2.1.

Seaua turceasca
explorarea radiologica a seii turcesti se poate face prin examinari radiologice in incidenta de
fata, de profil si daca este nevoie in incidenta fronto-suboccipitala, la care se pot adauga, in
functie de caz sectiuni tomografice in plan frontal sau sagital;
explorarea CT a seii turcesti pune in evidenta aspecte multiple privind mai ales continutul
normal sau patologic al acesteia;
interpretarea aspectelor radiografice, in stransa legatura cu contextul clinic de evolutie,
trebuie sa tina seama in primul rand de variabilitatea foarte mare a aspectelor selare normale:
in incidenta de profil, dimensiunile medii ale seii turcesti sunt in sens antero-posterior
cuprinse intre 9-16 mm, cu o inaltime (diametru vertical) de 6, 5-11 mm si o latime de 9-19 mm,
cu planseul rotunjit si concav in sens cranial; nu trebuie uitat ca un planseu oblic poate fi o
varianta anatomica normala;

in incidenta de fata, dimensiunea este de 15 mm, cu planseul orizontal sau bomband in sens caudal;

micsorarea dimensiunilor seii turcesti in incidenta de profil nu semnifica neaparat si o micsorare a

volumului hipofizei, acest aspect putand fi datorat unei hipertrofii ale apofizelor clinoide, fara ca
volumul seii turcesti sa fie modificat;

marirea dimensiunilor seii turcesti peste valorile normale, este datorata unor formatiuni tumorale,
care produc deformari variabile, in functie de tipul tumorii:

adenoamele bazofile, de regula microscopice nu dau modificari ale seii turcesti;

adenoamele eozinofile exercita o dubla actiune;
adenoamele cromofobe si craniofaringioamele largesc precoce seaua turceasca, in
sensul uzurii si subtierii peretilor dand aspect balonat al seii turcesti.

calcificarile la nivelul seii turcesti sunt rar vizibile la explorarea radiologica conventionala;

un aspect particular important este acela al seii turcesti osteoporotice si erodate, fara a avea un
proces expansiv la nivelul ei;

eroziunea reprezinta semnul radiologic precoce dat de intreruperea laminei dura la baza
dorsumului selar - linia laminei dura trebuie sa fie completa in mod normal, chiar si la bolnavii
varstnici;

de aceea orice intrerupere de contur are semnificatie patologica;

corticala osteoporozata poate avea un contur difuz, deoarece are loc o scadere difuza a densitatii
osoase, asa cum avem in osteomalacie, hiperparatiroidism si osteoporoza propriu zisa;

2.2.Cartilajele de crestere

prezenta cartilajelor de crestere sau osificarea lor prematura, concomitent cu oprirea procesului de
crestere in lungime constituie un aspect important precizat prin explorarea radiografica (in caz de
nanism si gigantism).

3. Radiodiagnosticul in oto-rino-laringologie
3.1. Radiodiagnosticul in otologie
explorarea radiologica a osului temporal utilizeaza incidente variate, care se completeaza
reciproc, deoarece osul temporal este un complex foarte bine organizat, care adaposteste urechea
interna, sistemul labirintic, conductul auditiv intern, etc.
pentru studiul mastoidei este efectuata incidenta Schuller (temporo-timpanica), pentru
studiul urechii interne si al stancii incidenta Stenvers (occipito-zigomatica), Mayer (frontotimpanica), Chausse III (antro-timpanica);

modificarile patologice ale osului temporal sunt puse in evidenta in caz de:
malformatii ale urechii interne si medii;

 afectiuni inflamatorii ale sistemului celular

(acuta,
supurata, cronica), labirintita, petrozita;

oto-mastoidian:

oto-mastoidita

colesteatomul;
fracturi ale osului temporal;
tumori de os temporal benigne (de unghi pontocerebelos) si maligne.

in otitele medii acute, supurate, cronice procesul inflamator se extinde de la urechea medie la
celulele mastoidiene a caror radiotransparenta este diminuata prin voalare sau opacefiere, cu
osteoscleroza septurilor osoase sau chiar osteoliza lor;

colesteatomul constituie o complicatie a otitelor medii cronice, obiectivata la exa-menul

radiografic sub forma unei cavitati unice, cu contur net (colesteatom chistic).

3.2. Radiodiagnosticul in rinologie

sinusurile paranazale grupate in sinusurile anterioare ale fetei (sinusurile frontale, celulele
etmoidale anterioare si sinusurile maxilare) si sinusurile posterioare (celulele etmoidale
posterioare si sinusurile sfenoidale);

prezinta o patologie relativ complexa:

sinuzita acuta (frontala, maxilara)
sinuzita cronica;
polipoza;
chisturi sinusale;
tumori benigne (osteomul si fibromul nazofaringian);
tumori maligne sinusale si etmoido-nazale (epitelioame si sarcoame).

sinuzitele acute (frontale, maxilare):

caracterizate prin opacefierea in diferite grade a sinusurilor frontale si/sau maxilare;
radiotransparenta absenta (pansinuzita);
rinosinuzita alergica afecteaza toate sinusurile fetei, constatandu-se edematierea
mucoasei cu caractere deosebite la fiecare sinus:
voal neomogen in sinusurile frontale;
opacefiere uniforma a celulelor etmoidale;
edem al mucoasei peretilor sinusurilor maxilare;

 aspectele radiologice se modifica in timp, de la o

examinare la alta (dupa cateva zile unele sinusuri devin
transparente, altele sunt opacefiate);
In polipoza nazala sunt opacefiate fosele nazale ale caror pereti
sunt bombati, concomitent cu un proces de sinuzita maxilara
cronica.

Fig. 14.4. Sinusul maxilar stang

opacefiat dupa extractie de canin, cu
abces periapical aspect de sinuzita
maxilara odontogena, postextractionala.
Fig. 14.6. Sinusul maxilar drept,
partial opacefiat, datorita unui
mucocel sinusal.

Fig. 14.5. Rest radicular radioopac,

intruzionat in sinusul maxilar drept, cu
opacefierea sinusului aspect de sinuzita
maxilara odontogena dreapta.

Fig. 14.7. Ingrosare plastica a

mucoasei sinusului maxilar drept,
prin contrastografie.

3.3.

Radiodiagnosticul in faringo-laringologie
3.3.1. Radiodiagnosticul in faringologie

examenul faringelui prin rinoscopie posterioara este completat in mod fericit de explorarea
radiologica;

cavumografia cu substanta de contrast are o valoare deosebita in diagnosticul tumorilor de

cavum, inclusiv in cazul extinderii asupra structurilor de vecinatate;

3.3.2. Radiodiagnosticul in laringologie

in laringologie, examinarea radiologica furnizeaza date esentiale pentru diagnosticul pozitiv

al unor procese tumorale:
evidentiaza tumorile subglotice;
precizeaza eventuala invazie tumorala a cartilajelor laringiene;
pune in evidenta zonele de edem;
permite urmarirea dinamicii procesului tumoral;

in tumorile de laringe, pentru o mai buna localizare a acestora, laringele este impartit in
patru cadrane, in doua linii perpendiculare una pe cealalta, respectiv liniile A si B;

linia B este orizontala, care trece prin regiunea glotica, avand ca punct de reper anterior
locul unde se intalnesc cele doua margini, superioara si inferioara (ale cartilajului), regiune
ce se calcifica precoce, usor de identificat pe radiografia de profil, iar ca punct de reper
posterior este punctul cel mai inalt al pecetii cricoidiene ; perpendiculara pe aceasta
orizontala o intalneste tangent la peretele posterior tot in dreptul pecetii cricoidiene.

Regiunea faringo-laringiala este divizata in patru cadrane importante pentru precizarea sediului
tumorii.

Tumorile din cadranul supero-anterior sunt tumori vestibulare (fig. 8.);

Tumorile de pe linia orizontala, in jumatatea ei anterioara sunt tumori glotice (corzi vocale
sau ventriculare) (fig. 9.);

Tumorile din cadranul inferior si anterior sunt tumori subglotice (fig. 10);

Tumorile din cadranele posterioare, superior si inferior sunt tumori ale hipofaringelui (fig.
11.);

Tumorile care se suprapun pe linia verticala in jumatatea ei superioara sunt tumori laringofaringiene.

Fig. 14.8. Tumora laringiana localizata in

cadranul supero-anterior, dupa schemele
Baclesse tumora vestibulara.

Fig. 14.9. Tumora laringiana pe linia

orizontala, in jumatatea anterioara tumora
glotica.

Fig. 14.10. Tumora laringiana subglotica,

proiectata in cadranul inferior-anterior.

Fig. 14.11. Tumora laringo-faringiana, de

pliuri ari-epiglotice, localizata in cadranul
posterior-superior si inferior.

Fig. 14.12. Tumori de laringe in incidenta de fata : a - tumora de laringe la

nivel de epiglota ; b tumora laringiana de banda ventriculara, in
cadranul superior drept sau stang; c tumora subglotica in cadranul
inferior drept sau stang ; d tumora laringiana de pe linia orizontala, cu
punct de plecare glota, cu dezvoltare spre sinusurile piriforme.

De retinut:
De o deosebita importanta sunt cunoasterea aspectului radiologic normal al laringelui
- laringele patologic este dominat de prezenta tumorilor maligne, situatie in care examenul
radiologic este esential cu deosebire in diagnosticul pozitiv si de stadializare al acestora.

Depisteaza corpii straini radioopaci, tuberculoza laringiana si face un inventar rapid al leziunilor in
traumatismele laringiene.