Adolescenta este perioada de vrsta cuprinsa ntre 14-18 ani.

Ea este un moment critic din

dezvoltarea individului deoarece acesta cauta sa se raporteze permanent, la ceilalti, ca o persoana
autonoma, cu constiinta propriei identitatii. Fizic, insul cunoaste la aceasta vrsta o dezvoltare
accelerata, fetele evolund mai repede dect baietii. De altfel, fetele si ncheie cresterea fizica la
vrsta de 17 ani. Cea mai mare parte dintre ele (75%) ating faza pubertatii nainte de 14 ani, pe
cnd baietii ajung la acest moment, n majoritatea lor (85%), la 15 ani. Adolescentii consuma
mult alimentar si de aceea nutritia si programul de masa sunt de o deosebita importanta.
Psihologic, adolescentul se caracterizeaza printr-o bogata imaginatie, el viseaza cu ochii
deschisi, dar si prin cresterea puterii de judecata. n schimb, memoria este deficitara. n acest
interval de timp individul dezvolta interese si abilitati speciale fara nsa a avea tenacitatea si
capacitatea de a finaliza o actiune. Emotional, adolescentii sunt foarte sensibili si de aceea se pot
simti foarte usor lezati, cnd se manifesta atitudini ostile fata de ei. De asemenea, ei dovedesc
interes pentru competitivitate si sunt dispusi sa participe la orice actiune care le-ar permite sa-si
etaleze cunostintele si abilitatile. Social, adolescentii se caracterizeaza prin autodefinirea sinelui
n relatie cu societatea n totalitatea ei, iar identitatea apare ca o pozitie a lor fata de lumea n care
traiesc. Din acest status apar probleme specifice adolescentei: tensiunea dintre el si societate,
cstigarea independentei fata de parinti, alegerea carierei si a stilului de viata, viata sexuala.
ntruct adolescentul si construieste identitatea, n primul rnd, n raportul sau cu familia si
societatea, el exerseaza experiente proprii pentru ca numai astfel traieste cu convingerea despre
oportunitatea lor. Adolescenta este vrsta marilor experiente si experimente cruciale, initiate si
traite de adolescent pentru prima oara n viata. Adolescentii trec prin reale crize existentiale si de
identitate. Traversarea acestor experiente cruciale este o conditie obligatorie n pregatirea
adolescentului de asumarea de roluri si statusuri ca viitor adult. n acest sens, el stabileste despre
mediul sau de viata, decide cum actioneaza cu cine se ntlneste si n ce locuri, fara nsa a tine
seama de consecintele si si riscurile unora dintre experientele sale. Un loc esential n adolescenta
l ocupa relatiile sociale. La aceasta vrsta indivizii dezvolta dorinta de libertate si de explorare a
spatiilor necunoscute, dincolo de ceea ce este spatiul familial si cel scolar sau al vecinatatii
imediate. Discriminarea de vrsta, este traita intens si contradictoriu de catre adolescent fiindca
el crede ca nu i se recunoaste noua sa pozitie sociala de catre familie, scoala si mediul sau de
viata. Relatiile parintilor cu adolescentii au particularitati ce le deosebesc de raporturile din
copilarie. Daca n copilarie, insul este integrat n actul satelitizarii de familie, cu efecte benefice
pentru cresterea si dezvoltarea sa, adolescentul tinde sa fie autonom de familie. Parintii nu mai
sunt modele, dimpotriva, ei devin obiectul unor critici severe, ceea ce este natural, pentru ca la
aceasta vrsta spiritul critic este definitoriu, iar exersarea lui cu privire la conduita si mentalitatea
parintilor ajuta la formarea abilitatilor de interactiune concomitent cu aspiratia adolescentului

catre individualitate, uneori exacerbata. ntre parinti si adolescenti relatiile pot fi tensionate,
ajungnd pna la ruperea lor, situatie generata de nentelegerea din partea parintilor a
problemelor reale ale adolescentului si de spiritul excesiv de autonomie al adolescentului.
Parintii, si n general adultii, cauta sa-l socializeze pe adolescent orientndu-l spre ceea ce va
face n viitor, spre viata de adult, acordnd o importanta redusa problemelor specifice vrstei lui.
Or, adolescentul traieste puternic tot ce se ntmpla cu el n prezent fiindca el se confrunta cu
aspecte concrete ale propriei vieti, pentru el grave, si, de aceea, el este preocupat, nainte de
toate, de rezolvarea acestora, fiind mai putin interesat de pregatirea pentru ceea ce va face n
viitor. Odata cu vrsta adolescentei, individul si da seama ca dispune de elan, forta si posibilitati
de a produce ceva, de a schimba mediul caruia i apartine, ca poate sa-si construiasca un mod de
viata propriu. El face n acest fel trecerea de la generatia familiala la generatia sociala. Aparitia,
la adolescent, a reprezentarilor despre sine determina orientarea lui catre unele norme si valori
ale adultilor ce vizeaza n special egalitatea tnarului cu cei maturi, dorind sa semene cu acestia.
De altfel, una din aspiratiile cele mai frecvente ale adolescentului este cea de a fi adult. De aceea,
adolescentul nu mai accepta vechile norme si reguli ce stateau la baza raporturilor sale, copil
fiind, cu adultul. Sunt o serie de conditii specifice favorizante pentru perpetuarea atitudinii
paternaliste a adultului fata de adolescent: a. pozitia sociala a adolescentului este aceeasi ca n
copilarie, el fiind, n continuare, elev si deci neimplicat n cmpul muncii; b. dependenta lui
materiala de parinti; c. obisnuinta adultului de a ndruma si controla copilul, greu de schimbat
chiar daca parintii sunt constienti de necesitatea schimbarii atitudinii lor fata de adolescent; d.
pastrarea, mai ales n primii ani, de catre adolescent a trasaturilor copilului n comportare si
infatisare. Cnd adultii au o atitudine de cooperare, adolescentul vede n acestia un partener de
dialog. Prin urmare, el simte ca este considerat un egal si are ncredere n adulti. Daca adultul
refuza cooperarea cu adolescentul, atunci el manifesta rezistenta, sub diferite forme, fata de
tendinta acestuia de a-i ngradi personalitatea, de a-i orienta modul de a gndi si de a actiona.
Raporturile dintre adulti si adolescenti pot deveni conflictuale, cu deosebire cnd atitudinea
adultului ramne neschimbata. La unii adolescenti asemenea raporturi tensionate duc si la
sentimentul nstrainarii de familie, la ruperea comunicarii cu membrii ei, la evitarea lor si
evadarea din familie, cea mai cunoscuta fiind fuga de acasa. De fapt, are loc emanciparea sociala
a adolescentului, iar nentelegerea acestei particularitati de catre adult este un motiv de nastere a
unor raporturi conflictuale. Adolescentii nu mai accepta vechile relatii din copilarie cu adultii si
vor un nou tip de relatii bazate pe recunoasterea personalitatii lor. Insusi modul de adresare de
catre parinti, mass-media sau autoritati, anume ,,fetita sau ,,baietel, poate crea adolescentului
frustrari fiindca el are sentimentul ca este tratat, n continuare, drept copil. n adolescenta
individul se confrunta cu un set de probleme sociale ce decurg, nainte de orice, din relatiile cu
familia versus relatiile cu grupul de aceeasi vrsta, sau cu mediul n care traieste. Tendinta
manifesta catre autonomie poate conduce la nerespectarea nici unei norme sau la ncalcarea
oricarui principiu cunoscut n cadrul familiei sau al scolii. O ntelegere ngusta a libertatii i
determina pe unii adolescenti sa comita fapte antisociale. Predispusi inevitabil spre devianta,
adolescentii ajung sa nu tina seama de cerintele controlului social. Din cauza interdictiilor puse
de parinti sau de scoala, adolescentul actioneaza pe principiul fructului oprit, cautnd sa

cunoasca si sa traiasca exact ce i se interzice. Se neglijeaza de catre familie si de catre societate

ca la aceasta vrsta individul tine sa arate celorlalti curajul si ndemnarea de a face fata la
situatii foarte dificile. Bravada, laudarosenia, dorinta de a epata si de a imita pe cei de vrsta lor,
pentru a fi n pas cu ei, pot conduce la comportamente deviante, care n anumite contexte devin
conduite de delincventa. Adolescenta se caracterizeaza si printr-un anumit mod de comunicare.
Mai nti, sa remarcam largirea ariei de comunicare, de la dialogul predominant cu parintii la
vrsta copilariei mici, apoi, n scoala primara, comunicarea permanenta cu cadrele didactice, la
comunicarea cu toate mediile sociale, aceasta fiind una din modalitatile esentiale de manifestare
a autonomiei si identitatii individului. Un aspect deosebit de important l constituie tendinta spre
exprimarea ntr-un limbaj propriu vrstei. Jargonul si argoul sunt forme tipice de comunicare ale
adolescentilor. Limbajele grupurilor de adolescenti se disting de limba standard a societatii. Sunt
adoptate gesturi, moduri si maniere de vorbire nentlnite la alte grupuri de vrsta. n anumite
contexte, adolescentii creeaza un antilimbaj, ca mod de comunicare opus celui oficial. Sunt
create cuvinte noi, sau se deformeaza sensurile termenilor obisnuiti, sau se preiau direct din
sociodialecte periferice sau din alte limbi. Diferentele de limbaj privesc mai ales morfologia si
lexicul si n mai mica masura sintaxa si fonetica. La aceasta vrsta, din cauza trasaturilor
amintite, exista interes pentru consumul de droguri si stupefiante, fenomen ce s-a nradacinat n
societatea romneasca dupa anul 1989. Nu mai putin semnificativ este consumul de alcool
caracteristic, la actualele generatii de adolescenti, pentru ambele sexe. Asociat acestor fenomene
este si fumatul, care a luat proportii ngrijoratoare la adolescenti indiferent de apartenenta la
genul social. Lipsiti de o educatie adecvata n familie sau n scoli, adolescentii au un
comportament precar de consum, fara acel spirit de discernamnt att de necesar n conditiile
diversificarii produselor alcoolice, de tutun si alimentare, inclusiv sub aspectul calitatii.
Delincventa juvenila constituie una dintre problemele specifice perioadei adolescentine.
ncalcarea normelor si a legilor este generata de nevoia afirmarii individualitatii personale, dar si
de necunoasterea consecintelor actelor savrsite. De aceea, esentiala n abordarea delincventei
juvenile este cunoasterea motivatiilor ce au stat la baza actelor antisociale si a contextelor n care
s-au produs. n acest fel se poate stabili caracterul actiunilor adolescentului deoarece nu toate
actele sale sunt n mod evident ndreptate mpotriva ordinii si stabilitatii sociale. n acelasi timp,
trebuie remarcata cresterea ponderii delincventei juvenile n ansamblul actelor antisociale dupa
anul 1989. Un fenomen accentuat n aceasta perioada de vrsta este cel al sinuciderilor n rndul
adolescentilor. Schimbarile n sistemul de relatii al copilului dau un continut nou proceselor de
dezvoltare a persoanei si maturizarii sociale n adolescenta. Iata de ce este important ca adultul sa
manifeste initiativa si sa tina seama de cerintele adolescentului, cu o conditie esentiala, si anume,
renuntarea la atitudinea de a socoti tnarul ca pe un copil. De aici rezulta si necesitatea luarii n
considerare a problemelor adolescentilor din interiorul lor si nu de pe pozitia exigentelor
existente n tineretea adultilor, invocata adesea de catre acestia n comunicarea cu adolescentii.
Un proverb romnesc a surprins un asemenea imperativ: Nu judeca pe tnar dupa mintea celui
batrn, ci pune-te n locul lui si atunci sa-l judeci".