Sei sulla pagina 1di 2
i Vimater, Topp opert de bra, Caner foRIE ANTON DAMBOIANU: "ULTIMA PAGINA” ‘TRANSCENDERE, Eu sunt un eteral, o fiiné din lumea imaginarului. Fac parte din neamul curbimorfelor gi mi se spune cere; sunt cere, adicad un gand. fn lumea noastra existé fel de fel de eterali, de toate formele, dat noi cercurile ne méndrim cu o constitufie clara si precisa. E adevarat, mai sunt si alfi eterali “clari si precisi", dar n-au grafie, sunt ori prea liniari ori prea colturosi, iar unele poligoane imi sunt direct nesuferite, desi ele se scuzi declarand cf sunt “neregulate” De unde ne vine grajia ? E simplu: dintr-un joc, un dans. Si va explie: fiinfa mea este concentrata, sta intr-un loc anumit, un centru. Acest centru este un punet, iar punctul asa cum se stie, este cea mai mare dimen- siune a nimicului. Ei bine, in “nimicul” Asta eu de{iit dou energii consi- derabile, si le spunem “impulsuri naturale”. Una din ele este energie ra- dianta, ma poartd in afara, in toate direcfiile mele (nu am decat dou: lung si lat). Este un fel de foame de spaji nesiturati, 0 chemare a departirilor, nézuin{ vegetal, ma ramifie gi nu ma oprese decat in limitele infinitului ‘Vai dati seama, pentru noi infinitul nu poate fi decat tot circular. Ca o sim- plufa de dreapta zimbeste cfnd aude de infinit circular... treaba ei ! La uma urmelor e firese si bine ca fiecare eteral si aiba infinitul ce-1 meri Celalalt impuls este limitativ, energie concentric, (ce) uni adund gi imi da margine, imi di epiderma. Fira ea, elanul razelor m-ar tisipi, m-ar aduce in pragul pierderii de sine; curaté nebunie. E si nevoie de frina! $i tocmai ea, energia invéluitoate fi joaci rolul, Ba mai mult, imi di masura; Tungimea cercului! Abia acum ma simt un cere intreg, am si eu un chip, ma pot uita ‘am ce vedea! E drept ins’, si recunoastem, ci experienta cu mejdii. Jat, avem printre in oglinda, oglinda, cu privirea portretului tau, deschide alte “autocontemplare circular narcisisté (aga se nu- ule, se dilata, pierde midsura), se crede noi cate un cere cézut meste boala asta avand chip, se inchi cu toati seriozitatea, important mai cere decat cereurile, devine “cuprinzitor, mare, magnifie cat lumea". fi spunem “ecuatorialul” gi ii place grozav, altfel ‘cu el nut te mai pofi injelege. ‘Acum, atengie Ia dans: Raza poate inainta taios sa insinuant, pe~ | ins este netrant, varf de lancie sau infiltrant, are ritmul ei, Contu intotdeauna pulsant, ondulatoriu; valuri si intervaluri, mangaieri. Hai, in- ceated si pui in consonanji aceste doua ritmuri, ratezi sigur. Cate patrulatere antuaud” dk agedtattis Var ketew, Wughrew , alte WO ia mM Lv n-au incereat ? Eu insd stiu s@ le reglez melodic cu mare ugurinti, ma ba- lansez si de aici: parfumul grafiei! Desigur, imi port aroma desinvolt - e a mea gi totusi mi-e teama si no pierd. Mi trezesc, din senin, cu razele ravasite si conturul infepat. Tre- sar...apoi imi revin! Ce-a fost? A trecut o secanta. $titi ce este “secanta”? O linie prost erescuta; se repede, da buzna in tine, te tulbura si iese, o moj Dar am si intimpliti placute. Uneori, il vad, se apropie lin un triunghi visa- tor, il recunose dupa culoare, e palid. Imi siruta trei puncte pe contur gi imi sopteste: "m-am inseris"! fl e! De “tangent” nu va mai vorbese, e superficial Nee seri