Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
CALCULUL REACŢIUNILOR
APLICAŢII
Problema 1.1(fig.1.1)
Se eliberează grinda de legă-
12kN/m
80kN turile cu baza de susţinere şi în locul
1 2 acestora se introduce echivalentul
mecanic corespunzător.
5 2 3 ∑ X = 0; H = 0
i 1
80 ∑ M = 0; V ⋅10 − 12 ⋅ 5 ⋅ 75 − 80 ⋅ 3 = 0
2 1
12
H 1 =0 V1 = 69kN
∑ M 2 = 0; 12 ⋅ 5 ⋅ 75 + 80 ⋅ 7 − V2 ⋅ 10 = 0
V 1 =69 V 2 =71 V2 = 71kN
- Fig.1.1 -
Verificare
- 13 -
∑Y
= 0; V1 - 12 ⋅ 5 - 80 + V2 = 69 - 60 - 80 + 71 = 0
i
1
40kN 90 2kN
450
2
∑X i= 0; H 1 − 90 = 0; H 1 = 90kN
2 2 ∑ Yi = 0; V1 − 40 − 90 = 0; V1 = 130kN
∑ M 1 = 0; − M 1 + 40 ⋅ 2 + 90 ⋅ 4 = 0;
40 90
M 1 = 440kNm
M1=440
90
H1=90 Verificare:
∑ M 2 = 0;
V1=130
− M 1 + V1 ⋅ 4 − 40 ⋅ 2 = −440 + 520 − 80 = 0
- Fig.1.2 -
30kN 30
V2 =40
3
16kN/m
16
5
H1 =80
1
4 4 V1 =10
- Fig.1.3 -
∑X i = 0; 16 ⋅ 5 − H 1 = 0; H 1 = 80kN
∑M 1 = 0; 16 ⋅ 5 ⋅ 2,5 + 30 ⋅ 4 − V2 ⋅ 8 = 0; V2 = 40kN
- 14 -
∑M = 0; V1 ⋅ 8 + 80 ⋅ 8 − 16 ⋅ 5 ⋅ 5,5 − 30 ⋅ 4 = 0; V1 = −10kN
2
Verificare ∑ Yi = 0; V1 + 30 − V2 = 10 + 30 − 40 = 0
Sensul real al reacţiunii V1 este invers celui considerat iniţial. Ulterior în calcul
se va lucra cu sensul real şi cu valoarea V1=10kN.
10kN/m 20kN
1 2
12 3
10 20
H1 =0
V1 =55 V2 =85
- Fig.1.4 -
∑X = 0; H 1 = 0
i
∑M 1 = 0; 10 ⋅ 12 ⋅ 6 − V2 ⋅ 12 + 20 ⋅ 15 = 0; V2 = 85kN
∑M 2 = 0; V1 ⋅ 1 − 10 ⋅ 12 ⋅ 6 + 20 ⋅ 3 = 0; V1 = 55kN
Grinda 1-2-3
∑ X i = 0; H 1 = 0
- 15 -
∑M 2= 0; V1 ⋅ 12 − 100 ⋅ 6 + 40 ⋅ 3 = 0; V1 = 40kN
∑M 1 = 0; 100 ⋅ 6 − V2 ⋅ 12 + 40 ⋅ 15 = 0; V2 = 100kN
100kN 15kN/m
2 3
1
4
6 6 3 6 2
15
H3 =0
V3 =40 V4 =80
100 V3 =40
H1 =0
H3 =0
V1 =40 V2 =100
100 15
H1 =0
V2 =100 V4 =80
V1 =40
- Fig.1.5 -
2) Metoda solidificării
Deoarece sunt patru necunoscute H1, V1, V2, V4 se scriu cele trei ecuaţii de
echilibru static şi o condiţie suplimentară de moment egal cu zero în articulaţia
interioară 3, fie pentru forţele de la stânga, fie pentru forţele de la dreapta. Ordinea în
care se scriu aceste ecuaţii este guvernată de ideea de a obţine ecuaţii cu câte o
singură necunoscută (dacă este posibil).
∑ X i = 0; H1 = 0
∑ M 3dr = 0; 15 ⋅ 8 ⋅ 4 − V4 ⋅ 6 = 0; V4 = 80kN
∑ M 2 = 0; V1 ⋅ 12 − 100 ⋅ 6 + 15 ⋅ 8 ⋅ 7 − 80 ⋅ 9 = 0; V1 = 40kN
∑ M 1 = 0; 100 ⋅ 6 − V2 ⋅ 12 + 15 ⋅ 8 ⋅ 19 − 80 ⋅ 21 = 0; V2 = 100kN
Au fost obţinute aceleaşi valori ca prin metoda izolării corpurilor.
Problema 1.6 (fig.1.6)
- 16 -
20
20kN/m
30
30kN
2
3
4
H2 =12
1 2
H2 =42
V1 =102 V2 =18
6 4
- Fig.1.6 -
∑ M 2 = 0; V1 ⋅ 10 − 20 ⋅ 6 ⋅ 7 − 30 ⋅ 6 = 0; V1 = 102kN
∑ M 1 = 0; 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − 30 ⋅ 6 − V2 ⋅ 10 = 0; V2 = 18kN
Verificare ∑ Yi = 0; 102 − 20 ⋅ 6 + 18 = 0
∑ M st3 = 0; 102 ⋅ 6 − H 1 ⋅ 6 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0; H 1 = 42kN
∑ M 3dr = 0; H 2 ⋅ 6 − 18 ⋅ 4 = 0; H 2 = 12kN
Verificare ∑ X i = 0; 42 − 30 − 12 = 0
Reacţiunea H2 se putea calcula din ecuaţia de proiecţie, iar verificarea se
efectua scriind condiţia de moment zero în raport cu articulaţia interioară 3, pentru
forţele de la dreapta.
80kN 80
60kN 60
2
20kN/m 20
3
6
1 2
H2=40 M2=200
V1=20
8 4
V2=80
- Fig.1.7 -
∑ M = 0; 80 ⋅ 2 − V1 ⋅ 8 = 0; V1 = 20kN
st
3
- 17 -
∑ X = 0; H − 20 ⋅ 6 + 80 = 0; H = 40kN
i 2 2
∑ M = 0; 80 ⋅ 8 − 20 ⋅ 12 − 60 ⋅ 4 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 + M
2 2 = 0; M 2 = 200kNm
∑ Y = 0; − 20 − 60 + V = 0; V = 80kN
i 2 2
Verificare
∑ M 3dr = 0; − 40 ⋅ 6 − 80 ⋅ 4 + 200 + 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = −560 + 560 =0
Problema 1.8 (fig.1.8)
120kN 120
3
H1=80 H2=80
3
1 2
V1=90 V2=30
4 4 8
- Fig.1.8 -
∑M = 0; V1 ⋅ 16 − 120 ⋅ 12 = 0; V1 = 90kN
2
∑M 1 = 0; 120 ⋅ 4 − V2 ⋅ 16 = 0; V2 = 30kN
Verificare ∑ Yi = 0; 90 − 120 + 30 = 0
∑M dr
3 = 0; H 2 ⋅ 3 − 30 ⋅ 8 = 0; H 2 = 80kN
∑M st
3
= 0; 90 ⋅ 8 − H 1 ⋅ 3 − 120 ⋅ 4 = 0; H 1 = 80kN
Verificare ∑X i = 0; 80 − 80 = 0
- 18 -
15
15kN/m
16kN 16
3
3
1
H1 =8
V1 =36
5
H2 =8
2
V2 =40
4 4 2
-Fig.1.9 -
∑Y i = 0; 36 − 15 ⋅ 4 + V2 − 16 = 0; V2 = 40kN
Verificare ∑M dr
3 = 0; 8 ⋅ 8 − 40 ⋅ 4 + 16 ⋅ 6 = 160 − 160 = 0
∑M 3
= 0; 30 ⋅ 18 − 15 ⋅ 6 ⋅15 + 150 + V2 ⋅12 = 0; V2 = 55kN
Verificare ∑ Yi = 0; 30 − 15 ⋅ 6 + 55 + 5 = 0
∑M dr
5 = 0; H 3 ⋅ 8 − 5 ⋅ 6 + 150 = 0; H 3 = −15kN
∑X i = 0; H 2 − H 3 = 0; H 2 = −15kN
Verificare
∑M st
5
= 0; 30 ⋅ 12 − 5 ⋅ 6 ⋅ 9 + 55 ⋅ 6 + 15 ⋅ 8 = 810 − 810 = 0
- 19 -
15kN/m 150kNm
5
2
4
6
1 2 3
4 2 6 6
15 150
H2 =15 H3 =15
V2 =55 V3 =5
V1 =30
- Fig.1.10 -
Problema 1.11(fig.1.11)
Din condiţiile de echilibru ale structurii în ansamblu se pot calcula reacţiunile
verticale V1 şi V2 şi se poate obţine o relaţie între H1 şi H2, dar nu se poate determina
valoarea acestora. De aceea, în asemenea situaţii se separă partea superioară de cea
inferioară. Se analizează mai întâi partea superioară, ca fiind o parte secundară şi apoi
partea inferioară.
∑M 4
= 0; 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 − V5 ⋅ 12 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 = 0; V5 = 15kN
Verificare ∑ Yi = 0; − 15 + 15 = 0
- 20 -
∑M st
6 = 0; H 4 ⋅ 3 − 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 − 15 ⋅ 6 = 0; H 4 = 60kN
∑X i = 0; − 60 + 20 ⋅ 3 + 20 ⋅ 3 − H 5 = 0; H 5 = 60kN
Verificare ∑M dr
6
= 0; H 5 ⋅ 3 − V5 ⋅ 6 − 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 = 60 ⋅ 3 − 15 ⋅ 6 − 90 = 0
20kN/m 20kN/m
H4 =60 H5 =60
6
3
4 5
3 V4 =15 V5 =15
3
6
15 15
1 2 60 60
4 6 6 4
H1 =120 H2 =120
V1 =108
V2 =108
- Fig.1.11 -
Calculul părţii inferioare
∑ M 2 = 0; - V1 ⋅ 20 + 60 ⋅ 9 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7,5 + 15 ⋅ 16 + 60 ⋅ 9 − 15 ⋅ 4 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7,5 = 0
V1 = 108kN
∑M 1 = 0; 60 ⋅ 9 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7,5 − 15 ⋅ 4 + 60 ⋅ 9 + 15 ⋅ 16 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7,5 − V2 ⋅ 20 = 0;
V2 = 108kN
Verificare ∑ Y = 0; − 108 + 15 − 15 + 108 = 0
i
∑ M = 0; H ⋅ 6 − 108 ⋅ 10 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 + 60 ⋅ 3 + 15 ⋅ 6 = 0;
st
3 1
H1 = 120kN
∑ M = 0; H ⋅ 6 − 108 ⋅ 10 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 + 60 ⋅ 3 + 15 ⋅ 6 = 0;
dr
3 2
H 2 = 120kN
- 21 -
Verificare ∑X i = 0; 120 − 20 ⋅ 3 − 60 − 20 ⋅ 3 − 60 + 120 = 0
75kN 75
30kN 30
5
H3=60 H4=90
2
3
4
V3=30 V4=45
2
1 2
4 4 30 45
30 90
H1=30
V1=22,5 V2=52,5
- Fig.1.12 -
∑ X = 0; H − 30 = 0; H = 30kN
i 1 1
∑ M = 0; 30 ⋅ 4 + V ⋅ 8 − 75 ⋅ 4 = 0; V
2 1 1
= 22,5kN
∑ M = 0; 30 ⋅ 4 + 75 ⋅ 4 − V ⋅ 8 = 0; V
1 2 2 = 52,5kN
- 22 -
Calculul părţii superioare
∑ M = 0; 30 ⋅ 2 + V ⋅ 8 − 75 ⋅ 4 = 0; V = 30kN
4 3 3
∑ M = 0; 30 ⋅ 2 + 75 ⋅ 4 − V ⋅ 8 = 0; V = 45kN
3 4 4
Verificare ∑ Y = 0; 30 − 75 + 45 = 0
i
∑ M = 0; 30 ⋅ 4 − H ⋅ 2 = 0; H = 60kN
st
5 3 3
∑ M = 0; H ⋅ 2 − 45 ⋅ 4 = 0; H = 90kN
dr
5 4 4
Verificare ∑ X = 0; 30 + 60 − 90 = 0
i
∑ M = 0; V ⋅ 8 − 30 ⋅ 8 − 60 ⋅ 2 + 90 ⋅ 2 = 0; V = 22,5kN
2 1 1
∑ M = 0; − 60 ⋅ 2 + 45 ⋅ 8 + 90 ⋅ 2 − V ⋅ 8 = 0; V = 52,5kN
1 2 2
∑ X = 0; H + 60 − 90 = 0; H = 30kN
i 1 1
∑M 8
= 0; 30 ⋅ 2 − V7 ⋅ 6 = 0; V7 = 10kN
∑M 7 = 0; 30 ⋅ 2 − V8 ⋅ 6 = 0; V8 = 10kN
∑M 9 = 0;
st
H 7 ⋅ 2 − 10 ⋅ 3 = 0; H 7 = 15kN
∑M dr
9
= 0; H 8 ⋅ 2 − 10 ⋅ 3 = 0; H 8 = 15kN
∑M 5 = 0; 15 ⋅ 4 + 30 ⋅ 2 + 10 ⋅ 6 − V4 ⋅ 6 + 15 ⋅ 4 = 0; V4 = 40kN
∑M 4 = 0; 15 ⋅ 4 + 30 ⋅ 2 + 15 ⋅ 4 + 10 ⋅ 6 − V5 ⋅ 6 = 0; V5 = 40kN
∑M st
6
= 0; H 4 ⋅ 2 − 40 ⋅ 3 + 15 ⋅ 2 + 10 ⋅ 3 = 0; H 4 = 30kN
∑M 6 = 0; 15 ⋅ 2 + 10 ⋅ 3 + H 5 ⋅ 2 − 40 ⋅ 3 = 0;
dr
H 5 = 30kN
∑M = 0; 30 ⋅ 5 + 40 ⋅ 6 + 30 ⋅ 3 − V1 ⋅ 6 + 30 ⋅ 5 = 0; V1 = 105kN
2
∑M 1
= 0; 30 ⋅ 5 + 30 ⋅ 3 + 30 ⋅ 5 + 40 ⋅ 6 − V2 ⋅ 6 = 0; V2 = 105kN
∑M 3 = 0; H 1 ⋅ 3 − 105 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 + 40 ⋅ 3 = 0;
st
H1 = 45kN
- 23 -
∑M dr
3 = 0; H 2 ⋅ 3 − 105 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 + 40 ⋅ 3 = 0; H 2 = 45kN
30kN 30
9
2
H7 =15 H8 =15
7 8
V7 =10 V8 =10
2
30kN
10
6 10
15 15
2
4 5
30
2
30kN 3
H4 =30 H5 =30
3
V4 =40 V5 =40
1 2
40
40
3 3 30 30
30
H1 =45 H5 =45
V1 =105 V2 =105
- Fig.1.13 -
- 24 -
Problema 1.14 (fig.1.14)
30kN/m 30kN/m
3
2
4 5
6 7
6
1 2
6 2 6 6 2 6
30kN/m 30kN/m
V6 =90 V7 =90
H1 =30 H2 =30
V1 =150 V2 =150
- Fig.1.14 -
∑M = 0; V6 ⋅ 6 − 30 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0; V6 = 90kN
st
4
∑M = 0; 30 ⋅ 6 ⋅ 3 − V7 ⋅ 6 = 0; V7 = 90kN
dr
5
∑M 2 = 0; 90 ⋅ 20 − 30 ⋅ 8 ⋅ 16 + V1 ⋅ 12 + 30 ⋅ 8 ⋅ 4 − 90 ⋅ 8 = 0; V1 = 150kN
∑M 1 = 0; 90 ⋅ 8 − 30 ⋅ 8 ⋅ 4 − V2 ⋅ 12 + 30 ⋅ 8 ⋅ 16 − 90 ⋅ 20 = 0; V2 = 150kN
Verificare ∑ Yi = 0; 90 − 30 ⋅ 8 + 150 + 150 − 30 ⋅ 8 + 90 = 0
∑M = 0; 90 ⋅ 14 − 30 ⋅ 8 ⋅ 10 + 150 ⋅ 6 + H1 ⋅ 8 = 0; H 1 = 30kN
st
3
∑M = 0; − 150 ⋅ 6 − H 2 ⋅ 8 + 30 ⋅ 8 ⋅ 10 − 90 ⋅ 14 = 0; H 2 = 30kN
dr
3
Verificare ∑ X i = 0; − 30 + 30 = 0
- 25 -
CAPITOLUL II
GRINDA DREAPTĂ
APLICAŢII
P Calculul reactiunilor
1 2
x
L
∑ X = 0; H = 0
i 2
P M 2= P L
H 2= 0
∑ Y = 0; − P + V = 0; V
i 2 2 =P
V 2= P
∑ M = 0; − P ⋅ L + M = 0;
2 2 M 2 = PL
T
P - P
PL
M
- Fig.2.1 -
- 26 -
Forţa tăietoare. Axa barei este axa valorilor zero. În secţiunea 1 are loc un salt
egal cu P şi în sensul acestei forţe. În orice secţiune curentă, de abscisă x, forţa
tăietoare este egală cu P, deoarece este singura forţă care se află la stânga secţiunii. În
secţiunea 2 are loc un salt cu V2=P şi diagrama se închide.
Momentul încovoietor. În secţiunea 1 momentul încovoietor este egal cu zero.
Într-o secţiune curentă momentul încovoietor este M x = −P ⋅ x , ceea ce reprezintă o
variaţie liniară. Pentru x=0 se obţine M1=0, iar pentru x=L se obţine M 2 = −PL . În
secţiunea 2 are loc un salt cu momentul reacţiune M2=PL şi diagrama se închide.
Diagrama de moment încovoietor a fost reprezentată de partea fibrei întinse, care în
acest caz este fibra superioară.
Calculul reacţiunilor
p
∑X i= 0; H 2 = 0
1 x
2 ∑Y i = 0; − p ⋅ L + V2 = 0; V2 = pL
L L pL2
∑ M 2 = 0; − p ⋅ L ⋅ 2 + M 2 = 0; M 2 = 2
M2=0,5pL2
Verificare
L
H2=0 ∑ M 1 = 0; M 2 − V2 ⋅ L + p ⋅ L ⋅ 2 =
V2=pL
pL2 pL2
T = − pL +
2
=0
2 2
-
pL
Forţa tăietoare. În secţiunea curentă forţa
tăietoare are expresia Tx = −p ⋅ x , deci
pL2 variaţie liniară. Pentru x=0 Tx=T1=0, iar
pentru x=L Tx = T2 = −pL . În secţiunea 2 are
2
M loc un salt cu V2=pL, prin care diagrama se
închide.
- Fig.2.2 -
x px 2
Momentul încovoietor. În secţiunea curentă M x = −p ⋅ x ⋅ = − , deci o curbă de
2 2
gradul 2 (o parabolă). Pentru x=0, Mx=M1=0, iar pentru x=L, momentul încovoietor
- 27 -
pL2
este M 2 = − . În extremitatea 2 a grinzii are loc un salt cu momentul reacţiune
2
pL2
M2 = şi diagrama se închide.
2
px p Calculul reacţiunilor
1 2
x
L
∑X = 0; H 2 = 0
i
L pL
M2
∑ Yi = 0; − p ⋅ 2 + V2 = 0; V2 = 2
H2 pL L pL2
V2 ∑ M 2 = 0; − 2 ⋅ 3 + M 2 = 0; M 2 = 6
T
-
pL
2
pL 2
6
M
– Fig.2.3 -
x
Forţa tăietoare. Intensitatea încărcării în secţiunea curentă este p x = p , iar
L
1 1 x2
forţa tăietoare are expresia Tx = − p x ⋅ x = − p . Rezultă o curbă de gradul doi
2 2 L
dT
cu tangenta zero în secţiunea 1 ( = − p n = 0 ) şi valoarea maximă în secţiunea 2,
dx
pL
T2 = − .
2
Momentul încovoietor. Momentul încovoietor în secţiunea curentă este
1 x 1 x3 pL2
M x = − p x ⋅ x ⋅ = − p . Pentru x=0, Mx=0 şi pentru x=L, M x = M 2 = − .
2 3 6 L 6
dM x
Tangenta la curbă este egală cu zero în secţiunea 1, deoarece = T1 = 0 .
dx
- 28 -
Problema 2.4 (fig.2.4)
Calculul reacţiunilor
15kN /m 20kN
1 2 3
∑X = 0; H 1 = 0
i
2 2 ∑ Yi = 0; V1 − 15 ⋅ 2 − 20 = 0; V1 = 50kN
∑ M 1 = 0; − M 1 + 15 ⋅ 2 ⋅ 1 + 20 ⋅ 4 = 0;
M1 15 20
H1 M 1 = 110kNm
V1 Calculul eforturilor
50
- 20 T1 = V1 = 50kN;
T
T3 = T2 = 20kN
110
40 M 1 = −110kNm;
M M 2 = −110 + 50 ⋅ 2 − 15 ⋅ 2 ⋅ 1 = −40kNm
- Fig.2.4 -
- Fig.2.5 –
155
30
M
- Fig.2.6 –
V1
∑M 1 = 0; − M 1 + 15 ⋅ 2 ⋅ 1 + 30 2 sin 45 0 ⋅ 4 = 0;
M 1 = 150kNm
N - 30
60 30
30
+
T
150
60
M
-Fig.2.7 -
Problema 2.8 (fig.2.8)
- 30 -
- Fig.2.8 -
20kN/m 20
3
1
2 40
10
40kN 40
2
1 H1
M1 130
60
V1 T M
Calculul reacţiunilor
∑ X = 0; i − H 1 + 40 + 20 ⋅ 1 = 0; H 1 = 50kN
∑ Y = 0;
i V1 = 0
∑ M = 0; 1 − M 1 + 40 ⋅ 2 + 20 ⋅ 1 ⋅ 2,5 = 0; M 1 = 130kNm
15kN 15 15
3
2
50kN 50 35
2
15 30
+
2
1 H1
M1 40
35
V1 T M
Calculul reacţiunilor
∑ X = 0; − H 1 − 50 + 15 = 0; H 1 = 35kN
i
∑ Y = 0;
i V1 = 0
∑ M = 0;
1 − M 1 + 50 ⋅ 2 − 15 ⋅ 4 = 0; M 1 = 40kNm
Problema 2.10 (fig.2.10)
- 31 -
- Fig.2.10 -
20kN
20
15kN/m 15
12
2 15
-
+
4
20 +
1 α H1 60
180
3
M1 N T M
V1
Calculul reactiunilor
∑ X = 0;
i − H 1 + 15 ⋅ 4 = 0; H 1 = 60kN
∑ Y = 0;
i V1 − 20 = 0; V1 = 20kN
∑ M = 0;1 − M 1 + 15 ⋅ 4 ⋅ 2 + 20 ⋅ 3 = 0; M 1 = 180kNm
- 32 -
Problema 2.11 (fig.2.11)
10kN/m 10
15kN 15
9
12
2
-
+
20
8
24 +
1 α 57
H1
60
6 V1
M1 N T M
- Fig.2.11 -
Calculul reacţiunilor
∑ X = 0;
i − H 1 + 15 = 0; H 1 = 15kN
∑ Y = 0;
i V1 − 10 ⋅ 6 = 0; V1 = 60kN
∑ M = 0; 1 − M 1 + 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − 15 ⋅ 8 = 0; M 1 = 60kNm
- 33 -
Problema 2.12 (fig.2.12)
20kN/m 20
40
30kN 30 40
30 2
2 3
30
40
4
40
1 H1
2
M1
V1
40 40
+
- +
40 30 160
N T M
- Fig.2.12 -
Calculul reacţiunilor
∑ X = 0;i H 1 − 30 = 0; H 1 = 30kN
∑ Y = 0;i V1 − 20 ⋅ 2 = 0; V1 = 40kN
∑ M = 0; 1 − M 1 + 30 ⋅ 4 + 20 ⋅ 2 ⋅ 1 = 0; M 1 = 160kNm
- 34 -
Problema 2.13(fig.2.13)
20kN/m 20
28,28 40
28,28
2
60 90
30kN 2 30 2
30
30
4
H1
1 50
2 M1 100
V1
90
60
28,28 40
- - +
50
28,28
- +
100 30 170
T M
N
- Fig.2.13 -
Calculul reacţiunilor
∑ X = 0;i − H 1 + 30 = 0; H 1 = 30kN
∑ Y = 0;
i V1 − 20 ⋅ 5 = 0; V1 = 10kN
∑ M = 0;1 − M 1 + 30 ⋅ 4 + 20 ⋅ 5 ⋅ 0,5 = 0; M 1 = 170kNm
- 35 -
Problema 2.14 (fig.2.14)
30 60
-
+
30kN 30
2
30
-
5
1 H1 150
30 T M
4 M1
N
V1
- Fig.2.14 -
Calculul reacţiunilor
∑ X = 0;
i H 1 − 30 = 0; H 1 = 30kN
∑ Y = 0;
i V1 = 0
∑ M = 0; 1 M 1 − 30 ⋅ 5 = 0; M 1 = 150kNm
30
30kN 30 -
5
1 H1
30 N T 120
M1
M
4
V1
- Fig.2.15 -
Calculul reacţiunilor
∑ X = 0;
i H 1 = 0;
∑ Y = 0;
i V1 − 30 = 0; V1 = 30kN
∑ M = 0; 1 − M 1 + 30 ⋅ 4 = 0; M 1 = 120kNm
- 36 -
Problema 2.16 (fig.2.16)
Calculul reacţiunilor
p
1 2 ∑X i = 0; H1 = 0
L
x ∑M 2 = 0; V1 ⋅ L − pL ⋅
2
= 0;
L
pL
V1 =
2
H1
L
∑M 1 = 0; pL ⋅ − V2 ⋅ L = 0;
2
V1 V2
pL
V2 =
pL 2
2 +
T
L -
x= pL
2
2
pL2
8
- Fig.2.16 -
pL
Forţa tăietoare în secţiunea curentă este Tx = − p ⋅ x , deci variaţie liniară.
2
pL
Pentru x=0, Tx = T1 =
2
L
x= , Tx = 0
2
pL
x = L, Tx = T2 = −
2
Momentul încovoietor în secţiunea curentă are expresia
pL x
Mx = ⋅ x − px ⋅
2 2
deci variatie parabolica.
L pL2
Pentru x=0 şi x=L, Mx=0, iar pentru x = , M x = M max = .
2 8
- 37 -
Problema 2.17 (fig.2.17)
V1 ⋅ 12 − 60 ⋅ 9 − 15 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0;
60 15
V1 = 67,5kN
H1
∑M 1
= 0;
V1 V2 60 ⋅ 3 + 15 ⋅ 6 ⋅ 9 − V2 ⋅ 12 = 0;
67,5 60
V2 = 82,5kN
+
T x Tx = 67,5 − 60 − 15 ⋅ x = 0;
- 82,5
x = 0,5m
M M max = 67,5 ⋅ 6,5 − 60 ⋅ 3,5 −
0,5
202,5 - 15 ⋅ 0,5 ⋅ = 226,875kNm
225 M m a x 2
- Fig.2.17 -
2
∑M 2 = 0;
2 6
V1 ⋅ 10 − 80 ⋅ 8 + 20 ⋅ 6 ⋅ 5 − 80 ⋅ 2 = 0;
80 80 V1 = 20kN
H1 ∑M 1 = 0;
V1 V2 80 ⋅ 2 − 20 ⋅ 6 ⋅ 5 + 80 ⋅ 2 − V2 ⋅ 10 = 0;
60 V2 = 20kN
20
T + +
- 20
- M max = 20 ⋅ 5 − 80 ⋅ 3 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 = −50kNm
60 M m a x= 5 0
M
40 40
- Fig.2.18 -
- 38 -
Problema 2.19 (fig.2.19)
px p Calculul reacţiunilor
1 2
x ∑X i = 0; H1 = 0
L pL L
∑M 2 = 0; V1 ⋅ L − ⋅ = 0;
2 3
px
p
H1 pL
V1 =
V1
6
V2
pL 2L
pL ∑M 1 = 0; ⋅
2 3
- V2 ⋅ L = 0;
+
T 6 pL
x=0,577L - V2 =
pL 3
3
M
M max
- Fig.2.19 -
x
px = p⋅
L
pL 1 pL 1 px 2
Tx = − ⋅px ⋅x = − ⋅ (curbă de gradul 2)
6 2 6 2 L
L
Tx = 0; x = = 0,577 L
3
pL 1 x pL L x3
Mx = ⋅x − ⋅px ⋅x ⋅ = ⋅x − ⋅p
6 2 3 6 6 L
L
pentru x = rezultă M max = 0,064pL2
3
- 39 -
Problema 2.20 (fig.2.20)
120kN m
Calculul reacţiunilor
1 2
∑X i = 0; H 1 = 0
6 4
∑M 2
= 0; − V1 ⋅ 10 + 120 = 0;
120
H1 V1 = 12kN
V1 V2 ∑M 1 = 0; 120 − V2 ⋅ 10 = 0;
V2 = 12kN
T
- În secţiunea în care este aplicat
12 momentul concentrat are loc un salt, în
72
diagrama de moment încovoietor. Cele două
M ramuri ale diagramei M sunt paralele, deoarece
48 forţa tăietoare este constantă.
- Fig.2.20 –
Calculul reactiunilor
60 2
90kNm
1 450 2
∑X i = 0; H 1 − 60 ⋅ cos 45 0 = 0;
H 1 = 60kN
4 3 3
∑M 2 = 0; V1 ⋅ 10 − 90 − 60 2 ⋅ sin 45 0 ⋅ 3 = 0;
60 2 V1 = 27kN
90
H1 ∑M 1 = 0; − 90 + 60 2 ⋅ sin 45 0 ⋅ 7 − V2 ⋅ 10 = 0;
V2 = 33kN
V1 V2
N
- 60
27
+
T
33 -
18
M
108 99
-Fig.2.21 -
Problema 2.22 (fig.2.22)
- 40 -
71,52 35,76
3
V2
-
4
80kN 80
2
+ +
160
4
α H1
1
107,28 35,76
4 V1 N T M
-Fig.2.22 -
Calculul reacţiunilor
∑X i= 0; 80 − H 1 = 0; H 1 = 80kN
∑M 2 = 0; 80 ⋅ 8 − V1 ⋅ 4 − 80 ⋅ 4 = 0; V1 = 80kN
∑M 1 = 0; 80 ⋅ 4 − V2 ⋅ 4 = 0; V2 = 80kN
∑M 1 = 0; 80 ⋅ 4 − R 3 ⋅ 10 = 0; R 3 = 32kN
∑X i = 0; − H 1 + 80 − R 3 ⋅ sin α = 0; H 1 = 54,4kN
∑M 3 = 0; 54,4 ⋅ 8 − V1 ⋅ 6 − 80 ⋅ 4 = 0; V1 = 19,2kN
- 41 -
3
32
R3
4
-
80kN 80 48
2
+ +
160
4
1 α H1
48 32 M
N T
6 V1
- Fig.2.23 -
Calculul eforturilor
N2 pL
sin α
p 2 2
V2 -
+
L
pL2
8
1
+
H1
N1 pL
sin α
2
V1 N T M
- Fig.2.24 -
- 42 -
Calculul reacţiunilor
∑X i = 0; H 1 − pL = 0; H 1 = pL
L L pL
∑M 1 = 0; pL ⋅ − V2 ⋅
2 tgα
= 0; V2 =
2
tgα
L L pL
∑M 2 = 0; H 1 ⋅ L − V1 ⋅
tgα
- pL ⋅ = 0; V1 =
2 2
tgα
Verificare
pL pL
∑Y i = 0; − V1 + V2 = −
2
tgα +
2
tgα = 0
Calculul eforturilor
pL
N 1 = H 1 ⋅ cos α + V1 ⋅ sin α = (1 + cos 2 α )
2 cos α
pL sin 2 α
N 2 = V2 ⋅ sin α = ⋅
2 cos α
pL
T1 = H 1 ⋅ sin α − V1 ⋅ cos α = sin α
2
pL
T2 = −V2 ⋅ cos α = − sin α
2
- 43 -
Problema 2.25 (fig.2.25)
∑X i = 0; H 1 = 0
1 2 ∑M 2
= 0; V1 ⋅ 12 − 15 ⋅ 8 ⋅ 2 = 0;
6 6 2
V1 = 20kN
15 ∑M 1 = 0; 15 ⋅ 8 ⋅ 10 − V2 ⋅ 12 = 0;
H1
V2 = 100kN
V1 V2 Verificare
20 30 ∑ Yi = 0; 20 − 15 ⋅ 8 + 100 = 0
+ +
T
x - Tx = 20 − 15 ⋅ x = 0; x = 1,33m
x
70 M max = 20(6 + x ) − 15 ⋅ x ⋅ =
2
30 = 133,33kNm
M
120 M max
-Fig.2.25
- Fig.2.26 -
- 44 -
x
M min = −60(3 + x ) − 126 ⋅ x − 18 ⋅ x ⋅ = −58,96kNm
2
60kN m
80kN 60kN Calculul reacţiunilor
1 2
∑ X i = 0; H 1 = 0
∑ M 1 = 0;
2 3 3 4 − 60 + 80 ⋅ 3 + 60 ⋅ 6 − V2 ⋅ 10 = 0
60
V2 = 54kN
60 80
∑M 2 = 0;
H1 − 60 + V1 ⋅ 10 − 80 ⋅ 7 − 60 ⋅ 4 = 0
V1 V2
V1 = 86kN
86
+
80 Verificare
T
6
∑Y i = 0; 54 − 80 − 60 + 86 = 0
54 -
54
60
M
198
216
- Fig.2.27 -
80
120 ∑Y i = 0; 45 − 100 + 55 = 0
M
100
- Fig.2.28 -
- 45 -
Problema 2.29 (fig.2.29)
40kN 40
24
3 32 60
+
15kN /m 48 -
2
2 15
36
V2 -
+
4
α 12
1 H1 + M max
x
84
3 1,5
V1 N T M
- Fig.2.29 -
Calculul reacţiunilor
∑ X i = 0; 15 ⋅ 4 − H 1 = 0; H 1 = 60kN
∑ M 1 = 0; 15 ⋅ 4 ⋅ 2 − V2 ⋅ 3 + 40 ⋅ 4,5 = 0; V2 = 100kN
∑ M 2 = 0; −V1 ⋅ 3 - 15 ⋅ 4 ⋅ 2 + 60 ⋅ 4 + 40 ⋅1,5 = 0 V1 = 60kN
Verificare
∑ Yi = 0; −60 + 100 − 40 = 0
Calculul eforturilor
N 1 = H 1 ⋅ cos α + V1 ⋅ sin α = 84kN
N st2 = N 1 − 15 ⋅ 4 ⋅ cos α = 48kN N dr2 = N st2 − V2 ⋅ sin α = −32kN
N 3 = −40 ⋅ sin α = −32kN
T1 = H 1 ⋅ sin α − V1 ⋅ cos α = 12kN
T2st = T1 − 15 ⋅ 4 ⋅ sin α = −36kN T2dr = T2st + V2 ⋅ cos α = 24kN
Tx = (H 1 − 15 ⋅ x ) ⋅ sin α − V1 ⋅ cos α = 0 x =1
x x
M max = H 1 ⋅ x − V1 ⋅ − 15 ⋅ x ⋅ = 11,25kNm
tgα 2
3
R3 - 48
50kN 50
4
2 + - 55
1 H1
4
α
11 29
18
N T M
3 3 3 V1
-Fig.2.30 -
- 46 -
Calculul reacţiunilor
∑ M 1 = 0; 50 ⋅ 4 − R 3 ⋅10 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7,5 = 0; R 3 = 65kN
∑ X i = 0; 50 + H 1 − R 3 ⋅ sin α = 0; H 1 = 2kN
∑ M 2 = 0; −2 ⋅ 8 + V1 ⋅ 6 − 50 ⋅ 4 + 20 ⋅ 3 ⋅1,5 = 0 V1 = 21kN
Verificare
∑ Yi = 0; 21 + 65 ⋅ cosα −20 ⋅ 3 = 21 + 39 − 60 = 0
Calculul eforturilor
N 1 = − H 1 ⋅ cos α − V1 ⋅ sin α = −18kN
N dr2 = N 1 − 50 ⋅ cos α = −48kN N 3dr = N dr2 = −48kN
T1 = − H 1 ⋅ sin α + V1 ⋅ cos α = 11kN
T2dr = T1 − 50 ⋅ sin α = −29kN T3dr = T2dr + R 3 = 36kN
M 2 = V1 ⋅ 3 − H 1 ⋅ 4 = 55kNm
M 3 = V1 ⋅ 6 − H 1 ⋅ 8 − 50 ⋅ 4 = −90kNm sau M 3 = −20 ⋅ 3 ⋅1,5 = −90kNm
B. CALCULUL DEPLASĂRILOR
- Fig.2.31 -
- 47 -
Calculul translatiei v1
1. Calculul utilizând integrarea directă
Momentul încovoietor în secţiunea curentă:
px 2
- în diagrama M este M x =
2
- în diagrama mi este m x = 1 ⋅ x
v ⋅M
L m
1 L px 2 pL4
v1 = ∫ dx = ∫ x ⋅ 2 dx = 8EI
1
0 EI EI 0
Semnul deplasării este plus deoarece ambele diagrame se află pe aceeaşi parte
a axei barei. De asemenea, trebuie precizat faptul că semnul rezultatului fiind plus
deplasarea reală se produce în sensul forţei egale cu unitatea.
2. Calculul utilizând regula de integrare Vereşciaghin
v ⋅M
L m
1 1 pL2 3 pL4
v1 = ∫ dx = ⋅ 1
⋅L⋅ L =
0 EI EI 3 2 4 8EI
L mθ ⋅ M 1 px pL
L 2 3
θ1 = ∫ 1
∫
dx =
1⋅ dx = (integrare directă)
0 EI EI 0 2 6 EI
L m
θ ⋅ M 1 1 pL2 pL3
θ1 = ∫ 1
dx = ⋅ ⋅ L ⋅1 = (regula Veresciaghin)
0 EI EI 3 2 6EI
1 3
2
8 2
120
M
2
1kN
mv 3
mθ 1
- Fig.2.32 -
- 48 -
mv ⋅ M 1 2 15 ⋅ 8 2 1 1 2
v3 = ∫ 3
dx = − ⋅ ⋅ 8 ⋅ 2 + ⋅ 8 ⋅ 120 ⋅ 2 +
EI 2EI 3 8 2 2 3
1 1 2 320
+ ⋅ 2 ⋅ 120 ⋅ 2 = = 0,66x10 − 2 m = 0,66cm
EI 2 3 EI
mθ ⋅ M 1 2 15 ⋅ 8 2 1 1 1
θ1 = ∫ 3
dx = ⋅ ⋅ 8 ⋅ 1 − ⋅ 8 ⋅ 120 ⋅ 1 =
EI 2EI 3 8 2 2 3
80
= = 0,166 x10 − 2 radiani = 0,095 0
EI
40kN 20kN /m
1
3
4
2 2I I
5 5 3
90
45
M
1
55
1
m θ4
1
m v2
2,5
- Fig.2.33 -
mθ ⋅ M 1 1 2 1 1 1
θ4 = ∫ 4
dx = ⋅ 10 ⋅ 90 ⋅ 1 − ⋅ 10 ⋅ 100 ⋅ 1 + ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ 1 =
EI 2EI 2 3 2 2 3
70
= radiani
EI
mv ⋅ M 1 1 2 1 1 135,417
v2 = ∫ 2
dx = 2 ⋅ ⋅ 5 ⋅ 100 ⋅ 2,5 − ⋅ 10 ⋅ 2,5 ⋅ 90 = m
EI 2EI 2 3 2 2 EI
- 49 -
CAPITOLUL III
GRINZI GERBER
Grinzile Gerber - grinzi cu console şi articulaţii - reprezintă ansambluri de
grinzi drepte – cu sau fără console - legate între ele prin articulaţii simple.
În figura III.1 sunt prezentate scheme de grinzi Gerber ce se pot obţine prin
asamblarea cu articulaţii interioare. Se constată că ansamblul este format din grinzi
principale şi grinzi secundare.
Grinzile principale sunt acele grinzi care pot prelua şi transmite direct bazei de
susţinere toate încărcările ce le revin. Grinzile secundare sunt acele grinzi care
transmit parţial sau deloc bazei de susţinere încărcările ce le revin, o cotă parte sau
toată încărcarea fiind transmisă grinzilor principale.
1 2 3 4 5 6 7 8
a)
1 2 3 4 5 6 7 8
b)
1
2 3 4 5 6 7
c)
1
2 3 4 5 6 7
d)
- Fig.III.1 -
- 50 -
susţinere. În al doilea caz există o singură grindă principală 1-2-3 iar restul sunt grinzi
secundare.
Din punctul de vedere al calculului reacţiunilor şi eforturilor, acesta se poate
efectua fie pentru ansamblu, fie descompunând grinda Gerber în grinzi componente.
În cazul descompunerii în grinzi componente efectul eventualelor forţe ce au direcţia
axei barei sau formează un unghi cu aceasta este preluat de reazemul fix.
Efectul forţelor normale pe axa barei este preluat de reazemele simple şi de cel
fix. În această ultimă situaţie forţele din legăturile interioare sunt calculate şi ele
permit trasarea mai uşoară a diagramelor de eforturi.
Exista două posibilităţi: fie trasarea diagramelor pe întregul ansamblu
(cunoscând reacţiunile şi forţele de legătură), fie trasarea diagramelor pe fiecare
grindă componentă şi obţinerea ulterior a diagramelor pe ansamblu, prin simpla
alăturare a diagramelor grinzilor componente.
APLICAŢII
2
1
3
5 5 9 3
GS
GP
10
600 40
H 1= 0
80 40 80
80 40
40
30
+
T + +
-
600
50
200 45
M
M m a x= 8 0
- Fig. 3.1 -
- 51 -
Calculul reacţiunilor:
Din condiţia de echilibru pentru ansamblu, ∑ X i = 0 , rezultă H1=0.
Pentru grinda secundară 2-3 se obţine
∑ M 2 = 0; 10 ⋅12 ⋅ 6 − V3 ⋅ 9 = 0 V3 = 80kN
∑M
= 0; V2 ⋅ 9 − 10 ⋅ 12 ⋅ 3 = 0 V2 = 40kN
3
GS ∑M 4 = 0;
GP V3 ⋅ 8 − 90 ⋅ 4 + 40 ⋅ 3 = 0
90 40 V3 = 30kN
20
∑M 3 = 0;
H 1 =0
50
100 30 100 90 ⋅ 4 − V4 ⋅ 8 + 40 ⋅ 11 = 0
V4 = 100kN
50 30 40
+ + +
T
Grinda principală 1-2-3
- -
x 60
70 60
∑M 1 = 0;
120 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅ 6 + 30 ⋅ 8 = 0
60
V2 = 100kN
M
∑M 2
= 0;
62,5 V1 ⋅ 6 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 = 0
120
V1 = 50kN
- Fig.3.2 -
- 52 -
Momentul încovoietor maxim pe grinda 1-2-3 are loc în secţiunea în care se
anulează forţa tăietoare, respectiv
Tx = 50 − 20 ⋅ x = 0; x = 2,5m
M max = 50 ⋅ 2,5 − 20 ⋅ 2,5 ⋅1,25 = 62,5kNm
3 5
4 4 2 6 1,8 6 2
GS
GS
GP
30 10
360 30
39 15 26 70
6 20
39
15 30
+ 20
24 +
T +
- 6 -
204 6
40
36 60
48
M
20
156
- Fig.3.3 -
Calculul reactiunilor
Grinda secundară 5-6
∑ M 5 = 0; 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − V6 ⋅ 6 + 30 ⋅ 8 = 0 V6 = 70kN
∑M = 0; V5 ⋅ 6 − 10 ⋅ 6 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 = 0 V5 = 20kN
6
Forţa concentrată din secţiunea 3 se va considera numai pe una dintre cele două
grinzi. Aici va fi considerată pe grinda principală.
- 53 -
Grinda secundară 3-4-5
∑ M 4 = 0; − V3 ⋅ 6 + 20 ⋅ 1,8 = 0 V3 = 6kN
∑M = 0; − V4 ⋅ 6 + 20 ⋅ 7,8 = 0 V4 = 26kN
3
GS
GP GP
20
60 60 100
150 140 20
30
60 60
120
+ 40
T +
- - -
60 30 30 20
100
270
160
120
100
40
M
90
- Fig.3.4 -
Calculul reacţiunilor
Grinda secundară 3-4
∑ M 4 = 0; V3 ⋅ 6 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 V3 = 60kN
∑M 3 = 0; 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − V4 ⋅ 6 = 0 V4 = 60kN
- 54 -
Grinda principală 4-5-6
∑ M 6 = 0; − 60 ⋅ 8 - 20 ⋅ 2 ⋅ 7 + V5 ⋅ 6 − 60 ⋅ 3 + 100 = 0 V5 = 140kN
∑M = 0; − 60 ⋅ 2 − 20 ⋅ 2 ⋅ 1 + 60 ⋅ 3 −V6 ⋅ 6 + 100 = 0 V6 = 20kN
5
3 4 5
1 2
3 5 2 5 6
GP GS GP
14
50 176
80
76 70 16
16 16
34 34
+ +
T
-
- - 16
16
42 36
176
63 68 80
21.714
M
- Fig.3.5 -
- 55 -
Calculul reacţiunilor
Grinda secundară 3-4
∑ M 4 = 0; − V3 ⋅ 5 + 80 = 0 V3 = 16kN
∑M = 0;
3 80 − V4 ⋅ 5 = 0 V4 = 16kN
Grinda principală 4-5
∑ Yi = 0; − 16 + V5 = 0 V5 = 16kN
∑M = 0; − 80 − 16 ⋅ 6 + M 5 = 0 M 5 = 176kNm
5
60kN
1 2 3 5 6
4
10 2 6 3 6 2
GS
GS
GP 60
2 12 30 80
10 20
60
T 10 +
+
-
2 -
20
120
20
M
60
- Fig.3.6 -
- 56 -
Calculul reacţiunilor
Grinda secundară 5-6
∑ M 5 = 0; − V6 ⋅ 6 + 60 ⋅ 8 = 0 V6 = 80kN
∑M = 0; − V5 ⋅ 6 + 60 ⋅ 2 = 0 V5 = 20kN
6
Calculul reacţiunilor
- 57 -
80kN 60 2kN
90kNm
1 2 3 450
4 5
6 3 3 2 3 3 2
GS
GP GP
60 2
90 90 80
15 40 115
15 15
N - 60
60 60
+
25
T +
15 - -
55
120
30
45
M
90 45 45
-Fig.3.7 -
- 58 -
B. Să se traseze diagramele de eforturi şi să se calculeze deplasările indicate la
următoarele grinzi Gerber.
80kN 20kN/m
1
Calculul reacţiunilor
2
2I 3 I Grinda secundară 3-4
4
4 4 2 6 3
∑M 4
= 0;
GS V3 ⋅ 6 − 20 ⋅ 9 ⋅ 1,5 = 0
GP
V3 = 45kN
20
80
∑M 3 = 0;
20 ⋅ 9 ⋅ 4,5 − V4 ⋅ 6 = 0
28,75 96,25 45 135
V4 = 135kN
60 Grinda principală 1-2-3
28,75 45
+ +
T
+ ∑M 2 = 0;
- - V1 ⋅ 8 − 80 ⋅ 4 + 45 ⋅ 2 = 0
51,25
75
V1 = 28,75kN
90
90
45
∑M 1 = 0;
M
80 ⋅ 4 − V2 ⋅ 8 + 45 ⋅ 10 = 0
2 V1 = 96,25kN
115
1kN
mv
3
4/3
1
m
θ3
- Fig.3.8 -
Calculul deplasărilor
mv ⋅ M 1 1 2 1 1 1 2 20
v3 = ∫ dx =3
⋅ 8 ⋅ 90 ⋅ 2 − ⋅ 8 ⋅ 160 ⋅ 2 + ⋅ 2 ⋅ 90 ⋅ 2 = − (metri)
EI 2EI 2 3 2 2 2 3 EI
Deplasarea are loc în sens invers sensului forţei egale cu unitatea.
- 59 -
mθ ⋅ M 1 1 24 1 14 1 2 4 1
θ 3rel = ∫ 3
dx = ⋅ 8 ⋅ 90 ⋅ − ⋅ 8 ⋅ 160 ⋅ + ⋅ 2 ⋅ 90 ⋅ + 1 +
EI 2EI 2 33 2 23 2 3 3 3
1 1 1 2 20 ⋅ 6 2 1 85
+ ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 1 − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 1 = − (metri)
EI 2 3 3 8 2 EI
Rotirea relativă are loc în sens invers sensului momentelor egale cu unitatea.
2I I 3 I 4 I 2I
2
6 3 2,5 2,5 2 6
GS
GP GP
20 90 10
5
202,5 45 45 90 15
22,5
105
22,5 45
+ 45
T + +
- -
-
45 15
97,5
225
90
M
12,65 112,5 11,25
2
1kN
mv
4
1kN m
m
θ1
1
1kN m
mθ
6
1
- Fig.3.9 -
- 60 -
mv ⋅ M 1 1 2 1 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1
v4 = ∫ 4
dx = ⋅ 2 ⋅ 90 ⋅ 2 + ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 2 − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 2 =
EI EI 2 3 2EI 2 3 3 8 2
210
=
(metri)
EI
mθ ⋅ M 1 2 20 ⋅ 6 2 1 1 1 22,5
θ1 = ∫ 1
dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 1 − ⋅ 6 ⋅ 225 ⋅ 1 = − (radiani)
EI 2EI 3 8 2 2 3 EI
mθ ⋅ M 1 2 10 ⋅ 6 2 1 1 1
θ6 = ∫ 6
dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 1 − ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 1 = 0
EI 2EI 3 8 2 2 3
180kNm 10kN/m
80kN
1 2 3 4
6
3I I I 5 I
4,5 4,5 3 3 3 2 6
GS
GS
GP
180 10
80
30 60 30 80 30 30
135
90 60
M
45 90 45
2
1 1kN
mv3
0,5 1 1kNm
mθ
3
0,5
0,75 1
1,5
- Fig.3.10 -
- 61 -
Calculul reacţiunilor
Grinda secundară 5-6
∑ M 6 = 0; V5 ⋅ 6 − 10 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 V5 = 30kN
∑M
= 0; 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − V6 ⋅ 6 = 0 V6 = 30kN
5
Calculul deplasărilor
mv ⋅ M 1 1 2 1 1 2 1 1
v5 = ∫ dx =
5
- 62 -
CAPITOLUL IV
CADRE STATIC DETERMINATE
consola rigla
stalp
- Fig.IV.1 -
APLICAŢII
A. Să se traseze diagramele de eforturi la următoarele cadre static determinate.
40kN 120
40
40
3
3
40 60 360
3 4
240
6
60
60
1 2 H 1 =40 4
6 V 1 =60 V 2 =60 60
40
240
- 60 120
+
360
+ -
60 60
40 T M
N
- Fig.4.1 -
- 64 -
Calculul reacţiunilor
∑ X i = 0; 40 − H 1 = 0 H 1 = 40kN
∑ M = 0; 40 ⋅ 9 − V ⋅ 6 = 0
1 2
V2 = 60kN
∑ M = 0; 40 ⋅ 9 − V ⋅ 6 = 0
2 1
V1 = 60kN
Verificare ∑ Y = 0; − 60 + 60 = 0
i
Calculul eforturilor
N 13 = + V1 = 60kN; N 24 = − V2 = −60kN
T13 = + H 1 = 40kN; T34 = − V1 = −60kN
M 31 = 6 ⋅ H 1 = 240kNm; M 34 = 6 ⋅ V2 = 360kNm; M c = 3 ⋅ 40 = 120kNm
40kN 120
40
40 120
3
3 40
3 4
60
60
240 60
6
4
40 40
1 2 H 1 =40
240
6 V 1 =60 V 2 =60 60
40
240
+
120
- 40 -
40
60 +
+ -
60 60
N T 40 M
- Fig.4.2 -
- 65 -
Calculul reacţiunilor
∑ X = 0; 40 − H = 0
i 2
H 2 = 40kN
∑ M = 0; 40 ⋅ 9 − V ⋅ 6 = 0
2 1
V1 = 60kN
∑ M = 0; 40 ⋅ 9 − V ⋅ 6 = 0
1 2
V1 = 60kN
Verificare ∑ Y = 0; − 60 + 60 = 0 i
30kN/m 30
3
4
H 1 =82,5 H 2 =37,5
1 2
V 1 =30 V 2 =30
3 5
37,5 90 150
- -
+ 37,5 - 30 + M max
+
30 N 30 82,5 T 37,5 M
- Fig.4.3 -
Calculul reacţiunilor
∑ M 2 = 0; 30 ⋅ 4 ⋅ 2 − V1 ⋅ 8 = 0 V1 = 30kN
∑M = 0; 30 ⋅ 4 ⋅ 2 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 30kN
1
Verificare ∑ Yi = 0; − 30 + 30 = 0
∑ M 3dr = 0; H 2 ⋅ 4 − 30 ⋅ 5 = 0; H 2 = 37,5kNm
∑ M = 0; H ⋅ 4 − 30 ⋅ 3 − 30 ⋅ 4 ⋅ 2 = 0;
st
3 1 H 1 = 82,5kNm
Verificare ∑ X = 0; 82,5 − 30 ⋅ 4 + 37,5 = 0
i
Calculul eforturilor
Tx = 82,5 − 30 ⋅ x = 0 ; x = 2,75m
2
2,75
M max = 82,5 ⋅ 2,75 − 30 ⋅ = 113,4375kNm
2
- 66 -
Problema 4.4 (fig.4.4)
2,50 30kN/m 30
3
α
4 5
6,50
1 2 H 1 =10 H 2 =10
V 1 =22,5 V 2 =157,5
4 4 2
3,445 24,38
+ + 60 65 125
+ 60
13,78 65
- - - +
20,405 13,77
60,155 - +
- - 77,38
22,5 157,5 10 10
N T M
-Fig.4.4 -
Calculul reacţiunilor
∑ M 2 = 0; V1 ⋅ 8 − 30 ⋅ 6 ⋅ 1 = 0 V1 = 22,5kN
∑M
= 0; 30 ⋅ 6 ⋅ 7 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 157,5kN
1
Verificare ∑ X = 0;
i 10 − 10 = 0
Calculul eforturilor cos α = 0,848 sinα = 0,53
N 43 = −H 1 cos α − V1 sin α = −20,405kN
N 35 = − H 1 cos α + V1 sin α = 3,445kN
N 53 = N 35 − 30 ⋅ 4 ⋅ sin α = −60,155kN sau
N 53 = −(V2 − 30 ⋅ 2) sin α − H 2 cos α = −60,155kN
T43 = V1 cos α − H 1 sin α = 13,78kN
- 67 -
T35 = V1 cos α + H 1 sin α = 24,38kN
T53 = T35 − 30 ⋅ 4 ⋅ cos α = −77,38kN sau
T5 = −(V2 − 30 ⋅ 2) cos α + H 2 sin α = −77,38kN
40kN
40
1 4 5
30kN 30
V 1 =105
4
3
H 1 =30
2
2
420
V 2 =145
4 4 2
85 40 80
190 30 + +
-
15 -
- + 105 -
15 60
63,64 +
145 30
N T M
- Fig.4.5 -
Calculul reacţiunilor
Din condiţiile de echilibru ale structurii în ansamblu se obţine:
∑X i
= 0; − H 2 + 30 = 0 H 2 = 30kN
∑M 2
= 0; − V1 ⋅ 4 + 40 ⋅ 6 + 30 ⋅ 6 = 0 V1 = 105kN
∑M 1
= 0; 30 ⋅ 6 − V2 ⋅ 4 + 40 ⋅ 10 = 0 V2 = 145kN
∑M stalp
4 = 0; H 2 ⋅ 6 − N 35 cos 45 0 ⋅ 4 = 0 N 35 = 63,64kN
- 68 -
Problema 4.6 (fig.4.6)
3 35 22,5
3
60kN 80kN 80
5 6 60 120 60
32,5
2
4 4
32,5
3
1 2 H 1 =32,5 H 2 =47,5
25
97,5
V 1 =25 V 2 =35
2 4 4
+ 237,5
5
+ - -
47 120 42,5
+ - + 8,5
47,5 + 97,5
35 22,5
- -
60
25 N 35 32,5 47,5 M
T
-Fig.4.6 -
Calculul reacţiunilor
∑ M 2 = 0; − 60 ⋅ 10 + V1 ⋅ 8 + 80 ⋅ 5 = 0 V1 = 25kN
∑M= 0; − 60 ⋅ 2 + 80 ⋅ 5 − V2 ⋅ 8 = 0
1 V2 = 35kN
Verificare ∑ Yi = 0; − 60 + 25 + 35 = 0
∑ M st3 = 0; − 60 ⋅ 6 + 15 ⋅ 4 + H 1 ⋅ 8 = 0; H 1 = 37,5kN
∑ M = 0; dr
3 H 2 ⋅ 8 − 45 ⋅ 4 − 80 ⋅ 3 = 0; H 2 = 42,5kN
Verificare ∑ X = 0; i − 32,5 − 47,5 + 80 = 0
- 69 -
Problema 4.7 (fig.4.7)
20kN/m
20
80kN 80
4 3 5
4
α
1 2 H 1 =45 H 2 =35
V 1 =30
3 3 3 2 V 2 =130
180
40 40
51 18
+
- 140
35 -
+ + 30 90 90
- -
M
N T
130 35
- Fig.4.7 -
Calculul reacţiunilor
∑M 2 = 0; − V1 ⋅ 9 + 80 ⋅ 4 − 20 ⋅ 5 ⋅ 0,5 = 0 V1 = 30kN
∑M = 0; 80 ⋅ 4 + 20 ⋅ 5 ⋅ 8,5 − V2 ⋅ 9 = 0
1 V2 = 130kN
Verificare ∑ Yi = 0; − 30 + 130 − 20 ⋅ 5 = 0
∑ M st3 = 0; H 1 ⋅ 4 − 30 ⋅ 6 = 0; H 1 = 45kN
∑ X i = 0; 45 − 80 + H 2 = 0; H 2 = 35kN
Verificare ∑ M 3dr = 0; 20 ⋅ 5 ⋅ 2,5 − 130 ⋅ 3 + 35 ⋅ 4 = 0
- 70 -
Problema 4.8 (fig.4.8)
10kN /m 10
4 3 5
60
2
60kN
3
2 M 1 =195 H 1 =10
1
V 1 =50 V 2 =50
2,5 2,5 125
125
50
50 -
-
50 -
+ - 225
+
50 T 195 M
50 N
- Fig.4.8 -
Calculul reacţiunilor
∑ X = 0; i 60 − H 1 − 10 ⋅ 5 = 0 H 1 = 10kN
∑ M = 0; dr
3
10 ⋅ 5 ⋅ 2,5 − V2 ⋅ 2,5 = 0 V2 = 50kN
∑ Y = 0; i
− V1 + 50 = 0 V1 = 50kN
∑ M = 0; 1
M 1 + 60 ⋅ 3 − 10 ⋅ 5 ⋅ 2,5 − 50 ⋅ 5 = 0 M 1 = 195kNm
- 71 -
Problema 4.9 (fig.4.9)
40
3 40kN 20 20
2
1 2 10 10
2
4 5
10 10
8 20 20
H 4 =40
V 4 =20 V 5 =20
10
10 40
10 +
20 - 40
20 -
+ 20
- -
20 - -
10 40 40
N T M
- Fig.4.9 -
Calculul reacţiunilor
- 72 -
Problema 4.10 (fig.4.10)
60kN 60
5
3
15kN/m 15
4
5
H 2 =33,28 H 3 =41,72
1 2 3
V 1 =75 V 2 =126,25 V 3 =111,25
2,5 1,5 3 3
51,25 -
41,72 - -
+ 75
+ 41,72
51,25 111,25
75 +
-
75 - +
+ -
-
33,28 41,72
75 126,25 111,25
T
N
153,74 333,76
187,5
278,9
166,4
112,5
M
- Fig.4.10 -
Calculul reacţiunilor
∑ M st4 = 0; V1 ⋅ 2,5 − 15 ⋅ 5 ⋅ 2,5 = 0; V1 = 75kN
∑ M 2 = 0; 75 ⋅ 4 + 15 ⋅ 5 ⋅ 2,5 + 60 ⋅ 3 − V3 ⋅ 6 = 0 V3 = 111,25kN
∑ M = 0; 75 ⋅10 + 15 ⋅ 5 ⋅ 2,5 + V ⋅ 6 − 60 ⋅ 3 = 0 V = −126,25kN
3 2 2
∑ M = 0; H ⋅ 8 − 111,25 ⋅ 3 = 0;
dr
5 3
H = 41,72kN 3
- 73 -
Problema 4.11 (fig.4.11)
80kN 80
3 H1=40 H2=40
2
1 2
60kN V1=20
2
V2=20
4
20 20
5
40 40
5 6 60
4 4
H5=70 H6=70
V5=127,5 V6=127,5
20 20 40 40 80 80
- -
+ 430
+ 40 - + 20
350
350
- - 80 80
+ 30 - + + 430
107,5
N T M
127,5 127,5 70 70
- Fig.4.11 -
Calculul reacţiunilor
Cadru l superior 1-3-2
∑ M 2 = 0; − V1 ⋅ 8 + 80 ⋅ 2 = 0 V1 = 20kN
∑M 1 = 0; 80 ⋅ 2 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 20kN
∑M dr
3 = 0; H 2 ⋅ 2 − 20 ⋅ 4 = 0 H 2 = 40kN
∑M = 0; H 1 ⋅ 2 − 20 ⋅ 4 = 0 H 1 = 40kN
st
3
- 74 -
∑M st
4 = 0; H 5 ⋅ 5 − 127,5 ⋅ 4 + 40 ⋅ 2 + 20 ⋅ 4 = 0 H 5 = 70kN
∑M dr
4 = 0; H 6 ⋅ 5 − 127,5 ⋅ 4 + 40 ⋅ 2 + 20 ⋅ 4 = 0 H 6 = 70kN
80kN 80
20kN/m 3 20kN/m 20 20
3
5
H1=15 H2=15
1 2
V1=80 V2=80
2 4 4 2
40
40 40 +
- -
15 40
40 +
- - - - -
40
80 N 80 15
T 15
160
160
40 40
115 115
75 75
- Fig.4.12 -
- 75 -
Calculul reacţiunilor
Structura este simetrică şi încărcată simetric. Reacţiunile sunt simetrice.
∑M 2 = 0; − 20 ⋅ 2 ⋅ 9 + V1 ⋅ 8 − 80 ⋅ 4 + 20 ⋅ 2 ⋅ 1 = 0 V1 = 80kN
∑M 1 = 0; − 20 ⋅ 2 ⋅ 1 + 80 ⋅ 4 + 20 ⋅ 2 ⋅ 9 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 80kN
∑M st
3 = 0; − 20 ⋅ 2 ⋅ 5 + 8 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 8 = 0 H 1 = 15kN
∑M dr
3 = 0; H 2 ⋅ 8 − 80 ⋅ 4 + 20 ⋅ 2 ⋅ 5 = 0 H 2 = 15kN
30kN /m
90
116,25
60
2I
3
3
2I 56,25
2I I
I
5
H 1 =11,25 H 2 =11,25
1 2
V 2 =157,5
V 1 =22,5 M
4 4 2
1
2
4 1
2,5 5
16
1 1
0,5
16 16
0,5
1
1 1 1 1
mu 3 1 m θ1
8
8
- Fig.4.13 -
- 76 -
Calculul reacţiunilor (pentru forţele reale)
∑ M 2 = 0; V1 ⋅ 8 − 30 ⋅ 6 ⋅1 = 0 V1 = 22,5kN
∑M 1 = 0; 30 ⋅ 6 ⋅ 7 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 157,5kN
∑M st
3 = 0; 22,5 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 8 = 0 H 1 = 11,25kN
∑M dr
3 = 0; H 2 ⋅ 8 − 157,5 ⋅ 4 + 30 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 H 2 = 11,25kN
∑M 2 = 0; 1 ⋅ 8 − V1 ⋅ 8 = 0 V1 = 1kN
∑M 1 = 0; 1 ⋅ 8 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 1kN
∑M st
3 = 0; H 1 ⋅ 8 − 1 ⋅ 4 = 0 H 1 = 0,5kN
∑M dr
3 = 0; H 2 ⋅ 8 − 1 ⋅ 4 = 0 H 2 = 0,5kN
mu M 1 1 2 1 2
u3 = ∫ 3
dx = − ⋅ 8 ⋅ 90 ⋅ ⋅ 4 − ⋅ 4 ⋅ 90 ⋅ ⋅4+
EI 2EI 2 3 2 3
1 2 2 30 ⋅ 4 2 1
+ ⋅ 5 ⋅ 116,25 ⋅ ⋅ 2,5− ⋅ ⋅ 5 ⋅ ⋅ 2,5 +
2 3 3 8 2
1 1 2 602,81
+ ⋅ 5 ⋅ 56, 25 ⋅ ⋅ 2,5 = EI (metri)
EI 2 3
1
∑M 2
= 0; − 1 + V1 ⋅ 8 = 0 V1 = kN
8
1
∑M 1 = 0; − 1 + V2 ⋅ 8 = 0 V2 = kN
8
1 1
∑M st
3
= 0;
8
⋅ 4 − H1 ⋅ 8 = 0 H 1 = kN
16
1 1
∑ M 3dr = 0; − 1 + 8 ⋅ 4 + H1 ⋅ 8 = 0 H1 = 16 kN
mθ M 1 1 2 1 1 1 2 1
θ1 = ∫ 1
dx = ⋅ 8 ⋅ 90 ⋅ ⋅ + ⋅ 1 + ⋅ 4 ⋅ 90 ⋅ ⋅ −
EI 2EI 2 3 2 3 2 3 2
1 2 5 2 30 ⋅ 4 2 1 5
− ⋅ 5 ⋅ 116,25 ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅5⋅ ⋅ −
2 3 16 3 8 2 16
1 1 2 5 271,68
− ⋅ 5 ⋅ 56, 25 ⋅ ⋅ = (radiani)
EI 2 3 16 EI
- 77 -
Problema 4.14 (fig.4.14) Rotirea relativă din secţiunea 3, θ 3rel
1 1
3 3
120
60kN 60 4
3 4
2I 2I
2
45 1
I 75 45
I I
6
1 7,5 7,5
2 m θ3
1 1
75 M 15
2 4 4 8 8
-Fig.4.14 -
mθ M 2 1 2 3 1 1 2 3 1
θ 3rel = ∫ dx = ⋅ 6 ⋅ 45 ⋅
3
− ⋅ 20 ⋅ 75 ⋅ + 1 −
EI EI 2 3 4 2EI 2 3 4 3
1 1 2 3 1 23,196
− ⋅ 20 ⋅ 45 ⋅ + 1 = (radiani)
2EI 2 3 4 3 EI
3
3
1 0 k N /m 2I 2I 1 0 k N /m
60 60
I I
6
1 2 40 40
4 4 M
1
4 1 1
3 4
1
3 3
3
2 2 2
2 1 1
9 3 3
9
2 2
1 1 1 9
1 9
mv3 mθ3 9
2 2 9 8 mu3 8
-Fig.4.15 -
- 78 -
Încărcarea reală fiind simetrică rezultă reacţiunile şi diagrama M simetrice
Calculul deplasărilor
Translatia v3
mv M 2 1 2 4 2 10 ⋅ 6 2 1 4
v3 = ∫ dx = − ⋅ 6 ⋅ 60 ⋅ ⋅ + ⋅
3
⋅6⋅ ⋅ −
EI EI 2 3 3 3 8 2 3
2 1 2 4 693,33
− ⋅ 5 ⋅ 60 ⋅ ⋅ = − (metri)
2EI 2 3 3 EI
Rotirea relativa θ 3rel
mθ M 2 1 2 2 2 10 ⋅ 6 2 1 2
θ rel
3 =∫ dx =
3
⋅ 6 ⋅ 60 ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅6⋅ ⋅ +
EI EI 2 3 3 3 8 2 3
2 1 2 2 1 396,66
+ ⋅ 5 ⋅ 60 ⋅ ⋅ + ⋅ 1 = (radiani)
2EI 2 3 3 3 EI
Translatia u3
mu M 1 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1 1 1 2
u3 = ∫ 3
dx = ⋅ 6 ⋅ 60 ⋅ 3 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 3 + ⋅ 5 ⋅ 60 ⋅ 3 −
EI EI 2 3 3 8 2 2EI 2 3
1 1 2 1 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1
− ⋅ 5 ⋅ 60 ⋅ 3 − ⋅ 6 ⋅ 60 ⋅ 3 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 3 = 0
2EI 2 3 EI 2 3 3 8 2
Observaţii
-Deoarece diagramele M, m v şi mθ sunt simetrice, rezultatul integrării
3 3
- 79 -
Problema 4.16 (fig.4.16) Translaţiile v3,u3 şi rotirea θ 3rel .
3
3
1 2 60 60
45
M 45
4 4
1
1 1
2 2
9 mu 3 9
8 8
-Fig.4.16 -
Calculul reacţiunilor
∑ M 2 = 0; 10 ⋅ 6 ⋅ 3 + V1 ⋅ 8 + 10 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 V1 = 45kN
∑M 1 = 0; 10 ⋅ 6 ⋅ 3 + 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 45kN
∑M st
3 = 0; H 1 ⋅ 9 − 45 ⋅ 4 − 10 ⋅ 6 ⋅ 6 = 0; H 1 = 60kN
∑M = 0; H 2 ⋅ 9 − 45 ⋅ 4 − 10 ⋅ 6 ⋅ 6 = 0; H 2 = 60kN
dr
3
zero.
Translatia u3
mu M 2 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1
u3 = ∫ 3
dx = ⋅ 6 ⋅ 180 ⋅ 3 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 3 +
EI EI 2 3 3 8 2
2 1 2 3600
⋅ 5 +
⋅ 180 ⋅ 3 = (metri)
2EI 2 3 EI
Deoarece diagramele m v şi m θ sunt simetrice (a se vedea problema 4.15), iar
3 3
120
15kN/m 72
5
3 2I 2I 4 2I 48
I 48 45
I
6
8
M
2 8
1
12 87
4 6 2 6
1 0,533
2,4 0,533
1
2,4
1
0,8 1
1,333 6
0,4 0,4 4 4
mθ
mv 45 2
4 45
0,6 3 0,4 3
15 10
- Fig.4.17 -
Calculul reacţiunilor
∑ M dr4 = 0; 15 ⋅ 6 ⋅ 3 − V5 ⋅ 6 = 0; V5 = 45kN
∑ M 2 = 0; − V1 ⋅ 10 + 15 ⋅ 8 ⋅ 4 − 45 ⋅ 6 = 0 V1 = 12kN
∑M 1 = 0; − V2 ⋅ 10 + 15 ⋅ 8 ⋅ 14 − 45 ⋅ 18 = 0 V2 = 87 kN
∑M st
3 = 0; H1 ⋅ 6 − 12 ⋅ 4 = 0; H1 = 8kN
∑M = 0; − 87 ⋅ 6 − H 2 ⋅ 6 + 15 ⋅ 8 ⋅ 10 − 45 ⋅ 14 = 0;
dr
3 H 2 = 8kN
Calculul deplasărilor
Translatia v3
mv M 2 1 2 1 1 2 1 2
v3 = ∫ 3
−dx =
⋅ 6 ⋅ 48⋅ ⋅ 2,4 + − ⋅ 4 ⋅ 48⋅ ⋅ 2,4 + ⋅ 6 ⋅ 72 ⋅ ⋅ 2,4 =
EI EI 2 3 2EI 2 3 2 3
364,8
=− (metri)
EI
Deplasarea reală are loc în sens invers sensului forţei egale cu unitatea.
- 81 -
Rotirea relativa θ rel
4
mθ M 2 1 2 1 1 2
4 = ∫
θ rel dx = − ⋅ 6 ⋅ 48 ⋅ ⋅ 0,533 + − ⋅ 4 ⋅ 48 ⋅ ⋅ 0,533 −
4
EI EI 2 3 2EI 2 3
1 2 1 2 2 15 ⋅ 8 2 1
− ⋅ 6 ⋅ 72 ⋅ ⋅ 0,8 − ⋅ 8 ⋅ 120 ⋅ ⋅ 1,333 + ⋅ ⋅ 8 ⋅ ⋅ 1,333 =
2 3 2 3 3 8 2
177
=− (radiani)
EI
40kN
420
1 4 5 30kN
2I 2I 6
4
I A
80
3
2
M
4 2 N 35 = 45 2
4
60
6
1
1,5
mu 3 2
6 n 35 =
2
2
1
1,5
- Fig.4.18 -
20kN/m 180
80kN 3
4 5 40
2I I
2I
4
I
140
1 2
90
3 3 3 2 M
4 1
3 3
1
4 1 1 1
3 3 3 6
2 1 1
4 1
3 4 6 1
9 9 1
mu 9 mθ
4 2 9
- Fig.4.19 -
Calculul translaţiei u4
mu M 1 1 2 4 1 2 4 1 2 4
u4 = ∫ 4
dx = ⋅ 5 ⋅ 90 ⋅ ⋅ + ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ ⋅ + ⋅ 3 ⋅ 180 ⋅ ⋅ −
EI 2EI 2 3 3 2 3 3 2 3 3
2 20 ⋅ 3 2 1 4 1 1 2 4 513,88
− ⋅ ⋅3⋅ ⋅ + ⋅ 4 ⋅ 140 ⋅ ⋅ = (metri)
3 8 2 3 EI 2 3 3 EI
- 83 -
Calculul rotirii θ2
mθ M 1 1 2 1 1 2 1 1 2 1
θ2 = ∫ 2
dx = ⋅ 5 ⋅ 90 ⋅ ⋅ + ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ ⋅ + ⋅ 3 ⋅ 180 ⋅ ⋅ −
EI 2EI 2 3 3 2 3 3 2 3 3
2 20 ⋅ 3 2 1 1 1 1 2 1 128,47
− ⋅ ⋅3⋅ ⋅ + ⋅ 4 ⋅ 140 ⋅ ⋅ = (radiani)
3 8 2 3 EI 2 3 3 EI
90
10kN/m 3 5 90
4 2I
I I
6
1 45 15
2
30
M 30
3 3
1 1
3 3
1 2 2
1 1 1 1
2 12 12
2
1
1 1 1
mu 1 mθ 1
4 1
6
6
- Fig.4.20 -
Translaţia u4
mu M 1 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1 1 2
u4 = ∫ dx =
4
⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 3 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 3 + ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 3 +
EI EI 2 3 3 8 2 2 3
2 1 2 1620
+ ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ 3 = (metri)
2EI 2 3 EI
Rotirea θ1
mθ M 1 1 2 1 1 2 10 ⋅ 6
2
1 3 1 2 1
θ1 = ∫ 1
dx = ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ ⋅ + 1 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ ⋅ + ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ ⋅ +
EI EI 2 3 2 3 3 8 2 2 2 3 2
2 1 2 1 450
+ ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ ⋅ = (radiani)
2EI 2 3 2 EI
- 84 -
CAPITOLUL V
GRINZI CU ZĂBRELE
2 4 6
1
3 5
a
b
intindere
N1 =0 N3 =0
N1 N2 compresiune
N2 =0 d
c
- Fig.V.1 -
După calculul eforturilor într-un nod este bine ca natura acestora - întindere sau
compresiune - să fie marcată pe structură, conform convenţiei din figura V.1,d.
- Metoda secţiunilor simple. Prin această metodă se pot determina eforturile
din trei bare ale grinzii cu zăbrele, fără a fi necesară cunoaşterea eforturilor din
celelalte bare. Pentru aceasta se secţionează trei bare, astfel încât grinda cu zăbrele să
fie separată în două părţi distincte şi se scrie echilibrul uneia dintre părţi. Având la
- 86 -
dispoziţie trei ecuaţii de echilibru static se pot calcula eforturile din trei bare. Metoda
poate fi utilizată atât pentru calculul eforturilor cât şi pentru verificarea pe parcurs a
rezultatelor obţinute prin metoda izolării nodurilor.
- Metoda dublei secţiuni. Se utilizează pentru calculul eforturilor la grinzile cu
zăbrele complexe. Se secţionează prin două secţiuni un număr mai mare de bare dar
se urmăreşte ca în ambele secţiuni să apară numai eforturile din două bare. Se scriu,
de obicei, ecuaţii de momente astfel încât să se obţină un sistem de două ecuaţii cu
două necunoscute. După rezolvarea acestui sistem, cu două eforturi necunoscute, se
pot calcula eforturile din celelalte bare ale grinzii cu zăbrele utilizând una dintre cele
două metode anterioare.
- Metoda inlocuirii barei. Se utilizează, de asemenea, pentru calculul
eforturilor în barele grinzilor cu zabrele complexe.
Metoda constă în următoarele etape:
- se suprimă o bară din sistem şi se introduce într-o nouă poziţie –
denumită aici bara i-j. Noua configuraţie trebuie să respecte condiţia de
invariabilitate geometrică;
- se încarcă noul sistem cu forţele reale P şi se obţin eforturile N0, iar în
bara aflată în noua poziţie efortul N ij0 ;
- se încarcă noul sistem cu o pereche de forţe X=1, acţionând pe direcţia
iniţială a barei înlocuite şi se obţin eforturile n0, iar în bara în discuţie
efortul n ij0 ;
- se impune condiţia ca în bara ij efortul să fie egal cu zero, deoarece în
realitate această bară nu există. Deci
N ij = N ij0 + n ij0 ⋅ X = 0 (V.3)
de unde rezultă
N ij0
X=− 0 (V.4)
n ij
Necunoscuta X reprezintă efortul din bara iniţială, iar eforturile în celelalte
bare ale grinzii cu zăbrele se obţin prin suprapunere de efecte, printr-o relaţie de
forma (V.3).
Calculul deplasărilor la grinzile cu zăbrele se realizează utilizând relaţia
Maxwell-Mohr, din care se reţine numai termenul ce conţine efectul forţelor axiale.
niN b
n Nl
∆i = ∫ dx = ∑ i (V.5)
EA 1 EA
Calculul se conduce într-un tabel, în care pentru fiecare bară se calculează un
termen de forma (V.5). Pentru translaţia unui nod încărcarea unitară este o forţă, iar
pentru rotirea unei bare încărcarea unitară este un cuplu al cărui moment este egal cu
unitatea (braţul de părghie fiind chiar bara respectivă).
- 87 -
APLICAŢII
80kN 80
2 4 6 8
2
1 9
3 5 7
2 2 50 30
2 2
- Fig.5.1 -
Calculul reacţiunilor:
∑ X i = 0; H1 = 0
∑ M 9 = 0; V1 ⋅ 8 − 80 ⋅ 5 = 0; V1 = 50kN
∑ M 1 = 0; 80 ⋅ 3 − V2 ⋅ 8 = 0; V2 = 30kN
Calculul eforturilor în bare
Iniţial eforturile necunoscute se consideră eforturi de întindere.
2 1
Nodul 1 ( sin α = ; cos α = )
5 5
∑ Yi = 0; 50 + N 12 sin α = 0;
N12
∑X = 0; N 13 + N 12 cos α = 0;
i
1 α de unde rezultă
N13 N 12 = −25 5kN (compresiune)
50 N 13 = 25kN (întindere)
Nodul 2
∑Y i
= 0; 25 5sinα − N 23 sin α = 0;
de unde rezultă
25 5 N23 N 23 = 25 5kN (întindere)
N 24 = −50kN (compresiune)
- 88 -
Nodul 3
∑Y i = 0; 25 5sinα + N 34 sin α = 0;
25 5
N34
∑X = 0; − 25 − 25 5cosα − 25 5 cos α + N 35 = 0;
i
3 de unde rezultă
25 N 35 N 34 = −25 5kN (compresiune)
N 35 = 75kN (întindere)
Nodul 4
∑Y i = 0; 25 5sinα − 80 − N 45 sin α = 0;
80 ∑X = 0; 50 + 25 5cosα − 15 5 cos α + N 46 = 0;
i
de unde rezultă
50 4 N46
N 45 = −15 5kN (compresiune)
N 46 = −60kN (compresiune)
25 5 N45
Nodul 5
∑X i = 0; − 75 + 15 5cosα + N 56 cos α + N 57 = 0;
15 5
∑Y = 0; i − 15 5sinα + N 56 sin α = 0;
de unde rezultă
N56
N 56 = 15 5kN (întindere)
75 N 57
N 57 = 45kN (întindere)
5
Nodul 6
∑Y i = 0; − 15 5sinα − N 67 sin α = 0;
- 89 -
Nodul 7
∑Y i = 0; − 15 5sinα + N 78 sin α = 0;
15 5 ∑X = 0; − 45 + 15 5cosα + 15 5 cos α + N 79 = 0;
i
de unde rezultă
N78
45 N 78 = 15 5kN (întindere)
N 79 N 79 = 15kN (întindere)
7
Nodul 8
In acest nod există o singură bară de efort necunoscut
∑ Yi = 0; − 15 5sinα − N 89 sin α = 0;
30 8
N 89 = −15 5kN (compresiune)
∑ X i = 0; Aceasta este o prima relaţie de verificare
15 5 N89
30 − 15 5cosα − 15 5 cos α = 0; 30 − 15 − 15 = 0
Calcul corect
Nodul 9
15
∑ X i = 0; − 15 + 15 5cosα = 0; − 15 + 15 = 0
9
∑Y = 0;
i − 15 5sinα + 30 = 0; − 30 + 30 = 0
Calculul a fost efectuat corect.
30
7
120kN 120kN 120 120
5 9
3
3 11
1 12
2 4 6 8 10
60kN 150 60 150
2 2 2 2 2 2
- Fig.5.2 -
- 90 -
Grinda cu zăbrele este simetrică şi încărcată simetric, deci reacţiunile şi
eforturile vor fi simetrice. Eforturile sunt date în tabelul 5.2
Tabelul 5.2
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 3-4 3-5 4-5
Efortul +300,0 -335,41 0 +300,0 -134,16 -201,25 0
Bara 4-6 4-7 5-7 6-7 6-8 7-8 7-9
Efortul +140,0 +72,11 -201,25 +60,0 +140,0 +72,11 -201,25
Bara 8-9 8-10 8-11 9-11 10-11 10-12 11-12
Efortul 0 +300,0 -134,16 -201,25 0 +300,0 -335,41
7
120kN 120kN 120 120
5 9
3
3 11
1 12
2 4 6 8 10
150 60 150
60kN
2 2 2 2 2 2
- Fig.5.3 -
- 91 -
Problema 5.4 (fig.5.4) Metoda izolării nodurilor.
60kN
30kN 6 30kN
5 8
3
3 10
20kN 20kN
4 7
2
1 2 9 11
4 4 2 2 4 4
60
30 30
20
20
80 80
- Fig.5.4 -
Eforturile sunt date in tabelul 5.4
Tabelul 5.4
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 3-4 3-5 4-5
Efortul -40,0 +44,72 -60,0 -44,72 +120,0 -89,44 -27,04
Bara 4-6 4-7 5-6 6-7 6-8 7-8 7-9
Efortul +3,0 +63,33 -72.67 +3,0 -72,67 -27,04 -44,72
Bara 7-10 8-10 9-10 9-11 10-11
Efortul +120,0 -89,44 -60,0 -40,0 +44,72
1 40
12
2 4 6 8 10
2 2 2 2 2 2 40 60
-Fig.5.5 -
- 92 -
Eforturile sunt date in tabelul 5.5
Tabelul 5.5
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 2-5 3-5 4-5
Efortul +66,67 -48,07 +40,0 +93,33 -48,07 -66,67 -10,0
Bara 4-6 4-7 5-7 6-7 6-8 7-8 7-9
Efortul +86,67 +12,02 -93,33 0 +86,67 -12,02 -80,0
Bara 8-9 8-10 9-10 9-11 10-11 10-12 11-12
Efortul +10,0 +80,0 -72,11 -40,0 +60,0 +40,0 -72,11
30kN 50 30 20
20kN
2 4 6 7
80
3
3
3
80
1
4 4 4
- Fig.5.6 -
- 93 -
Problema 5.7 (fig.5.7) Metoda secţiunilor simple
90 I-I 90
15 17 I 18 N17-18
16 19
2
8 14 N12-17
9 10 11 I 12 13 N11-12
30kN 60kN 30 60 60
2
6 7
II
2
II II - II
4 5 N47 N57
N46
2
2 3
1
2 2 2 2 120
2 2
120
- Fig.5.7 -
Calculul reacţiunilor
∑X i = 0; H1 = 0
∑M 1 = 0; − 30 ⋅ 3 + 60 ⋅ 3 + 90 ⋅ 5 − V14 ⋅ 9 = 0; V14 = 60kN
∑M 14 = 0; − 30 ⋅ 12 + V1 ⋅ 9 − 60 ⋅ 6 − 90 ⋅ 4 = 0; V1 = 120kN
- 94 -
Problema 5.8 (fig.5.8) Metoda secţiunilor simple
80kN 8 80kN
II
I 6 10
4 12
3
30kN 2 14
2
1 13
3 I 5 7 II 9 11
2 2 2 2 2 2
I-I 8 80
N8-10 II - II
N46 6 10
4 12
30 2
α
14
N36 N89
1 β γ 13
30 3 N35 N79 9 11
75 85
- Fig.5.8 -
Calculul reacţiunilor
∑ X i = 0; 30 − H 1 = 0; H 1 = 30kN
∑ M 1 = 0; 30 ⋅ 2 + 80 ⋅ 4 + 80 ⋅ 8 − V13 ⋅ 12 = 0; V13 = 85kN
∑ M 13 = 0; V1 ⋅ 12 + 30 ⋅ 2 − 80 ⋅ 8 + 80 ⋅ 4 = 0; V1 = 75kN
- 95 -
Problema 5.9 (fig.5.9) Grinda cu zăbrele este o grindă compusă.
Se calculează eforturile separat pentru părţile secundare şi separat pentru partea
principală şi apoi se suprapun efectele pentru barele comune. Calculul se efectuează
cu metoda izolării nodurilor sau metoda secţiunilor simple.
40kN 40kN 40kN
4 10
6
2
2 5 8 11
2
1 12
3 7 9
30kN 30kN
4 4 4 4
S1 2 5 8 11
S2
1 7 7 12
3 9
15 30 15 15 30 15
40 40 40
4 10
6
15 15
7
1 12
90 15 15 90
- Fig.5.9 -
Eforturile din barele sistemelor secundare S1 şi S2 sunt date în tabelul 5.9,a.
Tabelul 5.9,a
S1 Bara 1-2 1-3 2-3 2-5 3-5 3-7 5-7
Efortul -15 2 +15 +15 2 -30 +15 2 +15 -15 2
S2 Bara 7-8 7-9 8-9 8-11 9-11 9-12 11-12
Efortul -15 2 +15 +15 2 -30 +15 2 +15 -15 2
Eforturile din sistemul principal sunt date în tabelul 5.9,b.
Tabelul 5.9,b
Bara 1-4 1-7 4-6 4-7 6-7 6-10 7-10 7-12 10-12
Efortul -75 2 +75 +110 +35 2 -40 +110 +35 2 +75 -75 2
- 96 -
Eforturile în barele grinzii cu zăbrele reale sunt date în tabelul 5.9,c.
Tabelul 5.9,c
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 2-5 3-5 3-7
Efortul -90 2 +90 +15 2 -75 2 -30 +15 2 +90
Bara 4-5 4-6 5-7 6-7 6-10 7-8 7-9
Efortul +35 2 +110 +20 2 -40 +110 +20 2 +90
Bara 8-9 8-10 8-11 9-11 9-12 10-11 11-12
Efortul +15 2 +35 2 -30 +15 2 +90 -75 2 -90 2
20 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 20
2 a 3 c e 5 g i 7 9 11 13
1,5
j
b d
1,5
f h 14
1
4 6 8 10 12
3 4,5 4,5 4,5 4,5 3
20 80
20 80 j
d
b
f h
6
Sistem principal
14
1
4 6 8 10 12
320 320
- Fig.5.10 –
- 97 -
Sistemul secundar 1
N 2 b = 20 2kN ; N 2 a = −20kN ; N ab = −40kN ; N a 3 = −20kN ; N b 3 = 20 2kN
Sistemul secundar 2. Eforturile sunt date în tabelul 5.10,a
Tabelul 5.10,a
Bara 4-c 4-d c-d c-e d-e d-f e-f
Efortul -120,0 144,22 -40,0 -120,0 36,06 108,17 -60,0
Bara e-5 f-5 f-6 5-6 5-g 5-h 6-h
Efortul -90,0 50,0 72,11 -80,0 -90,0 50,0 72,11
Bara g-h g-i g-j h-j i-j i-7 j-7
Efortul -60,0 -120,0 36,06 108,17 -40,0 -120,0 142,22
Eforturile din sistemul principal sunt date în tabelul 5.10,b numai pentru
jumătate de structurā deoarece încărcarea este simetrică.
Tabelul 5.10,b
Bara 1-2 1-3 1-4 2-3 3-4 3-5 3-6
Efortul -40,0 -395,98 280,0 0 0 -490,0 252,39
Bara 4-6 5-6 5-7 6-7 6-8 7-8
Efortul 280,0 -40,0 -490,0 -180,28 640,0 0
2 5
3
1 7 6
II 40kN
2 2 2 2
20
I-I A N34 N45 II - II
3 5
β
2 N36 N36
α
N27
N12 N27 α 7 6 B
N17 40kN 25
6
- Fig.5.11 -
- 98 -
Calculul reacţiunilor
∑ M 6 = 0; V1 ⋅ 8 − 20 ⋅ 6 − 40 ⋅ 4 = 0 V1 = 35kN
∑ M 1 = 0; 20 ⋅ 2 + 40 ⋅ 4 − V6 ⋅ 8 = 0 V6 = 25kN
Calculul eforturilor
Secţiunile au fost practicate astfel încât în ambele să se afle două bare şi anume
barele 2-7 şi 3-6.
Pentru partea din stânga a secţiunii I-I scriind o ecuaţie de momente în raport
cu punctul A se obţine:
∑ M A = 0; − N 27 cosα ⋅ 1 + 20 ⋅ 2 − N 36 sin β ⋅ 2 = 0
Pentru partea din dreapta a secţiunii II-II scriind o ecuaţie de momente în
raport cu punctul B se obţine:
∑ M B = 0; N 27 sinα ⋅10 − 40 ⋅10 + 25 ⋅ 6 + N 36 sin β ⋅ 6 = 0
Rezolvând sistemul de două ecuaţii cu două necunoscute se obţin eforturile în
barele 2-7 şi 3-6 : N 27 = 44kN şi N 36 = −4,29kN .
Celelalte eforturi se determină utilizând metoda izolării nodurilor şi au valorile:
N 57 = 22,60kN ; N 17 = −13,60kN ; N 12 = −44,0kN ; N 23 = −39,35kN ;
N 34 = −31,70kN ; N 67 = 3,57kN ; N 56 = −12,6kN ; N 45 = −20,21N ;
N 14 = 16,22kN.
X=1
30kN 30
2 5 6
4
3 30
1 7
4 4 15 15
- Fig. 5.12 -
Bara 4-5 se mută în poziţia 3-5. Noua structură se încarcă cu perechea de forţe
X=1 şi se obţin eforturile n ij0 şi apoi cu forţa reală şi se obţin eforturile N ij0 .
Punând condiţia ca efortul în bara 3-5 să fie egal cu zero rezultă:
N 35 = N 350 + n 350 ⋅ X = 0
de unde
N 350
X = − 0 = 30kN
n 35
- 99 -
Cunoscând X se determină şi celelalte eforturi prin suprapunere de efecte, aşa
cum se prezintă în tabelul 5.12.
Tabelul 5.12
Bara n ij
0
N ij
0
Nij
1-2 -1 +30 0
1-5 + 2 − 15 2 + 15 2
1-3 -1 +45 +15
2-4 − 0,5 2 0 − 15 2
2-3 + 0,5 2 − 30 2 0
3-5 -1 +30 0
3-7 -1 +15 -15
3-6 + 0,5 2 0 + 15 2
5-7 + 2 − 15 2 + 15 2
4-5 +1 0 +30
4-6 − 0,5 2 0 − 15 2
6-7 -1 0 -30
20kN/m 20
60kN 60
1 3 2
4 5
2
6 7 105 75
3 N67
3 3 3
135 45
- 15 15
+ +
- -
90 N 90 +
- - 45 T 15
+
162,25 + 162,25
135
45 45 N57
N46 N27
N16 135
α
α
7
6 135 M
-Fig.5.13 -
- 100 -
Această structură este o structură mixtă, având bare solicitate la încovoiere şi
bare solicitate numai axial. Reacţiunile se determină din condiţiile de echilibru al
ansamblului. Pentru calculul eforturilor din barele dublu articulate se determină mai
întâi, din condiţie de moment zero în raport cu articulaţia 3, efortul N67. Celelalte
eforturi se obţin din echilibrul nodurilor 6 şi 7.
Calculul reacţiunilor
∑ X i = 0; H 1 = 0
∑ M = 0; V ⋅ 12 − 20 ⋅ 6 ⋅ 9 − 60 ⋅ 3 = 0 V = 105kN
2 1 1
∑ M = 0; 20 ⋅ 6 ⋅ 3 + 60 ⋅ 9 − V ⋅ 12 = 0 V = 75kN
1 2 2
20kN 20 1
6 7 8
4
20kN 4 20 1
5
3
4
40 1 1
1 2
60 60 2 nu 2 2 2
2 2 N 6
nu 3
- Fig.5.14 -
- 101 -
Calculul se organizează în tabelul 5.14, iar deplasările se calculează cu relaţia
b n Nl
∆i = ∑ i
1 EA
Eforturile N sunt unice. Pentru fiecare deplasare se schimbă încărcarea egală
cu unitatea şi deci eforturile ni.
Tabelul 5.14
Bara A l N nu6 n u 6 Nl nu3 n u 3 Nl
EA EA
1-2 A 4 20 1/2 40/EA 1/2 40/EA
1-3 2A 4 20 1 40/EA 0 0
1-4 2A 2 5 20 5 5 2 50 5 / EA 5 2 50 5 / EA
2-4 2A 2 5 - 20 5 - 5 2 50 5 / EA - 5 2 50 5 / EA
2-5 2A 4 -20 -1 40/EA 0 0
3-4 A 2 -30 -1/2 30/EA -1 60/EA
3-6 2A 4 0 0 0 0 0
3-7 2A 2 5 10 5 5 2 25 5 / EA 0 0
4-5 A 2 10 ½ 10/EA 0 0
5-7 2A 2 5 -10 5 - 5 2 25 5 / EA 0 0
5-8 2A 4 0 0 0 0 0
6-7 A 2 -20 -1 40/EA 0 0
7-8 A 2 0 0 0 0 0
n u Nl n u Nl
u6 = ∑ 6
u3 = ∑ 3
EA EA
- 102 -
Problema 5.15 (fig.5.15) Translaţia v4. Secţiunile barelor sunt: talpa
superioară 2A, talpa inferioară 1,5A, diagonale şi montanţi A.
20kN
5 7
3
2
1 2 6 8
4
2 2 2 2
20
15 5 0,5 nv 1 0,5
N 4
- Fig.5.15 -
Tabelul 5.15
Bara A l N nv 4
n v Nl
4
EA
1-2 1,5A 2 15 1/2 10/EA
1-3 2A 2 2 -15 2 - 2/2 15 2 / EA
2-3 A 2 -5 1/2 -5/EA
2-4 1,5A 2 10 1 40/3EA
2-5 A 2 2 5 2 - 2/2 -10 2 / EA
3-5 2A 2 -15 -1/2 7,5/EA
4-5 A 2 0 1 0
4-6 1,5A 2 10 1 40/3EA
5-6 A 2 2 -5 2 - 2/2 10 2 / EA
5-7 2A 2 -5 -1/2 2,5/EA
6-7 A 2 5 1/2 5/EA
6-8 1,5A 2 5 1/2 10/3EA
7-8 2A 2 2 -5 2 - 2/2 5 2 / EA
50 + 20 2 78,284
v4 = = (metri)
EA EA
- 103 -
CAPITOLUL VI
ARCE STATIC DETERMINATE
Arcele sunt bare curbe sau sisteme de bare curbe plane, încărcate cu forţe
acţionând în planul lor. Arcele static determinate sunt:
- arcul cu trei articulatii (fig.VI.1,a),
- arcul cu tirant (fig.VI.1,b),
- arcul simplu rezemat (fig. VI.1,c)
a b
- Fig. VI.1 -
Arcul cu trei articulaţii este utilizat în cazul în care baza de susţinere poate
prelua în condiţii optime împingerile orizontale ale arcului.
Arcul cu tirant este utilizat ori de câte ori preluarea împingerilor orizontale ale
arcului – prin fundaţie sau alte elemente constructive – nu reprezintă o soluţie
raţională din punct de vedere constructiv şi/sau economic.
Arcul simplu rezemat nu este utilizat ca element de rezistenţă în construcţii,
însă este utilizat ca instrument de calcul în rezolvarea arcelor static nedeterminate.
Curbele utilizate frecvent pentru realizarea arcelor sunt arcul de cerc şi arcul de
parabolă.
Ecuaţia parabolei în sistemul de axe din figura VI.2,a se obţine astfel:
- se consideră y = ax 2 + bx + c
- constantele a,b şi c se determină din condiţiile următoare:
- pentru x=0; y=0 şi rezultă c=0
a ⋅ L2 b ⋅ L
- pentru x=L/2; y=f şi rezultă f = +
4 2
- pentru x=L; y=0 şi rezultă 0 = a ⋅ L + b ⋅ L
2
- 104 -
4f 4f
a=− , b = şi apoi ecuaţia parabolei
L2 L
4fx (L − x )
y= (VI.1)
L2
Unghiul ϕ făcut de tangenta la curbă cu orizontala pentru o secţiune oarecare
(fig.VI.2,b) se obţine prin derivarea relaţiei (VI.1), rezultând
dy 4f (L − 2 x )
tgϕ = = (VI.2)
dx L2
y y pn M+dM
ϕ T B N+dN
pt
A ds T+dT
M dϕ
f x x ρ
N
L L
2 2
c
a b
- Fig.VI.2 -
Şi în cazul barei curbe plane se pot stabili relaţii între eforturi şi încărcări. Din
condiţiile de echilibru, pentru elementul infinit mic din figura VI.2,c rezultă
dN T dT N dM
= −p t + ; = −p n − ; =T (VI.3)
ds ρ ds ρ ds
Din relaţiile (VI.3) prin particularizarea ρ = ∞ se obţin relaţiile similare pentru
bara dreaptă.
Pentru arcul cu trei articulaţii din figura VI.3,a, având reazemele la acelaşi
nivel şi încărcat cu forţe gravitaţionale, reacţiunile au următoarele expresii:
V1 =
∑ Pi ⋅ b i
V2 =
∑ Pi ⋅ a i
H1 = H 2 =
M 30
=H (VI.4)
L L f
unde M 30 reprezintă momentul încovoietor în secţiunea 3 pe o grindă simplu rezemată
care are aceeaşi deschidere şi aceeaşi încărcare ca şi arcul dat.
Eforturile în secţiunea curentă au expresiile:
N x = −Tx0 sin ϕ − H cos ϕ
Tx = Tx0 cos ϕ − H sin ϕ (VI.5)
Mx = Mx − H ⋅ y
0
- 105 -
y Pi
3
ϕ
x H1 H2
2
f
1
L L V1 V2
2 2 ai bi
a b
Fig. VI.3
Observaţii
- Dintre cele trei eforturi din secţiunea curentă N,T M ponderea cea mai mare,
atât în calculul de rezistenţă cât şi în calculul deplasărilor, o au forţa axială şi
momentul încovoietor.
- Dacă pentru o încărcare particulară rezultă momentul încovoietor egal cu zero
în toate secţiunile, atunci arcul se numeşte arc de coincidenţă pentru acea încărcare.
APLICAŢII
4fx (L − x )
Problema 6.1 (fig.6.1) Arc parabolic y = .
L2
Calculul reacţiunilor
∑ M 2 = 0; V1 ⋅12 − 120 ⋅ 9 = 0; V1 = 90kN
∑ M1 = 0; 120 ⋅ 3 − V2 ⋅12 = 0; V2 = 30kN
∑ M st3 = 0; 90 ⋅ 6 − H1 ⋅ 4 − 120 ⋅ 3 = 0; H1 = 45kN
∑ M 3dr = 0; H 2 ⋅ 4 − 30 ⋅ 6 = 0; H 2 = 45kN
dy 4f 4⋅4 4 2
Calculul eforturilor tgϕ1 = = 2 (L − 2 x ) = 2 (12 − 2 x ) = − ⋅ x
dx L 12 3 9
Forta axiala
N1 = −V1 sin ϕ1 − H1 cos ϕ1
4
Pentru x=0, tgϕ1 = ; sin ϕ1 = 0,80, cos ϕ1 = 0.60
3
N 1 = −90 ⋅ 0,8 − 45 ⋅ 0,6 = −99kN
- 106 -
120
120kN
y
4 3 H2=45
4
x H1=45
1 2
V1=90 V2=30
3 3 6
M N
20,82 51
135
45 99
-
135 45
87,30
- Fig. 6.1 -
2
Pentru x=3m, tgϕ 4 = ; sin ϕ4 = 0,554, cos ϕ4 = 0.832
3
N 4−ε = −90 sin ϕ 4 − 45 cos ϕ 4 =
= −90 ⋅ 0,554 − 45 ⋅ 0,832 = −87,30kN
N 4+ ε = −90 sin ϕ 4 − 45 cos ϕ 4 + 120 sin ϕ 4 =
= −90 ⋅ 0,554 − 45 ⋅ 0,832 + 120 ⋅ 0,554 = −20,82kN
Pentru x=6m (la cheie) N 3 = −H 1 = −45kN deoarece ϕ3=0, sinϕ3=0, cosϕ3=1
Pentru x=12m ϕ2 = ϕ1 (arcul are reazemele dispuse simetric)
N 2 = −V2 sin ϕ 2 − H 2 cos ϕ 2 = −30 ⋅ 0,8 − 45 ⋅ 0,6 = −51kN
Momentul încovoietor
M 4 = V1 ⋅ 3 − H 1 ⋅ y 4 = 90 ⋅ 3 − 45 ⋅ 3 = 135kNm
Momentul încovoietor maxim pe intervalul 2-3
M x = V2 ⋅ x − H 2 ⋅ y = 30 ⋅ x − 45 ⋅ y
dM x 4 2
= Tx = 30 − 45 − ⋅ x
dx 3 9
Pentru Tx=0 rezultă x=3m, respectiv y=3m
M max = 30 ⋅ 3 − 45 ⋅ 3 = −45kNm
- 107 -
Problema 6.2 (fig.6.2) Arc parabolic.
80kN 15kN/m 80 15
y
4 3 H2=100
4
x H1=100
1 2
V1=90 V2=110
4 4 8
N
3,75 93,87 148,47
20 134,33
-
60
M 100
129,63
- Fig. 6.2 -
Calculul reacţiunilor
∑ M 2 = 0; V1 ⋅ 16 − 80 ⋅ 12 − 15 ⋅ 8 ⋅ 4 = 0; V1 = 90kN
∑ M1 = 0; 80 ⋅ 4 + 15 ⋅ 8 ⋅ 12 − V2 ⋅ 16 = 0; V2 = 110kN
∑ M st3 = 0; 90 ⋅ 8 − H1 ⋅ 4 − 80 ⋅ 4 = 0; H1 = 100kN
∑ M 3dr = 0; 15 ⋅ 8 ⋅ 4 − 110 ⋅ 8 + H 2 ⋅ 4 = 0; H 2 = 100kN
dy 4f 4⋅4 1
Calculul eforturilor tgϕ = = 2 (L − 2 x ) = 2 (16 − 2 x ) = 1 − ⋅ x
dx L 16 8
Forta axială
N1 = −V1 sin ϕ1 − H1 cos ϕ1
Pentru x=0, tgϕ1 = 1 ; sin ϕ1 = cos ϕ1 = 0,707
N1 = −90 ⋅ 0,707 − 100 ⋅ 0,707 = −134,33kN
Pentru x=4m, tgϕ 4 = 0,5 ; sin ϕ4 = 0,447, cos ϕ4 = 0,894
N 4−ε = − V1 sin ϕ 4 − H1 cos ϕ 4 =
= −90 ⋅ 0,447 − 100 ⋅ 0,894 = −129,63kN
N 4+ε = N 4−ε + 80 sin ϕ 4 = −129,63 + 80 ⋅ 0,447 = −93,87kN
N 3 = −H1 = −100kN
N 2 = − V2 sin ϕ 2 − H 2 cos ϕ 2 = −110 ⋅ 0,707 − 100 ⋅ 0,707 = −148,47 kN
- 108 -
Momentul încovoietor
M x =1 = V1 ⋅ x − H 1 ⋅ y = 90 ⋅ 1 − 100 ⋅ 0,9375 = −3,75kNm
M 4 = V1 ⋅ 4 − H 1 ⋅ y 4 = 90 ⋅ 4 − 100 ⋅ 3 = 60kNm
Momentul încovoietor maxim pe intervalul 2-3
x
M x = 110 ⋅ x − 15 ⋅ x ⋅ − 100 ⋅ y = 110 ⋅ x − 7,5 ⋅ x 2 − 6,25 ⋅ (16 ⋅ x − x 2 )
2
dM x
= Tx = 110 − 15 ⋅ x − 6,25 ⋅ (16 − 2 ⋅ x )
dx
Pentru Tx=0 rezultă x=4m
M max = 110 ⋅ 4 − 7,5 ⋅ 16 − 6,25 ⋅ (64 − 16 ) = +20kNm
80 80
80kN 80kN
y
4 3 5
3
x H1 =120 H2 =120
1 2
V1 =80 V2 =80
M N
113,76 113,76 273,79
273,79
90 90 -
139,04 139,04
120
-Fig.6.3 -
Calculul reacţiunilor
Încărcarea fiind simetrică reacţiunile sunt simetrice
dy 4f 4⋅3 2 2
Calculul eforturilor tgϕ = = 2 (L − 2 x ) = 2 (18 − 2 x ) = − ⋅ x
dx L 18 3 27
- 109 -
Forţa axială – diagrama este simetrică
N1 = −V1 sin ϕ1 − H1 cos ϕ1
2
Pentru x=0, tgϕ1 = ; sin ϕ1 = 0,554 cos ϕ1 = 0,832
3
N 1 = −80 ⋅ 0,554 − 120 ⋅ 0,832 = −273,79kN
1
Pentru x=4,5 m, tgϕ 4 = ; sin ϕ4 = 0,316, cos ϕ4 = 0,948
3
N 4−ε = − V1 sin ϕ 4 − H 1 cos ϕ 4 =
= −80 ⋅ 0,316 − 120 ⋅ 0,948 = −139,04kN
N 4+ ε = N 4−ε + 80 sin ϕ 4 = −139,04 + 80 ⋅ 0,316 = −113,76kN
N 3 = −H 1 = −120kN
y 20kN/m 20
b 3 c
a d
6
f 2 x 89,96 89,96
1
α α R 155,85 51,95
20,78
L L
2 2
M N 89,969
179,946
59,294 148,132
148,128 -
102,26
109,876 134,605
98,874 102,33
89,96
- Fig.6.4 -
- 110 -
Calculul elementelor geometrice ale arcului
L
= R sin α ; L = 2R sin α = R 3 = 20,78m
2
R
f = R − R cos α = = 6,0m
2
Coordonatele secţiunilor a,b,c şi d se determină după modelul următor:
L L
x a = − R sin ϕ a = − R sin 40 0 = 10,39 − 7,71 = 2,68m
2 2
y a = R cos ϕ a − R cos 60 0 = 3,192m
Celelalte coordonate sunt date în tabelul 6.4.
Calculul reacţiunilor
Calculul eforturilor
- 111 -
Problema 6.5 (fig.6.5) Arc de cerc cu R=8m şi α=600
20kN/m y 20
60kN b 3 c
a d 60
25,732
2
4
4 x
α α R 84,152
6
25,732
2 13,86 114,448
M - N
114,448
- Fig.6.5 -
Calculul reacţiunilor
Verificare
∑ M st3 = 0; − 60 ⋅ 8,93 + 14,448 ⋅ 6,93 − 25,732 ⋅10 = 0
- 112 -
Eforturile pe arc sunt date în tabelul 6.5
Tabelul 6.5
Secţiunea ϕi sin ϕ i cos ϕ i xi yi Mi Ni
4 60 0,866 0,500 0 0 -274,392 -60,02
a 40 0,642 0,766 1,788 2,128 -231,797 -54,66
b 20 0,342 0,940 4,194 3,517 -136,536 -42,81
3 0 0 1,000 6,930 4,000 0 -25,73
c 20 0,342 0,940 9,666 3,517 86,537 -24,28
d 40 0,642 0,766 12,072 2,128 63,736 -50,78
2 60 0,866 0,500 13,860 0 0 -85,74
20kN/m 20
3
2
3
1 T =60
V1 =90 V2 =30
6 6
60
M +
106,05 63,63
N
45
45 -
60
- Fig.6.6 -
Calculul reacţiunilor
Arcul fiind simplu rezemat, iar încărcarea verticală, rezultă H1=0
∑ M 2 = 0; V1 ⋅12 − 20 ⋅ 6 ⋅ 9 = 0; V1 = 90kN
∑ M 1 = 0; 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅12 = 0; V2 = 30kN
Efortul din tirant se obţine din condiţia
∑ M st3 = 0; 90 ⋅ 6 − T ⋅ 3 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0; T = 60kN
Calculul eforturilor
În tirant efortul este de întindere şi are valoarea N=60kN
Pe arc efortul axial este:
În sectiunea 1 (x=0) tgϕ1 = 1 ; sin ϕ1 = cos ϕ1 = 0.707
- 113 -
N1 = −V1 sin ϕ1 − T cos ϕ1 = −106,05kN
În secţiunea 3 (x=6m) N 3 = −T = −60kN
În secţiunea 2 (x=12m) ϕ2 = ϕ1
N 2 = −V2 sin ϕ 2 − T cos ϕ 2 = −30 ⋅ 0,707 − 60 ⋅ 0,707 = −63,63kN
Ramura 2-3
M x = V2 ⋅ x − T ⋅ y = 30 ⋅ x − 5 ⋅ (12 ⋅ x − x 2 )
dM x
= Tx = 30 − 60 + 10 ⋅ x
dx
Pentru Tx=0 rezultă x=3m
M max = 30 ⋅ 3 − 60 ⋅ 2,25 = −45kNm
120 180
120kN 180kN
4,5
4 3 5 2 T=200
1
V1=135 V2=165
6 6 6 6 N
200
+
194,47 181,94 259
135 315 241
M -
234,59 200 245,12
- Fig.6.7 -
- 114 -
Calculul reacţiunilor
H1=0
∑ M 2 = 0; V1 ⋅ 24 − 120 ⋅18 − 180 ⋅ 6 = 0; V1 = 135kN
∑ M 1 = 0; 120 ⋅ 6 + 180 ⋅18 − V2 ⋅ 24 = 0; V2 = 165kN
Efortul din tirant
∑ M st3 = 0; 135 ⋅12 − T ⋅ 4,5 − 120 ⋅ 6 = 0; T = 200kN
dy 4f 4 ⋅ 4,5
Calculul eforturilor tgϕ = = 2 (L − 2x ) = (24 − 2x ) = 3 − 1 ⋅ x
dx L 24 2
4 16
Forţa axială
N 12 = T = +200kN
N1 = −V1 sin ϕ1 − T cos ϕ1 sinϕ1=0,6; cosϕ1=0,8
N 1 = −241kN
N 4−ε = − V1 sin ϕ 4 − T cos ϕ 4 sinϕ4 = 0,351; cosϕ4 = 0,936
N 4−ε = −234,59kN
N 4+ ε = N 4−ε + 120 sin ϕ 4 = −234,59 + 120 ⋅ 0,351 = −192,47kN
N 3 = −T = −200kN
N 2 = − V2 sin ϕ 2 − T cos ϕ 2 = −259kN ϕ2 = ϕ1
N 5+ ε = −V2 sin ϕ 5 − T cos ϕ 5 = −245,12kN ϕ5 = ϕ4
N 5−ε = N 5+ ε + 180 sin ϕ 5 = −245,12 + 180 ⋅ 0,351 = −181,94kN
Momentul încovoietor
M 4 = V1 ⋅ 6 − T ⋅ y 4 = 135 ⋅ 6 − 200 ⋅ 3,375 = 135kNm
M 5 = V2 ⋅ 6 − T ⋅ y 5 = 165 ⋅ 6 − 200 ⋅ 3,375 = 315kNm
Problema 6.8 (fig.6.8) Cadru cu trei articulaţii având rigla un arc semicircular
Calculul reacţiunilor
∑M 2 = 0; − V1 ⋅ 6 + 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0; V1 = 60kN
∑M 1 = 0; 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅ 6 = 0; V2 = 60kN
∑M dr
3
= 0; H 2 ⋅ 9 − 60 ⋅ 3 = 0; H 2 = 20kN
∑M 3 = 0;
st
H 1 ⋅ 9 − 60 ⋅ 3 − 20 ⋅ 6 ⋅ 6 = 0; H 1 = 100kN
Calculul eforturilor
Eforturile pe arc sunt date în tabelul 6.8
- 115 -
y
b 3 c d
d ϕd
3
a
x
4 5
20kN/m
20
6
100 20
1 2
3 3 60 60
-
20
60
20 120
60 240
60 20
250
+ -
60 60 T M
60 N
-Fig.6.8 -
Tabelul 6.8
Sectiunea ϕi sin ϕ i cos ϕ i xi yI Mi Ni Ti
4 90 1,000 0 0 0 240 60,00 -20,00
a 60 0,866 0,500 0,716 1,500 137,04 41,96 -47,32
b 30 0,500 0,866 1,500 2,598 98,04 42,68 -61,96
3 0 0 1,000 3,000 3,000 0 -20,00 -60,00
c 30 0,500 0,866 4,500 2,598 -81,96 -47,32 -41,96
d 60 0,866 0,500 5,284 1,500 -107,04 -61,96 -12,68
5 90 1,000 0 6 0 -120 -60,00 20,00
- 116 -
Problema 6.9 (fig.6.9) Să se determine ecuaţia curbei de coincidenţă pentru
arcul cu trei articulaţii, încărcat cu o forţă verticală, uniform distribuită pe orizontală,
în sistemul de axe din figura 6.9.
y
p p
pL2 pL2
3 2 f 8f 8f
1 x
L pL pL
L
2 2 2 2
-Fig.6.9 -
Calculul reacţiunilor
pL
V1 = V2 =
2
pL L L L pL2
∑ M st3 = 0; 2 2
⋅ − H1 ⋅ f − p ⋅ ⋅ = 0;
2 4
H1 =
8f
= H2
Momentul încovoietor în secţiunea curentă este
pL pL2 x
Mx = ⋅x − ⋅y − p⋅x⋅
2 8f 2
Condiţia de arc de coincidenţă este Mx=0 pentru oricare valoare a lui x. Deci
pL pL2 x
⋅x − ⋅y − p⋅x⋅ = 0
2 8f 2
de unde rezultă
4fx
y = 2 (L − x )
L
Expresia obţinută reprezintă o parabolă raportată la sistemul de axe din figura
6.9 şi este identică cu (VI.1) stabilită pe altă cale.
- 117 -
Problema 6.10 (fig.6.10) Să se determine forma curbei de coincidenţă, pentru
arcul cu trei articulaţii, supus unei încărcări constante, normale la axa barei.
Pentru rezolvarea acestei
pn probleme se utilizează relaţiile (VI.2),
dintre eforturi şi încărcări, stabilite
pentru bara curbă. Din condiţia de arc
de coincidenţă Mx=0, rezultă Tx=0.
ρ=R Deoarece nu există forţe cu
componente pe direcţia tangentei la
O
curbă, rezultă pt=0.
Din prima relaţie (VI.2) se
obtine
dN
- Fig.6.10 - = 0 şi deci N=constant
ds
- 118 -
CAPITOLUL VII
UTILIZAREA PRINCIPIULUI LUCRULUI MECANIC
VIRTUAL ÎN CALCULUL STRUCTURILOR STATIC
DETERMINATE
- 119 -
Expresia (VII.2) reprezintă o ecuaţie cu o singură necunoscută S.
Rezultă din cele de mai sus următoarele:
- pentru calculul mai multor reacţiuni sau eforturi este necesar să se
stabilească mecanismul corespunzător,
- pentru determinarea deplasărilor pe direcţiile forţelor reale este necesar să
se traseze diagramele de deplasări ale corpurilor mecanismului în funcţie de
deplasarea virtuală imprimată,
- pentru trasarea diagramelor de deplasări este necesară stabilirea poziţiei
centrelor instantanee de rotaţie ale corpurilor.
În figura VII.1 sunt prezentate câteva exemple de mecanisme obţinute dintr-o
structură static determinată, precum şi schemele legăturilor ce se introduc într-o
secţiune curentă în cazul în care se suprimă legătura corespunzătoare momentului
încovoietor, forţei tăietoare sau forţei axiale.
P P P M P
N M
N T T
- Fig.VII.1 -
APLICAŢII
(2)
(2)
ψ II
(2,3) (2,3)
II
II
(1,2) III III
I (1,2)
ψ III
(1,3) I
ψI ψI
(1)
(1) (3)
(3)
(2,3)
III
ψI ψ II (2)
(1)
ψ III (3)
I II
(1,2)
- Fig.7.1 -
- 121 -
Determinarea poziţiei centrelor instantanee necunoscute
(2), (1,2), (1) (1,3), (1), (3)
(2) (1,3)
(2), (2,3), (3) (1,3), (2,3), (1,2)
Deoarece în diagramele de deplasări corpurile sunt reprezentate prin segmente
de dreaptă (iar diagramele au variaţie liniare) orice translaţie sau rotire de corp se
poate determina în funcţie de deplasarea virtuală imprimată mecanismului.
δL = 0 ; − T2−ε ⋅ η − 10 ⋅ 12 ⋅ η1 − 10 ⋅ 3 ⋅ η 2 − 60 ⋅ η 4 + 30 ⋅ η5 = 0
1 η 1
η1 = η ; ψ1 = = ψ2 ; η2 = 1,5ψ 2 = η ;
2 12 8
1 1 1 η 1
η3 = 3ψ 2 = η ; η 4 = η3 = η ; ψ3 = 3 = η ;
4 2 8 9 36
1
η5 = 3ψ 3 = η
12
1 1 1 1
η ⋅ T2−ε − 120 ⋅ − 30 ⋅ − 60 ⋅ + 30 ⋅ = 0
2 8 8 12
Pentru η≠0 rezultă
T2-ε=−68,75kN
Forţa tăietoare este negativă.
- 123 -
Problema 7.3 (fig.7.3) Momentul încovoietor Mi, forţele tăietoare T2-ε şi T5-ε.
20kN/m 75kN
1 2 5 6
3 4
4 4 3 6 2 3 5
Mi
(1) (2) (2,3) (3) Grinda fixa
I (1,2) II III
η1 η2 η3
ψI ψ III
Mi ψ II
η
T 2-ε
(1,2)
(1) (2) (2,3) (3) Grinda fixa
∞
I II III
ψI ψ II ψ III
T 2-ε
η1 η3
η2
η
T 5-ε
(2)
Grinda fixa (1,2) Grinda fixa
(1)
∞
I II
T 5-ε ψI
η3 η
η2 η1
- Fig.7.3 -
- 124 -
Calculul momentului încovoietor Mi
δL = 0 ; − M i ⋅ ψ1 − M i ⋅ ψ 2 − 20 ⋅ 3 ⋅ η1 − 20 ⋅ 6 ⋅ η3 = 0
1 3
ψ 2 = ψ1 ; η1 = 1,5ψ 2 ; η 2 = 3ψ 2 ; η3 = η 2 = ψ 2 ;
2 2
Centrul relativ (1,2) fiind la infinit pe orizontală, cele două corpuri sunt
paralele în poziţia deplasată.
δL = 0 ; T2−ε ⋅ η + 20 ⋅ 3 ⋅ η1 + 20 ⋅ 6 ⋅ η3 = 0
1 1,5 3 1 3
ψ1 = η ; η1 = 1,5ψ 2 = η ; η 2 = 3ψ 2 = η ; η3 = η 2 = η ;
8 8 8 2 16
1,5 3
η ⋅ T2−ε + 60 ⋅ + 120 ⋅ = 0
8 16
Pentru η≠0 rezultă T2-ε = −33,75kN
δL = 0 ; T2−ε ⋅ η + 20 ⋅ 2 ⋅ η + 20 ⋅ 6 ⋅ η3 = 0
1
η3 = η ;
2
1
η ⋅ T5−ε + 40 + 120 ⋅ = 0
2
Pentru η≠0 rezultă T2-ε = −100kN
- 125 -
Problema 7.4 (fig.7.4) Momentul încovoietor Mi şi reacţiunea orizontală H2.
30kN/m
75kN
3 i
6
1 2
5 3 2
(2)
(2)
ψ II ψ II
Mi
η1 (1,2) η1
(1,2) II (2,3)
I III I II
ψI
(3) H2 η2
(1) (1)
ψ I =ψ III
ψI ψ II ψ III ψI ψ II η5
η3 η4 η4
η2 η3
- Fig.7.4 -
δL = 0 ; 75 ⋅ η1 + M i ⋅ ψ 2 + M i ⋅ ψ 3 + 30 ⋅ 3 ⋅ η3 + 30 ⋅ 2 ⋅ η 4 = 0
η 5
ψ1 = ψ 3 ; η1 = 6ψ1 ; η2 = 5ψ 1 ; ψ 2 = 2 = ψ1 ;
3 3
1
η3 = η2 = 2,5ψ 1 ; η 4 = 1ψ 3 = ψ 1 ;
2
5
ψ 1 ⋅ 75 ⋅ 6 + M i ⋅ + M i + 90 ⋅ 2,5 + 60 ⋅ 1 = 0
3
Pentru ψ1 ≠ 0 rezulta M i = −275,625kNm
- 126 -
Calculul reacţiunii orizontale H2
δL = 0 ; 75 ⋅ η1 − H 2 ⋅ η 2 + 30 ⋅ 3 ⋅ η 4 − 30 ⋅ 2 ⋅ η5 = 0
η 5
η1 = 6ψ1 ; η3 = 5ψ1 ; ψ 2 = 3 = ψ1 ; η 2 = 9,6ψ 2 = 16ψ 1 ;
3 3
1 5
η4 = η3 = 2,5ψ 1 ; η5 = 1ψ 3 = ψ1 ;
2 3
5
ψ 1 ⋅ 75 ⋅ 6 − H 2 ⋅ 16 + 90 ⋅ 2,5 − 60 ⋅ = 0
3
Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă H 2 = −35,94kN
(3)
180kNm ψ III
80kN (1)
10kN/m i 9
3
ψI
9 Mi
(2,3) (3,4)
6
III
(1,2) II IV
4,5 3 4,5 4,5 η1
I
(2) (4)
ψ II =ψ IV
η2
ψI ψ II ψ III ψ IV
- Fig.7.5 -
δL = 0 ; 10 ⋅ 6 ⋅ η1 − M i ⋅ ψ 2 − M i ⋅ ψ 3 − 80 ⋅ η 2 + 180 ⋅ ϕ 4 = 0
ψ2 = ψ4 ; η1 = 12ψ 1 ; η 2 = 3ψ 2 = 4,5ψ 1 ;
ψ 2 = 1,5ψ 1 ; ψ 3 = ψ 4 = ψ 2 = 1,5ψ 1 ;
- 127 -
Problema 7.6 (fig.7.6) Momentul încovoietor Mi
(2)
ψ II
10,5
30kN/m
(2,3) η3
Mi
75kN η4
II
3
i (1,2)
I ψ III
III
6
ψI
(1) (3)
3 6 6
η2 ψ III
ψI
η1 ψ II
- Fig.7.6 -
δL = 0 ; − 20 ⋅ 3 ⋅ η1 − 20 ⋅ 6 ⋅ η 2 − M i ⋅ ψ 1 − M i ⋅ ψ 2 + 60 ⋅ η4 = 0
- 128 -
Problema 7.7 (fig.7.7) Momentul încovoietor Mi
(4)
15kN/m
ψ IV
i
75kN
3
(2)
5
16
ψ II
4,8
(1,2) Mi
5 3 2 4 (3,4)
II (2,3) IV η
η1
I III
ψI ψ II ψ III ψ IV
η3 η4
η2
- Fig.7.7 -
δL = 0 ;
75 ⋅ η1 + 15 ⋅ 3 ⋅ η 2 + 15 ⋅ 2 ⋅ η3 + 15 ⋅ 4 ⋅ η 4 + M i ⋅ ψ 2 + M i ⋅ ψ 3 = 0
5 1
ψ 2 = ψ1 ; ψ 4 = ψ 3 ; ψ1 = ψ 3 η1 = 5ψ 1 ; η 2 = 1,5ψ 2 = 2,5ψ 1 ;
3 2
η3 = 1ψ 3 = ψ 1 ; η 4 = 2ψ 4 = ψ 3 ;
5
ψ 1 ⋅ 75 ⋅ 5 + 45 ⋅ 2,5 + 30 ⋅ 1 + 60 ⋅ 1 + M i ⋅ + M i ⋅ 1 = 0
3
Pentru ψ1 ≠ 0 rezulta M i = −216,563kNm
- 129 -
Problema 7.8 (fig.7.8) Să se determine eforturile din barele 3-5 şi 4-5
Calculul efortului N35
60 90 40 (2), (1,2), (1)
( 2)
6
(2) ⊥ reazem
2 4 δL = 0 ;
1
60 ⋅ η 2 + 90 ⋅ η3 + 40 ⋅ η 4 − N 35 ⋅ η1 = 0
2
7
3 5
4 4 4 ψ1 = ψ 2 ; η 2 = 2ψ 1 ; η 3 = 6ψ 1 ;
(2) η1 = 4ψ 2 = 4ψ 1 ;
(1,2)
(1,2)
ψ2
∞
I II ψ1 ψ 1 ⋅ (60 ⋅ 2 + 90 ⋅ 6 + 40 ⋅ 2 − N 35 ⋅ 4 ) = 0
(1)
N 35 η1
ψ1
Pentru ψ1 ≠ 0 rezulta N35=185 kN
ψ2
- Fig.7.8 -
2
ψ 1 ⋅ 60 ⋅ 2 + 90 ⋅ 6 − 40 ⋅ 2 + N 45 ⋅ 12 = 0
2
Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă N 45 = −68,354 kN
- 130 -
Problema 7.9 (fig.7.9) Să se determine eforturile din barele 10-16 şi 8-15
2
12 (1,2)
6
7 8 9 10 11
(1,2), (4,1), (4,2)
(2), (1,2), (1)
2
120kN 80kN ( 2)
4 5
(2) ⊥ reazem
2
2 3 (4), (1,4), (1)
( 4)
(4), (2,4), (2)
2
1
2 2 2 2 2 2
2
(3) δL = 0 ; sin α = cos α =
η2 2
(2,3)
(1,3) III
N10,16
I II 60 ⋅ η3 + 120 ⋅ η 4 − 80 ⋅ η 6 +
(2,4) η1
(1,4)
IV + N 10−16 sin α ⋅ η5 + N 10−16 cos α ⋅ η 2 +
+ N 10−16 sin α ⋅ η 6 − N 10−16 cos α ⋅ η1 = 0
(1,2)
∞ ψ1 = ψ 2 ; η1 = 6ψ1 ; η 2 = 8ψ 1 ;
(1) (2) ψ 1=ψ 2 η3 = 2ψ1 ; η 4 = 4ψ 1 ;
η6 η5 = 6ψ1 ; η6 = 4ψ 2 = 4ψ 1 ;
ψ1 ψ2
ψ3
η3 ψ 1 ⋅ (60 ⋅ 2 + 120 ⋅ 4 − 80 ⋅ 4 +
η4 η5
2
(1,3)
η2 + N 10−16 ⋅ 10) = 0
III (2,3) 2
I
(4) Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă
II
(1,4) N 10-16 = −39,398 kN
IV (2,4)
(1,2)
Calculul efortului N8-15
(1,2), (3,1), (3,2)
∞ (1,2)
(1,2), (4,1), (4,2)
(1) ψ 1=ψ 2
(2)
(2), (1,2), (1)
( 2)
ψ4 η3 η4 (2) ⊥ reazem
ψ1 ψ2
(4), (1,4), (1) (3), (1,3), (1)
( 4) (3)
η1 η2 (4), (2,4), (2) (3), (2,3), (2)
- Fig.7.9 -
- 131 -
δL = 0 ; 60 ⋅ η1 − 120 ⋅ η3 − 80 ⋅ η 4 + N 8−15 ⋅ η 2 + N 8−15 ⋅ η3 = 0
ψ1 = ψ 2 ; η1 = 2ψ 1 ; η 2 = 4ψ1 ; η3 = 8ψ 2 = 8ψ 1 ; η 4 = 4ψ 2 = 4ψ 1 ;
5
1
3 η1 = 2ψ 1 ; η 2 = 4ψ1 ;
2 2 2 2 η3 = 1ψ 1
N46 η3 ψ 1 ⋅ (30 ⋅ 2 + 20 ⋅ 4 − N 46 ⋅ 1) = 0
I ψ1 Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă
Corp
fix
(1) N46=140 kN
N 56 ⋅ η1 + 40 ⋅ η1 + 30 ⋅ η2 = 0
(1) I (1,3) 1
III (3) 2ψ1 = 4ψ 3 ; ψ 3 = ψ 1
N56 2
Corp (2,3) η1 = 2ψ1 ; η 2 = 2ψ 3 = ψ 1 ;
fix II
(2)
ψ 1 ⋅ (N 56 ⋅ 2 + 40 ⋅ 2 + 30 ) = 0
ψ1 ψ2 ψ3
Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă
η2
η1 N 56 = −55 kN
- Fig.7.10 -
- 132 -