Verbul § 120. Este partea de vorbire flexibila care exprim’ actiuni in sens larg al acestui termen: actiuni propriu-zise, procese, stari Categoriile morfologice ale verbului sint diateza, modul, timpul, pi soana, numarul, genul si cazul. Dintre acestea, diateza, modul si timpul s specifice pentru verb, persoana este o categorie comuna numai cu un« Pronume, pe cind numarul, genul si cazul sint categorii comune tutu “partilor de vorbire flexibile. Categoriile specifice — diateza, modul timpul — se intilnese la toate (primele doua) sau la cele mai multe (timp! forme verbale. Persoana apare numai la unele moduri, care de aceea se 1) mesc personale, Genul are 0 prezenta limitata la modul participiu si — pi el — la toate formele diatezei pasive de la tipul construit cu verbul a fi; la modul participiu, in anumite situatii, este limitat si cazul. Numarul intilneste la majoritatea formelor verbale, dar in unele (modurile pers nale) este corelat cu persoana, ca la pronume, iar in altele (modul particiy si—prin el ~ diateza pasiva cu a fi) cu genul, ca la adjectiv. Aspectul ~ tegorie specifica verbului in alte limbi — nu are forme proprii de exprima dar exist verbe cu sensuri lexicale aspectuale si forme temporale cu vali aspectuale. Verbul este partea de vorbire cu cea mai bogata flexiune, numarul forme diferite la care poate ajunge un verb find de 28 de forme simple 58 de forme compuse numai la diateza activa (cu cele 148 de la diateza siva, formele compuse sint 206). Forma-tip a verbelor, sub care pot fi gi te in dictionare, este cea de infinitiv prezent (in unele dictionare mai vec forma-tip este persoana I singular a indicativului prezent) Parte de vorbire bine reprezentati numeric (a doua dupa substantiv) in continua imbogatire, verbul prezintA deosebiri importante in ce prive: productivitatea de la un tip flexionar la altul si chiar de la o forma la alt: CLASE LEXICO-GRAMATICALE, § 121. Dup’ continutul lor lexical si, totodata, dup capacitatea de a196 / MORFOLOGIA la unele sensuri —, ca a ajuta (pe cineva sau eulva), a aseulta (pe sau cineva), a discuta (ceva sau despre ceva), a privi (ceva sau la ceva), €xi altele la care numai una dintre ipostaze este corecta. Verbul tranzitiy schimba este incorect folosit drept intranzitiv in constructii ca a schim de opinii, a schimba de tacticd. § 123. O clasificare lexico-gramaticald care are consecinte pentru fo sirea unor timpuri si pentru diateza pasiva este clasificarea verbelor ( numai a sensurilor lor) dupa valorile lor aspectuale in verbe durative momentane (sau punctuale), Verbele durative exprima o actiune c se desfaisoara intr-un timp relativ indelungat: a astepta, a dormi, a iubi lupta, a munci, a petrece, a trai, a umbla, Verbele momentane exprim ne care are loc intr-un timp relativ scurt: a adormi, a aparea, ad chide, a se indragosti, a muri, a se naste, a pleca, a tresdri, a veni § 124. Dupa folosirea lor cu sau fara pronume reflexive neaccentu (in acuzativ sau in dativ) verbele se impart in pronominale sau 1 flexive si nepronominale sau nereflexive, Unele verbe sint | deauna reflexive: a se autocita, a se cai, ase intimpla, ase preta; a-si a ga, a-si aswma, a-si insusi, iar altele totdeauna nereflexive: a apartine durea, a exista, a fi, a ploua, a trebui, Numeroase verbe pot fi insa atit p nominale, cit si nepronominale, cu deosebiri de inteles de diverse gra mari la a afla — a se afla, a duce ~a se duce, a indura—a se indura, at — ase uita si minime la a imbraca — a se imbréca, a aminti — a-si am (orientarea actiunii spre un obiect extern sau spre subiect) sau la a ing beni — a se ingdlbeni, a imagina — a-si imagina (sublinierea particip subiectului); de aceea dictionarele noteaza caracterul reflexiv al verbe in ansamblu sau pe sensuri. Verbele reflexive pot avea diverse valori. Unele sint comune verb« cu pronumele in acuzativ si celor cu pronumele in dativ: —reflexiv-obiective (subiectul gramatical indeplineste actiunea si to este obiectul asupra cAruia se rasfringe ea, direct sau indirect): El se braca, Imi amintesc; ~ reflexiv-reciproce (de fapt, o varianti a reflexivelor obiective: a unea este indeplinit’ de dou sau mai multe subiecte si asupra fiecdrui: risfringe actiunea celuilalt): Ne certam des, [yi dau palme; — reflexiv-dinamice (pronumele marcheaza participarea intensa, ib resati, a subiectului): Else ruga de iertare, Isi inchipuie cd ne-a convi. A\ltele sint specifice verbelor cu pronumele in acuzativ: ~ reflexiv-pasive (subiectul gramatical — identic cu pronumele refleVERBUL / 1 ~ reflexiv-impersonale (fiiri sens pasiv, deci de la verbe intranziti de la tranzitive folosite absolut; valoare limitat’ la persoana a Il .): Se dourme bine in hamac?, La ei se manincd mult, = reflexiv-eventive (exprima transpunerea in alta stare, devenirea): imbolnavit. Acelasi verb reflexiv poate avea mai multe valori, clarificate sau nu ext, Marci ale reflexivului obiectiv sint reluarea complementului pr pronume accentuat, eventual insotit de adjectivul pronominal de in : Se laudd pe sine (insust), sau elementele de compunere auto-, sin(é autocita, a se sinucide; reflexivul reciproc are marci similare in co tul indirect fire ei (sau ele): Se lovesc intre ei sau in prefixele inte a se interconditiona, a se intrepdtrunde; reflexivul pasiv poate jliniat prin complementul de agent: Biletele se impart de catre ghid. Verbele construite cu un pronume reflexiy in cazul dativ cu valoare j (vezi § 107) sint numai aparent reflexive, intrucit pronumele se Ja substantivul cu functie de complement direct sau indirect pe lir : Ti-ai vézut fata?, Vezi-ti de treabai! Tot numai aparent reflexive pot deveni unele verbe cind preiau, cu ar ie, pronumele reflexiv de la verbul urmator dependent de ele; in lin este in aceasti situatie numai verbul a putea construit cu infiniti \i verb reflexiv care are rol de complement direct: E/ se poate infor corespondentéi = *poute a se informa (cf. poate sd se informeze), jonal apare astfel si verbul a sti: Ea se stie descurca, in loc de stie a rea (cf. stie sd se descurce). Intre verbele reflexive si cele nereflexive se produc treceri in amb tii, fie pentru sensuri diferite, fie pentru acelasi sens. Unele verbe ive apar ca nereflexive tranzitive in sensuri orientate spre un obiect : : a ivi ceva (tar, poetic), a sféidi pe cineva (regional), a autoacuza (este incorect $4 se spund Mdrturisirea il autoacuzd in loc de sau Prin mirturisire se autoacuzd). Relativ frecvente sint variant ive si nereflexive cu aceleasi sensuri, dar in foarte putine situatii c ipostaze sint permise in norma: de exemplu, a (se) interfera, a ( -gdi, de obicei numai una dintre ele este admisa in limba literara ac De retinut c sint nereflexive verbele a exista (deci nu e corect Nu a merita ,a face, a renta” (nu a se ~), a paraliza (nu a se ~) ase distra” (Ce bine am petrecut!, nu... mi-am petrecut!), ar tracta o riceala* (de evitat deci constructii ca M-am rdcit), a re ,,a merita osteneali (nu a se ~), a ride (nu a se ~ sau a-si ~), at a-si ~) si cd sint reflexive verbele a se cicatrica, a se cougula, a raja, a se repercuta in contexte ca Rana s-a cicatrizat, Singele leuza, El se descurajeazii usor, Faptul se repercuteazé. ‘olosirea cu sau fair’ pronume reflexiv caracterizeaza intreaga flexit ji verb in sensul sau sensurile date, cu exceptia modurilor participin