Poezii:

Omul si ingerul - Victor Eftimie filosofica

Cuplu Ana Blandiana dragoste
Pranzul Marin Sorescu comedie
Duhovniceasca Tudor Arghezi filosofica
Fresca- Marin Sorescu comedie
Au sa ramana plopi Ileana Manalncioiu dragoste
Dormi? Tudor Arghezi filosofica
Totul simplu Ana Blandiana filosofica
Ma strecor prin multime Marin Sorescu filosofica
Ingerul Matei Visniec filosofica
Blestemele Balii Marin Sorescu comedie
Fabule:
Lupu si mielul Jean de la Fontaine
Cati ca voi! George toparceanu
Un duel George Toparceanu
Monologuri:
Martha Neintelegerea Albert Camus
Silvia Acesti ingeri tristi D.R. Popescu
Povestiri:
Pirlitu Marin Preda
Merele Pop Simion

Cuplu Ana Blandiana dragoste

Unii te vad numai pe tine,
Altii ma vad numai pe mine,
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stam spate in spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sangele duce zvonuri
De la o inima la alta.
Cum esti?
Daca ridic bratul
Si-l intind mult inapoi,
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc
Pana la sange gura,
Cum suntem?
Avem patru brate sa ne aparam,
Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea
Si tu numai dusmanul din fata ta,
Avem patru picioare sa alergam,
Dar tu poti fugi numai in partea ta
Si eu numai in cealalta parte.
Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodata sau unul va purta,
Inca o vreme,
Cadavrul celuilat lipit de el
Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moartea?
Sau poate nici nu va muri intreg
Si va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiata pe vecie,
Cat o cocoasa,
Cat un neg...
Oh, numai noi ne cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi
Si-a intelege astfel totul,

Dar stam spate in spate,

Crescuti ca doua crengi
Si daca unul din noi s-ar smulge,
Jerfindu-se pentru o singura privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Insangerat, infrigurat,
Al celuilalt.

Prnzul - Marin Sorescu

ntre prnz i-ntre nemiaz, m repezeam pe la Ilie
S ne mai jucm. Ai lui ntrziaser cu masa
i asistam i eu cum fcea Veta mmliga.
Femeia sta pe vatr, turcete,
Apucase ceaunul ntre picioare - de-o dogorea la pulpe,
De-aia cred c avea picioarele prigorite,
Punea cte-o mn de mlai, s se nchelmeze
Cnta i mesteca iute, iute cu mestecul de lemn.
Mmliga odat prindea form, ca o mic planet,
Ca pmntul, dac ar fi fost la nceput de mmlig.
n timpul sta, aa Veta mai da i ordine n dreapta
i-n stnga, c introdusese disciplina n cas, instrucia,
De cnd murise Ion al lui Ion l Mic, brbatu-su,
i luase ea comanda.
- Marioar, rcie masa, ori mai bine spal-o, f-i ceva,
Nu te uita-n gura mea, c nu pot s le fac i eu pe toate.
Tu, Mitr, ce tot lozeti acolo? (Mitra se uita-n oglind
i-ngna i ea un cntec.) Nu te mai fandosi c nu-i venir
Peitorii, du-te de cere o varz acr de la Nicolia,
C-a mnca cu mmligu.
- E acas, m, m-ta?
Ia i-o oal de zeam. Du-te cu bjba.
Iar tu, Ilie, ia vezi tu pe corlata aia, aa mai e la locul ei?
A te faci. n casa asta nici un lucru nu se mai gsete unde-l pun,
Trage un fir dintr-un cpti, vezi s nu-l deiri tot.
Dorele, i dete, m bab-ta laptele la?
Vino-ncoa cu oala...
ncet, ncet mmliga prindea forma rotund a tuciului.
Muierea i aducea aminte de ceva i lua pe deti un
Cocolo, l bga iute-n gur, s nu se ard.
- Ptiu, c uitai s pun sare. D sarea , Marioar.
Ne e pisat?
Pi voi ce pziri pn acuma?
Mai e grunjul la la oi n bttur
O lua iar la mestecat, apoi apuca ceaunul de fund cu o crp
i ddea s-o rstoarne.
- Nu mai pusei, fa, masa aia c acum i-o torn n cap,
Tot n-ai apucat tu s te lai cu iarb mare de Sn-Toader.
Aoleu, tirul sta rmase neprjit.
Care dai fuga la Chirimeana dup o can de ulei?
Ilie, nu te miti?
- La care, la a din deal, ori la a din vale?

- A din deal.
Se mai uita puin n jur, apoi ctre Tric:
- i... la a din vale, du-te tu, Tric, s-i dea nite gaz,
C-am rmas i fr gaz, desear iar ne dm cu detele n ochi.
Cere-i i puin pcur, s ungem carul.
Ctre Ilie, care o zbughise, ieea pe poart: "Vino-napoi
S-i spui ceva, cnd te ntorci cu uleiul, d o rait pe
La rzoarele lui Lache, smulge vreo trei, patru cepe".
Mai rmsesem eu, Dorel care se nvrtea pe lng lapte,
Ateptnd s-l pun la fiert
i cinele.
- Dorele, pune-i un scaun sub fund cinelui stuia
C l-or fi durnd picioarele de cand st pe-aici i ne sufl n gur.
Mar, ni! n curte c-i frng mestecul sta pe
Spinare
Rsturna n sfrit mmliga pe msua joas, rotund,
C puteai s stai chiar pe duumea i s ntingi...
Dar n ce s ntingi? Ateptnd s-i vin trupa din recunoatere
O tia felii mari, cu aa, potrivea lingurile de lemn,
Da s-i fac rugciunea, ofta i
Odat ieea n prisp i striga la mama, tare,
C-avea o voce sonora, scula i morii.
- a Nicoli, Marioara mea nu e pe-acolo?
- Ba e.
- i dedei varza?
- i dedei...
- Auzi, ia vino pn la gard s-i spui o vorb.
- Ziceai c-mi mprumui o gin. ...Hai s-o prindem
Amndou, c fcui mmlig i m uit la ea,
l dau dracului de post, nu-l mai in c tot ru imi merge.
i-a mnca, fa, rmnii la ciorb de gin cu zeam de varz...

Duhovniceasca - Tudor Arghezi (1880-1967)

Ce noapte groasa, ce noapte grea!
A batut in fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umbla fara lumina,
Fara luna, fara lumanare
Si s-a lovit de pomii din gradina?
Cine calca fara somn, fara zgomot, fara pas
Ca un suflet de pripas?
Cine-i acolo? Raspunde!
De unde vii si ai intrat pe unde?
Tu esti, mama? Mi-e frica,
Mama buna, mama mica!
Ti s-a urat in pamant.
Toti nu mai sunt.
Toti au plecat, de cand ai plecat.
Toti s-au culcat, ca tine, toti au innoptat.
Toti au murit de tot.
Si Grivei s-a invartit in bot
Si a cazut. S-au starpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul si duzii,
Au zburat din streasina lunii,
Si s-au pierdut randunelele, lastunii.
Stiubele-s pustii,
Plopii-s caramizii,
S-au povarnit peretii. A putrezit ograda ...
Ei! cine strabatu livada
Si cine s-a oprit?
Ce vrei? Cine esti,
De vii mut si nevazut ca-n povesti?
Aici nu mai sta nimeni
De douazeci de ani ...
Eu sunt risipit prin spini si bolovani ...
Au murit si numarul din poarta
Si clopotul si lacatul si cheia.
Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate?
Cine scobeste zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui,
De raspunde-n ranile mele?
Cine-i pribeag si ostenit la usa?
Mi-e limba aspra ca de cenusa,
Nu mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine.
Uite sange, uite slava.
Uite mana, uite otrava.

Am fugit de pe Cruce.
Ia-ma-n brate si ascunde-ma bine.
S-ar putea sa fie Cine-stie-Cine ...
Care n-a mai fost si care vine
Si se uita prin intuneric la mine
Si-mi vede cugetele toate.

Fresca - Marin Sorescu

In iad pacatosii
Sunt valorificati la maximum.
Femeilor li se scot din cap
Cu o penseta
Clamele, agrafele, inelele, bratarile,
Panzeturile, lenjeria de pat.
Dupa aceea sunt aruncate
In clocotul unor cazane,
Sa fie atente la smoala,
Sa nu dea in foc.
Apoi unele sunt transformate in sufertase
Cu care se cara la domiciliul dracilor pensionari
Pacatele calde.
Barbatii sunt si ei folositi
La cele mai grele munci,
Cu exceptia celor foarte parosi
Care sunt torsi din nou
Si facuti presuri.

Au s rmn plopii
Nu m cunosc dect atunci cnd plng
tergndu-mi lacrimile pe furi
i ncercnd cu greu s te ascult
De parc-mi ade inima piezi
De team c m-ndeprtez prea mult.
Suntem ca malurile unui ru
Pe care apa venic le desparte
i le unete strns fr s vrea
Copiii dau cu pietre din fiecare parte
i pietrele alunec n ea.
Cnd va seca izvorul va fi un prund ntins
Cu psri ce se scald n nisip
i se izbesc n lespezile calde
Ne vom schimba la suflet i la chip
i ne vom deprta ca s scalde.
Din tot ce-au fost au s rmn plopii
Pe marginile drumului pustiu
Cu frunze care tremur-ateptnd,
Fr s tie c e prea trziu,
Fr s tie ce i pn cnd.

Dormi? - de Tudor Arghezi

Dormi, sufletul meu? te-ai culcat?
Plou i singur mi s-a urt.
Vreau s nu te supr.
Te-am vzut citind la lamp
i n-am bgat de seam
Cnd ai nchis oblonul din grdin,
Trcat cu dungi egale de lumin.
Am btut ncet n fereastr
i iar am btut, mai tare,
i am intrat n ncperea ta.
Curat rnduial!
Cartea sta deschis la pagina alb:
Toate paginile crii erau albe.
Ce citeai tu ntr-o carte fr slove?
Patul era nedesfcut.
Cearaful nou, perina proaspt.
Unde ai plecat?
Unde umbli noaptea singuratec?
nclmintea i-este neatins.
Nu e gunoi la tine.
Te-mbraci n cma de piatr
i te ncingi cu funie de-argint.
Tu n-ai nici sudoare,
Nici praf, nici scuipat.
Un ac mi nglodete inima strpuns,
Medicule fr de prihan.
Sau e un cui de la Crucificat
Sau un ghimpe din cununa lui.
Vindec-m, suflete.
Vin-acas, suflete.
Adu leacuri, suflete.

Ana Blandiana - Totul simplu

O, dac-as fi o lumnare numai,
Sa ma consum treptat
De la un capat spre altul,
Simplu, ca-n aritmeticile
Copiilor...
Capul nti - ce fericire! Mi-ar disparea,
Lumea ar spune:
"Ce fara cap este fata aceasta!",
Eu as fi uitat totul
Si nimic n-as mai cauta sa-nteleg.
Inima apoi mi s-ar topi,
Si n-as mai iubi,
Si n-as mai ur,
Si nici o suferinta nu m-ar atinge,
Si lumea ar spune:
"Ce fara inima este fata aceasta!"
Si asa mai departe.
Si apoi n-as mai avea nici o dorinta,
Si nici o patima,
Si sngele meu purtator de corabii
S-ar spulbera,
Si mi-ar ramne numai genunchii uscati,
Tremuratori cu demnitate sau ngenuncheati,
Nimeni nu s-ar mai obosi sa spuna ceva.
n ultima liniste,
Balta de ceara
S-ar raci, pedepsita anume
Pentru toate ngrozitoarele umbre pe care
Lumina ei le-a adus n lume...

Ma strecor prin multime Marin Sorescu

ncerc s m strecor prin mulime
Dai-v la o parte! Facei loc!
Am aripi!
-Dac ai aripi, de ce nu zbori?
-Aripile mele sunt tot pentru mers pe jos.
mi in spiritul nfoiat.
Respiraia larg, puternic,
M protejeaz de micile cutremure
Ce m asalteaz.
Cnd vreau s zbor,
O fac mult mai simplu.
ntind minile n sus
i plonjez n albastrul
Care ne nconjoar.
n ideea de cer,
n ideea de zbor.

ngerul - Matei Viniec

La mine vine un singur nger
unul singur
mi spune: a ta este aceast bucat de pine?
i-o iau!
mi spune: a ta este aceast fereastr subire
nnourat? i-o iau! mi spune: a ta este cmaa,
a ta este grdina , al tu este scaunul, somnul
floarea, gndul bun i castanul viu i
petele care te viseaz i drumul din faa
casei i cmpia de sub drum i broasca estoas
care le ine pe toate n spinare cu rbdare? i le iau!
i le iau, mincinosule, pe toate!

Blestemele Blii Marin Sorescu

Fir-ar al iacacui!
Alege-s-ar praful de el!
Praful si pulberea,
Din cretet pn-n clcie
i din clcie pn-n cretet!
Dar-ar Dumnezeu, pupa-i-a tlpile.
S-1 mnnce viermii,
S cure veninul ir, balt dup el!
C l-am crescut ca pe copilul meu
i-acum se rde de mine.
Btrn i io
i el mi ia vacile la obor!
Pscui i eu vitele prin mrcini, pe-acolo pe Rculeu,
i el veni, se-ncontr cu mine,
i mi le lu la obor... Iote pe cine creti!"
Tatl lui Tropnel rmsese vduv, cu trei copii,
Bla fusese i ea mritat. Era din alt comun.
Fusese mritat la Hoaba, lng Severin, i-avea o fat.
tia vduvi i iau de prin alte comune.
Nu tiu cine i-a gsit-o, cine i-a vorbit lui de ea,
C e chipe, roie aa la piele, cu ochi negri i
Sprncenat, c era frumoas i btrn, d-apoi cnd o fi fost
n floare!
i s-a dus Marin al Florii i-a luat-o din Balota.
Era iarn. i cnd coborau pe Ungureanca-n vale,
Cu sania, ei chiuiau ca la nunt.
i toi se bucurau i erau veseli
i numai ea sta trist i n-avea chef...
Bla contenise o r din blestem, luat de amintiri
i s mai i rsufle.
Ea cnd ncepea s-i strige, ieea la poart, sub salcm,
i sufleca mnecile i fcea un fel de spectacol,
Rostea un monolog. Era aa de meter la potrivit vorbele,
C te fcea de nu micai. ncremeneai ascultnd-o.
Toi se bucurau i erau veseli,
Numai eu stam trist, acolo pe plai,
i cumnatul zice: Toat lumea bea din plosc, chiuie,
Cnt, numai mireasa nu zice bleau.
Ia, mireas, f i dumneata un cntec, s te-aud Bulzetiul.
Pe mine, m-a btut Dumnezeu,

Cnd am auzit c s mai i cnt.

C m gndeam unde m duc eu.
Ei, cnd am ajuns acas, trei copii mi-au ieit nainte,
Un biat, Tropnel sta, i dou fete.
i-o mai aveam i pe-a mea.
i nu eram i eu, f, dect de optsprezece ani!...
Ce era s fac?
Dimineaa m-am sculat de noapte,
Am sumes mnecile, am bgat focul sub est,
Am fcut mlaiul. Pune oale cu legume la foc,
Pune masa, pune mna i spal,
C erau toi murdari i iznii.
i-atunci am intrat eu n vrau,
Cu splat, cu gtit mult, cu vite, cu oameni la ajutat.
i-aa l-am crescut pe Miai sta,
Care st sub opru acum ca popndul i se face c nu m-aude.
S-mi ia el mie vitele la obor?!
C el, de! e acum n putere, iar eu, btrn, vduv,
C dup aia a murit i tatl lor i la urm i Dandin
i nu mai poci.
Fir-ar al dracului!
(Nu mai zicea acum: al iacacui, al deavului,
Fir-ar nchinat, ori fir-ar mrturisit, ci-1 drcuia,
Apsnd pe prima silab, c era mai sonor,
drrraaa... doar l-o face pe Miai s ias din curte
La judecata ei de apoi, dar el tcea chitic)
Din rsrit pn-n apus
i din apus pn-n rsrit!
N-ar mai clca iarba verde!
Nu i-ar mai muri muli nainte!
Pulberea s s-aleag de casa lui!
S-i intre viermii n aternut!
N-ar mai ajunge s-i cnte cucul!
S cnte cucuvelele! S urle lupii n curtea ta, m orbeule,
Dac ai tu inima asta n tine..."
i-i fcea aa vivartul cte-un prnz.
Scotea lumea capul pe fereastr,
Ba unii chiar se gteau i ieeau la poart,
C era frumos, ca la blci.
Stteau i ascultau.
i Miai nu s-arta neam,
Sta pitulat sub opru, sta la leau, i asculta
Ori btea cinele s schellie.

i-aa s-a-ntmplat, cum a zis ea,

i cu veninul i cu lupii n curte, i cu casa
Care-a rmas pustie.
De, blestem de mum, mcar c vitreg.
S-a ales praful. Praful.
Pe unde i-a fost casa, au tras cu plugul.

Fabule:
La Fontaine - Lupul si mielul
Dreptatea-i totdeauna de partea celui tare;
V-o dovedeste-aceasta ntmplare.
Venise sa se-adape mielul blnd
n unda cristalina a apei curgatoare,
Cnd se ivi deodata din crng un lup flamnd,
Plecat la vnatoare.
-De ce mi tulburi apa, baiete? zise fiara,
Strngndu-si cu mnie ghiara.
ti vei primi pedeapsa, prea mult ai ndraznit!
Dar mielul spuse umilit:
- Sa nu fi suparat, Maria ta,
Te rog sa te-ostenesti a te uita,
Ca pe aceasta curgatoare apa,
Din care si Maria ta se-adapa,
Eu ma gasesc la vale, cu ctiva pasi mai jos,
E, deci, un lucru-nvederat
Ca apa nu ti-am tulburat....
- Ba da, mi-ai tulburat-o, nemernic mincinos!
Si nu ma ponegrisesi tot tu, anul trecut?
- Anul trecut? Ma iarta, dar nu eram nascut.
Eu sug la snul mamei, un miel sunt, mic si prost.
- De n-ai fost tu acela, un frate-al tau a fost.
- N-am frate... - Atunci altul, tot unul din ai tai,
Stiu ca ma dusmaniti,
Voi, cu ciobanii vostri si cinii vostri rai;
Mi-au spus-o toti din codru, dar o sa mi-o platiti!
Zicnd acestea, lupul pe miel l-a nhatat,
Si-ntr-o poiana-ndepartata
Cu mare pofta l-a mncat,
Fara o alta judecata.

Ci ca voi! - George Toprceanu

Sus, pe gardul dinspre vie,
O gin cenuie
i-un coco mpintenat
S-au suit i stau la sfat:
- Ia te uit, m rog ie,
Ct de sus ne-am nlat!...
i deodat, cu glas mare,
ncepur amndoi,
S cotcodceasc-n soare:
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Dar de sus, din corcodu,
Pitulndu-se-ntre foi,
Mititel i jucu,
Le-a rspuns un piigoi:
- Ci-ca-voi! Ci-ca-voi!...

Un duel - George Toprceanu

Eroii mei sunt doi cocoi
De ras, pintenai, frumoi
Ca ofierii la parad.
Doi cavaleri aristocrai.
Dintr-o privire ofensai
ncep duelul fr spad.
Au martori puii speriai.
Teren - o parte din ograd,
Dar n-au motiv de sfad,
Cci nu se tie-a cui e vina Misteru-nvluie pricina, Deci: cutai gina...
Din amndou prile
Se-ncep ostilitile.
Ei stau o clip fa-n fa
Cu ciocurile la pmnt,
Apoi deodat-i iau avnt
i lupta-ncepe sltrea:
Sar deodat,
Dau cu ciocul.
Cad alturi,
Schimb locul.
Bat din aripi,
Dau din gheare.
Unul cade,
Altul sare...
Iar s-atac,
Iar se pic...
Dar deodat nu mai mic...
Fa-n fa, mult vreme,
Stau aa, ca dou gheme
Neclintite
i zburlite,
Pn cnd, pe nesimite,
Unul prsete sfada,
ntorcndu-se cu coada...
*
Atunci iei de sub opron
Un folozof-clapon,
Urt

-atta de btrn nct

A dat n mintea puilor...
El s-a oprit n faa lor
Cotcodcind sonor:
- Eu dezaprob acest conflict.
E o ruine, un delict
Nedemn de vremi civilizate.
Dar ateptm un viitor
Cnd, mndri de chemarea lor,
Cocoii nu se vor mai bate...
Voi v certai pentr-o gin,
Dar nu vedei? E curtea plin!
Ba trecei gardul la vecini,
C i p-acolo sunt gini...
De ce v punei gheara-n gt?
S lase unul ct de ct,
S dea i cellalt ceva, Eu, ct de ct, socot c-o da!

Monologuri:
Martha din N eintelegerea de Albert Camus
Martha alearg spre u, o nchide cu violen, se lipete de ea.Izbucnete n ipete slbatice.
MARTHA: Nu! Nu era de datoria mea s veghez asupra fratelui meu itotui iat-m exilat n
propria ar, pn i mama s-a lepdat de mine.Dar nu trebuia s veghez asupra fratelui meu,
asta-i nedreptatea carese face nevinoviei! Uite c-a obinut ce voia, n timp ce eu rmnsingur,
departe de marea de care eram nsetat. Ah! Ct l ursc! Mi-am petrecut toat viaa ateptnd
valul care m va duce departe, iacum tiu c n-o s mai vin! Va trebui s rmn nconjurat, n
dreaptai n stnga, n fa i n spate, de-o seam de neamuri i de naiuni, deesuri i de muni
care opresc briza mrii i a cror trncneal igemete acoper chemarea ei nentrerupt.
(Mai ncet.)
Alii au mai multnoroc! Exist totui locuri deprtate de mare, unde vntul serii are,uneori, miros
de alge. i vorbete despre plajele umede, pe care leumple strigtul pescruilor, sau despre
rmurile aurii n nserarea frde sfrit. Dar vntul obosete mult nainte s ajung aici.
Niciodat n-am s mai am parte de ce mi se cuvine. Chiar dac mi-a lipi urechea depmnt, n-a
auzi izbitura valurilor ngheate sau rsuflarea regulat amrii fericite. Sunt prea departe de ceea
ce iubesc, iar distana asta-ifr leac. l ursc, l ursc c-a obinut ce a vrut! Eu am drept
patrielocurile astea ngrmdite i nghesuite, unde cerul nu cunoate orizonti unde nu-mi pot
astmpra foamea dect cu prunele acre ale acestormeleaguri i setea dect cu sngele pe care lam mprtiat. Iat preulpe care trebuie s-l plteti pentru dragostea unei mame! N-are dects
moar, dac nu m iubete! S se nchid toate uile n jurul meu! Sm lase prad mniei mele
drepte! Cci, nainte de a muri, n-am s ridic
ochii s m rog cerului. Acolo, unde se poate fugi, unde te poi elibera,unde poi s-i lipeti
trupul de un altul, unde poi s te rostogoleti nvaluri, pe acele meleaguri aprate de mare, zeii
nu acosteaz. Dar aici,unde privirea se mpiedic oriunde te-ai uita, tot pmntul e croit pentruca
faa s se ridice i privirea s implore. Ah! Ursc lumea asta unde nune putem ntoarce dect
ctre Dumnezeu. Dar eu, care sufr pentru cnu mi s-a fcut dreptate, nu voi ngenunchea. i
lipsit de locul meu peacest pmnt, respins de propria mea mam, singur n mijloculcrimelor
mele, voi prsi aceast lume, nempcat

Silvia din Acesti ingeri tristi de Dumitru Radu Popescu

Toate fetele cu care ma jucam cu papusile si toti baietii,aveau tati,numai mie imi spuneau ca sunt
facuta din floriDar nimeni nu mi-a spus ce inseamna asta si atunci eu tot m-am gandit pana ce
am aflatSi uite cum credeam ca am venit eu pe lume :mama s-a dus in gradina noastra,avem o
gradina mare,cu flori si cu iarba,cu meri si cu salcamiMama s-a dus intre flori si a stat intre
flori si a luat busuioc si paralute,si indrusiaim,si magheran,si iarba neagra,si regina noptii si mi-a
facut din ele mainile,si a luat siminoc si scanteioara,si muscata si oman,si floare de vin,si
lamaita,si indrusiaim iarasi,si busuioc,si mi-a facut ochii,si gura,si obrajii,si talpile,si genunchii,si
urechile,iar din floarea miresii si din boabe de vin,si iarasi din busuioc si indrusiaim,din izma
creata si din floarea painii,din leandru,din menta si din bucuria casei mi-a facut lumina
ochilor,sangele,si bucuriile,parul,visele,din busuioc si indrusiaim si din toate florile m-a facut pe
mine mama intr-o dimineata,stand ea intre flori,intr-o dimineata nu mult dupa rasaritul
soarelui.Si simteam ca toate sunt numai flori si niciodata nu ma suparam cand imi spunea cineva
ca sunt fata din flori.. Sunt fata unei surdo-mute.M-a facut cu un barbat,desigur,dar nici ea nu stie
cu cine.Sau nu stie sa spunaFiind muta.Sau se teme sa spunaMama a stat toata viata la o
sora a ei,ca o servitoareFace totul si nu primeste nimic Ce-i trebuie ei ? zice matusamea.Ea e mutaEi nu-i trebuie nimic.Si-asa ne-a facut de ras Si pe sora ei o tine mai rau ca
pe o sluga.Eu am facut scoala in sat,pe urma am venit la oras,servitoare.Cand mergeam acasa,ma
injurau toti,pe tacute si n-aveau ochi sa ma vada.Sa nu-i incurc.Mama nu stia nimic.Ea nauzea,ea nu vorbea.Ea nu stia decat sa planga.Si eu am jurat ca n-o sa plang niciodata.Orice ar
fi.Ea a plans destul.Si n-am plans niciodata pana acum.. Si-a cumparat haine de mireasaTata na venit sa mearga cu ea prin sat,la cununie,sa nu se faca de rasEa n-a fost niciodata mireasa si
mi-a dat hainele ei de mireasa mie,uite-le ! Coronita,rochiatoate astea n-au niciun hazLe tin
doar pentru ea,sa nu ma-ntrebe vreodata de ele,altfel le-as vindeMama e atat de naiva

Povestiri:
MERELE de Simion Pop
Plecau.
Aveau calabalac mult, trebuia strans sistransul dura toata ziua. Lipsit de calmul initial, der die,
das-ul avea nervi, se precipita in comenzi.
Inviorati de miscare, taranii din ValeaMumii iesira in ulita mare sa vada retragereape pozitii
dinainte stabilite.
Leontina isi arunca pe ea rochia de dril,laibarasul si se duse la primarie. Se adunasera acolo
femei manate hipnotic deo prevestire, de un simt al necesitatii acute, impartasind surda speranta
ca lamarginea satului ar putea sa apara, ca prin miracol, feciorii si barbatii lordusi pe fronturi. Si
simtul acesta se instalase in ele atat de adanc si total,incat nu mai aveau puteri sa creada ca
asteptarea lor ar putea fi cumvainselata si nici sa se intrebe cine si cum si de ce a luat in brate o
atat devie speranta.
Un om al tunului veni la Leontina sa-I deacaramele. Femeia isi ascunse mainile in cutele
rochiei. Vecinele o certara,dandu-I ghionturi:
- Ia-le, nu fi proasta.
- Nu ramai grea din ele.
Leontina rosi, nu invatase in cei 24 de aniai sai sa-si stapaneasca fata.
Printre femei trecu Bumbusca, scriitorul primariei cu o hartie pe careo puse in afisier, acolo
unde se anunta fiscul, legile si pretul porumbului.
- Am un junghi, Bumbusca; mi-ar trebui o ventuza, se maimutari Lusca, onamila de femeie.
- Tot ce se poate, spuse omul si tistui.
Muierilelihotira si aerul vibra, ca taiat de gaite. Aveau un ras cam nebun, se faceghem, ori se
desfasura in fuioare, umbla pe sus, plutitor si, cand te asteptaimai putin, pica iar in piata. Era
rasul nervilor.
Ajuns inpridvorul primariei cauta ceva in buzunar, tusi, apoi arata spre afisier,vorbind moale:

Acolo, ia sa va stiti mortii.

Vesti de pe front
Todor Leah, mort laEcaterinoslav
Aurel Canabuna, mort
Victor China, mort
Sile Vasile a Larului,disparut
Ion Chirila, mort la Don
Simion Ziman si
Iliuta Ziman, morti
Leontina citi hartia si nu zari numele lui Chirila, numele omuului ei.Se uita la celelalte femei,
cu o oarecare mandrie, cu trufie, chiar, si vru sale certe dece sunt nestapanite, ba se imping, ba se
resfira. Privi iarpropozitiunea, apoi zari cuvantul Don, isi duse mana la gura si lumea sespalaci;
primi stirea in valuri ritmice si adanci, o raspandi in simturi,tropotind pe loc, apoi alerga la
intamplare cu gura deschisa batand aerul cubratele.
Leontina se scula si merse pe ulita. Isi scoase naframa sa audazgomotele lumii. O trase dupa
ea, jucand-o din mers si dupa cativa pasi opierdu. Pe neamt il zari cand acesta era la doi pasi si-i
spuse cuvantul spatir. Era cel cu caramelele. Nu putuface altceva decat sa-l priveasca, sa-I
porunceasca din priviri, sa-l roage saplece.
Danke, zise el si o lua debrat. Avea solduri largi, fata rosie si in priviri, in linia buzelor,
foameaunui exaltat sexual.
Ea nu se feri, mergea pe ulita cu mainile ascunse in cutele rochie; aveain priviri o mirare.
-

Cateaua! Sopti cineva sisilabele se proiectara fierbinti, modulate, pe foaia de geam.

O femeie isi imboldi fetele in casa, zicand ca trece Rachel ape ulita.
-

Cine trece, mamuca?Intrebara ele

Blestemata din biblie incare s-a cuibarit doamne iarta-ma preacurvia.

Dar aia ce-i?

Gura, ca sunteti proastesi vitele.

Pe Leontinao supara soarele ce cadea in asfintit si trebui sa-si apere ochii. Ii e rusinecatelei,
intelesera
oamenii. DarLeontinei nu-i era rusine, ea pur si simplu mergea pe ulita, nici
bucuroasa,nici trista.
L-a dus pe neamt la casa ei.
Leontina il intreba din nimic:
-

Cum iti spune?

Was?

Cum te chiama? Numele

A mein name, JohanKempe, zise neamtul galagios.

Vasazica estisi tu Ion, gandi Leontina alb. Neamtul o prinse de mana sa si-o apropie.
Il trase depostav, imbiat, si neamtul intelese ca acolo se vor iubi, in casulia de lemn.
Femeia ilurma vulpeste, atrasa hipnotic de secera subtire a lunii.
Gabanasul incare intra Leontina cu neamtul era un fel de arca a lui Noe; se aflau acolofunii de
ceapa, ludai, sita ingalbenita de timp, smocuri de urechelnita cu acaror fiertura se vindeca
durerile de urechi, piei de mile, de iepure si deveverita rosie, niste palarii slinoase, gaurite de
soareci, intr-un cuvant, seaflau acolode toate, dar mai ales mere, multe mere, un munte intreg,
surpatpeste trupul neamtului pe care il acoperea pana la jumatate.
Il omorasecu andreaua din par, ca pe un pui de gaina, dar el nu muri indata, mai zvacni,se
arunca dupa taranca, apoi cazu pe mere, mai prcis intre ele, si merele sesurpara, acoperindu-i
mana cazuta la intamplare, ochii fara sprancene, apoifata pe care staruia o uimire, ca unul care a
visat.
Moartea i-afost usoara, inmiresmata de mere ionathane si domnesti, care au darul de a teumple
de natura, de setea de a trai.
Atunci seintampla altceva; desi merele erau sanatoase, rosii, iti luau ochii, se miscaraviermii in
ele, se trezira spre a se tara lentsi sigur spre prada ce le apartine.

Ea stia caa ucis. Se arata noptii si socotind ca l-a prohodit pe Chirila, buzele eispusera, fosnind
ca hartia: acum, pedepseste-ma Doamne."