Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Zna fabulei
de Gheorghe Asachi
Prin rostiri de adevruri, ascunse-n cimilitur,
Aduc ie-ntia oar cu plcere-nvtur;
n a vieii strmba cale pe romn s ndreptez,
Prin lupi, corbi, furnici i broate a vorbi m desftez.
Adevrul salt nu place, de-i i bun, e plin d-asprime,
Dar cnd vitele l-or spune, n-a s supere pe nimeni.
De aceea a lor zise, cu gnd binevoitor,
S asculi, s ieri cutezul, preuind intirea lor.
Grierul i furnica
de Gheorghe Asachi
Sltnd, grierul la ar
uierat-au toata var,
i cnd iarna au venit,
Cu nimica s-au trezit,
Neavnd mcar de dor
Musc sau un viermior
Pe furnica sa vecin
Au rugat s-l mprumute
C-un grunte, c-o neghin,
Corbul i vulpea
de Gheorghe Asachi
Peste ramul unui sorb
S-aezase domnul corb,
iind n plisc o bucat
De ca, ce-o avea furat.
Vulpea, cum l-au mirosit,
Sub acel sorb au venit
i-n sus cutnd, i zice:
Buna ziua, venetice!
Ct eti mndru i frumos!
Dac viersul cel duios
i-i c-a penilor odoare,
Tu-ntreci pe privighitoare.
De mndrie ngmfat,
Corbul pliscul au cscat,
i vrnd viersul s nceap,
Caul pe pmnt l scap.
Atunci vulpea brnza apuc
Dup ce o i mbuc,
Ctre corb, spre mngiere,
Zice: En ascult, vere,
Cel ce tie lingueala
S ndoap-n socoteala
Celuia care-l ascult.
Ast daun nu-i prea mult
Pentru-un adevr curat.
Atunci corbul ruinat
Jur c minciuni c-acele
Alte di n-or s-l nele.
Asinul i furul
de Gheorghe Asachi
Pe o hold secerat
Pscnd asinul odat,
Din tmplare au vzut
Fluieraul cel pierdut.
Vrea, mirndu-se, s tie
Di ce lucru a s fie
Leul i guzganul
de Gheorghe Asachi
Ct se poate, se cuvine
F altuia vreun bine,
C veni-va-i multe ori
D-unde n-atepi ajutori,
Precum vei vedea aice
Din o fabul ce-oi zice.
Cerbul la fntn
de Gheorghe Asachi
ntr-o fntn limpide,
La codru, pe la munte,
Vzndu-i cerbul coarnele
Ce-i se-nal pe frunte,
Urte mdulrile
L-ar fi putut s-ajute,
De nu-i era de piedic
Podoabele cornute
Tcnd a ei sentiment,
Ea-i face un compliment
-au zis: Doamn, o comoar
Zace-ascuns lng o moar.
Cred c altul nu o tie;
Deci aceasta dup legi
Se cuvine, doamn, ie!
Ochii i nasul
de Gheorghe Asachi
Urma ceart dineoare ntre ochi -un nas vecin,
Cui din doi, dup dreptate, ochelarii se cuvin?
Advocat se fcu limba i pe nas l apra,
Iar urechea, prezidentul, a ei ziceri asculta.
Atunci limba, cu talent,
Au zis ctre prezident:
Dreapt pleac-ni, ureche,
La aceast limbuie
Bravo-n sal au rsunat,
Lupii i oile
de Gheorghe Asachi
Dup ce au fost trecut
Frunza
de Gheorghe Asachi
De stejar uoar frunz
Prin aer se rotolea;
Uitnd c-au ieit din grunz,
Tot n sus zburnd, zicea:
Ct departe de pmnt