28 I s t o r i e ş i c u lt u r ă Ţinuturi 29

Ţinuturi
şi peisaje
Peru posedă aproape orice tip de ecosistem pentru care continentul
sud-american este cunoscut. De la Anzii înalţi şi pădurea tropicală amazo­
niană până la Deşertul Atacama şi enigmaticul platou alpin înalt, această
naţiune îşi etalează mozaicul remarcabil de peisaje, climă şi sălbăticie.

Întinzându-se între Oceanul Pacific şi Bazinul Amazonului, Peru este a treia ţară ca
mărime din America de Sud (după Brazilia şi Argentina) şi a şasea ţară din emisfera
vestică. Aproape de două ori cât mărimea Texasului, cuprinde aproximativ 1,3 mili­
oane de kilometri pătraţi. Mai mult de 70% din populaţia de 28 de milioane de oa-
meni, cât are Peru, trăieşte în oraşe, lăsând astfel
o mare parte din zonele rurale nelocuite. Pe tot
cuprinsul ţării, zone întregi de munte, deşert şi
Calota glaciară
pădure tropicală rămân aproape la fel cum erau
Quelccaya
acum o sută sau acum o mie de ani.
Cea mai mare regiune glaciară de la
Cu multe generaţii în urmă, peruanii şi-au
tropice – calota glaciară Quelccaya –
se află în regiunea central-sudică
împărţit ţara în patru mari regiuni geografice: Sierra
a Peru. Lo­ca­lizată în Cordillera (Munţii Anzi), Selva (Bazinul Amazonului), Altiplano
Orientală, la aproximativ 160 km de (Platoul Înalt) şi La Costa (fâşia deşertică ce se
Cusco, calota îngheţată acoperea întinde de-a lungul coastei).
odată aproape 44 km2. S-a retras
apreciabil în ultimul deceniu din Anzii şi Platoul Înalt
cauza încălzirii globale. O stâncă de Cel mai lung lanţ muntos din America de Sud,
gheaţă (55 m) care îţi taie respiraţia Anzii reprezintă cel mai însemnat peisaj al ţării
marchează un tăiş al calotei cu benzi şi leagănul civilizaţiei antice peruane. Lanţul este
ce arată cu claritate secole de nin- totodată un exemplu clasic al mişcării plăcilor
soare şi gheaţă acumulată. Gheţarul
tectonice – zona s-a născut acum patru milioane
Qori Kalis creşte din vârful calotei,
de ani, când placa scufundată Nasca a început
topirea acesteia producând o lagună
să sape sub placa sud-americană, ridi­când astfel
glaciară verzuie.
crusta acesteia la mari înălţimi.
La nord de Lima se află Huascarán (6.768 m),
care se ridică în Cordillera Blanca. Acesta este cel
mai înalt munte tropical, care, de asemenea, este mereu înzăpezit. În această zonă se
întâlneşte şi gheţarul tropical, ameninţat de dezgheţ. Apa topită de la aceşti gheţari a
creat sute de lacuri şi lagune în jurul bazei Cordillera Blanca.
Având în vedere poziţia Peru pe una dintre cele mai active zone geologice ale plane­
tei, nu este de mirare că acesta a suferit şi va suferi cutremure dezastruoase. În 1970, un
cutremur de 7,7 grade magnitudine a lovit nordul ţării, ucigând aproximativ şaptezeci de
mii de persoane, şi rămâne cel mai mare dezastru natural care a lovit vreodată emisfera

Dune de plajă pe coasta de nord

34 I s t o r i e ş i c u lt u r ă 35

Istoria statului Peru

Peru are cel mai mare număr de situri istorice dintre toate ţările Americii de
Sud. Dintre acestea fac parte nu numai faimosul „oraş pierdut al incaşilor“,
ci şi o varietate uluitoare de oraşe, piramide, turnuri, morminte şi temple,
construite cu peste 4.000 de ani înainte de incaşi.

Popoare străvechi
Deşi unii cred că regiunea a fost ocupată cu doar câteva mii de ani în urmă, cea
mai veche dovadă a prezenţei oamenilor se regăseşte în peşterile Pikimachay, lângă
­Ayacucho. Acolo, arheologii au descoperit vârfuri de săgeată care datează de mai bine
de douăsprezece milenii. Asemenea altor regiuni din Lumea Nouă, făuritorii acestor
arme erau vânători-culegători.
Între 7000 şi 4000 î.Hr., nomazii s-au sedentarizat. Au învăţat cum să planteze şi să
cultive legume precum fasolea, dovleceii, cartofii, boabele de chili şi porumbul. Tehnici
agricole simple, precum plivirea buruienilor şi udarea recoltelor, i-au determinat pe
aceştia să rămână ataşaţi de o regiune pe toată durata anului. De asemenea, ei au do-
mesticit lame, alpaca şi porcuşori de Guineea. Pescuitul şi colectarea scoicilor au devenit
activităţi importante, iar cultivarea bumbacului le-a urmat.
În timpul acestei ere, numită acum Perioada preceramică, cei mai vechi peruani
încă nu dezvoltaseră olăritul. Aceştia îşi găteau mâncarea pe un foc deschis sau pe
pietre încălzite. Până în 2900 î.Hr., triburi organizate începuseră construcţia de structuri
pentru înmormântări şi de piramide simple făcute din cărămizi de nămol, precum cele
recent descoperite lângă coasta de nord, la Caral (acum considerat cel mai vechi oraş
din Americi).
Primii peruani au început să lucreze ceramică în timpul Perioadei formative
(2000–1000 î.Hr.), pornind de la oale rudimentare şi evoluând mai târziu până la vase
elaborat sculptate şi decorate. De asemenea, aceştia şi-au îmbunătăţit sistemul de irigaţii,
construind primele diguri pe podişuri şi ridicând mari şi din ce în ce mai complexe situri
ceremoniale pe lângă coastă. Unul dintre cele mai importante ansambluri de acest gen
este Sechín, care datează de la 1600 î.Hr. Construit de un popor belicos, despre care ştim
foarte puţine, Sechín este faimos pentru sculpturile mari care ne prezintă procesul de
eviscerare a unor războinici inamici.

Expansiune culturală
După 1000 î.Hr., numeroase culturi peruane au început să apară şi s-au dezvol-
tat rapid lăsând în urmă monumente uriaşe şi piese de ceramică atent fabricate,
precum şi mai multe ţesături. Prima dintre aceste culturi a fost Chavín (circa
1000–300 î.Hr.) care ne-a lăsat în urmă un templu în Anzi, Chavín de Huántar, unde
există mai multe pasaje subterane complexe.
Denumită o cultură de „orizont“, pentru că artele şi religia acesteia au avut o
influenţă majoră asupra civilizaţiilor care i-au urmat, populaţia Chavín îşi decora templele
aflate pe coasta Peru cu desene reprezentând feline. De asemenea, membrii acesteia

Machu Picchu, cel mai cunoscut sit arheologic din America de Sud
44 I s t o r i e ş i c u lt u r ă Artele 45

Artele
În timp ce istoria artei în Peru se întinde cu multe secole în urmă până
la cultura antică a Anzilor şi a câmpiilor de coastă, artiştii din ziua de azi
nu sunt deloc cantonaţi în trecut. Inspirându-se din tradiţiile europene,
precum şi din ultimele trenduri, pictorii, scriitorii, producătorii de filme şi
muzicienii peruani au creat o scenă naţională care începe să se facă auzită.

Artă
De la ceramica indigenă şi arta ţesutului până la pictatul şi sculptatul în stil euro-
pean, arta peruană are diferite forme. Deşi nu a mai rămas mult din arta acesteia,
una dintre cele mai vechi şi influente civilizaţii au fost Chavínii care au trăit în
nordul Anzilor între 1200 şi 400 î.Hr. Formele umane abstracte şi motivele geo-
metrice i-au influenţat puternic pe artiştii europeni din
secolul al XX-lea, în special pe Pablo Picasso, care a spus:
Escuela Cusqueña este „Dintre toate civilizaţiile antice pe care le admir, Chavínii
mă fascinează cel mai mult“.
considerată prima
Printre alţi meşteşugari vechi, Moche, în nordul văilor
mişcare artistică ce deşertice, au produs o varietate incredibilă de vase de
a apărut în Lumea ceramică între 100 î.Hr. şi 850 d.Hr., multe dintre acestea fiind
Nouă după cucerirea modelate pe oameni. Cunoscut pentru ceramica erotică, tribul
Moche era priceput la prelucrarea metalelor, precum şi la
europeană. ţesut, aşa cum ne arată mormintele regale din Sipán.
Incaşii excelau în domeniul arhitecturii şi industriei, dar nu
erau artişti inovatori, ei asimilau metodele şi motivele învăţate
de la societăţile pe care le cucereau. De aceea, datorită incaşilor, noi avem cunoştinţe
despre tradiţiile vechi, cum ar fi arta executării mânerelor complicate şi a lamelor semi-
circulare ale cuţitelor ceremoniale tumi.
După cucerirea spaniolă, tradiţiile indigene şi europene s-au ciocnit formând un
stil unic peruan, numit Şcoala Cusco sau Escuela Cusqueña, primul curent artistic care
a apărut în Lumea Nouă după venirea europenilor. Arta Cusqueña este predominant
europeană şi catolică, dar puternic influenţată vizual de elemente peruane, incluzând o
lipsă de perspectivă, culori mai sclipitoare decât cele obişnuite şi elemente ale florei şi
faunei din ţara de origine.
Marile piese de artă Cusqueña care decorează Catedrala Cusco demonstrează o
fuziune a tradiţiilor artistice iberice şi Inca. În mijlocul sfinţilor catolici ciopliţi pe uşile
imense de la intrare se află un cap de pumă. Şi, dacă te uiţi atent la „Cina cea de taină“ de
Marcos Zapata (1710–1773), vei observa că Iisus şi apostolii săi au fost serviţi cu porcuşor
de Guineea. Perioada post-independenţă a fost marcată de lipsa creativităţii în domeniul
artistic. Biserica Catolică continua să patroneze sculptorii şi pictorii, dar artiştii religioşi
din secolul al XIX-lea preferau vechea tradiţie barocă, temându-se să încerce ceva nou.
Totuşi, curentele noi europene precum romantismul şi-au găsit locul în spaţiul artei laice.
Considerat cel mai mare pictor peruan din această perioadă, Ignacio Merino (1818–1876)

Ţesutul este o artă tradiţională

82 Ţinuturile joase sudice A n i m a l e l e s ă l b at i c e a l e d e ş e r tŞue ls uu ir d
i lee csouadsi tc ă
e 83

Animalele sălbatice colonii dense populate cu câte 15 păsări pe

metrul pătrat. De mărime apropiată, „găgăuţa

ale deşertului de coastă peruană“ este al doilea producător, ca

importanţă, de guano. Cu faţa şi aripile lor
Linia de coastă din Peru este alcătuită în principal dintr-un deşert punctat cu oaze, dar, negre, aceste păsări se adună în stoluri care
datorită curentului peruan care curge din Antarctica pe coasta Pacificului şi care ridică îşi arată aptitudinile de zbor şi vânătoare
pentru capturarea peştelui. Pelicanii peruani
substanţele nutritive de pe fundul oceanului, acest loc aparent neospitalier este plin
plonjează şi ei pentru a se hrăni. Având 2 metri
de animale sălbatice. În aceste ape se află cantităţi vaste de plancton minuscul, baza
lungime şi zburând în stoluri în forma literei V,
lanţului trofic care suportă peşti (în special anşoa), calamari, păsări de mare şi mamifere ei sunt o privelişte remarcabilă.
marine. Insulele Ballestas reprezintă cel mai bun loc pentru a privi acest spectacol. Mulţi vizitatori vor căuta pinguinul Hum-
boldt, singura specie de pinguin din Peru şi un
locuitor permanent al Insulelor Ballestas. Cu o
înălţime de 72 cm, ei sunt înotători străluciţi şi
pot sta până la 2 minute sub apă, la adâncimi
chiar de 80 de metri.
Condorul din Anzi îşi face ocazional apariţia
pe ţărm, unde silueta sa de 3 metri poate fi
admirată în timpul zborurilor către plajă pentru
a găsi hrană. Flamingoul chilian roz se află
şi el printre speciile de păsări care, uneori,
vizitează ţărmul, de obicei între iunie şi august
în fiecare an. Găgăuţe peruane, unele dintre păsările
producătoare de guano de pe insule
Mamifere
Colonii mari de lei-de-mare sud-americani folosit încă de pe vremurile pre-Inca drept
populează Insulele Ballestas. Coloniile mai un fertilizant natural bogat în nitrat.
mari sunt de obicei alcătuite din femele care Vremea însorită de pe coastă coace nitratul
ajung la 2 metri înălţime şi pot cântări până şi lipsa de ploaie menţine găinaţul pentru a nu
la 150 kg. Masculii, care posedă o coamă fi luat de valuri. În timpul secolului al XIX-lea,
mică, sunt de două ori mai grei şi cresc cu guano din Peru era recunoscut drept cel mai
o jumătate de metru mai înalţi; aceştia se bun fertilizant din lume, iar în 1850 acesta
bat cu pescarii locali pentru hrană şi sunt devenise principalul export al ţării, cu aproape
deseori vânaţi ilegal. un milion de tone anual.
Colonii mai mici, formate din rarele foci La începuturile secolului al XIX-lea, stocul de
Din barca ce te duce în Ballestas poţi face poze cu puii de lei-de-mare în prim-plan îmblănite de sud, ce pot fi deosebite de leii- guano era aproape epuizat, astfel încât în 1908
de-mare prin boturile mari şi lătratul lor aspru, guvernul peruan a fondat Administraţia Guano
sunt împrăştiate de-a lungul coastei sudice. în scopul unei administrări mai bune a acestei
Păsări păsări entuziaşti să-şi completeze colecţia. Delfini şi delfini cu bot de fund de sticlă resurse. Astăzi, peruanii continuă să exploateze
Zeci de milioane de păsări marine trăiesc Cu gâtul negru, pieptul şi burta albe, cu înoată frecvent pe lângă bărcile de pe ţărm. guano de pe aproximativ treizeci de insule şi de
pe linia de coastă deşertică, deşi numărul ciocul şi picioa­rele galbene şi cu un contur pe coastă. Destinat pieţei domestice, guano este
lor scade dramatic în anii mai calzi în roşu la ochi, cormoranul Guanay este Aur guano recoltat în mod tradiţional cu mâna, folosind
care avem curentul El Niño, atunci când specia cel mai des întâlnită şi principalul Guano (găinaţul păsărilor de mare) acoperă găleţi sau lopeţi. Muncitorii trăiesc în corturi pe
populaţia normală a peştilor şi a planc- producător de guano comercial. insulele de pe coastă şi falezele peruane cu insule în timpul sezonului, care apare o dată la
tonului scade. Speciile caracteristice coastei Păsările cresc 74 de centimetri în lungime, un strat alb şi gros. Derivat din cuvântul din şapte ani. Când aceştia pleacă, locurile sunt din
deşertice peruane atrag observatorii de dar, în ciuda mărimii lor, acestea trăiesc în limba quechua huanu (bălegar), guano a fost nou populate de către milioane de păsări.
110 Ţinuturile muntoase sudice
Condorii planează deasupra Canionului Colca
Indife­rent de alegerea ta,
ia-ţi destulă apă cu tine pentru
că există puţine puncte de
alimentare în acest canion
deşertic. De asemenea, o hartă
detaliată este o necesitate
înainte de a porni la drum. Ia
una de la centrul de informaţii
din Arequipa sau de la South
American Explorers Club (vezi
pag. 72 sau Hărţi pag. 64.).
Excursia clasică de cinci zile
te duce de la Cabanaconde, pe
marginea sudică, peste râu, cu o
trecere înaltă de 5.100 m, până la
Andagua.
Pleacă din Cabanaconde,
unde găseşti hoteluri simple şi lo-
curi de unde poţi închiria măgari,
pe drumul principal aflat la vest
de piaţă (întreabă localnicii unde
e drumul spre Choco). Coboară
drumul şi după 45 de minute tre-
ci peste un pârâu (de multe ori
secat), apoi urcă prin câmpiile pi-
etroase pentru încă 45 de minute
până ajungi la o potecă nouă.
Mergi 1,6 km spre nord pe
această potecă până începe să
devieze în zigzag. Înainte de devi-
eri vei vedea o potecă spre vest.
La cinci-şase ore distanţă de Caba­
naconde se află Puente Colgado
(1.800 m), un pod Inca peste Río
Colca. Aşază-ţi cortul după pod.
A doua zi îţi va lua trei ore
şi jumătate să urci poteca până
la sătucul prietenos Choco
(2.473 m), care are apă destulă şi
locuri unde poţi dormi sau campa.
De acolo, calea merge spre nord
după Río Chalza, trecând de mai
multe ori peste acesta.
După cinci-şase ore vei fi în
Miña (3.600 m); întreabă-i pe lo-
calnici unde poţi campa. Dacă
doreşti, poţi închiria un măgar
pentru bagaje ($$$$$ pentru arri-
ero/wrangler, $$$ per măgar) care
să‑ţi folosească în ziua următoare.
La nord-vest de piaţă, poteca
care iese din Miña urcă puţin
înainte de a trece prin râu.
Urmăreşte râul timp de zece
minute, apoi urcă spre sud pe
lângă un câmp şi printr-o poartă.
Continuă spre sud-vest prin
pajişti verzi şi zone pietroase
până a­jungi la o stâncă la trei ore
distanţă de Miña. Coboară spre
nord (4.500 m) timp de o oră
până la Río Achacota (4.400 m).
Urcă spre nord-vest de la râu şi
rămâi pe partea sud-vestică a
Văii Achacota. După două sau
trei ore, ruta urcă spre vest, se
nivelează un pic şi apoi urcă brusc
spre Paso Cerani, la patru ore
de la Río Achacota şi la 5.100 m
altitudine (cel mai înalt punct
în această excursie). Un drum
alunecos descinde spre partea
vestică a acestei treceri înspre
un iaz care se află pe stânga văii.
Cotahuasi, aflat la
3.345 m, este unul
dintre cele mai adânci
canioane din lume.
Grămezi de piatră marchează
coborârea dinspre iaz în nord-vest
către Valea Río Cerani (4.550 m),
la două ore distanţă de trecere.
Campează aici.
În a patra zi urmăreşte poteca
vestică pentru 1,5 ore până la
o creastă de 4.670 m. Coboară
înspre nord pe un drum slab
marcat spre Quebrada Ayaviri,
apoi îndreaptă-te înspre sud-vest
spre tabăra din Umapallca, aflată
la 90 de minute distanţă. Poteca
continuă spre vest. Mergi tot spre
sud-vest printr-un râu de munte.
La 3.800 m, acesta trece pe
lângă o cruce mare. La 1,5 ore
după Umapallca vei vedea mai
multă vegetaţie şi poteca devine
Canioane şi vulcani 111
mai clară. Se zăreşte deja oraşul
Chacas (3.055 m), în care o să
ajungi după două ore de călătorit
prin cactuşi. Aici poţi campa sau
închiria un pat într-o casă din
piaţă ($).
Din Chacas, o potecă aspră,
puţin umblată, te duce către vest
spre Andagua (3.587 m). Se
merge pe această potecă timp
de şapte ore. Drumul trece la
nord de Valle de los Volcanes
(Valea Vulcanilor), o fisură
splendidă marcată prin conuri
de cenuşă vulcanică şi câmpii de
lavă. Înzăpezitul Coropuna va fi
vizi­bil când te apropii de oraş.
În fiecare dimineaţă, autobuze
pleacă din Andagua spre
Arequipa la orele 4:00 şi 6:00.
Canionul Cotahuasi
Mai izolat şi mai puţin vizitat
decât Colca, Cañón del
Cotahuasi (10 ore cu autobuzul,
$$$) se află la nord-vest de
Corire. Cu o adâncime de
3.345 m, acesta este unul dintre
cele mai adânci canioane din
lume. Urcă într-un microbuz
din oraşul apro­piat Cotahuasi
şi vizitează satele vecine.
Acestea au băi termale, situri
arheologice puţin cunoscute
şi poteci aspre, numai bune
pentru profesionişti.
Amazonas Explorer
(str. Collasuyo 910, Urb, Miravalle,
Cusco, tel. 084/252846, email:
info@amazonas-explorer.com,
www.amazonas-explorer.com)
organizează expediţii de rafting
pe râu în fiecare an. Pentru că
torentele sunt din clasele IV şi V,
doar profesioniştii pot participa
la astfel de expediţii. n
112 Ţinuturile muntoase sudice L a c u l T i t i c a c a ş i P l at o u l Î n a lt 113

Lacul Titicaca şi Platoul Înalt care se ajunge cel mai uşor cu mo-
totaxiul. Cunoscută sub numele
Înconjurat de Platoul Înalt, cel mai înalt lac navigabil din lume se bucură de o luminozitate La Ciudad Rosada, Lampa are mai
nemaigăsită în Peru. Claritatea ireală este dată de altitudinea şi deschiderea largă a regiunii. Din multe clădiri vopsite rozaliu. Iglesia
cauza altitudinii, turiştii sunt avertizaţi să se aclimatizeze la înălţimi mai mici, precum Arequipa de la Inmaculada domină oraşul.
Construită din pietre aduse din
sau Cusco. Dacă zbori din Lima, aşteaptă cel puţin o zi până să faci un astfel de efort.
râul local, biserica aceasta din seco-
lul al XVII-lea este de o frumuseţe
de basm. Înăuntru găseşti un su-
perb pupitru sculptat din lemn,
artă colonială bine conservată, cata-
combe ­lungi cu un mausoleu făcut
din ­oase (dă bacşiş pentru a ţi se
arăta) şi o copie perfectă a operei
„Pietá“ de Michelangelo. Dacă bi-
serica este închisă, roagă pe cineva
de la primărie să o deschidă.
Un alt loc ideal pentru o ex-
cursie de o zi este Pucará, care se
află la 64 km nord – nord-vest de
Juliaca, pe şoseaua 3. Autobuzele
(o oră, $) pleacă de la numărul 12
San Martín. Pucará este cunoscută
pentru ceramica ei rustică ce se
remarcă mai ales prin figurinele
mici de taur (toritos) puse pentru
noroc pe acoperişurile caselor.
Museo Lítico
B La o stradă
depărtare
Museo Lítico posedă mai de Pucará
multe stele de piatră şi monoliţi J $
sculptaţi în forme antropomorfice.
Multe dintre acestea aparţin cul- Puno
turii Tiahuanaco, veche de 2.000 A Hartă pag. 95
de ani. Unele dintre ele au fost Informaţii pentru
aduse de la situl arheologic Pu- vizitatori
cará, care se află la 1,6 km distanţă iPerú
de oraş şi se poate vizita. În spatele B Plaza de Armas,
Calle Lima 549
muzeului se ascunde o biserică C 051/365088
colonială obişnuită.
www.regionpuno.
gob.pe
Puno E-mail: iperupuno@
gob.pe
Capitala acestui departament ad-
ministrativ şi centrul principal de
turism din zonă, Puno se află în-
tr-un golf pe partea vestică a La­
cului Titicaca. Şarmul acestui oraş,
de altfel rece şi şters, este dat de
priveliştea magnifică asupra lacu-
lui şi de mulţimea de turişti care se
scurg în mod constant. Vizitează
catedrala austeră aflată în Plaza

Titicaca, cel mai înalt lac navigabil din lume şi cel mai mare lac al Americii de Sud
Juliaca Atracţiile de neegalat ale La­cului
A Hartă pag. 95 Titicaca, precum şi festivităţile di-
Informaţii pentru namice şi istorice ale regiunii oferă
vizitatori o perspectivă unică asupra Peru.
B Juliaca Airport, Deşi dansul energic la 4 km deasu-
2 km V de oraş
C 051/328974 sau pra nivelului mării pare cutezător,
051/322905 nu ezita să te alături localnicilor în
timp ce trâmbiţează şi dansează
prin oraşele şi satele din ţinuturile
muntoase.
Oraşe în jurul
Lacului Titicaca
Cel mai mare oraş al regiunii este
Juliaca (aici se află şi singurul
aeroport comercial), un centru im-
portant de afaceri şi de transport.
Acesta are puţine locuri remarca-
bile de oferit turiştilor, care astfel
trec în grabă prin oraş, îndreptân-
du-se către Puno, aflat la 44 km
depărtare. Taxiuri colectivo ($) şi mi-
crobuze pleacă spre oraşul aflat la
ţărmul lacului din Plaza ­Bolognesi
la intervale frecvente (o oră, $).
Aeroportul dispune de zboruri
către Lima, Cusco şi Arequipa.
O vizită în micul oraş colonial
Lampa (50 de minute, $), la 32 km
nord-vest pe un drum nepavat,
îţi oferă o ocazie perfectă pen-
tru o excursie de o zi. Microbuzele
pleacă din Juliaca de pe Avenida
2 de Mayo, aproape de piaţă, la
Yavari – cel mai vechi vapor de pe Lacul Titicaca
În 1861, guvernul peruan a delegat con-
struirea a două vapoare (Yavari şi Yapura)
pentru navigarea pe Lacul Titicaca. Vapoa-
rele au fost construite piesă cu piesă în
Marea Britanie şi au fost trimise în Chile.
După ce au fost transportate cu ajutorul
măgarilor peste Anzi în Peru, piesele au
fost asamblate în Puno.
Lansat pe 25 decembrie 1870, Yavari
a fost primul vapor din oţel al marinei
peruane care a navigat pe Lacul Titicaca.
Alimentat cu cărbuni şi ulterior cu bălegar
de lama, motorul vaporului a fost convertit
la combustibil diesel în 1914. Yavari a
fost folosit la transportul pasagerilor şi
al mărfurilor până în 1970, când a eşuat
şi a fost abandonat. Meriel Larken, un
iubitor britanic al Peru, a făcut publică
povestea fantastică a vaporului Yavari în
1982. Cu ajutorul prinţului Philip, care
văzuse nava cu 20 de ani în urmă, Larken
era hotărât să salveze vasul. În 1999, după
ani de restaurare, Yavari a ieşit din Puno cu
puterea motorului diesel original. Yavari se
află acum la Sonesta Posada del Inca Hotel
(vezi Sfaturi de călătorie, pag. 283–284)
şi poate fi vizitat zilnic (tel. 051/369329,
www.yavari.org, donaţie). Căpitanul Carlos
Saavedra (pensionat al marinei peruane)
şi echipajul său îţi pot oferi, în engleză,
informaţii fascinante despre istoria lui,
dar şi a altor vase de pe Lacul Titicaca.
Cu o notificare prealabilă, motorul
vaporului poate fi pornit. Momentan se
munceşte pentru a face posibilă navigarea
pe timp de noapte cu Yavari.
 177

Cel mai potrivit loc din Peru pentru a simţi maiestuozitatea

munţilor şi dificultatea traseelor

Huaraz
şi înălţimile
din Anzi
Introducere şi hartă  178–179
Huaraz  180–181
Încearcă: Activităţile în aer liber  181
Parque Nacional Huascarán  182–187
Excursie: Spre Santa Cruz  184–185
Încearcă: Escaladările la înălţime  186
Callejón de Huaylas  188–195
Excursie: Circuitul Cordillera Huayhuash  190–193
Hoteluri şi restaurante  292–294

Drumuri de toate felurile străbat zonele deluroase ale Anzilor

190 Huaraz şi înălţimile din Anzi CirH
c u iatrualz Cşoi rî d
n iăl ll ţe irma i lHeu d
ayi nh uA anszhi 191

Circuitul Cordillera Huayhuash

NGB135 Peru Traveller
Iubit de către alpinişti, acest traseu obositor îţi oferă şansa de a urca la înălţimi
Cordillera Circuit
destul de mari, unde vei fi înconjurat de priveliştea unică a munţilor şi a lacurilor. ia sh
Cacananpunta Pass

ar
Întregul07/21/08
P
circuit durează 11 zile. Mai adaugă câteva pentru odihnă şi explorări sau ca
3 Jan
Matacancha
parcurge doar jumătate din traseu pe partea impresionantă din est. Janca
Rondoy

START

R on do y
4
1
Llamac
Laguna
Punta Mitococha Carhuac Pass
Pampa Sambuya/

a
Llamac

ch
Rondoy

co
ua
rh
Ca
Achin Laguna Jirishanca
2 C
Laguna Solteracocha Laguna

ar
Jahuacocha Carhuacocha

nic
5

ero
Yaucha
Punta
Yerupajá

Huacrish
ng

A
oc a
ncha

Laguna Punto
Tapush Punta Sususcocha Carnicero
9 Siula

Huatiaq
Carnicero
Laguna
Carnicero
Jurau 6
Huayhuash
Lacurile din ţinuturile muntoase marchează circuitul Laguna
Jurau Trapecio

de două ori pe zi. Chiquián îţi oferă hoteluri C a li nc a

şi servicii de bază. Llamac are o zonă de Huallapa Huallapa
Nu RATA:
camping cu apă potabilă, paturi de închiriat Deserted Portachuelo de
Farm Buildings Huayhuash
Laguna Jahuacocha • Punta Sam- şi apă îmbuteliată, ce poate fi cumpărată
8

Guanacpatay
buya • Laguna Mitacocha • Laguna din magazine. (Drumuri noi, neasfaltate, Uramaza
Cuyoc
Carhuacocha• Punta Cuyoc construite de către companii miniere, permit Punto Cuyoc Laguna
accesul mai aproape de munţi, dar nu oferă Nev e Viconga
ado P nd 7

şi transport public. Unii comercianţi folosesc ariauccro Gra

Pregătirea: aceste rute, însă drumeţia descrisă mai sus
Pentru a ajunge la poalele Cordillera Hauy- urmează circuitul obişnuit.) Fiecare comuni- Hot Springs
huash, spre încântătorul Chiquián (3.400 tate din Cordillera Huayhuash are o taxă de
m), ia un autobuz din Huaraz. Cea mai de în-
credere este compania Transportes El Rápido A Vezi, de asemenea, rinri
ma
(Mariscal Caceres 331, tel. 043/422 887), care harta de la pag. 179 Pu

are curse de două ori pe zi, cu o durată P Llamac

de trei ore. Odată ajuns în Chiquián, ia un K Aproximativ 122 km
Cajatambo 0 6 kilometri
D 11 zile
combi spre Llamac, la 90 de minute distanţă.
P Llamac
Aceste combis au plecări din piaţa centrală,
234 Ţinuturile muntoase nordice Ţ i n u t u r i l e m u n toa s e nK
o ur édli a
cpe 235

Kuélap
Acest oraş de ruine aflat la 3.000 de metri deasupra nivelului mării, cu privelişti
superbe asupra ţinuturilor rurale din împrejurimi, este cel mai mare şi cel mai
important sit Chachapoya. La această altitudine, pădurea umedă de nori permite
creşterea bromeliadelor şi a orhideelor care acoperă zidurile sitului. Deşi este cel mai
accesibil din regiune, Kuélap este cel mai puţin vizitat sit arheologic important din
Peru. El poate încă să-l facă pe călătorul obişnuit să se simtă precum un explorator.

la o secţiune pe unde numai un singur om poate

Decoraţiile în formă de romb cioplite în piatră
sunt o caracteristică a arhitecturii Chachapoya
Deşi unele rămăşiţe de lângă intrarea principală
au fost datate cu carbon la secolul al VI-lea î.Hr.,
poporul Chachapoya a construit majoritatea si-
tului Kuélap între anii 900 î.Hr. şi 1100 î.Hr. Incaşii
au mai adăugat câteva clădiri după cucerirea
Chachapoya în anul 1470. Dar pentru trei secole
după cucerirea spaniolă, această citadelă urbană
a rămas uitată de lumea exterioară până la
redescoperirea ei în 1843 de către un judecător
local numit Juan Crisóstomo Nieto.
Structura principală a oraşului este o
fortăreaţă uluitoare, lungă de aproape 600 m
şi lată de 400 m. În anumite locuri, zidul masiv al
acesteia, care este construit din pietre cal­ca­roa­se,
ajunge la înălţimea de 17,5 m, deşi o mare parte
din el se află la jumătatea acestei înălţimi.Fiecare
dintre intrările din acest zid este strâmtă şi uşor
de apărat. Intrarea principală, folosită şi azi, urcă şi
devine din ce în ce mai strâmtă, până când ajunge
trece. Această proiectare ajuta la izgonirea unor
agresori ce conştientizau prea târziu inutilitatea
atacului lor.
Înăuntru se află rămăşiţele a peste 400
de clădiri rotunde deasupra cărora erau
cu acoperişuri conice din paie. Populaţia de
aproximativ 3.000 de locuitori a oraşului
folosea multe dintre aceste clădiri ca locuinţe.
Unele dintre ziduri au decoraţii în formă
de romb sau ciopliri în zigzag, care sunt
caracteristice arhitecturii Chachapoya. Incaşii
sau coloniştii, în timpul scurtei lor şederi, au
adăugat clădirile cu patru colţuri care se află
aici. Grinzile arse indică faptul că cineva a
incendiat acoperişurile de paie chiar înainte de
a abandona oraşul.
Tintero (cutia de culori) inversată, de formă
conică, cu o faţă cioplită pe partea estică, a
uimit cercetătorii timp de mai multe decenii.
Nimeni nu înţelege în întregime motivul
existenţei acestui templu înalt de 5 m aflat
în partea sudică a sitului. Unii cred că era
observator solar, un puţ pentru apă, sau o
închisoare, printre alte variante. Descoperirea
recentă a unor sacrificii aflate în apropiere îi Zidul de apărare din Kuélap, vechi de o mie de ani, se ridică deasupra pădurilor de nori
face pe unii cercetători să creadă că acesta era
templul principal din Kuélap. Vizitând Kuélap pot împărţi unul dintre taxiurile care pleacă de
Un torréon (turn de observaţie) în formă de Majoritatea vizitatorilor ajung în Kuélap lângă târg.
D, cu o înălţime de 7 m, se află în partea opusă a ca parte a unei excursii de o zi, aranjată în Oraşul María, aflat la capătul drumului, îţi
sitului. Acesta domină zidul. La baza sa, arheologii Chachapoyas ($$$). oferă camere simple şi mâncare – aici nu există
au descoperit 2.500 de pietre perfecte pentru Un drum nepavat te duce la 20 de minute electricitate sau apă potabilă. Alternativ, poţi
praştii. Majoritatea clădirilor din acest sit se află în pe jos de sit. Călătorii independenţi pot lua un lua un autobuz din Chachapoyas spre Tingo.
ruine, dar multe dintre ele sunt în curs de restau- microbuz din Chachapoyas (Transportes, Calles De aici, un drum abrupt lung de 10 km te duce
rare, ca parte a unui proiect început în 1999. Grau şi Salamanca, 4 a.m. plecare, 3,5 ore $$) sau până în Kuélap; ai nevoie de 3-4 ore.
262 Amazon P ă s ă r i l e A m a zA o
mnauz louni 263

Păsările Amazonului zboară în perechi, preferând grupurile mari,

zgomotoase. Variind de la papagali mici până
are o faţă şi pene albastre, lungi la spatele capu-
lui, purtate în stil punk. Nu ştie să zboare foarte
Numărul speciilor de păsări din Peru este în creştere datorită descoperirii altora noi, la papagali macao de un metru, ei preferă să bine, preferând să se plimbe prin vegetaţia ban-
rearanjării taxonomiilor şi găsirii unor păsări din alte ţări, la graniţele Peru. Ornitologii stea numai în grupul speciei lor, dar uneori se curilor mlăştinoase ale lacurilor. Puii au o gheară
sunt de acord că peste 1.800 de specii se găsesc aici, aproape o cincime din totalul mai pot găsi şi specii diferite pe pojghiţele de unică la fiecare aripă pe care o folosesc pentru
păsărilor din lume – un număr depăşit doar în Columbia. Luând în considerare doar argilă. Aceste stânci, bogate în minerale, atrag a înota sub apă. Când sunt ameninţate, aceste
sute de macao şi de papagali care mănâncă păsări sar în lac, înoată sub apă şi ies la suprafaţa
păsările care se împerechează, nu şi pe cele migratoare, Peru este pe primul loc în lume.
cuibului lor. Abilitatea de a înota deopotrivă cu
cunoscĂtorii aceste gheare dispare odată cu maturizarea lor.
Excursiile în Manú se opresc în pădurile
recomandă: joase de nori, unde rupicola peruviana, pasărea
Când se trezesc, „strigă“ naţională a Peru, poate fi observată. Masculii,
puternic pentru a-şi proteja care posedă pene portocalii-roşii şi o cască
bizară, se strâng pentru a dansa într-o poiană
teritoriul. „Corul răsăritului“
mică. Aceste zone de împerechere se numesc
are loc în zori, timpul perfect leks. Peste o sută de specii din familia colibri pot
pentru observatul păsărilor. fi găsite în Peru, multe dintre acestea în Amazon.
—Rob Rachowiecki Purtând nume bombastice precum safirul cu
autor National Geographic coadă galbenă (Chrysuronia oenone), aceste păsări
vin la cabane în locurile unde li se pune mâncare
sau te surprind cu un bâzâit în timp ce te plimbi
din solul sărat pentru a-şi ajuta digestia. Cei prin pădurea tropicală.
mai frumoşi sunt macao albaştri-galbeni (Ara
Psophia leucoptera are un strigăt adânc ce
ararauna) şi cei roşii (Ara macao). Amândouă
seamănă cu sunetul unei trompete, de unde
speciile au aripile superioare albastre, iar i-a provenit numele
cele inferioare, galbene sau roşii. Având cozi
lungi şi ascuţite, precum şi un strigăt strident,
aceştia sunt inconfundabili. Multe specii,
precum papagalul mieros (Amazona farinose),
sunt complet verzi, iar atunci când un stol
Papagalii macao roşii şi verzi (Ara chloroptera) sunt cei mai rari papagali macao peruani aterizează pe un copac, papagalii aproape că
devin invizibili. Alţii pot fi deosebiţi cu ajutorul
Peste o jumătate din numărul acestor specii rândunele cu aripile albe. Fiecare excursie în capetelor lor colorate sau al aripilor lor.
se găsesc în Amazon, unde Parque Nacional Amazon este mai bogată în imagini cu păsări Tucanii, cu ciocurile lor ciudate, în formă de
Manú este, fără îndoială, regiunea cea mai decât toate vertebratele comune adunate banană, având culori psihedelice, sunt un alt
biodiversificată a Peru. Aici, la Staţia Biolo­ împreună. Chiar şi vizitatorii care nu sunt grup distinct din Amazon. Printre cei mai mari
gică Cocha Cashu, ornitologii au înre­gis­trat pasionaţi de observatul păsărilor nu pot să nu se numără tucanul Cuvier (Ramphastos cuvieri), de
un record mondial, 331 de specii descoperite fie atraşi de frumuseţea acestor animale care 0,6 m, o pasăre neagră cu pieptul alb şi accente
într-o zi, folosind ca mijloc de transport planează deasupra râului, în faţa bărcii. uşoare de galben, roşu şi albastru. El stă singur
vehicule motorizate. Deşi această staţiune este pe vârful celui mai mare copac şi scoate un
numai pentru cercetători, călătorii pot vedea Diversitate strigăt puternic. Tucanii mici, numiţi aracaris, pot
multe dintre cele aproape 1.000 de specii ale Cele mai comune păsări tropicale se pare că fi văzuţi în timp ce traversează izvoarele, rapid,
parcului, în expediţii şi campări organizate de sunt papagalii şi papagalii macao, înrudiţi cu unul după unul, într-o coloană aeriană.
furnizorii de servicii turistice. S-ar putea să aceştia. În captivitate trăiesc 80 de ani sau Pasărea preferată a multor vizitatori este
observi, la Limonal Park Ranger Station, o mai mult, iar în sălbăticie stau cu un singur hoatzin, cea care pare scoasă din preistorie. O
raţă Muscovy, ibişi verzi, bâtlani-tigri roşcaţi şi partener pentru tot restul vieţii lor. Rareori pasăre maro, de mărimea unei gâşte, hoatzina