S crem acest scenariu: un om la curtea de judecat este pe cale s fie condamnat pentru o crim.

Detectivii au gsit arma, alturi de urme de ADN. Dup analiza ADN-ului, acetia primesc verdictul:
omul judecat este vinovat. Doar c, n realitate, este nevinovat.
Analiza ADN-ului este vzut de oamenii legii ca o metod 100% de a afla criminalul, doar c, n
realitate, nu este nici pe departe vorba de aa ceva, relateaz Curiosity.
Metoda de analiz a ADN-ului a fost elaborat de geneticianul britanic Alec Jeffreys n anul 1984. La
nceput, metoda a ajutat la rezolvarea a dou cazuri de omucidere foarte cunoscute la acea
perioad. A devenit foarte rapid o metod esenial pentru detectivi, dovezile n urma analizei ADN
fiind considerate irefutabile.
Totui, odat cu aceast extindere a metodei, i-a pierdut din precizie. Analizele sunt utile doar
atunci cnd se compar o mare mostr de ADN cu alta la fel de mare. Multe cazuri ns se bazeaz
pe mostre mici, fragmentate, precum cele din amprente sau saliv, sau chiar amestecuri care includ
ADN de la mai muli oameni.
Avnd n vedere c 99,9% dintre oameni au aceleai gene, savanii trebuie s gseasc acel 0,1%
specific.
Pentru un studiu, 17 tehnicieni au reanalizat mostre de ADN, care, fr ca ei s tie, proveneau
dintr-un caz de viol unde acuzatul a fost gsit vinovat. Doar 1 din 17 a afirmat acest rezultat, restul
au ajuns la concluzia c mostrele sunt inconcludente sau nu aparineau acuzatului.
Un legist renumit, Peter Gill, a zis n 2005 c dac ari la 10 colegi o mostr de ADN, probabil vei
avea 10 rezultate diferite.
Aceste lucruri nu nseamn c analizele ADN sunt inutile, doar c precizia lor se limiteaz la mostre
mari, de aceea procurorii i judectorii nu trebuie s vad n aceast metod perfeciunea tiinific
n orice caz. Investigaia criminalistic trebuie s coreleze i alte metode pentru a avea un verdict
corect.