Adult, parinte si copil

Scris de Georgiana Codrescu

pe 2 august 2008
De multe ori m-am intrebat care este cea mai potrivita persoana pentru cineva.
Exista tot felul de teste de personalitate care sa iti recomande in functie de cum esti
tu un anume partener sau altul, zodiace ce studiaza compatibilitati, horoscoape,
analize psihologice sau alte asemenea minuni ce nu s-au schimbat din Antichitate.
Cand oamenii consultau oracole si preotese ale zeilor ce dupa toate aparentele erau
sub influente halucinogene cand iti raspundeau
Extremele se atrag
O teorie spune ca oamenii cu caractere opuse sunt atrasi unul de celalalt si pot avea
o relatie frumoasa pentru ca se completeaza. O persoana destul de diferita de tine te
poate atrage din mai multe motive. Pentru ca are ceva ce nu intelegi si astfel
pastreaza un anume mister. Pentru ca are multe lucruri pe care nu le cunosti si poti
astfel invata de la ea. Pentru ca doua personalitati diferite pot da prin combinatie
ceva nou diferit si extraordinar. Pentru ca pur si simplu esti atras de nou. In acest caz
ai o relatie de tip adult-adult.
Extremele se atrag, insa nu dureaza. Adauga cineva din ultimul rand. Depinde si cat
de extreme sunt. Depinde si in ce puncte exista diferente. Pentru ca acei doi oameni
pot sa nu aiba nici o preferinta in comun, sau nu pe cele esentiale, care ii pot face sa
stea impreuna. Sau pot fi la momente prea departate in viata. Unul sa fi trecut prin
lucrurile pe care celalalt abia le descopera si astfel sa nu aiba aceeasi abordare a
lucrurilor, ce poate fi uneori hotaratoare atunci cand trebuie luata o decizie. Astfel,
cei doi au o relatie de tip parinte-copil.
Cine se aseamana se aduna
Am intalnit totusi oameni foarte diferiti si ca domeniu de activitate, si ca
temperament, ce totusi aveau o relatie serioasa si de lunga durata, chiar daca se
certau destul de des, se iubeau. Se asemanau insa avand in comun aceleasi
preferinte pentru diverse activitati pentru care cooperau spre a le indeplini, moment
in care se intelegeau cel mai bine. Astfel, erau intr-o relatie de tip parinte-parinte.
Asemanatori sunt si cand amandoi partenerii sunt foarte egoisti si vor fiecare sa aiba
dreptate si sa se impuna. Ei sunt in acest caz competitivi, indiferent daca au sau nu
acelasi temperament, aceleasi preferinte, vor sa il supuna practic pe celalalt, care sa
le ofere afectiune sua sa le satisfaca dorintele. In acest caz, cei doi au o relatie de tip
copil-copil.
Patru tipuri de comunicare
Fiecare avem in noi o parte de adult, una de parinte si una de copil. Prima este
componenta rationala, care ia decizii si este (ar trebui sa fie) responsabila. A doua
provine din faptul ca atunci cand eram mici auzeam indemnurile parintilor ce ne-au
ramas in inconstient si pe care le reproducem acum sub importanta pe care o dam
regulilor si restrictiilor. Ultima, cea de copil, este acea parte care se refera la nevoile
noastre de afectiune, la impulsurile, energia si egoismul aferent.
Acum, pentru ca stim ca avem aceste trei parti care de obicei sunt trei voci interioare
ce trag in parti diferite cand este vorba de o decizie, trebuie sa ne gandim cum
interactioneaza ele cu cele trei voci ale partenerului, fiindca din aceasta intelegere se
naste compatibilitatea.
Daca iti dai seama ca un anumit aspect al relatiei pe care o ai este mereu

problematic inseamna ca poate una dintre aceste trei parti a preluat nejustificat
controlul si nu mai exista o comunicare autentica care trebuie sa fie echilibrata intre
parinte-copil, adult-adult, parinte-parinte sau copil-copil.
Aceste patru tipuri de comunicare in cuplu vor trebuie sa fie de asa natura incat
fiecare sa aiba de castigat si nu cum am descris la inceput. Iar aceste lucruri se pot
intampla doar daca cei doi se resimt a fi la egalitate. Doar atunci relatia parinte-copil
poate fi una sanatoasa, data nu de varsta ci de experienta diferita de viata a unuia
din care celalalt poate invata daca i se explica.
Relatia adult-adult sa fie nu intre doi oameni ce se atrag fiindca sunt diferiti, ci pentru
ca vor sa construiasca cu adevarat ceva impreuna, rational si responsabil. Relatia
dintre parinte-parinte sa nu fie sufocata de certuri si restrictii, ci sa fie axata pe
intelegerea aspiratiilor celuilalt si pe planificare. Iar in final, relatia copil-copil sa nu
consume doar nervi din pricina luptelor egoiste ci sa se bazaze pe afectiune si joc.
Sa invatam, sa fim responsabili, sa planificam, sa ne iubim si sa ne jucam si astfel
vom simti ca avem langa noi pe cineva potrivit.