TILCUIREA

EPISTOLEI CATRE ROMANI

A slAvitului §i prea-lAudatului APOSTOL PAVEL

de
Sfintul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei

talmacita din elina veche in cea noua §i

impodobita cu felurite insemnari de catre

Nicodim Aghioritul

Indreptarea talmacirii, note ale editiei §i inainte-cuvmtare:

Florin Stuparu

Tiparita cu binecuvintarea
Prea Sfintitului Parinte Galaction,
Episcopul Alexandriei §i Teleormanului

Editura Cartea Ortodoxa

Bucure§ti, 2005
 COLECTIA TILCUIRI LA SFINTA SCRIPTURA

Coperta: Mona Velciov

Editia de fata reproduce traducerea

Mitropolitului Veniamin Costache,
tiparita de Mitropolia Bucure§tilor la 1904

© Editura Sophia, pentru prezenta editie

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

THEOPHYLAGT, arhiepiscop de Ohrida, st.
TOcuirea Epistolei catre Romani a Slavitului §i Prea-Laudatului
Apostol Pavel / de Sffntul Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei;
talmacita din
elina veche in cea noua §i impodobita cu felurite
tnsemnari de catre Nicodim
Aghioritul; mdreptarea talmacirii, note ale editiei §i inainte-cuvintare:
Florin
Stuparu; tiparita cu binecuvintarea Prea Sfintitului Parinte
Galaction, episcopul
Alexandriei ?i Teleormanului. - Bucure§ti: Editura Sophia; Alexandria-
Cartea Ortodoxa, 2005
ISBN 973-7740-64-5
ISBN 973-7957-97-0

I. Nicodim Aghioritul, st. (trad.)

II. Stuparu, Florin (ed. §t.; trad.)

Teleormanului

22.07
 Inainte-cuvintare

Ce sint Scripturile ?

Cugetul Bisericii este ca Scripturile, adica scrierile ce indrepteaza pe om

catre parta§ia cu Hristos, catre mintuire, catre viata cea ve§nica, sint scrierile

Proorocilor §i ale Apostolilor, adica Vechiul §i Noul Testament, Tmpreuna cu

1
scrierile Parintilqr Bisericii.
Apoi, trebuie sa tinem seama ca izvorul Sfintelor Scripturi este Dumnezeu
Insu§i, dupa marturia Sfintului Apostol Pavel, care ne spune limpede ca „toata
Scriptura este insuflata de Dumnezeu §i de folos spre invatatura, spre mus-
trare, spre mdreptare, spre in|eleptirea cea spre dreptate, ca sa fie deplin omul
lui Dumnezeu spre tot lucrul bun desavir§it" (2 Timotei 3:16). Cu acestea,
Apostolul mtare§te cuvmtul Prorocului David, care zice: „Cuvintele Domnu-
lui - cuvinte curate, argint cu foe lamurit, ales de pamint, curafit de §apte ori"

(Psalmul 11:6). Inca §i SfTntul Apostol Petru ne indeamna sa citim Scripturile,

pentru ca „avem mai adevarat cuvintul eel proorocesc, la care bine faceti lutnd
aminte ca la o lumina ce straluce§te m loc Tntunecos, pina ce ziua va lumina §i
Luceafarul va rasari intru inimile voastre; §tiind mai intii aceasta, ca toata pro-
orocia Scripturii nu se face cu a sa dezlegare. Pentru ca niciodata nu s-a facut
proorocie prin voia oamenilor, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait
purtindu-se de Duhul Sffnt" (2 Petru 1: 19-21).

Care estefolosul citirii Scripturilor?

Proorocul §i Imparatul David, organul Duhului, scriitorul de Psalmi - §tiind

ca viata duhovniceasca, viata cea adevarata, are ca izvor Scripturile -' ne-a lasat
spre marturie Psalmul 118, care va propovadui ve§nic folosul cuvintului lui
Dumnezeu. Astfel, el scrie: „Fericiti - cei fara prihana in cale, care umbla m le-
i
SfTntul Petru Damaschin, prologul la Cartea intii.
2
Sfintul Ippolit al Romei, Despre Hristos §i Antihrist, capitolul 1

5
 gea Domnului ! Fericiti 3 marturiile
tinarul calea sa? CTnd
ei mindri, cei ce se abat de la
n-a mingiiat
-mi -am amin
Doamne, m-am
mingiiat" (778:52). „Minile
§i

§ ma voi invata pomncile Tale!" (775:73).

zidit; intelepte te-.ma, i
§

™T° "
r vedea

ge
".•;

" se
vor ves
mi vie mie mdurarile
t '"
tnm cu K,e

spre mmtuirea Ta sufletul meu,

„Cei ce secern
* *
"Mjdulr ™ ™» »
! -i^ »
am nadajduit; (775:81). „Toate poruncile Tale
,
intru cuvintele Tale
sint adevarul" (775:86
Dupa
t^ellT'^
Vd
tost legea Ta gindirea mea,
^
mSrtUriile gUrii TaIe "
« 18
atunci as fi pierit intru smerenia
"Cad, de n'u /fi
mea" (775-92) In
^-
veac nu voi uita fndreptarile Tale,
ca intr-msele m-ai viat" (77593)
Mai muk
(775.98). „Mai mult decit tofi cei ce ma mvaja am imeles, caci marturiile Tale
gmdirea
cile Tale
mea sfnt"
am cautat"
775:99). „Mai mult decit cei batrini am priceput
f 7 7/M nm tv„«™> *~^* ~_i ..... v v \ . . . .
^
cS porut
v y"x un

Ot
mierea

tru martunile Tale, ca Tn v^ar ]<*.*\ Wo™~„* „ -i-» ,-, *« « M * *

adevarul
.face es,e mU l,a cetor ce iubesc tegea Ta, ,i auTs^^Sr • 65° ''
(7i
Poate ca acestca ar fi dc ajuns pentru a m^legc folosul
ScHpturilor Dar

^uvimcie urma§uor ^rooro-

Hlnr ci Qt A«rTn^ri
ApOS hlor .a- i
ch " dumnezeie ? tii no § tri
D ,h Ik, ^ '. Parinfi mdemnati de acelasi
m~

mntl
f^t
W? P
!
7^ a
BlSeridi Astfe1
§I
^
-
'
Sfintul Ciprian fntreaba': „Dac1
PCSte t0t 6Ste ° V uita Tnva tura
P te ^ §i daca toata
mel a evlavjei ?i a credmtei vine din
i
luarea aminte i din ftici? ce
nvmtor, ce m se cuvme sa voim i § cautam mai
§ sa nazuim mai mult, decit ca, avrnd^ei
nile bine mfipte i casele
§ noastre intarite
vim neclatmafi furtunilor si viltorilor
veacului,
pe piatm cu zid
sa venim
tar^?t*

catre
KSS
^piaunie
aspfanrik mi
lui
Dumnezeu pnn dumnezeiestile porunci ?"

1 >V

In Cuvint despre feciorie.

6
 Iar Fericitul Ieronim adauga: „Iube§te Sfinta Scriptura $i intelepciunea te
1
va iubi Iube§te-o pe ea,
! §i ea te va mintui I"
SfTntuI Apostol Pavel zice §i el: „Cite s-au sens mai-nainte, spre invatatura
noastra s-au serfs; ea, prin rabdare §i prin mingiierea Scripturilor, sa avem na-
dejde" (Romani 15:4).
§i SfTntuI Efrem Sirul: „Frate, cind va veni asupra ta aducerea aminte cea
rea, tu smulge atunci sabia aceasta, adica ginde§te la frica lui Dumnezeu, §i

vei taia toata puterea vrajma§ului de trimbita sa ai dumnezeie§tile

! Iar in loc
Scripturi. Caci - precum trimbita, strigind, ti aduna pe osta§i - tot a§a §i dum-
nezeie§tile Scripturi, strigmd catre noi, aduna gindurile noastre intru frica lui
Dumnezeu. Pentru ca §i gindurile noastre sint ca ni§te osta§i ce bat razboi im-
potriva vrajma§ilor Imparatului. §i, iara§i - la fel cum trimbita, strigind in vre-

mea razboiului, de§teapta osirdia tinerilor §i a nevoitorilor impotriva luptatori-

lor - tot a§a §i dumnezeie§tile Scripturi de§teapta osirdia ta catre lucrarea bu~

nStafii §i teimbarbSteaza pe tine asupra patimilor. Pentru aceea, fratele meu,

cit poji mai des sa cite§ti intru dinsele, ca sa adune gindurile tale, pe care le ri-

sipe§te vrajma§ul cu reaua lui me§te§ugire, pumnd intr-insele rfele aduceri

aminte, sau aducmd asupra-ti necazuri de multe ori, sau dindu-ti multe bune
norociri §i rasfatari. Caci acestea le lucreaza cu viclenia lui, ca sa Tnstraineze
pe om de la Dumnezeu."

Care este paguba necunoa§terii Scripturilor?

„Iar Iisus, raspunzind, a zis lor: Va rataciti, ne§tiind Scripturile, nici pute-
rea lui Dumnezeu!" (Matei 22:29).
„Pentru ce ne lenevim §i catre ce ne gatim? Pentru ce nu purtam grija de
raspuns, pina avem vreme? Pentru ce defaimam Sfintele Scripturi §i graiurile
lui Hristos? Au vi se pare ca cuvintele Lui §i ale Sfintilor Apostoli §i ale Proo-
rocilor nu ne vor osindi in ziua aceea inaintea infrico§atului divan, daca nu
vom pazi §i nu vom face dupa cum ne poruncesc ele? Ascultati ce zice Dom-
nul catre ucenicii Sai: «Cel ce va asculta pe voi pe Mine Ma asculta, §i eel ce
se leapada de voi de Mine se leapada §i de Tatal Meu» (Luca 10:16). §i, in alt
loc, zice: «Pe eel ce se leapada de Mine §i nu prime§te graiurile Mele, nu Eu Tl

judec, ci are judecator ca sa-1 judece: cuvintul pe care 1-am grait, acela Tl va
judeca Tn ziua cea de apoi» (loan 12:48), adica sfinta Lui Evanghelie §i cele-
lalte Sfinte Scripturi ale Sfintilor Prooroci §i Apostoli. Asculta §i ia aminte la

Sfintele Scripturi, §i nu te vei rataci, nici nu vei fi Tmpiedicat de de§arta §i vi-

i
Scrisoare catre Demetriada
SlTntul Efrem Sirul, Pentru a doua venire a Domnului §i pentru citirea dumnezeie§tilor
Scripturi

7
 ,

t^^tTJ JSK!: «"«-*»«. *

?
«—* * P— Hristos
—

S ^^
*

Mine, lucratorule
(Matei
zice - le auzeai
,e ^-.Pentn, aceasta nu Ui dau sloboz^e Pb
I
Apostoln Me, i-a, stricat; pentru aceasta, cuvmtul
va judeca m
zma aceasta de apoi. Du-te de la Mine cad
pe care L-am ace fa te gS
m cea stnmta! Ji-ai hranit trupul tau,
nu te prime! p Ttine
iar sufletul 1-ai ucis. Cum
- a intra a1C1 „ a-Mx pmgari imparatia? Deci, sa ti"- z "e
"
nu lasi sufletul tau si moarT
c, hraneste-1 cu cuvintele
lui Dumnezeu, cu Psalmi,
cu laude, cu cmSi duho-'
vmcesti, cu citinle dumnezeiestilor
cium, cu lacmm, cu nadejdea si cu
Scripturi, cu postiri si privegheriTu
cugetarea la bunatatlle'ce
mS
tea § i cele
ofs^ie-Tces
asemenea lor sint hrana si viata a sufletului "'
,,De aici au rasarit mii de
rautati, din nestiinta
odrasht multa vatamare a eresurilor,
Scripturilor. De aici a
de aici vietile cele f£a
de aici sint ostenelile cele fara purtare de gr ja
de cfstig. Caci, precum cei ifpsitfLLSna
SXZT-"?^ tot a?a ?i cei ce nu privesc cat
- %£ZZ

:'
V am
mai S P US
* altadata ca raul din lume nu poate
„. ; fi indreptat din pri-
cina ca mci un om nu are grija de
copii, nimeni nu le vorbeste despre feciorie

^ele*acm
P
t e h,,t
CaP a
- * ne? ' iin,a Care
' ^ tMicim * Pric ™ celei n,ai

SfTntul Efrem Sirul, C«vf«f umilicios.

J

SfTntul loan Casian, eacopmor.

5
Convorbiri duhovnice^ti
SfTntul Epifanie de Salamina,
in Patericul egiptean

8
 Cum va bine-placea Cre§tinul lui Dumnezeu?

Implinind poruncile cuprinse in Scripturi, dupa cum a aratat Mintuitorul

si, in urma Lui, toti Sfintii Parinti, de pilda Sfmtul Antonie eel Mare: „Ori-
unde vei merge, pe Dumnezeu sa-L ai maintea ta totdeauna! §i, orice vei face,

sa marturia din Sfintele Scripturi] §i, ori in ce loc vei sedea, sa nu te misti
ai
1

degraba! Acestea trei pazeste-le, §i te vei mintui!"

In acelasj duh, Sfintul Ignatie Briancianinov ne indeamna si el: „Deschi-
zind Sfinta Evanghelie pentru a o citi, adu-ti aminte ca ea hotaraste soarta ta

vesnica! Dupa ea vom fi judecati si dupa felul in care ne-am potrivit pe pa-
mint cu indreptarul ei vom primi fie fericirea vesnica, fie chinurile ve§nice"
2
{loan 12:48).
-

De ce sint intr-atit de neocolit Scripturile?

Pentru ca „frica de Dumnezeu (inceputul caii vietii, inceputul intelepciu-

nii) se face din credinta §i din cugetarea dumnezeie§tilor Scripturi"
„Cercetati Scripturile Mintuitorul in Evanghelie - ca socotiti a
- spune
avea viata ve§nica intru dinsele. §i acelea sint cele ce marturisesc pentru
Mine" (loan 5:39).
„Pamintul lucrarii noastre este firea, iar lucrator de pamint este voirea.
Dumnezeiestile Scripturi sint sfatuitorii §i dascalii care-1 invata pe lucratorul

nostru de pamint sa dezradacineze obiceiurile rele si sa rasadeasca in launtru

faptele bune. Insa, oricit de treaz si de sirguitor ar fi, lucratorul nostru de pa-
mint este prost fara de invatatura dumnezeie§tilor Scripturi. Caci legiuirea
dumnezeiestilor Scripturi ii da lui pricepere, si putere si faptele cele bune din
ramurile lor, ca sa altoiasca in lemnul firii credinta in necredinta; nadejdea, in
deznadejde; dragostea, in ura; cuno§tinta, in necuno§tinta; sirguinta, in lene-
vire; slava §i lauda, in neslava; nemurirea, in murire, §i dumnezeirea in ome-
4
nire." §i zice acelasi Sfrnt Parinte: „Ingaduie, frate, si asculta dumnezeiestile
Scripturi, ca sa te folosesti ! Caci - la fel cum, in vreme de arsita, barbatului

calator ii este dulce un pahar de apa rece - tot asa dumnezeiestile cuvinte rou-
reaza sufletul."

1
Pateric, colecjia alfabeticS.
2 Editura Sophia.
Sfintul Ignatie Briancianinov, Experience ascetice, vol. I,

3
SfTntul Petru Damaschin, prolog la Cartea tntii.
4
SfTntul Efrem Sirul, Cuvtnt pustnicesc.
5
SfTntul Efrem Sirul, Cuvint dupa asemanarea paremiilor.
 Cit de insemnate sint Scripturile?

„Bogatul a grait, §i tofi au tacut §i cuvintul lui pina la nori I-au mal tat! Iar
Sfintele
irm
ra. Dar ce zice Scriptural «Celui ce Intoarce urechea ca sa nu auda legile
I§i
Celui Prea-Inalt, si El va uri rugaciunea lui»
(Pilde 28:9). Ratacire este barba-
tului a nu sti Scripturile, Insfi Indoit se
rataceste eel ce le §tie dar le defaima." 1
„Vezi, ca Intra a pomeni cuvintele Lui Isi Indrepteaza
finite,
omul calea sa
Caci cine pomeneste cuvintele Lui si nu face
bunatatea? Fara numai poate daca
mmic
si pe acelea care se pare ca le pomeneste le-a uitat.
Caci unui om ca acesta li
zice Dumnezeu: «Pentra ce povestesti tu
dreptatile Mele, si iei Asezamintul de
lege al Meu In gura ta?» (Psalm 49:11). Deci
porunceste sa se ia de la dlnsul si
ceea ce i se pare cS are. Unul ca acesta pare ca are
credinta, ca si Crestin se nu-
meste pe sine, iar cu faptele se leapada si este mai
rau declt eel necredincios
Pentra aceea porunceste sa se ia de la dlnsul Duhul
eel Sfint, pe care 1-a luat In

§
spartura
vad, dar nu stiu ceea ce s-a facut, II socotesc
cfi este plin; iar dupa ce se va afla
aceasta, atunci se arata tuturor ca zacea
gol. Tot asa, un astfel de om, cercln-
du-se in ziua Judecajii, se afla gol, si atunci se
face aratarea tuturor lucrurilor
lui. Unn ca acestia sint cei ce
vor Intreba pe imparatul In ziua aceea: «Doamne
au nu m
numele Tau am proorocit, §i nu In numele Tau am
facut minuni multe?
!>i, raspunzlnd, Imparatul le
va zice: Amin zic voua, nu va stiu pe voi!»
{Matei
7:22). Vezi, frate, ca nimic nicidecum nn am nnni ™
«™«.to<> r»=.„; *., *: *_
minte a

Cum se cuvine sa citim Scripturile?

aminte cu toata inima la clntarea de Psalmi si

,,Ia
la citirea dumnezeiesti-
lor Scriptun si soarbe grasimea ce
se face dintr-Insele In sufletul tau ca
un
prune ce suge pTta, caci dintr-Insele te vei Invata
plafile faptelor bune si va fi
3
bucune veselie inimii tale."
si

„Fratele meu, trezeste-te cu Intemeiere, si slrguie§te-te de-a pururi a te lipi

de citirea Scripturii, ca sa te Invete cum se cade a scapa de cursele
vrajmasu-
lui si a apuca viafa cea vesnica. Caci citirea
dumnezeiestilor Scripturi strlnge

Sffntul Efrem Sirul, Cuvmt dupa asemSnarea paremiilor.

2
SffntuI Efrem Sirul, Pentru a doua venire
a Domnului i S pentru citirea dumnezeiestilor
Scripturi
fSfmtul Efrem Sirul,
Catre pustnicii din Egipt.

10
mintea care ratace§te, da cuno§tinta catre Dumnezeu. Caci sens este: «In-
§i~i

deletniciti-vS §i cunoa§teti ca Eu sint Dumnezeu!» {Psalm 47:10). Auzi, frate-

le men, ca eel ce se indeletnice§te intru dumnezeie§tile Scripturi cu inima ade-
varata ia cuno§tin|:a de Dumnezeu? Pentru aceea, frate, sa nu te leneve§ti de su-
fletul tau, ci indeletnice§te-te intru citire §i intru rugaciuni, ca sa se lumineze
1
mintea ta, §i ca sa te faci desavir§it §i intreg-intelept, Tntru nimic fiind lipsit!"
„Sa nu te leneve§ti de darul ce este intra tine, care s-a dat Jie prin darul lui
Hristos! Ci grije§te-te §i cauta cu de-adinsul cum vei bine-placea lui Dumne-
zeu, ca sa dobinde§ti fericirea Sfintilor. A
Ca scris este: «Ferici|i - cei ce pazesc
poruncile Lui §i-L cauta cu toata inima lor» {Psalm 118:2). Vezi, nu cumva sa
te fmpiedi.ee vrajma§ul cind vei voi sa cite§ti, aducind asupra ta tiindavie, §i

aruncindu-te Tntru raspindiri §i Tngrijiri §i zicindu-ti: Fa intii lucrul acesta cit

mai cuiind, §i a§a, facindu-te fara de grija, vei citi! Caci, atunci cind te sfatu-

ie§te acestea, el i{i da §i osirdie la lucrul miinilor. Ca el arunca in gindul tau

toate acestea ca sa te opreasca a citi. Caci, cind ar vedea ca vreun frate
cite§te cu osteneala §i cu osirdie §i se folose§te, el tabara§te asupra lui cu prici-
nile acestea §i cu altele, cautmd sa-1 Tmpiedice. Tu dar, fratele meu, sa nu-i
crezi lui, ci fa-te ca un cerb ce inseteaza §i dore§te sa vie la izvoafele apelor,
adica la dumnezeie§tile Scripturi, ca sa bei dintru dinsele §i sa-fi racoreasca
2
setea ce te arde prin patimi. Bea impreuna §i folosul eel dintru dmsele!"
„Totdeauna roaga-te lui Dumnezeu sa lumineze mintea ta §i sa-ti arate pu-
terea cuvintelor Lui! Caci multi, bizuindu-se pe propriile lor priceperi, s-au
ratacit §i, zicind ca sint intelepti, au innebunit, nemtelegind cele scrise, §i au
cazut intru huliri §i au pierit. Deci, daca atunci cind cite§ti vei afla cuvint greu

de Tnteles, vezi sa nu te invete vicleanul a zice intru sine-fi: Nu este a§a cuvin-
tul acesta, caci cum poate sa fie a§a? - §i altele ca acestea. Ci, de crezi lui
Dumnezeu, crede §i cuvintelor Lui Mergi mapoia mea,
§i zi catre vicleanul:
satano - caci eu §tiu ca cuvintele lui Dumnezeu sint cuvinte curate ca un ar-
!

gint cu foe lamurit pamintului §i curafit de §apte ori, §i nimic nu este intru din-
sele stiimb sau razvratit. Ci toate sint bune inaintea celor ce le inteleg §i drep-
te celor ce afla cuno§tinta. Iara eu nepriceput sint §i nu le cunosc, insa §tiu ca

sint scrise duhovnice§te. Caci zice Apostolul ca «Legea este duhovniceasca»

{Romani 7:14). Apoi, cauta la cer §i zi: Doamne, cred cuvintelor Tale, nu gra-
iesc impotriva, ci ma bizuiesc cuvintelor Sfmtului Duh! Deci Tu, Doamne,
mintuie§te-ma, ca sa aflu bar inaintea Ta, ca eu altceva nu caut, fara numai ca
3
sa ma mintuiesc, sa dobindesc mila Ta, Indurate."

Sffntul Efrem Sirul, Pentru a doua venire a Domnului §i pentru citirea dumnezeie§tilor
Scripturi.
1
ibidem
ibidem

11
 „Datori sintem a primi dogmele Bisericii §i socotelile fnvataturilor despre
dumnezeie§tile Scripturi §i despre zidirile cele simtitoare §i cele gmditoare din
credinta adevarata §i din intrebarea celor iscusiti, ca sa nu cadem degraba,
1
intarindu-ne intru a noastra injelegere, precum zice SfTntul Dorothei."

Cind sa citim Scripturile?

„Ziuanoaptea sa nu lipseasca cuvintul lui Dumnezeu din gura ta, cuge-

§i

tarea dumnezeie§tilor Scripturi sa fie lucrarea ta necontenita. Sa ai Psaltire §i

2
sa inveti Psalmii, ca, rasarind, soarele sa vada cartea in miinile tale."
„STrguie§te-te a citi intru dumnezeie§tile Scripturi §i a starui intru ruga-
ciuni! Gaci, de cite ori vei vorbi printr-insele cu Dumnezeu, de atitea ori se
sfinte§te trupul §i sufletul tau. Aceasta dar cunoscind-o, fratele meu, sirguie§-
3
te-te inca mai adeseori a citi Tntru dinsele!"

Ce putere au Scripturile?

Raspunde SfTntul Apostol Petru tot printr-o intrebare {loan 6:68): „Doam-
ne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii celei ve§nice." Iar SfTntul
Epifanie adauga: „De nevoie este cT§tigarea cartilor cre§tine§ti la cei ce pot sa
le dobindeasca. Ca §i numai vederea cartilor ne face mai pregetatori catre pa-

cat §i ne mdeamna sa ne ridicam catre dreptate. Mare intarire spre a nu pacatui

4
este citirea Scripturilor."
„«Daca §arpele a mu§cat fara sa §uiere,
nu este nici un folos celui ce-i des-
cinta.» (Ecclesiast 10:11) Zicerea ca mu§catura §arpelui care tace este primej-
dioasa vrea sa spuna ca - daca un simtamint sau un gind diavolesc n-a fost dat
pe fata prin marturisirea catre un cmtaret, catre un barbat duhovnicesc adica, ce
lecuie§te demdata rana prin stihurile Scripturii, scotind din inima veninul vata-
mator al §arpelui - atunci eel in primejdie nu va putea fi ajutat §i va muri." 5

Au Scripturile putere asupra patimilor trupe§ti?

„Pentru a dobindi a ramine stapm pe o desavir§ita curatie a trupului,

§i

nu-i de ajuns numai postul m

sine, de nu-i va fi luat-o Tnainte cainta inimii, o

1
SfTntul Petru Damaschin, Cartea tntii.

SfTntul Athanasie eel Mare, Despre feciorie,

SfTntul Efrem Sirul, Pentru a doua venire a Domnului si pentru citirea dumnezeiestilor
Scripturi.
Patericul egiptean, colectia alfabeticS.
SfTntul loan Casian, Convorbiri duhovnicesti.

12
staruitoare ruga impotriva duhului eel necurat §i o necurmata cugeiare adinci-
ta in Scripturi"
„Nu de indestulat spre surparea din suflet a naravurilor des-
este nimic a§a
Mnarii §i a izgoni pomenirile ce se mi§ca, §i se scoalain trap §i fac vapaie tul-
buratoare, precum a fi cufundat Tntru dorul invataturii §i a goni in urma adin-
cimii intelegerilor dumnezeie§tilor ScripturL
Cind gindurile s-ar face deplin cufundate intru dulceata gonirii pe urma in-
telepciunii celei inviestierite in cuvintele Scripturii, omul lasa lumea in spa-

tele sau, §i uita toate cele dintr-insa §i §terge din suflet toate pomenirile care
lucreaza chipurile intruparii lumii. De multe ori, nu-§i mai aminte§te nici chiar

de trebuinta gindurilor celor din obicei care cerceteaza firea, §i insu§i sufletul

petrece intru uimire prin intimpinarile cele noi care se ridica din marea taine-

lor Scripturilor.
§i iara§i - chiar daca mintea ar inota pe fata apelor, adica a dumne-
rriarii

zeie§tilor Scripturi, §i nu ar putea cufunda intelegerile sale intru marea adinci-

me ca sa priceapa toate comorile dintru adincul ei - destul ii este ei cugetarea
aceasta, prin puterea dorului ei, ca sa-§i lege tare gindurile printr-o gindire a
minunii ca sa le impiedice a alerga catre firea trupului, dupa cum a zis oare-
§i

care din purtatorii-de-Dumnezeu. §i zice aceasta fiindca inima este slaba §i nu

poate suferi rautatile care o intimpina de la razboaiele din afara §i de la cele
din launtru. §i ca gindul eel trupesc este greu. Daca inima nu va zabovi
§titi

intru invatatura, nu poate rabda tulburarea navalirii trupului."

Au Scripturile putere asupra patimilor suflete§ti?

„Rugaciunea necurmata este arma cea mai puternica in drumul desavir§irii

suflete§ti. Sfinta rugaciune este aceea care coboara asupra omului darul Du-

hului Sfint. Taina rugaciunii - spune Nichita - nu se indepline§te in anumite

ore hotarite, caci toata vremea ce ramine in afara acestora este timp pierdut.
Rugaciunea trebuie facuta deci neincetat. Din citirea Sfintelor Scripturi vine
lumina dupa aceea, se schimba cu dumnezeiasca schimbare.
intelegerii, care,
Trebuie a ne instrui in a§a fel ca mintea sa ajunga a pluti oarecum in Legea
Domnului, dupa calauzirea careia se cuvine a ne intocmi §i viata. Cind omul
i§i intr-armeaza sufletul cu cuvintul lui Dumnezeu, el se umple de acea inte-

lepciune care-1 ajuta sa deosebeasca ce este bine §i ce este rau. Citirea sa se

faca in singuratate §i toata luarea aminte sa fie adincita in adevarurile Sfintei
Scripturi, din care sa primeasca intr-insul acea caldura care porne§te izvorul

1
SfTntul loan Casian, Despre duhul curviei.
2
Sfintul Isaac Sirul, Omilia intii.

13
 lacrimilor, caci acestea incalzesc pe om in Tntregime §i-l umplu de daruri du-
hovnice§ti care-i invioreaza mintea §i inima mai mult decit orice cuvinte." 1

Este nepotrivire in Scripturi?

„Socotind eel ce s-a luminat putin toata citirea sau cmtarea Psalmilor, afla
cuno§tinta §i cuvintare de Dumnezeu, §i pe fiecare Scriptura marturisita de
cealalta Scriptura. Iar celui ce are mintea inca neluminata i se pare ca
dumne-
zeie§tile Scripturi au impotriviri; ci nu este intra dumnezeie§tile
Scripturi
aceasta! Sa nu fie! [...] Iar [parutele nepotriviri sint] lucrul neeuno§tinfei
noastre, §i nu este dator cineva a prihani Scripturile, ci cu toata puterea a le
2
pazi precum se afla, iar nu dupa voia lor."

Pot Scrip turile sa ne rataceasca?

Doar daca nu le citim cu smerenie,

precum arata Sfintii Bisericii:
„§i indelunga-rabdare a Domnului nostra socotiti-o drept mintuire, pre-
cum v-a scris §i iubitul nostra frate Pavel dupa intelepciunea data lui, cum
vorbe§te despre acestea in toate epistolele sale, m
care sint unele lucruri cu
anevoie de injeles, pe care cei ne§tiutori §i neintari|i le rastalmacesc, ca §i pe
celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (2 Petru 3:15, 16).
„A§adar, daca vrei sa ajungi la cuno§tinfa cea adevarata a Scripturilor, gra-
be§te-te sa-ti insu§e§ti mai intii umilinta statornica a mintii, care te duce nu
la cu-
lumineaza
adarul
cu toata bagarea de seama
e§te-te

lumina cunostintei. nici acea slnv

narea data de invafatura, ci uneltele pieirii, datorita de§ertaciunii §i trufiei. *> 3

Cine tilcuiegte Scripturile?

„Atunci [Hristos]
rile" (Luca 24:45).

carji ale Sfi

Scripturil - spune Sffntul Ierarh Ignatie Briancianinov. Scriptura a fost intoc-
mita de catre sfintii Prooroci §i nu dupa bunul plac, ci din
Apostoli, intocmita
insuflarea Sffntului Duh: «Toata proorocia Scripturii nu se face cu a sa dezle-

SfTntuI Serafim de Sarov, Convorbire cu Motovilov

2
Sftntul Petru Damaschin, Cartea intii.
SfTntuI loan Casian, Convorbiri duhovnice$ti.

14
gare. Pentru ca niciodata nu s-a facut proorocie prin voia oamenilor, ci oame-
nii cei sfin^i ai lui Dumnezeu au grait purtindu-se de Duhul SfTnt» (2 Petru

1:19-21). A§adar, cum sa nu fie o nebunie tilcuirea ei dupa bunul plac? Sfintul
Duh, Care a grait prin Prooroci §i Apostoli cuvintul lui Dumnezeu, 1-a tilcuit

prin Sfintii Parinti. Atit cuvintul lui Dumnezeu, cit §i tilcuirea lui sint dar al

Duh. Numai aceasta tilcuire o prime§te SfTnta Biserica Ortodoxa!

SfTntului
Numai aceasta tilcuire o primesc adevarajii ei fii Cel care tilcuie§te dupa bu- !

nul plac Evanghelia §i intreaga Scriptura leapada prin aceasta tilcuirea ei de

catre Sfinfii Parinfi,de catre SfTntul Duh. Cel care leapada tilcuirea Scripturii
~ >>
de catre SfTntul Duh leapada, fara nici o indoiala, msa§i Sfinta Scriptura.
Lucrul fiind atit de Tnsemnat, Sfintele Soboare ale Bisericii au statornicit
un Canon osebit in aceasta privinfa: „Se cuvine ca in toate zilele, iar mai cu
deosebire in Duminici, proiesto§ii bisericilor sa-i invete pe toji clericii §i pe
norod cuvintele bunei-credinte, culegind din dumnezeiasca Scriptura intelesu-
rile §i judecatile adevarului. §i sa nu calce hotarele cele acum puse sau preda-

nia Parintilor purtatori de Dumnezeu. Ci, §i cuvint scripturistic de s-ar porni,

pe acesta sa nu-1 tilcuiasca altfel decit cum au a§ezat luminatorii §i invatatorii

Bisericii prin carfile lor. §i mai mult intru acestea sa sporeasca, decit alcatuind
cuvinte ale lor, ca nu cindva, poate, nefiind indestulafi la aceasta, sa cada din
cuviinfa. Caci, prin invafatura mai-inainte zi§ilor Parin|i invatindu-se, noroa-
dele cele alese bune §i cele nefolositoare §i vrednice de lepadat i§i vor in-
§i

drepta viaja spre mai bine §i nu vor fi vinate de patima necuno§tintei; ci, luind
aminte la invS|atura, se vor ascuti spre a nu patimi rau §i, de frica muncilor
1
cel or ce se g&tesc, i§i vor lucra mintuirea."
§i, urmind celor zise mai sus, acela§i Sfint Ignatie adauga: „Insu§e§te-|i gin-
direa §iduhul Sfintilor Parinfi prin citirea scrierilor lor. Sfintii Parinti au atins
felul: mintuirea. §i tu vei atinge acest |el prin mersul firesc al lucrurilor. Fiind
intr-un cuget §i intr-un suflet cu Sfintii Paring, te vei mintui. Cerul i-a primit pe
Sfintii Parinti in fericitele sale sinuri. Prin acest fapt, el a dat marturie ca
gindurile, sim^irile §i faptele Sfintilor Parinji ii sint placute. Sfintii Parinti §i-au

zugravit gindurile, inima §i lucrarea in scrierile lor. Asta inseamna ca scrierile

Parin|ilor sint calauza neratacita catre Cer, marturisita de Cerul insu§i.
Toate sub insuflarea sau inriurirea
scrierile Sfintilor Parinti sint alcatuite
SfTntului Duh. Minunata este impreuna-glasuirea lor, minunata este ungerea
lor de sus! Cel care se calauze§te dupa ele are drept calauza, fara indoiala, Du-
hul Sfint.
Toate apele pamintului se revarsa in ocean §i poate ca oceanul este izvorul
tuturor apelor pamintului. Toate scrierile Parinfilor se reunesc in Evanghelie,

i
Canonul al 19-lea al celui de al 6-lea Sfint Sinod a toata lumea

15
toate amintesc de ea, ca sa ne invete a implini intocmai poruncile Domnului
nostru Iisus Hristos; izvorul §i sfir§itul lor, al tuturor, e Sfinta Evanghelie. Sfin-
tii Parinti ne invata cum sa ne apropiem de Evanghelie, cum s-o citim, cum sa o
intelegem a§a cum trebuie, ce ajuta §i ce impiedica intelegerea ei §i, ca atare, la
ineeput, cite§te mai mult scrierile Sfintilor Parinti; iar dupa ce acestea te vor in-
vata cum sa cite§ti Evanghelia, cite§te cu precadere Evanghelia.
Sa nu socoti ca-ti e de ajuns numai citirea Evangheliei, fara citirea Sfinti-
lor Parinti! Acesta e un gind trufa§, primejdios. Mai bine sa te aduca la Evan-
ghelie Sfintii Parinti ca pe un fiu iubit, ce a fos't pregatit pentru aceasta prin
scrierile lor. Multi, toti care i~au lepadat nebune§te
cu trufie pe Sfintii Pa-§i

rinti, care s-au apropiat nemijlocit, cu indrazneala oarba, cu minte §i inima ne-

curate de Evanghelie, au cazut in ratacire pierzatoare. Pe ace§tia, i-a lepadat

Evanghelia; ea Ti ingaduie la sine numai pe cei smeriti.
maica §i imparateasa tuturor virtutilor. Din citi-
Citirea cartilor Parintilor e
rea cartilor Parintilor deprindem adevarata intelegere a Sfintei Scripturi, ere-
dinta dreapta, vietuirea dupa indreptarul poruncilor evanghelice, adinca cin-
stire pe care se cuvine sa o avem fata de ele: intr-un cuvint, mintuirea §i desa-

vir§irea cre§tina.
Dupa ce povatuitorii duhovnice§ti s-au imputinat, citirea scrierilor Parin-
tilor a devenit calauza de capetenie pentru cei ce doresc sa se mintuiasca §i

chiar sa atinga desavir§irea cre§tina.

Pe Sfintii Parinti trebuie sa-i citim cu nvna, cu luare-aminte §i in chip sta-
tornic.Vrajma§ul nostru nevazut, care ura§te glasul adeverintei (Pilde 11:15),
ura§te acest glas mai ales cind el vine din partea Sfintilor Parinti. Acest glas
da in vileag me§te§ugurile vrajma§ului nostru, viclenia lui, descopera cursele
lui, felul in care lucreaza el; drept aceea, vrajma§ul se inarmeaza impotriva
citirii Sfintilor Parinti prin felurite cugetari trufa§e §i hulitoare, se straduie§te
sa-1 arunce pe nevoitor in virtejul grijilor de§arte, ca sa-1 abata de la citirea cea
mintuitoare, Tl lupta prin tnndavie, plictiseala, uitare. Din acest razboiimpo-
triva citirii Sfintilor Parinti trebuie sa ne dam seama cit de mintuitoare arma
1
este ea pentru noi §i cit o ura§te vrajma§ul."

Dupa toate cele zise mai sus, e lesne de inteles cita insemnatate are Ttlcui-
rea epistolelor Sfintului Apostal Pavel, tinind seama ca intru acestea se desco-
pera intreaga taina a intruparii lui Hristos-Dumnezeu, taina evangheliei Sale
(a bunei Sale vestiri). Aceasta a §i fost pricina pentru care ne-am incumetat sa
diortosim (sa indreptam) talmacirea cartii Sfintului Teofilact §i a Sfintului Ni-

Sfintul Ignatie Briancianinov, Experience ascetice, vol I, Editura Sophia

16
codim, urmind singura editie tiparita la noi, in 1904, dupa manuscrisul lui Ve-
1
niamin Costache.
Trebuie spus ca, in acea forma, cartea era de necitit, atit datorita talmacirii,
pe care Mitropolitul Veniamin nu a mai apucat sa o revizuiasca, dar §i primu-
lui editor §i tipografului, care au adaugat §i ei o seama de gre§eli, pentru a ca-

ror deslu§ire a trebuit de multe ori sa mergem la originalul grecesc. Acesta fi-
ind materialul, ne-am straduit totu§i sa nu facem o alta talmacire, ci doar sa
refacem punctuatia, topica §i sintaxa, care nu aveau de cele mai multe ori nici

o noima. Cu toate acestea, o schimbare tot am facut: am suprimat citeva note

ale Cuviosului Nicodim, §i anume acelea in care ii cita pe filosofii pagini (Pla-
ton §i Aristotel), pe eretici (Orighen, Didim eel Orb), §i pe oarecari Fericiti
Apuseni (Augustin, Ieronim, Prosper). Facind aceasta, am cumpanit bine §i
folosul, paguba. Folosul e ca nu facem publicitate mincinoasei „filosofii"
§i

pagine§ti, ereticilor §i unor autori carora - orice s-ar spune - le lipse§te duhul
ortodox. In ce prive§te paguba, putem spune ca nu este de fel, caci cei pe care
i-am pomenit nu imbogateau cu nimic tilcuirile marilor sfinti §i Tnvatatori an-
tologa^i in josul paginii (sa tinem seama ca notele Cuviosului Nicodim ocupa
mai mult de doua treimi din volumul carfii). Cu alte cuvinte, nimic nu mai
poate fi adaugat dupa cele spuse de insuflatii de Duihnezeu Dionisie Areopa-
gitul, Maxim Marturisitorul, loan Gura de Aur, Vasilie eel Mare, Grigorie Te-
ologul, Grigorie al Nyssei, Teodorit al Chirului, Fotie, ori Ambrozie al Me-
diolanului. Totu§i, poate ca ma
va intreba cineva: Atunci de ce Cuviosul a ti-
nut sa-i cuprinda §i pe ace§ti pagini, eretici §i apuseni lipsiti de duh ortodox?
La aceasta raspundem ca Sfintul Nicodim a vrut (ca de obicei) sa alcatuiasca o
lucrare atot-cuprinzatoare, din care sa nu lipseasca nimeni care a vorbit, fie §i
pe departe, de cele tilcuite de catre Sfintul Teofilact. Facind aceasta, Cuviosul
§tia ca nu e nici o primejdie de sminteala, fiindca, la acea vreme, Grecul citi-
tor al unei asemenea carti avea cuno^tintele trebuincioase care sa-1 apere de

in§elare.

Ajun§i aici, ce ar mai fi de spus? Pentru cine nu §tie, vom zice ca autorul
originar al tilcuirii epistolelor Apostolului Pavel este Fericitul §i Sfintitul

Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, cu scaunul la Ohrida, care a trait in veacul

TRIMITERILE CELE PATRUSPRAZECE ALE SLAVITULUI §1

Titlul cartii era a§a:
PREA LAUDATULUI APOSTOL PAVEL, TILCUITE ELINE§TE DE FERICITUL TEOFI-
LACT, ARHIEPISCOPUL BULGARIEI, talmacite in limba cea obi§nuita acum greceasca §i
unpodobite cufelurite insemnari de NICODIM AGHIORITUL TRADUSE IN LIMBA ROMA-
NA DE VENIAMIN COSTACHE, MITROPOLITUL MOLDOVEI §1 SUCEVEI tiparite in zi~
lele Majestatii Sale iubitorului de Christos CAROL REGELE ROMANIEI, BUCURE$TI, TI-
I,

P07GRAFIA CARTILOR BISERICE§TI, 1904.

17
 a scris tilcuiri la Evanghelii (vezi-le pe acelea tipa-
XI In afara acestei lucrari,
Apostolilor la Epistolele sobormcestu
rite la editura Sophia), la Faptele
si

Nicodim tilcuirea Fericitului Teofilact? Pncina este

De ce a ales Sfintul
insuflat-o si Sflntului Ignatie Bnanciaranov,
aceea pe care Duhul Sfint i-a
pentru un incepator este de a cerceta Evangheh-
care zice: „Datoria cea dintii
Testament, de altfel, poate fi numit
ile si intreg Noul Testament (intreg Noul
altceva decft tnvafatura evanghehca) Pen-
evanghelie, pentru ca nu cuprinde
Domnului din Evangheliile lui Matei si Luca.
tru inceput va cerceta poruncile
acestor doua Evanghelii vor face mult mai
Cercetarea si punerea in lucrare a
Testament. La citirea Evanghelulor mai
usor de inteles alte scrieri ale Noului
face Fericitul Teofilact al Bulgaria.
trebuie adSugata citirea tilcuirii pe care le-o
ea ingaduie dreapta mtelegere a Evan-
Citirea acestei Tilcuiri este de netrecut;
practica. Lasmdu-ne calauziti in mtelege-
gheliei, si ca urmare punerea ei in [...]

Sftnt Parinte ale carui Tilcuiri sin pnmite

rea Evansheliei de lamuririle acestui
ramine
mai
din cele spuse inamte cartea nu
Dar, cum s-a mteles deja din titlu si

ci si a Cuviosului Nicodim Aghiontul

este tnsa doar a Sfintitului Teofilact,
de bine-cunoscut noua din talmacmle ultiim-
(1748-1809), autor a 27 scrieri,
precum: Dulce sfdtuire, Nevoinfe duhovm-
lor ani ale unor car|i de mare folos,

cesti, Hristoitia, Paza celor cinci simfuri, Apantisma. Acesta nu doar ca tal-
£
cartea dm elma vecne in cea nui
Sflnta
alcatuiasca o lucrare uimitoare, pe care o pu-
gice Astfel Cuviosul a izbutit sa
cuvtnt neprettiita vistierie de bunMti duhovmcesti. fost A
tem numi pe drept
tiparita la Venecia, in 1819.

Dumnezeu vom da tiparului si celelalte 13 ttlcuiri ale Sfin-

Cu aiutorul lui
aceste
la epistolele SfTntului Pavel, la care lucram in
|ilor Teofilact si Nicodim
zile.

nuirea Fericitului Teofilact al 2004

Ohridei,

Florin Stuparu $i monahul Filotheu Balan

Fartmiturile ospafului, Alba Iulia

Sfintul Ignatie Briancianinov,
i

18
 36
Pricina epistolei catre Romani
dupa d u Mint zeiesc ul Hrisostom, Teodorit,
37
Teofilact §i Icumenie

Deasa citire a dumnezeie§tilor Scripturi aduce pe om la cuno§tinta lor, caci

nemincinos este Domnul, Care a zis: „Cautati, §i veji afla! Bate{i, §i se va des-
chide voua!" {Matei 7:7). Deci, daca le vom citi adeseori §i cu sirguinta, §i noi
vom afla tainele epistolelor Fericitului Pavel, fiindca Pavel i-a Tntrecut pe toti

Apostolii intra cuvintul invataturii. §i dupa cuviinta i-a covir§it, pentru ca el a

38
ostenit mai mult dectt totf la propovaduirea evangheliei , de aceea a §i luat mai
cu Tmbel§ugare darul Preasffntului Duh. Iar covir§irea lnvajaturii acestui Apos-
tol se arata nu numai din epistolele sale, ci §i din Faptele Apostolilor. atunci
cind 1-a indreptat pe slabanog, noroadele din Listra §i din Dervi, cetafile Licao-
niei, vazind minunea, „in limba licaona,au numit pe Varnava: «Zeus», iar
(...)

pe Pavel: «Hermes», fiindca acesta era purtatorul cuvintului" {Faptele Aposto-

39
lilor 14:12), caciHermes se socotea de Elini a fi dumnezeul bunei-limbutii.
Epistola catre Romani e cea dintii a Apostolului Pavel nu pentru ca a fost
scrisa cea dintii, de vreme ce mai mainte de ea le-a scris pe cele doua catre
Corinteni, iar Tnainte de acestea pe cele doua catre Tesaloniceni. Caci, scriind
a doua oara catre Corinteni, despre milostenia ce se trimitea la Ierusalim, zi-
cea: „§tiu osirdia voastra, cu care pentru voi ma laud catre Machidoneni" (2
Corinteni, 9:2), adica Tesaloniceni. Dar §i Epistola catre Galateni este mai
40
inainte decit aceasta catre Romani. Deci, pentru ce e rinduita intii aceasta?

Aceasta s-a scris - dupa Meletie - in anul 24 ori 27 dupa inaitarea Domnului {Istoria
Bisericii, torn I, foaia 41). (n. aut.)
37
Episcop de Trica, pe la anul 990. (n. m.)
38
Nu e vorba de vreo carte a Evangheliei (cum se va arata in am&nunt ceva mai la vale), ci
de buna vestire a mintuirii oamenilor prin Iisus Hristos. (n. m.)
Hermes eel bun de gurii, solul zeilor. (n. m.)
40
Baga de seama ca - dupa inteleptui Teodorit - cea dupa vremea in care
dintii epistola,

le-a scris Pavel, este fntiia catre Tesaloniceni. Iar aceasta catre Romani este a §aptea, dupa

19
Pentru ca, in dumnezeiasca Scriptura, rinduiala dupa vreme nu se paze§te cu
scumpatate. De pilda, cei doisprezece Prooroci - de§i nu i§i urmeaza, ci sint
foarte departe unul dupa vremi - cu toate acestea, in Scriptura cea ve-
de altul

che, se afla urmatori unul altuia dupa rinduiala cartilor lor.

Pavel scrie Romanilor intii pentru ca avea datoria de a fi slujitor lui Hris-
tos §i a propovadui evanghelia [buna vestire, cum ziceam, n. m.] §i in scris, §i

al doilea pentru ca Roma §i cei ce locuiau intr-insa era cap al lumii, iar eel ce

este de folos capului este de folos §i trupului. Pavel trimite Tnsa cartea aceas-

ta mai inainte de a-i vedea pe Romani, ci auzind numai de dm§ii §i dorind sa-i
42
vada. §i scrie intr-insa ca „neamurile" au fost chemate de Dumnezeu la ere-
dinta; ca taierea imprejur a fost pina la oarecare vreme, dar acum a incetat; ca,
prin Iisus Hristos, a fost dezlegat pacatul lui Adam §i a trecut umbra Legii. §i,

ca sa arate ca Dumnezeu a chemat toate neamurile, Ti mustra pe Elini , fiind-

ca Dumnezeu, prin fapturile lumii, a aratat lor a Sa cuno§tinta §i puterea Sa

44
cea pururea vecuitoare iar ei nu au voit a-L cunoa§te pe Dumnezeu din fap-
,

turile Lui, ci chiarpe acelea le-au facut dumnezei. A§adar, ei nu au pazit legea
cea fireasca, infiintata mtru toti oamenii, din care pricina §i erau sub pacat.
Mustra insa §i pe Evrei, pentru ca nu au pazit legea scrisa §i, prin calcarea Le-
gii, II necinsteau pe Dumnezeu. Astfel, mustra amindoua neamurile - §i pe

Elini, §i pe Evrei - ca pe ni§te pacato§i §i fara de lege, dovedind prir urmare

ca toti erau supu§i osmdirii de aceea aveau trebuinta de Mintui-
§i muncii, §i

torul §i Izbavitorul Iisus Hristos, ca sa le ierte pacatele §i sa-i slobozeasca de

osinda.
§i, din acestea, mcheie spunind ca darul ?i chemarea lui Iisus Hristos s-au
facut deopotriva §i Iudeilor, §i Elinilor, adica „neamurilor"; fi ca, de vreme ce
au fost chemate „neamurile", taierea imprejur §i umbra Legii au trebuit sa In-

ceteze. Pentru ca nici dupa ce s-a taiat imprejur, ci

Avraam nu s-a indreptat

mai inainte de a se taia imprejur; ?i, din „Avram", s-a numit „Avraam", adica
„tata al multor neamuri", pentru credinta ce a aratat mai inainte de taierea im-

cele doua catre Tesaloniceni, dupS cele catre Corinteni, dupa cea dintii catre Timotei §i dupa
cea catre Aceasta catre Romani este inaintea celei catre Galateni, a celei catre Filipeni, a
Tit.

celei catre Filimon, a celei catre Efeseni, a celei catre Coloseni, a celei catre Evrei §i a celei
de-a doua catre Timotei, cea mai de pe urma decit toate (in Proteoria, adica inainte-cercetarea
epistolelor lui Pavel), (n. aut.)
41
carte = scrisoare (n. m.)
42
Sfinta Scriptura nume§te „neamuri" toate noroadele lumii care nu primisera cuvfntul
adevarului, spre deosebire de Israil, norodul ales al lui Dumnezeu. (n. m.)
43
Prin „Elini" se inteleg aici toti paginii din TmpSratia romana, mo^tenitoare a aceleia ele-
nistice intemeiata de Alexandru Machidon, care cuprindea aproape intreaga lume. (n. m.)
44
vecuitor = existent (n. m.)

20
prejur. §i arata ca, dupa ce s-a indreptat, Patriarhul a luat taierea imprejur
pentru ca aceasta sa fie semn la cei nascuti dintr-insul dupa trup, pina ce se
vor na§te neamurile care vor trai dupa credinta lui (pe care a avut-o inainte de
taierea imprejur), ele fiind acei „fii" pentru care s-a §i numit „Avraam". §i

a§a, atunci trebuia sa inceteze semnul taierii imprejur; pentru ca, fire§te, cind
se infati§eaza lucrurile ce se insemneaza, atunci negre§it inceteaza semnele lor

ce se faceau mai inainte de ele. Iar daca Evreii silesc „neamurile" a se taia im-
prejur, sa inceteze §i de a mai numi numele Avraam, ci sa-1 numeasca pe el
lui

numai „Avram"! Caci, de vreme ce Dumnezeu 1-a numit „ Avraam" pentru ca

urma a se face „tata al multor neamuri", atunci „neamurile" sint fiii lui §i nu
trebuie a se taia imprejur; §i nici Evreii, fiii lui dupa trup, nu se cuvine a se
mai taia imprejur, pentru ca sa se faca adevarat numele lui Avraam, al tatalui
„neamurilor", de vreme ce nu mai are nimeni trebuinta de taierea imprejur §i
nici de restul umbrei Legii, fiind de ajuns doar credinta lui Avraam.
§i mai arata ca nu s-ar fi facut izbavire §i dar Iudeilor §i „neamurilor",
daca nu s-ar fi dezlegat mai inainte vechiul pacat al lui Adam, care era sema-
nat intra toti oamenii. §i acesta nu se putea dezlega prin altcineva, f ara numai
prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Iar Fiul lui Dumnezeu nu putea dezlega
acest pacat altfel, fara numai purtind trup §i facindu-Se om, patimind §i mu-
rind pentru toti oamenii, §i astfel, prin moartea Sa, slobozindu-i pe toti de pa-
cat §i de moarte. §i, precum printr-un singur om, Adam, au intrat in lume pa-
catul §i moartea, tot a§a §i printr-un alt singur om, Iisus Hristos, s-au dat darul
§i viata.
 I

TTLCUIRE LA EPISTOLA CATRE ROMANI

CAPITOLUL

1 Pavel,

a Moisi
§i-au scris numele la inceputul scrierilor lor, iar acest fericit Apostol scrie mai
intii numele sau in toate epistolele. Pentru ce face aceasta? Din doua pricini.
Intii, pentru ca cei amintiji scriau oamenilor aflati de fata sau celor ce erau
depart*

§
rinduiala alcatuirii epistolelor, Tntru care se obi§nuie§te a se scrie la Tnceput
45
numele trimitatorului. La Epistola nu scrie inainte
cdtre Evrei msa, Pavel
numele sau, fiindca aceia ll vrajma§eau. Pentru aceasta, ca sa nu se tulbure in-
data, auzind de el, §i sa nu primeasca epistola, inadins §i-a ascuns numele la
inceput. (Vezi la pricina epistolei aceleia.)
Dar pentru care pricina, din „SauT, s-a numit „Pavel"? Pentru ca sa nu se
arate mai injosit cu aceasta decit Petru, capetenia Apostolilor, care, din „Si-
mon", s-a numit „Kifa", „ce se t!lcuie§te «Petru»" {loan 1:43); §i decit Iacov
§i loan, fiii lui Zevedeu, care apoi s-au numit „fii ai tunetului" {Marcu 3:17).

rob

Multe sint chipurile slujirii. Astfel, cineva este rob al lui Dumnezeu din
facere §i din zidire, pentru ca toate fapturile sint ale lui Dumnezeu: „Toate -

Ca a§a obi§nuiau cei vechi a scrie in epistolele lor - dupa Fotie [Patriarh al Constanti-
nopolei, veacul al IX-lea, n. m.]: „Claudius Lysias, prea-putemicului procurator Felix, saiuta-
re!" (Faptele Apostolilor 23:26); ,JFilip, lui Aristotel, fii sanatos!"; „Alexandru, lui Aristotel,
sS se bucure!" Ori - dupa acela§i Fotie - Pavel pune numele sau fiindca nu voia nici
inainte
gura a deschide, nici condeiul a-1 misca, fara a pomeni facerea de bine dobtndita de la Dom-
nul, dintru a Caruia mila avea numele ,JPavel". (n. aut.)

23
 zice -
roabe ale Tale" (Psalm 118:91). Altcineva este rob al lui Dumne-
sint
zeu din credinta, pentru care acela§i Pavel a zis: ,,(...) v-ati supus (adica ati
46
slujit ) din toata inima dreptarului invataturii careia ati fost incredintati"
(Ro-
mani 6:17). Este cineva rob al lui Dumnezeu §i din chipul vietuirii, dupa care
Hri
48
tos in toate chipurile acestea.

al lui Iisus Hristos,

lconomiei Hucrarii
nului, suindu-se de la cele de jos la cele de sus. Caci Domnul, dupa intmpare,
S-a numit „Iisus" §i „Hristos" fiindca S-a uns nu cu untdelemn simtit, ci cu
Sflntul Duh, Care cu adevarat 49 '

este mai desavir§it decit untul de lemn. Iar cum

ca este ungere care se face fara untdelemn, numai cu SfTntul Duh, asculta-1
§i

zicind pe cmtatorul de Psalmi: „Nu va atingeti de un?ii Mei!" (Psalm 104:5) -

cuvintul acesta fiind despre un§ii cei mai dinainte de Lege, adica despre Avra-
am, Isaac §i Iacov, cmd nici numele untului de lemn pentru ungere nu era.

46
Pavel tilcuie§te ascultarea ca robie §i in alta parte, zicind: „Au nu §titi ca celuia ce va
dati robi spre ascultare, robi sinteti ceiui caruia v3 supuneti?" (Romani 6:16). (n. aut.)
,,
In Ie§ire f Moisi se nume§te „slujitor al Domnului (Ie§irea 4:10), iar Iisus al lui Navi
era „slujitorul s&i" (le§irea 33:11). In cartea lui Iisus Navi, aceia§i se numesc „robi ai Dom~
nului": „Moisi - zice - robul Domnului", §i „Iisus, fiul lui Navi, robul Domnului" {Iisus Navi
14:7; 22:5 §i 24:29). (n. aut.)
Dupa Icumenie, Pavel scrie la inceputui acestei epistole numirea de „sluga" - iar nu de
„apostoI", precum obi§nuie§te a face in celelalte epistole - ca sa aduca pe Romani la temerea si
evlavia lui Iisus Hristos. Pentru ca ei erau a§a de rnmdri, incit hotarau drept dumnezei pe cei
ce li
voiau. Astfel - precum zice Evsevie (cartea a Il-a, capitolul 2) - ighemonul Iudeii a scris
kesa-
rului Tiberiu ca Iisus Hristos Se propovaduie§te Dumnezeu, ca Unul ce face minuni, iar
kesarul §i
senatul nu au primit numele acesta, dar nu pentru ca El ar fi fost nevrednic a Se numi Dumnezeu,
ci fiindca luase numirea lara socotinta lor! Aceasta a fost TnsS o iconomie dumnezeiasca, pentru
ca sa nu se arate ca Iisus Hristos a fost numit Dumnezeu cu hotanre §i alegere omeneasca.
Iar Hrisostom, tilcuind acestea irapreuna cu Teofilact (mai ales Teofilact lufnd acestea de
la Hrisostom), zice: „Deci, de vreme ce Pavel era rob dupS toate chipurile robiei, el pune
aceasta in loc de o prea-mare dregatorie, zicind: «rob al lui Iisus Hristos»." (n. aut.)
[. .
.] Ci ungerea aceasta se nume§te §i „hristos", cu numirea Celui ce, dupa trup, S-a uns
de Duhul - cum zice marele Vasilie: „Fiindca toata lucrarea Fiului se arata prin Duhul,
«Domn» Se nume§te Duhul, cu numele Domnului, §i «uns» («hristos») cu numele lui Hristos"
(Cuvint despre botez). Aceasta insa o ia din acea zicere apostoleascS: „Cine nu are Duhul lui
Hristos, acela nu este alLui", ad&ugmd: „Iar de este Hristos intru noi...'\ in loc de a zice: „Iar
de este Duhul intru noi... " (la fel).
^
dupa Teologul Grigorie, „Hristos" S-a numit pentru firea Sa dumnezeiasca, caci
InsS,
„pentru aceasta are loc ungerea omenirii" (Cuvintul al do ilea despre Fiul). (n. aut.)

24
 chemat de El

Iar aceasta vorba, „chemat", e semn al smeritei cugetari, Pavel aratind ast-
fel ca el nu L-a cautat §i nici nu L-a aflat pe Hristos de sine-§i, ci a venit la
Hristos fiind cautat §i chemat de El. Pentru ca Domnul l-a chemat pe dinsul
din cer, prin vederea aceea mai stralucita decit soarele, precum istorisesc
Faptele Apostolilor m capitolul 9. 50

apostol,

Pavel a adus aceasta numire spre osebirea de altii, fiindca toti credincio§ii
se numesc „chemati", insa doar pina ce vor crede, Iar eu - zice - am luat si

Hristos
*i51
Tatal . Ca a zis Domnul catre Pavel: „Mergi, ca Eu te voi trimite departe, la
«neamuri»" (Fapte 22:21).

osebit spre evanghelia lui Dumnezeu,

Adica: „ales spre slujba evangheliei". Pavel a fost osebit spre evanghelie
inca §i dupa alt cuvmt, fiind adica inainte-hotarit, precum zice Dumnezeu §i
catre Ieremia: „Mai inainte de a te scoate pe tine din pintece, te-am sfintit"
(Ieremia 1:5), adica: „te-am rinduit spre proorocie". §i Pavel zice pentru
sine-§i: „(...) cind a binevoit Dumnezeu, Cel ce m-a ales din pmtecele maicii
52
mele" {Galateni 1:15). §i nu in de§ert zice Pavel: Sint chemat §i osebit spre
evanghelie - ci,
Romanilor celor mindri, prin cuvintele acestea se arata
scriind
vrednic de crezare, ca un ales de Dumnezeu.

Coresi [Gheorghe Coresi, teolog, filosof §i doctor din veacul al XVI-lea, n.m.], §tiind
limba evreiascS, zice ca §i „Saul", numele cu care Domnul a chemat pe Pavel din cer, va sa
spuna „chemat". Iar SfTntul Maxim zice ca „Saul" se tilcuie§te „ascultare a lui Dumnezeu"
(capitolul 54 al sutei a doua din cuvintele teologice). (n. aut)
Dupa Grigorie Teologul, „Hristos a fost trimis, e adevarat, dar ca om. (...) Iar daca a
fost trimis §ica Dumnezeu, ce dacS? BunS-vointa Tatalui - la Care Hristos aduce din nou pe
cele ale Lui [omenirea cSzuta, n. m.], pe Care II cinste§te ca pe un Tnceput fara de
mceput, ca
sa nu para ca este potrivnic lui Dumnezeu - socote§te-o a fi trimitere" (Cuvint la
Na$tere). §i
Pavel zice despre Hristos: „Socotiti pe Apostolul §i Arhiereul marturisirii noastre, adica pe
Trimisul" (Evrei 3:1). (n. aut.)
§i Faptele Apostolilor zic sa SlTntul Duh a osebit pe Pavel spre evanghelie (adica spre
bunavestire): „§i, slujind ei Domnului §i postind - zice - a zis Duhul eel Sftnt: Osebiti-Mi
Mie pe Varnava §i pe Saul pentru lucrul la care i-am chemat!" (Fapte 13:2). (n. aut.)

25
 53
Propovaduirea Apostolilor * se nume§te „evanghelie (bunavestire) a lui
Dumnezeu", nu numai pentru trecutele bunatati daruite noua, ci §i pentru cele
viitoare pe care ni le fagaduie§te. Cu numirea pricinuitoare de bucurie a
„evangheliei", Apostolul mingiie indata pe auzitori, fiindca aceasta nu cuprin-
de vestiri intristatoare, ci vestiri de nenumarate bunatati. Iar evanghelia aceas-
ta este „a lui Dumnezeu", adica a Tatalui, fiindca de Tatal s-a daruit §i pe In-
su§i Tatal II arata oamenilor. Fiindca, de§i Tatal era cunoscut §i aratat in
Scriptura Veche, El era cunoscut numai Iudeilor, §i nici lor ca un Tata avind
Fiu, ci numai ca Dumnezeu §i facator al lumii; abia prin evanghelie S-a aratat
la toata lumea ca e Tata §i ca are Fiu.

2 pe care mai-nainte a fagaduit-o prin Proorocii Sai,

Fiindca §ihuleau propovaduirea evangheliei, zicind ca ar fi fost

Elinii
noua, Pavel arata cu aceste cuvinte ca era mai veche §i decit Elinii in§i§i §i se
preinchipuia Proorocilor. §i chiar numele bunei-vestiri se afla la Proorocul
David - care zice: „Domnul va da grai celor ce binevestesc cu putere multa"
(Psalm 67:12) - §i la Isaia: „Cit sint de frumoase picioarele celor ce bine-
54
vestesc pacea!" (Isaia 52:7).

intru Sfintele Scripturi

Caci Proorocii nu numai ca spuneau cele ale bunei-vestiri, dar le §i scriau,

iar cu fapta inchipuiau cele zise: precum Avraam, prin Isaac, a pretnchipuit

Adica buna-vestire a lui Dumnezeu, care - dupa Sftntul Maxim - „este solie a lui Dum-
nezeu §i mingiiere catre oameni, prin Fiul ce S-a intrupat Care da ca plata celor ce se supun
§i

Lui dumnezeirea cea nezidita a impacarii cu Tatal. Iar «dumnezeire nezidita» numesc straiu-
cirea cea dupa enipostatic chip, care nu are zidire, ci arStare neinteleasa intru cei vrednici."
Despre „evanghelie", vezi la capitolul 14 al epistolei acesteia catre Romani, ca sa te incre-
dintezi ca Pavel nu nume§te aici „evanghelie" o carte a Evangheliei osebita de cele patru, pre-
cum au zis unii, mintind. §i ia aminte ca - dupa Teodorit - Pavel zice aici ca evanghelia
(adica bunavestire) e a lui Dumnezeu dupa putine o numeste „a Fiului", zicind:
Tatal, iar
„Martor imi este Dumnezeu, Caruia slujesc cu Duhul intru evanghelia Fiului Sau" (capitolul
1, stih 9). Se arata ca Pavel pune acelea§i lucruri uneori in seama Tatalui, iar alteori in aceea a

Fiului, pentru ca, dupa dumnezeire, Tatal §i Fiul sint de o fiinta §i de o cinste. (n. aut.)
In alta parte, David zice: ,3inevesti{i din zi in zi mintuirea Dumnezeului nostru!"
(Psalm 95). §i Isaia: „In munte inalt suie-te, eel ce bineveste§ti Sionului! tnalta glasul tau, eel
ce bineveste§ti lerusalimului!" (Isaia 40:9); „(...) mintuirea Domnului binevestind-o" (60:1);
„(...) a binevesti saracilor m-a trimis" (61:1). Ci §i Ioil zice: „In muntele Sionului §i in Ierusa-

lim va fi eel mintuit, precum a zis Domnul, §i cei ce binevestesc pe care i-a chemat Domnul"
(2:32). (n. aut)

26
 Patima lui Hristos; iar Moisi mai-nainte a msemnat Crucea lui Hristos prin Tnal-
tarea §arpelui de arama, §i prin intinderea miinilor sale (cind a batut pe Amalic)
§i prin junghierea mielului. Caci, cind voie§te sa faca lucruri mari, Dumnezeu le
propovaduie§te mai-nainte cu multi ani. §i - macar ca Domnul zice: ,,Multi
Prooroci au dorit sa vada cele ce vedeti, §i nu le-au vazut!" (Matei 13:16) - El
arata ca nu au vazut trupul Domnului §i Patimile Lui cu ochii cei simtiti, dar
fara a spune ca nu le-ar fi vazut cu ochii cei gmditori §i prooroce§ti.

3 despre Fiul Sau, Cei ce S-a nascut din saminta lui David dupa trup,

Aici, Pavel descopera aratat amindoua na§terile lui Hristos. Caci - zicind:
„despre Fiul Sau", adica al lui Dumnezeu - a aratat na§terea cea de sus §i
dumnezeiasca; iar adaugind: „din saminta lui David", a aratat na§terea cea de
jos §i omeneasca. Apoi, mai adaugind
ca „dupa trup", a aratat ca El are
§i

na§tere §i dupa Duh, adica dupa dumnezeire, „ca - zice - duh este Dumnezeu"
5
{loan 4:24). Deci bunavestirea aceasta nu inva{a despre vreun om gol 56 ci ,

despre Fiul Dumnezeu; §i iara§i, nu despre Dumnezeu gol, ci despre Cei ce

lui

S-a nascut dupa trup din saminta lui David. Fiindca acela§i Hristos este
amindoua: §i Fiu al lui Dumnezeu, §i fiu al lui David. Sa se ru§ineze dar
57
Nestorie care II nume§te pe Hristos doar om!
Insa Pavel, asemenea dumnezeie§tilor Evangheli§ti, arata aici na§terea lui
Hristos dupa trup, ca prin aceasta ^sa-i povajuiasca pe auzitori la na§terea cea
de sus §i dumnezeiasca, pentru ca Insu§i Domnul S-a aratat mai intii ca om, §i
apoi S-a cunoscut ca Dumnezeu.

M, r M.
— - - - - _ - _ sfinteniei
prin tnvierea Lui din morti, Hsus Hristos, Domnul nostru,
Mai Pavel a zis ca evanghelia pe care o propovaduie§te este „despre
sus,
Fiul lui Dumnezeu", iar acum adauga §i cum S-a cunoscut El ca este Fiu al lui

55
Teodorit a spus ca adaugarea zicerii „dupa trup" Tnsemneaza ca, dupa dumnezeire,
§i
Hristos este cu adevarat Fiu al lui Dumnezeu-Tatai; c&ci vorba „dupa trup" nu se poate spune
despre cei ce stnt numai aceasta, adica doar oameni. Lor nu li se potrivea o astfel de ad^ugare,
dar aici ~ fiindca Dumnezeu-CuvfntuI ce S-a momenit nu este numai om, ci §i Dumnezeu mai
inainte de veacuri - dumnezeiescul Apostol, pomenind de sSminfa lui David, a trebuit s&
adauge zicerea; „dupS trup", invatindu-ne luminat cum Hristos este Fiu al lui Dumnezeu si
cum S-a ftcut fiu al lui David, (n. aut.)
„Gol" inseamna aici (sj in continuare) „doar". (n. m.)
Mare eretic, ce spunea ca Preasfinta Fecioara nu este Nasc^toare de Dumnezeu, ci doar
de Hristos, Care - nu se stie cum - ar fi ajuns sS fie Dumnezeu abia dup5 nastere. (n. m.)

27
Dumnezeu. §i zice: „Celui hotarit", adica aratat cu dovada, adeverit §i judecat
ca este Fiu al lui Dumnezeu, caci judecata, §i alegerea §i hotarirea se zice
58
„hotar". Toti - zice - au hotarit §i au ales ca Hristos este Fiu al lui Dumne-
zeu. De unde? Dintru „putere", adica din puterea minunilor pe care le-a facut.
Au mai hotarit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu §i „dupa Duhul sfinteniei",

adica din Sfintul Duh, prin Care sfintea pe cei ce credeau intr-Insul. Dar §i din
invierea Lui din morti L-au hotarit ca este Fiul lui Dumnezeu, pentru ca nu-
mai El singur S-a sculat pe Sine-§i din morti, mare lucru fiind acesta: a pa-
timi, a muri §i a invia. Pentru aceasta, Insu§i Domnul zicea: „Cind Ma veti
inalta de la pamint - adica: „atunci cind Ma veti rastigni, §i Eu Ma voi scula
din morti" » atunci veti cunoa§te ca Eu sint", (anume: „ca sint Fiul lui Dum-
nezeu") {loan 8:28).

5 prin Care am luat darul §i apostolia (adica trimiterea), spre ascultarea

credintei 9

Vezi - o cititorule! - socotinta bine-multumitoare a Fericitului Pavel, care

59
zice: Nu avem nimic al nostru, ci toate le-am luat prin Fiul - macar ca prin

58
Icumenie zice ca numirea „hotant" insemneaza cuno§tinta cea fSrS indoiaia §i adevaratS,
„caci prin hotariri cunoa§tem cele pe care le §tim cu adeverire, iar nu cu indoiaia". (n. aut.)
59
Procopie zice ca Apostolii au putut sa stapineasca lumea numai prin darul acesta §i
apostolia ce au luat, caci „cel ce nu e parta§ al firescului StapTnitor, adica al Sfintul ui Duh, nu
poate stapini, fiindca «far& Mine nu puteti face nimic» {loan 15:5). §i Apostolul zice: «prin
darul §i apostolia ce am luat spre ascultarea credintei», fiindca fmparati intelepti §i puternici

nu au putut cu adevarat a stapini, iar Apostolii cei lipsiti de cele omene§ti au stapinit §i au bi-

ruit pe toata lumea" (tomul 1, foaia 1366 a celor opt c&rti).

Iar Icumenie talmace§te „darul §i apostolia" ca „dar spre apostolie".

Iar marele Vasilie tilcuie§te aceasta a§a: „Cind zice Apostolul: «prin darul §i apostolia ce

am luat», arata bunatatile date noua de la Tatal; iar cind zice: «prin apropierea ce o avem»,
arata apropierea noastra §i fmprietenirea facuta* cu Dumnezeu prin Hristos" (capitolul 8, De-
spre Sfintul Duh). Din cuvintele marelui Vasilie se arata ca Iisus Hristos este pururea rnijlo-
citor §i Tntru suirea cuno§tintei noastre c&tre Dumnezeu-Tatal, §i intru pogonrea duhovnice§-

tilor daruri intru noi de la Tatal. Caci, precum zice tot Vasilie: „Calea cuno§tintei de Dumne-
zeu este de laDuhul eel unul, prin unul Fiu, la unul Tatal; iar de alta parte, fireasca bunatate,
§i sfintenia cea dupa fire §i vrednicia imparateasca ajung de la Tatal la Duhul prin Cei unul
nascut" (Despre Sfintul Duh, capitolul 18). Pentru aceasta, §i Grigorie al Tesalonicului zice:
„Una e pornirea voii dumnezeie§ti, pornind din intii-incepatorul pricinuitor Tatal, inaintind
prin Fiul §i aratmdu-se intru Sfintul Duh. §i aceasta e aratata din fapte, ca, de aici, toata firea

se face cunoscuta ca lucrare" (capitolul 1 12).

Baga de seama insa ca Hristos pururea Se afia mijlocitor in doua feluri: §i ca Dumnezeu -
dupa cum zic amindoi sfintii aratati mai sus; §i ca om - precum invata Teodorit, tilcuind vor-

ba „arhiereu ve§nic", dupa Pavel, care spune: „(...) unde Iisus a intrat pentru noi ca inain-

28
 Duhul au luat Apostolii darul apostolesc, caci „Acela (adica Mingiietorul) a
zis: Domnul va va povatui pe voi spre tot adevarul" (loan 14:13). Iar in alt
Mie
§
urmeaza
aici? Nici una! - caci cite suit ale Duhului sint §i ale Fiului, §i, iara§i, cite smt
ale Fiului smt §i ale Duhului, pentru ca smt de o fiinta ammdoi.
|i zice: „am luat har §i apostolie", adica: Nu am savir§it nimic de la noi
pentru a ne face apostoli,aceasta s-a facut noua de la darul eel de sus, ca a
ci

mdupleca noi pe oameni este lucru al darului. Caci a calatori §i a propovadui

Apostolii, acesta era lucru §i isprava a lor; iar a indupleca pe cei ce li auzeau,
aceasta era cu totul isprava a lui Dumnezeu.
§i - mai zice - am fost trimi§i „spre ascultarea credintei", iar nu spre
vrajbe de cuvinte §i mtrebari, ori spre Tnchipuiri prin cuvinte. Caci ce Tnsem-
neaza zicerea: „spre ascultarea credintei"? Aceasta, da acei ce invata, sa as-
culte §i sa creada fara sa graiasca impotriva. 60

tntru toate neamurile, pentru numele Lui,

La toate neamurile - zice - am

nu numai eu, ci §i ceilalti Apos-
luat dar,
toli. Fiindca Pavel nu a umblat pe la toate, doar daca nu
ar zice cineva ca le-a
strabatut totu§i, de§i nu m vremea vietii, ci dupa moarte, cmd, prin
epistolele
sale, umbla imprejur pe la toate neamurile.

§is
Hristos
Hristos
credinta, fara de care mintea nu putea mtelege cum face minuni numele lui
Hristos.
Vezi insa -o cititorule! - ca darul evangheliei nu s-a dat numai unui neam,
precum s-a dat Testamentul eel Vechi numai Evreilor, ci la toate neamurile.

te-rnergator, ftcindu-Se arhiereu in veci, dupa rinduiala

Melhisedec" (Evrei 6:20). Zice
lui
Teodorit: ,JEste arhiereu in veac nu doar aduefnd jertm, ca o data
a adus jertfi al S£u trup, ci
ca mijlocitor, aducind la Tatai pe cei ce cred; «c* prin El - zice -
avem §i unii, §i altii apropie-
rea catre Tatal, intr-un Duh» (Efeseni 2:18)." §i Insu§i Domnul zice in sfintitele Evanghelii:
„Nimeni nu vine catre Tatal f3rS numai prin Mine" (loan 14:6). Vezi §i aceasta:
„(..,) Care Se
§i roaga pentru noi" {Romani 8:34). §i
subinsemnarea zicerii: „Unul este §i mijlocitorul intre
Dumnezeu §i oameni" (1 Timotei 2:5). (n. aut.)
§i sa nu iscodeasca nasterea §i fiinta lui Dumnezeu - dupa
Icumenie. (n. aut.)

29
 6 intru care sinteti si voi chemati ai lui lisus Hristos.

Aici, dumnezeiescul Apostol doboara mindria Romanilor, caci zice: Voi,

Romanii, care va aratafi ca stapiniji pe ceilalji, nu ati dobindit nici o cinste
mai mult decit celelalte neamuri, ci, precum propovaduim la ceilalji, tot asa §i
la voi. Asadar, nu va mindriji! Aceasta se tilcuieste inca §i intr-alt fel: Voi,
Romanii - zice - sinteji chemati si aji fost intimpinati de darul lui Dumnezeu,
iar nu de sine-va afi venit la dar.

7 Tuturor celor ce sinteti in Roma, iubiti ai lui Dumnezeu, chemati

sfinti,

Zice: Eu, Pavel, robul lui lisus Hristos,

nu graiesc tuturor celor ce sint in
Roma de obste, ci voua, „tuturor celor iubiti de Dumnezeu". De unde se arata
insa ca Romanii erau iubiti? De la sfintenie! Iar Pavel nume§te „sfin|:i" pe to|i
61
Crestinii credincio§i. §i a adaugat aceasta: „chemati", aducindu-le aminte de
facerea de bine a lui Dumnezeu, zicindu-le a§a: Macar de v-ati nascut trupeste
din ipa^i (domnitori) §i din eparhi (guvernatori), Dumnezeu v-a chemat Tnsa
cu aceeasi chemare ca §i pe cei de rind §i saraci, iubindu-va si sfintindu-va si

pe voi la fel ca pe aceia. Deci, fiindca a{i fost iubu;i §i chemati §i v-ati sfintit
de Dumnezeu asemenea tuturor celorlalti, sa nu va mindri|i asupra celor
63
prosti !

har fie voua si pace

ce va zic voua, celor ce locuiji in Roma? Fie (in loc de: „va urez" 64 ) har
§i
voua si pace! Pentru ca Domnul a poruncit Apostolilor, cind intra in casele
oamenilor, sa rosteasca mai intii numirea pacii, spunind asa: „§i, in orice casa
veti intra, mai intii sa zicefi: Pace casei acesteia!" (Luca 10:15). Fiindca

Scriu cu majuscuia cuvfntul „Cre§tin" ca sa ar3t c3 numeste un neam osebit, alcatuit

el

din cei botezafi din toate celelalte neamuri. Acesta e norodul eel nou al lui Dumnezeu, noul
de vreme ce Iudeii au pierdut aceasta vrednicie, atunci cind s-au lepadat de Hris-
Israil,

tos-Dumnezeu. (n. m.)

Icumenie spune c3 Apostolul a zis mai intii: „cei iubiti ai lui Dumnezeu", apoi: „che-
Iar
mati sfin{i", ca si cum ar fi zis: Din ce v-a{i chemat, din care osteneli, din care ispravi? De
unde sinteti sfinti? Numai din singura iubirea lui Dumnezeu, caci El - iubindu-ne pe noi in
dar si varstndu-§i singele pentru noi - ne-a chemat la sfintenie si la mostenirea impara|iei
Lui. (n. aut.)
63
prosti = simpli, umili, slabi (n. m.)
4
Despre urarea aceasta, veti citi la 1 Corinteni, unde am ttlcuit-o mai pe larg. (n. aut.)

30
 Domriul a nimicit vrajba cea multa pe care a nascut-o noua pacatul impotri va
lui Dumnezeu, §i ne~a impacat cu Dumnezeu. Insa pacea aceasta nu s-a facut

darul
ramma
ridicam
65
alta vrajba impotriva lui Dumnezeu.

de la Dumnezeu Total §i de la 66
Domnul nostru Iisus Hristos!

darul pentru
ca noi, Cre§tinii, care eram vrajma§i ai lui Dumnezeu §i ne-cinstiti, ne-am fa-
67
cut fii ai lui Dumnezeu §i am ci§tigat ca tata pe Dumnezeu. Deci, „de la
Hristos
ar fi intru voi, Cre§tinii ce locuiti in Roma, harul §i pacea adevarata, pe care
Dumnezeu vi le-a dat din inceput §i le poate pazi pina m sfir§it! ?

Mai
fiindca

Cu adevarat, inainte-cuvintarea aceasta este potrivita in sufletul fericitului

Pavel! Caci prin aceasta ne invatam §i noi, Cre§tinii, sa mulfumim lui Dumne-
zeu nu numai pentru bunatatile pe care ni le-a dat noua, ci §i pentru acelea da-
ruite celor de aproape ai no§tii, fiindca acesta este lucrul dragostei. Pavel

paminte§ti
§
Apostolul a aratat a§ezarea iubiriio avea catre Dumnezeu, insu§indu-§i-L
ce
pe Dumnezeul tuturor 68
oamenilor, precum fac de multe ori §i Proorocii Ci .

Pentru aceasta, §i dumnezeiescul Hrisostom, tilcuind cele mai de sus, zice: „0, minuna-
ta urare, ce aduce nenumSrate bunatSti!" (n. aut.)
Baga de seama ca - dupa Teodorit - Apostolul a terminat aici inainte-scrierea epistolei
acesteia: „Pavel - zice - robul lui Iisus Hristos, tuturor celor ce sinteti m Roma iubiti ai lui
Dumnezeu, chemati sfinji, Har fie vouS $i pace de la Dumnezeu, Tatai nostru, §i de la Domnul
Iisus Hristos!" §i, parind a le lasa deoparte pe toate roaga lor mai intii darul lui
celelalte, le
Dumnezeu, pentru ca prin acesta au dobindit mintuire toji cei ce au crezut; apoi, pacea, priri
care insemneaza toata isprava faptei bune, caci eel ce !mbra|i§eaza viefuirea dupa evanghelie,
eel ce se sirguie§te a sluji Lui intru toate, se afia in pace cu Dumnezeu. Iar datator ai bunata-
tilor acestora II arata nu numai pe Tatai, ci §i pe Fiul. (n. aut.)

Pentru aceasta zice dumnezeiescul Hrisostom: „Iar cind zice «fii», descopera vistieria
tuturor bunatajilor." (n. aut.)
68
Proorocul David zice: „Dumnezeule, Dumnezeul meu, catre Tine mined" (Psalm 62: 1),
§i: „Mintuie§te pe robul Tau, Dumnezeul meu!" (Psalm 85:2) §i: „Doamne Dumnezeul meu,

31
 Insusi Dumnezeu face aceasta, numindu-Se pe Sine „Dumnezeu al lui Avra-
am, si Isaac si Iacov", ca sa arate osebita iubire ce are catre stramosii acestia.
Iar Pavel zice ca multumeste lui Dumnezeu „prin Iisus Hristos", caci Hristos
este mijlocitorul si pricinuitorul mulpamirii noastre catre Dumnezeu, nu numai
pentru ca ne-a invajat a mul|umi curat, ci si pentru ca ne-a fnvajat sa aducem
mulpamirea aceasta lui Dumnezeu Parintele.
Dar pentru ce multumeste Apostolul? Pentru ca credinta Romanilor „se
vesteste in toata lumea". Cu aceste cuvinte, el marturiseste pentru dinsii doua
ca au crezut curat, iar apoi ca au crezut cu atita indrazneala, incit
lucruri: intii
credinta lor s-a propovaduit peste tot, astfel ca, auzind, top: se folosesc prin-
69 c:
urma §1, ma-
car ca tn Roma propovaduise Petru, Pavel multume§te pentru credinta ucenici-
urmarea
fericitul de toata pizma §i zavistia.

intru
neincetatft
rugaciunile mele totdeauna,

De vreme ce Pavel nu-i vazuse inca pe Romani, dar zicea ca ti pomene§te

tdeauna, el cheama ca m&rtor pe Dumnezeu, Care cunoa§te inimile. §i vezi
o cititorule! - iubire de Apostol, caci i§i aducea aminte mereu de ni§te oa-
§
§
duhul meu - adica nu cu slujire trupeasca, ci duhovniceasea. Fiindca slujirea
Elinilor catre zeii lor era trupeasca §i ratacita, iar a Evreilor nu era ratacita, dar

maritu-Te-ai foarte" (Psalm 103:1). §i Isaia: „Iata\ Dumnezeul meu, mintuitorul

meu"
(12:12); fi iara§i: „§i Dumnezeul meu va fi mie tarie" (49:5). §i Osie: „Domnul Dumnezeul
meu Tu" (2:23). §i Miheia: „Apara-ma-voi de Dumnezeul meu eel prea-tnalt" (6:6). §i
efti
Avacum: „Domnul Dumnezeul meu e puterea meaM (3:15). §i mScriptura cea Noud §i in pre-
dania evangheliei (a bunei-vestiri), mul|i din sfinti II insu§esc loru§i pe Dumnezeu §i pe Iisus
Hristos, mai ales Teologul Grigorie, zicind: „Iisusul meu" (Cuvtnt la Botez). Iar Dionisie
§i

AreopagituI §i-L insu§e§te §i el pe Hristos, ins* acoperit, zicind: „Sa povatuiasc* cuvmtul
Hristosul - de este iertat a zice - Cel al meu" (Despre ierarhia bisericeasca). (n, aut.)
Iar Teodorit spune §i pricina pentru care credinta Romanilor se propovSduia
in toata lu-
mea, caci „mtru acea cetate aveau tronul imparatii Romanilor din vechime, §i de acolo se tri-
miteau atit stapinitorii neamurilor, cit §i cei ce adunau dajdiile cetajilor; inc* §i toji cei ce
aveau daruri imparate§ti acoio se adunau. §i, prin toti ace§tia, se propovSduia pretutindeni cS §i
cetatea Romanilor a primit mvatamra lui Hristos, iar aceasta pricinuia
prea-mare fobs celor ce
auzeau ." Iar ca intru acea vreme Roma era plina de oameni din toata lumea, marturise§te istori-
cul Athenagora, numind Roma „norod al lumii". §i iarS§i zice: ,JSTu ar arunca cineva sageata de-
parte de tinta numind cetatea Romei, pe scurt, «cuprindere a lumii»" (cartea I), (n. aut.)

32
era trupeasca si aceea. Iar slujirea cea dupa Hristos este §i neratacita, adica
adevarata, si duhovniceasca. De aceea a zis si Domnul Samarinencei: „Adeva-
rapli mchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar" (loan 4:23).

§i, de vreme ce sint multe chipuri ale slujirii - ca unul slujeste lui Dumne-
zeu ic'onomisind numai lucrurile sale, iar altul purtind grija de frajii straini si

mucenic, si ceilalti sase diaconi pentru

de vaduve (precum era §tefan, intiiul

slujba cuvintului a invataturii - de aceea zice Pavel: „Eu

mese), iar altul cu si

(adica cu bunavestirea) Fiului Lui". Aici

slujesc lui Dumnezeu cu evanghelia
desi mai sus a zis ca e si a Tatalui, dar nu este
spune ca evanghelia e a Fiului,
mirare
§
cita purtare de grija avea pentru Romani, fiind
nezeu cu evanghelia ca sa arate

caruia
7
parte si Romanii.

10 rugindu-ma ca oarecind, cu voia lui Dumnezeu, sa am bun prilej a

veni catre voi.

pricina pentru care-i pomeneste pe Romani

Acum, Apostolul adauga si

u rusaciunile sale: Ma rog - zice - ca sa vin la voi, frafilor! Vezi -o citito-

70
slujirea aceasta, care in limba elina se zice da numai singurului
latria, se
[...] Astfel,
„Domnului Dumnezeului tau te vei inchina si Aces-
Dumnezeu, cum a zis tnsusi Dumnezeu:
vei sluji) (Deuteronomul 6:13), ca Unuia ce este mai
tuia singur latrevsi" (adica vei robi ori
fapturile, si de a fi bine. Pentru aceasta, Diomsie al
si
presus de toate §i pricinuitor si de a fi

ca latria este robie care se da numai lui Dumnezeu, dupa

Gavalilor hotara?te [defineste, n. m.]
Soborul 7-lea a zis in hotanrea sa ca „sa se dea
zicerea: „dup& chip si dupa asemanare". §i al

nu tnsa dupa adevarata credin|a si latne

sfintelor icoane sarutare, si cinste §i inchinaciune,

(slujire) a noastra, care se cuvine doar firii dumnezeiesti".

^
Dumnezeu doua: in credinta si tn fapte, adica in
§i - fiindca buna-cinstire de se imparte in
imparte in doua: In teoretica -
teorie §i in fapta - atunci si latria (adica robirea ori slujirea) se

dupa care si tngerii slujesc lui Dumnezeu, precum ctnta Biserica: „Acum Putenle cerunlor
Pentru aceasta, asa
impreuna cu noi nevazut slujesc" - §i in practica (adica lucratoare).
Dumnezeu eel cunoscut, este si intelegatoare
hotaraste latria si Nil: ,JLatria, dindu-se lui
tnaintea legilor lui Dumnezeu." §i
[mintaia, n. m.], si trupeasca, avtnd ca semn supunerea
cinstirea cea prin fapta." Iar marele Vasilie zice: ,JLatna
Sfinfitul Teofilact zice: ,JLatria este
neraspindita catre acela care este slujit. Desi, dupa un cuvint
este slujirea mtinsa, necurmata si
mai se naste din vomfa, ea este si te-
mai temeinic, lui Dumnezeu este
slujirea ales practica si

prin nadejde si prin dragoste, fiindca si lucrarea

oretica, savlr§indu-se adica prin credinta, si

tinde catre sfirsit teoretic." (n. aut.) . . ^

71 pe Dumnezeu ca era hirotomsit invatator al
Iar Teodorit zice ca Pavel a adus aici martor
sa se dus la dtnsii (la Romani) si
tuturor neamurilor, fiindca trecuse vreme tndelungata f8ra fi

De aceea se dezvinovateste si II cheama pe

fara sa-i fi povamit catre adevar prin scrisori.
Stapfnul Dumnezeu spre marturia bunei sale asezari catre dtnsii. (n. aut,)

33
 rule! - cit 11 mbea Pavel pe Romani si cum se silea ca sfi-i vadfi, nu insfi afarfi
de ceea ce se cuvenea si de voia lui Dumnezeu.
Noi tnsfi, ziua de astfizi ori m
nu mbim pe mmeni, ori, de iubim pe cineva, il
iubim afarfi de placerea si voia
lui Dumnezeu. Iar Pavel, pentru
multa lui iubire, se ruga lui Dumnezeu ca sfi-i
vada pe Romani; totodatfi, din multa evlavie ce avea
catre Dumnezeu, arfita ca
se supune voii Lui. Pentru aceasta, si noi,
frapllor, sfi ne invfitfim ca, atunci
cind cerem ceva de la Dumnezeu si nu dobindim
cererea, sa nu ne mihnim
pentru ca nu sintem mai buni decit Pavel, care
a rugat de trei ori pe Domnul sfi
ndice de la el pe imbolditorul ce avea, dar nu a
dobmdit cererea, pentru ca
aceasta li era de folos.

11 Caci doresc sa va vad, ca sa va dau ceva dar duhovnicesc

Zice: Alpj cfilfitoresc pentru alte scopuri,

omenesti si lumesti, iar eu do-
ream si voiam sa ma ostenesc pentru a vfi tmpfirtfisi voua,
Romanilor, un dar
duhovnicesc. Pavel zice aceasta cugetind smerit, cfici
nu a zis: „ca sfi vfi m-
vat", ci: „ca sa va impartasesc de darul ce
am luat", si incfi fiind acesta oare-
cum mic masurat. Cfici tot binele pe care invajatorii fl aratfi
si
prin cuvmt si
pnn faptfi spre folosul ascultfitorilor lor este dar, pentru ca,
desi el pare a fi is-
prava si fapta buna a lor, ispravile si faptele bune
omenesti sint daruri ale lui
Dumnezeu, avind trebuinta de dumnezeiescul ajutor ca sfi se sfivtrseascfi (vezi
despre aceasta la Filipeni, 1 :29: „(...) cfi noufi ni s-a dfiruit
pentru Hristos").

12 spre tntdrirea voastra. $i aceasta, ca sS ma mingii tmpreuna

cu voi
prin credinta noastra laolalta, a voastrd si a mea.
t

Prin cuvintele acestea, Pavel aratfi in chip ascuns ca Romanii se clfitinau

si de aceea aveau trebuinta de multa indreptare si intarire. Si, de vreme ce lor

Vezi 5 i la doua catre Corinteni 12:7 §i la tilcuirea i subtnsemnarea

epistola a
5 zicerii
acelem. Pentru aceasta spune si tnteleptul
Teodorit: „Iar daca, acolo unde urma mtntuirea
alitor nenumarate mil, dumnezeiescul
Apostol nu a cerut nimic nehotarttor [neconditionat] -
ci, impreuna cu cererea, a rinduit
si dumnezeiasca voie - de care iertare sintem vrednici noi
care graindsi rugindu-ne pentru lucruri
simtite [trupesti, n. m.], nu legam cele ale noastre de
voia lui Dumnezeu?" Vezi si la zicerea: „de va
voi Domnul" (1 Corinteni 4:19) si la zicerea-
„de va voi Dumnezeu" (Evrei 6:3). Pentru aceasta, Iacov, ruda Domnului, mustra pe cei
si
nemtelepti care zic asa: „Astazi sau imine, vom merge in cutare cetate, si vom fi acolo un an si
vom negutaton 5 i vom ctstiga. Voi, care nu stifi ce se va tnthnpla miine, caci ce
este via|a voas-
1
" l0C de a ZiCC V° i: De Va Voi Domnul 5i de votn vie ui vom
face a^asta sau aceea"
f, !irl
(4:13). Zice marele Macarie: ,J)aca Apostolii ar fi facut toate
si
^ -

cite le voiau, ar fi sadit pe oa-

meni mtru cunostinfa de Dumnezeu cu putere silnicS,
pentru minunile ce faceau si pentru stapi-
mrea lor de sine, si cu credinta, §i cu necredinfa" (cuvintul
27, capitolul 6). (n. aut.)

'
34
 voi. (Vezi si tilcuirea stihului
18 al capitolului 2 al epistolei intii catre Tesaloni-
cem, § i tilcuirea stihului 17 al capitolului 1 al celei de-a doua catre Corinteni).

ca sa am oarecare rod si tntru voi, ca si tntru celelalte neamuri.

74

Si - fiindca cetatea Romei era vestita si imparatea, si toti alergau la dinsa

pentru pnvelistile vrednice de mirare ce se
aflau acolo si pe'ntru slava ei - ca
sa nu socoteasca cineva ca si el doreste sa-i
vada pe Romani tot pentru pricina
aceasta, Pavel zice: Doream a veni ca sa iau
rod duhovni-si de la voi oarecare
cesc. Cu aceasta mtimpina totodata §i
cealalta banuiala, caci poate ar zice ci-
neva: De aceea erai oprit - o Pavele! - pentru
ca nu voiai a veni la noi dupa
Dumnezeu, ci dupa trup. Raspunzind, Apostolul zice:
Voiam sa vin ca sa iau
rod sufletesc si duhovnicesc. Nu a zis: Doream
sa vin ca sa va catehizez (sa va
invat), ci,cugetmd smerit: „ca sa va impartasesc dar duhovnicesc".
Domolind
insa mindna lor, adauga: „pentru ca sa iau
oarecare rod §i la voi, precum si la
celelalte neamuri". Sa nu socotiti - zice -
ca voi, Romanii, avind imparatia
sintep. mai bum decit celelalte neamuri.
Nu, pentru ca va aflati intocmai" in
aceeasi nnduiala cu aceia, ca niste Crestini adica. 75

14 Dator suit §i Elinilor, §i varvarilor, §i tnteleptilor, gi celorf&ra de

minte;
15 astfel tncit, dupa osirdia mea, sa va binevestesc si voua, celor
ce
sinteti in Roma.

§i cuvmtul acesta Apostolului este aratator de smerita cugetare.

al
Eu
zice - nu daruiesc nimic. ci rmnlinpsr nnmn^o Qts«?»,„i„; ~ a

Iar dupa Fotie, cuvintul s-a zis de Apostol cu chip saritor, nnduiala fireasca a cuvintului
land asa: De multe ori ma strguiam a veni la voi, ca sa am oarecare rod § i tntru voi, ca si tntru
celelalte
acum ca
neamuri, dar am fost oprit
P M
acum. insa si asa
nu vin in graba §i sa va aflu fara roada. Pentru
sa
se mfelege ca: Am fost oprit pina
aceasta am inttrziat venirea mea
pma sa aflu odraslmd si mtru voi oarecare rod vrednic si
implinit.
Insa e lucru de nedumerire: mai sus a zis ca
credinja Romanilor se propo vaduieste in toata
lumea, iar acum
zice ca vrea sa ia „oarecare rod" de la dinsii.
fnsa „rod" numeste aici nu doar
pe eel al credinfei, ci si al altor daruri duhovnicesti.
Fiindca, desi Romanii aveau credinta se
ciatinau mtru multe, precum tntru a se
invinui unul pe altul pentru mmcari si intru
multe'al-
tele^Pentru aceasta aveau trebuinta a fi tntariti
de Pavel, ajungtnd implinip (in epistola 67 ca-
tre Gheorghie al Nicomidiei). (n. aut.)
75
Iar care ispravi le poate opri satana si
care nu, vezi la submsemnarea zicerii: „ne-a oprit
pe noi satana" (Z resa/omcem 2:18). (n. aut.)
™
Teodorit spune ca Apostolul numeste „intelepti"
pe cei ce se falesc cu me§tesugul de a
vorbi frumos, iar „neintelepti" pe cei ce, pentru
lipsa lor de mvStatura, sint numiti asa
de catre
cei ce se zic intelepti. (n. aut.)

36
 :

Pentru ca Acela va face bine, tar

vine sa multumiti lui Dumnezeu, iar nu mie.
propovaduiesc (ceea ce zice si catre Conntem:
eu am neaparata datorie sa
Corinteni 9:16).) Osirdnic - zice - smt
Vai mie este de nu voi binevesti" (1
voua, desi vad dinainte ca am sa patimesc pn-
'asadar sa va propovaduiesc si

sa inima pentru osirdi a si dragostea cea intra

mejdii. Intr-atit fierbea sfinta
Hristos

Hristos, caci este putere a

16 Fiindca nu ma rusinez de evanghelia lui

lui Dumnezeu spre mintuirea a tot celui ce crede,

slava lumii, iar Pavel voi a sa le

De vreme ce Romanii erau foarte dedati la
toata necinstea, si deci ei
propovaduiasca lor crucea si pe Iisus, Care a suferit

astfel de Mintuitor ne-cinstit - atunci el zice aici

urmau a fi rusinati pentru un
Hristos - cu aceasta invatmdu-i si pe ei a
Eu nu ma rusinez de evanghelia lui

msusi nu numai ca nu se rusina, ci se si impodobea si se

nu se rusina. Caci el
mindreau intra intelepciune, n mai
lauda cu Cel rastignit. Inca,fiindca ei se
- sa va -
propovaduiesc crucea, care se soco-
Tnvata si aceasta: Eu le zice vin
a ca evanghelia „este pute-
teste nebunie, si nu ma rusinez pentru dinsa. §i zis

fiindca puterea poate fi si spre pedeapsa si

rea lui Dumnezeu spre mintuire",
Spre pedeapsa, asa cum Dumnezeu Si-a aratat puterea asupra lui Fa-
pieire.
pe „Dar - zice - te-am cratat, ca sa arat
raon si a Egiptenilor, muncindu-i ei.

insa „puterea Mea") (Ie§irea 9:16).

Intra tine taria Mea (intra allele este
asa:
Domnului, ce zice: „Temeti-va de eel ce
Iar spre pieire, dupa cuvintul acela al
(Matei 10:28). Insa - zice -
poate si sufletul, si trupul, a-1 pierde in Gheena"
Pavel, le propovaduiesc nu pricinuiesc pedeapsa si pieire, ci
cele pe care eu,
pentru ca evanghelia nu pncinu-
mintuire. Dar cui anume? Acelora ce cred,

tuturor, ci doar celor ce o primesc.

ieste mintuire de obste

ludeului mai intii, si Elinului.

rinduiala de cinste, iar nu prisosirea

Aici, zicerea: „mai intii" insemneaza
mult nu a primit adica mai multa
darului, pentru ca Iudeul nu are mai
dar,
ca a luat-o intii; drep^aceea,
dreptate din Lege, ci s-a cinstit numai pentru el

cuvint numai, nu ceva mai mult.

cinstea aceasta este cinste goala, de
si

77 Hristos din pazirea legii celei scrise, iar Elinul

Acakie zice ca Iudeul a crezut In Iisus
zice asa: „A pus pe Iudei tnaintea Ehnilor fhndca si
din pazirea legii celei firesti. Iar Teodorit
trimis pe Sfinftii Apostoli sa propovaduiasca. Asa zice si
Staptnul Hristos mai tntti lor le-a
pe Tine ca legamint neamulu, spre lummarea
Dumnezeu, prin Proorocul: ^usu-Te-am
acestia a odrasht El trupes-
(Isaia 42:6) - „neam" numind pe Iudei,
fiindca din
«neamurilor»"
aduce Teodorit ca sa arate puterea lui Dumnezeu ascunsa
te. Frumoase sfnt si asemanarile ce le

37
 )

/7 Caci dreptatea lui Dumnezeu se descopera tntru

dtnsa din credinti
»
^

^
Dupa ce a spus ca evanghelia este spre mmtuire,
Pavel arata si cum se in-
timpla aceasta, zicmd ca dreptatea lui
Dumnezeu Insusi este cea care ne mtn-
tuieste, tar nu dreptatea noastra. 78
Fiindca ce dreptate aveam noi, care eram
spurcati si stncati? Dumnezeu ne-a indreptat
pe noi nu din faptele noastre ci
dm credinta intru Hristos, care e datoare sa creasca si sa
sporeasca intru mai
multa si mai mare credinja79 Pentru ca nu e .
destul sa credem numai din dar
ci se cuvine, dm credinja mcepatorilor,
sa ne suim la credinja cea prea-desa-
virsita, adica la cea nestramutata
si intarita, pe care si Apostolii
au cerut-o

in evanghelie: Multe - zice - din cele simtite t§ i fin ascunsa lucrarea lor, ca 5 i piperul are
aratarea cea pe deasupra rece si, celor ce nu stiu, nu le arata nici o fierbinteaia, iar eel ce fl sfar-
ma in dmp. simte fierbinteaia ca de foe. De aceea, doctorii fl numesc „fierbinte", pentru putere
ca unul ce nu se vede asa, dar poate a se arata
asa. Tot asa, si griul poate fi si radarina,
si pai, si
spic, insa nu se arata astfel mai inainte
de a se semana in brazdele pamintului. Asadar, si
dum-
nezeiescul Apostol potrivit numeste «putere
a lui Dumnezeu» mintuitoarea propovaduire, ca
pe
una i?i descopera puterea §i daruieste
7 f mintuirea numai celor ce cred." (n. aut.)
Coresi zice ca dreptatea lui Dumnezeu
descoperita in evanghelie este - dupa Ambrozie
- aceea potnvit careia Dumnezeu da dar dreptilor, iar pacatosilor
le da pedeapsa; iar - dupa
Teodorit - aceea potnvit careia Hristos L-a
impacat pe Parintele S8u in locul nostru. 1
[ . . .
Iar Folic (Amfilohia, intrebarea
184) zice ca dreptatea lui Dumnezeu se descopera
intru
evanghelie fiindca in Testamentul eel Vechi
chemarea nu era dreapta, caci nu-i enema si nu-i
lumina pe toti deopotrM, ci doar pe Iudei;
deci nu era dreapta, ci dupa iconomia lui
zeu, pregatimUalea dreptatii evangheliei.
Dumne-
Insa nu o numeste pe aceasta „dreapta", iar pe ace-
ea ..nedreapta ci pe aceea o numeste cale a - pentru ca evanghelia s-a dat tu-
, acesteia. Deci
turor oamenilor, care sint de aceeasi de aceeasi
fire si cinste - de aceea dreptatea lui Dumne-
zeu se descopera intru dinsa si ea se
numeste ..evanghelie a dreptatii". Iar Teodorit zice
ca
..dreptatea lui Dumnezeu se descopera in
evanghelie pentru ca Fiul lui Dumnezeu nu a
icono-
misit mmtuirea noastra cu stapinire, nici
cu porunca, ci cu cuvintul a stricat stapinirea mortii
51 cu dreptatea a dres mila. Si astfel, Insu§i Unul
Nascut Cuvintul lui Dumnezeu, imbracin-
1 Pa indU Se neatins
de tot P acatul P e ^easta a adus-o jertfa pentru
noiit?
noi SiSfJl
§i, piatind datona T-- f ;
fini, a §ters obsteasca datorie
a tuturor oamenilor." (n. aut
>

Adica intra mai mare credinta decit aceea dupa

voia omului, in credinta cea dupa ajuto-
rul 5 , descopenrea lui Dumnezeu:
din credinta Proorocilor, in credinta evangheliei; din cre-
dinta evangheliei, in credmja celor ce
vor fi [in viaja de veci, n. m.] - dupa
Teodorit si Icume-
me. Ca -dupa acesta - mtiia credinta se
aseamana cu saminta, credinta ce se creste prin fapte
se aseamana cu rodirea, iar credinta ce
se impline§te din acestea se aseamana
cu dobindirea
roadelor §i cu imbelsugarea ce se pastreaza intru imparatia cerurilor. Din
(fericirea)
credinta,
m credinta: [ ] din credinta lui Dumnezeu, Care fagaduieste, in
credinta omului ce crede ft-
gadumtei lui Dumnezeu - dupa Ambrozie; [...] din
credinta cea mica si nedeplina a lumii si a
veacului acestuia in credinta mai insemnata
si mai deplina a veacului viitor -
dupa ceilalti Si
zicerea: dm credinta" insemneaza intiia indreptare,
iar zicerea: „in credinta" insemneaza •

a
doua indreptare. (n. aut.)

38
 >-£

Domnului: §
credinta ne-am indreptat, din zicerea lui Avacum care spu-
zice, anume'ca din
viu"
8t)
Ca, de vreme ce acelea daruite de
dreptul
ilV ca ^Ui-W^/lrU-X
ne W'Clr din
Will VlVW** r
credinta va
~ fi '
. '
.

atunci dupa dreptate trebme sa

Dumnezeu covirsesc socoteala oamenilor,
- dogmele credintei, zicmd:
avem fiindca
credinta, daca am incepe sa iscodim

De ce aceasta §i de ce aceea? - am pierde tot.

18 Caci urgia lui Dumnezeu se descopera din cer peste toata

paginatatea §i nedreptatea oamenilor ce tin adevarul intru

nedreptate.

si pricinuitoare de bucurie si a zis ca

Dupa ce a inceput cu cele bune
descopera in evanghelie, Apostolul le spune acum
dreptatea lui Dumnezeu se

dreptul viaza vine mai Intii doar din credinta,

80
Coresi zice la aceasta ca darul cu care
Iar
dragoste prin paza poruncilor Caci
impline§te prin credinta, §i prin § i
iar apoi creste §i se
spre via a ajuta si creten^apulu, 5 i
P lam
inima izvorul vietii celei simtite, dar t
precJm este
gindite dar ajuta
- izvor al vietii celei
i credinta este inima
asa si
nii si stomacul si celelalte ?
fapte bune Bine s-a zis dar ca „a crezut
nadejdea, si dragostea si celelalte
"pre viata aceasta si
socotit lui ca dreptate" (Facerea 15:18).
Avraam lui Dumnezeu, si i s-a viem,", ca sa spo-
din credinta, „viaza", ci ca „va
Ia^kumenie
Sauna
zice
tn
ca nu
credin^
s-a zis ca dreptul,

si S a nu tnceteze niciodata. Si a zis „viata", , nu ^al ceva^jd

reasc"
nici a viet ui, mci a-si trage dun fara de credinta.
multa dragoste a credintei, ca dreptul nu voieste
va viu" au stat Moisi si Aaron: pen u ca
„dreptul din credinta fi
ar Sipuire a zicerii ca
Numeri 20:10, n. m.], in pustml
- a a grairii-tmpotriva a Kaddei [vezi la
acesua, necreztnd la P
pamintul fagaduintei, precum a zis lor Dumnezeu (dupa til-
-
Sin nu s-au tnvrednicit a intra tn
foaia 1363 din cele 5 carp), (n. aut.)
cuirea lui Apollinarie si a lui Procopie,
*' „intru nedreptate", raspunde a? a:
Marele Vasilie, tntrebat fiind cum se tine
adevarul
bundle date de Dumnezeu, fapta de care
rau, tntru poftele sale,
„Qnd cineva tntrebuinteaza
luiDum nezeu
«Nu stntem ca cei mulpl, crtsmarmd d arul
Apostolul s-a ferit, zictnd:
cu cuvinte de lmgusire, dupa cum

%%
I'll). Si iara?i: «Cad niciodata nu ne-am aratat
Corinteni
marton Nici n-am cautat slava de
cu Hcunse pordri de lacomie. Dumnezeu tmi este

(i Tesaloniceni 2:5, 6)" (Hotanrea pe scurt 65).

a oameni, nici de la voi, nici de la altii» pentru
pe toti oamenii, si, mustrindu-i, raspunde
Zlidorit zice ca Apostolul mustra aid
nu i-a lasat sa vieze ca dobi toacele
Dumnezeu, Facatorul oamenilor, cum ca Acesta, zidindu-i,
binelu, a raului iar cuvintu ^aces-
insuflat intr-insii cuvtnt si deslusire a si
necuvtntatoare, ci a
Si aceasta o marturisesc atit dreptn ma dinmn e
de
ta si deslusirea se numeste lege fireascS.
porunca a mincat dm rodu
Lelea lui Moisi,
jSTfltad chemat
cit

la
si pacatosii:
udecata de
caci Adam,
Dumnezeu, a
indata ce a
tncercat a
caicat
se ascunde ji a
§.
~t
pncina asupr

«
femeii sale,
pe
dar nu
ratele sau
a tagaduit
sf fiind
pScatul
Lrebat:
ascunda'pacatul, dar, fiind tnfruntat
f&cut

de
„Unde
?i nici nu a

e
Dumnezeu,
Avel,
a
zis ca
fratele
n-a
tau?"
marturisit
stmt.

ca
- a
La

pedeapsa
a cunoaste pe Dumnezeu ca
f
fel

tagaduit
§ Cam

Lun
§

j
- ucigind pe
i s-a ispitit sa-§i

*g* *£
ftcator al totuluia si se
dar, firea a tnvatat pe oameni acestea doua:
Iar pentru ca ei nu au folosit dupa cum se cuvenea invatatu-
fS de nedreptate si a iubi dreptatea.
Dumnezeu i-a tngrozit cu munca cea de veci. (n. aut.)
ra firii, atunci si

39
 .

§1pe cele intnstatoare si puternice a inspaiminta,

§tiind ca cei mai multi oa-
meni se trag la fapta buna de frica muncilor.
A § a si Dumnezeu, fagaduind sa
dea imparatia, infricoseaza cu gheena. La
fel si Proorocii, mai intii spun
cele
bune, si apoi cele rele. Caci Dumnezeu le da pe cele bune din voia Sa, chiar si
de la mceput, lar pe cele rele le slobozeste a veni asupra noastra din a noastra
nepurtare de grija si lenevire.
Vezi msa - o cititorule! - intelesul cuvintului:
A venit Domnul - zice -
aducindu-p ^e dreptate si iertare de pacate;
de nu-L vei primi prin credinta
atunci se descopera si se arata asupra
ta urgia lui Dumnezeu din cer intra a
doua Sa venire! Caci zice: „ Atunci veti vedea
pe Fiul omului venind pe norii
cerului cu putere si slava multa"
(Matei 24:30). Si acum luam urgia lui Dum-
nezeu, dar spre indreptarea greselilor noastre,
iar atunci o vom lua numai spre
munca. Acum, vedem ca de cele mai multe ori
smtem ispititi de catre oameni
dar atunci aratat se va da munca de la
Dumnezeu, fiecaruia pentru toata pagi-
natatea Iar Pavel a zis: „pentru toata paginatatea",
lui.
pentru ca adevarata slu-
jire lui Dumnezeu si evlavia este
una, iar paginatatea este de multe feluri
multe fund caile ce due pe om la necinstirea
lui Dumnezeu. A zis inca si- ne-
dreptatea oamenilor", pentru ca una este
paginatatea (adica necinstirea de
Dumnezeu) si alta nedreptatea.
Caci paginatatea se face impotriva lui Dumne-
zeu iar nedreptatea se face oamenilor.
, Si paginatatea ori necinstirea de
Dumnezeu este greseala a judecatii teoretice, iar
nedreptatea a celei practice
Apoi, caile nedreptapli sint numeroase,
fiindca ea se savirseste in multe chi-
pun: caci nedreptateste cineva pe aproapele
sau in avutie, il nedreptateste in
pnvmta femeii lui, il nedreptateste in privin{a slavei
lui. Iar unii zic ca Pavel a
socotit si nedreptatea in partea teoriei,
adica in dogmele credintei, si nu numai
in cea practica si in rautati
Dar ce este zicerea aceasta: „celor ce tin
adevarul intra nedreptate"? As-
culta: Adevarul^ adica cunostin^a despre Dumnezeu,
s-a semanat in oameni
dintru mceput. Dar Elinii au tinut cu nedreptate adevarul, cunostinta
aceasta
adica au nedreptafit, pentru ca au afierosit
slava lui Dumnezeu idolilor celor
neinsuflepp, facindu-i zei. Precum, de
pilda, unul ce ar lua bani de la impara-

cf9 t

^
"r
83
.
Pent ™ 3CeaStf'
catul lata de Dumnezeu. 7
(n. aut)
marde VasJ ]ie - ffl c"ind stihul: deficit - barbatul
( } " adka a necinstitorilor - ^e ca necinstirea

Dumnezeiescul loan Damaschinul arata ca cuno

El mtru firea tuturor oamenilor. §i fnsasi
'

§ tin{a lui
care nu a umblat
inseamna

Dumnezeu semanat de catre

s-a
m
ch.ar pa-

faptura - finerea § i octrmuirea acesteia - propo vaduies-

te marirea fmi dumnezeiesti (cartea 1 despre credinta, capitolul 1). Iar Meletie Pigas zice- Si tn
scurt, nu este nici o Taptura mtru care sa nu se afle vreo urma
de cuno ? tinta a luiDumnezeu,
met nu se poata cunoaste Dumnezeu si astfel,
sa
fiind El nepriceput, S a se spuna cfi nu este
Dumnezeu, on ca este cu neputinta a f, cunoscut" (torn 3, Despre crestinism). (n. aut.)

40
 )

aceluia, iar apoi ii va cheltui cufurii si cur-

tul ca sa-i cheltuiasca spre slava
nedreptajit slava imparatului - tot la fel, neamunle
vele acela s-ar numi ca a
cele 'necinstitoare de Dumnezeu, Elinii si ceilalti, au finut cu nedreptate, adicS
cunostinta lui Dumnezeu, ne-
au acoperit si au intunecat cu nedreptate slava si

folosind-o dupa cuviinta.

despre Dumnezeu este aratat tntru

19 Pentru ca ceea ce este cunoscut
dinsii, fiindca Dumnezeu le-a aratat lor.

din lumti, tnteleginduse din

20 Ca cele nevazute ale Lui se vad zidirea
^
Luiputere dumnezeirea, asa ca safie eifara
fapturi, adica vesica si

de raspuns.
cunoscindpe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu
21 Pentru ca,

si nu l-au multumit,

au nedreptajit cunostinta de Dumnezeu,

Mai sus, Apostolul a zis ca Elinii
facindu-i zei pe idoli. $i de unde este aratat ca
fiindca au intrebuintat-o rau,
de Dumnezeu? Din aceasta pe care o zice: Le era ara-
Eliniiaveau cunostinta
Dar cum era aratata? A§a, caci Facatorul si
tata lor cunoasterea lui Dumnezeu.
propovaduieste din buna rmduiala a fapturilor, ^recum zice §i
Ziditorul Se
slava lui Dumnezeu" (Psalm 11:1).
David- Cerurile povestesc
sa intelegi: din cele ale
cunoasterea lui Dumnezeu? Asa
Dar"ce este
trebuie

necunoscute, precum este fiin^a si firea Lui; iar allele

lui Dumnezeu, unele sint
cele ce se socotesc despre fiinja si firea Lui:
cunoscute, precum sint toate
dumnezeirea (adica manrea) pe care Pavel
bunatatea, intelepciunea, puterea, ,

le numeste aid„nevazute ale lui Dumnezeu", mtelese insa dm faptunle Lui.

de frumusetea (fapturilor), le-au

84
Si Solomon zice despre Elini acestea:
„Bucurindu-se
e mai bun Stapmul dectt acestea, cSci FSca-
socotit a fi dumnezei. Sa cunoasca asadar
cu ctt
infricoseaza de putere si de lucrare, sa
le-a zidit. Iar de se
torul eel dintru inceput al frumusetii
Cel ce le-a facut pe ele. Caci dm manmea si
tnteleaga ei din acestea cu clt este mai puternic
priveste Facatorul lor eel din inceput (Intelepciunea
frumusetea fapturilor, dupa analogie, se
lui Solomon 13:3). „ ,.

Alexandriei zice ca fapturile au fire stricacioasa si ca s-au facut in vreme din

Iar Chiril al
tragindu-se tncheierea ca Cel ce le-a facut trebuie
stricaciunea aceasta si din vremelnicia lor
inceput de vreme, caci este cu neputinta
negresit a fi nestricacios si pururea vecuitor,
adica f~ara

zidirile sa fie de o aceeasi cinste. De unde urmeaza ca cite deplmatati se aM in

ca ziditorul si
tntru Ziditorul; iar cite nedephnatati
ftpturi, acestea mai cu osebire si cu
mult mai virtos se afia

de Ziditorul si de Facatorul lor. (n. aut

si metehne se vad in fapturi, acestea
stnt departe
despre credinta, capitolul 2) Iar
85
Mai aceleasi le zice si Sfmtul loan Damaschin (cartea I .

dumnezeiesti, unele sint intelese, iar alte e nem-

dumnezeiescul Maxim spune asa: „Din cele
cele despre iubire). Zice inca ?i marele Vasi-
oameni" (capitolul 5 al sutei a patra din
telese de
prin fapturi mtelegind pe Facatorul, luam
lie: Din lucrarile lui Dumnezeu suindu-ne si

41
 Deci Dumnezeu a aratat Elinilor cuno tin|a
§ Sa, adica cele ce se socotesc de-
spre fimta Lui, care suit nevazute de
ochii cei simjiji, dar fnfelese de minte
87 din
buna nnduiala a fapturilor. Unii msa au socotit,
dar nu cu dreptate, ca cele
nevazute ale lui Dumnezeu" ar fi Ingerii. 88
Iar unul din Paring a zis ca „putere
purun vecuitoare" II nume te pe Fiul, iar
§ „dumnezeire" pe Duhul Sffnt

cunostrnja bunatatii sia nHelepciunii Lui; caci acestea sint

cele cunoscute ale lui Dumnezeu
pe care Dumnezeu le-a insuflat intru tofi oamenii"
'

(Cuvtntut 1 asupra lui Evnomie). (n. aut )

Cele nevazute ale lui Dumnezeu, adica cele
ce se teorisesc [se vSd cu mintea, se soco-
tesc cu duhul n m] despre Dumnezeu
dupa fire si pururea vecuire, sint numite de
Sfinta
Scnptura hxmmi ale Lui, ca zice prin Isaia
(capitolul 42, stih 8): „(. .) nici bunatatile
nu Ie voi da celor ciopliti"; §i: „Acoperit-au
Mele .

cerurile bunatatea Lui" (Avacum 3:2). Iar

teologii
cei yech, si sfinti le numesc Jnsusiri ale firii lui Dumnezeu", si „puteri
ale firii lui Dumne-

7T- r
tC " [ " ] Iar te° logii mai noi a roa
TJL
phnatat, ak lui
P P e **• ,e numes c -fnsusiri" §i „ de -
Dumnezeu". Vezi ins* ca si Pavel numeste aici
'

„pururea vecuitoare", adica

impreuna ftra de inceput cu El, puterea lui
Dumnezeu, si dumnezeirea si celelalte msusiri ale
fnntei lui Dumnezeu. Iar daca acestea smt
fmpreuna fara de tnceput cu Dumnezeu, atunci smt
si nezidite! Sa raspunda dar
varlaamitenii si achindienii [soiuri de eretici,
n. m.], cei ce le so-
cotesc si le numesc „zidite" pe acestea! (n.
aut.)
87
Dar dumnezeiestile msusiri nu pot fi in^elese mtrutotul - caci stnt nemarginite si prin
urmare, mai presus de marginita pricepere
a zidirilor celor cuvtntatoare [rationale, n.
Ingenlor s, oamenilor - ci doar din parte, atit
1 ale m
eft pot fi cuprinse de cunostinfa zidirilor.
Caci
Dumnezeu fund desavirsit, este nefnfeles duPa fiinja si dupa fire, si
dupa cu anevoie fn{eles
insusinle dumnezeiesti ale firii Sale.
Si, fiindca e nemarginit, atunci cind
e priceput eel mai
bine Dumnezeu este totodata si nepriceput -
precum a zis Nichita [din Serres, n. m.1, scoli-
astul [comentatorul, n. m.] Teologului Grigorie, §i, fnainte de el, tnsusi Teologul:
„Nemargi-
mta asadar e dumnezeirea si anevoie cugetata,
si numai aceasta a lui Dumnezeu
e cu totul pri-
ceputa: nemarginirea adica" (Cuvinte
la Pasti § i la Nastere). Altfel zis,
mintea mjelege cu
adeyenre doar aceasta: ca Dumnezeu este
neinteles. (De aceea, nici fapturile nu
arata toata
mtelepciunea, si bunatatea puterea
si lui Dumnezeu, ci o mica parte din acestea.) Cum a zis
Melebe Pigas: Precum nevazutul Tntuneric se vede a fi intuneric, asa si netn^elesul Dumnezeu
Se in elege a fi neinteles. Iar dumnezeiescul Grigorie al Nyssei zice ca „aceasta
e cunostinfa
a fi adiCa t0at3 firea d mai resus de toata
I"m1 asupra f
*- ?' P ^elegerea obisnu-
S?J?
ita {Cuvmtul lui Evnomie). (n. aut.)
88
d6S ICUmenie Pe Cde nevazute ale lui Du mnezeu,
-
ingerest. ^?
*Tadica, precum se vede in cele
zise tmpotriva lui de
si ereticul Akindin: Puteri
Grigorie al Tesalonicului. Iar
vrednice de lauda sint cele scrise de
marele Vasilie, cind tilcuieste zicerea Psalmului
32:

i:^l T£ Credin a
"T
dinta? Zice ca: De vei vedea fie cerul,
"
"Ded Ce este aceasta? Cum dar
'
:
toate Intru cre-
rmduiala dintr-msul este povajuitoare de credinta
^
prin sine II arata pe Facator; fie
ca
podoabeie de prin prejurul pamintului, iarasi
si prin acestea se
creste credmj ta despre Dumnezeu.
Caci noi am crezut In Dumnezeu nu pentru
ca L-am cu-
noscut cu ochi, cei mipesti, ci, prin cele ce
se vad, privind pe cele nevazute cu
puterea mintii.
Dec, toate lucrunle Lm
sint intru credinta: si piatra, daca
o vei privi, §i ea are Ware
dovada
a puteri, Celui ce a fBcut-o; si furnica,
si t&i|arul, si albina, ca de
multe ori si Intru cele
prea-mici se arata mtelepciunea Facatorului
a toate. Caci Cei ce a mtins cerul si a revarsat
ne-

42
 urmat
ca sa fie adica Elinii fara de
nezeu nu a zidit fapturile Sale pentru acest prilej,

urmat fante.lor lor. Deci ia aminte -o cititorule! - la

vei schiopata. Pentru

nu ca se afla multe
felul acesta de a vorbi al Scripturii, si

dumnezeiestii scripturi, pe care asa se cuvine sa

de acestea tn multe parti ale
santor
Dumnezeu". De
spune David: „(.••) rau
pilda, ina-
potriva ca „din pricina lui
cuvintele Tale si sa biraiesti cind
intea Ta am facut, ca sa Te indreptezi intra
pare necuvenita, dar nu e asa, caci zice:
vei judeca Tu" (Psalm 50). Aceasta
Doamne
urmeaza
mele. Se indrepteaza asadar Dumnezeu cind noi ne aratam ne-
rai din faptele
dararile
pentru ca, cunoscindu.L pe Dumnezeu
au ramas si Elinii fara dare de raspuns,
89 precum se cuvenea, nici nu I-au
din zidire nu L-au slavit dupa
,
vrednicie,
Facator, ci slava si mul|umirea au dat-o idolilor.
mulmmit Lui ca Ziditor si
1*»

acusorul eel prea-subfire al

Inotatele marimi ale noianurilor lui este acelasi Care a bortit si

reverse veninul. Deci toate lucrurile Lui suit intra

albinei, ca pe un fluier, ca prin acesta sa-si
sa nu zici ca aceasta s-a facut dm intimplare,
credinta Nimic sa nu fie merinde de necredinta:
de nimic nehotarit, nimic facut tn
s-a ivit de la sine. Nimic nu e fara
sau ca' aceea
rtnduiaia,

zadar." (n. aut.) . . . .

dupa tire, ci prin

89
Fotie spune ca Elinii L-aU cunoscut pe Dumnezeu, nu dupa fiinta si

cunostinta lui Dumnezeu In oameni. §i ce este cunostinfa lui

fapturi si dupa ctt e cuprinsa
tnainte purtator de grija, ca e bun, ca e
Dumnezeu? Aceea ca este facator al totului, ca e mai
cunosctnd si tntrezarind acestea
stapln si ca se cuvine a-L cinsti, precum am zis tnainte. Insa,
loc de a siavi pe Dumnezeu §i a-I mul-
inalte despre Dumnezeu, Elinii au ratacit de
aici si, tn
vazuta, L-au necinstit, facind zei fapturile si
tumi ca pentru oameni a zidit lumea aceasta ei

chipurile fapturilor si inchinindu-se lor.

§i bine a zis inteleptul Fotie ca, prin faptura, nu se cunoaste fiinta lui Dumnezeu, anume
ce este El, ci bunatatea si purtarea Lui de grija. Pentru ca si marele Vasilie - sttnd impotriva
cineva aminte, din zidiri se suie la fiinta celui ce le-a zidit
lui Evnomie, care zicea ca, „lutnd
[deduce, m.] fiinta fScatorului din cele fa-
- li raspunde asa: „Cum e cu putin?a a analoghisi n.

aratatoare ale puterii, ale tntelepciunii si ale mestesu-

cute? Eu nu vad asa, caci fapturile sint
§i nici nu e nevoie ca ele sa cuprinda toata puterea
gului, nu tnsa ale tnsesi fiinjei facatorului.
puna toata priceperea sa in lucran, ci de
ziditorului, tntimpltndu-se uneori ca mesterul sa
nu-si
lucrurile mestesugului" (Cuvintul 2 impotri-
multe ori sa-si foloseasca oarecum slab puterile,

va lui Evnomie). . .

§i, fiindca aici cuvintul este despre fapturi, insemnez ca fapturile cele simtite s-au tacut
pentru cinci pricini: . .

Facatorul lor si, din

1) Pentru ca, tn fapturi, ca tn niste
oglinzi, sa-L vedem pe Ziditorul si

credem ca Dumnezeu este facatorul acestora. Caci e cu

fiinta fapturilor, sa-L tntelegem si sa
pe sine de la nefiinta la fiinta, fiindca
neputinta a se face singure fapturile pe sine, a se aduce

43
 ci s-au zadarnicit in cugetele lor p inima lor netntelegatoare s-a
intunecat
22 Zicind a fi intelepti, au innebunit,

Aid, Pavel spune pricina pentru care au cazut mtru

nesocotinta Elinii zi~

§
mintii
pe Cel fM de trup cu trup, s-au aratat zadarnici [fara fobs, n". m.], pentru ca so-
cotinjele lor nu au putut ajunge la desavir§ita cunostinfa a lui Dumnezeu.
ca inima Elinilor a fost „nem{elegatoare'\ pentru ca
§i zice
nu au voit sa
cupnnda cu credinta intregul cunostintei lui Dumnezeu. De unde
s-au ratacit
insa intr-atit, incit sa lase totul la propria lor judecata? Dintru a se
socoti pe

aceasta covirseste hotarele puterii lor din bunatatea fapturilor, sa mtelegem buna-
firesti. Si,
tatea Facatorului lor, iar din intelepciunea §i din puterea zidirilor, sa cunoa§tem intelepciunea
?i puterea Ziditorului. §i - pentru a zice cuprinzator - sfi vedem fn fire credinta §i', intru cele
simtite de acum, sa ne tncredinfam de bunatatile gindite ce vor s8
fie, pe care avem a le
dobindi. §i aceasta e ceea ce a zis Apostolul putin mai
inainte: „Cele nevazute ale Lui se vad
dm zidirea lumii, intelegindu-se din ftpturi." §i Dionisie
Areopagitul zice ca „cele vazute sint
chipun ale celor nevazute, si cele simtite ale celor gindite".
§i, in alt loc: ,J>rin fnsasi mtreaga
zidire a lumu ce se vede se intrevad cele nevazute
ale lui Dumnezeu" (Epistola catre Tit).
2) Zidirile s-au f5cut spre mvatfitura si pilda noastra, ca printr-msele
sa ne invatam atit
mestesugurile, cit a ne departa de rautati §i a lucra bunatatile. Sa ne
si
departam de'rautati,
adica sa fugim de firea cea rapitoare a lupului, de
pomenirea de rau a camilei, de minia pardo-
sului, de nerodirea sadurilor neroditoare si
de cele asemenea. §i sa lucram bunatatile, urmind
nerautatea furnicii, iubirea de osteneaia a albinei,
bunele rodiri ale sadurilor si ale celorlalte
ftptun. De aceea, si Solomon ne trimite uneori
la furnica: „Mergi la furnica - o lenesule' -
si
nvneste, vazind caile ei" (Pildele lui Solomon 5:6), iar
alteori la albina: „(...) si invata-te cit e
de lucratoare si cit de cinstit isi face lucrarea" (la fel). Pentru
aceasta, si Teodor Studitul, intra
o mvajatura a sa, numeste Iumea aceasta „scoaia".
3) Pentru ca, din fapturi, sa dobmdim trebuintele si hrana cele de nevoie si celelalte inta-
ritoare ale trupurilor noastre.

4) Ca, dobmdind din fapturi cele mtaritoare ale vietii noastre,

sa multumim pururea Data-
torului bunatatilor acestora trupesti.

5) §i cea mai de pe urma: ca, prin toate bunatatile acestea, s8 raminem siavind pururea pe
Dumnezeu, Ziditorul Facatorul nostru, caci pentru acest sfirsit a zidit
si
Dumnezeu lumea ca
sa fie siavit de catre fapturile cele cuvtntatoare. De
aceea a zis dumnezeiescul David- Ceru-
nle povestesc slava lui Dumnezeu" (Psalm 18:1). §i
parimistul zice: „Toate lucrurile'bom-
nului cu dreptate suit", ori, precum a taimacit
altul: „Toate lucrurile Domnului - pentru
Dinsul" (Pildele lui Solomon 16:1), adica toate lucrurile
lui Dumnezeu s-au facut pentru slava
Lui. Pentru aceasta a zis si Teologul Grigorie:
„Toate fl lauda si-L siavesc pe Dumnezeu cu
glasuri negraite, ca pentru toate se mulfumeste, prin
mine, lui Dumnezeu. Caci, cu adevarat
lauda acelora de la care primesc eu pricina de a-L
lauda se face lauda a noastra" (Cuvint la
duminica Tomei). (n. aut.)

44
sine a fi intelepti! §i, pentru aceasta, au innebunit, pentru ca ce alt lucru e mai
fara de minte §i mai nebun decit a te inchina pietrelor §i lemnelor?

23 fi au schimbat slava nestricaciosului Dumnezeu intru asemdnarea

chipului omului celui stricacios, p alpasarilor, §i al celor cu cite
patru picioare fi al celor tiritoare.

Cel ce schimba vreun lucru schimba cu un altul pe care nu-1 are. Aveau
il

a§adar §i Elinii cuno§tinta lui Dumnezeu, dar au vindut-o §i au luat alta pe

care nu o aveau. §i astfel au pierdut §i ceea ce aveau, pentru ca slava nestrica-
tului Dumnezeu au nu omului insufletit macar, ci chipului neinsufletit
dat-o
de om stricacios, facindu-i dumnezei pe idolii oamenilor. §i, ce e mai rau de-
cit aceasta, s-au povirnit a se inchina §i celor tintoare, §erpilor adica, §i atita

au innebunit, inctt s-au inchinat - vai! - §i Tnse§i chipurilor celor tintoare.

Pentru ca — cuno§tinta de Dumnezeu ce trebuiau sa o aiba, care covir§e§te cu
neasemanarea toate fiintele -au afierosit-o zidirilor celor cu neasemanare mai
de nimic decit toate. Iar slava lui Dumnezeu este a fi El cunoscut ca Facator §i

Proniator (purtator de grija) al totului §i a avea toate celelalte msu§iri cuvenite

lui Dumnezeu.
§i cine a facut gre§elile acestea? Egiptenii, cei mai filosofi decit toti, ca
ace§tia se inchinau chipurilor celor tiritoare §i §erpilor.

24 De aceea datpe ei Dumnezeu intru poftele inimilor lor spre

i-a fi
necuratie, pentru a-fi necinsti trupurile lor intru sine-§i,
25 ca unii ce au schimbat adevarul lui Dumnezeu intru minciuna, fi au
cinstit fi au slujit fapturii mai mult decit Facatorului, Care este

binecuvintat in vecu Amin!

„I-a dat" vrea sa spuna ca i-a lasat §i i-a slobozit pe Elinii cei „intelepti" sa

cada in poftele lor, ca un doctor care ingrije§te §i cauta pe bolnav, dar apoi,
vazindu-1 ca face neoiinduiala §i nu paze§te dieta pe care i-a rinduit-o, il lasa in
91
mai multa boala, adica il lasa sa~§i faca voia sa §i sa nu se vindece de boala.

90
Dar §i Babilonienii se inchinau celor tintoare §i balaurilor ca unor dumnezei, precum se
vede in Sfinta Scriptura, in Istoria omoririi balaurului §i a darimarii lui Bel, unde e scris c&
Proorocul Daniil a omorit balaurul caruia se inchinau Babilonienii. (n. aut.)
91
Sfinta Scriptura obi§nuie§te a numi ca pricina slobozirea §i Tngaduinta lui Dumnezeu -
dupa Icumenie, §i Procopie (foaia 556, tomul 2 al celor opt c&rti) §i dupa Teodorit, care zice:

„Dumnezeu e pricinuitor de cele bune, §i nepricinuitor de rele. El arata ce se cuvine a face §i ne-
cuviinta celor potrivnice, dar nu sile§te socotinta oamenilor, ci lasa Ioc st&pinirii de sine [libertS-

tii, n. m.]. Deci - fiindca ingaduie a se face cele potrivnice, putind a le opri, dar nesuferind a le

45
 )

•92
oarecan
zicerea aceasta: „i-a dat Dumnezeu",
,
au in Jeles-o cum ca ocara si
necmstea ce s-a facut de dmsii catre
Dumnezeu i-a dat pe ei, precum obisnuim a
zice ca pe cutare om ,,1-a pierdut
argintul", cu toate ca nu argintul
1-a pierdut, ci
intrebuintarea cea rea a argintului; sau
precum zicem ca pe Saul si pe Solomon
„i-a pierdut imparatia", m loc de: „reaua intrebuintare a fmparaplei"
Asadar, slujitorii idolilor au fost dati spre necura|ii pentru
a lor rautate
Drept aceea, nu aveau nevoie a fi necinstipl de alfti, ci ei msisi se
necinsteau
pe sine-si caci a § a smt patimile cele necurate,
,
ele li necinstesc pe cei ce le
tac. Dar pentru care pricing
au fost daji intra necurafia patimilor?
Din necin-
stea si ocara ce o faceau lui
Dumnezeu: pentru ca eel ce nu baga seama pe m
94
Dumnezeu mdata se strica macar ca e viafa, precum zice si David: „Zis-a
, m
nebunul intra inima sa: Nu este
Dumnezeu!"; apoi, spune si pricina:
„Mncatu-s-a si unt s-a facut intra mestesugurile
sale" (Psalm 13:1)
Asadar, Elinii au schimbat adevaratele
msusiri ale lui Dumnezeu si drep-
tatile cuvenite lui Dumnezeu,
le-au dat mincinosilor dumnezei. 95
si
Deci zice-
rea: „au cmstit" arata ca au
cinstit fapturile, iar zicerea: „au
slujit" msemneaza
robia pnn lucrarile pe care le aduceau
lor, caci slujirea este cinstirea
cu fap-
ta. Vez, insa - o Cititorule! - ca Pavel nu
a zis doar atit, ca „Elinii au slujit
faptura , ci ca i-au slujit mai mult
decit FScatoralui", marind vinovatia
lor
din asemanare. Dar Facatorul -
zice - este binecuvmtat si prea-slavit
in veci
adica nu S-a pagubit cu nimic
pentru necinstea si ocara Elinilor, fiind
bine-
cuvmtat in veci cu adeverire si ffira mdoiala,
caci aceasta inseamna „amin" 98

opn ca sa nu se faca de siia

nevo.e ceea ce se face, eg vrednice
„ de lauda sfnt bunatatile cele
de buna vo,e - a num.t mgaduima ca
pricina" (foaia 1603, tomul al celor
opt carfi). (n. aut ' !

Care este Fotie, caci asa a tflcuit el pe „i-a

m dat". (n. aut.)
Iar unu
dascaii zic ci trupurile Elinilor se
necinsteau de sine-si cu patima malahiei caci
trupul lucreaza si patimeste de sine
aceasta patima. (n. aut.)
Se impute, putrezeste, se descompune.
(ri. m.)
9j
Iar

^^
rit zic ca Pavel nume te
-adevar al Dumnezeu" numele
•
Jf°? l
m
? lui lui Dumnezeu iar
»eu - adel
,

r^lVf
rauar doh ^ la care se
de
™l Elinii
mchma
SeViria
" Zice ca Dumnezeu este D
se numesc dumnezei fn chip mincinos.
(n. aut.)
Z ' Cerea: Iml 6Ste Dumnezeu Caruia
1:9). (nZt)
" >
sluJesc ™ duhul men" (Romani
^ Iar unii din dascalii mai noi, la zicerea: „decit Facatorului",
vor a zice hotarftor adica Eli-

ILtS™
pentru intelepj, EhnUor - 7
SlUJ
^
S (precum
dm care multi
f5ptUri iar FaCat0rUluL
Platon
**
§i
ffin ** CUvJntul Apoiofu u et
Aristotel) siaveau pe un facator al to-
nemUrit7i.ne m arginit, dar slujeau 5
SlltuTuf ^ i fcpturilor ca unor Z ei co^Jt
t'S,
" ~
n,e ' CS * f ^ trebuie a Se tntdege a a
? cum se ia de ' a dreptul, precum zic si
ri

t\L rr \
* In toata Scnptura Veche,
•;
I
? leP j EUni SlUJeau ftpturii
*«* dec* Facatorulu"" (n. aut.)
' "*
zicerea: „amin" se afla numai In trei
parti: In Cartea tntii Pa-
rahpomena 16:36 „ m
Cartea a doua a lui Neemia 5:13 i 8:8.
§ Iar mtru Scr^uTceaNoua

46
 Dumnezeu i-a de
datpe ca
ei la patimi
necinste, §i
26 Pentru aceasta,
rinduiala ceafireasc&tntru cea afara de
muierile lor §i-au schimbat
five*

27 lafel $i barbatii inca, lasind fireasca tntrebuintare a partufemeie$ti,

lor unul catre altul, barbat cu barbat ru§inea
s-au aprins tntru pofta
lucrtnd-o si luind tntru sine-§i rasplatirea cuvenita ratacirii lor.

Aid, Pavel numeste iarasi „dare" lepadarea si departarea de ei a lui Dum-

nezeu, care s-a facut lor pentru ca s-au mchinat si au slujit fapturii. Ca - pre-

Dumnezeu, pentru ca au lasat povatuirea

cum s-au stricat ei in dogmele despre
pricinuia lor faptura - asa s-au facut
catre cunostinja Facatorului pe care le-o
pentru ca au lasat fireasca indulcire cu muierile, care
spurcaji si intru viejuire,
mai indulcitoare, si au cazut tntru aceea afara de fire a
e si mai lesnicioasa si
mai gre-
mai grea, si
barbajilor, adica tntru culcarea cu barba|ii, care este si

aceasta tnsemneaza, adica au lasat cele ce aveau §1

toasa. Caci „schimbarea"
Apostolul arata tnsa mare piris
au cinstit mai mult altele, pe care nu le aveau.
femeilor al barbatilor, firea pe care au
al amtnduror neamurilor, adica al
si

caci, dupa ce a zis acoperit ca muierile Elinilor faceau un Jucru rusi-

calcat-o:
de rusine), zice si pentru barbati
nos (pe care nici nu se cuvine a-1 scrie aici,
prin „aprindere" arattnd multa tntarttare si
ca „s-au aprins unul catre altul",
nestimparata pornire a pofti catre culcarea cu barbafi. Nu a zis tnsa ca lu-

atattnd cu aceasta ca tnsasi firea au slup>o si au ru-

creaza pofta, ci „rusinea",

§
urmare
tntru necurafia aceasta, lucru al lorusi
lucrau rau, adica puneau toata strguinfa
departarii
tndulcirea pe care o tncercau,
ratacirii lor catre idoli si munca avtnd tnsasi
Iar Pavel zice aceasta caci inca
fiindca era afara de fire si plina de necurajie.
n„ n.it P! eS.i fncreriinteze oe Romani ca
i este iad si gheena. Si zice: Crede tu,

tnsemneaza „asa", „cu adevarat", precum tnsusi Pavel a tflcuit aratat,

se afl& de multe ori si
Dumnezeu, tn El, stnt «da»; prin El, «amin»" (2 Co-
si,
zicind: „Caci toate fa g aduintele lui

ce sl&vejte Pavel pe Dumnezeu clnd pomeneste numele Tataiui, vezi

rinteni 1:20). Iar pentru
Filipeni 4:20 la subtnsemnarea zicerii. (n. aut.)
la Epistola catre si
99 obstesc proverb: „Rautatea este potnvita judecata asu-
Pentru aceasta se si poarta acest
viiaza tntru Mutate se munceste si mai
pra raului." Zice si dumnezeiescul Hrisostom „Cel : ce
Si Sirah a zis: „Sufletul
inainte de gheena, fiind tmboldit de constant*" (Pespre
statui, 16).

va face pe el" (6:4). Pentru ca, precum ru-

rau pierde pe eel ce-1 are si bucurie a vrajma§ilor tl

manfnea pfntecele maicu sale care a

gina fierului mantnea pe eel ce o naste, ori precum vipera
De aceea, avea dreptate So-
zamislit-o, asa si pacatul mantnea desavirsit pe eel ce il lucreaza.
vatamatoare pentru dinp., §i fumul pen-
lomon a zice despre pacat acestea: „Precum agurida e
o savtrsesc" (Pildele lui Solomon 10:26). (n. aut.)
tru ochi, asa si faradelegea pentru cei ce
 !
m

Crestine, ca fapta aceasta necurata ce

o faceau Elinii le era lor munca de
vreme ce nu crezi cuvintele despre munca iadului

28 §i, precum ei nu au cercat a avea pe Dumnezeu intru cuno§tinta, asa

necuvenite.

De a pomenit Pavel aceeasi noima si a folosit

trei ori
aceeasi zicere: i-a ,
dat §i pretutmdem zice ca pricina
lepadarii lui Dumnezeu e pagmatatea
oa-
menilor. §1 acum zice ca, „precum ei nu
au cercat a avea pe Dumnezeu intru
cunostinja", pentru aceasta si Dumnezeu i-a
dat in patimi, aratind ca necinstea
intru Dumnezeu a Elinilor nu se nastea
din necunostinta lor, ci din cugetare
Pentru ca nu a zis: „precum nu au cunoscut
pe Dumnezeu", ci: „precum nu au
cercat (adica nu au judecat) a avea pe
Dumnezeu intru cunostinta", deci de
voie au ales pagmatatea, Asadar, pacatele
nu se nasc de la trup, 'precum zic
oarecan eretici (maniheii adica), ci din judecata
mintii celei stricate (vezi la
tilcuirea ziceni: „facind voile gindurilor
lor", Efeseni 2:3).
Deci mai intii ei nu au judecat a-L cunoaste
pe Dumnezeu, si atunci Dum-
nezeu i-a lasat sa cada in minte neiscusita si 100
nedeslu§itoare. De vreme ce in
Scriptura, intoarcerea §i parasirea lui Dumnezeu
se nume§te „dare", oarec'ari
din sfinp au folosit o frumoasa pilda prin
care se arata cuvintul „i-a dat pe ei
Dumnezeu", zicind:Daca cineva §i-ar mchide ochii
§ nu ar voi sa vada soa-
i

rele, si ar cadea apoi in groapa - am zice ca soarele,

nearatindu-se, a aruncat
pe cutare in groapa, nu doar ca soarele s-a miniat
§i a aruncat pe om, ci pentru
ca nu a luminal ochii omului aceluia. Iar a nu
lumina soarele de unde a urmat^
Din pricina celui ce si-a inchis ochii i nu a vazut
§ soarele. Tot la fel, si Dum-
nezeu i-a dat pe Elini in patimile necinstei.
Cum? Pentru ca nu a fost cunoscut
300 TV
Din
• *
zicerea aceasta a Apostolului tragem
tncheierea ca dogmele rele, si pagmatatea si
necredinta nasc viafa rea si stricatl Caci, de
vreme ce Elinii nu au cercat a cunoaste pe Dum-
nezeu si a crede in El, din necunostinta si
necredinta aceasta au facut cele necuvenite si
au
vietuit o viata plinS de toate pacatele.
De aceea a zis Fericitul Teodorit: pagmatatea s-a facut
temehe nelegiuini. Precum si dimpotriva, viata
cea rea si stricata naste dogme rele si stricate
si face pe oamera necredinciosi
si necinstitori de Dumnezeu.
§i aceasta iarSsi se arata in cu-
vintele Apostolului Insuji, ca el a zis
catre Timotei: „(...) avind constiinta buna,
pe care unii
epadind-o s-au primejduit tntru credin a" (J
t Timotei 1:19); si iarSsi: „Radacina tuturor rele-
lor este mbirea de argint, pe care
poftind-o, unii au ratacit din credinja"
(/ Timotei 6- 10)
Asadar un rau la fel de mare smt dogmele rele
si viafa cea rea, si, de asemenea,
viata rea si
dogmele cele rele, pentru ca una este nascatoarea
celeilalte^i eel ce o are pe.una ajunge si la
cealalta. Despre aceasta, prea-intelepte
§ te a zis Teologul Grigorie: „Mie tntocmai rele imi sint
viata rea §i basmul strain (dogma mincinoasa);
ori pe care o iei din ammdoua, pe amtndouA
le

48
 de din§ii. §i iara§i, a nu fi cunoscut de unde a urmat? De la aceea ca nu au
101
cercat §i nu au judecat a-L cunoa§te. Vezi §i tilcuirea stihului 19 a! capitolu-
lui 4 al celei catre Efeseni, care mult se potrive§te la zicerea aceasta.

29 Plinifiind de toata nedreptatea,

Vezi - o cititorule! - ca Elinii aveau toate patimile cu covir§ire, Apostolul

zicind aici ca erau „plini de toata nedreptatea", caci ajunsesera la insa§i ma-
urma
tru care cazusera:

de curvie,

Cu numele curviei a cuprins impreuna toata necuratia, ob§te§te

de viclegug,

Adica mteleptii Elinilor erau plini de vrajma§ie asupra aproapelui,

de lacomia de averi,

§i plini de pofta avutiilor

de rautate;

*__ 102
§i plini de pomenirea de rau.

plini de pizma, de ucidere,

* m

Uciderea se na§te totdeauna din pizma: Avel a fost ucis fiind pizmuit, iar
Iosif s-a primejduit a fi ucis de catre pizmuitorii frati ai sai. Pentru aceasta a
zis fi marele Vasilie: „ Acestea facindu-le, Cain se arata intii ucenic al diavo

101
La acestea, zice §i Tnteleptul Meletie Pigas: „Dumnezeu
da «intru minte neiscusita, ca
ii

sa faca cele necuvenite» pentru pacatele mai dinainte, fiindca «nu au cercat - zice - a avea pe
Dumnezeu intru cuno§tinta». De aceea, pacatele cele de-al doilea smt totodata si pacate, §i
munci ale pacatelor. . . As/adar, pacatele acestea, fiindca sint munci, au ca pricinuitor pe Dum-
nezeu, caci El i-a lasat sa cada intr-insele pe cei ce nu aveau simtire, ca sa poata veni intru
simtire pentru marimea necuviintei, ori, daca nu, a se munci intru cele ce se induicesc §i mai
mvederata a se face rusinea rautatii, spre abaterea celor ce aleg a fi intreg-intelepti [curati cu
cugetul, feciorelnici, n. m.]" (cartea intii despre cretinism), (n. aut.)
Iar Icumenie numeste „rautate" sirguinta de a face rau aproapelui. (n. aut.)

49
lului, pizma §i uciderea de la dinsul mvatindu-se, pacate surori pe care Pavel
le-a impreunat, zicind: «plini de pizma §i de ucidere»" (Cuvint despre pizma).

de sfada, de vicle§ug.

Din pizma se na§te §i necurata prigonire §i viclenia care se face pentru pa-
gubirea celui pizmuit. Marele Vasilie a§a hotara§te [define§te, n. m.] vicle§u-
gul: „Vicle§ug este eel ce se face spre vrajma§uire iscoditoare, cind cineva,
inchipuind ceva bun, ca o amagitura, il pune inainte §i prin acesta lucreaza
cele ale vrajma§uirii" (hotanrea 73 din cele pe scurt).

de naravurirele;

„Rea naravire" este rautatea cea ascunsa in adincul sufletului care pe dea-
supra se arata unsa cu bunatate. Marele Vasilie zice: „Raul narav - precum
103
socotesc - este intlia rautate, ascunsa, a deprinderii" (la fel).

30 birfitoriy graitori de rau> uritoride Dumnezeu,

Pavel nume§te „birfitori" pe cei ce elevetese pe fratii lor intr-ascuns, cind nu

se afla de fa|a; iar „graitori de rau", pe cei ce ii necinstesc invederat; §i „uritori
de Dumnezeu", pe cei ce urasc pe Dumnezeu §i sint uiiti de Dumnezeu.

104
ocaritori, mindri, trufa§i,

S-a suit la virful relelor, la mindrie. Pentru ca - §i bine de ar face cineva,

dar apoi s-ar mindri - el pierde plata binelui aceluia. Cu cit mai virtos insa
cind face rele, §i apoi se mindre§te? Pentru ca pacatosul care e §i mindru nu se
poate pocai. Sa §tii insa ca mindria este defaimare de Dumnezeu, iar trufia
este defaimare de oameni, din care se na§te ocara asupra oamenilor. Pentru ca
eel ce defaima pe oameni pe toti ii ocara§te §i ii calca. Insa noi, cei ce privim
din afara, intii vedem ocara, apoi cunoastem maica si nricina ocarii. trufia.

Teodorit zice ca „«rau nSrava§i» nume^te pe cei ce cugeta spre vrajma§ie §i me§te§u-
gesc vatamarea aproapelui". (n. aut)
Icurnenie nume§te „mindri" pe cei ce se mmdresc cu bunatatile lor impotriva celor ce
nu le au, iar „trufa§i" pe cei ce se falesc tntru cele pe care nu le au ca §i cum le-ar avea. Iar
marele Vasilie zice: „Mindru e eel ce se Tngimfa pentru cele ale sale §i se ispite§te a se arata
mai presus de ceea ce este; iar trufa§, eel ce nu se margine§te Tntru cele legiuite, ci t§i isvode§-
te cale osebita de dreptate §i de buna-cinstire de Dumnezeu." §i Teodorit nume§te „trufa§i" pe
cei ce se faiesc in zadar, (n. aut.)

50
 de§i trufia este, fire§te, mai intii decit ocara. Pentru aceasta a pus Pavel mai
105
intii ocara. Pentru aceasta a zis §i Isaia: „§i ocara celor mindri o voi smeri"
(13:11) - cuvint pe care marele Vasilie talmace§te a§a: „Drept aceea, tot pa-
ll

ocarn, mai intii atingindu-se de ocaritor

nascocitori de rele,

Elinii §i slujitorii idolilor nu se indestulau cu rautafile pe care le aveau mai

urmeaza
* 106
din cugetare §i sirguinta.

nesupu§i nascatorilor lor (neascultatori de parinti),

Prin aceasta, Pavel arata ca Elinii se luptau chiar cu firea insa§i

31 neintelegatori, nestatornici intru a§ezaminte,

Fire§te ca Elinii erau neintelegatori, pentru ca cei ce nu se supun nascato-

rilor lor, ce alt bine pot sa gindeasca §i sa inteleaga? Iar „nestatornici intru
a§ezaminte" nume§te pentru ca nu ramineau intru cele ce se invoiau, adica
ii

erau necredincio§i §i nu pazeau incredintarea.

5
Vezi si la Diogene Laertiu, si vei afla ca tofi inteleptii Elinilor au petrecut viata rea si
au socotit patimile cele rele in loc de zei. Pentru aceasta, si dumnezeiescul Ieronim a zis,
tilcuind pe Proorocul Osie: „Cu anevoie este a afla eretic cucernic!" Ci si Sfimitul Ambrozie
zice: ,3rS de buna-cinstire, si ceea ce pare a fi bunatate este rSutate,
cSci nu tinde spre
mintuire, frindca nu e bine-piacuta lui Dumnezeu" (la Meletie Pigas). (n. aut.)
106
Marele Vasilie, vorbind despre afiatorii relelor, zice ca sint „cei ce, afara de relele obis-
nuite si cunoscute de cei multi, mai nSscocesc si afla mc5 oarecare altele." Vezi tu insuti ~o
cititorule! - cum Apostolul a pus aici una dupa alta faptele rele ale Elinilor, caci, precum bu-
n&atile atirna una de alta - cum am zis la submsemnarea zicerii: „indelunga rabdare, buna-
tatea, facerea de bine" (Galateni 5:22) - tot asa si rautatile si patimile se atirna una de alta.
Pentru aceasta a zis dumnezeiescul Grigorie al Nyssei: „Drept aceea, si vatamarea a ceva din
cele dintru noi se intinde asupra intregii vieti lSuntrice. §i, cu adevSrat - dupa cele ce zice
Apostolul - toate se aseaza impreuna, ca, de patimeste un madular, impreuna doare
tot trupul"
(Despre feciorie, capitolul 14). Zice si marele Macarie: „Toate sfnt legate una de alta: ura e
legata de minie, minia de mindrie, mmdria de slava desarta, slava desarta de necredinta,
necredinja de impietrirea inimii, impietrirea inirnii de lenevire, lenevirea de trindavie, trinda-
via de nepurtarea de grija, nepurtarea de grija de nerabdare, nerabdarea de iubirea de
Tndul-
ciri, si celelalte parti ale rautatii sint spinzurate una de aita" (cuvintul 40, capitolul 1), Vezi
lanjul rautatilor legate una de alta si la capitolul 3 al epistolei a doua catre Timotei, la zicerea:
„nesupu§i parintilor". (n. aut.)

51
 netmpacati, fara dragoste, nemilostivi -

Radacina tuturor rautatilor aceasta este: raceala dragostei, caci din aceasta

se pricinuie§te a nu se imprieteni cineva cu fratele sau, nici a-1 primi, nici a-1
milui. aceea a zis Mintuitorul: „Cind se va inmulti nelegiuirea, se va rati
De
dragostea multora" (Matei 24:12). §i - cu toate ca insa§i firea omeniei pe care
o avem ne une§te unul cu altul, precum §i neamurile dobitoacelor cele de un
fel se aduna unele cu altele - Elinii nu au inteles aceasta.

32 ace?tia, de§i au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, cum ca cei cefac

unele ca acestea sint vrednici de moarte, nu numai cafac acestea, ci
§i binevoiesc cu cei ce le fac.

Mai sus, Apostolul a aratat ca Elinii, nevrind sa cunoasca pe Dumnezeu,

s-au umplut de toata rautatea. Iar acum, arata ca ace§tia nu smt vrednici de
iertare, caci de voie fac cele impotriva, neputind sa spuna ca nu cunosc binele
- pentru ca §tiau dreptatea §i poruncaDumnezeu, fiind povatuiti de legea
lui

firii. Si, inca mai rau, le placeau de asemenea §i cei ce fac relele §i ii ajutau la
cele rele, ceea ce e o rautate de nevindecat.

107
Dumne'zeiescul Isidor Pilusiotul nu prime§te pe cei ce indrepteaza zicerea aceasta, ca
fiind gresita, §i citesc a§a: „(...) nu numai cei ce fac acestea, ci §i cei ce impreuna binevoiesc
cu cei ce le fac" - vrind ei sa arate ca a binevoi cineva cu cei rai e un pacat mai mic, iar a face
relele unul mai mare. Sfintul - am zis - nu prime§te acestea, ci spune ca zicerea Apostolului e
dreapta precum se afla scrisS. Deci zice: „Fiindca a gre§i §i a lauda totodata pe cei ce gre§esc
este pricina mai grea §i mai mare de munc& decft doar a gre§i, potrivit s-a zis: «(. .
.) nu numai
acestea le fac, ci §i binevoiesc cu cei ce Caci eel care, dupa ce a gresjt, osinde§te
le fac».

pacatul va putea cindva a-§i cistiga sufletul, mare ajutor avind osindirea pacatului spre a se
pocai. Iar eel ce lauda rautatea se lipseste pe sine-sj de ajutor spre a se pocai. Deci, de vreme
ce socotinta aceasta este stricatS §i e a unui suflet ce bole§te fara vindecare, dupa cuviinta eel
ce lauda pacatul celui ce a gresjt se judecS cu mult mai aspru" (in Epistolii).
Pentru aceasta zice §i Teodorit: „Ace§tia nu socotesc destul a face relele, ci alcatuiesc si
laude celor ce fac cele asemenea. Acesta e hotarul eel mai de pe urma al nelegiuirii, ca trebuie
nu numai a un nelegiuirea altora, ci si a se ingreto§a de a sa. Aceasta pare ca Tnsemneaza zice-
rea aceea a Psalmistului: «Se lauda pftcitosul intru poftele sufletului s^u, §i eel ce nedrepta-
te§te se binecuviriteaz&» {Psalm 9:23)."
Zice §i dumnezeiescul Hrisostom: „Nu numai a nvni rautatea, ci §i a lauda pe cei ce vie-
tuiesc tntr-insa, aduce munca prea-cumplita celor ce viaza Tntru rautate, caci a p&catui §i a la-
uda pe cei ce pac&tuiesc aduce mult mai mare pricina de muncS" (din cuvintul la Saul).
Dar §i marele Vasilie zice ca: „Mai cu sirguinta sS luSm aminte de sine-ne, nu cumva, din
pricina harului trimis catre noi, s^ tndreptam vreo necinstire, sau vreun om sau vreun cuvint,
purtindu-ne cu Tnduplecare fata de ele, c£ci «Vai, celor ce zic raului bine §i binelui rau, sj ce-

lor ce pun lumina intuneric, §i tntunericul lumina, celor ce fac amarul dulce, §i dulcele amar»
(Isaia 5:20)." §i iara§i zice: „Cel ce ajuta celor rai §i fndraznefte intru faptele cele rele, acesta

52
 urmeaza
zeu se va face dupa adevar asupra tuturor prea-curvarilor §i pacato§ilor.

3 §i socote§ti tu, omule carejudecipe cei cefac unele ca acestea,

facindu-le §i tu, cum ca vei scapa dejudecata lui Dumnezeu?
4 Au doar defaimi bogatia bunatatii Lui, §i a ingaduirii §ia
indelungii-rabdari, ne§tiind ca bunatatea lui Dumnezeu te aduce la
pocainta?
5 Ci dupa impietrirea dupa inima ta nepocaita iti invistiere§ti
ta §i tie

osinda in ziua urgiei §i a descoperirii dreptei judecati a lui

Dumnezeu,
6 Care va rasplati fiecaruia dupa faptele sale:

Mai sus a zis ca slujirea idolilor se rasplatea celor rai cu inse§i pacatele §i

necuratiile pe care le faceau, acelea fiindu-le lor destula osinda, in loc de

munca. Iar acum le arata §i munca pe -
care o vor primi: Este
§i alta - zice

munca pentru tine, omule, pentru ca nu vei scapa de osindirea lui Dumnezeu!
Caci cum vei scapa de ea, cind de a ta osinda n-ai scapat? - de vreme ce, osm-
dind pe altul, pe tine insuti te-ai osindit.

§i daca tu, fiindca nu ai fost muncit inca, defaimi din aceasta pricina bo-
gafia bunatatii lui Dumnezeu, sa §tii ca mai cu seama aceasta iti va pricinui
mai multa munca. Pentru ca indelunga-rabdare §i ingaduirea lui Dumnezeu
este mmtuitoare §i folositoare celor ce o folosesc spre indreptarea lor, dar ce-
lor ce o cheltuiesc spre a adauga §i alte rauta|i se face pricina de mai mare
munca, nu din pricina mdelungii-rabdari dumnezeie§ti, ci din pricina tmpietri-
rii pacato§ilor. Ca - zice - tu, pacatosule, iti invistiere§ti urgie, iar
nu Dumne-
zeu. Pentru care pricina? Din pricina inimii tale neinduplecate spre bine §i im-
pietrita, fiindca, atita vreme cit tu nu te moi nici cu bunatatea, nici cu inde-
lunga-rabdare a lui Dumnezeu, si nici cu frica nu te indupleci spre bine, care
alt lucru este mai impietrit decit tine?

Baga.de" seama ca Pavel a luat zicerea aceasta („Care va rasplati fiecaruia dupa faptele
109

lui") intocmai, cuvint cu cuvint, de la Parimistul {Pildele lui Solomon 24:12), %x de la David,
care zice §i el la fel in Psalmul 67:11. Iar dumnezeiescul Maxim, ttlcuind aceasta, zice: „CTnd
vei auzi Scriptura zicind ca Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele lui, sa Tntelegi ca
Dumnezeu nu raspiate§te bune dupa cele ce se fac afara de scopul eel drept, chiar daca par a fi

bune; ci dupa cele ce se fac urmTnd telul eel drept, caci judecata lui Dumnezeu nu prive§te la

cele ce se fac, ci la scopul lor" (capitolul 37 al sutei a II-a din cele despre dragoste). (n. aut.)
110 nu se moaie nici de dra-
[...] Iar dumnezeiescul Maxim a zis ca „inima cea impietrita

goste, nici cu rugaciunea, cu pocainta, nici cu pedepsele, nici cu bataile, nici cu Tnvatatu-
nici

cu darurile lui
rile §i Dumnezeu" (la Coresi). Pentru aceasta a zis Isaia: „Ai tnvirto§at inimile
noastre ca sa nu ne temem de Tine" (capitolul 63: 17). (n. aut.)

54
 $i, zicind: ^ziua urgiei", zice si: „a descoperirii §i a dreptei judecap! a lui
Dumnezeu". §i in chip potrivit, ca sa nu socoteasca cineva ca judecata lui
Dumnezeu se face cu urgie. Deci zice ca mai intii se face descoperire si aratare
a tuturor pacatelor, abia apoi, dupa masura pacatelor aratate, se face raspla-
si

tirea si urgia, savirsindu-se astfel dreapta judecata. Pentru ca, in lumea

aceasta,
faptele oamenilor fiind ascunse, nu totdeauna se face dreptate; iar atunci cind se
vor arata cele ascunse ale fiecaruia, urmeazS a se face dreapta judecata.
Baga de seama - o cititorule! - stihurile acestea, pentru ca trebuie sa pri-
cepi drept cuvintul acela al le§irir. Jar Eu am impietrit inima lui Faraon" (ca-
pitolul 4:21), ca mai aceea o talmaceste aici Pavel, cu alte ziceri. Vezi despre
aceasta Ja zicerea: „Deci dar, pe care voieste miluieste, si pe care voieste im-
pietreste" (Romani 9:18).

7 ** * J fapti
cinste $i nestricaciune;

De vreme ce mai sus a zis ca Domnul va rasplati fiecaruia dupa faptele

sale, acum, vnnd a face cuvintul mai blind, Pavel incepe aici de la
cele bune
ce va rasplati atunci Domnul. Deci - zicind: „celor ce, dupa staruinta in fapta
buna" - arata doua ca nu se cade a se lenevi cineva §i a trin-
lucruri: primul,
davi, ci trebuie sa staruie intru bine pina la sfir§it; al doilea, ca nu se
cuvine a
nadajdui cineva doar intru credinta, fiindca are trebuinta §i de fapte bune.
Iar zicind: „§i nestricaciune", deschide u§a §i cuno§tinta despre inviere.
Apoi - fiindca toji avem sa ne sculam din morti, insa nu t'oti pentru acela§i
sfir§it, ci unii sevor scula pentru slava §i pentru imparatie, iar altii pentru
osinda §i munca - de aceea a zis: „slava §i cinste". Iar toata cuprinderea cu-
vintului a§a se tilcuie§te: Dumnezeu - zice - va da viata ve§nica celor ce cauta^
slava cea viitoare §i cinstea care totdeauna
aduc aminte atit de aceasta,
§i i§i
cit §i de nestricaciunea pe care au s~o dobindeasca intru invierea din morti.
Staruind
pentru
nic toata ispita ce vine asupra-i, acela cauta cu adevarat slava, §i cinstea
§i ne-
stricaciunea, adica dobindirea bunatatilor celor nestricacioase
care se dobin-
desc odata cu trupul eel nestricacios.

„(...) §i a dreptei judecafi a lui Dumnezeu"; acest „§i" conjunct nu se af!5 in scrisul
Apostolului, dar Sfintul Teofilact §i Teodorit o au in tilcuirea lor. Iar Icumenie o judeca cum
ca e de prisos. (n. aut.)

55
 8 iar iubitorilor deprigonire - care nu se supun adevarului, ci se supun
nedreptatii - minie §iurgie.
9 Necaz §i strtmtorare peste tot sufletul omului ce lucreaza raul, al
ludeului mai intii, si al Elinului;

„Prigonire" se nume§te impotrivirea fara temei. Deci zice: Celor iubitori

de a birui prin cuvint, le va urma necaz §i stnmtorare. Cu aceasta, Pavel arata
ca oamenii se fac rai nu din necuno§tinta, ci din iubirea de a birui, fi pentru
aceasta sint neiertati. Dar §i a se supune nedreptatii §i a nu se supune adeva-
rului e gre§eala a alegerii lor, fiindca nu zice ca sint siliti sau tiranizati, ci ca

„se supun". §i vezi cum a zis caDumnezeu va rasplati viata ve§nica, nu insa
ca va rasplati §i cele rele. Nu zice ca Dumnezeu va plati celor rai minia, §i ur-
gia §i nacazul, ci aceasta a lasat-o a se intelege nehotantor, cum ca relele aces-
tea vor urma faptelor lor. Pentru ca a face viu este msu§ire a firii lui Dumne-
zeu, iar munca nu ne vine de la Dumnezeu, ci din lenevirea noastra.
omului", smere§te mindria Romanilor, pentru
Iar zicind: „peste tot sufletul
ca - macar imparat de ar fi cineva, daca lucreaza raul, adica daca staruie in ra-
utate §i nu se pocaie§te - nu va scapa de osinda. Pentru ca nu a zis: „celui ce a
lucrat", ci: „acelui ce lucreaza", facind raul cu sirguinta §i cu staruire. §i, de
vreme ce a dobindit mai multa invatatura din Lege, Iudeul este §i vrednic a lua
mai multa pedeapsa, caci „cei puternici, cu putere se vor certa" (Intelepciunea
lui Solomon 6:6). §i, cu cit sint mai intelepti, cu atit se vor munci mai mult.

114
10 slava, si cinste si pace tot celui ce lucreaza binele, ludeului mai
Elinului
intii, si

11 Caci nu este cautare la fata la Dumnezeu!

urma
Iudeilor nu ca nici netaierea imprejur a „neamurilor" nu
folose§te la nimic §i

vatama. §i, dupa ce va arata aceasta, socote§te sa vorbeasca de credinta ce

indrepteaza pe om. Aceasta socotinta avind-o dar, el clatina mai intii obiceiu-
rile Iudeilor, §i vezi intelepciunea lui: el poveste§te cele mai-nainte de venirea

Hristos
Si - luind ca o dovada marturisita ca Elinul se va

112 „Celor ce cu staru-

Iar toata cuprinderea (tot periodui, fraza) a§a se alcatuie§te, adic^:
inta cauta lucrul bun, Dumnezeu le va rasplati viata ve§nica\ slava, §i cinste §i nestricaciune;
iar iubitorilor de prigonire - care nu se supun adevarului, ci sint supu§i nedreptatii - li se va
rasplati minie §i urgie. A§a mchipuie cuprinderea aceasta Fotie, spre mai multa lSmurire (in

epistola 167 catre Gheorghe al Nicomidiei). (n. aut.)

1 13
Lipse§te graiul „va fi". (n. aut.)
114
Se intelege ca „va fi rasplStit de Dumnezeu". (n. aut.)

56
 munci pentru relele ce face, de vreme ce calca
legea cea fireasca scrisa in
""™
mimi - dm aceasta trage incheierea ca se va si cinsti pentru bunatatile ce face
urmeaza
cea scrisa si taierea imprejur sint asadar de
prisos, § i nu numai de prisos, ci si
pncinuitoare de mai multa munca ludeului. Caci,
daca Elinul se osmdeste
pentru ca nu a mvatat cele bune de la fapturi
si din legea cea fireasca, cu mult
mai virtos se va osindi Iudeul, care, pe linga
invatatura fapturii si a firestii
legi, a mai pnmit-o si pe aceea a 115
Legii sense. Deci - o cititorule! - de vre-
urmeaza
Aici msa, Pavel nu numeste „Elini" pe
slujitorii idolilor, ci pe cinstitorii
de Dumnezeu ce se supuneau legii firii, precum
a fost Melhisedec, si Avime-
leh imparatul Gherarilor, lov,
si §i Ninivitenii si, in urma, Corneliu. La fel,
,,Iudei" numeste pemai Tnainte de venirea lui Hristos. §i, fiindca se sirgu-
cei
leste sa arate ca taierea imprejur nu are
nici o putere, Apostolul se mtoarce la
vremile cele vechi si arata ca atunci nu era nici
o osebire intre Elinul cinstitor de
Dumnezeu si Iudeul ce facea cele bune. Pentru ca - daca mai Tnainte de venirea
lui Hristos, cmd obiceiurile Iudeilor erau felurite - Iudeul nu avea nici o mtaie-
tate mai mult decit Elinul, cu cit
mai virtos nu avea nici o intaietate dupa veni-
rea lui Hristos, cmd Legea a ramas nelucratoare?
Acestea le zice InsS Pavel ca
sa doboare mindria Iudeilor, care nu primeau
pe cei de alte neamuri.
Slava, si cinste si pace - zice - va da Dumnezeu
ludeului si Elinului Dar
cum se tilcuiesc acestea? Asculta: slava lumii, si cinstea si celelalte bunatati
au totdeauna vrajmasi si tulburari, pentru ca
stnt zavistuite si se vrajmasuiesc
de catre oameni. Chiar daca nu le vrajmasuieste
careva din afara, totusi eel ce
are bunatatile acestea e tulburat totdeauna
din launtru de cugetari. Iar slava si
cinstea ce se dau de la Dumnezeu au pacea,
pentru ca nu se vrajmasuiesc si
pentru ca pncinuiesc celor ce sint slavi^i si
se cinstesc netulburarea si pacea
cugetelor. §1 - pentru ca parea lucru de necrezut
a primi slava si cinste de la
Dumnezeu Elinul, care nu auzise nici Legea, nici Proorocii -
de aceea spune
aici Pavel pncina, ca aceasta se intimpla
fiindca „Dumnezeu este necautator la
fata adica nu face voia oamenilor, ci cerceteaza
,
doar faptele. Deci fiindca
Elinul nu se osebeste de ludeu dupa fapte, ci dupa lucrarea binelui, atunci ni-
mic nu-1 opreste a se cinsti si el intocmai cu Iudeul. De aceea, in urma nelu-
crani^i a mcetarii Legii, tu, Iudeule, nu
asupra celui de alt neam, pentru
te fall
ca §1 m vremea cind Legea era in puterea sa si cind obiceiurile
tale infloreau
de aceeasi cinste cu tine era eel de neam
si alt care lucra binele.

3CeaSta '
Uind Zicerea aceea a lui Isaia: " Le ea a dat "° s r e
™ J nT l

SO, stih 20) -a z IS i marele Vasilie:

5
§ P ajutor" (capitolul
„Mare ifi era 5 i iscusinta cea din fire ce este tntru tine
spre bine. Ci Dumnezeu, plinind aceasta, ti-a
adaugat si povatuirea cea din Lege, ca o ducere
de mina. (n. aut.)

57
 gresit fara de Lege, fara de Lege
Lege au gre§it, prin Lege
facatorii Legii
116
se vor indrepta.

Elinul se cinsteste intopmai cu Iudeul, lar

Mai sus, Apostolul a aratat ca si -
se munceste mai greu Iudeul. Pentru ca Ehnn
acum arata ca, dupa pedeapsa,
avea invatatura Legii celei sense. De
zice - au gresit „fara de Lege", adica fara a
adica se vor munci mai usor, neavind Legea
aceea fara de lege vor si pieri",
„fara de lege" aceasta Tnseamnfi, anume:
scrisa' care sa-i ptrasca. Caci zicerea:
fiindca a gresit avind invatatura Legn
„fara osindirea Legii scrise". Iar Iudeul,
adica se va osindi,. fiindca Legea mai
celei scrise, prin Legea scrisa se va judeca,
urmare
, 118 darul
osinda.

tndrepteaza doua feluri: ori, din pa-

Tflcuind zicerea aceasta, Coresi zice ca „omul
1,6 se in

indreptarea se face prin credinta prin

catos, se face drept; ori, din drept, se face mai
drept". §.

„ca nu auzitorii Legii" (lata credinta!), „ci tacato-

fapte. Si prin amindoua se face indreptarea,
dar omul insusi pe sine-si se
rii Legii (iata lucrarea!) se vor indrepta". Dumnezeu Tndrepteaza,
ceea ce a zis Sfintul Efrem Sirul: ,^rate te
gateste spre Tndreptare. Se potriveste cu aceasta
si

cunoa te-te! Caci, precum trupul fea de duh

numesti pe sine-ti cunoscStor? Din faptele tale ?
moarta. Ratacire e omului a nu sti Scnptunle,
este mort, asa si cunostinta fara de lucrare este
dar Tndoit se rataceste acela ce le stie, dar le
defaima. Ca scris este si m
Pateric, caci ziceau

Dumnezeu la Crestin: a se supune cineva Sfintei

batrinii: «Acestea stnt ceie pe care le cauta
Si iarasi a zis un batrin: «Proorocn au ftcut
Scripturi si a se sili sa faca cele zise acolo.»
ce scria intr-tnsele. Iar cei ce au venit du P a dinsn
cartile, si au venit parintii nostri si au lucrat
sens le-a pus in terestre
le-au invatat pe de rost. A venit insa neamul acesta, si le-a si

[pervazuri.'rame, n. m.], iasindu-lenelucratoare.»"(n. aut.)

117 zicerea: „fara de Lege" si „pnn Legese vor ju-
Si Icumenie, unit cu Teofilact, tilcuieste
Elinii se vor muncii, Insa mai usor, ca unii ce au caicat numai legea tiru,
deca", adaugmd ca si

iar Iudeiimai greu, fiindca au caicat si legea firii, si Legea scrisa. (n. aut.)
^
1,8 acesta al Apostolului, ne invatam ca nu se vor osindi
Baga de seama cum, din cuvfntul
de Lege dupa Lege, ci cu deosebire,
deopotriva cei ce fac unul si acelasi pacat mai tnainte §i

fiecaruia dupa osebirea vremilor. De

dupa cunostinta, si dupa puterea, §i dupa deplinatatea si

aspra pentru cei mari, caci eel mic poate ca P ata miia dar
aceea a zis Solomon: Judecata va fi
Solomon 6:6). Si Domnul a hotant, zicind in
cei puternici tare se vor certa" (Infelepciunea lui
va celui ce i s-a pus mult,
Sfintitele Evanghelii: „Tot celui ce i s-a dat mult, mult i se cere! Si,

scria lui Evdemon Scolasticul si Isidor

mai mult fi vor cere! (Luca 12:48). Pentru aceasta,
gresind, nu au luat aceea§i pedeapsa, iti raspund
Pilusiotul: .fiindca ai scris ca mulpl, aceleasi
scumpatatea Judecatorului, Care, mtru gre§eli, nu
ca asta se intfmpia din pricina ca multa e
celui ce a pacatuit si dregatoria, si cerceteaza ose-
cauta numai felul pacatului, ci si cunostinta
fadndu-1, nu vor suferi aceeasi Pfdeapsa ce
birea vremii felul de via^a. Cad, acelasi pacat
§i
de dupa dar, ci eel dintti mai blinda, eel de-al
mai inainte de Lege, side dupa Lege si eel
eel
nescapata" (epistola 86). Si, iara§i, acelasi, scn-
doilea mai grea, iar eel de dupa dar pedeapsa
lui Moisi, mj pedepsea fira de aparare pe cei
ind lui loan Diaconul, zice: ,Ugea [veche, a n.

darul [legea cea noua, evangnelia lui

ce pacatuiau mai presus de iertare. Iar dupa ce a
venit

58
 ..
r~^ wtu UIU «««. cea vecwer ^aci, lata, ai aratat ca n-ai folosit nimic din
Lege. Drept aceea, tu ai mai multa trebuinfa
decit Elinul de darul lui Hristos
Caci nu te-ai tndreptat la Dumnezeu din
auzirea Legit, fiindca auzitorii Legii se
pot socoti cucernici si cinstiti in fata oamenilor,
nu insa si maintea lui Dumne-
zeu; ci facatom Lsgii, acestia sint cei ce se
indrepteaza la Dumnezeu.

14 Caci
ft
ace§tia, neavtnd Lege.
ceea ce arata lucrul le,
marturia
lor

Cmd vorbeste fmpotriva Iudeilor, Pavel foloseste

cuvintele cu atita mfe-
lepciune, melt se arata cS nu zice nimic
Tmpotriva Legii celei vechi. Pentru
aceasta spune aici, ca si cum ar malta si ar
mari Legea, ca cei ce nu au Lege -
dar fac faptele legii firesti, supunmdu-se acesteia
cuvmtului constiintei eel
si
insuflat msinea lor - aceia smt minunati si laudati, pentru
ca, fara a avea tre-
buinta de Legea scrisS, au implinit totusi poruncile
ei, mtiparind in inimile si
in constiinta lor nu slove, ci fapte bune. .

Hristos, n. m.], acesta 11munceste mai mult decit Legea si mai amar pe cei ce au
pacatuit si
nu s-au pocait. §1 legea cea noua ingroze te cu
? muncile fiindca, pacatuind, cei ce s-au in-
vredmcit de atita dar §i s-au ridicat la imparateasca
cinste sint vrednici de mai multa munca'
Pentru aceasta a zis Pavel: «Stricind cineva
Legea lui Moisi - fara de indurare (adica ffira de
mila, si neaparat §i farS iertare), prin marturia
a doi sau trei martori - moare, adica se ucide cu
pietre. Cu cit socotesti - zice - ca se va
invrednici mai mult de munca eel ce va defaima
pe
Acela ce ne-a slobozit si ne-a cinstit, ocarfndu-L
prin cele ce face?»" (epistola 1 67)
§i Teodont zice: ,^rin acestea, Stapinul
ne invata ca, de la cei ce suit desavirsit intru fapta
buna, cere fapta buna cea mai mare. El ii rabda
indelung pe cei care gresesc mult, dar sfintilor
nu le impartaseste aceasta iertare" (La cele nedumerite
ale Scripturii, Intrebarea 43)
§i marele Vasihe zice acestea putine,
dar infricosate cuvinte: Judecata urmeaza damlui,
si va
cerceto Judecatoml cum ai tntrebuintat cele daruite" (Cuvtnt despre smerita cugetare).
(n. aut.)
lnteleptul Teodont tilcuieste zicerea aceasta asa: „Ca dumnezeiasca
lege cere fapta
martunsesc cei ce au avut cugetari bine-cinstitoare de Dumnezeu
mai inainte de Legea lui
Moisi, care si-au impodobit viata cu fapte
bune, lor insile facindu-se puitori de lege."
Baga de
seama ca - dupa oarecari moralisti - trei sint vredniciile
catolicesti (adica peste tot cuprinzS-
oare) asupra carora se reazema legea fireasca,
pe care e dator a le pazi eel ce nu voieste a ra-
taci din calea faptei bune:
1) sa nu faci altera ceea ce nu voiesti a pi se
face tie; 2) slti faci
sie-ti ceea ce voiesti a-si face aljii lorusi:
3) s3 faci altora ceea ce voiesti a-ti face tie altii. Cea
dintu se numeste vrednicia dreptului; cea de-a
doua, vrednicia celui cinstit; i cea de-a treia
§
vredmcia cuvunfei ori a celui cuviincios. Iar Domnul
le-a cuprins pe toate trei intru aceste cu-
vinte: .Deci, toate cite voi^i a va face
voua oamenii, asa facefi si voi lor, ca in aceasta
se cu-
pnnd Legea § i Proorocii" (Matei 7:12). Iar unul din
imparatii vechi ai Romei, preamarin-
du-se desi era necredincios si slujitor de idoli,
a scris aceasta invatatura a Domnului, catoli-
ceasca [atotcupnnzatoare, n. m.] si unita cu legea
fireasca, deasupra usilor palatului sau, ca
s-o citeasca to^i cei ce intrau. (n. aut.)

59
 Apostolul vorbe§te Tnsa de cea scrisa, de cea fireasca §i de
aici de trei legi:

cea care se socote§te prin fapte. §i zice: „«Neamurile», care nu au Lege" (care
lege? cea scrisa, fire§te) „fac cele ale legii". Ale carei legi? Ale celei ce se soco-
te§te prin fapte. Apoi: „Ace§tia, neavind Lege" (care lege? cea scrisa), „i§i sint
loru§i lege". Cum §i in ce chip? Intrebuintmd legea fireasca §i cuvintul con§tiin-
120
tei, „care arata lucrul legii". Al carei legi? Al celei ce se socote§te prin fapte.
Soeote§te dar intelepciunea lui precum
Pavel, caci n-a Tnfruntat pe Iudei,
cerea urmarea cuvintului, dupa care se cuvenea a zice a§a: „Caci, cind neamu-
rile cele fara de Lege fac cele ale legii fn chip firesc, negre§it sint mult mai

bune acelea decit Iudeii ce se invata din Lege" Insa nu a zis-o a§a, ci mai lin:
ca „«neamurile» i§i sint loru§i lege". Din acestea, arata ca firea oamenilor
dobindea de la Dumnezeu toata purtarea de grija §i pronia §i in vremurile
vechi, mai dinainte de a se da Legea, totodata astupindu-se gurile celor ce zic:
Pentru ce nu a venit Hristos in lume dintru mceput ca sa mvete pe oameni lu~
crarea binelui? Caci Pavel raspunde lor ca Dumnezeu a pus dintru mceput in
oameni cuno§tinta binelui §i a raului, iar dupa ce a vazut ca nu isprave§te ni-
122
mic, a venit El Insu§i, in vremile cele mai de pe urma.

123
§iprin cugetarile lor iniru sine-§i piiindu-se sau dezvinovatindu-se,

120
Bag& de seama cum Coresi §i insuji Teofilact zic cS aeeast& lege a faptelor e cea a lui
Moisi, adica Legea scrisS, §i uita-te la Romani 3:27. (n. aut.)
121
Coresi zice ca [...], dup& Hrisostom, Teodorit §i Icumenie, prin „neamuri'\ se inteleg
A

aici acelea ce nu au crezut in Hristos, dar faceau din fire oarecari bunatati ale con§tiintei, Pen-
tru ca Dumnezeu i'
S&u in c&mara imparateasc& a inimii, §i.a scris
§i-a pus divanul §i judeful
legi pe lespezile inimii §i judecator 1-a facut pe dreptul cuvtnt care urmeaza con§tiintei. Iar

martori a pus inchipuirile, care ori ajuta, ori marturisesc impotriva. Pentru aceasta, de ace§ti
judecatori a zis David: „S-a Tnsemnat peste noi lumina fetei Tale'* {Psalm 4:7); §i iara§i:

„Mineino§i - fiii oamenilor, in cumpene" (Psalm 69:9). §i Domnul a zis: „Impaca-te cu po-
trivntcul tau in grabs !" - adica cu legea con§tiintei, precum tilcuie§te avva Dorothei §i alti PS-
rinti. (n. aut.) ,

122
Pentru ce a venit Hristos in vremile cele mai de pe urma, vezi la tilcuirea zicerii: „(...)

iar acum, incsi o data, la sfir§itul veacuriior" (Evrei 9:26) §i la: „iar cind a venit plinirea noas-

tra", la subinsemnarea stihului 4 al capitolului 4 de la Galatenl (n. aut.)

123
Tilcuind cuvintul aeesta, Macarie eel Mare zice: „Precum ar fi o corabie avind multa
povara - pe ai carei oameni ii ocirmuie§te §i-i iconomise§te cirmaciul, pe unii certindu-i, iar

pe altii povatuindu-i - a§a este §i inima, avind cirmuitoare mintea, con§tiinta ca mustratoare,
cugetele ca piri§i, sau dezvinovatitori ori r&spunzatori. CS zice: «prin cugetarile lor intru
sine-§i pirindu-se sau dezvinovatindu-se». Vezi a§adar cum con§tiinta nu judedi impreuna cu-
getele, ci indata le mustr& pe cele care ascult& de pacat? Caci nu minte - pentru ca ce ar zice

inaintea lui Dumnezeu in ziua judec^ii? - ci se marturise§te c% totdeauna era mustrind"

(cuvintul XV, capitolele 33, 34). §i ia aminte c&, dupa oarecari morali§ti, con§tiinta se hota-
ra§te (define§te) a§a: „Con§tiinta este acea lucrare a sufletului prin care aeesta judec& dac&

60
 )

16 in ziua cind Dumnezeu vajudeca, prin Iisus Hristos, cele ascunse ale
oatnenilor, dupa bunavestirea mea.

Pavel invata aid ca, atunci cind vom fi judecaji

toji oamenii de obste, cu-
getanle noastre vor sta de fata, unele osmdindu-ne,
iar allele raspunzmd spre
§
Vnnd insa sa creasca temerea, nu a
ca Dumnezeu va judeca pacatele, ci
zis
„cele ascunse" ale noastre. Fiindca oamenii
judeca numai greselile vazute,'iar
Dumnezeu le va judeca pe cele ascunse, prin Iisus Hristos,
adica Tatal prin
Fiul, „pentru ca Tatal nu judeca
pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului"

faptele lui sint ori nu unite cu legea." Drept aceea, din hotanrea aceasta, se vede cum consti-
intae o cugetare tmplinita (silogism), a carei propunere
[premisa, n. m.] mai mare [majora n
m.J cuprmde legea, propunerea mai mica [minora, n.
m.] cuprinde fapta, iar mcheierea [con-
eluzia, n. m.] cuprmde hotanrea daca fapta
este sau nu unita cu legea. De pilda, con§tiinta oa-
memlor, ca o carte a legii, zice: „Furul pacatuie te!"
5 lata propunerea [premisa, n. m.j mai
mare. Constanta furului marturiseste propunerea
mai mica, zicind: ,£u fur!", §i aceea§i con-
?tnnta aduce asupra- i hotanrea tntru incheiere
§ [concluzie, n. m.] si zice: ,JEu pacatuiesc'"
Pentru aceasta se si numeste constiinta canon (reguia) al faptelor omului, pM§ adica, si martor
si judecator. Ca acestea arata Apostolul prin cuvintele de aici, vezi si la subinsemnarea zicerii-
„Ca, de ne-am judeca pe noi insine, nu ne-am
2
mai osindi" (7 Corinteni ll:3l). (n aut
Icumenie spune ca cugetele pirasc pe cei ce au
^ sa se munceasca, iar cugetele celor ce
au sa se mdrepteze raspund spre dezvinovatire.
Arata insa ca, de vreme ce nimeni nu este fara
de pacat, cugetele ii mustra si pe cei ce au sa
se indrepteze, pentru ale lor pacate de iertat,
dar
biruiesc cugetele celor ce au ca raspuns
de ajutor neputinta firii si iubirea de oameni a
lui
Dumnezeu. Iar asupra celor ce au sa se munceasca
biruiesc cugetele ce ti pirasc ca au pacatuit
fara lertare si fara pocainja. Insa
si ptra (ostnda) cugetarilor ptrttoare,
si indreptarea celor dez-
vinovatitoare singur Judecatorul le aduce.
Iar mfeleptul Teodorit, pentru ca
sa adevereze cum ca constiinta omului piraste
ori dezvi-
novate 5 te in chip firesc, aduce ca pilda pe frajii
lui losif. Caci, cind a pus Iosif pe
fratii sai in
mchisoare timp de trei zile, ei, tmboldindu-se i
§ mustrihdu-se de catre constiinta lor/nu luau
aminte la mtimplarea de faja, ci, aducindu-si
aminte de faradelegea facuta de d'insii cu 20 de
am mai mamte, ziceau unii catre alfii acestea: „Cu adevarat
sintem intru pacate pentru fratele
nos ru, ca am trecut cu vederea necazul
sufletului lui cind se ruga noua, si nu
l-am ascultat. Si
pentru el a vemt asupra noastra necazul
acesta" (Facerea 42:21). Iar Ruvin, oarecum
dezvino-
vatindu-se, le aduce aminte de cuvintele
ce le zicea spre ajutorul lui Iosif: „Nu am grait voua
zicmd sa nu nedreptatifi pe copilas, si nu m-ati
ascultat? Si iata ca stngele lui se cere!" (la fel)
Asasi Avimeleh, imparatul Gherarilor, avtnd marturia
con§tiintei, a raspuns spre dezvinovati-
re can-e Dumnezeu pentru Sara, femeia luiAvram, zicmd: „Doamne, neam nevinovat si drept
piere? Au doar nu mi-a spus el: Sora a mea este! Si nu mi-a zis ea: Frate al meu
este! Intru
mima curata si mtini curate am
facut aceasta" (Facerea 25). Asadar, urmeaza
ca la judecata
vntoare acei care au viejuit in afara de
lege ori stnt pMfi de constiinta ca au pacatuit
si ca se
muncesc de Dumnezeu cu dreptate, ori constiinta
raspunde pentru dtnsii spre dezvinovatire,
aratmd ca au pacatuit intru ne§tiinta. (n. aut.)

61
 zicerea: „prin Iisus Hristos" asa: „dupa evanghe-
(loan 5:22). Sau vei intelege
s-a afierosit mie prin Iisus Hristos". Apostolul
lia vestire, n. ml], care
[buna
adica prin evangheliceasca sa propovaduire,
arata aici ca prin evanghelia sa,
nou, ci acelea ce i-a invatat dinamte
nu invata pe Romani vreun lucru strain si
§i firea, adica judecata si munca [osinda, n. m.].

126
nume§ti Iudeu, $i te odihne§ti in Lege, $i te lauzi
17Iar dac& tu te
intru Dumnezeu,
de folos, invadndu-te din Lege;
18 §i cuno§ti voia Lui §i alegi cele

lipseste nimic spre a se mintui si Elinul care prin legea

Dupa ce a zis ca nu
Pavel numara acum faptele cucernice si cin-
fireasca face faptele Legii scrise,
stite ale Iudeilor, intru care nadajduind ei se mindresc asupra «neamunlor». Si,

care era cinstit atunci, precum este cinstit

mai intii, ei aveau numele de „Iudei",
Iudeu", „te numesti Iudeu", pen-
acum acela de „Crestin". Insa nu a zis: „esti ci:

martunse§te
- parte
.marturisire". „Si zice
Legea scrisa, care te invata toate cu tnles-
tnveti care fapte trebuie sa faci, ci ai

.5
Si mare mindrie
lire cu tine, adica a „neamumor uc v lc -
nezeu impotriva oamenilor celor de o ,

adica deslusit ce trebuie s& faci si

me ce sti voia lui Dumnezeu si cele de folos,
- „de folos" va sa zica cele cuvenite si folositoare fiecaruia.
ce sa nu faci caci

a
nadajduie?ti fi povapiitor orbilor, lumina celor dintru
19 §i te
intuneric,
tnvatator al pruncilor, avind in Lege
20 tndreptator celor fara de minte,
inchipuirea cuno§tintei yi a adevarului -

nu foloseste la nimic, dacS nu va fi

Pavel zicea mai sus ca auzirea Legii
Legii - zice - sint drepti la Dumnezeu, ci
unita si lucrarea: „Caci nu auzitorii
mai mare, anume: Chiar si tnvatator al Le-
facatorii ei." Iar acum zice ceva si
gii de esti, dar nu faci cele ale Legii, nu numai ca nimic nu te vei folosi, ci si

mindreau mai mult cu

mai mult te vei munci! Cad, de vreme ce ludeii se

mai virtos de la aceasta ii si arata vrednici de ris Apos-

vrednicia mvataturii,
„povatuitori orbilor", „invatatori pruncilor" si ce-
tolul. De aceea, numindu-i

125
la capitolul 14 al acestei epistole catre Romani, stih 24. (n. aut.)
Despre evanghelie, vezi
126 Mai drept se vede ca este „vezi" on
Teodorit scrie: „vezi", altii: „iata", iar anil: ..dacS".
cele mai multe izvoade asa se scrie. (n. aut.)
„iata", si nu „daca", macar ca in

62
 lelalte, el mustra mmdria lor. Pentru ca aceia asa se numeau pe sine~si: „pova-
tuitori", §i „lumina" si „invajatori"; iar pe nemernici [venetici, n. m.] §i pe
neamurile ce ajunsesera la cunoastere de curind, numeau ..lntunecafi", si
ft'

„pranci" si „fara de minte". §i zice: Tu - o mvajatorale Iudeu! - nu ai tnchi-

puirea cuno§tinJei si a adevarului in fapte si ispravi, ci doar intra Legea scrisa,
dar nadajduiesti ca printr-msa inchipuiesti intra tine fapta buna.
De aici, se
intimpla un lucru asemenea precum, de pilda, cind cineva are
chipul Jmpara-
tultii, dar nu urmeaza zugravirii aceleia; iar
cei ce nu au chipul ll urmeaza pe
el intra adevar, fara a-1 vedea. Deci: fiecare mvatator zugrave§te §i inchipuie
!n sufletele ucenicilor si ascultatorilor sai cunostinfa binelui si a adevarului.
Iar daca invatatoral acela face si fapte potrivite cu invatatura sa, el este desa-
virsit; iar daca nu face faptele, el este la fel cum erau Iudeii pe care ti mfrunta
Apostolul aici.

Unii insa au socotit ca „mchipuirea" ar fi Tnchipuirea cea mincinoasa si

plasmuita, inchipuita intra cele din afara ale cunostintei, iar nu cunostin|a cea
adevarata si buna-cinstire de Dumnezeu. 127

21 deci, eel cejudeci pe altul, pe sine-ti nu tejudeci? Cel ce

128
propovaduie&i a nu fura, fun?
22 Cel ce zici a nu prea-curvi, prea-curve§ti? Cel ce te tngreto§ezi de
idoli, furi cele sfinte?

23 Cel de te laud in Lege, prin calcarea Legii ll necinste$ti pe

Dumnezeu?

127
Icumenie
inchipuie§te cu tnchipuirea cunojtintei §i a adevarului. Prin
„tnchipuirea cunojtintei" se
Tntelege „a sti", iar prin „tnchipuirea adevarului": „a face".
Pentru ca acela arata cu adevSrat
cuno§tinta legii, care pline§te legea prin fapte. Vezi si la capitolul
3 al epistolei a doua catre
Timotei, stihul 3. (n. aut.)
128
Pentru aceasta [...] zicea Teologul, in stihurile cele lrnpatrite iambice: „Ori nu tre-
§i
buie a mv^ta (pe
cu cealalta a impinge."
altii), ori a invata cu chipul [exemplul, n. mj; adica nu cu
o mM
a trage, iar
[.. .]

Zice Isidor Pilusiotul: „Nici cuvintul, nici fiitarnida nu lipse§te

§i
celor ce cuteazS a lnva^i
(pe altii), ficind insS cele fmpotriva acelora zise. Caci cei ce nici
nu fac faptele bune, dar nici
nu se apucS a invSta (pe altii), poate ca mai masurat se vor pedepsi;
iar celor ce se mSresc
pentru invStatura, dar nu fac cele ce zic, pedeapsa le va fi neaparata
si neiertatS" (epistola 150
catre presviterul Teopempt).
§i marele Vasilie zice: „Vrednicia de crezare a invatatorului face cuvintul
mai bine primit,
§i pe cei ce ll fnvata ti face mai cu luare
aminte" (tomul 1, cuvintul al 17-Iea). Iar dumnezeies-
cul Hrisostom zice asa: „Ucenicii se aduc la rivna
celor bune cind au pildele de la lnva^tor."
(n. aut.)

63
 1

24 „Caci, din pricina voastra, se hulegte numele lui Dumnezeu tntre

«neamuri»" (Isaia 42:5), precum este scris.

w
w

Apostolul vorbe§te cu chip intrebator, ru§inind pe Iudeii aceia care se fa-

tilharirea
129
afierositi laidoli. de
rea de argint, ei luau cele afierosite idolilor pentru mir§avul ci§tig.
Apoi, o zice pe cea mai grea: Cum tu - care te lauzi cu Legea scrisa, fiindca
te-ai cinstit de Dumnezeu Legea - cum a§adar necinste§ti pe Dum-
§i ai luat
130
nezeu prin calcarea Legift Trei vinovatii numara aici Apostolul: 1) ca sint
necinstitori; 2) ca necinstesc pe Dumnezeu, Care i-a cinstit; 3) ca necinstesc pe
Dumnezeu cu msa§i mijlocirea Legii cu care au fost cinstiti, fiindca o calca.

Apoi, ca sa nu para ca ii mustra de la sine insu§i, aduce ca martor §i pin§ al

lor pe Proorocul Isaia, indoita facind mustrarea §i zicind ca ei nu numai ca
ocarasc pe Dumnezeu, ci fac §i pe altii sa-L ocarasca. Caci, prin faptele lor, ei

nu invata Legea, ci invata chiar cele impotriva LegiU care se face pricina de a

huli oamenii pe Dumnezeu, Datatorul Legii. Astfel, cei ce ii vad pe din§ii stri-
cati zic: Trebuia a§adar Dumnezeu a iubi ni§te oameni ca ace§tia? §i oare Dum-
nezeu, Care iubeste asemenea oameni, este El adevarat? Si altele asemenea.

129
Inteleptul Fotie intelege furtul de cele sfinte ca furt al banilor afierositi lui Dumnezeu,
nu idolilor. §i'zice ca cei ce urasc pe idoli, dar fur& cele sfmte, prin furtul aceasta, ocarasc pe
Dumnezeu §i slujesc dracilor al caror iaca§ era idolul. (n. aut.)
130
marele Vasilie ca, „precum prin lucrarile cele bune aducem slava
Pentru aceasta zice §i

lui Dumnezeu, tot a§a, prin lucrarile cele rele, hulim pe Dumnezeu. Caci ce zice
El celor ce

pacatuiesc? «Din pricina voastra, numele Meu se hule§te intre neamuri.» Iar Apostolul zice

a§a: «Prin calcarea ta de Lege, ocara§ti pe Dumnezeu.» Caci trecerea cu vederea §i defaimarea

legilor este ocara asupra puitorului de lege, la fel cum necinstea sj ru§inea celor ce se fac

intr-o casa in care se traieste rau w

- intru care e minie §i strigare, ocara §i ris, des^tare si

desfrinare, necuratie mver§unare - se intoarce asupra celui ce stapine§te casa. De aici, ur-
§i

meaza a§adar sa Tntelegem ca, precum intru lucrarile cele bune Se siaveste Dumnezeu, a§a in-
tru cele rele se siaveste diavoliil ; caci, daca iau madularele lui Hristos §i le fac madulare
cur-

viei, eu.mut slava de la Cei ce ma mintuie§te la eel ce ma pierde... Deci sa ne temem ca nu

cum va, aducind slava §i lauda diavolului prin pacatul nostru, sa ne dam rusjnii celei ve§nice

impreuna cu dinsul. Caci,. cind se lupta mintea cu patima, daca, prin staruire §i rugSciune,

izbute§te sa-§i biruiasca patima, Cre§tinulincununeaza pe Dumnezeu, oarecum prin sine. Iar
cind se va muia ?i se va supune indulcirii, sluga §i rob fccindu-se pacatului, el adauga prilej
de lauda, §i de inaitare §i de mindrie vrajma§ului" (tilcuire la zicerea: „Aduceti Domnului
slava si cinste!", de la Psalmul 28). (n. aut.)

64
 25 Caci taierea imprejur folose§te cu adevarat daca vei face Legea; iar

daca e§ti calcator de Lege, taierea ta imprejur s-afacut netaiere

imprejur.

Fiindca Iudeii aveau la mare cinste taierea imprejur, Pavel nu zice de la

inceput ca taierea imprejur este lucru de prisos §i nefolositor; ci o prime§te cu
cuvintul, iar cu fapta o doboara, zicind: Marturisesc ca taierea imprejur folo-
se§te cu adevarat, insa doar daca tu, eel taiat imprejur, vei pazi totodata §i po-
runcile Legii. Iar de vei calca poruncile LegiU taierea ta imprejur s-a facut ne-
taiere imprejur. Nu a zis ca taierea imprejur e nefolositoare (ca sa nu arate ca
o ocara§te), dar 1-a lipsit desavir§it pe Iudeu de dinsa.
Apoi, cu cuvintul acesta, Apostolul il arata pe Iudeu netaiat imprejur cu
inima. Pentru aceasta, zice §i Dumnezeu, prin Ieremia: „Toate neamurile sint ne-

taiate imprejur cu trupul, §i toti cei din casa lui Israil sint netaiati imprejur cu ini-

mile lor" (capitolul 9, stihul 26). De aceea, Apostolul vorbe§te aici de doua taieri

imprejur §i de doua netaieri imprejur: doua vazute §i

;

simtite, iar celelalte doua

ascunse §i gindite. De pilda: taierea imprejur vazuta, dupa trup, este cind cineva
se taie imprejur in trupul sau; iar taierea imprejur gindita §i dupa duh este

lepadarea patimilor trupe§ti a indulcirilor de prisos. Apoi, netaierea imprejur

§i

cea simtita §i dupa trup este cind cineva este netaiat imprejur la trup; iar ne-
taierea imprejur gindita §i dupa duh este cind cineva, avindu-§i sufletul ca §i al
131
„neamurilor", nu taie de la el nici o patima §i nici o indulcire. Deci Pavel zice
a§a: Cind e§ti taiat imprejur dupa trup, dar nu faci nici un lucru al LegiU atunci,
dupa duh, tu e§ti netaiat imprejur. Pentru aceasta, Dumnezeu iti porunce§te sa te
tai imprejur la inima: „Taiati-va imprejur Dumnezeului vostru §i taiati imprejur

invirto§area inimii voastre, barbatii lui Iuda!" {Ieremia 4:4). Precum dimpotriva,
§i eel ce este netaiat imprejur la trup, de va face lucrarile §i poruncile Legii, el
este taiat imprejur dupa duh, pentru ca a taiat de la sine-§i patimile §i indulcirile
trupului. Acelea§i cuvinte le zice Apostolul §i in continuare. Asculta:

131 impre-
Iar Teologul Grigorie v Tn cuvintul la Na§terea Mintuitorului, a zis a§a: „Taie-te

jur, curmS acoperammtul de Cuvlnt pe care Nichita Scoliastul il tilcuie§te a§a:

la na§tere!"

„Taierea imprejur duhovniceasca e lepadarea Tndulcirii trupe§ti §i a celor de prisos, care nu

sint de nevoie. Caci nici o indulcire nu e de la Dumnezeu sj nu se face dupa Dumnezeu. In-

dulcirea este prisosinta, a c&rei inchipuire este netaierea imprejur, care nu e nimic altceva de-
cit piele, prisosinta a vietii indulcitoare. Iar «acoperamintul de la nastere» este pacatul stramo-

§esc, care s-a revarsat la tot neamul, caci acesta se adauga peste suflet numaidecit dupa na§-
tere, dar se curma cu sabia mintuitorului botez §i cu cujitul Duhului facator de viata." Altii zic
j

ca „acoperamintul de la na§tere" sint cugetele patimase si picla dintr-insele, iar altii ca e ne-
cuno§tinta, cea inso^ita cu trupul ca un oarecare nor §i acoperamint (vezi §i capitolul 2, stihul

1 1 al epistolei catre Coloseni). (n. aut.)

65
 1

""3r* v**' p**4&fHs inurepianie

ndreptarile Legii
va socoti nettiierea lui imprejur }

ca taiere tmprejur?

»r^i
0St° l
r
nU ZiCe CS netSierea ?mpre ur biruie
aceasta s-ar ft socotit asupritoare
J taie
si greu de primit celor
^
tmprejur, pentru ca
ce auzeau, ci spune ca"
ne^erea .mprejur se va socoti ca taiere
tmprejur. Drept adevX £
ZfTT
La V ^
fel,
W UCr a
^^
adevarata netaiere Tmprejur este
bUnS (adicS Cele
fapta rea § i pacatul.
*«* aceea,
de Dumnezeu)

Vezi msa ca Pavel nu a zis: „cmd

eel taiat Tmprejur va pazi
ca ar ft urmat sa raspunda ludeul Legea" pentru
WU-
S^ST^
tZl^/
zel
zeste T
si sa zica:

Vreme Chiar

indreptanle Legn, aceasta se va

Sta ' D
PaVd
^
'
§i

ZiS:
cum este cu
1UCrU
Cfnd Cd
socoti lui negresit ca taiere
'

Tmprejur
a
putmfa
« netaiat TmpreM
netaiat ^Prejur p^
Care smt msa mdreptarile Legit?
lucrarea lor, pentru <* taierea
Acelea care se vad ca TndrepteazS
Tmprejur nu este lucrare si fapta,
pe Tprin ™
cTpZS?
caci ce ce se taia Tmprejur
taierea imprejur nu se poate
patimea § i simjea dureri Tn
numi „Tndreptare» a Legit, caci ea
Lp.^e! '

numai cu scopul de a nu se amesteca s^IudeuM

cu cei de alte neamuri. 132

27 lar eel din fire netaurt imprejur, plinind Legea,

te vajudeca pe tine
care,pnn slova Legn™ siprin taierea
tmprejur, esti caicatordeilge
28
trup
este taiere imprejur; i

29 "nt ™CUm tMerea impr«ur este «*~ « inimu

Ce Si
ZTnuh,7
intra ? a carui
Dahul, nu m slova; :
laud& nuedela oameni, de ci la
Dumnezeu.

Aid, Apostolul arata Tnvederat ca

smt doufi netaieri Tmprejur: cea din
fire si1
cea din vointa, care este - precum
^H rZl nu are TITJ
am zis tnainie. _ cTnd cineva ', l! taiata sau

SSSiSHSHSSS

66
curmata nici o patima si tndulcire trupeasca. §i doua taieri imprejur: cea la trup

§
patimile va

judeca (adica va osindi) nu taierea imprejur (fiindca ar fi parut ca ti mfrunta), ci

Iudeu, care te araji taiat imprejur cu trupul, dar e§ti netaiat imprejur
pe tine, pe
indreptarile Legil Deci, prin cuvintele acestea, Apostolul nu
cu inima, calcind
caci se vede mai mult cinstind-o, ci necinste§te pe
necinste§te taierea imprejur,
dreptarile Legii

lamurit
Iudeu §i arata pe Iudei ca toate le faceau spre aratare, zicind: Nu eel intra ara-
*™.A a ofa tn/Uu r>\ ne>\ intni acr.nnQ rare, nu imnlineste nici o hotarire a Lesii
injelege duhovniceste si sfmbetele, si jertfele, si curatirile si
doar trupeste, ci

zicind „taiere
legii. §i,imprejur a inimii intra Duhul", deschide
toate obiceiurile
darului si duhovnicestii vie|uiri a Bisericii lui Hristos si vorbeste de cre-
drum
din^a, caci credinfa se lucreaza cu inima si cu duhul, si are lauda de la Du™ne-
zeu, Care cerceteaza inimile dupa ceea ce se vede.
si nu judeca dupa trup si

care iese din toate acestea este aceasta, ca pretutindeni vie-

Iar incheierea
cind auzi despre eel netaiat imprejur, si despre
{uirea trebuie sa fie buna, iar

Elini sau de alt neam, sa nu te gindesti la slujitorul si inchinatorul la idoli, ci

de Dumnezeu si la omul cu fapte bune, care nu stie insa de cele

la cinstitorul
135
ale Legii, precum am zis mai sus.

134
Pentru aceasta a zis §i dumnezeiescul Maxim, hotSifnd ce este „taierea imprejur a ini-

- din cele dupa sim^ire §i dupa minte, la cele sim^ite §i gindite

mii tntru Duhul", care „se face
- prin venirea cea fara de mijlocire a Duhului, care
desavfr§ita curmare a lucrSrilor fire§ti,

cu totul spre cele dumnezeie§ti (capitolul 47 din intlia suta a celor

preface §i trupul, §i sufletul

teologhice§ti). (n. aut)

135
§i Teodorit zice acela§i lucru, ca, prin „Elini", Apostolul in|elege aici pe cei dinaintea

inomenirii Fiului lui Dumnezeu care nu se fnchinau idolilor, ci iubeau cinstirea de Dumnezeu
§i fapta bunS, precum Melhisedec, §i Avimeleh §i altii. (n. aut.)

67
 CAPITOLUL III

1 Ce este a§adar mai mult al ludeului? Sau care estefolosul taierii

tmprejur?
2 Este mare in toate privintele. Mai in®, pentru ca lor li s-au incredintat
cuvintele lui Dumnezeu.
3 C&ci ce este daca unii nu au crezut? Au doar necredinp lor vaface
netrebnica credinta lui Dumnezeu ? Sa nu fie!
De vreme ce Pavel -
prin cuvmtul ce a zis, ca „nu este Iudeu eel
intra
aratare" -a scos afara toate cele ale Legii, acum
dar, vazind ca se naste oare-
care stare impotriva, el se lupta si o surpa pe
aceasta. Care este msa starea im-
potriva? Ca - zice - daca cele ale Legii nu
folosesc, atunci pentru ce au fost
alesi Iudeii, ceice pazesc acestea, dintre toate neamurile? Cu
Tntelepciunea sa,
Apostolul strica dar aceasta stare impotriva, zicind
ca este mult folos ludeului'
Dar, prin aceasta, nu vorbeste de ispravile Iudeilor,
ci de darurile lui Dumne-
zeu; caci nu a zis ca Iudeii tntrec celelalte neamuri
fiindca au ispravit oarecari
fapte bune, ci pentru ca „lor li s-au incredintat
cuvintele lui Dumnezeu", care
lucru este facere de bine si dar al lui Dumnezeu,
iar nu merit al Iudeilor. Dar
ce Tnseamna aceea ca s-au incredintat"? In loc de „au luat", a zis:
„li
„li s-au
fncredintat", intelegindu-se ca ei s-au aratat
vrednici la Dumnezeu de a primi
cuvintele Lui date de sus si proorociile.
Zicind acestea, Apostolul se vede ca raspunde spre
ajutorul Iudeilor, dar
apoi iara§i li mustra, aratind ca nu au crezut
cuvintelor lui Dumnezeu, 'prin
care El l-a cinstit. Insa mustrarea aceasta o
aduce ca din partea altcuiva, ce
ar zice unele ca acestea: §i ce folos ca au
primit Iudeii cuvintele lui Dumne-
zeu, de vreme ce nu au crezut? §i Pavel
dezleaga aceasta stare impotriva
dind raspuns nu pentru ajutorul Iudeilor, ci pentru
slava lui Dumnezeu. Pen-
tru ca zice: Daca nu au crezut Iudeii,
ce rau a pricinuit aceasta lui Dumne-
zeu? Au doar necredinja Iudeilor va face
nelucratoare credinta lui Dumne-
zeu, adica incredinjarea cuvintelor lui
Dumnezeu si facerea de bine a Lui?
Ba, caci Dumnezeu nu numai cS nu e vatamat
de necredinta acelora, dar inca
Se si siaveste mai mult prin aceasta, ca iubitor de
oameni Pentru ca'si Iudei- .

lor, care aveau sa-L necinsteasca

prin necredinta lor, Dumnezeu le-a facut
bine. Cum am vazut, Pavel i-a aratat pe Iudei vinovati
si osindip! din in-

Iar Teodorit tilcuie§te a§a zicerea aceasta,

zictnd: „Sa zicem ca nici un om n-a adus lui
Dumnezeu cuvnncioasa 5 datornica multumire §i marire, ci
i
toti s-au aratat nemultumitori ca-
tre El (caci aceasta msemneaza zicerea:
„tot omul este mincinos"). Au doar
nemultumirea
oamenilor are sa pneinuiasca micsorarea slavei lui Dumnezeu? Ba!" Aceasta o zice Fericitul

68
se§i acelea cu care ei se impodobeau, adica din Legea pe care o primisera de
la Dumnezeu.

4 Fie dar Dumnezeu adevarat, §i tot omul mincinos, precum este

scris: „Drept e§ti Tu intru cuvintele Tale gi biruitor cind veijudeca
Tu" (Psalm 50:6).
m
Mai Pavel a zis ca unii dintre Iudei nu au crezut. Apoi - fiindca era
sus,
aratat ca nu doar unii, ci toti nu au crezut - ca sa nu se arate ingreuietor lucrul

ce intr-adevar se facea, Apostolul alcatuie§te cuvintul prea-Tntelepte§te, scri-

Pavel §i in alt loc: „Chiar daca noi nu credem, El ramine credincios, ca nu poate a Se tagadui
pe Sine-Si" (2 Timotei 2:13). (n. aut.)
137
Cuvintul acesta 1-a luat Pavel de la Psalmist, care zice: ,JEu am zis intru uimirea mea:

Tot omul e mincinos!" {Psalm 115:2). (Coresi spune ca marele Vasilie, tilcuind zicerea: „in-
tru uimirea mea", a zis: „mtru rapirea mintii mele"; iar Aquila si Ieronim zic ca in Psalmii

evreiesti se citeste asa: „fntru tulburarea mintii mele".) Pentru ca Samuil li fagaduise lui Da-
vid imparatia, Saul pe fiica sa, iar prietenii §i mai marii ostilor credinta, insa toti au mintit.

Asadar, oamenii erau mincinosi mai inainte de daruri, iar Dumnezeu a adeverit in
to^i

evangheliile Sale, adica in bune-vestirile Sale, iar omul a mintit. §i tot omul e mincinos, fie
pentru c£ nu este „desavir§it §i statornic" - precum au taimacit Teodotion, §i Teodorit si Efti-
mie Zigabenul - fie pentru ca „omul este umbra si minciuna", dupa cum au taimacit Aquila §i

Ieronim, fiindca numai intru Dumnezeu este neprefacerea, si pururea vecuirea si adevarul.

(Iar Simmah a taimacit zicerea aceasta asa: „tot omul minte").

Iar SfTntul Grigorie al Nyssei tilcuieste malt aceasta zicere, zicmd: „Marele David - tnal-

tindu-se cu cugetul, prin puterea Duhului, oarecum din sine - a vazut biriele, neinte-
si iesind

les §i necuprins de gind, si a strigat intru fericita uimire acel glas pe care toti tl cinta: «Tot

omul e mincinos !» Iar aceasta este - dupa gindul meu - ca tot omul care vrea sa giasuiasca
tilcuind negraita lumina este cu adevarat mincinos, nu pentru ca waste adevarul, ci pentru ca
Ti este cu neputinta sa povesteasca" (Cuvint lafeciorie, capitolul 1). (n. aut.)
138 Tale sa
Iar aceasta: „(. . .) si rau Tnaintea Ta am ficut, ca sa Te indreptezi intru cuvintele si

biruiesti cfnd vei judeca Tu", asa se tilcuieste la acelasi Coresi: „(. . .) ca sa biruiesti mustrindu-ma
prin Natan". Macar ca Apostolul a luat zicerea aceasta la credinta cea prin fapte. Iar Isihie §i

Zosim zic a§a: „(. . .) ca sa biruiesti intru cuvintele Tale prin care ziceai ca «toti s-au abatut»."

Iar Teodorit zice ca acest „ca" nu arata pricina, ci isprava, ca noi nu pacatuim ca sa aratam
iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ci El Insusi da izvoarele facerilor de bine, lucrind mfn-
tuirea noastra. Iar oamenii, fiindca sintde sine-si stapinitori [liberi, n. m.], unii se supun lui
Dumnezeu, iar altii se impotrivesc Lui. Drept aceea, cei dintii se mintuiesc, iar cei de al doilea
se osindesc. Dumnezeu insa, Cei ce face bine si celor ifli,- Se va dezvinovati la judecata §i le
va arata binele pe care 1-a facut lor. Ca asa zicea si catre Israilitepi: „Norodul meu, ce ti-am
facut si cu ce te-am mihnit? Ori cu ce te-am suparat? Raspunde-Mi!" (Miheia 7:3). Dupa care,
leaduce aminte facerile de bine ale Sale. Asa zicea si prin Ieremia: „Ce greseaia au aflat intru
Mine parintii vostri, de s-au departat de Mine foarte, si au mers in urma celor desarte si s-au
zadarnicit?" (Ieremia 2:5). Dupa care, iara§i povesteste binele facut lor. (n. aut.)

69 'i
 ;

ind aceasta ca o parere, Sa zicem ca top: nu au crezut; ce rau pricinu-

astfel:
ieste aceasta lui Dumnezeu? Caci El mai mult Se indrepteaza din necredinja
lor! Fiindca - de s-ar judeca si s-ar cerceta facerile de bine ce a facut Dumne-
zeu ludeilor, iar apoi
nemulfumirile rasplatite de Iudei catre Dumnezeu - ne-
gresit ar birui Dumnezeu, precum zice David.
Iar aceasta: „Fie Dumnezeu adevarat!", se intelege in loc
de: Arata-se si
139
dovedeasca-se ca Dumnezeu e adevarat!

5 Iar daca nedreptatea noastra int&re§te dreptatea lui Dumnezeu 140, ce

vom zice? Ca Dumnezeu este nedrept, aducind asuprd urgie? (Ca om
vorbesc.)
6 Sa nufie! Caci atunci cum va mai iudeca Dumnezeu lumea?

oarecari
Iudei, zicind asa:Daca Dumnezeu, Care ne-a facut binele si Caruia noi I-am
fost nemultumitori, Se arata inca mai drept prin aceasta si
biruieste in judecata
Sa (precum a zis David mai sus) - fiindca, din multa Sa iubire de oameni, face
bine celor nevrednici - atunci pentru ce Se minie dupa aceea pe noi si ne
munceste, de vreme ce noi I-am pricinuit a Se tndrepta si a birui in judecata
Sa? Dumnezeiescul Apostol strica impotrivirea aceasta prea-mfelepteste si cu
de-amanuntul, zicind: De vreme ce Dumnezeu te munceste, tu, eel ce te mun-
cesti, nu esti pricinuitor al biruinfei lui
Dumnezeu, fiindca ar fi nedreptate ca
tu, pricinuitor al biruinjei lui Dumnezeu, sa fi
muncit de Dumnezeul ce biru-
ieste. Ci, fiindca Dumnezeu nu este nedrept - ca,
de ar fi nedrept, cum are sa
judece lumea intra dreptate? - fiindca - zic - Dumnezeu cu adevarat
nu este
nedrept, apoi cu dreptate te munceste pe tine. Drept aceea, nu
fiindca ai pa-
catuit te-ai facut pricinuitor al biruinfei lui Dumnezeu, caci
Dumnezeu putea a
birui in judecata Sa si intr-alt chip, chiar daca tu nu ai fi
pScStuit.
Iar aceasta: „ca un om zic", se intelege a§a: Eu zic acestea despre Dumne-
zeu de la sine-mi, dupa socoteala omeneasca, adica precum este cu
putinja a
urmeaza

Iar Fotie tilcuie§te zicerea: „fie" a§a: Socoteasca-se,

mfeleaga-se, cugete-se ca Dumne-
zeu e adevarat! (n. aut.) -
*
1 Af\

Acela§i Fotie (Atnfilohia, 67) zice c&: „Aici, zicerea: «intare§te

dreptatea» nu se leaga
de fiinta dreptafii lui Dumnezeu, ci s-a luat de Apostolul in loc de:
Nedreptatea noastra face
aratata dreptatea lui Dumnezeu, precum intunericul,
alaUirindu-se luminii, o face sa strata-
ceasca mai mult celor ce o privesc; §i precum amarul, alaturindu-se
cu dulcele, Tl face a parea
mai dulce celor ce-1 mantnea. Caci un lucru, alaturindu-se cu cele dimpotriva,
mai mult se
vede." (n. aut.)

70
face Dumnezeu au socoteala negraita §i covir§esc cugetarile oamenilor, fara a
avea trebuinfa de dezvinovatirea §i apararea noastra.

7 CM, daca adevarul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre
slava Lui, de ce dor mai sintjudecat ca pacatos?
8 $i de ce n-amface cele rele, ca sa vina cele bune, precum sintem huliti
§i precum spun unii ca zicem noi? Osinda acestora este dreapta.

Aici, Apostolul repeta iara§i aceea§i intelegere, ca sa o faca mai aratata,

zicind: Daca Dumnezeu S-a slavit §i S-a aratat drept §i adevarat pentru ca eu
am gre§it §i am facut faradelege, pentru ce dar ma osindesc, caci doar am lu-

crat spre slava lui Dumnezeu? Nu sint vrednic de ostnda pentru aceasta, ci

chiar de cununi, ca unul ce m-am facut pricinuitor de a Se slavi Dumnezeu!

Impotrivindu-se dar catre aceasta, Pavel zice a§a: De este adevarat ceea ce zici
tu, atunci negre§it este adevarat §i ceea ce zic Elinii despre noi, Cre§tinii. Caci
Elinii, auzindu-1 pe Pavel spunind ca „unde s-a inmultit pacatul, a prisosit da-

rul", ne luau in ns §i ziceau ca Cre§tinii se indeamna a§a: Sa facem cele rele,

§
urmeaza
vom primi ca adevarat cuvintul acesta pe care-1 zici tu, Iudeule, anume ca
Dumnezeu Se arata bun §i Se slave§te pentru a ta rautate §i nemultumire. Insa,
fiindca cuvintul de mai sus al mincino§ilor Elini e neadevarat - iar „osinda lor
este dreapta", adica cu dreptate se vor munci - atunci nici cuvintul tau nu este

adevarat, cind zici: Pacatuind, eu pricinuiesc lui Dumnezeu sa Se indrepteze §i

sa Se slaveasca. §i, pentru ca acest cuvint al tau nu e adevarat, de aceea e§ti

osindit de Dumnezeu ca pacatos. Fiindca nu ai pacatuit pentru slava lui Dum-

nezeu, ci pentru socotinfa ta cea rea §i iubitoare de mdulcire.

precaden
a
10 precum este scris: „Nu unul!
este drept nici
11 Nu este eel ce intelege, nu este eel ce cautape Dumnezeu.
12 Toti s-au abatut, impreuna s-au netrebnicit. Nu este eel a ft
bunatate, nu este pina la unul" (Psalm 13).
\)j
13 „Mormint deschis este gitlejul lor, cu limbile lor au viclen (Psalm
5:9); „venin de aspida este sub buzele lor" (Psalm 139:3);
14 „gura lor este plina de blestem §i de amaraciune" (Psalm 9:29);
15 „picioarele lor sint grabnice spre a varsa singe" (Pildele lui Solomon
1:16; haia 19:7);

&
71
 / 7 $i calea pacii nuau cunoscut-o " (Isaia 59: 7, 8);
18 „nu estefrica lui Dumnezeu inaintea ochilor lor" (Psalm 35:1).

Dupa ce dumnezeiescul Apostol a zis mai sus

ca Iudeii au ceva mai mult
decit cei de alt neam, pentru ca
Dumnezeu le-a incredintat si a dat in miinile
or Legea - acum arata aici ca ei nu au
nimic mai mult, incit, nepazind cele ce
li s-au incredmfat, mai
mult se invinuiesc. Adica: aveau ceva mai
mult fiindca
fusesera alesi de Dumnezeu, dar - de
vreme ce cu faptele lor cele rele au ne-
cinstit pe Dumnezeu, Care li cinstise
§ i li alesese - acum nu numai ca nu au
vreun pnvilegiu, dar §i vinovatie au mai multa.
Zice apoi ca din partea ludei-
lor: Dar ce? Avem noi vreo precadere", vreo intaietate,
mai mult decit nea-
munle" pentru ca am primit Legea i taierea imprejur?
§ „Nicidecum>" - adica
mci unul, pentru cfi ?i Iudeii au pacatuit asemenea
cu „neamurile", ca sa nu
zic ca au pacatuit mai mult decit
„neamurile". Dar de unde e aratata aceasta"?
De la Prooroci, si mai ales de la David si de la Isaia,
pentru ca acestea - de la-
„nu este drept nici unul", pina la: „de blestem
si de amaraciune este plina
gura
lor - sint cuvinte ale lui David. Iar
acestea - de la: „iuti sint picioarele lor"
pma la: „calea pacn nu au cunoscut-o" - sint cuvinte ale lui Isaia. Apoi iarasi
ale lui David. Apostolul ii aduce asadar ca mustratori ai Iudeilor pe Proorocii
cei mai cunoscuti, care si impreuna-glasuiesc unul cu altul. Aceasta e pricina
pentru care, dupa cuvintele lui Isaia, le zice iar pe ale lui David. §i fiindca
Isaia vorbeste aratat despre Iudei,
apoi si David tot despre acestia le zice pe
cele de mai sus.
§i ia aminte, frate, ca, indata ce se
_ abate de la bine, omul se netrebniceste
fimdca rautatea nu e altceva decit numai o
abatere a miscarilor firii spre rau'
Abaterea de la bine scoate pe om afara din
fire si il face rau i netrebnic
§ pen-
tru ca firea nu-1 mai foloseste la
lucrari bune. Pentru aceasta a zis
David- Toti
s-au abatut, impreuna s-au netrebnicit!" 141 " '

^Iar sfarimare si ticalosie" este pacatul, pentru ca nici

un lucru nu sfanma
sufletul asa precum zdrobeste pacatul, din pricina prapastiilor lui.
il
Caci fapta
buna, fund o insusire buna a firii noastre,
ne face sa umblam pe calea dreapta
§i neteda; iar rautatea, fiind
afara de fire, ne face sa ne purtam
cind in sus
cind in jos, si de aceea facem mi carea
§ noastra ostenitoare. §i las de a mai po-
meni muncile de dupa viaja aceasta pe care
ni le gateste noua pacatul
Iar pnn „calea pacii", vei intelege
vietuirea cea dupa Dumnezeu, ca
aceasta este calea netulburarii si a pacii.
Pentru aceasta a zis Domnuf Luati
jugul Meu asupra voastra, si vefi afla odihna
sufletelor voastre" (Matei 11:29).

Iar Icumenie zice cS „impreuna s-au abatut"

insemneaza ca § i Iudeii, 5 i „neamurile"
s-au abatut de la bine. (n. aut.)

72
 "

19 §i stim ca, toate cite zice Legea, le zice celor ce sint in Lege, ca „toata

gum sa se astupe si sub judecata lui Dumnezeu sa se faca toata

lumea. Pentru ca, din faptele Legii, nuseva indrepta nici un trup,

Pentru ca sa nu spuna Iudeii: Aceste cuvinte ale Proorocilor nu ni s-au zis

noua! -
Pavel arata ca, toate cite a zis, Legea le zice Evreilor, celor ce sint in
nevoie era ca Legea, care lor s-a dat, sa graiasca altora? Iar
Lege. Fiindca ce li

„Lege" numeste toata Scriptura cea Veche, si nu numai cele cinci carti ale lui

Moisi, precum si aici a numit ,JLege" cuvintele lui Isaia si psalmii lui David.
astupe toata gura", arata fala Iudeilor si neinfrinata
Iar aceasta: „ca sa se
a pornirea aceasta a limbii Iudeilor,
pornire a limbii lor. Deci Proorocul oprit
nu ca Iudeii pacatuiau graiau falindu-se ca sa
care curgea ca un riu. Insa zice si

aceasta au fost mustrati de Prooroci, ca sa stie ca

li se astupe gura, ci ca pentru

numai a astupa gura Iudeilor au zis

pacatuiesc si ca se falesc. §i nu pentru

acestea Proorocii, ci si pentru a arata ca toata lumea e sub judecata lui Dum-
fara mdrazneala, neputind a se. indrepta din faptele sale,
nezeu, adica osindita si

ci avind trebuinta de ajutorul altuia, anume de darul lui Hristos. Drept aceea, tu
- o Iudeule! - ce te falesti cu Legea, de vreme ce si tu esti vinovat judecapli,

intocmai cu toata lumea, neputindu-te indrepta din faptele Legift

20 caciprin Lege vine cuno§tintapacatulul

21 Dar acum, in afara Legii s-a aratat dreptatea lui Dumnezeu,
marturisita fiind de Lege §i de Prooroci.

Zice: Daca tu, Iudeule, te fale§ti cu Legea, sa §tii ca Legea ti s-a facut pri-

cina de mai mare munca, pentru cei Legea te-a facut sa cuno§ti ce este pacatul.

142
Teodorit zicerea aceasta a§a: „Unele lucruri din Legea lui
Baga de seama ca tilcuie§te
«Sa nu prea-curve§ti!», «Sa nu ucizi!», «S& nu
Moisi se potriveau cuno§tintei firii, precum:
asupra aproapelui tau», «Cinste§te pe tatai t^u §i pe ma-
furi!», «Sa nu mMurise§ti minciuna
ce nu au primit Legea §tiau ca fiecare din acestea face pe
ica ta!», §i cite ca acestea. CSci §i cei
pe hotMt Puitorul de Lege ca fiind po-
om vinovat de mustrari §i chiar de rnunci. Iar altele le-a

trivite numai Iudeilor din vremea aceea - precum

taierea imprejur, tinerea simbetei, jertfele §i
- care sint inchipuiri ale altor lucruri. Dar numai implinirea acestora nu e destul
cele ca acestea
de de aceea a zis §i dumnezeiescul Apostol ca, «dm fap-
a-1 arata drept pe eel imparta§it ele, §i

Dumnezeu». Acelea§i le spune §i intru til-

tele Legii, nu se va indrepta nici un trup tnaintea lui

legea poruncilor §i tnvataturile ei» (Efeseni 2:15)."

cuirea zicerii: «(. .) desfiintmd (. .)
. .

dupa venirea partea Legii privitoare la lucrarea

§i eu am insemnat undeva ca, lui Hristos,
-
preotilor Legii
preoteasca - cea despre jertfe, §i puneri-Tnainte §i a celorlalte lucrari nnduite
partea morala a Legii stapine§te, §i lucreaza §i se p&ze§te
a Tncetat §i s-a facut nelucmtoare; iar
dupa venirea Mintuitorului. Pentru aceasta a zis Domnul catre tmarul acela: ,JPoruncile le
§i

nu prea-curve§ti" celelalte. §i vezi subinsemnarea zicerii: „Caci voi spre

§tii: sa nu ucizi, sa §i

slobozenie v-ati chemat, fratilor" {Galateni 5: 13). (n. aut.)

73
 Iar unuia ce cunoa§te pacatul §i apoi pacatuie§te, mai mare munca li va fi. InsS
aceasta s-a intimplat din lenevirea ta, fiindca nu ai fugit de pacat, pe care 1-ai
cunoscut prin Lege, §i astfel ai tras 143
asupra-ti mai mare munca. Deci, cum
vei scapa de munca? Primind „dreptatea lui Dumnezeu" - care s-a dat fara
Lege, adica credinfa in Hristos - pentru ca Dumnezeu ne indrepteaza, macar
ca nu avem faptele Legit, fiindca toate le poate. §i bine zice ca „s-a aratat", ca
sa se inteleaga ca dreptatea aceasta, veche fiind, era ascunsa. Iar ca nu era
noua, ci veche, o spune numaidecit, zicind ca ea „se marturisea de Lege §i de
Prooroci". Fiindca §i Legea lui Moisi, §i Proorocii, ziceau ca dreptatea lui
Dumnezeu este vrednica de a se primi pentru vechimea ei. §i, cu toate ca este
afara de Lege, este totu§i placut §i intru insa§i Legea a se indrepta oamenii cu
dreptatea aceasta.

22 Iar dreptatea lui Dumnezeu vine, prin credinta in Iisus Hristos, la

1 AA
toti §ipeste tod cei ce cred , caci nu este osebire,
23 fiindca toti au de slava lui Dumnezeu,
gre§it $i sint lipsiti
24 indreptindu~se cu darul Lui, prin rascumpararea cea in Hristos.

Zice: Dreptatea aceasta, adica indreptarea cu care ne mdrepteaza Dumne-

zeu, vine la toti prin credinta in Iisus Hristos. Caci, purtind fiecare dintre noi
credinta, toti luam de la Dumnezeu indreptarea - §i Iudeii, §i Elinii - fiindca
nu este osebire. Caci Iudeii, macar ca au luat Legea, nu mai vrednici decit
sint
„neamurile'\ pentru ca §i ei au gre§it; fiindca, de§i au invajat din Lege ce este
pacatul, nu au fugit de el. fi, macar ca nu au pacatuit atit de mult ca Elinii (ca
„neamurile" adica), Iudeii erau Dumnezeu, la fel ca
lipsiti §i ei de slava lui
Elinii, fiindca cine pacatuie§te dobinde§te necinste §i ru§ine, iar nu slava §i in-
draznire. Insa tu nu te deznadajdui! - pentru ca tofi - §i Iudeii, §i Elinii - se
indrepteaza, fara de plata, cu darul lui Dumnezeu. Care dar se face prin ras-
platire,adica prin desavir§ita rascumparare pe care a savir§it-o Hristos, pentru
ca El S-a dat pe Sine-§i plata de izbavire §i astfel ne-a indreptat pe noi.

1 AQ
Sfintul Ghenadie zice ca Legea a fecut pe oameni sS cunoasca pScatele nu numai pen-
tru a- 1 opri pe om de la pacat, ci §i pentru a-i pedepsi pe cei ce nu ascultau Legea §i faceau pa-
catul. Pentru ca, de nu ar fi pedepsit pe cei ce pacatuiau, Legea nu i-ar fi facut pe oameni sa
cunoasca, prin cercarea prin pedeapsa simfita a pacatului, ca pacatul e rau, caci cercarea e
§i

mai adeveritoare decit cuno§tin|a goala. (n. aut.)

Dupa Teodorit, acest „la toti" insemneaza pe Iudei, iar „peste toti" msemneaza pe cei
din celelalte neamuri. (n. aut.)

74
 25 Pe Care Dumnezeu L-a hotarit dinainte curatitor, prin credintu intru
45
singele Lui/ cu sa-§i urate dreptatea Su, pentru slabanogirea
pacatelor mai inainte facute
26 tntru ingaduinta lui Dumnezeu; ca sa-§i urate dreptatea Sa in vremeu
de ucum, spre ufiEl tnsu§i drept p indreptind pe eel ce traiegte in
credinta lui lisus.

Aid, Pavel pomene§te de „curatitor" §i de „singe" ca sa mduplece pe Iu-

deu cum ca iertarea pacatelor §i indreptarea se face intru Hristos. §i zice a§a:
Pentru ca, daca tu - o Iudeule! - ai crezut ca pacatele se dezleaga cu singele

oilor, cu mult mai virtos trebuie sa crezi ca se dezleaga cu singele lui Hristos.

$i - daca curatitorul Legii, care era Tnchipuire a lui Hristos - avea o asemenea
putere, cu cit mai virtos o are adevarul? Iar „curatitor" se nume§te acopera-
146
mintul [capacul, n. m.] sicriului Legii , care avea de o parte §i de alta doi

Heruvimi. Acoperamintul acesta, curatitorul, arata cu adevarat firea ome-

neasca a lui Hristos, care era ca un acoperamint al firii Sale dumnezeie§ti. Iar

firea Sa omeneasca, inchipuita de curatitor, se slavea de Puterile Tngere§ti,

care fi slujeau pentru unirea ei cu Dumnezeu-Cuvintul dupa unitul ipostas.

147
Pavel zice ca „L-a hotarit dinainte", ca sa arate ca din vechi era hotarita

izhavirea nrin singele lui Hristos, oentru ca sa vindece „slabanogirea", adica

Tilcuind acestea, Coresi zice ca aici sint arState pricinile mdreptSrii, din care cea tnce-
145

patoare este Dumnezeu, cea de-a doua este Hristos, iar cea lucratoare este singele lui Hristos.
Iar pricinuirea Imparta§irii a toate trei este credinta. §i acestea toate pricinuiesc iertarea
pa-

catelor. [...] (n. aut.)

146
Despre curator, Sfinta Scriptura zice acestea: „§i a fccut (Vaseliil) curatitorul deasu-
pra sicriului, din aur curat, §i pe amindoi heruvimii de aur, un heruvim la o margine a curatf-
torului, §i un heruvim la marginea a doua a curatitorului, umbrind cu aripile lor peste curati-

tor" (le§irea 38:6). Iar cum ca curatitorul avea inchipuirea lui Hristos, vezi.4a capitolul 9 al
epistolei catre Evrei, stih 5. Din curatitor se facea aratat arhiereul, cind liturghisea buna-voin-

ta, §i de oameni §i milostivirea lui Dumnezeu. §i cum ca Hristos S-a facut curatitor al
iubirea
aitora, §i nu al Lui-§i, mai inainte a marturisit dumnezeiescul David: „Nu va da lui Dumnezeu

imblinzire pentru Sine" (Psalm 48:1), despre care, tilcuind-o, marele Vasilie zice: „Nu va da
lui Dumnezeu imblinzire pentru Sine, ci pentru lumea toata, cad El nu are trebuinta de cura-

tire, ci Insu§i este curatitor." (n. aut.)

147
Icumenie zice ca Tatai a hotarit dinainte pe Fiul drept curatitor, iar Fiul §i-a varsat
Iar
singele, dar a impreuna-lucrat §i SfTntul Duh. Drept aceea, mintuirea noastra este dar ob§tesc
al Sfintei Treimi. Pentru aceasta, §i Sfintul Grigorie al Nyssei zicea ca Cre§tinii se cuvine a

mul|umi intocmai §i Tataiui, §i Fiului pentru mintuirea lor: ,JEu zic ca cei ce primesc cu sme-
renie propovaduirea Crucii §i a Invierii trebuie a da deopotriva multumire §i catre Fiul, §i ca-

tre Tatai, caci mintuirea tuturor oamenilor a fost dar al voin|ei Tataiui, iar Fiul a savir§it-o.

Caci nu s-ar fi f&cut mintuirea noastra daca nu s-ar fi pornit spre lucrare buna-vointa a Tataiui

75
 '

urmat
msa si: „intru ingaduirea lui Dumnezeu", ca sa arate ca, desi au dobindit multa
bunatate si milostivire de la Dumnezeu, oamenii au staruit a se aseamana cu
. 48
slabanogii si mortii
Acestea s-au facut msa „ca sa se arate dreptatea lui Dumnezeu",
adica
pentru a se vedea ca Dumnezeu nu este doar drept, ci poate
totodata a ridica si
pe cei omoripl de pacat, aratmdu-i si pe ei drepji. La fel, aratarea
bogajiei este
atunci cmd cineva nu e numai bogat, dar poate a-i face bogati si pe aljii. Deci
- zice - sa nu te rusinezi tu - o Iudeule! - pentru ca te indreptezi in acest chip,
pentru ca si Dumnezeu „Se arata", adica Se impodobeste si Se
slaveste, prin
faptul ca ne indrepteaza' pe noi, oamenii, intru o vreme cind a crescut pScatul
si cind ne-am deznadajduit ca niste slabanogi si ca niste omorip:
de pacat.
Asadar, cum te rusinezi tu, Iudeul, de aceasta slava a lui Dumnezeu?

27 Deci, unde e lauda?Afost inlaturata! Prin care lege, prin afaptelor?

Nu, ci prin legea credintei.

Mai dumnezeiescul Apostol a aratat ca prin credinta ne indreptam. De

sus,
aceea, potrivit rl intreaba acum pe Iudeu, si-i zice: Unde e dar lauda
ta - o Iu-
deule! - si grairea ta cea cu fala? Nu zice: Unde \\\ este fapta
buna? - caci Iu-

catre noi, prin insa§i a Sa Putere;

Putere a Tataiui, ne-am invatat din Scripturi ca este Fiul"
iar
{Cuvintul 12 asupra lui Evnomie), Zicind msa tik trebuie sa
multumim Tataiui §i Fiului ase-
menea, a cuprins impreuna, flra sa-L numeasca, §i pe Sfintul Duh, pricina
sfintul
cea savir§i-
toare a mintuirii noastre. Pentru ca, unde este Tatai §i Fiul,
acolo trebuie sa fie §i SfTntuI Duh,
pentru unirea §i fireasca nedespartire a Sfintei Treimi. (n. aut.)
Iar Fotie, intru o unire tilcuind zicerea aceasta, zice a§a: „In vremea in care ar fi trebuit sa
fie pedepsiti pentru slabanogirea omonrea lor cu pScatele, oamenii s-au fericit de ingaduinta
§i

§i iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Iar dupa aceea - cmd trebuiau a se poc*i, §i in ciuda iubirii
de oameni a Dumnezeu - eadeau
lui intru acelea§i pScate. Iar Dumnezeu - atunci cind ar fi
trebuit sa-i pedepseasca pe oameni nu numai pentru p^catele dinainte, dar §i pentru c5 nu se
poc&au (ba'chiar cre§teau rautatea), in ciuda iubirii Sale de oameni -
intru o vreme ca aceasta -
zic - ce a facut Dumnezeu-Cuvintul ? S-a dat pe Sine-§i ca
rkscumpSrare ! §i nu numai ca Ti
izbave§te pe oameni de pedeapsa §i de munca, ci fi §i indrepteaza, §i fi mintuie§te §i li face
mo§tenitori ai imparatiei Sale. Cu adevarat, acesta este
un dar ce nu are masura! Aceasta este o
daruire ce covir§e§te toata puterea daruirii! §i este
mtr-adevar o dovada de negraita dreptate, §i
nu de dreptate omeneasca, ci dumnezeiasca, mai presus de om. De
aceea a zis §i Pavel ca
aceasta putere este numai a Lui, adica doar a lui Dumnezeu,
§i nu a vreunei alte zidiri.
Iar Icumenie, tilcuind zicerea: „ca sS-§i arate dreptatea
Lui in vremea de acum", zice ca
aceasta e aratarea dreptatii prin care Dumnezeu a
adeverit fagaduinjele ftcute lui Avraam,
anume ca intru saminta lui se vor blagoslovi toate neamurile ca Dumnezeu va
§i mintui pe cei
nevrednici. §i bine a zis Sfintul Maxim ca aceasta este dreptatea lui Dumnezeu, a patimi El
Insu§i pentru cei pacato$i. (n. aut.)

76
 vorbeste doar de lauda. §i raspunde el insusi la intrebare:
deii nu o aveau, ci
- adica nu mai are vreme si loc. Pentru ce? Pentru ca
Lauda ta a fost inlaturata
vremea a te lauda in Lege era mai inainte de a veni Hristos, iar acum nu mai
lauda s-a aratat netrebnica si nefolositoare. Fi-
este vreme pentru aceasta, caci
indca, de ar fi putut Legea a ne indrepta, nu am mai fi avut trebuinta sa ne in-

drepteze Hristos. Dar cu ce lege zice sa s-a lepadat lauda ludeilor? Oare cu „le-

Moisi, care zice ca „omul ce va face acestea va

gea faptelor", adica cu Legea lui
149
vietui prin ele" (Leviticul 18:5)? Ba - zice - ci cu legea credinjei intra Hris-
faptele lui. (Vezi insa
tos,' credinta care indrepteaza pe om in dar, iar nu pentru
-o - „lege" credinta intra Hristos, pentru ca
cititorule! ca Pavel numeste tot si

„legea" era un nume cinstit la Iudei.) Deci - o Iudeule! - lauda-te intra credinta

in Hristos, care te poate indrepta, iar nu in Legea lui Moisi.

28 Socotim asadar caprin credinta se indrepteaza omul, fam faptele

LegiL
numai iar nu §i al „neamurilor"?
29 Oare Dumnezeu este al ludeilor,

Cu adevarat, si al „neamurilor"7 **
Dumnezeu, Care va indrepta taierea imprejur,
30 Fiindca este un singur
din credinta, iar netaierea imprejur, prin credinta.

sta intra singele lui Iisus Hristos,

Fiindca mai sus a aratat ca indreptarea
cuvintul zice asa: Din
iar nu intru faptele Legii, acum Pavel incheie aici si

ca omul se indrepteaza prin credinta. §i sa

toate cele mai sus zise, socotim tot

nu - o Iudeule! - de ti se pare ca lucrul este fara cuviinta. Caci oare

te tulburi

Dumnezeu este Dumnezeu in parte si Dumnezeu numai al unor oameni, ca sa

te mintuiasca numai pe tine, iar nu si pe tot omul de altneam? Nu! Cu cuvin-

tele acestea, Apostolul rusineaza pe Evrei intr-un chip mai infruntator, vrind a
„neamurile", prin
spune ca - atita vreme cit nu marturisesc ca se mintuiesc si

- de Dumnezeu. Caci, cu aceasta, ei isi arata necre-

credinta ei sint luptatori

dinta ca Dumnezeu e Dumnezeu al tuturor oamenilor si ca poarta de grija

Deci zice: Dumnezeu este unul si acelasi, si al Evreilor,
pentru toti deopotriva.
indrepteaza „taierea imprejur" (adica pe eel taiat im-
si al „neamurilor", Care
„netaierea imprejur" (adica pe eel
prejur), nu din Lege, ci „din credinta"; iar

„prin credinta". §i, pomenind de taierea imprejur

netaiat imprejur) o primeste
aminteste iarasi cele zise cu putin mai ina-
si de netaierea imprejur, Apostolul
taierea imprejur nu foloseste atunci cind lipsesc
inte, cu care dovedea ca nici

149 numeste lege „a faptelor" din doua pricini: pentru

Iar Coresi zice ca Legea lui Moisi se
pentru ca cuprinde numai faptele, iar nu §i fen-
ca hotaraste §i invata ce se cuvine sa facem §i

cirea. (n. aut.)

77
 a«r
31 Deci,
c^ toprcJUr
™ ™<toS *»- *
^e stric/tm Ugea prin credi^i? Si nufie! a
sine, pen,™ c S anrfndona

tmlrim Legea!

Hristos

intareste Legea Pen m T' "

„ "' 7"' ™™ CS Credil*> l»"u Hristos

Hristos
cuin fa ln *™tos
Hristos nu necinste § te Le-
gea, ci mai mult o intareste \Z ™ " A

•* pen. ca iTsrii'SE^sir!.-ssr era

CAPITOLUL IV

vraam
aci, aaca Avraam s-a tndreptat
dinfapt,
Dumnezeu.
3 Caci cezke Scriptura? „§i a crezut Avraam
lui Dumnezeu si s-a
*
socotU lui (credinfn adicS)
ca dreptate" (Facerea 1"%'
Dupa ce a deslusit mdestul
ca - -
toti si Iudei si Fii„; t«A-

150 q
ca^t^^
,
g

duPa *-*- a fo,osit

^ ™**-*
^
- fo
AVmm "^ du
trap? Dreptate-
am lui Dumnezeu,
De unde, dir
?i i
Xpte Ba
s-a socotk lui spre
i din c
dr^ta^
dinta cac •
"
"*
'
'

"**
Parintde
***"* " W P*

nostru, au nu s-a"ndreptat
legarea acestei nedumeriri
se
bunatatite - cum zice Iacov -
d,

£^^1^ ^
fapte

din care
ViliZt 71 f
asenSf
^P^*
?
*
PC jertfdnic?"
aVM
^
" Avraam P^tele <

2:21). Dez-
CU adevarat fa P te ™-

to Mesia, adica in '

Hris os Si
*
2^1 T ^ "ft *" Avraam 1 ' de ™™ ce nu credea

78
 lucru. Caci a se
mcredinja cineva desavirsit i a crede ca Dumnezeu
§ poate nu
numai a slobozi dm munci, ci si a face drept pe eel
ce si-a petrecut viata fntru
necinstirea de Dumnezeu, aceasta cu adevarat
este mare lucru. De aceea cre-
dinta celui ce crede una ca aceasta i se
socoteste „spre dreptate", adica Dum-
nezeu nu primeste credinta lui ca sa-i dea plata
pentru ea, ci ca sa-1 indrepteze.
Drept aceea„aduce si el lui Dumnezeu ceva,
credinta adica.
Deci, dupa ce a aratat de la Avraam ca
dreptatea, adica tndreptarea, se
naste dm credmfa, Pavel il aduce martor pe
David, care fericeste pe omul ca-
ruia Dumnezeu nu-i socoteste pacatul.
§i din aceasta arata mai mare covir§ire:
pentru ca, daca este fericit acela care primeste
iertare de pacatele sale in dar
cu mult mai virtos e fericit eel ce, aratind credinta
in Dumnezeu, se fndreapta
din aceasta credinta. Pentru ca acela, iata,
se fericeste de David, si nu s-ar fi
urmat
Caci
fericirea este lucru mare mai mare decit indreptarea, fiindca aceasta este
§i

virful tuturor bunatatilor pe care ni le da noua Dumnezeu. 154

9 Deci fericirea aceasta - in vremea taierii imprejur ori in vremea

155
netaierii imprejur? Caci zicem: „i s-a socotit lui Avraam credinta
intru dreptate".
10 Deci cum i s-a socotit? and era taiat imprejur, sau cind era netaiat
imprejur? Nu intru taierea imprejur, ci intru netaierea imprejur!

Zice: Daca
aceasta' fericire se potriveste aceluia caruia
Dumnezeu nu-i so-
coteste pacatul, adica celui ce s-a indreptat,
iar Avraam s-a indreptat, atunci
Avraam s-a invrednicit si de fericire. Sa vedem dar cmd s-a indreptat Avraam-
and era netaiat imprejur, ori cmd era taiat imprejur? Cu adevarat, cind era ne-
taiatimprejur! Deci fericirea cea mai de sus cade,
adica se potriveste, mai
mult la netaierea imprejur decit la taierea imprejur.

Iar Tcologul Gngone, tilcuind zicerea de mai sus a

_ lui David, zice ca „«fericiti - cei
carora h s-au lasat nelegiuirile» arata desavtrsita
curare a pacatelor. Iar aceasta: Ǥi cei ca-
rora h s-au acoperit acatele», arata ca
P curajirea s-a facut pe deasupra, iar nu intru
adinc. Iar
aceasta: «fencit- barbatul caruia nu-i va
socoti Domnul acatul», arata o a treia
P rmduiala, a
pacatosilor al caror lucru i fepta nu sint laudate,
? dar care sfnt socotiti nevinovati, caci poate
au ftcut pacatul intra necunostinja si de sila, ori
cu scop bun" (Cuvint la Sfintul Botez)
Iar dupa alfi tilcuitori, pacatele „se lasa"
prin Sfintul Botez si „se acopera" prin credinta
si
nu le socote ? te pe ele Domnul (Nichita, tntru
tilcuirea cuvtntului de mai sus al Teologului)
Iar Dialogul ,n Psalmul al doilea din
cei ai pocaintei, zice ca pacatele se acopera
precum se
acopera rariile cu plasturul. (n. aut.)
e a Zke Sfintul Grigorie a! Ny ssei
,„ 'I'
°,
ff
,
{Cuvint la intiia fericire). (n. aut.)
ca -fericirea este cuprinderea a tot binele"

155
Lipseste zicerea: „cade", precum ttlcuieste mai
jos Teofilact, ori: „se potriveste". (n. aut.)

80
 11 lar semnul taierii imprejur l-a luat ca pecete a dreptatii pentru
credinta lui din vremea netaierii imprejur, pentru afi el tata tuturor
celor netaiati imprejur care cred, spre a sesocoti §i acestora dreptatea,
12 gi tata al taierii imprejur, dor nu numai al celor ce sint taiati
imprejur, ci §i al celor ce umblape urmele credintei pe care o uvea
parintele nostra Avraam pe cind era netaiat imprejur.

Aici, Pavel dezleaga o impotrivire, caci poate cineva ar zice: Daca Avraam
s-a indreptat cind era netaiat imprejur, atunei pentru ce s-a mai taiat imprejur?
La aceasta, Apostolu! raspunde ca Avraam a luat semnul taierii imprejur ca o
pecete ce pecetluia §i propovaduia ca
mdreptat din credinta, credinta pe
el s-a
care a aratat-o mai Tnainte, cind era netaiat imprejur. Drept aceea - fii'ndca
amindoua acestea se socotesc lui Avraam: §i netaierea imprejur, §i taierea im-
prejur - prin netaierea imprejur el se arata „tata al tuturor celor netaiati impre-
jur", adica al „neamurilor". Dar caror netaiati imprejur? Al acelora care ered
al
asemenea cu el, „incit §i acelora sa li se socoteasca credinta spre dreptate", adi-
ca aceia sa se faca drepti. §i iara§i, prin taierea imprejur, Avraam se arata tata
§i

al „taierii imprejur", adica al Israilitenilor. Dar nu este tata al celor

ce se asea-
mana lui doar prin taierea imprejur, ci al celor ce urmeaza si credintei ce s-a
Avraam
irm
moarte
nezeu poate sa faca saminta lui nascatoare de viata §i sa-i dea fiu.
Deci toata noima (in^elesul) este a§a: Avraam a crezut §i s-a indreptat in
vremea cind era netaiat imprejur, pentru ca sa fie tata al neamurilor celor ne-
taiate imprejur. Iar apoi, a luat taierea imprejur ca pecete §i semn al
credintei
aratate pe cind era netaiat imprejur, pentru ca sa fie tata §i al Israilitenilor celor
taiati imprejur, §i anume al acelora care umbla pe urmele credintei sale pe care
a avut-o cind era netaiat imprejur. Caci, daca lipse§te credinta aceasta, in zadar
se falesc cei taiati imprejur cu taierea imprejur, la fel cum ar arata cineva o pun-
ga pecetluita pe dinafara, dar fara nici un ban inauntru, ci de§arta §i seaca. §i, in
ziua de astazi, fiecare Evreu este ca o punga pecetluita pe dinafara cu ceara, dar
fara a avea in launtru vistieria credintei careia taierea imprejur ii este pecete,

13 Fiindca nu prin Lege a primit Avraam §i semintia lui fagaduinta ca

vor mo§teni lumea, ci prin indreptarea din credinta.
14 Caci, daca cei din Lege sint mo§tenitori, atunei credinta s-a
zadarnicit §i s-a stricat fagaduinta,
4

Mai sus, Apostolul a aratat ca dreptatea (adica indreptarea) nu s-a facut din
Lege, ci din credinta lui Avraam; iar acum arata ca nici fagaduinta pe. care a

81
dat-o Dumnezeu Patriarhului nu s-a facut din Lege, ci tot din credinfa care 1-a
mdreptat pe Avraam. §i care a fost fagaduinta Dumnezeu? Aceasta: a se
lui
face Avraam mo§tenitor al lumii, adica a se blagoslovi intra Avraam toate nea-
murile lumii. §i zice ca, daca mo§tenirea ar fi fost data prin Lege, credinta s-ar
fi zadarnicit, adica ar fost lucru de§ert §i netrebnic. Fiindca cine ar mai fi purtat
grija pentru credinta, daca fagaduinta lui Dumnezeu ar fi fost data de Lege} Dar
4.

aceasta nu e a§a, fiindca Avraam nu a mo§tenit fagaduinta cu mijlocirea Legii -

caci unde era Legeal - ci cu mijlocirea credintei, precum este scris: „§i a crezut
Avraam lui Dumnezeu, §i s-a socotit lui spre dreptate" (Facerea 15:6).

15 caci Legea pricinuie§te minie; caci, unde nu este lege, acolo nueste
nici calcare delege.

Cu aceste cuvinte, Apostolul arata cum, prin Lege, se strica fagaduinta lui
Dumnezeu, zicind ca Legii ii urmeaza calcarea, iar de aici Legea pricinuie§te
156
urgie §i aduce blestem §i pedeapsa. A§adar, eel ce este vino vat de pedeapsa
cum mai poate fi vrednic sa ia mo§tenirea §i fagaduinta?

16 De aceea, mo§tenirea fagaduita este din credinta, ca safie dap a dar,

spre afi adevarata fagaduinta la toata semintia, nu numai la cea din
Lege, ci §i la cea din credinta lui Avraam - care este tata al nostrual
tuturor,
99
17 precum „Tata al multor neamuri te-am pus pe tine
este scris:
(Facerea 17:5) - tnaintea lui Dumnezeu, Caruia a crezut,

De vreme ce Legea pricinuie§te urgie, Apostolul arata aici ca Avraam s-a

fndreptat §i a mo§tenit fagaduinta lui Dumnezeu din credinta, ca toate sa fie
dupa darul Dumnezeu. Darul insa intra ce lucreaza? „Intru a fi adevarata
lui

fagaduinfa." Dar oare nu cumva §i darul are calcare, precum Legea, ca sa fie
neadevarate §i acelea ce se dau in dar de la Dumnezeu? Nu! Ci, fiindca totul
este dar §i mila a lui Dumnezeu, atunci urmeaza ca §i cele ce se dau sint ade-
varate la toata seminjia lui Avraam, adica la toti cei ce cred. §i nu numai la
cei din Lege, adica la Evreii cei taiati imprejur, ci §i la cei din „neamuri", ne-
taiati Avraam, nascuti din dmsul din credinta.
imprejur, care sint saminta a lui
De aceea, eel ce nu are credinta nu este nici saminta a lui Avraam, care e „tata
al nostra, al tuturor", adica al credincio§ilor, precum este scris ca: „tata al

multor neamuri te-am pus". Caci Avraam este tata al tuturor credincio§ilor,
precum Dumnezeu este parinte al tuturor, adica nu dupa inrudirea fireasca, ci

156
Teodorit zice cS „urgie" nume§te pedeapsa. (n« aut.)

82
 dupa insusirea credinjei. Pavel a adaugat si aceasta: „Caruia a crezut", ca sa
arateca Avraam a luat rasplatirea credintei spre a fi parinte al tuturor
credin-
cio§ilor. De aceea, daca tu - o Iudeule! - nu
marturise§ti ca Avraam este tata
al nostru, al tuturor, imputinezi cinstea primita
de Avraam pentru ca a crezut.

a Lelui ce mviaza mortu §i cheamape cele ce nu sint ca si cum arfi.

Pavel arata aid ceea ce spuneam mai sus, anume ca Avraam a crezut
ca
Dumnezeu poate nu numai sa invie un trap mort, a§a cum era al sau, ci sa-1 si
arate nascator de alt trap viu. De aceea zice aici: „al Celui ce invie mortii". Iar
zicerea aceasta: „si cheama pe cele ce nu sint ca §i cum ar fi", a adaugat-o ca
sa arate ca lui Dumnezeu nu-I este cu neputin|a a-i face fiii lui Avraam pe cei
ce nu erau fii ai acestuia. Nu a zis ca face si zideste cele ce nu sint, ci ca le
5> numeste", fiindca, asa cum noua ne e lesne a le numi pe cele ce sint, tot ast-
fel §i lui Dumnezeu Ii este lesne a le numi pe cele ce nu sint.
157

m
w'

18 Maipresus de nadejde, Avraam a crezut intru nadejde ca sevaface

tata al multor neamuH,

Sa nu socote§ti - zice - ca Avraam a fost cinstit in zadar §i fara dreptate!

Caci cum s~ar fi cinstit fara dreptate eel ce, afara de nadejdea omeneasca §i fi-
reasca, a crezut intru nadejdea in 158
Dumnezeu ca „se va face parinte al multor
neamuri"? Dar nu al Ismailitenilor - pentru ca aceia nu s-au nascut din Avra-
am dupa credinta, ci dupa fire - ci al acelor neamuri care se aseamana cu
Avraam dupa credinta.

157
Ambrozie) zice ca - prin „cele ce nu sint", pe care „Dumnezeu le
Iar Coresi (dupa
cheamS ca §i cum ar fi" - se inteleg „neamurile", care nu sint saminta a "lui
Avraam §i norod
ai lui Dumnezeu, dar sint chemate de El ca §i cum
ar fi astfel.
Allii inteleg ca aici e vorba de inainte-hotarirea lui Dumnezeu,
Care, pe cei nenascuti, ii
are in minte ca §i nascuti. Iar altii tn|eleg na§terea lui Isaac, care nu a fost dupa fire, cidupa
atotputernicia lui Dumnezeu. La fel a fost tilcuita, de Ambrozie, §i zicerea: „Celui ce mviaza
mortii", adica: „Celui ce face vii pe nenascatori", precum pe Avraam §i pe Sarra. Iar Hrisos-
torn, prin „morti", intelege aici „neamurile", pe paginii cei morti din pricina necinstirii de
Dumnezeu §i a pacatelor, pe care Dumnezeu ii arata vii, prin buna-cinstire de
Dumnezeu §i
prin faptele cele bune.

zicerea aceasta a Apostolului, sint potrivite cuvintele minunatei

§i, la
Iuditha: „Ai gfndit,
§i s-au fScut cele ce ai gindit, §i s-au tnfati§at cele
ce ai voit §i au zis: lata, de fata sintem!
(Iuditha 9:5). (n. aut.)
Severian zice §i el intr-un glas ca „Avraam, lipsit de nadejdea fireasca,
a crezut intru
nadejdea puterii lui Dumnezeu, Cei ce i-a fagaduit". §i Teodorit zice:
„(...) afara de nadejdea
cea dupa fire, fntru nadejdea fagaduintei lui Dumnezeu". (n. aut.)

83
 19 dupa cum i s-a spus: „A§a vafi semintia ta!" (Facerea 15:5); §i,
neslabind in credinta, nu s-a uitat la trupul sau eel omorit, mat de o
suta de ani aflindu-se atunci, §i la omorirea pintecelui Sarei;
20 §i nu s-a indoit, prin necredinta, defagaduinta lui Dumnezeu, ci s-a

cu credinta, dind slava lui Dumnezeu

intarit
21 §ifiind desavir§it incredintat ca, ceea ce afagaduit, puternic este a p
face.
4
4
**.

Dupace a zis ca Avraam, dincolo de nadejdea omeneasca, a crezut in na-

dejdea puterii lui Dumnezeu, Apostolul aminte§te aici cum Dumnezeu i-a fa-
gaduit Patriarhului ca semintia lui „va fi numeroasa ca stelele cerului §i ca ni-
sipul marii". §i Avraam nu a slabit, ci s-a intarit in credinta in inima sa, §i nu
s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, nu a socotit ca trupul sau
caci eel

omont de multa batrinete §i de sterpiciune nu va mai putea zamisli.

Cucuvintele acestea, Apostolul arata ca eel ce crede trebuie sa aiba multa
putere, caci multi necinsteau §i defaimau credinta, zicind ca ar fi lucru ce se
face fara osteneala, §i mareau faptele, care cer sudori §i osteneli §i au trebuinta
de putere pentru a fi savir§ite. De aceea, Apostolul zice ca eel ce crede are ne-
voie de suflet puternic ca sa departeze cugetele necredintei, precum s-a intarit

in credinta § i Avraam. Cum §i in ce chip? Cu aceasta, ca a dat slava lui Dum-

nezeu §i nu a crezut cugetarilor omene§ti, ci a socotit cele vrednice de slava §i
marirea lui Dumnezeu §i s-a incredintat desavir§it ca Dumnezeu po'ate a le

face pe cele cu neputinta de facut. Ca aceasta este slava lui Dumnezeu. De

§i

aceea dar, eel ce nu crede §i iscode§te mult, acela nu slave§te pe Dumnezeu.

Si, fiindca Avraam nu era de o suta de ani intregi, pentru aceasta a zis Pa-
1 ff\

vel cu indoiala ca era „mai de o suta de ani".

22 Pentru aceasta, credinta lui i s-a fi socotit intru dreptate.

23 Insa nu s-a scris numai pentru dinsul ca i s-a socotit lui spre
dreptate,
24 ci se va socoti fi pentru noi, cei ce credem in Cel ce a sculat din morti
pe Iisus Hristos, Domnul nostru,

159
Coresi, nedumerindu-se, zice: „Dar Avraam cind a zis: «Stapine
cum de s-a indoit

Doamne, dupa ce voi cunoa§te c&-l voi mo§teni (pamintul din Hanaan adica)?» {Facerea
15:8) S-a indoit a§adar!" §i, dezlegind nedumerirea, zice vk Avraam a crezut, precum se vede
acela§i capitol al Facerii, dar cerceta chipul in care se va implini fagaduinta -
mai sus din
precum tilcuiesc Ambrozie, Hrisostom §i Teodorit, (n. aut.)
160
Scriptura zice c& Avraam era de o suta de ani cind s-a nascut Isaac (Facerea, capitolul
5). De aici, se socote§te eg, atunci cind a luat ftgaduinta c& va na§te pe fiul s^u
Isaac, Avraam

era de nouazeci §i noua de ani §i trei luni. (n. aut.)

84
 inviat pentru
noastra.

wmdca a zis multe lucruri mari despre Avraam,

si cineva ar fi putut m-
treba: Si ce se potnvesc acestea
noua, Crestinilor, o fericite Pavele? - Apos-
tolul arata ca pentru noi s-au
sens acestea si ca noua ni se va socoti
spre
dreptate credinja, numai de o vom avea,
crezind intra Dumnezeu, Care a in-
viat pe Iisus, dupa firea Sa omeneasca.
Iar daca tu, Crestine, te mdoiesti ca
pop sa fn indreptat, ia aminte la Iisus, Care a
sters toate pacatele tale Care a
munt dar nu pentru pacatele Sale, caci nu avea pacat, ci pentru pacatele lu-
mii. §1 Care a inviat, dupa cum se cuvenea, caci cum putea sa fie tinut
de
moarte si de iad Cel fara pacat? Asadar pentru
aceasta a murit a inviat', ca sa-i
slobozeasca pe oameni de pacat si sa-i faca
drepti.
Deci - precum Avraam a crezut ca trupul lui",
care era ca mort, are sa invie
- asa sa crezi §1 tu ca Iisus a murit si a inviat, si \i se va
socoti si tie spre drep-
tate credmfa aceasta, precum i s-a
socotit si stramosului nostra Avraam
*P

CAPITOLUL V

/ Drept aceea, mdreptindu-ne prin credinta, avem pace cu Dumnezeu,

prin Domnul nostru Iisus Hristos,
2 prin Care avem si apropiere, prin credinta, la darul acesta tntru
care
stam si ne laudam, intru nadejdea slavei lui 161
Dumnezeu.

Iar Coresi, tilcuind acestea, zice:

1) rodul dreptatii noastre este pacea, 2) nadejdea
sla-
vei, 3) marimea de suflet,
4) bucuria, 5) prietenia, 6) infierea, 7) viata ve§nica.
Baga de seama ca - dupa Sfintul Grigorie Tesaloniceanul - avejn trei feluri de pace
Avem pace cu noi tnsine, cfnd gonim de la noi patimile
si cugetele cele rele din sufletul nos-
ru 5 i nu sintem tulburaji de ele. Avem
pace cu aproapele nostru, cfnd facem tot ce putem
pen-
mi a se impaca fratele nostru si nu-i pricinuim nici
un felde sminteala. Avem pace si catre
Dumnezeu, cind pazim poruncile si voile Lui si cmd nu ne mustra constiinta ca am fi calcat
vreoporunca. w

Iar purtatorul de Dumnezeu Calist, socotind despre pace mai pe larg,

o tmparte in patru. Si
zice ca una este pacea trupului, cmd
acesta fsi primeste toata odihna si fnlesnirea -
care nu
este pace, ci pare numai, caci pricinuieste
sufletului multa tulburare. Iaralta pace este
cea a
simturi or, cind - fugind cineva de lume
si de ale lumii, ori inchizindu-se -
pricinuieste simtu-
nlor sale pace prin liniste §i prin fuga, nici
vazind, nici auzind, nici graind de cele ale lumii
Este apoi a treia pace: cea a sim|uriIor
si a sufletului laolalta, cind, impreuna
cu pacea simtu-
nlor, si sufletul este in pace din partea
cugetelor, si puterile sale sint in pace prin liniste
si prin
pazirea minpi si a mimii. Aceasta pace este atunci
cind cineva se roaga curat, si plinge mai cu

85
 In acest capitol, Pavel vorbeste despre petrecerea viepli. Caci - de vreme
faptele le-a defaimat, vorbe§te apoi si
ce a zis lucruri mari despre credinja, iar

despre viejuirea Crestinilor, pentru a nu le socoti noi nebagate

despre fapte si

Caci, de vreme ce credinta ne-a mdreptat, atunci sa nu mai paca-

in seama.
avem pace cu Dumnezeu prin vietuirea noastra cea placuta Lui.
tuim, ci sa
Domnului nostra Jisus Hristos.
Dar aceasta cum se va face? Prin mijlocirea
mdreptat pe noi, care eram pacatosi, va ajuta El
Pentru ca Hristos, Care ne-a
Insusi sa ne pazim si sa raminem intra dreptatea aceasta, fiindca printr-Insul

avem apropiere, adica am fost adusi, catre dar. Deci - daca Hristos ne-a adus
acesta pe noi, care eram departe - cu mult mai virtos ne va si tine
la darul
Dar cum am fost adusi la darul acesta, in ce
acum, dupa ce ne-am apropiat.
noi credin{a. §i ce este darul acesta la care
chip? CU credinta, adica aducind si
dobmdirea tuturor bunatatilor pe care le-am pri-
ne-a adus Hristos? Aflarea si
mit prin Sfintul Botez. §i intra acest dar - zice Apostolul - stSm, avind adeve-
dumnezeiesti stau totdeauna si nu cad ni-
rirea si neprefacerea, caci bunatatile
ciodata. §i nu numai ca avem cu adeverire cele ce am luat, ci nadajduim sa

luam si allele - caci zice: Ne laudam in nadejdea bunatatilor viitoare, care,

ni se vor da negresit, desi nu le meritam,
fiindca sint spre slava lui Dumnezeu,
pentru ca sa se slaveasca Dumnezeu.

•162
bine §tiind ca
& ,

aduce

dulceata §i ia aminte cu dulceata la dumnezeie§tile cuvinte. A

patra pace se face desavtrsita in

neziditului Sfint Duh, Celui ce le-a zidit pe toate. Atunci, el

suflet ctnd omul va primi venirea
osebita, are pacea care covirseste toatft mintea, ca
se lumineaza, §i se bucura, si viaza viata si

insufletirii, si vedeniei, si bucuriei facatorului de pace Duh,

urmare a si luminarii, si
lucrSrii,

Celui ce insufia tn initna enipostatic si lucrator.

din aceasta pricing este schimbatoare si
Pacea a doua si a treia se ctstiga cu osteneaia si,

ftra osteneaia trupeasca si intru oprirea desavlrsitului

nedesavlrsita; iar cea de-a patra se face
nu era tngaduita nici un fel de lucrare, n. m.]
sabatism [sarbatoarea simbetei, ctnd Evreilor le
vezi zicerea: „pacea lui Dumnezeu, care
(capitolul 82 din cele netiparite). Despre pace, si la
Dumnezeul pacii" (Filipeni 4:9). Zice 51
covirseste toata mintea" (Filipeni 4:7); si la: „iar
care, fara lucrarea Sfintului Duh, nu se
Marcu Asceticul: ,JPacea este izbavirea de patimi,

afia!" (Despre legea duhovniceasca, capitolul CXCII). (n. aut.)

aduce Sfintul Chiril Alexandrinul, zicind:

este asemanarea pe care o
162 aici
Prea-buna
buna mireasma ce este intr-tnsele
Socotesc ca, precum mirodeniile cele mai alese tsi arata
sufletul cuvios, tnfoctndu-se prm ispitirea pe
doar atunci ctnd se impreuna cu focul, tot asa §i

aratarea feluritei fapte bune ce este m-

care o patimeste si prin durere, face mai lucratoare

tr-msui" (cartea despre Patriarhul lacov).

intti
lauda pricinuitoare de dragoste sint cu ade-
fn tticuirea zicerii acesteia, prea-vrednice de
?i

„De unde ne laudam in necazun? Dmtru a mbi

vUrat si cuvintele tnteleptului Fotie, care zice:

86
 4 $i rdbdarea cercare, iarcercarea nadejde, iar nadejdea nu rusineaza,

Nu
ne laudam - zice - numai intru bunatatile ce or sa fie, ci
mca mai mult
ne laudam intru necazurile de fata ce le avem. Sa nu va
tulburap! - - zice fra-
Jilor Crestini,
din pricina ca ne necajim, fiindca necazurile acestea
sfnt lauda
Crestinilor. Caci necazul pricinuie§te rabdare, rabdarea
cercare, iar cercarea Tl
alege pe eel ce se ispiteste. Si, dupa ce este cercat
si cugeta in constiinfa sa cea
buna cum ca pentru Dumnezeu patimeste, omul nadajduieste
ca va lua plata
pentru necazurile sale. Iar aceasta nadejde nu cade, nici nu
rusineaza pe eel ce
nadajduieste. Intru aceasta a zis Iacov, fratele lui Dumnezeu:
„Fericit e omul
care rabda ispita, ca, lamurit facindu-se, va lua cununa
viefii, pe care Domnul a
fagaduit-o celor ce ll iubesc pe El" (Iacov 1:12). Caci
nadejdile oamenilor,
nefiind adevarate, rusineaza pe cei ce nadajduiesc intr-insele; iar nadejdile
li

lui Dumnezeu nu sint asa, fiindca Acela ce

da cele bune, adiea Dumnezeu, este
nemuritor si bun. Si noi, cei ce vrem sa luam bunatafile, desi
vom muri, vom
viejui iarasi, deci nu e nici o impiedicare ca sa se adev'ereasca.
i63

foartepe Dumnezeu, caci tot eel ce iube 5 te se bucura cind patimeste pentru
eel iubit. Dar de
unde s-a revarsat acea dumnezeiasca iubire si a cuprins toata inima
noastra? Din PreasflntuI
Duh, Cei ce S-a dat noua, incit totul este al darului celui de sus.
Si sintem prea-datori sa-L iu-
bim §1, daca se tnttmpla a patimi ceva, sa nu ne departam de iubirea
Lui. De ce? Pentru ca El
ne-a iubit pe noi mai intii! Si pe cine? Pe noi, care
eram vrajmasi §i Iuptatori Tmpotriva Lui
Ai vSzut covirsirea? Ai v3zut ctt de mare e datoria? Adauga
§i ceea ce e mai mare mca: nu
numai ca ne-a iubit, dar S-a si lasat a fi necinstit pentru noi, a fi
palmuit, §i rSstignit si socotit
mtre cei morti. §i, prin toate acestea, a aratat iubirea Sa
catre noi. O, iubire care infricoseaza
pe Ingen, care i-a suit pe oameni la ceruri §i a stricat tirania
Cine nu-L iubeste pe
diavolilor!
un mbitor ca Acesta? §i cine ar putea savir§i ceva vrednic de
o iubire atit de mare, sau cine ar
putea rasplati ctt de putin din datorie? Fiindca, de ar muri
de zeci de mii de ori, nu face vreun
lucru mare, caci patimeste pentru Facatorul s3u de bine,
pentru Cei ce-1 iubeste, iar nu pentru
vrajmasi si Iuptatori, precum a patimit §i patimeste Acela
pentru fiecare din noi. De aceea,
cmd patimim, sintem datori a ne bucura §i a ne veseli c& ne-am invrednicit
§i noi a suferi ceva
pentru un lubitor atft de mare, chiar daca intr-o mica masura"
(la Icumenie). (n. aut.)
Iar Fotie zice ca Pavel a tnceput de la zicerea: „spre
nadejdea slavei lui Dumnezeu" §i a
sfirsit la: „iar nadejdea nu ru§ineaza"
ca s3 arate ca nadejdea cea dintii este a incepatorilor
necercati cu necazurile si cu ispitele, iar cealalta a celor
desavirsiti, care, ceremdu-se prin ne-
cazun §i aratindu-se neindoiti, au deplinatatea §i ajung la ctstigarea
celor nadajduite. Asa de
pilda, a nadajduit Avraam, dupa batrtne|e si dupa
sterpiciunea Sarei, ca va ajunge tata al nea-
munlor. Aceasta e inttia nadejde, mare cu adevarat, dar necercata.
Mai tirziu, Dumnezeu 1-a
cercat pe el si 1-a lamurit cu o infrico§ata topitoare,
cmd i-a poruncit sa aduca jertfa pe fiul
s3u. Iar Avraam nu s-a indoit, ci s-a sirguit sa-1
junghie pe Isaac, f3ra a socoti si a zice: §i
cum ma voi face eu tata al neamurilor daca tnjunghii pe acesta? Aceasta
este nadejdea cen
desavir§ita, care dobtndeste cele nadajduite.
Iar marele Vasilie - tilcuind zicerea: „§i din toate necazurile mele m-a izbavit", din Psa,
mul 33 - zice c8 - daca necazul lucreaza rabdare, iar rabdarea cercare -
atunci eel ce se lea-
p8da de necaz se lipseste pe sine-si de lamurire. Deci, precum nimeni
nu se tncununeaza daca

87
 .

5 caci dragostea lui Dumnezeu s-a revarsat in inimile noastre, prin

Duhul Sfint ce S-a dat noua.

Apostolul adevereste bunatatile ce or sa fie plecind de la iubirea pe care a

aratat-o Dumnezeu catre noi. Cam acestea zice Pavel: Sa nu fi necredincios,

omule, caci nadejdea pe care o avem pentru bunatatile cele ve§nice nu cade!
- de mult, incit inca de aici ne-a
Caci de vreme ce Dumnezeu ne-a iubit atit

Sai, fara de osteneala, prin Sfintul Sau Duh - cum ar putea sa nu ne

facut fii ai

cununile, dupa ostenelile ce am suferit pentru dragostea Sa? Caci ,, s-a

dea si

Dumnezeu in inimile noastre" e in loc de: Bogata si im-

revarsat dragostea lui

belsugata se arata Tntru noi dragostea lui Dumnezeu, fiindca avem in inimile

noastre Duhul Sfint pe Care ni L-a dat.

neputinciosi fund noi, la vreme, a murit pentru cei

6 Caci Hristos, inca
necinstitori.
cu greu, va muri cineva, iar pentru eel bun
7 Si abia pentru eel drept,
poate indrazneste cineva sa moara,
dragostea Sa intru noi prin aceea ca, inca
8 dor Dumnezeu intareste
pacatosi fiind noi, Hristos a murit pentru noi.

indrepttndu-ne noi acum prin singele Lui, ne

9 Cu atit mai virtos dar,
vom mintui printr-lnsul de urgie.

Pavel a zis ca „dragostea lui Dumnezeu s-a revarsat in inimile

Mai sus,
noastre prin Sfintul Duh ce S-a dat noua". Iar acum, arata marimea dragostei
Hristos pentru noi, cei „neputin-
lui Dumnezeu din moartea pe care a luat-o
este neputinta, precum dreptatea si fapta
ciosi", adica pacatosi, caci pacatul
- dupa Ieronim, in epistola catre Algazia - Hristos a
buna sint sanatate. Si
murit atunci cind neputinta aceasta a pacatului se inmultise. Dar Hristos a fa-

cut inca mai mult, caci a murit pentru noi, care eram nu numai pacatosi, ci si

necinstitori deDumnezeu, cu toate ca abia ar muri cineva chiar pentru un om

Iar a muri Hristos pentru noi, pacatosii si necinstitorii de Dumnezeu
drept.
este desavirsirea dragostei

tot a?anu se poate arata nici lSmurit decft numai pnn necazun. §i
nu are impotriva-luptatori,
necazurile stnt cu adevarat ca o
iarasi zice la tflcuirea aceluiasi psalm ca, „pentru
nevoitori,
slava, cind, «fiind ocariti, binecuvintam; huhti,
hrana §i iscusinta care ti due catre parinteasca
multumim; necajiti, pentru necaz ne iaudam»." (n. aut.)
mingiiem; dosaditi ori obijduiti,
164 ne mtntuim: eram neputinciosi de voia noas-
Fotie zice c'a aveam trei impiedicari ca sa 1)

mult ajutor; 2) eram pe deasupra si necinsUton de

tra iar nu dupa fire, si de aceea ne trebuia
nostru Dumnezeu si bateam razboi cu El, si fi cinsteam pe
Dumnezeu, caci gonisem pe ajutatorul
dumnezei; 3) eram

88
 )

Iar zicerea: „la

vreme" insemneazS: „vremea potrivita si inainte-hotanta"
_
caci Hristos a murit pentru noi la
vremea cuvenita, precum spune si aceasta:
„cmd a venit plmirea vremii". 165 Deci, fiindca
Hristos a murit nent™ *,„«.
moartea
tos ne va izbavi pe noi, cei care
ne-am mdreptat, de urgia ce va sa fie' Caci -
de vreme ce ne-a dat lucrul mai mare, adica
a ne indrepta - cum sa nu ni-1 dea
§1 pe eel mic, adica a ne izbavi de urgie? (Iar
„urgie" este munca ce va sa fie -
dupa Teodont.) Si, dupa ce ne va mintui de
urgie, cum sa nu ne dea si bunata-
tile cele vesnice, pentru multa iubire cu
care ne iubeste? Ni le va da negresit'
- daca vom ramine pma la sfirsit intru darul
si dragostea Lui.

10 Caci - dacS, vrajma§ifiind, ne-am impacat cu Dumnezeu

prin
moartea Fiului Sau - cu mult mai vtrtos, impacindu-ne,
ne vom
mintui intru viata Lui.

Apostolul pare a zice aceleasi lucruri ca mai

mainte, msa injelegerea cu-
vmtelor lui este osebita. Fiindca, mai sus, a zis
ca eram pacato§i; apoi, a zis ca
ne-am mdreptat; iar apoi a zis dupa asemanare
daca Hnstos ne-a mdreptat cu moartea Sa
[prin comparatie (n. )] ca
- m
pe noi, cei pacatosi - cu mult mai
virtos ne va mintui acum, dupa ce
ne-am mdreptat. Iar aici, pomenind de
moartea si tnvierea lui Hristos, aduce mtelegerea iarasi dupa asemanare si zice
a§a: Daca ne-am impacat cu Dumnezeu prin smgele si moartea
atunci
Fiului
Sau, cum sa nu ne mintuim acum cu viata
si mvierea Fiului Sau? Pentru ca
daca Dumnezeu-Tatal nu a crufat, nici nu S-a
scumpit atunci a da pe Fiul Sau'
ciL-a dat pentru impacarea noastra, cum sa nu ne mintuiascS mai virtos acum'
cu viata Fiului Sau?

11 $i nu numai atit, ci ne §i laudam intru Dumnezeu

prin Domnul
nostru Iisus Hristos, prin Care am luat acum
impacarea.
Nu numai ca ne-am mintuit - zice - ci ne laudam
si intru Dumnezeu pen-
tru aceasta, ca ne-am mintuit fund pagini,
§i mai ales ca ne-am mintuit nu prin

5 ' fiind inSa " e " a iubk Bunu1 Kul lui Dum««u,
7j^f\ ^J
dragostea Sa cafre no.. Si c : ' §i sufletul §i-a pus pentru
- daca atunci, cmd ajunsesem tntru attta rautate, ne-a iubit,
si ne-a
ndicat si ne-a mdreptat, smgele S5u dtndu-§i
pentru slobozirea noastra - cu mult mai virtos,
ce ne-a mdreptat astfel i ne-a f&cut ai Sai,
dupa
§ ne va apara de aici inainte, cmd nu mai trebuie ca
El sa
moara § ._n 1C i no. nu mai ajungem la atita neputinta
si rautate ca mai mainte. Pentru
aceasta dar
trebuie sa avem adevarata si f5ra indoiala
nadejdea ftgSduintelor celor bune. (n. aut
Vezi cum se tilcuieste mai pe Iarg zicerea:
„cind a venit plinirea vremii" in subinsem-
narea la Galateni 4:4. §i de ce a venit Hristos
Tn cele mai de pe urma vremi, vezi la zicerea-
„iar acum o data, la sfirsitul veacuriior"
(Evrei 9:26). (n. aut.)

89
 §
pricinuitorul laudei noastre, fiind pricinu-
Domnul nostra Iisus Hristos". El e
itor §i al tmpacarii noastre cu Dumnezeu.

om lume pacatul prin

12 De aceea - precum printr-un a intrat in $i,

-
moartea tot a§a §i moartea a trecut la toti oamenii, pentru
pacat,
care toti au pacatuit.

mdreptat pe noi, se mtoarce la rada-

Dupa ce a zis ca Domnul Iisus ne-a
arata ca acestea doua au intrat in
cina raului, adica la pacat si la moarte, si
prin Adam. Iar apoi va arata ca acestea
lume „printr-un singur om", adica
tot printr-un om, adica prin Iisus Hristos.
„s-au pierdut" (ori „s-au stricat")
care au pacatuit"? Adica: Pentru
Dar ce inseamna zicerea: „pentru toti

acela a cazut a murit, si din pricina lui

Adam, au pacatuit toti oamenii. Caci si

din pomul oprit, ca si cum ar ft pa-

s-au facut muritori si cei ce nu au mincat
w. -. • • 166
catuit si ei.

166 au pacatuit" asa: „De aceea - zice - munm

Iar Fotie tilcuieste zicerea: „pentru care
toti

cu Cad el a ftcut tnceputul, iar noi,

impreuna cu Adam, pentru ca pScatuim impreuna
el.

1-am 1-am ftcut sa sporeasca. Acela§i

avind prilejul, nu am oprit raul, ci impreuna
savir§it §i

CCXLI), tot Fotie zice ca aceasta: .pen-

lucru il zice §i Amfilohia (mtrebarea
Icumenie. Iar in
persoana, pricina, adica: „pentru ca toti au gre§it .

tru care toti au gre§it", nu araw

ci

despre imparta§irea stramo§escului pacat, zi-

Intr-un glas vorbe§te §i Sfinpltul Teofilact
carpocratienii, armenii §i anabapti§tn (adica
ctnd- Multe socoteli eretice au rasarit, caci
(poate luptatorii de Duh) socoteau ca nu toti oa-
ras-botezatorii), cei mai noi, §i sacramentarii
calvinii au zis ca numai pruncn nascuU din cei
menii s-au tmpartasit de pacatul acesta." Iar
dar nu si cei ce se nasc din necredmciosi. Iar alfti
credincio§i nu se tmpartasesc de acest pacat,
adevarului, care e a mintii, si plecarea c&tre pa-
au zis ca pacatul stramosesc este necunostinta
stramosesc, ci certari ale pacatului stramo-
timi care e a vointei. Dar acestea nu slnt
pacatul
fiinta omului, care se imparte la toti du P a lucrarea
sesc Altii au zis ca pacatul stramosesc este
schimbindu-se fiecaruia in fiinta si In fire. Iar
ptngarita a voirii de sine n. m.]
[vointei libere,
neamul omenesc, ziceau ca el se
cu toate ca au lepadat stramosescul pacat de
pelagienii,
la tot

simpia imitare. Iar socoteala Bisericii sobormcesti §i

imparte intru aceasta dupa oarecare
e abatere de la cuvtntul eel drept si
drept-siavitoare este ca pacatul stramosesc nu are fiinta, ci

neimplinire a datornicei ascultari Intru porunca

Facatorului a toate. De asemenea, pacatul stra-

rau, pricina si radacina a ac^stora^si

mosesc nu e necunostinta mintii si plecarea voii spre
ci

- chiar din pintecele maicii lor, pina si la m-

el se imparte la toti oamenii pina § i la cei sfintiti
- nu doar la pruncn ce se nasc din necre-
sasi Doamna noastra de Dumnezeu
Nascatoarea si

tntr-adevar du a tmpartasirea lucratoare ^cu

dinciosi; §i nu du P a simpia imitare ori attrnare, ci P
acestui pacat (dupa Canonul 121 al Stin-
spre iertarea
el Tocmai de aceea se boteaza pruncii
tmpartasiti cu adevarat §i lucrator cu el.
tului Sinod din Cartagina), pentru ca ei
sint
de vreme ce el a gresit?
Dar de ce se imparte pacatul lui Adam la cei se nasc dintr-insul,

Vezi aceasta la subtnsemnarea numitului Canon, cartea mnoastra tipanta din nou (Pidalion).

90
 )

Lege.
tfiind Legea.

Moisi
pacatuisera, dupa asemanarea calcarii de poruncS a lui
Adam, care
este chip al Celui ce urma sa vina. 167

Pavel vrea sa arate ca, pentru pacatul lui

Adam, cei ce nu au mincat din
pom, §i deci nu au pacatuit ei insisi ca Adam,
se socoteau § i ei ca si cum ar fi
pacatuit §1 de aceea mureau. Asadar
in lume si pM
aceasta arata, astfel: Pacatul - zice
ce s-a dat Legea, adica pacatul a
c - era ^
stapmit si mai inainte de
Lege. Dar care era pacatul acesta, oare
pacatul ce urmeaza din calcarea legii?
Cum sa fi fost astfel pacatul, de vreme ce inca nu era Legea?
Caci se socoteste
pacat doar atunci cind este lege si cmd
oamenii o calca. Dar - de vreme ce a
Moisi
pnn „Moisi ', arata aid Legea - dupa Teodorit -
caci zice: „Au pe Moisi -
adica Legea - § i pe Prooroci", Luca
ziua de astazi, cind se cite te Moisi -
16:19); iar Apostolul zice: „(...) in pM
§ adica Legea - un acoperamint
" zace
mima lor", 2 Corinteni 3 1 5) --•-•••- peste
v slc
moartea zice — si
:

mai inainte de a se da Le^a, atunci si

pacatul, prin care a imparatit moartea,
a
tost mai inainte de a se da Legea.
Caci nu ar fi imparatit ea daca nu ar fi
fost
pacatul, care pricinuieste moartea.
§i - de vreme ce s-a aratat ca
pacatul nu
era cunoscut din calcarea Legii
(fiindca nici calcare de lege nu era) -
ramine

P° U Un mgur cuvlnt:
"P entru care au gre § it", a aratat
A lt I J f Cei J
toli aici ca din pricina lui

stZt?
2 caTne S™
a

f
,

r^ ns
dm
Um ZK
Adam
t0
'
-
Iar ChipuI materiaInic
te ° l0gii " '" Patlma§a ?i
P™ care se «*«£
-du, <*oarea viare a semin ei
Pacatul

T De aC6ea t

tltf ?,
J",!-
marturisim ca °mnul nostra lisus Hristos,
?1
ca unul ce nu D
S-a nfceut dm saminja, este mai presus
x
de pacatul stramosesc. (n. aut

aa
nlc^nnS
UP a CoreS1 ' Adam a fost chi P al lui
?x ,

b r 1 ah:"" H*
•
T
,3r HriSt° S dUpS
'

T ™ '
108 f»ndca amindoi smt pSrinti
ap0i Adam
fireSC
^^
* Hristos se ase
Pe Pamtnt '
^
H^
ai nostrr

prin aceea ca

** Pe de aka Parte '

—
Tntre ei Se afla ci
- o-
T? P" cinuitor ,
P ieir ». al Hristos
pricinuitor al mintuirii; 2) Adam a Im-
nL!il
part* 3 ^
,t pacatul eel unul la toata firea omeneasca,
iar Hristos a mintuit-o si a
slobozit-o pe
a P5 tele §1
DumnLt H
Dumnezeu, ar Hnstos ? '
^
CCl Stram° §eSC ?i de Cde di
"
ne-a impacat si ne-a unit cu Dumnezeu;
"** 3 > Adam "-a desptit d'e
'

4) Adam ne-a omorit vremel-

2 Z S" S
° S
^ ,nvi3t pentrU Ve?nicie; 5)

'*** ^^^ ^^
Adam
**
nu s "a ffi c»t pricinuitor de pacat fngeri-
(adka de neP^acere tntru Ju) ?i
de mlTrrte da7
aC C°reSi Stnt trei stari: ! > Adam pM la Moisi; 2) de la Moisi pfn5
def i
5 cea de l a
la iS^X
Hnstos; 3)Hnstos pM la
:
la sffrsitul lumii. Intru
impact, cea dintfi, pacatul a
tn a doua a
crescut, iar in a treia s-a pierdut.
Si una era mai mainte de Lege, alta
sub dar si tntru dar. §i primele doua smt
sub Lege* 'mLeze ZZn
stari de moarte, iar aLa stare
delata n m)
91
asadar ca pacatul a fost acela al lui Adam, din pricina caruia moartea a unpa-

ratit si peste cei ce nu au pacatuit ei insisi (fiindca acestia nu au luat lege si

Dumnezeu nici nu au calcat-o), dar au pacatuit dupa asema-

porunca de la si

narea calcarii de porunca. a lui Adam si s-au facut partasi pacatului aceluia al

Hristos p^ntni nrp.asta - nrecum Adam eel

pacatului sau si calcarii de porunca pe toti oamenn, c

vechi i-a facut vinovati
- Hristos i-a indreptat pe to|i oame
aceia nu au pacatuit ei fnsisi tot asa si
fapte vrednice de mdreptare. Pentru aceasta, Adam
desi acestia nu au facut
u: „„+,» ?„~v.;«i««» » Ar^inin vp.snir. adica a lui Hristos, noul Adam.
!'"

precum este cu darul; caci daca, prin

15 Dar nu este cu gre§eala 168 hand
greseala unuia, au murit cei multi , cu mult mai vtrtos lui

multi, prin darul unui

Dumnezeu §i darul Lui au prisosit intru

. singur om, lisus Hristos.

unul care a gre§it; ca pacatul
16 §i darul nu seamana cu cea adus acel
iar darul spre tndreptare de multe
dintru unul este spre ostndire,
gregelL

- - nu ne-a folosit pe noi doar atit eft ne-a vatamat Adam, ci

Hristos zice
Adam rau, incit sa
cu mult mai mult. Caci - daca pacatul lui a putut face atita

sa se osindeasca si sa moara,
greseasca unul, si toti eel nascuji dintr-msul

insisi - cu mult mai virtos va prisosi darul lui Dumne-

chiar fara a gresi ei
- Fiului Sau, al lui lisus Hristos - revar-
zeu-Tatal §i nu numai al Lui, ci si al

asupra multora.
169
§i nu va fi darul lui Dumnezeu
sindu-se cu imbelsugare

168 precum tot Pavel a ttlcuit mai tnainte,

Aici zicerea: „cei multi" se ia in loc de: „toti",
au spre ostndire." Caci top. cei din
zicind: „precum, prin greseala unuia, toti oamenii fost
au murit si au fost osmditi, iar nu unn
Adam, mostenind zamislirea si nasterea prin samrnta, smgele
„Beti dintru acesta acesta este
asa si altii nu. Asa si acel cuvtnt al Domnului:
toti,

se intelege in loc de: „pentru toti gindindu-ne

Meu, care pentru voi si pentru multi se varsa",
,

la partea cea mai mare, fiindca si aceia to^i stnt multi. (n. aut.)

tnteleptul Fotie zice ca intra acestea

...
Prea-bine ttlcuind aceste cuvinte ale Apostolului,
169

asemanarea du a asemanare. Impotnvirea,

covirsirea fi-
se arata trei lucruri: tmpotrivirea, si P
vrajba catre Dumnezeu si mpacarea cu
indca sint potrivnice intre ele: pacatul si nepacatuirea,
moartea si mmtuirea, scularea si viata.
Dumnezeu, ostndirea si tndreptarea; pieirea, caderea si

printr-unul Adam au urmat re ele la toti, asa pnn-

Iar asemanare iarasi este, caci, precum
covirsirea se vedefn faptul ca impreuna cu unul
tr-unul Hristos au urmat tuturor cele bune. Iar
lor cele de voie, dar tn cele bune mmem nu
Adam au ajutat catre rau si cei multi, prin pacatele relele pe care
isprava. §i se mai vede tn ceva:
a ajutat, ci singur darul lui Hristos s-a facut si
lui nu numai ca s-au pierdut, ci acestora inca h s-au dat si
le-a pricinuit Adam si stranepotii
aceasta s-a amtat mai ales in faptul ca
Hristos. Iar du a Icumenie, covirsirea
bunatati de la P
ca inca pacatele cele de vo.e a e
moartea, avtnd ca tnceput pacatul lui Adam, a luat ajutor si

s-a intins asupra tuturor fara ajutorul

Hristos
oamenilor, si asa i-a omortt pe toti; iar darul lui

92
 AdZ S"'
a Adam smgur, s-a facut
ta ?
Sre5eala adiC4 paCa,Ul Cd ostndit
. "variu-se de
spre osmda tuturor striinepotilor
moarte ? , mca sp re mai multe picate,
'

lui, adica spre

si asa au ajuns oamenii
a f staSiti'de
03 dan" '" DUm " eZeU S
muSe" Id ^ -
"
a «CUt s P re fnd.pta.r
"^ P"
cet

^ 1
P
Adam, ci inca
fll!7.!T' "rl-' ;
Si

s-au racut
?' '<*
in urma

». . ... f^, ,
_, -
""* "*«"""»«»,
Hristos uc^iegina toate pacatele
faC dupa ca^ea
adica n
t%l~* ^
ne-a mdreptat prin Sfintul Botez.
Poruncii de catre Adam, s-a facut noua mdreptare,

i7 Ca« - <fe vreme pentru greseala unuia, moartea a imparatit

ce,
pnntr-unul - cu mult mai virtos cei ce au luat
prisosinta harului $i
darul dreptatn intru vrnta vor tmparMprin
unul Iisus Hristos.
IS Deaceea -precum, prin greseala
unuia, intru top, oamenii a intrat
osmdirea- tot asa si, prin tndreptarea unuia,
intru toti oamenii a
intrat indreptarea vietii.

mincmd
imparateasca moartea peste toti oamenii, cu mult mai virtos noi,
credinciosii
am
virtos - zic
Hri

Hristos
mica parte de bunatate, ca sa ne
indoim de bunatatile cele viitoare pe
care
nadajduim sa le dobindim de la El? Ba,
noi cu pnsosmta darului, incit
ci bunatatile Lui s-au
ne asemSnam cu
prea-mmum to
unul ce, fund dator mult a fos"

fost slobozit dm temnita si i s-a iertat datoria, ci, pe linga acestea, a luat si
nenumarati bam intrind in palatul imparatesc,
si,
s a mvrednicit si de mulS
cinste, mat s-a facut fiu al imparatului. 170
Deci, mcheind intelegerea cuvimdor

fiindC tnVier a dat Prin HristOS

mZTlf f
numa, ca nu cred, f f"
' * necredincio § ilor Iudei si Elinilor care
'
nu
mor^ si
ci ? i hulesc si razboiesc credinfa lui
credinciosii, si necredinciosii. (n.
aut.)
Hristos. Caci toti
P se Z scula Z
dm

nnn , t!? J^f o

£rl*rnin
P n
cateie lumn, cumpanindu-se
caTele
•

du se cu
n ° Uind Zicerea aceasta
'

^ "T""'par ca o
*
acesta,
"
?i

^
du «"iezeiescul Hrisostom
§1
^ « ^ SS5-
ta S ^
zice ca atft
itUi
de mare ca-

no T rNu
Nu iT
noi daton.
at
"^ f ^^ te indoi H
dar, omule, vazind
3
atita
^ picaturS de apa tn fata noianului marii Cu
PentrU "0i ^ P^ ^mu dS
nchi t
bogatie de bunatati, nici nu cauta sS
erarn

s-a stI „s scinteia

>
aceea a morfii § i a pacatului, atftaMian
peste ea (Cuvintul 1 la Epistola
cStre Romani).
iSX2^S^^
al
afliTZ
P gramadindu se

93
 5

De aceea dar - asa cum, prin greseala lu. Adam eel unul, a
sale Apostolul zice:
oamenilor (vezi ca ceea ce ma. sus a
bLtemul i ostnda asupra
tuturor
vem't § tot asa Adam) -
„greseala", adiea pacatul lu,
Zat Tudeeata", aeum o numeste
i darul.a top
oamemt, s,
S'&paaek unuia Hristos a venit blagos.ovenia 5

a dat lor, in locul pacatului, indreptare; in locul mortn, viata.

unui singur om, s-aufacutpacato ?i

19 Ca - vrecum prin neascultarea
unui singur om dreptt se vor
multi - tot a$a, prin
cei
ascultarea ,

face cei multi.

este tautologie
173
cum ar putea sapari Ci
In aceste graiuri apostoliee
nu ,

asa st pnnmdrepta-
- fiindca mai sus a zis: „precum prin grese ala unuia (...),

lar Chiril al lerusalimului

zice a 5 a: „Nu am pacatuit no, atit «?tt"*^£*"£;

S Hristos pen-
" ^XeotgSetkaTde bogata este rascumpararea pe care a dat-o
diavoln, de ar vo, e. sa se

matmmwm
de ajuns spre a mintui inca si pe top
,ru noi cu Patoa SaTcit ar fi

cu damn. (n. aut.)

*SS« invrednicit mai tirziu atitea

fiTferTcuTi^tru ca prin ea ne-am fireasca,
9 ^eeasta, Gheorghe Coresi zice: „F ilosofii spun ca moattea ar fi

*&&£££
^SSEKSESS^ ca mapui esfe

fe^S^
unul"
J
3d
Si Iacov fratele Domnului
tea ei dovedesc ca moartea nu
J*
zice: ,J>acatul,
grese a.a nnni
savirs.ndu-se, naste

este dupa fire, ei e ostada,

moartea
pedeaps* »
^W^IJ*
0<W>
nepoa
1.1ft -fl
fiapfca
^on
u-

*b«H
*»
«g
vou> cea
1
tata este
mafca a pacatului este pofta cea dupa
deprindere, i it
5 ,
rila in
dulcea(a, saminta tatalui, adica a vomtei, este
*»vohin Iar maicii este pomirea si
saminta
§i

a inceput moartea, adiea pnn Adam, a 5 a 5 , a,c.

ite de L"m Cactprectm acol'o printr'un om
stricarea mortn (n. aut.)
tot printr-un om s-a facut
•

173
Repetare a acelora§i lucruri. (n. m.)

94
 rea unuia
( r - dumnezeiescul Apostol talmace §te acum ce este acea gre-
§
muip ,
adica to|i oamenii s-au facut vinovap! muncii §i osindiji morjii.
Hristos?
moarte
zdrobit, si noi ne-am slobozit din osinda ei.

20 Iar Legea a intrat ca sa se tnmulteasca greseala;

si, unde s-a tnmultit
'
pacatul, acolo a prea-prisosit darul;

Fiindca Apostolul a aratat ca topi cifi s-au

nascut din Adam s-au osindit
lai apoi s-au mintuit de Hristos,
• unna dar a se nedumeri cineva si a zice: Si ce
a facut Legea atifia ani, daca Hristos
ne-a mintuit, §i nu ea? La aceasta ras-
punde Pavel si zice ca Legea „a intrat" (in loc
de: „s-a dat") la o vreme, iar nu
de la bun inceput, si a sporit pacatul,
fiindca da multe porunci pe care oamenii
le calcau, inmuljind astfel
pacatele. Iar acest „ca", aici, nu arata scopul, ci is-
prava, adica: Aceasta a urmat de la
isprava si sfirsitul lucrului. Fiindca Legea
s-a dat ca s& rnipufineze pacatul
si sa-1 strice, dar s-a facut lucrul dimpotrivft
dm pncma lenevirii oamenilor, nu a firii Legii.
Si - de vreme ce, prin Lege, a prisosit pacatul - darul lui Dumnezeu a pri-
sosit mai presus de pacat prin Hristos, caci
nu numai ca a slobozit pe oameni
dm pacate, ci i-a si mdreptat si i-a
facut ceresti § i fii ai lui Dumnezeu.
aceea, Pavel nu a zis ca „a prisosit
De
darul", ci ca „a prea-prisosit", ca sfi
astfel mulpmea si imbelsugarea darului. m arate

21 pentru ca, precum a tmparatit pacatul prin

moarte, asa s&
$mparateasc& si darul prin dreptate spre viata
vesnica.

Fiindca mai sus a zis ca a prea-prisosit

darul, Apostolul arata aici si
bmecuvintarea lucrului, ca sa nu fim
necredinciosi. Si zice ca pacatul a fost
imparat, iar moartea ostas intr-armat
de pacat. Deci - daca a imparatit pacatul
peste noi, oamenii, avind moartea
ca ostas al lui - cu mult mai vtrtos va
impa-
rap peste noi darul lui Hristos. Iar
darul acesta are cu sine si indreptarea,
stri-
carea pacatulm, si, prin stricarea
pacatului, strica impreuna si moartea si
aduce viata vesnica. Deci s-a facut ca un
razboi intre doi potrivnici, §i pacatul
avea ca ostas al sau moartea, iar darul
avea ca ostas al sau dreptatea. Apoi,

174
Tflcuind acest loc, Ghenadie. Patriarhul
Constantinopolului, zice ca „aceasta se potri-
veste cu ceea ce zice acelasi Pavel
In Epistola catre Galateni: „Deci
ce este Legea? Ea a fo t
adaugata pentru calcarile de lege" (Galateni 3:19)."
(n. aut.)

95
 tmpreuna cu pacatu. omortnd si
1-a omont pe imparatul pacat,
dreptatea
a inttat tntru oameni viafa vesica.
moartea, si atunci

CAPITOLVL VI

oare tntru pacat, ca sa prisoseasca

1 Deci, ce vom zice? Ramine-vom

am murit pacatului, cum vom mai vietui

2 SaZufie! Noi, care
intr-insul?
priso.it
ca „acolo unde s-a inmultit pacatul a
Rindca Pavel a zis mai sus

de m uejon p
Pave ob 1? nmeste a-1 ztce
^ prin
SaS^£SS23L SU Atunci, cum o sa viem iarasi

supune aceluia.

3 Au nu m
m c* «*«* tn HHstOS ne """ b °teZat'
tntrU m0aHea ^
moarte,ca -
ne-am ingropat unpreuna cu El tntru
4ATaZ,pZTolz, Tatalm -a,asa
prin da*..
*p1e2m Hristos S-a sculat din morfi,
vietii;
umblam ji noi tntru innoirea

Aici, Apostolul adauga

chipul |i pricina pentru care noi am »g£***
mtru
Botez, ne-am botezat
pacatului fiindca, prin Sfintul
Si zice ca
IZL lui
murim
Hristos'adica ne-am botezat ca sa murim si
pentru Hnstos cru
™ mbu ™area
murit cu lucrul. Ota, ceea ce a fost
mortii, precum Acela a

"s cum zicem noi astSzi. (n. m.)

Judecata, „rationament",
nu fraplor (...)". (n. am.)
Intra allele, se zice: „au
176 stiji,

96
 177
cea §i mormintul, aceast , desi nu in acela§i
178
fel. Pentru ca Hristos

in a§ezamintele apostole§ti: „Deci botezul se da intru moar-

177
Pentru aceasta s-a scris §i
- Duh; -
tea Domnului: apa - in locul ingroparii; untul de lemn in locul Sfintului pecetluirea

in locul crucii; mirul e adeverirea marturisirii; afundarea e semn de impreuna-murire; ie§irea

din apS, de impreuna-inviere" (Cartea 3:17).

Iar Pavel a pomenit intii moartea, al doilea ingroparea, al treilea invierea,
pentru ca - dupa

marele Vasilie „e -
nevoie ca cei ce au murit sa fie tngropati [scufundaji in apa botezului, n.

ingropat intru asemanarea mortii sa se scoaie [sa se ridice, sa invie adica, n.

m.], pentru ca eel
Dumnezeu
care e intru Hristos, nemaiavind fata omului sau launtric ca o
m.], prin darul lui
pacatele luind iertare prin singele lui Hristos, sa
pirlitura de oala; ci, in foe arzindu-§i §i

straluceasca intru sine, prin viata sa innoita, indreptarile cele intru Hristos, mai mult decit

despre Botez. Cum se boteaza cineva intru evanghelie [Adica

toata piatra scumpa" (Cuvint
(n. aut.)
intru buna vestire a lui Hristos, nu intru vreo carte a Evangheliei, n. m.]).
178
Lucrul vrednic de nedumerire este pentru ce Domnul a zis sa ne botezam in numele
Tataiui, §i al Fiului §i al Sfintului Duh, iar Pavel zice aici sa ne botezam „intru Hristos".

dezlegata de marele Vasilie, care zice ca numele lui Hristos cuprinde in

Aceasta nedumerire e
pe Fiul eel uns, ungerea Sfintului Duh. Deci acela§i lucru este a
scurt §i pe Tatal ce a uns, §i §i

Sfinta Treime ori ca ne-am botezat intru Hristos. Iar cu-

zice cineva ca ne-am botezat intru

vintele marelui Vasilie sint acestea: „§i pe nimeni sa nu tulbure faptul ca Apostolul, pome-
nind de botez, de multe ori lasa deoparte numele Tataiui §i al Sfintului Duh - cad zice: «Citi

in Hristos v-ati imbracat» (Galateni 3:27); §i iara§i: «Citi in Hristos

in Hristos v-ati botezat,
v-ati botezat, intru moartea Lui v-ati botezat»
- caci numele lui Hristos este marturia totului,

aratind pe Dumnezeu
§i ce L-a uns, §i pe Fiul eel uns, §i ungerea, pe Duhul... Uneori insa po-
mene§te doar pe Duhul la botez: «Ca toti - zice - intr-un trup §i intru un Duh ne-am botezat»
une§te cu aceasta §i aceea: «Iar voi va veti boteza intru Duhul
(7 Corinteni 12:11). §i se
(Fapte Dar, din aceasta, nimeni nu ar zice ca e desavir§it acel botez la care s-ar che-
Sfint» 1).

a ramine necaicata predania (savfr§irii botezului), cea

ma doar numele Duhului, caci trebuie

data intru darul eel de viata facator" {Despre Sfintul Duh, capitolul 12).
Iar injeleptul Fotie, nedumerindu-se mai intii pentru ca Apostolii botezau in numele Dom-
Hristos, dezleaga apoi nedumerirea §i zice: „Apostolii botezau cu adevarat dupa
nului Iisus
porunca Domnului §i unii altora au predanisit sa boteze in numele Tataiui, §i al Fiului §i al

Sfintului Duh. §i dogma se latea pretutindeni, §i legea stapinea §i propovaduirea inconjura

lumea. Se zicea insa ca boteaza «in numele lui Hristos», nu pentru ca savir§eau na§terea de a

doua [Sfintul Botez, na§terea din apa §i din Duh, n. m.] prin aceasta chemare a numelui Lui,

ci fiindca le dadeau darul botezului dupa legea lui Hristos §i dupa tainica Lui invatatura *pe

a§adar ca botezau «intru numele lui Hristos», §i «intru Hristos» §i

care le-o daduse lor. Se zice
«intru numele Domnului Iisus» pentru ca, botezind pretutindeni, intareau legea lui Hristos,

nimic scazind, nimic adaugind, ci intru numele Tataiui, §i al Fiului §i al Sfintului Duh ierur-

curatitoarea tainica invatatura la cei ce se apropiau. Deci cei ce botezau, propova-

ghisind .§i

Domnul nostru Hristos ca incepator §i invatator al acestei sfintite slujiri, era fi-
duind pe Iisus

resc a zice ca boteaza intru numele lui cu numele lui Hristos. Adica Apostolii bote-
Hristos §i

zau precum le-a dat Invatatorul, precum legiuie§te porunca Domnului, propovaduind slava

Celui ce a invatat tainele. Fiindca numele „Hristos'\ osebit de ipostas [persoana, n. m.], nu in-

semneaza numai «Domn» §i nimic mai mult, ci §i slava, cinstea §i lauda.

97
 w 179
noi, murind intru botez dupa pacat, vom in via dupa fapta buna. §i - precum
Hristos S-a sculat din morti „prin slava Tatalui", adica prin Sine-§i §i prin a Sa
180
dumnezeire (caci „slava Tatalui" este Fiul) - a§a §i noi vom invia cu alta

lar mai jos zice: «Citi in Hristos ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat.» Prin
acest «Tn Hristos ne-am botezat», insemneaza ca trebuie sa savir§im na§terea de a doua (adica
botezul) dupS invatatura Aceluia §i dupa cum ne-a fost predanisit. lar zicerea: „intru moartea
Lui" nu inseamna ca savir§im na§terea de a doua cu chemarea morjii Stapinului - Sa nu fie!
Ca aceasta faradelege a cutezat s& zic& Evnomie, eel ce nu-L credea pe Fiul de o frin# cu Ta-
tai ™ ci C& aceia care se boteaza in numele Tatalui, §i al Fiului §i al Sflntului Duh urmeaza

mortii Mintuitorului intru Sfinteie Simboale §i intru infelegerile cele ascunse... Fiindca §i Isra-
ilitenii, urmind lui Moisi, au strabatut pe jos firea cea umeda [apa Marii Ro§ii, n. m.] ftra a-§i

uda picioarele" (Amfilohia, intrebarea 42).

Vezi §i tilcuirea stihului 12, la capitolul 2 al epistolei catre Coloseni §i subinsemnarea de
acolo. lar ca trupul celor ce se boteaza trebuie a se acoperi cu totul cu apa in sfin^ita scaida-
toare, marturise§te §i Sfintitul Dionisie Areopagitul, zicind: „Acoperirea cea materiala cu apa
s-a luat ca inchipuire a morfii §i a ingroparii. Deci invatatura simbolica il povajuie§te in chip
tainuitpe eel ce se boteaza cu sfinfenie ca, prin cele trei afundari in apa, el urmeaza moartea
cea dumnezeie§te incepatoare a ingroparii de trei zile a lui Iisus, datatorul de viaja (Despre ie-
rarhia bisericeasca, capitolul 2).
Baga de seama ca Apostolul ne-am botezat, dar nu adauga de catre cine, cu
zice aici ca
toate ca e aratat ca de preoti, ca sa-i invete pe preoti a cugeta smerit. De aceea, tilcuind zice-
rea: „iar voi va veti boteza intru Duhul Sfint" (Fapte 1:5), §i dumnezeiescul Hrisostom zice:

„Nu a spus: «eu va voi boteza intru Duhul Sfint», ci: «va veti boteza», invajindu-ne sa cuge-
tam smerit. Ca aceasta este aratata din marturia lui loan, care spunea ca el nu boteaza decit cu
apa §i ca: «Acesta va va boteza pe voi cu Duhul Sfint §i cu foc» (Luca 4:16)" (Cuvtntul 31 la
Fapte), De aceea, nu fac drept cei ce zic: „Eu va botez!" (n. aut.)
Pentru aceasta, sint cu adevarat minunate §i vrednice de o minte imparateasca asema-
narile facute de marele Vasilie, cu care se potrive§te fiecare Cre§tin care se boteaza. §i zice ca
„lina, cind se vopse§te in vreo culoare, toata se preface §i se inchipuie§te in culoarea aceea.
Ori, mai potrivit a zice: fierul pus in focul aprins de aerul ce se sufla in el mai bine se cunoa§-
te de are vreo rugina §i mai lesne se cura|a. §i i§i schimba nu numai fafa, ci i§i leapada §i in-
virto§area, fScindu-se mai moale mai indeminatic, ca me§terul sa poata face dintr-insul
§i

orice unealta ar voi. §i, fScindu-se straiucit, de unde mai inainte era negru, nu numai ca se
face tot foe el insu§i, ci scinteiaza, lumineaza §i infierbinta §i pe cele ce se apropie de el. In
acest fel trebuie a se face §i Cre§tinul care se boteaza in foe, adica in cuvintul invataturii,
cuvint care mustra §i cearta rautatea §i arata darul faptei bune §i al poruncilor dumnezeie§ti,
pe eel botezat sa urasca nedreptatea §i sa se ingreto§eze de ea, precum zice David:
incit face

«Nedreptatea am urit-o §i m-am scirbit» {Psalm 118:163), ca sa vina intr-o dorire de a se cu-
rati prin credinta intru puterea singelui Domnului nostru Iisus Hristos" (Cuvint despre botez.
Cum se boteaza cineva intra evanghelie), Deci pentru aceasta noi, Cre§tinii care ne botezam,
sa lepadam toata impietrirea §i nesupunerea §i sa aratam toata supunerea §i ascultarea intru
poruncile Domnului. §i sa stralucim ca fierul eel infocat, arzind cu Duhul - dupa acela§i
Vasilie. §i nu numai noi sa ne luminam de catre Soarele drepta|ii Hristos, ci sa-i luminam §i
pe altii (tot acolo). (n. aut.)
Caci Teologul Grigorie, prin „slava", intelege dumnezeirea. Intru al doilea cuvint de-
spre Fiul, el scrie a§a: „Iar
; Dumnezeu S-ar zice mi al Cuvintului, ci al Celui ce Se vedea, pre-

98
 ;

inviere, cu vietuirea cea noua adicS. Pentru ca, daca curvarul se va face m-
treg-injelept [curat cu cugetul, feciorelnic, n. m.], iata, intra el s-a facut §i moar-
te, §i viaf a, adica rautatea a murit Tntru dinsul, iar fapta buna a inviat §i viaza.

fast saditi
fi parti
fast
sa se nimiceasca trupul pacatului, pentru a nu mai sluji noi
pacatului.

Pavel nu ca ne-am
a zis imparta§it cu asemanarea mortii lui Hristos, ci ca

am fost „impreuna saditi", prin sadire aratind rodul ce urmeaza dintr-insa.

Pentru ca trupul Domnului, ingropmdu-se in pamint, a adus rodul mintuirii

lumii.
181
Iar noi - fiindca ne mgropam in apa dupa pacat a§a cum El a fost ?n-
gropat in pamint dupa trup, facindu-ne astfel Tmpreuna saditi - ne facem par-
182
ta§i intru asemanarea mortii Lui , deci §i a invierii Lui,
mo§tenind §i noi via-

ta ve§nica, daca vom arata invierea prin faptele bune [ale credintei, n. m.].

cum §i Tata nu al Celui ce Se vedea, pe Pavel zicind: «Dumnezeul

ci al CuvTntului... Asculta-1

Domnului nostru Iisus Hristos, Parintele slavei, adicS al lui Hristos-Dumnezeu.»" §i, de§i zi-

cem cS Tatal L-a sculat din mor|i pe Hristos, nu e nimic necuviincios, c&ci L-a inviat dupa
ceea ce era ca om, iar nu dupa ceea ce era ca Dumnezeu, de vreme ce tot ca om a primit Pati-
ma §i moartea - precum zice Teodorit. (n. aut.)
181
Iar marele Athanasie, tilcuind numirea „impreuna saditi", zice: „Precum trupul St&pi-

nului, tngropindu-se in pamint, a rasarit lumii mintuire, tot a§a §i trupul nostru, ingropindu-se

in botez,ne-a odraslit noua dreptatea." §i Teodorit zice: ,JFiindca a numit mintuitorul botez
«inchipuire a mortii», cu schimbarea numelui in «rasadire» a aratat luminat invierea, caci tn-
vederat rasare ceea ce se rasade^te." (n. aut.) y
182 Hristos, caci Hristos
Chiril Alexandrinul zice ca „asemanarea mor|ii" este moartea lui

nu a ramas mult Tntru moarte, ci a treia zi S-a ridicat.

Iar Icumenie zice a§a: „Vezi bunatatea lui Dumnezeu, ca noi murim moartea Domnului
numai intru fnchipuire §i intru asemanare, dar de invierea Lui ne vom imparta§i intru adevar §i
lucrator." Iar dumnezeiescul Maxim tilcuie§te zicerea a§a: „Cel ce §i-a omont voia pacatului
s-a facut Tmpreuna sadit cu asemanarea mor|ii lui Hristos. §i eel ce a inviat voia dreptatii s-a

facut impreuna sadit cu invierea Lui" (capitolul 23 a sutei a §asea din cuvintele teologice).
§i

Zice §i marele Vasilie: ,JFacindu-ne impreuna saditi cu asemanarea mortii lui Hristos, tmpre-
una cu E! ne vom scula din morti. Caci prin «sadire» se intelege ca, in aceasta viata, omul
nostru launtric trebuie sa inchipuie masura inomenirii Lui, prin innoirea vietii §i ascultarea
pina la moarte intru incredin^area adevarului graiurilor Lui, ca sa ne facem vrednici de a zice
mine." Iar pentru viitor, «sa-
cu adeverire: «Dar de acum nu mai viez eu, ci Hristos viaza intru

dire» inseamna ceea ce a adeverit acela§i Apostol, zicind: «Caci, daca am murit impreuna, tot

impreuna vom §i invia»" (Cuvtnt despre botez). (n. aut.)

99
 183
Pentru ca „omul. nostra eel vechi", adica rautatea , „s-a rastignit impre-
una cu El", adica, prin botez, s-a ingropat asemenea cu trupul lui Hristos, „ca
sa se strice trupul pacatului", anume rautatea aceasta, alcatuita din osebite
parti, care era ca un trap. Altfel spus, ca sa se strice trupul nostra eel pacatos
(sau zamislit intra pacat - dupa Coresi). De aceea zice ca trupul trebuie sa fie
nimicit, nu pentru a se pierde §i a se topi ca trupurile moarte, ci ca sa nu mai
184
pacatuiasca.

7 Caci eel ce a murit s-a indreptat de pacat

Pavel zice aceasta pentru tot omul: Ca - precum eel ce moare se indrep-
teaza, adica se libereaza §i inceteaza de a mai pacatui - tot a§a §i tu, Creatine,
care te-ai botezat §i te-ai omorit in ce prive§te pacatui, ramii totdeauna mort in
185
privinta lui. De aceea zice §i marele Vasilie: „«S-a indreptat de pacat»,
adica a scapat, s-a slobozit, s-a curatat de tot pacatui, nu numai de eel prin
fapte §i prin cuvinte, ci §i de eel al aducerii aminte celei patima§e" {Cuvintul 1
despre botez).

8 lar daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom §i viepii

impreuna cu El,

1
S*^

Dupa Teodorit, „omul eel vechi" este socoteala cea rea, iar dupa Fotie, viata cea Tnve-
chita in pacate. §i se nume§te „om" pentru aplecarea §i tinerea nedezlipita §i oarecum fireasca
pe care o au oamenii catre viata cea u§oara. Vezi §i tilcuirea zicerii: „(...) dezbracindu-ne de
omul eel vechi §i de faptele lui" (capitolul 3:9 al epistolei catre Coloseni), fiindca e frumoasa.
Iar marele Vasilie zice ca „«omul eel vechi» nume§te toate pacatele §i spurcaciunile, care ara-
ta impreuna ca madulare ale sale" {Cuvintul 1 despre botez). §i iara§i zice ca - „precum Cel
rastignit, primind judecata de moarte, S-a departat de cei ce vietuiau cu Dinsul de demult,

ajungind mai presus de cei ce se tirasc pe pammt - tot ap acela care, prin botez, s-a rastignit
impreuna cu Hristos a scapat de toti cei ce vietuiesc in veacul acesta, inaltindu-§i cugetarea
catre petrecerea cea cereasca" (la fel). Marele Vasilie insemneaza inca §i aceasta: „De vreme
ce invatatura despre botez este prea de nevoie Cre§tinilor, Apostolul zice inca o data ca «omul
nostru eel vechi impreuna s-a rastignit» §i cele de aici incolo, ca, prin repetare, sa inchipuias-
ca mvatatura aceasta in sufletele Cre§tinilor mai cu intarire, urmind astfel lui Iosif, care a til-
cuit de doua ori visele lui Faraon" (la fel). (n. aut.)

§i Fotie zice ca „trup al pacatului" este, cu alte cuvinte, insu§i pacatui (n. aut.)
Icumenie arata insa cum unii au inteles ca acest „cel ce a murit s-a indreptat de pacat"
insemneaza botezul - intru care impreuna am murit §i ne-am ingropat cu Hristos, §i ne-am
indreptat de pacat - nemaifiind un al doilea botez, ca sa murim intr-insul §i sa ne indreptam.
Iar Coresi arata ca dumnezeiescul Hrisostom §i Teodorit zic ca - precum robul se rinduie§te §i
se supune robiei cit este viu, iar dupa ce moare nu mai este supus ei - tot a§a se sloboade de
robia pacatului §i Cre§tinul eel omorit prin botez. (n. aut.)

100
 9 §tiind ca Hristos, inviind din morti, nu mai moare, caci moartea nu
mai are stapinire asupra Lui.
10 Caci ce a murit a murit pacatului o data pentru totdeauna; iar ce
traie§te traie§te lui Dumnezeu.
186
11 A§a p voi, socotiti-va afi morti pacatului p vii lui Dumnezeu in
Hristos Hsus, Domnul nostru.

Aici Apostolul pare a spune iara§i acelea§i lucruri, dar nu e a§a: pentru ca,
mai sus, zicea despre cum trebuie noi, Cre§tinii, sa raminem totdeauna morti
pacatului, iar acum vorbe§te despre cum trebuie sa avem totdeauna in sine-ne
invierea vietuirii dupa Dumnezeu. Caci, daca am murit impreuna cu Hristos
prin botez, credem ca totdeauna vom avea intru noi invierea vietii Lui celei
187
noi, fiindca §i Hristos, dupa ce a inviat, viaza pururea, fara a mai muri.
188
Iar ceea ce El a murit [dupa firea Sa omeneasca, n. m.] a murit pentru
pacatul nostru, iar nu pentru ca era vinovat §i vrednic mortii, caci era fara de

186
Foarte bine sfatuie§te dumnezeiescul Grigorie a! Nyssei ce trebuie sa spuria Cre§tinii
pacatului dupa botez §i cum trebuie sa se fereasca apoi de lovirile diavolului: „Cfnd simtim
lovirile diavolului, se cuvine a rosti impotriva lui apostoleasca zicere: «Citi intru Hristos
ne-am botezat intru moartea Lui ne-am botezat.» Caci, daca ne-am faeut impreuna-inchipuiti
ai mortii Lui, pacatul este negresjt mort mtru noi, fiindcS a primit boldul botezului precum
curvarul ucis cu sulita de cStre rivnitorul Fineas [vezi Numerii 25:7, 8, n. m.]. Deci trebuie sa
zicem: Fugi de la mine, rau-numitule! - caci vrei sa jefuie§ti un mort, pe eel care, fiind de de-
mult invoit cu tine, t§i pierduse simtirile cStre indulciri, dar care, dupa aceea, ti-a zis: Cale
bunS! §i a fugit de tine. Mortul nu iube§te trupuri, mortul nu e ispitit de bogatie, mortul nu
clevete§te, mortul nu minte, nu rivneste cele ce nu i se cuvin, nu ocarasie pe nimeni! Catre
alta viat^ mi s-a indreptat viata, am Tnvatat sa defaim cele din lume, sa dau deoparte cele pa-
mintesti sj sa ma grabesc catre cele ceresti!" (Cuvint la Botezul lui Hristos). §i, dupa putine,
iarasj: „Acestea sint graiurile unui suflet cu adevarat nascut a doua oarii! Acesta e glasul
omului eel nou, aduce aminte de marturisirea facuta inaintea lui Dumnezeu intru
al celui ce-sj
predanisirea Tainei (adica" in vremea botezului), prin care a fagaduit ca, din dragoste catre
DTnsul, va def&ima toata odihna si Tndulcirea" (la fel).
Iar dumnezeiescul Chiril Alexandrinul, t^lmacind cum vom vietui impreuna cu Hristos,
zice: „Cu adevSrat vom vietui impreuna cu El §i impreuna vom Tmpaniti, dacS ne vom feri de
spurcaciunea trupului §i o vom uri - precum zice oarecare din sfinti (adica Apostolul Iuda):
«(...) urind si haina cea intinata de trupul lor» {luda 1:23) ~ si daca vom cinsti Tnfnnarea cea
iubita de Dumnezeu, aducind ca pe un dar lui Iisus Hristos, Celui ce a murit pentru noi, viata
noastra intru fapta buna" (Cuvintul al doilea la Pasti). (n. aut.)
DupS Teodorit, eel ce moare impreuna cu Hristos viaz<i impreuna cu El in viata fericirii
[viata cea ve§nica, n. m.], iar altii zic ca viaza impreuna cu El in noua viata a darului [de dupa
intruparea Dumnezeu-Cuvintului, n. m.] (la Coresi). (n. aut.)
Traducatorul, Veniamin Costachi, vrea ca „a muri" sa fie verb tranzitiv: „a muri ceva'\
in care „ceva" e complement direct, (n. m.)

101
 ,

§ a , n. m.J „viaza
lui Dumnezeu", adica viaza cu dumnezeiasca putere a lui Dumnezeu-Tatal
pururea
§
moarte
intru cele dintii, adica intru moartea pacatului §i Tntru invierea imbunatatitei
Hristos
Hristos
190
mult mai mult tie va pazi in viata aceasta acum, cind sintem vii.

12 Deci sa nu imparateasca pacatul in trupul vostru eel muritor, ca sa

ascultati de el intru poftele trupului;

Ca nu ne tinea §i nu ne stapinea cu sila, ci de voia

sa arate ca pacatul
noastra, dumnezeiescul Apostol nu a zis: „sa nu tiranizeze'Yci: „sa nu impara-
teasca pacatul", pentru ca imparatia, spre deosebire de tiranie, este stare a
191
acelora ce sint stapiniji cu voia lor.

§i, zicind: „in trupul nostru eel muritor", a aratat doua lucruri. Intii, ca nici
bunatatile indulcitoare ale trupului nu sint statornice §i nu ramin, fiindcS trupul
este muritor §i vremelnic, §i deci nu se cuvine sa-i facem lui har cu indulcirile
acestea. §i, al doilea, ca nici cele mihnitoare §i ostenitoare nu sint statornice, §i
deci nu se cuvine sa fugim de mihnire §i de lupta impotriva indulcirilor.
Tot cu zicerea: „muritor", Pavel ne aduce aminte ca moartea trupului e ur-
marea pacatului. Deci tu, Cre§tine, sa nu mai sluje§ti pacatului, care aduce
moarte! §i cum imparate§te pacatul? A§a, daca ascultam de el cu poftele tru-
pului. Dupa firea sa, trupul nu vatama, ci ne vatama doar atunci cind,
printr-insul, ascultam §i ne supunem pacatului. Vezi insa - o Creatine! - cit de
mare este darul pe care ni 1-a dat Hristos: caci Adam a pacatuit, cu toate ca nu

CSci Hristos S-a fnaitat impreuna cu firea Sa omeneasca, ridicindu-ne pe

la ceruri noi,
oamenii, la o vrednicie nespus mai mare decit aceea pe care a avut-o Adam in Rai. (n. m.)
190
Coresi zice ca „intru Hristos" inseamna „dupa asemSnarea lui Hristos". (n. aut.)
191
lar marele Vasilie, ad&ugind la zicerile de mai sus ale Apostolului, zice: „Apostolul ne
inva|a pe ascuns a fi mor|i pacatului §i vii lui Dumnezeu in Hristos lisus. Cad, precum Hris-
tos a murit §i S-a sculat din morfi pentru noi, tot a§a §i noi, botezindu-ne intru asemanarea
morfii Lui, murim pacatului §i, prin suirea din botez, ne scuiam ca din morji §i viem lui Dum-
nezeu intru Hristos lisus. De aceea, sa nu mai murim, adica sa nu mai pacatuim, «pentru ca
sufletul, pacatuind, moare» (Jezechil 18:4). §i, precum pe Acela moartea nu-1 mai stapine§te,
a§a nici pe noi sa nu ne mai stapineasca pacatul, adica sa nu-1 mai facem, caci «cel ce face pa-
catul este rob al pacatului» {loan 1:34)" (Cuvtnt la botez. Despre cum se boteaza cineva intru
buna-vest ire), (n. aut.)

102
 192
avea trup muritor , iar noi, Cre§tinii, chiar avind trup muritor, cu darul Lui,
daca vrem, biruim pScatul §i nu pacatuim.

13 nici sa aratati madularele voastre arme ale nedreptatii in slujba

pacatului, ci sa va puneti inaintea lui Dumnezeu ca vii, sculati din
morti, ji madularele voastre ca arme ale dreptatii lui Dumnezeu.
193
Unde sint ereticii manihei, care zic ca trupul este rau din fire? Sa auda
arma, iar arma
arma
arma
arme
slujba pacatului!", fiindca eel ce pacatuie§te de multe ori nedreptate§te §i pe
§
irm
este intre Dumnezeu sub care
§i este mai
pacate bine a va
§i supune: sub pa-

cat, care v~a omont, ori sub Dumnezeu, Care v-a facut vii? Deci, numind ma-
dularele drepta];ii „arme", Pavel arata - precum am zis mai sus - ca trupul nu
este rau, pentru ca se poate face arma a dreptatii §i a faptei bune. §i de aceea,
194
in razboiul nevazut pe care Tl ducem, se cuvine sa fim sub arhistrategul
arm
195
fletelor noastre.

14 Cacipacatul nu va va stapini, fiindca nu sinteti sub Lege, ci sub dar.

Zice: Mai inainte de venirea lui Hristos, trupul vostru, Cre§tinilor, era
lesne biruit de pacat, pentru ca nici Sfintul Duh nu era de fata ca sa va ajute,

nici nu aveaji botezul, care sa va omoare in ce prive§te pacatul. De aceea, Le-

192
Iar ca Adam nu avea trup muritor, ci a fost zidit intre murire §i nemurire, vezi Canonul

120 al Soborului de la Cartagina. (n. aut.)

193 pe care socoteau
Intr-adevSr, maniheii, ucenici ai lui Mani (216-276), urau trupul, ll zi-

dire a „dumnezeului celui r&u". (n. m.)

194
o carte a Cuviosului Nicodim Aghioritul. (n. m.)
,JR&zboiui nevazut" este si
195
De aceea a zis Coresi c& p^catosul T§i tntrebuinteaza madularele ca unelte ale pacatului:
mtinile, pentru a bate pe alp; limba, pentru a grai de rau; ochii, pentru a privi cele rele; ure-
chile, spre a auzi clevetirile; picioarele, pentru a alerga in caile pieirii. Iar omul eel drept le tn-

trebuinteaza dimpotriva, ca unelte ale faptei bune: mtinile, le tntinde spre milostenie; limba, o
mi§ca spre lauda si marirea lui Dumnezeu; ochii, spre a privi fapturile lui Dumnezeu cele mi-

deschide spre sfStuirile si tnva|aturile dumnezeie§tii Scripturi si ale

nunate; iar urechile si le

Sfintilor Parinti. Mai aceleasi le zice si Teodorit. (n. aut.)

103
gea, mvatindu-va ce se cuvine a face, n-a ispravit nimic. Dar, dupa ce a venit
Hristos, lupta si biruinta s-au facut lesnicioase, macar ca pentru noi, Crestinii,
a inceput un razboi mai mare, fiindca si ajutorul ce ni s-a daruit este mai
§i

mare. Dar pacatul nu ne va birui si nu ne va stapini, daca noi nu nevom su-

pune lui de voia noastra. 196 Fiindca noi nu mai sintem sub Lege - care doar sa
ne porunceasca sa facem fapta buna, dar sa nu ne dea nici un ajutor - ci avem
darul, care nu numai ca ne-a iertat greselile trecute, dar ne si pazeste sa nu mai
197
gresim in viitor. Vezi si tilcuirea zicerii: „(...) si toate facindu-le, sa stati"
(Efeseni 6:13).

15 Dar oare atunci sa pacatuim, pentru ca nu sintem sub Lege, ci sub

dar? Sanufie!
16 Au nu stiti ca celui ce va dad robi spre ascultare, sinteti robi aceluia
de care ascultati: ori pacatului, spre moarte; ori ascultarii, spre
dreptate?
*

Pretutindeni, Apostolul premtirnpina starile si zicerile impotriva, si de

aceea le aduce in mijloc si le dezleaga, precum si pe aceasta de fata, zicind: Sa
nu ne fie a pacatui pentru ca nu ne aflam sub Lege, ci sub dar!
Apoi, arata ca noua, Crestinilor, ne e lesne sa nu pacatuim, zicmd: Soco-
titi, Crestinilor, ce este mai bine: sa fiti robi pacatului, supunindu-va lui de
voie (caci zicerea: „va dati" Tnsemneaza supunerea de voie), si din aceasta sa
dobinditi moartea - adica munca cea fara de moarte (pentru ca pacatul lui
Adam a nascut moarte trupeasca si vremelnica, iar pacatul ce se face dupa dar
tl da pe om la moartea vesnica a sufletului si a trupului, adica la munca ves-
nica); ce este asadar mai folositor - zice: sa va supuneti pacatului, ori sa va

Caci, mai Tnainte de venirea lui Hristos, pacatul tiraniza §i stapfnea peste oameni,
calcindu-i aratat ca un tiran prea-cumplit si supurnndu-i pe toti staptnirii sale cu osebitele pa-
timi. Iar dupa venirea lui Hristos, puterea, stapinirea §i tirania lui au fost biruite §i el nu ne
mai da razboi fati§, ci pe ascuns, prin amagirea poftei, prin induplecarea indulcirii si prin cu-
getele patima§e. Acum, el se aseamana cu un tilhar ce §ade ascuns in codru §i-i love§te pe cei
ce tree pe acolo - precum zic Sfmtii Parinti. Vezi §i subinsemnarea la zicerea: „pe incepatorul
staptnirii tntunericului" (Efeseni 12:2). (n. aut.)
197
Pentru aceasta, Soborul din Cartagina, in Canonul 122, da anatemei pe eel ce zice ca
darul Dumnezeu, cu care ne Tndreptam, poate numai a darui iertare pacatelor noastre tre-
lui

cute, dar nu ne da ajutor spre a nu face altele. Dar el nu numai ca ne da ajutor spre a nu paca-
tui, ci ne d&ruieste §i cunoa§terea §i indragirea binelui pe care trebuie sa-1 facem - dupa Cano-

nul 123 al aceluiasi Sobor. Pentru aceasta - dupa inteleptui Teodorit - punerea de lege a da-
rului este mai amanuntita decit a Legii date lui Moisi, fiindca dezleaga greutatea ajutorarii. (n.

aut.)

104
supuneti lui Dumnezeu, §i din aceasta sa dobinditi dreptatea, adica mdrepta-
rea, iar din aceasta bunatatile cele negraite? Negre§it ca cea de a doua este mai
buna cu neasemanare decit cea dintii.

17 Mulpimitafie lui Dumnezeu, ca, de§i erati robi pacatului, v-ati supus
din inima dupa chipul mvataturii careia v-ati dat

Se cuvine - zice Apostolul - sa multumiti lui Dumnezeu, caci nu a fost lu-

cru al puteriiomene§ti ca voi, Cre§tinii, sa va sloboziti de relele de care erati

stapmiti, ci a fost isprava a puterii lui Dumnezeu. Apoi, spune: Nu ati fost si-
liti, ci de voie, „din inima", ati ascultat, supunindu-va mvataturii ce vi s-a
dat.

De aceea, sa nu va intoarceti iara^i la pacat, de care de voie v-ati departat §i

v-ati despartit! Ca sa arate insa ca, de§i Cre§tinii au venit de voia lor la cre-
dinta, totul este al darului lui Dumnezeu, a adaugat zicerea: „v-ati dat", adica:
De Dumnezeu v-ati povatuit la „chipul mvataturii". Dar care este chipul Tn-
l

vataturii? A vietui Cre§tinul cu dreptate §i cu petrecere prea-buna.

V*

199
18 §i, slobozindu-va de pacat v-ati robit dreptatii.
,

19 Omene§te vorbesc, pentru neputinta trupului vostru. Caci-precum

atifacut madularele voastre roabe necuratiei §i nelegiuirii, spre
nelegiuire - tot a§a aratati acum madularele voastre roabe dreptatii,
spre sfintenie.

Zice: Doua faceri de bine ati primit de la Dumnezeu, Cre§tinilor: una, ca

v-ati slobozit de atita ru§ine a pacatului; §i alta, ca v-ati robit dreptatii §i faptei

bune, dobindind astfel multa slava.

Apoi - vrind sa mai inainte, pe
arate ca, pe cit au robit Cre§tinii pacatului
atit slujesc ei acum lui Dumnezeu - Apostolul zice: Lucru omenesc va spun -
o fratilor! - adica nedesavir§it, §i de mica cuviinta §i masurat cu neputinta
voastra, pentru ca se cuvenea sa aratati mult inmultita robia voastra catre
Dumnezeu fata de masura robiei ce ati aratat-o pacatului. Insa, pentru nepu-

198
Iar marele Vasilie, talmacind zicerea aceasta: dupa chipul mvataturii careia v-ati
«(...)

dat», zice: „Precum ceara care, cind se da chipului pecetei, capita forma amaruntita a Tnchi-
puirii sapate m pecete - a§a §i noi, dindu-ne chipului Tnvataturii evangheliei, sa dam forma

omului din launtru" (capitolul 2 din Cuvintul despre botez). (n. aut.)
199
Dupa Coresi, sint trei slobozenii: slobozenia firii, slobozenia darului §i slobozenia sla-
vei §i a fericirii. Slobozenia firii sta impotriva vietii §i a pornirii catre bine §i face vointa li-

bera. Slobozenia darului sta impotriva pacatului §i a patimilor, §i face pe om drept §i sffnt Iar

stapinirea slavei sta impotriva mortii §i a ispitelor vietii acesteia, §i face pe om fericit. Aici

insa cuvintul Apostolului este despre slobozenia darului. (n. aut.)

105
 tinta voastra, aratati macar acum lui Dumnezeu aceea§i masura a robiei pe
200
care a|i mai inainte pacatului.
aratat-o §i vezi cit de invederat infafi§eaza
Apostolul robia de voie pe care noi, Cre§tinii, o aratam pacatului, zicmd: Voi
ati facut madularele voastre roabe pacatului, robindu-va §i facindu-va supu§i
necuratiei, adica prea-curviei, §i curviei §i celorlalte rautafi, pe care nici nu
trebuie a le numi, din pricina ru§inii. §i, mai aprinzator facind cuvintul, ada-
uga: Voi v-ati supus nu numai pacatelor de ru§ine, ci afi slujit de ob§te fiecarei
nelegiuiri. Iar zicerea: „intru nelegiuire" insemneaza: „nelegiuind Tnca mai
mult". Caci, cind faceati vreun pacat - zice - nu ramineaji numai intra acela,
ci il foloseati ca pe o scara ca sa pacatuifi inca
mai mult. Deci, precum mai §i

inainte v-ati aratat pe sine-va robi fiecarui pacat, a§a acum cu aceea§i masura
aratati madularele voastre supuse dreptafii, adica faptelor bune, TncTt sa vietu-

iti cu intreaga-intelepciune §i cu sfintenie in locul necuratiei voastre de mai

inainte.

20 Caci atunci, cind erati robi pacatului, erati slobozifata de dreptate.

21 Dar ce rod aveati atunci? Roade de care acum va e ru$ine! Fiindca
sjlr§itul

201
Zice: Inainte, cind voi, Cre§tinii, robeati rautatii, erafi slobozi, adica
dezlegati, de dreptate §i de fapta buna, fiindca nu va supuneafi faptei bune §i
nu voiati a sluji ei cit de putin. Iar acum, dimpotriva, slujiti dreptatii §i faptei
bune §i nu va supuneti pacatului nicidecum. Si, atunci cind slujeati pacatului,

200
Acela§i lucru il zice §i dumnezeiescul Hrisostom. Iar Fotie zice ca Pavel a numit lucra-
rea dreptatii „robie" in chip omenesc, pentru ca aceasta nu este robie, ci adevaYata slobozenie.
Dar a numit-o a§a pentru neputinta oamenilor, fiindca multi, §i mai ales incepatorii, obi§nuiti
fiind cu cele rele, se mihnesc cind vor sa faca fapta buna, pentru ca, din launtru, se fmpotri-
,
ve§te acesteia socoteala trupului; caci obi§nuim a numi „robie" §i „tiranie' acele fapte pe care
le facem de sila §i cu scirba. §i Teodorit, intru altele, a numit „omenese" lucrul eel mic §i
prost [simplu, neinsemnat, n. m.]. (n. aut.)
201
Dar cum ajunge cineva rob al pacatului? Facind pacatul - dupa cuvintul lui Dumnezeu,
ce zice: „Tot eel ce face pacatul este rob al pacatului" {loan 8:54) - fiindca se biruie §i se
staptne§te de pacat - precum a spus Petru: „Caci, de cine este biruit cineva, aceltiia se §i face
rob" (2 Petru 2:19) - fie ca pacatul este de moarte, fie ca nu e de moarte, ci de iertare. (Vezi
cit de rele sint §i pacatele de nou a nevoinfei duhovnice§ti [De-
iertare in cartea tiparita din
prinderi duhovnice§ti, n. m.]). De aceea a zis §i Pavel mai inainte ca: „Celui ce va dafi robi
spre ascultare, sinteti robi aceluia de care ascultaji" (Romani 6:16) - adica: ori pacatului, spre
moarte; ori ascultarii, spre viafa. Pe care tilcuind-o, Teodorit zice: „Celui cSruia ai alege sa-i
sluje§ti, aceluia se §i cuvine a i te supune cind porunce§te, caci nu se poate sluji la doi stapini
deodata, dreptatea §i pacatul fiind foarte potrivnice. Aceasta a zis §i Domnul in sfin^itele
Evanghelii: „Nimeni nu poate sluji la doi domni" (Matei 6:24)." (n. aut.)

106
ce rod dobindeati de la dinsul? Negre§it, nimic altceva decit ru§ine §i necinste.
Dar de ce zic-numai ru§ine §i necinste? De la pacat, dobindeati inca §i moarte,
fiindca sfir§itul pacatelor §i al faptelor voastre necurate era moarte: de multe
ori, eramoarte trupeasca, dar totdeauna era moarte sufleteasca. Acum, prin
§i

darul lui Hristos, v-aji slobozit de moartea aceea, dar ru§inea faptelor necu-
rate ramine intru con§tiinta voastra, spre folos. De ce? Ca sa va aduceti aminte
§i sa le uffyi din inima. Caci §i acum - zice - inca va ru§inati, aducindu-va
aminte de faptele acelea de ru§ine §i de pacatele pe care le faceafi atunci,

fiindca - dupa Teodorit - „oric!t de fara ru§ine ar fi cineva, dupa incetarea in-

dulcirii, simte ru§inea".

22 Dar acum, slobozindu-va de pacat p robindu-va lui Dumnezeu, aveti

rodul vostru spre sfintenie, iar sfirgitul, viata ve§nica.

23 Caci plata pacatului este moartea, iar darul lui Dumnezeu, viata

ve§nica in Hristos lisus, Domnul nostru.

Rodul faptelor pacatului - zice - este ru§inea §i necinstirea, iar al faptelor

dreptatii §i bunata^ii este sfinfenia, cinstea §i curatia. §i sfir§itul acelora este

moartea, iar sfir§itul acestora este viata ve§nica, „caci plata pacatului este
moartea". Iar „plata" se zice leafa §i hrana ce se da osta§ilor de catre Tmparat.
Pentru aceasta zicea Inaintemergatorul osta§ilor: „Indestulati-va cu tainurile
voastre!" (Luca 8:14). §i Pavel zice, in alt loc: „Cine sluje§te in oaste cu plata

sa?" (7 Corinteni 9:7). Iar Teodorit zice ca - „de vreme ce Apostolul a zis mai
ocirmuiesc
arme aie pacatumi - acum in cmp potnvii i numit
203
ruind la metafora osta§ilor". §i zice: Mai inainte, cind slujeaji pacatului, el
204
va da moartea ca plata a slujbei voastre. Iar darul lui Dumnezeu, Caruia slu-

202
Vezi aici cum Apostolul nume§te „dar al lui Dumnezeu" viata cea ve§nica, adica ferici-

rea. FiindcS - dupa acela§i Apostol Pavel - ,.nu sint vrednice patimirile vremii acesteia de
ve§nica slava ce ni se va descoperi" (Romani 8:18). De aceea - dupa Coresi - fericirea se

nume§te „viata ve§nica" §i „dar". Se zice „dar" dupa dovada faptelor, fiindca Dumnezeu le

r&spl&te§te pe cele mici ale noastre ca cum ar fi mari, §i se zice „ve§nic&" fiindca pururea
§i

este asemenea, statornica §i nestramutata. Dupa cum arata Teodorit: „Viata ve§nica este dar al
lui Dumnezeu, caci, macar de ar savfr§i cineva dreptatea pina la capat, nu se potrivesc buna-
tajile ve§nice cu ostenelile cele vremelnice." Vezi despre aceasta §i zicerea: „de aceea mi se
pastreaza cununa dreptatii" (2 Timotei 4:8) §i subinsemnarea ei. Vezi de asemenea §i tilcuirea

capitolului 1, stih 18, al aceleia§i scrisori catre Timotei §i subinsemnarea de acolo. (n. aut.)
203
Figura.de stil rezultind dintr-o comparafie submteleasa. (n, m.)
204
Proorocul Isaia a proorocit invederat roadele prea-dulci §i purtatoare de viata pe care le
iau - §i in via^a aceasta, §i in cea viitoare - cei ce slujesc lui Dumnezeu, §i lucreaza fapta buna

107
jiti acum, este viata ve§nica. Vedem ca nu a zis: „plata pe care o da Dumnezeu
pentru slujba voastra", ci „darul" Pentru ca nu ati luat - zice - viata cea ve§-
nica drept plata sau rasplatire a ostenelilor voastre, ci ati luat-o ca dar §i darui-
re a lui Dumnezeu, insa in Hristos Iisus, caci Hristos a lucrat voua aceasta,
205
prin iconomia intruparii Sale.

CAP1TOLUL VII

Oare nu §titi, fratilor, (caci celor ce cunosc Legea graiesc) ca Legea

stapine§te pe om cita vreme e in viata?
Cacifemeia maritata e legata de Lege cu barbatul eel viu; iar de va
muri barbatul, s-a slobozit de legea barbatulul
Deci, viu fund barbatul, prea-curvd vafi de se va face femeia attui
Lege, ca sanufii
prea-curva luind alt barbat

Lasind invatatura morala, Apostolul trece acum la cuvintul dogmatic, adi-

ca la invatatura despre dogme, §i arata ca cei ce s-au facut Cre§tini nu mai sint
datori a fi sub Lege. Caci - zice - „Legea, pe care §i voi o §ti|i, ll stapme§te pe
om cita vreme Legea nu mai da porunci mortilor. Deci - de
este viu", fiindca
vreme ce voi ati murit dupa Lege, ca uniice credeti in Hrisos, iar prin botez
ati murit dupa toate - Legea nu va stapine§te. La inceput, Apostolul a aratat

aceasta in chip ascuns iar in urmatoarele cuvinte va spune acela§i lucru prin
pilda femeii care, dupa moartea barbatului ei, are stapinire a se insofi cu alt

§i p^zesc poruncile Lui; de asemenea, §i pe cele prea-amare §i aducStoare de moarte pe care le

iau cei ce slujesc p&catului §i diavolului; la fel, bucuria §i indrazneala acelora, §i intristarea §i
ru§inea acestora, zicind a§a: „Acestea zice Domnul: lata, cei ce-Mi slujesc Mie vor mmca, iar
voi veti fiaminzi; iata, cei ce-Mi slujesc Mie vor bea, iar voi veti inseta; iata, cei ce Mi slujesc
Mie se vor veseli, iar voi va veti ru§ina; iata, cei ce-Mi slujesc Mie se vor bucura Tntru
veselie, iar voi veti striga pentru durerea inimii voastre §i veti suspina din zdrobirea duhului
vostru, ca va ramine numele vostru spre tmbel§ugarea ale§ilor Mei, iar pe voi va va pierde
Domnul. Iar celor ce-Mi vor siuji Mie li se va chema nume nou, care se va blagoslovi pe
pamint, ca vor binecuvinta pe Dumnezeul eel adevarat (Isaia 65: 13). (n. aut.)
§i ca pacatul este moartea, iar Dumnezeu singura viata adevarata, marturise§te dumne-
zeiescul Grigorie al Nyssei, zicind: ,JPacatul este instrainare de Dumnezeu, Care este adeva-
rata §i singura viata" (Cuvintul al doilea impotriva lui Evnomie). Marturise§te §i Teologul eel
de un nume cu acesta [Grigorie, n. m.], zicind: „Una este viata: a privi catre Viata; una este
moartea: pacatul, caci este pieirea sufletului. Iar celelalte cu care se falesc oarecari sint visuri
batjocoritoare §i basme amagitoare de suflet" (Cuvint deasupra mormintului tatalui). (n, aut.)

108
barbat.A§adar - zice - voi va asemanati cu o femeie careia i-a murit barbatul.
urmare
Legea, fiindca a murit. (Dupa Coresi, „Legea" este barbatul, iar „femeia",
sufletul; fiii §i nepotii sint lucrurile trupe§ti §i proaste. Iar cind „barbatul"
acesta moare, sufletul i§i ia alt barbat: pe Hristos, §i zamisle§te ca fii faptele

duhovnice§ti §i desavir§ite, n. aut.) Dar nu a zis a§a, ca sa nu-i loveasca pe Iu-

dei, ci zice ca „femeia" moare - adica in§i§i Cre§tinii, care au linduiala femeii
celei moarte:

4 De aceea, fratii mei, §i voi atimurit Legii, prin trupul lui Hristos, ca sa
vafaceti ai altuia, ai Celui ce S-a sculat din morti, ca sa aducem rod
luiDumnezeu.

Daca ati murit - zice - nu mai sinteti sub Lege. In acest chip, le arata ca au
luat indoita slobozenie: caci - daca femeia, cind li moare barbatul, adica Le-

gea, nu mai e sub stapmirea acesteia, ci e sloboda - cu mult mai virtos e slo-
206
boda de jugul §i robirea Legii cmd moare ea insa§i. Vezi - o cititorule! - m-
telepciunea marelui Pavel, care arata ca msa§i Legea voie§te ca sa se desparta
de ea cei ce se supuneau ei.

Apoi zice: Tot a§a §i voi, fratii mei Cre§tini, v-ati slobozit de Lege, prin
Hristos
Hristos
altuia: Celui ce a murit pentru voi, Care apoi S-a sculat din morti §i este viu.
Hristos
urmare
Hristos. S
ta: „sa aducem rod luiDumnezeu", anume ca, din msotirea §i unirea duhovni-
ceasca cu Hristos, sa na§tem lui Dumnezeu, ca prunci, lucrari §i fapte bune
desavir§ite, vrednice de imparatia cerurilor.

Leg
lucrau in madularele noastre, ca sa aduca roada mortil

Dupace a dovedit ca Legea nu ne-a ajutat cu nimic sa scapam de patimile

trupe§ti, ci numai ni le-a aratat, acum Apostolul zice ca, pe cind eram in viata

206
Iar marele Vasilie, punind Tnainte zicerea aceasta a Apostolului, in urma incheie zicind:
Jar daca dreptatea cea dupa Lege se paze§te de unii dintre cei ce, in botez, s-au raarturisit lui
,

Dumnezeu ca nu vor mai vietui pentru sine, ci pentru Cei ce a murit si a inviat pentru din§ii,
aceia isi adauga judecata de prea-curvie" (Cuvint despre botez. Cum se boteaza cineva intru

evanghelie). (n. aut.)

109
 207
cea trupeasca in faptele cele rele, patimirile pacatelor, care ni se aratau si
si

erau cunoscute de noi prin mijlocirea Legii, se lucrau de catre suflet „mtru
madularele noastre". Nu
a zis ca madularele savtrseau rautatea, ca sa nu dea
pricina vreunor eretici sa defaime trupul ca este rau, ci a zis ca rautatea
se lu-
cra in madularele noastre de catre suflet. Fiindca sufletul este ca un lautar,
iar
madularele trupului suit ca o lauta 208
si alte organe . Deci, ctnd iautarul cinta
rau, negresit si lauta si celelalte suna rau.
§i mai zice pe cind ne aflam sub Lege, fiindca nu puteam scapa de pa-
ca,
timi, dadeam ca rod al moitii faptele si lucrarile cele rele.
4

6 Dar acum ne-am slobozit de Lege, murind aceluia intru care eram
tinuti, ca sa slujim intru innoirea duhului, iar nu intru vechitura

slovei.

Apostolul nu le-a zis ca Legea i-a stricat, ca sa nu loveasca Iudei, ci m

spune ca noi, Cre§tinii, ne-am slobozit de Lege, adica ne-am dezlegat de
dmsa, pentru ca am murit acelui lucru care ne tinea §i ne stapinea, §i anume
pacatul. Caci eram tinuti de pacat ca de o legatura; am murit Tnsa §i ne-am fa-
cut morti pacatului, „ca sa slujim - cui? lui Dumnezeu - cu innoirea duhului,
iarnu cu vechitura slovei", adica cu vechitura Legii scrise. Caci, in vechime,
fapta buna era anevoie de savir§it, din pricina ca Adam - impreuna cu trupul
urmare a calcarii poruncii - dobmdise §i alte multe
metehne ale firii, ce impiedicau fapta buna. Iar acum, firea noastra s-a intarit,
cu darul lui Hristos §i cu SfTntul Botez, prin Sflntul Duh, Care ne-a innoit §i
ne-a slobozit de vechitura §i neputinta Legii scrise. De aceea, fecioria §i desa-
vir§ita fapta buna era lucru rar in Legea cea veche, iar intru darul eel
nou al
evangheliei §i in Biserica lui Hristos se afla mii de monahi care petrec intru
Hristos
care defaima insa§i moartea.

Legea pacat? Sa nufii

este
l prin Lege. Caci nuamfii

pofta, de nu arfi zis Legea: „Sa nu poftesti

Legea
3 Lege

207
Iar zicerea: „cTnd eram in trup" e tilcuita de catre Teodorit a§a: „ctnd eram in viejuirea du-
pa Lege". „CSci - zice - Apostolul a numit «trup» poruncile trupe§ti ale Legii, care hotSrau de-
spre mincari, §i bauturi §i despre celelalte ca acestea ce se iucreazS in viata trupeasca." (n. aut.)
organ = instrument muzical, de unde avem orga (n. m.)

110
 Le
patimirile pacatelor cele prin Le
ei Legii" (Romani 7:6). Fiindca tc

acestea - zic - pareau ca necinstesc Legea, Apostolul tnlatura acum banuiala

aceasta. In chip sfatuitor, el inchipuie o stare impotriva, intrebmd: Deci ce sa
zicem despre Lege? e pacat? Apoi, dezleaga aceasta stare impotriva: mai
Ca
Tntii, in chip ingaduitor, zicind sa nu fie sa fi fost pacat Legea (precum

obi§nuie§te a zice acest cuvint despre multe lucruri); iar al doilea, face silogism
§i zice ca Legea nu este pacat, ci arata pacatul: Caci eu - zice - nu a§ fi §tiut ca
pofta este pacat, daca Legea: „Sa nu pofte§ti!" (le§irea 20:17).
nu ar fi zis

Dar cineva ar zice: Atunci, pentru ce s-a facut potopul? Pentru ce s-au ars
cetatile Sodomei si Gomorei, daca, mai mainte de a veni Legea, pofta nu era
cunoscuta de oameni ca pacat? La aceasta, raspundem ca pofta se cuno§tea ca
pacat, nu insa cu atita amarunfime ca la urma, cind a capatat §i marturia Legit
Caci, mai inainte, pacatul era cunoscut ca pacat prin legea cea fireasca, §i abia
apoi s~a cunoscut §i prin Legea scrisa, care este pricinuitoare de mai mare pe-
deapsa. Dar pedeapsa nu a fost pricinuita de mvatatura Legit ci de tnndavirea
acelora care nu au luat aminte sa pazeasca Legea, lucru aratat de Pavel cu ur-
matoarele cuvinte:

8 Dar pacatul, luind pricina prin porunca, a lucrat intru mine toata
pofta. Caci, far a a fi Legea, pacatul era mort.

Pavel nu zice ca Legea a pricinuit poftele, ci arata ca pacatul - care, dupa

dumnezeiescul Hrisostom, este ori voia de sine [libertatea alegerii, vointa,
n. m.] cea tiindava §i stricata, ori diavolul (caci pe acesta 1-a inteles oareci-
210 - ca pacatul a§a-
ne ca „pacat")» ori iubirea de Tndulciri §i pornirea spre rau

209
Iar Iosif (in cartea a 12-a a Arheologiei, capitolul 13) §i al^i Iudei tilcuiesc ca zicerea:

„Sa nu Tnsemneaza lucrarea cea din afarS a poftei §i se straduiesc sa arate ca fapta
pofte§ti!"

cea din lSuntru nu este oprita de Lege. Dar Domnul judeca drept pacat §i pofta cea din launtru,
caci zice: „Tot omul ce cauta la femeie spre a o pofti, iata, a prea-curvit cu ea in inima sa"
(Matei 5:23). §i pofta aceasta se face prin Tnvoirea stapinirii de sine [a voinjei omuiui, n. mj;
fiindca este §i alta pofta, conducatoare a stapinirii de sine, despre care Apostolul a zis: Jar
acum nu mai lucrez eu aceasta, ci pacatul care locuie§te in mine" (Romani 7:17). Iar dumne-
zeiescul Metodie zice: „De aceea, «nu cuno^team pofta, daca nu ar fi zis Legea: Nu vei pof-

ti !» Caci - auzind: «Iar din pomul cunoa§terii binelui §i raului nu veti minca, fiindca in ziua
in care ve{i mfnca dintr-insul cu moarte ve{i muri» - atunci am pofti t, §i am zamislit §i am
nascut pofta. Caci nu din cele pe care le are §i le stapine§te pofte§te cineva, ci din cele ce ti

sint oprite, pe care nu le are." (n. aut.)

210 Coresi). (n. aut.)
Care este dumnezeiescul Epifanie, la Eresul 64, §i altii (la

Ill
 dar a folosit invatatura Legii impotriva scopului ei, catre rau. Sa
ca pilda Mm
un doctor care ar opri pe eel bolnav de aprindere sa bea apa rece fara
de
vreme, macar ca, oprindu-1 de a-si satura pofta aceasta atit de vatamatoare,
i-o
sporeste si mai mult. Dar pentru asta el nu ar fi osindit, fiindca
msusirea
doctorului este a opri apa rece, iar insusirea bolnavului este a nu bea
apa rece.
In chip asemanator invata si Legea si-i oprea pe oameni de la
pofta cea rea.
Dar vointa cea rea si iubitoare de pacate a oamenilor a sporit mai mult pofta si
a facut nu numai un pacat, ci toate pacatele, cu mai multa intindere savirsind
raul; caci, cind cineva este oprit de la lucrul pe care-1 pofteste, atunci mai mult
turbeaza se aprinde. Atunci dar s-a aratat pacatul, cfnd a fost calcata Legea,
si

caci, „fara de lege, pacatul este mort", adica nu e sbcotit

pacat. Iar cind este
lege porunceste ceea ce trebuie a face ori a nu face cineva, atunci pacatul
si

viaza, adica se intareste si se socoteste pacat, pentru ca cei ce calca

legea pa-
catuiesc cu socotinta.

9 Ctndva, eu vietuiam fara de lege; dar, dupa ce a venit porunca,

pacatul a inviat, iar eu am murit.

Mai inainte de Moisi - zice - eu traiam fara de Lege (caci prin Moisi s-a
dat Legea ), si de aceea nu ma osindeam greu. (In persoana sa, Pavel ia toata
firea oamenilor si de aceea vorbeste in acest fel. Iar Chiril al Alexandriei tilcu-
ie§te zicerea aceasta asa: „Zicind:«Cindva, eu vietuiam fara de lege», dumne-
zeiescul Pavel ne-a aratat slobozenia parintilor, punind zicerea:
«eu» in locul
radacinii neamurilor §i subintelegind pe parinti" (cartea 1 din ttlcuire).)
Iar cind
a venit - zice - porunca si Legea, atunci pacatul s-a aratat ca oacat. Fiindca cei

i I s

Metodie zice a§a: „Dindu-se porunca, prin porunca a avut diavolul apu-
[...] Iar SfTntui
caturS de a lucra intru mine pofta, pornindu-ma §i chemtndu-ma cu
me§te§ug sa cad in pofta
celor oprite. Caci, in lipsa Legii, in lipsa poruncii, pScatul era
mort, adica era nelucrator, iar
eu vietuiam cu neprihanire, neavind vrere §i rinduire dupa care trebuia sa
vietuiesc §i din care,
alunectnd, sS gre§esc."
Iar tnteleptul Kesarie, fratele lui Grigorie Teologul,
zice ca a luat cuvint de la oarecari
batnni ca Adam §i Eva au petrecut in rai patruzeci de zile fi ca Dumnezeu nu le-a dat porunca
de a nu minca din pom Tndata ce au fost ziditi, ci dupa trecere de -
zile, lucru care se arata
zice - din cuvintele acestea ale lui Pavel, care spune: „C!ndva, eu traiam fara lege" din partea
lui Adam. Caci Pavel, eel mai din urma dintre ucenicii Legii, nu se afla mai inainte de Lege
atunci §i nici nu era fara de Lege. Deci, tilcuind ca pentru Adam, potrivit zice:„Spunind
acestea §i descoperind mtelegerea, vorbeste pentru Adam, caci, prin «lege», nume§te porunca
data aceluia. §i zice: Venind porunca, pacatul a inviat, iar eu
am murit cu caderea, a§teptind
viata cea fericita. Caci Adam nu a primit porunca indata ce a fost fScut, ci dupa oarec are vre-
me" (la foaia 254 a lui Anastasie Sinaitul). (n. aut)

112
mai mainte de Lege, macar ca pacatuiau, nu cuno§teau ca pacatuiesc, Tncit §i
aceasta a fost bunatatea Legii, ca i-a facut pe oameni sa §tie ca pacatuiesc.
Iar zicerea: „am murit", o vei intelege in doua feluri: in loc de: „am paca-
tuit" §i in loc de: „m-am facut vinovat de mai mare munca, caci gre§eam intru
cuno§tinta", lucru care nu este invinuire a Legit, ci a celui ce nu i£ aminte la
sine. Precum, de pilda, unul era bolnav, dar nici nu §tia ca e bolnav. Apoi, a
venit doctorul §i 1-a invatat ca e bolnav ca trebuie sa se fereasca de cutare
§i

mincare, fiindca aceea ii spore§te boala. Iar bolnavul nu 1-a ascultat pe doctor,
212
ci, dimpotriva, a mincat ceea ce ii era oprit §i a murit.

10 §iporunca, data spre afi spre moarte.

viata, mi s-a aflat
11 Caci pacatul, lutnd pricina prin porunca, m-a amagit §i m-a omorit
prin ea.
4

Pavel nu a „porunca mi s-a facut moarte", ci: „mi s-a aflat", vrind sa
zis:

arate cu aceasta necuviinta cea rea §i ciudata, pentru ca scopul poruncii era de
a aduce pe om la viata. Iar daca din aceasta a urmat moartea, vina nu este a
poruncii, fiindca pacatul - adica pornirea §i plecarea omului spre rau §i vointa
lui cea iubitoare de indulciri §i stricata, sau, mai ales §i mai cu temei a zice,
indulcirea - m-a amagit §i m-a omorft prin mijlocirea poruncii. Caci, daca po-
runca nu ar fi aratat care este pacatul, eu nu a§ fi fost socotit ca fac pacat §i,

prin urmare, nu a§ fi fost vrednic de pedeapsa §i de munca. (Caci zicerea:

„m-a omont" vorbe§te de pacat §i de munca, la fel ca §i zicerea: „am murit", de
mai sus - precum am zis mainte.) Deci incheierea intregii mtelegeri apostole§ti
este in acest fel: Mai mainte de a se da Legea, pacatul nu se socotea; dupa ce
iar

s-a dat Legea, prin calcarea ei, pacatul a inviat §i s-a aratat ca pacat. Adica
pacatul §i cuno§tinta pacatului s-a adeverit prin porunca ce se calca, el nesoco-
tindu-se mai inainte, pentru ca nu era Legea, care ll face aratat. Deci Legea in-
sa§i, de sine, nu a fost pricina a pacatului, dar nu avea putere a-1 izbavi pe om
de pacat, Tncit, pentru neputinta ei, am avut trebuinta de darul lui Hristos.

212
Prin ^porunca", §i Teodorit o intelege aici pe cea data lui Adam, de a nu minca din po-
mul oprit. C&ci Dumnezeu i~a dat porunca sa nu m&nince, dar diavolul, prin mijlocirea sarpe-
lui, s-a apropiat amagindu-se de frumusetea rodului, a fost biruita de mdulcire si
de Eva, § i ea,

a c^lcat porunca. Iar Adam, imparta§indu-se din mincare impreuna cp dinsa, a primit hotanrea
mortii. Intr-un glas cu Teodorit zice sj SfTntul Metodie, tilcuind din Sfintul Epifanie, in Pa-
narion, Eresul 43 asupra lui Orighen: „«(...) dar, dup& ce a venit porunca, pacatul a inviat, iar
eu am murit. §i porunca, data spre viata, mi s-a aflat a fi spre moarte.» Adica: Dupa ce Dum-
nezeu a pus Legea §i a osebit ce trebuie a face §i ce nu, diavolul a lucrat intru mine pofta. Caci
porunca data mie de Dumnezeu era spre viata §i spre nestricaciune, ca, supunindu-ma eu ei sj
vietuind dup& aceasta, sa am viata nevatamat^ §i fericita in veac sj pururea inflorind catre ne-
murire §i bucurie. Dar, calcind-o eu, porunca s-a intors intru moarte §i osindS." (n. aut.)

113
 y.213
12 A§adar, Legea e sfinta, §i porunca e sfinta, p dreapta §i buna.
- propovaduind aratat ca „Legea e sfinta, §i porunca sfinta,
lata §i dreapta
fi buna" - Apostolul a astupat prea-invederat gurile marchionitilor, ale mani-
heilor, ale simonienilor §i ale tuturor celorlalti eretici care defaima Legea cea
Veche, zicind ca este rea. §i Legea este sfinta fiindca cuprinde dogmele <

214
spre crediiita §i poruncile despre lucrari, care sint sfinte, §i drepte §i bune.
{Legea se osebe§te de porunca, fiindca Legea e mai cuprinzatoare §i mai ob-
§teasca, iar porunca mai in parte.) Caci amindoua sint puneri de lege ale bunu-
lui §i dreptului Dumnezeu /de§iereticii mai inainte zi§i hulesc, spunind c&Le-
gea ceaVeche este a „Dumnezeului celui rau" .

r * .
r . t ,

13 DeciyOare ce era bun mi s-a facut mie moarte? Sa nufie! Ci pacatul,

ca sa se urate pacat, mi-a lucrat mie moarte prin ceea ce era bun,
9

Nu Legea - zice - mi s-a facut moarte, ci pacatul m-a omont, ca sa se

arate citde mare rau este. §i a§a, cu toate ca se vindeca prin Lege, pacatul s-a
facut insa un §i mai mare rau. Iar prin „pacat", iubitule, vei mtelege - precum
am zis §i mai sus - §i vointa iubitoare de indulciri, §i pornirea catre pacat, §i
pe diavoli, §i pe insa§i lucrarea pacatului, care trage pe om spre indulcire pe
216
ascuns. Multumita fie dar Mmtuitorului Hristos, Care ne-a slobozit de un
rau ca acesta, adica de pacat.

Teodorit tilcuie§te zicerea aceasta asa: „Pentru ce dar a numit dumnezeiescul Apostol
porunca «sfinta, dreapta §i buna»? «Sfinta», ca pe una ce fnvaja ceea ce se cuvenea; «dreap-
ta», ca pe una ce aducea cu dreptate hotarirea asupra caicatorilor; iar «buna», ca pe una ce ga-
lea viata celor ce o pSzeau." De aceea, acelasj Teodorit zice ca oamenii, care din fire au des-
lusjrea sj dreapta judecata a binelui §i a raului, se cuvenea a vietui dupa sfinta porunca §i dupa
Legea lui Dumnezeu din doua pricini: o data pentru ca sa cunoasca ei firea lor cea cuvintatoa-
re sj deslu§itoare [rationaia, n. m.], §i al doilea pentru ca sa se teama de Dumnezeu, Cel ce a
pus Legea. (n. aut.)

Iar Teodorit mjelege ca „Legea" e cea a lui Moisi, iar „porunca", aceea data lui Adam.
(n. aut.)
215
Intr-adevar, asa ihvata gnoza, tilcuind Sfinta Scriptura a Vechiului Testament in eel
mai nebunesc chip cu putinta. (n. m.)
Despre aceasta, marele Vasilie zice as/a: Jndulcirea este undita diavolului, tragind spre
^^ A
pieire. Indulcirea este maica a pacatului, iar pacatul este bold al mor|ii. Indulcirea e doica vi-
ermilor celor ve§nici, care mfngiie o vreme pe eel ce o dob!nde§te, iar la urma face adaparile
mai amare decit veninul" (torn 1, cuvintul 13). §i iara§i zice: „Indulcirea este amagirea cea
mare a raului, din pricina careia sintem lesne cazatori spre pacat, §i de catre care, ca de o un-
dita, tot sufletul se trage spre moarte. Iar eel ce nu se lasa amagit de dinsa, prin infrinare a is-

pravit toata scaparea de pacate" (din hotaririle cele pe larg 17).

114
 *217
pentru ca pacatul, prin porunca, sa sefacd peste masura de pacatos.

Zicerea: „ca sa se faca" insemneaza: „ca sa se arate cit de mare pieire este
pacatul", precum §i aceea: „faca~Se dar adevarat Dumnezeu", se Tnjelege in
loc de; „arata-Se". Insa pacatul s-a aratat astfel „prin porunca", caci el a folo-
sit spre moarte porunca cea facatoare de viata. Tot a§a, despre o boala care,
prin doctoriile doctorului, se arata mai rea decit inainte, se va zice ca i§i arata
rautatea „prin me§te§ugul" doctoresc.

14 Caci §tim ca Legea este duhovniceasca; dar eu sint trupesc, vindut

subpacat

Fiindca mai sus a zis ca „pacatul s-a aratat prin porunca", pentru ca sa nu
socote§ti tu, cititorule, ca Legea s-a facut pricina pacatului, Apostolul ras-
punde acum spre aduce o hotarire ob§teasca §i o socoteala
ajutorul Legii §i

peste tot cuprinzatoare, zicind: „Noi §tim ca Legea este duhovniceasca." Toti

§i fratele lui Vasilie, dumnezeiescul Grigorie al Nyssei, zice ca „firea r^ului este ameste-
catS, Tntru adtnc avind ascuns^ undita, iar la fata ar&tind amagirea momelii ca pe ceva bun,
asemeni r&utafii otr&vilor amestecate cu miere, care mdulce§te gustul, pMnd a fi buna, dar
strict pe eel ce o gusta, §i astfel se face raul eel mai de pe urma. A§a, de pilda, buna intrebu-
intare a materiei pare a buna iubitorilor de argint, dar iubirea de argint este radacina tuturor
fi

relelor. Caci cine s-ar mai fi lasat tint cu nada aceasta catre patima, alunecind intru puturosul

noroi ai nestimpararii, daca nu ar fi socotit ca dulceata e un lucru bun §i ales?" (in tomul 1 de-
spre alcStuirea omului, capitolul 20). §i iara§i acesta: „Cu adevarat, indulcirea, puntndu-se ca
o nada, este mai cumplita decit toata rautatea, caci cu inlesnire trage sufletele mai proaste
[mai ne§tiutoare, n. m.] catre undi|a pieirii" (in tomul 1 al Viefii lui Moisi). Acela§i zice §i in

alt loc: „Mai ales Tntru aceasta parte gre§e§te viata noastra: Tntru a nu putea mtelege cu ama-
runtul care e binele eel firesc §i care eel parut astfel prin amagire. Caci, daca rautatea ar sta
goaia Tnaintea vietii §i nu ar fi acoperita cu vreo naiucire de bine, omenirea nu ar navaii la
dmsa de voie" (cuvintul 5 la fericiri). Pentru aceasta, §i Clement Stromateul a zis: „Indulcirea
este mitropolie a relelor." Iar Tn ce chip poate goni cineva de la sine indulcirea trupului, ne Tn-
va$ marele Vasilie, zicind: „Pofteie cele rele au f%cut ca sufletul tau sa sara spre porniri
neastTmparate. §i deci - daca vei lua aminte la sine-|i §i \\i vei aminti ca dulcele acesta de
acum Tti va ajunge amar la sfir§it, §i ca Tndulcirea ce se face acum Tn trupul nostru va naste
viermele eel varsator de otrava, muncindu-ne Tn gheena fara sfTrsit, si ca aprinderea trupului
se va face maica focului eel vesnic - atunci Tndulcirile se vor duce si se vor izgoni Tndata, si
sufletul nostru va dobindi Tn launtru o minunata alinare si Jiniste" (cuvTnt la zicerea: „Ia amin-
te de sine-ti!"). Vezi si subTnsemnarea la zicerea: „(...) catre meste§ugurile diavolului" (Efe-
5^m"6:ll). (n. aut.)

Iar Teodorit zice ca aici lipse§te zicerea: „aratat" (poate Tnsa Tnadins). Iar zicerea fara

de lipsa este aceasta: Ca, prin porunca, sa se faca aratat ca pacatul este pacatos cu covTrsire -
Tn loc de: „rau". Dar alcatuirea e Tndreptatita si asa cum e scrisa. (n. aut.)

115
- zice - marturisesc aratat ca Legea, departe de a fi pricina a pacatului, lauda
§i Tnvata fapta buna,mustra pacatul, luptind rmpotriva lui. Caci aceasta Tn-
si
218
semneaza zicerea: „duhovniceasca". Deci de unde a urmat pacatul, daca Le-
gea este o asa minunata invatatoare de fapte bune? Din lenevirea si neputinta
ucenicilor Legii\ „Pentru ca - zice - eu smt trupesc", prin „eu" intelegTndu-se
toata firea omeneasca - atit cea dinainte de Lege, cit si cea din vremea Legii -
fiindca a primit in sine-si toata multimea patimilor ce au intrat intr-msa prin
simtiri din afara, de la lucrurile cele simtite. Pentru ca noi, oamenii, din pri-
cina caderii lui Adam, nu numai ca ne-am facut muritori, dar am primit in fi-

rea noastra toate patimile, vmzindu-ne sub pacat §i facmdu-ne robi pacatului
intr-atit, TncTt nu ne mai puteam scula, lucru de care zicea si Dumnezeu, prin
Isaia: „Carui datornic v-am vindut pe voi? lata, pacatelor voastre v-ati vin-
dutr(Isaia 50:10).

15 Fiindca nu §tiu cefac;

Pavel nu zice aici ca oamenii pacatuiesc intru desavirsita necunostinta,

caci, de ar fi asa, ei nu ar mai fi munciti. Dar ce zice? Mi se Tntuneca mintea,
ma fur si nu stiu cum ma rape§te pacatul, si Tl fac! De aceea, zicerea: „nu stiu"
nu arata nestiinta binelui ce se cuvine a-1 face cineva, ci arata intimplarea,
219
vrajmasia, amagirea si rapirea pacatului. Iar Apostolul nu zice acestea ca

Coresi zice ca Legea se cheamS „diihovniceasca" pentru ca Tndreapta pe oameni catre

duhul darului acesta nou. Iar Teodorit zice cS e a§a „fiindca s-a scris cu dumnezeiescul Duh."
Iar dumnezeiescul Maxim tilcuie§te numirea „duhovniceasc5" a§a: „Darul Noului Testament

s-a ascuns tainuit in slova Testamentului VechL De aceea zice Apostolul ca «Legea este du-
hovniceascS»: c^ci, cu slova, ea s-a invechit §i a Tmb5trinit, raminind nelucratoare, iar cu du-
hul totdeauna mtinere§te §i lucreaza, fiindca darul este desavir§it neinvechit" (capitolul 89 al

sutei intii din cele teologice). De aceea au §i zis oarecari Tnvatatori ca Testamentul Vechi se
cuprinde in eel nou §i, de asemenea, eel nou intru eel vechi, ca un cere In launtrul unui alt cere
§i ca o roata in launtrul altei roti. Zice Tnsa §i Grigorie al Nyssei: „A§a §i toatS Legea, ca pe un
trup cu parti groase luind-o, Apostolul o subtiaza prin teorie [vedere cu mintea, n. m.], fa-
cmd-o, din trupeasca, duhovniceasca", zicmd: «Noi §tim ca Legea este duhovniceasca»" (cu-
vintul 7 la Cintarea cintarilor). (n. aut.)

Pentru aceasta a zis §i SfTntul Dionisie Areopagitul: „Cu aceste cuvinte, Apostolul
cheama pe cei ce pacatuiesc Tntru cuno§tinta la neuitata cuno§tinta a binelui; pe cei sl&biti in-
tru a-1 face; pe cei ce-1 §tiu, dar nu-1 fac, pe cei ce au auzit, dar au slabit in credinta §i intru lu-
crarea binelui. Fiindca r&ul - precum de multe ori am zis - este boala, §i neputinta §i lipsa ori
de cuno§tinta, ori de cuno§tinta neuitata, ori de credinta, ori lipsa de lucrare a binelui" (De-
spre numirile dumnezeie§ti, capitolul 4). §i Teodorit zice ca eel biruit de Tndulcirea pacatului,
imbatTndu-se pe deasupra §i de patima miniei, nu are aratata cuno§tinta pacatului. Iar dupa
fncetarea patimii, capata simtirea raului. (n. aut.)

116
din partea oamenilor ce sint in urma venirii lui Hristos, ci a acelora ce erau
mai inainte de venirea Lui, macar ca i-a pus pe ei sub obrazul sau.

V •
caci nu savirgesc ceea ce voiesc,

Adica, mai mainte de venirea lui Hristos, oamenii nu faceau ceea ce voiau.
Dar, cu cuvintele acestea, Pavel nu aduce nevoie §i sila oamenilor, care sint
stapini de sine~§i [liberi de a alege, n. m.].Dar ce intelege? Ca oamenii de
atunci faceau raul - pe care nu il laudau, nu tl primeau §i nu ll iubeau -
fiindca erau amagiti de indulcire. De aceea zice mai departe:

cifac ceea ce urasc.

Vezi aici limpede ca Apostolul nu aduce sila, nici nevoie? Pentru ca atunci
ar fi zis: Fac ceea ce sint silit! Dar nu a zis a§a, ci: „Fac ceea ce urasc." De
aceea, zicerea: „nu fac ce voiesc", o vei intelege precum s-a talmacit, anume
ca nu insemneaza sila §i nevoia, ci neputinta - precum zice §i Teodorit. Dar
cum se fac relele? Prin rapirea, prin neputinta pe care au luat-o oamenii de la
calcarea de porunca a lui Adam. Legea nu putea vindeca aceasta neputinta
Iar
ori boala, cu toate ca sfatuia pe oameni catre cele bune pe care trebuiau a le
face; ci numai Hristos, dupa ce a venit, a vindecat-o. §i acesta este tot scopul
Apostolului intru toate cite a zis §i va mai zice: sa arate ca firea omeneasca,
fiindca suferea patimi de nevindecat, nu a putut fi vindecata de nimeni altul
afara de Hristos.

16 Iar dacafac ceea ce nu vreau, recunosc ca Legea este buna §io laud.

Ca Legea e buna - zice - este aratat din cele pe care §i eu, om cuvintator
[rational, n. m.], le §tiu §i le deslu§esc in chip firesc ca sint bune §i ca se cuvine
sa le fac, fiindca nu am judecata §i socotinta stricate cu desavir§ire, chiar daca
fac raul §i pacatul. Caci insa?i ura (zice Teodorit) pe care o am asupra pacatului,
de la. Lege am luat-o. De aceea, laud Legea §i marturisesc ca este buna.

220
17 Dar acum nu eufac acestea, ci pacatul ce locuie§te in mine.

220
Tilcuind acestea, mteleptul Teodorit d& o frumoasS pildS, zicmd cS, dupS calcarea
poruncii lui Adam, trupul nostru eel muritor a primit aceste dou& patimi: pofta §i minia, care
sint ca doi cai ce trag c&ruta sufletului, iar mintea e ca un hatuitor ce tine friiele amindurof
cailor §i sta asupra lor. §i, cind se intimpla ca pofta s& prisoseascS §i s& se piece spre faptele
de ru§ine ale trupului, atunci mintea ridicS asupra ei minia §i li astimpara TntSritarea, potrivind

117
 18 Fiindca §tiu ca nu locuiegte intru mine, adica in trupul rneu, binele.

Apostolul nu spune ca trupul lucreaza raul, ci pacatul, adica tirania paca-

tului, care ne rape§te §i ne amage§te. De aceea, de ce birfesc cei ce invinuiesc
trupul ca este rau §i~l despart pe el de zidirea cea buna a lui Dumnezeu, nu-
mindu-1 „zidire a celui rau"? Ei raspund ca Pavel zice a§a: „binele nu locuie§-
te in mine, adica in trupul meu", dar ascultati ce zice Apostolul: Omul este

alcatuit din doua parti: din suflet §i din trup. Dintre acestea doua, sufletul are
puterea §i stapinirea in trup, iar trupul este rob §i supus sufletului. Deci, „nu
locuie§te in trup binele" e in loc de: Binele nu se afla intru stapinirea trupului,

cia sufletului. Apoi, ceea ce sufletul alege §i voie§te, aceea face §i trupul. Pre-
cum, de pilda, daca cineva zice ca dulcea cintare nu se afla in lauta cu care se
cinta, ci Tntru lautarul ce cinta, acela nu Tnvinuie§te lauta ca e rea, ci arata co-

virsirea ce o are me§terul lautar peste instrumentul sau.

perechea dobitoacelor. Tot a§a, atunci cind minia prisose§te §i se pleaca spre porniri uciga§e.§i
fapte necuviincioase, mintea porunce§te poftei sa-i poto.leasca intaritarea. §i astfel se domo-
lesc §i se cu buna rinduiaia cele doua impotrivnice.
mi§ca cu masura §i

A§adar, cind este de§teapta §i ia aminte, mintea cirmuie§te aceste doua patimi ale trupului
precum s-a arStat Iar cind se intimpia a se lenevi §i a lasa haturile ceior doua dobitoace,
atunci face ca patimile cele necuvintatoare [nerationale, n. m.] sa zburde §i sa o traga in pra-

pastiile §i in ripele pacatului. Deci aceasta arata aici Apostolul cind zice: „Nu eu fac raul, ci

pacatul care locuie^te in mine", „pacat" numind robirea mintii §i supunerea ei catre patimile

cele dobitoce§ti. Se potrive§te la aceasta ceea ce zice Avva Macarie: ,JPrecum alearga carele
in priveli§te §i, apucind mai inainte, opresc, §i tin §i Tmpiedica pe eel din urma a spori §i a
ajunge la semn - tot a§a alearga in om §i cugetarile sufletului §i ale pacatelor. De se intimpia a
intrece cugetul pacatului, el opre§te §i tmpiedica sufletul sa se apropie de Dumnezeu §i sa do-

bindeasca biruin^a asupra pacatului. Iar acolo unde Domnul este hatuitor §i ocirmuie§te su-
fletul, totdeauna Acesta biruie§te, strunind §i povatuind intelepte§te caruta sufletului catre cu-

getarea cea cereasca §i dumnezeiasca" (Cuvintul ihtiu capitolul 9), precum §i Heruvimii pe
care i-a vazut Iezechil apucau unde voia a-i povajui Dumnezeu, Cel ce §edea peste ei. (n. aut.)
221
Injeleptul Fotie invaja ca ,JPavel nu zice despre sine aceasta: «Nu locuie§te intru mine,
adica in trupul meu, binele», ci vorbe§te din partea intregii firi omene§ti. Iar binele nu locu-
ie§te in trup atunci cind ne robim pacatului §i purtam in sufletul nostru inchipuirea §i pomeni-
rea raului statornica Pentru ca eel ce se face rob raului cu indelunga deprindere §i
§i nelipsita.

obi§nuire, de§i voie§te a se intoarce iara§i la bine, cu greu i§i mai intoarce voia. De aceea §i
zice unul ca acela: Nu mai fac eu raul - adica: Nu §tiu cum fapta rea este a mea, cad cum ar fi
ea lucrul meu, cita vreme eu sint strimtorat de dinsa? Ci este lucru al pacatului, care s-a sta-
tornicit in mine. Pentru aceasta §i pling, cautind slobozenie, §i strig: «Ticaios om sint eu, cine

ma va izbavi din trupul acesta (Romani 7:24)»" (Amfilohia, intrebarea 87).

ai morjii?
Iar Sfintul Metodie tilcuie§te a§a: „«(...) §tiu ca nu locuie§te in mine, adica in trupul meu,

Vinele» vo'le^e mm a atfto d> ffclfbft - mm

% 'VtSA tk» pra> pcfift, te m ysNStik
, ^ ^tom
stramo§e§ti - intare§te pururea in trupul nostru cugetele cele iubhoare de mdutem, ca pe x\\§te
miadi^e §i ramuri noi." (n. aut.)

118
 ifla in mine, dar a lucra binele nu afl
fi
acela U savir§esc.
20 Iar dacafac ceea ce nu voiesc, nu mai lucrez eu aceasta, ci pacatul
care locuie§te in mine.

Zicind ca nu afla cum sa lucreze binele, Pavel arata vrajmasia si bintuirea

pacatului. $i, drept urmare, sloboade de toata invinuirea fiinta sufletului
si fi-
inja trupului si da totul pe seama voinjei rele care face pacatul.
Anume,
zicind: „ceea ce nu voiesc", cu aceasta sloboade de mvinuiri fiinta sufletului.
§i, iarasi, zicind: „nu eu fac raul", cu aceasta dezvinovateste fiinja trupului.
Dar atunci cine face raul? Pacatul, adica voinja cea rea si iubitoare de pacat -
dupa tilcuirea lui Hrisostom, cum am zis mai mainte. Iar aceasta vointa rea nu
este faptura si zidire a lui Dumnezeu, ci pornire si zamislire a noastra. Lueru
si faptura a lui Dumnezeu este socotinja si voia cea simpla a sufletului nostra,
dar socotinja cea rea este lucru al nostra si al voii noastre celei mrautatite. §i
am zis mai sus ca pacatul este tiranie care rapeste si trage mintea la rau prin
Tndulcire.

Aflu dar Legea mie, celui ce voiesc a face binele, caci raul se afl,
mute.

Cuvintul acesta este umbrit, nefiind intreg, si trebuie a se zice asa: „Aflu
dar Legea ajutmdu-mi mie, celui ce voiesc a face binele dar nu-1 fac, fiindca
raul se afla la mine." Adica: Aflu ca Legea imi ajuta mie, care urasc
raul si
vreau sa fac binele. Nu-1 fac insa! Pentru ce? Pentru ch raul se afla la mine. Iar
intelegerea cuvintului Apostolului este astfel: Cunostinfa - zice - si deslusirea
binelui am luat-o de la inceput, din insasi firea mea, fiind piamadita la un loc
cu fiinta mea. Totodata, si Legea ma ajuta sa-mi intaresc aceasta cunostin|a si
deslusire, fiindca si ea lauda binele pe care eu
cunosc din fire. §i vreau sa
ll

fac binele, dar stnt rapit, si raul se afla linga mine, adica lucrarea raului nu
se
ridica de la mine. Intii, pentru ca am trap muritor si patimas, si al doilea
din
pricina lenevirii si neputintei sufletului meu.
Insa Fericitul loan Hrisostom, dupa ce a tilcuit zicerea de mai sus ca §i cum
nu ar fi intreaga - precum am spus §i noi - arata ca aceasta se poate mtelege §i

Legea imi
Legea
lege, adica ajutatoare, caci ea voie§te acela§i bine ca §i omul cuvintator [rajio-
urmatoare

119
 22 Cind ma invoiesc cu Legea lui Dumnezeu dupa omul eel launtric
23 vad insa alta lege intru madularele mele, luptindu-se impotriva legii
mintii mele §ifacindu-ma rob legii pacatului ce este intru
madularele mele.

Zice: Cuno§team binele §i mai inainte de Lege, prin con§tiinta ce o avem

in chip firesc. Aflindu-1 insa scris §i in Lege, laud Legea §i ma unesc cu dinsa
222
dupa omul eel launtric, adica dupa minte. Vad insa §i alta lege, adica paca-

tul - pe care 1-a numit „lege" fiindca el indupleca pe oamenii pe care-i ama-
ge§te §i-i face sa se teama a-1 lasa, ca §i cum ar fi vreo lege de necalcat - care
se ridic§ la lupta impotriva legii mintii mele, adica a con§tiintei. (Vezi insa -o
cititorule! -numit mai sus „om launtric", Apostolul il nume§te
ca, pe eel

acum „minte" invederat.) A§adar - zice - pacatul acesta lupta impotriva mea
§i ma biruie, ori - mai bine a zice - ma robe§te. §i, ca urmare, impreuna cu

mine biruie §i legea cea fireasca, §i pe cea scrisa. Dar in ce chip ma robe§te
legea pacatului? Cu puterea §i cu obi§nuinta §i deprinderea) paca-
tirania (§i

tului. Vedem ca nu a zis: „cu pornirea trupului", ori: „cu firea", ci: cu „legea"
pacatului ce stapine§te madularele. Iar aceasta nu este invinuire a firii trupu-
lui, tot a§a cum, daca un tilhar ar stapini palatul imparatesc §i ar §edea in-

tr-insul, aceasta nu ar fi vina palatului. A§a §i aici, daca pacatul locuie^te in

madularele noastre, trupul §i madularele noastre nu sint rele din aceasta pri-
223
cina, fiindca ele au fost stapinite tiranic de catre pacat. Iar unii vorbesc aici

de patru legi: prima, legea lui Dumnezeu, care ne invata cele ce se cuvin; a

222
Iar Coresi zice ca - dupa Fotie - omul launtric este con§tiinta, iar omul din afara este
simtirea §i pofta, adica simtirea cea patima§a. Iar dupa altii, omul launtric este sufletul, care,
fiind zidit de Dumnezeu, nu se supune de la sine poftei; iar „omul din afara" este insu§i trupul
eel supus poftei si celorlalte pacate. (n. aut.)
223
Mai ales dumnezeiescul loan Damaschin, care, in cartea sa teologica (Cartea a patra,
capitolul 99), zice despre aceste patru legi a§a: ,JLegea mintii mele, adica eon§tiinta, e ajutata
de legea lui Dumnezeu, §i pe aceasta o voiesc. Iar legea pacatului - adica lucrarea diavolului,
prin legea ce este in madularele noastre, asupra poftei trupe§ti, §i a pornirii, §i a mi§carii §i a
partii ceiei necuvintatoare [nera|ionale, n. m.] a sufletului - se ridica la lupta impotriva mintii
mele, adica impotriva cons, tiintei, si sint robit. §i, de§i doresc §i iubesc legea lui Dumnezeu, sj

nu voiesc pacatul, legea pacatului ma amageste §i ma supune a sluji lui, prin mingiierea in-
dulcirii, prin pofta trupului §i prin partea necuvintatoare a sufletului, precum am zis." §i re-

peta cite a zis Apostolul mai sus.

Iar dumnezeiescul Metodie zice ca Apostolul arata aici trei legi: una, buna dupa infiintarea
intru noi, pe caire a numit-o aratat „lege a mintii"; a doua, aceea din lucrarea celui rau, care sta
impotriva §i trage de multe ori sufletul catre inchipuirile cele pStimase, despre care a zis ca
lupta asupra legii mintii; §i a treia, aceea care, din pofta, se impietre§te in trup dupa pacat, nu-
mita lege a pacatului, ce locuie§te in madularele noastre. (n. aut.)

120
 doua, legea care lupta asupra noastra, venind la noi dupa lucrarea diavolului,
prin lovirea cugetelor; a treia, legea mintii, adica cea fireasca a con§tiintei; §i a
patra, legea aflata in madularele noastre, adica voia cea iubitoare de pacat §i
plecarea catre rau §i catre indulcire, care s-a sala§luit mtru noi prin obi§nuinta
cea rea §i prin deprindere. (Vezi §i tilcuirea stihului 17 al epistolei catre Ga-
lateni, capitolul 5.)

24 Ticalos om sint eu! Cine ma va izbavi din trupul acesta al mortii?

» .V

Legea fireasca nu a fost de ajuns ca sa ne slobozeasca din pacat; la fel,

Legea scrisa n-a putut face nici ea aceasta, §i pe amindoua le-a biruit tirania
pacatului. Unde ne este a§adar nadejdea mintuirii? „Cine - zice - ma va iz-
bavi din trupul acesta al mortii?" - adica de acest trup supus mortii §i pacatu-
lui. Caci, de vreme ce trupul oamenilor s-a facut primitor de patimi, din pricina
224
calcarii poruncii, el este lesne biruit de pacat. Dar - ar. zice cineva - daca trupul
oamenn
Hristos? Raspundem: Pentru ca li s-a poruncit a face fapte atit de L
mcit §i m vremea cmd stapinea pacatul le puteau savir§i, dar nu au voit.

Multumesc f

De vreme ce a ramas nedumerit din toate partile §i n-a gasit pe nimeni-al-

Hristos
aceea §i multume§te lui Dumnezeu-Tatal „prin Iisus Hristos, Domnul nostru",
Hristos
a ispravit ceea ce Legea nu a putut ispravi, caci El m-a slobozit de slabiciunea
trupului, caruia i-a dat putere pentru a nu mai fi tiranizat §i biruit de pacat. §i
- precum, prin neascultarea §i calcarea poruncii vechiului Adam, trupul oa-
menilor s-a facut muritor §i a ramas lesne biruit de pacat - tot a§a, prin ascul-
tarea noului Adam - adica a lui Iisus Hristos, Cel ce S-a rastignit §i a inviat -

Pentru aceasta, Avva Macarie zice asa: „De aceea asadar sufletul, cita vreme este intru
Tntunericul pacatului, se mai numeste §i «trup al tntunericului rSutatii si vicleniei»; caci acolo
viaza, in veacul eel rau §i viclean al Tntunericului, §i acolo s-a prins. Precum sj Pavel, vorbind
de «trupul pacatului» de «trupul mortii», zice: «(...) ca sa se strice trupul pacatului» (Ro-
si

mani 7:6). §i: «Cine ma va izbavi din trupul acesta al mortii?» lar sufletul ce a crezut lui
Dumnezeu s-a izbavit de pacat, si s-a omorit din viata Tntunericului, §i a luat ca viata lumina
Sftntului Duh si tncS de aici petrece acolo, stapinindu-se de lumina dumnezeirii. Caci sufletul
nu este nici de firea dumnezeirii, nici din firea Tntunericului rautatii, ci este o raptura gmdita,
frumoasa, mare §i minunata, §i asemanare buna §i chip al lui Dumnezeu. Caci prin calcarea
poruncii a intrat Tntr-Tnsul rautatea patimilor tntunericului" (cuvintul 1, capitolul 7). (n. aut.)

121
acelasi trup al oamenilor a luat arvunele nestricaciunii, §i sta §i lupta viteje§te
225
impotriva pacatului.

CAPITOLUL VIII

1 A§adar eu insumi, cu minted meay Dumnezeu, iar cu

slujesc legii lui
trupul legii pacatului. De aceea, nici o osinda nu este asupra celor ce
sint intru Hristos lisus, care nu umbla dupa trup, ci dupa Duh.

learn

mai inainte", fiindca aduce aminte de starea de mai inainte a firii omene§ti.

Caci, voind sa spuria ca acum nu mai este asupra Cre§tinilor vreo astfel de
Hristos

$
ca, din pricina lui,eram supu§i legii pacatului. Dar acum - zice -nici o astfel

de osinda ori robie nu mai este asupra celor ce vor vietui intru Hristos lisus,

adica asupra celor ce s-au invrednicit a primi Sfintul Botez.

§i, de vreme ce multi pacatuiesc §i dupa Sfintul Botez, a adaugat ca nu au a

se teme de o astfel de osinda cei ce nu umbla §i nu vietuiesc dupa trup, adica

trupe§te §i in pacate, aratind cu aceasta ca singura pricina pentru care noi, Cre§-
tinii,pacatuim dupa botez este lenevirea noastra. Fiindca acum le este lesne
Cre§tinilor, celor botezati, a nu vietui dupa trup, ceea ce mai inainte de venirea
lui Hristos era prea cu anevoie. Se cuvine a§adar nu numai a ne feri sa vietuim
dupa trup, ci §i a vietui dupa Duh, fiindca ferirea de rautate singura nu ne Tncu-
nuneaza, daca nu e msotita §ide ci§tigarea faptelor duhovnice§ti §i de Tmparta-
§irea faptei bune. Caci zice: „Abate-te de la rau §i fa binele!" (Psalm 36:27).

2 Caci legea Duhului vietii, in Hristos lisus, m-a slobozit de legea

pacatului §i a mortii,

Prin „legea Duhului", Apostolul nume§te aici pe Sfintul Duh, la fel cum,
II

prin „legea pacatului", nume§te pacatul. §i spune ca legea Duhului e lege a

225
Marele Vasilie zice ca, precum s-a invrednicit Isaia de darul dumnezeiesc pentru ca mai
TntTi s-a marturisit pe sine-sj ticaios %\ necurat, tot a§a s-a Tntimplat aici §i cu Pavel: „Catre Isaia a

fost trimis un Serafim, fiindca 1-a auzit tinguindu-§i ticaio§iile sale §i marturisindu-§i pScatul sSu

Tntru cugetari. Caci a zis: «0 de mine! STnt om cu buze necurate si locuiesc in mijlocul
ticaiosul

unui norod ce are buze necurate!» {Isaia 6:5). Acestea le zice §i Pavel: «Tic£los om sint eu! Cine
ma va izbavi din trupul acesta al mortii?» Apoi, bucurtndu-se $i el de dumnezeiescul dar, adauga:
«Multumesc lui Dumnezeu, prin lisus Hristos !»" (la tflcuirea capitolului 6 al lui Isaia). (n. aut.)

122
 vietii,spre osebire de legea pacatului, care a pricinuit moartea. 226 Fiindca da-
rul lui Dumnezeu a omorit pacatul §i moartea, lnlesnindu-ne noua nevointa

asupra pacatului a mortii in razboiul nevazut cu pacatul. Iar viclenele limbi

§i

ale ereticilor, adica ale maniheilor §i ale marchionitilor, au cutezat a zice ca

„legea pacatului" e Legea data prin Moisi, pe care dumnezeiescul Apostol nu
a numit-o a§a nicaieri, ci „sftnta" §i „duhovniceasca". Dar se Tmpotrivesc
obraznicii §i zic: Daca Legea
Moisi este duhovniceasca, prin ce se osebe§te
lui
de legea Duhului §i a darului? Raspundem la aceasta ca mult se osebe§te, caci
Legea mozaica s-a dat de catre Sfintul Duh, dar ea nu da Duhul Sfmt, pe cita
vreme legea darului da pe Insu§i SfTntul Duh.

3 pentru ca ceea ce era cu neputinta Legii -fiind slabd, prin trup - a

savir§it Dumnezeu, trimitindu-L pe al Sdu Fiu tntru asemanarea
trupului pacatului §i pentru pacat, $ a osindit pacatul in trup,
3.

Fiindca mai sus L-a pomenit pe Duhul Sffnt, Apostolul pomene§te acum §i
pe TatU, §i pe Fiul, aratind §i invatind despre Sfinta Treime.
§i cuvintele lui par a fi impotriva Legii, dar nu sint, caci Apostolul nu vor-
be§te de „raul Legif% intru care ea ar fi facut rau, ci de „neputinta Legit, Tntru
care era neputincioasa. Dar cum de era neputincioasa? „Prin trup", adica din
pricina cugetarii trupe§ti. Aid se arata Tntelesul tuturor cuvintelor zise de Pavel

§ precum am aratat - Tnvaja cu adevarat

care este binele §i care raul, dar nu putea birui cugetarea prea-trupeasca a
tnmis
adica avTnd trup asemenea dupa fiinta cu trupul nostru eel pacatos, dar fara de
pacat. Caci, de vreme ce a pomenit de pacat, Pavel a adaugat §i asemanarea 227
,

226
Iar Sfintul Metodie nume§te „lege a Duhului vietii" Sfinta Evanghelie, tiicuire care este
asemenea cu aceea a Sfintitului Teofilact. (n. aut.)
*
227
De aceea zice §i Sfintul Chiril Alexandrinul, in cartea a 15-a impotriva lui Mian: „Tru-
pul lui Hristos nu a fost trup al pacatului, ci «asemanare de trup al pacatului», cSci El a luat
asupra-§i patimile firii [foamea, setea, durerea §i cele asemSnatoare, n. m.], spre a ne tncre-
dinfa ch momenirea Sa e adevarata, iar nu dupa inchipuire. Iar patimile cele rele ale trupului
[lacomia pintecelui, betia, tndulcirea catre placeri, n. m.], care mir§avesc curStia vietii noas-
tre, le-a lepadat, fiind nevrednice de nemtinarea dumnezeirii (la Icumenie). Iar intreaga intele-
gere a zicerii apos'tole§ti este aceasta, cS ceea ce nu a putut sa facS Legea, adica sa osfndeasca
pacatul, a ftcut Dumnezeu, trimitfnd pe Fiul S£u, Care a osindit pacatul."
§imarele Vasilie, in scrisoarea trimisa celor din Sozopoli, zice acelea§i lucruri ca mai sus:
„De aceea s-a zis ca inomenirea Domnului a fost «intru asemanarea trupului pacatului», fiind-
ca trupul Lui a primit patimile firii, dar patimile rautatii, care intineaza curatia vietii noastre,
le-a lepadat, fiind
nevrednice de prea-curata dumnezeire." Caci nu a zis: „intru asemanarea
trupului" (precum li se parea celor carora le scrie SfTntul Vasilie epistola, ce ziceau ca

123
pentru ca Fiul lui Dumnezeu nu a luat alt trup, ci, insu§i acest trup luindu~l, 1-a

sfintit §i 1-a incununat, cu acest trup a osindit pacatul §i a aratat ca trupul nu este
pacatos din (Ceea ce a facut Hristos este ca §i cind cineva, vazind ca Tn
fire.

ulita e batuta o femeie, ar zice ca e fiul femeii aceleia ce se necinste§te, el fiind

9
7

de fapt fiu al imparatului, §i in acest fel ar slobozi-o de la cei ce o bat.)

Iar acel „§i pentru pacat" se poate intelege, mai simplu, in loc de: „Tatal a

trimis pe Fiul pentru pacat", adica: „pentru ca sa biruiasca pacatul", daca vom
desparti inainte de „§i pentru pacat". Iar marele loan Hrisostom, impreunind
zicerea: „§i pentru pacat" cu zicerea: „a osindit pacatul in trup", spune ca
Hristos mai intii a mustrat pacatul pentru nedreptatea pe care i-o facea Lui, iar
apoi 1-a osindit. Fiindca, atita vreme cit li omora pe oamenii cei pacato§i, pa-
catul le.da moartea cu dreapta judecata; dar - de vreme ce a aflat trupul Dom-
nului fara pacat, §i totu§i 1-a omont cu nedreptate - pacatul a fost osindit de
Hristos ca unul ce L-a nedreptatit §i a pacatuit. A§adar, Dumnezeu L-a trimis

pe Fiul Sau §i pentru ca sa vadeasca pacatul de nedreptate §i de gre§eala §i sa-1

osindeasca, astfel incit diavolul sa nu poata zice ca Hristos 1-a biruit ca un pu-
228
ternic, cu puterea Sa, iar nu ca un drept, cu dreptate. Aproape acelea§i lu-

cruri le zice §i Teodorit.

Domnul a venit pe pamint purtind trup ceresc), ci a zis: „intru asemanarea trupului pacatului".

A§adar, a luat trup ca al nostru, cu patimile lui fire§ti, dar pScat nu a ftcut. Ci, precum moar-
tea, ce e m trup, care a intrat mtru noi prin Adam, a fost omorita de catre dumnezeire, tot a§a

§i pacatul a fost topit de catre dreptatea lui Hristos Iisus, pentru ca noi, la inviere, sS dobmdim
trup neosindit mortii §i nevinovat de pacat.
§i iara§i zice Chiril Alexandrinul, in alt loc: „A purtat trupul eel din pamint, eel care bolea

Tntru sine din pricina «legii p&catului» ~ dupa glasul lui Pavel. CSci, cit incapea tn firea tru-

pului pare sa Se fi pus §i sub jugul pacatului, dar a fost neispitit, caci «a osindit pScatul in
trup», pentru ca dreptatea legii sa se implineasca in noi, cei care «nu vom umbla dupa trup, ci

dupa Duh»" (cartea a doua din Glafire). Iar in cuvintul al 19-lea la Pa§ti, zice cu nedumerire:
„§i ce este aceasta «neputinta a LegiM Socotesc ca cineva ar zice ca, de§i dumnezeiasca
Lege cheama spre fnfrinare, trupul graie§te pururea Tmpotriva, intaritind spre poftele cele

prea-spurcate. Iar Dumnezeul a toate - trimittndu-L pe al Sau Fiu nu gol §i fara de trup (...),

dar vietuind ca §i Tn afara trupului - «a osindit pacatul in trup», caci pacatul s-a omorit - pre-
cum am zis - noua sa ni se para c^ smtem afara de
pentru ca §i trup, fiind sfmtiti §i prea-im-

bogStiti cu dumnezeiescul Sau Duh. (n. aut.)

228
§i inteleptul Nicolae Cavasila, in tilcuirea celui dintii din antifoanele Sfintei Liturghii,

zice ca ,JVIintuitorul, lepadind pacatul omorindu-1 pe diavol, nu a rlcut aceasta cu covir§irea

§i

tariei §i cu puterea biruintei, ci «cu judecata §i cu dreptate» - dupa ceea ce s-a zis: «Dreptatea
§i judecata sint temelia scaunului Tau» (Psalm 88:14) - precum §i noi, in divanuri [tribunale,
n. m.), le vorbim potrivnicilor cu hotMrea judecatilor. De aceea zice: «Acum este judecata
lumii acesteia, acum stapinitorul lumii acesteia a fost scos afara»" (loan 12:31). §tiind aces-

tea, Fericitul Dionisie Areopagitul zice: „^emarginita iubire de oameni a dumnezeie§tii buna-
tati a stricat stapinirea pe care o avea asupra noastra apostata multime (a diavolilor), dar nu

124
 entru ca indreptarea Legii sa se u
umblam dupa trup, ci dupa Duh.

§
tul cu trupul ce §i-a luat? - Pavel spune asa: Mai ales aceasta te-a folosit,
fiindca „mdreptarea Legii" - adica scopul ei,care era de a mdrepta pe om -
s-a implinit Intra noi si a luat sfirsit. Pentru ca ceea ce voia Legea, insa nu
putea, aceea a facut-o pentru noi Hristos. §i El a dus
lupta si nevoinfa singur,
iar noi am dobmdit biruinja si slava. De aceea
nici nu vom mai pacatui, dacfi

dupa putere, ca una ce covirsea, ci, dupa Scriptura predata noua

m chip tainic, «cu judecata si
cu dreptate»" (in capitolul 3 din lerarhia bisericeasca).
Si nu pot sa tree sub tacere
acele frumoase cugetari aduse de oarecari dascali ca sa
aici
arate dreptatea folosita de Iisus Hristos pentru Tnvierea
Sa si pentru mintuirea noastra. Lege a
dreptatii - zic ei - este a-si lua cineva inapoi trupul
de care a fost lipsit cu nedreptate. Deci -
de vreme ce Domnul nostra Iisus Hristos, prin moartea pe
cruce, a fost lipsit de viaja Sa cu
nedreptate de catre tiranul diavol (cad, neftctnd pacat, nu era
vinovat mortii, care se sloboade
spre pedeapsa pacatului) - apoi cu toata dreptatea §i-a luat
inapoi viata, si astfel S-a sculat pe
Sine-Si din moarte.
Tot asa, lege a dreptatii este a se socoti nedreptatea dupa vrednicia celui nedreptatit. Iar
Hristos, Dumnezeu avea vrednicie mai presus de toate fiipturile si de nemarginita
fiind,
cinste.
De aceea, §i nedreptatea ce I s-a facut - attt nedreptatea mortii, cit si
cea mai dinainte de
moarte de prea-necinstitele Patimi - a fost cea mai de pe urma,
si
mai presus de toate nedrep-
tatile, nemarginita. Deci Hristos, ca unul
ce a fost nedreptatit cu nemarginire, dupa toate legile
dreptatii S-a sculat din morp: nu doar pe Sine, ci
ne-a ridicat §i ne-a facut vii §i pe noi, faptu-
nle Sale, slobozindu-ne de diavol, de moarte si de pacat.
Iar pe diavol, pe moarte §i pe pacat
ca pe niste facatori de nedreptate si nedrepti luptatori
tmpotriva unei astfel de persoane de ne-
marginita cinstire, i-a osmdit si i-a pierdut dupa toata
legea dreptatii.
Despre aceasta, si dumnezeiescul Grigorie al Nyssei, in Marele
cuvtnt catehetic, capitolul
22, zice asa: „De aceea, Dumnezeu, ca singur bun, amdurari de milostivire pentru eel ca-
luat
zut si, ca irttelept, nu i-a fost necunoscut chipul
chemarii inapoi. Fiindca judecata dreptului
este lucru al mjelepciunii, caci nu ar putea numi
cineva neintelepciune dreptatea cea adeva-
rata. Deci, ce a fost drept intra aceasta?
Faptul ca Dumnezeu nu a intrebuintat vreun mijloc ti-
ramc asupra aceluia ce ne stapmea, nu ne-a smuls cu
covtrsirea puterii de la eel ce ne tinea ca
sa nu lase vreun prilej de mdreptatire celui ce
ne robise prin mdulcire. Caci cei cetsi v'md
slobozenia pentru bani smt robi ai celor ce i-au
cumparat, singuri facindu-se vinzatori ai
loru 5 i. Iar daca cineva, purtind grija pentru
ei, ar mtrebuinfa sila asupra celui ce i-a
cumparat
ar fi socotit nedrept, fiindca a vrut sa
dobindeasca legea tiranic. La fel si cu noi: de vreme ce
ne-am vindut de buna voie diavolului, a trebuit ca Acela
ce, pentru bunatatea Lui, ne-a tras ia-
rasi la slobozenie s3 nu o faca in chip tiranic,
ci sS afle un chip drept pentru intoarcerea noas-
tra." Iar la sfirsit, zice ca „a voi sS ne
mtntuiasca este marturie a bunatajii lui Dumnezeu, iar a
lua locul celui {inut, pentru a-1 izbavi, este lucru
aratator de dreptate" (tomul 3). Vezi si'mar-
turia lui Teodorit, in subinsemnarea zicerii:
,J)reptatea lui Dumnezeu mtru aceasta se desco-
pera (...)" (Romanil: 17). (n. aut.)

125
vom umblam „dupa trup", adica daca vom inceta sa cugetam tra-
inceta sa
peze. §i - mai bine a zice - nu e destul atit, sa nu cugetam trupe§te, ci, pe
linga aceasta, trebuie sa avem §i cugetare duhovniceasca - cum s-a zis mai
inainte, De aceea a adaugat Pavel zicerea: „dupa Duh'\ caci zice Psalmistul:
„Fere§te-te de rau", msa nu ajunge numai aceasta, ci „fa §i binele!" (Psalm
3(5:27). Caci, de vreme ce am auzit ca Hristos ne-a daruit biruinta, sa nu ne le-

nevim, sa ne sirguim a pazi darul Sflntului Botez; pentru ca mai lesnicioasa

ci

ne este acum biruinta asupra pacatului decit era inainte de botez.

5 Caci cei ce stnt dupa trup cugeta cele ale trupului, iar cei ce sint dupa
Duhy cele ale DuhuluL

Cei ce s-au dat pe sine-§i covir§itoarei robii a trupului totdeauna cugeta cele
ale trupului, fara a socoti vreun lucru dumnezeiesc §i ceresc. Iar cei ce, dimpo
triva, s-au supus Duhului cu totul le inteleg §i le fac duhovnice§te pe toate.

6 Caci cugetarea trupului este moarte, iar cugetarea Duhului este viata

p pace;
Prin „cugetarea trupului", Apostolul Tntelege mintea cea groasa a oameni-
lor,numind-o a§a de la partea mai injosita a omului, adica de la trup. Fiindca
trupul, de sine, nu are cugetare, ci mintea cea groasa §i materialnica e cu-
getarea lui, ca §i cum Cugetarea trupului este mintea ce cugeta
ar zice cineva:
trupe§te. La fel, „cugetare a Duhului" nume§te gindul §i mintea ce cugeta cele
ale Duhului §i na§te viata, spre osebire de moartea pe care o na§te mintea cea
trupeasca. De asemenea, mintea ce cugeta cele ale Duhului na§te §i pace, spre
osebire de vrajba §i razboiul despre care zice mai jos:

7 pentru ca cugetul trupului este vrajma§ lui Dumnezeu, caci nu se

supune legii lui Dumnezeu, fiindca nici nu poate.

mintea cea duhovniceasca - zice - naste pacea, iar cugetul tru-

Gindul si

pesc na§te vrajba catre Dumnezeu. Adica o astfel de minte ridica miinile

229
De aceea a zis purt&torul de Dumnezeu Ignatie: „Cei trupe§ti nu pot s& facS cele
duhovnice§ti, nici cei duhovnice§ti cele trupe§ti" (in capitolul cStre Efeseni). §i marele Vasilie
zice: „Omul trupesc - neavindu-§i mintea iscusita cStre teorie [vedere cu mintea, n. m.], iar
mai ales avind cugetul tngropat in trup ca intr-un noroi - este neputincios a se uita in sus la
duhovniceasca lumina a adevarului." (n. aut.)
230
Pentru aceasta zice §i Iacov, fratele Domnului: „Prea-curvarilor §i prea-curvelor, nu
§titi cS dragostea lumii este vrajba catre Dumnezeu? Deci cine va voi s& fie prieten al lumii se

face vrajma§ al lui Dumnezeu." {Iacov 4:4) (n. aut.)

126
 asupra lui Dumnezeu §i-L vrajma§e§te? Nu, ci se zice ca are vrajba catre
Dumnezeu fiindca nu se supune legii lui Dumnezeu. §i sa nu te tulburi, citito-
rule, auzind ca cugetul trupesc nu se poate supune legii lui Dumnezeu cita
vreme ar ramine astfel, trupesc. Caci aceasta e cum ai zice ca curva nu poate a
fi intreg-infeleapta [curata cu cugetul, feciorelnica, n. m.] cita vreme
este cur-
va. Caci Pavel nu a zis pentru viitor, ca „nu va putea", ci pentru vremea de
fata, decica nu se poate supune legii lui Dumnezeu cita vreme ramine trupesc.
Fiindca, daca schimbarea ar fi fost cu neputinta, cum de insu§i Pavel, impre-
una cu nenumarati altii, s-a facut drept §i bun, din viclean §i rau ce era mai
inainte? A§a a zis §i Domnul, in Evanghelie: „Nu poate pomul rau §i putred sa
faca roade bune" (Matei 7:18), Dar, daca se altoie§te cu altul bun, pomul rau
§i putred i§i preface rautatea §i na§te roade bune. Deci, fratilor,
sa nu cugetam
cugetam cele ale SfTntului Duh, ca sa avem pace catre Dumne-
trupe§te, ci sa
zeu, Cel ce ne-a dat Duhul Sau, prin Care noi, Cre§tinii, putem ispravi lesne
toate cele ce inainte le erau greu de savir§it Iudeilor celor de sub Lege.

8 lar cei ce sint in trup nu pot saplaca lui Dumnezeu.

9 Dar voi nu sinteti in trup, ci in Duh,

Zice: Cei ce au cugetare trupeasca nu pot sa placa lui Dumnezeu cit suit
astfel, trupe§ti. Fiindca aid Pavel nu nume§te „trup" fiinta trupului, ci viafa

cea groasa §i trupeasca, ce face mtreg omul trup, precum zice Dumnezeu in
Scriptura cea Veche: „Nu va locui Duhul Meu in oamenii ace§tia, pentru ca
sint numai trup" (Facerea 6:3). Iar Pavel zice aici a§a: „Dar voi nu sinteti in
trup, ci in Duh", adica: Voi nu mai slujiti vietii trupe§ti, ci aceleia duhovni-
ce§ti. §i nu a zis: Dar voi nu sinteti in pacate - ca sa te inveti tu, Cre§tine, ca

Hristos nu a stins §i nu a pierdut doar tirania pacatului, ci insu§i trupul 1 -a fa-

cut mai u§or §i mai duhovnicesc. Fiindca - precum fierul, cind se une§te cu
focul, se face foe §i el - a§a §i trupul Cre§tinilor, cind a primit pe SfTntul Duh
prin Sfintul Botez, se face duhovnicesc.

10 daca Duhul lui Dumnezeu locuie§te intru vol

Acest „daca" nu este stinjenitor, ci adeveritor, in loc de: De vreme ce Du-

hul lui Dumnezeu locuie§te intru voi, Cre§tinii cei botezati, voi nu mai sinteti
in trap, ci in Duh.

Iar daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.

Hristos
Hristos nehotaritor

127
 i

care nu are Duhul lui Hristos nu este al lui Hristos. Si in-

al lui Hristos eel ce nu are Duhul lui Hristos, pentru ca pece-

Hristos este Duhul Sfint. Caci zice Sfintul Macarie: „Acesta
intiparita

fiind" (cuvintul 30, capitolul 5).

231
Iar daca Hristos este intru voi, trupul e mort pentru pacat; iar Duhul,
viata pentru dreptate.

Zictnd: „iar daca Hristos este intra voi", Apostolul li lndulceste iarasi pe
232
Crestinii din Roma, Unii msa numele „Hristos", au inteles aici pe Du-
,
prin

hul SfTnt. Dar dumnezeiescul Hrisostom zice ca aceasta nu este asa, caci Pavel
233
voieste sa arate ca eel ce are Duhul lui Hristos II are pe Insusi Hristos pen- ,

tru ca, undeeste o Fata [Persoana, n. m.] a Sfintei Treimi, acolo smt si cele-

lalte doua Feje, ca unele ce se \m una de alta si sint nedespartite.

Si ce cistig daca S-ar afla Hristos intra noi? Acesta, de a fi

si folos ar fi

trupul nostra mort in privinta pacatului. Si, daca Duhul SfTnt Se afla intra noi,

El e viata, adica nu viaza numai de Sine, ci lucreaza in launtrul nostra, al par-

ta§ilor Lui, §i ne daruie§te viata in chip cunoscut §i invederat. Iar aceasta

231 .)" (n. aut.)

Iar Teodorit a scris a§a: Jar de locuie§te Hristos intru voi (. .

232
Adica marele Vasilie, in Cuvint la Sfintul Botez. (n. aut.)
233
Despre aceasta, Sfintul Chiril Alexandrinul zice: „A1 lui Hristos e Duhul, ca Dumne-
§i
zeu-Cuvintul prin Duhul Se saia§luie§te intru noi, daca ne suim catre vrednicia lnfierii."
marele Vasilie zice: „Sfintmdu-ne prin Duhul, primim pe Hristos a locui intru omul nostru eel

din launtru; §i, impreuna cu Hristos, pe Tatal, ob§teasca locuinta avind Ei la cei vrednici." Iar

loan Damaschinul zice, in capitolul 13 al Dogmaticii sale: „Chip al Ta&lui este Fiul; iar al

Fiului, Duhul, prin Care Hristos, locuind in om, ii da lui pe cea dupa chip [dumnezeirea, n.

m.]" (la losif Vrienie, tomul 1, foaia 65). (n. aut.)

234 sufletul
Despre aceasta, §i marele Macarie zice ca, „precum sufletul inviaza trupul, a§a §i

e inviat de catre Sfintul Duh, ftra de Duh sufletul fiind mort. Caci trupul este pentru suflet a§a
cum e sufletul fata precum
de Duh. trupul
§i,Era de suflet este mort, neputind face nimic, tot

a§a, fea de Sufletul ceresc, adica fea de dumnezeiescul Duh, sufletul este mort
pentru Impara-

tie, neputind face nimic din cele ale lui Dumnezeu fara Duhul Sfint"
(cuvintul 30, capitolul 3).

Aproape acela§i lucru il zice §i dumnezeiescul Maxim: „Ci darul desavir§e§te aceasta ne-

graita unire, prin care Dumnezeu incape tot intru cei vrednici, §i toti sfintii incap cu totul in

Dumnezeu, cuprinzind ei in§i§i cu totul pe Dumnezeu §i ci§tigindu-L pe !nsu§i Dumnezeu ca

plata a luptei duse de ei pentru a sui catre Dinsul Tot a§a, sufletul cuprinde madularele tru-

pului §i se invrednice§te a fi intru dinsele" (din cuvintele teologice).

§i iara§i marele Macarie: „Precum in lumea aceasta viata trupului este sufletul, a§a §i in
ve§nica §i cereasca lume viata sufletului este Duhul dumnezeirii" (la fel, capitolul 5). Ceea ce

inseamna ca darul Duhului Sfint este sufletul sufletului. Despre aceasta spune apoi marele
Macarie acest infrico§at cuvint: ,JDeci, daca cineva nu a cautat §i nu a luat ca viata a sufletului

128
viata ne-a fost daruita „pentru dreptate", adica pentru ca ne-am indreptat de
catre Dumnezeu, §i pentru ca, prin pazirea poruncilor §i prin fapte bune, noi
pazim curata §i intreaga dreptatea §i indreptarea pe care am luat-o de la Dum-
nezeu prin SfTntul Botez. Iar cind se paze§te de catre noi mdreptarea aceasta,
este vadit ca nici pacatul nu va fi intru noi. §i, cind nu este pacat intra noi, ne-
gre§it ca nici moarte nu va fi, §i intregul nostra va fi viata §i in veacul acesta -
cmd traim dupa Dumnezeu, precum am zis, fiindca aceasta este adevarata via-
ta: a fi morti pacatului - §i in veacul viitor, cind vom trai viata aceea fara de

sfir§it §i ve§nica.

11 Iar daca Duhul lui lisus, al Celui ce S-a sculat din morti, locuie§te
intru voi, Cel cea sculat pe Hristos din morti vaface vii §i trupurile
voastre cele muritoare, pentru Duhul Lui ce locuie§te intru voi

Pavel porne§te iara§i cuvintul despre inviere, §i zice: Sa nu te tulburi, iu-

bitule, ca porji trap muritor, pentru ca intra acest trap muritor II ai sala§luit pe
Duhul lui Dumnezeu, Care a inviat pe Hristos din morti, dupa firea Sa ome-
neasca. §i, precum L-a sculat pe Acela, a§a te va scula §i pe tine, sau - mai

bine a zice - te va invia. Pentru ca, intr-adevar, se vor scula din morti §i aceia
ce nu au Duhul Sfint, dar se vor scula spre munca §i pieire. La fel, se vor scula
§i cei ce au darul Sfmtului Duh, dar spre viata §i spre mmtuire. De aceea,
Apostolul nu a zis ca Dumnezeu „va scula §i trapul", ci ca „il va face viu".
Pentru ce? Pentru Duhul Lui ce locuie§te intra tine. §i vezi ca nu a zis: „pen-
tra Duhul Lui ce a locuif\ ci: „pentra Cel ce locuie§te'\ aratind ca va locui §i

va ramine intra tine pina la sffr§it. Caci Dumnezeu nu va suferi a vedea pe

Duhul intra tine fara a te aduce §i pe tine, cel care-1 ai, in camara de nunta ce-
reasca §i in Imparatie. Precum, dimpotriva, daca nu-L vei avea pe SfTntul Duh
locuind intra tine, cu adevarat vei pieri §i vei fi muncit, de§i te vei scula din

dumnezeiasca luminS a Duhului, cind va ie§i din trup nu va intra intru impar&tia cerurilor, ci
in gheena i§i va avea sftr§itul, impreunii cu diavolul §i cu ingerii lui" (cuvintul 30, capitolul
7).S& ne infrico§&m, fratilor, §i sa ne cutremuram auzind acestea §i s& cerem cu durere ca sS
primim via^a Sftntului Duh. §i insemnam aici c& viata §i celelalte daruri pe care le d&ruie§te
SfTntul Duh nu se despart, ci r&mfn nedespartite de El - dupS marele
sufletului celui curat
Vasilie, care zice: „Iar viata pe care o d& Duhul altei persoane nu se desparte de El. Caci -
precum focul are ca fiintS fierbinteala, pe care o da §i apei sau altei materii ~ tot a§a §i Duhul
are viata intru Sine, iar cei ce se imparta§esc de El, tr&ind dup& dumnezeiasca cuviinta, cT§tiga
viata dumnezeiasca §i cereasca" (Cuvint despre Sfintul Duh).
Bags de seamS insa ca, prin „Duh", Teodorit a fnteles aici sufletul, care s-a facut duhovni-
cesc prin lucrarea drept&tii, al c&rei rod este via|a. (n. aut.)

129
morji. Deci omoara-Ji trupul, pentru ca sa locuiasca intr-insul Duhul §i ca,
235
pentru Duhul, sa \i se dea §i via|a ve§nica.

12 De aceea, frafUor, nu sintem datori trupului, ca sa viefuim chip a trup.

Dupa ce a aratat cit de folositoare este viaja duhovniceasca, pentru ca face

ca Hristos sa locuiasca intru noi §i sa faca vii aceste trupuri muritoare ale
noastre, Pavel ne invaja acum ca noi, Cre§tinii, nu mai sintem datori trupului,
ci Duhului. §i a zis ca „sintem datori" pentru ca bunatajile Dumnezeu ni
lui

s-au dat in dar, iar muljumirile pe care le aducem lui Dumnezeu (sau pazirea
poruncilor) stnt datorie §i ni se cer negre§it. §i, zicind ca „nu sintem datori
trupului", ca sa nu socote§ti ca a zis aceasta pentru firea trupului, Apostolul a
adaugat: „ca sa viefuim dupa trup", ca §i cum ar fi zis: Nu inlatur purtarea de
grija pentru ne voile trupului - caci mult li sintem datori lui: a-1 hrani §i a-1 in-
calzi cu imbracamintea trebuincioasa acoperammtul - ci tai sfrguinta §i
§i

purtarea de grija pentru trup cea pacatoasa, care aduce pe om la cele de prisos.
Caci „dupa trup" vietuie§te acel Cre§tin care face trupul stapin al vietii sale, §i

domnitor §i imparat al sufletului sau.

13 Caci, daca viepiiti dupa trup, aveti sa muriti; iar daca omoriti fapteie
trupului cu Duhul, vetifi vii.

Apostolul nume§te „moarte" §i munca focului cea nemuritoare ce este in

gheena, dar, totodata, §i viata pe care o traie§te cineva intra fapteie cele rele. §i

zice ca, daca vom omori fapteie trupului rele prin viata cea duhovniceasca, vom

235
Iar Teodorit, tilcuind zicerea aceasta, spune a§a: ,Prm cele
, zise, Apostolul ne-a mv&{at
a cunoa§te §i firea cea una a Dumnezeirii, caci pe Preasfintul Duh L-a numit §i «al lui Dum-
nezeu», §i «al lui Hristos ». Nu doar c& - dup& r&u-nurnitii eretici - Duhul Sfint S-ar fi zi'dit

din Dumnezeu prin Fiul, ci pentru ca El este de o fiinta cu Tatal §i cu Fiul, §i purcede din Ta-
tai, dup3 invatatura evangheliei. Iar darul Sfmtului Duh se da, celor vrednici, prin Hristos."
Zice §i marele Atanasie: „De aceea S-a facut trup CuvTntul lui Dumnezeu, unindu-Se cu
trupul, pentru ca oamenii, unindu-se cu Duhul, sa se faca cu Duh. Hristos este a§adar Dumne-
zeu purtator de trup, iar noi, oamenii, purtatori de Duh. Caci Fiul - Care este chip al robului §i

S-a facut intru asemanare de om luindu-§i pirga din fiinta oamenilor, anume din s&mmta lui

Avraam - ne-a dat pirg& a Sfmtului Duh din fiinta Tatalui, pentru ca toti sa ne facem fii ai lui

Dumnezeu. §i iata iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ca al carora este F&c&tor, al acelora Se
face §i Parinte, Se face insa cind oamenii cei ziditi iau in inimile lor pe Duhul lui
dupa dar.
Dumnezeu, Care strig&: «Avva, Parinte !» Caci n-ar putea sa se faca fii intr-alt chip, fiind din
fire zidiri, f&ra numai daca vor primi pe Duhul Celui ce este Fiu din fire §i cu adevSrat. Pentru

aceasta S-a §i f&cut trup Cuvintul, ca sa faca omenirea primitoare de dumnezeire" (tomul 1 al
lui Vrienie, foaia 214). (n. aut.)

130
vietui atit acolo, atunci, viata nemuritoare, cit si acum, aici, viata cea intru fapte
bune. Pentru ca eel ce este mort in lume, acela viaza cu adevarat. Vezi insa -
o cititorule! - c& Pavel nu a zis sa omorim trupul (caci acest lucru ar fi ucidere
de sine), ci a zis: „Omonti - adica cele viclene §i rele. Fiindca
faptele trupului!"
Apostolul nu ne invaja sa ne omonm - adica s& nu vedem simplu cu ochii, ori
sS nu ascult&m simplu cu urechile (care sint fapte fire§ti ale trupului) - ci sa nu
folosim r5u, spre rele, ochii, §i urechile §i celelalte simfuri ale noastre.

ace§tia sintfii
Dumnezeu.

Mai sus, Apostolul a fagaduit §i a zis: Cre§tinilor, omori faptele

de veji

cele rele ale trupului, veji fi vii. Iar acum adauga o mai mare cununa §i mai

multa plata decit cea dintii, adica dumnezeiasca infiere. De aceea, nu a zis:

236
Patru lucruri se arata in zicerea aceasta a Apostolului: doua omoriri §i doua vieti:

omorirea trupului catre cele rele §i omorirea sufletului catre cele bune; viata a trupului Tntru
cele rele §i viata a sufletului intru cele bune. Iar omorirea trupului catre cele rele §i viata su-

fletului intru cele bune sint laudate; caci, cind trupul este mort catre cele rele §i catre patimi,

atunci sufletul viaza intru cele bune §i intru bunStati. Iar viata trupului intru cele rele §i
omonrea sufletului catre cele bune sint osindite. CSci, cind trupul este viu spre cele rele §i
spre patimi, atunci sufletul este mort spre cele bune §i spre bunMti.
Iar despre faptul ca via|a trupeasca a pacato§ilor nu este viata adevarata, marturise§te
dumnezeiescul Grigorie al Nyssei, zicind ca „nu viaza cu adevarat eel ce nu are viata cea ade-
varata; caci «via$a» pacato§ilor nu e cu adevarat ceea ce se zice, ci prin aceasta se nume§te
numai vietuirea trupeasca, fiindca eel despartit de adevarata via0 [adica de Dumnezeu, n. m.]
nu are viata" (capitolul 15 la suprascrierea psalmilor). Dumnezeiescul Maxim zice §i el: „Tot
eel ce prime§te iudaice§te cele scrise, doar ca pe o istorie, viaza dupa trup, murind in toate zi-
lele dupa cuget cu moartea pacatului, neputind a omori faptele trupului cu Duhul, ca, intru

Duhul sa vieze viata fericita. Caci zice dumnezeiescul Apostol: «Daca vietuiti dupa trup, aveti
sa murifi; iar daca omoriti faptele trupului cu Duhul, veti fi vii!»" (capitolul 77 a sutei a §asea
din cuvintele teologice.)
Insa, de altfel, Cre§tinii sint datori a nu vietui dupa trup, ci dupa Duh, §i, prin Duhul, a
omori faptele trupului, fiindca a zis Domnul: „Cel nascut din trup este trup, iar eel nascut din
Duh este duh" {loan 3:6). De aceea - fiindca Cre§tinii s-au nascut din Duhul Sfint, §i s-au
botezat intru numele Duhului §i s-au facut Duh, dupa zisa Domnului - atunci negre§it se cade
ca ei sa vietuiasca dupa duh, ducind viaja duhovniceasca, adica potrivita §i piacuta Sfintului
Duh. Caci tot eel nascut trebuie a semana celui ce 1-a nascut. Pentru aceasta a zis marele Va-
silie: „Precum eel nascut dupa trup este asemenea celui din care s-a nascut, tot a§a §i noi, nas-

cu|i fund din Duh, trebuie a ne face duh, nu dupa firea §i vointa noastra, ci dupa lucrare §i dar
(Cuvtntul intii despre botez). Dar cum se face Cre§tinul duh? Raspunde acela§i Vasilie ca se
face cugetind dupa cum zice Apostolul: „Rodul Duhului este dragostea, bucuria, pacea, rab-
darea" §i celelalte. §i, in alta parte: ,X>e traim cu Duhul, cu Duhul sa §i umbiam." Prin acestea
§i prin cele ca acestea, Domnul zice ca cei nascu|i din Duh se fac duh. (n. aut.)

131
Citi viaza cu Duhul lui Dumnezeu, ace§tia sint fii-ai lui Dumnezeu - ci: „citi

ocirmuiesc
rmuieste
cirmaci §1 calul se hatuie§te de calaret. §i zice: Creatine, de§i ai {
Botez §i te-ai facut fiu al lui Dumnezeu prin Sfintul Botez, daca nu te vei
ocirmui de Sfintul Duh, ai pierdut darul infierii. Caci, cu adevarat, toti Cre§ti-
nii luam Duhul Sfint doar dupa ne ocirmui de
dar, prin Sfintul Botez; iar a
Sfintul Duh in toata viata noastra, aceasta ni se cere ca o indatorire, ca un lu-
cru al nostra §i al vointei noastre. De aceea, Pavel nu a zis: Citi au luat Duhul
lui Dumnezeu, ace§tia sint fiii lui Dumnezeu - ci: „citi se poarta §i se ocirmu-
iesc cu Duhul lui Dumnezeu", totdeauna adica, in toata viata lor.

15 Caci nu ati luat duh de robie, spre temere, ci ati luat Duhul infierii,

Mai sus, Pavel a zis ca fii ai lui Dumnezeu sint aceia care se ocirmuiesc cu
Duhul Sfint. Apoi, fiindca §i Iudeii se imparta§eau de infiere - caci zice Isaia:
„Fii am nascut §i am inaltat" (Isaia 1:2); §i Moisi: „Fiu intii nascut al Meu,
Israil" (Ie$irea 4:23) - Pavel arata aici cita osebire este intre infierea noastra,
a Cre§tinilor, §i infierea Iudeilor. §i zice ca Iudeii luasera „duh de robie", prin
aceasta numind slova Legii. Caci Legea s~a dat intr-adevar de catre Duhul
Sfint, insa ea se potrive§te mai mult robilor, pentru ca: 1) atunci cind pacatu-
iau, Iudeilor le urmau indata pedepsele, ca unor robi; 2) pedepsele acestea
erau trupe§ti §i simtite, precum: uciderea cu pietre, arderea cu foe §i alte morti
ca acestea; 3) la fel, ingrozirile ce se dadeau Iudeilor erau trupe§ti, precum
acelea cu care se ingrozesc prin Isaia: „Sabia va va minca pe voi!" {Isaia
1:20). Pentru toate acestea a§adar, multa frica se afla inaintea ochilor Iudeilor
totdeauna. De asemenea, rasplatile §i fagaduintele erau paminte§ti, iar nu ce-
re§ti. §i - curat a zice - poruncile ce se dadeau Iudeilor prin Lege erau potri-
vite robilor §i de mica cuviinta, incit - ca sa inchei totul - Iudeii, de§i se nu-
meau „fii ai lui Dumnezeu", erau insa precum robii.
§i noi, Cre§tinii drept-slujitori, ne numim „fii ai lui Dumnezeu", dar fii

nobili §i slobozi, fiindca §i platile pe care avem sa le luam sint cere§ti §i cuve-
nite unor fii ai lui Dumnezeu. La fel, §i pedepsele pe care primim cind gre-
le
§im nu sint ucideri.cu pietre, arderi cu foe §i alte asemenea munci robe§ti
savir§ite de preoti, ci ajunge numai ca sintem indepartati, ca ni§te fii nobili, de
la duhovniceasca §i cereasca masa a Parintelui nostra, neimparta§indu-ne de
Tainele Lui, §i cu aceasta ne indreptam. De asemenea, poruncile §i indatoririle
pe care le avem sint dumnezeie§ti §i potrivite unor nobili fii, precum acestea:
„Sa nu privefti cu impatimire!", „Sa nu juri!", „Arunca-ti averile tale §i fa-te
neci§ti gator!" §i toate acestea se savir§esc de noi nu de frica cea robeasca a

132
muncii, ci din dorul §i dragostea pentru Dumnezeu §i Sfintul Duh. §i acest lu-
cru se face aratat din faptul ca multi din adevaratii Cre§tini covir§esc inca §i

poruncile §i se nevoiesc peste porunca, cum sint mai ales aceia care fagadu-
iesc fecioria, ce e mai presus de porunca.
lar acolo, la Iudei, Duhul nu era; iar aici, la Cre§tini, darul Duhului se afla
237
bogat.

tntru care strigam: Avva, Parinte I/

Pavel a pus aici nume evreiesc: nu a zis numai „Parinte", ci: „Avva, Pa-
rinte", ca sa arate cu aceasta curatia §i sa arate ca cu numele acesta obi§nuiesc
238
ei a-i chema pe parintii lor dupa trup. Dar oare Iudeii nu-L numeau pa-
rinte" §i pe Dumnezeu? Caci Moisi zice a§a catre norodul evreiesc: „Pe Dum-
nezeu, Cel ce te-a nascut, L-ai parasit? (Deuteronomul 32:18); §i Maleahi:
„Un Dumnezeu ne-a zidit §i un Parinte e al nostru, al tuturor" (capitolul 2:10).

237
Iar Hrisostom adauga si alte deosebiri intre infierea Evreilor si cea a Crestinilor. C&ci
lor le-a grait Dumnezeu prin altii, iar nou& ne-a grait El Insusi; apoi, infierea acelora a fost
numai cinste de un nume gol, iar infierii noastre i-a urmat §i lucrul, anume curatarea prin bo-
tez, si darea SfTntului Duh §i hSrazirea celorlalte bunatati. (n. aut.)
238
In ce chip a atatat Pavel curate zicind evreieste „Awa" - precum zice Hrisostom? §i
cum numele acesta: „Avva", este insusk de fiii cei curati §i adevarati? - precum zic §i Hrisos-
tom §i Teofilact. Oare, prin aceasta numire evreiasca, „Avva", nu a ar&tat Pavel adevarata si

curata unire ce o au Crestinii cu Hristos? Cad - precum

Care e Fiu al Tatalui dup&
Hristos,
fire, a folosit acest nume Tntru rugaciunea Sa, zicind: „Avva, Parinte!" (Marcu 14:36) - tot
a§a si noi, Crestinii, facindu-ne dupa har ai aceluiasi Tata, folosim
fii intru rugaciuni acelasi
nume evreiesc, strigind in inimile noastre: „Avva, Parinte!"
Incii §i. numele acesta: „avva", este chiar al fiilor celor adevarati, caci mai toti pruncii, ca
din fire pornindu-se, cheama pe parintii lor: „baba", care este asemenea cu „avva". (§i las a

zice c^ „avva" cuprinde tainuit intiia slova a literelor evreiesti §i elinesti [inca si a celor roma-
nesti, n. primului editor roman], anume „Aleph" sau „Alfa" [„A", n. m.], care se roste§te cu
mare deschidere a gurii, pricina pentru care pruncii „A" striga mai intii cind ies din pintecele
maicii lor, plingind §i strigind: „Aa, aa!")
w

Pentru ce insa Hristos, in rugariune, a zis „Parinte" de doua ori? Fiindca nu numai ca
Dumnezeu are Tata pe Dumnezeu, ci si ca om - zic unii; ori Domnul a folosit nume evreiesc
si elinesc in rugaciuneaSa pentru ca toti cei ce cred in Hristos se fac fii ai lui Dumnezeu - fie
Evrei, fie Elini. §i a pus numirea evreiasca mai intii, pentru ca Evreii au crezut in Hristos cei
dintii; iar numirea elineasca a pus-o a doua, caci Elinii au crezut dupa Evrei.

Socoteste insa, iubitule, ca Fiul ne-a daruit infierea, zicindu-ne sa ne rugam asa: „Tatai nos-
tru. . .", iar Duhul eel Sfint a sfirs.it, strigind in inimile noastre: „Avva, Parinte!" Iar de sus, Tatai

ne fagaduia aceasta, zicind: „Voi fi voua Tata, si voi Imi ve\i fi mie fii §i fiice" (leremia 21:1).

Iar cum ca tilcuirea pe care am facut-o mai sus este adevarata, marturiseste inteleptul
Teodorit, zicind: „Aceasta este insusire a pruncilor, a chema pe parintii lor «avva»." (n. aut.)

133
Raspundem ca aceste cuvinte s~au zis §i pentru Evrei, insa in rugaciune nici
unul dintr-in§ii nu L-a numit pe Dumnezeu „Parinte", precum facem acum
noi, Cre§tinii cei botezafi, care II numim pe Dumnezeu „Tata al nostra", cind
ne rugam a§a: „Tatal nostra care e§ti in ceruri..." {Matei 7:9). Iar daca Iudeii
L-au numit totu§i vreodata pe Dumnezeu „Parinte" al lor, au facut-o insa din
gindul §i din voia lor; iar Cre§tinii II numesc pe Dumnezeu „Parinte" din lu-
crarea Preasfintului Duh, Care din launtru li porne§te spre aceasta. Fiindca -
precum §tim ca duh (adica dar) de proorocie, pe care eel ce ll dobinde§te
este
mai-nainte spune cele viitoare - a§a este §i duh (adica dar) de infiere, pe care
eel ce ll ia nume§te pe Dumnezeu „Tata" al sau, fiind pornit din launtru de in-

su§i Duhul. Caci infierea este unul din darurile cele multe §i osebite ale
Sfmtului Duh, precum insu§i Pavel zice mai jo's:

fi>
lui Dumnezeu.

Adica Insu§i Mingiietorul marturise§te darul mfierii care ni s-a dat noua,
fiindca noi, Cre§tinii, nu-L numim pe Dumnezeu „Avva, Parinte", fiind por-
niti de catre noi in§ine, ci duhul din launtru se mi§ca spre aceasta, §i glasul §i

darul acesta este al SfmtuluiDuh. Caci Insu§i Mingiietorul ne-a inva^at prin
duh, adica prin duhovnicescul dar pe care ni l-a dat, sa zicem intra rugaciunile
239
noastre a§a: „Tatal nostra care e§ti in ceruri. . ." (Matei 7:9). [. .
.]

17 Iar daca sintem fii, vomfi p mo§tenitori; mo§tenitori ai lui

Dumnezeu §i impreuna-mo§tenitori ai lui Hristos,

De vreme ce nu toti fiii ajung mo§tenitori, Pavel arata aici ca noi, Cre§ti-
nii, sintem §i fii, §i mo§tenitori. §i - fiindca, pe de alta parte, nu toti mo§teni-
torii mo§tenesc lucruri mari - Pavel arata ca noi, Cre§tinii, mo§tenim lucruri

Acela§i Pavel, inca mai descoperit ar&tind aceasta, zicea catre Galateni: „§i pentru c&
smteti fii, Dumnezeu a trimis pe Duhul Fiului S&u in inimile voastre, Care strig&: Avva, Pa-
rinte!" (Galateni 4:6).
Iar Coresi zice c& marturia prin care noi m&rturisim c& sintem fii ai lui Dumnezeu este
[...], dupa Ambrozie, urmarea Dumnezeu.
lui

Iar marele Vasilie zice c&, precum cuvintul se afia m suflet, Duhul Sftnt se
a§a §i aflft in

suflet, astfel: „§i - precum cuvintul e in suflet, uneori doar ca o noim& in inimS, iar alteori
gr&indu-se ca §i cu glas - a§a §i Duhul Sfint Tmpreun&-marturise§te cu duhul nostra, atunci
cind strigii m inimile noastre: «Avva, PSrinte!», sau cind gr&ie§te pentru noi dupS acea spus£ a
Domnului: «Nu vefi fi voi cei ce ve|i gr&i, ci Duhul Tat&lui, Care va gr& intru voi!»" (Despre
Duhul Sfint, capitolul 7). (n. aut.)

134
man, adica pe Insusi Dumnezeu. Iar fiindca nu este cu putinta ca mostenitorii
sa nu mosteneasca impreuna cu fiul intii nascut, Pavel zice ca noi, Crestinii,
240
impreuna-mostenim cu Hristos, cu unul nascut Fiu al lui Dumnezeu.

de vreme ce impreuna-patimim cu El, ca impreuna sa ne si slavim.

Fiindca mai sus a zis ca ne vom face rmpreuna-mo§tenitori ai lui Hristos,

dumnezeiescul Apostol arata aici ca pe drept cuvint vom cistiga aceasta; pen-
tru ca Cel ce ne-a imbogatit si ne-a umplut de atitea bunatati pe noi, care nu
facusem nici o isprava sau fapta buna, atunci cind ne va vedea ca am ostenit
mult pentru Dinsul, oare nu ne va rasplati cu prea-mare imbelsugare? §i Dum-
nezeu face aceasta, adica rasplateste doar celor ce s-au ostenit, pentru ca aceia
ce au primit darurile Lui sa nu se rusineze ca le-au luat fara osteneala. Insa so-
coteste tu, Crestine, ca Pavel spune aici ca acel Crestin ce s-a invrednicit a lua
de la Dumnezeu darurile pe care le-am zis mai sus nu se cuvine a se lenevi, ci,
cind va cere nevoia, el trebuie sa se dea pe sine-si in primejdii si in munci.

18 Caci socotesc ca patimirile vremii de acum nu sint vrednice de

fiitoarea slava ce ni se va descoperi.

De vreme ce mai sus a zis ca „impreuna-patimim cu Hristos", ca sa nu se

Tmputineze sufletul celui ce aude aceasta, anume ca intra in primejdii si se
trage la patimi si la munci, Pavel zice aici asa: Sa nu te temi, frate, auzind
acestea, caci patimirile vremii de acum, adica cele vremelnice si trecatoare, nu
sint vrednice acumpanite cu slava ce se va arata noua, Crestinilor. Vezi in-
fi

sa - o cititorule! - ca Apostolul nu a zis: „odihna", ci: „slava", fiindca: 1) sla-

va este prea-dorita de catre multi; 2) unde este odihna, acolo nu e numaidecit
si slava, dar unde e slava, acolo negresit e si odihna. §i, zicind ca ea „ni se va

descoperi", Apostolul Tnvata ca si acum este in ceruri aceea§i slava, dar se

Ins5 acestea se sSvirjesc doar dacS noi - Cre§tinii, care ne-am facut fii ai lui Dumnezeu
prin botez - avem Tnchipuite intru noi faptele cele bune ale cerescului nostru PSrinte, fiind
adevarati, cuvio§i, buni, precum este El. Pentru aceasta, Grigorie al Nyssei zice a§a: „Deci,
dac& te-ai fScut fiu al lui Dumnezeu, arat&-L pe Dumnezeu ce este intru tine, aratS in sine-ti
pe Cel ce te-a nascut. (...) Acela I§i deschide mlna §i satura toata vietatea de buna-vointa Sa,
trece cu vederea nelegiuirile, Se mihne§te pentru r5utati. Bun este Domnul tuturor, drept este
Domnul Dumnezeu, §i nu este nedreptate intru EL (...) Daca vei fi intru acestea, te-ai facut fiu
al lui Dumnezeu cu adevarat. Iar daca starui intru cunoa§terile rautatii, m zadar te faie§ti cu
na§terea cea de sus. Caci va zice catre tine Proorocul: «Fiu al omului nu fiu al Celui
e§ti,

preainalt, caci iube§ti de§ertaciunea, cauti minciuna, §i nu ai cunoscut ca omul nu se face fiu
al lui Dumnezeu daca nu se va face cuvios»" (Marele cuvint catehetic, capitolul 40). (n. aut.)

135
 w241
ascunde nu se arata
§i iar ; atunci se va descoperi, adica se va arata deplin.
Ca - de vreme ce slava aceea este mare, §i cereasca §i covir§e§te veacul acesta
in chip nespus - ea este pazita in ceruri, ca sa se arate acolo, intinzindu-se in
veacurile cele nesfir§ite. De aceea, §i tu, Cre§tine, defaima patimirile §i mun-
cile vremii acesteia §i sufera-le, fiindca sint vremelnice; §i dore§te slava vea-
cului celui fiitor, care e nesfir§ita!

19 Caci zidirea a§teaptd cu nadejde descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

Cuvintele Apostolului trebuie intelese astfel: Intreaga faptura a§teapta des-

coperirea slavei noastre, a fiilor lui Dumnezeu, avind nadejde ca se va schim-
ba §i ea intru mai bine. Pentru ca Tnsa§i faptura necuvmtatoare se va slavi cu
nestricaciunea atunci cind noi ne vom slavi §i ne vom face nestricacio§i.
multa slava avem a dobindi noi, Cre§tinii.
Astfel, Fericitul Pavel arata cit de
Caci, daca faptura cea necuvmtatoare se va schimba spre mai bine, cu cit mai
virtos noi, cei cuvintatori?
Iar aid, Pavel face o personificare; a§a cum obi§nuiesc Proorocii - cind
zic, de pilda, ca riurile plesnesc din palme: „Riurile impreuna vor bate in pal-
me" (Psalm 7:9), §i ca muntii §i dealurile salta: „Muntii au saltat ca berbecii §i

dealurile ca mieii oilor" (Psalm 113:4) - asemanind fapturile neinsufletite §i

necuvmtatoare cu cele insufletite §i cuvintatoare. Deci, cite auzi aici zicin-

du-se de Apostolul pentru faptura ca pentru cineva cuvintator, sa intelegi ca se
zic prin personificare, dupa obiceiul Scripturii.

20 Caci zidirea s-a supus de§ertaciunii nu din voia ei, ci din pricina
celui ce a supus-o,
21 cu nadejde, fiindca §i zidirea tnsa§i se va slobozi de robia stricaciunii,
intru slobozenia slavei fiilor lui Dumnezeu.

Intreaga zidire - zice - „s-a supus de§ertaciunii", adica stricaciunii, din

pricina ta, omule, a celui ce te-ai facut stricacios. Caci - de vreme ce, dupa
calcarea poruncii, tu, omul, ai dobindit trup stricacios §i muritor - atunci §i

pamintul a odraslit spini si ciulini. De aceea, si cerul, invechindu-se, trebuie a

se schimba §i a se innoi. §i cum s-a facut faptura stricacioasa din pricina
omului? Din pricina ca a fost zidita pentru om dintru inceput.

Pavel zice pentru aceasta §i m alt loc: „Viata noastra este ascunsa impreuna cu Hristos
Dumnezeu" (Coloseni
intru 3:3). §i David zice; „Cit de multa e multimea bunatatii Tale,
Doamne, pe care ai ascuns-o celor ce se tern de Tine" (Psalm 30:24). (n. aut.)

Vrednice de lauda sint insa §i cele spuse la tilcuirea zicerii acesteia de catre inteleptul
Fotie: „Dumnezeu §tia ca omul va cadea §i ca faptura nu va voi sa slujeascS omului ce avea sa

136
 Iar zicerea: „nu de voie" arata ca totul a fost fapta a purtarii de grija dum-
nezeie§ti, iar nu isprava a fapturii. Ca §i cum Apostolul ar zice a§a: Faptura
s-a facut stricacioasa spre folosul tau, omule, pentru ca, vazind stricaciunea ei,

sa defaimi faptura stricacioasa §i sa dore§ti cerul §i slava cea nestricacioasa ce

este In cer.
auzind zicerea: „cu nadejde" - care arata ca faptura s-a supus strica-
§i,

ciunii cu nadejde, ca §i cum ar fi fost insufletita §i cuvintatoare - soeote§te ca

s-a zis cu inchipuire [comparatie, n. m.].
Deci nu numai tu, omul, te vei slobozi de stricaciune, ci §i aceea mai injo-
sita decit tine, faptura cea nemsufletita §i nesimtitoare, se va imparta§i impreuna
cu tine de bunatatile nestricaciunii tale §i nu va mai fi stricacioasa, ci va urma
tie. §i, precum faptura s-a facut stricacioasa din pricina ca tu te-ai facut strica-
cios, tot a§a, cind tu te vei face nestricacios, §i ea se va face nestricacioasa.

pacatuiasca. De aceea, a infrinat-o pe ea §i i-a poruncit sa se supuna omului precum i se supu-

nea §i mai inainte, cind el i§i pazea intelepteasca vrednicie §i se supunea poruncii Ziditorului
sau. Faptura avea porunca sa numeasca domn al sau pe om §i sa i se supuna, d&r se ru§ina a
sluji lui, celui ce se facuse rob al diavolului §i al pacatului. Astfel incit a fost nevoie ca Dum-
nezeu sa porunceasca fapturii sa nu se lepede de omul calcator de porunca, ci sa arate darul

Lui eel imbel§ugat §i facerea Lui de bine cea nestramutata. §i El a fagaduit fapturii ca, atunci
cind se va innoi §i se va slobozi de robie omul eel robit §i stricat, atunci se va innoi §i ea. Ca
§i cum i-ar fi zis: Chipul Meu, omul, a cazut, §i s-a prapastuit din pricina caicarii poruncii §i

s-a stricat din pricina neascultarii. Tu, f&ptura, rabda §i sluje§te stricaciunii celui stricat! Iar
cind voi innoi chipul Meu, pe om, atunci te voi innoi §i pe tine impreuna cu el. §i, daca ai ca-

zut §i te-ai prapastuit impreuna cu ticalo§ia aceluia, tot a§a te vei scula §i te vei slavi impreuna
cu slava lui. - fiindca faptura se supunea de^ertaciunii, adica omului celui ce se facuse de-
§i
§ertaciune - Dumnezeu a rinduit Ingeri in toate partite lumii ca sa infrineze faptura §i sa o
faca sa slujeasca mai mult omului, mai ales ca aceasta il vedea pe el slujind idolilor §i aducirid

cinstea lui Dumnezeu pietrelor §i lemnelor. Pentru aceasta a zis Moisi: «A a§ezat hotare oa-
menilor, dupa num&rul Ingerilor Dumnezeu» (Deuteronomul 32:8)" {Amfdohia, intrebarea
lui

181). De aceea, dupa acest intelept invatator, insu§i Ingerul - prin faptura, pe care o infrinea-
za §i o face sa se supuna omului - se supune „de§ertatiunii", adica omului stricat §i ajuns
de§ertaciune. Iar alteori sluje§te de-a dreptul oamenilor, dupa cea zis&: „Au nu sint to|i duhuri
slujitoare, trimitindu-se spre slujba celor ce au sa mo§teneasca mintuirea?" (Evrei 1:14). Insa,
precum faptura aceasta simtita are sa se libereze din supunerea §i slujirea omului, tot a'§a au sa
se libereze §i Ingerii §i, in ziua Judecatii, vor lua de la Dumnezeu mai mari pla# pentru slu-
jirea oamenilor - precum zic sfinjitii teologi.

Iar Teodorit adauga §i pricina pentru care faptura s-a fScut stricacioasa, zicind c£ „nu s-ar

fi c'uvenit, nici nu ar fi fost drept, ca acelea ce s-au f&cut pentru om sa se imparta§easca de

nestricaciune, iar omul, pentru care s-a facut toata zidirea, sa fie muritor §i patimitor. Iar cind

acesta va lua nemurirea, prin inviere, atunci §i acelea se vor imparta§i de asemenea de nestri-
caciune." §i Fericitul mai zice ca „§i Ingerii, $i Arhanghelii, §i Puterile, §i Stapiniile, §i Dom-
niile §i toata faptura a§teapta mintuirea noastm." (n. aut.)

137
 !

A§adar, daca faptura a patimit stricaciunea pentru tine, apoi §i tu, Cre§tine,
e§ti dator sa patime§ti pentru Durnnezeu §i sa rabzi cu multumire §i cu bucurie
ispitele §i necazurile ce navalesc asupra ta. §i, daca faptura nadajduie§te a se
slavi §i a se face nestricata, cu mult mai virtos tu, Creatine, e§ti dator a nadaj-
dui cu nestinjenire ca ai sa te slave§ti §i ai sa te faci nestricat, pentru ispitele
ce le patime§ti pentru Durnnezeu, Fiindca - a§a cum un parinte, in vremea sla-
vei §i impodobe§te inca §i pe robii sai
a bucuriei fiilor sai, pentru mai multa
slava a acelora - tot a§a §i Durnnezeu - in vremea slavei, §i a bucuriei §i a ne-
stricaciunii noastre, a fiilor Sai - impodobe§te cu nestricaciune §i pe roaba §i
243
neinsufletita faptura, pentru mai multa noastra slava.

22 Caci §tim ca toata faptura impreuna suspina $i se chinuiegte pina

acum.
23 $i nu numai atit, ci fi noi, care avem pirga Duhului, §i noi inline
suspinam intru sine-ne, a§teptind infierea, izbavirea trupului
244
nostru.

Cu aceste cuvinte, Apostolul sile§te pe tot Cre§tinul sa defaime lumea

aceasta, ca §i cum i-ar zice: Creatine, nu
mai rau decit neinsufletita §i
te face
nesimtitoarea zidire, nu te face rob celor de acum! Ci suspina §i plingi ca te-ai
lipsit §i nu mai ai acum cereasca slava ve§nica a ta! Caci, daca neeuvinta-

toarea faptura suspina ca este lipsita de nestricaciunea sa, cu cit mai virtos e§ti
dator a suspina tu, eel cuvintator, ca e§ti lipsit de slava ta cea nestricacioasa?

243
Despre nestricaciunea §i innoirea lumii a proorocit Isaia: „(...) cerul eel nou §i p&min-
tul eel nou pe care le fac r&min inaintea Mea - zice Domnul" {Isaia 66:22). §i Apostolul Pe-
tru prooroee§te: „A§teptam cer nou §i pamint nou, intru care locuie§te dreptatea" (2 Petru
3:13). Vezi §i subinsemnarea zicerii: „Toate s-au zidit printr-lnsul §i intr-lnsur (Coloseni
1:16). (n. aut.)
^A A

Dupa dumnezeiescul Ambrozie, suspina Apostolii, cei ce au luat de la Durnnezeu fnce-

puturile §i pirga, adicS darurile Duhului. lar dupa Chiril Alexandrinul, Apostolul spune aici ca
suspina Cre§tinii cei dintii (la Coresi).

Iar Teodorit arata ca, prin zicerea: „toata faptura suspina", Pave! cuprinde impreuna §i fap-
tura nevazuta §i gindita a Ingerilor. Caci, precum ingerii se bucura pentru un pacatos care se
pocaie§te, tot a§a §i suspina §i se mihnesc pentru pacatele oamenilor. La fel zice §i Sfintul
Grigorie al Nyssei: „Cad, de vreme ce Ingerii se bucura pentru cei ce se mintuiesc din pacat,
tot a§a faptura lor suspina pina acum
impreuna se chinuie§te din pricina de§ertaciunii noas-
§i

tre, socotind reaua noastra pieire drept paguba a lor. Cind se va face descoperirea fiilor lui

Durnnezeu, pe care ei o nadajduiesc §i o a§teapta pentru noi pururea, §i cind oaia se va slobozi
in suta cea de sus, Ingerii vor aduce Tnchinaciune lui Durnnezeu, Care, prin Fiul eel intii nas-

cut, a chemat inapoi pe eel ce se departase de parintescul ospat" (Cuvintul al treilea tmpotriva
lui Evnomie). (n. aut.)

138
 Apoi, Apostolul zice ca sj noi, Crestinii - pentru ca avem in launtrul nos-
tru „pirga Duhului", asadar pentru ca am gustat putin, din parte, din bunatatile
cere§ti cele vesnice - suspinam din pricina ca nu le mai avem pe toate. Caci
din aceste purine daruri duhovnice§ti (caci acestea sint „pirga") - pe care
le-am dobindit acum, in viata aceasta - le socotim §i pe cele viitoare.

Apoi, ca sa nu dea pricina ereticilor manihei de a socoti ca suspinam pen-

tru ca lumea ar fi rea, Apostolul zice ca suspinam fiindca asteptam sa luam in-
fierea. Dar cum - o fericite Pavele? Adica noi, Crestinii, am luat infierea prin

Sfintul Botez, §i iarasj a§teptam sa luam o alta infiere? Raspundem ca Apostolul

nu o numeste „infiere" pe aceea din botez, pe care am luat-o, ci desavirsita

slava §i nestricaciunea trupului. Fiindca aceasta este desavirsita infiere, si izba-

virea si slobozenia de moarte si de patimi, anume atunci cind nu mai avem a ne
intoarce inapoi, pentru ca, din infiere, sa cadem iarasj in robia pacatului.

24 Caci prin nadejde ne-am mintuit. Dar nadejdea care se vede nu mai e
nadejde. Cum ar nadajdui cineva ceea ce vede?
25 lor daca nadajduim ceea ce nu vedem, asteptam prin rabdare.

Fiindca mai sus a vorbit despre lucrurile ce or sa fie, care multora li se par
de necrezut, Pavel zice aici a§a: Nu fi necredincios -o Creatine! - pentru aces-
tea ce le spun! Din darurile duhovnice§ti pe care le-ai luat acum, crede-le §i pe
cele viitoare! §i - precum la inceput nu ai dat nimic altceva decit doar credinta,
§i ai luat de la Dumnezeu mari bunatati - asa §i acum, folose§te aceeasi credinta
spre nadejdea si ci§tigarea celor viitoare. Fiindca nadejdea este cu adevarat na-
dejde atunci cind nadajduieste cele ce nu se vad. Caci pentru ce ar mai nadajdui
cineva, in zadar, ceea ce vede? Caci atunci nadejdea e de prisos si nefolositoare.
Deci s& nu cautam, mei Cre§tini, sa dobindim toate bunatatile ves-
fra^ii

nice in viaja aceasta, ci sa le „a§teptam cu rabdare" in viata viitoare. Iar cind

auzi de „rabdare", Creatine, socote§te ca prin numele acesta se arata osteneli,
nevointa, sudori §i ispite. Caci Crestinul e dator sa rabde osteneli si necazuri,
si a§a sa a§tepte bunata|ile cele vesnice, care nu se vad cu ochii cei trupesti,
dar se vad prin nadejde sj prin credinta.

245
Domnului, prin care se arata tnfierea cea des&vir§it& prin
Prea-potrivit este aici cuvtntul
inviere: „Iar cei ce se vor invrednici a dobindi tnvierea din mor|i a veacului aceluia nici nu se
insoara, nici nu se mSrita; c& nici a muri nu mai pot, caci sint asemenea cu Ingerii §i sint fii ai
lui Dumnezeu, fiind fii ai Tnvierii" (Luca 20:35).
Iar Fotie zice ca infierea pe care am luat-o prin botez este la fel cu aceea pe care avem s-o
luam §i dupa inviere, aratata atunci mai desav!r§it. Ca §i cum ar zice cineva: Aceea este ca o
saminta, §i radacina §i incepatura, iar aceasta este rod §i isprava. (n. aut.)

139
 26 De asemenea, si Duhul impreuM ajuta noua tntru sltibiciunile

noastre,

Apostolul imbarbateaza aici pe

Fiindca mai sus a vorbit despre rabdare, li

zice ca Duhul Stint ajuta neputintelor noastre. De aceea, sa nu

Creitini si
bunatatile cele vesnice §i rabdlnd necazunle,
obosesti, Crestine, nadajduind
daca vei avea si tu nadejde in sine-p §1
pentru ca Duhul eel Stint iti ajuta tie,
rabdare a ispitelor.

caci noi nu stim sa ne rugam cum se cuvine,

ajuta Duhul eel Sfint neputintelor noastre.

Aici Apostolul arata in ce chip
incit nu stim nici pentru ce se cuvine a
Si zice asa: STntem atit de neputinciosi,
de obste, cit si eu msumi, Pavel. Caci Pavel s-a ra-
ne ruga, atit Crestinii topi, i

de imbolditorul trupului si pentru calatona la Roma; inca

gat sa se izbaveasca
apoi, Ieremia s-a rugat pentru Iudei; dar
§i Moisi s-a rugat sa vada Palestina;
pentru ce se cuvine a se ruga si de
toti acesti atit de mari sfinfi nu au stiut
aceea nu au dobindit cererea lor.
Roma se puteau afla Crestmi pngoniti
Pavel spune tnsa acestea fiindca in

Deci, prin cuvintele acestea, el le arata ca omul

daca nu li se implinea cererea.
ca sint datori sa rabde, fiindca smgur Dunul Sfint
nu stie ce fi este de folos si

irm

roaga pentru not cu suspme negrmte.

§i insusi duhul se

Precum de demult, Dumnezeu da Crestinilor ce se botezau multe daruri,

(ca zice; „duhurile Proorocilor se supun Prooroci-

care se numeau „duhuri"
roade ale unuia Sfint Duh - incit
lor" 1 Corinteni 14:32), ca ni§te lucrari si

darul intelepciunii, iar altul altceva - tot asa

unui avea darul proorociei, altul
le da si darul rugaciunii, care se numea si el tot „duh'\ Caci - de vreme ce noi,

246
ca, vorbind mai tnainte despre rabdare si despre nadejde, Apostolul zice
Iar Fotie zice
Duh ajuta slabiciunilor noastre". Caci, pentru a
nu ne rataci
In chip potrivit acum ca „Sf!ntul
Duh ajuta neputintei glndurilor noastre si, cu darunle
in nadejdea pentru cele viitoare, Sfintul
avem. §i nu ne lasa sa ne indoim asupra
Sale duhovnicesti, tncredinteaza nadejdile pe care le
cu darul ce ne da despre cum sa ne ru-
celor ce vor ajutindu-ne mai ales cu invafatura
fi,
si

gam. (n. aut.) . . . ,. ,

ca Duhul ar suspina, ci vrind

247
Iar Hrisostom spune ca Pavel a zis aceasta nu pentru
[ ]

duhovnicesti, rugmdu-se pentru cei de aproape si pomenind induranle,

a arata ca barbatii cei
suspinuri (tn tilcuirea psalmului 41). (n. aut.).
fac aceasta cu umilinje si

140
 oamenii, ne§tiind multe din cele ce ne sint de folos, cerem ceea ce nu ne folo-
se§te - Dumnezeu da in acea vreme dar de rugaciune unuia dintre Cre§tini, §i

acela sta in mijloeul Cre§tinilor adunati in biserica §i cerea de la Dumnezeu

ceea ce era de folos tuturor celor ce se aflau acolo. §i nu numai ca se ruga el
fnsufi, ci li invata §i pe ceilalti cum sa se roage. Deci Pavel nume§te aici
„duh" darul rugaciunii dat de Sffntul Duh §i pe insu§i sufletul ce avea acest
dar duhovnicesc, care se ruga lui Dumnezeu §i suspina. Iar inchipuire §i ase-

manare a acestui om duhovnicesc este diaconul bisericii de acum, care sta §i

face rugaciuni catre Dumnezeu pentru tot norodul.

27 Iar Cel care cerceteaza inimile §tie care este cugetul duhului, ca dupa
Dumnezeu el se roaga pentru sfinti.

TV

Zice: Omul duhovnicesc nu se roaga pentru ca Dumnezeu nu ar §ti ce li

cere, caci Dumnezeu, Care cerceteaza inimile oam'enilor, §tie §i care este cu-
getul celui duhovnicesc, al celui ce are darul rugaciunii, care cere ceea ce este
248
placut lui Dumnezeu pentru Cre§tinii din biserica. Caci „sfintii" despre care
vorbe§te Pavel aici sint Cre§tinii.
Acestea se fac Tnsa pentru ca sa ne invatam a cere „dupa Dumnezeu",
adica numai cele placute lui Dumnezeu. Deci, odata ce duhul se roaga pentru
nni nu te' mihni. Cresrine. ca te necaiesti si natimesti oentru Hristos. -

28 §i §tim ca, celor ce iubescpe Dumnezeu, toate li se lucreaza spre

bine, celor care sint chemati dupa voia lor.

Cuvintele pe care le-a zis Apostolul mai Tnainte (ca faptura s-a supus stri-

caciunii, §i ca se va face nestricata §i ca noi nu §tim pentru ce sa ne rugam) erau

sfaturi §i invataturi mingiietoare Cre§tinilor ce se necajeau §i se ticalo§eau in

Roma pentru credinta in Hristos. Iar cele scrise aici sint pentru toti Cre§tinii

care se necajesc, zicind ca celor ce iubesc pe Dumnezeu toate §i chiar cele ce se

vad a fi erele. si mihnicioase aiuta spre bine si spre fapta buna. Vezi insa,

248
Baga de seama ca - dupa Icumenie - prin „Cel care cerceteaza inimile" se intelege aici
cu deosebire Mingiietorul. Fiindca Mmgiietorul este Dumnezeu, iar a cerceta inimile este
dupa cea scrisS: „Tu singur §tii inima tuturor" (3 Imparati 8:39). Dar ~ precum zice Pavel (1
Corinteni 2:10) - Mmgiietorul Duh Stmt cerceteaza „pina §i adincurile lui Dumnezeu". A§a-
dar, cu cit mai virtos cerceteaza inimile oamenilor?
Mai msemnam aici ca dumnezeiescul Hrisostom zice ca lui Dumnezeu li place sa-L roage
oamenii, fiindca vrea sa le faca bine. De aceea, El nu numai ca-i Tnvata sa roage pe Dumnezeu
- zicind: „Cereti, §i se va da voua" (Matei 7:7) - ci le §i da lor dar de rugaciune, ca prin acela
*
sa-L roage. (cuvintul al 16-lea la cea catre Romani). (n. aut.)

141
Creatine, ca Pavel nu a zis ca nu vine nici un necaz asupra celor ce iubesc pe
Dumnezeu. Nu, ci a zis ca cele mihnicioase vin asupra-le cu adevarat, insa
Dumnezeu, pentru bunatatea Sa, le intrebuinteaza in folosul celor ce le
249
patimesc.
Apoi, fiindca aceasta parea de necrezut §i neadevarata, o adevereaza din
cele trecute, zicind celor ce sint chemati: Dumnezeu te-a chemat, Creatine,
care erai departe de El dupa cuno§tinta de Dumnezeu §i dupa credinja; §i, che-
mindu-te, te-a facut al Sau. Deci cum sa nu te ajute acum, cind ai fost chemat
de El §i te-ai facut al Sau? Iar omul ajunge a fi chemat dupa insa§i voia sa.
Fiindca nu este de ajuns numai chemarea de la Dumnezeu spre a se mintui ci-
neva. Caci, daca ar fi fost a§a, s-ar fi mintuit toti oamenii, fiindca to{i au fost
chemati. Ci este trebuinta §i de voia omului, §i a§a, din amindoua acestea - din
chemarea lui Dumnezeu §i din vointa libera a omului ~ se mintuie§te eel ce se
mintuie§te. §i Teodorit zice ca „foarte cu scumpatate s-a Tnsotit voia omului cu
chemarea, caci Dumnezeu nu cheama pe oricine, ci pe cei ce au bunavointa."

29 Caci, pe care cunoscut mai inainte, pe aceia mai inainte i-a §i

i-a
hotarit afideun chip cu chipul Fiului Sau, spre afiEl intii nascut
intre multifrati.
30 Iarpe care i-a hotarit mai inainte, pe ace§tia i-a §i chemat;

Dumnezeu mai inainte cunoa§te pe cei ce smt vrednici a fi chemafi la da-

rul §i imparatia Sa §i mai inainte ii hotara§te. Deci, mai intii este inain-
te-cuno§tinta, §i apoi inainte-hotarirea. Prin inainte-hotarire trebuie sa intelegi
insa - o cititorule! - nestramutata buna voire a lui Dumnezeu. Astfel,

^ A Cl
Iar Teodorit zice a§a: „Nu tuturor le ajuta, ci doar celor ce-L iubesc. §i nu ajuta oricum,
ci numai spre bine: ca, de va cere cineva cele nefolositoare, se lipse§te de cerere, fiindca folo-
sul este a nu o dobfndi."
Iar SfTntul Dionisie Areopagitul zice a§a: „Intru toate cele ce sint se afia dumnezeiasca
purtare de grija, Tncit §i pe cei se s-au f&cut r£i dumnezeiasca purtare de grija ii folose§te fie
spre pedeapsa, fie spre folosul ob§tesc" (Despre numirile dumnezeie$ti) . (n. aut.)
250
Despre inainte-cuno§tinta lui Dumnezeu, dumnezeiescul loan Damaschin zice acestea:
„Se cuvine a §ti ca Dumnezeu le inainte-cunoa§te pe toate, dar nu le inainte-hotara§te pe toate.
El mai inainte cunoa$te cele ce sint in puterea noastra, dar nu le inainte-hotara§te. Caci El nu
voie§te a se face rSutatea, dar nici fapta buna n-o silnice§te" (cartea a doua despre credinja,
capitoiul 47).
A§adar - dupa sfintul acesta - inainte-cuno§tinta este mai ob§teasca §i mai cuprinzStoare
decit inainte-hotarirea, iar inainte-hotarirea este mai in parte. Fiindca inainte-cuno§tin|a lui
Dumnezeu cuprinde §i pe cele ce sint in puterea sau in voia noastra, §i pe cele ce nu sint;

adica pe cele care atirna de alegerea noastra, dar §i pe cele ce nu atirna de aceasta, ci de voia
lui Dumnezeu. Iar inainte-hotarirea le cuprinde numai pe cele ce nu atirna de noi, adicS de

142
voia noastrS, ci doar de voia lui Dumnezeu. §i care sint acestea? Asculta-1 pe Tnsu§i sfintul

acesta zicTnd: „(...) facerea tuturor este de la Dumnezeu, cad aceasta este iucru al puterii Sale

ziditoare §i f&catoare; rSminerea este a puterii Sale celei {iitoare, ocTrmuirea §i mintuirea noas-

tra smt ale mai Tnainte purtatoare de grija, dobindirea bunatajilor celor ve§-
puterii Sale celei

nice-e lucru al bunatatii Sale" (cartea a doua despre credinta, capitolul 45). De aici, urmeaza
ca Dumnezeu, pentru nemarginita Sa bunatate, a Tnainte-hotarTt curat §i de obfte, fam de vreo
alegere §i osebire, sa zideasca pe to{i oamenii, §i sa-i Jina Tntru a fi, prin purtarea Sa de grija,
§i sa-i mtntuiasca §i sa-i faca mo§tenitori ai ve^nicelor Sale bunata|i. De aceea, prea-alesul

Tntre vechii teologi, adica dumnezeiescul Dionisie, zice ca Tnainte-hotanrea e voia cea buna a
lui Dumnezeu, fiindca Dumnezeu din voie a Tnainte-hotarTt §i a zidit toate fapturile. [. .
.]

Iar Sfintul Simeon Noul Teolog, de alt* parte, zice a§a: „Pe to^i Ti cheama Dumnezeu, de
la rasarituri ptafi la apusuri: §i pe Evrei, §i pe Elini. Caci Dumnezeu a inainte-cunoscut §i ne-

supunerea la chemare pe care urmau sa o arate Evreii din pricina necredintei, §i Tntoarcerea pe

care aveau sa o faca «neamurile» la credinta. Cu toate acestea, El a mainte-hotarit din veacuri
numele Lui - fie Evrei, fie Elini -
ca vor voi sa creada Tntr-Insul §i sa se boteze intru
to$i ctfi

sa se Tndrepteze de pacate, §i sa se siaveasca §i sa se faca parta§i ai vie{ii ve§nice. Deci iata,

Dumnezeu te-a inainte-cunoscut, te-a tnainte-hotarit v §i te-a indreptat §i te-a che-

frate, ca §i

mat spre ve§nica via^a, prin credinta in Hristos §i prin Sfintul Botez" (Cuvtntul 26, foaia 140).
De aceea, oamenilor inainte-hotarfti de Dumnezeu nu le ramine altceva de facut dectt sa se
uneasca §i ei, de voia lor, cu buna voire a lui Dumnezeu, adica sa urmeze §i ei prin fapte tna-

inte-hotaririi date de Dumnezeu, crezind in Hristos, pazind poruncile lui Dumnezeu, ferin-

du-se de tot pacatul §i se arata Tnainte-hotarTti, a§a se fac mo§tenitori

lucrind fapta buna. A§a
ai imparajiei lui Dumnezeu. Caci, cei ce nu se vor uni de voia lor cu
Tnainte-hotaritoarea voie

a lui Dumnezeu, necrezind in Hristos, nici pazind poruncile lui Dumnezeu, ace§tia cad din
inainte-hotarirea lor cea din veac ftcuta de Dumnezeu, lipsindu-se §i de darul lui Dumnezeu *

care se da in viata aceasta, §i de slava ce se da in viaja cea vesica. §i, in scurt, cei ce nu se

departeaza de rSutati nu fac cele piacute lui Dumnezeu, in loc de a ramine Tnainte-hotarTti,
§i

ajung lepadafi. §i nu din partea lui Dumnezeu! Sa nu fie! Caci Dumnezeu le-a daruit toate
mijloacele - §i prin fire, §i prin dar - spre a se rmntui §i a ci§tiga Tnainte-hotanrea lor cea de la
Dumnezeu §i Pentru ca ace§tia, nevoind a Tntrebuinta bine mijloacele acestea §i
din partea lor.

stapmirea de sine [libertatea, n. m.], nu au dobtndit dumnezeiasca Tnainte-hotarTre §i s-au

lipsit de ve§nica mo§tenire a bunatatilor, ceea ce Tnseamna ca nu s-au Tnvrednicit de sfir§itui

pentru care au fost ziditi.

Mult Tmi place ceea ce a zis despre aceasta, potrivit §i Tntelepje§te, Tnteleptul Gheorghe
Coresi, ca, precum se TntTmpia cu lucrurile firii, tot a§a §i cu cele ale darului. Adica - precum
pentru cele fire§ti, de pilda ca sa faca roada un pom, trebuie sa ajute §i vremea, §i locul, §i
ploile, §i buna Tntocmire a vazduhurilor, §i multe alte Tmprejurad - a§a se TntTmpia §i cu cele

ale darului: pentru ca sa dobfndeasca Tnainte-hotanrea sa de la Dumnezeu, omul trebuie sa

voiasca §i el sa se osteneasca §i sa se nevoiasca spre a se pazi de cele rele, spre a lucra fapta
buna §i, Tn scurt, spre a ramme totdeauna Tntru cele bune §i Tn darul lui Dumnezeu. Caci, pre-

cum cele ale firii nu ajung bun daca nu vor urma Tmpreuna §i Tmprejurarile din
la sfir§itul eel

afara, tot a§a §i cele ale darului nu au sfir§it potrivit daca nu va urma §i buna-vointa a omului.
Deci, din acestea zise, se Tncheie ca Tnainte-hotanrea se Intelege Tn doua feluri: ob$te§te §i
Tn parte. §i Tnainte-hotanrea peste tot cuprinzatoare este a lui Dumnezeu, caci numai pentru
fireasca Sa bunatate a Tnainte-hotarTt cu vointa Sa, din veci, sa zideasca pe toti oamenii, sa-i

143
 Pavel este vrednic de chemarea evangheliei,
Dumnezeu a mainte-cunescut ca
inainte-hotMt, ca sa-1 cheme pe el cu nestramutare.
§i a§a 1-a
Fiului Sau" pe aceia ce li tna-
Deci Dumnezeu face „de un chip cu chipul
vrednici. Caci ceea ce este dupa fire Fiul Sau eel unul nas-
inte-cunoaste a fi

de Dumnezeu, fiindca si aces-

cut, aceea se fac dupa dar si cei inainte-hotariti
-! 251
tia ajung fii ai Sai.

faca mostenitori ai tmparatiei Sale, precum

tina prin darul unuia nascut Fiului Sau ?i
sa-i
mtntuiasca" (ITimotei 2:4). Iar
striga §i zice Pavel: „(...) Care voieste ca
toti oamenii sa se
uneasca si ei voia lor cu voia lui
tnainte-hotartrea tn parte este a oamenilor care voiesc
sS-§i

Lui a dobfndi tnainte-hotartrea lor de la Dumne-

Dumnezeu si se nevoiesc a pazi poruncile si

fiindca doar unii din cei multi vor si fac

zeu. Aceasta tnainte-hotartre se numeste si
„alegere",
precum a zis Domnul: „Multi sint cne-
voia lui Dumnezeu, care de aceea se si numesc „alesi",

mati,darputinialesi"(Atoei20:16). a . ^
- precum mi se pare - despre mainte-notanrea
Baga de seama ca Apostolul vorbeste aid
iubesc pe Dumnezeu, toate le ajuta spre bine", ce-
(alegerea) cea din parte, zictnd ca „celor ce
Fiului Sau". De aceea, ma mir cum unn din teo-
lor tnainte-hotartti „a fi de un chip cu chipul
nu este vointa nemijlocita a lui Dumnezeu, ci o
logii nostri mai noi au zis ca tnainte-hotartrea
- - mai-nainte hotaraste pe cei drepti fiindca
vointa pricinuita; caci Dumnezeu zic ei
s-au pornit a zice aceasta ca sa fuga
mai-nainte cunoaste faptele bune pe care le vor face. Si
ei

pe oameni spre a dobindi rniparatia Lui si

de ce zic Calvinii, ca Dumnezeu tnainte-hotaraste
scape de o necuviinta, au cazut tntr-alta: caci, dacS
fara a face ei fapte bune. Astfel, cauttnd sa
mtntuiasca pe cei drepti pentru
vom zice ca Dumnezeu a tnainte-hotartt sa-i zideasca si sa-i

mtntuirii lor nu este bunatatea si voia

faptele lor cele bune, atunci tnttia pricina a zidirii si a
bunatatea §i voia lui Dumnezeu vin in
lui Dumnezeu, ci stnt faptele cele bune
ale dreptilor, iar

Dumnezeu zidi a-i mtntui pe cei drepti Dar cine

urma caci faptele lor L-au tndemnat pe a-i §i .

Caci, daca Dumnezeu a tnainte-hotarit a-i

nu vede ctt e de necuviincioasa aceasta socotinta?
lor, tot asa, pentru mutable pacatosilor, El ar fi
zidi si a-i mtntui pe cei drepti pentru bunatatile
Sa pe cei acato Dar -
trebuit sa tnainte-hotarasca a nu-i zidi si a nu-i chema la tmparatia P 5 i.

Dumnezeu de a tnainte-hotari din veac sa-i zi-

precum rautatea acato§ilor nu L-a oprit pe
P
- tot asa, nici faptele dreph
bune nuale ceior
deasca si sa-i cheme la tmparaba Sa pe aceia
din Veac a-i zidi si a-i mtntui pe acestia. Deci
L-au facut pe Dumnezeu sa tnainte-hotarasca
din veac bunatatile pe care or
Dumnezeu
adevarul este acesta: tntr-adevar, tnainte-cunoaste §i

au lucreze pacatosii, dar nu pentru bunatatile lor a

sa le faca dreptii, si rautatile pe care sa le
din pricina rautati-lor lor, nu
sa-i faca si sa-i mtntuiasca pe cei drepti, §i nici,
tnainte-hotartt
Sa pe pacatosi; ci, doar pentru nemarginita 51 fi-
S-a oprit a-i zidi si a-i chema la tmparatia cei
veac a a chema la tmparatia Sa attt pe
reasca bunatote si voie a Sa a tnainte-hotartt din zidi si

pacatosi. Iar dreptii, fiindca s-au unit si au urmat de voia lor von aces-
cei drepti, ctt si pe cei
Lui; iar pacatosii, fiindca nu au voit a se uni si a
teia a lui Dumnezeu, au ctstigat tmparatia
Dumnezeu, au cazut din tmparatia Lui. (n. aut.)
urma voii lui
251 Teofilact tntelege „chipul Fiului" dupa firea
Prin cuvintele acestea, se vede ca Sfintitul
dumnezeirea Sa; caci, fara tnomenirea Fiului lui Dumne-
omeneasca a lui Hristos, iar nu dupa
zeu nu puteau a se face fii ai lui Dumnezeu cei tnainte-hotartti-
Chiril Alexandrinul si Icumenie. Icumenie zice ca
La fel tnteleg „chipul" acesta §i Sftntul
tnomenire, adica sftnt, asa s-au facut, dupa dar,
ceea ce Fiul lui Dumnezeu era dupa fire tntru

144
 Iar Hristos este „intii nascut intre multi frati" dupa iconomia intruparii,
caci dupa dumnezeire nu este intii nascut, ci unul singur nascut. §i El este cu
adevarat intii nascut iar noi sintem frati ai omenesc luat de
Lui, fiindca trupul
El a fost uns cu venirea a-tot ungatorului Dumnezeu, precum a zis Teologul
Grigorie, §i s-a facut pirga a noastra, astfel incit, Tntru Hristos, s-a sfintit
osmdita noastra fire. Iar Sfintul Grigorie al Nyssei zice ca „Hristos S-a facut
nascut intre multi frati» mai cu deosebire prin botez. Fiindca mai intii El
<<intii

Insu§i S-a nascut din apa, na§terea aceasta fiind mo§ita de catre Porumbel, §i
astfel i-a facut frati ai Sai pe de o asemenea na§tere, El fi-
cei imparta§iti §i ei
ind intii nascut intre cei nascuti dupa Dinsul din apa §i din Duh" (in cuvintul
al treilea impotriva lui Evnomie). Vezi §i subinsemiiarea zicerii „mai intii nas-

cut decit toata faptura" (Coloseni 1:15).

gi, pe care i-a chematy pe ace§tia i-a §i indreptat;

Pe cei chemati de Dinsul, Dumnezeu i-a indreptat prin baia na§terii de a

doua oara a Sfintului Botez, curatindu-i de pacatele lor §i facindu-i drepti.

§i, pe care i-a indreptat, pe ace§tia i-a §i slavit

Cum a slavit Dumnezeu pe cei indreptati? Invrednicindu-i pe ei dumne-

zeie§tii infieri §i daruindu-le toate celelalte daruri ale Sfintului Duh.

31 Ce vom zice dar la acestea? Daca Dumnezeu epentru noi, cine e

impotriva noastra?

Vezi - o cititorule! - ca Apostolul a aratat aici prea-invederat ca spune

acestea catre Cre§tinii ce sint necajiti, paiind a zice unele ca acestea: Daca
noi, Cre§tinii,ne-am invrednicit a lua de la Dumnezeu atitea mari bunatati
chiar in vremea cind eram vrajma§i ai Lui, cu cit mai virtos ne vom invrednici
sa luam de la El mai man bunatati acum, dupa ce ne-am indreptat, ne-am sla-

§i cei mainte-hotariti; fiindca, dupa iconomie, oamenii s-au facut „de un chip" §i frati ai Fiu-
lui. Iar Chiril zice: „Precum numim «chip al celui pamintesc», adica al lui Adam, viata in trup
§i intru pScate, tot a§a numim «chip al Celui ceresc», adicS al lui Hristos, sfintenia, dreptatea
§i ascultarea. §i, precum am purtat chipul celui pammtesc, a§a sa purtam §i chipul Celui ce-
resc, adica viata intru sfintenie §i petrecerea neprihanita intru toate."

marele Athanasie, in scrisoarea catre Serapion, §i marele Vasilie, in scrisoarea a cincea

Iar
impotriva lui Evnomie, prin «chip al Fiului» inteleg Duhul eel Stint. Iar Teodorit zice ca acest
„chip al Fiului" este trupul lui Hristos, la fel cu care se va face trupul celor inainte-hotariti.
Precum a zis Apostolul catre Filipeni (capitolul 3:21), scriind a§a: „(...) Care va preface trupul
smereniei noastre, spre a se face el de un chip cu trupul slavei Lui." (n. aut.)

145
vit §i ne-am facut prieteni ai Sai? §i, de vreme ce Dumnezeu este ajutator
noua, cine poate a ni se impotrivi? Negre§it, nimeni! Pentru ca, chiar de s-ar
scula asupra noastra intreaga lume, negre§it intelepciunea lui Dumnezeu va
Thtoarce spre mintuirea §i slava noastra toata ridicarea asupra noastra a lumii.

32 CM Cel ce nu L~a crutatpe Fiul Sau, ci L-a dat mortii pentru noi
tori, cum nu ni le va darui nouape toate impreuna cu El?

Las - zice - toate celelalte bunatati pe care ni le-a daruit Dumnezeu, pe care
- anume ca ne-a chemat, ne-a Tndreptat ne-a slavit -
le-am aratat mai inainte §i

§i zic numai atit: Socote§te, Cre§tine, ca Dumnezeu Tatal eel fara de mceput nu

S-a scumpit, nici nu S-a scirbit (caci aceasta insemneaza zicerea: „crutat"), ci,
din dragoste pentru noi, L-a dat mortii pe Insu§i Fiul Sau eel unul nascut, eel
iubit, eel din fire nascut din fiinta Sa (fiindca fii ai Lui sint §i cei mfiati dupa

dar, prin Sflntul Botez). §i nu L-a dat pentru unul, nici pentru zece ori pentru o

suta, ci pentru toti oamenii impreuna, §i de neam bun, §i de neam prost; §i

slaviti, §i pro§ti; §i nemultumitori, §i hulitori §i vrajma§i ai Sai. §i nu L-a dat

252
unei morfi oarecare, ci spre ne-cinstita moarte de cruce. Prin urmare, Dumne-

zeu, Care ne-a iubit atit de mult, cum de nu ne daruie§te impreuna cu Fiul Sau
§i toate celelalte bunatati inca de acum? Pentru ca Cel ce, pentru noi, L-a dat

mortii pe Stapinul lumii, vrajma§i fiindu-I noi, cum nu ne-ar da noua, prieteni
fiindu-I acum, avutiile §i ci§tigurile lumii? De aceea, de vreme ce nu ni le-a dat,
este aratat ca nu ne sint de folos. Deci tu, Cre§tine, care te necaje§ti pentru

Hristos, sa nu cauti odihna, pentru ca nu-ti e de folos! Caci, daca ar fi fost, mai
inainte ai fi luat-o, sau §i acum o vei lua, daca-ti va fi de folos.

33 Cine va ridica ptra tmpotriva ale§ilor lui Dumnezeu ?

Pe linga celelalte ispite pe care le patimeau atunci Cre§tinii Iudei, ei erau

ocariti §i batjocoriti de catre ceilalti Iudei, care ziceau ca sint schimbatori §i

252 Pavel, anume ca „a§a de mult

In Evanghelia sa, loan zice aproape acelea^i lucruri ca §i

a iubit Dumnezeu lumea, incit pe Fiul Sau cel unul nascut L-a dat mortii, ca tot cel ce crede
mtr-insul sa nu piara, ci sa aiba viata ve§nica" (capitolul 3:16).
Iar Sflntul Grigorie al Nyssei spune a§a: „Biserica crede ca adevSratul Parinte este Tntr-a-
devar Tata al Fiului Sau, nu al altcuiva, caci, intr-una din epistolele sale, Apostolul zice hotk-
rttor: «(...) Care pe Insu§i Fiul Sau nu L-a crutat», cu adaugarea acestui «Sau» osebind pe
cei

invredniciti cu darui Tnfierii, iar nu fii fire§ti" {Cuvintul al doilea tmpotriva lui Evnomie). Zice
inca" §i Chiril al Alexandriei: „Ce lucru va fi din partea noastra catte Dumnezeu Tatal

deopotriva cu ce a lacut El? Caci pe Insu§i Fiul Sau L-a dat mortii pentru noi, ca «tot cel ce
va crede intr-Insul sa nu piara, ci sa aiba viata ve§nica», necrutind nici cuvenita Sa iubire
pentru Fiu" (cartea a patra a Glafirelor, Tntru care zice cuvint despre junici). (n. aut.)

146
 !

se intorc lesne spre cre§tinism. De aceea, Apostolul zice catre dm§ii a§a: De
vreme ce Dumnezeu v-a ales dintre ceilalti Evrei, cine va pin (adica cine va
invinui) alegerea lui Dumnezeu? Caci, daca un me§ter iscusit va alege vreun
lucru al me§te§ugului sau, nu se va afla nimeni ca sa-1 invinuiasca pentru
aceasta. Prin urmare, cind Cel mai presus de toate me§te§ugurile, nemargi-
nitul infelept Dumnezeu, va alege, cine va putea a-L invinui? Cu adevarat,
nimeni

Dumnezeu este eel ce indrepteaza.

34 Cine vafi eel ce osindegte? Hristos este Cel ce a murit, iar mai ales
Cel ce S-a §i sculat din morti,

Pavel nu a zis ca Dumnezeu este Cel ce a iertat pacatele noastre, ci a zis

un lucru mult mai mare, anume ca Dumnezeu este Cel ce ne-a facut drepti.
Deci sa nu ne temem, Cre§tinilor, nici de cei ce ne ispitesc, nici de cei ce ne
ocarasc ne batjocoresc, fiindca Dumnezeu ne-a ales §i ne-a mdreptat, iar
§i

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pentru noi §i, mai ales, a inviatdin morti
din dragoste pentru noi. §i atunci, cine ne va osindi pe noi, cei ce ne-am in-
vrednicit a primi atita slava?

Care §i este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care fi sole§te pentru noi

Zicerea: „sole§te" vrea sa spuna: „mijloce§te §i Se roaga". Deci, ca sa.ara-

te covir§itoarea iubire a lui Hristos catre noi, Pavel zice ca, cu toate ca Stapi-
nul nostru Hristos a Tmplinit toata iconomia mtruparii Sale, El nu a incetat sa
Se apiece cu dragoste catre noi, Cre§tinii Sai, ci sole§te §i roaga pentru noi pe
Parintele Sau cel fara de inceput. Iar a soli §i a Se ruga Hristos pentru noi nu
aduce nici o mic§orare slavei §i maririi Lui dumnezeie§ti. Nu, caci Pavel a zis
mai inainte ca Hristos este „de-a dreapta lui Dumnezeu", aratind astfel dum-
nezeiasca Lui marire, iar apoi a spus ca „sole§te", vrind sa arate nu altceva ~
precum s-a zis - decit iubirea ce o are Hristos pentru noi. Fiindca acela§i
Pavel a spus §i despre Tatal ca ne roaga pe noi prin Apostoli - zicind: „(...) ca
§i cum Insu§i Dumnezeu S-ar ruga prin noi" (2 Corinteni 5:20) - dar prin
aceasta s-a Tmputinat oare slava lui Dumnezeu-Tatal? Nu, ci negre§it aceasta
este o dovada care arata negraita purtare de grija §i dragostea Lui pentru noi.
Unii insa au inteles zicerea: „sole§te pentru noi" a§a: De vreme ce Hristos
poarta trupul acum - fiindca nu 1-a lepadat atunci cind S-a inaltat, precum
§i

birfesc maniheii - insu§i acest fapt, a purta trup adica, este o solie §i rugamin-
te catre Tatal pentru noi. Pentru ca, vazind aceasta, Tatal I§i aduce aminte de

147
dragostea de oameni pentru care a purtat trup Fiul Sau eel iubit, §i astfel Se
pleaca spre indurare §i mila."
Pavel zice insa acestea - precum de multe ori am zis - ca sa mmgiie pe
Cre§tinii ce se necajeau, aratindu-le mai intii ca Sfintul Duh Se roaga pentru
noi, ca Tatal nu L-a crutat pe Fiul Sau, dindu-L la moarte pentru noi, §i ca
ne-a indreptat §i ne-a slavit. Iar apoi, arata ca §i Fiul Se roaga pentru noi, §i
254
deci nu trebuie sa ne intristam §i sa obosim din pricina ispitelor.

35 Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau

strimtorarea, sau foametea, sauprigoana, sau golatatea, sau
primejdia, sau sabia?

Dupa ce a aratat negraita iubire a Sfintei Treimi pentru noi, oamenii, Pavel
255
s-a facut ca unul din cei entusiasmati Cine ne va desparti a§adar de
,
§i zice:

dragostea lui Dumnezeu? Nimeni, fiindca nici o munca, oricit de mare ar fi,
oricit de infrico§ata, nu poate sa ne desparta de Dumnezeul nostra pe noi,

Cre§tinii, care am fost iubiti atit de mult de El §i ne-am mvrednicit de atita pa~
rinteasca purtare de grija. Vezi msa - o cititorule! - cum Apostolul nu a zis ca
nu pot a ne desparti de Dumnezeu lucrurile mdulcitoare ale lumii acesteia,
cum sint indulcirile trupului, iubirea bogatiei, pofta slavei §i a dregatoriilor §i
celelalte de caresmt stapiniti cei mai multi dintre oameni. Nu, ci a zis ca nu
pot a ne desparti de Dumnezeu cele mult mai tiranice decit acestea, care pot

253
Iar Fotie zice ca rugaciunea de Hristos catre Tatal mai inainte de Patimi pentru
facuta*

Apostoli §i pentru toti cei ce urmau a crede - ,Pannte Sfinte, paze§te-i intru numele Tau pe
,

cei ce Mi i-ai dat!" {loan 17:11) §i: ,^Eu pentru ace§tia Ma rog, nu ma rog pentru lume" {loan
17:9) - macar ca s-a zis o singura data, are insa atita putere §i tarie, incit totdeauna lucreaza §i

mijloce§te pentru noi.

Iar SfTntul Chiril Alexandrinul zice a§a: ,JPavel spune vk Hristos sole§te §i Se roaga pentru
noi fiindca El, ca om, este arhiereu ve§nic, dupS zicerea: «Tu e§ti preot in veac» {Psalm
109:5), iar lucrul arhiereului este a mijloci Ccitre Dumnezeu §i a se ruga pentru norod.
Iar marele Vasilie, tilcuind zicerea: „de-a dreapta lui Dumnezeu", spune a§a: ,Pavel mar- ,

Duhul ca Hristos «este de-a dreapta lui

turise§te intru Dumnezeu. » Eu socotesc ca §ederea
aceasta insemneaza statornicia §i starea d.e-a pururea a firii Sale dumnezeie§ti, caci §i Varuh,
aratind nemi§carea §i nestramutarea lui Dumnezeu, a zis a§a: «Tu §ezi in veac, iar noi pierim
in veac» {Varuh 3:3). Iar prin locul din dreapta, a insemnat cinstea vredniciei" {Despre Sfintul
Duh, capitolul 5). Vezi §i subinsemnarea zicerii: „A §ezut de-a dreapta maririi Celui Preai-
nalt" {Evrei 1:3). (n. aut.)
254
Vezi §i tilcuirea zicerii „sole§te" de la capitolul 3, stih 25, al epistolei catre Evrei. Iar
Coresi arata ca Sfintul Grigorie Dialogul zice ca „Hristos Se roaga pentru Biserica in toate zi-

lele". Vezi §i subinsemnarea zicerii: „(...) unul este §i Mijlocitorul intre Dumnezeu §i oa-
meni" (/ Timotei 2:5). (n. aut.)
255
In lumea p^gina, entusiastul era eel „insuflat de zei", adica ie§it din sine. (n. m.)

148
 .

sili sufletul omului §i fara voie. Care sfnt acestea? Necazurile, strimtorarile §i
celelalte pe care le-a zis, care, de§i putine la numar, cuprind nenumarate is-
pite. Mai ales necazurile §i stnmtorarile cuprind legaturi, ?i temni|a, §i cleve-
tiri, §i lanturi, §i izgoniri §i toate celelalte rele ce pot ticalo§i pe om, pe care
Pavel nu le-a mai in§irat una cite una.

36 Precum „Pentru Tine sintem omoriti in fiecare

este scris: zi, socotiti
56
am fost ca nigte oi dejunghiere" (Psalm 43:12)?
Ca sa nu creada Cre§tinii ca este semn de parasire dumnezeiasca atunci
cmd smt necajiti §i strimtorati, Apostolul aduce aici martor pe Proorocul Da-
vid, care, proorocind necazurile §i strimtorarile Cre§tinilor, arata ca este o
prea-mare mingiiere pentru ei a patimi pentru Dumnezeu, §i nu numai a pa-
timi, ci §i a fi omoriti in fiecare zi pentru EL Dar moartea aceasta de toate zi-
lele se face de voia lor, §i nu lucrator §i cu firea, caci a fi omorit cineva cu
fapta m toate zilele este cu neputinta. Zicerea: „a se omori" e in loc de: „a se
jertfi", §iApostolul a aratat aceasta prin ceea ce a zis apoi: „ne omorim ca
ni§te oi de junghiere". Adica: Precum oile nu se impotrivesc cmd se aduc sa
fie junghiate, tot a§a nici noi, Cre§tinii, nu se cuvine a ne Tmpotrivi cind ne-

cinstitorii de Dumnezeu §i rau-credincio§ii vor sa ne junghie pentru Dumne-

zeu si pentru numele lui Hristos.

37 Dar intru toate acestea prea-biruim pentru Acela care ne-a iubit

Fiindca mai sus a zis ca noi, Cre§tinii, „sintem omoriti", Pavel adauga aici
§i mmgiiere, pentru a nu se imputina cineva cu sufletul auzind de morti §i jun-
ghieri.Deci zice ca - de§i patimim necazuri, §i strimtorari §i morti - nu numai
257
ca biruim, ci „prea-biruim", adica ne facem biruitori cu toata mlesnirea, in

256
Icumenie zice ca Pavel a adus rnarturia aceasta vnnd sa ru§ineze pe Cre§tinii de atunci
CSci - daca dreptii §i Proorocii Legii Vechi def^imau viata lor pentru dragostea lui Dumne-
zeu, de§i pla|ile §i cununile lor erau paminte§ti - cu mult mai virtos sintem datori sa defti-
mam viata noastra pentru dragostea lui Dumnezeu noi, cei ce.avem sa luam spre raspiatire a
ostenelilor §i a mor{ii noastre o impSratie cereasca.
Iar Teodorit tilcuie§te
ca Sfintul Duh, prin David, a scri& H Jmul acesta desp anunatii
Macabei, care s-au facut mucenici pentru credinja. (n. aut.)
marele Vasilie, tilcuind zicerea: „prea-biruim", zice ca biruie§te eel ce nu se indu-
Iar
pleca in fata greutatilor ce i se adauga, §i ca prea-biruie§te eel ce de voie trage asupra sa chi-
nuiri, spre dovada rabdarii (la tilcuirea psalmului 1 19). Adica a§a cum a zis David: „Necaz §i
durere am aflat", pe care acela§i Vasilie o tilcuie§te a§a: „Ca sa arat prisosinta dragostei catre
Dumnezeu, am adaugat necaz peste necaz §i durere peste durere, nu cu puterea mea sculin-
du-ma asupra prigonirilor, ci pentru ca am chemat numele Domnului" (la fel). (n, aut.)

149
ciuda tuturor acestor munci, §i greutati §i rele care ni se fac. Fiindca aceasta
- fiind asupriti, §i prigoniti §i
este biruinta prea-desavir§ita: cind noi, Cre§tinii
schingiuiti - ne aratam mai puternici decit cei ce ne prigonesc §i ne schingiu-
iesc. §i sa nu te indoie§ti de aceasta, iubitule, pentru ca Insu§i Dumnezeu,
Care ne-a iubit atit de mult, Se nevoie§te Tmpreuna cu noi, incit nu e de mirare
ca biruim, de§i ne aflam in mijlocul rautatilor.

38 Caci stnt tncredintat ca
Incepatoriile, nici Puterile
39 nici inaltimea, nici adincul
desparta de dragostea pentru
Domnul nostru.
nici moartea, nici viata, nici Ingerii, nici
, nici cele defata, nici cele viitoare,
p nici vreo alta zidire nu va putea sa ne
Dumnezeu cea intru Hristos Iisus,

Mai intii, Pavel a aratat cit de mult ne-a iubit Dumnezeu pe noi, iar acum
spune §i cit a iubit el pe Dumnezeu. Dar, pentru a nu parea ca zice lucruri

258 - zicerea:
.
BagS de seama ca - dupa Sfintul Grigorie al Nyssei , futeri" insemneaza aici
toate cetele fericitilor Arhangheli, catinumele Tntreg este „Puterile cere§tilor duhuri". A§a a
zis §i Proorocul David: ,JLaudati pe Domnul, toate Puterile Lui care faceti voia Lui" {Psalm

10:2). Deci, prin „Puteri'\ aici suit aratati §i Heruvimii, §i Serafimii, caci zice: „La fel, §i
Serafimii pomeniti la Isaia au fost cuprin§i in numarul celor numiti «Puteri» de catre marele
Pavel" (Cuvintul intii impotriva lui Evnomie). Zice §i Sfintul Dionisie Areopagitul - in

Despre ierarhia cereasca, la capitolul 1 1 - „ca toate cere§tile fiinte se numesc «cere§ti» dupa
ob§tescul Stapin, ori fiindca, prin Rafiunea mai presus de lume, toate mintile dumnezeie§ti se
impart in trei: in fiinfa, putere §i lucrare. Cind le numim pe toate, fara deosebire, sau pe unele
dintre ele, funfe sau puteri «cere§ti», trebuie sa socotim ca le numim pe acelea despre care e

vorba, in intregime, dupa fiinja sau puterea fiecareia dintre ele." (n. aut.)
259
Aproape acelea§i cuvinte ca §i dumnezeiescul Pavel giasuie§te §i Ignatie, eel ce arde de
iubire pentru Dumnezeu, care, oarecum entusiasmindu-se, scrie catre Romani a§a: „M-am
cumparat de catre fiarele cele gatite mie §i ma rog a mi se afla mie cunnd. Am sa le magulesc
ca sa ma manince in graba, nu cum s-a intimplat cind, temindu-se de oarecari, nu s-au atins de
ei. Iar daca nu vor voi ele de sine-§i, le voi sili! Caci eu nu rtvnesc nimic din cele vazute §i din

cele nevazute^ pentru ca sa ma norocesc a dobindi pe Iisus. Vie asupra mea focul, crucea §i

adunarea fiarelor, taierile madularelor, desparjirile, ruperile oaselor, macinaturile trupului §i

muncile diavolului, numai ca sa-L dobindesc pe Iisus Hristos! Nimic nu-mi vor folosi margi-
nile lumii, nici impara|iile veacului acestuia. Mai bine imi este mie a muri pentru Iisus Hris-
tos, decit a impara$i peste marginile pamlntului. Caci ce se folose§te omul de ar dobindi toata

lumea, iar sufletul lui 1-ar pierde? Eu scriu catre toate bisericile §i tuturor fagaduiesc ca de

voie mor pentru Dumnezeu.Lasati-ma sa fiu mincare fiarelor prin care este cu putinfa a
(...)

dobindi pe Dumnezeu! Mai virtos zadariji fiarele ca sa mi se faca mormint §i sa nu lase nimic
din trupul meu! Ruga^i pe Domnul pentru mine, ca prin aceste unelte sa ma aflu jertfa lui
Dumnezeu! Lasaji-ma sa dobindesc lumina curata! Mergind acolo, voi fi om al lui Dumne-
zeu. Da{i-mi voie sa nu fiu zadarnic Patimei Dumnezeuiui meu!" (n. aut.)

150
 man §i mindre despre sine, el vorbe§te in numele Cre§tinilor §i arata cum se
cuvine a iubi ei pe Dumnezeu. Deci zice a§a: Noi, Cre§tinii, tinem atit de mult
ladragostea noastra pentru Dumnezeu, incit nu vor putea sa ne desparta de ea
nu numai muncile cite se afla pe lume, dar, pe linga acestea, chiar de s-ar afla
vreun tiran sau imparat care sa ne ingrozeasea cu pedeapsa §i munca ve§nica a
ne fagaduiasca viata ve§nica ce va sa fie, cu acestea vnnd sa ne
iadului, sau sa
desparta de Dumnezeu, nimic nu ar putea ispravi. Dar de ce vorbesc de tirani
§i imparati? Nici in§i§i ingerii, nici toate cetele Puterilor cere§ti, nici toate lu-
crurile ce sint de fata, nici cele ce or sa fie; nici inaltimea, adica toate cele ce
sint in cer §i in imparatia cerurilor; nici adincul, adica toate cele ce sint pe pa-
mint §i sub pamint, §i iadul care se afla intru adincul pamintului §i munca 260 ;

toate bunatatile §i relele acestea nu vor putea a ne clatina din dragostea pentru
Dumnezeu. §i, chiar de am zice ca s-ar afla vreo alta faptura atit de mare §i
minunata cit este aceasta vazuta §i cea nevazuta §i gindita, iara§i nu va putea
sa ne desparta de dragostea pentru Dumnezeu.
Iar Apostolul a
pomenit de Ingeri nu pentru ca Ingerii i-ar desparti pe oa-
meni de Dumnezeu - sa nu fie! - ci a zis aceasta dupa inchipuire, vrind sa
arate §i prin cele cu neputinta covir§irea dragostei pe care o avea §i pe care se
cuvine sa o aiba §i Cre§tinii pentru Hristos-Dumnezeu. Fiindca Pavel nu iubea
Hristos pentru cele ale lui Hristos
Hristos
§i numai de una se temea: a nu cadea cumva din dragostea catre El, caci acest
lucru era pentru el mai infrico§ator §i decit insa§i munca iadului; precum §i,
dimpotriva, a ramine in dragostea pentru Hristos era un lucru mai dorit lui §i
decit insa§i imparatia cerurilor. De aceea a §i adaugat; „dragostea catre Dum-
nezeu intru Hristos Iisus". Nu am pentru Dumnezeu - zice - acea dragoste pe
care o au ceilalji Evrei, ci dragostea intru Hristos lisusl Caci §i Evreii zic ca-L
iubesc pe Dumnezeu, dar pe Iisus Hristos nu-L iubesc, fiindca nu cred in El.

A§a a inteles Teodorit „Mltimea" §i ^adincur': „inaitimea" e impa^ia cerurilor, iar

„adincul" e gheena; adica viafa cea ve§nicS moartea cea ve§nicS.
§i

§i bagS de seamS cum monahul acela despre care scrie dumnezeiescul Nil Izvoritorui de
Mir a arStat adevSrata zicerea aceasta a Apostolului prin faptele sale, dupS cum citim: „Altui
iubitor de Dumnezeu, iar&§i, mergind in pustie §i ftcind purtare de grija pentru rug^ciune, i-au
stat inainte doi Ingeri §i 1-au luat intre din§ii, mergind impreuna cu el. Iar el nici cit de putin
nu a luat aminte la ei, ca sa nu se pSgubeasca de lucrul mai bun, aducindu-§i aminte de
aceasta zicere apostoleascS: «Nici fngerii, nici Incepatoriile, nici Puterile nu vor putea sa ne
desparta de dragostea pentru Hristos.»" (Despre rugaciune, capitolul 112). (n. aut.)

151
 '

CAPITOLUL IX

1 Adevar zic intru Hristos, nu mint (impreuna-marturisind cu mine

* »

sm
intristarea

Apostolul va arata mai j os ca nu toti citi sint din saminta lui A vraam sint

fii ai lui Avraam. §i, ca sa nu para ca zice aceasta cu patima §i vrajma§ie, o ia

mai inainte §i lauda bunatatile Evreilor, marturisind ca-i iube§te pe Evrei cu
covir§ire. §i, ca sa fie crezut, zice ca spune adevarul intru Hristos §i ca nu
minte, Tmpreuna cu el marturisind con§tiinta sa intru Duhul Sfint. El aduce
asadar trei martori: Hristos, constiinta sa si Sfintul Duh. Si zice asa: Mare in-

necurmata
urmeaza
zicind:

3 Caci a§fi vrut safiu eu insumi anatema de la Hristos, pentrufratii

meiy rudeniile dupa trup,

Ce vrea sa zica „anatema"? Sa §tii ca insemneaza „despartire" §i „instrai-

nare", §i se zice despre ceea ce s-a afierosit lui Dumnezeu, care ramine osebit
de toata intrebuintarea ob§teasca. Astfel mcit, precum nu cuteaza cineva a se
atinge de anatema, tot a§a §i eel dat anatemei este osebit dintre toti oamenii.

Insa acestea trebuie mtelese in chip osebit: de anatema sfintita nu cuteaza a se

atinge nimeni fiindca este afierosita lui Dumnezeu, iar de omul anatematizat
se osebesc toti ca de un spurcat §i despartit de Dumnezeu.
Dar ce vrea sa spuna Pavel aici? - caci vorbe§te impotriva celor de mai
sus. Fiindca atunci zicea: Nimeni nu ma va desparti de Dumnezeu - iar acum
se roaga a fi desparjit, Se pare a§adar ca aceste cuvinte sint impotrivnice unul

261
Pentru aceasta, dumnezeiescul Hrisostom a scris un cuvtnt intreg, arMnd ca nu se cu-
vine a anatematisi cineva vreun om viu sau mort (torn 7), zicind a§a: „Ce altceva inseamn^
anatema pe care o zici, omule? - decit: «S& fie afierosit acesta diavolului! §i sa nu mai aib&
loc de mintuire §i s& se tnstr^ineze de la Hristos !»" Zice inc& §i Tarasie, in r^spunsul eel dez-
vinovatitor al soborului al Vll-a: „Greu lucru e anatema! - fiindca Tl dep&rteazS pe om de
Dumnezeu, ll gone§te din imp&riltia cerurilor §i-l trimite in fntunericul eel mai dinafara" (foaia
724 a tomului al doilea al Sinodicalelor). Iar Sfintul Varsanufie zice c& „nu numai pe eretici,
dar nici chiar pe diavol nu se cuvine sS-1 anatematizeze cineva, fiindca acela se da anatemei
pe sine insu§i, caci §i el iube§te §i face lucrurile diavolului." Vezi despre anatema mai pe larg
in cuvintul inainte al soborului din Gangra, in cartea noastra despre canoane [Pidalionul, n.

m.]. (n. aut.)

152
 4 care sint Israilitenii, a carora e tnfierea, §i slava, $i legamintele, §i

Legea §ifagaduintele;
5 ai carora aufostpdrintii $i dintru care este Hristos dupa trup, Cel ce

este peste toate Dumnezeu binecuvtntat in veacuri. Amin!

Pavel li lauda aid pe Iudei §i-i mare§te, ca sa nu para - precum am - cazis

vorbe§te cu patima §i cu vrajma§ie. Pe de alta parte insa, el arata ca Dumnezeu

mintuiasca pe Iudei, §i pentru aceasta i-a invrednicit de infiere §i de
a voit sa-i
slava, §i a dat fagaduinta de bunatati stramo§ilor lor - lui Avraam, Isaac §i Iacov
- §i le-a daruit toate celelalte daruri alese, mcit Insu§i Hristos a binevoit sa Se
nasca dupa trup dintre din§ii. Ei insa s-au mtors de la aceasta facere de bine a

lui Dumnezeu, §i de aceea Apostolul, Tnspaimintindu-se de marea dragoste catre

multume§te unuia nascut Domnului nostru Iisus Hristos

Iudei a lui Dumnezeu,
§i zice ca Acesta „este peste toate Dumnezeu binecuvintat in veacuri", ca §i

hulesc pe Dumnezeu, zicind ca chemarea §i primirea

cum ar spune: Do§i unii II

„neamurilor" nu s-a facut in chip binecuvintat §i drept, noi insa, care §tim taine-

le lui Hristos, cunoa§tem bine ca Hristos nu este vrednic de a fi hulit §i grait de

binecuvintat slavit ca Dumnezeu. Prin cuvintele acestea, se ru-
rau, ci de a fi §i
264
§ineaza a§adar §i Arie , acel slujitor al fapturii, fiindca Pavel propovaduie§te

aici aratat ca Hristos este Dumnezeu peste toate.

am mare frica, nu cumva sa ramineti pentru totdeauna in necredint^ $i sa v^ munciti." Iar

este aceasta: ,JVIa rugam - zice - a f anatema, adicS a pStimi multe rele §i
cealalta tilcuire i

numirea «anatema» in locul releior pe care le sufera

schingiuiri trupe§ti (fiindca Scriptura ia
cineva), numai pentru a se mintui rudele mele, Evreii" (la fel).
„M& rugam sa fiu eu insumi anatema de la Hristos, pentru fratii
Ceea ce zice Pavel aici:
mei, rudele mele dupa trup", este asemenea cu ce a zis Moisi catre Dumnezeu pentru Evrei:

-
„0 Doamne! norodul acesta a savtr§it p^cat mare, facindu-§i dumnezeu de aur. Rogu-ma
slle p^catul acesta, iarta-i! Iar de nu, §terge-m& §i pe mine din cartea Ta,
a§adar, de vrei ier|i

in care m-ai scris!" (Iefirea 32:31, 32). Iar aceasta, ce alta este
- dupa Fotie - dectt a zice ca-

tre Dumnezeu a§a: De nu Te vei Tmpaca cu cei din neamul meu, de nu~i vei uni pe ei cu Tine,
desparte-ma §i pe mine de Tine! (la fel). (n. aut.)
264
Cel mai mare eretic al veacului al IV-a, care spunea, printre altele, ca Hristos nu este
Dumnezeu, ci doar „prima t^ptura zidita". (n. m.)
265
Iar Teodorit zice ca, vrind sa arate marea iubire pe care o avea catre Evrei, Pavel ur-

meaza femeilor ce-§i pling rnortii, care urzesc |i tes Tntru plingerile lor frumusetea traiului

celor morti, §i dricul vtrstei lor, §i bunul neam al stramo§ilor, §i bogatia §i vrednicia lor.

Iar legamintele date de Dumnezeu Iudeilor sint - dupa acela§i Teodorit - nu numai Ve-
chiul Testament, ci §i cel nou, caci Dumnezeu voia sa-1 dea lor §i pe acela, dupa cum e scris:
„Zice Domnul: Voi Tncheia cu casa lui Israil §i cu casa lui Iacov testament nou, insa nu ca

acela pe care 1-am Tncheiat cu parintii lor" (Ieremia 31:31, 32). Dar Israilitenii nu au voit sa

primeasca acest testament nou. (n. aut.)

154
 6 §i nu ca doar arfi cazut cuvintul lui Dumnezeu,

Cu adevarat - zice - eu ma ard pentru ca e hulit Dumnezeu de catre Evrei

fi a§ fi voit sa se mintuiasca toti. Dar, defi nu se mmtuiesc toti, nu
aceasta
arata ca Dumnezeu a mintit fntru cele fagaduite Patriarhilor - lui Avraam,
Isaac f i Iacov - fiindca nu este cu putinta (caci aceasta insemneaza zicerea:
„nu ca doar") sa cada din adevar cuvmtul lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu
a facut ceea ce a fagaduit acelora, prin lucrari fi prin implinire, chiar daca cei
ce hulesc zic ca El a fagaduit unora, dar a dat fagaduinta altera. Caci asculta
ce zice Pavel mai departe:

7 caci nu toti cei din Israil sint §i hrailiteni; nici pentru ca sint samtnta
toti fit

§
iti voi da (pamintul Palestinei) fi semintiei tale, in veac" (Facerea 13:15). Sa
vedem a§adar care este semintia aceasta, pentru ca nu toti ci|:i s-au riascut din
Avraam sint curat semintie fi fii ai lui Avraam, precum nici to|i cei din Israil,
adica cei ce s-au nascut din Iacov, sint Israiliteni. Ci saminta §i fii ai lui
Avraam f i ai lui Israil sint cei nascuti din Avraam dupa asemanarea lui Isaac
?i cei vrednici de fapta buna a lui Israil, prin care el s-a invrednicit a vedea pe
Dumnezeu. Fiindca Pavel inadins nu a zis: „cei din Iacov", ci: „cei din Israil",
ca sa arate cinstitul nume pe care 1-a luat Iacov de la Dumnezeu ctnd s-a luptat
cu El a fost numit „Israil", ceea ce insemneaza „minte vazatoare de Dum-
§i

nezeu". Caci a§a zice Sfinta Scriptura: „Nu se va mai chema numele tau
Iacov, ci Israil te veinumi" {Facerea 32:28). Deci, daca tu - o cititorule! - vei
infelege cine sint cei ce se nasc dupa asemanarea nafterii lui Isaac, atunci vei
afla adevarata fi nemincinoasa fagaduinta lui Dumnezeu, fiindca acelora
s-au
dat fagaduintele. De aceea, nu se cuvine a fi hulit Dumnezeu, pentru ca El a
facut ceea ce a zis, def i unii nu inteleg.

8 ci „numai cei din Isaac - zice - se vor chema semintie a ta", adica: Nu
fiiitrupului sint fii ai lui Dumnezeu, ci fiii fagaduintei se socotesc
266
drept semintie.

Baga de seamS ca - dupa Coresi - Dumnezeu fagaduia semin|iei lui Avraam indoite fz-
gSduinte §i blagoslovenii: una lumeasca, iar alta mai presus de lume. Pe prima o fSgaduia tru-
purilor celor din lume, adica lui Ismail §i celor §ase fii nascuti dupa legea firii din Hetura. Iar
pe a doua a dat-o adevSratei lui semintii, adica celor nascuti din fagaduinta, duhovnice§te,
dupa chipul in care s-a nascut Isaac. §i fagaduinta cea lumeasca, adicS cea despre pammtul

155
 cuvintul acesta: „(La anul), intru aceasta
9 Caci al fagaduintei este
vreme, voi veni, si Sara va avea unfiu" (Facerea 18:10).

- a Avraam, ci
Nu eu - zice it,i tilcuiesc care este adevarata semintie lui

numai cei din Isaac se vor chema semintie

Scriptura cea Veche', ce zice: „(. •) •

dupa asemanarea nasteni lui

a ta" (Facerea 21:12). De aceea,
Isaac, adica din fagaduin|a,
ctti

acestia
s-au
sint
nascut
adevaratii Avraam, ori -
fii ai lui
—
mai ;

- fii ai lui Dumnezeu. Pentru ca Isaac nu s-a nascut cu

bine a zice adevaratii
dumnezeiestii fagaduinte: „(La anul), intru
legea si puterea firii, ci cu puterea
Avraam - Sara va avea un
aceasta vreme, voi veni - a zis Dumnezeu catre si

pintecele Sarei pe
Deci cuvintul acesta al lui Dumnezeu
" 1-a plasmuit in
fiu
cu noi, Crestinii, care sintem fin
Isaac si 1-a nascut. Iar aceasta se intimpla si

pe cind ne aflam in scaldatoarea SfTntului Botez ca in

lui Dumnezeu fiindca,
care ne plasmuiesc din nou.
pintece de maica, sint spuse cuvinte dumnezeiesti
al Fiului al Sfintului Duh, ne
Caci, botezindu-ne in numele Tatalui, si si

nastem a doua oara, duhovniceste. Si, precum atunci Dumnezeu a fagaduit

la a doua nastere a noastra, cea duhov-
nasterea lui Isaac si a implinit-o, asa si

mai intii El a fagaduit-o prin Prooroci, si apoi a implinit-o. De ace-

niceasca,
vor chema seminple a ta" trebuie a se
ea, zicerea: „(...) numai cei din Isaac se
Aceia sint saminta lui Avraam, care s-au nascut dupa chipul
infelege in loc de:
Deci cuvintul lui Dum-
nasterii lui Isaac - adica prin cuvintul
dumnezeiesc.
ceea ce a fagaduit. Cui? Adevaratei
nezeu nu a cazut, nici n-a mintit, ci a dat
din „neamuri", care s-au facut fu
semintii a lui Avraam, anume credinciosilor
fiindca acestia s-au nascut din fagadu-
ai lui Dumnezeu asemenea cu Isaac, si

prin cuvintul lui Dumnezeu. Iar la ceea ce zic Evreii - anume ca zi-
inta si

numai cei din Isaac se vor chema seminple a ta", arata ca

cerea aceasta: „(...)
trupeste din Isaac sint socotip: semintie a lui
Avraam - rSs-
doar cei ce se nasc
fost adevarata, trebuia sa se soco-
pundem ca, daca aceasta intelegere ar fi

cei nascup: dintru aceia. Pentru

teasca semintie a lui Avraam si Idumeii si tofi

lui Isaac, dar acum Idumeii nu mai

ca stramosulldumeilor, Isav, a fost fiu al
despartip: de neamul
sint si nici nu se socotesc fii ai lui Avraam,
ci sint foarte

lui Avraam si se numesc „de alta semintie" .

s-au tmplinit mai Tnainte de venirea lui

Hanaan, §i inmultirea cea numeroasa ca stelele cerului
fagaduinta cea mai presus de lume s-au tmphmt
Hristos.' Iar blagoslovenia duhovniceasca §i

Tmpartasindu-se de ea neamurile care s-au facut fii ai lui Avraam dupa

ctnd a venit Hristos,
credinta. (n. aut.) . .
. .

267 numeste «de alta semintie» pe Palestinieni, nu

Fericitul Teodorit arata ca „Sfinta Scriptura
pentru ca acelea erau departe de Iudei
pentru ca celelalte neamuri erau de o semintie cu Iudeii,
ci

doar vecini, locuiau tmpreuna cu Iuden. Asa,

§i aveau tari osebite, iar Palestinienii nu
erau ci si

156
 10 Dar nu numai ea, ci si Revecca, avind copii gemeni dintru unul, din
Isaac, parintele nostru.

Dumnezeiescul Apostol a aratat mai sus ca doar Isaac s-a numit „semintie
a lui Avraam", desi acesta din urma a avut multi si osebiti
fii, caci avea si pe
Ismail - din Agar, roaba sa - si inca gase fii, din Hetura,'a doua
muiere a sa.
De aceea, zicea ca si cei ce se nasc asemenea lui numesc „semintie a
Isaac se
lui Avraam". Iar acumnu numai la fiii lui
zice ca Avraam va vedea cineva
aceasta, ci, ceea ce este inca mai mare, o va vedea si la fratii
gemeni, adica la
Isav si la Iacov. Pentru ca nici acestia nu au dobindit aceeasi
cinste, caci Iacov
s-a ales de Dumnezeu, iar Isav s-a urit. De aceea, nici
tu - o cititorule! - nu
cere seama pentru ce Dumnezeu a ales pe cei din „neamuri"
si i-a facut se-
mintie a lui Avraam, si mai ales semintie a Sa, iar de la Evrei §i-a
intors fata
§i i-a impins de la Sine.

11 §i - nefiind ei inca nascuti, nicifacind ei ceva bun ori rau, pentru

ca
Dumnezeu sa ramina dupa alegere, nu din
inainte-hotdrirea lui
fapte, ci de la Cei care c he am a -
12 i s-a zis ei „ca eel mai mare va sluji celui mai mic" 268 (Facerea
25:23),
13 precum este scris: „Pe Iacov ham iubit, iarpe Isav l-am urit"
(Maleahi 1:2, 3).

E
nevoie ca sa spunem mai inainte toata noima cuvintelor acestora lungi
si
intinse pe care le va zice Apostolul, fiindca multi,
nedumerindu-se, se intre-
bau de ce au fost alesi Evreii dintre „neamuri", caci nu se poate zice ca au fost
alesi pentru faptele lor cele bune, de vreme ce toti au pacatuit, si „neamurile",

Iebuseii au locuit multa vreme in Ierusalim, Gavaonenii in Gavao, §i Gazenii inca, §i Ascaloni-
tenn ji multi locuiau aproape. Istoriile Imparafilor ne invata acestea
altii
mai descoperit. (n. m.)
Isav, fratele mai mare, a slujit lui Iacov, celui
mai mic, fiindca Idumeii, care se pogoara
dm Isav, au slujit Israilitenilor. Astfel, ei au
David, mai inainte de luarea
slujit lui robie in m
Babilon, precum marturiseste Scriptura, zicind: „§i au
ajuns toti Idumeii robii lui David"
(Cartea a doua a imparatilor 8:13). Dupa Procopie, Idumeii
au slujit Israilitenilor si dupa in-
toarcerea dm Babilon.
Atunci, neamurile megiese se Tmpotriveau Israilitenilor
si nu-i lasau sa
rezideasca biserica, neamuri dintre care cei dintii erau
Idumeii. Acestia au fost goniti de catre
Israiliteni si omoriti, iar cei ramasi au fost facufi robi.
Din aceasta, Apostolul trage Tncheierea (dupa Coresi) ca -
precum Idumeii nu s-au m-
dreptat, chiar daca se pogorau cu neamul din Isav
si, printr-insul, din Avraam - tot asa
nici
voi, ludeii, nu va ve^i indrepta fSra credinta in
Hristos, macar de va si pogoriti cu neamul din
Avraam. Ci, precum Idumeii au slujit voua, asa veto' sluji si voi
celor din „neamuri", si Ve-
chiul Testament va sluji celui nou. (n. aut.)

157
 impreuna cu ele. Deci, la aceasta nedumerire, Apostolul aduna inca
si Evreii
ci pricepute doar de Dura-
alte multe nedumeriri noi, cu adevarat neintelese,
gemenii pomeniti mai sus, pe Iacov si pe Isav.
nezeu. §i, mai pe
intii, li arata

dintru acestia doi, Iacov nu a fost ales pentru vreo fapta buna, si nici
Caci,
aflindu-se amindoi in
Isav nu a fost urit pentru faptele lui cele rele - fiindca,
nu facusera vreun lucru bun sau rau. Ci, din inain-
pintecele maicii lor, ei

te-hotarirea si inainte-cunostinja lui Dumnezeu, unul (Iacov) a fost ales si iu-

urit - precum zice sj Proorocul Maleahi, vorbind
din
bit, iar celalalt (Isav) s-a
pe Isav 1-am urit" - pentru
partea lui Dumnezeu: „Pe Iacov 1-am iubit, iar

deplin lui Dumnezeu si al inainte-hotaririi si ina-

ca totul sa fie al

inte-cunostintei Lui. §i de ce sa vorbim numai de acestia? Atunci cind toji

inchinat,
Israilitenii au facut acel idol al vitelului in muntele Horiv, si i s-au
au fost pedepsiti, iar altji nu. Sau fmparatul Faraon, a fost
unii dintre dinsii
adevarat, dar mai erau inca multi altii la fel de impietnti
impietrit la suflet cu
Atunci cum de a fost pedepsit numai el singur? Vezi ca acestea sint
ca dinsul.
Dumnezeu, cu adevarat neintelese de oameni, ci doar de El
judecati ale lui
astfel este si alegerea „neamurilor" si lepadarea Evreilor, care
singur? Deci
noua pare
ni seafara de cuvint, iar la Dumnezeu este prea-bincuvintata si

Aceasta este in|elegerea pe care o cuprind cuvintele Aposto-

prea-adevarata.
lului ce ne stau inainte §i cele urmatoare:

14 Ce vom zice a§adar? Au doar este nedreptate la Dumnezeu? Sa nu

fie!

Fiindca la Dumnezeu - zice - nu este nedreptate, apoi nici cu noi, cei din

„neamuri" si Iudei, nu a fost nedrept Dumnezeu.

15 Caci ii zice lui Moisi: „ Voi milui pe cine vreau sa miluiesc si Ma voi
indura de cine Ma tndur" (Iesirea 33:19).

Dumnezeiescul Apostol adauga aici si alta zicere din Scriptura cea Veche,

dovedind cu aceasta ca doar Dumnezeu stie cine e vrednic de cinste si cine de

269
DupS Coresi, cei mai multi dasc&li arata cum cS tnceputul mintui-
Apostolul invata aici

din dar. Nu sint Tns£ lepadate nici faptele, de vreme ce

nimeni nu se
rii nu este din fapte, ci
leapada
mmtuieste fara de voie. Ins*, din aceste cuvinte pe care le zice aici, Pavel mai mult
se vinde de citre pacat si lucreaza cele
faptele, fiindca omul, ca om, este chemat catre rau,
si

ale lumii si ale diavolului, intunecindu-se. §i numai atunci cind povatuieste

ale trupului, si

inainte darul poate omul a semdupleca si a binevoi lumina darului. Asadar, Pavel leapada
invoieste cu da-
faptele cind ele sint unite cu omul eel dupa fire, dar le primeste cind omul se

rul §i cu sfatul lui Dumnezeu si se povatuieste de acela. (n. aut.)

158
 pedeapsa. Cad, desi Israilitenii au facut toti laolalta idolul vijelului si i s-au
inchinat in pustie - precum am zis mai sus - Dumnezeu pe unii din aceia i-a
miluit, pe altii i-a pedepsit, iar pe altii i-a dat levitilor si i-au junghiat. §i nici
Moisi n-a stiut pricina aceasta, Proorocul eel de mare
atit de apropiat de
si
Dumnezeu. Iar tu, omule, vrei sa stii pricinile si ceri seama de la Dumnezeu
pentru ce au fost din „neamuri", care erau pacatosi? §i - macar ca
alsi cei
Pa-
vel putea sa spuna pricina pentru care s-au
ales „neamurile" iar Israilitenii
s-au lepadat (ceea ce a aratat in alta epistola,
anume ca Israilitenii au socotit sa
se indrepteze din Lege si din faptele lor, iar
„neamurile" au socotit sa se
indrepteze doar din credinfa si din dar) - macar ca - - Pavel zic putea spune
pricina aceasta, el o trece sub t&cere deocamdata, ca mai mult sa astupe gurile
iscoditorilor si sa-i induplece sa nu caute vreo socoteala de la judecatile si
iconomiile lui Dumnezeu.

16 Deci daml nu e al celui ce vok§te, nici al celui ce alearga, ci al lui

Dumnezeu celui ce miluie§te.

Isaac - zice -
voia intr-adevar sa blagosloveasca pe Isav, si Isav alerga in
cimp ca sa capete vinat si, prin acela, sa fie blagoslovit, precum e
scris la Fa-
cere: „A zis lui (Isaac lui Isav): Iesi in cimpvineaza-mi vinat! §i s-a dus
si
Isav in cimp ca sa vineze pentru tatal sau" (Facerea 27:4, 5). Insa Dumnezeu,
cu judecata dreapta, a facut sa dobindeasca blagoslovenia
Iacov, fiindca era
vrednic de ea cu adevarat. Prin aceste cuvinte, se pare
ca Apostolul surpa
stapinirea de sine a omului [libertatea, n. m.], dar nu e
asa. Ci - precum de-
spre o casa s-ar zice ca totul este al mesterului care a zidit-o,
macar ca zidarul
are nevoie de materiale si de oameni pentru a zidi - tot
asa zicem si despre om
ca totul este al lui Dumnezeu, cu toate ca Dumnezeu are trebuinta si de voinfa
si de osirdia omului. Dar, fiindca Dumnezeu ispraveste, si incununeaza si
osindeste, atunci zicem ca tolul este 270
al lui Dumnezeu.

270
Coresi spune ca Apostolul graie§te aici despre eel ce voie§te
§i alearga f5ra a avea insa
dreapta credinta §i cuno§tinta. Pentru ca eel ce alearga a§a
nu se miluie§te, iar eel ce alearga
cu dreapta credinta §i cuno§tinta se miluie§te. Iar Dumnezeu 1-a miluit pe Iacov §i i-a dat lui
blagoslovenia Isav cu dreptate, fiindca Iacov s-a facut intii-nascut al lui Isaac,
lui
cumparmd
acest drept de la Isav pentru piine §i pentru putina fiertura
de linte, cum marturise§te Scrip-
turn (Facerea 27).
Iar Isav mai inainte inchipuia norodul Israilitean, iar Iacov pe eel din „neamuri"
al Cre§ti-
nilor. Iar mila cu care ne miluie§te Dumnezeu este mingiierea cea prin
Mesia, ca „dupa mila
Sa - zice - ne-a mintuit pe noi" (Tit 3:5). Caci voiesc alearga
§i §i Agareanul, §i Evreul, §i
ereticul, dar in zadar, fiindca nu au ca povatuitor darul §i dumnezeiasca mila daruita prin ico-
nomia intruparii.

159
 17 Caci Scriptura zice despre Faraon: „Chiarpentru aceasta te-am
Mea
Meu in tot pamintul" (Ie§irea 9:16)

Prectim - amintind despre Evreii ce au facut idolul in pustie, Scriptura zice

ca unii au scapat de pedeapsa, iar altii s-au pedepsit, a§a cum am zis mai inain-

mmtuire
mini a
271
fost impietriti ca dinsul „Caci - zice Dumnezeu lui Faraon - chiar pentru
am adus in mi
tine, Mea §i astfel multi alti impietriti §i rai sa se fereasca,
sa se arate puterea
fiindca „se va vesti numele Meu in tot pamintul", cum ca suit drept §i puternic.

18A§adar, Dumnezeu miluie§tepe cine voie§te, iarpe cine voiegte, il

impietre§te.

Aici, dumnezeiescul Apostol trage incheierea celor zise mai sus §i hota-

ra§te ca nu se cuvine a cere cineva seama de la Dumnezeu, pentru ca El milu-

ie§te pe cine voiefte, precum pe Evreii care au facut vitelul in pustie, pe care

nu i-a pedepsit; iar pe cine voie§te, il impietre§te, ca pe Faraon. Dar ce insem-

neaza impietre§te"?
zicerea: „il (Pentru ca pare necuvenita.) Asculta! Precum
soarele inmoaie ceara, dar intare§te lutul - nu de sine, ci pentru osebita mate-

rie a cerii §i a lutului - tot a§a se zice ca Dumnezeu a impietrit inima cea de
lut a lui Faraon. In ce chip? Prin indelunga Sa rabdare. Pentru ca, rabdindu-1

§i, prin zicerea: „(. .)

. mai inainte de a face Isav §i Iacov ceva bun sau rau", Apostolul ara-

nu urmeaza faptelor omului, ci pururea vecuitoarei vointe, §i inainte-cuno§tin-

ta ca mintuirea
tei §i mainte-hotaririi lui Dumnezeu, Care hotara§te mai inainte de fapte, fiindca Dumnezeu
mai inainte cunoa§te faptele cele bune ce or sa se faca, si nu faptele savirsite firesc, ci precum
vor urma darului ce le va povatui. (n. aut.)
Coresi spune ca „te-am ridicat" e in loc de: Te-am pus imparat (ori: „te-am tinut") fi
271

te-am lasat s& folose§ti tirania asupra norodului Meu, ca s&-Mi arat puterea prin minunile
Mele. Iar Teodorit tflcuieste asa: „Acest «te-am ridicat» e in loc de: Ti-am mgaduit sa

dobindesti tmparatia §i, putind a te opri, nu te-am oprit, mai inainte vazmd folosul ce va fi

Domnului s-a adeverit prin fapte. C£ci -

celor buni." Vezi aici, cititorule, c& acest cuvint al
prin cele zece batai §i prin afundarea in Marea Rosie, cu care 1-a pedepsit Dumnezeu pe Fa-
-
raon s-a auzit si s-a vestit numele Lui in tot pamintul. Pentru aceasta zicea Moisi: „Auzit-au

«neamurile», §i s-au mtaritat (ori s-au infricosat), chinuri de dureri i-au cuprins pe cei
din

Filisteia. Atunci au crezut domniei Domnului si stapinitorii Moavitenilor, tremur i-a cuprins
Hanaan" {le§irea 15:14, 15). Zicea mea §i Raav curva
§i i-a topit pe toti cei ce locuiesc in
„§tiu c& Domnul v-a dat vou^ pamintul acesta, caci a e&zut frica voastrS peste
catre iscoade:
ca a uscat Domnul Marea Ro§ie inaintea fetei voastre cind ieseati din Egipt. §i,
noi auzind
noastre, nu mai este duh intru nici unul din noi in fa|a
auzind, ne-am mspaimintat in inimile §i

voastra" {lisus Navi 2:9- 1 1). (n. aut.)

160
indelung, 1-a facut mai impietrit, precum, de pilda, daca cineva ar avea un rob
viclean §i rau, §i nu 1-ar pedepsi, ci ar folosi catre dinsul iubirea de oameni,
l~ar face mai rau decit era inainte. Nu doar ca stapinul 1-ar invata rautatea, ci

pentru ca robul se folose§te de iubirea de oameni a stapinului sau spre Tnmulti-

272
rea rautatii sale, defaimindu-i bunatatea.

19 Imi vei zice deci: Pentru ce mai tnvinuie§te, caci voii Sale cine ii sta
impotriva?

A§a cum am zis de multe ori, sflntul Apostol se sile§te in tot chipul sa ara-
te ca iconomiile §i judecatile acestea Ii sint cunoscute doar lui Dumnezeu. De
aceea, aduna multe nedumeriri din toate partile, §i nu le dezleaga, ca sa-i
stnmtoreze pe auzitori §i iscoditori §i sa-i incredinteze ca acestea sint neinte-
lese §i necuprinse de minte. Deci, aici, vine cu o impotrivire §i nedumerire la

cele zise de el mai inainte §i spune a§a: Daca Dumnezeu tl impietre§te pe eel
ce voie§te, de ce mai mustra §i invinuie§te pe eel ce gre§e§te? Caci cine poate
sta impotriva voii Lui? Dumnezeu a voit §i a impietrit pe Faraon ori pe vreun
altul; din aceasta pricina, acela pe care 1-a impietrit a gre§it. Deci, de ce il

cearta §i il munce§te pe eel impietrit de El? lata dar impotrivirea §i nedumeri-

rea pe care o ridica Apostolul ca sa arate ca acestea sint nedumerite §i intelese

doar de Dumnezeu, De aceea nici nu dezleaga neintelegerea aceasta, ci astupa

gura celui ce nu se dumire§te §i ii zice:

273
20 Deci daf - o omule! - tu cine e§ti, eel ce raspunzi impotriva lui
Dumnezeu?
w

Vezi, iubitule, ca marele Apostol opre§te §i infrineaza iscodirea cea fara

de vreme §i de prisos a mult-iscoditorilor? Prin aceasta vrea sa-i invete pe

272
Iar Meletie Pigas zice a§a: „Nu tmpietre^te inima Dumnezeu, Cel ce porunce§te a t&ia
imprejur inima, Cel ce mfruntS taria cerbicei pretutindeni, Cel ce pune inimi de carne in oa-
meni (adicS Tnmoaie). CS, de-ar fi impietrit Dumnezeu inima lui Faraon, ca acela sa cada, ar fi

insemnat ca rautatea aceasta a fScut-o tnsu§i Dumnezeu, adicS Cel ce a dat pricina rautatii,

aprinzind rautatea. §i, daca Pavel L-ar pe Dumnezeu impietritor de inimi, cum ar mai
fi §tiut

fi sf&tuit, zicind: «Nu v^ tmpietriti inimi'le voastre»? Ori, mai ales, cum ar fi poruncit aceasta

chiar Dumnezeu? - cind zice despre Sine, prin David §i prin Pavel, a§a: «Astazi, de veti auzi
glasul Lui, sa nu v£ impietriti inimile voastre!» (Evrei 3:7, 8). Insa acestea §i cele ca acestea -
precum este §i cea zisa de Isaia, ca: «Ne-ai ratacit din calea Ta $i ai impietrit inimile noastre
ca sa nu ne temem de Tine» (capitolul 63:17) - nu spun ca Dumnezeu sav!r§e§te acestea, ci
numai ingaduie a se savir§i" (cartea mtii despre cre§tinism). (n. aut.)
273
Zicerea: „deci dar", alcatuita din doua conjunctii, vrea sE zica: „apoi" sau: „cu adev?
rat", (n. aut.)

161
oameni sa cunoasca ce este Dumnezeu §i ce este omul: anume ca Dumnezeu
este mtrutot-intelept §i drept §i toate le §tie cu mjelepciunea Sa §i le iconomi-
se§te cu dreptatea Sa; iar omul este prea-neputincios cu mintea §i nu fnjelege
judecatile cele nepricepute §i drepte ale
A
lui Dumnezeu. §i Tntreaba: Tu cine
e§ti- o omule? E§ti tu impreuna-parta§ §i impreuna-imparfitor al stapinirii lui
Dumnezeu? E§ti tu oare judecator al iconomiilor acelora pe care se cuvine ori
nu a le face Dumnezeu? Fiindca a cerceta cineva ca ceva se c&dea a se face
a§a ori altfel este msu§ire a unuia ce raspunde §i sta impotriva marelui Dum-
nezeu. Iar eel ce se teme de Dumnezeu nu se cuvine a judeca a§a, ci trebuie s&
se induplece fara iscodire la cele ce se fac de mtrutot-injeleapta pronie a lui
Dumnezeu, in orice chip s-ar face.

Au doar va zicefaptura Celui ce afacut-o: De ce m-aifacut a§a?

21 Au doar nu are stapinire olarul asupra lutului, din aceea§i
274
framintatura a face un vas spre cinste, iar altul spre necinste?

Apostolul a folosit pilda aceasta nu pentru ca sa ridice stapinirea de sine a

oamenilor [libertatea, n. m.], nici ca sa ne faca trindavi §i nemi§ca|i precum
cele neinsuflejite, ci - a§a cum am zis mai inainte - ca sa ne invefe cum se cu-
vine a ne supune lui Dumnezeu, aratmd covir§itoare tacere, ascultare §i sme-
renie iconomiilor pe care le face. Pentru ca - precum zice - olarul face, din
acela§i lut, vasele pe care le voie§te, unele spre lntrebuinfare cinstita, iar altele
spre intrebuintare ne-cinsita, §i nici unul din vasele acestea nu-i graie§te
impotriva. Tot a§a §i Dumnezeu, din acela§i neam al oamenilor, pe unii Ti cin-
ste§te §i-i slave§te, iar pe altii ii pedepse§te §i ii ne-cinste§te. De aceea tu,

omule, nu iscodi lucrul acesta, ci inchina-te numai §i urmeaza lutului §i vase-

274
Apostolul a luat zicerea de la Isaia, care spune: „Au nu vS vefi socoti precum lutul
olarului? Au zice-va fSptura Celui ce a facut-o: Nu Tu m-ai piasmuit! Sau lucrul, Celui ce l~a

facut: Nu mai facut intelepte§te!" (capitolul 29: 16).

Dar bag& de seama tik - dupa injeleptul Meletie Pigas - unii, cum sint maniheii §i calvinii,

s-au r&t&eit din aceste cuvinte ale Apostolului §i au socotit ca Dumnezeu, vrind a deslu§i §i a
inainte-hotari toata framint&tura oamenilor, pe unii i-a facut spre cinste, iar pe alp spre ne-
cinste. C&ci - - daca olarul, din acela§i lut, face
zic ei unele vase spre cinste, iar altele spre
necinste, atunci mseamna ca Dumnezeu pe unii oameni ii hot&r&§te dinainte spre mmtuire, iar
pe altii spre pieire. Socoteaia care este hulitoare §i eretic&, fiindcS Dumnezeu nu ma-
in te-hot&ra§te, nici nu face pe vreunul necinstit §i spre pieire, ci fiecare se face a§a pe sine tn-
su§i, dup& a sa alegere. Ar&tind aceasta, Apostolul scria c&tre Timotei: „Intru o casa mare nu
sint numai vase de aur §i de argint, ci §i de lemn §i de lut; §i unele sint spre cinste, iar altele
spre necinste"; iar mai departe zice: „Deci, de se va cur&ti careva din acestea, va fi vas spre
cinste, sfintit §i trebuitor st&pinului, gStit spre tot lucrul bun" (2 Timotei 2:20) - mv^ind prin
aceasta s& cunoa§tem stapinirea de sine [libertatea, cum ziceam, n. m.]. (n. aut.)

162
lor celor de precum lutul urmeaza miinii olarului, a§a §i tu urmeaza
lut! §i,

voii §i judecatii lui Dumnezeu, Celui ce toate le iconomise§te Sa §tii insa - o !

cititorule! - ca - precum la vasele de lut nu lutul face a.fi unele dintre dmsele
cinstite iar allele ne-cinstite, fiindca lutul este unul §i acela§i la toate vasele, ci
osebirea o face intrebuintarea lor de catre oameni - tot a§a se intimpla §i la

oameni. Pentru ca nu firea omeneasca li face pe unii.sa se rasfete, iar pe altii

sa se munceasca; ba, fiindca firea este una §i aceea§i la toti oamenii, ci liber-

tatea alegerii este cea care face aceasta osebire.

22 $i ce este daca Dumnezeu, vrind a-§i arata minia §i a-§iface

cunoscuta puterea, a suferit cu indelunga-rabdare vase de urgie
gatite spre pierzare,
23 ca sa-§ifaca cunoscuta bogatia slavei Sale catre vasele de mila, pe
§i
care le-a pregatit spre slava?
24 Adica pe noi, pe care ne-a $i chemat, nu numai dintre Iudei, ci yi din
„neamuii",
^

Dupa cea astupat gurile acelora care se apuca sa iscodeasca judecatile lui
Dumnezeu, Apostolul dezleaga acum nedumeririle §i zice cu intelepciune ca
„vas de urgie" era Faraon, adica eel ce aprindea urgia lui Dumnezeu cu impie-
trirea sa. Deci pe acesta ,,1-a suferit" Dumnezeu, adica 1-a rabdat, pentru ca a
aratat indelunga-rabdare pentru rautatea lui Faraon a folosit aceasta ; iar

indelunga-rabdare a lui Dumnezeu spre mai multa impietrire §i s-a facut de

voia sa vas primitor de urgie §i de minie dumnezeiasca §i gatit spre pieire.
Pentru ca el nu a lasat nelucratoare nici o apucatura din acelea ce erau spre
pierzarea sa, ci a sav?r§it toate cite erau spre stingerea sa. Sau, zicerea: „a su-
ferit" se intelege in loc de: „a adus pe Faraon in mijloc", ca, de nu se va Tn-
drepta cu iubirea de oameni §i indelunga-rabdare, sa-1 pedepseasca Dumne-
zeu, §i a§a sa-§i arate puterea Sa §i dreptatea, pentru ca sa se indrepteze cei-
lalti
9
care vor auzi aceasta.
Deci - precum, batindu-1 pe Faraon, care de sine-§i s-a facut vas de urgie,
Dumnezeu a aratat dreptatea §i puterea Sa - tot a§a, miluindu-i pe cei din
„neamuri", care pacatuisera mult (pentru ca ei s-au facut vrednici de mila),
Dumnezeu a aratat bogatia slavei Sale. §i nu a zis ca a aratat bogatia iubirii

Sale de oameni, ci a „slavei Sale", pentru ca aceasta este slava desavir§ita a

lui Dumnezeu, a milei Lui adica. Iar pe aceasta: „pe care le-a pregatit",

275
Injeleptul Teodorit aduce §i pildS la aceasta, zictnd: „La fel cum nu doctor ii fac vipe-
rele, dar dintru acestea gStesc doctorie folositoare bolnavilor, tot a§a nici Dumnezeu nu voia

a-1 impSrta§i pe Faraon de bat&i. Dar, funded el s-a povirnit spre multa saib&ticie ca de fiarft, a

adus asupra lui toate felurile de b&tfti §i a ar&tat tuturor oamenilor puterea Sa. (n. aut.)

163
 Apostolul a zis-o in loc de: „le-a inainte-cunoscut". 276 §i nu a
zis ca i-a miluit
pe toti cei din „neamuri", ci: „din «neamuri»", adica pe unii dintr-?n§ii. De
aceea, nu te sminti tu, Iudeule, caci, iata, §i cei din „neamuri'\ unii se milu-
iesc, iar altii nu se miluiesc.

25precum zice §i intru Osie: „Chema-voi «norod al Meu

Meu jy
(capitolul
2:25);

Meu
stntetifiii Dumnezeului celui viu" (Osie 2:1, 2).

Pentru ca sa nu zica Iudeii O Pavele, ne amagesti cu cele pe care le zici -

:

Apostolul aduce martor pe Proorocui Osie, care striga: Voi numi

„norod al
Meu" pe acela ce nu este norod al Meu, si „iubita a Mea" pe cea care nu este
iubitaMea! §i care altul nu era norod al lui Dumnezeu, in afara de „neamuri"?
Sau care nu era iubita a Lui, afara de adunarea „neamurilor"? Iar „neamurile"
s-au facut nu numai norod al lui Dumnezeu si iubite aie lui
Dumnezeu, ci,
ceea ce e mai mare, s-au facut si „fiii Dumnezeului celui viu". §i - daca
ci-
neva ar zice ca acest cuvtnt s-a spus pentru Iudeii care mai inainte s-au aratat
nemultumitori, iar apoi s-au primit de catre Dumnezeu - zicerea aceasta ar fi
fara tarie. Fiindca, daca s-a mtimplat aceasta cu Iudeii, de ce
nu s-ar fi Tntfm-
plat acela§i lucru §i cu „neamurile", §i unii dintre dinsii,
aratmdu^se necre-
dinciosi, sa fie lepadati, iar altii, venind la credinta lui Hristos. sa fie orimiti'7

27 Iar ham striga pentru IsraU: „Chiar de arfi numarulfiilor lui Israil
ca nisipul marii, doar ramasita se va mintui,

Pavel nu s-a multumit doar cu Osie, ci-1 aduce martor si pe Isaia, care
„striga", adica propovaduieste cu indrazneala sinu se sfieste. §i ce propova-
duieste? Ca nu se vor mintui top: Israilitenii, ci numai cei vrednici, ca aceasta
msemneaza „ramasi|a", adica cei alesi, pe care i-a lasat si i-a osebit Dumne-
zeu ca fiind vrednici a se mintui. §i, zicind impreuna cu Proorocui
aceasta:
„ca nisipul marii", Apostolul le aduce aminte Iudeilor de fagaduinta
cea veche
pe care a facut-o Dumnezeu lui Avraam, ca va inmuiti saminta lui ca nisipul
marii, fSgaduinta de care Iudeii s-au facut nevrednici. Nu va tulburati asadar -

A?a a tflcuit zicerea: „a pregatit" §i Teodorit. Iar aceasta: „cele pe care le-a pregatit
spre slava", arata dumhezeiasca inainte-cunostinta, ceea ce
a zis si intra cele de mai inainte,
anume ca „pe care i-a Inainte-cunoscut, i-a si hotfirit a fi de un chip cu chipul slavei
Fiului
Sau" (Romani 8:29). (n. aut)

164
o Iudeilor! - ca s-ar fi facut mincinoasa fagaduinta lui Dumnezeu, caci, iata,

Proorocii au proorocit ca nu toti Iudeii se vor afla vrednici de mintuire, ci doar

unii din ei. (Vezi cum tilcuie§te aceasta Teologul Grigorie, in submsemnarea
zicerii: „de care lumea nu era vrednica" (Evrei 11:38.)

28 implinind §i scurtfnd cuvintul intru dreptate, caci cuvint scurt vaface

Domnul pe pamint" (Isaia 10:22).

Aid, Pavel arata tn ce chip se va mintui rama§ita celor ale§i ai lui Israil. §i
zice ca nu e nevoie a osteni cineva, ticalo§indu-se cu faptele cele mult-osteni-
toare ale Legii celei vechi, fiindca Dumnezeu, scurtmd cuvintul credintei intru
dreptate in tot pamintul, va indrepta pe aceia ce-1 vor primi in inima lor.
Fiindca - precum zice tot Pavel - „de vei marturisi cu gura ta ca lisus este
Domn §i Dumnezeu, §i cu inima ta vei crede ca Dumnezeu L-a sculat din

morti dupa firea Sa omeneasca, te vei mintui" (Romani 10:9). Acesta este cu-
vintul eel „scurtat", adica putinele cuvinte ale credintei.

29 §i, precum mai-nainte a zis „De nu ne-arfi lasai

Isaia:
Domnul Savaot, ne-amfi facut ca Sodoma p ne-amfi
Gomora" (capitolul 1, stih 4).

in - „Apostolul Pavel
Baga de seama ca - precum zice marele Vasilie in tilcuirea la Isaia
a schimbat unele cuvinte ale zicerii acesteia, iar altele le-a lasat a§a cum erau talmacite. Caci,
fiind Evreu §i §tiutor de carte evreiascS, nu a urmat talmacirii celorlalti, ci a talmacit
zicerea

aceasta din Biblia evreiasca precum a socotit."

§i dumnezeiescul p^rinte adauga acestea, zicind: „§i care este «ramasita» care se va
mintui? Cei care implinesc cuvintul scurtindu-1 intru dreptate, caci eel ce cuprinde toata in-
rinduirea prooroceasca Tn pujinele cuvinte ale Evangheliei si lucreaza ceea
semnarea Legii si

ce a primit de la Domnul, acela se va mintui. Caci toata Legea si Proorocii atirna intru aceste

doua porunci: «Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tSu!» si «Sa iube§ti pe aproapele tau ca pe
sine-ti!» Iar cei ce implinesc cuvintul si il infaptuiesc, scurtindu^l oarecum intru aceste
prea-scurte porunci, aceia sint «ramasita» ce se va mintui. §i mai este si aceea: «Toate cite
voiti sa va faca voua oamenii, asemenea faceti si voi lor, ca aceasta este Legea si Proorocii»

(Matei 7:12). Vezi a§adar tot cuvintul «indeplinit si scurtat intru dreptate»? «Caci cuvint scurt
va face Domnul» pentru toata lumea. (Apostolul a zis insa ca Domnul va face aceasta „pe
pamint", §i tot asa au talmacit si Simmah [taimacitor al Vechiului Testament, n. m.] §i Teodo-
tion [la fel, n. m.]: „in mijlocul a tot pamintur, n. aut.) Caci Hristos-Dumnezeu a
scurtat

poruncile cu anevoie de luat aminte ale Legii - sa nu te atingi, nici sa gusti, nici sa pipai,

adica rinduielile despre sarbatori, despre zile, despre arderile de tot, despre spalare, despre cu-
ratire - intru o incheiere scurta si lesne de luat aminte, anume in aceste doua
porunci ale dra-

gostei si voua oamenii, asemenea faceti si voi lor, ca

intru zicerea: «Toate cite voiti a va face
aceasta este Legea §i Proorocii» - ca sa nu rSmina nici un prilej de pricinuire celor ce nu
vietuiesc dupa Evanghelie)" (n. aut.)

165
 1

Dupa
ce mai sus a aratat cum se va mintui rama§ifa lui trail, Apostolul
talmace§te acum aratat ce anume este rama§ita aceasta. §i zice ca e ceea ce a
lasat Dumnezeu ca o ca un aluat dospit - caci zicerea: „a la-
sfiminfa aleasa §i

sat" a infeles-o fn loc de: „a ales". Caci - zice - de nu ar fi pazit Dumnezeu

saminta aceasta, tot neamul Evreilor ar fi pierit ca Sodoma §i Gomora, fiindca
eram 278
osindifi de pacatele noastre intocmai cu aceia.

30 Ce vom zice deci? Ca „neamurile", care nu alergau dupa dreptate,

au dobindit dreptatea, insa dreptatea din credinta;
31 iar Israil, ce gonea dupa legea dreptatii, nu a ajuns la legea dreptatii

Aici, dumnezeiescul Apostol aduce dezlegarea cea prea-aratata a nedume-

ririlor de mai inainte §i arata din care pricina au fost primite de Dumnezeu
„neamurile", iar Israilitenii au fost lepadati. §i zice ca „neamurile" s-auin-
dreptat fiindca §i-au luat dreptatea din credinta in Hristos, iar Israilitenii, fi-
indca „gonesc - adica alearga - cautind legea dreptatii", adica dreptatea din
fapte,nu au ajuns a se indrepta, fiindca legea cea din fapte nu poate sa Jndrep-
teze pe om.

din faptele
Legii.

Zice: Intrebi, omule, pentru care pricina nu s-au Tnvrednicit a se indrepta

Israilitenii, de§i se sileau foarte sa se mdrepteze? In|elege ca ei nu cautau a se
indrepta din credinta in Hristos, ci „ca din faptele Legif'. Iar din faptele Legii
nu se va indrepta nici un om. Vezi insa - o cititorule! - ca Apostolul nu a zis:
„din fapte", „ca din fapte", ca sa arate ca Evreii nu purtau grija cu adevarat
ci:

nici de faptele LegiL ci le faceau intru fatarnicie.

33 $i s-au poticnit de piatra poticnirii, precum este sens: „Iata, pun in

Sion piatra de poticnire §i piatra de sminteala, si tot eel ce va crede
intr-insa nu se va ru§ina" (Isaia 28:16).

De piatra se impiedica eel ce casca gura §i nu ia aminte inaintea sa, ci se

uita la alte lucruri. Iar Evreii aceasta au patimit, caci, cascind gura §i privind
la Lege, s-au impiedicat de Hristos. adica nu au crezut in Hristos. Tar Hristos

278
Dupa tilcuirea dumnezeiescului Chiril, „samin|a" pe care a lasat-o Domnu! sint putinii
Israiliteni care s-au mintuit, dintre care cea dintii este NascStoarea de Dumnezeu, §i apoi
Apostolii. Sau, „samin$a" este Hristos, precum a zis Fotie (la Coresi). (n. aut.)

166
nu Se nume§te ,,piatra de poticnire" §i „piatra de sminteala" de la Sine~§i, ci
279
de la sffr§itul §i de la isprava celor care nu au crezut intr-Insul. Pentru ca
Hristos, de Sine-f i, S-a pus piatra de temelie §i de intarire pentru toata Bise-

rica credincio§ilor, §i nici unul din cei ce cred intr-Insul - ori pagin de ar fi,

oriEvreu - nu va fi ra§inat. De aceea, credinta este cea care lucreaza totul §i

indrepteaza pe om, iar nu faptele Legii.

CAPITOLUL X

1 Fratilor, bunavointa inimii mele §i rugaciunea mea catre Dumnezeu

pentru Israil este spre mtntuire.

irra

cuvinte dulci, ca sa nu socoteasca ei ca vorbe§te din patima §i vrajba. Ce le

zice insa? Ca: Bunavoin|a, adica voia mea cea dintii §i dorul eel mai fierbinte
al inimn mele, inca §i rugaciunea mea catre Dumnezeu pentru voi, cei de un
neam cu mine, este nu numai de a va mintui de munca, ci §i de a va mintui in-

tra imparajia lui Dumnezeu. Atunci, cum a§ fi vrajma§ al vostru, daca ma rog
lui Dumnezeu pentru mintuirea voastra?

2 Caci marturisesc pentru din$ii ca au rivna lui Dumnezeu, dar nu dupa

cuno§tinta>
3 Caci, necunoscind dreptatea lui Dumnezeu §i cautind sa stea dreptatea
lor, nu s-au supus dreptatii lui Dumnezeu.

Lainceput, se pare ca Pavel face har Evreilor, pentru ca sa-i inmoaie. Caci
- zicmd ca „au nvna pentru Dumnezeu, dar nu dupa cuno§tinta" - ti arata ca
sint vrednici mai mult de mila, decit de osinda §i de munca. Caci rivnesc cu
adevarat pentru Legea data lor de Dumnezeu, insa nvna lor nu este intra cu-
no§tinta, fiindca nu vor sa §tie ca Legea a Tncetat §i s-a facut nelucratoare.
Astfel, la Tnceputul capitolului acesta, se pare ca Pavel face har Evreilor,
precum ziceam. Trecind insa mai de stapinire de sine,
jos, el arata iubirea lor

fiindca Evreii cauta sa-§i intareasca dreptatea lor, adica pe cea din Lege, pe
cea savir§ita din ostenelile §i faptele lor, care a cazut §i mai mult nu poate sta.
Si, „cautind a pune sa stea" aceasta dreptate cazuta, nici pe aceasta nu au

279
De aceea a zis Domnul: pe care nu au luat-o in seamS ziditorii, aceasta a ajuns
,JPiatra

sa fie in capul unghiului. (...) Cine va c&dea asupra ei se va zdrobi; iar peste cine va c&dea ea,
tl va sfarima" (Matei 21:42, 44). (n. aut.)

167
 4

pus-o, nici dreptatii lui Dumnezeu nu s-au supus. lar a incerca sa faci sa stea
cea desavir§it cazuta §i a te zbuciuma in zadar intru aceasta este semn de mm-
drie mai bine a
zice - de socoteala nebuna. Iar „dreptatea lui Dumnezeu" este aceea din
credinta, pentru ca nu are dureri ale noastre, ci totul este al darului lui
Dumnezeu.

4 Caci sfir§itul Legii este Hristos, spre indreptarea a tot eel ce crede.

Fiindca mai sus Apostolul a numit chiar dreptate pe aceea din Lege, Evreii
cre§tinati ar fi putut sa zica a§a: Inseamna deci ca noi am facut faradelege
pentru ca am lasat dreptatea aceasta! De asemenea, Evreii ce nu au crezut In
Hristos ar fi putut sa zica §i ei: De vreme ce aceea din Lege este chiar dreptate,
de§i nu am savir§it-o acum, negre§it o vom savir§i cindva! De aceea, aici,

.Hristos
Hristos
vir§i: anume de a mdrepta pe om. A§adar, sa nu zici tu, Cre§tin Evreu, ca
faptul ?
* * * *

ai nelegiuit fiindca ai lasat credinta cea m Lege, caci chiar prin credinta in
Hristos ai vazut implinite mtru sine-ti voia §i scopul Legii. La fel, nici tu, Evre-
ule care inca nu ai crezut, nu nadajdui ca vei implini cindva dreptatea Legii,
Hristos
280
Hristos

Moisi » omulce vaface

acestea viu vafiintr-imele" (Leviticul 18:5).

Aici, Apostolul adevereaza ceea ce a zis mai sus, anume ca, ceea ce nu a
putut savir§i Legea, a savir§it Hristos. §i zice ca Moisi legiuie§te sa se m-
drepteze omul cu faptele Legii, dar nici un om nu s-a aflat sa le implineasca.
De aceea, nu este cu putinta a se mdrepta cineva in Lege.

6 Iar despre dreptatea din credinta graie§te a§a: „Sa nu zici intru inima
ta: Cine se va sui in cer" ca sa coboare pe Hristos,

280
Grigorie Dialogul (in cuvintul la lezechia) zice ca Hristos este „sftr§itul Legii" fiindca
a desavtr§it Legea cea veche. Iar Hrisostom zice ca Hristos este „sfTr§itul Legii" fiind tinta §i
scopul pentru care s-a dat Legea (la Coresi). Teodorit adauga ca credinta intru Domnul nu
este impotriva Legii, ci foarte Tnvoitl cu ea, caci Legea ne-a povatuit la Stapinul Hristos. Deci
abia eel ce crede in Stapinul Hristos impline§te scopul Legii. §i bine a zis Apostolul: „tot ce-
luiace crede", cuprinzind impreuna toata firea oamenilor, caci - ori Elin de ar fi, ori barbar -
de va crede, se ?rnparta§e§te de mintuire. (n. aut.)

168
 7 „sau cine se va pogori intru adinc" (Deuteronomul 30:12) ca sa ridice
pe Hristos din morti?
8 Dar ce zice? „Aproape este define graiul, in gum ta §i intru inima ta"
(Deuteronomul 30:14) - adica cuvintul credinteipe care il
propovaduim.
9 Caci> de vei marturisi cu gura ta pe Domnul Iisus $i vei crede intru
inima ta ca Dumnezeu L-a sculat pe El din morti, te vei mintuu
A

Fiindca - zice - ai invatat - o, Evreule! - ca faptele Legii nu pot sa indrep-

Hristos
Hristos
§i marturisire din gura.
E nevoie insa a tilcui graiurile acestea mai pe larg. Astfel, zicerea: „Cine
se va sui in ceruri, §i cine se va pogori intru adinc?" e luata de Apostol de la
Moisi §i marea sa intelepciune apostoleasca. Pentru ca, dupa slova,
unita dupa
Moisi a zis acestea: Porunca lui Dumnezeu se afla inaintea ochilor tai - o
Evreule! - §i nu trebuie nici sa te sui in cer ca sa o afli, nici sa te pogori intru
adinc ca sa o iei, nici sa treci oceanul §i partile departate ale marii; ci ea se
afla linga tine, in launtru, in gura ta §i in mintea ta. Fiindca, prin Lege, Dum-
nezeu ti-a aratat toate cele cuvenite tie. Deci se vede ca Moisi zice acestea
Hristos
Sa nu te indoie§ti - o omule! - nici sa zici in sine-ti: Cum S-a pogorii Hristos
din ceruri S»a intrupat? Sau cum, dupa ce a murit, S-a sculat dintru adinc,
§i

adica dintru cele mai de jos locuri ale pamintului? Ci crede ca S-a pogorit, §i
S-a intrupat, §i, dupa ce S-a ingropat, S-a sculat din morti §i iara§i S-a suit la
ceruri. „Caci nimeni - zice - nu s-a suit in ceruri, fara numai Cel ce S-a
pogorit din ceruri" (loan 3:13). Pentru ca Dumnezeu L-a sculat pe El din
281
morti dupa firea Sa omeneasca, incit - atit din dumnezeiasca vrednicie a lui

". ^

281
Iar dumnezeiescul Maxim tilcuie^te aceasta a§a: „Nu trebuie a-L cauta pe Domnul in
afara, ci intru sine. §i sc.cuvine a-L c^uta pe El prin credinta cea fiptuitoare. CSci - zice -
«aproape de tine este graiul,.in gura ta §i in inima ta, adica cuvintul credintei», fiindc^ graiul
celui ce cauta este lnsu§i Hristos" (capitolul 35 al sutei a doua din cuvintele teologice). §i ia-

ra§i: „Sa nu ne deznadajduim de iubirea de oameni Dumnezeu, crezind ca nu ar ajunge

a lui

pina la noi din pricina inaltimii dumnezeie§tii nemarginiri, pe care noi nu o putem Tntelege;
nici, aducindu-ne aminte de adincul nemarginit al caderii noastre pricinuite de p^cat, sa nu

fim necredincio§i, crezind ca nu se face invierea faptei bune omorite Tntru noi. Caci amindoua
smt cu putinta lui Dumnezeu: §i a Se pogori, luminind mintea noastra prin cuno§tint&; §i im-
preuna cu Sine a ne inalta prin faptele dreptatii, inviind iara§i fapta buna dintru noi."

marele Vasilie - tilcuind zicerea: „Cere un semn de la Domnul; intru adinc ori intni
Iar
inaltime" (Isaia 7:11) - zice: „De vreme ce Cuvintul S-a facut trup, prin zicerea: «intru

169
Dumnezeu-Tatal care L-a sculat, cit §i de Sine-§i - poji sa crezi cu mlesnire.
A§adar, ce alta este mai lesne decit aceasta, cind in gura §i in inima ta ai
mintuirea ta? Dar, ca sa nu se arate ca credinta este un lucru defaimat pentru
inlesnire, Apostolul arata ca asupra ei se scoala §i ii dau razboi cugetari de ne-
eredinta. §i trebuie a sta impotriva acelora §i a ne lupta cu barbajie cu cre-
§i
dinta neindoita, caci zice: Sa nu te indoie§ti in inima ta, nici sa ginde§ti cit de
putin vreo intelegere de necredinta §i indoiala!

10 Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturise§te spre

282
mintuire.

Pentru credinta desavir§ita §i pentru mintuire trebuie - zice - amindoua: §i

inima, §i gura. Caci ce folos este daca cineva crede in ascuns cu sufletul §i cu
inima dar nu marturise§te cu gura inaintea oamenilor ceea ce crede? Caci
sa,

credinta din inima §i din minte numai indrepteaza pe om, dar mintuirea desa-
vir§ita se afla intru marturisirea gurii. Caci credinta straluce§te cind este unita
283
cu marturisirea, fiindca atunci, auzind, se folosesc mai multi oameni. Mai

admc», proorocia insemneaza pamintul §i trupul luat dintr-insul; iar prin zicerea: „intru inai-
time", insemneaza Cuvintul eel ceresc. [...] Ori, poate, «adincul» insemneaza pe cele prea-de
jos ale iadului, iar «inaitimea», locul eel mai presus de ceruri.
§i Apostolul zice iarS$i: «Aproape de tine este graiul, in gura ta §i in inima ta». Iar Dom-
nul nostru zice §i El: «!mparatia lui Dumnezeu este In launtrul vostru» (Luca 17:21). Deci
cele bune, prin care ne este mintuirea, sint aproape de noi §i in launtrul nostru, iar cele potriv-
nice vin asupra noastra de departe, aflindu-se afara de noi. Cati pacatul nu se afla intru alca-
tuirea noastra, ci a venit asupr^-ne in urma." (in tilcuirea capitolului 10 la Isaia). (n. aut.)
282
Marele Vasilie tilcuieste aceasta a§a: „Fiindca - dupa Apostolul - «cu inima se crede
spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mintuire», lucrarea amindorura aratind depling-
tatea, Domnul le cere pe amindoua: sj lucrarea gurii, si cugetarea inimii. Caci, de nu va fi bi-

nele in inima, cum ar scoate comoara pe gura eel ce nu o are intru ascuns? Iar de are cineva
cele bune in inima, dar nu le vesteste cu cuvintul, ca sj cum s-ar teme sa nu-si sfinteascS
cum va limba, i se va zice lui aceea: «Intelepciune ascunsa comoara nearatata! Ce folos e
si

intru amindoua?» (Iisus Sirah 20:31) (in tilcuirea Evangheliei lui Matei 10:32). Pentru aceasta
a zis si Domnul: „Tot eel ce Ma va marturisi pe Mine inaintea oamenilor, voi marturisi sj Eu
pentru el inaintea Parintelui Meu eel ceresc. Iar cine se va lepSda de Mine inaintea oamenilor,
Ma voi lepada si Eu de el inaintea Parintelui Meu ce e in ceruri" {Matei 10:32). Zice §i
Teodorit: „Ai trebuinta de amindoua: §i de credinta adevarata §i incredintata, §i de marturisire
facuta cu indrazneaia, ca inima sa se impodobeasca cu neindoirea credin^ei,
§i si limba sa
straiuceasca, propovaduind adevarul fSra frica." (n. aut.)
De aceea a zis si Coresi ca Jinerea si cresterea dreptafii se face prin marturisirea gurii. §i
adevereaza aceasta mucenicul Gordie, zicind - dupa marele Vasilie - catre cei ce-1 munceau:
„De ce zaboviji? De ce v-a{i oprit? Sa se zgirie trupul, sa se rasuceasca madularele, sa se schin-
giuiasca oricum aji voi! Nu-mi veti putea lua nadejdea fericirii! Caci, oricit veti intinde muncile,

170
trebuitoare este insa inima decit gura, pentru ca multi oameni marturisese pe
Hristos
cum este sens: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura lui §i cu buzele
M& cinste§te, iar inima lui este departe de Mine" (Isaia 29:13).

11 Caci zice Scriptura: „Tot eel ce va crede intr-lnsul nu se va ru§ina"

(Isaia 28:16).
12 Caci nu ludeu §i Elin, fiindca Acela§i este Domnul
este osebire intre
tuturor, tmbogatindpe toti cei ce~L cheama pe El
13 Caci „oricine va chema numele Domnului se va mintui" (Ioil 3:5).

Hristos
gura, Apostolul aduce acum marturie din Scriptura pentru amindouS: §i pentru

credinta din inima, pentru marturisirea cu gura. Astfel, zicind ca „tot eel ce
§i

crede intr-Insul nu se va ru§ina", a aratat credinta din inima, prin care eel ce
crede se indrepteaza §i nu va fi ru§inat. Apoi, zicind ca „oricine va chema
numele Domnului se va mintui", a aratat §i marturisirea cu gura, care prici-
nuie§te mintuirea. Deci, orice om - ori Evreu de ar fi, ori Elin §i pagin - este

primit la Dumnezeu, fiindca El este unul §i acela§i Domn al tuturor oamenilor.

§i „ii imbogate§te", adica bogatia Lui o are intra toti cei ce~L cheama pe El,
ca §i cum ai zice ca Tmparatul e bogat in aur §i argint, adica bogatia lui este

aur §i argint. De aceea, fiindca Dumnezeu are ca bogatie pe aceia ce cred In-

tr-Insul, nu te deznadajdui tu - o Cre§tine! - de§i ai facut pacate neiertate,

pentru ca Dumnezeu te va primi cind te vei pocai, ca sa faca §i cu tine fapte

vrednice de boga|ia Sa.

cu atit mai mari imi pricinuiti raspiatirile! Acestea sint schimburi pe care le facem cu Stapinul:

in locul rSnilor ce se pun asupra trupului, va inflori asupra noastra haina luminata intru inviere;
in locul necinstei, cununi; in locul temnitei, raiul; in locul osindirii impreuna cu facatorii de rele,

petreeerea impreuna cu Ingerii. Semanati multe intru mine, ca sa cer mult inmultite!" (Cuvint la
Gordie). Vezi §i in capitolul 6 al car|ii a doua a Macabeilor, cum batrinul Eleazar a m^rturisit cu
indrSzneaia §i a rSmas pina la moarte intru marturisire. De aceea, §i Sfm|itul Mucenic Petru al

Alexandriei, prin canonul 5 al sau, canonise^te §ase luni de pocainta pentru Cre§tinii care,
prinzindu-se de tirani, s-au fitarnicit §i nu §i-au marturisit credinta cu gura, ci s-au apropiat de
jertfelnicul idolilor, sau au pus pe aljii sa jertfeasca sau au scris ca se vor lepada; ca sa se invete

ca cu
„§i inima trebuie sa creada, §i cu gura trebuie sa marturiseasca" - dupa zicerea Apostolului
- pe care Canonul acesta o §i aduce spre marturie. Zice inca §i Teologul Grigorie: „«Aproape de
tine este graiul.» Mintea, cea care crede, are vistieria aceasta: limba, care marturise§te. Ce cale e
m^ scurta pina la o asemenea bogatie? Ce e mai lesnicios decit darul acesta? «Marturise§te-L

pe Iisus Hristos §i crede ca S-a sculat din morji, §i te vei mintui !» Caci a crede e numai dreptate;

iar a marturisi §i a adauga la cuno§tin$a indrazneala este mintuire desavir§ita" {Cuvint pentru

buna rtnduiala intru graiuri), (n. aut.)

171
 14 Dar cum vor chema numele Aceluia intru Care nu au crezut inca? §i
cum vor crede in Acela de Care inca nu au auzit? §i cum vor auzi,
far a propovaduit<
fi
» defi
binevestesc cele bune!" (Isaia 52:7).

Mai omul care va chema numele Domnului se

sus, Apostolul a zis ca „tot
va mintui", iar acum fi mustra pe Evrei ca nu au chemat numele Domnului.
Dar de ce nu 1-au chemat? Pentru ca nu au crezut. §i de ce nu au crezut? Au
auzit propovaduindu-se credinta? Au auzit! Apoi, aduce o stare impotriva la
aceasta §i zice: Cum puteau sa auda fara a le propovadui cineva? Dezlegmd
aceasta, Apostolul zice ca multi au fost trimi§i de Dumnezeu sa propovadu-

iasca evanghelia lui Hristos Israilitenilor, §i au propovaduit cu adevarat. Dar

de unde e aratat ca ace§tia ce propovaduiesc au fost trimi§i de Dumnezeu? La
aceasta, Apostolul aduce martor pe Proorocul Isaia, ce zice ca sint „foarte fru-
moase picioarele trimi§ilor ce bine-vestesc pacea §i ale celor ce bine-vestesc
cele bune". Fiindca Apostolii, umblmd prin lume, nu propovaduiau altceva
decit numai bunatatile acelea negraite §i nespuse ale imparatiei cerurilor §i

pacea lui Dumnezeu facuta catre oameni. Pentru aceasta a poruncit lor §i

Domnul, zicmd: „In orice casa veti intra, mai intii sa ziceti: Pace casei
acesteia!" (Luca 10:5). De aceea, daca unii nu cred, aceasta este vina celor ce
• 284
nu au primit pe Apostoli propovaduind, §i nu a altcuiva.

16 Dar nu toti au ascultat evanghelia, caci zice Isaia: „Doamne, cine a

crezut auzirii noastre?" (Isaia 53:1)

Mai sus, Pavel a spus ca trimi§ii ce bine-vestesc (adica Apostolii) s-au tri-
mis de Dumnezeu, dupa marturia ProoroculuLIar aici - ca sa nu zica cineva: w

Atunci, daca erau trimi§i de Dumnezeu, ar fi trebuit ca toti sa-i asculte! -

Apostolul zice ca, intr-adevar, nu au ascultat cu supunere evanghelia, dar
toti

adevarul nu se vatama cu nimic din aceasta, caci neascultarea evangheliei de

catre toti a fost proorocita cu multi ani mai inainte de msu§i Proorocul Isaia,

,284
Iar Teodorit zice: „Nume§te «frumoase» picioarele Apostolilor, fiindca alearga pe ca-
lea cea buna §i fiindcS au fost spalate de miinile Stapinului." Iar Teologul Grigorie zice: „Se
cuvine ca ucenicul trimis spre buna-vestire sa se poarte f^ra ci§tig de prisos, fira bani §i toiag,
numai cu o hainS §i descult, ca s& se vada «picioarele frumoase ale celor ce bine vestesc pacea i

§i tot ceea ce este bine»" (Cuvint la Pa§ti). Caci Domnul a trimispe ucenici la propovaduire
fara incaltaminte - dupa evanghelistul Matei (capitolul 10:10), dupa Luca §i dupa Sftntul

acesta. (n. aut.)

172
care zice: Doamne, cine a crezut celor zise de noi? Adica cei ce au crezut
acestea sfnt rari §i putini.

17Deci credinta este din auzire, iar auzirea prin cuvintul lui Dumnezeu.

urmeaza
lor, avind insao oarecare alta intelegere. Caci - de vreme ce Evreii cautau
§i

semne §i minuni in toata vremea, cermd sa vada cu ochii lor morti mviati -
Apostolul zice aici ca credinta se na§te din auzirea propovaduirii, iar nu din
privirea minunilor. Deci - zice - sa nu cauti ceva mai mult decit auzirea,
Evreule, pentru ca aceasta nu este auzire de oarecari cuvinte zise prost §i la Tn-
timplare, ci este din cuvintele lui Dumnezeu. De aceea, daca tu cauti minuni
pentru ca minunile sfnt de la Dumnezeu, crede §i cuvintele pe care le auzi,
285
pentru ca §i cuvintele acestea sint tot de la Dumnezeu.

18-Dar tntreb: Au doar nu au auzit? Caci, cu adevarat,

„in totpamintul a ie§it vestirea lor, §i la marginile pamintului
graiurile lor" (Psalm 18:4).

Ga §i cum cineva ar fi stat impotriva §i ar fi zis: §i ce folos §i ci§tig este -

o Fericite Pavele! - daca Apostolii ce bine-vestesc s-au trimis in toata lumea,
de vreme ce Evreii nu au auzit propovaduirea lor? Intimpinind aceasta stare
impotriva, Pavel intreaba: Cum se face ca toata lumea a auzit propovaduirea
286
Apostolilor §i tocmai Evreii nu au auzit-o? Evreii, linga care Apostolii au
,

petrecut atita vreme §i din care s-au §i nascut? Ce socoteala are cuvintul lor §i
287
cine ll va crede?

Meletie Pigas, in cartea a doua despre cretinism, zice a§a: „Intr-adevar - daca cre-
285
Iar

dinta este din auzire, iar auzirea prin graiul lui Dumnezeu», cum zice Apostolul - atunci este
prea-aratat ca ceea ce se afla afara de dumnezeiescul grai este afara de credinta - precum so-
cotefte marele Vasilie. Iar daca este afara de credinta, nu poate placea lui Dumnezeu, caci

este pacat." (n. aut.)

286 Gheorghe Coresi aduce
Nedumerindu-se cum a ie§it vestea Apostolilor in toata lumea,
cuvintul lui Hrisostom, care zice ca „propovaduirea evanghelica s-a sem^nat in tot pamtntul".
Iar Ambrozie spune ca vestea propovaduirii evangheliei s-a semanat in tot pamintul, iar nu
propovaduirea Tnsa§i. Iar altii zic ca trecutul se Tntelege aici in loc de viitor, dupS obiceiul
Proorocilor, caci fi Domnul a zis: „Se va propovadui evanghelia aceasta in toata lumea, spre
marturisirea tuturor neamurilor, fi atunci va veni sfirsjtul lumii" (Matei 24:14). (n. aut.)
287
De aceea zice si inteleptul Teodorit ca propovaduitorii adevarului au adus propovadui-
rea mai intii Iudeilor, caci Insu§i Domnul a zis cStre ace§tia: „§i mai degraba mergeti catre
oile cele pierdut^ ale casei lui Israil" (Matei 10:6). fi in Faptele Apostolilor este scris: „Voua
mai intii era nevoie a vi se grai cuvintul lui Dumnezeu" (capitolul 13:46). (n. aut.)

173
 19 $i zic: Au doar nu a cunoscut Israil?
Aici, Apostolul pune alta stare impotriva, care ziee a§a: §i - chiar daca au
propovaduit Apostolii, §i au auzit Evreii, dar nu au inteles propovaduirea §i

mvatatura lor - nu sint ei vrednici de iertare pentru aceasta? Iar Pavel dez-
leaga aceasta stare impotriva cu urmatoarele cuvinte:

Mai intii, „Voi intartta rivna voastra pentru eel cenue

zice Moisi:
neam, va voi minia spre neam neintelegator" (Deuteronomul 32:21).

Chiar daca - zice - nu ar fi inteles de la nimeni propovaduirea Apostoli-

lor, Evreii ar fi trebuit sa o inteleaga macar de
M
la cinstea cu care s-au cinstit
„neamurile". Fiindca - vazind ca paginii ce slujeau idolilor se invredniceau
pe nea§teptate §i, afara de toata nadejdea, luau de la Dumnezeu atitea §i

atitea bunatati §i daruri - ei ar fi trebuit sa rivneasca acelora §i sa priceapa ca

acesta este ^neamul" despre care proorocise Moisi. Caci erau destule care
sa-i puna pe Evrei sa nvneasca nu numai marimea cinstei pe care o luau de
la Dumnezeu cei din „neamuri", ci §i multa smerenie §i putinul numar al

celor ce se cinsteau dintre nu se putea socoti un neam Tntreg.

ei, incit nici

Iar Moisi zice: „Spre eel ce nu e neam va voi mtarita pe voi spre rivna, spre
4

neam neintelegator", adica spre Elini, caci ce alt neam era mai neintelegator
§i mai fara de minte decit acei pagini care cascau gurile la lemne §i la pietre,

inchinindu-se lor?

20 Iar Isaia cuteaza „Amfost aflat de cei ce nu ma cautau §i

§i zice:

m-amfacut aratat celor ce nu intrebau de mine" (capitolul 65:1).

Dupa ce a aratat mai intii ce zice Moisi, Pavel poveste§te aici §i despre un
alt Prooroc, care spune acelea§i lucruri mai curat §i mai descoperit. Caci acest
„Isaia cuteaza §i zice" arata ca Proorocul s-a silit pe sine-§i ca sa spuna adeva-

Iar zicerea: „pentru eel ce nu e neam" s-a tilcuit de c&tre Teodorit a§a: „Acei cTji au cre-
zut Tntru Mintuitorul Hristos nu sint un neam^ ci nenum&rate neamuri. Deci - zice ~ precum
voi, lasind pe singurul Dumnezeul, ati cinstit multi «dumnezei» mincino§i - tot a§a §i Eu, le-
padind neamul eel unul, voi da cuno§tinta tuturor neamurilor. Pentru cS i-ati cinstit pe cei ce
nu erau dumnezei §i i-ati numit «dumnezei», Eu
umple de intelepciune «neamurile» cele
voi
neTntelegStoare, §i voi, vazindu-le, v& veti topi de pizmaV' §i mai zice ca nici robia ce o sufera
nu-i intristeaza pe Evrei atit de mult, cit ti intristeazS buna-cinstire de Dumnezeu, §i lauda §i
cinstea pe care vSd ca o au cei din „neamuri" ce cred in Hristos. Aceasta ii supaYa mai mult §i
decit faptul ca sint risipiti in toate partile lumii, §i decit nimicirea bisericii lor din Ierusalim.
(n. aut.)

174
rul §i a ales ca mai degraba sa se primejduiasca decit sa taca. §i zice:
* 289
Am
fost aflat de catre cei de alte neamuri, care nu ma cautau §i nu intrebau de
mine. Caci, despre cei numiti de Moisi „neam nemjelegator", Isaia spune ca
„nu cautau, nici intrebau", ca ni§te neinvataji adica §i fara de minte, care urau
cuvintele. Din acestea, Evreii ar fi trebuit sa inteleaga de ce ei au fost lepadati,

iar cei din „neamuri" au fost primiti.

21 Iar catre Israil zice: „Toata ziua am intins miinile mele catre un
norod nesupus §i impotriva-graitor" (Isaia 65:2).
v-

Pentru ca Evreii sa nu intrebe: O Proorocule Isaia, ai fost aflat de catre cei

de alt neam, §i la noi n-ai voit sa graie^ti? - Proorocul zice a§a: „Toata ziua -
adica in toata vremea vietii mele - am intins miinile mele" ca sa va trag pe
voi, pe Iudei, la dumnezeiasca cuno§tinta, dar voi v-ati aratat „norod nesupus
§i Tmpotriva-graitor". A voastra dar este vina neascultarii, iar nu a
mea. Pentru
ca eu am intins miinile §i va chemam sa veniti ca sa ascultati invatatura §i

propovaduirea mea; voi insa nu a|i ascultat. Cit de aratat e din acestea ca Iu-

deii au auzit §i au cunoscut, dar nu au voit sa asculte!

CAPITOLUL XI

1 Intreb deci: A lepadat oare Dumnezeu pe norodul Sau? Sa nufiel

Caci gi eu sint Israilitean, din saminta lui Avraam, din seminria lui
Veniamin.
2Nua lepadat Dumnezeu norodul Sau pe care mai tnainte ha cunoscut.
Fiindca mai sus i-a numit pe Evrei „norod nesupus", Apostolul se nedu-
mere§te §i intreaba daca nu cumva au min^t fagaduin|ele facute lor de catre
ceea ce inseamna:
§
Dumnezeu nu a lepadat pe norodul Sau, „pe care din veac 1-a tnainte-cunos-
cut", adica pe care 1-a cunoscut ca este mdeminatic §i vrednic de a primi cre-
Hristos
Hristos $ mai
spune o data, descoperit: „Nu a lepadat Dumnezeu pe norodul Sau", ca §i cum
Hristos

289
Teodorit tflcuie$te zicerea: „cuteaza
,,
a§a: „Nu s-a temut - zice - a striga catre Iudeii

care Tl ingrozeau, ci a propovaduit mintuirea „neamurilor" cu.multft indrazneaia. Cu aceasta a

insemnat Tnca §i necredinja lor." (n. aut.)

175
 mulfi alfii - adica cei trei mii, §i cei cinci mii, §i cei zeci de mii - precum mar-
turisesc Faptele Apostolilor (capitolele 2:24 §i 21 :20).

Sau nu ce zice Scriptura despre Hie?

§titi Cum se roaga lui Dumnezeu
impotriva lui Israil, zicind:
or% jertfelnicele Tale le-au a
ifletul meu" (Cartea a lll-a a
Imparatilor 19:18).
4 Dar ce zice lui dumnezeiescul raspuns? „Mi-am oprit290 §apte mii de
Baal" (Cartea a
IH-a a Imparatilor).

Ca sa nu zica cineva: Ce zici - o Fericite Pavele! - m trei mii, in cinci §i in

putine zeci de mii cuprinzi norodul lui Israil eel atit de numeros, a carui
mul-
time se aseamana cu nenumaratul nisip al marii §i cu nenumaratele stele
ale
cerului? - nu zica cineva aceasta, Pavel arata aici ca §i in vre-
a§adar, ca sa
mea Proorocului Hie numai §apte mii din norodul lui Israil credeau Tntru ade-
varatul Dumnezeu, iar toti ceilalti se
inchinau idolilor. §i Hie nu-i §tia nici pe
ace§tia putini §i de aceea zicea ca a ramas singurul ce crede in
adevaratul
291
Dumnezeu. De aceea - zice - §i acum trebuie a fi alti multi Iudei care cred

290
Dupa Coresi, „am oprit" se Tntelege in loc de: „am tinut intru Israil - adica in Samaria,
unde Tmparateau cele zece semintii - §i nu in Iuda". Pentru ca si atunci erau multi alesi,
desi
Hie socotea ca n-a mai ramas nici unul. De aceea a si zis catre el Dumnezeu:
„Mi-am oprit din
Israil sapte mii de barbati; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat maintea
lui Baal, si bu-
zele lor nu 1-au sarutat" (3 Impdrafi 19:18). Baga de seama ca - dupa
Iosif - Baal era zeu al
Tirilor, si Ahav, avind socru pe loval, tmparatul Tirilor si al
Sidonienilor, a facut har socrului
sau §i a ridicat capiste lui Baal si prooroci ai acestuia, in Samaria, (n. aut.)
Caci, in vrem^a Proorocului Hie, erau multi credinciosi si bine-cinstitori
de Dumnezeu
Tntre cele zece semintii - precum Ionadav, fiul lui Rahav, §i
tot neamul lui - care locuiau in
corturi si prin pustii, nebind vin, precum scrie in capitolul al zecelea
al cartii a patra a impa-
ratilor si in capitolul 35 din Ieremia. Atunci era si Avdie - eel ce se temea de Dumnezeu,
iconomul lui Ahav - care avea o suta de Prooroci ascunsi in doua pesteri, pe care Ti hranea,
precum marturise§te capitolul 18 al cartii a treia a imparatilor. Iar dumnezeiescul Grigorie al
Nyssei zice ca acei corbi care il hraneau pe Hie aduceau carnea §i piinile de la bine-cinstitorii
din vremea aceea: „Corbii slujeau Proorocului Hie, si prin aceasta Dumnezeu
ii arata ca erau
multi cei ramasi pentru slujirea Dumnezeului celui adevarat, care ii dadeau
hrana prin acei
corbi. Caci Dumnezeu nu i-ar fi trimis lui piini
din cele spurcate, ori carne din cea jertfita
idolilor, incit s£-l faca a cadea in minie asupra acelora care faceau
paginatati. §i astfel, Proo-
rocul afla cS erau multi care cautau catre Dumnezeu, pe care nu era drept
a-i osindi impreuna
cu cei necredinciosi'\ (in scrisoarea catre Episcopul Teodosie despre vorbirea din
pintece
[ventrilocie, n. m.]). (n. aut.)

176
in Hristos, iar daca nu-i §titi nu e de mirare, pentru ca
voi, nici Hie nu-i §tia pe
cei §apte mii care credeau in Dumnezeu.
Vorbind Tnsa despre alta pricina, Pavel arata pe ascuns pofta de ucidere a
Iudeilor, propovaduita dintru Tnceput de catre Prooroci. Caci, ca sa nu zica oa-
recari Iudei ca: L-am ucis pe Hristos ca pe un amagitor - Apostolul le ras-

punde §i zice: Dar parintii vo§tri de ce i-au ucis pe vechii Prooroci? Oare §i

aceia erau amagitori? Veti zice poate ca i-au ucis fiindca Proorocii li mihneau
cu Indrazneala §i cu infruntarea lor. Chiar daca a fost a§a, intreb: Jertfelnicele
lui Dumnezeu, de ce le-au ars §i le-au nimicit? Nu cumva §i jertfelnicele ti fn-
fruntau? §i de ce cautau sa-1 omoare pe insu§i Hie, pe facatorul de minuni, pe
eel ce rivnea pentru mintuirea lor? Este aratat a§adar - dupa Teodorit - ca Iu-
omont pe Prooroci
deii i-au §i au rasturnat jerfelnicele pentru ca-L urau pe
Dumnezeul Proorocilor §i al jertfelnicelor! De aceea - fiindca §i atunci, din

atit de multi Evrei, numai §apte mii s-au alesDumnezeu, precum a aratat lui

„dumnezeiescul raspuns" (caci aceasta msemneaza zicerea: „Mi-am oprit",

adica: „am ales pentru Sine-Mi") - nu este de mirare daca §i acum Dumnezeu
292
li alege doar pe cei vrednici dintre Evrei. Iar Apostolul arata aceasta cu ur-
matoarele cuvinte:

5 A§adar, §i in vremea aceasta s-afacut oprire dupa alegerea darului.

acum - zice - s-a facut „oprire" dintru Evrei, adica rama§ita aleasa.
§i
Fiindca - precum, de pilda, din paiele ce se treiera pentru a se curati, rama§ita,
adica ceea ce ramine jos, este griul - tot a§a §i Dumnezeu, lepadind pe cei rai,
lasa pentru Sine-§i §i alege pe cei vrednici §i buni. Iar zicerea: „dupa alegere"
arata sirguinta §i osirdia celor ce s-au ales, caci pentru multa lor sirguinta §i

ingrijire s-au facut vrednici a fi ale§i de Dumnezeu. §i, zicind: „a darului", a

293
aratat harazirea lui Dumnezeu.

294
6 Iar daca este dupa dar, nu mat este dinfapte , caci altfel darul nu
mai este dar.

292
Vezi cum tilcuie§te Teologul Grigorie zicerea: „Mi-am oprif \ in subinsemnarea zice-
rii: „(. . .) carora nu era lumea vrednici" (Evrei 1 1 :38). (n. aut.)
293
Baga de seama ca Apostolul a luat zicerea aceasta de la Isaia, care zice: „§i va fi rama-
§ita lui Iacov la Dumnezeu" (capitolul 10:21). Precum zice §i marele Vasilie in tilcuirea capi-

tolului 17 de la Isaia. (n. aut.)

294
,JDarul - zice Coresi - nu e din fapte, fiindca, de ar fi din fapte, nu ar fi dar. [...] Caci,

de§i omul se mtntuie§te prin faptele cele bune, faptele nu se aseamana insa cu darul §i cu bla-
goslovenia lui Dumnezeu. (n. aut;)

177
 Pavel, mai presus de prisosinta §i cu covir§ire, arata fara de raspuns pe
Hristos zice - ca
Durnnezeu cere de la noi, dupa cum s-ar cuveni, fapte §i osteneli ca sa cre-
dem, ci totul este al darului Lui. A§adar, de ce nu voiti sa credeti §i sa va min-
tuiti? - de vreme ce se afla inaintea voastra o astfel de bunatate, gata
§i fara de
osteneala: credinta §immtuirea voastra, mcit cei ce au voit, care sint norod
adevarat al lui Durnnezeu, au crezut §i s-au mintuit. A§adar, Durnnezeu nu a
lepadat norodul Sau eel yrednic de mintuire.

din fapte, atuncinu mai este dar, altfelfapU

fapta

Daca - zice - am bine-placea luiDurnnezeu din faptele Legii, atunci darul

luiDurnnezeu nu ar mai avea loc, de vreme ce, atunci cmd are loc darul, se
pierde fapta §i nu mai este fapta. Pentru ca, acolo unde este dar, nu se cere
fapta; §i, dimpotriva, unde este fapta, acolo nu este dar.

7 Ce este a§adar? Israil nu a nimerit ceea ce cauta; ci alegerea a

nimerity
m »

Dupa ce a aratat cum

- anume ca darul lui Durnnezeu, harazi-
este darul
rea, este fara de fapte - Apostolul zice acum ca Israilitenii, cautmd a se m-

drepta, „nu au nimerit", adica nu s-au mdreptat, fiindca ei cautau rau, a se in-
drepta din faptele Legii, ceea ce este cu neputinta. Iar „alegerea - adica cei
ale§i - au nimerit" §i s-au indreptat. Cu zicerea: „au nimerit", Pavel arata pli-
nirea bunatatilor, pe care au dobindit-o cei ale§i, §i cum ca totul este al darului
iui Durnnezeu, a§a cum §i noi obi§nuim a zice ca cutare om „a nimerit" -
adica a aflat fara osteneala - ceea ce voia.

iar ceilalti s-au orbit,

8 precum este scris: yyLe-a dot lor Durnnezeu duh de amortire: ochi, ca
vada; §i urechi, ca sa nu auda" (Isaia 29:10), pina in ziua de
astazi.

aduce pe Isaia ca martor al orbirii

Aici, Pavel ll §i nesimtirii Evreilor, ca

sa nu para ca vorbe§te de la sine §i cu nedreptate. Iar zicerea: „le-a dat Dum-

90S
Orbirea, m limba elina, se zice „porosis", de la piatra ce se nume§te „pori", care e
alcatuita din nisip marunt. A§adar, Elinii numesc orbirea §i nesimtirea inimii §i sufletului
omului din asem&iarea acestei pietre nesimtitoare. (n. aut.)

178
nezeu" se intelege in loc de: „a lasat, a ingaduit Dumnezeu" ca ei sa aiba „duh
de amortire". Iar „amortirea" arata staruirea §i nestramutata deprindere a su~
fletului intru rele, pentru ca a amorti cineva insemneaza a se Tnfige §i a se pi-
roni la un lucru. Voind dar sa arate nevindecarea §i nestramutarea cugetarii
Evreilor, Proorocul a numit-o „amortire". Caci, avind ei ochi ca sa vada minu-
Hristos
Si nu numai in vremea lui Hristos
ci §i m vremea Apostolilor. De aceea, Apostolul a adaugat ca Iudeii s-au orbit
pina in ziua de astazi", adica au ramas nesimtitori pina acum, ca piatra ce se
nume§te „pori precum am insemnat mai sus.
,

9 Iar David zice; „Faca-se masa lor spre cursa §i lat, p spre sminteala p
spre rasplatire lorif
10 Intunece-se ochii lory ca sa nu vada, §i spinarea lorpururea
girbove§te-o!" (Psalm 68:26, 27).

Nestramutati - zice -
cu totul pironi^i intra rautate sint Evreii, §i de
§i

aceea vor patimi relele cele mai de pe urma: masa lor, toate bunatatile §i hrana
297
lor, se va preface m
cele dimpotriva, adica intra dureri §i in greata; §i se vor

prinde in cursa, facindu-se robi tuturor; §i totdeauna vor avea in viata lor

296
„Dupa Ambrozie, este «duh de mihniciune»; ori: «duh de zavistie»,
Iar Coresi zice:

dupa alfii; ori: «duh de cadere» - precum a tllm&cit Aquila. Caci cinci rele urmeaza oameni-
lor pizma§i: orbirea sufletuiui, asurzirea, defSimarea lui Dumnezeu §i a oamenilor, nedrep-

tatea §i nesimtirea."
Iar ca Evreii s-au orbit singuri, o spune mai descoperit Isaia, zicind ca „s-a Tngro§at inima
norodului acestuia cu urechile, anevoie aude; §i ochii sai i-a inchis, ca nu cumva sa vada cu
§i,

ochii, si sa auda cu urechile, si cu inima sa priceapa, si sS se mtoarca la Mine si sS-l vindec"

(6:10). (n. aut.)
297
Iar Coresi zice: „Unii au Tnteles cS «masa» arata otetul §i fierea cu care Iudeii L-au ada-
pat pe Domnul Tntru setea Lui, pentru care si ei au cazut in robia lui Tit. Iar Ilarie tntelege ca

«masa» inseamna jertfele si mielul pe care Tl mincau ei, care s-au prefocut intru durere din
pricina robiei ce au patimit ~ precum zice Iosif." Iar Teodorit zice ca spinarea Iudeilor se va
girbovi de greutatea robiei, dar §i pentru ca ei poarta greutatile celor pamintesti tlra a cugeta
cele inalte.
§i, tntr-adevar, „masa" pe care au gatit-o Iudeii atunci Mintuitorului prin Cruce si prin

Patimi s-a focut lor „spre cursa si rasplatire". Caci citim m istorii cum, la robirea Ierusalimu-

lui, se vindeau cite treizeci de Iudei pentru un argint, ca rasplatire a celor treizeci cu de arginti
v
care au cumparat ei viata Mintuitorului. §i, ca rasplata a biciuirii Domnului, au murit cei mai
cinstiti dintre dinsji sub bataile cu biciul, avindu-si miinile legate. §i, ca rasplata a crucii pe
care L-au pironit pe Mtntuitorul lumii, s-au rastignit de catre Romani atttia Iudei in Ierusalim,

incit nu mai ramasese in cetate nici loc pentru a infige cruci, nici cring pentru a taia lemnele
trebuincioase pentru cruci (vezi in tomul 2 al lui Procopie, capitolul 42). (n. aut.)

179
sminteli §i impiedicari, adica nenorociri §i rele. Apostolul a aratat ca Evreii
patimesc acestea spre rasplatirea pacatelor lor §i mai ales pentru varsarea
singelui lui Hristos, adaugind ca, din pricina primejdiilor, ochii li s-au intunecat
- atit cei ginditori, cit §i cei simtitori - §i spinarea li s-a girbovit, fiindca robesc
Romanilor §i altor imparati cu robie §i cu supunere ve§nica - pentru ca aceasta
insemneaza zicerea: „pururea". Vezi in cartea numita 12 carti ale Patriarhului
298
Dositei, foaia 12, ca, atunci cind Romanii au ars Biserica din Ierusalim , era
ziua simbetei, in a cincea a lui august, §i s-a intimplat a cinta cintaretii acestea:
„§i va rasplati lor Domnul faradelegea lor §i dupa rautatea lor li va pierde pe ei

Domnul Dumnezeu", pentru ca Dumnezeu sa arate Evreilor ca toate relele aces-

tea le-au patimit pentru nelegiuirea urii Tmpotriva lui Hristos.

11 De aceea, intreb: S-au poticnit oare ca sa cadd? Sa nufiei t

Fiindca i-a mustrat destul, Apostolul cauta acum sa afle mingiiere pentru
Iudei, §i intreaba: Nu cumva au gre§it Iudeii
cada de tot? Adica: astfel tncit sa
Oare au pacatuit fara vindecare, fara putinta de a se mai mdrepta? §i raspun-
de: „Sa nu fie!" - s-au poticnit cu adevarat, adica au gre§it §i s-au impotrivit
adevarului §i credintei evangheliei, dar nu ca sa cada desavir§it §i sa nu se mai
poata scula, pentru ca se vor mintui la vremea sfir§itului lumii (cum va spune
mai incolo).

§iprin poticnirea lor s-afacut „neamurilor" mintuire, ca sa le

rivneasca pe ele.

Cu aceste cuvinte, Pavel vrea sa faca doua lucruri: mai intTi, sa-i mingiie
pe Iudei; §i, al doilea, sa smereasca mindria celor din „neamuri". Deci zice ca
mintuirea „neamurilor" s-a facut pentru ca nu au Israilitenii s-au poticnit §i

crezut. Fiindca urmarea lucrurilor cerea ca Israilitenii sa se mintui asca mai

intii, §i apoi „neamurile". Dar, de vreme ce ei s-au aratat nesupu§i §i nu au

crezut, s-au chemat „neamurile" la credinta, mtelegere care se arata §i in

multe alte parti ale Sfintei Evanghelii?" Iar cei din „neamuri" au crezut §i

s-au mintuit pentru ca sa~i rivneasca pe ei Israilitenii, adica: cinstea §i slava

In anul 70, urmind proorociei MTntuitorului, Care le-a spus ucenicilor ca din Biserica
lui Solomon nu va rnai ramine piatra pe piatrS. (n. m.)
299
Iar mai ales in capitolul 22 de la Matei, unde se pomene$te despre „Nunta", si in capitolul
14 al Evangheliei lui Luca, unde se pomeneste despre „Cina'\ In aceste locuri se arata, ca - de
vreme ce Iudeii chemati la „Nunta" si la „Cina" nu au voit sa intre si sa se indulceasca - atunci
au fost chemati „cei de prin ulite" si cei din „neamuri'\ ce se aflau „prin cai", si asa au intrat si

s-au Tndulcit din masa de Nunta §i din bunat&tile duhovnicesti ale Cinei. (n. aut)

180
pe care au luat-o „neamurile" sa-i intarite pe Israiliteni §i sa-i induplece a veni
la credinta lui Hristos, daca nu pentru altceva, atunci macar pentru ambitia §i

rfvna lor impotriva „neamurilor".

12 §i - daca poticnirea lor e bogatia lumii, iar biruirea lor, bogatia

„neamurilor" - cu cit mai virtos plinirea lor?

Zice: Daca - atunci cind au gre§it, Israilitenii s-au facut pricinuitori de

mintuire tuturor neamurilor lumii; §i daca, in vremea cind ei s-au lepadat, cei
din „neamuri" s-au primit; §i daca gre§eala lor §i mic§orarea s-au facut „boga-
tie «neamurilor»" - cu cit mai virtos se va face bogatie lumii „plinirea" lor,

atunci cind ei, intorcindu-se catre Hristos, se vor mintui? Insa Apostolul zice
acestea dupa har, adica mingiindu-i pe Evrei, pentru ca cei din „neamuri" nu
s-au mintuit fiindca au gre§it Israilitenii, ci pentru ca au nazuit la credinta in
Hristos, si au primit-o.

13 Caci voua va zic> «neamurilor»: Intructt sint eu apostol al

y>
neamurilor", slavesc slujba mea,
14 doar vol face trupul meu sa rivneasca §i sa mintuiesc pe vreunu
dintr-tn§ii.

Aici, dumnezeiescul Apostol iara§i mmgiie pe Evrei §i ti smere§te pe cei

Ti

din „neamuri'\ §i zice: Va laud - o „neamurilor' - pentru doua pricini: mai

,
!

intii, pentru ca trebuie sa slavesc §i sa maresc slujba §i trimiterea mea, adica

pe voi, pentru ca Hristos mi-a mcredintat sa fiu mvatator §i apostol al vostru;
iar al doilea, va laud pentru ca sa intariti spre livna „trupul meu", adica pe

Evrei, care smt rudele mele dupa trap. Iar prin „trup", Pavel §i-a aratat curatia
§i iubirea ce avea catre Evrei. §i nu a zis: „ca sa-i mintuiesc pe toti", ci „pe

unii dintr-in§ii". De alta parte Tnsa §i pe nesimtite, Apostolul arata cu aceasta

impietrirea Evreilor, ca nu vor sa creada de la sine, ci doar din pizma, poate,
unii dintr-msii ii vor urma ne cei din „neamuri" si vor crede in Hristos.

15 Caci, daca lepadarea lor e impacarea lumii, ce vafiprimirea lor,

daca nu viata din morti?

/

Zice: Daca, miniindu-se pe Evrei, Dumnezeu a daruit „neamurilor" aceste

mari daruri (caci pe ace§tia nume§te „lume") §i i-a facut prieteni pe vrajma-
ii

§ii Sai, ce bunatati nu va darui atunci cind ii va primi pe Evrei la Sine-§i intra

credinta? Pentru ca atunci se va face „viata din morti", adica atunci vor urma
urmeaza

181
o mai adinca, anume: precum viata din morji nu se va da oa-
alta infelegere,

menilor pentru Evrei, tot a§a nici celorlalti nu li se va face mintuire pentru
300
din§ii, daca cei ce se vor mintui nu vor avea credinta. Spun aceasta pentru
ca cele zise aici de Apostol spre ajutorul §i mingiierea Evreilor, rece har fa-
cind lor, le zice ca §i doctorii, care de multe ori fac astfel de har bolnavilor.

16 Iar daca pirga este sfinta, este §i framintatura; §i, daca radacina este
sfinta, §i ramurile vorfi.

Apostolul nume§te „pirga" §i „radacina" pe Patriarhi: pe Avraam, pe Isa-

ac, pe Iacov §i pe cei dintr-insul - iar ,,framintatura" §i „ramuri" pe urma§ii lor
301
care au crezut in Hristos. Deci, cu aceasta, dumnezeiescul Apostol li

mmgiie pe Evreii necredincio§i, zicmdu-le: Daca veti crede, §i voi va veti face

sfinfi, caci asemenea cu

trebuie ca framintatura (adica tot aluatul dospit) sa fie
pirga (adica cu aluatul eel mai inainte dospit), §i ramurile sa fie asemenea cu
radacina. Iar daca voi nu v-ati asemanat cu aceia [cu Patriarhii, n. m.] dupa
302
credinja, sa §tifi ca acesta este un mare semn al rautatii voastre.

17 Iar daca unele din ramuri s-au dezbinat ~ §i tu, maslin sabaticfiind,
te-ai altoit intru din§ii §i te-ai facutparta§ al radacinii §i al grasimii
maslinului -
18 nu te laudafata de ramuri;

Apostolul i-a numit „maslini salbatici" pe cei din „neamuri", iar „ramuri
dezbinate" §i taiate de la „radacina" pe Evreii necredincio§i, fiindca s-au ara-

300
DupS Icumenie, aceasta: „dac& nu viata din morti", se poate intelege §i a§a: „Atit de
multS §i deplinS bucurie va urma cind vor crede Evreii, incit va fi ca §i cum s-ar scula §i ar m-
via din morti." Iar Teodorit tilcuieste aceasta a§a: „Caci - daca «neamurile» s-au primit din
pricina necredintei Iudeilor, slobozindu-se de lipsa de bun-neam [evghenie, noblete, n. m.]
dinainte -e ar&tat c5, dac<i Iudeii ar crede, nu ar ramine nimic altceva decit invierea mortilor.
CSci si Domnul a zis aceasta: «Se va propovSdui aceasta evangheiie a impar^iei la toate

neamurile, spre m&rturia lor, §i atunci va veni sfir§itul.»" (n. aut.)

Iar Ambrozie numeste „pirg&" pe Apostolii §i Cre^tinii cei dintfi (la Coresi). Iar Teuw.
rit zice c& Apostolul nume§te „ptrg&" pe Stapinul Hristos, dupa firea Sa omeneasca; „radaci
n&", pe Patriarhul Avraam; „ramuri" de maslin numeste norodul Evreilor, ca pe cei odr&siiti
dintru acela, §i „grSsime" a maslinului nume§te invatatura bunei-cinstiri de Dumnezeu. §i ~
zice - Apostolul porunceste credinciosjlor din „neamuri" a nu se ridica (adica a nu se mlndri)
asupra Evreilor necredincio§i, c&ci pe ace§tia ii nume§te „ramuri dezbinate". (n. aut.)
302
Iar Icumenie adaugS c& Evreii, din pricina nepotrivirii intru credinf& cu sfinjii lor strS-

mosj, au cSzut §i din rudenia cu Avraam §i nu sint vrednici a se numi stranepoji §i fii ai ace-
lora. (n. aut.)

182
tat nevrednici de radacina cea sffnta, adica de credinta Patriarhilor. §i potrivit
a zis ca s-au taiat de la radacina, fiindca - de§i Evreii, de-a lungul vremii, au
gre§it lui Dumnezeu in felurite chipuri - niciodata Dumnezeu nu i-a lepadat
pe ei atit de mult §i atit de multi ani precum i-a lepadat acum. §i in local lor -
zice - te-ai altoit tu, maslinul salbatic. Nu a zis insa: „te-ai sadit", ci: „te-ai al-
toit", ca sa impunga pe Evrei, aratind ca in pomul §i radacina lor, adica in
Patriarhi, a statut eel de alt neam §i s-a facut parta§ al „radacinii", adica al

credintei. De asemenea, s-a facut parta§ §i al „grasimii maslinului", adica al

bunului neam al Patriarhilor §i al slavei apropierii de Dumnezeu, la fel cum
maslinul salbatic, cind se altoie§te in maslinul domestic, se imparta§e§te de
grasimea aceluia §i se face §i el domestic. Deci nu te mindri tu, eel din „nea-
muri", maslinul salbatic, pentru altoirea pe care ai primit-o, nici nu te fali in
fata ramurilor taiate de la radacina. adica a Evreilor.

iar daca te lauzi, nu tu til radacina, ci radacina pe tine.

Zice: Daca tu, eel din „neamuri", te lauzi asupra „ramurilor taiate", adica
asupra Evreilor - sa §tii ca nu tu tii „radacina", adica credinta Patriarhilor
Evreilor, ci „radacina" acelora intru care te-ai altoit te tine pe tine. Dar, pe de
alta parte - daca „radacina" Patriarhilor ii tine pe cei din „neamuri" care s-au
altoit intru dinsa, iar nu ei tin „radacina" - ce isprava §i bunatate este aceasta a

„ramurilor dezbinate", adica a Evreilor care nu au crezut? Negre§it, nici una,

pentru ca isprava aceasta este a „radacinii" care tine pe cei se s-au altoit
intr-insa, iar nu a „ramurilor taiate" din „radacina'\ Vezi acum, iubitule, ca
Pavel face Iudeilor un rece har - precum am zis mai inainte - §i voie§te fiumai
sa-i mingiie cu aceste cuvinte? Iar mai bine a zice, cu aceste cuvinte ii in-

deamna spre rivna, aratindu-le paguba pe care au patimit-o, caci altii, adica
cei din „neamuri", au luat bunatatile lor §i se indulcesc din ele.

19 Dar vei zice: Ramurile s-au dezbinat pentru ca eu sa ma altoiesc in

radacina!
20 Bine, din pricina necredintei aufost dezbinate, iar tu ai statut prin
credinta! Nu cugeta inalt, ci teme-telf
w

Aici, Apostolul arata ca cei din „neamuri" nu au fost primiti din pricina ca
Evreii au gre§it nu au crezut, ci pentru ca ei, cei din „neamuri", au aratat
§i

credinta. Deci, chiar cu cuvintele acestea prin care ii smere§te pe cei din
„neamuri", Pavel arata §i ca Evreii au gre§it fara iertare, §i a§a indrepteaza
amindoua partile. §i zice: Tu, eel din „neamuri", vei spune ca Evreii au fost
dezbina^i din radacina Patriarhilor lor ca sa te altoie§ti tu intr-insa; iar eu iti

183
raspund ca aceia s-au dezbinat intr-adevar, dar aceasta s-a intimplat pentru
necredinta lor, iar nu pentru ca Dumnezeu ti-ar fi fost dator tie cu cinste. Iar
daca vei zice ca stai altoit in radacina Patriarhilor Israiliteni prin credinta, apoi
teme-te §i nu mdrazni peste masura! - fiindca altoirea pe care ai primit-o nu
este din fire, ca sa ramina nestramutata §i intarita, ci din credinta §i din voie, §i

prin urmare e schimbatoare.

21 caci, daca Dumnezeu n-a crutat ramurile fire§ti, nicipe tine nu te va

cruta.
9

Zice: Daca Evreii, care erau fii dupa fire ai acelor Sfinti Patriarhi, au fost
dezbinati de la din§ii pentru necredinta lor, cu atit mai mult trebuie sa te temi
tu - eel din „neamuri", care te-ai facut fiu al lor prin infiere - nu cumva sa
gre§e§ti §i sa nu crezi, §i a§a Dumnezeu sa arate nemilostivire §i asupra ta,

precum a aratat asupra acelora.

22 Vezia§adar bunatatea §i asprimea lui Dumnezeu: asprime, catre cei

ce au cazut; iar catre tine, bunatate, daca vei ramine intru bunatate;
altfely §i tu veifi taint.
23 Dar §i aceia, de nu vor starui intru necredinta, se vor altoi, caci
puternic este Dumnezeu sa-i altoiasca iara§L

Pavel nu a zis: Vezi a§adar care este isprava ta -o tu, eel din „neamuri"!
Ci a zis: Vezi bunatatea Dumnezeu, luifiindca totul este al darului Lui. §i -
zice - sile§te-te sa ramii pina la sfir§it nu numai in credinta, ci §i intru aceasta
bunatate a lui Dumnezeu, adica sa faci pina in sfir§it lucruri vrednice de bu-
natatea Lui §i de iubirea Lui de oameni. Pentru ca, daca nu vei face a§a, sa §tii
ca vei cadea! §i dimpotriva, daca Evreii nu vor ramine pina la sfir§it intru ne-
credinta, se vor altoi intru aceea§i radacina a credintei, pentru ca Dumnezeu
nu pe din§ii cu dinadinsul din radacina Patriarhilor lor, ci ei de sine-§i
i-a taiat
au cazut cu necredinta lor §i s-au taiat de la radacina. §i Pavel nume§te „as-
prime a lui Dumnezeu" faptul ca El nu i-a crutat pe Evrei §i nu S-a mihnit, ci
i-a judecat nevrednici de fireasca imparta§ire §i de legatura de rudenie cu
303
sfintii lor stramo§i. §i, de la cele intimplate Evreilor, Pavel il inspaiminta cu

303
Marele Vasitie ne-a aratat aceasta „asprime" a lui Dumnezeu prin pilda lui Moisi,

zicmd a§a: „Cind il - pe slujitorul lui Dumnezeu, pe acela care s-a invrednicit de
vad pe Moisi
atita cinste de la Dumnezeu, despre care Dumnezeu a marturisit de multe ori, zicindu-i: „Ai
aflat har Inaintea Mea fiindca Te cunosc pe tine mai mult decit pe toti" (Ie§irea 33: 17); cind il
vad a§adar pe acesta la <<apa grairii-impotriva», primind mgrozire ca nu va intra in pamintul
fagaduintei, doar pentru ca a zis norodului ce cirtea fiindca nu avea apa: „Au doar din piatra

184
aceste cuvinte foarte intelepte pe eel din „neamuri", iar totodata Ti imbarba-
teaza §i pe Evrei cu pilda acelora, spre a se altoi §i ei in radacina stramo§ilor
lor prin credinta intru Hristos. Astfel, ii face sa aiba buna nadejde in puterea
luiDumnezeu, Care pe toate le face cu preaslavire §i afara de toata nadejdea,
„fiindca puternic - zice - este Dumnezeu a-i altoi iara§i in radacina lor".

24 Caci - daca tu aifost taiat din maslinul eel salbatic dupafii

ifara defii cu mult mat virtos
ace$tia, care sint dupa fire, se vor altoi intru maslinul lor.

Daca tu - zice - eel din „neamuri" - care erai rau din fire §i slujitor la
idoli, §i care ai stramo§i asemenea cu neroditorul maslin salbatic - te-ai taiat
din maslinul salbatic al acelora §i de la slujirea la idoli §i, afara de firea ta,
te-ai altoit in maslinul eel bun, domestic §i roditor al cuno§tintei de Dumnezeu
§i al credintei lui Hristos; daca tu - zic - cu mult mai
te-ai altoit intru acesta,
virtos se va altoi intru acest maslin bun al credintei Evreul, care avea dupa fire
§i din stramo§i binele §i cuno§tinta de Dumnezeu.
mai virtos se va §i cu cit
intoarce acesta la maslinul sau eel bun, adica la credinta pe care au avut-o
stramo§ii sai? Iar cind tu - o cititorule! - il vei auzi pe Pavel ca zice: „dupa
fire", sa intelegi ca aceasta inseamna cuviinta §i urmarea. De pilda, este „dupa

fire", adica de cuviinta §i de urmare, ca fiul sfintului Avraam sa fie §i el sfmt.

§i, dimpotriva, cind il vei auzi ca zice: „afara de fire", sa intelegi ca aceasta
inseamna necuviinta §i neurmarea. De pilda, fiul unui spurcat §i necurat pagin
este „afara de fire", adica fara cuviinta §i fara urmare a se face sfint.

25 Caci nu voiesc, fratilor, ca voi sa nu §titi taina aceasta, ca sa nu va

304
socotitipe voi in§iva intelepti: orbirea s-afacut lui Israil din parte,
pina ce va intra tot numarul celor din „neamuri".
26 §i atunci se va mintui tot Israilul,

aceasta v& voi scoate apa? (Numeri 20:10); cind Tl vad ca, din pricina acelui mic grai, nu s-a
Tnvrednicit de nici o iertare pentru atit de multe ispravi pe care le-a fecut, cu adevamt vad
«asprimea» lui Dumnezeu - dupa cum zice Apostolul. §i negre§it ma induplec a crede ca e
adevarata zicerea aceea: ,JDaca dreptul abia se mintuieste, necredinciosul si pacatosul unde se
va aria?" (Petru 4:18) (Despre judecata lui Dumnezeu), La aceasta se potriveste si zicerea
aceea a lui Zaharia: „Tinguiasca-se tufa, pentru ca a cazut cedrul!" (capitolul 1 1:2) - adica: Sa
se tinguiasca eel neputincios si lesne de frint, precum coconarul sau bradul, fiindca a cazut
cedrul eel puternic §i cu anevoie de frint. (n. aut.)

Iar ce este orbirea si cum se lnjelege ea de catre Teodorit, vezi la ttlcuirea §i subTnsem-
narea zicerii: „pentru orbirea inimilor lor" (Efeseni 4:18). (n. aut.)

185
 Aid, Apostolul nume§te „taina" ceea ce e necunoscut fi neinteles. §i care
este taina aceasta? Anume ca necredinta Evreilor nu este ob§teasca, a tuturor cu
desavir§ire, ci „orbirea" §i necinstirea, adica necredinta lor, s-a facut „in parte".

Pentru ca multi Evrei au crezut in vremile trecute, aceia pe care i-a cunoscut
mai mainte Dumnezeu ca sint vrednici - precum s-a zis mai sus. §i, iara§i, multi
305
dintr-in§ii vor crede in urma ,
pentru ca Israilitenii s-au orbit intr-adevar §i nu
au crezut, dar nu toti §i nici pina in sfir§it, ci pina se vor mintui cei inain-
te-cunoscuti din „neamuri". §i, dupa ce se vor mintui aceia, atunci se vor mintui
oi tnti Tcrmlttpnii «i TnHe.ii ce\ vrednici. fiindca vor crede in Hristos.

precum este scris: „ Veni-va din Sion Cel ce izbave§te p va intoarce

paginatatea de la lacov;
27 $i acesta vafi legamintul Meu cu ei, cind voi lua pacatele lor" (Isaia
59:20, 21).

Apostolul aduce ca martor mai sus pe Proorocul Isaia, care

la cele zise

striga: Din Sion va veni Aceia care mintuie§te, §i va curati pacatele Israilite-

- Domnul -
nilor! CTnd se vor Tntimpla msa acestea? „Atunci cind voi lua zice

adica: Atunci cind voi invrednici de iertarea pacatelor lor prin

pacatele lor", li

Sfintul Botez. De aceea, fiindca Evreii nu s-au invrednicit inca de aceasta ier-
tare a pacatelor (pentru ca s-au orbit §i nu au crezut), inseamna ca aceasta
se
- 307
urma.

305
Pentru aceasta zice §i SfTntul Chiril Alexandrinul: Jar departarea de slugi a lui Avraam
(a tatalui) §i a lui Isaac (a fiului) - atunci cmd Patriarhul zice: «Eu §i copila§ul vom merge
pina acolo §i, inchimndu-ne, ne vom intoarce la voi» - aceasta insemneaza vremelnica depar-

tare a lui Dumnezeu de fiii lui Israil §i intoarcerea Lui catre din§ii, care se va face la sf?r§itu!
veacuriior, Tmplinindu-se prin credinta intru Hristos, caci, «cind va intra tot numSrul celor din
„neamuri", atunci tot Israilul se va mintui»" (Cartea intti despre Avraam §i Isaac), (n. aut.)
306 Israiliteni", in afara de semintia lui
„Tot Israilul" insemneaza: „cei mai multi dintre
Dan. Fiindca multi din Iudei vor urma lui Antihrist, dupa capitolul al 5-lea de la loan, stih 43,

unde zice: „Eu am venit Intru numele Tatalui Meu, §i nu M-ati primit; iar de va veni altul in-

tru numele s£u, pe aceia fl veti primi." §i Pavel inca zice: „(...) a carui venire va fi prin lucra-

rea lui Satana, intru toata puterea §i intru toata amagirea nedrepta|ii pentru fiii pierzarii, pen-

truca nu au primit iubirea adevarului, ca sa se mintuiasca" (2 Tesaloniceni 2:9, 10). La fel

spune §i Ipolit [SITnt Mucenic, papa al Romei, mult inainte de ie§irea a§a-zisului „catolicism"
din Biserica lui Hristos, n. m.]. (n. aut.)
307 precum zice Mateahi,
§i Coresi zice ca aceasta va lua sfTr§it prin propovaduirea lui Hie,

in capitolul 3:23, caci atunci va lua sftr§it §i pfcatul. Acela§i lucru zice §i Teodorit: ca „nea-

murile", primind propovaduirea, vor crede §i ele, dupa ce va veni marele Hie, aducindu-le in-

vatatura credintei. Caci §i Domnul a zis aceasta in Sfinfitele Evanghelii: „Va veni Hie, §i le va

pune la cale pe toate." (n. aut.)

186
 28 Citprive§te evanghelia, eisint vrajmagi, din pricina voastrd; dar,
dupa alegere, ei stnt iubiti, din pricina pdrintilor.
29 Cdci darurile si chemarea lui Dumnezeu sintfara cainta [nu pot fi
luate inapoi, n. m.].

Hristos
fost primite de Dumnezeu, de aceea Evreii s-au facut mai prigonitori §i mai
§i

pizma§i, §i s-au departat mai mult de Dumnezeu §i s-au facut vrajma§i ai

evangheliei. Insa, fiindca stramo§ii lor s-au ales §i s-au primit de Dumnezeu
dintru inceput, Dumnezeu nu-i va lasa pe urma§ii lor sa piara desavir§it. A§a-
dar, daca vor crede, Dumnezeu ii va primi §i pe din§ii, fiind iubiji pentru stra-
308
mo§ii lor.

30 Caci-precum voi, odinioara, nu erati supu$i lui Dumnezeu, dar

acum miluitprin nesupunerea acestora -
v-ati
31 tot a§a §i ace§tia nu s-au supus acum, pentru ca, prin mila primita de
voi, sa se miluiasca §i ei.

cum^se
urma. S de§i ati fost chemati dintru
inceput la cuno§tinta de Dumnezeu, prin legea cea fireasca, prin privirea fap-
turilor §i prin darul lui Dumnezeu eel incepator §i chemator - nu afi voit sa as-
cultati, ci, lasmd cuno§tinta adevarata a lui Dumnezeu, v-ati inchinat nesimfi-
torilor idoli §i ati slujit zidirii, iar nu Ziditorului (precum a zis Pavel in capi-

tolul intii al acestei epistole, stih 19-21). lata a§adar pricina pentru care s-au
chemat la cuno§tinta de Dumnezeu Evreii, adica stramo§ul Evreilor, Avraam,
care- povatuit fiind prin legea firii, prin vederea fapturilor §i prin darul lui
Dumnezeu eel incepator §i chemator - a crezut in adevaratul Dumnezeu §i a
dat apoi credinta tuturor stranepotilor sai, care pentru aceasta credinta au luat
urma La fel - fiindca §i Evreii au fost chemati de
Hristos
culte Hristos voi, cei din „neamuri"; §i,

pentru ca a|i ascultat cu supunere, v-ati miluit de Dumnezeu. Iar de mila pe

308
Baga de seama dk - dupa Teodorit - Pavel vorbe§te aici de darurile cele fara paYere de
rau ale lui Dumnezeu doar spre indemnarea Evreilor, „caci Dumnezeu ia inapoi bun&atile pe
care le d&, atunci ctnd vede ca cei ce le-au luat bolesc de nerecuno§tin|a\ §i martor e Saul,
care a dobindit dar duhovnicesc, dar apoi a ramas pustiu de acesta. La fel §i Solomon, care,
dobfndind pacea din milostivire dumnezeiascS, a fost lipsit de dar dupa ce a calcat Legea. §i
Evreii toji, dupS ce s-au indulcit totdeauna de purtare de grija prooroceasca, acum s-au lipsit
de aceasta." (n. aut.)

187
care ati primit-o de la Dumnezeu se vor imparta§i §i Evreii, fiindca, in cele din

urma, Evreii va vor rivni pe voi §i vor erede §i ei. §i a§a, din pricina milei pe
care ati primit-o voi, se vor milui §i ei.

32 Caci Dumnezeu i-a tnchis pe toti intru nesupunere, ca pe toti sa-i

miluiasca.

Zfcerea: „a inchis intru nesupunere" arata ca Dumnezeu i-a vadit de nesu-

punere atit pe cei din „neamuri", cit §i pe Evrei, ca sa-i miluiasca §i sa-i min-
tuiasca pe toti prin rfvna §i prigonirea ce se face intre ei. Caci mai intii, in vre-

ftiile cele vechi* pentru ca „neamurile" nu s-au supus, Dumnezeu a miluit §i a

mintuit pe Evrei - precum s-a zis. Iar in „vremile cele mai de pe urma
Hristos
din „neamuri". §i, la sfir§it, Evreii ii vor nvni pe ei pentru aceasta, §i se vor

milui §i se vor mintui §i ei. §i astfel toti se miluiesc de Dumnezeu: §i cei din

„neamuri", §i Evreii.

33 O adinc de bogatie, p de intelepciune §i de cuno§tinta ale lui

Dumnezeu! Cit de necercetate sint judecatile Lui §i de neurmarite
caile Lui!
w
* V
A

Dumnezeiescul Apostol se inspaiminta §i se mira, socotind feluritele ico-

nomii intrebuintate de la intemeierea lumii de catre intrutot-inteleptul Dumne-
zeu pentru mintuirea oamenilor: anume cum iconomise§te El a se lucra cele
potrivnice prin alte lucruri potrivnice §i cum, prin cei nesupu§i, ii face pe altii

sa fie supu§i. §i, cu mirarea aceasta, Pavel adevere§te ca Dumnezeu - Care

iconomise§te mintuirea oamenilor cu atita intelepciune, §i adincime §i in chip
neinteles - va iconomisi iiitr-adevar §i mintuirea Evreilor.
§i, prin „bogatie", nume§te bunatatea lui Dumnezeu, de a carui adincime

doar se minuneaza, fara a §ti insa cit este de adinca. Fiindca insu§irea bogatiei §i
a bunatatii lui Dumnezeu este a le face pe saracele §i nedumeritele „neamuri"
imbel§ugate §i bogate. Pe linga bunatate, Pavel se minuneaza §i de „adincul in-
telepciunii" cu care Dumnezeu ocirmuie§te eel
,, 3 °9
,neamuri , Apostolul se minuneaza

309
Dupa Coresi, intelepciunea lui Dumnezeu covir§e§te mtelepciunea celorlalti din mai

multe pricini. Mai intii, pentru ca cunoa§te cele ce vor fi. Al doilea, pentru ca le §tie pe toate
cu desavir§ire. §i nu prin mijlocire, adica nu cunoa§te lucrul ce este cunoscut prin aratare
[eidos = forma, chip, n. m.], ci le cunoa§te pe toate de-a dreptul, iar nu prin idei [forme, ve-
deri, infati§ari, n. m.], pretutindeni fiind de fata si toate plinindu-le. Al treilea, pentru ca le

cunoa§te §i le §tie pe toate. Al patrulea, pentru c& le cunoaste pe toate de-a pururi. Al cincilea,

188
 §i de „adincul cuno§tintei" prin care Dumnezeu cunoa§te ce este de.folos fieca-
ruia. Vezi msa - o cititorule! - ca Apostolul nu a zis ca judecatile lui Dumne-
zeu sint „nepricepute", ci ca sint „necercetate", adica nu primesc cercetarea
nicicum. La fel, „caile lui Dumnezeu", adica iconomiile Lui, nu numai ca nu
« .„.* 311
urma

34 „ facut
rfetnic

pentru ca le §tie din fire, iar nu dupa Tmparta§ire. Al §aselea, pentru ca le cunoa§te fiind pri-
cina a celor cunoscute. Pentru aceasta a zis Dionisie Areopagitul: „Caci nu afflnd de la
cele ce
sint §tie mintea dumnezeiasca cele ce sint, ci din sine §i in sine, prin §tiinta
fi cunoa§terea tu-
turor; §i arede mai Tnainte cuno§tinta lor, caci a cugetat de mai Tnainte fiinta lor, fiind pricina
a lor, nu apropiindu-se de Tntelesul fiecareia, ci §tiindu-le §i tinmdu-Ie pe toate intr-o singura
cuprindere." (Despre numirile dumnezeiesti, capitolul 7). Iar a §aptea pricina, §i cea mai de pe
urma, este ca le cunoa§te §i le §tie pe toate impreuna §i totodata deosebi, Tntru una §i aeeea§i
lucrare - dupa Ticara. (n. aut.)
Foarte potrivit e sa insemnam aici cuvintele marelui Parinte Vasilie, care, tilcuind zice-
rea: „(...) pus-a in vistierii adincurile" {Psalm 32:7), zice a§a: „Oare nu cumva,
prin «ad!n-
curi», sint numite cuvintele [ratiunile, n. m.] judecatii dumnezeie§ti, dupa care se iconomisesc
toate, cuvinte ce sint negraite §i nepricepute intelegerii omene§ti, fiind invistierite Tntru
singura cuno§tinta lui Dumnezeu? Caci - Tntru alt Psalm, care zice: «(...) judecatile Tale -
admc mult» - ne-a Tnvatat ca judecatile despre fiecare lucru s-au numit «admc». Dec/- de cauti
pentru ce viata pacatosului se prelunge^te, iar zilele dreptului se scurteaza Tntru nemernicie;
pentru ce cutare nedrept se Tndrepteaza in cai, iar dreptul se necaje§te; pentru ce copilul a fost
rapitde moarte mai Tnainte de a ajunge la vTrsta cea deplina; de unde smt razboaiele; de ce se
TntTmpla Tnecarile cu corabii, cutremurele, secetele, puhoaiele; pentru ce s-au zidit cele stricatoa-
re ale oamenilor; pentru ce unul este rob, iar celaialt slobod; unul bogat, iar altul sarac - toate
acestea gTndindu-le, adu-ti aminte ca «adTnc» smt judecatile lui Dumnezeu. (n. aut.)
311
Pentru aceasta a zis §i marele Vasilie: „Ce zice Tnsa Pavel, vasul alegerii? Ce Tnvatatura
ne-a lasat despre fiinta lui Dumnezeu Pavel, care - cfnd a vorbit despre iconomie, oarecum
alunecmd catre lucrarea cea necheltuita a teoriei [vederii cu mintea, n. m.] - a strigat: «0
admcul bogatiei, §i al Tntelepciunii §i al cuno§tintei lui Dumnezeu! CTt de necercetate smt ju-
decatile Lui, §i neurmarite caile Lui!» daca acestea sTnt neatinse pentru cei ce au ajuns la
§i,
masura cuno§tintei lui Pavel, cM mlndrie au aceia ce zic ca §tiu fiinta lui Dumnezeu?" (Cu-
vintul intii impotriva lui Evnomie). [...]
Zice fi SlTntul Dionisie Areopagitul: „Vei afla multi teologi laudmd dumnezeirea nu nu-
mai ca nevazuta §i necuprinsa, ci §i de necercetat §i ftra urme, nefiind nici o urma prin care sa
se strabata spre ascunsa ei nemarginire" (Despre numirile dumnezeiesti, capitolul
1). Pentru
aceasta, Dumnezeu Se aseamana cu leul - dupa acela§i Dionisie, in Despre cereasca ierarhie,
capitolul 15 - caci, precum
acopera urmele cu coada cind umbia, ca sa nu-1 afle
leul T§i
vmatorii, tot a§a I§i ascunde Dumnezeu urmele cuno§tintei Sale. De aceea s-a §i zis: „In
mSri,
caile Tale; §i cararile Tale, Tn ape multe, §i urmele Tale nu se vor cunoa§te."
„Caci - precum
calea Tn ape nu sta, nici urma leului - tot a§a nici caile lui Dumnezeu" - Tnsemneaza Sfintul
Maxim, (n. aut.)

189
 35 Sau cine ha dot Lui mai inainte §i va lua inapoi de la El?

Singur Dumnezeu - zice - I§i §tie gindurile §i sfaturile Sale, §i nu altci-

neva - precum a strigat Proorocul Isaia. Inca §i Solomon zice: „Care om va

cunoa§te sfatul Dumnezeu, sau cine va gindi cele ce voie§te Domnul?!"
lui

{Intelepciunea lui Solomon 9:13) - adica nimeni. §i - de vreme ce Dumnezeu

este din fire mfelept, ori - mai bine - in tru tot-in telept §i nemarginit injelept -
El nu a fost inteleptit de vreun sfetnic, ci de la Sine este indestulat §i prea-de-
savir§it §i nu numai aceasta, dar El este §i izvorul tuturor bunatafilor, §i, cite
da, nu da fiindca e dator sa plateasca, ci le da pentru a Sa fireasca bunatate.
le

Fiindca cine a dat lui Dumnezeu ceva sau I-a facut vreun bine, ca Dumnezeu
sa-i rasplateasca aceluia cu alta facere de bine? Cu adevarat, nimeni!

36 Caci dintru Dinsul, §i printr-tnsul §i intru Dinsul sint toate.

Zice: Dumnezeu este izvorul tuturor bunatatilor, caci aceasta Tnsemneaza

zicerea: „dintru Dinsul"; §i Facatorul tuturor, caci aceasta tnsemneaza „prin-
tr-Insur'; §i Cel ce le fine pe toate impreuna, caci aceasta insemneaza zicerea:
„intru Dinsul". Deci toate fiintele i§i au inceputul de la Dumnezeu, §i prin
Dumnezeu s-au facut §i intru Dumnezeu stau §i se tin impreuna, ca intr-o te-
melie nesmintita, catre Dinsul intorcindu-se.

Acestuia, slava in veci! Amin!

Cind zice vreun cuvint mare, Fericitul Pavel obi§nuie§te sa sfir§easca cu o

slavoslovie [lauda, n. m.] intru multumire, cum face §i acum. Caci - de vreme
ce s-a spaimintat §i s-a mirat de negraita bunatate, intelepciune §i cuno§tinta a

lui Dumnezeu §i de iconomiile Lui - acum slave§te §i mare§te pe Dumnezeu,

invatindu-ne pe noi sa facem la fel, adica sa-L slavim pe Dumnezeu §i sa-I
§i

multumim pentru toate, iar mai ales pentru bunatatile cele mari, atit prin
312
cuvint, cit §i prin fapte §i prin viata imbunatatita.

312 20, fiindca e

Vezi §i submsemnarea de la capitolul 4 al epistolei c^tre Filipeni, stihul

vrednic& de cuvint. (n. aut.)

190
 CAPITOLUL XII

fratilor.
aratati trupurile voastre jertfa vie, sjtnta, bine-placuta lui
Dumnezeu, ca slujba cuvintatoare a voastra.

Fiindca dumnezeiescul Apostol a petrecut destula vreme cu lnvajatura teo-

retica despre dogmele credintei, acum intra intra invajatura practica, mo-
rals. §i - dupa ce, prin cele zise inainte, a aratat negraita iconomie §i buna-
Dumnezeu intra noi,
tate a lui Cre§tinii - acum ne roaga prin „indurarile lui
Dumnezeu" - adica punind ca mijlocitori ai rugaciunii sale indurarile iubito-
ruluide oameni Dumnezeu, de care ne indulcim - ca sa ne ru§inam de ele §i
sa nu facem nici un lucru nevrednie de Dinsul. Dar ce ne roaga Pavel? Sa
„aratam" trupurile noastre, adica sa le dam spre razboi §i spre nevointa, caci
a§a obi§nuie§te a zice vorbirea de ob§te a oamenilor: Cutare voievod de o§ti
§i-a aratat regulile osta§ilor in razboi. Sau, ne roaga sa infafi§am madularele
noastre inaintea lui Dumnezeu ca inaintea unui imparat, curate §ialese, caci
ale§i sint §i oamenii ce stau inaintea imparatului.
§
zeu ca o jertfa vie",
, iar nu moarta, fiindca noi sintem vii cu sufletul atunci
cind omorim patimile §i poftele trupului nostra. Caci jertfa Evreilor nu era
bine primita la Dumnezeu, fiindca Dumnezeu, prin Proorocul Isaia, a spus ca
nu cere acest fel de jertfa de la din§ii, zicind: „Cine cere acestea din miinile
voastre?" (capitolul 1:12). Iar jertfa trupurilor Cre?tinilor §i slujba lor cea
cuvintatoare se cere de Dumnezeu foarte mult, caci, prin David, Duhul Sfint
porunce§te fiecarui Cre§tin, zicindu-i a§a: „Jertfe§te lui Dumnezeu jertfa de
lauda!" (Psalm 49:15). §i iara§i: „Jertfa de lauda Ma slave§te pe Mine" (ace-
la§i psalm, stih 24). Iar slujba cea cuvintatoare nu este numai cea care se face

prin cuvinte, slavoslovii multumiri catre Dumnezeu, ci §i vietuirea dupa

§i

HristOS. atunci cind nu ne mai starnneste nir.i n narima np.r.nvinr5rnnm fri^r-ati-

Dupa Fericitul Teodorit, ceea ce este ochiul pentru trup, aceea este credinta §i cuno§-
tinta celor dumnezeie§ti pentru suflet. Acestea au insa nevoie de fapta bunS practice a§a cum
§i ochiul are nevoie de miini, §i de picioare §i de celelalte parti ale trupului. (n. aut.)
Se zice nu moarta, precum era a boilor §i a tapilor: „vie", prin lucrarea
,jertfa vie", iar
faptei bune, §i totodata „moarta", dupa omorirea trupului. [...] Altii zic insa ca jertfa este in-
treitS: cea dintii este a sufletului, §i aceasta este rugSciunea; a doua este a trupului, §i aceasta
este omonrea trupului prin postire, infnnare §i nevoin0: a treia, cea prin faptele bune, §i
aceasta este milostenia, care se face prin lucrarile ei, adica: a hrani pe cei fiamfnzi, a adapa pe
cei insetati, a imbraca pe cei goi, a ad&posti pe cei str&ini, a cerceta pe cei bolnavi §i tnchi§i
(laCoresi). [...] (n. aut.)

191
onala, n. m.] §i dobitoceasca, ci toate mi§carile, simfirile §i puterile sufletului

§i ale trapului nostru sint ocirmuite de catre dreptul cuvint si de porunca lui

Dumnezeu. Atunci, fiecare din noi, Crestinii, se face arhiereu al sau, si jun-
ghie, si omoara poftele si voile cele rele ale sufletului si ale trapului si se Infa-

tiseaza totdeauna gmditor [rational, n. m.] inaintea lui Dumnezeu. §i asa se

cutremura si se teme in fiecare fapta si cuvint al sau, precum se teme si arhie-
315
reul cind se Tnfatiseaza in launtrul Sfmtului Altar si inaintea jerfelnicului.
r

2 §i sa nu va asemanati chipului veacului acestuia, ci sa va schimbati la

fata prin innoirea mintii voastre,

Cu aceste cuvinte, Apostolul ne arata noua, Cre§tinilor, ce trebuie sa fa-

cem pentru a putea savir§i slujba cuvintatoare de care a vorbit mai sus, anume
a nu ne asemana cu lucrurile veacului acesta, fiindca nici unul din ele nu este

adevarat §i statornic, ci toate sintau numai inchipuire de a

vremelnice
fi, §i

dar nu fi mfati§are §i fiinta statornica. Deci zice: Sa nu va asemanati voi,

Cre§tinii cei nemuritori §i ve§nici, cu veacul acesta vremelnic §i fara fiinta!

Nici sa cugetati lucrurile acestea, ci schimbati-va la fata cu innoirea necur-

mata a mintii voastre, adica totdeauna innoiti-va pe sine-va! De pilda: Ai pa-

catuit, Cre§tine? Sa f tii ca ti-ai invechit sufletul, §i de aceea innoie§te-te

prin

pocainta! Ai savir§it vreo fapta buna? Sile§te-te a savir§i alta mai mare! Ast-

fel, te innoie§ti tot timpul, totdeauna schimbindu-te la fata intru mai bine.

315 ce mai inainte de sfintitele

Pentru aceasta a zis purtatoml de Dumnezeu Maxim: „Cel
nevointe i§i unge mintea §i leapada de la sine cugetanle patima§e tine loc de diacon. Cel ce
cuno§tinta celor adevarate stinge cuno§tinta cea mincinoasa tine loc de
lumineaza intru §i

preot. Iar eel ce cu sfintul mir savir§e§te cele despre cuno§tin|a Treimii celei inchinate tine loc
de episcop" (capitolul 21 al sutei a doua din cele despre dragoste). (n. aut)
316
Mai acelea§i le zice §i Teologul Grigorie, in Cuvint la Duminica cea noua: , J3umne-
zeu-Cuvintul nu vrea ca tu sa r&mii tot intru acelea§i, ci pururea a fi cu totul innoit. Daca pa-
catuie§ti, sa vrei a te intoarce! (...) Ieri ai fost comediant? Astazi arate-te privitor cu mintea!

Ieri - ocaritor, crud? AstSzi - graitor de bine §i blind. Ieri, batjocoritor? Astazi, inteleptitor.

Astazi, bautor de vin? Miine, bautor de apa. Astazi, benchetuind pe pat de filde§, uns cu mi-
resmele cele mai alese? Miine, culcator pe jos §i priveghetor. In loc de rizator, intelept; in loc

de impodobitor, prost [simplu, saracacios, n. m.]; in loc de trufa§ §i mindru, prost [smerit,
umil, n. m.] intru aratare; in loc de imbracat cu aur, strimtorat. Uitindu-te in jos, in loc de a-ti
inalta cerbicea! (...) Fa-te nou in loc de vechi §i prSznuie§te innoirile sufletului!" [...]

Iar marele Vasilie, tilcuind suprascrierea Psalmului 44: „!ntru sflr§it, pentru cei ce se pre-

fac", zice a§a: „Fiindca dumnezeie§tile cuvinte nu s-au 'sens pentru toji, ci pentru cei ce ur-
arata - precum socotesc -
meaza omului din launtru, suprascrierea «pentru cei ce se prefac» ii

pe cei ce poarta de grija pentru sine §i pentru sporirea nevointelor bunei-cinstiri de Dumne-
zeu." Caci aceasta este prefacerea cea prea-buna pe care o daruie§te dreapta Celui prea-inalt,

192
 Vezi insa - o cititorule! - ca Pavel vorbe§te de „chipul" lumii, ca sa arate
lesnicioasa stricaciune a lumii §i vremelnicia ei. Fiindca lumea nu este fru-
moasa, ci se inchipuie §i se fatarnice§te ca este astfel, pentru ca sa ne fure sim-
tirea §i sa ne amageasca. lar fapta buna are frumusete statornica §i nu-i trebuie
inchipuiri din afara §i impodobiri, aratindu-§i chipul sau eel firesc fara vreo
schimonosire §i fatarnicie. Deci noi, Cre§tinii, sintem datori sa nu stam, ci tot-

deauna „sa ne schimbam la fata" in privinfa faptei bune §i a cuno§tin|ei du-

hovnice§ti §i sa ne innoim pururea: din rau, sa ne schimbam intra bine; din cu-
no§tinta de jos, sa ne suim la cea de sus; §i, de la fapta buna mai mica, sa
sporim la cea mai mare.

spre a cerca voi care e voia lui Dumnezeu cea buna, bine-placuta ji

desavir§ita.

Fiindca mai sus a zis sa ne Tnnoim totdeauna cu fapta buna cu cuno§- §i

tinta, Fericitul Pavel adauga acum pricina pentru care e de folos aceasta mnoi-

re a mintii. §i zice ca trebuie sa ne innoim pentru ca „sa cercam voia lui Dum-
nezeu", adica sa cunoa§tem descoperit care este voia Dumnezeu. Fiindca
lui

eel ce-§i are mintea invechita de pacat §i de necuno§tin|a, acela nu cunoa§te

care este voia lui Dumnezeu, nici nu intelege ca voia lui Dumnezeu este ca

noi, Cre§tinii, sa vietuim cu smerita cugetare, cu saracie, cu plingere §i cu du-

rere de inima §i cu celelalte fapte iubite de Dumnezeu (mai ales cu cele cu-
prinse in Fericiri), care s-au legiuit in Sfinta Evanghelie.
Iar cine se va innoi dupa duh §i dupa minte, acela va cunoa§te care este voia
Domnului, dar nu precum o cuno§teau Evreii, care erau atirnati de Lege. Caci
Legea, de§i era voia lui Dumnezeu, nu era insa §i voia lui Dumnezeu bine-pla-
cuta $i desavir§ita fiindca voia y lui Dumnezeu nu s-a dat ca intii-povatuitoare, ci
numai a fost ingaduita, pentru neputinta Evreilor. Iar voie „desavir§ita §i bi-
ne-placuta" a lui Dumnezeu este Testamentul eel Nou al EvanghelieL
Poti Tnsa sa Tntelegi §i a§a zicerea aceasta a Apostolului, precum o
tilcuie§te marele Vasilie (hotanrea in scurt 276). Adica: Multe lucruri voie§te

pe care §i Fericitul David a simtit-o cind, gustind din bun&tatile faptei bune, tindea catre cele
urmatoare. Caci ce zice? „§i am zis: Acum am tnceput. Aceasta schimbare este a dreptei Ce-
lui prea-irralt." De aceea, eel ce spore§te intru fapta buna nu poate sa nu se schimbe, c^ci zice:
„Cind eram prune, ca un prune graiam, ca un prune cugetam, ca un prune soco team; iar cind
m-am f&cut barbat, nu le-am mai savir§it pe cele ale pruncului." §i iara§i, ftcindu-se bSrbat,
nu a incetat din lucrare, ci, uitindu-le pe cele trecute §i tinztnd c&tre cele dinainte, alerga c^tre
tel, catre darul chemSrii celei de- sus. Deci schimbarea este §i a omului din l&untru, ce se Tn-
noie§te din zi in zi. Pentru aceasta a zis §i Ieremia: „Arati-v& ogoare noi!" (capitolul 4, stih.3).
Vezi §i zicerea: „Innoiti-vS in duhul mintii voastre" (Efeseni 4:23). (n. aut)

193
Dumnezeu: unele fiindca e din fire bun §i indelung-rabd&tor pentru a noastra
facere de bine, care se numesc „bunfita|i", fiind pline de bunatatea de mi-
§i

lostivirea Lui, precum sint faptele cele bune, §i dumnezeie§tile daruri cu care
ne haraze§te §i toate bunatafile trupe§ti §i suflete§ti; iar altele le voie§te Dum-
nezeu cind se minie pentru pacatele noastre, care se numesc „rele", fiindca
pricinuiesc, din pricina neputin|ei trupe§ti, rautate §i durere celor ce le pri-
mesc, precum sint bolile, nenorocirile §i necazurile care vin ori de la oameni,
ori de la diavoli, ori de la firea cea stricata. Insa sfir§itul relelor acestora e

bun, pentru ca folosesc sufletului celui ce le patime§te cu rabdare §i cu

317
buna-multumire. Deci noi sintem datori sa urmam voilor bune ale lui
Dumnezeu, care privesc catre facerea de bine a aproapelui. Iar cele ce privesc
catre rautate sa nu le urmam, fiindca noi nu sintem slujitori spre cele rele §i
spre necazurile altora, ci puterile cele rele ale diavolilor. Deci tu, Cre§tine, so-
cote§te mai Tntii daca voia lui Dumnezeu este inainte-povafuitoare §i buna in

sine. Apoi, dupa ce vei cunoa§te ca este buna, socote§te daca este §i
bine-placuta, fiindca multe lucruri sint bune, dar nu sint bine-placute: caci ori
se fac la vreme necuvenita, ori de catre persoana necuvenita. De pilda: bine
este a tamiia cineva luiDumnezeu, dar imparatul Osie, tamiind, nu a bine-pla-
cut lui Dumnezeu, pentru ca nu i se potrivea lui sa tamiieze, mirean fiind, ci
preotilor (Cartea a doua Paralipomena, capitolul 26). Tot a§a, bun lucru era a
se incredinta ucenicilor Domnului tainele imparatiei, dar nu era bine-placut lui
Dumnezeu a se intimpla aceasta mai inainte de vr£mea cuvenita; de aceea a
zis lor Domnul: „Multe am a va spune, dar nu le putefi purta inca" (loan
16:12). Apoi, cind vei socoti ca voia lui Dumnezeu este §i buna §i bine-pla-
cuta, atunci sirguie§te-te a face voia lui Dumnezeu in chip desavir§it §i fara
gre§, precum se cere §i se cuvine. De pilda, voia lui Dumnezeu buna §i bi-

ne-placuta este sa miluie§ti; trebuie a§adar sa miluie§ti cu indestulare §i cu im-

bel§ugare, fiindca, de vei milui cu crutare §i cu scumpatate, milostenia ta nu
este masura implinita, ci neimplinita.

3 Caci, prin darul lui Dumnezeu ce mi s-a dot, spun fiecaruiu dintre voi
sa nu cugete maipresus si afar a de ceea ce se cuvine a cugeta,

317
Mai tntr-un glas dumnezeiescul Damaschin, imp&rtind in doua
cu marele Vasilie zice si

voia lui Dumnezeu: intru cea inainte-pov&tuitoare, dupa care Dumnezeu, fiindcS e bun, vo-
ieste cele bune, care se numeste si „bun&vointa"; §i in cea urm&toare, dup£ care, fiindcS e
drept, Dumnezeu Tng&duie a veni asupra noastra necazurile si p&timirile intimplate spre folos,
care se numeste si „departare" ori „slobozire'\ Iar p&catul nu e nici dup£ voia TntTi-pov^uitoa-
re a lui Dumnezeu, nici dupS cea urmatoare, ci este doar nasterea mai-nainte alegerii celei in-
rautajite a omului (vezi Cartea a doua despre credinfd, capitolul 46). Vezi si tilcuirea zicerii:
„(. . .) nici nu te abate de la El cind te mustra" (Evrei 12:5) §i subinsemnarea acesteia. (n. aut.)

194
 Marele Pavel, fiind smerit-cugetator, nu se nume§te pe sine vrednic de
crezare in nici o parte a scrisorilor sale, ci uneori pune ca mijlocitori „indura-
rile luiDumnezeu", precum a zis mai Tnainte, iar alteori, „darul lui Dumne-
zeu", cum zice acum, cind spune: Cre§tinilor, eu nu va vorbesc cuvintul meu,
ei cuvintul pe care mi 1-a mcredinjat darul lui Dumnezeu. §i care este acesta?

Anume ca nimeni dintre voi - fie ca e om de rind, fie stapinitor - „sa nu cu-
gete mai presus §i afara de ceea ce se cuvine a cugeta". §i - precum Domnul a
inceput invatatura fericirilor de la smerita-cugetare, zicind: „Fericiti, cei saraci
cu duhul" (Matei 5:3), adica smeritii-cugetatori - tot a§a §i Apostolul invata
aici mai intii despre smerita-cugetare. Iar ceea ce zice are aceasta intelegere:
fiecare Cre§tin se cuvine sa cugete, adica sa aiba cugetare Tnalta, dar spre a
cugeta cele cere§ti, ajungind cu mintea mai presus de lucrurile paminte§ti ale
lumii, iar nu spre a se mmdri impotriva oamenilor celor de un neam cu sine.

ci a cugeta spre afi intreg-intelept,

Zice: Noi, Cre§tinii, am primit de la Dumnezeu cuno§tinta §i cugetare, dar

nu pentru a le intrebuinfa intra mindrie, ci intra smerita-cugetare. Pavel a zis
nu cugeta smerit, ci se mtndre§te §i cugeta „mai
aceasta ca sa arate ca eel ce
presus de ceea ce se cuvine", este nebun §i ie§it din minte; iar eel ce cugeta
smerit, acela i§i are mintea mtreaga, §i pentru aceasta se zice ca este „in-
treg-intelept".

precum Dumnezeu i-a impdrtit masura credintei.

Dupa ce, mai a zis ca noi, Cre§tinii, nu se cuvine a cugeta mai presus
sus,
de cuviinja §i a ne mmdri, ci a fi Tntreg-Tntelepti §i smerit-cugetatori, Aposto-
lul arata aici cum trebuie a fi smerit-cugetatori, adica: socotind ca Dumnezeu
a dat fiecaruia dintre noi masura §i dar de credinta. Fiindca darurile pe care le

primeau pe atunci Cre§tinii ii faceau pe multi a se mindri, Pavel zice a§a:

Tocmai din aceasta pricina se cuvine ca tu, Cre§tine, sa fii smerit-cugetator,
fiindca Dumnezeu w
a impartit dar de credinta fiecaruia. Au doar isprava
aceasta este a ta? Ba, ci este dar al lui Dumnezeu; §i - fie mare, fie mic -
Dumnezeu ti 1-a dat.
Iar „credinfa" nume§te darul credintei cu care faceau ei minuni. Caci cre-
dinfa este de doua feluri: o credinta este din vointa noastra, dupa cum zice:
„Credinfa ta te-a mintuit" {Matei 9:22); iar alta credinfa este dar §i harazire a
lui Dumnezeu, prin care se fac minunile, a§a cum zice: „De veti avea credinta
cit un graunte de mu§tar, ve|i zice muntelui acestuia: Muta-te de aici acolo! -

195
§i se va muta!" {Matei 17:20). Pentru aceasta credinta
318
Domnul, zicind: „Adauga noua credinta!" (Luca 17:5).

4 Cad -precum intr-un trup avem multe madulare, iar madularele nu

au aceea§i lucrare -
5 a§a §i noi, cei multi, un trup sintem in Hristos, §ifiecare sintem
madulare unul altuia;

Cu asemanarea trupului §i a madularelor, Apostolul doboara Tnaltarea

mindriei. Zice: Caci - precum trupul este unul, dar are multe §i osebite ma-
dulare care savir§esc osebite fapte §i lucrari - tot a§a §i noi, Cre§tinii, un trup
sintem, avind cap pe Hristos. §i, iara§i, fiecare dintre Cre§tini este madular al
altuia; §i nu numai Cre§tinul eelmic este madular al Cre§tinului eel mare §i cu
dregatorie, ci §i Cre§tinul eel mare §i cu dregatorie este de asemenea madular
al Cre§tinului eel mic de nnd. Deci zice: Fiindca smteti madulare unul al-
§i

tuia, nu va mindriti unul asupra altuia, fiindca aveti trebuinta unul de altul,
319
precum §i madularele trupului au trebuinta unul de altul.

320
6 insa avind daruri osebite, dupa darul ce ni s-a dot. Daca avem
proorocie, aceasta ni s-a dat dupa masura credintei;

Vezi - o cititorule! - ca Apostolul nu a zis aici ca aveau daruri „mai mari"

fi „mai mici", ci „osebite", ca sa-i smereasca pe cei ce se mmdreau cu numi-

rea darurilor. §i nu a zis: „avem ispravi §i fapte bune", ci: „avem daruri ale lui
Dumnezeu", adica: Creatine, ceea ce ti s-a dat este dar, iar nu fapta buna a
ta. Deci, pentru ca sa-i smereasca pe cei ce se mmdreau pentru daruri, zice
ca acestea li s-au dat de la Dumnezeu; §i de aceea le §i nume§te „daruri". Iar
pentru ca sa-i indemne §i sa-i de§tepte pe cei lene§i, arata ca §i noi aducem

Despre credinta aceasta vezi §i subinsemnarea zicerii: „(...) incit ca sa mut §i muntii,
iar dragoste nu am, nimic nu sint" (7 Corinteni 13:2); §i subinsemnarea zicerii: „(...) ci cre-
dinta care este lucratoare prin dragoste" (Galateni 5:6). (n. aut.)
319
Iar Coresi zice ca patru lucruri se afla in trup: 1) unirea trupului, 2) osebirea partilor, 3)
osebirea luprarilor §i a partilor, 4) osebita a§ezare a partilor. §i acestea patru trebuie a fi §i m-
tru adunarea Cre§tinilor. (n. aut.)

Dupa Teodorit, zicerea: „avmd" se alatura cu cea de mai sus, astfel: „(...) a§a §i noi,
cei multi, un triip sintem intru Hristos, insa avind daruri osebite"; §i - dupa acela§i - acest
„insa" este de prisos. (n. aut.)
321
E lucru vrednic de nedumerire de ce Pavel nume§te aici „daruri" slujba, Tmpartirea de
milostenie, purtarea. de grija de bolnavi, dragostea §i celelalte, care sint mai mult fapte bune
decit daruri. Vei afladezlegarea nedumeririi acesteia la tilcuirea epistolei catre Filipeni, ca-

pitolul 1, stih 29. (n. aut.)

196
partea noastra ca sa luam aceste daruri dumnezeie§ti. Caci zice: Proorocia ni
s-a dat dupa masura credintei, fiindca, de§i darul este dar, el nu se da fiecaruia
la intimplare, ci - pe cit afla vasul credintei omului, ori mic, ori mare - atita

se toarna intr-insul, mai putin ori mai mult. Iar Apostolul a pus darul prooro
ciei mai intii, poate, fiindca nu a vrut a osebi darurile dupa marime, ori poate

pentru ca unii se mindreau anume intru acest dar. Dar cineva ar putea zice:
Daca se mindreau, cum de nu-i lipsea Dumnezeu de dar? Raspunsul la aceasta
e ca Dumnezeu nu-i lipse§te de dar pentru folosul norodului §i ca sa ne invete
sa nu-i judecam pe cei ce au darurile Lui, chiar daca pacatuiesc. Ca §i cum
Dumnezeu ne-ar zice: §i, daca Eu nu le dezbrac pe slugile Mele de darurile
Mele, tu cine e§ti ca sa-i defaimi? Vezi §i submsemnarea zicerii: „(...) toate
sint ale voastre, fie Pavel, fie Apollo" (1 Corinteni 3:21).

7 ori slujba - intru slujba;

Slujba este dar de deosebita iconomie, precum a fost aceea a celor §apte
diaconi. Prin „slujba" vei Tntelege insa §i fiecare lucru duhovnicesc. Deci -
dupa Fotie (in Amfilohia, intrebarea 263) - Pavel zice a§a: Daca cineva are
vreo slujba, sa ramina intru sluba aceasta (caci trebuie a se adauga graiul „ra-
mina", fiind de lipsa), §i sa nu caute alta mai mult, nici sa se mmdreasca lm-
322
potriva celui care nu are darul acesta, ci sa ramina primind ceea ce a luat.

ori eel ce invata - intru invatatura;

De asemenea, §i aici trebuie sa se adauge graiul: „sa ramina", adica: Daca

cineva este invatator, sa ramina intru invatatura! Deci - o cititorule! - daca

Inteleptul Fotie iti zice a§a: Nu te mira - o cititoruie §i §tiutorule de invatatura eli-
neascS! - dacS vezi ca Apostolul Pavel intrebuinteaza in scrisorile sale elipse, §i duhuri reto-
rice §i alteforme despre ziceri, §i despre silabe §i perioade de ale ritorilor §i autorilor Elini.
Pentru ca SlTntul Duh, care a dat Apostolilor darurile cele mari, le-a daruit §i pe acestea mici
§i proaste [fara insemnatate, n. m.], §i mai ales lui Pavel, pe care el le intrebuinteaza nu doar

ca ar fi ceva se seama, ci pentru ca sa-i ru§ineze pe cei care se f&lesc §i se mmdresc intru
acestea, aducindu-i la smerita cugetare §i la ascultarea fnvataturii §i a sfatuirii sale. Caci toate
cele ce aduceau oamenilor mmtuire ti erau Fericitului Pavel fara osteneala, §i de aceea el in-

trebuinteaza stihuri de ale poetilor, §i istorii de numai ca sa-i"

ale Elinilor §i nenumarate altele,
mintuiasca pe oameni. Pentru cS, de nu ar fi folosit aceste forme, cei semeti §i fara de minte
1-ar fi defaimat ca e neinvStat §i neputincios, precum §i acum multi netnv&tati, care nu inteleg

cele de acest fel, tl defaimS pe Pavel ca pe un om de rind. §i, macar c& ceilalti Apostoli nu au
intrebuintat decit rareori acest fel de forme, Pavel e destul ca sa arate ca §i acelora le-ar fi fost

lesne a le folosi, dacS ar fi voit. De aceea, unii din inteleptii mai noi 1-au numit pe Pavel „De-
mostene al Bisericii". (Vezi §i tilcuirea stihului 2, capitolul 11 al epistolei a doua catre Corin-
teni, §i la inceputul cartii catre cititor.) (n. aut.)

197
vei lua „slujba" in infelesul pe'ste tot cuprinzator, precum am zis, ai numarate
aici amindoua felurile slujbei acesteia; iar de vei intelege slujba osebita, vezi
cum Pavel a pus-o pe aceasta in intiia rinduiala, iar Tnvafatura Tntru a doua,

§
mindrim
man

S eel eemingiie -intru minguere;

Mingiierea este de invafatura, caci „invatatura" se nume§te in-

§i ea un fel

deob§te vorbirea despre toata inainte-hotarirea, iar mingiierea se intelege ca

inva{atura in parte §i osebita cind, prin cuvint, cineva pricinuie§te mingiiere §i

alinare sufletelor tulburate ori de scirba, ori de minie, precum este scris: „Bar-

bati frati, de este intru voi cuvint de mmgiiere catre norod, ziceti!" (Faptele
§ w w /•* ** A. _ a ._ _ _ _ A. ^ft*
-
, .

- cine mingiie sa ramtna intru mingnere,

.

Sion" (capitolul 48:27). Deci zice

folosindu-se de lucrul sau, fara a se mindri asupra altuia care nu are acest dar.

eel ce imparte - intru nevinovatie; eel ce apara - intru sirguinta;

Dupa ce, mai sus, a vorbit despre invatatura §i despre mingiiere, care sint

daruri suflete§ti, Apostolul vorbefte aici §i despre cele trupe§ti. Deci zice: Cel
ce imparte §i miluiasca
miluie§te pe
sa cu nevinovatie, adica
altii cu bogafie §i

cu imbel§ugare, fiindca a§a se cuvine a da cineva. Fiindca nici o fapta buna nu

ramine fapta buna daca nu se face in chip cuvenit; caci §i fecioarele acelea din

Evanghelie facusera milostenie, adica aveau untdelemn in candelele lor, dar

nu aveau destul §i cu imbel§ugare, §i de aceea s-au inchis afara de nunta §i

s-au osindit.
Dar §i acela - zice - care poarta de grija §i apara pe altii este dator a nu
face aceasta cu lenevire §i tiindavie, ci cu sirguinta §i cu osirdie. Iar a apara §i

a purta de grija pentru altiil inseamna a ajuta §i prin cuvint, §i prin osteneala

323
Apostolul folose§te §i aici o elipsa, zicerea fiind aceasta: „cel ce imparte sa imparts cu ne-
vinovatie, iar eel ce apara sa apere cu sirguinta" - dupa Fotie (Amfilohia, fntrebarea 263). (n. aut.)
324 Cre§tini sa miluiasca cu imbelf ugare, zicfnd
Apostolul Ti sfatuie§te §i in alta parte pe cfi

„cel ce seamana cu blagoslovenie, cu blagosiovenie va §i secera" (2 Corinteni 9:6). §i iarS§i:

tmbogafindu-va cu toata nevinova{ia" (2 Corinteni 9:1 1). §i Dumnezeu f&ga-

,,(. .) tntru toate
.

duie§te a ne milui cu mare mila: „§i te voi milui cu mila mare" (Isaia 54:7). De aceea - pre-

Dumnezeu ne miluiasca cu mare mila, zicind prin David: „Miluie§-

cum noi ne rugam lui sa
te-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta!" (Psalm 50)- tot cu mare mila se cuvine a-i milui p
noi pe fratii no§tri. (n. aut.)

198
 Si - de vreme ce Pavel a vorbit mai
imparfirea
miluiasca - tu dar, Creatine, daca nu ai bani ca sa miluie§ti, apara pe altii §i,

cu slujba §i puterea trupului tau, ajuta-i pe fratii tai care au trebuinta, cu

sirguinja insa, §i nu cu lenevire. Fiindca, sirguinta ce o arati pentru fratele tau,
325
o arati pentru tine insuti §i pentru mintuirea ta.

326
cel ce miluie§te - intru blindete;

Mai sus, Apostolul a zis ca se cuvine a imparti §i a milui „cu nevinovatie",

adica cu bogajie §i cu imbel§ugare. Apoi, fiindca multi miluiesc de sila §i cu
mihnire de inima, adauga aici §i zice: Cre§tine, daca miluie§ti cu bogatie §i cu
imbel§ugare, adauga la acestea blindetea, alinarea inimii §i stralucirea fetei
tale! Adica, atunci cind miluie§ti, sa nu te posomont, ca §i cum
arati mihnit §i

te-ai pagubi, ci sa te bucuri §i sa te vesele§ti, ca §i cum ai ci§tiga, caci cu puti-

327
nul pret al milosteniei cumperi cerul. Cel ce imparte se deosebe§te insa de
eel ce da milostenie; caci primul imparte celorlalti ceea ce ia, iar eel de-al doi-
9

lea face milostenie dintru ale sale.

9 dragostea -farafatarnicie,

Cu acest cuvint, Apostolul arata cum poate Cre§tinul sa le ispraveasca pe

toate cite a zis mai sus, caci zice: Dragostea sa fie la voi, Cre§tinii, fara fatar-
nicie! - lipsind graiul: „fie'\ dupa Fotie. Caci - daca dragostea lor va fi nefa-
Jarnica §i nemincinoasa, ci adevarata §i curata - negre§it Cre§tinii vor ispravi

Iar Teodorit zice ca eel ce apara se cuvine a apara cu sirguinfa, adica a nu fi blind §i a
rabda cind sint nedreptatiti altii, findca aceasta nu este insu§ire a blindetii (la tilcuirea zicerii:
„blind", de la 1 Timotei 3:3), (n. aut)
§i aici Apostolul a foiosit de asemenea o elipsa, caci lipse§te graiul „miluiasca", adica:
Cel ce miluie§te sa miluiasca tntru blindete. (n. aut.)
327
Acela§i Apostol porunce§te §i in alta parte Cre§tinilor sa nu miluiasca cu scirba, ci cu
bucurie, zicind: „(...) nu din scirba ori din sila, caci Dumnezeu ll iube§te pe datatorul blind"
(2 Corinteni 9:7). De aceea zice §i dumnezeiescul Hrisostom ca cel ce se scirbe§te cind milu-
ie§te nu miluie§te, ci este crud §i fara omenie: „Cati, daca te doare, nu miluie§ti, ci e§ti crud §i
fara omenie! Fiindca, daca pe tine te doare, cum vei putea sS-1 ridici pe saYacul ce zace in
scirba? Caci cine, dobindind imparatie, este posomont? Caci cine, primind iertarea pacatelor,
ramfne in intristare?" (cuvintul 21 la Epistola catre Romani). Inca §i Sirah zice: „Intru toata
darea, imblinze§te-ti fata ta!" (capitolul 35, stih 9). Iar Proorocul Isaia zice: „De vei lua de la
sine-ti asuprirea, amenintarea §i da celui fiamind piine §i sufletul cel sme-
graiul cirtirii §i vei
rit il vei indestula, atunci va rasan Tntru intuneric lumina ta, §i intunericul tau va fi ca amiaza

zilei" (58:9, 10). §i baga de seama ca cel ce miluie§te cu sutlet lin §i vesel e indemnat de bu-

curia aceasta §i spre a milui cu boga|ie §i cu Imbel§ugare. (n. aut.)

199
lesne toate cele de mai sus, fiindca si eel ce miluieste va milui cu blindete, si eel
va imparji cu imbelsugare, socotind ca lui insusi isi imparte;
ce imparte la altul

si eel ce apara pe altul ll va apara cu strguinfa si cu osirdie, ca si cum s-ar apara

pe sine-si, si toate celelalte le va face de asemenea cu dragoste frateasca.

urindraul,

despre dragoste si fiindca dragostea poate fi si vatama-

Fiindca a vorbit
toare, precum iubirea tilharilor si a celor ce iubesc trupeste, Pavel adauga aici

urasca din inima rautatea. Caci smt mulfi Crestini care

ca Crestinii trebuie sa
rea inima, adica o poftesc cu inima, si de aceea
nu fac relele, dar au fapta in

Apostolul le zice acestora: Crestinilor, eu cer de la voi nu numai a nu face

fapta rea, ci si a uri rauta|ile cu inima si cu sufletul vostru, ca, precum trupul

pacatului, a§a sa fie curata de pofta pacatului §i inima

vostru e curat de fapta
ca eel ce v-am zis mai sus sa aveti dragoste
voastra. Deci, sa nu socotiti eu,
cuvint sa aveti dragoste intre voi ca sa va
nefatarnica, va indemn cu acest

ajutap:unul altuia la cele rele! Nicidecum! - ci mai va indemn sa socotip

ales

ca vreau cu totul dimpotriva, adica sa fiti atit de despartiti de cele rele, tncit nu
numai sa va departati de fapta raului si a pacatului, ci inca §i de pofta raului, si

cu cugetul vostru, si cu inima.

lipindu-va de lucrul bun,

numai cineva de rau, ci trebuie a lucra

Nu e destul pentru mintuire a fugi
dupa cea „Fereste-te de rau, si fa binele!" {Psalm
binele si fapta buna, scrisa:

dupa mai sus Crestinilor sa urasca raul,

36:21). De aceea si Pavel, ce-le-a zis
bun, adica nu numai din launtru, cu
acum le cere si sa se lipeasca de lucrul eel
sa pofteasca binele acesta si fapta buna.
inima si cu sufletul, sa iubeasca si

Caci aceasta insemneaza zicerea: „lipindu-va", fiindca siDumnezeu, unind

dragostea barbatului §i a femeii, zice: „De aceea, va lasa omul pe tatal sau si
pe maica sa si se va lipi de femeia sa" (Matei 19:5).

10 cu iubirea defrafi unul catre altul fund iubitori,

Zice: Crestinilor, mai sus v-am poruncit a va iubi unii pe alt;ii, si sinteti

toti sinteti frapl, nascindu-va to|i dintr-un mitras

datori a face aceasta, fiindca
[pintece, in elineste, n. m.], adica din sfinta scaldatoare si din una si aceeasi

de nevoie sa ave^i intra sine-va dragoste

maica, Sfinta Biserica. Deci e drept si

328
aceea a zis Coresi ca dragostea Crestinilor trebuie a fi simpla, frateasca, grabnica,
De
fierbinte, iubitoare de Dumnezeu, fara de cT§tig, Ura de mmdrie. (n. aut.)

200
§i iubire frateasca, pentru ca fratia, adica rudenia frateasca, din iubire §i din
dragoste se cunoa§te ca este fratie. La rindul ei, iubirea §i dragostea se face §i

se tine de la fratie, adica de la rudenia frateasca.

5 3 7 3

dindu-va intiietate unul altuia cu cinstea,

Aici, Apostolul invata chipul in care poate ramine statornica iubirea de

frati intre Cre§tini, §i zice: Fratilor, de voiti a fi totdeauna iubitori de frati, tn-
timpinati-va unul pe altul cu cinstea §i cu primirea! Caci aceasta insemneaza
zicerea: „dindu-va intiietate", adica fiecare sa-1 cinsteasca pe celalalt mai ina-
inte de a-1 cinsti acela pe el.

329
11 nu lenevo§i cu osirdia,

Fiindca multi par a-i iubi pe ceilalti cu mintea §i din inima, dar prin fapta
nu dau mina de ajutor fratelui lor aflat in nevoie, Apostolul porunce§te aici,

zicind ca nu se cuvine a iubi Cre§tinii pe fratii lor numai cu mintea §i cu un

gol cuvint, pe linga aceasta, trebuie a se apara unul pe altul §i a nu se le-
ci,

nevi, ci a se sirgui sa ajute §i prin fapte pe fratii lor cei ce au trebuinta. La fel
porunce§te §i loan eel iubit, zicind: „Fiii mei, sa nu iubim numai cu cuvintul §i
cu limba, ci cu fapta §i cu adevarul!" (1 loan 3:18).

fierbind cu duhul,

Ca §i cum s-ar nedumeri vreun Cre§tin la cele zise inainte §i ar intreba: §i

cum putem - o Fericite Pavele! - a nu fi lenevo§i cu osirdia? La aceasta ras-
pund ca din partea SfTntului Apostol, care ar zice: Va veti face nelenevo§i,
fratii mei, daca veti fierbe cu duhul, adica daca veti fi de§tepti, osirdnici §i

fierbinti. Vezi ca Apostolul, dupa ce a numarat multe chipuri ale faptei bune,
aici a zis: „cu duhul fierbind"; caci eel ce va savir§i faptele bune zise mai-na-
inte, acela trage la sine §i darul Sffntuiui Duh §i, infocindu-se de acesta, fierbe
330
§i clocote§te ; precum, dimpotriva, eel ce nu face bunatatile mai sus zise,

329
§i aici se vede ca lipse§te imparta^itorul grai „fiind", ca sa fie potrivita fraza cu zicerea:
„avind". (n. aut.)
Pentru aceasta, §i marele Vasilie, intrebat fiind cine este eel ce „fierbe cu duhul", ras-
punde ca este „cel ce face voia lui Dumnezeu cu osirdie infocata, cu pofta neobosita §i cu
sirguinta neostenita, mtru iubirea Domnului nostru Hristos Iisus, dupa cea scriszi: «tntru po-
runcile Lui va voi foarte» (Psalm 111:1)". A§a era acel dumnezeiesc Apostol [Apollo, n. m.]
care, „fierbind cu duhul", vorbea §i invata cu amaruntul in Efes despre Domnul, precum se
scrie in Fapte (Faptele Apostolilor 18:25). Pentru aceasta, vrind sa arate ca totdeauna trebuie

201
 !

acela raceste ori - mai bine zis - stinge desavfrsit darul Sfmtului Duh. De
aceea, acelasi Apostol porunceste in alta parte, zicind:
si „Duhul sa nu-1 stin-
geti!" (1 Tesaloniceni 5:19).

slujind Domnului,

Cind tu, Crestine, esti iubitor de frafi, cmd cu fa# lina, cind ai
miluiesti
dragoste si toate celelalte fapte
bune pe care le-a numarat mai sus Apostolul,
atunci sa stii ca slujesti Domnului, precum zice aici Sfintul
Pavel. Pentru ca
Domnul primeste la Sine-§i toate bunatatile pe care le faci fratelui tau, ori -
mai cu adevarat a zice - p!e insuji. §i, ca si cum le-ar fi luat El Insusi si
Lui I
s-ar fi facut bine, asa i|i va da plata intru lmparatia Sa. lata
unde a suit Ferici-
tul Pavel cugetul aceluia care savirseste faptele bune zise mai sus, zicind
ca
acela slujeste lui Dumnezeu Insusi

12 bucuiindu-va intru nadejde,

Fiindca a cerut,Crestinilor sa faci bunatatile zise mai sus, fapte cu anevoie

de ispravit, adica: cheltuiala de bani, osteneala trupeasca, strguinfa,
mvafatura,
aparare si celelalte - Pavel le arata acum ca vor ispravi acestea cu lesnire
dacS
vor avea in inima lor nadejdea rasplatirii ce va sa fie, bucurtndu-se
si veselin-
du-se cu aceasta; pentru ca nadejdea bunatatilor viitoare lmbarbateaza
sufletul
omului, facindu-1 mai mdraznet intru primejdii si osteneli.

rabdind intru necaz,

Aici, Apostolul arata si alte bunatafi mart pe care le dobindesc Crestinii

din nadejdea bunatatilor ce vor sa fie. Caci ei se fac mai Tngaduitori mtru rfib-
darea necazurilor si a ispitelor, si prin aceasta dobindesc chiar din viafa
aceasta cununi si daruri, inca mai inainte de a dobindi bunatatile acelea.

"— *

ingaduind intru rugaciune.

Dumnezeiasca §i sfinfita rugaciune le este Cre§tinilor de mare ajutor spre a

ispravi faptele bune pe care le-a numarat Apostolul. Despre
aceasta zice aici

a aprinde in launtrul sufletelor noastre focul Duhului §i osirdia spre fapta bunS, §i Dumnezeu
a poruncit in Legea Veche: „§i a gr£it Domnul c^tre Moisi, zicind: (...) Aceasta e rinduiala ar-
derii de tot: arderea de tot sS ramM pe vatra jertfelnicului toata noaptea, pinS diminea{a; §i
focul jertfelnicului sa arda pe el §i sa nu se sting*" {Levitic 6:8, 9). Vezi §i zicerea: ,JDin
Dumnezeu

202
Pavel. §i nu a zis simplu: „va vefi ruga", ci: „ingaduind intra ragaciune", caci,
de§i tu, Cre§tine, nu iei Tndata cererea ta de la Dumnezeu, a§teapta §i Tngaduie
331
intru rugaciune §i vei lua ceea ce ceri!

13 Facefi-vH parta$i la trebuintele Sfintilor,

Mai sus, Pavel a zis

ca eel ce miluie§te trebuie sa o faca intra blindete, cu
acest cuvint indemnindu-i pe Cre§tini sa miluiasca fara osebire, §i pe cei cre-
dincio§i §i cinstitori de Dumnezeu, §i pe cei necinstitori. Iar acum ii indeamna
deosebi pe Cre§tini sa-i miluiasca pe cei de o credinta cu din§ii, bine-cinstitori
de Dumnezeu, caci pe ace§tia ii nume§te „sfinti". §i nu a zis: „dati cele de tre-
buin|a lor", ci: „imparta§iti-va", aratmd ca milostenia catre cei credincio§i este
negustorie §i ci§tig ob§tesc, §i a celor ce o iau, §i a celor ce o dau. Pentru ca
voi - zice - care miluiti, le dati lor bani, iar aceia care sint miluiti va dau voua
inapoi cerul §i indrazneala catre Dumnezeu. §i nu a zis: „faceti-va parta§i spre
indestularile sfintilor", ci: „spre cele de trebuinta" ale lor, pentru ca astfel sa te
induplece pe tine, Cre§tine, sa-i miluie§ti. Caci cum nu este fapta ca de fiara §i

fara de omenie a acelor Cre§tini care nu-i ajuta pe fratii lor de o credinta la
trebuinfele §i nevoile lor?

vinind iubirea de strainL

Pavel nu a zis: „intrebuintind iubirea de straini", ci: „v!nind-o", cu cuvin-

tul acesta inva|indu-ne sa nu a§teptam sa vina la noi §i sa ceara cei ce au tre-
buin|a, §i abia atunci sa-i miluim, ci noi sa alergam §i sa-i vinam pe aceia,
aflindu-i ca pe un bun vinat, §i sa-i miluim, precum facea Avraam §i nepotul
sau Lot. Caci despre Avraam se scrie ca, „vazind (pe cei trei Barbati), a aler-
gat spre intimpinarea lor de la u§a cortului sau, §i s-a inchinat pina la pamint
§i a zis: Doamne, de am aflat har tnaintea Ta, sa nu treci pe linga sluga Ta, ci
sa se ia apa §i sa se spele picioarele Voastre §i sa Va racoriti de calatorie"
5
pamint
Domnilor, abateji-va la casa slugii Voastre, sa popositi §i sa spalati picioarele
Voastre (...) §i ei au zis: Ba, in ulita vom poposi. Si i-a silit pe ei si s-au abatut

Pentru aceasta, §i Domnul, ca sS-i induplece pe oameni sa Tngaduie fntru rugSciune '
§i

sS nu se strimtoreze, le-a zis pilda judecatorului si a vaduvei care-1 ruga sa-i faca dreptate din
partea potrivnicului ei, §i care, suparindu-I prin rugaciunea cea deasa, 1-a tnduplecat m sftr§it
sS-i implineasca cererea {Luca 18). Vezi §i in inainte-cuvintarea adunarii sfintitelor rugaciuni
[Apantisma, n. m.], cea din nou tiparita, unde mult vorbesc despre aceasta. (n. aut.)

203
la dinsul" (Facerea 19:1-3). Pentru aceasta a zis §i Apostolul, in Epistola ca-

tre Evrei: „Iubirea de straini sa nu o uitati, caci prin aceasta unii, fara sa §tie,

au gazduit Ingeri" (Evrei 13:2). Vezi §i subinsemnarea zicerii: „Va imbrati§a-

za pe voi Gaius, gazda mea." (Romani 16:23).

14 Binecuvtntati-i pe cei ce va gonesc, binecuvintati-iy §i nu-i blestemati!

Dupa ce i-a invatat pe Cre§tini despre dragostea unuia catre altul, dumne-
zeiescul Apostol ii invata acum §i cum se cuvine a se purta cu vrajma§ii lor. §i
nu a zis: „nu fiti pomenitori de rau, fratii mei, nici nu va razbunati asupra ce-
lor ce va nedreptatesc", ci a zis ceva mult mai mare: „binecuvintati-i" - adica:
„graiti-i de bine". §i a adaugat aceasta: „§i nu-i blestemati", ca sa ne invatam
noi, Cre§tinii, a nu fi pomenitori de rau §i a nu-i blestema pe fratii no§tri.
Fiindca eel ce, pentru Hristos §i pentru porunca lui Hristos, ii binecuvinteaza
§i-i graie§te de bine pe cei ce ii prigonesc, acesta arata ca se bucura patimind
pentru Hristos, Cei ce este iubit de el. Iar eel ce-i blestema pe cei ce il prigo-
nesc arata ca nu se bucura patimind pentru Hristos §i, prin urmare, arata ca
332
nu-L iube§te pe flristos.

75 A va bucura cu cei ce se bucura §i a plinge cu cei ce pling,

Pavel a folosit aici aceste graiuri nearatatoare, adica in loc de: „bucu~
rati-va!" §i de: „plmgeti!". Caci cu adevarat mare §i viteaz suflet trebuie sa
aiba cineva nu numai pentru a nu zavistui bunatatile fratelui sau, ci §i pentru a
se bucura cu eel ce se bucura, §i spore§te §i se iscuse§te in faptele cele bune,
caci bucuria aceasta arata cu covir§ire ca sufletul este slobod de toata zavistia.
Fiindca mai mare lucru este a se bucura cineva cu cei ce se bucura decit a
333
plinge cu cei ce plmg. Caci insa§i firea ne invata a plinge, facind pe prune

332
IncS §i Domnul ne porunce§te: „Iubiti-i pe vr3jma§ii vo§tri, binecuvtntati-i pe cei ce v&
blestem^, faceti bine celor ce v& ur^sc §i rugati-vS pentru cei ce va bintuiesc §i va prigonesc"
(Matei 5:44). (n. aut.)
333
MScar ca a se bucura cineva impreuna cu cei ce se bucura este un lucru mai mare decit
a plinge impreuna cu cei ce pling, aceasta din urmii e insa un lucru mai bun §i mai folositor de
suflet decit a se bucura impreuna cu cei ce se bucur& cu bucurie trupeasca sj lumeasca, pre-
cum adevere§te Ecclesiastul, zicind: „Mai bine este a merge cineva in casa de plingere,' clecit

in casa de ospat" (Ecclesiast 7:2). §i baga de seama ca Apostolul a luat zicerea aceasta de la

inteleptul Sirah, care zice: „Nu te lipsi de cei ce pling §i intristeaza-te cu cei intristati !" (capi-
tolul7:36).
InsS aici poate ca s-ar nedumeri cineva pentru ce Dumnezeu, prin Isaia, porunce§te sa ne
mihnim pentru noi insjne: ,J,lihniti-va pentru voi in§iv8!'\ iar Pavel zice s& ne mihnim pentru

204
sa plinga Tndata ce se naste si tragmdu-i pe oameni spre milostivire pentru ne-
norocirea altuia. Insa Apostolul ne Tnvata sa le facem pe amindoua: si sa ne
bucuram Tmpreuna cu cei ce se bucura, si sa plmgem Tmpreuna cu cei ce
pling, adica: sa avem o asezare nezavistnica pentru sporirea si buna-norocire a
fratilor nostri si,de asemenea, sa avem cunostinta Tmpreuna-patimitoare Tntru
nenorocirea si primejdia lor, mihnindu-ne si durindu-ne pentru necazurile ce-
lorlalti, pina si pentru ale prigonitorilor si vrajmasilor nostri.

16 aceia§i lucru unul altuia cugetind,

Aici, Apostolul Pavel Tnvata iarasi despre smerita cugetare, caci in Roma,
ca Tntru o mare si Tmparateasca cetate, se afla boala si rautatea mindriei. Iar

mtelegerea zicerii este astfel: Tu, Crestine, te socotesti pe sine-ti mare? Atunci
socoteste-1 si pe fratele tau la fel de mare ca si tine! Smerit si mic Tl socotesti
pe fratele tau? Socoteste-te asemenea, adica smerit si mic! In acest
si pe tine

chip, cu aceasta cugetare, vei potrivi toata nemtocmirea si neasemanarea din-

tre tine si fratele tau. §i nici pe sine-ti nu te vei socoti covirsitor si mare, nici

pe defaima ca pe un sarman si mic,

fratele tau nu-1 vei ci-1 vei cinsti ca pe
unul deopotriva cu tine, precum te cinstesti pe sine-ti.

necugetind cele inalte, ci cu cei smeriti impreuna purtindu-va.

Aici, Pavel Tnvata Tn ce chip pot savTrsi Crestinii ceea ce a zis mai sus,

anume a cugeta aceeasi unul pentru altul. Deci zice ca pot savTrsi aceasta daca
vor goni mTndria si nu vor mai cugeta pentru sine cele Tnalte, ci se vor „purta
Tmpreuna" - adica se vor pogorT si vor umbla Tmpreuna, simplu - cu cei sme-
riti si le vor da mTna de ajutor si fratilor lor cei prosti [umili, n. m.] si
lesne de

defaimat. Adica trebuie sa le poarte de grija nu prin mijlocirea altor oameni, ci

ei Tnsisi, precum si tatal poarta de grija fiilor sai si capul madularelor trupului.

altii!? Marele Vasilie dezleagS aceasta nedumerire, tilcuind zisa lui Isaia §i zicind asa: ^ericit

este eel ce-§i are sufletul curat, neavind pricina de intristare, dar, pentru dragoste, nu cauta de

sine, ci patimeste Tmpreuna cu madularul ce patime§te §i se Tntristeaza §i plinge Tmpreuna cu cei

ce plTng, dupa cum zice Apostolul. (...) Iar de nu este cineva Tntru acest fel [curat cu sufletul

adica, n. m.], ci se tavaleste Tntru ale sale pacate, acesta sa se Tntristeze pentru sine, biruit fiind

de vrajmasul care Tl lupta. [...]" Asadar - dupa cuvintele acestui dumnezeiesc parinte - dreptul
trebuie a se Tntrista pentru altii, iar eel ce pacStuie§te trebuie a se Tntrista pentru sine.

marele Tntre Parinti Varsanufie tTlcuie§te aceasta zicere a§a: „A se bucura cu eel ce se
Iar
bucura este a se bucura Tmpreuna cu cei ce savTr§esc fapta buna cea dupa Dumnezeu §i care se
veselesc cu nadejdea bunatatilor viitoare. Iar a plTnge cu cei ce plTng este a Tmpreuna-patimi
cu cei ce pacatuiesc, Tntru pocainta pacatului, Tn Domnul nostru Hristos Iisus." (n. aut.)

205
 334
Nu va faced intelepti de sine-va!

Zice: Sa nu socotiti - o fratii mei Cre§tini! - ca va sinte^i de ajuns voua in-

§iva §i nu aveti trebuinta de a fi sfatuifi de altii, care sa va aduca aminte de
ceea ce se cuvine sa faceti. Caci Proorocul Isaia fi ticalo§e§te pe cei ce se so-
cotesc intelepti §i pricepuji de sine, zicind: „Vai celor priceputi de sine-§i §i

maintea loru§i §tiutori!" (capitolul 5:21). De aceea, oricit de injelept ar fi ci-

neva, de va socoti ca nu are trebuinta de sfatul altuia, este mai fara de minte
decit tofi. Caci, de multe ori, nici Tnteleptul nu infelege ceea ce se cuvine; §i,

dimpotriva, de multe ori eel neinjelept poate mjelege §i afla ceea ce se cuvine.
Astfel, §i marele Moisi, de§i vorbea impreuna cu Dumnezeu, a avut trebuinfa
de sfetnic §i a ascultat de barbarul socru al sau, Ietro. De aceea mustra §i So-
lomon pe acela ce se socote§te pe sine-§i mjelept, zicind: „Daca vezi vreun
4

om care se crede intelept de sine-§i, sa nadajduie§ti mai mult de la un nebun

335
decit de la dinsul" {Pilde 26: 12).

17 Nu rasplatiti nimanui rau pentru rault

Aici, Apostolul invaja sa nu se razbune Cre§tinul asupra nimanui, §i zice:

Daca tu, Cre§tine, ll invinuiefti pe eel ce Ji-a facut rau, de ce te faci vinovat

334
Apostolul a luat zicerea aceasta de la Solomon, care zice: „Nu fiji intelepti de sine-va!"
(Pilde 3:7). Iar marele Vasilie - intrebat fiind de ce Apostolul zice aici sa nu fie Cre§tinii in-
telepti de sine-§i, iar in alta parte zice: „Nu fiji neintelepfi!" (Efeseni 5:17) - rSspunde la

aceasta intrebare ca neintelept este eel ce nu pricepe voia Domnului, iar mfelept de sine-§i
este acela care, urmind cugetarilor sale, nu urnbia dupa credinja, in urma graiului lui Dumne-
zeu. Deci, de voie§te cineva a nu fi nici nebun, nici intelept de sine-§i, este dator sa inteieaga
voia Domnului cu credinta intru Dinsul §i sa urmeze intru frica lui Dumnezeu Apostoiului, ce
zice: „Noi surpam cugetarile §i toata inai|area ce se ridica Tmpotriva cuno§tintei lui Dumnezeu
§i robim toata mtelegerea spre ascultarea lui Hristos" (2 Corinteni 10:4,5). (n. aut.)
CSci omul este din fire neimplinit §i nu poate Intelege de sine-§i toate cele ce se cuvin,
avind numaidecit trebuinta, spre implinirea neimplinirii lui, de sfat de la altii, chiar de ar fi

aceia mai mici. Pentru aceasta tf zis dumnezeiescul Hrisostom: „Multe nu §tie firea omeneasca
§i multi, fiindca li s-a p&rut ca nu au trebuinta de sfatul altora, au ales mai bine a-§i vinde fo-
losul socotintei decit a primi sfStuirea §i a-§i indrepta gre§eala, au ales mai bine a nu §ti decit
a primi sa inyete, ne§tiind ei ca nu e invinuire a invata, ci a nu §ti; ca nu e invinuire a invafa,
ci a fi intru pacat, caci se poate intr-adevar §i de la un om mic §i prost [simplu, neinvajat, n.
m.] a afla ceva din cele trebuincioase, care nu s-a aflat la eel injelept §i mare. Astfel, price-
pind aceasta, Moisi I-a ascultat cu toata blindetea pe slujitorul de idoli (adica pe socrul sau),
care i-a zis: Asculta-ma, §i te voi sfatui!" (cuvintul 13 catre cei ce-1 invinuiau pentru marimea
inainte-cuvintarilor). Zice insa §i ob§teasca parimie [pilda, n. m.]: „Ceea ce n-a nimerit inte-
leptul, aceea a aflat copilul ." (n. aut.)

206
de aceeasj invinuire, cautind sa faci §i tu rau altuia? §i - daca acela, rau fiind

el, Ji-a facut rau - de ce rivnesti rautatea lui §i voiesti a-i face rau §i tu? §i
vezi -o cititorule! - ca Apostolul nu a zis sa nu rasplatim cu rau credincio-
sului Crestin, ci nimanui de ob§te, ori pagin, ori eretic si oricare altul de ar
fi. (Vezi §i tilcuirea la stihul 15, capitolul al 5-a al epistolei Tntii catre Te-
saloniceni.)

Purtati grija de cele bune inaintea tuturor oamenilor!

*

Chiar aceasta e ceea ce zice Domnul in Evanghelie: „A§a sa lumineze lu-

mina voastrS inaintea oamenilor (...)" {Matei 5:16), §i mai ales ceea ce zice
Solomon: „Gindeste mai inainte cele bune inaintea Domnului si a oame-
nilor!" (Pilde 3:4). Iar cu cuvintele acestea Apostolul ne porunceste noua,
Crestinilor, sa nu vietuim cu slava de§arta, dupa plScerea §i lauda oamenilor,
pentru ca acesta e mare pacat §i Proorocul blestema pe cei ce plac oameni-
lor, zicind: „Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor" (Psalm

52:1). §i Apostolul ne inva$a sa nu dam prilej celor ce cauta a ne invinui,

nici sa pricinuim vreun pScat §i sminteala, prin cuvinte ori prin fapte, cre-
dincio§ilor sau necredinciosilor, precum zice §i in alt loc: „Nu fi|i piatra de
poticnire nici Iudeilor, nici Elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu" (7 Corin-
teni 10:32). Deci - in scurt a zice - Apostolul cere de la noi sa avem, prin
aceasta purtare de grija a celor bune, via|a nesmintitoare §i neimpiedicatoa-
re, fiindca mul^i sint cei ce pindesc viafa noastra §i cauta sa afle vreo me-

teahna ca sa ne invinuiasca. if

18 Daca este cu putinta, pe cit sta in puterea voastra, fiti in pace cu toti

oamenii.

Bine a zis Apostolul aici: „de este cu putinta", fiindca de multe ori nu pu-
tem avea pace cu toji, atunci cind pricina este pentru buna-cinstire de Dumne-
zeu sj credinja, sau pentru porunca lui Dumnezeu si pentru ajutorul celor ce
sint nedreptafiji. Deci zice: Tu, frate, fa ceea ce poti din partea ta, si nu da ni-

manui pricina §i prilej de gilcevi §i de tulburari. Iar daca vei vedea ca buna-
cinstire de Dumnezeu se vatama si se razboieste de cei potrivnici, sau ca po-
runca lui Dumnezeu este defaimata §i caicata invederat, stai §i lupta-te vite-
je§te pentru adevar, vrajma§uind nu omul, ci paginatatea si rautatea lui! Iar de
om sa-ti fie mila §i sa por|i grija de mintuirea lui! Astfel, lucrul acesta, ce pare
a fi cu neputinta, se poate face, daca din partea ta vei fi in pace cu oamenii §i

te vei lupta numai impotriva paginata^ii §i a nedreptafii lor.

207
 Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci dad loc urgiei (lui Dumnezeu),
19
Zice
caci scris este: „A Mea este razbuna
Domnul" (Deuteronomul 32:35).
[sa nu va faceti singuri dreptate, n.
Zice: Voi, Cre§tinii, sa nu va razbunati
urgia lui Dumnezeu, pentru ca El sa Se razbune
m.], ci dati loc si lasati totul la
asupra acelora ce v-au nedreptatit sau
[sa rasplateasca, sa faca dreptate, n. m.]
v-au facut rau. Caci, daca va razbunati voi, nu va va mai razbuna Dumnezeu;
razbuna, Dumnezeu Se va razbuna negresit mai amar si
iar daca voi nu va veji
Moisi
cuvintul aceluia. Inca si Proorocul Ieremia zice ca „izbinda este de la Dumne-
Apostolul zice acestea pentru ca sa mingiie pe cei
zeu" (capitolul 50:15). Insa
care nu doresc nimic altceva decit a vedea razbunarea asupra
mici la suflet,

vrajma§ilor lor.

336 aceasta a§a: „Cel ce se razbuna singur opre§te razbunarea

Procopie ,ttlcuie§te zicerea
celor ce fac nedreptati, §i taie §irul dumneze-
[pedeapsa, n. m.] lui, Dumnezeu, care urmeazSL

ie§tii pronii" (foaia 927 a celor cinci carti).

dumnezeiescul Ambrozie (in cartea a datoriilor preote§ti, capitolul 37) zice a§a:
intTi
Iar
Caci razbunarea nu e lucru de barbatie, ci de neputinta
„De ce voiti a va razbuna, Cre§tinilor?
§idetemere." . . .

pe iube§te e lucru al tarn, iar

Iar dumnezeiescul Hrisostom zice „ca a iubi cineva
eel ce-1

darului". Iar de nu te dumire§ti pentru ce dumneze-

a-1 iubi pe vrajma§ul sau este lucru al [. .] .

este „lucru al darului", de vreme ce §i cei de alt

iescul Hrisostom a zis ca a iubi pe vrajma§ul
rSspunde marele Atanasie (in Cuvintul al doilea asupra
neam au sSviftit aceasta, vezi ce
ce lucreaza faptele bune §i Elini este osebire, c*ci Cre§ti-
minilor), care zice ca intre Cre§tinii
Elinii cu siava cu mindrie §i de aceea, impreuna cu
ji lucreazS fapta buna cu smerenie, iar §i

fapta buna, ei aveau impletita §i rautatea (la Coresi).

ce Tnseamna zicerea: „da|i loc urgiei", raspunde ca aceas-
Iar marele Vasilie, fiind mtrebat
dup£ cum s-a scris: „Celui ce te bate peste falca dreapta, sa
ta este a nu sta Tmpotriva raului,
„C!nd va gonesc dintr-o cetate, fugiti intr-alta!" (din hotanrile pe
i-o intorci §i pe cealalta!" §i:

scurt, 144). (n. aut)

337
mari la suflet, care vor a se mintui, nu se cuvine a-i da pe
Caci Cre§tinii cei adevarati §i

vrajma§ii lor, pentru ca sa se r£zbune, spre osinda §i judecata lui Dumnezeu, precum fac unii

care zic pentru vrajma§i: Sa-§i gaseasca pedeapsa de la

Cre§tini neintelepti §i mici la suflet,

cuvine razbunarea far* dragoste §i ftra scop bun, ci cu scopul §i

Dumnezeu! Caci nu se a lasa
mai rau asupra lor Dumnezeu. Acest lucru este mai rau decit
socotinta de a lasa sa Se razbune
Dumnezeu, pedepse§te §i Se
a-i pe vrajma§i
da m
judecata §i pedeapsa de moarte, caci ctnd

cuiva, face aceasta cu covir§ire, de§i cu dreptate, dindu-1 pe acela la munca

razbuna asupra
Pavel: „!nfrico§at lucru este a cadea cineva in mtinile
cea vesica. Pentru aceasta zice §i

§i Hrisostom zice: „Cine dintre oameni poate pedepsi

Dumnezeului celui viu!" {Evrei 10:31).
potop a pierdut atTta neam? §i cind, dupa putin,
a§a cum a pedepsit Dumnezeu, ctnd a facut §i

a plouat foe din cer §i i-a pierdut pe toti de nSprasna? Ce pedeapsa omeneasca poate fi astfel?

208
 20 Deci9 daca vrajma§ul tau flaminze§te, hrane§te-l! Daca inseteaza,
adapa-l! Caci, facind aceasta, gramade§ti pe capul luijeratic defoc.

Cu aceste cuvinte, sfmtul Apostol cere de la noi, Cre§tinii, mai multa filo-
sofie §i rabdare decit cea de mai sus. §i zice: Dar ce spun eu, ca voi, Cre§tinii,
se cuvine a fi in pace cu toti ? ! Eu va poruncesc sa faceti bine inca §i vrajma-
§ilor vo§tri §i eel or ce va nedreptatesc, sa-i hraniti §i sa-i adapati, caci, facind
338
aceasta, veti gramadi carbuni aprin§i pe capul lor. Apostolul zice insa

Caci, precum iubirea Lui de oameni este mare, tot a§a e §i munca" (cuvintul al 9-lea la 7 Co-
rinteni). Apoi, a nu te rSzbuna asupra vrajma§ilor, avmd Tns& socoteala ca mai rau sa Se
razbune asupra lor Dumnezeu, e lucru strain de porunca lui Dumnezeu §i de morala Cre§tini-
lor. Caci Cre§tinii sint datori nu numai a-i ierta pe vrajma§ii lor, dar inca §i a-L ruga pe Dum-
nezeu sa nu Se razbune asupra lor §i s&-i pedepseasca, ci sa-i ierte §i s5-i mintuiasca. FiindcS
a§a le porunce§te Dumnezeu Cre§tinilor, zicind: ,^ugati-v& pentru cei ce va bintuiesc §i va
prigonesc!" (Matei 5:44), intelegere pe care o arata §i Apostolul mai jos, la stihul 21.
Dar poate se nedumere§te cineva cum Domnul Ti l&sa in seama lui Dumnezeu pe aceia
care-L oc5rau §i-L bateau? C5ci Apostolul Petru zice despre Mintuitorul: „Care^ ocarit fiind,
nu r^spundea cu ocara; patimind, nu ameninta, seama Celui ce judeca cu dreptate"
ci ii 15sa in

(7 Petru, 2:23) - adica lui Dumnezeu. La aceasta raspundem c5, intr-adevar, Domnul Ti Iasa fn
seama lui Dumnezeu-Tatal pe cei ce II ocarau §i pe rSstignitorii Sai, dar nu cu scopul de a-i
pedepsi §i a Se razbuna asupra lor, ci pentru ca sa-i ierte §i sa lase pacatul lor. §i aceasta este
aratata din rugaciunea pe care a facut-o pentru d!n§ii pe cruce, zicind: „Parinte, lasa-le lor, ca
nu §tiu ce fac!" (Luca 23:34). lar marele Vasilie tilcuie§te aceasta zicere a§a: „Suferirea de rau
a lui Hristos a doborit semetia diavolului, caci El nu S-a miniat asupra celor ce II ocarau, ci
i-a lasat in seama Celui ce judecS cu dreptate" (in Cuvintele ascetice).

§i nu numai ca nu se cuvine Cre§tinilor a se razbuna asupra vrajma§ilor, dar nici a se

plinge de ei, precum porunce§te Iacov fratele Domnului, zicind: „Nu vS plingeti, fratilor, unul
tmpotriva celuilalt, ca s& nu v5 osinditi!" (capitolul 5:9). Iar inteleptui Fotie tilcuie§te aceasta
zicind ca „este mult mai cu lesnire a nu te plinge impotriva vr5jma§ilor decit a nu te razbuna
asupra lor; c^ci, daca savtr§e§ti lucrul mai anevoios, cu cit mai virtos poti a-1 face pe eel les-
nicios, adicS a nu te plinge impotriva lor. [...]" (Amfilohia, Tntrebarea 197). (n. aut.)
Inteleptui Fotie zice ca ace§ti „carbuni" de care vorbe§te aici Apostolul smt focul ispi-
telor §i al necazurilor pe care eel ce a facut nedreptatea le-a pricinuit celui nedreptatit, foe
care se Tntoarce asupra capului celui vinovat. Sau, „carbunii aprin§i" se afla pe capul celui ce
a facut nedreptatea din pricina facerilor de bine ale celui nedreptatit, §i ace§tia sint gindurile
cele Tnfocate ale caintei, pe care vinovatul le Tntoarce Tn mintea sa, panndu-i rau ca i-a facut
rau fratelui s&u - dupa acela§i Fotie.
Tnsemneaza Tnca §i aceasta noima cu adevarat vrednica de cuvint,
§i acela§i sfmtit Fotie
anume ca Dumnezeu nu Se razbuna spre ajutorul aceluia care cu rea socotinta lasa pe vrajma-
§ul s3u Tn seama lui Dumnezeu. Nu, fiindca Dumnezeu apara cu adevarat §i razbuna, dar nu-
mai omului bun §i blTnd, nu §i celui ce se razbuna cu mTnie §i cu voie rea, sau celui ce, prin
facerile de bine, viclene§te sa faca rau vrSjma^ului sSu. [...] Caci eel ce face bine vr8jma§ului
sau cu scop rau, pentru ca sa-1 pedepseascS Dumnezeu mai mult, acesta se biruie de rautate §i
T§i pierde plata (Amfdohia, Tntrebarea 51). [...] (n. aut.)

209
aceasta ca sa mingiie slabiciunea §i mic§orarea de suflet a Cre§tinului cu na-
dejdea pedepsei vrajma§ului lui §i sa-1 faca mai osirdnic spre a face bine ace-
luia; fiindca, celui nedreptatit, alta nu-i este mai dulce §i mai de dorit decit a
339
vedea cum e pedepsit eel ce i-a facut nedreptate. Ca §i cum Apostolul i-ar
zice acestea: Voie§ti, tu, frate ce ai fost nedreptatit, sa te razbuni asupra ace-
luia ce ti-a facut nedreptate? Fa-i bine, §i atunci te razbuni mai mult! - caci
pentru aceasta a zis: „vei gramadi carbuni aprin§i pe capul lui", aratind cu
acest cuvint pedeapsa pe care i-o pricinuie§te cu facerile de bine. La fel a zis
§i mai sus: Sa nu se minie Cre§tihii ce sint nedreptatiti asupra celor ce li ne-
dreptatesc, ci sa dea loc asupra lor urgiei lui Dumnezeu.
Apoi, Apostolul a zis cuvintul acesta ca sa Tnfnneze §i sa intelepteasca cu
frica pedepsei pe Cre§tinul ce a facut nedreptate, §i ca acela sa se prefaca din
rautatea lui, vazind ca i se face bine de catre eel pe care 1-a nedreptatit. fn
sf?r§it, Apostolul a zis aceasta pentru ca §i Cre§tinul eel nedreptatit sa se
schimbe din voia sa cea pomenitoare de rau; fiindca, hranindu-1, §i adapmdu-1
§i bine-facindu-i vrajma§ului sau, el ajunge sa se moaie, oricit de impietrit ar
fi, §i sa-1 iubeasca pe vrajma§ul sau §i sa nu-i mai doreasca pedeapsa.

21 Nu te lasa biruit de rau, ci biruie§te raul cu binelei/

Cu aceste cuvinte, Apostolul arata ca Cre§tinii nu trebuie a hrani, §i a ada-

pa §i a face bine vrajma§ilor lor cu scopul §i cu socotinfa' ca Dumnezeu sa Se
rar.bune asupra lor, pedepsindu-i mai mult. Nu! Caci, daca fac aceasta, sint
mai rai decit to|i facatorii de rau. §i zice: Cre§tine, nu te lasa biruit de rau,
adica nu face bine vrajma§ilor taicu voie pomenitoare de rau. Sa nu ajungi fa-
cator de rau §i razbunator, caci, daca faci acestea, vei fi biruit de rau, §i nu vei
birui raul. Sirguie§te-te §i nevoie§te-te sa-1 biruie§ti pe vrajma§ul tau cu bu-
natatea §i cu blmdetea §i sa-1 prefaci din rautatea lui. Fiindca vrajma§ul tau -
cind vede ca tu, eel nedreptatit de el, li faci bine, macar de este impietrit §i

nemilostiv, macar fiara neimblinzita - negre§it i§i va preface rautatea, §i T§i va

cere iertaciune de la tine §i se va indrepta. Deci ceea ce a zis mai sus pentru
mingiierea Cre^tinilor celor mici de suflet, acum Apostolul a mdreptat §i a
aratat mai desavir§it.

Pentru aceasta zice si Teodorit: „Dar trebuie a sti ca nu cu aceasta se cuvine a vindeca pe
vrajma§i, dorind ca ei sa" ia mai mari pedepse. Caci dumnezeiescul Apostol a ad&ugat acestea
vnnd sa stingS focul celui nedreptatit, iar nu ispitindu-se a creste raul cu binele ." (n. aut.)

210
 CAPITOLUL XIII

I Tot sufletul sa se supuna stapinirilor celor covir§itoare,

Fiindca a mdreptat destul moralitatea ascultatorilor Cre§tini §i i-a Tnvatat

sa fie catre vrajma§ii lor cu buna a§ezare §i nepomenitori de rau, Apostolul le
zice lor acum §i aceasta porunca, adica li invata ca „tot sufletul" - ori preot,
ori arhiereu, ori monah, ori apostol - nu doar sa se piece, ci sa se supuna sta-
pinitorilor §i incepatorilor din afara [dregatorilor, capeteniilor lume§ti, n. m.],
fiindca aceasta supunere nu rastoarna buna cinstire de Dumnezeu §i credinta.
Apostolul porunce§te insa aceasta ca sa arate ca evanghelia lui Hristos nu
invafa razvratirea §i nesupunerea catre stapinitori, ci chiar buna-cuno§tinta §i
340
buna-supunere catre din§ii.

caci nu este stapinire fara numai de la Dumnezeu; iar cele ce sint, de

Dumnezeu sint rinduite.

340
Opt pricini num&r& aici Pavel pentru care se cuvine a se supune Cre§tinii stapinirilor: 1)
fiindca este porunca a lui Dumnezeu; 2) fiindca mcepatorii (ori dregatorii) §i stapinitorii sint
slujitori ai lui Dumnezeu; 3) fiindca pedepsesc rautatea cu sabia; 4) fiindca se cuvine a ne su-

pune lor pentru ascultare; 5) fiindca Dumnezeu osinde§te pe cei ce nu asculta de staptnitori; 6)
fiindca pentru aceasta se dau stapmitorilor dajdii; 7) fiindca insu§irea Cre§tinului este a cinsti pe
cei mai mari; 8) fiindca se cuvine a ne supune lor pentru pacea ob§teasca (la Coresi). Pentru
aceasta zice §i Petru: „Supuneti-va, pentru Domnul, orinduirii omene§ti, fie imparatului, ca malt
stapmitor, fie domnilor, ca unora ce sint trimi§i de el asupra facatorilor de rele spre pedeapsa, iar
pentru facatorii de bine spre lauda; ca a§a este voia lui Dumnezeu" (/ Petru 2:13).
Dar se cuvine sa luam aminte §i - cind.se intimpia ca vreun stapinitor din afara, de alta
lepadam de credinta noastra ori sa caicam vreo porunca a lui
credinta, sa ne sileasca sa ne
Dumnezeu - atunci se cuvine a nu ne supune lui, ci sa ne impotrivim pina la moarte, aducin-
du-ne aminte de cuvintul Apostolilor pe care 1-a zis catre incepatorii Iudeilor: „Se cuvine a ne
supune mai mult lui Dumnezeu decit oamenilor" (Faptele Apostolilor 5:29), §i de cuvintul lui
David: „§i graiam intru marturiile Tale inaintea imparatilor, §i nu ma ru§inam" (Psalm JJ8).
Iar injeleptul Teodorit, tilcuind aceasta zicere, arata ca „stapinirea nedreptilor nu e hirotonie a
Dumnezeu, ci iconomie a Lui". Caci Dumnezeu, fiind blind, da stapinitori care sa cinsteas-
lui.

ca dreptatea, dupa cum zice: „Va voi da pastori dupa inima Mea, care va vor pastori cu §tiinta
§i pricepere" (Irimia 3:15); §i iara§i: „Voi intoarce judecatorii tai §i stapinitorii tai sa judece ca
la inceput, §i dupa acestea te vei chema cetate a dreptatii, mitropolie credincioasa, Sion"
(Isaia 1:26). Vrind insa a-i pedepsi pe cei ce gre§esc, Dumnezeu ingaduie a fi stapiniti §i de
dregatori rai, caci zice: „§i batjocoritori ii vor stapini pe ei" (Isaia 3:4). §i iara§i zice Isaia:
„Stapinitorii tai nu se supun §i sint parta§i ai furilor, iubind daruri, cautind rasplatire" (Isaia
1:23). §i Iezechil zice: „Dregatorii ei in mijlocul ei, rapind ca ni§te ciini, sufletele mincind in-
tru silnicie" (Iezechil 22:27). §i Sofonie zice: „Dregatorii ei sint intr-insa ca ni§te lei racnind,
judecatorii ei ca ni§te lupi de Arabia care nu mai lasa pe a doua zi" (Sofonie 3:3). (n. aut.)

211
 Ce spui - o Fericite Pavele? Fiecare tncepator §i staptnitor s-a hirotonisit
de Dumnezeu? Nu zic aceasta - ne raspunde dumnezeiescul Pavel - nici nu
vorbesc pentru fiecare tncepator in parte, ci de ob§te pentru lucrul stapinirii §i
al incepatoriei. Caci faptul de a fi stapinie §i incepatorie in lume - adica unii.a
incepatori §i a stapini, iar altii a fi povatuiti §i stapiniti, TncTt a nu se face ne-
cuviinta §i a nu fi lucrurile cu susul in jos §i tulburate - acesta este lucrarea
intelepciunii §i proniei lui Dumnezeu. De aceea, Pavel nu a zis ca „nu este tn-
cepator §i staptnitor fara numai de la Dumnezeu", ci a zis ca „nu este stapi-
341
nire". Astfel, Pavel vorbe§te aici pentru lucrul acesta osebit al incepatoriei ,

ca fi Domnul se potrive§te femeia barbatului"

Parimistul, cind zice ca „de la
{Pilde 19:14). El nu zice ca Dumnezeu ii impreuneaza pe barbati cu muierile
- fiindca, daca ar fi a§a, ar msemna ca-i impreuneaza §i pe cei ce se impreuna
cu curvie, cu prea-curvie §i cu alte fapte neiertate - ci zice ca Dumnezeu a
facut nunta, pupind oamenilor aceasta lege de la inceput, de a fi barbat §i fe-
meie, precum zicea §i Domnul in Evanghelie: „(...) Cel ce i-a facut din ince-
put, barbat §i femeie i-a facut" (Matei 19:4). Deci toate stapinirile sint nnduite

Vrednic de luare aminte este pentru ce Pavel zice ca tncepatorul (iar nu incepatori a)
este slujitor al lui Dumnezeu §i celelalte asemenea? Spre dezlegarea nedumeririi, se poate
spune ca nu numai stapinirea §i incepatoria sint nnduite de Dumnezeu, adica dupa ina-
inte-povStuitoarea voie a lui Dumnezeu, ci §i fiecare stapinitor si dregator. Dar care dregator

si staptnitor? Acela ce are stapmirea si dregatoria dupa lege, eel adevarat, eel vrednic de ince-
patorie §i dregatorie, iar nu eel ce e tiran, caci a§a se da de la Dumnezeu oamenilor dupa ma-
inte-povatuitoarea voie a Lui, dupa cum s-a sj zis ca „inima imparatului este in mina lui Dum-
nezeu" (Pilde 21:1). Caci - dupa marele Vasilie - tmparatia este o epistasie (adica stare asu-
pra sau zapciuire) legiuita. §i, iara§i, acelasj Vasilie - ttlcuind aceasta zicere a lui Isaia: „Hai-
na ai, fii TncepStor al nostru!" (capitolul 3:6) - hotara§te care este adevaratul tncepator, zicind:
„Adevaratul Tncepator nu se cunoaste din semnele din afara - cum stnt porfira, hlamida §i

coroana - ci dintru a avea fapta buna tncepatoreasca. Caci, eel ce e staptnit de tndulciri §i pur-
tat de felurite pofte, fiind rob al pacatului, este neiscusit catre a staptni. Iar tmparatii §i stapt-
nitorii care nu sint legiuiti, curati sj adevarati, nu sint dati de catre Dumnezeu (adica dupa po-
vatuitoarea voie a lui Dumnezeu) decit dupa al doilea chip, adica dupa ingaduinta. Ace§tia nu
smt vrednici a se numi nici imparati, nici staptnitori, ci numai tirani, gonaci §i potrivnici, pre-
cum dumnezeiasca Scriptura numeste „satana", adica potrivnic, pe Ader, imparatul Siriei,
tl

al Damascului. Iar daca cineva ar voi sa spuna ca Solomon zice din partea lui Dumnezeu ca
„prin Mine imparatesc tmparatii, §i cei puternici scriu dreptatea (...) §i prin Mine staptnesc
pammtul tiranii" (Pilde 8:15, 16), mspundem catre aceasta cu Sfintul Grigorie al Nyssei, ca
prin „imparati" se tnteleg cei saraci cu duhul, cei ce se Tnvrednicesc de vesnica imparatie,
precum a zis Domnul: „Fericiti - cei saraci cu duhul, ca a lor este tmparatia cerurilor"; iar
„puternici" sau „silnici" sint numiti cei ce silnicesc tmpotriva patimilor sj nu se fac robi
pacatului; de asemenea, prin „tirani" se tnteleg cei ce lupta tmpotriva democratiei patimilor,
prefactnd-o in monarhie. CSci toti ace§tia se tnvrednicesc a se face astfel cu ajutorul
adevaratei tntelepciun'i a lui Dumnezeu (in Cuvintul al treilea asupra lid Evnomie). (n. aut.)

212
 pann
teluiasupra fiului sau, stapinirea barbatului asupra femeii sale, a dascalului
asupra ucenicului sau §i a stapinului asupra §erbului sau, ori stapinirea care se
cu cite patru picioare, la cele zburatoare, la pe§ti §i la
afla la vietati, la cele
cele ce se numesc entoma (insecte), precum la albine. Pentru ca neincepatoria
§i nestapinirea este pretutindeni lucru rau §i princinuitor de tulburare.

2 De aceea, eel ce se impotrive§te stapinirii se impotrive§te rinduielii lui

Dumnezeu. Iar cei ce stau impotriva vorfijudecati.

Pentru a nu putea Cre§tinii sa zica: O Fericite Pavele! - ne mic§orezi §i ne

defaimi pe noi, care avem sa dobindim imparatia eerurilor, fiindca ne supui
sub incepatori §i stapinitori lume§ti - Apostolul arata aici ca eel ce se supune
stapinirilor §i incepatoriilor se supune lui Dumnezeu Insu§i. f i zice un cuvint
chiar mai infrico§at, anume cancel ce nu se supune stapinirilor sta impotriva §i
nu se supune lui Dumnezeu Insu§i, Celui ce a a§ezat §i a rinduit stapinirile
acestea. Iar acela ce sta impotriva lui Dumnezeu va fi pedepsit §i de Dumne-
zeu, de oameni, adica de in§i§i stapinitorii impotriva carora
§i sta; caci aceasta
arata zicind ca „cei ce se impotrivesc i§i vor lua judecata".

it fried a faptelor
ifla

Zice: Cre§tine, te temi §i te cutremuri de stapinitori ca nu cumva sa te pe-

depseasca? Atunci cind faci binele, nu! Ori nu cumva te infrico§eaza cind
porti grijade fapta buna? Ba! Ci, de vei face binele §i fapta buna, dregatorul te
va lauda mai mult decit ceilalti oameni. §i nu numai ca nu te opre§te a face bi-
nele, ci inca te §i ajuta la aceasta. Deci, cind il ai laudator §i ajutator al tau pe
stapmitor, pentru ce nu i te supui?

4 Caci ea este sluga a lui Dumnezeu spre binele tau.

i

Zice: Stapinitorul lucreaza impreuna cu voia lui Dumnezeu. De pilda,

Dumnezeu iti porunce§te prin Evanghelie sa fii intreg-intelept [curat cu cuge-
342
tul, feciorelnic, n. m.], iar stapinitorul porunce§te prin lege la fel. Dumne-
zeu iti porunce§te a nu te lacomi la averi, nici a rapi lucrul strain; acela§i lucru
iti porunce§te §i stapinitorul, §i pentru aceasta §ade §i te judeca. Astfel, stapi-
nitorul ni se face impreuna-lucrator §i ajutator catre fapta buna, daca vom lua

342 ?
Intr-adevar, de§i pare de necrezut, a fost o vreme cind ins£§i legea civila pedepsea cur-
via, in loc de a o incuraja, precum face astazi. (n. m.)

213
aminte §i ne vom supune lui. Pentru aceasta zice Solomon: „Placute sint impa-
ratului buzele drepte ! (Pilde 16:13).

lar defaci raul, teme-te, caci nu poarta sabia in zadari;

Zice: lar daca tu, Cre§tine, faci raul, atunci trebuie sa te temi de stapinire,
caci - dupa Parimistul - „uriciune e imparatului acela care face rele" {Pilde
16:12). Incit nu staptnirea pricinuie§te frica, ci rautatea noastra, din pricina ca-
reia se abate asupra noastra sabia stapinirii, adica puterea sa pedepsitoare.
Caci dregatorul §i stapinitorul nu este incins cu sabie in zadar, ci pentru ca sa
pedepseasca pe cei vicleni §i rai, fiind intr-armat ca un osta§ infrico§at §i stind
asupra acelora care gre§esc §i pacatuiesc.

Caci este slujitoare a lui Dumnezeu §i razbunatoare a miniei Lui asupra

celui eeface raul.

StapTnirea - zice - pline§te voia lui Dumnezeu §i atunci cmd lauda §i cin-
ste§te fapta bunav §i atunci cmd intrebuinteaza sabia §i puterea pedepsitoare.
Caci, pedepsind rautatea, ea apara fapta buna §i face slujba lui Dumnezeu.
Fiindca cei mai multi oameni de nnd nu fac binele §i fapta buna din
de frica
Dumnezeu, cit de frica stapinitorilor. De aceea, stapinitorul - fiindca razbuna
§i apara pe eel imbunatatit §i fapta buna, §i pedepse§te pe cei rai §i rautatea -
cu dreptate se nume§te §i este slujitor §i sluga a lui Dumnezeu.

5 De aceea, e nevoie a va supune nu numai pentru urgie, ci §i pentru

con§tiinta.

Cre§tinii - zice - trebuie a se supune stapinitorilor nu numai pentru a nu

cerca atit urgia §i pedeapsa lui Dumnezeu, cit §i a stapinitorilor in§i§i rinduiti
de El, fiind pedepsiti cu certari nesuferite, ci trebuie a se supune lor §i pentru a

nu arata ca sint oameni fara con§tiinta §i nemultumitori pentru facerile lor de

bine. Caci stapinitorii fac mult bine cetatilor, satelor §i locurilor in care se

afla, intarind §i rinduind viata oameni lor. Fiindca, daca nu ar fi fost stapini-
torii in lume, negre§it toate s-ar fi pierdut, toata pacea s-ar fi ridicat §i toata
iconomia buna rinduiala politica s-ar fi stricat, pentru ca cei mai puternici ar
§i
343
fi inghitit pe cei mai slabi. Deci §i con§tiinta ta, Creatine, sa te piece a-i

343
Aceste lucruri se petrec intocmai in democratic, care nu e un sistem de conducere, ci o
anarhie bine ginditS, un necurmat rSzboi civil, nimicitor pentru toate na|iile, chiar daca nu se
arata stngeros decit in anumite r&sfimpuri. (n. rn.)

214
cinsti pe stapinitori, care iti daruiesc aceste bunatafi, §i sa te supui lor, chiar
daca frica de pedeapsa stapmitorilor nu te-a Tnduplecat a face aceasta.

6 Caci pentru aceasta platiti §i dajdie.

Zice: Tu insuti, Creatine, marturise§ti §i adeverezi cu fapta ca stapinitorii

iti fac bine, fiindca dajdia §i birul pe care le dai lor sint plata acestor faceri de
bine. Caci este aratat ca tu dai dajdia §i birul stapinitorului pentru ca §i el pri-
vegheaza §i poarta grija pentru paza pacea
Caci oamenii nu s-ar fi Tndu-
§i ta.

plecat niciodata sa plateasca dajdii stapmitorilor, daca nu ar fi cunoscut ca ei

in§i§i ci§tiga §i li se face bine din purtarea de grija a acestora, ei dormind fara

de grija, iar dregatorii §i stapinitorii priveghind pentru paza lor. §i vezi - o ci-
titorule! - intelepciunea marelui Pavel, pentru ca el arata ca dajdiile §i biru-
rile, care sint din fire ingreuietoare §i suparatoare pentru supu§i, e drept a se
da stapmitorilor, ca ni§te recunoa§teri ale purtarii de grija §i a facerii de bine
din partea lor; §i, prin urmare, Apostolul a dovedit din aceasta ca dajdiile §i
birurile sint u§oare §i pricinuitoare de bucurie.

Caci sint slujitori ai lui Dumnezeu, cu aceasta indeletnicindu-se

neincetat

De aceea - zice - §i lui Dumnezeu Ii e placut lucrul acesta, a da Cre§tinii

dajdii §i dari stapmitorilor, pentru ca ei sint slujitori ai Lui. Caci Dumnezeu
voie§te ca in lume sa se afle pacea §i fapta buna §i sa se curme razboaiele §i
toata rautatea, §i la aceasta voie a Lui sint rinduiti ca slujitori §i lucratori stapi-
nitorii, care ostenesc intru ob§teasca a§ezare a oamenilor §i lupta pentru pacea
ob§teasca. §i cu aceasta se indeletnicesc, staruind, pentru ca noi, supu§ii, sa
petrecem fara tulburare §i in lini§te. De aceea, acela§i Pavel porunce§te §i in
alta parte nu numai sa ne supunem imparatilor §i stapmitorilor, ci sa ne §i
rugam pentru din§ii. Pentru ce folos? Pentru ca §i noi, supu§ii, sa petrecem
viata pa§nica §i lini§tita, caci zice: „(...) ca sa petrecem viata pa§nica §i lini§-

tita intru toata cucernicia §i buna-cinstire de Dumnezeu" (1 Timotei 2:2). Iar

daea yreun stapinitor folose§te rau stapinirea data lui de Dumnezeu, aceasta
la
nu pricinuie§te nici o vinovatie stapinirii §i celor bune, pentru ca vinovatia nu
cade asupra stapinirii, ci asupra aceluia ce are stapinirea.

7 Dari deci tuturor cele ce sint de dat: celui cu dajdia, dajdia; celui cu
zeciuiala, zeciuiala; celui cu fricq, frica; celui cu cinstea, cinstea.

Zice: Creatine, ai datorie neaparata sa fii bine cunoscator §i muitumitor

stapmitorilor. Plate§te a§adar ceea ce e§ti dator tuturor celor ce au osebite sta-

215
 !

piniri; precum, de pilda, celor ce li se cuvine dajdia (adica darea ce se zice „de
cap"), plate§te-Ie §i tu pentru capul tau; celor ce le e§ti dator zeciuiala, ce se
da pentru pamint (care se zice „dijma"), plate§te-le-o §i tu. §i nu numai bani,
ci §i frica e§ti dator sa ai pentru stapinitori, adica ru§ine §i cucernicie, §i sa le
dai cinste covir§itoare. Caci frica este de doua feluri: una este aceea cu care se
tern cei ce fac raul, mustrindu-se de con§tiinta lor. Frica aceasta a oprit-o
Pavel mai sus, zicind: „Daca voie§ti a nu te teme de stapinire, fa binele!"
(Romani 13:3). Este Tnca §i alta frica, cu care sint datori cei ce iubesc catre cei
pe care-i iubesc, care este o evlavie §i o cinste covir§itoare, precum a zis
David: „Nu este lipsa celor ce se tern de Domnul" (Psalm 33:10). §i alta m
parte zice: „Frica de Domnul este curata, raminind in veacul veacului" (Psalm
18:10). Deci Pavel porunce§te sa avem fata de stapmitori aceasta a doua frica,

ca o evlavie, §i sfiala §i cinste covir§itoare.

8 Sa nufiti datori nimanui cu nimic, decit cu iubirea unuiafata de altul.

Fratilor, platiti celelalte datorii ale voastre, iar dragostea sa nu voiti nicio-

data a o sffr§i, ci totdeauna sa o platiti §i totdeauna sa o aveti neplatita desavir-

§it. Caci - zice - sa nu socote§ti, Creatine, ca ai platit toata datoria dragostei
pentru ca ai aratat astazi dragoste catre fratele tau, §i pentru aceasta sa-1 treci
cu vederea miine! Nu, ci socote§te ca e§ti dator sa arati totdeauna aceea§i dra-
goste catre aproapele tau

Caci eel ce iube§te pe altul impline§te Legea>

9fiindca (poruncile) - „Sa nu prea-curve§til"> „Sa nu ucizil"> „Sa nu
furil", yySa nu pofte§ti!" §i oricare alta - se incheie intru acest
cuvint: „Sa iubegtipe aproapele tau ca pe tine insuti!" (Leviticul
19:18).

Zice: Cei ce iube§te pe fratele sau savir§e§te toata Legea, deci fiecare
Cre§tin este dator a-J iubi pe fratele sau, pentru ca atit de mult bine i se face de
el din dragostea catre dinsul, incit savir§e§te din pricina lui toata Legea. Pavel
nu a zis insa ca toate poruncile „se implinesc" in dragoste, ci ca „se incheie",
aratind ca in scurtul cuvint al iubirii aproapelui se incheie deplin intregul po-
runcilor, fiindca inceputul §i sfir§itul faptei bune este dragostea.
Legea cea Veche cere de la Cre§tini sa aiba dragoste intinsa §i covir§itoare
- adica sa iubeasca pe aproapele lor ca pe sine-§i, zicind: „Sa iube§ti pe aproa-
pele tau ca pe tine insuti!" - iar Domnul cere in Evanghelie lucruri inca §i mai
mari, anume sa iubeasca Cre§tinul pe fratele sau mai mult decit pe sine insu§i,
incit, de va fi nevoie, sa-§i puna pentru dinsul §i sufletul, adica sa-§i dea viata

216
 pentru prietenul §i fratele sau; a§a cum §i Domnul Insu§i ne-a iubit mai mult
decit pe Sine-§i, jertfindu~§i viata din dragoste pentru noi. De aceea a §i nu-
mit-o Domnul „porunca noua", ca pe una ce nu se invatase de Legea cea Ve-
che, zicind: „Porunca noua va dau voua, sa va iubiti unul pe altul precum Eu
v-am iubit!" (loan 13:34).

fi
Legit

Aici, Fericitul Pavel arata ca Tmpreuna cu dragostea se afla ammdoua chi-

purile faptei bune sobornice?ti, adica ob§te§te cuprinzatoare, anume: departa-
rea relelor §i lucrarea celor bune. Caci, zicind ca „dragostea nu face nici un

rau aproapelui", a aratat departarea de cele rele; §i, iara§i, zicind ca „dragostea
este implinirea Legif\ a aratat lucrarea bunatatilor, caci dragostea savir§e§te
344
mtru noi intreaga fapta buna care se Tnvata de Lege , despre care a zis Da-
vid: „Fere§te~te de rau, §i fa bine!" (Psalm 36:21); §i Isaia: „Incetati de la rau~
tatile voastre, mvatati-va a face binele!" (capitolul 1:17).

11 §i aceastafiindca vremea in care ne gasim, caci acum

§titi este
ceasul a ya scula din somn;

Zice: Voi, Cre§tinii, smteti datori a imbrati§a dragostea §i, prin dragoste,
sa imbrati§ati §i sa purtati grija de toate celelalte fapte bune. Aceasta - zice -
pentru mai multe pricini, dar mai ales din pricina vremii, fiindca aproape este
sfir§itul mortii, aproape este invierea, aproape este judecata, §i toti trebuie a ne

[...] Iar Hrisostom zice ca dragostea este Tnceputul §i sfir§itul faptelor bune (la Coresi).
Frumoasa §i vrednica de cuvint este totodata §i asemanarea pe care o face acel mare §i
prea-deslu§itor Tntre patriarhi Dorotei ca sa arate ca, cu eft se unesc Cre§tinii prin dragoste cu
fratii §i cei de aproape ai lor, cu atit ei se unesc
fi cu Dumnezeu; §i, dimpotriva, cu cit se de-
parteaza §i se despart de frati §i de cei de aproape ai lor, cu atit se departeaza §i se despart §i

de Dumnezeu. §i care este asemanarea aceasta? Frate - zice - socote§te cu gindul §i inchi-
puie-ti un cere mare, care sa aiba in mijloc un centru, §i de la margine sa aiba raze care sa se

uneasca in centrul cercului. Cercul - zice - este a§adar lumea, centrul cercului este Dumne-
zeu, iar razele ce pureed de la marginea cercului §i se unesc in centru sint osebitele petreceri
ale oameniior. Astfel, cu cit Cre§tinii se apropie prin dragoste unul catre altul, cu atit sporesc
catre centru, adica cu atita se apropie §i de Dumnezeu. Totodata, cu cit se apropie de Dumne-
zeu, cu atit se apropie §i unul de altul, la fel ca razele cerculuf, care, cu cit se apropie intre
dinsele, cu atit se apropie §i de centru. §i, dimpotriva, cu cit se departeaza Cre§tinii unul de
altul prin ura, cu atit se departeaza §i de Dumnezeu; §i, iara§i, cu cit se departeaza de Dumne-
zeu, cu atit se departeaza §i unul de altul. (n. aut.)

217
scula din somnul lenevirii, pentru a fi gatiti cu faptele cele bune, cele vrednice
de invierea §i judecata ce va sa fie.

caci acum mintuirea este mai aproape de noi decit atunci ctnd am
crezut

De vreme ce Cre§tinii ce erau la inceput vor fi fost mai fierbinti §i mai

osirdnici spre fapta buna cind au crezut, iar apoi, cu vremea, se vor fi rack -
Pavel le spune aici a§a: Acum, fratilor, ne apropiem mai mult de sfir§itul lumii

§ide veacul viitor. Caci acea vreme a numit-o mintuitoare, de la numele ei

mai bun §i mai dorit; pentru ca ea le este mintuitoare celor drepti, iar pacato-
§ilor nu le e mintuitoare, ci pierzatoare. De aceea - zice - fiindca acum sintem
mai aproape de acea vreme viitoare decit atunci ctnd am crezut, sa aratam §i

mai multa osirdie catre fapta buna.

12 Noaptea a trecut §i ziua s-a apropiat.

r

Adica noaptea vietii acesteia - zice - se afla pe sfir§ite, fratilor. Sa soco-

tim, de pilda, ca noaptea ar fi de douasprezece ceasuri; deci, cind tree zece
ceasuri, zicem ca a trecut noaptea §i ca ne aflam catre sflr§itul ei. Iar Aposto-
lul nume§te „noapte" viata aceasta, din pricina intunericului simtit §i gindit al

rautatii care se afla intr-insa §i din pricina ca viata §i socoteala fiecarui om

este intunecata §i cineva de este buna ori rea. Iar „zi" nu-
ascunsa, §i nu §tie

me§te veacul viitor, pentru lumina pe care o au dreptii §i pentru ca atunci se

arata cele ascunse ale tuturor oamenilor. Iar in Sflnta Evanghelie, dimpotriva,
„zi" se nume§te viata aceasta, fiindca intru aceasta este vremea potrivita pen-
tru a lucra fapta buna; iar „noapte" se nume§te veacul viitor, pentru ca atunci
nu se mai poate lucra binele: „Caci Mie - zice Domnul - Mi se cuvine a face
lucrurile Celui ce M-a trimis pina ce este ziua, caci vine noaptea, cind nimeni
345
nu poate lucra" {loan 9:4).

armele
luminii!

345
SfTntul Ciprian nume§te „noapte" vremea dinainte de Hristos, iar „zi", vremea de dupS
Hristos. [...] Altii numesc „noapte" vremea paginatatii ori a elinismului, iar „zi", invierea ee

va sa fie (la Coresi). Iar marele Vasilie zice: „Chiar daca ob§teasca zi a sfir§itului intregti lumi
este departe, aceea a ie§irii fiecaruia (adica a mor|ii), care este sfir§itul fiecSrui om, este

aproape de de aceea, avmd-o inaintea ochilor, trebuie s^ |inem cele zise de Isaia: «Sus-
fat&; §i

pinati, ca aproape este ziua Domnului!» (capitolul 13:6), §i s^ ne supunem Aceiuia ce zice:
Fericiti - cei ce plmg §i fericiti - cei ce se tinguiesc!" (n. aut.)

218
 Pavel nume§te aici „lucruri ale intunericului" pacatele, fiindca cele mai
multe din ele se fac cu intunecarea minfii §i se lucreaza intru Tntunericul nop-
fii. §i, dimpotriva, „arme ale luminii" nume§te faptele virtutii (adica ale faptei
bune); mai intii, smt luminoase de la sine §i ii fac pe cei ce le savir§esc
fiindca
a fi fara de frica, intr-armati cu ele ca §i cu ni§te arme puternice; §i, al doilea,
ii fac sa straluceasca §i sa se infati§eze in lume ca ni§te luminatori.

§i, zicind: „sa lepadam", adica sa ne dezbracam de lucrurile cele intune-

cate §i sa ne imbracam cu cele luminate, Pavel ne-a aratat lesnirea pe care o

au amindoua acestea: departarea §i fuga de cele rele §i plecarea catre cele
bune §i lucrarea lor Caci, precum este cu lesnire a se dezbraca cineva de hai-
na de pe el §i a se imbraca cu alta, tot a§a este cu lesnire celui ce voie§te a fugi
de rautate §i a alege fapta buna.

13 Sa umblam cu buna cuviinta, ca ziua:

Mai sus, Apostolul a zis ca „ziua s-a apropiat", iar aici arata sa ziua
aceasta se afla acurn de fata. §i zice: Ca §i cum ne-am afla intru dinsa, a§a se
cuvine ca noi, Cre§tinii, sa umblam cu buna-cuviinja §i cu buna nnduiala.
Caci, de vreme ce Cre§tinii doresc sa fie slaviti de ceilalti, Pavel ii trage pe ei
catre aceasta cu mijlocirea bunei cuviinte §i a bunei rinduieli morale. Caci nici
un lucru nu este pricinuitor al bunei cuviinte §i al bunei rinduieli atit cit este
?
§
sa, §i zice: Sa umblam noi toti, fratilor! - pentru ca sa faca cu aceasta mai
lesne primit cuvintul.

nu in benchete §i in betii,

Cu aceste cuvinte, Apostolul nu-i opre§te pe Cre§tini a bea vin, ci-i

opre§te de a bea vinul peste masura §i cu covir§ire. Deci nu opre§te indulcirea
§i buna intrebuintare a vinului, ci intrebuintarea lui cea rea, adica betia; iar
„benchete" sint cintecele de ru§ine ce se zic intru betie, care eline§te se nu-
mesc „parinii" (adica „ie§ite din minte"), iar barbar (adica in limba proasta
[populara, n. m.] greceasca) „makinades" ori „patinades". 346

Dumnezeiescul Hrisostom, oprind de la Cre§tini cintecele necinstite, zice aceste cu-

vinte aurite: „Sa invete Elinii cS mai ales Cre§tinii §tiu a se veseli, §i inca a se veseli cu po~
doabS, caci zice: «Slujiti Domnului cu frica §i va bucurati de El cu cutremur» (Psalmul 2:1 1).
Cum se pot bucura Cre§tinii? Laude zicind, Scind rugaciuni,. adaugind psalmi in locul cinte-
celor celor neingaduite. Caci astfel - cind te rogi, cind cinji duhovnice§te, cind chemi saracii

219
 * J*.

nu in curvn §i in inver§unari

Dupa ce a vofbit mai inainte despre betie, Apostolul zice acum §i despre
relele ce se fac din. aceasta, caci din betie se nasc mver§unarile, curviile, prea-
347
curviile §i celelalte pofte necurate ale trupului. Insa Pavel nu opre§te aici

legiuita impreunare cu femeia, ci nelegiuita curvie.

hu intru pricire §i pizmfr;

Fiindca, mai sus, a stins relele ce se fac din betie ale partii poftitoare
m ^
,
w

Apostolul stinge aici §i relele partii minioase care se fac tot din betie. Fiindca
nici un alt lucru nu aprinde a§a de tare minia, prigonirile §i gilcevile, precum
le aprinde betia. Cu pricirea, adica cu prigonirea, a unit insa §i pizma, pentru
ca amindoua aceste rele §i patimi smt intovara§ite impreuna. Caci eel ce are
pizma §i zavistie catre altul face §i prigonire §i lupta de cuvinte cu acela. De
aceea, dupa ce a smuls odraslele, adica prigonirea §i gilceava, Pavel smulge
radacina §i lnceputul acestora, adica zavistia §i pizma. Dar pentru ce a pus za-
vistia §i pizma in urma inver§unarii? Pentru ca §tia ca din inver§unari, adica
de la curvii §i de la prea-curvii, se aprind pizme §i vrajma§ii mtre barbati §i

femei, se nedreptatesc fii, urmeaza adapari cu otravi §i ucideri, se sting case

intregi §i se pricinuiesc alte nenumarate rautati.

la imparta§irea bunatatilor, cind pui asupra veseliei buna rinduiala §i intreaga-intelepciune - §i

Hristos este de fata la masa §i umple tot ospatul de blagoslovenie. Atunci, §i locul Tl faci

biserica, in locul strigarilor fara de vreme, laudfndu-L pe Stapinul a toate." (cuvintul 24 al

epistolei catre Romani). (n. aut.)

347
La fel a Tnteles zicerea aceasta §i Teologul Grigorie, §tiind ca inver§unarile sint unite cu
betiile. Caci zice: „(..,) nu in bencheturi §i in betii, cu care §tiu ca sint injugate impreuna cul-

carile §i inver§unarile" (Cuvint la Na§terea Domnului).

Pentru ce insa betia §i mincarile §i bauturile imbrincesc pe oameni catre patimile trupe§ti?

1) Pentru ca izgonesc din minte stralucirile cele mai presus de fire §i luminarea Sfintului Duh,
lasind mintea intunecata, precum zice marele Vasilie: „Din mincarile grase (voi adauga insa
ca §i din bautura prea multa a vinului), se ridica in sus aburiri tulburate in chip de nor indesit,
care acopera iuminarile ce se fac in mintea noastra de la Sfintul Duh" {Cuvintul intii despre
post). §i: 2) pentru ca mincarile §i betia intunecS §i fireasca deslu§ire a ratiunii §i il fac apoi pe

ticalosul om
a navali la patimi ca un dobitoc necuvintator. Pentru aceasta, Sfintul Chiril al
Alexandriei a zis ca „toata desfatarea lumeasca indulce§te, insa degraba intuneca §i imbata
cumplit pe eel ce o prime§te" (in tomul II al celor opt caxti, foaia 918). §i cite alte rele prici-
nuie§te betia, vezi la subinsemnarea zicerii: „(...) §i nu va imbatati de vin, intru care este des-

frinarea", la Efeseni 5:18. (n. aut.)

348
Dupa Sfintii Parinti, sufletul e alcatuit din trei parti: partea cuvintatoare (rationala),
partea poftitoare §i aceea minioasa (n. m.)

220
 14 ci imbracati-va tntru Domnul nostru Iisus Hristos
Dupa ce, cu mvajaturile dezbracat pe Crestini de hainele rautapllor
sale, i-a
zise mai sus, acum dumnezeiescul Pavel ti impodobeste; si nu-i mai imbraca
cu „armele luminii", precum mai inainte, ci, lucru mult mai mfricosat, le da ca
imbracaminte pe Insusi Stapinul tuturor si pricinuitorul tuturor luminilor,
adica pe Domnul nostru Iisus Hristos. Fiindca eel ce este imbracat cu Hristos

Hri
De aceea, acelasi Pavel zicea si in alta parte: ,
,Cf|:i intru Hristos
cu Hristos 349
v-ati imbracat" {Galateni 3 :27).

§ipurtarea de grija a trupului nu o faced sprepofteit

Aici, Pavel nu-i opreste pe Crestini sa poarte grija simplu de trupul lor, ci
ii opreste de a se ingriji de el cu poftele cele rele si cu indulciri de prisos, iar
nu cu cele intaritoare si de nevoie. Zice: Crestine, poarta grija de trupul tau,
dar pentru sanatatea lui, iar nu pentru mversunare si desfrinare; pentru hrana
lui, iar nu pentru rasfafarea lui; pentru lntarirea lui cea de nevoie, iar nu pentru
indulcirea de prisos. Fiindca nu aceasta este purtarea de grija a trupului, a
aprinde tu lnsufi, cu desfrinarea si cu bautura vinului, flacara poftei lui, facin-
du-1 pe ticalosul tau trup un cuptor al Vavilonului. De aceea, Apostolul cere

^ A t\
Vezi subinsemnarea acestei ziceri la tilcuirea epistolei catre Galateni. Iar marele Atana-
„Deci adevaratul Dumnezeu ne poarta pe toti, pentru ca noi toti sa-L purtam pe
sie zice §i el:

Dumnezeu. Caci citi sint purtatori de Duh poarta lumina, iar cei ce poarta lumina sint imbra-
cati cu Hristos, §i cei imbracati cu Hristos s-au imbracat §i cu Tatai" (in tomul intTi al lui
Vrienie, foaia214).
Iar rnarele Macarie zice ca singur Hristos poate tmpodobi sufletul cu imbracamintea ce-
reasca, iar omul pacatos trebuie sa plinga sa-L roage ca sa imbrace sufletul lui eel golit de
§i

lucrarea lui Dumnezeu §i de dumnezeiasca imbracaminte, fiindca eel ce nu poarta imbraca-

mintea SfTntului Duh este imbracat cu ru§inea multor patimi. §i - precum de la oamenii goi
i§i mtorc ochii prietenii, rudele §i in§i§i copiii lor, a§a cum §i-au intors fetele fiii lui Noe, ca sa
nu vada golatatea tatalui lor - tot a§a Se intoarce §i Dumnezeu §i nu voie§te sa vada
sufletele
ce nu sint fmbracate cu Iisus Hristos dupa adevar. Marele Macarie zice a§a:
„Dumnezeu Se
intoarce de la sufletele ce nu sint imbracate cu haina SfTntului Duh
cu incredintare §i de la cei
ce nu sint imbracati intru Domnul Iisus Hristos cu putere cu adevaY'
§i (in cuvintul XX, ca-
pitolul 1). „§i, daca Adam
Eva, vazindu-se pe sine-§i goi dupa caicarea poruncii, s-au ru§i-
§i

nat atit de mult incit au cusut frunze de smochin ca s&-§i acopere

golStatea, cu mult mai virtos
sufletul ticalos al pacatosului se va ru§ina cind se va vedea pe sine-§i
goi de nestricata imbra-
caminte duhovniceasca a Domnului Iisus Hristos. De aceea, un astfel de suflet trebuie
sa
ceara totdeauna de la Dumnezeu sa-1 imbrace din slava lui Hristos" (la fel). Pentru aceasta §i
Domnul il sfatuie§te pe episcopul Laodichiei §i zice: „Te sfatuiesc sa.cumperi de la Mine hai~
ne albe, ca sa te imbraci §i sa nu se arate ru§inea goiatatii tale" (Apocalipsa 3:18). (n. aut)

221
de la tine un singur lucru, anume sa-Ji pazesti trupul sanatos. §i mai mult decit

aceasta sS nu iscodesti, incit s& aprinzi poftele lui, ci toata sirguinfa si purtarea

ta de grija sa o cheltuiesti spre cele duhovnicesti, pentru sufletul tau.

CAPITOLUL XIV

1 Primiti-l si pe eel slab intru credinta,

lata pricina pentru care Apostolul zice acestea: mul|i Crestini din ludeii ce

atunci in Hristos au primit Evanghelia, fiind neimplinipl in credinta,

au crezut si

pazeau inca luarile-aminte despre mincari si nu mincau carnuri de pore, ingre-

tosindu-se de dinsele ca de niste spurcate, fiindca nu cutezau a lasa desavirsit

Legea cea Veche - atit in Le
vitic, cit §i in Deuteronom carne
Levitic
(Levitic 11:7).
§
ronom: „Nu veti minca porcul, caci acesta are copita spintecata in doua, dar nu
rumega; necurat va fi acesta pentru voi" (Deuteronom 14:8). De aceea, Cre§tinii

ace§tia - ca sa nu se arate catre ceilalti ca doar carne de pore nu maninca, §i din

aceasta sa se dea in vileag ca inca tin Legea cea Veche - nu mai mincau carne

de loc, de nici o vita, ci numai verdeturi, ca astfel sa arate ca nu maninca nici un

aminte
Hristos

ingreto§au §i nu se fereau de nici o vita ca fiind necurata, ci mincau §i carnuri

de pore §i toate celelalte obi§nuite. De aceea se §i ingreuiau asupra Cre§tinilor

care se pazeau de acestea, ocanndu-i §i infruntindu-i pentru paza ce o faceau

350
dupa Lege §i dindu-i pe ei in multa scirba. Deci Pavel s-a temut ca nu cumva
Hristos
mic
mincarilor
gnja
parte, si pe cealalta: nici celor mai implinip: in credinta nu cuteaza a le zice ca
fac rau infruntindu-i pe ceilalti, pentru ca, prin aceasta, sa nu intareasca si sa
---- . ^ « w » * 1.
ammte la mincari
zice ca fac bine infruntindu-i, pentru ca sa nu-i indemne a-i mustra pe aceia inca
\

350
ca mai fmpliniti in credinta erau cei ce crezuserS din „neamuri", care
Iar Teodorit zice
aminte, nu se fereau de carnuri de pore §i mincau de toate fea sfiaia. Iar neimpliniti
nu luau §i

ce crezusera din Evrei, care luau aminte §i nu mincau car-

§i neputincio§i in credinta erau cei

nuri de pore. (n. aut.)

222
 mai mult. U face sfatwrea masurata si pentru o parte, si pentru cealalta. §i
Apostolul pare ca-i mfrunta pe cei mai Tmpliniti si mai puternici in
credin|a,
insa partea cea mai multa a lnfruntarii sale o desarta asupra
celor mai slabi in
credits. Caci -
zicind numaidecit: „pe eel slab in credinta" - arata ca eel ce se
pazeste de carnuri este bolnav si se afla rau. §i, zicind: „primiti-l", arata
ca ace-
la are trebuin{a de multa purtare de grija si de vindecare, ceea ce e un semn de
aminte J a carnuri
poarte

351
nu intru indoiala cugetarilor.
w

Adicavoi, Cre§tinii cei puternici in credinta, trebuie sa vindecati

credinta
fratilor vo§tri fara a va osebi §i a va sminti de slabiciunea
credinfei lor, tulbu-
nndu-va de cugetari precum De
ce sa nu fie §i ei tari in credinta lui
acestea:
Hristos? Sau: De ce sa ia ei inca aminte de mincari §i de indatoririle Legiil Sa
nu ziceti dar unele ca acestea, fratilor, ci sa aratati pentru din§ii, ca pentru
ni§te neputincio§i ce sint, toata purtarea de grija §i vindecarea.

2 Caci unul crede sa mantnee de toate, iar eel slab maninca legume.

Aid, Pavel cumpane§te pe Cre§tinul eel implinit intru credinta cu Cre§ti~

nul eel neimplinit §i zice ca primul, bizuindu-se in credinta, maninca fara vreo
deosebire §i luare aminte carnuri de pore §i alte carnuri;' iar eel de-al doilea,
fiind bolnav neputincios in credinta, se paze§te §i se sfie§te a minca pore §i
§i

alte carnuri, ci, postind, maninca numai legume §i

verdefuri. De aceea, unul ca
acesta, fiind neputincios, se cuvine a fi vindecat, iar nu infruntat.

deft
fiindca
primitpe el

mmcau de toate fara luare aminte

seama pe cei ce nu mincau
ca pe ni§te putin-credincio§i, ca pe unii ce pazeau inca cele evreie§ti.
§i, iara§i,
cei ce nu mmcau de toate 11 osmdeau pe ceilalti, ca pe ni§te
lacomi
§i - de vreme ce multi din Cre§tinii ce crezusera din „neamuri" mincau
aminte toate felurile de mincari - Pavel zice aici ca acel Cre§tin Evreu
mincan
primit

351 ?
In alte izvoade se g&se§te: „gTndurilor'\ (n, aut.)

223
intru credinta lui Hristos §i a aratat intra dmsul negraitul Sau dar. Deci pentru ce
tu, Crestinul Evreu, vorbe§ti cu Cre§tinul din „neamuri" despre Lege si despre
mincarile cele oprite de Lege,.de vreme ce Hristos 1-a indreptat pe el?

4 Cine e§ti tu, carejudeci sluga straina? Domnului sau sta sau cade!

Apostolul zice aceste cuvinte catre Cre§tinul mai implinit in credinta,

oprindu-1 nu numai sa-1 defaime §i sa-1 ia in lis pe Cre§tinul neimplinit, ci §i

sa-1 osindeasca pentru ca paze§te cele evreie§ti. Fiindca primii le faceau pe

amindoua: ii defaimau §i ii osindeau pe ceilalti. Zicind insa acestea catre eel
mai implinit, nearatat, Pavel il mustra pe eel ce paze§te Legea, ca §i cum i-ar
spune: Eu nu-ti poruncesc, Creatine implinit in credinta, sa nu-1 defaimi pe eel
neimplinit, zicind ca nu ar face lucruri vrednice de osinda, fiindca intr-adevar
este vrednic de osinda, dar el nu e robul tau, ca sa-1 judeci tu, ci este rob stra-
in, adica al lui Dumnezeu. §i, chiar de este slab in credinta §i face cele vredni-
ce de osinda, el nu a cazut totu§i dintru a fi rob al lui Dumnezeu, §i prin urma-
re nu trebuie sa-1 deznadajduie§ti ca nu ar mai avea mintuire. §i, iara§i, mingi-
ind pe eel neimplinit in credinta, Apostolul nu zice hotaritor ca acesta „cade",
ori ca „a cazut", ci ca „sta sau cade", viind sa spuna.ca - ori de sta, ori de

cade - §i una, §i alta i se cuvine stapinului sau, lui Dumnezeu, iar nu tie, celui
implinit. Adica, §i paguba celui ce cade, §i ci§tigul robului ce sta, atirna amin-
doua de Dumnezeu, stapinul lor.

§i va sta, caciputernic este Dumnezeu a-lface sa steal f

Zicind ca eel neimplinit in credinta „va sta", Apostolul arata ca acela se clati-

na ca cada, §i inca atit de mult, incit are nevoie ca singur Dumnezeu sa-1 faca sa
stea, cuvint pe care obi§nuim sa-1 spunem despre oamenii foarte deznadajduiti.

5 Unul deosebe§te o zi de alta, iar altuljudeca toate zilele lafel

Unii dintre Cre§tinii Evrei, posteau §i de multe ori nu mincau carnuri de

pore decit dintr-o zi pina in alta zi, intru atitea zile rinduite. Iar altii adeseori
mincau in fiecare zi §i ii osindeau pe cei ce posteau. Pentru aceasta vorbe§te
a§adar Pavel aici §i zice ca unul judeca in gindul sau sa faca intr-un fel, iar

de aceea nu se cuvine a se infrunta §i a se mihni fratii pentru fe-

altul altfel, §i
rirea de carnuri de pore ori pentru nerinduiala mincarii acesteia. Apostolul

352
Iar Icumenie zice cS nu a spus ca acela ce m&ntnca de toate sa nu-1 indrepteze pe eel ce
nu maninca, ci sa nu-1 defaime ca pe un mir§av §i ca pe unul ce face fapte de ns. Ciici se cuvine
ca unul ca acesta sa fie mdreptat frate§te §i cu smerenie, iar nu a fi defaimat cu mindrie. (n. aut.)

224
face insa aici pogoramint, nu pentru lucrul acesta indeosebi, ci pentru vreme.
Caci Cre§tinii catre care scria erau noi §i neimpliniti in credinta. Dar, scriind
Colosenilor, care erau ve<5hi in credinta, le porunce§te cu multa sirguinta, zi-
cind: „Vedeti ca nu cumva sa va fure mintea cineva cu filosofia §i de§arta
amagire din predania omeneasca, dupa intelesurile cele slabe ale lumii, iar nu
dupa Hristos" (capitolul 2:8). §i iara§i: „Deci, sa nu va judece cineva pentru
mincare sau pentru bautura" (capitolul 2:16). Tot a§a, scriind Galatenilor, le

cere sa pazeasca toata scumpatatea §i deplinatatea intru cele ca acestea.

Fiecare sa se incredinteze desavirgit intru a sa minte.

Cind e vorba despre dogmele credintei, atunci nu se cuvine a se mcredinta

cineva cu a sa minte §i cugetare, ci trebuie sa tina §i sa pazeasca cele pe care
le-a apucat §i le-a primit. §i, macar Inger din cer de ar veni §i i-ar bine-vesti
altele, sa nu le primeasca, fiindca acela§i Apostol zice: „Daca cineva va bine-
pnmit
>>
tema! mincan
cele ca acestea, iar cei ce gre§esc in privinta lor sint nou saditi in credinta, §i
nou luminati au nevoie de pogoramint, ca ni§te slabi §i neimpliniti, atunci se
§i

cuvine a lasa putin scumpatatea §i a ne pogon spre slabiciunea fra|ilor.

6 Cel ce tine ziua o tine pentru Domnul, iar eel ce nu tine ziua nu o tine

pentru Domnul.

Cel ce se paze§te - zice - ca in cutare zi sa nu manince came de pore, ci sa

posteasca, pentru Domnul paze§te acea zi, ca unul ce se sfiefte §i cinste§te pe
Dumnezeu, Care opre§te acestea in Lege. De asemenea, cel ce nu paze§te zile §i
linduiri de zile, ci adeseori maninca, §i acesta tot pentru Domnul nu le paze§te,
ca unul ce s-a implinit intru Hristos dupa cugetare §i credinta, aratindu-se mai
presus de pindirile Legit Vezi insa ca §i aici Apostolul il infrunta pe ascuns pe
cel ce paze§te zilele. Caci, daca cel ce le paze§te §i cel ce nu le paze§te fac
aceasta pentru Domnul amindoi, este aratat ca doar cel de al doilea face aceasta
pentru Domnul, iar nu primul, care paze§te zilele fiind silit de Lege.

$i cel ce maninca pentru Domnul maninca, caci multume§te lui

Dumnezeu; §i cel ce nu maninca pentru Domnul nu maninca, §i

mulpime§te lui Dumnezeu.

Frajilor - zice - un singur lucru trebuie sa cautam la cele de acest fel: daca
se face totul pentru Dumnezeu §i daca atit cei ce maninca din carnurile de

225
 353
a§a, lucrul este neprihanit Fericitul Pavel zice insa acestea cu pogoramint -
precum am spus mai inainte - fiindca acei Cre§tini ce se aflau in Roma erau
nou saditi in credinta §i la inceputul propovaduirii. Vezi insa - o cititorule! -
cum, zicind ca „cel ce nu maninca mul|ume§te lui Dumnezeu", Apostolul lo-
ve§te §i infrunta pe ascuns pe eel ce paze§te luarile aminte evreie§ti. Caci cum
poate sa multumeasca lui Dumnezeu eel ce nu maninca, de vreme ce inca im-
brati§eaza Legea cea Vechel Caci insu§i Apostolul scria catre Galateni: „Voi,
cei ce va indreptati in Lege, ati cazut din dar" {Galateni 5:4). Dar deocamdata
Pavel ii cruja pe Romani, fiindca nu era inca vremea potrivita pentru a-i in-
frunta a§a aratat precum i-a infruntat pe Galateni.

7 Caci nimeni din noi nu viaza pentru sine §i nimeni nu moare pentru
sine.
8 Ca, §i daca viem, Domnului viem; §i daca murim, Domnului murim.

Zice: Stapin II avem pe Domnul, Care Care so-

poarta grija pentru noi §i

cote§te viafa noastra ca bogatie a Sa, iar moartea noastra ca paguba a Sa. Pen-
tru ca noi, nu viefuim §i nici nu murim noua inline, ci Domnului.
Cre§tiiiii,

Aici insa, Pavel nu nume§te „viata" pe aceea a trupului, pe aceea trupeasca, ci

viaja credintei, pe aceea duhovniceasca. De asemenea, prin „moarte", nu o nu-
me§te pe aceea a trupului, ci caderea din credinfa. De aceea - zice - Stapinul
nostru Dumnezeu nu va lasa sa moara cineva din credinja, adica sa cada
dintr-insa cei slabi §i neimpliniti. Vezi insa - o cititorule! - cum, zicind ca
noi, Cre§tinii, vietuim Domnului, Pavel ii infrunta pe ascuns pe Cre§tinii ce
urmeaza cele evreie§ti. Caci cum poate vietui intru Hristos eel ce inca vietu-
ie§te in Lege? Caci aceasta este cu neputinta a se intimpla.

Deci - gi daca viem, §i daca murim - ai Domnului sintem.

De moartea duhovniceasca a credintei, Pavel se muta la moartea

la fireas-
354
ca a trupului. §i de aceea zice acum ca, §i daca vietuim viata aceasta fireas-

OC1 A <a,

Inteleptul Fotie zice pentru ce multumeau lui Dumnezeu ace§tia: c&ci eel ce minca Ii mul-
tumea lui Dumnezeu c& a dat oamenilor, prin minc&ri, izvor §i intSrire de viat£; iar eel ce nu
minca, ci postea, Ii multumea si el lui Dumnezeu ca a dat chip §i cale ca oamenii, prin post, sa
poata birui patimile trupului. §i eel ce minca multumea lui Dumnezeu ca maninca intru slava lui
Hristos; iar eel ce nu minca era lipsit in aceasta privinja, fiindca nu putea zice ca nu maninca
pentru slava lui Hristos, ci ca face aceasta ca un om slab sj neintarit in credinta. (n. aut.)
354
Caci a§a obi§nuieste Apostolul a se muta de la una la alta. De aceea, in Epistola intti

catre Corinteni, in capitolul al unsprezecelea, vorbind despre mesele ob§te§ti care se f&ceau in
Biserica, se muta catre masa duhovniceasca a dumnezeie§tilor Taine. (n. aut.)

226
ca, ai Domnului sintem; §i daca miirim cu moartea aceasta fireasca, Domnul
poarta grija pentru noi.

355
it Hristos, casa stapineasca §i
peste cei morti, p peste cei vii.

o Cre§tine implinit in credinta!

§
Domnul poarta de grija
in credinfa: caci Cei ce §i-a varsat singele §i a sufent moarte pentru ca sa ne sta-

pineasca §i sa ne faca robi ai Sai, cum nu va purta de grija Cre§tinilor acelora care

sint acum robi ai Lui? A§a obi§nuim §i noi a zice in vorbirea noastra:^Cum nu jse
ingriji cutare stapin de robul sau, pe
daca Domnul poarta grija pentru cei morti, cu mult mai virtos va purta gnja
3
pentru cei vii. Pavel zice insa acestea ca sa n
aminte ca, daca inca ia aminte

Lege, se face nemulfumitor lui Hristos

10 lar tu de ce judeci pe fratele tau? Sau tu de ce-l defaimi pe fratele

tau? Caci toti vom sta defata inaintea judecatii lui Hristos.

Tu - zice - care poste§ti §i nu maninci carnuri de pore, pentru ce-l

ostnde§ti pe fratele tau de lacom fiindca le maninca? §i tu iara§i, eel ce ma-

ninci acestea fara de luare aminte, pentru ce-l defaimi §i-l iei in ris pe fratele

nu maninca? Acesta este frate al tau §i

tau ca pe'un putin-credincios fiindca le

madular al tau, a§adar nu se cuvine a-1 defaima. Caci oare tu ai sa dai seama

lui Dumnezeu pentru eel ce nu maninca pore? Caci §i el,

§i tu, §i noi toti avem
fiecare are sa ia doar de
sa stam de fata inaintea judecatii Stapinului Hristos, §i

la Acela raspiatirea cuvenita. Vezi -o cititorule! - ca cu cele zise Cre§tinului

mai implinit, tot cu acelea il inspaiminta §i pe eel neimplinit §i urmator al obi-

ceiurilor evreie§ti, anume ca are sa se munceasca la Infrico§ata Judecata?

11 Caci scris Eu! - Domnul

este: „Viu
zice Mie Mi
sintse vapleca tot
9
genunchiul §i toata limba se va marturisi lui Dumnezeu' (Isaia
357
45:23).

355
Intru alte multe izvoade se afla: „$i a vietuit". (n. aut.)
356
Cuvintul despre tnviere, zice ca „mortii" §i „viii" peste care va stapmi
lar Metodie, in
sufletele sint nemuritoare §i vii, iar trupurile sint mu-
Domnul sufletele §i
sint trupurile, caci
ritoare §i moarte. (n. aut.)
357
ca - de vreme ce
Dumnezeu-Tatal ca „nu judeca pe
s-a zis despre
Iar Icumenie arata
nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului" (loan 5) - Pavel Tmpreuna cu Proorocul vorbesc aici

227
 12 Asadar, fiecare din noi va da seamd lui Dumnezeu despre sine-si.

Zice: Ca toti vom fi judecati ca niste robi de catre Stapinul nostru Hristos,
marturiseste si Proorocul Isaia, care, zicind ca toti isi vor pleca genunchii ina-
intea Stapinului Hristos, arata covirsjtoarea supunere pe care o vor aduce Lui
si imparatii, si stapinitorii, si cei ce sint stapmiti. Iar apoi,
zicmd ca „toata lim-
ba se va marturisi", arata ca si cei dinainte de Lege, si cei ce au fost in Lege,
se vor marturisi, adica vor da seama si raspuns pentru faptele lor. Cui? Nu Le-
gii, ci lui Hristos, Celui ce a dat Legeal De aceea, tu, eel ce crezi
in Hristos, in
Judecatorul tuturor, de ce nu te lepezi, ci Tnca tii Legeal

13 Deci sa nu ne maijudecam unii pe altii, ci mai degrab a judecati

aceasta, a nu punefratelui impiedicare sau sminteala.

Zice: Amindoua partile - si cei impliniti intra credinta, si cei neimpliniti -

incetati prigonirile dintre voi! §i nici tu, eel ce maninci, sa nu pui sminteala
celui neimplinit, care nu maninca, infruntindu-1 prea aspru! Nici tu, care nu
maninci de toate, sa nu pricinuiesti sminteala fratelui ce maninca, cu aceasta
luare-aminte dupa Lege] Caci aceste cuvinte se potrivesc partilor amindoua, si
de aceea a si pus doua numiri care inseamna acelasi lucru, anume impiedi-
care" si „sminteala'\

14 §tiu §i sint bine-incredinpt tntru Domnul Iisus ca nimic nu e spurcat

prin sine, decit numai pentru eel caruia i se pare afi ceva spurcat;
pentru acela e spurcat.

Dupa ce a invatat ca cei puternici in credinta nu se cuvine a-i infrunta pe

cei neputinciosi, Apostolul zice aici dogma obsteasca si hotarirea peste tot cu-
prinzatoare despre mincari invata pe eel mai neputincios intra cugetare sa
si-1

nu se teama, nici sa se ingrozeasca de carnurile de pore §i de celelalte mincari

pe care le opreste Legea ca de niste necurate. §i zice asa: Eu stiu si sint desa-
virsit incredintat - nu prin cugetari omenesti, ci „intru Domnul Iisus", adica in-
vatind de la Domnul si de la Dinsul incredintindu-ma - ca nici o mincare nu
este necurata intra sine, adica dupa fire, ci mincarile se socotesc necurate dupa
socoteala si credinta cea slaba a celui ce le intrebuinteaza. §i numai aceluia i se
pare astfel, dar nu si celorlalti,
358
celor puternici in credinta si in cugetare.

despre Hristos ca Judecator, zicind ca „se va marturisi toata limba lui Dumnezeu". Asadar
Hristos este Dumnezeu, desi paginilor si lui Arie nu le place, (n. aut.)
Mai aceleasi lucruri le marturiseste Teodorit, zicind: Pentru a nu zice unii: §i cum
si

legiuiesti tu, Pavele, impotriva lui Moisi, care zice si in Levitic (capitolul 11), si in Deutero-

228
 15 Iar daca, pentru mincare, fratele tau se mthne§te, nu umbli inca
dupa dragoste.

mai Tmplinit in credinta, invatindu-1 ca, de§i

Aici, Apostolul vorbe§te celui
mincarile nu sint necurate dupa firea lor, el trebuie insa a se fen de porcine §1
a nu le minca, iconomisind §i pogoiindu-se pentru fratele sau, daca voie§te a
pazi dragostea catre dinsul, ca sa nu se mihneasca acela, smintindu-se din pri-
cina lui. Caci - dupa inteleptui Fotie - mai bine este a incerca tu, eel mai im-
plinit, sa mdreptezi pe fratele tau eel slab §i neimplinit, ca sa nu osebeasca §i
sa pazeasca mincarile; iar daca acela nu se poate indrepta, mai bine este sa
treci cu vederea metehnele lui §i sa-1 povatuie§ti in tot chipul, ca sa-1 ci§tigi §i

sa-1 mintuie§ti.

Nu-lpierde, cu mincarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!

Zice: Cre§tine, din pricina mincarii tale tl pierzi pe fratele tau, care Ii este

atit de dorit lui Hristos, incit El a murit pentru mintuirea lui. §i Hristos nu S-a
ferit a Se face rob §i a muri pentru fratele tau, iar tu nu te fere§ti nici de
mincare pentru ca sa-1 mintuie§ti, ci ii povirne§ti cu invingerea vorbei tale ca-
tre mai man pacate. Fiindca el, vazindu-te pe tine ca mamnci pore pentru a-1

invinge cu vorba cea rea, se face mai indaratnic §i mai pizmataret, §i din
Hristos
Hristos

nom (capitolul 14), cS spurcata este carnea de pore sj de alte dobitoace necurate? - atunci Pa-

vel a adus in rnijloc pe stapinul lui Moisi, pe Hristos, Care a curmat pindirile Legii §i nu a mai
l&sata se socoti nimic necurat. [. .] .

Iar de nu se dumire§te cineva pentru ce porcul, ciinele, vulturul §i alte viet&ti se numesc
„necurate" de catre Sfinta Scriptura, pricina nu e ca sint gretoase §i mir§ave, fiindca - precum
a spus Apostolul mai sus - nimic nu e spurcat §i necurat in firea sa. Ci se numesc a§a pentru
alte trei pricini. Cea mai de frunte este ca toate cite se numesc „necurate" sint vata-
dintti si

matoare sanatatii trupului, asa cum socotesc cei mai alesi dintre invatatori §i doctori, si mai
ales marele Vasilie, in canonul 86 al sau. Astfel, pentru a cruta sanatatea trupului nostru §i
vnnd a ne face sa nu le mincam, Dumnezeu le-a numit „necurate". Iar daca cineva s-ar afla in
nevoie si ar minca din cele ce se numesc „necurate" - ori ciine, ori vultur - nu pacatuie§te,
dupa canonul de mai sus al marelui Vasilie, „fiindca nici una din acestea nu este oprita de
Scriptura cea noua, caci dumnezeiestii Apostoli, in capitolul 15 al Faptelor au oprit pe Cre§~
tini sa mSnince doar cele jertfite idolilor, apoi singele, animalul sugrumat, §i mortaciunea. De
asemenea, §i manince animal prins de
in canonul 63 al lor, Apostolii i-au oprit pe Cre§tini sa
fiara, mortaciune si singe." A doua pricina e socoteala ob§teasca a oamenilor - dupa Pro-

copie. Iar in al treilea rind, aceste dobitoace se numesc „necurate" pentru a nu li se inchina lor
Evreii ca unor Dumnezei - dupa Teodorit. (Vezi §i subinsemnarea stihului §ase al capitolului
4 al epistolei intii catre Timotei.) (n. aut.)

229
 16 Deci sa nu se huleasca binele vostru,

Hristos
o nume§te „bine")> dar sa nu faci ca deplinatatea aceasta sa se huleasca de eel
neimplinit in credinfa. Caci, daca tu, fiind implinit, il strici pe fratele tau eel ne-
implinit, atunci te faci pricinuitor de a se huli binele §i deplinatatea pe care le ai.
Prin „bine", vei intelege insa §i dogma credintei creatine, pe care Pavel nu o
voie§te hulita §i necinstita de necredincio§i §i de necinstitorii de Dumnezeu,
vazind dezbinarile si smintelile dintre Crestini din nridna mfurarii

1 7 caci imparatia lui Dumnezeu nu este mincare $i bautura,

Zice: Oare noi, Cre§tinii, sintem bine-voiti §i ne mintuim din mmcari?

Oare, daca vei minca pore, mincarea aceasta te va duce intru imparatia lui
Dumnezeu? Ba! Mustrindu-i insa ca se mindreau ca mincau pore cu nebagare
de seama, nu a vorbit numai de mincare, ci a adaugat §i bautura - dupa dum-
Hrisostom ^ ,4.,~x «„„4. ox- ^nr.-x:i__. 359

ci dreptatea, pacea §i bucuria intru Duhul Sjtntif

Dar care sint cele ce-i due pe Cre§tini Intra imparatia lui Dumnezeu? Este
dreptatea, anume atot-cuprinzatoarea fapta buna, viata curata §i neprihanita.
Apoi, este pacea catre fratii lor, iar nu prigonirea §i gilceava in cuvinte. Este
bucuria ce se face din unire cu fratii, iar nu mihnirea acelora, pricinuita din in-
fruntare. §i, fiindca pace §i bucurie se alia §i in lucruri rele, Apostolul a adau-
gat dupa aceea: „Tntru Duhul Sffnt", ca §i cum ar zice a§a: Eu nu vorbesc aici
despre pacea §i bucuria spre rau, ci despre cele intru Duhul Sftnt, adica despre
bucuria pacea pentru bunatatile duhovnice§ti.
§i

Iar dumnezeiescul loan Hrisostom a tilcuit mai adinc aceasta, zicind ca

Pavel §i-a adus aminte aici §i a pomenit de dreptate ca sa arate ca eel ce nu
carnurile
Hris
tos cu moartea Sa. De aceea, dimpotriva, eel care se fere§te de mincarea car-

Iar Fotie zice ca, vorbind, alaturi de mincare, §ide bautura, Apostolul a aratat ca prigo-
nirea in cuvinte pentru mmcari era foarte mare intre ei §i afara de masura. De aceea, pare a le
zice:Daca Tmparatia lui Dumnezeu ar fi mincare §i bautura §i daca s-ar c!§tiga cu mincare §i
bautura, nu a|i arata mai multfi nevoin^a §i lupta decit aceasta pe care o avefi acum! §i,
cu cu-
vintele acestea, ti §i ru§ineaza totodata, ca §i cum i-ar intreba: Daca pentru mincari §i bauturi
faceti a§a, apoi ce trebuie sa facefi pentru dreptate, pentru pace §i pentru bucuria duhovniceas-
ca? (n. aut.)

230
nurilor de pore pentru ca sa ciftige mintuirea fratelui sau, acela este lucrator al

dreptatii ce pricinuie§te imparatia lui Dumnezeu.

18 Iar eel ce sluje§te lui Hristos tntru acestea este bine-placut lui
Dumnezeu §i ales intre oament

Aici, Apostolul arata in ghicitura cum Cre§tinii impliniti intra credinta ii

infruntau din mindrie pe cei mai neimpliniti. De aceea, le zice: Daca voie§ti

tu, Cre§tine implinit in credinta, sa fi minunat §i laudat de oameni, sa §tii ca

nu vei fi laudat atit pentru deplinatatea aceasta pe care o ai, cit pentru pacea §i

bucuria ce o vei avea fata de fratii tai §i pentru celelalte fapte bune ale tale.

Caci cu aceste fapte bune po|i sa sluje§ti lui Hristos §i sa te faci bine-placut lui

Dumnezeu, iar nu mincind carnurile de pore cu nebagare de seama.

19>A§adar, sa urmam cele ale pacii §i cele ce sint spre zidirea unuia de
catre altul!
V*

Apostolul a vorbit de pace catre Cre§tinul neimplinit in credinta §i nepu-

pentru ca acela n-avea pace §i era pricinuitorul smintelilor §i tulbura-
tincios,
rilor, cautind sa pazeasca Legea intra mincari. Iar despre zidire,
Pavel vor-
be§te catre Cre§tinul mai implinit §i mai itialt intra credinta, ca acela sa nu-1

surpe pe fratele sau neimplinit, srtiintindu-1 §i defaimindu-1. Ori - pentru a

zice mai bine - Pavel vorbe§te §i despre pace, §i despre zidire ob§te§te, catre
amindoua pSr^ile, adaugind aceasta: „a unuia catre altul", §i zicind ca trebuie
ca §i cei puternici, §i cei slabi intra credinta sa aiba pace intra din§ii §i sa se
iconomiseasca unul pe altul. §i - punind mai intii pacea, §i apoi zidirea - cu
aceasta Apostolul a aratat ca, fara pace, nimeni nu poate iconomisi pe altul.

20 Sa nu strici, pentru mincare, lucrul lui Dumnezeu!

Zice: Cre§tine, mintuirea fratelui tau este lucrul lui Dumnezeu. Sa nu risi-

pe§ti a§adar mintuirea fratelui, pe care Insu§i Dumnezeu i-a pricinuit-o! §i,

mai ales, de ce sa risipe§ti mintuirea lui nu pentru vreo alta pricina, ci pentru

mincare? - nevrind a te opri sa maninci carne de pore pentru ca sa-1 ci§tigi pe

fratele tau neputincios.

Caci toate sint curate, dar rau este celui ce mantneaprin sminteala.

Fiindca 1-a infruntat mult pe Cre§tinul implinit in credinta, Apostolul s-a

temut ca nu cumva eel neimplinit sa se intareasca in socoteala sa cea rea §i

231
 intra luarea-aminte a mincarilor. De aceea, aici iara§i graie§te dogma §i hota-
nre atot-cuprinzatoare, zicind ca toate mincarile sint curate, dar celui ce ma-
ninca cu rea con§tiinta §i se sminte§te in cugetul sau ii este rau a le minca.
Fiindca eel neimplinit in credinta §i intru cugetare, socotind ca este necurata
carnea — - - -
j * j j

ci mai mult se vatama. Dar nu mincarea il vatama, ci socoteala cu care o ma-

ninca. De aceea, acesta trebuie mai intii a fi invatat §i incredintat de catre tine,
eel mai implinit intru cugetare, ca nici o mincare nu este necurata. Iar apoi,

daca maninca cu aceasta deplina incredintare, nu se vatama.

fi
fratele

Zice: Tu - o Creatine implinit in credinta! - il sile§ti pe fratele tau neim-

plinit sa manince acele mincari pe care nu cuteaza sa manince, socotindu-le
le
necurate. Eu iti zic insa ca se cuvine a te feri chiar tu de orice mincare §i bau-
tura care-1 sminte§te pe fratele tau, nu fiindca ar fi rau a minca orice, fiindca
toate sint curate, ci pentru ca aceasta il sminte§te pe fratele tau. Zicind insa ca
fratele eel neimplinit „se sminte§te", Pavel a aratat ca acela este fara de minte
§i de§ert intru cugetare, fiindca doar cei de§erti la minte se smintesc lesne. §i,
zicind ca „se impiedica", 1-a aratat ca este §i orb, pentru ca orbii se impiedica
§i se poticnesc. Zicind apoi ca „slabe§te", 1-a aratat §i ca este putin-credincios.
Deci, prin toate acestea, Apostolul il trage §i il indeamna pe Cre§tinul mai
puternic spre ajutorul fratelui sau, care este neputincios intru toate. 360

Baga de seama ca nu se cuvine sa ne departam de orice lucru care, in sine, este bun si
dupa porunca lui Dumnezeu, chiar daca altul se sminteste din pricina lui, ci trebuie sa defai-
mam sminteala lui si sa lucram binele acela, precum zice marele Vasilie hotarttor: „Daca lu-
crul insusi este bun, [...] eel ce face acel lucru bun spre zidirea credintei este curat de judecata
celor ce se smintesc. Precum a zis Domnul, ca nu ceea ce intra in stomac il spurca pe om,
ci
ceea ce iese din gura. Iar catre cei ce se sminteau, a zis: «Tot sadul pe care nu 1-a sadit Tatal
Meu eel ceresc se va dezradacina!»" (intrebarea X, Cuvintul II despre Botez). Iar daca lucrul
este rau in sine ori este din cele ce tin de noi si este iertat a-1 face, dar pricinuieste sminteala
altora, mai ales celor slabi in credinta si in socoteala, eel ce il face se va osindi negresit pentru
sminteala pe care a pricinuit-o, precum zice iarasi acelasi purtator de Dumnezeu parinte:
Jar
cind lucrul ce se face este rau in sine, sau cind este din cele iertate §i se afla intru stapinirea
noastra, dar pricinuieste sminteala celui neputincios in credinta sau in socoteala, e aratat
ca
eel ce-1 face cade negresit in infricosata si nescapata osinda zisa de Domnul asa: «Mai bine
i-ar fi lui de i s-ar lega o piatra de moara de grumaz si ar fi aruncat in mare!»" De aceea zice
Apostolul chiar si pentru cele iertate: „Mai bine este s& nu maninci carne, nici sa bei vin, nici
sa faci altceva intru care fratele tau se poticneste, se sminteste ori slabeste." §i, iarasi - dupa
ce zice, in alta parte, ca „toata zidirea lui Dumnezeu e buna, si nimic nu e de lepadat daca se

232
 22 Ai tu credinta? Intru sine-ti sa o ai, inaintea lui Dumnezeu!

Aici, Apostolul arata in ghicitura cum Cre§tinul implinit in credinta arata

deplinatatea sa ca un iubitor de slava de§arta. Deci li zice: Creatine, zici ca
e§ti implinit, crezind fara de indoiala ca toate mincarile sint bune §i curate?
Nu ne arata aceasta mie §i celorlalti, ci e destul sa ai credinta intra con§tiinta
ta! E destul sa-ti arati aceasta credinta lui Dumnezeu, nu §i oamenilor.

Fericit este eel ce nu sejudecape sine intru ceea ce alegeit

De§i nimeni altul nu te §tie, este destul a fi fericit tu intru sine-ti. Cind §i

cum? Atunci cind nu te vei osindi pe tine insuti, §i con§tiinta ta nu te va piri

pentru lucrul pe care ai ales sa-1 faci. Nu intelege insa acestea, iubitule, pentru

orice lucru, ci doar pentru pricina ce ne sta inainte, adica despre mincari. §i -
dupa Hrisostom §i dupa acest sfintit Teofilact - fericit este acela care nu e
osindit de con§tiinta sa pentru mincarile pe care le-a ales, adica eel ce nu le
61
socote§te necurate.

23 lav eel ce se indoie§te, daca va minca, se osinde§te, caci nu a fast din

credinta.

§i aceasta s-a spus catre Cre§tinul eel implinit in credinta. §i zice: Crea-
tine, de ce-1 sile§ti pe fratele eel neputincios sa manince? Nu §tii ca eel ce se
indoie§te in cugetul sau, socotind ca acele mincari sint necurate, §i nu le

maninca cu adinca incredintare ca sint curate, ci le maninca de ru§ine ori de

sila, nu §tii - zic - ca acesta se osinde§te? De ce? Nu pentru ca bucatele ar fi

necurate, ci pentru ca el le maninca drept necurate, silit de tine.

§i tot ce nu e din credinta este pacat.

ia cu multumire" (7 Timotei 4:4) - adauga: „Nu voi minca in veac carne, ca sa nu smintesc pe
fratele meu!" daca aceasta este osinda pentru cele Tngaduite, ce se
(1 Corinteni 8:13). Iar
poate zice despre cele oprite? Pentru aceasta ne invata mai ob§te§te, zicind: „Nu fiti piatra de
poticnire nici Iudeilor, nici Elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, precum §i eu plac tuturor in
toate, necautind folosul meu, ci pe al celor multi, ca sa se mintuiasc^' (i Corinteni 10:32, 33).
(Vezi §i cuvtntul despre sminteala mai pe larg, in cartea mea Hristoitia). (n. aut.)
361
Fotie spune ca Pavel vorbe§te aici catre eel implinit in credinta. §i mai spune ca ceea
ce zice se intelege pentru orice lucru, adica: Fericit e eel ce intelege orice lucru cu deplina
cercetare, con§tiinta marturisindu-i c& e bine sii-1 facS (la Icumenie). (n. aut.)
362
Dar de ce e pacat ceea ce nu e din credinta? Pentru c& - precum zice Pavel - „credinta
M
este din auzire; iar auzirea, prin graiul lui Dumnezeu (Romani 10:17), incit ceea ce nu se
face din credinta e in afara de graiul lui Dumnezeu, fiind deci p£cat. §i, de altfel, ceea ce se

233
 §i aceasta s-a zis catre Cre§tinul implinit in credinta. §i zice: Cind fratele
neimplinit nu indrazne§te sa manince, fiindca nu crede ca. bucatele sint curate,
ci le maninca cu con§tiinta deznadajduita, cu adevarat pacatuie§te. Pavel arata

§i cu acestea - dupa Hrisostom - cita vatamare pricinuiesc cei mai impliniti in

credinta cind ii silesc pe cei neimplinifi §i care se mdoiesc in cugetul lor sa
manince ceea ce e socotit de din§ii necurat, §i ca din aceasta pricina trebuie sa
inceteze a~i mai infrunta.

24 Iar Celui ce poate a va intari dupa evanghelia mea §i propovaduire a

lui Iisus Hristos, dupa descoperirea tainei celei ascunse in vegnice
363
vremi,
25 aratata insa acum - §iprin Scripturi, §iprin Prooroci, §iprin
porunca ve§nicului Dumnezeu -facindu-se cunoscuta la toate
neamurile, spre ascultarea credintei,
26 singur inteleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Caruia slava in
veacuru Amin!

Dupa sfatuire, dupa invatatura, Apostolul Pavel obi§nuie§te a se ruga lui

Dumnezeu, ceea ce face §i aici, pentru Cre§tinii neimplinifi intra credinta. Caci
nu doar ii invata cu cuvintul, dar §i cheama asupra lor ajutorul dumnezeiesc.
Iar urmarea alcatuirii este astfel, in chip saritor, adica: Iar lui Dumnezeu,
Celui ce poate a va intari prin Iisus Hristos, (...) Caruia slava (se cuvine sa
fie) in veci. Amin! Iar pronumele „Caruia" este de prisos; s-a adaugat insa
pentru ca trebuia repetat, din pricina multelor cuvinte puse in mijloc.
§i a zis: Slava fie lui Dumnezeu, Care va poate intari pe voi, cei slabi §i
care va clatinati. §i cum poate aceasta? „Dupa buna mea vestire (evan-
364
ghelie)", adica: Sa va intareasca sa tineti cele ce vainvat §i va bine-vestesc.

face f&ra credinta nu poate placea lui Dumnezeu, c&ci - dup5 Apostolul - „f&ra credin|S, e cu
neputinfa a bine-pl^cea" (Evrei 1 1:6). (n. aut.)
Baga de seama c^ intru celelalte izvoade tip^rite aceste trei stihuri - de ia: „Iar Celui ce
poate a va intari pe voi...", pina la: „singur Tnteleptu! Dumnezeu..." - sint adaugate la ca-
pitolul de pe urrna, 16, Romani, impreuna cu imbrati§arile (adica cu
al acestei epistole catre

inchinaciunile). Nu drept insa, fiindca au fost adaugate dupa zicerea: ,JDaruI Domnului nostru
Iisus Hristos, cu voi toti! Amin!", care este cuvintul de pe urma al fiecarei epistole a lui Pa-
vel, §i dupa acela nu mai urmeaza alt cuvint. Iar la dumnezeiescul Hrisostom, la Teodorit, la

Teofilact §i la Icumenie, §i pe drept cuvint, stihurile acestea sint bine scrise aici.
Iar intru altele se scrie: „§i prin Scripturile proorocesti..." (n. aut.)

Multi eretici, auzind ca Pavel vorbe§te, aici §i in alte locuri ale epistolelor sale, de
„evanghelia mea", au piasmuit §i au mintit, zicind ca Apostolul ar fi scris o carte osebita a
EvanghelieU ca si cele puse in seama multor altora, adica: Evanghelia Apostotului Petru, a lui

234
 Hristos
dogm
Hristos, dupa descoperirea Tainei. S
invrednici noi, Cre§tinii, sa ne facem parta§i ai tainelor lui Dumnezeu; lucru
ce era din vechime, din veac, inainte-hotarit, iar acum s-a aratat prin scrip-

turtle Legii §i ale Proorocilor. A§adar, de ce te temi tu, eel slab in credinta, ca

desparti de Lege daca maninci came de pore? Caci, iata, toate Scripturile
te

propovaduiesc taina aceasta a evangheliei lui Hristos, care, pe linga toate

seama a mincarilor, Iar taina aceasta s-a aratat

celelalte, invafa §i nebagarea in
365
„dupa porunca Dumnezeului celui ve§nic" . Deci fie, celui ce te mdoie§ti

mincan
culta, caci credinta are trebuinta de ascultare, iar nu de cercetare §i de isco-
_ m. *_* ._. J

§
urmezi
Hristos

Iar Pavel nu a zis: „singur inteleptului Dumnezeu" spre osebire de Fiul,

adica despartind pe Fiul de Tatal - sa nu fie! Caci Fiul este mtelepciunea Ta-
talui §i, precum Tatal este mtelept, tot a§a este intelept §i Fiul. §i I-a zis ,,sin-

gurul" spre deosebire de Ingeri de oameni, ca singur Dumnezeu este inte-

§i

lept din fire, iar Ingerii §i oamenii au Tntelepciune §i sint infelepti dupa im-
parta§ire, de la Dumnezeu. Deci - zice - acestui Dumnezeu, Care a aratat tai-

na aceasta, sa-I fie slava, iar nu Legii, linga care tu inca §ezi, luind aminte

bucatele.
Iar acest „prin Iisus Hristos", se poate intelege precum am zis mai sus:
„Celui ce poate a va intari pe voi prin Iisus Hristos". Se poate intelege inca §i

a§a, anume ca taina evangheliei s-a facut cunoscuta tuturor neamurilor prin

Evanghelia Nicodim, Inttia Evanghelie a Sfintului Iacov, a lui Filip, a

Toma, a lui Andrei; lui

lui Vartolomeu, a lui Matei, a lui Varnava, a celor doisprezece

Apostoli; Evanghelia na$terii

Mintuitorului,Evanghelia prunciei Lui, a na§terii Mariei; Evanghelia Egiptenilor, Evanghelia

Evreilor, Evanghelia Nazireilor. Toate acestea suit neadevarate §i scrise mincinos. La fel,

aceia§i eretici au piasmuit ca ar fi §i cinci alte carti in Scriptura cea Veche: Apocalipsa lui

Moisi, Sutyirea Nastere, Suirea lui Moisi, Tainicele carfi ale lui Moisi §i Testamentul lui

Moisi. (n. aut)

365
Iar Fotie zice ca Pavel II nume§te aici „ve§nic Dumnezeu" pe SfTntul Duh, prin porunca
s-a scris Taina lui Hristos. Deci Pavel arata aici toata SfTnta
§i insuflarea Caruia s-a vorbit §i

Treime §i Acesteia Ii inalta slava. Caci, zicTnd: „singur inteleptului Dumnezeu", L-a aratat pe
Tatal; zicind §i: „prin Iisus Hristos", L-a aratat pe Fiul; zicind §i: „ve§nicuiui Dumnezeu", L-a

aratat pe SfTntul Duh. [.. .]

Iar Icumenie zice ca „singurul inteleptului Dumnezeu" s-a zis spre osebirea mincino§ilor

§i nein|eleptilor zei. (n. aut.)

235
 Iisus Hristos, caci Acesta i-a trimis pe ucenicii Sai, zicind lor: „Mergind, ln-
366
vatati toate neamurile!" (Matei 28: 14).

CAPITOLUL XV

1 Datori sintem noi, cei tori, sa purtam slabiciunile celor neputincio§i,

Dupa ce a facut rugaciune, Apostolul iara§i Ji sfatuie§te §i-i indulce§te pe

Cre§ti{iii mai impliniti o data pentru ca s-a numarat impreuna cu
in credinta:
din§ii, zicind: „datori sintem"; §i incfi-o data pentru ca-i nume§te „puternici".

Nu a zis insa prost [simplu, n. m.]: „sa purtam pe cei slabi", ci: „slabiciunile
lor", indoind zicerea, pentru ca sa-i traga spre mai multa milostivire. 367

gi nu noua a placea,

Fiindca mai sus a zis ca noi, Cre§tinii, sintem datori sa purtam slabiciunile
celor neputincio§i, Pavel invaja aici §i cum se poate face aceasta. §i zice ca
putem sa purtam neputintele lor atunci cind nu vom cauta numai placerea §i
voia noastra, ci §i placerea §i mintuirea fratelui nostru:

2 cifiecare din voi sa placa aproapelui intru bine, spre zidire.

Adica fiecare Cre§tin sa faca ceea ce este placut fratelui sau, intru bine
insa, iar nu in rau, caci multi fac rele ca sa placa aproapelui. §i, ca sa nu zica
Cre§tinul eel implinit in credinta: lata, eu trag pe neimplinitul frate al meu la
bine! - mustrindu-1 totodata ne acela ra ia amintp 1? mincan

§
pentru ca nu se face la vremea cuvenita, nu este spre zidirea, ci spre risipirea
fratelui tau, fiindca infruntarea fara 368
de vreme nu-1 zide§te, ci il doboara.

366
Vezi §i subtnsemnarea de la capitolul 4 al epistolei catre Filipeni, stih 20, fiind vred-
nica de cuvint. (n. aut.)
367
Marele Vasilie, fiind intrebat cum sint datori cei puternici sa poarte slabiciunile celor
neputincio§i, raspunde a§a: „Cel ce poarta, adica ridica §i vindeca oarecari boli §i metehne
ale
fratelui sau, face precum este scris despre Domnul, ca «a luat neputin{ele
noastre §i a purtat
bolile», nu ca le-a primit pe acestea asupra~§i, ci ca le-a vindecat" (a 175-a hotatfre pe scurt).
(n. aut.)

Vezi §i tilcuirea zicerii: „Nimeni sa nu caute de ale sale, ci fiecare de ale aproapelui" (1
Corinteni 10:24). (n. aut.)

236
 3 Caci nici Hristos nu a cautat a placea Lui-$i, ci, precum este scris:
Mea »
j}
Ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine au cazut asupra
(Psalm 68:11).

Hristos
noua, Cre§tinilor. Pentru ca - zice - era in stapinirea Lui a nu fi ocarit §i ne-

cinstit §ia nu patimi ceea ce a patimit, daca ar fi voit a placea Lui-§i, adica
369
daca ar fi voit a cauta numai de Sine; insa nu a voit aceasta. Dar, fiindca a
primit sa patimeasca, a dobindit nume rau de la cei mai multi fi S-a socotit ca
este neputincios, amagitor §i facator de rele. Pentru aceasta strigau cei ce tre-
ceau pe linga Golgota §i-L vedeau pe El rastignit, zicind: „Pe altii a mmtuit,
iar pe Sine-§i nu poate a Se mmtui!" (Matei 27:42). Deci - zice Hristos catre
Parintele Sau - ocarile §i necinstirile ludeilor - care Te ocarau §i Te necin-
steau in Testamentul eel Vechi pe Tine, Parintele Meu - au cazut asupra Mea,
a Fiului Tau, in Testamentul eel Nou. §i acest lucru nu a fost nou §i de mirare,
caci cei ce erau obi§nuiti sa-L ocarasca pe Tatal au cutezat acelea§i lucruri §i

asupra Fiului.

370
4 Iar cite s-au scris mai inainte s-au scris spre invatatura noastra, ca,

prin rabdare §iprin mingiierea Scripturilor, sa avem nadejde.

Acestea mai-inainte s-au scris - zice - pentru ca noi sa le urmam. Cu eu-

vintele acestea, Apostolul ii indeamna pe Cre§tini sa rabde ispitele §i necazu-

§
nice ce vin asupra noastra §i, rabdindu-le, sa aratam intru sine-ne, vie §i

adevarata, nadejdea ce o avem pentru bunatatile care or sa fie. Pentru ca acela

369
Pentru aceasta, Teodorit tilcuie§te a§a: „Caci Insu§i Stapinul nu a cautat de ale Sale, ei
S-a dat mortii pentru mintuirea noastra. Caci, in vremea Patimii, II auzim rugindu-Se §i
zicind: «Pannte, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum vreau
Eu, ci precum vrei Tu!" (Matei 26:39). A primit inca §i hulele ludeilor, §i cele ce le pricinuiau

Tatalui din vechime, strigind ei cu faradelege, acestea le savir§eau asupra Lui. Pentru care a
pus §i prooroceasca marturie.
Se vede insa ca Pavel folose§te aici o elipsa, care se impline§te poate a§a: Caci nici Hris-

tos nu a placut Lui-§i, ci aproapelui, spre mintuire, lucru pentru care a fost ocarit §i a patimit,

precum este scris: Ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine... §i celelalte. Ori a§a: CSci nici Hristos

nu a placut Lui-§i, ci Tatalui, precum este scris, lucru pentru care a §i fost ocarit." (n. aut.)
370
Intru alte izvoade se zice: „caci cite", (n. aut.)
371
ca dumnezeie§tile Scripturi sint mingiiere intru ispitele pe care le patimesc
Iar faptul
Cre§tinii, 1-au aratat Macaveii, zicind: „(...) §i noi dar (...) mingiiere avind sfintele carti care

sint in miinile noastre" (1 Macavei 12:9, 10). Vezi §i subinsemnarea zicerii: „CuvintuI lui

Hristos sa locuiasca intru voi cu imbel§ugare" {Coloseni 3:16). (n. aut.)

237
ce rabda necazurile cu multumire cu buna cuno§tinta se vede ca are nadejde
§i

adevarata pentru bunatatile viitoare. Precum, dimpotriva, eel ce este nerabda-

tor nu are barbatie, acela se arata ca nu are adevarata nadejde
§i m inima sa §i
de aceea e mic la suflet §i nu rabda.

5 Iar Dumnezeul rabdarii §i al mingiierii sa va dea voua a cugeta lafel

unii pentru altii, dupa Hristos Iisus,

Cu aceste cuvinte, dumnezeiescul Apostol invata ca, impreuna cu Scriptu-

rile, Dumnezeu este Acela Care da mingiierea §i rabdarea ispitelor in sufletele

Cre§tinilor. De aceea II §i nume§te „Dumnezeul rabdarii §i al mingiierii", de

vreme ce El este datatorul §i pricinuitorul acestora. Deci Apostolul II roaga pe
Dumnezeu sa dea Cre§tinilor a nu cugeta unul ceva, §i altul altceva, ci toti sa
cugete mtre din§ii unul §i acela§i lucru. Fiindca aceasta este insu§irea adeva-
ratei dragoste, adica ceea ce cugeta §i socote§te cineva pentru sine, aceea sa
cugete §i pentru fratele sau. §i, de vreme ce este §i dragoste lumeasca §i rea,
Pavel a adaugat, zicind: „dupa Hristos Iisus", adica: Rog pe Dumnezeul Cre§-
tinilor sa va dea voua a cugeta acelea care plac lui Iisus Hristos, adica cele
placute lui Dumnezeu §i bune, iar nu cele urite lui Dumnezeu §i rele.

6 pentru ca tntru un suflet §i cu o gura sa slavitipe Dumnezeul §i Total

Domnului nostru Iisus Hristos.

Care este - zice - de a cugeta

cT§tigul toti Cre§tinii acelea§i lucruri?
Acesta: a slavi pe Dumnezeu nu numai cu o gura, ci §i cu un suflet §i cu o
inima. Caci aceasta insemneaza zicerea: „mtru un suflet", intelegmdu-se in
loc de inima, pentru ca in inima se porne§te lucrarea miniei. Aici insa cititorul
se cuvine sa stea, apoi sa o ia ca de la alt mceput §i sa zica: „... §i Tatal Dom-
nului nostru Iisus Hristos", adica: Sa slaviti pe al vostru Dumnezeu §i Tata al
Domnului nostru Iisus Hristos! Dar §i unit de vei citi: „Dumnezeu §i Tatal",
impreuna, mcit sa intelegi ca al lui Hristos fnsu§i este §i Dumnezeu, §i Parinte,
nu urmeaza o necuviinta: este Dumnezeu al lui Hristos dupa
nici firea ome-
neasca a Mintuitorului, iar Tata al Lui este dupa dumnezeire.

7 De aceea, primiti-va uniipe altii, precum $i Hristos v-a primitpe voi,

spre slava lui Dumnezeu.

:rm
Hri
Dumnezeu. Caci faptul de a fi Cre§tinii uniti §i de o cugetare slave§te
slava lui
pe Dumnezeu, fiindca Domnul a zis catre Tatal: Jntru aceasta tofi vor cu-

238
noaste ca Tu M-ai daca vor fi toti una" (loan 17). §i, dimpotriva, daca
trimis,

Crestinii vor fi dezbinati si vor avea cugetari osebite, aceasta face sa fie hulit
Dumnezeu, fiindca paginii, vazindu-i pe Crestini despartiji, necinstesc cre-
37
dinta si oe Hristos.

8 §i va spun ca Iisus Hristos S-a facut slujitor al taierii imprejur pentru

adevdrul lui Dumnezeu, spre a adeveri fagaduintele parintilor;

Prin aceste cuvinte, Apostolul arata ca Hristos nu a placut Lui-§i, ci le-a

primit pe toate din dragoste pentru noi, si cu aceasta ti tndupleca pe Crestinii

din „neamuri" a nu se mindri impotriva Crestinilor din Evrei. Caci Evreii au
crezut si s-au mintuit pentru fagaduinfele pe care Dumnezeu le daduse stra-

mosilor lor, iar cei din „neamuri" au crezut si s-au mintuit doar pentru iubirea

de oameni si mila lui Dumnezeu. Iar intelegerea zicerii Apostolului este ast-

fel: Dumnezeu ii fagaduise lui Avraam ca saminta lui va mosteni lumea; dar
cei ce s-au nascut din Avraam au calcat Legea lui Dumnezeu, facindu-se vi-

nova|i de pedeapsa si, prin urmare, nevrednici de fagaduinta lui Dumnezeu

catre Avraam. In urma, a venit Hristos si, dupa firea Sa omeneasca, a pazit

Legea lui Dumnezeu, primind chiar si taierea tmprejur, care a fost semn al

celor ce se nasc din saminfa lui Avraam. Asadar, primind Legea, taindu-Se
imprejur si fScindu-Se samtn^a a lui Avraam, Hristos a dezlegat urgia lui

Dumnezeu cazuta asupra Evreilor si i-a facut vrednici de a primi iarasi acele

fagaduinje ale lui Dumnezeu. Deci Hristos a primit taierea imprejur numai ca
sa arate fagaduin|ele lui Dumnezeu-Tatal, sa intareasca Legea si sa o faca sa
urmezi

5
fagaduintele lui Dumnezeu? Caci Hristos - zice Hrisostom - a implinit §i a

pazit Legea cu adevarat, dar nu pentru ca sa o mai paze§ti tu de acum inainte,

ci fiindca tu ai calcat-o Tnainte §i, prin aceasta, te-ai facut nevrednic de faga-
duinfele parintilor. De aceea, §i tu te-ai mmtuit dupa dar, pentru ca mai inainte
Hristos
Hristos

9 iar „neamurile" sa-L slaveasca pe Dumnezeu pentru mila Lui,

Cre§tinii Evrei - zice - aveau fagaduintele, cu toate ca se facusera nevred-

nici de ele, calcind Legea lui Dumnezeu. Iar voi, Cre§tinii din „neamuri",

372
Iar Teodorit zice a§a: „§i StSpinul Hristos ne-a iubit pe cmd eram nedrepti §i pacato§i,
§i ne-a Tndreptat. A§adar, se cuvine ca §i noi sS purtSm neputinfele fratilor §i sa facem tot ce

putem pentru mintuirea acelora." (n. aut.)

239
 v-afi mintuit doar pentru iubirea de oameni aDumnezeu, de aceea si sinteti
lui
datori a-L slavi si a-I mulfumi mai mult pentru aceasta.
Caci - dupa Fotie - de
aceea v-a primit pe voi Dumnezeu, cei din „neamuri", ca mai
mult sa Se sla-
veasca. Caci - daca implinirea fagaduintelor luiDumnezeu catre Evrei, pentru
a nu parea ca a mintit Tatal, a fost slava a Lui - cum nu este negraita slava Pa-
rintelui acum, cind v-a daruit voua, „neamurilor", bunatajile cele mai presus
si
de fire si nenadajduite, fara sa vi le fi fagaduit dinainte? Iar slava si multumi-
rea lui Dumnezeu este ca voi, Crestinii din „neamuri", sa fiji uniji intre voi,
sa-i purta|i pe cei slabi si sa nu suferiji a va osebi de madularele voastre, adica'
de fratii vostri.

precum „Pentru aceasta Ma voi marturisi Jie intru

este scris:
«neamuri» si voi cinta numele Tau " (Psalm 1 7:53).
10 §i iarasi zice: „Veseliti-v a, «neamuri», impreuna cu norodul Lui"
(Deuteronomul 32:43)
11 §i iarasi: „Laudatipe Domnul, toate neamurile, laudati-Lpe El,
toate noroadele!" (Psalm 116:1).
12 £i iarasi zic? Isaia: „Fi-ya radacina lui Iesei si Cei ce Se va scula a
stapinipeste neamuri. Intru Acesta «neamurile» vor nddajdui"
(Isaia 11:10).

Apostolul a adus toate marturiile acestea ca sa arate ca to$i Crestinii -

atft
cei din „neamuri", cit si cei din Evrei - trebuie sa fie
uniti si sa cugete unul si
acelasi lucru. Caci, cu aceste marturii, li smereste pe Crestinii
Evrei, ca sa nu
se mindreasca asupra Cre§tinilor din „neamuri", fiindca
toti Proorocii mai
inainte vesteau ca si „neamurile" vor crede in Hristos si se vor mintui impre-
una cu cu aceleasi marturii, li smereste si pe Crestinii din „nea-
Evreii. §i,
muri", fiindca le arata ca nu au fost norod al lui Dumnezeu,
ci s-au unit cu no-
rodul lui Dumnezeu, adica cu Israilitenii, si ca, prin urmare,
sint datori lui
Dumnezeu mai mult decit Evreii, luind mai mult dar si facere de bine decit
aceia.
Iar zicerea: „marturisi-Ma-voi Tie intru
„neamuri" s-a zis din partea lui
Hristos catre Parintele, adica: Te voi propovadui la
„neamuri" - o Parinte al
Meu! Iar aceasta: „fi-va radacina lui Iesei", arata ca
din radacina lui Iesei va
rasari „Cel ce Se va scula ca sa stapineasca peste «neamuri»", adica
Hristos.
Iar „si" este de prisos - dupa Icumenie. Va fi -
zice - radacina lui Iesei - dar
care este aceasta? - „Cel ce Se va scula sa stapineasca
peste «neamuri»", adi-
ca Hristos.

240
 13 Iar Dumnezeul nadejdii sa va umple de toata bucuria §ipacea
nadejdi
SJTnt.

Aici, Apostolul se roaga ca Evreii Cre§tini sa se umple de toata bucuria,

caci erau mihniti, fiind infruntati de catre cei din „neamuri". Iar pentru aee§tia
din urma se roaga sa se umple de pace, caci ei se luptau vrajma§e§te cu cei din
Evrei care inca tineau cele ale Legii, Ori, mai ales, Pavel se roaga ca amindo-
ua partile sa se umple §i de bucurie, §i de pace. Dar cum vor ajunge ei la
aceasta? Prin credinta. Iar credinta cu ce li va folosi? Intru a prisosi in nadej-
de. Caci eel ce crede pentru bunatatile ve§nice care vor fi §i nu se mihne§te
pentru greutatile de fata, acesta prisose§te intru nadejde, nadajduind adica
pentru cele ve§nice §i rabdind cu barbatie greutatile vremelnice. Dar, la rindul
ce ne va folosi nadejdea? Intru a dobindi darul Sfintului Duh, care va
ei, intru

face mai puternica aceasta nadejde a noastra.

14 §i eu insumi sint incredintat pentru ca §i voi sinteti

voi,fratii mei,
plini de bunatate, tmpliniti in toata cunogtinta, putind a sfatui §ipe
altii.

Fiindca in multe parti ale epistolei acesteia a grait aspru §i mfruntator,

dumnezeiescul Apostol ll vindeca acum, §i nu zice: „am auzit", ci: „m-am in-
credintat" adica: Insumi eu, care va mfrunt §i va mustru, sint deplin incredin-
tat ca de bunatate, adica de socoteala buna §i iubitoare de frati.
sinteti plini

Ori, „bunatate" nume§te de ob§te toata fapta buna. §i nu a zis: „aveti bunata-
te", ci: „sinteti plini de bunatate". Insa, fiindca nu este nici un folos daca cine-

va are bunatate dar nu §tie cum sa o intrebuinteze, Apostolul adauga, zicind:

Sinteti plini de toata cuno§tinta, pentru a §ti sa intrebuintati
§i cum se cuvine
bunatatile §i faptele bune pe care le aveti. §i le-a mai zis ca sint in stare §i
vrednici a-i sfatui §i pe altii, nu numai a fi invatati de altii.

Dupa Icumenie, L-a numit „Dumnezeul nadejdii" ca sa arate ca II roaga pe Dumnezeu

nadajduind ca rugaciunea sa va lucra intru Cre§tini, de vor voi §i aceia. Fiindca Dumnezeul
nostru este Dumnezeu ce nadajduie§te intr-Insul nu este ru§inat. Iar Teodorit
al nadejdii, §i eel
tilcuie§te aceasta zicind ca Apostolul, dupa ce a zis mai inainte ca „nadejdea care se vede nu
este nadejde", II nume§te acum pe Dumnezeu „Dumnezeu al nadejdii", ca pe unul ce a dat
„neamurilor" de la Tnceput nadejdea blagosloveniei §i I§i adevere§te fagaduinta prin fapte. Iar
aceasta este zalog pentru bunatatile nSdajduite, fiindca Cei ce le-a fagaduit §i apoi le-a impli-
nit negre§it va implini §i cele fagaduite noua acum. Iar Apostolul ne porunce§te nu doar sa

nadajduim, ci „sa prisosim intru nadejde", adica sa nadajduim cu curatie §i sa socotim ca ve-
dem bunatatile nadajduite. §i a zis ca ne va da duhovnicescul dar. (n. aut.)

241
 fratilor>

aminte

Romanii erau oameni cu vrednicii, adica cu dregatorii, fiindca locuiau in

cetatea imparateasca, §i de aceea aveau §i mare mindrie. A§adar, Apostolul ii

indulce§te, zicind: „am cutezat a va scrie", dar cu zicerea aceasta mult ii sfar-

ma §i ii mustra. §i nu se multume§te numai cu atit, ci adauga: „Am cutezat in

parte", adica in putine parti, §i nu ca §i cum v-a§ invata, ci „ca §i cum v-a§

aduce aminte", adica va aduc aminte putin. §i - dupa Hrisostom - Pavel arata
prin toate acestea ca nu le vorbe§te ca un invatator §i Apostol, ci ca un frate §i
prieten catre frati §i prieteni de aceea§i cinste. Fiindca aceasta este insu§irea
invatatorului, sa vorbeasca uneori cu infruntare, iar alteori sa impodobeasca
cuvintul spre folosul ascultatorilor.

despre darul dat mie de Dumnezeu,

16 spre afieu slujitor al lui lisus Hristos la „neamuri", ierurghisind
evanghelia lui Dumnezeu,
r

Facmd cuvintul mai eu mi-am insu§it cinstea

smerit, Apostolul zice: Nu
de a invata §i a fi Apostol! Nu, ci Dumnezeu, Care m-a rinduit la aceasta, mi-a
poruncit, nu fiindca a§ fi fost vrednic de o asemenea chemare, ci dupa darul
Lui. Spre ce mi s-a dat insa darul acesta? Spre a fi slujitor §i iereu [preot, n.

m.] al evangheliei, adica al propovaduirii bunei-vestiri. Deci sa nu ma invinu-

iti -o fratii mei! - pentru ca va in vat, caci aceasta este preotia mea, sa propo-

vaduiesc evanghelia. §i eu, preotul evangheliei, am drept sabie cuvintul §i

propovaduirea, iar voi, Cre§tinii ce ascultati propovaduirea mea, sinteti jertfa.
Cine ar invinui a§adar pe iereu, adica pe preot, ca i§i pune cutitul asupra vite-
lor rinduite spre jertfa, ca le taie §i le desface in parti? Negre§it, nimeni! Iar
Pavel a zis acestea intii pentru ca sa intr-aripeze cugetarile Cre§tinilor, dupa
ce vor intelege ca sint jertfa a evangheliei lui, iar apoi pentru ca sa se dezvi-
novateasca §i sa arate ca i s-a poruncit de sus a face aceasta.

ca sa se faca prinosul „neamurilor" bine-primit, sfintit intru Duhul

Sfint

Nu v-am scris - zice - ca sa ma slavesc, ci pentru ca §i voi, cei ce va aflati

in Roma, sa va mintuiti impreuna cu celelalte „neamuri". §i a§a sa se faca pri-

nosul §i jertfa „neamurilor" catre Dumnezeu, in intregime bine-primite, toate
aducind roade lui Dumnezeu. Iar prinosul aceasta este „sfintit intru Sfintul

Duh", adica este sfintit cu viata §i petrecerea duhovniceasca, caci credinta nu

242
sfinte§te singura, ci trebuie §i viata buna §i duhovniceasca. Caci noi, Cre§tinii,
fiindca am crezut §i ne-am botezat, am luat Duhul Sfmt; dar, daca nu vom
avea §i viata duhovniceasca §i imbunatatita, se stinge darul Duhului Sfmt.
$i, vorbind de „neamuri", Pavel smere§te cugetarile cele mindre ale Ro-
manilor, incit sa nu judece ca nevrednic de cinstea lor faptul ca au invatator pe
Pavel, fiindca acesta a adus lui Dumnezeu mai toate neamurile ce se afla pe
pamint §i pe mare in toata lumea.

17 De aceea, am lauda in Hristos lisus, in cele ce sintcatre Dumnezeu.

Fiindca s-a smerit mult prin cuvintele de mai inainte, dumnezeiescul Pavel
inalta acum cuvintul, ca sa nu se arate lesne defaimat. Facind insa aceasta, nu
iese totu§i afara de smerenia obi§nuita lui. Caci zice: Eu am lauda, nu Tnsa in-
tra sine-mi, nici Intra strguinta mea, ci intra Hristos §i in darul lui Hristos. §i

in ce ma laud? In cele catre Dumnezeu, adica nu in cele proaste §i strica-

cioase, ci in cele dumnezeie§ti §i duhovnice§ti.

18 Caci nu voi cuteza sa spun ceva din cele ce nu a lucrat Hristos prin
mine spre ascultarea „neamurilor", cu cuvintul §i cu lucrul}
19 prin puterea semnelor §i a minunilor, intru puterea Duhului SfTnt,

Fiindca mai sus a zis ca este liturghisitor §i slujitor al evangheliei la toate

neamurile, acum Apostolul spune a§a: Nu ma falesc, nici nu ma mindresc cu
vreun lucru din cele ce nu am facut, mai ales ca nu am facut nimic, ci Hristos
le-a savir§it pe toate, folosindu-ma la toate acelea ca organ §i unealta. Caci -
§i daca vorbesc, §idaca filosofez despre lucrurile cere§ti, §i daca fac ceva
dumnezeiesc §i mai presus de fire §i daca savir§esc minuni - toate acestea -
zic - sint fapte §i ispravi ale lui Hristos, nu ale mele. Iar acestea se faceau
pentru ca sa asculte „neamurile" §i sa creada.
Semnul se osebe§te insa de minune, caci „semn" se zice la ceea ce se face
dupa firea lucrurilor, in chip nou §i minunat insa, precum, de pilda, a se vin-
deca indata soacra lui Petru cea aprinsa de boala. Adica acest lucru este dupa
fire, insa atunci s-a facut in chip nou §i minunat, caci fierbinteala a lasat-o in

graba, doar la atingerea miinii Domnului. Iar „minune" se zice la ceea ce nu

se face dupa firea lucrurilor. De pilda, in chip firesc, eel ce se na§te orb nu se
poate vindeca §i a avea ochi vazatori. Dar Domnul a facut minunea aceasta,
facindu-1 cu ochi sanato§i pe orbul din na§tere. Insa, atit semnul, cit §i minunea,
se fac afara de obi§nuitele legi ale firii; dar, la semn, se dezleaga mai putine legi
ale firii, iar la minune, mai multe. $i, fiindca de multe ori se fac semne §i

minuni §i cu lucrarea diavolilor, Apostolul a adaugat: „intru puterea Duhului

243
Sfint", adica: Eu faceam semnele §i minunile acestea cu puterea Sfmtului Duh.
dumnezeiasca vrednicie a Sfmtului -Dull,
Iar din cuvintele acestea se arata §i fi-

indca poate face asemenea semne §i minimi ca un Dumnezeu ce este.

a$a tncit, din lerusalim §i irnprejurimi, pina in Iliria, am implinit

propovaduirea evangheliei lui Hristos,
H m

dovada cuvintelor mele? Vezi multi-

Zice: Ascultatorule, vrei sa prime§ti
mea ucenicilor pe care i-am facut! Caci, mcepind din lerusalim, am mers pina
in Iliria, adica pina in Sclavonia (care e partea cea mai de pe urma a Bulga-
riei). §i nu a zis numai: „am propovaduit", ci §i: „am implinit evanghelia", ca

sa arate ca cuvintul §i propovaduirea sa nu s-au facut fara lucrare, ci in fapta,

cu lucrarea, §i ca au facut rod prea-implinit.
§i, ca sa nu socote§ti ca a inceput din lerusalim §i a mers de-a dreptul in
Iliria, Pavel a adaugat ca a mers §i prin partile dimprejurul Ierusalimului §i ale
Iliriei, atit la neamurile de la miaza-noapte, cit §i la cele de la miaza-zi. De
aceea - dupa dumnezeiescul Hrisostom - Pavel nu a propovaduit numai in
cetatile §i in satele de sub stapinirea cea prea-lata a Romanilor, ci §i la neamu-
rile ce se aflau sub varvari, adica: in Finichia, in Siria, in Cilichia, in Capado-
chia §i in Arabia; §i in eparhiile Saracinilor, ale Per§ilor, ale Armenilor §i ale
altor varvari; §i in Italia, in Spania §i intru alte cetati §i imparatii ale Europei.

20 rivnind sa bine-vestesc acolo unde Hristos nufusese numit, ca sa nu

zidesc pe temelie straina,

Zice: Nu numai ca am propovaduit evanghelia la atitea neamuri §i le-am

tras la credinta lui Hristos, dar acele neamuri nici nu auzisera mai inainte nu-
mele lui Hristos, nici propovaduirea vreunui alt Apostol. Fiindca am socotit ca
slava §i lauda mea
nu merge sa propovaduiesc la neamuri ce au auzit de
este a
Hristos §i propovaduirea altui Apostol, ca sa nu ma arat ca zidesc pe temelie
straina. Caci - zice - atit de departe sint de a voi sa ma arunc la ucenicii altor
Apostoli pentru slava §i lauda mea. Deci nici voua nu v-am scris pentru ca a§
vrea sa primesc slava de la voi, ci ca sa-mi implinesc datoria de a propovadui
evanghelia.
nume§te „temelie straina" invatatura §i propovaduirea celorlalti
Iar Pavel
Apostoli nu pentru ca aceia ar fi fost straini, nici pentru ca ar fi propovaduit
altceva decit el, ci o nume§te a§a dupa cuvintul platii date de Dumnezeu. Fi-
indca plata pe care aveau sa o ia Apostolii pentru osteneala facuta la cei caro-
ra au propovaduit era a lor, iar lui Pavel i-ar fi fost lucru strain, nefiind al sau,
pentru ca nu s-a ostenit el la acea lucrare.

244
 21 ci, precum este scris: „Cei carora nu li s-a vestit despre El, aceia II
vor vedea; §i, cei ce nu au auzit, aceia vor intelege" (Isaia 52:15).

Aici, Pavel arata ca proorocia aceasta s-a implinit intra insa§i propovadui-
rea sa. Pentru ca cu propovaduirea evangheliei, a facut sa vada lumina cu-
el,

no§tintei de Dumnezeu multe neamuri la care nu propovaduise nimeni altci-

neva mai inainte. §i i-a facut sa inteleaga adevarul credintei pe multi care nu
auzisera mai inainte pe vreun alt Apostol. Cu aceasta, arata ca mai multa oste-

neala sudori
§i cheltuie§te cineva cind invata oameni barbari §i cu totul nein-

vatati, care nu au auzit cuvintul lui Dumnezeu niciodata, decit atunci cind in-

vata pe cei ce a auzit mai inainte de la altii.

22 De aceea am §ifost oprit, de multe ori, ca sa vin la vol

La inceputul epistolei, Apostolul a zis: „am fost oprit pina acum", iar aici

arata §i pricina, caci zice: Alergam in toate locurile propovaduind evanghelia,

de aceea am fost oprit. Caci de multe ori ma apucam §i doream sa vin, nepu-
tind insa a aduce la implinire dorul meu pentru pricina de mai sus.

23 Dar acum, nemaiavind loc intru acestelaturi si de multi ani avind

dorinta sa vin la
9
voi.7
nadajdi
vad in trecere safiu petrecut aco
§i

satura mai inainte, in parte, de vou

Am fost oprit - zice - de a veni la voi, Romanilor, caci voiam sa propo-

vaduiesc „neamurilor". Iar acum, fiindca in partile acestea ale Corintului (caci
din Corint s-a sens epistola aceasta) §i ale Peloponezului nu mai am vreo lu-
crare, va scriu §i voi veni la Roma pentru dragostea voastra, iar nu pentru, iu-
bire de slava ori pentru vreo alta pricina. Apoi - ca sa nu-i zica Romanii: O
Pavele, fiindca acolo nu ai lucrare, ne folose§ti pe noi ca pe un lucru in trea-
cat! - Apostolul zice ca §i cum le-ar raspunde: Dorind de multi ani sa ma in-
dulcesc de voi, ma silesc acum sa implinesc aceasta dorinta a mea. Pe de alta
parte, pentru ca ei sa nu se mindreasca, zicind ca Pavel ii dore§te fiindca sint
mai mari decit ceilal|i, Apostolul zice mai departe a§a: Voi veni la voi cind
voi merge in Spania. §i, iara§i - ca sa nu zica Romanii: §i ce? Ne faci pe noi
popas §i de aceea vrei sa ne vezi in trecere? - le spune: Voi fi petrecut acolo
de catre voi, adica: Ma veti petrece acolo voi in§iva, vazind nevoia ce ma si-

le§te sa merg in Spania. Drept aceea, nu va defaim, insa de nevoie tree pe la

mihnea

245
petrecut acolo de catre voi dupa ce mai intii, in parte, ma voi satura de voi. Cu
cuvintele acestea, dumnezeiescul Apostol arata cu cit de multa dragoste ii iu-
bea, caci nu a zis: „ca sa va vad", ci: „ca sa ma satur", urmind cuvintele ce le

zic parinfii iubitori catre prea-iubifii §i singurii lor fii. §i a zis: „in parte", adi-
ca: Oricit de lunga ar fi vremea, nu poate a ma satura de a voastra intilnire §i

Tndulcire, insa primesc a ma satura de voi macar in parte.

sfintilor,

Macedonia §i Ahaia au bine-voit safe

r saraci dintre sfintii ce sint in lerusal
A,

Mai sus, Apostolul a fagaduit sa mearga Roma, Insa, fiindca avea sa

la

zaboveasca, ca sa nu para ca-i ia in ris pe Romani, le spune acum §i pricina

zabovirii: Ma due - zice - la lerusalim ca sa slujesc sfintilor. Nu a zis: „ca sa
le due milostenie", ci: „ca pe noi ce mare bine
sa-i slujesc", invatmdu^ne §i

este milostenia ce se da sfintilor Cre§tini, de vreme ce prime§te sa o duca Jn-

su§i Pavel, invatatorul lumii, care alege sa faca aceasta lasmdu-i pe Romani,
374
macar ca li iubea atit de mult. Cu acest cuvint, Apostolul indeamna toto-
li

data pe Romani sa faca milostenie acelor saraci.

§i Caci, zicind ca „Macedo-
nia §i Ahaia au bine-voit" a da milostenie, le insufla rivna in inima, ca §i ei sa
urmeze cetatilor acelora §i sa miluiasca pe sfintii din lerusalim. §i Pavel nu-
me§te pretutindeni milostenia „imparta5ire", fiindca este un ci§tig ob§tesc §i al
celor ce o dau, §i al celor ce o iau. Despre ce fel de milostenie a vorbit insa?
„Oarecare'\ adica mica §i putina, ca sa nu se spuna ca-i ocara§te pe Romani ca
sint iubitori de argint §i nemilostivi. §i zice: „celor saraci dintre sfintii ce sint
in lerusalim", ca sa arate ca sint vrednici de mila cu indoit chip: §i pentru ca
sint saraci, §i pentru sfinfenia §i fapta lor buna.

27 Ei au bine-voit fiindca le sint §i datori; caci, daca „neamurile" s-au

imparta§it intru cele duhovnicegti ale lor, datori sint§i ei sa le
slujeasca intru cele trupe§ti.

Nu este de mirare - zice - ca Machidonenii §i Peloponesiotii mai sus zi§i

au voit sa~i miluiasca pe Cre§tinii Iudei ce sint in lerusalim, pentru ca le sint

374
Vezi la capitolul 2 al epistolei c&tre Galateni, stih 9, c&, intilnindu-se Pavel cu Petru, cu
Iacov cu loan in lerusalim, au impHrtit propovMuirea evangheliei;
§i
^
§i ceilalti Apostoli pro-
_ _

pov^duiau Evreilor, iar Pavel propov&duia „neamurilor". Insa pe Cre§tinii Evrei cei saraci din
lerusalim, care crezuserU in Hristos §i li se rSpiserS averile de catre Evreii necredincio§i, nu
i-au imp&rtit §i-i aveau de ob§te, §i Pavel, §i ceilalti. §i purtau grija pentru cele de trebuinta ale
lor §i de aceea scrie aici Apostolul despre din§ii. (n. aut.)

246
datori acestora. Din ce pricina? Fiindca dintre Iudei Se pogora cu neamul
Hristos
bunata|ile duhovnice§ti, bunatati pe care le-au dobindit Machidonenii, Pelopo-
m •

lumea
imparta§easca §i ei pe Cre§tinii Iudei de bunatatile trupe§ti. A§adar - zice - §i

voi, Romanii, aveji datoria a-i rnilui.

§i nu a zis: „sa-i imparta§easca" cu bunatati trupe§ti, ci: „sa le slujeasca

intra cele trupe§ti", punindu-i in rinduiala de slujitori ai sfintilor acelora, ca sa

dea lor precum dau §i imparatilor dajdii. Nici nu a zis sa slujeasca cei din
„neamuri" cu bunatatile lor trupe§ti, precum a zis ca ludeii i-au imparta§it cu
bunatatile duhovnice§ti ale lor. Caci banii §i celelalte bunatati trupe§ti nu sint
averi numai precum sint bunatatile duhovnice§ti,
ale celor ce le au, ci sint ob-
§te§ti ale tuturor oamenilor, pentru ca tec de la unii la altii.

28 Ispravind deci aceasta §i pecetluindu-le rodul acesta, ma voi duce,

tmcindpe la voi, in Spania.

Adica: Dupa ce - zice - voi lasa ca intr-o vistierie imparateasca milostenia

aceasta a sfintilor §i dupa ce o voi pecetlui ca intru un loc aparat §i nejefuit,
3 6
ma voi duce prin mijlocirea voastra, a Romanilor, in Spania. Fericitul Pavel

arata §i cu aceste cuvinte ca mergerea sa in Spania a fost de nevoie §i nu pen-

375
Vezi Tnsa, iubitule, ca Pavel a numit milostenia „imparta§ire" fiindca cei ce d iau se cu-
vine sa-i impSrta§easca cu bunatatile duhovnice§ti pe cei ce li miluiesc §i sa se roage pentru
dtn§ii. Lucru despre care zice §i Teodorit, ca „Moisi, vazind ca tapul adus pentru ispa§irea pa-

catelor a fost ars de tot, s-a mmiat pe Eliazar §i pe Itamar §i le-a zis: Pentru ce nu ati mincat
jertfa adusa pentru pacat in locul eel stint? Caci aceasta este sfintenie a sfintilor §i va e data
voua ca sa lua|i pacatul ob§tii §i s-o curatiti inaintea Domnului" (Levitic 10:17). [...] Pentru
aceasta zice §i Apostolul: Ei se imparta§esc cu voi Tntru cele trupe§ti, iar voi va Tmparta§iti cu
dtn§ii intru cele duhovnice§ti. Deci de aici mvatam ca, mincind cele aduse de norod, sintem
supu§i sub judecata lui Dumnezeu. Vezi §i subinsemnarea zicerii: „(...) pentru imparta§irea
voastra in evanghelie" (Filipeni 1:5); §i cea a zicerii: Jar despre facerea de bine §i Tmparta^ire
sanu uitati!" (n. aut.)
376
Aici, Teodorit zice: „Cu ce cununi vrednice de lauda ar incununa cineva capul acesta
fericit §i de trei ori fericit? Caci - macar ca §tia §i proorocea catre presviterii Efesului necazu-
pe care urma sa le patimeasca in fiecare cetate, ca zice: «Duhul SfTnt marturi-
rile §i legaturile

se§te prin toate cetatile, zicmd ca ma a§teapta legaturi §i necazuri» (Fapte 20:23) - pururea
pomenitui Pavel nu socotea acestea, ci scrie Romanilor ca va merge la Roma §i ca de acolo
are sa meargS in Spania, neingrijindu-se pentru necazurile ce urma sa le patimeasca Tn cetatile
acestea, numai sa duca la capat calea evangheliei, precum spune mai departe: «Dar nimic nu
iau in seama, nici nu pun pret pe sufletul meu, numai sa fmplinesc calea mea §i slujba pe care
am iuat-o de la Domnul Iisus, ca sa marturisesc evanghelia darului lui Dumnezeu» (Fapte
20:24)." (n. aut.)

247
tru defaimarea lor doar trece prin Roma, cum am zis mai sus. Iar milostenia a

numit-o „rod", ca sa arate ca mai mult ci§tiga §i rodesc cei ce o dau decit cei
ce o iau.

29 §i §tiu ca, venind la voi, voi veni intru plinirea blagosloveniei

evangheliei lui Hristos.

§tiu - zice - ca, venind la Roma, va voi vedea ca bine-sporiti intra toate
bunatatile evangheliei. Caci Apostolul nume§te „plinirea blagosloveniei evan-
gheliei" toate bunatatile cele vrednice de blagoslovenie §i de lauda evanghe-
liei. Prin „blagoslovenie", poti insa a intelege §i milostenia. Deci zice a§a: Va
voi afla impliniti intra milostenie §i intra iubirea de oameni. Iar Pavel scrie
acestea pentru ca Romanii, ru§inindu-se de laudele lui, sa se sirguiasca a se
face milostivi precum Ti lauda.

30 Rogu-va insa pe voi, fratilor, prin Domnul nostru lisus Hristos §i

prin dragostea Duhului, nevoiti-va impreunacu mine intru
rugaciuni iatre Dumnezeu pentru mine,

Tmpreuna cu
Pavel nu se socote§te vrednie de crezare in nici un lucru, ci ia

sine §i mijlocitor, precum §i acum pune mijlocitor catre Dumnezeu-Tatal pe

Hristos, dupa firea Sa omeneasca, §i dragostea Sfintului Duh. Iar pe Parintele
nu-L pomene§te anume, ca sa te mveti tu, cititorale, ca, prin ceea ce lasa ne-
spus, II pomene§te §i pe EL Tot astfel, §i cmd II pomene§te numai pe Tatal, nu
lasa deoparte pe Fiul §i pe Duhul, pentru ca Fetele Preasfintei Treimi Se tin
Una de Alta, fiind nedespartite. §i a zis: „prin dragostea Duhului", ca sa arate
ca,precum Tatal §i Fiul au iubit lumea, tot la fel a iubit-o §i Duhul Sfint. Vezi
insa - o cititorale! - cit de mare a fost smerita-cugetare a lui Pavel, incit a zis
ca are nevoie de rugile celorlalti Cre§tini.

31 ca sa ma izbavesc de cei nesupu§i din ludeea

Pavel nu a zis: Rugati-va ca sa ma lupt §i sa birui pe cei ce nu se supun in
ludeea! - ci: „ca sa ma izbavesc" de din§ii, implinind cu aceasta legea lui

Hristos, Care zice sa ne rugam pentru a nu cadea in ispita (Matei 6:13). Cu

377
Dumnezeiescul Hrisostom zice c^ era obicei vechi a se numi milostenia „blagoslove-
nie" (cuvintul 30 la Epistola catre Romani). Inca §i Pavel o nume^te a§a in alte parti, zicmd:
„Am socotit deci ca este nevoie a-i ruga pe frati sa vina Tntii la voi ca s& pregateasca blagos-
lovenia voastra fagaduita mai Tnainte, ca aceasta s& fie gatita ca blagoslovenie, iar nu ca la-
comie" (a doua epistola catre Corinteni 9:5). (n. aut.)

248
 aceasta, el arata §i ca trebuie sa slujeasca §i sa duca milostenia la sfintii Cre§-
tini ce se aflau intre acei nesupu§i, care se primejduiau sa moara de foame §i
de saracie:

gi ca slujba mea in lerusalim sa sefaca bine-primita sfintilor,

Adica: Rugati-va pentru ca sfintii Cre§tini din Iudeea sa primeasca cu

osirdie milostenia ce li se aduce prin mine. Din acest cuvint al Apostolului se
arata ca nu e destul numai a da milostenie cineva, ci §i a fi primita milostenia
sa. Pentru ca milostenia celui ce da de nevoie §i cu sila, ori din nedreptati ori
cu slava desarta, nu este primita 378
si rodul ei piere.

32 ca sa vin la voi cu bucurie, prin voia lui Dumnezeu,

Ma rog - zice - sa ma izbavesc de Iudeii cei nesupu§i, ca sa vin degraba §i

sa va vad, cu bucuria inimii mele, fara a cerca vreo scirba de la aceia. -

fi sa ma odihnesc impreuna cu voi.

Nu a zis: „sa vin §i sa va invat",
odihnesc impreuna cu voi",
ci: „sa ma
adica: Voi sa va odihniti cu mine pentru mvatatura mea, iar eu sa ma odihnesc
impreuna cu voi pentru sporirea credintei voastre. Cu zicerea aceasta, Apos-
tolul arata ca, de vreme ce Cre§tinii din Roma aveau nevointe §i osteneli, §i ei,
§i el aveau nevoie de odihna.

Prin „slujba", Teodorit mtelege aici slujba propovaduirii evanghelice, despre care
Pavel
zicea in Faptele Apostolilor: „Dar nimic nu iau in seama §i nu pun nici un pret pe
sufletul meu,
numai sa implinesc calea mea §i slujba pe care am luat-o de la Domnul Iisus, ca sa marturisesc
evanghelia darului lui Dumnezeu" {Faptele Apostolilor 20:24). Iar ca milostenia urmind din
nedreptate este neprimitS, marturise§te Sirah: „Cel care jertfeste din nedreptate
aduce prinos
spurcat" (capitolul 34:20). §i, iarap: „Cine aduce jertft din banii sfecilor junghie
pe fiu ma-
intea tatalui" (la fel, 22). §i Solomon zice: „Cinste§te pe Domnul din ostenelile tale cele drepte
fi adu Lui pirga din roadele dreptatii" (Pilde 3:9). §i marele Vasilie zice ca nu se face milostenie
din nedreptate, nici blagoslovenie din blestem, nici facere de bine din lacrimi. §i,
iara§i: „Daca
dai saracilor luind cele ale saracilor, mai bine ar fi fost precum s-a zis, nici
a rapi, nici a da. De
ce spurci bogatia ta, gramadind intr-insa ci§tigurile nedreptatii? Pentru ce
spurci prinosul tau,
apucindu-te sa aduci prinoase din nedreptate?" Iar dumnezeiescul Hrisostom zice a§a:
, facatele

se curatesc cu milostenii §i cu credinta. Milostenia nu trebuie sa fie tnsa din

cele dobmdite cu
nedreptate, fiindca acest lucru nu e milostenie, ci cruzime §i neomenie. Caci ce folos este a
dezbraca pe unul §i"a imbraca pe altul? Caci, chiar daca am da toate cele luate de la altii, nu ne
este de nici un folos." Vezi §i subinsemnarea pe larg despre rapire §i nedreptate de la zicerea:
„(...) ca §i rapirea averilor voastre ati primit-o cu bucurie" (Evrei 10:34). (n. aut.)

249
 33 lar Dumnezeul pacii safie cu voi toti! Amin! i

\.

Fericitul Pavel are obiceiul de a se ruga catre Dumnezeu in fiecare parte a

epistolelor sale, adaugind aceasta pe linga invatatura §i sfatuirea sa, precum

379
am zis §i alta data.

CAPITOLUL XVI

1 §i v-o incredintez pe Fivi, sora noastra, slujitoare a bisericii din

Chenhrees,

Apostolul o incredinteaza Romanilor pe aceasta Fivi fiindca ea le ducea

epistola de fata. §i o cinste§te §i o lauda pentru multe pricini: mtii, fiindca pe
ea o scrie mai intil inaintea multor altora care sint pomeniti de aici Tnainte; al
doilea, pentru ea o nume§te „sora sa duhavniceasca", ceea ce este o mare lau-
da pentru dmsa, a se invrednici sa se numeasca sora lui Pavel; §i, al treilea,
pentru ca era slujitoare a bisericii din Corint, Chenhrees fiind un sat prea-mare
al Corintului - dupa Teodorit. .

2 ca saoprimiti tntru Domnul, cu vrednicia cuvenita sfinfilor

V-o incredintez pe ea voua, Cre§tinilor, ca sa o primiti cu cinste,

Adica:
pentru Domnul. Caci eel ce prime§te pe altii pentru Domnul ll cinste§te §i pe
eel mic §i mult mai
prost [umil, n. m.], iar daca eel dat in grija este §i sfint,

mult este cinstit. De aceea a §i adaugat Apostolul: Ca s-o primiti pe Fivi cu

vrednicie, cum se cuvine a fi primiti sfintii - adica sa o primeasca pe ea ca pe
o sfmta.

§i sa-ifiti ajutor in orice lucru ar avea trebuinta de vol

Adica: Fratilor, v-o incredintez pe Fivi ca sa-i dati ceea ce puteti §i sa o

ajutati. §inu a zis: „sa o sloboziti desavir§it de greutafile pe care le pati-
me§te", ca sa nu li se faca insarcinator §i Tngreuietor.

Caci §i ea a fast aparatoare multora $i mie insumi.

Mai mtii, a Jaudat-o pe Fivi; apoi, a pus rugamintea pentru dinsa; dupa
ea, iarasi o lauda, pentru ca sa-i stnnga pe Romani din amindoua partile,

379
Vezi la capitolul 14 al acestei epistole, stih 24. (n. aut.)

250
 .

spre a o cinsti pe dinsa. Ea a fost - zice - aparatoare a multora, §i chiar a mea,

a lui Pavel, a propovaduitorului lumii, a celui ce a patimit atitea §i apara pe
nenumaraji! Dupa Hrisostom, cu adevarat fericita a fost aceasta Fivi, caci cum
marturie
urmam

.380
3 Imbrati§ati pe Priscila §ipe Achila, pe impreuna-lucratorii mei
intru Hristos lisus,

Imbrati§ati-i- zice - din partea mea pe Priscila §i pe barbatul ei, Achila,

eel din ludei, caci au lucrat impreuna cu mine intru cuvintul mvataturii §i s-au
facut impreuna-parta§i ai mei intru ostenelile §i primejdiile propovaduirii
Unii au zis insa ca ace§tia au fost „Tmpreuna-lucratori" cu Pavel fiindca
aveau acela§i me§te§ug cu el, facatori de corturi, precum marturise§te despre
din§ii Evanghelistul Luca, m Fapte (capitolul 18:2). Caci, pe cind se aflau in
Corint, Pavel a ramas linga ei. Priscila §i Achila, barbatul ei, sint aceia care
1-au luat pe Apollo ludeul, barbatul eel iscusit in cuvint §i infierbintat cu du-
hul, §i 1^-au invafat mai cu de-amanuntul calea lui Dumnezeu §i cuno§tinta de
Dumnezeu, precum marturise§te §i Luca, intru acela§i capitol, stih 26.

4 care §i-au pus grumazul lor pentru sufletul meu

Priscila §i Achila - zice - sint mucenici desavir§i|i, dupa voinja §i dupa

primejdiile prin care au trecut. Caci, pe cind imparatea Nero, Cre§tinilor §i

urmau
ace§tia, din dragoste pentru mine.

carora nu door eu le multumesc, ci §i toate bisericile dintre „neamuri yj

Aid, Pavel arata iubirea de straini §i milostenia Priscilei §i a lui Achila,

caci nu numai viata §i-au pus-o spre moarte, ci §i averea o aveau de ob§te
§
§
Vezi, Cre§tine, femei barbate §i viteze, care nu s-au impiedicat nicidecum in
calea faptei bune de neputinta firii omene§ti! §i cu dreptate s-a intimplat
parte
Hristos

La Teodorit, se scrie ,JPrisca", de la „Priscila'\ dupS scurtare, caci amindoua aceste nu-
miri se afia in epistolele lui Pavel, precum zice el Tnsu§i. Vezi la stihul 1 al capitolului 1 al
epistolei intii cStre Tesaloniceni. (n. aut.)

251
 5 gi biserica din casa lor.

Atit de imbunatatita era aceasta blagoslovita insofire, Priscila §i Achila,

incit ei i-au facut Cre§tini pe toti casnicii lor, pricing pentru care Pavel ii §i

nume§te aici „biseric&". Dar nu numai pentru aceasta ii nume§te a§a, ci §i

pentru iubirea lor de straini. Caci, orice casa in care se afla evlavie §i fapta
buna este biserica. Pentru aceasta spune Hrisostom ca, scriind Corintenilor,

Pavel zicea fi pentru aceia: „Va imbrati§eaza Achila §i Tmpreuna cu

Priscila,

biserica din casa lor" (2 Corinteni 16:19). Tot a§a, scriind pentru Onisim, zi-

cea: „Pavel, (...) iubitului Filimon, §i Apfiei §i bisericii din casa ta" (capitolul
1:2). Sa auda a§adar barbatii casatoriti ca nunta nu-i opre?te a face fapta buna,
daca vor, caci §i cei mai Tnainte zi§i, fiind msotiti §i aflindu-se lucratori de
corturi, totu§i au stralucit in fapta buna mai mult decit soarele.

Imbrati§ati pe iubitul meu Epeneton, care este pirga a Asiei intru

Hristos !

Cu adevarat, mare vrednicie este a fi cineva iubit de Pavel! - care §tia a iubi
cu judecata dreapta §i cu adevar, iar nu cu hatir §i pentru lingu§ire - precum a

fost acest Epeneton. §i 1-a numit „pirga" ori pentru ca el a crezut mai intii §i s-a

facut inceput pentru tot neamul, §i rod mtii-aratat §i intrare in credinta lui

Hristos; ori oentru ca el avea mai multa evlavie intru Hristos, adica nu era pirga
Hristos

6 tmbrati§ati pe Mariam, care mult a ostenit la not!

Pavel o impodobe§te §i o lauda pe aceasta Mariam nu pentru bratari, haine

aurite §i zadarnice Tmpodobiri muiere§ti, ci pentru ostenelile §i sudorile pe

care le-a varsat pentru adevar §i credinta. Caci Mariam - zice - nu a ostenit

numai pentru ea, priveghind §i culcindu-se pe pamintul gol, ci, Tnca mai mult,
§i pe linga noi avea rinduiala de Apostol,
Dar poate ca s-ar nedumeri cineva, fiindca acela§i Apostol zice: „Muierii
nu-i dau voie sa mvete pe altii!" (2 Timotei 2:12). La aceasta, raspund ca, prin
aceste cuvinte, Apostolul n-o opre§te pe femeie de a invata deosebi cu cuvm-
tul, ci o opre§te de a invata in priveli§te, §ezind in mijloc pe scaun §i in am-

von. Ba Pavel chiar prime§te a invata femeia deosebi! In acest fel, femeia poa-
te sa-§i invete barbatul §i copiii in casa, a§a cum §i femeia Priscila 1-a invatat

mai cu deamanuntul cuno§tinta dumnezeiasca pe barbatul Apollo. Pavel nu a

zis insa ca aceasta Mariam „a invatat", ci ca „a ostenit", ca sa arate prin aceas-
ta ca ea slujea Apostolilor §i cu bani, §i in alte chipuri.

252
 1
7 tmbrati§ati pe Andronic §ipe lunia, rudele™ mele §i impreuna-robiti
cu mine, care sint vestiti intre Apostoli p care aufost intru Hristos
inaintea mea!

Nu se vede ca Apostolul Pavel sa fi fost robit m vreun fel cu fapta, insa pati-
mea mai rau decit orice rob, fiind izgonit, schingiuit, legat, impro§cat cu pietre,
flaminzind, insetind §i suferind nenumarate rele. De aceea, el li nume§te „im-
preuna-robiti" cu sine §i pe ace§ti Andronic §i lunia, fiindca erau izgoniti ?i
vrajma§uiti patimeau toate celelalte rele. §i nu este atit de mare lauda ca li
§i

nume§te „rude", cit aceea ca li nume§te „impreuna-robiti" cu sine; §i a fi ei nu-

miti Tntre Apostoli, mai ales femeia lunia, aceasta e mult mai mare vrednicie.
Iar ei se facusera numiti intre Apostoli din faptele lor. §i vezi, iubitule, cit
4 * -rf & -a
era
depart
Hristos
Hristos

8 Imbrati§ati pe Amplia, iubitul meu intru Domnul;

Daca este o mare vrednicie a fi iubit cineva de un imparat pamintesc, cu

mult mai mare e a de marele Pavel, care iube§te dupa Dumnezeu §i
fi iubit
pentru fapta buna, precum 1-a iubit §i pe acest Amplia. Caci, daca acela nu ar
fi avut fapte bune, nu ar fi fost iubit de catre Pavel.

9 §ipe Urvan, impreuna-lucrator cu mine intru Hristos,

Lauda Urvan este mai mare decit a lui Amplia. §i, pentru a zice
acestui
mai bine, aceasta o pricinuie§te §i o cuprinde pe aceea, fiindca eel ce este im-
preuna-lucrator cu Pavel e negre§it §i iubit de catre Pavel.

gipe iubitul meu Stahis.

Pavel il incununeaza §i pe acest Stahis cu aceea§i oratie a lui Amplia celui

382
zis mai inainte.

10 Imbratigati pe Apelles, alesul intru Hristos!

Adica: „pe eel neprihanit §i fara meteahna Tntru toate". Unii zic ca 1-a nu-
mit a§a pe acesta spre deosebire de un alt Apelles, neplacut lui.

381
Apostolul ti nume§te „rude" ale sale pe Iudei, pe cei de un neam cu el, cum s-a vazut si
mai sus. (n. m.)
382
Se poate ca acest Stahis sa fie eel dintii episcop al Vizantiei [Bizantului, n. m.]. (n. aut.)

253
 Imbratisati pe cei din casa lui Aristobul!

acestia, poate pentru ca nu erau la fel de

Pavel nu-i pomeneste anume pe
vestiti ca aceia de mai sus.

ruda mea, imbratisati pe cei din casa lui

11 Imbratisati pe Irodion,
Narcis care sint intru Domnul!

Se vede ca nici acestia nu erau la fel de alesi precum cei de mai sus, §i de
spune numele, zice numai ca sint „tntru
aceea dumnezeiescul Apostol nu le ci

Domnul", adica credinciosi.

12 Imbrafisati pe Trifena $ipe Trifosa, care se ostenesc intru Domnul!

mai ca mult se ostenise mai

Apostolul zicea despre acea Mariam de sus
zice ca se osteneau chiar atunci. Mare este
mainte, iar pentru femeile acestea
§i aceasta lauda, cu adevarat, a lucra si a osteni ele intru Domnul totdeauna.

Imbratisati pe iubita mea Persida, care mult s-a ostenit intru Domnul!

Persida era mai mare decit femeile pomenite

Se vede ca aceasta fericita
mai sus, pentru ca se ostenise mult si era iubita de Pavel. A§a numeste ferici-

pe
Domnului
fiecare, dupa vrednicia si fapta buna pe care o
tul Apostol al

faca pe aceia mai osirdnici Tntru credinta si fapta buna, iar

avea: intii, ca sa-i

apoi pentru ca sa-i indemne si pe al^ii a rivni la fapta buna a acelora.

Domnul, sipe maica lui, care este si a

13 tmbratisati pe Ruf, alesul intru
mea.

marturiseste
de aceeasi cinste cu rodul, §i de-a inda-
fiul, si maica lui, adica radacina a fi

Pavel nu ar numit-o „maica" a sa pe maica

ratu'l: rodul cu radacina. Caci
fi

acestui Ruf, daca nu ar fi cunoscut multa fapta buna intr-insa.

383
14 Imbratisati pe AsincrU, Henna , Patrova, Hermes sipefratu care
sint impreuna cu dinsii!

383 numeste „a Pastorului", care [...] este prea-folosi-

Acest Herma a alcatuit cartea ce se
bisericesti a lui Meletie, foaia 172.) Iar altii
toare si prea de nevoie. (Vezi in tomul 1 al istoriei

s-a scris de catre Apostolul pe care-1 pomeneste epistola

zic ca aceasta carte „a Pastorului"

254
 Sa nu socote§ti - o cititorule! - ca dumnezeiescul Pavel nu i-a salutat pe
ace§tia din urma, care erau pu§i mai jos decit ceilalti. §i ei au fost socotiti
vrednici de oratia sa, mai ales ca i-a numit „frati" ai sai.

75 Imbrati§ati pe Filolog §ipe lulia, pe Nereu §ipe sora lui, pe

m

Olimpian §ipe tod sfintii care sint impreuna cu din§ii!

Mare este §i cununa oratiei pe care a impletit-o acestora fericitul Pavel,

numindu-i pe ei „sfinti"! I

16 Imbrati§ati -va uniipe' altii cu sarutare sjtntalt

Pentru a nu se face prigoniri intre Cre§tinii din Roma pentru ca i-ar fi cin-
stit pe unii cu mai multe laude, cu mai putine, Apostolul li potri-
iar pe altii

ve§te aici pe toti, ca nici eel mai mare sa nu-1 defaime pe eel mai mic, nici eel
mai mic sa nu-1 zavistuiasca pe eel mai mare, fiindca sfinta sarutare de care
384
scrie dumnezeiescul Pavel li imblinze§te §i ti potrive§te pe toti.

Va imbrati§eaza pe voi toate bisericile lui Hristos.

Sfmtul Apostol i-a unit pe Cre§tinii din Roma nu numai spumndu-le sa se

nedesparf
Hristos
indeosebi pe unul sau pe altul.

Iar pricina pentru care Pavel a urat pe atit de multi in epistola aceasta catre
Romani (lucru pe care nu 1-a facut intru vreo alta epistola) este: a) pentru ca
nu-i vazuse pe Romani inca §i 2) fiindca multi cunoscuti ai Apostolului scapa-
sera in Roma, ca o cetate mai sigura, fiind imparateasca. De aceea, cu
intru
dreptate §i-a adus aminte de din§ii anume, §i ii saluta prin epistola sa. Fiindca
- dupa Hrisostom - atit de mare slava avea atunci Pavel, incit cei ce aveau
epistola lui dobindeau multa aparare §i ajutor de la toti. Caci nu numai ca se
ru§inau de el toti §i-l aveau la evlavie, dar se §i temeau, pentru puterea minu-
nilor pe care o avea.

aceasta la sfir§itul acestui capital, la stihul 23. Cartea Pastorului e pomenita de c^tre marele
Atanasie m epistola cea praznuitoare, de catre Sfintul Maxim in Scoliile Sfintului Dionisie §i

de catre Teologul Grigorie in Cuvtntul la Pa§ti. (n. aut.)

Vezi tilcuirea despre sarutare, frumoasS fiind, in capitolul 13 al celei de-a doua epistole
catre Corinteni, stih 12. (n. aut.)

255
 $iva rog, fratilor, sa va paziti de cei ce fac d
tmpotriva invataturii pe care ati primit-o.

ii sfatuieste iarasi, nu insa ca un sfatuitor si invatator, ci ca

Aici, Apostolul
____.„, -

zis sa se
§
pazeasca de ei, adi-
-

amagitor al celor ce-i bintuiesc si-i smintesc, le-a

ca: Luati-i aminte, fratilor, cu de-amanuntul §i a pus mai intai

!
dezbinarile,

vreme cit Crestinii din Roma fusesera uniti intre dinsii ca un trup,
caci, atita
intre ei nu puteau sa tncapa smintelile. §i sa stii -o cititorule! - ca acestea de
de „smintelile
fost eresuri, caci vorbeste lmpotriva
care vorbeste aici Pavel au
Apostoli. Nu a zis msa: „invatatura primita de la noi,
invataturii primite" de la
pe care ati primit-o", aratindu-le ca mai
Apostolii", ci: „impotriva invataturii

de aceea sint datori sa ramina intra cele ce au pri-

inainte erau incredintati, si
.^ » ..« w An "I

urmeaza
lasa din mvafatura Apostolilor.

Sa vaferiti de din§ii,
18 caci unii ca acedia nu slujesc Domnului Iisus Hristos,

cipinteceluilor,.., • '

departati-va - zice - de ereticii de acest fel si nu le stati

Fratii mei, fugiti si

lmpotriva prin cuvinte! Caci, daca ar cugeta si ar grai aceste eresuri din ne-

din ratacirea mintii lor, ar trebui sa-i de vreme ce pa-

indreptati; dar,
stiinta si
fugiti de dinsii! Aici, Apostolul arata umbrit ca
catuiesc intra cunostinta,
Evrei, caci pe ei obisnuieste a-i mustra dumnezeies-
acestia erau din Crestinii
cul Pavel numindu-i lacomi de plntece. Caci tot neamul Evreilor este astfel, si

mustra, zicind: „(...) al caror Dum-

de aceea, scriind Filipenilor, Apostolul ii
-—-J » ^ L * J«L • 1 J." _

§
numindu
crator" Insemnlnd aici: „grabnic si nesatios" (Tit 1:12). Caci toate eresurile se

nasc din slujirea patimilor si a plntecelui. Deci - zice - tu, Creatine, nu te ru-

sinezi sa ai ca dascali oameni slujitori de plntece, tu, care esti ucenic si frate al

lui Hristos? la in seama - o cititorule! - cuvintul pe care-1 spune dumnezeies-

385 purtatorul de Dumnezeu Ignatie, zicind: .Fugiti de

Pentru aceasta scrie catre Efeseni §i ,

cu rau vicle§ug, obi§nuiesc a purta numele lui

dezbinari ca de un inceput de rele! Caci unii,

de Dumnezeu, de care voi trebuie a va feri ca de fiare.

Hristos,facind insa lucruri nevrednice
sa va paziti, fiind cu anevoie de vin-
Caci sint ctini turbati, muscind pe furis, de care trebuie

Filadelfieni scrie: „Nu va amagiti, fratii mei, daca cineva urmeaza

decat." Iar in epistola catre
celui ce dezbina, nu va mosteni imparafia lui Dumnezeu." (n. aut.)

256
cul Pavel, ca eel ce sluje§te pintecelui, acela nu sluje§te lui Hristos, lucru care

este cu adevarat infrico§at §i cutremurator.

§i, prin buna cuvintare §i grairea de bine3 amagesc inimile celorfara de

mutate.

Ace§ti eretici Evrei lacomi de pintece - zice - ii vrajma§uiesc cu lingu§elile

lor pe Cre§tinii mai pro§ti [simpli, n. m.]. Caci aceasta insemneaza „buna-eu-
vintare §i grairea de bine", atunci cind cuvintele sint prietene§ti, iar intelegerile
lor sint pline de viclenie, dupa zicerea lui David: „S-au ingra§at cuvintele lor
mai mult decit untul de lemn, §i acestea sint sagefi" (Psalm 54:24).

19 Caci ascultarea voastra este cunoscuta de tofi, §i de aceea ma bucur

pentru vot

Ereticii ace§tia ii amagesc pe cei simpli - zice - dar nu §i pe voi, cei des-
lu§itori §i impliniti. Fiindca ascultarea voastra, adica incredintarea intra ade-
var (care se na§te din multa blindete) a ajuns la auzul tuturor, §inu doar eu
marturisesc aceasta, ci toata lumea. Ma bucur a§adar pentru voi ca nu ati fost
amagiti de unii ca ace§tia.

Va vreau insape voi afi intelepti spre bine§ipro§ti [nevinovati, n. nu]

spre rau.

Cu aceste cuvinte, Apostolul arata umbrit ca §i din Romani erau unii ama-
giti de cuvintele ereticilor de mai sus. §i Pavel scrie aici insu§i cuvintul zis de
catre Domnul: ,JFiti intelepti ca §erpii §i pro§ti ca porambeii!" (Matei 10:16),
caci vrea sa fie Cre§tinii intelepti spre lucrul bun, spre mintuirea §i folosul lor,
dar pro§ti [nevinovati, n. m.] §i intregi la minte spre rau, adica spre a face rau
altora, fiindca omul intreg la minte nu vatama pe nimeni.

20 Iar Dumnezeul pacii va zdrobi degrabape satana sub picioarele

voastre.

Romani erau dezbinari §i sminteli, dumnezeiescul Pavel fl

Fiindca intre
cheama pe Dumnezeu, pe datatorul pacii §i al unirii, ca sa curme smintelile
lor. Nu zice insa ca „va supune", ci ceva mult mai mare, ca „va zdrobi" nu

386
Vezi §i zicerea: „Nu fi$i prunci la minte, ci in privinja rauta|ii! La minte, fiti desavir-
§i|i!" (7 Corinteni 14:20). Vezi, de asemenea, §i subinsemnarea acesteia. (n, aut)

257
 !

numai pe ereticii aceia care ii sminteau, dar §i pe voievodul lor, pe diavolul

satana. Iar zicerea: „va zdrobi", fiindca este la timpul viitor, se ia §i ca ruga-
• 387
ciune, §1 ca proorocie.

Darul Domnului nostru Iisus Hristos, cu voi!

Aici, dumnezeiescul Apostol aduce aminte Romanilor de darul Domnu-

lui, care este zid nesurpat §i arma cea prea-mare a Cre§tinilor, pentru ca sa-i

faca mai osirdnici spre a crede, din cele primite, cele ce au s& fie. §i zice:

Caci - daca darul lui Hristos va mintuit mai inainte, cind Ii erafi vrajma§i
-
cu mult mai virtos acum, cind sinteji prieteni ai lui Hristos, darul acesta il va
zdrobi pe satana sub picioarele voastre. Vezi insa -o Creatine! - ca nici fap-

tele nu se savir§esc fara rugaciune, nici rugaciunea fara fapte! Caci, dupa ce
a marturisit ca Romanii au supunere §i ascultare, Pavel s-a rugat pentru din-

§ii, ca sa arate c£ noi, oamenii - §i in vechime, §i acum, §i totdeauna - avem

nevoie de darul lui Dumnezeu spre ajutorul nostru, chiar daca am fi ale§i §i

imbun&ta$i.

21 Va imbrafi§eazapevoi Timotei, tmpreuna-lucrator cu mine,

Salutindu-i mai intii pe cei ce se aflau in Roma, Apostolul ii scrie acum §i

§
.«
(
impreuna intru

buna-vestire. Cu ade
Apostolul Domnului

Lucius, Iason §i Sosipatru, rudele mele.

Acest Iason este Tesaloniceanul pomenit in Faptele Apostolilor (in capi-

tolul 17), care ii gazduia in casa lui pe Pavel §i pe Sila. Atunci, Iudeii cei ne-
supu§i care tulburasera Tesalonicul au mers la casa lui Iason, cautind sa-i
scoata afara pe Pavel §i pe Sila; dar, neaflindu-i, 1-au tint pe Iason §i 1-au dat
stapinitorilor cet&tii, care, dupa ce au luat bani de la dinsul, 1-au slobozit.
Apoi, Iason §i ceilafyi frafi 1-au trimis pe Pavel §i pe Sila in Veria. A§adar, Pa-
vel ii nume§te pe ace§tia trei „rude", nu atit dupa trup, ci cu mult mai virtos
dupa buna-cinstire de Dumnezeu §i credinja.

387
.Dumnezeul
cum

258
 22 Va imbrati§ez intru Domnul eu, Terfius, care am scris epistola.

Acest Terfius era scriitorul caruia i-a dictat fericitul Pavel epistola aceasta.
§i mare lauda este a se face cineva scriitor §i secretar al lui Pavel! la in seama
insa ca Tertius a scris epistola nu ca s£ se laude, ci ca sa fie iubit de Romani,
ca unul ce a sluiit la cele sense catre dinsii de marele Pavel.

23 Va imbrafi§eaza Gaius, gazda mea §i a toata biserica.

Mare lauda este cea pe care i-o face Pavel acestui Gaius, caci fericitul os-
388
pata nu numai toata adunarea, ci §i pe insu§i Pavel , care nu s-ar fi lasat

ospatat de dinsul daca nu 1-ar fi cunoscut ca este vrednic §i imbunatatit la in

seamS insa - o cititorule! - ca pe acest Gaius, impreuna cu Crisp §i cu casa lui

§tefan, i-a botezat Pavel in Co precum zicem la cea dintii epistola catre
Corinteni (capitolul 1, stih 14).

Va intbrdfigeaza pe voi Erast, iconomul cetafii, §ifratele Cvartus.

Apostolul nume§te aici „iconom" pe purtatorul de grija §i ocirmuitorul

cetafii Corintului. §i il lauda pentru ca sa te invefi tu, Cre§tine, ca nici bogatia,

nici dregatoriile nu-1 opresc pe om de la credinta, de la fapta buna §i de la

viefuirea dupa Hristos. Despre acest Erast scrie Apostolul in cea de a doua
epistola catre Timotei: „Erast a ramas in Corint" (2 Timotei 4:20).

24 Darul Domnului nostru Iisus Hristos safie cu voi Mil Aminl

388
Despre hrSnitorii §i primitorii de saraci sfinji §i de barbaji imbunatafti, marele Vasile
scrie acestea, zicind: „Puternic este Dumnezeu a-i hrSni pe slujitorii Sai §i fara voi, dar v-a dat
loc sa aduceji roada §i pricing de mintuire. L-ai ospatat pe eel sflnt?Pe Hristos L-ai ospatat!
L-ai cinstit pe eel cinstit de Domnul? La Domnul se suie cinstea! Ia-ti-i parta§i pe sfm{i in
veacul acesta, ca ei sa te primeasca parta§ in veacul viitor! Caci lipsa §i saracia acestora - o
bogatule! - \i se face prilej de adevarata bogajie. Caci prin ace§tia te ara# impreuna-lucrator
al lui Hristos, hranind pe osta§ii lui Hristos §i pe Hristos, Care zice: «Atit cit ati facut unuia
dintre ace§ti fraji mai mici ai Mei, Mie Mi-a# fScut!»" (din cuvintele ascetice).

Vezi §i subinsemnarea zicerii: „la imparta§irea voastra intru evanghelie" (Filimon 1:6).
Pavel zice §i in alt loc: „Iubirea de straini sa nu o uitaji!" (Evrei 13:2). (n. aut.)
389
Baga de seama ca in oarecare scrieri tiparite ale epistolelor lui Pavel, dupa acest cuvint,
eel mai de pe urma al epistolei, s-au adaugat de catre oarecari neinva^i aceste trei stihuri,
adica: ,,25 Iar Celui ce poate a va intari dupa buna mea vestire §i propovaduire a lui Iisus Hris-
acum
turi, §i prin Prooroci, §i prin porunca ve§nicului Dumnezeu
neamurile. sore ascultarea credintei 27 sineur inteleptului Du

259
 Dumnezeiescul Apostol a pus cu daral Domnului §i temelia, adica ince-
putul scrisorii acesteia, caci a zis la inceput: „Har fie voua §i pace!" (Romani
1 :7); de asemenea, §i acoperamintul, adica sfir§itul epistolei, 1-a pus tot cu da-

rul acesta, rugind ca darul Domnului sa fie de fata tuturor Romanilor. Caci
aceasta este Tnsu§irea invatatorului, a nu-i folosi pe ucenicii sai numai cu
cuvintul, ci §i cu rugaciunea. §i dumnezeie§tii Apostoli ziceau despre amindo-
ua acestea: „Iar noi sa ne indeletnicim intru rugaciune §i intru slujba cuvintu-
390
lui" (Faptele Apostolilor 6:4).
Binevoiasca Dumnezeu ca aceasta rugaciune §i darul lui Dumnezeu sa ne
pazeasca §i pe noi, Cre§tinii care citim §i auzim epistola de fata §i nu nadaj-
duim nicidecum sa aflam loc de mintuire din faptele noastre, ci toata nadejdea
o a§teptam de la darul §i mila lui Dumnezeu, prin care dar - o! -de ne-am ri-

dica mai presus de cursele satanei §i de am scapa de vinarea lui, sfarimindu-se

cursele lui sub picioarele noastre, in Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia sla-
va in veci! Amin!

Epistola aceasta catre Romani s-a trimis din Corint, prin Fivi, slujitoare a
bisericii din Chenhrees.

Caruia slava in veacuri! Amin!" Acestea - zic - s-au adaugat fara dreptate la capitolul acesta,
dupa ultimu! cuvint al epistolei, dup& care nu trebuie a mai urma ceva. lar dupa tilcuirea lui
Hrisostom, a lui Teodorit, a lui Teofilact, a lui Icumenie §i a celorlalti tilcuitori, aceste trei

stihuri se cuprind la sfir§itul capitolului 14 unde urmeaza §i tilcuirea lor. (n. aut.)
al epistolei,
390
Baga-de seama ca - dupa Teodorit - urarea: „Darul Domnului nostru Iisus Hristos sa
fie cu voi to|i! Amin!" este scrisa de insa§i mina lui Pavel §i e in loc de: „Fiti sanato^i!" Vezi

la sfir§itul celei de-a doua epistole catre Tesaloniceni. (n. aut.)

260
 Cuprins

A
Inainte-cuvintare 5
Pricina epistolei catre Romani, dupa dumnezeiescul
Hrisostom, Teodorit, Teofilact §i Icumenie 19

/K

TILCUIRE LA EPISTOLA CATRE ROMANI

CAPITOLULI ;_23
CAPITOLULII ..".".I... 53
CAPITOLUL III 68
CAPITOLUL IV 78
CAPITOLUL V I"'.".".".".' 85
CAPITOLUL VI ZZZZZZZZ96
CAPITOLUL VII ....."......"."
108
CAPITOLUL VIII .."....""..
122
CAPITOLUL IX .""......"
152
CAPITOLUL X Z.ZZZ. 167
CAPITOLUL XI !"..."...".
175
CAPITOLUL XII ...".."......'.
191
CAPITOLUL XIII ZZZZZZ.211
CAPITOLUL XIV 1ZZ.ZZZ.222
CAPITOLUL XV .ZZZZZ.Z.ZZ236
CAPITOLUL XVI .Z..ZZ..250
 DIFUZARE:
S.C. Supergraph S.R.L*
Str. Biserica Alexe nr. 24, sector 4,
040269, Bucuresti
Tel, fax 021-336.79.13
e-mail: sophia@fx.ro
www.sophia.ro

Societatea de Difuzare SUPERGRAPH

va ofera posibilitatea de a primi prin posta
cele mai bune carti de spiritualitate,
teologie, cultura religioasa, arta, filosofie
aparute la edituri de prestigiu.
Plata se face ramburs la primirea cartilor;
taxele postale sunt suportate de Supergraph

Va a§teptam la
LIBRARIA SOPfflA
str. Bibescu Voda nr. 24,

040152, Bucure§ti, sector 4

(langa Facultatea de Teologie)
tel. 0722.266.618
teologie • filosofie
istorie • arta • eseu

Sacrifica putina vreme pentru a rasfoi cartile noastre:

este cu neputinta sd nu gasesti ceva
pe gustul si sprefolosul tdu !

Tiparul executat la S.C LUMINA TWO s.r.L

str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucure§ti
tel./fax 21 1.32.60; tel. 212.29.27
E-mail: office@luminatipo.com
www. luminatipo.com