Veac de tacere,

de Adrian Paunescu

Am s fug cu tine-n munte s uitm cuvntul dac

Am s fug cu tine-n munte s uitm cuvntul nu
Hai s conjugm ninsoarea i uitarea eu i tu
Timpul pe deasupra noastr ca o sanie s treac.
Am s fug cu tine-n munte s uitm cuvntul ns
Am s fug cu tine-n munte s uitm cuvntul hai
Vai, vom face repetiii pentru iad i pentru rai.
De ecouri mari de piatr vei fi rs, vei fi plns.
Am s fug cu tine-n munte s uitm cuvntul pleac
Am s fug cu tine-n munte s uitm cuvntultaci
Prin albastrele troiene s fim liberi i sraci,
S uitm ce-nseamn totui, s uitm ce-nseamn dac.
S uitm academia, tribunalul, primria,
Veverie fr nume ne predea curate legi,
Cnd se va rsti furtuna vorba mea s-o nelegi
Cnd vor susura izvoare afl c-a murit mnia.
i de unde pn unde s uitm ce mai nseamn
S rmnem ai naturii, botezai n necuprins,
La sfritul toamnei lumii s ne apucm de nins
De Crciun ne fie iari dor de var i de toamn.
Vai, snt ruri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, s splm n ele pata lumii de noroi,
Ca ntr-un trziu i munii s nvee de la noi,
Darul de-a tri mai liber fr a rosti cuvinte.
Snt stul de vorbe, vorbe, a nimic aductoare,
Vino s uitm cuvinte i s nvm a fi,
De cuvinte fr noim, de sonoriti pustii,
S splm ntrega fire, s trim cu-ndurerare.
S uitm ce-nseamn lume, i avere, i putere
S uitm cuvntul dac, s uitm cuvntul da,
i-ntr-un veac fr cuvinte, ca doi cai fr de a
S trim tcnd iubirea, fiindc totul e tcere.