Monahul Savatie în dialog cu pãrintele Andrei Kuraev
Întrebare: Dragã pãrinte Andrei, de trecutul dumneavoastrã, nu arareori, se folo sesc cei ce nu vã doresc binele. Drumul pe care l-aþi fãcut cãtre Ortodoxie e fo arte intrigant. Am citit interviul Cum un ateist ºtiinþific a ajuns diacon . V-aþi botezat târziu, la 19 ani, la timpul sãu v-aþi îndeletnicit cu dansul, chiar aþi fost DJ. Pe deasupra, aþi absolvit Facultatea de Ateism ªtiinþific a Universitã þii din Moscova. Aþi scris o tezã de candidat despre Heidegger. Iar acum sunteþi diacon-celibat. În aceastã varietate e greu sã nu gãseºti ceva. Impresionantã e ºi paleta citatelor pe care le folosiþi în cãrþile ºi discuþiile dumneavoastrã, de la Rilke ºi Vâsoþki, pânã la filme ca Terminator, nemaivorbind de Scripturi ºi scrierile patristice. Desigur, aþi cunoscut ºi toate dificultãþile existenþia lismului adolescentin, de comsomolist militant, dar ºi asprimea ºi ineditul pocã inþei, a întâlnirii cu Hristos. Noi, creºtinii, ºtim foarte bine cã chiar ºi rãu l poate fi îndreptat spre bine ºi cã drumul spre Hristos e cu trepte. Omul întot deauna se aflã pe una din aceste trepte, chiar dacã nu realizeazã. Undeva folose aþi o frazã, chiar ºocantã pentru omul credincios, cã dacã omul la 16 ani nici m ãcar rock nu ascultã, atunci el este inapt pentru credinþã. Spuneþi, în tinereþe a dumneavoastrã, aþi simþit vreodatã vreo simpatie pentru postmodernism? Rãspuns: S-ar pãrea cã nu. În primul rând, eu consider cã postmodernism poate fi numai conservatismul. Adicã, ceea ce vine dupã modernism, trebuie sã fie totuºi o reîntoarcere la clasic, la tradiþie. Pe de altã parte totuºi, acel mediu în c are am fost educat, cred cã nu a fost orientat modernist ºi postmodernist. Nici faþã de picturã, nici faþã de literaturã, nici faþã de muzicã. ªtiþi, eu nu ºtiu de ce aveam impresia cã propaganda oficialã sovieticã, arta sovieticã oficialã, realismul-socialist cu modernismul ºi postmodernismul sunt poame ale aceluiaºi câmp, pentru cã ºi una ºi alta sunt acele flori care cresc din mormântul clasici tãþii europene ºi pur ºi simplu senzaþia mea, acea distrugere a tradiþiei pe car e au început-o bolºevicii, pur ºi simplu se continuã, ºi încã în forme mult mai radicale, în diverse forme ale modernismului, în aceeaºi mãsurã în artã ºi în gâ ndire ºi în stilul de viaþã. ªi de aceea, mai aproape de mine a fost întotdeauna ceea cu ce bolºevismul a luptat, anume tradiþiile culturii europene, cultura cl asicã rusã în acelaºi timp. Iar dupã aceea, trecând niºte ani, eu am înþeles cã ceea ce îmi este scump mie în cultura europeanã, se trage totuºi din Evanghelie. ªi de aceea, chiar din acea perioadã când încã mai trãiam ca un viþeluº, când c apul nu lucra deloc, ei, în acea perioadã, eu încã nu aveam nici un gust estetic deosebit, iar când mai târziu el a apãrut, ºtiþi, totuºi prima mea dragoste, pr ima experienþã a înþelegerii, a compasiunii la care am ajuns, a fost legatã de l iteratura clasicã rusã. Întrebare: Sfinþii Pãrinþi nu recomandã povestirea faptelor trecute, mai ales a pãcatelor, sau poate aceasta este valabil numai pentru viaþa de obºte, cãlugãrea scã? Cui ºi în ce cazuri putem face mãrturisiri de genul: eu am fost boxer, dans ator, am furat maºini etc.? Din gura dumneavoastrã au ieºit multe mãrturii de ac est fel, nu vã mustrã niciodatã conºtiinþa cã v-au scãpat? Rãspuns: Eu nu deþin un astfel de criteriu. În general, eu urãsc sã povestesc de spre mine, cu toate cã adesea sunt pus în situaþia de a o face. Cât despre mustr area conºtiinþei, nu, nu, aºa ceva nu existã. Eu, mai degrabã, le-aºi propune sã zâmbeascã împreunã cu mine. Asta nu e despre mine, ce treabã am eu cu asta? Tot ul e îngropat demult în nisipurile istoriei. Ei, a fost un astfel de tânãr, a tr ãit atât de ciudat Întrebare: Adicã pentru dumneavoastrã separarea între omul trecut ºi omul prezen t este tranºantã. Rãspuns: Înþelegeþi, pentru mine, de exemplu, istoria Rusiei începe abia de la 9 88. Atunci când eu studiez ofensiva Cneazului Oleg sau Sveatoslav asupra Þarigra dului, eu citesc ºi vãd cã asta nu e despre mine, nu e despre poporul meu. Eu mã simt un bizantin pe care îl cucereºte hoarda unui oarecare rus barbar. ªi nu în tâmplãtor poporul rus prãznuieºte sãrbãtoarea Acoperãmântului Maicii Domnului at unci când Maica Domnului a risipit flota rusã care ataca Constantinopolul. Pânã ºi grecii au uitat demult de aceastã sãrbãtoare, pentru ei e un eveniment minor, mare lucru, barbarii iarãºi ne-au atacat oraºul ºi s-au gândit în obrãznicia lor cã îl vor cuceri . Dar pentru Rusia acesta a fost un eveniment însemnat, ºi de ac eea ruºii pânã astãzi îºi sãrbãtoresc ziua înfrângerii lor. ªi pentru mine, atât în istoria mea naþionalã, cât ºi în biografia mea, existã aceastã graniþã. În p rimul rând poate pentru cã eu, în genere, sunt un astfel de om care nicãieri în trecutul sãu nu vrea sã se mai întoarcã. Adicã eu nu vreau sã mai fiu nici ºcola r, nu ºtiu de ce îmi amintesc cu groazã, nici student, nici mãcar seminarist. Nu vreau sã mai fug în trecut. Prin urmare, pentru cã nu sunt îndrãgostit de el, n u prezintã nici un pericol sã-mi amintesc, în singurãtate sau în public, unele s au alte episoade din el. Întrebare: Dumnezeu a murit al lui Friedrich Nietzsche, acesta este fundamentul po stmodernismului. Faptul cã Nietzsche a fost luteran, a influenþat cumva concepþi a lui despre lume, el doar a fost fiu de pastor? Aceasta pe mulþi îi induce în e roare. Dumnezeu a murit , Hristos a înviat - în ce e mai comod sã crezi? Rãspuns: Eu cred cã într-o mare mãsurã Nietzsche nu întâmplãtor a ieºit anume di n tradiþia luteranã. ªtiþi, chestia constã în aceea cã luteranismul este un atei sm mistral. Aceasta e o filozofie încã religioasã, mai exact, nu filozofie, ci t eologie, dar la nivel de cult, la nivelul slujirii acesta e deja ateism. Sã zice m, pentru Luther, Dumnezeu e departe de materie, Dumnezeu e departe de lumea oam enilor. Luther spune cã aghiasma, apa sfinþitã în bisericã, apa din cristelniþã ºi apa care e în câmp pentru vaci e aceeaºi apã, ele nu se deosebesc cu nimic, î n afarã de atitudinea strict subiectivã, psihologicã a omului cãtre o apã sau al ta. Asta înseamnã cã lumea oamenilor, lumea materiei în care trãieºte Luther ºi luteranul, este lumea care e închisã pentru sinergie, închisã pentru energia omn ipãtrunzãtoare a lui Dumnezeu. Iatã cã energia lui Dumnezeu nu poate umple sau s ãtura cu sine aceastã lume a materiei. ªi de aceea parcã, dacã Dumnezeu se retra ge din cult, dacã Hristos nu mai poate fi gãsit în potir, atunci, cu timpul, e f iresc cã El nu mai poate fi gãsit nici în propria inimã, nici în minte. ªi de ac eea ateismul culturii europene din secolul XIX, secolul XX sunt chiar rezultatul logic al acelei ateizãri, demistificãri a universului de la care a pornit luter anismul. Întrebare: În cartea Ortodoxia pentru protestanþi , utilizaþi termenul aºa-numitulu i materialism sfinþit . Sintagma vã aparþine? Rãspuns: Da, Ortodoxia într-adevãr e religia materialismului sfinþit. Pentru cã pentru Ortodoxie e foarte scump faptul cã Cuvântul a devenit trup, faptul cã Cuv ântul nu a devenit cuvinte. Aceasta înseamnã cã Logosul lui Dumnezeu nu încape î n cãrþi. Dumnezeu a devenit anume trup. ªi de aceea pentru Ortodoxie e foarte sc umpã orice fãrâmã de materie care se prelungeºte în ea însãºi, ºi nu doar cu efo rtul personal, ci pentru cã, uite, Dumnezeu S-a atins de ea. De aceea acolo unde a cãlcat tãlpiºoara Maicii Domnului, pentru noi este foarte scump. Acolo unde Î ngerul Domnului a intrat în scãldãtoare tulburând apele, pentru noi ea încã mai pãstreazã fâlfâitul aripilor lui. ªi de aceea noi considerãm cã Dumnezeu poate f i gãsit în creaþie. Întrebare: În discuþia noastrã precedentã, spuneaþi cã Dumnezeu a murit nici mãcar nu este sintagma lui Nietzsche. Rãspuns: Da, de fapt celebrele cuvinte ale lui Nietzsche Dumnezeu a murit nu sunt creaþia lui personalã, acesta este un citat dintr-o cântare luteranã din Vinerea Mare. ªi orice creºtin e de acord. Este adevãrat, Dumnezeu a murit. Dar nu pune m aici punct. Acolo unde Nietzsche pune punct sau semnul exclamãrii, noi punem v irgulã, pentru cã anume dupã aceasta El a înviat. Existã aceste trei zile ale mo rþii dintre vineri ºi duminicã. Da, ºi totuºi prin aceste trei zile trebuie sã p oþi sã treci. Postmodernismul nu este altceva decât cufundarea în lumea Vinerii Mari, dar care nu mai ajunge pânã duminicã (în rusã = înviere), nu cunoaºte Învi erea. ªtiþi, ateismul este de mai multe feluri. Iatã, este ateismul sâmbetei mar i. ªi la unii scriitori, poate nu Nietzsche, la unii de mai târziu, gen Sartre s au Camus, iatã, pentru ei existã ateismul sâmbetei mari lor le e amar, ei L-au pi erdut pe Dumnezeu. ªi ei înþeleg pe Cine au pierdut, pentru cã un ateist adevãra t poate fi doar acel om care înþelege negarea Celui pe care L-a pierdut. Omul ca re nu s-a întâlnit niciodatã cu Dumnezeu nu poate ºti ce e aceea ateism. Îl cuno aºteþi pe postmodernistul rus contemporan, Boris Grebenºcicov? La el gãsim un ve rs extraordinar, ca acesta: Tu simþi curentul din cauzã cã locul acesta e liber . I atã dar, numai un om care a cunoscut: un astfel de loc al lui Dumnezeu în viaþa m ea poate exista, în toatã viaþa universului . Deodatã ceva în el s-a produs, o rup ere, a apãrut senzaþia cã locul acesta este pustiu. ªi iatã el simte o plesnitur ã, el simte curentul în acest loc. Aceasta e durerea. ªi trebuie sã observãm cã experienþa acestui fel de desacralizare, de ateism este caracteristicã oricãrui creºtin. Astfel, acest fel de ateism este pur ºi simplu cea mai protejatã erezie în cadrul creºtinismului, anume în cadrul creºtinismului. Tocmai de aceea te at enþioneazã ortodoxul: Vezi, Domnul se adreseazã omului, îþi dã sã simþi mai întâi chemarea Lui, ceea ce în limba Sfinþilor Pãrinþi se numeºte amanetul bunurilor viitoare, zãlogul bunurilor viitoare, iar pe urmã El zice: Ai înþeles ce înseamn ã Împãrãþia cerurilor este înãuntrul vostru ? Ai înþeles pentru ce meritã sã trãieº ti? Ai înþeles ce bucurie am pregãtit Eu pentru toþi oamenii ºi la ce bucurie vã chem pe voi? Ei, dar acum munceºte singur . ªtiþi, când pãrinþii învaþã copilul s ã meargã, ei mai întâi îl sprijinã, iar pe urmã îl lasã sã plece singur. ªi copi lul va cãdea, îºi va face vânãtãi, se va lovi, va plânge. Dar dacã ar fi sã-l su sþii tot timpul, el niciodatã nu se va întãri, nu va învãþa sã meargã. Iatã aºa se poartã ºi Dumnezeu cu noi. El vine la noi, iar apoi se retrage. El zice: Acum învãþaþi-vã sã trãiþi fãrã Mine, învãþaþi-vã sã vã fie dor de Mine, sã Mã cãutaþ i . ªi iatã cã nu toþi suportã aceastã încercare. Totul constã în aceea cã una est e dacã Dumnezeu pãrãseºte sufletul acestui om aºteptând de la el vreo nevoinþã p ersonalã, dar este ºi altã cale de golire a sufletului, când omul singur Îl alun gã pe Dumnezeu din sufletul sãu cu pãcatele sale, cu nesupunerea sa în preajma f eþei lui Dumnezeu, cu un fel de înþepenire în pãcat, cu intransigenþa sa, cu nep ocãinþa sa. ªi atunci Dumnezeu nu poate sã intre în acest suflet, dar acestui om îi rãmâne mãcar o amintire despre cum ar fi putut el sã fie, ce ar fi putut fi altfel în viaþa sa. ªi iatã atunci se poate naºte ateismul tânguitor. Acest atei sm tânguitor, eu îl respect. Omul acesta este cinstit, el zice, da, într-adevãr, mi-e amar, mã doare sã trãiesc fãrã Dumnezeu, într-adevãr mã doare. ªi la un as tfel de om poþi sã ajungi. Nu siluindu-l cu argumente, cu dovezi despre existenþ a lui Dumnezeu, ci pur ºi simplu sã clarifici: ºtii, iatã, Dumnezeu, El totuºi e xistã. ªi dacã El a ieºit din viaþa ta, asta nu înseamnã cã El a plecat cu totul din univers. Iar Dumnezeu are obiceiul sã se întoarcã. Dumnezeul nostru - El ºt ie sã iasã din mormânt. Întrebare: Totuºi postmoderniºtii nu sunt niºte ateiºti tânguitori . Ei luptã cu Du mnezeu. Cel puþin raþional, omul poate admite cã Hristos a înviat, în aceeaºi mã surã în care admite cã Dumnezeu a murit. Oare e mai comod a crede cã Dumnezeu a murit, decât cã Hristos a înviat? Rãspuns: Eu cred cã postmoderniºtii atunci când vorbesc despre asta, nici mãcar nu ºtiu despre ce vorbesc, când zic cã Dumnezeu a murit. Pentru ei asta nu e mai mult decât o tezã culturalã. ªi pe limba lor pur ºi simplu asta înseamnã, cã în cultura europeanã contemporanã tema Dumnezeu , ea nu e popularã, nu e interesantã. Acele motive creºtine care se bazau pe Evanghelie ºi care s-au dezvoltat în cla sicitatea europeanã sunt epuizate, nu mai avem nevoie de ele, nu ne mai par inte resante. Ei asta au în vedere. ªi dacã ar fi sã o luãm aºa, asta e plictisitor. D eoarece, iertaþi-mã, dar noi suntem legaþi între noi ºi suntem legaþi de generaþ iile anterioare. Orice culturã este o culturã a comentariului. Chiar oricare, pe ntru cã nu se poate trãi anulându-þi relaþiile tale cu unele sau alte texte valo roase care au fost create pânã la noi, fie chiar ºi de contemporanii noºtri mai în vârstã. Dar ºtiþi, întrebarea constã tocmai în aceasta: dar ce anume comentãm noi? O culturã care îl comenteazã pe Freud mi se pare mai puþin serioasã decât acea culturã care se consacrã comentariului Evangheliei. Aºa cã atunci când se s pune cã noi ne eliberãm de creºtinism, e adevãrat. Dar atunci cãror dogme ne vom supune, celor freudiene? Tot nu e mare cinstea. Întrebare: Se ºtie cã comunismul, la vremea sa, avea o atitudine criticã faþã de postmodernism, ca ºi pentru un aºa-numit produs al capitalismului în putrezire. De aceea adepþii postmodernismului îi acuzã pe cei ce nu vor sã-l accepte, cum cã ar avea o mentalitate comunistã ºi cã sunt înapoiaþi. Rãspuns: În primul rând, pentru creºtin nu trebuie sã fie o ruºine faptul cã e c onsiderat înapoiat. ªi-ntr-adevãr, cam de ce ar trebui noi sã ne grãbim? ªtiþi, era un banc sovietic extraordinar. Poposeºte lectorul din CC al PCUS în unul din orãºelele îndepãrtate ºi organizeazã o adunare de partid cu uºile închise. ªi i atã cã la aceste adunãri de partid cu uºile închise, de obicei, se vorbea mai de schis decât în presa publicã. Lectorul citeºte lecþia, iar dupã aceea zice: Tovar ãºi, ºtiþi, Partidul m-a trimis pe mine ca sã mã sfãtuiesc cu voi. Aici toþi sun tem de-ai noºtri, comuniºti, oameni de bãrbãþie. ªtiþi, noi trebuie sã recunoaºt em sincer aici, Partidul ne învaþã sã fim cinstiþi unii cu alþii. De fapt, situa þia noastrã economicã e cam complicatã acum. Nu tot ce am avut plãnuit pentru ac est cincinal vom izbândi sã realizãm. Pentru aceasta existã motive obiective. Ia tã, de pildã, rãzboiul din Afganistan, între noi fie vorba, el totuºi necesitã n iºte cheltuieli serioase, ºi pierderile noastre acolo pierderi uriaºe. De aceea, ºtiþi, Partidul stã pe pragul, unei, noi înþelegem bine, decizii foarte grele ºi cred cã vom fi nevoiþi sã ridicãm preþurile la benzinã, transport º. a. m. d., astfel încât sã compensãm cumva toate aceste cheltuieli. Ei cum, tovarãºi, ne ve þi susþine în aceastã hotãrâre? Sala tace apãsãtor. ªi deodatã un oarecare tip sa re din spate ºi zice: O sã lucrãm în douã schimburi! Lectorul CC al PCUS zice: Tova rãºi, eu sunt impresionat de reacþia dumneavoastrã, din punct de vedere marxist aveþi o reacþie corectã. Da, eu pur ºi simplu nu m-am aºteptat la o astfel de re ciprocitate, vã mulþumesc, dar, tovarãºi, sã ºtiþi cã asta încã nu-i tot. Dumnea voastrã ºtiþi cã þara noastrã se luptã pentru pace în toatã lumea, susþine miºcã rile de eliberare ale partidelor comuniste în diferite þãri. Necesitã ºi asta de stule cheltuieli. E nevoie de bani, de unde sã-i iei? De aceea, tovarãºi, noi cr ed cã vom mãri preþurile la produsele alimentare, îmbrãcãminte ºi chiar produsel e pentru copii. Tovarãºi, ce ziceþi de asta? În salã e o tãcere ºi mai apãsãtoare . ªi aici acelaºi tip sare ºi zice: O sã lucrãm în trei schimburi! Ei, ºi lectorul zice: Tovarãºi, pur ºi simplu mã cutremur de conºtiinciozitatea voastrã. Dar iat ã cã mai este încã o temã. ªtiþi doar cã noi avem unele greutãþi economice tempo rare, restructurarea economiei. Noi avem resurse de materie primã tocmai în Sibe ria, ºi pânã ce le transportãm pe toate încoace, cheltuielile de consum cresc. T rebuie sã facem faþã competiþiei nucleare cu America, înþelegeþi ºi singuri. Ei acolo au o programã de înarmare cosmicã ºi trebuie sã rãspundem cu destoinicie. Iarãºi bani uriaºi, sincer vorbind, între noi fie vorba. ªi de aceea, tovarãºi, noi vom fi nevoiþi sã mãrim considerabil preþurile pentru apartamente, telefon, transportul în comun. Ce ziceþi, tovarãºi, ne veþi susþine? În salã, în genere, e o atmosferã de coºmar. Acelaºi tip sare ºi zice: O sã lucrãm în patru schimburi! Atunci comunistul a bãnuit cã ceva nu e în regulã. Cheamã cechistul ºi zice: Îl v edeþi pe tipul ãsta? Aflaþi cine este . ªi iatã cechiºtii intrã prin spate în salã , se apropie încetiºor, îl iau pe cetãþean de coate, îl scot în hol ºi-l întreab ã: Aºa, tovarãºe, de unde sunteþi ºi unde lucraþi? Iar el zice: Eu sunt Ivanov! Dar u nde lucraþi, tovarãºe Ivanov? Eu? La morgã . Deci iatã, atunci când ne invitã sã ne grãbim undeva ºi ne învinuiesc cã suntem înapoiaþi, noi ar trebui sã clarificãm: care e scopul, adicã încotro ar trebui s ã ne grãbim, trãgând pantalonii dupã comsomol ? Dar unde se duce comsomolul?, îngãd uiþi-mi o curiozitate. Care e scopul tuturor acestor restructurãri ºi de ce noi ar trebui sã fim primii sau în rândurile celor dintâi? Deoarece existã ºi astfel de miºcãri, de care e mai bine sã rãmâi în urmã. ªi iatã, sincer sã fiu, pe min e încã nimeni nu m-a convins cã miºcarea postmodernistã, îndreptatã spre distrug erea formelor clasice, este acea miºcare la care creºtinii ar trebui sã ia parte ºi încã sã meargã în primele rânduri. Dupã pãrerea mea, aici noi mai bine am rã mâne în urmã. ªi în genere, astãzi, când existã moda pentru postmodernism, pentr u creºtin e foarte important sã poatã fi ne la modã. ªi iatã cã un pic de spirit protestant, nu în sens confesional, ci provenit de la cuvântul protest , e absolut necesar omului contemporan. ªi am sã vã citez o sursã, în cazul de faþã destul de postmodernistã, din Maºina Timpului , formaþia rock moscovitã: Nu meritã sã ne pl ecãm sub lumea schimbãtoare, lasã mai bine lumea sã se plece sub noi . Întrebare: În Rusia n-au prins asemenea fenomene cum ar fi postmodernismul, teat rul absurdului º. a., precum s-a întâmplat în România, o þarã ortodoxã ºi ea, da r de unde a pornit absurdul clasic în persoana românului Eugen Ionescu, în timpu rile noastre, sau în cea a întemeietorului dadaismului francez de la sfârºitul s ecolului trecut, Tristan Tzara. De fapt, ei ambii au emigrat ºi au creat în Fran þa leagãnul avangardei. Faptul cã ruºii nu agreeazã avangardismul, vorbeºte oare despre o structurã mai profundã a subconºtientului naþional colectiv? Sau aici a contribuit educaþia ortodoxã de veacuri, aºa-numitul fundamentalism ortodox ru sesc? Cã doar tot ruºii sunt adepþii stilului vechi ºi nici pe papa nu vor sã-l primeascã Rãspuns: Nu ºtiu dacã e vorba de anumite trãsãturi naþionale, dar mie mi se pare cã avangardismul în Rusia reprezintã arta ghetoului. Ruºii sunt sedentari, iar a vangardismul este arta evreilor. De aceea ea nu întotdeauna este înþeleasã de ru ºi, nu le trezeºte curiozitatea. Întrevãd aici ºi niºte cauze istorice. Vorba e cã Ortodoxia prezintã o sintezã a tradiþiei biblice ºi evreieºti pe de o parte, dar ºi a celei eline pe de altã parte, adicã a literaturii, artei, filozofiei ºi retoricii greceºti . Dacã e sã comparãm aceste douã începuturi, este evident: c ultura greacã este una vizualã. Elinul iubeºte cu ochii. Este o culturã a formei , a sculpturii, a viziunii. Chiar expresia lumea ideilor provine de la verbul grec esc a vedea . Iar cultura ºi religia evreiascã sunt auditive. Dumnezeu în Biblie nu este vãzut, El este auzit, de aceea Biblia este o culturã perceputã auditiv. Ac est fapt se resimte la poporul evreu pânã astãzi. Astfel se face cã tradiþia ace stui popor a dat naºtere unei poezii geniale, unei muzici extraordinare. Dacã ce rcetãm contribuþia culturii evreieºti la cele mai diverse sfere ale culturii mon diale, vedem cã tocmai aportul picturii este cel mai sãrac. Cel puþin este incom parabil cu cel adus în domeniul ºtiinþei, religiei ºi cu atât mai mult, precum a m mai spus, în cel al poeziei, muzicii. Cu pictura evreii stau mai prost. Aici a u doar, mã iertaþi, Pãtratul negru de Malevici ºi Vaca zburãtoare de ªagal. Din evre ii proveniþi din Rusia, poate Levitan, dar el nu face parte nici mãcar din prima sutã de pictori ai lumii. Cred cã acest fapt e condiþionat de rãdãcinile biblic e ale acestui popor. De aceea mi se pare clar de ce un popor care-l are Andrei R ubliov, Vasneþov, Corin nu se grãbeºte sã accepte arta avangardistã. Existã o se nzaþie a armoniei ºi a frumuseþii care nu meritã sã fie schimbate pe aceste mâzg ãlituri abstracte. De fapt aici trebuie sã mai þinem cont ºi de influenþa mediul ui înconjurãtor, de peisajul rusesc, de acea cinegenie a naturii ruseºti, de calmu l ei, de lipsa unor contraste ºi tonuri þipãtoare. Ea prezintã un tablou pastela t, armonios. Poate de aceea poporul care vieþuieºte într-un asemenea mediu nu re simte acea stare de pericol care-i marcheazã pe reprezentaþii popoarelor ce trãi esc, spre exemplu, pe malurile mãrii, în munþi, în pustiu. Acest mediu nu prezin tã o ameninþare. Poate de aceea cultura abstracþionismului, care se adreseazã su bconºtientului, în care întotdeauna se ascunde ceva, niºte mecanisme care pot ex ploda în orice moment, nu iese din limitele unor cercuri restrânse ale capitalei . Întrebare: Spre deosebire de avangardã, nu înþeleg de ce postmoderniºtii se sepa rã de curentul avangardist, postmodernismul nu neagã importanþa tradiþiei, ba ch iar reproduce idei ºi teme ale antichitãþii, ºi stilistice de asemenea, sperând astfel sã creeze ceva nou . Ce credeþi, e posibilã bunãtatea în cadrul acestui cure nt? Sau postmodernismul este un curent strict negativist? Rãspuns: Ceva bun existã peste tot ºi acest bun sunt oamenii. Cum spunea Sfântul Ioan Gurã de Aur: Noi cu toþi oamenii avem ceva comun, nimic comun nu avem doar c u diavolul . Sã nu uitãm cã peste tot sunt oameni - în avangardism, în postmoderni sm, chiar ºi în sectele sataniste. Putem sã nu acceptãm activitatea unui om, dar nu putem uita faptul cã în spatele acestei activitãþi este un suflet omenesc. ª i acest suflet, chiar în mod inconºtient, are o sete de Dumnezeu, îi duce dorul, fãrã a-ºi da seama de cele mai multe ori. De aceea ºi cu postmoderniºtii se poa te sta de vorbã. Aºa, ca între oameni. Luîndu-i la o parte de creaþia lor ºi spu nându-le: doar eºti om, hai sã vorbim omeneºte! . Întrebare: În ceea ce priveºte tendinþa postmoderniºtilor de a ºoca prin orice m ijloace, e posibilã oare îmbinarea dintre ºoc ºi culturã, mai exact, poate fi un veritabil act de culturã ºocant? Rãspuns: ªocul poate fi folosit în comunicarea cu oamenii, în artã, în predicã. În principiu ºi creºtinismul practicã uneori o predicã ºocantã. Apostolul Pavel spune: Noi Îl propovãduim pe Hristos Cel rãstignit . Acest fapt este o smintealã pe ntru iudei. Chiar sensul cuvântului smintealã în traducere ruseascã (soblazn) es te foarte diminuat. În greceºte el sunã altfel - scandalon -, adicã scandal, care la rândul sãu provine de la rãdãcina sanscritã scandati , care înseamnã a sãri pe l oc. Prin urmare, omul este jignit astfel încât sare în sus de indignare. De acee a, nu e vorba doar de ºoc care e folosit pentru a-l scoate pe om din starea obiº nuitã, de a-l scoate în afara poziþiei sociale obiºnuite, fãcându-l capabil de p erceperea unor lucruri mai puþin obiºnuite pentru el. Iatã esenþialul. E foarte important cu ce scop l-ai ºocat pe om. ªi atunci când el se va uita la tine cu g ura cãscatã ºi ochii larg deschiºi, tu ce-i vei spune? ªi nebunii îi ºocheazã pe oameni prin faptele ºi comportamentul lor. Spre exemplu, Sfântul Andrei cel neb un pentru Hristos, care a trãit în secolul IX în Constantinopol. Ce face el? Tre ce pe lângã un lãcaº sfânt ºi aruncã în el bulgãri, pietre. Apoi trece pe lângã o casã de toleranþã ºi sãrutã pereþii acestui local. Sigur cã toþi se uitã la el ca la un scrântit, atât de mult îi ºocheazã. Apoi el explicã ce se întâmplã. Zi ce cã fiecare om are un înger pãzitor ºi un demon ispititor. Când omul intrã înt r-o bisericã, duhul necurat nu-l poate urma în acest lãcaº sfânt, ci îºi aºteapt ã pacientul la intrare. Voi nu-i vedeþi, zicea Sfântul, dar eu îi vãd ºi arunc c u pietre în ei. Iar când omul intrã în bordel, îngerul luminat nu poate intra în localul pângãrit, ºi de aceea îngerii stau ºi-ºi aºteaptã protejaþii pe prag, c ând vor ieºi. Stau ºi plâng. Voi nu-i vedeþi, zicea nebunul pentru Hristos, dar eu îi vãd, mã apropii de ei, îi alin, plâng împreunã cu ei. Deci asta-i principa lul, pentru ce-l scoþi pe om din albia lui obiºnuitã. Ce vrei sã pui mai apoi în el, la ce vrei sã-l faci sã mediteze? ªi eu am impresia cã postmoderniºtii nu a u ce spune oamenilor. Ei pot doar sã ºocheze, sã distrugã. Dar mai departe, cu c e vei umple acest gol? Ce vei spune? Nu e vorba de forme, ci de metode. ªi Hrist os poate fi propovãduit în diferite feluri, ºi se poate transmite un mesaj creºt in oamenilor chiar ºi în limbajul postmodernist. Conteazã mult ce sistem de valo ri vei promova mai departe. În ce lume îl inviþi pe cel care te ascultã? Sfãrâmâ ndu-i realitatea obiºnuitã, în ce realitate îl cãlãuzeºti? Într-o realitate în c are toate sunt ºi mai degradate, mai confuze? Sau într-o lume în care existã o v erticalã, în care se poate respira? Întrebare: Copiii sovietici, semenii mei, citeau cartea despre Gelsomino. Acolo este un fragment despre oraºul în care pisicile lãtrau ºi câinii mieunau. O imag ine foarte postmodernistã. Nu existã oare pericolul de a ne obiºnui pânã într-at ât cu pisicile lãtrãtoare, încât sã nu receptãm în mod normal pisicile mieunãtoa re? Doar conºtiinþa noastrã colectivã (de care vorbea Iung) cu încetul s-a obiºn uit cu lucruri care în alte timpuri erau de neconceput ºi chiar pedepsite de cãt re autoritãþi, cum ar fi avortul, homosexualitatea. Ce credeþi, nu a contribuit oare postmodernismul la educarea unui astfel de mod de gândire sau poate cã el î nsuºi este produsul altor idei ºi pretenþii, mai strãvechi? Rãspuns: Sã facem o distincþie. Una e problema postmodernismului, ºi alta e prob lema modei, a imaginii sociale a postmodernismului. De aceea vom vorbi aparte de spre metode artistice diferite. O problemã aparte, dar mult mai periculoasã ºi m ai gravã în acest context, este faptul cã mass-media creeazã o cerere anume pent ru acest procedeu artistic, atunci când trebuie sã-þi fie fricã sã recunoºti pub lic cã nu-l agreezi pe Malevici. În acest caz eºti exclus automat din mediul bun ei societãþi. Ce înseamnã sã recunoºti, spre exemplu, cã îþi este strãin ªagal s au cã nu îþi place o oarecare simfonie cacofonicã? Prin aceasta te excluzi din m ediul cultural, eºti un om incult. ªi de ce sã fie aºa? De ce anume trebuie sã-m i placã Malevici? Dar poate cã mie îmi sunt suficienþi Rafael ºi Andrei Rubliov? De ce trebuie sã-mi placã un oarecare hard-rock sau muzica absurdã, atunci când îi simt mai aproape pe Mozart ºi Bethoveen? De ce trebuie sã mã pomenesc în afa ra culturii, sã mã consider un om înapoiat? Iatã motivul pentru care consider eu cã cea mai importantã întrebare pe care trebuie sã ne-o punem este: de ce mijlo acele de informare susþin aceste grupuri mici de oameni ºi-i susþin cu fanatismu l cenzurii inchizitoriale? Inchiziþie în numele postmodernismului. De exemplu, o publicaþie tipic postmodernã, Moscovskii komsomoleþ , publicã un articol despre si nuciderea unui student. Dar aceastã tragedie el o va prezenta cititorului având urmãtorul titlu: Ivan a cãzut, fleoºnindu-ºi creierii pe asfalt . Sunã postmodern, netradiþional, dar e foarte cinic. De aceea cuvântul postmodernism , fãrã sã vreau, îl asociez cu cinism . Mã cuprinde o rãcealã. Spre deosebire de altã atitudine ome neascã, plinã de compasiune ºi înþelegere, pe care o simt izvorând din alte cure nte artistice. Întrebare: Postmodernismul susþine cã lumea este policentricã, adicã asta ar îns emna cã un fermier sau un motociclist au aceeaºi importanþã pentru actuala alcãt uire a universului ca ºi preºedintele SUA. ªi deoarece dispariþia cel puþin a un ui element din lumea existentã ar duce la o nouã organizare a lumii, iar cea vec he ar dispare pentru totdeauna, acest element, sau oricare altul, este un centru al universului. Unul dintre poeþii ºi teoreticienii postmodernismului român, Al exandru Muºina, scrie: Eu sunt centrul Universului, chiar ºi din motivul cã Unive rsul ar fi altul fãrã mine . Cu aceastã teorie Îl poþi exclude de tot pe Dumnezeu din univers, pe Dumnezeu ca început al începuturilor ºi axis mundi , Creatorul a to ate. Dar dacã, spre exemplu, de aceastã carte sau de noi doi depinde alcãtuirea actualã a universului, înseamnã cã Dumnezeu este neputincios în faþa acestei sit uaþii fataliste? Rãspuns: O fi fiind aºa, dar cu dumnezeul altor religii. Numai nu cu Cel al creº tinilor, deoarece creºtinismul tocmai îmi spune cã Dumnezeu ne-a creat diferiþi (pilda talanþilor), cã Dumnezeu ne considerã pe toþi copiii Sãi, indiferent de s tatutul nostru social: un simplu muncitor sau preºedintele SUA sunt iubiþi cu ac eeaºi dragoste desãvârºitã de cãtre Creator. ªi Dumnezeu are un plan pentru fiec are în parte, de nepãtruns pentru mintea noastrã. ªi iatã cã Dumnezeu, prin aces te dialoguri, ne învaþã pe noi creºtinii sã fim toleranþi faþã de varietatea de opinii ºi caractere umane. Uneori, spre exemplu, încerci sã-i explici ceva omulu i, iar el nu este de acord. Nu la nivel conºtient nici nu vrea sã te înþeleagã. Desigur, acest fapt îþi provoacã în suflet un soi de iritare, agresiune interioa rã împotriva acelei persoane. Cum de nu m-a înþeles? De ce n-a cãzut de acord cu mine? Cum alung acea stare? Amintindu-mi cã existã Dumnezeu în acest Univers, i nclusiv în Universul acestui om. De ce am hotãrî cã anume eu trebuie sã fiu uºa prin care acel om trebuie sã intre în Biserica lui Hristos? Poate, conform planu lui lui Dumnezeu, el va intra în alt mod, în alt timp ºi prin alt om. De aceea, când îmi amintesc cã existã Dumnezeu pe lume, acest fapt mã învaþã sã fiu tolera nt ºi îmi înfrâneazã agresivitatea. Întrebare: În vremea noastrã auzim tot mai des cã toþi se închinã aceluiaºi Dumn ezeu, de exemplu noi, creºtinii, suntem fiii lui Avraam dupã duh, evreii dupã tr up, musulmanii ºi ei se considerã fii ai lui Avraam dupã trup. Deci noi toþi ne închinãm Dumnezeului lui Avraam, ºi în acest fel Unuia ºi Aceluiaºi Dumnezeu... Rãspuns: Faptul cã oamenii pot avea niºte icoane intelectuale ale Dumnezeirii as emãnãtoare, ieroglife în rugãciune care se citesc ca Dumnezeul lui Avraam , nu este totul. Cred cã aceastã expresie îºi poate avea locul ºi în gura creºtinului ºi a evreului ºi a musulmanului. Însã din asta nu rezultã cã noi ne aflãm în relaþi i identice cu Dumnezeu, pentru cã religia are douã componente, ea este numai zec e procente sau chiar mai puþin ceea ce aduc în ea oamenii, iar partea copleºitoa re e ceea ce aduce în religie Însuºi Dumnezeu. De aceea nu trebuie sã ne consolã m cu faptul cã noi, musulmanii sau iudeii facem unele gesturi comune, pentru cã toate rugãciunile noastre, toate predicile teologice nu sunt nimic mai mult decâ t gesturi, a le umple de sens, a le face ceva mai mult decât gesturi poate numai Domnul. ªi aici începe ce-i mai important. Înþelegeþi, un bãieþel poate face ac eleaºi miºcãri pe care le face ºi omul matur, ºoferul automobilului sau oricare altul, copilul poate face aceleaºi gesturi, dar conþinutul va fi cu totul altul, pentru cã asta depinde deja de umplerea lor de sens, ceea ce nu întotdeauna dep inde de om. Unul ºi acelaºi gest poate avea efecte diferite în auditorii diferit e, pentru cã oamenii îl interpreteazã diferit. Tot aºa se întâmplã ºi în religie , faptul cã noi facem aceleaºi gesturi, încã nu înseamnã cã conþinutul lor inter ior, ontologic, fiinþal este unul ºi acelaºi. Existã cuvintele lui Hristos, anum e cã la Tatãl nu poate sã vinã nimeni decât prin Fiul, de aceea acolo unde nu es te Logosul lui Dumnezeu, nu este recunoaºterea ºi închinarea la El, nu este haru l lui Hristos care doar prin Hristos se dã, eu cred cã acolo rãmâne doar o scoic ã asemãnãtoare cu o mascã mortuarã a religiei avraamice care a fost cândva, totu ºi aceasta e mai degrabã anume o mascã mortuarã, dar nu credinþa vie a lui Avraa m. Întrebare: Postmodernismul propagã atât sincretismul cultural, cât ºi pe cel rel igios. Prin aceasta încearcã sã elaboreze un nou sistem de valori, o paradigmã n ouã, amestecând realizãrile culturale existente, acumulate pe parcursul istoriei . El, de asemenea, promoveazã ideea cã industrializarea societãþii a condus la a pariþia unui om nou , aproape industrial ºi implicit apare necesitatea creãrii unui t ip nou de culturã pentru el. Acelaºi lucru îl afirmã new-age în domeniul religie i. Care-i relaþia dintre postmodernism, care se proclamã un fenomen pur cultural , ºi new-age, un curent religios? Rãspuns: Cred cã existã o relaþie de ordin stilistic. E vorba de principiul de c are se folosesc, procedeul colajului, atunci când diferite obiecte din mediul în conjurãtor sunt plasate în acelaºi spaþiu, ºi artistul sau predicatorul nici nu observã cã ele sunt incompatibile. Spre exemplu, nu putem combina ideea karmei i ndiene cu cea creºtinã, anume cã Dumnezeu este dragoste. Una din douã: sau recun oaºtem legea care spune cã eºti rãsplãtit pentru ceea ce faci, ea astfel dominân du-te, sau recunoaºtem autoritatea unei Fiinþe, pline de dragoste, care se ridic ã deasupra oricãror legi ºi poate milui atunci când legea impune pedeapsa. Sunt niºte lucruri incompatibile. Dar în multe publicaþii ale miºcãrii new-age, adese a se practicã un asemenea truc publicitar: celor care le convine le vom spune cã suntem creºtini, ceea ce nu ne împiedicã sã fim hinduiºti. Acesta e principiul n eprincipialitãþii , lipsei oricãror scrupule. E ceva comun pentru postmodernism ºi curentul new-age. ªi poate numai din acest punct de vedere existã ceva care-l d eosebeºte pe omul sfârºitului de sec. XX, început de sec. XXI, de cel din sec. X IX: mai puþinã exigenþã faþã de propriile gânduri, o mai mare impresionabilitate , o capitulare în faþa unui tablouaº oarecare. Totuºi, dacã vorbim nu de consuma torul de masã, ci de oamenii instruiþi, care gândesc, mi se pare cã intelectuali tatea secolului trecut era cu mult mai exigentã decât intelighenþia începutului de sec. XXI. Întrebare: Chiar dacã postmoderniºtii propagã individualismul, totuºi ei reprezi ntã o structurã compactã, ºi prin revistele ºi programele lor pot influenþa conº tiinþa maselor. Observãm chiar o postmodernizare a societãþii contemporane, poate chiar inconºtientã. Putem defini structura ºi influenþa postmodernismului ca una sectarã, deºi ateistã, totuºi sectarã? Rãspuns: Explic. Din punct de vedere bisericesc este fãrã îndoialã o sectã, fiin dcã se aflã în afara lui Hristos ºi a Bisericii Sale. Dacã ne referim la pericol ele iminente de ordin social, uman, cred cã anume ideologia de tip new-age va st a la baza totalitarismului sec. XXI. ªtiþi, la sfârºitul sec. XIX la fel se pãre a cã epoca dictaturilor ºi a rãzboaielor a apus. Când a fost inventatã mitralier a, mulþi afirmau cã aceastã descoperire face imposibil rãzboiul, fiindcã o mitra lierã nimiceºte un batalion în douã minute. Cum sã lupþi în acest caz? Asemenea idei se vehiculau la modul serios în presa timpului. ªi, desigur, se considera c ã progresul cultural al umanismului face imposibilã repetarea cruzimii Revoluþie i Franceze sau a dictaturii napoleoniene. Secolul XX a demonstrat cã nu e aºa, º i experienþa anilor 90 ne învaþã sã fim mai prudenþi. Nu putem considera cã o da tã cãzutã cortina de fier a comunismului în Europa de Est, a dispãrut ºi ultimul gen de totalitarism. Asemenea genuri de tragedii vor mai urma, chiar mai groazn ice. De ce? În primul rând fiindcã tehnologia de control asupra vieþii a fãcut u n salt uriaº înainte, în al doilea rând, norocul nostru este cã Stalin ºi Hitler au venit pe lume înainte de rãspândirea televiziunii. Dictatorii secolului XXI vor face uz de niºte tehnologii mult mai avansate, ºi de aceea cruzimea forþelor totalitare ale viitorului le va întrece pe cele ale sec. XX, cu atât cu cât cru zimea stalinismului a întrecut-o pe cea a dictatorilor sec. XIX Bismarc ºi Napol eon, sã zicem. ªi iatã cã anume aceastã ideologie poate sta la baza acestei dict aturi a sec. XXI în Occident. Îmi închipui cã va fi o ideologie sub flamura tole ranþei, fiindcã, ºtiþi, new-age proclamã toleranþa, o toleranþã absolutã faþã de tot. Dar aceasta este o formulã periculoasã, fiindcã poate promova intoleranþã la rândul ei. Cum anume? Sã-i luãm pe reprezentanþii curentului new-age sau post moderniºti. Sunt niºte oameni cu suflet de violatori. Dacã un pictor ia un fragm ent de icoanã ºi-l introduce într-un colaj înconjurat de sticle de bere, prin ac easta, fãrã a se gândi prea mult, încalcã voia creatorului acelei icoane. În gen eral, postmodernistul îºi permite sã le rupã pe toate din context. Aceasta nu es te oare o violare? Un predicator new-age îºi permite sã rupã din context diverse idei religioase, ajungând în final la o idee în stil pur new-age cã, de fapt, t oate religiile sunt una ºi toate învaþã ceea ce învãþ ºi eu. ªi de aceea Budha e ste precursorul meu, Iisus este înaintemergãtorul meu. Mahomed a mers, dar n-a a juns, Moise a înþeles, dar nu pânã la capãt, dar iatã cã eu acuºica vã explic ce -au vrut ei de fapt sã spunã. Din experienþa marxismului ºtim deja cã atunci cân d un curent se bazeazã pe precursorii sãi, este unul agresiv. Aceastã agresivita te mai întâi are loc la nivel de dialog, de idei, cultural, iar mai apoi ea se r ãsfrânge ºi asupra oamenilor. Cel care a luat foarfecele ca sã taie astfel de orn amente din cãrþi, icoane, texte din timpuri strãvechi, el va începe sã-i tundã ºi p e oameni conform gusturilor ºi standardelor proprii. Ce suport avem noi creºtini i ca sã ne uitãm cu suspiciune la toate acestea? Fiindcã noi am trecut deja expe rienþa unui new-age în imperiul roman, unde domina aceeaºi stare de vagabondaj c ontextual, de omnivoracitate. Sã ne amintim. Sã luãm spre exemplu Panteonul, tem plul tuturor zeilor din Roma, un imperiu al toleranþei faþã de diferitele cultur i, dar unde creºtinii au fost persecutaþi sistematic. De ce? Fiindcã refuzau sã vadã lumea cu ochi strãini, ei îºi apãrau dreptul de a vedea lumea aºa cum o vãd ei. ªi nu doreau sã participe la ceremonii religioase ale zeilor strãini, conºt ienþi de faptul cã Dumnezeu e unul. Pentru aceste convingeri erau executaþi. Pre simt cã se apropie timpuri asemãnãtoare. Iatã doar un singur caz, dupã mine abso lut postmodernist. Am în vedere legea rusã despre libertatea conºtiinþei, adopta tã cu doi ani în urmã. Legea conþine un articol conform cãruia nimeni nu poate s ã-l sileascã pe om sã participe sau nu la ceremoniile religioase. Un principiu f oarte judicios, nu-i aºa? Dar gândiþi-vã ce poate însemna el. Vine la mine în bi sericã un kriºnait, se apropie de Potir ºi mã roagã sã-l împãrtãºesc. Eu îi zic: drãguþule, ai ceva desenat pe frunte ºi niºte punguliþe în mâini, mi se pare cã eºti kriºnait, nu? El rãspunde: da, sunt kriºnait. ªi ce pofteºti? Vreau sã mã împãrtãºesc, sã particip ºi eu la tainele voastre. Poftim, îi rãspund, dar mai î ntâi sã te pocãieºti, pentru cã atâta timp cât eºti kriºnait, nu poþi lua parte la tainele Bisericii Ortodoxe. El zice: cum, nu mã lãsaþi sã particip la slujba voastrã? Da, zic, nu te las. Atunci ce poate face el? Poate sã mã dea în judecat ã conform legii care spune cã nimeni nu are dreptul sã împiedice o persoanã sã p articipe la serviciul divin. Acest lucru poate lua proporþii grave. Închipuiþi-v ã cã statul organizeazã o întâlnire solemnã cu Dalai-Lama ºi cere sã vinã toþi s ã-ºi prezinte respectul faþã de reprezentantul acestei minunate tradiþii. Dar pr eoþii creºtini spun: noi, desigur, compãtimim poporul Tibetului pentru suferinþe le lui, avem o atitudine plinã de respect faþã de acest filozof, Dalai-Lama, fie el ºi al XIV-lea, dar budismul ca atare nu ne trezeºte simpatii. De aceea creºt inii nu trebuie sã meargã sã se roage ºi sã participe la ritualuri împreunã cu b udiºtii ºi reprezentanþii altor culte. Acest fapt poate servi drept motiv pentru ca statul sã se nãpusteascã cu toatã puterea sa împotriva unor astfel de propov ãduitori principiali, pe care îi va numi intoleranþi, obscurantiºti, conservator i, ortodocsali etc. Era pe timpurile sovietice o anecdotã bunã. Cicã un lector a fost întrebat dacã va fi ºi cel de-al treilea rãzboi mondial. El a rãspuns: tov arãºi, al treilea rãzboi mondial nu va fi, dar va fi aºa o luptã pentru pace, cã nu va rãmâne piatrã de piatrã. Întrebare: Postmodernismul a dat naºtere unei noþiuni cum este neoantropocentrism ul . De fapt nici nu-mi aduc aminte sã fi existat în cultura mondialã o asemenea p erioadã când antropocentrismul sã fi încetat sã mai existe pânã într-atât încât sã fie nevoie de a-l inventa din nou. Prin acest termen reinventat , postmodernismu l defineºte toate pornirile organice, un adevãrat panfreudism, scoþând la ivealã necurãþia noastrã sufleteascã ºi trupeascã. Prin aceasta vor sã arate cã numai ei sunt purtãtori ai adevãrului. Toatã metafizica ºi filozofia nu sunt decât mof t, poezie, iar esenþa fiinþãrii noastre, uite-o sexualitatea ºi mizeria, iar noi vã vom spune adevãrul, despre care pânã acum s-a tãcut. Rãspuns: Cred cã omul care cunoaºte tradiþia ortodoxã, mai ales cea isihastã, ve chile cãrþi monahale, ºtie cã acest adevãr l-am cunoscut de minune ºi nici nu er a în vreun fel ascuns. Astãzi însã când încerci sã-i citezi pe vechii cãrturari, începi sã fii þistuit: vai, nu se cuvine sã vorbeºti aºa! Trebuie sã înþelegem un adevãr când vorbim de antropocentrism: da, omul e o fiinþã complexã ºi e minu nat când îl punem în centru, problema e ce anume punem în centru degetul cel mic de la piciorul meu stâng? Omul e o fiinþã complexã, de aceea creºtinismul prive ºte la om ierarhic. În primul rând însuºi omul în interiorul sãu este o fiinþã i erarhicã: existã în mine ceva mai lipsit de nobleþe ºi ceva mai înãlþãtor. Între altele, mi se pare cã freudismul este de acord cu aceasta, altfel n-ar fi intro dus termenul de sublimaþie . Sublimaþia presupune o ascensiune, iar aceasta înseamn ã cã existã o axã verticalã. Exact la fel spun creºtinii: cã în om existã o vert icalã existã mijlocul, partea de jos ºi partea cea mai de sus. Mai mult decât at ât, creºtinismul porneºte de la faptul cã ceea ce este jos nu înseamnã ºi rãu. P ur ºi simplu este ceva ce slujeºte omului. Iatã, sã zicem, tot ce este în om, tr upul, sexualitatea, totul e de la Dumnezeu. Dupã cum spunea Minicius Felix, un f ilozof creºtin din sec. II, dacã Dumnezeu ar fi vrut sã fim eunuci, ne-ar fi cre at eunuci. Minciuna apare atunci când o sferã începe sã se lãþeascã pe contul ce lorlalte, pe contul celor vecine ºi, mai ales, pe contul celor situate mai sus. Ce înseamnã o tumoare canceroasã? Este o celulã extrem de sãnãtoasã, o celulã ca re nu poate muri. Ea creºte, creºte, creºte. Începe sã creascã ºi sã le strâmtor eze pe celelalte, sã le omoare, ºi atunci întregul organ ca ºi cum s-ar transfor ma în acea celulã. Organul devine inapt. Iatã cã atunci când în om începe sã se umfle în mod canceros trupescul, se produce ceea ce în limbajul asceticii ortodo xe se numeºte robia cãrnii. ªi este tocmai ceea ce se referã la freudism. Adesea aceasta e lumea unei sexualitãþi exagerate, care ocupã mai mult loc decât s-ar cuveni. Un filozof rus, Serghei Iosifovici Fudal, a spus-o foarte bine încã în a nii sovietici. El a zis: noi suntem ortodocºi, nu eunuci. Înþelegem cã sexualita tea strãbate întreaga viaþã a omului, dar fiþi de acord: una e un câine în lanþ, ºi alta e acelaºi câine cãþãrat pe masa mea ºi înfulecându-mi prânzul. Conteazã mult ce loc îi acordãm sexualitãþii în viaþa noastrã. Creºtinismul porneºte de la ideea cã omul, în primul rând, presupune o ierarhie interioarã, în al doilea rând, el însuºi este inclus în ierarhia Universului. În Univers existã ºi ceea c e-i mai prejos decât omul, dar existã ºi ceea ce-i mai presus. De exemplu un alt om. Conform eticii creºtine, celãlalt e întotdeauna mai presus ca mine, dar cel mai presus este, desigur, Dumnezeu. Anume Acel Dumnezeu Care, iarãºi, este drag oste ºi Acel Dumnezeu pe Care Ioan Gurã de Aur Îl numeºte în mod paradoxal sluga mântuirii noastre . Aici se încheagã acea dãruire reciprocã. Ce înseamnã caracter ierarhic? Omul trebuie sã înþeleagã când ºi ce pot eu jertfi. Anume pe calea mod elãrii, cel puþin în mintea sa, a unui conflict, se stabileºte ierarhia valorilo r. De exemplu, de ce spun eu cã piatra e mai prejos ca omul? Coloana aceasta înt ãreºte doar mai mult ca mine! Întrebarea este: pot eu sã-mi jertfesc viaþa pentr u a apãra aceastã piatrã, aceastã coloanã? Or pot eu, închipuiþi-vã, sã jertfesc viaþa altui om în acest scop? Sunt lucruri pentru care omul nu se poate jertfi. De exemplu, pot eu oare muri numai pentru ca sã avem mereu pe masã salam bun? S ã ies înaintea tancurilor, ori în alt mod? Nu ºtiu dacã se meritã sã mor pentru asta. Iatã de ce, în viaþã, meritã sã trãieºti numai pentru aceea pentru care me ritã sã ºi mori. Nu poþi muri pentru drepturile balenelor, pentru drepturile del finilor etc. Gilbert Chesterton este un minunat scriitor creºtin englez care scr ie detective despre pãrintele Brown. Odatã pãrintele Brown, un preot catolic, vo rbeºte foarte neîndurãtor, dar foarte corect: Crede-mã, îi spune el unei interloc utoare mondene, dacã vi se pare cã n-aº lãsa sã fie distruse toate catedralele g otice din lume pentru mântuirea unui singur suflet, înseamnã cã nu ºtiþi nimic d espre religia mea . Înseamnã cã existã o astfel de ierarhie a valorilor. Omul este inclus în lume, de aceea creºtinii vorbesc despre antropocentrism, dar, mai exa ct, acesta poate fi numit teoantropocentrism , pentru cã principalul în om este chi pul lui Dumnezeu. Principalul în fiinþa umanã este acel moment când el trece pes te contextul acestui model al universului unde se transcede omul pe sine însuºi, dacã se ridicã sau nu deasupra lumii, a trivialitãþii înconjurãtoare. Iatã acea sta este verticala care ne aduce la Dumnezeu ºi anume omul este acel axis-mundi. Întrebare: Postmoderniºtii mai susþin cã toate adâncurile obscure ale fiinþei no astre: frica de moarte, de haos e ceva foarte interesant, stimuleazã fantezia, d in care se naºte cultura ºi arta, dar în creºtinism totul e plictisitor, monoton , repetabil. ªi nici n-ar fi posibilã arta în cazul unei asemenea alcãtuiri inte rne a omului. Rãspuns: Pentru început iatã ce vã propun sã faceþi: intraþi la un vernisaj al p ostmoderniºtilor ºi intraþi de sãrbãtori într-o bisericã ortodoxã ºi observaþi c ine-i îmbrãcat mai extravagant. Comparaþi costumele oamenilor, sã zicem costumul naþional român din sec. XVII sau XVIII, ºi moda contemporanã, ceea ce se vinde astãzi în magazinele noastre etc. Veþi vedea cã în cultura ortodoxã nu a existat niciodatã monotonie, ci, dimpotrivã, e o extraordinarã varietate de melodii, de muzicã, de îmbrãcãminte, de culori etc., aºa cã reproºurile cu privire la monot onie sunt absolut deplasate. Omul care deschide ºi începe a citi Biblia, mai ale s Vechiul Testament, va fi frapat de câte intonaþii va gãsi, chiar ºi de protest contra Divinitãþii, în cartea lui Iov. Astfel cã numai oamenilor care nu s-au o biºnuit sã se gândeascã serios la lumea creºtinã dintr-o parte le pare cã totul e monoton. Creºtinii sunt foarte diferiþi ºi reuºesc sã fie diferiþi, mai mult, comparaþi calendarul laic ºi cel bisericesc. Sã luãm mai concret perioada câºleg ilor de iarnã în Rusia. Începe sãptãmâna albã, carnavaluri, cine ºtie ce, îmbuib are, campionate care va mânca mai multe blinele.1 Apoi urmeazã o schimbare brus cã, începe Postul Mare cu stricteþea lui. ªi iarãºi o nouã explozie de bucurie, cea pascalã. La noi fiecare zi îºi are numele ei. Mãcar ºi din aceastã cauzã rit mul de viaþã al creºtinului este absolut diferit de cel al ateistului. Ce deoseb ire faþã de civilizaþia monotonã a secolului XX, în care existã numai 8 martie, ºi 7 octombrie! Este înfiorãtor sã trãieºti într-un oraº în care ºi strãzile poa rtã aceste denumiri. Iar la creºtini, ºtiþi cum se întreabã una pe alta sãtencel e? Demult þi-a scris bãiatul de la oraº? Ultima scrisoare am primit-o pe la Dumi nica Mare. Dar când are de gând sã mai treacã ºi el pe acasã? Scrie cã va veni d e Petru ºi Pavel. Fiecare zi îºi are numele ei ºi dupã asta ne spun cã lumea noa strã e cea a monotoniei. Întrebare: Un scriitor ca Dostoevski, considerat de istoria ºi critica literarã drept fondator al romanului psihanalitic modern, este acceptat de ortodoxie. El chiar a fost ortodox, fapt care nu l-a încurcat deloc sã se revoluþioneze , ca ºi G ogol de altfel. Deci e posibilã o activitate de creaþie, absolut revoluþionarã, fãrã depãºirea cadrului dogmelor ortodoxe? Dogmele doar nu sunt o gãoace care sã nu-i permitã libertãþii omeneºti sã se dezvolte. Rãspuns: Desigur, sunt posibile diferite forme artistice. Noi forme de prozã, pi cturã, muzicã. Dacã e sã le raportãm pe acestea la dogme, ortodoxiei i se poate imputa nu atât faptul cã are prea multe dogme, ci tocmai invers. Anume din aceas tã cauzã suferã orice om care duce o viaþã bisericeascã serioasã. Avem prea puþi ne reguli, prea puþine dogme. Vã pot expune toatã dogmatica ortodoxã în trei tez e: lumea a fost creatã de Dumnezeu, Dumnezeu este unul ºi acest Dumnezeu în Hris tos a devenit om, aºa încât a primit în Sine în deplinãtate omenirea, inclusiv s ufletul omenesc, dorinþele, trupul. Deoarece Dumnezeu S-a fãcut om, poate fi zug rãvit chipul de om al lui Dumnezeu. Este posibilã pictura, este posibilã arta. A m expus întreaga dogmaticã, toatã învãþãtura sinoadelor ecumenice. S-ar putea sp une oare cã existã aici ceva ce l-ar încãtuºa pe om, l-ar înjosi? Mi se pare cã nu, începând de la dogma conform cãreia creaþia este un act liber ºi pânã la cea conform cãreia ºi omul poate crea. Iatã, între aceste douã teze despre creaþie este cuprinsã toatã dogmatica ortodoxã. Ce poate încãtuºa voinþa artistului? Întrebare: Pãrinte Andrei, ce l-aþi sfãtui pe un tânãr postmodernist sã citeascã ? Rãspuns: Confesiunile Fericitului Augustin.