TIPUL DE “ROU HOMERIC 1. © actiune de recunoastere a -personajului, care ar wtea fi denumit mai bine cu termenul grecese de .protage- hist, ¢ de nawuri si clarifice evolugia literart si si definenseh pozitia artel sf gindirii in rapore eu realiemea si cu destinal Omenese in decursul unei traditit de veacuri: fadeosebi ca constiinyd pe care individul sia Dovmat-o despre propria sa relatie cu lumea, cu societatea, cw istoria. jntr-o formal mai acuti, grapie waged Grate epopell . literamra clasiei ne autorizase si comidersim’ personaiul wa model svemplar. Iar poeticile dir, Antichitate, incepind ca aceea a {ui Aristotel, postulau, la baza epicii narative sia reprezentirii scenice, un erou capabil sk galvamzeze acyiuinea gi experiema, gi ao paradigma vie in cen- teal naturii yo in inima destinului?, Si tough nu-ie deloc usor criticului modern sX considere personajele liadei (eroul Odiseii fiind tn bund mvisurd diferit de acestea) in integrala lor caracterizare. Omul homeric e inck un fenomen al. na turii si un element al destinului. Legiturile dintre individ si Tumea credinyelor, a mivurilor si misterelor religioase sint active in cadiul destinului uman. Ritmul sufletese al persona- jului homeric se conformeaz nu atit unei coerente interioare, are se situewad 1 fw Poctica Iwi Aristotel e aritar limpede acest schematism psiho- Logie si moral: wcit veeme cei ve imith oameni in actiune, iar avestia sint de felul lor virtuoyi ori piicktusi (oar mai toate firile dupi aceste tipare se impart, deosebindu-se intre ele fie prin sSutare, fie prin viewste), persongjele inchipuite vor fi ori mai bune ca noi, ori mai rele. oni Ia fel cn noj (..) Homer, bunSoark, inchipnie pe oameai mai buni...” (C din waducerea cfectuatt de Manara Valgimigli, Dari, Laterza, 1934, p. 53). [In romineyte ; Aristotel, Poetica, trad. D. M. Pippidi, Ed. Acade- miei, Bucuresti, 1965, pp. 5455. N. trad.} Acest caraeter unilateral ai psthologiel Hiterare a clasicilor va constitu) una dintre cele mai uyone inte ale atacurilo- teoreticienilor romantici. TIPUL DE FROU HOMrIE 9 dopa criteriile omului de azi, cht unci perspective de forye ce] iranscend si torusi il cuprind si-f dirijeazs prin interventit neasteptate si de multe ori imprevivibile ! Dar ajunsi aici, ¢ important st face acum o dubia con- tatare: mai indi, cd personajul homerie partivip’ Ia viaya multipla a lumii create si se simte in aczloyi timp intr-o corespondenta imediatd cu realitatea wetalivina , in al doilea Hind. ca el intrupeazd totdeauina, adicd or! de cite ori ac- tioneazd, o idee* sau o schema” a suflerului omenese. Pe de ahi parte, desi principiul imitayiei natarii, dupa estetica lui Aristotel. recunoaste exigema concretului si pore a. solieita intentii met realiste, tomusi antici urmiireas mai avult iposta- Aerea verosimilulet probabilului dectt cXutar-a adevarulu concret gi istoric (ceca ce presupune, cel putin pentru moderni, un substrat de cronic} istorica si de empirisin). Vi tindeau, em alte cuvinte, si extragi din nazura si din realitetea deja mi- tizate fragmente exemplare. Coeziunea apiirea fntr-un anume 1A se vedea cea ce scrie fn legiturd cu aceasta Alsia Lesky: .De problema constiintei personale se Jeagi strins o alta: pind la ce punct Acesti oameni luau hotiriri care le apariineau lor si de care erau rise punzitori, Influenga zeilor e atit de intim impletitk tn 2cvunile omenesti interventiile lor sine arfe de numeroase, incit unii au ficercat sf nese personajelor homerice orice hotirire proprie. In poemels lui Homer ar lipsi congtiinja ci hotiririle ba chiar si toate actele omenesti in genere fy au origines in omul fasosi: eeea ce face el ae fi 0 vetiune a felon Dare omul eo simpli marioneci, pk tn _miscare de impulsul divin? Un astfel de mod de a judeca lucrurile ar fasemna 9 rstalmicire come pleté a structurii universului homeric. Cel care se ircreab’ dack in ‘est univers oamenii actioneazi din proprie voinya si angajindu-si propria Fispundere seu dack zeit trag sforile ca niste pipusari, introduce 0 disterc- Ue cu toul string acelei lumi. Voinia omeneasci si preslispozitia divina x, fintrepttrund total, sint unite intr-o conexiune tit de stein. dneit orice distinetie bazati pe considerente logice rupe in douti unitatea acestel imagini a lumii... Cirmuire divin si voingi umnan§, car2 izvoriyte tot. deauna cur necesitate dinuntrul acestor figuri, ne apar ca dowd sfere care ce Sntregese pe rind, dar care pot si si inwe in colisiune, De oblecs si una, si cealalta particip la scurgerea intimplirilor i contribuie Ig rerulraral lor; train fel care nu admite izoiaea nea de cealalie in Storia della letteratura greca, trad. de F. Codine, Mi jae tore, 1962, [. pp. 99—100) oF10 MITOGRAFIA PERSON Agliwa sens preconstituita si imanenta insdsi notiunii de animesis” Pe de alta parte, si caracterul de universalitate, sevendicat ca scop si reprezentare a artei, inplicl acest proves de tains cendeni si c+ entificare a realului: A fnfagis inseamnd a pune in seama unui personay investrat eno anumita fire vorbe si fapte cerute de aceasta, dupa leyile verosimilului yi ale necesarului: Iucru citre care yi navuivste poezia, tn ciuda numelor individuale adiugate*. Dar cel care a pe care ingis, anticii o atribuiau jcaracterelor” Inui Hoiner a fost Vico, in carvea a Ul-a a Stiintei noi universabuat witat foarte exact valoarea patadiynatioa wAstfel, ¢ au caportat Ly Abile, personaiu! principal v0 lee toate insugirile curamiui propriu virstel eroiee preciam 91 Gate mentele si murwarle care deriva dintr-o asemenea fire, care sint olin. de ler ke vinlental towne de resentimente, de trvfii jignite, de minii neindur’ fiind proprii we'ors care invoe%, drept unie argument. for fost astfel 1 Cei_care au postulat vafoarea de naturi a artei_clasice auf preromanticii in frante cu Friedrich Schiller in celebrul sin stadiv Pow gomina (qnaurd") gi poezia sentimentalé (1795), Aprecierile Ini au con~ liauat si eirc'e pink Jn zilele noastre. Aso vedea, de exempla, persis tenta lor inte pagina a lui Gustave Lanson: fa cele din um’ ne exist nimic in robes . morals, sau in oricare alt sector al civilizatiei antice cate sil indemne pe poet sf se indepirteze de naturi. si_o falsifice, Si-o refacd pe tin iow plan. Intrucit intreaga civilizatie antici ¢, dintr-o ngcesitate intivn’, inconstient naturalistd, “ea au are nzvoic de scoli sa de formule nav raliste in literaturA (in eseul La littérature et la science. datind din 18° si publicart in volumul Essais de méthode, de critique et d'histoire sisteraire, editat de Henri Peyre, Paris. Hachette, 1965, pp. 97-127) BP Gti ap wadacesen eleccuati de Manara Valeimieli (op. cit. p. 82) [in romineste trad. cit., pp. 60—61, N. trad.]. O confirmare x Structurii episodice i subordonate a personajului ia concepsia estetic’ 3 Antichititit, poate fi dedusi din raportul postulat de Aristotel intre caracterele ercilor si actiumea care-iexplicl gi justified. In cadrul con. Slituirii yelemsatelor” dramei_ (dealtmiateri, in sonformitate ca epicay anticii acorda; primul loc ,fabulei", care e wmimesis al unei_ actiuni yi numa. in 7 doilex rind puncau caracterele. Si de aceea ,tragedia mi Tritarea uno: oameni, cia unei fapte si a vietii, jar fericiven gl nefericires decurg din fayte” si deci Se poste spune c& subiectul © inceputel oarecum, suflotul tragediel ; pe urm& vin caracterele* (cf. si nota a dona a parageafuln’ 2). TIPUL DE EROU HOMERIC li sasim striae toate a ua loc incrun pasaj din Horajiu, acolo unde ‘ ‘ Asi popoare grecesti au legat de numele ui Chee, persenaiu! principal ai Odiseié, toate el ne deseric acest caracter. Acele: insuyirile inyelepeitinii iL Broprii vinsiei eraiea, adie obiceiurile care il carncterizes73 pe on eis rabdater, aveans, jpocrit, inyetiter.. 1 oCaracterele" pe care le oferi poemele homerice an fost validate gratie watatului lui Aristotel Etica nicomahiand Antichitarea, Evil Medi, Renasteres tu f ‘ . pind La sfirsitul verew al NVIU-lea au apreciat sufletul gt mocala umanit ft 4G pein aceasta, sufletul si morala personajului, ii conformiare cu acest text canonic, in care ,virtugile” gi vicile” we ae _ ..... ..... forma, Dincolo de ycaracter aceasti’ literaturi armirea * Giambantista Vico. Principiile unei stitute wei cu pr la iat semen a magianilor, tead. No Pagans Whe dey. 434 ed Ung te Tore (N. trad). Av se vedea si ‘precizarea care urmeant: La ambele earactere, geeeii au raportat nile particnlare potrivit flecieuia din cele douk genuri (.) Ace: caractere, pe caie o intreagi nariune fe formase. nu puteau fi te decit mod Gres. uniforme (si » aceasia uniformitate, nascut® din simtal comun al anei iatreci natiun, east intreaga ratinne intern’ a ‘agendei, adici frumusctea si urate ay ji imumucit eve rau inchipuite de imaginatii foarte putemice, mu putead 4 gnslipuite sit sublime" s ediia jngriitd de Paolo Ross jana, Rizzoli. 1959, trad. rom. cit, pp. 424423 oe PP. a Pp. 42442 = Tn cursul interpretirii Jui Vico se observa felul in care pracesul de abstractizare ideala se extinde asupra insisi_personalitiyii poet la Stivita noua pind si rapsadul numit Homer ¢ o idee: yimaginea [ui — scri¢g Antonino Pagliaro — ¢ rezultan:a trisiturilor comune ale tuturar aezilos, adick a tuturor grecilor care au cintat rizboiul troian. in raport uoura hu Abile si cy intoarecerea acasi_a Tui Ulise™ Acelayi View mine uluit in fata problemei speciale dack poate recunoaste in Homer aed. ridicat la rangul de protoup al tururor aezilor, sau ur simbol abstract. care intrupeazi activitatea creatoare din care s-au nascut cele donk poeme* (Omero e la poesia popolare in G. B. Vico, in volumul sha Vins agai i critica semnustica, Messina-Firenze, [’Anna, 1961, p. 466).ROMANUL LUI ULISE In ceea ce priveste ,romanul” si ,erowl* siu, schema Odiseii e mai eficace decit dispozitia Iiadei *, Dealtiel, si una, si cealaltd utilizeaz’ o formuld fri granite precise °. Perso- najele si fntimplirile s-ar putea inmulgi fara nici un preju- diciu pentru structura general ®. Aceasta perspectivi a operei raportul, dintre cele douk levir enormi" (ed. 3 -Vicorezuma ta termeni, foarte poeme: ,diferenya de stil dintre ele este int Gt, p. 720) [trad. cit, p. 434. N. tead.}s si, mai exact: Homer a compus fliada in tinereye, adicd auinct cind Grecia era tinira si cind ea insiyi ardea, prin wemtare, de pasiunite cele mai sublime, cum sint infadrit, oninia,”doringa dintre care aici uaa mie compan HIM ca o purtare ascunsi sau pref¥cutt, yi iubeste dimpotrivi diruirea de sine, generozitatea, de aceea Grecia Ia admirat pe Ahile, erou al foryei; dar ajuns la bacrinere, Homer a compus Odiseea, adici a com- pus-o atunci cind Grecia in domolise avinturile fnlocuindu-le cu feflectia, mami a prudengel, a spiritului atent si previzitors de ace: Grecia Lea admirat acum. pe Ulise, erou al fnjelepciunii, Ceea cz ine seamna ca, in tinereyea lui Homer, popoarele Greciei, ale Greciei tinere, iubeau cruzimea, grosolnia, ferocitatea, mindria, atrocitatea 3 in schimb: atunci cind Honer era bitrin, le plicea luxul lui Alcinou, placerile oferite de Calipso, volupracea [ui Circe, cintecele sirenelor, distractiile preten- dentilor care nu se mulyumeau sx incerce, dar treceau de-a dreptul la fapte si o impresurau pe casta Penclopa cu asiduitijile si atacurile lor." (26. cit. pp. 729-730 furad. cit, pp. O41 Ne wade) 2 Valoarta ,narativi" 2 genului epie (povestire si, in acelasi timp. veprerentare) e Susjinuti formal de Poetica lui Aristove: yMetrul de care se slujeste epopeca e uniform, iar forma naratva", Ta alaci de aceasta, compariud-o cu veatrul, ni posibilitatea iuimitatt (bo a ce priveyte acyivnea 1 ,Faptul ci tragedia ndzuieyte si petreaci, pe eit se poate, in limitele unei singure rotiri a soarelui, sau fatr-un imerval ceva_miai mare, iar epopeea a-are Limit ia timp, constituie i ef o deosebire, miear eX [a invenur o WX libertare domnex unt Cx sh in cealalt™, (Feud, Maiara Valginy or.) [Tw roma neyte: trad cit, p59 Ne trad] 3 O calitate tundamentald a genului epic identificari de Aristotel in sporizea episoa ain epopee, in schimnb, unde e vorba de o povestire, e cu putingd si se infaqiseze mule din inuimplirile petrecute in acelasi timp; malumiti loc, dack sinc incr- adevar legate cu actiunea principal, amploarea operei cr Poema do- indeaseoi a lui Homer) < ROMANUL LUE Ur Ist 13 antice a fost deja semnalati de prinii ron antici, Yn ale sale Prelegeri asupra arte’ dramatice (1808), Auzust Wilhelm Schlegel, vrind si deosebeascd structura epop-ii_ si aceea a tragediei, 0 compara pe prima cu continutater indefinitt a basoreliefului si pe cea de a doua cu relicful widimensional al sculptur Cu toate acestea, portretul Ini Ulise are © dex asurare epic. E un mare poliptic, ale ckrui panouri sint fiecare in parte complete si juxtapuse unul ling’ celilale 2. Ulise invinge grayie ingelepciunii pe toyi oamenii si ¢ iubix de zei pentru c+ cinsteste si aduce sacrificii cultului lor; dar inteligensa lui omultiforma® nu sar fi realizat fri nepetolita sete de a cunoaste pri noi si popoare felurite. Chiar si fiul stu Te- lemah e indemnat de Palas-Atena si intreprinda Iungi calato- Bindeyte astfel o ealiete eared inj gi miiretia si varieze inte- sesul ascultitorwlui, si se Imbogiyeascd cu episoade deossbite unele de altele” (trad. cit, Manara Valgimigli, p. 171) [trad. rom. cit., pp. $8 89, N. trad.t. V',In epopee totul € tnfaiyat la o oarecare distany’. ca trecut, si de aceea ¢i ise potriveste comparatia cu basorelieful, in ca-e figurile nu se desprind de pe fundal, nu dobindesc un volum autonom ci sint vizue aproape numai din profil, exact ca eraii lui Homer. Si dupi cum Mada nu are limite precise si s-ar putea continua la infinit, tor astfel basorelieful € ca 0 povestire 1 © s-ar putea extinde atft la dreapta cit gi la stinga. Si_de aceea antici dedicau basorelieful, dupi cum spune A, W. Schlegel cimitirilor care se pot extinde Ia infinit, precum reprezentirile dansului, a luptelor, a sacrificiilor, a prucesiunilors. Dimpotriv’. grupul statuar desprins de fundal si realizat tridimensional «tutto tordo», este cuprins in limitele sale, formeazi un bloc unitar si omogen* (Saivatore Battaglia, Introduzione al romanticismo italiano, Napoli, Liguori, 1962, pp. 74—75). 2 Pentru a intelege conceptia pe care antici 0 aveau despre actiune yi despre intrig’, cdrora le subordonau chiar si_,cartcter..e" eroilor care, in felul acesta, ajungeau s& fie concepute ta funcyie de vvenimente si de imprejuriri, e¢ util si parcurgem acest text din’ Poetica lat Aristowl : »Tragedia nu-i imitarea unor oameni, cia unei fapre si a viewii, iar ferici fea oi mefericies deviry din faptey ela Gecieed vie wii tind. realizarea fel sau altul dap caracterele for, dar lentil sau neioreuy ups seeks flecdruia. Aga se si face ci cei ce siviiyese imitatix n-0 sue ca sa intra chipeze caractere, ci imbracd cutare sau cutare caracter <1 si sivieyeasca o Japa sau alta. Faptele si subiectul se dovedesc a fi asilel rosaul trage- dici, iar rostul © mai insemnat ca toate" (crad. Moiara Valgimigh, op. cit, pp. 70~71) [in romaneste, trad. cit, pp. 60-61. N. trad].14 MITOGRAFIA PERSONAJULUT ii pentru a-si cHuta ratal, deoarece ele aduc putere si renume Pretendengii Penelope, care de in fraca o existent de tin davie side prrazitism, nu sint demni de .sctempa viata” p care cerul o concede oamenilor intreprinzitori. Adecori omul isi provoack singur nenorocirile si le atribuie apoi vointe: zeilor, numind destin propria sa neghiobie. Aceasta © in esenta morala cuprinsi in romanul Jai Ulise £. Si curbs experientel sale se implineste in acest echilibru intre peripetii si rellesie, inte indrazneali si prudeny. Ratacirile Ii pe marea imenss sint_mereu coordonate de gindul intoarcerii. Viaya e fiewt din wad’, tugi, peripewi ‘si repatrieri. Lar zeii_pecepsew pe lenesi si pe cei josnici si pun piedici celor insolenti + das in cele din arms, ii ajuté pe cei generosi, chiar daca sin: neastimparati si imprudenti. Dealtfel, for li se rezerva o wmoarte dulce" si senina“, Ulise e eroul peregrinajului si al intoarcerii®. El a inyeles ca viata inseamna ctnoastere, dar si memories re:pectarea propriei intimitati, a sentimentelo: originare, a casei sirimosesti. E o sfidare pe terenul experiente dar gio cattare a dimensiunié interioare, Jar numeroasele i cereari il fac pe crow: ulterior, rapsodil i] slavesiz in cintes: Gare infrunta timpul, Si nu poeru) nascoceste cintecele. 71 fiul lui Ulise, ci Zeus Je acordi eamenilor, cui vrea ef si cine erea. Privy glosul 5 asemenea cut zeii care patrund intelesul lucturitor s stie Si-i evoce pe eroi, poerul devine 1 Valoarea moeala a personaiului constine an pancr fuedamsatal pocticii clasice. SX ne amintim dz asertiunea hui Aristo!» Caracte in schimb, exte ceca ce vEdeyte o atitudine sau scopurile pe vate or de cite ori situatia mu-i impede — eroul le urmireste sax le evita. N-aw prin urmare, cararter, cuvintirile in care nui de aiuns de Jimurit incotes se indreapth sou de ce se fereyte vorbitorul" (trad Manara Valyimigh op. cit, p. 74). [Trad. rom. cit p. 62. Ne trad. 2 Odiseea e poemul intoarcerli, poezia lui qnostos" ; iar Uli cel mai vehi ero" care a experimentat atit de indelungat, pe acite mari si in atiter viziuni, ydureroasa doring a intoarceri®™ {oseutera) 4g, Pooticg Ins Aristotel apare limpede rolul paradigmatic atriivii j epee dromarice. Ir ultima analiza, concepial de uciversabtate sale cu pacticularismul storie!) se rezelva intro sen lui (a se vedea citanms dat de noi (inc zane metaistors © perso pitolul T. p. 13) ROMANUL LUI ULISE 15 Romanul lui Ulise ne farmecd prin acest ritm tn care se amestecd indrazneala si pietatea, care alternear’ si fundeazi imterdependenta eroului cs vointa zeilor si capriciul jatim~ plirilor. In cele din urma, ¢ imposibil si separim acyiunea personal a indivizilor de interventiile neasteptate ale cerului side meandrele de neprevazut ale norocului.! Tar existenta camenilor devine un rise datorat predestinarit si invertivi nigii, Fataliatii indepirtate side necercetat, si fulgersitoare’ actualitayi. La jumatatea acyiunilor sale, Ulse acosteaza in. valea fntunecara a cimerilor pentru a evoca sufletele mortilor si a-gi_ anzi prevestita soarta de citre umbra mamei sale si de catre clarviziunea lui ‘Tiresias, Dar viaqa continua i fie an mister, chiar daca tio cunosti de mai inainte. Si romanul lise reprezinta, in definitiv, aceasta sacralitate a existen. igi, suspendata inire constiinta gi incertitudine, intre asteptare Si spaima, intre adevar si aparenqa, la hotarul mori si al etermitatu. Dante a propus un destin de tipul celui al lui Ulise, ira ca acesta sa corespund’ structurii sale morale originare “Lia scomantizat™. Ulisele lui Dante ¢ trecun printe-o con viinya cresting, care se indreaptt deja spre umanism si spre Renawtere. Neginda-i ,intoarcerca” yi .moavtea senini acasa cl ba smuts din figasul personajului homerie (gi, ia fond, div accea ce insuge poet condanna la chinurile infecnulsi sentra fiauda), Ulise ¢ credinga « dusmanilor sii 1 Ulise Care sfideaza tainele cunoasterii nu pot coexisia in una gi aceasi persoand, Dav e tot atit de adevirat ci fui Dante ii Jipsea controlul nei, lecturi divecte a Odiseii. Exoul celui de al doilea poem homeric ii era cunoscut din niste frag- ingeala buna spit! acest e¢ limpede formulat in Poetira lui Agistotel fanisi, eliind simpla imita.e a unel actiuni inteegi, Gal a stare sk stimneaset friex si mila, scestea isi vor vid! iugice mai multi mai mult atuned cind se vor dost ii. dar decurgind totsi uneie din altele. In felul acesta Tomai mare decit in fata nor fapte pe- msinunarea ascultarerulot va de capa lori te intimplars. Se ie doar cad mplitoare. singure accion nt separ minuatte. cite ne Ia var li pe cit socoteal (rad. Manara Valgimigli. op. cit Si Tad Shep. 66. Noa16 MITOGRAFIA PERSONAJULUI mente sumare si lipsite de continuitate, care pureau tngidui acestui poet si-] schematizeze. De fapt, Ulise din, Divina co medic ¢ foarte departe de atmosfera proprie eroului antic. Epi- sodul dantesc constituie o uimitoare mirturie a felului in care un mic clasic poate si-si interverteascd adevaratele sensuri si si semnifice altele, absolut noi. Soarta lui Ulise din Divina comedie reprezinta poate punctul cel mai inaintat si cel mai delicat al unuanismului dantesc, Aceasti metamorfora literar’ si existengiali poate [i reginuti pentru a caracteriza diferenta dintre dowa concepiii, cea antiea ji cea modern’, Preroman- tismul german a reusit sx dezvolte o doctrin a artei grecesti sia poeziei noi care sar putea aplica gi lui Ulise al lui Homer si celui dantesc, ca respectivi exponenti a dow con- ii estetice distincte si opuse. Confruntarea confirm’, ar daci fn Tint generale, apartenenga personajului lui Homer it tip de sensibifiime care, asa cum voiau romanticii. Jona cu fneredere naturli si se integra acesteia, in timp ce Ja Ulisele Iui Dante apar deja puternice marcate d saree si opovitia omului fag de realitatea obiectiva. Suin si naturi, cunoastere si cre lini nu se mai identified, nu ms colaboreaza. In acest seus se poate spine c) personajul lui Homer ¢ un erou al vieii, in timp ce personajul lui Dante e deja un erou intelectual, caze se sacrificd din pasiunea de a sti, care-l transcende, Aventura Odiseii impack pe om cu existenga si moartea, actiunea evocati in cintul al XXVL-lea al Infernului Sl alieneaz 3i il nimiceste. 1. Pentru sensibilitaea noastri, Odiseex apare cao vie guroasi dimensiune realist proiectati intr-o perspectivd Je- sendara ; dar chiar si pentru grecii eatici, poemul ht Homer avea functia de a transpune istoria in religiozitatea mivului. »-Descoperires adeviratului Homer de citre Vico. patrunde profund in aceastii perspectivi. Idea ct poemele homerice au constituit ces mai viguroasi mirturie a une culturi arhaice, in care nu era ined posibil sii se distingi ceea ce s-a intimplat electiv de ceea ce era inchipuit, si natura de inventie, dup cum afirma Vico in discursul siu critic, a surprins nul din tre aspectele cele mai evidente ale acestei literavuri, Dar Vico a intuit ck tn Hiada si in Odiseea fabula isi pierduse mule ROMANUL LOE Uns 7 din caracteral ei primitiv originar, iar inraguagia inclina spre soluyii improprii si mai curind empirive. Load © examina cu atentie, in analiza lui Vico se poate urmari constiinga unel neraturi in faza de alterare Caja de prezumtive teansparenya a: .. |. # |... care o face gi cititorilor moderni. ludeosehi ia Odiseea, unde lumea diving ¢ fabuloasi, ea pare necontenit asaltatd de micile dar violentele si invadatoarele adevar iri cotidiene Ceea ce constituie farmecul si modernitatet acestei poezil Apoi, ceea ce caracterizeaza Odiseea e raporcul ce se in stituie fntre scopurile narative ale poetului si publicul ciruia i se adreseazi. Poetul e 0 cale de twansmitere > unei wadigi sia unor miracole, in care se amestecd umai al si divinul Cintul siu reprezinti transcrievea inspirari’ « ui or iatimplirs voite sau previizute de zei si infputite sau numai incereate de eroi. Dar ceea ce conteazi mai mult e constiinga vieyii pe 1 Ing A teorie _esteti se bareari_pe descoperi adevdrauchi Homer. Natueapoez turile ‘storied ca ome sit tportue in concepgaa hii View bt p homerieti 1 ware, Le nasterca fry imemnue fapte sermale yi pouivite i, ajung sini se inf 3 ee la Homer cu vow) schimhate si delor~ mate, astfel, dup cum am vizue fn capitolul despre igeley-ctunew poetin, prezentat mai sus, toate aceste legende au fost taititl taste ew adecteae catimplate si care’ fucetul cu acetal alterat yi's-au corupt, ajungiad ate FE fe Tomer in aveasti form’ corupti. "De aces trebuie at] DAE Fetes poe celet dena treia epoci a virstel exciee: agadar, dant PERM Gb9= actea care & inventat aceite legend: sindu-le apusene aot porertl “sdevirate, conform senna cele} mai propria. cue Nintwtai HO00g care Ia ‘yreci nseamal cporeste ata»; si dup’ epora a dou, ind tegendele au fost alterate si desetoeme ¢ 1h oat “Soy Sgshy Ist Homer, Ia care ele au ajuas uenatune’ Cad ngs O7). (Trad. cit, p. 424.N. trad] : ° : dups jpurerea tui Vieo, a orice poeci emul poate dobindi in orice activitate’ priceperea’ me disp poe, Nl See we cs pilin tn pee ad Ge ee preds dip pastere inclinayia necesard nu o poate oi ine prin meee 2 iiiat find cf artele poctice si ariele critice pot si dea ceurk woitalal wehreria geet fice mare. Delicateyea este inte-adevir a virnue seq ae nedresia disprewuieste firese tot ceea ce este mic; ba mai male ned foreatul puternic nu poate sx nu ducd cu el ape tlhe st sostogoleases see ca peinchins! de copaci, trite de violenta carat ton soe ed cae, Putin SA nus gsesti uneori fa Homer Jucrer sous fie me tie d. city p. 713) furad. cit, pp. 428429. N. trad} rin bends natura au ica18 MITOGRAFIA PERSONAJULU care o tansmite, si care e ceva sacra, pentrir ex veil «supra — , |... ... e un dar acordat o singuri datt omului: sic fericit ot adem de faim& (gratis glasuluipoevului-rapsod) acela cae a stan si o tiasca prin cea mai intensi participare sia stint vs se inalte in sfera eroilor, si ei nemuritori ca six Asemeni lui Ulise. 4 Acest carscter epic al Odiseii asigued paciy pfoman™. ia car. sealitates dX nastere in insisi migarea ef mecntents eaperiensel si evcilor, Tastgi Vico ooserva aceasta deasehire fata le Pine despre care Dionis Longinus spune ci este o oper profund ‘deunaticn adic sreprezentarivin, dupa cum Odiseea este profund -aaritivs, ved. Glos pe 711) trad. cit, p. 427. N. trad.l, In tratatul Despre Sublint ce firma : Tot sin aceeasi cauzi, dupa parerea mea. luda iind seve, in Mimpul cing “siritu! ‘stu se afla in culmea puteriin toatd aceastl opera a cipitar un caracter dramatic si furtunos, iar Odiseea, in cea mai mare parte, unol narativ, care € tocmai acela al bitrinetii, Astfel, in Calseea, am puter st] comparim pe Hamer eu soarcle la avfintit, caret pilstreaza maretia, das ¢ Fira putere". |Trad. cit. p. 38. N. trad] Carace serizarea Ini Pssudo-Longinus (care a trecut textual in textal ¢1 in aprecie- rea Tui Vico) 2 de mare importanta, ca una care valorified in modu el mai, hora-it cealismul Odiseii, si prin aceasta structura ci de ramon wIntreadevir, e! ni mai pistreava “aici tun ton’ In fel cu acela din poemul despre Lion. nici indigimea de stil mereu sustinuti gi i814 clderi, niei_aceeasi muvtime de pasiuni ce se revarsi_unele dupa altele, asc wioiciunea “si vioarea cain discursueile care indeamna la fapte, nic: bogitia de imagini Iwate din lumea lucrorifor adewirate, ci in Odicees ronal reducindu-:e [4 basm yi Ia povestirea unei raticiri de’ necrerut yedem ci mireya soule, intocmai com oceanti! se retrage In sine sical last virmurile geale" [Trad. cit, pp. 38-39, N. trad..]. Dar pentru no: mai important casa ce adaugi acelasi autor: Dar si dintr-o a doua cauzi mai_pomerim aici de Odiseew. anume cd. dupa cum sti, mari prozatori si poey', atunct cind nu-s zeuduiti de clocotul pasiumilos, tree Ia blinde descricri de crractere : ceea ce face Homer, cind. descrie viata din casa lui Odisen, un fel de comedie de moravuri. gi caractere™ (cap. a IX-lea al avatului, of. trad. Giuseppe Martano, Bari, Laterza, 19 Bp. 2325) [in rom, tzad. cit. pp. 39=-40. N. trad]. Aceasta distinc. tie intre pathos” y° gethos", "ce caracterizeaz raporiul intre yepica si proman, porneyte de In Aristotet care se folosea de ca pentru a defini caracterul “ipic al Miadei (patetic) si al Odiseii (etic). In Poetica sa in Tegatur’, cole dou poeme homerice, cl seria ca fiecare dia poemele Ini ¢ fy asa sel alextuit cit Jlneda ni se infatiear simpli formula in aceastl ccavie2 MiFOGRABIA. PERSONAJULUL cel care e elise de saticne, ia din placere ever ce € pur si oxrava, wvemeni hi Ulise care, gravis jerbii emoly sj care io diduse Hermes, adici grayie injelepeiunii, petrece cu Circe: a cu judecatl, izbutind so cum ea vrea sili subjuge. h, purtarea Penelopei, poetul a dezvihuit felul dea femeii: deoasece a reprezentat-o pe Penelopa foarte casti si foarte cre. dincivasi sowului ei: cu toa nefiind sigurd de faptul eX Ulise A murit, Ca nu veea tows si renunje Ix a avea va soy retezind preven- denjilor orice speanti, ci fi Iasi in asteptare va yeni o stire sigue cu privire la moartea sau la viaja lui Ulise: in acest timp, ea fi lisa pe pretendenti si consume din bunurile Iui, dupi cum se plinge de mai multe ori Telemah fiul ei, siei Misa sii se distreze petvecind si benchetuind chiar in casa lui Ulise. $i deyt Antinous a fost de citeva oti prea obraz- et se plingea de aceasta de malte ori fay de slugile ei si se supra pe el, dar in sufleiul ci mo se indurera de aceasta gi nici mu chuta vreun Teac: cici atit de mare e in sufletul femeii plicerea de a fi re, cind isi di seama ci fi al re aveste: iubitsé, incit bucuros ingiduie orice neobri aceasta e efectul frumusetii ei: si de are nepliceri din partea celor vare-o fnconjusi, iar sufletul ei se indreaprt spre altul, au indepirte. > pentru ci, desi ea vrea si fie doritd gi veruti totusi pe nici unul din j de unul singur, se bucuri in acelasi timp si fie doriti si cerutd de mai mulfi, De aici st nase apoi rivalitijile, vicleniile si micelurile, cSrora femeile ar fi purut si le punt pe loc capit, dack le-ar fi retezat nodul speranyelor. In aceasti poveste poetul nu a uitat si introducd conceptii de filozo- fie a naturii, cum e cazul acelvi Proteus, figueat ca piu universal al Iucruritor, si cearca vinturilor fnize ele, in care a adunat toate cauzele furtunilor, Aceste iocuri si altele, observate de mine atit in Odiseea cit si in Hiada, imprown’ cu actificiile vorbirii, m-am gindit efndva st le expun fntr-un tratat special, in conformisate cu diferitele principii. ale Jui Plutach i ale lui Eraclius Ponticus, ciruia i se atribuie Tratatul despre alegoria la Homer, si ale cirui poeme au fost considerate de antici oglinda vieyii omenes.i si imaginea universulai.* # itim dupX editia apiieutk 14 Napoli : Vincenzo Gravina ,juriscon- sult", della Rugion. Poetica, libri due, Napoli. Fd. Domenico” Antonis Pacrino, 1716 (carte T, cap, XVI: di Omtero ed Esiodo, pp. 71-83) A se vedea si editia ingrijitt de Givlio Natali, Lanciano, Carabba, an, eu bibliografie. Prima editie a lucririi Della ragion poetica a apirut la Roma fn 1708, ji reeditarea ei s-a incheiar cu aceea ingrijit’ de Emi: liani-Giudici, in 1957, ROWANEL LOL ULISE aL 6. Dupit pireres lui Gravina, Homer ajansee repertortul cel mai complet al realinigii_ omenegti: un inventar al. vieyii si al destinului, care se desfiiyoari 2n experiene si caractere de anverguri universal, $i, in sparele figutilor si al peripe- giilor Jui Ulise yi al tovarisilor sai, precum gi in dnuilotrile si incerclrile lor si in curha destinului lor individual se reflecta inita tram a fiingei. La distanga de atites veacuri, vetusta i i yexcmplarele" de wezie homeried continua si-si transn umanirate : vin doi povestiri — scrie Gravina — Homer vrea si deserie viaja omeseasc’. In Iiada a surprins treburile © si viaga politick ; n Odiseeu tr nice si viaga personal: in prima a expus viaga tctiva, in cealalti viaga contemplativi ; in Miads a rug: ivit rizboaiele ii, im Ouisees, tnsusisile plsingilor ale ma: si mesteyugul conde lor, ale fiilor si servilor, si preocupirile legate de familie." Si consideragiile Iui Gravina in legiturX cu instrumentul narativ reaiizat de poemele homerice precizeani tehnica lor morala si evidentiaz’ foarte oportun legiturile pe care vechea poezie le stabilea intre lumea terestra si misvervl universului si transcendengei : wAceasti impletire de zei si de oameni, in afari de exprosia misterioast pe care o di acestei doctrine, il ajutk ia plus pe poet si deslege sf Si tnnoade intriga, si varieze comportirile, si sporease:. si sk finale lucrurile gragie imaginii divinitisii, in asa fel ineit dintr-un astfel de amestec se naste © armonie de inspiratii si ginduri, pe sit de fireasct pe atit de utili, si, mai departe, se nayte credinga winuratd si plicuts std ate C4 Gravina a formulat constatarea cea mai corespun- Zitoare conceptiei, homerice asupra omului si semsibilitaeh oo .,,,trttststisCzC# wGele mai mari dificuicdti ale problemelor huni teretre se dezbar fa fatregime in consili perioare din c 3 fntee zeli japiniti in Facqiuni, ni partizani ai grecilor, alii ai troienilor. tm © imagine a oricirei_guvernii politi il ae fmoletici el di Xo imagine a sinpatied i nil22 WVOGRALIA PERSONAIULY ipilor sani mare fark de cel maj mich supwsi fo potion 4 reprogim Tui Homer ci atribuie fasusiri gi pasiviy mma ty eet oa Sama peatrn ce voind shed st piteanda iy meas utters pee ohave idee. era nevore st fe dea in aceeasi propartic yw unehione capable oa primeasci east idee, dar gi petra eX acei rei dy cnn sredeas Jneleptii, nu saa decit nigte caraetere, flecdrvia Howl i props sor iste airibute aszminispare, iar toate aceste felurice atiihate bua sepreveatan diverseie substane ae uiturer Unvraien seats jason & weston’. att de ordi nanural ot 9 nye! Punind inte-o lumina justa mecanismul pasfunilor inentelor, Gravina avea o idee destul de clara gi de concret. despre felul paradigmatic in care Homer arricula caracterele omenesti si agentii actiunii In afara acestei corespondente a intimplirilor miruate cu eoasilitie superioare, renrezentind un lant on punetil de pornire os divin, Tomer atobuie Hiecirei actiuai an zen care 0 conducey yh fy atk ava spre punctal destinului sin: devarece dreapti sufler: are actioneaa spre pt “ 1 secotea CA toate actiunile noastee sint determinate de idle noastr, ar acentea ein” area fate i xi. De asemenea jar acestea sin’ marcate de principii aflate in afara noasts’ 5 m se afl in intregul univers alata lor ef eredea ci camenii, ca parte a universubui i au ait stipie al actiunilor decir pe acela care din i de oameni. coneepute de poet sib ut de zei. Si deoarece atari motive. Incrind i Tt m ee 1 varictatea de jasu 5 ci ulterior se aayie idei_ pr misua zeilor, din care eit rai de ed §) obiceiari, prin aceasta el atsibuie fieciret insusiri i heed reul se Hivinet pentes varigtarea sentimente'or care se nase hs : orate unor cauze din Wart avestors, Deep! pe furtost H ersoane diss acre vi sint ds 7 * : supune Mroditei, pe cei inteligenti Atene care pe bid av Ji Ares, si os ana autor zei, potwiti Fiecdrei insusiri Si ow rate acestea, € tor atit de adevarat ca viisieudinile . : “mnificati ipi ci C uprindde Jui Ulise congin_o sermnificatie sipic clasiea, are cuprind sentimenu! vietii si marcheazd tehnica romanului de a Peni reeval zitie critice a Ini Gravina. a we ved poi As resect din. Beemplayita ¢ antagonismo wel pensicon di D

Potrebbero piacerti anche

• Muzica Din Stapanul Inelelor

  

  Documento1 pagina

  Muzica Din Stapanul Inelelor

  Alice

  Nessuna valutazione finora
• Concertul Pentru Pian Și Orchestră În Fa Diez Minor Și Simfonia Nr. 1 În Mi Major de Scriabin

  

  Documento1 pagina

  Concertul Pentru Pian Și Orchestră În Fa Diez Minor Și Simfonia Nr. 1 În Mi Major de Scriabin

  Alice

  Nessuna valutazione finora
• Vice

  

  Documento43 pagine

  Vice

  Alice

  Nessuna valutazione finora
• • Riviste
  • Podcast
  • Spartito
• Ludwig Van Beethoven - Simfonia Nr. 7, Op 92

  

  Documento1 pagina

  Ludwig Van Beethoven - Simfonia Nr. 7, Op 92

  Alice

  100% (1)
• Vice

  

  Documento43 pagine

  Vice

  Alice

  100% (1)
• Principii de Bază Ale Designului Şi Esteticii

  

  Documento2 pagine

  Principii de Bază Ale Designului Şi Esteticii

  Alice

  Nessuna valutazione finora