BUCURIE

Când te ţin în braţe, simt întreaga Divinitate care

A lucrat cu atâta măiestrie să ridice în picioare
Un boboc de înger, din care adie parfumul suav
Ce mă îmbată şi-mi face corpul greu, trândav.

Zi şi noapte, fără de mâncare aş trăi din privirea

Ce atinge în ungherele ascunse de viaţa grea.
M-ai ridicat din genunchi, unde îmi îngropam
Simţăminte goale când singur în tăcere zăceam.

Acum nu ştiu cum să îmi ţin bucuria ce arde

Totul în calea ei, chiar şi dorinţe deşarte
Care nu mai cutează să îşi ceară dreptul la fericire
Că de prea multă tristeţe nu mai voiau iubire.

Luna nu mai îmi pare tristă, e o sărbătoare

Afară şi mulţumesc ei, ţie, că dragostea nu moare
Din pieptul care-mi freamătă încet, ca să nu simţi
Durerea milenară adunată acolo din vechi părinţi.

Şi când respir aerul curat care îmi împrospătează

Gândurile care jucăuş din neastâmpăr nu încetează
Dragostea îmi surâde, suferinţa încet plânge
Că nu mă mai chinuie până la sânge.

Iar cu căldura trupului tău, o ascund şi mă încălzesc

Când greu îmi e, nici nu vreau să mă gândesc
Cum ar fi fost dacă nu ne-am fi întâlnit niciodată
S-ar fi pierdut iubirea noastră toată….