ŢĂRILE ROMÂNE ŞI PROBLEMA ORIENTALĂ

- 9-
RĂZBOAIELE RUSO-AUSTRO-TURCE
Pe fondul acutizării „problemei orientale”, Principatele au devenit teatrul operaţiunilor
militare în confruntările dintre cele 3 imperii rivale: otoman, rus şi habsburgic. Celelalte
mari puteri (Prusia, Anglia, Franţa) s-au implicat puţin în problema orientală.
Atitudinea românilor faţă de evenimentele chestiunii orientale a fost, în general, pro-
rusă şi se explică prin speranţa că solidaritatea ortodoxă va ajuta la eliberarea de sub
dominaţia otomană. Treptat însă, la începutul secolului al XIX-lea, după mai multe perioade
de ocupaţie rusă, care au evidenţiat brutalitatea comandanţilor şi a trupelor ruse, atitudinea
românilor s-a schimbat, speranţele lor de eliberare fiind orientate acum către Vest, în special
către Franţa.

Problematica şi desfăşurarea Consecinţele asupra spaţiului

Războiul Pacea
războiului/păcii românesc
Imperiul Otoman trecea prin ultima perioadă de
expansiune în Europa Centrală. În 1683, IO asediază
Viena cu 100.000 de oameni, iar după două luni de
asediu (iulie-septembrie) sunt înfrânţi, datorită intrării
pe scena războiului a polonilor (12 septembrie).
1683-1699 Karlowitz Ulterior momentului 1683, otomanii vor mai fi înfrânţi TRANSILVANIA intră oficial în componenţa
(ruso-austro-turc) (1699) în următoarele bătălii: Buda (1686), Mohacs (1687), Imperiului Habsburgic.
Salankemen (1691) şi Zenta (1697).
Pacea încheiată la Karlowitz în 1699 consfinţea
ruperea echilibrului politico-militar din SE Europei şi
începutul regresului Imperiului Otoman, în detrimentul
Rusiei şi Imperiului Habsburgic.
20 noiembrie 1710. Poarta declară război Rusiei,
încercând să stăvilească influenţa crescândă pe care
aceasta începea să o aibă în bazinul nordic al Mării
Negre şi în Balcani. Ostilităţile care durează până în
iulie 1711, se vor desfăşura şi pe teritoriul Moldovei.
De partea armatelor ruse va trece cu o parte din
cavaleria Ţării Româneşti, spătarul Toma Cantacuzino,
care va participa la cucerirea Brăilei.
noiembrie 1710 – iulie 1711. A doua domnie în
Moldova a lui Dimitrie Cantemir, marcată de alianţa20 Este numit primul fanariot în MOLDOVA, în
1710-1711 Vadul Huşilor cu Rusia lui Petru cel Mare şi de înfrângerea trupelor persoana lui Nicolae Mavrocordat.
(ruso-turc) (22 iulie 1711) moldo-ruse de către otomani în bătălia de la
Stănileşti21. Fostul domnitor se refugiază în Rusia,
unde se va stabili definitiv.
22 iulie 1711.Pacea de la Prut (sau Vadul Huşilor)
marchează, prin prevederile sale, o stagnare a tendinţei
de expansiune a Rusiei în zona Mării Negre şi în Sud-
Estul Europei. Tratatul va fi confirmat prin noi
documente semnate la Constantinopol (1712) şi la
Adrianopol (1713). Prin acesta din urmă tratat,
Imperiul Otoman cedează Rusiei teritorii mai largi în
jurul Azovului. HOTINUL devine raia turcească în 1715.

20
Tratatul de la Luţk (14 aprilie 1711).
21
Bătălia de la Stănileşti, pe Prut, dintre armatele ţariste conduse de Petru cel Mare şi cele moldovene ale lui Dimitrie
Cantemir, pe de-o parte, şi cele otomane ale marelui vizir Baltadji-Mehmed Paşa. Rezultatul luptei este favorabil
otomanilor, cu toate că niciuna dintre părţi nu a reuşit să obţină o victorie decisivă, hotărându-se negocierea unui acord
de pace.
VLAD BADEA Pagina 44
Olimpiada de Istorie Sinteze pentru clasa a X-a
 ŢĂRILE ROMÂNE ŞI PROBLEMA ORIENTALĂ
1718, iulie 21. Semnarea tratatelor de pace de la
Passarowitz (Požarevac) dintre Imperiul Otoman şi
Austria şi Imperiul Otoman şi Veneţia. Prin aceste
tratate Poarta anexa Peloponesul (Moreea) de la
Veneţia cedând însă Austriei Banatul Timişoarei şi
Oltenia, parte a principatului autonom al Ţării
Româneşti. De asemenea Austriei îi revenea şi
Belgradul. O altă prevedere conferea
reprezentanţilor diplomatici austrieci dreptul de a
interveni în favoarea romano-catolicilor din
1716-1718 Passarowitz Imperiul Otoman. Iniţial Austria ceruse de la Poartă
(austro-turc) (21 iulie 1718) chiar şi dreptul de a-i numi pe domnii Ţării
Româneşti şi Moldovei sau cel puţin alegerea
domnilor să aibă şi acordul Habsburgilor. La
semnarea păcii un rol important l-a avut şi
caimacamul Ţării Româneşti, Ioan Mavrocordat. La
27 iulie 1718 este semnat şi un tratat comercial între
Poartă şi Austria, prin care se asigură supuşilor
austrieci libertatea comerţului în Imperiul Otoman şi
dreptul navelor comerciale austriece de a naviga pe
Dunăre până la ţărmul Mării Negre.
Disputele regionale de la frontierele Rusiei ucrainiene
cu tătarii din Crimeea, stăpânită de otomani, au conferit
Rusiei pretextul unei noi încercări de a-şi impune
influenţa în nordul Mării Negre (1735). Austria a intrat
în război în 1737, ca aliat al Rusiei, dar datorită
eşecurilor militare a fost nevoită să încheie pace
separată cu IO, cedându-i nordul Serbiei (cu Belgradul)
şi returnând Oltenia Ţării Româneşti, renunţând, astfel,
1735-1739 Belgrad la poziţia fermă din Balcani pe care o obţinuse în urma
(ruso-austro-turc) (1,18 sept. 1739) Tratatului de la Passarowitz.
Datorită înfrângerii Austriei, Rusia încheie în aceeaşi
lună un dezavantajos tratat de pace cu otomanii: cetatea
Azov, pe care au capturat-o, trebuia demilitarizată;
Rusia trebuia să nu mai aibă nave de război în Marea
Azovului sau în Marea Neagră; şi trebuia să depindă în
întregime de navele otomane pentru comerţul său pe
Marea Neagră.
Tratatul de la Kuciuk-Kainargi a fost semnat de
Imperiul Rus şi Imperiul Otoman după înfrângerea
acestuia din urmă în războiul din 1768-1774.
Tratatul era o lovitură extrem de umilitoare primită
de Imperiul Otoman. Otomanii au cedat o serie de
teritorii de la nordul Mării Negre şi au pierdut
Hanatul Crimeii, căruia au fost forţaţi să îi
recunoască independenţa. Hanatul, deşi oficial
independent, era în realitate sub controlul Rusiei,
care l-a anexat în 1783.
Tratatul a acordat Rusiei şi alte beneficii. A eliminat
1768-1774 Kuciuk-Kainargi
restricţiile privind accesul Rusiei la Marea Azov. Rusia
(ruso-turc) (iulie 1774)
primea şi o serie de drepturi economice şi politice în
Imperiul Otoman, între care permisiunea acordată
creştinilor ortodocşi din Balcani de a naviga sub steagul
Rusiei, respectiv permisiunea acordată Rusiei de a
ridica o biserică ortodoxă în Istanbul (care nu a fost însă
construită vreodată). Rusia a interpretat tratatul ca
dându-i dreptul de a proteja creştinii ortodocşi din
Imperiu şi a folosit această prerogativă mai ales în
Principatele Române, intervenind în timpul ultimei
domnii fanariote şi după Războiul Grec de Independenţă.
VLAD BADEA
Olimpiada de Istorie
BANATUL
- devine domeniu al Coroanei Habsburgice
- între 1718-1751 este supus administraţiei
militare=>guvernatorul este comandantul
trupelor stabilite în regiune, este subordonat
Consiliului de Război şi Camerei Aulice de
la Viena;
- din 1751 este introdusă administraţia civilă
=> consiliu format din 6 membri şi un
preşedinte
- 1778 – este încorporat Ungariei
- 1779 – districtele sunt înlocuite cu trei
comitate: Caraş, Timiş, Torontal
OLTENIA
- devine protectorat habsburgic (temporar);
- Împăratul de la Viena devine suveran al
Olteniei, pe care o administra printr-un
consiliu format dintr-un Ban (preş.) şi 4
membri;
- sediul administrativ: Craiova
- primul Ban: Gheorghe Cantacuzino
- teritoriul era împărţit în judeţe (conduse de
un vornic) şi plăşi (conduse de un ispravnic);
- din punct de vedere militar aparţinea de
Comandamentul de la Sibiu; comandantul =
„Principatus Valachiae Supremus Director”;
- din punct de vedere religios a fost scoasă de
sub autoritatea Mitropoliei Ţării Rom. şi
trecută sub autoritatea Mitropoliei de la
Karlowitz şi a episcopului de la Belgrad;
Războiul a determinat renaşterea planurilor
de eliberare a popoarelor balcanice, iar în
Ţările Române a încurajat opoziţia antifana-
riotă. Boierimea munteană s-a orientat spre
Rusia în vederea recunoaşterii independenţei.
Din altă perspectivă, în această perioadă se
manifestă mişcarea politică naţională.
OLTENIA revenea Ţării Româneşti (după 21 de
ani de protectorat habsburgic).
BUCOVINA
- supusă administraţiei habsburgice;
contextul:
- 1772 – prima împărţire a Poloniei;
- 1768-1774 – Habsburgii ocupă militar
Pocuţia şi nordul Moldovei;
- 7 mai 1775 – Convenţia de la Istanbul:
Habsburgii primesc Bucovina;
- mai 1776 – Anexă la Convenţia de la
Istanbul: incluse alte 30 de sate;
- 1775-1786 – administraţie militară;
- din 1786 – administraţie civilă => în fruntea
provinciei se află un căpitan;
- Biserica ortodoxă a fost scoasă de sub
autoritatea Mitropoliei Moldovei şi trecută
sub autoritatea Mitropoliei de la Karlowitz.
În timpul războiului idealul politic al indepen-
denţei va fi susţinut atât în memorii adresate
Congresului de la Focşani cât şi delegaţiilor
Rusiei şi Austriei. Acum se definitivează cea mai
semnificativă propunere de formare a unui stat
tampon român sub ocrotirea marilor puteri.
Pagina 45
Sinteze pentru clasa a X-a
 ŢĂRILE ROMÂNE ŞI PROBLEMA ORIENTALĂ

Şiştov22 – cu I.H.
Rusia primeşte în urma Tratatului de la Iaşi:
1787-1792 (1791)
- cetatea Oceakov; Rusia devine vecina MOLDOVEI.
(ruso-austro-turc) Iaşi – cu Rusia
- ţinuturile dintre Nistru şi Bug;
(1792)
Războiul a izbucnit în contextul războaielor
napoleoniene. Sultanul otoman, încurajat de înfrângerea
suferită de ruşi la Austerlitz (1805), l-a detronat
domnitorul Munteniei Constantin Ipsilanti şi pe cel al
Moldovei Alexandru Moruzi, amândoi fiind consideraţi
rusofili. În acelaşi timp, francezii, aliaţi în acel moment
cu Turcia, au ocupat Dalmaţia şi ameninţau cu o
eventuală invazie în Moldova şi Muntenia. Pentru a
BASARABIA devine parte componentă a Rusiei
1806-1812 Bucureşti asigura frontierele sudice ale imperiului împotriva unui
=> aproximativ ½ din teritoriul Moldovei
(ruso-turc) (16 mai 1812) atac al francezilor, ruşii au mutat o armată cu un efectiv
medievale devine componentă a Rusiei.
de 40.000 de oameni în Principatele Dunărene. Ca
răspuns imediat, turcii au blocat traficul navelor ruseşti
prin strâmtori şi au declarat război Rusiei.
Pe 28 mai 1812, Kutuzov a semnat Tratatul de pace de
la Bucureşti, prin care Imperiul Otoman ceda
Basarabia. Tratatul a fost aprobat de ţarul Alexandru I
pe 11 iunie, cu doar o zi înainte de declanşarea invadării
Rusiei de către armatele napoleoniene
Tratatul de pace de la Adrianopol a fost încheiat Prevederile Tratatului de la Adrianopol pentru
la sfârşitul războiului ruso-turc din 1828-1829 fiind Ţările Române:
semnat pe 14 septembrie 1829 de Alexei Orlov şi – restituirea către Ţara Românească a
Abdul Kadîr-bei. cetăţilor turceşti de pe malul stâng al
Imperiul Otoman dădea Rusiei acces la gurile Dunării (Turnu, Giurgiu şi Brăila);
Dunării şi la două fortăreţe din Georgia. Sultanul – autonomia administrativă a Principatelor;
recunoştea stăpânirea Rusiei asupra Georgiei şi a – stabilirea graniţelor pe talvegul Dunării;
hanatelor Erevanului şi Nahicevanului, care fuseseră – numirea domnilor pe viaţă;
cedate ţarului de Persia prin Tratatul de la – libertatea comerţului şi scutirea
Turkamanciai semnat cu un an mai înainte. Principatelor de obligaţia aprovizionării
1828-1829 Adrianopol
Tratatul deschidea strâmtorile Dardanele şi Bosfor Istanbulului;
(ruso-turc) (14 sept. 1829)
tuturor vaselor comerciale, liberalizând astfel – dreptul de navigaţie pe Dunăre cu vase
comerţul cu cereale, animale vii şi lemn. A fost proprii;
nevoie să mai treacă însă ceva timp, până la – îngrădirea dreptului de intervenţie a
semnarea tratatului de la Hünkâr İskelesi (1833) Turciei în Principate;
care să rezolve în sfârşit problema strâmtorilor. – menţinerea ocupaţiei ruseşti şi obligaţia Porţii
Sultanul garanta autonomia Serbiei, promitea de a recunoaşte viitoarele regulamente
autonomie Greciei şi permitea Rusiei să ocupe administrative ale Principatelor.
Valahia şi Moldova până când Imperiul Otoman
reuşea să plătească o uriaşă despăgubire de război.

Proiecte externe de organizare a spaţiului românesc în contextul războaielor ruso-austro-turce

Congresele internaţionale generate de războaiele ruso-austro-turce au pus în discuţie

statutul politico-juridic al Principatelor, fie prin iniţierea unor proiecte din partea marilor
puteri, fie prin memorii ale boierilor munteni şi moldoveni. Marile Puteri (Rusia, Austria,
Franţa, Anglia) realizau planuri în care intrau cele două state româneşti. În anii ’70 şi ’80 ai sec.
al XVIII-lea, ţarina Rusiei, Ecaterina cea Mare, a alcătuit proiectul grec, conform căruia în
Balcani trebuia reconstituit Imperiul Bizantin, în timp ce Ţara Românească şi Moldova trebuiau
să fie unite sub forma Regatului Daciei, ca stat-tampon între Rusia, Austria şi noua formaţiune.
Dacă iniţial împăratul Iosif al II-lea a fost de acord, ulterior s-a renunţat la acest plan.
Cele două principate româneşti, Ţ.R. şi Moldova au intrat şi în preocupările politicii lui
Napoleon. În dorinţa sa de a realiza Imperiul universal, Napoleon considera că oraşul
Constantinopol joacă un rol esenţial, numindu-l „Imperiul lumii”. Cheia „imperiului lumii” o
deţinea cel care stăpâneşte cele două principate. De aceea Napoleon a refuzat propunerea
ministrului de externe francez, Talleyrand, de a oferi Austriei Ţara Românească şi Moldova,
drept compensaţii pentru pierderile teritoriale suferite în favoarea Franţei.

22
În timpul tratativelor de pace de la Şiştov (1791), boierii munteni au înaintat un memoriu Rusiei şi Austriei prin care
revendicau: autonomia şi neutralitatea ţării sub garanţia Austriei şi Rusiei, desfiinţarea obligaţiilor faţă de Poartă (cu
excepţia tributului), alegerea unui domn pământean, desfiinţarea raialelor, libertatea comerţului.
VLAD BADEA Pagina 46
Olimpiada de Istorie Sinteze pentru clasa a X-a