Sei sulla pagina 1di 12

Specificul umanismului romnesc.

n secolul al XIV-lea i al XVI-lea o ampl micare cultural cunoscut sub numele de


Renatere se dezvolt n Europa. Renaterea a promovat o concepie social i filozofic
umanist, adic a pus n centrul preocuprilor omul, a militat pentru egalitatea n drepturi i a
promovat ideea ncrederii n valoarea lui. Din aceast cauz s-a vorbit despre Renatere ca
despre un curent umanist. n rile Romne, datorit unor condiii istorice vitrege, umanismul se
dezvolt destul de trziu, odat cu apariia primilor crturari cunosctori ai culturii antichitii, a
limbilor latin, greac i slavon.
Reprezentanii umanismului romnesc sunt cronicarii care susin n operele lor idei
fundamentale ale culturii romneti: originea latin a poporului i a limbii romne, continuitatea
existenei acestui popor pe teritoriul romnesc, unitatea tuturor romnilor din provinciilor
romneti. Rolul civilizator al tipriturilor, fora educativ a istoriei, credina n adevr i
documente, dorina de a salva oameni de ignoran.
Specificul umanismului romnesc se dezvolt prin activitatea crturarilor Varlaam, Simion
tefan, Udrite Nstrurel, Dosoftei, apoi ale marilor cronicari Grigore Ureche i Miron Costin,
urmai de personaliti ca Ion Neculce i Dimitrie Cantemir, acesta din urm fiind cel mai
important umanist romn. Ei au determinat apariia unui umanism specific romnesc, ns n care
se regsesc i caracteristicile i nsuirile umanismului general european.
Cronicile realizeaz cea dinti imagine scris a istoriei noastre. Apariia i dezvoltarea
scrisului cronicresc se exprim printr-o necesitate adnc. rile Romne parcurser un drum
lung n timp i aveau o istorie care risca s rmn uitat n negura vremurilor. Prima intenie a
cronicarilor a fost aceea a recuperrii trecutului. Grigore Ureche mrturisete c a scris ca s nu
se nece a toate rile anii trecui i s nu se tie ce s-au lucrat, s semene fierlor i dobitoacelor
celor mute i fr minte, iar Miron Costin ca s nu se uite lucrurile i cursul rii. n concepia
cronicarilor, istoria era purttoarea unor valori educative. Ureche nu este interesat numai de
cantitatea tirilor, ci i de calitatea lor. El nu scrie numai pentru a informa, ci i pentru a educa,
pentru a oferi un ndreptar de via. El vrea ca lucrarea lui s rmie feciorilor i nepoilor, s le
fie de nvtur, deci scrierea operei pornete de la un sentiment puternic de datorie fa de
urmai.

Aceast datorie patriotic este de fapt obligatorie pentru orice popor care vrea s peasc
pe o prim treapt a culturii. Grigore Ureche urmrete s trezeasc n contemporani sentimentul
patriotic, iar rndurile dedicate lui tefan cel mare sunt un prilej de glorificare a unui erou care a
dat Moldovei maxim stabilitate i independen. Ceea ce l-a preocupat n mod deosebit pe
Miron Costin a fost ideea unitii de teritoriu i limb a poporului romn, fiind contient c toi
cei ce triesc n cele 3 principate sunt de un neam i o limb. Miron Costin a scris primul poem
filozofic Viaa lumii unde analizeaz rostul i rolul omului pe pmnt.
Cronicarii romni au avut un rol important la dezvoltarea culturii romne i la rspndirea
umanismului. Ei au contribuit la dezvoltarea istoriei: au pus bazele istoriografiei romneti
(bazndu-se pe document i adevr), au transmis informaii preioase cu privire la istoria
medieval (domnii i evenimente) i n legtur cu etnogeneza romnilor. Grigore Ureche este
cel dinti care vorbete despre originea romnilor: i toi de la rmi se trag. Miron Costin
continu ideile lui Ureche n lucrarea sa De neamul moldovenilor n legtur cu etnogeneza
romnilor aducnd argumente tiinifice, astfel contribuie n mod esenial la formarea contiinei
naionale.
n cronici exist primele dovezi ale limbii romne n diferite perioade de evoluie.
Cronicile oglindesc eforturile de transformare a limbii dintr-un mijloc de comunicare ntr-un
mijloc de transmitere a culturii. Grigore Ureche se bazeaz pe limba vorbit, stilul sobru. Miron
Costin se afl sub influena limbii latine
Cronicile reprezint primele ncercri ale unei literaturi romneti originale. Grigore
Ureche face primul portret al lui tefan cel Mare, tablouri, schie de nuvele.
Cronicarii realizeaz prin operele lor un act de cultur, ofer surse de inspiraie pentru
scriitorii de mai trziu, au contribuit la dezvoltarea istoriografiei limbii i literaturii, au format
contiina naional.
n concluzie, umanismul romnesc atinge apogeul datorit cronicarilor romni, letopiseele
lor prezentnd urmtoarele trsturi comune:
Continuitatea fiecare cronicar prelua consemnarea datelor din punctul n care se oprise
predecesorul su. n acest mod, patru secole din istoria Moldovei sunt nregistrate n aceste
lucrri care vor pune baza istoriei naionale
Valoarea documentar i educativ nscut din dorina autorilor de a respecta adevrul
istoric i de a le oferi urmailor nite modele. Umanismul, caracterizat printr-un puternic specific
romnesc, se concretizeaz n urmtoarele idei comune: originea latin a poporului romn i a
2

limbii romne, ura mpotriva turcilor, valoarea educativ a istoriei, rolul personalitilor n
destinul unui popor.
Valoarea literar: cronicile cuprind primele noastre naraiuni artistice cu care, prin arta
evocrii sau a portretului, prin gradarea conflictului i intuiia psihologic, prin utilizarea acestor
mijloace artistice se creeaz bazele literaturii noastre beletristice de mai trziu.
3333333333333333333333333333
UMANISMUL ROMNESC

Contribuia istoriografiei la dezvoltarea limbii i literaturii romne


Operele marilor cronicarilor au fost tiprite abia la jumtatea secolului al XVIII-lea de
ctre Mihail Koglniceanu, n Moldova, iar n ara Romneasc, de Nicolae Blcescu. Pentru
istoria limbii romne, cronicile reprezint un nivel superior de utilizare a limbii, n comparaie cu
textele religioase care au fost tiprite n vremea elaborrii lor (crile mitropoliilor).
Cronicile reprezint o mrturie a eforturilor cronicarilor de a transforma limba dintr-un
mijloc de comunicare direct, ntr-un mijloc de creaie i de transmiterea a culturii.
Dei cronicile sunt opere istorice, ele reprezint primele exerciii de compunere n limba
naional i n ele descoperim formele incipiente ale literaturii beletristice.
Menionm n primul rnd, caracterul de memorii al cronicii lui Miron Costin pentru
evenimentele dintre anii 1648 1661 i mai ales, caracterul de memorii al cronicii lui Ion
Neculce.
n al doilea rnd, cronicarii particip afectiv la judecarea oamenilor i a evenimentelor.
n cronici, gsim primele procedee ale prozei artistice, precum: descrierea, portretul,
naraiunea, dialogul.
Ureche ne-a lsat un portret antologic al lui tefan cel Mare.
Miron Costin ne d n cronic un tablou antologic referitor la invazia lcustelor, atunci
cnd mergea la Colegiul din Bar din Polonia: Acolo unde npustea stolul de lcuste, pmntul
rmnea negru i mpuit.
Cnd face portretul lui Dimitrie Cantemir, Neculce tie s scoat n relief trstura de
caracter dominant. Astfel, Cantemir era nemre, de vorovea cu toi copiii, iar arul umbla pe
jos ca un om prost.
3

Pe Gin Ali Paa, omortorul lui Constantin Brncoveanu, l caracterizeaz ca pe un pgn


turbat, mare sorbitoriu de snge, cruia diavolul i-a luat sufletul.
Dar Neculce se remarc mai ales prin talentul de povestitor i n acest sens, lupta de la
Stnileti este povestit cu un mare dramatism. O nuvel s-ar putea scrie despre ntmplarea cu
vduva boierului Chiri Sturdza, care la arigrad i-a aaprins o rogojin n cap. acest motiv i-a
inspirat lui Nicolae Filimon capitolul Cu rogojina aprins n cap i cu jalba n proap.
Dialogul ca mijloc de exprimare este folosit de Camtemir n Divanul sau Glceava
neleptului cu lumea sau judeul sufletului cu trupul.
I.
nceputurile umanismului n literatura romn
Umanismul, sub form renascentist, a aprut mai nti n Transilvania, datorit condiiilor
social-economice din aceast parte a rii, dar i datorit relaiilor culturale avute cu Italia.
Primul umanist romn este N. Olahus, care n calitate de regent, a reorganizat nvmntul
dup principiile umanismului. Opera sa fundamental este Hungaria, scris la Bruxelles ntre
1536 1537 i n care afirm pentru prima oar despre originea roman comun a tuturor
romnilor din Transilvania, Moldova i ara Romneasc, despre latinitatea limbii noastre.
Primii nvai strini care s-au ocupat de romanitatea poporului romn i de latinitatea limbii
noastre au fost Poggio Bracciolini i Aenea Piccolomini.
Ideile umaniste au trecut din Transilvabnia n Moldova pe vremea lui Despot-vod care
nfiineaz o coal latin la Cotnari, iar n ara Romneasc, pe vremea lui Petre Cercel, care
scria versuri n limba italian.
Se poate vorbi de o Renatere romneasc n perioada marilor prelai i cronicari din
secolele al XVII-lea i al VIII-lea. Este vorba de mitropolitul Varlaam, contemporan cu Ureche,
de mitropolitul Dosoftei, contemporan cu Miron Costin, de nvatul boier, sptarul Nicolae
Milescu, de Neculce i de cel mai de seam reprezentant al umanismului, Dimitrie Cantemir, toi
din Moldova, de mitropolitul Antim Ivireanul, contemporan cu stolnicul Constantin Cantacuzino,
de cronicarii Radu Popescu i Radu Greceanu, toi din ara Romneasc, de mitropolitul Simion
tefan, din Transilvania.

Marii cronicari au fost boieri crturari cu dragoste de ar care i-au nsuit ideile umaniste
la colile latine din Polonia: Grigore Ureche i Miron Costin, la Academia greceasc din
Constantinopol, D. Cantemir, la colile din Italia, C-tin Cantacuzino.
II. Coordonatele umanismului marilor cronicari
O prim coordonat se refer la faptul c toi marii cronicari subliniaz, pe lng rolul
instructiv, i valoarea educativ a istoriei.
n acest sens, Grigore Ureche n Predoslovie precizeaz c a scris faptele istorice s
rmie feciorilor i nepoilor s le fie de nvtur, despre cele rele s se fereasc, iar despre cele
bune, s urmeze i s nvee.
Aceast idee va fi reluat i de Miron Costin care n Predoslovie la cronic mrturisete:
Fost-au n gndul meu, iubite cetitorule, s fac letopiseul rii Moldovei din dsclecatul ei cel
dinti, carele au fostu de la Traian mpratul, dar sosir aceste vremi de acmu, de nu stm de
scrisoare, ci de griji i suspinuri. n plus, Miron Costin vorbete de rspunderea pe care o are
cronicarul n faa contemporanilor i a urmailor pentru c n Predoslovie la De neamul
moldovenilor arat: eu voi da sam de ale mele cte scriu. Aceast oper a scris-o cu un dublu
scop: pe de o parte, s dovedeasc cu argumente istorice, filologice, arheologice, etnografice,
romanitatea noastr.
Ion Neculce n Predoslovie dup ce precizeaz c va relata ntmplri ce au fost scrise n
inima sa, ndeamn pe cititori s citeasc acest letopise pentru a v feri de primejdii i vei fi i
mai nvai.
A doua coordonat se refer la rolul personalitilor istorice n determinarea evenimentelor
istorice, idee caracteristic epocii Renaterii.
Ureche se refer la tefan cel Mare pe care l compar cu Ahile din Iliada, vznd n acest
domn un simbol al luptei poporului nostru pentru independen.
Miron Costin rezerv un spaiu mai larg n cronic, domniei lui Vasile Lupu, domn
crturar, care inteniona s domneasc i n ara Romneasc.
Ion Neculce n O sam de cuvinte, reproduce nou legende despre tefan cel Mare, iar n
cuprinsul cronicii, o esime este rezervat lui Dimitrie Cantemir, n vremea cruia a fost mare
hatman i n plus, Cantemir a fcut primul tratat de alian, pe picior de egalitate, cu Petru cel
Mare.
5

Cronicarii munteni Radu Greceanu i Radu Popescu se ocup de domnia lui Constantin
Brncoveanu.
A treia coordonat este despre etnogeneza romneasc, adic despre romanitatea i
continuitatea poporului romn n Dacia.
Ureche este primul mare cronicar dup Olahus, care afirm c de la Rm ne tragem i n
sprijinul acestei idei prezint o serie de cuvinte din limba romn care atest latinitatea limbii:
galina, mulier, femina .a.
Miron Costin n lucrarea Despre neamul moldovernilor, n sprijinul romanitii aduce o
serie de argumente din domeniul lingvistic: sanguis, mens, panis, terra, argumente din
domeniul arheologic, precum podul lui Traian, argumente etnografice, ca portul opincilor,
tunsoarea la spate, sau folclorice, precum nsoirea mortului la groap cu bocet.
Dimitrie Cantemir n Hronicul vechimii moldo-vlahilor, vorbete despre puritatea noastr
roman, despre rolul civilizator al romanilor, despre continuitatea noastr n Dacia.
n ara Romneasc, stolnicul Constantin Cantacuzino n Istoria rii Romneti combate
basna lui Simion Dasclu i e primul cronicar care dovedete continuitatea poporului i dup
271, prin argumente valabile i astzi:
romanii nu puteau retrage n sudul Dunrii o populaie statornic n Dacia de sute de ani;
niciun crmuitor al statului ntemeiat n Dacia n-ar fi admis s plece cu aceast populaie
n alte locuri cu clim mai aspr;
nu exist nicieri urme de-ale romanilor care au fost n Dacia i care s fi fost mutai n
sudul Dunrii.
Pe ideea luptei pentru aprarea independenei noastre se grefeaz patriotismul marilor
cronicari, ca alt coordonat esenial.
Marii cronicari denun nu numai pe domnii care nu iubeau ara, dar i lcomia turcilor pe
care Miron Costin o consider ca un pntec fr fund.
Ion Neculce denun pe Dumitracu Catacuzino care aduce pe ttari s ierneze n ar: O!
O! O! srac ar a Moldovei, ce nenorocire de stpni c-asetia ai avut! Ce asori de via -au
cdzut!
Dimitrie Cantemir n celebra lucrare Creterea i descreterea Curii Otomane precizeaz
cele trei cauze care au dus la cderea turcilor: lcomia, corupia i tirania.

Dragostea de ar o identificm i n rspunsul dat de Miron Costin vizirului turc: suntem


noi moldovenii bucuroi s se leasc n toate prile ct de mult, iar peste ara noastr nu ne
pare bine s se leasc.
A cincea coordonat a umanismului romnesc privete rostul omului n aceast lume.
Miron Costin cu poemul filosofic Viaa lumii care dezvolt tema foruna labilis,
recomand omului s ilustreze viaa lui care este precum aa, cu fapte bune.
Preocuparea pentru condiia uman o gsim n eseul filosofic Divanul sau Glceava
neleptului cu lumea sau Judeul sufletului cu trupul de Dimitrie Cantemir.
Despre destinul omului n aceast lume se ocup Dimitrie Cantemir i n lucrarea alegoric
Istoria ieroglific, unde descrie lupta dintre Inorog i Corb, lucrare care are caracter de
pamflet politic i social.
333333333333333333333333333333

Cronicarii si umanismul
Intr-un sens foarte larg, prin umanism se intelege tot ceea intreprinde omul
sper folosul omului, tot ce are in vedere grija pentru om, respectul pentru
personalitateaumana, efortul facut in vederea ameliorarii continue a conditiei
umane. Fiind vorba de totceea ce emana de la omul de cultura, de civilizatie, de
perfectionare a relatiei dintreoameni, prin cuvantul umanism denumim formele
fundamentale cele mai diverse demanifestare a omenescului.Din punct de vedere
filozofic, conceptual se incheaga inca in antichitatea Greco -latina. Ganditorii
antichitatii manifestau incredere in posibilitatile omului de a se perfectiona si
teoretizau idea unui sistem educativ conceput in lumina filozofiei despreom si
problemele sale.Ei indentificau binele cu adevaratul si frumosul, intr-un prim
effortde a da expresie sintetica a ceea ce este mai inaltator in om. Este ceea ce
putem numiumanismul antichitatii.Intr-un sens mai restrans, termenul de umanism
s-a specializat pentru a denumi,global, totalitatea stiintelor umaniste, diferite de
stiintele positive. Cu acest sensfunctional el in Renastere, cand denumea
umanioarele, ca discipline specializate destudiul adancit al limbilor si al literaturilor
greaca si latina, prin retorica si gramatica in primul rand.Pentru ca are in central ei
omul cu aspiratiile si indoielile lui, cu implinirile sidezamagirile sale, cu trairea
intensa a celor mai dificile sentimente, literatura estemanifestarea spirituala care
are cele mai stranse relatii cu ceea ce se intelege indeobste prin umanism. De
7

aceea, de-a lungul mileniilor umanismul de cele mai diverse nuante s-areflectat din
plin in literature omenirii, s-a indentificat adesea cu ea.Expresia cea mai tipica a
gandirii umaniste o capata miscarea reprezentata demarile personalitati ale culturii
europene, cu centrul de iradiere in Italia, cunoscuta subnumele de Renastere.
Caracterizata prin interesul pentru valorile cultural ale antichitatiiGreco -latine si
prin valorificarea acestora intr-o renastere a stiintelor si a artelor,miscarea strange
laolalta pe mari ganditori a-l secolelor al-XV-lea si al-XVI-lea (filozofi,filologi, literati,
poeti, pictori, sculptori, arhitecti, astronomi, etc.)intr-o comunitateintelectuala al
care-I

ideal

este

vedereamanifestarii

eliberarea
si

finitei

dezvoltarii

umane

sale

de

orice

depline.Francesco

constrangere,
Petrarca,

in

Giovanni

Boccaccio, Pico della Mirandola, Angelo Poliziana,Leonardo da Vinci,Michelangelo


Buonaroti (in Italia),Lefrevre d`Etaples si FrancoisRabelais (in Franta), Martin Luther
(in Germania), Thomas Morus (in Anglia), Erasmusdin Rotterdam, supranumit printul
umanistilor (in tarile nordului) Nicolaus Olahus (inTransilvania)- un mare admirator si
prieten a lui Erasmus din Rotterdam cu care a purtato bogata corespondenta-,sunt
tot atatea inalte spirite umaniste.Operele lor afirma plenar personalitatea umana.Ei
pleaca de la ideea ca ratiunea si constiinta sunt supremeleinsusiri ale omului, care il
diferentiaza de celelalte vietuitoare.Vazut in aceasta lumina omul apare ca o fiinta
care are

dreptul sa traiasca demn si liber, bucurandu-se de perspectiva

ferfectibilitatii ei prin educatie si prin cultura. Prin aceasta independenta spirituala,


umanistii Renasterii intra in conflict cu biserica romana, care prin Inchizitie oprima
orice astfel de tendinta.Unii dintre ei cadchiar victime in aceasta confruntare: in
anum 1600, de pilda, Giordano Bruno este ars perug ca eretic.Spiritul lor critic se
indreapta insa nu numai impotriva docmatismului si impotrivascolasticii clericale, ci
si contra a ceea ce il ingradea si il constrangea pe om in nazuintalui spre mai bine si
mai frumos .Sub forma renascentista, umanismul romanesc apare ceva mai tarziu,
desiireprezentantii lui n-au lipsit din contemporaneitatea Renasterii Europene.O
particularitate a Renasterii romanesti consta in eforturile voevozilor romani-unii
dintre ei principi de cultura umanista oriental-bizantin- de a mobiliza energii
capabilesa tina piept expansiunii, in centrul si in apusl Europei, a puterii feudale
Otomane, vazutaca oforta uzurbatoare de valori culturale stravechi.
Stefan cel Mare, in toata a doua jumatate a sec.al-XV-lea (1457-1504), sa
straduitsa stabileasca legaturi cu papii si cu principii umanisti in vederea inchegarii
uneicomuniuni politice si culturale Europene antiotomane.Pe de alta parte,
domnitorul esteinitiatorul uneia dintre primele scrieri despre istoria Moldovei,
8

Cronica lui Stefan celMare redactata in limba slavona ( limba de cult religios si de
cultura umanista in Rasarit,impreuna cu greaca veche,precum limba latina in
Apus).Alt voievod. Neagoe Basarab (1512-1521), intretine si el relatii cu papa si
cuVenetia, in cadrul carora se manifesta ca un remarcabil diplomat si desfasoara o
bogataactivitate culturala. El este ctitorul celebrei Manastiri de la Curtea de Arges,
capodopera aarhitecturii medievale romanesti.De asemenea el este presupusul
autor

al

lucrariInvataturile

lui

Neagoe

Basarab

catre

fiul

sau

Teodosie,

comparabila cu principeleumanistului italian Nicolo Machiavelli.


Constantin Bramcoveanun
In timpul domniei lui (1688-1714), culturaromaneasca cunoaste o dezvoltare
deosebita.Mare iubitor de frumos, Brancoveanu esteinitiatorul unui stil nou in
arhitectura, stilul brancovenesc.Merita mentiune deosebitamacar doua monumente
ctitorite de el: Manastirea Hurezu si Palatul de la Mogosoaia.Brancoveanu este, in
acelas timp, unul din martirii religiei ortodoxe romane, fiind, dealtfel, sanctificat ca
si Stefan cel Mare, de catre Sfantul Sinod al Bisericii OrtodoxeRomane, in anii de
dupa revolutia din decembrie 1989.Udriste Nasturel,mitropolitii Varlaam,Dosoftei si
Antim Ivireanu sunt alti umanistia-i culturii noastre care au sustinut prin activitatea
lor,actiunile voievozilor.
Udriste Nasturel (1579?-1596?-1657), carturar de aleasa cultura clasica, a
dirijatactivitate de dezvoltare a invatamantului, a tipografiei si a culturii in general
in timpuldomniei lui Matei Basarab, al carui cumnat era, avand un rol important in
tiparirea maimultor carti.Inafara unor scrieri ocazionale (versuri. Prefete) originale,
are o bogata siimportanta activitate de traducator.
Varlaam, Mitropolit al Moldovei incepand din 1632, este traducatorul Cazniei
sub titlui Carte romaneasca de invatatura dumenecelor preste an si la
prazniceimparatesti si la svantii mai, De aici titlul Cazaniei lui Varlaam, Cartea
romaneascade invatatura,foarte potrivit si exprimand o pregnanta constiinta a
apartenentei la oanumita comunitate crestina in speta cea romeasca.Varlaam
este,pe de alta parte, autorul unei lucrari originale, Raspuns impotrivacatehismului
calvinesc,tiparita

la

Iasi

in

1645,scriere

polemica

de

confruntare

pe

taramuldocmaticii crestine.
Dosoftei (1624-1693) este mitropolit al Moldovei intre anii 1671-1686,cu
ointrerupere de doi ani (1673-1675). Tipareste in limba romana mai multe carti
liturigice(Psaltire,

Sfatnta

Liturghie,

Octoih

etc.)cu

dezvoltarea limbii si aliteraturii romane sunt traducerile


9

urmari

deosebite

pentru

Antim Ivireanul (1660-1716). Mitropolit, si el,al Tarii Romanesti intre anii17031716,

Tipareste

aproape

toate

cartile

liturgice,deopotriva

in

greceste

si

inromaneste.Opera de capetenie a lui Antim Ivireanul, Didahiile inaugureaza, in


culturaromana, arta elocintei, mitropolitul Antim dovedindu-se a fi primul nostrum
orator,

pentru

care

avem,

ca

marturii

peremptorii,

discursurile

sale

religioase(predici, didahii).Renasterea romaneasca va straluci insa deplin o data cu


aparitia cronicarilor,inveacul al XVII-lea:Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin,
Stolnicul ConstantinCantacuzino, Ion Neculce. Momentul de varf va fi atins la
sfarsitul secolului al XVII-leasi inceputul secolului al XVIII-lea , cu Dimitrie Cantemir,
voievodul carturar, cea maistralucita minte romaneasca a vremurilor sale. Cantemir
este o personalitate cu adevaratrenascentista, in primul rand prin numarul insemnat
de domenii ale cunoasterii in carespiritul sau s-a manifestat: filosofie, istorie,
literatura, muzica, matematica, fizica,geografie. El este insa, in acelasi timp, un
precursor al iluminismului, propagat la noi, informe specifice, in conditiile istorice
date, de catre reprezentantii Scolii Ardelene,adevaratii nostri iluministi.Mobilul
principal al reconstituirii si al consemnarii istoriei de catre cronicariiromani este unul
umanist, si anume valoarea educativa a cunoasterii istoriei, atransmiterii catre
urmasi a experientei inaintasilor.Rolul educativ al scrierilor cronicaresti se coreleaza
cu responsabilitatea in fatacontemporanilor si, mai ales, a urmasilor. Eu voi da
seama de ale mele, cate scriu,spune Miron Costin, iar Grigore Ureche depune
marturie in acelasi sens: nu numailetopisetul nostru, ce si carti striine am cercat,
ca sa putem afla adevarul, ca sa nu ma afluscriitoriu de cuvinte desarte, ce de
dereptateDand cronicilor si celorlalte lucrari scrise de ei o valoare educativa ,
cronicariiisi vor initia urmasii in cateva directii principale:
1. Etnogeneza romaneasca, cu tot ce presupune ea ca origine, unitate
sicontinuitate a neamului. Cronicarii descopera si argumenteaza convingator
latinitatealimbii si a poporului roman, continuitatea neintrerupta a elementului
roman inDacia,unitatea de limba, de cultura si de teritoriu a romanilor de
pretutindeni.
2.

Ideea

luptei

pentru

independenta

nationala

polarizeaza

patriotismulcronicarilor, ca manifestare umanista. Vazuta diferit de la un cronicar la


altul, in functiede perioada istorica, de personalitatea voievodului prezentat si mai
ales de cresterea saudescresterea fortei asupritoare a otomanilor, lupta pentru
independenta (pozizitia fata de Imperiul Otoman, relatiile cu el) reprezinta nucleul in
jurul caruia graviteaza nu numaiintamplarile consemnate de istoriografi, ci si
10

actiunea din Istoria ieroglifica, romanul luiDimitrie Cantemir.Dragostea de tara o


vom gasi in raspunsul dat de Miron Costin vizirului turc intr-o imprejurare povestita
de Ion Neculce: Si i-au dzis viziriul sa-I spuie dreptu: pare-le lor

bine c-au luat

imparatia Camenita, au ba?... Atuncea Miron au dzisu ca santem noimoldovenii


bucurosi sa sa lateasca in toate partile cat de mult, iar peste tara noastra nu ne
pare bine sa sa lateasca .
3. Reflectia filosofica asupra conditiei umane. Miron Costin este autorul unui
poem de meditatie filosofica, Viata lumii, in care, pe tema fortuna labilis, se
gloseaza inmarginea ideii de fragilitate a fiintei omenesti, comparata cu o floare
trecatoare.Preocuparea pentru conditia umana o intalnim si in Istoria ieroglifica.
DimitrieCantemir face loc, in lamentatia fabulosului sau personaj, Inorogul , unei
indirectemeditatii pe tema destinului omului intr-o societate in care bantuie invidia,
lacomia, ura,reaua-credinta. Plangerea Inorogului, ca intreaga carte de altfel, se
transforma intr-o pledoarie alegorica pentru efortul ameliorarii conditiei umane,
romanul fiind, din acest punct de vedere, o opera literara patrunsa de un spirit
umanist dinamic, activ.Umanismul romanesc se constituie ca rezultanta a doua
surse,

principale:umanismul

carturaresc

renascentist,

reprezentat

de

mari

personalitati formate la scoalaRenasterii europene, dintre care se detaseaza net


cronicarii. Acestia isi pun cultura sitalentul in slujba idealurilor de mai bine ale
poporului din mijlocul caruia se ridicasera sidescopera, in problematica etnogenezei
romanesti, secretele duratei noastre nemuritoareca neam , unitatea si continuitatea
noastra spirituala, misiunea istorica a romanilor inspatiul European.Unind intr-o
sinteza particulara umanismul popular cu idealurile politice delibertate nationala
nutrite de voievozii si de carturarii veacurilor al XV-lea, al XVI-lea, alXVII-lea si al
XVIII-lea, Renasterea romaneasca, desi nesincrona intru totul cu ceaeuropeana si
neavand toate caracteristicile ei, va pune bazele umanismului in literatureromana.
Odata

intrate

in

circulatia

culturala

evolua,imbogatindu-se permanent.

11

romanilor,

idealurile

umaniste

vor

12