Pentru totdeauna

« Azi inca te mai simt

Nu pot sa te ating,
Dar vei ramane,mereu,visul meu..
Orice s-ar intampla
Mereu voi fi a ta
Iar tu vei fi al meu... »
 CUPRINS

PREFATA

Capitolul 1: CUNOSTINTE SI UN NOU INCEPUT

Capitolul 2 : NEASTEPTAT

Capitolul 3 : AMINTIRI...

Capitolul 4 : NEBUNIE CURATA

Capitolul 5 : OBOSEALA...

Capitolul 6 : TIMPUL TRECE...

Capitolul 7 : PREGATIRI

Capitolul 8 : IREVOCABIL SI NECONDITIONAT

Capitolul 9 : REALITATEA...

Capitolul 10 : ACCIDENTUL...

Capitolul 11 : INTUNERICUL SI AMINTIRILE

Capitolul 12 : JOCURI

Capitolul 13 : EU+TU=NOI
Capitolul 14 : DRUMUL SI REINTALNIRI

Capitolul 15 : DIN NOU ACASA

Capitolul 16 : PLECAREA SI PRIETENII

Capitolul 17 : CIUDAT...

Capitolul 18 : EXCURSIA

Capitolul 19 : ADEVARUL

Capitolul 20 : DUREREA

Capitolul 21 : ADIO...
 PREFATA

...Incerc sa fug de amintiri...de acele dureroase si

totodata frumoase amintiri...chiar si dupa aproape un an ma
mai gandesc la el...ingerul si demonul meu...cea dintai
iubire...
 CUNOSTINTE SI UN NOU INCEPUT

Am ajuns insfarsit in Alba Iulia,am asteptat acest

moment atat de mult timp.Mi-am lasat familia in urma
pentru un nou inceput.Nu mai suportam sa imi amintesc de
el,ma durea prea mult.Simteam cum ma sting incetu cu
incetu.Deaceea am hotarat sa o iau de la capat desi am doar
14 ani,da,numai 14 ani,un copil la urma urmei.Anul asta
implinesc 15 ani.Cu greu am ajuns in Alba.A trebuit sa ma
rog de mama aproape un an pentru a ma lasa sa imi fac aici
liceul si poate si facultatea.Sunt o eleva constiincioasa si o
persoana foarte matura pentru varsta mea.Mereu am avut
initiativa,dar eram vulnerabila in fata dragostei,mai ales ca
atunci nu stiam ce este dragostea,era un sentiment
necunoscut pentru mine,necunoscut si frumos,atat de
frumos...
Cea mai buna prietena a mea,Andrada a venit cu mine
in Alba.Suntem inscrise la un liceu bun.Nu este ca liceul
militar,dar nici departe nu este.Eu am intrat cu 9.50 si
Andra cu 9.40.Ne-am bucurat mult ca am prins locuri,mai
ales ca erau printre ultimele.
Maine incepem noul an cu festivitate si toate cele.Este
un loc total necunoscut noua.Suntem la un internat si totul
ne este strain.Multumesc lui Dumnezeu ca ne avem una pe
alta.
Eu nu mai sunt aceeasi fata.Vacanta de vara mi-am
petrecut-o cu Andrada.Am slabit si m-am bronzat.Puteam
spune ca si eu si Andra aratam chiar sexy.Eu aveam parul
deja crescut lung,imi atarna pe spate si il purtam mereu in
bucle.Pe de alta parte Andra avea parul mai scurt ca mine
cu un breton dragut si cu parul drept,ea avea si o suvita
mov care arata traznet si nu o zic doar pentru ca o adoram
pe Dada mea.
Seara am ajuns la internat si o doamna de statura
medie,putin mai plinuta,cu o fata prietenoasa ne zice
zambind :
- Bine ati venit dragele mele !
- Multumim ! am raspuns si eu si Andra in cor.
- Sa va arat camera unde veti sta de acuma inainte sa va
puteti culca...nu uitati ca maine e festivitatea.
- Mda...festivitatea...,spuse Andra cu jumatate de gura si
cu o fata nu tocmai incantata,si sincera sa fiu nici eu nu
eram foarte incantata sa imi vad noii profesori.
Dupa ce ne conduse ne zice calduros :
- Sper sa va placa la noi,noapte buna dragelor !
- Multumim la fel,am spus la fel de politicos.
- Nu e rau deloc,spuse Andra trantindu-se pe unul dintre
paturi.
- Da sa stii ca ai dreptate,chiar nu e rau deloc,e luminos
si cu mici modificari o sa iasa totul beton.Peretii erau
de un albastru deschis,foarte placut,perdelele erau
albastru inchis si asternuturile erau de un alb
imaculat.In camera erau doua dulapuri nu prea
mari,maro deschis,si pe jos era un covor tot maro
deschis.
- Am o oboseala in mine,spuse franta saracuta de Andra.
- Si eu.Hai sa ne pregatim hainele pentru maine la
festivitate,trebuie sa radiem.
- Da cum altfel,fu deacord cu mine Dada.
 Eu aveam pregatita o rochita pana la genunchi, de
culoare alba cu o curea mare si groasa de culoare
neagra,alaturi de niste sandalute negre cu o mica
fundita,niste cercei mari negrii,un inel mare alb si o
bratara groasa neagra.Iar Ada avea niste pantaloni
scurti de matase mov cu un top negru,niste balerini
negrii,un inel mare mov,cu niste cercei si o
bratara,amandoua tot de culoare mov.Pot spune fara
frica ca o sa aratam traznet.Cu tenul nostru usor
ciocolatiu si cu corpul lucrat (la cat am alergat si la
cate exercitii am facut vara nici nu ma mir) o sa fim
woaw.Am incercat sa o conving pe Andra sa poarte si
ea rochita,dar pe ea nici presedintele nu o poate
convige sa poarte fusta sau rochita,si nu inteleg de ce
nu vrea,are un corp traznet,pe bune.
- In sfarsit ! ofta Ada cazand direct pe pat.Saracuta,era
chiar epuizata.
- Da,era si timpul sa terminam,am completat-o eu.
Am facut amandoua repede un dus bine meritat dupa
care ne-am trantit in pat.
- Maine ii ziua cea mare,am spus eu cu zambetul pe
buze.
- Mda... « ce ma bucur » spuse Dada sarcastica.
- Te iubesc surioara,multumesc ca esti alaturi de mine
mereu,te ador.
- Si eu te iubesc sorela si nu uita ca intodeaua o sa fiu
alaturi de tine.
Am inchis ochii sperand ca totul sa iasa bine.Da
Doamne sa fie totul bine.Sa facem o impresie buna.
Dumnezeu cu mila ce mai.
 ........................................................................................
.
- Brrrr !!!....Brrr !!!!....Brrr !
- O mama inca cinci minute te rog...dar sunetul enervant
a ceasului continua...
- Brrr !....Brrr !....Brrr !
Am deschis brusc ochii sa vad ca Andra arunca o perna
in ceas pentru al face sa se opreasca.Am zambind
vazand-o pe somnoroasa si nebuna mea sora.Abea
atunci mi-am dat seama ca eram la Alba...woaw...ce
tare.Am stat inca cinci minute cu privirea atintita pe
tavan.Numai dintr-o data aud o voce puternica strigand
pe holuri.
- Trezirea !....sa nu intarziati....Trezirea !...haideti
copii....
- Acum...am soptit eu mai mult pentru mine
ascunzandu-mi capul dupa perna.
- Haideti dragelor ! ne spuse doamna draguta de aseara.
- Acum am spus eu sculandu-ma si zambindu-i.
M-am uitat la ceas si era 7 :05am.Dupa cum stiam eu
festivitatea incepea la 9 :30am.M-am uitat la Andrada
care dupa cum ma asteptam dormea bustean.M-am
apropiat de ea pe varfuri si am pupat-o pe obraz
sopitndu-i :
- Haide,scularea somnoroaso!
- Acum,mai lasa-ma numa 5 minute Dely.
- Oky...da numa 5 ca dupaia nu te mai trezesc nici
pompierii.
- Iham.... si se intoarse somnoroasa.
Pana ce ea inca dormea am sunat-o pe mama.Raspunse
o voce somnoroasa zicand :
- Mda…alo!
- Buna mami!...a scuze ca te-am trezit.
- Delia ! puiu mami,nu-i nimic mamica.Cum esti,ai
dormit bine,cum este acolo,e frumos,cum sunt cei de
acolo ?
- Mama,mama....prea multe intrebari....iao incetisor.
- Aaaaa...scuze Deli doar ca sunt curioasa,atata tot.
- Stiu mami...pai sunt bine,am dormit bine,totul este
foarte frumos,este placut si confortabil,am dormit bine
si am cunoscut-o pe doamna supraveghetoare,doamna
Dana parca,daca bine imi amintesc.
- Frumos scumpo....si Andrada cum este ?
- Este bine,doarme inca,da imediat vine trezirea.
- Bine atunci,va las sa va terminati,sa va faceti frumoase
pentru festivitate.
- Bine mami....salut-o pe Blanka si pe tati....te iubesc !
- Si eu mamica.
- Pusi !
- Pusi mami !
Am inchis telefonul si am mers la Andrada sa o
trezesc.De data asta a fost mai usor si am putut sa o
trezesc.M-am dus sa fac un dus fierbinte pana ce ea
vorbea cu mama ei la telefon.
Dusul fierbinte m-a ajutat.Era mereu bine primit un
dus fierbinte.Dupaaceea a venit Ada cu dusul si ne-am
dus la cantina,mi-am scos mobilu’ din buzunar si am
vazut ca era deja 7 :59.Ar fi bine sa ne grabim.Am
mancat in liniste cat timp Andrada imi poveste inca un
vis de al ei.Eu ascultam desi gandul imi zbura
altundeva.Am auzit o voce timida zicandu-mi « Buna »
 M-am intors si am vazut o fata cu ochii caprui,par
brunet,scurt si cret,fata ovala si ten alb.Era foarte
draguta.I-am zambit si i-am zis :
- Hy !...
- Cum te cheama ?
- Delia,dar poti sa imi zici Dely,pe tine ?
- Andreea.
- Si locuiesti in Alba ?
- Da,tu ?
- Eu nu...eu si prietena mea,mai bine zis sora mea ieri seara
am ajuns din Mures.Apropo ea este Andrada,am aratat eu
spre Ada mea.
- Buna ! spuse plina de energie Ada
- Salut ! spuse Andreea parca mai increzatoare cu Andra.
Dupa ce am mancat si am povestit cu Andreea am plecat
inapoi sa ne pregatim,doar eram in pijamale.Cum mergeam
pe hol am auzit doi baieti care strigau dupa noi :
- Buna papuselor,ce planuri aveti mai incolo? Exact
cand ne intorceam sa le raspundem unul dintre ei sa
ciocnit de supraveghetoare,de doamna Dana care i-a
intrebat pe cei doi :
- De ce nu sunteti in camerele voastre sa va pregatiti de
festivitate ?
- Pai noi...stii acuma ne pregateam....
- Pai atunci duceti-va.
- Acum....au spus cei doi disparand.
Am intrat amandoua in camera razand si strigand
deodata :
- Ce LOZERI!...LOL…
Ne-am pregatit in hainele planuite.Amandoua aratam
foarte dragut si chiar sexy.Ne-am mai pus fiecare cate
o cordeluta neagra care avea o fundita draguta.Eu
aveam parul in bucle,data cu putin rimel si un machiaj
foarte discret,abea se observa,iar Ada cu rimel si un
machiaj putin mai indraznet,doar putin.Ne-am uitat la
ceas…era 9:00am,ne-am incaltat dupa care am pornit
imbratisate spre curte,doar nu vroiam sa intarziem.
 NEASTEPTAT

- Ce plictiseala,spuse Ada cascand.

- Mda...nu e ceva ce nu am mai vazut pana acum,am
spus eu la fel de plictisita.
- Pentru asta m-am trezit la ora 7 ?
- Se pare ca da,am spus chicotind.
- Buna fetelor! ne saluta Andreea.
- Salut Deea,am spus eu si Ada.
- Si cum vi se pare ?
- Plictisitor,groaznic de plictisitor,spuse sincera
Andrada.
- Mda...cam asa e...
........................................................................................
In cele din urma s-a terminat si obositorul discurs.Di-
rectorul era o persoana de vreo 40 de ani,foarte inalt,de
nu avea un metru 80 nu avea nimic.Avea voce groasa,
autoritara si un corp solid.
Am fost poftiti intr-o sala de clasa luminoasa.Drape-
riile erau portocalii la fel ca peretii.Era laboratorul de
romana care banuiesc ca o sa fie clasa noastra din
moment ce pe usa scria mare « IX-a B ».Era cam
ciudat sa nu ma aflu in « A » din moment ce eu am fost
in « A » din clasele I-VIII,dar uite inca o schimbare si
nu imi pare rau.Cum eram cu gandul in alta parte Ada
ma trage de mana zicandu-mi :
- Haide Dede....sa prindem locuri,doar nu vrei sa
mergem in spate,stii ca nu imi place.
- Mda...acuma vin.
Am mers grabite spre bancile din fata.Am ocupat
locurile din fata.Eram in banca a doua de la
geam.Mereu imi placea sa stau la geam,nu stiu de
ce.Asa eram si in generala.In banca din fata noastra era
pusa Andreea cu un baiat destul de inalt,avea vreo 1,65
dupa aproximarile mele.Avea ochii verzi si mari,parul
brunet si cret.Atunci Ada a impins-o putin cu scaunul
pe Deea pentru a-i atrage atentia.Aceasta se intoase si
Andra o saluta vesela :
- Salut !
- Buna,spuse ea la fel de vioaie.Uite va prezit pe
Luca,prietenul meu,spuse ea rosind puternic.
- Imi pare bine Luca,am spus eu calduros.
- Salut Luca,spuse Ada fericita ca mai cunoaste
persoane noi.
- Imi pare bine sa va cunosc fetelor,spuse Luca
masurandu-ne constant.Am zambit la gandul ca asa ma
m-a privit prima data si...,ma rog nu conteaza.
M-am uitat imprejurul meu sa imi vad noii colegi.Unii
erau speriati,altii aroganti sau pur si simplu
plictisiti,cum eram si eu dealtfel.M-am uitat la bancile
de langa usa si am vazut in ultima banca un baiat cu
gluga in cap,cred ca era tare obosit pentru ca dormea.
Andrada era foarte prinsa intr-o discutie cu Luca,se
pare ca amandoi aveau o pasiune pentru masini.Am
auzit usa deschisandu-se usor si am zarit o doamna mai
grasuta,cu ochii mari de culoarea albastra,un albastru
foarte deschis,cu parul blond si scurt,cu un breton
 intr-o parte.Era imbracata elegant cu un costumas
albastru inchis si cu niste pantofi cu toc negrii.Avea o
fata senina,prietenoasa,cu o expresie mirata si putin
speriata,probabil vazant sumedenia de copii din fata
ei.Eram 29 in clasa,mda...multi si galagiosi.A pasit mai
inauntru luand o gura mare de aer.Toti ne-am indreptat
privirea spre ea mai putin baiatul care mi-a captat mie
atentia,acela cu gluga,si-a ridicat privirea dupa ce a
primit un cot de la colegul lui de banca.
- Buna ziua elevi ! spuse cu o voce calda .
- Buna ziua ! am strigat toti in cor.
- Ma numesc Somesan Diana si o sa fiu noua voastra
diriginta.Sunt profesoara de romana si franceza.Cu
mine o sa faceti romana.
- Ce draguta e noua diriginta,spuse in soapta Andrada.
- Da,este draguta,sper sa ramana asa,am spus eu
zambind la doamna cu ochii albastrii.
- Sper sa ne intelegem cat mai bine,sa comunicam
permanent si sa avem o legatura stransa,sa fim o
familie....spuse doamna diriginta.
« Sa fim ca o familie »...exact aceleas cuvinte le-a
folosit si fosta diriginta.Era atat de diferita de
aceasta,la aspectul fizic pana acuma,mai vedem noi pe
parcurs.
- Bine dragii mei,va rog sa va prezentati pe rand
spunandu-va doar numele mic si de unde sunteti,daca
sunteti de aici din Alba sau din alta
localitate.Bine...haideti sa incepem cu randul de la
geam.
- Grozav,mi-am spus eu in gand.
- Pe mine ma cheama Moldovan Andreea si sunt din
Alba,spuse Deea timida.
- Pe mine ma cheama Magy Luca si sunt tot din Alba.
Acum a venit randul meu,m-am ridicat si toti ochii
erau atintiti spre mine,a tuturor cu exceptia baiatului cu
gluga,oare de ce imi parea rau ca nu se uita la mine ?...
Ma rog,am alungat gandurile nepotrivite din mintea
mea si m-am prezentat zicand politicos si tare :
- Pe mine ma cheama Delia si sunt din Tg-Mures.Atunci
baiatul cu gluga in cap s-a ridicat brusc de pe scaun
cazand jos.Toti au inceput sa rada,dar eu nu puteam sa
rad,mai mult m-am speriat.Colegul lui l-a ajutat sa se
ridice si atunci l-am vazut fara gluga....Era
el...Dumnezeule era el....el....si se uita la mine cu ochii
mari si cu gura cascata...Cum este posibil ?..Mi-am
intors privirea spre Ada care era la fel de socata ca si
mine,doar se uita cand la mine cand la el...
- Bine,multumesc Delia,spuse doamna diriginta trecand
la Andrada care era socata,nici nu stiu daca a auzit
vocea dirigintei.Am impins-o putin sa isi revina.Ea se
ridica si se prezenta in soapta zicand :
- Ma cheama Andrada si sunt din Tg-Mures.
- Esti prietena sau sora cu Delia ? intreba diriginta
zambind.
- Suntem prietene,dar ne consideram surori.
- Bine…spuse trecand la urmatorul.In final a ajuns la
el…Andra era langa mine strangandu-ma de mana si
zicandu-mi ca totul va fi bine.El ca prostu’ se uita la
mine ca la masini straine.Este adevarat ca si eu si
Andra eram schimbate,si asa calumea.S-a ridicat incet
probabil ca sa evite sa nu isi rupa gatu si zice :
- Ma cheama Petrisor si sunt din Alba.
Din Alba ?....de cand ii el din Alba ?...s-a mutat aici la
Alba ?
- Doamna diriginta,am spus eu ridicand mana.
- Da...aaa...,se gandea cum ma cheama,doar a cunoscut
29 de copii.
- Delia...,am spus eu ajutand-o.
- Da...spune scumpo.
- Ma lasati sa ma duc pana la baie.
- Sigur...iti este rau ?....intreaba diriginta cam ingrijorata
continuand...esti cam palida,
- Nu...am spus eu,desi ma simteam cam rau,nu mai
vedeam clar.
- Pai du-te draga mea.
- Nu vin cu tine ? ma intreaba Ada ingrijorata.
- Nu mersi,am spus in soapta iesind pe usa si
multumindu-i dirigintei...
 AMINTIRI…

Am ajuns cumva la baie si m-am uitat in oglinda.Avea

dreptate diriginta,chiar aratam rau,eram palida si aveam o
fata speriata.Nu stiam ce sa fac,cum sa fac?...Erau atatea
intrebari de pus.M-am pus pe jos,sincer nu imi mai pasa
nici de rochita pe care probabil o sifonam,doar stateam jos
si ma uitam absenta pe tavan.Amintirile nu au intarziat sa
apara.Tot felul de imagini mi-au venit in minte,cu mine,cu
el,cu Ada...Mi-am amintit tot ce mi-a zis cand ne-am
despartit,cate si mai cate mi-a promis cand eram
impreuna....Doua lacrimi mi-au curs pe obraz,da le-am sters
repede inainte sa vina altele.
Hello...fata...nu mai plange pentru ca nu are rost,el nu
merita....
- Cine a vorbit ? am intrebat speriata.
Hellou…sunt constiinta ta…si tu stai aici ca o
adevarata idioata…scuze de expresie querida,dar
asta este adevarul,i-a hai misca-te de acolo.Hopa
sus,nu mai sta ca un zombi aici pe jos !
Dumnezeule...am innebunit...asta-i clar.
Querida(draga) nu ai innebunit,pur si simplu am venit
si eu in ajutor,chiar ai nevoie…arati deplorabil,unde e fata
luptatoare care e mereu cu capu sus,frumoasa,cea care
radiaza de fericire ?
Hai sa nu incepem cu astea bine,tu esti constiinta mea
pentru Dumnezeu,ce chestie Doamne,daca ii zic ce aud la
Andra o sa zica ca am luat-o « pe ulei »...claro...Deja o si
aud cum rade si o vad cum isi face cruce...
Hai ca nu e asa de rau,eu doar apar atunci cand ai
nevoie de mine,si stii ca ai nevoie de mine,stii asta...
Eu sa am nevoie de tine ?...o, te rog...hai sa fim
seriosi...
Da querida...tu ai nevoie de mine,chiar de acuma nu
recunosti,si n-ai tu grija ca Andrada isi are si ea
nanasu’...ce crezi ca ea nu are constiinta ?...
Dumnezeule mai bine ma duc de aici inainte sa
innebunesc de tot,nu o sa mai beau lapte seara
niciodata...cred ca imaginatia imi joaca feste...
Cand incercam sa ma ridic am vazut o mana intinsa
spre mine...era el...Cand l-am vazut am cascat ochii mari si
am cazut inapoi pe jos.El mi-a zambit timid asteptand sa
ma sprijin de el sa ma pot ridica.De ce dracu zambea ?...i se
parea cumva ca eu sunt asa de amuzanta ? Ma rog,da nici
de ar crapa eu nu il iau pe el de mana,nu dupa tot ce s-a
intamplat...M-am ridicat singura si am pornit sa plec din
baie...sincer nici nu imi mai pasa ca el era in baia
fetelor,daca il prinde doamna Dana e fix problema lui.Cand
sa plec ma prinde de umar si ma trage inapoi.Eram asa de
furioasa...adica cu ce drept ?.Cine se crede,presedintele
Americii ?...
- Stai te rog...,ma ruga cu o voce tematoare si cu ochii
holbati la mine de parca eram de mancare
- Si de ce ma rog ar trebui sa stau ? am intrebat eu poate
prea inganfata,dar el o merita cu varf si indesat...
- Vreau sa vorbim....
- Sa vorbim,i-a nu mai spune...si despre ce ma rog ?
- Despre tine,despre mine....despre noi...
 - Care noi ?...de mult nu mai exista « noi »...
- Esti frumoasa...ce mult te-ai schimbat....si tu si
Andrada sunteti atat de schimbate...
- Mda...poate pentru ca acuma nu mai suntem atat de
fraiere...am spus eu nervoasa...vocea mea deja tremura
si lacrimi amenintau sa iasa,dar le-am tinut in frau...nu
puteam sa plang de fata cu el...nu cu el...Aveam
nevoie de Andrada...de surioara mea...numai ea ma
intelege...
Gata querida...nu plange scumpo,nu e voie,nu de fata cu
el,ai jurat ca nu mai plangi pentru el...fi tare...
Da nu pot...am spus eu propiei mele constiinte...
Ba poti...acuma pleaca...sa nu il mai vezi...pleaca !
Asta am si facut...am fugit afara din baie lasandu-l pe el in
urma...ingerul si demonul meu...atunci am izbucnit in
plans.Nu mai puteam,ma durea atat de mult,simteam ca ma
sfasie...Printre lacrimi am vazut-o pe Andra venind spre
mine.Ma cuprinse intr-o imbratisare puternica,plina de
dragoste,si imi zise soptind si alinandu-ma :
- Gata Dede...nu mai plange,nu merita ma intelegi,spuse
ea luandu-mi fata in mainile ei si zicandu-mi tare ca
nu merita...Stiam asta,chiar o stiam dar era asa de
rau...
- Cum de te-a lasat sa iesi ? am intrebat-o eu pe sorela
mea in timp ce imi stergeam lacrimile.
- Pai s-a sunat...norocul tau ca s-a sunat,daca nu aveai
probleme ca ai lipsit atat...
- Da cat timp a trecut ?
- Pai un sfert de ora…10 minute din ora si 5 din pauza.
- O Andra...am spus eu suspinand pe umarul ei.
- Haide la baie sa iti refacem machiajul...
- Nuuu !!!! am spus eu...
- De ce ? intreaba ea mirata...
- Pai el e acolo...
- O scumpo...lasa ca ma duc eu prima sa vad daca mai
este acolo.
Andra a fugit in baie si a strigat :
- Nu mai e nimeni aici,haide Dely !
- Dar ai gentile la tine ?
- Doar sti ca sunt mereu pregatita,spuse ea cu un mic
zambet.Era ca un spiridus,mereu vesela si
saritoare.Avea o energie incredibila.O adoram,era
sufletul meu...
Dupa ce ne-am retusat machiajul m-am uitat inca o
data in oglinda.Era ca si cum nimic nu s-a
intamplat.Din fericire rochia nu s-a mototolit si nici nu
s-a murdarit.Amintiri peste amintiri …toate parca
curgeau…lin…Dar am ridicat fruntea si am
zambit.Am bagat un big smile(zambet mare)…asa mai
de fatada,dar asta nimeni nu trebuia sa o stie,singura
care stia ca eu sunt trista era Andra,ma cunostea mai
bine decat ma cunosc eu uneori…
Asa querida...zambeste si uita...incearca sa uiti...,imi
sopti din nou noua mea « prietena ».
Am fugit in curte pentru ca mai aveam vreo 10 minute
de pauza pana sa mergem inapoi in clasa.Si cand am
iesit in curte sa vezi « surpriza ».Tocmai el trebuia sa
fie acolo,inconjurat de baieti,probabil prietenii lui.Toti
se uitau la mine si la Ada de parca acum am picat din
cer...am chicotit eu la gandul asta.Am vazut cum se
apropia tot mai mult si atunci m-am pus in spatele lui
Ada,ea se apropie de el si ii zice cu o voce mai
 ridicata ceva...sincer nu stiu ce i-a zis pentru ca eu
eram mai departe...nu ma apropiam eu de el...nu
mersi.Ea veni inapoi la mine nu prea fericita.Atunci
am luat-o de mana si am intrebat-o ce sa intamplat.
- Este idiot...pur si simplu idiot.Cine se crede ? ce mai
vrea de la tine ?
- Nu stiu,am spus eu cu jumatate de gura...
- Gata zambeste scumpo....si a inceput sa strige « I AM
HAPPY »
- Te iubesc mult iubita!
- Si eu…mult de tot!
Ne-am imbratisat dupa care ne-am dus in clasa.
Ajunse inauntru il vad in spatele meu.M-am intors
repede si o intreb pe Dada speriata:
- Ce cauta in spatele nostru?
- Nu stiu…sincer chiar nu am nici cea mai vaga idee.
Simt cum cineva ma tot impinge…ma intorc nervoasa
si vad ca imi intinde un bilet.Il deschid si citesc:
Buna...pai se pare ca de acuma o sa fiu in spatele
tau,nu te supara pe mine...si nu uita ca avem ceva de
vorbit...pusy :*
I-am dat biletu lui Andra si ea zambind a scris ceva in
bilet si m-i la dat inapoi.Eu i l-am returnat dupa care
am intrebat-o ce a scris.Ea imi raspunde printre
chicoteli :
- Citez din clasici in viata « dute dracu ! »
- Dumnezeule...esti bestiala,am spus eu imbatisand-o.
- Da...da stiam....off ce greu e sa fim noi...spuse Dada
mea incercand sa imite vocea unei vedete.Atunci am
inceput sa radem,dupa care am intors privirea sa vad ce
zice.L-am vazut mai mult amuzat decat suparat.Prietenul
lui se tot uita la Ada si vedeam ca si ea se cam uita la el.Era
frumos,trebuia sa recunosc.Avea parul brunet,ochii
albastrii,inalt si destul de musculos,ma rog,avea patratele.Si
la saracu ii curgeau balele dupa sorela mea.
 NEBUNIE CURATA

Era chiar dragut tipu,ceva imi spunea ca e asa cam Don

Juan,da asta se poate rezolva.Asa se uita la Ada…se vedea
clarito ca o place,si nici la Andrada nu ii era chiar
indiferent...Am impins-o pe Deea sa se intoarca si o intreb :
- Deea il stii pe baiatu ala care e cu Petrisor ?
- Mda...toata lumea il stie...
- Da ?
- Da...este ceva de genu Don Juan,da este foarte de
treaba, se comporta ca un cuceritor pentru ca a fost
ranit de multe ori si si-a pus ca un fel de scut pentru
aparare.
Saracu...il intelegeam mai bine decat ar crede.
- Si cum il cheama? am intrebat-o pe Deiuta.
- Bogdan
- Bogdan si mai cum?
- Duicu Bogdan.
- Interesant…am spus eu ganditoare
- Da de ce intrebi?
- Iti place de el? Ma intreaba Luca facandu-mi cu
ochiul.
- Mie ? am intrebat mirata...Doamne fereste !...nuuuu !
- Dar de ce ?...este un tip frumos,asta trebuie sa o
recunoastem...
- Da este,dar nu imi place....
- Aham...
 - Uitati-va un pic cui ii place de el,si sentimentul este
impartasit,asta-i clar.
Luca si Deea s-au uitat imprejur pana au vazut-o pe
Dada cum se uita la el,eu la un moment dat am crezut
ca o sa il manance...deja vroiam sa ii reamintesc sa
respire.
- Uite ce avem noi aici,spuse Luca cu un zambet
diavolic.
- Da,cine ar fi crezut,il completa Deea.
- Dar sa nu mai spuneti la nimeni va rog,i-am rugat eu
inca uitandu-ma la cei doi porumbei...
- Nu o sa spunem,au zis cei doi in cor.
- Dar tie iti place de cineva ? intreaba curioasa Deea.
- Nu,am raspus eu scurt.
Nu pe dracu...a intervenit si « draguta » mea
constiinta,la care i-am spus sa taca.
Eu spun doar adevarul querida...degeaba negi ca pe
mine nu ma pacalesti...
Am renuntat sa ma mai contrazic cu ea pentru ca stiam
de pe acuma ca era o lupta pierduta.
- Bine atunci,imi raspunse Deea luandu-l de mana pe
Luca.
A intrat in cele din urma doamna diriginta spunandu-
ne :
- Dragii mei,scuzati-ma pentru intarziere,dar m-a
chemat domnul director.Sper ca v-ati mai relaxat in
pauza.Acuma sa impartim manualele.O sa va chem pe rand
sa va luati manualele pe care va rog sa le ingrijiti si sa le
returnati la sfarsitul anului in starea in care ati primit-o.
Doamne,femeia asta deja viseaza la sfarsitul anului
cand noi nici nu am inceput orele...Ma rog... S-a dus Deiuta
prima,urmata de Luca si dupaaceea a venit Dada.Cand
mergea dupa carti toti se uitau la ea,mai ales baietii,am
vazut in privirile fetelor invidie si in privirile baietilor
dorinta.Dar l-am vazut pe Bogdan cum se uita la ea,mai
degraba saliva,si nu glumesc.A venit si randul meu.Ma duc
in fata,iau manualele zambindu-i dirigintei,dar cand sa ma
intorc am cazut una de cred ca mai aveam putin si imi
rupeam gatu.Da...tipic mie,numai eu sunt in stare sa ma
impiedic tocmai azi,si mai aveam si rochita alba.Cartile
erau imprastiate pe jos.Toti au inceput sa rada,ma rog
aproape toti,Deea,Luca si chiar si el s-au speriat pe cand
Andra se abtinea saraca sa nu rada,o intelegeam,probabil
aratam caraghios acolo pe jos.
Bravo querida...noroc ca nu ai patit nimic grav....
- Nu...nimic grav am raspuns eu sarcastica mie insumi...
Deea si Luca m-au ajutat sa imi strang manualele cand am
vazut ca Petrisor se ridica din banca si imi da mana sa ma
ridic,doar atunci mi-am dat seama ca inca eram pe jos.
M-am uitat recunoscatoare la el si m-am ridicat
multumindu-i pentru ajutor.M-am pus rusinata in banca cu
rochita murdara pedeasupra,noroc macar ca nu mi-am rupt-
o.Andra se uita la mine ingrijorata,probabil imi cauta vreun
vreo rana sau ceva fisuri...da aveam fisuri...poate la creier.
I-am multumit lui Luca si la Deea pentru ajutor si incercam
sa o calmez pe Andra si sa o conving ca nu am nimic
rupt.Atunci am auzit cum o fata de statura medie,slabuta,cu
parul blond si ochii verzi imi spune :
- Nu te simti jenata,se mai intampla,nici eu nu ma prea
uit pe unde ma duc,apropo ma cheama Liza,spuse fata
draguta intinzandu-mi mana.
 - Multumesc pentru consolare,pe mine ma cheama Delia
iar acestia sunt Andrada,Luca si Andreea,am spus eu
aratand spre ei.
- Ma bucur sa va cunosc pe toti.
Ora a continuat fara evenimente notabile.Acum puteam
merge acasa,ma rog,la internat.Cum am iesit din cladirea
mare si alba am auzit-o pe Deea cum ne striga.M-am intors
si ea venii fericita spre mine si Dada propunandu-ne sa
mergem la o pizza,doar acuma este ultima ocazie pentru ca
incepe scoala cu lectii,teste si teme.Am fost deacord intr-o
clipita, chiar vroiam sa ma distrez si Andrada nu rateaza
momentul pentru asa ceva.Am mers inapoi in camera si am
deschis dulapurile de haine.Ne-am uitat cu atentie si pana la
urma eu am ales un tricou mulat de culoare neagra,cu un
decolteu provocator,niste pantaloni trei sfer de culoare
roz,niste balerini negrii,o posetuta roz si o geaca subtire,tot
neagra.Mi-am intins parul de data asta si mi-am facut o
suvita roz,normal numai cu spray,m-am machiat la ochi cu
putin roz si m-am dat cu rimel.
Andrada si-a luat o pereche de blugi albastrii
deschis,cu un tricou portocaliu,o geaca de blugi si o gentuta
tot de blugi.S-a dat cu dermatograf si cu rimel la ochi.Ne-
am uitat inca o data in oglinda amandoua exclamand dintr-
o data :
- WOAW...
Da,stim ...modestia asta « ne caracterizeaza » rau de
tot.
Ne-am dat cu putin parfum dupa care am plecat sa ne
intalnim cu Deea si Luca.Ne-am dus cu un taxi pana la
o pizzerie,mai bine zis la un fel de bar.Ma rog,nu
veneau betivi si nimic de genu ala,numai ca se servea
 si bere.Eu am preferat sa ocolesc berea si mi-am
comandat un suc natural si am comandat doua
pizza.Una pentru Luca si Deea,iar una pentru mine si
Ada.Am povestit si am ras mult pana cand am avut
parte de o surpriza.Nici eu nu stiam ce fel de surpriza
era asta,buna sau rea ?...L-am vazut pe Petrisor,sau
Petty cum ii ziceam eu ca sa il enervez si pe Bogdan.I-
am dat un cot la Andrada sa se uite cine a venit,saraca
cand a vazut a scapat felia de pizza din mana.Am
chicotit cand i-am vazut reactia.Luca i-a vazut si el
numai ca nu a spus nimic,doar s-a uitat la Andrada cu
o privire sireata.Oare la ce se gandea dracusorul ala ?
- Andrada...,spune el cu o privire nevinovata.
- Da...
- Ai tupeu sa accepti o provocare de la mine ?
Doamne la ce se gandea ?
Asta o sa iasa cu scantei...imi place...spune vocea
bagacioasa din capu meu.
- Normal ca accept,eu cand nu accept ?
- Bine...te provoc sa bei 4 pahare de bere...
- Bere ?! am intrebat eu,Dada si Deea deodata.
- Da bere,ce e asa de mare lucru.Asta daca ai atata
sange in tine...daca nu...
- Hello...ii vorba de mine,normal ca am tupeu,e tres
claro...
- Salut ! am auzit o voce atat de familiara din spatele
meu...
Ma intorc si il vad cum imi zambeste uitandu-se exact
in ochii mei.
- Buna ! ma intorc eu spre el si ma indepartez de masa
noastra.Atunci Andreea incepe sa strige dupa mine :
- Deli !!! unde te duci ?
- Ma duc sa iau o gura de aer,in maxim 10 minute sunt
inapoi.
- Sa nu vin cu tine ? ma intreaba Andrada
- Nu mersi...
Cum am ajuns afara il simt in spatele meu.Stiam ca
era el pentru ca era prea apropiat de mine.M-am intors
sa ma duc inapoi in bar cand ma prinde de mana si ma
trage spre el.Eram practic lipita de el...
Oooo Doamne...ce o sa se intample ?...oare oare...
Taci odata din gura ! am strigat eu in mine,pentru ca
de strigam in gura mare ar mai crede ca am si
innebunit...defapt chiar am innebunit,da macar nu de
tot...
- Haide sa vorbim…te rog …mult,spuse el incet,atat de
incet de abea l-am auzit.
- Daca imi dai drumul,am spus eu aproape scuipand
cuvintele.
- Numai daca promiti ca nu mergi,mai ales ca de fugi iti
mai rupi si gatul,spuse chicotind.
- Haha ! tocmai de glumele tale nu am eu chef,crede-
ma.
- Bine ! Bine ! scuze.
- Despre ce vrei sa vorbim ?
- Nu conteaza ce s-a intamplat in trecut.
- Ce s-a intamplat ?...eu nu imi amintesc nimic...,am
spus eu nepasatoare.
- Bine,oricum as vrea sa fim prieteni,amici ma refer,sa
ne intelegem bine,sa nu ne mai evitam.Sa fim prietenii
buni care am fost la inceput.
Woaw ...la asta nu ma asteptam...SOC !
 Deci querida...ce o sa faci ? Accepti sau lasi ?
Haide spune ca baiatu’ nu are tot timpul din lume....
Bine,bine ! am spus eu enervata deja si mi-am
indreptat privirea spre el.Am inspirat adanc dupa care
i-am zis :
- Bine,o sa fim prieteni,la fel ca la inceput.
- Ce ma bucur ! striga el cuprinzandu-ma intr-o
imbratisare calda...A fost asa de placuta imbratisarea
lui,emana atat de multa blandete.Si-a intors privirea
spre mine si m-a intrebat cu ochii stralucind :
Pot sa iti dau un pupic pe obraz,in calitate de prieten
...pff chiar nu stiam ce sa ii raspund...ma rog,un pupic
pe obraz nu face rau nimanui,in plus este de la un
prieten.
- Sigur...am spus eu cu aceasi blandete.
Dupa ce mi-am primit pupicul m-am uitat un pic la
cer.Era o seara instelata si luna stralucea pe cer.Ne-am
dus inapoi in bar sa am parte de o alta « surpriza »...
Am vazut-o pe scumpa de Andrada beata.Radea si se
balanganea dintr-o parte intr-alta...Si eu si Petrisor am
inceput sa radem cand am vazut-o asa.Statea acolo
razand si vorbind cu Bogdan care se pare ca se bucura
mult de prezenta ei,fiind si el ametit...Am hotarat sa
mergem inapoi la internat.Atunci am aflat ca Petrisor
statea la casa,se pare ca s-a mutat aici in Alba cu toata
familia.Chiar imi doream sa o vad pe mama lui,de un
an nu am mai vazut-o...S-a oferit sa ma ajute sa o duc
cumva pe Andrada in camera inainte sa isi dea cineva
seama.Ea singurul lucru pe care il facea era sa rada,dar
radea cu atata pofta ca ne facea si pe noi sa radem.Am
plecat din bar si am luat un taxi.Cat timp asteptam
 taxi-ul i-am vazut pe Luca si Deea cum se mai pupau
din cand in cand,pe Andrada langa Bogdan...si dintr-o
data nebuna aia sare pe spatele lui Bogdan.Ea nu era
grea asta-i clar,dar totusi.Ne uitam ca la masini staine
la ei...deci woaw...Bogdi a purtat-o asa pe Andra pana
cand a venit taxi-ul.Taximetristul s-a uitat cam ciudat
la noi,de parca acum am scapat de la nebuni,dar eu ii
eram recunoscatoare ca ne ducea la internat.
In fata a stat Petrisor,era singurul care nu a baut niciun
pic,bine cu exceptia mea care statea pe bancheta din
spate cu Andrada efectiv in bratele mele,ca altundeva
nu aveam unde sa o pun,statea si imi zambea,cateodata
mai incepea sa rada,dar o potoleam zicandu-i :
- Andrada fi fetita cuminte si stai in liniste.Vrei sa ma
supar ?
Si ea era asa de dulce cand imi raspundea zicandu-mi :
- Da ...da tac,...shhhh...
Stateam toti in taxi inghesuiti ca sardinele in
conserva...pff ce mai comparatie am zis si eu...
Da querida...numai tu puteai sa gasesti asa
comparatie...
Nu eu te pun sa asculti tot ce iti zic...,am spus eu
satisfacuta de raspunsul meu...
Nu prea am de ales ...crede-ma...doar sunt constiinta
ta...
Am ajuns cumva la internat...Am platit taximetristul
multumindu-i pentru amabilitate si am iesit
afara.Acuma problema mare era cum o sa putem sa o
ducem in camera fara sa facem zgomot.M-am uitat la
ceas si era deja 22 :05...Dumnezeule ce a trecut
timpul....
 Deea si Luca l-au dus pe Bogdi,nu inainte ca acesta sa
o pupe pe obraz pe Ada...aceasta se uita la el si incepu
sa rada zicandu-i :
- Oooo tu....ce dragutz !
Si la pupat si ea,normal ca doar pe obraz.
- No si acum ce facem ? intreaba Petrisor zambind.
- Pai in primul rand liniste…
- Da…sunt de acord cu tine...
Am intrat in cladirea de la internat si umblam pe
varfuri pe la holuri.Totul mergea ok pana cand
Andrada a inceput sa strige :
- TE IUBESC !!! OOO VIATA MEA ! OOO IUBIREA
MEA !!!
Vaiii Andrada mama draga,de ce ma pedepsesti asa
Doamne?
- Andrada taci te rog...TACI !
- Da eu te iubesc Deli ! spune ea intristandu-se
- Offf...si eu te iubesc ! am spus zambind la ea.
- Stiam eu ! striga din nou
- Shhhh !!! ne atentiona Petrisor...
- Da eu is devina ca ma iubeste ? il intreb amuzata.
- Nu,dar haide sa ne grabim
- De acord...
- Cine e acolo ?! aud vocea doamnei supraveghetoare
Ufff...ne-am ars.
Si eu si Petrisor ne uitam panicati cand unu la altu
cand la Andrada.
- Du-o repede in camera si fa-o sa taca ! i-am spus eu
aratandu-i camera.
- Auuuuu!!!! am exclamat eu
- Cine striga pentru Dumnezeu? intreaba doamna Dana.
 - Auuuu !!! am strigat din nou.
- Delia?
- Da doamna Dana…ma doare foarte tare stomacul,am
spus eu prefacandu-ma si punandu-mi mana la stomac.
- Vai saracuta de tine,haide ca te conduc in camera.
- Nuuuu !!! am spus eu poate mult prea tare.
- De ce? intreaba ridicand spranceana
- Pentru ca….aaammmm…mai bine mananc ceva…mai
este ceva la cantina.
- Pai haide sa vedem.
- Imediat,numai sa ma schimb in pijamale.
- Bine,te astept.
M-am dus repede in camera unde Andrada radea de
Petrisor care isi punea deja mainile in cap.
- Bine ca ai venit ! a spus el usurat.
I-am zambit dupa care i-am zis :
- Multumesc pentru tot,esti cel mai tare!
- Pentru tine orice...aaa...prietena...
- Cum ajungi acasa ? am intrebat ingrijorata pentru el
- Pai casa de langa scoala este casa mea,ma rog,a
parintilor.
- Pai atunci ar fi bine sa pleci inainte sa vina
supraveghetoarea sa ne prinda pe toti trei.
- Ok,spuse dupa care ma pupa dulce pe obraz
- Ne vedem maine,
- Da,da...
Si a mers incet pe geam sa nu il prinda
nimeni.Andrada a adormit dupa care eu mi-am facut un dus
fierbinte si am mers la culcare spunandu-i doamnei Dana ca
am luat un medicament si ma simt mai bine.
 Am invelit-o pe Andrada dupa care am adormit si eu
langa ea.Nu am mai apucat sa ma pun in patul meu.Eram
franta...Ce mai zi ...Ce mai seara...Woaw...
 OBOSEALA…

Am auzit alarma telefonului meu.M-am trezit incet si

abea atunci mi-am dat seama cat de obosita eram.Ma durea
tot corpul si mai eram si in zilele alea in care oricum mi-as
face parul tot nu sta.Deci oficial azi va fi o zi naspa,dar nici
nu vreau sa stiu cum o sa se simta Andrada cand se va
trezi,probabil cu o durere de cap groaznica.
Mi-am luat in picioare papucii mari cu fata de ursulet si
m-am dus la oglinda sa ma speriu de mine.
Hai querida ca nu arati asa de rau.Incerca sa ma
consoleze « prietena » mea...Ufff...va fi o zi lunga...
- Brrrr ! Brrr !
Hmm...e telefonu.M-am dus repede in baie sa raspund
la telefon inainte sa o trezeasca pe Andrada sunetul.
- Alo ...
- Buna puiu mami,ce faci mamica ?
Era mama...ooo ce dor mi-a fost de ea.
- Serus mama...sunt bine,voi cum sunteti ?
- Noi suntem bine,am vrut sa vedem ce faci.
- Blanka cum e ?
- Este bine,doarme,am vrut sa te sun inainte sa ajungi la
cantina.
- Sunt aici !!! o aud pe B cum striga.
- Aaaa…e deja aici,spune mama razand.Ti-o dau
mamica.
- Bine…
- Salut!...ce faci Dely mama draga...
- Hy...sunt bine,mersi de intrebare,tu ?
- Si eu...uite pe aici...no bine eu trebuie sa ma duc.
 - Oky...ai grija de tine.
- Si tu de tine si pupa pe toata lumea din partea mea.
- Pusy !
- Tay !
Dupa ce am vorbit la telefon m-am dus sa ma
imbrac.Am deschis dulapul meu si m-am uitat lung la
gramada de haide.Pana la urma mi-am ales o pereche
simpla de blugi,o bluza cu maneca lunga de culoare
albastra deschis,niste adidasi albi,parul prin in coada si
o ciubica alba in cap.Cand o sa ma vada Andrada o sa
faca infarct,dupa ea cum m-am imbracat eu este o
crima.M-am dat cu putin rimel si putin luciu de buze
dupa care m-am dus la Andra sa o trezesc sau macar sa
incerc.
- Haide petrecareato,trezirea !
- Lasa-ma in pace ! spune ea dupa care se intoarce cu
spatele la mine.
- Haide acuma serios...trezirea !
- NU ! si in plus ma doare capu de numai pot.
- Pai cine te-a pus sa te imbeti ?
- Esti mama si nu stiu eu ?
- Haha...gata querida...este somnoroasa doar atat.
Las ca ii arat eu ei...am spus cu o voce sumbra...ce vrei
sa faci ?...o sa vezi tu...
M-am dus in baie cu o ceasca goala.Am umplut ceasca
cu apa rece si m-am dus la patul ei.
- Te trezesti sau nu ?
- NU !
- Bine...tu ai vrut-o...Am ridicat cana si am turnat toata
apa din ea pe Andrada.Era spre binele ei.
- Aaaaa....AI INNEBUNIT ?!
 - Tu ai vrut-o.Eu te-am tot rugat sa te trezesti si nu ai
vrut.Acum dute frumusel in baie,fa un dus
fierbinte,mananca niste muraturi,asa o sa iti mai treaca
durerea de cap si senzatia de greata si dupaia ia
medicamentele de pe masa.In cateva ore o sa iti revii.Dupa
ce am terminat de spus tot ce aveam de zis m-am dus afara
din camera si m-am uitat la ceas.Era 7 :30am,asta insemna
ca mai aveam jumatate de ora pana sa ne ducem la
masa,asa ca m-am gandit sa fac o plimbare.Am pasit in
lumina slaba de afara si mi-am pornit MP3-ul,mi-am pus
castile in urechi si am inceput sa ma plimb.Am iesit din
internat si am vazut o casa draguta,nu prea mare,de culoare
alba,cu o gradina draguta si am auzit din geam cum ma
striga cineva.M-am uitat si l-am vazut pe Petrisor cum imi
facea cu mana.Era atat de dulce.
- Dely,asteapta !spuse el grabindu-se sa ajunga afara.
Am ajuns sa cred ca o sa sara direct pe geam.Pana venea el
mi-am oprit muzica si l-am asteptat.Pasi afara din casa si
alerga spre mine imbratisandu-ma cu drag si intrebandu-
ma:
- Ce faci ingeras ? am ramas uimita,de aproape un an nu
am mai auzit cuvintele astea.Mii de amintiri m-au
napustit.M-am uitat in jos intristandu-ma.Cred ca el a
observat acest lucru pentru ca si-a cerut scuze imediat
zicandu-mi :
- Imi pare rau,nu iti mai zic asa,promit.
Vai querida,nu face nimic rau daca iti zice asa,nu uita
ca asa ti-a zis si cand erati doar prieteni,dar daca asta
te face sa te simti rau atunci spune-i sa nu iti mai zica
asa...
Pot face fata,in fond suntem doar prieteni...
 Asa te vreau…ma incuraja ea…
Mda...mersi...
- Delia... mai esti printre noi ? ma intreba chicotind
- Da...doar ca ma gandeam,nu ma supar daca o sa imi
zici in continuare « ingeras »...asa mi-ai zis din
totdeauna si nu vreau sa se schimbe acuma ceva...
- Esti sigura ? ma intreaba banuitor.
- Da,sunt sigura,am spus eu hotarata.
- Deci unde te duceai?
- Ma plimbam pe aici…
- Andra cum mai este,o doare rau capu? intreaba
innabusindu-si rasul.
- Daaa...e putin mofturoasa pentru ca o doare capul,dar
am pus-o la punct una doua,i-am turnat un pahar de
apa rece peste ea sa se trezeasca.
- Ce ?!...tareeeee,spuse dupa care izbucnii in ras.
- Da ce am zis? am intrebat eu inocenta.
- Esti cea mai tare,spuse dupa care ma pupa pe obraz.
Am rosit puternic dupa care am indraznit sa il pup si
eu pe obraz,doar eram prieteni,atata imi permiteam si
eu...
Da da...ce mai urmeaza acum,ajungem la gura ?
intreaba ironic vocea aia enervanta...
Nu te enerva querida...era doar o intrebare...
Dar tu chiar nu ai ce face,doar sa ma freci pe mine la
muzicuta toata ziulica ?! am intrebat-o enervata.
Bine bine...tac,dar o sa vezi tu ca am dreptate.
Ma indoiesc,chiar ma indoiesc,am raspuns.
- “He’s the reason for the teardrops on my guitar
The only thing that keeps me wishing on a wishing star
He’s the song in the car I keep singing
 Don’t know why I do…”
(El este motivul pentru lacrimile scapate pe ghitara mea
Singurul lucru pe care mi-l doresc cand vad o stea
cazatoare
El este cantecul pe care il cant in masina,nu stiu de ce o
fac...)
Aaaa...imi suna telu...m-am uitat pe ecran si am vazut ca
Andreea ma suna.Am raspuns zicand :
- Hy Deea.
- Tu Dely,unde dracu umblii ? Peste cinci minute incepe
ora si tu nu esti de gasit.
- Tranchilito Deea,suntem pe drum,am spus eu aratandu-
i semn la Petrisor sa inainteze sa ajungem si noi la
scoala.
- Suntem ? intreaba Deea curioasa.
- Cu cine e ,cu cine e ?! intreaba Luca deja razand.
- Sunt cu un coleg,un prieten mai bine zis,le-am raspuns
eu la amandoi.
- Ok...dar sa vi mai repede.
- Bine,acuma ajungem.
- Cine era ? ma intreaba Petrisor.
- Deea cu Luca,au spus sa venim mai repede ca incep
imediat orele.
- Atunci haide.Am fugit impreuna la internat de mi-am
luat geanta dupa care am mers la scoala.Noroc ca
scoala era exact langa internat,nu faceai nici un
minut.Am alergat pana in clasa,dar s-a oprit in fata
usii.Ma uit la el si il intreb :
- De ce nu intrii ?
- Domnisoarele prima data,spuse zambid.
Oooo ce dragut este,uff dragutu …
 Apoi aici ai si tu dreptate.Frumos din partea lui.I-am
multumit si am intat in clasa,nu inainte ca el sa ma
pupe pe mana...Din fericire profesoara nu a veni
inca.Fiecare s-a pus in banca lui.Andra se uita la mine
de parca eram a 8-a minune a lumii.I-am zambit si i-
am scris pe o bucata de foaie :
Iti povestesc mai tarziu.A zambit satisfacuta dupa care
s-a intors la Bogdan sa povesteasca,in timp ce eu am
inceput sa povestesc cu Liza care a venit la noi la
banca,inghesuindu-ne pe cele doua scaune eu,Andra si
Liza.A intrat si profesorul de istorie.Era o persoana de
varsta mijlocie,cu parul brunet,ochi verzi,
si o privire misterioasa.Se uita in jur cu suspiciune
pana ce si-a oprit privirea spre mine.M-a analizat cu
atentie si a zis :
- Domnisoara din banca a doua,ridicati-va va rog.
M-am ridicat uitandu-ma cu teama la domnul din fata
mea.
- Cum te cheama ? ma intreba analizandu-ma.
- Delia,am raspuns scurt.
- Bine Delia,vino in fata clasei si alege un coleg pentru a
te ajuta.
L-am ascultat si m-am uitat in jur,nu cunosteam pe
multi asa ca m-am uitat la prietenii mei,sau simpli
cunoscuti.Andrada era pe jumatate adormita,deci pe ea nu
pot sa o aleg,Bogdan dormea deja,Andreea si Luca dadeau
din cap in semn de negare,Liza se ascundea pe sub banca
asa ca a mai ramas Petrisor.Am aratat spre el iar profesorul
la poftit in fata.Ne-a invatat un joc care tinea logic de
istorie,asa mai de introducere,de bun venit in « fascinanta »
epoca moderna.Mie una mi sa parut destul de plictisitor
jocul da no,noroc ca atunci cand nu se uita profu Andra imi
mai facea semne si Luca mai arata cate un semn « frumos »
la cativa colegi facandu-ma sa rad pe mine si pe cei din jur.
Ziua a fost la fel de obositoare,unele ore au fost mai
bune,altele mai putin bune.Cand ne-am dus la internat i-am
povestit la Dada ce s-a intamplat de dimineata si ne-am
uitat la un film impreuna, « Another Cinderella
Story »,dupa care ne-am dus la culcare.Eram frante si din
fericire pe Andra nu a mai durut-o capul.Inainte sa ma culc
mi-a sunat mobilu.Era un mesaj : « Sa visezi frumos,cu
ingerasi ca tine :X...pusy :* ...Petrisor ».Am zambit si am
zis in soapta :
- Si tu...,ca si cum as fi sperat sa ma auda.Am adormit
repede cu mirosul parfumului sau...
 TIMPUL TRECE…

Viata este ca o clepsidra,timpul nu sta pe loc,uneori ne-

am dori ca un moment frumos sa tina vesnic.Momentul in
care primesti primul sarut este unul dintre cele mai
importante clipe din viata unei fete,si chiar si pentru baieti
are o semnificatie aparte.Momentul acela vrei sa tina
vesnic,sa ramai in bratele acelui baiat care ti-a furat
inima,care iti taie respiratia de fiecare data cand se uita la
tine,care atunci cand te saruta te duce pe un nor.Primul
sarut,prima lacrima varsata pentru prima iubire.Aceste
momente nu se uita niciodata si cele fericite speri sa tina
vesnic.Dar eu cred ca viata este mai degraba ca o roata a
norocului,totul se schimba in rau cand ti-e lumea mai
draga,te loveste ca un ciocan in cap.Mereu te intrebi « De
ce eu ? »,sunt momente cand vin toate dintr-o data,te
lovesc,cei dragi te tradeaza,prietenii te parasesc,iubirea se
duce si ramai singur.Simti ca nimic nu mai are sens si nu iti
doresti decat ca durerea sa dispara,dar ea nu se
diminuiaza,parca se multiplica si in cele din urma sufletul
se obisnuieste cu familiarul sentiment de durere si
nostalgie.Asta e tot ce ramane dupa o iubire,dupa o iubire
care parea atat de puternica tot ce ramane este un suflet
parasit care se alimenteaza cu visele demult pierdute...
Toate aceste ganduri mi-au venit in minte.Stateam si ma
uitam pe tavan.Ma uitam imprejurul meu,m-am uitat la ceas
si era abea 6 :55am.Mai aveam aproximativ o ora sa ne
ducem la cantina.Mi-am pornit MP3-ul si mi-am pus
castile.Ascultam melodia « Reply » cantata de Andreea
Balan,si numai aud un bocanit in geam,camera noastra era
chiar jos,iar patul meu era chiar langa geam.M-am uitat pe
geam,dar nu am vazut pe nimeni,m-am pus inapoi in
pat,probabil a fost rodul imaginatiei mele.Cand m-am pus
inapoi in pat am auzit acelasi bocanit.Deja era obositor,asa
ca m-am hotarat sa merg pana afara sa vad cine are chef de
glume proaste asa de dimineata.Mi-am luat papucii de casa
si asa in pijamale cum eram imbracata am mers afara.Cand
am ajuns la geam am simtit pe cineva cum ma atinge de
umar,din reflex m-am intors si i-am dat o palma persoanei
respective.Cand m-am uitat mai bine am vazut ca era
Bogdan.S-a uitat la mine ca si cum as fi fost o nebuna
recent scapata de la sanatoriu.
Bravo querida,faci progrese asa de dimineata,ma
« felicita » vocea din capul meu.
Ooopsy,asta chiar nu trebuia sa o fac,dar m-am speriat,ce
persoana normala da cu pietre in geamul de la camera tau la
ora 7 dimineata,si se mai si ascunde pedeasupra.
- Iarta-ma !...nu am stiut ca tu esti,m-am scuzat eu
rusinata.
- Nu este nimic,imi spune inca mangaidu-si
obrazul.Atunci mi-a scapat un chicotit,era asa de
nostim,dar din fericire el nu mi-a observat mica iesire.
- Ce cauti aici ?...chiar ce dracu cauta el aici ?
- Pai...stii...vreau sa te rog sa ma ajuti,zice el rusinat.
Woaw...la asta nu ma asteptam,sa il ajut...eu ?...sigur
nu a gresit camera ?...adica eu ?
- Cu ce vrei sa te ajut ?
- Cu...cu..
- Cu ?...cu cine ?
- Cu Andrada.
- Andrada ?! am exclamat eu surprinsa
- Da...vezi tu,mie imi place de ea mult si ...si as vrea sa o
impresionez cumva...
De ar stii ca deja a impresionat-o...dar eu chiar nu am o
sa ii zic asta pentru ca e datoria Andradei sa ii zica
lui,logic doar daca vrea desigur...
- Bine te ajut,i-am spus eu zambind.
- Chiar? intreaba mirat
- Chiar!
- Vai mersi mult! imi multumi cuprinzandu-ma intr-o
imbratisare de urs,il simteam parca era fratele mai
mare care mi-a lipsit mereu.
- Nu ai pentru ce,o fac cu multa placere,si nu te supara
pentru palma,daca stiam ca esti tu nu iti dadeam
palma,pe bune.
- Stai linistita,deja am uitat...despre ce palma vorbesti ?
intreba el inocent
Am inceput sa radem dupa care l-am batut in joaca
peste umarul lui mare si musculos.Era mai degraba un
urs grizly pentru mine.
Ne-am luat ramas dupa care am mers inapoi in
camera.M-am dus in baie sa imi fac siesta zilnica si mi-
am bagat nasul in dulapu meu.Era o zi insorita deci
puteam sa port ceva mai subtire.Mi-am luat o pereche
de colanti negrii trei sfert,o bluzita mai lunga de
culoare galbena,niste margele mari galbene,cercei
negrii si niste balerini negrii in picioare.Mi-am facut
parul in bucle si mi-am pus o agrafa galbena in
cap.Pana ce eu ma imbracam Andra vorbea cu mami2
la telefon(adica cu mama ei).Ea era imbracata intr-o
pereche de pantaloni trei sfert,albi,o bluza albastra
deschis,niste adidasi in picioare,parul il avea desfacut
si avea o cordeluta albastra in cap.Am mers la scoala
unde ne-am intalnit cu Deea,Luca,Petrisor,Liza si cu
Bogdi care si acuma inca imi multumea din priviri.
Timpul trecea pe nesimtite...Zilele erau placute in
compania prietenilor,era putin monoton pentru ca era si
scoala,dar in fiecare zi era mult distractie.Fiecare facea
ceva,nimeni nu se plictisea,nici macar la ore nu te
puteai plictisi.Eu vorbeam cu Andra si incercam sa ii
pun o vorba buna la Bogdan si chiar imi iesea,fara falsa
modestie.Ea il placea mult,tot timpul imi vorbea despre
el si el chiar tinea la ea.M-am apropiat mult de
Bogdan,el era acuma fratello pentru mine.Cu Petrisor
ma intelegeam de minune,el si Luca erau prietenii mei
cei mai buni,iar Deea era persoana care stia sa imi dea
cele mai bune sfaturi.Despre Andrada deja se stie ca
este sorela mea,este ca mine numai ca este mai
nebuna,desi sunt unele chestii nu eram deacord cu
ea...Era cea mai nebuna persoana de pe planeta,avea
atata tupeu in ea,de numa,uneori era bine,alteori
nu...trebuie sa recunosc ca si eu am o gura mare,dar pe
ea nu o intrece nimeni.
........................................................................................
........................................................................................
..
Dupa trei luni....

Au trecut aproximativ trei luni de cand eram in

Alba.Acuma puteam spune ca nu mai suntem niste
necunoscute aici.Ne-am integrat bine,avem note
bunicele,mai luam si noi cate un opt si cate un
 sapte,dar nimeni nu e perfect.Am avut parte de mari
surprise,au fost distractii,dar si chestii plictisitoare.Mai
este o saptamana pana primim vacanta de iarna.Abea
astept sa imi vad familia,dar imi pare rau ca ma despart
de prietenii mei care imi erau ca o a doua
familie,impreuna cu familia Andradei care practic m-
au adoptat in familia lor.Acuma urmeaza ce am
asteptat de aproape o luna...marile
petreceri.Da...petreceri.O sa fie doua,una cu toata clasa
si cu doamna diriginta si una cu doar cu
prietenii,singura regula care trebuie respectata la a
doua petrecere este : acces INTERZIS ADULTILOR !.
O sa fie super,abea astept...
Stateam in pauza impreuna cu Deea si Dada.Stateam la
povesti cand dintr-o data ma vad in aer,da in aer.Ce
dracu se intampla ?....Oooo nu,spuse vocea din mintea
mea.Ce se intampla? ...Andra si Deea stateau si se
uitau cu ochii mari la mine si la persoana care nu avea
altceva sa faca numai sa ma ia pe mine in brate.M-am
zbatut in bratele lui si am auzit o voce zicand calm :
- Si asa nu o sa scapi,deci nu te stradui.
Stiam vocea asta...era...ooo nu...
 PREGATIRI

Ma uitam cu gura cascata la persoana care ma tinea in

brate.Deci woaw,la asta chiar nu ma asteptam.M-a pus jos
zicandu-mi :
- Woaw Delia,areti traznet,ce te-ai schimbat.
- Ce cauti aici ? il intreb nedumerita.
- Pai daca tot treceam prin Alba ma gandeam sa iti fac o
vizita doar ai fost fosta mea colega,defapt am venit la
amandoua,la tine si la Andrada,care apropo arata
woaw,ce v-ati facut fetelor de aratati asa de bine ?
- Multumesc de complimente si imi pare bine sa te
revad...Alex,spune foarte formala Andra,probabil
pentru ca si-a amintit cat a chinuit-o Alex in
generala,am chicotit usor aducandu-mi aminte de
momentele in care mergeam sa o apar de marele baiat
musculos.
- Uite ti prezint pe Luca si Andreea,am aratat spre
prietenii nostrii.
- Imi pare bine,Alex.
- Asemenea ! au spus Luca si Andre.
- Cu ce ocazie prin Alba ? il intreb eu curioasa.
- Pai tata a venit aici cu niste probleme si am venit si
eu,asa mai scap si eu de scoala si vroiam sa fac ceva
cumparaturi de Craciun.
- Aham...
Stateam toti linistiti,cand apar Petrisor si Bogdan.Vin
spre noi,se saluta,Bogdan vine la Andrada sa o pupe pe
 obraz si dupaaceea vine la mine sa ma pupe pe frunte,ca
un adevarat frate mai mare,vai il adoram pe fratioru
meu frumos.Dupaaceea vine Petrisor si ma pupa usor
pe obraz salutandu-i si pe ceilalti.Se uita cu suspiciune
la Alex dupa care si el si Bogdan m-au prins pe mine si
pe Andrada de talie.Hello ?! ce i-a apucat,au mancat de
pe jos sau ce ? Erau gelosi ?...Bine stiam ca Bogdan era
gelos ca no,o iubea pe Andra,dar Petrisor ce mai avea
acuma ? M-am tras la o parte de langa el uitandu-ma
urat.Cand mi-a vazut reactia s-a rusinat.Acum nici nu
mai avea ce sa faca,ce-i facut apoi ii bun facut.I-am
facut cunostinta prima data la Bogdan,cei doi se
intelegeau bine de la inceput.Chiar cand vroiam sa ii fac
cunostinta cu Petrisor,Alex zise :
- Pe el il cunosc ?
- Alex taci ! a soptit Andrada incet.
- Ma cunosti ? intreaba Petrisor curios.
Atunci m-am dus la Alex si l-am calcat pe picior « din
greseala ».
Cred ca l-a durut,spuse chicotind prietena mea.
L-as ca nu moare,am raspuns eu.
- Aaaa…cred ca m-am inselat,spuse repede Alex
uitandu-se parca temator la mine.
- Esti sigur? intreaba Petrisor uitandu-se la mine.
- Este sigur ! am intervenit eu...Nu-i asa Alex ? l-am
intrebat eu zambind.
- Da,este sigur! a raspuns el.
- Pai bine atunci,pe mine ma cheama Petrisor si sunt
un...un prieten de-a lui Deli.
- Incantat ! Eu sunt Alex si sunt fostul coleg a Deliei si a
Andradei.
 Dupa ce am mai povestit cu Alex a spus ca trebuie sa
plece la cumparaturi iar dupaaceea inapoi in Mures.Ne-am
luat cu totii ramas bun de la el dupa care am mers inapoi in
clasa.Am si intarziat si am fost mustrati de doamna
profesoara de matematica care ne-a zis :
- Vad ca nu sunteti destul de interesati de ora mea,se pare
ca stiti prea multa matematica si nu mai aveti nevoie sa
stiti alte lucruri noi legate de aceasta materie.Data
viitoare o sa primiti penalizare.La locurile voastre.
- Ne pare rau doamna profesoara,nu o sa se mai
repete,am spus in cu totii in cor,desi baietii radeau deja.
- Sper !
Ne-am asezat in banci si am inceput ora cu obisnuita
prezenta.Orele parca au zburat.Era asa de frumos
afara.Neaua acoperea pamantu ca o plapuma
pufoasa.Era o zi numai buna de o bulgareala,dar la
norocul meu imi mai si rup gatul,acum inainte de
petreceri.Doamne fereste si apara.Am iesit afara din
cladire si ne indreptam spre internat,pana acolo ne
conducea Petrisor dupa care mergea acasa.Ne-am luat
ramas bun de la el si am mers spre internat.Am auzit
cum imi vibreaza telefonul si le-am zis la copii sa o ia
inainte,dar Ada a ramas cu mine.Am raspuns la telefon
zicand :
- Alo !
- Buna Dely.
- Cu cine vorbesc.
- Tu urato,nu ma mai sti ?
- Bubu ! Ce faci tu mandruto.
- Sunt bine,voi cum sunteti.
 - Suntem bine,multumesc de intrebare.Ti-o dau si pe
Andra …oky?
- Oky.
Dupa ce a vorbit putintel si cu Dada ne-am indreptat spre
internat,dar am simtit ceva rece la cap.Tocmai am primit
si eu si Andrada cate un bulgare in cap.Cine e cretinul
care ne-a lovit ?!Nu ai vrea sa stii...crede-ma
M-am intors si i-am vazut pe Bogdan cu Petrisor cum
radeau.
- Hei! Asta nu a fost correct! a exclamat Andra
- Lasa Andrada ca o sa ne plateasca ei ! am spus eu in
soapta cu un zambet diavolic.
Asta o sa imi placa,asa te vreau querida,ma incuraja
I-am facut semn la Andra sa i-a si ea un bulgar in
mana.Fiecare avea cate un bulgare in mana si am inceput sa
aruncam.Sa vezi acolo ce uzi eram,dar noi ne distram prea
mult pentru a mai observa.Bogdan fugea dupa Andrada
care incerca sa se ascunda dupa orice copac vedea.Eu doar
ma uitam si radeam pentru ca Petrisor incerca sa il ajute pe
Bogdan sa o prinda pe Dada mea.Si eu pana la urma m-am
pus pe alergat sa o ajut pe surioara mea.Dar cand m-am
apropiat de Bogdan,cand vroiam deja sa ii sar la gat sa o
lase in pace pe sufletelul meu am simtit doua maini
puternice care m-au inconjurat,atunci mi-am pierdut
echilibrul si am cazut pe zapada rece cu Petrisor peste
mine.Eram atat de aproape unul de altul.Fetele noastre cat
ca nu se lipeau si deja ii simteam respiratia accelerata.Ne
uitam unul in ochii celuilalt.Era ciudat si frumos in acelasi
timp.Ii vedeam ochii mari,caprui si foarte patrunzatori.Se
apropia tot mai mult de mine,iar eu nu ma impotriveam,din
contra,ma apropiam tot mai mult pana cand...striga Andra...
- Deli !!! ajuta-am !!!
- Acum Dada...m-am straduit sa ma ridic,normal,ajutata de
el...
Pana la urma am terminat joaca toti fiind leoarca.M-am
uitat la ei dupa care ne-am apucat toti de ras.Erau asa de
dulci,Bogdan se potrivea de minune cu Dada...erau facuti
unul pentru altul,si nu o zic doar pentru ca ii iubesc mult pe
amandoi,sorela mea cu fratioru...
Am ajuns cumva la internat ude lioarca,ne-am schimbat in
haine mai lejere si mai uscate,am povestit in timp ce am
baut ciocolata calda.Fiecare dintre noi doua era cu capul in
nori...numai o auzeam pe Andra cum mai zicea in soapta :
- Oare ce simt pentru el ?...Bogdan...
Eu ma gandeam cum va fi in viitor...nici eu nu stiam ce
simteam...era o prietenie,dar mai era ceva acolo...poate
iubire ? cine stie...
In starea asta am fost pana ne-am culcat si dimineata
ne-am dus la cumparaturi de Craciun.Era sambata deci
toata ziua faceam cumparaturi.
La Andra i-am luat un tricou alb pe care scria « TE
AMO » langa o inima mare de culoarea rosie si i-am
luat niste cercei de argint,mari si rotunzi.
La Deea i-am luat o bratara a prieteniei.Andra avea deja
bratara a prieteniei,inca doua…
La Luca i-am luat o minge de fotbal.
La Bogdi i-am luat o manusa de baseball.Adora
baseball-ul.
La Petrisor i-am cumparat cartea dupa care a fost scris
filmul de success “A walk to remember”…stiam ca ii
place mult filmul asa ca mi sa parut un cadou potrivit. I-
am scris si o dedicatie:Cu mult drag pentru pupaciosu
meu…unele clipe nu se uita niciodata…”O sa il las pe
el sa descifreze intelesul cuvintelor mele.
La mama i-am luat parfumul ei preferat.
La Blanka i-am luat o bluza mov,mai stramta care avea
o curea si un bolerou negru.
La tati i-am luat un parfum care sunt convinsa ca o sa ii
placa.
La mami2 i-am luat un set de farfurii de portelan iar la
tati2 i-am luat o bluza mai groasa care sper sa ii placa si
sper sa fi nimerit marimea.
Iar la Seby i-am luat un joc video grozav de care o sa se
bucure mult.
Toata ziua am fost la cumparaturi,ne-am luat si noua
ceva de rontait si ceva dulce in caz ca o sa vina cineva
in camera,niciodata nu se stie…
Am ajuns acasa frante,si Andra a cumparat o groaza de
lucruri.M-a tinut departe de ea,sunt curioasa ce a luat
anul asta,mereu ma surprinde nebunatica mea surioara.
Ne-am pus la nanita pentru ca eram frante,apropo
miercuri va urma petrecerea de Craciun de la scoala si
vineri cea cu prietenii...Abea asteptam cu totii...
 IREVOCABIL SI NECONDITIONAT

Ne-am trezit la ora 9.Era duminica,deci aveam toata

ziua libera pentru ca profesorii nu ne-au dat teme cum au
fost acuma tezele ne-am solicitat destul.Andra s-a dus pana
afara sa alerge un pic,ea era cea sportive,eu eram asa mai
lenesa si la 9 dimineata pe frigul de afara chiar nu vroiam
sa ma apuc de alergat.M-am dus in baie si mi-am facut
obisnuita siesta.M-am imbracat lejer.Mi-am luat un trening
negru,o bluza alba si un hanorac negru si normal ca papucii
de casa nu puteau lipsi.Aveam noroc ca in internat era cald
si nu aveam nevoie de haine prea groase.Mi-am luat un
baton de ciocolata din geanta pentru ca nu imi era
foame,aveam pofta doar de ceva dulce.Mi-am luat cartea
mea preferata, « Zori de Zi » si am inceput sa o citesc
pentru a zecea oara cred.Nu ma puteam satura de cartea
asta,o adoram.Ma fascina povestea de iubire dintre Bella si
Edward.Se vede ca si Stephenie Meyer avea o imaginatie
bogata.
Am citit linistita cartea pana ce am auzit telefonul.M-am
uitat pe ecran si am vazut ca Petrisor ma suna.Am raspuns
zicand :
- Salut !
- Hy...ce faci ?
- Bine,pe aici,citesc o carte...de ce ?
- Pai ma intrebam daca nu vrei sa vi la mine ?
- La tine ?...woaw...era tentant,recunosc.
 Accepta querida,haide...o sa fie bine...Am fost pentru
prima data deacord cu constiinta mea...Desi mereu am
fost deacord numai ca nu vroiam sa recunosc,da asta ii
alta poveste.
- O sa fie si Andrada si Bogdan...,spune Petrisor
entuziasmat.
- Da ?! am intrebat
- Da,deci vi ?
- Bine,asteapta sa ma schimb.
- Bine.
Am inchis telefonul,dar exact in momentul ala a sunat
Andrada zbierand la telefon :
- Delia !!!
- Spune draga mea.
- Vi la Petrisor...te rog ! te rog ! te rog !
- Vin !
- Ce ?!
- Cum ce ?
- Cum de ai acceptat asa de repede.
- Pai simplu...
- Bine...haide ca eu vin sa ne imbracam si sa fac un dus.
- Oky.
Am inchis si am cautat ceva haine.Mi-am luat niste
blugi negrii,o bluza maro,stramta pe corp cu maneci
mai largi.Parul mi l-am facut in bucle si mi-am pus o
cordeluta neagra cu o fundita mica.Mi-am luat geaca
lunga si cizmele lungi.
Andra m-a mai sunat odata sa imi spuna ca ea va
merge cu Bogdan la Petrisor.Sincer nu ma
suparam,speram sa fie odata impreuna,chiar se
potriveau.
 Cand am mers afara din internat Petrisor deja ma
astepta.Avea niste blugi negrii,o bluza tip camasa de
culoare maro.Era cumva paranormal ? ...cum ne-am
potrivit asa de bine la imbracaminte ?
- Ce ne potrivim ! exclama el fericit.
- Da, am spus zambind.
Ne-am imbratisat dupa care ne-am indreptat spre casa
lui.
- Tati nu este acasa,dar mama abea asteapta sa te
revada,imi spune el zambind.
- Sa stii ca mi-a fost dor de d-na Ramona.
- Si ei de tine.
Am ajuns in fata casei si Petrisor a intrat in casa
facandu-mi semn sa il urmez.Am intrat cu sfiala in
marea casa.Era chiar spatioasa si foarte primitoare.Am
intrat in camera mare unde D-na Ramona imi zambi si
imi zise :
- Delyutsza,ce bine imi pare sa te revad.Se pare ca
Petrisor nu a exagerat cand a spus ca esti schimbata.
Am rosit puternic la « complimentul » facut.Sa stii ca
are dreptate querida...Stiam ca are dreptate,doar ma
pot vedea si eu in oglinda sa vad ca sunt
schimbata.Bine,bine...nu te enerva acuma !Nu ma
enervez.
Am pupat-o pe d-na Ramona si am imbratisat-o
puternic.Mi-a fost foarte dor de ea,sincer,era o femeie
deosebita,care m-a inteles cand toti ceilalti mi-au
intors spatele,ma rog,aproape toti.Si acuma imi
amintesc ziua cand am cunoscut-o.Eu cica il ajutam pe
Petrisor la tema de la engleza,dar mai degraba i-o
faceam.Atunci am vazut-o pe d-na Ramona intrand in
 casa,eram asa de rusinata si de emotionata.Mi-a zis ca
sunt frumosa si ca a vazut poze cu mine.Era o chestie
foarte draguta si o vedeam asa de senina,de calma si
de calda.
Am mers in camera lui Petrisor.Era mare.Peretii erau
de culoare albastra.Am observat ca avea multe CD-uri
cu muzica si multe DVD-uri.Am ramas placut
surprinsa cand am vazut ratusca de la mine.O mai
avea,eram chiar mirata,dar cand am vazut ratusca pe
patul lui mi-am adus aminte cand i-am dat-o.Eram la
Andrada si ea s-a dus din camera lasandu-ma numai
cu el.Atunci i-am dat ratusca.Si el mi-a multumit si m-
a strans in brate,parca numai vroia sa ma lase din
imbratisare.
Am revenit la realitate din lumea mea imaginara si m-
am pus pe pat luand ratusca in mana.Am zambit trist
iar el s-a pus langa mine luandu-mi mana si punand-o
in a lui.M-am uitat atenta la el incercand sa afisez o
fata fericita desi nu imi prea iesea.Se uita la mine cu
tristete vazandu-mi fata,dar incerca sa zambeasca si
el,macar lui ii iesea cat de cat.S-a apropiat tot mai
mult de mine,era o liniste inmormantala in
camera,doar respiratia noastra accelerata se mai
auzea.Se apropia tot mai mult si eu nu ma mai
opuneam desi stiam ca nu era bine apropierea asta,m-a
luat incet si m-a strans de el,eram deja lipita de el si
fetele noastre se apropiau tot mai mult cand aud :
- Salutare frate ! striga Bogdi.
Intra in fuga in camera,dar ce m-a mirat pe mine era ca
se tinea de mana cu Andra.Sper sa fie la ce ma
gandesc eu.Eu si Petrisor ne uitam la Bogdan si
 Andrada cu ochii bulbucati,dar eram inca strans lipiti
unul de altul.Cei doi cand ne-au vazut reactia si au
inceput sa randa in hohote si cazad pe jos :
- Da ce apropiati sunteti,ne spuse fratioru mai in gluma
mai in serios.
Eu si Petrisor ne uitam unul la altul nedumeriti,abea
dupaaceea am observat ca inca eram imbratisati.Ne-
am despartit din imbratisare repede inrosindu-ma.
- Si voi de cand sunteti asa de apropiati ?,ii intreaba
Petrisor pe cei doi.
- Pai simplu,spuse Bogdi...
- Adica ? am intrebat eu
- Suntem impreuna,ne-a raspus fericita si mandra
Andra.
- Ce ?! am strigat eu si Petrisor de bucurie.
- Da ! ne-au afirmat cei doi.
- Vai ce ma bucur pentru voi,am spus imbratisandu-i.
Auzi ai grija de surioara mea,de nu o sa ai deaface cu
mine,si nu glumesc,am spus eu amenintatoare,dar
fericita pentru ei.Stiam ca o sa o faca fericita.
- O sa o fac ! spune el dandu-i un sarut dulce noii sale
prietene.Vai ce scumpi erau impreuna.
- Felicitari Andra ! am spus eu imbratisand-o.
- Multumesc sorela.
- Felicitari Andra,Bogdan,ii felicita si Petrisor.
Dupa felicitari si imbratisari ne-am pus pe pat cand am
auzit un ciocanit in usa.
- Se poate ? intreaba d-na Ramona cu ceva sandwisuri si
suc in mana.
- Da mama,intra,spuse Petrisor.
- Uite copii,v-am adus ceva de mancare.
- Mie sincer nu imi este foame,am spus rusinoasa.
- Nici sa nu aud ! a spus d-na Ramona destul de
autoritara,dar cu o voce dulce ca mierea.
- Dar...,am incercat eu sa protestez.
- Ai slabit deja prea mult,mie imi placea de tine cum
erai inainte,spuse d-na Ramona mangaindu-ma pe cap.
- Si mie..., a soptit slab Petrisor.
- Bine...o sa mananc,promit ! am spus dandu-ma batuta.
- Asa scumpo,spune d-na Ramona dupa care pleca din
camera.
- Deci ce film vreti sa vedem? intreaba Petrisor
Doar eu ma uitam la el pentru ca cei doi porumbei
erau foarte ocupati,Andra statea in poala lui Bogdi
zambind,mai bine zis radia de fericire.
- Pai ce ziceti sa ne uitam la « A walk to remember »,
am intrebat eu.
- Mie mi se pare excelent,voi ce ziceti ? intreba Petrisor.
- Noua ne este bine orice film,au spus ei desi nu se uitau
la noi prea mult si stiam ca nu o sa se uite la film prea
mult.
Am pornit filmul.Andra si Bogdi stateau pe un
fotoliu,Andra in bratele lui Bogdi,numai asa
incapeau.Iar eu cu Petrisor stateam pe pat.Ma uitam
concentrata la film,dar simteam cum privirea lui deja
ma ardea.Se uita la mine cu fericire,dar si cu putina
melancolie.
- Ce s-a intamplat ? l-am intrebat eu.
- Nimic,doar ca atat de mult am visat amandoi sa ne
uitam la un film impreuna,asa de banal suna,dar totusi
atat de important este pentru amandoi.
- Da,asta asa este...
 Am vazut aproape tot filmul,deja eram spre
sfarsit,partea cea mai trista,cand Jamie moare de
leucemie,nici nu vreau sa ma gandesc cum se simtea
iubitul,desi stiam ca totul e doar un film doua lacrimi
mi-au curs pe obraz.Acest lucru au observat toti si
Andrada se desprinse din bratele lui Bogdi si se duse
la mine ingrijorata intrebandu-ma :
- Iubita,ce s-a intamplat ? ...
- Nimica,doar ca filmul e trista.
Ooo querida,nu da apa la soareci...e doar un film
Stiu,am raspus prietenei mele
- E doar un film,linistestete ! ma linisti Andra.
- Normal ca e doar un film,tranquilito surioara,imi
spune fratioru’.
- Stiu stiu...am spus eu revenindu-mi.
- Haideti sa punem putina muzica sa inveselim
admosfera,ne sugera Andra.
- Buna ideea,o aproba Petrisor.
- Da iubire,tu numai ideei bune ai,o pupa Bogdi.
- Da..da...modesta de mine,spuse razand nebuna mea
sora.
Am pus muzica si am inceput sa povestim.
- Petrisor imi areti te rog unde este baia? l-am intrebat
eu.
- Sigur,haide cu mine.
Mi-a aratat baia si am intrat parca cu sfiala in ea.Am
luat mobilul si am sunat-o pe Ioana.Aveam nevoie de
sfatul ei acuma,cum pe Andrada nu vroiam sa o
deranjez,sa o desprind din lumea ei fericita.Am format
numarul lui ubyta:
- Alo! imi spuse o voce atat de familiara.
- Hy ubyta ! am spus eu fericita ca o aud.
- Dely,ce bine imi pare sa te aud !
- Si mie.
- S-a intamplat ceva.
- Da...poti sa imi dai un sflat ?
- Sigur.
Atunci i-am povestit totul pe scurt si sincer nici ea nu
a stiut ce sa imi spune deci sunt ca la inceput.
Ce « ma bucur »...
Am iesit afara din baie si m-am dus la d-na
Ramona.Am povestit cu ea si i-am multumit inca o
data ca m-a ajutat atunci cand am inceput sa plang.Si-a
lasat si lucrurile numai sa ma ajute pe mine.A fost un
lucru foarte frumos si m-a ajutat mult ca am putut sa
vorbesc cu ea,pentru mine atunci am simtit ca a fost ca
o mama,m-a ascultat si m-a inteles.Chiar am prins
mult drag pe ea.Ne-am imbratisat calduros dupa care
m-am dus inapoi in camera unde am vazut ca se uitau
la niste albume foto.M-am pus si eu sa vad.Am vazut
poze cu Petrisor cand era mic.Deja stiam pozele alea
pentru ca mi le-a aratat cand eram inca impreuna....
Ne-am tot uitat pana am ajuns la o poza cu mine.Era
poza pe care a scos-o la studio.Mi-a aratat-o la
web.Nu imi vine sa cred ca a pastrat-o.Deci woaw.
Noi am tot povestit si am ras mult.Toti erau o
companie foarte placuta.Ne distram de minune
impreuna.M-am uitat la ceas si am vazut cum a zburat
timpul.Ne-am dus cu totii acasa,sau mai bine zis la
internat si ne-am luat ramas bun.
 Atunci pe drum i-am pus pe Andra si Bogdi sa imi
spuna cum de sunt impreuna.Se pare ca totul a fost
atat de ciudat,dar si de frumos.
Andrada venea spre Petrisor cand Bogdan a oprit-
o.Erau doi golani acolo si s-au luat de Andra.Atunci
Bogdi i-a luat apararea si cand s-a terminat mica
incaierare cei doi au prins curaj si si-au recunoscut
sentimentele frumoase pe care le simteau unul fata de
celalalt.Erau atat de dulci de iti venea sa ii mananci pe
amandoi.Cei doi s-au sarutat si asa au devenit iubiti.
Totul parca era rupt din file de poveste.Ceva de genu :
vine printul curajos care o salveaza pe domnisoara in
pericol.Cei doi isi marturises iubirea si traiesc fericiti
impreuna.Cam asa vine,la mintea mea de copil pe care
o am acuma.
Am mers impreuna si Bogdi a trebuit sa isi ia ramas
bun de la iubita lui,parca ti se rupea sufletul cand ii
vedea ca trebuie sa plece.Dar noroc ca eram in
aceelasi internat si se puteau vedea asa mai pe
furis.Cum baietii nu pot intra la fete in camera.
Cand am ramas singure Andra deja a sarit pe mine cu
intrebari :
- Cum de erai asa de apropiata de Petrisor cand am venit
eu cu Bogdi.
- E o poveste lunga,am spus eu trantindu-ma pe pat.Am
zambit visatoare si i-am povestit.
Andra asculta cu mare atentie,parca era un copil mic la
care ii povestesti desenul animat preferat.
Cand am terminat de povestit totul ea a scos un mic
chicotit si a inceput sa strige :
- Oooo...woaw,iui,yoy...
- Asa-i ? am intrebat mai mult afirmant.
- Daaa!
- Sunt irevocabil si neconditionat….
- Indragostita de el…,ma completa Andra.
- De ce sa neg ceva ce este atat de puternic.Dar si la tine
e la fel.
- Cata dreptate poti sa ai.
Am inceput sa radem si sa ne imbratisam.
Totul a fost atat de frumos,ciudat si de trist.S-au
intamplat multe.In sfarsit Andra era impreuna cu
Bogdi.Ma bucur sincer pentru ei.
 REALITATEA…

Era miercuri,in sfarsit a venit si ziua asta,credeam ca nu

mai soseste.Era party azi.Ne lasau mai repede acasa,in
cazul nostru la internat.Inca nu stiam cum sa ma imbrac,o
adevarata oroare.Andrada avea deja partener… normal,
Bogdi din moment ce era iubi al ei.Andra spre deosebire de
alte zile s-a trezit repede,chiar inaintea mea,MINUNE!
- Haide leneso…trezeste-te somnorila.
- Dar sunt trezita,am spus eu puandu-mi perna pe cap.
- Haide ! Haide ! Haide !
- De unde atata entuziasm ? intreb eu surprinsa.
- Pai abea astept sa venim acasa sa ne facem frumoase
si sa petrecem.
- Mda...tu ai iubit ! am spus eu soptind
- Ai spus ceva ? ma intreaba entuziasmata Andra,era ca
atunci cand manca prea mult zahar,cam
hiperactiva,dar si dulce.
- Nu...nu am spus nimic.
- Oky.
Ne-am imbracat in fuga si am mers la masa.Toata
lumea susotea de petrecere.M-am uitat urat la
mancarea din fata mea,chiar nu imi era foame.Aveam
griz cu cacao deasupra.Imi placea,dar chiar nu aveam
pofta de nimic.
Andra era foarte fericita povestit de zori cu Andreea si
cu Bogdan care o admira.
- S-a intamplat ceva ? ma intreaba Luca zambitor.
- Nu...nu este nimic,am raspus cu jumatate de gura.
- Da...si eu sunt George Washington.
 - Mda…buna gluma,n-am ce zice,am spus eu ironic.
- Acuma serios…ce ai?
- Nu este nimica,doar ca…
- Ca…?
Pe cand sa raspund mi-a sunat telefonul.Am raspuns
repede sa nu ma vada cumva supraveghetoarea.
- Alo ! am zis eu in soapta.
- Buna,haide pana la tine in camera !
- De ce ?...
- Haide numai.
- Bine,am raspuns in soapta si am inchis.
- S-a intamplat ceva? ma intreaba Luca.
- Da…poti te rog sa ma acoperi cat timp ma duc pana in
camera.Daca te intreaba supraveghetoarea spune ca
ma simt rau sau ceva de genu...ok ?
- Oky ! ai grija.
- O sa am.
Am fugit in camera unde spre suprinderea mea nu am
vazut pe nimeni.M-am uitat in toata camera pana am
vazut un biletel si un fir de trandafir.Am deschis
biletul cu sfiala si am inceput sa citesc :
« S-au intamplat multe de cand ne-am reintalnit.Si am
redevenit prietenii de odinioara.As vrea sa povestim
intre patru ochi,ne intalnim dupa scoala in parc..Sper
sa iti placa trandafirul.Ai grija de tine.

Petrisor... »

Woaw...la asta nu ma asteptam.O sa ma duc la

« intalnire ».Sunt curioasa ce vrea.
 M-am dus inapoi la cantina.M-am asezat la locul
meu si i-am soptit la Luca :
- Mersi !
- Pentru putin.
- Ce s-a intamplat ? a intrebat Andra ingrijorata.
- Uite ! i-am dat in mana biletul.
L-a citit repede dupa care a scos un tipat:
- AAAAA!!!
- Ce e?! Ce e ?! intreaba ingrijorat Bogdi.
- Aaaa...nimic iubire,il linistea Dada.
- Cum de ? intreaba Bogdi dupa ce citi.Doar era
prietenul lui cel mai bun, si al meu totodata...normal ca
trebuia sa stie.Mai e si cumnatelu’.
- Pai nu stiu nici eu...
- Eeee nu stii ?...
- Pe bune no ...jur.
- Bine ! Bine !...te cred...
- Ufff...in sfarsit
- Poate...spuse soptind.
- BOGDAN ! am spus eu parca jignita ca nu ma crede.
- Glumeam suri,nu te enerva.
- Bine,am spus eu imbratisandu-l.
Am ajuns in clasa unde am auzit cum cineva ma
striga.
- Delia!...Dely!
Cand m-am intors l-am vazut.Saracul se straduia sa
ma faca sa ma intorc.Tot dadea acolo din maini de
parca era elicopter si dadea din elice.Am inceput sa
rad cand mi-am imaginat.Toata gasca se uita la mine
de parca acuma chiar am innebunit.Mi-am stapanit
 rasul dupa care m-am pus in banca impreuna cu
Andrada.
- Ai vazut biletul ….si …trandafirul?
- Trandafir ?...ce trandafir ?! intreaba Andrada alarmata.
- Da am vazut si multumesc de floare e foarte
frumoasa,i-am raspus la Petrisor.
- Pentru putin ingeras...
- Ce trandafir ? intreba din nou Dada.
- Aaaa...doar un trandafir frumos pe care l-am primit.
- Bine...daca zici tu,termina ea cu neincredere.
- Buna dimineata copii ! ne saluta doamna diriginta.
- Buna dimineata,am raspuns toti in cor ridicandu-ne.
- Ma bucur sa va vad atat de energici si de fericiti.Si stiu
si de ce...petrecerea nu ?...Sau ma insel ?
- Nu va inselati,au raspuns unii colegi.
- Pai vreau sa va spun ca ultima ora pe care o sa o tineti
azi va fi la 11 pana la 12...Sunt putine ore si vreau sa
va rog sa va purtati cand de frumos puteti si in ultima
ora o sa vin eu sa aranjam bancile,sa facem putin loc
sa puteti sa va desfasurati in voie la petrecere.
- Bine doamna diriginta ! am raspuns noi...copiii
« cuminti »...
- Bine copii,haide sa incepem ora de romana.Azi vom
vorbi despre poezia « Pe langa plopii fara sot » scrisa
de cel mai mare poet roman,Mihai Eminescu,cel care
era caracterizat un romantic incurabil.Deci deschideti-
va caietele va rog si scrieti...
Asa a trecut si ora de romana.Mai aveam doua
ore,matematica si geografie dupa care venea ultima
ora in care aranjam clasa.In ore nu am fost deloc
atenta,eram distrasa de alte lucruri mai importante
 pentru mine cum ar fi frumosul brad de Craciun din
clasa impodobit cu globulete frumoase,aveam si
beculete si o stea mare in varful bradului.Stateam si
ma gandeam oare cum sunt cei de acasa,oare le este
dor de mine ?...Eu cred ca da...
A trecut si ultima ora.Clasa arata frumos,era totul
curat,aranjat si era mult loc sa ne desfasuram cum a spus
doamna diriginta.
- Peste jumatate de ora ne vedem in parc,imi spuse
Petrisor dupa care mi-a dat un pupic pe obraz.M-am inrosit
puternic si m-am mai si impiedicat.De nu era langa mine
Andra sa ma prinda asa « pupam » pamantul.
Am ajuns la internat.Am intrat in camera trantidu-ma
pe pat.Mi-am dat jos cizmele si mi-am luat papucii de casa
infasurandu-ma sub plapuma si pornindu-mi MP3-ul.Eram
atat de curioasa sa vad de ce vrea sa ne vedem atat de
urgent.M-am uitat la ceas si am vazut ca mai aveam
aproximativ 15 minute sa fiu in parc asa ca mi-am luat
inapoi cizmele si geaca si m-am dus afara nu inainte sa o
pup si sa o imbratisez pe Andra.
Am marit viteza pana am ajuns in parc.L-am vazut pe o
cum inainta spre mine.I-am facut cu mana sa ma vada si am
pornit unul in directia celuilalt.
- Salut! am spus cat de relaxata am putut.
- Buna! …
- Deci de ce vroiai sa ne vedem?
- Pai as vrea sa vorbim.
- Despre ?
- Despre noi.
- Pai atunci spune,l-am incurajat eu.
 - Uite...ne-am revazut dupa mai aproximativ un an si
am redevenit prietenii buni care am fost la inceput.
- Da...asta asa este.
- Si as vrea sa imi spui aici si acum daca mai simti ceva
pentru mine.
S-a apropiat de mine tot mai mult pana si m-a strans
aproape de el uitandu-se adanc in ochii mei.
- Pai eu....
- Sincer !
Vai !!! Cine dracu m-a pus sa vin aici ?!
Gata querida ! Respira adanc si spune adevarul.
Ce ?!!!....te-ai tampit de tot ? am intrebat vocea din
mintea mea.
Hei !!!...nu ma jigni...deci te rog frumos...doar stii ca
eu am dreptate...sau ma insel cumva ?
Bine ! Bine !...nu te inseli...o sa zic adevarul...,o sa am
atata sange in mine sa spun adevarul aici si acum...
Asa te vreau !....
- Deci ?...ma intreba Petrisor.
- Bine,o sa fiu sincera...asa e cel mai bine.
- Spune ingeras...
- Nu poti spune tu primul ?...am intrebat rusinata.
- Bine...
- Multumesc,am spus recunoscatoare.
- Eu te iubesc !...
- CE ?! am intrebat uimita.
- Da...TE IUBESC,si alte cuvinte nu gasesc.Esti totul
pentru mine.De cand ne-am reintalnit mi-am dat
seama cat de mult valorezi si cat de mult te iubesc.Ca
niciodata nu am incetat sa te iubesc.Ca te ador si ca
 imi doresc atat de mult sa ma ierti si sa pornim de la
inceput.
- Eu...eu...eu te...te iubesc ! am spus eu balbaind.
- Cum ? intreba mirat si cu un zambet imens pe fata.aa
- Da...Te iubesc ! Te iubeam mereu si acuma parca si
mai mult.Te ador !
Ne-am apropiat eu lasandu-ma prada iubiri,cazand in
bratele ei.Ne apropiam tot mai mult pana cand buzele
noastre s-au unit si...ei bine...mai departe se stie...A
fost un sarut frumos,dulce si plin de iubire.
- Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc !...imi repeta el
intruna cat timp ma invartea pe acolo.
Eram atat de fericita.Il iubeam si nu mai puteam nega
acest lucru.Am incercat sa fug de acest sentiment atat
de mult timp,am incercat sa nu mai simt asta,sa uit
sentimentul asta atat de profund,dar in zadar...il
iubeam si alte cuvinte nu gaseam...
M-a condus pana la internat unde ne-am luat ramas
bun cu un sarut...Trebuia fiecare dintre noi sa se
pregateasca pentru petrecere.
Am intrat in camera cantand.
- Ce s-a intamplat?! Spune tot! ma “ataca” deja Andra.
- Sunt impreuna cu el.
- CE ?!...
- Da !
- NU !
- Ba da !
- Woaw...felicitari ! Ce ma bucur ! Ce ma bucur !...Dar
daca te mai face vreodata sa suferi il...il...il omor !
- Inainte il chilaresc eu,am spus razand.
Ne-am pregatit pentru petrecere.
Eu eram imbracata intr-o rochita pana la genunchi de
culoare albastra.Aveam parul facut in bucle si aveam
niste cizme lungi de culoare neagra care se asortau
perfect.Mi-am pus niste accesorii negre si deja eram
gata.
Andra era imbracata intr-un corset alb si niste
pantaloni negrii de licra.Arata atat de hot...pe
bune.Avea parul facut in bucle si ea.Si-a pus o bratara
groasa la mana si cismele lungi in picioare.Noi eram
deja gata si am si plecat.
Am ajuns in clasa unde am fost intampinate de Petrior
si Bogdan.Amandoi ne-au luat usor in brate si am
primit fiecare cate un sarut dulce.Toti se uitau la noi
ca la masini straine.Eram amandoua atat de fericite.
Am primit felicitarile lui Bogdi care l-a si amenintat
pe frumosu meu ca il si bate daca ma face sa sufar.Ce
fratior protector am...Am primit felicitarile lui
Deea,Luca si Liza.
La petrecere a fost frumos.Am facut poze in cuplu,dar
si impreuna.Am facut cate o poza singuri fiecare.Am
facut o poza in care aparea Andra,Bogdi,eu si
Petrisor.Una in care aparea numai Andra cu Bogdi,una
in care eram numai eu cu Petrisor,una in care erau
numai Luca cu Deea si una in care eram
eu,Andra,Deea si Luca.
A fost distractiv,am dansat si am cantat.Bauturi
alcoolice nu au fost pentru ca ne si chilarea diriga,dar
si fara asta a fost distractiv.Am ras mult cu Andra si
Deea.Iar baietii au fost...ei bine...ca baietii.
La ora 9 seara am ajuns la internat unde baietii s-au
ascuns in camera noastra si am povestit pana la 2
 noaptea...da,noi cei patru nebuni ca altfel nu pot sa ne
descriu pe noi.
A fost o zi foarte frumoasa si plina de emotii.
 ACCIDENTUL…

- Brrr! Brrr! Brrr!

Ceas nenorocit! Tocmai acuma s-a gandit sa sune?M-
am uitat in jur si am vazut ca Andra si Bogdi au
adormit pe pat inghesuiti,iar eu se pare ca am adormit
pe jos cu Petrisor.Inca aveam hainele de la petrecere
pe noi.Stateam imbratisata cu el,soarele meu.M-am
desprins din bratele lui si m-am dus pe varfuri la baie
ducandu-mi haine pentru a ma schimba si a face un
dus binemeritat.
Am facut dusul pentru a ma relaxa.Norocul nostru era
ca am sunat-o pe d-na Ramona sa ii spun ca Petrisor
va dormi astazi la internat cu Bogdi in camera in locul
unui coleg care lipseste.Daca nu pana acuma facea
infarct saraca doamna.
Mi-am facut siesta de dimineata dupa care m-am
imbracat luandu-mi o bluza neagra si niste blugi
gri.Mi-am pus cureaua lata,de culoare neargra si am
iesit din baie inca cu parul ud.M-am apropiat incet de
Petrisor sa il trezesc,dar se pare ca nu am fost destul
de atenta ca in secunda urmatoare eram deja peste
el.M-a luat de mijloc si ma pus practic pe el.S-a uitat
adanc in ochii mei cu acei frumosi ochi ciocolatii de
care m-am indragostit din prima clipa si mi-a zis
zambaret :
- Buna dimineata pui !
- Buna dimineata am spus inca razand.
- Ce este asa amuzant? ma intreaba nedumerit.
 - Pai daca nu iti dai seama eu sunt deasupra ta,probabil
te turstesc si mai si intarziem la ore.
- Yoy...am uitat de ore.
- Si sa nu uitam ca trebuie sa te schimbi.
- Cat e ceasul ? ma intreaba Andra nedumerita.
- Pai...6 :30am.Deci mai avem aproximativ o ora jumate
pana sa inceapa orele.
- Inca cinci minute,ma ruga Andra cuibarindu-se mai
comod in bratele iubitului ei.
- Haide ridica-te ! ii spun la Petrisor care nu se misca
desi m-am dat de pe el.
- Daca imi dai un pupic ma ridic.
I-am dat un pupic pe obraz si l-am indemnat spre
fereastra sa mearga acasa sa nu intarzie si sa nu fie
prins de doamna Dana.
- Da eu vreau un sarut ! imi spune el cu o moaca de
catelus.
- Hai nu te prostii si du-te acasa sa nu intarzii.
- Da nu e corect,spuse el trist.
- Bine ! Bine !,am spus sarutandu-l.
- Gata,ma duc,spuse el fericit.
Bogdi s-a dus in camera lui pentru a nu intarzia si eu
am impins-o pe Andra spre baie.
S-a imbracat cu niste blugi negrii si o bluza gri.Avea
parul in bucle si o geaca lunga si neagra,iar eu aveam parul
drept,o geaca lunga si alba.Dupa ce ne-am pregatit am
plecat spre ore...
Ne-am dus in clasa si ne-am pregatit pentru rutina
obisnuita si plictisitoare.M-am intors in spate sa il vad pe
soarele meu.Era asa de dulce,desena inimioare pe spatele
caietului.
 - Frumos,am soptit eu uitandu-ma cu idolatie la el.
- Multumesc iubire...iti spun un secret ? ma intreaba el
serios...
- Da,normal...
- Te iubesc mai mult decat oricine pe lume.
Vai ce scump este...il ador,este totul pentru
mine,universul meu,soarele meu...
- Sa stii ca eu nu te iubesc...eu te ador !
M-am apropiat de el si i-am dat un sarut,am pus toata
dragostea in el.
M-am intors repede pentru ca a venit profesorul de
istorie.
Eram cu capul in nori,inca visand momentele
petrecute impreuna,si Andra nu era mai prejos.Si ea visa cu
ochii deschisi.
Ora a trecut repede.Profesorul trancanea acolo despre
al doilea razboi mondial.Am invatat in a 7-a despre el si
stiam cam despre ce era vorba deci nu ii acordam prea
multa atentie.Printre atatea ganduri am auzit clopotelul...in
sfarsit s-a sunat,era si timpul.
Cand sa ma ridic din banca simt doua maini care imi
acopera ochii.Stiam ca era el,dar vroiam sa ma joc putin.
- Hmmm...oare cine sa fie ?...Luca ?
- Nu ! a raspuns Andrada in locul lui.
- Bogdi ?
- Nu !
- Da stiu...acuma stiu...Alex Oltean!
- Heyy! striga Petrisor.
- Stiam ca esti tu iubire,doar ca vroiam sa ma joc un
pic….
- Si eu te iubesc !...
 - You are my life now ! i-am spus punand mana lui intre
a mea…
Am plecat in pauza impreuna cu
Luca,Deea,Dada,Bobo si Liza…
Orele au trecut pe nesimtite totul fiind obisnuit si atat
de monoton,cel putin la ore,caci in pauze...woaw...
La sfarsitul orelor ne-am dus la internat.Nu ieseam azi
afara pentru ca aveam de invatat,mai bine zis de tocit la
istorie,aveam maine teza si eu nu am invatat o boaba...cool
nu ?
Ne-am dus fiecare in camera lui,eu si Andra ne-am
incalzit niste ciocolata calda si ne-am pus pe invatat.Am tot
tocit...date peste date,evenimente peste evenimente.Parca
era un blestem,pe bune...
- Doamne de ce ne pedepsesti asa ?! am intrebat eu
lamentandu-ma deja.
- Da...asta e o intrebare de nota 10 sorela,spuse Andra
picand in bot de oboseala.
M-am uitat la ceas,era deja 23 :10pm...Dumnezeule ce
trece timpul.
M-am dus la cantina si am luat doua cani de cafea,era
ramasa de la profesorii care au baut.De data asta se
accepta asa ca am luat canile si am plecat in camera.
- Cred ca o sa ne fie de ajutor,i-am spus eu la Andra
intinzandu-i cana.
- Vai,mersi mult ! chiar aveam nevoie....
- Si eu...crede-ma
Mi-am pus de siguranta alarma la 6 :30am,sa fiu
sigura ca nu uit,numa asa putem sa dormim pana la amiaza.
...............................................................................................
.
 Era deja 4 dimineata si noi eram frante.In cele din
urma am cedat oboselii si am adormit cu capul pe caiete.
- Brrr ! Brrr ! Brrr !
- Opeste alarma aia idioata ! striga Andra.
- Acuma ! am spus cautand ceasul.L-am gasit in cele
din urma si l-am oprit.
Eram atat de obosita,nu imi puteam tine ochii
deschisi.Am dormit doua ore jumate deci cred ca
aveam si noi dreptul sa fim obosite.
M-am dus sa fac un dus rece si m-am imbracat,dupa
care s-a dus Andra sa isi faca dus.Aveam cearcane de
marimea unei mingi de fotbal la ochi.Nu m-am mai obosit
sa imi fac parul.Doar mi lam prins in coada si mi-am pus
niste cercei mari si rotunzi in urechi.
Practic ne-am tarat pana la cantina unde am incercat sa
mancam pentru ca abea tinem painea in mana.
- Ce ati patit? ne intreaba Deea speriata.
- Nimic ! am raspus cu jumate de gura.
- Doar am invatat muuultttt,ma completa Dada.
Am ajuns in clasa unde toti erau happy,povesteau si
radeau numai eu si Andra aveam ditamai cearcanele si
abea ne miscam.
- Iubire,ce ai patit ? ma intreaba Petrisor speriat.
- Mi somn,am spus eu cascand.
- Nu trebuia sa exagerezi cu invatatul,incerca el sa ma
certe.
- Da nu am exagerat,am protestat eu.
Nu putin...
- Tu sa taci !
- Cu cine vorbesti ? ma intreba nedumerit.
 Ooopsy...se pare ca am zis-o cu voce tare,acuma o sa
ma creada si nebuna...minunat !
- Nimic,doar ca sunt foarte obosita,am spus eu
scuzandu-ma.
- Buna ziua elevi !...spuse doamna diriginta intrand.
- Buna ziua ! am raspus in cor.
- Pai azi o sa tinem dirigentie in loc de romana.
Minunat...deci pot sa dorm.Mi-am pus capul pe banca
si am inchis ochii.
.......................................................................................
.
- Super !!!! striga cineva din spatele meu.
- Oooo Dumnezeule,ce strigati asa,ati innebunit?! intreb
eu nedumerita si somnoroasa.
- Trezirea Dely ! striga Deea scuturandu-ma.
- Bine ! Bine !
- Dupa teza la isto plecam acasa,spune fericit fratioru.
- Ce bine,pot sa dorm...am spus eu zambind.
- Chiar ca,ma aproba Dada.
Au mai trecut doua ore plictisitoare si a venit teza.Imi
era o frica de numa.Am primit subiectele si domnul
profesor ne-a pus in alte banci.Profesorul se uita la
mine si zise :
- Dascal Alexandru te poftesc langa domnisoara,spuse
aratand spre mine.
O grozav,asta mai lipsea.Andra se uita dezamagita ca
nu poate sa stea cu mine in banca,dar dadu din umeri
si isi astepta « pedeapsa ».
- Domnisorul Luca,tu te vei duce cu domnisoara
Andrada,spuse profesorul aratand spre o banca taman din
partea cealalta a clasei.
 - Si noi putem sta aici ? intreaba Bogdi.
- Nu chiar,...Petrisor tu vei sta in banca cu domnisoara
Andreea iar domnisorul Bogdan se va muta cu domnisoara
Liza.
Dupa ce a mutat pe toata lumea a impartit si restul
subiectelor.Nu era nimic necunoscut mie,nu degeaba am
invatat toata noaptea.Am scris cu atentie sa nu gresesc si
m-am verificat de doua ori dupa care am oftat usurata si am
pus pixul jos.
- Deja ati terminat domnisoara ? ma intreaba profesorul
uitandu-se la mine de dupa ochelari.
- Da domnule profesor ! am spus eu zambind.
- Foarte bine,atunci poti sa imi dai lucrarea si poti sa te
retragi pentru ca dupa cum stii azi plecati dupa ora
mea.
- Da domnule,am spus eu dandu-i foaia de lucru,mai
bine zis foile si impachetandu-mi lucrurile.
Obosita,abea tarandu-mi picioarele mi-am luat
ghiozdanul si m-am dus afara din clasa.Vroiam sa ma
duc pana la magazin sa iau o bluza draguta pe care am
vazut-o.Stiam ca la Andra ii plac bluzele de genul ala
si m-am gandit sa ii iau cum ea s-a straduit mai mult
de dragul meu sa invete pentru ca ea nu s-a straduit
asa de mult niciodata,mereu prindea din mers,mai
repeta odata si stia totul,nici nu stiu cum de poate sa
prinda asa de repede.Ma rog,oricum merita o
recompensa.Si in plus maine ii petrecerea,abea astept.
Cu toate gandurile astea am marit pasul sa ajung
repede pentru a fi inapoi la internat cand ajunge Dada.
Cand sa traversez strada am vazut o lumina puternica
indreptandu-se spre mine si am auzit o masina
accelerand cu putere,atunci mi-a iesit un tipat pe gura
si am simtit o lovitura puternica.Intunericul m-a
cuprins....
 INTUNERICUL SI AMINTIRILE

Era totul atat de intunecat,simteam cum durerea ma

apasa puternic si auzeam tipete si multe voci ingrijorate.Ma
durea foarte tare capul.
- Ajutati-o va rog ! o auzeam pe Andra cum plangea si
ma striga.
- Dati-va la o parte va rog ! am auzit o voce calma.
- Ce are ? intreaba Dada.
- Inca nu stim domnisoara,trebuie sa o ducem la spital
de urgenta.
- Vin cu dumneavoastra.
- Bine,haide-ti !
Dupa acestea nu am mai auzit nimic doar m-am lasat
prada intunericului si durerii.Parca eram intr-o alta
dimensiune sau ceva de genul asta.Eram intr-un loc
intunecat si dintr-o data am vazut o lumina.M-am
apropiat de ea si m-am vazut pe mine cand eram
mica,eram impreuna cu tata de Craciun.Ma auzeam pe
mine,cum era posibil...oare am murit ?...
- Tata,esti cel mai tare ! Te ubesc mult.Este grozav
pianul electric,mutumesc tata ! am spus eu fericita
sarind in bratele lui tata
- Sa cresti mare papusa lu’ tata.Vezi,ai fost cuminte si
Mosu ti-a adus un pian electric pe care poti canta tot
timpul.
- Mama ! Mama !,uite pianul ! am spus eu fericita
aratand spre pian.
 - Da scumpo,pianul,dar sa ai grija de el...ok ?
- Oky mama ! am spus eu razand
Dumnezeule ce se intampla cu mine?Am murit ? De ce
vad toate astea ? Vreau sa ma trezesc,dar totusi,era
acolo,tata era acolo,vreau sa il vad din nou,imi este atat de
dor de el...
Si din nou...alte imagini au aparut,parca vedeam un film
care s-a intamplat si in realitate si eu sunt in el.Parca imi
vad copilaria,momente importante pentru mine...
- Tata ajuta-ma sa fac puzzelul !
- Acuma Linda.
- Uite tata,uite !
- Da scumpo,bravo !
- Da tata,am reusit sa fac o parte din el,vezi tata,vezi ?
- Bravo,stiam ca poti.
- Te iubesc tata !
- Si eu papusa mea.
Am sarit in bratele lui tata,el punandu-ma pe umerii
lui.Imi aminteam momentul asta,era ultima data cand
am fost cu el la bunici.Ultima data cand am apucat sa
ma joc cu el....
Multe sentimente m-au cuprins.Tristete,bucurie,
nostalgie...
- Dar tata,de ce trebuie sa merg in bratele tale cand
trecem strada ?
- Pentru ca asa trebuie Linda.
- Dar nu vreau ! am spus eu plangand
- Haide sa fim o fetita cuminte.
- Dar nu vreau,am spus cu lacrimi in ochi
- Nu plange…de ce plange papusa mea?
- Vreau sa merg pe jos aici tata.
- Imediat,spuse tata pupandu-ma pe obraz.
Ma uitam cu atentie la tot,era mult prea adevarat,exact
asa s-a intamplat,nu tin minte daca tot aceste cuvinte
le-am folosit pentru ca au trecut multi ani,dar eram
exact asa si stiu sigur ca asa s-a intamplat.Imi vedeam
copilaria cu ochii.
- Mama ce s-a intamplat ?am intrebat eu speriata cand
o vedeam pe mama cum plangea langa Blanka.
- Puiu mami,spuse ea strangandu-ma la piept.
- Ce s-a intamplat mama...nu plange...
- Imi pare rau Linda,imi pare foarte rau.
- Ce s-a intamplat mami ?
- Tata a plecat....spuse mama cu o voce sfasiata.
- Dar se va intoarce nu ? am intrebat-o uitandu-ma la
Blanka cum isi intoarce privirea si plange in hohote.
- Nu mamica...
- De ce ? am intrebat cu lacrimi in ochi.
- Tata s-a dus cu ingerasiii acolo in Cer.
- Da va veni inapoi,am spus eu plangand.
- Nu Linda...tata nu va mai veni inapoi.
- Ba da ! El va veni,o sa vezi.
- Imi pare rau papusa mea,spuse mama imbratisandu-
ma pe mine si pe Blanka.
- Nuu !!!! am tipat eu....Nu !!! Vreau la tata! Vreau la
tata!
- Gata Linda,nu mai plange te rog.
- Tata ! am strigat eu plangand.
Mama imi lua fata in mana ei si imi spuse inca
plangand :
- Tata nu ar vrea sa te vada plangand.Pe el il doare
daca te vede plangand,nu mai plange scumpo,incerca
 sa ma consoleze mama cand si ea,si Blanka erau
distruse.
Dumnezeule...am spus eu plangand.Mii de lacrimi mi-
au curs pe obraz.Nu mai vreau imaginile astea,nu mai
vreau ! Dar alte amintiri au venit...
- Buna,ma cheama Delia,pe tine ? am intrebat-o
sfioasa pe fetita slabuta cu parul blond si lung din
fata mea.
- Buna,pe mine ma cheama Andrada.
- Frumos nume,am spus intinzand timid mana.
Am zambit cand am vazut momentul asta,un moment
care mi-a marcat viata,intr-un mod bun,normal,cine ar
fi crezut ca va deveni cea mai buna prietena a mea.
- Vreau sa iti spun ceva,am spus eu cam agitata
incercand sa ii evit privirea lui.
- Spune,te ascult...
- Bine...ufff...o sa iti zic,pai orice persoana are dreptul
la o a doua sansa, m-am gandit mult si as vrea sa ne
impacam.
L-am imbratisat cu mult dragoste si asa am stat
cateva minute.
- Pot sa iti dau un pupic? ma intreaba uitandu-se adanc
in ochii mei.
- Pe gura ? il intreb eu rosind.
- Da.
- Pai stii...
- Daca nu vrei nu este nimic,eu nu ma supar,pot sa astept.
- Nu e vorba ca nu vreau,doar ca nu am mai...sarutat pe
nimeni pana acuma,si poate nu ma pricep.
- Nici eu nu ma pricep,imi spune el apropiindu-se de mine
tot mai mult.Ma tinea protector langa el,eram practic
lipita.Asa am stat vreo jumate de ora pana cand s-a
intamplat magicul,ma rog magicul pentru mine...
Mi-am amintit melancolica tot ce a fost si cand ma
gandesc cate s-au intamplat de atunci....
- Vreau sa iti spun ceva...
- Spune,am zis eu uitandu-ma cand la Andra cand la
stele.
- Inca imi place de Mitrut(Petrisor)...imi place poate
mai mult decat mi-a placut inainte.
- Si de ce nu mi-ai zis pana acuma ?
- Pentru ca vreau sa fii fericita alaturi de el.
- Eu nu pot fi fericita cu el stiind ca tie inca iti place de
el si esti nefericita.
- Ba poti.
Simteam ca o sa cada dracu ceru peste mine,simteam
atata durere si tristete de imi venea sa plang.Mai
aveam putin si imi dadeau lacrimile.
Vai...slava Domnului ca a trecut,nu mai vreau sa trec
prin asta NICIODATA !O ador pe Andra si mereu va
fi asa.
- Dely trezeste-te te rog !
- Andrada ?! intreb nedumerita.
- Te rog Dede meu,te rog !
- Unde esti ?
M-am indreptat spre...nici eu nu stiu unde pentru ca
totul era negru.Auzeam vocea lui Dada si vedeam o
luminita.M-am indreptat spre ea si dintr-o data am
deschis ochii.Am vazut ca eram la spital,ma uitam in
jur si vedeam peretii care odata erau albi,acuma sunt
ingalbeniti deja.
 - Slava Domnului,m-ai speriat de moarte ! spuse Andra
printre lacrimi.
- Sunt bine,am spus eu incercand sa imi misc mana sa ii
pot raspunde la imbratisare,dar am simtit cum m-a sagetat.
- Te doare nu ?
- Putin,am recunoscut eu.
- E in ghips.
- Sper ca mama nu a aflat nimic,am spus eu deja
alarmata.
- Nu, stai flexa ca nu i-am zis.Nu am avut timp.
- Ei bine nici nu o sa stie.
- Iubire ! spuse Petrisor
- Salut !
- Esti bine ? ma intreaba ingrijorat.
- Sunt bine. Bogdi unde e ?
- S-a dus sa ii aduca un ceai de tei la Andra,tot timpul a
plans.
- Oooo scumpa mea.
- Nu sunt singura,spuse ea...
- Adica? am intrebat-o nedumerita.
- Si Petrisor a plans,i-au dat lacrimile.
- Oooo,da nu am patit nimic,sunt ca noua.
- Ne-ai speriat de moarte! ma acuza Bobo intrand
inauntru in camera.
- Scuze,am spus eu rusinata.
- Scuze ? Era sa fac atac de cord.
- Imi pare sincer rau.
- Acum totul e bine,spuse doctorul intrand.
- Buna ziua domnule doctor ! am spus zambind.
- Cum e bolnavioara?
- Bine,multumesc de intrebare.
- Atunci este numai bine,pai te putem externa azi,asta
numai daca vei fi atenta si o sa iei medicamentele pe care ti
le dau eu, la ore regulate.
- Cu siguranta !
- Bine atunci,ma duc sa iti semnez fisa de externare si poti
sa pleci.
- Bine !
Vai in sfarsit ma pot duce la internat sa imi vad din nou
lucrurile mele si sa nu mai vad spitalul asta.Urasc
spitalele ! Dar cu siguranta ca a fost ciudat toata chestia cu
visul,mai bine zis cu intunericul si « filmul » pe care l-am
vazut.O parte din viata mea...
 JOCURI

Am mai povestit un pic cu Bobo,Ada si Petrisor pana a

intrat pe usa domnul doctor impreuna cu cine chiar nu ma
asteptam sa vina,o persoana foarte speciala si draga mie,d-
na Ramona.
- Vai Delyutsza,cum esti? ma intreaba speriata d-na
Ramona.
- Sunt bine,multumesc,a fost doar o sperietura din
fericire.
- Slava Domnului!
- Deci,doamna puteti sa va duceti fetita acasa,a spus
domnul doctor uitandu-se la doamna Ramona.
- Domnule doctor,am intervenit eu zambind.
- Spune micuto.
- Doamna nu este mama mea.
- Aaaaa…scuzati-ma.
- Nu este nimic,a spus d-na Ramona uitandu-se cu drag la
mine in timp ce Petrisor statea langa mine manganidu-
mi obrazul.
- Pai atunci trebuie sa va chemati unul din parintii
fetitei,sau macar o ruda sa semneze externarea,altfel nu
pot sa o las sa plece.
M-am uitat speriata cand la Andra cand la d-na
Ramona.Daca afla mama ma trimitea cu siguranta
inapoi in Mures.Nu am de gand sa risc.
- Pai…domnule doctor,eu sunt matusa lui Delia,deci
puteti sa o externati,spuse d-na Ramona,”matusica mea”
zambind.
- Daca asa se pune problema,micuto poti sa te imbraci si
sa pleci acasa,a spus doctorul zambind.
- Super,am spus eu zambind.
- Doamna veniti cu mine sa semnati externarea,a spus
doctorul aratandu-i drumul la doamna Ramona.
Dupa ce au iesit afara am zis zambind fericita:
- D-na Ramona e CEA MAI TARE!
- Stim,a spus Petrisor razand.
- Acuma te lasam sa te imbraci,a spus Bobo tragandu-l pe
Petrisor afara.
- Mersi…
- Vai de ma mai sperii asa o sa ajung si eu la spital,o sa
fac atac de cord.
- Nu am vrut sa te ingrijorez,jur,am spus eu uitandu-ma
la surioara mea scumpa cu ochi de catelus.
- Bine! Bine!...a trecut,a spus ea imbratisandu-ma
suav,avand grija la mana in ghips.
- Vai,dar nu am haine curate,am spus eu realizand ca
singurele mele haine probabil erau murdare si rupte din
cauza accidentului.
- Stai linistita,eu ma gandesc mereu la toate,deaceea ti-
am adus haine curate sa te poti schimba.
- Te ador,am spus eu pupandu-o pe obraz.
- Stiam,stiam,a spus surioara mea razand.
Dupa ce mi-am luat pantaloni de catifea albi,o bluza
lunga de culoare gri cu o fundita la spate,geaca neagra
scurta,pentru a aia lunga imi era rupta si cizmele lungi
albe.Normal ca Andra a adus si pudra,rimelul si
peaptanul sa ma aranjez putin pentru ca eram foarte
palida.Cand a terminat Ada sa ma aranjeze am
redevenit eu.
 - Putem pleca fetelor,a intrebat d-na Ramona intrand in
salon.
- Da,a spus Andra zambind.
- Va multumesc mult,m-ati salvat,am spus eu
imbratisand-o si pupand-o pe obraz.
- Oricand frumoaso,stii bine ca te iubesc ca pe o fiica.
- Si eu va iubesc mult! am spus eu cuibarindu-ma in
bratele ei.
- Cand m-am desprins din bratele ei am vazut ca Andra
era deja imbratisata cu Bogdi si Petrisor ne privea
bland.
- Putem merge? ma intreaba Petrisor tinandu-ma de mana
nevatamata.
- Sigur,numai sa imi iau la revedere de la domnu’ doctor.
- Bine,sa mergem sa iti iei ramas bun.
Dupa ce ne-am luat ramas bun am mers afara din spital
si ne-am dus la internat cu un taxi.
Pana la urma am ajuns la internat unde ne asteptau
doamna diriginta,Luca,Deea si Liza.
Am iesit din masina cu totii si i-am multumit doamnei
Ramona pentru tot si mi-am luat ramas bun de la Petrisor
dandu-i un pupic rapid pe obraz.
- Dely esti bine,Doamne cate griji ne-am facut,a spus
doamna diriginta tragandu-ma intr-o imbratisare
puternica.
- Sunt bine,multumesc,dar nu trebuia sa va faceti griji.
- Cum sa nu ne facem griji.
Am povestit vreo ora cu Luca,Deea,Liza si normal cu
Ada si Bogdi dupa care ne-am dus la culcare,era
23:30pm deja....Mi-am luat medicamentele si m-am pus
in pat.In cateva minute somnul m-a furat…
 ………………………………………………………......
Am deschis incet ochii si m-am uitat la ceas.Era
9:30am.Azi era marea petrecere.Slava Domnului ca
domnul doctor m-a lasat sa merg la petrecere cu
conditia sa stau cuminte si sa nu fac efort mare.
Cand sa ma ridic din pat am simtit langa mine ceva
moale.M-am intors si am vazut un ursulet de plus,un
trandafir rosu si un bilet.
M-am uitat la ursulet.Era asa de dulce,moale si
pufos.Avea ochii caprui,un ciocolatiu foarte
placut.Ursuletul in sine era de culoare alba si avea o
fundita de culoare maro la cap.Era asa de frumos.Am
luat trandafirul si am simtit mirosul imbietor care m-a
cuprins.Intr-un final am ajuns si la bilet.L-am luat in
mana si am inceput sa citesc:
Sper sa iti placa noul prieten.O sa fie alaturi de tine
mereu si cand eu nu o sa fiu langa tine,cand o sa imi
simti lipsa sa iei in brate ursuletul.Atunci o sa simti ca
sunt langa tine.Si nu uita cel mai important lucru…Te
iubesc mult ingerasul meu:X

Petrisor...:*

Vai cat de dulce poate fi.Desi stie ca mie nu imi plac

cadourile,de data asta chiar a fost frumos si mi-a
placut.Deobicei dau cadourile de cap…nunu,glumeam,
numai ca nu imi plac…
- Buna dimineata,cum te simiti,ma intreaba Dada
frecandu-si ochii.
- Buna dimineata,ma simt bine,am spus zambind.
- Vad ca ai vazut cadoul,a spus chicotind.
- Deci tu stiai? am intrebat surprinsa.
- Lol...eu sa nu stiu…
- Oricum e frumos,foarte dulce.
- Da…mie Bogdi mi-a dat azi dimineata asta,a spus
Andra aratandu-mi minunatia de bratara care i-a luat-o.
Scria “I LOVE YOU” pe ea si la inchizatoare avea o
inima care atarna,era din argint bratara si era chiar
groasa.Foarte frumoasa.
- Vai ce frumoasa este,felicitari Andra,felicitari pentru
bomboana de iubit ce ai.
- Multumesc sorela.
- Si eu i-am luat o bratara de argint la Petrisor,pe care
este scris “Petrisor”.O sa ii dau la petrecere cadoul.
- Foarte frumos.Doar stii ca am mers cu tine la
cumparaturi,sa stii ca atunci i-am luat la Bogdi un lant
gros,tot din argint.I l-am dat azi dimineata cand mi-a
dat si el.
- Dar atunci erai cu el,cand i-ai luat bratara?
- Pai…nu,dar speram sa fiu.
- Uite ca ti s-a indeplinit dorinta.
- Chiar ca.
…………………………………………………………
Timpul a trecut pe nesimtite.Mai erau trei ore pana la
petrecere.Incepea la 16:00pm,deci deja ne gandeam cu
ce sa ne imbracam.Petrecerea se tinea la Liza acasa.
Parintii ei au fost deacord ca Liza sa tina o petrecere
inainte de sarbatori.Normal ca fiecare dintre noi a pus
bani sa cumpere ce trebuie.Mancare,bautura si restul.O
sa avem chiar si baloane.
- Cu ce sa ne imbracam? ma intreba Andra ganditoare.
- Pai nu stiu,haide sa ne uitam ce avem pe aici.
- Oky.
Ne-am uitat in toata garderoba.Hainele mele si ale lui
Ada erau amestecate,oricum purtam aceeasi marime
deci nu era bai,intodeauna ne imprumutam hainele.
- Ada imi imprumuti te rog pantalonii tai scurti de blugi
si topul tau negru care are o fundita mare galbena la
bust?
- Sigur.Auzi…tu imi imprumuti pantalonii tai albi,tricoul
tau cu “Paramore”,ala negru?
- Lol…poti sa iei cu incredere.
Ne-am imbracat asa cum planuiam.Andra si-a luat
tenisii negrii cu alb.Si eu mi-am luat balerinii
galbeni.Aveam parul facut cret,foarte cret,exact cum ii
era parul la Cream si Andrada il avea drept,putin
tapat,doar putin.Urma sa mergem cu taxi pentru ca
locuinta Lizei era cam departe.
Eram aproape gata cand imi suna telefonul.M-am uitat
pe ecran si am vazut ca era mama.Chiar,de mult nu m-a
mai sunat.Probabil erau ocupati cu curatenia de
dinaintea sarbatorilor.
- Serus mama!
- Buna puiu mami.
- Cum esti?
- Eu bine,tu?
- Si eu.
- Cum te-ai descurcat la teza de la istorie.
- Bine,a fost greu,dar m-am descurcat.
- Si Andrada?
- Si ea s-a descurcat,este bine.
- Ma bucur puiule.Apropo au venit la noi parintii lui
Andra impreuna cu Seby.
- Aham…ma bucur mami,eu trebuie sa plec,pupa-i pe
toti te rog,si pe tati2,pe mama lui Andera,Seby si pe
toti.
- Bine puiule.
- Pusy!
- Pusy!
Am inchis telefonul si i-am zis noutatile la Andra cand
am auzit in bocanit in usa.Am deschis usa si l-am vazut
pe Bogdi.Ma analiza atent dupa care spuse chicotind:
- Esti sexy,mai ales cu ghipsul.
- Ha,Ha!,foarte amuzant.
- Pai cum altfel.
- Andrada haide sa mergem.
- Acuma! a spus Andra fugind cu gecile noastre in mana.
- Vai mersi,era sa uit de geaca.
- Da,am observat,a spus razand si dandu-i un sarut la
Bogdi.
Afara ne-au asteptat ceilalti.Adica Luca,Deea,Petrisor si
Liza.Ne-am urcat in taxi si am inceput sa povestim.I-am
multumit la Petrisor pentru ursulet,floare si bilet si i-am
dat bratara,atunci el a scos o cutiuta rosie din care a
scos un lant care avea un medalion in forma de
inima.Am fost foarte surprinsa,dar si fericita.Mi la pus
la gat si stiam ca acolo va ramane mult timp de acum
incolo.Si eu l-am ajutat sa isi puna bratara.
In cele din urma am ajuns acasa la Liza.Totul era
aranjat frumos,cu baloane si toate cele.
- Ce frumos e totul Liza,ar trebui sa te faci organizatoare
de petreceri.
- Mersi,ma bucur ca iti place.
- Haide-ti sa ne jucam ochi albastrii,a spus Andra foarte
fericita.
- Ok,a spus Bogdi luand-o in brate.
Spre fericirea mea nu am fost eu prima ci Andrada.Eu i-
am tinut mana la ochi in timp ce Liza propunea baieti.
Si tocmai pe Petrisor la nimerit.Trebuia sa il pupe pe
obraz de cincizeci de ori.Aualeu,da multe pupaturi a
primit iuby meu.
- Acum e randul lui Petrisor,a spus Dada.
- Bine,Dumnezeu cu mila…
- Hai ca nu va fi asa rau,am incercat eu sa il linistesc.
- Mda…sa speram.
- Pe ea? a intrebat Dada aratand spre Deea…
- Hmmnn…nu!
- Pe ea? a intrebat din nou aratand spre Liza.
- Nu!
- Dar,pe ea? a intrebat aratand spre mine de data asta.
- Hmmnn…pai…da.
- Ok…unde?...aici? a spus Liza aratand un obraz.
- Nu.
- Aici? intreaba din nou aratand gura.
- Da.
- Ok.
- De atatea ori? intreaba Bobo aratand de 70 de ori…
- Nu.
- De atatea ori? intreaba din nou aratand de 10 ori.
- Nu.
- De atatea ori? intreaba aratand de 2 ori.
- Da.
- Bine,se pare ca ai avut noroc,trebuie sa o saruti pe gura
pe iubita ta de 2 ori,a spus Andrada aratand “verdictul”.
- Va fi placerea mea,a spus Petrisor apropiindu-se de
mine…
Asa ne-am jucat vreo ora.A fost foarte comic mai ales
cand luca trebuia sa il pupe pe frunte pe Bogdi.
- Hei…mergem pana afara sa cunoasteti pe cineva?ne
intreaba Andra.
- Sigur.
Am mers afara si am vazut-o pe Ada cum se duce sa
imbratiseze un baiat.Deja Bogdi se uita urat.
- Uitati el este Dragos,varul meu,a spus Andrada
aratandu-ne un baiat de statura medie,cu parul
brunet,ochi caprui si ten masliniu.
Am facut cu totii cunostinta cu el.Dupa care a plecat
pentru ca avea nustiu ce de facut,a fost doar in trecere
sa o vada pe Andrada si sa ne cunoasca.
Am mers inapoi la petrecere sa continuam distractia…
Andra statea pe jos in bratele lui Bogdi,Luca ii arata
ceva la Liza cum sa scape de ceva virusi la
calculator,Deea acuma vorbea la telefon cu tatal ei si eu
cu Petrisor stateam pe pat.Petrisor statea cu capul in
poala mea iar eu il priveam parca cu adoratie,jucandu-
ma cu degetele lui si dandu-i din cand in cand cate un
sarut.
Era o atmosfera linistita pana nu a inceput bataia cu
baloane si cu perne.
Am dansat,ne-am jucat,am povestit si mai alea am ras
mult.
Am apucat sa dansez vals cu iubi,fratioru si cel mai bun
prieten,adica Luca.Asa cum fiecare fata a apucat sa
danseze cu fiecare baiat.
 Am bagat un dans cu Dada de numa.Toti ne-am distrat
de minune si atmosfera a fost incendiara si comica.
Pe la vreo 22:30pm am mers acasa luandu-ne ramas
bun de la Liza si parintii ei,
Cand am ajuns la internat ne-am luat ramas bun si de la
Petrisor si ne-am retras fiecare in camerele lui.Toti
eram epuizati,dar foarte fericit.
Ne-am dus in camera si am facut fiecare cate un dus.
- A fost distractiv nu? am intrebat-o pe Andra.
- Daaa…chiar a fost super.
- Mai stam maine aici si duminica mergem inapoi in
Mures.
- Da,imi e dor de ai mei.
- Si mie.
- Dar nu as putea sa ma despart de prietenii de aici.
- Nici eu.
- Acuma sa ne culcam.Maine trebuie sa ne facem si
bagajele.
- Da…noapte buna,te iubesc mult!
- Me to….somnic pufos!
Si eu si Andra am adormit rapid obosite si stoarse de
energie…
 EU+TU=NOI

- Brrr! Brrr! Brrr!...Doamne…ceas tampit…imi este

somn.
M-am trezit somnoroasa din pat.Vroiam sa facem
bagajele si dupaaceea sa stam cu prietenii,doar maine
plecam si vroiam sa dam cadourile si sa petrecem timp
impreuna.
- Trezirea somnorila! am strigat spre Andra care ca de
obicei s-a intors spre partea cealalta
- Inca cinci minute,a spus somnoroasa.
- Niciun cinci minute…vrei sa nu mai stai cu Bogdi azi
sau nu?
- Bogdi?!...a spus ea tresarind.
- Da…chiar el,am afirmat eu amuzata de reactia ei.
- Acuma ma trezesc,normal ca ma trezesc…lol.
- Asa ma gandeam si eu,am spus razand
Ne-am apucat de impachetat.Sincer nu prea stiam ce sa
ne luam in afara de haine si cadourile pe care trebuie sa le
dam.
- Dede mie unde o sa imi incapa toate hainele? ma
intreba Dada.
- Dumnezeule fata…doar nu vrei sa iti duci toate
hainele?
- Ba da… ca o sa mergem si pe afara.
- Si?...Tu ce crezi ca o sa avem nevoie de atatea haine?
am intrebat-o pe nebuna mea prietena dependenta de
schopping.
- Pai poate ai dreptate…
- Poate?
- Bine,bine! Ai castigat! Poate nu trebuie toate hainele.
- Asa mai merge,am spus eu satisfacuta.
Ne-am apucat de impachetat.Ne-am pus haine
normal,cadourile nelipsite,eu mi-am mai pus si
ursuletul de la frumosu meu si normal cutiuta cu
amintiri in care era si albumul foto in care aveam poze
cu toti prietenii,cu Deea,Luca,logic Ada(cu ea aveam
cele mai multe),cu Petrisor,Liza,Bogdi,doamna
diriginta si normal nelipsitii prieteni din Mures si nu
numai: Maria,Gaby,Vasile cu care apropo ma inteleg
mult mai bine,normal cu Mihaita,cealalta Andreea,am o
poza impreuna cu doamna Ramona,cu Seby,cu
tati2,mama lui Ada,Ioana(papusa mea),cu Diana
Adorian(colega de clasa,cu Bogdi(un alt coleg),numit
de mine “Ursulet”,cu doamna diriginta Adela,cu domul
profesor de istorie din generala si normal cu
familia.Aveam doua albume.Una in care erau numai
prietenii si alta in care erau familia si cunostintele mai
dragi.Mi-am pus carticica de poezii unde imi scriam
toate poeziile si cartea pe care am scris-o.
Andra si-a pus hainele,spre fericirea mea nu toate,nor-
mal bratara de la iuby ei,sau “ursulet” cum ii spunea
ea.Si-a pus si ea albumul foto,cutiuta cu amintiri cum i-
am spus eu si cutiutei sale,bijuteriile care normal nu au
lipsit nici de la mine si placa de intins parul si placa de
incretit.
- In sfarsit! a exclamat multumita Andra.
- Da…era si timpul.
- Mie imi spui.
- Cat e ceasul? am intrebat gandindu-ma ca ar fi bine sa
coboram la masa.
- Pai e 9:30am.
- Atunci haide sa mancam ceva,dupaaceea sa mergem
undeva.
- Pai stii…Bogdi m-a invitat sa mergem azi pana in
Reghin.
- A da…acuma mi-am amintit,acolo stau parintii lui nu?
- Da si vrea sa ma prezinte,a vorbit multe despre mine si
acuma vor sa ma cunoasca.
- Vai ce fericita sunt pentru voi,am spus eu imbratisand-o
cu drag pe surioara mea.
- Multumesc mult!
- Sa va distrait!
- Asa o sa facem.
Am intrat in cantina si i-am vazut pe Luca si Deea.
- Salutare! am spus eu si Dada in cor.
- Hy...cum sunteti dupa marea petrecere? ma intreaba
razand Luca.
- Bine,putin obosite,dar in rest bine,a meritat oricum.
- Stiu! m-a afirmat Deea.
- Buna! a strigat Bogdi intrand in cantina si normal ca
primul lucru pe care l-a facut a fost sa isi pupe
iubita,cum era si logic.Doamne ce dulci erau impreuna.
- Buna si tie,am spus eu amuzata.
- De ce razi surioara? a intrebat Bogdi pupandu-ma pe
obraz.
- De nimic,am spus eu chicotind.
- Acuma serios…de ce razi?
- Pai ai fost asa dulce,abea ai intrat si deja hop pe Andra.
- Din moment ce ii frumoasa mea,era logic,a spus Bogdi
luand-o in brate pe Ada.
Am mancat dupa care am impartit cadourile pentru
Deea,Luca si Bogdi.Toti s-au bucurat atat de cadourile
mele cat si de ale lui Ada.Si noi am primit cadouri
frumoase din partea lor.
Am mers dupaaceea in parc sa ma mai recreez,nu
inainte de ami lua ramas bun de la Ada si Bogdi care
deja plecau la Reghin.I-am propus la Luca si Deea sa
vina cu mine,dar au vrut si ei sa stea impreuna acuma
inainte de sarbatori.Asa ca am plecat de una singura.
Am ajuns pana la urma in parc.M-am pus pe banca si
am inceput sa citesc “Romeo si Julieta”.Nu am mai
citit-o pana acuma,dar am vazut filmul si mi s-a parut o
poveste trista:
Romeo si Julieta sunt probabil cel mai celebru cuplu de
indragostiti.Din pacate trista lor poveste nu este una
singulara.Realitatea este plina de iubiri nefericite,iubiri
neimplinite,iubiri imposibile desi universul
indragostitilor este un teritoriu uman in care domneste
puritatea si credinta netarmurita in iubire.Iubirea este un
miracol in fata caruia oricine vibreaza,cuprins de un
sentiment nemaintalnit pana atunci.
Daca iubirea in sine nu are nimic tragic,fiind un
permanent izvor de fericire,confruntarea cu ceea ce
exista in afara acestui univers aparte da nastere
tragismului,durerii nesfarsite si suferintei.
Este incredibil cum povestea de dragoste dintre Romeo
si Julieta are un sfarsit atat de tragic.O astfel de poveste
induiosatoare prin sinceritatea sentimentelor traite.Tra-
gismul rezulta din imposibilitatea ca cei doi indragostiti
sa-si traiasca iubirea.Si tot acea iubire ii indeamna la
final sa se sacrifice.
 Stateam cu cartea in mana si imi ziceam aceste cuvinte
in minte gandindu-ma cat de triste sunt aceste lucruri.Sa
te sacrifice pe “altarul” iubirii.Este un lucru trist,dar
totodata frumos,este sentimentul pur,acel sentiment
care iti patrunde pana in adancul sufletului si care
ramane acolo mult timp…
- Buna! am auzit o voce inceata,blanda si atat de
familiara.
M-am intors si l-am vazut pe el.Acea persoana care a
adus atat de multa iubire si totodata durere in viata mea.
- Tu aici? am intrebat nedumerita
- Nu te bucuri ca ma vezi? a intrebat cu ochii tristi.
- Doar stii ca te ador,si ca ma bucur ca te vad.
- Eu te iubesc si mai mult.
- Mai mult ca mine? am intrebat nesigura.
- Aham.
- Nu cred! am spus razand.
- Bine,a spus trist si s-a indepartat.
Chiar pleca?...Am zis ceva rau?...Pai du-te dupa el
querida,m-a sfatuit “prietena” mea draga.
Si am plecat dupa el,mai bine zis am alergat.Am apucat
sa il opresc cand el a zambit incet si m-a tras peste el
cazand amandoi pe zapada moale si rece.
- Hei,smechere!
- Tu chiar credeai ca eu o sa plec asa cu una cu doua? ma
intreba el dandu-mi un sarut rapid si scurt.
- Mai ti minte ce mi-ai zis cand am fost la Andrada in
gradina,mai bine zis cand am venit de la ea din gradina.
- Aaaa…nu stiu,am zis multe.
- Pai chiar cand stateam la scari
- Aaaa…pai am zis ca te iubesc.
- Si?
- Si…nu stiu…
- Te las sa iti amintesti singur.
- Nuu…nu fi rea.
- Si tu ai fost cu mine,i-am spus scotandu-i limba ca o
fetita de cinci ani,
- Ai grija ca vine popa si ti-o taie.
- Ha ha…parca esti mama,numai ea imi zicea asta.
- Pai eu prefer sa fiu altceva pentru tine.
- Ce? am intrebat eu prefacandu-ma ca nu stiu.
- Oare…exclama el ca si cum ar fi fost cel mai evident
lucru din lume.
- Pai…
- Pai,te iubesc!
- Si?
- Si te iubesc! Te iubesc! Si iar te iubesc!
- Vai cata dragoste pe capu’nostru.
- Da…
Mi-am amintit o chestie foarte comica,intodeauna imi
zicea ceva ce nu puteam repeata pentru ca ma incurcam
mereu.
- De ce razi? ma intreaba el confuz.
- Pai,mai sti cum ziceai tu.
- Cum?
- Mi se invarte limba-n gura,sau ceva de genu.
- Aaaa…pai vad ca nici acuma nu stii sa zici chiar cum
trebuie.Oricum esti pe aproape.
Ce subiect de discutie placut querida.
Niciodata nu am zis ca nu era ciudat ce zicea,dar
trebuie sa recunosti ca este amuzant.
Cam ciudat da…amuzant nu foarte.
 Ba da,am contrazis eu vocea din capul meu.
Ba nu ,si am incheiat discutia,oricum nu pot sa te
conving in momentul asta.
Dupa aceasta mica discutie cu “prietena” mea ne-am
dus la internat.Azi avea voie sa stea la internat in locul
altcuiva care lipsea,in cazul lui Bobo.
- Ce bine e la caldurica,a spus intrand inauntru.
- Da,l-am afirmat eu.
- Ti-ai facut bagajul.
- Da.
- Si eu,deci ramane cum am stabilit.Tu cu Ada mergeti
impreuna cu mama,eu si Bia.
- Da...
- Si cat stati la Rapa.
- Numai pana seara,pentru ca pana atunci trebuie sa fim
acasa.
- Aha,am inteles.
Am stat la povesti zicand fiecare cate ceva despre
copilaria lui.Imi aminteam cum am povestit prima data
despre asta.Mi-a zis atunci ca odata de Craciun s-a
agatat de pomul de Craciun si acesta a cazut spargandu-
se toate globurile.
Din perspectiva Andradei

Am ajuns in sfarsit in Reghin.Bogdi ma lua de mana

si am pornit spre casa parintilor sai.Eram super
emotionata,acuma puteam in sfarsit sa ii cunosc
parintii.El nu avea frati sau surori.
Dupa aceea am mers aproximativ 2 kilometrii pana
am ajuns.Bogdi a batut de trei ori la usa si ea s-a
deschis auzindu-se un mic scartait.
 Ne-a deschis o domana intre 35-40 de ani.De statura
medie cu ochi albastrii si par brunet.Era frumosa cu o
infatisare blanda.Am zambit timida zicand:
- Buna ziua doamna!
- Buna scumpo,intra,nu fi timida.
- Buna ziua mama! a spus Bobo inca tinandu-ma de
mana.
- Buna scumpule,frumosul lui mama.
Am intrat in casa.Era mare,frumosa si luminoasa.Se
pare ca tatal lui Bogdi era la lucru si venea abea maine
dimineata.Deci am avut placerea de a o cunoaste doar
pe mama lui care era o femeie incantatoare,sociabila si
foarte glumeata.Acuma am inteles de unde a mostenit
iubirea mea umorul lui atat de colorat.
- Bogdi ma lasi pe mine si pe Andrada putin singure sa
vorbim? l-a intrebat mama lui.
- Sigur mami.
Doamne,sper sa nu fie ceva de rau.M-am uitat sfioasa la
mama lui tremurand incet.
- Andrada,tu esti o fata simpatica,frumoasa si inteligenta.
Imi esti deja foarte draga si cred eu ca esti potrivita
pentru baiatul meu.Tu cred ca stii ca sunteti abea niste
copii,sunteti abea la inceput,ce o sa fie o sa vedem pe
parcurs,la un moment dat o sa va despartiti,dar pana
atunci incercati sa va faceti viata cat mai frumoasa unu
altuia.
Cand a zis de despartire m-a cuprins un tremurat
incet.Nu as putea sa imi imaginez viata departe de el
acuma.Probabil asa este la prima dragoste.
- Stiu si va multumesc pentru cuvintele dumneavoasta,
am spus cat de politicos am putut.
- Nu ai pentru ce frumoaso,a spus ea mangaindu-ma pe
obraz.
- Ati terminat? a intrebat Bogdi intrand in bucatarie si
pupandu-ne pe mine si pe mama lui pe obraz.
- Da scumpule,a spus mama lui.
- Bine mami.
- Eu va las sa mai povestiti.
- Bine,multumim,am spus in cor.
- Ce ti-a zis mama? a intrebat cam temator Bogdi.
- Nimic rau ursulet.
Dupa ce i-am povestit ce am vorbit cu mama lui el mi-a
luat mana intra-lui si mi-a zis uitandu-se in ochii mei:
- Eu nu stiu ce se va intampla in viitor,tot ce stiu acuma
este ca te iubesc din tot sufletul meu si ca esti viata
mea.Pentru tine as face orice,si mereu o sa fi o persoana
foarte importanta in viata mea,orice s-ar intampla.Sunt
constient ca nu vom fi mereu impreuna,toata viata,dar
amintirile mereu o sa ramana vii in sufletul meu si al
tau.
La asta nu ma asteptam.A fost asa de deschis,de sincer
si de balnd.Niciodata nu am mai vazut latura asta a lui.
Este total diferit de Bogdan pe care il cunosc eu.Cel
glumet.Acuma nu mai era nici urma de acel
baiat.Acuma si-a aratat cu adevarat ce simte pentru
mine,a vorbit deschis despre ce simte pentru mine.
- Si eu te iubesc,te ador si de asta sa nu te indoiesti
niciodata.Stiu ca nu vom fi four ever impreuna,dar cum
a zis si mama ta,cat timp suntem impreuna sa ne facem
viata cat mai frumoasa unul altuia si sa adunam cat mai
multe amintiri frumoase.Stii cum se zice:” Si daca viata
ne desparte..Amintirile raman pe vecie”.
- Da asta asa este,amintirile vor ramane mereu in noi.Vor
traii in noi.
- Te iubesc!
- Eu te ador!
S-a apropiat de mine si mi-a dat un sarut foarte diferit
de cele pe care mi le-a dat.Am pus toata dragostea in
sarutul ala si stiu ca si el a facut la fel.
A venit vremea sa plecam.El venea impreuna cu mine si
maine pleca inapoi,nu a ramas acasa pentru ca nu a vrut
sa ma lase singura pe tren.Ce iubit protector am.
Ne-am luat ramas bun de la mama lui si am pornit la
drum.
Un lucru stiu sigur… nu il voi uita niciodata,va ramane
mereu intr-un colt din inima mea care pe parcurs va
ramane o amintire placuta….
 DRUMUL SI REINTALNIRI

- Andra grabeste-te! am spus in graba vazand cat este deja

ceasul.Noroc ca ieri ne-am luat ramas bun de la prieteni si
doamna diriginta.
- Acuma ! a strigat din baie.
Cat timp o asteptam pe Andra am auzit soneria telefonului
meu mobil.M-am uitat si am vazut ca era mama asa ca am
raspuns de indata.
- Buna mama! am spus eu fericita.
- Buna scumpo,cand veniti acasa?
- Pai pe seara ca mai trecem si prin Rapa la bunica lui Ada.
- Aaaa da...mi-ai spus doar ca am uitat.
- Ihi.
- Pai atunci va asteptam.
- Asteptam? am intrebat nelamurita.
- Pai cand vi acasa sa o aduci si pe Andrada.
- De ce ?
- O sa vezi,acuma fugi la gara,sa nu intarzii.
- Bine mami,pusi !
- Pusi mama !
- Ai grija de tine.
- Si tu.
- Ok.
Am inchis telefonul exact cand Andrada se incalta.
- Auzi Andra,am spus uitandu-ma la ea.
- Din nastere Dede,a spus amuzata.
- Ha! Ha!
- Bine,bine…scuze,spune.
- Pai a zis mama sa vi cu mine acasa.
- De ce ?
- Nici eu nu stiu.
- Pai ok...atunci vin la tine si vedem.
- Aha.
 Am mers afara unde ne asteptau deja doamna Ramona,Petrisor
si Bianca.
- Serumana ! am spus eu si Ada in cor.
- Buna fetelor,a spus doamna Ramona zambindu-ne si
pupandu-ne pe fata.
- Buna Petrisor,Bianca,a spus Andra.
- Buna iubire,Bianca,am salutat si eu.
- Buna fetelor,a spus Bianca cu zambetul pe buze.Ea era sora
mai mare a lui Petrisor.Semana mult cu el.Era slabuta,cu
ochii caprui,par brunet si pot spune ca avea ceva forme.
- Buna ! a salutat-o Petrisor pe Andra pupand-o si imbratisand-
o.Dupa care veni la mine luandu-ma de mana si sarutand-o.
- Buna pui ! a spus uitandu-se zambaret la mine.
- Buna,tatal tau unde este ? am intrebat inca hipnotizata de
ochii lui.
- A plecat inaintea noastra cu masina.
- Aaaa...ok.
Ne-am indreptat spre gara povestind si asteptand cu
nerabdare sa ne intalnim cu cei dragi.
Am urcat in tren.Eu am stat cu Andra,Petrisor statea in
spatele nostru cu Bianca si in fata noastra statea d-na
Ramona.
- Ascultam niste muzica? ma intreaba Andra vizibil plictisita.
- Da,lol...eram dependente de muzica.
- Drace ! l-am auzit pe Petrisor strigand.
- Ce s-a intamplat? am intrebat amuzata cand i-am vazut fata.
- Mi s-a descarcat telefonul si MP3-ul trebuie sa il duc la
reparat peste o saptamana.
- Pai atunci pe drum poti lua MP3-ul meu,eu oricum ascult cu
Andra muzica de pe MP3-ul ei...am spus zambitoare
intinzandu-i MP3-ul.
- Vai...multumesc iubire ! a spus adresandu-mi un zambet
strengar.
- Pentru putin.
 Eu nu eram genul de persoana care sa isi manifeste iubirea in
fata multor oameni,abea o fac in fata prietenilor apropiati.Ma
bucuram ca el intelege acest lucru.
..................................................................................................
.
Drumul a decurs normal,linistit...La un moment dat trebuia sa
facem un schimb,sa ne dam jos din tren si sa urcam in altul
pentru a ne continua drumul spre Rapa.
In cele din urma am ajuns.Am fost primiti foarte calduros.Nu
i-am mai vazut de un an jumate.Toti s-au facut si mai
frumosi.Am apucat sa il vad pe Tony,pe doamna Maria,pe
Paul,care a ramas la fel de frumos,pe bunica Andradei si pe
strabunica Andradei.
- La mancare fetele,striga bunica Andradei.
- Acuma ! am raspuns fericite ca am ajuns.
Mancarea a fost delicioasa,ca la bunica acasa.Dupaaceea am
povestit despre cum este scoala in Alba si am aflat si noi cum
mai este pe aici.Dupaaceea am mai stat vreo jumatate de ora
la televizor.
- Mergem in visita la Gaby? am intrebat nerabdatoare sa o vad
pe micutul spiridus.
- Sigur! a spus Dada la fel de nerabdatoare.
Am mers la Andra acasa sa vedem cum mai este casuta,care
era mare,luminoasa si frumoasa,dupa care am mers la Gaby.
Am batut in poarta si am vazut ca vine Gaby,nu s-a schimbat
deloc,era tot la fel de frumoasa,cu parul ei lung,cu obrajii
imbujorati si ochii caprui.Cand ne-a vazut a inceput sa strige
si ne sara in brate,dupa care ne analiza mai bine si spuse
uimita :
- Woaw...da voi v-ati schimbat mult nu gluma.
- Da,cam asa este,a spus Andra zambind.
- Si avem atatea sa iti povestim,am completat-o eu.
- Normal ca aveti,si vreau amanunte,a spus micul spiridus
poftindu-ne in casa.
 Am salutat-o pe mama ei,inca imi amintesc cand am facut
cunostinta cu ea,o doamna foarte balnda si dulce.Aveam niste
emotii atunci de numa,dar important e ca pana la urma a
lasat-o pe Gaby atunci sa stea cu noi afara.Cum se
spune..misiune implinita.
Am povestit cu Gaby vreo doua ore spunandu-i pe scurt cam
cum a fost pana acuma la Alba.Vedeam pe fata ei uimire si
fericire.M-am uitat la ceas si am vazut ca era deja 12:30pm.
Asa ca ne-am luat ramas bun de la Gaby si de la mama ei
dupa care am mers la bunica Andradei sa mancam de pranz.
Dupa ce am mancat si am zis in cor « Serumana pentru
masa » am plecat la Maria si Vasile.A fost foarte placut sa o
revad pe Maria dupa atata timp.Era foarte frumoasa,putin
schimbata,dar cu aceeasi blandete in ochi.Despre Vasile nu
pot spune prea multe.El nu s-a schimbat,a ramas acelas,ironic
si glumet,dar s-a mirat mult cand ne-a vazut atat de
schimbate.Se uita la Andra,mai avea putin si o manca.Poate
ar fi bine sa stie ca ea are iubit,si e cam gelos.Ma rog...ne-am
dus la plimbare si am povestit dupa care am mers si la
Petrisor sa il chemam afara.Am batut la poarta,atunci mi-am
amintit prima data cand am fost la el.Ce timida eram,atat de
naiva pe atunci,sperand ca fericirea sa dureze pe veci.Cate s-
au schimbat de atunci.
A iesit tatal lui Petrisor uitandu-se la mine uimit.Upsi,el nu
ma cunostea,dar lasa ca pentru fiecare lucrru exista un
inceput.Andrada a zambit zicand :
- Serumana !
- Buna Andrusca,vai da ce frumoasa si mare te-ai facut.
- Mda...multumesc,uitati vo prezint pe Delia,a spus Dada
aratand spre mine.
- Buna Delia,a spus dand mana cu mine,esti foarte draguta.
- Multumesc! am spus rosind.
- Am auzit multe despre tine
- Da?
 - Da,Petrisor si sotia mi-au spus multe despre tine,am aflat ca
esti si iubita lui Petrisor.
Ceee ?! oooo nuuuu....
Vai querida...nu e asa de rau,e asa un fel de socru.
Ia mai taci tu din gura ! Ce socru visezi si tu ?
Bine,bine ! Era o gluma nevinovata.
Mda…tu mereu faci glume din astea “nevinovate”.
Bine...termin !
Vai...da cu ce ocazie ?...Cum de ai facut minunea asta ? am
intrebat sarcastica.
Dupa ce m-am certat cu subconstientul meu m-am uitat la tatal
lui Petrisor rosind puternic.
- Dar copii,nu stati asa in poarta,haide-ti inauntru,ne-a poftit el.
- Am intrat sfioasa in casa.Totul era aproximativ la fel ca acum
un an jumate.Doar ca acuma erau decoratiuni de Craciun si s-a
zugravit.
- Buna copii,intrati,a spus doamna Ramona zambindu-ne.
Am intrat in camera lui Petrisor.El era la calculator cu castile in
urechi.Ca de obicei asculta muzica la maxim,uite inca un punct
comun.Nu a auzit ca am venit asa ca m-am dus la el si i-am
acoperit ochii intrebad-ul :
- Cine e ?
- Dely ! a spus hotarat.
- Cum de ai ghicit ? am intrebat mirata.
- Simplu,te-am vazut cand ai venit.
- Cum ?
- Te-am vazut in monitorul de la calculator.
- Aaaaa...mda,chiar avea logica.
- Buna prieteni ! a spus Petrisor imbratisandu-i pe
Maria,Vasile si Gaby.
- Ghici cine vine ? a intrebat Andra.
- Cine ? am intrebat curiosi.
- Mihaita !
Exact atunci a intrat in camera Ita.Ne-am imbratisat si am
inceput sa povestim.Ne-am pus in cerc.Eu eram in mijloc,in
 dreapta mea era Andra si in stanga Petrisor.Dupaaceea venea
Maria,Gaby,Vasile si Mihaita.Bianca a plecat afara cu iubitul
ei Cosmin,alias Coco.
- Si v-ati facut prieteni noi ? a intrebat Ita.
- Da,a raspuns Andra parca cu gandul departe la ei.
- Si cum ii cheama ? intreaba Maria.
- Pai este o fata pe nume Andreea,un baiat Luca,o fata Liza si
mai este si Bogdi,am spus eu uitandu-ma acuma la Andra.Ea
imi zambi si nu trebuia sa fiu ghicitoare pentru a sti la ce se
gandea Dada acuma.La Bobo...
- Bogdi,cine ii Bogdi ? intreaba Vasile curios.
- Pai...spuse cam speriata Dada,nu vroia sa ii raneasca
sentimentele la Vasile,sa speram ca nu sunt prea mari.
- Este iubitul Andradei,am spus eu repede.
- Cine ? intreaba Gaby uimita.
- Iu..iubitul,a spus Andra rosind.
Am schimbat subiectul repede vazand ca atmosfera era cam
incordata.Am povestit cat am povestit pana l-am vazut pe
Vasile ridicandu-se zicand:
- Andrada putem vorbi putin ?
- Sigur,a spus Andra cam nesigura.
Noi am continuat sa povestim.
- Pot sa ma pun putin la calculator ? l-am intrebat pe Petrisor.
- Sigur ingeras,a spus pupandu-ma pe obraz,
- Mersi.
M-am pus la calculator si am intrat pe mess sa vad cine mai
este.Cand am intrat am fost practic asaltata de mesaje,doar nu
am intrat de cateva luni bune.
Am vorbit putin cu Ioana,Bianca si Blanka dupa care am iesit
de pe mess.M-am uitat la ceas si au trecut deja o jumatate de
ora de cand au plecat sa vorbeasca Andra cu Vasile.Pana la
urma i-am vazut cum au intrat in camera.Fiecare dintre ei era
fericit,cu un zambet larg pe buze.Am intrebat-o in soapta pe
Andrada ce au povestit si ea mi-a raspus rapid.
- Am povestit despre noi,normal ca prieteni si mi-a zis ca nu
ma mai place si ca ar vrea sa ramanem mereu foarte buni
prieteni.
- Vai ce bine.
- Mie imi spui...
Am povestit dupa care am mers la bunica Andradei sa
mancam si sa ne pregatim de plecare.Mai erau aproximativ
doua ore pana plecam spre casa.La 20 :10pm aveam trenul.
Andra venea cu mine acasa,nici eu nu stiu de ce,da cu
siguranta nu ma deranjeaza.
Am stat si ne-am uitat la televizor vreo ora jumate dupa care
ne-am adunat cu totii la Andra acasa sa ne luam ramas
bun.Am sfarsit prin a plange si eu si Andra ca ne desparteam
de prietenii nostri,doar tineam la ei mult.Ne-am luat la
revedere de la Paul,bunica Andradei,doamna Maria,tatal lui
Petrisor,doamna Ramona,strabunica Andradei,Bianca,Maria,
Gaby,Vasile,Ita si Petrisor.Dupa care am urcat in tren.Eram
deja in drum spre casa,abea astept sa imi vad familia,imi este
atat de dor de ei.....
 DIN NOU ACASA

Eram deja in tren.Gandul imi zbura departe,la familia

mea de care imi era asa de dor.De zambetul cald a
mamei,de imbratisarea puternica a lui Blanka si chiar de
glumele uneori cam de prost gust a lui Nelu.Dar imi esti si
mai dor de tata...Atat de mult as vrea sa il vad,sa il pot
imbratisa,sa ii spun ca il ador,sa ii pot spune cat de dor mi-a
fost de el.Sa ii pot da multi pupici si sa sar in bratele lui asa
cum faceam cand eram mica.Sa fie toata familia impreuna,
macar de Craciun...
- La ce te gandesti surioara ? ma intreaba Andra inca
uitandu-se pe geam.
- La familie...Stii imi e atat de dor de tata,as da orice sa
il am alaturi acuma.
Atunci Andra isi intoarse privirea spre mine.Puteam
citi in ochii ei tristete,stiam ca si pe ea o doare durere
mea pentru ca noi eram o singura fiinta,eram surori si
cand una suferea atunci amandoua impartaseau
aceeasi suferinta.Si-a ridicat mana si mi-a mangaiat
obrazul pret de o clipa dupa care imi spuse :
- Dede meu,stiu ca te doare,dar desi nu il ai pe tatal tau
langa tine ma ai pe mine si pe restul familiei.Ai si
familia mea care practic te-a adoptat asa cum a facut
si a ta cu mine.
 - Stiu si iti multumesc sincer.Chiar nu stiu ce m-as face
fara tine,esti sprijinul meu,sora,cea mai buna prietena
a mea,confidenta mea,persoana in care am cea mai
mare incredere.
O vedeam pe Andra si vedeam cum pe fata ei blanda
aluneca o lacrima.In momentul ala am simtit ceva cald si
ud pe obrazul meu,numai atunci mi-am dat seama ca si
eu plangeam.Ne-am imbratisat puternic si am zis
amandoua deodata :
- Cele mai bune prietene pentru totdeauna ! Si am facut
semnul nostru.
……………………………………………………………...

Drumul a decurs normal.Am ajuns insfarsit acasa.Mii

de emotii m-au cuprins.Era totul la fel,neschimbat.Am mers
impreuna cu Andra prin cetate.Totul era frumos,desi bradul
era cam slabut,eram totusi in criza,se pare ca nu ne
permiteam mai mult.Dar in rest totul a fost foarte frumos
impodobit ca deobicei.Mii de luminite straluceau mandre in
intunericul de afara.
- Nimic nu s-a schimbat,a spus Andra.
- Da,asa este,doar pomul e cam slabut.
- Suntem in criza,se vede,a spus Andra razand.
- Da cam asa e…
Restul drumului am ascultat muzica amandoua
admirand totul.M-am uitat la ceas.Era deja zece fara
cinci minute.Eram deja in fata blocului.Am urcat
repede scarile cu Ada si am batut la usa.Am auzit pasi
grabiti dupa care un chip familiar ne-a deschis usa.
Era mama…
- Scumpele lui mama,vai ce dor mi-a fost de voi!
practic a strigat mama luandu-ma in brate si
ridicandu-ma.
- Mama si eu ma bucur sa te vad,dar ma sufoci.
- Vai scuze scumpo.
- Nui nimic.
- Andrada mamica !
- Serumana,a spus Ada inrosindu-se.
- Haide aici sa te imbratisez.
Mama a imbratisat-o tare pe Ada dupa care am vazut
ochisorii frumosi,mari si caprui de care mi-a fost
dor.Era Seby,ingerasul ala frumos care era uneori si
un mic dracusor.
- Seby ! am strigat eu si Andra deodata si fugind la el
luandu-l amandoua in brate.
- Ce dor ne-a fost de tine,a spus Andra inca pupandu-l.
- Si mie de voi,a spus la fel de fericit Seby.
- Si pe mine nimeni nu ma pupa ? a intrebat Blanka
ivindu-se din camera.
- B...,am strigat imbratisand-o puternic.
- Mi-a fost dor de tine mult,a spus pupandu-ma.
- Si mie,mult.
- Andrada bine ai revenit,a spus Blanka pupand-o si
imbratisand-o puternic.
- Buna Blanka,adica doamna profesoara,spuse Andra
zambind.
- Buna,Buna ! a strigat o voce cunoscuta.
- Tati ! a strigat Andra sarind in brate la nenea
Nelu,adica la tati 2.
- Serumana ! am spus imbratisandu-l.Imi amintea de
tata atat de mult.Era un om exceptional.
- Buna Delia,ce bine imi pare sa te revad.Ati fost
cuminti nu-i asa ?
- Da,am spus eu si Ada in cor.
- Buna copii,a spus mama lui Ada.
- Mamiii ! a strigat Andrada aruncandu-se in bratele ei.
- Puiu mami,frumoasa mea,ce dor mi-a fost de tine.
- Si mie mami,foarte dor.
- Buna Dely !
- Serumana.
- Haide sa te pup.
M-am dus si am primit un pupic mare dupa care l-am
vazut pe Nelu.M-am dus sa il imbratisez si eu si Ada
dupa care ne-am dus in camera mare sa povestim.
Totul era aranjat frumos.I-am povestit despre
profesori si despre colegi,nimic mai mult,doar am
facut un mic schimb de priviri cu Ada.
- Puiu mami ce ai patit la mana ? a intrebat mama
deadreptul ingrozita.
- Aaaa...pai...stii...eu...
- A avut un mic accident la sport,a spus Andra repede
salvandu-ma.
- Dar cum ?
- Ei bine,stiti cum este Dely,mereu se impiedica.
- Scumpa mea,pare grav,ar trebui sa te duci la doctor,a
spus mama Andradei.
- Nu este nimic grav nu va faceti griji pentru mine,sunt
bine.
Am aflat ce noutati mai erau prin Mures.Cu vorba s-a
facut 2 noaptea.
- Ei bine noi credem ca e vremea sa plecam,au spus
parintii Andradei.
- Bine,deci ramane cum am stabilit,spuse Nelu.
- Cum ati stabilit ce ? a intrebat Andra.
- Pai maine e Ajunul Cracinului si o sa o petrecem
impreuna.
- Da ? am intrebat eu si Ada deodata.
- Da.
- Ce tare,a spus Andrada imbratisandu-ma.
- Si daca te lasa parintii maine poti dormi la noi,
banuiesc ca vrei sa te duci cu Delia la colindat si
dupaia sa stati ca fetele.
- Da,vreau ! a spus fericita surioara mea.
- Pai...a spus tati2 uitandu-se nehotarat la noi.
- Haide va rog tati2 lasati-o....va rog ! am spus eu
incercand sa fac niste ochi de catelus,desi nu cred ca
mi-a iesit prea bine.
- Bine,Bine !
- Multumim ! am strigat noi,cele doua nebune,in
culmea fericirii.
Ne-am luat ramas bun si eu m-am dus sa fac o baie
binemeritata.M-am pus in cada cu apa ferbinte si m-
am relaxat.Eram fericita ca parintii nostrii erau asa de
buni prieteni.Acuma chiar ca suntem surori.La mine si
la Andra niciodata nu conta ca nu eram surori de
sange,pe noi ne lega ceva mai puternic decat asta.
Mi-am terminat baia si am mers in camera mea,ma
rog a mea si a lui B.Ea s-a dus sa doarma la Anca asa
ca aveam camera doar pentru mine.S-au facut mici
schimbari.Acuma erau doua paturi deci aveam patul
meu.Era micut,ma rog,de o persoana.Am inceput sa
imi despachetez.Mi-am pus hainele in dulap,mi-am
pus cutiuta cu amintiri pe dulapul de langa pat alaturi
 de un pahar cu ceai si mi-am pus ursuletul de la iubi
meu langa mine.Atunci mi-am amitit de el.Oare ar
trebui sa il sun ? Si daca doarme ?
I-am trimis un mesaj si m-am pus sa dorm,era deja trei
noaptea.Am imbratisat puternic ursuletul,pe mana
avand bratara prieteniei de la Ada pe care nu o dau jos
niciodata,bine,doar cand fac baie.M-am scufundat
intr-un somn adanc,fara vise...
.......................................................................................
- Trezirea Dely ! spuse vocea melodioasa a mamei.
- Acuma mami,numai doua minute.
- Bine,doar doua dupa care vi la masa.Haide ca am
facut clatite.
- Ihi...
Mi-am deschis incet ochii dupa care m-am ridicat in
fund si m-am uitat in jur.Abea atunci am realizat ca nu
eram in camera de la internat ci in camera mea de
acasa.M-am uitat din reflex la telefonu’ mobil sa vad
cat ii ora.Atunci am vazut ca am un mesaj nou.M-am
uitat si am vazut ca era de la Petrisor :
« Buna ingeras.Sunt bine,ma bucur ca mi-ai trimis
mesaj.Acuma eram in patut gandindu-ma la tine.Si
mie imi e dor de tine.Te pupic mult.Besck. :* :* :* »
Am inchis clapeta la telefon,mi-am luat papucii de
casa si am mers in bucatarie.Se simtea mirosul de clatite.Mi
se facea deja gura apa.
- Buna dimineata ! am spus eu vesela.
- Buna ! a spus Nelu prea ocupat cu mancatu pentru a se
uita la mine,tipic lui,dar stiam deja ca asa va face deci
nu era nimic nou.
- Ce bine miroase,am spus pupand-o pe mami pe obraz.
- Ma bucur ca iti place.Am facut clatite cu finetti si cu
gem de casuni.
- Miamy !
Micul dejun a decurs normal.Mama cu Nelu purtau o
discutie cat timp eu eram cu capul in nori.Eu eram o
persoana foarte tacuta la masa si in preajma
adultilor,despre oricine ar fi vorba.
Dupa ce am terminat de mancat si am multumit m-am
dus in baie sa imi fac siesta obisnuita dupa care m-am
dus in camera sa ma schimb.Mi-am luat niste
pantaloni in patratele,cam pink,dar care mie imi
placeau mult si o bluza mov deschis pe care scria « I
love you tres mucho ».Ce pot spune,o chestie foarte
draguta dupa parerea mea si chiar amuzanta.Mi-am
facut parul in bucle si mi-am pus o agrafa cu o micuta
fundita in par.Mi-am dat cu putin rimel si cu putin
parfum dupa care mi-am luat telefonul si l-am sunat
pe Petrisor.La al doilea bip a raspuns zicad :
- Buna iubire,ce faci ?
- Hy,eu sunt bine,tu ?
- La fel...doar ca imi e cam dor de tine.
- Aha.
- Tie iti este dor de mine ?
- Pai...nu stiu.
- Ei...cum nu sti ?
- Asa bine,acuma nu stiu,am spus eu amuzata de reactia
lui.
- Glumesti nu ? intreaba acuma panicat.
- Normal ca glumeam pupaciosule.Doar sti ca te iubesc
mult.
- Mult mult?
- Da
- Cat de mult?
- Mult de tot.
- Atunci m-am linistit.
- Pai bine faci.
Dupa ce am mai povestit cu Petrisor am mers pana la
mama sa ii zic ca ma duc pana la Bianca,o vecina,fosta
mea colega de banca.
- Mama.
- Da,spune Dely.
- Vezi ca ma duc pana la Bianca.
- Bine.
Am coborat scarile si am batut la usa.Mi-a raspus
chiar Bianca.A ramas putin socata cand m-a vazut.Am
uitat ca ea nu m-a vazut de cand s-a terminat scoala ca
vacanta de vara am petrecut-o cand la Rapa cand la
Luca Bradului.Si cand eram acasa nu ieseam din casa
sau cand ieseam atunci ea nu era acasa.
- Nu merit nicio imbratisare ? am intrebat-o zambind.
- Woaw…sigur ca da,a spus imbratisandu-ma in
continuare socata.
- De cand nu te-am vazut.
- Arati foarte bine,a spus analizandu-ma de sus in jos.
- Mersi,pot spune acelas lucru si despre tine.
- Mersi...intra.
Am stat vreo ora la povesti cu Bianca dupa care m-am
dus acasa sa imi iau paltonul si cizmele sa ma duc la
Andra sa mergem impreuna la Ioana desi cred ca deja
a fost pe la ea.
Am ajuns la Andra si ne-am dus la Ioa.Era asa de
frumoasa cum mi-o aminteam.Dulce si amuzanta cu
 un caracter puternic si o atitudine super.Avea parul
scurt cu suvite.Am povestit si am ras ca pe
vremuri.Mi-a fost foarte dor de ea.Am uitat de
notiunea timpului si ne-am dat seama ca deja era
vremea sa ne ducem acasa sa mancam ceva.Am mers
impreuna cu Ada si cu familia ei care era ca si familia
mea.
Ajunul a fost frumos,foarte frumos.L-am petrecut cu
familia si prietenii.B s-a dus la colindat cu colegii
normal dupa ce am impartit cadourile si am primit
altele la randul nostru.Nu au intarziat sa vina si
colindatorii vestind Invierea lui Hristos.Am colindat si
noi familia dupa care ne-am dus sa colindam
impreuna cu Bianca.Pe la vreo 2 noaptea am ajuns
acasa cu Ada,amandoua frante,nu ne mai simteam
picioarele de la atata mers.
- Ma dor picioarele ! s-a plans Andrada intrand in
camera.
- Si pe mine,am adaugat eu cu jumatate de gura.
- Nu vrei ceva cald ? ma intreaba Andra.
- Pai vreau sa fac un dus fierbinte dupa care sa beau
ciocolata fiebinte.
- Parca mi-ai citit gandurile,a spus Ada ranjind.
Dupa ce am facut amandoua cate un dus cald si ne-am
imbracat in pijamale ne-am pus in pat sa ne bem
ciocolata fiebinte si sa povestim.
- Ai vorbit azi cu Bogdi ? am intrebat-o pe Ada
- Aha…si mi dor de el.
- Te cred.
- Vrei sa ne sunam prietenii ? a intrebat Ada cu fata
luminata.
- Grozava idee,am spus fericita.
Prima data am sunat-o pe Andreea.Am povestit cu ea
zicandu-i cat de dor ne este de ea si zicandu-i Craciun
fericit.Dupaaceea am vorbit cu Luca,nebunu de el,era
un baiat de nota 10+. I-am urat si lui Craciun fericit
dupa care am sunat-o si pe Liza dupa care Bogdi si cei
de la Rapa: scumpa de Maria,Gaby,Vasile,Mihaita si
Petrisor.
Am mai povestit cu Andra dupa care amandoua ne-am
pus la culcare epuizate dupa o zi plina de emotii si
reintalniri...
 PLECAREA SI PRIETENII

A trecut deja o saptamana de cand eram acasa.Era

placut sa fiu acasa.Sa imi vad vechii prieteni,dar imi era dor
de viata mea din Alba,de prietenii mei de acolo.De Andreea
de Liza,de Bogdi,de Luca...Acuma ca am venit acasa mi-
am amintit prin cate am trecut aici de cand m-am nascut.
Aici am fost operata,aici am fost la scoala,aici am fost
badjocorita de colegi si de multi altii.Dar aici am cunoscut-
o si pe Ada,aici am ras si am plans atat de mult.Aici am
aflat ca tata a murit,aici mi-am lasat copilaria marcata de o
tragedie.Aici am lasat toata durerea prin care am trecut
cand cele mai dragi persoane m-au parasit fie cu voia,fie
fara voia lor.Viata e atat de ciudata,cand te astepti mai
putin iti da lovituri din astea.Este...nici nu stiu cum as putea
definii viata...nu gasesc cuvantul potrivit.Poate e cum
spune Andrada.... « o zana nebuna ».
- La masa fetele ! a spus mama soptind,trezindu-ma pe
mine din visare.
- Acuma mama,am spus zambindu-i parca melancolic.
- Hey! a spus B frecandu-si ochii.
- Hey !
- Ce faci ?
- Bine,uite ma duc sa ma spal,ne vedem la masa.
- Ok.
M-am dus sa ma spal pe fata,dupa care am stat o
vreme sa ma uit in oglinda.Ma vedeam pe mine,cum
era si logic,doar era o oglinda.Eram eu,asa
diferita,mereu vesela,cu prieteni adevarati langa ea si
nu in ultimul rand complet indragostita.Nu stiu ce m-
as face fara Ada sau fara Petrisor.Nu stiu ce era cu
mine,dar simteam ceva ciudat,ma simteam trista,
nelinistita...si nici eu nu stiam de ce eram asa.Era
ciudat...
Am mers la mancare dupa care m-am dus in camera.
Mi-am pus castile in urechi si am inceput sa ascult
muzica.Fara sa imi dau seama am adormit.Dintr-o
data simt doua buze care imi ating obrazul.Deschid
incet ochii si o vad pe Ada cum sta la marginea
patului meu uitandu-se la mine cu privirea ei mereu
blanda.
- Hey! a spus incet.
- Buna! am spus la fel de incet.
- Ai adormit.
- Mda...cam asa ceva.
- Si ce vrei sa facem azi ? intreaba entuziasmata.
- Pai nu stiu,ce ar fi sa ne uitam la un film ?
- Buna idee.
Ne-am uitat la un film avand langa noi sucul si
floricelele.Dupa care am inceput sa ne jucam carti.
Mda...Ada m-a batut,amuzandu-se pe seama mea de
fiecare data,dar eu tot o ador.Dupaaceea am inceput sa
citim ceva reviste si sa ascultam muzica.Din pacate a
 trebuit sa mearga acasa pentru ca era deja ora
pranzului.
.......................................................................................
Zilele au trecut...una cate una...Totul era linistit si
frumos.Ieseam afara impreuna cu Andrada si cand cu
Ioana,cand cu Bianca.Am vazut-o si pe Aditica,micuta
aia plina de energie,imi amintea de Gaby intr-un fel...
Mai erau doua zile pana sa mergem inapoi la internat.
Era vineri asa ca am decis sa mergem la Andra cu
familia sa povestim.Ma rog,parintii sa povesteasca
intre ei cat timp eu,Andrada si Ioana radeam ca
nebunele in camera uitandu-ne pe hi5.Era un tip care
incerca sa o faca pe desteptul si se credea mare
vedeta,dar arata ca dracu.
- Vai saracu,spune Ioana razand.
- Nici nu isi da seama ca se face de ras,o completa
Andrada.
- Aveti dreptate,am zis eu razand la randul meu.
Asa am petrecut ore in sir razand si glumind.
- Delia,haide ca trebuie sa plecam,a strigat mama din
hol.
- Acuma,am spus ridicandu-ma de pe canapea.
- Pai ne mai vedem,a spus Ioa imbratisandu-ma si
pupandu-ma pe obraz.
- Aham.
- Pa Dede,a spus Andra pupandu-ma si imbratisandu-
ma puternic.
- Tay !
Ne-am luat ramas bun si am mers spre casa.Ajunsi
acasa m-am dus in camera si am inceput sa stau de
vorba cu Blanka.Era oarecum ciudat sa vorbesc cu ea
 de baieti sau de ceva de genu asa ca am vorbit de
nimicuri,ce ne-a venit in minte si am jucat carti timp
de vreo trei ore.
.......................................................................................
Era sambata.Ultima zi pe care o petreceam alaturi
de familie.Am stat acasa alaturi de mama,B si Nelu.
Numai noi...Am povestit si am glumit impreuna...M-
am uitat la Blanka si am luat-o de mana zicandu-i :
- B,chiar de ne-am certat mult eu te iubesc foarte mult
si vei ramane mereu surioara mea mai mare,nebuna si
mult prea protectoare care are o gura mare de tot,dar
eu tot te iubesc si o sa te iubesc mereu.
Am putut citi pe fata ei surprindere si iubire.Stiam ca
si ea ma iubeste desi mai striga la mine si ma mai
cearta.
- Si eu te iubesc mult.
Seara mi-am luat ramas bun de la Bianca zicandu-i :
- Pai Bubule (asa ii ziceam eu) a venit vremea sa ne
despartim.Ne mai vedem,ai mare grija de tine nebuno.
- Si tu de tine Dely...urato (asa imi zicea ea).
- O sa am.
Normal ca mi-am luat ramas bun si de la Ioana,papusa
mea.
- Pai trebuie sa ne despartim,ai mare grija de tine iubita,
te iubesc mult si mereu o sa te iubesc,am spus
imbratisand-o cu lacrimi in ochi.
- Ai si tu grija de tine mata,te iubesc,spuse
imbratisandu-ma puternic.
Andra si-a luat seara ramas bun numai de la Bianca
pentru ca ea statea in bloc cu Ioana deci se mai vedeau
pana plecam.
 - Ai grija de tine Bubule,te iubesc,a spus Andra
imbratisand-o cu drag.
- Si eu te iubesc Andrada,ai grija de tine,a spus Bianca
imbratisand-o la randul ei.
Dupa atatea lacrimi am mers la culcare stiind ca o sa
imi fie greu sa ma despart de familia mea,ca probabil
o sa plang,dar stiam si ca locul meu era la Alba,cu
Ada.
Dimineata a si venit.Mi-am impachetat lucrurile la loc
in geamantan si mama mi-a pus tot felu de prajituri.
Parintii ne-au condus pe mine si pe Andra la gara.Ma-
ma si-a luat ramas bun cu lacrimi in ochi.Cand am vazut-o
asa mi-au dat si mie lacrimile.
- Sa aveti mare grija de voi,a spus mama imbratisandu-
ne.
- O sa avem,am spus zambind.
Ne-am luat ramas bun si de la parintii Andradei si de
la Blanka si Seby.A fost putin trist,cum ma
asteptam,dar stiam ca o sa fie totul bine.
Ne-am urcat in tren si am pornit inapoi spre Alba cu
gandul la ce am lasat aici si cu gandul la cine ne
asteapta la Alba…
 CIUDAT…

Era 12:30pm.Mai era putin pana sa ajungem.Abea

asteptam sa o vad pe Deea si pe toti ceilalti.Drumul a fost
linistit.Ada a adormit.Era asa de dulce cand dormea.Fru-
mosii ochi ca de caramel erau acuma inchisi.Vedeam cum
respira incet si zambea.Probabil visa ceva frumos de
zambea in somn.Era asemenea unui inger,cu structurile
fetei atat de delicate,uneori imi era frica sa o strang in brate
prea tare pentru ca era mereu asa slabuta si firava.Am stat
pret de cateva minute uitandu-ma la ea.Vazand si realizand
cat de mult a trecut timpul,cum si-a pus amprenta pe noi
toti.Imi amintesc de parca a fost ieri cand am cunoscut-o pe
Andrada,pe atunci micuta Andrada.Fata cea dulce si buna
care este si acuma.Doar ca atunci era mai timida si mai
putin nebuna.Dar nebunia in cazul nostru este ceva
constructiv.Doamne prin cate am trecut impreuna.Imi
amintesc prima strangere de mana,primul zambet...totul.
Sunt amintiri ce nu le voi uita niciodata.Amintiri ce vor
traii in mine pe veci chiar de poate o sa ne despartim,desi
eu sper sa ramanem mereu impreuna si la facultate,chiar si
atunci cand o sa ne casatorim si o sa avem copii.
Eram atat de adancita in ganduri, nu mi-am dat seama ca
am ajuns deja.Eram in Alba.M-am uitat la Andrada si am
pupat-o pe obraz spunandu-i sa se trezeasca pentru ca am
sosit.Somnoroasa isi freca ochisorii uitandu-se parca mirata
in jur pana a realizat unde suntem.
- Haide sorela ! am spus luand-o de mana.
- Acuma,a spus cascand.
Ne-am luat bagajele si am luat un taxi pana la internat.
- Uite ca am si ajuns,a exclamat Andrada fericita.
- Da,inapoi la scoala.
- Buna dragele mele ! a exclamat doamna Dana.
- Serumana ! am spus in cor.
- Bine ati revenit!
- Multumim,am spus zambindu-i.
- Vam simtit lipsa sa stiti.
- Si noua ne-a fost dor de toti,a spus Andra deja
inaintand spre camera.
Ne-am luat la revedere de la doamna Dana si am mers
spre camera cand l-am zarit pe Bogdi.Andra si-a lasat
bagajele in secunda aia si a fugit spre el sarindu-i in
brate.Erau asa de dulci impreuna.Erau facuti unul
pentru altul.Cand erau impreuna se citea fericirea in
ochii lor.O privire era deajuns pentru asi spune cat de
mult se iubesc.
M-am dus cu bagajele noastre in camera pentru ai lasa
sa fie impreuna.M-am trantit in pat uitandu-ma absenta pe
tavan.Simteam ceva ciudat de ceva zile.Parca ceva nu
mergea bine,dar nu stiam ce era.Ma rog,mi-am pus hainele
in dulap,din fericire mama mi-a spalat hainele acasa,deci
acuma erau curate.Mi-am pus ursuletul pe pat si langa el
mi-am pus MP3-ul.Mi-am pus castile in urechi si am
inceput sa ma uit la ce mai aveam prin camera,atunci am
gasit parfumul de la Petrisor.Normal ca acuma era deja
gol,dar sticluta am pastrat-o,nici eu nu stiu de ce,poate
pentru ca avea o valoare sentimentala mare pentru
mine.Poza cu noi de cand am fost la Rapa a doua oara nu o
mai aveam pentru ca la nervi am rupt-o.Nici nu stiu cum
am avut puterea sa o rup,dar era Andra acolo langa mine,si
atunci ea mi-a dat putere ajutandu-ma mereu.Eram intr-o
stare deplorabila atunci.Oare de ce ma gandeam acuma la
ce a fost ? Mai avea rost ?
- Scuze ca nu am venit cu tine in camera sa punem
bagajele,a spus Andra intrand in camera.
- Nu e nimic,oricum eu mi-am despachetat deja lucrurile.
- Pai atunci si eu ar cam trebui sa fac acelas lucru.
- Haide ca te ajut,am spus devenind din nou zambitoare.
In scurt timp am terminat si cu bagajele Andradei.Era o
zi innorata asa ca ne-am gandit sa ramanem la internat sa
ne incarcam complet puterile pentru ziua de maine.Maine o
sa il vad pe Petrisor.Numai de doua saptamani nu l-am
vazut,dar i-am simtit lipsa.
- S-a intamplat ceva ? ma intreaba Andra observand ca
sunt cu gandul in alta parte.
- Aaaa...nu,nu s-a intamplat nimic,doar ca sunt obosita.
- Pai atunci e bine,sincera sa fiu si mie imi e cam
somnic,poate ca e din cauza vremii.
- Da,e posibil.
Am mai povestit un pic dupa care ne-am imbracat in
ceva mai lejer.Eu mi-am luat niste pantaloni de trening
negrii si un tricou alb,iar Andra si-a luat tot niste
pantaloni de trening,numai ca ai ei erau mov si si-a
luat un tricou negru.In cele din urma somnul ne-a
cuprins,oboseala spunandu-si cuvantul...
- Nu pleca ! Te rog nu pleca !....
 Stateam in fata unui baiat care era cu spatele la mine
iar eu plangeam.Mii de lacrimi imi inundau
fata.Simteam o durere nesfarsita si ma rugam ca totul
sa se termine,ca totul sa fie doar un vis...
- Trebuie sa plec...trebuie.Nu mai ai ce-i face.
Am auzit vocea blanda si plina de regrete...
- Nu pleca ! Esti totul pentru mine,te rog nu ma lasa,te
rog...Am spus cu ultimele puteri cazand in genunchi.
- Nu te voi uita niciodata...,spuse vocea si baiaul se
intoarce.Atunci i-am vazut fata plina de regrete,cum o
lacrima se rostogolea pe fata alba in intuneric.Atunci
am simtit cum nu mai puteam sa mai vorbesc,ca nu
ma puteam misca si el pleca...pleca,il pierdeam si
ramaneam singura in intuneric.
- Nuuu !!!! am strigat speriata.M-am uitat in jur si am
vazut ca eram la internat.Ufff...era doar un cosmar,un
cosmar.Dar lacrimi au aparut pe fata.
- Ce s-a intamplat ? a intrebat Andrada fugind speriata
la patul meu.
- Am...am avut un cosmar,am spus printre lacrimi.
- Gata,gata...a trecut,a spus Andra imbratisandu-ma.
- Da...a trecut...
..........................................................................................
.
Era cinci dimineata cand m-am trezit din nou.Imi
aminteam de cosmar,imi aminteam de baiatul care pleca
si ma lasa,dar nu stiam despre cine e vorba,nu imi
puteam amintii chipul lui,numai o lacrima am vazut cum
s-a rostogolit pe fata lui,dar nu imi aminteam cum arata.
 Cu greu a reusit Andrada sa ma linisteasca.Nu mai
puteam dormi si mai aveam ceva timp pana sa ma
pregatesc pentru scoala.
Mi-am pus castile in urechi si am inceput sa ascult “Ryan
Melcolm-Something More”,era melodia mea si a lui Andra,
ea ma linistea mereu.Si inainte ma linistea si melodia mea
si a lui Petrisor,dar parca acuma nu mai avea acelas efect
asupra mea.
- Brrr ! Brrr ! Brrr !...am auzit alarma de la ceas.Mi-am
deschis ochii si am vazut ca soarele incerca din
rasputeri sa se iveasca de sub norii grosi.Se pare ca am
reusit sa adorm la loc cumva.M-am ridicat din pat si
m-am dus la baie unde am vazut ce cearcane
aveam.Clar nu am avut o noapte buna.M-am spalat pe
fata si pe dinti dupa care am incercat sa imi maschez
cumva cearcanele de marimea unui dinozaur de sub
ochii mei.In cele din urma am reusit.Cand am iesit din
baie am vazut-o pe Andra deja imbracata intr-o
pereche de pantaloni negri si o bluza verde cu dungi
albe.
- Buna dimineata! ma saluta imbratisandu-ma.
- Hy !
- Cum te mai simti ?
- Bine,am spus pupand-o pe fata.
- Ce bine!
- Acuma du-te fuguta la baie.
- Aha.
Eu mi-am luat o pereche de pantaloni de catifea maro
si o bluza mov si m-am incaltat cu cizmele lungi.Dupa
ce si Andrada a fost gata ne-am indreptat spre
scoala.Am iesit din internat si dupa cativa pasi am
 ajuns la scoala.Am mers pe coridorul lung si plin de
copii galagiosi cand am auzit o voce care ne
striga,cand ne-am intors i-am vazut pe Deea si Luca.
Am fugit spre ei.
- Hy,ce dor ne-a fost de voi ! a spus Andra repede
imbratisandu-i.
- Si noua de voi,a raspuns Deea imbratisandu-ne si ea.
- Ce mai faci nebunule ? l-am intrebat pe Luca bata-
tandu-l pe umar.
- Sunt bine nebuno,a spus incercand sa ma imite.Sincer
nu i-a iesit,dar gestul conteaza.
- Si pe mine nimeni nu ma imbratiseaza ? intreaba o
voce din spatele meu.
Cand m-am intors mi-am vazut ingerul.Era exact in
fata mea zambindu-mi.
- Iubire! am strigat sarind in bratele lui.
- Da ce de iubire,spuse printre chicote Bogdi.
- Daca ne iubim asa de mult,i-a raspuns Petrisor
pupandu-ma pe obraz si imbratisandu-ma tare.
- Haide la ora porumbeilor,ne spuse Luca.
- Da,da...cine vorbeste,am spus razand la el.
Ne-am dus la ora.Doamna diriginta ne astepta in clasa
daruindu-ne fiecaruia cate un zambet sincer.Dupa ce
ne-am pus in banca doamna diriginta ne saluta
zicandu-ne :
- Buna dimineata copii,vad ca ati revenit cu forte
proaspete.
- Daaa ! am strigat toti in cor.
- Si sper sa aveti chef si de romana,a spus ranjind la noi.
- Nuu ! am spus noi.Macar eram sinceri.Era de apreciat.
- Asa ma gandeam si eu,dar putina carte trebuie la
fiecare.In plus limba romana este o limba foarte
frumoasa.
- Da,am spus noi cu jumatate de gura.
- Dar azi vom face dirigentie si joi in loc de dirigentie
vom face romana.Bine ?
- Bine ! am raspuns in cor.
- Tema de astazi va fi iubirea.Stiu ca sunteti la varsta in
care aveti primele relatii.In care dati tot sufletul in
relatia cu partenerul.In care iubesti si esti iubit.Asta
pana la un moment dat cand din pacate totul se
destrama.
Cand am auzit cuvantul « destrama » m-au trecut fiorii
amintindu-mi de visul meu de azi noapte.
Petrisor a vazut ca eram cam palida si m-a luat de
mana sa ma incurajeze si sa imi arate oarecum ca imi
este alaturi.
- E totul ok ? ma intreaba zambind
- Da...totul e bine,am spus incercand si eu sa zambesc.
- Delia !imi striga doamna diriginta numele
- Da? am intrebat ridicandu-ma.
- Nu te ridica scumpo.Poti sa imi raspunzi la intrebare si
stand jos.
- Bine,am spus asezandu-ma.
- Tu ce crezi ca este iubirea ?
- Pai...iubirea este cel mai frumos sentiment,dar si cel
mai inselator.Cu timpul am invatat ca iubirea nu se
poate explica in cuvinte,este un sentiment prea
profund pentru a fi explicat exact.Este ceva foarte
profund,foarte frumos,dar poate deveni un sentiment
 dureros si durerea pe care o simti cand iubirea pleaca
este inexplicabila...
- Foarte realist...si frumos,a spus doamna diriginta.
- Mda...
- Vreau si parerea unui baiat,cum ar fi...Bogdan.
- Iubirea este un sentiment puternic care iti acapareaza
toata inima.Un exemplu bun este Romeo si Julieta.
Este un sentiment minunat care te face sa zbori,dar la
un moment dat cazi de pe acel nor izbindu-te de cruda
realitate....
Woaw...nu i-am mai vazut aceasta latura,atat de…
sensibila.Andrada era norocoasa...
- Frumos...a fost tot ce a zis doamna diriginta
zambindu-ne bland.
- Ce frumos ati vorbit,amandoi,a spus Andra
imbatisandu-ma.
- Multumesc sufletel.
- Suflete...asa mi-ai zis de mult.De ce imi zici asa ?
- Pentru ca tu esti sufletul meu,sufletelul meu.
- Yoy...ce frumos,a spus Andra si deja vedeam cum
lacrimile amenintau sa cada.Atunci am imbatisat-o
puternic.
- Acuma ce ziceti sa facem o mica excursie ? ne-a
intrebat doamna diriginta.
Cand ne-a facut propunerea in clasa s-a facut mare
galagia.Pe toti ne incanta ideea.Ne tenta ideea de a
merge la primavara intr-o excursie.
- Vrem ! am strigat toti in cor.
- Asta banuiam si eu,dar ar fi primavara,sa fie cald si
bine.
Exact ce banuiam.Abea astept...
 - Woaw...mergem asa-i ? ma intreaba Andrada entuzi
-asmata asemeni unui copil care primeste cadoul de
Craciun.
- Sigur ! am spus fericita.
- Fetele mergem ? ne intreba Bogdi.
- Aha,ii raspunse Andra.
- Si cati ar vrea sa vina ? ne intreba doamna diriginta.
Aproape toata clasa a ridicat mana.Eram multi
doritori.
Ora s-a terminat si am mers in pauza cand l-am auzit
pe Petrisor cum ma striga :
- Dely asteapta putin,a spus alergand spre mine.
- Da.
- Putem vorbi putin? ma intreba cu neincredere.
- Sigur.
- Copii noi mergem la o plimbare prin scoala.Revenim,a
spus Petrisor luandu-ma de mana.
- Ok,i-a raspuns Deea.
Simteam ca ceva nu era in regula.Ceva il framanta,dar
nu stiam despre ce era vorba.Ma tinea strans de mana.
Grija era vizibila pe chipul lui care altadata radia de
fericire si de pace.Statea si se uita cand la cer cand la
mine,parca vroia sa primeasca putere sa imi zica.Nu
mai suportam linistea asa ca l-am intrebat:
- Ce s-a intamplat ? Despre orice e vorba,o putem
rezolva.Te voi ajuta.
Se uita la mine pret de un minut si imi raspunse :
- Tu nu ma poti ajuta.
- Daca imi spui poate te pot ajuta,am spus incercand sa
il incurajez sa imi zica despre ce este vorba.
- Nu poti...pur si simplu...
- Dar despre ce este vorba ?
- Despre...,dar nu mai continua,isi pierdea vocea si il
simteam agitat,trist si temator.
- Ma sperii,pe bune ca ma sperii.Spune orice ar fi !
- Bine,o sa iti spun...stii...eu...
- Tu...,am continuat vazand ca nu mai zice nimic.
- Eu...te iubesc si te rog sa nu uiti asta niciodata,orice ar
fi.
Ce ? Asta a fost totu’ ? Este vorba de altceva...stiu,stiu
sigur.
- Nu asta ai vrut sa imi zici,i-am zis uitandu-ma in ochii
lui care acuma erau plini de emotie.Nici eu nu stiu ce
fel de emotii erau si ce imi ascundea,dar stiam ca era
ceva serios de nu a putut sa imi spuna inca.
- Ba...ba asta am vrut,a spus balbaindu-se.
- Nu asta ai vrut ! am spus hotarata.
- Ba da iubire,acuma haide sa mergem inapoi,a spus
dandu-mi un sarut rapid si scurt.
Am hotarat sa o las balta,o sa imi spuna el cand o sa
fie pregatit.M-a luat de mana si am mers inapoi la
ore...
 EXCURSIA

Dupa cinci luni…

Au trecut cinci luni deja.Nu s-a intamplat nimic special.

Scoala este…ei bine,ca scoala.Cu teme,lectii,teste,teze si
ascultat.Mai era aproximativ o luna pana venea vacanta
mare.Uraaa !!!...Toti eram uniti si fericiti.Certuri nu au
fost,doar mici neintelegeri cum este normal.
Pastele l-am petrecut acasa cu familia.A fost totul
frumos.Am fost si la inviere.Se zice ca atunci cand e
invierea si noi renastem,trecem la alta etapa odata cu
trecerea anilor.Nu sunt o persoana extrem de credincioasa,
dar ma duc la biserica si mai presus de toate cred in
Dumnezeu.
Am dat si ultima teza,cea la matematica.Nu zic,a fost
greu,dar ne-am descurcat cu totii.
Liza are iubit.Il cheama Alexe.Este dragutel si chiar se
potrivesc.Ma bucur ca are si ea iubit.Nu zic ca este un lucru
strict necesar,chiar nu este necesar sa ai iubit,doar ca ea
chiar merita acest lucru.A suferit mult dupa ultima relatie si
merita sa vina cineva in viata ei si sa ii vindece ranile.
 Petrisor si-a revenit,nu complet,dar si-a revenit.Mai sunt
momente cand incearca sa imi spuna acel ceva,dar mereu
da inapoi.Am decis sa ii las timp,nu vreau sa presez intr-un
fel.Sunt o persoana care ofera multa libertate.
Acuma sa revenim la prezent.Mai este o zi pana la
excursie.Abea astept sa mergem.Doamna diriginta a zis ca
vom merge la Lunca Bradului cu cortul.Vom merge prin
padure.Totul o sa fie super.Noroc ca nu mai aveam mana in
ghips.
- Dede grabeste-te ! striga Andrada.
- Acuma,am spus din baie.
M-am terminat repede si am pornit spre scoala.Acolo
ne-am intalnit cu toata gasca.
- Abea astept ziua de maine,spuse fericita Andra.
- Da,si eu,o aproba Deea cu acelas entuziasm.
Il vedeam pe Petrisor abatut asa ca m-am dus langa el si
l-am pupat pe obraz intrebandu-l :
- Tu astepti excursia iubire ?
- Aaaa...da,a spus schitand un zambet.Se vedea de la o
posta ca nu era fericit.Cand ma uitam la zambetul lui
trist si fortat ma durea sufletul.Cum este si zicala
aia : « Uneori zambetul celui care sufera doare mai tare
ca lacrimile celui care plange ».Cam asa era si in cazul
meu.Ma durea sa il vad asa.Si vroiam sa il ajut,dar daca
nu imi zicea ce are nu puteam sa il ajut.
- Iubire,uita-te atent la mine.Stii ca poti avea incredere in
mine si ca te iubesc mult nu ?
- Stiu ingeras,stiu...nu am nimic,a spus imbratisandu-ma
puternic.Simteam atata tristete in vocea lui,dar si multa
iubire,foarte multa iubire in imbratisarea pe care mi-a
dat-o.
 Orele au trecut repede.Am mers la internat sa ne facem
bagajele.Ma rog,sa ne punem haine pentru mica noastra
excursie.
- Vai,ce imi iau,ce sa imi iau ? ma intreba Andrada
alergand prin camera.Era o maniaca a modei si a
cumparaturilor.Nu era asa cand eram mai mici,dar clar
s-a schimbat.O adoram,doar ca ma epuiza sincer numai
cand o vedeam cum alerga de colo-colo prin camera.
- Linisteste-te Andra.Uite te ajut eu daca nu te poti
decide.De exemplu poti lua bluzita asta suptirica,am
spus aratand spre o bluza draguta de culoare verde care
avea o fundita.
- Da,este o optiune,a spus punandu-si mana la
barbie,meditand foarte profund.Mi-a scapat un mic
chicotit cand am vazut-o pe scumpa mea Ada cum
incerca sa se hotareasca.Pana ce ea era in dilema asta
« mare » eu imi faceam bagajul.Mi-am pus doua perechi
de pantaloni,doar stateam doua zile.Si mi-am pus doua
tricouri si o bluza cu maneca lunga.
Pana la urma am putut sa facem si bagajul Andradei,asta
fara sa ducem tot dulapul dupa noi.
Seara ne-am culcat mai repede pentru a fi in forma
maxima maine.
...............................................................................................
.
- DELY !!!! TREZIREA !!! , a strigat Andrada din baie.
Am deschis incet ochii uitandu-ma la soarele care a
rasarit deja.Imediat venea vara.Ce bine! Era o premiera
ca Andra s-a trezit inaintea mea,si minunea avea si
nume “Excursie”.
- Ce bine ca te-ai trezit,a spus Andrada iesind din baie.
 - Mda...nu cu placere,dar daca e nevoie,am spus eu cu
jumatate de gura.
- Acuma du-te sa te termini.Haide fuguta somnoroaso.
- Acuma,acuma ! am spus eu intrand in baie.Mi-am facut
siesta obisnuita dupa care m-am dus sa ma imbrac.Mi-
am luat o pereche de blugi,albastrii deschis,foarte
stramti sincer,un tricou alb,geaca de blugi si adidasii
albi in picioare.Mi-am intins parul si mi l-am pins intr-o
coada dupa care mi-am pus ciubica alba in cap.Eu eram
gata.
Andrada si-a luat o pereche de blugi albastrii inchis,un
tricou portocaliu,o gheaca de blugi si tenisii albi.Si-a
lasat parul liber indreptandu-l inainte.
- Suntem gata deci,haide sa mergem la autobuz unde ne
asteapta toata lumea,a spus Andra luandu-si bagajul.Am
dat din cap afirmativ si am urmat-o cu bagajul meu in
mana.
- Bine ca ati venit fetelor,a spus doamna diriginta
zambindu-ne si poftindu-ne in autobuz.
Eu stateam de data asta cu Petrisor pentru ca era trist si
vroiam sa il inveselesc cumva.
Andra statea cu Bogdi,Deea cu Luca si Liza cu Alexe.
- Sunteti toti ? intreaba diriginta
- Da ! am strigat in cor.
- Mai bine va numar,nu cumva sa las pe cineva afara.
Dupa ce ne-a numarat si s-a convins ca suntem toti am
pornit.
Drumul a fost linistit.Se radea si se glumea.Era veselie
din belsug ce mai.Am reusit cumva sa il inveselesc pe
Petrisor.Acuma era ca inainte,glumet si vesel.Am cantat si
« Un elefant se legana pe o panza de paianjen si pentru ca
nu se rupea a mai venit un elefant ».Am cantat si « Ghita »
de la Cleopatra Stratan.Stiu stiu,nu suntem normali,dar n-ai
cei face,asa suntem noi.
In cele din urma am ajuns.Era totul foarte frumos,prea
frumos as crede eu.Peisajul era de vis.Eram inconjurati de
multi brazi si am vazut chiar si raul Ilva.Un rau cu apa
foarte limpede si foarte rece.Acolo ne-am hotarat sa ne
punem corturile.Eu cu Andra si cu putin ajutor de la baieti
am putut sa montam cortul.Era spatios si speram sa nu vina
vreun urs la noi in « vizita ».Nu zic,sunt draguti,dar chiar
nu ii vreau ca musafiri la noi in cort,sau pe unde suntem
noi.Andrada mi-a povestit odata ca la ea la bunici,in livada
a vazut urme de urs.Si eu am vazut urme,dar sincer nu
vreau sa vad unul pe viu,numai la Gradina Zoologica.
- Andra cum ar fi sa ne « viziteze » un urs ? am intrebat-o
pe Ada amuzata.
- Doamne feri,nici in gluma sa nu zici asta,a spus
Andrada facandu-si si cruce.
- Despre ce vorbeati ? ne intreaba Deea venind spre noi.
- Despre urs,am spus razand.
- Ce urs? intreba curioasa.
- Pai Dely deja viseaza ursi,ii spune Ada razand.
- Aaa deci ursi…iti plac ursi? ma intreaba Deea.
- Da sunt draguti,dar nu vreau sa ii vad decat la Gradina
Zoologica.
- Da,sunt deacord cu tine.
- Copii haideti sa facem un foc de tabara,ca se innoreaza
si se face rece.
- Daa !!! am strigat cu totii fericiti.
- Sa mergem in padure sa aducem lemne ok?
- Ok.
 Ne-am dus cu totii in padure sa aducem lemne.Fiecare
isi facea cate un mic grup si ne-am inteles sa ne intalnim
la acelas loc unde ne-am despartit peste o jumatate de
ora.
Eu si Andra am facut echipa si ne-am dus in cautare de
lemne pentru foc.
- Ce frumos e aici,a spus Ada cand am inceput sa ne
plimbam si sa cautam lemne.
- Da,am aprobat-o eu.
- Si cum mai este cu Petrisor ?
- Pai nu stiu,se poarta ciudat si are momente cand este
foarte trist.
- Oare de ce ?
- Nu stiu,nu a vrut sa imi zica.
- Ciudat nu ?
- Da,si inca cum.
- Si nu l-ai intrebat ?
- Ba da,doar ca nu stie cum sa imi spuna,stiu ca este vorba
despre ceva serios de nu a avut curajul sa imi zica pana
acuma.
- Si daca are pe alta ? intreaba Andra mai cu jumatate de
gura.
- Nu cred,nu ar incerca sa imi zica acest lucru.
- Da aici ai dreptate.
- Tu cum mai esti cu Bogdi ? am intrebat-o in timp ce ne
plimbam.Sincer nu vedeam niciun lemn pentru
foc,deobicei oamenii lasau lemne prin padure,dar acuma
nimic.
- Este super bine,il ador si stiu ca si el ma iubeste.
- Ma bucur mult pentru voi,parca sunteti facuti unul
pentru celalalt.
- Da...,mi-a raspuns Andra visatoare.
Am continuat sa povestim pana ne-am dat seama ca s-a
intunecat deabinelea.Si sper ca ma insel,dar eu cred ca
ne-am cam pierdut.
- Ada,unde suntem ? am intrebat-o cam speriata.
- Aaaa…pai…
- Mda…minunat,am raspuns eu deja speriata.
- Bine,sa ne calmam.Oare cat este ceasul?
- Stai ca ma uit,i-am zis scotandu-mi telefonul din
buzunar.M-am uitat la ceas si deja a trecut o ora de cand
ne-am despartit de grup.O Doamne !
- A cam trecut o ora,am spus in soapta.
- Dumnezeule! Cred ca sunt ingrijorati deja.
- Si eu cred.
- Haide sa ne intoarcem,a spus Andra luandu-ma de
mana.
- Dar unde este mai exact « inapoi » ? Pentru ca eu nu vad
nimic in bezna asta.
- Pai pe acolo,a spus Andrada aratand spre o carare.
Am mers cat am mers pana cand nu mai puteam vedea
aproape nimic.Era bezna,complet intuneric.
- Mai ti minte la Rapa cand am mers la bunica ta seara?
am intrebat-o pe Dada incercand sa detensionez
admosfera.
- Da,a spus zambind si probabil amintindu-si.
- Era asa de intuneric ca acuma.Si te speriam zicandu-ti
de fantome.Stiam ca iti era frica.Am ras mult si mai era
si sa imi rup gatul.
- Da,imi amintesc de parca a fost ieri,a spus Ada razand.
Exact cand vorbeam de cazaturi am alunecat si am cazut
direct pe spate.
- Auuu! a fost singurul lucru pe care l-am putut spune.
- Esti bine? ma intreaba ingrijorata Andrada incercand sa
ma ridice de pe jos.
- Apoi cred ca,ma doare putin spatele,dar imi revin.
- Te rog ai grija pe unde umblii si incearca sa nu imi mai
cauzezi un atac de cord data viitoare.
- Scuze,am spus rusinata ca am speriat-o asa de tare.
Am mai mers prin padure,de data asta am bagat de
seama pe unde calcam si am auzit niste voci.
- Auzi ? am intrebat-o pe Andrada.
- Da,si recunosc vocile,o aud pe doamna diriginta.
Ne-am dus pe unde se auzeau vocile pana am intalnit
grupul.
- Fetelor ! a strigat doamna diriginta fugind spre noi si
imbratisandu-ne.
- Scuzati-ne,nu am vrut sa va speriem,am zis eu si Andra
deodata.
- Slava Domnului ca nu ati patit nimic.
- Era sa murim aici,au zis Petrisor si Bogdi.
- Ne pare sincer rau,am spus in numele amandurora.
- Stiu iubire,dar te rog sa ai grija,a spus Petrisor
mangaindu-mi obrazul.
- O sa am,i-am zis zambindu-i.
- Si tu domnisoara sa nu ma mai sperii asa niciodata,a
spus el intorcandu-se spre Andrada.
- Scuze fratioru’,a spus Andra facand ochii de catelus.
- Off bine,haide aici sa te imbratisez,a spus pupand-o pe
obraz.
- Ce ma bucur ca sunteti bine,au spus Deea,Luca,Liza si
Alexe imbratisandu-ne.
- Da,si noi va iubim,a spus Ada razand printre imbratisari.
- Iubito,m-ai speriat de moarte,a spus Bogdi luand-o
protector in brate pe Dada.
- Scuze scumpule,dar acuma sunt aici si asta conteaza.
- Da,asa e...si...si tu surioara,era sa imi faci un atac de
cord,a spus venind spre mine si imbratisandu-ma.
- Scuze fratioru’nu am vrut.
- Off...stiu,stiu.
Am mers inapoi la corturi.Am facut focul de tabara,
mancand si am cantat melodii.Alexe si-a adus ghitara si
a inceput sa ne cante.Avea un mare talent.Toti am
povestit,am glumit si am cantat.Iar la final am spus
bancuri,nu cum era obiceiul cu povestile de groaza.Am
preferat sa spunem bancuri.
Ne-am culcat cu totii dupa o zi plina de emotii,rasete si
sperieturi.Mai trebuia sa ne intalnim cu domnul urs in
padure,asta ne mai lipsea.
A doua zi am facut tot felul de activitati.Ne-am plimbat
prin padure,am cules fructe,mure in special si am facut
mici descoperiri.Am incercat sa stam cat mai departe de
urzici.Am vazut o ciocarlie si am auzit niste povesti
foarte interesante si unele erau chiar amuzante.
Seara am petrecut-o la fel de frumos ca si seara
precedenta,numai ca noaptea au venit Deea si Liza la
noi in cort sa vorbim ca fetele si in cortul lui Bogdi si a
lui Petrisor au mers Luca si Aelxe.La un moment dat am
adormit.
A doua zi,dis de dimineata,dupa ce am mancat am mers
inapoi la Alba.Pe drum ne-am mai oprit sa ne luam mici
suveniruri,pentru ca din excursie nu puteam lua numai
un bolovan ca amintire, sau o frunza.
In concluzie,in excursie a fost foarte frumos si amuzant.
 Cu siguranta nu o sa uitam niciunul aceasta excursie,cu
atat mai putin Dada si eu.Doar ne-am pierdut in plina
noapte in padure.A fost foarte frumos,adoram natura si
am avut oportunitatea de a fi cu prietenii in
natura,transformand chiar si micile obligatii in
distractie.
- Ce frumos a fost,i-am spus la Petrisor pupandu-l pe
obraz.
- Da,a fost frumos.Desi m-ai speriat de moarte cu
Andrada cand ati disparut.
- Stiu,dar te-ai speriat pentru ca ma iubesti.
- Nici nu sti tu cat de mult te iubesc.
- Mult ? am intrebat ranjind.
- Cel mai mult.
Restul drumului a fost o tevatura.Copii alergau prin
autobuz si doamna diriginta incerca cu disperare sa ne
calmeze.
In cele din urma am ajuns la internat unde doamna
diriginta ne-a spus sa ne ducem la culcare pentru ca
maine mergem la scoala.Asa am si facut.Fiecare s-a dus
fie acasa,fie la internat.Am facut cate un dus fierbinte
binemeritat si am adormit si eu si Andra cu adevarat
obosite.
 ADEVARUL

A venit si dimineata.Soarele batea cu putere in geam.M-

am uitat la ceas si am vazut ca mai aveam un sfert de ora
pana sa ne pregatim.Gandul imi zbura departe la Petrisor.
Deja ma ingrijora.Nu stiu ce avea,de ce era asa de trist ?
Oare ce imi ascundea ? Aveam incredere in el,sincer,dar
stiam ca imi ascundea ceva.Azi o sa aflu despre ce era
vorba.Trebuie sa aflu,daca nu o sa innebunesc incurand.
Mi-am luat cutiuta cu amintiri,asa cum ii spuneam eu,si
mi-am scos scrisorile de la Andra.Mii de amintiri m-au
invadat.Prin cate am trecut impreuna...Atat de multe
amintiri.
Imi amintesc ca in clasa a doua cand am terminat orele
si am pornit spre casa m-am impiedicat si am tras-o si pe
Ada dupa mine.Amandoua ne-am rupt pantalonii cum am
cazut in genunchi.Si in loc sa ne ingrijoram ca ne-am
ranit,noi am inceput sa radem.A fost o experienta amuzanta
si o amintire de neuitat.
In clasa a saptea am patit ceva asemanator,doar ca de
data asta Andra a cazut tragandu-ma dupa ea.M-am speriat
ingrozitor cand am vazut ce rana avea la mana.
Normal ca nici cand eram micute,nici in clasa a saptea
nu am inceput sa strigam si nimic de genu.
 Cand una dintre noi sufera cealalta parca simte,si o
doare si pe ea,ciudat,dar adevarat.
- Hey ! spuse Andra somnoroasa.
- Hy,am spus curgandu-mi o lacrima pe obraz.
- Ce s-a intamplat? Intreaba Andrada alarmata.
- Nimic,nu sunt lacrimi de tristete,ci de bucurie.
- Ooo...
- Mi-am amintit ceva.
- Ce ? intreaba curioasa Ada.
Dupa ce i-am povestit si ei ne-am pregatit de scoala.
Andrada si-a luat o pereche de pantaloni albi,o
camasa alba cu o curea neagra la mijloc si niste balerini
negrii.
Eu mi-am luat o pereche de pantaloni roz deschis,un
tricou alb,geaca de blugi si adidasii albi in picioare.Ne-am
facut gentile repede si am plecat spre scoala nu inainte sa
ne luam cate un corn de la cantina.Eram in intarziere si nu
mai puteam lua micul dejun.
Am ajuns in clasa respirand repede.Din fericire nu am
inarziat,sincer nu aveam chef sa ascult inca o predica a
profesoarei de matematica.Ne-am dus linistite la banca
noastra.
- Hy ! am spus salutandu-i pe Bogdi,Petrisor,Deea si
Luca.
- Buna ! a spus cu jumatate de gura Petrisor.
- S-a intamplat ceva ? am intrebat uitandu-ma la el.
- Da...trebuie sa vorbim dupa ore.
- Ok,am spus schimband o privire rapida cu Dada.
In cele din urma a intrat profa de matematica in
clasa.Ne-am luat caietele si am inceput sa scriem.
 Am luat o bucatica de hartie si am scris mare:”Ce s-a
intamplat?”.Am impaturit foaia si i-am dat-o pe sub banca
la Petrisor.S-a uitat o clipa la foaie si mi-a returnat-o
soptindu-mi:
- Dupa ore vorbim.
- Ok.
- Da m-ai lamurit foarte tare,am spus in gandul meu.
Se pare ca rabdarea nu e punctual tau forte,a spus
vocea din capul meu.
Mda...amuzanta ca intodeauna,am spus pe un ton
ironic raspunzandu-i.
Esti prea nerabdatoare,asta-i clar,a continuat “draga”
mea prietena.
Si nu mai vorbesc cu tine daca continui.Asta-i clar,am
raspuns eu.
Bine,bine...termin !
Am zambit fericita declarandu-ma invingatoare.
Orele au trecut mai greu decat as fi crezut.Ma uitam la
ceas din cinci in cinci minute.Spre fericirea mea s-au
terminat si orele.Cand imi strangeam lucrurile l-am
vazut pe Petrisor cum statea in fata mea asteptandu-
ma.
- Termin imediat,am spus eu zambindu-i.
- Ok,astept,a spus rece.
Ce se intampla? De ce vorbea asa cu mine? Oare s-a
plictisit de mine ?...Atatea intrebari fara raspuns.
Mi-am terminat de facut geanta cand Andra ma striga:
- Dely,da-mi mie geanta,ti-o duc eu.
- Mersi ! am spus imbratisand-o si dandu-i geanta.
- Cuplacere titi (sora pe italiana).
- Mergem? ma intreba Petrisor luandu-ma de mana.
- Aha.
Am iesit din scoala.M-am uitat la el.Avea fata atat de
plina de griji si ochii emanau atat de multa tristete.
- Unde mergem ? l-am intrebat uitandu-ma la cer.Venea
o furtuna.
- In parc,a spus scurt.Nu simteam nicio emotie in vocea
lui.Parea moarta...
- Pai bine atunci,am spus incercand sa par fericita.
Dupa vreo zece minute in care ne-am plimbat am
ajuns in parc.In drum spre parc niciunul nu a scos un
sunet.
- Pune-te jos,a spus cand am ajuns la banci.
- Bine,am spus asezandu-ma si avand un presentiment
rau.Acel presentiment pe care l-am avut prima data
cand ne-am despartit.Si atunci acel presentiment s-a
adeverit.Dar acuma nu va fi asa,el ma iubeste,stiu
asta,stiu...
- As vrea sa povestim,a spus incet si rar.
- Bine.
- Stii ca eu tin la tine nu,ca eu te iubesc mult.
Ochii lui erau atat de pustii si vocea ii tremura.
- Stiu,am spus speriata deja.
De ce imi spunea asta? Unde vroia sa ajunga?
- Intre noi s-au intamplat multe.Pot spune ca a fost o
iubire cu peripetii,o iubire puternica,dar o iubire de
copii la urma urmei.
- A fost ? am intrebat cu vocea tremuranda.Lacrimi
amenintau sa iasa la iveala,dar le-am tinut in frau.
- Eu te iubesc mult.Jur ca te iubesc,dar...
- Dar ce ?
- Acum cateva luni,mai exact acum cinci luni si ceva
am primit o veste.
- Ce veste ? am intrebat curioasa.
- Pai...,a spus plecand capul.
- Spune,ai incredere in mine.Stii ca te poti baza pe mine
mereu.Ca te iubesc mult.Stii prin cate am trecut
impreuna,am spus mangaindu-l.
- Stiu,a spus soptind….
- Spune,descarca-te.
- Bine….o sa merg de la anu’ in Londra.Un schimb de
experinte de doi ani,a spus repede uitandu-se la mine.
Ma uitam in gol.Nu imi venea sa cred.Doi ani...in...in
Londra.Simteam ca ma pierd,ca o sa cad.Nu mai
vedeam nimic.Numai negru in fata ochilor.M-am uitat
la el si am zis razand :
- Daaa...buna gluma iubire.
Petrisor se uita la mine socat si speriat.Mi-a luat mana
si a pus-o inta-lui si imi spuse :
- Delia...nu e o gluma,vorbesc cat se poate de serios.
- Ce ? am intrebat pierzandu-mi vocea.
- Da,plec...
Noroc ca stateam jos pentru ca nu ma mai puteam
misca.Simteam ca ma pierd.Durerea care imi apasa cu
putere pieptul era insuportabila.Lacrimile nu au
intarziat sa-si faca aparitia.El ma...ma parasea ?
- Ma...ma parasesti ? am intrebat cu vocea stinsa.
- Eu...eu o sa plec,dar ...eu te iubesc,te iubesc mult.
- Dar ma parasesti,am strigat eu cu lacrimi in ochi.
- Imi pare rau...dar cum am mai zis...la distanta nu se
poate.
 - Nuuu !!!! am spus tare printre lacrimile care imi
incetosau vederea.
A inceput sa ploua.Deja ploua tare.Eram uda,dar nu
imi pasa,nu imi mai pasa de nimic.M-am lasat
condusa de un impuls si am inceput sa alerg unde
vedeam cu ochii.Am plecat lasandu-l pe el in
urma...asa cum o sa ma lase si el pe mine...pentru
totdeauna...
La un moment dat nu mai vedeam deloc din cauza
lacrimilor si am cazut pe pamantul rece.Am inceput sa
plang si mai tare.Printre lacrimi si sugituri l-am vazut
pe el cum alerga dupa mine.S-a apropiat incet de mine
luandu-ma in brate.Ma legana incet soptindu-mi :
- Gata,gata...sunt aici,pentru tine.
Imi era asa de bine in bratele lui.Desi era frig afara si
ploua cu galeata mie nu imi mai trebuia nimic,doar
el...ingerul meu...
- Dar,dar o sa pleci,am spus izbucnind in lacrimi din
nou.
A ramas o liniste inmormantala.El doar ma legana
incetisor.Pana cand a rupt linistea zicandu-mi:
- Te iubesc!
- Pleci…,a fost tot ce am putut spune.
- Te rog nu mai plange,nu mai plange…
Cum puteam sa nu mai plang.El...el o sa ma uite.O sa
plece lasandu-ma pe mine in urma.Nu o sa mai vad acei
ochi ciocolatii.Nu o sa ii mai simt imbratisarea calda.Nu o
sa ii mai vad zambetul dulce.Asa s-a intamplat si prima
data.A plecat si m-a lasat.Distanta distruge totul...totul.
Si odata mi-a disturs sufletul,acuma s-a intamplat din nou.
Nu mai vreau ! Gata ! ...Vreau ca durerea sa se termine.Sa
dorm,si sa uit durerea,sa inceteze sa ma mai apese asa.
Gata querida,nu mai plange te rog.O sa treaca,o sa vezi ca
o sa treaca.Tu esti puternica,o luptatoare.O sa fie bine...
Ba nu !!! Nu o sa treaca,nu mai pot !!! i-am spus eu vocii
mele.
Ba poti !
- Haide sa mergem inainte sa te racesti de tot,a spus
Petrisor ajutandu-ma sa ma ridic.
M-am uitat la el un minut dupa care am mers spre
internat...El era in spatele meu urmandu-ma in
liniste.Era o liniste atat de apasatoare.Nu am indraznit
sa ma intorc in spate sa ma uit la el...
- Stiu ca acuma probabil ma urasti...a spus in soapta
rupand tacerea.
Nu i-am raspuns.Am marit pasul incercand sa imi tin
lacrimile in frau.
Pana la urma am ajuns la internat,uda leoarca.La
poarta am vazut-o pe doamna Dana care veni spre mine
speriata intrebandu-ma :
- Scumpo,ce ai patit? De ce esti uda si plangi?
M-am uitat la ea cu ochii inlacrimati si i-am zis :
- Imbratisati-ma va rog,am mare nevoie...
- Oooo scumpo,a spus cu parere de rau cuprinzandu-ma
intr-o imbratisare calda.Cand m-am desprins din
imbratisare nu l-am mai vazut.Probabil a plecat...
- Multumesc,am spus uitandu-ma la doamna Dana.
- Oricand...si daca vrei sa vorbesti despre asta eu sunt
aici sa te ascult,a spus cu blandete.
- Multumesc mult !
 Atunci mi-am adus aminte cand doamna Ramona a
facut acelas lucru pe care l-a facut acum doamna Dana.M-a
consolat si ea,mi-a dat o imbratisare calda cand aveam mai
mare nevoie de ea.Imi amintesc ca era o cearta mare cand a
aparut doamna Ramona si m-a vazut plangand.Fara sa ma
gandesc am sarit in bratele ei si am inceput sa plang si mai
tare.Simteam nevoia sa ma descarc,sa plang,sa plang
mult.Sa scot toata durerea din suflet.Si m-a ajutat mult
doamna Ramona atunci.Ma simteam mai bine cand am
simtit cum m-a imbratisat.Am simtit iubire in imbatisarea
aia.Si a povestit cu mine,m-a inteles si m-a consolat.Dupa
ce a plecat doamna Ramona,Andra,Maria si Gaby m-au dus
la biserica.Ma simteam bine acolo.Parca imi alina sufletul.
- Dely ! am auzit vocea de care aveam acuma
nevoie...Andrada.
- Ada ! am spus cu vocea stinsa mergand la ea si
cuibarindu-ma in bratele ei lasand ca lacrimile sa
curga din nou siroaie pe obrajii mei deja rosii...
 DUREREA

- Ce s-a intamplat? m-a intrebat Andra cu vocea trista.

- El...el...
- El cine ? intreaba deja speriata.
- Pleaca…el pleaca,am spus soptind cuvintele cu greu.
- Petrisor?
- Da…
- Dar unde?
- Londra.
- Ce?! striga Andrada furioasa.
- Acuma nu vreau decat sa fac un dus si sa ma culc,am
spus cu vocea stinsa si cu inima la fel.
- Ok titi,haide ca mergem impreuna.
- Ihi.
Am facut un dus fierbinte si m-am schimbat in
pijamale.M-am pus in pat aruncand ursuletul de plus
intr-un colt din camera si ghemuindu-ma sub patura.
- Dormi,imi spuse Dada mangaindu-ma pe cap.
Nu am spus nimic,doar am inchis ochii care ma usturau
deja de la atatea lacrimi.Am adormit repede…
….....................................................................................
.
 Am deshis incet ochii sperand ca totul sa fie un vis.Un
vis urat.Dar mi-am dat seama ca nu e asa,speram desart.M-
am uitat la ceas si am vazut ca era 4 dimineata.Am dormit
multe ore.M-am uitat in jurul meu si am vazut ursuletul
langa mine.Probabil Andrada l-a pus acolo.L-am luat in
mana si am inceput sa ma uit la el.Era asa de dulce.Cu ochii
mari,caprui.
De ce nu mi-a zis pana acuma? Oare de ce ?...Nu
puteam fi asa de egoista sa ii spun sa nu se duca.El acolo
are un viitor asigurat.Nu fiecare persoana,fiecare elev are
asa o sansa.O sa fie bine.Nu stiu cum,dar o sa fie...El o sa
isi urmeze un drum acolo la Londra si poate o sa se
stabileasca acolo,sa isi faca studiile in continuare.Este cel
mai bine pentru amandoi.Si asa la un moment dat trebuia sa
ne despartim,ca doar nu am fi fost impreuna pana in adanci
batraneti.Acesta nu este un basm si el nu este printul mult
visat,cum nici eu nu sunt printesa din turn.Suntem in lumea
reala si trebuie sa ne descurcam.Ma doare,ma doare a dracu
de tare,dar nu o sa mai plang.O sa fiu puternica,asa cum am
dovedit sa fiu mereu.Nu am lasat asta sa ma doboare
odata,nu o sa o las nici acum.Nu mai simt nici furie,nici
neputinta,doar durere,dar care la un moment dat se va
transforma intr-o amintire,ca si iubirea pe care i-o port...
Mi-am pus castile in urechi si am ascultat melodia cantata
de Rihanna, « Cry »,pana cand am adormit inapoi.
- Dede,printi mic,trezeste-te,a spus Andra
bland,pupandu-ma pe obraz.
- Acuma,am spus ridicandu-ma si pupand-o si eu pe
obraz.
- Am...am aflat totul.Imi pare sincer rau sorela.
- Nu ai de ce,oricum urma sa ne despartim la un moment
dat.Deci chiar nu are rost.
- Dar nu ti totuna cum te desparti,a spus trista.
- Lasa ca o sa trec peste,am trecut prin mai grele.Daca
am putut trece peste moartea lui tata cand aveam doar
cinci ani si daca am putut sa trec odata peste despartirea
mea cu el,atunci o sa trec si peste asta,inca odata...
- Stiu ca o sa poti,am incredere in tine,a spus Ada
imbratisandu-ma.
- Mersi!
M-am dus sa ma schimb.Mi-am luat o pereche de blugi
negrii,o bluza crem cu ceva forme pe ea si niste balerini
negrii in picioare.
Andra si-a luat o pereche de blugi mov,o bluza neagra
si adidasii in picioare.
Dupa ce ne-am terminat am mers la cantina.Sincer imi
era foame,probabil pentru ca nu am mancat ieri aproape
nimic.Cand eram in drum spre cantina m-am ciocnit cu
doamna Dana care m-a oprit intrebandu-ma :
- Te simti mai bine scumpo ?
- Da,si multumesc mult pentru faza de ieri.
- Nu ai de ce sa imi multumesti,si nu uita ca eu mereu o
sa fiu aici pentru a te asculta.
- Multumesc,am spus pupand-o pe obraz,dupa care ne-
am dus la cantina ocupandu-ne locurile.
- Surioara ! a strigat Bogdi imbratisandu-ma strans.Stiam
de ce face asta,dar din fericire el nu si-a deschis gura la
nimeni.El era ca un frate mai mare pentru mine si stia
cand era cazul sa fie discret.
 - Hy ! am spus zambindu-i si incercand sa fiu cat mai
happy.Nu vroiam sa imi distrug viata din cauza lui,desi
in interiorul meu era o lupta si o durere imensa.
Micul dejun a decurs normal.Fara sa trezesc suspiciuni
si cu obisnuitele glume ale lui Bogdi.
Ne-am terminat mancarea si am mers direct la scoala.
Cand am intrat l-am vazut cum imi ocolea privirea.M-
am intors spre Luca si am inceput sa povestesc cu el.
- Dar cum de nu i-ai dat niciun pupic la Petrisor azi? a
intrebat Deea ranjind.
Bogdi si Ada au facut un schimb de priviri rapid.
- Aaaa...pai azi sunt cam zapacita,am spus zambind.Pa-
-ream chiar fericita.M-am intors spre Petrisor si i-am dat
un pupic rapid pe buze zicandu-i:
- Scuze ca nu ti-am dat pupicul de buna dimineata,sunt
cam zapacita azi.
El ma privi nedumerit,dar nu zise nimic.Chiar nu
vroiam sa afle nimeni.Nu vroiam sa starnesc mila
nimanui,nu aveam nevoie de mila nimanui.Preferam sa
ma stie mereu vesela,asa cum m-au cunoscut.
Am luat o foaie de hartie si am scris pe ea : « « Scuze
pentru faza de dinainte. Nu vreau sa afle ceilalti.Sper ca o
sa intelegi...
Deli... »
I-am dat-o asteptand un raspuns.A citit foaia dupa care a
scris ceva returnad-o…
« Te inteleg…nu ma supar,nici nu se pune problema… »
« Mersi ! » am scris dandu-i foaia.Dupa ce citi imi zambi
timid.
- Buna dimieata ! a spus doamna profesoara de biologie
intrand in clasa.
- Buna ziua ! am spus toti in cor.
- Astazi o sa vorbim despre morfila.Cine stie ce este
morfila? intreba profesoara uitandu-se in jur.
Asa a trecut ora de biologie,profesoara explicandu-ne
despre morfila si despre cazurile in care se foloseste.
Clopotelul a sunat tare anuntandu-ne ca a venit pauza.
Mi-am luat MP3-ul punandu-mi castile in
urechi,pornind muzica.Le-am spus la copii ca ma duc sa
ma plimb putin,sa nu se supere pe mine,dar vroiam sa
fiu putin singura.Am vazut pe fata Andradei si a lui
Bogdi intelegere,pe fata lui Deea,Luca,Liza si Alexe
surprindere,iar pe fata lui....nu stiu sincer.Trada multe
sentimente privirea lui.
M-am dus intr-un coltisor din curte si am pus geaca pe
iarba rece si uda asezandu-ma dupaaceea pe
ea.Ascultam o melodie de la Plauzibil.Asa s-a nimerit
sa urmeze in playlist.Am inceput sa cant incet refrenul :
« Sunt doi indragositi care nu se intalnesc,
Doua persoane despartite care se doresc,
Doua suflete aflate la o rascruce,
Doua lacrimi dar nici una nu mai curge! »
Ma gandeam la tot ce a fost.Ma durea,ma durea foarte
tare,dar stiam ca nu rezolv nimic daca ma izolez.O sa
imi traiesc in continuare viata ca si cum nimic nu s-ar fi
intamplat.Ca si cum el nu ar fi fost niciodata in Alba.
Fara sa imi dau seama doua lacrimi au cazut.Le-am
lasat sa cada spunand in soapta :
- O sa te uit chiar de ma doare acuma....o sa te uit !
- Sper sa reusesti,a soptit o voce in spatele meu.M-am
uitat in sus si l-am vazut.Se uita la mine cu tristete.
 - Pot sa iti tin companie ? ma intreaba fortandu-si un
zambet.
- Ihi,am spus dand din cap afirmativ.
- Mersi.
- Pentru putin.
- Si ce asculti? ma intreaba jucandu-se cu fermuarul de la
geaca.
- Plauzibil,am raspuns scurt uitandu-ma la cer.
- Si ce melodie ?
Am scos castile sa auda si el melodia.Vedeam pe fata lui
surprindere,tristete si iubire.La ultima faza cred ca ma
inselam.Adica ce iubire,sa fim seriosi acuma.
- Draguta melodia,a spus uitandu-se si el la cer.
- Mda...mersi.
- O sa putem vorbi putin ? ma intreba temator.
- Nu avem cand si nu avem ce,am raspuns scurt.
- Avem cand si avem ce.
- Cand ?
- Pai acuma avem sport,deci putem vorbi.
- Si despre ce?
- Despre…o sa vezi,a spus luminandu-i-se fata putin.
Despre ce putem vorbi ? Era totul foarte clar,cel putin
pentru mine.
Hai querida...nu pierzi nimic.
Ba da,imi pierd demnitatea,i-am spus vocii mele tare si
raspicat.
Ba nu,nu e deloc asa.Nu uita ca il iubesti.
Ha !Ha !Ha !...foarte amuzant.Defapt nu e o gluma
buna.
Aaaa...defapt nu e deloc o gluma,a spus furioasa
constiinta mea.
 Nu ma cert cu tine,nu azi.
Nici eu nu am chef,dar se pare ca tu nu vezi ADEVARUL
care este exact in fata ta.
- Delia !!! Mai esti pe aici ? a intrebat Petrisor uitandu-se
la mine.
- Da,doar ma gandeam.Ok,o sa vorbim,doar sa ii trimit
un mesaj la Andra.Sa ii spun unde sunt,sa nu se sperie.
- Ok.
Mi-am luat mobilul si am inceput sa scriu:”Andra,eu
nu o sa vin la ora de sport.Sa nu te sperii.Daca te
intreaba profesoara unde sunt spunei ca m-am simtit
rau si m-am dus la internat sa imi iau niste
medicamete,sau daca nu inventeaza tu ceva.Poop
dulce.Take care(ai grija de tine)…:X:X:X Bsk!”
- Gata ! am spus punandu-mi telefonul in buzunar.
- Bine,atunci sa povestim.
- Aici? am intrebat mirata.
- Da,de ce nu?
- Ok,am spus resemnandu-ma.
Am stat cinci minute uitandu-ne la copii care se jucau
afara.Am vazut cum o fetita culegea flori.Avea o
rochita foarte frumoasa,roz.Si avea niste bucle
blonde.Semana putin cu mine cand eram mica.Dar ea
era mai frumoasa,avea niste ochi mari si foarte albastrii.
Fugea cu florile in mana cand s-a impiedicat de o
piatra.A cazut la pamant,florile imprastiindu-se pe jos.
In clipa urmatoare am alergat la ea sa o ajut sa se ridice.
- Esti bine ? am intrebat-o pe fetita speriata.
- Ma doare genunchiul,a spus cu lacrimi in ochi.
- Stai sa vedem ce este aici.
 M-am aplecat sa ii vad genunchiul.Sangera din cauza
loviturii.
- O sa fie bine,o sa te facem bine,ok?
- Ihi...a spus micuta fetita inca cu lacrimi in ochi.
- Buna frumoaso,a spus Petrisor mangaind-o.
- Buna ! a spus mai fericita fetita cand a vazut ce moci
amuzante facea el incercand sa o inveseleasca.Si sincer
chiar reusea.
- Haide sa o ducem la infirmerie,am spus uitandu-ma
inca la fetita.
- Bine....,si cum te cheama ? a intrebat Petrisor.
- Ioana,dar mi se zice Steluta.
- Steluta ? am intrebat-o prefacandu-ma uimita.
- Da,pentru ca sunt foalte vesela meleu.
- Meleu ? am intrebat-o imitand-o.
- Aham.
- Bine,atunci,Steluta,vi la mine pe umar? a intrebat-o
Petrisor.
- Da ! Yupiii ! Dal inainte vreau sa ii dau la fetita
mumoasa o floale.
- Mie ? am intrebat surprinsa.
- Da,a spus intinzandu-mi o papadie.
- Multumesc Steluta ! am spus pupand-o pe obraz.Dupa
care am mers spre cabinet impreuna cu Petrisor care o avea
pe umar pe Steluta.
Am ajuns deschizand usa cabinetului medical zicand
tare:
- Buna ziua!
- Buna copii,a spus doamna asistenta zambindu-ne.
- Am venit cu fetita,a cazut afara,am spus luand-o pe
Steluta de mana si pupand-o pe un scaun.
 - Da,acuma am observat.Si cum te cheama micuto ? o
intreba asistenta pe fetita.
- Ioana.
- Frumos nume.Ei bine Ioana,o sa dezinfectam
rana.Bine?
- Bine,eu sunt o fetita culajoasa,a spus zambind mandra.
- Asa te vreau ! a spus Petrisor zambindu-i.
M-am uitat o clipa la el dupa care i-am soptit :
- Mersi ca ai venit cu noi!
- Am facut-o cu placere.Ioana este o fetita incantatoare.
- Stiu! am spus fiind deacord cu el.
Dupa vreo cincisprezece minute a terminat asistenta sa ii
dezinfecteze rana.Am vazut ca o durea pe Ioana,dar ea nu
zicea nimic,doar se mai stramba din cand in cand.Era o
fetita culajoasa,cum spunea ea.
- Uite ca am terminat,a spus asistenta zambindu-i.
- A dulut putin,darn nu am plans,a spus mandra de ea
Ioana.
- Uite,pentru asta iti dau o acadea,a spus asistenta
inmanandu-i o acadea.
- Musumesc! a spus Ioana inca schiopatand.
- Si noi va multumim,a spus Petrisor deschizandu-ne usa.
- Pentru putin copii.
- Vii in bratele mele ? am intrebat-o pe Ioana.Nu prea
putea vorbi.I-a scos pietricelele si praful din genunchi si
nu vroiam sa risc sa mai cada odata.
- Da !!! a spus fericita intinzand mana sa o iau in brate.
Dupa ce am luat-o in brate in inceput sa povestim.Am
aflat ca avea patru anisori,era la gradinita de aici.Pentru
ca la scoala aveam si o gradinita.Era o scumpete de
fetita.Atat de dulce.
 Am ajuns din nou in locul unde stateam inainte sa o vad
pe ea si am pus-o pe geaca.
- Pe tine cum te cheama? a intrebat Ioana uitandu-se la
Petrisor.
- Pe mine,Petrisor.
- Si fetita mumoasa...
- Delia,a spus zambindu-i.
- Da,Deli,ea este sora ta ?
- Nu,nu este sora mea,a spus bland.
- Atunci este ubita ! a spus fericita fetita.
- Nu,nu sunt iubita lui,am spus mangaindu-i fata Ioanei.
- Dal de ce?
- Pai pentru ca nu simtim nimic,am spus uitandu-ma la ea
cu tandrete.
- Si de ce nu ?
- Pentru ca suntem doar prieteni.
- Plieteni?
- Da plieteni…
- Pacat…dal poate o sa fiti ubiti.
- Da,poate...,a spus Petrisor uitandu-se cand la mine,cand
la Ioana.
M-am uitat la ceas si am vazut ca deja se sunase.M-am
uitat la Petrisor aratand spre ceas.Si-a dat seama ca era
timpul sa plecam asa ca a luat-o in brate pe Ioana
zicandu-i :
- Frumoaso,noi trebuie sa plecam inapoi la ore.
- La ole ?
- Aha.
- Pot sa te pup ? l-a intrebat fetita pe Petrisor.
- Sigur ! a spus Petrisor luminandu-i-se ochii.
 Dupa ce l-a pupat si l-a imbratisat a venit la mine
pupandu-ma si imbratisandu-ma.
- Ce pupic mare,si dulce dulce,am spus pupand-o si eu.
- Ne mai vedem Deli ? a intrebat cu teama Ioana.
- Sigur ! am spus luand-o in brate si imbratisand-o cu
dragoste.
- Pa !!! a strigat Ioana facandu-ne cu mana.
- Ai grija de tine,pa ! am raspuns noi facandu-i cu mana.
Am alergat spre clasa.Din fericire nu am intarziat.
ADIO…

Cand sa pasesc in clasa am simtit cum o mana ma prinse

de brat.M-am intors si l-am vazut cum se uita la mine.
- Ce doresti? l-am intrebat zmancindu-mi mana.
- Azi trebuie sa vorbim,a spus serios.
- Ok,am raspuns scurt intrand in clasa si punandu-ma la
loc.
- Ce bine ca ati venit ! a spus Andra imbratisandu-ma.
- Da,am raspuns imbratisand-o si eu.
- Ce s-a intamplat ?
- Pai mai pe scurt am intalnit o fetita adorabila care a
cazut si eu impreuna cu...el l-am dus la infirmerie
dupa care am povestit cu ea si ne-am jucat.Pe fetita o
cheama Ioana si crede-ma ca nu poti sa nu o adori
cand o vezi.
- Ce dragut,a spus Ada zambind.
- Da,am spus amintindu-mi.
- La noi totul a fost super plictisitor.
- Profa a zis ceva ?
- Nu,doar sti ca pe ea nu o intereseaza prea mult.
- Da,din fericire pentru mine.
 Ada a inceput sa imi povesteasca noutatile.Clasa
noastra este una unica prin traznaile ei.Intotdeauna in
clase dinastea nimeresc.Si la noi se sparg geamuri,dar
macar nu se da cu detergent pe tabla,asa cum se
intampla in generala.
Doamna diriginta a intrat in clasa salutandu-ne.A
inceput sa isi predea lectia.A fost una usoara.Mie
romana in general mi se pare usoara.Adica doamna
diriginta explica chiar bine.
Orele au trecut parca in zbor.Timpul trecea repede.
La ora doi clopotelul ne « anunta » pe toti ca a venit
vremea sa mergem acasa,in cazul nostru la internat.
Cand ma pregateam sa ma duc l-am auzit pe Petrisor
cum ma striga.L-am ignorat mergand mai departe
pana cand m-a prins din urma.
- Haide sa vorbim,a spus luandu-mi geanta si punand-o
pe umarul lui.
- Offf bine,bine ! am spus resemnandu-ma.I-am facut
cu mana la Ada si am plecat cu el.M-am oprit la un
moment dat.
- De ce te-ai oprit ? ma intreaba Petrisor uitandu-se
mirat.
- Pai unde mergem ?
- La un suc.
- Aaaa...ok.
Am ajuns in cele din urma la o cofetarie.Am intrat si
am comandat doua limonade.
- Bine,sa vorbim,am spus luandu-mi geanta si punand-o
pe spatarul scaunului.
- Stiu ca ma urasti,a spus in soapta.
- Ce?! am intrebat socata.
 De unde a scos-o si pe asta.Eu…eu nu il urasc,eu il
iubesc.Da il iubesc si recunosc asta.Ii vreau numai
binele.
- Ma urasti,sau cel putin nu mai vrei sa ma vezi
niciodata.
- Nu te urasc,si nu te-as ura niciodata,am spus luandu-i
mana si punand-o intra-mea.
- Eu te iubesc ! a spus apropiindu-se de mine.
- Si eu...te iubesc ! am spus lasand o lacrima sa cada.
S-a apropiat de mine si m-a sarutat.A fost un sarut plin
de iubire si de regret.
- Esti suparata nu ? ma intreaba temator.
- Nu ! am raspuns oarecum fericita.
- Deci suntem impreuna?
- E mai dificil.Tu o sa pleci.Si cum ai mai spus si acum
mult timp,relatiile la distanta nu tin.Mereu se sfarsesc prin
despartire.Dar o sa fie bine,o sa ramanem prieteni.Prieteni
foarte buni sper eu,desi prima data cand ne-am despartit
oficial am pierdut legatura.Tu nu mai intrai,ma ignorai...Stii
nu e usor sa uiti asa ceva.Dar sper din suflet sa ramanem
prieteni buni.Poate intr-o zi, te voi putea privi ca pe un
frate.O sa vina altcineva in viata ta.O sa o iubesti mult si o
sa iti dai seama ca ceea ce ai simtit pentru mine a fost o
iubire de copil.
- Ai dreptate.Relatia nu ar tine la asa o distanta.
- Vezi,daca nu a tinut la 60 de km distanta,crede-ma ca
nu o sa tina la o distanta asa de mare.Imagineaza cat de
departe este Londra.
- Eu...eu nu te voi uita niciodata.
- Nici eu,am spus zambind.
- Si mereu te voi iubi…
 - Asta nu este adevarat.Tu nu ma vei iubi mereu,asa cum
nici eu nu te voi iubi mereu.O sa iti gasesti acolo o iubita si
o sa iti iasa din inimioara ceea ce simti pentru mine.Pentru
ca pentru mine simti o anumita atasare.Nu ma indoiesc ca ti
la mine,dar de iubit nu m-as increde atat de mult.Este o
atasare,ti la mine foarte mult si poate deaceea ai confundat
sentimenul de atasare cu cel de iubire.
- Nu e adevarat ! Eu te iubesc ! Te iubesc cu adevarat ! Si
ai dreptate,nu te voi iubi mereu,acuma imi dau seama ca nu
te voi iubi mereu,dar mereu vei avea loc in inima mea....Un
loc important.
- Te pastreaza inima intr-un colt de...
- Suflet.
Era un vers din melodia care ziceam odata ca ni se
potrivea.Andra si Adi Korect-« Colt de suflet »
-Deci oficial suntem prieteni ? l-am intrebat zambind.
-Da,suntem si vom fi mereu.
-Four ever!
S-a ridicat de la masa si m-a cuprins intr-o imbratisare
mare.Ma simteam bine in bratele lui,dar ciudat lucru,nu in
sensul ala de iubit,ci doar ca un prieten.Acuma ca am vorbit
cu el am realizat un lucru foarte important: Tin si tineam
mult la el,doar ca acuma nu mai este un foc,acel foc imens
in inima,ci doar o mica scanteie care se stinge incetu’ cu
incetu’ lasand in urma sa doar amintirile,bune si rele.
- Te iubesc ! am spus pupandu-l pe obraz.Sunt sigura ca a
inteles adevaratul sens al cuvintelor mele.
- Si eu,mult de tot !
Ne-am ridicat de la masa si am mers la o plimbare prin
parc.Am trecut in fata unei librarii.
-Putem sa intram putin ? l-am intrebat incercand sa imit
ochii de catelus.
-Sigur,si nu trebuia sa faci ochii de catelus,oricum nu iti
ies,a spus razand.
-Ha !Ha !,am spus dandu-i o palma peste umar in
joaca,normal ca nu am dat tare.
Am intrat in librarie.Intotdeauna mi-au placut extrem de
mult cartile.Le adoram,dar nu pe toate.Imi placeau mult
alea S.F.,de groaza si de dragoste.Nu imi placeau alea de
aventuri,singura exceptie fiind « Robinson Crusoe ».
- Buna ziua ! am spus salutand politicos.
- Buna ziua,ce doriti ? ne intreba o doamna de statura
medie,cu parul blond si o fata trasa.Avea niste ochi
foarte frumosi,de un verde profund.
- Vrem doar sa ne uitam.Dar totusi nu stiti daca exista
cumva o carte care se numeste « O iubire de
adolescenti» parca,am auzit ca este o carte cu numele
asta la libraria dumneavoastra.
- Stai putin sa ma uit,a spus doamna pierdandu-se
printre sumedenia de carti.
Dupa vreo cinci minute a aparut doamna draguta cu o
carte destul de subtirica in mana.
- Uite domnisoara,aceasta este cartea,a spus
inmanandu-mi cartea.
M-am uitat fugitiv prin ea si am observat ca semana
mult cu povestea mea de dragoste.Pentru ca eu am
trait o adevarata poveste de dragoste.O iubire de
adolescenti...
- O cumpar ! am spus hotarata.
- Acuma ti-o impachetez.
 - Nu trebuie,multumesc.I-am dat banii si am plecat
afara din librarie
- Ce carte ti-ai luat? ma intreaba curios Petrisor.
- « O iubire de adolescenti ».
- Interesant nume.
- Citeste putin,poate o sa vezi si tu ceea ce am vazut
eu.
A luat cartea in mana si a inceput sa citeasca.
- Nu pot sa cred! a exclamat uimit.
- Deci...
- Seamana foarte mult cu...
- Da,am spus eu deja dandu-mi seama ce vroia sa spuna.
- Cu povestea noasta,a continuat.
- Deaia am si luat-o.
In clipa urmatoare mi-a venit o idee.Eu adoram sa scriu
poezii si am scris destul de multe pana acuma.Am scris si o
carte”La rascruce de drumuri”.Ce ar fi sa mai scriu o carte
in care sa povestesc povestea mea.Cu prietenii mei,cu Dada
si toti ceilalti.Sa povestesc tot ce am trait la Alba.Si numele
ideal ar fi “Pentru totdeauna” pentru ca stiam ca prietenia
mea cu Andrada va fi pentru totdeauna,pentru ca stiam ca
desi nu o sa il iubesc mereu pe Petrisor o sa tin la el pentru
totdeauna.Pentru ca o sa raman pentru totdeauna aceeasi
fata amuzanta si nu o sa fiu niciodata o persoana inchisa in
mine.Pentru ca mi-am dat seama ca nu merita sa ma distrug
pentru o iubire.O sa vina altele.Nu este sfarsitul lumii.Ii
pun numele “Pentru totdeauna” pentru ca o sa o iubesc pe
Andra pentru totdeauna,pentru ca o sa imi ajut
prietenii,prietenii adevarati pentru totdeauna.Pentru ca nu o
sa imi tradez prietenii niciodata.Si nu in ultimul rand pentru
ca o sa o iubesc pe mama si pe sora mea pentru totdeauna.
- La ce te gandesti? ma intreaba Petrisor trezindu-ma la
realitate.
- Aaaa la nimic important,am spus eu zambind.Nu
vroiam sa ii spun pana nu o sa am cartea in mainile
mele.
- Ok atunci.Haide sa mergem inapoi la internat,a spus
punandu-si mainile in jurul umerilor mei,ca un bun
prieten.
Am pornit spre internat care era o a doua casa pentru
mine,prietenii fiind o a doua familie.Normal ca Dada
facea parte din prima mea familie de mult timp.Am
ajuns in cele din urma la internat.In poarta Petrisor
mi-a dat un pupic pe obraz imbatisandu-ma.I-am
returnat pupicul si imbratisarea intrand apoi in
internat.Am strabatut holul lung si am ajuns la camera
mea si a lui Ada.Am intrat inauntru unde Dada deja se
plimba de colo-ncolo agitata.
- Aaaa salut ! am spus cand eram inca in spatele ei.Nu
m-a observat intrand si a sarit ca arsa.
- IN SFARSIT!
- Da…am venit! am spus intinzand bratele pentru ami
primi imbratisarea.Dupa ce ma imbratisa Ada ma
intreba:
- Te-ai impacat cu el?
- Nu,am spus zambitoare.
- Si de ce esti zambitoare ? ma intreaba ridicand
spranceana.
- Pentru ca ma simt eliberata.Pentru ca nu il mai
iubesc.Tin la el ca la un bun prieten.Ca la un foarte
bun prieten.Il iubeam la nebunie odata,recunosc.Eram
instare sa fac orice pentru el.I-am dat sufletul meu,dar
 acuma nu mai simt nimic.Poate o mica scanteie.Dar
cu siguranta doar atat.Focul de altadata a apus in
suflet lasand doar cenusa.I-am explicat si m-a
inteles,pentru prima data am simtit ca nu ma mai
doare asa de tare,in modul ala insuportabil.Cu
siguranta o sa ma doara cand o sa plece pentru ca pe
noi ne leaga multe amintiri,multe clipe fericite,dar si
triste.Da asta este viata,ea nu sta dupa noi.Ea merge
inainte si noi odata cu ea.
- Oooo,vai ce ma bucur pentru tine ! a spus Ada sarind
in bratele mele.
- Nu te superi ? El este totusi fratello tau...
- Nici pomeneala ! Ma bucur mult pentru tine,si pentru
el !
- Si eu....Stii si el si-a dat seama ca acel foc care poate a
fost odata in sufletul lui nu mai exista.Acuma suntem
foarte buni prieteni si cine stie,poate intr-o zi o sa il
consider un frate,asa cum il consider pe Bobo.Dar
acuma nu pot,ar fi prea mult pentru mine.
- Te inteleg !
- Si mai sti ceva ?...
- Ce ? intreba curioasa surioara mea nebuna pe care o
ADOR si o IUBESC mai mult decat orice.Pe ea si pe
familia mea.Pe mama care m-a ocrotit mereu,desi mai
striga la mine.Pe Blanka,nebuna mea surioara care
este mereu asa de protectoare si prea impulsiva.Dar
poate asta o facea sa fie speciala.
- O sa fac o carte !
- Inca una ? intreba fericita Dada.
- Da.
- Si cum se va numi ?
- « Pentru totdeauna ».
Pe fata ei se putea citi surprinderea si entuziasmul.I-
am spus motivele pentru care am ales acest nume si
despre ce o sa fie.
- Ce super ! a spus intr-un final dandu-mi un pupic de
mai avea putin si imi muta maxilarul din loc si o
imbratisare de era sa ma rupa.O fi ea slabuta,dar are o
forta de vai mama.Nu ii doresc nimanui sa o
enerveze.O sa o pateasca si daca o gaseste in toane
rele ii mai trage si cateva scatoalce.Dar o iubeam
mult,foarte mult...
- Acuma pot sa le spun si celorlalti,am spus alergand
prin camera.
- Vin cu tine ?
- LOL ! Dar inainte as vrea sa ma schimb.
- Ok.
Mi-am luat pantalonii de trening,un tricou
negru,hanoracul si niste adidasi in picioare. Ma
simteam foarte comod.Deci eram gata de plecare.
.......................................................................................
Dupa cateva saptamani...
- DELY,haide mai repede ! a strigat Ada.
- Acuma...
Era 12 iunie.Se incheie anul asta scolar.Era
festivitatea.Mi-am luat pantofii cu toc albi si am pornit
cu Ada.Acum cateva saptamani i-am spus la prieteni
ce s-a intamplat si m-au inteles,sau bucurat pentru
mine ca am putut depasi faza asta.
In fine...a trecut.Acuma sa traim prezentul si sa ne
gandim la viitor.
- Parca ieri am venit la internat pentru prima oara,a spus
Ada mai melancolica probabil amintindu-si.
- Da,am spus cu gandul departe amintindu-mi si eu
acele momente.
- Acuma haide sa mergem,de nu o sa intarziem.
- Acuma,am spus urmand-o.
Festivitatea a decurs normal.A fost nelipsitul discurs
lung,chiar foarte lung,al profesorilor dupa care ni s-au
inmanat premiile.Eu si Ada am luat premiul II,Deea a
luat premiul I iar Bogdi,Petrisor,Liza si Alexe au luat
premiul III.Fiecare se ducea acasa cu o diploma in
mana.Dupa festivitate am mers cu totii la un suc sa
sarbatorim.
- Deli,putem vorbi? ma intreaba Petrisor.
- Sigur,am spus urmandu-l afara din cofetarie.
- Eu…eu plec maine la prima ora cu avionul in Londra.
- Maine ?! am intrebat nevenindu-mi sa cred.
- Da,maine.
- Vai ! am exclamat imbratisandu-l.
- Am o ultima dorinta cum ar veni.
- Spune.
- Un…un ultim sarut.Pentru a-mi da seama de
sentimentele mele fata de tine.
Woaw....la asta nu ma asteptam.Pai acuma ce puteam
face ? Doar pleca in Londra,macar atat puteam face si
eu...nu ?
- Bine,am spus cat de hotarat am putut.S-a apropiat
incet de mine pana am simtit buzele lui peste ale
mele.Era un sentiment ciudat,dar totusi frumos.Nu
mai simteam fluturasi in stomac,ca altadata,dar
simteam ceva frumos,nu stiu exact ce.
- Inca simt ceva,a spus timid cand am terminat sarutul.
- Si eu,dar nu stiu ce.
- Poate ar fi bine sa ne luam la revedere acuma.
- Da,asa ar fi cel mai bine.
- O sa imi fie dor de tine,foarte dor.
- Si mie,poate mult prea dor.O sa imi fie dor de ochii tai
caprui.Sa stii ca,cu acei ochi m-ai cucerit,am spus
ranjind.
- O sa imi fie dor de roseala ta,o sa imi fie dor de tot.
- Si mie.
- Si eu chiar te iubesc,ca pe o prietena,o prietena buna
si...si mai simt ceva,dar nici nu se compara cu ce am
simtit odata,sper sa nu te superi,a spus uitandu-se in
ochii mei.
- Nu ma supar,pentru ca acelas lucru simt si eu.
- Ai mare grija de tine !
- Si tu de tine,foarte mare grija,sau cum spun eu,take
care.
- O sa ma duc sa imi iau ramas bun si de la ceilalti.
- Ihi,am spus in soapta cazandu-mi o lacrima pe obraz.
- Nu plange! zise el bland stergandu-mi lacrima.
- Nu plang,doar ca mi-a intrat praf in ochi,am mintit eu.
- Da,e veche faza.
- Da,am fost deacord razand.
- Nu te voi uita niciodata!
- Nici eu.Mereu vei avea un loc in inima mea,pentru
totdeauna.
- Pentru totdeauna,a spus indepartandu-se.
Am inceput sa ma plimb.Se facuse deja seara.Stelele
straluceau.
 - Pentru totdeauna,am spus din nou soptind dupa care
m-am plimbat in continuare sub bolta de stele
continuandu-mi viata....Dar un singur lucru stiu
sigur...nu il voi uita niciodata.A fost si va
ramane...pupaciosul meu,soarele meu,care a fost odata
ingerul meu si pentru care voi avea mereu sentimente
foarte frumoase si puternice,asa cum a fost mereu....

Fin !

Prietenie adevarata…
Uneori stau si ma gandesc, Doamne
Nu stiu cum sa ii multumesc,
Cum, sa-i multumesc pentru tot ce a facut
Mi-a dat curaj sa devin cine acum sunt
Ca m-a intarit, fata mergi inainte
O sa ai parte si de fapte nu doar de cuvinte
Orice ar fi, voi fi aici mereu
Stii bine, te poti baza, ai sprijinul meu
Mi-ai dat Doamne tot ce-i mai frumos
Nu se putea
Mi-ai dat speranta s-o traiesc
Si-o traiesc prin ea
Mi-a fost alaturi zile bune si nopti grele
Cand plangeam din despartiri sau barfe rele
De mici copii, ea mereu ma apara
Acum ca-i mare e ca si mama mea
Ma alinta, ma rasfata cat se poate
Si-mi da si pumni sa ma trezesc la realitate

Refren:
Cazi, te ridici, tot ce zici
E rabdare
Plangi, te distrugi, vrei sa fugi
Si te doare
Dai, tot ce ai si ce n-ai, totusi pare
Ca nu te descurci sa le pui lumea la picioare
Acum vad a venit si randul meu
Sa am grija de ea asa cum a facut ea mereu
Si nu pot, doamne, mainile-mi sunt legate
Nu pot sa fac s-o trezesc la realitate
Sa pot sa spun ca viata nu e nedreapta
Sa uit de tot ce-a fost ca-i fata desteapta
Ca merita tot ce e mai bun, trecutul e trecut
Viitorul conteaza acum
Dac-as putea i-as da parte din mine
Vreau s-o vad zambind, urland de fericire
Sa spun:"Hai ca putem s-o luam de la capat
Sa dam peste amintiri, asa, doar in treacat
Ca astazi cazi, te ridici, maine-ti trece
Sa ii amintesc ca unde-s doi puterea creste
Ca impreuna trecem peste tot
Ca o prietenie trece si prin foc

Refren:
Cazi, te ridici, tot ce zici
E rabdare
Plangi, te distrugi, vrei sa fugi
Si te doare
Dai, tot ce ai si ce n-ai, totusi pare
Ca nu te descurci sa le pui lumea la picïoare

...............................................................................................
.

Povestea mea....
Sunt poveşti ce ard neîncetat
Poveşti ce nasc din iubire
Am trecut prin multe şi-am sperat
Să-nveţi să crezi în mine

De-ai privi adânc în ochii mei

Ai vedea ce-nsemni pentru mine
Aş renunţa la toate pentru noi
Nu pentru iubire

Refren (x2):
Aş vrea să fiu tot ce-ţi doreşti
Vreau să fiu tot ce iubeşti
Te vreau pe tine
Aş vrea să simţi cât te iubesc
Să-nţelegi cât îmi doresc
Să cred în mine

Simt o adiere în priviri

Căldura ta mă-nconjoară
Paşii tăi gonesc în amintiri
Făcându-le să doară

Am trăit un vis plin de culori

Un vis trăit lângă tine
Mângâierea ta-mi dădea fiori
Trăiam să simt iubire

Refren (x2):
Aş vreau să fiu tot ce-ţi doreşti
Vreau să fiu tot ce iubeşti
Te vreau pe tine
Aş vreau să simţi cât te iubesc
Să-nţelegi cât îmi doresc
Să cred în mine

Golul din mine

Cere iubire
Îmi arde inima
Lupt cu oricine
Pentru tine

Aş vrea să fiu tot ce-ţi doreşti

Vreau să fiu tot ce iubeşti
Aş vrea să simţi cât te iubesc
Să-nţelegi cât îmi doresc

Aş vrea să fiu tot ce-ţi doreşti

Vreau să fiu tot ce iubeşti
Aş vrea să simţi cât te iubesc
Să-nţelegi cât îmï doresc
Să cred în mine…