Capitolul Ill MORFOLOGIA CELULEI BACTERIENE Forma bacterilor este codificata genetic ceea ce face ca polimorfismul bacteriilor sé fie limitat. Din acest motiv morfologia bacterillor reprezinta un important criteriu taxonomic. Bacteriile tinere, in conditii favorabile se prezinta sub trei forme fundamentale: a.) forma sferica (fig.1) b.) forma cilindrica (fig.2) c.) forma incurbata (spiralata) (fig.3) M1. COCII Sunt bacterii cu forma sferic& + cudiametre egale - Staphylococcus aureus; + cudiametre inegale Y reniforme - Neisseria gonorrhoeae, Y lanceolata - Streptococcus pneumoniae, - Y — ovalara - Enterococcus faecalis. in urma diviziunii cocii pot aparea in diferite configuratii spatiale caracteristice, dupa cum se divid pe unul, doua sau trei planuri ¥ micrococi - coci izolati - celulele rezultate din diviziune raman independente, neregulat raspandite; ¥ diplococi - coci grupati cate doi - Streptococcus pneumoniae; Y stafilococi — coci agezati asemanator ciorchinilor de strugure cand diviziunea are loc in trei planuri neregulate: ¥ streptococi — coc’ in lanturi de lungimi variabile; ¥ tetracoci - coci dispusi simetric cate patru, datorita diviziunii in doua planuri perpendiculare - Micrococcus tetragenus; ¥ sarcina - coci agezati cate opt, grupati in cuburi sau pachete, datorita diviziunii in cele trei planuri perpendiculare - Sarcina flava 11.2. BACILIISunt bacterii cilindrice, a caror lungime este mai mare decat latimea, in functie de raportul dintre cele doua axe existénd bacili scurti si subtir, scurti si grosi, ete. Forma bacililor este variata: ¥ bastonase drepte, reetilinii- Bacillus anthracis, ¥ usor incubate cu capete umflate - Corynebacterium diphtheriae, ¥ ramificate - Mycobacterium tuberculosis. Corpul bacterillor poate fi deformat de prezenta sporului, dacd diametrul transversal al acestuia este mai mare decat cel al corpului bacterian (genul Clostridium). Capetele bacililor pot fi ¥ retezate - Bacillus anthracis ¥ rotuniite - Enterobacterii __ ¥ asculite - Fusobacteri. in urma diviziunii bacilli se pot dispune ca ¥ dispozitii neregulate — Enterobacteri, ¥ diplobacili - Klebsiella pneumoniae, ¥ streptobacili - Bacillus anthracis, ¥ agezari cu aspectul literelor T, Y, V, sau befe de chibrit imprastiate - Corynebacterium diphtheriae. 1.3, FORMELE SPIRALATE ‘Au axul longitudinal incurbat intr-un singur plan (vibrionii) sau in mai multe planuri (spiril, spirochete). Vibrionii sunt bacteri in forma de virgula (Vibrio cholerae); spirili, in forma de spirala, spire rigide; iar spirochetele sunt forme spiralate foarte fine gi flexibile, cu spire stranse si regulate (genul Treponema, Borrelia si Leptospira). Pe langa cele trei forme fundamentale exista: cocobacili - formele intermediare intre coci si baci mycoplasme -care in lipsa peretelui celular prezinta un polimorfism marcat. Ill. 4, DIMENSIUNEA BACTERIILOR Dimensiunea bacterilor variaza in functie de specie, de conditile de mediu, de stadiul de dezvoltare a culturii bacteriene. In general dimensiunile bacterilor sunt de de ordinul micrometrilor Cocii - diametrul intre 0,5-2 um, in medie de 1 um; Bacili-lungime intre 0,5 - 10 um / latime de 0,3 - 2 um. rionii -lungime intre 1,5 -3 um / 0,5 jum grosime; Spirochetele - lungime intre 6 - 20 um / 0,15 - 0,5 um grosime. Il. 5. CLASIFICAREA BACTERIILOR Se poate face in raport cu mai multe criteri ¥ in raport cu peretele celular ©. bacterii rigide ~ cu perete celular dens ©. bacterii flexibile - cu perete celular subjire © bacterii fara perete celular ¥ dupa forma © coci— bacterii sferice sau ovalare:= sferice — stafilococ, streptococ = ovalare — enterococ + lanceolate — pneumococ = reniforme - gonococ, meningococ © bacili - bacteri in forma de bastonas: = drept cu capete rotunjite — enterobacterii + drept cu capete retezate — bacilul c&rbunos = drept cu capete efilate — fusobacterii ‘= drept cu capete umflate — bacilul difteric © cocobacili—bacterii cu corpul scurt, gros — Klebsiella spp. © forme spiralate = cu corpul incurbat intr-un singur plan — vibrionul holeric = cu corpul incurbat in mai multe planuri: spirli, spirochete ¥ dupa dispozitia spatiala: © in lanturi - + streptococ + streptobacil - Bacillus anthracis in ciorchine — stafilococ © indiplo = diplococ - pneumococ, gonococ, meningococ + diplobacil - Klebsiella spp. > in palisade — bacilul difteric ° Capitolul IV STRUCTURA CELULEI BACTERIENE Celula bacteriana este procarioté avand urmatoarele caracteristici ¥ Capsula - adesea prezenta ¥ Perete celular - cu structuré complex ¥ Citoplasma - fara reticul endoplasmic, mitocondri, izozomi, are ribozomi 70S ¥ Membrana citoplasmatica - nu con{ine steroli Y Nucleul - nu prezinté membrana, are un singur cromozom circular, absenta mitozeiCelula bacteriana are in componenta ei dou tipuri de elemente structurale: ¥ elemente obligatorii, prezente la toate speciile bacteriene, tard de care celula bacteriana nu poate supravietui © peretele bacterian © membrana citoplasmatica © citoplasma © nucleul ¥ elemente facultative care apar doar la unele specii si in anumite le medi © ol © fimbrii © capsula © spor IV.1. ELEMENTE OBLIGATORII ALE CELULEI BACTERIENE IV.1.1, PERETELE BACTERIAN Peretele bacterian (membrana celular, membrana bacteriana) este un invelig rigid cu 0 grosime de 8 ~ 35 nm fiind aleatuit din proteine, lipide, hidrati de carbon. Este format din 2 componente: - stratul bazal alcatuit din peptidoglican (= mucocomplex = mucopeptid = mureina) Componenta glicanicd este dispusé ca filamente liniare alcatuite, prin alternare, din acid N-aceti-muramic si N-acetil-glucozamina. Aceste siruri paralele de filamente prezinta la fiecare moleculé de acid N- acetil-muramic 0 prelungire alcatuita din unitati tetrapeptidice. Unitatile tetrapeptidice de pe filamentele invecinate sunt legate intre ele de unitati pentapeptidice. Se formeaza astfel 0 refea tridimensionala la bacteriile Gram-pozitive si bidimensionala la cele Gram-negative, in care compozitia fractiunilor peptidice variazé la diferite bacterii (fig. 4). Peptidoglicanul este sensibil la actiunea lizozimului, se sintetizeaza defi prezenta unor antibiotice (penicilina, bacitracina), este antigenic si are proprietafi de adjuvant imunologic. - stratul structurilor speciale este alcatuit din urmatoarele elemente: acizi teichoici, membrana externa, lipoproteine, lipopolizaharide, ceruri ‘in functie de proportia pe care o au aceste doud componente (stratul bazal si stratul structurilor speciale) in structura peretelui bacterian si de elementele ‘componente ale strucrurilor speciale, distingem: Bacterli Gram-pozitive al caror perete este mai gros (15 ~ 30 nm), mai rigid dar mai simplu ca structura (fig.5). Peptidoglicanul, reprezentand intre 50 - 90% din grosimea peretelui celular, are o structura tridimensionala. Structurile speciale (10 — 50% din grosimea peretelui bacterian) sunt reprezentate de’- acizi teichoici care stabilizeazé si intaresc peretele bacterian, creeaza mediul ionic necesar enzimelor din membrana celulara si sunt antigene majore. Acizii teichoici sunt: ¥ acizi teichoici de perete — legati covalent de reteaua de peptidoglican ¥ acizi teichoici de membrana (lipoteichoic) ~ legati prin forte ionice de peptidoglican si covalent de glicolipidele membranei citoplasmatice. ~ acizi teichuronic! — formati din acid uric gi polizaharide neutre, sunt antigene. - lipoglicani (glicolipide) — in cantitate mare la bacteriile Gram pozitive. Bacterii Gram-negative, cu perete mai subjire (8 — 12 nm), mai flexibil dar mai complex ca structura. Peptidoglicanul, ca o retea bidimensionala, reprezinta 5 — 20% din grosimea peretelui bacterian, dispus find in profunzime (fig.5). Urmeazé spatiul periplasmatic, cuprins intre membrana citoplasmatica si membrana externa, include peptidoglicanul, lipoproteinele si enzime implicate in digestia extracelulara sau in inactivarea unor antibiotice. Structurile speciale sunt dispuse pe trei nivele, de la interior spre exterior: a) lipoproteinele, prezente in spatiul periplasmatic, unesc membrana externa, de care se leaga prin polul hidrofob de peptidoglican de care se leaga prin polul hidrofi b) membrana externa, alcatuita din doua randuri de fosfolipide intre care sunt intercalate proteine (porine, proteine de transport, enzime) ) lipopolizaharid (LPS) dispus pe suprafata distala a membranel externe, alcdtuit din: lipidul A, un miez polizaharidic care constituie antigenul R fiind si activator al complementului pe cale alternativa, unitati zaharidice repetate care constituie antigenul O al bacterilor Gram negative. Bacterii acido-alcoolo-rezistente: Peplidoglicanul este dispus intr-un singur strat subtire de care sunt legate glicolipide complexe. Structurile speciale sunt reprezentate de - arabinogalactanul — un polizaharid care acoper peptidoglicanul avand si caracteristici de endotoxina; - acizii micolici — sunt acizi grasi cu catend lunga ramificata, caracterul de alcoolo-acido-rezistenta fiind direct proportional cu lungimea acestei catene; - micozidele — sunt peptidogi le si glicolipide. Bacterii cu perete celular alterat: Alterarea structurii peretelui bacterian poate aparea sub actiunea lizozimului, a unor antibiotice, factori fizici etc. ducdnd fie la moartea celulei fie la aparitia unor forme de involutie (forme ,L"), protoplasti, sferoplasti PROTOPLAST: bacteria Gram-pozitiva fara perete bacterian; are nucleu, citoplasma, membrana citoplasmatica; in general neviabili; foarte greu adaptabili la dezvoltare chiar in medii sintetice bine tamponate. SFEROPLAST: bacteria cu perete defectuos sau incomplet sintetizat, partial degradat; forme mai rezistente; usor reversibile in medi optime. Peretele bacterian indeplineste urmatorul rol: ¥ sustine mecanic celula bacterian& mentine forma bacteriei¥ asigura protectia celulei bacteriene ~ intervine in procesele de osmoza si difuziune este sediul unor antigene somatice ¥ este sediul receptorilor specitici pentru bacteriotagi participa la diviziunea bacteriei imprima caracterele de tinctorialitate ale celulei bacteriene IV. 1. 2. MEMBRANA CITOPLASMATICA Membrana citoplasmatica, inveleste la exterior citoplasma avand, in afara de structura si functiile unei membrane biologice, particularitati proprii bacterilor. Are o grosime de 5 — 10 nm. Este alcatuité dupa modelul mozaicului fluid din doua straturi de molecule fosfolipidice cu extremitatile hidrofobe spre interior si cu cele hidrofile spre exterior, intre moleculele de fosfolipide se gasesc inserate proteine. Nu contine steroli (fig.5) Rolul membranei citoplasmatice: ¥ regleaz& presiunea osmotic’ avand capacitati de permeabilitate si transport selective; ¥ controleaza procesele de difuzie pasiva ¥ controleaza procesele de difuzie catalizate enzimatic Y este unicul sediu al citocromilor si al enzimelor metabolismului respirator implicate in transportul de electroni si in fosforilarea oxidativa: Y intervine in cresterea si diviziunea bacteriei - aceste fenomene fiind posibile cand 50% din membrana citoplasmica este semifluida; ¥ este locul de sinteza al endotoxinelor ¥ este implicata in procese de biosinteza: + a fosfolipidelor + aperetelui bacterian + agenomului bacterian. IV.1.3. CITOPLASMA BACTERIANA Este formata din 80% ap, continand intr-un sistem coloidal complex proteine, glucide, lipide, si substante minerale. Contine o mare cantitate de ARN cea ce confera caracterul intens bazofil al celulelor tinere. Celula bacteriana tanara are citoplasma intens colorata, bazofila, omogend, clara, cu cantitati mari de ARN. in celula “batrana” citoplasma are aspect granular. Particulele citoplasmatice studiate sunt: Ribozomii, au dimensiuni de 10 - 20 nm, forma sferica, marime in functie de concentratia ionilor de Mg' gi K’, dispusi sub forma de polisomi de-a lungul moleculelor de ARNm pe care le citesc gi le traduc. Au rol esential in procesul de biosinteza proteica. Incluziile citoplasmatice sunt formatiuni structurale inerte care apar la sfargitul perioadei de crestere activa, functional fiind rezerve de nutrienti care se depun. Pentru ca au caracter de specie si pot fi vizualizate la microscopul optic sunt utile in identificarea primara a unei bacterii find caractere taxonomice primare. Sunt constituite din: ¥ polimetafosfati, cunoscute sub denumirea de corpusculii BABES- ERNST sau granulatii metacromatice sau incluzii de volutina, prezente la genul Corynebacterium; ¥ polizaharide: glicogen la genul Bacillus sau amidon la genul Neisseria;Y lipide: polimeri de acizi grasi cu lant scurt la genul Ba Pseudomonas. Vacuolele sunt formatiuni sferice care contin diferite substante in solutie apoasa, delimitate de o membrana lipoproteicd denumita tonoplast. lus, Clostridium, IV.1.4, MATERIALUL NUCLEAR Nucleul bacterian nu este delimitat de o membrana diferentiata, (celula procariota) fiind alcatuit dintr-un singur cromozom haploid (un singur set de gene) reprezentat de filamentul circular, dublu helicat de ADN. Masa nucleara vine contact direct cu citoplasma, este situata in partea central a celulei, confine ADN si nu are nucleoli. in structura ADN raportul bazelor variaza in functie de specia bacteriana, acest raport fiind constant $i caracteristic pentru o specie data (G-C %). Diviziunea nucleului precede diviziunea celulei replicarea cromozomului bacterian facdndu-se printr-un mecanism semiconservativ. IV.2, ELEMENTE FACULTATIVE ALE CELULEI BACTERIENE V.2.1. GLICOCALIXUL BACTERIAN Unele bacterii au proprietatea de a sintetiza, in anumite conditi, polimeri organici (in general polizaharide) care formeaz un invelig dispus distal peretelui bacterian. La unele bacterii glicocalixul are o structura lax, formata din fibrile, se poate separa de corpul bacterian prin centrifugare, este penetrat de particule colorate. In acest caz vorbim despre microcapsula, substanfé capsularé sau _,,slime”, structura care poate fi evidentiaté doar prin metode chimice sau la microscopia elecronica dupa coloratia special cu rogu ruteniu. La alte bacterii glicocalixul este atagat intim de celula bacteriana de care nu poate fi separat prin centrifugare, are o structurd densa care nu permite penetrarea particulelor colorate. in aceste cazuri vorbim despre capsula bacteriand. Aceasta poate fi vizualizata la microscopul optic pe preparate colorate negativ. Capsula are 0 grosime de 1-3 um. Compozitia chimica variaza in raport cu specia. Bacterile formeazA capsula mai ales in organismul uman i animal si in conditii optime pe medi de cultura. Pe medii solide coloniile sunt lucioase, de consistenta mucoasd, iar mediul lichid devine vascos. Funotile glicocalixului bacterian ¥ este factor de virulent impiedicand fagocitarea bacteriei gi favorizind invazivitatea; V bariera protectoare fafa de bacteriofagi, fata de unele antibiotice; ¥ tol de adezina permitand prin fibrilele glicocalixului aderarea bacteriei de substraturi specitice; ¥ contine substante cu specificitate antigenica de specie sau de tip care permit diferetierea serologica a specillor sau tipurilor bacteriene, WV.2.2. CILII SAU FLAGELII Sunt structuri filamentoase reprezentand organele de locomotie a bacterillor, producerea lor nefiind un caracter constant al speciei bacteriene. Producerea cililor este inhibata de bila, carbol, ser imun etc. 15Sunt formatiuni foarte subtiri, fine, alungite, neramificate, flexibile gi sinuoase, cu lungime —variabila (5-15-75 jum) (fig.7). Proteina flagelilor, flagelina (asemanatoare miozinei) este antigen, antigenul H, cu speciticitate de tip. La microscopia electronica s-a evidentiat structura find a cilului (fig.8): ” Corpusculul bazal situat in citoplasma imediat sub membrana citoplasmatica alcatuit dintr-un ax rigid si un set de inele: = 2inele la bacterii Gram-pozitive: ‘= discul M flotant in membrana citoplasi + discul P in stratul de peptidoglican - 4/inele la bacterii Gram-negative | M, in membrana citoplasmatica; * S, in spatiul periplasmatic; «Pin stratul de peptidoglican; * L, flotant in membrana externa. ¥ Carligul, porfiune rigid, de articulate; Filamentul flagelar, lung, sinuos. Rolul cililor: ¥ jin mobilitatea bacterilor ¥ antigenic prin structura proteica — antigenul H ¥ in clasificarea bacterilor (fig.9) = atriche — f8ra cili + monotriche — un cil la o extremitate + _amfitriche - cate un cil la cele doua extremitat + lofotriche - un manunchi de cili la una sau la ambele extremitati * peritriche - cu cili dispusi de-a lungul suprafetei bacteriene. 1V.2.3. FIMBRIILE SAU PILII Sunt organite filamentoase, rigide, mai scurte si mai subtiri decat flagelii, vizibile la microscopul electronic, fara a avea rol in mobilitatea bacteriei. Sunt dispuse pericelular atat la bacterii ciliate cat si la cele neciliate, de la una la cateva sute per celula (fig.7, 8). Au fost evidentiate cu precddere la bacterille gram-negative desi unele bacterii gram-pozitive pot prezenta si ele fimbrii de adeziune. Sunt codificate plasmidic, sunt caractere de tulpind si nu au valoare taxonomica. Au originea la nivelul membranei citoplasmatice, sunt formate din “pilina” si pot fi clasificate astfel: a) fimbrii comune 50-400/celula; b) fimbrii de aderenta, 10-30/celula, prin care bacteriile adera la receptori specifici de pe suprafata membranelor mucoase declansand astfel procesul infectios; ¢) pili sexuali, 0-4/celula, sunt prezenti la unele bacterii gram-negative care au plasmide conjugative, au structura tubulard si joacd rol in conjugarea bacteriana, una dintre modalitatile de transfer genetic. 1V.2.4. ENDOSPORUL BACTERIAN Este 0 formatiune endocelulara, de rezistenta (are o longevitate foarte mare- 10 ani), care permite unor speci bacteriene s& supravietuiasca desicate in anumite conditii defavorabile de mediu. Endosporul bacterian pastreazé in stare latenta 16caracterele genotipice ale formei vegetative din care provine. Structurile componente ale sporului bacterian sunt codificate de gene represate in forma vegetativa a bacteriei si derepresate in conditii detavorabile de mediu, cnd devin represate genele vegetative. Prezenta sporilor este un caracter constant la germenii din genul Clostridium gi un caracter facultativ la germenii din genul Bacillus. Sporogeneza are loc in general in conditii nefavorabile formei vegetative, si presupune aparitia, in etape succesive, de modificari profunde in materialul nuclear, citoplasma, compozitie chimicd, structura, procesul esenfial in cursul sporogenezei find deshidratarea. Materialul genetic este concentrat si impreund cu apa legaté, lipide, ioni de magneziu, dipicolinat de calciu, este inconjurat de un strat protector: membrana sporala, cortex sporal si inveligurile sporale. in conditi' favorabile are loc germinarea sporului: rehidratare, ruperea membranelor si aparitia unei singure forme vegetative, identica cu cea din care s-a format anterior sporul Endosporul are forma ovalara sau sferic, poate fi agezat central, subterminal si terminal in functie de specia microbiana iar daca diametrul sporului este mai mare decat grosimea bacteriei, corpul bacterian se deformeazé. Pe baza acestor caractere, bacilli sporulati, apar in general sub trei forme (fig. 10) a) - bacili cu sporul sferic, dispus central sau subterminal, mai mic decat celula (Bacillus anthracis); b) - bacili cu spor ovalar, mai mare decat diametrul transversal al celulei bacteriene, asezat central (forme de fus, de barcutd) sau subterminal (forma de rachet de tenis) (genul Clostridium); c) - bacili cu. spori terminali, sferici, cu dimensiuni mai mari decat celula, asemanatori cu un bat de chibrit sau ac de gamalie (Clostridium tetani) Sporul poate fi evidentiat prin coloratii speciale. La coloratia Gram ramane necolorat. Sporul prezinta o rezistenté marcala fata de: = uscdiciune ~ e&ldurd: © umeda - sporii speciei Bacillus anthracis sunt distrusi in zece minute la temperatura de fierbere a apei; unii spori de Clostridium botulinum suporta aceasta temperatura timp de cateva ore: rezista 6 ore la 100° C, 2 ore la 105° C, 10° la 120° C; © uscata - este mai bine tolerata de sporii bacterieni, acestia fiind distrusi in 2-3 ore la 140° C in Poupinel; - substante chimice: rezisté la actiunea fenolului 5% timp de o saptamana, la actiunea alcoolului mai multe saptamani.