Rolul adevarului si erorii in procesul de cunoastere

In opinia mea, eroarea si adevarul sunt concepte

antagonice , dar in procesul de cunoastere acestea sunt
esentiale, devenind complementare.
In primul rand, eroarea reprezinta o specie a falsului
neintentionat, deci provine dintr-o lipsa de cunoastere.Din
punct de vedere etimologic provine de la termenul
errare(lat), ce se traduce prin termenul a rataci. In
procesul de cunoastere eroarea are un rol fundamental,
fapt evidential de Karl Popper in lucrarea sa, acesta
afirmand: Eroarea este consecina necesar a condiiei
noastre de oameni. Cu toii suntem failibili i nclinai s
greim; s ne iertm unii altora prostiile. Acesta
considera ca eroarea poate inspira multe idei bune.Un
exemplu prin care se evidentiaza aceasta idee este
metoda matematica a reducerii la absurd, prin care un
individ porneste de la un fapt neadevarat considerandu-l
adevarat si ulterior constata adevarul.
In al doilea rand, cunoasterea se bazeaza pe
conceptual de adevar.In filozofie se regasesc o
multitudine de tipuri de adevar.Filozoful Epicur afirma ca
toate senzatiile noastre sunt adevarate, astfel ca senzatia
este criteriul supreme al adevarului. Adevrul ia natere
din corespondena cu realitatea, din coerena enunurilor
i din utilitatea ideilor, deci presupune o intelegere
profunda a diferitelor fenomene.

In concluzie, consider ca adevarul si eroarea sunt

fundamentale pentru procesul de cunoastere, avand o
valoare complementare.