Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 1 din 17

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 1 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 2 din 17

CITEŞTE ŞI DĂ MAI DEPARTE!

Proiectul Ritmuri Interioare

Ce este şi ce poate însemna pentru tine

Cuprins
Tema
* Ce este acest Proiect-Monica * Ce este acest Proiect-Şerban * Elementele concrete
ale proiectului – Talente Produse şi servicii * Grupurile şi blogurile care fac parte
din proiect * În loc de final *

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 2 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 3 din 17

Ce este acest Proiect

Proiectul Ritmuri Interioare, este o iniţiativă a noastră, Monica şi Şerban
Stănescu, iniţiativă în cadrul căreia, ne-am propus mai multe obiective care suntem convinşi
că interesează în foarte mare măsură foarte multă lume, de pe întreg mapamondul.
Înainte de toate, este un loc de întâlnire pentru toţi cei care, simt că vor mai mult de la
Viaţă, simt că pot oferi mai mult, că pot şi au dreptul să ocupe un loc mai bun în lume, care
simt că au un talent pe care îl pot valorifica mult mai bine, dar care, dintr-un motiv sau altul,
este momentan dificil de pus în valoare. Poate din cauza lipsei banilor, sau a cunoştinţelor
necesare într-un domeniu oarecare, cum este cazul lui Şerban cu muzica, sau al meu, cu
cunoştinţele de psihologie şi parapsihologie. Dar acestea sunt doar două aspectele din
infinitatea de posibilităţi.
Proiectul Ritmuri Interioare, este deja locul unde toţi cei care vor să comunice, să
ofere ceva, să ceară ceva, să înveţe ceva, de pildă cum să îşi găsească partenerul de viaţă cel
mai potrivit, sau partenerul ori partenerii de afaceri cei mai potriviţi, ori afacerea care li se
potriveşte cel mai bine, unde pot învăţa cum se pot face bani şi când îţi lipsesc banii pentru a
porni o afacere, dar şi când îi ai.
Pe scurt, aici îşi pot găsi locul toţi cei pentru care Viaţa este mai mult decât o trecere
plictisitoare a timpului şi o continuă aşteptare a „ceva” sau „cineva” care să le rezolve
problemele, să le umple buzunarele de bani şi sufletele de fericire şi să le ofere pe tavă
succesul şi bunăstarea la care, hai să recunoaştem, toată lumea fără excepţie visează şi pentru
care, toată lumea se zbate, zi de zi, până la ultima suflare a vieţii lor.

Bun găsit!
Numele meu este Monica Stănescu şi sunt căsătorită cu
Şerban Stănescu. M-am născut în România, în 15 noiembrie
1967, în oraşul Bacău şi de 10 ani locuiesc şi muncesc în Grecia.
În prezent, mă aflu împreună cu Şerban în Thesaloniki. Muncim
împreună, suntem împreună cât putem de mult şi ne bucurăm de
viaţă şi de tot ceea ce ne oferă ea. Povestea noastră a început pe
internet, pe NetLog şi a început de la nevoia mea de a învăţa şi a
afla mai multe despre mine şi despre ce anume pot face în viaţă
pentru a fi fericită, pentru a mă simţi împlinită. Îţi voi povesti în
continuare despre Proiectul nostru, Proiectul Ritmuri
Interioare.

Am afirmat mai sus că interesează tot mapamondul. De ce avem această

convingere?
Avem în primul rând opiniile celor care deja au aflat despre şi au citit cartea scrisă şi
publicată de Şerban în 2007, „Ritmuri Interioare”.
Eu am aflat despre Şerban acum aproape un an şi jumătate. Reţine acest interval de
timp, pentru că este foarte important. Te va ajuta să înţelegi că foarte multe sunt posibile în
viaţă, uneori într-un timp incredibil de scurt, aşa cum vei vedea în continuare. Dar mult mai
important pentru tine este că, vei înţelege că dacă vrei cu adevărat, multe evenimente
minunate şi multe realizări poţi avea.
Noi suntem o dovadă vie a acestui adevăr.
Cum? Ce? De ce? Asta voi căuta să îţi povestesc mai departe.

Anul 2007 a însemnat pentru mine foarte multe schimbări.

Foarte pe scurt, iată povestea vieţii mele, înainte de acest an de cumpănă, anul 2007:

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 3 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 4 din 17

M-am căsătorit destul de devreme şi acum, îmi dau seama că am făcut-o fără a avea
experienţa necesară în viaţă. Consecinţa a fost că am pierdut mult timp şi foarte multă
energie, am pierdut şi bani, mi-am periclitat sănătatea şi am fost la un pas de a deveni
alcoolică, puţin înainte de a îl fi cunoscut pe Şerban.
Căsnicia mea s-a terminat brusc în anul 2000, la trei luni după ce am ajuns în Grecia.
Am plecat în Grecia, în 1999, împreună cu cel pe care îl consideram a fi soţul meu, omul
pe care îl iubesc, în care pot avea încredere, partenerul meu de viaţă, de muncă, tovarăşul
meu nedespărţit la bucurii şi necazuri.
Fostul meu soţ, din motive necunoscute mie până astăzi, a înaintat divorţul înainte să
plecăm din ţară, fără a îmi spune nimic. Astfel, în anul 2005, când am venit în România pentru
a îmi rezolva nişte probleme de sănătate şi a îmi schimba actele, am aflat de la mama mea că
sunt divorţată. Şocul „noutăţii” pe care am aflat-o, a fost peste ceea ce puteam suporta. În
străfundurile mele, am refuzat să accept că aşa ceva este posibil. Am rămas prin urmare
alături de cel pe care l-am considerat a fi soţul meu, deşi legal, eram practic liberă să fac ce
vreau cu viaţa mea.
În 2007, ne-am cumpărat primul calculator şi ne-am conectat la internet.
Datorită internetului, am ajuns foarte repede să îmi dau seama că universul în care îmi
duceam existenţa era foarte strâmt, că mă simt în stare de mult mai mult, că există o lume
întreagă care mă aşteaptă.
Internetul m-a ajutat să îmi amintesc că înainte de toate sunt un om, că pe lângă
muncă, masă, somn şi haine, mai am nevoie încă de multe altele.
Primul şoc pe care l-am avut, a fost când am descoperit că sunt femeie şi că pe lângă
multe alte nimicuri, am nevoie să iubesc şi să fiu iubită, să respect şi să fiu respectată.
Am aflat aceasta printr-o modalitate ciudată: mesaje şi convorbiri telefonice. Am
comunicat în acest fel cu un om obişnuit, un pietrar, care, aşa cum am aflat mai târziu, ar fi
vrut să aibă o aventură sexuală cu mine. Deşi sunt o fire deschisă, acest gen de aventuri mi se
par fără sens şi de prost gust. Totuşi, acest om a sfârşit prin a se îndrăgosti de mine, fără să
mă fi întâlnit cu el vreodată. Am devenit pentru el, în numai trei luni, aşa cum mi-a spus-o, „o
icoană”. Asta am putut înţelege, ştiam eu însumi oameni care trăiseră astfel de experienţe şi
care aveau astfel de sentimente faţă de anumiţi oameni. Am început însă şi eu să îl iubesc,
într-un mod necunoscut mie până atunci. Aşa am descoperit că există ceea ce unii numesc
„dragoste necondiţionată”.
Evident, sunt opiniile mele, dar e totuşi vorba de viaţa mea şi aici cred că cuvântul care
atârnă cel mai greu, este cuvântul meu.
Prin intermediul acestei relaţii, am descoperit că dragostea, că a fi femeie, înseamnă
cu totul altceva decât ştiam eu. Că „a iubi”, înseamnă mult mai mult decât a locui cu cineva în
aceeaşi casă, a mânca la aceeaşi masă aceeaşi mâncare şi a folosi în comun nişte lucruri.
Am descoperit de exemplu că a avea încredere în cel de lângă tine şi a îl simţi
atât de aproape de tine încât să poţi spune că este înăuntrul tău, contează mult mai
mult decât foarte multe altele. Ca să fiu foarte directă, contează mai mult decât au
contat toate cele pe care le-am lăsat în urma mea, când am venit la Şerban, cu ceea
ce aveam pe mine.
Am renunţat la munca a 10 ani şi chiar mai mult. Am renunţat la tot ceea ce
am agonisit în 10 ani de muncă grea, istovitoare, în care mi-am deteriorat sănătatea
destul de mult.

În fine, pe la mijlocul lui 2008, începusem să-mi dau seama că mă interesează foarte
mult să mă perfecţionez profesional. Descoperisem că îmi plac copii, pentru că din ce în ce mai
mulţi dintre clienţii mei, mă solicitau să am grijă de copii lor pentru a putea să aibă câteva ore
libere pentru ei înşişi.
Acest „pentru ei înşişi”, a început să îmi răstoarne viaţa pe dos. Am început treptat să
îmi dau seama că toată viaţa am căutat să mulţumesc pe toată lumea, cu o singură
excepţie: eu. Pe mine, m-am lăsat întotdeauna la urmă şi rândul meu, am ajuns să descopăr
în această vară a anului 2008, întârzia să mai vină. Am ajuns să am probleme mari cu dantura,
dar soţul meu avea întotdeauna alte priorităţi. Banii se duceau, eu munceam de mă speteam şi

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 4 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 5 din 17

dantura mea, rămânea mereu pentru „altă dată”. Aveam după părerea mea mult mai mult
decât strrictul necesar în casă. Cîştigam destul de bine, mult peste nevoile noastre curente.
Totuşi, ca un făcut, bani pentru dantura mea, erau mereu imposibil de găsit. Am cedat de
fiecare dată.
După un an de internet, am descoperit că mă intereserază foarte mult astrologia,
numerologia şi psihologia. Mi-am dat seama că acestea mă ajută să înţeleg mai bine oamenii,
începând cu mine. Am înţeles foarte curând că vreau neapărat să studiez. Vreau să învăţ cât
pot de mult în aceste domenii: Psihologie, Astrologie, Numerologie.
Atunci când am discutat cu fostul soţ, m-am izbit de un zid de netrecut. Mai grav a fost
faptul că a început să devină gelos, violent, să mă urmărească la tot pasul, să mă acuze că îl
înşel cu alţii — un fel mai indirect de a mă face târfă.
M-am simţit strivită, călcată în picioare şi inutilă. Am început să beau băuturi alcoolice
tari. Am crezut în nesăbuinţa mea, că este o soluţie.
Singura mea bucurie în acea perioadă a anului 2008, rămăsese NetLog-ul şi prietenii pe
care mi-i făcusem pe internet. Dar şi această bucurie, uneori o plăteam îndurând violenţe fizice
şi crize de nervi din partea fostului soţ. Peste toate acestea, s-au adăugat şi două spargeri.
Hoţii ne-au luat cam tot ce adunasem în aceşti ani... Aur, bijuterii, bani, alte valori. În total,
am pierdut cam valoarea unui apartament cu 4 camere, în România. Asta, în condiţiile în care
în Grecia, locuiam, ca şi acum de altfel, cu chirie.
Întrebarea „Pentru ce trăiesc şi la ce sunt eu bună de fapt”, îmi răsuna din ce în ce
mai des în minte şi începea să mă chinuie. Beam, sperând că această întrebare va dispare din
viaţa mea, dar ea revenea mai intensă, cu fiecare zi care trecea.
Prin octombrie, am descoperit pe internet, pe NetLog, nişte articole ale unui
necunoscut. Mi-am dat seama că îmi oferă unele răspunsuri la întrebările mele. Eram însă atât
de sleită fizic şi psihic, încât am preferat să fiu extrem de prudentă. Încă o aventură
sentimentală, simţeam asta, mi-ar fi fost fatală. Am căutat informaţii despre autor. Am aflat
că se numeşte Şerban Stănescu, am descoperit că este foarte deschis dar şi destul de dur în
opinii. Aşa am ajuns să citesc mai mult din ceea ce scria. Voiam să înţeleg de unde vine acea
duritate. Eu am un fel de a fi mai prietenos. Sau poate că am mai multă răbdare.
I-am scris un comentariu la un articol, în care am vrut să îl atenţionez exact asupra ideii
„vorba dulce, mult aduce”.
El a citit articolul şi mi-a mulţumit. Destul de neutru. Am simţit însă înăuntrul meu că
descoperisem ceva. Ce anume? Am vrut să aflu mai mult. Am început să citesc ceea ce scria şi
să comentez mai des. Aşa am ajuns să schimbăm frecvent mesaje, în doar o lună. Am
remarcat că ţine cont de părerile mele, chiar dacă uneori sunt mai puţin favorabile. Am înţeles
din asta că este deschis oricăror sugestii, dar să fie bine argumentate. Curând, chiar mi-a scris
asta într-un mesaj.
Apoi, după un articol de-al meu, în care îmi exprimam nemulţumirea în general, asupra
a tot felul de oprelişti şi interdicţii pe care le întîlnim în viaţă, mă pomenesc cu întrebarea
„EŞTI FERICITĂ?”
În primele clipe, am crezut că e puţin nebun. După câteva clipe de şoc profund, am
înţeles că are dreptate. Că exact aşa cum îmi spusese el, mie trebuie să îmi răspund. Ştiu doar
că am plîns pe înfundate cîteva zile. Eram furioasă pe mine, pentru că începeam să înţeleg că
sunt singura vinovată pentru nefericirile mele. Eram furioasă pe el, că avea dreptate şi pentru
că reuşise — cum oare reuşise?! — să afle că am destule răni sângerânde încă în suflet, pe
care le ascund.
Mai departe, totul a decurs cu o viteză uluitoare. Şerban m-a ajutat să înţeleg că în
condiţiile date, îmi trebuie o muncă mai potrivită cu ce vreau eu să învăţ şi mi-a explicat că
există cursuri de presopunctură şi terapii tradiţionale. Aflasem câte ceva de pe internet, dar
având prea puţine cunoştinţe de calculatoare şi internet şi prea puţin timp să învăţ, informaţiile
găsite, erau prea puţine pentru a mă ajuta să îmi fac un plan clar.
Când i-am vorbit despre „astrologie”, „numerologie”, mi-a trimis unele materiale, nişte
adrese de pe internet unde am găsit informaţii foarte importante pentru mine.
Apoi, mi-a spus că ceea ce vreau eu de fapt, se numeşte „parapsihologie” şi că
deocamdată, se poate studia la nivel înalt, doar în fosta Uniune Sovietică. Cu aceeaşi ocazie,

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 5 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 6 din 17

mi-a oferit cartea lui şi mi-a explicat că îl preocupă acest domeniu încă de la 8 ani şi jumătate,
când în existenţa lui, a avut loc un eveniment imposibil de explicat în condiţii normale. Asta m-
a făcut să îmi amintesc un episod din viaţa mea, care şi acum îmi ridică multe semne de
întrebare: cutremurul din 1977. Ca şi el, aveam o vârstă mică, nouă ani şi jumătate. Dar ceea
ce s-a petrecut cu mine, înăuntrul meu şi în jurul meu, m-a zdruncinat.
Aşa mi-a venit ideea să-l pun pe Şerban să scrie „Cutremur”.
Restul poveştii, este relatat în cartea „Casa şi Familia”.
Am înţeles că Şerban este ceea ce am nevoie. Un posibil profesor sau cel puţin un
sfătuitor. În ianuarie 2009, când am revenit în ţară pentru rezolvarea unor probleme, mi-am
propus să mă întâlnesc cu el şi să îmi dea informaţii clare, astfel încât să pot lua o decizie
privind ce fac cu viitorul meu, la ce şcoală sau cursuri să mă înscriu. Eram definitiv decisă să
merg mai departe pe această cale a învăţăturii, legată de ceea ce se află înăuntrul meu.
Citisem o bună parte din cartea lui Şerban, dar mi se părea o cartre dificilă, iar eu voiam o
soluţie rapidă, imediată.
Aşa m-am întâlnit într-o zi cu cartea „Secretul”, a scriitoarei Rhonda Byrne. Deşi eram
conştientă că înţeleg foarte puţine, totuşi, simţeam înăuntrul meu că aceea este calea mea. M-
am gândit câteva clipe că în cartea aceasta am întâlnit acelaşi mod complicat de a scrie, ca în
cartea lui Şerban, „Ritmuri Interioare”. Şi atunci am înţeles! EU, aveam multe de învăţat. Dar
cum? Unde? De unde bani, când soţul meu refuza şi să discute subiectul?
Vizita în România, m-a pus în situaţia clară de a înţelege că alături de fostul soţ, aveam
o singură posibilitate: să rămân ceea ce eram. O femeie de serviciu, care îşi iroseşte viaţa între
serviciu, piaţă şi bucătărie. Spectrul alcoolului şi al unui sfârşit penibil, mă îngrozea. De ce să
aleg acest drum?
Şerban insista tot mai mult să ne întâlnim.
M-am decis brusc să îmi schimb viaţa din temelii. Am părăsit tot ceea ce am realizat în
cei 10 ani de muncă în Grecia, inclusiv pe fostul meu soţ. Înţelesesem că alături de el, viaţa
mea însemna un drum înfundat. Am stabilit cu Şerban să ne întâlnim în Bucureşti, pe 27
ianuarie 2009. Voiam să discut cu el, să îi spun ce anume vreau şi să mă sfătuiesc cu el ce pot
face să ajung unde mi-am propus.
La ora 21:00, pe 27 ianuarie 2009, ne aflam în Bucureşti, faţă în faţă, pe treptele
Universităţii. Am simţit în acea clipă că am făcut bine că am decis să mă întâlnesc cu el. Am
simţit că am fost aşteptată şi primită cu bucurie, că am însemnat şi că însemn ceva pentru el.
Mi-a propus să mergem la el, în Alexandria. În ce mă priveşte, era cea mai bună soluţie.
Aveam la mine atâţi bani cât să îmi plătesc drumul de înapoiere în Grecia, dar în Grecia, deja
era imposibil să mă întorc de unde plecasem. Aveam nevoie de câteva zile să mă odihnesc şi
să cântăresc cu grijă ce am de făcut.
Până la urmă, în cele câteva zile de odihnă pe care le voiam eu şi pe care Şerban mi le-
a oferit din plin, am ajuns rapid la concluzia că, în Grecia, va fi imposibil să revin. Aveam
împotriva mea atât pe fostul soţ cât şi familia mea, care îmi refuzau dreptul de a îmi decide
singură soarta. Fostui meu soţ cel puţin, timp de peste două săptămâni ne-a ameninţat la
telefon pe amândoi, inclusiv cu moartea. Pe de altă parte, cunosc Grecia, îmi place ţara, îmi
plac oamenii şi eram conştientă că deşi trebuie să iau totul de la capăt, sunt gata să o fac,
chiar cu preţul vieţii.
Pe acest fond tensionat, Şerban m-a cerut în căsătorie. Am acceptat şi pe data de 6
aprilie, făcusem primul pas către o nouă viaţă în doi.
În cartea „Casa şi Familia”, am povestit foarte multe amănunte legate de felul în care
am comunicat cu Şerban, de felul ciudat în care am înţeles amândoi că avem nevoie unul de
celălalt.
În concluzie, Proiectul Ritmuri Interioare, este între altele o poveste din care oricine
poate învăţa multe, între care şi cum poţi să îţi găseşti partenertul ideal, folosind
internetul ca mijloc de comunicare.
Am făcut precizarea aceasta, pentru că multă lume priveşte ciudat faptul că „ne-am
cunoscut pe internet”. Deşi am spus-o amândoi de mai multe ori, lumea continuă să creadă în
această prostie, că „ne-am cunoscut pe internet”.
Adevărul însă este simplu, este banal: Am comunicat pe internet, până când ne-

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 6 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 7 din 17

am convins că are rost să ne întâlnim faţă în faţă.

După cum vedeţi, e vorba de cu totul altceva. Internetul ne-a ajutat să schimbăm
informaţii între noi. Să aflăm cât mai multe unul despre celălalt, astfel încât să putem cântări
cu grijă dacă are rost să ne întâlnim şi în viaţa reală.
Cea mai bună demonstraţie a calităţilor internetului ca mediu de comunicaţie între
oameni, este felul în care s-au desfăşurat evenimentele între mine şi Şerban şi mai ales,
viteza cu care s-au derulat ele.
Viteza, demonstrează că am avut o comunicare suficientă şi am putut să ne oferim
reciproc suficient de multe informaţii, încât în momentul când ne-am întâlnit, să ştim suficient
de multe unul despre celălalt, încât singura noastră preocupare, să râmână verificarea în
practică a acestor informaţii.
Ca să fiu foarte clară în ceea ce vreau să spun:
Câte întâlniri ar fi fost necesare pentru a putea să discutăm, câte ore ar fi trebuit să
discutăm tot felul de amănunte legate de vieţile noastre şi câte altele? Apoi, mai trebuie luat în
considerare faptul că de multe ori, dispoziţia de moment, ori milioane de alte împrejurări
imprevizibile, te împiedică să accepţi o întâlnire efectivă cu cineva. Oboseala, o urgenţă
neprevăzută şi câte altele, te pot împiedica să ajungi la o întîlnire. Ce rezultă din aşa ceva?
Tensiuni, neîncredere reciprocă şi deja, am ajuns într-un punct delicat al relaţiei. Pe internet,
intri când vrei, stai cât vrei şi ai libertatea să alegi momentul când poţi comunica la nivelul tău
real, atunci când simţi că poţi fi tu însuţi. Celălalt înţelege mai uşor o întârziere, deoarece asta
face parte din viaţa în lumea virtuală. Iar comunicarea, o poţi stabili indiferent de distanţa
fizică dintre cei doi. Cum a fost cazul nostru. Între mine şi Şerban, erau peste o mie de km
distanţă.
Cam asta ar fi. Restul, se găseşte în cărţile scrise.

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 7 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 8 din 17

Ce este acest Proiect-Şerban

Bun venit în Lumea lui Ainival!

Sunt Şerban Stănescu şi sunt căsătorit cu Monica. M-am
născut în România, în 11 iunie 1959, în oraşul Bucureşti şi de
aproape un an, locuiesc şi muncesc în Grecia. În prezent, mă aflu
împreună cu Monica în Thesaloniki.
Vreau să subliniez o idee care pe noi ne-a pus foarte serios
pe gânduri. Mulţi oameni cu care intrăm în contact, ne întreabă
„De câţi ani sunteţi împreună?” Ciudată întrebare... Suntem
împreună de pe 27 ianuarie 2009. Ne-am logodit pe 8 martie
2009 şi ne-am căsătorit pe 6 aprilie 2009. Pe 30 aprilie am
părăsit ţara, către o destinaţie cunoscută doar ca nume, din
istorie: „Salonic”.

Pentru mine, Grecia înseamnă cea mai dură experienţă posibilă. Sunt aproape complet
izolat de lume. Alfabet necunoscut, limbă necunoscută, ţară necunoscută, oraş necunoscut,
cultură şi civilizaţie aproape necunoscută, cu excepţia vagilor amintiri din vremea şcolii
generale, de la istorie. Adică, de acum 40 de ani... Deşi cunosc Engleză, Italiană şi Franceză,
comunicarea aici, este foarte dificilă fără limba greacă.
Dincolo de aceste handicapuri, mai este şi vârsta. La 50 de ani, este destul de dificil să
mai găseşti de lucru, fără a avea o cunoştinţă, o conexiune undeva. Chiar şi cu câteva
conexiuni, problema tot dificil rămâne de rezolvat. Aici ne aflăm într-o economie de piaţă reală
şi singura întrebare care ţi se pune, este „Ce ştii să faci?” Când am spus că am 15 ani de
experienţă în calculatoare, am fost privit cu groază. În câteva luni, am reuşit să înţeleg şi de
ce. Aici „calculatoare”, e ca un fel de ameninţare. Un specialist în calculatoare, înseamnă 50
euro pe oră. Iar Grecia, este o ţară cu destule necazuri ale ei, pentru a mai avea timp să se
gândească şi la altele. Totuşi, calculatoarele au pătruns şi în Grecia şi aşa cum constat, ele
sunt o realitate care face presiuni colosale asupra grecilor, care sunt înceţi şi ţin foarte mult la
tabieturile lor. Ca fapt divers, 50 euro în 8 ore, înseamnă 400 euro / ziua de muncă.
Cunoaştem deja câţiva greci care muncesc pe ici, pe colo, pentru suma asta de bani într-o
lună... Mai e ceva de comentat?
Destul despre mine! Mai multe, spun cărţile pe care le-am scris şi le voi mai scrie, cât
voi mai face umbră Pământului.
Câteva cuvinte despre Monica şi povestea noastră.
S-au scris despre noi pe internet tot felul de chestii. Calomnii, provocări, minciuni,
jigniri... Cea mai ciudată şi amuzantă acuzaţie care mi-a fost adusă: „Răpire paranormală”.
Sunt tare curios ce înţelege personajul în cauză, numitul Lazăr Corneliu Rus, prin
această expresie...
În primul rând, e cazul să precizez că Monica a venit în Bucureşti, ca urmare a unei
decizii pe care a luat-o singură, înainte să ne fi văzut vreodată. În altă ordine de idei, era o
femeie liberă, fiind ca stare civilă divorţată, prin senţinţă a tribunalului Bacău, rămasă
definitivă la data de 25 februarie 2000! (două mii!!). Adică, la vremea când s-a scris ce s-a
scris pe internet despre mine, acele afirmaţii făceau obiectul infracţiunilor de calomnie,
deteriorarea imaginii publice, şantaj, hărţuire, pe lângă faptul că Monica avea vânătăi la ochi,
ca urmare a unor lovituri la cap, administrate de către ex-soţul său.
Potrivit prevederilor Codului Penal din România, fostul ei soţ, Lazăr Corneliu Rus, este
un infractor de drept comun şi încă unul periculos. Faptul că încă mai este în libertate, se
datorează toleranţei pe care eu personal am manifestat-o, cu toate că urmare a ameninţărilor
cu moartea primite pe telefonul mobil, inclusiv în mesaje scrise, aveam temei legal de trimitere
în instanţă, pentru infracţiunea de hărţuire.

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 8 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 9 din 17

Există însă în Grecia, în Orhomeno destui care pot depune mărturie în instanţă. Atât
români cât şi greci.
Cât priveşte „răpirea paranormală”, am spus cred eu destule în cartea
„Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial” şi despre ce înseamnă a avea capacităţi
extrasenzoriale, sau „paranormale”. Am explicat şi din punct de vedere semantic de ce evit
termenul „paranormal”. În primul rând, pentru că lumea foloseşte şi înţelege greşit acest
termen, care, etimologic şi semantic, înseamnă „dincolo de normal”, în vreme ce majoritatea îl
foloseşte cu înţelesul de „anormal”, „bolnav psihic”. Există este adevărat un cerc de specdialişti
care înţeleg perfect semnificaţia reală, dar covârşitoarea majoritate, e îngrozită când aude de
„capacităţi paranormale”.
Faptul că şi eu şi Monica ne-am născut cu nişte sensibilităţi peste medie, ne îngăduie să
comunicăm pe alte canale informaţional-energetice cu Universul Infinit şi în egală măsură între
noi. Dar de la a avea aceste înzestrări şi până la a şti ce să faci şi cum anume să faci ceva cu
ele, e un drum care mie mi-a luat peste patru decenii şi încă sunt departe, foarte departe de
ceea ce poate fi făcut cu aceste capacităţi. Am scris cartea „Autodezvoltare, Ocultism,
Extrasenzorial” şi din nevoia de a preciza un adevăr important, anume acela că am înţeles
târziu că aceste capacităţi sunt un dar de la Dumnezeu şi ar fi trebuit să le primesc şi să le
tratez ca atare, adică, să le dezvolt şi să mă pun la dispoziţia oamenilor. Acum suport
consecinţe destul de neplăcute ale întârzierii instruirii în această direcţie. Ultima, a survenit pe
12 ianuarie 2010, în jurul orelor 19:00 (ora Greciei), când mi s-a făcut rău şi am simţit brusc
nevoia de a ieşi afară. A fost unul din fenomenele de rezonanţă spontană prin care am trecut
de sute, poate de mii de ori în viaţă, fără să ştiu ce se petrece cu mine. De această dată, am
avut o viziune şi am înţeles că undeva, pe Pământ, s-a petrecut ceva foarte rău, că nişte
oameni, undeva în Orient, sufereau cumplit. Prima presupunere, a fost „undeva e un
cutremur”. Apoi, m-am gândit la un război. Prea des aflu despre fratricide de acest fel. Cum să
fac distincţia? Am rămas la aceste două variante. În principiu, am descoperit că la cutremure,
am stare de indispoziţie cam 12 – 20 ore înainte. Dar dacă e un conflict armat mai vechi, iar
acum e vorba de un bombardament cumplit? Pe stradă, în momentul contactului telepatic, am
simţit o stare de greaţă şi vomă, aveam şi o uşoară cefalee, deşi cu două ore înainte,
avusesem doar o uşoară stare de indispoziţie. Două zile mai târziu, o cunoştinţă ne-a povestit
că în ziua de 12 ianuarie 2010, în Republica Dominicană, a avut loc un cutremur de pământ cu
magnitudine peste 8 grade Richter... Noi în România, am trăit „doar” unul de 7,2 Richter, în
1977. Pentru cine a citit ori va citi cartea „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”,
explicaţia este uşor de găsit. În astfel de momente, starea de şoc determină
extracorporalizarea (decorporalizarea, OBE) iar undele mentale au o intensitate colosală şi
străbat întreg Universul.
În ultimii ani, am învăţat să recunosc astfel de semnale şi să accept comunicarea cu
astfel de Entităţi colective — grupuri de oameni aflaţi în situaţii extreme.
Mi-ar place să pot spune cu certitudine că am fost de ajutor. Este o simplă bănuială
însă, bazată pe observaţii punctuale şi pe efecte observate la scară foarte mică. Aşa cum
spuneam, am enorm de multe de învăţat... Ştiu cu certitudine că am fost alături de cei aflaţi în
nenorocire. Dar... Şi sunt mulţi astfel de „dar...”. Am putut oare să le transmit energia
necesară păstrării calmului, astfel încât pagubele să fie reduse cât mai mult? Astfel încât
medicii să poată interveni eficient, astfel încât numărul victimelor cauzate de panică să fie
minim? Cum pot oare să aflu? Sau cel puţin a fost vreunul dintre cei de acolo care „m-a auzit”
şi care a reuşit să se ridice deasupra nenorocirii şi să fie de folos măcar unei singure persoane?
Tot ar fi ceva. Un bun câştigat.
Am avut însă nevoie de toată experienţa acumulată în cei 6 ani de Yoga şi cei doi ani de
Reiki, de informaţiile asimilate la Şcoala de Inforenergetică, pentru a putea să găsesc o
modalitate de a supravieţui unor astfel de situaţii, fără a îmi pierde cumpătul; la fel pentru a
putea comunica conştient cu Monica.
Acum, pot spune cu bucurie că Monica îmi transmite mesaje telepatic şi le recepţionez
cu o marjă de eroare de cam 20% şi cu o întârziere de cel mult 30 minute, funcţie de mulţi
factori „externi”, între care locul unde se află Monica atunci când emite mesajul şi agitaţia celor
din jur, este doar unul din ei. Monica, la rândul ei, recepţionează mesajele foarte bine, mai

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 9 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 10 din 17

bine decât mine (femeile sunt receptive şi percep mult mai uşor decât emit mesajele) şi practic
instantaneu.
Am făcut aceste precizări, deoarece aceste rezultate foarte modeste, sunt consecinţa
unui an întreg de muncă zilnică, de discuţii în scopul conştientizării gândurilor proprii, al
gândurilor provenite de la alţi oameni, sau a mesajelor colective, de genul celui primit de mine
în 12 ianuarie 2010. Prin urmare cine îşi închipuie că poţi deveni maestru „hocus-pocus” peste
noapte, trăieşte într-o lume a ficţiunii şi himerelor. Oricât de înzestrat ai fi, în orice direcţie, e
nevoie de 99% transpiraţie. A spus-o Edison, o repetăm şi noi doi, pentru că ne-am izbit în
viaţă atât de propria noastră comoditate, cât şi de disperarea în care te zvârle câteodată
neştiinţa.

Am făcut o altfel de introducere. Îmi cer scuze dacă a fost prea lungă.
Am vrut să clarific cine suntem şi am vrut să o fac cu bună credinţă, astfel încât cine
vine alături de noi, să ştie cu cine intră în echipă.
Suntem amândoi oameni deschişi, ne place Natura, ne plac animalele, florile, păsările,
muzica, pictura, literatura, filmele, treaba bine făcută, munca noastră, munca altora, ne pasă
de mulţi şi de multe, iubim mulţi oameni şi vom continua să iubim cât mai mulţi oameni. Ne
plac oamenii, dar mai ales, acei oameni faţă de care simţim nevoia să scriem acest cuvânt aşa:
OAMENI.

Ce înseamnă Proiectul Ritmuri Interioare din perspectiva mea?

O mare răspundere pe care mi-am asumat-o, la început, doar faţă de mine însumi şi
anume, datoria de a îmi dezvolta talentele native.
După ce am publicat versiunea tipărită a primului volum, am constatat din ce în ce mai
mult că lumea e plină de oameni talentaţi. Enorm de mulţi dintre ei, abia dacă au o idee vagă
cu privire la acele talente, acele aptitudini native. Atunci am înţeles care este una din cauzele
principale ale multor mizerii din lumea noastră. A pune un om lipsit de talent să facă ceva,
înseamnă o tragedie. Va munci prost şi va fi tot timpul nemulţumit, arţăgos, pus pe ceartă. O
ştiu prea bine din propria mea experienţă. După ce am descoperit la mine însumi relaţia dintre
randamentul muncii şi talent, am simţit ceva ca şi cum am căzut într-o prăpastie fără fund...
Am înţeles cât rău mi-am făcut singur şi ce e mai grav, am înţeles cât rău am făcut celor din
jur, chinuindu-mă să fac ceva nepotrivit pentru mine.
Am fost peste 45 de ani din viaţă, „omul nepotrivit, la locul nepotrivit”. Mi-am găsit
acest loc foarte târziu şi cu mari chinuri.
Aşa mi-a venit ideea de a verifica nişte ipoteze pe alţi oameni. Două nume pot să vă
dau, le găsiţi pe internet: Severina Ica Tomiu şi Olga Morar. Două Fiinţe superbe,
extraordinare, care folosind cartea mea ca unealtă auxiliară, au reuşit să îşi descopere şi să îşi
dezvolte talentul literar. Severina, este deja la a doua carte scrisă şi după ultimele veşti (te
iubim, Ashoka, ne e tare dor de tine şi aşteptăm succesul cărţii tale!), va fi publicată, la o
editură din Turnu-Severin. Felicitări din tot sufletul ambelor prietene ale noastre!
Ambele sunt „uşor trecute” ca vârstă cronologică. Severina, este aproape de vârsta
mea, iar Olga, cred că e cu vreo 5 sau 6 ani mai mare. Asta, trebuie să vă spună ceva! Vrem
foarte mult, tare mult vrem să ne credeţi că talentele, pot fi cultivate la orice vârstă şi că vă
pot aduce succesul şi fericirea în viaţă. Noi suntem fericiţi împreună şi muncim exact în această
direcţie: cultivarea talentelor native.
Da, este foarte greu să te reeduci singur. Este groaznic de greu, când te apuci de
treaba asta, după vârsta de 40 de ani. O simţim pe pielea noastră, clipă de clipă.
Acesta este principalul motiv pentru care ne-am pus viaţa personală pe tavă şi la
microscopul cui vrea să o analizeze şi să înveţe din ea. Desigur, cine vrea cu adevărat.
Ca să putem fi alături de cei care au nevoie, am conceput acest mecanism de
comunicare şi ajutor reciproc, pe care l-am numit după titlul iniţial al primului volum:
Proiectul Ritmuri Interioare.

Până aici, am făcut o prezentare dintr-o perspectivă foarte personală. Aceea a

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 10 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 11 din 17

oamenilor obişnuiţi care suntem. Pentru că e important să ţineţi minte că suntem oameni
obişnuiţi. În faţa Vieţii, vă rugăm să ne credeţi, suntem la fel de importanţi sau la fel de
nesemnificativi ca orice piatră, orice pasăre, orice floare, orice pârâu, râu ori fluviu, mare,
ocean, ca orice gâză, orice târâtoare, ca vântul, ori ca ploaia, ca tunetul ori ca furtuna.
Suntem prin urmare o mică celulă a unui ţesut mare, numit „Omenirea”, care este un
mic ţesut al marelui organ numit „Pământ”, al uriaşei Fiinţe numită Universul Infinit.
Voi căuta să vă prezint acum Proiectul Ritmuri Interioare, dintr-o perspectivă ceva
mai tehnică să îi spun aşa, în sensul că, voi prezenta partea care ţine de ceea ce numim de
obicei „pragmatism” sau „parte pecuniară a vieţii”. Sau şi mai simplu, cum privim acest proiect
din perspectiva banilor, a Valorilor, a Resurselor şi cum considerăm noi că putem face ca acest
proiect să vină în ajutorul cât mai multor oameni.

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 11 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 12 din 17

Elementele concrete ale proiectului –

Talente, Produse şi servicii
Ce înseamnă Proiectul Ritmuri Interioare, din punct de vedere tehnic? Adică,
efectiv, în ce constă?
După ce mi s-a cerut să înfiinţez un curs, mi-am pus problema la modul foarte simplu:
Ce trebuie să fac să mă învăţ pe mine despre cum să îmi descopăr, cum să îmi folosesc
talentele, ce anume m-ar putea ajuta într-o atare „călătorie”?
Aşa mi-am dat seama că există un parcurs, un drum pe care l-am străbătut, există
nişte dificultăţi prin care am trecut, fie din prea multa mea neştiinţă, fie din frică, fie din alte
cauze care ţin de interacţiunile cu mediul de viaţă. Apoi m-am întrebat dacă şi ce anume am
făcut deja. La prima vedere, mi s-a părut imposibil să realizez aşa ceva. Oriîncotro priveam,
vedeam o infinitate de posibilităţi şi mi se părea că şi 100 de vieţi ar fi prea puţine să fac ceva.
Apoi, undeva, „Cineva”, mi-a şoptit nişte nume şi aceeaşi întrebare: „Dacă Edison şi-ar fi pus
problema cine o să fabrice becurile în loc să le inventeze, unde am fi ajuns? Dacă Brâncuşi şi-
ar fi pus problema că vameşii americani îl vor impozita pentru tranzit de materiale strategice,
ar mai fi făcut „Pasărea Măiastră”? Dacă Aurel Vlaicu s-ar fi gândit că are prea puţini bani să
facă o fabrică de avioane, am mai fi avut un „Vlaicu II”? Dacă Nobel s-ar fi gândit că nişte
iresponsabili vor folosi dinamita pentru a ucide oameni, ar mai fi făcut cercetări cu
nitroglicerină?”
Mulţi „dacă”... Apoi, m-am hotărât să văd unde pot ajunge eu folosindu-mi talentele şi
să scriu povestea asta. M-am gândit destul de simplist că în timp ce scriu, o să îmi mai vină
idei. Şi într-adevăr, mi-au venit.
Am căutat să redau modul în care am reuşit să fac ceva cu mine, din mine.

Iată foarte concret, care sunt instrumentele disponibile în cadrul acestui Proiect:

A. CĂRŢILE

Am scris până la momentul redactării acestor rânduri, 15 ianuarie 2010, şase volume.
Toate aceste volume, constituie o premieră mondială absolută:
Sunt primele cărţi scrise FĂRĂ NEGAŢII.
Ca fapt divers, îţi lansez o provocare: Scrie o pagină de text. Ce vrei tu. Apoi,
numără câte negaţii conţine. Dacă poţi să spui că are ZERO NEGAŢII, atunci te felicit, ai
realizat poate cel mai mare pas înainte din viaţa ta! Trimite-mi acest text şi te asigur că îl voi
publica, împreună cu portretul tău şi voi face tot ce mă pricep să te promovez. Pentru aşa
ceva, consider că merită să muncesc, chiar dacă o să fie greu. O singură condiţie pun pentru a
depune toate eforturile: După ce îmi trimiţi textul şi eu verific că într-adevăr are ZERO
NEGAŢII, te apuci şi scrii povestea vieţii tale. Cum te pricepi. Ai cărţile mele drept model.
Restul, înseamnă comunicare şi ce ştiu eu să fac. Ce am făcut până acum, se poate vedea. Ce
va fi mai departe, vom vedea.
Cartea pe care o citeşti în aceste clipe, este cea de-a şaptea carte scrisă fără
negaţii. Dacă reuşeşti să mă ajungi din urmă, înseamnă că deja m-ai depăşit. Ar putea oare
să existe ceva mai minunat decât să fim doi care muncesc cel puţin cu aceeaşi eficienţă pentru
ceva unic în lume? Desigur. Al treilea. Pe urmă al patrulea, al cincilea, etc. Deocamdată însă,
sunt singurul. Urmează Monica. Munceşte mult, dar deşi e lângă mine, împărţim acelaşi aer,
aceleaşi vise, acelaşi pat şi aceeaşi mâncare, merge greu. Încă merge greu.

B. OAMENII, CALCULATOARELE ŞI INTERNETUL

Da. Oameni, calculatoare şi internet.

Oamenii deocamdată, sunt Monica şi Şerban. Mai sunt destul de mulţi „fani” şi o serie
de „candidaţi”. La momentul scrierii acestei părţi, avem câţiva oameni lângă noi şi am început

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 12 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 13 din 17

să lucrăm pe internet. Volumul de Muncă, de Timp, de Valori şi de Resurse necesar dezvoltării

acestui proiect, este uriaş. Depăşeşte cu mult posibilităţile a doi oameni, oricât de mult ar
investi într-un proiect. Şi te rog crede-mă, noi investim TOTUL. Timp, Muncă, bani, etc.
ENERGIE cu alte cuvinte. Totul, în afară de strictul necesar supravieţuirii, merge în acest
proiect.
Calculatoarele şi internetul, înseamnă GRUPURILE ŞI BLOGURILE CARE FAC PARTE
DIN PROIECT. Poate ai curiozitatea să faci clic pe link...

I RITMURI INTERIOARE

Primul volum al seriei. Ediţia la care lucrez, se numeşte de

acum „Începutul Călătoriei”, deoarece asta şi este. Pentru toţi cei
care vor să schimbe ceva în viaţa lor, să întoarcă spatele definitiv
sărăciei, mizeriei, bolilor, aici este punctul de plecare.
Aici sunt câteva texte foarte importante, cu care noi doi am
lucrat şi a căror realizare în minte şi apoi pe hârtie, de către fiecare
în parte, constituie primele cărămizi ale viitoarei construcţii, care
este VIAŢA TA.

II CASA ŞI FAMILIA

Casa şi Familia, este o parte din povestea noastră, Monica şi

Şerban. Cum anume ne-am descoperit unul pe celălalt, cum am
comunicat, cum ne-am întâlnit, cum anume a acţionat rezonanţa,
care sunt paşii care trebuie efectuaţi pentru a îţi descoperi
partenerul ideal, sau „sufletul pereche” cum îl numesc unii, cum
anume trebuie lucrat pentru a avea rezultatele aşteptate.
Am pus accentul pe ceea ce înseamnă Familia şi pe faptul că
spiritul de echipă, capacitatea de a te integra în lume, începe de
aici: FAMILIA = ECHIPA.
Am căutat să ilustrăm cu momente din viaţa noastră, unde am
greşit: în căsniciile noastre, în viaţă, inclusiv în afaceri.

III AUTODEZVOLTARE, OCULTISM,

EXTRASENZORIAL
Ne-am străduit şi Monica şi eu ca în această carte să clarificăm, în
primul rând pentru noi înşine, dar în egală măsură pentru toţi cei
interesaţi, anumite aspecte legate atât de aptitudinile native cât şi de felul
în care vedem noi Universul Infinit. Am căutat să adunăm în cuprinsul
acestei cărţi, o experienţă de peste 4 decenii de căutări, de întrebări şi
răspunsuri, legate de ce suntem, cine suntem, ce căutăm în această lume,
ce este această lume, dar mai ales, care sunt cauzele tuturor fenomenelor
la care participăm, din care suntem şi noi o mică parte. Putem să ne
dezvoltăm pornind de la ceea ce există înăuntrul nostru? Şi dacă da, cum
putem folosi această „zestre” cu care absolut toţi ne naştem şi care este
cunoscută sub numele „talent nativ”?

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 13 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 14 din 17

IV CUM SĂ FACI BANI

Făcutul banilor preocupă toată omenirea, fără excepţie. Cei care au
mulţi, vor şi mai mulţi. Cei care trăiesc de azi pe mâine, vor la fel de mulţi
bani ca şi cei care îi au. Câţi însă s-au apucat cu seriozitate să clarifice ce
anume înseamnă cu adevărat „a face bani”? După 15 ani ai mei în afaceri,
încă vreo câţiva ai Monicăi, ne-am pus câteva întrebări: Ce am învăţat noi
din toate aventurile noastre antreprenoriale? Cât anume am înţeles din arta
făcutului banilor? Câţi se izbesc de aceleaşi probleme şi ratează milimetric
şansa vieţii lor? Putem face ceva pentru ca măcar cei care se apucă de azi
înainte să aibă măcar o şansă de succes în plus?
„Cum să faci bani”, oferă o parte din răspunsuri. Este o carte care
abordează dintr-o perspectivă extrem de diferită „făcutul banilor”. Am pus
accentul în primul rând pe OAMENI, pe talentele lor şi pe ceea ce pot face
ei cu aceste talente.

V SCHIMBUL DE VALORI
Am continuat în acest volum, ideile din „Cum să faci bani”. Am
considerat că atunci când începi o treabă, trebuie să o faci cât mai bine cu
putinţă. Cum în volumul IV am discutat despre Valori, Resurse, Circuitul
Valorilor, trebuia să ne precizăm mai detaliat conceptele şi ideile legate de
ceea ce înseamnă cu adevărat Valoare, ce înseamnă de fapt dezvoltare,
cum se ajunge la dezvoltare.
Am considerat important să evidenţiem faptul că banii sunt un
subprodus al Circulaţiei Valorilor şi Resurselor. Înainte de orice, sunt
OAMENII, NEVOILE LOR ŞI CEEA CE PRODUC EI. Schimbul de Valori,
este o perspectivă diferită asupra conceptului „bogăţie”. Bogăţia este de
fapt înăuntrul fiecăruia din noi. Cu cât ne vom da mâna mai mulţi să
descoperim minunăţiile dinăuntrul nostru, modalităţile prin care le putem
transforma în ceva folositor, cu atât mai repede vom deveni mai bogaţi.
Cum? PRIN SCHIMBUL DE VALORI.

VI LIBERA CIRCULAŢIE A VALORILOR

În această carte, am abordat problema Circulaţiei Valorilor. Dacă în
„Cum să faci bani” am ridicat problema Circulaţiei Valorilor şi am expus o
parte din ideile şi conceptele pe care Viaţa m-a învăţat să le preţuiesc, în
această parte a seriei de cărţi a Proiectului Ritmuri Interioare, am vrut să
analizez şi să prezint cât mai bine cu putinţă şi, la fel ca până acum, cu
argumente din vieţile noastre, un aspect critic legat de premisele şi
condiţiile de bază ale Succesului, Fericirii, Împlinirii, Bogăţiei, Bunăstării şi
în final, însăşi a DEZVOLTĂRII.
O condiţie de bază, esenţială a DEZVOLTĂRII, a dezvoltării oricărui
sistem, este LIBERA CIRCULAŢIE A VALORILOR.
Circulă LIBER VALORILE în lumea noastră?
Am prezentat în carte o serie de răspunsuri. Cu siguranţă, sunt mult
mai multe răspunsuri posibile. Am făcut însă un început.

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 14 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 15 din 17

GRUPURILE ŞI BLOGURILE CARE FAC PARTE DIN PROIECT

Grupul „Cum să faci bani”.

Acesta este începutul drumului.

Toată lumea vrea să facă bani. Dar câţi vor să plătească preţul?
Noi, am acceptat să plătim. Atât cât vom putea. Miza?
TOT SAU NIMIC!
Am creat acest grup, pentru a stabili comunicarea cu toţi cei interesaţi să facă ceva cu
Talentele lor, cu Timpul lor şi cu Experienţa lor. Oriunde ne-am afla în lume, vom găsi
modalitatea de a fi prezenţi pe internet. Asta înseamnă, între altele, „omul potrivit, la locul
potrivit”. Locul nostru cel mai potrivit, este pe internet. Dacă vom mai găsi şi alte locuri,
rămâne de văzut. Deocamdată, Grecia se dovedeşte a fi mult mai potrivită ca România.
Mulţumim România, mulţumim români!
Adresa grupului, este: http://finance.groups.yahoo.com/group/sa_facem_bani/

Deocamdată, acesta este singurul loc din care vor putea fi obţinute cărţile
menţionate în paginile anterioare.
Condiţiile în care vor putea fi obţinute, variază de la caz la caz. Există destule opţiuni.
Timp pentru Timp, este filosofia fundamentală.
Cât timp din timpul tău eşti dispus să oferi pentru ceea ce avem noi de oferit?
Fiecare e liber să aleagă.

Blogul Proiectul Ritmuri Interioare

Aici publicăm articole şi informaţii de interes general, cu privire la Proiect. Tot aici se va
afla şi o secţiune cu întrebări şi răspunsuri, cunoscuta „FAQ” în jargonul de pe net. Va fi o carte
electronică, ce va putea fi descărcată de pe acest blog. Pentru moment, avem câteva întrebări
şi câteva răspunsuri.
Tot aici aflăm şi „Pulsul pieţei”. Asigură-te că treci des pe acolo, spune-ţi opiniile, ca să
ştim şi noi ce anume ce interesează. Asta înseamnă COMUNICARE.
Iată şi adresa blogului: http://ritmuri_interioare.weblog.ro/

Blogul Cum să faci bani fără bani.

Idei de făcut bani fără bani, noutăţi, avertizări cu privire la capcane. Vom vedea.
Deocamdată, să vedem ce au tu de oferit, noi, după cum vezi, oferim destule.
Poţi trimite ideile tale în primul grup. Dacă noi vom considera că merită publicate pe
blog, o vom face şi te vom susţine ca autor de articole.
Adresa: http://banifarabani.wordpress.com/

Grupul Ritmuri Interioare

Acesta este un grup rezervat celor care au capacităţi extrasenzoriale.

Accesul în grup este condiţionat de verificări specifice, constând în comunicări
extrasenzoriale de test şi măsurători radiestezice. Vom publica pe blogul Proiectului detaliile
privind condiţiile de acces minimale. O condiţie de rămânere în grup, este aceea de a
participa activ la activitatea grupului „Cum să faci bani”.

Grupul Oameni de Succes

Rezervat celor care se dovedesc a fi Oameni de Succes, prin ceea ce fac. Noi înţelegem
însă Succesul, aşa cum l-am definit în cărţile amintite.

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 15 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 16 din 17

În loc de final

„Singurul lucru pe care oamenii buni trebuie să îl facă

pentru ca răul să triumfe, este să facă... nimic.”
Edmund Burke, 1729 – 1797

Citatul de mai sus, l-am găsit undeva, pe internet. M-am simţit umilit, strivit de
durerea, de strigătul strămoşului meu, Edmund Burke. Avea dreptate. Capitulasem aproape în
toate direcţiile... Acceptasem să devin sclavul fricii, al deznădejdii, al neîncrederii în mine şi în
toate celelalte. Şi totuşi, zilnic aproape, vedeam Soarele sus, luminând deopotrivă şi pe
genii şi pe criminali. Am plâns mult, m-am chinuit mult şi mi-am dorit de nenumărate ori să
mor, de-a lungul vieţii. Stupoare însă, ca un făcut, am asistat neputincios la moartea multor
foşti colegi de-ai mei. De generală, de liceu, de facultate, de serviciu. A! Am uitat ceva
esenţial: colegi de vârsta mea şi chiar mai tineri ca mine. Unii, mult mai tineri.
Am privit asta, ca pe o sfidare a Cerului, la care mă rugasem de atâtea ori să mă ia din
lumea asta. De fiecare dată, răspunsul era fie o nenorocire în lume, fie moartea unui cunoscut.
Şi de fiecare dată, îl întrebam pe Dumnezeu, pe mine de ce mă mai ţine să fac umbră
Pământului? Aş fi fost bucuros să fi fost eu în locul lor.
După ce am publicat albumul „Masters Of The Light” şi primul volum „Ritmuri
Interioare”, am crezut că o să mi se îngăduie să plec. Dar a venit cineva la mine într-o zi şi m-
a întrebat: „Dar un curs, când faceţi?” Am crezut că s-a prăbuşit Cerul pe mine şi că
Pământul o să se caşte sub mine...
Iar „Ai răbdare!”? Am auzit de sute, poate de mii de ori asta...
Ani în şir însă, am confundat „ai răbdare”, cu „lasă de la tine”. Ani în şir am lăsat de la
mine, m-am pus mereu în coada listei. După 48 de ani de existenţă, am înţeles în fine că
respectul de Sine, e primul pas către respectul faţă de Ceilalţi. Includ în „Ceilalţi”, „tot ce
mişcă-n ţara asta...”
Mi-am adus aminte o vorbă foarte des auzită şi foarte prost înţeleasă, ani în şir:
„Respectă-te pe tine însuţi, dacă vrei să fii respectat!”. Dar cei care ne învaţă vorba asta,
înţeleg prin respectul de sine haine scumpe, bani în bancă, vile şi maşini luxoase, în vreme ce
în dosul tuturor acestora, stau lenea, indolenţa, aroganţa, oportunismul, demagogia,
carierismul, minciuna, hoţia, laşitatea, duplicitatea, trădarea şi, ultimul instrument, crima.
Şi totuşi, totuşi, acest înnebunitor TOTUŞI: SOARELE NE LUMINEAZĂ PE TOŢI
DEOPOTRIVĂ ŞI GENII ŞI CRIMINALI!!
M-am decis să merg mai departe. Am înţeles că trebuie să încep cu viaţa mea
personală. Am scris ce am făcut în „Casa şi Familia”. Apoi, am mers mai departe cu ceea ce
înţelesesem că trebuie să merg: Talentul literar, muzical şi capacităţile extrasenzoriale plus
aptitudinile dobândite, adică, internet şi calculatoare.
Am avut multe succese, dar...

Dacă pe vremea când eram în România s-a dovedit că eram oamenii nepotriviţi, cu
ideile nepotrivite, la momentul nepotrivit, în locul nepotrivit, am decis până la urmă să
plecăm din România.
Acum, când ne aflăm printre străini, constatăm că suntem oamenii potriviţi la locul
potrivit, cu idei potrivite, DAR plasate în momente nepotrivite şi în locuri nepotrivite. Am
investit în România şi în români, timp de cincizeci de ani eu şi Monica, timp de treizeci şi doi.
Am trăit la limita dintre viaţă şi moarte, de azi pe mâine.
Am schimbat locul.
Dacă rezultatele eforturilor noastre de a rămâne alături de români şi România vor fi
aceleaşi, atunci...
Concluzia unică ce se desprinde de aici, este că Românii şi România sunt locuri toxice şi
pentru noi şi pentru ideile noastre. Le vom oferi pe piaţa internaţională — am şi început
traducerea primului volum — şi vom renunţa definitiv la a ne mai irosi vieţile cu românii şi

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 16 din 17

Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 17 din 17

românia. România, cu „r” mic. E concluzia care se impune de la sine.

Ai acum ocazia să te decizi din care categorie faci parte: A Românilor din România, sau
a românilor din românia.
Şi încă ceva:
ROMÂNIA NOASTRĂ, e tot Pământul.
Vom înfige un steag cu cele trei culori, oriunde vom merge. În Grecia, am făcut-o deja.
Ani de zile ne-am întrebat şi noi şi alţii, de ce se tot micşorează „România Mare”. Au
luat când unii, când alţii câte o halcă din ea. M-a durut când ultima fleică, Insula Şerpilor, a
fost cedată cu inocenţă [CITEŞTE perversitate] şi, mai grav decât atât, s-a încercat
acreditarea ideii că s-a înregistrat o victorie. A fost una din nenumăratele înfrângeri
zdrobitoare, ale acestui neam. Am mai cedat câteva mii de kilometri pătraţi şi miliarde de
miliarde de tone de Resurse, pe care strămoşii noştri le-au plătit cu sângele şi cu vieţile lor.
„Până la Marea cea Mare” a zis vodă Mihai Pătraşcu, cel zis şi dovedit prin fapte, VITEAZUL.
A fost nevoie să ajung în Grecia să descopăr acest mister al micşorării României...
Într-o ţară în care trăiesc oameni din ce în ce mai mici şi mai neînsemnaţi, locul rămas
gol, se repune în circulaţia Valorilor Mondiale. De către cei care ştiu să le aprecieze.
Valabil şi pentru Moscova şi Rusia. Oameni din ce în ce mai mici cu ţări din ce în ce mai
mici...
Legea Universală a Echilibrului...
TU DECIZI ce vei face cu tine, cu viaţa ta. Noi vom accepta decizia ta fără să clipim,
DAR, vom decide şi noi, în dreptul nostru, ÎN FUNCŢIE DE EA. FAIR ENOUGH?

Cea mai mare înfrângere pe care am suferit-o în toţi anii de viaţă, a fost când a trebuit
să plec din ţară, pentru a îmi putea câştiga existenţa ÎN MOD CINSTIT. Fără să mi se pună sula
în coastă să mint, să fur, să înşel.
De la 25 iunie 2007, tot amân o decizie importantă pentru mine: să public ceea ce scriu
exclusiv în limba Engleză.
Mai avem răbdare până la 31 decembrie 2010.
Dacă la acea dată am ajuns la concluzia că am mai pierdut încă 3 ani din viaţă, atunci
se cheamă că voi suferi o a doua înfrângere catastrofală pentru existenţa mea: Să fiu
constrâns să renunţ şi la limba mea natală. Două înfrângeri catastrofale pentru o viaţă de om,
sunt destul şi prea destul!
În acea zi însă, vom şti cu certitudine şi eu şi Monica şi toţi ceilalţi Români împrăştiaţi
prin lume, că România a fost trădată, sfârtecată, vândută, scoasă la mezat timp de douăzeci
de secole, de către românii — cu „r” mic — din românia. TOT cu „r” mic. Acei români care
astăzi, se împăunează cu numele lui IO Mihai Pătraşcu, al cărui cap l-au vândut; cu al lui IO
Ştefan Muşat, a cărui muncă de o viaţă, au tăiat-o în două şi o jumătate au dat-o de pomană
soldaţilor lui Lebedev; cu numele lui IO Constantin Brâncoveanu, al cărui cap l-au vândut de
dragul arginţilor. E prea lungă lista umilinţelor ca să o mai continui. Aşa că, te întreb:

TU, de care român eşti? Român, sau român?

Aşteptăm răspunsul tău!

Doi Români obişnuiţi, care s-au pus în situaţii neobişnuite, pentru a vedea ce e mai
tare în ei: animalul sau Fiinţa?
Cu drag, orice ai alege să fii şi să devii,
Monica şi Şerban Stănescu

Cuprins EOF End Of File

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 17 din 17