DIALOG

“E un chin, totul în jur se întoarce ameţitor

Viaţa se scurge din mine, îmi vine să mor
Curajul îmi piere, speranţa încet pâlpâie
Focul disperării mocneşte la ora târzie”

“E o durere, dar în suflet plăcere dăinuie

Bucuria mă înalţă, aripi îmi dăruie
Pacea îmi zâmbeşte, uneori îmi saltă
Inima în piept cu existenţa laolaltă”

“TU, bărbat necuviincios şi nepăsător

Cum ferice eşti, când în jur florile mor?
Iar TU, femeie pustiită şi amară
De ce suferi, spre ceas de seară?”

“Doamne, dar nu ştim ce să facem!”

Suferinţa şi iubirea la un loc coacem
Cu lacrimi udăm plămădeala vieţii
În gânduri frământăm totul ca bieţii!”

“Trăiţi murind, şi muriţi trăind încet

Acum viaţa râset e, acum un plânset
Mergeţi alene pe Cărarea Noastră
Şi nu cătaţi la ce lăsaţi în urma voastră!”