EU? AICI , TU?

ACOLO

Cad pe pamant zdrobindu-mi mintea intr-o balta in care zac asteptand ganduri uitate,nu
demult aruncate de mine pe un drum apus,sunt foi nescrise la marginea drumului ce
implora povesti,implora zambetul tau de dimineata ce pare totusi trist si fara viata,un
zambet fals,amar pe chipul palid al unei femei ce se invarte in jurul universului ,o fiinta
minuscula cautand si dorind sa atinga infinitul dar nu singura .Nu singura ,ci cu mine ,dar
intre noi si infinit e o cale strabatuta de un aer trist ,suntem intr-un tren gol de cursa lung
a ce sta in aceeasi gara mereu asteptandu-ne.Pe ploaie ,pe vant ,noapte si zi stateam pe
banca veche si te asteptam ,pe ploaie ,pe vant,noapte si zi stateai pe banca veche si ma
asteptai,dar nu veneam,nu veneai.E gol si doare dar astept si astepti dar stiu ca suntem
departe unul de altul .Cand ploua privesc stropii de ploaie cum se preling pe geam si stiu
ca plangi ,cand ploua privesti stropii de ploaie cum se preling pe geam si stii ca plang
.Privesc geamul si iti imaginez chipul .Te desenez in seriile in care nu am somn in
culori ,Ma desenezi in seriile in care nu dormi alb negru.Sunt o palida imagine a
trecutului pe care nu vrei sa o uiti ,esti o foaie dintr-o carte pe care nu o las de la piept.Imi
place mereu sa te citesc .Ma plimb si sunt imbrancit de lume ,privesc cum soarele
apune,te plimbi si esti admirata si curtata de multi dar privesti cu mine cum soarele apune
.Iti canti bucuria ca mai gasit dar eu imi plang tristetea ca nu ma vezi …ca nu te vad.Eu ?
Aici …Tu?Acolo.Prea departe ,dar nu prea departe sa te simt.Iti aud glasul si nu poti sa
dormi fara sa mi-l auzi pe-al meu .
Ne trezim insa si realitatea ma loveste in plin ..suntem un cuplu al noptii ,suntem
umbrele ce se risipesc atunci cand soarele rasare .Fragmente ce reapar cand lumea
doarme si noi suntem in acelasi loc asteptandu-ne .
Privesc in gol de-atatea ori si ma gandesc ce-ar fi fost sau ce va fi.Imi ascult durerea si
merg mai departe ,,schiopatand” din cauza ei. Traiesc cu cicatricile pe care mi le-a lasat
vremea ,cicatrici ce le iau pe fiecare drum. Amintindu-mi de ce am avut si de persoana ce
am fost.Tot ce a ramas din trecut e doar umbra ei pe care o zaresc uneori atunci cand
astept sa traversez strada sau astept in gara.,dar merg mai departe . O zaresc si in oglinzi
si ii simt soaptele calde in urecehea mea ce parca se bucura sa o auda . Inca simt ca o tin
langa mine chiar si atunci cand stau pe scaun .la birou stresat de munca pe care o am,o
aud vorbind ,dar pentru foarte putin .
Patrund in amintiri si vise strivite intr-o singura clipa . Alerg catre ele si totusi nu pot sa
le ating .Candva alergam impreuna ,dar tu ai plecat cu tot cu visele noastre mult prea
devreme .Imi injectez in diminetile reci sperante ,totul petrecandu-se intr-o trista secventa
de film ce se termina tragic cu EU?AICI….TU? ACOLO.PREA DEPARTE.