Scribd Logo
Carica

Benvenuto in Scribd!

  • Principele Predicatorilor

    Caricato da

    shad0u
    10 visualizzazioni137 pagine
    Carte Crestina

    Titolo originale

    Principele-predicatorilor

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Formati disponibili

    PDF o leggi online da Scribd

    Hai trovato utile questo documento?

    Questo contenuto è inappropriato?

    Segnala questo documento
    Carte Crestina

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato PDF o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    10 visualizzazioni137 pagine

    Principele Predicatorilor

    Caricato da

    shad0u
    Carte Crestina

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato PDF o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    di 137
    PRINCIPELE PREDICATORILOR Principele predicatorilor Din viata si lucrarea lui C.H. Spurgeon de Jean Staneschi Cuvant inainte intreaga suflare baptist din lume s&rbatoreste, la 19 iunie 1934, centenarul nasterii lui Spurgeon. El a fost ultimul puritan. insem- natatea lui este covarsitoare, atét pentru baptisti cat si pentru nenu- miratii ucenici ai lui Isus. Milioane de buze vor rosti, cu adanc& muljumire, numele acestui barbat, pentru c& Dumnezeu 1-a intre- buinjat si-i aduct la cunoasterea Adevarului. Noi, baptistii, ne dim seama de mulfumirea ce-i datorim. Influenga lui e mare. Comunitatea, seminarul, orfelinatul, institutii ce au fost ridicate de el, mai activeaza si astizi. Cu toate cd vocea lui a amutit acum 42 de ani, prin cele 66 de volume de predici, el mai vorbeste si astzi. Ele sunt pentru multi un izvor nesecat de binecuvantari. Toate acestea inseamna influenta permanenti a unei personalitati mari, aleas& in chip deosebit de Dumnezeu. Sumara lucrare de fay doreste s& aduct modesta ei contributie la cunoasterea vietii, sufletului si operei acestui “principe printre predicatori” Trdim alte vremuri decat acelea in care a trait Spurgeon. Marturia lui ins& era scoas& din etemnele adevaruri dumnezeiesti, care nu pier gi nu se demodeaza niciodat&. El a vestit, ca nimeni altul- o viata intreaga - unul si singurul adevar simplu si mantuitor: credinja in Isus cel rastignit. Dominat de mai putine particularit’ti si de mult mai putine secrete decdt au oamenii in general, Spurgeon si-a pus intrea- ga inima in cuvantirile gi scrierile sale. Sinceritatea lui natural, care ‘nu pastra nimic pentru sine ci didea tuturor toate, a plamadit din comunitatea lui, o adevarat& fratietate. El putea da altora, pentru ci sigur, cApata de la Domnul cu care tr&ia in stranse leg&turi. Daca vrem s& sarbatorim cat mai folositor centenarul nasterii lui Spurgeon, atunci s& nu cinstim geniul lui de predicator admirandu-1 pana la invidie, s{ nu-I venerim cu exagerarea, pana la pasiunea lipsiti de orice critict dreapti, dar nici s{ nu ne obosim a scoate in telief ceea ce se afla la periferia mesajului sau, ci, st devenim ceea ce a fost el: Transmit&torii binecuvantarilor primite prin harul lui Domnului nostru Isus Hristos. Braila, martie 1934 Jean Staneschi Copilaria Charles Haddon Spurgeon s-a nascut la 19 iunie 1834 in Chevel- don , finutul Esex, in sud vestul Angliei. Strabunicii lui erau originari din Olanda i ficeau parte din miile de credinciosi care au gusit refu- giu in Anglia in timpul persecutiilor ducelui de Alba. in acelasi timp cand John Bunyan z&cea in temnifa din Bedford, Tov Spurgeon, strAbunicul lui Charles, ispisea o pedeapst de 15 s&p- taméni fn temnita din Chelmsford, pe un frig putrunz&tor, pe paie, intr-o celuld umed&, pentru cX nu voise s& ia parte la serviciile divine ale bisericii de stat. S-a ajuns la o separare a familiei lui Spurgeon de biserica de stat. Strbunicii lui erau oameni cu o evlavie curatt care si-au crescut copiii in temere de Dumnezeu. Fiul lor, James, bunicul fui Spurgeon, n&scut in 1776, fusese timp de 54 de ani din 1810 si pana la moarte, p&storul comunit&tii independente din satul Stambourne. Avea o familie numeroasa si desi era stirac , nu se gandea s& caute alta slujba cu venit mai mare, ci a ramas pe loc gi a lucrat cu mult& binecu- vantare, James Spurgeon a triit 85 de ani in creding& vie si predare sfanta, servind comunitatea cu ravn& pana la ultima lui suflare. Batranul Spurgeon era un puritan sever gi independent ins nu stramt la inim. Deseori se ducea la biserica episcopal s& asculte cate 0 Predica, in special cand era cate o predict misionara. Iubea mult copiii iar ei se ingrémadeau pretutindeni in jurul lui. Ca predicator, era foarte pretuit. O femeie din comunitate a spus odat& lui Spurgeon: “{nainte mergeam mereu in adunarea bunicului dumitale, iar acum sunt in stare s& merg pan’ imi rup ghetele, s& mai ascult pe un Spurgeon.” La infagigare semana mult cu John Wesley. Avea chipul unui gentleman de vig veche, purta haine foarte curate, cravat albi, cAmasa incretiti, pantaloni scurti pnd la genunchi, ciorapi de matase si pantofi cu curele. Spurgeon isi aminteste mult de bunicul lui. Bitrinul a avut fericirea s& asculte pe renumitul sau nepot, predicdnd. Tatil lui Charles Spurgeon a fost negustor si predicator indepen- dent in acelasi timp. Mai tarziu se consacri numai predicii si la 80 de ani era inc& un bun predicator. Era un barbat nobil, prietenos si de o mare evlavie. Sofia lui era si ea o crestina bund, care igi purta copii in rugiciuni gi le didea 0 educatie aleast. Charles era cel mai mare din cei 17 copii, din care gapte, sase surori si un frate i-au supravie- suit. Charles a fost adus la Stamboure din frageda copilarie. Bunica si o sord a tatei i-au purtat de grija. Cu cata iubire isi amintea Spur- geon de satul linistit si izolat, cu casutele risfirate si de casa batra- neasca ce servea drept locuint4 predicatorului. win locul casei batranesti s-a zidit una nou’. Cred c&-i place bravului pastor care 0 locuieste, mie ins& nu-mi este atit de drag ca cea in care mi-am petrecut copilaria. Fireste casa bunicilor era gata s& se pribuseasci si trebuia diramat. Totusi ag fi dorit si o vad acolo, asa cum era, lang adunare. fn dimineata unui sabat (bunicul meu nu suferea s& se spunt duminica) bunica nu s-a simpit bine si nu a mers la adunare. Inainte de terminarea serviciului divin a plecat la Domnul. A fost gasit sezind in fata Bibliei, aritand cu degetul textul: Mana Domnului venise peste mine. Ezechiel 33:22.” Casa b&traneasc’ a pastorului avea multe inc&peri. intai era un antreu pardosit cu carimid’. Acolo era vatra pe care se facea man- carea. Deasupra ei atama un tablou cu David si Goliat. in antreu era c&luqul “celui mic.” “Era singurul cal pe care am gustat plicerea ciliriei. Animalele vii fac de obicei migcAri neasteptate, te ridict de pe gea si te aruncd pe pamint, dar c&luyul meu din Stambourne era un animal docil, pe care si-ar fi putut pistra locul orice membru din par- lament. Cu cAt& plicere sedeam adesea pe pragul usii deschise gi priveam la ploaia care curgea in hardaul de splat rufe.” Copilului ii plicea mult si odaia cu fereastra imprejmuit& cu trandafiri. fn ea erau tablourile bunicilor, si o cildare mare si frumoast “pe care bunicul 0 intrebuinga 1a asa numitele botezuri.” in aceast% camera isi studia bunicul predica. Charles era adus in aceeasi cameri, i se dideau reviste religioase. Se uita la chipul vreunui teolog renumit sau la schita unei statiuni misionare. Dac& totusi nu riménea linistit atunci i se spunea: “ Dac tulburi pe bunicul, nu va putea predica si nu va putea arita oamenilor calea spre cer!” “Acest indemn ma ficea si privesc din nou chipul teologului gi statiunea misionar’. N-am presimyit pe vremea aceea, c& mai tarziu, alti copii vor privi chipul meu in aceeagi revist’.” inci din copilirie au inceput s& se arate cele dovd insusiri ale caracterului lui care J-au ficut att de renumit: iubirea neclintita de adevar si o vointd de fier. Serviciul divin si citirea Cuvantului nu le fiicea in sil, ci de plicere si uneori ctiuta un loc ascuns unde s& se oat ruga. CAteodat predica fratilor si surorilor lui. Un membru din comunitatea bunicului stu, Road, avea obiceiul s& se duc& la cArciumi si bea o halb& de bere si st tragi o pip de tutun. Bunicul era foarte necijit din cauza asta, fari si stie c& Charles, care avea numai sase ani ii imp&rtisea durerea. Intr-o zi, copilul spuse: “Voi omori pe mos Road!” “Sssst! Sssst! nepojele, si nu mai vorbesti aga! Asta e crima si politia te inchide daci faci asa ceva,” “Nu te speria, bunicule, nu vreau s&-i fac nici un rau ; dar s& Stii cd o s&-1 omor gi gata!” Bunul bunic ramase incremenit, Copilul plec& si dup’ un timp se $ntoarse: “L-am omorat pe mos Road. De acum nu-l va mai intrista pe bunul meu bunic!” “Scumpul meu copil,” spuse ingrijorat batra- nul, “ce-ai facut?” “N-am facut nici un rau, bunicule, am fost ocupat in lucrul Domnului, asta-i tot!” Mai mult n-a aflat bunicul de la el, dar nu trecu mult vreme si lucrurile s-au Iimurit. Mos Road veni st vorbeasc& cu pastorul gi istorisi migcat, cum a fost omorat. “imi pare rau c& v-am ficut atéta durere si grij. Stiu ci n-am facut bine. Eram in crfigm& si tocmai imi fumam pipa si beam o halb& cu bere, cand intr copilul. fsi ridic mana, m& ar&t4 cu degetul si spuse: Ce cauti aici, Road? Tu, un membru al comunit&tii, si stai inte necredinciogi gi s& amiragti inima predicatorului? Eu m-ag rusina si n-as indurera pe predicator!” Pe urm’ a plecat. La inceput m-am suparat tare, pe urma am simtit c& toate cele spuse de copil sunt adevarate si eu sunt vinovatul. N-am putut termina halba cu bere, am c&utat un loc singur, m-am aruncat la picioarele Domnului, marturisindu-I pacatul si cerandu-I iertare. Cred cA Domnul in bunatatea Lui mare m-a iertat si acum vin la dumneavoastr4 gi v4 rog s& ma iertati. Dac& Charles era intrebat ce vrea s& se faci, rispundea: Vanator. C&nd vedea vanatorii de vulpi trecdnd peste cAmpii gi cdinii 1atrand, nu se linistea pana ce nu o lua pe urma lor. Se vedea frumos, clare pe cal, gonind dupa vulpi. Intr-o zi l-au trimis la bictinie s& cumpere ceai, mustar boabe gi orez. Cand se intorcea spre cas cu cogul cu cumparaturi, vizu o multime de cAini de vanatoare. Se lu dupa ei, s&rind prin tufiguri gi peste sanquri. Cand s& se intoarc& acasa, lucrurile din cos se amestecaser’! Spurgeon, amintindu-si de aceast intamplare, isi indemna elevii si-si pregtteasc’ predica ct mai clar: “De atunci sti c& trebuie si impachetez cuprinsw! predicii in pachete bune si tari, care sunt legate cu sfoara cuvintelor si eu - in ciuda modei — mi in de: punctul unu, doi, trei. Nu se bea cu plicere ceai amestecat cu mustar si nu se asculti cu plicere o predic’ la care na se poate deosebi capul de coad&, pentru c& nu are nici cap nici coada. Dati oamenilor adeviirul, randuit fn chip logic, ca s4-1 poat pistra cu uguring& si atunci il vor primi cu plicere.” in general Charles era un copil linistit, iar c&rgile il atrageau mai mult decat jocul. Uneori ins’, firea lui vesel’ il impingea si la cate o zburdalnicie, Camera bunicului, in care igi tinea biblioteca, era pentru nepofel o incdpere plicuti. Acolo se aflau istorioarele si tablourile martirilor protestantismului de pe vremea “singeroasei regine Maria"; acolo se gasea Bunyan si cartea sa “Cilatoria cres- tinului”, si tot acolo erau operele vechilor puritani, Copilul se bucura la privirea tablourilor iar tandrul si barbatul se adénceau in studiul Bibliei, care influent atat de rodnic predicile sale. Neobisnuita dezvoltare spirituald a copilului, stamise atentia general. Batranii adunarii, cu feyele grave, care se adunau in casa pastorului de obicei simbata seara, raméneau uimiti de observatiile potrivite, pe care le arunca copilul in toiul convorbirii lor. Sigu- Tanta si indrizneala, care mai tirziu I-au facut celebru ca vorbitor, se aritau din fraged% copilrie. Spurgeon n-are cum s& mulfumeasca gcolii din Stambourne pentru fundamentul educatiei sale. In Anglia nu era pe atunci inva- {imintul primar obligatoriu. in multe sate, cadrul didactic era re- Prezentat printr-o femeie mai in varsti, care stia ceva carte si care introducea in impiratia stiingei pe copii setosi de invayatura din sat. O educatie scolar’ mai bund era de dorit pentru copilul pre- coce, Tatil stu se mut’ intre timp in Colchester, un orisel cu vreo 30.000 de locuitori Iuand cu el pe fiul stu, acum de sapte ani. Cu toate acestea Charles nu se instraind de casa bunicilor si igi petrecea acolo vacantele. “{ntr-o zi de vacanya”, Spurgeon ne istoriseste o intamplare care i-a influenyat viata, “ Aveam un prieten Knill, fost misionar in Pe- tersburg, care traia in Chester, - acum este cetatean al Noului Terusalim. Veni intr-o vineri in casa bunicului meu. Voia sa find in duminica urmi&toare 0 predic’ misionar’. Acest barbat , a c&rui amintire binecuvdntati a rimas multora nestearsi, era plin de: iubire, bunitate, seriozitate si ravn’, si dorea tot atét de fierbinte s& cAstige sufletele oamenilor, cum doreste zgarcitul banii.” Ascultase pe micul Charles citind textul biblic si se invoi cu el st-i arate a doua zi gridina. Natural, micutul se simjea mé&gulit de aceasti onoare si cand Knill bituse a doua zi la usa camerei sale, se scula repede si-] insoi in gridin’. Noul stu prieten ii istorisi multe lucruri frumoase si-l indemni s& vorbeasc. In felul acesta el cAstigase inima copilului. Knill ii vorbise de Isus si marea Sa dra- goste. in boschetul plin de vit4 silbatic3, el ingenunche, cuprinse gatul copilului si se rug’ fierbinte pentru méntuirea micului stu prieten. Acelasi lucru se intampla si in urmitoarele dimineti. in timpul zilei, cei doi prieteni erau mereu impreund. “Knill spuse mai tirziu c& atunci simtise 0 deosebiti prietenie fafi de mine si avuse o presimtire ciudat’, pe care nu si-o putea explica. fnainte de ane desparti se mai rugd o dati cu mine, deosebit de fierbinte. Ceva neobisnuit fi apisa inima. De aceea el fi chem’ pe membrii familiei mele, m& asez4_ pe genunchii sti si spuse: Nu stiu cum, dar am presimfirea ca acest baiat va predica Evanghelia la mii de suflete sicd Dumnezeu il va face o binecuvantare pentru muli. Aceasta 0 prevad si as vrea ca baiatul sd-mi fagdduiascé un lucru: Cand va predica in adunarea lui Rowland Hill, iar aceasta o va face cu siguranté, as dori s& se cAnte cintarea “Pline de tain sunt cdile Domnului, minunile, cand El le infaptuieste “. Eu i-am fagdduit inc& un lucru: c& voi invata cantarea pe de rost si-mi voi aminti de cuvintele lui”. “Profetia se implini. Cand am predicat Cuvantul vietii in adunarea lui Rowland Hill, care inainte de construirea Tabemacolului era cel mai mare local de adunare din Londra, am pus si se cAnte acea cintare. Au ajutat cumva, chiar cuvintele lui Knill ca ele si se implineasc’ ? Probabil. Eu am crezut c& ele se vor implini gi ve- deam venind ziua cand aveam s& predic Cuvantul vietii”. “Sa dea Domnul ca tofi si fim la fel de injelepti ca Knill, care semanase pretutindeni simanja. El n-ar fi trebuit si se intereseze de micul nepot al pastorului. Ar fi putut s spund c& are de facut alte treburi , mai serioase, decat s% se roage cu copii. Dar cine stie , dac& el n-a influengat cumva prin aceast4 umila i copiltreascX bunttate tot atat ca si prin duzinele de predici sinute in fafa numerosilor ascul- titori. Prietenia fazi de micut a fost pentru mine de o insemniatate vegnicd si timpul care -a consacrat pentru mine, a fost - sunt adnc fincredintat - bine intrebuintat”. Hotararea Despre anii de scoal& ai lui Spurgeon, nu avem multe am&nun- te.Pan& in anul 1848, deci pan& la varsta de 14 ani, a fost la dout scoli din Colchester, dintre care una era condust de baptisti. incepu s& cunoasc migcarea baptist gi s& viziteze bisericile. Se imprietenise cu invatitorul Leeding, de la care primi o pregitire temeinic& in ma- tematic’, latin’, greact si francezi. In toate clasele a fost premiat. Dupa terminarea scolii se simi slabit si-si facu timp pentru odihn’. inarmat cu o undit’, isi petrecea timpul pescuind si cugetand la cele invitate. Se pare c& aceastA vacant i-a prins bine fiindc& termina’ astfel descrierea ei: “Ar fi mai bine pentru copii daca li s-ar da mai pufine lectii, dar in schimb li s-ar mari posibilitatea de a cugeta. Dac te indopi, fra s{ mesteci mancarea, atunci muschii nu se vor forma niciodat’. $i acest adevar este mult mai serios in cele spiri- tuale ca in cele trupesti”. Probabil c& slibiciunile lui trupesti au fost motivul pentru care Spurgeon a petrecut o vreme, in anul 1848, la scoala de agricultura din Maidstone; totusi in anul 1849, el o pardseste si pleact la Newmarket, unde i se oferi un post de invagator-suplinitor. Pe lang’ functia de invayitor el {gi ficu timp si invaji mai departe cu multi dragoste . Odat& cu anul 1849 incepu pentru Spurgeon un timp de grele Jupte sufletesti. De mult vreme era stpani it de un simtamint puternic al pacatelor sale. “M& simteam nenorocit,”-istorisea el in acea vreme - “abia mai puteam lucra, Ma hotirasem s& vizitez fiecare bisericd siam inceput cu cea din ordselul in care locuiam, gata s& fac orice, numai si ma ierte Dumnezeu. Am facut ocolul tuturor bisericilor, am Tespectat si respect pe barbatii care predicau in ele, totusi trebuie si spun c& n-am auzit pe nici unul din ei predicdnd intreaga Evanghelie. Predicau adevaruri mari, bune, care se potriveau pentru multi din ascult&torii_lor evlaviosi, Eu voiam si stiu: cum mi se pot ierta p&catele? Tocmai lucrul acesta nu mi se spusese. Voiam sa aud cum poate capata pacea un pacatos, care-si simte povara pacatelor gi in locul acestei Evanghelii, auzii o predic: “Nu v4 inselati, Dumnezeu nu se las batjocorit !", care nu-mi arta calea sciparii, ci dimpotri- va imi miri chinurile. Predica urmitoare, pe care 0 auzii, trata fericirea celui drept. Nici asta nu se’potrivea pentru mine, un biet pactitos. M& simjeam ca un cAine, care nu primeste nici macar o buciiticd de paine. Cu toate acestea, mergeam fn fiecare duminic& la biserica si pot spune ci nu m& duceam frd sX nu ma fi rugat ina- inte si cred c& in toatA biserica nu era un alt asculttor mai atent ca mine. intr-o zi de iam’, pe cAnd imi petreceam vacanjele in Col- chester, mergeam din nou spre biseric. Ningea insi att de tare ci nu mi-am putut continua drumul. Totusi aceasta intrerupere mi-a fost © binecuvéntare. M-am oprit si am intrat intr-o sali. necunoscutd . Era adunarea “metodistilor primitivi”. Auzisem in multe randuri de ei, Mi se spusese c& ar cfnta asa de tare, incat ascultatorii capatau dureri de cap. Totusi mie imi era egal. Voiam si cunosc cu orice chip, calea mAntuirii, chiar dac& as fi c4patat cea mai cumplita durere de cap. M-am asezat pe o banca si serviciul divin incepu. La amyon s-a suit un om slab care citi cuvintele: “fntoarceti-va la Mine si veti fi mAntuiti tofi cei ce sunteti la marginile pimantului!” (Is. 45,22), (in engleza - Priviti la Mine) . {si pironi ochii asupra mea, c si cénd fntreaga mea inimi i-ar fi fost cunoscuti gi spuse: “Tinere, te afli in mari nevoi. Nu vei iesi din ele, dac& nu vei privi la Hristos”. Apoi isi Tidic’ minile gi strig4, asa cum numai un metodist primitiv poate striga: “Priveste! Priveste! Priveste! “ ... - “Trebuie numai s& pri- vesti”, spuse el. $ieu vazui indatd calea méntuirii.O, cum imi sdlta inima de bucurie! Nu stiu ce mai spuse predicatorul, ci eram preo- cupat de un singur gnd, acela al mAntuirii mele. Am fost timi&duit ca $i israeligii, care au privit la sarpele de arama. Dupa paisprezece ani, Spurgeon predic4 in aceeasi adunare, me- toda din Colchester si folosi acelagi text: intoarceti-va la Mine si veti fi mAntuifi tofi cei ce sunteti la marginile pamintului”.. “Aces- ta era textul”, spunea el, “despre care am auzit predicfindu-se in aceastA adunare, cand m-am intors la Domnul”. Apoi aratA spre o banc& din partea stng’, de sub. balcon si spuse:” in clipa in care m-am pocdit sedeam acolo”. Spurgeon a avut de luptat cu necredinga, imediat dupa intoarcerea sala Dumnezeu.Probabil cd aceasta luptd era stirnita de citirea c&r- tilor filozofice. incepu s& se indoiasc& intai de unele lucruri, apoi de toate gi la urma se indoi chiar de propria-i existent’. Deveni liber cugetator, ins’ numai pentru putin’ vreme. Scipi curand din labirintul dezn&dejdii, preamarind harul si iubirea mintuitoare! TatAl gi bunicul lui , cu toate c& aparjineau unei comunititi libere, fineau totusi la botezul copiilor mici. Charles Spurgeon ins&, care yenise de mult& vreme in contact cu baptistii, avea convingerea c& numai cufundarea in apa, legati de o mérturisire personala a credingei, este un botez veritabil. intre tata si fiu se pomni un schimb de scrisori in aceasta privinta si dupa ce tat&l se convinse c& fiul s4u nu cade in vreo ratacire sufleteasc& daca se boteaz4 cu botezul credingei, fi didu aprobarea lui parinteascd. in Newmarket nu era nici o apa curg&toare potrivita, iar comu- nitatea nu avea inc& un bazin pentru botez. Spurgeon se duse la Isleham, cale de cAteva ore, pentru a fi botezat. in ziua botezului se sculi devreme, ca sd aib& timp de rugiciune si apoi pomni la drum. nck nu avea saisprezece ani, prea un copil in hainele de botez, dar pisi cu indrazneal prin ap’, pn’ la boteztor si mirturisi cre- dinga fara sovaiala. “Mi-era indiferent, dac& priveau la mine pimantul, cerul si iadul. Nu mi rusinam s& mirturisesc in momentul acela c& urmez pe Dumnezeu. Orice timiditate disp&ruse pentru totdeauna. Frica se scufundase in apa aceea si simjeam c¥,"cine fine si implineste poruncile Sale primeste rasplata mare”... “Daca ma intreabi cineva, de ce m-am botezat, fi rispund: Cred c& este 0 randuiali pe care a limurit-o Hristos in leg’tura cu credin- ta-"Cine crede gi se boteazii va fi mAntuit!” N-aveam credinga super- stitioas’ c& botezul m4 va mantui, deoarece eu eram dinainte mén- tuit. Nu cdutam sp&larea pacatelor mele prin ap’, ci credeam c& pacatele mele erau deja spilate prin credinja in singele lui Isus Hristos. Botezul celui credincios il priveam numai ca un semn al curairii, ca un simbol, o emblema a ingropirii cu Domnul si ca 0 exteriorizare a nasterii din nou. Nu mi-am pus increderea in botez ins& pentru c{ m-am_ increzut in Mintuitorul, socoteam 0 datorie S&L ascult ca pe Domnul meu si si urmez exemplul pe care 1-2 dat prin propriul Su botez in Tordan. N-am implinit o forma exterioara pentru a deveni baptist. Voiam s& fiu un crestin in felul apostolilor. $i ei credeau si se botezau.” Spurgeon cunoscu, de copil, biserica independent; in timpul unui serviciu divin metodist primi mantuirea, iar alegerea lui personal La condus la baptisti. in capitolele urmitoare dim peste urmele acestei intreite influente; Probabil ci aceste influenfe au contribuit st-I faci mai larg Ia inima, decit sunt unii din coreligionarii sti. inceputul activitatii sale Ramase deocamdata la postul sau si ori de cite ori avea prilejul méarturisea pe Domnul. Tinea gcoald de duminica, vorbea cu oamenii prin case si pe strazile oragului, reinsufleti o societate de tractate c&zut in amorfire si 0 ajut% impartind sarguincios tracta- tele. Lectiile lui la scoala de duminicd erau atragatoare gi pline de invagituri, era iubit de copii, care fl ascultau cu placere si plini de cele auzite istoriseau la randul lor acasi. Curand scoala de duminic& se umplu nu numai de copii ci side adulti, care voiau s& asculte cuvantirile inflictrate ale tan%rului invapator. Pe la sfarsitul anului 1850, Spurgeon plec& la Cambridge, unde prietenul si fostul su profesor Leeding intemeiase o scoala superioar’, si-id&duo cate- dr& de suplinitor. Aici s-a bucurat de un salar mai bun gi de timp mai mult pentru a progresa in studiile sale. Stabilindu-se in Cambridge, deveni membrul bisericii baptiste din St.Andrews, cu celebrul pre- dicator Robert Hall. Dupa pugin& vreme se inrol& in cercul de predi- catori voluntari, care fusese infiinyat si organizat de Robent Hall. Tinta cercului era misiunea in satele din jur. Erau un grup de frati tineri, consacrati ca predicatori voluntari numai duminica, iar in restul zilelor mergeau la servici.Cu toat& fragezimea virstei, Spur- geon a fost primit cu bucurie ca membru al_acestui cere de misiune. De atunci era privit ca un vorbitor talentat. Cu toate c& era hotirat st devini predicator, prima predic’ o tinu pe neasteptate. intr-o seari un prieten 1-a rugat si-I insojeasc’ fntr-un sat din vecinatatea Cam- bridgelui. Spurgeon gandea c4 prietenul stu va tine serviciul divin, gi fi spuse pe drum: “Nad’jduiesc c Dumnezeu iti va binecuvanta predica din seara aceasta”.”Predica mea?” rispunse prietenul! “N-am predicat niciodat’ in viata mea si nici astizi nu m& gindesc s& predic, am fost rugat si te insojesc. N&dajduiesc ci Dumnezeu va binecuvanta predica ta”. “Dar bine!”, spuse Spurgeon, “n-am predi- cat niciodata si nu cred c& voi putea s& predic.” Si-au urmat drumul, fri sisi spuni un cuvant, pan’ cand au intrat in sat. “imi tremura tot sufletul”, spunea Spurgeon, “si eram foarte curios si vid ce se va intampla. Am cerut prin rugiciune ajutor de la Domnul si m-am hotarat sa incerc. Textul era: “Cinstea aceasta este un dar pentru voi care afi crezut” (1 Petru 2,7), Eram hot&rat s{ m& incred in Domnul, stiind ci El imi va deschide gura, Pentru onoarea Fiului S&u prea iubit. Parea o indrizneala mare si o probii serioasa, dar increzindu-ma in El, voiam cel putin s& vorbesc despre mantuirea de pe cruce si si nu las pe asculttor si plece acas% fara nimic. Intrarim in odaia mic& a unei case s&rAcdcioase, invelit’ cu paie, unde erau stransi cdtiva muncitori impreuna cu sotiile Jor. Am cntat, ne-am rugat, am citit din Scriptura’ si apoi a venit randul primei mele predici. Nu-mi amintesc cat a durat. Nu era nici pe jumitate atat de grea pe cAt imi inchipuisem, dar m-am_ bucurat cAnd am terminat-o. Spre bucuria mea nu mi pribusisem, nu infe- Penisem in mijlocul predicii, nu fusesem p&risit de sirul gandurilor si in sfarsit am z&rit portul mult dorit. Incheiaram si tocmai_luam cartea de cAntiri s& cnt, cind spre uimirea mea auzii_glasul unei batrane : “Dumnezeu si-ti binecuvanteze inima! Céfi ani ai?” Am Taspuns hottrat: “Va rog asteptati pin’ sfarsim_ serviciul divin, iar apoi vom sta de vorba! S& cantim”. Dupa cantare si dup’ o ultima Tugaciune de mulyumire, am inceput st discutim. “Capi ani ai?” ma intrebi din nou femeia.”Mai putin de saizeci”, raspunsei voios. “Dar si mai putin de saptesprezece, nu-i asa?” continua ea.. “Aga e, dar varsta nu are nici 0 importangi, Dumneata gandeste-te la Dom- nul Isus”, atét am fost in stare s&-i raspund.” Spurgeon adauga: “Oare nu se gisesc tineri, care pani acum au fost muti ca pestii? Satele si mahalalele noastre dau ocazii frumoase vorbitorilor tineri. Multi dintre ei vor s& fact lucruri mari gi de aceea nu fac nimic. Cine este gata si lucreze se straduieste bucuros s& invete copiii mici sau s& impart tractate - s-o ia de la capat - are mai multe sanse sa fie folositor, decit un alt tani, plin de zel, dar care doarme intr-un guler alb (uniforma pastorilor bisericii anglicane), lucreazi manuscrise si schife m&reje de predica, pe care n&dajduieste s& le citeascd 0 dati de la amvon.Cine vorbeste in bucitiria siteanului despre adevarurile simple ale méntuirii si se pricepe s&-] intereseze pe caraus si pe servitor, are un dar mai de pret decat acela al unui pastor, care vorbeste mereu despre educatie si intrebuinteaz cuvinte pe care nu le infelege nimeni”. Un mare cunoscator care ascultase prima predic a lui Spurgeon, prezise c& baiefelul in jachet&, care predicase cu mult& putere, se rugase fierbinte si explicase Cuvantul cu multi adancime, va ajunge un barbat vestit. Un alt ascultator, gasi chiar primele predici ale lui Spurgeon pline de invapaturi si cuprinzand multe exemple din istorie, astro- nomie si geografie. Ardtase, inci de pe atunci, darul prin care a devenit vestit mai tarziu, ca tot ce spunea sa insuflefeasct si st intireasc& prin exemple si imagini diferite. Curfnd a inceput si predice regulat. in fiecare seara, in cele treisprezece sate care erau in gtija predicatorilor voluntari. fntr-un an a predicat de mai mult de tei sute de ori, predand totodata cursuri la scoala si invagand mai departe lucrurile pe care le credea de folos. Activitatea lui a fost deosebit de binecuvantat& in satul Waterbeach, unde comunitatea baptist nu avea pe atunci prédicator, Membrii comunit3ii fl rugar& s& rémén& pastorul lor, iar in anul 1852, la varsta de nici optsprezece ani, lud in primire acest post. La inceputul activititii lui Spurgeon, mica comunitate numara patruzeci de membri, iar dupa citeva luni de munc& intens& ea crescu 1a o sut de membri. Ajunse repede un vorbitor iubit, primind din diferite locuri propuneri st&ruitoare si predice. Dar succesul nu era pentru el lucrul de cipetenie.”Cum tre- s<a inima mea de bucurie”, spuse el, “cAnd auzii de primii intorsi la Dumnezeu! Adunirile pline si fefele prietenoase ale ascultitorilor nu ma multumeau. Doream sa aud despre inimi zdrobite, s4 vad lacrimi de c&ingx. M-am bucurat ca un viteaz care face o capturi mare, cAnd © femeie stract mi-a spus c& isi simte vinovatia picatelor si c& in timpul predicii pe care am finut-o duminict dup mast, a gisit pe Méntuitorul. Mai zaresc si acum casa ei veche, imi amintesc inci de primirea ei in comunitate gi de moartea ei care a fost un mars al birungei. Ea a fost primul gi cel mai dulce sigiliu pe care Dum- nezeu 1-a pus pe slujba mea. Cred c& nici o mama nu se bucur’ mai mult la vederea primului ei nascut. Sufletul meu slivea pe Domnul, care privise la starea mea joas& si-mi dtruise har.” Spurgeon nu-gi scria niciodatA predicile - ii lipsea timpul necesar. ‘Nu le invata pe de rost si nu repeta frazele cuvant cu cuvant. “Cu- Prinsul trebuie pregatit, dar cuvintele vin pe nepregitite”, era Tegula de care se tinea cAnd isi pregitea predicile. Despre alegerea textului avea p&reri deosebite. “Dup& ce putem cunoaste textul Potrivit? {1 putem cunoaste tot asa cum recunoastem un prieten oarecare. Dac& un verset pune stapanire pe duhul nostru cu putere si nu ne mai d& drumul, atunci am gésit textul potrivit. Dac& sunt intrebat: cum pot cfpita textul cel mai potrivit?, atunci réspund: “Cere-I Domnului”. Daca s-ar intémpla_cumva, ca rugciunea si nu Ne poatd conduce la comoara c&utat&, atunci este o binecuvantare mare, iar nevoia ne impinge la mai mult& rugiciune...Dac& ati st&ruit a va ruga in cAmaruta voastra si v-afi luptat suspinand, dac&i Y-afi gandit la comunitatea voastra si la nevoile ei si totugi inc& n-afi gasit textul potrivit, ei bine, nu trebuie s& disperati. Dac v-ati duce la razboi pe socoteala voastra, ar fi rau dac& cu putin inaintea luptei nu afi avea inc& gloantele necesare. ins’ Comandantul vostru trebuie s& va aprovizioneze si El va va imparti la timpul potrivit munigia care va trebuie. incredeyi-va in Domnul, ci El nu va poate parasi...Dacd afi trandavit toatd saptimana si nu i Ocupat cum se cuvine de predica voastra, nu trebuie si va sprijinigi pe ajutorul lui Dumnezeu; ins& dac® ati facut tot ce afi putut si mai asteptati ultimul semn ai Domnului vostru, atunci El nu va va face de rusine”. Mai tarziu ne vom ocupa mai aminuntit asupra felului de predic& al lui Spurgeon. Aici doresc numai sa art c& predicile baiatului si tandrului au avut acele tras%turi caracteristice, care mai tarziu, fiind dezvoltate, au facut din el cel mai vestit dintre predicatori. Un predicator vestit, care-] intalnise de cfteva ori in Waterbeach in 1852, scrise urmatoarele cuvinte despre Spurgeon, in jurnalul sau : “Spurgeon este 0 stea care rasare siel va pune odat& sigiliul asupra bisericii noastre baptiste”. intr-o zi, Spurgeon primi o scrisoare de la un predicator batran din vecin&tate, care-] ruga s4-i find locul in una din sirbatorile anu- lui. Ba&tranul nu stia c& invitase un “predicator-baiat” gi cand igi vazu colegul atat de tinerel, isi pierdu cumpatul. Spurgeon il salut $i spuce: “Am sosit in urma cererii dumneavoastra, pentru a tine Precica si nid&jduiesc c& va simtiti bine”. “Ba deloc, de cind am placerea s& te vid ! Frumoasia istorie! Baieti care abia au invajat sd-si stearg nasul, misioneaza tara si predic! Ce crezi dumneata tinere c& vei predica la noi? Aici nu-i ca la dumneata in sat: aici sunt oameni invafati, care se pricep s& judece o predict!” “Atunci, ierta- {i-m&, m& pot fnapoia in satul meu”. -"Nu se poate. De cAteva ore vin oamenii din oras, clare, cu trisura si pe jos, pentru a te asculta predicind. Si ei sunt la fel de prosti ca si dumneata”. Nici un rispuns. Batrénul predicator se plimba in sus si in jos, foarte nervos, se opri Jocului gi intreba: “N-ai nici un ajutor?” “Ba da, ajutor de sus.” Ia- rigi pauzA. Apoi ii puse miinile pe umeri si spuse: “Ei bine, tinere, d&-ti toat’ silinga” - si plecar’ am4ndoi in adunarea ticsit’ de oameni. Acolo Spurgeon citi dup’ obiceiul su, un capitol din Biblie, pe ca- te-l explic&t. Alese de data asta, capitolul saisprezece din Proverbe. La cuvintele: “Perii albi_ sunt 0 cununa de cinste”, se opri.”Nu se in- timpl totdeauna. Sunt unii oameni cu pirul alb, care nu-si pot fine limba in frau gi alti tot cu pirul cArunt care n-au invajat cele mai simple reguli ale unei bune cresteri.” Batrinul sedea in primul rand si asculta acestea si alte observatii dand din cap. Spurgeon ins4, tinu predica. Dupi predic, bitrinul se urci la amvon, batu pe umiir pe “copilandru”, si-i spuse razfind: “Esti cel mai indrzney om care s-a urcat vreodat la acest amvon!”. Se imprietenira si batrinul radia de bucurie, povestind tuturor despre tanarul extraordinar, care se ridi- case in mijlocul lor. in celelalte seri Spurgeon predica si in alte sate. O dat, in vara anului 1853, se duse fntr-un sat dar fu surprins pe drum de o ploaie torential’. In loc s& se inspaiménte si si se intoarcd acas’, isi desc&ly& ghetele si ciorapii si-si urm drumul. Ajuns la casa unde trebuia s& tint predica, nu g&si nici un om, nimeni n-a indraznit si ias& din cas& pe o asemenea vreme. Atunci se duse de la 0 cas& la alta; bitu la usd si invit& oamenii la adunare, anuntandu-si sosirea. Chiar dac& pe timpul acela era hottrat st se fac predicator, uneori era cuprins de mari indoieli, Urmatorul citat, gasit intr-o carte de Omiletica, il puse in mare incurc&tura. “Dac cineva are greutati in alegerea textului, ar face mai bine s& se intoarc& la plug sau la Meserie, ci nu merit si fie predicator”. Spurgeon avea mari greut4ti iM aceast& priving’. [até ce istoriseste el: “Pe cind ma aflam in Cambridge, m4 pregateam pentru predic’, citisem toat& ziua, cugetasem si totusi nu g’seam un text potrivit. Nu-mi sosise nici un rispuns din partea Domnului. M& rugasem, cercetasem un verset dupa altul, dar simpimintele nu se lipisera inc& de nici unul. M-am apropiat de fereastra si am privit afara. Atunci am zarit pe acoperisul casei de peste drum o pastre. Era un canar, inconjurat de o multime de vribii, care il ciupeau gi-l loveau cu ciocul ca gi cind ar fi vrut sil sfigie. Deodatt imi trecu prin minte versetul din Teremia 12,9: “. ,mostenirea Mea a ajuns pentru Mine o pas&re de prada pestrit’, in jurul c&reia se strang pistrile de prad&”. Iesii la plimbare gi cu cea mai mare liniste sufleteasc&’, am cugetat la textul amintit. Am predicat liber si nestanjenit s&tenilor mei, despre poporul ales al lui Dumnezeu gi persecufiile care trebuie s& le sufere din partea dus- manilor s&i”. in Waterbeach Spurgeon trebuia s& predice de trei_ ori in fiecare duminic’: dimineafa, dup’-amiaza si seara, iar predica de dup’-amia- zAurma imediat dup’ dejun. “Predicasem dimineata, apoi din obisnuing, m-am dus la unul din membrii comunitatii mele si iau masa. Am mancat cat am putut de putin ca s4_ mA pot pastra cat mai vioi si limpede la cugetare, dar am constatat cu groaz’ c& imi disptiruse intregul sir de idei pe care mi J-am pl&nuit. Oricat m-am stréduit, nu mi-am putut aminti tema. Timpul trecea, ora se apropia, iar eu le-am spus foarte ingrijorat comesenilor mei c& nu stiu despre ce voi predica. -”O”, spuse unul dintre ei, “nu face nimic, cred c& veti gisi cdteva cuvinte bune pentru noi”. in clipa aceea c%zu un ticiune mare din vatra unde ardea focul, rispandind in jur miros si fum putemic. “Tat un text”, spuse piranul, “nu este acesta un ticiune scos din foc?”. Nu, gandii eu, n-a fost scos, ci a sarit singur. Totusi prin aceast’ intémplare am c&pitat un text si o ilustragie, precum gi o idee c&l4uzitoare, din care se des- prinser& alte idei. Dumnezeu imi daruise mult& lumina gi predica pe care am finut-o n-a fost inferioar4 aceleia pe care 0 pregitisem ." Tatil si prietenii s&i il sfiituiri stiruitor st intre intr-un seminar, pentru completarea educatiei teologice. De fapt, el avea mai mare plicere si rimin& in mijlocul comunitisii sale, dar pe de altA parte, se gandea c4 nimeni nu este prea invagat ca si nu aib& nevoie de invagitura. Deci se hotliri si se intlneasc&, intr-o casi de editura din Cambridge, cu unul din profesorii seminarului unde urma sA se inscrie, pentru a discuta asupra acestei chestiuni. “M& rugasem pentm acest Iucru sila ora hotirati m-am prezentat la casa unde ur- ma s& avem intlnirea. Servitoarea m4 conduse intr-o odaie, unde am asteptat ribditor dou’ ore. MA simjeam mic $i nepriceput asteptiind acolo, fay in fap cu noblejea si superioritatea profesorului londo- nez, N-am indrdznit s& sun si s{ intreb pentra ce mi las si astept atat de mult. in sfarsit, mi-am pierdut rabdarea, am sunat si am Primit raspunsul printr-un alt servitor, cA domnul doctor in teologie m-a asteptat si el intr-o odaie invecinati,, si vizdind cd nu mai vin s-a inapoiat la Londra. Servitoarea prostuy4 nu anuntase pe nici unul din noi de sosirea celuilalt si astfel nu s-a realizat intAlnirea doritt de améndoi. fn clipele acelea m-am_ simfit descurajat. ins’, de atunci am mulfumit de mii de ori Domnului pentru c& a aranjat astfel lucrurile. Mi-a indreptat pasii pe o alt cale, mvlt mai bun’”. “Dac nu stim ce s facem si cum s& ne indreptim pasii, atunci Domnul ne conduce si ne indruma calea in iubire, spunandu-ne in- tr-un chip tainic: “Acesta este drumul. Urmeazi-1!” Totusi din partea Noastri se cere: liniste, ribdare si rugiciune”, Prietenii din Cambridge erau de parere ca Spurgeon s& raménd la Waterbeach, iar comunitatea era unanim’ in dorinja de a-1 pastra in mijlocul ei. Spurgeon nu se c&i de aceasti hotirare. in noiembrie 1852, scrise mamei sale: “Mi bucur din ce in ce mai mult, c& n-am intrat in seminar. Dumnezeu imi trimite raze de soare pe ciile mele $i harul Su imi suréde atat de prietenos, incat nu-mi pare rau cd am Tenunjat la toate perspectivele prielnice pentru mine. $tiu ci am renuntat din iubire pentru Dumnezeu gi pentru lucrul Siu si mai bine aleg si fiu s&rac, dar in serviciul Stu, decat bogat si in slujba mea, Eu am orice igi poate dori o inima nascut& din nou. Da, Dumnezeu imi di mai mult decét doresc. Comunitatea este astizi mai_nume- roas& si mai iubitoare fay de mine ca oricénd”. Cu toate ci Spurgeon renuntase pentru totdeauna la cultura univer- sitar sau seminarist4, totusi era mult prea zelos gi constiincios, ca si se odihneasc& pe laurii cAstigati atit de timpuriu i s se mulyu- measc& cu cariera unui predicator laic - pentru a fi intr-un singur loc, © lumina care se aprinde, dar care se stinge repede, aga cum se intampl& unor predicatori in zilele noastre. Chiar marele predicator Wesley a spus despre sine cA nu poate predica in unul si acelasi loc mai multi ani de-a randul, fara si-si plictiseasca ascultitorii. Predica- tori metodisti obisnuiesc sX rimana intr-un loc numai patru ani Spurgeon a predicat 38 de ani la una si aceeasi bisericd, fara ca membrii comunitatii s& se fi plictisit de el. In orice caz, el era un predicator chemat si randuit de harul lui Dumnezeu, in deplinul ingeles al cuvantului, fri s& fie ordonat de oameni, dar s-a striduit din capul lecului, si-si dezvolte tot mai mult darurile . A invajat limba greaci si ebraic’ si punea un pret deosebit de mare pe stabilirea literari si precis a textului original. Cunostea precis dogmatica ortodoxA si in parte, literatura crestin’ a evului mediu. ins& studia temeinic gi Biblia. Printre comentariile biblice pe care le-a studiat, erau: comentariile Ini Calvin si operele vechilor puritani, in special cele ale lui Matthew Henry, care formau armature lei zilnic’, de care se folosea cu drag. Natural inaintea tuturor studiase operele teologice calviniste, dar cunostea si alte multe lucruri teologice, pe care le recomanda, bineinteles prevenitor, cind i se pirea ci nu prea sunt la inaltime. In studiul si cunoasterea Bibliei, un doctor in teologre nu-l va intrece cu uguring4. A privit intotdeauna cu ochi banuitor interpretarea critica si speculativa a Bibliei si a facut cunostin{a cu ea numai att cat fi tebuia pentru a o combate. Nicio- dat& n-a recomandat elevilor s4i o asemenea carte. lat’ ce spune despre inclinatia teologic’ a poporului german gi rus, pe care le socoteste ca extreme: “Rusii au inclinatie spre superstitie, dar au in- tr-un grad mare si insusirea de a crede; germanii ins& sunt prea mari ctitici, Le lipseste insusirea de a crede; au 0 inclinatie prea mare spre indoiala, iar noi englezii am adoptat multe din ale lor, la care mai bine am fi renuntat. Dac& am taia in dou’ pe un rus gi pe un german gi dac am putea uni o jumitate de rus cu o jumitate de german, am avea aproape un om desivarsit.” Faptul c4 nu socotea ca ceva nefolositor stiinta teologic&, atat pentru el ct si pentru alti, reiese limpede gi din indemnurile spre studiu temeinic, pe care le didea elevilor s&i. Dar Spurgeon nu neglija nici stiintele generale. El cunostea si iubea poefii englezi, in special pe Shakespeare. Una din c&rgile lui favorite era “Calatoria crestinului”, de John Bunyan. Stiinjele natu- rale il atrigeau cu deosebire gi isi cstigase cunostinte mari in acest domeniu. in Londra Cfnd se hotiri s& renunge la cultura universitar’, se gindi c4 ti este sortit’ existenja modesta a unui predicator sarac, intr-o comu: nitate micd. Nu presimjea cat de curand urma sa devind un predicator vestit. in timpul acela era in Londra o biseric&, in New-Park Street, cndva cea mai bogati si cea mai putemic’ din comunititiile bap- tiste, dar acum in deplin’ decddere. Zeci de ani fusese serviti de pastori vestiti. Printre ei se aflau gi mulgi martiri ai credingei, Unii membri mai in varst& igi aminteau de rugiciunea rostiti in anul 1836 de pastorul Rippon, pe cAnd se afla pe patul mortii, care li se paru ca o profetie aplicat celui mai vestit predicator din New-Park Street: “SA binevoiasci Dumnezeu a chema, a sfinti sia pune in slujba Evangheliei pe un ténar predicator, care poate acum inci nu s-a n&scut, care s& fie un martor puternic al Evangheliei si un con- duc&tor al turmei; un barbat a c&rui activitate binecuvantat’ si umbreasc& amintirile cele mai plicute ale trecutului”. fn ultimul timp, pastorii se schimbara repede si poate c& si aceast& pripiti inlocuire contribuise la scderea_numarului_ membrilor comunit’ii, iar cele o mie dou’ sute de locuri din biseric& nu erau ocupate nici cu ocazia sarbatorilor. De vind era si amplasarea nefavorabily a cladirii, in apropierea clireia casele de locuit se transformau incetul cu incetul, in magazine gi ateliere. Unul din diaconii bisericii se planse unui prieten despre situatia comunit4ii. Urma s& se aleagt un nou pastor si prietenul recomandase diaconului pe taniirul Spurgeon, pe care il auzise vorbind in anul 1853, cu ocazia unei sarbitori a gcolii de duminic& din Cambridge si despre a c&rui activitate in ‘Waterbeach auzise o multime de lucruri_ bune. Dac comunitatea din New-Park Street mai putea fi reconstruit& gi reinsufletita, atunci numai Spurgeon era omul cel mai potrivit. {ntr-o duminic dimineata, cu putin timp inaintea serviciului divin, Spurgeon primi o scrisoare din Londra. El nu-si intrerupse inst pregatirile, ci abia dup’ ce tinu predica citi sctisoarea. Cat de mult il uimi confinutul ei! “Va rugim stéruitor s& predicafi intr-una din duminicile viitoare in New-Park Street. Nadijduim c& nu veti Tespinge rugimintea noastra”. Spurgeon crezu la inceput c& este o greseala de adresd. Nu cu putint’ ca diaconii unei comunit&ti vesti- te in Londra s& se fi gandit la un pastor de nouasprezece ani, al unei mici comunititi din provincie. Totusi cererea se repeti si el se hottir? s{ mearg’ la Londra. Primele impresii au fost din cele mai descurajante. La gazda unde a tras intlni numai priviri mirate si disprequitoare. Nu puteau ‘ingelege cA un ténar, aproape incd biiat, indrazneste sA urce treptele unui amvon din Londra. Era 0 zi posomoriti de decembrie, intreaga Vecinitate a adunirii avea o inftisare tristl i in adunarea mare erau numai vreo dou’ sute de ascultitori. Dar tanarul pastor se intéri in Dumnezeul s&u gi finu predica din Iacob 1,17: “Orice ni se di bun si orice dar desivarsit este de sus, ...de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare”. Vorbi deschis si indriz- Net, ca unul care stie c& este trimis de Dumnezeu gi care crede din+ ‘oat inima ceea ce predic&. Unii dintre ascultitori se declarar4 im- Potriva predicatorului, ins& multora le plicu seriozitatea, ravna gi CAldura inimii sale, precum gi felul su original de a predica. Ei venir& si la a doua predic’, pe care Spurgeon o tinu seara gi aduseri si pe alfii, astfel c& adunarea se umplu destul de bine. Spurgeon a fost rugat sd mai vind, ceea ce facu in cateva duminici din ianuarie 1854. La 25 ianuarie primi oferta s& fie pentru sase luni predicator de proba al comunit’tii baptiste din New-Park Street. Se bucur’. nespus de mult, de unanimitatea cu care il chemase comunitatea gi in aceast’i unitate, e} intrezri mana lui Dumnezeu. Din partea lui ar fi ramas bucuros inca in satul lit in mijlocul iubitei sale comunitati.”Tatal meu ceresc mi izgoneste din micul meu paradis”, spuse el, totusi nici acolo nu ar fi putut sta mult& vreme. Putinii credinciosi puteau strange un salariu foarte mic si oricat de modest si nepretentios era Spurgeon, oricét de dezinteresat de bani era lucrul lui, totusi fiiné sdrac, trebuia s& caute un salariu care si acopere cele mai stricte necesit&ti . Scrisoarea prin care Spurgeon rispunse la chemarea facut arati o siguranta in rezolvarea unor asemenea intrebari care trec de varste lui, pastrand totusi o umilint neprefaicut%, ceea ce dovedeste ct adversarii, care invinuiau pe tanarul predicator de mandrie gi obraznicie, greseau in judecata lor. Spurgeon nu voia si primeasci 0 invitatie pentru sase luni. “Ar sta ru unui tanar si se lege de o comunitate londonez& pentru o vreme atét de indelungat’, pentru a face cunostint& reciproct. M-as obliga numai pentru trei luni, iar dac& dup’ acest interval, numirul vizitatorilor nu ar creste sau dac& comunitatea nu s-ar uni in a m& accepta, atunci am libertatea sa plec, fara si-mi calc fagaduinta. La fel va riméne si dumneavoastra dreptul si-mi dati drumul farica eu s& m& pot plinge de acest procedeu. ins, dac& nu voi vedea un motiv serios, care si ma indreptiteasc& a pleca, si dact comunitatea va avea plicere si mi find inc& trei luni, atunci nu va fi nevoie de 0 invitatie speciali. $i atunci nu m& consider stabilit definitiv, ci inlocuitor si dac& intre timp se va dovedi chemarea mea o greseala, voi fi gata si plec in termen de patrusprezece zile, din ziua cand mi se pune in vedere. Respect sinceritatea gi curajul micii minoritati care este impotriva mea si mi mir de numarul ei mic. Mi rog Domnului, dac nu este voinga Lui s& rman la dumneavoastra, dup scurgerea celor sase luni s4 am impotriva mea o majoritate insemnata, pentru ca comunitatea si nu se dezbine din pricina mea.Sunt foarte multumit cu salariui oferit, Un singur luca trebuie s& ceari orice pistor: eu va rog si indemnati comunitatea ca atat in public, cAt si in camaruy’, s& se lupte toti cu Dumnezeu prin rugiciune, ca El si-mi dea putere pentru marea instrcinare ce ma asteapti”. A doua viziti a lui Spurgeon la Londra a avut o reusita neag- teptat’. Cu toat& situatia nefavorabil& a adundrii, ea se umplu curand si nu numai serviciile divine, ci si orele de rugaciune erau frec- ventate, iar predicile lui Spurgeon erau 0 binecuvantare pentru multe inimi. Comunitatea facu tot posibilul pentru a reine pe Spurgeon ca pastor. El primi urmatoarea adres’: “Trimitem, prin aceasta, fratelui nostru , Rev. Ch. H, Spurgeon, o invitatie fierbinte si sincera prin care il rugtim s& devind pistorul bisericii noastre si Tugim pe Dumnezeu si pecetluiasca lucrul sau, prin revarsarea Duhului Sfant, redesteptdnd intre noi viata spirituala, ca lucrul s& aduc& roade prin intoarcerea pacdtosilor si intArirea credinciogilor”. Spurgeon, ne-avand motive s& sovaie, primi oferta. “Simt”, scrise el, “o deosebit’ onoare si devin predicatorul unei comunitati in care au lucrat barbati renumiti si vi rog amintiti-va de mine in rugaciunile Voastre, ca si m& pot dovedi destoinic mari increderi pe care mi-ayi

    Potrebbero piacerti anche