Sulfati. 10 ml solutie A nu trebuie sa dea reacfia pentru sulfafi (IX.C.13).
Acidum hydrochloricum dilutum VIII. 11

Acid suUuros. 5 ml acid clorhidric se dilueaza cu 4 ml apa ?i se amesteca cu


solutie preparata din 50 ml apa, 1 ml amidon-solufie (I) si 0.15 ml iod 0,005 mol/1;
coloratia albastra trebuie sa persiste timp de 30 s.
Clor liber, alte substante oxidante. 5 ml acid clorhidric se dilueaza cu 5 ml apa,
se adauga 1 ml iodura de potasiu-solufie (R), 1 ml cloroform (R) si se agita ; stratul
cloroformic nu trebuie sa se coloreze in roz sau in violet timp de 1 min.
Reziduu prin ealeinare. 5 g acid clorhidric se evapora la sicitate si reziduul se
calcineaza pina la masa constanta; nu trebuie sa ramina un reziduu ponderabil
(IX.C.17).
Dozare. 3 g acid clorhidric se aduc intr-un flacon care confine 50 ml apa, se
adauga metiloranj-solufie (/) si se titreaza cu hidroxid de soditi I mol/1 pina la
colorafie galbena.
1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 corespunde la 0,03646 g HCL
Conservare. in recipiente bine inchise. Sefiarandum.
Observatle. Cind se prescrie acid clorhidric, fara alta specifica|ie s sau acid
clorhidric oticinal" se foloseste acid clorhidric diluat*'.

HYDROCHLORICUM' U.m.F. \ A * '


Aeid eiorhidrie diluatj 4 ota 14315

Acidul clorhidric diluat contine cel putin 9,5% si cel mult 10,5% HC1.
Deseriere. Lichid limpede, incolor, fara miros (IX. B).
Identificare
bagheta de sticla xnmuiata in amoniac 100 g/1 (22) se apropie de gitul
deschis al unui flacon cu acid clorhidric diluat; apare un fum alb.
0,5 ml acid clorhidric diluat se dilueaza cu 2 ml apa si se adauga 0,15 ml
nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formeaza un precipitat alb, cazeos, solubil in amoniac
concentrat (R).
5 ml acid clorhidric diluat se agita cu 0,2 g clorat de potasiu (22) si se
incalzeste cu precaufie ; se degajeaza vapori de clor, care coloreaza in albastru hirtia
cu iodura de potasiu amidonata (I).
Densitate relativa: dfjj = 1,047 1,052 (IX.C.3).
Arsen. La 35 ml acid clorhidric diluat se adauga 3 ml amoniac concentrat (R) si
se evapora pe baia de apa pina la aproximativ 5 ml. Solutia xamasa, diluata cu apa la
10 ml, nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric
(22) (IX.C.13).
Fer. 3,5 ml acid clorhidric diluat completat cu apa la 10 ml xm trebuie sa dea
reacfia pentru fer (IX.C.13),
78 VIII. Acidum iopanoicum

Metale grele. 3,5 rnl acid clorhidric diluat completat cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea
reactia pentru metale grele (IX.0.13).
Sulfati. 3,5 ml acid clorhidric diluat completat cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea reactia
pentru sulfafi (IX.C.13).
Acid sulfuros. 15 ml acid clorhidric diluat se amesteca cu solutie preparata din 50 ml
apa, 1 ml amidon-solutie (I) i 0,15 ml iod 0,005 mol/1; colorafia albastra trebuie sa
persiste timp de 30 s.
Clor liber, aite substante oxidante. La 15 ml acid clorhidric diluat se adauga 1 ml
ioduradepotasiu-solutie (i2), 2 mlcioroform (R) si se agita; stratul cloroformic nu trebuie sa
se coloreze in roz sau in violet timp de 1 min.
Bezidnu prin ealcinare. 20 g acid clorhidric diluat se evaporala sicitate reziduul se
calcineaza pina la masa constanta; nu trebuie sa ramina un reziduu ponderabil (IX.C.17).
Bozare. 10 g acid clorhidric diluat se dilueaza cu 40 ml apa. se adauga metiloranj-
solutie (I) si se titreaza cu hidroxid de sodiu 1 mol/1 pina la coloratie galbena.
1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 corespunde la 0,03646 g HCL
Conservare. In recipiente bine inchise.
Aetiune farmaeologiea si intrebninfan. Acidifiant gastric.

IOPANOICUM
Acid iopanoic

Cbfc-CHCOOH

I
i Mj 570,9
Aciaul iopanoic este acid 2-(3-amino~2,4,6-triiodobenzil)butiric. Confine cel pujin
99,0% i cel mult 101,0% C 11HX2I3N02 si cel pufin 66,0% cel mult 67,4% iod xaportat la
substanta uscata.
Beseriere. Pulbere alba sau slab galbuie, fara miros, cu gust slab amar (IX.B),
Solubffitate. Solubil in 25 ml acetoua, 40 ml alcool, 50 ml cloroform 50 ml eter,
practic insolubil in apa (IX.C.l).
Se dizolva in solutii de hidroxizi carbonafi alcalini.
Solutia A. 1,5 g acid iopanoic se agita cu 15 ml apa timp de 5 min si se filtreaza;
solutia filtrata se completeaza la 15 ml prin spalarea filtru- lui cu apa.
Identificare
Spectrul m infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu acid iopanoic (s.r.) prin
dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,001% m/V in hidroxid de sodiu 0,01 mol/1
Acidum iopanoicum VIIL 79

prezinta un maxim la 230 nm (IX.C.24.1).


0 g acid iopanoic se incalzeste intr-un creuzet; se degajeaza vapori de culoare
violeta.
La 20 mg acid iopanoic se adauga 5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) i se raceste cu
gheafa. Se adauga 20 mg nitrit de sodiu (R), se raceste din nou cu gheata timp de 10 min si
se adauga 1 ml 2-naftol-solufie (i?); apare coloratie rosie.
Punet de topire: 155 157 C (cu descompunere) (IX.C.10).
Aspectul solutiei, 0,1 g acid iopanoic se dizolva in 4,5 ml alcool (R) se completeaza cu
acelafi solvent la 5 ml; solufia trebuie sa fie limpedc incolora. eventuala coloratie nu
trebuie sa fie mai intensa decit coloratia unei solufii-etalon preparate din 0,15 ml fer-E.c. i
apa la 5 ml (IX.C.2).
HalogenL Cel mult 0,01%.
2 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solufie-etalon
completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Iod liber. 2 ml solutie A se agita cu 2 ml cloroform (R.) timp de 1 min ; stratul
cloroformic nu trebuie sa se coloreze in violet.
Metaie grele. Cel mult 0,001%. _
Reziduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de la ,,Con- trolul limitelor
pentru impuritafi anorganice*' (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml
solufie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Stdia|i. Cel mult 0,01%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solufie-e talon (0 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g acid iopanoic se usuca la 105 C pina la masa constants (1.5).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
1 g acid iopanoic se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Bozare. Acid iopanoic. 0,5 g acid iopanoic se dizolva in 50 ml alcool (R) in prealabil
neutralizat la fenolftaleina-solufie (I) si se titreaza cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la
colorafie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,05709 g
Iod. 0,3 g acid iopanoic se dizolva intr-un amestec format din 15 ml hidroxid de sodiu
100 g/1 (R) si 15 ml apa. Se adauga 0,5 g zinc pulbere (R) t se incalzeste la fierbere, la
reflux, timp de 1 h. Dupa racire se spala refri- gerentul cu apa i se filtreaza cantitativ. Se
adauga 5 ml acid acetic (R) f 1 ml eozina-soluJ;ie (7) si se titreaza cu nitrat de argint 0,1
1 pina la colorafie roz-violeta.
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,01269 g I.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum.
Aetiime farmaeologiea si intrebuintari* Substanta de contrast radiologic.

ACIDUM LACTICUM

Acid lactic H3CCHC00M


3
I
80 VIIL Acidum lacticum

OH
C3H6Os M, 90,08
Acidul lactic este un amestec de acid - 2 -hidroxipropionic (C 3H603) (acid lactic), acid
2-(2-hidrosipropioniIosi) propionic (C6H]0O6) (acid lactil- lactic) si apa. Confine cel putin
85,0% cel mult 92,0% G3H603.
Descriere. Lichid de consistenta siropoasa, incolor sau slab galbui, fara miros sau cu
miros slab, caracteristic (IX.B) ; higroscopic.
In solufii apoase are gust acru.
Solubilitate. Miscibil cu am, alcool i eter, practic insolubil in cloroform (IX.C.1). ^
Solutia A. 1,0 g acid lactic-^se dilueaza cu apa la 70 ml.
Identifieare
La 0,5 ml acid lactic se adauga 2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) i 1 ml permanganat
de potasiu 50 g/1 (R) si se incalzeste ; se degajeaza al- dehida acetica, cu miros intepator.
La 0,5 ml acid lactic diluat cu 5 ml apa se adauga 1 ml iod iodurat* solutie (R),
2,5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) si se incalzeste ; se formeaza iodoform, cu miros
caracteristic.
0,5 ml acid lactic se adauga peste solutie preparata din 3 ml fenol (R) 30 g/1, 7
ml apa si 0,1 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R) ; coloratia violeta a solutiei devine galbena.
Densiiatea relaiiva trebuie sa fie de aproximativ 1,20 (IX.C.3).
Culoare. Acidul lactic trebuie sa fie incolor. eventuala coloratie nu trebuie sa
fie mai intensa decit colorafia unei solufii-etalon preparate din 00 ml cobalt-E.c.,
0,40 ml fer-E.c. ^i apa la 5 ml (IX.B).
CaMu. Cel mult 0,03%.
10 ml solutie A se compara cu 3 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,3 mg ion calciu) (IX.C.13).
Glofsri. Cel mult 0,002%.
10 ml solufie A se compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,002%,
10 ml solufie A se compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,02 mg ion fer) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
10 ml solupie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13).
Sulfafi. Cel mult 0,01%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1 mg ion sulfat^ (.13).
Aeid butiric. 1 ml acid lactic se dilueaza cu 4 ml apa i se incalzeste la fierbere;
nu trebuie sa se perceapa miros de acid butiric.
Add oxalic, aeid citric i aeid fosloric. 10 ml solutie A se alcalinizeaza cu
amoniac 100 g/1 (R), se adauga 0,5 ml clorura de calciu 200 g/1 (R) si se incalzeste
pe baia de apa timp de 5 min. Solutia trebuie sa fie limpede inainte fi dupa incalzire.
Aeid tartric. La 1 ml acid lactic se adauga 10 ml alcool (R) si 0,4 ml acetat de
potasiu 50 g/1 in alcool (R) ; solutia trebuie sa ramina limpede timp de 15 min.
Metanol si esteri metiliei. Cel mult 0,05%.
Intr-un balon cu dop rodat se introduc 2,0 g acid lactic si 10 ml apa. Solutia se
Acidum iopanoicum VIIL 81

raceste intr-un amestec de gheafa cu apa, se adauga, cu precau- tie, 30 ml hidroxid de


potasiu 300 g/1 (R) si se lasa in continuare in baia de gheata timp de 15 min. Balonul
se adapteaza la un refrigerent si se dis- tileaza amestecul. Distilatul se colecteaza intr-
un balon cotat de 10 ml care confine 1 ml alcool (R) ; se distileaza aproximativ 8,5
ml, apoi se completeaza ce apa la 10 ml. 1 ml distilat se aduce intr-o eprubeta si se
adauga 5 ml permanganat de potasiu in acid fosforic (R) si se amesteca. Dupa 15 min
se adauga 2 ml acid oxalic in acid sulfuric (R) si se agita cu bagheta de sticla pina
cind solutia devine incolora. Se adauga 5 ml fucsina-solufie decolorata (R) (solufie-
proba). Dupa 2 h, coloratia solutiei-proba nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia
unei solufii-martor obfinute, in pa- ralel, din 1 ml solutie apoasa care contine 100 jxg
metanol (R) si 0,1 ml alcool (R), la care se adauga aceiasi reactivi, in aceleasi conditii
cu solu- tia-proba.
Substante insolubile in eter (glicerol, mamtol). 1 ml acid lactic se dizolva in 25
ml eter^.Rj ; solutia trebuie sa ramina limpede.

g Farmacopeea Romana, . a X-a


Zahar. 1 nil acid lactic se dilueaza cu 9 ml apa, se neutralizeaza cu hi- droxid de
sodiu 300 g/1 (R), se adauga 5 ml sulfat de cupru (II) si tartrat de potasiu si sodiu-
solutie (R) fi se incalzeste la fierbere; nu trebuie sa apara un precipitat ro^u-caramiziu.
Reziduu prin eaieinare. Cel mult 0,1%.
1 g acid lactic se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. La 3 g acid lactic se adauga 50 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 i se
incalzeste la fierbere timp de 20 min. Solutia se raceste la aproximativ 40 C, se
adauga fenolftaleina-solufie (I) si se titreaza cu acid sulfuric I mol/1 pina la
decolorare.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 corespunde la 0,09008 g C3H603.
Conservare. In recipiente bine inchise. Separandum.
Acjiune farmaeologiea fi intrebuintari. Acidifiant; keratolitic; antiseptic.

NALIDIXICUM Acid nalidixic


82 VIIL Acidum lacticum

C12H12N203 Mr 232,2
Acidul nalidixic este acid l-etil-7-metil-l, 4-dihidro-4-oxo-l, 8-naftiri- din-3-
carboxilic. Confine cel pujin 98,0% i cel mult 102,0% C 12H12N2Oa raportat la
substanta uscata.
Descriere. Pulbere cristalina alba sau galbuie, fara miros (IX.B).
Suspensia in apa, examinata la microscop, trebuie sa prezinte parti- cule de cel
mult 20 jim.
Solubilitate. Solubil in cloroform, pufin solubil in benzen si eter, foar- te putin
solubil in acetona, practic insolubil in alcool apa (IX.C.l).
Solubil in solufii de hidroxizi i carbonap alcaliui.
Solufia A. 1,25 g acid nalidixic se dizolva in 7,5 ml hidroxid de sodiu I mol/I fi
se completeazi cu apa la 25 ml.
Acidum nalidixicum VIII. 83

Identificare
Spectral in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu acid nalidixic
(s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
0,1 g acid nalidixic se dizolva in 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 i-se
completeaza cu apa la 100 ml, intr-un balon cotat. 1 ml solutie se dilueaza cu hidroxid
de sodiu 0,01 mol/1 la 200 ml, intr-un balon cotat. Spectrul in ultraviolet al solufiei
astfel obtinute prezinta doua maxime: la 258 nm si la 334 nm (IX.C.24.1).
20 mg acid nalidixic se dizolva in 2 ml apa si 1 ml acid sulfuric (R), se
adauga 20 mg vanilina (R) se incalzeste la fierbere, cu precautie, timp de 2 min ;
culoarea galbena obtinuta initial devine rosu-portocalie. In timpul racirii solufia se
agita si se lasa in repaus timp de 30 min; se formeaza un precipitat galben-portocaliu.
Punct de topire: 225 231 C (cu descompunere) (IX.C.10).
Aspectul solufiei. Solutia A trebuie sa fie limpede sau cel mult transparent!.
(IX.C.2).
Absorbtia luminii. Absorbanta solufiei A, determinata imediat dupa preparare, la
420 nm i la 500 nm, folosind ca lichid de compensare apa, trebuie sa fie de cel mult
0,50 la 420 nm $i de cel mult 0,075 la 500 nm (IX.C.24.1).
Metaie grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul
limitelor pentru impuritati anorganice (IX.C.13) i completat cu apa la 10 ml, se
compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion plumb).
Impuritati inrudite ehimie. Se procedeaza conform prevederilor de la
Cromatografie pe strat subfixe" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (RJ.
Developant: alcool (R)-cloroform (-amoniac concentrat (Rj 5 mol/1 (70:20:
10).
Solufii de aplicai:
Solutia a: acid nalidixic 2,0% m/V in cloroform (RJ;
Solufia b: acid nalidixic 0,010% m/V in cloroform (R).
Pe linia de start a placii cromafcografice, in punctele a b, se aplica solufiile :
a: 10 pi solufie a (200 [xg acid nalidixic) ;
b: 10 ul solmfie b (1 pig acid nalidixic).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa
pina cind acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se
scoate, se usuca la aer si se examineaza in lumina ultraviolet a la 254 nm.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principals.,
corespunzatoare acidului nalidixic, mai apar i alte pete, marimea i intensitatea
acestora nu trebuie sa depaseasca marimea i intensitatea petei din dreptul punctului
b.
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0*5 g acid nalidixic se usuca la 105 C pina lajnasa constanta (IX.C.15). Reziduu
prin eaieinare. Cel mult 0,1%.
1 g acid nalidixic se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17). Dozare. 05 g acid
nalidixic se dizolva in 20 ml dimetilformamida (R) in prealabil neutralizata la albastru
de timol in dimetilformamida (I) i se titreaza cu metoxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la
coloratie albastra.
1 ml metoxid de sodiu 0 mol/1 corespunde la 0,02322 g CI2H12Ng03.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
84 VIII. Acidum nicotinicum

Aejiune farmaeologiea si intrebuintari. Chimioterapic urinar.

ACIDUM NICOTINICUM
Acid nicotinic

*CQ0H
C6HeN02 M, 123
Sinonim ; niacin
Acidul nicotinic este acid 3-piridincarboxilic. Confine cel pufin 99,0% i cel mult
100,5% C6H5N02 raportat la substanta uscata.
Deseriere. Cristale incolore sau pulbere cristalina alba sau aproape alba, fara
miros, cu gust slab acru (IX.B).
Solubilitate. Solubil in apa si alcool la fierbere; pufin solubil in apa si alcool, greu
solubil in eter, foarte greu solubil in cioroform (IX.C.l).
Solubil in solutii de hidroxizi si carbonati alcalini.
Solutia A. 1,0 g acid nicotinic se dizolva prin incalzire in 45 ml apa proaspat
fiarta si racita ; dupa racire se filtreaza si solufia filtrata se completeaza la 50 ml prin
spalarea filtrului cu apa proaspat fiarta i racita.
Identifieare
Spectrul in infraro^u trebuie sa corespunda celui obtinut cu acid nicotinic
(s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,002% m/V prezinta un maxim la 262 nm si
un minim la 237 nm (IX.C.24.1).
La 50 mg acid nicotinic se adauga 0,5 g carbonat de sodiu anhi- dru (R) i se
incalzeste; se percepe un miros caracteristic de piridina.
^ 2,5 ml solufie A se neutralizeaza cu hidroxid de sodiu 0 mol/1 la hirtie de
turnesol rosie (I) si se adauga 3 ml sulfat de cupru (II) 50 g/1 (R)\ se formeaza in timp
un precipitat albastru.
Psnet de topire: 234 239 cC (IX.C.10).
Aspeetul solutiei- Solutia A trebuie sa fie limpede si incolora. even- tuala
coloratie nu trebuie sa fie mai intensa decit coloratia unei solutii-eta- lon preparate din
0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. i ar>a la 10 ml (IX.C.2).
Afesorbfia lummii. Raportul absorbantelor solutiei 0,002% m/V determinate la
237 nm si la 262 nm trebuie sa fie cuprins intre 0,35 0,39 (IX.C.24.I).
Aiaoniu, nicotinamida. 1,0 g acid nicotinic se dizolva in 10 ml hidro- sid de
sodiu 100 g/1 (R) i se incalzeste la fierbere ; nu trebuie sa se dega- jeze vapori care
Acidum nicotinicum VIII. 85

albastresc hirtia de turnesol rosie (I).


Qoruri. Cel mult 0,01%.
10 ml solttfie A se compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la
Controlul limitelor pentru impuritati anorganice*' (IX.C.13) nu trebuie sa dea reacfia
pentru metale grele.
Mtrati. La 1 ml solutie A se adauga, cu precautie, pe peretii eprubetei
2 ml difenilamina-solutie (R) ; la zona de contact a celor doua lichide nu trebuie sa
apara colorajde albastra.
Sulfati, Cel mult 0,01%.
5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml solutie- -etalon
(0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
MtropiridilpirazoI. La 8 ml solujie A se adauga 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1
(R) ; colorafia solutiei nu trebuie sa fie mai intensa decit coloratia unei solutii-etalon
preparate din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,12 ml fer-E.c. si apa la 10 ml (IX.C.2).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g acid nicotinic se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Eeziduu prin ealcinare. Cel mult 0,2%.
0,5 g acid nicotinic se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,5 g acid nicotinic se dizolva in 50 ml apa proaspat fiarta si racita, se
adauga fenolftaleina-solutie (I) si se titreaza cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la
coloratie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01231 g CeH5N02.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum.
Aetiime farmaeologiea si intrebuintari. Vasodilatator; antipelagros;
hipolipemiant.
6 YIIL Acidum phosphoricum

PHOSPHORICUM
Aeid fosforic

H3P04 Mr 98,00
Acidul fosforic confine cel pufin 85,0% si cel mult 90,0% H 3P04.
Deseriere. Lichid limpede, viscos, incolor, fara miros (IX.B); hxgrosco- pic,
corosiv.
Densitatea xelativa este de aproximativ 1,7.
Solubilitate. Miscibil cu alcool si apa, cu obtinerea unor solutii cu reae- fie
puternic acida (IX.C.l).
Solutia A. 20 g acid fosforic se dilueaza cu apa la 100 ml.
Identificare
2 ml solufie A se neutralizeaza cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (RJ si se adauga
0,5 ml nitrat de argint 20 g/1 (RJ ; se formeaza un precipitat galben, solubil in amoniac
concentrat (RJ.
La 1 ml solufie A se adauga 1 ml acid nitric (R), 3 ml molibdat de amoniu in
acid nitric (RJ si se incalzeste ; se formeaza un precipitat galben, solubil in
amoniac 100 g/1 (RJ si in solutii de hidroxizi alcalini.
Arsen. 2 ml acid fosforic nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hi- pofosfit de
sodiu in acid clorhidric (RJ (IX.C.13).
Ooruri. Cel mult 0,005%.
5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 5 ml solufie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,05 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,003%.
5 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 3 ml solutie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Magnezhi, ealeiu. alummiu. fer. 5 ml solufie A se alcalinizeaza cu amoniac 100
g/1 (RJ ; solutia trebuie sa ramina limpede.
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
5 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 1 ml solutie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,01 mg ion plumb) (1.).
Salfati. Cel mult 0,01%.
5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml solutie- etalon (0,1
mg ion sulfat) (IX.C.13).
Aeid fosforos. aeid hipofosforos. La 5 ml solutie A se adauga 0,25 ml nitrat de
argint 20 g/1 (RJ i se fine in baia de apa timp de 5 min; solufia trebuie sa ramina
incolora.
Aeid nitric, aeid nitros. 2 ml acid fosforic se amesteca cu 1 ml sulfat de fer (Il)-
solutie (RJ si se raceste ; peste lichidul racit se adauga, cu precau- fie, pe peretii
eprubetei, 2 ml acid sulfuric (R) ; la zona de contact a celor doua lichide nu trebuie sa
se formeze un inel brun.
Dozare. I g acid fosforic se dilueaza cu 10 ml apa proaspat fiarta si racita ; se
adauga 30 ml clorura de sodiu-solufie saturata (R), 0,2 ml fenol- ftaleina-solutie (I) si
se titreaza cu hidroxid de sodiu 1 mol/1 pina la coloratie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 corespunde la 0,0490 g K 3P04.
Conservare. In recipiente bine inchise. Separandum.
Acidum paospfcorzcum dilutum VIII. B7

ACIDUM PHGSPHOmCUM DILUTUM


Acid fosforic diluat
Acidul fosforic diluat confine cel putin 9,5% si cel mult 10,5% H3P04.
Descriere. Lichid limpede, incolor fara miros, cu gust acru (IX.B).
Identifieare
2 ml acid fosforic diluat se neutralizeaza cu hidroxid de sodiu 100 g/I (R) si
se adauga 0,5 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formeaza un precipitat galben, solubil
in amoniac 100 g/1 (R) fi acid nitric (R).
La 1 ml acid fosforic diluat se adauga 1 ml acid nitric (R), 3 ml molibdat de
amoniu in acid nitric (R) fi se incalzeste Ufor; se formeaza un precipitat galben,
solubil in amoniac concentrat (R).
Densitate relativa: dJJ 1,050 1,056 (IX.C.3).
Arsen. 10 ml acid fosforic diluat nu trebuie sa dea reacfia pentru arsen cu
hipofosfit de sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
CiorurL Cel mult 0,0004%.
5 ml acid fosforic diluat completat cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solutie-
etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer, Cel mult 0,0004%.
7,5 ml acid fosforic diluat completat cu apa la 10 ml se compara cu3mi solufie-
etalon completata cu apa la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Magneziu, ealeiu. ahimmiu. fer. 5 ml acid fosforic diluat se alcalinizea- z& cu
amoniac 100 g/1 (R) ; solutia trebuie sa ramina limpede.
Metale grele. Cel mult 0,001%.
10 ml acid fosforic diluat se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,01 mg ion
plumb) (IX.C.13).
Sulfafi. Cel mult 0,001%.
10 ml acid fosforic diluat se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Aeid fosloros, aeid hipofosforos. La 5 ml acid fosforic^diluat se adauga 0,25 ml
nitrat de argint 20 g/1 (R) si se fine in baia de apa timp de 5 min; solufia trebuie sa
ramina incolora.
86 VIII. Acidum salicylicum

Aeid nitrie. aeid nitros. 10 ml acid fosforic diluat se amesteca cu I ml sulfat de


fer (Il)-solufie (R) i se raceste; peste lichidul racit se adauga, cu precaufie, pe perefii
eprubetei, 2 ml acid sulfuric (R) ; la zona de contact a celor doua lichide nu trebuie sa
se formeze un inel brun.
Dozare. La 10 g acid fosforic diluat se adauga 30 ml clorura de sodiu- solufie
saturata (R), 0,2 ml fenolftaleina-solufie (I) i se titreaza cu hidroxid de sodiu 1
mol/1 pina la colorable roz.
1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 corespunde la 0,0490 g H 3P04.

ACIDUM SALICYLICUM

Acid salicilic

C00M

C7He03

Mr 138,1

Acidul salicilic este acid 2-hidxoxibenzoic. Confine cel pufin 99,5% si cel mult
100,5% C7H603,
Deseriere. Cristale aciculare, incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu
gust caracteristic dulceag, apoi acra (IX.B).
Incalzit cu precaufie sublimeaza, iar prin incalzire brusca se descompu- ne,
prezentind miros de fenol.
Solubilitate. Solubil in 3 ml alcool, 3 ml eter, 15 ml apa la fierbere, 50 ml
cloroform, 100 ml glicerol si 500 ml apa (IX.C.l).
Solubil in solufii de hidroxizi si carbonat! alcalini, in solufii de fosfafi al- calini si
de saruri alcaline ale acizilor organici.
Solutia A. 1,5 g acid salicilic se dizolva in 30 ml apa la fierbere, se raceste i se
filtreaza; solufia filtrata se completeaza la 30 ml, prin spalarea filtrului cu apa.
Identificare
10 mg acid salicilic se dizolva in 2 ml apa, prin incalzire la aproximativ 50 C
si se raceste; se adauga 0,05 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R); apare coloratie
albastru-violeta.
Acidum acetylsalicylicum VIII. 89

g acid salicilic se dizolva in 1 ml metanol (R), se adauga 3 ml acid


sulfuric 200 g/1 (Rj i se incalzeste cu precautie; se degajeaza un miros caracteristic
de salicilat de tnetil.
IWt de topire: 157-161 C (IX.C.10).
Aspectul solutiei. Solutia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
ClerurL Cel mult 0,004%.
10 ml solutie A se compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metaie grele. Reziduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de la
Controlul limitelor pentru impuritati anorganice" (IX.C.13) si completat cu apa la 10
ml, nu trebuie sa dea reactia pentru metaie grele.
SiiHatL Cel mult 0,02%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Fer, oxidifenil, fenol. 1 g acid salicilic se dizolva in 20 ml carbonat de sodiu 100
g/1 (R) ; solufia trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2), Solutia se agita intr-o
pilnie de separare cu 10 ml eter (RJ. Stratul eteric se- parat se filtreaza prin sulfat de
sodiu anhidru (R) si se evapora la sicitate intr-o capsula de portelan in prealabil
cxntarita, la temperatura camerei; reziduul trebuie sa fie de cel mult 0,1% si nu trebuie
sa aiba miros de fenol.
Substante organice uor earbonizabile. 0,5 g acid salicilic se dizolva in 5 ml acid
sulfuric (R) ; solutia trebuie sa fie incolora. eventuala coloratie nu trebuie sa fie mai
intensa decit coloratia unei solutii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-
E.c. apa la 5 ml (IX.C.14).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0 %.
0,5 g acid salicilic se calcineaza cu add sulfuric (R) (IX.C.17).
Bozare. 0.25 g acid salicilic se dizolva in 15 ml alcool (R) in~prealabil
neutralizat la fenolftaleina-solufie (I) se titreaza cu hidroxid de sodiu 0 mol/1 pina la
coloratie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0 mol/1 corespunde la 0,01381 g C7H6Os.
Conservare. Ferit de lumina.
Aetiune farmaeologiea si intre buinfari. Keratolitic.
$0 VIII. Acidum tartaricum

AODUM TARTARICUM
Acid tartric

CO OH
I
HC-OH
HOH
!
COOH
C4HeOe Mr 150,1
Sinonim: acid dihidroxisuccinic
Acidul tartric este acid (2R, 3R}-2,3-dxhidroxibntandioic. Confine cel pufin
99,5% i cel mult 100,5% C4H606 raportat la substanfa tiseata.
Descriere, Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust acru
(IX.B).
Solubilitate. Solubil in 1 ml apa, 4 ml alcool, greu solubil in eter, prac- tic
insolubil in benzen fi cloroform (1.).
Solutia A. 5,0 g acid tartric se dizolva in 50 ml apa si se completeaza cu aceiasi
solvent la 100 ml*
Identifieare
Prin incalzire, acidul tartric se brunifica, apoi se caramelizeaza fi degajeaza
miros de zahar ars.
La 2 ml solutie A se adauga 0 ml sulfat de fer (II)-solutie (R) fi 0 ml
peroxid de hiarogen-solufie diluata (R). Apare coloratie galbena, trecatoare. Dupa
disparifia colorafiei se adauga, picatura cu picatura, hi- droxid de sodiu 100 g/I (R) ;
apare coloratie albastru-intens.
0,5 g acid tartric se dizolva in 3 ml apa fi se adauga 1 ml acetat de potasiu 100
gfl (R) ; se formeaza un precipitat alb, cristalin, solubil in aeizi mineral! fi in hidroxid
de sodiu 100 g/1 (R).
Putere rotatorie specifica: [a]g = +11,9 pina la +12,7 (20% m/V apa)
(IX.C.4).
Aspectul solufiei. Solufia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Arsen. 10 ml solufie A nu trebuie sa dea reacfia pentru arsen cu hipo- fosfit de
sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Caiciu. 10 ml solufie A nu trebuie sa dea reactia pentru caiciu (IX.C.13).
Goruri. Cel mult 0,004%.
10 ml solufie A se compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,004%.
10 ml solufie A se compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,02 mg ion fer) (IX.C.13).
Aconiti tuber VIII. 91

Metaie grele. 10 ml solufie A nu trebuie sa dea reactia pentru metaie grele


{IX.C.13).
SullatL Cel mult 0,02%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Oxaiati* La 10 ml solufie A se adauga 0,2 ml add sulfuric 200 g/1 (R) f 0,1 ml
permanganat de potasiu (R) 1 g/1, proaspat preparat i se agita; dupa 10 min soiufia
trebuie sa ramina colorata in roz.
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g add tartric se usuca la 105 C pina la masa constants (IX.C. 15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
, 1 g acid tartric se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,15 g acid tartric se dizolva in 30 ml apa proaspat fiarta i racita, se
adauga 0,05 ml fenolftaleina-solufie (I) i se titreaza cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1
pina la colorafie roz.
j ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,007504 g CB*(V
Conservare. In recipiente bine inchise.

ACONITI TUBER
Tuber de omag
Sinonim: tuber de aconii
Radacina tuberificata a plantelor Aconitum firtnum Reichenb. find. A conitum
callibotryon Reichenb.) si/sau A conitum tauricum Wtdf. (Ranun- culaceae),
uscata dupa recoltare. Confine cel pufin 0,5% alcaloizi eteroso- lubili exprimafi in
aconitina (C34Hi7NOu).
Deseriere, Caractere macroscopice. Tubere alungite, de forma conica
compacte, brun-negricioase la exterior, alb-cenusii in interior, lungi de 4 10 cm,
groase de 1 3 cm, netede sau pufin zbirdte, cu numeroase cicatrice de radicele;
prezinta la partea superioara un mugure bine pronun- fat sau resturi ale tulpinii aeriene.
Fractura este neteda, albicioasa.
Fara miros, gust la inceput dulceag, apoi infepator, cu senzafie de amorfire (toxic)
(IX.C.l).
Caractere microscopice. Secfiunea transversala din regiunea mijlocie a
tuberului prezinta un parenchim cortical redus, format din celtde alungite tangential,
lknit&t spre interior de un endoderm vizibil, in care se gasesc sclerite dreptunghiulare.
Caracteristic este cambiul, in forma de stea, in virfurile aruia, spre interior, se gaseste
lemnul dispus in forma de V, iar spre exterior se gaseste liberul format din numeroase
grupuri mid de vase ciuruite. Zona centrala a secfiunii este ocupata de parenchimul
medular dez- yoltat. Celulele parenchimatoase ale scoarfei $i maduvei confin
numeroase granule de amidon.
$2 VIII. Adeps lanae anhydricus

Pulberea, de culoare cenuiu~bruna, prezinta fragmente de parenchim cu celule


pline cu granule de amidon, scierite dreptungliiulare cu perefii punctafi, fragmente de
vase spiralate si reticulate, granule de amidon simple sau asodate cite doua, rareori mai
multe (IX.D.2; IX.D.3).
Parti din aeeleasi plante. Tubere seci sau brunificate in interior, cel mult 5,0% ;
resturi de tulpini mai lungi de 5 mm, cel mult 2,0% (IX.D.4).
Parti din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Pierdere prin useare. Cel mult 13,0%.
5 g tuber de omag se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Cenusa. Cel mult 6,0%.
1 g tuber de omag se calcineaza pina la masa constanta (IX.C.17).
Dozare. La 6 g pulbexe de tuber de omag (VI) se adauga 100 ml eter (R)
3 ml amoniac 100 g/1 (R) intr-un balon cu dop rodat si se agita ener- gic timp
de 30 min. Se adauga 3 ml apa si se agita energic timp de 5 min. Solufia eterica se
decanteaza i se filtreaza prin vata. 50 ml solufie filtrata (3 g pulbere) se distileaza in
baia de apa la aproximativ 45 C, pina la' sid~ tate. Reziduul se agita de doua ori cu cite
5 ml eter (R), care se inaepartea- za de fiecare data prin distilare in baia de apa la
aceea^i temperatura. Reziduul cald se agita cu 20 ml acid sulfuric 0,01 mol/1 timp de 3
min. Dupa racire se adauga 0,2 ml rosn de metil-solufie (I) i excesul de acid sulfuric
0,01 mol/1 se titreaza cu hidroxid de sodiu 0,02 mol/1 pina la coloratie galbena.
1 ml acid sulfuric 0,01 mol/1 corespunde la 0,01292 g C 34H47NOn.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum.
Aefiiine farmaeologiea si intrebuintari. Antipiretic.

ADEPS LANAE ANHYDRICUS


Lanolina anhidra
Sinonime: Cera lanae, Cera lanae ovis
Lanolina anhidra este materia grasa extrasa si purificata din lina de oaie (Ovis
aries L.-Bovideae). Este constituita din 95% esteri ai aciziior gra^i cu alcooli alifatici
superiori, alcooli steroidici si triterpenici, precum $i din cantitati mici de acizi grasi si
alcooli neesterificafi.
Deseriere. Masa viscoasa de consistent a onctuoasa, filanta, galbena, cu miros
caxacteristic (IX.B).
Incorporeaza 200 300% apa sub forma de emulsie A/U. Lanolina anhidra,
topita pe baia de apa, trebuie sa se prezinte sub forma unui lichid uleios, limpede i fara
sediment.
Solubilitate. Foarte solubila in alcool absolut la fierbere, benzen si
cloroform, solubila in acetat de etil, acetona, eter fi eter de petrol,
Adeps lanae anhydricus VIII. 93

practic insolubila in apa; miscibila in stare topita cu uleiuri vegetale fi parafina


lichida.
Solutia A. 0,2 g lanolina anhidra se dizolva in 10 ml cloroform (R).
Solatia B. 20 g lanolina anhidra se incalzesc cu 100 ml apa pina la fluidificare fi
se agita energic. Dupa racire se separa extractul apos.
Identifieare
La 5 ml solufie A se adauga 1 ml anhidrida acetica (R) fi 0,15 ml add sulfuric
(R) ; apare coloratie verde-inchis.
lntr- eprubeta cu 5 ml solutie A se adauga, cu precaufie, 5 ml acid sulfuric
(R) ; la zona de contact a celor doua lichide se formeaza un inel rosu- brun, iar stratul
de acid sulfuric prezinta fluorescenta verde.
Indiee de aeiditate. Cel mult 1 (IX.C.5.1).
Indiee de iod: IS - 32 (IX.C.5.4).
Indiee de peroxid. Cel mult 6 (IX.C.5.5).
Indiee de refrae|ie: nS = 1,4700 1,4750 (IX.C.5.6).
Indice de saponificare: 94 106 (IX.C.5.7) (se incalzefte la fierbere, la reflux,
timp de 5 h, iar titrarea se efectueaza pe proba calda).
Punet de pieurare: 36 42 C (IX.C.8).
Aspeetnl solutiei. Solutia trebuie sa fie limpede.
Colorafia solutiei 10% m/V in cloroform (R) nu trebuie sa fie mai intensa decit
coloratia trnei solutii-etalon preparate din 0,70 ml iod 0,01 mol/1 si apa la 10 ml
(IX.C.2).
Aeiditate-aiealinitate. 2,0 g lanolina anhidra se dizolva in 10 ml eter (R) fi se
adauga 0,1 ml fenolftaleina-solufie (I) ; solutia trebuie sa ramina incolora. La
adaugarea de cel mult 0,5 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 solutia trebuie sa se coloreze
in rosu.
Solutia trebuie sa fie neutra la hirtia de turnesol rosie (I).
Cioruri. La 2 ml solutie se adauga 0,25 ml nitrat de argint 20 g/1 (Rj ; solutia
nu trebuie sa-si modifice aspectul.
GlieeroL La 5 ml solufie se adauga 0,25 ml fenolftaleina-solufie (I) fi se
titreaza cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la colorafie slab roz. Se adauga 5 ml acid
boric (RJ 10 g/1 in prealabil neutralizat cu hidroxid de sodiu 0 mol/1 la fenolftaleina-
solufie (I) ; amestecul trebuie sa ramina colorat in roz.
Parafine. 0,5 g lanolina anhidra se incalzesc la fierbere, Ja reflux, timp de 30 min,
cu 50 ml alcool absolut (R). 10 ml din aceasta solufie trebuie sa fie clara.
Sapini. La 10 ml solufie se adauga 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (Rj : solufia
trebuie sa ramina limpede.
Saruri de amonin. 10 ml solufie se incalzesc intr-o eprubeta cu 1 ml hidroxid de
sodiu 100 g/1 (RJ ; hirtia de turnesol rofie (IJ umectata cu apa fi finuta deasupra
eprubetei nu trebuie sa se albastreasca.
Substance redueaioare. La 10 ml solufie se adauga 1 ml acid sulfuric (RJ 300
g/I si 0,5 ml permanganat de potasiu 0,02 mol/1. Solufia nu trebuie sa se decoloreze
timp de 10 min.
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
1 g lanolina anhidra se amesteca cu 5 g nisip (R) ^i se usuca la 105 C timp de 1
h (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
94 VIII. Adeps lanae hydrosus

2 g lanolina anhidrS. se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17). Conservare. In


recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult
25 C.
Observajii. Cind se prescrie lanolina41 se foloseste lanolina hidratata", daca
substanfele active asociate nu sint instabile in mediu apos.
Este admisa adaugarea de antioxidanfi; acestia trebuie menfionafi pe eticheta
recipientului.

ADEPS LANAE HYDROSUS Lanolina hidratata


Lanolina hidratata este un amestec de 75% lanolina anhidra i 25% apa, obtinut
prin topirea lanolinei anhidre pe baia de apa si adaugarea trep- tata si sub agitare
continua a apei.
Deseriere. Masa viscoasa, de consistent^. moale, onctuoasa, filanta, de culoare
alb-galbuie, cu miros slab caracteristic (IX.B).
Identificare
Prin topire pe baia de apa, lanolina hidratata separa doua straturi: stratul superior
lipidic fi stratul inferior apos.
La 0,1 g din stratul superior se adauga 5 ml cloroform (R), 1 ml anhidrida
acetica (RJ, 0,15 ml acid sulfuric (RJ si se agita; apare coloratie verde-inchis.
La 2 ml din stratul inferior filtrat se adauga 1 ml nitrat de mercur (I) in acid
nitric (RJ ; apare colorafie ro^u-violeta.
Lanolina hidratata trebuie sa corespunda urmatoarelor prevederi de la monografia
Lanolina anhidra**: indice de aciditate, indice de iod, indice de saponificare, indice de
peroxid, indice de refracfie, cloruri, glicerol, saruri de amoniu, substante reducatoare,
reziduu prin ealeinare.
Pierdere prin scare: 25,0 27,0%.
1 g lanolina hidratata se amesteca cu 5 g nisip (RJ si se usuca la 105 0 pina la
masa constants (IX.C.15).
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 25 C.
Observafie. Lanolina hidratata poate confine antioxidanfi; in acest
caz acestia trebuie menfionafi pe eticheta recipientului.
AETHER
Eter

/25
0
25
C4H1>0 Mr 74,12
Sinonime : eter etilic, dietil-eter.
Descriere. Lichid limpede, incoior, volatil, inflamabil, cu miros caracteristic
si gust arzator, racoritor (IX.B).
Vaporii de eter pot forma amestecuri explozibile cu aerul, oxigenul i oxidul de
dinitrogen.
Aether VIII. 95

Solubilitate. Este miscibil cu alcool, benzen, cloroform, eter de petrol, uleiuri


grase si uleiuri volatile, solubil in 15 ml apa (IX.C.l).
Beasitate rektiva: d|g - 0,713 - 0,719 (IX.C.3).
Pirnet de fierbere: 34- 36 C (IX.C.7).
Aeiditate. 20 ml eter se agita cu 5 ml apa, intr-o pilnie de separare. In stratul apos
separat se adauga 0,05 ml metiloranj-solutie (I) ; solufia nu trebuie sa se coloreze in
roz.
AieooL apa. 10 ml eter se agita cu 10 ml apa saturata cu eter (Rj, intr-o eprubeta
cu dop rodat de 25 ml, cu gradatii de 0,1 ml; volumul stratului apos poate sa se
mareasca cu cel mult 1 ml.
Aidehide. 20 ml eter se introduc intr-o eprubeta cu dop rodat fi se adauga 4 g
hidroxid de sodiu (R) in mid fragmente. Amestecul se fine la intune- ric timp de 1 h;
atit eterul, cit si hidroxidul de sodiu nu trebuie sa se coloreze.
Peroxizi. 10 ml eter se agita cu 1 ml iodura de potasiu-solufie (RJ, intr-o eprubeta
cu dop rodat; ambele straturi nu trebuie sa se coloreze in galben timp de 10 min.
Substance organice usor earbonizabiie* 5 ml eter se introduc intr-un vas conic
si se adauga, in mici portiuni, sub agitare fi racire, 5 ml acid sulfuric (Rj ; solufia
trebuie sa ramina limpede si incolora timp de 3 h. eventuala coloratie nu trebuie sa
fie mai intensa decit colorafia unei solufii- etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c.,
0,40 ml fer-E.c. si apa la 5 ml (IX.C.14).~
Reziduu prin evaporare. Cel mult 0,003%.
50 ml eter se evapora la temperatura camerei, intr-o capsula de sticla in prealabil
cmtarita, iar reziduul obfinut se usuca la 105 C timp de 1 h.
Censervare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina i de surse de
foe, la rece. :
96 VIII. Aether anesthesicus

AETHER ANESTHESICUS
Eter pentru anestezie

C4H10O Mr 74,12
Deseriere. Lichid limpede, incolor, usor voltilf inflamabil, cu miros ca-
racteristic si gust arzator, racoritor (IX. B).
Vaporii de eter pot forma amestecuri explozibile cu aerul, oxigenul i oxidul de
dinitrogen.
Solubilitate. Este miscibil cu alcool, benzen, cloroform, eter de petrol, uleiuri
grase si uleiuri volatile, solubil in 15 ml apa (IX.C.l).
Deusitate relativa: d|J = 0,713 0,717 (IX.C.3).
Punet de fierbere: 34 35 C (IX.C.7).
Aeetona. 20 ml eter pentru anestezie se agita cu 5 ml apa intr-o pilnie de separate.
In stratul apos se adauga 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), 0,25 ml
pentacianonitrozilferat (II) de sodiu-solutie (R) i, imediat, 1,5 ml acid acetic 300 g/1
(R) ; coloratia solutiei nu trebuie sa fie rosiatica sau violeta.
Aeiditate. 20 ml eter pentru anestezie se agita cu 5 ml apa, intr-o pilnie de
separare. In stratul apos separat se adauga 0,05 ml metiloranj-so- lufie (I) ; solufia nu
trebuie sa se coloreze in roz.
AieooL 10 ml eter pentru anestezie se agita cu 10 ml apa saturate, cu eter (R),
intr-o eprubeta cu dop rodat de 25 ml, cu gradafii de 0 ml; volumul stratum! apos
poate sa se mareasca cu cel mult 0,3 ml.
Aldehide. 10 ml eter pentru anestezie se agita timp de 1 min cu 1 ml
tetraiodomercurat (II) de potasiu-solutie alcalina (R)> intr-o eprubeta cu dop rodat
se lasa in repaus timp de 1 min; stratul apos poate sa pre- zinte cel .mult slabs,
opalescenta alb-galbuie.
Apa. 20 ml eter pentru anestezie se agita cu 0,05 g acid picric (R), intr-o eprubeta
cu dop rodat; coloratia nu trebuie sa fie mai intensa decit coloratia a 20 ml acid picric-
solutie (R).
Peroxizi. 10 ml eter pentru anestezie se agita cu 1 ml iodura de potasiu- solutie
(R) r intr-o eprubeta cu dop rodat, si se fine la intuneric timp de 3 h; stratul apos trebuie
sa ramina incolor.
Substante organice usor carbonizabiie. 5 ml eter pentru anestezie se introduc
intr-un vas conic si se adauga, in mici porfiuni, sub agitare si racire, 5 ml acid sulfuric
(R) ; solufia trebuie sa ramina limpede . incolora timp de 3 h (IX.C.14).
Substanfe volatile straine. 10 ml eter pentru anestezie se evapora in mici
porfiuni, pe hirtie de filtru de 10/10 cm, curata i uscata. In timpul evaporarii nu
trebuie sa se perceapa miros strain, iar dupa evaporarea ete- rului hirtia de filtru trebuie
sa fie uscata i fara miros.
Reziduu prin evaporare. Cel mult 0,002%.
50 ml eter pentru anestezie se evapora la temperatura camerei, intr-o capsula de
sticla in prealabil cmtarita, iar reziduul obtinut se usuca la 105 C timp de 1 h.
Conservare. In recipiente mici, bine inchise, ferit de lumina si de surse de foe, la
rece.
Observatie. Se admite adaugarea de stabilizanti. Etenil anestezie se reanalizeaza
din 6 in 6 Itmi.
Acfiune farmaeologiea si intrebuinfari. Anestezie general.
Aetherolea VIII. 97

AETHEROLEA
Uleiuri volatile
Sinonime; uleiuri eierice, uleiuri esentiale
Uleiurile volatile sint amestecuri de substanfe volatile fi lipofile, cu miros aromat,
care aparfin diferitelor clase de compufi organici (mai ales terpene si derivafii lor
oxigenafi). Se obfin prin antrenare cu vapori de apa, prin distilare cu apa sau prin alte
procedee de extractie.
Descriere. Uleiurile volatile sint, in majoritatea cazurilor, lichide lim- pezi,
incolore sau colorate, cu miros aromat, caracteristic de obicei compo- nentei principale
fi cu gust arzator.
Unele uleiuri volatile, la temperaturi scazute, depun cristale, care se redizolva
prin usoara incalzire. La aer fi la lumina isi modifica proprieta- file fizice.
Aspect si culoare. Se procedeaza conform prevederilor de la Controlul
organoleptic'( (IX.B).
Miros, 0,1 ml ulei volatil din proba de analizat se aduc pe fisie de hirtie de
filtru, astfel incit sa nu atinga marginile hirtiei, Mirosul probei de analizat se compara,
la intervale de 15 min, cu mirosul unei probe-mar- tor aepuse pe alta fisie de hirtie de
filtru. Cele doua probe trebuie sa aiba aceiasi miros timp de 1 h.
Gust. 0,1 nil ulei volatil din proba de analizat se aduc pe fisie de hirtie de filtru.
Gustul probei de analizat se compara cu gustul unei probe- martor depuse pe alta
fisie de hirtie de filtru, prin atingerea hirtiiLor de filtru cu virfui limbii. Cele doua
probe trebuie sa aiba acelafi gust.
Solubilitate. Uleiurile volatile se amesteca in orice proporfie cu alcool absolut,
cloroform, eter, cu alti solventi organici fi cu uleiurile grase; sint foarte greu soiubile in
apa. Solubilitatea in alcool de diferite concentrafii este in funcfie de componentele
uleiului fi este prevazuta in monografia respectiva.
Apa. 0,5 ml ulei volatil se dizolva in 1 ml disulfura de carbon (R) ; solufia trebuie
sa fie limpede.

7 Romania, ed. a X-a


93 VIII. Aetherclea

AleooL 3 ml ulei volatil se introduc intr-o eprubeta uscata, se acopera cu un


tampon de vata in care se afla un cristal de fucsina bazica (R) si se incalzeste; nu
trebuie sa apara colorafie ro^ie.
Aleoolij glicoli, eteri-glieoli, aeetat de gliceril. 3 ml ulei volatil se introduc intr-
o eprubeta gradata cu dop rodat de 10 ml se agita cu 6 ml do* rura de sodiu-solufie
saturata (R) ; volumul de ulei volatil trebuie sa ra- mina neschimbat.
Benzen. 10 ml ulei volatil se incalzesc pina la 100 C, intr-un aparat de distilare.
Un eventual distilat obtinut se incalzeste la fierbere cu 1 ml add nitric (R) ; nu trebuie
sa se perceapa un miros caracteristic de mig- dale amare.
Derivafi halocjenati. 0 ml ulei volatil se aduc pe rondela de Mrtie de filtru
cu porii fini, cu diametrul de 2 cm. Hirtia de filtru se introduce intr-o capsula de
portelan, se aprinde si capsula de portelan se acopera cu un pahar de laborator de 1 000
ml umezit cu apa pe perefii interior!; mar- ginile capsulei de portelan trebuie sa
depaseasca pufin peretii paharului; la 5 min dupa terminarea arderii, peretii interiori ai
paharului se spala cu 10 ml apa. Lichidul filtrat nu trebuie sa dea reactia pentru doruri
(IX.C. 13).
Esteri ai acizilor benzoic, succinic, oxalic, italic, cinamie si citric,
1 ml ulei volatil se incalzeste in baia de apa cu 3 ml hidroxid de potasiu 100 g/1 in
alcool (R), timp de 2 min si se raceste la temperatura camerei. Dupa 30 min, in amestec
nu trebuie sa apara cristale.
Metaie grele. 1 ml ulei volatil se agita cu 5 ml apa si 0,1 ml acid acetic 300 g/1
(R) ; dupa separare, lichidul apos filtrat nu trebuie sa dea reactia pentru metaie grele
(IX.C.13).
Uleiuri grase, uleiuri volatile rezinifieate, uleiuri miner ale. 0,05 ml ulei volatil
adusi pe fisie de hirtie de filtru trebuie sa se evapore complet in timp de 24 h, fara sa
lase pat& transludda.
Conservare. In redpiente din sticla. colorate sau in recipiente din metal inoxidabil,
de capacitate mica, pline, bine inchise, ferit de lumina, la loc racoros.
Observafie. Uleiurile volatile se controleaza anual.

ALCOHOLUM
Alcool
Mr 46,07
Sinonime; alcool etilic, etanol
Alcoolul 96% V/V este un amestec de alcool apa. Confine cel pufin 95,0% si cel
mult 96,7 %V/V sau cel pufin 92,4% si cel mult 94,9% m/m
Alcoholum . 99

Descriere. Lichid incolor, limpede, volatil, cu miros caracteristic si gust arzator


(IX.B).
Arde cu flacara de culoare albastra, fara fum; inflamabil.
Solubilitate. Miscibil cu acetona, apa, cloroform, eter si glicerol (IX.C.l).
Funet de fierbere: 77,5 79,0 C (IX.C.7).
Densitate relativa: d|g = 0,813 0,806 (IX.C.3).
Identifieare
La 2 ml alcool se adauga 0,5 ml acid acetic (RJ, 1 ml acid sulfuric (R) si se
incalzeste la fierbere; se formeaza acetat de etil cu miros caracteristic.
La 0,5 ml alcool se adauga 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (RJ,
2 ml iod 0,05 mol/1 si se incalzeste la aproximativ 50 C; se formeaza un precipitat
galben (iodoform), cu miros caracteristic.
Aspect. Alcoolul trebuie sa fie limpede fi incolor. Prin diluarea a 5 ml alcool cu
apa la 100 ml, solufia obtinuta trebuie sa fie limpede (IX.B).
Aeiditate. 25 ml alcool se dilueaza cu 25 ml apa proaspat fiarta i racita, se
adauga 0,2 ml fenolftaleina-solufie (I) si cel mult 0,5 ml hidroxid de sodiu 0.02 mol/1;
trebuie sa apara coloratie roz, persistenta timp de 30 s.
Amomiu baze organice. La 10 ml alcool se adauga 0,1 ml acid sulfuric 100 g/1
(RJ si se evapora pe baia de apa. Reziduul obtinut se dizolva in
2 ml apa, se adauga 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (RJ si se incalzeste; nu trebuie sa
se aegajeze vapori care albastresc hirtia de turnesol rosie (I) si nu trebuie sa se
perceapa un miros strain.
Gorim. 5 ml alcool completat cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea reactia pentru
cloruri {IX.C.13).
Metale grele. 5 ml alcool completat cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea reactia
pentru metale grele (IX.C.13).
Sulfati. 5 ml alcool completat cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea reacfxa pentru
sulfafi (IX.C.13).
Alcooli superior!, alte impuritati organice. La 5 ml alcool se adauga, cu
precautie, pe peretii eprubetei 5 ml acid sulfuric (RJ ; la zona de contact a celor doua.
lichide nu trebuie sa apara un inel colorat.
Aldehide. Cel mult 0,001%.
La 5 ml alcool se adauga 5 ml apa fi 1 ml fiicsina-solufie decolorata (RJ fi se lasa
in repaus timp de 15 min (solutie-proba). eventuala coloratie nu trebuie sa fie mai
intensa decit colora-Jia unei solutii-etalon obtinuta, in paralel si in aceleasi conditii cu
solutia-proba, din 0,5 ml acetaldehidaf JRj 0,1 g/1 in alcool fara aldehide (RJ si 4,5 ml
alcool fara aldehide (RJ, la care se adauga 5 ml apa si 1 ml fucsina-solutie decolorata
(RJ.
Substante redueatoare. Intr-un cilindru cu dop rodat, spalat in prealabil cu
alcoolul de analizat, se aduc 50 ml alcool fi se racesc la 15 C. In alt cilindru cu dop
rodat se aduc 51 ml dintr-o solutie-etalon preparata din 5 ml clorura de cobalt (II) 50
g/1 (RJ t 7 ml nitrat de uranil-solutie (RJ fi apa la 100 ml. Iruprimul cilindru se adauga
1 ml permanganat de pota- siu (Rj 0,2 g/1 fi se amesteca (solujia-proba). Cei doi
cilindri se tin la tem- peratura de 15 C pina cind colorafia solufiei-proba devine, prin
oxidare, identica cn cea a solufiei-etalon. Timpul necesar oxidarii trebuie sa fie de cel
pufin 15 min.
Furfurol. La 10 ml alcool se adauga 1 ml acid acetic (RJ si 0,5 ml anilina (Rj
proaspat distilata. Amestecul nu trebuie sa se coloreze in ro^u timp de 5 min; se
admite cel mult colorafie galbena.
Fuzel. 10 ml alcool se dilueaza cu 5 ml apa si se adauga 5 ml glicerol (RJ. Cu
100 VIII. Alcoholum cetylstearylicum

acest amestec se umecteaza hirtie de filtru si se lasa sa se evapore ; nu trebuie sa se


perceapa un miros strain.
Metanol. La 0,2 ml alcool se adauga 0,2 ml apa, 0,2 ml acid fosforic 100 g/1
(R), 0,2 ml permanganat de potasiu 50 g/1 (RJ, se amesteca i se lasa in repaus timp
de 5 min, Se adauga, picatura cu picatura, hidrogeno- sulfit de sodiu (Rj 50 g/1 pina la
disparifia colorafiei permanganatului de potasiu. Daca ramine colorafie bruna, se
mai adauga 0,05 ml acid fosforic 100 g/1 (RJ, La solufia incolora obfinuta se adauga
5 ml acid cromo- tropic-sare de sodiu in acid sulfuric (R) ?i se incalzeste pe baia de
apa la aproximativ 60 C timp de 10 min; nu trebuie sa apara colorafie violeta.
Reziduu prin evaporare. Cel mult 0,005%.
50 ml alcool se evapora la sicitate pe baia de apa, intr-o capsula de sti- cla in
prealabil cintarita, iar reziduul obfinut se usuca la 105 C pina la masa constants..
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de surse de foe, la rece.
Observatie. Cind se prescrie Alcool" fara alta specificatie, se eliberea- za
Alcool (96% V/V).

ALCOHOLUM CETYLSTEARYLICUM
Alcool cetilstearilic
Alcoolul cetilstearilic este un amestec de alcooli grasi superiori saturafi, in care
predomina alcoolul cetilic Cl6H340 (Mj. 242,4) si alcoolul stearilic C 1SH3S0 (Mp 270,5)
in proporfie de aproximativ 1: I.
Deseriere. Masa sau lamele albe sau alb-galbui, cu aspect cristalin, de
consistenfa onctuoasa, fara gust, cu miros slab caracteristic (IX.B).
10 g alcool cetilstearilic topite pe baia de apa se prezinta ca un lichid uleios,
limpede, incolor sau slab galbui. eventuala colorafie nu trebuie sa fie mai intensa
decit coloratia unei solufii-etalon preparate din 0,05 ml cupru-E.c., 0,05 ml fer-E.c.,
0,10 ml cobalt-E.c. si acid clorhidric 10 g/1 (RJ la 10 ml (IX.C.2).
Solubilitate. Solubil in benzen, cloroform, eter, eter de petrol i alcool la
fierbere, practic insolubil in apa; miscibil in stare topita cu uleiuri vegetale, parafina
lichida si lanolina anhidra topita (IX.C.l).
In dice de aeiditate. Cel mult 1 (IX.C.5.1).
Indiee de hidroxil 200 220 (IX.C.5.3).
Indiee de iod. Cel mult 3 (IX.C.5.5).
Indiee de saponificare- Cel mult 2 (IX.C.5.7).
Punct de solidificare: 46 52 C (IX.C.9).
Aspectui solutiei. 1,0 g alcool cetilstearilic se dizolva la aproximativ 40 C in 20
ml alcool (RJ; solutia obtinuta trebuie sa fie limpede, incolora sau slab galbuie
(IX.C.2).
Aeiditate, La solutia de la Aspectui solutiei" incalzita la aproximativ 70 C se
adauga 0,2 ml fenolftaleina-solutie (I) si hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la coloratie
IOZ ; trebuie sa se foloseasca cel mult 0,2 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1.

HidrocarburL 2,0 g alcool cetilstearilic se dizolva in 100 ml eter de petrol (RJ.


Daca este necesar se incalzeste usor. Solutia obtinuta se filtreaza intr-un vas in prealabil
cintarit si se usuca la 80 C; reziduul trebuie sa fie de cel mult 30 mg.
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1%.
2 g alcool cetilstearilic se calcineaza pina la masa constanta (IX.C.17).
Alcoholum cetylstearylicum emulsificans VIII. 101

Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 25 C.

ALCOHOLUM CETYLSTEARYLICUM EMULSIFICANS


Alcool cetilstearilic emulgator
Contine cel putin 87,0% si cel mult 93,0% alcool cetilstearilic si cel putin 7,0%
cetilstearilsulfat de sodiu fata de valorile declarate.
Preparare
Alcoholum cetylstearylicum 90 g
Natrii cetylstearylsulfas 10 g
Aqua destillata 5g
Alcoolul cetilstearilic se topeste pe baia de apa, apoi se adauga, trep- tat si
amestecind continuu, cetilstearilsulfatul de sodiu si apa. Se continua incalztrea si
amestecarea pina la evaporarea apei si obtinerea unei mase cu aspect slab tulbure; se
raceste.
Descriere. Masa sau lamele albe sau slab galbui, de consistenta cerii, cu miros si
gust slab, caracteristic. Topit cu cantitate egala de apa formeaza
emulsie stabila U/A.
Solubilitate. U^or solubil in alcool incalzit la 40 60 C, putin solubil in alcool,
benzen, cloroform, eter si eter de petrol, practic insolubil in apa (IX.C.l).
Identifieare
Reziduul obtinut la DozareAlcool cetilstearilic" trebuie sa aiba punctul de
solidificare: 46 52 C.
102 VIII. Alcoholum cetylstearylicum emulsijicans

Reziduul obtinut prin ealeinare se incalzeste la aproximativ 70 G cu 10 ml


alcool (R) si se filtreaza prin hirtie de filtru cu porii fiui. La solutia filtrata se adauga
0,5 ml clorura de bariu 50 g/1 (R) ; se formeaza un precipitat alb.
0,5 g alcool cetilstearilic emulgator se agita energic cu 10 ml apa incalzita la
aproximativ 40 C; se formeaza spuma care persista timp de 30 min.
Prin ealeinare se obtine un reziduu care umectat cu acid clorhidric 100 g/1 (R)
coloreaza flacara in galben.
Indice de aeiditate. Cel mult 1.
Se determina pe reziduul obtinut la DozareAlcool cetilstearilic" (IX.C.5.1).
Indice de hidroxil: 180 220.
Se determina pe reziduul obtinut la DozareAlcool cetilstearilic*' (IX.C.5.3).
Indice de iod. Cel mult 3.
Se determina pe reziduul obtinut la DozareAlcool cetilstearilic" (IX.C.5.4).
Alealinitate. 1 g alcool cetilstearilic emulgator se dizolva in 10 ml alcool (R)
incalzit la aproximativ 40 C. Se adauga 0,25 ml albastm de bromtimol-solufie (I) si
acid clorhidric 0,01 mol/1 pina la colorafie galbena ; trebuie sa se foloseasca cel mult
0,1 ml acid clorhidric 0,01 mol/1.
Apa. Cel mult 3,0%.
2 g alcool cetilstearilic emulgator se titreaza cu reactivu! Xarl Fischer (IX.C.16.1).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 2,5%.
0,5 g alcool cetilstearilic emulgator se calcineaza pina la masa Constanta
(IX.C.17).
Bozare. Alcool cetilstearilic. 5 g alcool cetilstearilic emulgator se dizolva prin
agitare in 150 ml amestec format din volume egale de eter (R) si eter de petrol (RJ, se
adauga 40 ml alcool (RJ, 25 ml apa si se continua agitarea timp de 5 min. Stratul
hidroalcoolic se separa i se extrage de trei ori cu cite 20 ml amestec format din
volume egale de eter (RJ si eter de petrol (RJ. La extractele eterice reunite se adauga 2
g sulfat de sodiu anhidru (RJ, se filtreaza prin hirtie de filtru cu porii fini, intr-un flacon
in prealabil cintarit si se indeparteaza eterul prin distilare. Reziduul obfinut se usuca la
105 C pina la masa constants.
Cetilstearilsulfat de sodiu. La 1 g alcool cetilstearilic emulgator se adauga 50
ml apa si se topeste pe baia de apa, se raceste la aproximativ 30 C, se adauga 25 ml
cloroform (RJ, 8 ml acid sulfuric 100 g/1 (R), galben de aimetil-solutie (I) si se
titreaza cu clorhidrat de papaverina 0,01 mol/1, agitind energic pina. la colorafia
galbena a stratului cloroformic.
1 ml clorhidrat de papaverina 0,01 mol/1 corespunde la 0,003585 g
cetilstearilsulfat de sodiu.
Conservare. In recipiente bine inchise, la cel mult 25 C.
Alcoholum dilutum VIII. 103

260 Mr 46,07 ALCOHOLUM DILUTUM


Alcoolul diluat contine cel puyin
69,0% si cel mult 71,6% Alcool diluat V/V sau cel putin 62,0%
si cel mult 64,1% m/in C2HeO.
Preparare. Se prepara din alcool de 96,0% V/V la 20 C.
Alcoholum Aqua destillata 675
Se amesteca. o-
Descriere. Lichid incolor, limpede, cu miros caracteristic si gust arza- tor
(IX.B).
Solubilitate. Miscibil cu acetona, apa si glicerol (IX.C.l).
Densitate) relativa; d| 0,888 0,883 (IX.C.3).
Identifieare
La 2 ml alcool diluat se adauga 1 ml acid acetic (RJ, 2 ml acid sulfuric (RJ si
se incalzeste la fierbere ; se formeaza acetat de etil, cu miros caracteristic.
La 1 ml alcool diktat se adauga 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (Rj,
2 ml iod 0,05 mo 1/1 i se incalzeste la aproximativ 50 CC; se formeaza un precipitat
galben (iodoform), cu miros caracteristic.
Aspect. Alcoolul diltmt trebuie sa fie limpede incolor. Prin dilmrea a 5 ml
alcool diluat cu apa la ICO m3, solutia obtinuta trebuie sa fie limpede (IX.B).
Aeiditate. 25 ml alcool diluat se amesteca cu 25 ml apa proaspat fiarta racita,
se adauga 0,2 ml fenolftaleina~solu}ie (I) si cel mult 0,4 ml hidroxid de sodiu
0,02xno3/l; trebuie sa apara c-oloratie roz, persistenta timp
de 30 s.
Goruri. 7,5 ml alcool diluat completat cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea reactia
pentru cloruri (IX.C.13).
Metale grele. 7,5 ml alcool diluat completat cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea
reactia pentru metale grele (IX.C.13).
Sulfati. 7,5 ml alcool diluat completat cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea reactia
pentru sulfati (IX.C.13).
i Aldehide. Cel mult 0,001%.
La 7,5 ml alcool diluat se adauga 5 ml spa si 1 ml fucsina-solufie decolorata (RJ
i se lasa in repaus timp de 15 min (solutia-proba). eventuala coloratie nu trebuie sa
fie mai intensa decit coloratia unei solufii-etalon ob- inuta, in paralel si in aceleasi
conditii cu solujia-proba, din 0,5 ml acetal- dehida (RJ 0 g/1 in alcool fara aldehide
(RJ, 4,5 ml alcool fara aldehide (RJ fi 2,5 ml apa, la care se adauga 5 ml apa 1 ml
fucsina-solujie decolorata (RJ.
104 VIII. Althaeae folium

Substante redueatoare. intr-un cilindru cu dop rodat, spalat in preala- bil cu


alcoolul diluat de analizat, se aduc 75 ml alcool diluat si se xacesc la 15 C. In alt
cilindru cu dop rodat se aduc 51 ml dintr-o solutie-etalon preparata din 5 ml clorura de
cobalt (II) 50 g/1 (R), 7 ml nitrat de uranil- solutie (R) si apa la 100 ml fi se
completeaza cu apa la 76 ml. in primul cilindru se adauga 1 ml permanganat de potasiu
(R) 0,2 g/1 i se amesteca (solutia-proba). Cei doi cilindri se tin la temperatura de 15
C pina cind coloratia solutiei-proba devine, prin oxidare, identica cu cea a solutiei-
eta- lon. Timpul necesar oxidarii trebuie sa fie de cel putin 15 min.
Reziduu prin evaporare. Cel mult 0,003%.
50 ml alcool diluat se evapora la sicitate pe baia de apa, intr-o capsula de sticla in
prealabil cintarita, iar reziduul se usuca la 105 C pina la masa constanta.
Conservare. In recipiente bine incliise, ferit de surse de foe, la rece.
Observatii. Cind se prescrie Alcool diluat^ fara alta specificatie se elibereaza
Alcool diluat (70% V/V).
Pentru prepararea alcoolului de alte concentratii se iau cantitatile de alcool i de
apa specificate m tabelele alcoolmetrice.

ALTHAEAE FOLIUM
Frunza de nalba mare
Frunza plantei Althaea officinalis L. (Malvaceae), uscata dupa recol- tare.
Contine cel pufin 20,0% substante solubile.
Deseriere. Caractere macroscopice. Frunze petiolate, cu limbul triunghiu- lar
sau triunghiular cordiform, tri- sau pentalobat, cu lobul terminal as- cutit si mai
dezvoltat. Frunzele au marginile neregulat serat dintate, sint lungi de cel putin 5 cm si
late de cel putin 3 cm, tomentoase pe ambele fete, verde-cenusiu-albicioase, cu
nervuriie proeminente pe fata inferioara.
Miros slab caracteristic, gust mucilaginos (IX.D.1).
Caractere microscopice. Ambele epiderme prezinta stomate de tip ani- zocitic,
numerosi peri tectori unicelulari, puternic sclerificati la baza, reu- niti cite 2 8 in
forma de stea rari peri glandular! cu picior scurt si glan- da pluricelulara. In parenchim
se gasesc numeroase celule cu mucxlagli si ursine de oxalat de calciu. Fasciculul
libero-lemnos este colateral (IX.D.2; IX.D.3).
Parti din aeeeasi planta* Frunze cu pete brune pe fata inferioara (Rue- cinia
malvacearum Montague) f lipsa; frunze atacate de insecte, brunificate, ingalbenite
sau patate, fragmente de frunze care tree prin sita III frag- mente de petiol, cel mult
8,0% (IX.D.4).
Parti din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Faetor de imbibare. Cel putin 10.
Althaeae radix VIII. 105

Se procedeaza conform prevederilor de la Factorul de imbibare al produselor


vegetale" (IX.D.5), luind in lucru pulbere de frunza de nalba mare (IV).
Pierdere prin uscare. Cel mult 14,0%.
5 g frunza de nalba mare se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Cenusa. Cel mult 16,0%.
1 g frunza de nalba mare se calcineaza pina la masa constanta (IX.C.17).
Cenusa insolubila In aeid elorhidrie 100 g/L Cel mult 3,0% (IX.C.17).
Dozare. Se procedeaza conform prevederilor de la Dozarea substan- Jelor
solubile din produsele vegetale" (IX.D.8), luind in lucru pulbere de frunza de nalba
mare (I) si apa ca solvent.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Actiune farmaeologiea si intrebuintari. Emolient; expectorant.

ALTHAEAE RADIX
Radacina de nalba

Radacina curaata de suber si de parte din parenchimul cortical ale plantei


Althaea officinalis L. (Malvaceae), uscata dupa recoltare. Contine cel putin 25,0%
substante solubile.
Descriere. Caractere macroscopice. Fragmente neraxnificate, cilindrice sau
conice, uneori taiate longitudinal, lungi de 10 15 cm, groase de cel putin 0,5 cm,
flexibile si usoare, de culoare alb-galbuie. La exterior prezinta striafii longitudinale,
fibre lungi, fine, care se detaseaza usor si cicatrice galben-brune, urme ale radicelelor
indepartate. Fractura, alb-galbuie, este fibroasa la exterior si granuloasa in interior. In
sectiune transversala se observa zona circulara mai inchisa la culoare, care separa
scoarta de zona lemnoasa.
Miros slab caracteristic, gust dulceag mucilaginos (IX.D.l),
Caractere microscopice. Sectiunea transversala prezinta fascicule li- bero-
Ienmoase desparjite de raze medulare bi- sau triseriate. In zona exte- rioara a cambiului
se observa grupuri de fibre libexiene celulozice, dispuse stratificat. In parenchimul
cortical si lemnos sint prezente celule mari cu mucilagii, druze de oxalat de caiciu i
amidon.
Pulberea, de culoare alba sau alb-gMbuie, prezinta celule din paxenchim,
fragmente de vase lemnoase cu perefii ttsor lignificati, fibre subtiri, cu pe- rejii putin
mgrosati, deseori ascujite la extremitafi, uneori bifurcate, cu un diametru de 15 25
[im, cu punctuatii oblice, granule de amidon alungite, ovoide sau xenifoxme, cu
diametrul de 3 25 \im, cu hil linear si druze de oxolat de caiciu (IX.D.2; IX.D.3).
Identificare. Radacina de nalba mare, umectata cu amoniac 100 gjl(R) sau cu
hidroxid de sodiu sau de potasiu 100 g/1 (R) se coloreaza in gal- ben.
Produsi de descompunere. 2 g pulbere de radacina de nalba (IV) se agita
cu 10 ml apa si dupa 30 min se filtreaza prin vata. Filtratul trebuie sa fie slab galbui,
cu reacfie neutra la hirtia indicator universal (I) si sa nu prezinte miros strain, rinced
sau de amoniac.
Atropa belladonna L. Radacina de nalba mare nu trebuie sa prezinte celule cu
nisip de oxalat de calciu (IX.D.2).
Alte radacini care confin alealoizi. La 2 g pulbere de radacina de nalba mare
106 VIII. Althaeae radix

(IV) se adauga 20 ml apa i 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) t se incalzeste la
fierbere si se filtreaza; filtratul nu trebuie sa precipite cu 0,1 ml tetraiodomercurat (II)
de potasiu (R).
Parfi din aceeafi planta. Radacini lignificate, noduroase si cu fascicule fibroase,
cel mult 5,0% ; radacini brunificate sau patate, cel mult 2,0% ; radacini cu porfiuni de
suber, cel mult 2,0%; radacini de dimensiuni in afara limitelor admise, cel mult 3,0%
(IX.D.4).
Parti din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Calciu. Cel mult 0,016%.
2 g pulbere de radacina de nalba mare se agita cu 10 ml acid acetic 300 g/1 (RJ
timp de 2 min se filtreaza. 3 ml filtrat completat cu apa la 10 ml se compara cu 1 ml
solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,1 mg ion calciu) (IX.C.13).
Metaie grele. 4 g pulbere de radacina de nalba mare se agita cu 20 ml acid
clorhidric 100 g/1 (RJ timp de 2 min si se filtreaza; 10 ml filtrat nu trebuie sa dea
reactia pentru metaie grele (IX.C.13).
Factor de im bib are. Cel pufin 10.
Se procedeaza conform prevederilor de la Factorul de imbibare al produselor
vegetale" (IX.D.5), luind in lucru pulbere de radacina de nalba mare (IV).
Pierdere prin useare. Cel mult 14,0%.
5 g radacina de nalba mare se usuca la 105 C pina la masa constants (IX.C.15).
Cenusa. Cel mult 7,0%.
1 g radacina de nalba mare se calcineaza pina la masa constants (IX.C.17).
Cenusa insolubiia In acid eiorhidrie 100 g/L Cel mult 1,5% (IX.C.17).
Bozare. Se procedeaza conform prevederilor de la Dozarea substantelor solubile
din produsele vegetale" (IX.D.8), luind in lucru pulbere de radacina de nalba mare (III)
si apa ca solvent.
Conservare. In secipieute bine inchise, ferit de lumina.
Actiune farmacologica si mtrebuintari. Emoilent; expectorant.

ALUMINH ET SULFAS
Sulfat de alumiuiu si de potasiu
AlK(SCgs 12HsO Mr 474.4
Sinonime: alumen, alaun de potasiu
Sulfatul de aluminiu si de potasiu contine cel pntin 98,5% si cel mult 100,5%
A1K(S04)2 12HsO.
Descriere- Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust acru }
astringent (IX.B).
Prin incalzire peste 90 C se lichefiaza prin dizolvare in apa de cristali- zare; la
aproximativ 200 C pierde apa de cristalizare, transformindu-se in sarea anhidra.
Solubilitate. Usor solubil in apa, practic insolubil in alcool (IX.C.l).
Solutia A. 2,5 g sulfat de aluminiu i de potasiu se dizolva in 25 ml apa si se
completeaza cu aceiasi solvent la 50 ml.
Identifieare
La 5 ml solutie A se adauga, picatura cu picatura, hidroxid de sodiu 100 g/1
(Rj ; la inceput se formeaza un precipitat alb, gelatinos, solubil in exces de hidroxid de
sodiu 100 g/1 (R). La adaugarea de 0,1 g clorura de amoniu (R) precipitatul reapare.
La 5 ml solutie A se adauga 5 ml acid tartric-solutie (R) i 0,5 g acetat de
Aluminii et Haiti sulfas VIII, 107

sodiu (R) ; se formeaza un precipitat alb, cristalin (precipitarea poate fi grabita prin
frecarea peretilor eprubetei cu bagheta de sticla).
La 5 ml solutie A se adauga 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) si 0,5 ml
clorura de bariu 50 g/1 (RJ ; se formeaza un precipitat alb.
Amoniu- La 1,0 g sulfat de aluminiu si de potasiu se adauga 5 ml hidroxid de
sodiu 300 g/1 (R) si se incalzeste la fierbere; nu trebuie sa se de- gajeze vapori care
albastresc hirtia de turnesol ro^ie (I).
Arsen, 1,0 g sulfat de aluminiu si de potasiu nu trebuie sa dea reactia pentru arsen
cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Caleiu. 10 mi solufie A nu trebuie sa dea reacfia pentru caiciu (IX.C.13),
Clorurl. Cel mxilt 0,02%.
2 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solufie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,01%.
6 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 3 ml solufie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
10 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml solu- fie-etalon
completata cu apa la 10 ml (0,01 mg ion plumb) (IX.C. 13).
Dozare. 0,25 g sulfat de aluminiu si de potasiu se dizolva in 50 ml apa, se adauga
25 ml edetat disodic 0,05 mol/1 fi se incalzeste la fierbere timp de 5 min. Solufia se
raceste, se adauga 2 g metenamina (R), 50 ml apa, xile-
noloranj (I) fi se titreaza cu sulfat de zinc 0,05 mol/1 pina la colorafie ro^u- violeta.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,02372 g AlK(S04)a 12H20.
Conservare. In recipiente bine inchise.
Aetiune farmacologiea si intrebuintari. Astringent (pentru uz extern).

ALUMINII HYDROXYDATUM Hidroxid de alumimu


Al(OH)3 Mr 78,00
Hidroxidul de aluminiu contine cel putin 50,0% cel mult 60,0% A1 203 (Mr
102,0),
Deseriere. Pulbere alba, amorfa, fina, fara miros i fara gust (IX.B).
Solubilitate. Practic insolubil in apa si alcool (IX.C.l).
Se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C in acizi mineral! diluafi i in
solutii de hidroxizi alcalini dind solufii transparente sau tulbttri.
Suspensia apoasa are reacfie slab alcalina.
Solutia A. I*a 1,0 g hidroxid de aluminiu se adauga 30 ml asid clorhidric 100
g/1 (R), se incalzeste la fierbere pina la dizolvare, se raceste, se completeaza cu apa la
50 ml si se filtreaza.
Identificare
0,2 g hidroxid de aluminiu se umecteaza cu 0,25 ml nitrat de cobalt (II) 50
g/1 (R) i se calcineaza; apare coloratie albastra.
La 0,1 g hidroxid de aluminiu se adauga 3 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) si
se incalzeste la fierbere ; dupa racire se filtreaza i la filtrat se adauga amoniac
concentrat (R) in exces; se formeaza un precipitat alb, gelatinos.
- La 0,1 g hidroxid de aluminiu se adauga 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
108 VIII. Althaeae radix

si se incalzeste la fierbere; dupa racire se filtreaza i la filtrat se adauga 0,5 g clorura


de amoniu (R) ; se formeaza un precipitat alb, gelatinos.
Aicalinitate, earbonati. La 2,0 g hidroxid de aluminiu se adauga 20 ml apa ^i se
incalzeste la fierbere ; dupa racire se filtreaza. La filtrat se adauga 0,1 ml
fenolftaleina-solufie (I) ; solufia trebuie sa fie incolora sau slab roz. Se adauga 0,1 ml
acid clorhidric 0,1 mol/1; solutia trebuie sa devina incolora.
Amoniu. Cel mult 0,01%.
10 ml solufie A se compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,02 mg ion amoniu) (IX.C.13).
Arsen. 0,5 g hidroxid de aluminiu nu trebuie sa dea reacfia pentru arsen cu
hipofosfit de sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Goruri. Cel mult 0,05%.
La 0,5 g hidroxid de aluminiu se adauga 10 ml acid nitric 100 g/1 (R) i se
incalzeste la fierbere ; dupa racire se completeaza cu apa la 25 ml i se filtreaza. 2 ml
filtrat completat cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solu- fie-etalon completata cu
apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,03%.
5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 3 ml solufie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001%.
0,5 g hidroxid de aluminiu se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C, in 10
ml acid sulfuric 100 g/1 (R). Dupa racire se adauga 1 g acetat de sodiu anhidra (R) si
se compaxa cu 5 ml solutie-etalon la care se adauga
2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R), 1 g acetat de sodiu anhidru (R) i apa la 10 ml (0,005
mg ion plumb) (IX.C.13).
Sulfati. Cel mult 0,05%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Capaeitatea de neutralizare. La 0,2 g hidroxid de aluminiu se adauga 50 ml
acid clorhidric 0,1 mol/1 intr-un flacon cu dop rodat i se menfine, sub agitare, la 37
C timp de 2 h. Dupa racire se adauga albastru de bromfe- nol-solutie (I) si se titreaza
cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la coloratie albastru.
1 g hidroxid de aluminiu trebuie sa neutralizeze cel pufin 120 ml acid clorhidric
0,1 mol/1,
Viteza de gelffieare. La 1,0 g hidroxid de aluminiu se adauga 10 mj apa si 1 ml
acid clorhidric 250 g/1 (R), intr-o eprubeta cu dop rodat. Eprubeta se astupa si se
agita prin rasturnare astfel incit, in timp de 1 s, sa fie ras- turnata J?i sa revina la
pozifia inifiala. Dupa cel mult 90 s continutul ramas pe peretii eprubetei trebuie sa
aiba aspectul unui film coloidaL
Reziduu pe sita. Cel mult 0,5%.
10 g hidroxid de aluminiu se aduc pe sita in prealabil cxntarita. Se pensuleaza
sita sub un jet de apa, pina cind apa care curge din sita ramine limpede. Sita si
reziduul ramas se usuca la temperatura camerei i apoi la 105 C pina la masa
constanta.
Contaminate micro biana. ffidroxidul de aluminiu nu trebuie sa con- fina
Escherichia coli (IX.F.3).
Dozare. 0 g hidroxid de aluminiu se dizolva, cu precaufie, prin incalzire la
aproximativ 50 C in 15 ml acid clorhidric 250 g/1 (R) pina la limpe- zirea solufiei Se
adauga 50 ml apa, 25 ml edetat disodic 0,05 mol/1 se incalzeste la fierbere timp de 2
5 min. Dupa racire se adauga 100 ml apa fi 15 g metenamina (R), se ajusteaza pH-
ul la 5,5 (la hirtie indicator universal I) cu metenamina (R), se adauga 0,1 g
Aluminii et Haiti sulfas VIII, 109

xilenoloranj (I) si se titreaza cu sulfat de zinc 0,05 mol/1 pina la colorafie


rou~violeta.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,002549 g A1 203.
Conservare. In recipiente bine inchise.
Aefiune farmaeologiea si intrebuintari. Antiacid.
ALUMINII SULFAS
Sulfat de aluminiu
A12(S04)3 18H20 M* 666,4
Sulfatul de aluminiu confine cel putin 99,5% si cel mult 105,0% A1 2(S04)3 *
18H,0.
Deseriere. Cristale albe, bucati cristaline sau pulbere cristalina alba, fara miros,
cu gust acrisor i astringent (IX.B).
La aer pierde partial apa de cristalizare.
Solubilitate. Solubil in apa, practic insolubil in alcool (IX.C.l).
Solutia A. 5,0 g sulfat de aluminiu se dizolva in 10 ml apa proaspat fiarta si
racita i se completeaza cu acelasi solvent la 50 ml.
Identificare
La 5 ml solutie A se adauga, picatura cu picatura, hidrosid de sodiu 100 g/1
(RJ ; se formeaza un precipitat alb, gelatinos, solubil in exces de hidroxid de sodiu
100 g/1 (RJ. La adaugarea de 0,1 g clorura de amoniu (RJ precipitatul reapare.
La 5 ml solufie A se adauga 0,25 ml acid clorhidric 100 g (RJ si 0,5 ml
clorura de bariu 50 g/1 (RJ ; se formeaza un precipitat alb.
Aciditate. La 20 ml solufie A se adauga 0,25 ml albastru de timol-so- lufie (IJ ;
solutia trebuie sa se coloreze in galben.
Amoniu. La 1,0 g sulfat de aluminiu se adauga 1 ml apa, 3 ml hidroxid de sodiu
100 g/1 (RJ si se incalzeste la fierbere; nu trebuie sa se degajeze vapori care
albastresc hirtia de turnesol rosie (IJ.
Arsen, 1,0 g sulfat de aluminiu nu trebuie sa dea reacfia pentru arsen cu
hipofosfit de sodiu in acid clorhidric (RJ (IX.C.13).
Caleiu. 5 mi solufie A completata cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea reacfia pentru
calciu (IX.C.13).
Cioruri. Cel mult 0,01%.
2 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solufie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,015%.
2 ml solufie A completata cu apa la 10-ml se compara cu 3 ml solufie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,0025%.
4 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 mi solutie-etalon
(0,01 mg iou plumb) (IX.C.13).
Dozare. 0,25 g sulfat de aluminiu se dizolva in 50 ml apa, se adauga 25 ml edetat
disodic 0,05 mol/1 si se incalzeste la fierbere timp de 5 min. Solufia se raceste, se
adauga 2 g metenamina (R), 50 ml apa, 0,1 g xilenol- oranj (I) si se titreaza cu sulfat
de zinc 0,05 mol/1 pina la colorafie ro$u- violeta.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01666 g Al2(S04)s * 18H20.
Conservare. In recipiente bine inchise.
Aetiune farmacologica $i intrebomj&ri. Astringent; slab antiseptic.
Ambazonum VIII. Ill

AMBAZONUM
Ambazona

WNH-2

*
HoO

C8HUN7S H20 Mr 255,3


Ambazona este 1,4-benzochinonamidinohidrazontiosemicarbazona cu
molecula de apa. Confine cel pufin 98,0% si cel mult 101,0% C gHnN7S raportat la
substanfa uscata.
Descriere- Pulbere microcristalma, bruna, fara miros si fara gust (IX.B).
Solubilitate. Salubila in metanol, foarte pufin solubila in alcool, practic
insolubila in apa (IX.G.l).
Solubila in solutii de hidroxizi alcalini.
Identifieare
50 mg ambazona se dizolva in 10 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1.
La 0,05 ml din solufia alcalina se adauga 2 ml apa i 2 ml clorura de staniu
(II)-solufie (R) ; solufia se decoloreaza imediat.
La 1 ml din solufia alcalina se adauga 2 ml apa, 2 ml acetat de plumb (II) 50
g/1 (R) si se incalzeste ; se formeaza un precipitat bran- negricios.
Punct de topire: 187 192 C (cu descompunere) (IX.C.10),
Impuritati inrudite ehimie. Se procedeaza conform prevederilor de la
,.Cromatografie pe strat subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Develofiani: amoniac concentrat (J2)-metanol (jR) (1,5 : 100).
Solutie de aplicai: ambazona 0,10% m/V in metanol (R).
Pe linia de start a placii cromatografice se aplica intr-un punct 10 fxl din solutia
de mai sus (10 \ig ambazona).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa
pina cind acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se
scoate, se usuca. la aer si se examineaza in lumina ultravioleta la 254 nm,
Pe cromatograma, in afara petei corespunzatoare ambazonei, nu trebuie sa apara
alte pete.
Pierdere prin useare: 6,0 8,0%-
0,5 g ambazona se usuca la 120 C pina la masa constants. (IX.C.15). Reziduu
prin ealeinare. Cel mult 0,1%,
1 g ambazona se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Bozare. 0,2 g ambazona se dizolva in 50 ml acid acetic anhidru (R) se titreaza
potentiometric cu acid percloric 0,1 mol/1 m acid acetic anhidru, folosind electrozi de
sticla si calomel saturat (IX.C.23;.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,02373 g
CsHuN?S.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aetiune farmacologica si intrebuintari. Antiseptic.

AMFETAMINI SULFAS
Sulfat de amfetamina

(CeH13N)2 H2S04 Mr 366,5


Sinonim: sulfat de benzedrina
Sulfatul de amfetamina este sulfat de di[(RS)-l-fenil-2-aminopropanj]. Contine
cel putin 99,0% i cel mult 100,5% (CeH33N)2 H2S04 raportat la substanta uscata.
Bescriere. Pulbere cristalina, alba, fara miros, cu gust slab amar (IX.B) ; (toxic).
Solubilitate. Solubil in apa, greu solubil in alcool, practic insolubil in acetona,
benzen, cloroform si eter (IX.C.l).
Solutia A. 1,0 g sulfat de amfetamina se dizolva in 40 ml apa si se completeaza
cu acelasi solvent la 50 ml.
Identificare
La 5 ml solufie A se adauga 10 ml acid picric 10 g/1 (R); se formeaza un
precipitat galben, cristalin care, dupa separare, spalare cu apa si useare in exsicator, se
topete la 86 90 C.
La I ml solufie A se adauga 3 ml hidroxid de potasiu 100 g/1 in alcool ( R),
0 ml cloroform (R) si se incalzeste; se per cepe un miros caracteristic de
fenilcarbilamina (deosebire de efedrina si metilamfetamina).
La 2 ml solutie A se adauga 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R) si 0,5 ml
clorura de bariu 50 g/1 (R) ; se formeaza un precipitat alb.
Aspectul solutiei. Solutia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
pH =5,0 6,0 (solutia A) (IX.C.22).
Arsen. 10 ml solutie A nu trebuie sa dea reacfia pentru arsen cu hipofosfit de
sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
ClorurL 2 ml solufie A completata cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea reacfia
pentru cloruri (IX.C.13).
Metaie grele. 10 ml solutie A nu trebuie sa dea reactia pentru metaie grele
(IX.C.13).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g sulfat de amfetamina se usuca la 105 C pina la masa constarita (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,2%.
0,5 g sulfat de amfetamina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,2 g sulfat de amfetamina se dizolva intr-un amestec preparat din 2,5
ml formaldehiaa (R) i 7,5 ml apa, in prealabil neutralizat la fenol- ftaleina-solufie (I)
si se titreaza cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la colorafie slab roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01842 g (CeHi3N}2 H2SG4.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Vemnum.
Aetiune farmacologica fi intre buintari. Simpatomimetic; excitant al sistemului
nerves central.

AMINOGLUTETfflMIDUM
Aminoglutetimida

C1SH16N202 Mr 232,3
Aminoglutetimida este 3-(4-aminofenil)-3-etil-2,6-piperidindiona. Confine cel
putin 99,0% si cel mult 101,0% C 33HieN202 si cel pufin 11,85% si cel mult' 12,30%
nitrogen raportat la substanfa uscata.

Farmacopeea Romana, ed. e X-*


114 VIII. Aminoglutethimidum

Descriere. Pulbere cristalina alba, fara miros (IX.B).


Solubilitate. Solubila in acetona, alcool, cloroform si metanol, practic insolubila
in apa (IX.C.l).
Identifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu amino-
glutetimida (s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultra violet alsolufiei 0,002% m/V in metanol (R) prezinta un
maxim la 242 nm si un umar la 284 nm (IX.C.24.1).
50 mg aminoglutetimida se dizolva in 2 ml metanol (R), se adauga
2 ml 4-dimetilaminobenzaldehida (R) 25 g/1 in metanol (R) si 0,05 ml acid clorhidric
250 g/1 (R); solufia se coloreaza in galben.
Punet de topire: 149 152 C (IX.C.10).
Metale grele. Cel mult 0,001%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Conte- lul
limitelor pentru impuritafi anorganice* ( (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se
compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfati. Cel mult 0,01%.
0,20 g aminoglutetimida se agita cu 20 ml apa timp de 5 min ^i se filtreaza. 10
ml filtrat se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Impuritati inrudite ehimie. Se procedeaza conform prevederilor de la
Cromatografie pe strat subfire (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Dev dopant: cloroform (R)-acetat de etil (R) (70 :30).
Solutii de aplicat:
Solutia a; 0,10 g aminoglutetimida se dizolva in 3 ml metanol (R);
Solufia b : 0,15 ml solutie a se dilueaza cu metanol (R) la 100 ml;
Solufia : 0,6 ml solufie a se dilueaza cu metanol (R) la 100 ml.
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a, b t c> d i e n se apliea
solufiile :
a : 3 ul solutie a (100 fig aminoglutetimida) ;
b ; 5 al solufie b (0,25 ^g aminoglutetimida) ;
: 10 pi solufie b (0,50 ug aminoglutetimida) ;
d: 5 ul solufie (1 u.g aminoglutetimida) ;
e: 10^.1 solufie (2 fig aminoglutetimida).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu develo- pant, se lasa
sa migreze pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate si se usuca
la aer, Se repeta developarea in aceiasi mod de inca doua ori. Dupa uscare la aer, placa
cromatografica Se exa- mineaza in lumina ultravioleta la 254 nm.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principala,
corespunzatoare aminoglutetimidei, cu de aproximativ 0,40, mai pot aparea si alte
pete. Marimea si intensitatea acestora se estimeaza prin comparare cu marimea si
intensitatea petelor din dreptul punctelor b, c t d i e. Suma acestor pete nu trebuie sa
depaseasca marimea si intensitatea petei din dreptul punctului e.
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
1 g aminoglutetimida se usuca la 105 C pina la masa constants (IX.C.15).
Ammophyllinum VIII. 115

Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.


1 g aminoglutetimida se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. Aminoglutetimida. 0,3 g aminoglutetimida se dizolva in 20 ml acid
clorMdric 1 mol/1, se adauga 20 ml apa. 1 g bromura de potasiu (R), galben de
metanil-solutie (J) si se titreaza cu nitrit de sodiu 0,1 mol/1 pina la coloratie galbena.
1 ml nitrit de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,002323 g Cl3H16N2Og.
Nitrogen. Se procedeaza conform prevederilor de la ,,Doaarea nitrogenu- lui in
combinatii organice" (IX.C.20), luind in lucru 0,35 g aminoglutetimida.
Conservare. In recipiente bine incbise, ferit de lumina si de umiditate.
Separandum,
Aetiune farmacologica fi intre buintari. Inhibitor al sintezei steroizilor, folosit
in tratamentul adenocarcinoamelor mamare i a carcinoamelor snpra- renalei.

AMINOPHYLUNUM
Aminofilina
Sinonime: ieofilina eiilendiamina, eufilina
Aminofilina este combinatie a teofilinei (C7H8N402 * H20 M* 198,3} cu
etilendiamina (C^HgN^ H20 Mr 78,21) in proporfii aproximativ ecbiva- lente.
Confine cel putin 78,0% si cel mult 82,5% 78402 si cel putin 12,0% i cel mult
14,0% aH8N2.
Deseriere. Pulbere amorfa alba sau alb-galbuie, cu miros slab amoniacal fi gust
amar (IX.B).
Fixeaza dioxidul de carbon din aer, devenind mai pufin solubila in apa. Prin
incalzire, etilendiamina se volatilizeaza.
126 VIII, Aminophyllinum

Solubilitate- Usor solubila in apa, practic insolubila in alcool fi eter (IX.C.l).


Identifieare
0,5 g aminofilina se dizolva in 20 ml apa si se adauga 1 ml acid clorhidric
100 g/1 (R); se formeaza un precipitat care, dupa separare, spalare cu apa si uscare la
105 C, se topefte la 269 274 C.
La precipitatul obtinut se adauga 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), 0,5 ml
peroxid de hidrogen-solufie diluata () fi se evapora la sicitate pe baia de apa; se
obtine un reziduu galben-roscat care la adaugarea de 0,1 ml amoniac concentrat (R) se
coloreaza in rofu-violet.
0 g aminofilina se dizolva in 1 ml apa si se adauga 0,2 ml sulfat de cupru
(II) 50 g/1 (R); apare coloratie violeta.
Aspeetul solutiei. 1,0 g aminofilina se dizolva in 10 ml apa proaspat fiarta si
racita; solufia trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Aiealinitate. 1 ml din solutia de la Aspeetul solutiei" se dilueaza cu apa
proaspat fiarta fi racita la 10 ml fi se adauga 0,05 ml fenolftaleina- solutie (I); solufia
trebuie sa se coloreze in rofu.
Metale grele. Cel mult 0,001%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul
limitelor pentru impuritafi anorganice" (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se
compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Carbonati, substanta organiee usor earbonizabile. 0,10 g aminofilina se
dizolva in 2 ml acid sulfuric (R) ; nu trebuie sa se produca eferves- centa, iar solufia
trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.14).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 0,1%.
1 g aminofilina se calcineaza cu acid sulfuric (jR) (IX.C.17).
Dozare. Teofilina. 0,2 g aminofilina se usuca la 130 C timp de 30 min si se
dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C, in 100 ml apa proaspat fiarta; dupa racire
se adauga 15,0 ml nitrat de argint 0,1 mol/1, rosu de fenoi-solufie (I) fi se titreaza cu
hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la colo- rafie violeta.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01802 g C 7H8N402.
Etilendiamina. 0,4 g aminofilina se dizolva in 15 ml apa proaspat fiarta sx
Tacita, se adauga verde de bromcrezol-solufie (I) si se titreaza cu acid clorhidric 0,1
mol/1 pina la colorafie galbena. Solufia se incalzefte la fierbere pentru indepartarea
dioxidului de carbon, se raceste fi se continue. titrarea pina la colorafie galbena.
1 ml acid clorhidric 0,1 mol/1 corespunde la 0,003005 g C2KSN2.
Conservare- In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum,
Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Relaxant al musculaturii netede, folosit
in tratamentul astmului fi al bolilor pulmonare obstructive cronice.
Amitriptylini hydrochloridum VIII. 117

AMITRIPTYLINI HYDROCHLORTOUM
Clorhidrat de amitriptilina

/CH3 CH2-
H

Mr 313,9

C2eH33N - HC1
Clorhidratul de amitriptilina este clorhidrat de 3-(10 l-dihidro-511- dibenzofa,
djciclohepten-5-Ilidexi)-N,N~dimetilpropilamiiia. Contine cel putin 99,0% i cel mult
101,0% C^H^N * HC1 raportat la substanta uscata.
Deseriere. Cristale sau pulbere cristalina alba sau aproape alba* fara miros sau
cu miros foarte slab aromat, cu gust amar si arzator, pro^ ducind pe limba uoara
anestezie (IX.B).
Solubilitate. Foarte usor solubil in apa si metanol, u^or solubil in alcool s?I
cloroform, practic insolubil in eter (IX.C.l).
Identificare
Spectrul in inlrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu clorhidrat de
amitriptilina (s.r.) prin aisDersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,001% m/V in metanol (R) prezinta un
maxim la 239 nm (IX.C.24.1).
50 mg clorhidrat de amitriptilina se dizolva in 3 ml apa, se adauga 0,05 ml
chinhidrona in metanol (R); nu trebuie sa apara colorafie rosie timp de 15 min
(deosebire de clorhidrat de nortriptilina),
50 mg clorhidrat de amitriptilina se dizolva in 3 ml apa, se aciau- leaza cu
acid, nitric 100 g/1 (R) si se adauga 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formeaza
un precipitat alb, cazeos.
Punct de topire: 195 199 C (IX.C.10).
pH = 4, 5- 6 ,0 (1,0% m/V) (IX.C.22).
Cetona. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat
subtire,( (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: tetraclorura de carbon (i?)-benzen (R) (30 : 70).
118 VIII. Ammonii bromidum

Solutii de aplicai:
Solatia a : clorhidrat de amitriptilina 2,0% m/V in alcool (R);
Solutia b : dibenzo [a, d] ciclohepta-1,4-dien-5-ona (s.r.) 0,0010% m/V in alcool
(R).
Pe linia de start a placii croxnatografice, in punctele a si b, se aplica solutiile:
a: 5 ul solufie a (100 p.g clorhidrat de amitriptilina);
b : 5 pi solutie b (0,05 p.g dibenzo [a, d^ ciclohepta-l,4~dien-5-onas.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant,. se lasa
pina cind acesta a migrat pe distanta de aproximativ 12 cm de la linia de start, se
scoate, se usuca la aer pina la disparitia mirosului, se pulverizeaza uniform cu
formaldehida (R) 4% V/V in acid sulfuric (R) i se examineaza ixnediat in lumina
ultravioleta la 366 nm.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principala,
corespunzatoare clorhidratului de amitriptilina, mai apar si alte pete, marimea i
intensitatea fluorescenfei acestora nu trebuie sa depaseasca marimea si intensitatea
fluorescentei petei din dreptul punctului b,
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorhidrat de amitriptilina se usuca la 105 C pina la masa con stanta
(IX.C.15).
Rezidmi prin calcinare. Cel mult 0,1%.
1 g clorhidrat de amitriptilina se calcineaza cu acid sulfuric (i?) (IX.C.17).
Dozare. 0,5 g clorhidrat de amitriptilina se dizolva, prin incalzire la aproximativ
40 C, in 30 ml acid acetic fi?), se adauga 10 ml acetat de mereur (II) in acid acetic
anhidra (R), in prealabil neutralizat la cristal violet in acid acetic anhidru (I) si se
titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan pina la coloratie verde.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in diosan corespunde la 0,03139 g C^H22N *
HQ.
Conservare, In recipiente bine inchise. Separandum.
Aetiime farmaeologiea si intrebuinfari. Antidepresiv.

AMMONII BROMIDUM
Bromura de amoniu
NH,Br Mr 97,94
Bromura de amoniu confine cel pufin 99,0% si cel mult 100,5% NH 4Br raportat
la substanfa uscata.
Descriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust sarat (IX.B); higroscopica.
Ammonii bromidum VIII. 219

Prin incalzire se volatilizeaza.


Selubilitate. Usor solubila in apa, solubila in alcool (IX.C.l).
Solutia A. 10,0 g bromura de amoniu se dizolva in 20 ml apa proaspat fiarta si
racita si se completeaza cu acelai solvent la 100 ml.
Identificare
La 1 ml solutie A se adauga 2 ml hidroxid de sodiu 100 g {R) si se
incalzeste la fierbere; se degajeaza vapori de amoniac care albastresc Mrtia de
turnesol rosie (I).
- 1 ml solutie A se aciauleaza cu acid nitric 100 g/1 ( si se adauga 05 ml
nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formeaza un precipitat alb-galbui, greu solubil in
amoniac conceutrat (R).
La 2 ml solutie A se adauga 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R),
2 ml cloroform (R), 0,15 ml peroxid de hidrogen-solufie concentrata (R) i se agita;
stratul cloroformic se coloreaza in galben-brun.
Aspeetnl solutiei, Solutia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Aciditate. La 20 ml solufie A se adauga 0,05 ml rosu de metil- aolutie (I). Daca
solufia se coloreaza in roz se adauga 0 ml hidroxid de sodiu 0 mol/1; coloratia
trebuie sa devina galbena.
Arsen. 1,0 g bromura de amoniu nu trebuie sa dea reacfia cu hipo- fosfit de sodiu
in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Barm. La 10 ml solufie A se adauga 1 ml acid sulfuric 100 g/I (R) ; solutia
trebuie sa ramina limpede timp de 5 min (IX.C.13).
Bromati. 10 ml solufie A se agita cu 2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) si
2 ml cloroform (R) ; stratul cloroformic nu trebuie sa se coloreze in galben.
Caleiu. Cel mult 0,02%.
5 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 1 ml sohi- fie-etalon
completata cu apa la 10 ml (0,1 mg ion calciu) (IX.C.13).
Carboiuiti. La 5 ml solutie A se adauga 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) ; nu
trebuie sa se proauca efervescenta.
Fer. Cel mult 0,002%.
10 ml solutie A se compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,02 mg ion fer) (IX.C.13).
loduri. La 5 ml solufie A se adauga 5 ml apa, 0,2 ml clorura de fer (III) 30 g/1
(R) si 1 ml amidon-solufie ( I) ; solutia nu trebuie sa se coloreze in albastru timp de 10
min.
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
10 ml solutie A se comoara cu 10 ml solutie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(1.).
Sulfati. Cel mult 0,02%.
5 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml solufie-etalon
(0 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g bromura de amoniu se usuca la 105 eC pina la masa constants. (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
1 g bromura de amoniu se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
120 VIII. Ammonii chloridum

Dozare. 0.25 g bromura de amoniu se dizolva in 50 ml apa, se adauga cromat de


potasiu-solufie (I) fi se titreaza cu nitrat de argint 0,1 mol/1 pina la colorafie galben-
rosiatica.
1 ml nitrat de argint 0 mol/1 corespunde la 0,009794 g NH4Br. Conservare* In
recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aetlune farmaeologiea si mtrebumtari. Sedativ.

AMMONII CHLORIDUM
Clorura de amoniu
NH4C1 Mr 53,49
Clorura de amoniu contine cel putin 99,0% fi cel mult 100,5% NH 4C1 raportat la
substanta uscata.
Descriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust racoritor, arzator fi sarat
(IX.B).
Prin incalzire se volatilizeaza.
Solubilitate. Ufor solubila in apa, solubila in glicerol, foarte putin solubila in
alcool (XX.C.l).
Solutia A. 10,0 g clorura de amoniu se dizolva in 20 ml apa proaspat fiarta i
racita si se completeaza cu aceiasi solvent la 100 ml.
Identifieare
La 1 ml solutie A se adauga 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) fi se
incalzeste la fierbere; se degajeaza vapori de amoniac care albastresc hirtia de turnesol
rosie (I).
2 ml solufie A se aciduleasa cu acid nitric 100 g/1 (R) fi se adauga 0,15 ml
nitrat de argint 20 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb, cazeos, solubil in amoniac
concentrat (R).
Aspeetul solutiei. Solutia A trebuie sa fie limpede fi incolora (IX.C.2).
Aeiditate. La 10 ml solutie A se adauga 0,05 ml rosu de metil- sohifie ( I) ; daca
solufia se coloreaza in roz, la aaaugarea de 0,1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1
coloratia trebuie sa devina galbena.
Arsen. 1,0 g clorura de amoniu nu trebuie sa dea reacjia cu hipo- fosfit de sodiu
in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Bariu. 5 ml solufie A se dilueaza cu apa la 10 ml fi se adauga 1 ml acid sulfuric
100 g/1 (R) ; solufia trebuie sa ramina limpede timp de 5 min.
Bromuri, ioduri. La 10 ml solufie A se adauga 0 ml acid clorhidric 100 g/1
(R) si 0,05 ml cloramina 50 g/1 (.R). Dupa 1 min se adauga 2 ml cloroform (R) fi
se agita energic; stratui cloroformic trebuie sa ramina incolor.
Calexu. Cel mult 0,02%.
5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 1 ml solufie-etalon
completata cu apa la 10 ml (0,1 mg ion caiciu) (IX.C.13).
Amobarbitaium natricum VIII. 121

Fer. Cel mult 0,002%.


10 ml solufie A se compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,02 mg ion fer) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13).
Sulfati. Cel mult 0.02%.
5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml solufie-etalon
(0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
TiocianatL La 5 ml solutie A se adauga 0,15 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) si
0,1 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R); nu trebuie sa apara p coloratie roie.
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
1 g clorura de amoniu se usuca in exsicator, pe acid sulfuric (R), timp de 24 h
(..15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
1 g clorura de amoniu se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,1 g clorura de amoniu se dizolva in 20 ml apa, se adauga 10 ml acid
nitric 100 g/1 (R), 30 ml nitrat de argint 0,1 mol/1, 1 ml sulfat de amoniu-fer (III)-
solufie acida 200 g/1 (I) i se titreaza cu tiocianat de amoniu 0,1 mol/1 pina la
colorafie rosiatica.
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,005349 g NH4C1.
Conservare. In recipiente bine incliise.
Aetiune farmacologica i intre buinfari. Expectorant; diuretic; acidi- fiant.

AMOBARBITALUM NATRICUM
Amobarbital sodic

\y H: u r .
Nla .3o\ r*5^
2 ,N
^H
H2C
CuH17N2Na03 H2 C
7
Sinonime: amiial sodic,
barbamil sodic
Amobarbitalul sodic este sarea de sodiu a 5-etil-5- (3-metilbutil) -2,4,6- -
(lHf3H,5H)-pirimidintrionei Contine cel putin 99,0% si cel mult 100,5% C 11H17N2Na03
raportat la substanta uscata.
Mr 248,3
122 VIII. Amobarbitalum natricum

Descriere. Pulbere cristalina, alba, fara miros, cu gust slab amar (IX.B);
Mgroscoplca.
La aer se carbonateaza.
Solubilitate. Uor solubil in apa, solubil in alcool, practic insolubil in
cloroform si eter (IX.C.l).
Solufia A. 0,5 g amobarbital sodic se dizolva in 10 ml apa, se adauga
3 ml acid acetic 300 g/1 (R) fi se incalzeste la fierbere ; dupa racire se filtreaza
si solufia filtrata se completeaza la 25 ml, prin spalarea filtrulux cu apa.
Identifieare
0,5 g amobarbital sodic se dizolva in 10 ml alcool 50 c, se acidu- leaza
cu acid clorhidric 100 g/1 (R) si se extrage cu 25 ml eter (R), Stratui eteric
separat se spala cu 10 ml apa, se filtreaza prin sulfat de sodiu an- hidru {R),
intr-o capsula de sticla, se indeparteaza eterul, iar reziduul obtinut se usuca la
105 C.
Spectrul in infrarosu al reziduului trebuie sa corespunda celui obfi- nut
cu amobarbital sodic (s.r.J, prelucrat in mod identic cu proba, prin dispersie in
bromura de potasiu (R) (IX.C24.2).
50 mg amobarbital sodic se dizolva in 0,5 ml apa, se adauga 0,2 ml
nitrat de cobalt (II) 50 g/1 in metanol (R) si 0,05 ml amoniac 100 g/1 {R); apare
? coloratie violeta.
50 mg amobarbital sodic se dizolva in 4 ml acid sulfuric (R) ; peste
solufie se suprapune 1 ml formaldehida (R) si se incalzeste in baia de apa timp
de 2 min. La zona de contact a celor doua lichide apare un inel portocaliu, cu
fluorescenta verzuie (deosebire de barbital sodic si fenobar- bital sodic).
Precipitatul obtinut la prepararea solutiei A, spalat cu apa fi uscat la
105 CC, se topeste la 155 159 CC.
Prin calcinare se obtine un reziduu, care umectat cu acid clor- hidric
100 g/1 (R) produce efervescenta fi coloreaza flacara in galben.
Aspeetul solutiei. 1,0 g amobarbital sodic se dizolva in 9 ml apa proaspat
fiarta fi racita; solutia trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Goruri. Cel mult 0,04%.
2,5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solutie-
etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metale grele. 4 ml solufie A completata cu apa la 10 ml nu trebuie sa dea
reactia pentru metale grele (IX.C.13).
Sulfati. Cel mult 0,05%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1 mg ion sulfat)
(IX.C.13)/
Amobarbital. Cel mult 0,5%.
0,5 g amobarbital sodic se agita cu 25 ml eter (J?) timp de 5 min, se
filtreaza intr-o capsula de sticla in prealabil cintarita, se indeparteaza eterul,
iar reziduul obtinut se usuca la 105 C timp de 1 h.
Snbstante organice nentre fi baziee. Cel mult 0,2%.
1 g amobarbital sodic se dizolva in 10 ml bidrosid de sodiu 1 mol/1, intr-o
pilnie de separare, se adauga 5 ml apa fi se agita cu 25 ml eter (E)
Amoxicillinum trihydricum VIII. 123

timp de 1 min; stratui eteric se spala de trei ori cu cite 5 ml apa, se


filtreaza prin sulfat de sodiu anhidra (R), intr-o capsula de sticla in prealabil
cintarita, se indeparteaza eterul, iar reziduul obtinut se usuca la 105 C timp
de 1 h.
Substante organice usor carbonizabile. 0,4 g amobarbital sodic se dizolva
in 5 ml acid salfuric (R) ; dupa 5 min, coloratia solutiei nu trebuie sa fie mai
intensa decit colorafia unei solutii-etalon preparate din 0?0 ml cobalt-E.c., 0,40
ml fer-E.c. si apa la 5 ml (IX.C.14).
Pierdere prin useare. Cel mult 5,0%.
0,5 g amobarbital sodic se usuca la 130 C pina la masa constanta
(IX.C.15).
Dozare. 0,5 g amobarbital sodic se dizolva in 20 ml metanol (R)f se adanga
albastru de timol in meta.nol (I) se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan
pina la colorafie roz.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,02483 g
CnH N NaG3.
17 2

Conservare. In recipiente bine inchise. Separandum.


Aetiune farmaeologiea intrebuintari. Sedativ ; hipnotic.

AMOXICILLINUM TRIHYDRICUM
Amoxicilina trihidrat
Q0H

C H N 05S 3H20
36 19 3 " Mr 419,4

Amoxicilina trihidrat este acid (2S, 5R, 6R)-3,3~dimetil-7-oxo-6-[2-


-amino-2-(4hidroxifenil)-acetamido]-4-tia-l-aza-biciclo [3.2.01 heptan-2-car-
boxilic cu trei molecule de apa. Contine cel putin 92,0 %$i cel mult 100,5%
peniciline totale exprimate in C H N 05S raportat la substanta anhidra.
16 19 3

Descriere. Pulbere cristalina, alba sau aproape alba, practic fara miros,
gust amai (IX.B).
Solubilitate. Greu solubila in apa si metanol, practic insolubila in
cloroform si eter (IX.C.l).
Identifieare
124VIII.Amoxicillinum trihydricum

Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu amoxi-


cilina trihidrat (s.r.) prin dispersie in bromara de potasiu (R) (IX.C.24,2).
Spectral in ultraviolet al solutiei 0,003% in hidroxid de sodiu 0,1
mol/1 prezinta doua maxime: la 246 nm si la 290 nm (IX.C.24.1).
Pe cromatograma obtinuta la Impuritati inrudite chimic, in dreptul
punctului a, trebuie sa apara ? pata asemanatoare cu pata principals
corespunzatoare amoxicilinei trihidrat (s.f.), din dreptul punctului b
(IX.C.26.2).
10 mg amoxicilina trihidrat se suspenda in 1 ml apa, se adauga
2 ml sulfat de cupru (II) ?. tartrat de potasiu sodiu-solufie (R) si 6 ml apa; apare
? coloratie violeta.
Putere rotatorie speeifiea: [a]*0 = + 290 pina la + 310 (0,2% m/V in apa
proaspat fiarta si racita; raportat la substanta anhidra) (IX.C.4).
pH - 3,5 - 6,0 (0,2% m/V) (IX.C.22).
Impuritati inrudite ehiniie. Acid 6-aminopenicilanic, cel mult 2,0%; alte
impuritati, cel mult 0,5% din fiecare.
Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat subfire-
(IX.C.26.2).
Adsorbant: silica gel G (R).
Developant: acetona (i^)-acid formic anhidru (J?)-apa (95 :4 ; 1).
Solutii de aplicat:
Solufia a : 0,5 g amoxicilina trihidrat se agita cu 10 ml alcool (R) timp de 10
min; se filtreaza si se completeaza cu acelasi solvent la 10 ml, intr-un balon
cotat;
Solutia b : 0,5 g amoxicilina trihidrat (s.r.) se agita cu 10 ml alcool (R) timp
de 10 min; se filtreaza si se completeaza cu acelasi solvent la 10 ml, intr-un
balon cotat;
Solutia c: acid 6-aminopenicilanic (s.r.) 0,10% m/V in alcool 50c;
Solutia d: acid 6-aminopenicilanic (s.r.) 0,0250% m/V in alcool 50.
Pe linia de start a placii cromatograflce, in punctele a, b, ? i d, se aplica
solutiile :
a: 10 jjlI solufie a (500 ag amoxicilina trihidrat) ;
b : 10 ul solufie b (500 fig amoxicilina trihidrat-s.r.);
?: 10 ul solufie ? (10 rig acid 6-aminopemcilanic-s.r.);
d : 10 (jlI solufie d (2,5 jxg acid 6-aminopenicilanic-s.r,).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se
lasa pina cind acesta a migrat pe ? distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de
start, se scoate, se usuca la aer si se pulyerizeaza uniform cu solufie proaspat
preparata din ninhidrina (R) 2 g/1 intr-un amestec format din acid acetic (jR)-
alcool (R) (20 :80). Placa cromatografica se fine in etuva, la 120 C timp de 10
min si se examineaza la lumina zilei.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principal!,
corespunzatoare amoxicilinei trihidrat, poate sa mai apara ? alta pata cu
acelasi Rf cu Rf-ul petei din dreptul punctului ?; marimea $i intensitatea
colorafiei acesteia nu trebuie sa depa^easca marimea si intensitatea colorafiei
petei din dreptul punctului c. Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a,
mai apar si alte pete, marimea si intensitatea colorafiei acestora nu trebuie sa
depaseasca marimea si intensitatea colorafiei petei din dreptul punctului d.
Amoxicillinum trihydricum VIII. 125

Metale grele. Cel mult 0,002%.


Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul
limitelor pentru impuritati anorganice" (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se
compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion plumb).
Apa: 11,5 14,5%.
0,1 g amoxicilina trihidrat se titreaza cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 1,0%.
I g amoxicilina trihidrat se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Substante absorbante de iod. Cel mult 5,0% raportat la substanfa anhidra.
0,1 g amoxicilina trihidrat se dizolva in tampon fosfat pH 7,0 (R) si se
completeaza cu aceiasi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat (solufia- proba). La
5,0 mi solufie-proba se adauga 5 ml tampon fosfat pH 4,0 (R) si
5,0 mi iod 0,01 mol/1, se omogenizeaza prin agitare fi se lasa in repaus, la
intuneric, timp de 10 min. Se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pina la
coloratie galben-deschis. Se adauga 1 ml amidon-solufie (I) si se continue,
titrarea, agitind energic, pina la decolorare.
La 5 ml tampon fosfat pH 7,0 (i?) se adauga 5 ml tampon fosfat pH 4,0 (R),
5,0 ml iod 0,01 mol/1 si se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pina la
coloratie galben-deschis. Se adauga 1 ml amidon-solufie (I) si se continua
titrarea, agitind energic, pina la decolorare.
Diferenfa dlntre cele doua titrari reprezinta ioaul consumat de substan-
fele absorbante de iod din 5 ml solutie-proba.
1 ml tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 corespunde la 0,372 mg substante
absorbante de iod.
Impuritati toxiee (IX.F.ll). Se administreaza intravenos 0,5 ml dintr-o
solufie care contine amoxicilina (C H N 0 S) 20 mg/ml in hidroxid de sodiu 0,05
16 19 3 5

mol/1.
Dozare. 0,1 g amoxicilina trihidrat se dizolva in apa si se completeaza cu
acelafi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat (soluf ia-proba). La 2,0 ml solutie-
proba se adauga 2 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, se omogenizeaza prin agitare i
se lasa in repaus timp de 15 min. Se adauga 2,4 ml acid clorhidric 1 mol/1 si
10,0 ml iod 0,005 mol/1. Se lasa la intuneric timp de 15 min fi se titreaza cu
tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pina la colorafie galben-deschis. Se adauga 1 ml
amidon-solufie (I) si se continua titrarea, agitind energic, pina la decolorare.
La 2,0 ml solufie-proba se adauga 10,0 ml iod 0,005 mol/1, 0,12 ml acid
clorhidric 1 mol/1 si se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pina la coloratie
galben-deschis. Se adauga 1 ml amidon-solufie (I) fi se continue. titrarea,
agitind energic, pina la decolorare.
Diferenfa dintre cele doua titrari reprezinta iodul consumat de penici-
linele totale din 2 ml solufie-proba.
In paralel, se efectueaza determinarea cu ? solufie-etalon preparata din 0,1
g amoxicilina trihidrat (s.r.) fi prelucrata in aceleafi conditii cu solutia-proba.
126VIII.Ampicillinum natricum

Concentratia in peniciline totale (exprimate in C H NsO S) a probei se


10 19 5

calculeaza tinind seama de concentratia in peniciline totale (exprimate in


C H N 0 S) a etalonului.
16 19 3 5

Conservare. In recipiente inchise etans, ferit de lumina, la cel mult 25 C.


Aetiune farmacologica si intrebuintari. Antibiotic.

AMPICILLINUM NATRICUM
Ampicilina sodica

C Hl N Na04S
16 8 3 Mr 371,4
Ampicilina sodica este sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-3,3- -dimetil-
7-oxo-6-(2-fenil2-aminoacetamido)-4-tia-I~aza-biciclo [3.2.0 Iheptan- -2-
carbosilic. Contine cel pufin 85,0% si cel mult 96,0% peniciline totale
exprimate in C H N 04S raportat la substanfa anhidra.
16 19 3

Activitatea microbiologica este de cel putin 850 fxg ampicilina


(C H oNs0 S)/mg raportata la substanfa anhidra.
16 1 4

Deseriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar (IX.B) ;


higroscopica.
Solubilitate. Usor solubila in apa, foarte greu solubila in cloroform,
practic insolubila in eter (IX.C.l).
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu ampici-
lina sodica (??.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
La 2 mg ampicilina sodica se adauga 2 mg sare de sodiu a acidului
cromotropic (R) si 2 ml acid sulfuric (R). Eprubeta se introduce intr-o baie de
glicerol, la 150 C i se agita din cind in cind; in cel mult
2 min trebuie sa apara ? coloratie rosu-violeta si dupa 4 min amestecul se
brunifica.
Prin ealeinare se obfine un reziduu care umectat cu acid clorhidric 100
g/1 (R) coloreaza flacara in galben.
Aspectul solutiei. 10 ml solutie 5,0% m/V in apa proaspat fiarta si racita
trebuie sa fie limpede i incolora. Dupa 4 h, ? eventuala coloratie nu trebuie sa
fie mai intensa decit coloratia unei solufii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-
B.c., 0,40 ml fer-E.c. si apa la 10 ml (IX.C.2).
pH - 8,0 - 10,0 (10% m/V) (IX.C.22).
Benzilpenieilina sodica. Cel mult 1,0%.
Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat subtire"
(IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (I?).
Developant: acetat de n-butil (-R)-acid acetic (JR)~1-butanol (I?)-tampon
fosfat pH 7,4 (R) (80 ; 20 : 10 : 5).
Solutii de aplicai:
Solufia a; ampicilina sodica 1,0% m/V in tampon fosfat pH 7,4 (R);
Ampiciliinum natricum VIII. 127

Solufia b : benzilpenicilina sodica {??) 0,010% m/V in tampon fosfat pH


7,4 (R).
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a i b, se aplica
solufiile:
a: 10 pii solufie a (100 pig ampicilina sodica);
h: 10 fxl solufie b (1 \ig benzilpenicilina sodica-*?.^.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant,
se lasa pina cind acesta a migrat pe ? distanfa de aproximativ 16 cm de la linia
de start, se scoate, se usuca la aer, se pulverizeaza uniform cu reactivul de
identifieare proaspat preparat din : 2 ml clorura de fer (III) (R) 100 g/1, 2 ml
hexacianoferat (II) de potasiu (R) 20 g/1 si 6 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) se
examineaza la lumina zilei.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principals
corespunzatoare ampicilinei, de culoare albastra, mai apare ? alta pata, cu
aceiasi Rf cu al petei din dreptul punctului b, marimea si intensitatea colorafiei
acesteia nu trebuie sa depa^easca marimea si intensitatea colo- rafiei petei din
dreptul punctului b.
Apa. Cel mult 2 0%.
3

0,5 g ampicilina sodica se titreaza cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).


Impuritafi pirogene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 1 ml pe
kilogram masa corporala dintr-o solutie care confine ampicilina sodica 20 mgjml
in apa pentru preparate injectabile.
Impuritati toxiee (IX.F.ll). Se administreaza intravenos 0,5 ml dintr-o
solufie care confine ampicilina sodica 40 mg/ml.
Sterilitate, Ampicilina sodica trebuie sa fie sterila. Se procedeaza con*
form prevederilor de la Controlul sterilitafii (IX.F.2).
Dozare. Peniciline Male. 0,125 g ampicilina sodica se dizolva in 10 ml
tampon fosfat pH 6,0 (R) si se completeaza cu aceiasi solvent la 100 ml, intr-un
balon cotat (solufia-proba). La 2,0 ml solufie-proba se adauga 2 ml hidroxid de
sodiu 1 mol/1, se omogenizeaza prin agitare si se lasa in repaus timp_ de 15
min. Se adauga 2,4 ml acid clorhidric 1 mol /1 si 10,0 ml iod 0,005 mol/1. Se
lasa la intuneric timp de 15 min si se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1
pina la coloratie galben-deschis. Se adauga 1 ml amidon- solufie (!) si se
continua titrarea, agitind energic, pina la decolorare.
La 2,0 ml solufie-proba se adauga 10,0 ml iod 0,005 mol/1 si se titreaza
cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pina la colorafie galben-deschis. Se adauga 1
ml amidon-solufie (I) i se continua titrarea, agitind energic, pin! la decolorare.
Diferenfa dintre cele doua titrari reprezinta iodul consumat de penici-
linele totale din 2 ml solufie-proba.
128VIII.Ampicillmum irihydricum

In paralel, se efectueaza determinarea cu ? solufie-etalon preparata din


0?25 g ampicilina sodica {??.) si prelucrata in aceleasi condlfii cu solutia-proba.
Concentratia in peniciline totale (exprimate in CieH39N304S) a probei se
calculeaza tinind seama de concentratia in peniciline totale (exprimate in
C H N 0 S) a etalonului national.
16 19 3 4

Activiiatea microbiologica se determina conform prevederilor de la


Activitatea microbiologica a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. In recipiente incliise etan$, ferit de lumina, la cel mult 25 C.
Actiune farmacologica si intrebuintari. Antibiotic.

AMPICILLINUM TRIHYDRICUM
Ampicilina trihidrat
C00H
0. "A./CH 3
X'3 ?
?0
?"
?NT 'CH,
H
NH,
C16H19N304S ??2?
Ampicilina trihidrat este acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dime til-7-oxo-6-(2-fenil- 2-
amino-acetamido)-4-tia-l-aza-biciclo [3.2.0] heptan-2-carboxilic cu trei
molecule de apa. Contine cel putin 95,0% i cel mult 102,0% C1oB.1Q'N3OiS si
cel pufin 95,0% si cel mult 101,0% peniciline totale exprimate in
C HiSN 04S raportat la substanta anhidra.
16 3
Mr 403,5
Activitatea microbilogica este de cel putin 900 u.g ampicilina
(C H N O S)/mg raportata la substanta anhidra.
16 10 3 4

Deseriere. Pulbere microcristalina alba, fara miros sau cu miros slab


caracteristic si cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Solubila in 150 ml apa, practic insolubila in alcool, cloroform
si eter (IX.C.l).
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu ampici-
lina trihidrat (??.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
La 2 mg ampicilina trihidrat se adauga 2 mg sare de sodiu a acidului
cromotropic (R) si 2 ml acid^sulfuric (R). Eprubeta se introduce intr-o baie de
glicerol, la 150 C si se agita din cind in cind; in cel mult 2 min
Ampiciliinum trihydricum VIII. 129

trebuie sa apara ? coloratie purpurie, care apoi devine violeta ?. dupa


4 min amestecui se brunifica.
La 10 mg ampicilina trihidrat se adauga 1 ml apa, se agita, se adauga
2 ml sulfat de cupru (II) si tartrat de potasiu si sodiu-solufie (R) $i 6 ml apa;
apare ? coloratie violeta.
Putere rotatorie specifica: [a]^ = + 280 pina la -f 305 (0,25% m/V in apa
proaspat fiarta si racita; raportat la substanta anhidra) (IX..4).
pH = 4,0 - 6,0 (0,25% m/V) (IX.C.22).
Absorbtia luminii. Raportul absorbantelor solutiei preparate pentru
dozarea ampicilinei, determinate la 268 nm si la 266 nm, trebuie sa fie
cuprins intre 1,10 si 1,30 (IX.C.24.1).
Beiizii penieiiina. Cel mult 1,0%.
Se procedeaza conform prevederilor de la ,,Cromatografie pe strat subtire"
(IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G ( R ) .
Developant: acetat de n-butil (R)~acid acetic (i?)-l-butanol (i?)-tamp on
fosfat pH 7,4 {R\ (80 : 20 : 10 : 5).
Solutii de aplicat:
Solufia a : ampicilina trihidrat 0,50% m/V in tampon fosfat pH 7,4 (2?) ;
Solutia b: benzilpenicilina sodica (e.n.) 0,010% m/V in tampon fosfat pH
7,4 ( R ) .
Pe linia de start a placii cromatografica, in punctele a i b, se aplica
solutiile:
a: 20 pi solufie a (100 p.g ampicilina trihidrat);
b: 10 jxl solute b (1 tig benzilpenicilina sodica-e.^.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se
lasa pina cind acesta a migrat pe ? distanfa de aproximativ
16 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer i se pulverizeaza uniform
cu reactivul de identifieare proaspat preparat din: 2 ml clorura de fer (III) ( R )
100 g/1, 2 ml hexaeianoferat (II) de potasiu ( R ) 20 g/1 ^i 6 ml acid clorhidric
100 g/1 ( R ) ; placa se examineaza la lumina zileL
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principals,
corespunzatoare ampicilinei, de culoare albastra, mai apare ? alta pata cu
aceksi ? cu al petei din dreptul punctului b, marimea si intensitatea colorafie!
acesteia nu trebuie sa depaseasca marimea si intensitatea colo- ratiei petei din
dreptul punctului b.
Apa: 12,0 - 15,0%.
0,2 g ampicilina trihidrat se titreaza cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Impuritati toxice (IX.F.ll). Se administreaza intravenos 0,5 ml drntr-o
solufie care contine ampicilina trihidrat 40 mg/ml in hidroxid de sodiu 0?
mol/1.
Dozare. Ampicilina. 60 mg ampicilina trihidrat se dizolva in apa proaspat
fiarta si racita, se completeaza cu aceiasi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat
si se determina absorbanta solutiei la 268 nm.

9 Fa-rmacopeea Romans, ed. a X-a


Is paralel, se determina absorbanfa unei solufii-elalon de ampicilina
130VIII.Amoxicillinum trihydricum

trihidrat (e.n.) 0,06% m/V.


Concentratia in ampicilina anhidra se calculeaza conform formulei i

???? * ??(100 - Up)


!n care i
? = concentratia in ampicilina anhidra a probei de analizat (% m/m);
Ap absorbanta solufiei-proba ;
AeMt = absorbanta solufiei-etalon;
?? = masa probei luata in lucru (in grame);
mu, = masa etalonului national luata in lucru (in grame);
Up == concentratia in apa a probei (% m/m);
U *.* = concentratia in apa. a etalonului nafional (% m/m);
ctJS = concentrafia in ampicilina anhidra a etalonului nafional (% m/m).
Peniciline totale. 0,125 g ampicilina trihidrat se dizolva in 50 ml apa i se
completeaza cu acelasi solvent la 100 ml, intr~un balon cotat (solufia' proba). La
2,0 ml solufie-proba se adauga 2 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, se
omogenizeaza prin agitare si se lasa in repaus timp de 15 min. Se adauga 2,4
ml add clorhidric 1 mol/1 si 10,0 ml iod 0,005 mol/L Se lasa la intu- neric
timp de 15 min i se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pina la colorafie
galben-deschis. Se adauga 1 ml amidon-soiufie (I) i se con- tinua titrarea,
agitind energic, pina la aecoiorare.
La 2,0 ml solufie-proba se adauga 10,0 ml iod 0,005 ??!? si se titreaza ox
tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pina la colorafie galben-deschis. Se adauga 1 ml
amidon-soiufie (I) si se continua titrarea, agitind energic, pina la decolorare.
Diferenfa dintre cele doua titrari reprezinta iodtd consumat de pe-
nicilinele totale din 2 ml solufie-proba.
In paralel, se efectueaza determinarea cu ? solufie-etalon preparata din
0,125 g ampicilina trihidrat (e.n.) i prelucrata in aceleasi conditii cu solufia-
proba.
Concentrafia in peniciline totale (exprimate in C Hl N 0 S) a probei se
16 9 3 4

calculeaza finind seama de concentrafia in peniciline totale (exprimate in


C H Ns0 S) a etalonului nafionaL
16 19 4

Activitatea microbiologica se determina conform prevederilor de la


Activitatea microbiologica a antibioticelor (IX.F.5).
Conservare. In recipiente inchise etans, ferit de lumina, la cel mult 25 C.
'
Aefiune farmacologica si intrebuintari. Antibiotic.
Amylocaini hydrochloridum. VIII. i3I

AMYLOCAINI HYDROCHLOETOUM
Clorhidrat de amiiocaina
r
/CH3 I
ch2~-nh i \ ^O-C-CHj
2

??
?


Cl

CHH^NO, ??
Sinonim: stovaina
Clorhidratul de amiiocaina este ciorbidrat de henzoat de !- (diineffl- Mr 271,8
amino)-2-metil-2-butanol. Contine cel pufin 99,0% $i cel mult 101,0%
Ci<sH NO * HC1 raportat la substanta uscata.
21

Descriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust sarat amar


producind pe limba ? anestezie trecatoare (IX.B).
Solubilitate. ??? solubil in alcool & apa, practic insolubil in eter
(IX.C.1).
Solutia A. 1,0 g clorhidrat de amiiocaina se dizolva in 2 ml apa proaspat
fiarta i racita.
Solutia B. Solufia A se dilueaza cu apa proaspat fiarta racita la 50 ml.
Identifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu ciox-
hidrat de amiiocaina (s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (R)
(IX,C.24.2),
0,1 g clorhidrat de amiiocaina se dizolva in 3 ml apa si se adauga 0,1
ml hidrogenofosfat de disodiu-solutie (R) ; se formeaza un precipitat laptos.
Amestecul se incalzeste la fierbere; dupa racire se separa picaturi uleioase,
solubile in eter.
0? g clorhidrat de amiiocaina se dizolva in 2 ml apa, se adauga
4 ml acid picric 10 g/1 (R) si se incalzeste pe baia de apa. Se formeaza un
precipitat galben care separat, spalat i uscat la 105 C se tope^te la 112 - 115
C.
50 mg clorhidrat de amiiocaina se dizolva in 5 ml apa, se aci- duleaza
cu acid nitric 100 g/1 {R) $i se adauga 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se
formeaza un precipitat alb, cazeos.
132VIIL Amylum

Punct de topire: 174 - 177 C (IX.C.10).


Aspeetul solutiei. Solutia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C-2).
Aciditate. La 1 ml solutie ? se adauga 0,05 ml rosu de metii-soiutie (I);
solufia trebuie sa se coloreze in rosu.
La 1 ml solutie ? se adauga 0,05 ml albastru de bromfenol-solntie (I) ;
solufia trebuie sa se coloreze in albastru-violet.
Arsen. 5 ml solutie ? nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu ?- pofosfit
de sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la
Controlul limitelor pentru impuritati anorganice" (IX.C.13) si completat cu
apa la 10 ml, nu trebuie sa dea reacfia pentru metale grele,
Sulfati. 10 ml solutie ? nu trebuie sa dea reactia pentru sulfati (IX.C.13).
Substante organice usor carbonizabile. 0,5 g clorhidrat de amiiocaina se
dizolva in 5 ml acid sulfuric {R) prin incalzire pe baia de apa timp de 5 min.
Solufia trebuie sa fie limpede si incolora. ? eventuala coloratie nu trebuie sa fie
mai intensa decit colorafia unei solutii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-
E.c., 0,20 ml fer-E.c. si apa la 5 ml (IX.C.14).
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorhidrat de amiiocaina se usuca la 105 C t>ina la masa constants
(IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 0,1%.
I g clorhidrat de amiiocaina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,4 g clorhidrat de amiiocaina se dizolva in 15 ml cioro- forxn (R),
se adauga 5 ml acetat de mercur (II) in acid acetic anhidru (jR), 0,1 ml galben
de metanil in dioxan (I) si se titreaza cu add percloric 0? mol/1 in dioxan pina la
colorafie rosu-violeta.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,02718 g C uH N0 *
21 2

HC1.
Conservare. Ferit de lumina.
Aetiune farmaeologiea si intrebiimtari. Anestezie local de suprafata.

AMYLUM
Amidon
Amylum Tritici, amidon de grru, obfinut din cariopsele plantei Tri- ticum
aestivum L. (Triticum vulgare Vill.) (Gramineae).
Amylum Maydis, amidon de porumb, obfinut din cariopsele plantei Zea
mays L. (Gramineae).
Amylum Solani, amidon de cartofi, obtinut din tuberculii plantei So- lanum
tuberosum L. (Solanaceae):
Descriere. Caractere macroscopice. Fulbere fina, alba, fara miros fi fara
gust (IX.B).
Amylum VIII. 132

Caractere microscopicc
Amidon de griu. Granule simple mici, rotunde, cu diametral as 2? fjan si
granule simple mari, sferice sau lenticulare, cu diametral de 1 0 4 5 am;
hilul central si stratificatia concentrica invizibile sau greu vizibik; uneori,
granulele prezinta ? fisura longitudinala. Foarte "rar, granule asociate (24)
(IX.D.2; IX.D.3).
Amidon de porumb. Granule simple poliedrice, de 2 23 ^m granule
simple rotunde, cu diametral de 25 32 ixm; hilul central constituit dintr-o
cavitate distincta sau din 2 5 fisuri radiale ; granulele nu pre- zinta
stratificatie concentrica. Extrem de rar granule asociate, formate din doua
3

parti alungite (IX.D.2; IX.D.3).


Amidon de cartofi. Granule simple neregulat-ovoidale, cu ? extre- mitate
mai ingusta decit cealalta, de 30 100 ??? si granule simple rotunde, cu
diametral de 10 35 am; hilul excentric si stratificafia concentrica sint
vizibiie* Rar, granule asociate (2 4), inconjurate uneori de un invelis comun
(IX.D.2; IX.D.3).
Solubilitate. Practic insolubil in alcool i apa la ? temperatura intre 8 1 15
C (IX.C.1).
Identificare. La 0,5 g amidon se adauga 50 ml apa si se incalzeste la
fierbere timp de 2 min; se obtine un lichid cu aspect opac, albicios, cu reactie
neutra sau slab acida la hirtia de turnesol albastra (/). Dupa racire se adauga
0,05 ml iod 0,05 mol/1; apare ? coloratie albastra care dispaxe la ixtcaizixe si
xeapare dupa xactre.
Amidon deformat. Granule de amidon fisurate si granule de amidon cu
marginile corodate, cel mult urme (IX.D.2).
Parti din aeeeasi planta. Pragmente de membrane celuiare sau de
protoplasma, cel mult urme; puncte negre, cel mult 3/cm (IX.D.2).
2

Parti din alte plante. Nu se admite prezenta granulelor de amidon


pxovemte de la ? alta specie de planta decit cea spedficata pe ambalaj.
Aelditate. La 10,0 g amidon se adauga 100 ml alcool diluat (R) in prealabal
neutralizat la fenolftaleina-solufie (I), se agita timp de I h $i se filtreaza. 50 ml
filtrat se titreaza cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la coloratie roz. Volunrul
de hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 folosit trebuie sa fie de cel mult 2 ml.
Pierdere prin useare
Amidon de griu. Cel mult 15,0%.
Amidon de porumb. Cel mult 15,0%.
Amidon de cartofi. Cel mult 20,0%.
1 g amidon se usuca la 105 C pina la masa constants. (IX.C.15).
Cenusa. Cel mult 0,6%.
1 g amidon se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Contaminare mierobiana. Atnidonul nu trebuie sa contina Escherichia coli
si Salmonella sp, (IX.F.3).
Conservare- In recipiente inchise etan^.
Observatie. Pe recipiente se specifics nattira amiaonului (Amylum Triiici%
Amylum Maydis, Amylum Solani).
134VIII.Anisi aetheroleum

ANISI AETHEROLEUM -

Ulei volatil de anason


Ulei volatil obtinut prin distilare cu vapori de apa din fructele mature ale
plantei Pimpinella anisum L. (Apiaceae).
Uleiul volatil de anason trebuie sa corespunda prevederilor de la Aethe-
rolea urmatoarelor prevederi:
Descriere, Lichid limpede, incolor sau slab galbui, cu miros caracteristic
de anason fi gust dtdceag. Prin racire sub 20 C se transforma intr-o masa
cristalina aiba.
Identifieare. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatogra- fie pe
strat subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant; silicagel G (R).
Developant: toluen (R).
Solutie de aplicai: ulei volatil de anason 0,50% V/V in alcool (R).
Pe linia de start a placii cromatografice se aplica intr-un punct 10 fil din
solufia de mai sus.
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant,
se lasa pina cind acesta a migrat pe ? distanfa de aproximativ 15 cm de la linia
de start, se scoate $i se usuca la aer. Dupa evaporarea developantului, placa
cromatografica se pulverizeaza uniform cu anisal- dehida-solufie (R), se tine in
etuva, la 105 C, timp de 10 min ? se examineaza imediat la lumina zilei.
Pe cromatograma trebuie sa apara ? pata de culoare violeta, cu R de
aproximativ 0,82 (anetol).
Pe cromatograma mai pot sa apara i alte pete.
Densitate relativa: dg = 0,978 - 0,990 (IX.C.3).
Paaet de solidificare: 15 19 C (IX.C.9).
Putere rotatorie: <Xp -~2 pina la +1 (IX.C.4).
Indiee de refraetie: n|> = 1,552 1,530 (IX.C.5.7).
0

Soiabilitate In aleool. 1 ml ulei volatil de anason se agita cu 3 ml alcool


90c; solutia trebuie sa fie limpede (IX.C.2).
Aeiditate-alealinitate. Solutia de la Solubilitate in alcool" trebuie sa fie-
neutra sau slab acida la hirtia de turnesol albastra (7).
Fenoii. 1 ml ulei volatil de anason se dizolva in 3 ml alcool 90 c i se
adauga 0,05 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R) ; nu trebuie sa apara ? coloratie
albastru-violeta sau bruna.
Observa tie. Uleiul de anason solidificat se omogenizeaza prin u^oara
incalzire inainte de folosire.
Aetiune farmaeologiea si iutrebuiutari, Carminativ; aromatizant.
ANISI VULGARIS FRUCTUS
Fruct de anason
Fructul mate al plantei Pimpinella anisum L. (Afiiaceae). Confine cel
pufin 2,0% V/m ulei volatil.
Deseriere. Caractere macroscopice. Fructe mici, piriforme, formate din
Anisi vulgaris jructus VIII. 135

dona mericarpe care ramin de obicei unite intre ele, lungi de 2 5 mm, cu
diametrul de 1,5 mm, cenusiu-verzui sau galben-cenusii, acoperite de peri
aspri, foarte scurfi, cu cite cinci coaste subfiri, putin proeminente, de culoare
mai deschisa. La partea superioara a fructului se observa sti- lopodul, in
forma de disc txmflat care poarta resturile stilnrilor, iar la baza, un peduncul
subfile.
Miros caracteristic, gust dulceag, aromat, slab arzator (IX.D.l).
Caractere microsopice. Sectiunea transversala a mericarpului are aspect
reniform, cu cinci proeminenfe corespunzatoare coastelor, in care se afla
fasciculele libero-lemnoase. Celulele epicarpului sint mici i prevazute cu peri
tectori scurfi, arcuafi, unicelulari, rar bicelulari, cu peretii ingrosati si cuticuia
rugoasa. Mezocarpul contine 15 25 canale oleifere mici, cu ulei volatil,
asezate pe un singux rind; doua dintre ele sint mai mari si dispuse pe fata
comisurala, de ? parte si de alta a columelei. Bndocarpul, concrescut cu
tegumentul seminal, este format din celule cu aspect paxchetat si contine ulei
gras i druze de oxalat de calciu, Albmnenul este format din celule poligouale
cu perefii ingrosafi, care contin numeroase picaturi de ulei gras, granule de
aleuronS. si druze de oxalat de calciu (IX.D.2; IX.D.3).
Conium roaeulatum L.
Nu se admite prezenta fructelor mici fara peri, cu coastele pro-
eminente 1 ondulate, cu sectiunea transversala a mericarpului penta- gonala,
lipsita de canale oleifere.
La 1 g pulbere de fruct de anason se adauga 10 ml hidroxid de potasiu
100 g/1 (R) i se agita timp de 3 min; nu trebuie sa se degajeze un miros
neplacut de coniina.
Hyoscyanms niger L. Nu se admite prezenta sexninfelor brune de 12 mm,
cu tegument fin punctat.
Coriandruin sativum L. Nu se admite inlocuirea cu fructe globuloase sau
sferice care prezinta mericarpe de obicei unite, galbene sau galben- brune.
Carum earvi L. Nu se admite inlocuirea cu fructe care prezinta mericarpe
lunguiete, usor arcuate i de obicei separate.
Parti din aeeeasi planta. Fructe necorespunzatoare (seci, sfarimate,
brune), cel mult 1,5%; resturi de pedunculi si alte parti din planta, cel mult
0,5% (IX.D.4),
Alte fruete aremate. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Parti dm aJte plante. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Produse minerals Cei mult 0,5% (IX.D.4).
Apa. Cel mult 10,0%.
20 g pulbere de fruct de anason (IV) se antreneaza cu vapori de solvent!
organici (IX.C.16.2),
Cenusa. Cel mult 10,0%.
1 g fruct de anason se calcineaza pina la masa constanta (IX.C.17).

Cenusa insolubila In aeid elorMdrie 100 g/1. Cel mult 2,0% (IX.C.17). Dozare.
Se procedeaza conform prevederilor de la Dozarea uleiului volatil din
produsele vegetale" (IX.D.10).
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aetiime farmaeologiea si mtrebmiitari. Carminativ; aromatizant.
136VIII.Aqua destillata

AQUA DESTILLATA
Apa distilata

H0
2 18,02
Apa distilata este apa obfinuta prin distilare a apei potabile care co-
respunde prevederilor sanitare in vigoare.
Descriere. Lichid limpede, incolor, fara miros 1 fara gust (IX.B).
Aeiditate-alealraitate. La 10 ml apa proaspat fiarta i racita se adauga
0,05 ml rosu de metil-solutie (I) ; solutia trebuie sa se coloreze in galben. La
adaugarea de cel mult 0,05 ml acid clorhidric 0,01 mol/1 colorafia solutiei
trebuie sa devina roz.
Amoniu. Cel mult 0,00002%.
La 50 mi apa distilata se adauga 1 ml tetraiodomercurat (II) de po- tasiu-
solutie alcalina (R). Se lasa in repaus timp de 5 min si se compara cu 1 ml
solutie-etalon (0,01 mg ion amoniu) completata cu apa la 50 ml, la care se
adauga I ml tetraiodomercurat (II) de potasiu-solufie alcalina (R)^
Caleiu si magneziu. La 100 ml apa distilata se adauga 2 ml tampon
amoniacal pH 10,0, 50 mg eriocrom T (I) si 0,5 ml edetat disodic 0,001 mol/1;
trebuie sa apara ? colorafie albastra.
CiorurL La 100 ml apa distilata se adauga 0,25 ml acid nitric 100 g/1 (R)
si 0,25 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); timp de 15 min nu trebuie sa apara
opalescenta.
Bioxid de carbon. 25 ml apa distilata se agita cu un volum egal de
hidroxid de ealeiu-soiutie (R) intr-un cilindru cu dop rodat de 50 ml; solutia
trebuie sa ramina limpede timp de 1 h.
Metaie grele. Cel mult 0,00001%.
100 ml apa distilata se evapora pe baia de apa pina la reducerea volumului
la 10 ml; se prelucreaza conform prevederilor de la Controlul
limitelor pentru impuritati anorganice" (IX.C.13) i se compara cu 10 ml
solutie-etalon (0? mg ion plumb).
Nitrati, mtriti. La 50 ml apa distilata se adauga 15 ml acid acetic 300 g/1
(R), 2 ml l-naftilamina si acid sulfanilic (R) si 0,12 g zinc pulbere (R). Timp de
15 min nu trebuie sa apara ? coloratie roz.
Sulfati. La 100 ml apa distilata se adauga 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (K)
1 ml clorura de bariu 50 g/1 (JR); solutia trebuie sa ramina limpede timp de 1
h.
Substante reducatoare. La 100 ml apa distilata se adauga 2 ml acid
sulfuric 100 g/1 (JR), 1 ml permanganat de potasiu 0,02 mol/1 si se fierbe timp de
3 min; solutia trebuie sa ramina colorata in roz.
Reziduu la evaporare. Cel mult 0,001%.
100 ml apa distilata se evapora la sicitate pe baia de apa i reziduul obfinut

se usuca la 105 C pina la masa constants. (IX.C.15).


Conservare. In recipiente adecvate, bine inchise.
Anisi vulgaris jructus VIII. 137

AQUA DESTILLATA AD INIECTABILIA


Apa distilata pentru preparate injectabile

Apa distilata pentru preparate injectabile este apa destinata pre- pararii
medicamentelor administrate pe cale parenterala, dizolvarii pul- berilor pentru
preparate injectabile sau diluarii preparatelor concentrate pentru administrate
parenterala, in momentul folosirii.
Apa distilata pentru preparate injectabile se obtine din apa potabila sau
din apa distilata, intr-un aparat din sticla neutra, din cuart sau dintr-un metal
potrivit. Aparatul de distilare trebuie sa fie corect folosit, iar colectarea
conservarea apei distilate pentru preparate injectabile trebuie astfel facute
incit sa se previna orice fel de contaminare.
Apa distilata pentru preparate injectabile trebuie sa corespunda mo-
nografiei Aqua destillata urmatoarelor prevederi:
Aspect. Apa distilata pentru preparate injectabile trebuie sa fie limpede,
practic lipsita de particule in suspensie. Se procedeaza conform prevederilor
de la monografia Iniectabilia.
Impuritati pirogene (IX.F.10). Se administreaza intxavenos 10 ml pe
kilogram masa corporala apa distilata pentru preparate injectabile in care s-a
dizolvat clorura de sodiu apirogena (R) 9 g/1.
Sterilitate. Apa distilata pentru preparate injectabile folosita la pre-
pararea pe cale aseptica a solutiilor injectabile, la dizolvarea pulberilor pentru
preparate injectabile sau la diluarea preparatelor concentrate pentru
administrate parenterala trebuie sa fie sterila. Se procedeaza conform
prevederilor de la Controlul sterilitafii" (IX.F.2),
Conservare. In recipiente de sticla, inchise etans,
Observatie, Apa distilata proaspat preparata, obfinuta in laborator, este
considerate apirogena aproximativ 4 h de la colectare.

ARGENTI NITRAS
Nitrat de argint
AgNOa Mr
169,9
Nitratul de argint confine cel putin 99,6% si cel mult 100,5% AgN03.
Descriere. Cristale incolore, translucide, cu fractura lucioasa, fara miros,
cu gust metalic, apoi caustic (IX.B).
La lumina si in prezenta substantelor organice se innegre^te.
Solubilitate. Solubil in 0,6 ml apa si 30 ml alcool (IX.C.l).
Solutia A. 1,5 g nitrat de argint se dizolva in 5 ml apa si se completeaza cu
aceiasi solvent la 15 ml.
Identifieare
1 ml solufie A se dilueaza cu 5 ml apa ^i se adauga 0? ml acid
clorhidric 100 g/1 ( R ) ; se formeaza un precipitat alb, cazeos, solubil in amoniac
138VIII.Aqua destillata

concentrat ( R ) .
La 0,5 ml solufie A se adauga 1 ml sulfat de fer (Il)-solufie ( R ) ; se
adauga, cu precautie_, pe peretii eprubetei 2 ml acid sulfuric ( R ) ; la zona de
contact a celor doua lichide apare un inel bran.
Aspeetul solutiei. Solufia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Aeiditate. 1,0 g nitrat de argint se dizolva in 25 ml apa proaspat fiarta i
racita, se adauga 50 ml clorura de sodiu 100 g/1 (R), se agita si se filtreaza. La
10 ml filtrat se adauga 0,05 ml rosu de metil-solufie (I); solufia se coloreaza in
roz. Se adauga 0,05 ml hidroxid de sodiu 0? mol/1; colorafia trebuie sa devina
galbena.
Bismut, eupru, fer, plumb. La 5 ml solufie A se adauga amoniac 100 g/1 (22),
picatura cu picatura, pina cind precipitatul format se dizolva; solutia trebuie sa
fie limpede fi incolora.
Substante redueatoare, nitriti, 5 ml solufie A se dilueaza cu 5 ml apa, se
adauga 1 mi acid nitric 100 g/1 (R) i 0,05 ml permanganat de potasiu 0,02
mol/1; colorafia roz trebuie sa persiste timp de 5 min.
Dozare. 0,3 g nitrat de argint se dizolva in 30 ml apa, se adauga
3 ml acid nitric 250 g/1 ( R ) } 5 mi sulfat de amoniu-fer (Ill)-solutie acida 200 g/1
( I ) si se titreaza cu tiociauat de amoniu 0? mol/1 pina la colorafie galben-
rosiatica.
1 ml tiocianat de amoniu 0? mol/1 corespunde la 0,01699 g AgN03,
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum.
Aefiune farmaeologiea si intrebuintari. Caustic; antiseptic.
Argenti proteinas VIII. 139

ARGENTI PROTEINAS Proteinat de argint


Sinonim: protargol
Contine cel pufin 7,8% si cel mult 8,3% Ag.
Descriere. Pulbere fina, aderenta, galben-bruna sau bruna, fara miros,
cu gust amaxui, metalic (IX.?); putin higroscopica.
Solubilitate. Se dizolva lent in 2 ml apa, solubil in glicerol, practic
insolubil in alcool, cloroform si eter (IX.C.l).
Solutia A. 1,0 g proteinat de argint se dizolva in 40 ml apa proaspat fiarta
fi racita fi se completeaza cu aceiasi solvent la 50 ml.
Identifieare
Prin incalzire, proteinatul de argint se carbonizeaza fi degajeaza miros
de pene arse. A
"" 0,5 g proteinat de argint se calcineaza; reziduul se racefte fi se dizolva m
5 ml acid nitric 100 g/1 ( R ) . Solufia se filtreaza fi se adauga 0,1 ml acid
clorhidric 100 g/1 ( R ); se formeaza un precipitat alb, cazeos, solubil in
amoniac concentrat ( R ) ,
0,1 g proteinat de argint se dizolva In 5 ml apa, se adauga 5 ml hidroxid
de sodiu 100 g/1 ( R ) si 1 ml sulfat de cupru (II) 50 g/1 ( R ); se formeaza un
precipitat fi solutia se coloreaza in violet.
Aspeetul soIujieL Solufia A privita. prin transparenta trebuie sa fie
limpede, iar in lumina reflectata poate fi cel mult transparenta (IX.C.2).
Alealinitate. L& 10 ml solufie A se adauga 0,1 ml fenolftaleina-so- lufie
( I ) ; solufia nu trebuie sa se coloreze in roz.
Amoniu. 2,5 ml solutie A se dilueaza cu 7,5 ml apa, se adauga 2 ml
hidroxid de sodiu 100 g/1 ( R ) fi se incalzefte la fierbere; nu trebuie sa se
perceapa miros de amoniac, iar hirtia de turnesol rosie ( I ) umectata cu apa,
mentinuta in vapori, nu trebuie sa se albastreasca.
Saruri de argint. 0,5 g proteinat de argint se agita cu 5 ml alcool ( R ) timp
de 1 min si se filtreaza. In filtrat se adauga 0,15 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R );
solufia trebuie sa ramina limpede.
Pierdere prin useare. Cel mult 3,5%.
0,5 g proteinat de argint se usuca la 80 C pina la masa constanta
(IX.C.15).
Dozare. 1 g proteinat de argint se dizolva in 10 ml apa i se adauga, cu
precaufie, 10 ml acid sulfuric ( R ) , Se racefte fi se adauga, in mici por- fiuni si
sub agitare, 4 g permanganat de potasiu ( R ) pulverizat. Se incalzefte la fierbere
timp de 5 min, se adauga sulfat de fer (Il)-solutie ( R ) f picatura cu picatura,
pina se obfine un lichid limpede, galbui. Se adauga 50 ml apa, 5 ml acid nitric
250 g/1 ( R ) , 2 ml sulfat de amoniu-fer (III)- solutie acida 200 g/1 ( I ) si dupa
racire se titreaza cu tiocianat de amoniu 0,1 mol/1 pina la coloratie roz-rosiatica.
1 ml tiocianat de amoniu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01079 g Ag.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Observatie.
Solutiile de proteinat de argint se prepara la nevoie. Aejiime farmaeologiea
si intrebuinfari. Antiseptic.
140VIII.Argentum colioidale

ARGENTUM COLLOroALE
Argint coloidal
Sinonim: colargol
Contine cel putin 70,0% Ag.
Deseriere. Lamele cu lucin metaiic sau pulbere granuloasa, cenusie,
negru-verzuie sau albastru-inehis, cu miros slab caracteristic si gust metaiic
(IX.B).
Solubilitate. Se dizolva lent in apa si alcool diluat, practic insolubil in
alcool $i eter (IX.C.l).
Identificare
Prin incalzire, argintul coloidal se carbonizeaza si degajeaza miros de
pene arse.
0,2 g argint coloidal se calcineaza. Dupa racire, reziduul se dizolva in
5 ml acid nitric 100 g/1 ( R ) , solutia se filtreaza se adauga 0? ml acid
clorhidric 100 g/1 ( R ); se formeaza ?? precipitat alb, cazeos, solubil in amoniac
concentrat ( R ) .
0,1 g argint coloidal se dizolva in 5 ml apa 1 se aciduleaza cu acid
clorhidric 100 g/1 ( R ) ; se formeaza un precipitat brun-inchis, solubil in
hidroxid de sodiu 100 g/1 ( R ) ,
Aspectul solutiei. ??? g argint coloidal se dizolva in 100 ml apa, Solutia
privita prin transparent! trebuie sa fie limpede (IX.C.2).
Aiealmitate. Cel mult 0,45% (exprimat in hidroxid de sodiu).
1 g argint coloidal se calcineaza intr-un creuzet de portelan; dupa racire,
reziduul se extrage de mai multe ori cu cite 10 ml apa incalzita la aproximativ
70 C, pina cind apele de spalare nu se mai coloreaza in roz ? prezenta de
fenolftaleina-somtie ( I ) . La lichidele reunite se adauga fenolftaleina-soiufie (I) si
se titreaza cu acid sulfuric 0,05 mol/1 pina la incolor (microbiureta).
1 ml acid sulfuric 0,05 mol/1 corespunde la 0,004 g NaOH.

Saruri de argint. 0,5 g argint coloidal se agita cu 5 ml alcool (R} timp de 1


min $i se filtreaza. In filtrat se adauga 0?5 ml acid clorhidric 100 g/1 {R) ;
lichidul trebuie sa ramma Impede.
Substante insolubile in apa. Cel mult 1,0%.
1 g argint coloidal se agita cu 50 ml apa pirn la dizolvare. Se lasa in
repaus timp de 30 min si se filtreaza printr~un creuzet filtrant in prea- labil
cintarit. Creuzetul filtrant cu reziduul se spala cu apa i se usuca la 100 C
pina la masa constants.
Atropini sulfas VIII. 141

Pierdere prin uscare. Cel mult 3,0%.


1 g argint coloidal se usuca la 80 C pina la masa constanta (IX.G.15).
Dozare- 0,2 g argint coloidal se dizolva in 10 ml apa si se adauga, cu
precautie, 10 ml acid sulfuric ( R ) . Se raceste pi se adauga, in mici portiuni si
sub agitare, 2 g permanganat de potasiu ( R ) pulverizat. Se iacSizeste la
fierbere timp de 5 min, se adauga sulfat de fer (II)-solufie ( R ) t picatura cu
picatura, pina se obfine un lichid limpede, galbui. Se adauga 50 ml apa, 5 ml
acid nitric 250 g/1 (R ), se raceste, se adauga 5 ml sulfat de amoniu-fer (Ill)-
solufie acida 200 g/1 (I) si se titreaza cu tiocianat de amoniu 0,1 mol/1 pina la
colorafie roz-roiatica.
I ml tiocianat de amoniu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01079 g Ag.
Conservare. Ferit de lumina.
Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Antiseptic.

ATROPINI SULFAS
Sulfat de atropina

SOJ? H2O

Mr 694,8
Sulfatui de atropina este sulfat de bis[3-
(2,-fenil-3,- hidrosipropionil- oxi)-8-metil-
8~az:abiciclo [3.2.1 joctan] cu ? molecula de apa. Confine cel pufin 98,5% si cel
mult 101,0% (? ?2 ?1>?) * H S0 raportat la sub- stanfa uscata.
17 3 2 2 4

Descriere* Cristale incolore sau pulbere cristalina, alba, fara miros, cu


gust amar (toxic) (IX.B); eflorescente.
Solubilitate, Foarfe usor solubil in apa, usor solubil in alcool, practic
insohxbil in cloroform si eter (IX.C.l).
342VIII.Atropini sulfas

Solutia A, 2,50 g sulfat de atropina se dizolva in 30 ml apa proaspat fiarta


i racita ? se completeaza cu acelasi solvent la 50 ml, intr-un balon cotat.
Identificare
Pe cromatograma de la Alfi alcaloizi, produsi secundaria In dreptul
punctului a, trebuie sa apara ? pata asemanatoare cu pata sulfatului de
atropina (s.r.) din dreptul punctului ?.
1 mg sulfat de atropina se dizolva in 0,25 ml acid nitric fumans (i?) i
se evapora la sicitate pe baia de apa; dupa racire, reziduul, de culoare galbena,
se dizolva in 2 ml acetona {JR) i se adauga 0,1 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1
in alcool; apare ? colorafie violeta.
La 2 ml solutie A se adauga 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) si 0,5
ml clorura de bariu 50 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb.
Pnnet de topire: 188 - 195 C (IX.C.10).
Putere rotatorie speeifica: [a] = 0,6 pina la +0,2 (solufia A) (IX.C.4).
Aspeetul solutiei. 4 ml solufie A se dilueaza cu apa la 10 ml; solufia
trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
pH = 4,0 - 5,7.
4 ml solufie A se dilueaza cu apa la 10 ml (IX.C.22).
Apoatropina. beladonina. La 1 ml solutie A se adauga 0? ml amoniac 100
g/1 (R) ; se formeaza un precipitat alb care trebuie sa se dizolve in
2 ml apa; solufia obfinuta trebuie sa fie limpede.
Alfi alealoizi, produsi seeundari. Se procedeaza conform prevederilor de la
Cromatografie pe strat subfire (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G ( R ) .
Developant: acetona (i?)-apa-amoniac concentrat (2?) (90; 7:3).
Solutii de aplicat:
Solufia a: sulfat de atropina 2,0% m/V in metanol [R);
Solufia b: sulfat de atropina (s.r.) 2,0% m/V in metanol ( R ) .
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a si b , se aplica
solufiile :
a : 10 a l solutie a (200 p . g sulfat de atropina);
b : 10 al solufie b (200 fxg sulfat de atropina-s.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se
lasa pina cind acesta a migrat pe ? distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de
start, se scoate si se usuca in etuva, la 105 C timp de 15 min. Dupa racire, se
pulverizeaza uniform cu tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie
(R).
Pe cromatograma, in dreptul punctului a , in afara petei corespunzatoare
sulfatului de atropina, cu ? de aproximativ 0,50, nu trebuie sa apara alte pete.
Pierdere prin useare: 2,5 4,0%.
0,5 g sulfat de atropina se usuca la 120 C pina la masa constants
(IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
1 g sulfat de atropina se calcineaza pina la masa constants. (IX.C.17).
Aurantii pericarpium VIII. 143

Dozare, 0,6 g sulfat de atropina se dizolva, daca este necesar, prin


incalzire la aproximativ 40 C, in 5 ml acid acetic anmdru ( K } f se adauga 40
ml anhidrida acetica ( R ) fi 0,5 mi 1-naftolbenzeina in acid acetic an- hidni ( I )
se titreaza cn acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidra pina la colorafie
verde.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde ia 0,06768 g

(C H SN0 ) H SG4.
17 2 3 2 2

Conservare. in recipiente bine inchise, ferit de lumina, Venenum.


Aetiune farmaeologiea si Intrebuinfari. Anticolinergic, folosit ca anti-
spastic i in intosicafia cu organofosforice.

AURANUI PERICARPIUM

Coaja de portocala
Pericarpul fructului matur al arborelui Citrus aurantium L. var. antara
(Citrus aurantium L. ssfi. aurantium) si/sau Citrus aurantium L. var dulcis
(Citrus sinensis (L.) Osbeck) (Rutaceae), parfial curafat de partea interior a
alba i uscat dupa recoltare. Confine cel pufin 1,0% Vjm ulei volatil.
Besmere. Caractere macroscopice. Fragmente neregnlate, recurbate sau
fisii spiralate, cu suprafafa exterioara rosu-brana la var. amara si porto- calie
la var. dulcis, mamelonata datorita pungilor secretoare si cu supra- fata
interioara alb-galbuie.
Miros placut, aromat, gust pronuntat amar la var. amara i mai slab amar
la var. dulcis (IX.D.l).
Caractere microscopice. Sectiunea transversala prezinta ? epiderma cu
celule inguste, poligonale, cu stomate mici putin pxoeminente i un parenchim
cortical format din celule cu perefii u^or ingrosafi, dintre care unele confin
cristale de oxalat de caiciu si conglomerate amorfe sau sfe- rocristale de
hesperidozidaf' In parenchim sint localizate pungile secretoare marl, de forma
ovala sau rotunda, cu ulei volatil (IX.D.2; IX.D.3).
Identifieare. Sectiunea transversala se aduce pe ? lama de microscop, se
adauga 2 3 picaturi de dicromat de potasiu 50 g/1 (R) i se incalzeste usor,
trecind lama repede, de 2 3 ori, prin flacara unui bee de gaz; preparatul se
coloreaza in brun la var. amara si ramine neschim- bat la var. dulcis.
Apa. Cel mult 9,0%.
20 g coaja de portocala se antreneaza cu vapori de solvenfi organici (IX. C.
16.2).
Cenusa. Cel mult 7,0%.
1^44VIII. Balsamum peruvianum

1 g coaja de portocala e calcineaza pina la masa constants (IX.C.17).

Dozare. Se procedeaza conform prevederilor de la Dozarea uleiului volatil din


produsele vegetale" (IX.D.IO).
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.

BALSAMUM PERUVIANUM
Balsam de Peru

Oleorasina obtinuta prin incizii in scoarta arboreltd Myroxylon balsamum


(L.) Harms var. pereirae (Hoyle) Bcriilon (Myroxylon peruiferum L. fil.)
(Fabaceae). Contine cel pufin 50,0% cinameina.
Deseriere- Lichid viscos, brun-rosiatic, transparent in strat subtire, cu
miros caracteristic aromat si gust amar, xnfepator (IX.B).
In contact cu aerul nu trebuie sa devina lipicios, sa separe cristale sau sa
se intareasca.
Solubilitate. Solubil in acid acetic, alcool absolut fi cloroform, putin solubil
in uleiuri grase, partial solubil in benzen, disulfura de carbon eter, practic
insolubil in apa (IX.C.l).
Identificare. La 1 g balsam de Peru se adauga 20 ml apa, se incalzeste la
fierbere timp de 1 min ^i se filtreaza fierbrnte. Dupa racire se formeaza cristale
care se separa prin filtrare; la filtrat se adauga 1 ml permanganat de potasiu 50
g/1 (R) si se incalzeste; se percepe un miros caracteristic de migdale amare.
Densitate relative: 1,140 1,170 (IX.C.3).
Indice de sapenifieare al einameinei: 235 255.
Se procedeaza conform prevederilor de la Indice de saponificare*'
(IX.C.5.7), luind in lucru 0,7 g reziduu obfinut la Dozare".
^ Alcool. 3 g balsam de Peru se incalzesc intr-o eprubeta acoperita cu un
tampon de vata in care se afla un cristal de fucsina bazica ( 2?); tamponul de
vata nu trebuie sa se coloreze ? rofu.
Balsam artilieiaL 1 g balsam de Peru se agita cu 1 ml alcool 90?; se obfine ?
solutie limpede. Se mai adauga inca 8 ml alcool 90c; solutia trebuie sa se
tulbure imediat.
Benzaldehida, terebentina. 2 g balsam de Peru se agita cu 10 ml eter de
petrol (R) si se filtreaza; filtratul trebuie sa fie incolor sau slab gal- bui. 4 ml
filtrat se aduc intr-o capsula de porfelan si eterul de petrol se indeparteaza pe
baia de apa la aproximativ 70 C; reziduul trebuie sa fie solid si nu trebuie sa
aiba miros de benzaldehida sau de terebentina.
Colofonin. 4 ml din filtratul obfinut la Benzaldehida, terebentina'' se agita
cu 4 ml acetat de cupru (II) (R) 1 g/1 timp de 1 min; stratul eteric nu trebuie sa
se coloreze in verde sau in albastru.
Balsamum tolutanum VIII. 145

Uleiuri grase. I g balsam de Pern se agita cu ? solutie preparata din 3,5 g


cloral hidrat (22) si 2 ml apa; trebuie sa se obtina ? solufie limpede.
Dozare. 2 g balsam de Peru se agita cu 60 ml eter (22) si 20 ml hidroxid
de sodiu 0,1 mol/1, intr-o pilnie de separate; solutia alcalina separata se aduce
intr-o alta pilnie de separare, iar stratui eteric se mai agita cu 10 ml hidroxid
de sodiu 0,1 mol/1. Solutiile alcaline reunite se agita cu 20 ml eter (12) care se
adauga la solutia eterica. Solufia eterica se spala de doua ori cu cite 10 ml apa
care se indeparteaza fi se filtreaza prin sulfat de sodiu anhidru (22), intr-un
balon de distilare, in prealabil cintarit. Se distileaza in baia de apa la
aproximativ 45 C, pina la sicitate. Balonul cu reziduu se usuca la 105 C
timp de 30 min, se racefte in exsicator fi se cintareste.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aetiune farmaeologiea si intrebuinfari. Scabicid; cicatrizant.

BALSAMUM TOLUTANUM

Balsam de Tolu

Oleorasina obtinuta prin incizii in scoarta arborelui Myroxylon balsamum


(L.) Harms. var. genuinum Baillon (Fdbaceae).
Deseriere. In stare proaspata, balsamul de Tolu are ? consistent a moale.
Cu timpul se intareste si se piezinta ca ? masa solida, dura, fria- bila,
stralucitoare in fractura, de culoare bruna, bnin-galbtiie sau brun-rosi- atica,
transparenta in strat subfire. Miros placut, aromat, de vanilie, gust acru-
amarui (IX.B).
Se inmoaie la 30 C si se topeste la 60 65 C.
Solubilitate. Solubil in acetona, alcool absolut, cloroform fi solutii de
hidroxizi alcalini, putin solubil in eter, greu solubil in disulfura de carbon si
eter de petrol, practic insolubil in apa (IX.C.l).
Solutia A. 0,5 g balsam de Tolu se dizolva in 10 ml alcool (22).
Identifieare
La 4 ml solutie A se adauga 0,05 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (22) ;
apare ? coloratie verde-bruna.
La 4 ml solutie A se adauga 0,15 ml floroglucinol-solufie (22) ; apare ?
coloratie rosu-vifinie.
Un fragment de balsam de Tolu, examinat la microscop intre doua
lame incalzrte, prezinta numeroase cristale de acid cinamic (IX.D.3).
La 0,5 g balsam de Tolu se adauga 5 ml apa, se incalzeste la fierbere
timp de 1 min si se filtreaza fierbinte; la filtrat se adauga 30 mg

10 Fannacopeea RomanS, ed. a X-a


permanganat de potasiu (R) si se incalzeste; se percepe un miros caracteristic
de migdale amare.
Indiee de aeiditate: 112 168 (IX.C.5.1).
Indlee de saponifieare: 160 220 (IX,C.5.7).
Colofoniu. La 1 g balsam de Toiu pulverizat se adauga 10 ml eter de petrol
(R) i se incalzeste la fierbere in baia de apa la aproximativ 50 C, la reflux,
146VIII.Barbitalum

timp de 5 min. Dupa racire, amestecul se filtreaza; 1 a filtrat se adauga 5 ml


acetat de cupru (?) (R) 1 g/1 $i se agita timp de 1 min. Stratul eteric nu trebuie
sa se coloreze in verde sau in albastra.
Substance insolubile in aieool 90c. Cel mult 5,0%.
1 g balsam de Tolu pulverizat se dizolva in 25 ml alcool 90 \ prin
incalzire la fierbere in baia de apa, la reflux. Solutia se filtreaza printr-un filtru
in prealabil cintarit. Reziduul i filtrul se spala cantitativ cu mici porfiuni de
alcool 90c. FHtrul cu reziduu se usuca la 105 CC pina la masa constants..
Cenusa. Cel mult 1,0%.
2 g balsam de Tolu se calcineaza pina la masa constanta (IX.C.17).
Conservare. In recipiente bine incliise, ferit de lumina.
Aetiune farmaeoloqiea si intre bum tan. Expectorant; antispastic.

BARBITALUM
Barbital

Barbitalul este 5,5-dietH-2,4,6~(lH,3H,5H)-pirImidintriona. Confine cel


pufin 99,0% si cel mult 100,5% C H N 0 raportat la substanfa uscata.
8 12 2 3

Deseriere. Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu


gust slab amar (IX.B).
Solubilitate. Solubil in 10 ml alcool, 40 ml eter, 75 ml cloroform si 170 ml
apa (IX.C.l).
Se dizolva in solufii de hidroxizi ? carbonafi alcalini.
Solutia A. La 0,5 g barbital se adauga 25 ml apa se incalzeste la fierbere
timp de 2 min; dupa racire se filtreaza i solufia filtrata se completeaza cu apa
la 25 ml, prin spalarea filtrului cu apa,
Barbitalum VIII. 147

Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu barbital
(s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2),
20 mg barbital se dizolva in 5 ml alcool ( R ) , se adauga 0,25 m l nitrat
de cobalt (II) 50 g/1 in metanol { R ) si 0,05 ml amoniac 100 g/1 { R ); apare ?
colorafie violeta.
50 mg barbital se dizolva in 4 ml acid sulfuric ( R ); peste solufie se
suprapune 1 ml formaldehida ( R ) si se incalzeste in baia de apa timp de 12
min. La zona de contact a celor doua lichide nu trebuie sa apara un inel
colorat sau fluorescent (deosebire de amobarbital, fenobarbital si ciclobarbital).
Punct de topire: 189 191 CC (IX.C.10).
Aspectul solutiei. Solufia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Ooruri. Cel mult 0,02%.
5 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solufie-
talon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13),
Metaie grele. Reziduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de la
Controlul limitelor pentru impuritafi anorganice" (IX.C.13) completat cu apa la
10 ml, nu trebuie sa dea reacfia pentru metaie grele.
SuIfafL Cel mult 0,05%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
5-etil-2?4.6-(lH?3H?5H)-piriniidintriona. La 5 ml solufie A se adauga 0,05
ml metiloranj-solutie (I) ; solutia nu trebuie sa se coloreze in rofu.
Substaufe organice neutre s i bazice. Cel mult 0,2%.
1 g barbital se dizolva in 10 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, intr-o pilnie de
separare, se adauga 5 ml apa si se agita cu 25 ml eter ( R ) timp de 1 min;
stratul eteric se spala de trei ori cu cite 5 ml apa, se filtreaza prin sulfat de
sodiu anhidru ( R ) , intr-o capsula de sticla in prealabil cin- tarita, se
indeparteaza eterul, iar reziduul obtinut se usuca la 105 C timp de 1 h.
Substante organice usor earbonizabile. 0,25 g barbital se dizolva in 5 mi
acid sulfuric { R ); solutia trebuie sa fie incolora. ? eventuala colorafie nu
trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei solufii-etalon preparate'din 0,10
ml cobalt-E.c., 0,15 ml fer-E.c. si apa la 5 ml (IX.C.14).
Pierdere prin useare* Cel mult 1,0%.
0,5 g barbital se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin eaicinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g barbital se calcineaza cu acid sulfuric ( R ) (IX.C.17).
Bozare. 0,3 g barbital se dizolva in 30 ml dimetilformamida ( R ) in
prealabil neutralizata la albastru de timol in dimetilformamida (I) si se titreaza
cu metoxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la coloratie albastra.
1 ml metosid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01842 g C H N 03. 8 12 2

Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum.


Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Sedativ; hipnotic.

BARBITALUM NATRICUM Barbital sodic


C HuN Na0
8 2 3 2C 206,2
Sinonime: veronal sodic, medinal
Barbitalul sodic este sarea de sodiu a 5,5-dietil~2,4 76~(lH, 3H, 5H)-piri-
148VIII.Barbitalum

midintrionei. Contine cel pntin 99,0% si cel mult 100,5% ??????0 raportat la
8 2 3

substanta uscata.
Descriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar si slab le^ios
(IX.B).
La aer se carbo nateaza.
Solubilitate. Usor solubil in apa, foarte putin solubil in alcool, practic
insolubil in cloroform i eter (IX.C.l).
Solutia A. 0,5 g barbital sodic se dizolva in 10 ml apa, se adauga
3 ml acid acetic 300 g/1 (R) si se incalzeste la fierbere; dupa racire se filtreaza
si solutia filtrata se completeaza la 25 ml, prin spalarea filtrului cu apa.
Identifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu barbital
(s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
50 mg barbital sodic se dizolva in 1 ml apa, se adauga 0,25 ml nitrat
de cobalt (II) 50 g/1 in metanol (R) si 0,05 ml amoniac 100 g/1 (Rj; apare ?
coloratie violeta.
Precipitatul obtinut la prepararea solutiei A, spaiat cu apa si uscat la
105 C, se topeste la 189 191 C.
50 mg barbital sodic se dizolva in 4 ml acid sulfuric (R); peste solutie
se suprapune 1 ml formaldehida (R) si se incalzeste in baia de apa timp de 1
.2 min. La zona de contact a ceior doua lichide nu trebuie sa apara un inel
coiorat sau fluorescent (deosebire de amobarbital sodic, ciclobarbital si
fenobarbital sodic).
Prin calcinare se obtine un reziduu care, umectat cu acid clorhidric
100 g/1 ( R ) , prodace efervescenta si coloreaza flacara in galben.
Aspeetul solutiei. 1,0 g barbital sodic se dizolva in 10 ml apa proaspat
fiarta si racita; solutia trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Cioruri. Cel mult 0,02%.
5 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml so- lupie-etalon
completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metale greie. 10 ml solufie A nu trebuie sa dea reacfia pentru metale
grele (IX.C.13).
Barii sulfas VIII. 149

Sulfati. Cel mult 0,05%.


10 ml solutie A se compara cu 10 ml solutie-etalon. (0,1 mg iou sulfat)
(IX.C.13).'
Substante organice neutre si baziee. Cel mult 0,2%.
1 g barbital sodic se dizolva in 10 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, intr-o pilnie
de separare, se adauga 5 ml apa si se agita cu 25 ml eter ( R ) timp de 1 min;
stratui eteric se spala de trei ori cu cite 5 ml apa, se filtreaza prin sulfat de
sodiu anhidra ( R ) , iutr-o capsula de sticla i n prealabil cmtarita, se
indeparteaza eterul, iar reziduul obfinut se usuca la 105 C timp de 1 h.
Substante organice usor erirbonizabile. 0,25 g barbital sodic se di- zolva
in 5 ml acid sulfuric ( R ); solutia trebuie sa fie incolora. ? eventuala coloratie nu
trebuie sa fie mai intensa decit coloratia unei solufii-etaion preparate din 0?0
ml cobalt-E.c., 0?5 mil fer-E.c. si apa la 5 ml (IXLC.14).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g barbital sodic se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15)*
Dozare. 0,3 g barbital sodic se dizolva in 20 ml metanol ( R ) , se adauga
albastru de timol-solufie ( I ) si se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan
pina la colorafie roz.
1ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,02062 g e HnN Na03. 8 2

Conservare. In recipiente bine inchise. Separandum.


Aetiune farmaeologiea si intrebuintarL Sedativ; hipnotic.

BARII SULFAS
Sulfat de bariu

BaS0 4 Mr 233,4
i
Descriere. Pulbere fina, alba, grea, fara miros fara gust (IX.B).
Solubilitate. Foarte greu solubil in acizi si in solufii de hidroxizi alcalini,
practic insolubil in apa si in solvenfi organici (IX.C.l).
Solutia A. La 10,0 g sulfat de bariu se adauga 45 ml apa si 5 ml acid
acetic (R) si se incalzeste la fierbere, sub agitare, timp de 5 min; dupa racire se
filtreaza si solufia filtrata se completeaza la 50 ml prin spalarea filtru lui cu
apa*
Identifieare
La 0,5 g sulfat de bariu se adauga 10 ml carbonat da sodiu 100 g/1
(i?), se incalzeste la fierbere timp de 2 min si se filtreaza; filtratul se aci- duleaza
cu acid clorhidric (R) si se adauga 0,25 ml clorura de bariu *60 g/1 (R); se
formeaza un precipitat alb.
150VIII.Barii suljas

Reziduul de pe filtru se spala cu apa, se dizolva in acid clorhidric 100


g/1 (R) si se filtreaza; filtratul coloreaza flacara in verde-galbui. La filtrat se
adauga 0,2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) ; se formeaza un precipitat alb.
Aeiditate-alealinitate. La 5,0 g sulfat de bariu se adauga 20 ml apa
proaspat fiarta, se agita, se incalzeste pe baia de apa timp de 5 min i se
filtreaza. Dupa racire, la 10 ml filtrat se adauga 0,05 ml albastra de
bromtimol-solufie (I) i se titreaza cu acid clorhidric 0,01 mol/1 sau cu hidroxid
de sodiu 0,01 mol/1; la titrare trebuie sa se foloseasca cel mult 0,5 ml.
Arsen. 5,0 g sulfat de bariu nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu
hipofosfit de sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,02%,
0,5 g sulfat de bariu se agita timp de 5 min cu 10 ml apa incalzita la
aproximativ 70 C si se filtreaza. 2 ml filtrat completat cu apa la 10 ml se
compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura)
(IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,006%.
La 2,0 g sulfat de bariu se adauga 10 ml apa si 10 ml acid clorhidric 100
g/1 ( R ) , se incalzeste la fierbere si se filtreaza. 5 ml filtrat completat cu apa la
10 ml se compara cu 3 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,03 mg
ion fer) (IX.C.13).
Metaie greie. Cel mult 0,0005%.
10 ml solufie A se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion. plumb)
(IX.C.13).
Suliati solubffi. Cel mult 0,1%.
0,5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml solufie-
etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Foslati. La 2,0 g sulfat de bariu se adauga 10 ml acid nitric 100 g/1 ( R ) f
se incalzeste la fierbere si dupa racire se filtreaza. La filtrat se adauga 5 ml
molibdat de amoniu in acid nitric ( R ) ; nu trebuie sa se formeze un precipitat
galben timp de 1 h.
Saruri solubiie de bariu. carbonat de bariu. 12,5 ml solutie A se evapora
la sicitate pe baia de apa; reziduul se agita cu 10 ml apa incalzita la
aproximativ 50 C si se filtreaza; la filtrat se adauga 1 ml acid sulfuric 100 g/1
( R ) ; lichidul trebuie jsa ramina limpede timp de 1 h,
Sulfuri. 10,0 g sulfat de bariu se agita cu 30 ml apa, se adauga 10 ml
acid clorhidric 100 g/1 ( R ) si se incaize^te la fierbere timp de 1 min, intr-un
flacon acoperit cu ? hirtie de filtru umectata cu acetat de plumb (II) 50 g/1
(i?) ; hirtia nu trebuie sa se coloreze in brun sau in negru.
Sulfuri, sulliti si alte substante reducatoare. 1,0 g sulfat de bariu se agita
cu 10 ml apa, se adauga 1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R ) $i 0,1 ml permanganat de
potasiu 0,02 mol/I; coloratia roz uu trebuie sa dispara com- plet timp de 10 min.
Grad de finefe. 5,0 g sulfat de baxiu se intxodnc intr-un cilindru gra- dat
de 50 ml (cu lungimea gradatiei de 14 cm), se adauga apa pina la diviziunea
50, se agita energic timp de 1 min si se lasa in repaus timp de 15 min;
suspensia de sulfat de bariu nu trebuie sa scada sub gradajia
corespunzatoare la 18 ml.
Observatie. Cind se prescrie sulfat de bariu" nu se admit prescurtari,
pentru a nu se confunda cu sulfura de bariu care este toxica,
Aetiune farmaeologiea si intrebuintarL Substanfa de contrast radiG- logic.
Belladonnas folium VIII. 151

BELLADONNAE FOLIUM Frunza de matraguna


Sinonim: frunza de beladona
Frunza plantei Atropa belladonna L. (Solanaceae), cu sau fara virfuxi
tulpinale, uscata dupa recoltare. Confine cel pufin 0,3% alcaloizi total! erprima
ti in Mosciamina (C H N03).
17 23

Beseriere. Caractere macroscopice. Frunze subfiri, ovate, alungit ovate sau


eliptice, acuminate, usor ingustate spre baza intr-un pefiol scurt sau aproape
sesiie, cu margixule mtregi, lungi de 5 22 cm late de 3 11 cmr cu fafa
superioara verde pina la verde-brun si fafa inferioara mai deschisa la culoare.
Frunzele tinere prezinta peri pe ambele fefe; frunzele batrine au peri mai rari,
numai de-a lungul nervurilor. Nervurile secundare tra- verseaza Hmbul pina la
maxginea acestuia; nervurile terfiare formeaza ? retea de ochiuri. Intre
nervurile frunzelor se observa la lupa celule cu nisip microcristalin de oxalat
de caiciu, sub forma de puncte intunecate prin transparenfa si puncte clare
prin reflexie. Virfuri tulpinale cu frunze, lungi de cel mult 10 cm.
Miros slab, caracteristic, gust usor amar, neplacut (toxic) (IX.D.l).
Caractere microscopice. Secfiunea transversala prezinta spre exterior cele
doua epiderme, formate din celule cu perefii sinuosi, cu cutictda fin striata.
Stomatele, de tip anizocitic, sint mai numeroase pe fafa inferioara. Perii tectori
sint lungi, pluricelulari, cu perefii subfiri si netezi sau usor punctafi; perii
glandulari, in forma de maciuca, au un picior pluricelular, mai rar unicelular,
?. ? glanda unicelulara sau pluricelulara. Parenchimul palisadic este format
dintr-un singur strat de celule. In parenchimul lacunar se gasesc celule mari,
cenufii, pline cu nisip micro- cristalin de oxalat de caiciu. In nervura
principala, foarte proeminenta pe fafa inferioara, se gaseste un fascicul libero-
lemnos bicolateral.
Pulberea, de culoare verde sau verde-bruna, prezinta celule epidermice eu
cuticula fin striata perefii sinuosi, stomate de tip anizocitic, fragmente de vase,
celule cu nisip microcristalin de oxalat de caiciu i fragmente de peri tectori i
glandulari (IX.D.2; IX.D.3).
Identificare
Pe cromatograma de la Alfi alcaloizi% in dreptul benzii a, trebuie sa
apara ? pata asemanatoare cu pata Hiosciaminei (s.r.) din dreptul benzii b.
La 0,6 g pulbere de frunza de matraguna se adauga 10 ml acid sulfuric
0,05 mol/1, se agita timp de 5 min si se filtreaza intr-o pilnie de separate. La
filtrat se adauga 1 ml amoniac concentrat (R) si 10 ml eter (i?) si se agita. Stratul
eteric separat se aduce intr-o capsula de portelan si se evapora la sicitate pe baia
de apa. Reziduul se dizolva in 0,15ml acid nitric fumans (R) si se evapora la
sicitate pe baia de apa; dupa racire, reziduul se dizolva in 2 ml acetona {R) i se
adauga 0,05 ml hidroxid de potasiu 100 g/1 in alcool (R); apare ? coloratie violeta.
Phytolaeea americana L.. Phytolacca eseulenta Van Houtte. Nu se
admite inlocuirea cu frunze care contin rafidii de oxalat de calciu.
Parti din aeeeasi planta. Frunze brunificate sau innegrite, cel mult 4,0% ;
alte parti din planta, cel mult 3,0% ; fragmente de frunze care tree prin sita V, cel
mult 4,0% (IX.D.4).
Parti din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0.5% (IX.D.4).
Alt! alealoizi. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe
strat subtire (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G ( R ) .
Developant: acetona(I)-apa-amoniac concentrat (R) (90:7:3).
152VIII.BeUadonnae folium

Solutii de aplicat:
Solufia a: La 0,60 g pulbere de frunza de matraguna (VI) se adauga 15 ml
acid sulfuric 0,05 mol/1, se agita timp de 15 min, intr-un flacon cu dop rodat si
se filtreaza intr-o pilnie de separare. Flaconul i filtrul se spala cu 5 ml acid
sulfuric 0,05 mol/1. La filtrat se adauga 1 ml amoniac concentrat (R) si se agita
apoi de doua ori cu cite 10 ml eter ( R ) . Daca este necesar se centrifugheaza.
Dupa separare, straturile eterice reunite se usuca pe sulfat de sodiu anhidru ( R )
intr-un flacon cu dop rodat si se filtreaza cantitativ prin spalarea flaconului si a
filtrului cu mici por- tiuni de eter ( R ) . Solutia eterica se evapora la sicitate in
baia de apa la aproximativ 45 C. Reziduul se dizolva in 0,5 ml metanol ( R ) .
Solutia b: bromhidrat de hiosciamina (s.r.) 0,450% m/V in metanol ( R ) ;
Solufia c: bromhidrat de scopolamina (s.r.) 0,030% m/V in metanol ( R ) ;
Solufia d: sulfat de atropina (s.r.) 0,450% m/V in metanol ( R ) .
Pe linia de start a placii cromatografice se aplica, sub forma de benzi cu lungimea
de 20 mm si cu lafimea de 3 4 mm, solufiile:
a : 20 jxl solufie a ;
b : 20 jxl solufie b (90 \ x g bromhidrat de hiosciamina-~~s.7'.) ;
c : 20 fxl solufie ? (? pig bromhidrat de scopolamina s.r.) ;
d : 2 0 i ? solutie d (90 pig sulfat de atropina s.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasui cromatografic cu developant, se
lasa pina cind acesta a migrat pe ? distanta de aproximativ 10 cm de la linia de
start, se scoate si se usuca In etuva, la 105 C, timp
Belladonnae folium VIII. 155
de 15 min. Dupa racire se pulverizeaza uniform cu tetraiodobismutat (III) de
potasiu pentru cromatografie ( R ) pina la aparifia petelor portocaliu-r osca te.
Pe cromatograma, i n dreptul benzii a f pe linga pata principala, ??-
respunzatoare hiosciatninei, cu ? de aproximativ 0,30, mai pot sa apara
urmatoarele pete :
? pata cu aceiasi Ei, de aproximativ 0,85, cu al petei scopolamine! din
dreptul benzii ?;
alte pete, a caror intensitate a colorafie! trebuie sa fie foarte slaba.
Placa cromatografica se usuca la aer (aproximativ 24 h) si se pulverizeaza
uniform cu nitrit de sodiu-solufie ( R ) pina cind stratui adsorbant, bine umectat,
devine transparent, Se lasa la temperatura camerei timp de 5 min si se
examineaza la lumina zilei.
Pe cromatograma, in dreptul benzii a , pata corespunzatoare hioscxa- minei
trebuie sa-i schimbe culoarea din portocaliu-roscat in brun, ase- manator
coloratiei petei Mosciaminei din dreptul benzii b si nu in verzui, asemanator
coloratiei petei atropinei din dreptul benzii d . Pe cromatograma, in dreptul benzii
a , nu trebuie sa apara alte pete.
Pierdere prin ixseare. Cel mult 13,0%,
5 g frunza de matraguna se usuca la 105 C pina la masa constanta
(IX.C.15).
Cenusa. Cel mult 16,0%.
1 gfrunza de matraguna se calcineaza pina la masa constanta (IX.C.17).
Cenusa insolubila in aeid ciorhidrie diluat 100 g/I. Cel mult 3,0% (1?.?.17)!
Dozare. 10 g pulbere de frunza de matraguna (VI) se umecteaza uniform cu
un amestec format din 5 ml amoniac concentrat ( R ) 170 g/1, 10 ml alcool ( R ) si
30 ml eter ( R ) . Amestecul se lasa la macerat intr-un pahar de laborator acoperit,
timp de 12 h , apoi se aduce cantitativ intr-un car- tus de hirtie de filtru si se
extrage cu eter ( R ) intr-un aparat de extracfie continua, timp de 4 h. Solufia
eterica se aduce cantitativ intr-o pilnie de separare si se agita de trei ori cu cite
20 ml acid sulfuric 0,25 ??1?. Solutiile apoase adde reunite in alta pilnie de
separare se alcalinizeaza. cu amoniac concentrat ( R ) 170 g/1 pina la pH 9,0
10,0 si se agita de trei ori cu cite 30 ml cloroform { R ) , filtrind de fiecare data
printr-un filtru cu sulfat de sodiu anhidru ( R ) , intr-un balon de distilare. Solu-
tiile cloroformice reunite se distileaza pe baia de apa pina la sicitate. Balonul cu
reziduu se tine in etuva, la 105 C, timp de 1 h. Dupa racire, reziduul se dizolva
in 5 ml cloroform ( R ) , se adauga 20,0 ml acid sulfuric 0,01 mol/1 si se incalzeste
pe baia de apa pina la indepartarea cloro- formului. Dupa racire, se adauga 20 ml
apa proaspat fiarta si racita si 0? ml rosu de metil-solufie ( I ) si excesul de acid
sulfuric, 0,01 mol/1 se titreaza cu hidroxid de sodiu 0,02 mol/1 pina la coloratie
galbena.
1 ml acid sulfuric 0,01 mol/1 corespunde la 0,00578 g C H^ N03.
17 3

Conservare. Ferit de lumina si de umiditate. Separandum,


Observatii. Cind se prescrie Belladonnae folium se foloseste pulbere de
frunza de matraguna.
Daca pulberea de frunza de matraguna confine mai mult de 0,3% alcaloizi total!,
aceasta se dilueaza cu lactoza la concentrafia de 0,3%.
154VIII.Benzalkonii chloridum

Concentrafia in alcaloizi totali a pulberii de frunza de matraguna se \ 7erifica


anual.
Aetiune fanimeolooiea si intre buinjarl. Anticolinergic, folosit ca anti- spastic.

BENZALKONII CHLORIDUM Gorura de benzaleoniu

Clorura de benzaleoniu este un amestec de cloruxi de alchil-benzil-di- metil-


amoniu in care R reprezinta gruparea alchil (C H C H37), pro- porfia compu$ilor
8 17 18

omologi C H si C^H^ fiind in majoritate. Contine cel pufin 97,0% ? cei mult
12 25

103,0% C H C1N (Mr 354,0) raportat la sub- stanfa anhidra.


22 40

Beseriere. Pulbere amorfa sau masa cristalina, transparenta sau masa cu


aspect gelatinos, alba sau slab galbuie, fata miros sau cu miros caracteristic
aromat i cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Foarte soltrbila in alcool si apa, usor solubila in acetona,
cloroform si glicerol, foarte pufin solubila in benzen, practic insoiubila in eter
(IX.C.l).
Solutia A. 1,0 g clorura de benzaleoniu se dizolva in 50 ml apa se
completeaza cu acelasi solvent la 100 ml.
Identificare
1 ml solufie A se dilueaza cu apa la 10 ml; prin agitare se pro duce ?
spuma abundenta.
~ Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,1% m/V prezinta trei maxime : Ja 256
nm, la 262 nm si la 268 nm (IX.C.24.1),
0,2 g clorura de benzaleoniu se dizolva in 1 ml acid sulfuric { R ) , se
adauga 0.1 g nitrat de sodiu ( R ) si se incalzeste timp de 5 min pe baia de apa. Se
raceste, se dilueaza cu apa la 10 ml, se adauga 0,5 g zinc ( R ) ? se incalzeste pe
baia de apa timp de 5 min, La 2 ml solutie se adauga 1 ml nitrit de sodiu-solutie
( R ) , se raceste in baia de gheata si se adauga
3 ml 2-naftol-solufie ( R ) ; apare ? coloratie rosu-portocalie.
La 1 ml solufie A se adauga 2 ml alcool ( R ) , 0,5 ml acid nitric 100 g/1
( R ) si 1 ml nitrat de argint 20 g/1 ( R ) ; se formeaza un precipitat alb, cazeos.
Benzocainum VIII. 155
Aspeetul solufiei. Solufia A dupa 6 h de la preparare trebuie sa fie limpede
sau cel mult opalescenta si fara particule insolubile (IX.C.2).
pH 6,0 7,5 (solufia A) (IX.C.22).
Amine libere si amoniac. 0? g clorura de benzalconiu se dizolva in 5 ml
apa, se adauga 3 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1; nu trebuie sa se formeze un
precipitat, Se incalzeste la fierbere; nu trebuie sa se perceapa miros de amine,
iar vaporii degajafi nu trebuie sa schimbe i n albastru culoarea hirtiei de
turnesol rosie (I).
Apa. Cel mult 15,0%,
0,1 g clorura de benzalconiu se titreaza cu reactivul Karl Fischer
(IX,C.16.1).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 2,0%.
0,5 g clorura de benzalconiu se calcineaza pina la masa constanta
(IX.C.17).
Dozare. 0,5 g clorura de benzalconiu se dizolva in 10 ml acid acetic (R ), se
adauga 5 ml anhidrida acetica ( R ) , 10 ml acetat de merctir (II) in acid acetic
anhidru ( R ) , 0,2 ml cristal violet in acid acetic anhidru (I) i se titreaza cu
acid percloric 0? mol/1 in acid acetic anhidru pina la colorafie albastra.
I n paralel, se efectueaza determinarea cu ? proba-martor.
1 ml acid percloric 0? mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,03540
g C K C1N.
22 40

Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.


Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Antiseptic.

BENZOCAINUM
Benzocaina

nh 2

CJH^NOJJ Mt 165,2
Sinonime: f-aminobenzoai de etil, anesiezina
- Benzocaina este p-aminobenzoat de etil. Contine cel putin 99,0% fi cel
mult 101,0% C HuNO,.
9

Deseriere. Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu


gust slab amax, pxodueind pe limba ? anestezie trecatoare (IX.B).
Solubilitate. Usor solubila in alcool, cloroform si eter, putin solubila in
uleiuri grase, foarte putin solubila in apa (IX.C.l),
Solutia A. 2,0 g benzocaina se dizolva in 18 ml alcool (R) si se completeaza
156VIII.Benzocairmm

cu acelasi solvent la 20 ml.


Identifieare
Spectrul in infraroftl trebuie sa corespunda celui obtinut cu ben-
zocaina (s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,001% m/V in alcool (R) pte~ zinta
doua maxime: la 221 nm la 294 nm (IX.C24.1).
50 mg benzocaina se dizolvli in 2 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R ) , se
xacefte la apxosimativ 10 C, se adauga 0?5 ml nitrit de sodiu-solutie (K) si 3 ml
2-naftol-solufie ( R ) ; se formeaza tin precipitat rosu-portocaliu.
La 0,1 g benzocaina se adauga 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 ( R ) f
0,5 ml iod 0,05 mol/1 ? se incalzeste; se formeaza iodoform cu miros
caracteristic.
Punet de topire: 88 92 C (IX.C.10).
Aspectul solutiei. Solufia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Aeiditate. 5 ml solufie A se completeaza cu apa la 10 ml si se adauga 0,05
ml fenolftaleina-solutie (/); solufia trebuie sa fie incolora. Se adauga cel mult
0,5 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1; solutia trebuie sa se coloreze in rosu.
Arsen. 0,5 g benzocaina nu trebuie sa dea reactia pentru. axser, cu
hipofosfit de sodiu in acid clorhidric ( R ) (IX.C.13).
Ooriiri. Cel mult 0,002%.
10 ml solufie A se compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu apa la 10
ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metaie grele. Reziduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de
la Controlul limitelor pentru impuritati anorganice" (IX.C.13) si completat cu
apa la 10 ml, nu trebuie sa dea reacfia pentru metaie grele.
Coeaina. proeaina. La 50 mg benzocaina se adauga 0,1 ml acid clorhidric
100 g/1 ( R ) , 5 ml apa si 0,1 ml tetraiodomercurat (II) de potasiu ( R ); solutia
trebuie sa ramina limpede.
SubstaB|e rganiee usor earbonizabile. 0,5 g benzocaina se dizolva in 5
ml acid sulfuric (R); coloratia solufiei nu trebuie sa fie mai intensa decit
colorafia unei solutii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c.* 0,40 ml fer-E.c.
? apa la 5 ml (IX.C.l4).
Beziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
1 g benzocaina se calcineaza cu acid sulfuric (Rj (IX.C.17).
Dozare. 0,2 g benzocaina se dizolva in 10 ml acid clorhidric 1 mol/1, se
adauga 10 ml apa, 1 g bromura de potasiu ( R ) , tropeolina 00 ( I ) se titreaza
cu nitrit de sodiu 0,1 mol/1 pina la coloratie slab galbuie.
1 ml nitrit de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01652 g C HnXOr
9

Conservare, in recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separanium.


Aetiune larmaeoMrgiea si Intrebuintari. Anestezie de contact.
BenzyLpenicilUnum kalicum VIII. 157

Benzilpenicilina potasica
BENZYLPENICILLINUM KAUCUM
C16H17KN204
S Mr 372,5

Benzilpenicilina potasica este sarea de potasiu a aciaului (2S,5R ;6R}~


-3,3-dimetil-7-oxo-6-fenilacetamido-4-tia-l-aza-biciclo [3.2.0] hept an-2-car bo~
xilic? obtinuta din anumite tulpini de Penicillium notaium, din alte micro-
organisme inrudite sau preparata prin alte metode. Contine cel putin 90,0% si
cel mult 100,5% CieH KN 04S si cel putin 95,0% si cel mult 101,0% peniciline
17 2

totale exprimate in C H KN 04S raportat la substanta uscata.


16 17 2

Activitatea microbiologica este de cel putin 1 530 U.I. benzilpenicilina


(Cl HlgN 0 S)/mg raportata la substanta uscata,
6 2 4

Descriere. Pulbere cristalina alba, cu miros slab, caracteristic si gust


amar (IX.B); higroscopica.
Cristalmitate. Cristalele examinate la microscopul polarizant (suspen- sie
in parafina lichida) prezinta birefringenta.
Solubilitate. Foarte usor solubila in apa, practic insolubila in cloio- form,
eter, parafina lichida si uleiuri grase (IX.C.1).
Solutia A. 0,45 g benzilpenicilina potasica se dizolva in 10 ml apa
proaspat fiarta si racita si se completeaza cu aceiasi solvent la 15 ml.
Identifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu benzii*
penicilina potasica {e.n.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
1 ml solutie A se dilueaza cu 2 ml apa, se adauga 0,1 g clorhidrat de
hidroxilamina (R) si 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1. Dupa 5 min se adauga 1?
ml acid clorhidric 1 mol/1 si 0,15 ml clorura de fer (III) 30 g/1 {R); apare ?
colorafie rosu-violeta.
Prin calcinare se obtine un reziduu care umectat cu acid clorhidric 100
g/1 (i?) coloreaza flacara 111 violet.
Futere rotatorie speeiiica: [?] = +270 pina la 300 (2% m/V in apa;
raportat la substanta uscata) (IX.C.4).
Aspeetul solutiei. Solutia A trebuie sa se mentina limpede si incolora timp
de 4h (IX.C.2).
pH = 5,5 - 7,5 (solutia A) (IX.C.22).
158VIII.Benzylpenicillinum kalicum

Absorbtia himinii. Absorbanfele unei solutii 0,188% ?/V determinate la


280 nm i la 325 nm trebuie sa fie de cel mult 0,10.
Diferenta dintre absorbanfele unei solufii 0,188% m/V determinate la 264
nm ? la 280 nm trebuie sa fie de cel pufin 0,72 (IX.C.24.1). Pierdere prin
useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g benzilpenicilina potasica se usuca la 105 C pina la masa constanta
(IX.C.15).
Iinpuritafi pirogene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 1 ml pe
kilogram masa corporala dintr-o solufie care confine benzilpenicilina potasica
20 000 U.l./ml in apa pentru preparate injectabile.
Impuritati toxice (IX.F.ll). Se administreaza intravenos 0,5 ml dintr-o
solufie care confine benzilpenicilina potasica 10 000 U.l./ml.
Sterilitate. Benzilpenicilina potasica trebuie sa fie sterila. Se procedeaza
conform prevederilor de la ,,Controlul sterilitafii" (IX.F.2).
Dozare. Benzilpenicilina potasica. 0,188 g benzilpenicilina potasica se
dizolva in apa, se completeaza cu acelasi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat
i se determina absorbantele solufiei la 264 nm la 280 nm.
In paralel, se determina absorbanfele unei solufii-etalon de benzil-
penicilina potasica (e.n.) 0,188% m/V.
Concentrafia in benzilpenicilina potasica se calculeaza conform formulei:
c (AP264 ^ Ap280> ' ~~~ V **) ' g.n.
(10

(AJ64-AiWP-(100UP)
in care i
? = concentrafia in benzilpenicilina potasica a probei de anali- zat (%
m/m);
??2?4, Ap2so absorbanfele solufiei-proba la 264 nm si la 280 nm ;
???. ?4, A*.*.28o = absorbantele solufiei-etalon la 264 nm si la 280 nin ;
2

mp = masa probei luata in lucru (in grame);


m**. = masa etalonului nafional luata in lucru (in grame);
Up pierderea prin useare a probei (% m/m);
Ue.n. pierderea prin useare a etalonului national (% m/m) ;
ceK = concentrafia in benzilpenicilina potasica a etalonului nafional (%
m/m).
Peniciline Male. 0,125 g benzilpenicilina potasica se dizolva in tampon
fosfat pH 6,0 (R) si se completeaza cu acelasi solvent la 100ml intr-un balon 7

cotat (solufia-proba). La 2,0 ml solufie-proba se adauga 2 ml hidroxid de sodiu 1


mol/1, se omogenizeaza prin agitare si se lasa in re- pans timp de 15 min. Se
adauga 2,4 ml acid clorhidric 1 mol/1 si 10,0 ml iod 0,005 mol/1. Se lasa la
intuneric timp de 15 min si se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pina la
colorafie galben-deschis. Se adauga 1 ml amidon-soiufie (I) si se continua
titrarea, agitind energic, pina la decolorare.
La 2,0 ml solufie-proba se adauga 10,0 ml iod 0,005 mol/1 si se titreaza
cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pina la coloratie galben-deschis.
Se adauga 1 ml amidon-solufie (I) si se continua titrarea, agitind energic, pina
la decolorare.
Diferenfa dintre cele doua titrari reprezinta iodtil consumat de peni-
cffinele totale din 2 ml solufie-proba.
In para lei, se efectueaza determinarea cu ? solufie-etalon preparata din
0,125 g benzilpenicilina potasica (e.n.J prelucrata in aceleai conditii cu
solufia-proba.
Concentratia in peniciline totale (exprimate in C H KN 0 S) a probei se16 17 2 4
Benzylpenicillinum natricum VIII. 159
calculeaza finind seama de concentrafia in peniciline totale (exprimate in
C H KN 0 S) a etalonului national.
16 17 2 4

Activitatea microbiologica se determina conform prevederilor de la


Activitatea microbiologica a antibioticelor" (IX.F.5).
Termostabilitate. 0?2 g benzilpenicilina potasica se fin la 105 C timp de
96 h, apoi se dozeaza conform prevederilor de la Benzilpenicilina sodica".
Substanfa nu trebuie sa piarda mai mult de 10% din confinutul inifial in
peniciline totale.
Conservare. In recipiente inchise etan, ferit de lumina, la cel mult 25 C.
Aetiune farmaeologiea si imrebuintarL Antibiotic.

BENZYLPENICILLINUM NATRICUM
Benzilpenicilina sodica
CieH N Na04S
17 2 Mr 356,4
Benzilpenicilina sodica este sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)- -3?3-
dimetil-7-0X0-6'feniiacetamid0'4-tia-l-aza-bicicl0 [3.2.0] heptan-2-car- boxiiic,
obfinuta din anumite tulpini de Penicillium noiatum, din alte micro- organisme
inrudite sau preparata prin alte metode. Confine cel putin 90,0% si cel mult
100,5% Cx6H N Na04S si cel pufin 96,0% si cel mult 101,0% peniciline totale
37 2

exprimate in C H N Na04S raportat la substanfa uscata.


16 17 2

Activitatea microbiologica este de cel putin 1 600 ILL benzilpenicilina (C ie


H N 0 S)/mg raportata la substanta uscata.
18 2 4

Descriere. Pulbere cristalina alba, cu miros slab, caracteristic si gust


amar (IX.B) ; higroscopica.
Cristalinitate. Cristalele examinate la microscopul polarizant (suspensie
in parafina lichida) prezinta birefringenta.
Solubilitate. Foarte usor solubila in apa, practic insolubila in cloroform,
eter, parafina lichida si uleiuri grase (IX-C.l).
Solutia A. 0,45 g benzilpenicilina sodica se dizolva in 10 ml apa proaspat
fiarta si racita si se completeaza cu aceiasi solvent la 15 ml.
Identificare -
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu benzil-
penicilina sodica (e.n.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
1 ml solufie A se dilueaza cu 2 ml apa, se adauga.^0,1 g clorhidrat de
hidroxilamina (R) i 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1. Dupa 5 min se adauga
1,1ml acid clorhidric 1 mol/1 si 0,15 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R); apare ?
coloratie rosu-violeta.
Prin ealeinare se obtine un reziduu care umectat cu acid clorhidric
100 g/1 (R) coloreaza flacara in galben.
Putere rotatorie speeifiea: [a]" + 270 pina la + 300 (2% m/V is apa;
raportat la substanta uscata) (IX.C.4).
Aspeetul solutiei. Solutia A trebuie sa se mentina limpede si incolora timp
de 4h (IXC.2).
pH = 5,5 - 7,5 (solutia A) (IX.C.22).
Absorbtia lummiL Absorbantele unei solufii 0,18% m/V determinate la
280 nm si la 325 nm trebuie sa fie de cel mult 0?0.
Diferenfa dintre absorbanfele unei solufii 0,18% m/V determinate la 264
nm la 280 nm trebuie sa fie de cel pufin 0,76 (IX.C.24.1).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
160VIII.Benzylpenicillinum natricum

0,5 g benzilpenicilina sodica se usuca la 105 C pina la masa constanta


(IX.C.15).
Impuritati pirogene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 1 ml pe
kilogram masa corporala dintr-o solufie care confine benzilpenicilina sodica 20
000 U.l./ml in apa pentru preparate injectabile.
Impuritati toxice (IX.F.ll). Se administreaza intravenos 0,5 ml dintr-o
solufie care contine benzilpenicilina sodica 10 000 U.l./ml.
Steriiitate. Benzilpenicilina sodica trebuie sa fie sterila. Se procedeaza
conform prevederilor de la Controlul sterilitatii^ (IX.F.2).
Dozare. Benzilpenicilina sodica. 0?8 g benzilpenicilina sodica se dizolva in
apa, se completeaza cu acelasi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat i se
determina absorbantele solufiei la 264 nm si la 280 nm.
In paralel, se determina absorbantele unei solufii-etalon de benzil-
penicilina sodica (e.n.) 0,18% m/V.
Concentrafia in benzilpenicilina sodica se calculeaza conform formulei
m
c ____ ^Ap264 ~ Ap280^ e.n. ' ~~ ^e.n) ' Ce.n.
(A,.264 -A,.28o)*mP^!00IJP)

in care :
? = concentrafia in benzilpenicilina sodica a probei de analizat
(% m/m); ,

AP264, AP28o absorbanfele solufiei-proba la 284 nm si la 280 nm;


?4 > absorbanfele solufiei-etalon la 264 nm si la 280 nm;
mp masa probei luata in lucru (in grame) ;
mMf = masa etalonului nafional luata in lucru (in grame) ;
Up = pierderea prin useare a probei (% m/m) ;
0tmuhi subcarbonas VIII. 161

Ufc*. = pierderea prin uscare a etalomilui national (% m/m);


??, = concentratia in benzilpenicilina sodica a etalonultii national (% m/m).
Peniciline Male. 0?25 g benzilpenicilina sodica se dizolva in tampon fosfat pH
6,0 (R) fi se completeaza cu aceiasi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat (solufia-
proba). la 2,0 ml solufie-proba se adauga 2 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, se
omogenizeaza prin agitare fi se lasa in repaus timp de 15 min. Se adauga 2,4 ml
acid clorhidric 1 mol/1 ? 10,0 ml iod 0,005 mol/1. Se lasa la intuneric timp de 15
min fi se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pina la colorafie galben-deschis.
Se adauga 1 ml amidon-solufie (I) fi se continua titrarea, agitind energic, pina la
decolorare.
La 2,0 ml solufie-proba se adauga 10,0 ml iod 0,005 mol/1 fi se titreaza cu tiosulfat
de sodiu 0,01 mol/1 pina la colorafie galben-deschis. Se adauga
1 ml amidon-solufie (I) fi se continua titrarea, agitind energic, pina la decolorare.
Diferenfa dintre cele doua titrari reprezinta iodul consumat de penici- linele
totale din 2 ml solufie-proba.
In paralel, se efectueaza determinarea cu ? solufie-etalon
preparata din 0,125 g benzilpenicilina sodica fe.n.J prelucrata in
aceieafi condifii cu solufia-proba.
Concentrafia in peniciline totale (exprimate in C ieH1?N2Na04S) a probei se
calculeaza finind seama de concentrafia in peniciline totale (exprimate in
CieH^NjjNaOiS) a etalonului nafional.
Activitaiea microbiologica se determina conform prevederilor de la
Activitatea microbiologica a antibioticelor" (IX.F.5).
Termostabilitate. 0,12 g benzilpenicilina sodica se fin la 105 C, timp de 96 h,
apoi se dozeaza conform prevederilor de la ,,Benzilpenicilina sodica". Substanfa nu
trebuie sa piarda mai mult de 10% din confinutul inifial in peniciline totale.
Conservare. In recipiente inchise etanf, ferit de lumina, la cel mult 25 C.
Aeftune farmaeologiea fi mtrebuiofarL Antibiotic.

BISMUTHI SUBCARB0NAS
Carbonat bazic de bismut
(Bi0)2C03 1/211,0 Mf 519,0
Carbonatul bazic de bismut confine cel pufin 80>0% fi cel mult 82,5% Bi (Ar
209,0) raportat la substanfa uscata.
Descriere. Pulbere fina, alba sau aproape alba, fara miros si fara gust (IX.B).

11 Farmacopeea Romana, ed. a X-a


Sohibilitatc. Practic insolubil in apa i alcool (IX.C.l).
Se dizolva in acizi cu ef-ervescenfa.
Solufia A. 1,0 g carbonat bazic de bismut se dizolva in 10 ml acid nitric
(R), prin incalzire la aproximativ 40 C, se raceste-si se dilueaza gu apa la 25
ml, .
IdeBtlfieare. 50 mg-carbonat bazic de bismut.se dizolva cu efervescenta in
1 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R \ , se adauga 2 ml iodura de potasiu- solufie

( R ) i se incalzeste usor; apare ? coloratie galhen-portoeal ie. Se adauga 0,25


VIII.Bismuthi subcarbonas

ml sulfura . de sodiu-solufie { R ); se formeaza un precipitat brun-inchis.


Aspectul solutiei. 1,0 g carbonat bazic de bismut se dizolva in 10 ml acid
nitric ' ( R ) ; solutia trebuie sa fie limpede (IX.C.2).
Amoniu. La 0,25 g carbonat bazic de bismut se adauga 5 ml hidroxid
de'sodiu 100 g/I ( R ) si se incalzeste ? fierbere; nu trebuie s& se degajeze vapori
care albastresc hirtia de turnesol ro^ie (/)..
Argint. La 6 ml solutie A se adauga 1 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R ) ;
solutia trebuie sa ramina . limpede; '
: Arsen? seleniu, telur. La 1,0 g carbonat bazic de bismut se adauga
2 ml apaf 3 ml acid clorhidric (I?) si se agita pina la dizolvare. Se adauga 10 ml
hipofosfit de sodiu in acid clorhidric ( R ) si se tine in baia de apa timp de 30
min; nu trebuie sa apara ? colorafie bruna, rosie sau violacee sau sa se
formeze un precipitat.
Mtrati. Cel mult 1,0%.
0?0 g carbonat bazic de bismut, prelucrat conform prevederilor de la

,,Controlul limitei 4e nitrafi" (IX.C.13) se compara cu 10 ml solutie- etalon (1


mg ion nitrat).
Bariu, plumb. La 5 ml solutie A se adauga 5 ml acid sulfuric 100 g /1 ( R )
; solutia trebuie sa ramina limpede timp de 1 h.
Ooruri. Cel miilt 0,05%.
La 1 ml solufie A se adauga 5 ml acid nitric 100 g/1 ( R ); se completeaza
cu apa la 10 ml si se compara ca 2 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml
(0,02 mg ion domra) (IX.C.13).
Fer, cnpru. La 5 ml solufie A se adauga amoniac concentrat (2?) in exces;
precipitatul format trebuie sa fie alb iar dupa filtrare trebuie sa se obfina un
lichid incolor.
Fosfafi. arseniati. La 5 ml solufie A se adauga 2 ml molibdat de amoniu in
acid nitric (R) si se incalzeste la fierbere; solufia trebuie sa ramina limpede.
Suitafi. Cel mult 0,05%.
La 5 ml solufie A completata cu apa la 11 ml se adauga 0,5 ml nitrat de
bariu 50 g/1 (R) si se compara cu 20 ml soJufie-etalon (0,1 mg ion sulfat)
prelucrata conform prevederilor de la Controlul limitei de sulfafi (IX.C.13).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
1 g carbonat bazic de bismut se usuca la 105 C pina la masa constanta
(IX.C.15).
Bismuthi subnitras VIII. 163
Dozare. 0,3 g carbonat bazic de bismut se dizolva in 2 ml add nitric ( R ) ,
se adauga 150 ml apa, violet de pirocatehina-solufie (I) fi se titreaza cu edetat
disodic 0,05 mol/1 pina la colorafie violeta. Se adauga 250 ml apa si se
continua titrarea pina la colorafie galbena.
i ml edetat disodic 0,05 mol/I corespunde la 0,01045 g Bi.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aetiune farmaeologiea si intrebuinfari. Adsorbant; protector al
mucoa- ei digestive.

BISMUTH! SUBNITRAS Nitrat bazic de bismut


Bi sO (OH) (NOs)
9 4 Mr 1 462
Nitratul bazic de bismut confine cel pufin 71,0% fi cel mult 74,0% Bi (A r
209,0) raportat la substanfa uscata.
Deseriere. Pulbere fina alba, fara miros si fara gust (IX.B).
Solubilitate. Practic insolubil in apa fi alcool (IX.C.l).
Se dizolva in acizi minerali.
Solutia A. 1,0 g nitrat bazic de bismut se dizolva in 20 ml acid nitric 100 g/1
(R)t prin incalzire la fierbere, se racefte fi se completeaza cu acid nitric 100 g/1
(R} la 25 ml,
Identifieare
50 mg nitrat bazic de bismut se dizolva in 1 ml acid clorhidric 100
g/1 (R), se adauga 2 ml iodura de potasiu-solufie (R) fi se incalzeste usor;
apare ? colorafie galben-portocaHe. Se adauga 0,25 ml sulfura de sodiu-solufie
{R); se formeaza un precipitat brun-mchis.
0,1 g nitrat bazic de bismut se dizolva in I ml acid clorhidric 100 g/1
( R ) , se adauga 1 ml sulfat de fer (II)-solufie [ R ) fi se toarna pe perefii
eprubetei 2 ml add sulfuric ( R ) ; la zona de contact a celor doua lichide se
formeaza un inel brun.
Amoniu. La 0,25 g nitrat bazic de bismut se adauga 5 ml hidroxid de
sodiu 100 g/I { R ) si se incalzeste la fierbere; nu trebuie sa se degajeze vapori
care albastresc hirtia de turnesol rosie (/).
Argint. La 6 ml solufie A se adauga 1 ml add clorhidric 100 g/1 ( R ) ;
solufia trebuie sa ramina limpede.
Arsen, selenin. telur. La 1,0 g nitrat bazic de bismut se adauga 5 ml
acid sulfuric ( R ) , se incalzeste pina la indepartarea vaporilor nitrofi fi se
evapora la sicitate. Reziduul se dizolva in 10 ml hipofosfit de sodiu in acid
clorhidric ( R ) si se fine in baia de apa timp de 30 min; nu trebuie sa apara ?
coloratie bruna, xosie sau violacee sau sa se formeze un pred- pitat,
Bariu, plumb. La 5 ml solufie*A se adauga 5 ml add sulfuric 100 g/I (R);
solutia trebuie sa ramina limpede timp de 1 h.
164VIII.Bromhexmi hydrochloridum

Carbonafi; substante insolnbile In aelzi. La 0,5 g nitrat bazic de bismut


se adauga 5 ml acid nitric 250 g/1 (R); nu trebuie sa se produca eferves-
centa. Se incalzeste la fierbere; trebuie sa se obtina ? solufie limpede.
Cioruri. Cel mult 0,05%.
1 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solufie-
etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer, euprn. La 5 ml solufie A se adauga amoniac concentrat (R) in exces;
precipitatul format trebuie sa fie alb, iar dupa filtrare, lichidul trebuie sa fie
incolor.
SulfafL Cel mult 0,05%.
La 5 ml solufie A completata cu apa la 11 ml se adauga 0,5 ml nitrat de
bariu 50 g/1 {R) fi se compara cu 10 ml solufie-etalon (0? mg ion sulfat)
prelucrata conform prevederilor de la Controlul limitei de strifafi' (IX.C. 13).
Pierdere prin nseare. Cel mult 3,0%.
1 g nitrat bazic de bismut se usuca la 105 C pina la mas a constanta
(IX.C.15).
Dozare. 0,3 g nitrat bazic de bismut se dizolva in 2 ml acid nitric ( R ) , se
adauga 150 ml apa, violet de pirocatehina-solufie (I) i se titreaza cu edetat
disodic 0,05 mol/1 pina la colorafie violeta. Se adauga 20 ml apa. si se
continua titrarea pina la colorafie galbena.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01045 g Bi.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aefinne farmaeologiea si Intrebninfari. Adsorbant; protector al mu- coasei
digestive.

BBOMHEXINI HYDROCHLORICUM
Clorhidrat de bromhexin


ct

Ct.HanBrJSL HC1 Mr 412,6


Clorhidratul de bromhexin este clorhidrat de N-(2-amino-3,5-
dibromo- benzil)-N~ciclohexilmetilamina. Confine cel pufin 98,5% si cel miult
101,5% C^K^BrJSL,- HC1 raportat la substanfa uscata.
Bromkexini hydrochloridum VIII. 165

Deseriere. Pulbere cristalina alba sau foarte slab galbuie, fara miros, fara
gust (IX.B).
Solubilitate* Pufin solubil in metanol, foarte putin solubil in alcool,
practic insolubil in acetona, apa i cloroform (IX.C.l).
Solutia A. 0,3 g clorhidrat de bromhexin se dizolva in 10 ml metanol ( R ) .
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu clor-
hidrat de bromhexin (s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,01% m/V in acid clorhidric (R) 0,1
mol/1 in metanol (R) prezinta un maxim la 317 nm (IX.C.24.1).
La 2 ml solufie A se adauga 0,3 ml acid sulfuric 200 g/1 (R)., 3 ml
cloroform (R) i 5 ml cloramina ? 50 g/1 (R); dupa agitare, stratul cloroformic
se coloreaza in galben-brun.
La 1 ml solufie A se adauga 2 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R ) , 0,5 ml
nitrit de sodiu-solufie ( R ) , 1 ml 2-naftol-solufie ( R ) si se agita; se formeaza
un precipitat rosu.
La 1 ml solufie A se adauga 4 ml metanol (R ), se aciduleaza cu acid
nitric 100 g/1 ( R ) , se adauga 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 ( R ) si se agita;
se formeaza un precipitat alb, cazeos.
Aspectul solutiei. Solufia A trebuie sa fie limpede ^i incolora. ? eventuala.
colorafie nu trebuie sa fie mai intensa decit coloratia unei solufii- etalon
formata din 10 ml cromat de potasiu (R) 0,01 g/1 (IX.C.2).
pH = 3,0 5,0.
2,0 g clorhidrat de bromhexin se incalzesc la fierbere cu 20 ml apa; dupa
racire se filtreaza i se determina pH-ul (IX.C.22).
Impuritafi Inrudite chimic. Se procedeaza conform prevederilor de la
Cromatografie pe strat subfile" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 ( R ) .
Developant: 1-butanol (-R)-acid acetic ( R ) - apa (66 : 17 : 17).
Solufie de aplicai: clorhidrat de bromhexin 2,0% m/V in metanol ( R ) .
Pe linia de start a placii cromatografice se aplica intr-un punct 10 p i din
solufia de mai sus (0,2 mg clorhidrat de bromhexin).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant,
se lasa pina cind acesta a migrat pe ? distanfa de aproximativ 12 cm de la linia
de start, se scoate, se usuca la aer si se examineaza i n lumina ultravioleta la
254 nm.
Pe cromatograma, in afara petei corespunzatoare clorhidratului de
bromhexin, cu Rf de aproximativ 0,60, nu trebuie sa apara alte pete.
Metaie grele* Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul
limitelor pentru impuritati anorganice'* (IX.C.13) completat cu apa la 10 ml, se
compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion
166VIII.Bromisovalum

plumb).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g clorhidrat de bromhexin se usuca la 105 C timp de 21i (IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 1,0%.
1 g clorhidrat de bromhexin se calcineaza cu acid sulfuric ( R ) (IX.C.17),
Dozare. 0,3 g clorhidrat de bromhexin se dizolva intr-un amestec format
din 20 ml acid acetic ( R ) si 5 ml anhidrida acetica ( R ) , se adauga 10 ml
acetat de mercur (II) in acid acetic anhidru ( R ) in prealabil neutralizat la
cristal violet in acid acetic anhidru (I) si se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1
in acid acetic anhidru pina. la colorafie albastra.
1ml acid percloric 0? mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,04126
g C^HgoBr^ ??
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Acfiune farmaeologiea si mtrebumturL Expectorant.

BROMISOVALUM

Bromizoval

h
^>
HCH ? ???NH,
??- I U if
?? 0 0

CeHuBrN20, Mt 223,1

Sinonim : hr ???? al
Bromizovalul este 2-bromo-3-metil-butiluree. Confine cel pufin 99,0% si
cel mult 100,0% CeHnBrN202.
Descriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Solubil in alcool, cloroform fi eter, greu solubil in apa (IX.C.l).
Solutia A. 2,0 g bromizoval se agita cu 40 ml apa proaspat fiarta si racita
timp de 5 min si se filtreaza; solutia filtrata se completeaza la 40 ml prin
spalarea filtrului cu apa proaspat fiarta i racita.
Bromisovalum ??;16?

Identificare
0,5 g bromizoval se dizolva in 10 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) ? se
incalzeste la fierbere timp de 1 min; se degajeaza vapori de amo- niac care
albastresc hirtia de tiornesol soie (I).
5 ml solufie alcalina ramasa de la reacfia precedents se aciduleaza cu
acid sulfuric 100 g/1 (R) i se incalzeste; se formeaza acid valerianic, cu miros
caracteristic.
Restul de 5 ml solufie alcalina se agita cu 3 ml acid nitric 250 g/1 (R)
0,2 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb-galbui.
Punct de topire: 145 153 C (IX.C.10).
Aspectul solutiei. 0,25 g bromizoval se dizolva in 5 ml alcool (R) ; solufia
obfinuta. trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Aeiditate-alealmitate. La 5 ml solufie A se adauga 0,05 ml rou de metil-
solufie (I); daca solufia se coloreaza in galben trebuie sa devina xosie la
adaugarea de 0,1 ml acid clorhidric 0,01 mol/1. Daca solufia se coloreaza in
ro$u trebuie sa devina galbena la adaugarea de 0,1 ml hidroxid de sodiu 0,01
mol/1.
Halogeni (cloruri, bromuri). Cel mult 0,004%.
10 ml solufie A se compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu apa la 10
ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metaie grele. Reziduul de la. ealeinare,. prelucrat conform prevederilor de
la Controlul limitelor pentru impuritafi anorganice" (IX.C.13), nu trebuie sa.
dea reacfia pentru metaie grele.
SulfatL Cd mult 0,02%.
10 ml solufie A se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
_ Substanfe organice usor earbonizabile. 0,20 g bromizoval se dizolva in 5
ml acid sulfuric (R); solufia trebuie sa ramina incolora timp de 1 min (IX.C.14).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g bromizoval se calcineaza cu acid sulfuric {R} (IX.C.17).
Dozare. La 0,4 g bromizoval se adauga 20 ml hidroxid de sodiu 100 g/1
(I?) intr-un balon cu dop rodat de 250 ml si se incalzeste la fierbere, la reflux,
timp de 30 min. Dupa racire se adauga 50 ml apa, 30 ml acid nitric 100 g/1
{ R ) , 30 ml nitrat de argint 0,1 mol/1, 2 ml sulfat de amoniu-fer (III)- solufie
acida 200 g/1 (J) $i se titreaza cu tiodanat de amoniu 0,1 mol/1 pina la
colorafie roz-rofiatica.
1 ml nitrat de argint 0? mol/1 corespunde la 0,02231 g C6HuBrN202.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum.
Aetiune farmacologica si intrebuin|arL Sedativ.
168VIII.Bromocriptini mesylas

BBOMOCRIPTINI MESYLAS
Metansulfonat de bromocriptini

CH3S03

7.50,7
Sinonim: metansulfonat de bromoergocriptina
Metansulfonatul de bromocriptina este metansulfonat de (5'?)-2-????' ^2'-
hidroxi-2'-izopropil-5'-izobutii-ergotaman-3',6', 18-triona. Confine cel pn- fin
98,0% si cel mult 102,0% C^H^BrHgOg * CH 4S03 fi cel pufin 12,5% fi cel mult
13,4% CH4S03 raportat ia substanfa uscata.
Descriere. Pulbere microcristalina alba sau alb-galbuie, fara miros, cu
gust amar (toxic) (IX.B).
Solubilitate. Pufin solubil in alcool, practic insoitibil in apa i cloroform
(IX.C.l).
Identifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu me-
tansulfonat de bromocriptina (s.r.) prin suspensie in parafina lichida (I?)
(IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,005% m/V in metanol (R) prezinta
un maxim la 305 nm fi un minim la 270 nm (IX.C.24.1).
Pe cromatograma de la Impuritati inrudite cmmic", in dreptul
punctului a> trebuie sa apara ? pata asemanatoare cu pata metansulfona-
tului de bromocriptina (s.n) din dreptul punctului b.
50 mg metansulfonat de bromocriptina se calcineaza cu un amestec
format din 0,25 g carbonat de sodiu anhidru (I?) fi 0,25 g carbonat de potasiu
{ R ) ; dupa racire, se adauga 5 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R ) , se agita i se
filtreaza. La solufia filtrata se adauga 0,5 ml clorura de bariu 50 g/1 ( R ) ; s e
formeaza un precipitat alb, cristalin.
50 mg metansulfonat de bromocriptina se calcineaza cu un amestec
format din 0,25 g carbonat de sodiu anhidru ( R ) fi 0,25 g carbonat de
169VIII.Bromocriptini mesylas

potasiu (R); dupa racire, se adauga 5 ml acid nitric 250 g/1 { R ) t se agita ? se
filtreaza. La solufia filtrate se adauga 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 ( R ) ; se
formeaza un precipitat alb-galbui.
Pffitet de topire: 192 196 C (cu descompunere) (IX.C.10).
Putere rotatorie specifics: [a. +95 pma. la -f ?105 (1% m/V intr-un
amestec de volume egale de metanol 2? si diclorometan ; raportat la substanfa
uscata) (IX.C.4).
AspeetuI solufiei. 10 ml metansulfonat de bromocriptina 0,10 % m/V in
alcool (R) trebuie sa fie limpede $i incolora. ? eventuala colorafie nu trebuie sa
fie mai intensa decit colorafia a 10 ml solufie-etalon preparata din 0,025 ml
fer-E.c., 0,075 mi cobalt-E.c. si alcool ( R ) la 100 ml fIX.C.2).
Impuritafi Inrudite himic. Se procedeaza conform prevederilor de la
Cromatografie pe strat subfire" (IX.C.26.2).
Aieniie! Determinarea se efectueaza rapid, ferit de lumina.
Adsorbant: silicagel GF^* ( R ) .
Develop ant: cloroform (-R)-alcool ( R ) (96:4).
Solufii de aplicat:
Solufia a : metansulfonat de bromocriptina 0,50% m/V intr-un amestec
de volume egale de cloroform ( R ) metanol ( R ) ;
Solufia b: metansulfonat de bromocriptina (s.r.) 0,50% m/V intr-un
amestec de volume egale de cloroform ( R ) i metanol { R j ;
Solufia ?: metansulfonat de bromocriptina (s.r.) 0,0250% m/V intr-un
amestec de volume egale de cloroform (R) si metanol ( R ) .
Pe linia de start a placii cromatograrice, in punctele a , b si c , se aplica
solutiile:
a : 10 fil solufie a (50 ug metansulfonat de bromocriptina);
b i 10 u.1 solute b (50 pig metansulfonat de bromocriptina s . r .);
c i 10 fil solufie ? (2,5 fig metansulfonat de bromocriptina s.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant,
se lasa pina cind acesta a migrat pe ? distanf a de aproximativ 15 cm de la linia
de start, se scoate si se usuca la aer. Dupa evaporarea developantului, placa
cromatografica se examineaza in lumina ultraviolets la 254 nm, timp de cel
mult 1 min, pentru identificareT Dupa examinarea in lumina ultraviolet^ placa
se pulverizeaza uniform cu tetraiodo- bismutat (?1) de potasiu pentru
cromatografie ( R ) , se usuca la aer timp de aproximativ 5 min, se pulverizeaza
uniform cu peroxid de hidrogen-solu- fie diluata ( R ) r se acopera cu ? placa de
sticla fi se examineaza imediat la lumina zilei.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a , pe linga pata principals.,
corespunzatoare metansulfonatului de bromocriptina, cu Ri de aproximativ
0,50, mai apar si alte pete, suma acestora nu trebuie ea dcpa- easca marimea
si mtensitatea colorafiei petei din dreptul punctului c .
Herder prin useare. Cel mult 6,0%.
0,2 g metansulfonat de bromocriptina se usuca la SO C, in vid, pma la
masa constanta (IX.C.15).
170VIII.ButyZbiguanidi tosiias

Bezidun prin e&leinare. Cel mult 0,2%. ,


0,5 g metansulfonat de bromocriptina se calcineaza cu acid suifti- ric ( R )
(IX.C.17). . ; 'r
Dozare. Metansulfonat de bromocriptina, 0,2 g metansulfonat de bro-
mocriptina se dizolva in 30 ml amestec format din 7 volume anhidrida acetica
(R) si 1 volum acid acetic anhidru- { R ) , Se adauga 0,2 ml cristal violet in acid
acetic anhidru (J) $i se titreaza cu acid percloric 0,05 mol/1 in acid acetic
anhidru pina la colorafie albastru-verzuie.
1 ml acid percloric 0,05 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la
0,03754 g C32H40BrNEO5. CK4SOs.
Acid metansulfonic. 0,25 g metansulfonat de bromocriptine se dizolva in
15 ml alcool ( R ) , se adauga 0,15 ml fenolftaleina-solutie (J) fi se titreaza cu
hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la colorafie ro$ie. .
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,00961 g CH4S03.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la rece. Ve-
nenum.
Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Agonist dopaminergic, folosit ca
antiparkinsonian i in hipersecrefia de prolactina sau de hormon soma-
totrop.

BUTYLBIGUANIDI TOSILAS
Tosilat de butilbiguamda
^
1

Ct- * m cnh 5
^

if

J' u
m NH

(CeH^JC^OiS 329,4
Tosilatul de butilbiguanida este p-toluensulfonat de 1-butilbiguanida.
Confine cel putin 99,0% i cel mult 101,0% (CeH^N^HgOgS raportat la
substanfa uscata.
Descriere, Pulbere cristalina sau microcristalina alba, fara miros, cu gust
amar (IX.B).
Solubilitate. Putin solubil in alcool ? apa, practic insolubil in cloro- form
si eter (IX.C.l).
Solutia A. 0,5 g tosilat de butilbiguanida se dizolva in 45 ml apa i se
completeaza cu aceiasi solvent la 50 ml.
Identificare
Spectrul in-ultraviolet al solufiei 0,001% m/V prezinta un maxim la
Butylbkmanid. tosilas VIII. 171

225 nm (IX.C.24.1).
50 mg tosiiat de butilbiguanida se calcineaza timp de 10 min cu un
aniestec format din 0.25 g carbonat de sodiu anhidru (R) si 0,25 g carbonat de
potasiu (R); dupa racire se adauga 5 ml acid clorhidric 250 g/1 (R), se agita. i
se filtreaza. In solufia filtrata se adauga 0,5 ml cloruri de bariu 50 g/1 ( R ) ; se
formeaza, un precipitat alb.
La 5 ml solufie A se adauga 1 ml acid clorhidric 250 g/l ( R ) si
4 ml acid picric 10 g j l ( R ); se formeaza un precipitat galben care, dupa
seiparare, spalare cu apa sx useare la 105 C, trebuie sa se topeasca la 181
186 C.
Fimet de topire: 155 160 C (1???0).
AspeetuI solutiei. La 2,5 ml solufie A se adauga 2,5 ml apa proaspat
fiarta i racita; solutia obfinuta trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Aiealinitate-acidilate. La 5 ml solufie A se adauga 0,3 ml albastru de
biomtimol-solufie (I); solufia trebuie sa se coloreze in galben sau in vetde. Dupa
adaugarea a 0,5 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 solufia trebuie sa se coloreze
in albastru.
ClorurL Cel mult 0,02%.
10 ml solufie A se compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu apa la 10
ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Milfafi. Cel mult 0,05%.
i0 ml solufie A se compara cu 5 ml solufie-etalon completata cu apa la
10ml (0,05 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
Reziduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul
imitelor pentru impuritati anorganice" (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml,
se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Impiritati inrudite ehiraie. Se procedeaza conform prevederilor de la
Cromatografie pe strat subfirew (IX.C.26.2).
Adso'bani: silicagel G ( R ) .
Devehpant: 1-butanol (I?)-acid acetic (2?)-apa (70:10:20).
Reactv de identificare: volume egale de pentacianonitrozilferat (II) de sodiu
(R) 100 g/1, hexacianoferat (III) de potasiu (R) 100 g/1 si hidroxid de sodiu DO
g/1 (R) se amesteca (cu aproximativ 30 min inainte de fo- losire).
Solutii le aplicat:
Solufia a : tosiiat de butilbiguanida 2,50% m/V in alcool (R);
Solutia t: tosiiat de butilbiguanida (s.r.) 2,50% m/V in alcool ( R ) .
Pe linia ie start a placii cromatografice, in punctele a si b t se apli- ca
solufiile:
a : 20 fd olufie a (500 peg tosiiat de butilbiguanida) ;
b : 20 al s>lufie b (500 \ i g tosiiat de butilbiguanida-s.r.).
Placa cror&tografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se
lasa pina cind acesta a migrat pe ? distanfa de aproximativ
172VIIL Butylscopolammonii bromidum

17 cm de la linia de start, se scoate, se usuca in etuva, la 105 C timp de 10


min i se pulverizeaza uniform cu reactivul de identifieare,
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga petele corespunzatoare
butilbiguanidei baza si acidului tolueusulfonic, cuaceleafivaiori Bi cu ale
petelor corespunzatoare butilbiguanidei baza fs.r.) si acidului toluen- sulfonic
(s.r.) din dreptul punctului ?, nu trebuie sa mai apara alte pete.
Pierdere prin scare. Cel mult 0,5%.
0,5 g tosilat de butilbiguanida se usuca la 105 C pina la masa con-
stanta (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1%.
1 g tosilat de butilbiguanida se calcineaza cu acid sulfuric {R) (IX.C.17).
Dozare. 0,25 g tosilat de butilbiguanida se dizolva in 1 ml add formic
anhidru { R ) , se adauga 25 mi acid acetic anhidru ( R ) in prealabil neutralizat
1a cristal violet In add acetic anhidru ( I ) se titreaza cu add percloric 0,1 mol/1
in acid acetic anhidru pina la colorafie verde-albastruie.
1 ml add perdoric 0,1 mol/1 in add acetic anhidru corespunde la 0,03294
g (C6H15K5)C7H803S.
Conservare. In recipiente bine inchise.
Aetiune farmaeologiea si intrebuinfari. Antidiabetic.

BUTYLSCOPOLAMMONII BROMIDUM
Bromura de N -butil scopolamoniu

e
??

Sinonim: Hyoscini butylbromidum


Bormura de N-butilscopolamoixiu este bromura de [3(f-fenil-3'-hidro-
xipropioniIoxi}~6,7-epoxi-8-metii-8-butil-8-azabiciclo [3.2.1 jjc^tanj. Contine
Butylscopolammonii bromidum VIIL ITS

cel pufin 98,5% $i cel mult 101,0% C^K^NO^Br raportat la~substanfa


uscata.
Deseriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust puternic amar
(toxic) (IX.B).
Solubilitate. Foarte uor solubila in apa, solubila in alcool ? cloroform,
practic insolubila in eter (IX.C.l).
Solutia A. 5,0 g bromura de N-butiiscopolamoniu se dizolva in 30 ml apa
proaspat fiarta -^i racita i se completeaza cu acelasi solvent la 50 ml, intr-un
balon cotat.
Identificare
Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,1% m/V prezinta trei maxime i la
251 nm, la 257 nm la 263 nm (IX.C.24.1).
1 mg bromura de N-butiiscopolamoniu se dizolva in 0,25 ml acid aitric
fumans (R) si se evapora la sicitate pe baia de apa; dupa racire, nziduul, de
culoare galbena, se dizolva in 2 ml acetona (R) i se adauga 0,1 ml hidroxid de
potasiu 0,5 mol/1 in alcool; apare ? colorafie violeta.
La 1 ml solufie A se adauga 0,1 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R ) , 0,2ml
cioramina ? 50 g/I ( R ) 1 ml cloroform ( R ) si se agita; stratul ck>roormic se
coloreaza in galben-brun.
Punet de topire: 138 - 140 C (IX.C.10).
Putere rotatorie specifies: [a] = 18 pina la 20 (solufia A; raportat la
substanfa uscata) (IX.C.4).
ispeetul solufiei. Solufia A trebuie sa fie limpede sau cel mult trans-
parenta ? incolora (IX.C.2).
pi = 5,5 - 7,0 (solufia A) (IX.C.22).
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
Redduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de la ,,Con- trolul
lmitelor pentru impuritafi anorganice" (IX.C.13) ?. completat cu apa la 0ml, se
compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Apo'compufi. 0?0 g bromura de N-butilscopoIamoniu se dizolva in 10 ml
acii clorhidric 0,01 mol/1 si se completeaza cu acelasi solvent la 100 ml, inx-
un balon cotat. Raportul absorbanfelor la 247 nm si la 264 nm trebuie safie de
"cel mult 0,99 (IX.C.24.1).
Impuriati inrudite eMmie. Se procedeaza conform prevederilor de la
Cromatogrifie pe strat subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: celuloza microcristalina ( R ) .
Preparaea placilor cromatografice se efectueaza, daca producatorul
adsorbantulu nu prevede altfel, dupa cum urmeaza:
Intr-un lacon conic cu dop rodat se agita energic, timp de 1 min,
? suspensie *e celuloza microcristalina (R) in apa 1; 3 m/V. Dupa in- tinderea
stratalui, placile se usuca la aer timp de 24 h.
Developant 1-butanol (i?)-apa-acid formic anhidru (R) (50:25:5). Amestecul
de >olvenfi se agita intr-o pilnie de separare timp de 5 min, se lasa in repius
timp de 3 h si se indeparteaza stratul inferior.
Solutii de afilicat:
Solutia a : bromura de N-butilscopolamoniu 2,0% m/V in metanol (R) 50%
V/V;
Solufia b: bromhidrat de scopolamina (s.r.) 0,0040% m/V in metanol (R)
50% V/V;
Solutia ?: bromura de N-butilscopolamoniu 0,(X)80% m/V in metanol (R)
173VIIL Butylscopolammonii bromidum

50% V/V.
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele ?, ? si c} se aplica
solufiile :
a: 10 fxl solutie a (200 tig bromura de N-butilscopolamoniu);
b: 10 fil soluble b {0,4 tig bromhidrat de scopolamina-s.r.);
?: 10 fxl solutie ? (0,8 pig bromura de N-butilscopolamoniu).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu deve- lopant,
se lasa pina cind acesta a migrat pe ? distanta de aproxiinati;r 15 cm de la linia
de start, se scoate si se usuca la aer. Dupa evaporarea developantului, se
pulverizeaza uniform cu tetraiodobismutat (III) de potasiu $i acid tartric-solutie
(R) pin& la aparitia petelor.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului at pe linga pata principals.,
corespunzatoare bromurii de N-butilscopolamoniu, cu ? de pro- ximativ 0,75,
mai apare ? pata cu aceiasi Rf, de aproximativ 0,45, :u al petei brombidratului
de scopolamina din dreptul punctului b, marimea i intensitatea coloratiei
acesteia nu trebuie sa depaseasca marinea fi intensitatea coloratiei petei
bromhidratului de scopolamina. Pe cromatograma, in dreptul punctului a, mai
pot sa apara si alte pete; marimea si intensitatea coloratiei acestora nu trebuie
sa depaseasca marimea i intensitatea coloratiei petei bromurii de N-
butilscopolamoniu din dreptu punctului c.
Pierdere prin nseare. Cel mult 2,0%.
0,5 g bromura de N-butilscopolamoniu se usuca la 105 C pina la masa
constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 0,1%.
1 g bromura de N-butilscopolamoniu se calcineaza cu acid->uluric (R)
(IX.C.17).
Dozare. 0,4 g bromura de N-butilscopolamoniu se dizolva xn 25 ml
cloroform ( R ) , se adauga 5 ml acetat de mercur (II) in acid acetic anhi- dru
( R ) si 0,3 ml galben de metanil in dioxan (I) si se titeaza cu acid percloric 0,1
mol/1 in dioxan pina la coloratie rosu-violacee
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,04404 g
C21H30NO4Br.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumiu. Separandum.
Aetiune farmaeologiea i intrebuinfari. Anticolinergic, folosit ca anti-
spastic.
CACAO OLEUM
Unt de cacao
Sinonime: Butyrum Cacao, Oleum Theobromatis
Untul de cacao este gr&simea obfinuta din seminfele de Tkeobroma Cacao
L. (Sterculiaceae).
Deseriere. Masa grasa solida, galbuie, cu miros de cacao $i gust aro- mat
(IX.B).
Solubilitate. Uor solubil in benzen, cloroform, eter, eter de petrol, pufin
solubil in alcool, practic insolubil in apa (IX.C.l).
Indice de aciditate. Cel mult 2,25 (IX.C.5.1).
In dice de iod: 32 38 (IX.C.5.4).
Indice de refraejie: n 1,454 -- 1,458 (IX.C.5.6).
Cacao oleum VIII. ??5

indice de saponificare: 188- 195 (IX.C.5.7).


Punct de topire: 30 35 C (IX.C.10).
Aeiditate-alealinitate. 5,0 g unt de cacao se incalzesc pe baia de apa timp
de 5 min cu 25 ml apa proaspat fiarta i racita; se raceste si se filtreaza prin
hirtie de filtru cu porii fini. La 10 ml solufie filtratk se adauga 0,1 ml
fenolftaleina-solufie (I) ; solufia trebuie sa ramina incolora. La adaugarea de cel
mult 0,2 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 solufia trebuie sa se coloreze in roz.
Absorbtia iuminii. 2,0 g unt de cacao se dizolva in 5 ml ciclohexan [ R ) .
Solufia se agita timp de 3 min cu]3ml hidroxid de sodiu ( R ) 4 mol/1. Faza
organica se separa, se spala de ^apte ori cu cite 3 ml apa, se fil- treaza prin
hirtie de filtru cu porii fini pe sulfat de sodiu anhidru ( R ) si se evapora pe baia
de apa. 0? g reziduu se dizolva in 10 ml ciclohexan ( R ) . Absorbanfa solutiei
determinate la 270 nm trebuie sa fie de cel mult 0,18 (IX.C.24.1).
Grasimi straine. 5,0 g unt de cacao se dizolva in 15 ml eter (R ). So- lufia
trebuie sa ramina limpede timp de 24 h la 12 15 C.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la loc racoros.

CALCn BROMIDUM
Bromura de calciu
Ca Br2 2H20 Mr 235,9
Bromura de calciu contine cel putin 95,0% i cel mult 99,0% CaBr, 2H20.
Deseriere. Pulbere cristalina alba sau masa granulara alba, fara miros, cu
gust la inceput arzator, apoi sarat slab amar (IX.B); delic- vescenta.
176VIII.Calcii brornidum

Solubilitate. Solubila in 0,8 ml apa, 1 ml alcool, practic insolubila in


cloroform si eter (1?.??).
Solufia A. 10,0 g bromura de caiciu se dizolva in 20 ml apa proaspat fiarta
fi racita fi se completeaza cu acelafi solvent la 100 ml.
Identifieare
La 2 ml solufie A se adauga 0,25 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R); se
formeaza un precipitat alb, insolubil in acid acetic ( R ) , solubil in acizi
minerali.
La 2 ml solufie A se adauga 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (J?),
2 ml cloroform (JR), 0,5 ml peroxid de hiarogen-solufie diluata ( R ) fi se agita;
stratui cloroformic se coloreaza in galben-brun.
Aspeetul solu|iei. Solufia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Arsen. 1,0 g bromura de caiciu nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu
hipofosfit de sodiu in acid clorhidric ( R ) (IX.C.13).
Bariu. La 5 ml solufie A se adauga 5 ml sulfat de caldu-solufie saturate
( R ) - Solutia trebuie sa ramina limpede timp de 5 min.
Bromaji. 5 nil solufie A se agita cu 5 ml acid sulfuric 100 g/1 (J?) si
2 ml doroform ( R ); stratui doroformic nu trebuie sa se coloreze in galben.
Fer. Cel mult 0,006%.
5 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 3 ml solu fie-
etalon completata cu apa la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
loduri. La 5 ml solutie A se adauga 5 ml apa, 0,05 ml nitrit de sodiu-
solufie { R ) si 1 ml amidon-solufie (I); solutia nu trebuie sa se coloreze in
albastru timp de 10 min.
Metale grele. Cel mult 0,001%.
10 ml solufie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13).
SolfafL Cel mult 0,02%.
5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml so- lufie-
etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Dozare. 1 g bromura de caiciu se dizolva in 20 ml apa fi se completeaza cu
acelafi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat. La 25 ml solufie se adauga 0,25
ml cromat de potasiu-solutie (I) fi se titreaza cu nitrat de argint 0,1 mol/1 pina
la colorafie galben-r osiatica.
1ml solufie nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,0118 g CaBx 2
2H2G.
Conservare. in recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aetiune farmaeologiea ? intrebuinfari. Sedativ.

CALCII CABBONAS
Carbonat de caiciu CaC03 Mr 100,1
Carbonatul de caiciu contine cel pufin 98,5% fi cel mult 100,5% CaC03.
Calcii carbonas VIII. IT?

Beseriere. Pulbere fina, microcristalina albs, fara miros -fi fara gust (IX.B).
Solubilitate. Practic insolubil In alcool fi apa (??.??).
Se dizolva in acizi cu degajare de aioxid de carbon.
Solutia A. 2,5 g carbonat de caiciu se dizolva, prin incalzire la aproximativ
50 C, in 25 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R ) , se raceste fi se completeaza cu apa
la 50 ml.
Identifieare
0,1 g carbonat de caiciu se dizolva in 2 ml acid acetic 300 g/1 (i?) fi se
adauga 0,15 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R ) ; se formeaza un precipitat alb,
cristalin, insolubil in acid acetic 300 g/1 [ R ) , solubil in acizi mineral!.
0,5 g carbonat de caiciu se agita cu 3 ml apa fi 3 ml acid acetic 3 0 0
g/1 (2?); se degajeaza dioxid de carbon care barbotat in hidroxid de bariu-
solufie ( R ) formeaza un precipitat alb.
Alealinitate. 5,0 g carbonat de caiciu se incalzesc la fierbere cu 100 ml apa
timp de 5 min; suspensia se filtreaza fierbinte fi filtrul se spala cu
5 ml apa incalzita la aproximativ 70 C, care se adauga la filtrat. Dupa racire se
adauga metiloranj-solufie (7) fi se titreaza cu add clorhidric 0,1 mol/1 pina la
colorafie portocalie; trebuie sa se foloseasca, cel mult 0,5 ml add clorhidric 0,1
mol/1.
Afrimmiu, for, fosfat fi substance insolabiie in aeid elorhidrie. Cel mult 0,15%.
2 g carbonat de caiciu se dizolva intr-un amestec format din 75 ml apa fi 5
ml add dorhidric ( R ) } se fierbe pina la indepartarea dioxidultii de carbon, se
alcalinizeaza cu amoniac 100 g/1 ( R ) in prezenfa de rosu de metil-solufie (J),
se fierbe din nou timp de 1 min fi se filtreaza fierbinte printr-un filtru cu porii
fini. Precipitatul se spala cu clonrra de amoniu ( R ) 20 g/1, incalzita la
aproximativ 50 DC. Se dizolva predpitatul de pe filtru cu 20 ml add clorhidric
100 g/1 ( R ) , incalzit la aproximativ 50 C, se spala filtrul cu apa incalzita la
aproximativ 50 C, pina cind se obtiii 50 ml solufie, se fierbe, se alcalinizeaza
cu amoniac 100 g/1 ( R ) in prezenta de rofu de metil-solnfie (I), se fierbe din
nou timp de 1 min fi se filtreaza prin acelafi filtru. Predpitatul fi filtrul se spala
cu nitrat de amoniu ( R ) 20 g/1, incalzit la aproximativ 50 C, pina la
indepartarea ionului clorura, se usuca fi se calcineaza pina la masa constanta.
Arsen. 1,0 g carbonat de caldu nu trebuie sa dea reacfia pentru arsen cu
hipofosfit de sodiu in add dorhidric ( R ) (IX.C.13).
Bariu. La 3,5 ml solufie A completata cu apa la 5 ml se adauga 1 ml sulfat
de caldu-solufie saturata { R }; solufia trebuie sa ramina limpede timp de 5 min.
Qornri. Cel mult 0,02%.
0? g carbonat de caldu se dizolva in 2 ml acid nitric 250 g/1 { R ) f se
adauga 5 ml apa si se incalzeste la fierbere ; dupa racire se completeaza cu apa
la 10 ml fi se compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,02
mg ion dorura) (IX.C.13).

22 Fannacopeea Romans, ed, a X-a


178YIII. Calcti ?hloriduin

Fer. Cel mult 0,02%.


3 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 3 ml solufie-
etalon completata cu apa la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Magneziu* 10 ml solufie A se dilueaza cu 5 ml apa, se incalzeste la fierbere
si se adauga 30 ml oxalat de amoniu 40 g/1 ( R ) , incalzit la aproximativ 70 C.
Se fierbe timp de 5 min, se fine in baia de apa timp de 30 min se filtreaza. La
filtrat se adauga 5 ml clorura de amoniu 100 g/1 ( R ) , 10 ml hidrogenofosfat
de disodiu-solufie ( R ) amoniac concentrat ( R ) pina la reacfie alcalina; nu
trebuie sa apara ? tulbureala sau sa se for- meze un precipitat.
Metaie grele. Cel mult 0,0025%.
1,0 g carbonat de calciu se dizolva in 5 ml apa si 8 ml acid clorhidric 100
g/1 ( R ) si se evapora la sicitate pe baia de apa. Reziduul se dizolva in 20 ml
apa si se filtreaza. La filtrat se adauga 2 ml acid acetic 300 g/1 ( R ) si se
completeaza la 25 ml cu apa. 10 ml din aceasta solufie se compara cu 10 ml
solufie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Suliati. Cel mult 0,05%.
4 ml solufie A completata cn apa la 10 ml se compara cu 10 ml solufie-
etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
1 g carbonat de calciu se usuca la 200 C timp de 4 h (IX.C.15).
Dozare. 0? g carbonat de calciu se dizolva intr-un volum minim de acid
clorhidric 250 g/1 ( R ) . se dilueaza cu apa la 100 ml si se neutra- lizeaza cu
amoniac 100 g/1 ( R ) . Se adauga 5 ml tampon amoniacal pH
10,0 (i?), 10 mg edetat de magneziu si de sodiu ( R ) , citeva cristale de erio-
crom T ( I ) si se titreaza cu edetat disodic 0,05 mol/1 pins, la coloratie albastra.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,005 g CaCG3.
Conservare. In recipiente bine inchise.
Acjiune farmaeologiea si intrebninfari. Antiacid; antidiareic.

CALCII CHLORIDUM Clorura de calciu


CaCl2 *6H20 'M* 219,1
Confine cel pufin 98,0% si cel mult 102,0% CaCl2 6H20. Deseriere.
Pulbere cristalina, incolora, fara tniros, cu gust sarat-amar ui fi arzator (IX.B).
Peste 30 0? se dizolva in apa de cristalizare.
Solubilitate. Solubila in 0,2 ml apa si 6 ml alcool (1?.??).
Solutia A. 10,0 g clorura de caiciu se dizolva in 20 ml apa proaspat fiarta
fi racita fi se completeaza cu acelafi solvent la 100 ml.
Identifieare
La 2 ml solufie A se adauga 0,2 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R) ; se
formeaza un precipitat alb, insolubil in acid acetic, solubil in acizi mi~ nerali.
La 2 ml solufie A se adauga 0,5 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se
formeaza un precipitat alb, cazeos, solubil in amoniac concentrat ( R ) .
Aspeetul solufiei in apa solufia A trebuie sa fie limpede si incolota
(IX.C.2).
in alcool 0,50 g clorura de caiciu se dizolva in 5 ml alcool ( R ) ;
solutia trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Calcii chloridum VIII. 179

Aeiditate-alealinitate. La 20 ml solutie A se adauga 0,1 ml fenolfta- leina-


solutie ( I ) ; daca se obtine ? colorafie roz, aceasta trebuie sa dispara prin
titrare cu cel mult 0,2 ml acid clorhidric 0,01 mol/1; daca solutia ra- nline
incolora, prin titrare cu cel mult 0,2 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 trebuie
sa se coloreze in roz.
Aluminiu, fer, fosfafi. La 10 ml solutie A se adauga 1 ml clorura de
amoniu 100 g/1 (R ) } 0,1 ml fenolftaleina-solutie (I) fi amoniac 100 g/1 ( R )
pina la coloratie roz; solutia trebuie sa ramina limpede si dupa incalzire la
fierbere.
Amoniu. Cel mult 0,002%.
10 ml solutie A se compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu apa la
10 ml (0,02 mg ion amoniu) (IX.C.13).
Arsen. 5 g clorura de caiciu nu trebuie sa dea reactia pentru axsen cu
hipofosfit de sodiu in acid clorhidric ( R ) (IX.C.13).
Bariu. La 5 ml solufie A se adauga 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R ) si 5
ml sulfat de calciu-solutie saturata ( R ); amestecul trebuie sa ramina limpede
timp de 1 h.
Fer. Cel mult 0,001%.
3 g clorura de caiciu se dizolva in 5 ml apa, se completeaza cu aceiasi
solvent la 10 ml fi se compara cu 3 ml solutie-etalon comuietata cu apa la 10
ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Magneziu si saruri aleaiine. Cel mult 0,5%.
1 g clorura de caiciu se dizolva in 20 ml apa, se adauga 20 ml oxalat de
amoniu 40 g/1 ( R ) > 0,5 g clorura de amoniu ( R ) si amoniac concen- fcrat
( R ) pxna la reactie alcalina. Se incalzefte la fierbere si dupa racire se filtreaza.
La 20 ml filtrat se adauga 0,5 ml acid sulfuric (R ), se evapora la sicitate si se
calcineaza pina la masa constanta.
Metale grele. Cel mult 0,0005%.
2 g clorura de caiciu se dizolva in 5 ml apa, se completeaza cu aceiasi
solvent la 10 ml fi se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13).
?vixi. Calcii dobesilas

SuIlafL Cel mult 0,01%.


10 ml solufie A se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,1 mg ion sulfat}
(IX.C.13).
Bozare. 0,3 g clorura de calciu se dizolva in 100 ml apa, se adauga
5 ml tampon amoniacal pH 10,0 (R ), 10 mg edetat de magneziu i de sodiu
( R ) , eriocrom T (I) i se titreaza cu edetat disodic 0,05 mol/1 pina la colorafie
albastra.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01095 g CaCl2 * 6H20.
Conservare. In recipiente bine incliise, la cel mult 30 C.
Aetiune iarmaeologiea i mtre bumtarl. Recalcifiant; antialergic.

CALCII DOBESILAS

Dobesilat de calciu

Mr 436,4

(C6H AS)2Ca H20


Dobesilatul de calciu este 2,5-dihidroxibenzensulfonat de calciu cu
? molecula de apa. Contine cel pufin 99,0% i cel mult 101,0% (C 6H5t)5S)2Ca
- H20.
Deseriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust u^or caustic (IX.B).
Solubilitate- Usor solubil in apa, foarte pufin solubil in alcool, practic
insolubil in acetona, cloroform si eter (IX.C.l).
Solufia A. 2,5 g dobesilat de calciu se dizolva in 15 ml apa proaspat fiarta
si racita $i se completeaza cu acelasi solvent la 25 ml.
Xdentifieare
Spectrul in infraro^u trebuie sa corespunda celui obfinut cu dobesilat
de calciu (s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu {R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,0035% m/V prezinta doua maxime:
?vixi. Calcii dobesilas

la 275 nm $i la 301 nm (IX.C.24.1).


Calcii dobesites VEEL 181

La 5 ml solufie A se adauga 0,25 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R) ; se


formeaza un precipitat alb, insolubil in acid acetic, solubil in acizi minexali.
La 1 ml solutie A cotnpletatacu apa. la 10 ml se adauga 1 ml clorura
de fer (III) 30 g/1 (2?); apare ? colorafie albastra trecatoare.
Aspeetul soIufieL Solufia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2). pH =
4,5 - 6,0 (5,0% m/V) (IX.C.22).
Absorbfia luminli. Raportul absorbanfelor solufiei 0,0035% m/V, de-
terminate la 221 nm si la 301 nm, trebuie sa fie cuprins intre 1,44 i 1,50
(IX.C.24.1).
Oorurl. Cel mult 0,02%.
1 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solutie-
etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, obfinut din 0,5 g dobesilat de caiciu, prelu- crat
conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru impuritafi anorganice"
(IX.C.13) i completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml solufie-etalon
(0,01 mg ion plumb).
Sulfafi* Cel mult 0,05%.
2 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml solufie-
etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Hidrochmone. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromato- grafie
pe strat subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G ( R ) .
Developani: 1-butanol (i?)-acid formic anhidru (i?)-apa (54:6:15).
Solufie de aplicat: dobesilat de caiciu 2,0% m/V in apa.
Pe linia de start a placii cromatografice se aplica intr-un punct 10 pd din
solufia de mai sus (200[xg dobesilat de caiciu).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu develo- pant,
se lasa pina cind acesta a migrat pe ? distanfa de aproximativ 15 cm de la linia
de start, se scoate, se usuca la aer, se fine in vapori de iod i se examineaza la
lumina zilei.
Pe cromatograma, in afara petei corespunzatoare dobesilatului de caiciu,
nu trebuie sa apara alte pete.
Dozare. 0,15 g dobesilat de caiciu se dizolva in 75 ml apa, se adauga 25
ml acid sulfuric 200 g/1 ( R ) , 0,05 ml ferroina-solufie (I) si se titreaza cu sulfat
de ceriu (IV) 0,1 mol/I pina la colorafie verde-galbuie.
1 ml sulfat de ceriu (IV) 0,1 mol/1 corespunde la 0,01091 g (C 6H505S)2Ca
* H20.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aetiune farmaeologiea si intre bum tarl. Normalizator al permeabili-
tatii i rezistenfei capilare.
182 VIII. Calcii gluconas

CALCII GLUCONAS
Glueonat de calciu


COO
H OH
H * H,0

H OH
OH
CH 2 OH Mr 448,4

C12H22CaOJ4 H20
Gluconatul de calciu este sarea de calciu & acidului D-glticonic cu molecula de am.
Contine cel putin 99,0% si cel mult 101,0% C12H22Ca014 * H20.
Deseriere. Pulbere sau granule albe, fara miros si fara gust (1.).
Solubilitate. Usor solubil in apa la fierbere, putin solubil in apa, prac- tic insolubil in
alcool, cloroform si eter (IX.C.l).
Solutia A. 3,0 g glueonat de calciu se dizolva prin incalzire la aproximativ 50 C in 60 ml
apa, se raceste si se filtreaza; solutia filtrata se completeaza la 60 ml prin spalarea filtrului cu
apa.
Identificare
La 10 ml solutie A se adauga 0,15 ml oxalat de amoniu 40 g/1 ( R ) ; se formeaza un
precipitat alb, solubil in acizi mineral!, insolubil in acid acetic { R ) .
La 1 ml solutie A se adauga 1 ml nitrat de diaminargint ( R ) i se incalzeste; se
formeaza oglinda de argint.
0,5 g glueonat de calciu se dizolva prin incalzire in 5 ml apa, se adauga 0,3 ml acid
acetic { R ) , 1 ml fenilhidrazina in acid sulfuric ( R ) si se incalzeste amestecul in baia de apa
timp de 30 min. Dupa racire frecarea peretilor interiori ai eprubetei cu bagheta de sticla
apare un precipitat cristalin alb sau alb-galbui, care dupa separare, spalare cu apa i useare la
105 C, se topeste la aproximativ 200 C.
AspeetuI solutiei. 2,0 g glueonat de calciu pulverizat se aduc intr-un flacon cu dop rodat,
se adauga 100 ml apa proaspat fiarta fi racita, se inchide flaconul si se tine la temperatura
camerei timp de 6 h, agitind din
Calcii gluconas VIII. 18S

cind ;ia ctiid * solufia trebuie sa fie limpede, incolora si sa rnt se observe im depozit cristalin
(IXiC.2).
Aciditate. La 10 ml solufie A se adauga 0 ml fenolftalema-sohifie (/); solufia se
titreaza cu hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 pina la colorafie roz. Trebuie sa se foloseasca cel
mult 0,2 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1.
Arsen. La 1,0 g glueonat de calciu se adauga 1 ml apa, 1 ml acid cbrhidric (R), 2 ml
iodura de potasiu-solufie (R) i 6 ml hipofosfit fde sodiu in acid clorhidric (R) . Amestecul
se incalzeste in baia de apa la 50 C timp de 15 min, apoi timp de 15 min in baia de apa la
fierbere. Amestecul nu trebuie sa dea reacfia pentru arsen (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,01%.
4 ml'solufie A completata cu apa la 10 mi se compara cu 2 ml solufie- etalon
completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
lAg glueonat de calciu se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C, in 8 ml apa, se
adauga 2 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) i se compara cu 10 ml: solufie-etalon (0,0 mg
ion plumb) (IX.C.13).
SulfafL Cel mult 0,05%.
4 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml solufie- etalon (0,1 mg
ion sulfat) (IX.C.13).
Giueeza, zaharoza. La 10.ml solufie A se adauga 2 ml acid clorhidric 100 g/1 (.R) si se
incalzeste la fierbere timp de 2 min. Dupa racire se adauga
5 . ml carbonat de sodiu 100 g/I (R)f se lasa in repaus timp de 5 min, se 'completeaza cu
apa la 20 ml si se filtreaza. La 5 ml filtrat se adauga 2 ml sulfat de. cupru (II) si tartrat de
potasiu i sodiu-solufie (R) se incalzeste la fierbere timp de 1 min; nu trebuie sa se formeze
un precipitat rosu.
OxalatL Cel mult 0,005%.
25 g glueonat de calciu se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C, in 130 ml apa, se
adauga 10 ml acid nitric (R), se filtreaza i se raceste. In filtrat se adauga 10 ml nitrat de
mercur (I) acid nitric (R). Amestecul se lasa in repaus timp de 12 h^ apoi se filtreaza
printr-un creuzet filtrant G4, in prealabil cintarit. Creuzetul filtrant cu precipitatul se spala cu
apa, se usuca la 105 C pina la masa; constanta ^i se cintarete.
I g precipitat corespunde la 0,2623 g oxaiat de calciu.
Impuritafi pirogene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 3 .ml pe kilogram masa
corporala dintr-o solufie care confine glueonat de calciu 100 mg/ml m apa pentru preparate
injectabile. Timpul de administrate este de 1 min.
Bezare. 0,3 g glueonat de calciu se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C, in 100
ml apa. Dupa racire se adauga 5 ml tampon amoniacal pH
10,0 (R), 10 mg edetat de magneziu si de sodiu (R)> eriocrom T (I) si se titreaza cu edetat
disodic 0,05 mol/1 pina la colorafie albastra.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,02242 g C12H22CaOu H20
Conservare. recipiente bine inchise.
184 VIII. Calcii glyceropkosphas

Observajie. Impuritaiile pirogene se determine, numai in cazid giuco- natului de caiciu care se
administreazapecaleparenierald,
Acfiune farmaeologiea intrebuinfari* Uecaldfkut; antialergic.

CALCII GLYCEROPHOSPHAS
Glicerofosfat de caldu

CH,0H 0 1 1 20 |H20H 9 29

nHjO CO2

o-L
Co 2
CH GP-Q CH0H CH2 nHjO
'

0
CH2OH 0 4
0-
0

CsH7CaOeP *nH20 Mr 210,1 (substanfa anhidxa)

Glicerofosfatul de caldu este format dintr-un amestec in proportii vaxiabile de sariiri de


caldu ale acizilor a i &-monogiicerofosforid, cu un numar variabil de molecule de apa.
Confine cel pufin 84,0% CH7CaO(.P raportat la substanta uscata.
Descriere. Pulbere amorfa sau cristalina, alba, fara miros, cu gust dab amar (IX.B).
La 150 C se deshidrateaza, iar la 170 C se descompune.
Solubilitate. Solubil in glicerol, pufin solubil in apa, practic insolubil in alcool i eter
(IX.C.1).
Prin fierbere in solutie apoasa se descompune.
Prezenta adzilor, in spedal a acidului dtric sau a addultti glicerofos- foric, marefte
solubilitatea in apa.
Solutia A. 5,0 g glicerofosfat de caldu se dizolva in 5 ml add nitric 100 g/1 {R) si se
completeaza cu apa la 50 ml.
Identifieare
30 mg glicerofosfat de caldu se dizolva in 10 ml apa si se adauga 05 ml oxalat de
amoniu 40 g/1 (R); se formeaza un predpitat alb, solubil in acizi minerali.
La 0,1 g glicerofosfat de caldu se adauga 1 g hidrogenosulfat de potasiu (R) si se
incalzeste ; se degajeaza vapori de acroleina cu miros caracteristic.
0,1 g glicerofosfat de caldu se calcineaza si reziduul se dizolva in
3 ml add nitric 250 g/1 (R); se adauga 3 ml molibdat de amoniu in acid nitric {R) si se
incalzeste; se formeaza un predpitat galben.
Calcii glycerophosphas VIII. 185

Aciditate-aiealimtate. 1,0 g glicerofosfat de calciu se dizolva in 100 ml apa proaspat fiarta


fi xadta se adauga 0 ml fenolftaleina-soiutie (I); daca. se obfine colorafie roz, aceasta
trebuie sa dispara la adaugarea de cel mult 2 ml acid dorhidxic 0 mol/1. Daca solufia ramine
incolora, la adaugarea de cel mult 0,5 ml hidroxid de sodiu 0 mol/1 trebuie sa se coloreze in
roz.
Add citric* 5,0 g glicerofosfat de caldu se agita cu 20 ml apa si se filtreaza. La filtrat se
adauga 1 ml add sulfuric (R) i se filtreaza din non. Se adauga 5 ml sulfat de mercur (Xl)-
solutie (R), 0,5 ml permanganat de potasiu 0,02 mol/1 si se incalzeste la fierbere; nu trebuie
sa se formeze un predpitat alb.
Arsen. 0,5 g glicerofosfat de caldu nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipofosfit de
sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Bariu. La 10 ml solutie A se adauga 1 ml sulfat de calciu-solutie saturate (R); solufia
trebuie sa lamina limpede timp de 10 min.
Calciu. Cel mult 0,03%.
La reziduul de la determinarea glicerolului se adauga 10 ml apa si se filtreaza (daca este
necesar); filtratul se compara cu 3 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,03 mg ion
calciu) (IX.C.13).
Carbonaji. In timpul prepararii solufiei A nu trebuie sa se produca efer- veseenta.
Goruri. Cel mult 0,01%.
2 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solufie- etalon completata
cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,006%.
5 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 3 ml solufie- etalon completata
cu apa la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Fosfafi. Cel mult 0,1%.
2 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solutie- etalon completata
cu apa la 10 ml (0,2 mg ion fosfat) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
10 ml solufie A se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion plumb) (1.).
Sizll&fi. Cel mult 0,01%.
10 ml solufie A se comoara cu 10 ml solufie-etalon (0 mg ion sulfat) (IX.0.13).
Glicerol. 1 g glicerofosfat de calciu se agita cu 10 ml alcool (R) timp de
3 min, se filtreaza printr-un filtru cu porii fini si se spala reziduul de doua ori cu cite 1 ml alcool
(R). Filtratul se evapora pe baia de apa intr-o capsula de stida in prealabil cintarita si se usuca la
105 C pina la masa constanta; nu trebuie sa ramina un reziduu ponderabil.
Substante organice usor carbonizabile. La 0,2 g glicerofosfat de calciu se adauga 2 ml acid
sulfuric (R); coloratia nu trebuie sa fie decit cel mult galbuie (IX.C.14).
Pierdere prin useare. Cel mult 15,0%.
1 g glicerofosfat de caldu se usuca la 150 C pina la masa constant! (IX.C.15).
186 VIII. Calcii lactas

Reziduu prin ealcinare. Cel pufin 5i,0%.


0,5 g glicerofosfat de caldu uscat se calcineaza pina la masa constanta (IX.C.17).
Dozare. I. 1 g glicerofosfat de caiciu se dizolva in 50 ml apa i 30 ml acid clorhidric 1
mol/1, se adauga metiloranj-solufie (J) ^i se titreaza cu hidroxid de sodiu 1 mol/1 pina la
colorafie galbena.
1 ml acid clorhidric 1 mol/I corespunde la 0,2101 g CsH7Ca06P.
II. 0,3 g glicerofosfat de caiciu se dizolva in 100 ml apa, se adauga 5 ml tampon amoniacal
pH 10,0 (R},10 mg edetat de magneziu si de sodiu (R)f eriocrom T (I) $i se titreaza cu edetat
disodic 0,0$ mol/1 pina la colorafie albastra.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01051 g C^H7CaOeP.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de umiditate.
Aejiune farmaeologiea fi Intrebuin|ri. Recalcifiant.

CALCII LACTAS
Lactat de caiciu

0
Ca0 2 5H?0 H3CCHCOO
GH

C6Hi0CaO6 5HsO . Mr _ 308,3


Lactatul de caiciu este sarea de caiciu a acidului (RS) -2-hidroxipropio- nic cu cinci
molecule de apa. Confine cel pufin 99,0% si cel mult 102,0% ,106 5HA
Descriere. Granule albe sau pulbere alba, aproape fara miros, ctt gust slab amar (IX.B).
Solubilitate. Solubil in 20 ml apa in timp, practic insolubil in alcool, cloroform eter
(IX.C.l),
SolufiaA. 5,0 g lactat de caiciu se agita cu 50 ml apa incalzita la aproximativ 70 C timp de
2 min, se racefte si se filtreaza; solufia filtrata se completeaza la 50 ml prin spalarea filtrului cu
api.
Identifieare
La 1 ml solufie A se adauga 0,15 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R); se formeaza un
precipitat alb, solubil in acizi mineral!.
La 3 ml solufie A se adauga 2 ml acid sulfuric (E), 0,5 ml perman- ganat de potasiu
50 g/1 (R) i se incalzeste la fierbere; se formeaza acetalde* hida cu miros caracteristic.
Calcii lactas VIII. 18?

La 3 ml solufie A se adauga 2 ml iod iodurat-solufie (R) 1 mi hidroxid de sodiu 100 g/1


(R) si se incalzeste; se formeaza iodoform cu miros caracteristic.
Aeiditate. La 10 ml solufie A se adauga 0,05 ml fenolftaleina-solu- fie (I); solufia trebuie sa
ramina incolora. Se adauga 0,5 ml hidroxid de sodiu 0 mol/1; solufia trebuie sa se coloreze in
roz.
Arsen. La 1,0 g lactat de calciu se adauga 1 ml apa, 1 ml iodura de potasiu-soiutie ( R)f 2 ml
acid clorhidric (R) si 6 ml hipofosfit de sodiu in acid clorhidric (R); amestecul nu trebuie sa dea
reacfia pentru ar- sen (IX.C.13).
Bariu. La 5 ml solutie A se adauga 5 ml acid acetic 300 g/1 (R) si 1 ml sulfat de calciu-solufie
saturate (R); solufia trebuie sa ramina limpede timp de 10 min.
Cloruri. Cel mult 0,01%.
2 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu
apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,03%.
1 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 3 ml solufie-etalon completata cu
apa la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).-
Sulfafi. Cel mult 0,05%.
2 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml so- lufie-etalon (0,01 mg ion
sulfat) (IX.C.13).
Aeid butiric. La 5 ml solufie A se adauga 3 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) se incalzeste la
fierbere; amestecul nu trebuie sa prezinte miros de acid butiric.
Pierdere prin useare. Cel mult 30,0%.
0,5 g lactat de calciu se usuca la 120 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Bozare. 0,3 g lactat de calciu se dizolva in 100 ml apa, se adauga 5 ml tampon amoniacal pH
10,0 (R), 10 mg edetat de magneziu si de sodiu (I?), eriocrom T (I) i se titreaza cu edetat disodic
0>05 mol/1 pina la colorafie albastra.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01541 g CeH10CaO6*5H2O.
Conservare. In recipiente bine inchise.
Aetiune farmaeologiea i intrebuinlari. E.ecalcifiant; antialergic.
188 VIII. Calcii phosphas tribasieus

CALCII PHOSPHAS TREBASICUS


Fosfat de caiciu tribazic
Ca3(P04)2 Mr 310,2
Posfatul de caiciu tribazic este un amestec format din fosfafi de caiciu, in care cea mai mare
parte este fosfat de caiciu tribazic. Confine cel putin 95,0% Cas(P04)2 raportat la substanfa uscata.
Descriere. Pulbere alba, fara gust si fara miros (IX.B).
Solubilitate. Practic insolubil in alcool, apa si in alfi solvenfi organici (IX.C.1).
Se dizolva in acid nitric diluat i acid clorhidric diluat.
Solutia A. La 2,5 g fosfat de caiciu tribazic se adauga 20 ml apa i 5 ml acid nitric (R); dupa
dizolvare se completeaza cu apa la 50 ml.
Identifieare
La 0,1 g fosfat de caiciu tribazic se adauga 2 ml acid acetic (R)y 5 ml apa si se incalzeste
pina la dizolvare (daca este necesar se filtreaza). Se adauga 0,15 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R); se
formeaza un precipitat alb, solubil in acizi minerali.
La 2 ml solufie A se adauga 1 ml acid nitric 250 g/1 (R) fi 2 ml molibdat de amoniu in acid
nitric (R); se formeaza un precipitat galben.
Arsen. 1,0 g fosfat de caiciu tribazic nu trebuie sa dea reacfia pentru arsen cu hipofosfit de
sodiu in acid clorhidric (JS) (IX.C.13).
Bariu. 2,5 ml solufie A se dilueaza cu 2,5 ml apa se adauga 1 ml sulfat de calciu-solufie
saturata (R); solufia trebuie sa ramina limpede timp de 10 min.
CarbonafL La 3,0 g fosfat de caiciu tribazic se adauga 30 ml apa i 20 ml acid nitric 100 g/1
(R); nu trebuie sa se produca efervescenf a, iar solutia trebuie sa fie limpede si incolora.
Cloruri. Cel mult 0,02%.
2 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 i&l solufie-etalon completata cu
apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX. 0.13).
Fer. Gel mult 0,006%.
10 ml solufie A se compara cu 3 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,03 mg ion
fer) (IX.0.13).
Metale grele. Gel mult 0,002%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.0.13).
Sulfati. Gel mult 0,04%.
5 ml solufie A completata cu apa. la 10 ml se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,1 mg ion
sulfat) (IX.G.13).
Pierdere prin uscare. Gel mult 3,0%.
1 g fosfat de caiciu tribazic se usuca la 105 G pina la masa constanta (IX.C.15).
Pierdere prin ealcinare. Cel mult 8,0%.
1 g fosfat de caiciu tribazic se calcineaza pina la masa constanta- (IX.C.17) (substanfa nu
trebuie sa se inchida la culoare).
Dozare. 1 g fosfat de caiciu tribazic se dizolva in 25 ml acid clor- liidric 1 mol/1, se dilueaza cu apa
la 200 ml, se adauga metiloranj-solufie (/) se titreaza cu hidroxid de sodiu 1 mol/1 pina la colorafie
galbena. 1 ml acid clorhidric 1 mol/1 corespunde la 0,07754 g Ca3(P04)2.
Conservare. In recipiente bine inchise.
Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Antiacid; antidiareic.
Calendulae flos VIII. 189

CALENDULAE FLOS
Floare de galbenele
Sinonim: floare de filimica
Inflorescenfele plantei Calendula officinalis L. (Asteraceae), uscate dupa recoltare.
Confin cel pufin 23,0% substanfe solubile.
Descriere. Caractere macroscopice. Antodii cu diametrul de 3 5 cm, cu un involucru
campanulat, format din doua rinduri de foliole ingust-lanceolate, pubescente si cu un penducul
lung de cel mult 1 cm. Receptacul cu suprafafa plana, cu diametrul de 0,5 1 cm. Fieri radiare
ligulate, seriate, lungi de 1,53 cm, de doua ori mai lungi decit involucrul, cu corola galbena,
galben-portocalie sau galben-rosiatica, cu trei dinfi la virf. Flori centrale tubuloase, cu corola
galbena sau galben-portocalie, cu gineceul de regula rudimentar,
Miros slab aromatic, gust amarui-sarat, usor mucilaginos -(IXJD.l).
Caractere microscopice. Foliolele involucrale prezinta rare fibre celu- lozice un fesut
parenchimatic cu druze mici de oxalat de caiciu. 3$pi- derma petalelor prezinta papile si usoare
striafii cuticulare longitudinals. Perii tectori, de regula bigeminafi, pluricelulari, mai rar simpli,
pluricelulari, sint subfiri si au cuticula neteda. Perii glandulari, numerosi, ati piciorul pluricelular,
bigeminat, mai rar simplu si glanda maciucata, plu- ricelulara, cu celulele asezate in etaje, pe doua
rinduri sau neregulat. In parenchim se pot observa granule de inulina si cromatofori portecalii.
Vasele de lemn sint mici, spiralate. Grauncioarele de polen prezinta trei pori germinativi si exina
echinulata (IX.D.2; IX.D.3).
Identifieare. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatogra- fie pe strat subfire"
(IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (i?).
Developant: acetat de etil (i?)-acid formic anhidru (i?)-apa (80 : 10 : 10).
Soluiii de aplicat:
Solufia a: la 0,6 g pulbere de floare de galbenele (VI) se adauga 10 ml metanol (R) intr-un
balon cu dop rodat i se incalzeste la fierbere, pe baia de apa, la reflux, timp de 2 min. Dupa racire,
se filtreaza.
Solutia b: rutozida (s.r.) 0,025% m/V in metanol (K).
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a si , se aplica solujiile:
a: 20 [il soluble a;
: 10 al solutie b (2,5 ig rutozidas.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografie cu develo- pant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ
14 cm de la linia de start, se scoate i se usuca la aer, pina cind dispare mirosul de acetat de etil.
Se pulverizeaza uniform cu un amestec format din 15 ml acid boric 30 g/I (R) i 5 ml acid oxalic
(R) 100 g/1, se tine in etuva la 120 C timp de 15 min si dupa racire se examineaza in lumina
ultravioleta la 366 nm.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, trebuie sa apara urmatoa- rele pete cu
fluorescenfa galben-verzuie, cu valoarea Rx calculata fata de pata rutozidei (s.r.) cu Rf de
aproximativ 0,23, din dreptul punctului b :
pata cu Rx de aproximativ 0,45;
pata cu Rx de aproximativ 1,05;
pata cu Rx de aproximativ 2,00. In locul acestei pete pot sa apara doua pete unite
sau foarte apropiate.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, mai pot sa apara alte pete.
19 VIII. Calendulas flos
Alte specii eu flavonoide. Pe cromatograma de la Identificare", in aiara de petele
menfionate, nu trebuie sa apara alte pete cu fluorescenj;a galben-verzuie.
Tagetes erecta L,, Tagetes patula L. Nu se admite prezenta infiores- centelor care au
foliolele involucrului concrescute mai mult de jumatate.
Arniea montana L. Nu se admite prezenfa infiorescentelor care au ovarul florilor
ligulate prevazut cu peri geminafi bifizi.
Parfi din aeeeasi planta. Antodii brunificate, cel mult 3,0%; antodii cu pedtmculi mai
lungi de 1 cm, dar nu mai lungi de 5 cm, cel mult 7,0% ; antodii scuturate de ligule, cel mult
20,0%.
Parfi din alte plante. Xipsa (IX.D.4).
Produse mmerale. Cel mult 0,1% -(IX.D.4).
Pierdere prin useare. Cel mult 13,0%.
5 g floare de galbenele se usuca la 105 0 pina la masa constanta (IX.0.15).
Cenusa. Cel mult. 10,0%.
1 g floare de galbenele se calcineaza pina la masa constanta (IX.0.17).
Cenusa insoiubila in aeid eiorhidrie 100 g/1. Gel mult 2,0% (IX.G.17).
Dozare. Se procedeaza conform prevederilor de la Dozarea substantelor solubile din
produsele vegetale" (IX.D.8), luind in lucru pulbere de floare de galbenele (VI) $i alcool diluat (R)
ca solvent.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aefiune farmacologica 1 intrebuintari. Antiinfiamator local.
Camphora VIII. 191

Camfor
CAMPHORA
-C10H16O Mr .152,2
. Camforul este bornan-2- ona. Se obtine din partea
cristalizabila a uleiuliii extras prin distilare din lemnul si frunzele.

speciei Cinnamomum camphora (Lj.Nees et Ebermaier (LauraceaeJ (camfor natural) sau


prin sinteza (cam! sintetic). Camforul natural este levogir, iar camforul sin- tetic este dextrogir
sau racemic. Contine cel pufin 96,0% cel mult 101,0% CieH160.
Descriere. Masa cristalina, translucida sau pulbere cristalina ,alba, cu miros caracteristic
gust iute la inceput, pufin amar, apoi racoritor
La temperatura camerei se volatOizeaza. Arde cu flacara fuhgmoasa, fara a lasa reziduu. Se
pulverizeaza usor in prezenfa unui mic volum de alcool, cloroform sau eter.
Solubilitate. Foarte usor solubil in, alcool, cloroform, eter^ si; uiei^ de terebentina, u^or
solubil in parafina lichida, uleiuri grase si in uleiuri volatile, greu solubil in apa (u^or solubil in apa
incalzita la aproximativ 80 C), practic insolubil in glicerol (IX.C.l).
Identifieare, Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,25% m/V in alcool (R) prezinta un maxim
la 289 nm (1..24).
Punet de topire
Camfor natural: 174 180 C (IX.C.10);
Camfor sintetic: 171 178 C (IX.C.10).
Futere rotatorie speeiliea
Camfor natural: = +40 pina la +43 (10% m/V in alcool R) (IX.C.4);
Camfor sintetic: [a] 1,5 pina la +1,5 (10% m/V in alcool R) (IX.C.4).
Aeiditate-aiealinitate. 0,20 g camfor se dizolva in 2 ml alcool (R) prealabil neutralizat
la fenolftaleina-solutie (I); solutia trebuie sa ramina incolora; se adauga 0,10ml hidroxid de sodiu
0,01 mol/1; solutia trebuie sa se coloreze in rosu.
192 VIII. Capsulae

. Apa. 1,0 g camfor se dizolva in 5 ml eter de petrol (R); solufia trebuie sa ramina limpede.
Qor legal organie
Camfor natural. Lipsa (IX.C.13) ;
Camfor sintetic. Cel mult 0,02%,
0,20 g camfor se impacheteaza intr-o rondela de hirtie de filtru cu porii fini, fara urme de clor,
cu diametrul de 5 cm, care se aduce intr-o capsula de portelan si se aprinde. Capsula se acopera
cu un pahar de laborator de 1 000 ml, cu peretii interior! umeziji cu apa; marginiie capsule! trebuie
sa depa^easca marginiie paharului astfel incit sa se asigure patrunderea aerului in pahar. Dupa
ardere se spala perejii interior! ai paharului cu 20 ml apa si se filtreaza; 10 ml filtrat se compara cu 2
ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Reziduu prin volatilizare. 1,0 g camfor se incalzeste pe baia de apa pina la volatilizare intr-
o capsula de porjelan in prealabil cintarita i se usuca in etuva, la 105 C, pina la masa constanta;
nu trebuie sa ramina reziduu ponderabil.
Bozare. 0,2 g camfor se dizolva in 15 ml alcool fara aldehide [R). Se adauga, sub agitare, 75 ml
2,4-dinitrofemlhidrazina in add sulfuric (R) si se incalzeste la fierbere pe baia de apa, la reflux, timp
de 4 h. Se raceme, se dilueaza cu 200 ml add sulfuric (R) 20 g/1, se lasa in repaus timp de 24 h si se
filtreaza printr-un creuzet filtrant G 3 in prealabil cin- tarit. Predpitatul se spala cu dte 10 ml apa
pina cind apele de spalare au reacfie neutra la hirtia indicator universal (/). Creuzetul filtrant cu
pre- dpitat se usuca in etuva, la 80 C, pina la masa constanta.
1 g predpitat corespunde la 0,458 g Ci0HlsO.
Conservare. In redpiente incliise etans, ferit de lumina.
Aefinne farmacologica si intrebuintari. Antiseptic local; antipruri- ginos.

CAPSULAE
Capsule
Capsulele sint preparate farmaceutice formate din invelisuri care contin doze unitare de
substante active asodate sau nu cu substanjre auxiliare; sint destinate administrarii pe cale orala1.
Gelatina si amidonul folosite la prepararea invelisului capsulelor pre- cum i substantele
folosite pentru ajustarea consistentei acestora trebuie sa corespunda prevederilor din farmacopee
sau din alte normative de calitate. Se pot folosi si alte substance auxiliare cum ar fi: agenji de opad-
fiere, tensioactivi, conservanfi antimicrobieni potrivifi, precum i coloranfi admi^i de Ministerul
Sanat&fii.
In formula de preparare, talcul trebuie sa fie de cel mult 3%, acidul stearic de cel mult 1%,
stearatul de magneziu sau stearatul de caldu de cel mult 1% i aerosilul de cel mult 10% din masa
continutului capsulei.
In functie de natura inveli^ului, capstilele pot fi: capsule gelatinoase (tari si moi) sau capsule
amilacee (cafete).
Descriere. Capsuleie gelatinoase tari (capsule operculaie) sint preparate din gelatina;
au forma de ciiindri alungifi, rotunjifi la capete, e se inchid prin imbucare. Confin de obicei
amestecuri de substante sub forma de pulberi sau granulate.
Capsuleie gelatinoase moi (perle) sint constituite dintr-un inveli con- tinuu si moale de
1 Capsulele care se administreaza pe alte cai (de ex.: capsule rectale, capsule vaginale) necesita conditii
speciale de f ormulare, preparare i prezentare; conditiile de calitate ale aces- to'a sint menfionate in
normativele produselor respective.
Capsulae VIII 193

gelatina; au forma sferica sau ovala. Confin substance active lichide sub forma de pasta sau
substante solide in solufie.
Capsuleie amilacee (casete) sint preparate din amidon; au forma de ciiindri plafi a caror
diametre, putin diferite ca marime, permit inchiderea acestora prin suprapunere si usoara apasare.
Contin substanfe sau amestecuri de substante sub forma de pulberi.
Dezagregare (IX.E.1). Capsuleie gelatinoase gastrosolubile trebuie sa se dezagrege in
apa, in cel mult 30 min, daca nu se prevede altfel.
Capsuleie gelatinoase enterosolubile nu trebuie sa se dezagrege in pep- sina-solutie {R)
in 120 min, daca nu se prevede altfel trebuie sa se dezagrege in pancreatina-solutie alcalina (R) in
cel mult 60 min.
Capsuleie amilacee trebuie sa se transforme in apa intr-o masa moale dupa 30 s (IXJ3.L
metoda E).
Uniformitatea masei. Se efectueaza luind in lucru 20 de capsule. Se cintareste capsula
Intacta, se deschide, se indeparteaza confinutill si se cintareste invelisul capsulei. In cazul capsulelor
gelatinoase moi, dupa indepartarea continutului, invelisul se spala, in prealabil, cu eter sau cu alt
solvent potrivit, se usuca pina cind nu se mai percepe mirosul de solvent, apoi se cintareste.
Diferenfa dintre cele doua cintariri reprezinta masa con- finutului capsulei. Determinarea se repeta
pe inca 1 capsule si se calcu- leaza masa medie a confinutului capsulei.
Fafa de masa medie calculate, masa individuals. a confinutulai unei capsule poate prezenta
abaterile procentuale prevazute in coloanele A din tabelul I; pentru cel mult doua capsule se admit
abaterile procentuale prevazute in coloanele B.
Tabelui 1
Abatere admisd
Masa medie a continutului capsulei Capsule Capsule
gelatinoase amilacee

A A
p!n la 300 mg 10% 20% 15% 30%
300 mg mai mult d, 300 mg 7,5% 15% 12% 24%

13 > Farmacopee^ RomaaS, ed. a X-*


194 VIII. Capsulae ampicillini

Dozare. Daca nu se prevede altfel, se foloseste pulberea din 20 de capsule, carora li se


determina in prealabil masa medie a continutului. Confinutul in substanta activa se determina
conform prevederilor (in mono- grafia respectiva. Fafa de continutui declarat in substanta activa se
admit abaterile procentuale prevazute in tabelul II.
TabehU II
Continut declarat in substanta activa pe capsuld \ Abatere admisa

phtfi la 10 mg 10%
10 mg pin& la 100 mg
100 mg 91 mai mult 4e 100 mg 5%

Conservare- In recipiente bine inchise.


Observafii, Daca este cazul, in monografia respectiva se prevede uniformitatea continutului in
substanta activa pe capsula.
Daca este cazul, in monografia respectiva se prevede testul de dizol- vare (IX.E.2). *
*.

CAPSULAE AMPICILLINI
Capsule cu ampicilina
Capsulele cu ampicilina contin 250 mg ampicilina pe capeula.
Capsulele cu ampicilina trebuie sa corespunda prevederilor de la Capm- lae si
urmdtoarelor prevederi:
Contin cel pufin 90,0% si cel mult 110,0% ampicilina (C 16HigN304S) sub forma de ampicilina
trihidrat (C^H^N^S * 3H20) fafa de valoarea declarata,
Deseriere. Capsule operculate care contin pulbere alba, fara miros sau cu miros slab
caracteristic si cu gust amar.
Identificare
Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat subtire- (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GFg54 (R).
Developant: acetat de n-butil (-R)-acid acetic (i?)-metanol (.R}-1-butanol (jR)-tampon fosfat
pH 7,4 (R) (80:40:5:15:20).
Solutii de aplicat:
Solutia a: pulberea din capsule, corespunzatoare la 0,25 g ampicilina trihidrat, se agita timp de
1 min cu 50 ml tampon fosfat pH 7,4 (R) si se filtreaza;
Solufia b: ampicilina trihidrat (e.n.) 0,50% m/V in tampon fosfat pH 7,4 (R).
Pe linia de start a placii eromatografice, in punctele a i b , se aplica solutiile :
a: 10 al solutie a (50 fig ampicilina trihidrat);
b: 10 jxl solufie b (50 jxg ampicilina trihidrat-e.n.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanta de aproximativ 16 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer si se
examineaza in lumina ultravioleta la 254 nm.
Capsulae cyclophosphamidi VIII. 105

Pe cromatograma, in dreptul punctului a, trebuie sa apara pata asemanatoare cu pata


corespunzatoare ampicilinei trihidrat (e.n.) din dreptul punctului b, Dupa pulverizare cu ninhidrina
(R) 1 g/1 in alcool (R) si incalzire la 80 C timp de 5 min, petele se coloreaza in violet.
La pulberea din capsule, corespunzatoare la 10 mg ampicilina trihidrat, se adauga 2 ml
apa, se agita, se adauga 3 ml sulfat de cupru (II) si tartrat de potasiu si sodiu-solutie (R) si 6 ml apa;
apare coloratie violeta.
Apa: 10,0 - 15,0%.
0,3 g pulbere din capsule se titreaza cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Dozare. Aciiviiate microbiologica. Se determina conform prevederilor de la Activitatea
microbiologica a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. Ferit de lumina, la cel mult 25 C.

CAPSULAE CYCLOPHOSPHAMIDI
Capsule cu ciclofosfamida

Capsulele cu ciclofosfamida contin 50 mg ciclofosfamida pe capsula.


Capsulele cu ciclofosfamida trebuie sa corespunda prevederilor de la r,Capsulaeft
si urmatoarelor prevederi:
Contin cel putin 92,5% si cel mult 107,5% ciclofosfamida (C 7Hl5Ci2N202P) sub forma de
ciclofosfamida cu molecula de apa (C7H15C12N202P * H20) fata de valoarea declarata.
Deseriere. Capsule operculate, care contin pulbere alba, fara miros.
Identificare
Pulberea din capsule, corespunzatoare la 0 g ciclofosfamida, se agita cu 10 ml apa i se
filtreaza. La filtrat se adauga 5 ml nitrat de argint 20 gjl {R); au trebuie sa se forraeze un precipitat.
Solutia se incalzefte ia fierbere ; se formeaza un precipitat alb, insolubil in acid nitric 100 g/1 (R)~
solubil in amoniac 100 g/1 (R).
Pulberea din capsule, corespunzatoare la 0 g ciclofosfamida, se agita cu 2,5 ml apa si se
filtreaza. La filtrat se adauga 2 ml acid sulfuric (R) si se incalzeste la fierbere ; solufia se coloreaza in
brtm-irichis. Dupa racire se adauga, cu precaufie, 2,5 ml hidroxid de sodiu (R) 200 g/1 si se
incalzeste din nou. Se degajeaza vapori care albastresc hirtia de turnesol rofie (/).
La pulberea din capsule, corespunzatoare la 0,1 g ciclofosfamida, se adauga 3 ml acid
nitric (R) si 1 ml acid sulfuric (R). Se incalzeste pina la indepartarea oxizilor de nitrogen si
decolorarea solufiei. Se racefte la aproximativ 20 C si se adauga 10 ml apa. Se incalzeste la
aproximativ 60 C fi se adauga 10 ml molibdat de amoniu in acid nitric (JR); apare colorafie
galben-intens si in timp se formeaza un precipitat galben.
Impuritafi Inrudite ehimie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe
strat subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G {R).
Developant: benzen (i?)-cloroform (i?)-metanol [R) (50 :25 :25).
Solutie de aplicat: ciclofosfamida 2,50% m/V in cloroform (R).
Confinutul a doua capsule se agita cu 4 ml cloroform (E) timp de 5 min fi se filtreaza.
Pe linia de start a placii crcmatografice se aplica intr-un punct 10 ul din solutia de mai sus (250
^g. ciclofosfamida).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
196 VIIL Capsulae cyclophdspkamidi

acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la. linia de start, se scoate, se usuca la aer,
apoi se pulverizeaza uniform cu ninhidrina-solufie {R}. Placa cromatografica se fine in etuva, la 105
C timp de 20 min, se racefte fi se examineaza la lumina zilei.
Pe cromatograma, in afara petei corespunzatoare ciclofcsfamidei, de culoare bxun-viokta, nu
trebuie sa apara alte pete.
Aeiditate. Pulberea din capsule, corespunzatoare la 0,25 g ciclofosfamida, se agita cu 20 ml
apa proaspat fiarta si racita fi se filtreaza. Solufia obfiriutS trebuie sa aiba pH-ul 4,06,0.
Dozare. La pulberea din capsule, corespunzatoare la 0,2 g ciclofosfamida, se adauga 20 ml
hidroxid de potasiu 0,5 xnol/l in alcool. Amestecul se incalzefte la fierbere, la reflux timp de 1 h. Dupa
racire se adauga 30 ml apa, 10 ml acid nitric 250 g/1 (R), 20 ml nitrat de argint 0,1 mol/1, 5 ml
nitrobenzen (R) fi 5;ml sulfat de amcniu-fer (Ill)-solufie acida 200 g/1 (/). Amestecul se agita fi se
titreaza excesul de nitrat de argint cu tiocianat de amoniu[0,l mol/1 pina la coloratie portocalie.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
1 ml nitrat de argint 0 mol/1 corespunde la 0,01305 g C7H3GLNr02P.
Conservare. Pent de lumina fi de umiditate, la cel mult 25 C. Separandum.
Capsulae natrii iodidi p&I] VIII. 197

CAPSULAE NATEII IODIDI [131I]


Capsule cu Iodura [*31II de sodiu
Capsulele cu iodura [mI] de sodiu confin 3,7; 185 .; 370: si 925 MBq pe capsula (0,1; 5; 10 25
mCi pe capsula).
Capsulele cu iodura [I31I] de sodiu contin raaionuclidul iod-. 131 adsorbit pe hldrogenofosfat
de disodiu anhidru. Solufia de iodura [231I] de sodiu folosita pentru prepararea capsulelor cu iodura
[131Ij de sodiu confine tiosulfat de sodiu sau alfi agent! reducatori.
Iodul-131 este un izotop radioactiv al iodului se obfine prin iradie- rea cu neutroni a telurului.
Radioactivitatea, exprimata in iod-131, este de cel putin 90,0% de cel mult 110,0% fafa de
radioactivitatea declarata pe eticheta la data la care s-a efectuat masurarea.
Deseriere. Capsule operculate, colorate diferit in functie de radioactivitatea declarata.
Identiiieare
Iodul-131 einite :
radiatii beta, cu energia principala de 0,610 MeV (89,7%) ; radiatii gama, cu energia
principala de 0,364 MeV (81,8%).
Timp de injumatafire : T1/2 = 8.08 zile.
Foritate radioehnmea. Cel putin 98,0%.
Se procedeaza conform prevederilor de la Controlul preparatelor radiofarmaceutice
Determinarea puritatii radiochimice" (IX. G), folosind tehnica ascendents..
Adsorbant: hirtie cromatografica Whatman nr. 1.
Developant: metanol (i?)~apa (75:25).
Solutii de aplicai:
Solufia a : confinutui unei capsule se dizolva in 5 ml apa, prin meal- Eire la aproximativ 40 C.
Solufia b (cu purtator); 0,1 g iodura de potasiu (R), 0,2 g iodat de potasiu (R) si 1,0 g
hidrogenocarbonat de sodiu (R), se dizolva in 50 ml apa si se completeaza cu acelasi solvent la 100
ml, intr-un balon cotat.
Pe linia de start a benzii de hirtie cromatografica se aplica intr-un punct 10 \il solufie b si 10 til
solutie a.
Banda de hirtie cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina
cind acesta a migrat pe distanta de aproximativ 12 cm de la linia de start (aproximativ 2 h), se
scoate,'se usuca la aer, se tale banda de hirtie cromatografica. centimetru cu centimetrn si se
masoara radioactivitatea fiecarei porfiuni.
Valoarea Rf pentru [1] = 0,600,80; valoarea pentru iodat PI3 = 0,00.
Puritate radioimelidiea. Cel pufin 99,9%,
Se procedeaza conform prevederilor de 3a Controlul preparatelor radiofarmaceutice
Determinarea puritatii radionuclidice^ (IX. G).
Radioaetivitate. Se procedeaza conform prevederilor de la ,,Controlul preparatelor
radiofarmaceutice Masurarea radioactivitatii'' (IX. G).
Etiehetare. Se procedeaza conform prevederilor de la Controlul preparatelor
radiofarmaceutice Etiehetare'*' (IX. G).
Pe conteinerele si pe ambalajele care confin capsule de 3,7 MBq (0,1 mCi) /capsula se
prevede pentru diagnostic iar pe conteinerele si pe ambalajele care confin capsule de 185, 370 si
925 MBq (5, 10 si 25mCi)/ capsula se prevede pentru uz terapeutic".
Conservare. In recipiente inchise etan$, ecranate, la temperatura camerei (IX. G).
Perioada de valabilitate: 14 zile.
Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Folosita in tratamentul tireoto-
xicozei, a cancerului tiroidian a guseL
198 VIII. Capsulae oxacillini natrici

CAPSULAE OXACILLINI NATRICI


Capsule cu oxacilina sodica

Capsuleie cu oxacilina sodica contin 250 mg oxacilina pe capsula.


Capsuleie cu oxacilina sodica. trebuie sa corespunda prevederilor de
la ,fCapmlaeec si urmatoarelor prevederi:
Contin cel pufin 90,0% i cel mult 110,0% oxacilina (C19H19N3D5S) sub forma de oxacilina
sodica cu molecula de apa (CieH18N2NaOES * H20) fata de valoarea declarata.
Deseriere. Capsule operculate, care oonfin pulbere alba, cu miros slab caracteristic i gust
amar.
Identifieare, Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat subtire"
(TX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Pregatirea placii. Pe placa cromatografica (10x20 cm) se aplica pasta omogena,
preparata din 2 g silicagel GF^ (R) i 4 ml tampon fosfat pH 7,4 (R). Placa cromatografica se
activeaza la 80 C timp de 30 min.
Developant: acetat de n-butil (I?)-acid acetic (^)-metanol (-R)-l-buta- noi (i?)-tampon fosfat
pH 7,4 (R) (80:40:5:15:20).
Solutn de aplicat:
Solutia a : pulberea din capsule, corespunzatoare la 0,25 g oxacilina sodica, se agita cu 25 ml
apa i se filtreaza;
Solutia b: oxacilina sodica (e.n.) 1,0% m/V in apa.
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a si b, se aplka solutiile :
a: 2 fjt.1 solutie a (20 fig cRcacilina sodica) ;
: 2 \i\ solufie b (20 ^g oxacilina sodica-e..).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanta de aproximativ 16 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer si se
examineaza in lumina ultra viol eta la 254 nm.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a trebuie sa apara pata fluorescenta asemanatoare
cu pata corespunzatoare oxacilinei sodice (e.n.), din dreptul punctului b. Dupa pulverizatea
uniforma cu reactivul de identificare, preparat din 2 ml clorura de fer (III) (R) 100 g/1, 2 ml hexacia-
noferat (III) de potasiu (R) 20 g/1 si 6 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), petele se coloreaza in albastru.
Apa. Cel mult 6,0%.
0,2 g pulbere din capsule se titreaza cu reactivul Karl Fischer (XX.C.16.1).
Dozare. Activitate microbiologica. Se determina conform prevederilor de la Activitatea
microbiologica a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. Ferit de lumina, la cel mult 25 C.

CAPSULAE RETINOLI ACETATIS

Capsule cu acetat de retinol


Sinonim: capsule cu acetat de vitamina A
Capsulele cu acetat de retinol contin 50 000 U.l. acetat de retinol pe capsula.
Capsulele cu acetat de retinol trebuie sa corespunda prevederilor de la ltCap$idaetf
si urmatoarelor prevederi:
Capsulae retinoli aceiaiis VIII. 199

Contin cel putin 90,0% i cel mult 120,0% acetat de retinol (C 22Ha202) fata de valoarea
declarata.
Deseriere. Perle transparente, care contin un lichid uleios, de culoare galbena, cu miros si gust
caracteristic.
Identificare. I,a continutul unei capsule se adauga 1 ml cloroform (R) si 2 ml clorura de stibiu
(III) in cloroform-solutie saturata (R) ; apare imediat coloratie albastra trecatoare.
Dozare. Portiunea din coniinutul capsulelor, corespunzatoare la 50 000 U.l. acetat de retinol se
dizolva in 40 ml alcool absolut (R) si se completeaza cu acelasi solvent la 50 ml, intr-un balon cotat. 1
ml din aceasta solutie se dilueaza cu alcool absolut (R) la 100 ml, intr-un 'balon cotat si se determina
absorbanta la 326 nm.
Concentratia in acetat de retinol a probei de analizat se calculeaza conform formulei :
A . 50 . 1 900 M
- -------------------
m
200 VIII. Capsulae rifampicini

in care;
= concentrafia in acetat de retinol a probei de analizat (in UJ./capsula) ;
A = absorbanta solufiei la 326 nm;
1 900 s= coeficient de transformare a absorbanfei specifice a acetatului de retinol in unitati
Internationale de acetat de retinol pe gram; M = masa medie a continutului pe capsula (in
grame); m = masa probei luate in lucru (in grame).
Conservare. Separandum.

CAPSULAE RIFAMPICINI
Capsule cu rifampicina

Capsuleie cu rifampicina contin 150 mg sau 300 mg rifampicina pe capsula.


Capsuleie cu rifampicina trebuie sa corespunda prevederilor de la Capsulae(< p
urmatoarelor prevederi:
Contin cel putin 95,0% si cel mult 105,0% rifampicina (4581'4012) fata de valoarea
declarata.
Activitatea microbiologica este corespunzatoare la cel putin 0,135 g respectiv la cel putin 0,270
g rifampicina (C43H58N4Oi2).
Deseriere. Capsule operculate care confin pulbere rofu-caramizie pina la rosu-bruna,
practic fara miros.
Identifieare
Spectrul in ultraviolet in vizibil al solufiei folosite la Dozare
Rifampicina^ prezinta patru maxime : la 237 nm, la 254 nm, la 334 nm i la 475 nm (IX.C.24.1).
Pe cromatograma obtinuta la Impuritati inrudite chimic", in dreptul punctului a trebuie
sa apara pata de culoare galben-portocaiie, asemanatoare cu pata corespunzatoare rifampicinei
(.) din dreptul punctului b (IX.C.26.2).
Impuritafi Inrudite ehimie. 3-formilrifamicina SV, cel mult 0,5%; rifampicinchinona, cel mult
1,5% ; alti produfi, cel mult 1,0% din fiecare.
Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat subtire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R) sau silicagel G (R) (placi cromatogra- fice preparate cu tampon
fosfat pH 7,4 R).
Developant: cloroform (i^)-metanol (Rj (90:10).
Soluiii de aplicat:
Solufia a : pulberea din capsule, corespunzatoare la 0,5 g rifampicina, se agita cu cloroform (R),
se completeaza cu acelafi solvent la 25 ml.
intr-un balon cotat i se filtreaza. Solutia filtrata se foloseste imediat dupa preparare.
Solufia b : rifampicina (e.n,) 2,0% m/V in cloroform (E) (se foloseste imediat dupa
preparare);
Solufia c: 3-formiIrifamicina SV (s.r.) 0,010% m/V in cloroform (JR);
Solutia d: rifampicinchmona (s.r.) 0,030% m/V in cloioform (jR);
Solufia e : 0,5 ml solutie b se dilueaza cu cloroform (R) la 50 ml, intr-un balon cotat.
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele , b, , d si e, se aplica solufiile :
a: 20 \il solutie a (400 fig rifampicina);
b: 20 fil solufie b (400| y.g r if a mpicina- f. n.) ;
c: 20 ul solufie (2 p.g 3-formilrifamicina SV-s.r.) ;
Capsulae rifampicini VIII. 201

d: 20 p.! solufie d (6 fig rifampicinchinona-s.r.);


e: 20 fxl solufie e (4 ^g rifampicina-^..).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer i
se examineaza in lumina ultravioleta la 254 nm (placa cu silicagel GF264) sau la lumina zilei (placa cu
silicagel G).
Pe cromatograma, in dreptul punctului a} pe linga pata principala, corespunzatoare
rifampicinei, pot sa apara pete cu acelasi Rf cu al pete- lor din dreptul punctelor si d ; marimea si
intensitatea acestora nu trebuie sa depaseasca marimea si intensitatea petei or din dreptul
punctelor si d. Daca mai apar si alte pete, marimea $i intensitatea acestora nu trebuie sa
depaseasca marimea si intensitatea petei principale din dreptul punctului e.
Pierdere prin useare. Cel mult 3,0%.
0,5 g pulbere din capsule se usuca la 80 C, in vid, timp de 4 h (IX.C.15).
Bozare. Rifampicina. Pulberea din capsule corespunzatoare la 0,2 g rifampicina se agita cu
50 ml metanol (E) timp de 10 min, se completeaza cu acelasi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat si
se filtreaza. 1 ml solufie filtrata se dilueaza cu tampon fosfat pH 7,4 (R) la 100 ml, intr-un balon cotat
si se determina absorbanta la 475 nm, folosind ca lichid de compensare tampon fosfat pH 7,4 (jR).
A}0/cm 475 nm = 187.
Aciivitate microbiologica Se determina conform prevederilor de la Activitatea
microbiologica a antibioticelor" (IX.F.t?).
Conservare. Ferit de lumina, la cel mult 25 C.
CAPSULAE TETRACYCLINI HYDROCHLORIDI Capsule cu clorhidrat de tetraciclina
Capsuleie cu clorhidrat de tetraciclina contin 250 mg clorhidrat de tetraciclina pe capsula.
Capsuleie cu clorhidrat de tetraciclina trebuie sa corespunda prevederilor de la
lt
f,Capsulae si urmatoarelor prevederi:
Contin cel putin 90,0% si cel mult 110,0% clorhidrat de tetraciclkta (C^HjgNgOg HQ) fafa de
valoarea declarata.
** Descriere. Capsule operculate care confin pulbere galbena, practic fara miros, cu gust amar,
Identifieare
La 0,1 g pulbere din continutul capsulelor se adauga 1 ml acid sulfuric (R} ; apare
colorafie violeta. La adaugarea a 0,05 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (2?) colorafia devine bruna sau
rosu-bruna.
0,1 g pulbere din confintitul capsulelor se agita cu 5 ml apa i se filtreaza. In filtrat se
adauga 05 ml acid nitric 100 g/1 (R) si 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1- (R) ; se formeaza un
precipitat alb, cazeos.
Anhidroderivati. Cel mult 1,5%.
Pulberea din continutul capsulelor corespunzatoare la aproximativ 05 g clorhidrat de
tetraciclina se agita cu 50 ml acid clorhidric ( R) 0,03 mol/1, se completeaza cu aceiasi solvent la 100
ml, intr-un balon ootat $i se filtreaza. 10 ml filtrat se aduc intr-o pilnie de separare si se procedeaza in
continuare conform prevederilor de la Tetracyclinum,
Pierdere prin useare. Cel mult 3,0%.
0,5 g pulbere din confinutul capsulelor se usuca la 60 C, in vid, timp de 3 h (IX.C.15).
Dozare. ActivUate microbiologica. Se determina conform prevederilor de la Activitatea
microbiologica a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare, Ferit de lumina si de umiditate.
202 VIII. Capsulae tetracyclini hydrochloridi

CAPSULAE a -TOCOPHEROLI ACETATIS Capsule cu acetat de a-tocoferol


Sinonim: capsule cu vitamina E
Capsuleie cu acetat de a-tocoferol confin 100 mg acetat de cc-toco- ferol pe capsula.
Capsuleie cu acetat de -iocoferol trebuie sa corespunda prevederilor de la
Capsulae" si urmatoarelor prevederi:
Contin cel putin 92,0% si cel mult 107,0% acetat de a-tocoferol (CJJH^OJ) fafa de valoarea
declarata.
Cdrbamazepinum VIII. 203

Descriere. Perle transparente, care contin un lichid uleios, fara miros fi fara gust.
Identifieare. Portiunea din continutul capsulelor, corespunzatoare la
25 mg acetat de a-tocoferol, se dizolva in 25 ml alcool absolut (R). 10 ml
din. aceasta solutie se aduc intr-un balon de distilare, se adauga 1 ml acid
nitric (R) si se continua determinarea conform prevederilor de la a-Toco-
bheroli acetas. j.
Dozare. portiune din confinutul capsulelor, corespunzatoare la 50 mg acetat de a-
tocoferol se dizolva in n-hexan (R) si se completeaza cu acelafi solvent la 25 ml, intr-un balon
cotat. 2 ml din aceasta solutie se dilueaza cu n-hexan (R) si se completeaza cu aceiasi solvent la
50 ml, intr-un balon cotat.
In paralel, se prepara solutie-etalon 40% m/m acetat de a-tocoferol (s.r.) in ulei de
floarea-soarelui (R). 50 mg din aceasta solufie se pre- lucreaza in aceleasi condifii i cu aceeasi
reactivi cu solutia-proba.
Se determina absorbanfa solutiei-proba si solufiei-etalon la 284 nm, folosind ca lichid de
compensate n-hexan (2?).
Observable. La prepararea capsulelor cu acetat de a-tocoferol se folo- se^te uleiul de
floarea-soarelui (R) sau alte uleiuri vegetale si un stabilizant potrivit.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.

CARBAMAZEPINUM

Carbamazepina

cnh2
II
0
C15H12N20 Mr 236,3
Carbamazepina este 5 H-dibenzo [b, f]-azepin~5-carboxamida. Contine cel putin 98,0% si
cel mult 102,0% C1,H1K20 raportat la substanta
Deseriere. Pulbere cristalina alba sau alb-galbuie, cu gust slab amar (IX.B).
Solubilitate. Usor solubila in alcool si cloroform, insolubila in apa si eter (IX.C.l).
Solutia A. 1,0 g carbamazepina se agita, timp de 15 min, cu 20 ml apa proaspat fiarta si
racita si se filtreaza; solutia filtrata se completeaza la 20 ml prin spalarea filtrului cu apa proaspat
2G4 VIII. Carbomazepium

fiarta si racita.
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu carbamazepina (s.r.) prin
dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul de absorbfie in ultraviolet al solutiei 0,001% m/V in alcool absolut (R), in
cuva de 2 cm, prezinta doua maxime : la 238 run si la 285 nm (IX.C.24.1).
Carbamazepina prezinta intensa fluorescenfa albastra in lumina ultravioleta la 366
nm.
La 0,1 g carbamazepina se adauga 2 ml acid nitric (R) si se incalzeste pe baia de apa
timp de 3 min ; apare coloratie rou-portoca!ie.
Punct de topire: 189 - 193 C (IX.C.10).
Aeiditate-alcaiinitate. 10 ml solutie A se titreaza cu hidroxid de so- diu 0,01 mol/1 in
prezenta de 0,1 ml fenolftaleina-solutie (I); la adaugarea de cel mult 0,5 ml hidroxid de sodiu 0,01
mol/1 trebuie sa apara coloratie roz. Se adauga 0,2 ml rosu de metii-solutie (I) i se titreaza
cu acid clor- hidrtc 0,01 mol/1. La adaugarea de cel mult 1 ml acid clorhidric 0,01 mol/1 colorafia
trebuie sa devina ro^ie.
Cloruri. Cel mult 0,01%.
4 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu
apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
IminodibenziL Se proeedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat
subtire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF2M (2?).
Developant: toluen (i?}-metanol (R) (95:5).
Solutii de aplicat:
Solutia a : carbamazepina 2,50% m/V in cloroform (R) ;
Solufia b : 0,0050% m/V iminodibenzil (s.r.) in metanol (R),
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele <8 si b, se aplica solufiile :
&: 10 al solutie a (250 fig carbamazepina);
b: 10 al solufie b (0,5 fxg iminodibenzil-s.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer
timp de 15 min, se pulverizeaza uniform cu dicromat de potasiu (i?) 5 g/1 intr-un amestec format
din un volum acid sulfuric (R) i patru volume apa si se examineaza la lumina zilei.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe iinga pata principals., corespunzatoare
carbamazepinei, mai apar si alte pete, marimea. ; i - intensitatea colorafiei acestora nu trebuie sa
depa^asca marimea si intensitatea colorafiei petei din dreptul punctului b. Se usuca in conti-
nuare placa la 140 C timp de 15 min se examineaza in lumina ultraviolets. la 254 nm. Daca pe
cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principala, corespunzatoare
carbamazepinei, mai apar si alte pete, marimea si intensitatea acestora nu trebuie sa depafeasca
marimea i intensitatea petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g carbamazepina se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g carbamazepina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0 g carbamazepina se dizolva in 50 ml alcool absolut (R) . se completeaza
cu acelafi solvent la 100 mi, intr-un balon cotat. 10 ml solutie se dilueaza cu alcool absolut (R) la
100 ml, intr-un balon cotat i se determina absorbanfa la 285 nm.
A} 4 la 285 nm 490.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina i de umidi-
CarbeniciUinum natricum VIII 205

tate.
Aefiune farmaeologiea si Intrebuinfari. Antiepileptic; tratamentul ne- vralgiei de
trigemen.

CARBENICILLIN.UM NATRICUM
Carbenicilina sodica

i7HleN2Na2G6S m, 422,4
Carbenicilina sodica este sarea disodica a acidului (2S, 5R, 6R)-3,3-
- dimetil - 7 - oxo - 6 - (2-carboiri-f enilacetamido) - 4 - tia- 1-aza-biciclo [3.2.0] hep- tan-2-
carboxilic. Confine cel putin 91,0% si cel mult 100,5% peniciline totale exprimate in
Cl7HleN2Na2OeS i cel mult 8,0% substanfe absorbante de iod raportat ia substanfa anhidra.
206 VIII. Carbenicillinum natricum

Activitatea microbiologica este de cel putin 770 p.g carbenicilina (C 17H18N206S)/nxg


raportata la substanta anhidra.
Deseriere. Pulbere microcristalii.a alba sau alb-galbuie, fara miros, cu gust amar (IX.B) ;
higroscopica.
Solubilitate. Usor solubila in apa, solubila in alcool, practic insolubila in cloroform si eter
(IX.C.l).
Solutia A. 2,5 g carbenicilina sodica se dizolva in 20 ml apa proaspat fiarta si racita si se
completeaza cu acelasi solvent la 25 ml.
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu carbenicilina sodica (e.n.)
prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
La 2 mg carbenicilina sodica se adauga 2 mg sare de sodiu a acidului croxnotropic (R)
si 2 ml acid sulfuric (R). Eprubeta se introduce intr-o baie de glicerol, la 150 C se agita din cind in
cind; apare colorafie bruna care in cel mult 2 min devine verzuie; dupa 3 min reapare coloratia
bruna.
Prin ealeinare se obtine un reziduu care umectat cu acid clorhidric 100 g/1 (i?)
coloreaza flacara in galben,
Putere rotatorie speeifiea: [a]g = + 182 pina la + 196 (l%m/V in apa proaspat fiarta si
racita; raportat la substanfa anhidra) (IX.C.4).
AspeetuI solutiei. 10 ml solufie A trebuie sa fie limpede si incolora.
eventuala coloratie nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei solutii-etalon preparate
din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,60 ml fer-E.c. i apa la 10 ml (IX.C.2).
pH - 6,0 - 8,0 (solutia A) (IX.C.22).
Benziipeaieilina sodiea. Cel mult 5,0%.
Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat subfire* (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G- (R).
Pregdtirea placii. Pe placa cromatografica (10 X 20 cm) se aplica pasta omogena,
preparata din 2 g silicagel G (R) si 4 ml tampon fosfat pH 7,4 (R). Placa se activeaza la 80 C timp
de 30 min.
Developant: acetat de n-butil (2?)-acid acetic (i?)-l~butanol (i?btampon fosfat pH 7,4 (R)
(80 : 20 : 10 : 5).
Solutii de aplicat:
Solutia a: carbenicilina sodica 1,0% m/V in apa;
Solufia b: benzilpenicilina sodica (e.n.) 0,050% m/V in apa.
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a, b, si d, se aplica solufiile:
a: 2 pul solutie a (20 jxg carbenicilina sodica);
b: 1 [xl solufie b (0,5 benzilpenicilina sodica-e.n.) ;
c: 2 fil solutie b (1 ug benzilpenicilina sodica-..);
d: 3^.1 solufie b (1,5 ^g benzilpenicilina sodica-^..)..
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 16 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer
. se pulverizeaza uniform cu reactivul de identificare, preparat din 2 ml clorura de fer (III) (R)
100 g,
2 ml hexacianoferat (III) de potasiu (R) 20 g si 6 ml acid clorhidric 100 g/1 (R).
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principal!., corespunzatoare
carbenicilinei sodice, mai apare alta pata cu aceiasi Rf cu al petei din dreptul punctului c,
marimea si intensitatea coloratiei acesteia nu trebuie sa depaseasca marimea si intensitatea
colorafiei petei din dreptul punctului c.
Apa. Cel mult 5,5%.
0,2 g carbenicilina sodica se titreaza cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Carbenicillinum natricum VIII. 20?

Impuritati pirogene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 1 ml pe kilogram masa


corporala aintr-o solutie contine carbenicilina sodica 100 mg/m1 in apa pentru
preparate injectabile.
Impuritafi toxiee (IX.F.ll). Se administreaza intravenos 0,5 ml solufie care confine
carbenicilina sodica 100 mg/ml.
Sterilitate. Carbenicilina sodica trebuie sa fie sterila. Se procedeaza < 5onform prevederilor
de la Controlul sterilitatii (XX.P.2).
Dozare. Peniciline totale. 1 g carbenicilina sodica se dizolva in 25 ml apa proaspat fiarta si
racita al carei pH a fost ajustat la 8,2 cu hidroxid de sodiu 0,01 mol/1, intr-un flacon cu dop rodat.
Dupa dizolvare se ajus- teaza din nou pH~ul la 8,2, se adauga 50 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1
se incalzeste pe baia de apa timp de 30 min, evitind absorbfia dioxi- dului de carbon. Dupa racire
se adauga fenolftaleina-solufie (I) si se titreaza cu acid clorhidric 0,1 mol/1 pina la coloratie roz.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
Diferenfa dintre cele doua titrari reprezinta hidroxidul de sodiu consumat de penicilinele
totale din solufia de analizat.
1 ml acid clorhidric 0 mol/1 corespunde la 0,04224 g C17H16N2Na206S.
Substante absorbante de iod. 1,2 g carbenicilina sodica se dizolva in 20 ml apa proaspat
fiarta si racita, intr-un flacon cu dop rodat (solufia- proba). I,a 10,0 ml solufie-proba se adauga 2,5
ml acid clorhidric 0,1 mol/1 si 20,0 ml iod 0,05 mol/I. Se titreaza imediat cu tiosulfat de sodiu 0
mol/1 pina la coloratie galben-deschis. Se adauga 1 ml amidon-solufie (I) si se continua titrarea,
agitind energic, pina la decolorare.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
Diferenta dintre cele doua titrari (a) reprezinta iodul consumat de substanfele absorbante
de iod din 10 ml solufie-proba.
La 1,0 ml solufie-proba se adauga 9 ml apa proaspat fiarta si racita, 2,5 ml hidroxid de sodiu
1 mol/1 si se lasa in repaus timp de 1 h. Se adauga 2,7 ml acid clorhidric 1 mol/1, 30,0 ml iod 0,05
mol/1 si se lasa la intuneric timp de 30 min. Se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 pina la
colorafie galben-deschis. Se adauga 1 ml amidon-solufie (Z) se continua titrarea, agitind energic,
pina la decolorare.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
Diferenfa dintre cele doua titrari (b) reprezinta iodul consumat de acizii peniciloici eliberafi
prin hidroiiza.
Concentratia in substante absorbante de iod se calculeaza conform formulei:
1,0426 ---Cl -
10 - a
in care:
= concentratia in substanfe absorbante de iod a probei de analizat (% m/m) ; a^i b=
diferenfele titrarilor (in mililitri);
c1 = concentrafia ' in peniciline totale a probei de analizat (% m/m) ;
i r\ Masa moleculara relative a sSrii de sodiu a acidului carbenicilinpeniciloic (440,4>
X,U4Zb - ----------------------------------------------------------------------------------
Masa moleculara relativa a catbenicilinei sodice (422,4)
Suma penidlinelor totale, a substantelor absorbante de iod (calculate pe
substanta neuscata) si a ai>ei trebuie sa fie de cel putin 98,0% si cel mult 102 0 , %.
Activitate microbiologica. Se determina conform prevederilor de la Activitatea
microbiologica a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. in recipiente inchise etan, ferit de lumina, la cel mult 5 C,
Aefiuse farmaeologiea si intre buintari. Antibiotic.
208 vm. Carbo medicinalis

CARBO MEDICINALIS Carbune medicinal


Sinonim: carbune activ
Deseriere. Pulbere neagra, fina, usoara, fara miros i fara gust (IX.B).
Solubilitate. Practic insolubil in tofi solventii uzuali (IX.C.l).
Solutia A. La 5,0 g carbune medicinal, in prealabil uscat la 120 C, se adauga 100 mi apa
se incalzeste la fierbere timp de 5 min. Dupa racire se filtreaza i solutia filtrata se completeaza la
100 ml, prin spalarea filtrului cu apa.
Solutia B. Amestecul folosit la determinarea sulfurilor se raceste, se completeaza cu apa la
50 ml si se filtreaza.
Identificare. Incalzit la rosu, carbunele medicinal arde lent, fara flacara.
Aciditate-alcalinitate. La 10 ml solufie A se adauga 0,05 ml rosu de metii-solutie (I) ;
solutia trebuie sa se coloreze in galben. Se adauga 0,2 ml acid clorhidric 0,1 mol/1; solufia
trebuie sa se coloreze in roz.
Arsen, La 1,0 g carbune medicinal se adauga 10 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)f se
incalzeste la fierbere timp de 5 min si se filtreaza; solutia
Carbo medicinalis VIII. 209

nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,01%.
4 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solufie- -etalon completata
cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,06%.
0,5 ml solutie completata cu apa la 10 ml se compara cu 3 ml solufie-etalon completata
cu apa la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001%.
10 ml solutie se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Kitrati. La 2 ml solutie A se adauga 0,5 ml sulfat de fer (Il)-solutie (R) si se toama, cu
precaufie, pe perefii eprubetei, 2 ml acid sulfuric (R); la zona de contact a celor doua lichide nu
trebuie sa se formeze un inel bran.
SuIfafL Cel mult 0,02%.
10 mi solutie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Carbonizare incomplete. La 0,2 g carbune medicinal se adauga 10 ml hidroxid de sodiu
0 mol/1; se incalzeste la fierbere timp de 1 min, se raceste si se filtreaza; solutia trebuie sa fie
incolora.
Cianuri. La 5,0 g carbune medicinal se adauga 50 ml apa 10 ml acid sulfuric 100 g/1 (R),
intr-un balon de distilare. Se colecteaza 2 ml distilat intr-un flacon care confine 2 ml hidroxid de
sodiu 1 mol/1, se adauga 05 ml sulfat de fer (Il)-solutie (R) i se incalzeste la fierbere. Dupa
racire se adauga 0,1 mi clorura de fer (III) 30 g/1 (R) i acid clorhidric 100 gfl (Rj pina la reactie
slab acida; nu trebuie sa apara colorafie albastra sau sa se formeze un precipitat albastru.
Substante solubile in apa. Cel mult 1,0%.
20 ml solufie A se evapora la sicitate pe baia de apa, intr-o capsula de sticla in prealabil
cintarita; reziduul obtinut se usuca la 105 CC pina la masa constanta.
Substanfe solubile in acid elorliidrie. Cel mult 2,5%.
La 2,5 g carbune medicinal, in prealabil uscat la 120 C, se adauga
15 ml apa i 20 ml acid clorhidric 100 g/1 {R) si se incalzeste la fierbere timp de 5 min; dupa
racire amestecul se aduce cantitativ intr-un balon cotat, se completaza cu apa la 25 ml si se
filtreaza. 10,0 ml solufie filtrata evapora la sicitate pe baia de apa, intr-o capsula de sticla in
prealabil cintarita fi reziduul obfinut se usuca la 105 C pina la masa constanta.
Suliuri. La 5,0 g carbune medicinal, in prealabil uscat la 120 C, se adauga 25 ml apa, 15 ml
acid clorhidric 100 g/1 (R) si se incalzeste la fierbere timp de 5 min, intr-un flacon acoperit cu
hirtie de filtru umectata cu acetat de plumb (II) 50 g/1 (2?) ; hirtia nu trebuie sa se coloreze in
brun sau in negru.
Pierdere prin useare. Cel mult 12,0%.
1 g carbune mediciual se usuca la 120 C pina la masa constanta (IX.C.15).

14 ~ Farmacopeea Romaaa, , ft X-a


210 VIII. Carbocromeni hydrochloridum

Reziduu prin ealeinaro. Cel mult 4,0 %.


1 g carbune medicinal in prealabil uscat la 120 C, se umecteazacu 1 ml alcool (R), se
incalzeste pe flacara pina la indepartarea alcoolului si se calcineaza pina la masa constanta
(IX.C.17),
Putere de adsorbtie. 0 g carbune medicinal, in prealabil uscat la 120 C, se introduc
intr-un cilindru de 50 ml cu dop rodat, se adauga
20,0 ml albastru de metilen-solufie (R) si se agita energic pina la decolo- rare. Se adauga in
continuare 10,0 ml albastru de metilen-solutie (-R), in porfiuni de cite 2 ml, se agita dupa fiecare
adaugare si se lasa in repaus sa sedimenteze ; lichidul trebuie sa fie decolorat.
Conservare. In recipiente bine incliise, ferit de umiditate.
Aejiune farmacologica si intrebumtari. Adsorbant.

CARBOCROMENI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de carbocromena

-C-HX-

H5C2(

- a
C2H5
1 CH,
L
*7)5 HC1
Mt 397,9
Clorhidratul de carbocromena este 3-{p-dieti!aminoetil)4-m.etiJ-7-(car-
betoximetoxi)~2H~l-ben2opiran~2-ona. Contine cel putin 98,5% si cel mult 101,0% C 20H27NO5 *
HCI raportat la substanta uscata.
Deseriere, Pulbere microcristalina alba, fara miros, cu gust slab amar (IX.B).
Solubilitate. Foarte usor solubil in apa, usor solubil in alcool, pufin solubil in acetona,
foarte greu solubil in eter (IX.C.l).
Solutia A. 0,5 g clorhidrat de carbocromena se dizolva in 20 ml apa proaspat fiarta si racita
si se completeaza cu acelasi solvent la 25 mL
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu clorhidrat de
carbocromena (s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu () {IX.C.24.2).
Carbocromeni hydrochloridum VIII. 211

Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,001% m/V prezinta doua tnaxime: la 217 nm si la 320
nm (IX.C.24.1).
La 5 mg clorhidrat de carbocromena se adauga 1 ml clorhidrat de hidroxilamina (K)
solutie saturata in alcool {R), se incalzeste la fierbere, se raceste, se aciduleaza cu acid clorhidric
100 g/1 {R) si se adauga 0,1 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (K); apare coloratie rosu-bruna.
La 10 mg clorhidrat de carbocromena se adauga 2 ml acid citric (R) solutie saturata in
anhidrida acetica (R) si se incalzeste la fierbere; apare coloratie rosu-visinie.
1 ml solutie A se dilueaza cu 4 ml apa, se aciduleaza cu acid nitric 100 g /1 (R) si se
adauga 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb, cazeos.
Punct de topire: 159 - 162 C (IX.C.10).
Aspeetul solutiei. Solutia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
pH - 3,5 - 5,5 (solufia A) (IX.C.22).
Clorhidrat de 3-(p-dietiIaminoeti})'*4-metil-7-(<iarboMdroxmietoxi)'2II1,
-l~benzopiran-2-oim. Cel mult 1,0%.
0,1 g clorhidrat de carbocromena se dizolva in 10 ml cloroform (R), intr-o pilnie de separare
si se agita timp de 2 min cu 50 ml hidrogenofosfat de aisodiu (Na2HP04 * 2H20) (R) 100 g (pH
8,5), Dupa separarea stra- turilor, 25,0 ml din stratui apos se amesteca cu 15 ml acid clorhidric lino
1/1 si se dilueaza cu apa la 50 ml, intr-un balon cotat (solufia-proba). Sfe determina absorbanfa
solufiei la 324 nm, folosind ca lichid de compen- s&rfe apa.
Concentrafia in clorhidrat de 3- (p-dietilaminoetil) ~4~metil-7- (carbohi- droximetoxi)- 2H-
l-benzopiran-2-ona a probei de analizat se calculeaza conform formulei:
2,2
in care:
concentrafia in clorhidrat de 3-(@-dietiiaminoetil)-4-metll-7- (car- bohidrosimetoxi)
-2H-1 -benzopiran-2-ona a probei de analizat
(% m/m) ;
A324 absorbanta solutiei-proba la 324 nm ;
2,2 = factor care corespunde la 0,1 g clorhidrat de carbocromena.
Clorhidrat de 3~(p~dietiIammoetiI)~4~metiI-7-Mdroxi-2H-l~benzopira~ -2~ona. Cel
mult 1,0%.
0,3 g clorhidrat de carbocromena se dizolva in apa fi se dilueaza cu aceiasi solvent la 50
ml, intr-un balon cotat (solutia 1). 10,0 ml solutie^ 1 se aduc intr-un flacon de 50 ml, se adauga 1
ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 si se incg.lzeste pe baia de apa timp de 10 min. Dupa racire,
amestecul se aduce cantitativ intr-un balon cotat $i se dilueaza cu apa la 100 ml (solufie-proba).
In paralel, se prepara proba-martor, in aceleasi conditii cu solufia- proba, din 10,0 ml
solufie 1, folosind 1 ml acid clorhidric I mol/1 loc de 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1.
Se determina absorbanta solufiei-proba la 365 nm, folosina ca lichid de compensare proba-
martor.
Concentrafia in clorhidrat de 3-((3-dietilaminoetil)-4-metil-7-hidroxi~ -2H-l-benzopiran-2-
ona a probei de analizat se calculeaza conform fonnulei:
C = 2,/ ' Agg-
in care:
= concentrafia in clorhidrat de 3-(p-dietilaminoelil)~4-metil-7- -hidroxi-2H-l-
benzopiran-2-ona a probei de analizat (% m/m); Aggg = absorbanfa solufiei-proba la 365
nm;
2,7 = factor care corespunde la 0,3 g clorhidrat de carbocromena. Metaie grele. Cel mult
0,002%.
Reziduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru
210 VIII. Carbocromeni hydrochloridum

impuritati anorganice" (IX.C.13) >i completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml solufie-


etalon (0,01 mg ion plumb).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g clorhidrat de carbocromena se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g clorhidrat de carbocromena se calcineaza cu acid sulfuric (2?) (IX.C.17).
Dozare. 0,5 g clorhidrat de carbocromena se dizolva in 50 ml cloro- form (R), se adauga
10 ml acetat de mercur (II) in acid acetic anhidru (2?), 0 ml galben de metanil in dioxan (I) i se
titreaza cu acid percloric 0 mol/1 in dioxan pina la colorafie tosu-violacee.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,03979 g OaftyNOj HCl.
Conservare. in recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aetiune farmaeologiea si intrebumtari. Antianginos.

CARBOXYMETHYLCELLULOSUM NATRICUM
Carboximetilceluloza sodica

Sinonim: Carmellosum
Carboximetilceluloza sodica este sarea de sodiu a policarboximetil- eterului de celuloza.
Confine cel pufin 6,5% si cel mult 10,8% sodiu (Na) raportat la substanfa uscata.
Deseriere. Pulbere granuloasa sau fibroasa, alba sau alb-galbuie, fara miros, cu gust
mudlaginos (IX.B); higroscopica.
Solubilitate. Se disperseaza in apa formind solufii coloidale viscoase, limpezi sau
opalescente. Practic insolubila in alcool, cloroform si eter (XX.C.1).
Solutia A. Carboximetilceluloza sodica, corespunzatoare ia 1,0 g carbo- ximetiiceluloza
sodica uscata, se disperseaza uniform, prin agitare energies., in 90 ml apa proaspat fiarta
racita, incalzita ia aproximativ 70 C si se continua agitarea pina la obtinerea unei solufii coloidaie.
Dupa rlcire se completeaza la 100 ml cu apa proaspat fiarta fi racita.
Identifieare
La 1 ml solufie A diluata cu un volum egal de apa se adauga 0,3 ml 1-naftol in metanol
(R); peste aceasta solufie se adauga 2 ml acid sulfuric (R) ; la zona de contact a celor doua lichide
trebuie sa se formeze rm inel rosu-purpuriu.
5 ml solufie A se incalzesc la fierbere timp de 5 min; solufia trebuie sa ramina limpede.
La 10 ml solufie A se adauga 10 ml clorura de caiciu 200 g/1 (R) ; au trebuie sa se
formeze un precipitat gelatinos.
Prin calcinare se obfine un reziduu care umectat cu acid clorhidric 200 g/1
(2?) coloreaza flacara in galben.
Yiseozilate aparenta. Determinarea viscozitatii se efectueaza pe solutie 1% m/m sau
2% m/m.
Se cintareste carboximetilceluloza sodica, corespunzatoare la carboxi- metilceiuloza
sodica uscata, necesara obtinerii a 200 g solufie si se aduce, in mici portiuni si sub agitare, peste
aproximativ 180 ml apa incalzita la 60 70 C, Se continua agitarea pina la dispersarea completa a
carboxi- metilcelulozei sodice, se completeaza cu apa 1a 200 g si se fine solutia la temperatura de
20 C timp de 1 h, agitind din cind in cind. Viscozitatea se determina cu viscozimetrul rotafional
(Brookfield) la temperatura de 200 C, daca producatorul nu prevede altfel. Se alege corpul
de imeresi si viteza de rotatie in funcfie de viscozitate sau in funcfie de codul cores- punzator
viscozitafii declarate pe eticheta. Citirea se efectueaza dupa
3 min de la inceputul miscarii de rotafie a corpului de imersie.
Carbocromeni hydrochloridum VIII. 211

Pentru carboximetilceluloza sodica cu viscozitatea aparenta de 100 mPa s sau mai mica,
viscozitatea aparenta trebuie sa fie de cel pufin 80,0% si de cel mult 120,0% fafa de valoarea
declarata. Pentru carboximetilceluloza sodica cu viscozitatea aparenta mai mare de 100 xnPa
s, viscozitatea aparenta trebuie sa fie de cel pufin 75,0% i de cel mult 140,0% fafa de valoarea
declarata.
Aspeetul solutiei. 10 ml solufie A trebuie sa fie limpede sau cel mult opalescenta si
incolora. eventuala colorafie nu trebuie sa fie mai intensa decit coloratia unei solutii-etalon
obfinute prin diiuarea (5 :95) cu acid olorhidiic 10 g/1 (R) a unei solufii-etalon preparate din 0,60
mi cobalt-E.c., 2,4 ml fer-E.c. si 7 ml acid clorhidric 10 g/1 (R) (IX.C.2).
pH = 6,0 - 8,0 (solufia A) (IX.C.22).
CierurL Cel mult 0,25%.
2 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 5 ml solu- fie-etalon completata
cu apa la 10 ml (0,05 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la ealeinare, preltierat conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru
impuritati anorganice" (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml solutie-etalon
(0,01 mg ion plumb).
Pierdere prin useare* Cel mult 10,0%.
1 g carboximetilceluloza sodica se usuca la 105 C timp de 3 h (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel putin 20,0% si cel mult 33,3%, corespun- zatox la cel
putin 6,5% si cel mult 10,8% sodiu (Na) raportat la substanta uscata.
0,5 g carboximetilceluloza sodica se calcineaza cu acid sulfuric (R} (IX.C.17).
1 mg sulfat de sodiu corespunde la 0,3238 mg sodiu (Na).
Conservare. In recipiente bine incliise, ferit de umiditate.
Observafie. Pe eticheta recipientului trebuie sa se mentioueze denumirea substantei,
viscozitatea aparenta (in milipascali-secunda) sau codul corespunzator viscozitatii, concentratia
solutiei (% m/m) si temperatura la care se determina viscozitatea.

CARVI FRUCTUS
Fruct de chimera
Fructul matur al plantei Carum carvi L. (Apiaceae). Contine cel putin 3,0% V/m ulei
volatiL
Deseriere. Caractere macroscopice. Fructe formate din doua mericarpe de obicei
separate, alungite, elipsoidale, usor arcuate, turtite lateral, lungi de 3 7 mm, cu diametrul de 1
1,5 mm, cenusiu-brune, cu cite cinci coaste longitudinale proeminente, de culoare mai deschisa.
Miros putemic, caracteristic, gust intepator, aromat (IX.D.l).
Caractere. microscopice, Sectiunea transversala a mericarpului este de forma
pentagonala, cu cinci proeminente corespunzatoare coastelor, in care se afla fasciculele libero-
lemnoase, inconjurate de fibre sclerificate. Cdulele epicarpului sint dreptunghiulare sau
poligonale, cu cuticula fin striata. Mezocarpul contine sase canale secretoare cu ulei volatil, dintre
care patru sint aispuse in regiunea convexa a fructului, iar doua in regiu- nea comisurala.
Endocarpul este format din celule mici, alungite tangential, cu peretii subtiri. Albumenul este
constituit din celule cu peretii ingroaji, care contin granule de akurcma si druze mici de oxalat de
calciu (IX.D.2; IX.D.3).
Parti din aeeeasi planta. Fructe necorespunzatoare (seci, mpte, mne- grite), cel mult
2,0% ; resturi de pedunculi si alte parti din planta, cel mult 1,0% (IX.D.4).
Parti din alte plante. Cel mult 1,5% (IX.D.4).
210 VIII. Carbocromeni hydrochloridum

Produse mineraie. Cel mult 0,5% (IX.D.4).


Cefcilotinum natricum VIII. 215

Apa, Cel mult 9,0%.


20 g pulbere de fruct de chimen (IV) se antreneaza cu vapori de solvenji organici (IX.C.16.2).
Cenusa. Cel mult 7,0%.
1 g fruct de chimen se calcineaza pina la masa constanta (IX.C.17). Cenusa insolubila in
aeid clorhidric 100 g/L Cel mult 1,5% (IX.C.17), Dozare. Se procedeaza conform prevederilor
de la Dozarea uleiului volatil din produsele vegetale'1" (IX.D.10).
Conservare, In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Carminativ; aromatizant.

CEFALOTINUM NATRICUM
Cefalotina sodic

COO

H7-0C
CbL 2 I! *
NG 0
CH,

5N2Na06S2 Mr 418,4
Cefalotina sodica este sarea de sodiu a acidului (6 R, 7 R)-3-(hidroxi~ metil)-8-oso-7-[2~(2-
tienil)acetamido]-5-tia-1 -azabiciclo[4.2.0joct~2-en -2- -carbosilic, acetat. Contine cel putin
90,0% Ci6H16N2OeS2 raportat la substanta uscata.
Activitatea microbiologica este de cel putin 850 jig cefalotina (CigHaeNgOgS^/mg raportata
la substanta uscata.
Descriere. Pulbere microcristalma alba sau alb-galbuie, fara miros (IX.B).
Solubilitate. Usor solubila in apa, greu solubila in alcool, practic insolubila in cloroform i
eter (IX.C.l).
Identifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu cefaio- tina sodica (e.n.j
prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
La 20 mg cefalotina sodica se adauga 2 ml acid sulfuric (R) 80% V/V care contine 1%
V/V acid nitric (R); apare coloratie verde-oliv care devine rosu-bruna.
Prin calcinare se obtine un reziduu care umectat cu acid clorhidric 100 g/1 (R)
coloreaza flacara in galben.
226 VIII. Cefalotinum natricum

Putere rotatorie specifiea: [a]g = + 124 pina la + 134 (5% m/V


in apa proaspat fiarta si racita; raport&t la substanta uscata) (IX.C.4).
AspeetuI solutiei. Solutia 3% /V in apa proaspat fiarta fi racita trebuie sa fie limpede si
incolora. Dupa 4 h, eventuala coloratie nu trebuie sa fie mai intensa decit coloratia unei
solutii-etalon preparate diu 0,05 ml cobalt-E.c., 0,60 ml fer-E.c. si apa la 10 ml (IX.C.2).
pH - 4,5 - 7,0 (10% m/V) (IX.C.22).
Absorbfia mminii. Absorbanta unei solutii 0,002% m/V, determinate la 237 nm, trebuie
sa fie cuprinsa intre 0,65 i 0,72 (IX.C.24.1).
Impuritati inrudite ehimie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie
pe strat subtire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R). Placa se activeaza la 105 CC timp de 30 min.
Developant: 1-propanol (jR)-acetat de etil (E)-apa (60:10:50),
Solutii de aplicat :
Solutia a: cefalotina sodica 1,0% m/V in metanol (R);
Solutia b: cefalotina sodica (e.n.) 1,0% m/V in metanol (R);
Solufia : acid 7-ammocefalosporanic (s.r.) 0,010% m/V intr-un amestec de volume
egale de acetona (jR) si apa care contine 5% m/V hidrogeno- carbonat de sodiu (R).
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a, b si c, se aplica solutiiie :
a: 10 ul solufie a (100 fig cefalotina sodica);
b: 10 yl solutie b (100 \ig cefalotina sodica-^,};
c: 10 ul solutie (1 ag acid 7-aminocefalosporanic-s.r).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant,. se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanta de aproximativ 16 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer,
se pulverizeaza uniform cu t> solufie proaspat preparata din doua volume de hexacianoierat (III)
de potasiu (R) 10 g/1 in alcool (R) 50% V/V i un volum de clorura de fer (III) (if?) 50 g/1 in
alcool (R) si se examineaza la lumina zilei.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principala, corespunzatoare
cefalotinei sodice, cu acelasi Rf cu al petei corespunzatoare cefalotinei sodice (e.n.) din dreptul
punctului b, mai apare alta pata, cu acelasi Si cu al petei corespunzatoare acidului 7-
aminocefa- losporanic (s.r.), marimea si intensitatea coloratiei acesteia nu trebuie
depaseasca marimea si intensitatea colorafiei petei acidului 7-aminocefa- losporanic din dreptul
punctului c,
Pierdere prin useare. Cel mult 1,5%.
0,5 g cefalotina sodica se usuca la 60 C, in vid, timp de 3 h (IX.C.l5).
Impuritaji pirogene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 1 ml pe kilogram masa
corporala dintr-o solufie care contine cefalotina sodica 50 mg/ml in apa pentru preparate
injectabile.
Impuritati toxiee (IX.F.ll). Se administreaza intravenos 0,5 ml din- tr-o solutie care
:
contine cefalotina sodica 70 mg/ml.
Sterilitate. Cefalotina sodica trebuie sa fie slerila, Se procedeaza conform prevederilor de
la ,,Controlul sterilitafii" (IX.F.2).
Dozare. Cefalotina. 0,1 g cefalotina sodica se dizolva in 50 ml apa fi se completeaza cu
aceiasi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat (solufia- proba). 5,0 ml solufie-proba se adauga
2,5 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, se omogenizeaza prin agitare si se lasa in repaus timp de 20
min. Se adauga 10 ml tampon acetat pH 4,6 (R), 2,5 ml acid clorhidric 1 mol/1 si 20,0 ml iod
0,005 mol/1. Se lasa la intuneric timp de 20 min i se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pina
la colorafie galben-deschis. Se adauga 1 ml amidon-solufie (/) si se continua titrarea, agitind
energic, pina la decolorare.
La 5,0 ml solufie-proba se adauga 10 ml tampon acetat pH 4,6 (R) si 20,0 ml iod 0,005
mol/1. Se lasa la intuneric timp de 20 min se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pina la
colorafie galben-deschis. Se adauga 1 ml amidon-solufie (I) si se continua titrarea, agitind
energic, pina la decolorare.
Diferenfa dintre cele doua titrari reprezinta iodul consumat de cefalotina din cei 5 ml
solufie-proba.
In paralel, se efectueaza determinarea cu solufie-etalon preparata din 0,1 g cefalotina
sodica (e.n.) prelucrata in aceleasi conditii cu solufia* proba.
Concentrafia in cefalotina (exprimata in C16KleN206S2) a probei se calculeaza tinind seama
de concentrafia in cefalotina (exprimata in CjgHjgNgOgSg) a etalonului nafional.
Activiiaie microbiologica. Se determina conform prevederilor de la ,,Activitatea
microbiologica a antibioticelor" (IX.P.4).
Conservare. In recipiente inchise etan, ferit de lumina, la cel mult 25 C.
Acjiune farmaeoiogiea si Intrebuinfari. Antibiotic.

CEFOTAXIMUM NATEICIJM
Cefotaxima sodica

coo

/, \ 0" 3
NG N0 4 I!

.H

N*

C16HMN5Na07S2 Mr 477,4
Cefotaxima sodica este sarea de sodiu a acidului (> R, 7 R}-7-{2-(2- -amino-4 - tiazolil) glioxil
amido ] - 3 - (hidroximetil) - 8 - oxo - 5 - tia -1 - azabiciclo
218 VIII. Cejotaximum natricum

[4,2.0]oct-2-en-2-carboxiiic 72-(Z) (-metiloxima), acetat. Contine cel putin ,0% si cel mult
102,0% CIeHleNNa07S2 raportat la substanfa anhidra,
Deseriere. Pulbere microcristalina alba sau alb-galbuie, fara miros sau cu miros foarte slab
caracteristic si gust amar (IX.B).
Solubilitate. U^or solubila in apa, foarte greu solubila in cloroform, practic insolubila in eter
(IX.C.l).
I denttfieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu cefo- taxirna sodica (s.r.) prin
dispersie in bromura de potasiu (jR) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,002% m/V in apa prezinta doua maxime: la 236 nm si la
260 nm (IX.C.24.1).
La 10 mg cefotaxima sodica se adauga 0,2 ml acid sulfuric (R) 80% V/V care contine 1%
V/V acid nitric (R) ; apaie coloratie galbena care devine rapid brcm-roscata.
Prin calcinate se obfine un reziduu care umectat cu acid clorhidric 100 g/1 (R) coloreaza
flacara in galben.
AspeetuI solutiei. Solutia 1% m/V in apa proaspat fiarta si radta trebuie sa fie limpede.
eventuala coloratie nu trebuie sa fie max intensa decit colorafia unei solnfii-etalon preparate din 0,05
ml cobalt-E.c. 0 50 ml fer-E.c. si apa la 10 ml (IX.C.2).
Putere rotatorie specifies: [<x]g = +58 pina la +64 (l%m/V in apa proaspat fiarta $i racita;
raportat la substanta anhidra) (IX.C4).
Absorbtia luminii. Absorbanta unei solufii 0,002% m/V in acid clor- Mdiic (R) 0,1 mol/1 in
metanol {R)t proaspat preparat, determinate la 262 nm nu trebuie sa difere cu mai mult de 3% fata
de absorbanta unei solufii de cefotaxima sodica (s.r.) 0,002% m/V in acid clorhidric (R) 0,1 mol/1 in
metanol (R), proaspat preparat (IX.C.24.1).
Absorbanfele se raporteaza la substanfa anhidra.
Metaie grele. Cel mult 0,002%.
0,5 g cefotaxima sodica se calcineaza cu acid sulfuric (JR). Reziduul de la ealeinare, prelucrat
conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru impuritati anorganice (IX.C.13) si completat
cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion plumb).
impuritaji inrudite ehimie. Cel mult 4,0%.
Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe str&t subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF^ (R).
Developant: acetat de etil (J2)-alcool (jR)-apa-acid formic anhidru (R) (60:25: 15: 1).
Vasul cromatografic se satureaza timp de 2 h.
Solutii de aplicai:
Solutia a : cefotaxima sodica 2,0% m/V in apa:
Solufia b : cefotaxima sdica (s.r.) 0,020% m/V in apa;
Solutia c: cefotaxima sodica (s.r.) 0,040% m/V in apa;
Solutia d: cefotaxima sodica (s.r.) 0,080% m/V in apa.
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a, b, si A, se aplica solufiile:
a: 10 fil solutie a (200 p.g cefotaxima sodica) ;
b: 10 fil solutie b (2 pig cefotaxima sodica-s.n) ;
: 10 fil solutie (4 jig cefotaxima sodlca-s.r.) ;
d: 10 ul solutie d (8 cefotaxima sodica-s.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu develo- pant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanta de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer si se
examineaza in lumina ultravioleta la 254 nm.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principals., corespunzatoare
cefotaximei sodice, mai apar si alte pete, marimea si intensitatea acestora nu trebuie sa depaseasca
Cefotaximum natricum YIIL 219

marimea fi intensitatea petei din dreptul punctului c.


pH - 4,5 - 6,5 (10% m/V) (IX.C.22).
Apa. Cel mult 6,0%.
0,2 g cefotaxima sodica se titreaza cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Impuritati pirogene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 1 ml pe kilogram masa corporala
dintr-o solutie care confine cefotaxima sodica 50 mg/ml in apa pentru preparate injectabile.
Impuritati toxiee (IX.F.ll). Se administreaza intravenos 0,5 ml dintr-o solutie care contine
cefotaxima sodica 40 mg/ml. Timpul de observatie este de 48 li.
Sterilitate. Cefotaxima sodica trebuie sa fie sterila. Se procedeaza conform prevederilor de la
Controlul sterilitatii'* (IX.F.2).
Dozare. 0,1 g cefotaxima sodica se dizolva in 25 ml acid acetic anhidru (R)} se adauga 20 ml
dioxan (R), albastru de bromfenol (J) 10 g/1 in alcool absolut (R) si se titreaza cu acid percloric 0,1
mol/1 in dioxan pina la~;i decolorare.
1 ml acid Dercloric 0 mol/1 in dioxan corespunde la 0,02387 g CleH i6N5Na 7 S2.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 25 C.
Aetiune farmaeologiea si intrebuintarL Antibiotic.
CERA FLAVA

Ceara galbena
Ceara galbena este produsul obtinut prin topirea fagurilor de albiae (Apis mdifica. Apideaej,
Contine cel putin 70,0% si cel mult 75,0% esteri ai alcoolilor superior! (26_2) cu acizii palmitic,
hidroxipalmitic si cerotic, 14,0% acizi gra^i liberi, 12,0% hidxoearburi corespunzatoare alcoolilor de
ceara si cantitafi mici de alcooli liberi sitosterina..
Deseriere. Masa solida sub forma de placi cu aspect uniform, cel $ in jumatatea
superioara a masei, cu fractura mata si granuloasa de culoare galbena sau brun-deschis, cu miros
slab caracteristic de miexe, fara gust (IX.B).
Ceara galbena topita pe baia de apa se prezinta ca un lichid limpede,. de culoare galbena
Solubilitate. Uor solubila in benzen, cloroform si uleiuri volatile, solubila in eter prin
incalzire, greu solubila in alcool la fierbere, practic insolubila in apa i alcool; miscibila in stare topita
cu parafina, vaselina alba i uleiuri grase (IX.C.l).
Densitate relativa: d|g = 0,950 0,966 (IX.C.3).
Indice de aciditate: 17 22 (IX.C.5.1).
Indiee de ester: 66 80 (IX.C.5.2).
Indice de peroxid. Cel mult 5 (IX.C.5.5).
Indice de saponifieare; 83 104 (IX.C.5.7).
Punct de topire: 62 65 CC (IX.C.10).
Aspectul solutiei. 0,60 g ceara galbena se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 eC, in 10 ml
cloroform (R); solufia trebuie sa fie limpede colorata in galben. Colorajia solutiei nu trebuie sa fie
mai intensa decit coloratia unei solufii-etakm preparate din 0,40 ml cupru-E.c., 1,0 ml cobalt- E.c.,
8,0 ml fer-E.c. i acid clorhidric 10 g/1 (JR) la 10 ml (IX.CZ).
Coioran|i sintetici. 0,60 g ceara galbena se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C, in 10 ml
Cloroform (R), se adauga 0,2 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) i se agita usor ; nu trebuie sa apara
colorafie ro^ie.
Acid stearic. 1,0 g ceara galbena ^i 20 ml alcool (JR) se incalzesc pe baia de apa intr-un balon
prevazut cu refrigerent cu reflux. Amestecul se raceste $i se filtreaza prin hirtie de filtru cu porii fini.
Solutia filtrata tre- buie sa fie incolora si neutra la hirtia de turnesol albastra (I).
Grasimi. eeara Japoniea, sa- La 1.0 g ceara galbena se adauga 20 ml apa, 15 ml
hidroxid de sodiu 300 g/1 (R) si se tine pe baia de apa timp de 30 min. Solufia filtrata trebuie sa fie
limpede sau cel mult opales- centa. Solufia se aciduleaza cu acid clorhidric (R); lichidul trebuie sa
220 VIII. Cera Slava

ramina limpede sau cel mult slab tulbure.


Rafini. La 0,10 g ceara galbena se adauga 15 ml anhidrida acetica (I?) se incalzeste pe baia de
apa. Se raceste i se filtreaza prin hirtie de filtru
Cetaceum VIII. 221

cu porii fini. La 2,0 ml solufie filtrata se adauga 0,1 ml acid sulfuric (R) 500 g/1; nu trebuie sa
apara colorafie violeta.
Ceara de Carnauba. 0,10 g ceara galbena se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C, in 20
ml 1-butanol (R) si se racefte ; din amestec se separa masa cristalina. Nu trebuie sa se observe
masa amorfa.
Parafina. La 5,0 g ceara galbena se adauga 25 ml Mdxoxid de potasiu 0,5 mol/1 in alcool fi se
incalzeste la fierbere, la reflux, timp de 4 h intr-un balon prevazut cu refrigerent. La reziduul obfinut se
adauga 20 ml glicerol (if?) si 100 ml apa incalzita la aproximativ 70 C; solufia trebuie sa fie limpede
sau cel mult opalescenta.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la loc racoros.

CETACEUM
Ceiaceu
Ceara cristalina purificata, care provine din cavitafile craniene si peri- craniene ale casalotului
Physeter macrocefihalus L. sau Physeter catodon L. (PhyseieridaeJ si in care predomina
palmitatul sau miristatnl de cetil.
Descriere. Solzi sau masa alba cu aspect cristalin si structure. lamelaxa, care cliveaza usor in
foife translucide, sidefii, onctuoase la pipait, cu miros slab caracteristic si gust fad (IX.B).
Umectat cu alcool sau ulei vegetal devine ufor pulverizabil. Topit pe baia de apa se prezinta ca
un lichid limpede fi incolor.
Solubilitate. Usor solubil in cloroform, eter, eter de petrol fi sulfura de carbon, solubil in alcool
incalzit la aproximativ 70 C, practic insolubil in apa. Topit pe baia de apa este miscibil cu uleiuri grase
fi volatile (IX.C.l).
Aspeetul solufiei. 1,0 g cetaceu se dizolva in 5 ml cloroform (R). Trebuie sa se obfina solufie
limpede si incolora (IX.C.2).
Densitate relativa: d| = 0,9400 0,9550 (IX.C.3).
Indiee de aeiditate. Cel mult 2 (IX.C.5.I).
3,0 g cetaceu se dizolva prin incalzire in 40 ml xilen (2?) intr-un flacon prevazut cu refrigerent.
Se adauga 20 ml alcool (R) in prealabil neutralizat cu hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 in alcool la
fenolftaleina-solufie (I) fi se titreaza fierbinte cu hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 in alcool.
Indiee de iod. Cel mult 8 (IX.C.5.4),
Indiee de peroxid. Cel mult 8 (IX.C.5.5).
Indiee de refraelie: njf = 1,430 1,435 (IX.C.5.6).
Isdiee de saponificare: 115 135 (IX.C.5.7).
Substante nesaponifieabile: 45 52% (IX.C.6). Se iau in lucru 5 g cetaceu.
Funet de pieurare: 43 50 CC (IX.C.8).
Aciditate. 0,5 g cetaceu se dizolva, prin incalzire la aproximativ 40 CC, in 45 ml alcool (i?) in
prealabil nentralizat cu hidroxid de sodiu 0 mol/1 la fenolftaleina-solutie (/), se raceste si se
filtreaza ; solutia trebuie sa ramina incolora. La adaugarea de 05 ml hidroxid de sodiu 0 mol/1
solutia trebuie sa se coloreze in rofu.
Acid stearic, 1 g cetaceu se dizohra in 10 ml amoniac concentrat (R), prin incalzire la
aproximativ 40 C si se filtreaza cald. Dupa racire, filtrul trebuie sa fie cel mult opalescent, iar la
acidulare cu acid clorhidric (R) nil trebuie sa se formeze un precipitat floconos.
Ceara. 1,0 g cetaceu se dizolva in 20 ml eter(2?). Solutia trebuie sa ramina limpede.
Impuritati insolubile. 1,0 g cetaceu se dizolva in 5 ml cloroform (R), prin incalzire la aproximativ
40 C; solutia trebuie sa fie limpede si incolora.
222 VIII. Chamomillae flos

Parafina. 0,5 g cetaceu se dizolva in 25 ml alcool (R) incalzit la apro- xlmativ 40 C. Solutia
trebuie sa ramina limpede.
Conservare, In recipiente bine inchise, ferit de lumina. la cel mult 25 C,
Observafie. Anual se controleaza aspectul in stare topita si indicele de peroxid al produsului.

CHAMOMILLAE FLOS
Floare de musetei
Inflorescenta plantei Chamontilla recutita Rauschert (Matricaria chamo- milla L.)
(Asteraceae), uscata dupa recoltare. Contine cel putin 0,4%,Vjm ulei volatil de culoare albastra.
Deseriere. Caractere macroscopice. Antodii late de obicei de 1,5 2 cm, cu involucru
format din trei rinduri de foliole involucrale verzi, lanceolate, scuamoase, imbricate si scarioase pe
margine. Pedunculul, lung de cel mult
2 cm, poarta receptaculul emisferic sau conic, inalt de 3 6 mm i lat de 2 3 mm, cu 12 18 flori
marginale femele, cu ligula alba, laterala, de 4 6 mm lungime, tridinfata la virf si cu trei nervuri.
Florile centrale foarte numeroase, hermafrodite, galbene, tubuloase, lungi de 2 3 mm, au corola cu
cinci dinti, cinci nervuri si androceu sinanter care inconjoara stilul cu stigmat bifurcat.
Miros aromat, caracteristic, gust usor amar (IX.D.l).
Caraetere microscopice. Epiderma foliolelor involucrale este formats, din celule alungite,
sinuoase, acoperite cu cuticula striata si prevazute cu stoma te si peri glandular! cu piciorul scurt si
glanda pluricelulara, biseriata. S.eceptaculul prezinta epiderma cu striatii cuticulare si este
strabatut de mai multe canale secretoare si de fascicule libero-lemnoase insotite de fibre. Corola
floriior ligulate si tubuloase prezinta celule izodiametrice sau alungite, cu marginea mai mult sau mai
putin sinuoasa si peri glanaulari de aceiasi tip cu cei descrisi anterior. Fata superioara a petalelor
florilor ligu- late prezinta numeroase papile. Grauncioarele de polen, triunghiiular-rottm- jite, cu
diametrul de aproximativ 30 fim, prezinta trei pori germinativi (IX.D.2).
Chamomilla suaveolens (Pursh) Bydb. (Matricaria diseoidea DC.). N12
se admite iniocuirea cu inflorescente iipsite de flori ligulate si cu flori tubu- lo&st verzi, cu patru dinti.
Matricaria perforata Merat (Matricaria inodora L.). Nu se admite inloeui- rea cu
inflorescente fara miros, cu receptacul semiglobulos i plin in interior.
Anthemis sp. Nu se admite iniocuirea cu inflorescente formate din flori cu receptacul acoperit
de palei.
Parti din aceeasi planta. Flori brunificate, cel mult 5,0%; resturi de frunze si tulpini, cel mult
1,0% ; flori cu pedunculul mai lung de 2 cm, cel mult 5,0% ; flori sfarimate care tree prin sita V, cel
mult 11,0% (IX.D.4).
Parti din alte piante. Cel mult 2,0% (IX.D.4).
Produse mmerale. Cel mult 0,25% (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 13,0%.
5 g floare de musefel se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Cenusa. Cel mult 11,0%.
1 g floare de musefel se calcineaza pina la masa constanta (IX.C.17).
Cenufa insolubila In aeid clorhidric 100 g,/l. Cel mult 3,0%. (IX.C.17).
Dozare. Se procedeaza conform prevederilor de la Dozarea uleiului volatil din produse
vegetale" (IX.D.10).
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aefhme farmaeologiea si intrebuinfari. Antiinflamator; antispastic.
Chelidomi herba VIII. 223

CHELIDONII HERBA Bostopasca


Partea aeriana inflorita a plantei Chelidonium majus L. (Papavera- ceae), uscata dupa
recoltare. Contine cel putin 0,4% alcaloizi totali exprimati in chelidonina (C20H19O5N).
Descriere.. Caractere ntacroscopice. Tulpini cilindrice, ramificate, prevazute cu peri lungi
si rari. Frunze alterne, sesile sau pedunculate, pe- nat-partite in 5 7 lobi rotunjiti, crenelati pe
margine, cu lobul texmi- na mai mare i de obicei trilobat, de culoare verde pe fafa superioara i
verde-cenusie pe fafa inferioara. Florile, reunite in inflorescence umbe- liforme, asezate la virfurile
ramurilor, au la baza pedunculilor bractee scuamiforme; caliciu iorniat din doua sepale aduce,
corola formata din patru petale ovate de culoare galbena, numeroase stamine, ovar uni-
224 VIII. Chelidonii herbc

loctilar, bicarpelat i multiovular cate se transf oixna la maturitate intr- capsuM silictdiforma cti
seminfe ovale, brune.
Miros slab caracteristic, gust amar, iritant (IX.D.l).
Caractere microscopice. Secfiunea transversala a ttxlpinii prezinta epiderma cu peri
tectori pluricelulari, 23 stratnri de celule colenchi- matoase, alungite tangential si 5 6 stratnri de
fibre lignificate, galbene, cu lemn larg; fasciculele libero-lemnoase, colaterale, sint dispuse circular si
insofite de laticifere articulate in regiunea libetiana, cu un continut gal- ben-brun.
Sectiunea transversala a frunzei prezinta epiderma superioara cu celule izodiametrice,
rotunjite sau ondulate, lipsita de stomatite. Epiderma inferioara este formata din celule ondulate, cu
numeroase stomate de tip anomocitic. ParencMmul palisadic este format aintr-un singur strat de
celule; parencbimul lacunar, format din 4 6 straturi de celule, este bogat in spafii intercelulare.
Fasciculul libero-Iemnos, colateral, este in- conjurat de un periciclu colenchimatos ^i insotit de
numeroase laticifere in regiunea liberiana, cu un confinut galben-brun.
Pulbereat de culoare verde, confine fragmente de frunze cu epiderma formata din celule cu
marginea sinuoasa si stomate de tip aaomocitic, fragmente de frunze i tulpini cu fascicule libero-
lemnoase insofite de vase laticifere, de culoare bruna, situate in regiunea liberului, fragmente de peri
lungi, multicelulari, graunciori de polen, fragmente din umbelele florale reprezentate de celule cu
perefii subtiri si numeroase picaturi de ulei (IX.D.2; IX.D.3).
Identificare. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat subfire"
(IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: 1-propanol (2?)-acid formic anhidru (i?)-apa (90:1:9).
Solutie de aplicat: La 0,75 g pulbere de rostopasca (VI) se adauga 200 ml acid acetic (R) 120
g/1, intr-un balon, se acopera cu pilnie 1 se tine in baia de apa timp de 30 min, agitind des. Dupa
racire, se dilueaza cu acid acetic (R) 120 g/1 la 250 ml si se filtreaza; se indeparteaza primii20 ml filtrat.
50 ml filtrat se alcalinizeaza cu amoniac concentrat (R)t pina la pH 9 10 si se agita de do.ua ori cu
cite 30 ml cloroform {R)t intr-o pilnie de separare. Solutiile cloroformice reunite se usuca pe sulfat de
sodiu anhidru (R), se filtreaza si se evapora la sicitate, in baia de apa la aproximativ 40 C, cu ajutorul
unui curent de aer. K~eziduul se dizolva in 1 ml metanol (R).
Pe linia de start a placii cromatografice se aplica 20 ul din solufia de mai sus pe distanfa de 2
cm, sub forma de banda,
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu_ developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ
16 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer si se examineaza:
la lumina zilei;
in lumina ultravioleta la 366 nm;
la lumina zilei dupa pulverizare cu tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie
{R), uscare la aer timp de citeva minute sjd piilverizare cu nitrit de sodiu-solufie (R).
Inainte de pulverizare, pe cromatograma examinata la lumina zilei i in lumina ultraviolets, la
366 nm, trebuie sa apara urmatoarele pete t
pata cu Rf de aproximativ 0,10, de culoare galbena, cu fluo- rescenfa galben-intens;
pata cu Rf de aproximativ 0,35, de culoare portocalie, cu fluo- rescenfa portocalie
(sanguinarina).
Pe cromatograma mai pot sa apara urmatoarele pete:
pata cu Rf de aproximativ 0,15, de culoare galben-luminos, cu flnorescenfa galbena
(cheleritrina);
alte pete fluorescente, de culoare galbena, albastra fi portocalie, cu Rf mai mare decit al
sanguinarinei.
Dupa pulverizare cu reactivii de identifieare, pe cromatograma examinata ia lumina zilei trebuie
sa apara pe linga petele menfionate anterior, urmatoarele pete colorate in brun~rocat:
Chelidonii herba VIII. 225

pata cu Rf de aproximativ 0,50 (chelidonina);


alte pete cu Rf mai mare decit al chelidoninei.
Pe cromatograma mai poate sa apara pata cu Rf de aproximativ 0,25 (protropina).
Parti din aceeasi planta. Patfi din planta brunificate sau decolorata, cel mult 3,0%; tulpini
lignificate, cel mult 1,0% ; tulpini fara frunze i flori, cel mult 1,0% (IX.D.4).
Par|i din alte piante. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Produse mineraie. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 13,0%.
5g rostopasca se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Cemifa. Cel mult 15,0%.
1 g rostopasca se calcineaza pina la masa constanta (IX.C.17).
Dozare. 10 g pulbere de rostopasca (VI) se umecteaza uniform cu un amestec format din 10 ml
hidroxid de sodiu 300 g/1 (R) si 5 ml alcool (R), Se lasa la macerat intr-un pahar de laborator
acoperit, timp de 4 h, se aduce cantitativ intr-un cartus de hirtie de filtru si se extrage cu cloro- form
(R) intr-un aparat de extractie^continua pe baia de apa, timp de
6 h. Solufia cloroformica se usuca pe sulfat de sodiu anhidru (R), se filtreaza cantitativ intr-un balon
de distilare se concentreaza pe baia de apa pina la un volum de aproximativ 5 ml. Se adauga 10,0 ml
acid sulfuric 0,01 mol/1 _si se continua distilarea pina la indepartarea urmelor de cloroform. Pe
perefii balonului de distilare se depune substanfa grasa care se indeparteaza prin filtrarea
confinutuiui balonului prin vata; ba- lonul si vata se spala cantitativ cu mici porfiuni de apa. La filtrat se
adauga rosu de metil-solufie (I) si excesul de acid sulfuric 0,01 mol/1 se titreaza cu hidroxid de sodiu
0,02 mol/1 pina la colorafie galbena.
1 ml acid sulfuric 0,01 mol/1 corespunde la 0,00706 g C2CH1906N.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Antispastic; colagog.

15 Farmacopeea Romana, ed. a X-a


226 VIII- Chinidini sulfas

CHINIDINI SULFAS

Sulfat de chinidina

2
S04 - 2H20

H2S04 * 2H20
(C20H24N2O: 2/2 Mr 783,0
Sulfatul de chinidina este sulfat de (6-metoxi-4~chmolil)- [(2 R.4 S,5 R)- -5-vinil-2-
chmuclidinil:]-(S)-metanol cu doua molecule de apa.
Contine cel mult 102,0% alcaloizi total! exprimati
cel putin 98,5% si H2S04
(020-^24-^2^2)2
Deseriere. Pulbere microcristalina alba sau cristale fine aciculare albe, fara miros, cu gust
amar (toxic) (IX.B).
Solubilitate. Usor solubil in alcool si cloroform, foarte putin solubil in apa, practic
insolubil in acetona ?i eter (IX.C.l).
Solutia A. 0,50 g sulfat de chinidina se dizolva in 50 ml apa proaspat fiarta i racita.
Identificare
La 1 ml solutie A se adauga 0,2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) i se dilueaza cu 5 ml apa;
dupa agitare apare fluorescenja albastra.
La 0 ml solufie A se adauga 4 ml apa, 0,15 ml apa de brom (jR) i 1 tnl amoniac 100
g/1 (R); dupa agitare apare coloratie verde.
La 2 ml solutie A se adauga 0,1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R), 0,05 ml iod iodurat-solutie
(R) se agita; se formeaza un precipitat galben (deosebire de clorhidrat de chinina).
La 2 ml solutie A se adauga 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (jR) i 0,5 ml clorura de bariu
50 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb.
Putere rotatorie speeifiea: [a]x> = +275 pina la +290 (2% m/V in acid clorhidric 0,1
mol/1; raportat la substanta uscata) (IX.C.4).
AspeetuI solutiei. Solutia A trebuie sa fie limpede i incolora (IX.C.2).
pH - 6,0 - 6,8 (solutia A) (IX.C.22).
in
2K20.
Ckinidini sulfas VIII. 227

Clorurh Cel mult 0,01%.


10 ml solutie A se compara cu 1 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,01 mg ion
clorura) (IX.C.13).
Impuritafi inrudite ebimie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie
pe strat subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (J?).
Developani: cloroform (-R)-acetona (i?)-dietilamina (R) (50 : 35:15).
Soluiii ae aplicat:
Solutia a: sulfat de chinidina 2,50% m/V in cloroform (R);
Solutia b: clorMdrat de chinina (s.r.) 0,0250% m/V in cloroform (R).
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a i , se aplica solnjiile:
a: 5 fil solutie a (125 fxg sulfat de chinidina);
b: 5 ul solutie b .(1,25 fig clorhidrat de chinina-s.r.)*
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu develo- pant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer,
apoi placa cromatografica se developeaza din nou pe aceeasi distanfa si se usuca in etuva la 105
C timp de 10 min. Placa cromatografica se pulverizeaza uniform cu acid sulfuric (R) 150 g/I si se
examineaza in lumina ultra violeta la 366 nm,
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principals, corespunzatoare
sulfatului de chinidina, mai apar i alte pete, marimea si intensitatea fluorescentei acestora nu
trebuie sa depaseasca marimea si intensitatea fluorescentei petei din dreptul punctului b.
Saruri minerale. 0,50 g sulfat de cbinidina se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C, intr-
un amestec format din 2 ml cloroform (I?) i 1 ml alcool absolut (R); solutia trebuie sa ramina
limpede dupa racire.
Sulfat de dihidroeMnidina. Cel mult 10,0%.
0,2 g sulfat de cbinidina se dizolva in 20 ml apa, intr-un flacon cu dop rodat; se adauga 0,5 g
bromura de potasiu (R), 10 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), 0 ml rosu de metil-solufie ( si se
titreaza cu bromat de potasiu 0,0167 mol/1 pina la colorafie galbena. Se adaugH 0,5 g iodura de
potasiu (R) dizolvate in 200 ml apa, se include flaconul si se lasa la intuneric timp de 5 min. Se
adauga amidon-solufie (I) si se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
I ml bromat de potasiu 0,0167 mol/1 corespunde la 0,01957 g (^,)* H2S04 -
2H20.
Concentratia in sulfat de dihidrochinidina (% m/m) a probei de analizat se calculeaza prin
diferenfa dintre rezultatul obfinut la Dozare i rezultatul obfinut prin aceasta metoda,
Substante organiee usor earbonizabile. 0,20 g sulfat de chinidina se dizolva in 5 ml
acid sulfuric (R). Dupa 5 min, coloratia solutiei nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei
solufii-etalon preparate din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,10 ml cupru-E.c., 2,0 ml fer-E.c. si apa la 5 ml
(IX.C.14).
Pierdere prin useare: 3,0 5,0%.
228 VIII. Chinini hydrochloridum

0,5 g sulfat de chinidina se usuca la 130 C pina la masa constanta (IX.C.15).


Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
1 g sulfat de chinidina se calcineaza cu acid sulfuric (2?) (IX.C.17).
Dozare. 0,25 g sulfat de chinidina fin pulverizata se dizolva in 40 ml anhidrida acetica (R), se
adauga 0,2 ml verde malachit in acid acetic anhidru (I) si se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in
acid acetic anhidru (R) pina la colorafie galbena.
1 ml acid percloric 0 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la

Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum. Aetiune


farmaeologiea si inlrebuintari. Antiaritmic.

CHININI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de chinina


H2C *

C '24 2W2 H24N202 HCl


2C Mr 396,9
2H20
Clorhidratul de chinina este clorhidrat de (6-metoxi-4-chinolil)-[(2S,4S, 5i?)-5-vinil~2-
chinucIidinil]-(R)-metanol cu doua molecule de apa. Confine cel pufin 98,5% si cel mult 102,0%
alcaloizi total! exprimafi in C*H^NtOs * HCl 2H20.
Deseriere. Pulbere cristalina alba sau cristale aciculare matasoase, albe, fara miros, cu gust
amar (IX.B); eflorescente la aer uscat.
Solubilitate. Usor solubil in alcool i cloroform, solubil in apa, greu solubil in eter (IX.C.l).
Solufia A. 1,0 g clorhidrat de chinina se dizolva in 40 ml apa proaspat fiarta i racita si se
completeaza cu acelasi solvent la 50 ml.
Chinini hydrochloridum VIII. 229

Identifies re
1 ml solufie A se dilueaza cu 4 ml apa i se adauga 0,1 ml acid sulfuric 100 g/I (R);
apare fluorescenfa albastra.
La 0,4 ml solutie A se adauga 5 ml apa, 05 ml apa de biom (R), 0,3 ml amoniac 100
g/1 (R); dupa agitare apare coloratie verde.
La 2 ml solutie A se adauga 0,1 ml a.cid sulfuric 100 g/1 (R), 0,05 ml iod iodurat-solufie
(R) si se agita; se formeaza un precipitat brun (deosebire de sulfat de chinidina).
2 ml solutie A se aciduleaza cu acid nitric 100 g/1 (R) i se adauga 0,15 ml nitrat de
argint 20 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb, cazeos.
Putere rotatorie specifies: [a]g = 245 pina la 258 (2% m/V in acid clorhidric 0,1
mol/1; raportat la substanfa uscata) (IX.C-4).
AspeetuI solutiei. Solutia A trebuie sa fie limpede $i incolora (IX*C.2).
pH = 6,0 - 6,8 (solufia A) (IX.C.22).
Bariu. La 5 ml solufie A se adauga 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) i 0,3 ml acid sulfuric 100
g/1 (R); solufia trebuie sa ramina limpede.
SuHafi. Cel mult 0,05%.
10 ml solufie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Alfi alcaloizi din eoaja de China. 0,50 g clorhidrat de chinina se dizolva in 20 ml apa, se
adauga 3 g sulfat de potasiu (R) pulverizat i se agita energic. Se raceste, se lasa in repaus timp
de 30 min, agitind din cind in cind si se filtreaza printr-un creuzet filtrant G 4. La 10 ml filtrat se
adauga 4 ml apa, 0,15 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 s?i se agita ; solufia nu trebuie sa se tulbure
timp de 10 min.
Clorhidrat de dihidroehinina. Cel mult 6,0%.
0,2 g clorhidrat de chinina se dizolva in 20 ml apa, intr-un flacon cu dop rodat; se adauga
0,5 g bromura de potasiu (R)t 10 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), 0,1 ml rosu de metil-solufie: (I)
i se titreaza cu bromat de potasiu 0,0167 mol/1 pina la colorafie galbena. Se adauga 0,5 g iodura
de potasiu (R) dizolvate in 200 ml apa, se inchide flaconul i se lasa la intuneric timp de 5 min.
Se adauga 2 ml amidon-soiufie (/) si se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0 mol/1.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
1 ml bromat de potasiu 0,0167 mol/1 corespunde la 0,01984 g C^H^Og HCl 2H2G,
Concentratia in clorhidrat de dihidroehinina (% m/) a probei de analizat se calculeaza
prin diferenfa dintre rezultatul obfinut la ,,Dozare si rezultatul obfinut prin aceasta metoda.
Saruri minerale. 0,30 g clorhidrat de chinina se dizolva intr-un amestec format din 2 ml
cloroform (R) 1 ml alcool absolut (R); solufia trebuie sa fie limpede.
Substante organice ufor carbonizabile. 0,20 g clorhidrat de chinina se dizolva in 5 ml
acid sulfuric (R). Dupa 5 min coloratia solufiei nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei
solufii-etalon preparate din 0,10 ml cv- balt-Ex., 00 ml cupru-E-C., 2,0 ml fer-E.c. i apa la 5
ml (1.4).
230 VIII. Chinini sulfas

Pierdere prin uscare: 7,0 9,5%.


0,5 g clorhidrat de chinina se usuca la 105 CC pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1%.
1 g clorhidrat de chinina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,15 g clorhidrat de chinina se dizolva in 25 ml anhiari- da acetica (R)} se adauga 5
ml acetat de mercur (II) in acid acetic anhidru (R)} 0,1 ml galben de metanil in dioxan (/) si se
titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru pina la colorafie rosu-violeta.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,01984 g C 20H^N2O2
HC1 2HaO.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum.
Aetiune farmaeologiea si Intrebuintari. Antimalaric.

CHININI SULFAS
Sulfat de chinina

C20H24N2O)2 * H2S04 - 2K20 Mf 783,0


Sulfatul de chinina este sulfat de (6-metoxi-4-chinolil)- [(2S, 4S, 5R)- -5-virdl-2-
chinuclidinil]-(B.)-metanol cu doua molecule de apa. Confine cel putin 99,0% si cel mult 102,0%
alcaloizi totali exprimati in (C20H2sN2O2)2 *
*H2S04 2H20.
Descriere. Pulbere cristalina alba sau cristale aciculare, matasoase, albe, fara miros, cu
gust amar (IX.B).
Solubilitate. Pufin solubil in apa prin incalzire la aproximativ 70 C, pufin solubil in alcool,
foarte greu solubil in cloroform i eter (IX.C.l).
Soiuiia A. 0,50 g sulfat de chinina se dizolva prin incalzire la aproximativ 70 C in 45 ml apa,
se raceste si se completeaza cu acelafi solvent la 50 ml.
Identifieare
La 3 ml solufie A se adauga 0,1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R); apare fluorescenfa
albastra.
La 0,4 ml solutie A se adauga 5 ml apa, 0,15 ml apa de brom (R), 0,3 ml amoniac 100
g/1 (R) ; dupa agitare apare coloratie verde.
La 2 ml solufie A se adauga 0,1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R), 0,05 ml iod iodurat-solutie
(R) si se agita; se formeaza un precipitat brun (deosebire de sulfat de chinidina).
La 2 ml solufie A se adauga 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) si 0,5 ml clorura de bariu
50 g/1 (R) ; se formeaza un precipitat alb.
Putere rotatorie specifica: [a] = 237 pina la 245 (2% m/V in acid clorhidric 0,1
mol/1; raportat la substanfa uscata) (IX.C.4).
Aspeetul solufiei. Solufia A trebtde sa fie limpede fi incolora (IX.C.2).
pH = 6,0 - 6,6 (solutia A) (IX.C.22).
Goruri. Cel mult 0,01%.
10 ml solutie A se compara cu 1 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,01 mg ion
clorura) (IX.C.13).
Alfi alealoizi din eoaja de China. 0,50 g sulfat de chinina se dizolva, prin incalzire la
Ghinini sulfas VIII. 232

aproximativ 70 C, in 20 ml apa, se adauga 3 g sulfat de potasiu (R) pulverizat fi se agita energic. Se


racefte, se lasa in repaus timp de 30 min, agitind din cind in cind, fi se filtreaza printr-un creuzet
filtrant G4. La 10 ml filtrat se adauga 4 ml apa, 0,15 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 si se agita ; solufia
nu trebuie sa se tulbure timp de 10 min.
Saruri minerale. 0,30 g sulfat de chinina se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C,
intr-un amestec format din 2 ml cloroform (R) 1 1 ml alcool absolut (R); solutia trebuie sa ramina
limpede fi dupa rlcixe.
Sulfat de diMdroehinina. Cel mult 6,0%,
0,2 g sulfat de chinina se dizolva, prin incalzire la aproximativ 70 C, in 20 ml apa, intr-un
flacon cu dop rodat; se adauga 0,5 g bromura de potasiu (i?), 10 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), 0,1
ml rosu de metil-solu- fie (I) fi se titreaza cu bromat de potasiu 0,0167 mol/1 pina la colorafie
galbena. Se adauga 0,5 g iodura de potasiu (R) dizolvate in 200 ml apa, se inchide flaconul si se
lasa la intuneric timp de 5 min. Se adauga 2 ml amidon-solufie (I) si se titreaza cu tiosulfat de
sodiu 0,1 mol/1.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
1 ml bromat de Potasiu 0,0167 mol/1 corespunde la 0,01957 g (C 20H24N2O2j2 H2S04
2HzO.
Concentrafia in sulfat de dihidxocbinina (% /m) a probei de analizat se cakuleaza prin
diferenfa dintre rezultatul obtinut la Dozare^ si rezultatul obfinut prin aceasta metoda.
Substante organice usor earbonizabile. 0,20 g sulfat de chinina se dizolva in 5 ml acid
sulfuric (R) ; dupa 5 min coloratia solutiei nu trebuie sa fie mai intensa decit coloratia unei solufii-
etalon preparate din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,10 ml cupru-E.c., 2,0 ml fer-E.c. si apa la 5 ml (IX.C.14).
Pierdere prin useare : 3,0 5,0%.
0,5 g sulfat-^de chinina se usuca la 105 CC pina la masa constanta (IX.C.15).
Beziduu prin ealeisare. Cel mult 0,1%.
1 g sulfat de chinina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,25 g sulfat de chinina se dizolva pe baia de apa in 40 ml anhidrida acetica (JR).
Dupa racire se adauga 0,2 ml verde malachit in acid acetic anhidru (I) fi se titreaza cu acid
percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru pina la colorafie galbena.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,0261 g (C20H24N2O2)2
K2SG4 2H20.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum.
Aefiune farmaeologiea si Intrebuintari. Antimalaric.
232 VIII. Chloraminum

C6HEClNNa02S /2 20 240,6
Cioramina este sarea de CHLGRAMNtM sodiu a N-
clorobenzensulfonamidel cu molecula si jumatate de apa.
Contine cel putin 25,0% cel Cioramina mult 29,0% clor activ.
Deseriere. Pulbere cristalina alba sau foarte slab
galbuie, cu miros de clor si gust amar, neplacut (IX*B).
Se descompune lent la .-aer si la lumina.
Solubilitate. Solubila in alcool si glicerol, pufin
solubila in apa, practic insolubila in benzen,
cloroform si eter (IX.C.l).
Identificare N IV2
50 mg a 20 cioramina se dizolva
in 5 ml apa, se adauga 1 ml iodura de potasiu 100 g/1 (R), 0,1 ml acid
clorhidric 100 g/1 (R), 1 ml cloro- form (R) si se agita; stratul
cloroformic se coloreaza in violet.
Prin ealeinare se obfine un reziduu care da reactiile pentru ionii clorura, sodiu i sulfat.
AspeetuI solufiei apoase. 0,50 g cioramina se incalzesc la fierbere cu 20 ml apa ; solutia
trebuie sa fie limpede sau cel mult transparenta
(IX.C.2).
AspeetuI solutiei alcooliee. 1,0 g cioramina se dizolva in 25 ml alcool (R) si se incalzeste
la fierbere; solutia trebuie sa fie transparenta sau cel mult tulbure (IX.C.2).
Coloratia solutiei apoase. 1,50 g cioramina se incalzesc la fierbere cu 7,5 ml apa si se
filtreaza; coloratia a 5 ml filtrat nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei solufii-etalon
preparate din 0,15 ml cobalt-E.c., 0,15 ml cupru-E.c., 0,80 ml fer-E.c. i apa la 5 ml (IX.C.2).
Alealinitate. 1,0 g cioramina se dizolva in 60 ml apa proaspat fiarta i racita i se adauga
0,1 ml fenolftaleina-solufie (I) ; solufia se colo - reaza in roz. Se adauga 0,35 ml acid clorhidric 0,1
mol/1; solufia trebuie sa se decoloreze.
Chloramphenicoli natrii sucdnas VIII.

Bozare. 0,3 g cioramina se dizolva in 30 ml apa, intr-un flacon cu dop rodat, se adauga 10
ml iodura de potasiu-solufie (R) si 10 ml acid clorhidric 100 g/1 (R). Se lasa in repaus la intuneric
timp de 10 min, se dilueaza cu 20 ml apa i se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 pina la
coloratie galben-deschis. Se adauga 2 ml amidon-soiufie (I) ^i se continua titrarea, agitind
energic, pina la decolorare.
1 ml tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,003545 g clor.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la rece. Sefia- randum.
Aetiune farmacologica si intrebumtari. Antiseptic si dezinfectant.

CHLORAMPHENICOLI NATRII SUCCINAS Succinat de cioramfenicol si de sodiu

H-C-NH-C-CHCU i
2
CHJ-O-C-CH-
CHJ-COO
0
_

ClsHuCl2NNaOs Mr 445,2
Succinatul de cioramfenicol si de sodiu este sarea de sodiu a succinatu- lui de 2,2-aicloxo-
N- [(1R, 2R)-2-hidroxi-l-hidroximetil--2-(4-nitrofenil)-etil[] acetamiaa. Confine cel pufin
98,0% si cel mult 103,0% Ci5Hi5Cl2N2Na08 raportat la substanfa uscata.
Deseriere. Pulbere microcristalina alba sau alb-galbuie, fara miros, cu gust amar (IX.B);
foarte higroscopica.
Solubilitate. Uor solubil in apa i alcool (IX.C.l).
Solutia A. 2,0 g succinat de cioramfenicol si de sodiu se dizolva in
5 ml apa proaspat fiarta i raciti si se completeaza cu acelasi solvent la 10 ml.
Identifieare
Solutia de la Dozare trebuie sa prezinte un maxim la 276 nm (IX.C.24.I)/
10 mg succinat de cloramfenicol i de sodiu se incalzesc la fierbere cu 2 mi hidroxid de
sodiu 100 g/1 (R); apare colorafie galbena.
Prin calcinare se obfine un reziduu care umectat cu acid clorhidric 100 g/1 (R}
234 VIII. Chloramphenicoli natrii succznas

coloreaza flacara in galben.


Putere rotatorie specifies: [a]" = + 5,0 pina la + 8,0(5 % m/V in
apa; raportat la substanta uscata) (IX.C.4).
Aspeetul solufiei. Solufia A* trebuie sa fie limpede incolora. even- tuala coloratie nu
trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei solufii- etaion preparate din 0,06 ml cobalt-E.c., 0,80
ml fer-E.c. si apa la 10 ml (IX.C.2).
pH - 6,0 - 7,0 (solufia A) (IX.C.22).
Cloramfenicol neesterilicat. Cel mult 2,0%.
Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat sub fire (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: acetona (jR)-doroform (I?)-eter de petrol (R) (30: 20: 50).
Soluiii de aplicat:
Solutia a: succinat de cloramfenicol ^i de sodiu 10,0% m/V in metanol (R) \
Solutia b: cloramfenicol (e.n.) 0,20% m/V in metanol (R).
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a si b, se aplica solufiile:
a: 2 al solufie (200 p.g succinat de cloramfenicol si de sodiu);
b: 2 [xl solufie b (4 iig cloramfenicol-e.??.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer si se examineaza in lumina ultraviolets. la 254
nm.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata princi- pala, corespunzatoare
succinatului de cloramfenicol si de sodiu, cu fluores- centa violeta, de pe linia de start, mai apare
alta pata, marimea si intensitatea acesteia nu trebuie sa depaseasca marimea si intensitatea
petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin useare. Cel mult 2,0%.
0,5 g succinat de cloramfenicol si de sodiu se usuca la 80 Cf in vid, pina la masa constanta
(IX.C.15),
Impuritati Mpotensive (IX.F.9). Se administreaza intravenos 1ml pe kilogram masa
corporala dintr-o solufie care contine succinat de cloramfe- nicol $i de sodiu 4,14 mgjml.
Impuritati piogene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 1 ml pe
kilogram masa corporala dintr-o solutie care contine succinat de cloramfenicol si de sodiu 27,6
mg/ml in apa pentru preparate injectabile.
Impuritafi toxice (IX.F.ll). Se administreaza intravenos 0,5 ml dintr-o solutie care contine
succinat de cioramfenicol i de sodiu 27,6 mg/ml.
Dozare. 0,25 g succinat de cioramfenicol si de sodiu se dizolva in apa si se completeaza cu
acelasi solvent la I 000 ml, intr-un balon cotat. 10 ml solutie se dilueaza cu acid clorhidric 0,01
mol/1 la 100 ml, intr-un balon cotat si se determina absorbanta solutiei la 276 nm.
A JOT la 276 nm = 216-
Sterilitate. Succmatul de cioramfenicol si de sodiu trebuie sa fie sterii. Se procedeaza
conform prevederilor de la Controlul sterilitatu" (IX.F.2).
Conservare. In recipiente inchise etans, ferit de lumina.
Aetiune lasmaeologiea si intrebumtari. Antibiotic.
Chloramphenicolwrn VIII. 235

CHLORAMPHENICOLUM
Cioramfenicol

H-CNH
i H 2
0
CnH12Cl2H205 Mr 323,1
Sinonim: levomicetina
Cloramfenicolul este 2,2"dicloro-N-[(lR,2R)-2-hidroxM-hidrosimetil- -2-(4-nitrofenil)-etilj
acetamida. Contine cel putin 98,0% cel mult 103,0% CuH12C12N205 raportat la substanta uscata.
Actxvitatea microbiologica este de cel pufin 900 \ig cioramfenicol ( ClNXy/nig
raportata la substanta uscata.
Deseriere* cristalina a]ba sau alb-galbuie, fara miros, cu gust amar
(IX.B).
Solubilitate. U^or solubil in acetat de etil, acetona, alcool si propilen- glicol, foarte pufin
solubil in apa, greu solubil in eter (IX.C.l).
236 VIII. Chloramphenicolum

Solutia A. 0,60 g cloramfenicol se agita cu 30 ml apa timp de 1 min fi se filtreaza.


Identifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda ceiui obfinut cu cloramfenicol (e.n.) prin
dispersie in bromura de potasiu (fi) (IX.C.24.2).
La 10 mg cloramfenicol se adauga un amestec format din 0,25 ml fenol lichefiat {R)f
0,2 g hidroxid de sodiu (R) fi se incalzeste la fierbere ; apare colorafie rosu-bruna. Se adauga 2
ml apa; coloratia devine verde- inchis.
La 10 mg cloramfenicol se adauga 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) si se incalzeste la
fierbere; apare colorafie galbena. Dupa racire se aciduleaza. cu acid nitric (fi); colorafia
dispare. Se adauga 1 ml nitrat de argint 20 g/1 (fi) fi se incalzeste; se formeaza un precipitat alb,
eazeos.
Punet de topire: 149 - 153 C (IX.C.10).
Putere rotatorie specified W5 = +18,5 pina la +21,5 (5% m/V in alcool absolut fi; raportat
la substanta uscata) (IX.C.4).
Aspeetul solutiei. 10 ml solutie 5,0% m/V in alcool absolut (fi) trebuie sa fie limpede si
incolora. eventuala coloratie nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei solutii-etalon
preparate din 0,03 mi cobalt-E.c., 0,05 ml cupru-E.c., 0,30 ml fer-E.c. si apa la 10 ml (IX.C.2).
pH = 4,5 - 7,5 (solutia A) (IX.C.22).
Cloruri. Cel mult 0,01%.
10 ml solufie A se compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion
clorura) (IX.C.13).
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g cloramfenicol se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin eaieinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g cloramfenicol se calcineaza cu acid sulfuric (fi) (IX.C.17).
Impuritati toxiee (IX.F.ll). Se administreaza intravenos 0,5 ml dintr-o solutie care confine
cloramfenicol 3 mg/ml.
** Dozare. Cloramfenicol_ 0,1 g cloramfenicol se dizolva in 50 ml apa incalzita la aproximativ 50
C, se raceste fi se completeaza cu aceiasi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat. 1 ml solufie se
dilueaza cu apa la 100 ml, intr-un balon cotat si se determina absorbanta solufiei la 278 nm.
A} Sn la 278 nm = 298.
Activitate microbiologica. Se determina conform prevederilor de la Activitatea
microbiologica a antibioticelor (IX.F.5).
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aetiune farmaeologiea i intrebuintari. Antibiotic.
Chlordiazepoxi&um Vlll. 23?

CHLOBDIAZEPOXTOUM
Clordiazepoxid

NH-CH3

Cl
0

c16h14cin3o
Clordiazepoxidul este 7-cloro-2-(metilamino)-5-fenil-3H-l,4-benzGdiaze- pin-4-oxid. Mr 299,7
Contine cel putin 99,0% cel mult 101,0% C16HUC1N30 raportat la substanta uscata.
Deseriere. Pulbere cristalina alba sau galben-verzuie, fara miros, cu gust amar (IX.B).
Se tope^te la aproximativ 240 C (cu descompunere).
Solubilitate. Putin solubil in acetona, alcool metanol, practic insolubil in apa (IX.C.l).
Identifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu clor- diazepoxid (s.r.) prin
dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,0005% m/V in acid clorhidric 0,1 mol/1 prezinta
doua maxime: la 246 nm i la 308 nm (IX.C.24.1).
La 50 mg clordiazepoxid se adauga 5 ml acid clorhidric 250 g/1 (R) si se incalzeste la
fierbere. Dupa racire se adauga 1 ml nitrit de sodiu (R) 10 g/1 i se lasa in repaus timp de 3 min.
Se adauga 1 ml acid sulfamic- solutie (R), se lasa in repaus timp de 3 min si se adauga 1 ml
diclorhidrat de N'(l-naftil)-etilendiamma (R) 1 g/1; apare colorafie xo^u-violeta.
La 10 mg clordiazepoxid se adauga 0,3 ml acid sulfuric (R); apare
fluorescenfa galben-portocalie, care la diluare cu apa devine albastra.
0,2 g clordiazepoxid se prelucreaza conform prevederilor de la ,,Mi- neralizarea
halogenilor i a sulfuiui legafi organic-Combustie in oxigen (IX.C.21), folosind ca lichid
absorbant 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R). Solufia obfinuta se aciduleaza cu acid sulfuric 100
g/1 (R) si se incal- zeste la fierbere timp de 2 min. Dupa racire se aciduleaza cu acid nitric 100 g/1
(R) ^i se adauga 05 ml nitrat de argint 20 g/1 (i?) ; se formeaza un precipitat alb, cazeos, solubil
in amoniac concentrat (R),
238 VIII. Chiardiazepoxidum
Absorbfia luminii. Absorbanta unei solufii 0,0005% m/V in add dor- hidric 0 mol/1,
determinate la 308 nm, trebuie sa fie cuprirtsa intre 0,315 0,340 (IX.C.24.1).
Qoruri. Cel mult 0,02%.
0,2 g clordiazepoxid se agita cu 10 ml apa timp de 2 min i se filtreaza.
5 ml filtrat completat cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu apa la 10
ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,005%.
0,5 g dordiazepoxid se calcineaza cu acid sulfuric ( R); reziduul, pre- lucrat conform
prevederilor de la ,,Controlul limitei de fer in substanfe or ganice (IX.C.13), se compara cu 2,5
ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,025 mg ion fer).
Metale grele. Cel mult 0,001%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limiteior pentru
impuritati anorganice" (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml solufie-etalon
(0,01 mg ion plumb),
impuritafi inrudite ehimic. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie
pe strat subfire<<: (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: cloroform (i)~toluen (i?)-metanol (R) (100 : 40:10).
Solufie de aplicat: clordiazepoxid 0,50% m/V in metanol (R).
Pe linia de start a placii croma.tograiice se aplica intr-un punct 10 pi din solufia de mai
sus (50 pig dordiazepoxid).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer,
se pulverizeaza uniform cu tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie (R) si se
examineaza la lumina zilei.
Pe cromatograma, in afara petei corespunzatoare clordiazepoxidului, nu trebuie sa apara
alte pete.
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clordiazepoxid se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C5).
Reziduu prin eaieinare. Cel mult 0,1%.
1 g clordiazepoxid se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,3 g clordiazepoxid se dizolva in 30 ml cloroform ( R)t se adauga rosu de metil in
cloroform (I) si se titreaza cu acid percloric 0 mol/1 in dioxan pina la coloratie rofu-violacee.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,02997 g C16HuClNsO.
Conservare. in recipiente bine inchise, ferit de lunxxna. Separandum.
Aetiune farmaeologiea 1 intrebuintari. Tranchilizant.
Chloropyramini hydrochloridum VIII. 239
Ci6H^CiNB . HCl Mr 326,3
Clorhidratul de cioropiramina este clorhidrat de 2- [(p-clorobenzil) [2- -
CHLOROPYRAMINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de cioropiramina

C' f
ol
(dimetilamino)etiljaminojpiridina. Confine cel pufin 99,0% cel mult 201,0% C16H20ClNg * HCl
raportat la substanta uscata.
Deseriere. Pulbere cristalina alba sau alba cu nuanfa usor cenusie, fara miros sau cu slab
miros aromatic, cu gust amar si infepator (IX.B).
SoiuMiitate. Usor solubil in alcool i apa, solubil in cloxoform, practic insolubil in benzen si
eter (IX.C.l).
Solutia A. 1,0 g clorhidrat de cioropiramina se dizolva in 15 ml apa proaspat fiarta i racita si
se completeaza cu acelasi solvent la 20 ml.
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu clorhidrat de cioropiramina
(s.r.) prin aispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,001% m/V in alcool ( R) prezinta doua maxime : la
245 nm la 306 nm (IX.C.24.1).
_ - 1 ml solufie A se aciduleaza cu acid nitric 100 g/1 (R) si se adauga 0,15 ml nitrat de argint
20 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb, cazeos.
Punct de topire: 170 - 173 C (IX.C.10).
AspeetuI solutiei* Solutia A trebuie sa fie limpede incolora. eventuala colorafie nu
trebuie sa fie mai intensa decit coloratia unei solufii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,05
ml cupru-E.c. si acid clorhidric 10 g/1 (R) la 10 ml (IX.C.2).
pH = 5,5 7,0 (solutia A) (IX.C.22).
Absorbtia luminii. Raportul absorbanfelor unei solutii 0,001% m/V in alcool (R),
determinate la 245 nm si la 306 nm, trebuie sa fie cuprins intre 3,2 i 3,6 (1..24..
240 VIII. Chloroquini dihydrvgenophosphas

Metale grele. Cel mult 0,001%.


Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru
impuritafi anorganice'* (IX.C.13) si completat cuapa la 10 ml, se compara cu 10 ml solufie-etalon
(0,01 mg ion plumb).
Pierdere prin scare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorhidrat de cloropiramina se usuca la 105 G pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1%.
1 g clorhidrat de cloropiramina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,3 g clorhidrat de cloropiramina se dizolva in 50 ml acid acetic anhidru (R)f se
adauga 0,2 ml galben da metanil in dioxan (I) si se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan
pine la colorafie rosu-violeta. Se adauga
5 ml acetat de mercur (II) in acid acetic anhidru (R) si se continua titrarea pina la colorafie rosu-
violeta. Volumele de acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan folosite la cele doua titrari trebuie sa fie
egale.
La calcularea concentrafiei in clorhidrat de cloropiramina a probei de analizat (% m/m) se
ia in considerare unul dintre aceste volume.
I ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan coresuunde la 0,03263 g C16H20C1Ns . HQ.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum.
Aetiune farmaeologiea si intrebuinfari. Antihistaminic.

CHLOROQUINI DIHYDROGENOPHOSPHAS Dihidrogenofosfat de clorochina

12

/ G 2H 5
HNCH {CH 2t NH

CH9

2HjP04 Mr 515,9
Dihidrogenofosfatul de clorochina este bisdihidrogenofosfat de (RS)- -7-cloro-4-
[[4(dietilamino)-l-metil-butil]amino] chinolina. Confine cel pu-
Chloroquini dihydrogenophosphas VIII. 241

Jin 98,0% si cel mult 102,0% CxgH^QNg 2K3P04 raportat la substanta uscata,
Deseriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar (IX.B),
Solubilitate. Usor solubil in apa, practic insolubil in alcool, cloroform fi eter (IX.C.l).
Solupia A. 2,0 g diMdrogenofosfat de clorochina se dizolva in 30 ml apa proaspat fiarta i
racita i se completeaza cu acelasi solvent la 40 ml.
Identificare
Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,001% m/V in acid clorhidric 0,01 mol/1 prezinta trei
maxime: la 257 nm, la 329 nm si la 343 nm (IX.C.24.1).
La 1 ml solufie A se adauga 1 ml apa, 10 ml acid picric 10 g/1 (R) . se racefte la
gheafa; se formeaza un precipitat galben, cristalin care, dupa separare, spalare cu apa fi useare la
105 C se topeste la 205 210 C.
La 1 ml solufie A se adauga 0,25 ml nitrat de argint 20 g/1 ( R ) ; se formeaza un
precipitat galben, solubil in acid nitric 100 g/1 (R).
Punct de topire: 193 - 195 C sau 215-218 C (IX.C.10).
AspeetuI solutiei. Solufia A trebuie sa fie limpede si incolora. eventuala colorafie nu
trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei solufii-eta- lon preparate din 0,10 ml cobalt-E.c.,
0,10 ml cupru-E.c., 0,10 ml fer-E.c. si add clorhidric 0,5 mol/1 la 10 ml (IX.C.2).
pH = 4,0-5,0 (solufia A) (IX.C.22).
QorurL Cel mult 0,005%.
10 ml solufie A se compara cu 2,5 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,025 mg
ion clorura) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,002%.
10 ml solufie A se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Suifati. Cel mult 0,01%.
10 ml solufie A se compara cu 5 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,05 mg ion
sulfat) (IX.C.13).
Pierdere prin useare. Cel mult 2,0%.
0,5 g dihidrogenofosfat de clorochina se usuca la 105 0 pina la masa constanta (IX.C.15).
Dozare. 0,25 g dihidrogenofosfat de clorochina se dizolva in 20 ml acid acetic anhidru
(R), se adauga 20 ml dioxan (R), 0,05 ml 1-naftolbenzeina in acid acetic anhidru (/) si se titreaza
cu acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru pina la colorafie verde.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,02579 g CjgHggGNj .
2H3P04.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit dejlumina.
Aetiune farmaeologiea si intre buinfari. Antimalaric; antiamebiazic; tratamentul
artritei reumatoide i a lupusului eritematos.

16 Farmacopeea Romans, ed. a X-a


242 VIII. Chlorphenoxamini hydrochloridum

CHLORPHENOXAMINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de clorfenoxamina
71
Cl

r\
.c
4
OGH2

CjgH^QNO * HC1
Clorhidratul de clorfenoxamina este clorhidrat de 2-[l-(4-clorofenil)-
- l-feniletoxi]-N, N-dimetiletilamina. Confine cel putin 99,0% si cel mult 102,0% C lgH22ClNO *
HC1 raportat la substanfa uscata.
Descriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar, arzator, producind pe limba
u^oara anestezie (IX.B).
Mr 340,3
Solubilitate. Poarte usor solubil in alcool si apa, solubil m acetona si cloroform,
practic insolubil in eter (IX.C.l).
Identifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu clorhidrat de
clorfenoxamina (s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,03% m/V in alcool (R) prezinta patru maxime : la 253
nm, la 259 nm, la 264 nm $i la 275 nm (IX.C.24.1).
La 10 mg clorhidrat de clorfenoxamina se adauga 1 ml acid sulfuric (R) ; apare
fluorescenfa verzuie.
0,1 g clorhidrat de clorfenoxamina se dizolva in 5 ml alcool (R)t se aciduleaza cu acid
nitric 100 g/1 (R) i se adauga 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formeaza un precipitat alb,
cazeos.
Punct de topire: 130 - 135 C (IX.C.10).
pH-5,5-6,0 (1,0% m/V) (IX.C.22).
Metale grele. Cel mult 0,001%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Con trolul
limitelor pentru impuritati anorganice1* (IX.C.13) completat cu apa ia 10 ml, se
compara cu 10 ml solutie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5.%.
Chlorquinaldolum VIII. 243

0,5 g clorhidrat de clorfenoxamina se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).


Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
1 g clorhidrat de clorfenosamina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,35 g clorhidrat de clorfenosamina se dizolva in 30 ml cloroform (i?), se adauga
10 ml acetat de mercur () in acid acetic anhidru (R), 0,1 ml galben de metanil in dioxan (I) si
se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan pina la coloratie rosu-violeta.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,03403 g C18H22C1N0 * HCl.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aefixme farmaeologiea si intrebumtari. Antihistaminic,

CHLORQUINALDOLUM
Clorchinaldol

OH

C10H7CI2NO M, 228,1
Clorchinaldolul este 5,7-dicIoro-8~hiaroxichinaldina. Contine cel pufin 99,0% i cel mult
101,0% C10HX12NQ si cel pufin 30,0% si cel mult 31,5% clor raportat la substanfa uscata.
Deseriere. Pulbere amoifa, galben-bruna deschis, cu miros slab caracteristic, fara gust
(IX.B).
Solubilitate. Pufin solubil in alcool, practic insolubil in apa (IX.C.l).
Solubil in acizi diluafi.
Solutia A. 0,4 g clorchinaldol se agita cu 20 ml apa timp de 5 min si se filtreaza; solutia
filtrata se completeaza la 20 ml prin spalarea filtrului cu apa.
Identificare
Spectrul in" ultraviolet al solutiei 0,002% m/V in alcool (R) prezinta un maxim la 316
nm (IX.C.24.1).
La 20 mg clorchinaldol se adauga 2 ml alcool {R) si 0,1 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R);
apare colorafie verde.
50 mg clorchinaldol se dizolva in 5 ml acid nitric 100 g/1 (R), se adauga 1 ml nitrat de
argint 20 g/1 (R) $i se incalzeste la fierbere. Se formeaza un precipitat alb; lichidul se coloreaza in
244 VIII. Chlorquinaldolum
ro^u-brun cu degajare de dio- xid de nitrogen.
Fimet de topire: 110 - 114 C (IX.C.10).
AspeetuI soiufiei. 0,10 g clorchinaldol se dizolva in 10 ml acid clorhidric 100 g/1 {R).
eventuala colorafie a 5 ml din aceasta solufie nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei
solufii-etalon preparate din 0,20 ml cupru-E.c., 0,60 ml fer-E.c., 0,80 ml cobalt-E.c. si acid
clorhidric 100 g/1 (R) la 5 ml (IX.C.2).
CIorurL Cel mult 0,02%.
5 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solufie- etalon completata cu
apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metaie greie. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru
impuritafi anorganice'* (IX.C.13) ^i completat cu apa la 10 ml, se compara cu 2 ml solufie-etalon
completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion plumb).
SulfafL Cel mult 0,05%.
10 ml solufie A se compara cu 10 mi solutie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorchinaldol se usuca la 80 C timp de 4 h (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
1 g clorchinaldol se calcineaza cu acid sulfuric (Rj (IX.C.17).
Dozare. Clorchinaldol. 0,25 g clorchinaldol se dizolva in 50 ml dimetilformamida (JR) in
prealabil neutralizata la timolftaleina-solufie (I) si se titreaza cu metoxid de sodiu 0 mol/1 pina
la coloratie vexde.
1 ml metoxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,02281 g 10712).
Clor total. La 0,1 g clorchinaldol se adauga 10 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, 100 mi apa, 2
3 bile de sticla, intr-un flacon de '500 ml, i se incal- zete usor pina la dizolvare. Se adauga, in
mici porfiuni i agitind, 25 ml permanganat de potasiu 50 g/1 (R), se acopera gitul flaconului cu
pilnie si se incalzeste pe baia de apa timp de 30 min, agitind din dnd in cind. Se raceste la
temperatura camerei, se adauga 25 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) ^i peroxid de hidrogen-solufie
concentrata (R)} picatura cu picatura, agitind u^or, pina la decolorare. La solutia limpede .
incolora se adauga 10 ml acid nitric (R), 15 ml nitrat de argint 0,1 mol/1 si se incalzeste la fierbere.
Se filtreaza, se spala precipitatul cu acid nitric 10 g/1 (R), se adauga la filtrat 3 ml sulfat de
amoniu-fer (IH)-soIufie acida 200 g/1 (I) si se titreaza cu tiocianat de amoniu 0,1 mol/1 pina la
colorafie roz-ro^iatica.
1 ml nitrat de argint ^0,1 mol/1 corespunde la 0,003545 g clor.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Acfiune farmaeoiogiea si Intrebuinfari. Chimioterapic antimicrobian; antimicotic,
Chtortattdonum VIIL 245

ClortalidonS
C14HuC2N204S CHLORTALIDONUM 338,8
Clortalidona este 2- cloro-5-(34iidroxi-I-
oxoizQindoiin~3-il) benzensul- fonamida.
Confine cei pufin 98,5% i?i ce! mult 101,0%

3 raportat la substanfa uscata.


Descriere. Pulbere cristalina alba sau aproape alba, fara miros (IX.B).
Se topeste la aproximativ 215 C (cu descompunere).
Solubilitate. Solubila in metanol, foarte putin solubila in alcool, practic insolubila in apa
(IX.C.l).
Se dizolva in solufii de hidroxizi alcalini.
Identifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu clortalidona (s*n) prin
dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,01% m/V in alcool (R), in cuva de 2 cm, prezinta
doua maxime : la 275 nm la 284 nm (IX.C.24.1).
50 mg clortalidona se dizolva in 3 ml acid sulfuric (R); apare lor af ie galben-
intens.
0,1 g clortalidona se amesteca cu 0,5 g carbonat de sodiu anhidru (R) i se calcineaza ;
se degajeaza vapori care albastresc hirtia de turnesol ro^ie (I) si iunegresc hirtia de acetat de
plumb (R), Reziduul obfinut se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C, in 5 ml apa. Dupa
racire se aciduleaza cu acid nitric 100 g/1 (R) si se filtreaza. La solufia filtrata se adauga 0,15 ml
nitrat de argint 20 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb, cazeos, solubil in amoniac concentrat
(R).
Aspeetul soliifieL Solufia 10% m/V in hidroxid de sodiu 1 mol/1 trebuie sa fie limpede si
incolora. eventuala colorafie nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei solufii-etalon
preparate din 0,04 ml cobalt-E.c., 05 ml fex-E.c. si acid clorhidric 10 g/1 (R) la 10 ml (IX.C.2).
Aeiditate. 1,0 g clortalidona se dizolva in 25 ml dioxan (R), prin meal-
246 VIIL Chlortalidonum

zire la aproximativ 40 C, se raceste, se adauga 25 ml apa, rosu de metil~so- lujie (I) se titreaza cu
hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la coloratie galbena.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
Trebuie sa se foloseasca cel mult 1,2 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pentru 1 g clortalidona.
CIorurL Cel mult 0,04%.
1,0 g clortalidona se agita, timp de 5 min, cu 40 ml apa si se filtreaza printr-un filtru G 4;
solutia filtrata se completeaza la 40 ml prin spalarea filtruiui cu apa. Daca solutia este opalescenta
se adauga citeva miligrame de talc (R), se agita si se filtreaza din nou. 2,5 ml solutie filtrata
completata cu apa la 10 ml se compara cu 2,5 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,025
mg ion clorura) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru
impuritati anorganice" (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se compara cu 1 ml solutie-etalon
completata cu apa la 10 ml (0,01 mg ion plumb).
Sulfati. 10 ml solutie filtrata de la ,;Cloruri nu trebuie sa dea reactia pentru sulfati (IX.C.13).
Impuritati inrudite ehimie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe
strat subtrre'* (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R),
Developant: 1-butanol (i?)~amoniac concentrat (R) (45:9).
Solufii de aplicat:
Solutia a: clortalidona 1,0% m/V in metanol. (R)
Solutia b: clortalidona (s.r.) 0,010% m/V in metanol (R).
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a si b, se aplica solutiile:
a: 10 ill soluble a (100 fig clortalidona);
b: 10 [il solutie b (1 fig clortalidona s.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe aistanta de aproximativ 10 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer
i se examineaza in lumina ultraviolets. la 254 nm.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata prindpala, corespunzatoare
clortalidonei, mai poate sa apara singura pata, a carei marime si intensitate nu trebuie sa
depaseasca marimea si intensitatea petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clortalidona se usuca la 105 Cpina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 0,1%.
1 g clortalidona se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare, Se procedeaza conform prevederilor de la Dozarea nitrogenului din combinatiile
organice** (IX.C.20), luind in lucru 0,5 g clortalidona
1 ml acid sulfuric 0,05 mol/1 corespunde la 0,01694 g C34HnClN204S.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.

Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Diuretic.


Chlorzoxazomum VIII. 247

CHLORZOXAZONUM
C^HpNOj Clorzoxazona Mr 169,6
Clorzoxazona este 5- cIoro-2(3H)-
benzoxazolona. Contine cel pufin 98,5% si cel mult

101,5% ^402 raportat la substanfa uscata.


Deseriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Pufin solubila in acetona, alcool, metanol i solufii alca- line, greu solubila in
apa (IX.C.l).
Solutia A. 0,5 g clorzoxazona se agita, timp de 5 min, cu 25 ml apa proaspat fiarta si racita si
se filtreaza; solutia filtrata se completeaza la 25 ml, prin spalarea filtrului cu apa proaspat fiarta si
racita.
Identilieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu clorzoxazona (s.n) prin
dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,001% m/V in hidroxid de sodiu 0 mol/1 prezinta
doua maxime: la 243 nm i la 288 nm (IX.C.24.1).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,001% m/V in metanol (R) prezinta un maxim la 282 nm
(IX.C.24.1).
50 mg clorzoxazona se calcineaza cu 0 g carbonat de sodiu anhidru (R), se adauga 10
ml acid nitric 250 g/1 (R), se raceste si se filtreaza. In solufia filtrata se adauga 05 ml nitrat de
argint 20 g/1 {R) ; se formeaza un precipitat alb, cazeos, solubil in amoniac concentrat (R).
Fuaet de topire: 189 - 193 C (IX.C.10).
pH = 6,0 7,0 (solufia A) (IX.C.22).
Cioruri. Cel mult 0,01%.
5 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 1 ml solufie- etalon completata cu
apa la 10 ml (0,01 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru
impuritati anorganice (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml solufie-etalon
(0,01 mg ion plumb).
Impuritati inrudite ehimie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie
pe strat subtire11 (IX.C.26.2).
Adsorbant; silicagel G (R).
248 VIII. Cholesterolum

Developant: acetat de etil (R) saturat cu amoniac concentrat (i?)-ace-


tona (R) (20:30).
Solufie de aplicai: clorzoxazona 2,0% m/V m acetona (E).
Pe linia de start a placii cromatografice se aplica intr-un punct 10 [ din solufia de mai sus
(200 fxg clorzoxazona).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer
si se pulverizeaza uniform cu 3, 5, 7, 2', 4'~pentaoxiflavona in alcool {R). Se usuca din nou la aer
si se examineaza in 3umina ultravioleta la 366 nm.
Pe cromatograma, in afara petei corespunzatoare clorzoxazonei, cu fluorescenta galbena,
nu trebuie sa apara alte pete.
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorzoxazona se usuca la 105 CC timp de 4 h (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g clorzoxazona se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,16 g clorzoxazona se dizolva in 20 ml dimetilformamida (R)y in prealabil
neutralizata la albastru de timol in metanol (/), $i se titreaza cu metoxid de sodiu 0,1 mol/1 pina
la coloratie albastra.
1 ml metoxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01696 g C7H4C1N02.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aefimie farmaeologiea i intrebumtari. Miorelaxant.

CHOLESTEROLUM
Coiesterol

Mj386,7
Chorda resorhilis sterilis VIIL 249

Colesterolul este 3 ^-hidroxi-5-colesten. Confine cel pufin 99,0% cel mult 101,0%
C27H460 raportat la substanfa uscata.
Deseriere. Pulbere cristalina alba sau slab galbuie sau foi cristaline sidefii, fara miros i
gara gust (IX.B).
Solubilitate. Usor solubil in eter, solubil in benzen, cloroform, dioxaa- eter de petrol, hexan,
uleiuri i grasimi, pufin solubil in alcool, practic in, solubil in apa (IX.C.l).
Identifieare
10 mg colesterol se dizolva in 1 ml cloroform (R), se adauga 1 ml acid sulfuric (R); stratui
cloroformic se coloreaza in rou-singe, iar stratui aeid prezinta fluorescent! verde.
5 mg colesterol se dizolva in 2 ml cloroform (R), se adauga 1 ml anhidrida acetica (R) si
0,05 ml acid sulfuric (R); apare colorafie ro?, care devine ro^ie, apoi albastra pina la verde-
stralucitor.
Punct de topire: 147 150 C (IX.C.10).
Putere rotatorie speeifiea: [a]g = 34 pina la 38 (2% m/V in dioxan R; raportat la
substanta uscata) (IX.C.4).
Aeiditate-alealinitate. 1,0 g colesterol se dizolva intr-un amestec format din 10 ml alcool
(R) 10 ml cloroform (R) in prealabil neutralizat cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 la fenolftaleina-
solutie (I); solufia obtinuta trebuie sa fie incolora. La adaugarea a cel mult 0,3 ml hidroxid de sodiu
0,1 mol/1 solutia trebuie sa se coloreze in roz.
Fosfolipide. 0,4 g colesterol se dizolva in 10 ml eter (I?); solufia trebuie sa fie limpede.
Substante solubile in alcool. 0 g colesterol se dizolva, prin incalzire la aproximativ 40 CC,
in 10 ml alcool (JR). Solutia trebuie sa fie limpede si incolora, iar dupa xacire nu trebuie sa se tulbure
timp de 2 h.
Pierdere prin useare. Cel mult 0,3%-
0,5 g colesterol se usuca 3a 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin eaieinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g colesterol se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,1 g colesterol se dizolva, prin incalzire pe baia de apa, in 50 ml alcool (R), se
adauga 0,5 g digitonina (R) dizolvata intr-un amestec format din 25 ml alcool (R) si 25 ml apa. Dupa
racire se filtreaza printr-un creuzet filtrant G4) in prealabil cintarit. Predpitatul se spala cu un amestec
format din 10 ml apa si 10 ml alcool [R) fi se usuca la 105 C pina la masa constants.,
1 g precipitat corespunde la 0,0239 g C27H460.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina i de caldura.

CHORDA RESORBILIS STERILIS


Fire resorbabile sterile
Sinonim: catgut
* Fixele resorbabile sterile se obfin din subxnucoasa intestinului de oaie fi seroasa
intestinului de bovine, prin prelucrare i sterilizare.
250 VIII. Chorda resorbilis steriUs
Fireie au lungime de 0,75 m, 1 m sau 1,5 m; sint infasurate individual pe bobina din
sticia sau din material plastic i infiolate intr-o solufie conservanta, cu pH 6,0 7,0, care confine oxid
de etilen..
Caracterizarea firelor resorbabile sterile se realizeaza prin numere con- venfionale, care indica
diametrul i rezistenfa lor.
Deseriere. Fire galbui, flexibile, cu lungimea, diametrul i rezistenfa mecanica
corespunzatoare.
Toate determinarile se efectueaza pe cite zece fire resorbabile sterile, imediat dupa scoaterea
acestora din fiole.
Lizngimea. Cel pufin 95,0% din lungimea declarata.
Determinarea se efectueaza prin masurarea firului intins neforfat.
Diametrul. Se masoara pe Itmgimea firului, in 3 4 puncte, cu un mi- crometru prevazut cu
cadran.
Media diametrului celor zece fire trebuie sa fie cuprinsa intre limitele prevazute in tabel.
Diametrul firului resorbabil steril analizat este corespun- zator daca cel putin 2/3 din masuratori
corespund limitelor prevazute in tabel pentru numarul respectiv al firului. La nici una din masuratori
valoarea diametrului nu trebuie sa fie mai mica decit diametrul mediu al numa- rului inferior sau mai
mare decit diametrul mediu al numarului superior,
Rezistenfa la tracfiune. Se determina cu ajutorul unui dinamometru prevazut cu doua
cleme, dintre care cea inferioara este mobila. Distanfa dintre cleme este de 127 mm. Intre cele
doua cleme se fixeaza firul de analizat. Viteza de deplasare a clemei inferioare este astfel xeglata
incit inclina- fia de 30 de la orizontala a planului sa fie atinsa in 20 Jz I s de la inceperea
determinarii.
Determinarea se efectueaza dupa ce in prealabil s-a facut in mijlocul firului un nod chirurgical
dublu, in jurul unui tub de cauciuc cu diametrul de 6,5 mm.
Media rezultatelor obfinute pe zece fire trebuie sa fie egala sau mai mare decit rezistenfa
prevazuta in tabel pentru numarul respectiv al firului.
Se admite ca cel mult doua fire din cele zece fire analizate sa aiba rezistenfa mai mica cu cel
mult 10% fata de aceea prevazuta in tabel, iar rezistenfa maxima a nici unui fir sa nu atinga valoarea
numarului superior.

Numarul conventional Diametrul firului Rezistenia la tractiune


al firului (in milimeiri) (in kiiograme fortd)

0000 0,17-0,24 0,650


000 0,240,31 1,130
00 0,31-0,40 1,800
0 0,40-0,49 2,500
I 0,490,58 3,400
2 0,58-0,67 4,000
3 0,67 0,76 5.200
4 0,76-0,86 5,900

Sterilitate. Firele resorbabile trebuie sa fie sterile. Se procedeaza conform prevederilor de la


Controlul sterilitatii*' (IX.F.2).
Conservare. La loc racoros, ferit de lumina fi de umiditate.
Observatie. In interiorul tubului se introduce eticheta cu urmatoarele prevederi:
Chymotrypsinum VIII. 251

intreprinderea proaucatoare, denumirea produsului, men- tiunea steril**, numarul conventional fi


lungimea firului. Seria fi data de tabricafie se prevad pe eticheta exterioara.
Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Material de sutura chirurgicala.

CHYMOTRYPSINUM
Chimotripsina

Chimotripsina este enzima proteolitica, obtinuta prin activarea chimo- tripsinogenuiui


secretat de pancreasul de bovine.
Activitatea enzimatica a chimotripsinei este de cel putin 0,04
UCHTW-sa}^gt
Descriere. Pulbere liofilizata, alba (IX.B).
Solubilitate. Solubila in apa fi in clorura de sodiu-solufie izotonica (IX.C.1).
Identifieare
Spectrul in ultraviolet al solutiei de chimotripsina care contine 0.004 UCHTfTBEHaVuil in
acid clorhidric 0,001 mol/1 prezinta un maxim la 281 nm (IX.C.24.1).
Intr-un flacon de 25 ml se introduc 9 ml lapte de vaca proaspat degresat, fiert si 1 ml
tampon acetat pH 5,0 (R). Flaconul se introduce in- tr~o baie de apa termostatata la 35 37 C, in
care se fine timp de 10 min, apoi se adauga 0,5 ml solutie de chimotripsina care confine 0,02
UCHT*5'^1) /ml, se agita si se fine in continuare in baia de apa exact 5 min (solutia-proba).
In paralel, se efectueaza determinarea cu solutie-martor, obtinuta din aceiasi reactivi fi in
aceleasi condifii cu solufia-proba, inlocuind solufia de chimotripsina cu 0,5 ml apa.
In solutia-proba laptele trebuie sa coaguleze, in timp ce in solufia-mar- tor nu trebuie sa apara
modificari.
Aspeetul soluble!. Solutia de chimotripsina care contine 0,04 UCHT(TEHci)/mi trebuie sa
fie limpede fi incolora (IX.C.2).
pH-5,0- 7,0.
Se determina pe * solufie de chimotripsina care confine 0,04 UHT~hci) jmi (IX.C.22).
Tripsma. Se procedeaza conform prevederilor de la Electroforeza" (IX.C.27).
Se foloseste Mrtie tip MN 862, Whatman nr. 1 sau Schleicher-Schul 1 2043 b, sub forma de
benzi de 3 cm lafime.
Benziie de hirtie se impregneaza cu tampon barbital pH 8,6 (J?) ^i se introduc in camera
electroforetica cu aproximativ 15 min inainte de apli- carea solufiilor. I^a capatul anodic al unei benzi
de hirtie se aplica 20 yl solufie-proba de chimotripsina care contine 0,8 UCHT*T^~Ha)/ml iar la
capatul anodic al altei benzi de hirtie se aplica 20 fU solufie-etalon de chimotripsina (s.r.) care
confine 0,8 UCHT^^^^^/ml. Determinarea se efectueaza la tensiunea de 200 V, timp de 5 h. Benziie
de hirtie se usuca la tern- peratuxa camerei, apoi se imerseaza in reactivul de colorare preparat din
1,0 g albastru de bromfenol (I) dizolvat in 100 ml alcool {R) saturat cu clorura de mercur (II) (R). In
continuare, benziie de hirtie se spala, de repetate ori, in acid acetic (JR) 0.5% V/V pina cind fondul
benzii de hirtie se decolo- reaza, se usuca partial la temperatura camerei se expun la vapori de amo-
niac concentrat (JR).
Proba de analizat trebuie sa prezinte singura zona colorata in albastru, iar migrarea trebuie
sa se efectueze cu aceeafi viteza cu aceea a etalonului.
252 VIII. Chymotrypsinum
Impuritati hipotensive (IX.F.9). Se administreaza intravenos 1 ml pe kilogram masa corporala
dintr-o solutie preparata astfel: se dizolva chimotripsina, corespunzatoare 3a 0,008 UCHT(TEE~HCI3,
in 1 ml tampon fosfat pH 8,0 (JR), se "fine in baia de apa timp de 30 min, apoi se dilueaza cu clorura
de sodiu solufie izotonica (jR) la 10 ml.
Impuritati pirogene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 1 ml pe kilogram masa corporala
solufie de chimotripsina care confine 0,016 UCHT(TE-HQ) /ml in apa pentru preparate injectabile.
Dozare. Se procedeaza conform prevederilor de la Activitatea enzi- matica a chimotripsinei"
(IX.F.7.1).
Limitele fiduciale de eroare ale activitafii stabilite trebuie sa fie cuprin- se intre 80% i 125% fafa
de activitatea declarata (IX.F.16).
Sterilitate. Chimotripsina trebuie sa fie sterila, Se procedeaza conform prevederilor de la
Controlul sterilitatii (IX.F.2).
Conservare. In recipiente inchise etan, ferit de lumina si de umiditate, la 4-6 C.
Observatii. Pe eticheta recipientului trebuie sa se mentioneze activitatea enzimatica a
produsului.
Se evita contactul cu metalele.
Acjiune farmaeologiea fi intrebumfari. Enzima proteolitica folosita ca antiinflamator local si
general.
Cinnamomi aetheroiemn VIII. 253

CINNAMOMI AETHEROLEUM
Ulei volatil de scortisoara
Ulei volatil obfinut prin distilare cu vapori de apa din scoarfa arbore - lui Cinnamomum
zeylanicum Nees (Lauraceae).
Uleiul volatil de scortisoara trebuie sa corespunda prevederilor de la trAe~
theroleat urmatoarelor prevederi;
Confine cel pufin 65,0% i cel mult 76,0% derivafi carbonilici exprimati in aldehida cinamica
(C6HsO).
Deseriere. Lichid limpede, galben-deschis, cu miros caracteristic de scorfi^oara, gust
dulceag si arzator. La aer i la lumina se coloreaza.
Identifieare. Se procedeaza conform prevederilor de la ,, Cromatograf 1 e pe strat subfire"
(IX.G.26.2).
Aisorbant: silicagel G (R).
Developant: toluen (J?)-metanol (R) (90:10).
Solutie de aplicat: ulei volatil de scorfi^oara 1% V/V in alcool (R).
Pe linia de start a placii cromatografice se aplica intr-un punct 20 fxl din solufia de mai sus.
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate si se usuca la aer.
Dupa evaporarea developan- tului, placa cromatografica se pulverizeaza uniform cu anisaldehida-
solu- fie (J?), se fine in etuva, la 105 C, timp de 10 min si se examineaza irne- diat la lumina zilei.
Pe cromatograma trebuie sa apara urmatoarele pete :
pata de culoare cenufiu-violacee deschis. cu Rf de aproximativ 0,60 (eugenol);
pata de culoare albastru-violacee, cu Rf de aproximativ 0,80 (aldehida cinamica).
Pe cromatograma mai pot sa apara si alte pete.
Beasitate reiativa: dg = 1,022 - 1,040 (IX.C.S).
Putere rotatorie: 0 pina la 1 (IX.C.4).
Indiee de refraefie: n| = 1,581 1,591 (IX.C.5.6).
Indiee de aeiditate. Cel mult 10 (IX.C.S.1).
Solubilitate in alcool. 1 ml ulei volatil de scorfisoara se agita cu 3 ml alcool diluat (R);
solutia trebuie sa fie limpede (IX.C.2).
Ulei volatil din frunze. 0,1 ml ulei volatil de scorfisoara se dizolva in 10 ml alcool (.R) si se
adauga 0,1 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R); nu trebuie sa apara colorafie albastra care trece in
verde fi apoi in brun.
Dozare. 0,15 g ulei volatil de scorfisoara se dizolva in 10 ml alcool (R) se adauga 0,25 ml
albastru de bromfenol in alcool (I) fi se neutrah- zeaza cu hidroxid de potasiu 0 mol/1 in alcool
pina la colorafie verde-gal- buie. Se adauga 20 ml clorhidrat de hidrosilamina in alcool (R), se agita
energic se titreaza cu hidroxid de potasiu 0 mol/1 in alcool pina la coloratie verde-galbuie. Se
lasa in repaus timp de 5 min. Daca solutia devine galbena, se titreaza in continuare cu hidroxid de
potasiu 1 in alcool pina la coloratie verde-galbuie.
1 ml hidroxid de potasiu 0 mol/1 in alcool corespunde la 0,0132 g
c6H8o.
Aetiune farmaeologiea si Intrebumtari. Carminativ; aromatizant.
254 VIII. Citri aetheroleum

CITRI AETHEROLEUM

Ulei volatil de lamiie

Ulei volatil obfinut prin presare din pericarpul proaspat al fructelor de Citrus limon (L.)
Burmanfilius (Citrus medica L. var. limonum (Risso) Wight et ArnottJ. (RutaceaeJ.
Uleiul volatil de lamiie trebuie sa corespunda prevederilor de la },Aethe~ rolea si
urmatoarelor prevederi:
Contine cel pufin 3,0% citral (C10H16O).
Deseriere. Lichid limpede, galben-deschis pina la slab galben-verzui, cu miros puternic de
lamiie si gust slab amar.
Identificare. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat subtire**
(IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: benzen (R)-acetat de etil {R) (95:5).
Solutii de aplicat:
Solutia a: ulei volatil de lamiie 4% V/V in cloroform (2?);
Solufia b: citxal (s.r.) 0,2% V/V in cloroform (jR).
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a si b, se aplica solutiile :
a : 10 uA solutie a ;
b: 10 ^1 solutie b (0,02 jxl citral-s.r.),
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate se usuca la aer.
Dupa evaporarea developantului, placa cromatografica se pulverizeaza uniform cu anisal- dehida-
solufie {R), se usuca in etuva, la 105 C, pina la aparitia si inten- sificarea colorafiei petelor $i se
examineaza imediat la lumina zilei.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, trebuie sa apara urmatoarele pete:
pata de culoare cenufiu-violacee cu aceiasi Rf, de aproximativ 0,40, cu al petei
citralului (s.r.) din dreptul punctului b;
pata de culoare roz-cenusie, cu Rx de aproximativ L20 fafa de pata citralului (s.r.) din
dreptul punctului b.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, mai pot sa apara si alte pete.
Densitate: df = 0,850 - 0,858 (IX.C.3).
Putere rotatorie: aD = +56 pina la +65 (IX.C.4).
Indiee de refracfie: n| = 1,474 1,478 (IX.C.5.6).
Indiee de aeiditate. Cel mult 1,5 (IX.C.5.1).
Solubilitate in aleool. 1 ml ulei volatil de lamiie se agita cu 10 ml alcool 90c; solutia trebuie
sa fie limpede (IX.C.2).
Terpene straine. Cel mult 20,0% V/V.
Se procedeaza conform prevederilor de la Interval de distilare" (IX.C.11), luind in lucru 10,0
ml ulei volatil de lamiie. Se distileaza cu
viteza de picatura pe secunda fi se colecteaza distilatul obtinut pina la 176 Q intr-un cilindru
gradat de 10 ml, cu subdiviziuni de 0,1 ml. Volumul distilatului se citeste la temperatura de
Citri aetheroleum VIII. 255

aproximativ 20 CC.
Reziduu prin evaporare. Cel mult 4,5%.
1 g ulei volatil de lamiie se cintareste la balanta analitica intr-o fiola de cintarire in prealabil
cintarita si se evapora la sicitate, pe baia de apa. Fiola de cintarire cu reziduul se usuca in etuva, la
105 C, pina la masa constanta.
Dozare. 8 g ulei volatil de lamiie se dizolva in 10 ml alcool 90; se adauga 0,4 ml albastru de
bromfenol in alcool (I) se neutralizeaza cu hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 in alcool pina. la coloratie
verde-galbuie. Se adauga 10 ml clorhidrat de hidroxilamina in alcool (I?) i se titreaza cu hidroxid de
potasiu 0,5 mol/1 in alcool pina la coloratie verde-galbuie. Se lasa in repaus timp de 5 min. Daca
solutia devine galbena, se titreaza in continuare cu hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 in alcool pina la
colorafie verde-galbuie.
1 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 in alcool corespunde la 0,07612 g 010H16O.
256 VIII. Clomipramini hydrochloridum

CLOMIPRAMINI HYDROCHLORIDUM

Clorhidrat de clomipramina


'

I XI ^CH3 CH7 Mr 351,3


CH7CH,NH

C19H2SC1N2 HCl
Clorhidratul de clomipramina este clorhidrat de 3-c.loro-5- [3~(dimetil- amino)propil]-
10,ll-dihidro-5 H-dibenzo[b,f]azepina. Confine cel putin 99,0% i cel mult 100,5% G19H23C1N2
HCl raportat la substanta uscata.
Deseriere. Pulbere cristalina alba sau slab galbuie, fara miros (IX.B).
Solubilitate. Solubil in apa si cloroform, putin solubil in acetona si alcool, practic insolubil
in eter (IX.C.l).
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda ceiui obtinut cu clorhidrat de
clomipramina (s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (I?) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,003% m/V in acid clorhidric 0,1 mol/1 prezinta un
maxim la 252 nm (IX.C.24.1).
0,1 g clorhidrat de clomipramina se dizolva in 2 ml acid nitric 250 g/1 (R); se obtine
colorafie albastni-mtens. Prin diluare cu 10 ml, coloratia devine verde, apoi galbena.
Solufia obtinuta anterior se filtreaza. La filtrat se adauga 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1
(R); se formeaza un precipitat alb, cazeos.
Punct de topire: 189 194 C (IX.C.10).
AspeetuI solutiei. Solufia 10,0% m/V trebuie sa fie limpede i incolora. eventuala
colorafie nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei solufii-etalon preparate din 0,02 ml
cupru-E.c,, 0,05 ml co-
balt-E.c., 0,12 ml fer-E.c. si acid clorhidric 10 g/1 (R) la 10 mi (IX.C.2). pH = 3,8 - 5,2 (10%
m/V) (IX.C.22).
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limiteior pentru
impuritafi anorganice" (IX.C.13) fi completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml solufie-etalon
(0,01 mg ion plumb).
Impuritafi inrudite eMmie. Se procedeaza conform prevederilor de la ,,Cromatografie pe
strat subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: metanol (R)-eter de petrol (R) (50:50 s.
Solutii de aplicat:
Solufia a: clorhidrat de clomipramina 0,10% m/V in cloroform (R);
Solufia b: I ml solufie a se dilueaza cu cloroform (R) la 100 ml, intr-un balon cotat.
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a fi b, se aplica solufiile:
a: 10 fil solufie a (10 clorhidrat de clomipramina);
b: 10 fi.1 solufie b (0,1 f*g clorhidrat de clomipramina).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ
15 cm de 1a linia de start, se scoate, se usuca la aer, se fine in vapori de iod (R) si se examineaza
1a lumina zilei.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principals corespunzatoare
clorhidratului de clomipramina, mai apar si alte pete, marimea si intensitatea colorafiei acestora
nu trebuie sa depaseasca marimea fi intensitatea colorafiei petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorhidrat de clomipramina se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 0,1%.
1 g clorhidrat de clomipramina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Bozare. 0,3 g clorhidrat de clomipramina se dizolva in 50 ml cloroform (R)f se adauga 6 ml
acetat de mercur (II) in acid acetic anhidru {R}, 0,2 ml galben de metanil in metanol (/) si se
titreaza cu acid percloric 0 mol/1 in acid acetic ^anhidru (R) pina la colorafie rofie.
1 ml acid percloric 0 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,03513 g 19HaClNa
HCI.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina fi de umi~ ditate. Separandum

17 Farmacopeea Romana, ed. a X-a


CLONIDINUM

Clonidina

\
H Cl
Mr 230

CACl^g
Clonidina este 2-[(2,6-diclorofenil)iminoJimidazolidina, Confine cel pu- tin 99,0% si cel
mult 101,0% C9HoCI2N3 cel putin 30,2% si cel mult 31,4% clor raportat la substanfa uscata.
Deseriere. Pulbere cristalina alba sau slab galbuie, fara miros, cu gust amar (toxic) (IX.B).
Solubilitate. Usor solubila in alcool, solubila in cloroform si eter, foarte greu solubila in apa
(IX.C.l).
Solutia A. 2,5 g clonidina se dizolva in 40 ml acid clorhidric 10 g/1 (R) si se completeaza
cu acelasi solvent la 50 ml.
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu clo- nidina (s.r.) prin
dispeisie in bromura de potasiu [R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,03% m/V in acid clorhidric 0,1 mol/1 prezinta doua
maxime: la 271 nm i la 278 nm (IX.C.24.1).
Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: 2-propanol (I?)~acetat de etil (2?) (50 : 70).
Solutie de aplicat: clonidina 2,5% m/V in alcool {R).
Pe linia de start a placii cromatografice se aplica intr-un punct 10 fzl din solufia de mai sus
(250 jxg clonidina).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu deve- lopant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanta de aproximativ
16 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer i se pulverizeaza uniform cu
tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie (R).
Clonidinum VIIL 250

Pe cromatograma trebuie sa apara singura pata, de culoare galben- portocalie,


de aproximativ 0,75.
La 2 ml solufie A se adauga 0,2 ml add fosfowolframic 10 g/1 (R); se formeaza un
precipitat alb.
Punet de topire: 139 142 C (1.0).
Aspeetul sIutiei. Solufia A trebuie sa fie limpede fi incolora. even- tuala colorafie nu
trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei solutii- -etalon care confine 0,4855 mg cromat de
potasiu (R) in 100 ml apa (IX.C.2).
Metale grele. Cel mult 0,001%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor pentrn
impuritafi anorganice (IX.C.13) fi completat cu apa la 10 ml, se compara cu I ml solufie-etalon
completata cu apa la 10 ml (0,01 mg ion plumb),
Sulfati. Cel mult 0,025%.
8 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion
sulfat) (IX.C.13),
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clonidina se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15)
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1%.
1 g clonidina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. Clonidina. 0,3 g clonidina se dizolva in 25 ml dioxan (R) se adauga 0 ml galben
de metanil in dioxan (I) si se titreaza cu acid percloric 0 mol/1 in dioxan pina la colorafie rofu-
violacee.
1 ml acid percloric 0 mol/i in dioxan corespunde la 0,02301 g CgHSC IgNg.
Clor. Se procedeaza conform prevederilor de la ,,HineraIizarea halo- genilor si a sulfuiui
legafi organic-Combustie in oxigen (IX.C.21), blind in lucrn 0 g clonidina si folosind ca lichid
absorbant un amestec format din 20 ml apa si 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), Dupa
combustie se spala dopul port-proba cu 20 30 ml apa, se aciduleaza cu acid nitric 250 g/1 (R),
se adauga 20 ml nitrat de argint 0 mol/1 si se filtreaza. Precipitatul se spala cn acid nitric 10 g/1
(R), se adauga sulfat de amo- niu-fer (Ill)-solufie acida 200 g/1 (I) si se titreaza cu tiocianat de
amoniu 0,1 mol/1 pina la colorafie slab bruna,
1 ml nitrat de argint 0 mol/1 corespunde la 0,003545 g clor.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Venenum.

Aetiune farmaeologiea si intrebuinfari. Antihipertensiv; antimigrenos.


4 VIII. Clotrimazelum

CLOTRIMAZOLUM
Clotrimazol

CsaH^ClNg Mr 344,8
Clotrimazolul este 1-[(2-cIorofeniI)difenilmetil j-IH-imxdazol. Confine cel p-ufin 98,5% cel
mult 101,5% C2H1-?C1N2 raportat la substanta uscata.
Deseriere. Pulbere microcristalina alba sau alb-galbuie, fara miros (IX.B).
Solubilitate* U$or solubil in cloroform, solubil in alcool si metanol, practic insolubil in
apa (IX.C.l).
Se dizolva in acizi diluati.
Solutia A. La 0,5 g clotrimazol se adauga 25 ml apa si se incalzeste la fierbere timp de 2
min; dupa racire se filtreaza fi se completeaza la 25 ml, prin spalarea filtrului cu apa.
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu clotrimazol (s.r.) prin
dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,02% m/V in metanol (jR) prezinta un maxim la 259
nm (IX.C.24.1).
5 mg clotrimazol se dizolva intr-un amestec format din 1 ml apa si 1 ml acid clorhidric
100 g/1 (R) si se adauga 1 ml acid silicowolframic 50 g/1 (JR); se formeaza un precipitat alb.
50 mg clotrimazol se amesteca cu 0,5 g carbonat de sodiu (R) si se calcineaza; se
degajeaza vapori care albastresc hirtia de turnesol rosie (I). Reziduul obfinut se dizolva, prin
incalzire la aproximativ 50 C, in 5 ml apa; dupa racire se aciduleaza cu acid nitric 250 g/1 (jR) i
se filtreaza. La solufia filtrata se adauga 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (jR); se formeaza un
precipitat alb. cazeos, solubil in amoniac concentrat (R),
Clotrimazolum VIII. 5

Punet de topire: 141 - 145 C (IX.C.10).


AspeetuI solufiei. 1,25 g clotrimazol se dizolva in 10 ml cloroform (R) 1 se completeaza cu
acelafi solvent la 25 ml, intr-un balon cotat. Solutia trebuie sa fie limpede (IX.C.2), iar absorbanfa
determinate la 412 nm trebuie sa fie de cel mult 0,08 (IX.C.24.1).
Cloruri. Cel mult 0,04%.
2,5 ml solutie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solufie-etalon completata
cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
Heziduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru
impuritafi anorganice (IX.C.13) i completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml solutie-etalon
(0,01 mg ion plumb).
Sullafi. Cel mult 0,05%.
10 ml solute A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Impuritati Inrudite ehimic. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie
pe strat subtire'' (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel HF2S4 (R).
Developant: eter diizopropilic (R).
Solufie de aplicai: clotrimazol 1,0% m/V in cloroform (R).
Saturarea atmosferei din camera de developare se efectueaza cu va- pori de amoniac
obfinuji din amoniac concentrat (R), care se afla intr-un recipient introdus in vasul cromatografic.
Pe linia de start a placii cromatografice se aplica. intr-un punct 50 ul din solufia de mai sus
(500 \ig clotrimazol).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer
i se examineaza in lumina ultravioleta la 254 nm, apoi se pulverizeaza uniform cu tetra-
iodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie {R).
Pe cromatograma, in afara petei corespunzatoare dotrimazoluiui, cu Rf de aproximativ 0,35,
nu trebuie sa apara alte pete; dupa pul verb zare, pata are culoare portocalie.
Pierdere prin useare* Cel mult 0,5%.
0,5 g clotrimazol se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
1 g clotrimazol se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,4 g clotrimazol se dizolva in 30 ml cloroform (R), se adauga 0,1 ml galben de
metanil in dioxan (I) ?i se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan pina la colorafie ro^u-
violacee.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,03448 g C22H17C1N2.
Conservare. 1 recipiente bine incliise, ferit de lumina.

Aetiune farmaeologiea si intre buintari* Antimicotic local.


6 VIII. Cloxacitlinum natricum

CLOXACILUNUM NATRICUM Cioxacilina

sodica

0lfH17ClN,Na05S * HsO Mr 475,9


Cioxacilina sodica este sarea de sodiu a acidului (2S,5B.,6R)-3,3- dimetil'7--- [[3-
(2-clorofenil)~5-metil-4 -izoxazolil J-carboxamido[j -4-tia- -l-azabiciclo[3.2.0]heptan-2-carboxilic
cu molecula de apa. Contine cel putin 95,0% si cel mult 100,5% peniciline totale exprimate in
C3gH17ClN?Na03S HgO si cel putin 7,0% i cel mult 7,5% clor.
Activitatea microbiologica este de cel pufin 825 cioxacilina (C19Hi8ClN305S)/mg.
Descriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Usor solubila in apa, putin solubila in alcool, greu solubila in cloroform (IX.C.l).
Identifieare
Spectrul in infrarofu trebuie sa corespunda^celui obtinut cu clo- xacilina sodica (e.n.)
prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
La 2 mg cioxacilina sodica se adauga 2 mg sare de sodiu a acidului cromotropic (R) si
2 ml acid sulfuric (R). Eprubeta se introduce intr-o baie de glicerol, la 150 C si se agita din cind in
cind; in cel mult 1 min trebuie sa apara coloratie galben-verzuie, care devine purpurie dupa
3 min.
Prin calcinare se obtine un reziduu care, umectat cu acid clor- hidric 100 g/1 (Jf?),
coloreaza flacara in galben.
Ptttere rotatorie specifies; [a]|e = -j- 163 pina la -f 172 (1% m/V in apa proaspat fiarta si
racita; raportat la substanta anhidra) (IX.C.4).
pH - 5,0 - 7,0 (10% m/V) (IX.C.22).
Clovacillinum natricum VIII. 7

Apa: 3,0 ~ 5,0%.


0,3 g cloxacilina sodica se titreaza cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Impuritati pirogene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 1 ml pe kilogram masa
corporala dintr-o solufie care confine cloxacilina sodica 20 mg/ml in apa pentru preparate
injectabile.
Impuritati to sice (IX.F.ll). Se administreaza intravenos 0,5 ml dintr-o solufie care confine
cloxacilina sodica 40 mg/ml.
Sterilitate. Cloxacilina sodica trebuie sa fie sterila. Se procedeaza conform prevederilor de
la Controlul sterilitafii" (IX.F.2).
Dozare. Peniciline totale. 0,5 g cloxacilina sodica se dizolva in 25 ml apa lipsita de dioxid
de carbon, se neutralizeaza cu hidroxid de sodiu 0.,0imol/l, se adauga 50 ml hidroxid de sodiu
0 mol/1 si se incalzeste pe baia de apa timp de 20 min. Dupa racire se adauga 0,1 ml fenolftale-
ina-solufie (I) i se titreaza cu acid clorhidric 0 mol/1 pina la decolor are.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor,
I ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,04759 g C10H17ClN3NaOsS H20.
Clor. Se procedeaza conform prevederilor de la ,,Mineralizarea halo* genilor si a sulfului
legati organicCombustie in bomba (IX.C.21), luind in lucru 0,22 g cloxacilina sodica. In solufia
obtinuta se adauga 0 ml fenolftaleina-solufie (I), se neutralizeaza cu acid nitric (R) adaugind
dupa neutralizare 3 ml acid nitric 250 g/1 (2?), se agita si se adauga 25 ml nitrat de argint 0
mol/1. Dupa depunerea precipitatului se filtreaza si fil- trul se spala cu apa. In filtrat se adauga 1
ml sulfat de amoniu-fer (III)- solufie acida 200 g/1 (/} i se titreaza cu tiocianat de amoniu 0,1
mol/1 pina la colorafie galben-rosiatica.
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,003545 g clor.
AcUvitate microbiologica. Se determina conform prevederilor de la Activitatea
microbiologica a antibioticelor (IX.F.5).
Conservare. In recipiente inchise etans, ferit de lumina, la cel mult 25 C
Observable. Sieriliiaiea si impuritatile pirogene se determina numai in cazul
cloxacilinei sodice care se administreaza pe cale parenterala.

Aefitme farmaeologiea si intre foumtari. Antibiotic.


8 VIII. Codeini hydrochloridum

COCAINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de cocaina

\
H

H3 Cl
C

c17h21no4 * 1 Mr 339,8
Clorhidratul de cocaina este clorhidrat de (1R, 2 R,3 S, 5 S) -3-benz oil - -oxi- 2-
metoxicarbonil-8-metii-S-azabiciclo [3,2,1 ijoctan. Confine cel putin 99,0% fi cel mult 101,0%
C17H21N04 HCI raportat la substanfa uscata.
Descriere. Cristale albe cu aspect matasos sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust
amar, producind pe limba anestezie trecatoare (IX.B).
Solubilitate. Solubil in 0,5 ml apa, 3 ml alcool, 3 ml glicerol, 30 ml cloroform, practic insolubil
in acetona, benzen, eter de petrol, parafina lichida fi uleiuri grase (IX.C.X).
Solutia A. 0,50 g clorhidrat de cocaina se dizolva in 10 ml apa proaspat fiarta fi racita fi se
completeaza cu acelafi solvent la 25 ml, intr-un balon cotat.
Identifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celtu obfinut cu clorhidrat de cocaina (s.r.)
prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,003% m/V in add dorhidric 0,01 mol/1 prezinta un
maxim la 233 nm (IX.C.24.1).
ta 0,1 g dorhidrat de cocaina se adauga 1 ml add sulfuric [Rj, se incalzeste in baia de
apa timp de 5 min fi se adauga, cu precautie,
2 mi apa; se formeaza benzoat de metii cu miros caracteristic. Dupa racire apare un precipitat
cristaiin de add benzoic.
0,1 g clorhidrat de cocaina se dizolva in 2 ml apa, se adauga 0,2 ml amoniac 100 g/1
(R), 10 ml eter (R) fi se agita. Stratui eteric se separa, se filtreaza prin sulfat de sodiu anhidru (R),
apoi se evapora. Reziduul, dupa uscare intr-un exsicator cu acid sulfuric (R), se topeste la 95 - 98
C.
50 mg clorhidrat de cocaina se dizolva in 2 ml apa, se aciduleaza cu acid nitric 100 g/1
(R) fi se adauga 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (Rj; se formeaza un predpitat alb, cazeos.
Codeini hydrochloridum VIII. 9

Futere rotatorie specifies: [1= 70 pina la 73 (solutia A) (IX.C.4).


Aspeetul solafiei. Solufia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2). pH = 4,0 5,0
(solufia A) (IX.C.22).
Alt! alealoizi. La 5 ml solufie A se adauga 45 ml apa, 1 ml amoniac 100 g/1 (R)} se agita
timp de 5 min si se lasa in repaus timp de 15 min. Cocaina predpitata se depune, iar solufia
trebuie sa fie limpede.
Substante organise usor earbonizabile. 00 g clorhidrat de cocaina se dizolva in 5 ml
add sulfuric (R); solufia trebuie sa fie incolora (IX.C.14).
Substante redueatoare si einamileoeaina* 5 ml solufie A se adauga 0,25 ml acid
sulfuric 100 g/1 (R) fi 0,25 ml permanganat de potasiu (I?) I g/1; solufia nu trebuie sa se
decoloreze timp de 30 min,
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g dorhidrat de cocaina se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare* Cel mult 0,1%.
0,5 g clorhidrat de cocaina se calcineaza cu add sulfuric (R) (IX.C.17). Dozare. 0,35 g dorhidrat
de cocaina se dizolva in 40 ml doroform (R)} se adauga 5 ml acetat de mercur () in acid acetic
anhidru (R)f gal- ten de metanil in dioxan (J) si se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan
pina la coloratie violeta.
1 ml acid per clonic 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,03398 g C1VH21NG4 HCL
Conservare. In recipiente' bine inchise, ferit de lumina. Venenum. Acfiime
farmaeologiea si Intre buintari. Anestezie de contact (mu-
coaseu

CODEINI HYDROCHLORIDUM Clorhidrat de eodeina


CigH^NOs HC1 2H20 Mr 371,9
Clorhidratul de eodeina este clorhidrat de (5a,6a)-7,8-didehidro-4,5- -eooxi-3-metoxi-17-
metilmorfinan-6-ol cu doua molecule de apa. Contine cel pufin 99,0% si cel mult 102,0%
C^H^NO, * HC1 * 2H.O.
Descriere, Cristale aciculare incolore, sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar
(toxic) (IX.B).
Solubilitate. Solubil in apa, putin solubil in alcool, practic insolubil in cloroform si eter
(IX.C.l),
Solutia A. 1,0 g clorhidrat de eodeina se dizolva in 40 ml apa proaspat fiarta si racita si se
completeaza cu acelafi solvent la 50 ml, intr-un b;don cotat.
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu clor- hidrat de codeini (s.r.)
prnr dispersie in parafina lichida (R) (IX.C.24.2).
La 50 ml solufie 0,04% m/V se adauga 10 ml hidroxid de sodiu
1 mol/1 si se dilueaza cu apa la 100 ml. Spectrul in ultraviolet al solufiei obfinute prezinta un
maxim la 284 nm (IX.C.24.1).
La 10 mg clorhidrat de codeina se adauga 1 ml acid sulfuric (R) si 0,05 ml clorura de fer
(III) 30 g/1 (R). Amestecul se incalzeste pe baia de apa; apare colorafie albastra, care devine
roie la adaugarea de 0,05 ml acid nitric (R).
2 ml solufie A se aciduleaza cu acid nitric 100 g/1 (R) si se adauga 0,15 ml nitrat de
10 VIII. Codeini hydrochloridum

argint 20 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb, cazeos.


Putere rotatorie specifica: [ot]g = 116 pina la 120 C (solufia A ; raportat la substanfa
uscata) (IX.C.4).
AspeetuI solufiei. Solufia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
pH =4,5-5,6 (solufia A) (IX.C.22).
Fosfafi. La 2 ml solufie A se adauga 2 ml sulfat de magneziu 100 gjl (R),
2 ml clorura de amoniu 100 g/1 (R) i 1 ml amoniac concentrat (R). Solutia nu trebuie sa se
tulbure timp de 5 min.
Sulfati. Cel mult 0,5%.
10 ml solutie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1. mg ion sulfat) (IX.C.13).
Morfina. Cel mult 0,1%.
00 g clorhidrat de codeina se dizolva in 5 ml acid clorhidric 0,1 mol/1, se adauga 2 ml
nitrit de sodiu (.R) 10 g/1 si se las& in repaus timp de 15 min; se adauga 3 ml amoniac 100 g/1 (I?)
(solufia-proba). Apare colo- rafie galbena care nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei
solufii preparate in paralel din 0,5 ml clorhidrat de morfina-solufie etalon (R) completata cu acid
clorhidric 0,1 mol/1 la 5 ml, la care se adauga, in ace- leasi condifii cu solufia-proba, 2 ml nitrit de
sodiu (R) 10 g/1 fi 3 ml amoniac 100 g/1 (R).
Impuritati inrudite ehimie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe
strat sub tire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (K).
Developant: alcool absolut (jR)-ciclohexan (-R)-amoniac concentrat (R) (72:30:6).
Solutii de aplicai:
Solufia a: clorhidrat de codeina 5,0% m/V intr-un amestec format din 1 volum alcool
absolut (2?) si 4 volume acid clorhidric 0,01 mol/1;
Solufia b : 1,5 ml solufie a se dilueaza la 100 ml cu un amestec format din 1 volum alcool
absolut (R) $i 4 volume acid clorhidric 0,01 mol/1, intr-un balon cotat;
Solufia : 1 ml solufie a se dilueaza la 100 ml cu un amestec format din 1 volum alcool
absolut (2?) i 4 volume acid clorhidric 0,01 mol/1, intr-un balon cotat.
Codeini phosphas VIII. 11

Pe linia de start a placii cxomatografice, in punctele , ctse aplica solufiile:


a: 10 |il solute a (500 fig clorhidrat de codeina);
b; 10 \il soluble b (7,5 pig clorhidrat de codeina);
: 10 fjd solufie (5 jxg clorhidrat de codeina).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cn developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer,
se pulverizeaza uniform cu tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie (JR) si se
examineaza la lumina zilei.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principals, corespunzatoare
clorbidratului de codeina, mai apar si alte pete, marimea i intensitatea colorafiei acestora nu
trebuie sa depaseasca marimea 1 intensitatea colorafiei petei din dreptul punctului b; cel mult
una dintre petele cu valoarea Ef mai mare decit valoarea a clorhidratului de - deina poate
sa depaseasca marimea si intensitatea colorafiei petei din dreptul punctului c.
Pierdere prin useare: 7,0 10,0%.
0,5 g clorhidrat de codeina se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,25%.
I g clorhidrat de codeina se calcineaza cu acid sulfuric (JR.) (IX.C.17).
Dozare. 0,35 g clorhidrat de codeina se dizolva in 35 ml acid acetic anhidru (R) in
prealabil neutralizat la cristal violet in acid acetic anhidru (I), se adauga 5 ml acetat de mercur (II)
in acid acetic anhidru (R) si se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan pina la colorafie
albastra.
1 ml acid percloric 1 in dioxan corespunde la 0,03719 g
HCi 2h2o.
Conservare. In recipiente bine inchise; ferit de lumina. Venenum*
Aetiune farmaeologiea si Intrebumtfiri, Antitusiv, analgezic.

CODEINI PHOSFHAS Fosfat de codeina


C^H^NOg * H8P04 * 1 V2 H20 Mr 424,4
Fosfatul de codeina este fosfat de (5a, 6a)-7,8-didehidro-4,5-epoxi- -3*metoxi-17-
metiimorfinan-6-ol cu molecula si jumatate de apa. Contine cel pufin 99,0% i cel mult
102,0% 15 * H3P04 - 1 1 / 2 H0.
Deseriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar (toxic) (IX.B); eflorescent.
Se coloreaza la lumina.
Solubilitate. Usor solubil in apa, pufin solubil in alcool, practic insolubil in cloroform si eter
(IX.C.l).
Solutia A, 1,0 g fosfat de eodeina se dizolva in 40 ml apa proaspat fiarta fi racita fi se
completeaza cu acelafi solvent 1a 50 ml, intr- balon cotat.
Identifieare
Spectrul in infrarofu trebuie sa corespunda celui obfinut cu fosfat de eodeina (s.r.)
prin dispersie in bromura de potasiu {R) (IX.C.24.2).
La 25 ml solufie 0,04% se adauga 25 ml apa, 10 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 fi se
dilueaza cu apa la 100 ml. Spectrul in ultraviolet al solufiei obfinute prezinta un maxim ia 284 nm
(IX.C.24.1).
La 10 mg fosfat de eodeina se adauga 1 nil acid sulfuric (R) fi 0,05 ml clorura de fer (III)
30 g/I (R). Amestecul se incalzefte pe baia de apa; apare colorafie albastra care devine rofie la
12 VIII. Codeini phosphas

ad&ugare de 0,05 ml acid nitric (2?).


La 2 ml solutie A se adauga 1 ml nitrat de argint 20 g/1 ^(R); se formeaza un precipitat
galben, solubil in acid nitric 100 g/1 {R) fi in amoniac concentrat (R),
Putere rotatorie specifica: [cc]g = 98 ping, la 103 (solufia A;
raportat 1a substanfa uscata) (IX.C.4).
Aspeetul soiujiei. Solufia A trebuie sa fie limpede fi incolora (IX.C.2).
pH = 4,5 - 6,0 (solufia A) (IX.C.22).
Cioruri. Cel mult 0,01%.
10 ml solufie A se compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion
clorura) (IX.C.13).
Suifafi. Cel mult 0,05%.
10 ml solufie A se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Morfina. Cel mult 0,1%.
0,10g fosfat de eodeina se dizolva in 5 ml acid clorhidric 1, se adauga 2 ml
nitrit de sodiu (R) 10 g/I fi se lasa in repaus timp de 15 min; se adauga 3 ml amoniac 100 g/1 {R)
(solufia-proba). Apare colorafie galbena care nu trebuie sa fie mai intensa decit coloratia unei
solufii preparate, in paralel, din 0,5 ml clorhidrat de morfina solufie-etalon (R) completata cu
acid clorhidric 0 mol/1 la 5 ml, la care se adauga, in aceleafi condifii cu solufia proba, 2 ml nitrit
de sodiu (R) 10 g/1 si 3 ml amoniac 100 g/1 (R).
Impurita|i inrudite chimie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe
strat subtire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel Q (12).
Devdopant: alcool absolut (i^)-ciclohexan (i?)-amoniac concentrat (R) (72:30:6).
/
Soluiii de aplicat:
Solufia a: fosfat de eodeina 5,0% m/V intr-un amestec format din
1 volum alcool absolut (R) fi 4 volume acid clorhidric 0,01 mol/1 ;
Solufia b: 1,5 ml solufie a se dilueaza la 100 ml cu un amestec format din 1 volum alcool
absolut (R) fi 4 volume acid clorhidric 0,01 mol/1, intr-un balon cotat;
Solutia : 1 ml solufie a se dilueaza la 100 ml cu tm amestec format din 1 volum alcool
absolut (R) fi 4 volume acid clorhidric 0,01 mol/1, intr-un balon cotat.
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele , i c, se aplica solufiile:
a: 10 wl solufie a (500 jxg fosfat de eodeina);
h: 10 fU solufie b (7,5 \ig fosfat de eodeina);
: 10 (jd solufie (5 \ig fosfat de eodeina).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu develo- pant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer,
se pulverizeaza uniform cu tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie (R) fi se
examineaza la lumina zilei.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principals de culoare
portocalie, corespunzatoare fosfatului de eodeina, mai apar fl alte pete, marimea fi intensitatea
colorafiei acestora nu trebuie sa depa- seasca marimea fi intensitatea colorafiei petei din dreptul
punctului b; cel mult una dintre petele cu valoarea Rf mai mare decit valoarea Rf a fosfatului de
Codeini phosphas VIII. 13
eodeina poate sa depafeasca marimea fi intensitatea colorafiei petei din dreptul punctului .
Pierdere prin useare: 4,0 7,0%,
0,5 g fosfat de codeinB se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Bozare. 0,4 g fosfat de eodeina se dizolva in 40 ml acid acetic anhidru (R) in prealabil
neutralizat 1a cristal violet in acid acetic anhidru (7) fi se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in
dioxan pina la colorafie albastra.
1ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,04244 g C1BHaNO, H,P04 1
l
/2H20.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Venennm.

Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Antitusiv; analgezic.


? VIII. Codeinum

CODEINUM

Codeina

N
- 20


OH
ClgH21NOs H,0
Codeina este (5a, 6a)-7,8-didehidro-4,5-epoxi-3~metoxi-17-metilmor- Mr 317,4
finan-6-ol cu molecula de apa. Contine cel putin 99,0% i cel mult 101,0%
C18H21NOs . H20.
Deseriere. Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar (toxic)(IX.B),
Solubilitate* Usor solubila in alcool cloroform, solubila in eter, foarte pufin solubila in apa
(IX.C.l).
Solutia A. 0,25 g codeina se dizolva in 40 ml apa proaspat fiarta $i racita si se completeaza
cu acelasi solvent la 50 ml.
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu code- ina (s.r.) prin
dispersie in parafina lichida (R) (IX.C.24.2).
La 2 ml codeina 0,5 m/V se adauga 50 ml apa, 10 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 i se
dilueaza cu apa la 100 ml. Spectrul in ultraviolet al solufiei obfinute prezinta un maxim la 284 nm
(IX.C.24.1).
La 10 mg codeina se adauga 1 ml acid sulfuric (R) si 0,05 ml clorura de fer (III) 30 g/1
(R). Amestecul se incalzeste pe baia de apa; apare colorafie albastra care devine rosie la
adaugare de 0,05 ml acid nitric (R).
La 10 mg codeina se adauga, intr-o capsula de porfelan, 0,1 ml acid nitric {R); apare
coloratie galbena (deosebire de clorhidrat de mor- fina).
Pirnct de topire: 154 - 157 C (IX.C.10).
Putere rotatorie speeifica: [a]g = 142 pina la 146 (2% m/V in alcool R; raportat la
substanfa uscata) (IX.C.4).
Codeinum VIIL 15

AspeetuI solufiei. Solufia A trebuie sa fie limpede incolora (IX.C.2).


pH - 9,0 - 10,4 (solufia A) (IX.C.22).
Morfina. Cel mult 0,1%.
0,10 g codeina se dizolva in 5 ml acid clorhidric 0 mol/1, se adauga
2 ml nitrit de sodiu (R) 10 g/1 i se lasa in repaus timp de 15 min; se adauga 3 ml amoniac 100
g/1 (R) (solufia-proba). Apare colorafie galbena, care nu trebuie sa fie mai intensa decit
colorafia unei solufii preparate, in paralel, din clorhidrat de morfina solufie-etalon (R) completata
cu acid clorhidric 0,1 mol/1 la 5 ml, la care se adauga, in aceieafi condifii cu solufia-proba, 2 ml
nitrit de sodiu (R) 10 g/1 i 3 ml amoniac 100 g/1 (R).
Impuritafi inrudite chimie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe
strat subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: alcool absolut (-R)-ciclohexan (R)-amoniac concentrat (R) (72:30:6).-
Solutii de aplicat:
Solufia a : codeina 4,0% m/V in alcool absolut (R);
Solufia b : 1,5 ml solufie a se dilueaza cu alcool absolut (R) la 100 ml, intr-un balon cotat;
Solufia : 1 ml solufie a se dilueaza cu alcool absolut (R) la 100 ml, intr-un balon cotat.
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a, b i c, se aplicS. solutiile:
a: 10 ul solufie a (400 |xg codeina);
b: 10 al solufie b (6 jig codeina);
c: 10 fxl solufie (4 ^g codeina).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer,
se pulverizeaza uniform cu tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie (R) si se
examineaza la lumina zilei.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata princii pala de culoare
portocalie, corespunzatoare codeinei, mai apar si alte pete, marimea i intensitatea colorafiei
acestora nu trebuie sa depaseasca marimea i intensitatea colorafiei petei din dreptul punctului
b; cel mult una dintre petele cu valoarea Rf mai mare decit valoarea Rf a codeinei poate sa
depaseasca marimea i intensitatea colorafiei petei din dreptul punctului c,
Pierdere prin useare: 5,0 6,0%.
0,5 g codeina se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g codeina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,3 g codeina se dizolva in 30 ml acid acetic anhidru (R) in prealabil neutralizat la
cristal violet in acid acetic anhidru (I) i se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan pina la
coloratie albastra.
I ml acid percloric 0 mol/1 in dioxan corespunde la 0,03174 g
18211\05 H2O.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Venenum. Aetiime
farmaeologiea fi tutrebmnfari. Antitusiv; analgezic.

COFFEINUM
16 VIIL Coffeinum

Cafeina

CH3
CsH10N4O2 M, 194,2
Cafeina este 3,7-dihidro-1^7-trimetil-l-Hpurin-2,6-diona. Confine cel putin 99,0% si cel mult
101,0% CgH10N4O2 raportat la substanta uscata.
Descriere. Cristale aciculare albe, matasoase sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust
amar (IX.B); eflorescenta.
Solubilitate. Usor solubila in apa la fierbere si in cloroform, putin solubila in apa, foarte putin
solubila in alcool (IX.C.l).
Solutia A. 0,5 g cafeina se dizolva, prin incalzire, in 45 ml apa proaspat fiarta si racita, se
raceste fi se completeaza cu aceiasi solvent la 50 ml.
Identifieare
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,001 %"em/V prezinta un maxim la 273 nm
(IX.C.24.1).
La 2 ml solutie A se adauga 0,1 ml acid tanic-solutie (I?); se formeaza un precipitat alb,
solubil in exces de reactiv.
La 20 mg cafeina se adauga 0,5 ml peroxid de hidrogen-solutie diluata (R), 0,5 ml acid
clorhidric 100 g/1 (R) si se evapora la sicitate pe baia de apa; se obtine un reziduu galben-rofcat,
care la adaugarea de 0,1 ml amoniac concentrat (R) se coloreaza in rosu-violet.
La 5 ml solujie A se adauga 0,05 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1, 0 ml fenolftaleina-
solutie (I) si se incalzeste la fierbere; solutia trebuie sa ramina colorata in rosu (deosebire de
teofilina, teobromina).
Punct de topire: 234 -239 C (IX.C.10).
AspeetuI solutiei. Solutia 2,0% /V, obtinuta prin incalzire, trebuie sa fie limpede si
incolora dupa racire (IX.C.2).
Aeiditate-aiealimtate. La 10 ml solufie A se adauga 0,05 ml albastru de bromtimol-
solufie (J); solufia se coloreaza in verde sau in galben. La adaugarea de cel mult 0,1 ml hidroxid de
sodiu 0,02 mol/I solufia se coloreaza in albastru.
GiorurL Cel mult 0,01%.
10 ml solufie A se compara cu 1 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,01 mg ion
clorura) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru
impuritati anorganice" (IX.C.13) fi completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml solufie-etalon
(0,01 mg ion plumb).
Coffeinum et acidum citricum VIIL 17

SuUati. Cel mult 0,02%.


10 ml solutie A se compara cu 2 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ^ion
sulfat) (IX.C.13).
Alcaloizi strain!. La 10 ml solufie A se adauga 0,1 ml tetraiodomercu- rat (II) de potasiu
(R); solufia trebuie sa ramina limpede timp de 5 min.
Teobromina, teofflina. 0,30 g cafeina se dizolva in 2 ml cloroform (R); solutia trebuie sa
fie incolora.
Substanfe organice user earbonizabile. 0,50 g cafeina se dizolva in 5 ml acid sulfuric
(R); solufia trebuie sa fie incolora (IX.C.14).
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g cafeina se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Meziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g cafeina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
JDozare. 0,2 g cafeina se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C in 20 ml anhidrida
acetica (R). Dupa racire se adauga 20 ml benzen (R), 0,1 ml rosu de Sudan G in cloroform (I) si se
titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru pina la colorafie albastra.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,01942 g C8H10N,O2.
Conservare. In recipiente bine inchise. Separandtm.
Aetinne farmaeologiea si Intrebuintari. Excitant al sistemului nervos central.

COFFEINUM ET ACIDUM CITRICUM


Cafeina si acid citric

Cafeina si acidul citric este un amestec in parti e^ale de cafeina 51 acid citric. Contine cel
putin 48,0% si cel mult 52.0% cafeina (C 8H10N4O Mr 194,2) si cel putin 4ST0% si cel mult 52,0%
acid citric (CfiHs07 Mr 192,1}2 raportat la substanta uscata.

IS Farraacopeea Romana, ed. a Xa


18 VIII. Coffeinum et acidum citricum
Descriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab acru si amar
(IX.B).
Solubilitate. Solubila in apa, pufin solubila in alcool (IX.C.l).
Solufia A. 2,5 g cafeina si acid citric se dizolva, prin incalzire ia aproximativ 50 C, in 30 ml
apa, se racefte i se filtreaza; solufia filtrata se completeaza la 50 ml, prin spalarea filtrului cu apa.
Identifieare
La 20 mg cafeina si acid citric se adauga 0,5 ml peroxid de hidro- gen-solufie diluata (R),
0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) si se evapora la sicitate pe baia de apa; se obfine un reziduu
galben-roscat, care la adau- garea de 0,1 ml amoniac concentrat (R) se coloreaza in rou-violet.
La 2 ml solufie A se adauga 0,1 ml sulfat de mercur (II)-solufie (R) i se incalzeste la
fierbere. In solufia fierbinte se adauga 0,2 ml permanga- nat de potasiu 0,02 mol/1; se formeaza
un precipitat alb, iar solufia se de- coloreaza.
Aspeetul solufiei. Solufia 2,5% m/V trebuie sa fie limpede i incolora (IX.C.2).
Goruri. Cel mult 0,02%.
2 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu
apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13),
Metale grele. Cel mult 0,002%.
10 ml solufie A se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Sulfafi. Cel mult 0,02%.
10 ml solufie A se compara cu 10 mi solufie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Aiealoizi strain!. 5 ml solufie A se dilueaza cu apa la 10 ml si se adauga 0,1 ml
tetraiodomercurat (II) de potasiu (R); solufia trebuie sa ramina limpede timp de 5 min.
Substanfe organice usor earbonizabile. 0,50 g cafeina i add citric se dizolva in 5 ml acid
sulfuric (I?); solufia trebuie sa fie incolora (IX.C. 14).
Pierdere prin useare* Cel mult 0,5%.
0,5 g cafeina $i acid citric se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 0,1%.
1 g cafeina si acid citric se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. Cafeina. 0,3 g cafeina si acid citric se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C, in
10 ml anhidrida acetica (R)* Dupa racire se adauga 20 ml benzen (i?), 0,1 ml rosu de Sudan G in
cloroform (J) i se titreaza cti acid percloric 0,1 mol/I in acid acetic anhidru pina la colorafie
albastra.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,01942 CgHlrN402.
Acid citric. 0,1 g cafeina si acid citric se dizolva in 20 ml apa proaspat fiarta si racita, se
adauga fenolftaleina-solufie (I) i se titreaza cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la colorafie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,006403 g CgllgO?. Ckmservare In
recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum. Aefiune farmaeoiogie& fi intre bumfari.
Excitant ai sistemului nerves central.

COFFEINUM ET NATRII BENZOAS Cafeina si benzoat de sodiu


Cafeina si benzoatul de sodiu este un amestec in parfi egale de cafeina si benzoat de sodiu.
Contine cel putin 48,0% si cel mult 52,0% cafeina (C^NA Mr 194,2) i cel pufin 48,0% cel mult
52,0% benzoat de sodiu (C-H5Na02 Mr 144,1) raportat la substanfa uscata,
Deseriere. Pulbere alba, fara miros, cu gust dulce-amarui (IX.B).
Solubilitate. Usor solubila in apa, pufin solubila in alcool, foarte greu solubila in cloroform
(IX.C.l).
Solutia A. 2,5 g cafeina si benzoat de sodiu se dizolva in 40 ml apaproas- pat fiarta si racita
si se completeaza cu acelasi solvent la 50 ml.
Identificare
Coffeinum et natrii benzoas VIII. 19

La 20 mg cafeina benzoat de sodiu se adauga 0,5 ml peroxid de hidrogen-solufie


diluata (R)f 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) fi se evapora la sicitate pe baia de apa; se obfine un
reziduu galben-roscat, care la adaugarea de 0,1 ml amoniac concentrat (R) se coloreaza in rofu-
violet.
La 2 ml solufie A se adauga 0 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R); se formeaza un
precipitat galben-caramiziu, care la adaugarea de 0,5 ml add clorhidric 100 g/1 (R) se dizolva si in
acelasi timp se formeaza un precipitat alb, cristalin.
Prin ealeinare se obfine un reziduu, care umectat cu acid clorhidric 100 g/1 (R)
produce efervescenta fi coloreaza flacara in galben.
AspeetuI solufiei. Solutia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
Aeiditate-aiealinitate. 5 ml solufie A se dilueaza cu 5 ml apa proaspat fiarta fi racita, se
adauga 0,25 ml fenolftaleina-solufie (I); solufia trebuie sa ramina incolora. La adaugarea de 0,5 ml
hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 solufia se coloreaza in rosu.
Cloruri. Cel mult 0,02%.
La 8 ml solufie A se adauga 2 ml add nitric 100 g/1 (jR) fi se filtreaza.
2,5 ml filtrat completat cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu apa la
10 ml (0,02 mg ion cloruri) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,002%.
10 ml solufie A se compara cu 10 mi solufie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Suliaji. Cel mult 0,02%.
10 ml solufie A se dilueaza cu 8 mi apa, se adauga 2 mi acid dorhidric 100 g/1 (R) se
filtreaza. 10 ml filtrat se compara au5 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,05 mg ion
sulfat) (IX.C.13).
Substanfe organise usor carbonizabile. 0,25 g cafeina i benzoat de sodiu se dizolva in 5
ml acid sulfuric (R); solufia trebuie sa fie incolora (IX.C. 14),
Aicaioizi straini. 5 ml solufie A se dilueaza cu apa la 10 ml si se adauga 0,1 ml
tetraiodomercurat (II) de potasiu (R); solutia trebuie sa ramina limpede timp de 5 min.
Pierdere prin uscare* Cel mult 3,0%.
0,5 g cafeina benzoat de sodiu se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Dozare. Cafeina. 0,4 g cafeina si benzoat de sodiu se extrag, prin fil- trare printr-un creuzet
filtrant G4_. cu 20 ml cloroform (R) incalzit la aproximativ 50 C. Se spala creuzetul filtrant de trei
ori cu cite 5 ml cloroform (R) incalzit la aproximativ 50 C. In filtrat se adauga 10 ml aniii- drida
acetica (R), 0,1 ml rou de Sudan G in cloroform (/) si se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in
acid acetic aniiidru pina la colorafie albastra.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,01942 g CgH10N4O2.
Benzoat de sodiu. 0,3 g cafeina i benzoat de sodiu se dizolva, cu pre- caufie, prin
incalzire in aproximativ 50 C, in 30 ml metanol (R). Dupa racire se adauga 0,2 mi albastru de
timol in metanol (I) si se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan pina la colorafie roz.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,01441 g C7H5Na02.
Conservare* In recipiente bine inchise. Separandum.
Acfiune farmaeologic& fi intrefeiimfari. Excitant al sistemului nervos central.

COLCHICMUM
Colchicina
20 VIIL Colchicinum

Oa^NOe
Colchicina este (S)-N-(5A7..9-tetrahidro-l,2,3,10~tetrametoxi-9-oxobe:n- zo[a]-heptalen-7-
il)acetamida. Contine cel pufin 97,0% si cel mult 103,0% C^H^NOg raportat la substanta uscata.
M, 399,4
Colchicinum VIII. 27?

Deseriere. Pulbere microcristalina sau amorfa, alb-galbuie sau galbuie, fara miros, cu gust
foarte amar (toxic) (IX.B).
Solubilitate. U^or solubila in alcool i cloroform, solubila in apa, foarte pufin solubila in eter
(IX.C.l).
Solutia A. 0,250 g colchidna se dizolva in 20 ml apa proaspat fiarta si racita i se
completeaza cu acelasi solvent la 25 ml, intr-un balon cotat.
Identificare
Spectrul xn ultraviolet ai solufiei 0,001% m/V in alcool (R) prezinta doua maxime: la
243 nm i la 350 nm (IX.C.24.1).
Pe cromatograma de la Impuritafi inrudite chimic", in dreptul punctului a, trebuie sa
apara pata asemanatoare cu pata colchicinei (s.r.) din dreptul punctului b.
10 mg colchidna se dizolva in 1 ml acid sulfuric (R); apare colorafie galbena, care
dupa adaugarea, sub agitare, a 0,1 ml acid nitric (R), devine albastru-violeta trecator.
5 mg colchidna se dizolva in 5 ml apa, se adauga 0,1 ml acid clox- hidric ( R) si se
incalzeste in baia de apa timp de 5 min. Se raceste si se adauga 0,1 ml clorura de fer (1) 30 g/1
(R); apare colorafie verde-inchis.
Putere rotatorie specifies: [a;g> = 230 pina la 250 (1% m/V in alcool R; raportat la
substanfa uscata) (IX.C.4).
AspeetuI solufiei. 5 ml solufie A trebuie sa fie limpede i incolora. eventuala colorafie nu
trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei solufii- etalon preparate din 0,50 ml fer-E.c. i add
dorhidric 10 g/1 (I?) la 5 ml (IX.C.2).
Aciditate-aiealinitate. La 10 ml solufie A se adauga 0 ml albastru de bromtimol-solufie (J);
solufia trebuie sa se coloreze in galben sat! in verde. Se adauga 0,1 ml hidroxid de sodiu 0,01
mol/1; colorafia solufiei trebuie sa devina albastru-verznie sau albastra.
Colehieeina. 50 mg colchidna se dizolva in 11 ml add dorhidric 1 mol/1. 5 ml din aceasta
solufie, dupa adaugarea a 0,15 ml dorura de fer (III) 30 g/1 (R), trebuie sa prezinte aceiafi
colorafie cu 5 ml din restul solufiei, cel pufin timp de 10 s.
Alfi alealoizL La 2 ml solufie A se adauga 0,1 ml add acetic 300 g/1 (R) si 0,05 ml
tetraiodomercurat () de potasiu (R); solufia trebuie sa ramina limpede.
impuritati inrudite ehimie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe
etrat subfire" (IX.C.26.2).
Atcnpie ! Determinarea se efectueaza ferit de lumina puternicd. f
Adsorbant: silicagel 0' (R),
Developant: cloroform (JR)-acetona (j?)-dietilenamina (R) (50 : 40 : 10). Solutii de
aplicat:
Solufia a; colchicma 1,0% /V in alcool (R);
Solufia b: colchicina (s.r.) 1,0% m/V in alcool (R);
Solufia c: colchicina (s.r.) 0,050% m/V in alcool (R) ;
Solufia d: colchicina (s.r.) 0,030% m/V in alcool (R);
878 VIII. Colchicinum

Solufia e: colchicina (s.r.) 0,010% m/V in alcool (jR).


Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a, b, c, d si et se aplica sohifiile:
a: 10 [il solutie a (100 jig colchicina); b: 10 al solufie
b (100 \ig colchicina-s.r.) ; c: 10 p.1 solufie (5 |xg
colchicina-s.r.); d: 10 ul solufie d (3 ug colchicina-
s.r.) ; e: 10 al solufie e (1 jig colchicina-s.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate si se usuca la aer.
Dupa evaporarea developantului se examineaza in lumina ultravioleta la 254 nm.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principals, corespunzatoare
colchicinei, cu Ei de aproximativ 0,28, mai pot aparea i alte pete. Marimea si intensitatea
acestora se estimeaza prin comparare cu marimea fi intensitatea petelor din dreptul punctelor ct
d $i e. Suma acestor pete nu trebuie sa depaseasca marimea si intensitatea petei din dreptul
punctului c.
Pierdere prin useare. Cel mult 5,0%.
0,5 g colchicina se usuca la 105 C, in vid, timp de 3 h (IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 0.2%.
0,5 g colchicina se calcineaza cu acid sulfuric {R) (IX.C.17).
Dozare. 0,3 g colchicina se dizolva in 40 ml anhidriaa acetica (R) i se titreaza
potenfiometric cu acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru, folosind electrozi de sticla si de
calomel saturat (IX.C.23).
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,03994 g CeKttNCV
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Venenum. Aetiune
farmaeologiea si mtrebumtari. Antigutos.
Colecalciferolum VIIL 23

Colecaiclferol
COLECALCIFEROLUM

C^H^O Mj 384,6
Sinonim: vitamina Z>8
Colecalciferoltil este (3(3, 5Z, 7!J)-9,10-secocolesto-5,7,10(19)-trien-3-ol Confine cel putin
97,0% i cel mult 103,0% C^H^O.
Deseriere. Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros si fara gust (IX.B).
Solubilitate. Solubil in 1 ml acetona, 1,5 ml cloroform, 1,5 ml eter, 25 ml alcool, 100 ml
uleiuri grase, solubil in dioxan ^i metanol, practic insolubil in apa (IX.C.l).
Identificare
Spectrul in inf raro^n trebuie sa corespunda celui obfinut cu colecalci- ferol (s.r.) prin
dispersie in bromura de potasiu (jR) (IX.C.24.2).
5 mg colecaiclferol se dizolva in 1 ml cloroform (R) si se adauga
4 ml clorura de stibiu (1) in cloroform-solu^ie saturata (R) ; apare colorafie galben-
portocaiie.
1 mg colecalciferol se dizolva in 1 ml alcool {R),se adauga 0,1 ml apa i se agita; se
adauga, cu precaufie, pe peretii eprubetei 1ml acid sulfuric (2?) ; la zona de contact a celor doua
lichide apare coloratie galbena (deosebire de calciferol).
5 mg colecalciferol se dizolva in 5 ml cloroform (R), se adauga
1 ml anhidrida acetica (R) i 0,3 ml acid sulfuric (R); apare coloratie rosie care devine repede
vioiet-albastra, apoi verde.
Punet de topire: 84 88 C (IX.C.10).
Putere rotatorie specifics: [ajg= +105 pina la +112 (1,5% m/V in alcool (R) (IX.C.4).
Determinarea se efectueaza in cel mult 30 min de la prepararea solufiei.
7-DehidroeolesteroL 20 mg colecalciferol se dizolva in 2 ml alcool (R), se adauga 2 ml
digitonina in alcool (R) i se lasa m repaus timp de 12 h, intr-un flacon inchis; nu trebuie sa se
formeze un precipitat.
24 VIII. Colistimethatum natricum
Dozare. 50 mg colecalciferol se dizolva in 50 ml alcool absolut {R) si se completeaza cu
aceiasi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat. 1ml solutie se dilueaza cu alcool absolut (R) la 50 ml,
intr-un balon cotat si se determina absorbanta la 265 nm.
la 265 nm = 470.
Conservare. In recipiente inchise etans, sub atmosfera de nitrogen, ferit de lumina, la rece.
Separandum.
Observable. 1 mg colecalciferol corespunde la 40 000 U.I.
Aefiime farmaeologiea si Intrebuinfari. Prevenirea rahitismului; trata- mentul rahitismului,
osteomalaciei si hipoparatiroidismului.

COLISTIMETHATUM NATRICUM
Colistimetat de sodiu

Sinonim: colistinmetansulfonai de sodiu


Colistimetatul de sodiu se obtine din colistina prin tratare cu formal- dehiaa si
hidrogenosulfit de sodiu.
Activitatea microbiologica este de cel putin 11 500 U.I. colistina/mg raportat a la substanta
uscata.
Descriere. Pulbere alba sau alb-galbuie, cu miros slab sau practic fara miros (IX.B) ;
higroscopica.
Solubilitate. Usor solubil in apa, putin solubil in alcool, practic insolubil in acetona,
cloroform si eter (IX.C.l).
Identifieare
Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie t>e strat subtire
(IX.C.26.2).
Adsorbaiti: celuloza microcristalina (R).
Prepararea placilor cromatografice se efectueaza dupa cum urmeaza, daca producatorul nu
prevede altfel. Intr-un flacon conic cu dop rodat se agita energic, timp de 1 min, suspensie de
celuloza microcristalina (R) 27,3% m/V in apa. Dupa intinderea stratului, placile se usuca la aer
timp de 30 min si apoi in etuva, la 80 CC timp de 20 min.
Deveiopant: 1-butanol (-R)-piridina (i?)-acid clorhidric 1 mol/1 (15 :15 :10)
Soluiii de aplicat:
Solutia a : colistimetat de sodiu 1,0% m/V.
5 mg colistimetat de sodiu se dizolva intr-un amestec format din 0,5 ml acid clorhidric (R) si
0,5 ml apa si se incalzeste la 134 C timp de
2 h si 30 min, intr-un tub de sticla ermetic. inchis. Se raceste, se taie tubul de sticla la. unul din
capete si continutul se evapora pe baia de
apa, pina la disparltia xnirosului de acid clorhidric, iar reziduul se dizolva in 5 ml apa.
Solufia b: colistimetat de sodiu (e.n.) 1,0% m/V.
Se prepara in mod identic cu solufia a.
Pe linia de start a placii cromatogratice, in punctele b, se aplica solufiile:
a: 5 yl soluble a (50 fig colistimetat de sodiu);
b: 5 al solutie b (50 fig colistimetat de sodium..).
Colistimethatum natricum VIIL 25
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant si se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanta de aproximativ 16 cm de la linia de start. Se scoate, se usuca la aer
timp de 15 min, se pulverizeaza uniform cu ninhidrina (R) 2 g/1 in 1-butanol [R)f se line in etuva,
la 105 C, timp de 15 min se examineaza la lumina zilei.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, trebuie sa apara pete asema- natoare cu petele
din dreptul punctului b.
40 mg colistimetat de sodiu se dizolva in 1 ml acid clorhidric 1 mol/1 si se adauga 0,5
ml iod 0,01 mol/1; apare colorafie galbena care dispare imediat (deosebire de sulfat de
colistina). Se adauga 1 ml clorura de bariu 50 g/1 (Rj; se formeaza un precipitat alb.
Prin calcinate se obfine un reziduu care umectat cu acid clorhidric 100 g/1 (R)
coloreaza flacara in galben.
Putere rotatorie specifies: [aj]g = 46 pina la 51 (5% m/V in apa; raportat la substanfa
uscata) (IX.C.4).
AspeetuI solutiei. 80 mg colistimetat de sodiu se dizolva in 5 ml apa; solutia obtinuta trebuie
sa fie limpede (IX.C.2).
pH - 6,2 - 7,5 (1% m/V) (IX.C.22).
Colistina libera. 80 mg colistimetat de sodiu se dizolva in 5 ml apa. Se adauga 0,1 ml acid
silicowolframic (R) 100 g/1. Nu trebuie sa se formeze un precipitat timp de 20 s.
Sulfit total. 0,1 g colistimetat de sodiu se dizolva in 50 ml apa, se adauga 5 ml hidroxid de
sodiu 100 g/1 (R) i 0,3 g cianura de potasiu (R) (atentie!). Se fierbe cu precaufie timp de 3 min
i se raceste* Se neutralizeaza cu add sulfuric 0,5 mol/1 in prezenfa de metiloranj-solufie (I). Se
adauga 0,5 ml acid sulfuric 0,5 mol/1, 0,2 g iodura de potasiu (R), 1 ml amidon-soiufie (I) i se
titreaza cu iod 0,05 mol/1 pina la colorafie albastra.
Volumul de iod 0,05 mol/1 necesar la titrare trebuie sa fie de cel putin 5,5 ml i de cel mult
7,0 ml.
Pierdere prin useare. Cel mult 5,0%.
0,5 g colistimetat de sodiu se usuca la 60 C, in vid, timp de 3 h (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare: 18,0 21,0%.
0,5 g colistimetat de sodiu se calcineaza cu add sulfuric (R) (IX.C.17).
Impuritati hipotensive (IX.F.9). Se administreaza intravenos 1 ml pe kilogram masa
corporala dintr-o solutie care confine colistimetat de sodiu 30 000 U.l./ml.
Impuritafi piregene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 1 ml pe kilogram masa
corporala dintr-o solutie care confine colistimetat de sodiu 30 000 U.I./ml in apa pentru
preparate injectabile.
Impurita|i toxiee (IX.F.ll). Se administreaza intravenos 0,5 ml dintr-o solutie care contine
colistimetat de sodiu 100 000 U.I./ml in clorura de sodiu-solutie izotonica (R) sterila. Timpul de
observafie este de 48 h.
Sterilitate. Colistimetatul de sodiu trebuie sb fie steril. Se procedeaza conform
prevederilor de la Controlul sterilitatii" (IX.F.2).
Dozare. AciivUaie microbiologica. Se determina conform prevederilor de la
Activitatea microbiologica a antibioticelor (IX.F.5).
Conservare. In recipiente inchise etans, ferit de lumina, la cel mult 25 C.
Aetiune farmaeologiea si Intrebuintari. Antibiotic.

COLISTINI SULFAS
26 1. Colistini sulfas
Sulfat de colistina
Sulfatul de colistina este un amestec de sulfati de polipeptide care se obtin din anumite
tulpini de Bacillus polymyxa var. colistinus sau se prepara prin alte metode. Contine cel putin
16,5% si cel mult 17,5% sulfat raportat la substanfa uscata. Activitatea microbiologica este de cel
pufin
19 500 U.I. cpHstina/mg raportata la substanta uscata.
Descriere. Pulbere alba sau alb-galbuie, practic fara miros (IX.B); higroscopica.
Solubilitate. Usor solubil in apa, foarte putin solubil in alcool, practic insolubil in
acetona, doroiorm i eter (IX.C.l).
Identifieare
Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat subtire" (IX.C.26.2).
-
Adsorbant: celuloza microcristalina (i?).
Prepararea placilor cromatografice se efectueaza dupa cum urmeaza, daca producatorul
nu prevede altfel. Intr-un flacon conic cu dop rodat se agita energic, timp de 1 min, suspensie
de celuloza microcristalina (R) 27,3% m/V in apa. Dupa intinderea stratului, placile se usuca la
aer timp de 30 min si apoi in etuva, la 80 timp de 20 min.
Developant: 1-butanol (i^)-piridina (i^)-acid clorhidric 1 mol/1 (15:15 :10).
Solutn de aplicat:
Solutia a : sulfat de colistina 1,0% m/V.
5 mg sulfat de colistina se dizolva intr-un amestec format din 0,5 ml acid clorhidric (R) 0,5
ml apa 1 se incalzeste la 134 C timp de 3 h, intr-un
tub de sticla ermetic inchis. Se raceste, se taie tubul de sticla la unui din caf>ete confinutul se
evapora pe baia de apa pina la disparifia mirosuiui de acid clorhidric, iar reziduul se dizolva in 5 ml
apa.
Solufia b: sulfat de colistina (e.n.) 1,0% m/V.
Se prepara in mod identic cu solufia a".
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a si h, se aplica solufiile:
a: 5 solufie a (50 sulfat de colistina};
b: 5 u.1 solufie b (50 y.g sulfat de colistina-e.n.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant i se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 16 cm de la linia de start. Se scoate, se usuca la aer
timp de 15 min, se pulverize a uniform cu ninhidrina ( 2 g/1 in 1-butanol (R)> se fine in etuva,
la 105 C, timp de 15 min i se examineaza la lumina zilei.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, trebuie sa apara pete asema- natoare cu petele
din dreptul punctului b.
40 mg sulfat de colistina se dizolva in 1 ml acid clorhidric 1 mol/1 si se adauga 0,5 ml iod
0,01 mol/I; solufia nu trebuie sa se decoloreze (deosebire de colistimetat de sodiu).
20 mg sulfat de colistina se dizolva in 5 ml apa, se adauga 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1
(JR) si^0,5 ml clorura de bariu 50 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb.
Putere rotatorie specifies!: [a]g = 65 pina la 74 (5% m/V in apa; raportat la substanfa
uscata) (IX.C.4).
pH = 4,0 - 5,8 (1% m/V) (IX.C.22).
Pierdere prin useare. Cel mult 3,5%.
0,5 g sulfat de colistina se usuca la 60 C, in vid, timp de 3 h (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 1,0%.
0,5 g sulfat de colistina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Impuritati toxiee (IX.F.11). Se administreaza pe cale orala 0,5 ml solufie care confine
Colistimethatum natricum VIIL 27
sulfat de colistina 1,2 mg/ml.
Dozare. Sulfat. 1 g sulfat de colistina se dizolva in 200 ml apa, se adauga 3 ml acid clorhidric
(R), 15 ml clorura de bariu (R) 100 g/I si se fierbe in baia de apa timp de 4 h, agitind din cind in
cind. Precipitatul se separa, se spala cu apa si se calcineaza pina la masa constanta.
1 g reziduu corespunde la 0,4116 g sulfat.
ActivUate microbiologica. Se determina conform prevederilor de la Activitatea
microbiologica a antibioticelor (IX.F.5).
Conservare. In recipiente inchise etans, ferit de lumina.
COMPRESSI. TABULETTAE
Comprimate
Comprimatele sint preparate farmaceutice solide care confin doze uni- tare din una sau mai
multe substante active; se obfin prin comprimarea unui volum constant de substanfe active,
asociate sau nu cu substanfe auxi- liare, si sint destinate administrarii pe cale orala1.
Comprimatele pentru administrare pe cale orala se ingh.it (ca atare sau dupa dizolvare sau
dispersare prealabila in apa, cu sau fara efervescenfa) sau se mentin in gura.
Comprimatele pot fi: comprimate neacoperite (Compressi) si comprimate acoperite
(Compressi obducti).
Preparare. Substanfele active, asociate sau nu cu substanfe auxiiiare i aduse la gradul de
finefe prevazut, se omogenizeaza fi se comprima direct sau dupa prealabila granulare.
In cazul comprimatelor acoperite, nucleul obtinut se acopera cu until sau mai multe straturi
continue si uniforme, constituite din zahar sau alte substante dulci (drajeuri), sau cu pelicule
subtiri din diferite substance (comprimate filmate). Masa invelifului drajeurilor nu trebuie sa
fie mai mare decit masa nucleului.
Ca substante auxiiiare se pot folosi: aglutinanti, dezagreganti, lubre- fianti, diluanti, agenfi
de curgere, substanfe care dirijeaza eliberarea sub- stanfelor active etc.
Daca nu se prevede altfel2 in formula de preparare, talcul trebuie sa fie de cel mult 3%,
acidul stearic de cel mult 1%, stearatul de magnezkt sau stearatul de caiciu de cel mult 1 % i
aerosilul de cel mult 10% din masa comprimatului.
Adaugarea corectorilor de gust fi de miros este admisa numai pentru comprimatele care se
mentin in gura i pentru comprimatele care se administreaza dupa prealabila dizolvare.
Se pot folosi coloranfi admisi de Ministerul Sanatatii.
Descriere. Comprimatele neacoperite au forma de discuri sau alte forme, aspect
uniform, margini intacte, suprafafa plana sau convexa, gustul, mirosul si culoarea
caracteristice substanfelor folosite; pot prezenta pe una sau pe ambele fefe diferite semne
(fanturi, inscripfionari etc.}. Comprimatele preparate din pulberi de origine vegetala sau animala
i comprimatele cu acfiune prelungita pot prezenta pigmentari sau particule diferit colorate, dar
omogen repartizate.
Comprimatele acoperite au forma de discuri sau alte forme, aspect uniform, fara pete,
suprafaf a plana sau convexa, continua, de obicei lucioas a ;
sint albe sau colorate i pot prezenta pe una sau pe ambele fete diferite inscripfionari.
Bezagregare (IX.E.l). Comprimatele neacoperiie trebuie sa se dezagrege in apa, in cel
mult 15 min, daca nu se pievede altfel.
Comprimatele acoperite trebuie sa se dezagrege in pepsina-solujie aci- da, (JR) in cel
mult 1 h, daca nu se prevede altfel.

1 Comprimatele administrate pe alte c&i (comprimate vaginale, pentru implante, pentru inhala^ii etc.) necesita conditii
speciale de formulate, preparare i prezentaxe; conditiile de Talitate ale acestora sint prezentate in nonnativele de calitate ale
produselor respective.
2* pentru formula de preparare drajeuri.
28 1. Colistini sulfas
Comprimatele acoperite enterosolubile nu trebuie sa se dezagrege in pep- sina-
solupe acida (R) in 2 h, daca nu se.prevede altfel, si.trebuie sa se dezagrege in pancreatina-
sdlutie alcalina (2?), in cel mult 1 h, daca nu se prevede altfel.
Comprimatele efervescente trebuie sa se dizolve sau sa se disperseze in apa, cu
efervescenja, in cel mult 5 min (IX.E.l metoda ).
Ilmformitatea masei. Se cintaresc 20 de comprimate neacoperite si se calculeaza masa
medie. Aceleasi comprimate se cintaresc individual.
Fata de masa medie calculata, masa individuals poate sa prezinte abaterile procentuale
prevazute in coloana A din tabelul I; pentru cel mult doua comprimate se admit abaterile
procentuale prevazute in coloana B.
Tabelul I
Masa medie a compHmatului Abatere admisd
A 1B
pina ia 150 mg *0% 15%

150 mg pina ia 300 mg 7,5% 1U%


300 mg i mai mult de 300 mg 5% 7-5%

Daca nu se prevede altfel, comprimatele filmate trebuie sa indeplineasca prevederile de


mai sus.
Dozare. Daca nu se prevede altfel, se pulverizeaza fin si se omoge- nizeaza 20 de
comprimate, carora li se determina in prealabil masa medie. Contimxtul in substanfa activa pe
compximat se determina conform preve- dexilor din monografia respectiva. Fa^a de continutul
declarat in substanfa activa pe comprimat se admit abaterile procentuale prevazute in tabelul II,
daca nu se prevede altfel.
Tabelul II
Confinut declarat in substanta activa pe comprimat Abatere admisd
pina ia 10 mg 10%

10 mg pin& la 100 mg 7,5%


100 mg i mai mult de 100 mg 5%

Observafii. Daca este cazul, in monografia respectiva se prevede ,,Uni- formitatea


continutului^.
Daca este cazul, in monografia Tespectiva se prevede testul de
dizolvare (IX.E.2).
Conservare. In recipiente bine inchise,
Comprimatele efervescente se pastreaza in recipiente bine inchise fi in prezenta unei
substance deshidratante.
Colistimethatum natricum VIIL 29

COMPRESSI ACIDI ACETYLSAUCYLICI Comprimate de acid acetilsalicilic


Comprimatele de acid acetilsalicilic contin 500 mg acid acetilsalicilic pe
comprimat.
Comprimatele de acid acetilsalicilic trebuie sa corespunda prevederilor de
la ,,Compressi si urmatoarelor prevederi:
Confin cel pufin 95,0% fi cel mult 105,0% acid acetilsalicilic {CgHgOJ fafa de valoarea declarata.
Descriere. Comprimate albe, fara miros sau cu miros slab de acid acetic, cu gust slab acru.
Identifieare
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,5 g acid acetilsalicilic, se fierbe timp de 3
min cu 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) si dupa racire se aciduleaza cu acid sulfuric 200 g/1 (R); se
formeaza un precipitat alb, abundent fi se percepe miros de acid acetic.
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,1 g acid acetilsalicilic, se fierbe timp de 5
6 min cu 10 ml apa. Se filtreaza fi la filtrat se adauga 0,05 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R); apare
coloratie violacee.
Aeid salieilic. Cel mult 0,3%.
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,2 g acid acetilsalicilic, se agita cu 6 ml alcool
{R), intr-un balon cotat de 100 ml. Se completeaza cu apa la 100 ml fi se filtreaza.
In paralel, se prepara solufie-etalon din 6 ml acid salicilic (R) 0.1 g/1 in alcool (R) fi apa la
100 ml, intr-un balon cotat.
Din ambele solufii se preleveaza cite 50 ml in cite un cilindru gradat; se adauga 1 ml sulfat de
amoniu-fer (Ill)-solufie acida 2 g/1 (I) fi 1 ml acid clorhidric 0,1 mol/1. Dupa 30 s colorafia solufiei-
proba nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia solufiei-etalon.
Dozare. La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,4 g acid acetilsalicilic, se adauga 10
ml alcool (R) in prealabil neutralizat la fenolfta- leina-solutie (I); se agita, se xacefte la 8 10 C fi se
titreaza cu hidroadd de sodiu 0,1 mol/1 pina la coloratie roz.
I ml hidroxid de sodiu 0 mol/1 corespunde la 0,01802 g C9Hg04,
Conservare. Ferit de lumina fi de umiditate.
Compressi acidi ascorbici Compressi acidi nicotinic?. VIII. 31

COMPRESSI ACIDI ASCORBICI Comprimate de add ascorbic


Comprimatele de acid ascorbic contin 200 mg acid ascorbic pe com- primal,
Comprimatele de acid ascorbic trebuie sa corespunda prevederilor de la
tsCompressi" si urmatoarelor prevederi:
Contin cel putin 95,0% cel mult 105,0% acid ascorbic (CgHgOp) fafa de valoarea declarata.
Descriere. Comprimate albe, cu gust dulce-acrifor.
Identifieare
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,5 g acid ascorbic, se agita cu 10 ml apa i
se filtreaza.
La 5 ml solufie filtrata se adauga hidrogenocarbonat de sodiu (R) in exces; se produce
efervescenfa. Se adauga un cristal de sulfat de fer
(II) (R) ; apare colorafie violet-intens, vizibila si dupa diluare cu 100 ml apa fi care dispare prin
acidulare cu acid clorhidric 100 g (R).
La 0,5 ml solufie filtrata se adauga 1,5 ml apa, 0,2 ml pentaciano- nitrozilferat (II) de sodiu-
solufie (R) $i 05 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R); apare colorafie galben-verzuie, care dupa
adaugarea de 0,3 ml acid acetic 300 g/1 (R) devine albastru-verzuie.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 05 g acid ascorbic, se agita timp de 2
min cu 10 ml apa si 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), se adauga 2 ml amidon-solufie (/) si se titreaza
cu iodat de potasiu 0,0167 mol/1 pina la coloratie albastru-persistent.
1 ml iodat de potasiu 0,0167 mol/1 corespunde la 0,008806 g 8.
Observatie. Se admite folosirea unor aromatizanti.

COMPRESSI ACIDI NICOHNICI


Comprimate de acid nicotinic

Comprimatele de acid nicotinic contin 100 mg acid nicotinic pe com- primat.


Comprimatele de acid nicotinic trebuie sa corespunda prevederilor de la
Compressi** si urmatoarelor prevederi:
Contin cel pufin 90,0% si cel mult 110,0% acid nicotinic (CgH5N02) fata de valoarea declarata.
' * Deseriere. Comprimate albe, fara miros, cu gust slab acru.
Idexitilieare
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,002% /V in alcool (22) obmuta dupa filtrare, prezinta
doua maxime: la 257 nm si la 263 nm (IX.C.24.1).
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0 g acid nicotinic, se agita cu 10 ml apa i
se filtreaza. 5 ml filtrat se neutralizeaza cu hidroxid de sodiu 1 la hirtie de turnesol ro^ie
(I) se adauga 3 ml sulfat de cupru (II) 50 g/1 (R); se formeaza in timp un precipitat albastru.
La 4 ml filtrat se adauga 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) i se incalzeste la fierbere ; nu
trebuie sa se perceapa miros de amoniac (deosebire de nicotinamida).
Dozare. L& pulberea de comprimate, corespunzatoare la 05 g acid nicotinic se adauga 40 ml
apa proaspat fiarta i se incalzeste pe baia de apa timp de 15 min, agitind din cind in cind. Dupa
racire se adauga fenolftaleina- solufie (I) si se titreaza cu hidroxid de sodiu 0 mol/1 pina la
coloratie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0 mol/1 corespunde la 0,01231 g CgHgNO^
Conservare. Ferit de lumina. Separanaum.
32 VIIL Compressi bromhexmi hydrochloridi

COMPRESSI BROMHEXINI HYDROCHLORIDI


Comprimate de clorhidrat de bromhexin

Comprimatele de clorhidrat de bromhexin contin 8 mg clorhidrat de bromhexiii pe comprimat.


Comprimatele de clorhidrat de bromhexin trebuie sa corespunda prevede- rilor de
la Compressi{t si urmaioarelor prevederi:
Contin cel putin 90,0% i cel mult 110,0% clorhidrat de bromhexin (C i4H20Br2N2 HCl) fafa de
valoarea declarata.
Deseriere. Comprimate albe, fara miros.
Identificare
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 20 mg clorhidrat de bromhexin, se agita cu 5
mi metanol (22), timp de 1 min, se adauga 0,2 ml acid sulfuric 200 g/1 (22), 3 ml cloroform (22) si 5 ml
cioramina 50 g/1 (22); pupa agitare, stratul cloroformic se coloreaza in galben-brun.
Pulberea de comprimate* corespunzatoare 1a 20 mg clorhidrat de bromhexin, se agita cu
2 ml metanol (22), timp de 1 min, se adauga 2 ml acid clorhidric 100 g/1 (22), 0,5 ml nitrit de sodiu-
solufie (22), 1 ml 2-naftoI- -soluie (22) si se agita; se formeaza un precipitat rosu-caramiziu.
Dozare. La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 8 mg clor- hidrat de bromhexin, se
adauga 50 ml acid clorhidric (22) 0 mol/1 in metanol (22), intr-un flacon, i se incalzeste pe baia
de apa timp de 5 min, agitind din cind in cind. Dupa racire se aduce cantitativ i se dilueaza cu aceiasi
solvent la 100 ml, intr-un balon cotat. Se filtreaza, indepartind primii 20 ml solutie filtrata si se
determina absorbanta la 317 nm.
A{*. la 317 nm =86.
Conservare. Ferit de lumina.

COMPRESSI CHLORTAUDONI
Comprimate de clortalidona

Comprimatele de clortalidona confin 100 mg clortalidona pe comprimat.


Comprimatele de clortalidona trebuie sa corespunda prevederilor de la Compressi" fi
urmatoarelor prevederi:
Confin cel pufin 90,0 % fi cel mult 110,0% clortalidona (CMHUC1N204S) fafa de valoarea
declarata.
Descriere. Comprimate albe.
Identifieare
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 10 mg clortalidona, se agita cu 50 ml alcool
(R), se completeaza cu acelafi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat fi se filtreaza. Spectrul in
ultraviolet al solufiei filtrate, determinat in cuva de 2 cm, prezinta doua maxime: la 275 nm fi la 284 nm
(IX.C.24.1).
Peste pulberea de comprimate, corespunzatoare la 50 mg clortalidona, se adauga 3 ml
acid sulfuric (R) fi se agita; apare coloratie galben- in tens.
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,1 g clortalidona, se amesteca cu 0,5 g
carbonat de sodiu anhidru (R) fi se calcineaza; se dega- jeaza vapori care albastresc hirtia de turnesol
rofie (I) fi innegresc hirtia de acetat de plumb {R}. Reziduul obfinut se dizolva, prin incalzire la aproxi-
Compressi chlortalidoni VIII. 33

mativ 50 C, in 5 ml apa. Dupa racire se aciduleaza cu acid nitric 100 g/1 (I?) si se filtreaza. La solufia
filtrata se adauga 0,15 ml nitrat de argint
20 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb, cazeos, solubil in amoniac concentrat (i?).
Impuritati inrudite eMmie. Se procedeaza conform prevederilor dela Cromatografie pe strat
subfire (IX.C.26.2)
Adsorbant: silicagel GF?54 (R)
Developant: 1-butanol (i?)-amoniac concentrat (2?) (45:9).
Solutii de aplicat:
Solutia a: pulberea de comprimate, corespunzatoare la 00 g clortalidona, agita cu 10 ml
metanol (R) timp de 10 min si se filtreaza.
Solufia b: clortalidona (s.r.) 0,010% m/V in metanol (i?).

19 Farmacopeea Romani, ed. a X-a


34 VIII. Compressi chlorzoxazoni

Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a si b, se aplica solufiile:


a: 10 pi solutie a (100 fig clortalidona) ;
b: 10 id solufie b (1 fxg clortalidona-s.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanta de aproximativ 10 cm de ia linia de start, se scoate, se usuca la aer si se
examineaza in lumina ultravioleta ia 254 nm.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principala, corespunzatoare
clortalidonei, mai poate sa apara singura pata, a carei maxime si intensitate nu trebuie sa
depaseasca marimea si intensitatea petei din dreptul punctului .
Dozare. La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,1 g clortalidona, se adauga 30 ml
metanol (jR) si se agita energic timp de 10 min. Solutia se aduce cantitativ intr-un balon cotat, se
dilueaza cu metanol (R) la 100 ml si se filtreaza, indepartind primii 20 ml filtrat. 5 ml filtrat se aduc intr-
un balon cotat de 50 ml, se adauga 2 ml acid clorhidric 1 mol/1, se completeaza la 50 ml cu metanol
(R) si se determina absorbanta solufiei la 275 nm.
Man 275 nm ~ 57,4.

COMPRESSI CHLORZOXAZONI
Comprimate de clorzoxazona

Comprimatele de clorzoxazona confin 250 mg clorzoxazona pe comprimat.


Comprimatele de clorzoxazona trebuie sa corespunda prevederilor de la
Compressi si urmaioarelor prevederi:
Contin cel pufin 95,0% fi cel mult 105,0% clorzoxazona (C 7H4C1N02) fafa de valoarea
declarata.
Deseriere. Comprimate albe.
Identificare. 0,2 g pulbere de comprimate se agita cu 15 ml eter (R) timp de 2 min i se filtreaza;
eterul se evapora pe baia de apa. Rezi- duul obtinut se dizolva in 2 ml alcool (R) incaizit la aproximativ
70 C se lasa sa cristalizeze la temperatura camerei. Cristalele obtinute, dupa useare la 105 C, se
topesc la 189193 C.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 06 g clorzoxazona, se agita, timp de 5
min, cu 20 ml dimetilformamida (R), in prea- labil neutralizata la albastru de timol in metanol (I) si se
titreaza cu metoxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la coloratie albastra.
I ml metoxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0.01696 g C^CINO*.
Conservare- Ferit de lumina.
COMPRESSI COLCHICINI
Comprimate de colchicina

Comprimatele de colchicina confin 1 mg colchicina pe comprimat.


Comprimatele de colchicina trebuie sa corespunda prevederilor de la tfompressi
si urmatoarelor prevederi:
Contin cel pufin 90,0% i cel mult 110,0% colchicina (C^H^NO*) fata de valoarea declarata.
Descriere. Comprimate albe, fara miros.
Identifieare. La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 2 mg colchicina, se adauga, intr-
un mojar, 4 ml cloroform (R) fi se tritureaza timp de 2 3 min. Solutia cloroformica se filtreaza pe
sticla de ceas i cloroformul se evapora la sicitate pe baia de apa. Reziduul se dizolva in 0,2 ml acid
Compressi colchicini Compressi cyclobarbitali VIII. 35

sulfuric (R); apare colorafie galbena care la adaugarea, sub agitare, a 0,05 ml acid nitric (R) trece
in albastru-violet trecator.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 1 mg colchicina, se agita cu 20,0 ml
alcool absolut (), intr-un flacon cu dop rodat, timp de 30 min. Se centrifugheaza in vas acoperit, la 2
000 rot/min, timp de 2 min. 10,0 ml solutie se dilueaza cu alcool absolut (2?) la 50 ml, intr-un balon
cotat, si se determina imediat absorbanfa la 350 nm.
A}SG la 350 nm = 425.
Atentie I Determinarea se efectueaza repede si ferit de lumina.
Conservare. Ferit de lumina. Venerium.

COMPRESSI CYCLOBARBITALI Comprimate de ciclobarbital


Comprimatele de ciclobarbital contin 200 mg ciclobarbital pe comprimat.
Comprimatele de ciclobarbital trebuie sa corespunda prevederilor de la ,,Compressi(< si
urmatoarelor prevederi:
Confin cel pufin 95,0% si cel mult 105,0% ciclobarbital (C12H16N203) fata de valoarea declarata.
Descriere. Comprimate albe, fara miros, cu gust amar.
36 VIIL Compressi digitalis

Identificare
La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,1 g ciclobarbital, se adauga 50 mg
rezorcinol (JR), 0,5 ml acid clorhidric (R) si se incalzeste pe baia de apa timp de 10 min;
coloratie rosie.
0,1 g pulbere de comprimate se incalzesc cu 5 ml alcool (JR), se filtreaza intr-o capsula de
portelan si se evapora la sicitate pe baia de apa. Reziduul se incalzeste pe baia de apa cu 1 ml acid
sulfuric (R); lichidul obtinut se coloreaza in galben, apoi in brun.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,2 g ciclobarbital, se agita timp de 15
min cu 30 ml dimetilformamida (JR) in prealabil neutralizata la albastru de timol-solufie (I) si se
titreaza cu metoxid de sodiu 0,1 mol/l pina la coloratie albastra.
1 ml metoxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,02363 g Ci2H16N203.
Conservare. Separandum.

COMPRESSI DIGITALIS
Comprimate de degetel rosu
Sinonim: comprimate de digiiala
Comprimatele de degetel rosu contin 1 U.l. pe comprimat.
Comprimatele de degetel rosu trebuie sa corespunda prevederilor de la
tiCompressi si urmaioarelor prevederi:
Un comprimat de degetel rosu trebuie sa prezinte activitate cardio- toxica de 0,85 1,15 U.l.
Deseriere. Comprimate cenusiu-verzui, cu miros caracteristic i gust amarui.
Identificare. La 1 g pulbere de comprimate se adauga 10 ml alcool diluat (R) si se incalzeste la
fierbere timp de 3 min; se raceste s?i se filtreaza. 5 ml solufie filtrata se dilueaza cu 10 ml apa se
evapora pe baia de apa pina la un volum de aproximativ 10 ml. Se adauga 0,5 ml acetat de plumb (II)
50 g/1 (JR) si se filtreaza. Solutia filtrata se agita cu 5 ml cloroform (JR), intr-o pilule de separare; stratul
cloroformic separat se aduce intr-o eprubeta si se evapora la sicitate pe baia de apa. Reziduul se di-
zolva intr-un amestec format din 2 ml acid acetic (R) si 0,05 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R) si se
adauga peste 2 ml acid sulfuric (R); la zona de contact a lichidelor apare un inel brun, iar stratul
superior de acid acetic se coloreaza in verde; in timp colorafia devine albastra.
Dezagregare. Cel mult 30 min (IX.E.l).
Pierdere prin useare. Cel mult 6,0%.
5 g pulbere de comprimate se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Contaminate micro biana. Comprimatele nu trebuie sa contina Salmonella sp. (IX.F.3).
Dozare. Se procedeaza conform prevederilor de la Dozarea biologica a preparatelor de
digitala" (IX.F.15).
Limitele fiduciale de eroare (P = 0,95) sint cuprinse intre 80% fi 125% din. activitatea declarata.
Conservare. In recipiente incbise etans, ferit de lumina. Separandum.

COMPRESSI DIGOXINI
Comprimate de digoxina

Comprimatele de digoxina confin 0,25 mg digoxina pe comprimat.


Comprimatele de digoxina trebuie sa corespunda prevederilor de la Compressi
Compressi digoxini VIIL 37

si urmatoarelor prevederi:
Confin cel pufin 90,0% si cel mult 110,0% digoxina (C41H64Oi4) fafa de valoarea declarata.
Descriere. Comprimate albe sau foarte slab galbui, fara miros.
Ide&tffieare
Pe cromatograma de la Alte glicozide, genine, in dreptul punctului a, trebuie sa apara
pata asemanatoare cu pata digoxinei (s.r.) din dreptul punctului b.
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 1 mg digoxina, se agita cu 10 ml metanol (R)
timp de 5 min; se filtreaza fi metanolul se evapora la sicitate pe baia de apa, intr-o eprubeta. Reziduul
se dizolva intr-un amestec format din 2 ml acid acetic (R) si 0,05 ml clorura de fer
(III) 30 g/1 (R) fi se adauga peste 2 ml acid sulfuric (R); la zona de contact a lichidelor apare un
inel brun, iar stratui superior de acid acetic se coloreaza in verde; in timp colorafia devine albastra.
Alte glieozide, genine. Se procedeaza conform prevederilor de la ,,Cromatografie pe strat
subtire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: kieselgur G (R).
Solutie de impregnare: formamida (i?)-acetona (R) (10:90).
Developant: xilen (i?)-metiletilcetona (i^)-formamida (R) (50:50:6). Amestecul se agita intr-o
pilnie de separare timp de 5 min, se lasa m repaus timp de 2 h, apoi se indeparteaza excesul de
formamida.
Soluiii de aplicat:
Solufia a: Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 2,5 mg digoxina, se agita cu 10 ml
amestec format din 19 volume cloroform (R) si un volum alcool (R), intr-un flacon cu dop rodat,
timp de 10 min; se filtreaza printr-un filtru cu porii fini fi se indeparteaza primele porfiuni de filtrat. 4,0
ml solufie filtrata se evapora la sicitate in baia de apa, la aproximativ 40 C, cu ajutorul unui curent de
aer. Reziduul se dizolva in 1,0 ml amestec de volume egale de cloroform (R) fi metanol (2?);
Solufia b: digoxina (s.r.) 0,10% /V intr-un amestec de volume egale de cloroform (R) i
metanol (R);
Solutia : digoxina (s.r.) 0,0030% m/V intr-un amestec de volume egale de cloroform (R) i
metanol (R);
Solufia dx: digoxina (s.r.) 0,0020% m/V intr-uu amestec de volume egale de cloroform ( R) si
metanol (R);
Solutia d2: digitoxina (s.r.) 0,0010% m/V intrun amestec de volume egale de cloroform (i?) si
metanol (-R);
Solutia e: 0,5 ml solutie a se dilueaza cu 3,5 ml amestec de volume * f * egale de cloroform (R)
metanol (R).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu solufie de impregnare si se lasa
pina cind aceasta a migrat pe distanta de aproximativ 18 cm, se scoate si se fine Ia aer timp de 5
min.
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a, b, c, d si et se aplica solufffle :
a: 10 pi solufie a (10 fig digoxina);
b: 10 pi solufie b (10 ug digoxina-s.r.);
c: 10 pi solufie (0,3 p.g digoxina-s.r.);
d: 10 exI solufie d1 (0,2 pg digoxina-s.r.) i 10 jj.1 solufie d2
(0,1 pg digitoxina-s.r.);
e: 10 fi.1 solufie e (1,25 fxg digoxina).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 14 cm de la linia de start, se scoate $i se usuca cu un
curent de aer, timp de 2 min, Se repeta developarea in acelasi mod. Placa cromatografica se scoate si
se usuca in etuva, la 115 C, timp de 20 min. Pupa racire se pulverizeaza cu acid tricloracetic si
cloramina-solutie (R), se tine din non la 115 C, timp de 5 tnm si se examineaza imediat in lumina
ultravioleta la 366 nm.
38 VIII. Compressi digoxini

Pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principala, corespunzatoare digoxinei,


mai pot sa apara urmatoarele pete:
pata cu Rf de aproximativ 0,20 (diginatina);
pata cu Rf pufin mai mare decit al petei digoxinei, cu care poate fi unita; marimea si
intensitatea fluorescenfei acesteia nu trebuie sa depaseasca marimea si intensitatea fluorescenfei
petei digoxinei din dreptul punctului (digoxigenin-mono- si bis-digitoxozida);
pata cu Rf de aproximativ 0,43 (gitoxina);
pata cu acelasi Rf, de aproximativ 0,75, cu al petei digitoxinei din dreptul punctului d;
marimea si intensitatea fluorescenfei acesteia nu trebuie sa depaseasca marimea si intensitatea
fluorescenfei petei digitoxinei ;
cel mult inca pata, a carei marime intensitate a fluorescenfei nu trebuie sa depaseasca
marimea si intensitatea fluorescenfei petei digoxinei din dreptul punctului d, sau cel mult inca doua
pete, cu fluorescenfa foarte slab a, la limita vizibilitafii;
. nu se iau in considerare eventuale pete cu Rf de aproximativ
0 sau 1. (excipienfi).
Compressi erythromycini propioaiatis VIIL 39

Pe cromatograma,. in dreptul punctului e, pe Hnga pata principals., corespunzatoare


digoxinei, mai pot sa apara petele digoxigenin-mono- si bis-digitoxozidei, diginatinei fi gitoxinei;
fluorescenta ultimelor doua pete trebuie sa fie foarte slaba, la limita vizibilitatii.
Daca petele digoxinei si digitoxinei din dreptul punctului d nu sint vizibile, cromatograma nu
este valabila si trebuie repetata.
Bozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 2 mg digoxina, se agita cu 50 ml alcool
90c, intr-un flacon cu dop rodat, timp de 20 min ; se filtreaza si se indeparteaza primele porfiuni de
filtrat, La 5,0 ml solufie filtrata se adauga 3 ml acid picric-solufie alcalina (R), proaspat preparata,
intr-un flacon cu dop rodat care se introduce in baia de apa la aproximativ 20 C, ferit de lumina
puternica (solufia-proba). Dupa 30 min se determina absorbanfa solutiei la 495 nm, folosind ca
lichid de compensate
solufie obfinuta, in aceleasi condifii cu solufia-proba, din 5 ml alcool 90 c si 3 ml acid picric-solufie
alcalina (R).
In paralel, se determina absorbanfa unei solutii-etalon obfinute, in aceleasi condifii cix solutia-
proba,: din 5 ml digoxina (s.r.) 0,0040% m/V in. alcool 90c fi 3 ml acid picric-solufie alcalina (R).
Conservare. Ferit de lumina. Venenum.

COMPRESSI ERYTHROMYCINI PROPIONATIS Comprimate de propionat de eritromicina


Comprimatele de propionat de eritromicina confin 200 mg eritromi- cma pe comprimat.
Comprimatele de propionat de eritromicina trebuie sa corespunda prevederilor de
la ,,Compressi<c si urmatoarelor prevederi:
Confin cel pufin 95,0% si cel mult 105,0% eritromicina (C37Hg7NOi3), sub forma de propionat
de eritromicina (Q7HggN033 CsH50) fafa de valoarea declarata.
Activitatea microbiologica este corespunzatoare la cel pufin 180 mg eritromicina (C^H^NO^)
pe comprimat.
Descriere. Comprimate albe, fara miros si fara gust.
Identifieare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la-0,1 g propionat de eritromicina, se
agita cu 3 ml alcool (R) timp de 1 min si se filtreaza. In filtrat se adauga 1 ml clorhidrat de
hidroxilamina (R) 70 g/1 si 2 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1. Dupa 5 min se adauga 2 ml acid clor-
hidric 100 g/1 (R) si 0,2 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R); apare colo- rafie violeta.
Bozare. Eritromicina. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,25 g propionat de
eritromicina, se agita cu 25 ml metanol {R} timp de 5 min. Se adauga 30 ml dioxan ( R), 0,2 ml
albastru de timol in metanol (I) si se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan pina la coloratie
violeta (microbiureta).
1 ml acid percloric 0 mol/1 in dioxan corespunde la 0,07339 g ,N0,3-
Activitate microbiologica. Se determina conform prevederilor de la Activitatea
microbiologica a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. Ferit de lumina, la cel mult 25 C.

COMPRESSI ETHINYLESTRADIOLI Comprimate de etinilestradiol


Comprimatele de etinilestradiol confin 20 fig sau 50 jxg etiniiestradiol pe comprimat.
Comprimatele de etinilestradiol trebuie sa corespunda prevederilor de
Compressif si urmaioarelor prevederi:
Contin cel putin 90,0% si cel mult 110,0% etinilestradiol (C^H^O^) fata de valorile dedarate.
40 VIII. Compressi ethirtylestradioli

Deseriere. Comprimate albe, fara miros si fara gust,


Identificare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,1 mg etinilestradiol, se agita cu 3
ml dioxan (R) si se filtreaza. La filtrat se adauga 3 ml nitrat de merctir (I) in acid nitric (R); apare
colorafie rosie.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,1 mg etinilestradiol, se extrage de
patru ori cu cite 5 ml metanol { se filtreaza printr-o hirtie de filtru cu porii fini, intr-un cristalizor.
bxltrul se spala cu cite 5 ml metanol (R); solutiile metanolice reunite in cristalizor se evapora pe baia
de apa. Dupa racire reziduul obfinut se dizolva in 2 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1. Separat se
prepara un amestec format din 1 ml 4-amino~6-cloro-m-benzendisulfonamida (R) 2 g/1 in metanol
(R), 1 ml nitrit de sodiu (R) 10 g/1 si 1 ml acid clorhidric I mol/1; se agita i se lasa in repaus timp de
2 min. Amestecul se aduce in cxistalizorul cu proba, se omogenizeaza, se adauga 2 ml acetat de
sodiu (R) 2 mol/1, se omogenizeaza din nou si se lasa in repaus timp de 6 min. Se adauga
3 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, se omogenizeaza si se filtreaza (solufia- -proba). Se determina
absorbanta solufiei la 500 nm, folosind ca lichid de compensate solufie obfinuta in aceleasi
condifii si din aceiasi reactivi ca solufia-proba.
In paralel, se determina absorbanfa unei solufii-etalou obfinuta prin prelucrarea a 25 ml
etinilestradiol (s.n) 0,0004% m/V in metanol (R), in aceleasi condifii si cu aceiasi reactivi ca la solufia-
proba.
*
Conservare. Separandum.
COMPRESSI GLUTETHIMIDI
Comprimate de glutetimida
Comprimatele de glutetimida confin 250 mg glutetimida pe comprimat.
Comprimatele de glutetimida trebuie sa corespunda prevederilor de la
Compressi** si urmatoarelor prevederi:
Contin cel putin 95,0% si cel mult 105,0% glutetimida (C 13Hl5N02) fata de valoarea
declarata.
Descriere. Comprimate aproape albe, fara miros, cu gust slab amar.
Identifieare
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 1 g glutetimida, se agita de trei ori cu cite
25 ml eter {R) si se filtreaza. Extractele eterice reunite se evapora la sicitate cu ajutorul unui
curent de aer rece ; reziduul are un punct de topire de aproximativ 86 C.
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 10 mg glutetimida, se agita cu 3 ml alcool
(i?) fi se filtreaza. Se adauga 0,1 g clorhidrat de ni&roxilamina ( R) si ! ml hidroxid de sodiu 100 g/1
(R). Se lasa in repaus timp de 10 min, apoi se adauga 2 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) si 1 ml
clorura de fer (III) 30 g/1 (R); apare coloratie rosu-bruna.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0.625 g glutetimida, se agita de trei
ori cu cite 25 ml eter (if) si se filtreaza. Extractele eterice reunite se evapora la sicitate cu ajutorul
unui curent de aer rece. Se adauga 10 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 in alcool si se incal- seste
pe baia de apa, la reflux, timp de 1 h. Dupa racire se adauga ,15 ml fenolftaleina-solutie (I) si se
titreaza cu acid clorhidric 0 mol/1 pina la decolorare.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
1 ml acid clorhidric 0,1 mol/1 corespunde la 0,02173 g CisH15N02.
Conservare. Ferit de lumina. Separandum,

COMPRESSI GLYCERYLI TRINITRATIS


Compressi glutethimidi Compressi glyceryli trinitratis VIII. 41

Comprimate de trmitrat de gliceril


Sinonim: comprimaie de niiroglicerind
Comprimatele de trinitrat de gliceril contin 0,5 mg trmitrat de gliceril pe comprimat.
Comprimatele de trinitrat de gliceril trebuie sd corespunda prevederilor de la
Compressi" si urmatoarelor prevederi:
Contin cel putin 85,0% fi cel mult 130,0% trinitrat de gliceril (CgHgNgOg) fafa de valoarea
declarata.
42 VIIL Compresii glyceryli trinitratis
Deseriere. Comprimate sublinguale albe sau alb-galbui, fara miros.
Identificare
La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 1 mg trinitrat de gliceril, se adauga 1 ml
difenilamina-solufie (R); apare colorafie albas- tru-intens.
- 0,2 g pulbere de comprimate se agita cu 5 ml apa si se filtreaza. In filtrat se adauga 0,1 ml
acid sulfuric 100 g/1 (R) i 0 g iodura de potasiu (R); amestecul nu trebuie sa se coloreze in
albastru la adaugarea de amidon-soiufie (I).
Dezagregare. Cel mult 3 mm (IX.E.l).
Dozare, La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 1 mg trinitrat de gliceril, se adauga 1
ml apa, 5 ml acid acetic (R) i se agita timp de 1 h, apoi se filtreaza (solutia 1). La 1 ml din solufia 1 se
adauga
2 ml add 2,4-fenoMisulfonic(i?),se agita ise lasa in repans timp de 15 min. Se adauga 2 ml apa,
amoniac concentrat (R) pina la reacfie alcalina la hirtia de turnesol rosie (I), se raceste si se
completeaza cu apa la 25 ml, intr-un balon cotat (solufia-proba).
In paralel, se prepara solufie-etalon astfel: 0,1335 g nitrat de potasiu (R), in prealabil uscat la
105C timp de 4 h, se dizolva in apa si se completeaza cu acelafi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat.
1 ml solutie se agita cu 5 ml acid acetic (R) timp de 1 . I ml din aceasta solutie se prelucreaza in
aceleasi condifii cu solutia 1.
Se determina absorbanfele solufiei-proba s?i solufiei-e talon, la 405 nm, folosind ca lichid de
compensare solufie obfinuta din I ml acid acetic (R) care se prelucreaza in aceleasi condifii cu
solufia 1.
1 ml nitrat de potasiu 1,335 g/1 corespunde la 0,001 'g CsH6N308.
Uniformitatea continutului. Intr-un tub de centrifuga prevazut cu dop se introduce un
comprimat, se adauga 5 ml acid acetic (R), se agita timp de 1 h si se centrifugheaza (solutia 1). La 1
*nl din solufia 1 se adauga 2 ml acid 2,4-fenoldisulfonic (R), se agita si se lasa in repaus timp de 15
min. Se adauga 2 ml apa i amoniac concentrat (R)f pina la reacfie alcalina la hirtia de turnesol rosie
(I), se raceste i se completeaza cu apa la 25 ml, intr-un balon cotat (solufia-proba).
In paralel, se prepara solutie-etalon astfel: 0,1335 g nitrat de potasiu (jR), in prealabil uscat la
105 C timp de 4 h, se dizolva in apa si se completeaza cu acelasi solvent la 100 ml, intr-un balon
cotat. 10 ml solufie se dilueaza cu acid acetic (R) la 100 ml, intr-un balon cotat. 1 ml din aceasta
solufie se prelucreaza in aceleasi condifii cu solutia 1.
Se determina absorbanfele solufiei-proba si solufiei-etalon, la 405 nm, in cuva de 2 cm,
folosind ca lichid de compensare solutie obfinuta din 1 ml acid acetic (JR) care se prelucreaza in
aceleasi condifii cu solufia 1.
1 ml nitrat de potasiu 1,335 g/1 corespunde la 0,001 g C2H5NsOe.
Se procedeaza m acelasi mod cu inca noua comprimate, determinin- du-se confmutul in
trinitrat de gliceril al fiecarui comprimat. Proba de analizat este corespunzatoare daca fiecare din cele
10 comprimate confin cel putin 75,0% i el mult 135,0% trinitrat de gliceril fafa de valoarea
declarata. Baca pentru cel mult un comprimat confinutul in trinitrat de gliceril este in afara limitelor
de 75,0% si 135,0% fafa de valoarea declarata, dar pentru nici un comprimat continutul nu este in
afara limitelor de 60,0% 150,0%, determinarea se repetape inca 20 de comprimate. Proba de
analizat este corespunzatoare daca fiecare din cele 20 de comprimate contine cel pufin 75,0% si cel
mult 135,0% trinitrat de gliceril fafa de valoarea declarata.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 25 C. Separandum.
Observafie. Pentru a asigura concentrafia de 0,5 mg trinitrat de gliceril pe comprimat produsul
se supradozeaza cu 30%, cu ajutorul solu- fiei concentrate de trinitrat de gliceril.
Aefiune farmaeologiea si intrebuinfari. Antianginos.
Compressi griseofulvini VIIL 43

COMPRESSI GRISEOFULVINI
Comprimate de griseofulvina
Comprimatele de griseofulvina confin 125 mg griseofulvina pe com- piimat.
Comprimatele de griseofulvina trebuie sa corespunda prevederilor de la
Compressi** i urmatoarelor prevederi:
^ Confin cel pufin 95,0% cel mult 105,0% griseofulvina (C37H17C106) fafa de valoarea declarata.
Activitatea microbiologica este corespunzatoare la cel pufin 112 mg griseofulvina (C17H17C106).
Deseriere. Comprimate albe, fara miros i fara gust. Diametrni parti- culelor de griseofulvina
rezultate din dezagregarea comprimatelor trebuie sa fie de cel mult 5 fim; se admit rare particule cu
diametral de cel mult 30 fxm.
Identifieare. La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 50 mg griseofulvina, se adauga 1
ml acid sulfuric {R} i 5 mg dicromat de potasiu (j?) pnlverizat; colorafie rosu-visinie.
Dozare. Griseofulvina. 70 mg pulbere de comprimate se agita timp de
5 min cu 150 ml cloroform (R), intr-un balon cotat de 250 ml; se completeaza cu aceiasi solvent la
250 ml si se filtreaza. 5.0 ml solutie filtrata se dilueaza cu alcool (R) la 100 ml, intr-un balon cotat. Se
determina absorbanfa solufiei la 291 nm, folosind ca lichid de compensare un amestec format din 5
ml cloroform (R) si 95 ml alcool (R).
A-Hm la 291 nm 686.
Activiiate microbiologica. Se determina conform prevederilor de la JrActivitatea
microbiologica a antibioticelor" (IX.F.5).
COMPRESSI HYDROXYPROGESTERONI ACETATIS
Comprimate de acetat de hidroxiprogesterona

Comprimatele de acetat de hidroxiprogesterona confin 25 mg acetat de hidroxiprogesterona pe


comprimat.
Comprimatele de acetat de hidroxiprogesterona trebuie sa corespunda prevederilor de la
Compressi si urmatoarelor prevederi:
Confin cel putin 90,0% fi cel mult 110,0% acetat de hidroxiprogesterona (CggHgjO*) fafa de
valoarea declarata.
Deseriere. Comprimate albe, fara miros fi fara gust.
Identifieare
La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 50 mg acetat de hidroxiprogesterona se
adauga 2 ml alcool (if), 2 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 si 1 mg albastru de tetrazoliu (if); apare
colorafie roz care se intensified, in timp.
La 0,5 g pulbere de comprimate se adauga 2 ml hidroxid de potasiu 100 g/1 in alcool (if) fi
se incalzeste pe baia de apa timp de 1 min; se adauga 2 ml acid sulfuric 200 g/I (if) si se incalzeste din
nou; se percepe miros de acetat de etil.
Bozarfc. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 25 mg acetat de hidroxiprogesterona, se
agita cu 30 ml cloroform (if) timp de 1 min, intr-un balon cotat; se completeaza cu acelafi solvent la 50
ml fi se filtreaza. 1 ml din solutia filtrata se dilueaza cu alcool (if) la 50 ml, intr-un balon cotat si se
determina absorbanta solutiei la 240 nm, folosind ca lichid de compensare un amestec format din 1
ml cloroform (if) fi 49 ml alcool (If).
AJL la 240 nm 450.
Conservare. Separandum.
44 VIII. Compressi hydroxyprogesteroni acetatis Compressi isonia&idi

COMPRESSI ISONIAZIDI

Comprimate de izoniazida
Comprimatele de izoniazida contin 50 mg sau 100 mg izoniazida pe comprimat.
Comprimatele de izoniazida trebuie sa corespunda, prevederilor de la ,,Compressitl
fi urmatoarelor prevederi:
Confin cel pufin 90,0% si cel mult 110,0% izoniazida (^^) fafa de valorile declarate.
Compressi iynestrenoli VIIL 361

Deseriere. Comprimate albe, fara miros, cu gust slab amar.


Identifieare
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 50 mg izoniazidi, se amesteca cu 0,5 g
carbonat de sodiu anhidru (R) si se incalzeste; se percepe un miros caracteristic de piridina.
Pulberea de comprimate, corespunzatoare ia 50 mg izoniazida, se agita cu 1 ml apa; se
adauga 2 ml sulfat de cupru (II) i tartrat de potasiu i sodiu-solufie (R) si se incalzeste la fierbere; se
formeaza un precipitat rosu-caramiziu.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,1 g izoniazida, se agita cu 80 ml apa
timp de 30 min, intr-un balon cotat si se completeaza cu acelasi solvent la 100 ml. Se filtreaza,
indepartind primii 20 ml filtrat. La 1 mi solufie filtrata se adauga 10 ml acid clorhidric 0,1 mol/1 ?i se
completeaza cu apa la 100 ml, intr-un balon cotat. Se determina absorbanta solufiei la 266 nm,
folosind ca lichid de compensare acid clorhidric 0,01 mol/1.
la 266 rrm = 430.
Conservare, Ferit de lumina. Separandum.

COMPRESSI LYNESTEENOU
Comprimate de linestrenol

Comprimatele de linestrenol confin 5 mg linestrenol pe comprimat.


Comprimatele de linestrenol trebuie sa corespunda prevederilor de la
Compressi" si urmaioarelor prevederi:
Contin cel putin 90,0% i cel mult 110,0% linestrenol (C^K^O) fafa de valoarea declarata.
Deseriere. Comprimate albe, fara miros.
Identificare
Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat subfire- (IX.C.26.2).
Adsorbant; silicagel G (R) sau silicagel (R).
Developant: n-heptan (2?)~acetona (R) (80 :20).
Solutii de aplicat:
Solufia a; pulberea de comprimate, corespunzatoare la 25 mg .linestrenol, se agita cu 10 ml
amestec format din 9 volume cloroform (R) i 1 volum metanol (R) i se filtreaza;
Solufia b: linestrenol (s.r.) 0,25% m/V intr-un amestec format din
9 volume cloroform (R) si I volum metanol (2?).
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a si b, se aplica solufiile:
a: 20 fxl solutie a (50 fig linestrenol);
b: 20 fil solufie b (50 jig linestrenol-s.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu develo- pant, se lasa pina cind
acesta a niigrat pe distanfa de aproximativ 10 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer fi se
pulverizeaza uniform cu acid sulfuric (R) 1 g/1 in alcool (R). Placa se fine in etuva, la 105 C,
timp de 10 rnirt si se examineaza la lumina zilei fi in lumina ultravioleta la 366 nm.
Pe cromatograma, in dreptul punctului at trebuie sa apara pata asemanatoare cu pata
corespunzatoare linestrenolului {s.r.) din dreptul punctului b.
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 1 mg linestrenol, se agita de 2 3 ori cu cite 3
ml cloroform (R) fi se filtreaza. Solufiile cloroformice reunite se evapora la sicitate. Reziduul se dizolva
in 1 ml acid sulfuric (R); apare colorafie portocalie. Se adauga 4 ml apa si
VIII. Compressi meprobamati

6 ml acid sulfuric (it); solutia prezinta fluorescenfa galben-verzuie in lumina ultravioleta.


Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 05 g linestrenol, se agita cu 15 ml
tetrahidrofuran (R) timp de 5 min si se filtreaza; se repeta operafia de extracfie de trei ori. Extractele
reunite, la care se adauga 10 ml nitrat de argint (R) 100 g/I, se titreaza potenfiometric cu hidroxid de
sodiu 0,1 mol/1, folosind electrozi de sticla fi de calomel saturat (IX.C.23) (microbiureta).
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 1 corespunde la 0,02844 g C20H28O.

COMPRESSI MEPROBAMATI Comprimate de meprobamat


Comprimatele de meprobamat confin 400 mg meprobamat pe comprimat.
Comprimatele de meprobamat trebuie sa corespunda prevederilor de
la jyCompressit{ urmatoarelor prevederi:
Confin cel pufin 95,0% si cel mult 105,0% meprobamat (CBH18Ng04) fata de valoarea declarata.
Deseriere. Comprimate albe, fara miros sau cu miros slab caracteristic, cu gust amar.
Identifieare
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,4 g meprobamat, se agita cu 20 ml
cloroform (R) timp de 1 min fi se filtreaza; filtratul se
Compressi metamizoli natrici VIIL 47

evapora la sicitate. Heziduul obtinut, spalat cu 10 ml eter de petrol (R) si uscat, trebuie sa se
topeasca la 103 107 C.
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,2 g meprobamat, se agita cu 10 ml acetona
(JS) timp de 10 min i se filtreaza; filtratul se evapora la sicitate. La reziduul obfinut se adauga 15 ml
hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 in alcool i se incalzeste la fierbere, la reflux, timp de 15 min. Dupa
racire se adauga 0,5 ml acid acetic (R) i 1 ml nitrat de cobalt (II) 50 g/1 in metanol (R); apare
colorafie albastra.
Dozare. La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,4 g meprobamat, se adauga 25,0
ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 in alcool ?i se incalzeste la fierbere, pe baia de nisip, la reflux, timp
de 90 min, agitind din cind in cind. Dupa racire se adauga un amestec format din 0,8 ml fenolfta-
leina-solufie (I) $i 0,2 ml galben de alizarina-solufie (/) i se titreaza cu acid clorhidric 0,5 mol/1 pina
la colorafie galbena.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
1 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 in alcool corespunde la 0,05456 g
WA-
Conservare. Separandum.

COMPRESSI METAMIZOLI NATRICI


Comprimate de metamizol sodic
Comprimatele de metamizol sodic confin 500 mg metamizol sodic pe comprimat.
Comprimatele de metamizol sodic trebuie sa corespunda prevederilor
de la Compressiil si urmaioarelor prevederi:
Contin cel pufin 95,0% si cel mult 105,0% metamizol sodic C 13Hi6N2Na04S * H20). fafa de
valoarea declarata.
Deseriere. Comprimate albe sau alb-galbui, fara miros, cu gust slab amar.
Identificare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,2 g metamizol sodic, se
incalzeste la fierbere cu 10 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) ; se percepe un miros de dioxid de sulf, apoi
de formaldehida. Dupa racire se adauga 1 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R); apare colorafie ro^u-
violeta.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,25 g metamizol sodic, se agita cu 5 ml
apa i 5 ml acid clorhidric 0,02 mol/1 se titreaza imediat cu iod 0,05 mol/1 adaugat la inceput
picatura cu picatura. Spre sfirsitul titrarii se adauga 1 ml amidon-soiufie (I) si se continue, titrarea
pina la colorafie albastra, care persista cel pufin 2 min. In timpul titrarii temperatura nu trebuie sa
depaseasca 20 C.
1 ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,01757 g C13H16N3Na04S - H20,
Conservare. Separandum.
COMPRESSI METHYLTESTOSTERONI
Comprimate de metiltestosterona
Comprimatele de metiltestosterona contin 10 mg metiltestosterona pe comprimat.
Comprimatele de metiltestosterona trebuie sa corespunda
prevederilor de la Compressi urmatoarelor prevederi:
Confin cel putin 90,0% si cel mult 110,0% metiltestosterona (C2CH30Q2) fata, de valoarea
declarata.
Descriere. Comprimate albe sau aproape albe, fara miros.
Identifieare
48 VIII. Compressi methyltestosteroni Compressi metronidazoli

Spectrul in infrarosu obtinut dupa extractia cu cloroform (R) a metiltestosteronei din


comprimate, evaporarea cloroformului si dispersarea in bromura de potasiu (2?) trebuie sa
corespunda ceiui obtinut cu metiltestosterona (s.r.) recristalizata din cloroform (R) fi
dispersata in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 20 mg metiltesto- sterona, se agita cu 10
ml cloroform (R) timp de 5 min, se filtreaza, se evapora 1a sicitate pe baia de apa, iar reziduul
obtinut se dizolva in 1 ml acid sulfuric (R); apare coloratie galbena care aevine rosie. Se
adauga 1 ml apa; colorafia se intensified si apare fluorescenfa verde.
Dezagregare. Cel mult 1 h (12.1).
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 50 mg metiltestosterona, se ag ta
energic cu 80 ml cloroform (R), se completeaza cu aceiasi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat si
se filtreaza. 1 ml solufie filtrata se dilueaza cu alcool (R) la 50 ml, intr-un balon cotat si se
determina absorbanfa solutiei la 240 nm, folosind ca lichid de compensare alcool (R) care
confine 2% V/V cloroform (R).
la 240 nm = 535.
Conservare. Separandum.

COMPRESSI METRONIDAZOLI
Comprimate de metronidazol
Comprimatele de metronidazol contin 250 mg metronidazol pe comprimat.
Comprimatele ae metronidazol trebuie sa corespunda prevederilor
de la ,,Compressi si urmatoarelor prevederi:
Confin cel pufin 95,0% si cel mult 105,0% metronidazol (C6HgNsOs) fata de valoarea
declarata.
Descriere, Comprimate alb-galbui. fara miros, cu gust amar.
Identificare
La pulberea de comprimate, corespunzatoare ia 10 mg metronidazole se adauga 10 mg
zinc pulbere {R), 1 ml apa si 0,25 ml acid clorhidric (R) si se incalzeste in baia de apa timp de 5
min. Se raceste la aproximativ 10 C, se adauga 0,5 ml nitrit de sodiu-solufie (R) si aproximativ 0,1
g acid sulfamic (R); se agita pentru distrugerea excesului de nitrit. Se adauga 0,5 ml amestec
format din 0,5 ml 2-naftoI-solutie (R) si 2 ml hidroxid de sodiu (R) 200 g/1; apare coloratie
rosu-bruna.
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,1 g metronidazol, se agita cu 5 ml acid
sulfuric 0,05 mol/1 si se filtreaza. La 2 ml filtrat se adauga 1 ml acid silicowolframic 50 g/1 (R); se
formeaza un precipitat alb. La 2 ml filtrat se adauga 1 ml tetraiodomercurat ill) de potasiu- solutie
alcalina (R); se formeaza un precipitat galben.
Dozare, La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,2 g metronidazole se adauga 40
ml cloroform (R) si se incalzeste pe baia de apa timp de 5 min. Dupa racire se adauga rosu de
metil in cloroform (I) si se titreaza cu acid percloric 0 mol/1 in dioxan pina la colorafie rosu-
violacee.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,01712 g .
Compressi natrii cyclamatis VIII. 49

COMPRESSI NATRII CYCLAMATIS


Comprimate de ciclamat de sodiu

Comprimatele de ciclamat de sodiu contin 100 mg ciclamat de sodiu pe comprimat.


Comprimatele de ciclamat de sodiu trebuie sa corespunda prevederilor de- la
Compressi $i urmaioarelor prevederi:
Contin cel putin 92,5% i cel mult 107,5% ciclamat de sodiu (CgHigNNaOgS) fafa de
valoarea declarata.
Deseriere. Comprimate albe, fara miros, cu gust puternic dulce.
Identificare. La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,1 g ciclamat de sodiu, se
adauga 10 ml apa, 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (i?) i 1 ml nitrit de sodiu-solufie (R). Dupa
incetarea degajarii de gaze, solufia prezinta un miros caracteristic de ciclohexanol; se adauga 1 ml
clorura de bariu 50 g/1 {R}; se formeaza un precipitat alb,
Dozare. Se procedeaza conform prevederilor de la Dozarea nitiogenului din combinafiile
organice- (IX.C.20), luind in lucru pulberea de comprimate corespunzatoare la 0,4 g ciclamat de
sodiu.
1 ml acid sulfuric 0,05 mol/1 corespunde la 0,02012 g C6H12NNaG3S.

2 Farmacope&a Romana, ed. a X-a


50 VIIL 'Compresii neomycini sulfaiis^ Com. obducti amitriptylini hydrochloridi

COMPRESSI NEOMYCINI SULFATIS Comprimate de sulfat de neomicina


Comprimatele de sulfat de neomicina confin 500 mg sulfat de neomicina pe comprimat.
Comprimatele de sulfat de neomicina trebuie sa corespunda prevederilor de la
Compressi si urmatoarelor prevederi:
Confin cel pufin 90,0% si cel mult 110,0% sulfat de neomicina (C23H46N6013 * 3H2S04) fafa de
valoarea declarata.
Descriere. Comprimate albe, fara miros, cu gust slab amar.
Identifieare
40 mg pulbere de comprimate se agita cu 5 ml apa, se adauga 0,1 ml piridina (R) fi 2 ml
ninhidrina (R) 1 g/1 in 1-butanol (R) fi se incalzeste in baia de apa, la 65 70 C, timp de 10 min;
apare colorafie violeta.
50 mg pulbere de comprimate se agita cu 5 ml apa timp de 5 min fi se filtreaza. La filtrat
se adauga 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) fi 0,5 ml clorura de bariu 50 g/1 (R); se formeaza un
precipitat alb.
Dezagregare. Cel mult 1 h (IX.E.l).
Pierdere prin useare. Cel mult 8,0%.
0,5 g pulbere de comprimate se usuca la 60 C, in vid, timp de 3 h (IX.C.15).
Dozare. Aciivitate microbiologica. Se determina conform prevederilor de la ,,Activitatea
microbiologica a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina fi de umiditate.

COMPRESSI OBDUCTI AMITRIPTYLINI HYDROCHLORIDI


Drajeuri de clorhidrat de amitriptilina
Drajeurile de dorhidrat de amitriptilina contin 25 mg clorhidrat de amitriptilina pe drajeu.
Drajeurile de clorhidrat de amitriptilina trebuie sa corespunda prevederilor de
la ,,Compressift si urmatoarelor prevederi:
Contin cel pufin 92,5% si cel mult 107,5% clorhidrat de amitriptilina (C 2CH23N * HQ) fafa de
valoarea declarata.
Identifieare
Pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 100 mg clorhidrat de amitrip- tilina, se agita cu 10
ml cloroform (R) timp de 5 min, se filtreaza fi solufia se evapora la sicitate.
50 mg din reziduul ramas de la evaporare se dizolva in 3 ml apa, se adauga 0,05 ml
chinhidrona in metanol (R); nu trebuie sa apara colorafie rosie, timp de 15 min (deosebire de
clorhidrat de nortriptilina).
50 mg din reziduul ramas de la evaporare se dizolva in 3 ml apa, se aciduleaza cu acid
nitric 100 g/1 (R) si se adauga .0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb,
cazeos,
Dozare. La pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 25 mg clorhidrat de amitriptilina, se
adauga 70 ml acid clorhidric 0,1 mol/1, se agita timp de 5 min si se completeaza cu acelasi solvent
la 100 ml, intr-un balon cotat. Se filtreaza, indepartind primii 20 ml solufie. 4 ml solufie filtrata se
dilueaza cu acid clorhidric 0 mol/1 la 100 ml, intr-un balon cotat i se determina
absorbanfa la 239 nm.
la 239 nm = 445.
Conservare. Separandum.
Compressi ohducti dipyndamoli VIIL 51

COMPRESSI OBDUCTI DIPYRJBAMOLI


Drajeuri de dipiridamoi
Drajeurile de dipiridamoi confin 25 mg sau 75 mg dipiridamoi pe drajeu.
Drajeurile de dipiridamoi trebuie sa corespunda prevederilor de la Com-
pressitl si urmaioarelor prevederi:
Confin cel pufin 90,0% i cel mult 110,0% dipiridamoi (C2,H40NgO4) fafa de valorile
declarate.
Identificare
La pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 2 mg dipiridamoi, se adauga 5 ml acid
sulfuric (R) ; apare colorafie galbena. Dupa adaugarea de 0,15 ml acid nitric {R} coloratia
devine rosu-violeta.
Pe cromatograma de la Compusi pirimido-pirimidinici'', in dreptul punctului a,
trebuie sa apara pata de culoare galbena, cu Ei de aproximativ 0,50.
Compusi pirimido-pirimidinici. Se procedeaza conform prevederilor de la
Cromatografie pe strat subfire- (IX.C.26.2).
Pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 0,2 g dipiridamoi se agita cu 10 ml metanol (R), se
incalzeste la aproximativ 40 CC si se filtreaza. Se procedeaza in continuare conform prevederilor
de la Dipyridamolum- compusi pirimido-piiimidinici.
Dozare. Pulberea de nuclee de drajeuri, corespunzatoare la 0 g dipiridamoi, se agita cu
50 ml metanol (R), intr-nn flacon si se incalzeste pe baia de apa timp de 15 min, agitind din cind
in cind. Dupa racire ames-
306 VIIL Compressi obducti doxepini hydrochloridi

tecul se aduce cantitativ cu metanol (R) si se dilueaza cu aceiasi solvent la 250 ml, intr-un
balon cotat; se filtreaza, indepartind primii 20 ml solutie filtrata. La 10 ml solutie filtrata se adauga
10 ml acid clorhidric {R} 0,1 mol/1 in metanol (R) se completeaza cu metanol {R) la 100 ml,
Intr-un balon cotat. Se determina absorbanta solufie! la 405 nm, folosind ca Hchid de
compensare solutie preparata din 10 ml acid clorhidric (R) 0 mol/1 is metanol (R) i
metanol (R) la 100 ml, intr-un balon cotat
la 405 nm 134,6.
Conservare. Ferit de lumina.

COMPRESSI OBDUCTI DOXEPINI HYDROCHLORIDI

Drajeuri de clorhidrat de .doxepina

Drajeurile de clorhidrat de doxepina contin 25 mg doxepina pe drajeu.


Drajeurile de clorhidrat de doxepina trebuie sa corespunda
prevederilor de la ,,Compressi" si urmatoarelor prevederi;
Confin cel putin 90,0% si cel mult 110,0% doxepina (C 1BH21NG) sub forma de clorhidrat de
doxepina (CieH21ISFO HC1) fata de valoarea declarata.
Identifieare
Solutia obtinuta la Dozare prezinta un maxim la 297 nm (IX.C.24.1). '
Pulberea de drajeuri, corespuzatoare la 0,1 g clorhidrat de doxepina, se agita de trei ori cu
cite 10 ml cloroform (R) ; filtratele cloroformice reunite se evapora si se usuca la aproximativ 105
C.
La 5 mg reziduu se adauga 0,10 0,15 ml acid nitric (R); apare
colorafie rosie.
50 mg reziduu se dizolva in 2 mi apa, se aciduleaza cu add nitric 100 g/1 (R) si se
adauga 0,15 ml nitrat de argint (R) 50 g/1; se formeaza un precipitat alb, cazeos.
Dozare. La pulberea de nuclee de drajeuri, corespunzatoare la 35 mg doxepina,se adauga
30 ml acid clorhidric (R) 0,01 mol/1 in metanol (R), se agita timp de 10 min, se dilueaza cu
aceiasi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat si se filtreaza, indepartind primii 20 ml filtrat. 5 ml
solutie filtrata se dilueaza cu acid clorhidric (R) 0,01 mol/1 in metanol (R) la 50 ml, intr-un balon
cotat si se determina absorbanfa solufiei la 297 nm.
Aicm la 297 nm = 150 (pentru doxepina).
Compressi obducti lanatosidi VIIL 53

COMPRESSI OBDUCTI LANATOSIDI

Drajeuri de ianatozida
Drajeurile de Ianatozida confin 0,25 mg Ianatozida pe drajeu.
Drajeurile de Ianatozida trebme sa coresptmda prevederilor de la t9Com~
pressicc si urmaioarelor prevederi:
Contin cel putin 90,0% si cel mult 110,0% Ianatozida (C^H^G^) fafa de valoarea
declarata.
Identificare
Pe cromatograma de la Alte glicozide, genine<f, in dreptul punctu- lui a, trebuie sa
apara pata asemanatoare cu pata lanatozidei (s.r.) din dreptul punctului b.
~ Pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 1 mg Ianatozida C, se agita cu 10ml metanol (R)
timp de 5 min; se filtreaza si metanolnl se evapora pe baia de apa. Reziduul se dizolva intr-un
amestec format din 2 mi acid acetic (R) si 0,05 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R) si se adauga peste
2 ml acid sulfuric (R); la zona de contact a lichidelor apare un inel brun, iar stratul superior de acid
acetic se coloreaza in verde; in timp colorafia devine albastra.
Alte cfiieozide, genine. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat
subfire (IX.C.26.2).
Adsorbant: kieselgux G (R).
Solutie de impregnare: formamida (R)-acetona (R) (10 : 90).
Developant: cloroform (jR)-tetrahidrofuran (i?)-formamida (R) (50:50:6). Se amesteca
cloroformul cu tetrahidrofuranul; dupa racire se adauga formamida si se agita pina 1a dizolvare.
Solutii de aplicat:
Solutia a : pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 2,5 mg Ianatozida se agita cu 10 ml
amestec format din 19 volume cloroform (R) si 1 volum alcool (R)t intr-un flacon cu dop rodat,
timp de 10 min ; se filtreaza printr-un filtru cu porii fini, indepartind primele porfiuni de filtrat. 4,0
ml solufie filtrata se evapora la sicitate in baia de apa la aproximativ 40 C, cu ajutorul unui curertt
de aer. Reziduul se dizolva in 1,0 ml amestec de volume egale de cloroform (R) i metanol (R);
Solutia b: Ianatozida (s.r.) 0,10% m/V intr-un amestec de volume egale de cloroform
(R) si metanol (R);
Solufia c: deslanozida (s.r.) 0,0050% m/V intr-un amestec de volume egale de cloroform
(R) si metanol (R) ;
Solufia d : Ianatozida (s.r.) 0,0020% m/V intr-un amestec de volume egale de cloroform
(R) si metanol (R) ;
Solutia e; 0,5 ml solutie a- se dilueaza cm 5,5 ml amestec de volume egale de cloroform
(R) si metanol (R).
54 VIIL Compressi obducti lanatosidi

Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu solufie de impregnare si se lasa


pina cind aceasta a migrat pe distanfa de aproximativ 18 cm, se scoate se fine la aer timp de 5
min.
Pe linia de start a placii cromatografice, in pnnctele a, b, c, d i e, se aplica solufiile:
a: 10 fil solufie a (10 pig lanatozida C);
b: 10 il solufie b (10 fxg lanatozida -s.r.) ;
c: 10 ul solufie (0,5 _u.g deslanozida-s.r.);
d: 10 jxl solufie d (0,2 y.g lanatozida C-s.r.);
e: 10 fxl solufie e (0,83 jig lanatozida C).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu develo- pant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 14 cm de la linia de start, se scoate si se usuca in
etuva, la 115 C, timp de 20 min. Dupa racire se pulverizeaza uniform cu acid tricloracetic i clora-
mina-solufie (R), se fine din nou la 115 C timp de 5 min se esami- neaza imeaiat in lumina
ultravioleta la 366 nm.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principals corespunzatoare
lanatozidei C, mai pot sa apara urmatoarele pete:
pata cu Rf de aproximativ 0,10; marimea |i intensitatea fluores- cenfei acesteia nu
trebuie sa depaseasca marimea i intensitatea fluores- cenfei petei deslanozidei din dreptul
punctului ;
pata cu Rf de aproximativ 0,13 (lanatozida C);
pata cu Rf de aproximativ 0,45 (lanatozida B);
_ * pata cu Rf de aproximativ 0,80, cu fluorescenfa foarte slaba, la Hmita vizibilitafii
(lanatozida A);
cel mult inca pat a, a carei marime si a carei intensitate a fluorescenfei nu trebuie sa
depaseasca marimea si intensitatea fluorescenfei petei lanatozidei din dreptul punctului d sau
cel mult xnca doua pete cu fluorescenfa foarte slaba, la limita vizibilitafii;
nu se iau in considerare eventuale pete cu Rf de aproximativ 0 sau 1 (excipienfi),
Pe cromatograma, in dreptul punctului e, pe linga pata principals, corespunzatoare
lanatozidei C, mai poate sa apara pata lanatozidei X) sau a lanatozidei ; fluorescenfa acestei pete
trebuie sa fie foarte slaba, la limita vizibilitafii.
Daca pata lanatozidei din dreptul punctului d nu este vizibila, cromatograma nu este
valabila trebuie repetata.
Bozare. Pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 2,5 mg lanatozida C, se agita cu 50 ml
alcool (R) intr-un flacon cu dop rodat, timp de 20 min; se filtreaza, indepartind primele porfitmi de
filtrat. La 5,0 ml solutie filtrata se adauga 3 ml acid picric-solufie alcalina (R) proaspat ^preparata,
intr-un flacon cu dop rodat care se introduce in baia de apa la aproximativ 20 C, ferit de lumina
puternica (solufie-proba). Dupa 30 min se determina absorbanfa solufiei la 495 nm, folosind" ca
lichid de compensate
solufie obfinuta, in aceleasi condifii cu solufia-proba, din 5 ml alcool (R) fi 3 ml acid
picric-solufie alcalina {R).
In paralel, se determina absorbanta unei solufii-etalon obfinute, in aceleai condifii cu
solufia-proba, din 5 ml Ianatozida (s.r.) 0,005% m/V in ai cool (R) si 3 ml acid picric-solufie
alcalina (R).
Conservare. Ferit de lumina. Venenum.

COMPRESSI OBDUCTI NORTRIPTYLINI HYDROCHLORIDI


Compressi obducti nortriptylini hydrochloridi VIII. 55

Drajeuri de clorhidrat de nortriptilina


Drajeurile de clorhidrat de nortriptilina confin 10 mg clorhidrat de nortriptilina pe drajeu.
Drajeurile de clorhidrat de nortriptilina trebuie sa corespunda
prevederilor de la Compressi** si urmaioarelor prevederi:
Confin cel pufin 90,0% i cel mult 110,0% clorhidrat de nortriptilina (C1SH21N * HCl) fafa de
valoarea declarata.
Identificare
Pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 100 mg clorhidrat de nortriptilina, se agita cu 10 ml
cloroform (R), se filtreaza i solufia se evapora pina la un volum Tedus. Se adauga eter (R) pina
la aparifia unei tulbureli i se lasa in repaus pina la depunerea unui precipitat. Se filtreaza $i
precipitatui se usuca la aer.
50 mg precipitat uscat se dizolva in 3 ml apa incalzita la aproximativ 50 C, se raceste i
se adauga 0,05 ml chihhidrona in metanol (J2) ; solufia se coloreaza treptat in ro$u (deosebire de
clorhidrat de amitriptilina).
50 mg precipitat uscat se dizolva in 3 ml apa, se aciduleaza cu acid nitric 100 g/1 (R) si
se adauga 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb, cazeos.
Dozare. La pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 10 mg clorhidrat de nortriptilina, se
adauga 70 ml acid clorhidric 0,1 mol/1, se agita timp de 5 min, se dilueaza cu acid clorhidric 0
mol/1 la 100 ml, intr-un balon cotat si se filtreaza, indepartind primii 20 ml filtrat. 1 ml solutie filtrata
se dilueaza cu acid clorhidric 0 mol/1 la 100 ml, intr-un balon cotat si se determina absorbanfa
la 239 nm.
la 239 nm = 454.
Conservare. Separandum.
COMPRESSI OBDUCTI NYSTAHNI
Drajeuri de nistatina
Drajeurile de nistatina contin 500 000 U.I. nistatina pe drajeu.
Drajeurile de nistatina trebuie sa corespunda prevederilor de la ,,
ompressi1 si urmatoarelor prevederi :
(Sontin cel putin 90,0% si cel mult 110,0% nistatina (CITH75NOi8) fata de activitatea
declarata.
Identifieare. 0,1 g pulbere de drajeuri se suspenda in 5 ml apa si se adauga 2 ml
molibdofosfowolframat de sodiu-solufie (R) (solufia-proba)* In paralel, se prepara sohatie-
maxtor din 5 ml apa fi 2 ml molibdofosfowolframat de sodiu-solutie (R). Ambele amestecuri se
lasa in repaus timp de 1 h; coloratia verde a solutiei-proba trebuie sa fie mai intensa decit coloratia
solufiei-martor.
Absorbfia Imninii, Pulberea de nuclee de drajeuri, corespunzatoare la 0,1 g nistatina, se
agita cu un amestec format din 50 ml metanol (R) fi 5 ml acid acetic [R), se completeaza cu
metanol (R) la 100 ml, intr-un balon cotat si se filtreaza. 1 ml filtrat se dilueaza cu metanol (2?) la
100 ml, intr-un balon cotat (solutia-proba). Se determina absorbantele solutiei la 291 nm, la 305
nm si la 319 nm, folosind ca lichid de compensare solutie obfinuta din aceiasi reactivi ca
solutia-proba. Raportul absorbantelor, determinate la 291 nm si la 305 nm, trebuie sa fie cuprins
intre 0,61 si 0,73, iar raportul absorbantelor, determinate la 319 nm si la 305 nm, trebuie sa fie
cuprins intre 0,83 si 0,96 (IX.G.24.1).
Pierdere prin useare. Cel mult 5,0%.
56 VIII. Compressi obducti nystatini Compressi obducti pentoxifyliini

0,5 g pulbere de drajeuri se usuca la 60 C, in vid, timp de 3 h (.5).


Dozare. Activiiatc microbiologica. Se determina conform prevederilor de la
Activitatea microbiologica a antibioticeior (IX.F.5).

COMPRESSI OBDUCTI PENTOXIFYLIJNI


Drajeuri de pentoxifiiina
Drajeurile de pentoxifiiina contin 100 mg pentoxifiiina pe drajeu.
Drajeurile de pentoxifiiina trebuie sa corespunda prevederilor de
la ,,Compressi si urmatoarelor prevederi:
Contin cel putin 90,0% si cel mult 110,0% pentoxifiiina (C 13HlgN4Os) fata de valoarea
declarata.
Identifieare
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,001% m/V in cloroform (R) obtinuta dupa filtrate
prezinta un maxim la 274 nm (1..24).
Compressi obducti propcmthelini bromidi VIIL 57

La pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 35 mg pentoxifilina, se adauga 0,5 ml


peroxid de hidrogen- solufie diluata (22), 0,1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) i se evapora la sicitate
pe baia de apa; se obfine un rez iduu galben-roscat care la adaugare de 0,1 ml amoniac concentrat
(22) se coloreaza in rosu-vioiet.
Impuritati Inrudite eliimie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie
pe strat subfire (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GFf>54 (R).
Developant: cloroform (22)-alcool (R) (80:20).
Solutii de aplicot;
Solufia a : pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 0,1 g pentosifilini, se agita cu 10 ml
metanol (R) si se filtreaza;
Solutia : pentoxifilina (s.r.) 1,0% m/V in metanol (22).
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a si , se aplica solutiile:
a: 10 \il solufie a (100 \ig pentoxifilina);
b: 10 [xl solufie b (100 {ig pentoxifilina-s.r.}.
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 12 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer si
se examineaza fie in lumina ultravioleta la 254 nm, fie la lumina zilei, dupa mentinerea in vapori de
iod (R).
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, in afara petei corespunzatoare pentoxifilinei cu Rf
de aproximativ 0,70, nu trebuie sa apara alte pete.
Dozare. Pulberea de nuclee de drajeuri, corespunzatoare la 0,1 g pentoxifilina, se agita cu
50 ml cloroform (22) timp de 5 min si se completeaza cu acelafi solvent la 100 ml, intr-un balon
cotat. Se filtreaza, indepartind primii 20 ml filtrat. 1 ml filtrat se dilueaza cu cloroform (22) la 100 ml,
intr-un balon cotat si se determina absorbanfa solufiei la 274 nm.
A{ la 274 nm = 365.

COMPRESSI OBDUCTI PROPANTHELINI BROMIDI Drajeuri de bromura

de propantelina
Drajeurile de bromura de propantelina confin 15 mg bromura de propantelina pe drajeu.
Drajeurile de. bromura de propantelina trebuie sd corespunda prevederilor de
la Compressit si urmaioarelor prevederi:
Contin cel pufin 95,0% cel mult 105,0% bromura de propantelina (C^BrNO 3) fafa de
valoarea declarata.
Identifieare
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0,01 % m/V in metanol (R), obfinuta dupa filtrare,
prezinta doua maxime : la 246 nm si la 282 nm (IX.C.24.1).
0,4 g pulbere de dxajetiri se agita cu 10 ml apa se filtreaza. La filtrat se adauga 2 ml acid
nitric 100 g/1 (R), 0,2 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) i se agita energic; apare un precipitat alb-
galbui, cazeos.
1,0 g pulbere de drajeuri se agita cu 10 ml apa se filtreaza. La solutia filtrata se adauga 2
ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) si se fierbe timp de 2 3 min. Dupa racire se adauga 5 ml acid
clorhidric 100 g/1 (R) si se filtreaza. Predpitatul obtinut (acid xantenoic) se spala cu apa si se
usuca la 105 C. La 10 mg precipitat uscat se adauga 5 ml acid sulfuric (R); apare colorafie
58 VIII. Compressi obducti pyritinoli dihydrochloridi

galben-verzuie, cu fluorescenfa galbena.


Dozare. Pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 15 mg bromura de propantelina, se agita
energic cu 50 ml metanol (R) i se completeaza cu aceiasi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat.
Se filtreaza, aruncxnd primii 20 ml filtrat. 15 ml solufie filtrata se dilueaza cu metanol {Rj la 25 ml,
intr-un balon cotat si se detenmna absorbanta la 282 nm.
la 282 nm = 61,6.

COMPRESSI OBDUCTI PYRITINOLI DfflYDROCHLORlDI


Drajeuri de diciorhidrat de piritinol
Drajeurile de diciorhidrat de piritinol contin 100 mg diciorhidrat de piritinol pe drajeu
Drajeurile de diciorhidrat de piritinol trebuie sa corespunda prevederilor de
la ,,CoMpre$$it( si urmatoarelor prevederi:
Confin cel pufin 92,5% si cel mult 107,5% diciorhidrat de piritinol cu molecula de apa
(ClgH20N2O4S2 * 2HC1 H20) fafa de valoarea declarata.
Identifieare
Pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 0,5 g diciorhidrat de piritinol, se agita cu 10 ml apa
si se filtreaza.
La 2 ml solufie filtrata se adauga 0,1 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R); apare colorafie
rofie.
* 2 ml solutie filtrata se aciduleaza cu acid nitric 100 g/1 (J?) si se adauga 0,15 ml nitrat de
argint 20 g/1 (R); se formeaza un precipitat alb, cazeos.
Dozare Pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 0,1 g diciorhidrat de piritinol, se agita cu 50
ml acid clorhidric 0 mol/1 timp de 5 min $ se dilueaza cu acelasi solvent la 100 ml, intr-un
balon cotat. Se filtreaza inde- partind primii 20 ml filtrat. 1 ml solufie filtrata se dilueaza cu acid clor-
bidric 0 mol/1 la 100 ml, intr-un balon cotat si se determina absorbanfa la 297 nm.
Ai*, ia 297 nm = 389.

COMPRESSI OBDUCTI TINIDAZOL!


Comprimate filmate de tinidazol
Comprimatele filmate de tinidazol contin 500 mg tinidazol pe comprimat.
Comprimatele filmate de tinidazol trebuie sa corespunda prevederilor de la
,,Compressiei i urmaioarelor prevederi:
Confin cel pufin 95,0% si cel mult 105,0% tinidazol (CgHj3Ng04S) fata de valoarea declarata.
Deseriere. Comprimate filmate albe sau aproape albe.
Identificare. La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 10 mg tinidazol, se adauga
10 mg zinc pulbere (22), 1 ml apa $i 0,25 ml acid clorhidric (R). Se incalzeste in baia de apa timp
de 5 min, se raceste, se adauga 0,5 ml nitrit de sodiu-solufie ( R), 0,1 g acid sulfamic (R) i se agita,
Se adauga 0,5 ml amestec format din 0,5 ml 2-naftol-soIufie (R) si 2 ml hidroxid de sodiu (R) 200
g/1; apare colorafie rosu-bruna.
Pierdere prin useare. Cel mult 5,0%.
0,5 g pulbere de comprimate se usuca la 105 G pina la masa constanta (IX.C.15).
Compressi ohducti tinidazoll Compressi obducti vincamini VIIL 59

Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,5 g tinidazol, se agita cu 80 ml


metanol {R}, Intr-un balon cotat de 250 ml, timp de 30 min. Se completeaza cu acelasi solvent la
250 ml si se filtreaza indepartind primii 20 ml filtrat. 5 ml filtrat se dilueaza cu metanol (R) la 250 ml,
intr-un balon cotat. 25 ml din aceasta solufie se dilueaza cu metanol [R] la 100 ml, intr-un balon
cotat i se determina absorbanfa la 310 nm.
la 310 nm = 354.

COMPRESSI OBDUCTI VINCAMINI Drajeuri de vmcamina


Drajeurile de vincamina contin 10 mg vincamina pe drajeu. Drajeurile de vincamina
trebuie sa corespunda prevederilor de la Com- pressi(t si urmaioarelor prevederi:
Contin cel pufin 90,0% si cel mult 110,0% vmcamina (C21K2gN203) fafa de valoarea declarata.
516 VIIL Compressi paracetamoli

Identifieare
Pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 10 mg vinca min a, se agita cu 20 ml acid
clorhidric 0 mol/1 timp de 10 min si se filtreaza.
10 ml filtrat se dilueaza cu acid clorhidric 0 mol/1 la 100 ml, intr-un balon cotat.
Spectrul in ultraviolet al acestei solufii prezinta doua maxime : la 220 nm si la 269 nm si un minim
la 243 nm (IX.C.24.1).
La 5 ml filtrat se adauga 2 ml tetraiodobismutat (III) de potasiu- solufie (R); se formeaza
un precipitat caramiziu.
Dozare. Pulberea de drajeuri, corespunzatoare la 10 mg vincamina, se aduce intr-un
balon cotat de 100 ml. Se adauga 50 ml acid clorhidric 0 mol/1, se agita timp de 10 min si se
completeaza cu aceiasi solvent la 100 ml. Se filtreaza, indepartind primele porfiuni de filtrat. 10,0
ml solutie filtrata se dilueaza cu acid clorhidric 0 mol/11a 50 ml, intr-un balon cotat (solutia-
proba). Se determina absorbanfa solutiei la 269 nm.
In paralel, se determina absorbanta unei solufii-etalon de vinca- mina (s.r.) 0,002% m/V in
acid clorhidric 0,1 mol/1.

COMPRESSI PARACETAMOLI
Comprimate de paracetamol
Comprimatele de paracetamol contin 500 mg paracetamol pe comprimat.
Comprimatele de paracetamol trebuie sa corespunda prevederilor de la
Compressitl si urmatoarelor prevederi:
Contin cel putin 95,0% si cel mult 105,0% paracetamol (C^H^NO*,) fata de valoarea
declarata.
Deseriere. Comprimate albe sau alb-cenusii, fara miros, cu gust amarui.
Identifieare
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0.5 g paracetamol, se agita energic cu 20 ml
acetona anhidra [R), se filtreaza si se evapora la sicitate pe baia de apa.
Reziduul uscat la 105 C se topeste la aproximativ 169 C.
0 g reziduu se dizolva, prin agitare, in 10 ml apa si se adauga 0 ml clorura de fer
(III) 30 g/1 (R); apare coloratie albastru-vioieta.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0 g paracetamol, se agita cu 50 ml
acid sulfuric 0,05 mol/1 timp de 30 min si se compie- teaza cu acelafi solvent la 100 ml, intr-un
balon cotat. Se filtreaza, mde- psrtind primii 20 ml din filtrat. 1 ml solufie filtrata se dilueaza cu acid
sulfuric 0,05 mol/1 la 100 ml, intr-un balon cotat se determina absorbanfa la 243 nm.
AJ*4E 2a 243 nm = 645.
Conservare. Ferit de lumina.
COMPRESSI PHENOBARBETAL!
Comprimate de fenobarbital
. Comprimatele de fenobarbital contin 15 mg sau 100 mg fenobarbital pe comprimat.
Comprimatele de fenobarbital trebuie sa corespunda prevederilor de la
,,Compressi si urmaioarelor prevederi:
Contin cel pufin 92,5% si cel mult 107,5% respectiv cel pufin 95,0% si cel mult 105,0%
fenobarbital (C12H12N203) fata de valorile declarate.
Deseriere. Comprimate albe, fara miros, cu gust amarui.
Identifieare
Compressi phcnobarbitaii Compressi phenoxymethylpenicillini VIIL 327

Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,6 g fenobarbital, se agita cu 25 ml eter (R), se


filtreaza $i eterul se indeparteaza.
Reziduul obtinut, uscat la 105 C, se topeste la -173 178 C.
20 mg reziduu se dizolva in 5 ml metanol (R), se adauga 0,25 ml nitrat de cobalt (II) 50 g/1
in metanol (R) si 0,05 ml amoniac 100 g/l(K); apare colorafie violeta.
50 mg reziduu se dizolva in 4 ml acid sulfuric (R) se incalzeste pe baia de apa timp de 10
min; solufia trebuie sa ramina incolora. Dupa racire peste solutie se suprapune 1 ml formaldehida
(R) si se incalzeste pe baia de apa timp de 2 min; la zona de contact a celor doua lichide apare im inel
rosu-visiniu (deosebire de amobarbital si barbital).
Dozare* Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0 g fenobarbital,. se agita cu 20 ml
dimetilformamida (R), in prealabil neutralizata la albastru de timol in metanol (7) si se titreaza cu
metoxid de sodiu 0 mol/1 pina la colorafie albastra.
1 ml metoxid de sodiu 0 mol/1 corespunde la 0,02322 g C12H12N2Os.
Conservare. Separandum.

COMPRESSI PHENOXYMETHYLPENICILLINI
Comprimate de fenoximetilpenicilina
Sinonim: comprimate de penicilind V
Comprimatele de fenoximetilpenicilina confin 125 mg fenoximetilpe- nicilina pe comprimat.
Comprimatele de fenoximetilpenicilina trebuie sa corespunda prevederilor de
la ,,Compressi" si urmaioarelor prevederi:
Contin cel putin 90,0% $i cel mult 110,0% fenoximetilpenicilina 205S) fafa de valoarea declarata.
Deseriere. Comprimate albe sau alb-galbui, cu miros slab caracteristic i gust amar.
62 VIII. Compressi phenytoini

Identifieare
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 50 mg fenoximetil- penicilina, se agita cu 3 ml
apa, se adauga 0,1 g clorhidrat de hidroxilamina (R) i 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1. Dupa 5 min se
adauga 1,1 ml acid clorhidric 1 mol/1 fi 0,15 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R); apare colorafie ro^n-
violeta.
La pnlberea de comprimate, corespunzatoare la 5 mg fenoximetilpenicilina, se adauga I ml
acid sulfuric (R) si 0,2 ml formaldehida (R); apare colorafie rosu-bruna.
Dozare. Peniciline totale. La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,125 g
fenoximetilpenicilina, se adauga 2 ml metanol (R), se agita timp de 10 min, se completeaza cu
tampon fosfat pH 6,0 (R) la 100 ml, intr-un balon cotat si se filtreaza (solufia-proba). La 2,0 ml solufie-
proba se adauga
2 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 fi se lasa in repaus timp de 15 min. Se adauga
2.4 ml acid clorhidric 1 mol/1 fi 10,0 ml iod 0,005 mol/1. Se lasa la intuneric timp de 15 min fi se
titreaza cu tiosulfat de sodin 0,01 mol/1 pina la colorafie galben-deschis. Se adauga 1 ml amidon-
solufie (I) i se continua titrarea, agitind energic, pina la decolorare.
La 2,0 ml solufie-proba se adauga 10,0 ml iod 0,005 mol/1. Se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,01
mol/1 pina la colorafie galben-deschis. Se adauga 1 ml amidon-solufie (I) si se continua titrarea,
agitind energic, pina la deco- lorare.
Diferenfa dintre cele doua titrari reprezinta iodul consnmat de peni- cilinele totale din 2 ml
solufie-proba.
In paralel, se efectueaza determinarea cu solufie-etalon preparata din 0,125 g
fenoximetilpenicilina (e.n.) prelucrata in aceleasi condifii cn solutia-proba.
Concentrafia in peniciline totale (exprimate in C16H18N205S) a probei se calculeaza finind seama
de concentrafia in peniciline totale (exprimate in CleKuN205S) a etalonului national.
Activitate microbiologica. Se determina conform prevederilor de la Activitatea
microbiologica a antibioticelor<{ (IX.F.5).
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.

COMPRESSI PHENYTOINI
Comprimate de fenitoina
Comprimatele de fenitoina contin 100 mg fenitoina pe comprimat, Comprimatele de
fenitoina trebuie sa corespunda prevederilor de la t)Com- pressi si urmatoarelor
prevederi:
Contin cel pufin 90,0% si cel mult 110,0% fenitoina (C1EH12N202) fafa de valoarea declarata.
Descriere. Comprimate albe, fara miros, cu gust slab amarui.
Identificare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 50 mg ferJ- toina, se fierbe cu 2 ml
amoniac 100 g/1 (R), apoi se adauga, treptat, un amestec format din 1,5 ml sulfat de cupru (II) 50 g/1
(R) si 0,5 ml amoniac 100 g/1 (R); se formeaza un precipitat roz-violet.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,3 g fenitoina, se incalzeste cu 50 ml
alcool (R) in prealabil neutralizat in prezenta de: 1 ml timolftaleina-solutie (I). Dupa racire se titreaza
cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pina 1a colorafie albastra. Se adauga 1 ml piridina anhidra (R), 15,0 ml
nitrat de argint 0 mol/1, 0,5 ml fenolftaleina-solufie (I) si se titreaza in continuare cu hidroxid de
sodiu 0,1 mol/1 pina la coloratie roz, care persista timp de 1 min. Se mai adauga 5,0 ml nitrat de argint
0,1 mol/1; daca dispare coloratia roz, se continua titrarea cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,02523 g C15H12N202.
Conservare. Separandum.
Compressi pyridoxini hydrochloridi VIIL 63

COMPRESSI PYRIDOXINI HYDROCHLORIDI Comprimate de clorhidrat de piridoxina


Comprimatele de clorhidrat de piridoxina confin 250 mg clorhidrat de piridoxina pe comprimat.
Comprimatele de clorhidrat de piridoxina trebuie sa corespunda prevederilor de
la ,,Compressi si urmaioarelor prevederi:
Confin cel pufin 95,0% cel mult 105,0% clorhidrat de piridoxina (C gHuN03 HCl) fafa de
valoarea declarata.
Deseriere. Comprimate albe, fara miros, cu gust acru si slab amar.
Identificare
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,1 g clorhidrat de piridoxina, se agita cu 5 ml apa
timp de 5 min si se filtreaza.
0 ml filtrat se dilueaza cu 10 ml apa.
La 1 ml filtrat diluat se adauga 1 ml 2,6-diclorochinonclorimida (R) 0,4 g/1 in alcool (R) si
0,05 ml amoniac 100 g/1 {R) ; apare coloratie albastra.
La 1 ml filtrat diluat se adauga 1 ml acid boric (R) solufie saturata, 1 ml 2,6-
diclorochinonclorimida (I?) 0,4 g/1 in alcool (R) si 0,05 ml amoniac 100 g/1 (R) ; poate sa apara
colorafie rosu-bruna, dar nu colorafie albastra.
1 ml filtrat se aciduleaza cu acid nitric 100 g/1 (R) si se adauga 05 ml nitrat de argint 20
g/1 (R); se formeaza un precipitat alb, cazeos.
Dozare. La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 50 mg clorhidrat de piridoxina, se
adauga 50 ml acid clorhidric 0 mol/1 si se meal- zeste pe baia de apa timp de 15 min, agitind din
cmd in cind. Dupa racire se completeaza cu acid clorhidric 0 mol/1 la 100 ml, intr-un balon cotat si
se filtreaza. 2 ml filtrat se dilueaza cu acid clorhidric 0,1 mol/1 la 100 ml, intr-un balon cotat si se
determina absorbanfa solutiei la 290 nm.
* la 290 nm = 430.
329 VIII. Compressi saccharini Compressi sulfametoxydiazini

COMPRESSI SACCHARINI
Comprimate de zaharina
Comprimatele de zaharina contin 19 mg zaharina si 90 mg hidrogeno- carbonat de sodiu pe
comprimat.
Comprimatele de zaharina trebuie sa corespunda prevederilor de la Compressi
si urmatoarelor prevederi:
Confin cel pufin 90,0% si cel mult 110,0% zaharina (C7H5N03S) fafa de valoarea declarata.
Descriere. Comprimate albe, cu gust foarte dulce, solubile in apa cu efervescenta.
Identifieare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,3 g zaharina, se agita cu 10 ml apa
fi se incalzeste; se produce efervescenfa. Ames- tecul se filtreaza si filtratul se aciduleaza cu acid
clorhidric 100 g/1 {R} pina la aparifia unui precipitat. Precipitatul obfinut se separa fi se spala. Dupa
uscare se amesteca cu 50 mg rezorcinol (22) si 1 ml acid sulfuric (22) si se incalzeste cu precaufie;
apare colorafie galben-rosiatica care prin incalzire prelungita, devine verde-inchis. Amestecul se
raceste, se dilueaza cu 10 ml apa fi se alcalinizeaza cu hidroxid de sodiu 100 g/1 ( R); apare
fluorescenfa verde.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,1 g zaharina, se agita intr-o pilnie de
separare cu 10 ml apa, se adauga acid clorhidric 100 g/1 (R)t picatura cu picatura, pina la
neutralizare la fenolftaleina-solu- tie (I)s apoi 12 ml in exces si se extrage de trei ori cu cite 30 ml
amestec format din 9 volume cloroform {R) si 1 volum alcool (22). Bxtractele reunite se evapora pe
baia de apa, reziduul se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C, in 50 ml apa, se adauga
fenolftaleina-solufie (I) si se titreaza imediat cu hidroxid de sodiu 0 mol/1 pina la colorafie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01832 g C,H5N03S.

COMPRESSI SULFAMETOXYDIAZINI
Comprimate de sulfametoxidiazina
Comprimatele de sulfametoxidiazina confin 500 mg sulfametoxidiazina pe comprimat.
Comprimatele de sulfametoxidiazina trebuie sa corespunda prevederilor de la
,,Compressi" si urmatoarelor prevederi:
Oontin cel putin 95,0% si cel mult 105,0% sulfametoxidiazina (1124033) fafa de valoarea
declarata,
Descriere. Comprimate albe sau alb~gaibui3 fara miros, cu gust slab amar.
Compressi tamoxifeni itratis VIII. 65

Identificare
La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,1 g sulfametoxi- diazina, se adauga 2 ml
acid clorhidric 100 g/1 (R), se incalzeste la aproximativ 50 C, se raceste la aproximativ 10 C, se
adatiga 0,5 ml nitrit de sodiu- solufie {R) si 5 ml 2-naftoI-soIufie (R); se formeaza tin precipitat rofu-
por- tocaliu intens.
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,5 g sulfametoxidia- zina, se agita cu 5 ml
apa si 5 ml amoniac 100 g/1 (22) i se filtreaza. Solufia filtrata se aciduleaza cu acid acetic 300 g/1.
(R); se formeaza un precipitat care, dupa spalare cu apa, separare si useare la 105 0, se topeste la
205- 210 C.
Dozare. La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,25 g sulfa- metoxidiazina, se adauga
20 ml acid clorhidric 1 1 i se incalzeste la aproximativ 40 C. Dupa racire se dilueaza cu 20 ml
apa, se adauga 1 g bromura de potasiu (R), 0,1 ml galben de metanil-soiufie (I) i se titreaza cu nitrit
de sodiu 0,1 mol/1 pina la colorafie slab galbuie.
1 mi nitrit de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,02803 g CuH12N4OsS.

COMPBESSI TAMOXIFENI CITRATIS


Comprimate de citrat de tamoxifen
Comprimatele de citrat de tamoxifen confin 10 mg tamoxifen pe comprimat.
Comprimatele ie citrat de tamoxifen trebuie sa corespunda prevederilor de
la ,tCompressit( si urmaioarelor prevederi:
Confin cel pufin 90,0% i cel mult 110,0% tamoxifen (C^H^NO) sub forma de citrat de
tamoxifen (Cs2H37N08) fafa de valoarea declarata.
Deseriere* Comprimate albe.
Identificare
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0,1 g citrat de tamoxifen, se agita cu 50 ml
metanol (I?) timp de 10 min, intr-un balon cotat de 100 ml, se completeaza cu metanol (J?) la 100 ml si
se filtreaza. 1 ml filtrat se dilueaza cu metanol (R) la 50 ml, Intr-un balon cotat. Spectrul in ultraviolet
al solufiei prezinta trei maxime: la 210 nm, la 236 nm i la 275 nm (IX.C.24.1).
Pe cromatograma de la Impuritafi inrudite chimic% pata principala din dreptul
punctului a trebuie sa fie asemanatoare cu pata corespunzatoare citratului de tamoxifen (s.r.) din
dreptul punctului b.
Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 10 mg citrat de tamoxifen, se agita cu 4 ml
piridina (R) si cu 2 ml anhidrida acetica (R) ; apare imediat colorafie galbena care prin incalzire pe
baia de apa timp de 2 min devine roz, apoi rosie.

21 Farmacopeea Romana, ed. a X~a


822 VIIL Compressi tkiamini hydrochloridi

Impuritati Inrudite elumie. Se procedeaza conform preevderilor de la Cromatografie pe


strat subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Detielopant: cloroform (i^)-amoniac concentrat (R) (100: 15).
Soluiii de aplicat:
Solufia a: pulberea de comprimate, corespunzatoare la 50 mg citrat de tamoxifen, se agita
cu 5 ml metanol (R) timp de 10 min fi se filtreaza;
Solufia b: citrat de tamoxifen (s.r.) 1,0% m/V m metanol (R);
Solufia : 1 ml solufie b se dilueaza cu metanol (J?) la 100 mi
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a, b si c, se aplica soiufiile:
a: 20 fxl solufie a (200 pig citrat de tamoxifen);
b: 20 [x! solufie b (200 citrat de tamoxifen s.r.);
: 20 fil solufie (2 fig citrat de tamoxifen s.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu deve- iopant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ
14 cm, se scoate, se usuca la aer si se examineaza in lumina Ultravioleta la 254 nm.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata prin- cipala, corespunzatoare
citratului de tamoxifen, mai apare alta pata, marimea intensitatea acesteia nu trebuie sa
depaseasca marimea intensitatea petei din dreptul punctului c.
Bozare. La pulberea de comprimate, corespunzatoare la 0 g citrat de tamoxifen, se
adauga 30 ml metanol (R) i se incalzeste pe baia de apa timp de 15 min, agitind din cind in cind.
Dupa racire se aduce cantitativ intr-un balon cotat de 50 ml, se dilueaza cu metanol (R) la 50 ml
fi se filtreaza, indepartind primii 20 ml din filtrat. 2 ml filtrat se dilueaza cu metanol {R) la 50 ml,
intr-un balon cotat i se determina absorbanfa solufiei la 275 nm.
la 275 nm^ 225 (pentru citrat de tamoxifen).
Conservare, Separandum.

COMPRESSI THIAMINI HYDROCHLORIDI


Comprimate de clorhidrat de tiamina
Comprimatele de clorhidrat de tiamina confin 10 mg clorhidrat de tiamina pe comprimat.
Comprimatele de clorhidrat de tiamina trebuie sa corespunda prevederilor de
la t,Compressi p urmatoarelor prevederi:
Confin cel pufin 92,5% cel mult 107,5% clorhidrat de, tiamina (C 12H1?C1N405 HC1) fafa
de valoarea declarata.
C-ortisoni acetas VIIL 67

Deseriere. Comprimate albe, cu miros caracteristic, cu g-ust slab amar.


Identifieaxe. Pulberea de - comprimate, corespunzatoare la 50 mg clorhidrat de tiamina, se agita
cu 10 ml apa si se filtreaza. La filtrat se adauga 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), 5 ml 1-butanol (R).
sau 5 ml bp.entanol (R), 0,5 ml hexacianoferat (III) de potasiu 50 g/1 (R) si se agita energic; in stratul
alcoolic apare in 5 10 min fluorescenfa albastra, care dispare prin aciduiare si reapare prin
alcalinizare.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzatoare la 10 mg clox- hidrat de tiamina, se agita cu
80 ml acid clorhidric 0,01 mol/1 timp de 5 min, se completeaza cu acelasi solvent la 100mlf intr-un
balon cotat si-se filtreaza. 5 ml filtrat se dilueaza cu acid clorhidric 0,01 mol/1 la 50 mi, intr-un balon
cotat si se determina absorbanta solutiei la 246 nm.
A}ea la 246 nm - 425.

CORTISONI ACETAS

Acetat de cortizona

0

CH0CCHj

C2SH30O6 M, 402,5
Acetatul de cortizona este 21-acetoxi-17-hidroxi-4-pregnen~3,ll r20'tri , Contine cel
putin 97,0% si cel mult 103,0% 2 raportat la substanta uscata.
Deseriere. Pulbere cristalina alba sau aproape alba, fara miros, la inceput fara gust, apoi cu gust
amar persistent (IX.B).
Solubilitate. U^or solubil in cloroform, solubil in dioxan, pufin solubil in acetona, foarte pufin
solubil in alcool, alcool absolut, metanol i eter, practic insolubil in apa (IX.C.l).
68 VIII. Cortiseni acetas

Mestffieare
Spectrul in iufrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu acetat de cortizona (s.r.) prin
dispersie in bromura de potasiu {R) {IX.C.24.2}.
2 mg acetat de cortizona se dizolva in 2 ml acid sulfuric (R). In timp apaie colorafie
galbena care devine galben-portocalie. La adan- garea de 10 ml apa colorafia dispare i se formeaza
un precipitat floconos.
10 mg acetat de cortizona se dizolva in 1 ml alcool (R), se adauga 1 mg albastru de
tetrazoliu (R) si 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 {R} apare colorafie rofu-portocalie.
50 mg acetat de cortizona se dizolva in 2 ml hidroxid de pofcagm 0,5 mol/1 in alcool si se
incalzeste in baia de apa timp de 1 min; dupa racire se adauga 2 ml acid sulfuric 200 g/1 (R) si se
incalzeste din nou in baia de apa; se percepe un miros caracteristic de acetat de etil.
Praet de topire: 237 240 CC (cu descompunere) (IX.C.10).
jfntere rotatorie specifica: [a]g = 4*210 pina la+220 (1% m/V in dioxan R; raportat la
substanfa uscata) (IX.C.4).
Aspeetul solufiei. Solufia de la Putere rotatoris specifica*' txebuie sa fie limpede si incolora
(IX.C.2).
Impuritafi inrudite eiumie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat
subfire (IX.C.26.2),
Adsorbant: silicagel GP?54 (R).
Developani: cloroform (i?)-acetona (R) (80:20).
Soluiii de aplicat:
Solufia a: acetat de cortizona 1,0% m/V in dioxan (R);
Solufia b: acetat de cortizona 0,030% m/V in dioxan (Rj.
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a si br se aplica solufiile:
a: 5 \d solufie a (50 jxg acetat de cortizona);
: 5 {il solufie b (1,5 fxg acetat de cortizona).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu deve- lopant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer i se
examineaza in lumina ultravioleta la 254 nm.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principals., corespunzatoare
acetatului de cortizona, mai apar si alte pete, suma acestora nu trebuie sa depaseasca marimea si
intensitatea petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g acetat de cortizona se usuca la 105 DC pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 0,1%.
0, 5 g acetat de cortizona se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 50 mg acetat de cortizona se dizolva in 50 ml alcool absolut (R) si se completeaza cu
acelafi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat.
I ml solutie se dilueaza cu alcool absolut (R) la 50 ml, intr-un balon cotat se determine absorbanfa
la 240 nm.
AIL 3a 240 nm - 390.
Conservare. In recipiente bine incliise, ferit de lumina i de umidi- tate. Separandum.
Aefiune farmaeologiea i intrelmmfari. Corticosteroid, folosit in tra- tamentul insuficienfei
corticosuprarenale si ca antiinflamator si antialergic.
Crataegi folium ftore VIIL 69

CKATAEGI FOLTOM CUM FLORE Frunza si floare de paducel


Inflorescenfa i frunzele de la baza acesteia, ale arbustilor Crataegus monogyma
Jacq.emend.Lindman i/sau Crataegus laevigata (PoirJ DC. (Crataegus oxyaeantha L.)
(Rosaceae)s recoltate inainte de compteta dez- voltaxe a florilox i uscate. Confin cel pufin 0,6%
flavonoide exprimate in hiperozida.
Deseriere. Caractere macroscopicc. Crataegus monogyna. Frunze varia- bile, lat ovate,
xombic ovate sau rombic obovate, la baza ctmeate sau trunchiate, lungi pina la 7 cm, penat lobate
sau inegal sectate, cu 3 9 lobi care patrund cel putin pina la jumatatea laminei si au marginea
intreaga, numai spre virf neregulat serata. Fafa superioara, verde, este glabra sau prezinta cel mult
peri razlefi pe nervuri ; fafa inferioara, verde- cenusiu mai deschis, este paroasa sau glabra i prezinta
refea de neivuri proeminente.
Flori dispuse in corimbe multiflore, cu cinci sepale triunghiulare, glabre sau paroase pe partea
interna, cu cinci petale libere, xotunde, lungi de 56 mm, de culoare alb-galbuie pina la galben-brun
deschis; stamine numeroase, in jur de 20, cu anterele negre ; gineceu format dintr-un ovar
unicarpelat, concrescut cu perefii receptaculului, cu un singur stil cu baza paroasa.
Crataegus laevigata. Frunze xotunde, romboidale, obovate pina la ovate, la baza lat cuneate,
lungi de 2,5 4 cm, late de 2 3,5 cm, scuxt i obtuz lobate, cu 3 5 lobi care patrund numai pina la
jumatatea laminei fi cu marginea neregulat serata. Fafa superioara, verde, este glabra sau prezinta cel
mult peri pe nervuri; fafa inferioara, verde-cenusiu mai deschis, este glabra sau cu peri cel mult pe
nervuri i prezinta refea de nervuri proeminente.
Flori dispuse in corimbe multiflore, cu cinci sepale lat triunghiulaie, glabre sau paroase pe
partea interna, cu cinci petale libere, rotunde sau lat alungite, lungi de 58 mm, de culoare alb-
galbuie pina la galben- brun deschis; stamine numeroase, de obicei 20, cu anterele ro^ii; gineceu
format dintr-un ovar cu doua sau trei .carpele, concrescute cu peretii receptacululux si cu un numar
egal de 'stile glabre.
Frunza si floarea de paducel au miros placut, caracteristic si gust arriarui, putin astringent
(IX.D.l).
Caractere microscopice. Bpiderma superioara a frunzelor prezinta celule poligonaie, mai rar
rotunjite si cuticula striata. Stoma tele cel mai adesea lipsesc. Epiderma inferioara prezinta. celule
sinuoase sau poll* gonale si stomate mari si numeroase, de tip anomocitic, inconjurate de
4 7 celule ; cuticula nu este striata decit pe alocuri. Perii tectori, cel mai adesea rari, sint uniceiulari,
mai mult sau mai putin xecurbati, cu peretii in general grosi si cu lumen larg. Mezofilul are structura
bifaciala si cuprinde cel mai adesea doua straturi de celule palisadice foarte in- gusfce. Celulele
mezofilului confin druze de oxalat de caiciu, mai rar cris- taie izolate. De- luugul uervurilor se afla
fire de celule cristalifere care contin. cristale izolate, mai rar druze de oxalat de caiciu.
Epiderma petalelor, de pe atnbele fete este formata din celule poligonaie, rotunjite, cu perefii
gro^i, puternic papiloase, cu cuticula striata si sinuoasa. Mezofilul contine, mai ales la baza
petalelor si linga fasci- culele libero-lemnoase, mici druze, mai cristale de oxalat de caiciu
(TX.D.2; IX.D.3).
Primus spinosa L. Nu se admite iniocuirea cu frunze eliptice pina la alungit obovate, cu
margiuea crenat serata si flori care au ovarul uni- carpelat liber, ueconcrescut cu perefii
receptaculului, cu peri uniceiulari de-a lungul nervurilor petalelor si care nu contin dxuze sau cristale
izolate de oxalat de caiciu.
Parti din aceeasi planta. Frunze brunificate, cel mult 2,0 % jbuchete de frunze fara flori, lipsa ;
flori-brunificate, cel mult 5,0% ; resturi de ramuri mai lungi de 1 cm, cel mult 2,0% (IX.D.4).
'/"Parti din alte piante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 13,0%.
5 g frunza si floare de paducel se usuca la 105 C pina la masa constants (IX.C: 15).
70 VTJT. Crataegi folium cum flore

Cenusa. Cel mult 9,0%.


1 e frunza si floare de paducel se calcineaza pina la masa constanta (IX.C.17).
Dozare. La 0,6 g pulbere de frunza si floare de paducel (VI) se adauga lml metenamina (R) 5 g/1,
20 ml acetona (R) i 2 ml acid clorhidric 250 g/1 (R), intr-un balon cu ;dop rodat si se incalzeste la
fierbere, la reflux timp de 30 min. Se filtreaza imediat prin. vata intr-un balon cotat de,'lQ0 ml. Peste
pulberea de . planta impreuna cu vata folosita la filtrate, aduse ,m balonul cu dop rodat, se adauga 20
ml acetona (R) 1 se incalzeste la fierbere, la reflux, timp de 10 min. Solutia extract! va se filtreaza.
imediat prin vata in balonul cotat. Se repeta extractia i filtra- rea inca odata, iruaceleai:conditii, Se
completeaza cu acetona (R) la 100 ml.
I, a 20,0 ml din aceasta .solufie. se .adauga .20 ml rapa si 15 ml acetat de etil: 1) intr-o.pilnie. de
separare. si se.agita. Dupa separare, stratui superior
Cyanocobalariilnum

de acetat de etil se aauee intr-o alt&- pilnie de separare, iar stratul inferior de acetona cu apa, adus din
non'in prima pilnie de separare, se agita inca de trei ori cu cite 10 ml acetat de etil (jR). Dupa fiecare
separare, stratul superior de acetat de etil se aduce in cealalta pilnie de separare. Stxaturile de acetat
de etil reunite se spala de doua ori cu cite 50 ml apa, se aduc intr-un balon cotat si se completeaza cu
acetat de etil (R) la SO ml (solufia extractive). La 10,0 ml solutie extractiva se adauga 1 mi clorura de
aluminiu (R) 20 g/1 in acid acetic (R) 5% V/V in metanol (R) si se completeaza cu acid acetic (2?) 5%
V/V in metanol (2?) la 25 ml, intr-un balon cotat (solufia-proba). Dupa 30 min se determina
absorbanta solufiei la 425 nm, folosind ca lichid de compensare solufie obfinuta in acelasi condifii
cu solufia-proba, din 10.0 ml solufie extractiva si acid acetic (jR) 5% V/V .in metanol {R) la 25 ml, intr-
un balon cotat.
-^25 nm = 5(X) (pentru L hiperozida).
(Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aefiene farmaeologiea ft intrebiim|ari. Sedativ; bradicardizant.

CYANOCOBALAMINUM
Cianoeobalamina

C^H^CoN^C^P n H20 Mr 1355


Cianoeobalamina este ciano-(dimetil-5J6-benzimidazoliI)-a'-cobannda. Confine cel pufin
95,0% i cel mult 102,0% Ce3H^Col\140KP raportat la substanfa uscata.
Deseriere, Cristale sau pulbere cristalina rosu-inehis, fara miros si fara gust (IX.B).
Cianoeobalamina anhidra este foarte higroscopica (poate absorbi pina la 12% apa).
Solubilitate. Putin solubila in apa, greu solubila in alcool, practic insolubila in acetona i
cloroform (IX.C.l).
Identificare
Spectrul in ultraviolet si vizibil al solutiei '0,003% m/V prezinta trei maxime: la 278 nm, la
361 nm si la 550 nm (IX.C.24.1).
0,5 mg cianoeobalamina se ameteea cu 20 mg hidrogenosulfat de potasiu (R) si se
incalzeste intr-o capsula pina se obtine masa topita, limpede. Dupa racire masa se umecteaza cu
0,05 ml apa si 0,15 ml dintr-o solufie obfinuta prin dizolvarea a 1 g tiocianat de potasiu (R) in 0,5 g
acetona (R); apare colorafie albastru-verzuie.
72 VIII- Cyclobarbitalum
Aspectul solufiei* Solutia de la ,,Dozare" trebuie sa fie limpede (IX.C.2).
ffidroxieobalamma. Raportul absorbanfelor solufiei de la Dozare'4, determinate la 361 nm si la
351 nm, trebuie sa fie cuprins intre 1,54 $i 1,78 (IX.C.24.1).
Substance straine. Raportul absorbanfelor solufiei de la ,,Dozare", determinate la 361 nm si la
278 nm, trebuie sa fie cuprins intre 1,70 1 1,88, iar raportul absorbanfelor aceleiasi solufii,
determinate la 361 nm si la 550 nm trebuie sa fie cuprins intre 3,15 si 3,45 (IX.C.24.1).
Pierdere prin useare. Cel mult 12,0%.
0,2 g cianocobalamina se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Dozare. 0,1 g cianocobalamina se dizolva in apa si se completeaza cu acelasi solvent la 100 ml,
intr-un balon cotat. 3 ml solufie se dilueaza cu apa la 100 ml, intr-un balon cotat si se determina
absorbanfa la 361 nm.
AVL la 361 nm = 207.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.
Aetiune famacologiea intrebuinfari. Tratamentul carenfei de vi- tamina Bir

CYCIX)BAEBITALUM

Ciclobarbitai

C12H16N2OS M, 236,3
Ciclobarbitalul este 5-etil-5-(l-ciclokexil)-2,4,6-(lH,3H,5H)-pirimidin- triona. Contine cel pufin
99,0% i cel mult 100,5% C12H16N203 raportat la substanfa uscata.
Deseriere. Cristale sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Solubil in 5 ml alcool, 15 ml eter, 20 ml cloroform, 800 ml apa (IX.C.l).
Se dizolva in solutii de hidroxizi i de carbonafi alcalini.
Solufia A. 0,5 g eicicbarbitai se agita cu 25 ml apa timp de 2 min, se incalzeste ia fierbere
timp de 1 min, se raceste si se filtreaza; solutia filtrata se completeaza la 25 ml, prin spalarea
filtrului cti apa.
Identificare
Spectrul in inirarosu trebuie sa corespunda celui obinut cu ciclobarbital (s.r.) prin
dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
20 mg ciclobarbital se dizolva in 5 ml alcool (R), se adauga 0,25 ml nitrat de cobalt ()
50 gjl in metanol (R) si 0,05 ml amoniac 100 g/1 (R); apare colorafie violeta.
73 VIII- Cyclobarbitalum
La 50 mg ciclobarbital se adauga 1 ml add sulfuric (R) i se focal zeste in baia de apa;
solufia se coloreaza in galben, apoi in brun (deosebire de fenobarbital si barbital).
50 mg ciclobarbital se amesteca cu 50 mg rezorcinol (R), se adauga 0,5 ml acid
clorhidric {R) se incalzeste pe baia de apa timp de 10 min; apare colorafie ro^ie.
Punct de topire: 173 - 175 CG (IX.C.10).
AspeetuI solufiei. Solutia A trebuie sa fie limpede i incolora. evers- tuala colorafie nu
trebuie sa fie mai intensa decit coiorafia unei solufii. etalon preparate din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,10
ml cupru-E.c., 0,80 ml fer-E.c. i apa la 10 ml (IX.C.2).
Gorari. Cel mult 0,02%.
5 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 2 ml solufie-etalon completata cu
apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metaie grele. Reziduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul
limitelor pentru impuritati anorganice" (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, nu trebuie sa dea
reacfia pentru metaie grele.
Suifafi. Cel mult 0,05%.
10 ml solufie A se comnara cu 10 ml solufie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Produsi de oxidare. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat
subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: benzen-(R)-alcool (R)-acid acetic (R) (80:10; 10).
Solutie de aplicai: ciclobarbital 5,0% m/V in alcool (R).
^ Pe linia de start a placii cromatografice se aplica intr-un punct 10 ul din solufia de mai sus (500
^g ciclobarbital).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pinacind
acest a a migrat pe distanfa de apr ozimativ 10 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer,
se fine in vapori de iod {R) si se examineaza la lumina zilei.
Pe cromatograma, in afara petei corespunzatoare ciclobarbitalului, de culoare bruna, nu
trebuie sa apara alte pete.
Substance neutre si bazice. Cel mult 0,2%.
1 g ciclobarbital se dizolva in 10 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 si 5 ml apa, intr-o pilnie de
separare; solutia obfinuta trebuie sa fie limpede incolora. Se adaug& 25 ml eter (R) $i se agita
timp de 1 min. Stratul eteric separat.se spala de trei ori cu cite 5 mi apa $i se filtreaza prin sulfat de
sodiu anhidru (R), intr-o capsula. de sticla in prealabil cintarita.; se indeparteaza .^terul, iar
reziduul obtinut se usuca ia 105 C timp de 30 min.
Pierdere. prinuseare. Cel mult 0,5%.
0,5 g ciclobarbital se usuca la 105 C, pina la masa constant! (IX.G.15).
Reziduu prin eaielnare*. Cel mult 0,1%.
1 g ciclobarbital se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.0.17).
Dozare. 0,3 g ciclobarbital se dizolva in 30 ml dimetilformamida (R) ia prealabil neutralizata la
albastru de timol in dimetilformamida (/) $i se titreaza cu metoxid de sodiu 0,1 mol/1 pina la
colorafie albastra.
1 ml metoxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,02363 g C12HIeN20..
Conservare. In recipiente inchise, ferit de lumina. Separandum.
Acfiune farmaeologiea fi intrebuinfari. Kipnotic; sedativ.

CYCLOBARBITALUM CALCICUM
Ciclobarbital calcic Ca4H3(jCaN4Oy ' Mr 510,6
Ciclobarbitalul calcic : este sarea de caiciu a 5-etil-5- (1 -ciclohexenil}- -2,4,6-(lH 73H,5H}-
74 VIII- Cyclobarbitalum
pinmidintrionei. Contine cel pufin 98,5% fi cel mult 102,0% G24H300aN4O6 raportat la substanfa
uscata.
Descriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Pufin solubil in apa, foarte greu solubil in alcool, practic insolubil in cloroform si
eter (IX.G.l).
Identifieare
La 20 mg ciclobarbital calcic se adauga 1 ml nitrat de cobalt (XI) 50 g/1 in metanol (R) i
se incalzeste la fierbere. Dupa racire se adauga 0,05 ml amoniac 100 g/1 (R) ; apare coloratie
rou-violeta.
La OiS'g ciclobarbital calcic se adauga 25 ml apa fi 5 ml acid clorhidric 100 g/1, (R) i se
incalzeste la fierbere; se racefte $i se agita cu 25 ml eter (R). La 10 ml din stratui apos separat se
adauga 1 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R) ; se formeaza un precipitat alb, solubil in acizi mineral!,
insolubil in acid acetic {R). Stratui eteric separat se spala cu 10 ml apa i se evapora. Reziduul
obtinut, uscat la 105 C, se topeste la 170 - 175 C. '
La porfiune din reziduul obfinut anterior se adauga 50 mg rezorcinol (R) i 0,5 ml acid
clorhidric (R) si se incalzeste pe baia de apa timp de 10 min; apare coloratie ro^ie.
La O^Lg ciclobarbital calcic se adauga 1 ml add sulfuric (R) i se incalzeste in baia de
apa; solufia se coloreaza in galben, apoi in brun (deosebire de fenobarbital i barbital).
AspeetuI solutiei. 0,10 g ciclobarbital calcic se dizolva, prin incalzire la fierbere, in 25 ml apa;
solutia trebuie sa fie incolora, limpede sau. cel mult opalescenta (IX.C.2).
Cioruri. Cel mult 0,03%;
La 0,5 g ciclobarbital calcic se adauga 50 ml apa i 2 ml acid nitric 100 g/1 ( R), se incalzeste
la fierbere timp de I min, se raceste, se filtreaza si se completeaza cu apa la 50 ml. 10 ml solufie se
compara cu
3 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,03 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metaie grele- Cel mult 0,002%.
La 1,5 g ciclobarbital calcic se adauga 18 ml apa si 3 ml acid acetic 300 g/1 (R), se incalzeste
la fierbere timp de 1 min, se raceste si se filtreaza. 7 ml solufie filtrata completata cu apa la 10 ml se
compara cu 1 ml solufie-etalon completata cu apa la 10 ml (0.01 mg ion plumb} (IX.C.13).
Gielobarbital. Cel mult 3,0%.
1 g ciclobarbital calcic se agita cu 50 ml cloroform {R), timp de 10 min, se lasa in repaus timp
de 1 2 min i se filtreaza intr-o capsula de sticla in prealabil cintarita. Operafia se repeta de doua
ori cucite 10 ml cloroform (R). Filtratele cloroformice reunite se evapora, iar re- ziduul obfinut se
usuca la 105 C timp de 30 min.
Produsi de oxidare. 1,0 g ciclobarbital calcic se agita cu 2 ml hidro- xid de sodiu 100 g/1
(R) i 2,5 ml apa; suspensia obfinuta nu trebuie sa se coloreze timp de 2 min.
Substante organice neutre si baziee. Cel mult 0,3%.
1 g ciclobarbital calcic se agita cu 8 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 i 12 ml apa. Se adauga 25
ml eter (R) si se agita timp de 1 min. Stratul eteric se spala de trei ori cu cite 25 ml apa i se filtreaza
prin sulfat de sodiu anhidru (R) intr-o capsula de sticla in prealabil cintarita ; eterul se
indeparteaza, iar reziduul objinut se usuca la 105 C timp de 30 min.
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g ciclobarbital calcic se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Dozare. 0,25 g ciclobarbital calcic se dizolva, prin incalzire la aproximativ 50 C, in 5 ml acid
sulfuric 200 g/1 (R) i 40 ml ap&, intr-un flacon cu dop rodat. Dupa racire se adauga 15 ml
cloroform (JR), 1 g bro- mura de potasiu (R) i se agita timp de 1 min. Se adauga imediat 30 ml
bromat de potasiu 0,0167 mol/1 se lasa in repaus gheafa timp de 15 min, agitind din cind in
cind. Se adauga 10 ml iodura de potasiu-solu- fie (R), se agita, se lasa din non in repaus pe gheata
timp de 10 min i se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 pina la colorafie galben-deschis. Se
adauga 1 ml amidon-soiufie (I) si se continue titrarea, agitind energic,. pina la decolorare .
1 ml bromat de potasiu 0,0167 mol/1 corespunde la 0,01277 g .
75 VIIL Cyclophosphamidnm

La solatia obtinuta dupa determinarea anterioara se adauga 10 ml hidroxid de sodiu 100


g/1 (R), 5 ml tampon amoniacal pH 10,0 (R), 10 mg edetat de magneziu si de sodiu (R), eriocrom
T (I) se titreaza cu edetat disodic 0,05 mol/1 pina la colorable albastra.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,02553 g ^3014. Conservare.
tn recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum. Aetiune farmaeologiea si
Intrebuinfari* Hipnotic; sedativ.

CYCLOPHOSPHAMIDUM
Ciclofosfamida

aHlsai2N2o2p * H2O
Oiclofosfamlda este 2-[bis (2-doroetil) amino ]tetrahi dro-2K-l,3,2-oxazo- fosforiii-2-oxid cu
molecula de apa. Contine cel putin 98,0% i cel mult 101,0% G.K^C^NgO^ raportat la substanta
anhidra.
Descriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate- Usor solubila in alcool si cloroform, solubila in apa, greu solubila in eter (IX.C. I).
Identifieare
Spectrul in infraro^u trebuie sa corespunda celui obfinut cu ciclo- fosfamida (s.r.) prin
dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.0.24.2).
Pe cromatograma de la Impuritati inrudite chimic% in dreptul punctului af trebuie sa
apara pata asemanatoare cu pata ciclorosfami- dei (s.r.) din dreptul punctului b.
0 g ciclofosfamida se dizolva in 10 ml apa ^i se adauga 5 ml nitrat de argint 20 g/1 (R);
nu trebuie sa se formeze un precipitat. Solatia se incalzeste la fierbere; se formeaza un precipitat
alb, solubil in amoniac 100 g/1 (R).
0,1 g ciclofosfamida se dizolva in 2,5 ml apa, se adauga 2 ml acid sulfuric (R) i se
incalzeste la fierbere; solutia se coloreaza in brun- -inchis. Dapa racire se adauga, cu precaulie, 2,5
ml hidroxid de sodiu (R) 200 g/1 si se incalzeste din nou. Se degajeaza vapori care albastresc hirtia
de turnesol rosie (J).
La 0,1 g ciclofosfamida- se adauga 9 ml acid nitric (R)t 1 ml -add sulfuric (R) si se
incalzeste pina la indepartarea osizilor de nitrogen i
decolorarea solutiei. Se raceste la aproximativ 20 0 i se adauga 10 ml apa. Se incalzeste la
aproximativ 60 0 si se adauga 10 ml molibdat de amoniu in acid nitric (R); apare colorafie
galben-intens in timp se formeaza un precipitat galben.
Psmet de topire: 47 51 G (IX.0.10).
76 VIIL Cynarae folium

AspeetuI solufiei. 0,2 g ciclofosfamida se dizolva in 10 ml apa; solufia trebuie sa fie limpede
i incolora (IX.G.2). pH = 4,0 - 6,0 (2% m/V) (IX.0.22).
Cloruri 0,1%.
La 1 ml solutie 2% m/V completata cu apa la 10 ml se adauga 0,4 ml acid nitric 250 g/1 (R),
0,25 ml nitrat de argint 20 g/1 (R), se agita i se lasa in repaus la intuneric timp de 5 min, Se
compara cu 2 ml solu- tie-etalon completata cu apa la 10 ml prelucrata in aceleasi condifii cu
solufia-proba (0,02 mg ion clorura) (IX.0.13).
Metaie grele. La 2,5 ml solufie 2% m/V se adauga 7,5 ml apa. Is aceasta solutie se dizolva 0,5
g clorura de amoniu (R), apoi se adauga 0,05 ml amoniac 100 g/1 (R), 0,25 ml sulfura de sodiu-
solutie (R) se agita. In paralel, se prepara solufie-martor din 10 ml apa care se prelucreaza cu
aceiasi reactivi si in aceleasi condifii cu solufia-proba. Dupa 1 min colorafia i tulbureala solufiei-
proba nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia si tulbureala solufiei-martor.
Sulfafi. Gel mult 0,05%.
10 ml solutie 2% m/V completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml solutie-etalon (0,1
mg ion sulfat) (IX.0.13).
Impuritati inrudite chimie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe
strat subtire*' (IX.G.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R),
Developant: benzen (JR)-cloroform (i?)-metanol (R) (50:25:25).
Solutii de aplicat:
Solutia a: ciclofosfamida 2,50% m/V in cloroform (R) ;
Solufia b: ciclofosfamida (s.r.) 2,50% m/V in cloroform (R),
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a $i b, se aplica solutiile:
a: 10 til solufie a (250 tig ciclofosfamida);
b: 10 pi solufie b (250 fig ciclofosfamida-s.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu deve- lopant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer, se pulverizeaza uniform cu nnihidrma-soiutie
(R) si se examineaza ia lumina zilei.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, in afara petei coresptmza- toare ciclofosfamidei,
de culoare brun-violeta, nu trebuie sa apara alte pete*
Apa: 5,0 7,0%.
0,25 g ciclofosfamida se titreaza cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Impuritati pirogene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 1 ml pe kilogram masa corporala
diatr-o solufie care confine ciclofosfamida 20 mg/ml in apa pentru preparate injectabile.
Impuritati toxiee (IX.F.ll). Se administreaza intravenos 0,5 ml dintr-o solutie care contine
ciclofosfamida 20 mg/ml,
Dozare. La 0,2 g ciclofosfamida se adauga 20 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 in alcool.
Amestecul se incalzeste la fierbere, la reflux, timp de 1 h. Dupa racire se adauga 30 ml apa, 10 ml
acid nitric 250 g/1 (R), 20 ml nitrat de argint 0 mol/1. 5 ml nitrobenzen ( si 5 ml sulfat de
amoniu-fer (Ill)-solutie acida 200 g/1 (I). Amestecul se agita $i se titreaza excesul de nitrat de
argint cu tiocianat de amoniu 0,1 mol/1 pina la coloratie porto- calie.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
1 ml nitrat de argint 0 mol/1 corespunde la 0,01305 g C7H15C12NXXP.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 25 0. Separandum.
Observafii. Determinarile se efectueaza repede si la cel mult 20 0.
Impuriiatile pirogene se determina. numai in cazul ciclofosfamidei care se
administreaza pe cale par enter aid.
Cyclopkosphamidum VIIL 77

Aetitme farmaeologiea si intrebuintari. Citostatic.

CYNARAE FOLIUM
Frunza de anghinare

Frunza plantei Cynara scolymus L. ( Aster aceae), uscata dnpa recol- tare. Confine cel
pufin 1,0% polifenoli totali exprimaji in cinarina si cel putin 0,35% flavonoide exprimate in
rutozida.
Descriere. Caractere macroscopice. Frunze mari, lungi pina la 50 cm, penat septate
sau fidate, cu segmente fidate sau lobate, terminate sau nu, la virf, cu spini. Fata superioara este
verde sau verde-albicioasa, fa$a inferioara este alb-tomentoasa.
Fara miros, gust foarte amar (IX.D.l).
G&ractere microscopice. Sectiunea transversala prezinta epiderma superioara, 2
3 rinduri de tesut palisadic, un |esut lacunar putin dez- voltat si epiderma inferioara, Gele
doua epiderme, formate din celule poligonale cu perefii sinuosi, sint prevazute cu stomate de tip
anomodtie . peri tectori uni~sau pluricelulari, format! din 2 5 celule, mai numerol pe
epiderma inferioara si pe nervuri. Pe epiderme se pot observa peri glandulari cu picior scurt si
glanda pluricelulara cu celule dispuse biseriat, In dreptul nervurii principale sectiunea
prezinta un colenchim sub epiderma superioara si inferioara si mai multe fascicule libero-
lemnoase colaterale inconjurate de tesut colenchimatos angular (IX.D.2).
Parfi dirt aceeasi planta- Frunze brunificate sau patate, cel mult 5,0% ; fragmente de
frunza care tree prin sita I, cel mult 3,0% (IX.D.4).
Parti din alte piante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Frodsse minerals Oel mult 1,0% (IX.D.4).
Pierdere prin useare. Cel mult 13,0%.
5 g frunza de anghinare se usuca la 105 0 pina la masa constant!. (IX.C1.15).
Cenusa. Cel mult 15,0%.
1 g frunza de anghinare se calcineaza pina la masa constanta (IX.0.17).
Dozare. La 1 g frunza de anghinare (VI) se adauga 100 ml alcool 50, intr-un balon cu dop
rodat si se incalzeste la fierbere, pe baia de apa, la reflux, timp de 30 min. Solufia fierbinte se
filtreaza prin vata intr-un balon cotat fi dupa racire se completeaza la 100 ml, prin spalarea
reziduului cu acelasi solvent (solufia A).
Polifenoli Mali. La 5,0 ml solute A se adauga 5 ml acid fosfowol- framic-solttfie (R)t se
agita fi se filtreaza; se indeparteaza primele porfiuni de filtrat, 0,5 ml filtrat se dilueaza cu carbonat
de sodiu (R) 200 g/1 la 10 ml, intr-un balon cotat (solufie-proba). Dupa 1 min se determina ab-
sorbanfa solufiei la 660 nm, folosind ca lichid de compensare solufie preparata din 0,5 ml
filtrat fi apa la 10 ml, intr-un balon cotat.
Concentrafia in polifenoli totali a probei de analizat se calculeaza cu ajutorul unei curbe-e
talon, stabilite in paralel si in aceleasi condifii cu solufia-proba, luind in lucru: 0,2; 0,3; 0,4 fi 0,5 ml
solufie-etalon de ciriarina (s.r.) 0,1 g/1, 0,25 ml acid fosfowolframic-solufie (R) si carbonat de
sodiu (R) 200 g/1 la 10 ml, in fiecare balon cotat; se foloseste ca lichid de compensare solutie
preparata din 0,25 ml acid fosfowolframic- soiafie (R) fi la 10 ml, intr-un balon cotat.
Flavonoide. 10,0 ml solutie A se dilueaza cu metanol (R) la 25 ml, iatr-un balon cotat. Se
agita timp de 2 3 min fi se lasa in repaus timp de 10 min. Se filtreaza fi se indeparteaza primele
78 VIIL Cynarae folium
porfiuni de filtrat. La
5,0 ml filtrat se adauga 5 ml acetat de sodiu 100 g/1 (R) fi 3 ml clorura de aluminiu 25 g/1 (12), se
agita fi se completeaza cu metanol (R) la 25 ml, intr-un balon cotat (solufia-proba). Dupa 15 min,
daca este cazul, se completeaza din nou cu metanol (R) la 25 ml fi se determina absorbanta
solufiei la 430 nm, folosind ca lichid de compensare solutie obfinuta in aceleasi condifii cu
solufia-proba, din 5,0 ml filtrat, 8 ml apa fi metanol (R) la 25 ml, intr-un balon cotat.
Concentrafia In flavonoide a probei de analizat se calculeaza cu ajutorul unei curbe-etalon,
stabilite in paralel fi in aceleai condifii cu solu- fia-proba, luind in lucru: 1,0; 2,0; 3,0 fi 4,0 ml
solufie-etalon de rutozida (s.r.) 0,1 g/1 in metanol (R), 5 ml acetat de sodiu 100 g/1 (R), 3 ml
clorura de aluminiu 25 g/1 (Rj fi metanol (R) la 25 ml, in fiecare balon cotat; se folosefte ca lichid
de compensare solufie obfinuta, in aceleafi conditii cu solufia-proba, din 8 ml apa fi metanol
(R) la 25 ml, intr-un balon cotat.
Conservare. in recipiente bine inchise, ferit de lumina.
CYPROHEPTADINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de ciprohepiadina


a 1 VzfyQ

Mr 350,9
Clorhidratul de ciprohepiadina este clorhidrat de 4(5H-dibenzo[a,d]~ ~ddohepten-5-
iliden)-l-metilpiperidina cu molecula si jumatate de apa. Confine cel putin 98,5% si cel mult
101,0% C.23H2[N HC1 raportat la substanfa uscata.
Descriere. Pulbere cristalina alba sau slab galbuie, fara miros sau practic fara miros (IX.B).
Solubilitate. Usor solubil in metanol, solubil in cloroform, greu solubil in apa, practic insolubil
in eter (IX.C.l).
Identifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu clorhidrat de
dproheptadina (s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,0016% m/V in alcool (R) prezinta un maxim la 286
nm (1..24).
0 g clorhidrat de ciproheptadina se dizolva in 10 ml metanol (R). 0,1 ml solufie se
aduc pe hirtie de filtru, se usuca $i se examineaza la lumina ultravioleta la 254 nm; se observa
fluorescenfa albastra stra- kicitoare.
2 ml solufie saturata se aciduleaza cu add nitric 100 g/I (R) si se adauga 0,15 ml nitrat de
argint 20 g/1 (R); se formeaza un predpitat alb, cazeos.
Aeiditate. Gel mult 0,05%.
1, g dorhidrat de ciproheptadina se dizolva in 25 nil apa, se adauga 0,1 ml rofu de metil-
solufie (I) i se titreaza cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1. Trebuie sa se consume cel mult 0,15 ml
hidroxid de sodiu 0,1 mol/1.
Metale grele. Cel mult 0,003%.
Reziduul de la* calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru
impuritafi anorganice^ (IX.0.13) si completat cu
c2IH21N HC1 * 1 v2 H20
spa la 10 ml se compara cu 3 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,03 mg ion plumb).
Pierdere prin useare: 7,0 9,0%.
0,5 g clorhidrat de ciproheptadina se usuca la presiune de cel mult 00,67 kPa (15
mmHg), la 100 C, pina la masa constanta (IX.Q.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
1 g clorhidrat de ciproheptadina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,5 g clorhidrat de ciproheptadina, in prealabil uscate, se dizolva prin incalzire in 50
ml acid acetic (R). Se raceste, se adauga 10 ml acetat de mercur (II) in acid acetic anhidru (R)t 0,5
ml anhidrida ace- tica (R) si 0,05 ml cristai violet in acid acetic anhidru (I) i se titreaza cu acid
percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru pina la colorafie verde.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,03239 g G21HjN * HCL
Conservare. In recipiente bine inchise.
Ae|iune iarmaeologiea $i intrebuintari. Antihistaminic; antiserotoni-
nic; stimulant al apetitului.

DEQUALINn CHLORIDUM Clorura

r~ -

22 Rom&&3, ed. a X*a

de decualiniu

2
2(

Mr 527,6
82 VIIL Dequalinii chloridum

Clorura de decualiniu este diclomra de N,N'-decametiIen-bi8-(4-amino- -2-metil-


chinoliniu). Confine cel putin 95,0% si cel mult 101,0% C30H4eCl2N4 raportat la substanta uscata.
Descriere. Pulbere alba sau alb-galbuie, fara miros, cu gust amar (IX.B).

Solubilitate. Solubila in metanol, pufin solubila in alcool si propilen- giicol, pufin solubila in
apa la fierbere, greu solubila in apa (IX.C.l).
Solutia . 05 g clorura de decualiniu se dizolva, prin agitare timp de 10 min, in 150 ml
apa proaspat fiarta si racita.

Identifieare
Spectrul in ultraviolet al solufiei 0,001 % m/V prezinta trei maxime i la 240 nm, la 326,5
nm fi la 335 nm (IX.C.24.1).
La 10 ml solufie A se adauga 1 ml acid nitric 100 g/1 (if?) i se filtreaza prin hirtie de filtru
cu porii fini. La solufia filtrata se adauga 0 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formeaza un
precipitat alb, cazeos.
La 10 ml solufie A se adauga 3 ml hexacianoferat (III) de potasiu 50 g/1 (R); se formeaza un
precipitat galben.

Aspeetul solufiei. 10 ml solufie A trebuie sa fie limpede i incolora.


eventuala colorafie nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei solufii-etalon preparate
din 0,20 ml fer-Ex. si apa la 10 ml (IX.C.2).
Aciditate. La 100 ml solufie A se adauga 0,1 ml rosu de metil-solufie (7). Daca apare
colorafie galbena, aceasta trebuie sa devina rosie la adau- garea a cel mult 0,2 ml acid clorhidric 0,1
mol/1. Daca apare colorafie ro^ie aceasta trebuie sa devina galbena la adaugarea a cel mult 0,2
mi hidroxid de sodiu 0,1 mol/1.
Amine neeuateraare exprimate in 4~aminoehmaIdina (C10H10N2). Gel
mult 1,0%.
0,5 g clorura de decualiniu se agita timp de 5 min cu 45 ml apa. Se adauga 5 ml acid nitric 100
g/1 (R), se agita timp de 10 min si se filtreaza prin vata. La 25 ml filtrat se adauga 25 ml hidroxid de
sodiu 1 mol/1 si se extrage intr-o pilnie de separare de doua ori cu cite 50 ml eter (22). Solu- fciile
eterice reunite se spala pina cind apele de spalare nu se mai coloreaza ia roz la fenolftaleina-solutie
(I) apoi se extrag de doua ori cu cite 20 ml si data cu 5 ml acid clorhidric 1 mol/1. Solufiile acide
reunite se completeaza cu acid clorhidric 1 mol/1 la 50 mi, intr-un balon cotat. Se deter- mina
absorbantele la 319 nm si la 326,5 nm, folosind ca lichid de compensate acid clorhidric 1 mol/1.
Raportul absorbantelor. determinate la 319 nm si la 326,5 nm, trebuie sa fie de cel putin 1,00
(IX.C.24.1).
Concentratia in 4-aminochinaldina a probei de analizat (% m/m) se calculeaza conform
formulei:
- 0,387 a - 0,306 b
in care:
Dequalinii chloridum VIII. 83

= concentratia in 4-aminochinaldina a probei de analizat (% m/m), a = absorbanta


solutiei de analizat la 319nm; b = absorbanta solutiei de analizat la 326,5 nm;
Metaie grele. Cel mult 0,003%.
Reziduul de la calcinate, prelucrat conform prevederilor de la ,,Controlul limitelor pentru
impuritati anorganice" (IX.C.13) fi completat cu apa la 15 ml, se compara cu 15 ml solufie-etalon
(0,015 mg ion plumb).
Pierdere prin useare* Cel mult 8,0%.
0,5 g clorura de deeualiniu se usuca la 105 C, in vid, timp de 3 h
(IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g clorura de deeualiniu se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Bozare. 0,7 g clorura de deeualiniu se dizolva prin incalzire la reflux in 80 ml acid acetic
anhidru (R). La solutia fierbinte se adauga 10 ml acetat de mercur (II) in acid acetic anhidru (R) ;
se raceste $i se adauga
2 ml cristal violet in acid acetic anhidru (I) si se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic
anhidru pina la coloratie albastra.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,02638 g CSCH4CC12N4.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum. Aetiune
farmaeologiea fi intrebumtari. Antiseptic si antifungic local.
84 VIIL Deslanosidum

DESLANOSIDIJM
Desianozida
C47H74019 Mr 943
Sinonim:
desaceiillanaiozida
Desianozida este (3j3, 12S)-3-[(0-
J5-D-gliicopiranoziI-(l-*- 4)-0-2,6-
-didesosi-p~D-ribo- hexopiranozil-(l-
*-4)-0-2r6~didesoxi-^- D-ribo-
hexopirano zil-(l-
^4)~2,6didesoxi-^-D- ribo--
hexopiranozil)oxi|-12f14- diliidroxi-card-
Deslanosi&um VIIL 85

-20(22}-enolid. Contine cel - pufin 95,0% si cel mult 105,0% glicozide cardio- tonice
exprimate in C47H74Oi9 raportat la substanta uscata.
Deseriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar (toxic) (IX.B).
Solubilitate. Greu solubila in alcool $i metanol, foarte greu solubila in apa si cloroform
(IX.C.l).
Identifieare
Pe cromatograma de la ;,Alte glicozide, genine'1, in dreptul punctu- 1 a, trebuie sa
apara pata aseman&toare cu pata deslanozidei (s.r.) din dreptul punctului b.
1 mg deslanozida se dizolva intr-un amestec format din 2 ml acid acetic (R) si 0,05 ml
clorura defer (III) 30g/1 (R) i se adauga peste 2 ml acid sulfuric {Rj; la zona de contact a
lichidelor apare un inel brun, iar stratui superior de acid acetic se coloreaza in verde ; in timp
coloratia devine albastra.
Fntere rotatorie specifics: [*]g = +6,5 pina la +8,5 (2% m/V in piridina anhidra R; raportat
la substanfa uscata) (IX.C.4).
Aspeetul solufiei. Solufia preparata pentru dozarea 16-hidroxi-glico- zidelor trebuie sa fie
limpede si incolora (IX.C.2).
Alte glleozide, genine. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe strat
subtire" (IX.C.26.2).
Adsorbant; kieselgur G (i?).
Solutie de impregnare; formamida (I?)-acetona {R) (10:90).
Developant: cloroform (2?)-tetrahidrof uran (jR)--formamida (R) ^50: 50:6). Cloroformul
se amesteca cu tetrahidrofuranul; dupa racire,, se adauga formamida si se agita pina la dizolvare.
Soluiii de aplicat:
Solutia a : deslanozida 0,10% m/V intr-un amestec de volume egale de cloroform (R) si
metanol (R) ;
Solufia b : deslanozida (s.r.) 0,10% m/V intr-un amestec de volume egale de cloroform {R) si
metanol (R) ;
Solutia : deslanozida (s.r.) 0,0020% m/V intr-un amestec de volume egale de cloroform
(R) si metanol (i?).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu solutie de impregnare si se
lasa pina cind aceasta a migrat pe distanfa de apro- simativ 18 cm, se scoate si se tine la aer
timp de 5 min.
Pe linia de-- start a placii cromatografice, in puncteie a, b si c, se aplica solufiile :
a: 10 pi solutie a (10 ag deslanozida) ;
b: 10 ul solutie b (10 pig deslanozida-s.r.);
: 10 pi solufie (0,2 p.g deslanozida-s.r.).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu deve- lopant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanta de aproximativ
14 cm de la linia de start, se scoate si se usuca cu un curent de aer timp de 1 min. Se repeta
developarea in acelafi mod. Placa cromatografica se scoate si se usuca in etuva, la 115 C, timp de
20 min. Dupa racire, se pulverizeaza uniform cu acid tricloracetic i cloramina-solutie (R), se fine
din nou la 115C timp de 5 min ^i se examineaza imediat in lumina ultravioleta la 366 nm.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principala, corespunzatoare
deslanozidei, cu If de aproximativ 0,12, mai pot sa apara urmatoarele pete:
pata cu R de aproximativ 0,06 (desacetillanatozida D);
pata cu Rf de aproximativ 0,20 (desacetillanatozida B) ;
pata cu de aproximativ 0,45, cu fluorescenta foarte slaba* la limita vizibilitafii
(desacetillanatozida A) ;
cel mult inca pata, a carei marime si a carei intensitate a fluorescenfei nu trebuie sa
depaseasca marimea si intensitatea fluorescenfei petei deslanozidei din dreptul punctului c, sau
86 VIIL Deslanosidum
cel mult inca doua pete cu fluores- cenfa foarte slaba, la limita vizibilitafii.
Daca pata deslanozidei din dreptul punctului nu este vizibila, cro- matograma nu este
valabila si trebuie repetata.
XG-ffidroxi-glieozide exprimate in desacetillanatozida . Cel mult 6,0%.
50 mg deslanozida se dizolva in 9 ml amestec de volume egale de cloroform (R) si metanol
(R) i se completeaza cu acelasi amestec la 10 ml, intr-un balon cotat. 1,0 ml din aceasta solufie
se aduce intr-un balon cotat de 25 ml se evapora in baia de apa la aproximativ 40 C, cu aju- torul
unui curent de aer, pina la un volum de 0,3 0,4 ml. Se completeaza la 25 ml cu un amestec de
volume egale de acid clorhidric {R) si glicerol (R) i se agita (solufia-proba). Dupa 1 h, se
determina absorbanta solufiei la 352 nm, folosind ca lichid de compensare solufie preparata
din volume egale de acid clorhidric (R) si glicerol {R}. Absorbanta solufiei-proba trebuie sa fie
cel mult egala cu absorbanfa unei solutii-etalou obfinute in aceleasi conditii cu solufia-proba, din
1,0 ml Ianatozida (s.r.) 0,030% m/V in amestec de volume egale de cloroform (R) si metanol
(R), inmulfita cu factorul 1,0446.
Pierdere prin useare. Cel mult 7,5%.
0,5 g deslanozida se usuca pe pentoxid de fosfor (R), in vid, timp de 24 h (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,2%.
0,5 g deslanozida se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 50 mg deslanozida se dizolva in 45 ml alcool {R) si se completeaza cu acelasi
solvent la 50 ml, intr-un balon cotat; 2,5 ml solutie se dilueaza cu alcool {R} la 50 ml, intr-un balon
cotat. La 5,0 ml din aceasta solutie se adauga 3 ml acid picric-solufie alcalina (R) proaspat
preparata, intr-un flacon cu dop rodat care se introduce in baia de apa la aproximativ 20 C, ferit
de lumina puternica (solutia-proba). Dupa 30 min, se determina absorbanta solutiei la 495 nm,
folosind ca lichid de compensare solufie obfinuta, in aceleasi condifii cu solufia-proba, din 5
ml alcool (R) i 3 ml acid picric-solufie alcalina (J?).
In paralel, se determina absorbafa unei solufii-etalon obtinute, in aceleasi condifii cu
solufia-proba, din 5 ml deslanozida (s.r.) 0,0050% m/V in alcool (R) si 3 ml acid picric-solufie
alcalina (i?).
Conservare. In recipente bine inchise, ferit de lumina. Venenutn.

Aetiime farmaeologiea si mtrebumfari. Cardiotonic.


DESOXYCORTONI ACETAS Acetat de

dezoxicortona

C2SH3204 J\4 372,5


Acetatul de dezoxicortona este 21- ^toxi-4-pregaea-3t20-dioaa. Con- tine cel putin
97,0% $i cel mult 103,0% C23H3204 raportat la substanfa uscata.
Descriere. Pulbere cristalina alba sau aproape alba, fara miros, fara gust (IX.B).
Solubilitate. Usor solubil in cloroform, solubil in alcool si eter, putin solubil in uleiuri grase,
practic insolubil in apa (IX.C.'l).
Identifieare
Spectrul in infraro^u trebuie sa corespunda celui obtinut cu acetat de dezoxicortona
(s.r.) prin dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
2 mg acetat de dezoxicortona se dizolva in 1 ml acid sulfuric (R) ; apare coloratie
galbuie. Se adauga 1 ml apa; apare fluorescenfa rosie care in strat subtire este albastra.
5 mg acetat de dezoxicortona se dizolva in I ml metanol (R), se adauga 1 ml nitrat de
diaminargint (R) si se incalzeste; se formeaza un I recipitat cenu^iu si oglinda de argint.
La 50 mg acetat de dezoxicortona se adauga 2 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 in
alcool i se incalzeste in baia de apa timp de 5 min; dupa racire se adauga 2 ml acid sulfuric (R) si
se incalzeste din nou in baia de apa; se percepe un miros caracteristic de acetat de etil (IX.C.2).
Punet de topire: 154 160 C (IX.C.10).
Putere rotatorie speeifiea: [a]" = +179 pina ia 4-184 (1% m/V in alcool R; raportat la
substanta uscata) (IX.C.4).
844 VIIL Desoxycortoni acetas

AspeetuI solufiei. Solufia de la Putere rotatorie specific!" trebuie sa fie limpede si incolora
(IX.C.2).
pH - 5,0 -[7,0.
La 0,4 g acetat de dezoxicortona se adauga 20 ml apa proaspat fiarta si racita, se agita timp
de 5 min si se filtreaza. Solutia filtrata se completeaza la 20 m3, prin spalarea filtrului cu apa
proaspat fiarta i racita (IX.C.22).
Impuritati inrudite ebizaic. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe
strat subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GP254 (jR).
Developant: cloroform (i?)-acetona (jR) (80 : 20).
Solutii de aplicai:
Solutia a: acetat de dezoxicortona 1,0% m/V in alcool absolut (22);
Solufia b : acetat de dezoxicortona 0,030% m/V in alcool absolut (JR).
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele si b, se aplica solufiile:
a: 5 pi solutie a (50 ^g acetat de dezoxicortona);
b: 5 pi solutie b (1,5 ug acetat de dezoxicortona).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer i se examineaza in lumina ultravioleta la 254
nm.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului pe linga pata principala, corespunzatoare
acetatului de dezoxicortona, mai apar i alte pete, suma acestora nu trebuie sa depaseasca
marimea si intensitatea petei din dreptul punctului b.
Pirdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g acetat de dezoxicortona se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.
1 g acetat de dezoxicortona se calcineaza cu acid ^sulfuric (2?) (IX.C.17).
Dozare. 50 mg acetat de dezoxicortona se dizolva in 50 ml alcool absolut (R) si se
completeaza cu acelasi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat. 1ml solufie se dilueaza cu alcool
absolut (R), la 50 ml, intr-un balon cotat i se determina absorbanta ia 240 nm.
240 nm 445.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum.
Aetiune farmaeologiea fi intrebumtari. Mineralocorticoid, folosit in insuficienta
corticosuprarenala.
Dexamethasoruim VIII'. 89

Bexametazona
DEXAMEFHASONUM

0^^

2905 M, 392,5
Bexametazona este 9a-fluoro-l l-^,17,2!tnhidroxi-16a-metil-If4-preg- nadien-3f20-diona.
Contine cel putin 97,0% si cel mult 103,0% C^IL^FO^ si cel putin 4,4% si cel mult 5,3% fluor
raportat la substanfa uscata.
Descriere. Pulbere cristalina alba sau aproape alba, far& miros, cu gust slab amar (IX.B).
Selubilitate. Putin solubila in alcool, foarte pufin solubila in acetona, cloroform si dioxan,
practic insolubila in apa (IX.C.l).
Identifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obfinut cu dexa- metazona (s.r.)
prin dispexsie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
2 mg dexametazona se dizolva in 2 ml acid stilfuric (R) ; in timp apare coloratie rosu-
bruna. La adaugarea de 10 ml apa coloratia devine galbena si se formeaza un precipitat brun.
10 mg dexametazona se dizolva in 1ml alcool (i2), se adauga.
1 mg albastru de tetrazoliu (R), 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) i se Incalzeste; apare
coloratie roz care in timp se intensifies..
Punet de topire: 250 255 C (cu descompunere) (IX.C.10).
Putere rotatorle speeifiea: [ajg = +75 pina la +80 (1% m/V in
dioxan R; dizolvare prin incalzire; raportat la substanfa uscata) (IX.C.4).
Aspeetul solufiei. Solufia de la ,,Putere rotatorie specifica" trebuie sa fie limpede incolora
(IX.C.2).
Impuritafi inrudite ehimie. Se procedeaza conform prevederilor de ia Cromatografie pe
strat subtire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF2M (jR).
Developant: cloroform (R)-acetona fi?) (80 : 20).
Soluiii de aplicat:
Solufia a : dexametazona 1,0% m/V in alcool {2?);
Solutia b: dexametazona 0,030% m/V in alcool (R).
VIII. Dextranum 4$

linia de start a placii cromatografice, in punctele a si b, se aplica solutiile :


a: 5 \il solufie a (50 j*g dexametazoni);
b: 5 (il solutie b fl,5 fig dexametazonaj.
FJaca cromatografica se introduce in vasui cromatografie cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa, de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer
si se examineaza in lamina ultravioleta la 254 nm.
Daca pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principals, corespunzatoare
dexametazonei, mai apar i alte pete, suma acestora nu trebuie sa depaseasca marimea si
intensitatea petei din dreptul punctului .
Pierdere prin useare- Cel mult 1,0%,
0,5 g dexametazona se usuca ia 105 C pina la masa constanta (IX.C.15)*
Dozare. Dexametazona. 50 mg dexamefcazona se dizolva in 50 ml alcool absolut (E) fi se
completeaza cu acelasi solvent la 100 ml, intr-un balon eotat. j ml solutie se dilueaza cu alcool
absolut (\R) la 50 ml, intr-im balon cotat ^i se determina absorbanta la 240 nm.
Aj^n la 240 nm = 395.
Atenfie ! Dozarea se efectueaza ferit de lumina.
Fluor. Se procedeaza conform prevederilor de la Miner aiizarea ksic- genilor si a sulfului
legafi organic Combustie in oxigen" (IX.CJ21), luind in lucru 35 mg dexametazona i folosind ca
lichid absorbant 2D ml apa . 1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1. Dupa combustie, se spala
, port-proba cu 30 ml alcool (R)r se adauga 1 ml add acetic 300 g/1 (R), 0,2 ml rosu de
alizarin a S-solufie(I) si se titreaza cu nitrat de toriu (IV) 0,0025 mol/1 pina la colorafie roz.
1 ml nitrat de toriu (IV) 0,0025 mol/1 corespunde la 0,0019 g flnor.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina si de umidi tate. Separandum.
Actiime farmaeologiea Intrefemntari. Glucocorticoid folosit ca anti- inflamator ^i antialergic.

DEXTRANUM 40 Bextran 40
(QKI0O5)E M 40 000 10 000
Dextranul 40 este tin polimer al D-glucopiranozei cu aproximativ 95% legaturi l,6a-
glieozidice in catena principala si in cele laterale. Cate- nele laterale, legate de catena principala
prin legaturi l,3ct-glicozidice, se
4Q VI. 91

gasesc in proportie de I : 5 ;'i sint in majoritate-ffikutiaari decit un rest de.D-glucopiranoza.


Fraetiunea de .dextran: 40 se: obtine din dextranul nativ produs prin fermentarea zaharuiui-cu
Leueonasioc mesenteroides tulpina 512, prin hidroliza separarea fractiunii cii ;M: de
/:
aproximativ 40 000. ' -
Descriere. Pulbere. cristalina alba, "fara miros, fara gust (IX.B) ; higroscopica. ; .
Solubilitate. Foarte usor solubil in apa (in timp la temperatura came- rei sau prin incalzire),
practic insolubil in acetone, alcool metanol (IX.C.l). ..
. Solutia A. 60 g dextran 40 se dizolva in 450 ml apa si se comple- teaza cu aceiasi solvent la
1 000 ml, intr-un balon cotat. .,
Solufia B. 20 g dextran 40 se dizolva in 150 mi apa si se completeaza cu aceiasi solvent la
200 ml, intr-un balon cotat.
Identifieare
Spectrul in infrarosu obtinut cu dextran 40 dupa/ uscare la 105 %C trebuie sa
corespunda celui obtinut cu dextran 40 (s>;) prin disperse in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
0,2 g dextran 40 se dizolva in -3 ml apa, se adaiuga 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), se
incalzeste in baia de apa timp de 5 min/ se raceste, se neutralizeaza cu hidroxid de sodiu 100 g/1
(R), se adauga 5 mi sulfat de cupru (II) si tartrat de potasiu si sodiu-solutie (R) -$rse incalzeste
la fierbere; se formeaza imediat un precipitat rosu-carami^iu. ;

Putere rotatorie speeifiea: [a] = + 197 pina la 201 (6% m/V in apa) (IX.C.4).
Determinarea se efectueaza cu dextran 40 uscat la 105 C.
Viseozitate intrinseea (IX.C. 12).
Dextran 40; j^20 = 0,180 0,220 dl/g (2% m/V in apa). Determi- narea se efectueaza
cu dextran 40 uscat la 105 C.
Fractiunea care coniine 8,0 70,5% din dextran 40, cu masa molecular a
mare trebuie sa prezinte viseozitate intrinseea de cel mult 0,290 dl/g.
In patru flacoane cu dop rodat se masoara cite 100 ml solutie A i se adauga, treptat si sub
agitare continua, mentinind temperatura la
24,9 25,1 C, alcool absolut (R}; intr-un volum suficient pina la apari- tia unei slabe opalescente
(in mod obisnuit se adauga intre 65 1 70 ml). Se adauga in continuare, respectiv 0,6; 0,8; 1,0; 1,2
ml alcool absolut (R) (daca este necesar, aceste adaosuri se modifica corespunzator), se inchid
flacoanele si se introduc intr-o baie de apa incalzita la aproximativ 35 C, agitind din cind In cind
pina la obtinerea unor solutii limpezi.
Se transfera flacoanele intr-o alta baie de apa menfinuta la 24,925,1 C fi se lasa in repaus
aproximativ 24 h sau pina la separarea a doua faze lichide limpezi (a) sau se aduce continutul
flacoanelor respective in eprubete de centrifuga (la nevoie in perechi de eprubete), prevazute cu
dopuri si mentinute de asemenea la 24,9 25,1 C si se centrifugheaza pina la separarea a doua
faze lichide limpezi (in mod obisnuit 2 000 rot/min timp de 15 min) (). Urmind varianta (a) sau
(b) se indeparteaza, cu atentie* liehidele supematante si se pastreaza lichidele viscoase. Se
evapora urmeie de alcool prin incalzirea lichidelor viscoase pe baia de apa. Se dilueaza cu apa
eonfinutul flacoanelor, respectiv al eprubetelor de centrifuga fi soki- fiile rezultate se aduc
cantitativ in patru baloane cotate de 25 ml.
Se determina xotatiile optice ale solufiilor respective fi se calculeaza procentele de dextran
fracfionat (rotafia optica X 25/rotatia optica a solutiei A, citita in acelasi tub polarimetric). Se
selectioneaza fractiunea care confine 8,010,5% din dextranul 40 continut in solutia A si se
determina viscozitatea intrinseca.
Fracpkmea care confine 8,010,5% din dexiran 40, cu masa m&le- calara
trebuie sa prezinte viscozitate intrinseca de cel potin 0,110 dl/g.
In doua flacoane cu dop rodat se masoara cite 100 ml solufie A se adauga, treptat i sub
agitare continua, respectiv 86 si 85 ml alcool ahse- lui (E) (daca este necesar, aceste adaosuri m
92 VIII. Dextranum 40

mod obistmit situate fetre 88 83 ml alcool absolut R se modifica corespunzator).


Se inchid flacoanele si se xntroduc intr-o baie de apa menfinuta. la
24,9 25 C, se lasa in repaus aproximativ 24 h sau pina la separaxea a doua faze lichide
limpezi (a) sau se aduce eonfinutul flacoanelor respective in eprubete de centrifuga (la nevoie in
perechi de eprubete), preva- ztrbe cu dopuri fi menfinute de asemenea la 24,9 - 25,1 CC, se
centri- fmgheaza pina la separarea a doua faze lichide limpezi (in mod obisnuit 2000 rot/min
timp de 15 min) (b). Urmind varianta (a) sau (b) se aduc lichidele supernatante in doua capsule
de sticla si se indeparteaza alcoolul din fiecare lichid supernatant, prin evaporare pe baia de apa
pina la volume de aproximativ 10 ml. Se dilueaza cu apa coniinutul capsuielor de sticla si solufiile
rezultate se aduc cantitativ in doua baloane cotate de 25 ml."
Se determina rotafiile optice ale solutiilor respective si se calculeaza procentele de dextran
fractional (rotafia optica X 25/rotatia optica a solufiei A, citita in acelasi tub polarimetric). Se
selectioneaza fracfiunea ce confine 8,0 10,5% din dextranul 40 confinut in solutia A i se deter-
mina viscozitatea intrinseca.
AspeetuI solufiei. Solufia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
pH = 5,0 - 7,0 (6,0% m/V) (IX.C.22).
Absorbfia luminii. Absorbfia solutiei A determinate la 375 nm, in cuv& de 4 cm, trebuie sa
fie de cel mult 0,20 (IX.C.24.1).
Arsen. Cel mult 0,0002%.
25 ml solufie se prelucreaza conform prevederilor de la ,,Contro;uI limitei de arsen
Procedeul II" (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,0005%.
Kezidtml de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de 3a Controlul limitelor pentru
impuritafi anorganice (IX.C.13) <?i completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml solufie-
etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfafi. el mult 0,03%.
3,5 ml solufie completata cu apa la IQ ml se compara cu 10 ml so- hxfie-etalon (0,1 mg
ion sulfat) (IX.G.13).
Aeetena. Cel mult 0,2% (V/m).
La 10 ml solutie se adauga 7 g sulfat de amoniu (R), 1 ml pentacia- nonitraziiferat (II) de
sodiu-solutie (R), 3 ml amoniac concentrat (R) si se lasa m repaus timp de 10 min ; eventuala
coloratie ro^u-purpurie nu trebuie sa fie mai intense decit colorafia obfinuta cu 10 ml acetona (R)
0,2 ml/L
Ale&oL Cel mult 0,5% (V/m).
100 ml solufie se distiieaza, colectmd primii 45 ml care se dilueaza cu apa la 50 ml. Intr-
un flacon conic de 500 ml, cu dop rodat se introduc 10,0 ml dicromat de potasiu 0,0167 mol/1 i
10 ml acid sulfuric (R); se ad&u- ga imediat 5,0 ml distilat diluat, se agita, se include flaconul i se
lasa repaus timp de 5 min. Se dilueaza cu apa la aproximativ 300 ml, se adauga
2 g iodura de potasiu (R), se lasa repaus timp de 5 min i se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,1
mol/1 pina la coloratie galben-verzuie. Se adauga 5 ml amidon-soiufie (I) si se continua titrarea,
agitind energic, pina cind colorafia albastra devine verzuie.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor, in aceleasi condifii, folosind in
locul celor 5,0 ml distilat diluat, 5,0 mi alcool absolut (R) 1 ml/1.
Volumul de tiosulfat de sodiu 0 mol/1 folosit la titrarea probei-martor trebuie sa fie mai
mic sau cel mult egal cu volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 folosit la titrarea probei de
analizat.
Nitrogen. Cel mult 0,01%.
5,0 g dextran 40 se prelucreaza conform prevederilor de la Dozarea nitrogenului din
combinatiile organice1* (IX.C.20), folosind pentru minera- Hzare 25 ml acid sulfuric (R), iar pentru
colectarea amoniacului distilat un amestec format din 3,5 ml acid sulfuric 0,005 mol/1, 0,1 ml rosu
Dextranum 40 VIIL 93

de metil- -solutie (7) si apa la 10 ml. Coloratia rosie a solutiei nu trebuie sa devina galbena.
Zahanm reducatoare. Cel mult 1,0% (exprimate in glucoza).
0,5 ml solufie se aduc intr-un flacon conic de 50 ml, se completeaza cu apa la 5 mi, se
adauga 5 ml sulfat de cupru (II) si iodat de potasiu-sohi- fie alcalina [R) si se incalzeste in baia de
apa timp de 10 min. Se raceste, se adauga 1 ml iodura de potasiu (i?) 25 g/1, 1,5 ml acid sulfuric
100 g/1 (R) si se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,005 mol/1 pina la colorafie galbena. Se adauga 1
ml amidon-solutie (7) si se continua titrarea, agitind energic, pina la disparitia colorafiei albastre.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor in aceleasi conditii, folosind 5,0
ml glucoza anhidra {R) 0 g/1.
Volumul de tiosulfat de sodiu 0,005 mol/1 folosit la titrarea probei-mar- tor trebuie sa fie mai
mic sau cel mult egal cu volumul de tiosulfat de sodiu 0,005 mol/1 folosit la titrarea probei de
analizat,
Fierdeie prin useare. Cel mult 5,0%.
1 g dextran 40 se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1%.:
2 g dextran 40 se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Impuritati pirogene (IX.F.10). Se administreaza intravenos 10 ml pe kilogram masa
corporala dintr-o solutie care contine dextran 40 in concen trate de 10 mg /ml in clorura-de
sodiu-solutie izotonica apirogena (R).
Impuriti|i toxiee (IX.l.il). Se administreaza intravenos I ml solutie care contine dextran 40 in
concentrate de 10 mg/ml in clorura de sodiu-solutie izotonica (J?) sterila. Timpul de observatie
este de 72 h.
Antigenitate. Se aleg sase cobai masculi, sanatosi, cu masa corporala de 280 320 g, carora
li se injecteaza intraperitoneal, pentru sensibilizare, de trei ori, la interval de 48 h, cite 0,5 ml
dextran 40 in concentratie de 100 g/1 in'clorura de sodiu-solutie izotonica (R). Dupa
administrarea dozei sensi- bilizatoare, se administreaza intravenos cite 0,2 ml dextran 40 in
concentra tie de 100 g/1 in clorura de sodiu-solutie izotonica (R)} dupa 14 zile.la trei din cei sase
cobai i dupa 21 zile la ceilalti trei. Cobaii sint tinuti sub observatie in primele 30 min dupa
administrarea intravenoasa si sint exa- minati din nou dupa 24 h. Animalele nu trebuie sa prezinte
nici un simptom de oc anafilactic.
.. . Sterilitate. Dextranul 40 trebuie sa fie steril. Se procedeaza conform prevederilor de la
Controlul sterilitatu" (IX.F.2).
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de umiditate.
Aetiune farmaeologiea i intrebuintari. Substituent de plasma; anti- trombotic.

. DEXTRANUM 70
Dextran 70
{CeHl0O5)E M70 000 10 000
Dextranul 70 este un polimer al D-glucopiranozei cu aproximativ 95% legaturi 1,6 oc-
glicoziaice in catena principala si in cele laterale. Catenele laterale, legate de catena principala prin
legaturi 1,3 a-glicozidice, se gasesc in proportie de 1 : 5 si sint in majoritate mai mari decit un rest
de D-gluco- piranoza. Dextranul 70 se obtine din dextranul nativ produs prin fermentarea
zaharului cu Leuconostoc mesenteroides tulpina 512, prin hidroliza separarea fractiunii cu
M de aproximativ 70 000.
Descriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, fara gust (IX.B);higroscopica.
Solubilitate. Foarte usor solubil in apa (in timp la temperatura camerei sau pnn incalzire},
94 VIII. Dextranum 40

practic insolubil in acetona, alcool si metanol (IX.C.l).


Solutia A. 60 g dextran 70 se dizolva in 450 ml apa^i se completeaza cu acelafi solvent la 1
000 ml, intr-un balon cotat.
Dextranum 70 VIII, 95

Solufia . 20 g dextran 70 se dizolva m 150 ml apa si se completeaza cu acelasi solvent la


200 ml, intr-un balon cotat.
Meatifie&re
Spectrul in infrarosu obfinut cu dextran 70 dupa useare la 105 0 trebuie si coxespunda
cehii obfinut cu dextran 70 (s.r.) prin dispersie m bromnra de potasiu (R) (IX.C.24.2).
0,2 g dextran 70 se dizolva in 3 ml apa, se adauga 1 ml acid clor- hidric 100 g/1 (R)} se
incalzeste in baia de apa timp de 5 min, se raceste, se neutralizeaza cu. hidroxid de sodiu 100 g/1
{R), se adauga 5 ml sulfat de cu- pm (II) si tartrat de potasiu si sodiu-solufie (JR) fi se incalzeste la
fierbere; se formeaza imediat un. precipitat rou-caramiziu.
Putere rotatorie specifies: [a]" = -f 197 pina la +201 (6% m/V in apa) (IX.C.4).
Determinarea se efectueaza cu dextran 70 uscat la 105 C.
Viseozitate intrinseca (IX.C.12).
Dextran 70; [tj |M 0,235 0,270 dl/g (2% /V in apa). Detei- minarea se efectueaza cu
dextran 70 uscat la 105 C.
Fractiunea care coniine 8,0 70,5% din dextranul 70, cu masa molecular a
mare trebuie sa prezinte viseozitate intrinseca de cel mult 0,340 dl/g.
In patru flacoane cu dop rodat se masoara cite 100 ml solufie A i se adauga, treptat si sub
agitare continua, mentimnd temperatura la 24,9 25 C, alcool absolut (R), intr-un volum
suficient, pina la aparifia unei slabe opalescente (in mod obisnuit se adauga intre 2 si 66 ml). Se
adauga in continuare respectiv 0,4; 0,6; 0,8; 1,0 ml alcool absolut-. (jR)-(daca este necesar, aceste
adaosuri se modifica corespunzator). Se inchid flacoanele si se introduc intr-o baie de apa
incalzita la aproximativ 35 C, agitind din cind in cind pina la obfinerea unor solufii limpezi.
Se transfers flacoanele intr-o alta baie de apa mentinuta la 24,9 25.1 C i se lasa in repaus
aproximativ 24 h sau pina la separarea a doua faze li+ chide limpezi (a) sau se aduce confinutul
flacoanelor respective in eprubete de centrifuga. (la nevoie in perechi de eprubete) prevazute cu
dopuri si men- finute de asemenea la 24,9 25,1 CC si se centriragheaza pina la separarea a doua
faze lichide limpezi (in mod obisnuit 2 000 rot/min timp de 15 min) (b). Urmind varianta (a) sau
(b) se indeparteaza, cu atenfie, lichidele super- natante si se pastreaza lichidele viscoase. Se
evapora. urmele de alcool prin incalzirea Hchidelor viscoase pe baia de apa. Se dilueaza cu apa
confinutul flacoanelor, respectiv al eprubetelor de centrifuga si solufiile rezultate se aduc
cantitativ in patru baloane cotate de 25 ml.
Se determina rotafiile optice ale solufiilor respective si se calculeaza procentele de dextran
fractional (rotafia optica X 25/rotatia optica a solufiei A, citita in acelasi tub polarimetric). Se
selectioneaza fractiunea care contine 8,0 10,5% din dextranul 70 confinut in solufia A si se
determina viscozitatea intrinseca.
Fractiunea care coniine 8,0 10,5% din dextranul 70, cu masa moleculara
mica trebuie sa prezinte viseozitate intrinseca de cel pufin 0,160 dl/g.
In doua flacoane cu dop rodat se masoara cite 100 ml solutie A si se adauga, treptat i sub
agitare continua, respectiv 79 si 78 ml alcool abso- lut|(22) (daca este necesar, aceste adaosuri in
mod obisnuit situate intre 81 si 76 ml alcool absolut R, se modifica corespunzator). Se inchid
flacoanele si se introduc intr-o baie de apa mentimita la 24,9 25,1 C, se lasa in repaus
aproximativ 24 h sau pina la separarea a doua faze lichide limpezi (a) sau se aduce confinutul
flacoanelor respective in eprubete de centrifuga (la nevoie in perechi de eprubete), prevazute cu
dopuri si menfinute de ase- meaea la 24,9 25,1 C i se centrifugheaza pina la separarea a doua
faze lichide limpezi (in mod obisnuit 2 000 rot/min timp de. 15 min) (b). Urmind varianta (a) sau
(b) se aduc lichidele superaatante in doua capsule de sticla si se indeparteaza alcoolul din fiecare
lichid supernatant, prin evaporare pe baia de apa pina la volume de aproximativ 10 mL Se
dilueaza, cu apa continutul capsulelor de sticla si solutiile rezultate se aduc cantitativ in doua
baloane cotate de 25 ml.
Se determina rotatiile optice ale solutiilor respective si se calculeaza procentele de dextran
96 VIII, Dextranum 70
fractional (rotafia optica X 25/rotafia optica a so- lufiei A, citita in aceiasi tub polarimetric). Se
selectioneaza fracfiunea care contine 8,0 10,5% din dextranul 70 continut in solutia A si se
determina viscozitatea intrinseea.
Aspeetul solufiei, Solufia A trebuie sa fie limpede si incolora (IX.C.2).
pH -5,0 -7,0 {6,0% m/V) (IX.C.22).
Absorbfia iuminii. Absorbanta solutiei A determinata la 375 nm, in cuva de 4 cm, trebuie sa
fie de cel mult 0,20 (IX.C.24.2).
Arsen, Cel mult 0,0002%.
25 ml solufie se prelucreaza conform prevederilor de la Controlul limitei de arsen-
Procedeul II* (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,0005%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru
impuritafi anorganice** (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml solufie-etalon
(0,01 mg ion plumb).
Sulfafi, Cel mult 0,03%.
3,5 ml solufie completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,1 mg
ion sulfat) (IX.C-13).
Acetona. Cel mult 0,2% (V/m).
La 10 ml solufie se adauga 7 g sulfat de amoniu (R), 1 mi pentacia- nonitrozilferat (II) de
sodiu-solufie (R), 3 ml amoniac concentrat (R) si se lasa in repaus timp de 10 min; eventuala
coloratie rosu-purpurie nu trebuie sa fie mai intensa decit coloratia obfinuta cu 10 ml acetona {R)
0,2 ml/1.
Alcool. Cel mult 0,5% (V/m).
100 ml solufie se distileaza, colectind primii 45 ml care se dilueaza cu apa la 50 ml. Intr-
un flacon conic cu dop rodat de 500 ml se introduc
10,0 ml dicromat de potasiu 0,0167 mol/I $i 10 ml acid sulfuric (R); se adauga imediat 5,0 ml
distiiat diluat, se agita, se inchide flaconul si se lasa in repaus timp de 5 min. Se dilueaza cu apa la
aproximativ 300 ml, se adauga
Dextranum 70 VIIL 97

2 g iodura de potasiu (R), se lasa in repaus timp de 5 min si se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,1
mol/1 pina la coloratie galben-verzuie. Se adauga 5 ml amidon-solutie (/) si se continua titrarea,
agitind energic, pina' cind coloratia albastra devine verzuie.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor, in aceleasi conditii, folosind in
locui celor 5,0 ml distllat diluat, 5,0 ml alcool absolut (R) 1 ml/1.
Volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 folosit la titrarea probei-martor trebuie sa fie mai
mic sau cel mult egal cu volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 folosit la titrarea probei de
analizat.
Nitrogen. Cel mult 0,01%.
5,0 g dextran 70 se prelucreaza conform prevederilor de la Dozarea nitrogenului din
combinative organice" (IX.C.20), folosind pentru mine- ralizare 25 ml acid sulfuric ), iar pentru
colectarea amoniacului distilat un amestec format din 3,5 ml acid sufiuxic 0,005 mol/1, 0 ml
rosu de metil- solutie (/) si apa la 10 ml. Coloratia rosie a solufiei nu trebuie sa devina galbena,
Zaharuri redueatoare. Cel mult 1,0% (exprimate in glucoza).
0,5 ml solutie se aduc intr-un flacon conic de 50 ml, se completeaza cu apa la 5 ml, se
adauga 5 ml sulfat de cupru (II) si iodat de potasiu-so- lutie alcalina (R) si se incalzeste in baia de
apa timp de 10 min. Se raceste, se adauga 1 ml iodura de potasiu (R) 25 g/1, 1,5 ml acid sulfuric
100 g/1 (R) si se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,005 mol/1 pina la coloratie galbena. Se adauga 1
ml amidon-solufie (Z) si se continua titrarea, agitind eaergic pina la disparifia coloratiei albastre.
In paralel, se efectueaza determinarea cu proba-martor in aceleasi conditii, folosind 5,0
ml glucoza aniridia (J?) 0,1 g/L
Volumul de tiosulfat de sodiu 0,005 mol/1 folosit la titrarea probei- martor trebuie sa fie mai
mic sau cel mult egal cu volumul de tiosulfat de sodiu 0,005 mol/1 folosit la titrarea probei de
analizat.
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
1 g dextran 70 se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C-15).
Reziduu prin calcinare. Gel mult 0,1%.
2 g dextran 70 se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17)*''
Impuritati pirogene (IX.F.lO)TSe administreaza intravenos 10 ml pe
kilogram masa corporala dintr-o solutie care contine dextran 70 in concentrate de 6 mg/ml in
clorura de sodiu-solutie izotonica apirogena {R).
Impuritati toxiee (IX.F.ll). Se administreaza intravenos I'm! solutie care contine dextran 70 in
concentratie de 6 mg/ml 'in clorura ce sodiu-solufie izotonica (R) sterila. Timpul de observatie
este de 72' b.
Antigenitate. Se aleg sase cobai masculi, s&natosi, cu masa corporala de 280 320 g, carora
li se injecteaza. intraperitoneal, pentru sensibiliza- re, de trei ori, la interval de 48 h, cite 0,5 ml
dextran 70 in eonentratie de 60 g/1 in clorura de sodiu-solutie izotonica {Rj.
Dupaadmitistrarea.de- zei sensibilizatoare, se administreaza intravenos cite 0,2 ml dextran 70
in concentratie de 60 g/1 in clorura de sodiu-solutie izotonica (R), dupa; 14

zile la trei din cei fase cobai si dupa 21 zile la ceilalti trei. Qobaii sint
23 Feimaccpeee Remana, ed. a X-a
tinuti sub observatie in primele 30 min dupa administrarea intravenoasa si sint examinaji din nou
dupa 24 h. Animalelej nu trebuie sa prezinte. nici un sim- ptotn de foe anafilactic.
Sterilitate. Dextranul 70 trebuie sa fie steril. Se procedeaza conform pre~ vederiior de la
Gontrolul sterilitafii" (IX.F.2).
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de umiditate.
Aefiune farmaeologiea intrebuinfari. Substituent de plasma; anti- trombotic*
98 VIII. Diazepamum
DIAZEPAMUM

Diazepam

016H13GiN20 Mr 284,7
Diazepamul este 7-cloro-l-metil-5-feml-l,3-dihidro-2H-l ,4-benzodiaze- pin-2-ona.
Confine cel putin 98,5% fi cei mult 101,0% GigHisClINT20 raportat la substanta uscata.
Deseriere. Pulbere cristalina alba sau alb-galbuie, fara miros sau aproa- pe fara miros, cu
gust amar (IX.B).
Solubilitate. Ufor solubil in acetona, benzen, cloroform si dimetilformamida, solubil in acid
acetic anhidru si alcool, greu solubil in eter, practic insolubil in apa (IX.C.l).
Identificare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda cehii obfinut cu diazepam (s.r.) prin
dispersie in bromura de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul in ultraviolet al solutiei 0.001% m/V in acid clorhidric 0,02 mol/1 prezinta trei
maxime :1a 358 nm, la 284 nm si la 240 nm (IX.C.24.1)
0,2 g diazepam se prelucreaza conform prevederilor de: la ,,Mine- ralizarea ixalogenilor
i a sulfuiui legafi organicCombustie in oxigen'* (XX.C.21), folosind ca lichid absorbant 5 ml
hidroxid de sodiu 100 g/l (jR) si se incalzeste la fierbere timp de 2 min. Dupa racire se aciduleaza
cu acid nitric 100 g/1 (R) fi se adauga 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formeaza un precipitat
alb, cazeos, solubil in amoniac concentrat (R),
La 10 mg diazepam se adauga 3 ml acid sulfuric 0,1 mol/1 si se incalzeste la fierbere
timp de 3 min; solutia prezinta fluorescenfa galben- verzuie.
0,1 g diazepam se dizolva in 5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) si se adauga 5 ml
hexacianoferat (II) de potasiu 50 g/1 {R}; se formeaza un precipitat galben-portocaliu (deosebire
de clordiazepoxid).
Punet de topire: 130 - 134 C (IX.C.10).
AspeetuI solufiei. 0 g diazepam se dizolva in 10 ml alcool (R); so* lutia trebuie sa fie
limpede fi incolora. eventuala colorafie nu trebuie sa fie mai intensa decit colorafia unei solutii-
etalon preparate din 0,10 ml fer-E.c. si apa la 10 ml (IX.C.2).
Cioruri. Cel mult 0,02%.
0,2 g diazepam se agita cu 10 ml apa timp de 2 min fi se filtreaza. 5 ml filtrat completat cu apa
la 10 ml se compara cu 2 ml solutie-etalon comple- tata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorura)
Diazepamum VIIL 99

(IX.C.13).
Fer. Cel mult 000,5%.
0,5 g diazepam se calcineaza cu acid sulfuric (R). .Reziduul, prelucrat conform prevederilor
de la Controlul limitei de fer in substanfe organice'* (IX.C.13) fi completat cu apa la 10 ml, se
compara cu 2,5 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,025 mg ion fer).
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
Reziduul de la ealeinare, prelucrat conform prevederilor de 1a Controlul limitelor pentru
impuritafi anorganice (IX.C.13) si completat cu apa la 10 ml, se compara cu 10 ml solufie-etalon
(0,01 mg ion plumb).
Impuritafi inrudite ehimie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie pe
strat subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: acetat de etil (-R)-n-heptan (R) (50:50).
Solutie de aplicat: diazepam 5,0% m/Y in acetona (R).
Pe linia de start a placii cromatografice se aplica intr-un punct 10 \ din solufia de mai sus
(500 pig diazepam).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 12 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer si
se examineaza in lumina ultravioleta la 254 nm. Placa cromatografica se pulverizeaza uniform cu
un amestec format din 10 ml alcool (R) fi 0,5 ml acid nitric (I?), se fine la 105 C timp de 10 min fi,
dupa racire, se examineaza in lumina ultravioleta la 366 n-m.
Pe cromatograma, atit la examinarea la 254 nm, at fi la 366 nm, in afara petei
corespunzatoare diazepamului, nu trebuie sa apara alte pete.
100 VIII Diclofenacum natricum

Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.


0,5 g diazepam se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 0,1%.
1 g diazepam se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,25 g diazepam se dizolva in 15 ml acid acetic anhidru (R), se adauga cristal violet
in acid acetic anhidru (I) i se titreaza cu acid percloric 0.1 mol/1 in acid acetic anhidru pina la
colorafie verde.
I ml acid percloric 0 mol/1 in acid acetic anhidru corespunde la 0,02847 g CleHlsC2N20.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separandum.
Ac|iune farmaeologiea fi Intrebuinfari. Tranchiiizant; antieonvul-
sivant; tocolitic.

DICLOFENACUM NATRICUM Diclofenac sodic

No

CUH30Cl2NO2Na M* 318,1
Diclofenactil sodic este sarea de sodiu a acidului 2- [(2,6-diclorofenil) aminofjfenil acetic.
Confine cel pufin 99,0% si cel mult 101,0% GuH10Cl2NO2Na raportat la substanfa uscata.
Descriere. Pulbere cristalina alba sau alb-gSttmie, fara miios (IX.B); higroscopica.
Se topeste la aproximativ 280 C (cu descompuuere).
Solubilitate. Usor solubil in metanol, solubil in alcool, pufin solubil in apa, greu solubil in
benzen, practic insolubil in acetona si cloroform (..1),
Diclofenacum natricum VIII. 101

Solutia A. 0,5 g diclofenac sodic se dizolva in 30 ml apa, prin Ufoara incalzire, se adauga 15
ml acid nitric 100 g/1 (Rj, se raceste i se filtreaza; solutia filtratase completeaza la 50 mi prin
spalarea filtrului cu .
IdeBtifieare
Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celut obfinut cu diclofenac sodic (s.r.) prin
dispersie in bromuia de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Prin ealeinare se obfine un reziduu care coloreaza flacara in galben.
AspeetuI solufiei. 0,5 g diclofenac sodic se dizolva in 20 ml metanol (R} si se completeaza cu
acelasi solvent la 25 ml, intr-un balon cotat. Solufia trebuie sa fie limpede (IX.C.2), iar absorbanta
solufiei, determinate la 420 nm, in cuva de 5 cm, trebuie sa fie de cel mult 0,20 (IX.C.24.1).
Clorari. Cel mult 0,08%.
5 ml solufie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 4 ml solufie-etalon completata cu
apa la 10 ml (0,04 mg ion clorura) (IX.C.13).
Metaie grele. Cel mult 0,001%.
1 g diclofenac sodic se calcineaza cu acid sulfuric (R) ^i se prelucreaza conform
prevederilor de la ,,Controlul limitelor pentru impuritafi anor- ganice" (IX.C.13). Se completeaza
cu apa la 10 ml i se compara cu 10 ml solufie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sullap. Cel mult 0,05%.
10 ml solufie A se compara cu 5 ml solutie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,05 mg ion
sulfat) (IX.C.13).
Impuritati Inrudite chimie. Se procedeaza conform prevederilor de la Cromatografie
pe strat subfire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF?54 (R),
Developant: cloroform (i?)-acetcna (i?)-acid formic anhidru (R) (80: 10:2).
Solufii de aplicat:
* Solutia a : diclofenac sodic 1,0% m/V in metanol (R};
Solutia b; diclofenac sodic 0,020% m/V in metanol (R),
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a ^i b, se aplica solutiile:
a: 10 ul solufie a (lOOJjutg diclofenac sodic);
b: 2,5 al solufie b (0,5 Vg diclofenac sodic).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu develo- pant (in prealabil
saturat timpde 2 h), se lasa pina cind acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 10 cm de la
linia de start, se scoate, se usuca la aer . se examineaza|in lumina ultravioleta la 254 nm.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principala, corespunzatoare
diclofenacului sodic, mai poate sa apara singura pata a carei maxime $i iotensitate nu trebuie
sa depaseasca marimea >i intensitatea petei din dreptul punctului b.
Placa cromatografica se pulverizeaza uniform cu solufie obtinuta prin dizolvarea a 0,5 g
dicromat de potasiu (R) in 100 ml add sulfuric 200 g/1 (R) si se examineaza imediat la lumina
zilei.
Pe cromatograma, in dreptul punctului ay pe linga pata principala corespunzatoare
diclofenacului sodic, de culoare rosu-violacee, mai poate, sa apara singura pata, a carei
marime $i intensitate a colorafiei nu trebuie sa depaseasca marimea si intensitatea colorafiei petei
din dreptul punctului b.
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g diclofenac sodic se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Dozare. 0,4 g diclofenac sodic se dizolva in 80 ml acid acetic (R), se adauga cristal violet in
acid acetic anhidru (I) si se titreaza cu acid percloric 0 mol/1 in dioxan pina la coloratie
albastra-verzuie.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,03181 g C14H1GCl2N02Na.
102 VIIL Digitalis purpureae folium
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina si de umidi- tate.
Aefiime farmaeologiea si Intrebuinfari. Antiinflamator; analgezic; antipiretic ;
antireumatismaL

DIGITALIS PURPUREAE FOLIUM


Frunza de degetel rosu
Sinonim; frunza de digUala
Fruaza plantei Digitalis purpurea L. {Scrophulariaceae), uscata dupa recoltare.
Prezinta activitate cardiotoxica corespunzatoare la cel pufin 10 U.L/g.
Descriere. Caractere macroscopice. Frunze sesile sau scurt pefiolate, alungite, ovale,
cu marginile inegal crenelate, lungi de 10 40 cm, late de 6 15 cm, cu fafa superioara verde-
inchis, uor pubescenta, cu fafa inferioara verde-deschis, mai pubescenta, cu nervuri albicioase,
proemi- nente, in forma de refea caracteristica.
Miros slab caracteristic, gust amar (toxic) (IX.D.l).
Caractere microscopice. Sectiunea transversala prezinta spre exterior cele doua
epiderme formate din celule poligonale. Celulele epidermei su- perioare au perefii drepfi sau
sinuosi; la celulele epidermei inferioare sinuozitatile sint mai accentuate. Stomatele, de
tip anomocitic. sint rare pe fafa superioara i numeroase pe fafa inferioara. Perii tectori, immerosi,
pluricelulari, sint formafi din 2 6 celule, cu perefii prevazufi cu cuticula fin verucoasa cu
celula terminala fin rotunj ita la virf, in forma de deget de manuka. Perii glandulari au un picior uni-
sau pluricelular
Digitalis purpureae folium VIII. 103

si glanda formata din 1 2 celule. ^esutul palisadic este format din unui, rar doua straturi
de celule, dupa care urmeaza fesutul lacunar. Fas- ciculul libero-lemnos, de forma arcuata, este
colateral si inconjurat de un. periciclu colenchimatos pluristratificat. Lipsese sclerenchmrul
cristalele de oxalat de calciu.
Pulbereat de culoare verde, prezinta fragmente din cele doua epi- derme, formate din
celule poligonale cu perejii drepfi sau sinuo^i, stomate de tip anomocitic, peri tectori pluricelulaxi
lormati din 2 6 celule, cu peretii prevazuti cu cuticul& fia verucoasa fi cu celula terminala
rotun- jita la virf, in forma de deget de manuka $i peri glandulari cu un picior uni- sau pluricelular
$i cu glanda formata din 12 celule, fragmente de tesut palisadic si lacunar si vase spixalate.
Lipsesc fragmente de sderen- chim si cristale de oxalat de calciu (IX.D.2; IX.D.3).
Identificare. La 1 g pulbere de frunza de degetel rosu se adauga 10 ml alcool diluat (R) i se
incalzeste la fierbere timp de 3 min; se raceste si se filtreaza. 5 ml solufie filtrata se dilueaza cu 10
ml apa fi se evapora pe baia de apa pina la un volum de aproximativ 10 ml. Se adauga 0,5 ml acetat
de plumb (II) 50 g/1 (R) si se filtreaza. Solufia filtrata se agita cu 5 ml cloroform (R) intr-o pilnie de
separare; stratul cloroformic se- parat se aduce intr-o eprubeta se evapora Ia sicitate pe baia de
apa. Reziduul se dizolva intr-un amestec format din 2 ml acid acetic ( R) si 0,05 ml clorura de fer
(III) 30 g/1 (R) se adauga peste 2 ml acid sulfuric (R); la zona de contact a lichidelor apare un inel
brun, iar stratul superior de acid acetic se coloreaza in verde; in timp colorafia devine albastra.
Parfi din aeeeafi planta. Frunze brunificate si alte parfi din planta, cel mult 5,0%; frunze de
dimensiuni sub Hmitele admise, cel mult 0,5%; fragmente de frunze care tree prin sita II, cel mult
2,0% (IX.D.4).
Parfi din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerals. Cel mult 0,25% (IX.D.4).
Pierdere prin useare. Cel mult 6,0%.
5 g frunza de degefel ro$u se usuca la 105 CC pina la masa constanta (IX.C.15). ^
Cenusa. Cel mult 12,0%.
1 g frunza de degetel roU se calcineaza pina la mas& constanta (IX.C.17).
Cenusa insolubila in aeid eiorhidrie 100 g/1. Cel mult 5,0% (IX.C.17).
Dozare. Se procedeaza conform prevederilor de la Dozarea biologica a preparatelor de
digitala" (IX.F.I5).
Limitele fiauciale de eroare (P 0,95) sint cuprinse intre 80% i 125% din activitatea car dio
toxic a gasita (IX.F.16).
Observatii. Activitatea cardiotoxica a frunzelor de degetel ro$u se verifies. anual.
Cind se prescrie Digitalis folium se foloseste Digitalis purpureae pulvis titratus sau
masa corespunzatoare de pulbere de comprimate de digitala.
Conservare. Ferit de lumina de umiditate. Separandum.
Aetiune farmaeologiea si intrebuintari. Cardiotonic.

DIGITALIS PURPUREAE PULVIS TITRATUS


Pulbere titrata de degetel rosu

Sinonim: pulbere titrata de digitala


Pulberea titrata de deget^l rosu (VI) se objine prin pulverizarea fara reziduu a frunzelor de
Digitalis purpurea L. ( Scrophulariaceae), aduse la umiditate de cel mult 5,0% ; daca
este necesar, pulberea se dilueaza la titrul prevazut cu pulbere de digitala cu activitate
104 VIII Digitalis purpureae pulms titratus
cardiotoxica mai redusa.
Activitatea cardiotoxica este de 8,5 11,5 U.L/g.
Descriere. Caractere macroscopice. Pulbere de culoare verde, cu miros slab
caracteristic i gust amar (toxic) (IX.D.l).
Caractere microscopice. Conform prevederilor de la ,.Digitalis purpureae folium
Descriere Pulberea".
Identifieare. Se procedeaza conform prevederilor de ia Digitalis purpureae folium
Identifieare".
Pierdere prin useare. Cel mult 5,0%.
5g pulbere titrata se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Cenusa. Cel mult 12,0%.
1 g pulbere titrata se calcineaza pina la masa constanta (IX.C.17).
Cenusa insolubila In aeid elorhidrie 100 g/L Cel mult 5,0% (IX.C.17).
Contaminare micro biana. Pulberea ^titrata nu trebuie sa conjina Salmonella sp. (IX.F.3).
Dozare. Se procedeaza conform prevederilor de la Dozarea biologica a preparatelor de
digitala" (IX.F.15).
Activitatea cardiotoxica Jgasita trebuie sa fie cuprinsa intre 85,0% 115,0% din activitatea
cardiotoxica declarata.
Limitele fiduciale de eroare (P = 0,95) sint cuprinse intre 80% i 125% din activitatea
cardiotoxica declarata (IX.F.16).
Conservare. In recipiente de capacitate mica, ferit de lumina fi de umiditate. Separandum.
Observatie. Activitatea cardiotoxica a pulberii titrate se verifica anual.

Aetiune farmaeologiea si Intrebuintari. Cardiotonic,


OH
765
Mr > DIGITOXINUM
Digitosina este (3(3,5 (S )~3- [(0-2,6-didezo^i- p-D-iibo-
hexopiranozil- (I -4)- -0-2?6-didezoxi-
Digitoxina
pBnbo- hexopiranozil-
(l-4)2J6- didezo2i-p-D-
ribo-'bexopi
ranozil)oxi]- 14"liidroxicard-
20(22)-eiioHd. Contine cel putin 95,0%
cel mult 105,0% glicozide carcliotonice
exprimate in C41H6i,013 xapoxtat la
substanta uscata.
3G2 VIIL Digitoxinum

Descriere* Pulbere microcristalina alba, fara miros, cu gust amar (toxic) (IX.B),
Solubilitate. Pufin solubila in alcool, cloroform metanol, practic insolubila in apa (IX.C.l).
Indentificare
Pe cromatograma de la Alte glicozide, genine", in dreptul punctului a, trebuie sa
apara pata asemanatoare cu pata digitoxinei (s.r.) din dreptul punctului b.
1 mg digitoxina se dizolva intr-un amestec format din 2 ml acid acetic ( si 0,05 ml
clorura de fer (III) (R) 30 g/1 se adauga peste
2 ml acid sulfuric (R) ; la zona de contact a lichidelor apare un inel brun, iar stratui superior de
acid acetic se coloreaza in verde; in timp colorafia devine albastra.
Putere rotatorie specifica: [a]" = -f 16 pina la +19 (1,5% m/V in cloroform R; raportat la
substanfa uscata) (IX.C.4).
Aspeetul solufie!. Solufia preparata pentru dozarea 16-hidroxi-glicozi-
delor trebuie sa fie limpede $i incolora (IX.C.2).
Alte glieozide, genine. Se procedeaza conform prevederilor de la Croma- tografie pe strat
subfire*' (IX.C.26.2).
Adsorbant; kieselgur G (R).
Solutie de impregnare: formamida (Z?)-acetona (R) (10 : 90).
Deveiopani; xilen (R)-metiletilcetona (i?)-formamida (R) (50 ; 50 : 6). Amestecul se agita
intr-o pilnie de separare timp de 5 min, se lasa in repaus timp de 2 h, apoi se indeparteaza excesul
de formamida.
Solutii de aplicat:
Solutia a: digitoxina 0,10% m/V intr-un amestec de volume egale de cloroform (R) i
metanol (R);
Solutia b: digitoxina (s.r.) 0,10% m/V intr-un amestec de volume egale de cloroform (R) si
metanol (R) ;
Solutia ; gitoxina (s.r.) 0,0020% m/V intr-un amestec de volume egale de cloroform (R)
si metanol {R};
Solufia d: digitoxina (s.r.) 0,0010% m/V intr-un amestec de volume egale de cloroform (R)
s?i metanol {R).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu solufie de impregnate, se lasa
pina cind aceasta a migrat pe distanfa de aproximativ 18 cm, se scoate si se tine la aer timp de 5
min.
Pe linia de start a placii cromatografice, in punctele a, , i ds se aplica solufiile:
a: 10 fzl solutie a (10 jig digitoxina);
b: 10 jxl solutie b (10 fxg digitoxina-s.f.);
: 10 pd solufie (0,2 fig gitoxina-s.r.) ;
d: 10 pi solutie d (0,1 ag digitoxina-s.r,).
Placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic cu developant, se lasa pina cind
acesta a migrat pe distanfa de aproximativ 14 cm de la linia de start, se scoate i se usuca in
etuva, la 115 C, timp de 20 min.
Digitoxinum VIII. 107

Dupa racire, se pulverizeaza uniform cu acid tricloracetic si cloramina- solufie (R), se tine din non
la 115 C timp de 5 min si se examineaza imediat in lumina ultravioleta la 366 nm.
Pe cromatograma, in dreptul punctului a, pe linga pata principala, corespunzatoare
digitoxinei, cu El de aproximativ 0,65, mai pot sa apara nrmatoarele pete :
pata cu acelasi Rf, de aproximativ 0,30, cu al petei gitoxinei din dreptul punctului ;
cel mult inca doua pete cu Rf mai mic decit al digitoxinei, cu fluorescenta foarte slaba, la
limita vizibilitafii.
Daca pata digitoxinei din dreptul punctului d nu este vizibila, cromatograma nu este valabila
si trebuie repetata.
18-ffidrosi-glieozide exprimate in gitoxina. Cel mult 2,0%.
50 mg digitoxina se dizolva in 9 ml amestec de volume egale de cloroform (R) metanol (R) $i
se completeaza cu acelasi amestec la 10 ml, intr-un balon cotat. 1,0 ml din aceasta solutie se aduce
intr-un balon cotat de 25 ml si se evapora in baia de apa la aproximativ 40 C, cu ajutorul unui
curent de aer, pina la un volum de 0,3 0,4 ml. Se completeaza ia 25 ml cu un amestec de volume
egale de acid cJorliidric (R) si glicerol (R) si se agita (solutia-proba). Dupa 1 h, se determina
absorbanfa solutiei la 352 nm, folosind ca licMd de compensate solutie preparata din volume
egale de acid clorhidric (R) si glicerol (R). Absorbanta solufiei-proba trebuie sa fie cel mult egala
cu absorbanta unei solufii-etalon obfinute, in aceleasi condifii cu solufia-probS., din 1,0 ml gitoxina
(s.r,) 0,010% m/V in amestec de volume egale de cloroform (i?) si metanol (E).
Bioitoniiia. 10 mg digitoxina se dizolva in 2 ml alcool {R) se adauga
2 ml colesterol in alcool (R); solutia trebuie sa ramina limpede timp de 10 min.
Pierdere prin useare. Cel mult 1,5%.
0,5 g digitoxina se usuca la 105 C pina la masa constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,2%.
0,5 g digitoxina se calcineaza cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 50 mg digitoxina se dizolva in 45 ml alcool (R) ^i se completeaza cu acelasi solvent
la 50 ml, intr-un balon cotat, 2,0 ml solufie se dilueaza cu alcool (R) la 50 ml, intr-un balon cotat. La
5,0 ml din aceasta solufie se adauga 3 ml acid picric-solufie alcalina (R) proaspat preparata intr-un
flacon cu dop rodat care se introduce in baia de apa la aproximativ 20 C, ferit de lumina putemica
(solufia-proba). Dupa 30 min, se determina absorbanfa solufiei la 495 nm, folosind ca lichid de
compensare
solufie obfinuta, in aceleasi condifii cu solufia-proba, din 5 ml alcool (R) si 3 ml acid picric-
solufie alcalina (R).
In paralel, se determina absorbanta unei solutii-etalon obtinute, in aceleasi conditii cu
solufia-proba, din 5,0 mi digitoxina (s.r.) 0,0040% m/V in alcool (R) fi 3ml acid picric-solufie
alcalina (R).
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Venenum.
Aetiune farmaeologiea i intrebumtari. Cardiotonic.
108 VIII. Digoxinum

Mj.781,0 DIGOXINUM
Digoxina este (3, 5(3, I23)-3-[(0-2,6-
didezoxi-^-I)-ribo- Digoxina hexopiranozil- -(1
4)-0-2,6-didezoxi-^-I)- ribo-iiexopiraiiozil-
(I 4)~2,6~didezoxi--j3- D~rxbo--
-hexopiranozil)osil~I2J4- diMdroxi-card-20
(22)-enolid, Confine cel putin 95>0% si cel
mult 105,0% glicozide cardiotonice
exprimate ia C41HM614 raportat la
substanta uscata.
Descriere.