Superstitiile romanesti legate de focul din ceruri.

Ce ,,paratrasnet" magic este

folosit de secole in satele Romaniei
Costel Crangan,

Traditiile si superstitiile romanesti legate de trasnet si fulger sunt foarte ,,colorate" si includ elemente
imprumutate de la mai multe religii arhaice. Totusi, in credintele locale, Sfantul Ilie ramane marele stapan al
sagetilor de foc care cad din cer.
Frica de fulgere si trasnete este una dintre cele mai vechi angoase ale omului, care, timp de mii de ani, a asimilat
spectaculoasele fenomene cu numeroase divinitati, una mai fioroasa si mai razbunatoare decat alta.
Succesul acestora a fost unul garantat la public, dat fiind spectacolul ceresc oferit, insa vremurile lor de glorie
au inceput sa apuna dupa ce Benjamin Franklin a descifrat misterul sagetilor de foc care cad din cer si a inventat
paratrasnetul.
Cine erau stapanii fulgerelor
Mitologia este plina de astfel de ,,stapani ai fulgerelor", dintre care cei mai cunoscuti sunt Zeus al grecilor,
Jupiter al romanilor, Thor al scandinavilor si Tinia al etruscilor.
Insa, pe teritoriul romanesc, altii au fost zeii, ce-i drept mai putin celebri, care au tinut in mana fulgerele si
trasnetele. Cea mai veche divinitate a ,,focului din cer" este, fara indoiala Gebeleizis - sau Nebeleizis, zeul

fulgerului, tunetului si ploii la vechii daci. Era reprezentat ca un barbat chipes, uneori cu barba, care tuna si
fulgera pentru a-i alunga pe dusmani.
Oarecum suprinzator, insa, obiceiurile romanilor au fost influentate de un zeu obscur - pe nume Perun - in care
credeau slavii de la rasarit. De altfel, numele lui in rusa arhaica inseamna inaltime sau deal.

Perun este echivalentul zeului Perkons (Letonia) sau Perkunas (Lituania) din mitologia baltica, zeului vedic
Parjanya din mitologia indiana, Thor din mitologia scandinava, Donar din mitologia germana, Taranis din
mitologia celta. Unii cercetatori afirma ca i-a luat locul lui Rod ca zeu suprem in vechea mitologie slava.
Cert este ca la 988, cand rusii au fost crestinati de Sfantul Vladimir I, marele principe al Kievului, Perun era
zeul lor principal. Era reprezentat ca un barbat cu statura impunatoare, cu par de argint si mustati de aur. De
obicei purta o ghioaga (uneori un ciocan), o secure de razboi si un arc cu care tragea sageti din fulgere sau
traznete. Pentru el se faceau, de obicei, sacrificii de cocosi si de capre, in timp ce pentru ritualurile cele mai
importante se sacrificau tauri si ursi.
Stejarul era considerat arborele sfant al lui Perun. Dupa trecerea rusilor la ortodoxie, identitate lui Perun s-a
dizolvat sincretic in profetul Ilie, al carui car de foc gonea prin cer, declansand fulgerele asociate cu vechiul zeu.
De altfel, toate aceste supersititii pornite dinspre Perun sunt adanc infipte in mentalul colectiv al taranului
roman, mai ales in Moldova si Muntenia.
Superstitii tip ISU si sageata care te scapa de junghiuri
Cele mai multe dintre superstitiile romanilor legate de fulger si trasnet au legatura cu Sfantul Ilie, care este
considerat ,,marele pedepsitor" al raului si relelor. Folcloristul tecucean Tudor Pamfile (1883-1923)
consemneaza mai multe dintre obieceiurile taranilor legate de furtuna si fulgere, iar multe dintre acestea par un
fel de instructiuni pentru situatii de urgenta.
,,Sa nu stea la fereastra ori in tocul usii cand fulgera si trasneste, caci pe acolo intra diavolul in casa si acolo va

lovi sageata Sfantului Ilie", scrie folcloristul, relatand o vorba batraneasca din aria Nicorestiului.
,,Diavolul, ca sa raza de Domnul, se duce pe culmea de deal, ori pe varf de sura, iar acolo il trasneste Ilie", este
o alta relatare, culeasa din zona Comesti, carea arata fara echivoc ca a nu merge pe un loc inalt cand e furtuna e
reteta sigura de protejare.

Uneori, se credea ca in locul unde cade traznetul se afla o comoara. ,,Joaca dracii pe comoara, iar Sfantul Ilie ii
alunga cu trasnete", este o veche superstitie care insa se mai pastreaza in satele din centrul si nordul judetului
Galati, dupa cum ne-a confirmat si folcloristul Paul Buta.
Exista insa si obiceiuri mai putin obisnuite, cea mai impresionanta colectie de acest fel fiind adunata de
folcloristul Gh.F.Ciausanu (1889-1963).
Aflam astfel ca ,,sagetile de fier si cremene care cad din cer odata cu trasnetul sunt bune de leac si de noroc".
Evident, unele formatiuni erau chiar produse de fulger, care topea nisipul cu formidabila lui forta electrica, insa
cele mai multe erau doar artefacte arheologice: virfuri de sageti din piatra si din fier.
Ei bine, cu aceste sageti de fulger, tarani credeau ca se pot lecui de junghiri de sale! ,,Sageata de fier a
trasnetului se spala in trei ape, iar apa aceea se da sa bea celui care e tinut de junghiuri", scrie Gh.F.Ciausanu.
Amulete de leac, de rod si de noroc
Obtinerea sagetii ,,garantate" nu era deloc usoara. Exista credinta ca sageata trasnetului intra in pamant noua
stanjeni (in Oltenia) sau sapte (in Muntenia), de unde iese cate un stanjen pe an, deci in cam sapte sau noua ani
pot fi adunate si folosite.
Din aceste pietre se faceau amulete de leac pentru bolnavii de plamani (,,de aprindere"), pentru ca pomii
neroditori sa rodeasca sau pentru ca vitele bolnave sa se indrepte. Obiceiul in ca mai exista in unele sate din
sudul judetului Vaslui.

Insa cel mai important rol al amuletelor era de protectie fata de trasnet. In Oltenia (potrivit lui Gh.F.Ciausanu)
era obiceiul sa se gaureasca si sa se poarte la gat ca talisman care sa te fereasca de fulgere.
Traditia exista si in Ardeal, fiind povestita chiar de catre George Cosbuc, care descrie o astfel de amuleta tinuta
intr-o punga de postav rosu si despre care se credea ca este aducatoare de noroc.
Alungarea trasnetului cu batul, cu urzica si cu salcia
Insa metodele de protejare fata de trasnet sunt mult mai complexe decat par.

Folcloritul Tudor Pamfile, relateaza credinta taranilor de prin partile Tecuciului de a alunga ,,sarpele de foc"
(traznetul) cu un bat de alun pe care drumetul trebuie sa-l tina in mana. Principiul era valabil si pentru sarpele
veninos, iar superstitia inca mai este intalnita in satele Moldovei.
In unele locuri (mai ales in satele din estul Transilvaniei - obiceiul fiind de origine austriaca) exista obiceiul de a
arunca in timpul furtunii urzici in foc, culese in ziua de Sanziene.
Salcia este, de asemenea, considerata protectoare, mai ales in satele din lunca Dunarii. Mladita de salcie pusa la
icoana de Sfantul Gheorghe sau de Florii se scoate la vreme de furtuna si se pune pe pervazul ferestrei, pentru a
alunga trasnetul.
In ajunul Sanzienelor, tarani din Oltenia de sub munte culeg floarea de sanziene si o impletesc in cununi sau in
buchete, pe care le arunca pe acoperisul casei, unde vor sta toata vara. In alte locuri, se pun cununi de salcie la
creasta acoperisului sau chiar impletituri din urzici.
Cu ramura-n chimir, fugind de mata!
Ciobanii din Bacau si Neamt inca mai au traditia tinerii in chimir a unei mladite de salcie de la Florii, pentru a
apara de fulger, de junghiuri in sale si de muscatura de sarpe. Merge sau nu merge e greu de spus. Si pescarii
lipoveni au superstitii legate de trasnet. Ei cred ca piatra de trasnet agatata printre greutatile navodului le va

aduce mare noroc la prins pesti.

In Oltenia, potrivit lui Gh.F.Ciausanu, se crede ca nu este bine sa stai cand fulgera aproape de o pisica sau de un
caine, caci in acestea se ascunde cel mai des diavolul, deci exista risc de a fi trasnit de Sfantul Ilie, care tinteste
pe necuratul.
De altfel de aici deriva obiceiul de a face, cand trasneste, de trei ori semnul crucii, caci astfel diavolul este
alungat. Obiceiul este intalnit pe tot teritoriul romanesc.
De ce se pun mladite de salcie la casa noua
Foarte multe credinte sunt legate de protejarea locuintei. In Moldova, ca capriorii caselor in constructie se pun
mladite de salcie si busuioc, legate de o cruce din lemn, scopul fiind acela ca imobilul sa fie ferit de trasnet. In
alte zone, mai ales in sud, pietrele de trasnet sunt zidite in peretii locuintei, uneori chiar sub pervazul unei
ferestre.

Tot in Moldova se crede ca omul rau, nelegiuit, este lovit de trasnet din senin, tocmai ca pedeapsa a rautatii lui.
Iata cum suprindea credinta aceasta Vasile Alecsandri (Poesii populare - Vidra): ,,Bine vorba nu sfarsea/ Pe loc
cerul se-aprindea/ Si trei fulgeri repezea/ Pe Stoian popa-l lovea/ Si in cenusa-l prefacea".
Locuri care au luat nume de oameni trasniti
In trecut, locurile in care oamenii erau loviti de trasnet erau marcate cu o cruce din piatra. In localitatea
galateana Jorasti, un intreg deal poarta numele unei femei ucise de un trasnet. Locul este marcat in harti sub
numele ,,Crucea Balasei".
In localitatea respectiva, in urma cu circa trei decenii, un activist de partid a avut un schimb de replici demn de
Caragiale cu un brigadier care, la intrebarea ,,Unde sa treiera graul azi", a primit un raspuns cu iz
impertinent: ,,La crucea mamei mele!" Brigadierul respectiv se nimerise sa fie tocmai fiul Balasei, femeia a
carei moarte a dat nume dealului. ,,Doar n-o sa-i spun mamei mele Balasan", s-a scuzat taranul cu o intrebare

din care razbate bunul-simt al neamului.