Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Colectie coordonata
de
MAGDALENA MARCULESCU-COJOCEA
Marie Cardinal
A
TReI
Editori:
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
Director editorial:
MAGDALENA MARCULESCU
COlOCEA
821.133.1-31=135.1
Aceasta carte a fost tradusa dupa Marie Cardinal, LES MOTS POURLE
DIRE,Editions Grasset & Fasquelle, Paris, 1975
Marie Cardinal
zice ca aici stateau pensionari ai artelor ncheindu-si cariera n spatele acestor fatade, pictorasi batrni, batrne
cntarete, fosti virtuosi ai scenei.
Vreme de sapte ani, de trei ori pe saptamna, am strabatut straduta pna n capat, pna la gardul din stnga.
Stiu cum cade ploaia aici, cum se feresc de frig locatarii.
Stiu cum, vara, se instaleaza un mod de viata aproape
rustic, cu ghivece de muscate si cu pisici adormite la soare. Stiu cum arata fundatura n timpul zilei si n timpul
noptii. E pustie pna si atunci cnd un pieton se grabeste spre vreuna din porti ori un sofer si scoate masina din
garaj.
Nu-mi mai pot aminti ce ora era cnd am trecut prima oara pragul casei. Am remarcat macar plantele din
gradinita nemaingrijite? Oi fi simtit pietrisul de pe caldarmul ngust? Am numarat oare cele sapte trepte mici
ale peronului? M-oi fi uitat la zidul din piatra de moara pe cnd asteptam sa se deschida usa de la intrare?
Nu cred.
L-am vazut n schimb pe omuletul brunet care-mi ntindea mna. Am vazut ca era foarte subtire, foarte corect mbracat si foarte distant. I-am vazut ochii negri, de
nepatruns, ca o sticla mata. M-am supus cnd mi-a spus
sa astept ntr-o ncapere pe care mi-a aratat-o dnd la o
parte o draperie. Era o sufragerie stil Henri II, al carei
mobilier - masa, scaune, bufet, servanta - ocupa
aproape tot spatiul, impunndu-i nou-venitei ce eram
lemnaria lui sculptata, reprezentnd gnomi si iedera, colonasele n forma de spirala, tavile de arama si vasele de
portelan chinezesti. Aceasta urtenie n-a vea importanta. Pentru mine importanta era linistea. Am asteptat, la
pnda, ncordata, pna ce am auzit zgomotul unei usi
duble ce se deschidea n dreapta draperiei, apoi pasi si
10
Marie Cardinal
Mi-era rusine de ce se petrecea nlauntrul meu, de haosul acela, de acea ravaseala, de acea agitatie, si nimeni
nu trebuia sa priveasca ntr-acolo, nimeni nu trebuia sa
stie, nici macar doctorul. Mi-era rusine de nebunie. mi
parea ca orice forma de viata era preferabila nebuniei.
Navigam nencetat n ape extrem de primejdioase, pline
de curenti, de cascade, epave, vrtejuri si cu toate astea
era musai sa ma prefac a luneca pe un lac, ncetisor, precum o lebada. Ca sa ma ascund si mai si, mi astupam
toate iesirile: ochii, nasul, urechile, gura, vaginul, anusul, porii pielii, vezica. Pentru a obtura mai bine aceste
orificii, corpul mi furniza din abundenta materialele
adecvate, unele ngrosndu-se ntr-att ca nu mai puteau
trece, alcatuiau un bloc compact, n vreme ce altele se
scurgeau nentrerupt, interzicnd astfel orisice intrare.
- mi puteti vorbi de tratamentele pe care le-ati urmat? De specialistii pe care i-ati consultat?
-Da.
11
tea fotolii, attea scaune, attea divane, attea canapele, attea covoare, attea paturi! Lasasem attea balti,
baltite, picaturi si picaturele n attea saloane, sufragerii, anticamere, culoare, piscine, autobuze si alte locuri!
Nu mai puteam iesi.
Cum sa nu vorbesc de bucuria din acele zile cnd sngele parea ca se opreste, se mai arata doar prin dre de
culoare cafeniu nchis, apoi ocru, apoi galbui. n zilele
acelea nu eram bolnava, puteam sa ma misc, sa vad, sa
ies din mine. Sngele se ducea n fine sa se ghemuiasca
n saculetullui molcut si dormita acolo timp de douazeci si trei de zile, ca nainte. Cu aceasta speranta, ma
straduiam sa fac ct mai putine eforturi. Ma deplasam
cu mare bagare de seama: sa nu iau copiii n brate, sa nu
car cosurile de la piata, sa nu stau pr,ea mult n picioare
lnga masina de gatit, sa nu spal rufe, sa nu spal geamurile. ncet, calm, pentru ca sngele sa dispara, sa puna
capat mnjelilor. Ma ntindeam cu ceva de tricotat, supraveghindu-mi totodata cei trei copilasi. Pe ascuns,
printr-o miscare a bratului, pe care obisnuinta mi-o facuse foarte iute si ndemnatica, mi supravegheam n
permanenta starea. Stiam s-o fac n orice pozitie, fara ca
cineva sa-si dea seama. Dupa mprejurari, mna mi se
strecura prin fata, printre firele de par aspre si crete pna
ce dadea peste locul cald, moale si umed al sexului, apoi
se retragea numaidect. Sau trecea lesne peste valea dintre fese si coapsa si se afunda, dintr-odata, n orificiul
rotund si adnc, dupa care se ndeparta prompt. Nu ma
uitam imediat la vrful degetelor. mi rezervam o surpriza. Si daca n-ar fi nimic? Uneori era ceva att de nensemnat nct trebuia sa-mi zgrii bine de tot, cu unghia
de la degetul mare, pielea de pe degetul aratator si de
pe cel mijlociu ca sa iasa la iveala o prelingere de-abia
12
Marie Cardinal
13
14
Marie Cardinal
15
16
Marie Cardinal
17
18
Marie Cardinal
19
20
Marie Cardinal
21
22
Marie Cardinal
23
Am facut numaidect un salt spre lavabou ca sa elimin pastila, cu degetele vrte adnc pna n glota pentru a provoca spasmele eliberatoare. n fine, micutul triunghi galbui s-a ivit cu mucozitati, spuma si firicele vscoase. (Tableta era galbuie, sau rozalie, sau ca sideful?)
M-am asezat pe bideu, tremurnd din crestet pna-n
talpi, cu fruntea lipita de marginea racoroasa si aspra a
lavaboului. Timpul nu mai exista. Nu stiu ct am stat nemiscata. mi aduc aminte ca mai apoi am scos tamponul
ce-mi oprea sngele pe care atunci l-am vazut curgnd
ncetisor, picatura cu picatura, n vreme ce eu ma balansam usurel din fata spre spate, ca sa ma legan, stiind
foarte bine ca o data cu mine leganam ceva-uIIauntric.
Picaturile de snge se striveau si se diluau nitel n umiditatea faiantei albe, n cele din urma si-au croit un firicel de drum sinuos pna la locul de scurgere. mi gaseam o ocupatie n a privi la ce facea sngele iesit din
mine, ma gndeam ca acum si are o viata proprie, ca
descoperea fizica lucrurilor de pe pamnt, greutatea,
densitatea, viteza, durata. mi tinea companie, si el prada legilor incomprehensibile si indiferente ale vietii.
Ceva-ullauntric izbndise. Nu mai existam dect noi
doi, pentru totdeauna. Eram n sfrsit nchisi, singuri, n
compania a ceea ce secretam: snge, naduseala, rahat,
muci, saliva, puroi, varsaturi. Acel ceva launtric mi
alungase de lnga mine copiii, strazile pline de viata, luminile magazinelor, marea la ora prnzului cu valurelele din zilele frumoase, tufele de liliac, rsul, placerea de
a dansa, caldura prietenilor, exaltarea secreta a studiului, ndelungatele ore de lectura, muzica, bratele unui
barbat tandru nlantuindu-ma, crema de ciocolata, bucuria de a mota n apa racoroasa. Nu-mi mai ramnea
dect sa ma chircesc n aceasta toaleta de clinica, n 10-
24
Marie Cardinal
cuI cel mai curat, si sa nadusesc tremurnd. Ma zgltiam att de tare ca maxilarele, clantanindu-mi, produceau un zgomot stupid de automat.
Din fericire, treptele scaritei scrtiau. La cel mai marunt zgomot ma duceam iarasi sa ma culc si adoptam o
pozitie normala. Nu-mi placea femeia cu par alb si nu-i
vorbeam niciodata. mi aducea tavile cu mncare si-mi
dadea tabletele dupa ce-mi lua tensiune a si pulsul. Nu
puteam sa mannc. Aruncam n lavabou tot ce putea intra acolo, restul l zvr1eam pe jgheabul de la streasina
ce marginea acoperisul din tigla ondulata de sub fereastra. Nu-mi aduc aminte ca timpul sa fi fost scurt sau
lung, nici de nopti si de zile. Eram prizoniera. M-am uitat pe fereastra ca sa-mi dau seama daca as fi murit aruncndu-ma de acolo. Da, as fi murit, trebuie ca erau patru etaje. Acoperisul mi umbrea partea de jos a casei si
nu stiam unde as fi cazut, pe o veranda poate, ori n verdeata. Nu voiam sa ma sinucid n acest fel. De altminteri, moartea ma speria, oferindu-se totodata ca unica solutie pentru a-mi suprima acel ceva launtric.
Nu stiu cte zile au trecut pna m-a acaparat o teribila nevoie de evadare. Oricum, cel putin opt pentru ca n
dimineata aceea (era ntr-o dimineata, sunt sigura),
doamna mi daduse sa iau jumatate de tableta si retinusem cu precizie ca o saptamna trebuie sa iau un sfert,
apoi jumatate.
Brusc am realizat ca ma aflam n pat, culcata normal
pe spate, cu fata descoperita. Asta m-a surprins: de luni
si luni de zile nu mai puteam trai dect chircita, nu mai
puteam dormi dect strnsa, cu capul nfundat n cearsaf. Pe cnd constatam aceasta schimbare, simteam o
greutate n ceafa, ca si cum strafundul capului ma apasa, ca si cum cerebelul mi era de plumb. Mi-am dat sea-
25
26
Ma-rie Cardinal
cu resturi de oameni si de obiecte, plaje presarate cu bucati nedeslusite din zilele mele si, dintr-o data, constructii dare, precise, ntregi, perfect echilibra te si stralucitoare. n timpul bolii am fost, n unele clipe, mai inteligenta, mai lucida dect o sa mai fiu vreodata. Pastrez din
vremea aceea o amintire sfsietoare. Cnd eram nebuna
am descoperit n mintea mea drumuri pe care fara nebunie nu le-as fi descoperit vreodata. Eram capabila de
o incredibila agilitate intelectuala. Cnd si cnd aveam
reflectii patrunzatoare, subtile, limpezi, care ma duceau
la o cunoastere mai cuprinzatoare, la o ntelegere mai
profunda a tot ce ma nconjura. i cercetam pe ceilalti si-i
vedeam lund-o pe cai att de diferite de acelea pe care
le descoperisem eu, att de opuse chiar, att de nefaste
pentru ei, nct voiam sa-i opresc sa-i previn de pericol.
N-o faceam nsa deoarece, crezndu-ma bolnava, mi nchipuiam ca aceste gaselnite ale mele nu erau dect pura
dementa. Cum puteam sa tremur la ideea ca-i vad pe ceilalti pierzndu-se, de vreme ce eu eram nebuna?
Astfel, n acea zi, am prevazut limpede ce o sa mi se
ntmple. Totusi nu ntlnisem niciodata "vindecati" ai
psihiatriei. Mai apoi, am vazut ctiva dintr-astia: mpaiati, inofensivi, precauti cu ei nsisi, oameni cu palme jilave si cu privirea dubla: o flacara, cenusa, o flacara, cenusa ... Cred ca ceva-ul nu-i mai face sa sufere, nsa le-a
ramas nlauntru, viu.Tot el tine friele atelajului.
ntelesesem totul, cu capul meu bolnav, greu, suferind
(cerebelul acesta pe care medicamentul mi-l smulgea!).
Nu voiam soarta aceea! Am nascocit asadar un plan perfect de evadare. I-am prevazut si cele mai marunte detalii. n primul rnd, sa nu mai iau nici o farma de tableta. Apoi, sa mannc nitel pentru ca aveam sa ies si-mi
trebuia forta. Sa obtin sa fiu lasata n parc. Dupa aceea,
27
28
Marie Cardinal
29
30
Marie Cardinal
amelioreaza starea. Acest nou produs pare a avea uneori efect contrar asupra pacientilor, i face apatici, le provoaca migrene. Te va nsoti infirmiera. Matusa-ta te ntreaba daca vrei sa cinezi cu noi.
- Nu, nu n seara asta, multumesc. Deja am mncat
si o sa ma culc. O sa vin mine daca plimbarea va decurge bine. Multurneste-i din partea mea, ma va ntelege ca
nuvm.
- Binenteles. Stii, nu s-a ndoit nici o clipa ca o sa
scapi foarte repede din situatia asta. Nu e genul familiei.
Te-ai ostenit prea mult vrnd sa-ti cresti singura copiii.
Asta-i tot. si face griji n special pentru mama, care-i nnebunita de neliniste. Stii ce mult se iubesc ele. Ct e
ziua de lunga stau atrnate de telefon. Biata maica-ta, nu
se mai tine pe picioare. Copiii o obosesc.
- O sa ma vindec foarte curnd. Trebuie s-o linistiti.
N-o sa se lungeasca.
- Stii, ce spun ... e mai mult pentru mama ta. Biata femeie a trait destule, merita sa se odihneasca ... n fine, ti vorbesc ca uneia ... mari. N-o sa dai proportii la ce ti-am spus.
- Nu, nu. Te-nteleg dar o sa-i pun capat, o simt, mi-e
mai bine.
- Buna seara, fata mea mare.
Ma saruta pe frunte, iese.
Nu vreau sa ma gndesc la mama. Nu trebuie sa ma
gndesc la copii. ..
Apoi, totul e confuz. Cearta cu ceva-ullauntric a fost
feroce. Nu simteam sa am forta de a ma mai lupta cu el
multa vreme, cu minile goale, fara nici o farma de
pastila n ajutor, fara nimic, si totusi am rezistat. Am iesit fara infirmiera. Am alergat pe cmp. (Caut sa-mi aduc
aminte daca lanurile de gru erau nalte nsa nu izbutesc.) L-am prins pe amicul meu la telefon.
31
- mi promiti ca vii mine la aceeasi ora? La intersectia dintre soseaua nationala si cararuie, acolo unde e
tablita indicnd clinica, un kilometru nainte de intrarea
n sat, pe stnga.
- Poti conta pe mine, voi fi acolo.
Seara, stnd n fata televizorului, ntre unchi si matusa, mi parea ca suntem ntr-un mare acvariu. Ei erau niste pesti draguti pascnd n tihna alge, eu eram o caracatita.
Mai cu seama sa nu-i agresez, sa nu fac ceva ce-ar displacea, nici un cuvnt, nici un gest.
Nu stiam ca o sa-i parasesc pentru totdeauna. Stiam
numai ca aveam sa-i nsel, iar asta ma ntorcea pe dos.
Mai cu seama pe ei, care reprezentau ceea ce era mai reusit n familie. ndepartndu-ma de ei, ma ndepartam
de Bine. Dar asta era drumul pe care hotarsem sa merg.
Gndindu-ma la viata lor, nu fusesem niciodata normala, nu stiusem niciodata sa traiesc normal, ca ei. Disparnd, i eliberam de mine.
A doua zi, masina era acolo. Am pomit-o numaidect
si am putut sa ma las sa tremur si sa clantan din dinti.
- Nu ti-e bine? Ce vrei sa fac?
- Nimic. Nimic. Nu poti face nimic pentru mine.
Du-ma la Michele. Nu te-ngrijora, o sa-mi treaca. Telefoneaza dupa aceea la clinica, vei spune ca sunt n siguranta, sa nu ma caute. Nu le spune nsa unde sunt. Nu
mai vreau sa-i vad.
A doua zi, ma duceam n straduta nfundata pentru
prima oara.
Cine i-a telefonat doctorului? Eu? Michele? Nu' stiu.
Ea l cunostea, iar eu auzisem de el. E posibil s-o fi facut
eu. (La Michele gasisem niste calmante si putusem sa-mi
jugulez acel ceva launtric.) Nu mai stiu.
32
Marie Cardinal
33
situatie si la ceea ce-mi spusese adineauri. Ce schimbare profunda putea sa se produca n viata mea? Pesemne
ca aveam sa divortez, ntruct ceva-ullauntric mi se ivise taman din momentul casatoriei. Asta e, o sa divortez,
vom vedea. n afara de acest lucru nu vedeam ce poate
sa se mai modifice n viata mea.
n privinta banilor, era mai greu, nu aveam. Traiam
din banii pe care-i cstiga sotul si din cei ai parintilor
mei.
- Doctore, n-am bani.
- O sa cstigati. Trebuie sa va platiti sedintele din banii pe care i-ati cstigat personal. E preferabil.
- Dar, ntl pot sa ies, nu pot lucra.
- O sa reusiti. Pot astepta trei luni, sase luni ca sa va
gasiti o slujba. Ne putem ntelege. Vreau numai sa stiti
ca trebuie sa ma platiti si ca trebuie sa va coste scump.
Sedintele de la care veti lipsi vor fi platite ca si celelalte.
Daca nu va costa ntr-un fel sau altul, nu veti lua n serios analiza. E stiut.
mi vorbea destul de sec, pe tonul unuia care e pe cale
sa ncheie o afacere. Nici umbra de compatimire n glas,
nici umbra de atitudine doctorala ori paterna. Nu stiam
ca acceptnd sa ncep imediat si mai lua trei ore pe saptamna ncarcndu-si viata deja cotropita de bolnavii lui.
N-a facut nici o aluzie la acest surplus de oboseala, nici
la faptul ca proceda astfel n mod cu totul exceptional,
pentru ca ma vedea foarte bolnava. Nici un cuvnt despre toate astea, dimpotriva. n aparenta, era vorba doar
de un simplu trg. si asuma riscul, ma lasa sa aleg. Stia
totusi ca n afara de el nu mai aveam dect doua solutii:
spitalul de psihiatrie sau sinuciderea.
- Doctore, sunt de acord. Nu stiu cum voi face sa va
platesc, nsa sunt de acord.
34
Marie Cardinal
II
:H
36
Marie Cardinal
37
o data,
38
Marie Cardinal
39
m-am gndit ca doctorul acesta era un nebun, un ~arlatan, nca unul. n ce vrajitorie ma lasasem prinsa? Acum
trebuia sa actionez repede, sa iau un taxi ~isa ma duc sa
consult un medic, unul adevarat.
Soferul era vorbaret, sau poate i se paruse ca am o figura ciudata, n orice caz nu mai contenea sa vorbeasca
~i-ivedeam mereu n oglinda retrovizoare privirea atenta.
n aceste conditii, ~i mai ales dat fiind felul n care ma
nfa~urasem ca sa ma duc la medic, mi era cu neputinta sa purced la una. din acele scurte ~i secrete verificari
ale sngelui. Cu ct ne apropiam de adresa medicului pe
care i-o indicasem, cu att nevoia de a purcede la aceasta verificare se arata mai imperioasa. Deveneam agitata,
agresiva. Voiam, n acela~i timp, ca ~oferul sa opreasca
~i sa-~i continue drumul. El nu pricepea nimic. n cele
din urma, m-am a~ezat pe marginea banchetei, mi-am
pus bratul stng pe spatarul scaunului din fata ~i mi-am
sprijinit capul deasupra. Ma prefaceam ca ascult ce povestea acest om. ntre timp, cu mna dreapta cotrobaiam
pe sub rochie, trageam de fermoar, rupeam bandajele
prinse cu ace de siguranta, pna ce am dat de sursa sngelui. Am constatat ca nu se petrecuse nimic important.
Hemoragia nu se accentuase, ba mi parea ca se domolise. Greu de spus. Pentru ca sngeram din abundenta la
plecare, cu o ora n urma.
M-am razgndit brusc ~i-am schimbat traseul taxiului dndu-i adresa de la Michele. Apoi m-am ghemuit n
fundul taxiului. Poate ca a~ fi n stare sa rezist pna poimine, urmatoarea ~edinta.
Am urcat scarile n goana mare, agatndu-mi hainele pe care le facusem zdrente. Repede, baia. Crpele-mi
patate pe jos, ntre picioare, eu pe bideu. Sngele nu mai
curgea! Nu-mi credeam ochilor. Sngele nu mai curgea!
40
Marie Cardinal
41
42
Marie Cardinal
acelor resturi urte, sfrijite! Plnsetele si extazul ce emana din toate gurile acelea miscatoare, din toate acele priviri pierdute, din toate acele sale ndoite, din toate acele degete nclcite pe siraguri de matanii! Nebunie! Asa
era ceva-ullauntric, se folosea de ceea ce avea mai de soi
nebuna, ca s-o faca sa descopere josnicia.
Dobndisem o certitudine: ceva-ul se afla nlauntrul
mintii mele, nu era altundeva n corp si nu era n afara.
Eram singura cu el. ntreaga-mi viata nu era dect o poveste ntre el si mine. Din acel moment propria-mi izolare capata un sens nou: era poate o trecere, o naprlire.
Poate ca aveam sa revin la viata? Caci sufeream mult din
pricina alienarii in care ma refugiasem. Era1,11
sfsiata, asteptnd de la ceilalti solutii care, atunci cnd mi se ofereau, ma raneau de fiecare data ori ma ndepartau nca
si mai si. Cine ma putea atinge? Ce sens putea sa aiba
agitatia celor din jur? Ce semnificatie avea incomprehensibilul amestec de cuvinte, miscari, actiuni legale si civilizate, de gesturi salbatice?
mi devenise cu neputinta sa nteleg mpartirea vietilor n ani, a anilor n luni, a lunilor n zile, a zilelor n ore,
n minute, n secunde. De ce oamenii faceau, toti, aceleasi lucruri n acelasi timp? Nu mai pricepeam nimic,
viata celor care ma nconjurau n-avea nici un sens.
Ma aflam n voia unui univers care, atunci cnd
nu-mi era ostil, mi era indiferent. Si trebuia sa raspund
n fata acestui univers, trebuia ntruna sa ma acuz pentru actiunile rele si sa fac penitenta, ntruct le-am savrsit. Gndurile mi se ncurcau ntr-att nct, pe masura
ce anii treceau, aveam tot mai mult impresia ca ma
afund n rau sau n imperfect, sau n incorect sau n necuviincios sau n indecent. Nu mai izbuteam nicicnd sa
fiu multumita de mine. Ma consideram un deseu, un re-
43
III
Era slaba.
toamna,
Funda
tura
Mi seiarna.
ntmpla
uneori
45
46
Marie Cardinal
du-mi puterile, ocrotindu-ma pe ct de mult puteam. Lunea ma rentorceam pe straduta mea nfundata ce mustea de apa, cu o bucurie imensa, cu speranta adnca.
La nceput am vorbit despre primele ntlniri cu ceva-ullauntric, pe atunci numindu-se pur si simplu angoasa. Mai apoi am vorbit despre elementele principale
ce-mi alcatuiau viata, despre partile importante ale exis- .
tentei mele pe care le cunosteam.
Prima criza de angoasa a debutat la un concert cu Armstrong. Aveam nouasprezece-douazeci de ani. mi terminam licenta n filosofie. Cautam un profesor de logica sa ma ajute n sustinerea unei diplome despre Aristotel. mi placeau matematicile, carora ma obisnuisem sa
le spun matematica pe un ton de un pedantism perfect
acceptabil printre studentii de la filosofie. La fete ndeosebi. Toate stiam ca procentul celor admise la concursul de agregat era foarte scazut: nici macar doi la suta.
A te cufunda n aceste studii echivala pentru noi cu a te
calugari, a deveni nsasi filosofia cu pidoare, brate si par.
mi placeau matematicile, nsa, n familia mea, se considera ca nu e ceva feminin. O fata care studiaza matematicile n-a vea, pare-se, sansa de "capatuire" sau, n caz
ca da, cu un profesor de matematica. Ma asteptau zile
grele. n vreme ce, urmnd filosofia, ma puteam orienta
spre logica.
- Ai studia matematicile nsa ntr-o forma literara ...
Asa as putea atrage, n cel mai rau caz, un politehnician sau un ofiter de marina sau chiar un bancher, era
preferabil unui profesor de matematica, totusi! Mi-am
nceput deci diploma de licenta n filosofie cu gndul de
a studia logica, daca nu cu acela de a ma casatori cu un
poli tehnician. Logica nsa nu era deloc la moda, nca de
pe atunci interesau psihologia, stiintele sociale ... nghi-
47
48
Marie Cardinal
panicata la ideea ca mor acolo, n spasmele acelea, n acele tropaituri, n urletele acelea ale multimii, am fugit. Am
alergat pe strada, ca o nebuna. Era o noapte de iarna frumoasa, rece, toti erau n casele lor, la caldura. Alergam,
iar zgomotul alergaturii mele rasuna aidoma unui galop
n trompetele magistralelor, ale bulevardelor si ale stradutelor.
sa mor, o sa mor, o sa mor.
Inima-mi batea tempoul, rapid, tare. mi aduc aminte de o camelie n floare, toata numai stralucire, cu toate petalele deschise n bacu-i de beton, de la coltul unei
strazi, exact nainte de a ma afunda n tunelul Facultes.
Frumusetea acestor flori dese si Iacuite! Alergam, ele
erau de-acum n urma, departe, si totusi inima uneia, pe
care o zarisem o fractiune de secunda,ramnea cu mine,
mi nsotea cavalcada, la fel de linistita pe ct eram eu
de agitata, una cu ea pe ct eram eu de rupta n bucati.
Tunelul era securizant datorita luminii, datorita faptului
ca era un pasaj practic n oras si ca numeroase masini l
foloseau. Treceau usor. Pietonii se deplasau si ei n graba pe trotuare. La capatul tunelului stralucea cochet o
firma luminoasa. Nimic nsa nu-mi putea domoli inima
si continuam sa alerg.
Ajungnd acasa, n loc sa iau liftul, am urcat n
mare goana scarile pna la etajul cinci, iar acolo, n fata
usii, mi-am dat seama ce imens efort fizic facusem si
mi-am zis: "Daca as fi cardiaca as fi moarta, n-as fi putut sa fac nici a zecea parte din ce-am facut" Reflectia
nu m-a calmat. M-am dus n camera la mine, m-am
pravalit pe pat ca sa-mi potolesc gfiala. Eram singura, cu ochii nchisi, nimic altceva nu mai conta, doar
inima care-mi palpita si tresalta: ,,0 sa mor, sunt cardiaca." Iar angoasa cu care ma ntlneam atunci pen-
49
50
Marie Cardinal
Nu-mi placea acea complicitate dintre noi. Att i cautasem tandretea, atentia, i astepta sem ntr-att aceasta
privire cu care acum mi atingea blnd fata, ochii de culoare nchisa, parul buclat, nasul ca un cartof, gura, barbia, de asemenea umerii lati si corpul robust. S-ar fi zis
ca facea cunostinta cu mine si n acelasi timp ma recunostea. O ntlnire un pic trista si placuta. Nu, nu voiam
asta, nu n aceasta situatie. Aceasta privire asupra-mi as
fi vrut-o din rasputeri cnd plonjam, cnd alergam, cnd
rdeam, cnd obtineam coronite de lauri, as fi vrut sa fie
mndra. Forta mea era a ei, nu indispozitia mea, nu spaima mea. Din atentia calduroasa, din coniventa, din intimitatea pe care mi le daruia n acea noapte am nteles ca
la nastere mi acordase moartea, ca moartea era ceea ce
voia sa-i restitui, ca legatura dintre noi, acea legatura pe
care o cautasem att de mult, era moartea. Treaba asta
mi provoca oroare.
Zilele de dupa aceasta criza, desi calme, s-au trit
mbibate cu angoasa, cu amintirea ei, cu obsesia de a o
vedea revenind. Am consultat un medic, nsotita de
mama. El i-a confirmat diagnosticul "Nu-i nimic, e ceva
nervos. Trebuie ca ati facut un pic de tahicardie si cu siguranta suferiti de o usoara aerofagie." "Un pic", "usoara". Ce cuvintele! Dar ce putea fi mai rau dect ceea ce
traisem? Se poate ndura mai mult? Exista vreo tulburare umana mai serioasa? Au nceput sa vorbeasca despre
cazuri grave de tahicardie si de aerofagie pe care le-au
ntlnit n cariera lor medicala. La mine era floare la ureche n comparatie cu acei napastuiti. Ma priveau cu o
ironie blnda, ma bateau usor cu palma pe obraz si pe
mini: "Nu-i nimic, zau, sunteti tnara si sanatoasa."
Doctorul mi-a des tainuit ca si el suferea din cnd n cnd
de aerofagie si mi-a dat reteta lui ca sa-mi treaca mai re-
51
pede. A facut si o demonstratie. Trebuia sa te asezi n patru labe, sa ridici binisor unul sau celalalt picior n functie de ce simteai, ceva n genul unui cine facnd pipi
lnga un felinar. Scopul era sa se provoace iesirea gazelor care, ntr-o prea mare cantitate, apasau pe diafragma
si dadeau o senzatie de nabusire.
si presarau comentariile afectuoase cu zmbete si-si
mpodobeau frazele cu "tinerete", "iubire", "casatorie".
Stiam foarte bine ce voiau sa spuna si-mi plecam privirea, i Iasam sa vorbeasca.
Credeam ca ceea ce nvatasem la universitate n materie de psihologie, de psihanaliza ndeosebi, cei doi ani
de fiziologie a sistemului nervos (la Institutul de psihotehnica) mi permiteau sa ma definesc, sa ma situez, sa
ma nteleg. Stiam ca suferisem mult din cauza divortului parintilor, pe care mi-i aminteam certndu-se mereu
pna la moartea tatalui. Stiam ca, inconstient, mama mi
reprosase dintotdeauna ca m-am nascut. (Ma nascusem,
e-adevarat, n plin divort.) Stiam ca, din acest motiv,
nu-mi cunosteam deloc tatal. Stiam ca disputele lor provocasera n mine asemenea complicatii nct mi fusese
afectata sexualitatea. Credeam nsa ca stiu si de ce si cum
era afectata. Pentru moment preferam sa-mi asum virgi..,
nitatea.
Cteva luni prima angoasa a ramas singura. Am mai
avut apoi una, mai usoara, n noaptea n care mi-am
pierdut fecioria.
Cnd l-am vazut pe baiatul n pielea goala n erectie,
cnd i-am simtit n mna organul placut precum ma tasea, cald precum pinea scoasa din cuptor, m-a cuprins
o bucurie nemaipomenita. Eram mndra si fericita ca ma
aflam acolo. Corpu-i subtire de barbat tnar mi-a parut
de o frumusete care te face sa-ti dea lacrimile, ca si cum
52
Marie Cardinal
53
54
Marie Cardinal
le, de a spune la revedere, de a-l privi, care spunea multe. De fiecare data simteam o intimitate nnebunitoare
ntre ei, o complicitate nspaimntatoare, urmele unei
placeri nebanuite. Povestea ma tulbura. Amantele tata,.
lui si bateau joc de mama ngenunchiata pe scaunelul
de rugaciune. Virtutea ei. .. viciul lor ... viciul meu ... un
nger, diavoli. Toate aste!! erau prezente n acea noapte,
mpiedicndu-ma
sa adorrrrsi-apoi mai era ceva, nu
stiam ce, care-mi strngea inima, care facea sa bata.
Camera mea dadea pe o straduta unde se nfiintase o
. firma de nchiriat trasuri cu cai. Era o camera de vacanta aproape deloc aerisita, ce mirosea a mucegai si a umbra. n zori de zi venea un om sa nsire animalele de-a
lungul trotuarului, introducndu-Ie cu spatele n hulubele desuetelor trasuri care n curnd i vor plimba pe
turisti pe sub palmieri de-a lungul bulevardului de lnga mare. mi amintesc zorile si lumina zilei care, ivindu-se, mpartea jaluzelele n dungi gri si negre, apoi galbene si negre. Copitele cailor izbeau n bitum, loviturile
fiindu-le tot mai dese pe masura ce se facea cald, iar
mustele si reluau activitatile diurne. Mirosul de balegar
proaspat ajungea pna la mine: Gata cu noaptea alba.
Mi-am aranjat din nou patul cu asternuturile curate.
N-am vazut nimic, nu stiu nimic. N-am cautat sa aflu de
ce le spalasem. Am iesit si m-am dus pe plaja cu nisipul
de-acum cald. Era totusi ndeajuns sa-ti afunzi doar un
pic picioarele ca sa dai de racoarea si de umezeala noptii nca foarte aproape.
Toti anii care au urmat (vreo zece) mi-au fost ncetisor distrusi de lenta gestatie a nebuniei. Nu eram constienta de asta, evident Pur si simplu ma atragea tot mai
putin sa ma misc, sa ma exprim, sa ma proiectez n vreo
actiune ori vreun gnd. Cu ct ma straduiam sa-mi ga-
55
IV
:P
.
57
ni9teau. mi retinea atentia mai cu seama patu-i ncapator de celibatar, acoperit cu piei de pantere.
Ma numea "lupusorullui". Ma considera mai degraba o micuta femeie dect o fetita, asta ma stingherea.
n copilarie ma duceam la el nsotita de guvernanta.
Mai apoi m-am dus singura pentru cteva prnzuri ntre cursurile de dimineata si cele de dupa-amiaza. Mi-era greu la aceste mese. Cnd nu-mi inspira teama, ma
plictisea. Trebuia sa-mi supra veghez gesturile, cuvintele. Ma dojenea adeseori si, prin mustrarile lui, ntelegeam ca pe mama voia s-o atinga. Pe mama care ma
crestea, care ma mbraca, ma educa. Eu simteam ca ma
iube9te 9i ca nu voia sa-mi faca rau.
Dadea foarte mare atentie studiilor mele. mi spunea
ca trebuie sa nvat tot: latina, greaca, matematicile, tot ...
Nu-i m:atam niciodata nici carnetele, care erau mai curnd cu note bune, nici caietele. Procednd astfel, 9tiam
ca-mi apar mama, care avea dreptul de paznic, ma situam de partea ei. Ghiozdanul mi era nchis pentru el,
era casa mea de bani, comoara, valoarea mea. mi tineam
astfel tatal la distanta, i interziceam accesul n propriu-mi univers. Eram constienta de asta.
Nu {-am vazut pe parinti dect de trei ori mpreuna.
ntia oara a fost cu ocazia sarbatoririi primei mele mpartasanii. Erau n aceeasi ncapere, la aceeasi masa, nsa
nu alaturi. n acea zi tandretea tatalui ma jena. A9 fi preferat sa nu se fi atintit asupra-mi dect privirea severa a
mamei, pe cnd taiam uriasul tort cu nu mai stiu cte
rnduri de nuga si de chou a la creme. Am impresia ca
as fi facut treaba mai bine.
A doua oara, aveam doisprezece ani, s-au ntlnit ca
sa asiste la ceremonia Mi9carii cerceta9ilor Frantei. Evenimentul se petrecea n aer liber, erau de fata 9i alti pa-
58
Marie Cardinal
59
60
Marie Cardinal
61
Mi se parea ca ar fi fost nevoie de un alt cadru pentru marea basculada a copilariei n trecut. Ar fi fost nevoie de un cer albastru de primavara ori de toamna, de
o mare vesela cu valurele, de flori, de mirosuri. Crezusem prosteste ca dragostea dinti, cel dinti sarut ma va
transforma ntr-o adulta. Dar nu, a fost taman acea conversatie dintre acei doi straini care-mi erau parinti. Au
fost sngele hemoptiziei, acreala mamei si casa scarii ce devenea tot mai ntunecoasa pentru ca ziua se apropia de sfrsit, iar n Algeria soarele apune foarte repede.
n plina reverie, si-a facut aparitia mama, ireprosabila, nitel tulburata: "Aha! Aici erai. Te cautam peste tot.
Dar ce sa cauti tu pe scari! Te-a vazut cineva? Haide, plecam, se simte foarte bine. Erau fandoseli, ca de obicei.
N-o sa ma mai prinda. Ce spectacol ridicoll"
Stiam
, ca n-o sa moara. Stiam
, ca ea o sa fie iritata. ntelegeam ca, n povestea lor, eram totalmente dusa de
nas.
Si mai apoi, dupa cteva luni, i-am vazut nca o data
mpreuna, nsa n aceasta a patra oara, el era mort.
Ziua n care am aflat ca a murit era o zi fierbinte de
vara. Dupa-amiaza. Eram cu prietenii mei: un grup de
adolescenti adunati la umbra unui patio. Asteptam sa
se mai racoreasca pentru ~ ne juca. Obtinusem de foarte putina vreme permisiunea de a nu-mi mai face siesta, asa ca vaznd-o pe mama la acea ora, n acel loc, am
avut vechiul reflex de a ma apara. ntr-o clipita ntregu-mi arsenal de scuze, de explicatii, de minciuni mi
era, bine ornduit, la dispozitie; nu ruginise mecanismul duplicitatii infantile. Astfel ca n momentul n care
s-a protapit n fata mea, m-a privit, stngace, stingherita, cu o figura ciudata si n hainele de oras, iar dupa
o clipa mi-a spus pe un ton jalnic "Taica-tau a murit,
62
Marie Cardinal
du-te si te-mbraca, trebuie sa te ntorci cu mine la AIger", m-am destins. Am vazut cerul frumos, marea orbitoare, plantele mustind de seva, cu florile lor roz si
galben dispuse radial, eram usurata. Nu venea sa ma
lipseasca de toate astea, de amici, de joc. Restul nu privea propria-mi viata. De altminteri de ce acest ton compatimitor fata de tata despre care nu spusese niciodata
altceva dect rautati? ntruct murise? Moartea l facea
mic, nefericit, nduiosator? Pentru mine ramnea acelasi: necunoscut, celibatar, plicticos, un pic nfricosator
si jenant cu gesturile-i stngace de a ma atrage spre el:
"Vino sa ma saruti, lupusorul meu!" De obicei mama i
zicea pe numele de familie: "i vei spune lui Drapeau
ca tot nu mi-a trimis pensia." "Cere-i lui Drapeau sa-ti
cumpere ncaltaminte etc." Acum spunea "tataI tau" de
parca era sotul ei, de parca formau un cuplu. S-ar fi zis
ca moartea i lega, facea din ei o familie. Pentru mine
era de nenchipuit. Mi se parea fals si nesanatos, fara
sa stiu de ce. Nu ndrazneam s-o privesc, ardeam de
nerabdare sa plece.
Si totusi, nu se misca din loc. M-am gndit: "Daca, pe
deasupra, mai si plnge, o iau la fuga". Nu, nu plngea,
era tulburata, ma astepta. "Trebuie sa ne ntoarcem la Alger, avem de facut toate pregatirile."
Arareori se circula cu masina la acea ora a dupa-amiezii n plina vara. De altminteri pe cmp nu era nici
tipenie. Vedeam defilnd rndurile de vita-de-vie bine
aliniate, aleile de eucalipti, padurile de pini maritimi,
gardurile de trestie, acele aloe ce-si naltau lungile tulpini nflorite nspre cerul alb, smochinii din Barbarie!
1 Nume dat regiunilor Africii de Nord, situate la vest de Egipt
(N. t.).
63
64
Marie Cardinal
care stiam ca acolo trebuie ca se zbntuia cu "puicutele" lui, cum spunea mama.
La el era o harababura de necrezut. Fusesera scoase
mobilele din salon: "Ca sa poata fi pus sicriul." Asa de
mare era un sicriu?
- Biserica Saint-Charles trebuie sa ne trimita scaunele de rugaciune.
Scaunele de rugaciune aici! Asa de aproape de patul
mare, asa de aproape de brici, de arme?
- O sa punem paturi de campanie n camerele din
fund.
- Paturi de campanie? Pentru cine?
- Ei bine, pentru familie, evident. O sa priveghem
toata noaptea.
Familie? Dar el n-avea, era singur. Ceea ce mama numea familie era propria-i familie, aceea care-l coplesea pe
tata de atta vreme. Aveau sa vina aici? Mi se parea necuviincios. El nu-i vedea niciodata. N-ar fi vrut sa puna vreodata piciorul n casa lui. mi spusese de nenumarate ori
ca mai curnd ei dect mama i distrusesera casnicia.
Culoarele si celelalte camere fusesera ntesate cu mobilele din salon si din sufragerie. Apartamentul se preschimbase ntr-un Capharnafun, n culise unde fiecare
se pregatea sa ntmpine orasul care avea sa defileze
pentru ca tata era o persoana de vaza. Pretutindeni domnea o forfota de sarbatoare funebra, cu delicate etalari
de crep de doliu, cu sclipiri de ametist, reflexe de lacrimi,
.vaiete de gaita.
Apoi a fost deschisa usa batanta de la intrare. Lumea
a nceput sa vorbeasca n soapta, sa mearga n vrful picioarelor. Apartamentul era pslos, matlasat, rece, pregatit pentru macabra receptie mondena. Mirosea a ceara, peste tot erau flori. Din oficiu si din bucatarie venea
65
66
Marie Cardinal
Mirosill frunzelor's-a raspndit, parca adus de caldura noptii si de flacarile lumnari lor groase. O data cu
parfumul verdetii, n care descopeream chiparosi, asparagus, soc, copacii si plantele din ramurile carora se alcatuieste baza coroanelor, venea si un alt miros, fad, cam
gretos. ncercam sa-I definesc. Nu putea fi al crciumareselor, aceste flori sunt uscate, n cel mai rau caz miros
a praf. Mirosul acela era diferit, nu era vegetal. M-a cuprins o neliniste, ceva ce nu stiam defini. Un miros de
apa statatoare, de mocirla? Da, nsa foarte putin. Nu att
de izbitor, nu att de precis. Un miros intim, jenant. Un
miros uman necunoscut.
Mama a venit spre mine. Cu o mna apasndu-mi
umarul, s-a aplecat sa-mi vorbeasca n soapta, cu fata lipita de obrazul meu.
- Ti-e bine?
-Mi-e bine. Nu ti se pare ca e un miros ciudat?
Mna i s-a lasat si mai mult pe umarul meu, practic
mi-l strngea si-i imprima un fel de balansare, ca pentru
a ma legana.
- Sunt deja cteva zile bune de cnd a murit. Pe caldura asta! Si-apoi, trebuie ca sicriul a fost lovit n timpul
transportarii, pesemne ca e vreo usoara crapatura. Le-am
spus deja domnilor de la Pompe funebre. ar sa rezolve,
nu te nelinisti.
Sa ma nelinistesc! Dar de ce? Pentru ca se simtea ca
tata putrezeste? Caci asta era mirosul acela, nsemna descompunerea carnii!
Tata, ferchezuit cu ghetre, baston, apa de coloane, cu
unghiile perfecte, dintii albi, cu pantofii lustruiti. Tata,
pe punctul de a se descompune aidoma acelor hoituri, a
doua zi dupa furtuna, pe care marea le arunca pe nisip,
atragnd mustele mari albastre, putind. Din paJltofii Ia-
67
68
Marie Cardinal
idee mai nalt dect mine, mi-as tine capul lipit de al lui.
Ce miros ar avea? Ce forta ar avea? Nu stiu.
Pentru mine, Tata e un cuvnt abstract, fara nici un
sens, pentru ca Tata se asociaza cu Mama, iar n viata
mea aceste doua persoane sunt distincte, departe una de
cealalta, precum doua planete ce-si urmeaza cu perseverenta traiectoriile diferite pe orbitele imuabile ale celor
doua existente personale. Eu ma aflam pe planeta-mama si, la intervale regulate, foarte rare nsa, ne ncrucisam cu planeta tatalui care trecea, aureolata cu un nimb
nesanatos. Asa ca mi se ordona sa fac naveta ntre cele
doua planete si de cum puneam iarasi piciorul n regatul mamei, de cum ma recupera, parea sa-si accelereze
cursa ca sa ma ndeparteze mai repede de nefasta planeta tata.
Cnd am devenit eu nsami o planeta solitara si supusa, ca toate planetele, si am nceput sa-mi conduc traiectoria pe uriasul cer albastru-negru al existentei, am cautat multa vreme sa ma apropii de Tata. Nestiind nsa nimic despre el, am fost nevoita sa renunt la cautari, obosita, nici macar trista. Stiu ca nu stiu nimic despre dimensiunea paterna a barbatilor, n caz ca aceasta exista totusi.
n capatul stradutei nfundate, ntinsa pe divan, cu
fata spre tavan, ochii nchisi pentru a izbuti mai bine sa
intru n comunicare cu uitarea, cu zavortul, cu interzisul, cu nenumitul, cu negnditul, voiam sa-I rensufletesc pe tata. Voiam sa-I gasesc n sfrsit, creznd ca absenta lui, inexistenta chiar, mi produsese nlauntru o
rana periculoasa, un soi de ulcer adnc, ascuns, n infectiile caruia aveam sa-mi gasesc germe~ii bolii. Ma straduiam deci sa-mi adun toate amintirile pe care le aveam
despre el, cele mai marunte frnturi de imagini, cele mai
modeste farmituri de memorie.
69
Am avut multa vreme doua cosmaruri ce-mi revene au adesea n noptile din copilarie si adolescenta. n
primul retraiam o scena care se petrecuse aievea: era la
gradina zoologica din Vincennes.
Ca sa-i pot vedea mai bine pe lei si tigri, tata ma asezase pe un parapet ce se nclina spre groapa adnca, separnd animalele salbatice de public. Ma tinea bine. n
realitate mi fusese tare frica, dar nu lasasem sa se vada.
n cosmar ceea ce ma speriase se realiza: cadeam n groapa si ma trezeam sufocata de groaza din momentul n
care fiarele se napusteau asupra mea, dupa prada.
Aveam sase-sapte ani.
n celalalt cosmar eram mai mica: doi-trei ani, poate
mai putin. (Uneori eram un bebelus de cteva luni.) Eram
cocotata pe umerii tatalui si amndoi ne pierdusem ntr-o padure de brazi nzapezita. Zapada, pentru mine,
care n-o vazusem niciodata, dect n poze, facea ca locul
acela sa fie foarte frumos, extraordinar, mi nchipuiam
ca mi-era interzis, ca nu puteam ramne acolo multa vreme. Si totusi nu mai gaseam drumul de ntoarcere. Se
anunta furtuna iar noi ne nvrteam n jurul brazilor negri fara a descoperi nicicnd altceva dect alti brazi si zapada deja batuta de picioarele noastre. Tata ma tinea de
glezne cu minile; i simteam capul cald ntre picioare.
Rdea, nu-si arata nici o umbra de ngrijorare. Ct despre
mine, stiam ca avea sa vina noaptea, ca ne pierdusem
definitiv ... ma trezeam atunci lac de transpiratie.
Asa am descoperit ca ceva-ul acela se afla n universul meu din frageda copilarie si ca tata nu putea face nimic pentru a ma feri de el, nu putea face nimic pentru
mine. Tata avea dimensiunea pe care i-o acordase mama,
nu-si avea o dimensiune proprie. mi e cu totul un necunoscut care n-a facut niciodata parte din viata mea.
70
Marie Cardinal
Mi se ntmpla cteodata sa ma uit la cele cteva fotografii ale lui pe care le am. Celor care-l arata la sfrsitul vietii, asa cum l-am cunoscut, purtnd cravata, lustruit, la patru ace, le prefer pe acelea din tinerete, din
vremea cnd nu-si compusese personajul. Caracter rau,
ncapatnat, orgolios, fugise, la cincisprezece ani, din impozanta locuinta a parintilor din La Rochelle, se instalase la Paris ca muncitor necalificat pe un santier de constructii si-si jurase sa nu revina acasa fara o diploma de
inginer n buzunar. O diploma pe care si-o va fi obtinut
de unul singur. O fotografie mi-l arata tnar muncitor,
cu pantofi grosolani, pantaloni prea lungi, prea largi, parnd a fi tinuti cu o sfoara, ntr-o camasa cu mnecile ridicate, descheiata la piept, capul usor pe spate, rde n
soare, pe un fundal de grinzi si brne. n mna tine un
buchet de gura leului de cmp. Cui avea sa i-l ofere?
Urmase cursurile la seral, daduse examene, concursuri. Continundu-si viata de muncitor, devenise n cele
din urma.inginer la P09-uri si Sosele. i placea mult sa
vorbeasca despre acea perioada, de ct de greu i fusese
lui, fiu de burghez, sa duca viata istovitoare a ucenicilor.
si zdrelea spatele cu ncarcaturile pe care le transporta,
iar seara, ispravindu-se cu treaba, cnd oamenii se adunau n jurul unui foc, n mijlocul molozului si al fiarelor
vechi, ncalzeau apa n lighene mari pe care apoi le turnau peste el ca sa-i poata scoate camasa pe care sngele,
uscndu-se, i-o lipise de umeri. mi spunea ca ceilalti l
numeau, rznd, "Mutra de Print". Datorita minilor
frumoase si a pielii delicate. Ramasese cu un fel de nostalgie a acelei camaraderii si a acelei vieti dure. N-a mai
redevenit nicicnd pe de-a ntregul burghez. Se vedea
dupa cum lua n mna un instrument. Mama spunea: "
Nu-i din mediul nostru, n-ai dect sa vezi cum mann-
71
ca." Si-i adevarat ca la masa se apleca usor peste farfurie de parca voia s-o protejeze cu bratele si i aprecia continutul cu multa seriozitate si satisfactie. Mncarea nu
trebuia risipita. Asta nu-i placea.
Nu stiu prin ce ntmplare am acasa, ntr-un sertar,
diploma lui de inginer si brevetul de "velocipedist", precum si permisul de conducere pentru vehiculele cu gaz
si certificatele de la patronii lui recomandnd, de-a lungul anilor, ucenicul, muncitorul, maistrul, apoi inginerul. O fotografie din acea perioada: pe un teren de tenis,
n plin rever. Simti ca mingea l-a surprins ntr-o miscare
de recul, pe picior gresit. Corpul i e ntins, desfasurndu-se parca din vrful picioarelor pna n crestet, si totodata sprijinit de racheta lunga, toata forta i sta n ncheietura de la dreapta, bratul stng ridicnd n aer o
frumoasa mna de barbat, fina si puternica.
Era n perioada cnd nu avea tuberculoza, cnd n-o
cunostea pe mama. Vazndu-i acele mini frumoase,
zmbetul stralucitor, corpul subtire si musculos, cred ca
mi-ar fi placut.
Nu m-a ranit niciodata, nu m-a blamat niciodata, nu
m-a lezat niciodata si poate ca acesta e motivul pentru
care niciodata n-am cautat sa am alt tata.
I Dupa cteva luni, cnd am ndraznit sa vorbesc despre halucinatie si am descoperit ca ochiul care ma teroriza era acela al tatalui, am nteles si ca nu de el ma temeam, ci mai degraba de masinaria prin care privea si
de situatia n care ma aflam eu. Despre aceste lucruri voi
vorbi mai trziu.
v
narhia sngelui se sfrsise de cteva luni
bune. Eram ntr-att de surprinsa, nct mereu mi se parea ca-I simt curgnd iarasi.
Treceam la verificarile obisnuite. Nu, nu era acolo. Ma
cuprindea un fel de usurare.
Aveam nevoie de bucuria pe care mi-o oferea absenta sngelui pentru a avea curaj sa-mi continui lupta mpotriva fricii. n cele mai cumplite momente de ratacire
cnd, epuizata de ncaierarea cu ceva-uIIauntric, eram
tentata sa deschid sertarul n fundul caruia se aflau vechile tablete ce-l ndepartau, mi aminteam de pic urarile calde si stacojii prelingndu-mi-se pe picioare, de lenjeria cu pete nchise la culoare, de cheagurile mari, negricioase si moi, tampoanele de vata fixate, cu miros infect, pe care trebuia sa le schimb ntr-una, iar asta mi
dadea curajul sa ma mai zbat. Sngele disparuse. De ce
n-ar disparea si ceva-uIIauntric?
Socoteam ce progrese facusem. Mai nti sngele si
apoi faptul ca-I vedeam pe doctor de trei ori pe saptamna, singura. La dispozitia orasului, a exteriorului, a necunoscutilor. Nu era att de usor, mi pregateam cu me-
73
ticulozitate itinerariul. Faceam popasuri pe anumite trasee: un magazin unde-i cunosteam pe patroni, o cafenea
cu un telefon, un colt ntunecos unde ma Iasam n voie
fara sa fiu vazuta, casa unui prieten, a unei cunostinte,
ori pur si simplu un copac pe care-l consideram frumos,
perspectiva n forma de cot a unei stradute linistitoare,
orice. Daca, dintr-un motiv sau altul, eram abatuta din
drum, si faceau aparitia panica, ncremenirea, transpiratia, iar inima n cusca ei izbea ca un surd pentru a iesi de
acolo. Orice-ar fi fost, ajungeam la timp la sedinte si lucrul asta nu l-as fi putut face cu trei luni n urma.
Acum moartea i luase locul sngelui. Mi se etala nestingherita n minte.
Moartea, ntr-un sens, era mai nfricosatoare dect
sngele. Purta mereu valurile-i brune ce se triau prin
ungherele gndurilor mele, facndu-Ie sa fie vagi, imprecise, nesigure. si avea mereu coasa lucitoare, bine
ascutita, anume pentru a taia dintr-odata orisice avea
chef, fara explicatii. si avea mereu cu ea frumusetea,
supletea, subtilitatea prin care ma atragea, astfel ca uneori mi venea sa-i dau mna ca sa ma conduca pe tarmul cunoasterii, al luminii, al odihnei. Din cte mi
aminteam, moartea ocupase ntotdeauna un loc important n mintea mea. Acum nsa, instalndu-se n fotoliul
sngelui, devenea stapna corpului, a celor mai marunte manifestari ale lui. Era tot timpul acolo. n orice clipa putea da nastere la abcese, cancer, gusa, u1cere, chisturi, la scurgeri, putrefactii, infectii. Ma poseda ntru totul, era n fiece zvcnire a pleoapelor, n fiece suflu, n
fiece manevra a sngelui, n fiece moment al digestiei,
n fiece moment de indigestie, n fiece nghitire, n fiece
flfit al ventriculelor, n fiece strop de saliva, n fiece
milimetru de unghie ori de fir de par. Chiar din cauza
74
Marie Cardinal
75
76
Marie Cardinal
77
78
Marie Cardinal
Toata viata mi era nainte, toata acea viata pe care o doream si care ma speria!
n aceste deplasari orbesti, ce aduceau a plnsete, mi
s-a ntmplat n nenumarate rnduri, o data ce treceam
de primul colt al culoarului, sa fiu smulsa din singuratate de o lumina n departare ce lasa pe sticla de la usile salonului dre rosii si aurii. Unul dintre aceste reflexe, deformat din cauza defectului unui gemulet, se rotunjea, sub forma unui ochi, alternd puritatea transparentei sticlei. Acele licariri aratau ca mama era acolo. naintam mai repede si mai n liniste. Ajungeam n holul de
la intrare din fata usii deschise ce dadea spre scara de
serviciu. Ma opream la hotarul cu ntunericul. n capatul culoarului, scaldndu-se ntr-o lumina cu att mai
stralucitoare cu ct era mai adnca obscuritatea n care
ma aflam eu, statea n picioare cu un pahar mare n
mna, plin cu vin. Era nemiscata, trista si pasnica, privea n departare, foarte departe. Uneori bea cu nghitituri mari nchizndu-si ochii. Mi se parea ca-i prieste. O
data golit paharul, se ducea n penumbra oficiului, deschidea frigiderul care o plasa atunci ntr-o lumina vesela si confortabila, scotea o sticla, si umplea paharul, stingea lumina n bucatarie, apoi o pornea pe bjbite spre
camera ei, cu ntaritorul m mna. si nchidea usa cu cheia. Stiam ca nu se va mai clinti de acolo pna a doua zi.
Pe cnd era n bucatarie, singura n lumina, o '{edeam
bndu-si vinul alb, si tare voiam sa fiu eu acel vin. As fi
dorit sa fac un lucru bun pentru ea, as fi dorit s-o fac fericita, as fi dorit sa-i atrag atentia. mi fagaduiam sa descopar o comoara pe care sa i-o ofer.
Ma gndeam att de mult la acea comoara nct, n
orele de siesta, ncepeam sa transpir de excitatie. n pamnt se gasesc pietrele pretioase. Asa ca ieseam n soa-
79
80
Marie Cardinal
ciul. nsa nimic altceva, nimic, nimic. De cum ma saturam de toate deceptiile acumulate, scoteam inima frunzelor, din vrful tulpinei, si-mi confectionam un fluier
strident. Ceilalti copii ma imitau si o porneam mpreuna, gasculita asurzitoare, spre partide de-a v-ati ascunselea sau de-a urmarirea.
Nici butonii de mandarini, nici bijuteriile, nici bucatile de aur nativ nu-mi ieseau vreodata cu totul din cap.
Macar aveam note bune la scoala. Cu trecerea anilor si pe masura ce cunostintele mi
se mbogateau, am aflat n mod cert ca terenul de la
noi nu era nici aurifer, nici diamantifer, nici n general
cu pietre pretioase. Am aflat ca trestiile nu puteau contine butoni de-ai mandarinilor pentru ca erau confectionati din fildes, de negasit pe meleagurile noastre, si
apartineau unor persoane oficiale care traisera n China, la mii de kilometri de aici. Am aflat ca frumusetea
florilor, pentru acei carora le placeau, era o comoara n
sine si nu producea vreo alta comoara, de natura diferita.
Am descoperit n schimb valoarea si existenta banilor, a trocului si a schimbului. M-am apucat sa vnd
cartile vechi si sticlele vechi, colectiile de Illustration si
Marie Claire ngramadi te prin debarale. Comparam totalul banutilor mei cu pretul celui mai mic buton de
mandarin expus n pravaliile anticarilor. Scaderea ducea la un rezultat deznadajduitor. mi dadeam seama
de gusturile si de nevoile ei. Pentru ea, careia nu-i placeau dect "lucrurile de pret", nu exista ceva pe piata
care sa fie pe masura portofelului meu. Usa fericirii ei
mi era asadar nchisa deoarece credeam ca n-o pot
deschide dect cu cadouri. Iubirea-mi nefiind, dupa
toate aparentele, cheia potrivita.
81
82
Marie Cardinal
83
Caci ma mpartasisem si fusesem foarte atenta la efectele sanctificatoare ale cuminecaturii. Nu se produsesera. Pur si simplu ma nspaimnta bonomul acela mic n
zdrentele lui si cu barbuta care mi se plimba prin caver"'
nele sufletului. n acelasi timp mi-era tare frica pentru
el, de trecerea aceea de la gura la inima, de acel tobogan
extraordinar al laringelui meu. nvatasem la catehism ca
n cea mai infima bucatica de hostie Domnul exista n ntregime. Cum eram n vreme de razboi si trebuia sa se
faca la orice economie, preotul mpartea hostiile n patru. Cu ct bucata era mai mica, cu att creatura pe care
o contine a era, logic, mai mica si cu att i sporeau sansele ca sa se piarda n complicatiile din organismul meu.
Eram foarte preocupata de ce se petrecea nlauntrul
corpului. Copil fiind, mama mi spusese: "Daca nghiti
un smbure de cireasa, ti va creste un cires n burta."
Deduceam ca daca as nghiti o samnta de strugure
mi-ar creste o vita de vie, un smbure de caisa, un cais
etc. mi mncam fructele cu cea mai mare atentie si daca,
din nefericire, mi se ntmpla sa treaca un smbure, nu
mai izbuteam sa adorm. Simteam copacul crescndu-mi
nlauntru, ma asteptam dintr-o clipa n alta sa-i vad ramurile ncarcate de fructe iesindu-mi prin nari, prin
urechi, gura, mi simteam degetele preschimbndu-se n
radacini. Finalmente vomam si n sfrsit mi venea somnul. Apoi simteam realmente ca ea ma lua n brate, mi
aranja parul, ma schimba, mi primenea cearsafurile si
fata de perna. Eram n al noualea cer, de o fericire perfecta. O auzeam spunndu-i bonei. .
"Trebuie ca nu digera fideaua din supa. Uite, e ntreaga."
Adormeam n bratele ei, strns lipita de ea, eram cea
mai fericita fetita din lume.
84
Marie Cardinal
Ca sa revin la campionate, voi spune ca au fost foarte importante. Pentru ca adeseori cstigam, iar aceste victorii mi confereau n secret o valoare pe care n-o avusesem niciodata. Ma simteam demna de ea, de austeritatea ei. mbratisarile, emotiile, toate astea erau bune pentru cele plapnde! Nu mai apartineam acestora. Stiam sa
lupt, sa ma arat generoasa, onesta, n fine, buna. Nu asta
era ce voia sa fiu: buna? Si voi fi nca si mai buna practicndu-mi cu adevarat religia de care-ea era att de legata. Asa m-am hotart s-o nsotesc la liturghiile de dimineata.
Aveam acea vrsta cnd adolescenta ncepe sa-mi
patrunda mintea, sa-mi brazdeze si sa-mi mblnzeasca trupul. Mergeam alaturi de ea, dis-de-dimineata. Ne
rasunau pasii pe asfalt. Vorbeam putin. Ghiozdanul
mi atrna greu. Cu att mai greu cu ct acele campionate si n primul rnd mama nu-mi lasasera vreme
sa-mi fac temele pentru acea zi. O sa mi le fac de cum
ies de la biserica, n drumul spre scoala, n autobuz
apoi n tramvai.
- Esti sigura ca n-ai mncat nimic, n-ai baut nimic?
- Sigura. Cnd fi-am spalat pe dinti am fost atenta
sa nu nghit apa.
- Bine. De cta vreme nu te-ai spovedit?
- De zece zile.
- E mult. N-o sa te spovedesti cu scoala?
- Da, mine,
- n acest caz, e preferabil sa nu te mpartasesti azi,
nici mine dimineata. Suntem n ntrziere, n-ai avea
timp sa te spovedesti nainte de liturghie.
La spovedanie spuneam ntruna acelasi lucru: "Tatal
meu, am mintit, n-am fost ascultatoare, am fost lacoma,
am spus cuvinte urte" Atta tot. Degeaba mi framn-
85
tam mintea, nu gaseam nimic altceva. Nu era totusi posibil ntruct ea mi spunea ca sfintii pacatuiesc de cel
putin sapte ori pe zi. Asta era situatia, nu ndrazneam sa
ma uit la preot prin grilajul de lemn si debitam n pripa:
"Am mintit, n-am fost ascultatoare, am fost lacoma, am
spus 'cuvinte urte"
-Atta?
- Da, atta.
- N-ai pacatuit mpotriva puritatii, copila mea?
- Nu, pariI)te ..
- Niciodata?
- Niciodata.
Nu stiam ce voia sa spuna.
- Bine. Spune-ti Actul de cainta.
Atunci urma partea mea de glorie. l stiam pe dinafara, pe cel vechi si pe cel nou. n perioada razboiului i se
schimbasera cuvintele pentru simplificare. mi placea ca
Biserica se moderniza!
- Doamne, regret foarte mult ca te-am ofensat pentru ca tu esti nesfrsit de bun, nesfrsit de binevoitor si-ti
displace pacatul. mi iau angajamentul ferm cu ajutorul
Sfintei Tale ndurari sa nu te mai ofensez si sa fac penitenta.
- Drept pocainta, vei spune 3 Bucura-te Marie si 3 Tatal nostru. Mergi in pace, fiica mea.
Pocainta se recita pe rozariu. nti cruciulita, urmata
de bobite nsirate pe partea libera a Iantisorului, ca sa-ti
faci semnul crucii, si apoi sirul de Ave. Aveam acasa o
ntreaga colectie de matanii. Din aur, din argint, din cristal, ametist, imitatie, din Lourdes, Ierusalim, Roma, binecuvntate de papa, de monseniorul X, de preotul din
Ars, cele ale bunicii, ale strabunicii, ale mamei, de la casatorie, de la prima mpartasanie, de la logodna, de la
86
Marie Cardinal
87
88
Marie Cardinal
89
90
Marie Cardinal
pozitie proasta din aceste examene de con~tiinta: l ranisem pe Dumnezeu pe care mama l iubea, caruia i sacrifica totul. Era ceva de nerezolvat.
De aceea, daca nu reu~eam sa ma conformez n interior trebuia s-o fac n exterior. Corecta, politicoasa, eleva buna, curata, virtuoasa, supusa, econoama, serviabiIa, pudica, milostiva, onesta, izbuteam cu chiu cu vai,
adeseori cu vai, pentru ca-mi placea prea mult sa ma distrez ~i sa rd. mi murdaream hainele ~i minile, ma juleam, caietele-mi erau pline de pete ~ide stersaturi. Eram
totu~i o fata buna, nu foarte prezentabila, nsa virtuoasa, onesta ~i eleva buna ~i faceam un efort vizibil ca sa
am o reala viata religioasa.
n fapt, singurele momente n care reu~eam sa am o
atitudine religioasa erau momente de extaz create de
obiecte ori de anecdote. Ceva foarte concret. De exemplu, istorioarele despre miracole, cnd Isus mergea pe
apa, cnd nmultea pini~oarele ~ipe~ti~orii, cnd i vindeca pe bolnavi ori i nvia pe morti etc. Ma puneau pe
gnduri ~i realmente mi placea Isus ca o persoana ntr-adevar capabila, pe care efectiv a~ fi vrut s-o cunosc,
cu care m-as fi plimbat bucuroasa pe drumurile din Galileea sau din alta parte. Da, mi-ar fi placut sa ma duc n
Paradis ~i sa-I ntlnesc ~i sa asist la jongleriile pe care le
facea. Din acela~i motiv, n timpulliturghiei mi placea
momentul prefacerii cnd pinea si vinul se transforma
n trupul ~i sngele lui Cristos. Remarcasem ntr-o zi ca
aceasta hostie nu semana cu pinea, atunci mama mi
explicase cum ~ide ce se fabricau hostiile ~ica de altminteri numai protestantii mncau pine p~ntru a se mpartasi. Dintr-o data am crezut ca am facut un pacat dorind
pine si am nceput sa privesc hostia exact ca ~i cum ar
fi o pine mare rotunda asa cum vezi n unele tablouri
91
reprezentnd Cina cea de taina. Oricum, eram foarte fericita n ziua de Pasti si-mi pareau delicioase feliutele de
cozonac ce se mparteau atunci la liturghia mare. mi
placea si muzica religioasa. Unele cntece ma rascoleau,
mai cu seama Stabat Mater din Vinerea Mare. Aveam o
voce joasa, iar corurile de fete erau ntotdeauna foarte
nalte. Ca sa-mi urc vocea pna la acele altitudini eram
obligata sa-mi ncretesc fruntea si sa umblu dupa muzica pna n vrful degetelor de la picioare, fapt ce-mi dadea un fel de ameteala si o usoara migrena pe care le
apreciam mult. mi parea ca aceste indispozitii erau
semn al misticismului.
Singurele meditatii care mi-au fost realmente pline
de reflectii erau acelea n care ma afundam seara de seara dupa rugaciune, ngenunchiata n "fata crucifixului
atrnnd de peretele de la capul patului. Crucea era din
abanos, Isus era din fildes, la fel si specia aceea de banderola deasupra capului sau pe care sta scris Inri, cuiele erau din bronz. Acest obiect mi fusese facut cadou n
ziua primei mpartasanii. ntru edificare, mama mi daduse amanunte n legatura cu pretioasele si nobilele ma- .
teriale ce compuneau ansamblul. "Stii, e un crucifix
foarte frumos, de mare valoare, e o adevarata opera de
arta." Nimic nu-i prea frumos cnd este vorba de Dum- .
nezeu. Astfel ca seara admiram n acelasi timp abanosul, fildesul, bronzul si pe Isus torturat. Stateam multa
vreme sa studiez cuiele. Pentru cele de la mini mi nchipuiam ca treaba se petrecuse simplu, trecusera usor
printre oase, nsa pentru cele de la picioare, trebuie ca
fusese mai greu, cu siguranta ca i le nfipsesera oricum.
Povestea asta mi provoca dureri la picioare. Si coroana
de spini! Imposibil sa-si lase capul pe spate, s-ar fi izbit
de cruce si astfel spinii i-ar fi intrat nca si mai adnc n
92
Marie Cardinal
93
94
Marie Cardinal
9S
cu ziduri nalte de cinci-sase metri. Cnd am vazut-o pentru prima data, nu mai avea dect o bucata din acele ziduri nalte, nspre curtea de la intrare, strapunsa de un
portal urias cu grinzi groase. nlauntrul locuintei, camerele erau spatioase si comunicau ntre ele. Salonul mare,
ce se ntindea ct cuprindea fatada, era amenajat pentru
persoanele adulte carora le-ar placea vinul de porto, havanele si muzica clasica. Prin geamurile de la ferestre,
dincolo de doi presupusi arbusti de piper romantici din
care curgeau frunzele dantelate si ciorchinii de bilute rosii, zareai frumoasa podgorie, ct vezi cu ochii.
Serviciul lent si grijuliu era asigurat de slujitori
arabi care, pentru a servi la mesele de gala, si puneau
veste brodate, pantaloni largi de pnza, esarfe n culori stridente si techini de aur pe fruntea tatuata. Picioarele lor goale nu faceau zgomot pe lespezile negre
si albe ale pavajului. Minile lor, vopsite n rosu cu
praf preparat din arbustul henee, duceau cu respect argintaria familiei.
Sub frontonul triunghiular al locuintei, ntre cer si pamnt, era nscrisa data constructiei: 1837.
Ferma avea gradini ntinse. Mai nti, gradina pentru
plimbare, cu partere, alei de rosmarin cu crengile scurtate, cu bolti de \T.erdeata,una n forma de chiosc acoperita de o iasomie cu flori mari, radiale. Din acea iasomie
rupea Youssef gradinarul n serile cnd o pornea haihui,
Dumnezeu stie ncotro, pe cmpul pustiu. si punea cteva firice!e bine strnse deasupra urechii stngi, peste
turbanul de matase si lasa o urma parfumata pe oriunde trecea. Era zgrcit n aceasta privinta, nu dadea nimanui din florile astea, doar mie, cnd si cnd. Gradina
aceea ma cam plictisea. O consideram frumoasa, nsa
aranjamentul ei nu ma impresiona. i preferam gradina
96
Marie Cardinal
97
98
Marie Cardinal
VI
SI[
100
Marie Cardinal
se mai trimiteau aici nici tunuri, nici gloante, nici mitraliere, nici grenade, nici napalm. Pentru impunatorul
registru de socoteli al economiei franceze domnea linistea totala, deoarece cazile, electrozii, perechile de palme, loviturile de pumn n mutra, picioarele n burta si
n testicule, tigarile stinse pe sfrcul snilor si cozile,
astea se gaseau la fata locului: fleacuri. Tortura nu se
socotea, prin urmare nu conta, nu exista. Tortura era
numai o simpla chestiune de imaginatie, nu era ceva
serios.
Si totusi, Algeria franceza era ntr-o agonie rusinoasa, Ii. totala degradare, n abjectie, n sngele razboiului
civil ale carui balti mari picurau de pe trotuare pe sosele urmnd traseul geometric al jonctiunilor din ciment,
proprii civilizatiei. Era sfrsitul n josnicie, cu ripostele
seculare ale arabilor, cu teribilele lor moduri de a plati:
trupuri sfrtecate, organe sexuale taiate, fetusi spnzurati, grumazuri despicate.
mi pare ca ceva-ullauntric
mi s-a nradacinat ntr-un fel permanent cnd am nteles ca o sa 6morm Algeria. Caci Algeria mi era adevarata mama. O purtam
n mine asa cum un copil poarta n vene sngele parintilor.
Ce caravana duceam prin tot Parisul pna n straduta nfundata! Ce echipaj absurd! n vreme ce Algeria
cioprtita si arata n plina zi ranile infecte, eu rensufleteam o tara a iubirii si a tandretei, un pamnt parfumat cu iasomie si cu prajeala. i conduceam la doctor
pe muncitorii, pe functionarii, pe "servitorii" care-mi
populasera copilaria! Pe toti aceia care facusera din
mine o fetita n stare sa rda si sa alerge, n stare sa sterpeleasca naut sau cte o smochina de pe tava batrnului Ahmed, n stare sa cnte Laroulila, n stare sa danse-
101
- Exista oameni care n-,:u nimic de mncat, termina-ti ce ai n farfurie, nu strica supa, ia tot ficatul de vitel!
3
102
Marie Cardinal
-Atinsese un asemenea grad de devotament si de generozitate, nct mi era cu neputinta sa tin pasul cu ea.
Bunatate a-i, sacrificarea zilnica a propriei vieti o naltau
ntr-att deasupra-mi, nct era deznadajduitor.
Atunci o porneam spre bucatarie, spre grajduri, spre
gradina ori spre pivnita si, acolo, izbuteam sa traiesc.
Aveam sa-i ntlnesc pe aceia care-mi faceau viata frumoasa, pe aceia pe care-i iubeam si care ma iubeau la
rndullor.
Fara ei stiu ca m-as fi zidit nlauntrul meu, toate iesirile mi-ar fi fost astupate prin neputinta-mi de a-i placea mamei, de a ma face iubita de ea,prin deplina-mi
incapacitate de a-i ntelege propria lume, prin certitudinea pe care o aveam ca sunt rea si urta.
Din fericire, datorita divortului parintilor si ndeletnicirilor mamei nu aveam cu adevarat o viata de familie. Cnd eram foarte mica, n timpul zilei n-o vedeam
dect pe Nany a mea care, n realitate, era o spaniola tandra si urta. si revarsa asupra-mi toata iubirea pe care
nu i-o putea oferi acelui caballero al visurilor ei. Ma acoperea cu sarutari si ma legana cu "Madre mia" ori "Povrecita" si "Ale, que guapa!" Avea trei surori, folosite si
ele ca slujnice, si lenjereasa, la mama si la bunica ce locuia la etajul de deasupra. Jeannette, cea mai tnara dintre surori, totodata si cea mai draguta, se pregatea neobosita pentru concursuri de tango. Astfel, zilnic, si organizau sedinte de dans fandango cu pocnituri din
mini sicalcie, castaniete si voci aspre, ole! Pornea cu
ajutorul unei manivele un vechi fonografascuns ntr-un
dulap cu lenjerie si, mpreuna cu sora ei Elyse, ce-i servea drept cavaler, repeta, pe rItmul unu-doi,
unu-doi-trei, o coregrafie compusa din rasuciri savante,
din nvrtituri periculoase si naintari rapide, terminn-
103
du-se, brusc, pe o nota, ntr-o nemiscare totala, cu un picior ncremenit n spate, cu profilul mpietrit ntors spre
cavaler (el nsusi pironindu-si privirea catre infinit), bratul Jeannettei ntins spre tavan de Elyse care-si punea n
aceasta miscare ntreaga-i forta.
Fara sa mi se fi cerut, nu i-am vorbit niciodata de
aceste sedinte mamei, care revenea seara istovita, frumoasa, trista. si lasa la intrare, pe tava pentru scrisori,
cartea de rugaciuni si mantia pe care le va relua a doua
zi dimineata ca sa se duca la prima liturghie. Nanyo venera. Era deja n serviciul ei n acea vreme, pentru mine
de nenchipuit, cnd mama locuia mpreuna cu tata.
Nany stia totul. De ndata ce mama se ntorcea acasa, atmosfera devenea psloasa, linistita, un pic dramatica.
mi luam masa de seara n oficiu, mncam foarte cuviincios, att ca sa-i fac placere mamei, ct si ca sa nu fie
mustrata Nany care, n restul timpului, nu se sinchisea
daca am o tinuta corecta sau nu. Mama venea sa vada
efectiv cum decurgea masa. Apoi ma duceam la culcare
si-i asteptam sarutul de noapte buna.
Mi se ntmpla adeseori s-o aud smiorcairidu-se n camera la ea. Prin usa razbateau zgomote slabe de hrtie
foarte fina, mototolita, amestecate cu usoare aspirari pe
nas si uneori cu ~ geamat firav: "Ah, Doamne Dumnezeul meu, Doamne Dumnezeul meu." Stiam ca-si ntinde pe pat relicvele surorii mele moarte: pantofiori~ suvite de par, mbracaminte de bebelus. Nany reactiona
atunci de parca se afla ntr-o biserica, se nchina, mormaia rugaciuni, avea lacrimi n ochi. Ct despre mine,
sufletu-mi era nasprit, ca de piatra. De obicei n acele
seri -la fel ca n serile n care nghitisem un smbure si
ma temeam ca simt crescnd nlauntrul meu un copac,
- vomam tot ce mncasem la cina, iar cnd mama ve-
104
Marie Cardinal
nea sa-mi spuna buna seara, ma scaldam n lichidul supei si n cocoloasele budincii. O chema pe Nany n ajutor. "Nu crezi ca aceasta copila vomita des?" Trebuia sa
ma mai spele o data, sa ma schimbe si n vreme ce Nany
mi refacea patul, adormeam n bratele mamei. mi mai
aduc aminte ce delicios era sa ma las furata de somn lipita de ea, n parfumul ei, n caldura ej.
Dupa ctiva ani, ma apropiam de adolescenta, venise razboiul, iar noi parasisem orasul pentru cteva luni.
Nitel din prudenta: "Italienii ne vor bombarda ntr-o
buna zi", si ndeosebi din economie, ntruct afacerile vinicole mergeau prost: "Vinul nu se mai vinde", ceea ce
nu era rusinos, pentru ca si ceilalti proprietari erau n
aceeasi situatie. Retragerea noastra capata chiar un usor
aer eroic, de genul: "Trebuie sa te sacrifici pentru tara ta.
Sa traim deci ca niste tarani".
Personalul de la oras fusese redus, Nany a mea devenise femeie de serviciu, iar surorile i fusesera plasate n
dreapta si-n stnga, pe la prieteni sau rude.
Ne mutasem asadar la ferma, cu catel si purcel, pentru mine era o fericire.
Dimineata ma ngramadeam alaturi de copiii lui Kader si ai lui Barded ntr-o caleasca veche condusa de
Aoued. Mergeam la scoala din catun unde, ntr-o singura sala, se adunau pustiimuncitorilor
din mprejurimi. nvatam foarte bine n acea scoala si totusi aveam
impresia ca nu fac nimic altceva dect sa ma distrez. nvatatorul ne lovea cu linia peste degete si, din cnd n
cnd, de cum dintr-un motiv sau altul l chema sotia,
decreta ca avem nevoie de odihna ntruct eram n plina crestere. Atunci ne punea sa ne nfindem, unii pe
mese, altii pe banci, poruncindu-ne sa nu scoatem nici
o vorba n lipsa lui.
105
106
Marie Cardinal
107
re, fara complicitate. Mai trziu, din cnd n cnd, va extrage cte un cuvnt din talmes-balmesul monologurilor mele si va spune: "Cutare cuvnt, la ce va face sa va
gnditi?". Eu voi lua acest cuvnt si voi depana toate
gndurile, toate imaginile care se legau de el. Cel mai
adesea, acest cuvnt era cheia ce deschidea o usa pe care
n-o vazusem. Asta-mi dadea ncredere: si cunostea bine
meseria. l admiram: cum proceda sa prinda din zbor
tocmai cuvntul care trebuia?
La nceputul analizei, nsa, n-a intervenit niciodata.
Uneori ieseam de la el rayasita, luptndu-ma cu o criza de nebunie: ma oprise n plin discurs, iar eu nu spusesem nici un sfert din cte voiam sa spun.
- Nu pot pleca acum, m-ati ntrerupt la mijlocul unei
fraze, n-am spus nca nimic.
'_ Buna seara, doamna, pe miercuri.
Chipul i devenea rece, privirea severa, ochii-i fara expresie se fixau pe ai mei parnd a-mi spune: fIn-are rost
sa insistati". Ma pomeneam, singura, n straduta nfundata, sufocndu-ma din pricina ang~asei, prada ceva-ului launtric. Ma gndeam ca e un om rau, ca ma mpinge la sinucidere, la crima. Ma tram pe lnga zid, bntuita de o pasiune dementiala: fISama omor, sa-I omor,
sa omor pe careva. Sa ma arunc sub o masina, trupul sa
mi se mproaste pe tot pavajul! Sa ma ntorc la el si sa-i
crap capul n doua, ca mrsavu-i creier sa picure pe frumosu-i costumas grotesc!" ncepeam sa plng, iar cnd
ieseam din fundatura, n strada, mi-era bine. Nici macar
frica nu-mi mai era.
Mult mai trziu aveam sa aflu ca spiritul nu se prezinta asa, dintr-odata, la usa ascunsului. Nu e ndeajuns
sa vrei sa patrunzi n inconstient, iar constiinta sa se
uca ntr-acolo. Spiritul temporizeaza, se misca ncolo
108
Marie Cardinal
si-ncoace, taraganeaza, ezita, sta la pnda si, cnd a sosit momentul, se posteaza n fata usii ca un prepelicar, e
mpietrit. Atunci stapnul trebuie sa.se duca el nsusi
acolo si sa ridice vnatul.
Acum, ca ma debarasasem de acele nflorituri n renvierea carora ma complacusem, mi dadeam seama ca o
luam pe ocolite. Ma irita ca nu plonjez direct n valurile
ceva-ului launtric ce transporta murdarie, oroare, putrefactie, insuportabil. Caci banuiam ca ceea ce trebuia sa fac
pentru a ma vindeca era: sa nfrunt ceva-ulIauntric, sa-I
apuc zdravan si totusi ce iesea la suprafata, cnd i vorbeam doctorului, erau lucruri tristute, cu mici amabilitati,
dragalase, nduiosatoare, cu care sa stmesti lacrimile inimilor sensibile.
Pna n ziua n care, tot continund sa-nsir amintirile ofilite, am luat-o pe o cale Iaturalnica, imperceptibila
nsa importanta.
Mai vorbeam nca despre acele cautari ale mele ca sa
dau peste cadouri demne de mama. Totdeauna taman n
momentul siestei mi se nsufletea gndul n aceasta privinta.
,
Fetita a venit cu mine n straduta nfundata. M-am
dus iarasi sa-i caut pielea bronzata de soare, parul blond
zbrlit, curiozitatea, dorinta de a placea~ Ea s-a ntins o
data cu mine, nlauntrul meu.
Biroul doctorului e propria-mi camera. Am vreo zece
ani. Pe tavan se afla un mic geco bej ce sta acolo n timpul zilei. E singura fiinta activa din casa la acea ora cnd
toata lumea se odihneste. Ea haituieste insectele n fsiile de lumina pe care soarele le proiecteaza prin interstitiile obloanelor. Picioarele-i spatulare aduc a crcei de
vita-de-vie. Are aerul ca doarme, nsa nu doarme. Dintr-odata, se napusteste cu toata viteza sa nhate musca
109
110
Marie Cardinal
111
112
Marie Cardinal
113
114
Marie Cardinal
jului, un soi de miscare ca de trre, ce-mi arcuia violent salele si-mi producea o fericire formidabila, o fericire totala care ma speria.
De cum trecea placerea mi-era rusine. Zvrleam cornetul de hrtie flescait si udat si trageam apa ca sa se
duca departe. Ieseam. Ma simteam vinovata si nedemna de mama, de acea casa, de familie, de Isus, de Sfnta
Fecioara, de orisice. Trebuia sa fac ceva sa ma rascumpar, sa gasesc o comoara. i fagaduiam lUiIsus sa n-o mai
iau de la capat si cum nu izbuteam sa-mi tin promisiunea, de fiecare data ma simteam nca si mai culpabila.
Am deschis oehii. Toate erau la locul lor: doctorul la
capatiul meu, un pic mai n spate, garguiul deasupra
grinzii false (ce idee sa instalezi un dracusor ntr-o camera unde nu vin dect bolnavi mintali! Era oare dinadins?), pnza de iuta pe pereti, tabloul abstract, tavanul.
Nimic nu se schimbase si totusi eu ma uitam la to~te
astea altfel, mai cu ndrazneala. Deoarece ma ntlnisem
pentru prima oara cu mihe. Pna atunci mi organizasem mereu scenariile trecutului de asa maniera ca ceilalti, si ndeosebi mama, aveau rolul principal. Eu nu
eram dect o executanta supusa, o fetita amabila pe care
o manipulai si care asculta.
mi aduc foarte bine aminte de povestea cu robinetul,
nu se ngropase n uitare, nsa nu-mi placea sa ma gndesc la ea. Si dupa douazeci de ani amintirea lui mi retrezea o rusine ngrozitoare pe care nu ncercam s-o explic. Dupa douazeci de ani, desi facusem dragoste si
avusesem "aventuri", cum se spune, mi era rusine ca
am vrut sa fac pipi n picioare! Nu-mi era rusine ca ma
masturbasem pentru ca pna acum nu admisesem ca
asta era ce faceam. Fetita care se masturba printre dictionare, n soarele ce-i mngia fesele, nu exista. De-abia
115
116
Marie Cardinal
VII
118
Marie Cardinal
tarea si ieseam s-o mannc afara, mpreuna cu ceilalti copii de la ferma. Trebuia sa se fi ntmplat ceva cu totul
exceptional pentru ca eu sa ma aflu acolo, ca ntr-o vizita, mbracata de oras, n acel salon care pentru mine era
o ncapere ceremonioasa unde nu veneam dect pentru
a spune buna seara si pentru a-i saluta pe oaspetii familiei.
Stateam pe un scaun exact ca al ei. Jntre noi se afla
o masa joasa pe care erau mprastiate, ntr-o neglijenta
cautata, obiecte de argint: cutiute de farduri, de pastile ori de saruri, scrumiere, paharele pline cu anemone.
Erau de jur-mprejurul piciorului unei lampi nalte,
vechi, al carei abajur din hrtie pergament dadea luminii electrice o nuanta de miere, vesela si n acelasi timp
intima.
De-abia ni se servise ceaiul. Raspndea un miros placut. Mirosu-i, amestecat cu cel al tigarilor Craven A pe
care le fuma mama si cu cel al feliilor de pine prajita .
calde formeaza un tot bine precizat n amintirile mele,
astfel ca, de atunci, unul din aceste parfumuri, ntlnit
oriunde, le cheama pe celelalte si retraiesc nca o data
scena: ea si cu mine n fata focului,lundu-ne ceaiul, cu
foarte mult timp n urma. Peste treizeci de ani.
Nu se grabea sa vorbeasca. Alternativ, tragea un fum
adnc din tigara si bea o nghititura de ceai. si punea
ceasca jos si, cu o miscare creola a bratului, si plimba
mna larga, aidoma unei cornete, peste obiectele raspndite pe masa joasa dintre noi. Lua unul, l netezea cu platul degetului mare, binisor, ca si cum l mngia, si apoi
l reaseza la locul lui.
Avea aerul ei serios, expresia de initiat pe care si-o lua
ca sa-si ntmpine unii vizitatori, preoti, calugarite, medici. Comportamentul ei ma ridica ntr-un felIa nivelul
119
120
Marie Cardinal
121
Asa ca eram acolo, bndu-ne ceaiul fierbinte cu nghitituri mici, uitndu-ne la foc..
- Mereu esti obosita ca n vara asta?
- Nu, mama, nu sunt obosita dect uneori.
De cteva lur:riaveam ameteli, impresia ca propriu-mi
corp devenea foarte slab, foarte usor si cadea, cadea, cadea, fara sa pot face ceva ca sa-I retin.
~ Stii ca doctorul crede ca o sa devii o domnisoara si
ca asta e ce te tracaseaza. E-adevarat ca nu esti avansata n aceasta privinta, ar fi trebuit de-acum sa ti se ntmple. Altminteri, ai o sanatate excelenta. Nimic, absolut
nimic la plamni, de asta ma temeam cel mai mult.
domnisoara! Cum puteam sa ma transform dintr-odata ntr-o domnisoara? Pentru mine domnisoare erau
cele mari din penultima clasa de liceu, care-si puneau
ciorapi si se machiau de cum dadusera coltul strazii Michelet. si fixau ntlniri cu baietii n fata patiseriei "La
Princiere" si se fandoseau acolo cu ei. Cum puteam dintr-o data sa devin ca ele? Nici macar nu eram n penultima clasa. nvatam bine dar, totusi, nu eram nca n penultima clasa, trebuie ca doctorul s-a nselat.
- Stii ce nseamna sa devii o domnisoara? Ti-au spus
prietenele? Trebuie ca unora din clasa ta li s-a si ntmplat. Sunt chiar sigura ca esti singura careia nu i s-a ntmplat, deoarece chiar daca ai facut progrese la nvatat
n-ai facut si n celelalte privinte.
simteam
Nu ntelegeam nimic din ce-mi spunea.
stingherita, confuzia punea stapnire pe mine: ce voia sa
spuna?
- Presupun ca stii ca baietii nu se nasc din varza si
nici fetitele din trandafiri ..
Dupa tonul vocii stiam ca lasnd sa-i scape aceasta
fraza si batea joc de mine.
122
Marie Cardinal
123
124
Marie Cardinal
latie. Cum poti avea un copil n pntece cnd ai toata copilaria n corp? Cum poti fi promovata la rangul venerabil ~i esential de reproducatoare cnd vrei sa te joci n
padure ~i sa alergi prin apa, la liziera valurilor, acolo
unde ele fac o spuma ajurata?
Nu ma simteam n stare de a~a ceva, respingeam, terorizata ~i dezgustata, prima ncercare a Domnului. Nu
voiam sa am copii imediat. Nu ndrazneam sa-mi ridic
privirea pentru ca mama sa nu vada sacrilegiul.
Butucii de vita-de-vie care ardeau n -~emineu trosneau tare de tot n tacerea pogorta.
Ceaiul, focul, mobilele lustruite, covoarele groase de
lna, afara nserarea peste vie, cinii care Iatrau, mama:
toata viata mea! O lume frumoasa, generoasa, exemplara, calduroasa, n care exista un loc pentru mine. Iar eu
mi refuzam dificultatile rolului! Nu-mi acceptam conditia, ma speria.
La ferma, vacile ~i iepele care urmau sa aiba pui erau
obiectul unor ngrijiri foarte speciale. Copiii lor sporeau
~eptelul ~imbogateau familia. Nu mi se ngaduise totu~i
niciodata ,sa asist la o na~tere, iar cnd cinii se mperecheau faceau totul ca sa ma ndeparteze de acest spectacoL Vazusem totusi destule dintr-astea ca sa am ce sa-mi
imaginez. Si aceste imagini ce-mi apareau n cap ma faceau sa-mi fie ru~ine. Totdeauna mi se spusese, vorbin-'
du-mi-se despre cineva grosolan ori de un criminal: "S-a
purtat ca un animal, ca o vita, ca un cine!". Dar acele istorii, istoriile acelea despre snge, despre copii, erau istorii ale catelelor! Si tocmai propria-mi mama voia sa ma
vre n aceasta viata, mi vorbea-despre a~a ceva?
- Nu-ti lasa capul n jos, nu-ti fie teama. Toate femeile trec prin asta, ~tii, nu mor. Recunosc, barbatii sunt totu~i mai favorizati de soarta dect noi. Nu cunosc aceste
125
126
Marie Cardinal
127
Ce tulburare! Eram totusi constienta de importanta momentului si, finalmente, mndra de a patrunde n sfrsit
n tainele celor din mediul meu. Caci, n fond, ntelegeam
ce voia sa-mi spuna. Faceam pe proasta ca sa aflu mai multe, voiam sa-mi mai vorbeasca, nsa stiam foarte bine ca
exista o diferenta ntre copiii celor de rnd si mine, ca n
anUmite privinte nu era o punte de legatura, o comunicare posibila ntre noi. Ei nu stiau nimic. Vedeam dupa felul
n care mncau, vorbeau si chiar dupa cum se distrau. N-aveau nici o retinere si, uneori, miroseau un pic urt. mi
placeau copiii de la ferma, nsa stiam ca nu eram ca ei.
Era o sedinta de initiere careia ne consacrasem, mama
si cu mine. Unei sedinte importante, poate cea mai importanta. Ea mi oferea cele mai pretioase piese ale uniformei invizibile ce-mi va desemna casta oricui ma va
ntlni. Trebuia sa fiu n asa fel dresata nct n orice moment, n orice circumstanta sa mi se poata recunoaste
originea. Murind, jucndu-ma, aducnd un copil pe
lume, facnd razboiul, dansnd cu logodnicu-mi ntr-o
crciuma de mahala ori la balul Guvernatorului, va trebui sa-mi port uniforma invizibila. Ea ma va proteja, ma
va ajuta sa-mi recunosc semenii si sa ma fac recunoscuta de ei, va insufla respect inferiorilor.
- Mama, te r<?g,de ce fetele Henriettei ies singure pe
plaja cu baietii?
- Henriette e o bucatareasa excelenta. N-am dect laude la adresa serviciilor ei. Dar si creste copiii cum crede de cuviinta. Nu ma priveste, nicipe tine. Cei care lucreaza n-au timp sa se ocupe de educatia copiilor lor. De
altfel, nu le-ar servi la nimic. Ar putea chiar sa-i jeneze
mai trziu.
Apropo, nu-mi prea place sa-i inviti pe tinerii astia n
casa. Stiu ca intentia ti este generoasa dar, vezi, ntr-o
128
Marie Cardinal
buna zi vor vrea tot ceea ce ai tu si nu vor avea niciodata si vor fi nefericiti. ntr-o buna zi o sa ai petreceri de
domnisoara, .voi invita prieteni de vrsta ta, iar fetele
Henriettei nu vor putea veni. ntelegi, n-ar fi la locul potrivit lor, le-ar jena. Dar daca le obisnuiesti sa vina aici,
le-ar rani treaba asta. Asa ca, nvata, draga mea, sa pastrezi distanta, pastrndu-ti totodata generozitatea.
Chemase servitoarea ca sa ia tava cu cestile de ceai.
Eram iarasi singure cu focuL mi placea focul, flacarile
lui, ca si scnteile ce se prindeau de peretii semineului
aidoma unor stele si se stingeau subit.
Atunci am pus stupida ntrebare. O ntrebare al carei
raspuns l stiam totusi, desi nu mi-a fost niciodata oferit. Credeam nsa ca acea zi era anume pentru explicatii,
pentru a limpezi totuL
- Mama, pentru musulmani e acelasi lucru ca si pentru noi?
- Evident, toti suntem egali n fata lui Dumnezeu si
suportam aceleasi legi naturale.
- O sa inviti baieti arabi bine educati, pe fiii seicului
Ben Toukouk, spre exemplu, care sunt la pension n
Franta?
- Ai darul sa pui ntrebari stupide. Ce sa caute oamenii astia aici? S-ar plictisi! Nu s-ar simti la locul lor.
O agasasem. Nu stiam sa-i vorbesc, totdeauna eram
stngace cu ea, o socam. Uneori suspina: "Cu tine n-o
voi scoate la capat niciodata!" Cnd era cu altii, straini,
si ma vedea aparnd i prevenea "Atentie la fiica-mea, e
un copil salbatic, e argint-viu". O simteam nelinistita, ntelegeam ca ncerca printr-un cuvnt att de frumos
sa-mi scuze eventualele gafe.
AI:gint-viu. Ma facea sa ma gndesc la sclipirea pe
care o aruncau bancurile de pesti cnd si schimb au
. 129
130
Marie Cardinal
131
132
Marie Cardinal
133
134
Marie Cardinal
135
136
Marie Cardinal
137
unchilor tai; trebuia sa-mi asigur viitorul si pe cel al fratelui tau ... Si pe al tau binenteles, dar tu nu te nascusesi nca.
Nu avem o avere imensa, dar e straveche. Bunicul
dinti care a venit aici era un poet. A pierdut mai multi
bani dect a cstigat n acest tinut. Trebuie sa pastram
ceea ce ne ramne. Asa mai putem face un bine, sa ne
ajutam muncitorii.
Mama vorbea despre muncitori cu acelasi respect si
cu aceeasi teama cu care vorbea despre sfinti. Simteam
ca si unii si ceilalti i erau necesari bunei practicari a religiei. Dnd de pomana unora si rugndu-te la ceilalti
ajungeai pna la urma n paradis.
Ctiva muncitori locuiau tot anul la ferma cu familia
lor. Aveau locuinte cu apa curenta si electricitate care dadeau spre curtea principala. Acesti oameni, n majoritate, se nasteau si mureau. acolo, Iasndu-si n loc progenitura. Ma jucam cu copiii lui Barded, el nsusi se jucase cu
mama si taica-sau se jucase cu bunica-mea, iar bunica-sau
cu strabunicul si asa mai departe de peste o suta de ani.
Cunosteam mai bine nasterile, morti le si casatoriile din
familia lor dect pe acelea din propria-mi familie, care n
parte traia n Franta, prea departe, n frig, n vag. Acesti
muncitori erau complet sub ocrotirea noastra. mparteam
totul cu ei. n afara de snge, bani si pamnt.
.
Primii coloni si dadusera osteneala sa faca acest pamnt cultivabil. Asanasera baltile care colcaiau de vipere si de tntari purtatori de malarie. Drenasera apa sarata care mbiba cmpiile de-a lungul coastei. Apoi desecasera aceste cmpii pentru a le face fertile.Crapasera
de munca n soare. Frigurile si oboseala i facusera sa
moara asa cum mor destelinatorii din legenda, n casa
pe care o construisera cu propriile mini, n pretiosul pat
138
Marie Cardinal
139
140
Marie Cardinal
Cuvintecareelibereaza
141
142
Marie Cardinal
meniti; era cogemite sirul! Femeile trancaneau n jurul cuscusului pe care-l preparau n curte. Erau surescitate. n principiu, barbat~i nu trebuiau sa le vada
deoarece erau fara hadk6, fara hadjar7, dar faceau totul ca sa le atraga atentia. Cele mai tinere se duceau
sa-i spioneze pe baieti printre trestiile din gradina ori
pur si simplu prin deschizaturile portalului si erau
ocarte de femeile n vrsta nsarcinate sa le pazeasca
virj?initatea ..
In acele zile se vorbea mult despre generozitatea
familiei mele. n provincie se stia ca la noi sarbatoarea culesului era deosebit de fastuoasa. Ma simteam
usoara, stateam cu femeile sa rontai stafide si migdale prajite.
Dupa masa va fi o siesta prelungita la umbra eucaliptilor, pentru digestie. Apoi va fi petrecerea pregatita
de muncitori, cu cntece, dansuri, focuri mari, de cum
se va nsera. ntreaga familie le va arunca pe ferestrele
din salonul mare pachete de tigari, pasta de dinti, sapunuri cu parfum de paciulie, oglinjoare din celuloid,
piepteni, periute de dinti, bijuterii fara valoare. Un lux
nemaipomenit!
- In cele din urma am cerut divortul. Fratele tau
avea patru ani. A fost dramatic. Dupa ce ma ndemnasera, acum parintii tremurau vazndu-ma ca-mi parasesc sotul. Nu se face n familia noastra. Dar nu mai
puteam. Traiam mereu cu spaima ca-I vad pe frate-tau
mbolnavindu-se, dar si ca-mi pierd toata averea.
M-am tinut de hotarrea nea. Am plecat de la taica-tau.
6 Vesmnt lung, dreptunghiular,
din matase purtat de femeile
musulmane pe deasupra altor haine (N. t.).
7 Mic vaI ce acopera o parte a fetei (N. t.).
143
144
Marie Cardinal
hati de cine. Acelasi trotuar pe care mai trziu va curge sngele urii. Acela\"i trotuar pe care, dupa douazeci
de ani, mi va fi teama sa nu cad, mpinsa la moarte de
ceva-uIIauntric.
Ori de cte ori ma gndeam la aceasta scena, alungam strada. mi cream un cadru securizant ca sa pastrez amintirea acestei unice discutii cu mama. mi reaminteam adeseori discursul ei si, de-a lungul anilor,
fabricam un decor n care aveam de ce sa ma agat si
posibilitati de evadare. mi aminteam cele mai marunte cuvinte ale ei, cele mai marunte intona tii ale vocii,
cele mai marunte expresii ale chipului zarite ori de
cte ori o tacere prea ndelungata ma facea sa-mi nalt capul spre ea, ca sa vad unde se afla. Nu voiam
nsa cu nici un pret sa-mi aduc aminte ca eram pe strada. Pentru mine, situatia devenea atunci de nesuportat.
Pe strada vedeam prea multe lucruri, auzeam prea
multe lucruri, simteam prea multe lucruri.
Pna .la razboi nu vazusem strada dect prin geamurile de la ma\"ina. Apoi ma dusesem la scoala absolut singura, eram ntr-a sasea.
Mi se dadea prea mult dintr-o data! Acea libertate necunoscuta! Toti acei oameni care ma depaseau, cu care
ma ncrucisam, ma atingeau usor, ma mpingeau!
Pe strada treceam din uluire n uluire, din emotie n
emotie, din excitare n excitare.
Strada mediteraneana! Cu baietii care fluierau fetele,
cu fetele ce-\"ileganau trupurile trecnd pe lnga baieti,
cu ondulatiile lor de la permanent, cu parfumurile izbitoare, machiaje, cu fesele miscndu-li-se ritmic. Cersetorii si debitau vaicarelile zgndarindu-si ria: "Ya Ma! Ya
ratra moulana! Ya, ana meskine besef! Ya chaba, ya zina,
145
146
Marie Cardinal
147
148
Marie Cardinal
cmp, prin pamntul arat, peste tot. Nimic. Am calarit ore n sir: obstacole, trap - si fara nici o ridicare,
te rog sa ma crezi. Nimic. De cum mi Iasam bicicleta
sau calul, ma duceam sa joc tenis n bataia soarelui.
Nimic. Am nghitit tuburi ntregi de chinina si de aspirina. Nimic.
Baga de seama la ce-ti spun: cnd un copil s-a prins,
nu mai poti face nimic sa-I desprinzi. Si un copil se capata n cteva secunde. Ma-ntelegi? ntelegi de ce vreau
sa te fac sa profiti de experienta mea? ntelegi ca noi cadem n cursa? ntelegi de ce vreau sa stii si sa nu te ncrezi n barbati?
... Dupa mai bine de sase luni cu acest tratament am
fost nevoita sa admit ca eram nsarcinata si ca o sa am
un copil. De altminteri, se si vedea. M-am resemnat.
Acum si ntorsese capul spre mine si, cu o miscare
frumoasa, dintr-acelea ale albilor din colonii, miscari n
care se amesteca retinerea Europei si voluptatea tarilor
calde, se straduia sa-mi strecoare pe sub panglica de satin buclele din fata care ieseau ntruna.
- n cele din urma te-ai nascut, deoarece pe tine te
asteptam. Domnul m-a pedepsit, fireste, vrnd sa ajut
un pic natura, pentru ca te-ai nascut n pozitie occipito-sacrala, cu toata fata nainte, n loc de a nu-ti arata dect dosul capului. Am ndurat supliciul, mult mai mult
dect pentru sora-ta sau frate-tau. Pedeapsa nsa n-a fost
prea rea, ntruct erai un bebelus frumos, sanatos tun.
Ca sa treci, ti frecasesi pesemne de mine barbia si pometii caci ti erau foarte rosii. S-ar fi zis ca erai machiata. Doamne, ct de dragalasa mai erai! Calugarita Cesarien care se afla acolo, binenteles, ca la toate nasterile
din familie, te-a curatat luna, te-a nfasat, ti-a si periat
perisorul auriu de pe cap, apoi te-a asezat n leaganul
149
150
Marie Cardinal
151
152
Marie Cardinal
duta, nani puiutule na, lasa-te leganata, bea frumoasa mea, bea placutul elixir otravit. O sa, vezi cum o sa
te mai distrezi pe toboganul fundului meu cnd vei
putrezi bine de tot din cauza drogurilor, cnd vei crapa ca un sobolan din canalul de scurgere. Moarte!
Moarte!
n cele din urma, neputincioasa, resemnata, nvinsa,
descurajata, m-a lasat sa lunec vie n viata, cum lasi sa
lunece o materie fecala. Si ce avea sa f se-ntmple fetitei-fecale ce venea binisor, cu fata nainte, spre lumina
pe care o vedea acolo, la capatul ngustei tevi urne de, la
capatul tunelului, n exteriorul asta care,o brutalizase
atta? Spune, mama, stiai ca o mpingeai la nebunie? Banuiai?
Ceea ce am numit porcaria mamei nu era faptul ca a
vrut sa avorteze (exista momente n care o femeie nu e
n stare sa aiba un copil, nu e n stare sa-I iubeasca ndeajuns), porcaria consta, dimpotriva, n faptul ca n-a mers
pna la capatul dorintei sale profunde, ca n-a avortat
cnd trebuia; apoi ca a perseverat n a-si proiecta ura
asupra-mi n vreme ce miscam nlauntrul ei, n fine, ca
mi-a povestit despre jalnica-i crima, despre acele biete
tentative de omor. Ca si cum, dupa ce a gresit lovitura,
o reia, paisprezece ani mai trziu, n siguranta, fara sa-si
mai riste propria viata.
Totusi, datorita porcariei mamei am putut mult mai
trziu, pe canapeaua din straduta nfundata, sa-mi analizez mai usor tulburarea din ntreaga viata de pna
atunci, acea permanenta neliniste, acea teama perpetua,
acea scrba de mine, care dezvoltasera n cele din urma
nebunia. Fara marturisirea mamei n-as fi izbutit poate
niciodata sa ma ntorc n timp pna la pntecele ei, sa revin la acel fetus urt, haituit, pe care-l regaseam totusi
153
VIII
155
156
Marie Cardinal
157
novata", "nebuna". Eram nebuna, era singura explicatie pe care o puteam da.
Era att de simplu, nct era de necrezut. Si totusi, asta
era realitatea: mi disparusera tulburarile psihosomatice:
sngele, impresia ca devin oarba si surda. Se rarisera si
angoasele, nu mai aveam dect doua-trei pe saptamna.
Cu toate acestea, nu eram nca normala. mi stabilisem cteva trasee prin oras pe care le puteam parcurge
fara prea multe temeri, nsa celelalte deplasari nca mi
erau interzise. Continuam sa traiesc ntr-o permanenta
spaima de oameni si de lucruri, transpiram nca mult,
eram nca haituita, pumnii mi-erau nclestati, capul ntre umeri si mai cu seama mi persista halucinatia. Mereu aceeasi, simpla, precisa, nu se adauga niciodata o ct
de mica variatie. Tocmai aceasta perfectiune a ei ma ngrozea nca si mai si.
n primele luni ale terapiei facusem o data aluzie la
aceasta:
- Stiti, doctore, cnd si cnd ma apuca ceva ciudat:
vad un ochi care se uita la mine.
- La ce va duce cu gndul acest ochi?
- La tata ... Nu stiu de ce zic asta, caci n-am nici o
amintire despre ochii tatei. Stiu ca erau negri ca si ai mei,
e tot ce stiu desp:t:eei.
Si-apoi vorbisem de altceva. Fara sa bag de seama
macar, evitasem pericolul printr-o pirueta. Stiam nsa ca
obstacolul halucinatiei era acolo si ca ntr-o buna zi va
trebui sa trec de el ca sa merg mai departe.
Angoasele aparute din "placere interzisa", "abandon"
erau de-acum ncolo usor de combatut, devenisem n
stare sa le alung mai nainte de a avea vreme sa prinda
radacini. Celelalte nsa, acelea care ma mai chinuiau, care
ma faceau sa continui a-mi fi imposibil sa traiesc mpre-
158
Marie Cardinal
159
160
Marie Cardinal
161
162
Marie Cardinal
163
164
Marie Cardinal
165
Zgomotul a ncetat.
Tacere. Calm. Calm profund.
Am demascat halucinatia, am exorcizat-o. Aveam
convingerea absoluta, totala, completa ca halucinatia n-o
sa mai revina niciodata.
Totul plutea n jur. Reveneam de foarte departe.
- Doctore, am gasit, s-a terminat. Asta era halucinatia.
- Binenteles. Acum sedinta s-a ncheiat.
Cnd m-am ridicat, mi-am simtit pentru prima oara
perfectiunea corpului. Muschii mi puneau n miscare
articulatiile cu o usurinta extraordinara. Pielea aluneca
lesne peste ei. Eram n picioare, eram nalta, mai nalta
dect doctorul. Respiram ncetisor si regulat taman cantita tea de aer de care aveau nevoie plamnii mei. Coastele mi protejau inima care-mi legana fara-ncetare sngele. Bazinul mi era o cupa de omament alba n care viscerele aveau exact spatiul ce le trebuia. Ce armonie! Nu
durea, era simplu. Picioarele-mi robuste ma duceau spre
usa. Bratul mi ntindea mna spre cea a doctorului. Toate astea mi apartineau, toate functionau bine. Nu ma
speriau!
- La revedere, doctore.
- La revedere, doamna.
Privirea-mi a ntlnit-o pe a lui si sunt sigura ca i-a
vazut bucuria. Ce treaba buna am facut noi mpreuna!
Nu-i asa?
Ma ajutase sa ma aduc pe lume. De-abia ma nascusem. Eram noua!
Am iesit n straduta nfundata. Totul era la fel si totul
era diferit. Burnita mi picura, placuta precum pudra pe
obrajii proaspeti si trandafirii. Batatoritele pavaje mi
mngiau talpile picioarelor pe sub pantofi. Cerul ros~
cat al noptii pariziene se nalta deasupra-mi aidoma cor-
, 166
Marie Cardinal
tului unui circ gigantic. Ma ndreptam spre strada zgomotoasa, spre o sarbatoare.
Dintr-o data, pe cnd ma apropiam de capatul stradutei nfundate, totul a devenit si mai usor, mai vesel,
mai simplu. Eram supla, sprintena. Pentru ca umerii
mi se lasasera brusc, eliberndu-mi gtuI si ceafa care
se vrsera n ei de ani si ani de zile, nct uitasem ct
de placuta era suflarea lina de vnt prin par, n partea
de dinapoi a capului. Ceea ce se afl n spatele meu
era la fel de putin nspaimntator ca si ceea ce era n
fata!
Mai aveam un singur scop: s-o gasesc pe mama si sa-i
pun ntrebari.
- ti amintesti de-o ntmplare de-a mea de pe cnd
eram mica: l-am batut pe tata pentru ca ma filma n timp
ce ma pregateam sa fac pipi?
- Asa a fost, ntr-adevar. Nu eram acolo, nsa am vazut filmul. Mi l-a pus atunci taica-tau. Cine ti-a povestit?
- Nimeni. Mi-am adus eu aminte. Am fost pedepsitV?
a.
.167
IX
169
170
Marie Cardinal
171
172
Marie Cardinal
Saptamni n sir, luni poate, nu mai stiu, eram ntr-una ametita de bucurie, de sanatate, de alcool, noapte, de
noi mngieri, de mncare buna. mi petreceam zilele
distrndu-ma cu aceasta extraordinara jucarie: corpul
meu. Totul ma uimea si-mi placea: cum mi se miscau degetele, cum ma duceau picioarele, cum mi se zbateau
pleoapele, cum mi iesea din gt vocea, cum o modulam,
cum toate mi functionau bine. Eram ell. Traiam.
Ma distram pe ascuns chemndu-mi sngele, teama,
teava cu ochi, naduseala. Le aduceam pe rnd n fata
mea: ramneau n afara. Le expuneam n amanuntime,
le manipulam la-nceput cu frica, apoi cu ndrazneala; nu
intrau.
As fi vrut ca toate astea sa dureze multa vreme caci nu
ma amuzasem niciodata cu mine nsami. Nu stiam ce-i
aceea nepasare. ntreaga-mi viata fusesem greoaie si zbuciumata, pna si n jocurile-mi de copil. Nu ma jucasem
realmente de-a v-ati ascunselea, leapsa pe cocotate, arsice, sotron sau de-a prinselea (ortografiam "omoar-o"9).
Ochiul mamei, pe care-l confundam cu acela al lui Dumnezeu (si, inconstient, cu ochiul de la camera de luat vederi), era acolo si ma privea, evalundu-mi gesturile, gndurile, nelasnd nimic sa-i scape. "TataI meu, am pacatuit cu gndul, cu vorba, prin acte si prin ... omisiune"
Cel mai rau era ca puteam pacatui si fara s-o stiu. Pacatele semanau cu microbii, erau peste tot, nu se vedeau,
ma puteau prinde n orice clipa, si fara voia mea.
Dupa pacat a venit greseala, apoi ceva-uIIauntric.
Traisem n permanenta obsedata, haituita, spionata, vinovata, pna n ziua n care am aflat semnificatia halucinatiei.
9
n textul francez, joc de cuvinte: "tu l'as ... tue la" (N. t.).
173
Atunci m-am lasat dusa de mirajul sanatatii si al libertatii, cu desfatare, cu o fantastica foame brusca si violenta.
Dar ceva-ullauntric a revenit pe ascuns, prin bufeuri
de teama. Pna ce, ntr-o noapte, se repede fatis la mine,
scuturndu-ma cu putere, zdruncinndu-mi capul ce mi
se izbea de asternuturile ndoielnice, de negreala barbii
ce crestea singura pe fata acelui barbat adormit lnga
mine, cu gura deschisa, de corpul nebunei, acea femeie
de treizeci si patru de ani care avusese trei copii, de vanitatea acelei mediocre camere de celibatar. Am alergat
n strada si am vazut cosmile de gunoi pline, vagabonzii adormiti cu bautura n nas pe trotuare, pisicile slabanoage pe care goana mea le facea sa spele putina, muncitorii si trfele de dis-de-dimineata, mizeria barbatilor!
Descompunerea era pretutindeni! Totul putrezea! Trupu-mi complet nou era pe punctulde a putrezi!
Gata cu viata! S-a dus nepasarea!
Nu eram dect o paiata, o marioneta, un robot, o papusa!
Ce sens mi avea sanatatea? La ce-mi servea corpul?
La Nimic!
Era o furtuna tare puternica. Smulgea totul. Noua
arma a ceva-ului-Iauntric
era mai teribila dect cele
precedente. Mai teribila dect sngele, mai teribila dect moartea, mai teribila dect inima ce porneste la
atac. Noua arma a ceva-ului era angoasa pura, directa, rece, simpla, fara paravan, fara pavaza, goala. O angoasa fara transpiratie, fara tremuraturi, fara tahicardie, fara energia care ma-mpingea s-o iau la fuga ori
sa ma ghemuiesc. Nu mai eram o bolnava. Nu eram
dect o femeie stupida, care mbatrneste, fara importanta, a carei viata n-avea nici un sens. Eram un nimic.
174
Marie Cardinal
175
navul mintal n gngurelile dumitale de salon, de la televiziune, din revistele de mare tiraj, raspopitule? Stiu foarte bine ca dumneata ai facut o psihanaliza didactica precum toti clovnii de soiul dumitale. La ce va serveste? Ca
sa cunoasteti gesturile de la liturghie? Stiti cum se culca
lumea, cum vorbeste, cum celalalt e n spate si va asculta, cum totul se petrece ntr-o ambianta psloasa si secreta, pe ascuns! Despre ce ati putut vorbi n timpul analizei didactice? Ei? Despre neplacerile pe care vi le-a cauzat pesemne codita de sobolan? Despre dificultatea pe
care o aveti n a va alege hainutele de prim mpartasit?
, Asta nu nseamna ca stiti ce va sa zica boala mintala.
E o boala ngrozitoare! nseamna sa traiesti ntr-o melasa densa alcatuita din exterior si din interior, din ce-i viu
si din ce-i mort, din ce-i strident si din ce-i surd, din ce-i
usor si din ce-i greu, din aici si din acolo, din nabusitor
si impalpabil. nseamna sa fii n voia ceva-ului scrbos,
ntruna schimbator, lipit de bolnav, fascinant, care trage
ncolo si-ncoace, care taie, care adauga, care apasa, care
atrna, care nu te lasa niciodata n pace, care ocupa tot
spatiul si tot timpul, care provoaca teama, care provoaca naduseala, care paralizeaza, care te-mpinge s-o iei la
fuga, care reprezinta incomprehensibilul si vidul! nsa
un vid plin, un vid compact! Macar ntelegi ce vreau sa
spun, tantaIaule?
Nu mai puteam. De cum ieseam de la aceste sedinte
ma duceam sa trag la masea, sa ma fac crita. Cnd o femeie foloseste expresia "a trage la masea", pare vulgar
si josnic, pentru un barbat e mai putin vulgar si sufla ca
ceva' puternic si trist. O femeie se grizeaza, se ameteste,
n cel mai rau caz bea. Refuz sa folosesc aceste dulcegarii ipocrite. Turnam n mine: ma distrugeam, ma pierdeam, ma dispretuiam, ma uram.
176
Marie Cardinal
177
178
Marie Cardinal
179
:H
181
182
Marie Cardinal
sesem suspinul. Trebuia sa ncerc sa gasesc ce mi se petrecea n minte n acea clipa. La fel si cnd mi schimbam
pozitia (caci puteam ramne abatuta, culcata ghemuit,
ntoarsa spre perete, fara sa ma misc pentru nimic n
lume, pe toata durata sedintei) i auzeam acel "Da? ..
Da?".
Atitudinea n viata de zi cu zi nu-mi era prea diferita de aceea pe care o aveam la doctor. Daca ma controlam n fata copiilor (cnd eram mpreuna toti patru vorbeam, ne jucam, pregateam temele si lectiile pentru ziua
urmatoare), daca izbuteam sa lucrez (redactam acasa texte de publicitate) putnd astfel sa-mi platesc sedintele si
sa-mi hranesc proprii copii, n restul timpului eram
. muta. Nu puteam comunica cu nimeni, ma ghemuiam
n pat si stateam acolo ore-n sir, fara sa ma gndesc la nimic anume, necata ntr-un fel de supa calduta si fada
din care ma scotea uneori frica, facndu-ma sa ma ridic
n fund, sa ma agit, accelerndu-mi respiratia. mi era
imposibil sa spun de ce mi fusese frica. Mi se ntmpla
sa adorm mbracata. Deschideam ochii, era dis-de-dimineata, era acelasi lucru. N-avea nici o importanta faptul
ca exista zile si nopti.
Uitarea e ncuietoarea cea mai complicata, nsa numaio ncuietoare, nu e o guma ori o sabie, nu sterge, nu ucide, nchide. Acum stiu ca mintea capteaza totul, clasifica totul, ordoneaza totul si ntretine totul. Totul nseamna: pna si ceea ce cred ca n-am vazut, auzit sau simtit,
pna si ceea ce cred ca n-am nteles, pna si mintea altora. Fiecare eveniment, orict de minuscul ar fi, orict de
cotidian ar fi (ca de exemplu ca ma ntind dimineata cascnd), e catalogat, etichetat, strns n uitare nsa indicat
la nivelul constiintei printr-un semnal adeseori microscopic: o ramurica de miros, o scnteie de culoare, o
183
licarire de lumina, o bucatica de senzatie, o aschie de cuvnt. Si chiar si mai putin: un fsit, un ecou. Si chiar si
mai putin: un nimic ce-ar exista.
E ndeajuns sa fii atent la aceste semnale. Fiecare pazeste un drum la capatul caruia se afla o usa zavorta n
spatele careia se gaseste amintirea intacta. Nu ncremenita n moarte ci, dimpotriva, vie, realmente vie, nu doar
cu lumina ce-i este proprie, cu mirosurile, cu miscarile,
vorbele, zgomotele, culorile ei, ci si cu senzatiile, cu emotiile, cu sentimentele, cu gndire a ei, si cu doua antene,
doua mijloace posibile de a prinde ce-i nainte si dupa.
Afundndu-ma, cum am facut-o vreme de sapte ani,
ca sa ma vindec, n cercetarea inconstientului, am nteles mai nti sistemul de semnale, apoi am gasit secretul
deschiderii majoritatii usilor, n fine, am descoperit ca
existau usi pe care le credeam imposibil de deschis si n
fata carora tropaiam n disperare. Angoasa provenea
atunci din faptul ca aveam certitudinea ca nu mai exista mijloc de a face cale ntoarsa. Situatia era ireversibila:
imposibil de a parasi ori de a uita vreo usa greu de deschis si n spatele careia se gasea vreun remediu pentru
a-mi linisti si ngriji mintea bolnava.
Si daca n-as izbuti? Si daca toate astea nu erau dect
o vulgara sugestie? Si daca ma aflam pe minile unui
sarlatan? Si daca as lua iarasi medicamentele mele bune
care ma adormeau? Si daca as lasa totul balta?
E formidabila rezistenta pe care o opune mintea la
deschiderea acestor usi. A mea se manifesta cu o forta
fantastica. Statea acolo de paza ndaratul a cte ceva care
ma ranise, care-mi facuse mult rau, care-mi facuse fiinta tandari. Nu voia sa revin ntr-acolo, nu voia sa sufar
din nou de acel rau uitat. Punea moartea de garda ca sa
pazeasca mai bine usa. Moartea cu putrefactiile ei, cu
184
Marie Cardinal
185
186
Marie Cardinal
187
XI
189
190
Marie Cardinal
191
192
Marie Cardinal
193
194
Marie Cardinal
195
sa: "Mama omuletului i-a zis ntr-o dimineata: cincisprezece ani esti la fel de nalt precum covata noastra de pine. n oras poti sa fii un bun ucenic, dar ca sa ari pamntu! esti mult prea mic, amice, esti mult prea mic, pai, da!"
Urma povestea lui Gregoire, micul Chouanll, pna la
moartea-i n plin suierat de gloante: "nsa unul dintre ele
l loveste ntre ochi, prin gaura iese sufletul, Gregoire e
n ceruri." Atrocitatea acestui final si cupletul urmator
n care Isus si ntredeschide "mantia-i roz", ca sa-I apere pe copil si sa-I ascunda, ma tulburau. Ea cnta dnd
mai cu seama atentie pasajelor poetice si dramatice. Mai
erau si Batistutele din Cholet si multe alte cntece triste si
dragute care mi-au ramas n cap si nu-mi vQr iesi niciodata. Vor fi totdeauna importante pentru mine d~oarece
sunt ncarcate de nopti placut mirositoare si de iubire.
Minile i erau racoroase, usoare, extrem de ndemnatice si facute pentru a ngriji. Nimeni altcineva nu stia sa
faca mai bine o injectie sau sa schimbe un pansament.
Mini ca de pasari, ca de pisici. Mini care se nmulteau,
erau iuti, experte. Ma nvelea bine, mi mai pipaia fruntea:
- Acum o sa dormi, micuta mea draga.
mi vorbea cum o auzisem vorbindu-i copilului ei pe
mormntul de la cimitir. Vocea si minile-i ma mngiau.
Ah, aveam iubirea ei! Ct era de frumos, ct era de
simplu. Adormeam fericita, arznd de febra.
Cel mai bine era dimineata. La trezire, gtuI ma durea mai putin, saliva trecea mai usor, termometrul indica o scadere a temperaturii. Simteam o iritatie n pulpa
piciorului si dorinta sa ma misc.
11 De la Jean Chouan, poreclq. unuia dintre sefii insurgentilor din
vest; Les Chouans, roman de Balzac. (N. t.)
196
Marie Cardinal
(N. t.)
13 n franceza, "La jasante de la vieille", care face parte din
culegerea de poeme Cartilenes du malheur (Cantilenele nefericirii)
unui cartier
197
198
Marie Cardinal
199
200
Marie Cardinal
201
rirea mi era att de mare nct, riscnd sa fiu repezita, am mai ntrebat:
-Ce vor?
- Banii nostri, casele noastre, mbracamintea noastra.
- De ce?
- Pentru ca nu ne iubesc.
- Pentru ca n-am fost destul de politicosi cu ei?
Mama a naltat din umeri, o exasperam. Era mai
bine sa tac si sa-i cer mai trziu explicatii lui Nany.
Apoi sirena a dat semnalul de plecare. Marinarii se
agitau pe uscat si la bord ca sa desfaca parmele. Iar
atunci cnd vaporul a nceput n mod vizibil sa se ndeparteze de chei, multimea, ntr-un singur glas foarte puternic, a facut sa rasune un cntec necunoscut,
maret, formidabil, foarte frumos: "Hai la lupta cea
mare, rob cu rob sa ne unim". Mama era palida, vorbea sacadat.
.
- Trebuie sa stam aici n mod demn. Sa nu-i facem
sa creada ca ne temem de ei. Trebuie sa te comporti
mai bine ca niciodata. Nu-ti fie frica, e doar o mascarada.
M-a mpins n fata. Stateam dreapta, aproape n pozitie de drepti, ca paralizata, n vreme ce asupra-mi se
spargea rostogolmdu-se cntecul comunistilor. Nu stiu
de ce m-am gndit ca redingota mea din flanela gri
provenea de la Ertfant Roi, ca bereta-mi ecosez prevenea de la Old England, ca pantofii-mi proveneau de nu
stiu unde, iar sosetele din ata, de la Grande Maison de
Blanc. Eram foarte corecta, extrem de curata, pentru
a-mi reprezenta cu demnitate familia. O data se nimerea bine, eu care mereu eram "sleampata" I cum zicea
mama.
202
Marie Cardinal
203
204
Marie Cardinal
205
206
Marie Cardinal
Pe drum, mama mi dadea amanunte despre morminte si mi le arata pe cele care erau frumoase si pe cele care
nu erau asa. Se oprea adeseori si-mi evidentia vulgaritatea ori distinctia ce dusese la construirea diferitelor monumente funerare pe care le ntlneam. Am aflat astfel
repede ca nger as ii de portelan cu fundul mare, florile
artificiale, cartile din marmura, cu pagini false ntre care
se incrustau fotografii n culori ale defunctilor pomadati
si ale defunctelor machia te, toate astea; pe care, n ceea
ce ma priveste, le gaseam splendide, erau bune pentru
"bacanii mbogatiti". Simplitatea n opulenta, dimpotriva, lespedea de marmura pretioasa cu o cruce fara omamente, astea da, erau frumoase si discrete. O atrageau
mult vechile morminte parasite ale mortilor din vremea
cuceririi, precum si mormintele saracilor. Movilita de buruieni cu un pahar de mustar, continnd una sau doua
flori din celuloid, nfipt n pamnt, ca n buricul descompus al cadavrului. Merita sa te opresti si sa te rogi. Lua
din proviziile noastre cteva flori frumoase pe care le
aseza ici si colo n necropola mizeriei. n fata locului pe
care se aflau aceste sarace monumente funerare, spunea
"Stau mai bine aici dect n alta parte." Ceea ce eu traduceam prin: e preferabil sa fii mort dect sarac. De
unde si temerile adnci care ma ravaseau atunci cnd
auzeam pe vreunul din familie zicnd, n legatura cu o
cheltuiala substantiala: "Daca se mai continua asa vom
merge sa cersim pe strada."
Daca despre cei vii era n stare de reflectii dulci-acrisoare, uneori chiar sfichiuitoare, mortii i erau totdeauna obiectul unei atentii afectuoase. Exista o complicitate ntre ea si descompunere, un gust al mortii pe care nu
cauta sa-I ascunda: camera i era tapetata cu poze de
morti, uneori fotografiati chiar pe patul de moarte. Cnd
207
208
Marie Cardinal
brela, dupa aceea sub forma de soare si atunci mprosca grupul de oameni care scoteau tipete si se dadeau
napoi cu frenezie. Alertat, paznicul sosea gfind,
spunea ca nu trebuie sa atingi robinetul, ca-I regla
pentru ultima oara. Dupa care, la fel ca un toreador
ce-si pune banderile, cu minile n extremitatea bratelor, cu bratele n extremitatea umerilor, cu trupul curbat pentru a-si proteja burta, cu vrful picioarelor
zvr1ind totul ct mai departe posibil, micsora debitul robinetului ce rencepea sa stropeasca. Oamenii si
ocupau iarasi locul din rnd. Era lung. Pe masura ce
dimineata trecea, chiparosii, ncalziti de soare, miroseau mai puternic.
La ntoarcere, cu galeata tragndu-mi de brat, o vedeam slefuind piatra, lustruind-o, curatnd-o, spalnd-o.
Frumoasele-i mini i erau nrosite de munca. Fruntea i
era transpirata.
- Ce mult ai stat!
- E coada la robinet.
- n fiecare an e la fel.
- Vrei sa torn apa acum?
- Da, apoi mai aduci.
Apucam galeata cu o mna de margine, cu cealalta de
fund, si-i clatinam continutul deasupra mormntuluf'
Treaba asta producea la-nceput n aer si n soare un
evantai lichid si irizat care, ntr-o secunda, se strivea pe
marmura si se rostogolea antrennd ramasitele, praful,
razuielile, cu supletea si forta valurilor uriase care depaseau digul portului n zilele cu mare furtunoasa. n fine,
apa se scurgea cuminte prin jgheaburile sapate n acest
scop n josullespezii. Piatra deja bine slefuita n anumite locuri era stralucitoare.
Ea si relua treaba, iar eu o porneam iarasi dupa apa.
209
Ct lipseam, stiam ca plngea si ca-i vorbea mai departe copilei. La nceput de tot, cu multa vreme n urma,
se pare ca venea aici zilnic. Trecusera de-acum saisprezece-saptesprezece ani de la moartea fetitei. Nu mai era
aceeasi situatie. Nu mai avea nevoie sa vina tot att de
des deoarece, treptat, bebelusul mort se nascuse din nou
n ea si traia acplo pentru totdeauna. Va fi pna la moarte nsarcinata cu el. Atunci, mi nchipuiam ca se vor naste la nesfrsit, mpreuna, Una legannd-o pe cealalta;
plutitoare, fericite, zburdalnicind n Armonie, n parfumul cmpurilor aeriene de frezii unde s-ar zbengui magari trandafirii, fluturi aurii si girafe de plus. Ele ar rde,
ar dormi, satisfacute de iubirea reciproca si constanta pe
care si-ar oferi-o.
La cimitir, copilu-i nu mai era deci dect impozanta
placa de marmura alba. n timpul discursurilor pe care
i le tinea pietrei, i se ntmpla s-o strnga n brate cu o
tandrete profunda. n acele clipe, as fi vrut sa fiu piatra
si, prin extindere, sa fiu moarta. n felul acesta m-ar iubi
poate tot asa de mult ca pe fetita asta pe care n-o cunoscusem deloc si careia i semanam, pare-se, att de putin.
Ma vedeam ntinsa printre flori, fermecatoare, inerta,
moarta, ea sarutndu-ma n nestire.
Cnd, din -cauza soarelui ajuns la zenit, piatra era de
un alb si de o curatenie orbitoare, se apuca sa aseze florile deasupra cu un gust desavrsit. Stia totul despre culorile, formele, supletea ori rigiditatea, despre esenta florilor. Alcatuia o cruce mare, nebuneasca, frumoasa, Inbrligata sau cinstita, care o lua razna. O cruce e ceva
simplu si, pe ct se pare, e mereu la fel, reprezinta intersectia a doua drepte care se ntretaie cel mai des n unghi
drept, dar si catedrala din Chartres. Mama nalta catedrale vegetale pe mormntu1 propriei fetite.
210
Marie Cardinal
211
nervi ori aranjamente florale, tamaduitor ori medic, vrajitor ori preot, actor ori posedat? Greu de stiut. Eu stiam
(chit ca eram inconstienta de aceasta cunoastere), nu ma
ncredeam n mama. A vrut sa ma omoare, a dat gres, nu
trebuia s-o ia de la capat. Eram o persoana autoritara si
lovita, ce nu accepta sa mearga pe orice drum. Ce poate
face o copila, chiar autoritara, n fata unei adulte imperioase, seducatoare, n ascuns nebuna si care, pe deasupra, i e mama? Sa-si disimuleze ct mai mult cu putinta
penele de soim, sa se preschimbe n porumbita, pentru
a-s~pastra adevarata natura. Jucasem jocul att de devreme si un timp att de ndelungat nct ajunsesem sa uit
de propria-mi placere a vnarii, a cuceririi, a libertatii.
Credeam ca sunt o supusa si eram o revoltata. Eram asa
din nastere. Existam!
nca nu ntelegeam pe de-a ntregul sensul descoperirii mele. Stiam numai c~ aveam un caracter personal si
ca nu era asa de comod. Intelegeam si de ce dresajul fusese ntr-att de crud si de intens. Aveam n mine o independenta, un orgoliu, o curiozitate, un simt al dreptatii si al placerii, care nu cadrau cu rolul ce-mi fusese rezervat n societate a familiei mele. Pentru a nabusi toate
astea sau a nu lasa sa apara dect masura acceptabila;
trebuia sa se loveasca tare si vreme ndelungata. Treaba
fusese bine facuta. Singura parte ramasa intacta era simtul pentru ceva-uIIauntric. n strafunduri, am stiut mereu ca mama era o bolnava si, n centrul voluminoasei
sfere a iubirii mele pentru ea, se afla o inima nesimtitoare, umpluta cu frica de ea si cu dispret combinat cu orgoliu.
Acum, cnd aveam cunostinta de unele defecte ale
mele eram n stare sa ma apropii de ea cum n-o facusem
niciodata pna atunci. Defectele ma aparau mai bine de-
212
Marie Cardinal
ct virtutea. Nu-mi mai era teama ca sunt ranita, mi serveau drept armura. O vedeam zbatndu-se n propriile-i
suferinte, o vedeam cu umflata-i burta odioasa, acea ncarcatura suplimentara, acea rusine trndu-si-o azi si
mine, ntreaga-i viata. O vedeam cum era la douazeci
si opt de ani, cnd m-am nascut, cu tineretea ei, cu paru-iblond-roscat, ochii verzi, minile-i frumoase, pasiunea pe care o avea n suflet, cu nevoia de o dragoste
mare, imensa, splendida ca cerul, cu hrul ei, cu talentul ei, sarmul, inteligenta si cu acel blestemat embrion ce
crestea, ce o aducea la O realitate detestata; ea, acea femeie tnara care-si ratase viata, si irosise comorile. Caci
religia i era intransigenta: n caz de divort, niciodata
dragostea unui barbat, niciodata brate puternice pentru
a o legana, a o mngia, niciodata pielea calda a altuia
lipita de pielea ei, niciodata buze racoroase pentru a domoli focul ce o ardea. Niciodata! n plus, simtul pe care-l avea despre clasa din care facea parte i interzicea
sa-si cstige existenta, sa-si dezvolte spiritul dincolo de
limitele acordate femeilor. Ar fi putut fi un chirurg genial, un arhitect'inspirat ... Interzis! Asa ca, cel putin sa
faca din aceasta fata pe care o adusese pe lume, aceasta
fata att de diferita de cealalta, prima, minunata, cea
moarta, ceva extraordinar. Trebuia ca aceasta copila, candidata cu obrajii trandafirii, ntruct nu stiuse sa moara
ca sa-i placa, sa devina ceea ce ea nu izbutise sa devina:
o sfnta, o eroina, cineva diferit de ceilalti. La fel ca znele ce pun daruri n leaganele nou-nascuti1or princiari,
la nastere, mama mi daduse moartea si nebunia. De cte
ori nu-mi ntinsese o mna de ajutor, n copilarie, ca sa-i
mplinesc vointa! i refuzasem de fiecare data mna ntinsa ce m-ar fi dus totusi pe malul iubirii ei. Voiam s-o
iubesc, dar n felul meu. Refuzam sa intru n meandrele
Cuvinte
care elibereaza
213
macabre sau demente pe care mi le propunea. O vazusem de fiecare data facnd gestul, iar eu ma refugia sem
n spatele imbecilitatii, al docilitatii ori al smiorcaielilor,
atitudini care o exasperau si-i strneau sarcasmele la
adresa mea: "Esti o martira obscura." sau "Esti martira
de la 24!" (caci locuiam la numarul 24 de pe strada), o
martira rizibila, ce mai! Cnd o deceptionam realmente
prea mult, ma striga pe numele de familie, cel al tatalui,
semnalndu-mi astfel ca nu aveam acelasi snge ca al ei,
ca eram un nimic. Pentru a-i placea, nu voiam sa ma las
prinsa ntr-o situatie eroica, un fel de sinucidere religioasa, o sacrificare a mea care ar fi spalat-o de toate pacateie, i-ar fi satisfacut insuportabila lipsa. Nu voiam pentru
nimic n lume sa fiu o Ioana d'Arc sau o Blanche de
Castille16.Nu-mi mai ramnea atunci dect sa ma turtesc precum o plosnita. E ceea ce am facut pna la a deveni plosnita.
Si-apoi, n evocarea acestor sfsieri (eu vrnd ca ea sa
se lase iubita n felul meu, ea vrnd ca eu s-o iubesc ntr-al ei), n memoria vie a haosului care mi-a zdrobit copilaria, a revenit, stralucitoare ca un cristal de stnca, si
amintirea Armoniei. S-au rensufletit unele nopti pe divanul din fundatura. Nopti calde pe plajele Mediteranei,
nopti reci n zapada dfu Djurdjura. Nopti de Craciun cu
siguranta, sau de 14 iulie. De ce, cu exceptia acestora, as
fi fost afara la ore att de trzii? n repetate rnduri eram
numai noi doua n ntuneric, sub un cer plin de stele,
16 Regina a Frantei (Palencia 1188 - Paris 1252), sotia lui Ludovic
al VIII-lea. A fost regenta dupa moartea sotului (1226-1234) si n
timpul celei de-a VII-a cruciade. A reprimat revolta marii nobilimi si
a ncheiat razboiul contra albigenzilor prin tratatul din 1229. n
perioada celei de-a VII-a cruciade, pune capat rascoalei Ciobanasilor
(Pastoureaux). (N. t.)
214
Marie Cardinal
XII
216
Marie Cardinal
mai revenea. Aceste simptome mi serveau acum sa descopar noi chei: inima-mi bate! De ce? De cnd? Ce s-a ntmplat n acel moment? Ce cuvnt m-a frapat, ce culoare, ce miros, ce ambianta, ce idee, ce zgomot? mi regaseam linistea si-i aduceam doctorului spre analiza acea
clipa cnd nu eram n stare s-o fac de una singura.
Deseori mi se ntmpla sa ma mpotmolesc, sa nu-mi
regasesc sursa tulburarii, sa nu ma calmeze dect faptul de a sti ca avea o sursa. Pe divan, cu ochii nchisi,
ma straduiam sa descurc firele nclcite. Nu ma mai excitam ca nainte, nu ma mai Iasam n voia mutismului
ori a injuriilor al caror sens l cunosteam de-acum si despre care stiam deci ca erau la fel de elocvente ca si niste cuvinte calme, nsa T"ai obositoare. Cautam destinderea, pacea, libertatea. Ma aflam n -straduta nfundata ca
sa ma vindec n ntregime. Lasam sa-mi vina imaginile,
ideile, ce se stimulau unele pe altele si ncercam sa le exprim fara sa fac vreo triere, fara sa le aleg pe cele mai
magulitoare, sau pe cele mai inteligente, sau pe cele mai
dragute, sau pe cele mai nostime, mai degraba dect pe
cele mediocre, josnice, urte, proaste. Era greu, ntruct
doctorul si cu mine alcatuiam un public teribil de perspicace si exigent, un soi de tribunal pentru teatrul umbrelor mele. Unele alunecau precum nisipul printre degete. Amndoi le simteam acolo, foarte aproape, gata
sa-si faca aparitia si totusi, n secunda n care credeam
ca le prindem, se evaporau, dispareau n inconstientul
pe care-l frecv~ntau. Cuvintele-mi ne tradasera. Trebuia luata de la capat epuizanta munca n care eram si
spectatoare si actrita, n care doctorul era si spectator si
regizor: un singur "si asta ... asta la ce va duce cu gndul?" de-al lui putea transforma totul, cu conditia sa fi
spus "asta".
217
218
Marie Cardinal
219
220
Marie Cardinal
221
222
Marie Cardinal
mobilizata ca sa-mi nhat violenta, s-o ntemnitez, s-o ngrop ct mai departe cu putinta. Ca sa izbutesc trebuie
sa ma concentrez ntr-att ca mi se face rau. Totul ma
doare, dar mai ales gtuI, pe unde nimic nu trebuie sa
iasa.
Sunt acum n mijlocul cazii, uda leoarca, dusul nu
mai curge. Toti trei ma privesc n tacere. Stiu ca nu voi
mai fi ntr;-o asemenea situatie, gtuLmi e strns ca
ntr-o menghina, urme de hohote refulate ma fac sa respir sacadat. Lacrimile se revarsa ncetisor si-mi calmeaza fata arsa de furie.
Pe divanul din fundatura, plnsul mi s-a oprit. mi regaseam, stupefiata, violenta. _
Eu care propovaduiam nonviolenta, eu care nu le dadusem copiilor mei nici o palmuta, eu care nu-i raspunsesem niciodata nedreptatii ori autoritatii arbitrare dect prin tacere sau prin lacrimi! Eu eram plina de violenta, eram violenta nsasi, violenta ncarnata!
Adineauri, politistului, n fata masinii mele, i-as fi
rupt bucuroasa mutra si, cnd am nteles ca oricum mi
va da o amenda, gtuI mi s-a strns, apoi s-a ntarit ca
un nod dureroS. Au nceput sa-mi curga lacrimile pentru ca durerea sa-mi fie suportabila, mi refulasem furia
nestiind cel putin ca era n mine.
Aceasta descoperire brusca a'proprie-mi violente este,
cred, momentul cel mai important al psihanalizei mele.
Din aceasta noua lumina totul devenea mai coerent. Am
avut certitudinea ca aceasta forta nabusita, redusa la tacere, nlantuita, ce vuia permanent n mine ca o furtuna,
era cea mai buna hrana a ceva-ului launtric.
Ma minunam nca o data de frumoasa si complicata
organizare a mintii fiintelor umane. ntlnirea-mi cu violenta s-a produs cnd trebuia. N-as fi suportat-o mai na-
223
224
Marie Cardinal
XIII
ry
226
Marie Cardinal
aflu ca mai cu seama nu trebuia sa ma simt responsabila de individualitatea lor. Ei nu erau eu, iar eu nu eram
ei. Era necesar sa fac cunostinta cu ei, dupa cum era necesar ca si ei sa ma cunoasca pe mine. Aceasta preocupare ma acapara, aveam impresia ca si n privinta asta
pierdusem timp, cel mare avea acum aproape zece ani.
n afara de aceasta treaba, noaptea si dimineata foarte devreme, scriam. Aveam uncarneteLsi scriam acolo.
Cnd acest carnet s-a umplut, am luat altul. n cursul zilei le ascundeam sub saltea. Cnd, seara, nchideam usa
camerei mele, le regaseam cu o bucurie de parca ar fi fost
un amant frumos, foarte nou .
. Totul se petrecea simplu, usor. Nici nu ma gndeam
ca scriu. mi luam creionul, carnetelul si ma Iasam n
voia divagarii. Nu la fel ca pe divanul din straduta nfundata. Divagatiile din carnetele erau compuse din. aspecte ale vietii mele pe care le ordonam dupa plac, ma
duceam unde voiam, traiam clipe pe care nu le traisem,
dar pe care mi le imaginam, nu eram tinuta n fru de
adevar, cum se ntmpla la doctor. Ma simteam mai libera ca niciodata.
Apoi, ntr-o zi, o data cu masina de scris, am nceput
sa-mi transcriu carnetele de foi pe hrtie. Nu stiam de ce
o fac.
Mi-am gasit slujba (care consta n a scrie texte de publicitate) gratie diplomelor. E-adevarat ca stiam sa construiesc fraze corecte si ca stapneam bine gramatica pentru ca o predasem ctiva ani mai nainte de a ma mbolnavi grav. Pentru mine, sa scriu nsemna urmatoarele: sa
transcriu corect n cuvinte, dupa regulile riguroase ale
gramaticii, lamuririle si informatiile care-mi erau transmise. A progresa n acest domeniu consta n a-mi mbogati ct puteam de mult vocabularul si a nvata Grevis-
227
228
Marie Cardinal
n acel an, Craciunul a venit cu Jean-Pierre care debarca din America de Nord. Pentru copii, era o sarbatoare. Tineam ca tatal lor, cu toate ca lipsea, sa faca parte
din viata lor cotidiana. Daca nu era prezent se ntmpla
pentru ca meseria l chema altundeva, precum marinarii, comis-voiajorii, exploratorii; nsa portul lui de atas
eram noi. Nimic nu trebuia sa fie anormal n faptul ca
nu se afla aici. Le vorbeam n fiecare zi de el, despre cum
ar fi reactionat la fiecare eveniment din viata no~stra. Le
povesteam ntmplari de-ale tatalui lor, asa cum altii povestesc ntmplari despre cow-boy si despre indieni. mi
alcatuiam un repertoriu inspirat din copilaria si tineretea lui Jean-Pierre, inspirat de asemenea din tinutul unde
se nascuse: Nordul, mina, minerii, burnita si funinginea.
"Mama, povesteste-ne cnd tata a zis ca Cnd tata s-a
dus la ... Cnd bunicul a cbortn mina Cnd tata si
repara motocicleta ... etc." Devenise astfel cel mai important personaj din familie. Cu att mai important cu ct
atunci cnd trecea pe aici o facea totdeauna doar pentru
cteva zile, n cursul carora se consacra n ntregime copiilor. Atunci era tot numai rabdare, tot numai curiozitate, tot numai indulgenta, tot numai fantezie. Copiii l
venerau si era bine sa fie asa. N-as fi vrut pentru nimic
n lume sa aiba, ca mine, o copilarie fara tata.
Ct despre noi doi, lucrurile stateau altfel. Trecerile
lui Jean-Pierre erau momente jenante. Boala mea cascase o prapastie pe care o credeam, fara sa ne-o fi spus, imposibil de acoperit. Nentelegerea era cu att mai profunda cu ct se considera n parte responsabil de tulburarile mele, ceea ce-l culpabiliza si, totodata, i dadea o
impresie de esec. Impresie ntarita de faptul ca, fiind eu
nsami incapabila sa spun de ce sufeream si ce ma facea
sa sufar, aveam tendinta sa-I acuz ca ma face sa duc o
229
230
Marie Cardinal
231
rati de copiii nostri. Voi fi exorcizata. O asemenea petrecere cerea zile n sir de munca, ma avntasem n actiune ca ntr-un atac.
Totul a decurs perfect. Aveam o rochie de matase roz,
bufetul (numai cu preparate de casa) era delicios, continea tocmai ce trebuia pentru un lux discret, o frumusete delicata, o veselie distinsa, simplitate, rafinament. Fusese un tur de forta din partea mea, facusem un act de
bravura. Eram una din acele minunate micute, femei tinere care, eroic, si risca viata pentru a se perpetua traditiile clasei lor.
Cnd am nchis usa dupa ultimul invitat, m-am prabusit. Nu mai puteam, niciodata nu fusesem' pusa la o
ncercare att de dura! Trebuise sa apelez la ntreaga-mi
educatie ca sa fac fata, sa ramn zmbitoare si sa fiu
atenta la distractia musafirilor. Caci Jean-Pierre nu venise, iar absenta lui otravi se n mod insidios reuniunea.
Plecase de dimineata la liceu si de atunci nu-l mai vazusem. La nceput, am fost ntrebata unde este si raspunsesem cu aplomb ca o sa soseasca dintr-un moment n
altul. Dupa aceea, n-am mai fost ntrebata, iar invitatii
au plecat mai devreme dect prevazusem.
Spectacolul casei ravasite de petrecere era oglinda
mintii mele: voisem sa ies din dezordine si ma gaseam,
dimpotriva, ntr-o dezordine nca si mai mare.
Jean-Pierre s-a ntors trziu. L-am auzit deschiznd
usa, urcnd scarile si ndreptndu-se direct spre camera
noastra. Casa era mare, s-ar fi putut duce sa doarma ntr-o alta ncapere, sa evite nfruntarea, nu m-as fi dus sa-I
caut. n loc de asta, era aici, n picioare, lnga pat. Ma
privea. Vedea ca plnsesem mult. Tacea. mi examina
corpul chircit sub cearsaf. Poate si imagina sngele care,
nca de pe atunci, ne determinase sa consultam toti me-
Marie Cardinal
232
-Da.
-n
dune?
-Da.
- Cu o femeie?
233
234
Marie Cardinal
- Scrii ce?
- Nu stiu. S-au adunat o multime de pagini.
- Vrei sa le citesc?
- Daca vrei ... Nu stiu de ce ti vorbesc de treaba
asta.
-Arata-mi.
M-am dus sa-mi caut paginile sub saltea.
- Le ascunzi? De ce?
- Nu stiu. Nu le ascund.
-Da-mi.
Locuiam la periferie, ntr-un mic imobil cu pretentie "rezidentiala".
Camera mea era un cub de beton
alb, avnd rafturi pe care se ngramadeau carti si dosare si o saltea asezata direct pe podea. Fereastra dadea spre un copac si spre cer. Asa puteam vedea succedndu-se anotimpurile n Franta. Priveam curioasa
subtilitatile si sovaielile naturii europene, toamna ce-si
scotea nasul nca de la mijlocul lui august, primavara
ce lucra asupra ramurilor ndoite nca de la jumatatea
lui februarie. n tara mea, anotimpurile se instalau n
cteva zile, explodau.
Casa era linistita, copiii se jucau afara, Jean-Pierre se
asezase ntr-o parte ca sa-mi citeasca paginile, ndesase
perna de perete si-si ridicase cearsaful pe spate. Eu, alaturi, aveam de gnd sa atipesc.
Faptul ca eram ntinsa pe spate cu ochii nchisi, ca la
doctor, ma facea sa ma gndesc la acele pagini cum n-o
facusem niciodata ... n fond, n-ar fi trebuit sa i le dau sa
le citeasca ... O amintire stnjenitoare mi devenea constienta, mi se nvrtea n cap, pleca, venea, jenanta, neputnd explica de ce ma jena.
Cu cteva luni n urma avusesem de redactat un text
publicitar pentru o cooperativa de lapte. l ntlnisem la
235
birou pe directorul acelei cooperative care, de fata cu toata echipa de redactare, declarase:
- Cel mai bine ar fi sa veniti sa vizita ti uzina. Va va
spune mai multe dect informatiile pe care vi le-ani
adus ..
Toata lumea hotarse ca era, ntr-adevar, cea mai
buna solutie, fusesem obligata sa accept. Nu-si dadeau
seama ce nsemna asta pentru mine! Nu stiau n ce labirint traiam eu. Era perioada n care, cu maregreutate, rencepeam sa-i vorbesc doctorului, sa-mi descopar
defectele. Cnd si cnd, teama se mai tinea nca scai de
mine. Or, acea uzina se afla n marele cartier din nordul Parisului. Voi izbuti sa strabat singura zona aceea
de mizerie si de tristete n care marile blocuri moderne se ridicau n naltul cerului? Pe de alta parte, aveam
orepulsie totala fata de lapte, de mirosul laptelui, de
gustul laptelui, de aspectul laptelui. Nu puteam sale-o
spun, si cu att mai putin puteam sa le spun ca era posibil ca ceva-ullauntric sa ma apuce strns, sa ma faca
sa alerg, sa ma faca sa transpir, sa ma faca sa gfi. Nu
puteam totusi refuza. Slujba era un element esential al
echilibrului meu. Cum, altfel, as fi putut trai si plati
doctorul?
M-am dus la uzina si totul a decurs foarte bine. Eram
att de multumita ca-mi nvinsesem frica nct, din entuziasm, redadasem un text n care comparam uzina
(care avea forina de U) cu o persoana, un fel de prestidigitator ce ar nghiti camioane-cisterne si le-ar preschimba miraculos n borcanele de iaurt si de chefir, n
ambalaje pentru lapte de forma bomboanei si n sticle de
lapte ... n munca pe care o faceam nu dadusem niciodata dovada de o asemenea fantezie ... Puteam eu sa-mi
permit asa ceva? Mai nainte de a arata foile conducerii,
236
Marie Cardinal
237
238
Marie Cardinal
239
"
240
Marie Cardinal
Cnd vom obosi, te vei ntoarce pe spate, ne vom ntinde pe mare si vom nchide ochii pentru ca soarele sa
nu-i arda. Vom sta o vreme asa, n transparenta rosie a
pleoapelor, purtati de apa ca de o doica cu sni fragezi
si delicati .
Apoi vom plonja, cu miscari ample din sale, nspre
adncuri, nspre alge le ale caror degete lungi, lunecoase, ne vor mngia abdomenul si coapsele, fata si pieptul, si spatele, pna ce ni se va tia respiratia.
Dupa aceea, vom urca binisor spre bancul de nisip argintiu de la suprafata. Din brate, din picioare si de pe
buze ne vor iesi bule de bucurie, vor urca ciorchine, mai
iute ca noi, pentru a da de veste stncilor, plajei si cerului ca ne facem aparitia.
Din acea zi, Jean-Pierre si cu mine ncepusem sa
fim un ntreg. Ne-am hranit din propriile diferente.
Ne-am comparat vietile fara sa ni le criticam vreodata, mpartindu-ne egal bucatile cele mai bune. Ori de
cte ori ne ntlneam, eram ncarcati cu o prada heterodita, pe care o inventariam mpreuna cu de-amanuntul. Aceasta reunire a doua existente ne este o comoara inestimabila, un delicios festin de care nu ajungem sa ne saturam.
Astfel, primele mele pagini au avut cel putin meritul
de a fi suscitat prima dintre conversatiile noastre, acelea
n care dam totul pe fata, n care ne destainuim dorintele, obstacolele, visele. Aceste conversatii erau initial alimentate numai de acele dezvaluiri pe care le faceam eu
gratie analizei. Evolutia mi era att de spectaculoasa, nct Jean-Pierre era fascinat. Treptat, a nceput sa se
schimbe el nsusi. Descoperirile pe care le facem separat
ne alimenteaza fara-ncetare moara pe care o gasesc mare
si solida si care se nvrteste repede.
241
XIV
243
244
Marie Cardinal
M-am apucat atunci sa visez mult. Asa cum mi regasisem cu bucurie lacrimile, mi regaseam cu o mare placere viata onirica. n timpul bolii nu visam, n-aveam nici
o farma de amintire a vreunui vis, nici macar impresia
ca am visat. Somnul mi era un cub negru neatins, un
ecran orb pe care analiza a nceput prin a proiecta vise
vechi. Visul despre calaret, apoi un altul la fel de demult,
cel n care saream tot mai sus, la-nceput cu bucurie, apoi
cu oroare. Nu ma mai puteam opri, fiecare saritura marea inevitabil distanta dintre pamnt si mine ...
n general, gratie analizei mi ntelegeam visele. Acestea mi foloseau sa-mi localizez cele mai apasatoare tensiuni din minte. Confirmau deopotriva ncrederea-mi n
psihanaliza. Profitam ntr-att de examinarea lor sistematica, nct ma ntreb am din ce motiv aberant medicina se ocupa asa de putin de o activitate ntr-att de importanta a fiintelor umane. Cum era cu putinta sa se
puna mii de ntrebari privind felul n care te hranesti,
mergi, respiri, si niciodata o singura ntrebare pentru a
sti daca visezi si despre ce visezi? Ca si cum sapte-opt
ore din viata cotidiana a oamenilor n-au nici o importanta. Ca si cum somnul nseamna nefiinta. Ochii celor care
dorm se misca totusi pe durata visului, la fel si corpul,
activitatea cerebrala le este cteodata intensa. Atunci de
ce tot ce se ntmpla n ei este neglijabil?
Fusesem inerta n somn, deveneam activa. mi aduceam brate de vise n straduta nfundata. Le elucidasem
pe toate, sau pe-aproape, nsa mi placea sa-i arat doctorului ca mi-e bine. Ceea ce altora li se parea normal,
pentru mine era extraordinar, si doar doctorul putea
aprecia enorma valoare a fiecareia din noile mele zile.
Cnd ma ntindeam pe divan, ma duceam cu gndulla
acei negustori arabi care veneau n pietele din copilarie.
245
Sedeau pe vine, scoteau din pliurile tunicii o nvelitoare de crpa pe care o desfaceau si o etalau n fata lor. Era
o batista mare, patrata, pe care se gaseau cteva agrafe
si ace ruginite, cuie ndoite, capete de srma, cteva suruburi uzate, butoane si piulite care nu mergeau mpreuna, bucati de tevi din plumb. Omul, cu gesturi abile,
facea gramajoare din aceste fiare vechi, apoi si-rasucea
o tigara si-ncepea sa astepte n liniste la umbra pe care
si-a alesese, umbra dantelata si miscatoare a eucaliptului ori umbra deasa a platanului. Stia ca, n cursul zilei,
din ciorchinii flecari de cumparatori, misunnd prin
praf si soare, se vor desprinde unii clienti, vor veni spre
el si vor descoperi, poate, n fundul batistei murdare,
~urubul, bulonul, piesa unica, de negasit, ce le va servi sa
repare sau sa reconstituie o unealta veche, un vechi
obiect pretios, altminteri pierdut. Si, ca prima, pentru
a-si completa bucuria, vor avea doua-trei ace de cusut
ndoite ori un ac de siguranta tocit. n ciuda aparentelor, vnzatorul stia ca batista lui continea minunatii si
iata de ce era att de calm.
Astfel, veneam si-i etalam doctorului heteroclitul material al viselor mele. Alcatuiam gramajoare de cuvinte
si de imagini pe care le grupam mpreuna dupa cum le
legam de "cine~', de "teava", de "frigider" etc. Cuvinte
cheie pe care le desprinsesem, doctorul si cu mine, din
vocabularu-mi obisnuit si care, prin concizie, serveau sa
deseneze o ntreaga zona, uneori foarte ntinsa, din fiinta mea. Explicatiile acestor vise nu puteau deci sa aiba
sens dect pentru el si pentru mine. Astfel, "Teava" se
asocia cu avortul ratat al mamei, "Cine", cu teama de a
fi judecata si abandonata, "Frigider", cu lipsa de claritate, cu inconstientul etc. Ne ntelegeam foarte bine si asta
era esentialul.
246
Marie Cardinal
247
248
Marie Cardinal
mica jungla, atingnd n treacat lianele de cimbrisor, ndepartnd frunzele de muscate, punnd pe fuga, cu detunaturile noastre, papagalii de prin rosmarin, agitnd
orhideele de lacuste. Ct mi mai placea tinutul asta!
La capatul acestei curse se afla un deal sterp n vrful
caruia o nclceala de smochini si maracini ascundea
aproape n ntregime o ruina nalta. Ne-am catarat pna
la ele, sfarmnd sub talpi cocoloase de pamnt uscat.
Andre nu vorbea. Nu avea obiceiul sa tina discursuri. Se
exprima mai degraba cu ochii si minile. Simteam nsa
ca-i placea, ca si mie, tot ce-l nconjura: ntretaierea movilitelor albe ale locului, stolul cenusiu de lacuste, albastrul cerului nghitit de lumina, norisorii pe care apusul
de soare i facuse trandafirii. Frumoasa planeta!
Ruina era un turn foarte nalt, un fel de cilindru din
piatra, fara nici o deschizatura, n afara de o portita la
baza, n fata careia stateam. Andre, care cunostea drumul, a gasit numaidect intrarea si a pornit-o primul n
interiorul turnului. Tmea usa deschisa si, n vreme ce ncercam sa ies din maracinii ce mi se agatau de blugi, vedeam pe pamntul din turn o iarba verde si spilcuita, o
vegetatie marunta, fermecatoare, mpestritata cu roz si
albastru, asemeni celei care creste la picioarele ngerului
vestitor din tabloul lui Botticelli. Surprindea aceasta dragalasenie alaturi de frumusetea uscata si aspra care ma
mai nconjura. M-am gndit, continund pe mai departe sa ma desclcesc din blestematii aceia de maracini:
"Sunt excrementele pasarilor care trebuie ca fertilizeaza
solul n acest loc."
Am intrat n fine, iar frumusetea peisajului m-a captivat, de parca as fi fost vrajita. Turnul n-a vea acoperis,
ducea de la pamnt drept spre cerul n care decupa un
cerc aproape regulat. Peretii erau strapunsi de adnci al-
249
250
Marie Cardinal
251
ncercam sa-I ascund ori sa-I nlocuiesc printr-un alt cuvnt. De ce nu trecea acel cuvnt? Ce era cu cenzura asta
noua?
Cuvintele mi puteau fi aliati sau dusmani, o stiam,
nsa, n orice caz, mi erau straine. Erau instrumente modelate de multa vreme si puse la dispozitia mea ca sa comunic cu ceilalti. Doctorul si cu mine ne fabricasem un mic
vocabular de vreo zece cuvinte care, pentru noi doi, cuprindeau ntreaga-mi viata. Oamenii inventasera milioane de cuvinte, toate la fel de importante ca acelea pe care
le foloseam noi n fundatura, si care exprimau universul
n totalitatea lui. Nu ma gndisem niciodata la acest aspect, nu-mi dadusem niciodata seama ca orice schimb de
cuvinte era un fapt pretios, reprezenta o alegere. Cuvintele erau etuiuri, toate contineau o materie vitala.
Cuvintele puteau fi vehicule inofensive, masinute, ca
cele de la blci, multicolore, ce se ciocnesc unele de altele n viata cotidiana, facnd sa tsneasca jerbe din scntei care nu ranesc.
Cuvintele puteau fi particule vibratile nsufletind permanent existenta, ori celule distrugndu-se prin fagocitoza, ori globule solidarizndu-se pentru a nghiti cu lacomie microbi si a respinge invaziile straine.
Cuvintele puteau fi rani sau cicatrice de rana, puteau
semana cu un dinte stricat ntr-un zmbet de placere.
Cuvintele puteau fi de asemenea uriasi, stnci adnc
nfipte n pamnt, solide, si gratie carora se treceau apele repezi.
Cuvintele puteau n sfrsit sa fie monstri, S.S.-ul inconstientului, refulnd gndirea celor vii n temnitele uitarii.
Fiecare cuvnt pe care mi-era greu sa-I rostesc masca
n fapt un domeniu unde refuzam sa merg. Fiecare cu-
252
Marie Cardinal
253
254
Marie Cardinal
255
teau fi dect derizorii, adica supuse batjocurii dispretuitoare si trufase. Iar daca era musai sa plasezi pe scara valorilor (deoarece era completa) plamnii vlaguiti ai suflatorului de sticla, picioarele umflate ale stramatusii,
ochii obositi ai lucratoarei de broderie, pntecele deformat al femeilor si fundul meu, astea trebuiau puse pe
treptele cele mai de jos, pe acele trepte ale milei, ale compatimirii, ale caritatii, sau pe acelea ale glumei, ale zeflemelei, ale derderii, ale sarcasmului, ale grosolaniei, pentru ca toate erau nensemnate, minime, neglijabile, saracute, mici, prapadite, ridicole, zadamice si murdare!
Eram dama de rosu ntr-un castel de carti de joc. Numai sa spui cuvntul "cacat", sa te gndesti fara rusine
si fara dezgust la ce continea acest cuvnt, iar castelul se
si prabuseste!
xv
SI[
.
257
aceasta Franta egoista si interesata, pretentioasa, aceasta Algerie iubita, care nu facea diferenta ntre ea si ceilalti, profitorii. Amagita. nselata de moarte. Sunt convinsa ca n secret stia toate astea si ca, n plin univers
pustiit, anulat, i ramneam doar eu cu fortele mele foarte proaspete ce-i sareau n ochi si de care ncerca stngace sa se agate.
Dar, cu toata suferinta pe care mi-o inspira acum, mai
resimteam nca repulsie fata de pntecul ei, o evitam.
Aceasta repulsie ma jena, ar fi trebuit sa stiu s-o nving,
nu pentru a ma apropia de mama ci, dimpotriva, pentru
a ma elibera de ea, de ce nsemnase pentru mine. Acest
dezgust ne mai lega strns si nu stiam cum sa ma debarasez de el.
Nu ma mai duceam dect o data pe saptamna n
fundatura si, foarte repede, sedintele s-au rarit nca si
mai mult.
Devenisem o persoana puternica si responsabila, o
femeie solida pe care te puteai baza. La vrsta la care
altii cred ca viata li se cam termina, aveam sansa de a
o fi nceput de foarte putina vreme pe a mea. Eram plina de entuziasm si de nflacarare, totul ma pasiona. mi
descopeream o vitalitate nebanuita legata de o mare
putere de munca. mi placea universul cartilor. Dupa
descoperirea cuvintelor, ncetasem sa mai scriu pentru
mine. Trebuia sa am un ragaz, nu mai puteam scrie ca
nainte. Asa ca m-am ocupat de cartile altora si m-au
interesat la fel ca propriile-mi carti. Am descoperit hrtia, cartonul, cerneala, lipiciul si apoi punerea n pagina si tipografia.
Frumusetea literelor de tipar! Lume adncita n meditatie, inspirata, tacuta. Douazeci si sase de majuscule,
douazeci si sase de litere mici, zece cifre si punctuatia.
258
Marie Cardinal
259
260
Marie Cardinal
261
262
Marie Cardinal
263
gea. Dar de cum am ajuns pe palier am stiut ca partizanii algerieni ghicisera ca am fugit si ma urmareau.
Am nceput sa alerg, sa cobor repede treptele uriasei
scari. Partizanii erau n spatele meu, i auzeam ct de
iute veneau dupa mine, nu mai ajungeam la capatul
acestui etaj. O data ce am pus piciorul pe palierul de
dedesubt, unul din barbati m-a nhatat prin spate, apucndu-ma cu unul din brate pe dupa gt. Datorita fortei cu care goneam si vointei am putut sa-I trasc foarte aproape de usa nchisa a vecinilor nsa, pna sa pun
mna pe ea, am cazut pe spate, bratul partizanului fiind gata sa ma sugrume. Mi-am putut vedea vrful
pantofilor la cel mult ctiva centimetri de usa. Voiam
sa-ncerc sa ma mai trasc pentru a izbi cu picioarele n
usa vecinilor. Ar fi iesit, m-ar fi salvat. nsa nu puteam,
barbatul ri1.aimobiliza se. i simteam rasuflarea n ceafa si-i auzeam respiratia accelerata de alergatura. n
acel moment, cu mna-i libera mi-a fluturat prin fata
un cutit, un fel de briceag cu un tais minuscul, pe care
mi l-a apropiat de gt. Avea sa-mi taie beregata cu asta,
era nspaimntator. Si, pe cnd ma vedeam pierduta,
pe cnd eram n culmea spaimei, ma gndeam: "E o
arma inofensiva, nu-mi poate face vreun rau cu acel
cutit". Groaza nu mi se domolea totusi si m-am trezit
brusc, transpirata toata, complet ravasita.
A-ti rememora imaginile dintr-un vis, asa cum te uiti
la un film, si a-ti auzi propria voce povestind acel vis
echivaleaza cu a trai doua momente cu totul diferite, si
totusi e vorba de aceeasi ntmplare. Astfel, m-am au..,
zit, mirata, dnd o multime de amanunte despre nceputul visului, ma straduiam sa descriu minutios locuinta, casa scarii si placile ei de faianta cu arabescuri. Filmul, n schimb, ar fi trecut n cteva secunde, un sim-
264
Marie Cardinal
265
Lucrul asta l-am nteles foarte bine si l-am refuzat printr-o lovitura din cot. Atunci s-a apropiat n asa fel de
mine nct m-am trezit tintuita de balustrada, nu mai
puteam urca. Apoi, cu gesturi dezgustatoare, s-a apucat sa-mi mngie bustul, cautnd sni pe care nu-i
aveam, si fesele tari, nalte si musculoase, asa cum au
copiii care sunt n crestere. N-am putut suporta acest
contact. Rasuflnd nca si mai greu si ntr-un mod sacadat, a-nceput sa-si cotrobaie prin pantaloni, n partea
slitului. Atunci am sarit si, strngnd ghiozdanul ca pe
o arma, am urcat scarile alergnd. Barbatul, surprins de
plecarea mea, a pierdut la nceput teren, apoi si-arevenit si s-a apucat sa urce si el n goana, nsa acum insultndu-ma: "Stricata mica, trfa mica, o sa intru n tine./I
Eram o sageata de spaima. Trei etaje nalte de escaladat ... Soneria era prea sus, trebuia sa-mi las ghiozdanul si sa ma ridic pe vrful picioarelor ca sa ajung la ea.
N-aveam timp. M-am napustit asupra usii si am izbit
ct am putut, cu picioarele si cu pumnii. Barbatul nsa
ma prinsese si n vreme ce loveam cu toata forta n batantii de lemn, i simteam mna scrboasa ce-mi dadea
jos chilotii si degetele-i mtrnd n fundul meu si rasucindu-se acolo, n acel loc sacru, rusinos, pretios, murdar, despre care_nu se vorbea niciodata. Zgomote de
pasi n holul de la intrare. "Trfa mica, o sa intru n
tine." Dumnezeule, o sa ma omoare, salvati-ma! Barbatul si continua treaba, ma zgria, ma ranea cu degetul,
nu mi-a dat drumul dect n ultimul moment. Cnd usa
s-a deschis, nememicul cobora scarile, era de-acum departe. Iar eu, n bratele lui Nany, eram prada unei nemaipomenite crize de nervi.
Nu uitasem aventura propriu-zisa, i uitasem nsa toate amanuntele. Cosmarul mi le restituise si, o data cu ele,
266
Marie Cardinal
267
268
Marie Cardinal
269
Din fericire, plecam n Europa. Acolo nu-l voi mai vedea pe "frumosul elev de la scoala Saint-Cyr", cum i zicea bunica, nu-i voi mai vedea manusile de culoarea untului, bastonul si nfumurarea. Ma batea usor cu palma
peste obraji, masinal, ca sa-mi spuna buna ziua. Stiam
ca nu-l interesez. Nemaipunnd la socoteala ca nevasta-sa murise si-i lasase doi bebelusi pe care mama i placea la nebunie, doua larve baIaioare pe care le detestam.
n sfrsit, am luat vaporul doar eu cu mama. Nany si fratele meu nu erau acolo. Nici un Roland ntre ea si mine.
Trebuia sa ne petrecem o noapte la hotelul de lux din
Port- Vendres mai nainte de a lua trenul de Paris. De ce
un traseu asa de complicat? O data ce am ajuns la hotel, un grom ntr-o uniforma rosie, cu o palarie ciudata
pe cap, un fel de cutie de bomboane rosie cu auriu, ne-a
luat bagajele si ne-a aratat drumul spre camerele noastre. O seara cu trepte nalte, iar la mijloc un covor fixat
cu vergele metalice de arama. Gromul urca naintea
mamei, eu nchid coloana. Palmieri n ghivece de-a lungul balustradei, o cotitura. Ridic privirea si vad pe palier, ncadrnd covorul rosu, doua cizme vacsuite. Roland! Era acolo! De asta deci nu ma lua dect pe mine!
De asta schimbase drumul! GtuI mi s-a crispat, o furtuna a-nceput sf!-mi bubuie prin corp. Nu, nu el, nu
omul asta aici! M-am apucat sa ma vait, ma durea burta, vomam. Nu stiu de ce mama m-a asezat pe o olita,
drept n mijlocul camerei, n fata acestui om! Situatia
era insuportabila.
Mi-am ntetit urletele si lacrimile.
- O sa chem un medic. Roland, ti cer sa pleci. N-ar
fi cuviincios sa-fii gasit la mine n camera.
- Si eu care-mi promiteam o seara att de frumoasa!
- Ce sa-i faci, prietene, as a-i cu copiii.
270
Marie Cardinal
271
272
Marie Cardinal
273
a9a cum traiam cu violenta, cu disimularea, senzualitatea, autoritatea, vointa, curajul, veselia. n armonie, fara
ru9ine, fara dezgust, fara discriminare.
Aveam certitudinea ca numai n afara stradutei nfundate voi descoperi adevaratul nteles al descoperirii
mele. n acea zi i-am spus la revedere micului doctor, 9tiind ca n curnd nu voi mai reveni.
Afara, ntr-adevar, pe strada, n magazine, la birou,
acasa, am priceput ce nseamna sa ai un vagin, sa fii femeie. Pna atunci nu pusesem niciodata n discutie notiunea de feminitate, aceasta calitate specifica acelor fiinte umane care au sni, par lung, fete machiate, rochii
9i alte avantaje 9irete 9i dragalage despre care se vorbe9te putin sau deloc. Acele fiinte care se schimba n tonuri
pastel, ndeosebi roz, bleu pal, alb, mov, galbui, verde-deschis. Acele persoane al caror rol pe pamnt consta n a fi slujitoarea stapnului, distractia razboinicului,
9i mama. nfrumusetate, parfumate, acoperite cu podoabe, fragile, pretioase, delicate, ilogice, cu mintea u9uratica, disponibile, cu orificiul mereu deschis, mereu gata
sa primeasca 9i sa ofere.
Era fals! Eu 9tiam ce-nseamna o femeie. Eram una din
ele. Stiam
ce-nseamna sa te scoli dimineata, naintea ce,
lorlalti, sa pregate9ti micul dejun, sa-i asculti pe copii, ce
vor, toti, sa spuna ceva n acela9i timp, repede. Calcatul
rufelor n zori, c!pitul dis-de-dimineata, temele 9i lectiile cnd se crapa de ziua. Apoi, casa goala si pret de o ora
sa munce9ti ca~oturbata pentru a face o minima curatenie, a strnge lenjeria murdara, a umezi lenjeria curata, a
pregati legumele necesare meselor din timpul zilei, a freca veceurile. A te spala, a te pieptana, a te machia, a te
aranja - daca nu faci toate astea, ai con9tiinta ncarcata:
,,0 femeie trebuie permanent sa fie curata 9i o placere s-o
274
Marie Cardinal
275
somn, de odihna. Sa ai din cauza asta constiinta nempacata, sa joci jocul, sa regreti ca nu te mai poti bucura
de asa ceva, sa te temi de o noua sarcina. Sa-ti alungi
aceste gnduri rele, egoiste: "Trebuie sa fii n aceeasi masura sotie, ca si mama, daca vrei sa ai un sot bun." Cte
zile nainte de ciclu? Oare nu m-am nselat n socotelile
mele, oare a fost atent? Cte zile nainte de sfrsitullunii? Voi avea destui bani? O voi scoate la capat? Dumnezeule, tipa un copil! E mezina. Numai de n-ar fi bolnava, n acest an am lipsit deja prea mult de la birou cu
rujeola celui mai mare si cu gripa celuilalt, pna la urma
o sa fiu prost vazuta. Sa tsnesti din somn, sa te scoli
noaptea. Noaptea imobilelor din beton, plnsetele, n departare, ale altor copii ce au cosmaruri, urmarirea vecinilor care se ntorc trziu, scandalul de la etajul trei al
domnului care e beat si racneste la nevasta-sa. Sa dormi.
Sa dormi.
Asta-nseamna sa ai un vagin. Asta-nseamna sa fii femeie, sa slujesti un barbat si sa iubesti copiii pna la batrnete. Pna ce esti dusa la azil unde infirmiera te va ntl!lpina vorbindu-ti stlcit, asa cum le vorbesti copiilor,
celor saraci cu duhul, facnd pe ramolita: ,,0 s-o duca
bine aici bunicuta! Nu-i asa, bunicuto?".
E drept ca, n yiata batrnei, au existat adeseori curcubeul rsetelor copiilor ei, aurul vechi al dragostei, cteodata trandafirul afectiunii. Dar au existat mai cu seama
rosul sngelui, negrul oboselii, cafeniul-caca si galbenul-pipi al scutecelor si ale chilotilor copiilor si barbatului. Si-apoi, cenusiul epuizarii si bejul resemnarii.
Ah, da, ntr-adevar, constiinta specificului feminin ma
facuse sa descopar nca si mai multe! Castelul din carti
de joc de care rdeam eu putina vreme n urma, de care.
ma credeam eliberata trntind (nitel cam stngaci) cuvin-
276
Marie Cardinal
tele "cacat" si " rahati" si "cacanarii", acest castel pe care-l credeam dobort, rezista nca, temelia i era intacta!
Numai acum mi dadeam seama ca niciodata nu citisem
cu adevarat un ziar, niciodata nu ascultam cu adevarat
stirile, consideram razboiul cu Algeria o treaba sentimentala, o trista poveste de familie, demna de atrizi18. Si de
ce? Pentru ca n-aveam nici un rol de jucat n acea societate n care ma nascusem si unde devenise~ nebuna. Nici
un rol n afara de a oteri baieti pentru ca sa existe razboaiele si guvernele si fete pentru ca, la rndullor, sa le faca
baietilor baieti. Treizeci si sapte de ani de supunere absoluta. Treizeci si sapte de ani acceptnd inegalitatea si nedreptatea, fara sa ma clintesc, fara ca macar sa le vad!
Era ngrozitor! De unde sa ncep? Nu-mi pierdeam
din nou capul?
Un gol. Un mare gol. Nevoia de a relua sedintele mai
regulat. Iarasi un val de furie mpotriva micutului doctor:
- Am iesit din latul gndirii burgheze pentru a cadea ntr-un alt lat, cel al analizei. acelasi lucru: un sistem care ntemniteaza si al carui crud pazitor sunteti.
- Macar sunteti constienta de asta.
Avea dreptate cretinul asta! Daca nu voiam sa ma duc
ntr-acolo n-aveam dect sa nu ma duc. Toate treburile
astea cu dreptatea si nedreptatea, cu egalitatea si inegalitatea, mie-mi revenea sa le rezolv. Puteam sa mai fiu femeia dinainte? Nu. A-mi stopa evolutia acum nsemna
sa accept sa dau din nou de nebuna ntre bideu si baie,
sa ma ncovrig cu ea, n ea, si sa ma las definitiv n voia
acelui ceva launtric. Pentru nimic n lume!
18 Urmasi ai lui Atree, cei mai cunoscuti fiind Agamemnon si
Menelau. Destinul acestei familii e marcat de adultere, pariciduri,
incesturi. (N. t.)
Cuvinte
care elibereaza
277
278
Marie Cardinal
279
ma de sarpe: nici un motiv sa-mi fie teama de sexul barbatilor. De altminteri, nu-mi era teama. Prin urmare, nu
exista nici un motiv sa-mi fie frica de sarpe.
Dintr-o data, vad, aproape de cot, un sarpe asemanator celui de pe plaja, nfasurat n juru-i, albastru-verzui
ca o cuvertura de pat, cu capul ridicat, gura deschisa. De
data asta, nu era ntre coapse, ci foarte aproape de cap.
Asa devenea si mai periculos. Doar sa ma atinga cu limba pe trnpla si sunt moarta. Panica, groaza! Sarpele att
de aproape de mine, gura-i larg deschisa si limba care i
se agita, intra si iese fara-ncetare. Mi se pare ca frica ma
paralizeaza, ma mpiedica- sa fug. Stau acolo nefacnd
nimic, terorizata, incapabila sa ma misc, la nesfrsit. Totusi, brusc, printr-o miscare rapida, bratul se destinde,
apuc sarpele de gt, exact sub gura, strng. n acelasi
timp, ma ridic n picioare. Sarpele mi se zbate la extremitatea bratului, coada i se zbuciuma. Unde sa ma duc?
Ce sa fac? Nu voi avea forta sa strng multa vreme. Iar
el nu pare sa se sufoce, ba chiar se rasuceste ca un turbat. Mi-e tare frica. ndrazneala ma va costa scump, ma
gndesc, de data aceasta sarpele se va razbuna.
Alerg spre baie. Jean-Pierre e n cada. Ma priveste
grav cum intru cu sarpele la capatul bratului si cu groaza n ochi, n toata fiinta mea. Ma-ndrept spre el. Sunt
cu el n apa calduta si binefacatoare din baie. Atunci si
pune degetele n fata alor mele, pe gtuI sarpelui. Trage
pna ce i se sfsie gura. Continua sa traga pna ce sarpele se rupe n doua fsii frumoase, doua panglici de
bronz suplu. Calm.
Ei bine, da! Nu era ceva prea greu! Nu era ceva prea
complicat de nteles! Teama care ma paraliza, care le paraliza pe mama si pe femeile n negru, nu era teama de
falus, de penis, de organ, era teama de puterea barbatu-
280
Marie Cardinal
281
XVI
.A
283
era prea trziu pentru ea. Cred ca pentru ea totul s-a rasturnat de cum a-analizat inconstient continutul cuvntului "paternalism". Spunea adeseori cu iritare: "E mai
bine totusi sa fii paternalist dect nimic, precum cei care
ne dau astazi lectii. i ngrijesc pe arabi de patruzeci de
ani. Cei care ne considera paternalisti nu pot spune acelasi lucru". ntelesese foarte bine ca n acest cuvnt
groaznic era o condamnare a tot ce constituia ratiunea ei
de a fi, scuza, justificarea ei: milostenia crestina. Cnd se
apara era ca si cum cerea iertare.
n momentul n care mama si bunica venisera sa locuiasca n Franta, stateam mpreuna n acelasi imobil de
la periferie, doua apartamente pe acelasi palier, comunicnd ntre ele prin salon.
Psihanaliza mea ncepuse de mai bine de un an, nsa
eram nca att de bolnava, att de adormita n coconul
meu, nct mi prinsesera bine aceste regasiri, chiar ma
bucuram de prezenta mamei. Ma va ajuta sa ma ocup de
copii si sa fac menajul. Fara a mai pune la socoteala ca
bunica va completa cu siguranta mai greu sumele de la
sfrsitul de luna.
La nceputul tratamentului, doctorul ma prevenise:
"Am datoria sa va avertizez ca o psihanaliza va poate
schimba complet viata." Iar eu ma gndisem: ce schimbare mi se putea produce n viata? O sa divortez, poate,
pentru ca tocmai de la casatorie mi se instalase ceva-ul
launtric. Asta e, voi divorta. Vom vedea. Nu vedeam ce
altceva putea sa se schimbe n propria-mi viata ...
Au trecut doi-trei ani n acest fel, n aceasta coabitare
cvasitotala. Doi-trei ani n cursul carora am nceput sa-mi
dau seama de venirea mea pe lume. Doi-trei ani n cursul carora mi-am exprimat, n straduta nfundata, ura
surda fata de mama, sentiment pe care pna atunci l ti-
284
Marie Cardinal
285
siderabil si imprevizibil, si-a schimbat atitudinea, a ncercat sa mearga pe urmele mele, sa se agate de mine ca
un vagon. Nu i-am dat voie. De ce a facut aceasta tentativa? Din instinct de conservare? Din interes? Din dragoste? Nu voi sti niciodata.
Bunica a murit. Numai ea putea face suportabila coabitarea cu mama. O data ce bunica a disparut, o data ce
au disparut ghidusiile, tineretea, curiozitatea, ntelepciunea care-i erau proprii, nfruntarea ntre patru ochi dintre mama si mine nu putea fi dect mortala. Trebuia ca
una din noi sa-si piarda viata. Daca bunica ar fi murit cu
ctiva ani mai nainte, adica pna sa-mi ncep analiza,
cred ca as fi sucombat eu.
Situatia s-a mai lungit ctva timp, nemaisuportnd
influenta mamei asupra copiilor mei, nsa nendraznind
sa i-o spun si nendraznind nici s-o parasesc, stiind n ce
stare materiala mizerabila se afla. Am ncercat, pe atunci,
s-o fac sa cstige de pe urma diplomelor ei: sa ngrijeasca oamenii pe bani, n loc de a-i ngriji pe gratis. La
aceasta propunere a opus o rezistenta extraordinara, ca
si cum i-as fi cerut sa se prostitueze. Voia sa continue a-i
ngriji pe cei sarmani, sa-i curete, sa vegheze la capatiul
lor nopti n sir, sa-i moseasca, sa-i consoleze, dar nu voia sa fie platita pentru asa ceva. A iesi din benevolatul
pe care-l practicase ntreaga viata era o rusine att de
mare, un scandal att de mare: "Asta nu se face n familia noastra", nct prefera, spunea, sa cerseasca. A fi platita pentru ngrijirile pe care le oferea nsemna pentru
mama sa se priveze de ultima-i prerogativa ca si de ultimu-i talisman. Deci nici vorba de una ca asta.
Cum o fiinta att de inteligenta putea fi att de proasta? Din ce motiv aberant, din ce teama se putea supune
unor reguli att de stupide? Cei bogati trebuie sa dea ce-
286
Marie Cardinal
lor saraci pentru a-i face pe plac lui Dumnezeu; milostenia lor e o tamie ce urca n paradis t;i parfumeaza cu
suavitate barba divina! Stapnii trebuie sa dea exemplul
t;i sa ramna demni n mprejurari vitrege. A fi un stapn nu este o stare de fapt, ci o stare de suflet.
- Asculta, nu mai ai un ban, nimic, nu mai ai dect
pensia de batrnete, t;tiibine. Nu mai et;ti bogata, et;ti saraca. Te numeri chiar printre saracii cei mai saraci.
- N-am fost niciodata bogata, fata mea, t;i totut;i
n-am ngrijit niciodata pentru bani. N-o sa ncep acum.
Ce imbecilitate! Ce tmpenie! Ce farsa! Si, pe deasupra, mai erat;i mndra de saracia ei, t;i tria dinadins
pantofii sclciati, rochia plina de pete, ciorapii grot;i, nedet;irabili, pulovarul ros de molii: Dar, pentru a nu se comite vreo greseala cu privire la acest aspect fizic, si misca mult minile de regina avnd, pe degetul mic de la
dreapta, un minuscul inel de aur gravat cu blazonul
familiei, pe inelar o verigheta din diamante si, pe stnga, un smarald montat n briliante. Imaginea nsasi a
demnitatii burgheze ofensate! Camavalul!
Sa ajunga aici, tocmai ea care n fond nu era cine stie
ce burgheza! Ea care detesta, fara s-o stie, avantajele banilor. Ea care ar fi trebuit sa-si foloseasca frumoasele
mini, daca ar fi fost lasata, sa modeleze materia: i placea sa atinga pamntul, piatra, lemnul, pielea. Era senzuala. Nu stia ca ar fi trebuit sa traiasca pentru o anumita constructie estetica ce i-ar fi fost personala si care nu
va fi niciodata precizata. Ar fi fost olar? Arhitecta? DaItuitoare? Chirurg? Sau gradinareasa?
Ruptura dintre noi s-a produs dupa ce mi-am descoperit violenta. Apartamentul de la periferie mi devenise insuportabil. Era prea mare, prea scump, prea departe, prea pretentios. Nu mai puteam trai n acel cub beto-
287
nat de ipocrizie si de prefacatorii. Ca sa te bucuri de burghezie e nevoie de tapiserii groase, de alcovuri adnci,
de camere nalte, ntunecate, de secrete bine pazite. Carei comedii stupide li se consacrau deci aceia care traiau
acolo, ntre asemenea pereti de doi bani, n spatele acelor ferestre indiscrete? Maimute induse n eroare, curcani
nchisi n cusca, gste pacalite, magari de circ, fata n ce
fusesera preschimbati! Pavilioanele nstaritilor care ma
nconjwau, gradinile cu salcii pletoase, cu cedri si gazon,
portal urile din fier forjat, barierele de un alb placut, calmul netulburat dect de strigatele de copii bine educati
si de sonatele de Chopin, toate astea nu mai erau pentru
mine, cedam locul!
Ma hotarsem. M-am dus n camera la mama fara sa
ma tulbur, fara sa ma rusinez.
Statea acolo, pe pat, nconjurata de relicve le mortilor ei: fotografii, portrete, obiecte. Pe masuta de noapte se aflau o scrumiera plina cu mucuri de tigara si un
pahar cu un lichid rosu (m-am gndit la lichior de coacaze).
- Tineam sa-ti spun ca am luat o hotarre serioasa:
ne vom de"sparti. Pe de o parte, nu mai vreau sa traiesc
aici, iar pe de alta parte, vreau sa traiesc singura cu copiii. Vreau sa-i cresc n felul meu ... Ai toata vara ca sa te
ntorci ... Sunt cea mai saraca din familie, trebuie ca altcineva te poate primi mai bine dect mine.
N-a zis nimic. A lasat capul n jos si s-a apucat sa
plnga ncetisor. Am iesit, se terminase.
Nu ma gndeam dect sa-mi construiesc viata mea,
eram absolut decisa. nteles~se ca nici un fel de santaj legat de sentimente, de sanatate, de saracie ori de batrnete nu m-ar fi determinat sa-mi schimb planurile. Stia
mai cu seama ce nsemnasera prima-mi copilarie, copi-
288
Marie Cardinal .
288
Marie Cardinal
289
290
Marie Cardinal
291
292
Marie Cardinal
293
294
Marie Cardinal
295
296
Marie Cardinal
- De acord ... Cu familia nimic nu-i usor ... Os-o internez mine ntr-o clinica specializata. Ma ocup eu. Te
sun.
Nu-mi puteam ndeparta imaginea din minte: mama
ca o josnica cersetoare batrna. Mama att de frumoasa,
att de riguroasa, de stricta, de stapna pe ea! Ce disperare o mpinsese ntr-acolo! Dar ce-i facusera EI! Azilele
de psihiatrie erau ntesate cu asemenea oameni. Din
acestia existau deopotriva pe strazi, n case, tineri, batrni, barbati, femei, care se prabuseau, care, mai devreme sau mai trziu, nu mai suportau dresajul. Ce calamitate se abatuse asupra societatilor noastre!
Telefonul n noapte, strident, isteric!
-Alo.
- Alo. Bun, ai ntlnire mine dimineata, n fine, curnd, stii ce ora e ... la zece, cu doctorul X, la cutare adresa. Trebuie s-o vada nainte de internare, nsa nu va putea s-o ia dect poimine, nu mai are locuri libere.
- Nu va ramne mine aici.
- Asta-i problema ta, descurca-te cum stii, eu nu mai
pot face nimic n plus. ntreaba-I pe frate-tau.
Jean-Pierre s-a ntors n camera. Avea un aer grav.
-Ai vazut-o?
- Da. Am asezat-o normal. Am sters tot. Nu te-ngrijora, e bine, doarme linistit.
- Ai facut tu asta?
- E normal, e mama ta, ti-ajunge cte ai tras ... Si-apoi, e att de dusa, mi-a fost mila. Sa te sinucizi cu
rom ... Trebuie sa fii nebun!
A doua zi Jean-Pierre a stat cu mine. mi nstiintasem
fratele ca o vom conduce pe mama la eI; dupa ce iesim
de la doctor, si ca va fi probabil nevoie s-o nsoteasca poimine pna la clinica.
297
I-am pregatit lucrurile, n-a durat mult, nici nu-si deschisese vreo valiza. Avea o papomita foarte grea n care
am gasit sticle goale nfasura te cu grija ca sa nu faca zgomot. Unde avea de gnd sa le lase? M-a vazut mpachetnd.
- Ce faci?
- ti strng lucrurile. O sa te ducem la doctor, apoi
la frate-meu.
- Vreau sa ramn aici.
- Nu se poate.
Uitase realmente de scena din noaptea precedenta, ori
nu voia sa-si aminteasca? Nimic din propria-i atitudine nu
dovedea ca ntre noi se ntmplase ceva, ca mi se dezvaluise ntr-o lumina cruda si ca-i vorbisem cu o brutalitate
care nu ne statea n obicei. Era absenta, flasca, iarasi fara
nici o expresie a ochilor, profund disperata.
La doctor am asteptat mult, fara sa spunem nimic. S-a
plns n repetate rnduri: " Mi-e sete, mi-e sete." Am cerut un pahar cu apa. Apoi a primit-o doctorul. Tinea cu
tot dinadinsul sa asistam la discutie. Doctorul ar fi preferat sa fie singura, noi am fi preferat sa asteptam afara,
dar nu, insista, prin urmare am intrat cu ea. S-a asezat
n fata biroului, iar noi am stat retrasi, n spatele ei, pe
doua scaune.
Dupa cteva ntrebari preliminare nlegatura cu vrsta, starea anterioara a sanatatii, tensiune a, medicamentele pe care le lua etc., n cele din urma doctorul i-a cerut sa vorbeasca despre propria-i viata.
Fusesem foarte uimita de faptul ca nu si-a r.evenit
vazndu-l pe specialist. Pentru ea, medicina era ceva
vesel si puternic. Era ea nsasi un medic excelent,
diagnosticul i era foarte sigur, iar minile-i erau extraordinar de pricepute n a palpa, a ngriji, a calma.
1"
I
II
298
Marie Cardinal
299
300
Marie Cardinal
301
302
Marie Cardinal
303
304
Marie Cardinal
ta, sa ma izolez n acest loc plat, att de asemanator celui care mi se arata adeseori pe divan, nsa de data asta
nsorit, ca sa ndraznesc a-mi auzi vocea rostind aceste
trei cuvinte: "eu" (eu nsami, nebuna, nenebuna, copilul, femeia), "te" (mama, frumoasa, experta, orgolioasa, dementa, sinucigas a) "iubesc" (atasamentul, contopirea, dar si caldura, mbratisarea, si nca bucuria posibila, fericirea sperata).
Ce bine era s-o iubesc, n fine, la lumina zilei, primavara, deschis, dupa teribila batalie pe care o dadusem una cu alta! Doua oarbe narmate pna-n dinti, cu
foate ghearele s'coase, n arena clasei noastre sociale.
Cte lovituri zdravene mi daduse, ct venin secretasem! Cta salbaticie, ce masacru!
Daca n-as fi devenit nebuna, n-as fi iesit niciodata
din povestea asta. Pe cnd ea si-a respins nebunia pna
la sfrsit, pna la plecarea din Algeria. Era prea trziu,
cangrena i patrunsese n strafunduri. I-a fost frica sa
se revolte cu acele cuvinte si gesturi ale revoltei, nu le
cunostea, AI EI n-o nvatasera niciodata asa ceva. Le-a
lasat chiar posibilitatea sa-i ia sinuciderea drept un viciu ascuns. Numai mie mi-a dezvaluit sticla, revolveru-i de circ!
XVII
Straduta
crapat,
XVIII
o ntmplare ciudata
cu un cine la
miezul noptii
Autor: Mark Haddon
ISBN: 973-707-019-4
Titlul original: The Curious
Incident of the Oog in the
Night-Time
Traducere: Constantin
Dumitru-Palcus
Anul aparitiei: 2005
Christopher, un baiat de
15 ani, sufera de sindromul Asperger, o forma
de autism. Are o memorie fotografica. ntelege
matematica. ntelege stiinta. Ceea ce nu poate
ntelege el, sunt oamenii.
Cnd l gaseste pe Wellington, cinele vecinului sau, zacnd
mort pe o peluza din apropiere, se decide sa porneasca n cautarea asasinului s~sa scrie un roman politist despre aceasta. n
incursiunea sa nsa, va descoperi alte mistere ce pot face ca ntreaga lume din jurul sau sa se prabuseasca.
Tinerete furata
Autor: Susanna Kaysen
Titlul original: Gir!
!nterrupted
Publicata de: Vintage
Books, A Division of
Random House, Inc., New
York,1994
Limba originala: engleza
Traducere de: Ioana
Rotaru
Anul aparitiei: 2006
Nr. de pagini: 184
Rareori ntlnesti o carte care sa combine o profunda ntelegere a oamenilor si un talent literar remarcabil. O asemenea carte rara este Nu ti-am promis niciodata o gradina de trandafiri.
Tanara Deborah traieste n propria ei lume aparte, un loc stralucitor cu zei luminosi, zeite si pajisti verzi. Ea nsa si-a pierdut contactul cu realitatea, cu lumea brutala din care simte ca
trebuie sa fuga. ntoarcerea ei n lumea reala
ofera speranta tuturor
celor care au ncercat sa
refuze viata, evadnd n
fantezie si vis. [... ] Nu
ti-am promis niciodata o
gradina de trandafiri pro-
Dincolo de limita
Autor: Pat Barker
Titlul original: Border
Crossing
Publicata de: Penguin
Books, Londra, 2002
Limba originala: engleza
Traducere: Luana Schidu
Anul aparitiei: 2005
Nr. de pagini: 256
Omul zar
Autor: Luke Rhinehart
Titlul original: The Dice
Man
Publicata de: Harper
Coli ins Publishers,
Londra, 1994
Limba originala: engleza
Traducere: Horia Barna
Anul aparitiei: 2005
Nr. de pagini: 536
Burgess
Sclipitoare.Foarte impresionanta.
Colin Wilson