Balada lui Ilie de la sculrie - Adrian

Punescu
Cic-ntr-o uzin dintr-un mic ora
a venit un lider din strintate,
gazdele cu dnsul se purtau ginga,
ca s-i intre-n v oie, le fceau pe toate.

Vizitnd strinul seciile lor,

s-a oprit deodat i cu bucurie
art spre-un simplu, vrstnic muncitor:
sta nu-i Ilie de la sculrie?

Iar oficialii tare s-au mirat

de aceast fapt, totui, peste poate,
i l-au pus pe list nentrziat
ca s plece grabnic n strintate.

A ajuns la Roma c-un autobuz,

Dup ce un vame, fir-ar el s fie,
Fr ezitare cic le-ar fi spus:
sta nu-i Ilie de la sculrie?

Iar la Roma, papa nsui i-a primit,

i-a tratat amabil c-un pahar cu ap
i era i dnsul foarte fstcit,
netiind totui de unde s-o-nceap.

Dar ca orice pap, a gsit un drum

i pe unul gure, vocea lui mldie,
l-antrebat c-un tandru scrit postum:
sta nu-i Ilie de la sculrie?

Observnd acestea, cei ndrituii

care mersul lumii zilnic l vegheaz
s-au simit datornici, lui Ilie, bli
s-i organizeze i o mic paz.

Cnd erau la papa, Doamne, ce necaz,

unul dintre paznici lein afar,
medicii de gard l fcur treaz
i motivul bolii toi l cutar.

Poi cumva i nou tu s ne explici

cauza din care ai cazut n lupt ?
Domnilor v-a spune: cum stteam aici,
ncordat n veghea asta ne-ntrerupt.
 A trecut regina Angliei pe aci,
c-o suit mare i cu protocoale,
m-am retras n umbr spre-a nu stingheri
i-am simit genunchii cum mi pic moale.

Cnd am auzit-o cu ct interes

i ntreab Curtea c ar vrea s tie
cine-i btrnelul purttor de fes
de lng Ilie de la sculrie !