Sei sulla pagina 1di 82

Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 1 din 82

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 1 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 2 din 82

Cum să faci bani

Seria Ritmuri Interioare, Volumul IV


Tema
* Trei secrete capitale * Oameni scopuri credite şi bănci * Îmi descopăr aptitudinile
native * Îmi valorific aptitudinile * De ce adună lumea bani * Zestrea Monicăi *
Blocaje în calea dezvoltării ** Veniturile pasive * Ce înseamnă să porneşti de la zero
* Cum începem să facem bani * Valoarea de întrebuinţare * Munca în echipă *
Psihologia învingătorului * Bani albi pentru zile negre * Dă-mi ceva de lucru! *
Profesorul electronic * Afaceri la domiciliu * Pârghia lui Arhimede * Al patrulea dar
* * * * * * * * *
* Cuprins * EOF * *

V 1.4, mai 2010

LICENŢĂ ŞI TERMENI DE UTILIZARE


PENTRU VERSIUNEA ELECTRONICĂ
Faceţi clic pe iconul de mai jos pentru detalii privind drepturile şi
obligaţiile:

Fotografii, grafica copertei, design, tehnoredactare computerizată: Stănescu Şerban


© Stănescu Şerban, 2009 - 2010, toate drepturile rezervate.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 2 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 3 din 82

Trei secrete capitale


Mi 15 iul 2009

Una dintre cărţile care mi-au zdruncinat din temelii existenţa, este cartea lui David
Vallieres, „Fail Fast and Other Contrarian Business Rules” (2007, Eşuează rapid şi
alte reguli contrare afacerilor), ulterior (2009) devenită „How I Made $ 1,200,000 or
More, Online” (Cum am făcut $ 1,200,000 sau mai mult în afaceri pe internet).
De aici, am extras 3 (trei!) idei extraordinare:
1. „Perseverenţa este de neînvins!”
2. „Doar cine poate face bani fără bani, poate face bani cu bani!”
3. „Eşuează rapid şi treci mai departe!”

Putem numi aceste trei idei oricum: Principii, reguli, secrete... Oricum!
Felul în care le botezăm, contează mai puţin. Ceea ce contează, este felul în care
interpretăm aceste idei şi felul în care le aplicăm.
De aceea, am considerat că este un bun punct de plecare să povestim cum anume am
privit noi aceste idei. Pentru că felul în care le-am privit noi, cei care vă spunem această
poveste, adică, Monica şi cu Şerban, este diferit de felul în care sunt ele privite în mod
obişnuit.
Această perspectivă diferită, ne-a zdruncinat la amândoi existenţa din temelii. Dar a
fost un şoc care ne-a adus în situaţia de a înţelege altfel succesul. Şocul necesar pentru
a vedea că de fapt, avem tot timpul succes.
Din păcate, oamenii înţeleg greşit foarte multe din ceea ce gândesc şi din ceea ce spun.
De aici, ajungem la acţiuni la fel de puţin înţelese, care produc rezultate la fel de puţin înţelese
şi de cele mai multe ori nedorite.
Aşa ajung cei mai mulţi oameni să se considere nefericiţi.

Ne-am propus în acest capitol introductiv să trecem în revistă pe rând aceste trei idei,
dintr-o perspectivă diferită. Veţi înţelege de ce, citind mai departe.

Am vorbit mult şi am insistat în cărţile din seria „Ritmuri Interioare” asupra


aptitudinilor. Atât aptitudini native, care sunt capitalul nostru de pornire, cât şi aptitudini
dobândite, care sunt valoarea adăugată pe care o producem investind în noi înşine.
Am să reiau separat aceste două idei:

Aptitudinile native sunt capitalul nostru de pornire.


Aptitudinile dobândite, sunt valoarea adăugată pe care o producem investind
în noi înşine.

În concluzie, capitalul de pornire din primele clipe de existenţă ale fiecăruia,


este format din următoarele: IUBIREA, APTITUDINILE NATIVE şi TIMPUL.
Din prima clipă a existenţei noastre ca oameni, de la primii paşi în viaţă, ne folosim de
capitalul de pornire, pentru a face ceva.
De felul în care utilizăm acest capital de pornire, depinde succesul nostru în
viaţă!
Am precizat aceasta, deoarece în primii ani de viaţă, acest capital de pornire îl
administrează de obicei, părinţii noştri. Cu alte cuvinte, părinţii noştri ne consumă Iubirea,
Timpul şi aptitudinile native. De felul în care aceste trei resurse capitale sunt consumate,
depinde succesul nostru în viaţă, atunci când vine momentul să intrăm în circuituil general
al valorilor.
În mod normal, ar trebui ca la sfârşitul perioadei de instruire în instituţiile de

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 3 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 4 din 82

învăţământ, tânărul proaspăt absolvent al formelor de învăţământ obligatoriu, să fie apt


pentru a înregistra primele lui mari succese.
Câţi astfel de oameni cunoaştem?
Câţi absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat au succes din primul an de după
absolvire?
Câţi au succes dinainte de absolvire?
Acestea au fost întrebările care ne-au ajutat să înţelegem ce anume avem de făcut cu
noi înşine şi ce putem face folositor pentru ceilalţi.
Să arătăm tuturor celor interesaţi ce anume am făcut noi, ce am înţeles că
trebuie să facem pentru a avea succes şi cum anume am pus în practică ceea ce am
înţeles.
De asemenea, să facem publice astfel de succese, atunci când le descoperim.
Pentru că ele există şi sunt cel mai bun exemplu.

Şi acum, să trecem la Primul Secret:

1. „Perseverenţa este de neînvins!”


Prima oară când am citit această afirmaţie, m-am enervat, pentru că m-am simţit,
poate pentru a zecea mia oartă, umilit. M-am simţit umilit, pentru că auzisem asta de mii de
ori poate. Şi? La ce mi-a folosit? Toată lumea mi-a spus, ani în şir, „brânză bună în burduf de
câine”, „o să îţi mănânce câinii din traistă”, „ai o inteligenţă sclipitoare dar eşti leneş şi
indolent” şi alte asemenea „sfaturi înţelepte”, „explicaţii” pe care eu le-am considerat şi le
consider în continuare demne de nişte analfabeţi, de nişte brute ordinare.
Perntru că doar nişte analfabeţi şi nişte brute insensibile, pot acţiona în acest
fel cu un copil. Sau cu oricine. Aici, în categoria analfabeţilor, includ pe toţi cei care au diplome
şi cred în aceste cuvinte de mai sus, spunându-le copiilor lor, rudelor sau cunoscuţilor lor.
Aceste cuvinte sunt dovada de netăgăduit a incompetenţei lor declarate în faţa vieţii şi a
oamenilor.
Aceste cuvinte pot distruge şi chiar au distrus milioane de oameni de-a lungul secolelor.
Cu aceste cuvinte, se mutilează sufletul oamenilor şi se produc viitorii mincinoşi,
hoţi, escroci, profitori, infractori. Adică, cu o astfel de educaţie se crează ceea ce numim
„scursoarea societăţii omeneşti”.
La ce foloseşte să umileşti, să jigneşti, să răneşti un om?
Dacă tot ştii de ce este omul acela „brânză bună în burduf de câine”, atunci spune-i
exact de ce consideri că este aşa.
Explică-i dacă eşti aşa capabil, ce calităţi are, care sunt aptitudinile sale, cum
poate produce valoare cu acestea şi cum poate introduce această valoare în circuitul
global al valorilor.
Acesta ar trebui să fie unicul scop al învăţământului primar şi mediu.
A îţi bate joc de neputinţele unui om, de neştiinţa sa, este oare o dovadă de
superioritate? De experienţă de viaţă? De înţelepciune?
Dacă da, atunci iată pentru cei care cred că e folositoare această atitudine, o metodă
de a îi face mai competenţi pe ei, în primul rând:
Mergeţi de trei ori pe zi în faţa oglinzii, voi, dragi înţelepţi care credeţi în aceste forme
de a educa pe ceilalţi.
Odată aflaţi în faţa oglinzii, spuneţi rar şi clar, de zece ori, acele cuvinte pe
care vreţi să le spuneţi persoanei căreia vă consideraţi îndreptăţite să le spuneţi.
De exemplu, dacă vreţi să spuneţi cuiva „eşti un nemernic”, înainte de a face asta,
mergeţi în faţa oglinzii şi spuneţi celui din oglindă, rar şi clar, de zece ori, „eşti un nemernic”.
Apoi, verificaţi cât de inteligent, de bun şi de înţelept aţi devenit ca urmare a „lecţiei”
astfel administrate.
Acum probabil vă simţiţi excepţional după „lecţia de înţelepciune” pe care tocmai aţi
susţinut-o!

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 4 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 5 din 82

Am discutat despre acest subiect, pentru că este foarte răspândit şi este un exemplu
de perseverenţă distructivă.

A critica sistematic, este o formă de perseverenţă distructivă!

Bun! Acum, voi cei care vă încadraţi în alte categorii, o să spuneţi că vă ocupaţi timpul
cu altceva decât cu critica.
Iar eu, vă voi contrazice. Poate că vă abţineţi şi vă feriţi să criticaţi pe alţii.
Dar vă spun cu toată seriozitatea, zilnic vă criticaţi pe voi înşivă!
De unde ştiu asta?
Asta am făcut ani în şir. Am discutat cu Monica şi despre asta şi a făcut şi ea la fel, în
multe împrejurări.
O formă bine deghizată de a te critica pe tine însuţi, este să foloseşti negaţiile. Atât
în vorbire cât şi în scriere.
Atunci când spui „nu pot”, te critici pentru ceva. Îţi subminezi singur încrederea în ceea
ce poţi face, spunând „nu pot”.
Luaţi de curiozitate o carte oarecare şi număraţi de câte ori apare cuvântul „nu” în zece
pagini. O să vă dau eu o frecvenţă medie, calculată pe prima ediţie a volumului I al seriei
„Ritmuri Interioare”, ca termen de comparaţie:
— Pe fiecare pagină, erau 4,5 negaţii;
— Fiecare pagină conţine în medie 361 cuvinte (format A4, caractere de 10 pt);
— Procentual, asta înseamnă 1,25%!!
Acum, ca să înţelegeţi ce forţă au negaţiile, tot ceea ce merge anapoda în lume, se
datorează acestui „infim” procent de negaţii din gândire, vorbire şi scriere: 1,25!
Asta îmi aminteşte de înţelepciunea populară care spune: „Ajunge o măciucă la un car
de oale!” sau, „Ajunge un măr putred să strice tot coşul!” şi „Buturuga mică, răstoarnă carul
mare”.

Şi acum, să reluăm ideea perseverenţei. A adevăratei perseverenţe!

„Perseverenţa este de neînvins!”


Vă vom explica ce am descoperit noi în acest cuvânt destul de obscur de altfel,
„perseverenţă”.
Ne-am pus şi noi ca mulţi alţii întrebarea:
Ce înseamnă a fi perseverent?

Există tot felul de definiţii pe care le învăţăm prin şcoală, le găsim prin dicţionare şi prin
cărţi scrise de scriitori. Unele sunt mai frumoase, altele mai filosofice, dar, câte dintre ele, v-
au făcut mai perseverenţi decât eraţi înainte de a le fi citit?
Întrebarea e retorică.
Am rămas încântaţi de definiţii dar la fel de perseverenţi ca înainte de a le fi
citit!
Da. Acesta este crudul adevăr. Cuvinte frumoase şi atât!
A trebuit să scriu câteva mii de pagini, timp de peste 40 (patreuzeci!!!) de ani, ca să
descopăr ce înseamnă perseverenţa!
Pregătiţi-vă să citiţi în rândurile de mai jos, un al cincilea secret!

Am scris în mod aproape continuu, timp de peste patruzeci de ani!

Aţi descoperit secretul perseverenţei?


Da de unde! Dacă mie, care am scris peste 40 de ani mi-au trebuit 50 de ani să
descopăr, credeţi că l-aţi descoperit doar citind propoziţia de mai sus?!

Atenţie, acum mai fac un pas în dezvăluirea secretului perseverenţei!

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 5 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 6 din 82

Suntem învăţaţi să ne cultivăm perseverenţa.


Asta e una din cele mai mari prostii din câte am avut parte să trăiesc! Auzi tu, să îmi
cultiv perseverenţa!
Ca şi cum ar trebui să mă duc la magazinul de seminţe, să cer seminţe de
perseverenţă, să le pun în pământ, să le ud şi pe urmă, să descopăr cu încântare cum a
crescut din ele perseverenţa!

...Şi totuşi! Am glumit puţin, dar acesta este adevărul. Am modificat foarte puţin
forma lui de prezentare. În continuare, vă voi explica pas cu pas: care este magazinul cu
semniţe, care sunt seminţele, care este pământul în care trebuie sădite şi cum trebuie hrănite
seminţele perseverenţei. Adică, seminţele succesului.

AŞADAR!
Ne naştem. Am spus mai devreme că la naştere, avem anumite aptitudini native.
Aptitudinile native sunt seminţele perseverenţei şi totodată ale succesului.

Cum aflăm care sunt aceste „seminţe”? Care ne sunt aptitudinile native?

Iată, vă dau un răspuns surprinzător!


De mic, de la primele zile de viaţă, omul este perseverent! El face zilnic, cu
încăpăţânare ar zice unii, cu perseverenţă zicem noi, aceleaşi lucruri, aceleaşi gesturi. Are
aceleaşi obiceiuri. Acestea sunt semnele.
În cazul meu, ceea ce am făcut de la primele luni de viaţă cu o enormă plăcere:
1. Am ascultat muzică! Ascultam ore în şir muzică cu o plăcere imensă şi irezistibilă!
2. După ce am învăţat să scriu, am simţit în mod irezistibil nevoia de a îmi pune
gândurile pe hârtie!
3. Pe la vreo opt ani şi jumătate, am trăit o experienţă extrasenzorială şocantă. Am
povestit în „La săniuş” acea experienţă. Această experienţă, mi-a creat cele mai mari
nedumeriri şi m-a împins irezistibil să citesc şi să învăţ din ce în ce mai mult, pentru a afla
ce s-a petrecut cu mine şi ce înseamnă astfel de experienţe.
4. Mi-a plăcut şi am simţit o atracţie irezistibilă către tot ceea ce înseamnă
„meştereală”. Aşa am învăţat să repar şi să folosesc tot felul de scule, unelte, dispozitive,
aparate.

Aţi înţeles acum felul în care trebuie descoperită perseverenţa?


Atracţia irezistibilă!
Orice om, este perseverent în mod natural, în acea direcţie către care simte
instinctiv o atracţie irezistibilă!

Am să scriu din nou acest secret al perseverenţei oricărui om:

Orice om, este perseverent în mod natural, în acea


direcţie către care simte instinctiv o atracţie irezistibilă!
Aşadar, a descoperi la un copil talentele native, Harurile, aptitudinile înnăscute, este
uşor de făcut, dacă observăm cu atenţie din primele luni de viaţă, ce anume face timp
îndelungat. Ce îl preocupă pe copil şi ce îl face să uite de orice altceva.
Există anumite jucării, care ne oferă informaţii mai precise. Putem citi o carte de
psihologie pentru a înţelege mai bine cum să interpretăm semnificaţia preferinţei pentru
anumite jucării.
Ceea ce este însă foarte important, este ca copilul să aibă o gamă largă de obiecte
(„jucării”) cu care să interacţioneze.
Îmi amintesc faptul că, de pe la doi ani, mă jucam ore în şir cu un joc adus de Mama

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 6 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 7 din 82

din Germania. Jocul se numea „Mecano” şi consta în nişte module metalice, care puteau fi
asamblate cu şuruburi şi piuliţe. Existau tot felul de piese şi piesuţe în acea cutie. O platformă
în formă de „U” despre care aveam să aflu mai târziu că este cea mai generală formă de şasiu
sau, la fel de bine, batiu. Apoi multe benzi metalice cu perforaţii, piuliţe, şuruburi, colţare,
manivele, axe filetate la capete, patru roţi cu cauciucuri, vreo două roţi canelate cu care se
putea face un scripete sau un palan.
Da. Aşa se dezvoltă de la o vârstă mică, zestrea nativă, dacă ea există. Dacă aş fi
împrăştiat acel joc în câteva zile, era indiciul clar al dezinteresului şi al lipsei de aptitudini
native pentru tehnică. Am avut şi am păstrat acel joc cu grijă, de la vârsta de doi ani, până la
unsprezece ani, când, sora mea, cu nouă ani mai mică, l-a descoperit şi a început să
folosească piesele pe post de pietre.
Aşa am rămas fără jocul pe care l-am iubit şi încă îl mai iubesc şi acum! Pietre de
azvârlit cu ele de pe balcon!
Aşadar, sora mea, era din naştere lipsită de înclinaţii tehnice. Şi acum, tot aşa
lipsită de simţ tehnic este, la cei peste patruzeci de ani ai ei. Dar este o Fiinţă foarte
sensibilă!
Desigur, gestul ei de a arunca o jucărie, poate fi interpretat drept răutate. Pentru ea
însă, era ceva care intra la categoria „gunoaie” sau „obiecte inutile”. Asta e tot!

Concluzii:
LĂSAŢI COPII SĂ SE JOACE CÂT MAI MULT!!
Faptul că vă lipsesc mijloacele materiale de a le cumpăra jucării, e lipsit de importanţă.
Pentru orice copil, orice obiect, poate fi o jucărie!
Urmăriţi discret şi foarte atent cu ce anume şi cum se joacă. Care sunt obiectele pe care
le preferă. Acestea vă oferă informaţii cu privire la aptitudinile native.
O dovadă vă pot oferi din obiceiurile foarte vechi. Atunci când copilului i se „taie moţul”
sau i se „rupe turta”, se pune în faţa acestuia o tavă cu diferite obiecte: Bani, bijuterii, un
creion sau un stilou, o carte...
Tradiţia, spune că obiectul luat de pe tavă de către copil, arată care este soarta lui.
Am urmărit şi am verificat pe multe cazuri dacă este o simplă superstiţie sau reflectă
nişte adevăruri sintetizate în acest obicei.
Ei bine, eu am luat stiloul pe care Mama mi l-a pus pe tavă. Am uitat care sunt
celelalte două obiecte pe care le-am ales. Ştiu doar că sora mea a ales creionul, un inel şi
banii...
Ce ştiau strămoşii noştri despre Harul Omului, despre importanţa descoperirii acesuia la
o vârstă fragedă, dacă ne-au transmis prin acest obicei simplu, o astfel de învăţătură? Cum se
face că am uitat importanţa ei?
Tatăl meu, artistul, se minunează şi azi cum am reuşit eu la patru ani să demontez
bucată cu bucată, un fier de călcat pe care el, om în toată firea, s-a chinuit peste două ore să îl
demonteze, fără să reuşească!
Dacă această informaţie ar fi fost valorificată şi aş fi primit o educaţie specială de la
acea vârstă, poate acum, aş fi avut câteva zeci de brevete de invenţie. Ca fapt divers, teza de
licenţă la absolvirea Facultăţii de Metalurgie, ar fi trebuit să fie un brevet de inovaţie.
Conducătorul meu de proiect, conf. univ dr. Ing. Sorin Badea, a insistat mult să brevetez
lucrarea. Am refuzat. De ce? Foarte simplu. Mi-au lipsit banii necesari la OSIM (Oficiul de Stat
pentru Invenţii şi Mărci). Profesorul s-a oferit să îmi plătească brevetarea şi să facă uz de
relaţiile personale. Aici, am fost nevoit să recunosc adevărul real din dosul refuzului.
Fabrica pentru care proiectasem tehnologia respectivă, mi-a refuzat aplicarea în
producţie, sub motivul că lasă fără servici şapte oameni. Cu toate acestea, eu elaborasem şi
măsurile necesare pentru redistribuirea oamenilor disponibilizaţi prin tehnologia mea. Când am
argumentat asta, în faţa directorului, un om integru, un om deosebit, mi s-a spus motivul
real al refuzului aplicării: Secretarul de partid pe fabrică, avea studii medii şi ura studenţii.
Nefiind membru de partid, eram exclus de la discuţiile legate de o astfel de aprobare, deci
eram în imposibilitatea de a îmi susţine cauza. De altfel, se discutase şi secretarul de partid a

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 7 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 8 din 82

fost împotrivă... Şi asta, din motive „politice”. În afară de asta, aveam şi „dosar de cadre”.
Tatăl meu natural, era „transfug”. Adică, se stabilise într-o ţară străină „trădând partidul”.
Astfel s-a încheiat cariera mea de inventator, înainte de a fi început. Aşa am făcut o
facultate tehnică, bazându-mă pe ceea ce descoperisem în mine. Pe intuiţie. S-a dovedit însă
că am făcut-o degeaba, pentru că metalurgia, a intrat în declin. Dacă aş fi urmat o altă cale,
aceea a inventicii, poate aş fi fost în altă parte, în viaţă, acum.
După ce am fost însă strivit de societate ca inventator, am căutat altă direcţie. Am
înţeles că am investit într-o direcţie în care lumea mă respinge şi am pierdut...
Ce era greşit aici?
Am aflat abia acum, venind în Grecia. Ar fi trebuit să brevetez acea inovaţie, aşa cum
mă învăţase bunul meu profesor, care îmi şi spusese că o să îmi pară rău mai târziu. Apoi, ar fi
trebuit să urmez exemplul tatălui meu şi să plec din ţară. Brevetul ar fi fost o carte de vizită
internaţională.
Dar, a fost scris să fie altfel...
A trebuit să scriu ani în şir, să îmi fac curaj să public, apoi să scriu o primă carte şi
această carte să ajungă în peste 22 de ţări, ca să înţeleg că primul meu „brevet de
invenţie”, este literatura. Este cartea Ritmuri Interioare.
Apoi, a fost nevoie să compun un disc, Masters of the Light, să fie descărcat de sute
de oameni, poate chiar mii, să primesc mesaje de felicitare, ca să descopăr că am un al
doilea brevet de invenţie, în muzică.
În sfârşit, a trebuit să scriu şi să rescriu pe hârtie timp de şase ani un vis, Femeia
Visurilor Mele, pentru ca să primesc cel de-al treilea brevet de invenţie, în percepţia
extrasenzorială: Numele iniţial al acestui brevet de invenţie, s-a dovedit a fi Monica Chirilă,
actualmente Monica Stănescu.
După cum se vede, cariera mea de inventator, departe de a se fi frânt, a continuat.
Am schimbat doar direcţia.
Cu ce costuri? Foarte mulţi ani din viaţă!
Asta înseamnă să îţi descoperi şi să îţi valorifici zestrea nativă cu întârziere.
O consecinţă imediată, este întârzierea în producerea eficientă de valori, care să
poată fi introduse în circuitul valorilor.

2. „Doar cine poate face bani fără bani, poate face bani
cu bani!”
Când am citit prima oară aceste cuvinte, m-a bufniut râsul! Ce prostie, mi-am zis. Am
simţit înăuntru însă că îmi îngheaţă râsul în vine şi peste tot. Ştiam deja ce înseamnă aceste
simptome. Mă înşel. M-am grăbit prosteşte.
În ultimii şase ani, mi-am făcut un obicei de a mă uita atent înăuntrul meu şi de a îmi
asculta intuiţia.
Ori, acum, intuiţia îmi spunea că am descoperit un mare adevăr!
Bun mi-am zis, care este acest adevăr?! Cum se face că îmi scapă formularea mai
clară? Cum se face că sunt incapabil să scriu pe hârtie mai multe forme de a exprima acest
adevăr?
Practica m-a învăţat că atunci când ştii ceva foarte bine, poţi scrie zeci de pagini despre
acel ceva.
Atunci am înţeles!!

Iată o altă formulare, mult mai clară:

Cine poate produce valoare fără bani, poate produce


mult mai multă valoare cu bani!

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 8 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 9 din 82

Iată cheia succesului!


A produce valoare!
Banul este o simplă iluzie.
Banul este o convenţie.
O convenţie prin care cei care folosesc banul, îl acceptă ca echivalent al unei valori
reale. Un echivalent al valorii.
Din nefericire, acest adevăr fundamental, s-a estompat atât de mult, încât ceea ce a
mai rămas la vedere, este banul.
Sunt foarte mulţi ani de când am încetat să mai cântăresc valoarea unui produs, funcţie
de preţul acestuia. Calculul pe care îl fac, este unul destul de simplu: Câte ore de muncă îmi
trebuie să cumpăr produsul X? Dacă ajung la concluzia că îmi convine, echivalentul în timp
de muncă, îl cumpăr. Altfel, încadrez produsul la „lux inutil” şi trec mai departe.
E adevărat, am mult mai multe criterii de evaluare, dar acesta este unul foarte
important.

Aşadar, problema pe care vrem să o rezolvăm pentru „a face bani”, pentru a avea
succes, este de fapt următoarea: a produce, a crea, a face VALOARE!
Abia după ce producem o valoare, avem garanţia succesului, avem
posibilitatea de a intra în acest circuit al valorilor, pe care l-am creat noi oamenii,
prin nevoile noastre zilnice.

Circuitul valorilor.
Ce este în fapt „circuitul valorilor”?
Fiecare om, are nevoile sale proprii. Ele, diferă de la om la om, dar există nevoi pe
care le avem cu toţii, indiferent unde ne-am afla pe acest pământ sau în Univers şi indiferent
câtă şcoală am face, indiferent ce credinţă am avea, culoare sau sex!
Pentru cei care vor mai multe detalii, căutaţi cu Google „piramida lui Maslow” şi veţi
înţelege altfel circuitul valorilor.
Aceste nevoi comune, sunt hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte şi adăpost.
Abia după ce aceste nevoi au fost satisfăcute, putem vorbi despre alte nevoi. Vezi
piramida lui Maslow.
Prin urmare, circuitul valorilor, noi oamenii îl generăm, noi oamenii suntem
producătorii de valoare şi tot noi oamenii, prin diferitele noastre nevoi, suntem
consumatorii de valori.
Deoarece avem fiecare alte nevoi, „nevoi specifice” şi cum fiecare dintre noi are alte
aptitudini native, observăm cu uşurinţă următoarele caracteristici importante ale
mecanismului producerii şi consumării valorilor:

Fiecare om poate produce cu ajutorul Timpului şi al aptitudinilor native, anumite valori


specifice;
Atunci când aptitudinile native sunt bine folosite, Timpul în care producem valorile,
este mult mai scurt. Altfel spus, suntem foarte eficienţi în ceea ce întreprindem.
O consecinţă imediată a eficienţei, este faptul că producem o cantitate mult mai mare
din valoarea proprie aptitudinilor noastre, decât valoarea de care avem nevoie pentru noi.
Astfel, apare un surplus, pe care îl putem oferi pentru schimb. Aceasta este
valoarea destinată schimbului.
Deoarece numărul necesităţilor fiecăruia este mai mare şi mai diversificat decât valorile
pe care le poate produce fiecare, vom apela pentru completarea nevoilor noastre, la piaţa de
valori.
Astfel se naşte circuitul valorilor. Producem anumite valori. Fiecare, potrivit aptitudinilor
sale native. Consumăm valori. Fiecare potrivit nevoilor proprii. Din producţia de valori, din
nevoile noastre, din faptul că lista nevoilor este mai mare decât numărul valorilor pe care le

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 9 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 10 din 82

putem produce, din faptul că putem produce anumite valori în cantităţi mai mari decât nevoile
proprii, apar elementele care compun circuitul valorilor:
Necesităţile personale – excesul sau disponibilităţile şi nevoile celorlalţi.
Pentru ca nevoile noastre să fie integral satisfăcute, este nevoie ca acele valori care
sunt disponibile să circule liber către cei care au nevoie de ele.

O scurtă istorie a circuitului valorilor.

Cu foarte multă vreme înainte, oamenii produceau valorile în gospodăria proprie.


Nevoile erau mici şi se rezumau la hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte şi adăpost.
Societatea însă a evoluat. Prin acumularea de experienţă, altfel spus, făcând
perseverent aceleaşi activităţi, unii oameni au devenit foarte eficienţi. Atât de eficienţi,
încât au început să producă mai mult decât aveau nevoie pentru consumul lor.
Micile comunităţi, au început să se descopere unele pe altele şi astfel, agricultorii au
descoperit vânătorii, apicultorii şi pescarii. Aceste comunităţi, au simţit nevoia să facă schimb
de produse. Adică, schimb de valori.
Aşa s-a născut treptat, piaţa de valori şi, odată cu ea, conceptele „bani”, „monedă de
schimb”, „echivalent valoric”. Un termen mai potrivit astăzi, cred că este echivalent de
schimb al valorii.
Pentru cei care au avut curiozitatea de a studia evoluţia echivalentelor de schimb,
sau care produse au fost folosite de-a lungul secolelor ca „monedă”, au putut remarca pe lista
acestor echivalente, o mulţime de produse.
De exemplu, la început, era mult apreciată ca valoare de schimb hrana conservată sau
care poate fi păstrată timp îndelungat, sau alimente care se găseau doar în anumite zone
geografice. Carne şi peşte uscate sau afumate, miere, animale vii, seminţe şi plante uscate,
apoi blănuri, ţesături, fire din diferite materiale, fie vegetale (in, cânepă, mătase) fie animale
(lână).
Cu timpul, lista produselor devenind foarte mare, intrând în contact comunităţi care
vorbeau limbi diferite, a apărut nevoia unui instrument de schimb care să aibă caracteristica de
generalitate mult mai pronunţată. Adică, să fie acceptat de cât mai multe comunităţi şi de cât
mai mulţi dintre cei care participă la schimbul de valori.
Aşa, s-a ajuns la „monede”. La început, pentru baterea monedelor s-au folosit metale
cum ar fi cuprul, argintul şi aurul.
Mai târziu, când a apărut tiparul, s-au inventat banii de hârtie adică, bancnotele.
Adică, banc (bank)–notele.
Dacă analizăm puţin termenul, vedem că el se compune dintr-o parte care derivă din
termenul „bancă” (bank) – banca fiind doar depozitarul de valori şi „notă”, adică un
înscris, un bileţel, o informaţie scurtă despre ceva. În cazul nostru, expresia cantităţii
echivalente a valorii pe care o reprezintă, pe care o substituie.
Iată aşadar, ce sunt „banii”! Nişte hârtii colorate, nişte substituente ale valorii reale,
al căror unic scop este să ne amintească faptul că am introdus în circuitul valorilor o anumită
valoare. Pentru această valoare, am primit un bileţel = bancnote sau banknote — bank-
note în DE şi EN, banque-note în FR.
Acest bileţel — bancnotă — certifică, adevereşte, specifică, faptul că banca ce a emis
acea hârtie, „bancnotă”, recunoaşte că a primit o valoare şi mai precizează şi anume ce
cantitate de valoare am introdus în circuit, exprimată prin echivalentul valoric numit
bancnotă.
Mai simplu spus, am oferit la schimb pe piaţă produsele sau serviciile „X, Y, Z”, cărora
pe piaţă, li se recunoaşte vlaloarea înscrisă pe bancnotă. Adică, „am luat atâţi bani pe
marfa vândută”.
Prin urmare, banca, este un simplu intermediar în circuitul valorilor. Un intermediar care
preia valori reale şi în schimbul acestora, emite nişte hârtii prin care recunoaşte că a preluat
acele valori.
După cum vedeţi, valoarea banilor, este cea pe care o recunoaştem noi, cei care îi
folosim. Daţi de mâncare unui câine o hârtie, o bancnotă de o sută de euro, dacă credeţi că

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 10 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 11 din 82

am greşit în ceea ce afirm. Sau, daţi aceeaşi bancnotă unui om şi obligaţi-l să o mânânce în
faţa dumneavoastră. O să vedeţi diferenţa între reacţia omului când i-aţi întins bancnota şi
apoi după ce i-aţi pus condiţia privitoare la cum să o folosească.

Acum, este mult mai uşor de înţeles că aşa zisa criză, mult invocată şi extrem de
mediatizată pe plan mondial, este în fapt o stare de panică pe care o trăiesc cei incapabili
să producă valori.
Sau, mai corect spus, cei care s-au sustras muncii de producător de valori.
Cei care au simulat producerea de valori prin mecanisme speculative, se văd acum
deposedaţi de banii pe care se considerau îndreptăţiţi să îi aibă în bănci.
Asta e tot ce se poate spune despre criză. Despre toate crizele.
Adevărata criză, este, constă în faptul că am uitat ce înseamnă valoare şi am
început să confundăm valoarea cu înlocuitorii de valori şi să alergăm după aceştia: bani,
droguri şi o listă interminabilă de alte fleacuri, care par inofensive la prima vedere.

Da. Am aruncat o lumină diferită asupra a ceea ce cunoaştem foarte bine, de mult
timp.
Ce este de făcut?
Să mergem aşadar mai departe!

3. „Eşuează rapid şi treci mai departe!”


Când am citit această scurtă frază, am râs, apoi m-am enervat, pentru că mi se părea o
absurditate. Totuşi, muream de curiozitate să văd cine este cel care a putut scrie o astfel de
frază.
Ei bine, oricât de greu ar fi de crezut, astăzi îi sunt profund recunoscător autorului
acestei fraze, David Vallieres, pentru cartea pe care a scris-o.
Desigur, cei mai mulţi vor citi fraza exact cum am făcut-o şi eu... Cu un scepticism fără
măsură şi cu un zâmbet superior în colţul gurii...
Da, acum, la peste doi ani de când am citit cartea, sunt fericit că am citit-o şi recunosc
faptul că mi-a schimbat viaţa din temelii!
Vreţi să ştiţi DE CE? Vreţi să ştiţi CUM?
Asta vă voi povesti în continuare.

În primul rând, după ce mi-a trecut şocul orgoliului rănit, mi-am dat seama din
argumentaţia care urmează în carte, că toată viaţa am crezut într-o prostie gigantică, fără
margini: eşecul.
Există cu adevărat eşecuri?
Ultimii doi ani din existenţa mea, au însemnat revederea foarte multor evenimente din
existenţa anilor de până la publicarea primului volum din proiectul „Ritmuri Interioare”.
Apoi, am reflectat cu toată seriozitatea şi am căutat să înţeleg ce înseamnă de fapt
„eşec”.
Aşa am descoperit că de fapt, numim eşecuri, paşii pe care îi facem într-o direcţie
greşită. Cu alte cuvinte, când încălcăm o Lege Universală, numită în popor „Omul potrivit
la locul potrivit.”
În biblie, aceeaşi Lege Universală, este enunţată astfel:
„Dă-i Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu, ce-i al lui Dumnezeu!”

Ei, hai acum să ne amintim ce spuneam în volumele anterioare şi în ceea ce am discutat


până aici:
1. Resursele, materiile prime. Fiecare din noi, are la naştere o serie de aptitudini
native. Prin îmbinarea acestora, investind aceste resurse, aceste materii prime şi timp
într-o idee, un vis, putem produce valorile astfel concepute = visate. În această etapă,

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 11 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 12 din 82

înglobăm paşii indicaţi şi discutaţi în volumul, „Casa şi Familia”, respectiv Visul –


Vizualizarea şi Planificarea;
2. Producerea valorilor. Folosind cât mai devreme aptitudinile native, vom reuşi să
dezvoltăm rapid ideile de la stadiul de Vis la cel de Vizualizare, apoi la cel de Plan. În acest
stadiu, prin Acţiuni punem în valoare ideile pe care le-am dezvoltat anterior, pe baza planului
astfel realizat. Astfel, potrivit resurselor de care dispunem în mod nativ, în directă legătură cu
timpul investit şi cantitatea de resurse înglobată în ideea iniţială, Visul, putem produce valori
într-un timp record şi în cantităţi mult mai mari decât nevoile proprii;
3. Excesul de valoare. Având un surplus de valori disponibile pentru schimb, putem
pătrunde pe piaţa valorilor şi oferi valorile produse de noi, în schimbul altor valori, pe care le
considerăm noi necesare în acel moment;
4. Studiul pieţei. Cerere, Ofertă, Concurenţă, Preţ. Pentru a putea face un schimb
de valori, este nevoie să cunoaştem în egală măsură ce înseamnă valoarea, adică, ce
anume au nevoie ceilalţi = cererea, câţi oferă aceeaşi valoare sau o alta similară dar mai
bună calitativ decât cea pe care o oferim noi = oferta; câţi au nevoie de valoarea pe care o
oferim = concurenţa; în fine, mai trebuie să ştim care este raportul cel mai bun la care se
poate face schimbul de valori = preţul. Odată aflate aceste informaţii, putem trece la pasul
următor:
5. Prezentarea ofertei. Pentru a putea face un schimb corect, este nevoie să ţinem
seama de informaţiile de mai sus: care este mărimea cererii, care este mărimea ofertei şi care
este raportul de schimb pe care îl generează acest raport cerere – ofertă.
Funcţie de acest raport care a rezultat din evaluarea cererii, a preţului curent şi a
ofertei, putem să facem şi noi propria ofertă.
De exemplu, dacă pe piaţa de fructe se caută banane şi cererea pe piaţă este de 2
tone; dacă oferta este de 1 tonă, atunci este de aşteptat, este posibil ca preţul să crească la
dublu. Deci, teoretic, putem face o astfel de ofertă, cu un preţ dublu faţă de cel existent
anterior.
Este tranzacţia realizabilă?
Aici, intervin mulţi factori care trebuie verificaţi în practică. Probabilitatea ca tranzacţia
să fie realizabilă există, dar depinde de cât de importante sunt bananele pe acea piaţă, în acel
moment. Cât de valoroase, cât de importante le consideră cei care cer banane? Vom afla
aceasta prin acţiuni efective în care urmărim să efectuăm schimbul de valori.
6. Negocierea schimbului. Ceea ce ne rămâne de făcut după ce am conceput oferta,
este să trecem la efectuarea tranzacţiei. Adică, să facem efectiv schimbul. Dacă cei care cer
vor considera că oferta este acceptabilă, tranzacţia se va încheia cu succes, având loc schimbul
de valori.
Ce se întâmplă însă, dacă cel care cere, clientul, cumpărătorul, consideră pretenţiile
ofertantului, vânzătorului, ca fiind exagerate? Atunci, trebuie să negociem condiţiile în care
acest schimb poate avea loc. Cu alte cuvinte, să ajungem la înţelegere cu clienţii — care la
rândul lor sunt producători de valori — asupra raportului dintre cantităţile valorilor care fac
obiectul schimbului sau, altfel spus, al tranzacţiei. Sau, cum se spune în popor, „ne târguim
la preţ”.
În cazul în care cererea pentru produsul „banane” este o nevoie secundară, este posibil
ca cei interesaţi să apreciaze că preţul este prea mare., În această situaţie, fie vor renunţa
= scăderea cererii, fie vor negocia preţul cel mai convenabil pentru ei.
7. Schimbul de valori. Doar atunci când aceste etape au fost parcurse, are loc
efectiv schimbul de valori.

După cum se poate uşor observa, în circuitul valorilor, elementele esenţiale sunt Omul,
Creativitatea sa, Timpul şi Aptitudinile sale Native sau Harurile.
Restul, sunt elemente secundare, intermediare.

Ce este mai important aşadar: banul sau OMUL? VALOAREA EFECTIVĂ sau
simbolurile acceptate, înlocuitorii temporari pentru această valoare?

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 12 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 13 din 82

Hai să formulez altfel ideea:


Dacă eu fabric încălţăminte şi o vând într-un magatin; dacă dumneavoastră veniţi la
mine cu nişte hârtii colorate = bancnote şi îmi cereţi ca să vă dau în schimbul acelor
bancnote o pereche de pantofi, eu o să vă dau pantofii, cu o singură condiţie: dacă accept
bancnotele oferite de dumneavoastră ca valoare intermediară. Dacă eu le consider nişte
hârtii fără valoare, plecaţi din magazin exact cum aţi venit! Adică, fără pantofii pe care i-am
produs eu! Pentru că eu sunt producătorul şi eu decid condiţiile în care fac schimbul!

După cum vedeţi, în acest circuit al valorilor, pot apare distorsiuni, pot apare erori.
Depinde însă de noi să reducem la minimum aceste erori, aceste distorsiuni.
Ajunşi în acest punct, vă veţi întreba oare ce legătură este între ceea ce am spus până
aici şi subtitlul
„Eşuează rapid şi treci mai departe!”

Ei bine, legătura este foarte strânsă!


Până aici, am vorbit despre mecanismul schimbului de valori.

Cunoaşteţi foarte bine fiecare element al acestui mecanism?


Dacă spuneţi „DA”, înseamnă că sunteţi un om de succes, că toate vă merg
excepţional, că aveţi absolut tot ceea ce vă doriţi şi încă mult mai mult decât atât,
aveţi să daţi şi altora care sunt mai nevoiaşi!
Sau...
Poate vă încadraţi în categoria celor veşnic nemulţumiţi, care îi bârfesc şi îi învidiază pe
cei care au succes, şi consideraţi că „au avut noroc”, că „le-a surâs soarta”, în vreme ce
dumneavoastră sunteţi „bătuţi de soartă” şi „urmăriţi de ghinioane”?

Dumneavoastră decideţi din care categorie faceţi parte!

Până în anul 2003, m-am considerat şi eu ca mulţi alţii, miliarde de alţi oameni ai
acestei planete minunate, Pământul„ m-am considerat deci şi eu un om „bătut de soartă” şi
„urmărit de ghinioane”.
Aşa că, staţi liniştiţi! Dacă vă încadraţi în categoria „ghinioniştilor”, dacă aţi ajuns cu
cititul până aici, înseamnă că aţi hotărât cu toată seriozitatea să puneţi capăt
„ghinioanelor” şi să fiţi fericiţi, să aveţi succes!

Prin decembrie 2008, o colegă de la cursul de Radiestezie, m-a întrebat „Eşti fericit?!”
DA! I-am răspuns eu.
Acelaşi răspuns îl dau şi acum.
Am destule motive să fiu fericit. E adevărat, pot să aleg la fel de bine să caut şi să şi
găsesc motive de nefericire. Atâta doar că eu am ales altfel.
AM ALES SĂ FIU FERICIT!
Am scris deja două cărţi, am compus un disc, mi-am mai dezvoltat capacităţile
extrasenzoriale, mi-am găsit o parteneră de viaţă de care sunt din ce în ce mai mulţumit, am
ajuns în Grecia, unde visam să ajung încă de când eram foarte mic, continui să scriu şi continui
să îmi construiesc VISUL.
Atâta doar că, acum visăm în doi, vizualizăm în doi, planificăm în doi, acţionăm
în doi, evaluăm şi analizăm în doi, corectăm acţiunile în doi şi ne continuăm
realizarea obiectivelor, tot în doi.
Monica şi Şerban. O echipă care vrea să îşi demonstreze
ei înseşi că orice este posibil.
O echipă care a înţeles însă că în echipă, succesul este mai rapid şi mult mai mare.
Volumele din seria „Ritmuri interioare” care urmează primului volum, sunt povestea unei
experienţe, a unui drum parcurs, cu succesele şi ezitările care au apărut pe parcursul său.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 13 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 14 din 82

Aşa am învăţat, exact cum se spune în acest titlu de subcapitol,

„Eşuează rapid şi treci mai departe!”

Mecanismul deciziei. Pentru a face un schimb de valori, trebuie să cântărim aşa cum
spuneam, valoarea oferită de noi, dacă există cerere pentru această valoare, dacă mai există şi
alţi producători pentru aceeaşi valoare, dacă acei producători produc la acelaşi nivel de calitate
ca noi şi, în fine, care este preţul, altfel exprimat, care este valoarea de schimb, pe care o
recunosc în acest produs, cei care au nevoie de el.
După cum se poate vedea, avem de luat decizii, la tot pasul.
Cu cât vom fi mai bine informaţi, cu cât vom avea pe lista actiunilor efectuate
mai multe decizii luate, analizate şi corectate, cu atât deciziile vor fi mai bune.

Iată prin urmare de ce a eşua rapid şi a trece mai departe, este foarte important.
Atunci când decizia luată este slabă, rezultatul acţiunii, este slab şi el. Asta înseamnă că
undeva, ceva a lipsit atunci când am evaluat. Au lipsit informaţiile de calitate, Informaţiile
valoroase.
Dacă vom stagna mergând mai departe mult timp în direcţia greşită, pagubele se vor
majora enorm. Pierdem resurse, timp, dar cel mai rău, pierdem încrederea în reuşită, în
succes.
Care este deci filosofia, acţiunea înţeleaptă din dosul acestei fraze?
Atunci când stabileşti un termen scurt pentru un pas, pentru o etapă, pentru urmărirea
efectelor unei decizii luate fără a fi avut toate elementele care să o facă foarte bună, dacă
decizia a fost greşită, poţi trece rapid mai departe, la următoarea variantă, înainte să fi pierdut
mult timp şi multe alte resurse.
E adevărat, pentru o decizie foarte bună, trebuie multă informaţie şi informaţie
actuală. „Proaspătă”, cum se spune.
Informaţiile valoroase, se obţin fie direct, acţionând, fie citind cărţi scrise de oameni
de succes, care povestesc exact ce anume au făcut, cum au făcut, ce decizii au luat şi care
sunt rezultatele obţinute.
Da, e preferabil să copiezi un succes, decât să inventezi o serie de eşecuri
strict autentice!
Aşa încât, preferăm amândoi să învăţăm din cărţi. Poate doar o mică parte din ceea ce
învăţăm poate fi aplicat în cazul nostru. Totuşi, dacă luăm în calcul că poate în cele câteva ore
de lectură am scutit fie şi un an, sau o jumătate de an de căutări, apoi timpul necesar pentru a
corecta erorile, descoperim cât de valoroasă poate fi experienţa altcuiva, chiar şi dacă e pe
alocuri incompletă sau greşită.
Avem amândoi o admiraţie deosebită pentru Serghei Nikolaevici Lazarev, autorul
sistemului „Diagnosticarea Karmei”. Acest om deosebit, a avut curajul în fiecare volum nou
să atragă atenţia cititorilor asupra greşelilor, scăpărilor pe care le aveau volumele precedente.
Asta, în opinia noastră, înseamnă să iubeşti cu adevărat, să îţi asumi răspunderea
pentru tot ceea ce faci şi să dai mai departe.
Din astfel de cărţi am învăţat foarte multe. Dacă acele cărţi mi-ar fi lipsit, ar fi trebuit să
fac eu o mulţime de experimente, să consum ani din viaţă făcându-le, apoi să le analizez şi
să învăţ din acele experienţe.
Există însă experienţe pe care le faci într-o clipă şi te costă ani din viaţă. Cărţile pe care
le-am citit de-a lungul anilor, m-au ajutat să învăţ mult mai multe din faptele mele şi, desigur
din ale celor care au scris cărţile.
Citind astfel de cărţi, cum este şi cea de faţă, am scutit cel puţin anii de experienţă
efectivă. Am consumat doar timpul necesar informării şi înţelegerii deciziilor, a consecinţelor
şi a posibilităţilor rezultate după fiecare pas, după fiecare acţiune efectuată.
Cam asta înţelegem noi doi, Monica şi eu, prin transmiterea experienţei.
Da, e greu să scrii o carte. E greu să fii sincer cu tine însuţi, mai ales după ce înţelegi că
ai făcut un ocol ce poate rămâne ceva inutil. Dacă vrei ca ocolul să rămână cu adevărat
inutil, atunci păstrează acest adevăr doar pentru tine... Asta e concluzia la care am ajuns

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 14 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 15 din 82

amândoi, fiecare pe calea sa în viaţă, chiar înainte să mă fi întâlnit cu Monica.


Am purtat multe discuţii despre corectitudine, adevăr, sinceritate, transmiterea
experienţei. Deja suntem priviţi ciudat, ca şi cum am fi împreună de mulţi ani. Este şi
acesta un succes.
De ce am ales să scriem despre un astfel de subiect? În primul rând, pentru noi
înşine. E o modalitate de a pune în practică acea schemă în şapte puncte, enunţată în volumul
„Casa şi Familia”. Doar aşa ne putem verifica în primul rând pe noi înşine. Dacă această
modalitate de acţiune funcţionează, atunci trebuie să funcţioneze în primul rând la noi.
Dacă e ceva incomplet, atunci trebuie să operăm noi corecţiile, până când totul
funcţionează. Apoi, când totul funcţionează, închei scrierea cărţii, faci corecturile finale şi îţi
publici experienţa. Cine are nevoie de ea, o va găsi.
Şi aici, e acelaşi mecanism decizional, de tipul „eşuează rapid şi treci mai
departe”.
Cu cât numărul deciziilor luate şi aplicate într-un timp mai scurt, este mai mare, cu atât
experienţa acumulată în luarea deciziilor, este mai bogată!
Dacă am în faţă 10 posibilităţi, trebuie să aleg una. Deci, din 10 decizii posibile la un
moment dat, dacă le parcurg pe toate, aflu unde mă conduc toate posibilităţile. Dacă acţionez
rapid, atunci presupunând că 9 decizii sunt greşite, aflu foarte repede care este drumul corect
şi în plus, am acumulat experienţă decizională.
Pe de altă parte, dacă abandonez după prima decizie şi se dovedeşte a fi una greşită, a
schimba radical direcţia de acţiune, înseamnă practic a relua procesul decizional din acelaşi
punct, cu aceleaşi şanse de reuşită: 1:9!!
Adică, o şansă din 10!

Da, a fost o decizie greu de luat să încep să public. Zeci de întrebări mă chinuiau. Unde?
Cum? Cine o să mă citească? Ce fac dacă sunt criticat? Despre ce să scriu? Ce fel de texte? Cât
de lungi? Ce gen literar să abordez? Care dintre genuri mi se potriveşte cel mai bine? Cum o să
îmi câştig existenţa dacă scriu? Şi dacă se dovedeşte că am talent, ce fac mai departe? Cum o
să mă descurc? Dacă mă fac de ruşine?
Da... Multe întrebări chinuitoare.
Atunci, în iulie 2006, decizia de a publica pe internet, avea să se dovedească una foarte
bună. Dar a fost doar una din multele decizii necesare pentru a ajunge unde mă aflu astăzi...
Au fost şi multe ezitări şi decizii greşite. Am acţionat însă potrivit acestor trei secrete pe
care le-am discutat aici, în acest capitol:

1. „Perseverenţa este de neînvins!”


2. „Doar cine poate face bani fără bani, poate face bani cu bani!”
3. „Eşuează rapid şi treci mai departe!”

Oameni, scopuri, credite şi bănci


O trecere în revistă

În cei 15 ani de afaceri, am acumulat o anume experienţă în afaceri şi am manifestat


interes pentru anumite fenomene specifice afacerilor.
Unul dintre aspectele importante ale oricărei afaceri, este lucrul cu banii şi cu băncile.
În perioada dintre desfiinţarea primei mele firme (anul 2000) şi înfiinţarea celei de-a
doua (anul 2004), am reflectat îndelung asupra a patru elemente importante: oamenii,
scopurile lor în viaţă, creditele şi băncile.
Există o practică extrem de răspândită prin actuala noastră lume: creditul bancar.
Pentru a înţelege anumite fenomene de psihologie socială legate de bani şi circulaţia
valorilor, a trebuit să analizez o mulţime de evenimente din propria mea existenţă şi
evenimente în care rolul meu a fost secundar sau, acela de simplu martor, ori chiar mai puţin,

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 15 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 16 din 82

anume, pur şi simplu am aflat din mass-media despre ele.


Încă de la o vârstă destul de mică, mi-am pus problema informaţiilor cu care vin în
contact. Mai exact, mi-am pus întrebarea: De ce aflu anumite informaţii şi care este rostul
acestora pentru mine? De multe ori mi se părea că aflu lucruri inutile pentru mine. Abia după
vârsta de 40 de ani şi după 6 ani de Yoga, am început să descopăr că orice informaţie la
care avem acces la un moment dat, ne este necesară.
În cartea „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”, publicată deja în cadrul
grupului de studiu şi cercetare „Proiectul Ritmuri Interioare”
[http://tech.groups.yahoo.com/group/ritmuri_interioare ], am consacrat un capitol
întreg fenomenului de rezonanţă. De asemenea, am scris o serie de capitole care reprezintă
cazuri şi mecanisme de rezonanţă, cum ar fi „Vindecarea cu...”, „Vindecarea şi
vindecătorii”, „Despre hipnoză”. Mai sunt şi alte capitole care reprezintă cazuri de rezonanţă
analizate pe larg. Vă invit însă să le identificaţi singuri, când veţi citi cartea.

A fost nevoie de mulţi ani până să înţeleg anumite mecanisme legate de bani, valoare şi
principiile de bază ale băncilor şi sistemelor bancare şi mai ales, a fost foarte dificil să descopăr
cum anume şi de ce acţionează principiul rezonanţei în tranzacţiile bancare, ce anume
determină succesul colosal al sistemelor de creditare, cum se explică faptul că foarte mulţi
oameni îşi pierd casele şi alte proprietăţi şi în general valori materiale.
Spre ruşinea mea, m-am numărat şi eu printre enorm de mulţii oameni care condamnă
băncile şi banii pentru ceea ce fac şi ce reprezintă acestea. Îmi cer iertare mai întâi faţă de
mine, pentru că m-am lipsit de nişte instrumente de dezvoltare importante, apoi faţă de toată
lumea banilor, pe care mulţi ani în neştiinţa mea am dispreţuit-o, fapt care mi-a adus
sistematic prejudicii foarte mari, fără ca eu să fi fost conştient de aceasta.
De fapt, acest capitol îl scriu tocmai pentru a vă atrage atenţia tuturor celor care sunteţi
în una sau alta dintre situaţiile descrise aici, asupra acestui „pătrat magic”, oamenii, scopurile
(obiectivele), valorile, băncile şi banii.
Oamenii, valorile, scopurile, băncile şi banii, constituie un mecanism şi
totodată o şcoală extrem de valoroasă, menită să ne înveţe ce înseamnă valoarea
autentică, ce înseamnă a avea un scop bine definit în viaţă şi echivalentul valoric
destinat fluidizării circulaţiei valorilor.
A fost necesar să scriu o carte (primul volum), să mă confrunt cu antreprenorii din toată
lumea care folosesc internetul, să descopăr afacerile online şi ştiinţa marketingului, să efectuez
tranzacţii cu card bancar, pentru a putea descoperi nişte adevăruri simple, legate de bani,
bănci, scopuri şi oamenii implicaţi în tranzacţiile cu bani.
Această carte, este de fapt rezultatul de ansamblu al îmbinării experienţelor mele de
viaţă şi a lungilor ore de reflecţie şi scufundare înăuntrul meu, în căutarea Adevărului despre
mine însumi, adevăr care, am început să înţeleg din ce în ce mai bine asta, mă conduce la
înţelegerea mea şi pe cale de consecinţă, la înţelegerea multor altora, atât evenimente cât şi
fenomene dar mai cu seamă, a altor oameni şi mecanisme de interacţiune între noi oamenii
şi diferitele aspecte ale vieţii de zi cu zi în care ne implicăm.

Atunci când am simţit nevoia de a aborda dintr-o altă perspectivă Omul, Scopul,
Valoarea, banii şi sistemul bancar, am pornit concret de la nişte fapte de viaţă, destul de
dureroase, cum sunt falimentele, licitaţiile destinate punerii în vânzare a unor bunuri cum ar fi
locuinţe, autoturisme sau terenuri.
M-am simţit lovit în demnitatea, în condiţia mea umană, în statutul meu de om, până în
străfundurile Fiinţei mele, când m-am gândit că un om este scos din propria sa casă, doar
pentru că are datorii la bancă. Sau, când o afacere este închisă doar din cauza creditelor
nerambursate. Am fost martorul direct şi indirect al multor falimente, dintre care cele mai
dureroase şi mai stranii totodată, sunt propriile mele falimente. Voi discuta în acest capitol, în
primul rând despre falimentele mele, astfel încât să puteţi înţelege mai bine în ce constă şi
care sunt cauzele unui faliment, chiar de la actorul principal al unor falimente.
Am fost în anii de după 1989, martorul neutru al exploziei creditelor către populaţie. Am
spus „martor neutru”, deoarece deşi am analizat multe astfel de situaţii, am citit mult şi m-am

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 16 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 17 din 82

documentat mult, o singură dată în viaţa mea am apelat la credit, în 1983 şi a fost singura
dată.
Am analizat pe multe cazuri, mai ales ale cunoscuţilor şi apropiaţilor mei, ce anume fac
oamenii cu banii împrumutaţi de la bănci, de la cunoştinţe ori de la cămătari. Îi cheltuie, de
cele mai multe ori, fără nici o noimă. Sunt foarte rare cazurile când banii sunt cheltuiţi pe baza
unui plan riguros de investiţie şi recuperare a investiţiei, a unor calcule de eficienţă a
creditului, a duratei minime de rambursare şi respectiv a duratei maxime, în cazuri de
dificultăţi imprevizibile.
Am început să înţeleg treptat, câte puţin, care sunt cauzele reale ale eşecurilor
financiare ale celor care împrumută bani, abia când apropiaţi ai mei au avut dificultăţi
financiare majore şi când am aflat despre oameni care au apelat la cămătari şi au rămas fără
casă, efectiv în stradă.
Mi s-a părut atunci strigător la cer să rămâi fără casă, doar din cauza unui împrumut.
Apoi, am avut o străfulgerare:
Cine îi pune pe oameni să împrumute bani? Îi forţează banca, ori cămătarii?
Şocul pe care mi l-a produs această întrebare, a fost imens. Chiar aşa! Cine ne forţează
oare să împrumutăm bani? Băncile? Cămătarii? Hai să fim serioşi! Toată lumea se duce de
bună voie şi la bancă şi la cămătar şi împrumută bani, cu un scop oarecare.
Aşa au început să apară câte una câte una, revelaţiile Adevărului.
Există o serie de întrebări pe care am simţit nevoia acută să mi le pun şi să găsesc
răspunsuri la ele:
— Din ce cauză şi în ce scop împrumută lumea bani?
— Ce face lumea cu banii împrumutaţi?
— De ce ajung din nou în impas financiar?
— Cum se explică faptul că ajung să piardă bruma de agoniseală pentru care au muncit
poate, unii dintre ei, toată viaţa?
— Cum poate fi rezolvată această problemă devenită generală, pe care am să o numesc
„sindromul creditelor pentru consum”?
— Ce se ascunde în fapt în spatele oricărei tranzacţii financiare şi în ce constă în fapt
tranzacţia financiară?

Obiectivele împrumuturilor

Prima revelaţie dureroasă, trebuie să recunosc asta, a fost cauzată de clarificarea


obiectivelor împrumuturilor. Altfel spus, scopurile pentru care oamenii împrumută bani:
casă, maşină, un loc de casă, concedii în străinătate, aparatură electrocasnică, mobilă. Extrem
de rar am auzit pe cineva să împrumute pentru a porni propria sa afacere, iar din puţinii care
au făcut-o, majoritatea au suferit eşecuri dureroase, alegându-se cu datorii imense şi cu
afacerea falimentată.
Ceea ce mi s-a părut şocant când am descoperit, a fost că atunci când m-am interesat
să văd câtă lume împrumută bani pentru a învăţa ceva — orice! — de exemplu, cum să faci
afaceri sau cum să faci bani, am constatat cu uluire că cei pe care i-am întrebat, mi-au râs în
nas: „Pentru ce să împrumut bani? Ca să învăţ? Ce să mai învăţ, că am făcut destulă carte!
Prea multă carte, strică! Tu, cu ce te-ai ales că ai învăţat atâta carte?”
Am rămas — evident — fără replică! Ce aş mai fi putut adăuga când am înţeles că mă
aflu în faţa ignoranţei agresive şi atoate-ştiutoare?
După ce mi-a trecut amestecul de furie şi dezamăgire, am ştiut că trebuie să învăţ şi
să înţeleg. Iar pentru asta, să analizez toată experienţa de viaţă la care pot avea acces: a
mea în primul rând şi a oricui şi-a încrucişat drumul cu al meu prin viaţă, într-un fel sau altul.
Am început să revăd toate cazurile de finaluri tragice în situaţiile de creditare, fie pe
calea împrumuturilor bancare, fie pe calea cămătarilor. Voiam să descopăr ce anume au în
comun toţi cei care şi-au ruinat existenţa de pe urma unor împrumuturi.
Ceea ce am constatat, mi-a oferit primele răspunsuri importante. Marea lor majoritate,
aveau un nivel de educaţie mediocru şi sub-mediocru, iar cei care aveau studii superioare,
erau înainte de orice, carierişti.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 17 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 18 din 82

Toţi au în comun anumite trăsături pe care le-am remarcat: firi arogante, carierişti,
oportunişti şi printre obiectivele lor principale în viaţă, se află la loc de cinste, acela de a îşi
umili cunoştinţele şi rudele cu „achiziţiile” lor „fenomenale”. Simt cu toţii nevoia de a se lăuda
cu posesiunile lor şi evident, să posede cât mai multe bunuri. Pentru aceşti oameni, a învăţa
este o pierdere de vreme şi pe cei care învaţă, îi respectă doar dacă au mulţi bani şi pot apela
la banii lor, ori la poziţia socială (funcţie, influenţă) pe care o ocupă la un moment dat. Pe cei
care în ciuda studiilor au o situaţie materială oarecare, comună, îi dispreţuiesc în sinea lor şi îi
iau în râs.
Aşadar, am înţeles în sfârşit care este principala cauză: IGNORANŢA! Adică, altfel
exprimat: educaţia superficială, lipsa generală de competenţă, oportunismul, carierismul,
arivismul.
Am încercat mulţi ani să descopăr care este cauza oricărui eşec financiar, în general.
Drumul înţelegerii, a fost lung şi greu şi fiecare crâmpei de adevăr descoperit, m-a costat
eforturi mari. Dar am reuşit să înţeleg!
În ce consta pînă la urmă misterul acestor datorii fără sfârşit în care se îngroapă trei
sferturi din populaţia globului? Şi când spun asta, ştiu ce spun. Vă amintesc doar de Fondul
Monetar Internaţional şi de actuala datorie externă a României, care se cifrează la circa 20
miliarde de euro. Asta înseamnă cam 1000 euro datorie, de fiecare român. Probabil că
valoarea reală a acestei datorii externe, este de vreo zece ori mai mare decât ştim noi şi asta
datorită secretului pe care guvernul îl păstrează cu privire la clauzele reale ale angajamentelor
pe care le semnează cu alte ţări.
Pentru a înţelege cauzele acestor tragedii rezultate din credite care se tot lungesc, pe
perioade din ce în ce mai mari de timp, am căutat să identific ce anume obiective îşi propun
cei mai mulţi care împrumută bani, cum văd ei utilizarea banilor şi cum îşi văd propriul
viitor.
Aşa cum am spus mai sus, covârşitoarea majoritate, cheltuie banii pe bunuri care se
degradează în timp, în loc să caute să investească în ei înşişi, să devină foarte competenţi şi
prin educaţie şi instruire de nivel înalt, să ajungă capabili să producă valori mari, valori cu
adevărat căutate şi cerute pe piaţa valorilor, valori care se uzează greu sau îşi păstrează
aproape neschimbată importanţa, timp îndelungat.
Am descoperit astfel că, pentru cei mai mulţi oameni, „viitorul” înseamnă a te căsători,
a face copii şi a aştepta ziua pensionării.
Văd zilnic pe stradă, în jurul meu astfel de automate umane, pe care le ţine în viaţă un
singur scop şi o singură frică: creditul sau creditele din bănci şi groaza de a li se lua bunurile
cu care au garantat creditele. Ei merg la un serviciu oarecare, unde iau un salariu oarecare,
pentru o muncă pe care o detestă şi cu privire la care au tot timpul ceva de criticat. Aceşti
oameni sunt tot timpul nemulţumiţi de orice. De tot şi de toate. Sunt agresivi, ranchiunoşi,
răzbunători, ar face orice pentru a îşi apăra scaunul „călduţ”, inclusiv şi-ar sacrifica îngropând
de viu, un prieten foarte bun, doar pentru că „a fost în drum”.
Egoism, ignoranţă, orgoliu, semidoctism. Iată adevărata criză cu care se confruntă
omenirea: IGNORANŢA. Lipsa de educaţie.
Din cauza lipsei de educaţie, cei mai mulţi oameni sunt incapabili să îşi stabilească
nişte obiective clare, nişte etape pe care să le parcurgă şi nişte termene la care să facă bilanţul
realizărilor şi să aplice măsurile de corecţie sau de perfecţionare, după caz.
Am descoperit acest adevăr mai întâi în ceea ce am făcut eu şi abia pe urmă am căutat
să învăţ din experienţa altora, indiferent cum a fost aceasta. Pentru că am înţeles din vreme că
experienţa oricui, îmi poate fi de mare folos, dacă o analizez şi ţin cont de ea în ceea ce
întreprind.
Am să explic puţin ce înseamnă lipsa obiectivelor şi de ce se ajunge la situaţii tragice, a
căror descoperire apare abia la vârsta pensionării, când pentru cei mai mulţi, e deja prea târziu
pentru a mai schimba ceva, după cum ei înşişi cred.
Eu, am altă convingere şi anume aceea că:

Indiferent de vârsta la care te-ai hotărât să devii un învingător, dacă


hotărârea este fermă, în mod cert vei deveni un mare învingător. Şi asta, pentru

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 18 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 19 din 82

simplul motiv că, eşti învingător din clipa când te-ai hotărât să fii. Restul, este o
chestiune de frecvenţă, dimensiune şi scară a victoriilor pe care le înregistrezi.

Hai acum să analizăm puţin obiectivele majorităţii celor care împrumută bani. Ele sunt:
teren, casă, apartament, maşină, mobilă, excursii, electrocasnice, mâncare. De la acest punct
încolo, ei reiau lista, dar la altă scară: două terenuri, două case, etc. Adică, lux inutil!
Câţi dintre aceştia şi-au pus problema valorii timpului lor şi a felului în care îl pot
vinde?
Cred că la scara globului pământesc, vreo 5% din populaţie. Încă vreo 15%, au
moştenit ideea educaţiei, ca automatism, din familie. Se supun prejudecăţilor rudelor, cum că
„e sub demnitatea noastră, a familiei, să rămâi fără studii. Te duci la o facultate oarecare, o
termini şi pe urmă, aranjăm noi ceva convenabil.”
Am să vă dau un exemplu excepţional de om care la vremea adolescenţei, a abandonat
studiile şi a pornit pe calea înfruntării propriilor sale frici şi a propriei ignoranţe. Acest om se
numeşte STEVE JOBS şi este fondatorul companiei de talie mondială APPLE COMPUTERS INC.,
compania care produce calculatoarele „Mac”, atât de cunoscute şi respectate între profesioniştii
din domeniul televiziunii şi a prelucrării digitale a imaginii şi a sunetului.
Ştiţi cum a sfârşit Steve Jobs? A sfârşit prin a deveni multimilionar şi a absolvit din câte
ştiu, la o vârstă măricică, vreo câteva facultăţi. A decis însă să studieze, după ce viaţa i-a
arătat care sunt direcţiile în care are înzestrare şi în care merită să studieze.
Dar Steve Jobs, este un caz special. O fiinţă de o tenacitate uluitoare şi care are un
grad de conştienţă foarte ridicat. Şi cu şi fără certificate de studii, el a ştiut încă din vremea
când a abandonat liceul, că trebuie să înveţe. A înţeles însă că „a învăţa”, înseamnă înainte
de toate a îţi urma visele.
Atunci când înveţi pentru a te perfecţiona în domeniul care îţi aduce cu adevărat
satisfacţii, care te pasionează, orice înveţi e bine venit şi eşti fericit că poţi învăţa. Eşti dispus
să aloci oricât timp şi să faci orice eforturi.
Iată deci ce înseamnă valoarea şi importanţa obiectivelor în viaţă.
Prin contrast, atunci când cineva îşi propune ca obiectiv în viaţă să cumpere un teren şi
atât, din însăşi ziua când l-a cumpărat, este un om pierdut, pentru că şi-a atins scopul în
viaţă. Acest adevăr dureros, l-am văzut în ochii a mii şi mii de oameni de-a lungul anilor.
Au visat 10 sau 20 de ani să îşi cumpere maşină. Într-un târziu, au cumpărat-o şi de
atunci, în loc să fie fericiţi, sunt şi mai nefericiţi: benzina costă, uleiul costă, cauciucurile,
lichidul de frână, saboţii, discurile de frână, rulmenţii, pompa de apă/carburant, revizia, etc.,
toate costă. Şi peste toate astea, vine rata la bancă. Atunci când creditul este achitat, maşina
e deja veche, e hârbuită şi are nevoie de reparaţie capitală. Aşa că, o luăm de la capăt cu alt
credit, reparăm hârbul şi tot aşa. După două decenii de vise stupide, când îşi vede visul
împlinit, îşi dă seama că a visat prosteşte, că de fapt visul său înseamnă mai multe probleme
decât înainte de a fi avut maşină.
La fel se pune problema în oricare dintre celelalte cazuri: mobilă, electrocasnice,
excursii în străinătate de dragul de a te lăuda rudelor, cunoscuţilor şi vecinilor mai nevoiaşi,
etc.
Analizînd prin comparaţie mai multe cazuri, atât de oameni cu probleme financiare cât
şi ale celor de succes, am descoperit care era diferenţa majoră:
În vreme ce majoritatea se zbate pentru a aduna tot felul de lucruri, obiecte şi alte
asemenea, oamenii care îşi propun în viaţă două obiective importante, sunt singurii care
reuşesc în viaţă.
Vrei să ştii care sunt aceste obiective?
Citeşte mai departe şi fii pregătit pentru a afla un mare secret!
Ştii care e Secretul?
O să te dezamăgesc, ştiu asta!
Secretul e un Adevăr simplu, după care aleargă toată lumea de secole, deşi e scris pe o
grămadă de ziduri şi într-o grămadă de cărţi:
„Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte întreg Universul!”
Asta scrie pe frontonul templului din Delphi, de vreo 2.000 (două mii) de ani!

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 19 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 20 din 82

Hai să reformulez, ca să fie mai uşor de înţeles: Secretul este autocunoaşterea şi


autocunoaşterea se dobândeşte prin autoeducaţie.
DA!. Acesta este „marele secret”. Un Adevăr cunoscut de secole şi pe care, din
nenorocire, aproape toată lumea îl ignoră sau îl ia în râs.
Noi doi — Monica şi cu mine adică — l-am luat în serios. Atât de serios încât ne-am
hotărât să luăm viaţa de la capăt şi să învăţăm totul din nou. Am venit în Grecia cu 400 de
euro şi cu ceea ce a încăput în două rucsace. Dar ne avem pe noi şi experienţa de viaţă pe
care am acumulat-o. Asta e averea noastră!
Cu averea asta, am reuşit să trăim aici, în Thesaloniki de pe 1 mai 2009 şi până astăzi.
Cu averea asta, am scris trei cărţi, dintre care, pe una am publicat-o şi în scurt timp, le vom
publica şi pe următoarele două.
Aici, în această decizie pe care am luat-o noi, există însă o cheie: modul de gândire.

Să revenim însă la cele două obiective majore în viaţă!


Care crezi că sunt acestea? Banii? Casa? Pământurile? Utilajele? Mobilele?
Dacă asta crezi, atunci e timpul să îţi schimbi modul de gândire!

Principalele obiective majore în viaţă, sunt:


1. AUTOCUNOAŞTEREA, AUTODEZVOLTAREA.
2. SUCCESUL.

Vrei şi argumente?
Iată doar câteva, pe scurt.
Atunci când te cunoşti foarte bine, ştii exact ce poţi face în condiţiile în care te afli.
Dacă ceea ce îţi oferă locul în care te afli e prea puţin, atunci ştii că trebuie să schimbi locul.
Atunci când te cunoşti foarte bine, îţi cunoşti şi aptitudinile şi ştii că ele sunt cele
care te fac să fii şi foarte eficient şi foarte productiv şi îţi aduc mulţumirea interioară şi
echilibrul de care orice om are atâta nevoie.
Atunci când te cunoşti foarte bine, ştii că aptitudinile pe care le ai din naştere,
necesită multă muncă şi un continuu efort de perfecţionare, pentru a le face competitive şi a le
dezvolta şi pe această cale, să atingi SUCCESUL.
Atunci când te cunoşti foarte bine, ştii cât poţi să obţii dacă îţi vinzi Timpul şi cât
poţi să obţii dacă îţi vinzi talentele.
Atunci când te cunoşti foarte bine, ştii care este compromisul minim necesar pe
care merită să îl faci, dacă talentele native trebuie dezvoltate, astfel încât, chiar dacă o vreme
vei munci din greu, atunci când vei aduna banii necesari pentru a îţi plăti instruirea în direcţiile
în care ai talent, vei urma acea şcoală sau formă de instruire care îţi va transforma talentul
dintr-un zăcământ de diamante aflat la câteva sute de metri sub pământ, în bijuterii cu valoare
inestimabilă.
Atunci când te cunoşti foarte bine, ştii că dezvoltându-ţi talentele, munceşti pentru
propria ta fericire.
Atunci când te cunoşti foarte bine, ştii că banii, succesul şi bunăstarea, sunt
consecinţe ale Fericirii.
Atunci când te cunoşti foarte bine, ştii că singurul lucru pe care îl poţi face pentru
ceilalţi, este să devii un om de succes. Astfel, vei fi în primul rând pentru tine un exemplu şi
totodată, pentru oricine vrea să te urmeze pe calea succesului.

AUTOCUNOAŞTEREA, AUTODEZVOLTAREA

Atunci când am scris primul volum şi l-am publicat, am făcut pasul cel mai important pe
calea autocunoaşterii.
Consecinţele?
Mi-am măsurat puterile cu mine însumi, am văzut că pot scrie şi publica o carte. După
ce am publicat-o, am continuat să scriu şi să public, ceea ce mi-a adus mulţi prieteni dar m-a

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 20 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 21 din 82

şi pus în faţa unui fapt de viaţă foarte important.


Răspunderea pe care o am ca urmare a succesului cărţii. Am înţeles rapid că cititorii mei
aşteaptă ca eu să continui să scriu. Primesc mereu mesaje prin care mi se transmite clar că
trebuie să continui. Am înţeles de aici că „Cu o floare...”, adică, altfel experimat, cartea
publicată deja ori e un accident, ori sunt capabil să scriu mai departe şi să public.
Dincolo de asta, publicarea cărţii, m-a făcut să înţeleg că fără a îmi pune ordine în viaţa
personală, îmi va fi extrem de greu să susţin cu fapte ceea ce am scris în primul volum.
Aşa încât, am acţionat şi în direcţia aceasta. Aşa a apărut Monica în viaţa mea. După o
perioadă de adaptare de câteva luni, am revenit la scris. Ştiam că lumea aşteaptă continuarea
primei cărţi.
Ceea ce am şi făcut. Am mai scris trei cărţi, într-un timp record. Deja am publicat a
doua carte şi ea este deja pusă la dispoziţia tuturor celor care vor să mi se alăture în munca de
autocunoaştere, pe grupul
[http://tech.groups.yahoo.com/group/ritmuri_interioare ]
În curând voi revedea şi cea de a treia carte, „Casa şi Familia” şi cu cele trei cărţi,
vom merge mai departe, împreună.
Şi Monica a scris mult şi în curând ne vom apuca de redactarea cărţii ei, „Elevă la
Şcoala Succesului”. Foarte probabil, va apare anul viitor. Vom mai vedea când şi cum,
deocamdată, avem cele trei cărţi ca prioritate. Mai sunt şi alte proiecte în lucru, peste 10 cărţi
noi. Mai este şi „Clubul Oamenilor de Succes”, în care vom împărtăşi experienţa noastră de
viaţă şi vom căuta soluţii cât mai potrivite pentru a ajunge oameni de succes, pentru fiecare
membru al grupului:
[http://tech.groups.yahoo.com/group/oameni_succes ]
Avem prin urmare destule de făcut, pe lângă cele realizate deja.

Există însă alte fapte de viaţă care ţin de vremea studenţiei mele şi care mi-au adus
dovada faptului că ceea ce am afirmat până aici, poate fi verificat cu uşurinţă, pe o multitudine
de cazuri.
Am absolvit facultatea cu o medie destul de mare. Fără a intra la categoria „eminent”,
totuşi, o medie generală 9 pe 4 ani de studiu, înseamnă muncă multă şi multe examene luate
cu nota 10.
Foarte mulţi ani am fost ca orb şi m-am întrebat eu însumi, cum a fost posibil să ajung
la acel rezultat, în ciuda dificultăţilor care îmi stăteau în cale.
Am desluşit cu mare greutate un prim aspect — focalizarea — şi am vorbit mai mult
despre asta în „Casa şi Familia”. Totuşi, eram conştient că mai e ceva de adăugat la „reţeta”
succesului. Ceva, poate foarte mic şi de aceea greu de descoperit. Mic, dar foarte important.
Pentru cine ştie să gătească, senzaţia „lipseşte ceva”, e foarte familiară.
Am cochetat cred vreo trei ani cu ideea „obiectivul este important” şi am alunecat de
foarte multe ori pe lângă ideea corectă, pe lângă „cheie”, pe lângă „secret” sau pe lângă „sare
şi piper”, cum spunem de obicei.
Da, într-adevăr, obiectivul este important. Dar mai e şi altceva!
Abia acum, scriind aceste cărţi, am sesizat în ce constă diferenţa. NUANŢA.
Prin urmare, formularea corectă mai completă şi nuanţată a acestui „ingredient”
special dar critic al succesului, OBIECTIVUL, este NATURA OBIECTIVULUI.
Cu alte cuvinte, există în viaţă obiective care prin natura lor ne oferă o energie
motivaţională foarte mare, în vreme ce altele, au o energie motivaţională redusă. În
categoria celor cu energie motivaţională redusă, intră achiziţionarea de bunuri de orice fel.
Există multe motivaţii care ne determină să acţionăm într-un mod sau în altul. Ceea ce
este caracteristic oricărei motivaţii, este faptul că orice motivaţie este în fapt un
sentiment.
Am considerat că este de foarte mare importanţă să clarific acest aspect, deoarece în
acest fel, pot face conexiunea cu ceea ce am prezentat în celelalte cărţi.
Succesul prin urmare, este o stare interioară, un sentiment, o modalitate prin care se
exprimă fiinţa noastră interioară şi care o putem exprima, o putem descrie mai simplu, funcţie
de intensitatea cu care trăim acest sentiment prin fericire, bucurie, mulţumire, linişte,

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 21 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 22 din 82

calm, luciditate. De cele mai multe multe ori, succesul este o combinaţie în proporţii diferite
ale tuturor acestor sentimente şi poate multe altele mai nuanţate.
Gradul de nuanţare, complexitatea cu care definim succesul, depind de gradul de
dezvoltare al fiecăruia, la fel ca şi modul în care definim Fericirea, Iubirea.
În „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”, am insistat asupra unor factori decisivi în
viaţă şi anume, Iubirea şi integrarea.
Există o legătură foarte strânsă între succes, obiective, motivaţii, Iubire şi integrare.
Succesul, fiind o stare interioară complexă, este dificil de măsurat direct. Putem
percepe succesul însă prin intermediul unui factor care reflectă rezultatele acţiunilor noastre în
mediul de viaţă. Acest factor este integrarea.
Privind succesul şi reuşita în viaţă prin prisma gradului de integrare în mediu, în
societate, căpătăm o imagine mai clară asupra cauzelor care determină anumite situaţii
conflictuale, stări de nemulţumire, stări depresive, agresivitate şi alte asemenea stări, fie la
nivelul unui om, fie la nivelul unui grup.
Este evident pentru fiecare din noi că a fi acceptat într-o mare măsură în colectivitate,
este ceea ce ne dorim fiecare, mai ales la începutul vieţii.
Astfel, valoarea motivaţională a unui obiectiv în funcţie de gradul de integrare în
Univers pe care îl asigură atingerea acestuia, ne va oferi o satisfacţie mai mare, o trăire mai
intensă şi de durată mai mare, doar dacă ne vom simţi mai integraţi, mai acceptaţi. Cu alte
cuvinte, măsura în care ne simţim folositori; nouă înşine, familiei şi celor din jur. Un nivel mai
mare al integrării, îl realizăm atunci când devenim conştienţi că facem parte dintr-un sistem
mai ridicat ca grad de complexitate, cum ar fi localitatea sau oraşul în care trăim, naţiunea
căreia îi aparţinem, ţara, cultura şi civilizaţia, continentul şi în fine, planeta pe care locuim.
Am căutat deci să analizez cauzele care conduc la starea generală de nemulţumire din
societate, din lume, privind prin prisma acestor criterii sau elemente de analiză, pe care le
consider foarte importante: natura obiectivelor, energia motivaţională oferită de
acestea, gradul de integrare atins în societate şi în mediul de viaţă după îndeplinirea
obiectivelor şi amploarea succesului.
Astfel, am înţeles că a îţi stabili obiective intangibile sau foarte greu de atins, te
secătuieşte de energie şi conduce la o lipsă a motivaţiei de a acţiona. Pe de altă parte, am
observat că stabilirea unor obiective relativ uşor de atins, oferă o energie motivaţională
limitată, ceea ce iar secătuieşte de energie.
Abia astfel am reuşit să înţeleg ce anume voiau să spună cărţile care vorbesc despre
succes, atunci când afirmau că obiectivele trebuie să fie realizabile şi eşalonate pe etape clar
definite în timp, cu termene precise.
Revenind acum la exemplul cu cumpărarea unei maşini (autoturism) prin credit bancar,
hai să vedem ce energie motivaţională oferă un astfel de obiectiv în viaţă.
În primul rând, apare o constrângere, care crează o stare de disconfort. Rata lunară la
bancă, rată ce diminuează considerabil veniturile. Diminuarea veniturilor, se reflectă în
reducerea generală cheltuielilor, care, de cele mai multe ori, înseamnă o reducere a
cheltuielilor destinate nevoilor fundamentale: hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, o locuinţă
corespunzătoare şi bine întreţinută, timp pentru recuperarea capacităţii de muncă. Toţi aceşti
factori de stress (constrângere) produc efecte de reducere, de diminuare asupra capacităţii
noastre de a depune efort, de a desfăşura o activitate normală. La nivelele profunde ale Fiinţei,
apare fenomenul de polarizare din ce în ce mai accentuată, ca urmare a faptului că resimţim
de la interior către exterior starea de lipsă a ceea ce este mai important în viaţă.
Acest fenomen se petrece însă de cele mai multe ori la nivel subconştient şi inconştient
(astral şi mental). El va conduce treptat la pierderi din ce în ce mai mari de energie,
manifestate exterior prin oboseală, irascibilitate, indecizie, slăbirea memoriei, apatie,
dezinteres general — „plictiseală”, cum i se mai spune. Acestea sunt în fapt semnele epuizării
energiei motivaţionale.
La aceşti factori de presiune se adaugă accentuarea cheltuielilor de întreţinere şi
exploatare a autoturismului, care vin să accentueze reducerea cheltuielilor care asigură
acoperirea necesităţilor fundamentale.
La o judecată superficială, omul decide să rezolve problema muncind mai mult, adică,

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 22 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 23 din 82

vânzând şi mai mult din timpul său. Astfel, suplimentează veniturile, cu preţul sănătăţii sale.
Ceea ce este o tot o formă de credit, pe care o facem însă la propria noastră bancă cu rezerve
strategice: Propria noastră viaţă şi sănătatea.
Lipsa condiţiilor fundamentale necesare unei vieţi normale, în care intră şi nevoia de
odihnă, de instruire, de comunicare cu semenii şi cu mediul înconjurător, se manifestă în final
prin îmbolnăviri.
Astfel, din neglijenţă în neglijenţă, coborâm treaptă cu treaptă în direcţia opusă
Succesului şi Fericirii.
Atitudinea corectă, atunci când decidem să ne stabilim un astfel de obiectiv, cum ar fi
achiziţionarea unui autoturism, a unui teren, a unei case sau apartament, este aceea de a
evalua valoarea existenţială şi apoi cea socială pe care obiectivul propus o acoperă.
Dacă obiectivul propus depăşeşte resursele momentane, este indiciul cel mai clar că
direcţia în care trebuie să acţionăm, este aceea a dezvoltării noastre.
Cu cât valoarea a ceea ce oferim la schimb în circuitul valorilor este mai redusă, vom fi
mai constrânşi să ne vindem mai mult timp, pentru a obţine mai mulţi bani.
În ceea ce mă priveşte, eu apreciez valoarea unei cumpărături oarecare, în funcţie de
timpul pe care îl reprezintă echivalentul în bani a ceea ce vreau să cumpăr.
Vreau să cumpăr o carte? Dacă preţul ei este să spunem 200 euro, iar eu câştig 2 euro
pe oră, atunci înseamnă că trebuie să muncesc pentru acea carte 100 ore. La nivelul
prevederilor legale, asta înseamnă să muncesc 12 zile şi jumătate, în care trebuie să renunţ la
mâncare, la lucruri curate, la săpun şi detergent, la curent, la apă caldă, la căldură.
E adevărat, 13 zile, trec relativ repede. Întrebarea care e important să mi-o pun şi
oricine cumpără ceva, este însă: Ce îmi aduce această achiziţie atât de valoros încât să mă
usuc de sete, să stau nemâncat şi nespălat 13 zile? La capătul acestor privaţiuni greu de
suportat, voi putea câştiga în loc de 2 euro/oră, să zicem 2,20 euro?
Să spunem că da. Asta înseamnă că voi putea recupera cheltuiala cu cartea respectivă
în 1000 de ore, din venitul suplimentar. Adică, fără să vând mai mult timp, ci prin eficienţa
crescută a muncii.
Pe de altă parte, dacă acea carte sau orice altă cheltuială am planificat, constat că în loc
să îmi crească veniturile, — deci să îmi îmbunătăţească viaţa — îmi înrăutăţeşte viaţa, atunci
decizia normală este fie să renunţ, fie să aştept un moment mai potrivit, când condiţiile pe
care le-am creat între timp, schimbă raportul eficienţei muncii în favoarea acestei cumpărături.
Din experienţa mea de viaţă şi a multor altora, am constatat că:
A investi în educaţie, în formarea profesională adecvată aptitudinilor native în
special, aduce beneficiile cele mai mari.
Iată că am ajuns într-un punct vulnerabil cu tratarea temei. „Ai carte, ai parte”, a fost
foarte greşit înţeles timp de decenii. Simpla absolvire a unei forme de învăţământ oarecare
înseamnă ceva şi a învăţa în scopul clar al dezvoltării aptitudinilor native, înseamnă cu totul
altceva.
Majoritatea oamenilor de pe planetă îşi imaginează că dacă absolvă o facultate, vor
avea nişte venituri mai mari şi o situaţie socială sigură. E cea mai mare şi mai gravă eroare ce
poate fi comisă de oricine şi se numeşte cu alte cuvinte autoamăgire.
A avea o facultate sau două sau oricât de multe într-o direcţie în care aptitudinile native
sunt exsclusiv în stare latentă, te va aduce în situaţia de a avea aceeaşi competenţă şi
eficienţă cu a unui copil care are talent în acele direcţii şi a absolvit opt clase primare.
Aceasta este una din principalele cauze ale tensiunilor sociale care generează probleme
mari, din toate timpurile.
„Omul potrivit la locul potrivit”, înseamnă cu totul altceva decât „postul/funcţia
potrivit/ă pentru diploma deţinută”. Atunci când diploma va fi capabilă să producă ceva, adică
să muncească în locul celui care o are, poate că va putea da rezultate şi paradigma „postul
potrivit pentru hârtia deţinută”.
Deocamdată, vedem cu toţii la scară mondială ce înseamnă atât conducere competentă
cât şi conducere incompetentă.
Pentru a alege însă un conducător competent, e nevoie să avem noi înşine o anumită
competenţă generală. Iar asta, ţine de fiecare dintre noi şi de cât anume ne-am instruit, cât

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 23 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 24 din 82

anume ne cunoaştem aptitudinile, cât anume le-am dezvoltat şi cât mai avem nevoie să le
dezvoltăm.
Revenind la subiectul creditelor bancare, precizez că apelarea la creditele bancare
succesive, ţine exact de ceea ce spuneam în fraza anterioară. Ţine de capacitatea de
autoconducere pe care o avem. A lua o decizie potrivită momentului şi posibilităţilor reale, este
un act de autoconducere care, pentru a fi un act de calitate, trebuie să aibă la bază o educaţie
corespunzătoare.
Ce am putut constata? În aceste decizii, spiritul imitativ este cel care conduce. Mai puţin
elegant exprimat, dorinţa de a fi „ca X” sau de a „îi da peste nas”. Câţi se întreabă oare cu ce
preţ?
Cele mai multe decizii de a cheltui o mare sumă de bani, sunt luate dintr-o simplă
bravadă. E o concluzie tragică pe care Viaţa însăşi mi-a pus-o înainte, prin exemplele de
finaluri tragice cu care m-am întâlnit.
Pe lângă exemplele cu care m-am întâlnit, propriile mele evenimente de viaţă, m-au
condus la aceeaşi concluzie.
Analizam la un moment dat ce rezultate ar fi produs dacă acordam mai multă atenţie
talentului literar. Am prezentat şi în cărţi acest scenariu.
Ce demonstrează practica? Spre ruşinea mea, practica demonstrază că am fost
indulgent cu mine când am spus că aş fi avut cel puţin 17 titluri publicate, dacă scriam şi
publicam constant şi perseverent încă din 1990.
Deocamdată, considerând „momentul zero” al activităţii mele literare — prima publicare
a cărţii „Ritmuri Interioare”, aprilie 2007 — bilanţul actual este în medie de două volume
anual.
Admiţînd acum că „demarajul” efectiv ar fi fost tot la doi ani după primele acţiuni
efective de punere în practică, adică 1992, rămân 17 ani, adică, 34 de volume. Dacă mai
adaug şi articolele publicate (câteva zeci de articole, însumând peste două sute de pagini), se
mai adaugă încă un volum anual, publicistică. Printr-o selecţie, din 1700 pagini de materiale
publicate, se poate realiza un număr de 6 – 7 antologii, ceea ce ridică numărul volumelor la
peste 40.
Am neglijat în acest scenariu, creşterea eficienţei muncii generată de perseverenţă şi
acumularea experienţei. Dacă eficienţa după 2 ani a crescut cu 300%, ţinând cont de limitele
fizice, se poate estima o creştere anuală cu 20% pe termen lung. Mai au rost alte calcule?
Am luat exemplul meu, pentru că îl cunosc cel mai bine şi pentru că am vrut să atrag
atenţia asupra greşelilor posibile şi când vine vorba de greşeli, e preferabil să vorbesc despre
ale mele. E mai corect aşa.

Hai acum să mergem mai departe cu analiza.


Am ajuns să spunem la concluzia că trebuie să fac un credit bancar. Înainte de a îl
angaja efectiv, am spus mai sus că trebuie evaluate mai multe aspecte dintre care, cel mai
important este acela al aportului cheltuielii la propria mea dezvoltare.
Astfel, chiar şi o cheltuială planificată pentru absolvirea unei forme de învăţământ
superior, se poate dovedi o risipă de resurse financiare, deoarece dacă această formă de
instruire este direcţionată greşit, acolo unde lipseşte înclinaţia nativă, aptitudinea nativă,
atunci efectul instruirii la nivel înalt, este egal cu cel al înstruirii la nivel mediu a unui om
înzestrat în mod nativ.
În această ordine a importanţei obiectivelor, dacă analizăm ceea ce vedem în jurul
nostru, constatăm că foarte multă lume iroseşte colosal de multe resurse în direcţii greşite.
Odată constatat acest fapt, soluţia „salvatoare”, este suplimentarea creditului, pentru
acoperirea lipsurilor sau, cum spunem de obicei, a „găurilor”.
În acest fel, pierdem din vedere ceea ce este esenţial: odată cu angajarea unui credit
bancar, renunţăm la libertatea de mişcare. Banca ne cere să garantăm cu anumite valori
creditul. În cazul în care ne pierdem locul de muncă, acele valori pe care le-am oferit băncii ca
garanţii, vor acoperi creditul restant. Băncile, cum bine ştiu mulţi de acum, evaluează mult sub
valoarea reală, orice bun prezentat drept garanţie. Astfel am pierdut pe mai multe planuri:
pierderea din sub-evaluarea garanţiilor pentru credit, apoi serviciul. Dacă situaţia se

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 24 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 25 din 82

prelungeşte, finalul este cel cunoscut.

Pot fi evitate astfel de dificultăţi legate de atitudinea investiţională?

În mod cert DA!


Ca orice succes însă, seminţele acestuia, trebuie sădite din vreme. Copilul trebuie
educat de mic să facă distincţia între ceea ce înseamnă risipă, cheltuială şi investiţie.
În esenţă, evident, toate sunt forme de a cheltui, fie bani, fie resurse.
Diferenţele între aceste atitudini de viaţă şi înţelegerea acestor diferenţe, sunt însă
hotărâtoare pentru întreaga noastră viaţă, pentru succesul nostru şi pentru fericirea noastră.
Risipa de resurse. Orice acţiune întreprindem, înseamnă un consum (cheltuială) de
rersurse. Atunci când acţiunile efectuate ne conduc la un consum al resurselor mai rapid decât
producerea sau regenerarea lor şi drept consecinţă, aceste acţiuni ne conduc la imposibilitatea
de a dispune de noi resurse sau chiar la pierderea posibilităţilor de a ne asigura o existenţă
normală şi o dezvoltare continuă, putem concluziona că am risipit resursele.
Cheltuiala de resurse. Atunci când consumul de resurse are loc cu aceeaşi viteză cu
care se produc noile resurse sau se regenerează cele regenerabile, am cheltuit resurse. Sensul
cheltuielii, e posibil să fie determinat în timp, prin acţiuni ulterioare şi poate deveni în egală
măsură investiţie ori risipă.
Investiţia de resurse. Spre deosebire de situaţiile anterioare, investiţia de resurse,
este un proces deliberat, planificat şi eşalonat precis în timp, care vizează obiective bine
determinate, al căror scop final este diversificarea capacităţii de a produce noi resurse. Aici se
naşte întrebarea firească: Cum este posibil?
În primul rând, prin înglobarea şi îmbinarea cât mai eficientă a aptitudinilor native. O
caracteristică particulară a aptitudinilor native, este aceea că cei care le utilizează se
integrează mult mai uşor şi mai rapid în mediul de viaţă. Altfel spus, „îşi găsesc mai uşor
locul”.
Unul dintre principalele obiective ale acestei cărţi, este acela de a ajuta pe cei care o
citesc să facă o deosebire clară între direcţiile în care merită să îşi consume energie şi care îi
vor ajuta să îşi convertească cu rapiditate aceste resurse în bani şi acele direcţii care îi atrag
poate la un moment dat datorită spiritului de imitaţie şi care, dacă sunt urmate fără a avea
resursele necesare dezvoltării lor, conduc la multe pierderi de resurse şi la o valorificare
extrem de redusă a timpului disponibil. Iar timpul, este acelaşi pentru toată lumea.
Cei care îl folosesc mai eficient însă, sunt cei care înving şi au succes în viaţă.
De aceea, consider că a cunoaşte cât mai devreme aptitudinile unui copil, este direcţia
în care trebuie consumate cu prioritate resursele. Altfel, un nou om va intra în viaţă, fără a
avea pregătirea minimă necesară şi va ajunge să trăiască o viaţă de automat, între casă,
obligaţiile cotidiane, bancă şi unul sau mai multe servicii. Finalul unei astfel de existenţe, este
o poveste de viaţă tristă, lipsită de culoare, de farmec. O poveste banală, în care ceea ce
domină, este mai curând tragicul decât veselia şi bunăstarea.
Am intitulat acest capitol „Oameni, credite, scopuri şi bănci” pentru că am vrut să
subliniez încă o dată faptul că a privi banul ca pe „rădăcina tuturor relelor”, este o greşeală.
Multă vreme şi eu am crezut în această idee. Am reuşit să scap din această iluzie, abia după ce
am pornit pe calea antrerprenoriatului şi am început să înţeleg că o afacere înseamnă mult mai
mult decât a cumpăra şi a revinde un produs oarecare ori un serviciu.
Cu cât anvergura acţiunilor desfăşurate este mai mare, cu atât acest adevăr devine mai
clar şi mai evident.
Cred că ceea ce trebuie în primul rând dezvoltat în fiecare om, încă din primii ani de
viaţă, este spiritul antreprenorial sau, cum spun bătrânii „spiritul de gospodar”.
În esenţă, a fi un bun antreprenor, înseamnă acelaşi lucru ca a fi un bun gospodar.
Dacă eşti un bun gospodar în casă, poţi învăţa să fii un bun om de afaceri. Dacă aptitudinile
tale de gospodar sunt slabe, atunci ca om de afaceri, perspectiva cea mai probabilă este
falimentul. Fireşte, sunt multe de analizat şi cântărit cu mare grijă.
Mă strădui în această carte să scot la lumină cât mai multe informaţii din experienţa
mea şi în egală măsură acele confirmări ale experienţelor precedente.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 25 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 26 din 82

În cartea „Casa şi Familia”, m-am străduit să pun în evidenţă faptul că atunci când
parteneriatul numit „Familie” are ca unică finalitate latura sexuală, această entitate
informaţional-energetică şi totodată socială numită „Familie”, îşi atinge scopul final odată cu
apariţia copiilor şi din acest motiv, ea „moare”, îşi încetează justificarea pentru a exista.
În această carte, vreau să pun în evidenţă faptul că atunci când obiectivul în viaţă este
banul, antreprenorul „moare”, întrucât din punct de vedere conceptual, scopul a fost atins,
indiferent de numărul banilor realizaţi.
Straturile profunde ale Fiinţei, operează cu concepte de diferite grade de complexitate.
Pentru corpurile noastre informaţional-energetice, numerele, cifrele şi calculele matematice au
o relevanţă şi o importanţă extrem de reduse. Ceea ce este important pentru subconştient şi
pentru celelalte straturi profunde ale Fiinţei, sunt scopurile şi gradul lor de realizare, măsurate
prin starea de mulţumire, bucurie, fericire şi succes pe care le trăim.
Cu numere şi cifre, operează doar creierul omenesc şi aceasta, deoarece corpul fizic are
nevoie de coordonate discrete pentru a efectua acţiuni concrete.
Au fost perioade în existenţa mea când am avut la dispoziţie sume de bani uriaşe,
comparativ cu ceea ce produceam eu — să spunem — într-o lună. Au fost perioade când am
trecut prin mari privaţiuni.
De fiecare dată când aceste extreme au apărut în viaţa mea, mi-am dat seama că
numărul banilor este irelevant. Am văzut apoi mulţi oameni cu averi colosale, care înainte
de orice, se vedea clar că sunt nefericiţi, tracasaţi, măcinaţi de griji diverse.
M-am întrebat de aceea neîncetat, ce anume mă poate face fericit şi în general, ce
înseamnă „fericirea”.

Îmi descopăr aptitudinile native


Am insistat mult asupra aptitudinilor native, pentru că acestea sunt cea mai mare
parte a materiei prime, a resurselor din care se naşte succesul.
Cugetând adânc după publicarea primului volum, am înţeles că drumul meu mai
departe, trebuie să ţină seama de opiniile cititorilor, dar mai ales de aptitudinile mele
native. Că e singura cale către SUCCES.
În capitolul anterior, în mecanismul schimbului de valori, am arătat care sunt
elementele care au foarte mare importanţă în luarea deciziilor implicate în participarea la
circuitul valorilor.
Le reiau aici, pe scurt:

CIRCUITUL VALORILOR ELEMENTELE FUNDAMENTALE


elementele sale fundamentale în producerea valorilor:

1. Resursele, materiile prime. 1. Omul


2. Producerea valorilor. 2. Aptitudinile
3. Excesul de valoare. 3. Timpul
4. Studiul pieţei. Cerere, Ofertă, 4. Obiectivele
Concurenţă, Preţ. 5. Acţiunile
5. Prezentarea ofertei.
6. Negocierea schimbului.
7. Schimbul de valori.

CALITATEA DECIZIILOR
creşte cu numărul deciziilor luate în unitatea de timp!

Unul dintre elementele foarte importante în cazul unui scriitor, în afară de TALENT şi
PERSEVERENŢĂ, îl constituie CITITORII.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 26 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 27 din 82

Prin urmare, dacă ceea ce scriu vreau să fie apreciat, atunci trebuie să aflu ce anume
au nevoie cititorii şi să abordez acele teme care interesează.
În perioada iulie 2006 – decembrie 2008, am scris şi am publicat multe articole, am
discutat cu foarte mulţi oameni, mi-am făcut mulţi prieteni în lumea căreia noi, iubitorii de
comunicare pe internet, îi spunem Virtualia.
În Virtualia am descoperit care sunt direcţiile şi temele care preocupă foarte multă
lume, în Virtualia am publicat primele mele scrieri, în Virtualia am primit primele felicitări,
obiecţiile, sugestiile, în Virtualia am publicat prima mea carte, primele videoclipuri, am
realizat primele situri web şi multe alte realizări, poate mărunte, vor zice unii. Mărunte, dar
multe zicem noi!
Pe Monica, tot în Virtualia am descoperit-o, am avut primele comunicări, am
schimbat primele impresii şi am depănat împreună primele vise.
Virtualia. Internet, comunicare, schimb de informaţie.

Da. Ce caracterizează această perioadă? Perseverenţa.


Am fost perseverent. Aşa am reuşit să mă conving de adevărul primului „secret”:
„Perseverenţa este de neînvins!”

Da, e adevărat, au fost multe momente dificile, am obosit, m-am simţit poate uneori
depăşit de evenimente, ca atunci când am descoperit că sunt citit în peste 22 de ţări. Era cu
mult peste aşteptările mele şi am crezut că visez! Am urmărit statisticile timp de vreo trei luni,
ca şi cum mi-aş fi dorit să fi visat. După aceea, am înţeles că de fapt îmi caut eşecul tot
minunându-mă, aşa că am învăţat să trec peste acest aspect şi să îmi văd de treabă, mai
departe.
Sau, alt moment dificil a fost când datorită unei întârzierri de o zi la plata
webhostingului, mi-a fost suspendat situl www.serbans.com timp de vreo 10 zile, în care am
crezut că se dărâmă pământul pe mine! Aveam şi am clienţi cărora le-am făcut situri, le asigur
webhostingul şi administrarea. Până la urmă, am trecut cu bine, am refăcut toate siturile în
mai puţin de 24 de ore, imediat ce am avut datele de acces la noul cont. Experienţe dureroase
uneori, dar, am învăţat că pot să mă descurc bine şi în situaţii foarte grele.

În discuţiile şi schimburile de mesaje avute cu sute de cititori şi totodată scriitori şi


publicişti de pe internet, am înţeles un adevăr simplu.

Sunteţi pregătiţi să aflaţi acest adevăr simplu?

Problemele cu care mă confruntam eu, erau ale foarte multor oameni. Erau „probleme
comune”, cum se spune.
Da, acesta este adevărul!
Probleme simple, probleme comune!
Iată câteva teme îndelung dezbătute, teme pe care am scris şi noi doi (aşa m-am
îndrăgostit de Monica, citind pastilele ei!) şi mulţi dintre prietenii mei din Virtualia. Am scris
articole, teme pe care le-am comentat cu sinceritate şi interes:
De ce se despart cuplurile?
Ce este Dragostea adevărată?
Există partenerul ideal cu care să poţi realiza cuplul foarte longeviv şi fericit la
care visează majoritatea?
În fine, am lăsat la urmă o temă pe care am găsit-o pe cel puţin 80% din internet:

Cum să faci bani.


Am citit în perioada octombrie 2006 – ianuarie 2009, peste 800 de cărţi scrise de
oameni care fac afaceri pe internet, oameni care fac bani şi au bani. Cărţi despre afacerile
online, despre afaceri la domiciliu, despre cum să generezi trafic pe un sit web, cum să îţi
construieşti o listă de contacte, despre cum să faci un sit web de succes...

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 27 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 28 din 82

Abia după ce am publicat cartea, pe la sfârşitul anului 2007, cînd am descoperit că sunt
citit în ţări din toată lumea, am început să înţeleg unde greşisem ani la rând şi în viaţă şi în
afaceri.
Am înţeles greşit Universul, ordinea firească a lumii, ordinea firească în
circuitul valorilor.
În momentul când înăuntrul meu s-au clarificat lucrurile, mi-a venit imediat în minte
acest mare secret şi explicaţia pentru care el este adevărat:

„Doar cine poate face bani fără bani, poate face bani cu bani!”

Am explicat în capitolul anterior ceea ce am înţeles şi ceea ce am făcut mai departe.


Am povestit în volumul „Casa şi Familia” dar şi aici, în această carte.

Voi scrie acum din nou, esenţa acestui secret:

Să produci Valoare!
Încă o dată:
Să produci Valoare!
Am să repet, să vi se întipărească adânc în minte şi ca să reţineţi că a alerga după
bani, înseamnă a te chinui să prinzi vântul şi să îl închizi într-o cuşcă:
Secretul SUCCESULUI este să produci Valoare!
Aici am greşit aşadar. Aici am greşit şi eu şi greşim toţi.
Pentru a produce valoare, e nevoie de idei, aptitudini native, timp investit în
ideile respective pentru a le dezvolta de la stadiul de simplu vis la un plan cu
termene şi acţiuni clar definite şi de foarte multă perseverenţă.
Foarte mulţi din cei care se apucă de afacerile online, vor bani imediat. Dar ce au ei de
oferit în schimbul banilor pe care îi vor? Mai nimic, de cele mai multe ori. Competenţă, zero!
Am citit de foarte multe ori opinii ale unor dezamăgiţi de „făcutul banilor pe net”, care
după câteva luni de muncă de automat, „clic-clic-clic” pe diverse reclame, sunt furioşi că s-au
ales doar cu câţiva cenţi, care, de obicei rămân undeva într-un cont virtual, pentru că plăţile se
fac, dacă se fac, abia de la sume de 100$ sau chiar 150$ în sus.
Da, e drept, sunt mulţi, foarte mulţi „vânători de chilipiruri”. Fiind mulţi vânători de
chilipiruri — a se citi amatori de făcut averi în câteva zile — , se găsesc şi oamenii care să
satisfacă această cerere, oameni care să speculeze lenea şi prostia.
Din moşi strămoşi, suntem învăţaţi că
„Leneşul mai mult aleargă şi scumpul, mai mult păgubeşte”.
Fiecare capătă ceea ce cere!
Eu am trecut prin acest mecanism de făcut bani pe net, numit de obicei PPC, adică Pay
Per Click. Plată per clic, adică, pentru clicul unui mouse făcut pe o reclamă dintr-un mesaj,
sau pe un banner afişat pe un sit. A durat 40 de zile. Îmi propusesem iniţial, 90 de zile, dar am
înţeles mult înainte de acel termen, cum funcţionează exact tot mecanismul, ce îmi este de
folos, cum se face reclama pe web, care este rolul şi eficienţa, cine stă în dosul acestor aşa
zise „oportunităţi de afaceri”. Cei care se ocupă de instalarea pe net şi administrarea de astfel
de programe PPC (scripturi PPC), sunt copii de liceu sau de şcoală generală, care au
cunoştinţe suficiente de calculatoare, sau, au făcut ei înşişi acel program, ca proiect pentru
susţinerea examenului la disciplina „programare web” şi pentru care a câştiga 10$ pe
săptămână dintr-o chestie care e obligatorie la şcoală, înseamnă a face sarcina mai distractivă
şi mai uşor de îndeplinit! Astfel, fac şi bani de buzunar pe munca altora, lăsând la o parte
faptul că în acest fel, proiectul este testat în viaţa reală, sunt practic plătiţi pentru acel
proiect, în timp ce ei se ocupă cu şcoala şi cu învăţarea programării web şi a unor metode
serioase de a face valoare. Adică, între altele şi bani.
Ca peste tot, există şi puşti şi oameni în toată firea, lipsiţi de bun simţ, care fac astfel
de situri cu scopul declarat de a exploata şi a înşela în mod josnic, pe cei care cred în astfel de
mijloace de a face avere.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 28 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 29 din 82

Fiecare „boală” îşi are leacul ei. La fel şi lenea, indiferenţa, lipsa de bun simţ şi de
educaţie. Adică, ceea ce numim de obicei, prostie...
În popor, se spune:
„Orice sac îşi are peticul!” şi „Orice naş îşi are naşul!”

Ei bine, hai acum înapoi la oile noastre!


Oile noastre fiind „Cum mi-am descoperit aptitudinile native”.
În rândurile de mai sus, tocmai v-am povestit ce am făcut.
Cum am acţionat, ce am citit, ce am învăţat, cum am luat decizii.
Aceasta a fost CALEA pe care le-am descoperit.
Care a fost ideea pe care am vrut să o verific?

Asta voi povesti mai departe.

Atunci când am început să pricep că perseverenţa este garanţia succesului sau


dacă preferaţi, cheia succesului, m-am speriat puţin. Apoi, aşa cum am explicat în primul
capitol, am înţeles că trebuie să caut ce anume am făcut cu perseverenţă de-a lungul
anilor.
Aşa am reuşit să conturez o listă cu activităţi:
1. Am scris de la 10 ani, până azi;
2. Am visat să cânt la pian şi să compun muzică;
3. Am descoperit că am capacităţi extrasenzoriale, că simt, văd şi percep în general
lumea ALTFEL;
4. Am învăţat programarea calculatoarelor;
5. Am învăţat editare video;
6. Am învăţat Engleză, Franceză, Italiană;
7. Am învăţat tehnoredactare computerizată;
8. Am învăţat grafică computerizată;
9. Am învăţat să fac şi să administrez situri web;
10. Am învăţat despre afacerile online, cum se fac şi ce înseamnă „Home Business” -
Afaceri la domiciliu.
11. Am învăţat să fac afaceri de unul singur = FREELANCING;
12. Am învăţat ce înseamnă o firmă, ce responsabilităţi presupune, care sunt cerinţele
legale, cum se concepe o afacere, ce resurse trebuie mobilizate, cum se conduce o afacere şi
încă multe altele legate de ceea ce înseamnă firmă = ECHIPĂ.

Lista e mult mai lungă, am analizat cam tot ceea ce am făcut de-a lungul anilor, inclusiv
chimia şi metalurgia, care mi-au ocupat peste 10 ani din viaţă. Aici este o listă restrânsă, e
scrisă ca exemplu, pentru a uşura înţelegerea. Înţelesesem însă că înăuntrul meu, spusesem
adio şi chimiei şi metalurgiei, când luasem decizia de a deveni informatician.
Era oare cazul să pun capăt şi informaticii pentru a deveni scriitor?
Delicată întrebare, grea decizie!

Ei, acum uitaţi-vă la lista asta. Ce părere aveţi? Încotro?


Faptul că am înşirat pe hârtie lista, e drept, m-a bucurat mult. Aveam în sfârşit
înaintea ochilor răspunsul pentru întrebarea „La ce sunt eu bun în viaţă?”
Rezolva oare lista asta problema mea, a existenţei mele?
Banii, erau la limită tot timpul. Asta, mă chinuia îngrozitor. Evitam cu măiestrie
împrumuturile şi am făcut-o ani foarte mulţi cu o singură excepţie, în tinereţe, când am făcut
primul şi ultimul împrumut din viaţa mea, la CAR, pe care l-am şi restituit de altfel, cu un an
înainte de termen. Dar, atât!
Este oare a fi lipsit de datorii diverse un semn al succesului?
Abia când mi-am pus întrtebarea aceasta, s-a făcut lumină în interiorul meu!
Da, a fi lipsit de datorii, este un semn al succesului!
Într-o lume care se scaldă în datorii de zeci de salarii, e o performanţă să trăieşti fără a

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 29 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 30 din 82

avea cea mai mică datorie! Asta înseamnă calităţi de administrator al resurselor!

Credeţi că am fost foarte fericit când am descoperit asta? Da, câteva zile, am fost
fericit. Apoi, am căzut într-o prăpastie de întuneric...
De ce? Am înţeles că undeva, ceva îmi scăpa de ani lungi. Că greşeam mereu şi mereu
în acelaşi loc. Repetam aceeaşi greşeală, sub diferite forme. Disperarea începea să mă
ameninţe din toate colţurile.
Unde e greşeala?! În ce anume constă?!
M-am înfuriat şi am început să scriu şi mai mult, să exersez la claviatură, să compun, să
public ce scriu şi ce compun şi să reiau studiul domeniului extrasenzorial, făcând Reiki. Între
timp, îmi vedeam şi de studiul afacerilor online, de siturile mele web, studiam ce înseamnă
administrarea unui spaţiu web aflat pe un server la mii de kilometrei distanţă, folosind unelte
specifice de administrare...
Aşa am ajuns pe punctul de a claca din nou. Efort peste măsură, somn pe apucate,
mâncare pe apucate. Foarte scurt spus, viaţă dezordonată. Adică, la finele lui 2005, când eram
într-o situaţie similară, am plătit cu hepatită.
Mi-am amintit momentele extrem de dificile prin care am trecut şi am pus în balanţă
aici munca, energia şi timpul investite. Merită oare să repet prostia din 2005? Cât o să mă
coste o posibilă recidivă? Greu de spus.
Şi atunci, am înţeles două lucruri foarte importante:
1. Am nevoie de o echipă.
2. FOCALIZARE. Prea multe direcţii de acţiune, înseamnă finalizări puţine sau de loc!
Ajuns în acest punct, am căutat să înţeleg diferenţele între aptitudinile pe care le
trecusem pe listă. Ştiam, simţeam că există o diferenţă importantă. Dar care este?
Într-o zi, tot chinuindu-mă, am înţeles care este diferenţa.
Aptitudinile native, te fac perseverent fără să îţi dai seama.
Eşti perseverent în mod nativ, în anumite direcţii.
În acelea în care ai un talent înnăscut.
Totodată, aceleaşi aptitudini native te fac să munceşti oricât cu plăcere şi să
obţii rezultate excelente!
Te fac fericit, cu alte cuvinte!
După această descoperire care m-a făcut şi fericit şi nefericit, a trebuit să mă decid clar:
ÎNCOTRO?!
Fericit, am fost pentru că înţelesesem unde este averea, succesul şi deci şi banii şi în ce
constă succesul.
Nefericit, pentru că înţelesesem că oricât de mult aş munci, unele direcţii trebuie să le
tai de pe listă şi ştiam că va fi groaznic de greu. Îmi plăceau toate, le-aş fi făcut pe toate cu
mare bucurie, dar vorbele din bătrâni, experienţa cu hepatita, parcă îmi urlau în cap:
„Cine aleargă după mai mulţi iepuri, îi scapă pe toţi”
„Copilul cu multe moaşe, rămâne cu buricul netăiat”.
„Copilul” meu, acum avea un nume precis: Eu însumi, Viaţa mea, valoarea
mea, succesul meu.
Am înţeles în fine, că a mă împrăştia în mai multe direcţii, oricât de dragi mi-ar fi,
înseamnă pierdere de vreme. Am înţeles că trebuie să adaug şi un alt filtru pentru a putea să
decid corect, eficient.
Acest al doilea filtru, a fost:
Din ceea ce am făcut, ce anume mi-a adus bani? Şi varianta îmbunătăţită, ce
anume mi-a adus SUCCES?

Înţelesesem în sfârşit că succesul era cauza aflată în dosul banilor! Că succesul era
şi regizorul şi actorul şi producătorul, că banii, erau doar decorul şi costumele spectacolului. Că
succesul aducea de fapt banii şi că cei care cred pe dos, se înşeală amarnic şi alergă după
himere. Baloane de săpun.
Am căutat atunci o cauză a acestui mod de a vedea lumea, atât de greşit.
Deja în august 2007, descoperisem că în cartea mea, erau aproape 400 (patru sute!!)

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 30 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 31 din 82

de negaţii. Simţeam înăuntrul meu deja că asta e o mare neregulă; că aici e o problemă căreia
îi văd doar un mic vârfuleţ, ca la un iceberg.
Negaţiile... Negativismul... Amânările...
Atunci când foloseşti o negaţie, de fapt, amâni nedefinit luarea unei decizii!
Din nou m-am îngrozit când am înţeles asta! Iată deci, una din cauzele tuturor relelor
se află chiar înăuntrul meu!
Cum a ajuns ea acolo?
Delicată întrebare! Căutând acest răspuns, mi-am dat seama că sistemul de învăţământ
are principala responsabilitate. Luaţi de curiozitate orice manual şi număraţi negaţiile din el!
Atât timp cât de mic copil eşti educat în spiritul negaţiilor, al amânărilor, al evitării
deciziilor, al fugii de răspundere, cum poţi ajunge să devii un om matur şi să ai şi succes în
acelaşi timp?
Da. Acesta este crudul adevăr. Suntem educaţi în spiritul eşecului. În primii ani de
viaţă, părinţii decid în locul nostru. Ba chiar folosesc forţa brută, pentru a ne aplica „educaţia
potrivită”. Pe urmă, intervine şcoala, care ne obligă să învăţăm de-a valma orice stă scris prin
programele şcolare, fără vreun discernământ.
Cum pot fi oare cultivate într-un astfel de sistem de învăţământ aptitudinile native,
perseverenţa, capacitatea de a lua decizii, simţul de răspundere, dacă de la prima zi şi până la
19 ani, tot timpul altcineva decide în locul nostru?
Aşa am înţeles că trebuie să merg mai departe cu scrisul. Să spun tuturor celor care vor
să afle ceea ce am descoperit la mine, ce m-a tras înapoi, cum am reuşit să rezolv acele
probleme.
Dar am mai înţeles şi un adevăr foarte important pentru ceea ce mi-am propus.
De unul singur, este foarte greu să duci la îndeplinire un plan complex şi de lungă
durată. Sunt multe lucruri care trebuie făcute într-o casă de om. A le face pe toate singur,
înseamnă a renunţa mereu la câte ceva. Am făcut şi asta şi am ajuns la medic, cu hepatită.
Am înţeles că a venit vremea să dau următorul examen:
Sunt capabil să formez o echipă?

Monica e lângă mine. Al doilea volum, l-am scris cu ea alături. Pot zice chiar cu ea
înăuntrul meu, pentru cine înţelege ce înseamnă asta.
Acest volum, înglobează în el multe ore de discuţii, munca ei, renunţările ei, experienţa
pe care a acumulat-o şi pe care mi-a oferit-o cu drag, în discuţiile lungi pe care le avem pe
tema fiecărui capitol pe care îl scriu şi pe multe alte teme.
Faptul că acum ne aflăm în Grecia, în Thessaloniki, este o consecinţă a unei decizii luate
împreună. Faptul că scriu, în loc să mă aflu pe un şantier, unde e mai uşor de găsit de muncă,
este tot rodul unei decizii luate împreună.
De ce am decis astfel? Vom discuta mai încolo despre veniturile pasive.

Îmi valorific aptitudinile


“Fiecare pas pe care îl facem, ne conduce către succes!”

Iată o altă idee pe care am găsit-o într-o carte despre succes. La vremea aceea, mă tot
întrebam ce anume vrea să însemne asta. Mai mult, am regăsit şi în alte cărţi ideea, sub alte
forme. Pe atunci, tot ceea ce vedeam în jurul meu, era cenuşiu, sumbru, fără perspectivă. Mă
întrebam la vremea aceea „Şi când dai în gropi, tot către succes te îndrepţi?”
Ei bine, DA, chiar şi când dai în gropi, tot către succes te îndrepţi!
Mi s-a părut absurdă ideea o vreme, apoi când am înţeles că orice pas făcut
înseamnă decizii luate, experienţă acumulată, am căutat să îmi imaginez cât mai bine cu
putinţă următoarea situaţie:
Ce s-ar petrece cu mine dacă m-aş afla brusc pe o insulă şi cineva, printr-o metodă
oarecare, ar şterge din toată Fiinţa mea, acei paşi din viaţă pe care i-am considerat greşiţi.
Primul impuls, a fost să râd. „Aş fi atât de fericit! Aş avea cu mine doar succesele!”

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 31 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 32 din 82

— Oare? Chiar aşa să fie? - mi-a şoptit o voce, din străfunduri.


— Şi deciziile bune pe care le-ai luat tocmai pentru că ştiai unde poţi greşi, pentru
că greşiseşi deja?
Da. Atunci, iar m-am speriat. M-am speriat pentru că am înţeles că ceea ce mi se
păruse a fi o viaţă plină de ghinioane, era o viaţă plină de experienţă! Ori, a fi lipsit de cea
mai mare parte a experienţei mele, acum ştiam deja, însemna să fac din nou toate greşelile
pe care le făcusem. Pentru că ştiinţa de a face alegeri bune, vine din alegerile greşite.
Şi iar mi-am adus aminte de o vorbă din bătrâni:
„Tot păţitu-i priceput!”
Da, e adevărat că unii, poate chiar mulţi, fac mereu aceleaşi greşeli şi pare că le vor
face toată viaţa, fără să înveţe vreodată ceva din ele. Unii, chiar „mor” înainte de a afla pentru
ce „au trăit”. Mai sunt şi astfel de cazuri. Dar omenirea a învăţat enorm de multe în ultimul
secol.
Am folosit ghilimelele, pentru că despre „moarte” şi „viaţă” sunt enorm de multe de
spus. Şi noi (Monica şi eu) mai avem enorm de multe de învăţat şi de făcut. Vom reveni cu
siguranţă şi la temele acestea.
Acum, putem să comunicăm şi să facem schimb de experienţă. Asta ne ajută pe
toţi!
În capitolele precedente, am arătat cum mi-am descoperit aptitudinile, ce am înţeles
privitor la aceste aptitudini şi ce am făcut, până la un punct.
Spuneam că am reuşit să fac o listă destul de lungă cu „ce am făcut”.
A fi în posesia unei astfel de liste, este însă doar o etapă. E adevărat, una foarte
importantă, totuşi, doar o etapă!
Experienţa de secole a omenirii, ne învaţă că „organul nefolosit se atrofiază”.
Experienţa noastră privitoare la tradiţie, la experienţă cu alte cuvinte şi am discutat mult cu
Monica despre asta, am spus în „Casa şi Familia”, demonstrează că această învăţătură are o
aplicabilitate foarte largă.
Orice învăţătură se estompează cu trecerea timpului dacă lipseşte exerciţiul. O altă
vorbă strămoşească, subliniază importanţa practicii: „Repetitio, mater studiorum est!”,
„Repetarea este mama învăţăturii!”.
Evaluarea rezultatelor la care m-au condus acţiunile întreprinse potrivit listei de
aptitudini pe care am prezentat-o în capitolul anterior, am făcut-o după două criterii:
1. Cîţi bani mi-a adus?
2. Ce valoare reprezintă aceste rezultate?
E adevărat, felul în care trăim astăzi, e mai curând o luptă pentru supravieţuire decât
viaţă. În această goană, ne-am lăsat şi eu şi Monica prinşi o vreme.
Am început să fac nişte calcule în dreptul fiecărei poziţii din listă. Am obiceiul de a îmi
nota multe, deci aveam o situaţie acceptabilă a rezultatelor obţinute la fiecare poziţie din listă.
Astfel am observat că există o diferenţă clară între aceste rezultate.
Unele activităţi, mi-au adus bani iar prin celelalte, am produs valoare.
Cele care mi-au adus bani însă, mi-au adus prea puţini bani, comparativ cu nevoile
curente. Din acest motiv, mi-am pus întrebările:
Ce înseamnă asta? Ce lipseşte de aici? Care sunt cauzele pentru care unele
aduc bani iar altele sunt doar recunoscute? Ce anume greşesc sau înţeleg eu greşit şi
unde?
În acest punct, am început să intuiesc legătura şi răspunsul la întrebări.
Am refăcut lista cu o completare esenţială:
3. Câţi bani mi-au adus şi în cât timp?
Efortul de a găsi răspunsul la această întrebare, a avut efectul aşteptat. Mi-am dat
seama că anumite activităţi îmi aduceau bani repede, dar necesitau mult timp, multă
învăţătură, un efort continuu şi consumau resurse neregenerabile (materii prime, materiale),
pe care trebuia să le cumpăr la rândul meu. Astfel, valoarea produsă, se consuma foarte
repede, o parte din rezultate, chiar în procesul de producere a noilor valori. În popor se spune
„muncă fără spor”.
Pe de altă parte, celelalte, cum ar fi scrisul, muzica şi capacităţile extrasenzoriale,

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 32 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 33 din 82

consumau resurse extrem de puţine (!!) şi aici, singurele consumuri efective, se rezumau la
resursele de care dispuneam oricum în mod natural şi un minimum de investiţie.
Aceste trei aptitudini, mi-au adus prietenii de pe internet, mi-au adus multe bucurii şi
mai mult decât atât, satisfacţia de a fi putut ajuta şi pe alţii prin cartea mea.
Unde era deci eroarea, greşeala? Ce lipsea de aici?
Am refăcut apoi lista analizând după criteriul
4. Ce mi-au adus aptitudinile native şi în cât timp?
Aşa am înţeles unde greşisem.
În aptitudinile native, investisem prea puţin timp, prea puţină muncă
sistematică, în vreme ce în aptitudinile dobândite, investisem practic 96% din munca şi viaţa
mea!
Dureros bilanţ!
Iată din nou cifrele: 2 (doi) ani din 49 (patruzcei şi nouă) înseamnă 4%!!
Ce rezultate mi-a adus perioada 2006 - 2008 din viaţa mea?
Adică, cele patru procente?
— Am investit în scris şi sunt citit în peste 22 de ţări, de la prima carte. Un autor practic
necunoscut, face un prim pas important — prima sa carte — şi are succes, din start!
— Am investit în muzică şi compoziţiile mele sunt ascultate de mii de oameni
care îmi trimit mesaje de felicitare şi mă încurajează!
— Am investit în cunoaşterea şi educarea capacităţilor mele extrasenzoriale şi am reuşit
cu ajutorul lor să îmi caut şi să îmi găsesc o minunată parteneră de viaţă — pe Monica!
Concluzia, deşi era şi este evidentă, a durat câteva luni până am reuşit să o formulez.
Da, uneori, adevărul doare...
Cauza pentru care cele trei aptitudini mi-au adus foarte puţini bani, este că din cei 49
de ani, abia dacă am investit să zic în total vreo patru ani în aptitudinile mele native.
Am făcut o excepţie aici, scrisul. Am scris, e adevărat, de la 10 ani.
Dar dacă aş fi făcut-o cum am făcut-o în anii din urmă?
Aşa am înţeles că, Viaţa însăşi mă constrânge să am succes. Că alegerea este într-
adevăr a mea, dar că am de ales între a îmi folosi zestrea de aptitudini native şi a avea succes
sau, a îmi irosi puţinele resurse financiare pentru a îmi dezvolta noi aptitudini.
Concluziile pe care le-am desprins?
Cu cât voi munci mai mult pe direcţia scrisului, cu atât voi obţine mai repede rezultate
mai bune!
La fel cu celelalte aptitudini native.
Aceste reflecţii, le-am făcut la început singur, în perioada decembrie 2008 – ianuarie
2009, când comunicam foarte mult cu Monica. Apoi, am discutat împreună ce avem de făcut.
La finele lunii octombrie, când intuisem deja că Monica este acea Fiinţă pe care o caut,
am luat o serie de decizii importante:
În trei luni clarific problema partenerei. Ori este Monica partenera căutată şi
mergem împreună mai departe, ori mă perfecţionez în direcţia capacităţilor extrasenzoriale şi
continui căutarea partenerei.
Continui să scriu şi să public ceea ce scriu, pentru a îmi dezvolta în continuare
talentul literar şi a acumula valoare, astfel încât să ajung să trăiesc din scris. Scrisul este o
modalitate de a realiza venituri pasive, în vederea asigurării viitoarelor schimburi de valori.
Continui investiţiile în educaţia mea muzicală, în primul rând cumpărând un
instrument suficient de complex încât să îmi permită să mă exprim aşa cum simt nevoia şi în
timp, investesc în instruirea muzicală specifică – teorie, solfegiu şi pian.
Pentru a îmi asigura existenţa, plec în altă ţară, unde şansele de a îmi pune
experienţa în circuitul valorilor în condiţii mai avantajoase sunt mai mari.

Bilanţul după 8 (opt!) luni al acestor decizii?


Partenera mea de viaţă, de muncă, de joacă şi de ce mai vreţi, este Monica.
Ne aflăm în Grecia, Thessaloniki, din data de 30 aprilie 2009.
Am continuat să scriu în tot acest timp şi am scris volumele „Casa şi Familia”,
Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial” şi acesta, „Cum să faci bani” iar mai departe,

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 33 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 34 din 82

am trasat planul pentru încă cinci volume, în cadrul proiectului „Ritmuri Interioare”.
Cred că pentru un bilanţ provizoriu, sunt destule argumente care să susţină ceea ce am
afirmat până aici.

De ce adună lumea bani


E o întrebare care m-a chinuit ani în şir! De ce adună oare lumea bani? De ce goana
asta nebună după bani?
Sigur, un răspuns superficial ar fi „asta îi face fericiţi”. Am observat cu multă atenţie
lumea din jurul meu. Indiferent câţi bani ar aduna oamenii, tot nemulţumiţi sunt. Cunosc
oameni care din perspectiva mea, deţin sume de bani colosale. Ce vor în continuare? Mai mulţi
bani!
Ani mulţi m-a preocupat acest temperament de hârciog: să aduni mereu şi mereu mai
mulţi bani. DE CE? Pentru ce?
Am observat apoi cu atenţie ce fac ei cu banii.
Reiau la altă scară, mereu şi mereu aceleaşi etape pe care le-au parcurs poate de zeci
de ori. Ce diferă, este aspectul exterior. Am discutat pe larg în primul volum, în „Spaţiul
Vital”.
Reiau pe scurt aici, ca idee.
Pornesc de la o casă închiriată, trec la o garsonieră cumpărată, apoi la un apartament
mic, altul mai mare, altul şi mai mare, să zicem 5 camere, deşi sunt doar două persoane, apoi
îşi construiesc o casă la curte cu 7 camere, apoi o dărâmă şi îşi fac o vilă cu două etaje...
Aţi prins esenţa? Fac acelaşi lucru mereu: o locuinţă din ce în ce mai mare, mai
încăpătoare.
Întrbarea cheie este, ce pun în acea locuinţă? Pentru ce au nevoie de o suprafaţă şi
un volum tot mai mari şi mai mari? Se dezvoltă oare corpul lor până la dimensiunea unui
dinozaur, ca să putem spune că „s-a strâmtat casa”?!
Concluzia este: pentru a se afişa cu o proprietate din ce în ce mai mare. De
dragul spectacolului. Pentru a arăta altora câţi bani au făcut şi câţi bani pot ei să
cheltuie.
Dacă analizăm fenomenul prin prisma valorii, căpătăm o altă imagine, cu totul diferită.
Aceşti oameni, au obsesia locuinţei. Au un blocaj. Cândva, în existenţa lor, locuinţa a
fost o problemă atât de mare, încât le-a acaparat toată capacitatea de a visa. Singurul lucru de
care au mai fost capabili, a fost să viseze la o locuinţă. Din ce în ce mai mare şi mai mare şi
mai mare...
Aşa se naşte nemulţumirea. Dacă s-ar fi oprit la timp şi ar fi analizat ce alte nevoi mai
simt înăuntrul lor, atunci ar fi ştiut ce să facă cu acea valoare pe care o produceau. Dar,
majoritatea blochează resursele într-o unică direcţie, în mod obsesiv.
Orice fiinţă umană, simte nevoia de a se dezvolta. Direcţiile de dezvoltare sunt în noi,
de la naştere. Dacă vom observa cu atenţie către ce anume suntem atraşi în mod natural,
vom şti ce trebuie să facem pentru a fi cu adevărat fericiţi şi a avea succes.

De ce adună lumea bani?


După ce am înţeles rostul acumulării de valoare, am fost în măsură să îmi explic şi
acest fenomen bizar în aparenţă.
„Pilotul automat” din noi, are grijă să acumulăm valori de schimb, în vederea
asigurării dezvoltării echilibrate.
Există o perioadă a existenţei noastre când visăm. Această perioadă, este copilăria.
Atunci, de fapt, ne stabilim obiectivele principale pentru întreaga existenţă.
Fie că suntem conştienţi de asta fie că o facem inconştient, toată viaţa vom munci
pentru împlinirea acelor vise din copilărie.
Pot da exemple nenumărate de oameni pe care îi cunosc, dar exemplul meu este uşor
de verificat pentru oricine vrea detalii. Sunt viu, pot răspunde la întrebări, am scris cărţile care
descriu o parte din drumul pe care l-am parcurs. Voi continua să scriu, pentru mine, pentru

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 34 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 35 din 82

Monica şi pentru oricine este cu adevărat preocupat de succesul şi fericirea sa.


Aşadar, în cazul meu, visele copilăriei au fost:
— Un incident foarte straniu, care m-a constrâns să iau în considerare un alt fel de
Univers, lumea percepţiilor extrasenzoriale;
— scrisul;
— pianul;
— calculatoarele (la vremea aceea, în imaginaţia mea, aveau forma unui bord foarte
complex de navă spaţială intergalactică);
— tot ce însemna „meştereală”. Adică, tehnică şi tehnologie.
Ei bine, ce credeţi că am făcut atunci când „am dat de bani”?
Toată viaţa am cheltuit alternativ resursele, între care şi banii, în aceste direcţii: scris
(caiete, instrumente de scris), cărţi, discuri, benzi de magnetofon, casete audio, CD-uri,
calculatoare şi componente de calculator, cursuri legate de dezvoltarea capacităţilor
extrasernzoriale (Yoga, Reiki, Inforenergetică).
Deci, care sunt direcţiile în care am investit instinctiv?
Aptitudinile native!
După cum se poate observa, indiferent ce am face, există un program interior
care ne constrânge inevitabil să mergem într-o anume direcţie.
Mai departe, în capitolul următor, veţi avea o altă demonstraţie a acestui, adevăr
privitor la constrângerea nativă către zestrea interioară şi succes.
Putem face aceasta în mod conştient sau inconştient. Stă în puterea noastră să
alegem.
Ca să vă dau un argument greu de explicat în mod obişnuit, am să vă amintesc faptul
că în volumul I, am povestit cum am dat foc la 1.600 de pagini de manuscrise. Adică, texte
scrise cu mâna, pe hârtie!
Cum m-a sancţionat Universul? Mi-a aplicat o corecţie dură: comă alcoolică! Eu, care
mă feresc de băutură, de beţivi, care intru în cârciumi doar când trebuie să mă întâlnesc cu
cineva, în interes de afaceri sau, dacă e singura soluţie, să mănânc „la de-a gata”!
Faptul că m-am oprit din scris prin acel gest, faptul că am distrus o acumulare de valori,
rezultatul unei munci de 22 de ani, necesita o corecţie. Trebuia să mi se arate din nou calea
pe care trebuie să merg. Starea mea sufletească s-a agravat, până în ziua când am devenit
atât de vulnerabil, încât am ajuns în restaurant, am băut peste măsură şi am ajuns unde era
de aşteptat: comă alcoolică.

Zestrea Monicăi
De data aceasta, în rândurile următoare, veţi urmări o altă poveste, povestea mea,
adică, Monicăi. Am urcat „pe scenă”, pentru a vă prezenta o altă perspectivă şi pentru că a
venit vremea să ne ocupăm de un subiect foarte important:
„La ce sunt eu bună?”
Am simţit o apăsare din ce în ce mai mare a acestei întrebări, începând cu anul 2007.
Încă simt că mă apasă această întrebare. Şerban mi-a răscolit amintiri dureroase, m-a făcut să
plâng de multe ori, dar a reuşit nişte performanţe pe care le-am crezut imposibile. A
redeşteptat copilul din mine. M-a constrâns să îmi amintesc cât de frumoasă este Viaţa privită
prin ochii fetiţei care am fost şi pe care, la un moment dat, am abandonat-o şi am îngropat-o
din ce în ce mai adânc în mine, de fiecare dată când oamenii sau împrejurările mi-au aruncat
în faţă „vorbeşti prea mult” sau „sunt prea puţini bani” sau „aşteaptă-ţi rândul”.
Are oare cineva dreptul să ne oblige să stăm la coadă la Fericire? Să ne constrângă să
stăm o viaţă întreagă la această coadă? De ce cred oare oamenii că trebuie să îţi aştepţi rândul
la fericire?
Întrebări... Multe întrebări.
Am venit la Şerban cu ce aveam pe mine, cu o carte — Rhonda Byrne-”The Secret” —

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 35 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 36 din 82

cu câteva bijuterii din aur, muncite din greu şi cu încă ceva: cu mine.
Am fost tare fericită în prima seară acasă la noi, când i-am arătat cartea şi i-am spus:
— Ştii, mă întreb de ce oare asta a fost tot ce am simţit nevoia să cumpăr... Asta e tot
ce am adus cu mine. Pe mine şi cartea asta...
— Ai văzut filmul? Eu l-am văzut de vreo trei ori până acum! Am şi cartea, în format
electronic, în Engleză.
— Acum e prima oară când aflu despre ea. Am citit puţin, foarte puţin din ea până să
ajung. M-am simţit atrasă de carte, fără să pot spune de ce. Pur şi simplu, am pus mâna pe ea
şi am luat-o!
Da... Mă simt pierdută în spaţiu. Parcă singurul lucru pe care îl mai ştiu, e că mă
cheamă Monica Stănescu. Şi că sunt în Grecia, în Thessaloniki.
Sunt atât de multe care s-au schimbat în viaţa mea cu o viteză uluitoare, încât mă simt
depăşită şi uneori, am impresia că visez! Totuşi, mă simt ca şi cum aş zbura! Uneori pe stradă,
chiar simt că mă înalţ, că văd totul de sus, că zbor.
Dar să trecem la „zestrea mea”.
Încă din primele zile, am discutat cu Şerban despre aptitudinile mele native. Mai
târziu, eram deja aici în Thessaloniki, mi-a spus de ce m-a lăsat să fac ce am vrut. Ştia că o
să mă mişc în direcţia aptitudinilor mele native, după o perioadă de odihnă.
Astăzi, e duminică, 19 iulie 2009 şi l-am întrebat pe Şerban:
— La ce sunt eu bună?
Aşa se face că m-a pus Şerban să scriu o listă cu ce am făcut de-a lungul anilor. M-a
pus să răspund la întrebarea:
„Ce am făcut, câţi bani mi-a adus şi în cât timp?”
Prima listă, avea două puncte. Şerban s-a supărat pe mine...
— Asta e tot ce ai făcut tu o viaţă? Scrie acolo tot! Şi ce ai făcut câteva luni şi ce ai
făcut mai mult, tot! O să vezi mai departe pentru ce, dar am nevoie de acest punct de pornire!
Am plâns. Iar mi-am amintit de tot ce aş fi vrut să fac şi am amânat. Din tot felul de
cauze... Mereu şi mereu... Până la urmă, m-am înfuriat şi am făcut din nou lista.
Iată mai jos, această listă:

Scris, Citit;
Desen;
Muzică;
Dans;
Lucru manual;
Operator la maşini;
Vânzător;
Contabil;
Bucătar;
Curăţenie;
Baby-sitter;
Percepţie extrasenzorială, parapsihologie, psihologie.

Acum, că am reuşit să termin lista asta, mi-a spus să răspund la o altă întrebare:
Caută acum în toată existenţa ta, pe ce anume ai cheltuit mereu şi mereu bani
sau cu ce ţi-ai ocupat timpul, sau, ce anume ai vrut să faci şi ai fost împiedicată de
anumite împrejurări, dar ai revenit mereu şi mereu la acea activitate?

Scris, Citit. Am vrut să cumpăr cărţi şi când am putut, am făcut-o. O fac şi acum şi de
când am ajuns la Şerban, cea mai mare bucurie, a fost când am văzut cărţile de la capul
patului şi când m-a lăsat să fac ce vreau eu. Aşa că, am citit, am citit, am citit şi aş fi tot citit,
dar port ochelari şi uneori, obosesc şi eu, ca orice om. Acum, de când sunt în Grecia, Şerban
m-a pus să ţin un jurnal. La început, mi s-a părut o corvoadă, deşi, recunosc, îmi place să
scriu. Dar de-a lungul anilor, mi s-a spus de prea multe ori „vorbeşti prea mult”. Aşa că, m-am
hotărât să tac! Şi acum, uite, vine Şerban şi îmi cere să vorbesc! Mi-e greu. Mi-e tare greu,

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 36 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 37 din 82

deşi ştiu că are dreptate. Plâng de multe ori. Şerban mă conduce în locuri dinăuntrul meu unde
există răni care mă dor. Ajung acolo şi îmi spune mereu „Plângi, dacă asta simţi nevoia să faci!
Aruncă sarea aceea din suflet, lacrimile pe care le-ai adunat şi care îţi macină încet sufletul!
Uşurează-te!”
Desen. Aici, aş fi vrut mult să desenez, dar era nevoie de materiale, erau scumpe şi mi
s-au refuzat, pe motiv că „sunt prea puţini bani”. Mai târziu, mi-a revenit mereu şi mereu în
minte „sunt prea puţini bani” şi mi-a fost frică să mă mai apuc. Toată lumea spune că de aşa
ceva, te apuci de când eşti mic.
Muzică. Da, mi-a plăcut şi îmi place şi acum enorm pianul. Ai mei însă, mi-au luat o
mandolină, că atât au putut. Mă enerva la şcoală faptul că eu prindeam melodia imediat şi pe
urmă, trebuia să repet mereu şi mereu, ca un papagal. Eu voiam altceva. Voiam să trec mai
departe. Nemulţumirea s-a acumulat, până când, am refuzat să mă mai duc. Când am ajuns la
Şerban şi am văzut claviatura, mi-am adus aminte. Am început să mă joc şi m-a bufnit
plânsul. Mi-am adus din nou aminte de mandolină, de profesorul acela care urla la noi şi m-
am blocat.
Dans. Ador baletul! Ce minune e baletul! Poate oare fi spus în cuvinte? Sunt atât de
multe pe care le poţi spune doar atunci când asculţi muzică şi te mişti! Muzica îmi spune cum
să mă mişc. Da... Balet... Pentru balet, era nevoie de maieu de mişcare şi pantofi cu poante.
Din nou aud şi acum „sunt prea puţini bani”...
Lucrul manual. Mi-a plăcut să fac bani din munca mea. Am început devreme asta şi
între altele, am tricotat. Am făcut pulovere şi le-am vândut. Asta, era cam după liceu, cam la
un an sau doi. Apoi, în Grecia, am descoperit croşeta şi de când cu Şerban, gobelinul.
Gobelinul, e un univers aparte! Multă culoare, peisaje, oameni, animale, flori, imaginaţie! Câte
se pot spune într-un gobelin! Mi-a cumpărat Şerban trei seturi de gobelin pentru cusut. Cu
asta mi-am ocupat puţinul timp liber pe care l-am putut rupe între multele nevoi interioare şi
exterioare, aici în Grecia. Am cusut în vreme ce Şerban scria la calculator. Şi mie îmi place să
stăm aşa, fiecare cu „meştereala” lui şi am văzut că şi lui îi place când stau lângă el şi lucrez.
E ca un copil. Dacă sunt lângă el, e bine. Prezenţa mea, contează. Am văzut că îl interesează
mai puţin „ce fac”. Cum plec însă, intră în panică...
Operator la maşini. Da, am făcut şi asta. Am lucrat în celuloză şi hârtie. Am lucrat la
maşina de capsat caiete şi mi-am capsat un deget. Am lucrat apoi la ghilotină, la împăturit şi
numărat filele la caiete. Am lucrat şi în fabrica de conserve. Peste tot, am căutat să fac ceea ce
am făcut la un nivel calitativ foarte ridicat. Dacă mi-a plăcut? Da, mi-a plăcut întotdeauna
lucrul bine făcut. La maşini? Cred că acolo m-a împins nevoia. Dacă îmi mai doresc să lucrez la
maşini? Singurele maşini care îmi plac, sunt fierul de călcat, roboţii de bucătărie şi
calculatoarele. Calculatorul, l-am descoperit pe la sfârşitul anului 2007, când în sfârşit, mi-am
putut cumpăra şi eu un calculator desktop. Apoi, prin 2008, un laptop. Am învăţat multe şi
repede. De când cu Şerban însă, am înţeles cât de multe se pot face cu un „simplu” calculator.
Am nevoie de timp şi de linişte să descopăr în mine ce vreau să fac şi cum mă poate ajuta
calculatorul. Ştiu cu precizie că vreau să mă întorc la calculator. Acum însă, sunt alte priorităţi.
Dar ştiu că pot să o fac oricând şi asta înseamnă mult pentru mine!
Vânzător. Da. Am lucrat ca vânzătoare. În magazin cu de toate, în giro, în ceea ce aici
în Grecia se cheamă „bazar” iar la noi, „piaţă”. Îmi place să vând. Simt cum trebuie să vorbesc
cu omul. Ştiu ce îi trebuie, pentru că simt. Simt că am în faţa mea un om. Da! E o prostie
chestia asta cu „client”. E un om! OM! Cu majuscule!
Aici, la capitolul „vânzător”, se pare că am ajuns prea repede, prea competentă. De
unde ştiu asta? Foarte simplu. Am avut conflicte cu angajatorii mei, care abia dacă erau în
stare să calculeze cu creionul pe hârtie, în timp ce eu, făceam calculele în minte. Aici, m-am
blocat. De ce am fost tratată aşa? Cu ce am greşit? Că am vrut să fiu un bun muncitor? Că
ştiam să fac o listă de mărfuri care trebuie cumpărate, care se vând? Că păstram ordine în
magazine? Că ştiam... Am înţeles într-un târziu că ştiu prea multe şi că asta, deranjează. Şi iar
mi s-a spus să tac.
Contabil. Da. Am ajuns să fac contabilitatea primară, mai bine ca patronul pentru care
luicram. Ce trebuia să fac? Să îmi fac o firmă, mi-a zis cineva, când eram în Orhomeno. Da,
firmă, am înţeles şi eu asta. Dar firma, înseamnă o echipă. Care echipă? Eu şi cu datoriile

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 37 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 38 din 82

făcute de... În fine... Am discutat cu Şerban şi despre firmă. A ajuns şi el să treacă prin
aceleaşi dureri ca şi mine. El însă, s-a luptat cu morile de vânt. Şi-a făcut firmă de unul singur,
a învăţat legi, contabilitate, ce înseamnă o firmă. Cu ce folos? El singur recunoaşte că abia de
când cu mine poate să viseze mai departe. Asta e şi cu contabilitatea. Dacă îmi place? DA! Îmi
place să fac calcule. Dar în alte condiţii decât cele pe care le-am avut până acum!
Bucătar. Îmi place enorm să gătesc! O fac cu bucurie şi cu plăcere! Poate că sunt prea
casnică. Poate.
Curăţenie. Da. Am şase ani de când fac meseria asta. Simt că e pasiunea vieţii mele.
Am primit „arista”. Asta în greacă, înseamnă „excelenţă”. Şerban m-a ajutat să înţeleg că şi
curăţenia, are mai multe nivele. Curăţenie fizică dar şi un alt fel de curăţenie. Curăţenia în
gândire, în vorbire... Da. Asta am făcut în ultimii doi ani. Am stat de vorbă cu clienţii la care
mergeam să fac curăţenie. Ne-am deschis sufletul unul în faţa altuia. Şerban mi-a vorbit
despre importanţa spovedaniei, a deschiderii sufletului. Am înţeles că de fapt, în ultimii doi ani,
asta m-a atras cel mai mult. Să fac curăţenie de tot felul. Am înţeles că acestă formă de
curăţenie, cea dinăuntrul meu, este mult mai importantă decât cea de afară. Pentru că de
curăţenia dinăuntrul meu, depinde cea din afara mea. Şi a oricui.
Baby-sitter. Am descoperit cât de mult îmi plac copii, cât de mult îmi place să mă ocup
de ei, în ultimii doi ani, de când cei la care am lucrat şi aveau copii mai mici, mă rugau să mă
ocup şi de copii. Copii sunt un univers aparte. Au limbajul lor în care se exprimă. Totul e să fii
atent şi să observi cu răbdare. E minunat să te ocupi de copii! Am descoperit cât de mult îmi
place să fiu mamă! Îmi amintesc de primele zile alături de Şerban şi îmi vine să râd! M-a
întrebat într-o zi „Vrei să fii mămica mea?” I-am spus şi m-am bucurat să i-o spun „Dar tu mă
vrei de mămică?”. Da, îmi place să mă ocup de el ca de un copil. E interesant să creşti un copil
mare. E mai greu, dar e interesant. Aşa am descoperit că şi mie îmi place să fiu crescută ca un
copil. Măcar din când în când. Când am citit „Copilul din noi”, din primul volum „Ritmuri
Interioare”, mi-am dat seama câtă dreptate are Şerban acolo! Da, avem în noi un copil şi
trebuie să avem grijă de el! El este lumea viselor, creativitatea, gingăşia, delicateţea şi câte
altele, pe care cei mai mulţi, le pierd pe drum. Uităm să fim copii şi aşa, ajungem nişte brute
insensibile... De ce oare ne ruşinăm să fim curaţi, să fim sinceri şi direcţi, cum sunt copii?
Percepţie extrasenzorială, parapsihologie, psihologie. Am început să descopăr
acest univers, în 1977, la cutremur. Atunci când l-am provocat pe Şerban să scrie, voiam să
ştiu dacă mă poate înţelege, dacă mă poate ajuta să mă înţeleg. Rezultatul? Ce eram eu
speriată, m-am speriat şi mai rău! Aşadar, aveam dreptate! Tot ce simţisem, tot ce trăisem,
acolo, înăuntrul meu, era adevărat! Am plâns şi l-am pus să scrie mai departe. Mi se părea
incredibil că în sfârşit, cineva mă ia în serios şi îmi cere să vorbesc despre astfel de lucruri, ca
şi cum ar fi ceva banal... Da, am descoperit de când cu calculatorul multe. Astrologia,
zodiacele, horoscopul... Şerban m-a ajutat să descopăr că pot comunica telepatic. El a studiat
mai mult şi are mai multă practică. M-a ajutat să mă liniştesc. A făcut ce s-a priceput ca să
intre înăuntrul meu şi să mă ajute să mă descopăr treptat, câte puţin. E greu, dar cât de mult
înseamnă asta pentru mine!

Am revăzut aceste direcţii în care am investit. Încotro mă simt cel mai atrasă? Care
este direcţia în care este cel mai bine să continui să investesc resurse?
Am discutat împreună lista cu ceea ce am făcut şi am conceput câteva obiective de
proporţii mai întinse, care să pună în valoare ceea ce bănuim amândoi că sunt aptitudinile
mele native. Care este însă cea mai potrivită soluţie?
Ştiu că îmi plac enorm curăţenia, gătitul, scrisul şi studiul. Mai sunt şi altele, totuşi,
care este zestrea mea nativă?
Vreau acum să fac un experiment cu Şerban. Am încredere în măsurătorile radiestezice,
aşa încât, vreau să începem ceva interesant.
Mi-a vorbit despre Ecuaţia Realităţii şi despre parametrii sau termenii acesteia:
Cantitatea de informaţie, de energie şi de algoritmi.
Singurul parametru care necesită o explicaţie, este „algoritmii”. Asta înseamnă cu alte
cuvinte, PRACTICĂ. EXPERIENŢĂ. Din punct de vedere matematic, un algoritm, este o
succesiune de operaţii, de paşi, de etape prin care se soluţionează o problemă. Altfel spus,

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 38 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 39 din 82

poate fi un text în care se spune precis ce anume şi cum trebuie făcut pentru a ajunge la un
anumit rezultat.
Funcţie de valorile măsurate, am înţeles că pot afla care este direcţia optimă în care
trebuie să investesc, obiectivele care sunt cele mai potrivite. Atunci când parametrii aceştia
sunt în echilibru şi cât mai apropiaţi de valoarea maximă (100%), înseamnă că mă aflu pe
drumul cel bun. Sunt atât de nerăbdătoare să văd ce spune ansa!
Iată în tabelul de mai jos, rezultatele măsurătorilor:

Utilizarea Ecuaţiei Realităţii


pentru determinarea obiectivelor optime şi a priorităţii lor, pentru Monica Stănescu.
Operator radiestezist, Şerban Stănescu
Data/ Data/ Data/
Obiectivul
Qe % Qi % Qalg %
Extrasenzorial. Finalizare - Terapeut (freelancer). 19.07.09 19.07.09 19.07.09
Ocupaţie de bază, profesie şi mijloc de asigurare a 88 6 100
existenţei şi a tuturor celorlalte necesităţi 08.12.09 08.12.09 08.12.09
64,66%; 55,33% 86 12 68
Curăţenie, gătit, baby sitting. Finalizare - Specialist, 19.07.09 19.07.09 19.07.09
profesionist, afacere de familie – Agenţie (firmă) 100 98 99
specializată în prestarea de servicii pentru familii şi 08.12.09 08.12.09 08.12.09
plasarea forţei de muncă. 100 99 98
Ocupaţie de bază, profesie şi mijloc de asigurare a
existenţei şi a tuturor celorlalte necesităţi
99%; 99%
Lucrul manual. Artist independent, (freelancer) 19.07.09 19.07.09 19.07.09
creator de obiecte de artă prin metoda cusăturilor, şi 66 98 45
a tehnicilor de împletit şi orice altă modalitate care 08.12.09 08.12.09 08.12.09
implică lucrul manual. 88 79 69
Ocupaţie de bază, profesie şi mijloc de asigurare a
existenţei şi a tuturor celorlalte necesităţi
69,66%; 78,66%
Învăţătură, studiu, transmiterea experienţei. 19.07.09 19.07.09 19.07.09
ŞCOALA SUCCESULUI. Ne ocupăm de identificarea 68 89 100
educarea şi direcţionarea oamenilor, indiferent de 08.12.09 08.12.09 08.12.09
vârstă dar mai cu seamă a copiilor, potrivit 89 89 86
înzestrării lor native. Oferim condiţii necesare şi
suficiente pentru instruirea specifică, inclusiv
extrasenzorială, precum şi pentru crearea valorilor
şi punerea acestora în circulaţie. Ocupaţie de bază,
profesie şi mijloc de asigurare a existenţei şi a
tuturor celorlalte necesităţi.
85,66%; 88%
Scriitor profesionist. 19.07.09 19.07.09 19.07.09
Ocupaţie de bază, profesie şi mijloc de asigurare a 87 34 97
existenţei şi a tuturor celorlalte necesităţi 08.12.09 08.12.09 08.12.09
72,66 %; 70,66% 83 76 53

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 39 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 40 din 82

Potrivit măsurătorilor efectuate, astăzi, 08 Decembrie 2009, am obţinut următoarea


listă de priorităţi:
1. Curăţenie, gătit, baby-sitting = 99%
2. Învăţătură, studiu, transmiterea experienţei. Şcoala Succesului. 85,66%
3. Scriitor profesionist = 72,66%
4. Lucru manual = 69,66%
5. Extrasenzorial = 64,66%

După ce am discutat aceste măsurători, Şerban a venit cu o idee în completarea


acesteia. Să măsoare şi pentru el valorile, apoi pentru amândoi, ca cuplu, ca echipă.
Îmi dau seama cu fiecare zi care trece că ne schimbăm amândoi. Începem să devenim
Unul. Asta înseamnă că e posibil ca pentru cazul „echipă”, să descoperim informaţii
surprinzătoare...

Utilizarea Ecuaţiei Realităţii


pentru determinarea obiectivelor optime şi a priorităţii lor, pentru Şerban Stănescu.
Operator radiestezist, Şerban Stănescu
Data/ Data/ Data/
Obiectivul
Qe % Qi % Qalg %
Extrasenzorial. Finalizare - Terapeut (freelancer). 19.07.09 19.07.09 19.07.09
Ocupaţie de bază, profesie şi mijloc de asigurare a 100 100 24
existenţei şi a tuturor celorlalte necesităţi 08.12.09 08.12.09 08.12.09
74,66%; 76% 98 99 31
Curăţenie, gătit, baby sitting. Finalizare - Specialist, 19.07.09 19.07.09 19.07.09
profesionist, afacere de familie – Agenţie (firmă) 98 87 88
specializată în prestarea de servicii pentru familii şi 08.12.09 08.12.09 08.12.09
plasarea forţei de muncă. 68 83 78
Ocupaţie de bază, profesie şi mijloc de asigurare a
existenţei şi a tuturor celorlalte necesităţi
91%; 76,33%
Lucrul manual. Artist independent, (freelancer) 19.07.09 19.07.09 19.07.09
creator de obiecte de artă prin metoda cusăturilor, şi 23 70 50
a tehnicilor de împletit şi orice altă modalitate care 08.12.09 08.12.09 08.12.09
implică lucrul manual. 8 17 99
Ocupaţie de bază, profesie şi mijloc de asigurare a
existenţei şi a tuturor celorlalte necesităţi
47,66%; 41,33%
Învăţătură, studiu, transmiterea experienţei. 19.07.09 19.07.09 19.07.09
ŞCOALA SUCCFESULUI. Ne ocupăm de identificarea 70 100 87
educarea şi direcţionarea oamenilor, indiferent de 08.12.09 08.12.09 08.12.09
vârstă dar mai cu seamă a copiilor, potrivit 92 97 85
înzestrării lor native. Oferim condiţii necesare şi
suficiente pentru instruirea specifică, inclusiv
extrasenzorială, precum şi pentru crearea valorilor
şi punerea acestora în circulaţie. Ocupaţie de bază,
profesie şi mijloc de asigurare a existenţei şi a
tuturor celorlalte necesităţi.
85,66%; 91,33%
Scriitor profesionist. 19.07.09 19.07.09 19.07.09
Ocupaţie de bază, profesie şi mijloc de asigurare a 100 100 98
existenţei şi a tuturor celorlalte necesităţi 08.12.09 08.12.09 08.12.09

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 40 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 41 din 82

99,33 %; 99,66 100 100 99

Pentru cazul lui Şerban, ordinea priorităţilor este:


1. Scriitor profesionist = 99,33%
2. Curăţenie, gătit, baby-sitting = 91%
3. Învăţătură, studiu, transmiterea experienţei. Şcoala Succesului = 85,66%
4. Extrasenzorial = 74,66%
5. Lucru manual = 47,66%

Utilizarea Ecuaţiei Realităţii


pentru determinarea obiectivelor optime şi a priorităţii lor, pentru vectorul (cuplul)
Monica & Şerban Stănescu.
Operator radiestezist, Şerban Stănescu
Data/ Data/ Data/
Obiectivul
Qe % Qi % Qalg %
Extrasenzorial. Finalizare - Terapeut (freelancer). 19.07.09 19.07.09 19.07.09
Ocupaţie de bază, profesie şi mijloc de asigurare a 86 66 20
existenţei şi a tuturor celorlalte necesităţi 08.12.09 08.12.09 08.12.09
57,33%; 66% 78 66 54
Curăţenie, gătit, baby sitting. Finalizare - Specialist, 19.07.09 19.07.09 19.07.09
profesionist, afacere de familie – Agenţie (firmă) 89 89 57
specializată în prestarea de servicii pentru familii şi 08.12.09 08.12.09 08.12.09
plasarea forţei de muncă. 69 76 56
Ocupaţie de bază, profesie şi mijloc de asigurare a
existenţei şi a tuturor celorlalte necesităţi
78,33%; 67%
Lucrul manual. Artist independent, (freelancer) 19.07.09 19.07.09 19.07.09
creator de obiecte de artă prin metoda cusăturilor, şi 34 45 33
a tehnicilor de împletit şi orice altă modalitate care 08.12.09 08.12.09 08.12.09
implică lucrul manual. 29 51 21
Ocupaţie de bază, profesie şi mijloc de asigurare a
existenţei şi a tuturor celorlalte necesităţi
37,33%; 33,66%
Învăţătură, studiu, transmiterea experienţei. 19.07.09 19.07.09 19.07.09
ŞCOALA SUCCFESULUI. Ne ocupăm de identificarea 100 53 88
educarea şi direcţionarea oamenilor, indiferent de 08.12.09 08.12.09 08.12.09
vârstă dar mai cu seamă a copiilor, potrivit 100 63 89
înzestrării lor native. Oferim condiţii necesare şi
suficiente pentru instruirea specifică, inclusiv
extrasenzorială, precum şi pentru crearea valorilor
şi punerea acestora în circulaţie. Ocupaţie de bază,
profesie şi mijloc de asigurare a existenţei şi a
tuturor celorlalte necesităţi.
80,33%; 84%
Scriitor profesionist. 19.07.09 19.07.09 19.07.09
Ocupaţie de bază, profesie şi mijloc de asigurare a 100 94 99
existenţei şi a tuturor celorlalte necesităţi 08.12.09 08.12.09 08.12.09
97,66 %; 94,33% 99 96 88

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 41 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 42 din 82

Pentru alegerea unui obiectiv comun şi stabilirea celorlalte priorităţi la nivelul echipei,
aşa cum suntem în acest moment, rezultatele sunt, pe baza a trei seturi de măsurători,
efectuate în 19 iul 2009, 08 dec 2009 şi 27 dec 2009:
1. Scriitor profesionist = 97,66%; 94,33%; 97%; (96,33)
2. Învăţătură, studiu, transmiterea experienţei. Şcoala Succesului = 80,33%; 84%;
89%; (84,44)
3. Curăţenie, gătit, baby-sitting = 78,33%; 67%; 82%; (75,77)
4. Extrasenzorial = 57,33%; 66% 67%; (63,44)
5. Lucru manual = 37,33%; 33,66% 53%; (41,23)

Rezultatele sunt puţin surprinzătoare, dar ele coincid cu intuiţiile mele. Există oare
întâmplare, aşa cum încă mai cred mulţi?

Am să vă mai spun ceva, legat de zestrea nativă.


Până la sfârşitul liceului, m-am simţit foarte atrasă de învăţătură. De altfel, un alt mod
de a face bani în acea vreme, a fost să pregătesc copii pentru examenul de treaptă. Aveam
note foarte mari în liceu, deşi învăţam puţin. Învăţam cu mare plăcere, învăţam repede şi
înţelegeam repede! Mi-am dorit să merg mai departe la studii, dar... M-am mulţumit să dau
admitere la facultate, la Tehnologie Chimică Organică. Am intrat, printre primii, cu o medie
foarte mare şi am renunţat. Şerban e primul căruia i-am spus acest adevăr dureros... Sunt al
treilea copil la părinţi şi asta însemna un nou efort financiar pentru ai mei. Ştiam care e
situaţia acasă şi am renunţat. Am preferat să iau viaţa în piept, câştigându-mi singură pâinea.
Mai târziu, când problema banilor a fost înlăturată, când adunasem destule valori care
mi-ar fi permis să merg mai departe, acolo unde îmi doream, am descoperit că am făcut o
greşeală enormă, mai mulţi ani... Am uitat de mine!
În încheierea capitolului anterior, Şerban vorbea despre o greşeală asemănătoare pe
care a făcut-o, uitând de el.
Despre o greşeală şi sancţiunea pentru ea...
Ei bine, deşi am înţeles ceva mai târziu, am fost sancţionată şi eu pentru aceeaşi
greşeală! Atunci când ar fi trebuit ca ceea ce am adunat să capete direcţia firească, să
investesc în mine, fie şi o mică parte, am ezitat. Povestea e lungă. Se pare că acel
„aşteaptă-ţi rândul” din copilărie, a funcţionat din nou, înainte ca eu să îmi dau seama că
între timp crescusem, că puteam oricând să fac o altă alegere... Esenţa este că în ultimii doi
ani, hoţii au pătruns de două ori în casă şi am pierdut ceea ce adunasem în şase ani de muncă
grea! Contravaloarea unui apartament cu 3 camere!
Acum, mă aflu în situaţia de a avea o listă a aptitudinilor mele native. O privesc şi îmi
dau seama cât de puţin am investit în mine şi cât de mult am de făcut pentru a îndrepta asta!
Acum însă, totul e altfel. Suntem o echipă!
Da, poate că sunt foarte multe la care avem de muncit. Avem mult de învăţat. Dar un
prim rezultat l-am obţinut! În mai puţin de o lună, Şerban a scris o carte. Al doilea volum din
seria „Ritmuri Interioare”. Aşadar, iată că se poate! Iată ce înseamnă aptitudini native şi ce
înseamnă echipă.
Acum, în prag de Crăciun 2009, la o ultimă revedere a cărţii, situaţia în privinţa
realizărilor, este conformă măsurătorilor radiestezice. Şerban a publicat deja al doilea volum, îl
finalizează pe cel de-al treilea şi urmează finalizarea celui de-al patrulea, respectiv:
„Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”, „Casa şi Familia” şi în fine ultimul — acest volum —
intitulat „Cum să faci bani”.

Blocaje în calea dezvoltării


Întreaga viaţă este un continuu proces de evoluţie. Dezvoltare.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 42 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 43 din 82

Începem prin a fi copii neajutoraţi, suntem învăţaţi să ne hrănim, apoi să mergem, să


vorbim, suntem instruiţi în şcoli.
Până la o vârstă, suntem în grija părinţilor şi depindem practic în totalitate de aceştia
sau de cei din jurul nostru, de exemplu de învăţători, de profesori.
Da, e adevărat, părinţii au o responsabilitate enormă faţă de noi, şcoala şi instituţiile de
învăţământ o altă responsabilitate, mai ales pentru primii ani din viaţă. Felul în care se achită
părinţii de responsabilitatea pe care şi-au asumat-o când ne-au adus pe lume, poate să facă
din noi nişte învingători sau nişte învinşi.
Totuşi, de la o vârstă încolo, suntem liberi să facem ceea ce considerăm noi că e mai
bine pentru noi.
Viaţa, cu legile ei poate uneori aspre, ne oferă însă infinite posibilităţi de a ne descoperi
pe noi înşine, care ne sunt darurile sau aptitudinile native sau Harurile.
De la o vârstă încolo şi asta acum înseamnă 19 ani, suntem direct responsabili de felul
în care este viaţa noastră.
Desprinderea de părinţi însă, poate fi făcută treptat, cu mult înainte de această vârstă.
Depinde de noi cât de devreme ne vom îngădui să exersăm zborul, cum ne vom cultiva
aptitudinile native şi cum vom păşi în viaţă la vârsta la care, societatea, părinţii, ne consideră
„majori”.
Am ales să vă vorbim acum despre blocaje. Despre blocaje, adică ceea ce numim noi
şi alţii care au studiat evenimentele care deturnează destinul unor oameni, o întrerupere a
evoluţiei fireşti, o stagnare. Adică, un blocaj. Ceva care împiedică evoluţia normală.
Am dat până aici mai multe exemple de blocaje.
Ce este în fapt un blocaj?
O parte componentă extrem de importantă a noastră, a Fiinţei noastre, sunt emoţiile.
Ce este Dragostea? O emoţie!
Ce este mânia? O emoţie!
Puteţi face diferenţa dintre ce energii eliberează Dragostea şi mânia?
Faceţi un mic efort şi rememoraţi ce simţiţi înăuntru atunci când iubiţi şi atunci când vă
mâniaţi.
De aici porniţi călătoria pentru a vă descoperi blocajele.
Orice blocaj, este o formă naturală de autoprotecţie la emoţiile negative, la
acele emoţii care ne provoacă durere.
Astfel ar trebui să înţelegem să ne ferim să provocăm şi de asemenea de cei care
provoacă astfel de împrejurări. Împrejurările care ne dor.
Protecţia la durere, este ceva cu care ne naştem. Ne naştem pentru a fi fericiţi şi fiecare
durere, lasă o zgârietură în sufletul nostru.
Cum se poate oare dezvolta un om, o Fiinţă, dacă acceptă o viaţă întreagă să îi fie
zgâriat şi scâlciat sufletul?
Priviţi împrejurul vostru şi observaţi cu atenţie: Cine vă va atrage irezistibil: oamenii
care ţipă, se poartă violent, vorbesc murdar?
Sau...
Oamenii care zâmbesc mereu, râd, glumesc, vorbesc pe un ton moderat, sunt
binevoitori, blânzi, calzi, calmi, au tot timpul o idee despre cum se poate rezolva o
situaţie sau alta?
Am căutat de-a lungul anilor să descopăr şi să înţeleg ce anume te face fericit, care este
acest mecanism. În primul volum, în capitolele „Picătura de iubire” şi „Despre Fericire”, am
făcut o primă incursiune în acest vast domeniu de studiu şi investigaţie. Scriind despre
acestea, mi-am dat seama cât de puţin ştiu să fiu fericit. Dar odată înţeles acest mecanism,
văzând primele forme ale celor două capitole, care erau sărace şi scurte iniţial, mi-am dat
seama de un adevăr dureros şi unde am de acţionat şi de muncit:
Cum poţi fi fericit, dacă tu însuţi, eşti incapabil să descrii ce înseamnă pentru tine „a fi
fericit” şi mai ales, „DRAGOSTEA”?
Aşa am ajuns să dezvolt imaginea partenerei de viaţă pe care mi-o doresc. De la câteva
rânduri, la un capitol de carte şi, mai târziu, am reuşit să transform acea experienţă într-o
carte. Cartea se numeşte acum, „Casa şi Familia” iar capitolul „Femeia Visurilor Mele”.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 43 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 44 din 82

Am înţeles treptat că de mine depinde cât de complexă sau simplă va fi partenera mea.
Că eu stabilesc ce anume calităţi vreau să aibă şi că restul, va face Universul Infinit. Am
avut ani în şir convingerea interioară că trebuie să existe o astfel de Fiinţă. În primele două
volume, am descris de fapt modul în care am descoperit ce vreau de la mine şi modul în care
am reuşit să acţionez pentru a obţine ceea ce simţeam că mă face fericit.
Aşa am reuşit să descopăr existenţa blocajelor.
Blocajele până la urmă, sunt nişte limite pe care ni le stabilim singuri.
Ele îşi pot avea originea într-o emoţie care ne-a provocat durere şi acestea sunt cele
mai multe cazuri. Dar, există şi multe blocaje care apar ca urmare a faptului că ne este frică să
experimentăm ceva şi atunci, acceptăm părerea altora ca fiind a noastră. Adică,
înmagazinăm prejudecăţi.
Am acceptat la vârsta copilăriei faptul că sunt „brânză bună în burduf de câine”, pentru
că aşa mi-au spus „oamenii mari, care ştiu ei ce spun”.
Am pornit de la o falsă ipoteză iar când am avut posibilitatea de a verifica dacă este
adevărată, mi-a fost frică de o posibilă dezamăgire. „Şi dacă descopăr că s-au înşelat? Şi
dacă descopăr că eu sunt altfel?”
Dezamăgirea, este o altă formă de emoţie negativă, de care ne ferim instinctiv. De ce
oare facem asta?
Am ajuns să constat că cei mai mulţi oameni, fug de Adevăr şi preferă minciunile
comode. Altfel spus, preferă amăgirile şi tot exersând să prefere amăgirile, exersează şi
cheamă de fapt ziua dezamăgirilor.
Care este oare motorul acestui proces de autodistrugere?
Răspunsul, l-am căpătat extrem de greu şi înţelegerea, a venit anevoie. Abia prin luna
mai 2007, după ce primul volum a început să fie citit şi am primit primele opinii de la cititori,
am cugetat profund.
Cartea plăcea, dar...
Exista un „ce” pe care oamenii ar fi vrut să mi-l spună, dar le era foarte greu. Fiecare
se „agăţa” de un mic detaliu, ceva nesemnificativ în ansamblu. Confuzia domnea şi în ei şi în
mine. Dar simţeam în mine şi în ei o durere surdă, simţeam că trebuie să schimb ceva în
carte...
Pentru că în acel moment Femeia Visurilor Mele era destul de avansată, am recitit de
mai multe ori textul şi brusc, am avut revelaţia adevărului! NEGAŢIILE!
Am descoperit o mulţime de negaţii în FVM. Am avut apoi curiozitatea să analizez textul
cărţii şi am găsit de 398 de ori negaţia în text!
M-am îngrozit în acel moment şi mi-am spus:
— Iată de ce oamenii au totuşi dreptate! Dar le e imposibil să îmi explice clar,
pentru că toţi suntem educaţi la fel! S-au obişnuit atât de tare cu negaţiile, încât li se
par normale! Iată aşadar, sămânţa greşelilor. Un mic cuvinţel!...

Am prezentat problema cu care ne-am confruntat, cu care s-a confruntat şi Monica şi


m-am confruntat şi eu.
Emoţiile negative, „amintirile neplăcute”, acumulate în anii de viaţă şi în special,
cele din perioada copilăriei. În copilărie, sufletul copilului, este foarte deschis şi foarte uşor de
rănit. O mică nedreptate din partea unui matur, mai ales cei în care are încredere
nelimitată, cum sunt părinţii şi rudele apropiate, poate produce consecinţe uriaşe în timp,
prin emoţia negativă care se imprimă în Fiinţă. Purtăm apoi fără să ştim aceste emoţii în noi şi
ele ne determină să ne ferim „instinctiv” de situaţiile asemănătoare pe care le întâlnim în viaţă.
Instinctiv, înseamnă de fapt acel „pilot automat”, reacţii de automat pe care le avem, ca
urmare a unor programări greşite ale subconştientului.

Eliminarea blocajelor.
A fost necesar un efort de şase ani să descopăr acest mecanism, să îl înţeleg, să îi
înţeleg consecinţele asupra mea şi a existenţei mele şi să caut modalităţi de a elimina aceste
emoţii negative şi tot ceea ce determinau acestea în existenţa mea.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 44 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 45 din 82

Atunci când Monica a venit la mine, printre primele experienţe pe care le-am făcut cu
ea, a fost să descopăr aceste blocaje.
I-am spus atunci că există două moduri de a face educaţie unui om:
Cu biciul sau cu sărutul. I-am spus că eu prefer sărutul.
Totuşi, pentru a putea rezolva o problemă, primul pas este să o cunoşti. Abia apoi poţi
alege o soluţie potrivită, sau, dacă ea lipseşte, să cauţi soluţia.
Eu făcusem înăuntrul meu o primă „curăţenie generală”, în perioada februarie – iunie
2008. Descoperisem înăuntrul meu răni din fragedă copilărie, care mă ţineau legat de un
trecut, în care practic mă azvârleam fără să îmi dau seama, de fiecare dată când mă
confruntam cu situaţii asemănătoare ca cele care generaseră acele dureri ale sufletului. Acele
momente de pierdere a controlului, îmi consumau pe neobservate, uriaşe resurse energetice.

Sunt foarte mulţi oameni care se lasă pradă mâniei, disperării, furiei, atunci când se
simt atacaţi în vreun fel oarecare. Această stare se imprimă adânc în Fiinţă. Pentru cei
interesaţi, pot să dau o informaţie care să le clarifice aspectele ştiinţifice: Memoria kinetică,
mecanica ondulatorie, memoria celulelor, influenţa variaţiilor câmpurilor magneto-electrice
asupra morfologiei celulare. Restul, e treabă de specialişti în genetică şi biologie moleculară.
Pentru mine, este suficientă această argumentaţie.
Pentru sceptici, ar mai fi de adăugat tratatele de patologie celulară, cauzele apariţiei
modificărilor stabile ale structurii celulelor, patologia mutagenezei şi ca factor important,
influenţa câmpurilor electro-magnetice asupra evoluţiei celulelor.
Pe această sferă de discuţie, s-au scris tratate, teze de doctorat şi s-au luat premii
Nobel. Argumentarea ştiinţifică a afirmaţiilor mele, o găsiţi în aceste cărţi sau pe internet,
căutând cu cuvintele cheie pe care le-am înşirat mai sus.

Rezumat:

Chiar dacă pentru o parte din existenţa noastră şi din amintirile noastre negative sunt
responsabili alţii, după o anumită vârstă, suntem liberi să ne punem întrebări şi să căutăm
răspunsuri. Dacă acceptăm să fim sclavii unor emoţii negative din copilărie, sau sclavii ideilor
altor persoane, în ciuda faptului că avem cu totul alte convingeri proprii, atunci suntem
răspunzători în exclusivitate pentru tot ceea ce se petrece neplăcut în viaţa noastră.
Vrem să schimbăm ceva în bine?
Eu am folosit o metodă simplă: Am scris pe hârtie acele amintiri care m-au impresionat
foarte puternic, în mod plăcut. Apoi, când m-am simţit cuprins de amintiri neplăcute, am citit
acele texte. Dacă mi s-a părut că sunt lipsuri în ele, am completat acele lipsuri.
Exact acesta este mecanismul prin care am construit, pas cu pas, FVM - Femeia
Visurilor Mele.
Oricine poate alege să aplice această metodă simplă, pentru a îşi schimba viaţa!
Totul depinde de o decizie simplă: Vreau să fiu fericit!

Da, poate mulţi vor fi dezamăgiţi, pentru că mulţi îşi imaginează că există o „formulă
magică”, câteva cuvinte gen „Sesam, deschide-te!” pe care să le rostim şi hopa! gata curg
valurile de fericire!
Da, e adevărat, există o „formulă”, există un „secret”, dar fiecare trebuie să îşi
construiască singur fericirea.
Credeţi că pot eu să ştiu mai bine ca dumneavoastră ce vă face fericiţi?
Un exemplu?
Am un prieten pasionat de mecanică auto. Un profesionist de excepţie! Când vede un
motor de maşină, e în extaz. Şi mie îmi plac maşinăriile. Totuşi, pentru mine, că e motor de
maşină, că e o combină, că e avion, că e un modul de aselenizare, tot aceeaşi emoţie îmi
provoacă: OMUL DIN SPATELE IDEILOR.
Asta e tot ce îmi spun maşinăriile şi tehnicele. Singurul lucru care îmi vine invariabil în
minte, este
„Câţi inventatori au pus umărul aici, câte brevete de invenţie şi câte de

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 45 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 46 din 82

inovaţie, câte ore de muncă a tehnicienilor şi fabricanţilor înglobează? Câte ore de


muncă şi câte vise înfăptuite înseamnă acest ceva?”
Altfel spus, exact cum ne-a învăţat Edison, câtă transpiraţie înglobează această
jucărie genială?

Veniturile pasive
În capitolele de până aici, am analizat ca să spunem aşa „motorul” făcutului banilor,
care am spus că este VALOAREA.
Apoi, am analizat principalele comenzi: Acceleraţia şi frâna.
Acceleraţia, este suma tuturor emoţiilor plăcute pe care le-am trăit şi pe care le
putem rememora dar, în egală măsură, le putem construi singuri.
Frâna, este suma tuturor emoţiilor care ne provoacă durere.

De aici încolo, avem motor, avem posibilitatea să controlăm viteza cu care mergem,
ceea ce ne rămâne, este să vedem cum putem face „maşinuţa” noastră, adică viaţa noastră,
să meargă în direcţia şi cu viteza cu care vrem noi.

Am ales să vă vorbesc despre veniturile pasive, pentru că veniturile pasive sunt o


sursă de venit pe termen mediu, lung şi foarte lung.

Ce înseamnă venituri pasive?

Sunt foarte mulţi oameni care depun o sumă de bani în bancă şi aşteaptă ca la această
sumă de bani, să se adauge treptat dobânzile.
Ei bine, am făcut şi eu într-o vreme această experienţă. Aşa am descoperit că, pentru a
putea trăi la limită, aveam nevoie să am în bancă o sumă exorbitantă pentru posibilităţile mele
de atunci. Totuşi, recunosc, e o metodă de a genera venituri pasive.
Altfel spus, produci o valoare, apoi pui valoarea respectivă la dispoziţia celor care au
nevoie de ea, sub forma unui împrumut.
Pentru cel care are nevoie mare, este un serviciu care îl ajută să rezolve o problemă pe
care o care la un moment dat şi cel care are nevoie, vă oferă o parte din valoarea produsă de
acesta, în schimbul valorii oferite de dumneavoastră.
Altfel explicat, vă plăteşte serviciul pe care i l-aţi făcut prin faptul că i-aţi pus la
dispoziţie să zicem, o sumă de bani de care avea nevoie urgent.
Acesta este mecanismul de bază.

Hai acum să analizăm o altă sursă de venit pasiv, mult mai importantă şi mai
valoroasă: CĂRŢILE ŞI PROPRIETATEA INTELECTUALĂ.
Altfel spus, IDEILE.

O carte, un brevet de inovaţie, un brevet de invenţie, un film, o compoziţie muzicală, un


program de calculator, fac obiectul proprietăţii intelectuale şi acest tip de valori, îşi păstrează
importanţa timp de foarte mulţi ani.
De exemplu, mie îmi place să ascult muzica compusă de Friederich Chopin, de Ludwig

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 46 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 47 din 82

van Beethoven, de Vangelis Papatahanasiou, de Anugama, de Stamatis Spanoudakis şi încă


mulţi alţii, îmi place să citesc cărţile scrise de Ernest Hemingway, Jack London, Jules Verne şi
aşa mai departe, îmi place să privesdc sculpturile lui Constantin Brâncuşi sau Oscar Han, îmi
place să privesc picturile lui Nicolae Tonitza, Theodor Amman, Nicolae Grigorescu, etc., etc.,
etc...
Toate acestea, sunt VALORI. Materiile prime folosite, sunt aşa cum spuneam înainte,
aptitudinile native, Timpul şi Perseverenţa. Uneori, mai sunt necesare şi alte materii prime şi
materiale şi atunci, mai avem nevoie şi de bani, pentru a îi preschimba în acele materiale
necesare nouă.

Ceea ce vreau să pun în evidenţă acum însă, este faptul că aceste valori, produc
venituri pasive. Adică, o carte odată scrisă, va fi citită mereu şi mereu, dacă ea este folositoare
mai multor oameni. Oameni se nasc mereu, ei vor avea aceleaşi nevoi ca şi cei dinaintea lor,
deci, avem cui să oferim valoarea odată produsă.

Şi acum, hai să analizăm pe ceea ce am făcut eu. Care este soluţia de a face bani pe
care am construit-o eu.
Am pornit în primul rând de la ideea de a îmi valorifica aptitudinile native.
Am înţeles că scrisul, muzica şi capacităţile extrasenzoriale pot fi valorificate, dacă
produc o anumită valoare cu acestea.
De asemeni, ca aptitudine dobândită de această dată, aveam la dispoziţie cunoştinţele
din domeniul calculatoarelor.
Cum puteam să combin aceste cunoştinţe, aceste resurse, pentru a crea o valoare din
care să îmi pot câştiga existenţa?
Aşa am descoperit conceptul de afaceri la domiciliu şi afaceri online.
M-am documentat la început, am aflat astfel ce este necesar pentru a îmi porni propria
afacere pe internet şi, încet-încet, am început să construiesc această afacere. Scriind articole,
citind articole, comentând articolele citite, punând întrebări şi căpătând răspunsuri. Pe latura
strict practică, am înţeles ce trebuie şi am început să învăţ ce înseamnă să construieşti o
pagină web, apoi un mic sit cu două-trei pagini şi apoi, cum se dezvoltă un sit mai complicat.
Treptat, am ajuns să înţeleg că există mecanisme specifice, care permit multe facilităţi dar,
totodată, îţi permit automatizarea muncii într-o măsură foarte mare.
Având în vedere că aici mi-am propus alte obiective, mă voi opri aici, considerând că v-
am oferit o imagine bună asupra a ce înseamnă a îţi construi succesul pas cu pas.
Mă veţi întreba şi e normal să fie aşa:
Care a fost influenţa aptitudinilor native în obţinerea rezultatelor?

Răspunsul, este unul singur: COVÂRŞITOARE!

Ca să aveţi un termen de comparaţie, tot ceea ce am realizat eu bun şi foarte bun, am


realizat în perioada ianuarie 2007 – iulie 2009 (acum când scriu aceste rânduri, este 20 iulie
2009...).
Un calcul simplu, ne arată următoarele valori: ianuarie 2007 – iulie 2009 = 31 luni;
M-am născut în iunie 1959, deci = 601 luni de viaţă.
Ce am realizat bun, ce mi-a adus multă bucurie, am realizat în 5,18% din timpul pe
care l-am avut la dispoziţie.
Alt calcul aritmetic simplu.
Dacă elimin 50% din viaţă, adică primii 25 de ani, când trebuia să să fiu susţinut de
familie penrtru a putea să mă instruiesc, cu scopul de a şti să îmi folosesc la maximum
aptitudinile native şi astfel să produc valoare, mai rămân 25 de ani.
Dacă în toţi aceşti 25 de ani aş fi produs valoare la acelaşi randament la care am
priodus între 2007 şi 2009, atunci, aş fi avut cel puţin de 5 ori mai multe realizări decât
am acum: O carte scrisă şi publicată, un album audio compus, interpretat şi publicat, o carte
scrisă şi care urmează a fi publicată, alte 5 (cinci) volume în lucru, 7 (şapte) situri web ale
mele, 7 videoclipuri şi spoturi publicitare difuzate, înmulţite cu 5 (cinci!), conduic la

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 47 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 48 din 82

următoarele rezultate:
— 5 cărţi publicate;
— 5 cărţi în curs de publicare;
— 5 albume audio compuse şi publicate;
— 25 cărţi în lucru;
— 49 de situri web;
— 49 de videoclipuri.

Ce credeţi, cu un astfel de portofoliu de valori, se poate trăi din drepturile de autor?


Da, vă asigur. Cu câte puţin de la fiecare, atunci când valorile se adună pas cu pas,
valoarea care rezultă, devine suficientă.
Dar o carte odată scrisă, va fi cumpărată şi citită şi de generaţiile următoare.
Una din cărţile pe care o iubesc foarte mult şi pe care am dat în aparenţă foarte mulţi
bani, este cartea lui Richard Bach, „Îndrumar pentru mesia”.

Pentru mine, această cărţulie mititică, valorează foarte mult, chiar dacă autorul ei a
scris-o acum câteva decenii. M-am bucurat când am găsit-o şi am cumpărat-o, pentru că eram
sigur că dincolo de preţul piperat, aveam să obţin ceea ce aveam nevoie.

Rezumat:
Veniturile pasive, sunt o sursă de bani foarte importantă.
Veniturile pasive, sunt de fapt acea VALOARE care înglobează visele, aptitudinile native
şi munca noastră şi care este durabilă. Sau, dacă preferaţi termenul, este căutată. Prin
urmare, VALOAREA pe care o producem, punând la muncă aptitudinile noastre native şi
celelalte resurse de care dispunem în mod nativ.
Am dat un exemplu mai larg de valori generatoare de venituri pasive pe care îl voi
repeta, pentru a fi uşor de memorat:
O carte scrisă fie în formă tipărită, fie, mai nou şi mult mai răspândite acum,
cărţile în format electronic, un brevet de inovaţie, un brevet de invenţie, o
compoziţie muzicală, un sit web, o pictură, o sculptură, un lucru de mână, toate sunt
VALORI.
Valorile care produc valori adică, acele calori care vă aduc bani de exemplu, mult
timp după ce au fost puse în circulaţie, se numesc valori generatoare de venituri pasive.
„Pasive” semnifică aici faptul că aţi muncit o singură dată, apoi le-aţi pus în
circulaţie şi ele vă aduc un venit oarecare, fără ca dumneavoastră să mai faceţi acelaşi efort ca
la început sau, uneori, fără nici un efort.
Prin contrast, un muncitor care lucrează în construcţii spre exemplu şi al cărui produs
este o construcţie, va lua banii pe care s-a înţeles să îi primească pentru lucrare de la cel
pentru care construieşte, o singură dată, la finalizarea şi predarea construcţiei.
Astfel, va trebui să muncească foarte mulţi ani şi să înveţe să economisească din acel
venit, pentru a putea avea o rezervă mai târziu, când capacitatea sa de muncă se va reduce şi
îi va fi foarte greu sau imposibil să mai angajeze acel fel de lucrări.
Orice lucru, orice muncă în care am pus talent, idei, inspiraţie, muncă,
ingeniozitate, produce rezultate valoroase.
Ceea ce mai rămâne de făcut după ce am realizat valoarea, este fie să găsim pe cineva
special înzestrat care să se ocupe de punerea în circulaţie (vânzare, cum se spune), fie să
învăţăm noi înşine să facem aceasta.
Dar, despre punerea în circulaţie a valorilor, mai pe larg, cu altă ocazie.
În capitolul următor, vă vom vorbi despre ce înseamnă să porneşti de la zero.

Ce înseamnă să porneşti de la zero


Credeţi că ştiţi ce înseamnă să porneşti de la zero în viaţă?

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 48 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 49 din 82

Poate că ştiţi, dar eu unul, am descoperit că mai am multe de învăţat, despre „a o


porni de la zero” în viaţă. Am auzit multe scenarii de la foarte mulţi oameni. Covârşitoarea
majoritate a acestora, confundă „a o lua de la zero” cu „a o lua de la capăt”.
Eu însumi când am fost întrebat „Ce ai face dacă ar trebui să o iei de la zero”, am fost
tentat să răspund „aş lua-o de la zero”. Într-o străfulgerare de luciditate însă, m-am oprit şi
am întrebat:
— Ce înţelegi prin „a o lua de la zero”?
— Păi, dacă ai rămâne fără servici şi fără casă!
Ce imagine bizară au oamenii despre „zero”!?!
Ce înseamnă aşadar „zero”?
Zero, este o valoare de referinţă a fiecăruia dintre noi şi ne este proprie.
Valoarea reală a acestui „zero” adică a Punctului de minim, a celui mai scăzut punct
de la care poate concepe un om să înceapă viaţa.

Aşadar, pentru dumneavoastră, ce înseamnă zero?


În funcţie de felul în care va defini fiecare om acest punct de zero, putem să ne dăm
seama dacă este un om de succes, dacă este un învingător, dacă are vreo şansă în viaţă
pentru a deveni om de succes, sau dacă a ales să fie toată viaţa un sclav al propriilor sale
neputinţe şi un înfrânt.
Această lecţie de viaţă, a fost una din cele mai scump plătite de mine! M-a costat 21
(douăzeci şi unu de ani!!!) învăţarea ei şi era să îmi pierd viaţa.

Am să vă dau câteva exemple ca să vă ajut să înţelegeţi ce înseamnă Punctul ZERO,


sau Punctul de minim al fiecăruia.

1. Ce şanse are în viaţă, un copil care se naşte într-o râpă şi căruia îi mor ambii
părinţi încă de la naştere?
Vreţi un scenariu? Simplu! Doi tineri pleacă la munte. EA, este însărcinată în ultima
lună. Mai are câteva zile să nască. Se petrece un accident. Ambii cad într-o râpă şi mor.
Întâi tatăl, apoi mama, care mai rezistă după accident până la naşterea copilului.
2. Ce şanse are în viaţă un copil căruia îi moare tatăl în primul an de viaţă?
3. Ce şanse are în viaţă un copil căruia îi moare mama la naştere?
4. Ce şanse are în viaţă un copil care rămâne fără unul din părinţi, ca urmare a
unui divorţ?
Putem să continuăm aşa cu multe alte exemple. Aţi înţeles acum ce înseamnă Punctul
Zero de început în viaţă?
Toţi aceşti copii au aceleaşi şanse de a supravieţui?
Cred că este evident acum ce am vrut să spun.
Hai să schimbăm acum perspectiva.
Ce fel de om este cel al cărui punct de zero se situează de la pierderea serviciului şi
a casei încolo?
Un astfel de om, poate fi numit un învingător? Un om pentru care viaţa începe doar
dacă cineva îi oferă aproape totul pe tavă?
Hai să vedem ce are în realitate un astfel de om, care consideră punctul zero (adică
a avea nimic!), a fi fără casă şi fără serviciu.
Am să folosesc un tabel, pentru că lista e mai lungă decât credeţi!

Punctul Zero în viaţă – Exemplu comparativ


“Fără casă şi servici” “Născut în râpă, părinţii decedaţi”
1 Are vârsta între 19 şi 25 ani, 1 Cu o şansă extraordinară oferită de
minimum. Altfel, cum ar fi putut situa Univers, ar putea supravieţui, dacă
punctul zero la nivelul „fără casă şi este găsit la vreme şi preluat de către o
servici”? Mult mai probabil însă, are instituţie de ocrotire a orfanilor. Altfel, cel
undeva între 40 şi 45 de ani, pentru că mult câteva zile.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 49 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 50 din 82

are deja o casă aranjată cu tot ce trebuie,


cumpărată probabil cu ajutorul părinţilor
şi cu credite bancare. Altfel, de ce s-ar
teme că rămâne fără casă?
Are educaţia pe care şi-a dorit-o şi a fost Ce educaţie poţi spera să ai la câteva
capabil să o preţuiască. Adică, cel puţin zile, cât e şansa de supravieţuire fără
2 studii medii şi o specializare 2 vreo minune?
postliceală, altfel, de ce s-ar teme că
rămâne fără servici?
Are o sănătate de invidiat, altfel, ar fi Oricât de sănătos s-ar fi născut. Într-un
pus pe listă şi sănătatea. Valoarea vârf de munte, fără apă şi mâncare încă
3 3
sănătăţii, o aflăm abia după ce o pierdem de la naştere, şansele ca ea să se
şi luptăm cu boala pentru a o recâştiga. degradeze galopant, sunt maxime.
4 Are experienţa de viaţă pe care a reuşit 4 Ce experienţă de viaţă poţi acumula în
să o acumuleze în anii de la naştere şi câteva zile de existenţă?
până la vârsta actuală.
Are un statut social recunoscut de Ce statut social poţi avea în vârful
către societate, prin postul pe care îl muntelui, la o zi sau două după naştere
5 5
ocupă la serviciul pe care îl are. şi la cel mult două săptămâni, într-un caz
fericit?
6 În ţara de origine, este pace, altfel, 6 Şi dacă cei doi tineri, au murit fugind de
pacea ar fi fost ceea ce şi-ar fi dorit în linia frontului unui conflict armat?
primul rând!
Se află undeva pe Pământ, altfel, dacă ar Aici, şansele sunt egale! Tot pe Pământ
fi fost într-o navă spaţială, s-ar fi referit se află şi piciul în cauză! Doar că el este
7 la nava spaţială ca locuinţă şi la riscul 7 afară, pe pământul gol, sau pe o stâncă,
unui accident urmat de o depresurizare într-o râpă...
bruscă şi moarte prin decompresie.

Cred că ajunge ceea ce am spus pentru a putea să înţelegeţi că Punctul Zero, este
foarte diferit de la situaţie la situaţie şi că pot exista diferenţe enorme!.

Vreţi să ştiţi ce înseamnă un adevărat învingător? Un Punct zero, foarte foarte


coborât!
Iată şi un exemplu care vă va lămuri.
Tuturor ne-a plăcut un personaj de film: RAMBO.
Succesul personajului întruchipat de Silvester Stallone, avea exact această cauză:
Rambo, era, este un învingător! A demonstrat că Punctul său Zero, se rezuma la a se
avea pe el însuşi şi experienţa de viaţă. Asta era tot ce avea Rambo! Pe el însuşi!
Restul, obţinea combinând în mod creativ resursele acumulate în interiorul său:
aptitudinile sale native şi dobândite!

Aşadar, ce înseamnă să începi de la zero?

O să discutăm un caz mai uşor de întâlnit. Oamenii ca Rambo, sunt totuşi rezultatul
unei educaţii care poate dura nişte ani şi care înseamnă nişte cheltuieli destul de mari...
Vom lua în discuţie un(o) tânăr(ă) absolvent(ă) de liceu, de 19 ani.
Să începi de la zero la această vârstă, înseamnă să afli care îţi sunt aptitudinile native,
abia de acum încolo. Înseamnă fii orfan sau să ai părinţi foarte modeşti ca posibilităţi, astfel
încât, să fie nevoie să munceşti imediat după absolvirea liceului. Înseamnă să te ai doar pe
tine şi hainele de pe tine şi să fii bolnav de o boală considerată incurabilă. Atât!
Dacă un astfel de tânăr răzbeşte în viaţă şi devine om de succes, atunci merită să

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 50 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 51 din 82

învăţăm cu toţii de la un astfel de om!


AVEM CE, INCLUSIV EU ŞI MONICA!

Acest capitol, l-am introdus cu un scop bine precizat!


În volumul „Casa şi Familia”, am discutat despre resurse şi am enumerat acolo o
serie de resurse. Am completat acum acest tablou al resurselor, dintr-o cu totul altă
perspectivă, pentru că mulţi oameni se plâng de tot felul de lipsuri, deşi au mai mult decât le
trebuie pentru un trai decent.
A fi sărac cu adevărat, înseamnă a avea enorm de multe resurse de tot felul, fără de
care, supravieţuirea ta ar fi imposibilă.
Oamenii cu adevărat bogaţi, au bogăţia înăuntrul lor şi o pot scoate oricând la
Lumină, folosindu-se de orice au la îndemână, asemeni lui Rambo!
Pentru cei care se miră că noi doi am venit în Grecia renunţând la o mulţime de
avantaje, pe care le puteam avea sau le aveam, iată motivul alegerii noastre: Am vrut să
aflăm cât de bogaţi sau cât de săraci suntem şi de asemeni, ce trebuie să facem pentru
a deveni şi mai bogaţi decât eram la plecarea din România!
Până acum, în doar două luni şi jumătate de şedere în Grecia, ne-am îmbogăţit cu o
carte scrisă împreună: Volumul „Casa şi Familia”.
Mai sunt în lucru încă cinci volume, în diferite stadii. Până anul viitor la sfârşit, vor fi cu
siguranţă gata, dacă totul merge înainte, aşa cum am plănuit. Iar dacă vor merge mai bine
decât atât, vor fi şi mai multe!
Iată un pasaj din volumul „Casa şi Familia”, pasajul în care spuneam...

„Ce înseamnă altfel, pentru noi?


Altfel, înseamnă a păstra experienţa câştigată şi a renunţa la tot ceea ce este
balast. Amintiri cenuşii, mod de gândire învechit, prejudecăţi, idei fixe şi câte altele, care
complică
inutil existenţa.
Altfel, înseamnă să credem că avem puterea şi tot ce e necesar pentru a porni
viaţa de la capăt şi a reuşi!”

Cum începem să facem bani


În capitolul precedent, am prezentat cu un scop precis, ce înseamnă să porneşti în
viaţă, de la diferite situaţii concrete. Cu alte cuvinte, de la diferite nivele de înzestrare.
E o mare diferenţă, aşa cum am arătat, între un tânăr orfan şi unul care are alături de
el părinţii, cultura şi educaţia acestora, experienţa lor de viaţă, realizările lor. Sunt avantaje
incontestabile, care s-au răsfrânt şi asupra educaţiei sale, a condiţiilor de start în cursa vieţii.
În primul rând, ceea ce constituie un avantaj covârşitor atunci când ai Familia alături,
este accesul la educaţie, la instruire şi la experienţa acestora. Indiferent cum ar fi această
experienţă, ea este o experienţă de viaţă.
O experienţă de viaţă, înseamnă în primul rând, multe decizii luate şi de aici,
posibilitatea de a învăţa practic foarte devreme, mecanismul luării deciziilor, cum poate fi
intuită direcţia corectă de mers şi prin urmare, decizia cea mai favorabilă.
Este adevărat, este nevoie de ceva muncă, să studiezi cu atenţie acele situaţii de viaţă
prin care a trecut familia, să analizezi deciziile şi să cântăreşti consecinţele determinate de
luarea lor. Dacă însă vom fi constrânşi să luăm aceleaşi decizii care puteau fi evitate prin
analizarea celor luate în situaţii similare de părinţi, atunci timpul consumat, ne va împiedica să
facem altceva. Este o modalitate de a bate pasul pe loc, pe care am întâlnit-o de zeci de mii de
ori de-a lungul vieţii, de aceea am vrut să atenţionez asupra acestui aspect: experienţa de
viaţă a membrilor familiei. Altfel spus, tradiţia sau, predania.
Este evident faptul că această experienţă poate fi de folos în măsură mai mare sau mai

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 51 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 52 din 82

mică, dar măsura în care o experienţă este folositoare, depinde enorm de cel aflat în situaţia
de a decide, de cât de informat este şi de cât de mult apreciază valoarea timpului.
Atunci când eşti conştient că evitând nişte greşeli făcute de alţii câştigi timp, deja te afli
cu un pas înaintea multora. Iar a învăţa din experienţa altora, înseamnă a economisi enorm de
mult Timp!
Am spus şi repet:
Este mult mai bine să copiezi un succes, decât să inventezi eşecuri autentice!

Aşadar, cum începem să facem bani?


Există două modalităţi fundamental diferite de a face bani:
A îţi vinde timpul şi
A îţi vinde valoarea.

Vom discuta pe scurt ce înseamnă fiecare dintre ele şi de ce e mai bine într-un fel decât
în celălalt.

A îţi vinde timpul.


Toţi începem, cu foarte mici excepţii, prin a ne vinde timpul.
Atunci când te angajezi, practic îţi vinzi timpul. O parte din existenţa ta, acele opt sau
mai multe ore (şi deplasarea la şi de la servici înseamnă timp!!), o vinzi angajatorului.
De ce trebuie să facem asta?
A face bani, aşa cum am spus până aici, de fapt, înseamnă obligatoriu, parcurgerea
următoarelor etape:
Evaluarea cererii şi ofertei (studiu de piaţă);
Decizia privind valoarea care este necesară pe piaţă, are şansele cele mai bune
de a fi pusă în circulaţie = vândută şi care poate fi realizată, cu resursele disponibile;
Crearea condiţiilor necesare pentru producerea valorii respective (vizualizarea
şi planificarea);
Producerea de valoare (acţiunea);
Punerea în circulaţie a valorii produse (acţiunea);
Evaluarea întregului ciclu şi a eficienţei procesului (evaluarea);
Aplicarea corecţiilor necesare (corecţiile);
Asigurarea condiţiilor necesare reluării ciclului (corecţiile);
Reluarea ciclului.

Foarte mulţi dintre cei care participă la circuitul valorilor, îşi vând timpul, pentru că tot
ce ştiu să facă, este o activitate oarecare.
Câţi dintre cei care muncesc în calitate de salariat spre exemplu, ştiu că mecanismul
producerii şi valorificării a orice, este format din etapele enumerate mai sus? Eu am avut
nevoie de 15 ani de antreprenoriat, să înţeleg ce înseamnă aceste etape, dar mai ales, faptul
că este imposibilă evitarea sau sărirea oricăreia dintre ele!

Acum, dacă reflectăm serios, ce şanse ai ca la 19 ani, sau la 24, după absolvirea unei
facultăţi să zicem, să stăpâneşti de unul singur toate aceste etape, suficient de bine?
Este foarte greu de presupus aşa ceva. De altfel, viaţa demonstrează că a avea succes
foarte tânăr fiind, constituie excepţii. Ca orice excepţii, sunt cazuri foarte rare.
Pentru a acumula experienţa necesară producerii şi punerii în circulaţie a
valorilor în regim independent, adică, a fi antreprenor, e nevoie de o perioadă lungă
de formare.
Este necesar să pornim de la momentul asimilării informaţiei, adică învăţătură,
apoi să punem în practică ceea ce am învăţat şi asta, pentru fiecare din etapele
arătate.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 52 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 53 din 82

Acest proces este foarte îndelungat atunci când trebuie să faci totul singur şi, singura
modalitate de a învăţa mai repede, este angajarea în cadrul unei firme cu capital privat.
De ce capital privat?
Aici, este o dezbatere enorm de lungă de făcut şi prefer să trec mai repede peste ea. Ca
idee generală, ştim cu toţii care este calitatea serviciilor pe care le prestează instituţiile de
stat: asistenţă medicală, învăţământ şi toate celelalte.
Ca să închei divagaţiile pe tema acestor servicii şi a calităţii lor, toată lumea se plânge
de calitatea slabă a acestor servicii, inclusiv instituţiile în sine, cu excepţia acelor salariaţi ai
acestor instituţii, care au salarii foarte mari! Aceştia caută justificări!
O dovadă?
Circul pe care Ministerul Educaţiei îl face privitor la rezultatele slabe pe plan naţional, la
examenele de capacitate şi bacalaureat. Aceste rezultate, sunt cea mai clară dovadă a calităţii
execrabile a învăţământului românesc!
Este stupid să reproşăm copiilor noştri rezultatele slabe. Ei merg la şcoală pentru a
învăţa şi ar face-o cu siguranţă, dacă cei plătiţi să îi înveţe ar avea competenţa necesară.
Din păcate însă, nivelul general al competenţei, se rezumă la semnarea statului de plată şi
pretinderea de „atenţii” şi „ore de pregătire” de la elevi. Ore de pregătire în particular, pe
bani grei!

În firmele cu capital privat însă, banii vin de la client!


Dacă clientul este nemulţumit, ai pierdut şi banii şi clientul şi ai şi nume prost, aşa că,
în scurt timp ieşi din afaceri, fără menajamente! Aici, calitatea este obligatorie şi încălcarea
condiţiilor de calitate, se plăteşte scump!
Ca fapt divers, de câte greve aţi auzit la firmele cu capital privat? Tot salariaţii statului
fac şi grevele. Aici, calitatea proastă se impune cu legea. Aţi reclamat vreodată un primar care
lucrează prost, care a uitat ce a promis în campania electorală? Sau un ministru? Sau un
profesor? Puteţi spune „pe ăsta refuz să îl plătesc pentru că face treabă proastă”? Dacă
credeţi că da, spuneţi-mi şi mie cum, că eu aş refuza să plătesc vreo câteva milioane de
salariaţi care ard gazul de pomană prin tot felul de instituţii ale statului, pe bani foarte
mulţi!
Pe mine, ca antreprenor, clientul mă poate oricând refuza la plată, dacă este
nemulţumit de ceea am făcut.
Pe de altă parte, deşi viaţa de antreprenor e grea, ai răspunderi mari, este calea cea
mai normală de a îţi câştiga existenţa.
De ce?
Pentru că e normal să faci lucru bun, de calitate, e nornal ca acestă calitate să o
stabilească clientul, pentru că el este acela care are nevoie de valoarea pe care o produc
eu.
E normal să am libertatea de a crea un produs nou, de a îmbunătăţi continuu un
serviciu sau un produs existent. Atunci când clientul meu e mulţumit, am garanţia că am făcut
ceea ce trebuie, că am ajutat într-adevăr, că am fost folositor şi că am rezolvat o nevoie.
Am încheiat subiectul!

Revenim acum la primii paşi.


Am explicat un pic mai sus cum se fac primii bani. Ne vindem timpul.
Asta practic înseamnă că o parte din viaţa noastră, facem ceva ce ni se cere să facem,
la un nivel de competenţă mai scăzut decât aptitudinile noastre, în scopul de a căpăta
experienţă, a ne descoperi aptitudinile cele mai dezvoltate şi a le pune în mişcare. Altfel spus,
a ne dezvolta prin practică aceste aptitudini.
Dacă suntem consecvenţi şi ne dezvoltăm aptitudinile, atunci eficienţa cu care lucrăm
creşte şi putem avea acces la un salariu mai mare.
Atunci când veniturile ne permit, e important să investim în noi înşine.
Dar, despre asta, ceva mai încolo.

Ca rezumat, primii bani, îi facem prin vânzarea timpului nostru.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 53 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 54 din 82

Cât de mult timp putem vinde?


Aici, este o capcană în care cad enorm de mulţi. Ajung din cauza nevoilor, sau mai des
a unor obiceiuri proaste, să devină sclavii acelui loc de muncă. Îşi vând din ce în ce mai mult
din timp, pentru din ce în ce mai mulţi bani. Uită că adevăruri esenţiale, cum este acela că ziua
are 24 de ore pentru toată lumea, că a munci zilnic 16 ore sau mai mult, înseamnă a neglija
alte nevoi, cum sunt ordinea, curăţenia, somnul şi mâncarea. Înseamnă uzura prematură
organismului şi de aici boli şi necazuri; că organismul, Fiinţa din el, mai are şi alte nevoi,
cum ar fi odihnă, instruire, frumos, relaxare, refacerea capacităţii de muncă şi încă multe
altele!
Aşa se ajunge la starea de „automat uman” sau, „pilot automat”, cum spuneam mai
devreme...
Merită oare să ne ratăm existenţa într-un astfel de crec vicios?

A îţi vinde valoarea.


DA!
A îţi vinde valoarea! Aceasta este Calea Succesului!
Dar, pentru asta, este nevoie înainte să ştii care îţi sunt aptitudinile native, apoi să
investeşti în tine pentru a le cultiva, apoi să produci valoare şi în final, să o introduci în
circuituil valorilor.
Adică, înseamnă să cunoşti atât teoretic cât şi practic etapele de care vorbeam la
începutul capitolului.
Calea cea mai bună este a îţi vinde valoarea, pentru că, valoarea proprie poată fi
ridicată în timp, în vreme ce timpul disponibil, este şi rămâne acelaşi pentru toţi, adică 24 de
ore pe zi!
Cu cât valoarea pe care o avem este mai mare, cu atât vom câştiga mai mulţi bani!
Da, acesta este secretul succesului!
Ştiu că am dezamăgit pe foarte mulţi, care îşi doresc să rostească o formulă magică şi
să înceapă să curgă valuri de bani.
Ce înseamnă totuşi a îţi vinde valoarea?

Este o mare deosebire între un fierar betonist, care îşi vinde timpul pentru a trăi, şi
un arhitect, care îşi vinde valoarea.
În vreme ce fierarul betonist va putea să îşi vândă timpul, o perioadă de ani
determinată de viteza cu care se mişcă, starea de sănătate şi precizia cu care execută
sarcinile, arhitectul, poate sta liniştit şi în pat, la calculator şi astfel poate concepe proiecte, pe
care să le vândă.
Fierarul-betonist, e supus intemperiilor, efortului fizic excesiv şi de aici uzurii fizice şi a
reducerii rapide a capacităţii de muncă. Poate munci un fierar-betonist la 60 de ani fel cum
muncea la 20?
Un arhitect va munci mai bine la 60 ca la 20, mai bine la 70 decât la 60!
De ce? Pentru că acumulează experienţă şi îşi dezvoltă aptitudinile în procesul
creaţiei inteligente!
Arhitectul îşi vinde valoarea, fierar-betonistul, îşi vinde timpul.
Acest adevăr fundamental, este aplicabil la orice meserie, la orice ocupaţie. Cu cât
cantitatea de timp investit în ridicarea pregătirii profesionale este mai mare, cu atât creşte
competenţa şi, pe cale de consecinţă, valoarea pe care o putem produce şi pune în circulaţie.
În paranteză fiind spus, e foarte posibil ca un arhitect tânăr să poată înlocui un fierar-
betonist, după o săptămână de practică. Poate fi înlocuit arhitectul de un fierar-betonist după
acelaşi timp? Un zugrav? Un faianţar-mozaicar? Da, e posibil, dar e nevoie de nişte ani investiţi
în perfecţionarea profesională şi de hotărârea de a face acest pas!

Am vorbit mai devreme despre veniturile pasive. Am afirmat că este cea mai
valoroasă modalitate de a obţine venituri. Modalitatea concretă prin care se face, este exact
aceasta: ridicarea valorii personale, producerea de valori mari, a căror valoare intrinsecă, se

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 54 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 55 din 82

degradează mai lent, astfel încât, ele pot fi revândute un timp îndelungat.
Produsul muncii fizice, este o valoare uşor perrisabilă, în vreme ce produsul inteligenţei
creatoare, este o valoare de lungă durată.
Exemple?
Michelangelo, Da Vinci, Benvenuto Cellini, Edison, Einstein, Ţiolkovski, Andrei Rubliov,
P. I. Ceaikovski, Dostoievski, Tolstoi, Isaac Asimov, Herbert Franke, Mihai Eminescu, George
Enescu, Ciprian Porumbescu, Ludwig van Beethoven, Antoine de Saint-Exupery, Charles
Baudelaire, Toulouse-Lautrec, Henry Poincare, Renee Descartes, Paolo Coelho, Ernest
Hemingway, Jack london,... Lista este uriaşă!
Un proiect arhitectonic, este o astfel de valoare, producătoare de venit pasiv.
Arhitectul, va munci o singură dată la realizarea unui proiect de vilă de exemplu, dar
poate vinde acelaşi proiect, mai multor persoane interesate!
Prin contrast, fierarul-betonist, poate să îşi vândă timpul o singură dată, pentru că
timpul odată scurs, s-a dus, în vreme ce, arhitectul îşi vinde practic acelaşi timp investit în
proiect, de mai multe ori!
Acum, cred că mecanismul prin care se realizează veniturile pasive, este mai clar.

Valoarea de întrebuinţare
Am discutat despre mai multe aspecte ale Valorii, ale Timpului, ale Muncii. A venit
vremea să disecăm puţin mai mult, un aspect pe care toţi îl cunoaştem undeva în străfundurile
noastre, dar pe care practica demonstrează că îl folosim în mod conştient extrem de puţin.
Din acest motiv, am considerat că trebuie să scriu despre Valoarea de întrebuinţare.
Am să pornesc de acolo de unde mi-a dat mie bătaie de cap conceptul „Valoare de
întrebuinţare”.
În general un produs sau un serviciu, are o valoare intrinsecă oarecare şi o Valoare
de întrebuinţare, care poate fi extrem de diferită, de la caz la caz.
Valoarea intrinsecă, este dată de mai multe elemente, cum ar fi consumul de resurse
(materiale, bani, timp, aptitudini) şi aportul exterior de resurse, înţelegând prin asta, efortul
global pe care îl depun alţii pentru introducerea în Circuitul Valorilor şi Valorificarea propriu-
zisă.
Valoarea de întrebuinţare, este subiectivă, variază de la situaţie la situaţie şi este
dată de un singur factor esenţial: OMUL şi NEVOILE SALE.
Hai să luăm un exemplu.
Valoarea unei farfurii cu cartofi prăjiţi, este dată de valoarea cartofilor, a ingredientelor
auxiliare necesare preparării (ulei, sare, piper, alte mirodenii), a cheltuielilor legate de
accesoriile necesare preparării şi servirii (aragaz sau fritteuse, masă, scaune, farfurii, tacâmuri,
etc.) şi de valoarea timpului necesar preparării acestora. Să spunem că toate acestea
înseamnă o valoare echivalentă de 1 euro pentru 1 kg de cartofi prăjiţi.
Pentru a valorifica acest produs, va trebui să căutăm un client căruia îi plac cartofii
prăjiţi. Asta, însemnând garantarea vânzării, pentru că spre exemplu, există persoane cărora
le displac cartofii prăjiţi, caz în care, oricât de mică ar fi suma pretinsă, ei vor refuza să
cumpere acest aliment. Dacă ne aflăm într-o zonă unde prin tradiţie se consideră cartofii prăjiţi
un aliment lipsit de valoare iar consumul de cartofi prăjiţi este doar accidental, atunci o afacere
bazată pe vânzarea cartofilor prăjiţi, e din start sortită eşecului.
Şi acum, o întrebare cheie: Sunt oare de vină cartofii prăjiţi?
Alta este cauza. Cauza, este exact Valoarea de întrebuinţare.

Ca să exprim altfel ideea, Valoarea de întrebuinţare, este subiectivă, adică este


diferită de la om la om şi depinde de poziţia pe care prosusul sau serviciul în cauză o ocupă în
lista nevoilor sale şi de prioritatea pe care i-o acordă în acea listă. Cu alte cuvinte, cât de
fiolositor îi este produsul sau serviciul şi pentru cât timp.
Hai să exemplific puţin.
Ce valoare poate avea pentru un orb o carte tipărită? Dar o carte tipărită în tehnologia
Braille, pentru un văzător? Ce valoare poate avea pentru un surdo-mut o înregistrare audio?

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 55 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 56 din 82

Dar pentru un om cu auzul şi vorbirea normale, filmul unui interviu sau al unei convorbiri între
surdo-muţi? Chiar dacă surdo-muţii discută despre Elixirul Vieţii Veşnice şi prepararea
acestuia acasă, pentru mine, deşi mă interesează foarte tare tematica, Valoarea de
întrebuinţare, este extrem de scăzută! Şi asta, deoarece, actul comunicării, mă constrânge
să învăţ limbajul semnelor pentru a putea înţelege conţinutul comunicării. Altfel spus, pentru a
participa în acel Circuit al Valorilor. Desigur, dacă mă interesează mai mult decât orice
altceva acest subiect, renunţ la multe altele şi particip la un curs de învăţare a acestui limbaj
de comunicare.
Sau, hai să spunem un excavator. Ce valoare de întrebuinţare poate avea
exacavatorul pentru un grădinar sau pentru un actor sau pentru un pictor? Dar pentru un
constructor?
Cred că am reuşit să ilustrez suficient de clar faptul că succesul unui produs, depinde de
cu totul altceva decât „noroc” sau „şansă” sau „valoarea directă”.
Succesul unui produs sau serviciu, la fel şi al unui om, depinde în primul rând de natura
conexiunilor cu alţi oameni şi mai exact, cu oamenii potriviţi, cu oamenii pentru care
prosusul sau serviciul respectiv este foarte important.

Munca în echipă
E o mare diferenţă între a fi singur pe drumul vieţii şi a avea un tovarăş de drum.
Ca să aveţi o imagine a ceea ce înseamnă să fii singur, gândiţi-vă că trebuie să faci
totul singur: Cumpărături, gătit, spălat, călcat, curăţenie, să munceşti undeva pentru a avea
banii necesari la acoperirea nevoilor curente.
Mai e şi un aspect neglijat de mulţi, foarte mulţi. Atunci când ai pe cineva alături, poate
vedea că eşti pe cale să faci o greşeală şi te poate atenţiona, poate discuta cu tine, te poţi
sfătui cu el, îţi poate cel puţin spune o opinie. Uneori, asta atârnă enorm de greu în viaţă!
Patru ochi, văd mai bine ca doi, orice s-ar spune şi, cum zic bătrânii „două capete slabe, fac
unul mai bun!”
Dacă ai ales calea freelancerului, viaţa e şi mai complicată, pentru că serviciul ţi-l
creezi tu, pas cu pas. Tu îţi faci planul anual de încasări, tu alergi după clienţi, tu faci
aprovizionarea, tu faci desfacerea, tu concepi şi tot tu faci campania de marketing, planurile de
management al resurselor, elaborezi strategia, tu execuţi produsele sau prestezi serviciile.
Pentru cine ştie gospodărie, e limpede că tot atâta durează să găteşti pentru unul sau
să găteşti pentru doi. Două farfurii la masă, se spală aproape la fel de repede ca şi una
singură. Cumpărăturile şi celelalte, durează tot atât, se consumă acelaşi timp, doar că e o
diferenţă capitală între felul în care se fac treburile de unul singur şi în doi.
Singur, faci toate treburile în cascadă. Una după alta. În doi, pot fi alternate şi
intercalate. Asta înseamnă mult timp câştigat!!
Mai mult timp pentru cunoaşterea reciprocă, pentru învăţătură, pentru odihnă, pentru
treburile curente, pentru a fi împreună cu cineva cu care să te consulţi, să te simţi bine, să te
bucuri de clipă şi de viaţă şi câte altele!

Am avut nevoie să înfiinţez două firme, să muncesc în cadrul lor 15 ani, ca să înţeleg că
am greşit fundamental atunci când m-am focalizat doar pe a produce şi a presta servicii.
În cursul anului 2007, fiind pus în situaţia de a oferi pe piaţă un produs, cartea pe care
o scrisesem, pentru prima oară, mi-am pus problema de a face o listă cu „ce trebuie făcut”.
Mai făcusem astfel de listuţe, cam ca cele de cumpărături, dar de data aceasta, am
vrut altceva.
De acestă dată, am vrut să îmi rămână undeva paşii făcuţi, să pot să revăd ce am
făcut; am vrut să rămână deciziile luate, condiţiile, modul în care am gândit, argumentele
cântărite.
Am scris şi un jurnal, dar am făcut şi planuri. Mici planuri.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 56 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 57 din 82

Aşa am ajuns să înţeleg una din greşelile findamentale făcute ca manager de firmă:
lipsa planului de afaceri.
Atunci când ai o firmă, primul lucru pe care îl faci, este să pui în aplicare planul de
afaceri!
Când am înţeles asta, am crezut că văd negru! Care plan de afaceri? Aveam prin casă o
astfel de carte, încă de prin 1994. Ce am făcut cu ea? Am citit-o, mi s-a părut groaznic de
complicat să fac ce scria acolo şi am tras concluzia pripită: „Ce îmi trebuie mie plan de afaceri,
ce, împrumut bani din bancă?”.
De unde am tras această concluzie? Dintr-o prostie. Undeva, pe la începutul cărţii, se
spunea că „dacă vreţi să aveţi succes în aprobarea unui credit bancar, atunci aveţi nevoie de
un plan de afaceri bine fundamentat şi bine întocmit.”
Dacă acolo ar fi fost scris cu roşu, cu litere mari
„De planul de afaceri depinde dacă azvârliţi baii pe fereastră
sau aveţi succes!”
...Ei bine, dacă ar fi fost scris, rodeam cartea şi învăţam asta încă din 1995!
Aşa, a trebuit să înfiinţez o a doua firmă, să consum 15 ani în afacedri făcute „după
ureche” pentru a descoperi cum se fac afacerile.
De ce? Cam toată lumea face la fel... Ce să înveţi şi de unde?
Răspunsul, l-am găsit pe Internet, mai târziu, prin 2007... Home Business

O altă mare şi gravă greşeală, a fost aceea de a îmi imagina că pot face totul de unul
singur.
E adevărat, sunt o fire autodidactă, am învăţat calculatoare de unul singur şi încă multe
altele, mai ales de când am avut calculator. Totuşi, atunci când înveţi, consumi timp, iar
nevoile fundamentale, rămân! Ai în continuare nevoie să plăteşti electricitatea, căldura,
mâncarea, hainele, trebuie să faci cumpărături, să găteşti, şi multe altele.
Aici, m-am supraapreciat şi am crezut că mă descurc. E adevărat, pe ansamblu, m-am
descurcat. Dar datorită faptului că eram împrăştiat în multe direcţii, finalizările durau mult.
Într-o bună zi, mi-am dat seama că trebuie să fac ceva simplu, pentru a mă lămuri
unde am nevoie de ajutor. Aşa încât, am făcut organigrama firmei.
Aşa am înţeles că, mă zbăteam să acopăr ceea ce în orice firmă înseamnă un
compartiment funcţional! Eu, un singur om, îmi închipuiam că pot face treaba mai multor
oameni şi să iasă foarte bine!
Pe la începutul anului 2008, m-am decis să angajez personal la firmă. Înţelesesem în
fine, că asta e singura soluţie.
Am găsit multe persoane interesate. Ce credeţi că îi interesa? Să aibă contract de
muncă, să ia bani şi să le meargă vechimea!
Credeţi că m-a întrebat cineva pe ce muncă trebuie să ia banii? Toată lumea a pornit
de la premisa că dacă vine şi stă opt ore, trebuie plătit!
Când le-am spus că îmi este indiferent că lucrează 5 minute sau 20 de ore, că mă
interesează un singur lucru, eficienţa muncii, s-au blocat.
— Cum adică, dacă alerg, alerg degeaba?
— Dacă alergi doar ca să treacă timpul, da, alergi degeaba! Eu banii îi fac din
comenzile executate, livrate şi încasate!
Au fost câteva persoane care s-au încumetat să alerge, chiar vreo două luni. Rezultat?
Zero! Zero comenzi, zero angajamente, zero servicii!
Şi atunci, pentru ce să plătesc? Pentru plimbări de agrement? Pentru incompetenţă? La
salariaţii de la buget, aşa merge treaba. Indiferent ce faci, vine ziua de salariu şi intră banii pe
card. La mine, am comenzi, e mulţumit clientul, îmi plăteşte. Altfel, mă freacă până fac ce vrea
el, sau, mai grav, dacă e foarte nemulţumit, pierd şi munca şi timpul consumat şi banii
cheltuiţi cu materiale şi utilităţi.
Aşa se învaţă cum să produci valoare.

Am prezentat până aici dezavantajele atunci când eşti singur.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 57 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 58 din 82

Avantajele când eşti în doi, cred că sunt evidente acum.


În afaceri, este mult mai important chiar decât în familie, deşi, bazele oricărei afaceri
solide, de lungă durată, tot familia le pune.
De fapt, prima şi cea mai importantă afacere a oricui, este propria viaţă.
Dacă în viaţa personală am reuşit să devin suficient de bun într-un timp scurt şi câştig
suficienţi bani pentru a merge mai departe, a mă dezvolta la o altă scară, atunci trebuie să fac
pasul următor: să creez prima şi cea mai importantă echipă! FAMILIA.
DA, FAMILIA ESTE NUCLEUL SUCCESULUI!
Indiferent de scara la care visaţi să dezvoltaţi un proiect, familia este baza de pornire.
Partenerul de viaţă este singurul care poate să ofere tot ce e mai bun în el, atunci când există
ţeluri comune! Iar Familia, adevărata Familie, înseamnă în primul rând obiective comune
în viaţă, pe termen foarte lung!
Cele mai multe „familii”, astăzi se întemeiază având două obiective: Sexul şi distracţia.
Altfel spus, consumul de valori. Când cuplului îi apare evident faptul că sexul şi distracţia
înseamnă bani cheltuiţi, că mai trebuie şi multe altele pe lângă sex şi distracţie, „căruţa”
începe să scârţăie din toate încheieturile şi în scurt timp, se ajunge la divorţ. Totuşi, ca să
consumi, trebuie să ai de unde, să ai ce. Adică să produci ceva de valoare.
Singurele familii pe care le cunosc şi au rezistat, au succes, au drept ţel în
viaţă să producă valoare.
Consumul, este ceva secundar.
Munca în echipă deci, înseamnă punerea în comun de resurse, în vederea creării de
valori mai mari decât ceea ce poate produce fiecare în parte, astfel încât, durata ajungerii la
independenţă financiară, să fie scurtată la maximum.
La început, e greu, e adevărat. Fiecare trebuie să se cunoasdcă pe sine foarte bine, apoi
să înveţe să îl cunoască pe celălalt, să îi descopere calităţile mai puţin dezvoltate, să studieze
care merită dezvoltate, cum se completează reciproc şi apoi, să îşi ajusteze planurile de lungă
durată, funcţie de ceea ce este posibil în fiecare moment.
Este exact ceea ce facem noi doi, eu şi Monica, acum, în Grecia.
Căutăm soluţiile cele mai bune de a face bani pentru a reduce cât mai mult perioada
demarajului şi a nevoii de a ne vinde timpul.
În timp ce Monica munceşte fizic mai mult, eu scriu. Când se iveşte posibilitatea de a
îmi vinde timpul, o fac şi pe aceasta, pentru a uşura-o pe Monica. Scriind însă, produc un
produs care poate fi vândut de mai multe ori, deşi îmi ia timp o singură dată. Restul resurselor
înglobate în produsul „carte”, sunt experienţa de viaţă, aptitudinile native şi dobândite şi un
minimum de consum, necesar supravieţuirii: locuinţă, haine, încălţăminte, utilităţile.
Faptul că ne completăm, e demonstrat de rezultatele obţinute! Am scris deja trei
volume până la finele anului 2009, două dintre acestea, „Autodezvoltare, Ocultism,
Extrasenzorial” - ISBN 978-973-0-07327-0 şi „Casa şi
Familia” - ISBN 978-973-0-07328-0, sunt deja înregistrate la Biblioteca naţională a
României şi acum când citeşti acest rând, dragul meu partener întru succes, revăd al treilea
volum, adică pe acesta, „Cum să faci bani”.
Viteza cu care muncesc, este mult mai mare decât cea pe care am reuşit să o ating în
perioada când lucram la primul volum.
Da, e adevărat, cu trei volume scrise, e greu să ai existenţa asigurată. Hai însă să
facem un calcul simplu:
Dacă anul acesta termin să zicem şi al patrulea volum, în anul următor, muncind
ordonat, pot scrie încă patru volume. Sau, de exemplu, pot începe traducerea celor deja scrise,
ceea ce înseamnă abordarea pieţei internaţionale. Sau, pot face o combinaţie între cele două
soluţii: Traduc două şi mai scriu încă două. Sau, sau, sau...
Ce vreau să pun în evidenţă este că acum, am mai multe opţiuni. Altfel exprimat,
construiesc mai departe, pe o fundaţie deja existentă: Rezultatele deja obţinute.
După cum vor evolua evenimentele, voi putea decide ce fac mai departe, care sunt
direcţiile secundare în care investesc. Scris? Afaceri online? Muzică? Producţie video? Capacităţi
extrasenzoriale?
Avem amândoi direcţiile clar stabilite, ceea ce trebuie clarificat în practică, este ordinea

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 58 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 59 din 82

în care le abordăm. Cu alte cuvinte, priorităţile.


Aşa cum arătam în capitolul scris de Monica, am folosit şi capacităţile extrasenzoriale
pentru a verifica ce anume direcţie este prioritară.
Dacă rezultatele indică urmarea carierei literare, înseamnă că aici este drumul cel mai
scurt către succesul la o scară mai mare.
După ce vom parcurge etapele planificate, vom reanaliza aceste priorităţi în funcţie de
rezultatele obţinute şi vom lua deciziile potrivite, pentru a scurta la maximum perioada în care
trebuie să ne vindem timpul.
Ceea ce este însă important de reţinut, este că suntem o echipă, că ne vindem doar
jumătate sau mai puţin din timpul pe care îl avem, în vreme ce mare parte din timpul echipei,
îl alocăm dezvoltării şi producerii de valori mai mari, valori care produc venituri pasive.
În acelaşi timp, Monica îşi explorează puţin câte puţin aptitudinile, sunt alături de ea în
această călătorie interioară şi recuperăm şi aici din timpul pierdut pentru că, împrejurările au
fost mai puţin favorabile pentru ea, în privinţa aflării aptitudinilor native şi a dezvoltării lor.
Muncim în echipă şi asta ne place. Rezultatele apar mult mai repede decât dacă am fi
fost singuri şi faptul că putem din nou visa, că avem micile noastre victorii, care se adaugă zi
de zi la reuşita generală, e important. Poate cel mai important!
Aşa cum am mai spus, succesul, se construieşte pas cu pas.
Dacă putea fi mai bine?
Da, am fi avut un start mai bun aici, în Grecia, dacă am fi avut ceva mai mulţi bani cu
noi. Dar asta, e ceva ce ştiam şi fără să fie nevoie să venim aici.
Vă amintiţi ce spuneam la începutul cărţii? Unul din cele trei „secrete”?

„Doar cine poate face bani fără bani, poate face bani cu bani!”

Da, ar fi fost extraordinar dacă Monica şi-ar fi cunoscut zestrea nativă dinainte de a veni
la mine. Ca să aflăm acum care este, în ce constă, care poate fi cel mai repede şi eficient
dezvoltată, costă resurse multe. Adică, vom consuma mult timp. Asta e!
Cum putem rezolva asta?
E un exerciţiu pe care mi l-am propus împreună cu Monica şi vi-l propun şi vouă, celor
care citiţi cartea.
Da, am fost întrebaţi de multă lume cum se face că părem a fi împreună de mulţi ani.
Scriind acest capitol, am aflat răspunsul pe care îl căutăm amândoi de câteva luni bune:
avem amândoi psihologie de învingători!
Aceasta este ceea ce uimeşte lumea! Atâta doar că, oamenii conştientizează greu
diferenţa dinte un om care are mentalitate de învingător şi unul care are mentalitatea
învinsului.
Aşa încât, hai să vorbim puţin în continuare despre asta! E la fel de important ca şi
cunoaşterea aptitudinilor native.

Psihologia învingătorului
Ne naştem pentru a fi învingători!
Am descoperit acest adevăr foarte foarte târziu şi abia datorită publicării primului volum
din această serie.
Atunci când lucram la reformularea fără negaţii a primului volum, am avut primele
sclipiri ale adevărului! Da, atunci când foloseşti negaţiile în gândire şi în vorbire, începi să le
foloseşti şi în practică. Se pare că aici avem de a face cu o lege universală:
Poţi face doar ceea ce gândeşti şi vorbeşti.
Poate că va fi greu să dovedesc asta întregii lumi, dar am deja primele dovezi pentru
mine şi pentru Monica. Nouă, ne sunt suficiente. Pentru cei interesaţi, scriem aceste cărţi.
Pentru restul , rămâne calea mai grea, a „datului cu capul de pragul de sus”.
Din nefericire, am descoperit că milioane de oameni au nevoie de experienţe tragice
pentru a lua în serios şi alte soluţii.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 59 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 60 din 82

Am trecut şi noi doi prin aceste încercări. Am primit de la viaţă lecţii usturătoare, dar,
spre deosebire de cei care s-au resemnat, noi ne-am ridicat de jos şi am continuat să căutăm
soluţii, să ne punem întrebări şi să găsim răspunsuri.
Ce înseamnă de fapt a avea psihologie de învingător?
Există ceva înăuntrul fiecărui om care o ia de la capăt. Acest ceva, îi spune „Acum
eşti mai aproape! Mergi mai departe, sigur vei reuşi!”.
De ce suntem astfel construiţi?
Întrebaţi-l pe Michelangelo Buonarotti de ce îşi cumpăra marmură şi flămânzea, în loc
să îşi cumpere mâncare sau haine?
Întrebaţi-l pe Thomas Alva Edison, de ce îşi cumpăra tot felul de scule, unelte şi
materiale?
Întrebaţi-l pe Albert Einstein de ce stătea îngropat în formule matematice pe care le
pricepeau în afară de el, încă vreo doi-trei din lume?
O să fie greu să primiţi un răspuns, chiar şi în ipoteza că i-aţi putea aduce la un
interviu, pentru o oră!
De ce am scris ani în şir? Pentru că aşa am simţit nevoia.
De ce am visat ani în şir la un pian, la un sintetizator electronic? Pentru că aşa am
simţit nevoia.
Dacă aţi şti cât de mult vreau să găsesc un altfel de răspuns!
Ceea ce ştiu cu certitudine, este că şi cei trei, Michelangelo, Edison şi Einstein, ar da
acelaşi răspuns.

Am discutat înainte despre „punctul zero”.


Cu cât acest „Punct Zero” este mai deplasat spre zestrea interioară, cu atât mai
aproape ne aflăm de starea învingătorului.
Ce vreau să spun cu asta? „Deplasarea către zestrea interioară”?
Am dat exemplul lui Rambo. Pentru a fi capabil de acele performanţe, a fost nevoie de
un antrenor şi un antrenament dur şi de timp. Ceea ce a căpătat Rambo prin antrenament, au
fost dezvoltarea aptitudinilor sale native şi dezvoltarea de noi aptitudini.
Cu alte cuvinte, cu cât încrederea în sine este mai mare, cu atât elementele
exterioare pe care ne bazăm în viaţă, sunt mai puţine.
În exemplul analizat în capitolul „Ce înseamnă să porneşti de la zero”, aveam de a
face cu o personalitate mai îndepărtată de un învingător şi mai apropiată de un învins.
De ce? Deoarece acel om, considera că Viaţa începe abia după ce i-a pus cineva (Viaţa,
părinţii, Dumnezeu) la dispoziţie o casă şi un serviciu. Ori, este evident faptul că a omis cel
puţin câteva adevăruri: Pentru a putea avea un serviciu, ai nevoie de o calificare minimă.
Automat, înseamnă că ai o anumită vârstă minimă. Pentru a avea o casă, trebuie să ţi-o
doreşti şi să ai ce face cu ea. Deci, din nou, o anumită vârstă minimă. Ori, personajul nostru,
ignoră total o perioadă uriaşă din viaţa sa. Adică, jumătate. Ca să fiu foarte explicit:
El se simte răspunzător doar pentru ceea ce face în viaţă după ce i s-a oferit o
casă şi un serviciu.
Pentru tot ceea ce a făcut în restul anilor de viaţă, anii de până la serviciu şi casă, alţii
sunt răspunzători.
Psihologia învingătorilor, este diferită de aceasta. Învingătorul este în permanenţă
convins că el este singurul răspunzător pentru ceea ce se petrece cu el, pentru viaţa
sa şi că oricând are ceva de învăţat despre el însuşi şi Univers. Este convins că cu cât se va
cunoaşte mai bine, cu atât va avea nevoie de mai puţine. Este convins că o poate lua de la
capăt (şi, atenţie, de la capăt, este cu totul altceva decât de la zero!!) de mai multe ori în
viaţă şi de fiecare dată când o face, mai renunţă la o serie de avantaje pe care le avusese
anterior.
Am citit despre mai multe cazuri de oameni de afaceri care au dezvoltat afaceri de sute
de milioane de dolari, apoi le-au vândut şi s-au apucat de ceva cu totul diferit.
Abia acum, scriind această carte, am reuşit să conştientizez de ce:
Pentru acei oameni, ceea ce conta era jocul în sine. Posibilitatea de a îşi descoperi noi
aptitudini, de a îşi dezvolta noi aptitudini şi de a avea succes într-o nouă direcţie. Jocul se

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 60 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 61 din 82

considera încheiat, odată ce se atingea un anumit nivel al succesului, după care, se relua ciclul.
Provocarea consta în înlăturarea limitărilor, a prejudecăţilor, în înţelegerea din ce în ce
mai profundă a ceea ce este Fiinţa umană şi a ce poate face cu ea însăşi.
Pentru mine, a renunţa la chimie în 1984, a fost foarte greu. Am iubit acest domeniu,
dar îi explorasem posibilităţile şi am înţeles că pentru mine, e prea puţin. A ajunge un salariat
oarecare într-o instituţie oarecare, era ceva inacceptabil pentru mine.
Am abordat metalurgia. Era o altă provocare din direcţia tehnicii şi tehnologiei. Am fost
mult mai aproape de un succes mare, răsunător chiar. A avea un brevet de inovaţie, e ceva.
Am renunţat însă şi am acceptat o altă provocare: Echipa. La momentul acela când am decis
asta, făcusem însă deja greşeala de a mă fi căsătorit fără să fi fost pregătit pentru asta. Aşa se
face că, am acceptat un compromis... Am acceptat ca tovarăş de drum un om a cărui
psihologie era aceea a unui învins. Şi ce este mai grav, este că, provenea dintr-o familie de
oameni care se declaraseră învinşi cu mult înainte de vârsta maturităţii.
Deşi am luptat cât am putut cu mine însumi pentru a mă înţelege, pentru a înţelege ce
se petrece cu mine, ce se petrece în jurul meu, iată, a fost necesar să trec prin mai multe
„restartări”, pentru a începe să înţeleg.
A fost nevoie să scriu două cărţi, să public una, etc., ştiţi povestea deja.
A fost de asemenea nevoie să înfiinţez două firme să lucrez ca freelancer (Persoană
Fizică Autorizată) şase ani, pentru a ajunge să descopăr ce îmi lipseşte în acest domeniu al
antreprenoriatului.
Da, este adevărat, am acceptat multe provocări de la viaţă. Aşa am învăţat foarte multe
din cele pe care le ştiu.
Monica, este cam la fel. Poate că a învăţat mai puţin ca mine şi din ce îmi dau seama,
aşa e. Dar şi-a propus să înveţe şi asta face. Învaţă cât poate, din orice. Da, ne mai supărăm
când şi când, dar aici e vorba despre durerea pe care o încerci când îţi dai seama că ai făcut o
greşeală, că ai consumat nişte resurse şi că se putea şi altfel.
De exemplu, dacă aş fi fost ceva mai „zgârcit” în ţară, mai salvam vreo câteva zeci de
euro şi am fi avut mai mulţi bani pentru chirie... Sau, poate salvam verighetele de la vânzare...
Sau, sau... sau... „Dacă viţelul era vacă, dădea lapte”, zice o vorbă veche. Fără discuţie, se
putea şi altfel. Se poate într-un miliard, în miliarde şi miliarde de moduri.
Pentru a deveni învingători, avem miliarde de posibilităţi. Totuşi, e nevoie să alegem cel
puţin una şi să o punem în practică. La următorul pas, vom fi mai bine pregătiţi decât la
primul.
Esenţa acestui capitol, este redată de unul din cele trei secrete de la începutul cărţii:

„Eşuează rapid şi treci mai departe!”

Vă mai amintiţi ce spuneam în cel de-al doilea volum, „Casa şi Familia”?

„Ce înseamnă altfel, pentru noi?


Altfel, înseamnă a păstra experienţa câştigată şi a renunţa la tot ceea ce este
balast. Amintiri cenuşii, mod de gândire învechit, prejudecăţi, idei fixe şi câte altele, care
complică inutil existenţa.
Altfel, înseamnă să credem că avem puterea şi tot ce e necesar pentru a porni
viaţa de la capăt şi a reuşi!”

Aceasta este o posibilă aplicare în practică a celui de-al treilea secret:


„Eşuează rapid şi treci mai departe!”
A fi invingător, este cu totul altceva decât a călca pe cadavre, cum înţeleg cei mai mulţi.
A fi învingător, înseamnă să fii capabil să recunoşti că ai nişte limite, să le înfrunţi şi să le
împingi mai departe. În fiecare zi; în fiecare oră; în fiecare minut, secundă!

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 61 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 62 din 82

Bani albi pentru zile negre


I Rădăcina bunăstării

Aceasta este o vorbă strămoşească şi totodată o învăţătură biblică extrem de


preţioasă. În biblie, suntem învăţaţi cu zeciuiala.
Acolo, e dată o anumită interpretare asupra căreia, am foarte mari rezerve şi de aceea
prefer să evit dezbaterea temei în acest context. Ceea ce vreau să spun este că, am verificat şi
principiul zeciuilelii funcţionează fără greş!
Vreau să subliniez faptul că am spus principiul zeciuielii şi atât.
Felul în care este utilizată această parte din ceea ce producem respectiv cele 10
procente, este obiectul unei discuţii care stârneşte enorm de multe controverse, iar în astfel de
probleme, am descoperit că exclusiv practica, faptele şi cantitatea lor pot aduce lumină.
Ce am făcut noi doi şi am văzut că funcţionează?
Am pus deoparte 10% din venituri şi am căutat să evităm pe orice cale să ne atingem
de acei bani. Uneori am reuşit, alteori, am dat greş. Mai avem de învăţat, dar am înţeles că
atunci când aduni şi ai un scop bine determinat, altfel se petrec evenimentele. Totul merge
mai repede. Conexiunile favorabile apar mai rapid, oportunităţile sunt mai bune şi încă multe
altele.
Atunci când îţi schimbi brusc obiectivele, apar perturbaţii, aşa cum e şi firesc.
Ce înseamnă în fapt aceşti 10%?
A economisi 10% din ceea ce realizezi, indiferent de mărimea sumei de bani, este
dovada capacităţii de a îţi propune un obiectiv şi de a îl atinge. Obiectivul poate fi pe termen
scurt, mediu sau lung, iar ceea ce este important, este să te concentrezi asupra acestuia fără
abatere, până la îndeplinirea sa. Fără ezitări, îndoieli, amânări şi abandonuri.
Revin la secretele de la începutul cărţii:
1. „Perseverenţa este de neînvins!”
2. „Doar cine poate face bani fără bani, poate face bani cu bani!”
3. „Eşuează rapid şi treci mai departe!”

Hai acum să vedem ce înseamnă a le aplica, pentru că doar a vorbi despre acestea, e
prea puţin pentru ceea ce ne-am propus. Iar noi, ne-am propus să facem bani.
Să le luăm pe rând:

1. „Doar cine poate face bani fără bani, poate face bani
cu bani!”
Ne-am propus să facem bani. A face bani, înseamnă cu totul altceva decât a cheltui o
sumă de bani pe care deja o avem în buzunar!
Aici greşesc 95% din cei care pornesc o afacere şi tot aici am greşit şi eu. Monica, a
fost oarecum scutită de greşeala asta, pentru că deocamdată, ea s-a axat mai mult pe
perfecţionarea profesională, ceea ce, de altfel, este extrem de important. A fi foarte bun într-o
meserie, este temelia pe care începe construcţia succesului. A fi excepţional, este deja o
garanţie a succesului!
Am spus înainte, în capitolul „Cum începem să facem bani” că există două metode,
fundamental diferite:
Vânzarea timpului şi,
Vânzarea experienţei.
La începutul drumului în viaţă, putem doar să ne vindem timpul, pentru că experienţa
este redusă şi ea este atât de generală, încât ceea ce putem oferi în schimbul unui salariu, este
foarte modest. Deci, putem doar face primii paşi înainte şi anume, prin vânzarea timpului, să
obţinem primii bani, să punem bazele succesului şi să acumulăm experienţă.
După cum este lesne de observat, la început, facem bani fără bani.
Acum, aţi înţeles ce înseamnă acest secret? DA! Acesta este adevărul adevărat:
Doar cine îşi poate vinde timpul, poate face bani fără bani!

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 62 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 63 din 82

Voi relua acest adevăr fundamental, pentru că, fără el, alergăm după himere:
Doar cine îşi poate vinde timpul, poate face bani fără bani!
E destul de clar? Repetiţia, este mama învăţăturii, aşa că, hai să repetăm:
Doar cine îşi poate vinde timpul, poate face bani fără
bani!
Aşadar, am ajuns la vânzarea timpului.
Ca să îţi poţi vinde timpul, trebuie însă să faci exact ceea ce ţi se cere. Simplul fapt
că te plictiseşti acasă, sau că îţi e foame sau că stai pe drumuri, este şi înseamnă cu totul
altceva decât că are cineva nevoie de tine.
Înseamnă un singur lucru de fapt. Înseamnă că eşti pe un drum total greşit. Înseamnă
că în loc să îţi oferi serviciile, sau timpul, îl iroseşti aşteptând „pică pară mălăiaţă în
gura lui Nătăfleaţă”. Cu alte cuvinte, aştepţi să vină cineva să te întrebe ce ştii să faci, iar tu
să zici „Nimic, dar ştiu să dorm, să mănânc şi să cheltui bani pe orice”.
Bravo, asta da competenţă! De câte secole a fost nevoie să înveţi meseria asta aşa de
sofisticată?!
Un fenomen absolut incredibil pe care l-am întâlnit în cariera mea de manager, este
acela al solicitantului unui loc de muncă, a cărui competenţă este zero, cam peste tot. Dincolo
de incompetenţa generală însă, mai are o mare „calitate” este plin de pretenţii!
E bine să reţineţi că pentru a putea să îţi vinzi timpul, trebuie să fii capabil să faci ceva
care să aducă bani. Orice ar putea însemna asta: să cari saci cu moloz, să împingi cărucioare
cu marfă, să sapi gropi, să duci gunoiul, să speli vase la o tavernă, să duci tava cu cafele la o
cafenea, orice!
Dacă tu îţi închipui despre tine că eşti un geniu, asta e bine pentru mentalitatea ta de
învingător. Dar, dacă îţi închipui că asta e destul să o spui, atunci asta e nesimţire, îngâmfare
şi mitocănie. Pentru aşa ceva, eu unul ca angajator, ca să fiu foarte elegant, pot oferi numai şi
numai un „mai treceţi pe aici, peste vreo 10 – 20 de ani, după ce învăţaţi să faceţi ceva!!”
Indiferent ce credeţi dumneavoastră despre dumneavoastră, mie, trebuie să îmi
dovediţi un singur lucru: că ştiţi să faceţi ceva.
Abia din acest punct înainte, putem discuta dacă am nevoie de timpul dumneavoastră.
Pentru că dacă în timpul dumneavoastră ştiţi să faceţi ceva care mie îmi trebuie, abia atunci
am nevoie de acest timp al dumneavoastră. Altfel, sunteţi liberi să îl consumaţi oriunde în
altă parte vreţi şi cum vreţi! Fiecare are dreptul de a alege, inclusiv ce face cu timpul lui!
Dacă aţi ales să vi-l irosiţi imaginându-vă că cineva trebuie să vă plătească pentru că ştiţi vorbi
şi că respiraţi, atunci e bine să ştiţi că de respirat, de mâncat şi de „vorbit”, ştiu toate
animalele. Câinii, pisicile, papagalii, maimuţele, toate, dar absolut toate, mănâncă, beau
apă, dorm şi fac pui.
Dacă v-aţi propus să vă comportaţi ca unul din acestea, e bine să vă evaluaţi şansele de
angajare la fel cum le evaluaţi pe ale lor. Adică, fără ocoşlişuri, şanse ZERO.
Pe orice angajator, îl interesează ce ştiţi să faceţi în afară de a mânca, a bea apă, a
vorbi, a umbla de colo-colo, a cheltui bani, a dormi şi a ridica un munte de pretenţii. La mama
acasă, mergea. Era problema părinţilor să vă educe şi să vă înveţe să vă câştigaţi existenţa
în spiritul muncii şi al respectului pentru muncă, făcând ceva folositor. Când mergeţi să
vă vindeţi timpul, altfel se pune problema: Am ce face cu timpul tău? Îmi rezolvi o problemă?
Altfel, toate aceste pretenţii, (mi-e foame, mi-e sete, vreau casă, maşină, vilă, yacht, etc.) din
punctul de vedere al unui antreprenor, sunt PAGUBE. TIMP PIERDUT.
Pentru ca acestea să devină „daune colaterale”, este nevoie ca în restul timpului, să
produceţi ceva, cu propriile forţe.
Adică:
Dumneavoastră, Dragostea, Aptitudinile native şi cele
dobândite, Perseverenţa şi Timpul.
Acestea vă sunt valorile, pe acestea le puteţi dezvolta, transforma în ce vreţi,
adică în produse sau servicii, pe care apoi, le puteţi schimba cu altele sau, după caz
şi nevoi, le puteţi vinde.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 63 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 64 din 82

2. „Perseverenţa este de neînvins!”


Da, am mai discutat despre perseverenţă. Hai acum să o legăm de contextul capitolului.
A pune deoparte, a economisi cu alte cuvinte, o parte din ceea ce produci, este, aşa cum
am spus deja, Rădăcina Succesului.
Perseverenţa în a economisi, este garanţia că vei aduna o rezervă suficientă pentru
a îţi asigura autonomia necesară atunci când ţi-ai planificat să faci un pas important în viaţă.
De exemplu, dacă ai ajuns să îţi cunoşti aptitudinile native şi ai înţeles că pe moment e nevoie
de anumite resurse care momentan îţi lipsesc, soluţia este să economiseşti până ajungi să
acoperi nevoile specifice dezvoltării.
În cazul nostru, instruirea şi educarea capacităţilor de percepţie extrasenzorială,
înseamnă cheltuieli mari. Sunt foarte puţine şcoli în lume care dau rezultate şi au devenit
cunoscute în lume. Am să dau doar două exemple: În Georgia, Djuna Davitaşvili şi în Ucraina,
la Kiev, Serghei Nikolaevici Lazarev. Pentru a putea urma aceste şcoli eficient, trebuie înainte
de toate să înveţi Georgiana şi Ucraineana. Georgienii spre exemplu, au o scriere
asemănătoare cu scrierea arabă! Unii vor zice „tot rusă”, dar eu vă spun „greşit!”. Aici în
Thessaloniki, aud mereu vorbind între ei georgieni şi limba seamănă şi cu albaneza şi cu turca
şi aproape de loc cu rusa. Cât priveşte limba Ucraineană, da, se poate spune că „se aude ca
rusa”, dar aici este vorba despre dialecte. Iar la un teritoriu ca cel al fostei Uniuni Sovietice,
„dialect” înseamnă o altă limbă, care sună la fel, dar se înţelege diferit.
A economisi cu perseverenţă, în primul rând, vă crează un mod de a gândi specific
Investitorului şi, în timp, specific Creatorului de Valori. A economisi la început, înseamnă a
investi în tine însuţi. Pentru că banii economisiţi, trebuie să îi direcţionezi către propria ta
educaţie şi instruire.
Da, INSTRUIRE!
Instruirea, este şi trebuie să fie pe primul plan, pentru că este singura cale de a îţi
perfecţiona aptitudinile native şi a îţi dezvolta noi aptitudini. A trăi din împrumuturi, dezvoltă
doar o latură. Latura de consumator pasiv. Înveţi să te culci pe urechea „îmi dă banca” sau
altcineva şi mergi din datorie în datorie, până te îngropi de viu în datorii. Aşa se petrece cu toţi
cei care uită că în viaţă, important este ceea ce eşti TU. Iar pentru supravieţuirea TA, e nevoie
de foarte foarte puţin. E nevoie de IUBIRE. Asta e TOT ce îi trebuie Fiinţei pentru a supravieţui!
Cel care cere tot felul fleacuri şi face tot felul de mofturi, este animalul din noi. E adevărat, cât
suntem aici, pe Pământ, suntem în egală măsură şi OM şi animal. Dar, depinde mult cine
conduce această echipă! Omul sau animalul?
Sunt sigur că ai înţeles şi chiar ai văzut exemple în viaţa de zi cu zi. Atunci când cineva
se îmbată, face scandal, sparge, urlă, loveşte fără noimă, în stânga şi în dreapta, cine
conduce oare, omul? Pot să înşirui aici pagini întregi de exemple, dar am o temă de
dezvoltat...
Discutam mai înainte despre aptitudinile native şi cum pot fi depistate. Spuneam că
acolo unde suntem perseverenţi în mod spontan, există în spate o aptitudine nativă.
Din păcate, de multe ori în viaţă, cedăm tentaţiilor facile sau cădem victimă propriilor
noastre neştiinţe, manifestate pe calea unor decizii greşite, luate cu ani în urmă, cum a fost
cazul meu şi cazul Monicăi.
Rezultatele bune au început să se înmulţească abia după ce ne-am asumat răspunderea
pentru greşelile făcute şi pe urmă, acţionând pentru a le îndrepta. Abia după aceea, au apărut
sistematic succesele.
A fi perseverent în greşeli, înseamnă costuri din ce în ce mai mari. Uneori, costă chiar
viaţa. Şi e păcat!
A fi perseverent în economii, înseamnă, aşa cum spune învăţătura din bătrâni:
„Să te întinzi cât îţi este plapuma!”
Atunci când te lăcomeşti să consumi în contul zilelor viitoare, eşti deja pierdut! Cine
poate şti cu adevărat câte zile are? Sfânta Scriptură ne învaţă astfel:

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 64 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 65 din 82

„Doar nebunul se făleşte cu ziua de mâine!”


A îţi vinde timpul de muncă pe câţiva ani înainte, este oare o dovadă de înţelepciune? Şi
dacă mâine, după semnarea contractului de împrumut, te îmbolnăveşti grav şi ajungi în spital?
Cine plăteşte ratele? Giranţii tăi? Evident că da!
Ce am avut de zis, am zis!

„Să te întinzi cât îţi este plapuma!”


...Iar dacă vrei o plapumă mai mare, fă-ţi un plan clar, cu obiective precise,
realizabile, strânge puţin câte puţin şi când ai adunat toate resursele necesare, asta
însemnând între altele şi banii necesari, pentru că banii pot fi schimbaţi cu resursele care
lipsesc pasului planificat, atunci abia faci pasul.
Aşa procedează oamenii chibzuiţi, oamenii înţelepţi şi toţi cei care au succes în viaţă.
Unde am greşit eu?
Am procedat bine, până la un punct... Atunci când ar fi trebuit să învăţ pe cineva pentru
a continua şi finaliza un proces firesc, m-am îndreptat către cea care era alături de mine. Şi m-
am izbit de refuz şi încăpăţânare. Atunci, am simţit că totul se prăbuşeşte în jurul meu. Am
crezut o vreme că mi-am irosit viaţa de pomană, că am trăit şi trăiesc degeaba. Ceea ce, s-a
dovedit a fi o altă greşeală. Ar fi trebuit să accept adevărul aşa cum era şi să pun capăt unei
tovărăşii care exista doar în imaginaţia mea... Simplul fapt că împarţi casa cu cineva,
înseamnă exact cum am scris, că împarţi casa cu cineva.
A împărţi casa însă, înseamnă a împărţi roadele muncii. Ori dacă împarţi roadele muncii
cu cineva care refuză să muncească cot la cot cu tine, atunci TU eşti singurul vinovat! E
alegerea ta! Da. M-a durut când am înţeles unde am greşit. Îmi CUMPĂRAM DRAGOSTEA!
Poate oare cineva să îşi cumpere DRAGOSTEA de care nevoie?
A spune cuiva „te iubesc” e o simplă vorbă goală, atâta timp cât cel căruia o adresezi,
simte altceva.
Aici m-am amăgit singur. Faptele spuneau altceva decât vorbele, iar eu am preferat
să ignor faptele, pentru că îmi plăcea cum sună vorba... M-am lăsat strivit de două vorbe, „te
iubesc”, fără acoperire în fapte!
E adevărat, Monica mi-a spus într-un târziu „te iubesc”, dar asta a fost cu câteva zile
înainte să ne vedem. A simţit că mă macină îndoielile şi în acel moment, era tot ceea ce putea
face să îmi aducă aminte că trebuie să merg mai departe. Până la a îmi spune însă „te iubesc”,
a fost alături de mine, m-a constrâns să scriu, mi-a comentat textele scrise şi publicate, m-a
ajutat să le văd lipsurile, să văd unde am de învăţat. Aşa a fost Monica lângă mine, înainte de
a fi lângă mine fizic.
Eu, pe de altă parte, i-am spus „te iubesc”, mult după ce i-am atras atenţia asupra
calităţilor pe care le are şi pe care le-a lăsat de izbelişte. Am făcut-o să plângă de mai multe
ori, dar a înţeles ca şi mine, că oricât ar durea greşelile trecutului, singura cale de a le înlătura,
este să faci ceva în direcţia corectă, acum cât se mai poate.
Da, m-a durut când Antonina m-a umilit pentru că tegiversam rescrierea primului
volum, apoi publicarea lui, dezvoltarea firmei şi încă altele. M-a durut. Dar am înţeles că dacă
la 16 ani ea e capabilă să vadă limpede unde greşesc şi să îşi asume riscul de a fi sancţionată
in clusiv fizic, de către un bărbat a cărui forţă fizică îi e net superioară, care are şi ascendentul
studiilor, ea e capabilă să rişte enorm. Şi asta, m-a şocat! De ce ar risca cineva la 16 ani atât
de mult? Aşa am înţeles că a spune cuiva „te iubesc”, uneori înseamnă a da cu el de pământ,
chiar dacă asta te poate costa pe moment dureri mari.
Da Antonina, am învăţat multe de la tine. De aceea ţi-am servit lecţia cu permisul auto.
Ai vrut să o iei pe calea scurtă, a „norocului”. Ai vrut să mergi „la ghici”. Iar eu ştiu cât de
capabilă eşti. Ceea ce poţi tu, te situează deasupra mea. Ceea ce ne deosebeşte încă, este
ceea ce a realizat fiecare în parte. Valabil şi pentru tine, Florina. Sunteţi amândouă foarte
înzestrate. De voi depinde ce va ieşi din această zestre. Voi aveţi şanse să ajungeţi mult mai
departe decât am reuşit eu. Am scris aceste cărţi pentru mine, e adevărat dar şi pentru cei ca
voi, care au şanse să ajungă mai departe, dacă învaă din timp ce să facă cu Timpul lor.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 65 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 66 din 82

Da, şi eu şi Monica suntem perseverenţi în a ne spune unul altuia ce avem pe suflet. Iar
asta înseamnă şi bune şi mai puţin bune. Discutăm fiecare acţiune, fiecare idee pusă în
practică şi aşa vin idei noi, descoperim scăpările, înainte ca ele să devină consecinţe greu
reparabile sau, uneori, ireparabile.
Perseverenţă!
Da, suntem perseverenţi aici în Thessaloniki, în multe direcţii. Inclusiv în a fi
Români.
Am observat, exact cum spune minunatul om de teatru Dan Puric, o mulţime de români
care se ruşinează să fie Români pe unde se duc. Avem şi astfel de cunoştinţe. Unele au învăţat
Greaca, pentru a ascunde faptul că sunt români. Cel puţin, aşa îşi închipuie ei...
Eu m-am sfătuit cu Monica şi am decis ca la plecarea din ţară să luăm cu noi Steagul
Tricolor şi o bentiţă tricoloră, să o avem acolo, lângă noi!
Atunci când ne vom putea permite, vom lua un steag de ceremonie, din mătase şi cu
franjuri şi îl vom aduce aici şi ne va urma pretutindeni în lume, oriunde ne vor mai purta
căutările noastre!
Acum, pe biroul la care scriu, stă steagul tricolor, aşa cum în Alexandria, am deasupra
capului în permanenţă, un alt tricolor.
Suntem perseverenţi în a munci, în a visa şi în a ne dezvolta visele. Suntem în egală
măsură oameni însă şi avem grijă ca greşelile noastre să le povestim şi altora, aşa cum avem
grijă să povestim şi succesele, pentru ca măcar cei care sunt pe cale să facă ceva, să afle din
vreme ce pot face şi ce poate ieşi din ceea ce plănuiesc şi astfel să se ferească de greşeli şi să
facă ce e bine pentru ei. Poate vom putea face mai mult decât atât. Dar e un început.
Deocamdată, ceea ce punem deoparte, ceea ce economisim, este experienţa noastră
şi învăţătura succeselor pe care le-am gândit şi obţinut împreună. Cum facem asta?
O fac eu, pentru amândoi, SCRIIND.
Cărţile pe care le-am scris, cele la care lucrez în continuare, sunt BANII ALBI
PENTRU ZILE NEGRE.
Dar, se poate la fel de bine să fie BANI ALBI, PENTRU ZILE ALBE!
De ce ar mai fi „zile negre” în viaţa noastră, când ştim clar că am descoperit
mecanismele succesului?
Da, poate vor mai fi de traversat perioade grele, în care volumul de muncă ne va pune
la grea încercare posibilităţile fizice sau alte posibilităţi. Depinde de noi însă cum vom şti să
gestionăm resursele de care dispunem la un moment dat, fie că este vorba de Iubire, de Timp,
de energia noastră, fie că este vorba de cunoştinţele noastre, fie că este vorba de practică,
adică, de experienţa acumulată într-o direcţie sau alta a aptitudinilor.
Da, ne este foarte greu acum, pentru că Monica abia acum îşi descoperă aptitudinile
native şi am înţeles că ceea ce a agonisit până acum, s-a destrămat, tocmai pentru că şi-a
neglijat această etapă importantă în viaţă, descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor native, în
primul rând. Am început însă să muncim şi în această direcţie şi rezultatele, chiar dacă sunt
mici succese, ele înseamnă SUCCESE.
Da, este adevărat, m-a costat scump şi pe mine neglijarea aptitudinilor native. Dar am
acceptat să privesc adevărul în faţă, oricât de tare a durut şi să fac ceva pentru a îndrepta. E
singura cale de a avansa, de a avea succes.

3. „Eşuează rapid şi treci mai departe!”


În contextul „bani albi pentru zile negre”, este foarte important să înţelegi că, atunci
când eşti perseverent în greşeli, pierzi mult timp, mulţi bani şi atunci când viaţa te determină
să cauţi o altă soluţie, vei avea mult mai puţine resurse, asta însemnând evident şi bani mai
puţini şi timp mai puţin la dispoziţie.
Aşadar, a eşua rapid, înseamnă cum am mai spus, în primul rând a curma un eşec
înainte ca cel să consume mulţi bani, multă energie, mult timp. Înseamnă să faci loc mai
devreme unei noi posibilităţi, unui alt set de decizii, din care, în mod cert vei învăţa.
Da, îmi este foarte greu să renunţ la firma pe care o am şi să iau totul de la capăt. Am
investit timp, muncă, experienţă şi bani în firma asta. Nopţi nedormite, în căutarea unor

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 66 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 67 din 82

soluţii. Dar am înţeles exact ce lipseşte. Unde anume m-am blocat. Are vreun sens să menţin
în viaţă un organism care doar comsumă resurse, fără a produce măcar cât consumă?
Am analizat cu luciditate şi am înţeles că este practic exclus să o iau de la zero. Am
experienţa pe care o am, o am pe Monica, care are şi ea experienţa ei, avem acum de
partea noastră ca avantaje decisive, mobilitatea în acţiune şi obiectivele comune.
E adevărat, aceste avantaje, trebuie să producă rezultate, altfel, totul e o simplă
poveste frumoasă. Ştim amândoi asta şi ceea ce facem împreună, considerăm că a produss
suficiente rezultate pentru a ne convinge pe noi. Iar asta, este suficient pentru a ne determina
să mergem mai departe. Adică, să fim perseverenţi în acţiunile planificate.
Ce înseamnă până la urmă, a eşua rapid şi a trece mai departe?
V-am dat exemplul firmei mele, Media Factory SRL.
Să zicem că păstrez firma. Ea acum, înghite cam 150 euro lunar, fără a produce
măcar un cent!
La nivelul unui an, asta înseamnă 1800 euro, pierderi.
Care este finalitatea acestor pierderi? De unde să acopăr aceste pierderi? DE CE să o
fac? Ca să am un dosar cu acte de firmă? Ca să am obligaţii faţă de statul român? Asta îmi
scade mobilitatea, pentru că sunt obligat periodic să predau nişte acte, să plătesc nişte servicii
de care mă pot lipsi şi chiar e în avantajul şi spre binele meu să o fac.
Cum pot merge totuşi mai departe? De ce am spus că este imposibil să pornesc din
nou de la zero?
Pentru că avem amândoi experienţa ca freelancer.
Monica, pe partea de curăţenie şi comerţ, eu, pe partea de calculatoare, internet,
produse informaţionale, business management. Ce ne trebuie să pornim din nou, altfel?
Simplu: să trecem mai departe!
Avantajul pe care îl ai când acorzi unui experiment o perioadă de timp determinată,
este acela că resursele consumate vor fi limitate. Vei fi constrâns de termenul respectiv să
faci totul foarte bine şi foarte repede, deci, să iei multe decizii.
Luând multe decizii, este imposibil să iei mereu decizii proaste! Vor fi la început mai
multe cele proaste, apoi numărul celor proaste va scădea treptat, până când vor deveni
„accidente”. Iar într-o zi, ele vor dispare, pentru că, se detzvoltă capacitatea de a lua decizii.
Cu fiecare decizie luată, înveţi ceva şi asta, rămâne.
Aceasta este o altă cale de a pune la păstrare „bani albi pentru zile albe”!
Vom discuta acum mai departe, care este de fapt modalitatea cea mai profitabilă de a
economisi sau, cum spune înţeleptul din bătrâni, „a pune la păstrare, bani albi pentru zile
negre”. Eu prefer să spun „a pune la păstrare bani albi pentru zile albe”
De ce prefer formula aceasta? Foarte simplu: Când ai resursele necesare să începi ceva
altfel, aceea este o zi albă! Este un nou început, în care vei avea cu siguranţă mult mai mult
succes decât în experienţa precedentă!
Te îndoieşti? Verifică tu însuţi, analizând de câte ori ai luat-o de la capăt şi rezultatele
obţinute de fiecare dată!
Eu am făcut asta de multe ori şi am înţeles că de fapt, de fiecare dată, am câştigat într-
o direcţie sau alta. Mi-am dezvoltat o aptitudine sau alta. Am învăţat să am încredere în mine
şi, mai important decât orice, ce crezi oare că am învăţat?
Am învăţat să pierd!
Îţi vine să râzi? Da, e foarte important să ştii să pierzi! De ce? Foarte simplu. Abia după
ce pierzi de mai multe ori, îţi dai seama cât de bogat eşti, cât de puternic eşti şi cum trebuie să
faci data viitoare să fie mai puţine riscuri şi mai multe şanse de reuşită.
Aşa am înţeles că adevăratele economii, înseamnă a îţi investi timpul în tine
însuţi!

II A investi în tine însuţi


Foarte puţină lume ia în serios acest secret al succesului.
Ştiu că trebuie să discutăm pe exemple, aşa că asta voi face.
Revenind la muncitorul de pe şantier, ce putem spune despre el?

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 67 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 68 din 82

El acumulează bani (valoare de schimb), atât timp cât îşi vinde timpul. Bun... Ce se
petrece când lipseşte o zi de pe şantier? Pierde banii pentru ziua aceea. Corect? Da...
Acum, să mergem mai departe. Poate să vândă de mai multe ori acelaşi timp?
Exclus! Poţi să ridici două găleţi cu mortar pe schele aflate pe şantiere diferite,
ducându-te doar la unul dintre acestea? Evident, trebuie să mergi la fiecare, să pui mâna pe
sfoarea fiecărui scripete, să tragi de două ori de sfoară... Adică, muncitorul îşi poate vinde
timpul o singură dată, indiferent că este vorba de zidar, faianţar, vopsitor, mecanic, lăcătuş,
electrician, sudor, etc., etc.
Atunci când înveţi mai multe meserii, rezolvi o problemă: Creşti şansele de a fi angajat
pe de o parte, dar se mai petrece ceva: Îţi dezvolţi aptitudinea de a gândi soluţii general
valabile. Începi să realizezi importanţa dispozitivelor ajutătoare, care îţi reduc timpul de
muncă. Adică, începi să înţelegi valoarea creaţiei!
Acelaşi dispozitiv odată confecţionat, poate fi folosit de zeci, sute, mii de ori, pentru a îţi
aduce o economie de timp.
Aşa capeţi timpul necesar pentru a învăţa. Dacă înveţi, poţi ajunge să operezi o maşină,
care lucrează mult mai repede decât un om şi rezolvă probleme pentru zeci de oameni. Asta
înseamnă AUTOMATIZARE. A folosi însă o astfel de maşină, înseamnă a avea mult mai multe
cunoştinţe din domenii multe şi pe scurt, asta înseamnă să înveţi!
Deci, dacă vrei să ai succes în viaţă, trebuie să înveţi. Adică, din timpul pe care îl
ai, o parte să îl foloseşti pentru tine şi anume, să înveţi.
Atunci când înveţi ceva nou, practic în tine investeşti acel timp. Îţi oferi singur
posibilitatea de a afla care îţi sunt aptitudinile native şi cât de dezvoltate sunt acestea.

Dacă vei ajunge cu învăţătura suficient de departe, atunci vei învăţa să produci altfel de
valori. Să scrii o carte, să realizezi o invenţie, o inovaţie, un proiect. În acest fel, îţi vinzi timpul
de mai multe ori. Cum? Luând bani sau altceva în schimbul aceluiaşi produs.
Exact asta face Bill Gates, acţionarul principal de la compania transnaţională Microsoft:
Vinde dreptul de utilizare a milioane de copii ale sistemului de operare Windows!
Aţi înţeles ce vinde? DREPTUL DE UTILIZARE!
Produsul în sine, rămâne proprietatea companiei Microsoft, adică, în foarte mare
parte a lui Bill Gates!
O copie a acestui sistem de operare (produs informaţional, inteligenţă!), este vândută în
milioane de exemplare, de milioane de ori, deşi s-a muncit o singură dată pentru a realiza
produsul! Aşa a făcut Bill Gates o avere de peste 60 miliarde de dolari! VÂNZÂND
INFORMAŢIE! Altfel spus, experienţă pusă pe hârtie, sub o formă sau alta.
Astfel, când scrii o carte, rămâi proprietarul textului respectiv. Ceea ce vinzi, este doar
o copie a acelui text original. La fel cu un film, un curs, o compoziţie muzicală, o invenţie, o
inovaţie.
Aşadar, cum pui la păstrare bani albi pentru zile albe?
Iată răspunsul, clar şi răspicat:
Muncitorul, îşi vinde timpul.
Creatorul îşi vinde produsele.
Pentru a trece în rândul Creatorilor, trebuie să înveţi să îţi foloseşti aptitudinile native.
Aici ai randamentul maxim.
Muncitorii, pot fi multiplicaţi într-un singur fel: mai mulţi copii.
Produsele, se multiplică industrial. Pe maşini automate.
Cine a priceput, a priceput.
Totul depinde de ce alegi în viaţă!

Dă-mi ceva de lucru!

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 68 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 69 din 82

Foarte multă lume este victima unei confuzii extrem de grave.


Confuzia între ce înţelege cel care spune prin „muncă”, „a avea de muncă” şi
cel care aude despre o ofertă de muncă.
Hai să repet ideea, pentru că e cauza multor conflicte de muncă şi în sânul familiilor
şi, în general, între oameni:

Confuzia între ce înţelege prin „muncă”, prin „a avea de


muncă” cel care vorbeşte despre un lucru de făcut, o
necesitate momentană şi ce înţelege cel căruia i se spune,
cel care aude despre o ofertă de muncă.

Acest capitol s-a născut urmare a unor discuţii cu Monica şi a unor mici frecuşuri dintre
noi. La un moment dat, am izbucnit în râs amândoi! „Oul” a crăpat şi a ieşit „puiul”!
Era mai pe la început, înainte să ne căsătorim când i-am zis lui Monica:
— Mă! Fii atentă, îţi zic un secret acum, care mă cam pune „la zid”, aşa că, ţine-l minte
acum, cât sunt bine dispus:
— Ţine-mă ocupat! Dă-mi de lucru şi ai linişte cu mine şi poţi să faci ce vrei
după aia!
Astăzi, (29 iulie 2009), m-a trimis să duc gunoiul. Atâta doar că eu îmi căutam
formulările pentru nişte idei de pus în cărţile la care lucrez. Ideile, fiind multe şi colcăind prin
minte, (vezi „Gândurile” din primul volum), vin, stau câteva clipe şi „dispar”. Aşa că, trebuie
puse repede „pe hârtie”. Acuma m-am modernizat şi eu, scriu pe „hârtie electronică”, dar
rezultatul e că le scriu. Rămân! Este o formă de conştientizare.
Chestia cu gunoiul, e până la urmă o banalitate. De obicei, îl duc fără să îmi spună ea,
pentru că ştiu că e o necesitate.
Dar este o mare distincţie între „necesitate” şi „prioritate”.
Acum însă, păream că sunt surd. Mi-a zis de mai multe ori, ştiam că trebuie să îl duc,
dar mă gândeam intens la formulările ideilor, se legau şi făceam naveta între „fotoliul” meu de
pe holul unde bem ceai şi tastatura calculatorului. Mai scriam o idee, mai cugetam, adică,
aveam de lucru. Aceasta era la mine prioritatea maximă!
Se tot uită Monica la mine şi la un moment dat, râde şi îmi zice:
— Mă, eşti fenomenal! Am înţeles cum e cu tine! Să te pună omul să faci ceva
fizic, o muncă fizică, e câteodată, un calvar! Să-ţi dea ceva cu care să îţi baţi capul şi
scapă de tine!

Dă-mi ceva de lucru! Mie!


Dacă vrei să mă pui la treabă, adică să îmi dai de lucru „Mie”, înseamnă să mă
cunoşti foarte bine, să ştii şi tu ce sunt în stare să fac, ce ştiu şi eu sigur că sunt în
stare să fac, ce simt că mă împlineşte să fac, ce îmi aduce satisfacţia lucrului împlinit
adică. Pentru că ASTA înseamnă pentru mine „a avea de lucru”!
E o mare, o enormă diferenţă între „fac pentru că trebuie” şi „fac pentru că la
asta sunt bun şi mă face fericit să fiu bun, foarte bun şi să excelez”.
Da, ar fi foarte bine dacă mi-ar place să excelez în curăţenie, pentru că dusul gunoiului,
ţine de curăţenie.
Pot excela în absolut toate? Tu, prietene, care citeşti acum, dacă eşti sincer cu tine, poţi
spune că excelezi în toate?
Eu unul, recunosc că lista de „slăbiciuni” e foarte lungă. Că am multe, enorm de multe
de perfecţionat. Cu siguranţă, în timp şi cu perseverenţă, voi şti din ce în ce mai multe, din ce
în ce mai bine. Dar acum, prioritate au acelea pe care ştiu deja să le fac foarte bine,
îmi aduc satisfacţia şi randamenul maxime posibile în muncă. Doar acestea mă pot

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 69 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 70 din 82

ajuta să am succes în tot ceea ce întreprind şi să creez rapid o valoare de schimb (bani,
puncte) cât mai mare în cât mai puţin timp!
Acestea sunt folositoare acum, în clipa aceasta! Acestea sunt pentru mine,
priorităţile!

Privind din perspectiva celui care cere, dacă îmi ceri să fac ceva ce îţi place ţie şi ai
pretenţia absurdă să fac la fel de bine ca şi tine, căruia îţi place acel ceva, atunci, pregăteşte-
te să ai deziluzii! Ca să fac la fel de bine ca tine, ar trebui să fiu TU!
Aşa încât, iată sursa enorm de multor conflicte de muncă.
Atunci când ignori ce poate fiecare să dea la randament maxim, care îi sunt aptitudinile
native şi dobândite, este vina ta, ca organizator, ca şef. Eşti incapabil, inapt să conduci, pentru
că, ai în primul rând de a face cu oameni.
Fiecare are calităţi mai dezvoltate şi mai puţin dezvoltate. A le cunoaşte temeinic, te
pune în situaţia de a transforma munca într-un joc, plin de bucurie, veselie şi voie bună!
Mie spre exemplu, îmi place să găsesc soluţii la tot felul de probleme. La unele, îmi
place să le şi pun în practică. Unele însă mă depăşesc şi atunci, trebuie să preia ideile altcineva
şi să le ducă mai departe. Atât pot să fac în acea direcţie şi e un ajutor care trebuie apreciat şi
valorificat corespunzător!
A ignora toate acestea, înseamnă permenente motive de discordie, un climat de muncă
tensionat, reclamaţii, calitate slabă, un colectiv prost coordonat şi lipsit de armonie,
adică, rezultate generale proaste!
Reformulând, dacă visezi cu ochii deschişi şi îţi imaginezi ce minunat o să fac eu treabă
în locul tău, atunci să fii sănătos, iluziile sunt ale tale, să le stăpâneşti sănătos şi să te aştepţi
la ce e mai rău! Pentru că, fiecare are calităţile sale! Ale mele, pot fi aceleaşi ca ale tale, dar
pot diferi şi experienţa şi competenţa şi pot diferi în minus! Şi asta, în cazul fericit! Dar dacă
eu am talent la muzică şi tu mă pui să fac calcule de contabilitate opt ore zilnic, nervii mei vor
ceda, pentru că fac un compromis cu mine însumi. Mai devreme sau mai târziu, acest
compromis mă va surpa pe dinăuntru încet şi sigur şi voi merge din rău în mai rău, până
când se va produce un eveniment cu consecinţe grave.
Totuşi, dacă după ce am făcut treaba care îmi place mie foarte mult, mă pui să fac
calcule, pe post de posibil hobby, adică o pasiune secundară, de timp liber, o variaţie în
muncă, o voi face cu mare plăcere, pentru că în fundul sufletului, înţeleg că pot să mă dezvolt,
că e o posibilă direcţie nouă de dezvoltare. Cu timpul, voi putea să îmi dau seama dacă am
randament suficient de bun şi să îmi aleg asta ca a doua meserie.
Aşa evoluăm toţi!

A munci cu dăruire
Ani în şir am răscolit în căutarea unei explicaţii privitoare la un fenomen pe care l-am
observat la început, fără să înţeleg absolut nimic! Apoi, m-a urmărit parcă, de-a lungul anilor.
Am observat că, aceeaşi reţetă culinară, preparată din absolut aceleaşi ingrediente, de
către persoane diferite, conduce la rezultate diferite. Altfel spus, mâncarea este mai bună la
unii şi mai puţin bună la alţii. Am discutat şi asta cu Monica şi a râs cu poftă când am întrbat-o.
— Da, ştiu, am observat de mult! Dar ce ţi se pare aşa ciudat? Fiecare pune ceva din el
în mâncare!
— Exact aici voiam să ajungem cu discuţia, bine că ai scurtat-o! Acum, după ce am
făcut o mulţime de experimente, am înţeles despre ce este vorba. Vreau să ştiu cum îţi explici
tu acest fenomen.
— Da, tu ai citit mult, ai practică şi ai sigur o altă imagine. Eu, am fost şi am rămas un
om simplu, aşa că o să îţi zic aşa, simplu: Dacă pui dragoste în ce faci, se cunoaşte imediat! Eu
pun dragoste când gătesc. Poate o să ţi se pară ciudat, dar şi cât am luicrat la Giro (rotisor,
prăjeli), deşi era mult de muncă, tot timpul aveam în minte faptul că gătesc pentru un OM!
Înţelegi? Ce conta faptul că abia dacă îl zăream? E un om care vine să îi fac ceva de mâncare!
Asta e important!
Am învăţat să gătesc, începând de la 17 ani. Monica (mdeh, fată!), de pe la vreo 13 ani.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 70 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 71 din 82

Când ne-am întâlnit, unul din subiectele mult dezbătute de noi, a fost exact gătitul şi
bucătăria. Ei îi place tare mult să gătească şi are o mică pasiune, foarte aparte. Are un dar
special: estetica prezentării alimentelor servite.
Am descoperit alături de ea, că pot fi create momente extraordinare într-un cuplu,
dăruind preparatelor culinare, câteva minute în plus de atenţie. Este vorba despre mici
ornamente, improvizaţii cromatice şi geometrice, făcute cu ce ai la îndemână în casă.
Am discutat mai pe larg în volumul, „Casa şi Familia”, în capitolul „Un gram de
practică”, depre gătitul în familie.
Vedeţi, dincolo de gătit, care este extrem de important din multe puncte de vedere, a
lucra cu dragoste, cu dăruire, face rezultatul muncii să fie foarte diferit faţă de atunci când faci
„pentru că aşa trebuie”.
Suntem convinşi că ştim cu toţii exact despre ce este vorba. Lista exemplelor, poate
acoperi un volum cu câteva sute de pagini, doar din experienţa noastră de viaţă şi credem că e
inutil să insistăm.
Vrem însă să insistăm asupra acestei idei foarte importante: A munci cu dăruire.
Am observat că, muncim cu dăruire, atunci când facem ceva care „stă în firea
lucrurilor”. Asta, altfel exprimat, înseamnă când avem înzestrarea necesară. Adică, aptitudinile
necesare pentru o anume activitate. Fie că e vorba de aptitudini native, fie că sunt dobândite,
ele acţionează ca un accelerator, adăugând muncii noastre, exact această miraculoasă
componentă: DĂRUIREA.
Fără Dăruire, treaba iese de mântuială. Adică, prost. Şi am discutat cu sute de
cunoştinţe asta. E o realitate care, oricât ar durea, e uşor de verificat. Deci, revenind la titlul
capitolului, aveţi grijă atunci când pretindeţi cuiva să facă ceva anume, dacă omul are
înzestrarea necesară. Altfel, amintiţi-vă cîte treburi faceţi de mântuială şi de ce şi abţineţi-vă
de la a critica. Mai degrabă, fiţi alături cu o încurajare. Asta, îl ajută pe cel în cauză să dea
mai mult data viitoare. Să vrea să se perfecţioneze.
Este un mecanism pe care l-am testat ani mulţi şi ştiu cu precizie că dă rezultate, dacă
este aplicat cu perseverenţă.

Profesorul electronic
Există aşa ceva?
Ei bine, există! Şi vă spune asta un om care învaţă de peste 14 ani folosind calculatorul
electronic, „PC” sau „Personal Computer”, aşa cum îl ştim mai toţi.
Dincolo de faptul că am învăţat enorm de multe folosind acest excelent instrument,
ceea ce mi se pare cel mai important este faptul că prin intermediul PC-ului, am reuşit o altă
performanţă, care altfel, ar fi însemnat un consum de resurse enorm şi inaccesibil mie.
Este vorba despre descoperirea şi punerea în valoare a aptitudinilor native pe de
o parte iar pe de altă parte, dezvoltarea de noi aptitudini.
Atunci când am decis să public, am făcut-o pe internet.
Internet, este un mijloc de comunicare excepţional şi pe lângă posibilităţile deosebite
de a comunica dincolo de greniţele ţărilor, cu sute de milioane de oameni din toate colţurile
lumii, internet ne oferă o posibilitate extraordinară şi anume, aceea de a ne împărtăşi
experienţa de viaţă şi experienţa profesională.
Există în acest moment multe modalităţi de a face aceasta, între care amintesc doar
reţelele sociale, de tipul NetLog, WebLog, Hi5 Squidoo (sunt foarte multe altele), blogurile
şi încă una, forumurile de discuţii.
Dacă ar fi să ne mulţumim doar cu aceste trei instrumente şi tot înseamnă enorm de
mult!
Activitatea mea pe internet în perioada iulie 2006 – ianuarie 2009 (acum când scriu încă
îmi lipseşte accesul la internet...), înseamnă peste 100.000 de situri web vizitate, peste 2000
de situri web la care am făcut recenzii şi câteva zeci la care am scris, am publicat sau am
adăugat comentarii la articolele publicate, peste 15 situri web realizate şi administrate de

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 71 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 72 din 82

mine.
Ştiu că încă este foarte puţin, că am enorm de muncit, dar cred că este suficient să vă
formaţi o imagine despre ceea ce înseamnă calculatorul electronic privit din perspectiva unui
instrument de luicru şi mijloc de muncă.
Există astăzi enorm de multă informaţie pe internet, din toate domeniile şi volumul de
i9nformaţie creşte zilnic, prin contribuţia a sute de milioane de oameni, care îşi împărtăşesc
experienţa profesională şi de viaţă folosind internet.
Putem astăzi învăţa cu o viteză care ne este nouă convenabilă, apelând la cursuri în
format electronic, la cărţile în format electronic şi chiar cursuri interactive derulate pe internet,
stând pur şi simplu acasă, în faţa calculatorului.
Acum spre exemplu, resimt foarte acut lipsa internetului, pentru că am plecat din ţară
sub presiunea multor necesităţi şi în cele trei luni avute la dispoziţie, am avut enorm de multe
de rezolvat şi multe dificultăţi de înlăturat. Din acest motiv, am renunţat la pregătirea
minimală într-o direcţie care aici, se dovedeşte a fi decisivă: învăţarea limbii locale. Dacă
aveam mai mult timp la dispoziţie, poate aş fi putut să mă familiarizez măcar cu un bagaj
minimal de cuvinte în limba Greacă, un minimum de abilităţi în a purta conversaţii foarte
uzuale. Acest handicap îl resimt şi atârnă mult mai greu decât vă puteţi imagina, mai ales cei
care aţi petrecut toată viaţa în ţară, fără să fi ieşit măcar o dată în afara ţării, cum este cazul
meu. Dincolo de şocul contactului cu o altă civilizaţie, o altă cultură, alţi oameni, alte obiceiuri
şi tradiţii, rămâne presiunea existenţei zilnice, a asigurării celor necesare traiului în această
lume, total nouă pentru mine.
Ei, acum imaginaţi-vă că pe Internet, există uneltele necesare (dicţionare, seturile de
ccaractere specifice limbii Greacă, programe de tradus din Română în Greacă şi invers) şi ele
sunt gratuite! Cred că vă imaginaţi uşor ce diferenţă uriaşă ar fi fost dacă aş fi avut acces la
internet.
Aşa, sunt nevoit să învăţ „din zbor”, cum se zice, să mă bazez aproape exclusiv pe
memorie. Lipsa mijloacelor financiare, mă împiedică să am acces la dicţionare şi alte materiale
indispensabile studiului unei limbi atât de diferite de limba Română, din toate punctele de
vedere. Menţionez că alfabetul este foarte diferit de al nostru şi că spre deosebire de greacă,
limba română este o limbă fonetică. Asta înseamnă că ceea ce se aude se scrie şi invers, se
citeşte exact cum se scrie. În Greacă, există zeci şi sute de reguli de pronunţie şi e foarte greu
să înţelegi pornind de la zero, mai ales că, pronunţia diferă de la cartier la cartier, pentru
aceeaşi grafie. Adică, fiecare citeşte altfel acelaşi cuvânt!
A urma cursuri de limba Greacă aici, este o utopie din multe cauze, între care faptul că
o singură oră de instruire, aici costă 15 euro! A învăţa Greaca în 10 ore, cum se laudă sute de
cursuri de tot felul, e în cazul cel mai fericit o farsă sinistră!
În cele trei luni scurse de când ne aflăm, aici, am reuşit să învăţ vreo treizeci de cuvinte
uzuale. E drept, m-am concentrat asupra învăţării scrisului şi cititului, astfel încât să pot folosi
internet atunci când voi avea acces la o conexiune şi desigur, atunci totul va decurge într-un
ritm foarte accelerat.
Am făcut această paranteză, pentru a sublinia faptul că un calculator legat la
internet, este un instrument de învăţare extrem de puternic şi, în acest moment,
inegalabil, datorită accesului la foarte multe resurse GRATUITE, aflate doar pe internet.
Este de departe cel mai ieftin mod de a învăţa extrem de multe, într-un ritm
convenabil şi practic, în orice domeniu.
Încheiem aici aceswt capitol cu convingerea că cel puţin, te-am pus pe gânduri serios
de tot, astfel încât să fii pregătit sufleteşte pentru a îţi lua zborul într-un fel aparte,
adică, pentru a face...

Afaceri la domiciliu

I VISUL

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 72 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 73 din 82

Ce vis mai minunat poate fi decât următorul:

Este ora 10... Razele Soarelui pătrund printre storurile căsuţei noastre de lemn de pe
malul mării.
— Auzi Moni, azi sunt obosit, vreau să mai zac în pat niţel, ieri am tras tare...
— Mmmmhmmm...
— Te duci tu să verifici mesajele pe mail?
— Mmmmhmmmm...
— Hai mă, te rog frumos!
— Mmmmhmmmm...
— Te duci?
— Chiar acuma? Mai stau niţel...
S-a făcut între timp ora 11... Monica se ridică din pat alene, se duce la baie, se spală şi
revine agale în dormitor.
— Am aruncat o privire pe laptopul cu mailurile. Sunt vreo trei sute la vânzări. Mai
puţine ca ieri... La corespondenţă, sunt cam 150 parcă. Putem să mai lenevim dacă vrei, dar
vezi că în Club, avem de lucrat ultimele trei cărţi primite de la membri. Mai avem de şlefuit
niţel cursurile şi mai am eu ceva în grupa mea de curăţenie. Se pare că se adună tot mai mulţi.
La astea m-am uitat. Ce facem?
— Care e programul pe azi?
— Trei cărţi – corectură şi trebuie terminate în patru zile, conform planificării. După aia
să facem partea de promovare cu tot ce trebuie, încă o săptămână. Vezi că mai avem de filmat
exterioarele la videoclipurile de prezentare a cărţilor, interviul cu Ashoka şi pentru asta, avem
doar o zi în plus! Hai, urneşte-te, că trece timpul!
— Mda... Cred că mai avem de făcut programul şi pentru întâlnirea de luna asta cu
membrii Clubului, să vedem ce pregătim pentru anul viitor, în linii mari. În vara asta, a mers
foarte bine, dar anul viitor, vreau să scoatem cel puţin trei administratori şi un manager! Sunt
destui foarte buni, depinde de noi cât suntem alături de ei. Cum muncim...

* * *

Da. Lucrăm de acasă! Lucrăm în faţa calculatoarelor, iar Clubul, este Clubul
Oamenilor de Succes. Este o afacere online. Vom mai vorbi despre asta, la vremea
potrivită.
Ce înseamnă nivelul „Administrator” în cadrul Clubului? Oameni care au învăţat să
creeze VALOARE şi să şi-o pună în circulaţie, în cadrul unei comunităţi online. Aceşti oameni,
au ajuns să realizeze venituri anuale de minim 20.000 euro, lucrând pe internet, făcând de
acasă exact ceea ce îi face fericiţi. Ne întâlnim periodic, muncim împreună, ne distrăm
împreună, obţinem succese împreună şi în general, facem tot ce ne face fericiţi şi ne
împlineşte, de acasă. Avem timp suficient pentru toate, dar mai ales pentru noi înşine!
Ce înseamnă nivelul „Manager”? Venituri anuale de 200.000 euro. Suficienţi bani
pentru oricine, pentru a porni orice nouă afacere. De aici şi denumirea „Manager”. Considerăm
că, cine a reuşit să atingă acest nivel în cadrul clubului, este în măsură să înceapă oricând o
nouă afacere, să îşi descopere noi şi noi aptitudini sau, să îşi dezvolte unele noi. Imaginaţia şi
cerul, infinitul, sunt singurele limite! Şi acestea, temporare şi formale!

Te întrebi acum „Este oare posibil aşa ceva?”


Noi spunem că da. Piesele componente ale acestui mecanism, au fost deja testate la
scară mică, fiecare în parte timp de doi ani. Acum, când sunt aşternute pe hârtie aceste
rânduri, lucrăm serios la paşii următori. Adică, tot ceea ce trebuie ca până la finele anului
2009, Clubul Oamenilor de Succes, să fie în stare de funcţionare şi să îşi primească primii
membri.
Da, va fi un început greu, ca orice început, dar avem un obiectiv important şi care
merită: să ne demonstrăm nouă înşine că succesul este posibil la orice vârstă şi la orice scară,

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 73 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 74 din 82

că oricine poate avea succes şi că dimensiunea succesului, depinde doar de cât de mari sau
mici sunt visele fiecăruia.
Iar noi avem vise foarte mari!
Ceea ce este important în club, este să vrei să ai succes şi prin urmare, să faci ceva
pentru a îl obţine. Restul, înseamnă lucru în echipă. O Echipă din ce în ce mai mare şi din ce
în ce mai puternică, cu fiecare zi care trece.
O mare Familie! Familia Creatorilor de Valori!

II DE UNDE A PORNIT TOTUL


Foarte pe scurt, totul a pornit de la o situaţie concretă în care m-am aflat în timp ce
eram foarte activ pe forumul www.eafacere.ro.
Este un forum cu o ţinută înaltă, în care oameni interesaţi de afaceri, oameni care fac
afaceri, oameni interesaţi de modul în care se poate face o afacere, de cum se poate porni o
afacere, se întâlnesc şi discută deschis tot felul de idei, de probleme, se promovează reciproc şi
încă multe altele!
Am întâlnit acolo două situaţii care mi se par cel puţin bizare.
Prima:
„Am o idee, dar numai atât pot să vă spun, că vreau să pornesc propria mea
afacere. Aţi putea să îmi spuneţi cum să fac?”
În primul moment, am râs! Bravo, mi-am zis: „Unde stai? În Bucureşti, pe dreapta!”
După câteva clipe însă, înăuntrul meu am simţit că ceva e în neregulă. Cum poate un om să
pună o astfel de întrebare? Ok, vrea să îmi cunoască opinia. Dar cu privire la ce? La cum e
vremea pe Marte? Sau care e adresa celui mai bun hotel de pe Venus? Sau cât costă un sejur
pe Jupiter pentru două persoane?
Toată lumea are idei şi fiecare ţine la ideile sale. Şi eu ţin la ale mele, ca orice om.
Totuşi, e chiar aşa de greu de priceput că de la idee la bani e un drum care trece obligatoriu
prin COMPETENŢĂ?!
Cât de competenţi sunt astfel de oameni să pună în practică o simplă idee, se vede din
însăşi întrebare.

A doua:
„Vreau să intru în afaceri. Am ceva bani puşi deoparte. Care ar fi cea mai bună
soluţie (afacere)?”
E aici o confuzie gravă între „a face afaceri”, ceea ce înseamnă a avea obligatoriu
competenţe extinse dincolo de nivelul mediu în mai multe domenii conexe (drept comercial,
legislaţia muncii, managementul afacerilor, marketing) şi a face „acte simple de comerţ”
(vezi Codul Comercial, art 990... 1450 şi Codul Civil).
A face acte simple de comerţ, înseamnă mai simplu exprimat, a lua o marfă de la un
vânzător oarecare (en-gros de obicei) şi a o revinde cu un preţ mai mare. Cine face astfel de
lucruri (adică circa 80% din aşa zisele firme!!) este de fapt un simplu vânzător! Atât şi nimic
mai mult! VÂNZĂTOR!!
Ori, de la vânzător la om de afaceri, e o cale aşa de lungă cum greu se poate
spune în câteva cuvinte.
Iar drumul, trece obligatoriu prin cunoaşterea legislaţiei, întocmirea unui plan de
afaceri, închegarea unei echipe, testarea ei, rodarea şi în fine o sumedenie de alte etape care
durează minimum 5 ani. Abia după cinci ani, dacă afacerea mai există, se poate spune că
vorbim despre o afacere a unui om de afaceri şi încă, sunt multe de luat în discuţie şi după
aceşti cinci ani.
Aşadar, am avut indicii şi informaţii clare privind ceea ce se caută, ce merge prost,
de ce merge prost şi ce ar trebui făcut.
Ce ar trebui făcut, a reieşit din analiza greşelilor pe care le-am făcut eu însumi.
Voi vorbi foarte pe scurt despre principala greşeală şi cauza pentru care am întârziat cu
multe proiecte...

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 74 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 75 din 82

Principala greşeală...

După ce în aprilie 2007 am realizat pagina de prezentare pentru prima ediţie „Ritmuri
Interioare”, am început să descopăr mecanismele de bază ale afacerilor online. Mi-am dat
seama că îmi lipsesc foarte multe cunoştinţe de bază şi că realizarea unui sit web, este cu totul
altceva decât crezusem eu la început. Că sunt enorm de multe de învăţat. Acest volum mare
de cunoştinţe lipsă, m-au împiedicat să văd adevărul cel mai important...
Care era acest adevăr?
A învăţa să realizezi situri complexe, să administrezi un sit, înseamnă o investiţie
importantă în dezvoltarea aptitudinilor şi sporeşte mult valoarea personală. Pe de altă parte
însă, atunci când cumperi un camion de exemplu, trebuie să te gândeşti bine dacă ai ce căra
cu el şi astfel să faci bani, măcar 5 ani, zi de zi! Altfel, e o cheltuială inutilă! E mai ieftin să
închiriezi un camion pentru o zi sau câteva zile, îţi faci treaba şi gata!
Ei bine, după ce am învăţat să fac şi să administrez situri, am descoperit unde este
greşeala mare pe care am făcut-o... Aveam deja un sit.
Ce aveam de vânzare pe acel sit?
Practic, în afară de cartea „Ritmuri Interioare”, doar spaţiu pentru reclamă. Am şi
acţionat în această direcţie, dar mi-am dat seama că ceea ce îmi lipseşte sunt produsele.
Produsele mele!
Da, a fost bine că am învăţat, este foarte bine şi aşa, doar că tot învăţând, am scăpat
din vedere că am nevoie să mai şi trăiesc din ceva. Am neglijat acest aspect şi am ajuns în
final să suport consecinţele acestor neglijenţe.
Aşa am înţeles că sunt obligatorii două etape:
I. Planificarea acţiunilor şi a resurselor.
II. Realizarea de produse proprii.

A fost dureroasă descoperirea acestor neglijenţe, dar aşa am început să înţeleg


diferenţa dintre un vânzător oarecare sau un salariat oarecare şi un om de afaceri, adică, UN
CREATOR DE VALORI ACTIV.
Pentru că DA, este o diferenţă între un creator de valori şi un creator de valori
ACTIV.
Simplul proces de creare a valorilor, rămâne inutil, oricât talent ar fi înglobat în valorile
create, dacă acele valori zac într-un pod sau, în cazul meu, într-un sertar.
Pentru a putea beneficia de rezultatele muncii, a te perfecţiona, este necesar să intri
într-un circuit al valorilor. Altfel, munca, timpul, resursele investite în acele valori rămân
blocate.
Cui foloseşte un zăcământ de aur aflat la o adâncime de 150 km? Evident, celor care
au tehnologia necesară (= competenţa) pentru a îl extrage de la o astfel de adâncime!
Atunci când mi-am analizat rezultatele şi acţiunile, am căutat în primul rând să
descopăr punctele slabe şi ce ar trebui făcut pentru a întări sistemul, a înlătura acele slăbiciuni.
Aşa am înţeles în primul rând că am nevoie de un coechipier. De o parteneră capabilă
să înţeleagă şi să vadă dincolo de zgomotul diurn al paşilor mărunţi care înseamnă viaţa de zi
cu zi. O parteneră capabilă să viseze, să aibă în ea forţa necesară de a îşi canaliza eforturile
într-o direcţie care să fie rezultanta unor vise şi idealuri comune cu ale mele, să aibă puterea
de a se dedica unor proiecte pe termen mediu şi lung, trecând peste orice inconveniente
momentane şi păstrându-şi în permanenţă încrederea în forţele proprii, în capacitatea de a
învăţa şi din succese şi din paşii făcuţi în direcţii greşite.
Scrierea volumului iniţial „Ritmuri Interioare”, a însemnat de fapt primul pas
important către succesele care au urmat. Al doilea pas important, a fost publicarea şi
comunicarea cu cititorii, cu oamenii.
Aşa am reuşit să o descopăr pe Monica, aşa am înţeles că avem multe în comun dar şi
multe în care ne deosebim. Analizând deosebirile dintr-o perspectivă creatoare, am înţeles că,
exact aceste deosebiri dacă le îmbinăm, obţinem ceea ce ne lipseşte fiecăruia şi astfel, echipa
are de câştigat atât din aptitudinile fiecăruia, cât şi din potenţialele încă latente. Pentru că, de

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 75 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 76 din 82

fapt, ceea ce lipseşte şi de obicei e considerat „defect”, este în realitate, un potenţial latent, un
potenţial mai puţin dezvoltat.
Ori, atunci când pui împreună totul, adică şi potenţialul verificat şi cel latent,
câştigul este enorm!
Potenţialul verificat, este cel care s-a dovedit a produce valoare care poate fi
convertită în orice altă resursă este necesară paşilor următori, fie că e vorba de bani, o casă, o
maşină, un atelier de producţie sau de creaţie. Acesta este cel care asigură resursele
fundamentale: Locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte şi educaţie.
Potenţialul latent, înseamnă acele calităţi care încă au nevoie de dezvoltare pentru a
putea produce valori care să fie acceptate şi recunoscute ca atare în circuitul valorilor.

Pârghia lui Arhimede


OM, calculator şi Internet.
Aceasta este foarte concis, Pârghia lui Arhimede.
Internetul a deschis o posibilitate fantastică pentru toţi cei care o înţeleg şi vor să
profite de ea. Ne oferă, dacă vrem cu adevărat, posibilitatea să muncim de acasă, împreună,
oriunde am fi pe planetă! De fapt, asta facem când scriem pe un forum, pe un blog sau într-o
reţea socială.
Oferă unui cuplu posibilitatea de a fi împreună practic tot timpul, posibilitatea de a se
cunoaşte din ce în ce mai bine, posibilitatea de a se ocupa de copii în mod corespunzător, de a
le oferi şi altceva decât penibila scuză „Acum lasă-mă, altă dată, că trebuie să plec la servici!”.
Am auzit de nenumărate ori această penibilă justificare şi acasă la mine şi în multe, enorm de
multe alte case. Consecinţa? O ştiţi cu toţii! Între părinţi şi copii se ridică un zid din ce în ce
mai gros şi mai înalt, pe măsură ce comunicarea este mai slabă. De aici şi până la droguri,
infracţiuni, crimă organizată, eşecuri în viaţă, căsnicii ratate, copii abandonaţi, mai e doar o
chestiune de timp...
Există soluţii? DA!
Monica e dovada vie pe care v-o aduc spre a arăta că se poate!

Acum, hai să vedem împreună câtă energie se iroseşte ignorând potenţialul lucrului
de acasă, pe internet şi de aici, ce sume colosale de bani ratăm să câştigăm pentru că
a lipsit O IDEE!!
Dacă un milion de oameni muncesc împreună cu mine UN MINUT ZILNIC, realizăm
împreună, în fiecare zi, cât aş face eu în:
— 16.666 ore şi 40 minute, sau
— 694 zile 10 ore şi 40 minute, sau
— 1 an 11 luni 26 zile 10 ore şi 40 minute!
Altfel spus, în 10 minute de muncă zilnic făcută, dar în mod inteligent, facem
împreună cât aş face eu în 19 ani singur!
Şi asta, putem face ÎN FIECARE ZI!
Mai este aici o diferenţă fundamentală!
Un milion de oameni, înseamnă un milion de idei!
Sau, hai să scad rata imaginaţiei la jumătate, adică 50%. Tot rămân 500.000 idei zilnic!
Sau, hai să fim şi mai prudenţi decât atât, să zicem că reducem imaginaţia grupului la 10%.
(Apropos, îţi place ideea că eşti lipsit(ă) de imaginaţie?!) Tot au rămas 100.000 idei zilnic!
Şi dacă avem împreună doar 0,001%, (Aiurea! Chiar crezi că suntem lipsiţi de orice
imaginaţie?! Ia uite-te în jur şi vezi câtă lume bârfeşte! Asta ce-o fi? Eu asta cred că e!
Imaginaţie!) asta înseamnă zilnic 10 (zece!) idei noi de dezvoltat, ZILNIC!
WOW! Cap şi minte să avem să ştim ce să facem cu ele!
Dar e obligatoriu să începi cu un milion de oameni?
Citiţi cu atenţie datele de mai jos!
După cum se vede din exemplul de mai sus, este extrem de dificil să ghiceşti chiar şi pe

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 76 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 77 din 82

departe ce explozie de creativitate înseamnă mai mulţi oameni care lucrează împreună,
doar 10 minute zilnic!
Hai acum să lăsăm imaginaţia să lucreze şi să ne jucăm puţin cu cifrele!
Admitem că o idee oarecare, vine la 100 minute. (Urâtă ipoteză! O singură idee la
zece zile?!? Greu de crezut!! Mie îmi vuieşte capul de idei!)

Dezlănţuirea creativităţii
Oameni timp/om total timp total idei total idei total idei
(min) /zi (min) /zi /lună /an
5 10 50 0,5 15 180
10 10 100 1 30 360
20 10 200 2 60 720
50 10 500 5 150 1800
100 10 1000 10 300 3600
200 10 2000 20 600 7200
500 10 5000 50 1500 18000
1000 10 10000 100 3000 36000
2000 10 20000 200 6000 72000

Dintr-o primă ochire: Un milion de oameni, e chiar prea mult! Până şi 2000, sunt prea
mulţi! Ajung câteva zeci de oameni, fiecare cu alte aptitudini...
Hai să continuăm acum scenariul Laboratorului de Creaţie!
La sfârşitul celor 10 minute de muncă zilnică a unui grup de creaţie format din 5
(doar cinci!) oameni, vom avea 0,5 idei. Asta înseamnă în realitate, o idee la două zile, şi 15
idei lunar.
Acum, dacă împărţim numărul de idei în mod egal la cei cinci membri, rezultă că lunar,
putem crea 3 produse noi pentru fiecare membru, ceea ce înseamnă că, la sfârşitul anului,
zestrea de produse a fiecărui Creator, numără 36 de produse! Şi asta, doar în primul an!
Mai are rost să luăm în calcul şi creşterea eficienţei odată cu acumularea de experienţă?
Câte produse se pot face după doi, trei,... ani de muncă împreună?
Hai să dăm o cifră, de dragul aritmeticii! După cinci ani, echipa are disponibile pentru
schimb sau vânzare 900 (nouă sute!!!) de produse!!
Hai acum să zicem că toate produsele noastre se vând la un preţ unic, de 50 cenţi
bucata şi că vindem lunar, în fiecare magazin (pagină web!) câte un singur produs
(doar atât?! Hai să fim serioşi! Dar, hai să zicem şi aşa...).
Pe internet, totul se face automat, aşa că, practic facem doar un singur lucru:
supraveghem buna funcţionare a sistemului!
Iată calculul:
100 magazine x 1 produs/zi x 365 zile x 0,50 euro = 18.250 euro
Cât înseamnă asta împărţit la fiecare membru pe fiecare an?
Venit mediu anual = 18.250 / 5 (1 an x 5 membri) = 3.650 euro (!!!) sau, 182,50 per
magazin (am calculat venitul anual pentru 20 magazine).
Repet: 3.650 euro anual sau, un salariu lunar de 304
euro, partea fiecăruia!
Interesantă socoteală!
Să vă mai întreb dacă avem şi 100 de „magazine” în limba Engleză (40 de fiecare
membru)?

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 77 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 78 din 82

Mai vreţi şi alţi bani?


Faceţi socoteala pentru 200 magazine în română şi 200 în Engleză şi 200 în Franceză
şi...
Da. Socoteala asta, se face de fapt altfel!
Câţi bani vrei de fapt?
Un milion de euro anual? Bun! Pentru asta, este nevoie de (să zicem) 900 produse şi
Venit anual = 1.000.000 euro;
Magazine = 1.000.000 / venitul /magazin = 1.000.000 / 182,50 = 5.480 magazine.
Sunt prea multe?
Da, dar şi banii sunt „numai” 8.333 euro lunar!
La 1800 de produse, tot la 0,50 euro/produs vândut zilnic, vom avea nevoie de 2740
magazine!
Dacă ai experienţă cât de cât în realizarea paginilor web, atunci vei putea face cam 2 –
3 „magazine” zilnic, iar dacă e foarte important, o să munceşti mult şi vei face chiar şi 20
zilnic!
Hai să zicem totuşi 3 pe zi... Asta înseamnă că o să dureze cam trei ani (2740/3 = 913
zile) să ai cele circa 2700 magazine. La 20 pe zi, poţi avea magazinele în aproximativ 137 zile,
adică în 4 (patru) luni.
Dar hai acum să facem calculul pentru un preţ de 1, 2 şi 4 euro/produs.
Ca fapt divers, aici, în Thessaloniki, cea mai prost plătită muncă este plătită cu 3
euro/ oră.
Reluând acum calculul anterior, obţinem:
1 euro = venit anual/magazin = 182,50 x 2 = 365 euro;
2 euro = venit anual/magazin = 182,50 x 4 = 730 euro;
4 euro = venit anual 730 x 2 = 1.460 euro;
Aşadar, putem vinde la preţuri foarte accesibile!
Dacă luăm în calcul ca venit anual 730 euro, vom avea nevoie de 1.370 magazine
virtuale (pagini web) care ar putea fi realizate într-un interval de timp de la circa 457 zile (un
an şi două luni), sau, muncind mai mult, adică, aproximativ în 68 zile = trei luni!
Dacă ne situăm pentru început în limitele bunului simţ, asta însemnând un venit
acceptabil (100 euro lunar, de exemplu...) şi de asemenea să luăm în calcul mai mulţi
factori perturbatori (lipsa experienţei, timp de învăţare mai mare, durată mai mare a realizării
paginilor, etc., etc.) rezultă că obţinem un venit mai modest. Aşadar, dacă reducem suma de
la 1.000.000 (un milion euro!!) la de zece ori mai puţin, obţinem totuşi o sumă care ţine cont
de nişte condiţii reale. Suma însă, hai să recunoaştem, împărţită la cinci, înseamnă totuşi
20.000 euro venit anual pentru fiecare. Adică, 1666 euro lunar. E bine să ştiţi că şi aici în
Grecia, asta înseamnă un salariu bun, din care pot trăi doi oameni foarte bine timp de o
lună, într-un apartament închiriat şi pot economisi lunar, cam 500 euro!
Putem să ne jucăm cu cifrele cât vrem!
De noi depinde cât anume realizăm. Dar mai sunt şi alte posibilităţi. De exemplu, dacă
în Club avem pe cineva căruia îi place foarte mult să realizeze paginile web. O astfel de
persoană înzestrată, cu uneltele potrivite, poate face într-o singură zi şi o sută de pagini web,
adică, o sută de „magazine”!
În cât timp s-ar realiza deci să spunem cele 1.500 de pagini web necesare? În doar 15
zile! Da, e adevărat, apare aici specializarea strictă şi ceea ce spun, se poate realiza DOAR ÎN
ECHIPĂ. Altfel, fiecare trebuie să facă toate cele necesare. Iar înainte de a le face, trebuie să
înveţe cum. Iar asta, costă şi timp şi bani şi e nevoie şi de multe multe altele...
Eu unul, ştiu că am deja produse disponibile, am parcurs toate aceste etape, am alături
de mine un om deosebit, pe Monica şi voi continua să realizez împreună cu ea şi alte produse.
Fie că le vom valorifica pe piaţa românească, fie că o vom face pe piaţa interrnaţională, o vom
face, pentru că am făcut-o deja şi eu unul, m-am convins că se poate. Şi Monica a
văzut că se poate, începând din februarie 2009.
Toate calculele de eficienţă bazate pe experienţa şi datele concrete pe care le-am
acumulat în acţiunile legate de primul volum „Ritmuri Interioare”, mă conduc la concluzia că
pe internet, totul are o eficienţă mai mult mare, valoarea acestei eficienţe, oscilând de la

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 78 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 79 din 82

400% la 1500%, evident, funcţie de ritmul de muncă şi efortul depus!


Eu mai ştiu însă şi altceva...
Marketing.
Şi ştiu câte tone de băutură făcută din chimicale vinde de exemplu firma Coca-Cola.
DE CE?
Pentru că e cunoscută!
Adică? Marketing. Branding!
Dacă ai ajuns să ai un nume [BRAND] atunci se schimbă totul!
Putem să ne dăm de lucru unul altuia, fiecăruia după aptitudini?
De aici, reiese clar că da!
Putem prin urmare să creăm locuri de muncă acasă la noi?
Cred că tocmai am demonstrat că se poate!
Ce ne lipseşte? Cadrul potrivit în care să putem lucra, indiferent unde ne-am afla din
punct de vedere geografic. Acest cadru, înseamnă Casa şi Familia, calculatorul şi
internetul.
Şi cu asta, cred că am spus tot ce era important de spus despre...
„Cum să faci bani”.
Voi vorbi acum în continuare despre ceva interesant petrecut cu mine. O schimbare
stranie pe care am început să o conştientizez ca fiind produsă de scrierea cărţilor.
Acelaşi fenomen s-a petrecut sub o formă sau alta, cu o serie dintre cei pe care mi i-a
scos în cale Viaţa, sub forma cititorilor primei cărţi şi cu care am devenit între timp prieten.
Şi ei ca şi mine, au început să descopere în ei înşişi resurse nebănuite. Două nume îmi
vin în minte acum, Severina Ica Tomiu (Ashoka_2007 pe NetLog) şi Olga Morar (tasha1951,
tot pe NetLog).
Mi se pare extraordinar un fapt de viaţă apărut pe parcursul căutării darurilor, a
aptitudinilor native. Mi-am făcut mulţi prieteni publicând cartea şi am înţeles astfel că este
foarte uşor să întâlneşti oameni foarte diferiţi de tine, cu care poate în alte condiţii ar fi fost
imposibil să legi o prietenie. Datorită felului în care ne-am întâlnit însă, a comunicării, am
devenit prieteni şi ceea ce contează cel mai mult, este faptul că fiecare din noi a început să
aibă realizări din ce în ce mai mari.

Al patrulea dar
Este ceva vreme de când lucrez la proiectul „Ritmuri Interioare”. Încet-încet, pe măsură
ce cărţile s-au conturat, am reuşit să îmi descopăr şi ce-a de-a patra aptitudine nativă:
Capacitatea de a identifica talentele. Sau, altfel spus, zestrea nativă, Harurile care
există în ceilalţi.
Multă vreme am crezut că atracţia stranie pe care o resimţeam faţă de un om sau altul,
era legată de aspectul fizic, de trăsăturile feţei, ochi, culoarea părului. Anii au trecut, am
început să citesc despre „lumea de dincolo”, despre extrasensibilităţi şi una din vorbele
înţelepte foarte răspândite, a început să mă macine: „Ochii sunt oglinda sufletului”.
Având extrasensibilităţi native, simţeam că această vorbă ascunde în ea o experienţă
vastă. Ce voiau oare să ne transmită generaţiile care au transmis această învăţătură cu atâta
tenacitate, prin veacuri, din om în om?
Unul din aspectele care mi s-a reproşat de multe ori de către mulţi oameni, este faptul
că privesc omul fix în ochi. În tinereţe, fiind eu mai impertinent, aveam obiceiul de a mă
eschiva printr-o replică pe care acum o consider grosolană: „Şi unde ai vrea să-l fixez, în
picioare?”
Îmi dau seama că într-un anumit sens, aveam dreptate. Mi-au trebuit însă mulţi ani să
pricep ce anume îi determina pe oameni să spună asta despre mine.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 79 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 80 din 82

Există multe feluri de a privi omul în ochi. În câteva articole publicate pe blogul
„Proiectul Ritmuri Interioare”, am abordat mai pe larg problema mesajului şi a frecvenţei
purtătoare a acestuia.
A fost nevoie de mulţi ani ca să înţeleg legătura dintre felul în care priveşti omul în ochi,
mesajul care îl primeşti şi mesajul pe care îl transmiţi şi de asemeni, cel mai important,
frecvenţa purtătoare pe care are loc acest schimb de mesaje.
Aici era „mărul discordiei”. Frecvenţa purtătoare.
Având darul natural de a pătrunde în sufletul omului privindu-l în ochi, îl făceam să se
simtă expus, dezvăluit, până în cele mai tainice străfunduri ale sale. Un astfel de act, poate
răni adânc o fire delicată şi această epropiere, poate pricinui răni sufleteşti uneori grave.
A fost nevoie de multă muncă şi mult efort de studiu şi experimente destul de dificile,
pentru a înţelege cum trebuie folosit acest dar, care tehnic, se mai numeşte empatie şi constă
în capacitatea de a intra în rezonanţă la nivelul corpului astral (corpul emoţional).
Frecvenţa pe care se poate intra în rezonanţă însă, se situează într-o bandă destul de
largă ceea ce dă nuanţe diferite sentimentului de comunicare care este perceptu de către cdei
care intră în contact astfel.
Am descoperit cu mare dificultate de exemplu că atunci când eşti absent sau mânios şi
priveşti pe cineva în ochi, provoci o reacţie de respingere inconştientă din partea celuilalt.
Abia când am început să studiez Viaţa prin prisma Liberului Arbitru, am înţeles că
dincolo de avantajul pe care îl poate prezenta dezvoltarea empatiei, ea prezintă nişte riscuri şi
nişte responsabilităţi: Cât de curat sunt sufleteşte? Ce anume conţine mesajul pe care îl
transmit? Ajută omul în evoluţia sa, îl frânează sau, poate chiar mai rău, îl blochează?
Pentru a înţelege responsabilitateaq acestui act, al privitului în ochi, o să iau un
exemplu sugestiv: Vă simţiţi bine când întâlniţi pe stradă cerşetori care au o anumită formă de
invaliditate? Starea lor, vă transmite aproape spontan un sentiment de disconfort. Acesta este
mesajul care pleacă de la cel care cerşeşte. Singulul lucru pe care şi-l mai doreşte, este să fie
deplâns, compătimit şi să fie întreţinut de către societate.
Ultima parte a mesajului e ceea ce vă deranjează şi vă stârneşte sentimentul de
disconfort. Pentru ce vă pretinde să îl întreţineţi? De ce vă consideră vinovat de drama sa? Cu
ce anume i-aţi greşit de vă condamnă? Pentru că, hai să recunoaştem cinstit, un om care
cerşeşte, condamnă indirect pe ceilalţi pentru mizeria în care se zbate. Este oare adevărat?
Cu ce mă puteţi împiedica voi, cei care citiţi, să ies pe stradă să cerşesc, dacă asta
vreau? Sau cu ce mă puteţi împiedica să iubesc răsăritul Soarelui, dacă asta vreau?
Da, mă puteţi împiedica să mai văd Soarele, închizându-mă într-o încăpere fără
ferestre, întunecată. Asta însă mă poate împiedica să iubesc şi mai mult Soarele şi Lumina?
Am reflectat ani mulţi asupra felului în care are loc comunicarea directă, pe cale
empatică între oameni, deoarece mai ales în primii ani de viaţă, copil fiind şi foarte deschis,
avid de cunoaştere, am fost victima rezonanţelor spontane şi trăiam sentimente inexplicabile,
pe care deşi le simţeam străine de mine, le simţeam producând efecte clare asupra mea. De
multe ori, erau efecte negative, ca urmare a transmiterii stărilor interioarte de mâînie, furie,
ură, gelozie, ale unor maturi aflaţi în jurul meu.
Dacă pentru un om matur aceste cuvinte au un înţeles destul de limpede, imaginaţi-vă
în ce situaţie se află un copil care simte faptul că cineva e mânios fără să ştie ce e aceea
mânia; simte gelozia, ura, furia, invidia, fără să ştie ce anume trăieşte şi mai ales, de ce.
Ajuns în acest punct cu expunerea, cred că am reuşit să vă fac să înţelegeţi la ce poate
fi folosit acest dar al empatiei, ca şi cel al clarviziunii şi poate încă multe alte extrasensibilităţi.
Toţi cei care vă recunoaşteţi în această descriere, puteţi contribui la dezvoltarea
personală conştientizând aceste aptitudini şi mai ales, descoperind pe cei care vă seamănă şi
împărtăşind cu ei experienţa acumulată. E singurul mod în care putem evolua în viaţă mai
bine, mai frumos şi desigur, către succes. Oricine îşi doreşte să aibă succes în viaţă, indiferent
ce înseamnă succesul pentru fiecare din noi.
Dar putem începe prin a ne ajuta unii pe alţii într-un fel simplu, uşor de pus în practică
şi extrem de folositor pentru toţi: Descoperindu-ne reciproc aptitudinile native şi apoi,
ajutându-ne să le dezvoltăm din ce în ce mai mult.
Ca o aplicaţie practică a acestei afirmaţii, am să subliniez faptul că aptitudinea de a

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 80 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 81 din 82

identifica talentele, deşi a existart înăuntrul meu de la naştere şi a avut un nivel de dezvoltare
destul de ridicat, am înţeles-o abia după ce am publicat cartea şi încă, spre ruşinea mea,
datorită celor cu care am intrat în acest fel în contact. Adică, indirect. Spre cinstea celor care
citind ceea ce scriu şi mai ales de dragul Adevărului, sunt pus în situaţia de a recunoaşte faptul
că abia descoperind pe internet oameni care au aptitudini diverse, mi-am dat seama că există
un „ceva” care mă atrage către ei.
Deşi cunoşteam fenomenul de rezonanţă şi o parte din tipurile de manifestări pe care le
poate îmbrăca, în această direcţie, aveam prea puţină experienţă şi consider că încă am enorm
de multe de învăţat.
Am înţeles însă că a aborda aceste aspecte în echipă, în grup, dă rezultate mult mai
bune şi mult mai rapide.
Pe de o parte, pentru că în această carte am vorbit despre „cum să faci bani”, a
descoperi talentul cuiva sau chiar talentele, este un fapt în avantajul tuturor. Talentul nativ,
este o garanţie certă a calităţii.
Trebuie să învăţăm să ne cultivăm valorile, să le promovăm şi să le valorificăm în cea
mai mare măsură posibilă.
Cred că în articolele de pe blog, voi ridica spre dezbatere, problema valorificării unor
resurse despre care ştim prea puţine: Inteligenţa, invenţiile şi inovaţiile.
Am explicat în această carte ce înseamnă şi ce valoare reprezintă inteligenţa înglobată
într-un produs sau într-un serviciu şi ce înseamnă venituri pasive.
Ca exemplu, o să amintesc faptul că o imprimantă de calculator, înglobează în ea circa
3000 de brevete de invenţie şi inovaţie.
Cred că merită să reflectăm adânc împreună la modul în care ne folosim TIMPUL,
inteligenţa, capacitatea de creaţie şi la felul în care tratăm aptitudinile native ale noastre şşi
mai ales ale copiilor noştri.
Am să mai spun în încheiere că există o mină de aur încă lăsată în părăsire şi pe care
suntem datori să o valorificăm: pensionarii noştrii. Sunt milioane de pensionari cărora le putem
oferi clipe unice de fericire, apelând la experienţa lor de viaţă.
Am un astfel de prieten, care se apropie de venerabila vârstă de 80 de ani, care are mai
multe brevete de invenţie şi inovaţie. Are încă multe idei în curs de bgrevetare. Este un om a
cărui companie îmi lipseşte enorm de când am plecat din ţară.
Pentru public, numele său, este Zem Brevis. Vă va face plăcere să îl vititaţi pe internet,
vă asigur!
Îl puteţi găsi destul de uşor cu Google, dar pentru confortul dumneavoastră, iată mai
jos câteva link-uri care sper să vă dea o imagine asupra omului din spatele acestui pseudonim
publicistic: Croitoru Dumitru.
Ca el, sunt convins că sunt zeci de mii. Avem nevoie unii de alţii iar acum avem la
dispoziţie internetul pentru a ne cunoaşte. Ceea ce ne rămâne de făcut, sunt două posibilităţi,
aşa cum spuneam în motto-ul pus la începutul capitoluluii „Spaţiul Vital” din primul volum:
1. Să facem nimic; să lâncezim adică, să ne văităm şi să pierdem timpul căutând
vinovaţi şi justificări pentru neputinţele noastre, pentru ignoranţa noastră;
2. Să acţionăm, fiecare potrivit aptitudinilor noastre, pentru a crea valori, a le
promova, a le introduce în circuitul valorilor şi în final, pentru a le valorifica, aşa cum m-am
străduit să prezint acest ciclu, în cartea pe care tocmai ai citit-o dragul meu OM, PRIETEN şi
PARTENER DE DRUM PE CALEA SUCCESULUI!

”Singurul lucru pe care oamenii buni trebuie să-l facă pentru ca răul să
triumfe, este să fie inerţi."
(Edmund Burke, 1729-1797)

Sunt conştient de faptul că sunt un ignorant în multe direcţii, iar în unele, abia dacă am
deschis ochii şi am început să descopăr câte ceva.
Mai sunt însă conştient de un fapt important şi anume acela că publicând ceea ce am
scris, am deschis calea către comunicare cu toţi cei interesaţi să comunice. Mi-am împărtăşit

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 81 din 82


Vol IV - Cum să faci bani Cuprins EOF Pagina 82 din 82

experienţa de viaţă, am sistematizat-o cât şi cum m-am priceput şi am creat o bază de pornire
atât pentru propriile mele acţiuni, cât şi pentru ale oricărui om interesat de propriul succes.
Îmi doresc în continuare să scurtez cât de mult posibil redactarea cărţii lui Monica,
„Elev la Şcoala Succesului” pentru că cei care o vor citi, vor avea ocazia să descopere
adevăruri simple şi surprinzătoare în ea, cum eu însumi am descoperit.
Am descoperit de exemplu că pot fi în egală măsură elevul ei şi profesorul ei, aşa cum şi
ea a descoperit că poate fi elevă şi Maestru, în egală măsură şi că această experienţă, ne
îmbogăţeşte cu mult mai mult decât o sumă de bani consistentă, într-un cont bancar.
Am învăţat de asemeni că a dispreţui banii, înseamnă de fapt a dispreţui munca ce se
află în spatele banilor, TIMPUL investit în producerea valorilor pe care banii le exprimă în
calitatea sa de echivalent valoric. Iar această formă de dispreţ, înseamnă un fapt grav de
viaţă; pentru că a dispreţui munca oricui, înseamnă în fapt a dispreţui oamenii, fără deosebire.
Iar de aici şi până la a urî întreaga omenire, cred că este mai puţin de un pas.
Merită oare să facem acest pas?
Vreau să cred că prin cele trei cărţi scrise în acest anno domini 2009, „Autodezvoltare,
Ocultism, Extrasenzorial”, „Casa şi Familia” şi în fine, cea de faţă, „Cum să faci bani”, am oferit
cel puţin elementele minimale pentru a da un răspuns clar şi răspicat la această întrebare.
Vreau să cred că ele în sine sunt un răspuns.

Cuprins EOF

Cuprins EOF End Of File

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2009-2010 Cuprins EOF 82 din 82