Amintiri chinuite se intrevad la apus de soare .E cald ,e
seara ,e vara si totusi e un aer trist ce imi invaluie trupul palid .Trist sunt si eu si respir cu greu acest aer .O muzica in surdina ma face sa uit de tot ,am din nou in fata mea un chip al tau plin de minciuni chinuite .Camera e mult prea goala iar noaptea ma sufoca incet .Inima zbiara si imi iese din piept ,se zbate si scapa din inchisoarea trupului meu .Respir greu si privesc la luna si cu stelele ei cum imi danseaza un vals al nopti ,mister ce apune odata cu mine .Sunt valuri ce se sparg ,sunt sunete ce se opresc ,sunt caravane ce dispar , sunt iubiri ce au fost ,au fost dar in zadar ,raman insa eu .Acelasi eu cu suflet gol ,trist si invadat de amintiri chinuite desenate pe un perete intr-o noapte calda si rece ,trista de vara alergand fara rost ,inecandu-ma la mal . In acest timp sunt inchis intr-o sticla veche ce pluteste pe mare catre asfintit.