1. N.Pirogov fondatorul chirurgiei operatorii i anatomiei topografice (contribuiile principale).

Pirogov s-a nascut pe 13 noiembrie 1810 in orasul Moscova. La 14 ani s-a inscris la facultatea de medicina a
universitatii din Moscova. In 1823 a sustinut teza Disertatie Medico-Chirurgicala ce contine primele intrebari
privitor la anevrisme, la patologia si terapia lor. Dupa absolvirea universitatii, in 1828 a fost trimis peste
hotare pentru a obtine titlul de profesor, el a pregatit disertatia (Oare ligatura aortei abdominale in anevrismul
regiunii inghinale este o interventie usor realizabila si nepericuloasa). 4 ani mai tarziu dupa sustinerea tezei,
Pirogov a fost numit profesor de chirurgie teoretica si practica in universitatea din Derpt.
El a descoperit tehnica de imbalsamare, care ulterior dupa moartea sa (23 noiembrie 1881) a fost imbalsamat
de doctorul Vavodtev.

2. Actul chirurgical noiune, etape, cerine dup N.Burdenko.

Fiecare operatie are 2 etape de baze:

Calea de acces
Procedeul operator

Calea de acces este etapa incipienta a operatiei si consta in denudarea organului sau a unei parti a acestuia, care
urmeaza sa fie supusa interventiei chirurgicale. Caile de acces, din punct de vedere anatomotopografic si cel al
categoriei operatiei sunt diferite. Folosirea lor este conditionata de localizarea procesului patologic, de virsta, de
sex si constitutia pacientului si de alti facoti.
Calea de acces poarta un caracter individual. In fiecare caz e necesar sa se prevada denudarea organului in asa
masura incit sa se asigure conditii maxime pt efectuarea rationala si completa a interventiei chirurgicale.
Calea de acces aleasa corect constituie un moment important si responsabil care in mare parte determina sfirsitul
favorabil al oparatiei.

Procedeul operator este etapa decisiva a operatiei chirurgicale, care se efectueaza pe organe sau tesuturi afectate
si prevede o extirpare maxima a focarului patologic prin separarea succseva strat cu strat a tesuturilor lezate cu
restabilira integritatii lor functionale si anatomice.

3. Clasificarea operaiilor chirurgicale.

Operatiile chirurgicale se impart in:
- Planificate
- Urgente
Planificate: se efectueaza dupa un control clinic detaliat si o pregatire respectiva antioperatorie a bolnavului.
Urgente: au ca scop acordarea asistentei imediate.

Alte clasificari:
- Sangerande
- Nesangerande

Dupa caracter:
- Radicale: cand focarul patologic este extirpat complet
- Paliative: au drept scop de-a usura suferintele bolnavului, a micsora pericolul pentru viata si vindecarea
lui definitiva

Dupa termenul executarii:

- Primara
- Secundara
- Repetata

Dupa scopul urmarit:

- Curative
- Diagnosticate

Dupa organul operat:

- Gastrotomia (deschiderea peretelui stomacal)
- Laparotomia (deschiderea cavitatii abdominale)
- Rezectia (ficatul, intestinul)
- Amputatia (limbii)

4. Transplantarea esuturilor tipuri de grefoane, recoltarea i conservarea lor.

Tipuri de grefoane:
- Autogena (o singura persoana prezinta si donorul si recipientul)
- Alogena (in limitele unei specii):
 o Isogena (donorul si recipientul sunt germeni univitelini)
o Singena (donorul si recipientul sunt rude de gradul I)
- Xenogena (donorul si recipientul prezinta diferite specii)
- Explantate (inlocuirea unui tesut cu materiale sintetice)

Transplantarea organului in locul sau obisnuit se numeste transplantare ortotopica.

Transplantarea organului in alta regiune anatomica se numeste transplantare heterotopica.

Adaptarea organului sau a portiunii extremitatii in acelasi organism se numeste replantatie.

In dependenta de grosime, transplantele pot fi:

- Transplante subtiri (scindate)
- Transplante groase (totale)

Transplante subtiri (scindate) sunt alcatuite din epiderm si stratul papilar dermal, se prind de fundul plagii.
Troficul lor fiind asigurat de lichidul tisular
Transplante groase (totale) contin toate straturile dermale, restabilesc partial troficul prin patrunderea lichidului
tisular in venele grefonului.

Cerinte de transplantare:
- Transplantarea se face doar pe plaga sangvinizata abundent si cand nu exista pericol unei infectari. Se
face cand defectele sunt limitate.

Colectarea pentru lambourile dermice se folosesc dermatoamele manuale sau electrice

5. Metode de conservare a organelor i esuturilor pentru transplantare.

1. Congelarea: daca dureaza mult timp transplantarea
2. Pastrearea la T 4 grade C temporar

Regiunea capului
Anatomie topografic
1. Repere i regiuni topografice n poriunea cerebral a capului.

Portiunea cerebrala se imparte in:

- Fornix crani (bolta sau calvaria)
- Basis crani
In fiecare deosebim suprafata externa si interna.

Regiunea fornix (calvaria craniului) crani se imparte in:

- Regiunea frontoparietoocipitala
- Regiunea temporala
- Regiunea mastoideana

Regiunea mastoida este inclusa in fornixul cranian din considerente practice, necatind ca se refera la baza,
deoarece dupa caracterul stratigrafic ea practic nu difera de alte regiuni ale fornixului. Este o regiunea accesibila
examinarii externe si pentru interventii.

Punctele de reper:
- Glabela
- Pterion
- Arcul zigomatic
- Porul acustic extern
- Procesul mastoid
- Linia temporala
- Fontanelele
- Linia nucala superiara
- Protuberanta occipitala externa
- Linia mediana (proiectia sinusului sagital superior)

Pterionul nu este doar un punct, ci o zona unde se intalnesc osul osul frontal pariental, poriunea scuamoasa a
osului temporal si aripa mare a osului sfenoid. Este un reper important, deoarece anterior se proiecteaza ramura
anterioara a arterei meningee medie.
Baza craniului se imparte in:
- Endobaza
- Exobaza

2. Particulariti de vrst n structura poriunii cerebrale a capului.

Dimensiunile:
Lungimea capului: (dimensiunea anteroposterioara distanta dintre glabela pina la ilion) este de 17-22
cm
Latimea capului: distanta dintre protuberantele temporale variaza in limitele de 14-16 cm

Inaltimea capului: distanta de la mijlocul marginii anterioare a orificiului mare occipital (basion) pina la
punctul cel mai inalt al suturii sagitale care este de 12-16 cm

Circumferenta capului: este linia trasata pe marginile supraorbitale si prin protuberata occipitala externa
in medie este egala cu 54-58 cm

Forma: forma capului este conditionata de forma craniului.

In dependeta de raportul dintre dimensiunile transversale si longitudinale deosebim:

- Forma dolicocefalica (cap lung cand predomina diametrul longitudinal anterooccipital)

- O forma brahicefalica (cap lat si scurt cand predomina indeosebi dimensiunile transversale)
- O forma mezocefalica (cap cu dimensiunile medii)

In dependenta de marimea dimensiunilor verticale ale craniului deosebim:

- Inalt hipsicefalic (craniu in forma de turn)
- Scurt platicefalic
- Cu dimensiuni medii ortocefalic

Craniul de obicei e asimetric, jumatatea din dreapta fiind putin mai dezvoltata.

Varsta: diferentele de varsta in conformatia si dimensiunile capului sunt bine prinuntate. La nou-nascuti
dimensiunile capului, comparativ cu cele a trunchiului sunt de 2 ori mai mari ca la adulti.

Circumferinta capului depaseste circumferenta trunchiului.

Se evidentiaza tuberculii frontali, insa aproape ca lipsesc arcadele supraorbitale.
Portiunea cerebrala este mai bine dezvoltata decat cea faciala.

Fontanelele: o mare parte din oasele craniului nou-nascutului si ale copiilor pana la un an nu sunt unite prin
suturi, fisurile intre ele fiind umplute cu tesut conjunctiv, aceste zone lipsite de os se numesc
fontanelele craniului.

Fontanelele se impart in:

- Fontanela anterioara
- Fontanela posterioara
- Fontanele laterale

Fontanela anterioara are forma rombica si se afla la locul incrucisarii suturilor sagitala, coronara si frontala. Ea
se inchide la varsta de 2 ani.

Fontanela posterioara se afla la locul de intilnire dintre sutura sagitala si cea lombara. Ea dispare in decursul
lunii a 2-a dupa nastere.

Fontanela laterala mai mici si perechi, cate 2 din ambele parti, cea anterioara este numita sfenoidala, iar cea
posterioara mastoidiana. Ambele fontanele se osifica in a 2-3 a luna dupa nastere.

3. Stratigrafia regiunii frontoparietooccipitale.

Laturile:
- Anterior: de marginea supraorbitala a osului frontal
- Posterior: de linia nucala superioara
- Lateral: linia temporala superioara
Stratigrafia:
1. Pielea
2. Tesutul subcutanat adipos in el situeaz bride conjunctive perpendiculare si pachete neurovascular
temporal, frontal, occipital. La aceste septuri (bride) adera tunica adventitiala a vaselor sanguine care trec
prin tesutul subcutanat. Acest fapt conditioneaza hemoragii abudente in caz de leziuni traumatice ale
tesuturilor moi, deoarece vasele capului raman larg deschise. Ea se opre te prin presionarea pielii cu
marginea degetelor in zona marginii plgii si apoi se sutureaza. Aici are loc acumularea de hematom,
puroi.
3. Aponevroza epicraniana galea aponevrotica epicraniana situata intre venterul frontal si occipital ale
muschiului occipitofrontal si bine reliefat in portiunea medie a regiunii. In partile laterale, din stanga si
din dreapta, aponevroza devine esential mai subtire si continua cu fascia superficiala a regiunii temporale.
4. Spaiu subaponevrotic aici este esut conjunctiv lax sau adipos subtire lipsit de septuri. Are loc
acumularea de puroi si hematom.
5. Periostul se fixeaz la esuturile osoase. Fiecare os aparte are periostul lui pt occipital, frontal si
parietal.
6. Spaiu subperiostal aici nu sunt vase in caz dac apare puroi. In caz ca apare osteomielita, infec ia nu
se raspndete ea ramine in acelai os. Acumularea de puroi, hematoame.
7. Oasele craniene lamina externa este mai puternica decit cea interna. In fracturi lamina interna se rupe
iar cea externa ramine integra. ntre aceste 2 lamine este substan a spongioasa diploe aici sunt vene
diploice ele nu colabeaza, pentru stopare se folose te ceara care se aplica la orificiu osos si se opre te
hemoragia.
Cind e aplicat fora spre lamel, lamela externa este supusa for elor compresii iar lamel interna este
supusa forelor de extindere (se fractureaz lamel interna). La nou nascuti substanta spongioasa lipseste,
ea se dezvolta mai tarziu de la 2-5 ani
8. Spaiu epidural in el se localizeaz artera meningeea media. In fracturi apare hemoragii de la artera
meningeea amplasat in mijlocul arcadei medie care provoac hematom progresant. Aici se formeaza
hematoame epidurale.
9. Pahameninge sau duramater encefalis se gsete vena sinusurilor duramater. In sinusuri (dublarea
duramaterului) de forma triunghiulara (septuri) au funcia de stabilitate si fixare.

Tipuri de sinusuri:
- Glabela cu occipital sinusul sagital superior (deviaz spre dreapta)
- Sinus Pietros superior si inferior
- Sinus sigmoid
- Sinus confluent la protuberan occipitala cu deviere spre dreapta
- Sinus transversale
- Sinus sagital inferior se vrsa in sinusul rect si asta in sinus confluent.
- Sinus cavernos: se comunica vena angular si cu vena oftalmica. El formeaz alt sinus circular format de
la sinus cavernos si intercavernos. Prin el trece venele emisare ce asigura legtura dintre cel superior si
inferior. Ele sunt cele mai stabile.
Se mpart in:
a. Fornixului (parietale, mastoidee,
b. Bazele craniului

10. Spaiu subdural la fel se formeaza hematoame supdurale.

11. Meningeea arahnoidian- subire, se rupe uor
12. Spaiu subarahnoidian e plin cu lichid cefalorahidian. Se formeaza hematoame subarahnoidian
13. Piamater encefalis sau meningeea vascular sunt multe vene si artere
14. Spaiul subpial in caz de inflamaie cu acumularea de puroi acest strat apare
15. Creierul

4. Spaii de esut celuloadipos i difuzarea purulenelor i hematoamelor n regiunea

frontoparietooccipital.
Legea celor 3 particularitati:
1. 3 spatii celulare:
- Spatiul celular subcutanat
- Spatiul celular subaponeurotic
- Spatiul celular subperiostal
2. 3 etaje venoase:
- Reteaua venoasa subcutana (extracerebrala)
- Venele diploice
- Sinusurile venoase (intracerebrala)
3. 3 tipuri de hematoame si purulente:
 - Subcutan
- Subaponeurotic
- Subperiostal (in limitele unui os)
4. Particularitatea de tripla veascularizatie a tesuturilor epicraniene:
- Arterele trec deasupra aponeurozei
- Adventitia vaselor este intim fixata de septurile fibroase verticale
- Vasul ramine biant la leziune (nu colabeaza)

5. Sistemul venos al poriunii cerebrale a capului, anastomozele i nsemnatatea lor practic.

Sistemul venos
Primul etaj sunt venele superficiale prezentate de venele subcutanate ale capului care insotesc arterele
superficiale. Refluxul venos din ele se realizeaza in vena jugulara interna si partial in vena faciala, vena
retromandibulara si vena jugulara externa.
Al doilea etaj il constituie venele diploice dispunse in substanta spongioasa a oaselor plate ale craniului. Pina la
osificarea suturilor, venele diploice sunt slab pronuntate si raspindite in limitele unui os.
Al treilea etaj il constituie sinusurile venoase intracraniene ale duramater a creierului.
Toate aceste 3 etaje comunica intre ele prin intermediul venelor emisare. Cele mai mari dintre venele emisare sunt
localizate in regiunile occipitala, temporala si mastoidiana care trec prin mici orificii osoase.

Aparitia si dezvoltarea proceselor purulente in regiunea capului prezinta un pericol din cauza antrenarii in
procesul inflamator a venelor subcutanate, diploice, sinusurilor, meningelor si tromboza sinusurilor venoase.

6. Particulariti de vascularizare a esuturilor epicraniene.

Particularitatea de tripla veascularizatie a tesuturilor epicraniene:

- Arterele trec deasupra aponeurozei
- Adventitia vaselor este intim fixata de septurile fibroase verticale
- Vasul ramine biant la leziune (nu colabeaza)

Vascularizatia arteriala
Vasele sanguine ale regiunii sunt situate in tesutul subcutan, orientate de jos in sus si au o directie radiala.
Portiunea anterioara este vascularizata de:
- Arterele supraorbitale si supratrohleara care pornesc din artera oftalmica a sistemului arterei carotide
interne.
- Artera angulara care vine din artera faciala.
- Ramurile frontale ale arterei temporale superficiale care alimenteaza cu sange. Aceasta artera este ramura
terminala a arterei carotide externe.

Portiunea laterala este vascularizata de:

- Artera temporala superficiala care da nastere la a.parietala, a.auriculara anterioara, a.parotidiene,
a.temporala medie, a.faciala transversa, a.zigomatica.
- Regiunea temporala este irigata si de arterele temporale profunde care isi ia originea din artera maxilara.

Portiunea posterioara este vascularizata de:

- Artera occipitala incepe de la artera carotida externa si se dispune la o distanta de 2 cm de la marginea
posterioara a apofizei mastoide a piramidei osului temporal. Ea anastomozeaza cu artera temproala si cu
artera auriculara posterioara care la fel este o ramura a a.carotide externe.
- Artera auriculara posterioara se indreapta in sus de-a lungul apofizei stiloide a osului temporal, spre
apofiza mastoida, deplasindu-se intre ea si pavilionul urechii, si da nastere la arterele stiloasmoidiana si
timpanica posterioara, ramurile auriculara, mastoidiene si occipitale.

7. Stratigrafia regiunii temporale.

Laturile Puncte de reper:

- Anterioara este limitata de apofiza frontala a osului zigomatic, in cea de jos de arcada zigomatica.
- Superior si posterior este limitata de linia temporala superioara.

Straturile:
1. Pielea
2. esutul subcutanat adipos este slab pronuntat.
3. Fascia superficiala reprezinta o continuare a aponevrozei epicraniene si se pierde in pielea fetei. Spatiul
dintre aceste foite este umplut cu tesut celular adipos, prin care trece a.temporala medie (ramura din
 a.temporala superficiala) si vena temporala superficiala si nervul auriculotemporal (asigura pielea regiunii,
articulatia ATM).
4. Fascia temporala constituita din 2 lamele: superficiala si profunda superior arcadei zigomatice se
dedubleaza. O lamela fixeaza extern alta intern. Intre foite este inclus al 2-lea spatiu celular spatiu
interaponeuroticum.
Lamela profunda groasa cu elemente fibroase. Foarte intens se fixeaza de linia temporala, ce nu permite
trecerea lichidelor patologice in alte regiuni ale capului. Ce din contra se indreapta in fosa infratemporala pe
fata. Intre lamela profunda a aponeurozei temporale si m.temporal este plasat al 3-lea strat celular
subaponeurotic.
5. Spaiu subaponevrotic contine cantitate considerabila de tesut celular care trece posterior de arcul
zigomatic corpul adipos Buccae.
6. Muchiul temporal indeplineste in forma de evantai fosa temporala. Fasciculele m.temporal, pornind din
portiunea scuamoasa a osului temporal, converg in sens inferior si anterior si printr-un tendon scurt se
fixeaza pe apof.coronara a mandibulei. Muschiul temporal indeplineste functia masticatoare, ridica si
retropulseaza mandibula.
In grosimea muschiului trec arterele temporale profunde din aretera maxilara si vena maxilara, ramurile
musculare ale nervului mandibular (ramura a n.trigemen).
7. Periostul intim fixat de os comparativ cu regiunea frontoparietooccipitala.
8. Scavama osului temporal lipsit de stratul diploic, ramine doar lamel externa si interna este sub ire si
fragila. De aceea in regiunea temporala traumele sunt periculoase.
9. Spaiul epidural in el situeaz trunchiul arterei meningeea media de 2-3 mm si hematomul creste in 2 h si
este in mijlocul scvamei.
10. Duramater encefali
11. Creier

Vascularizatia
In stratul subcutanat se situieaza artera temporala superficiala si ramurile ei.
In straturile profunde ale regiunii se ramifica arterele temporale pronfunde.

Inervatia
Inervatia este realizata de nervul auricolotemporal care constituie o ramura a n.trigemen. Muschii regiunii
temporale sunt inervati de ramurile temporale ale n.facial si de nervii profunzi temporali din ramura nervului
mandibular.

Circulatia limfatica
Circulatia limfatica eferenta se efectueaza in ganglionii limfatici superficiali si profunzi ai glandei parotide si in
ganglionii preauriculari.

8. Cile de difuzare ale hematoamelor i coleciilor purulente din regiunea temporal.

Particularitati:
4 spatii celulare de tesut adipos:
- Spatiul celular subcutanat
- Spatiul celular interaponevrotic
- Spatiul celular subaponevrotic
- Spatiul temporal profund

Ariile de raspindire a purulentelor in regiunea capului:

- Spatiul subcutanat
- Spatiu interfascial
- Spatiu subfascial
- Spatiu subtemporal.

9. Anatomia chirurgical a regiunii mastoidiene.

Limitele:
Corespund amplasarii apofizei mastoide a osului temporal.

Straturile:
1. Pielea
2. Tesutul subcutanat
3. Fascia superficiala
4. Muschiul auricular posterior
5. Periostul datorita fixarii acestor muschi, periostul mai intim se fixeaza de os.
La niveulul procesului mastoideu se fixeaza:
- M.longitis capiti
- Venterul posterior a m.digastric
- M.splenius
- M.sternocleidomastoideu.

In limitele procesului se determina o suprafata neteda triunghiulara accesata pentru trepanatie in mastoidite, numit
si trigonul de trepanatie.
In grosimea osului se gasest celulele mastoide tapetate cu mucoasa si care contin aer. Mucoasa trece pe celule din
cavitatea timpanica aceasta comunicare se face prin intermediul antrum timpani care conduce in recesus
epitimpanicus unde sunt amplasate oscioarele.

10. Triunghiul de trepanare i "patratul de atac" pe apofiza mastoidian.

Triughiul:
- Posterior ea este rugoase unde se fixeaz grupul de mu chi, imparte in 2 creasta mastoidiana. Marginea
anterioara a crestei apofizei mastoide.
- Anterior este neteda (limitat de la conductul auditiv extern spre virful apofizei mastoide.
- Superior linia orizontala arcadei zigomatice.

In interiorul apof mastoie se afla celulele osoase mastoidiene captusite de mucoasa. Dupa gradul de dezvoltare a
acestora deosebim 2 tipuri de celule mastoidiene:
- Pneumatica (multe celule ocupind toata cav apofizei)
- Sclerotica (celule putine si slab evidentiate)
Celulele mastoidiene comunica cu urechea medie sau cu cav.timpanica si se proiecteaza mai aproape de limita
superioara a triunghiului la o adincime de 1-1.5 cm.

Pt trepanare in recesul epitimpanic (se proiecteaz supero-anterior) care comunica cu celulele mastoidiene. Si
trepanam in patrulaterul de atac cu limitele:
a. Triunghiul se mparte in 2 se trage o linie parlela cu arcada zigomatic mai jos de aauditic extern si alta
linie care mparte triunghiul in 2 care se nume te linia bisectara. Astfel triunghiul Chipault se mparte in
patrulater. Patrulaterul folosit este superioro-anterior acesta este mrginit de urmtoarele forma iuni
anatomice importante:
1. Superior:
- Tegumen timpani care se poate complica in meningita
- Canalele semicirculare odat afectate duce la afectarea echilibrului
2. Posterior: de sinusul sigmoidian
3. Anterior: de canalul facial localizat la 1,5 cm
Punctul de reper pt efectuarea corecta a procedurii este paralel cu porului acustic. Pentru a evita complicatiile in
trepanare axul instrumentului de trepanatie trebuie sa corespunda axului porului acutstic extern.

Vascularizatia
Se realizeaza din a.auriculara posterioara prin ramurile ei mastoidiene si ramurile arterei occipitale.

Inervatia
Se realizeaza din n.occipital mic, n.auricular mare (din plexul cervical) si ramurile n.auricular posterior (de la
n.facial).

Circulatia limfatica eferenta

Se efectueaza din ganglionii limfatici retroauriculari.

11. Anatomia topografic a meningelor encefalului.

Tunicele creierului.
Creierul e acoperit de 3 tunici:
- Externa duramater
- Medie arahnoida cerebrala
- Interna piamater (contact direct cu creierul).

Duramater
Adera lax la oasele boltii craniului. La baza craniului, in special in jurul seii turcesti, pe panta si in regiunea
piramidelor oaselor temporale ea adera intim la oase.
In cav.craniana duramater formeaza un sir de prelungiri care in locul de insertie pe os se formeaza cavitati, fisuri
de forma triunghiulara. Ele sunt lipsite de valvule, tapetate din interior cu endoteliu si se numesc sinusurile
venoase ale duramater.
Se deosebesc urmatoarele expansiuni ale duramater encefalice:
- Coasa creierului (flax cerebri) se intinde in directia sagitala de la crista gali pina protuberanta occipitala
interna in adincime, ajunge la corpul calos si divizeaza emisferele creierului mare.
- Cortul cerebral (tentorium carebeli) e dispus aproape orizontal si se insereaza din anterior si lateral intre
marginile superioare ale piramidelor osului temporal si procesului clinoideus al osului sfenoid, in partea
posterioara dea lungul santului sinusului transversal al osului occipital. Cortul disparte cerebelul de
emisferele creierului mare.
- Coasa cerebelului (faix cerebeli) e dispusa in plan sagital, porneste de la suprafata inferioara a cortului
cerebelului si patrunde in fisura interemisferica a cerebelului.
- Diafrahma seii este o expansiune a duramater encefalice, ce acopera saua turceasca in forma de cort. In
centrul ei se afla un orificiu prin care trece tija hipofizei, in care atirna lobul posterior al hipofizei.
- Cavitatea trigeminala pe suprafata anterioara a piramidei osului temporal, la varful ei e dispus ganglionul
n.trigemen, in jurul caruia duramater, scindindu-se formeaza cav.trigeminala.

Arahnoida encefalica
Este o placa fina din tesut conjunctiv nevascularizat. Ea este situata nemijlocit sub duramater, separata de ea prin
spatriul subdural, unita lax de piamater subiacent, fara a penetra santurile creierului.
Arahnoida formeaza vilozitati, care patrund in lumenul sinusurilor venoase granulatiile arahnoidiene.

Piamater encefalica
Patrunde in toate santurile creierului mare si in ventriculele cerebrale, unde formeaza plexuri vasculare. Ea este
bine asigurata cu vase. Intre arahnoida si piamater se formeaza un spatiu subarahnoidian ingust care comunica cu
cav subarahnoidiana a mad.spinarii si contine lichid cefalospinal.
Portiunile dilatate ale spatiului subarahnoidian se numesc cisterne arahnoidiene ce comunica intre ele si cu
ventriculele creierului. Deosebim citeva cisterne:
- Cisterna chiasmatica dispusa anterior de chiasma optica
- Cisterna fosei cerebrale laterale constituita din arahnoida si care acopera santul lateral al creierului
- Cisterna interpedunculara ce se afla intre pedunculii creierului, posterior de infundibulul hipofizei. Ea
este delimitata de puntea lui Varoli si marginile interne ale lobilori temporali ai creierului mare.
- Cisterna cerebelomedulara dispusa intre suprafata inferioara a cerebelului si portiunea posterioara a
medului oblongate. Aceasta cisterna prin apertura mediana si cea laterala, comunica cu cav.ventriculului
IV, iar prin apeductul creierului intermediar (apeductul Sylvius) cu ventriculul III si laterale.
Inferior de cistera cerebelomedulara trece in spatiul subarahnoidian al maduvei spinarii. La nivelul marginii
superioare a membranei atlantoocipitale adincimea cisternei ajunge pina la 1.5 cm. Aici se efectueaza puntia
suboccipitala in scop diagnostic in afectiunile creierului si meningelor.

12. Spaiile intermeningeale i cisternele cerebrale, coninutul lor.

Sinusurile durei mater

In cav.craniana duramater formeaza un sir de prelungiri care in locul de insertie pe os se formeaza cavitati, fisuri
de forma triunghiulara. Ele sunt lipsite de valvule, tapetate din interior cu endoteliu si se numesc sinusurile
venoase ale duramater. Duplicarea foitei dura mater formeaza sinusuri.
Coasa creierului mare pe toata intinderea de insertie la oasele botii craniului contine sinusul sagital superior care
in leziune provoaca hemoragie abudenta.
Marginea inferioara libera a coasei creierului contine sinusul sagital inferior ce trece in sinusul rect care e
dispus in locul unurii coasei creierului mare cu cortul cerebelului.
Sinusul transversal este situat in locul de insertie a cortului cerebelului la sulcus sinus transver al osului
occipital. Acest sinus trece in sinus sigmoidian dispus in santul sigmoidian al partii pietroase a osului temporal,
si se varsa in bulbul superior al venei jugulare interne.
In grosimea cerebelului, linga proeminenta occipitala interna, trece sinus occipital. Astfel in regiunea
proeminentei occipitale interne conflueaza sinusurile sagital superior, rect, occipital si transversal. Acest loc se
numeste confluenta sinusala.
Lateral de saua turceasca e dispus sinusul cavernos par. Anterior si posterior ele se unesc prin intermediul
anastomozelor sinusurilor intercavernoase si formeaza sinusul circular, care inconjoara saua turceasca. In
sinusul cavernos se varsa venele oftalmice superioara si inferioara. Vena oftalmica superioara anastomozeaza
cu venele fetei, in special cu vena angulara. Prin intermediul venelor emisare sinusul cavernos se uneste si cu
plexul venos pterigoidian. Prin sinusul cavernos trece artera carotida interna. In duramater ce formeaza peretii
sinusului se gasesc nervii abductor, oculomotor, trohlear si oftalmic. La peretele extern al sinusului adera
ganglionul trigeminal, iar la partea anterioara de sus, acoperind sinusul intercavernos, se dispune chiasma
optica. In cazul trombozei sinusului cavernos, in urma proceselor purulente din regiunea fetei, la bolnavi se
observa strabismul convergent. Reflexul de la sinus cavernos are lor prin sinusurile pietroase inferior si
superior dispuse in saturile pietroase ale piramidelor oaselor temporale si care se varsa in sinusul sigmoid care
apoi in bulbul superior venos jugular.

Spaiile epidural, subdural, subarahnoidal.

Spatiul epidural spatiu care se afla intre cutia craniana si duramater.
Spatiu subdural spatiu care se afla intre dura mater si arahnoida.
Spatiu subarahnoidal spatiu care se afla intre arahnoida si piamater este umplut cu lichid cerebrospinal.
Spaiul subarahnoidian prezint variaii locale de form i dimensiuni datorit neregularitilor de pe suprafaa
encefalului. La nivelul bazei encefalului i n alte regiuni spaiul subarahnoidian se dilat
i formeaz cisterne subarahnoidiene.

13. Sistemul arterial al capului, anastomoze i nsemntatea lor practic.

Vascularizarea encefalului.
Artera meningea media este sursa principala in vascularizarea duramater. Patrunde in craniu prin foramen
spinosum, fiind originara din a.maxilara interna. In cutia craniana se imparte in 2 ramuri: anterioara si posterioara.
Vasele adera intim de duramater, iar pe os formeaza sulci meningei. La nivelul pterion vasul trece printr-un canal
osos. Artera este insotita de 2 vene care spre deosebire de artrera trec in grosimea dureimater, sunt evidente in
diametru si au aspect de sinus sinus sfenoparietal care se dreneaza in sinus cavernos. La nivelul foramen oval si
sinos comunica cu plexul pterigoidian. Pe craniu prin intermediul punctelor de reper si a unor linii conventionale
poate fi determinata proiectia a.meningea media pe craniu.

Encefalul este vascularizat de arterele carotide si vertebrale.

Artera vertebrala porneste cu prima ramura de la artera subclaviculara patrunde in foramen transversus al
vertebrei C6 si se ridica in sus prin orificiile apof.transversale ale vertebrelor cervicale. In continuare ea patrunde
prin orificiul occipital mare in cav.craniului, unde ambele artere vertebrale se unesc pe linia mediana, formand
artera bazilara, dispusa pe suprafata inferioara a puntii. De la artera bazilara pornesc 2 artere cerebrale posterioare
participand din posterior la formarea cercului arterial cerebral.
Artera carotida interna fiind o ramura a arterei carotide comune, se ridica spre baza craniului si prin canalul
carotid al osului temporal patrunde in cav.craniului. Aici de la ea pornesc mai multe ramuri, in special: a.cerebrala
anterioara, a.cerebrala medie si a.comunicanta posterioara. Artera comunicanta posterioara uneste a.carotida
interna si a.cerebala posterioara. Arterele cerebrale anterioare constituie o anastamoza (a.comunicante anterioare)
in urma caruia la baza creierului apare un circuit arterial inchis circuitul arterial al creierului. De la circuitul
arterial pornesc artera spre scoarta creierului si nucleii subcorticali.

Sistemul venos al poriunii cerebrale a capului, nsmntatea practic.

Venele encefalului nu insotesc arterele. Venele capului profunde, luand inceputul de la plexurile venoase si
confluind formeaza vena cerebrala mare care se varsa in sinusul rest. Reflexul singelui din sistemul venelor
cerebrale superficiale are loc in sinusul sagital superior si in sinusurile venoase de la baza creierului.

n grosimea durei mater se gsesc canale colectoare ale sngelui venos intracranian, formate prin dedublarea
pahimeningelui, numite sinusurile venoase ale durei mater, sinus durae mater; prin ele sngele venos se scurge n
direcia de la encefal spre vena jugular intern.
Pereii sinusurilor sunt rezisteni, nu colabeaz, i n caz de secionare ele rmn ntredeschise. Spre deosebire de
vene, sinusurile nu dispun de valve. Aceste particulariti morfologice ale sinusurilor pahimeningelui permit
circulaia liber a sngelui de la encefal, independent de ondulaiile presiunii intracraniene.
Sinusurile venoase ale durei mater comunic cu venele superficiale ale capului prin mici vene comunicante,
numite vene emisare. Sinusurile pahimeningelui mai dispun de legturi i cu venele diploice situate n substana
spongioas a oaselor bolii craniene, care la rndul su se vars in venele esuturilor moi externe ale capului.

14. Schema topografiei craniocerebrale Kronlein-Briusova.

 Are urmatoarele limite:
- Linia orizontala inferioara se traseaza pe marginea orbitala inferioara, pe arcada zigomatica si pe
marginea superioara a conductului auditiv extern (a-c)
- Lina sagitala de la glabela pe linia suturii sagitale pana la proeminenta occipitala externa
- Perpendicular liniilor orizontale se suprapun 3 linii verticale:
o Anterioara- prin mijlocul arcadei zigomatice
o Medie- prin mijlocul condelui mandibular
o Posterioara- prin punctul posterior al apofizei mastoide
In locul intersectiei anterioare-verticale cu arcada zigomatica se proiecteaza trunchiul principal al arterei
meningee medie: ramura anterioara a ei se gaseste la locul de intretaiere a verticalei anterioare cu orizontala
superioara, iar ramura posterioara se gaseste la intersectia verticalei posterioarei cu orizontala superioara.
Pozitia santului central al creierului e determinata de linia trasata de la punctul intersectiei verticale anterioare
cu orizontala superioara pana la locul intersectiei verticalei posterioarei cu linia suturii sagitale (g).
Proiectia santului lateral este determinata de bisectoarea unghiului dintre proiectia santului central si orizontal
al superioarei.
Proiectia arterei cerebrale anterioare este determinata de o linie orizontala anterior de locul intersectiei
proiectiei santului lateral cu verticala posterioara paralel cu linia orizontala superioara.

In patratul antero-inferior al schemei se proiecteaza artera carotida interna.

15. Repere i regiuni topografice n poriunea facial a capului.

Portiunea faciala este situata in portiunea infero-anterioara a capului:
 o Limita superioara trece pe marginea supraorbitala, osul zigomatic si arcada zigomatica pana la
orificiul auditiv extern
o Limita inferioara corespunde limita inferioara a capului si trece pe ramura inferioara si baza
mandibulei
Scheletul osos facial este alcatuit din 14 oase:
- 6 pare (nazal, lacrimal, zigomatic, maxilar, cornetul nazal inferior, palatin)
- 2 impare (mandibula, vomerul)

La formarea bazei osoase mai participa:

- Apofiza oaselor temporale
- Apofiza osului frontal
- O parte din osul sfenoidal

Punctele de reper externe:

- La palpare pe fata se determina contururile orbitei, marginile aperturii piriforme si dorsul nasului, osul
zigomatic, arcada zigomatica, fosa canina a maxilei, marginea anterioara a muschiului maseter,
contururile mandibulei (corpul, unghiul, ramura) si cu articulatia ei

Straturile fetei:
1. Pielea
2. Tesutul subcutanat este bine pronuntat ceea ce permite raspandirea hematoamelor si proceselor purulente
3. Muschii mimici

16. Sistemul venos facial, anastomoze i importana lor practic.

Venele fetei- sunt 2 retele:

- Superficiala consta din v.faciala, v.retromandibulara
- Profunda consta din plexul pterigoid si plexuri mai mici dispuse in grosimea muschilor si in spatiul
celular intermuscular al portiunii faciale profunde

Vena faciala insoteste artera faciala. Ea incepe de la unghiul medial al ochiului sub denumire de vena angulara,
anastomozeaza larg cu venele oftalmice care la randul sau se varsa in sinusul cavernos al durei mater. Vena
faciala colecteaza venele ce vin din regiunea frontala si orbitala, de la nas, pleoape, obraji, buze si barbie.
Vena retromandibulara se formeaza prin confluenta a venelor temporala superficiale si maxilare. Ea
colecteaza sange venos din regiunile care sunt irigate cu sange de ramurile terminale ale arterei carotide externe
(artera temporala superficiala si artera maxilara). Vena retromandibulara se desprinde in grosimea glandei
parotide, posterior de ramura mandibulei. In aceasta portiune se varsa venele minuscule ale pavilionului urechii,
ale ATM, urechii medii, glandei parotide.
Vena retromandibulara coboara jos in regiunea gatului si se uneste cu vena faciala. Trunchiul lor comun se varsa
in vena jugulara interna.

Reteaua venoasa profunda:

Prin intermediul venelor oftalmice plexul pterigoid anastomozeaza dintr-o parte cu venele faciale superficiale,
iar din cealalta parte cu sinusul cavernos al durei mater.

17. Prin care vene ale fieei poate ptrunde infecia n sinusul cavernos n caz de purulene din triunghiul
nazo-labial.
1. V.faciala, v.angulara, v.oftalmica, sinusul cavernos
2. V.faciale superficiale, plexul pterigoid, v.oftalmica, sinusul cavernos
Procesele purulente in jumatatea superioara a fetei mai sus de linia ce uneste unghiurile gurii decurg frecvent din
cauza inflamatia venelor fetei. Acest fapt favorizeaza propagarea rapida a infectiei de-a lungul vaselor venoase in
sinusul cavernos care va produce o feblita a sinusului, sinuso-tromboza sau meningita.

18. Topografia n.facial.

N.facial este al VII nerv facial, trece prin canalul facial al piramidei si al osului temporal unde da urmatoarele
ramuri:
N.pietros mare
N.muschiului scaritei
N.coarda timpanului
N.facial iese din craniu prin orificiul stilomastoidian si patrunde in glanda parotida formand in grosimea ei plexul
talpa gastei mari care are o orientare radiala a ramurilor:
Temporale
 Zigomatice
Bucale
Marginale ai mandibulei
Cervicale
Pentru a evita lezarea n.facial inciziile pe fata se fac in directia radiala incepand de la lobul urechii.

19. Proiecia orificiilor de ieire a ramurilor terminale ale n.trigemen.

Pentru n.mandibular, ramuri terminale: (toate aceste ramuri iese prin orificiul mandibular)
- Bucal
- Lingual
- Alveolar inferior iese prin orificiul mentonier si formeaza n.mentonier
Pentru n.maxilar, ramuri terminale: (iese prin orificiul infraorbital)
- Infraorbital
- Zigomatic
Pentru n.oftalmic, ramuri terminale: (iese prin fisura orbitala superioara)
- Frontal
- Lacrimal
- Nazociliar

20. Topografia n.maxilar.

N.maxilar este nerv senzitiv, iese din craniu prin orificiul rotund si inerveaza pielea pleoapei inferioare, unghiul
extern al ochiului, regiunea temporala, suprafata laterala a nasului, buza superioara, portiunea superioara a
obrajilor, dintii si gingiile maxilei, mucoasa cavitatii nazale, palatul dur, sinusul osului sfenoid si sinusul maxilar.

N.maxilar se imparte in 3 ramuri:

Infraorbital este cea mai mare ramura, iese pe fata prin foramenul infraorbital si in fosa canina se
ramifica formand plexul talpa gastei mici. De la el pleaca:
o N.alveolar superior da ramuri posterioare, medii si anterioare. Inerveaza dintii si maxila. Aceste
ramuri formeaza plexul dentar superior de la care pleaca ramuri dentare si gingivale
Zigomatic are origine in fosa pterigopalatina, intra in orbita prin fisura orbitara inferioara. De la el pleaca
ramuri:
o N. zigomaticotemporal inerveaza tegumentul din zona anterioara a regiunii temporale si
partial tegumentul fruntii
o N. zigomaticofacial inerveaza tegumentul regiunii zigomatice, proeminentele obrajilor

Pterigopalatin are origine in fosa palatina unde se gaseste ganglionul pterigopalatin. De la el pleaca
ramuri ce contin fibre simpatice si parasimpatice si senzitive:
o Orbitale
o Nazale superioare postero-laterale
o Nazale superioare postero-mediale
o Nazopalatin, ramurile nazopalatine formeaza 3 grupe de nervi:
N.palatin mare
N.palatin mic
Ramuri nazale postero-inferioare

21. Topografia n.mandibular.

N.mandibular contine fibre senzitive si motorii.
Fibrele senzitive inerveaza pielea portiunii inferioare a obrajilor, timple, portiunea anterioara a
pavilionului urechii si a conductului auditiv extern, a mandibulei, barbiei si buzei inferioare,
mucoasa obrajilor si buzelor, portiunea posterioara si inferioara a cavitatii bucale, limba, dintii si
gingiile mandibulei, ATM
Fibrele motorii inerveaza muschii masticatori, milohioidian, venterul anterior al muschiului
digastric
N.mandibular iese din craniu prin orificiul oval si se divide in ramuri senzitive si motorii.

Ramurile senzitive se impart in:

N.auriculo-temporal incepe prin 2 radacini care cuprinde artera meningeala medie, se unesc intr-un
trunchi si merg posterior de colul apofizei condiliene a mandibulei apoi se dispune in grosimea glandei
parotide inaintea conductului auditiv insotind artera temporala superficiala. Pe parcursul sau, nervul da
ramuri secretorii pentru glanda parotida, ramuri senzitive pentru ATM, pielea portiunii anterioare a
pavilionului urechii, cartilajului conductului auditiv extern si se ramifica in straturile regiunii temporale
N.bucal inerveaza mucoasa si pielea obrajilor
 N.alveolar inferior (senzitiv) patrunde prin orificiul mandibular care trimite ramuri catre toti dintii
mandibulei si gingiei, apoi iese din canal prin orificiul mental sub denumirea de nerv mentonier
N.lingual coboara intre muschii pterigoidieni si se ascunde sub mucoasa planseului cavitatii bucale,
incrucisandu-se cu ductul excretor al glandei salivare submandibulare. El asigura inervatia mucoasei fetei
superioare ale limbii de la varf pana la papilele caliciforme ale celor 2/3 anterioare. La nervul lingual se
alipeste n.coarda timpani desprizandu-se de la n.intermediar si ducand fibre gustative pe mucoasa celor
2/3 anterioare ale limbii si fibre parasimpatice spre glanda salivara submandibulara si sublinguala

Ramurile motorii al n.mandibular se impart in:

N.maseter
N.temporal profund
N.pterigoid lateral
N.pterigoid medial
N.tensor timpani
N.milohioidian
N.digastric

22. Stratigrafia regiunii geniene.

Limitele:
- Superior marginea inferioara a orbitei
- Inferior marginea inferioara a corpului mandibulei
- Anterior de pliurile nazogenian si nazolabial
- Posterior de marginea anterioara a muschiului maseter

Straturile:
- Pielea
- Tesut celular subcutanat foarte bine dezvoltat. Aici se afla o depresiune in care se dispune corpul adipos
al obrazului care reprezinta o acumulare de tesut grasos inglobat intr-o capsula faciala densa. Bula
grasoasa e dispusa intre muschii maseter si buccinator
- Muschiul buccinator
- Fascia bucofaringiana inveleste muschiul buccinator (acest muschi este strabatut de canalul excretor al
glandei salivare parotide). Din interior muschiul este tapetat de tunica mucoasa (prelungirea mucoasei
cavitatii bucale), aici se gaseste papila canalului glandei parotide si orificiul Stenon

Vascularizatia:
- Artera faciala
- Artera transversa a fetei
- Artera bucala
- Artera infraorbitala

Inervatia:
- N.infraorbital
- N.bucal
- N.mentonier

23. Stratigrafia regiunii parotidomaseterice.

Limitele:
- Superior arcada zigomatica
- Inferior marginea inferioara a mandibulei
- Anterior marginea anterioara a muschiului maseter
- Posterior marginea posterioara a ramurei mandibulara care limiteaza cu fosa retromandibulara

Straturi:
- Pielea
- Tesut subcutanat
- Fascia proprie care inveleste glanda parotida
- Fascia parotida acopera glanda parotida, formeaza o capsula fasciala si trimite in grosimea glandei
septuri conjunctivale interlobulare. Fascia devine mai groasa pe fata exterioara si inferioara a glandei.
Capsula fasciala este slab dezvoltata pe fata superioara, unde este un raport cu canalul auditiv extern si pe
partea mediala in regiunea prelungirii faringiene, unde loja glandei parotide comunica cu spatiul
parafaringian
- Muschiul maseter
 - Fascia maseterica care formeaza o capsula pentru bula grasoasa a obrazului
-
24. Loja i teaca glandei parotide.
Glanda parotida este cea mai voluminoasa glanda si se afla in fosa retromandibulara care constituie loja
glandulara. Loja glandei parotide este limitata:
- Anterior deasupra portiunii posterioare a muschiului maseter
- Posterior apofiza mastoida, de inceputul muschiului sternocleidomastoidian si de venterul posterior al
muschiului digastric
- Superior de conductul auditiv extern
- Inferior ajunge pana la unghiul mandibulei

Fascia parotida acopera glanda parotida, formeaza o capsula fasciala si trimite in grosimea glandei septuri
conjunctivale interlobulare. Fascia devine mai groasa pe fata exterioara si inferioara a glandei. Capsula fasciala
este slab dezvoltata pe fata superioara, unde este un raport cu canalul auditiv extern si pe partea mediala in
regiunea prelungirii faringiene, unde loja glandei parotide comunica cu spatiul parafaringian. Astfel se explica
posibilitatea difuzarii puroiului din loja glandei parotide in spatiul parafaringian si in conductul auditiv extern.
Ductul excretor al glandei parotide e dispus orizontal, paralel si mai jos de arcada zigomatica, pe fata exterioara a
muschiului maseter. La marginea anterioara a acestui muschi sub un unghi drept ductul se indreapta in interior,
penetrand muschiul buccinator, se deschide in mucoasa vestibulului cavitatii bucale intre molarii 1 si 2 superiori.
Canalul excretor variaza dupa forma si pozitie, se proiecteaza pe o linie care uneste baza lobului urechii cu aripa
nasului sau comisura bucala.

25. Formaiuni anatomice situate n glanda parotid.

In formatiunea glandei parotide sunt situate artera carotida externa si ramurile ei terminale, vena
retromantidulara, nervul auriculo-temporal, nervul facial si ganglionii limfatici parotidieni superficiali si
profunzi.

26. Regiunea profund a fieei.

Limitele:
- Exterior ramura montanta ai mandibulei
- Anterior tuberozitatea maxilarului
- Medial apofiza pterigoida a osului sfenoid
- Superior baza craniului
Acest spatiu contine:
- Muschi: muschiul pterigoid lateral si median, muschiul temporal
- Tesut celulo-adipos
- Vase si nervi
27. Spaiile celuloadipoase temporopterigoidian, interpterigoidian i pterigomandibular delimitarea,
coninutul.
In portiunea profunda a fetei deosebim 2 spatii de tesut celular interfascial:
- Temporo-pterigoidian
- Interpterigoidian
Spatiul temporo-pterigoidian este situat intre muschii pterigoidian lateral si temporal, are aspectul unei fisuri
sagitale.
Comunica cu:
- Corpul adipos al obrazului si cu fosa pterigopalatina
- Cavitatea craniana cu orificiului rotund
- Cavitatea orbitei prin fisura orbitala inferioara
- Cavitatea nazala prin orificiul sfenopalatin
- Cavitatea bucala cu canalul palatin
Continutul:
- Artera maxilara
- Plexul venos pterigoidian

Spatiul interpterigoidian este dispus intre muschii pterigoidian lateral si medial, are forma unei fisuri
triunghiulare.
Comunica cu:
- Spatiul temporopterigoidian si spatiul parafaringian
- Cavitatea craniana cu orificiul spinos si oval
- Planseul cavitatii bucale cu nervul lingual
Continutul:
- Plexul venos
- Artera maxilara
 - Nervul mandibular (n.lingval si n.alveolar inferior)
N.alveolar inferior si n.lingval sunt separate unul de altul de fascia interpterigoidiana. Existenta acestui sept
interfascial prezinta un interes practic, deoarece poate fi argumentata anatomo-topografic anestezia mandibulara
si pot fi explicate unele erori in executarea ei.

Ambele spatii sunt umplute cu tesut conjunctiv lax care comunica intre ele si cu alte spatii celulo-adipoase
(regiunea temporala, fosa pterigopalatina, bula grasoasa a obrazului).

28. Topografia planeului bucal.

Planseul bucal se intinde intre osul hioid si mandibula, e format din limba, muschii scheletici ai limbii:
- Genioglos
- Stiloglos
- Hioglos
- Diafragmul oral- muschiul milohioidian
In stratul submucos al planseului bucal, intre muschii si organele aflate aici se gasesc spatiile sublingvael de tesut
celulo-adipos. Spatiile celulare laterale ale planseului bucal sunt limitate din interior de limba si din exterior de
mandibula. Aici sunt situate glandele salivare sublingvale cu canalul lor principal mare (Bartholini) si accesorii
inconjurata de tesut celular.
Aici se gasesc urmatoarele spatii:
- Spatiul intermuscular intern este o formatiune impara dispusa intre cei 2 muschi genioglosi
- Spatiile intermusculare externe sunt formatiuni pare situate intre muschii genioglos si hioglos
- Spatiile celulare submandibulare sunt formatiuni pare si se gaseste glanda submandibulara situata mai
jos de diafragmul bucal
- Spatiul intermuscular inferior este o formatiune impara situata intre muschii milohioidian si venterul
anterior al muschiului digastric

29. Cile de difuzare ale coleciilor purulente din regiunea profund a feei.

Spatiul temporo-pterigoidian este situat intre muschii pterigoidian lateral si temporal, are aspectul unei fisuri
sagitale.
Comunica cu:
- Corpul adipos al obrazului si cu fosa pterigopalatina
- Cavitatea craniana cu orificiului rotund
- Cavitatea orbitei prin fisura orbitala inferioara
- Cavitatea nazala prin orificiul sfenopalatin
- Cavitatea bucala cu canalul palatin

Spatiul interpterigoidian este dispus intre muschii pterigoidian lateral si medial, are forma unei fisuri
triunghiulare.
Comunica cu:
- Spatiul temporopterigoidian si spatiul parafaringian
- Cavitatea craniana cu orificiul spinos si oval
- Planseul cavitatii bucale cu nervul lingual

30. Cile de difuzare ale puroiului din planeul bucal.

Procesele purulente aparute in spatiile intermusculare pot sa se difuzeze in limitele cavitatii bucale si sa se
raspandeasca in regiunile limitrofe in:
Spatiul parafaringian pe parcursul nervului glosofaringian si al muschiului stiloglos
Portiunea profunda a fetei pe parcursul nervului lingual
Regiunea suprahioidiana pe parcursul nervului hioglos si vasele linguale

31. Topografia peretelui lateral al cavitatii nazale.

Peretele lateral al cavitatii nazale este format din:
- Oasele nazale si lacrimale
- Labirintul etmoidal
- Fata nazala a corpului maxilar
- Apofiza frontala al osului maxilar
- Lama perpendiculara al osului palatin
- Lama mediala a apofizei pterigoide al osului sfenoid

Pe peretele lateral sunt dispuse 3 cornete nazale:

- Superior
- Mediu
 - Inferior
Cele 2 cornete superioare sunt apofize ale osului etmoid, iar cel inferior este os independent. Cornetele nazale
delimiteaza 3 meaturi:
- Superior e dispus intre cornetul superior si mediu, in el se deschide sinusul sfenoid si celulele posterioare
ale osului etmoid
- Mediu e situat intre cornetul mediu si inferior, in el se deschide celulele anterioare si medii ale osului
etmoid
- Inferior este cel mai lung, e delimitat in partea superioara de cornetul nazal inferior si de partea
inferioara a planseului cavitatii nasului. In el se deschide canalul nazolacrimal

Toate meaturile in partea posterioara se deschid in septul nazal, iar prin coane in portiunea nazala a faringelui.
Mucoasa cavitatii nasului tapeteaza toti peretii si continua in mucoasa sinusurilor paranazale. Mucoasa nazala are
2 regiuni:
- Respiratorie ocupa suprafata de la fundul cavitatii nasului in sus pana la nivelul marginii inferioare al
cornetului nazal mediu
- Olfactiva este situata in zonele superioare ale cavitatii nasului de la bolta pana la partea superioara a
cornetului nazal mediu

32. Comunicrile orbitei cu regiunile adiacente.

Cavitatea orbitei prezinta urmatoarele comunicari:
- Cavitatea craniana prin canalul optic, fisura orbitala superioara si prin orificiile osului etmoid
- Cu fosa infratemporala prin fisura orbitala inferioara
- Cu fosa pterigopalatina cu canalul zigomatico-temporal
- Cu cavitatea nazala prin orificiul sfenopalatin si canalul nazolacrimal

33. Corpul grsos Bichat, valoarea lui clinic.

In tesutul subcutanat al regiunii geniene se gaseste corpul grasos Bichat dispus intre muschii maseter si
buccinator. Poseda prelungire temporala, orbitala si pterigopalatina.
Procesele inflamatorii in acest corp adipos initial au un caracter limitat, iar in caz de liza a tecii fasciale, puroiul
se difuzeaza in regiunile limitrofe.

34. Topografia n.oftalmic.

Este prima ramura a nervului trigemen, este alcatuit din ramuri senzitive. El patrunde in cavitatea orbitala prin
fisura orbitala superioara si se divizeaza in 3 nervi:
- Nervul frontal se divizeaza in 2 ramuri:
o Supraorbital
o supratrohlear
- Nervul lacrimal
- Nervul nazociliar
In portiunea posterioara a orbitei, pe partea laterala al nervului optic, intre el si muschiul rect extern al ochiului se
dispune ganglionul ciliar de la care pleaca nervii ciliari brevis (scurti) catre globul ocular.

35. Topografia a.maxilare.

Artera maxilara in portiunea initiala este acoperita lateral de ramura mandibulei, apoi trece prin fosa
infratemporala si patrunde in cea pterigopalatina, unde formeaza ramurile sale terminale. Este destinata
formatiunilor profunde ale fetei.
Artera maxilara este subdivizata in 3 portiuni:
- Mandibulara, artera ocoleste colul mandibulei si formeaza urmatoarele ramuri:
o Artera auriculara profunda pentru ATM, canalul auditiv extern si cavitatea timpanica
o Artera timpanica anterioara
o Artera alveolara inferioara patrunde in canalul mandibulei impreuna cu vena si nervul alveolar
inferior
o Artera meningeala medie
- Pterigoidiana pleaca spre toti muschii masticatori, muschiul buccinator, mucoasa sinusului maxilar si
molarii superiori si se imparte in:
o Artera maseterica
o Artera temporala profunda
o Ramuri pterigoidiene
o Artera bucala
o Artera alveolara posterioara superioara
- Pterigopalatina prezinta 3 ramuri:
o Artera infraorbitala
 o Artera palatina descendenta
o Artera sfenopalatina

Artera maxilara vascularizeaza dintii, urechea externa si medie, meningele encefalului, muschii masticatori,
tunica mucoasa a cavitatii nazale, sinusul maxilar si cavitatea bucala.

36. Topografia limbii.

Limba este un organ muscular in care distingem radacina, corpul, varful si 2 fete: superioara si inferioara.
Pe linia sagitala a dorsului limbii trece santul median. Pe dorsul limbii la limita dintre corp si radacina, dispus in
sens transversal se gaseste un sant nu prea adanc sub forma de unghi deschis in anterior sau in forma de litera V.
La varful acestui unghi se afla un orificiu orb (rudiment al canalului tireoglos). Persistenta acestui canal provoaca
chisturi si fistule mediane care trebuie tratate in mod chirurgical.

Tunica mucoasa acopera fata superioara, marginile limbii pe toata intinderea ei, iar pe fata inferioara doar
portiunea corpului si varfului. Mai posterior de limitrofa mucoasa dorsului limbii contine amigdala linguala.
Posterior de amigdala linguala, tunica mucoasa a radacinei limbii trece pe fata anterioara a epiglotei si formeaza 3
plici: mediana si 2 laterale intre care sunt dispuse 2 infundari. In aceste depresiuni deseori nimeresc corpuri
straine.
Dorsul limbii in partea anterioara are aspect catifelat in functie de forma si structura lor distingem papile linguale:
- Filiforme
- Fungiforme
- Conice
- Valate
- Foliate
Diverse zone ale tunicii mucoase se deschid numeroase canale excretorii ale glandelor mucoase, seroase si
salivare.
Limba este alcatuita din muschi proprii si scheletici.

Muschii proprii sunt:

- Muschii longitudinali superiori si inferiori
- Muschiul transversal
- Muschiul vertical

Muschii scheletici sunt:

- Genioglos (cel mai puternic)
- Hioglos
- Condroglos
- Stiloglos
In afara de tunica mucoasa, limba este inconjurata de o aponevroza constituita din fasciculele aponevrotice ale
muschilor proprii.

Vascularizatia:
- Artera linguala

Inervatia:
- Nervul hioglos (nerv motor)
- Nervul lingual (nerv senzitiv)
- Ramurile linguale ale nervului glosofaringian (asigura inervatia 1/3 posterioare)
- Nervul coardei timpanului (inerveaza 2/3 anterioare ale limbii- asigura senzatia gustativa)

37. Topografia vestibului cavitii bucale.

Este un spatiu capilar in forma de potcoava delimitat in exterior de buze si obraji, iar interior de dinti si gingie. In
pozitia de ocluzie a arcadelor dentare, vestibulul comunica cu cavitatea bucala propriu-zisa prin spatiile
interdentare ale dintilor superiori si inferiori si prin spatiul retromolar. Acest spatiu se foloseste pentru
administrarea hranei in contracturile ATM, cand mandibula este imobila.

In locurile de trecere a mucoasei de pe buze si obraji pe apofizele alveolare se formeaza fornixurile vestibului
cavitatii bucale, iar pliurile ei poarta denumirea de cutele fundului de sac al mucoasei.
Fornixul superior e dispus mai jos de sinusul maxilar.
In vestibulul cavitatii bucale se deschid canale glandelor salivare mici si un canal de fiecare parte a glandei
parotide. Canalul parotidian se deschide la nivelul molarului 2 superior.

38. Topografia palatului dur i moale a cavitii bucale.

Palatul dur este constituit din apofizele palatine ale maxilei unite printr-o sutura pe linia mediana precum si de
lamele orizontale ale oaselor palatine captusite de mucoasa.
In portiunea anterioara este intersectat de pliurile transversale.
Palatul dur formeaza bolta.

Straturile:
1. Mucoasa este aderenta de periost, lipseste stratul submucos. Intre mucoasa si periost sunt situate glandele
mucoase si mixte
2. Periost
3. Osul

Palatul moale este o prelungire a palatului dur, prezinta o formatiune musculara care contine o aponevroza
palatina si este tapetata pe ambele fete de mucoasa. Palatul moale este format din urmatorii muschii:
- Muschii levatori a valului palatin
- Muschiul palato-faringian
- Muschiul palato-glos
- Muschiul uvulei
Cavitatea bucala comunica in partea posterioara cu feringele prin vestibulul faringian.
Intre arcurile palatine sunt dispuse amigdalele palatine.

39. Topografia dinilor maxilei.

40. Topografia dinilor mandibulei.

Intervenii chirurgicale
1. Toaleta chirurgical a plgilor craniocerebrale.
Plagile boltii craniene pot fi:
- Penetrante (cu lezarea durei mater si a creierului)
- Nepentrante (fara lezarea durei mater)

Pregatirea bolnavului:
Parul in jurul plagii se rade in directia periferiei, pielea se dezinfecteaza cu eter, alcool si se badijoneaza cu
iodonat. In traumatismul creierului e indicata puntia lombara.
Lichidul cefalorahidian extras poate fi sanguinolent si se scurge sub presiune, fapt semnificativ in diagnosticarea
afectiunilor. De obicei pt explorare se recolteaza 2-3 cm 3 de lichid cerebrospinal.
Tehnica operatiei:
Incizia pielii se face cu bisturiul, avind in vedere forma plagii, localizarea ei, directia radiala a vaselor si nervilor.
Incizia se va efectua in chenar, atribuindu-i-se plagii o forma oval-alungita. In leziunile tesuturilor moi, excizia
marginilor plagii trebuie sa fie foarte economa, fara lezarea periostului. Toaleta oaselor ranii se va face numai
dupa o hemostaza minutioasa in plaga tesuturilor moi si desfacerea larga a marginilor ei.
In fracturi cu eschile se inlatura corpurile straine si eschilele detasate. Dupa aceasta cu pensa ciupitoare se
ciupesc marginile defectului osos, dindu-i plagii o forma oval-rotunda in scopul plastiei ulterioare a solutiei de
continuitate a tesutului osos. Prin orificiul de trepanatie se inlatura eschilele placii interne a osului, care poate fi
lezata pe o suprafata relativ mare.
In cazul fracturilor infundate, daca tegumentele sunt mobile, ele se ridica si dupa un examen minutios al durei
mater se asaza la loc conform curburii oaselor craniului. Daca dura mater e intacta, pulseaza, lipsesc simptoamele
hematomului subdural, nu e necesar de a deschide si plaga tesuturilor moi, in acest caz se sutureaza etans.
Daca dura mater este afectat se va deschide larg dura mater in scopul examenului amanuntit al creierului si pt a
inlatura din tesuturile encefalului fragmentele osoase vizibile, cheagurile de singe si alte corpuri straine. Plaga se
va spala cu sol.izotonica de NaCl clada, in care a fost dizolvat complexul streptomicina-clorcalica sau canamicina
sulfata. Tesutul encefalic distrus si eschilele osoase mici urmeaza a fi inlaturate cu un jet de sol.izotonica de NaCl.

In scopul curatirii canalului plagii, bolnavului i se propune sa tuseasca sau i se comprima venele jugulare, in
consecinta tensiunea intracraniana se ridica. E necesar de a sutura dura mater, ceea ce uneori e imposibil din
cauza leziunilor masive. In asa cazuri dura mater nu se sutureaza, ci se aplica suturi stratificate rare pe tesuturile
moi. Sub marginile inciiziei cutano-aponevrotice se introduc drenuri, daca se presupune posibilitatea unei
hemoraggii sau se efectueaza toaleta chirurgicala tardiva a plagii.

2. Incizii raionale n regiunea craniocerebral.

La trepanatia decompresiva al craniului, dura mater se incizeaza in forma de cruce.

3. Procedee de hemostaz din esuturile epicraniene.

Pe vasele lezate se vor aplica pense hemostatice sau cleme speciale, prinzind totodata si aponevroza
epicraniana. Pensele basculante incordeaza aponevroza epicraniana, inchizind lumenul vaselor beante.
Vasele sanguine se vor legatura prin transfixie, hemostaza se realizeaza prin electrocoagulare.

Hemoragia din vasele intraosoase (v.diploice, v.emisare) se va opri prin chiturea marginii osoase cu ceara.

Hemostaza hemoragiilor din vasele creierului se va afectua cu burete hemostatice, tampoane de tifon, umezite cu
solutie peroxid de hidrogen 3%, sau prin irigarea cu solutie izotonica calduta NaCl. Frecvent se folosesc
electrocoagularea, mai ales in hemoragiile venoase si aplicarea clemelor pe artere.

4. Metode hemostatice n hemoragii din oasele craniului.

Sectionarea tesuturilor moi epicraniene este insotita de hemoragii abudente din vasele tesutului subcutanat. De
aceea in cazul lezarii pielii, marginile plagii se vor comprima la oasele craniului, procedeu ce diminueaza
hemoragia.

5. Hemostaza n lezarea a.meningee medie.

Pentru hemostaza din dura mater, vasele ei se clampeaza (cu cleme speciale metalice) sau se aplica o sutura
transfixianta si se ligatureaza ramurile principale ale a.meningea media.

6. Metode de hemostaz n leziunile sinusurilor durei mater.

Pentru hemostaza din granulatiile arahnoidei sau din peretii sinusurilor duramater se recurge la tamponarea
temporara cu tifon, burete hemostatice sau cu lambou muscular. In lezarile masive ale sinusurilor, ele se
ligatureaza pin 2 ligaturi de matase, aplicate la o distanta de 1-2 cm de la ambele margini ale plagii, sau dupa
metoda lui N.N.Burdenko cind defectele se vor inchide cu duramater scindata.

7. Trepanaia craniului noiune, indicaii, procedee.

Trepanatia (deschiderea cav.craniene) prezinta o cale de acces operator spre creier si meninge in scopul efectuarii
unei interventii chirurgicale pe ele. Trepanatia se poate executa prin 2 cai:
- Osteoplastica
- Rezectionala
Dezavantajul al rezetiei fenestrate a osului cranian este prezenta unui defect osos permanent, care poate fi inchis
prin cranioplastie.

Trepanatia osteoplastica prevede sectionarea si formarea unui lambou osos cu pedicul basculant in jos, ce
include periostul si tesuturile moi. Acest lambou dupa operatie se va aseza la loc. De obicei se formeaza cu
predilectie trepanatia osteoplastica.
Pozitia pacientului
In functie de locul operatiei, bolnavul se afla in decubit lateral sau dorsal, cu capul asezat pe un suport special.
Daca interventia chirurgicala va fi in regiunea fosei craniene posterioare bolnavul va fi in decubit ventral sau
lateral.
Pregatirea pacientului
Parul trebuie sa fie ras minutios, pielea dezinfectata cu eter, alcool si badijonarea cu iodonat.
Anestezia
In trepanatia craniana, se recurhe la narcoza prin intubare cu miorelaxanti asociata de ventilatie arteficiala
pulmonara. In anestezie infiltrativa locala se foloseste sol.novocaina 0.5% si 5-10 ml sol.novocaina 2% pt
efectuarea anesteziei tronculare.
Hemostaza
Incizia
Dupa efectuarea hemostazei, cimpul operator trebuie sa fie bine vizibil si eliberat de sange. Pentru inlaturarea
singelui si lichidului cefalorahidian se foloseste aspiratorul electric. Calea de acces spre diferite zone ale
creierului se va alege dupa proiectia cea mai apropiata a focarului patologic (abces, tumoare, hematom), luand in
consideratie permisiunea si posibilitatea anatomo-fiziologica a procedeului operator pe sectorul dat.
Pentru descoperirea osului frontal, aripii mici a osului sfenoid si portiunii laterale a fosei craniene
anterioare, se recurge la o incizie ce ocoleste proeminenta frontala, direct pe marginea piloasa a capului si apoi
se orienteaza posterior si inferior, sfirsindo la 4-5 cm mai sus de limita superioara a pavilionului urechii. Baza
larga a lamboului se reclina in jos.
In cazul cand e necesar un acces operator, spre baza creierului, in regiunea fosei craniene anterioare, se
croieste un lambou mare, bilateral din tesuturi moi in limitele scuamei frontale. Incizia se incepe lateral si mai sus
de unghiul extern al unei orbite, se prelungeste in sus pe linia partii piloase a capului si se termina lateral si mai
sus de unghiul extern al celelalte orbite.
Pentru a descoperi lobul parietal si circumvolutiunile centrale ale creierului, lamboul cutanat se va croi intre
proeminentele frontala si parietala. Baza lamboului ca corespunde nivelului limitei superioare a pavilionului
urechii, iar partea libera va fi alaturi de sutura sagitala.
Pt a descoperi lobul temporal al creierului, pielea se va inciza in regiunea temporala corespunzator liniei
semilunare de la care incepe m.temporal. Lamboul format va fi cu baza in jos spre regiunea arcului zigomatic
de la apof.zigomatica a osului frontal pina la baza apofizei stiloide.
Pentru deschiderea fosei craniene posterioare se recurge la diferite cai de acces, in functie de localizarea
focarului patologic in spatiul subtentorial. Incizia mediana se efectueaza dupa Nafftigher-Taun, incepind cu 4 cm
mai sus de protuberanta occipitala externa si terminind linga apof.spinoasa a vertebrei C6. Acest acces e mai putin
traumatic decit cel in forma de potcoava. Se foloseste si incizia paramediana dupa Egarov-Biusi-Adson, efectuata
la mijlocul distantei dintre linia mediana si apof.mastoida. incizia se incepe cu 2 cm mai sus de linia nucala
superioara si se termina pe gt intre muschiul trapezoid si muschiul sternocleidomastoidian. Incizia arbolenta sau
semiarbolenta dupa Cushing se foloseste mai rar.

8. Trepanaia osteoplastic a craniului (Olivecron, Vagner-Wolfe ).

Trepanatia osteoplastica a craniului se efectueaza dupa metoda Olivecron. La inceput se croieste si se deplaseaza
in jos lamboul cutanoaponevrotic, apoi separat se modeleaza lamboul osteoperiostal, unit cu patul matern printr-
un pedicul din tes.celular subaponevrotic si periost, unoeri si din muschiul temporal (la operatii in regiunea
temporala). Modelarea a 2 voleuri separate e mai comoda din considerente ca permite, in caz de necesitate, a largi
lamboul osteoperiostal si ai varia localizarea.
Linia de incizia se executa in dependenta de localizarea focarului patologic. Se incizeaza pielea, tesutul subcutan
si calota subaponevrotica.
Dupa sectionarea calotei aponevrotica, marginile plagii se desfac.
Lamboul cutanoaponevrotic se detaseaza pina la baza si se introduce sub el un burelet de tifon. Acest procedeu
diminueaza putin hemoragia. Pe lambou se aplica o compresa de tifon umeda. Hemostaza se face prin
electrocoagulare si aplicarea ligaturilor de matase.
Periostul se incizeaza cu bisturiul la 0,5 cm intern de linia sectionarii pielii. Cu decolatorul el se decoleaza in
ambele directii la o distanta de 1 cm. Pe osul eliberat de periost se fac 5-6 orificii cu trepanul electric sau trepanul
de mina Doyen.
Ramasitele lamei interne a osului se inlatura cu o chiureta ascutita.
Ferastraul de sirma se trece dintr-un orificiu in altul cu ajutorul conductorului Polenov. Capatul liber al
conductorului, fiind bont, are menirea de a separa duramater, prevenind lezarea ei. Pe ansele terminale ale
ferastraului se imbraca minerele si consecutiv se taie portiunile intermediare osoase dintre orificiile de freza.
Sectionarea osului se va dece sub un unghi din interior spre exterior, pt ca lamboul, asezat dupa operatie sa nu se
infunde. Portiunea dintre orificiile inferioare nu se va sectiona complet, lasindu-se o punte periostala (ea
alimenteaza osul). Sub lamboul osos se pun 2 elevatoare si compresind osul mai jos de baza, se fractureaza. In asa
mod lamboul osos va fi sustinut de periost si muschi (daca trepanatia va fi efectuata in zona temporala).
Sectionarea duramater, in functie de planul operatiei se va face liniar, in forma de cruce sau in forma de potcoava.
In caz de hipertensiune intracraniana, dura mater poate fi foarte tensionata. In aceste cazuri se recomanda o puntie
lombara si eliminarea a 10-20 ml de lichid cefalorahidian.
Dupa terminarea operatiei, plaga se sutureaza in planuri etajate. Daca nu sunt indicatii pt decompriusiune, dura
mater se sutureaza minutios cu fir continuu sau cu fir intrerupt. Lamboul osos se asaza la loc si se fixeaza cu
suturi. Dupa aceasta in plan etajat se vor sutura tesuturile moi. Daca e necesar sub lamboul cutanoaponevrotic se
va lasa un tub de dren. Pt profilaxia unui eventual edem cerebral, inainte de operatie, se vor folosi remedii
deshidratante (diuretice) administrarea intravenoasa a sol.hipertonice de manitol sau uree.

9. Trepanaia decompresiv a craniului (Cushing).

Indicatii:
- Majorarea brusca a tensiunii intracraniene

Trepanatia decompresiva poate fi realizata in diferite regiuni ale fornixului cranian. In timpul operatiei se
inlatura o parte din os si se sectioneaza dura mater, acoperind orificiul numai cu tesuturi moi. Corespunzator liniei
de insertie a muschiului temporar se face o incizie in forma de potcoava cu baza orientata spre arcada zigomatica.
Se poate face o incizie lineara incepand mai jos de proeminenta osului parietal pana la marginea superioara al
osului zigomatic.
Daca incizia se face in forma de potcoava, atunci lamboul cutanat se separa de fascia temporala subiacenta si se
lasa in jos. Se face hemostaza si in directiile verticale se incizeaza muschiul si fascia temporala. Cu decolatorul se
detaseaza periostul pe o distanta considerabil 8-10 cm, se face un orificiu cu freza care apoi se largeste cu pensa
ciupitoare. Dimensiunile orificiului vor fi 6-8 cm.
In portiunea orificiului de trepanatie trebuie sa fie acoperita de arcada zigomatica.
Dura mater se incizeaza in forma de cruce. Se sutureaza minutios tesuturile moi (exceptie dura mater).

10. Cranioplastia noiune, indicaii, tipuri de materiale plastice.

11. Metode de plastie n defectele esuturilor epicraniene.

 12. Antrotomia indicaii, etapele operatorii, complicaii.
Antrotomia sau trepanatia apofizei mastoide.
Indicatii:
- Inflamatia purulenta a urechii medii complicata de inflamatia purulenta a celulelor mastoidiene

Incizia se face posterior, paralel pavilionului urechii, la 1 cm mai posterior de insertia ei, inceputul ei fiind la
nivelul limitei superioare a urechii, iar sfarsitul la varful apofizei mastoide.
Se decoleaza periostul si se denudeaza triunghiul de trepanatie Chipault. In limitele acestui triunghi se inlatura
stratul superficial al osului pana nu vor fi deschise celulele osoase. Dalta trebuie sa fie orientata intern si inainte
pana nu va deveni vizibila cea mai mare celula (antrum) ce comunica cu cavitatea timpanica. Cu o chiureta
ascutita se face raclajul cavitatii, care sunt umplute cu puroi si cu granulatii. Cavitatea este uscata, apoi plaga se
sutureaza si se dreneaza.

13. Incizii raionale n regiunea facial.

Inciziile efectuate pe fata sunt realizate in directie radiala a nervului facial.
- Pe planseul cavitatii bucale se fac incizii in forma de guler sau incizie Voino- Iasenetki

14. Particulariti n toaleta plgilor maxilofaciale.

Toaleta chirurgicala a fetei se executa sub anestezie locala. In aceasta regiune inciziile trebuie sa fie econom si
moderate. In caz de leziuni asociate ale tesuturilor moi si dure mai intai se prelucreaza tesutul osos, marginile
osoase ascutite se ciupesc, spinii se inlatura. In toaleta chirurgicala a plagilor din regiunea nasului, buzelor,
pleoapelor ranile sunt suturate etans.
Plagile limbii vor fi suturate cu fire de catgud.
In caz de plagi in regiunile planseului bucal, radacinii limbii si glandei parotide se recomanda aplicarea suturilor
etans.
Dupa prelucrarea chirurgicala, plaga fetei este suturata strat cu strat inclusiv si muschii mimici.
Pe plagile faciale se aplica suturi primare, etanse timp de 48 de ore dupa ranire.

In caz ca plagile nu se pot apropia definitiv se folosesc:

- Suturi cu plagi primare de decongestionare- pentru micsorarea tensiunii buzelor plagii la suturare cu par
sau matase
- Suturi primare directoare- pentru mentinerea temporara in pozitie normala a lambourilor musculo-
cutanate
- Suturi de apropiere- apropiere treptata a buzelor plagii
- Suturi secundare precoce- pentru inchiderea plagii in caz de granulatie

15. Puncia sinusului maxilar (Highmori).

Cu un ac special sau cu un trocar
Mucoasa nasului se badijoneaz cu o soluie 2- 3% de dicain
Puncia se face prin meatul nazal inferior cu 1,5- 2 cm mai posterior de captul anterior al cornetului
naxal inferior
Sinusul se spal cu soluie de antiseptice dup ce se introduc antibiotice

16. Trepanaia sinusului maxilar (procedeul Caldwel-Luc).

Indicatii:
- Inflamatia purulenta a sinusului maxilar (inclusiv de origine odontogen)
- Tumori
- Sinuzita cronic maxilar cu mucoasa hipertrofiat ireversibil, polipoas cu empiem sinusal asociat
- Prezena chisturilor
- Prezena corpurilor strine

Operatia se efectueaza cu anestezie locala. Anestezie local prin infiltraie nalt la tuberozitate, la gaura
infraorbitar i prin imbibiie n meatul inferior.

Se incizeaz esuturile moi pn la os de-a lungul cutei fundului de sac conjunctival al vestibulului gurii,
pe traiectul de la al II-lea molar pn la incisivul medial
Se detaeaz cu rzua lamboul mucoperiostal, denudnd fossa canina n aa mod, ca s nu lezm n.
infraorbitalis
Trepanarea n fossa canina de 1 cm, dac se dorete reacoperirea orificiului de trepanare se
confecioneaz un volet de 1 cm pedicular periostal sau circumscris i pstrat ulterior ca viitoare gref
n cazul cnd apofiza alveolar e deteriorat de procesul osteomielitic, deschiderea sinusului maxilar se
poate ncepe prin lrgirea bolii superioare a cavitatii sechestrale, fr a recurge la trepana ia special a
 peretelui anterior al sinusului. La fel se procedeaza i n cazul cnd este un defect n bolta sinusului
maxilar ca urmare a invadrii unui chist dentar
Inspecia cavitii sinusale, aspiraia coninutului purulent
Dac diagnosticul se confirm, atunci orificiul se lrge te n a a msur ca s se poat examina minuios
sinusul, s se inlture puroiul i s se chiureteze toat mucoasa deteriorat de polipi
Sinusul trebuie deschis in aa mod ca s nu se lezeze osul n apropierea rdcinilor din ilor
ndeprtarea mucoasei sinusale prin decolare progresiv sau chiuretaj, zonele nemodificate ale mucoasei
nu se inltur
Dup aceasta, din partea sinusului, n peretele lui medial, la mijlocul meatului nazal inferior, se face cu
dalta un orificiu, care e necesar pentru a asigura drenarea secre iei sinusului in cavitatea nazal
n operaiile radicale asupra sinusului maxilar, uneori trebuie de deschis celulele labirintului etmoidal. n
acest scop cu cletele fenestrat sau nazal, prin sinus, se deschide partea superioar a peretelui sinusal
medial (care este in acelai timp i peretele lateral al labirintului etmoidal), se disting celulele i se
inltur toate esuturile modificate patologic
Sinusul maxilar se dreneaz cu tuburi din policlorvinil i se spal cu solu ii antiseptice n combina ie cu
antibiotice
Lamboul mucoperiostal al vestibulului oral se sutureaz ermetic

17. Anestezia plexului nervos dental.

Anestezia plexal este anestezia cel mai frecvent utilizat la maxilar. Presupune injectarea anestezicului
supraperiostal i difuzarea lui prin canalele haversiene in grosimea osului unde anesteziaz ramurile dentare
inainte ca ele s ptrund n apexul dintelui. Acest tip de anestezie se poate utiliza doar in regiunile cu cortical
osoas subire pentru ca anestezicul sa poata difuza.

Tehnica se poate aplica la maxilar pe toat ntinderea sa, cu rezerve n ceea ce privete molarul de ase ani unde
structura osoas a crestei zigomatico-alveolare mpiedic difuzarea optimd a soluiei anestezice.
La mandibul, numai zona frontal are o structur osoas ce permite difuzarea transosoas a anestezicului prin
aceast tehnic.
Acest procedeu asigur anestezia a 1-2 dini, a mucoasei vestibulare, periostului i osului in zona in care s-a
infiltrat substana anestezic.

n medicina dentar i chirurgia OMF aceast tehnic este frecvent folosit pentru:
Extracii dentare
Rezecii apicale
Inserarea implanturilor dentare
Intervenii chirurgicale parodontale
Extirparea tumorilor gingivale i a chisturilor de mici dimensiuni

Puncia anestezic se efectueaz in vestibulul bucal, in mucoasa mobil, deasupra apexului dintelui, acul avnd
bizoul orientat spre planul osos. Direcia oblic a acului permite injectarea supraapical supraperiostal a soluiei
anestezice. Retragerea acului se va face lsnd att mezial ct i distal o cantitate mic de soluie anestezic,
procedeu care permite extinderea teritoriului anesteziat.

Anestezia plexal a incisivilor centrali superiori necesit ca puncia anestezic s se efectueze trecnd cu acul din
partea opus prin frenul buzei superioare (anestezie transfrenuIar), deoarece permite abordul supraapical direct
i blocarea fibrelor nervoase contra laterale.
Cantitatea de anestezic folosit in mod frecvent pentru anestezia plexal este de 1,5-1,7 ml.

18. Anestezia tuberal.

Anestezia nervilor alveolari superiori i posteriori latuberozitatea maxilei pe calea endobucal.

Indicaii

-Anestezia mucoasei vestibulare i a periostului distal de creasta zigomatico-alveolar ;

-Anestezia peretelui posterior al sinusului maxilar i a mucoasei sinusale care l tapeteaz;
-Anestezia M1,M2,M3
(pentru lefuiri, extirpri i extracii);
-Anestezia osului alveolar n zona molarilor 1,2 i 3.

Contraindicaii.
-Procese inflamatorii vestibulare n zona respectiv sau retrotuberozitar ;
-Coagulopatii datorit riscului de hemoragie prin neparea cu acul n plexul venos pterigoidian;
-Tumori gingivo-alveolare n vestibulul superior (treimea distal);
-n caz de trismus nu se poate efectua tehnica pe cale oral (anestezia se poate efectua pe cale cutanat).
Repere.
Creasta zigomatico-alveolar;
Rdcina meziala M2;
Mucoasa mobil;

Teritoriul Anestezie.
Molarii superiori (cu excepia rdcinei meziovestibulare aprimului molar);
Osul alveolar;
Parodoniul;
Mucoasa vestibular n dreptul molarilor;
Peretele posterior al sinusului maxilar i mucoasa sinusal adiacent;
Zona premolarilor superiori.

Tehnica.
Bolnavul este poziionat cu capul n extensie i gura ntredeschis(o deschidere ampla a cavit ii bucale
se insoete de o proiecie anterioar a marginii anterioare a mandibulei i a apofizei coronoide care
proeminnd n vestibul, mpiedic accesul spre tuberozitate);
Se ndeprteaz prile moi labio-geniene cu indexul minii stngi cnd se practic anestezia la
tuberozitatea dreapt a pacientului i cu policele cnd se lucreaz la partea stng, pulpa degetului fixnd
reperul osos;
neptura cu acul se face n mucoasa mobil, deasupra rdcinii mezialea M2, napoia crestei
zogimatico-alveolare;
Direcia acului este oblic n sus, napoi i nuntru (medial) fcnd un unghide 45 de grade cu planul de
ocluzie al molarilor superiori;
Dup ce se ia contact cu osul, se ptrunde dea lungul tuberozit ii, pn la o profunzime de 2,5-3,5
cm,njectndu-seprogresiv, continuu, anestezicul, pentru a reui s anesteziem toate filetele nervilor
alveolari postero-superiori care ptrund n os la nivele diferite;
Pe msur ce acul avanseaz se va aspira n sering pentru a controla dac acul nu este ntr-un vas al
plexului venos pterigoidian;
Cantitatea de anestezic este de 2-3 ml. Anestezia se instaleaz n 5-10 minute i dureaz ntre 1 i 2 ore.

19. Anestezia infraorbital.

Anestezia nervului infraorbital (anestezia la "gaura infraorbitaI") are ca indicaie principal practicarea de
manopere terapeutice n teritoriul de inervaie al acestui nerv.

Gaura infraorbital este situat:

La 6-8 mm sub rebordul orbitar inferior
La unirea celor 2/3 externe cu 1/3 intern a marginii infraorbitale, sub sutura zigomatomaxilar
La 5 mm nuntrul liniei verticale mediopupilare
Pe linia vertical care trece ntre cei doi premolari superiori
Pe aceeai vertical care unete gaura supraorbitar cu gaura mentonier

Puncia anestezic pe cale oral se practic in fosa canin, in mucoasa mobil, deasupra i lateral de vrful
rdcinii caninului. Dup ce se ia contact cu osul, se merge de-a lungul fosei canine, acul avnd o direcie in sus,
inapoi i in afar ptrunzndu-se in gaura infraorbital. Pe tot parcursul efecturii acestei tehnici indexul minii
stngi va fi fixat suborbitar, percepndu-se astfel momentul ptrunderii aculuin canal. Pentru anestezia dinilor
frontali este necesar ptrunderea in canal pe o distan de 6-10 mm intruct nervii alveolari supero-anteriori i
eventual supero-mijlocii se desprind n canal la acest nivel. Dac nu se poate ptrunde n canal, anestezia va fi
incomplet, limitat doar la prile moi.
Puncia anestezic pe cale cutanat se practic medial i inferior de gaura infraorbital, in dreptul aripii nazale, la
05-1 cm in afara anului nazogenian. Acul va strbate prile moi i va lua contact cu osul dndu-i-se o direcie in
sus, inapoi i in afar ptrunznd in canal nu mai mult de 0,5-1 cm pentru nu leza globul ocular prin intrarea
acului in orbit. Pentru a evita acest accident, indexul minii stngi se va poziiona pe podeaua orbitei, sub globul
ocular, in timp ce poticele repereaz gaura infraorbital. Dac vrful acului ptrunde n orbit i substana
anestezic este injectat n grsimea orbitar poate apare diplopie tranzitorie prin anestezia ramurii inferioare a
nervului oculomotor comun. n mod cu totul excepional se poate produce lipsa temporar a vederii prin anestezia
nervului optic.

20. Anestezia palatin.

Anestezia nervului palatin mare la orificiul omonim.
Nervul palatin mare se deschide vertical n canalul palatin mare pna la nivelul por iunii superioare a palatului dur
pna la nivelul dinilor incisivi. Inerveaz gingiile, mucoasa i glandele palatului dur, n traiectul su n canalul
palatin mare d una sau mai multe ramuri, care ptrund n fosele nazale prin ni te orificii mici din lama vertical a
osului palatin i inerveaz mucoasa cornetului nazal inferior, precum i a meatului mijlociu i inferior.

Indicaii.
-Anestezia prilor moi (mucoasei i periostului) palatine n zona molarilor i premolarilor.

Contraindicaii.
-Anestezia pentru zona unui singur dinte;
-Prezena inflamaiei n zon.

Repere.
-Ultimul molar la un centimetru deasupra coletului acestuia;
-La 0,5 cm nainte marginii posterioare a palatului dur i n unghiul diedru pe care l formeaz creasta alveolar
cu lama orizontal a osului palatin;
-La 1 cm naintea crligului aripii interne a apofizei pterigoide.

Teritoriul anesteziei.
- Mucoasa palatin n dreptul premolarilor i molarilor de la marginea gingival pna la linia median.

Tehnica.
Bolnavul este poziionat pe fotoliu cu capul n uoar extensie i arcadele dentare larg deschise;
neptura anestezi c se practic n antul palatin n dreptul M2,deci pu in naintea gurii;
Archer folosete ca loc de nepare spaial dintre M1 i M2 i la jumtatea distanei dintre rafeul median
al bolii palatine i marginea gingival;
Acul va fi direcionat n sus, napoi i uor n afara, seringa ajungnd n dreptul comisurii de partea opus;
Nu este necesar ptrunderea n canal, depozitul anestezic lsndu-se la 1cm sub mucoas n dreptul
gurii palatine. Substana difuzeaz cu uurina la acest nivel. Anesteziase instaleaz n citeva minute,
durata ei fiind de 30-40 minute.

21. Anestezia incisiv.

Anestezia la gaura incisiv se indic in asociere cu anestezia plexal sau troncular periferic a nervilor
infraorbitati pentru intervenii in regiunea grupului dinilor frontati superiori.
Puncia anestezic se face la nivelul papilei incisive care acoper gaura incisiv, aceasta
fiind situat:
- Pe linia median, palatinal, ntre incisivii centrali superiori
- La 0,5 cm napoia i deasupra coletului incisivilor centrali superiori

Acest procedeu anestezic este destul de dureros datorit inervaiei bogate de la nivelul papilei, aderenei
fibromucoasei palatine i a lipsei esutului conjunctiv de la acest nivel. n scopul combaterii durerii provocate de
puncia anestezic este necesar anestezia de contact, puncia pe marginea papilei i injectarea ct mai lent.
Acul va fi introdus din lateral pe marginea papilei incisve, la 0,5 cm napoia i deasupra marginii gingivale a
incisivilor centrali superiori. Se d acului o direcie in sus, inapoi i in afar, intrnd n canalul incisiv pe o
distan de aproximativ 0,5 cm. Se merge paralel cu axul incisivului central i se introduce 0,20-0,50 mi soluie
anestezic .

22. Anestezia pterigopalatin pentru analgezia n.maxilar.

Anestezia la nivelul orificiului rotund se face prin injectia pana la fosa pterigopalatina, blocand nervul aflat aici.
Anestezia pterigopalatina se face prin 4 cai:
- Infrazigomatico-pterigoidiana
- Tuberala
- Palatina
- Orbitala
Calea infrazigomatico-pterigoidiana: mai intai se determina mijlocul liniei tragoorbitala (linia ce uneste
tragusul pavilionului urechii cu unghiul extern al orbitei), apoi se face punctia langa marginea anterioara a arcului
zigomatic. Acul se introduce pana la lamina laterala a apofizei pterigoide a osului sfenoid si se apreciaza cu
degetul adancimea acului introdus, apoi acul se extrage mai mult de jumatate din adancimea si din nou se
introduce inauntru cu inclinare inainte la adancimea initiala. In asa mod se nimereste in fosa pterigopalatina unde
se introduce solutia anestetica.
Calea tuberala: capul bolnavului e intors in directia opusa procedeului. Cu degetul aratator si mare prin palparea
tesuturilor moi ale obrazului se determina creasta zigomatico-alveolara. Pe linia de proiectie a muchiei crestei se
puncteaza tesuturile moi, nimerind pe suprafata crestei posterioare, acul se indreapta din anterior spre posterior,
din inferior in superior si din extern in intern. Tot timpul cu varful acului in contact cu osul. Ocolind tuberul
maxilar, acul se introduce pana in fosa pterigopalatina unde se injecteaza solutia.
Calea palatina: bolnavul deschide larg gura si injectia se face in regiunea ultimului molar cu 0,5-1 cm mai intern
de marginea alveolara si cu 1 cm mai in fata de orificiul palatin mare. Orientand acul oblic din anterior spre
posterior si in jos se nimereste in gaura palatina mare. Daca acul a nimerit in os se injecteaza cateva picaturi de
anestezie si alunecand atent pe os pana acul nimereste in gaura, apoi acul se introduce in canalul palatin mare cu
2,5-3 cm si se introduce solutia anestetica.
Calea orbitala: palpand cu degetul aratator al mainii stangi, determinam marginea orbitala. Injectia se face mai la
centru de mijlocul marginii infraorbitale. Eliminand putin anestetic, acul se orienteaza in sus pana la trecerea
peste marginea infraorbitala, apoi alunecand pe peretele inferior al orbitei acul se introduce 3-3,5 cm si se
introduce solutia anestetica.

23. Anestezia la nivelul orificiului oval pentru analgezia n.mandibular (calea infrazigomatic).
Anesteticul se injecteaza spre orificiul oval al aripei mari al osului sfenoid si se blocheaza nervul mandibular.
Sunt 2 cai:
- Infrazigomatica
- Mandibulara
Calea infrazigomatica injectia se face la mijlocul liniei tragoorbitale la marginea inferioara a arcului zigomatic.
Acul se introduce in profunzime pana la lama laterala a apofizei pterigoide si se determina adancimea punctiei,
apoi se extrage acul in exterior pana la tesutul subcutanat si din nou se introduce in adanc la distanta initiala cu o
deviere posterioara de 1 cm si se injecteaza solutia.

Calea mandibulara prin palpare se determina unghiul mandibular si al marginii inferioare a mandibulei si se
face injectia cu 1,5 cm din partea interna mai anterior de unghiul ei. Se masoara distanta dintre marginea orbitala
a arcului zigomatic si locul injectiei, care este egala cu distanta de la el pana la orificiul oval. Acul patrunde pe
suprafata interna a ramurei mandibulare, paralel cu marginea posterioara a ei, simtind cu acul osos la o adancime
egala cu jumatatea distantei dintre locul injectiei si marginea inferioara a arcului zigomatic. Apoi capatul acului se
abate de la os in interior si se introduce solutia anestetica.

24. Anestezia mandibular.

Anestezia n. alveolar inferior pe cale oral la spina Spix.

Este una dintre anesteziile cele mai folosite in practica stomatologica. Sunt descrise atit tehnici orale, cit si tehnici
cutanate, utilizate fiecare in fuctia de situatia clinica.

Indicatii:
Interventii asupra osului si dintilor pe o hemiarcada si a mucoasei vestibulare de la gaura mentoniera la
linia mediana.
Dintilor inferiori si a buzei inferioare

Contraindicatii:
Procese inflamatorii sau tumori la locul de punctie.

Tehnici alternative:
Anestezia la gaura mentoniera
Tehnica Gow-Gates
Pozitia bolnavului este cu capul in continuarea trunchiului sau in usoara extensie, cu arcadele dentare larg
deschise, expunindu-se ine regiunea retromolara.

Reperele sunt:
Nivelul planului de ocluzie a molarilor inferiori
Creasta temporala medie si posterior de marginea anterioara a ramului mandibular
Plica pterigomandibulara situata de a lungul marginii anterioare a m.pterigoidean intern.
Prin palparea cu indexului minii stingi, cind anestezia se practica pe partea dreapta a bolnavului sau cu
policele, cind anestezia se efectueaza pe stinga se fixeaza puntul pt punctia anestezica.
Locul de puntie este intre creasta temporala si plica pterigomandibulara, la 1 cm deasupra planului de ocluzie
a molarilor inferiori.
Directia acului este la inceput sagitala antero-posterior, pina cind se ia contact cu osul in zona crestei
temporale, corpul seringii raminind paralel cu arcada inferioara.
 Acul va progresa apoi in contact cu osul, inaintind in prfunzime pe fata interna a ramurei mandibulei si, pe
masura ce patrunde, datorita oblicitatii acesteia, necesitatea mentinerii contanctului cu osul va deplasa progresiv
corpul seringii catre linia mediana a mandibulei, ajungind chiar in dreptul caninului sau premolarilor arcadei
opuse, in functie de gradul de inlcinare a ramului mandibular.
Injectarea anestezicului se incepe in momentul in care acul atinge osul si continua pina la 1.5-2 cm in
profunzime; la 1 cm adincime se anesteziaza n.lingual; apoi la 1.5-2 cm n-alveolar inferioar situat mai posterior.
Anestezia se instaleaza in 5-10 min.

25. Anestezia troncular periferic a mandibulei.

26. Anestezia torusal.

Anestezia mandibular (torusal), procedeul Vaisbrem.

N. dentar inferior, n.lingual si n.bucal se gasesc foarte aproape unul de altul la nivelul tuberculului mandibular.

Tehnica anesteziei:
Bolnavul cu gura larg deschisa.

Locul intepaturii:
la dentati: in afara plicii pterigomandibulre, la 0,5 cm. sub planul ocluzal molar sup.
la edentati: in afara plicii pterigomandib., la 1,5 cm sub planul crestei alv. maxilare.

Directia acului: perpendiculara pe mucoasa la locul intepaturii, corpul seringii fiind spre comisura de
partea opusa in dreptul premolarilor sau molarilor.

Profunzimea: 1,5-2 cm. (Pana cand acul intalneste osul la nivelul tuberculului mandibular, se lasa anestezic pt. n.
Dentar inf. si n. bucal. Se retrage acul 5 mm si se depoziteaza anestezic pt. n. lingual.)

27. Operaii chirurgicale n fisuri congenitale ale buzelor (heioplastica).

Indicatii:
- Fisura congenitala unilaterala si bilaterala a buzei superioare (buze de iepure)
Operatia se face de la varsta de 8-12 luni, fiind cea mai favorabila. Operatia se face prin anestezia generala sau
locala.

In fisurile unilaterale partiale ale buzei superioare se folosesc 3 puncte de reper:

- Central exact pe linia medie la nivelul proeminentei cutanate a tuberculului buzei superioare
- Mai extern de primul pe locul flexurii liniei de limita (limita dintre piele si marginea rosie a buzelor ce
corespunde bureletul lateral al buzei si limiteaza santul labial)
- In partea opusa de la punctul central la o distanta egala intre punctul 1 si punctul 2
- Exterior de fisura, pe flexura liniei de limita la acelasi nivel cu punctul 3

Incizia se efectueaza strict pe linia de limita din punctul 3 si punctul 4. Dupa sectionarea pielii, tesutul subcutanat,
muschiul orbicular si tunica mucoasa pe partea exterioara a defectului se formeaza un lambou triunghiular.
Lamboul se rasuceste in jos si se sutureaza in incizia la bordura rosie pe portiunea medie a buzei dupa aplicarea in
prealabil a suturii pe piele. Pe fornixul vestibulului cavitatii bucale se efectueaza o incizie (in forma de vatrai)
pana la os cu o lungime de 1-1,5 cm. Dupa aceasta se detaseaza periostul bazei aripei nazale pentru a-l stramuta in
pozitia normala. Se sutureaza muschiul, marginile pielii de la baza narii spre marginea buzei, apoi marginile
mucoase in toata adancimea vestibulului cavitatii bucale.

In fisurele complete a buzei superioare dupa procedeul Limberg-Obuhova.

In scopul inlaturarii fisurii si restabilirii formei normale ale buzei se modeleaza din ambele parti cate un lambou
triunghiular pentru a forma planseul cavitatii nazale si in scopul de-a mari inaltimea buzei. Langa marginea
superioara externa a fisurii se croieste un lambou cutanat triunghiular care se deplaseaza printr-o rasucire de 90
grade in partea opusa in incizie de la baza septului nazal, iar in locul unghiului format pe partea externa a
defectului se deplaseaza lamboul de la marginea septului. In asa mod se produce deplasarea unu in intampinarea
altuia a doua lambouri triunghiulare cu unghiurile de 90 grade si 30 grade. Dupa suturarea plagii se formeaza o
linie in forma de zigzag care sustine lambourile.

28. Operaii chirurgicale n fisura congenital a palatului dur (uranoplastia).

Uranoplastia radicala dupa Limberg:
Indicatii:
- Fisura congenitala a palatului dur. Operatia se efectueaza la varsta de 6-7 ani
Scopurile:
 - Inlaturarea fisurii palatului dur (fisurorafia)
- Alungirea palatului moale (retrotranspozitie)
- Ingustarea portiunii medii a faringelui (mezofaringoconstrictie)
Tehnica:
- Marginile defectului se aviveaza cu un bisturiu in limitele palatului dur. Pentru aceasta se efectueaza o
incizie in fasie a plicii mucoase cu latimea de 3-4 mm pe tot parcursul fisurii. Pe suprafata interna se mai
face o incizie pana la os la o distanta de 2-3 mm de la marginea inciziei. Inciziile longitudinale se
aviveaza marginile defectului, se reunesc printr-o incizie transversala practicata inaintea locului unde
incepe fisura
- Cu razusa dreapta se decoleaza lambourile muco-periostale pe tot parcursul palatului dur pana la gaurile
palatine mari
- Pe marginea posterioara a palatului dur se incizeaza mucoasa cavitatii nazale pana la nivelul orificiilor
palatine
- Pentru a elibera pachetul vasculo-nervos cu o dalta ingusta se efectueaza rezectia marginii posterioare a
gaurii palatine mari (acest fapt ne permite mobilizarea pachetului vasculo-nervos si deplasarea
lambourilor)
- Se continua incizia spre posterior pe palatul dur si orientarea ei vertical in jos pe suprafata interna a
apofizei alveolare mandibulare la nivelul ultimului molar (pentru mezofaringoconstrictie)
- Tesutul parafaringian se decoleaza si se dezgoleste astfel muschiul pterigoidian medial
- Pentru a diminua functionarea muschilor palatului moale se efectueaza osteotomia interlaminara
(fracturarea si mobilizarea interna a aripii mediale a apofizei pterigoide al osului sfenoid impreuna cu
mucoasa peretelui lateral al nazofaringelui si muschii palatini
- Dupa ce se controleaza mobilitatea lambourilor palatine, pe palatul moale se aplica suturi in planuri
etajate. Marginile lambourilor palatului dur se apropie cu ajutorul suturilor cu fire separate si printr-un
surjet in U. Suprafata palatului se acopera cu o placa de masa plastica pentru protectie

Uranofiloplastia radicala dupa Bernadski:

- Prevede sectionarea premediata a pachetului vasculo-nervos ce ies din gaurile palatine mari si mici
- Inlaturarea printr-un singur timp al defectului palatului dur dupa metoda Dudov
- Formarea dublicaturii tunicii mucoase la limita dintre palatul dur cu cel moale si in sectorul distal al
defectului palatului dur
- Desfasurarea osteotomiei interlaminare prin introducerea unei pene din alo-sau xenos spongios conservat
intre lamele aschiate ale apofizei pterigoide
- Realizarea mezogaringoconstrictie prin 2 incizii orizontale a tunicii mucoase in partea posterioara a
ultimilor molari superiori intre care se separa mucoasa modeland un lambou in forma de punte, stratifica
tesuturile moi si se umplu nisele parafaringiene cu gheme de catgut, prelucrate prin fierbere
- Lamboul in forma de punte putin ridicat se aseaza la loc si plaga se sutureaza pe linia celor 2 incizii
orizontale
- Tamponarea niselor parafaringiene cu catgut si suturarea etansa a plagii in sectoarele retromolare
izbravesc bolnavii de bandajerile repetate, preintampina formarea cicatricelor neestetice pe tunica
mucoasa si dezvoltarea contracturii mandibulare

Regiunea cervical
Anatomie topografic
1. Repere i triunghiuri topografice n regiunea cervical.
Din punct de vedere anatomotopografic, gatul se imparte in regiuni, limitele carora trec prin punctele de reper
externe ale gatului.
Planul frontal ce trece prin apofizele mastoida si acromiala imparte gatul in:
- regiunile anterioara
- regiunea posterioara.

Regiunea posterioara se numeste occipitala sau nucala, consta din muschi bine dezvoltati care acopera
vertebrele. Acesti muschi la randul lor, sunt acoperiti de muschiul splenius al gatului si muschiul trapez.

Regiunea anterioara a gatului contine organele gatului, vasele de baza si nervii.

Tot aici se afla si triunghiul medial al gatului limitat de mandibula si marginele anteromediale ale muschilor
sternocleidomastoidieni. Linia mediana imaparte acest triunghi in 2 trigoane mediale (drept si stang) ale gatului.
Ele sunt situate intre marginea inferioara a mandibulei, marginea anterioara a muschiului sternocleidomastoidian
si linia mediana a gatului.

Planul conventional, dus prin corpul si coarnele mari ale osului hioid, imparte triunghiul medial al gatullui in 2
portiuni:
- Regiunea suprahioidiana situata mai sus de plan.
- Regiunea infrahioidiana dispusa mai jos de acest plan.
In aceste regiuni sunt dispuse triunghiuri, limitele carora servesc muschii profunzi al gatului.
In regiunea suprahioidiana deosebim:
- Triunghiul impar submental limitele carora sunt venterele anterioare ale muschilor digastrici si corpul
osului hioid.
- Triunghiul submandibular este delimitat de marginea inferioara a mandibulei, venterele anterior si
posterior a muschiului digastric.
- Triunghiul lingual (Pirogov) se afla in limitele triughiului submandibular.

In regiunea infrahioidiana deosebim:

- Triunghiul carotidian este marginit de venterul posterior al muschiului digastric, venterul superior al
muschiului omohioidian, marginea anterioara a muschiului sternocleidomastoidian.
- Triunghiul omotraheal

Triunghiul lateral al gatului este delimitat de marginea posterioara a muschiului sternocleidomastoidian,

marginea superioara a claviculei si marginea muschiului trapez.
Regiunea gatului, localizata in limitele muschiului sternocleidomastoidian se evidentiaza ca diviziunea separata
para regiunea sternocleidomastoidiana, limitele careia corespund localizarii acestui muschi.
In triughiul lateral al gatului se evidentiaza 2 triunghiuri:
- Triunghiul omotrapezoid limitat de marginea externa a muschiului trapez, venterul inferior al
muschiului omohioidian si marginea posterioara a muschiului sternocleidomastoidian.
- Triunghiul omoclavicular limitat de clavicula, venterul inferior al muschiului omohioidian si marginea
posterioara sternocleidomastoidian.

2. Fasciile cervicale dup V.evkunenko.

Fasciiile gatului prezinta un schelet de tesut conjunctiv, situate in toate regiunile gatului, integrind organele.
Dupa V.N.Sevkunenko deosebim 5 foite fasciale ale gatului.
1. Fascia superficiala a gatului
2. Fascia proprie a gatului
3. Fascia omoclaviculara
4. Fascia endocervicala
5. Fascia prevertebrala
Fascia superficiala a gitului se afla mai profund deacit tesutul subcutanat si trece de pe gat in regiuniile vecine.
Fascia superficiala a gitului cuprinde muschiul pielos, formandui teaca.

Fascia proprie a gitului incepe de la ligamentele apofizelor spinoase ale vertebrelor cervicale, se dedubleaza si
cuprinde muschiul trapez, urmeaza inainte si lateral.
La marginea laterosuperioara a muschiului trapez, foitele fasciale se unesc si si indreapta anterior.
La marginea posterioara a fiecarui muschi sternocleidomastoidian, foita fasciala din nou se desface si formeaza
teaca acestui muschi.
La marginea anterioara a muschiul fascia concreste si urmeaza inainte.
Pe linia mediana anterioara foitele fasciale din partile dreapta si stanga concresc cu foita fasciala subiacenta.
Foita externa a fasciei proprii a gatului da in profunzimea muschilor pe care-i acopera (m.trapez si
sternocleidomastoidian) septuri ce impart muschii in fascicule separate. Aceasta creaza dificultati la separarea
muschilor de foita fasciala externa.
In partea inferioara fascia proprie se fixeaza de marginile anterosuperioare ale manubriului sternal si ale
claviculelor, in cea superioara de apofizele masotoide din partile dreapta si stanga se de marginea inferioara a
mandibulei. La nivelul glandelor submandibulare salivare, fascia proprie a gatului, dedublindu-se, formeaza un
sac pentru glanda submandibular.
Lama externa si interna ale fasciei se fixeaza aici de marginea inferioara a mandibulei si de linia ei oblica.
Fascia proprie da septuti spre apofizele transversale ale vertebrelor in asa fel incat ele formeaza parca o placa
situata frontal, despartand portiunea anterioara a gitului de cea posterioara, morfologic confirmand impartirea
conditionata a gitului in regiuni. Lama preintimpina raspinderea proceselor purulente care apar in tesutul
interfascial al regiunii anterioare si celei posterioara a gitului.

Fascia omoclaviculara este situata in profunzimea regiunii anterioare a gatului, se fixeaza sus de corpul osului
hioid. Lateral fascia se limiteaza de muschii omohioidieni. La nivelul 1/3 medii a acestor muschi, in fascii se
determina fibre dense, care cuprind tendoanele intermediale ale muschilor, contribuind prin aceasta la o fixare
suplimentara.
Marginea inferioara a fasciei omoclaviculare se fixeaza de marginile posterosuperioare ale claviculelor si
manubriului sternal. Pe linia mediana fascia gitului concreste in regiunile superioare cu fascia proprie a gitului,
formand linia alba a gatului.
Fascia omoclaviculara formeaza teaca pt muschii pari, situati mai jos de osul hioid (m.sternohioid, tirohioid,
sternotiroid, omohioid).
Aceasta fascie poate intr-un anumit grad sa contribuie la reglarea circulatiei sanguine in venele gatului. Faptul se
lamureste prin prezenta unei stranse a fasciei cu peretii vasculari. La contractia fasciei, intinzindu-se mareste
diametrul venelor.

Fascia endocervicala consta din 2 foite:

- Parietala care tapeteaza cavitatea gatului din interior
- Viscerala care acopera organele gitului.
Fascia parietala formeaza teaca pt pachetul principal vasculonervos si septul care desparte componentele acestui
pachet vascular a.carotida comuna, v.jugulara interna. Pe traiectul vaselor fascia endocervicala coboara in
mediastinul superior, da fascicule de fibre fasciale spre vasele magistrale si pericard. La nivelul manubriului
sternal, indreptandu-se in posterior, fascia partial acopera foita fasciala subiacenta. Neajugand pina la linia
mediana, ea intoarce in anterior si trece pe suprafata posterioara, apoi pe cea anterioara a organelor gatului.
Fascia viscerala trece pe organele gatului, acoperind laringele, traheea, faringele, esofagul, glanda tiroida.
Spre venele magistrale ale gatului fascia endocervicala da ramificari care in momentul inspiratiei, la tensiunea
negativa in vene impiedica colabarea lor. Aceasta poate duce, in caz de leziuni in regiunea gitului, la embolia
gazoasa.

Fascia prevertebrala incepe in partea posterioara a faringelui de la baza craniului, coboara in jos in cavitatea
toracica, trecand in partea anterioara a coloanei vertebrale. Se evidentiaza bine si se fixeaza de apofizele
transversale ale vertebrelor, formand teaca muschilor scaleni ai gatului (m.scaleni anteriori, medii, posteriori).
Prelungirile fasciei acopera a.subclaviculara si plexul brahial in apropierea m.scalen anterior.

3. Spaiile celuloadipoase ale regiunii cervicale.

Foitele fasciale ale gitului concrescand formeaza spatii inchise, in alte cazuri intre fascii raman fisuri, umplute cu
tesut celular lax, care contin vase si ganglioni limfatici.
Deosebim urmatoarele spatii celulare:
- Sacul par al glandei submandibulare
- Sacul fascial par
- Spatiul interaponevrotic suprasternal
- Sacul orb
- Spatiul previsceral
- Spatiul retrovisceral
- Spatiul celular al triunghiului lateral par
- Spatiul prevertebral

Sacul par al glandei submandibulare contine glanda submandibulara, tesut celular lax, ganglionii limfatici,
a.faciala si v.faciala. Sacul este marginit de foitele fasciei proprii a gitului si de periostul mandibulei.

Sacul fascial par este format de foitele fasciei proprii a gitului pt m.sternocleidomastoidian. acest spatiu fascial
comunica cu tesuturile adiacente numai prin orificii, formate de vase.

Spatiul interaponevrotic suprasternal este situat deasupra incizurii jugulare a sternului, intre foitele fasciale
proprii si omoclaviculare. Acest spatiu incepe de la incizura jugulara a sternului si ajunge pina la mijlocul
distantei dintre stern si osul hioid. Spatiul e liberal lateral, contine tesutut celular lax, ganglioni limfatici si arcul
venos jugular.

Sacul orb situat in partea posterioara a m.sternocleidomastoidian par. Limitele lui sunt:
- Anterior de paretele posterior al tecii m.sternocleidomastoidian.
- Posterior fascia omoclaviculara a gitului.
- Interior periostul marginii posterosuperioare a claviculei.
- Exterior este inchis, deoarece la marginea externa m.sternocleidomastoidian fascia proprie concreste cu
a fascia omoclaviculara.
Acest spatiu comunica cu spatiul interaponevrotic suprasternal, care serveste ca poarta pentru el, situat la
marginea mediala a claviculei.

Spatiul previsceral este amplasat intre foitele fasciei endocervicale. Se extinde de la nivelul osului hiod pina la
manubriul sternal. O parte a acestui spatiu, situat mai jos de istmul glandei tiroide, se evidentiaza ca spatiu
pretraheal. Aici in tesutul celular lax se afla ganglionii limfatici, venele care duc sangele de la regiunea istmului
glandei tiroide (vv.istumului tiroide), o parte din plexul venos care duc singele de la (plexul venos tiroidian
impar), a.istmului tiroidean. Acest spatiu este limitat de tesutul celular mediastinal numai prin septul fascial
format la nivelul manubriului sternal, la trecerea foitei parietale a fasciei endocervicale in viscerala.

Spatiul retrovisceral se afla intre fasciile endocervicala si prevertebrala ale gatului, mai posterior de faringe si
esofag. El comunica nemijlocit cu tesutul celular al mediastinului posterior.
In regiunea posterioara a tesutul celular parafaringian sunt situati formatiuni anatomice de mare importanta:
a.carotida interna si v.jugulara, n.vag, n.hipoglos, n.accesoriu si n.glosofaringean.
Teaca para a pachetului vasculonervos este situata pe triectul fascicului vasculonervos principal al gatului
(a.carotida comuna, v.jugulara interna, n.vag). Acest spatiu este limitat de foita parietala a fasciei endocervicale.
In partea inferioara comunica cu tesutul celular mediastinal.

Spatiul celular al triunghiului lateral par al gatului se afla intre foitele fasciei proprii si prevertebrale ale
gitului. Acest spatiu este limitat din afara de teaca pachetului vasculonervos principal al gitului si marginea
muschiului trapez. Septurile multiple de tesut conjunctiv limiteaza spatiul de fosa axilara. Portiune de tesut
celular de sub muschiul trapex este legata cu tesutul celular supraclavicular. Pe traiectul vaselor arteriale, venoase
si limfatice, situate in spatiul celular al triunghiului lateral al gitului (intre fasciile proprie si fascia prevertebrala),
tesutul celular al spatiului descris comunica cu tesutul celular al regiunilor limitrofe. Tesutul celular al fosei
supraclaviculare.

Spatiul prevertebral fisura situata intre fascia prevertebrala si vertebrele cervicale ce se extinde in jos pina la
vertebra T3. In el se efla triunchiul simpatic cervical, muschii lungi ai capului si a gatului, muschii recti anteriori
si alteral ai capului.

4. Topografia vaselor i nervilor superficiali cervicali.

In regiunea SCM de sub marginea externa al muschiului SCM spre straturile superficiale iese ramuri nervoase ale
plexului cervical:
- Nervul occipital mic inerveaza pielea regiunii occipitale
- Nervul auricular mare ierveaza pielea fetei, pavilionul urechii, glanda parotida
- Nervul transvers al gatului

5. Topografia nn.frenici n regiunea cervical.

Topografia:
Este alcatuit din ramuri mixte ale plexului cervical. Este localizat intre C3 si C4. Acesta coboara pe fata
anterioara a muschiului scalen anterior, trece intre artera si vena subclaviculara si prin apertura superioara a
toracelui patrunde in cavitatea toracica.

6. Segmente arteriale critice pe gt argumentare topografic.

1. Artera carotida comuna din pachetul vasculo-nervos medial al gatului
2. Artera subclaviculara din pachetul vasculo-nervos lateral al gatului
La nivelul articulatiei sterno-claviculare drepte se bifurca trunchiul brahiocefalic in artera carotida comuna
dreapta si subclavie dreapta. Artera carotida comuna stanga are origine de la arcul aortic.
Artera carotida comuna trece in triunghiul carotid care apoi la nivelul marginii superioare a cartilajului tiroid se
bifurca in 2 ramuri terminale:
- A.carotida externa
- A.carotida interna

7. Spaiul celuloadipos previsceral al gtului delimitarea, coninutul, difuzarea puroiului.

Spatiul previsceral este amplasat intre foitele fasciei endocervicale. Se extinde de la nivelul osului hiod pina la
manubriul sternal. O parte a acestui spatiu, situat mai jos de istmul glandei tiroide, se evidentiaza ca spatiu
pretraheal. Aici in tesutul celular lax se afla ganglionii limfatici, venele care duc sangele de la regiunea istmului
glandei tiroide (vv.istumului tiroide), o parte din plexul venos care duc singele de la (plexul venos tiroidian
impar), a.istmului tiroidean. Acest spatiu este limitat de tesutul celular mediastinal numai prin septul fascial
format la nivelul manubriului sternal, la trecerea foitei parietale a fasciei endocervicale in viscerala.

8. Topografia regiunii sternocleidomastoidiene.

Limitele: se determina prin pozitia muschiului sternocleidomastoidian.
Straturi:
1. Pielea
2. Stratul celuloadipos subcutanat
3. Fascia superficiala- contine muschiul pielos al gatului
4. Fascia proprie al gatului
5. Mushiul sternocleidomastoidian- pe suprafata muschiului sternocleidomastoidian trece vena jugulara
externa care in portiunea inferioara conflueaza cu vena subclaviculara sau cu vena jugulara interna. Sub
marginea externa a muschiului sternocleidomastoidian se gaseste plexul cervical: nervul occipital mic
(inerveaza regiunea occipitala), nervul auricular mare (inerveaza pielea fetei, glanda parotida si pavilionul
urechii), nervul transvers al gatului. Mai profund de muschiul sternocleidomastoidian se gaseste vena si
artera sternocleidomastoidiana si nervul accesor.
 Regiunea sternocleidomastoidiana in portiunea superioara trece artera carotida interna, la nivelul marginii
superioare a cartilajului tiroid trece vena jugulara interna, iar la nivelul C2 nervul vag si trunchiul
nervului vag formeaza ganglionul inferior, se mai gaseste nervul laringeu superior. In regiunea inferioara
ale regiunii sternocleidomastoidiana se gasesc spatii intermusculare:
o Spatiul antiscalen (intre muschiul scalen anterior si muschiul sternocleidomastoidian ce trece
vena subclaviculara)
o Spatiul interscalen (intre muschiul sclaen anterior si scalen mediu ce trece artera subclaviculara
si plexul brahial). Inferior de spatiul interscalen venele jugulare externe si interne se unesc si
vena subclaviculara formand unghiul venos stang si drept. Unghiul venos stang se varsa in
canalul toracic iar cel drept in ductul limfatic drept format din trunchiul jugular subclavicular si
bronhomediastinal
6. Fascia prevertebrala- se afla trunchiul simpatic care pornesc ramuri care se unesc cu plexul cervical
format din ramurile anterioare ale primilor 4 nervi cervicali spinali. Pe suprafata muschilor profunzi ai
gatului dau ramuri spre nervii subiacenti. De la plexul cervical porneste nervul occipital mic, nervul
auricular mare, nervul transvers al gatului, nervul frenic si nervii supraclaviculari

9. Proiecia, componena i sintopia pachetului vasculonervos medial al gtului.

Continutul:
- A.carotida comuna
- V.jugulara interna
- N.vag
Sintopia:
- Medial artera carotida comuna
- Lateral vena jugulara interna
- Posterior nervul vag (intre vena si artera)
Proiectia: triunghiul carotid

10. Topografia triunghiului submandibular.

Limitele: inferior de venterul muschiului digastric, superior de marginea mandibulei, lateral muschiul
sternocleidomastoidian. In acest se gaseseste glanda submandibulara, si triunghiul lingval (nervul hipoglos, artera
si vena lingvala). In acest spatiu este posibil ligaturarea arterei linguale.
Straturile:
- Pielea este subtire, elastica.
- Fascia superficiala contine muschiul subcutanat al gitului (platisma).
- Intre foitele superficiale si proprii ale gitului, sub marginea inferioara a mandibulei sunt situati citeva
ganglioni limfatici. Tot aici trece ramura colii a n.facial si ramurile cutanate ale nervilor gitului
(n.transversus coli) care perforand muschiul subcutanat al gatului se distribuie in tesututul celular
subcutanat.
- Fascia proprie a gitului formeaza un sac pentru glanda submandibulara. La nivelul mandibulei fascia se
ingroasa si trimite in profunzime un sept care desparte loja glandei submandibulare de loja glandei
parotide. Fascia acopera venterul anterior a m.digsatric, m.milohioidian, ganglionii limfatici, care se afla
in triunghiul submental, m.geniohioidieni si m.genioglos situati in aceasta zona.
- Portiunea profunda este formata din citeva muschi acoperiti de fascia proprie a gitului. Mai la mijloc este
situat muschiul milohioidian care concrescand cu marginea mediala a aceluiasi muschi milohioidian care
concrescand cu margiana mediala a aceluiasi muschi din partea opusa formeaza diafragma cavitatii
bucale.
Marginea posterioara a m.milohoidian se extinde intre marginea posterioara a copului osului hioid si
portiunea posterioara a liniei oblice a mandibulei. De corpul osului hioid si portiunea superioara a liniei
oblice a mandibulei. De corpul osului hioid este fixat septul tendinos care imparte venterul anterior si cel
posterior a m.digastric. In apropierea septului, venterul posterior cuprinde m.stilohioidian care incepe de
la apofiza stiloida a osului temporal si se insereaza de cornul mare al osului hioid. De la corpul si
coarnele osului hioid in grosimea limbii se indreapta sub forma de evantai muschiul hioglos, situat mai
profund.

11. Topografia triunghiului Pirogov pe gt.

Limitele: anterior de marginea posterioara a muschiului milohioid, posterior de muschiul digastric si superior de
nervul hipoglos. Aici trece artera lingvala. Deasupra muschiului hioglos se gaseste vena lingvala.
Straturile: submandibular

12. Topografia triunghiului carotidian.

Limitele: se determina prin pozitia muschiului sternocleidomastoidian.
Straturi:
1. Pielea
2. Stratul celuloadipos subcutanat
 3. Fascia superficiala- contine muschiul pielos al gatului
4. Fascia proprie al gatului
5. Mushiul sternocleidomastoidian- pe suprafata muschiului sternocleidomastoidian trece vena jugulara
externa care in portiunea inferioara conflueaza cu vena subclaviculara sau cu vena jugulara interna. Sub
marginea externa a muschiului sternocleidomastoidian se gaseste plexul cervical: nervul occipital mic
(inerveaza regiunea occipitala), nervul auricular mare (inerveaza pielea fetei, glanda parotida si pavilionul
urechii), nervul transvers al gatului. Mai profund de muschiul sternocleidomastoidian se gaseste vena si
artera sternocleidomastoidiana si nervul accesor.
Regiunea sternocleidomastoidiana in portiunea superioara trece artera carotida interna, la nivelul marginii
superioare a cartilajului tiroid trece vena jugulara interna, iar la nivelul C2 nervul vag si trunchiul
nervului vag formeaza ganglionul inferior, se mai gaseste nervul laringeu superior. In regiunea inferioara
ale regiunii sternocleidomastoidiana se gasesc spatii intermusculare:
o Spatiul antiscalen (intre muschiul scalen anterior si muschiul sternocleidomastoidian ce trece
vena subclaviculara)
o Spatiul interscalen (intre muschiul sclaen anterior si scalen mediu ce trece artera subclaviculara
si plexul brahial). Inferior de spatiul interscalen venele jugulare externe si interne se unesc si
vena subclaviculara formand unghiul venos stang si drept. Unghiul venos stang se varsa in
canalul toracic iar cel drept in ductul limfatic drept format din trunchiul jugular subclavicular si
bronhomediastinal
6. Fascia prevertebrala- se afla trunchiul simpatic care pornesc ramuri care se unesc cu plexul cervical
format din ramurile anterioare ale primilor 4 nervi cervicali spinali. Pe suprafata muschilor profunzi ai
gatului dau ramuri spre nervii subiacenti. De la plexul cervical porneste nervul occipital mic, nervul
auricular mare, nervul transvers al gatului, nervul frenic si nervii supraclaviculari

7. Semnele distinctive dintre aa.carotide extern i intern

A.carotida externa este situata anterior si medial de a.carotida interna
A.carotida externa se ramifica iar a.carotida interna nu se ramifica pe gat
A.carotida interna se incepe cu o dilatatie- sinus caroticus
Comprimarea a.carotide externe in plaga stopeaza pulsatia a.temporale superficiale, palpatoare pe arcul
zigomatic

8. Topografia triunghiului scalenovertebral.

Limite: lateral muschiul scalen anterior, median muschiul lung al gatului si inferior pleura.
Varful triunghiului corespunde tuberculului carotid al apofizei transverse a vertebrei C6. In triunghi este situat
artera subclaviculara, portiunea terminala a ductului toracic, portiunea terminala a ductului limfatic drept si
ganglionul inferior al trunchiului simpatic.
Artera subclaviculara se divide in 3 portiuni:
- De la inceputul arterei pana la spatiul interscalen- de la artera subclavie incepe artera vertebrala,
trunchiul tirocervical si artera toracica interna. Trunchiul tirocervical se imparte in 4 ramuri:
Tiroida inferioara
Cervicala ascendenta
Cervicala superficiala
Artera suprascapulara
- In spatiul interscalen- de la artera subclaviculara porneste trunchiul costo-cervical
- De la spatiul interscalen pana la varful fosei axilare- de la artera subclaviculara porneste artera
transversa a gatului. Ea strabate plexul brahial nervos

9. Topografia triunghiului lateral al gtului.

Limitele: anterior marginea posterioara a muschiului sternocleidomastoidian, posterior de marginea supero-
externa a muschiului trapez si inferior marginea superioara a claviculei.
Straturile:
1. Pielea
2. Stratul adipos subcutanat
3. Fascia superficiala- se afla muschiul subcutanat (platisma)
4. Fascia proprie- e dispusa vena transversa a scapulei si 2-3 nervi suprascapulari
5. Fascia omoclaviculara- este prezenta numai in regiunea triunghiului omoclavicular, lipseste la nivelul
triunghiului omotrapezoid

Triunghiul lateral al gatului se divizeaza in 2 triunghiuri:

- Triunghiul omoclavicular- inferior clavicula, superior venterul inferior al muschiului omohioid si
anterior marginea posterioara a portiunii inferioare a muschiului sternocleidomastoidian
 - Triunghiul omotrapezoid- anterior muschiul sternocleidomastoidian, posterior muschiul trapez, inferior
venterul inferior al muschiului omohioid

Triunghiul omoclavicular:
Straturi:
1. Pielea
2. Stratul subcutanat adipos
3. Fascia superficiala- muschiul subcutan
4. Fascia proprie
5. Fascia omoclaviculara
6. Pachetul vasculonervos- artera si vena subclaviculara si plexul brahial. Plexul brahial este format din
ramurile anterioare ale nervilor spinali (ultimii 4 cervicali si primul nerv toracic), iese prin muschii
scaleni anteriori si mediani si formeaza 3 trunchiuri nervoase: superior (unirea nervilor 5-6 cervicali),
mediu (nervul 7 cervical), inferior (nervul cervical 8 si primul toracic rahidian)

Triunghiul omotrapezoid:
Straturile:
1. Pielea
2. Stratul celuloadipos subcutanat
3. Fascia superficiala
4. Fascia proprie
5. Tesut celular prin care trece nervul accesor si ganglionii limfatici
6. Fascia prevertebrala

10. Cile de difuzare ale coleciilor purulente din triunghiul cervical lateral.
Fisurile faciale comunicante pe gat contribuie la raspandirea hematoamelor si a proceselor inflamatorii
Din spatiul de tesut celular retrofaringean se raspandeste spre spatiul de tesut celular al mediastinului
posterior
Procesele purulente din spatiile de tesut celular previsceral si vasculonervos se raspandesc in mediastinul
anterior
Procesele purulente din spatiul retrovisceral seraspandesc in mediastinul posterior cauzand mediastenite
purulente

11. Topografia spaiului antiscalen.

Spatiul antiscalen intre muschiul scalen anterior si muschiul sternocleidomastoidian ce trece vena
subclaviculara.

12. Topografia spaiului interscalenic.

Spatiul interscalen (intre muschiul sclaen anterior si scalen mediu ce trece artera subclaviculara si plexul
brahial). Inferior de spatiul interscalen venele jugulare externe si interne se unesc si vena subclaviculara formand
unghiul venos stang si drept. Unghiul venos stang se varsa in canalul toracic iar cel drept in ductul limfatic drept
format din trunchiul jugular subclavicular si bronhomediastinal.

Artera subclaviculara se divide in 3 portiuni:

- De la inceputul arterei pana la spatiul interscalen- de la artera subclavie incepe artera vertebrala,
trunchiul tirocervical si artera toracica interna. Trunchiul tirocervical se imparte in 4 ramuri:
Tiroida inferioara
Cervicala ascendenta
Cervicala superficiala
Artera suprascapulara
- In spatiul interscalen- de la artera subclaviculara porneste trunchiul costo-cervical
- De la spatiul interscalen pana la varful fosei axilare- de la artera subclaviculara porneste artera
transversa a gatului. Ea strabate plexul brahial nervos

13. Topografia glandelor tiroid i paratiroide.

Glanda tiroida: este alcatuita din lobii drept, stang si istm. Istmul este situat la nivelul inelelor 2-3 ale traheei.
Lobii au forma ovala si adera la trahee, laringe, faringe, esofag si acopera partial arterele carotide comune. Glanda
are forma de fluture sau litera H.
Glanda tiroida are o capsula proprie subtire de tesut conjunctiv care in adancimea ei pornesc septuri care o imparte
in lobuli mici. Deasupra capsulei este situata capsula fasciala care provine din fascia endocervicala. Intre capsula
fasciala si capsula glandei se determina un spatiu fisural umplut cu tesut celular lax in care se afla vasele glandei
tiroide, ganglioni limfatici si glandele paratiroide. La glanda tiroida adera pachetul vasculonervos principal al
gatului (artera carotida comuna, nervul vag, vena jugulara interna).
Vascularizatia: este efectuata de artera tiroida superioara, artera tiroida externa si artera subclavie. Reteaua
venoasa a glandei este plexul venos tiroidian impar care se afla la marginea al istmului glandei.
Inervatia: este efectuata de catre trunchiurile simpatice si nervii laringeeni.

Glanda paratiroida: formatiuni pare situate intre capsula fasciala si proprie (capsula glandei tiroide) pe suprafata
posterioara ai lobilor glandei tiroide. Numarul si pozitia lor este variabila, deobicei se intalnesc 2 glande parotiroide
superioare si inferioare. Pentru aprecierea pozitiei glandelor paratiroidiene si identificarea ganglionilor limfatici
este raportul reciproc intim cu ramurile superioare si inferioare ale arterei tiroide. Fiecare glanda parotida este
invelita de o capsula proprie care cu ajutorul septurilor se indreapta in grosimea glandei si o divide in lobi slabi
evidentiati.
Vascularizatia: este efectuata de ramurile paratiroidiene de la arterele tiroidiene superioare si inferioare. Drenajul
venos este realizat de venele tiroidiene superioare si inferioare.
Inervatia: este de ramurile nervilor laringeeni superiori si inferiori si de ramurile simpatice.

14. Raportul nn.recureni cu traheea i esofagul n regiunea cervical.

Posterior de trahee este situat esofagul, marginea stanga a caruia proemineaza usor. In acest spatiu dintre ele este
situat nervul laringeu recurent. In dreapta n.laringeu recurent trece mai posterior de trahee la marginea ei
dreapta.

15. Anatomia chirurgical a ductului toracic pe gt.

De la originea sa ductul toracic urca vertical prin orificiul aortal al diafragmei si in cavitatea toracica.
Topografic canalul toracic deosebim:
- Partea abdominala
- Partea toracica
- Partea cervicala

Partea cervicala la nivelul vertebrelor C5-C7 formeaza arcul canalului toracic care inconjoara cupola pleurala si
se deschide in unghiul venos stang sau in v.jugulara interna stanga

In portiunea superioara a ductului toracic se varsa canale colectoare:

o Bronhomediastinal stang
o Jugular stang
o Subclavicular stang
De la membrul superior stang si jumatatea stanga a capului si a gatului, limfa se scurge prin trunchiul
subclavicular stang si jugular stang care se varsa in venele ce formeaza unghiul venos stang.
In portiunea inferioara a spatiului antiscalen se unesc venele jugulare externe si interne si v.subclaviculara
formand unghiul venos stang si drept.

16. Zonele de drenare limfatic a ductului toracic i a ductului limfatic drept.

1. Ductul limfatic drept primeste limfa din jumatatea dreapta al capului, gatului, toracelui, de la membrul
superior drept si de la fata diafragmatica a ficatului. Ductul limfatic drept se varsa apoi in unghiul venos
drept
2. Ductul toracic de la membrul superior stang si jumatatea stanga a capului si a gatului, limfa se scurge prin
trunchiul subclavicular stang si jugular stang care se varsa in venele ce formeaza unghiul venos stang

17. Zona reflexogen sinocarotid.

In regiunea bifurcarii arterei carotide comune este situata zona reflexogena, care are rol important in regularea
circulatiei sangvine. In aceasta zona se localizeaza glomusul carotidian, sinusul carotidian, portiunea cervicala a
arterei carotide interne, ramurile nervilor glosofaringian, nervul vag si trunchiul simpatic.
Impulsurile care nimeresc din baro si hemoreceptori zonei carotide reflexogene influenteaza asupra nivelului
tensiunii arteriale si componenta chimica a sangelui.

Intervenii chirurgicale
1. Incizii raionale n flegmonul pachetului vasculonervos medial al gtului.
Flegmoanele tecii fasciale ale pachetului vasculo-nervos se deschid cu ajutorul instrumentelor ascutite, strat cu
strat, sectionand teaca lui de-a lungul marginii anterioare a muschiului SCM. Cu instrumentul bont se patrunde
spre pachetul vasculo-nervos. In tesutul celular care inconjoara vasele se introduce un dren. La raspandirea
puroiului in triunghiul lateral al gatului, flegmonul se deschide prin incizia de Kervin. Incizia se face pe marginea
antero-interna a muschiului SCM, apoi sectionand acest muschi se prelungeste paralel claviculei si putin mai sus
de ea 2-3 cm pana la marginea anterioara a muschiului trapez. Plaga se dreneaza.

2. Incizii raionale n flegmonul suprasternal, stratigrafia, complicaii.

 1. Incizia este tip Kocker, transversal i uor concav, la 2, 5 centimetri deasupra furculi ei sternale, cu
extindere n lateral, spre marginea anterioar a mu chilor sternocleidomastoidieni. Se secioneaz pielea
i esutul subcutanat cu un bisturiu fin. Incizia se va opri n zona avascular de deasupra mu chiului
pielos al gtului
2. Vasele mari vor fi ligaturate pe pense foarte fine
3. Se realizeaz decolarea celor dou lambouri rezultate n urma inciziei, cel superior fiind mpins pn
la marginea superioar a cartilajului tiroid, iar cel inferior pn la manrubiul sternal. Trebuie evitat
lezarea arcului venos transversal care unete cele dou vene jugulare anterioare, deoarece lezarea poate
cauza o embolie gazoas.
Se expun dup decolare vena jugular anterioar, marginea anterioar a sternocleidomastoidianului i
musculatura subhioidian i se secioneaz linia alb a gtului care este avascular, sec ionare ntins de
la fosa suprasternal pn la cartilajul tiroid. Incizia nu ajunge ns pn la glanda tiroid, prin urmare se
va introduce bisturiul sub muchiul sternohioidian i se va cuta planul de clivaj dintre mu chiul
sternotiroidian i tiroid
4. Spatiul se dreneaza bine cu drenaje de cauciuc
5. Daca flegmonul se raspandeste in spatiul previsceral, atunci se taie fascia proprie, omoclaviculara,
muschii lungi care acopera laringele si traheea, foita parietala a fasciei endocervicale. Incizia se face cu 3-
4 cm mai sus de incisura jugulara

3. Incizii raionale pe gt n caz de flegmon retrovisceral.

Procesele purulente al spatiului de tesut celular retrovisceral sunt prezentate de flegmoane si abcese
retrofaringiene (retroesofagiene). Deschiderea abcesului retrofaringian prin cavitatea bucala mai frecvent se
efectueaza la copii de varsta fragida. Cu departatorul bucal se deschide larg gura, se apasa in jos radacina limbii,
pe peretele posterior proeminent al faringelui se badijoneaza cu solutie anestetica. Cu bisturiul dozat se efectueaza
incizia longitudinala pe peretele posterior al faringelui, deasupra proeminentei maximale a focarului purulent.
Dupa deschiderea lui, capul bolnavului se apleaca repede inainte, preintampinand in asa fel nimerirea puroiului in
laringe.
Flegmonul retrofaringian poate fi deschis din partea gatului, efectuand incizia de-a lungul marginii posterioare a
muschiului SCM. In spatiul celular retrofaringian, dupa disecarea pielii, a tesutului celular subcutanat, fascia
superficiala, a tecii muschiului SCM, se patrunde pe cale boanta. Rana se dreneaza.

4. Particulariti n toaleta chirurgical primar a plgilor gtului.

Plagile gatului se caracterizeaza prin 4 simptome principale:
- Canalul plagii este sinuos din cauza plasarii organelor gatului
- Leziunile coloanei vertebrale si a MS sunt insotite si de lezarea tesuturilor moi ale gatului
- Lezarea arterelor carotide, sunt lezari grave
- Plagile gatului se caracterizeaza prin gradul lor de impurificare. Plagile laringelui, traheei, esofagului
devin infectate si insotite de flegmoane si abcese
Se determina 3 zone de lezare ale gatului:
- De la marginea inferioara a mandibulei pana la osul hioid
- De la osul hioid pana la cartilajul cricoid
- De la cartilajul cricoid pana la incizura jugulara a sternului

Cu cat zona lezarii este mai jos, cu atat este mai periculoasa, deoarece se deschid spatiile de tesut celular
interfasciale.
La toaleta chirurgicala primara se largesc canalele plagii, sunt ingustate si intortocheate:
- Daca se prelucreaza plaga in regiunea triunghiului submandibular atunci ea se largeste paralel
marginii inferioare a mandibulei)
- Daca se prelucreaza plaga din regiunea triunghiului lateral al gatului, atunci se largeste paralel
claviculei
- Daca se prelucreaza plaga din regiunea sternocleidomastoidiana, atunci se largeste paralel marginii
anterioare sau posterioare a muschiului sternocleidomastoidian
Corpii straini se inlatura, tesuturile neviabile se excizeaza, plagile sunt drenate si apoi se face suturarea.

5. Blocajul vagosimpatic pe gt (A.Vinevski).

Indicatii:
- Leziuni traumatice ale toracelui cu pneumotorax inchis si deschis insotite de soc pleuropulmonar
- Plagi asociate ale organelor cavitatii torace si abdominale
- Intreruperea impulsurilor dureroase din regiunile lezate

Pozitia bolnavului: bolnavul este culcat pe spate, capul este retropulsat si intors in partea opusa in interventiile chirurgicale

Tehnica:
 - Punctul de reper de introducere a acului serveste unghiul intersectiei venei jugulare externe cu marginea posterioara a
muschiului sternocleidomastoidian (la nivelul osului hioid)
- In locul punctiei muschiul sternocleidomastoidian impreuna cu pachetul vasculo-nervos se deplaseaza cu degetul si
introducem un ac lung
- Acul se orienteaza de jos in sus, din exterior in interior pana la suprafata anterioara a vertebrelor cervicale
- Se retrage acul cu 0,5 cm de la vertebra si introducem in tesutul celular solutia anestetica
- La efectuarea corecta a blocajului apare hiperemia fetei si a sclerelor pe partea blocajului

6. Ligaturarea a.carotide externe indicaii, accesul, segmentul de predilecie.

Ligatura se aplica mai sus de locul ramificarii arterei tiroide superioare.

7. Accesul chirurgical n abordarea ductului toracic pe gt.

Se secioneaz pielea i esutul adipos subcutan, orizontal paralel claviculei cu 1 cm mai sus de ea, de la linia
median a gtului spre stnga pn la marginea posterioar a muchiului sternocleidomastoidian. Se ajunge
stratigrafic pn la fascia a treia, sub care se localizeaz segmentul inferior al venei jugulare interne. Dup ce se
vizualizeaz peretele venei, se trece la indentificarea poriunii terminale a ductului limfatic, ce se vars n unghiul
venos stng din posterioar. n cazul cnd ductul limfatic este identificat, se mobilizeaz i se trage lateral, iar vena
jugular medial. Apoi se fixeaz i se introduce drenajul n lumenul ductului. Intervenia se termin prin
suturarea etan sau strat cu strat. Dup finisarea drenrii efectum extubaia. Se trage de dren uor, iar nainte de
acest gest, se astup drenul, pe cel puin 24 de ore, pentru a obine staza limfei cu formarea ulterioar a trombului
n dren i n poriunea terminal a ductului limfatic.

8. Ligaturarea a.linguale indicaii, accesul, zona preferat.

9. Denudarea esofagului pe gt.

Indicatii:
- Leziunile esofagului
- Corpi straini inghititi
- Diverticule
- Tumori
Pozitia bolnavului: culcat pe spate cu un sul sub omoplati. Capul retropulsat si intors in dreapta, deoarece
esofagul se deplaseaza in stanga de la linia mediana si interventia chirurgicala se face pe stanga gatului.
Tehnica:
- Incizia se face de-a lungul muschiului SCM pe marginea lui anterioara, din stanga incizurii jugulare a
sternului pana la marginea superioara a cartilajului tiroid
- Strat cu strat sectionam pielea, tesutul subcutanat, fascia superficiala impreuna cu muschiul subcutan
al gatului
- Deschidem teaca muschiului SCM si deplasam muschiul lateral, denudam si sectionam fascia
omoclaviculara si endocervicala a gatului, pachetul vasculo-nervos se deplaseaza in exterior
impreuna cu muschiul SCM
- Sectionam muschiul omohioidian, foita parietala a fasciei endocervicale
- Se ligatureaza artera tiroida, care perforeaza fascia prevertebrala a gatului
- In santul traheo-esofagian se descopera si se deplaseaza nervul laringeu recurent stang
- Muschii sterno-tiroidian si sterno-hioidian impreuna cu traheea se abduc in dreapta
- Denudam esofagul care se apreciaza datorita fasciculelor de fibre musculare orientate longitudinal si
culorii lui roz-gri

10. Traheostomia superioar indicaii, tehnica, complicaii.

Indicatii:
- Asfixia in urma laringospasmului
- Edemul coardelor vocale
- Tumori si leziuni ale laringelui
- Corpi straini in laringe si trahee
- In intubatie prin traheostoma la executarea anesteziei la copii
Pozitia bolnavului: pe spate, cu un sul sub omoplati si cu capul retropulsat. Traheotomia se executa strict pe linia mediana a
gatului.
Traheotomia se imparte in:
- Traheotomia superioara (traheostomie)
- Traheotomia inferioara

Traheotomia superioara (traheostomie):

Printr-o incizie lunga de 5-6 cm de la mijlocul cartilajului tiroid in jos sectionam pielea, tesutul celular subcutan, fascia
superficiala a gatului. Vena mediana a gatului se deplaseaza intr-o parte sau se ligatureaza, se sectioneaza lina alba a gatului,
ligamentele care fixeaza istmul glandei tiroide de trahee si de cartilajul tiroid.
Cu un carlig bont istmul se trage in jos si se denudeaza inelele superioare ale traheei. In portiunea laterala a traheei se
introduc 2 departatoare, ridicam putin traheea si laringele in partea anterioara si le fixam. Cu un bisturiu se sectioneaza de jos
in sus 2-3 inele cartilaginoase al traheei si apoi se introduce canula. Ranile se sutureaza.

11. Traheostomia inferioar indicaii, tehnica, complicaii.

Traheotomia inferioara:
Incizia se executa in plan longitudinal de la cartilajul cricoid pana la incizura jugulara a sternului. Se sectioneaza
pielea, tesutul celular subcutan, fascia superficiala. Vena mediana a gatului se deplaseaza intr-o parte. Se deschide
atent spatiul de tesut celular interaponevrotic suprasternal, sectionam fascia omoclaviculara si prevertebrala,
deplasam muschiul sternohioid si sternotiroidian. Inelele traheei se deschid mai jos de istmul glandei tiroide la fel
ca in traheotomia superioara.
Complicatii:
- Accesul chirurgical intr-o parte de linia mediana care poate provoca lezarea venei jugulare interne sau
arterei carotide comune
- Hemostaza insuficienta duce la aparitia asfixiei sau a pneumoniei aspiratorii
- Lungimea inciziei care depaseste diametrul canulei contribuie la patrunderea aerului din trahee in
spatiul de tesut celular interfascial si subcutanat cu aparitia emfizemului subcutan

12. Conicotomia indicaii, tehnica.

Deschiderea laringelui prin secionarea cartilajului cricoid i a membranei cricotiroidiene (ligamentu l conic).
Intervenia se efectuiaz n stri urgente cnd nu avem timp pentru traheostomie.

Tehnica: pe linia median, mai jos de cartilajul tiroid, stratigrafic, vertical incizm cartilajul cricoid i membrana
cricotiroidea unimomentan. n plaga formatse introduce pensa i se deschid branele. Aceast manevr permite
ptrunderea aerului n cile respiratorii. Dup instalarea unei respiraii satisfctoare se efectuiaz traheostomia
din cauza c crico-conicotomia se poate complica cu condropericondrita, care mai apoi traumatizeaz aparatul
vocal i formeaz o stenoz laringian.

13. Puncia venei subclaviculare.

Cateterizarea venei subclaviculare
Pregtirea pacientului se face similar ca i pentru cateterizarea venei jugulare interne.
Poziia pacientului va fi de asemenea n Trendelenburg, cu capul rotat n direcie opus cu membrele superioare ntinse pe
lng corp.
Echiparea medicului, pregtirea cmpului i izolarea zonei ce urmeaz a fi puncionat se face la fel ca i n cazul venei
jugulare interne.

Puncionarea se face la unirea treimii mijlocii a claviculei cu treimea lateral sau la unirea treimii mediale cu treimea
mijlocie dup infiltraie cu xilin 1% la nivelul locului de puncie. Acul de puncie introdus la 15 o de planul tegumentului, va
fi naintat tangent la faa inferioar a claviculei, aspirnd continuu i orientat dinspre anterior spre posterior i dinspre lateral
spre medial n direcia incizurii sternale. Apariia sngelui n sering confirm poziia intravascular, montarea cateterului se
va face prin tehnica Seldinger descris anterior la cateterizarea venei jugulare interne.

14. Incizii i particulariti anatomo-chirurgicale n flegmonul submandibular.

Se deschid printr-o incizie efectuata paralel marginii mandibulei la o distanta de 1-1,5 cm mai jos de ea pentru a
evita pericolul lezarii ramurii marginale al nervului facial. Dupa sectionarea cu bisturiul a pielii, tesutului
subcutanat, fasciei superficiale al gatului impreuna cu muschiul subcutanat, patrundem pe cale boanta in
profunzime straduindu-ne sa nu lezam artera si vena faciala.

Operaii pe vase i nervi pe cap i gt

1. Tehnica venepunciei.
Tehnica punciei venoase periferice
1. pacientul va fi poziionat n decubit dorsal;
2. medicul va fi echipat cu mnui sterile;
3. membrul ce urmeaz a fi puncionat va fi poziionat decliv (gravitaia va accentua staza venoas);
4. se aplic garoul aproape de locul punciei. Plasarea garoului la distan face ca patul venos n care se adun sngele s
fie mai mare i implicit venele care urmeaz a fi puncionate vor fi mai puin umplute. Garoul va fi strns n aa fel
nct va fi ntrerupt doar circulaia venoas nu i cea arterial (oprirea circulaiei arteriale va face dificil umplerea
venoas).
5. dup plasarea garoului pacientul este rugat s nchid i s deschid pumnul de mai multe ori ceea ce va duce la
creterea fluxului sanguin n membrul respectiv cu o mai bun vizualizare a venelor;
6. se identific vena ce urmeaz a fi puncionat;
7. se dezinfecteaz zona pe o suprafa larg cu alcool;
8. se fixeaz pielea sub nivelul locului de puncie cu policele minii stngi;
9. se ia acul sau CVP n mna dreapt fr a atinge cu mna sau cu obiectele din jur zona care urmeaz a fi introdus n
ven. Se ptrunde prin piele la un unghi de 10o-15o pn n ven dup care naintm cu acul sau CVP de-a lungul venei
 10. n cazul n care montm un CVP pentru a evita strpungerea vasului dup ce vrful CVP a ajuns intravascular, fapt
marcat de apariia unei picturi de snge la captul transparent al mandrenului, acesta va fi meninut pe loc
mpingndu-se n continuare n ven doar canula de plastic prin culisare pe mandren. Dup ce canula de plastic a fost
introdus n totalitate intravenos se desface garoul, mandrenul metalic va fi retras cu o mn, n timp ce mna cealalt
va comprima vena pe canul pentru a evita extravazarea de snge. Se spal canula cu ser heparinat dup care se
ataeaz cpcelul, trusa de perfuzie sau seringa cu medicaia care trebuie administrat.
11. Fixarea CVP se va face cu benzi adezive de leucoplast pe care se va nota data i ora la care a fost montat canula

2. Tehnica veneseciei.
Venesectie (flebotomie)- deschidere pe cale operatorie a peretelui unei vene pentru a face s se elimine, n scop
terapeutic, o cantitate de snge.

Flebotomia este o procedura prin care se scoate sange din organism. Flebotomia obisnuita trateaza
pacientii care au prea mult fier in sange, precum in hemocromatoza, sau care au o productie mare de
celule rosii, precum in policitemie. Scoaterea regulata a sangelui din organism scade nivelul fierului prin
reducerea numarului de celule bogate in fier, precum hematiile
Flebotomia este realizata intr-o clinica medicala. Procesul este similar procesului de donare a sangelui.
Medicul insereaza un ac in vena si scoate aproximativ 500 ml de sange. Procedura dureaza aproximativ
30 de minute. Nu sunt necesare pregatiri speciale inainte de flebotomie
Medicul va ruga pacientul sa stea intins sau pe scaun. In timpul procedurii, se monitorizeaza permanent
tensiunea arteriala si pulsul

3. Denudarea i legturarea arterelor (facial, maxilar i lingval).

Denudarea arterei carotide externe (maxilara si linguala):
Indicatii:
- Leziunile vasului
- Plagile fetei asociate cu hemoragia din artera maxilara, glandei parotide sau tumori
Pozitia bolnavului: culcat pe spate, capul intors in partea opusa a interventei chirurgicale
Tehnica:
- Printr-o incizie de 5-6 cm de la unghiul mandibulei prelungita de-a lungul marginii anterioare a
muschiului sternocleidomastoidian. Denudam strat cu strat teaca pachetului vasculo-nervos
- Vena jugulara externa din straturile superficiale se deplaseaza in sus
- Denudarea arterei carotide

Denudarea arterei carotide comune (externa faciala):

Indicatii:
- Leziuni traumatice
- Anevrism
- Investigatii angiografice
- Administrarea substantelor medicamentoase daca nu e posibila introducerea prin punctie
transcutanata
Pozitia bolnavului: este culcat pe spate cu un sul sub omoplati. Capul este retropulsat si intors pe partea opusa a
interventei chirurgicale
Tehnica:
- Cu o incizie de 5-6 cm de marginea anterioara a muschiului sternocleidomastoidian, nivelul marginii
superioare a cartilajului tiroid
- Sectionam strat cu strat pielea, tesutul celular subcutanat, fascia superficiala, muschiul subcutanat,
peretele anterior al tecii muschiului sternocleidomastoidian
- Muschiul sternocleidomastoidian se trage exterior, disecam teaca pachetului vasculonervos si gasim
artera carotida comuna

4. Circulaia colateral n legturarea arterelor (facial, maxilar i lingval).

5. Legturarea, suturarea i plastia vaselor. Operaii pe nervi (neurorafia, neuroliza, neurotomia, plastia
nervilor).

Ligatura se aplica mai sus de locul ramificarii arterei tiroide superioare.

Nevrotomie- secionare chirurgical a unui nerv

Neuroliza- distrugere a esutului nervos
Neurorafie- sutur a dou extremiti ale unui nerv secionat
Neuroplastie- nlocuire chirurgical a unor pri ale nervilor periferici cu ajutorul unor omogrefe preluate
din mduva spinrii
Suturare- procedeu operator in care marginile plagii operatorii se unesc prin principiul suturarii
 Plastia a vaselor- in caz de lezare a unei artere, aceasta este inlocuita cu autovena sau cu proteza
vasculara sintetica din compusii polimeri

Tipuri de suturi:
a. Suturile cu fir continuu (surjet):
- Surjet simplu (Multanovski) fasciile si aponevrozele
- Surjet in U m uschii disecati transversal in timpul operatiei
b. Suturile cu fire separate straturile groase ale tesutului subcutanat si pielea. Pe piele se leaga nodurile pe
partea laterala a plagii
c. Sutura Carrel- pentru vasele sangvine

Operaii pe oasele maxilei i mandibulei

1. Noiune despre osteotomie, osteosintez, osteoplastie, rezecie osoas i trepanaie.
Osteosinteza- intervenie chirurgical care const n reunirea i imobilizarea fragmentelor unui os
fracturat cu ajutorul unor plci sau fire metalice
Osteoplastie- operaie de nlocuire a unui fragment de os sau a unui os ntreg cu buc i corespunztoare
de os, de metal sau de material plastic
Trepanatie- operaie care const n executarea cu ajutorul trepanului a unei deschideri n oasele cutiei
craniene, practicat n cazul extirprii anumitor tumori cerebrale, a scoaterii unor cheaguri de snge

2. Plastia defectelor osoase.

Indicatii:
- Diferite defecte mandibulare
- Rezectia si dezarticulatiile mandibulare in caz de tumori
- Inlaturarea mandibulei hipoplaziate
- Sechestrectomia masiva
Anestezia: locala

Osteoplastia mandibulei cu alotransplant liofilizat dupa Plotnikov:

Indicatii:
- Pentru defectele mandibulei
Tehnica:
- Pe o distanta de 1-1,2 cm de la capatul fragmentului ramas al mandibulei se inlatura din exterior stratul
cortical osos pana la aparitia punctelor sangeroase
- Pe suprafata plagii se perforeaza cu un trepan 2 gauri pentru o sutura din sarma
- Suprafata interna a transplantului se pregateste pentru operatie perforand 2 gauri similare
- La nivelul mandibulei se aseaza transplantul dupa principiul lacat rusesc si se fixeaza cu sarma

Autosteoplastia mandibulei cu reinplantarea de fier dupa Bernardschii:

Indicatii:
- Adamantinoamele
- Osteoblastoclastoame
- Alte tumori benigne
Tehnica:
- In sectorul mandibulei afectat de tumoare se aplica transplantul modelat mecanic si asezat la locul
initial in loja subperiostala care stimuleaza osteogeneza
- Absorbandu-se incet el se substituie cu tesutul osos nou format