Sergiu Brinza Abstract

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI
AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 343.3/.7
BRÎNZĂ Sergiu
OBIECTUL INFRACŢIUNILOR
CONTRA PATRIMONIULUI
Specialitatea: 12.00.08 Drept penal (drept penal)
AUTOREFERAT
al tezei de doctor habilitat în drept
Chişinău
2005
Teza a fost elaborată la Catedra Drept Penal şi Criminologie
a Universităţii de Stat din Moldova
Consultant ştiinţific: BULAI Constantin, doctor în drept, profesor
Referenţi oficiali:
NISTOREANU Gheorghe, doctor în drept, profesor,
Academia de Poliţie “Al.I. Cuza”, România
TOADER Tudorel, doctor în drept, profesor,
Universitatea “Al.I. Cuza”, Iaşi, România
ANTONIU George, doctor în drept, profesor, Institutul de
Cercetări Juridice al Academiei Române
Susţinerea va avea loc la „____”_____________200___, ora _____ în

şedinţa Consiliului ştiinţific specializat D30/3412.00.08-10 din cadrul
Universităţii de Stat din Moldova şi al Universităţii Libere Internaţionale
din Moldova (MD 2009, mun.Chişinău, str. A.Mateevici, 60).
Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Centrală a

Universităţii de Stat din Moldova (mun.Chişinău, str. A.Mateevici, 60) şi
la Biblioteca Universităţii Libere Internaţionale din Moldova (mun.Chişinău,
str. V.Pârcălab, 52).
Autoreferatul a fost expediat la __________________ 2005.
Secretar ştiinţific al
Consiliului ştiinţific specializat Dolea Igor,
dr. în drept, conf. univ.
Consultant ştiinţific, Bulai Constantin,
dr. în drept, profesor
Autor Brînză Sergiu
2
CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII
Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia
Necesitatea existenţei şi perfecţionării continue a ramurii dreptului
penal este motivată de nevoia imperioasă de apărare eficientă a valorilor
primordiale ale societăţii. Fiinţarea şi dezvoltarea agregatului social ar fi
de neconceput în lipsa asigurării unui climat în care sistemul de valori,
pe care se întemeiază societatea, să fie pus la adăpost împotriva celor
mai grave pericole.
Astăzi în Republica Moldova are loc o prefacere a tuturor valorilor.
Un nou spirit obiectiv, un nou mod de a gândi şi de a fi, de a valoriza şi
de a crea, o nouă sensibilitate sunt pe cale de a se institui. În general, două
condiţii majore trebuie îndeplinite pentru ca reflecţia despre valori să devină
prioritară: libertatea gândirii şi zguduirea sistemului existent de valori
printr-un eveniment de mari proporţii, precum instaurarea democraţiei în
Europa Centrală şi cea de Est. În societatea moldovenească, la fel ca în
societatea românească, rusă, maghiară, bulgară etc., sistemul de valori se
află într-un proces de restructurare radicală. În această reconstituire a sis-
temului de valori locul principal este rezervat valorilor democratice şi
umaniste. Iată de ce, în cadrul noii societăţi posttotalitare, persoana devine
realmente, şi nu declarativ, valoarea socială supremă, care trebuie ocro-
tită cu ajutorul tuturor mijloacelor juridice, dar în primul rând – pe calea
aplicării mijloacelor dreptului penal.
Însă, apărarea penală a persoanei nu-şi poate produce efectul scontat,
decât în strânsă legătură cu proteguirea, la fel de energică, a celorlalte
valori care alcătuiesc ordinea de drept: orânduirea constituţională, suve-
ranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova,
securitatea publică şi ordinea publică, pacea şi securitatea omenirii etc.
Nu în ultimul rând, sub ocrotirea legii penale trebuie să se afle o astfel de
componentă a ordinii de drept cum este patrimoniul şi, implicit, chint-
esenţa acestuia – proprietatea. În condiţiile valorizării factorului uman
creativ, protejarea patrimoniului şi a relaţiilor sociale cu privire la patri-
moniu devine un imperativ al societăţii moldoveneşti care şi-a pus scopul
de a edifica statul de drept. Patrimoniul, prin natura sa, în lipsa persoanei
care beneficiază de atributele acestuia, este o himeră. Persoana şi doar
persoana este temelia şi pivotul patrimoniului. Fără persoană acesta nu
poate exista. Dar nici persoana nu poate exista fără patrimoniu. Aceasta
rezultă chiar din principalele instrumente de drept internaţional la care a
3
aderat Republica Moldova. Astfel, conform art.17 al Declaraţiei Univer-
sale a Drepturilor Omului, “nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de
proprietatea sa”. Potrivit art.1 al Primului protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, “orice
persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate
publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale
dreptului internaţional”.
Actualitatea temei investigate este condiţionată de faptul că obiectul
infracţiunilor contra patrimoniului comportă o semnificaţie juridico-penală
plurivalentă: a) apare în calitate de element constitutiv al conţinuturilor
infracţiunilor specificate, fiind necesar motivării urmăririi penale; b) denotă
în cel mai pregnant mod pericolul social al faptei penale concrete comise
împotriva patrimoniului, precum şi periculozitatea făptuitorului acesteia;
c) facilitează disocierea faptelor infracţionale, ale căror elemente consti-
tutive sunt caracterizate prin similitudini pronunţate; d) concentrează în
sine maximul de informaţie cu semnificaţie deosebită pentru crearea şi
aplicarea dreptului; e) circumstanţiază întinderea apărării penale, precum
şi trăsăturile caracteristice, obiective şi subiective, ale infracţiunilor contra
patrimoniului; f) este esenţial în vederea formulării conceptului material
al infracţiunilor menţionate; g) este unul dintre factorii de sistematizare a
infracţiunilor în Partea Specială a dreptului penal etc.
De asemenea, actualitatea temei investigate este determinată de schim-
bările care au avut loc în Republica Moldova în ultimele două decenii,
schimbări care au influenţat în mod radical asupra apărării penale a patri-
moniului. Tranziţia spre economia de piaţă, libertatea activităţii de între-
prinzător, privatizarea activelor statului şi, ca urmare, sporirea importan-
ţei sectorului privat al economiei naţionale au generat noi forme de atin-
gere a patrimoniului, legate, într-un fel sau altul, de “activitatea de între-
prinzător”. Imediat au apărut dificultăţi în calificarea juridico-penală a
unor asemenea manifestări, deşi, din punctul de vedere al elementelor con-
stitutive, unele din ele nimereau sub “traforeta” conţinuturilor de infracţiuni
deja fixate în legea penală. Însă, asociativitatea (şi chiar cazualitatea) ra-
ţiunii omeneşti, alături de unele stereotipuri formate în activitatea prac-
tică, împiedică estimarea juridico-penală adecvată a unor astfel de situaţii.
În acest sens, pornim de la teza că funcţia gândirii este aceea de a forma
idei care să se dovedească utile în practică. Lucrarea de faţă compare în
postura nu doar de a oferi celor interesaţi reţete de stabilire a obiectului
4
infracţiunilor contra patrimoniului, ci, mai ales, de a prezenta metodici
fructuoase şi funcţionale în găsirea unor soluţii acceptabile la problemele
şi nevoile vieţii concrete. În acest fel, pe lângă destinaţia gnoseologică,
prezenta lucrare se vrea să transmită şi un mesaj stimulatoriu, propunând
practicianului jurist să nu fie un simplu executor, ci să-şi exploateze
întreaga potenţialitate creativă.
Incontestabil, studiul detaliat asupra obiectului infracţiunilor contra
patrimoniului va contribui la descoperirea contradicţiilor şi distonanţelor
specificate, precum şi la identificarea căilor şi mijloacelor de surmontare
a deficienţelor existente. De soluţionarea acestor probleme depinde eficienţa
interpretării şi aplicării incriminărilor referitoare la faptele infracţionale
contra patrimoniului, deci şi atingerea scopurilor legii penale.
Cât priveşte gradul de studiere a temei investigate, se constată că, în
comparaţie cu alte probleme abordate de ştiinţa dreptului penal, ea nu este
îndeajuns explorată. În acelaşi timp, este necesar a menţiona că investi-
gaţiile teoreticienilor care s-au dedicat activ elaborării concepţiei obiec-
tului infracţiunii, în general, şi celei a obiectului infracţiunii contra patri-
moniului, în special, au fost efectuate în alte condiţii economice, politice,
juridice şi sociale de activitate a persoanei, societăţii şi statului, condiţii
mult diferite de cele de astăzi. Totodată, trebuie consemnat şi faptul că în
majoritate aceste investigaţii au fost desfăşurate pe baza legislaţiei şi a
practicii juridice a altor state. Mai mult, aceste studii îşi aveau suportul,
în mare măsură, doar în dreptul penal naţional respectiv, care, prin con-
fruntare cu normele altor state, scoate la iveală mai multe deosebiri decât
asemănări. Aceste deosebiri de ordin conceptual privesc: maniera de
definire a noţiunilor “obiect juridic generic” şi “obiect juridic special” al
infracţiunilor contra patrimoniului; modul de aşezare pe categorii a obiec-
tului acestor fapte infracţionale; înţelegerea mecanismului atingerii aduse
obiectului infracţiunilor contra patrimoniului; rolul relaţiilor sociale şi al
valorilor sociale reprezentând obiectul infracţiunilor contra patrimoniu-
lui; necesitatea perceperii obiectului produs prin infracţiune ca entitate de
sine stătătoare în raport cu obiectul material al infracţiunii; necesitatea
distingerii obiectului juridic facultativ al infracţiunii ca entitate aparte în
raport cu obiectul juridic secundar al infracţiunii; corelaţia dintre obiectul
infracţiunilor contra patrimoniului şi obiectul infracţiunilor economice;
clasificarea infracţiunilor contra patrimoniului; abordarea înţelesului noţiu-
nii actului de luare în contextul mai larg al noţiunii de sustragere; deter-
minarea cadrului infracţiunilor contra patrimoniului, săvârşite prin sustra-
5
gere, şi a infracţiunilor contra patrimoniului, săvârşite prin fraudă; con-
cepţia de corelare a obiectului juridic special al infracţiunilor contra pro-
prietăţii intelectuale cu obiectul juridic generic al acestor infracţiuni etc.
O asemenea stare de lucruri dictează necesitatea înţelegerii noilor
aspecte ale problemei obiectului infracţiunilor contra patrimoniului, analizei
comparative a prevederilor legislative în materie şi a identificării unor căi
de utilizare uniformă a categoriilor terminologice ce ţin de esenţa infrac-
ţiunilor menţionate. Cu siguranţă, acest pas în direcţia apropierii legisla-
ţiilor penale naţionale ar fi în spiritul elaborării unei legislaţii penale euro-
pene. Propunându-ne să sintetizăm stadiul gândirii juridico-penale, relativ
la obiectul infracţiunilor contra patrimoniului, în societatea moldovenească,
română, rusă etc., conştientizăm importanţa deosebită a acestui demers în
actuala conjunctură, când se observă o internaţionalizare accentuată a
infracţionalităţii, fapt ce determină o internaţionalizare a dreptului penal.
În contextul general al unificării legislaţiei penale europene şi în cel special,
al integrării europene a României, a Republicii Moldova şi a altor state din
acelaşi spaţiu politico-geografic, internaţionalizarea dreptului penal trebuie
să se exprime în sporirea numerică a elementelor comune în sistemele
juridico-penale ale acestor ţări, precum şi în intensificarea interoperabilităţii
şi a capacităţii lor de a se compatibiliza cu dreptul internaţional. În pofida
semnificaţiei sale teoretice şi practice vădite, această problemă încă nu şi-a
găsit o abordare pe măsură în ştiinţa dreptului penal al statelor specificate.
Într-o altă ordine de idei, lucrarea de faţă constituie o încercare de
tratare interdisciplinară (juridico-penală, juridico-civilă, sociologică,
filosofică, axiologică etc.) a problematicii privind obiectul infracţiunilor
contra patrimoniului. Până acum nu s-a acordat o atenţie cuvenită viziunilor
extrapenale şi extrajuridice asupra obiectului infracţiunii şi, mai ales, asupra
obiectului infracţiunilor contra patrimoniului. Însă, tocmai schimbările pe
planul dreptului civil, al sociologiei, al filosofiei, al axiologiei etc. au deter-
minat actualitatea crescândă a problematicii examinate. Chiar dacă au apărut
unele publicaţii, în care autorii au încercat să reliefeze legătura dintre aspec-
tele juridico-penale şi cele juridico-civile, complementare, ale subiectului în
discuţie, acestea suferă de un şir de neajunsuri comune:
1) sunt nesistematizate şi examinează numitele aspecte făcând abstrac-
ţie de conexiunea funcţiei regulatorii a dreptului cu funcţia protectoare a
dreptului. Nu sunt întreprinse încercări de a stabili sfera problemelor,
privitor la care reglementarea juridico-civilă are un impact major asupra
dimensiunilor penale ale apărării patrimoniului;
6
2) majoritatea studiilor menţionate sunt cazuale, reprezentând în fapt
reacţii la apariţia unor contradicţii în practica aplicării răspunderii pentru
infracţiunile contra patrimoniului, şi rareori depăşesc limitele aplanării
acestor contradicţii. În mod regretabil, şi legiuitorul a “contractat” această
cazualitate, construind în capitolele, consacrate infracţiunilor contra patri-
moniului, infracţiunilor economice şi altor infracţiuni, conţinuturi de infrac-
ţiuni care îşi au prototipurile în faptele “periculoase” depistate în practica
juridică. Aceste iniţiative au avut ca efect amplificarea dificultăţilor dife-
renţierii unor conţinuturi de infracţiuni aparte;
3) tentativele de a privi obiectul infracţiunilor contra patrimoniului
prin prisma ştiinţelor extrapenale nu au fost însoţite de “spargerea” unor
stereotipuri care contravin prevederilor legislative şi care nu reuşesc să
ţină pasul cu realizările progresului tehnico-ştiinţific (de exemplu, privind
imposibilitatea sustragerii energiei care are o valoare economică, a bani-
lor fără numerar, a titlurilor de valoare nematerializate etc.). Nu sunt rare
încercările de a interpreta legea penală pe calea ajustării semnelor conţinu-
turilor de infracţiuni din legea penală anterioară la formulările din legea
penală în vigoare, ceea ce are ca efect operarea cu presupoziţii, prezen-
tate drept voinţă a legiuitorului.
Cele evocate permit a determina problema obiectului infracţiunilor
contra patrimoniului ca fiind o problemă juridică de maximă actualitate,
al cărei grad de studiere nu poate satisface nevoile curente ale teoriei şi
practicii dreptului penal, de a cărei soluţionare depinde perspectiva refor-
melor juridice, economice şi sociale din ţara noastră.
Scopul şi obiectivele tezei. Edificarea statului de drept şi democrati-
zarea societăţii moldoveneşti presupun recunoaşterea priorităţii valorilor
sociale fundamentale, printre care se numără şi patrimoniul. Stabilind răs-
punderea penală pentru o faptă socialmente periculoasă sau pentru alta,
societatea o face, în ultimă instanţă, pentru a apăra persoana, drepturile,
libertăţile şi interesele ei. Elucidarea mecanismului apărării şi eficientiza-
rea acestuia constituie una dintre principalele sarcini ale dreptului penal.
Reieşind din cele menţionate, scopul principal al prezentei teze constă
în analiza complexă a obiectului infracţiunilor contra patrimoniului, care
ar servi ca bază pentru elaborarea de recomandări necesare optimizării
interpretării şi aplicării normelor care prevăd răspunderea penală pentru
infracţiunile contra patrimoniului, precum şi pentru infracţiunile adiacente.
Scopul propus se concretizează într-un şir de obiective. Astfel, obiec-
tivele generale includ:
7
1) orientarea oamenilor de ştiinţă şi a specialiştilor în domeniul drep-
tului penal spre aplicarea înaltelor standarde ale justiţiei, fapt important
mai ales în condiţiile tranziţiei la valorile economiei de piaţă;
2) elaborarea direcţiilor prioritare de sporire a eficacităţii prevenirii
şi combaterii infracţiunilor contra patrimoniului, care au fost şi sunt cele
mai frecvente manifestări de conduită penalmente condamnabilă;
3) analiza juridico-penală a conţinuturilor infracţiunilor contra patri-
moniului prin prisma prevederilor noului Cod penal al Republicii Moldova,
adaptat rigorilor internaţionale de protecţie a drepturilor şi libertăţilor omului;
4) elucidarea naturii juridice şi a întinderii obiectului infracţiunilor
contra patrimoniului în contextul reformei de drept şi judiciare din Re-
publica Moldova, a cărei desfăşurare a fost dictată de nevoia reierarhi-
zării valorilor sociale;
5) formularea de recomandări de lege ferenda în vederea perfecţio-
nării şi optimizării legislaţiei penale în materie, asigurându-se un echi-
libru între demersul coercitiv al statului şi interesele cetăţenilor;
6) înlesnirea reconectării cetăţenilor de rând la gândirea juridică şi la
practicile unei societăţi şi ale unui stat bazat pe drept.
Obiectivele specifice ale tezei sunt următoarele:
1) argumentarea clară, completă şi convingătoare a aplicării răspun-
derii penale pentru infracţiunile contra patrimoniului, a interpretării legii
penale în cauze concrete, a motivării şi corectării erorilor comise în prac-
tica juridică la aplicarea incriminărilor privind furtul, tâlhăria, escrocheria
şi alte asemenea fapte;
2) exegeza juridico-istorică a evoluţiei concepţiilor privind obiectul
infracţiunilor, în general, şi al infracţiunilor contra patrimoniului, în special;
3) analiza juridico-comparativă a cadrului normativ al infracţiunilor
contra patrimoniului, prin prisma corelaţiei dintre obiectul juridic generic
şi obiectul juridic special al acestor infracţiuni;
4) alegerea metodologiei studierii aprofundate – în plan exegetic, teore-
tic şi critic – a normelor penale dedicate infracţiunilor contra patrimoniului;
5) nu doar decelarea a ceea “ce spune” incriminarea concretă cu pri-
vire la obiectul infracţiunii, ci şi argumentarea suficientă că s-a decelat
normativ just şi justificator;
6) aducerea contribuţiei la corectarea dispoziţiilor penale, dacă ero-
rile materiale sunt vădite, dacă au excese sau inadvertenţe privind forma
dispoziţiei;
8
7) investigarea naturii şi caracterului schimbărilor intervenite în întin-
derea obiectului infracţiunilor contra patrimoniului, datorate adoptării în
Republica Moldova a unei noi legi penale:
8) aşezarea pe categorii a obiectului infracţiunii în funcţie de necesi-
tăţile politicii penale moderne;
9) tipologizarea sistemului tehnico-legislativ al infracţiunilor contra
patrimoniului;
10) demonstrarea naturii valorico-relaţionale a obiectului infracţiunii;
11) demonstrarea oportunităţii constituirii în Partea Specială a Codului
penal al Republicii Moldova a unui capitol unitar consacrat infracţiunilor
patrimoniale, care ar cuprinde în cele trei secţiuni ale sale incriminările
privind: infracţiunile contra patrimoniului; infracţiunile economice; infrac-
ţiunile contra proprietăţii intelectuale;
12) studiul, prin comparaţie, al infracţiunilor contra patrimoniului şi
al infracţiunilor al căror obiect juridic secundar este format din relaţiile
sociale cu privire la anumite atribute ale patrimoniului;
13) argumentarea necesităţii utilizării de către legiuitor a procedeului
tehnico-legislativ, numit “ficţiune juridică”, în vederea extinderii inciden-
ţei noţiunii de obiect material al sustragerii asupra unor entităţi incorporale;
14) aplicarea clasificării bunurilor, folosite în dreptul civil, în funcţie
de facultatea unei sau altei categorii de bunuri de a fi obiect material al
infracţiunilor contra patrimoniului;
15) postularea tezei că bunul, prin natura sa, nu poate constitui obiectul
juridic al infracţiunilor contra patrimoniului;
16) susţinerea cu argumente a nevoii de reincriminare, în legea penală
autohtonă, a faptelor penale contra proprietăţii intelectuale;
17) descoperirea punctelor convergente şi a celor divergente între
conţinuturile faptelor contra proprietăţii intelectuale şi celelalte conţinu-
turi ale infracţiunilor patrimoniale;
18) analiza obiectului infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Lucrarea conţine o totali-
tate de rezultate principial noi ce permit a formula concluzii, generalizări
şi legităţi ştiinţifice net superioare celor antecedente, pasibile să implice
rezolvări originale pentru ştiinţă şi practică. Concepută şi realizată după
criterii ştiinţifice, dar având şi o destinaţie didactică formativă, teza con-
stituie o primă încercare de a trata problema privind obiectul infracţiuni-
lor contra patrimoniului prin prisma îmbinării sarcinilor ştiinţei dreptului
penal cu sarcinile legisticii formale. Contribuţia autorului se exprimă în
9
propunerea de noţiuni, teze, concepţii inedite, care pun într-o nouă lumină
cele mai controversate probleme ale ştiinţei şi practicii dreptului penal
vizând obiectul infracţiunilor contra patrimoniului: a) a fost elucidată legă-
tura dintre relaţiile sociale şi valorile sociale în contextul obiectului in-
fracţiunii; b) a fost propusă o metodologie de stabilire a obiectului infrac-
ţiunii din conţinutul incriminării; c) au fost diferenţiate noţiunile “atingere
infracţională” şi “influenţare nemijlocită infracţională”; d) a fost deter-
minat rolul obiectului juridic secundar la stabilirea corelaţiei dintre obiec-
tul juridic special şi obiectul juridic generic al infracţiunii; e) au fost aduse
argumente în favoarea tezei că nu elementele patrimoniului, ci atributele
patrimoniului constituie valorile sociale specifice reprezentând obiectul
infracţiunilor contra patrimoniului; f) a fost întreprinsă o cercetare com-
plexă a obiectului juridic special şi a obiectului material ale infracţiunilor
contra patrimoniului, prevăzute de legea penală moldovenească şi cea
română; g) a fost demonstrată necesitatea extrapolării legislative a noţiunii
de obiect material al sustragerii; h) a fost propusă o calificare a infracţiu-
nilor contra patrimoniului care priveşte infracţiunile respective prevăzute
atât în legea penală a Republicii Moldova, cât şi în legea penală română;
i) au fost definite noţiunile “drept asupra bunurilor”, “acţiuni cu caracter
patrimonial”, “bunuri încredinţate în administrarea făptuitorului” şi alte
asemenea noţiuni de mare complexitate, necesare înţelegerii naturii obiec-
tului unor infracţiuni contra patrimoniului; j) au fost stabilite intercone-
xiunile între conceptele “patrimoniu”, “proprietate” şi “proprietate inte-
lectuală”; k) a fost efectuată o analiză a obiectului infracţiunilor contra
proprietăţii intelectuale, în strictă concordanţă cu exigenţele ştiinţei drep-
tului penal; l) a fost propusă o restructurare tehnico-legislativă a Părţii
Speciale a Codului penal al Republicii Moldova, pornindu-se de la inter-
ferenţele de ordin juridico-penal şi juridico-civil privind apărarea juridică
a patrimoniului.
Printre cele mai notabile propuneri de perfecţionare a legii penale
trebuie de nominalizat următoarele: 1) completarea Codului penal cu o
normă în care noţiunea de sustragere să fie definită ca luarea ilegală şi
gratuită a bunurilor mobile din posesia sau detenţia altuia, care a cauzat
un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, săvârşită în scop de cupiditate;
2) constituirea în Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova a
unui capitol unic ce ar cuprinde toate normele privind infracţiunile patrimo-
niale, capitol ce s-ar diviza în trei secţiuni, consacrate, respectiv, infracţiunilor
contra patrimoniului, infracţiunilor economice şi nou-incriminatelor fapte
10
contra proprietăţii intelectuale); 3) secţiunea, dedicată faptelor infracţio-
nale contra proprietăţii intelectuale, trebuie să înglobeze norme care ar
prevedea răspundere pentru: violarea dreptului de autor, arogarea calităţii
de autor; violarea drepturilor conexe; eludarea mijloacelor tehnice de pro-
tecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe; violarea drepturilor re-
zultând dintr-o invenţie sau model de utilitate etc. Dispoziţiile şi sancţiu-
nile proiectatelor norme sunt reproduse integral în textul tezei de faţă.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării consistă, înainte
de toate, în destinaţia ei de a soluţiona probleme teoretice şi practice pri-
vitoare la obiectul infracţiunilor contra patrimoniului. Chemate să aducă
un aport substanţial în opera de ridicare a standardelor ştiinţei dreptului
penal în Republica Moldova, toate concluziile şi recomandările, propuse
spre implementare în activitatea practică, sunt fundamentate teoretic,
avându-şi suportul în cercetări concrete. Aceste cercetări au fost axate pe
analiza aprofundată a opiniilor şi teoriilor consacrate materiei investigate.
Există prea multe “pete albe” în conceperea obiectului infracţiunii, în gene-
ral, şi a obiectului infracţiunilor contra patrimoniului, în special. Printre
savanţii care s-au dedicat activ elaborării acestor concepţii se numără:
V.Dongoroz, I.Tanoviceanu, C.Bulai, M.Zolyneak, M.Basarab, I.Oancea,
C.Barbu, Gh.Râpeanu, B.Braunştein, V.Drăghici, B.S. Nikiforov,
M.A. Ghelfer, V.K. Glistin, N.I. Zagorodnikov, G.A. Krigher, M.I. Fedo-
rov, E.A. Frolov, G.P. Novoselov, N.I. Korjanski, V.A. Vladimirov,
Iu.I. Leapunov şi alţii. Însă, problemele pe care le ridică studiul obiectului
infracţiunii şi al obiectului infracţiunilor contra patrimoniului sunt de-a
dreptul inepuizabile, generând noi şi noi discuţii. Totuşi, pentru ca pole-
mica ştiinţifică să nu aibă un impact nefast asupra eficacităţii aplicării
legii penale, toate propunerile înaintate, autorul urmărind scopul de a sin-
croniza asimilarea materialului teoretic cu însuşirea unor aptitudini prac-
tice, au fost condiţionate de necesităţile şi năzuinţele practicienilor în
activitatea de prevenire şi contracarare a infracţiunilor contra patrimoniului.
Incontestabil, toţi cei abilitaţi cu aplicarea legii penale, intrate de puţin
timp în vigoare, simt nevoia acută de recomandări întemeiate în aplicarea
prevederilor legii penale. Satisfacerea acestei trebuinţe a practicii juridice
reprezintă sarcina primordială a ştiinţei dreptului penal, şi, pe cale de con-
secinţă, a prezentei teze. În acest fel, dincolo de semnificaţia sa teoretică,
teza vădeşte o semnificativă utilitate practică, constituind un instrument
de cercetare, explicare şi orientare în labirintul ştiinţei dreptului penal.
Înfăţişarea clară a relaţiilor şi valorilor sociale, care suferă atingere prin
11
comiterea infracţiunilor contra patrimoniului, precum şi a componentelor
acestor relaţii şi valori, va ajuta organului de urmărire penală, procurorului,
apărătorului, judecătorului să determine cu precizie: cărui subgrup al acestor
infracţiuni aparţine fapta; nu este oare ea îndreptată împotriva unui cerc mai
larg de relaţii şi valori sociale, ceea ce ar putea mărturisi despre concurs de
infracţiuni; criteriile de delimitare a infracţiunilor adiacente etc. Ca rezultat,
evidenţa particularităţilor obiectului infracţiunii, la evaluarea juridico-penală
a infracţiunilor contra patrimoniului, va juca un rol nu mai puţin important
decât trăsăturile altor elemente constitutive ale infracţiunii.
Ideile şi concepţiile din prezenta teză pot servi ca bază teoretică pentru
perfecţionarea reglementărilor penale în materie (care suferă de multiple, şi
uneori grave, disfuncţionalităţi), precum şi pentru elaborarea unor explicaţii
de îndrumare, de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie, ce ar aduce claritate
în interpretarea celor mai controversate chestiuni vizând infracţiunile contra
patrimoniului.
De asemenea, materialul cules şi generalizările efectuate pot fi utili-
zate în procesul investigaţiilor viitoare asupra obiectului infracţiunii.
În special, de pe aceeaşi poziţie – a abordării temeinice a obiectului infrac-
ţiunii – pot fi cercetate şi alte grupuri de infracţiuni.
În contextul elaborării strategiei de integrare a sferei de cercetare-
dezvoltare în spaţiul european de cercetare, autorul este conştient pe
deplin de faptul că o simplă compilare a opiniilor, exprimate în literatura
de specialitate, nu mai poate mulţumi dorinţa crescândă a tinerilor de a
studia subtilităţile obiectului infracţiunii. Pe acest făgaş, al perfecţionării
pluriaspectuale a predării şi al asimilării materiei dreptului penal, în
paginile tezei se sugerează o conversaţie vie, coparticipativă, menită să
provoace destinatarul la o atitudine critică şi constructivă faţă de subiectele
puse în dezbatere. În acest fel, se insistă asupra ideii formării conştiinţei
juridice şi educării culturii juridice a unor cetăţeni cu mentalitate nouă,
lipsită de prejudecăţi şi eliberată de dogmatism.
Aprobarea rezultatelor. Concepţiile şi concluziile de bază ale tezei au
fost discutate la şedinţele Catedrei Drept penal şi Criminologie a Universi-
tăţii de Stat din Moldova în anii 2001-2004, au fost expuse în numeroase
publicaţii ştiinţifice şi au fost relatate la următoarele foruri ştiinţifice:
– Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională a Academiei de Ştiinţe
Juridice din Rusia, Moscova, 2001;
– Conferinţa teoretico-ştiinţifică internaţională „Statul de drept şi prob-
lemele minorităţilor naţionale”, Bălţi, 2002;
12
– Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională „Rolul pedepsei în socie-
tatea de tranziţie”, Chişinău, 2002;
– Conferinţa teoretico-ştiinţifică internaţională „Funcţionarea instituţii-
lor democratice în statul de drept”, Bălţi, 2003;
– Conferinţa teoretico-ştiinţifică internaţională „Aspecte juridice ale
societăţii civile: realităţi şi perspective”, Chişinău, 2003;
– Conferinţa corpului didactico-ştiinţific „Bilanţul activităţii ştiinţifice
a USM pe anii 2001-2002”, Chişinău, 2003;
– Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională „Violenţa în societatea
de tranziţie”, Chişinău, 2003;
– Conferinţa practico-ştiinţifică internaţională dedicată jubileului de
7 ani ai Găgăuziei, Comrat, 2003;
– Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională „Dezvoltarea constitu-
ţională a Republicii Moldova la etapa actuală”, Chişinău, 2004;
– Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională „Prevenirea şi combaterea
corupţiei în Republica Moldova: aspecte teoretice şi practice”, Chişinău,
2004;
– Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională „Probleme teoretice şi
practice ale economiei proprietăţii intelectuale”, Chişinău, 2004.
Rezultatele obţinute în procesul investigaţiilor au fost utilizate la elabo-
rarea cursurilor universitare şi a manualelor pentru specialişti, recoman-
date pentru publicare de Consiliul Profesoral al Facultăţii de Drept a USM.
De ele s-a ţinut cont la elaborarea proiectului Hotărârii Plenului Curţii
Supreme de Justiţie a Republicii Moldova “Cu privire la practica judiciară
în procesele penale despre sustragerea bunurilor”.
EXPUNEREA CONŢINUTULUI LUCRĂRII
Lucrarea cuprinde: introducerea; patru capitole a câte două secţiuni
fiecare şi, respectiv, şaisprezece paragrafe; sinteza rezultatelor obţinute;
concluziile şi recomandările; bibliografia; adnotarea; cuvintele-cheie ale
tezei; lista abrevierilor utilizate în teză.
În Introducere se argumentează actualitatea temei investigate şi gra-
dul de studiere a acesteia, sunt determinate scopul şi obiectivele tezei,
este reliefată noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute, se elucidează sem-
13
nificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării, este relevată aprobarea
rezultatelor.
Capitolul I – “Generalităţi privind obiectul infracţiunii”. În Secţiu-
nea I – “Noţiunea de obiect al infracţiunii în teoria dreptului penal şi în
legislaţia penală” – autorul conturează interdependenţa dintre noţiunea de
infracţiune şi obiectul infracţiunii, dezvăluie rolul obiectului infracţiunii
în conţinutul incriminării. În special, §1 “Noţiunea de infracţiune şi obiectul
infracţiunii” este dedicat studierii problemei pericolului social (prejudicia-
bilităţii) ca aspect material al infracţiunii. De asemenea, se demonstrează
că obiectul infracţiunii îl formează relaţiile sociale cu privire la anumite
valori sociale şi că prejudicierea acestor valori este mijlocul prin care
sunt vătămate sau puse în pericol relaţiile sociale reprezentând obiectul
infracţiunii. Autorul stabileşte condiţionarea reciprocă şi, în egală măsură,
autonomia conceptelor de relaţii sociale şi valori sociale, în contextul
cercetării obiectului infracţiunii. În definiţia dată noţiunii “obiectul
infracţiunii” autorul susţine că acesta îl constituie relaţiile sociale care se
formează, se desfăşoară şi se dezvoltă în jurul şi datorită unor entităţi
care, prin aptitudinea şi rolul pe care îl au în formarea, desfăşurarea şi
dezvoltarea relaţiilor sociale, reprezintă valori sociale. Aşadar, se accen-
tuează că prin obiect al infracţiunii trebuie de înţeles şi valorile sociale
(nu sau valorile sociale, nu doar valorile sociale) cele mai însemnate
cărora li se aduce o vătămare efectivă sau potenţială.
În cadrul §2 “Obiectul infracţiunii în conţinutul incriminării” sunt
descrise tehnicile de indicare a obiectului infracţiunii în conţinutul incri-
minării, inclusiv în cazul infracţiunilor complexe. Din această perspectivă,
sunt deosebite trei variante ale “mecanismului” de atingere infracţională
asupra obiectului apărării penale: a) infracţiunea poate influenţa în mod
nemijlocit asupra facultăţii sociale ocrotite de legea penală; b) infracţiunea
se poate exprima în influenţarea nemijlocită asupra obiectului material al
infracţiunii; c) infracţiunea poate fi realizată pe calea influenţării nemij-
locite asupra victimei infracţiunii.
În Secţiunea II – “Categorii de obiecte ale infracţiunii” – autorul
prezintă criteriile de distincţie şi categoriile de obiecte ale infracţiunii în
raport cu aceste criterii, descoperă însemnătatea obiectului material al
infracţiunii şi a obiectului juridic generic al infracţiunii. În special, §1
“Criterii de distincţie şi categorii de obiecte ale infracţiunii în raport cu
aceste criterii” este consacrat aşezării obiectului infracţiunii pe categorii,
14
fundamentate ştiinţific. Astfel, obiectul juridic este deosebit de obiectul
material, obiectul juridic generic de obiectul juridic special, obiectul
simplu de obiectul complex, obiectul juridic principal de obiectul juridic
secundar. Este recunoscută netemeinicia folosirii de către unii doctrinari
a locuţiunii “obiect juridic social” în locul sintagmei corecte “obiect
juridic”. Este stabilită conexiunea dintre noţiunile “relaţii sociale
materiale” şi “valori sociale materiale”, pe de o parte, şi “obiectul material
al infracţiunii”, pe de altă parte. În acest context, se arată că o valoare
socială materială nu se confundă cu expresia ei corporală, cu proiecţia ei
din realitatea palpabilă. Întru dezvoltarea acestei idei, se defineşte noţiunea
de obiect material al infracţiunii. De asemenea, este denegată existenţa
unei categorii aparte a obiectului infracţiunii, denumită “obiectul juridic
facultativ al infracţiunii”. Totodată, se explică natura obiectului juridic
secundar al infracţiunii, care are un caracter alternativ. Astfel, atunci când
acţiunea adiacentă cu caracter alternativ (care îmbracă forma fie a unei
modalităţi normative, fie a unei modalităţi faptice) din cadrul infracţiunii
cu pluralitate de obiecte aduce atingere unei sau câtorva valori sociale, se
vatămă nu altceva decât obiectul juridic secundar cu caracter alternativ al
infracţiunii date.
În §2 “Însemnătatea obiectului material al infracţiunii” este stabilită
deosebirea dintre noţiunea “obiectul infracţiunii” şi “obiectul acţiunii”. La
fel, autorul argumentează că urmările prejudiciabile, ca elemente ale
laturii obiective a infracţiunii, nu se identifică cu atingerea adusă
obiectului infracţiunii, deşi se află într-o anumită legătură cu aceasta. Se
explică natura noţiunii “influenţare nemijlocită infracţională”, precum şi
deosebirile acestei noţiuni de conceptul “atingere infracţională”. În parti-
cular, este demonstrat că, în raport cu obiectul material al infracţiunii,
expresia “influenţare nemijlocită infracţională” desemnează nu numai
contactul fizic, dar şi oricare alte forme de manipulare efectuate de către
făptuitor asupra obiectului material al infracţiunii.
În §3 “Însemnătatea obiectului juridic generic al infracţiunii” auto-
rul denotă că importanţa valorii sociale fundamentale se răsfrânge asupra
tuturor infracţiunilor şi poate determina incidenţa unor instituţii juridico-
penale pentru întregul grup. În alt context, sistematizarea infracţiunilor
după obiectul lor juridic generic permite elaborarea şi aplicarea de poli-
tici penale speciale privind prevenirea şi combaterea infracţiunilor din
grupul respectiv şi a unor programe de reeducare post-penală.
15
Capitolul II – “Patrimoniul ca obiect al ocrotirii juridico-penale”.
În Secţiunea I – “Noţiunea de patrimoniu şi necesitatea ocrotirii lui juridico-
penale” – este caracterizată noţiunea de patrimoniu ca valoare socială şi
se demonstrează necesitatea apărării penale a patrimoniului. Astfel, în §1
“Noţiunea de patrimoniu ca valoare socială” se stabileşte necesitatea
studierii diferenţiate a celor două accepţiuni ale noţiunii de patrimoniu:
1) ca universalitate de drepturi şi obligaţii patrimoniale făcând parte din
obiectul juridic generic al infracţiunilor contra patrimoniului; 2) ca univer-
salitate de bunuri reprezentând obiectul material generic al acestor fapte.
În acest fel, patrimoniul, ca universalitate abstractă, constituie valoarea
socială fundamentală vătămată prin săvârşirea infracţiunilor contra patri-
moniului. El este ipostaziat sub trei aspecte: 1) participare la raporturile
juridice patrimoniale; 2) emanaţie a personalităţii; 3) fenomen din care
derivă proprietatea. De asemenea, autorul stabileşte interdependenţa dintre
conceptele “relaţii de producţie”, “relaţii economice”, “relaţii de proprie-
tate”, relevă corelaţia dintre noţiunile “patrimoniu” şi “proprietate”, face
deosebirea dintre tratamentul juridic penal al relaţiilor sociale cu privire
la patrimoniu şi tratamentul juridic penal al celorlalte relaţii sociale
patrimoniale.
În §2 “Necesitatea apărării penale a patrimoniului” se dezvăluie în
ce constă pericolul faptelor, prevăzute la art.186-200 CP RM, pentru
normala şi paşnica formare, desfăşurare şi dezvoltare a relaţiilor sociale
privitoare la patrimoniu. Totodată, este criticată decizia legiuitorului mol-
dovean de a include şantajul printre infracţiunile contra patrimoniului, şi
nu printre infracţiunile contra libertăţii – fizice sau psihice – a persoanei,
analizei critice este supusă şi raţiunea lui de a prevedea pungăşia ca
infracţiune deosebită de cea de furt, şi nu ca variantă specială a furtului.
În aceeaşi ordine de idei, este reclamată necesitatea lărgirii cercului de
victime ale infracţiunii prevăzute la art.193 şi 196 CP RM.
În Secţiunea II – “Structura patrimoniului şi ocrotirea penală” – se
face o prezentare a elementelor patrimoniului şi a clasificării acestora,
după care este pertractată problema apărării penale a elementelor patrimo-
niului. În special, §1 “Elementele patrimoniului şi clasificarea acestora”
este consacrat identificării şi clasificării elementelor patrimoniului. Tot-
odată, este argumentată necesitatea apărării penale a patrimoniului. Se
aduc argumente în favoarea extinderii, pe cale tehnico-juridică, a noţiunii
de bun mobil ca obiect material al infracţiunilor săvârşite prin sustragere.
16
Este demonstrată teza că bunurile imobile nu pot forma obiectul material al
infracţiunilor săvârşite prin sustragere. Autorul evidenţiază trei tipuri de
relaţii sociale cu privire la patrimoniu, sub aspectul modului de apărare a
acestora împotriva ingerinţelor din afară. În special, se argumentează
necesitatea apărării penale a relaţiilor sociale cu privire la patrimoniu,
care apar între proprietarul bunurilor şi titularul posesiunii legitime a
acestora, împotriva faptelor ilegale ale proprietarului.
În §2 “Problema apărării penale a elementelor patrimoniului” este
dat un răspuns ştiinţific argumentat la întrebarea dacă elementele patri-
moniului pot constitui obiectul apărării penale. Astfel, se demonstrează
teza că atributele patrimoniului, dar nu elementele patrimoniului, consti-
tuie valorile sociale specifice apărate de legea penală împotriva infracţiu-
nilor contra patrimoniului. De asemenea, este pusă în atenţie chestiunea
posesiei ca obiect de ocrotire juridico-penală. Se determină modul în
care legea penală apără posesia viciată, neviciată, de bună- sau de rea-
credinţă, legitimă sau nelegitimă.
Capitolul III – “Obiectul infracţiunilor contra patrimoniului în
legea penală”. Secţiunea I – “Patrimoniul ca obiect juridic generic” –
este axată pe studiul infracţiunilor contra patrimoniului în legea penală,
precum şi pe investigarea corelaţiei dintre obiectul juridic generic şi obiectul
juridic special ale infracţiunilor contra patrimoniului.
Astfel, în §1 “Infracţiuni contra patrimoniului în legea penală” se
evaluează interdependenţa şi influenţele reciproce între normele penale
vizând infracţiunile contra patrimoniului din legislaţia Republicii Moldova
şi normele penale în materie din legislaţia altor state. Autorul accentuează
că nu diferenţele privind concepţia legislativă asupra obiectului infracţiu-
nilor contra patrimoniului, ci, mai cu seamă, aspectele comune, care vizează
concepţia dată, trebuie să fie în prim-planul cercetării experienţei străine.
Totodată, se menţionează că armonizarea legislaţiei noastre penale cu in-
strumentele juridice ale Uniunii Europene, precum şi perspectiva elabo-
rării unei legislaţii penale europene, nu trebuie să conducă la un cosmo-
politism în dreptul penal autohton.
§2 “Corelaţia dintre obiectul juridic generic şi obiectul juridic spe-
cial ale infracţiunilor contra patrimoniului” este dedicat principiilor şi
temeiurilor includerii faptelor infracţionale în rândul infracţiunilor contra
patrimoniului. În acest plan, se arată că la infracţiunile contra patrimo-
niului trebuie referite numai acele fapte, pe care legiuitorul le-a declarat ca
17
infracţionale în virtutea pericolului lor deosebit tocmai în raport cu
valoarea socială fundamentală nominalizată. În alţi termeni, se au în vedere
asemenea fapte, a căror comitere vatămă, efectiv sau potenţial, relaţiile
sociale cu privire la patrimoniu în condiţii de inevitabilitate. De asemenea,
autorul consemnează că, în vederea determinării apartenenţei unei sau
altei infracţiuni pluriobiectuale la grupul infracţiunilor contra patrimoniu-
lui, trebuie stabilite: metoda de operare, caracterul prejudiciabil, ambianţa
de săvârşire a faptei, motivul, scopul, precum şi alte semne obiective şi
subiective ale infracţiunii. Întru dezvoltarea ideii date, se explică de ce în
cazul unor infracţiuni pluriobiectuale relaţiile sociale specifice, care derivă
din relaţiile sociale cu privire la patrimoniu, au calitatea de obiect juridic
principal, iar în cazul altor infracţiuni pluriobiectuale aceste relaţii au
calitatea de obiect juridic secundar. La fel, autorul stabileşte modul în
care obiectul juridic special se integrează în obiectul juridic generic,
împrumutând de la acesta importanţa social-economică a valorii pe care
o reprezintă obiectul infracţiunii şi, implicit, gravitatea infracţiunii. Toate
aceste rezultate prealabile sunt puse la baza definirii noţiunii “infracţiuni
contra patrimoniului”.
În Secţiunea II – “Cadrul infracţiunilor contra patrimoniului şi obiec-
tul acestora” – se efectuează analiza obiectului infracţiunilor contra
patrimoniului săvârşite prin sustragere, prin fraudă (abuz sau amăgire),
precum şi prin distrugere sau tulburare de posesie. Astfel, în §1 “Infrac-
ţiuni săvârşite prin sustragere” este circumstanţiat cadrul infracţiunilor,
săvârşite prin sustragere, prevăzut în legislaţia Republicii Moldova şi a
României. Este definită noţiunea de sustragere. Se identifică trăsăturile
caracteristice ale obiectelor juridice speciale şi ale obiectelor materiale
vătămate prin infracţiunile săvârşite prin sustragere. §2 “Infracţiuni contra
patrimoniului săvârşite prin fraudă (abuz sau amăgire)” cuprinde exa-
minarea multiaspectuală a obiectelor juridice speciale şi a obiectelor
materiale ale infracţiunilor prevăzute la art.190, 191 şi 196 CP RM,
precum şi la art.213-216 CP Rom. În fine, în §3 “Infracţiuni săvârşite
prin distrugere sau tulburare de posesie”, după prezentarea caracteristi-
cilor comune ale faptelor, prevăzute la art.193, 197 şi 198 CP RM, precum
şi la art.217-220 CP Rom., se identifică trăsăturile obiectelor juridice
speciale şi ale obiectelor materiale lezate prin săvârşirea infracţiunilor
din această categorie.
Capitolul IV – “Proprietatea intelectuală ca obiect de ocrotire”. În
Secţiunea I – “Generalităţi asupra proprietăţii intelectuale” – autorul
18
caracterizează noţiunea de proprietate intelectuală şi analizează formele
dreptului de proprietate intelectuală. Definiţia acestui concept este dată
în §1 “Noţiunea de proprietate intelectuală şi caracterizarea acesteia”.
Tot aici se face distingerea acestuia în raport cu noţiunea “drepturi de
proprietate intelectuală”. Se stabilesc conexiunile între noţiunile “patri-
moniu” şi “proprietate intelectuală”.
În §2 “Formele dreptului de proprietate intelectuală” sunt identifi-
cate segmentele şi formele juridice ale noţiunii de proprietate intelectuală.
Pornindu-se de la prevederile legislaţiei Republicii Moldova şi ale Româ-
niei, se examinează trăsăturile dreptului de autor, ale drepturilor conexe,
ale dreptului asupra invenţiei, ale dreptului asupra modelului de utilitate,
ale dreptului asupra noilor soiuri de plante, ale dreptului asupra desene-
lor şi modelelor industriale, ale dreptului asupra topografiilor circuitelor
integrate, ale dreptului asupra mărcilor şi denumirilor de origine a produ-
selor (indicaţiilor geografice), precum şi ale dreptului asupra numelor
sau a denumirii comerciale (firmei) şi emblemei comerciale.
Secţiunea II este intitulată “Infracţiuni contra proprietăţii intelec-
tuale în special”, acestea nefiind reglementate de legea penală a Republicii
Moldova. Din aceste considerente ele au fost supuse analizei în contextul
dreptului penal român. Ţinându-se cont de caracterul complex al infracţiu-
nilor contra proprietăţii intelectuale, se demonstrează nevoia împărţirii pe
categorii, pentapartite, a obiectului infracţiunilor contra proprietăţii inte-
lectuale. Se estimează avantajele şi dezavantajele reglementărilor române
în materia apărării penale a proprietăţii intelectuale, din perspectiva
prelevării acestui model reglementar de către sistemul legislativ al Repub-
licii Moldova. Este demonstrată oportunitatea revizuirii structurii actuale
a Părţii Speciale a Codului penal al Republicii Moldova, în vederea con-
stituirii unei diviziuni distincte consacrate infracţiunilor contra proprietăţii
intelectuale, astfel încât obiectul juridic special al acestor infracţiuni să
fie corelat corect cu obiectul juridic generic al lor.
SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE
Rezultatele obţinute în urma investigaţiilor efectuate constau în:
1. Demonstrarea tezei că obiectul infracţiunii îl formează relaţiile so-
ciale cu privire la anumite valori sociale şi că prejudicierea acestor valori
este mijlocul prin care sunt vătămate sau puse în pericol relaţiile sociale
ce constituie obiectul infracţiunii.
19
2. Descrierea tehnicilor de indicare a obiectului infracţiunii în conţi-
nutul incriminării.
3. Stabilirea legăturilor între noţiunile “relaţii sociale “materiale”” şi
“valori sociale materiale”, pe de o parte, şi “obiectul material al infracţiu-
nii”, pe de altă parte.
4. Determinarea însemnătăţii obiectului material al infracţiunii şi a
obiectului juridic generic al infracţiunii.
5. Explicarea naturii noţiunii “influenţare nemijlocită infracţională”,
precum şi a deosebirilor acestei noţiuni în raport cu conceptul de atingere
infracţională.
6. Stabilirea necesităţii studierii diferenţiate a celor două accepţiuni
ale noţiunii de patrimoniu: 1) ca universalitate de drepturi şi obligaţii patri-
moniale făcând parte din obiectul juridic generic al infracţiunilor contra
patrimoniului; 2) ca universalitate de bunuri reprezentând obiectul mate-
rial generic al acestor fapte.
7. Stabilirea interdependenţelor între conceptele “relaţii de producţie”,
“relaţii economice”, “relaţii de proprietate”.
8. Demonstrarea tezei că bunurile imobile nu pot forma obiectul ma-
terial al infracţiunilor săvârşite prin sustragere.
9. Argumentarea necesităţilor extinderii, pe cale tehnico-juridică, a
noţiunii de bun mobil ca obiect material al infracţiunilor săvârşite prin
sustragere.
10. Argumentarea necesităţii apărării penale a relaţiilor sociale cu
privire la patrimoniu, care apar între proprietarul bunurilor şi titularul
posesiunii lor legitime, împotriva faptelor ilegale ale proprietarului.
11. Demonstrarea tezei că atributele patrimoniului, dar nu elementele
patrimoniului, constituie valorile sociale specifice apărate de legea penală
împotriva infracţiunilor contra patrimoniului.
12. Explicarea faptului de ce în cazul unor infracţiuni pluriobiectuale
relaţiile sociale specifice, care derivă din relaţiile sociale cu privire la
patrimoniu, au calitatea de obiect juridic principal, iar în cazul altor
infracţiuni pluriobiectuale aceste relaţii au calitatea de obiect juridic
secundar.
13. Definirea noţiunii “proprietate intelectuală” şi distingerea aces-
teia de conceptul “drepturi de proprietate intelectuală”.
14. Stabilirea conexiunilor între noţiunile “patrimoniu” şi “proprie-
tate intelectuală”.
20
15. Demonstrarea oportunităţii revizuirii structurii actuale a Părţii Spe-
ciale a Codului penal al Republicii Moldova, în vederea constituirii unei
diviziuni distincte consacrate infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale,
astfel încât obiectul juridic special al acestor infracţiuni să fie corelat corect
cu obiectul juridic generic al lor.
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Analiza şi generalizarea materiei expuse în teză ne permite formu-
larea următoarelor concluzii:
1. Ţinând seama de faptul că relaţiile sociale sunt nu doar obiectul
apărării penale, dar şi obiectul apărării de alte tipuri, prin obiect al infrac-
ţiunii trebuie de înţeles şi valorile sociale (nu sau valorile sociale, nu doar
valorile sociale) cele mai însemnate cărora li se aduce o vătămare efectivă
sau potenţială. În cazul infracţiunii, vătămarea relaţiilor sociale are loc
necesarmente prin vătămarea valorii sociale, în jurul şi datorită căreia
există acele relaţii.
2. Obiectul material există nu la toate infracţiunile, ci numai la acelea
la care valoarea socială vătămată prin săvârşirea lor se proiectează (nu
constă, nici nu se exprimă) într-o entitate materială (corporală). Valorile
sociale nu trebuie înţelese ca obiecte perceptibile cu ajutorul simţurilor,
ci ca valori spirituale ale ordinii sociale.
3. Denumirea “Infracţiuni contra patrimoniului” (atribuită Capitolu-
lui VI din Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova) este,
în raport cu ocrotirea pe care o asigură legea penală, mai adecvată decât
denumirea “Infracţiuni contra proprietăţii” (atribuită capitolului corespon-
dent din legea penală anterioară), de vreme ce legea penală exercită această
ocrotire sub aspectul menţinerii poziţiei faptice a bunurilor, poziţie care
poate să derive din alte drepturi reale decât din dreptul de proprietate.
4. Analiza sistemică a unor prevederi din legislaţia Republicii Moldova
arată că energia electrică şi energia termică constituie bunuri mobile.
5. Semnalul video şi serviciul telefonic, ca şi alte servicii de teleco-
municaţii, pot fi raportate la noţiunea de bun mobil doar prin aplicarea
procedeului tehnico-legislativ numit “ficţiune”.
6. Valorile mobiliare (titlurile de valoare, hârtiile de valoare) constituie
obiecte ale drepturilor reale şi pot fi asimilate bunurilor mobile.
7. Dauna pricinuită obiectului juridic al infracţiunii întotdeauna poartă
un caracter social şi se exprimă în lichidarea sau schimbarea considerabilă a
relaţiilor sociale ocrotite penaliceşte. Pe de altă parte, dauna cauzată prin
21
influenţare infracţională obiectului material al infracţiunii poartă un caracter
fizic, material, constând în distrugerea, deteriorarea entităţii materiale
corespunzătoare. În general, cauzarea de daune obiectului material al infrac-
ţiunii depinde de specificul unei sau altei infracţiuni, pe când cauzarea de
daune obiectului juridic al infracţiunii este întotdeauna un indice obliga-
toriu al oricărei infracţiuni.
8. Nu poate fi susţinută ideea de a caracteriza infracţiunile din capi-
tolul dedicat infracţiunilor contra patrimoniului ca fiind îndreptate contra
bunurilor care fac parte din patrimoniu. Or, reducerea mărimii activelor
patrimoniale se poate datora nu doar furtului, escrocheriei, distrugerii sau
deteriorării intenţionate a bunurilor etc., dar şi altor infracţiuni (neglijenţa
în serviciu, diversiunea, vandalismul etc.). Dacă vom recunoaşte bunul în
calitate de obiect juridic al infracţiunii, nu vom putea delimita unele
infracţiuni de altele.
9. Dacă patrimoniul se compune din anumite elemente, nu înseamnă
că obiectul juridic special al infracţiunilor contra patrimoniului trebuie
să-l formeze în mod necesar un oarecare element al patrimoniului. În deri-
vaţia de la obiectul juridic generic spre obiectul juridic special trebuie să se
ajungă la atributele patrimoniului, nu la elementele acestuia.
10. La infracţiuni contra patrimoniului trebuie raportate numai acele
fapte, pe care legiuitorul le-a declarat ca infracţionale în virtutea perico-
lului lor deosebit tocmai în raport cu valoarea socială fundamentală nomi-
nalizată (patrimoniul). În alţi termeni, se au în vedere asemenea fapte, a
căror comitere vatămă, efectiv sau potenţial, relaţiile sociale cu privire la
patrimoniu în condiţii de inevitabilitate. De asemenea, în vederea deter-
minării apartenenţei unei sau altei infracţiuni pluriobiectuale la grupul
infracţiunilor contra patrimoniului trebuie stabilite: metoda de operare,
caracterul prejudiciabil, ambianţa de săvârşire a faptei, motivul, scopul,
precum şi alte semne obiective şi subiective ale infracţiunii.
11. Noţiunea de infracţiuni contra patrimoniului trebuie înţeleasă ca:
grup de infracţiuni, intenţionate sau imprudente, a căror săvârşire se
exprimă printr-un deficit în masa de bunuri (gol patrimonial), ca rezultat
al sustragerii sau distrugerii, deteriorării, ocupării, tăinuirii sau dobândirii
acestor bunuri, infracţiuni care aduc atingere în principal unor valori şi rela-
ţii sociale specifice care derivă din relaţiile sociale cu privire la patrimoniu.
12. Termenul “luare” caracterizează cel mai deplin şi corect toate for-
mele posibile ale sustragerii, deoarece: 1) acest termen indică asupra fap-
tului că până la săvârşirea activităţilor ilicite bunul se găsea în posesia
22
altuia; 2) prin conţinutul său semantic, acest termen mărturiseşte despre
inevitabilitatea cauzării prejudiciului material ca urmare a săvârşirii sustra-
gerii; 3) arătând la mecanismul de cauzare a atingerii obiectului pro-
tecţiei penale, acest termen reflectă cel mai exact însuşi procesul exterior
de influenţare nemijlocită infracţională asupra bunului altuia, privit ca
obiect material al sustragerii; 4) termenul dat pune în lumină obiectul
juridic principal al infracţiunii, de vreme ce luarea are loc din posesia
străină, deci luarea unui bun ce se află într-o masă patrimonială străină.
13. Şantajul (art.189 CP RM) nu este o formă a sustragerii, deşi com-
portă unele similitudini cu sustragerea.
14. Prin “proprietate intelectuală” trebuie înţeleasă creaţia intelectuală
şi valorificarea exclusivă a rezultatelor activităţii intelectuale sau a atri-
butelor de identificare şi de individualizare a participanţilor la circuitul
civil. Proprietatea intelectuală este un gen aparte al proprietăţii.
15. În contextul dreptului penal român, caracterul complex al infrac-
ţiunilor contra proprietăţii intelectuale reclamă nevoia împărţirii pe catego-
rii, pentapartite, a obiectului acestor infracţiuni: 1) obiectul juridic gene-
ric, care priveşte infracţiunile cuprinse în Titlul VI din Partea Specială a
Codului penal al României; 2) obiectul juridic de subgrup, care se referă
la faptele infracţionale prevăzute în Capitolul IV “Infracţiuni privitoare
la regimul stabilit pentru unele activităţi reglementate de lege” din titlul
sus-amintit; 3) obiectul juridic coordonator, care corespunde tuturor infrac-
ţiunilor contra proprietăţii intelectuale; 4) obiectul juridic de combinaţie,
care vizează toate infracţiunile ce sunt săvârşite în cadrul unui domeniu al
proprietăţii intelectuale, supus reglementării printr-o lege specială; 5) obiec-
tul juridic special, apărat împotriva fiecărei infracţiuni contra proprietăţii
intelectuale în parte.
16. Operele de creaţie intelectuală şi alte bunuri intelectuale, dată fiind
existenţa lor incorporală, nu pot forma obiectul material al infracţiunii, în
general, şi al infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale, în special.
17. Compartimentarea preconizatului capitol, ce ar îngloba toate infrac-
ţiunile patrimoniale, în cele trei secţiuni dedicate, respectiv, infracţiunilor
contra patrimoniului, infracţiunilor economice şi infracţiunilor contra pro-
prietăţii intelectuale, are o fundamentare juridico-civilă, de vreme ce cores-
punde divizării tripartite a drepturilor patrimoniale, divizare adoptată în
doctrina juridică civilă.
18. Relaţiile sociale privitoare la proprietatea intelectuală derivă în
mod organic din relaţiile sociale economice înţelese lato sensu. De aici se
23
desprinde ideea că valoarea socială, apărată prin incriminarea faptelor
infracţionale contra proprietăţii intelectuale, o formează proprietatea
intelectuală privită în accepţiune economică. Totodată, drepturile de pro-
prietate intelectuală fac parte din alcătuirea obiectului juridic al infracţiu-
nilor contra proprietăţii intelectuale, însă nu se identifică cu acest obiect,
aşa cum partea nu se identifică cu întregul.
În vederea perfecţionării legii penale şi a practicii judiciare, facem
următoarele recomandări:
1. În scopul prevenirii acţionării proprietarilor neoneşti ai imobilelor
în detrimentul intereselor legitime ale posesorilor legitimi ai aceloraşi imo-
bile, cuvântul “proprietatea” din textul alin.(1) şi lit.b) alin.(2) art.193
CP RM să fie substituit prin termenul “posesiunea”.
2. În vederea prevenirii cauzării de către proprietar, prin înşelăciune
sau abuz de încredere, a daunelor materiale posesorului legitim, termenul
“proprietarului” din dispoziţia alin.(1) art.196 CP RM să fie înlocuit prin
cuvântul “posesorului”.
3. În contextul incriminării de la art.200 CP RM – “Neglijenţa crimi-
nală faţă de paza bunurilor proprietarului” – considerăm că, în condiţiile
în care proporţia sectorului privat devine tot mai mare în economia naţio-
nală, sunt necesare alte pârghii de asigurare a disciplinei de muncă a persoa-
nelor, cărora bunurile le-au fost încredinţate pentru pază. Asemenea pâr-
ghii extrapenale sunt suficiente, de aceea se impune abrogarea prevederii
de la art.200 CP RM.
4. În scopul respectării principiului legalităţii la calificarea infracţiu-
nilor săvârşite prin sustragere, Capitolul XIII din Partea Generală a CP RM
să fie completat cu o nouă normă după cum urmează:
“Articolul 1261. Sustragere
(1) Prin sustragere se înţelege luarea ilegală şi gratuită a bunurilor mo-
bile din posesia sau detenţia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial
efectiv acestuia, săvârşită în scop de cupiditate.
(2) Se consideră bunuri mobile şi orice energie care are o valoare
economică, precum şi banii fără numerar, titlurile (hârtiile) de valoare
(inclusiv cele nematerializate), care sunt recunoscute în această calitate
în legislaţie.
(3) Prin sustragere se are în vedere şi folosirea mijloacelor de teleco-
municaţii sau racordarea la mijloacele audio-vizuale ale unei persoane –
ilegală şi gratuită – care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestei
persoane, săvârşită în scop de cupiditate”.
24
5. În vederea adecvării denumirii Capitolului VI “Infracţiuni contra
patrimoniului” al Părţii Speciale a CP RM cu conţinutul acestui capitol,
precum şi în scopul asigurării ocrotirii eficiente a relaţiilor sociale cu
privire la patrimoniu, care apar între proprietarul bunurilor şi titularul
posesiunii legitime (în baza unui drept real principal derivat sau a unui
drept real accesoriu), art.186 CP RM să fie completat cu un nou alineat –
al cincilea – având următorul conţinut:
“(5) Obiectul material al infracţiunilor prevăzute la art.186-200 din
prezentul Cod îl formează inclusiv bunurile aparţinând cu drept de pro-
prietate făptuitorului, dacă ele, în momentul săvârşirii infracţiunii, se află
în posesia legitimă a altei persoane, în virtutea unui drept real”.
6. Pentru a exclude contradicţiile privind calificarea infracţiunilor săvâr-
şite prin sustragere asupra titlurilor (hârtiilor) de valoare, Hotărârea de
îndrumare a Plenului Curţii Supreme de Justiţie “Cu privire la practica
judiciară în procesele penale despre sustragere” să fie completată cu urmă-
toarele explicaţii:
“Sustragerea titlurilor de valoare la purtător şi a titlurilor de valoare
de ordin, girate în alb, trebuie considerată consumată din momentul luării
lor fizice şi trecerii lor în folosul făptuitorului. Sustragerea titlurilor de
valoare nominative şi a titlurilor de valoare la ordin, girate la ordin, trebuie
considerată consumată din momentul înregistrării transferului de drepturi
asupra acestor titluri de valoare în sistemul de ţinere a registrului deţinăto-
rilor titlurilor de valoare sau din momentul în care făptuitorul a obţinut
posibilitatea de a exercita drepturile care rezultă din acele titluri de valoare”.
7. De vreme ce normele penale trebuie interpretate sistematic în raport
cu alte norme juridice şi întrucât extinderea regimului dreptului de proprie-
tate asupra obiectelor naturale neindividualizate (apele curgătoare, anima-
lele şi păsările migratoare etc.) nu este justificată, expresia “proprietate
publică” de la alin.(4) art.124 al Constituţiei Republicii Moldova şi de la
alin.(3) art.296 CC RM trebuie substituită prin “avuţie publică”.
8. Întru eficientizarea aplicării prevederilor art.189 CP RM – “Şanta-
jul” – într-o eventuală hotărâre de îndrumare a Plenului Curţii Supreme
de Justiţie, dedicată practicii judiciare în procesele penale privind şantajul,
să fie prevăzută următoarea explicaţie:
“În sensul art.189 CP RM, prin “acţiuni cu caracter patrimonial”
trebuie de înţeles executarea de lucrări şi acordarea de servicii, atunci când
acestea nimeresc sub incidenţa legislaţiei civile, constituind obiectul unor
raporturi juridice obligaţionale”.
25
9. Întrucât drepturile patrimoniale se compun din drepturi reale, drep-
turi personale (obligaţionale) şi drepturi de proprietate intelectuală, existând
astfel o fundamentare juridico-civilă a prezentei recomandări, în Partea
Specială a CP RM să fie constituit un capitol unic ce ar cuprinde toate
incriminările privind infracţiunile patrimoniale, capitol ce s-ar diviza în
trei secţiuni, consacrate, respectiv, infracţiunilor contra patrimoniului,
infracţiunilor economice şi nou-incriminatelor fapte contra proprietăţii
intelectuale. Prin această omogenizare a reglementărilor, relative la infrac-
ţiunile patrimoniale, s-ar asigura o interdependenţă concepţională şi func-
ţională între normele penale şi normele civile de referinţă, privite în cali-
tate de componente ale aceluiaşi sistem de drept unitar.
10. Dezvoltând prevederile art.10 din Legea Republicii Moldova
privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Codul penal al Republicii
Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiunilor contra
proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol, sub denumirea
“Violarea dreptului de autor”, având următorul conţinut:
“Efectuarea, fără autorizarea sau consimţământul titularului dreptului
de autor, a următoarelor acţiuni:
a) reproducerea operei;
b) difuzarea exemplarelor operei, inclusiv prin comercializare, închi-
riere sau prin alte modalităţi;
c) importarea exemplarelor operei pentru difuzare, inclusiv a exempla-
relor confecţionate cu permisiunea autorului sau a altui titular al dreptu-
lui de autor;
d) demonstrarea publică a operei;
e) interpretarea publică a operei;
f) comunicarea publică a operei, inclusiv prin retransmisie;
g) traducerea operei;
h) prelucrarea, adaptarea, aranjamentul şi alte asemenea modificări
ale operei;
i) comunicarea pentru informare generală a operei în asemenea mod,
ca reprezentanţii publicului, la alegerea lor personală, să poată avea acces
la operă din orice loc şi în orice timp;
j) comunicarea operei prin eter (inclusiv prin satelit) sau prin cablu
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 700 la 1000 unităţi con-
venţionale sau cu închisoare de până la 3 ani.”
11. Dezvoltând prevederile art.9 din Legea Republicii Moldova
26
Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiunilor
contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol, numit
“Arogarea calităţii de autor”, având următorul conţinut:
“Arogarea calităţii de autor, modificarea operei care prejudiciază
onoarea şi demnitatea autorului sau aducerea la cunoştinţă publică a unei
opere sub alt nume decât acela decis de autor
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi con-
venţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.”
12. Dezvoltând prevederile art.27-29 din Legea Republicii Moldova
Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiunilor
contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol, sub
denumirea “Violarea drepturilor conexe”, având următorul conţinut:
“Efectuarea, fără consimţământul titularului drepturilor recunoscute
de lege, a următoarelor acţiuni:
a) imprimarea interpretării încă neimprimate sau a emisiunii;
b) reproducerea interpretărilor sale înregistrate pe fonograme, a fono-
gramelor sale sau a imprimării emisiunii;
c) comunicarea interpretării pe cale radioelectrică sau prin cablu ori
altă comunicare publică a interpretării, inclusiv prin retransmisie, cu excep-
ţia cazurilor când pentru comunicare se foloseşte imprimarea interpretării
efectuată anterior cu consimţământul interpretului, sau interpretarea ante-
rior difuzată pe cale radioelectrică ori distribuită prin cablu;
d) darea în chirie a originalului şi a exemplarelor interpretărilor înre-
gistrare pe fonograme, chiar şi după difuzarea lor, cu acordul interpretu-
lui şi indiferent de dreptul de proprietate asupra exemplarelor;
e) difuzarea originalului sau a exemplarelor interpretărilor înregistrate
pe fonograme, ori a exemplarelor de fonogramă;
f) modificarea sau transformarea în orice alt mod a fonogramei;
g) importul exemplarelor de fonogramă în scopul difuzării, inclusiv a
exemplarelor produse cu autorizaţia producătorului acestei fonograme;
h) translarea simultană pe cale radioelectrică sau prin cablu a emisiunii
sale de către o altă organizaţie de difuziune (retranslarea emisiunii);
i) translarea emisiunii pe cale radioelectrică sau prin cablu;
j) translarea emisiunii în locurile în care intrarea este cu plată;
k) comunicarea pentru informare generală, prin cablu sau prin mijloa-
cele comunicării radioelectrice, a interpretării înregistrate pe fonogramă,
a fonogramei sau a emisiunii în asemenea mod ca reprezentanţii publicu-
27
lui, la alegerea lor personală, să poată avea acces la interpretare, fono-
gramă sau emisiune din orice loc şi orice timp
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 700 la 1000 unităţi conven-
ţionale sau cu închisoare de până şa 3 ani.”
13. Dezvoltând pevederile lit.a) şi b) art.371 din Legea Republicii
Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Codul penal al
Republicii Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infrac-
ţiunilor contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol,
sub denumirea “Eludarea mijloacelor tehnice de protecţie a drepturilor
de autor şi a drepturilor conexe”, având următorul conţinut:
“Încălcarea legislaţiei Republicii Moldova privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, exprimată în:
a) eludarea mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a
drepturilor conexe;
b) confecţionarea, importul, difuzarea, publicitatea oricărui echipament
sau a componentelor sale, deţinerea, în scopuri comerciale şi pentru presta-
rea serviciilor, a oricărui echipament sau a componentelor sale care sunt
date publicităţii sau sunt propuse spre vânzare în scopul eludării mijloa-
celor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, ori
care au ca scop principal al utilizării şi/sau al rezultatului utilizării eluda-
rea oricăror mijloace tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a dreptu-
rilor conexe, ori care iniţial sunt destinate, ajustate sau executate în scopul
de a oferi posibilitatea eludării sau de a facilita eludarea mijloacelor
tehnice de protecţie a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe
ţionale sau cu închisoare de până şa 2 ani.”
14. Dezvoltând prevederile Secţiunii II “Modele de utilitate” din Hotă-
rârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la protecţia proprietăţii
industriale în Republica Moldova, nr.456 din 26.07.1993, precum şi ale
art.22-23 din Legea Republicii Moldova privind brevetele de invenţie,
Codul penal al Republicii Moldova (şi anume – preconizata secţiune
consacrată infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale) să fie completat
cu un nou articol având denumirea “Violarea drepturilor rezultând dintr-o
invenţie sau model de utilitate” şi următorul conţinut:
“Fabricarea sau folosirea, fără drept, a obiectului unei invenţii ori a
obiectului unui model de utilitate, ori punerea în circulaţie a produselor
realizate ca urmare a fabricării sau folosirii fără drept a obiectului unei
invenţii ori a obiectului unui model de utilitate
28
ţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.”
15. Dezvoltând prevederile alin.(9) art.10 din Legea Republicii Mol-
dova privind brevetele de invenţie, Codul penal al Republicii Moldova (şi
anume – preconizata secţiune consacrată infracţiunilor contra proprietăţii
intelectuale) să fie completat cu un nou articol, sub denumirea “Divulgarea
datelor cuprinse în cererea de brevet”, care să aibă următorul conţinut:
“Divulgarea de către personalul Agenţiei de Stat pentru Protecţia Pro-
prietăţii Industriale sau de către persoanele, care efectuează lucrări în legătură
cu invenţiile, a datelor conţinute în cererea de brevet, până la publicarea lor
ţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără)
privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau de a exercita o anumită activi-
tate pe un termen de până la 5 ani.”
16. Dezvoltând prevederile art.13 şi 35 din Legea Republicii Moldova
privind protecţia soiurilor de plante, Codul penal al Republicii Moldova
(şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiunilor contra proprie-
tăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol care ar avea denumirea
“Violarea drepturilor titularului brevetului de soi” şi următorul conţinut:
“Efectuarea, fără autorizaţia titularului brevetului de soi, a următoa-
relor acţiuni:
a) producerea sau reproducerea materialului soiului în scopul înmul-
ţirii;
b) condiţionarea materialului soiului în scopul înmulţirii;
c) oferirea spre vânzare a materialului soiului;
d) vânzarea sau alte forme de comercializare a materialului soiului;
e) exportarea materialului soiului;
f) importarea materialului soiului;
g) stocarea materialului soiului în scopul efectuării acţiunilor menţio-
nate la lit.a)-f);
h) divulgarea datelor ce constituie secret comercial despre soiul care
face obiectul cererii de brevet;
i) desemnarea materialului soiului produs şi comercializat printr-o
denumire ce diferă de cea cu care este înregistrat acest soi;
j) desemnarea materialului soiului produs şi comercializat prin denu-
mirea unui soi înregistrat, cunoscându-se faptul că materialul produs şi
comercializat nu aparţine de acest soi;
29
k) desemnarea materialului soiului produs şi comercializat printr-o
denumire atât de asemănătoare cu cea a soiului înregistrat, încât ele pot fi
confundate;
l) comercializarea materialului soiului pentru care nu a fost eliberat
brevet, inducând în mod conştient în eroare consumatorii;
m) declaraţiile false privind rezultatele încercării noului soi;
n) operarea de înscrieri false sau darea de indicaţii privind operarea
de înscrieri false în Registrul brevetelor pentru soiurile de plante şi în
documentaţia de gestiune;
o) contrafacerea documentelor necesare pentru îndeplinirea prevede-
rilor legislaţiei privind protecţia soiurilor de plante, confecţionarea sau
darea de indicaţii privind confecţionarea documentelor contrafăcute;
p) prezentarea către titularul brevetului de soi a documentelor cu date
false de către cei care folosesc soiul
tate pe un termen de până la 5 ani”.
17. Dezvoltând prevederile art.2, 22, 23 şi 33 din Legea Republicii
Moldova privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, Codul
penal al Republicii Moldova să fie completat cu un nou articol având
denumirea “Violarea drepturilor titularului certificatului de înregistrare a
desenului sau modelului industrial” cu următorul conţinut:
“(1) Arogarea calităţii de autor al desenului sau modelului industrial
ţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.
(2) Fabricarea, vânzarea, importul, exportul sau altă introducere în cir-
cuitul economic ori stocarea în scopuri comerciale a produsului obţinut
prin aplicarea desenului sau modelului industrial protejat, fătă acordul
titularului certificatului de înregistrare a desenului sau modelului indus-
trial, dacă acest produs, în totalitate sau într-o măsură substanţială, este o
copie a acestui desen sau model industrial
ţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.
(3) Divulgarea, de către personalul Agenţiei de Stat pentru Protecţia
Proprietăţii Industriale sau de către persoanele care efectuează lucrări în
legătură cu desenele şi modelele industriale, a esenţei cererii de înregis-
30
trare a desenului sau modelului industrial până la publicarea hotărârii de
înregistrare a desenului sau modelului industrial
tate pe un termen de până la 5 ani.”
18. Dezvoltând prevederile art.4 din Legea Republicii Moldova privind
protecţia topografiilor circuitelor integrate, Codul penal al Republicii
Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiunilor contra
proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol care ar avea
denumirea “Violarea drepturilor titularului certificatului de înregistrare a
topografiei circuitului integrat” şi următorul conţinut:
“Exploatarea, fără autorizaţia titularului, a unei topografii a circuitu-
lui integrat înregistrate
19. Dezvoltând prevederile art.3 şi 25 din Legea Republicii Moldova
privind mărcile şi denumirile de origine a produselor, Codul penal al Re-
publicii Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiu-
nilor contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol –
“Folosirea ilicită a mărcii sau a denumirii de origine a produsului” – cu
următorul conţinut:
“Folosirea ilicită a mărcii, a denumirii de origine a produsului prote-
jate sau a indicaţiei geografice pentru desemnarea produselor sau servi-
ciilor pentru care ele au obţinut protecţie, fie a produselor sau serviciilor
de acelaşi fel, ori fabricarea, folosirea, importarea, oferirea spre vânzare,
vânzarea, orice altă punere în circuitul economic sau stocarea în aceste
scopuri a produselor la care se referă marca înregistrată, denumirea de
origine a produsului înregistrată sau indicaţia geografică autorizată
20. Dezvoltând prevederile art.8 din Legea Republicii Moldova cu
privire la protecţia concurenţei, precum şi ale art.24-26 din Legea Re-
publicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, Codul penal
al Republicii Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infrac-
ţiunilor contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol –
“Concurenţa neloială” – având următorul conţinut:
31
“Săvârşirea cu intenţie a oricăreia din următoarele acţiuni:
a) folosirea neautorizată, integrală sau parţială, a numelui comercial
străin, a denumirii comerciale străine sau a emblemei comerciale străine;
b) obţinerea, folosirea sau divulgarea neautorizată a informaţiilor ce
constituie secret comercial
ţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.”.
La tema tezei au fost publicate următoarele lucrări ştiinţifice
1. Brînză S. Infracţiuni contra proprietăţii în Codul penal al SUA. Sinteză //
Revista Naţională de Drept. - 2000. - Nr.2, 0,3 c.a.
2. Brînză S. Protecţia proprietăţii în Legea lui Manu prin mijloace de drept
penal // Revista Naţională de Drept. - 2000. - Nr.3, 0,3 c.a.
3. Brînză S. Rolul dreptului în protejarea proprietăţii la geto-daci // Revista
Naţională de Drept. - 2001. - Nr.1, 0,3 c.a.
4. Brînză S. Infracţiuni contra proprietăţii. Tâlhăria în SUA. Evoluţia // Revista
5. Brînză S. Crime contra proprietăţii reflectate în Codul penal al SUA // Revista
6. Brînză S. Apărarea proprietăţii împotriva faptelor penale în Legea Salică la
franci // Revista Naţională de Drept. - 2001. - Nr.4, 0,5 c.a.
7. Brînză S. Răspunderea penală pentru infracţiunile contra proprietăţii (în regle-
mentarea Legilor din Eşnuna şi Hammurabi) // Avocatul poporului. - 2001. -
Nr.1-3, 0,3 c.a.
8. Brînză S. Penalizarea crimelor şi delictelor contra proprietăţii în Codul penal
din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza // Revista Naţională de Drept.
- 2001. - Nr.5, 1,0 c.a.
9. Brînză S. Apărarea penală a proprietăţii în Roma Antică // Analele Ştiinţifice
аle USM. Facultatea de Drept. - 2000. - Nr.4, 1,0 c.a.
10. Брынза С. Уголовно – правовой анализ преступлений против собствен-
ности по уголовному праву Румынии: сравнительно – правоведческое
исследование // Analele Ştiinţifice аle USM. Facultatea de Drept. - 2000. -
Nr.4, 1,0 c.a.
11. Brînză S. Situaţia apărării instituţiei proprietăţii în Codul penal // Revista
12. Brînză S. Evoluţia reglementărilor privind protecţia penală a proprietăţii pe
teritoriul Republicii Moldova: Monografie / Colecţia CODEX. - Chişinău:
ARC, 2001, 25 c.a.
13. Brînză S. Proteguirea penală a proprietăţii în sistemul normativ „Legea
ţării” // Revista Naţională de Drept. - 2001. - Nr.7, 0,5 c.a.
32
14. Brînză S. Generaţie avansată de legi penale // Revista Naţională de Drept. -
2001. - Nr.8, 0,5 c.a.
15. Brînză S. Obiectul infracţiunilor contra proprietăţii. Relaţiile sociale ca obiect
al infracţiunii penale // Analele Ştiinţifice аle USM. Seria “Ştiinţe sociouma-
nistice”. Vol.1. - Chişinău, 2001, 2,5 c.a.
16. Brînză S. Apărarea penală a proprietăţii în perioada aflării Basarabiei sub
dominaţia Imperiului Rus // Analele Ştiinţifice аle USM. Seria “Ştiinţe
socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău, 2001, 2,2 c.a.
17. Brînză S., Namatov A. Atentate criminale la proprietate. Sinteză anglo-
americană // Analele Ştiinţifice аle USM. Seria “Ştiinţe socioumanistice”.
Vol.1. - Chişinău, 2001, 0,9 c.a.
18. Брынза С., Наматов А. Преследование за разбойное нападение согласно
уголовному законодательству Республики Молдова, Российской Феде-
рации и Румынии // Analele Ştiinţifice аle USM. Seria “Ştiinţe socioumanis-
tice”. Vol.1. - Chişinău, 2001, 0,6 c.a.
19. Brînză S., Namatov A. Antologia crimelor contra proprietăţii în SUA //
20. Brînză S., Namatov A. Antologia crimelor contra proprietăţii în SUA //
21. Брынза С. Развитие норм об уголовно-правовой охране собственности
в период реставрации рыночной экономики в Республике Молдова //
Объединенный научный журнал. - Москва: Тезаурус, 2001, № 16, с.4-
13.
22. Brînză S. Tâlhăria săvârşită în urma înţelegerii de către un grup de persoane
// MOLDOSCOPIE. Probleme de analiză politică. Partea XVII. CARTES. -
Chişinău: CE USM, 2001, 0,5 c.a.
23. Брынза С. Эволюция регламентации охраны собственности в Уголовном
Праве РМ на рубеже XX-XXI веков // PRO LEGEA. - 2001. - Nr.5, 0,5 c.a.
24. Брынза С. Законодательное регулирование преступлений против собст-
венности в Молдове и России // Гражданин и право. (Москва). - 2001. -
№ 12. - C.36-44, 0,7 c.a.
25. Брынза С. Уголовно-правовая охрана собственности в случае мошен-
нического посягательства // Закон и жизнь. - 2002. - Nr.1, 0,5 c.a.
26. Брынза С. Мнение по поводу возможной криминализации компью-
терного мошенничества // Закон и жизнь. - 2002. - №2, 0,5 c.a.
27. Brînză S. Obiectul infracţiunilor contra proprietăţii. Relaţiile sociale ca obiect
al ocrotirii penale // Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.3, 0,5 c.a.
28. Брынза С. Проблемы назначения наказания за посягательства против
собственности // Закон и жизнь. - 2002. - №3, 0,5 c.a.
29. Брынза С. Положения проекта УК Республики Молдова об ответствен-
ности за посягательства в экономической сфере. – В: «Налоговые и иные
33
экономические преступления»: Сборник научных статей. Выпуск 5. -
Ярославль, 2002, 0,7 c.a.
30. Brînză S. Ce este relaţia socială în contextul apărării penale a proprietăţii? //
31. Brînză S. Componenţa, funcţiile şi interconexiunea elementelor care for-
mează relaţia socială, privite prin prisma ocrotirii penale a proprietăţii //
32. Брынза С. Проблемы назначения наказания за посягательства против
собственности // Закон и жизнь. - 2002. - Nr.4, 0,5 c.a.
33. Брынза С. Общая характеристика объективной стороны причинения
имущественного ущерба путем обмана или злоупотребления доверием
// Закон и жизнь. - 2002. - Nr.5. - C.28-31, 0,4 c.a.
34. Брынза С. Групповое хищение и проблема специального субъекта //
Закон и жизнь. - 2002. - №6. - C.23-27, 0,4 c.a.
35. Брынза С. Особенности квалификации хищения в особо крупных разме-
рах // Закон и жизнь. - 2002. - №7. - C.14-18, 0,4 c.a.
36. Брынза С. Проблема уголовно-правовой охраны права собственности
и национального равноправия в процессе построения правового госу-
дарства // Statul de drept şi problemele minorităţilor naţionale. Materialele
Conferinţei teoretico-ştiinţifice internaţionale (Bălţi, 11-12 ianuarie, 2002),
0,5 c.a.
37. Brînză S. Protecţia penală a proprietăţii în Pravilele aplicate pe teritoriul
Moldovei Medievale // Analele Ştiinţifice аle USM. Seria “Ştiinţe socio-
umanistice”. V.I. - Chişinău: CE USM, 2002, p.150-167, 2,6 c.a.
38. Brînză S. Reglementarea infracţiunilor contra proprietăţii în contextul activităţii
legislative intense din Moldova secolelor XVIII-XIX // Analele Ştiinţifice
аle USM. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol.I. - Chişinău: CE USM,
2002, p.168-177, 1,5 c.a.
39. Brînză S. Obiectul infracţiunilor contra proprietăţii: argumente în favoarea
naturii relaţionale a acestuia // Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.6. -
P.23-30, 0,5 c.a.
40. Brînză S. Obiectul infracţiunilor contra proprietăţii: argumente în favoarea
naturii relaţionale a acestuia // Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.7. - P.5-
10, 0,5 c.a.
41. Brînză S. Proprietatea ca obiect al ocrotirii penale: aspecte introductive //
Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.8. - P.4-13, 0,5 c.a.
42. Brînză S. Natura şi tipologia obiectului infracţiunilor contra proprietăţii //
43. Brînză S. Originile reglementării infracţiunilor contra proprietăţii în izvoa-
rele scrise din Moldova Feudală // Revista Naţională de Drept. - 2002. -
Nr.10. - P.24-29, 0,4 c.a.
34
44. Брынза С. Ответственность за преступления против собственности по
уголовному праву Румынии // Российский следователь. - Москва:
Юрист. - 2002. - №5. - С.44-48, 0,4 c.a.
45. Брынза С. Уголовная ответственность за разбой в законодательствах
Российской Федерации, Республики Молдова и Румынии // Российский
следователь. - Москва: Юрист. - 2002. - №6. - C.28-34, 0,7 c.a.
46. Брынза С. Наказание за преступления против собственности по уголов-
ному законодательству Республики Молдова // Российский следова-
тель. - Москва: Юрист. - 2002. - №6. - С.37-46, 0,9 c.a.
47. Brînză S. Pedeapsa pentru infracţiunile contra proprietăţii în contextul tranziţiei
spre economia de piaţă şi statul de drept // Rolul pedepsei în societatea de
tranziţie. Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională. - Chişinău, 2002, p.38-
49, 0,6 c.a.
48. Brînză S. Aplicarea privaţiunii de drept de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate în cazul comiterii infracţiunilor contra proprietăţii
// Rolul pedepsei în societatea de tranziţie. Conferinţa ştiinţifico-practică
internaţională. - Chişinău, 2002, p.307-311, 0,3 c.a.
49. Brînză S., Laşcu M. Eficientizarea aplicării pedepsei sub formă de amendă
pentru infracţiunile contra proprietăţii // Rolul pedepsei în societatea de tranziţie.
Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională. - Chişinău, 2002, p.311-314,
0,3 c.a.
50. Брынза С. Преступления против собственности в системе обычного права
Молдовы // Российский следователь. - Москва: Юрист. - 2002. - №10. -
C.42-45, 0,4 c.a.
51. Брынза С. Объект посягательств против имущества: противоречия и
решения // Закон и жизнь. - 2002. - №11. - C.16-20, 0,4 c.a.
52. Brînză S. Răspunderea penală pentru furt conform Pravilei lui Vasile Lupu
// Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.11. - P.18-25, 0,4 c.a.
53. Brînză S. Problema unor cazuri speciale de furt şi a faptelor asimilate acestuia
în reglementarea Pravilei lui Vasile Lupu // Revista Naţională de Drept. -
2002. - Nr.12. - P.6-12, 0,4 c.a.
54. Брынза С. Уголовно-правовая охрана имущества согласно уголовному
законодательству Румынии // Закон и жизнь. - 2002. - №12. - C.9-14,
0,4 c.a.
55. Брынза С. Наказание за преступления против собственности по уго-
ловному законодательству Республики Молдова // Научные труды.
Российская академия юридических наук. Выпуск 2. В 2-х томах. Том 1. -
Москва: Юрист, 2002, с.387-405, 0,5 c.a.
56. Brînză S. Aplicarea culegerilor necodificate în combaterea infracţiunilor
contra proprietăţii în Moldova secolelor XVIII-XIX // Revista Naţională de
Drept. - 2003. - Nr.1. - P.9-13, 0,3 c.a.
35
57. Брынза С. Проблемы объекта преступлений против собственности в но-
вом уголовном законодательстве // Закон и жизнь. - 2003. - №1. - С.4-8,
0,4 c.a.
58. Brînză S. Răspunderea pentru infracţiunile contra proprietăţii conform Condicii
Criminaliceşti a Moldovei // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.2. - P.10-
16, 0,4 c.a.
59. Брынза С. Кража в уголовном праве Румынии: вопросы предмета
преступления // Закон и жизнь. - 2003. - №2. - С.10-14, 0,3 c.a.
60. Brînză S. Analiza evoluţiei noţiunii de sustragere // Revista Naţională de Drept.
- 2003. - Nr.3. - P.4-8, 0,3 c.a.
61. Брынза С. Объект составных преступлений, посягающих на собствен-
ность, в Румынском уголовном праве // Закон и жизнь. - 2003. - №3. -
С.23-27, 0,3 c.a.
62. Брынза С. Проблемы и перспективы охраны имущественных отношений
в связи с принятием нового Уголовного кодекса Республики Молдова //
Funcţionarea instituţiilor democratice în statul de drept. Materialele Conferinţei
teoretico-ştiinţifice internaţionale, 25-26 ianuarie 2003 (mun.Bălţi). - Chişinău,
2003, p.471-475, 0,3 c.a.
63. Brînză S. Rolul legii penale în apărarea patrimoniului: de la tradiţie la mo-
dernitate // Funcţionarea instituţiilor democratice în statul de drept. Materia-
lele Conferinţei teoretico-ştiinţifice internaţionale, 25-26 ianuarie 2003
(mun.Bălţi). - Chişinău, 2003, p.766-770, 0,3 c.a.
64. Brînză S. Necesitatea ocrotirii juridico-penale a patrimoniului în noile con-
diţii social-economice // Funcţionarea instituţiilor democratice în statul de
drept. Materialele Conferinţei teoretico-ştiinţifice internaţionale, 25-26 ianua-
rie 2003 (mun.Bălţi). - Chişinău, 2003, p.806-810, 0,3 c.a.
65. Брынза С. Уголовно-правовая охрана собственности в условиях граж-
данского общества // Aspecte juridice ale societăţii civile: realităţi şi perspec-
tive. Materialele Conferinţei teoretico-ştiinţifice internaţionale, 26-27 februarie
2003. - Chişinău, 2003, p.253-259, 0,5 c.a.
66. Брынза С. О необходимости научной обоснованности концепции об
объекте преступлений против имущества согласно уголовному праву
Республики Молдова // ПРАВО: теория и практика. - 2003. - №1-2 (16-
17). - Москва ТЕЗАУРУС, c.29-34, 0,5 c.a.
67. Брынза С. Объект преступлений против имущества по уголовному праву
Румынии // Право: теория и практика. - 2003. - №1-2 (16-17). - Москва:
Тезаурус, c.35-39, 0,5 c.a.
68. Brînză S. Răspunderea penală pentru pungăşie conform noului Cod penal al
Republicii Moldova // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.4, p.9-13,
0,3 c.a.
36
69. Brînză S. Corelaţia dintre relaţia socială şi valoarea socială în contextul
obiectului infracţiunii // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.6. - P.16-
20, 0,3 c.a.
70. Brînză S. Configuraţia obiectului infracţiunii // Revista Naţională de Drept.
- 2003. - Nr.7. - P.7-12, 0,3 c.a.
71. Brînză S. Natura şi esenţa obiectului infracţiunii // Revista Naţională de
Drept. - 2003. - Nr.8. - P.4-8, 0,3 c.a.
72. Брынза С. Посягательства против имущества в проекте Уголовного
кодекса Румынии // Закон и жизнь. - 2003. - №6. - C.11-15, 0,3 c.a.
73. Brînză S. Proprietatea privită în calitate de componentă a ordinii de drept
ocrotită de legea penală // Analele Ştiinţifice аle Universităţii de Stat din
Moldova. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău: CEP USM, 2003,
p.94-102, 0,4 c.a.
74. Brînză S. Raportul dintre noţiunile “patrimoniu” şi “proprietate” în contex-
tul apărării penale // Analele Ştiinţifice аle Universităţii de Stat din Moldova.
Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău: CEP USM, 2003, p.102-
110, 0,5 c.a.
75. Брынза С. Критические замечания по поводу законодательного регули-
рования проблем, связанных с объектом преступлений против собст-
венности, в уголовном праве Республики Молдова // Российский сле-
дователь. - Москва: Юрист. - 2003. - №1. - С.42-44, 0,3 c.a.
76. Брынза С., Захария С. Предмет кражи согласно уголовному праву Румы-
нии // Российский следователь. - Москва: Юрист. - 2003. - №6. - C.44-46,
0,4 c.a.
77. Brînză S. Obiectul juridic al infracţiunii şi obiectul material al infracţiunii:
consideraţii preliminare // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.9. - P.4-
9, 0,4 c.a.
78. Brînză S. Pungăşia // Conferinţa corpului didactico-ştiinţific. “Bilanţul activită-
ţii ştiinţifice a USM pe anii 2001/2002”, USM, 30 septembrie - 6 octombrie
2003. Rezumatele comunicărilor. - Chişinău: CEP USM, 2003.
79. Brînză S. Violenţa în contextul infracţiunilor contra patrimoniului // Conferinţa
ştiinţifico-practică internaţională cu genericul “Violenţa în societatea de
tranziţie”, Universitatea de Criminologie, Moldova, Chişinău, 16-17 mai
2003, 0,5 c.a.
80. Брынза С. Что такое компьютерное мошенничество // Materialele Con-
ferinţei internaţionale practico-ştiinţifice dedicate jubileului de 7 ani ai
Găgăuziei, 21-23 decembrie 2001, Comrat, 2003, 0,5 c.a.
81. Brînză S. Semnificaţia juridico-penală a obiectului material al infracţiunii //
Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.10. - P.49-53.
82. Brînză S. Ierarhizarea valorilor sociale care fac obiectul infracţiunii //
37
83. Brînză S. Obiectul juridic principal al infracţiunii şi obiectul juridic secundar al
infracţiunii // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.12. - P.4-8, 0,4 c.a.
84. Брынза С. Концепция объекта преступлений против собственности в
уголовном праве РМ: итоги и перспективы внедрения законодательного
опыта Российской Федерации // Научные труды. Российская академия
юридических наук. Выпуск 2. В 2-х томах. Том 1. - Москва: Юрист,
2003, с.417-426, 0,5 c.a.
85. Brînză S. Infracţiunile contra patrimoniului în proiectul Codului penal român:
mostră de elevaţie juridică şi prilej de reflecţii // Revista de Criminologie,
Drept penal şi Criminalistică. - 2003. - Nr.1-2. - P.54-59, 0,5 c.a.
86. Brînză S. Consideraţii privind natura obiectului juridic secundar al infracţiunii
// Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.1. - P.4-8, 0,4 c.a.
87. Brînză S. Însemnătatea obiectului material al infracţiunii // Revista Naţională
de Drept. - 2004. - Nr.2. - P.4-8, 0,4 c.a.
88. Brînză S. Însemnătatea obiectului generic al infracţiunii // Revista Naţională de
Drept. - 2004. - Nr.3. - P.4-7, 0,3 c.a.
89. Brînză S. Necesitatea apărării penale a patrimoniului împotriva unor fapte de
sustragere (furt, jaf, tâlhărie) // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.4. - P.10-
15, 0,5 c.a.
90. Brînză S. Necesitatea apărării penale a patrimoniului împotriva faptelor pre-
văzute la art.189-200 ale Codului penal // Revista Naţională de Drept. -
2004. - Nr.5. - P.10-16, 0,5 c.a.
91. Brînză S. Bunurile mobile ca obiect material al sustragerii // Revista Naţio-
nală de Drept. - 2004. - Nr.6. - P.4-8, 0,4 c.a.
92. Brînză S. Controverse privind obiectul material al sustragerii // Revista
Naţională de Drept. - 2004. - Nr.7. - P.7-12, 0,4 c.a.
93. Brînză S. Semnalul video, traficul telefonic şi banii fără numerar ca posibile
obiecte materiale ale sustragerii // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.8. -
P.6-10, 0,5 c.a.
94. Brînză S. Hârtiile de valoare ca obiect material al sustragerii // Revista
Naţională de Drept. - 2004. - Nr.9. - P.11-16, 0,4 c.a.
95. Brînză S. Apărarea juridico-penală a elementelor patrimoniului: controverse
şi soluţii // Analele Ştiinţifice аle Universităţii de Stat din Moldova. Seria
“Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău: CEP USM, 2004, p.159-166,
1,0 c.a.
96. Brînză S. Dreptul penal al contractelor – o provocare pentru sistemul de drept //
Analele Ştiinţifice аle Universităţii de Stat din Moldova. Seria “Ştiinţe
socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău : CEP USM, 2004, p.166-176, 1,2 c.a.
97. Brînză S. Regimul de circulaţie a bunurilor în contextul studiului obiectului
material al infracţiunilor contra patrimoniului // Revista Naţională de Drept.
- 2004. - Nr.10. - P.2-7, 0,4 c.a.
38
98. Brînză S. Pot oare bunurile fără stăpân şi bunurile nefolositoare să formeze
obiectul material al infracţiunilor contra patrimoniului? // Revista Naţională
de Drept. - 2004. - Nr.11. - P.2-5, 0,25 c.a.
99. Brînză S. Structura relaţiilor sociale cu privire la patrimoniu apărate de
legea penală // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.12. - P.5-8, 0,25 c.a.
100. Брынза С. Конституционные основы необходимости установления уго-
ловной ответственности за преступления против интеллектуальной соб-
ственности в законодательстве Республики Молдова // Научные труды
РАЮН РФ. Вып. 4, Том 2. - Москва: Юрист, 2004, с.483-487, 0,5 c.a.
101. Brînză S. Necesitatea constituţionalizării legislaţiei penale în planul ocrotirii
eficiente a proprietăţii intelectuale // Dezvoltarea constituţională a Republicii
Moldova la etapa actuală. Materialele Conferinţei ştiinţifico-practice internaţio-
nale (Bălţi, 23-24 septembrie 2004). - Chişinău: Tipografia Centrală, 2004,
p.1086-1094, 0,5 c.a.
102. Brînză S. Dobândirea ilicită a foloaselor necuvenite: faptă contra patrimoniului
sau faptă de corupţie? // Prevenirea şi combaterea corupţiei în Republica
Moldova: aspecte teoretice şi practice. Materialele Conferinţei ştiinţifico-prac-
tice internaţionale (Chişinău, 19-20 noiembrie 2004). - Chişinău: Transpa-
rency International, 2004, p.107-113, 0,4 c.a.
103. Brînză S. Oportunitatea recunoaşterii bunurilor imobile ca obiect material al
sustragerii // Revista Naţională de Drept. - 2005. - Nr.1. - P.11-15, 0,3 c.a.
104. Brînză S. Posesia ca obiect al apărării penale // Revista Naţională de Drept.
- 2005. - Nr.2. - P.8-12, 0,4 c.a.
105. Brînză S. Controverse legate de calitatea posesiei de a fi obiectul apărării
penale // Revista Naţională de Drept. - 2005. - Nr.3. - P.2-6, 0,4 c.a.
106. Brînză S. Modele de elevaţie juridică pentru elaborarea concepţiei naţionale
de combatere juridico-penală a încălcării drepturilor în domeniul proprietă-
ţii intelectuale // Comunicări prezentate la ediţia a III-a a Conferinţei inter-
naţionale ştiinţifico-practice cu genericul “Probleme teoretice şi practice ale
economiei proprietăţii intelectuale”, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Inte-
lectuală a Republicii Moldova, Academia de Ştiinţe a Moldovei (Chişinău,
24-25 noiembrie 2004), 0,5 c.a.
107. Brînză S. Experienţa istorică – factor motivaţional în combaterea juridico-
penală a încălcării drepturilor în domeniul proprietăţii intelectuale // Comu-
nicări prezentate la ediţia a III-a a Conferinţei internaţionale ştiinţifico-
practice cu genericul “Probleme teoretice şi practice ale economiei proprie-
tăţii intelectuale”, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republi-
cii Moldova, Academia de Ştiinţe a Moldovei (Chişinău, 24-25 noiembrie
2004), 0,4 c.a.
108. Brînză S. Circumstanţele care ajută la stabilirea obiectului juridic al infracţiu-
nilor contra patrimoniului // Revista Naţională de Drept. - 2005. - Nr.4. -
P.2-7, 0,5 c.a.
39
109. Brînză S. Reflecţii asupra corelaţiei dintre obiectul juridic generic şi obiec-
tul special al infracţiunilor contra patrimoniului, prevăzute în Codul penal
român şi în unele legi speciale // Institutul de Reforme Penale. Revista de
Ştiinţe Penale. Anuar. Anul I. - Chişinău, 2005, p.91-99.
110. Brînză S. Reflecţii asupra naturii obiectului juridic al infracţiunilor săvârşite
prin sustragere // Analele Ştiinţifice аle Universităţii de Stat din Moldova. Seria
“Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău: CEP USM, 2005, p.261-274,
2,1 c.a.
111. Brînză S. Caracteristicile obiectului material al infracţiunii săvârşite prin sus-
tragere // Analele Ştiinţifice аle Universităţii de Stat din Moldova. Seria “Ştiinţe
socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău: CEP USM, 2005, p.275-282, 1,2 c.a.
112. Brînză S. Obiectul infracţiunilor contra patrimoniului: Monografie. - Chişinău:
Tipografia Centrală, 2005, 50,0 c.a.
Cuvintele-cheie ale tezei: obiectul infracţiunii; pericolul social al infracţiunii;

relaţia socială; valoarea socială; obiectul juridic al infracţiunii; obiectul mate-
rial al infracţiunii; obiectul juridic generic al infracţiunii; obiectul juridic spe-
cial al infracţiunii; obiectul complex al infracţiunii; obiectul juridic principal al
infracţiunii; obiectul juridic secundar al infracţiunii; patrimoniu; proprietate;
elementele patrimoniului; infracţiunile contra patrimoniului; infracţiuni săvâr-
şite prin sustragere; infracţiuni săvârşite prin fraudă; infracţiuni săvârşite prin
distrugere sau tulburare de posesie; proprietate intelectuală.
Ключевые слова: Объект преступления; общественная опасность преступ-

ления; общественная ценность; предмет преступления; родовой объект пре-
ступления; непосредственный объект преступления; сложный объект пре-
ступления; основной объект преступления; дополнительный объект престу-
пления; имущество; собственность; элементы имущества; преступления
против собственности; преступления совершенные путем хищения; престу-
пления совершенные путем обмана; преступления совершенные путем унич-
тожения либо нарушения владения; интеллектуальная собственность.
Key-words: Object of the crime; social danger of the crime; social relationship;
social value; material object of the crime; direct object of the crime; generic
object of the crime; complex object of the crime; additional object of the crime;
estate; property; elements of the estate; crimes against property; crimes by
means of misappropriation; crimes by deception; crimes by destruction or by
trespass; intellectual property.
40
РЕЗЮМЕ
БРЫНЗА Сергей. Объект преступлений против имущества:
Диссертация на соискание ученой степени доктора хабилитат
юридических наук
по специальности: 12.00.08 Уголовное право (уголовное право)
Диссертационная работа посвящена научному исследованию во-
просов, связанных с понятием объекта преступлений против иму-
щества. В частности, проанализировано понятие объекта преступле-
ния в теории уголовного права и в уголовном законодательстве.
Также, тщательно исследуются виды объектов уголовно-правовой
охраны и значение родового объекта и предмета преступления в
теории и практике уголовного права.
В работе поднимается сложнейшая проблема имущества как
объекта уголовно-правовой охраны, анализируется суть имущества
как общественного блага, аргументируется необходимость подклю-
чения механизмов уголовного права для эффективной его охраны.
Автор критически рассматривает возможность признания элемен-
тов имущества в качестве объекта преступления. Убедительно пока-
зывается роль и место имущества как родового объекта, анализи-
руется связь между родовым и непосредственным объектами каж-
дого из преступлений, направленных против имущества. В заключе-
нии, догматический обзор, компаративизм и классификационные
опыты позволили автору сформулировать выводы о правотворчес-
ких приоритетах, связанных с рекриминализацией деяний против
интеллектуальной собственности, которые должны быть приняты
во внимание, считает автор, в отечественной науке.
Были использованы многочисленные нормативные источники,
международно-правовые акты, постановления Пленума Высшей Су-
дебной Палаты, акты Конституционного Суда, примеры из судеб-
ной практики, а также теоретические работы отечественных и зару-
бежных авторов. В результате проведенных исследований, автор
раскрыл сущность объекта преступлений против имущества, обос-
новал необходимость уголовно-правовой защиты имущества, разра-
ботал предложения по совершенствованию законодательства. Полу-
ченные результаты могут быть использованы в правоприменитель-
ной и правотворческой деятельности, а также в учебном процессе и
в научно-исследовательской работе.
41
SUMMARY
Brynza Sergey. Object of the crimes against property:
Dissertation written in order to obtain a university degree of the
Doctor Habilitat in Law.
Specialty 12.00.08 Criminal Law (criminal law)
This dissertation is dedicated to the scientific research of the
questions, which are linked to the object of the crimes against property
and its definition. Especially is analyzed the concept of the object as in
penal doctrine both in penal legislation. Also, there are carefully
examined types of the objects which are protected by Criminal Law, and
importance of the generic and material object of the crime in theory and
in practice of Criminal Law.
In this scientific research it is discussed about complex problem of
estate, which forms the object protected by Criminal Law, is examined
the essence of estate as a social value; is explained the necessity of
Criminal Law involving in order to provide effective and proper protect-
tion of estate. The author critically appreciates the possibility of the
recognition of the estate’s elements as the object protected by law. At the
same time he gives convincing arguments in order to demonstrate the
important role and place of estate as a generic object.
In continuation, he examined the connection between generic and
direct objects of each crime against property. As a result, there were
applied different methods such as dogmatic survey, comparative research
and experimental way of cognition, which gave the possibility to form
different suggestions and conclusions, considered to be obligatory for
our penal doctrine, and linked to the recriminalization of the offences
against the intellectual property.
There were applied lot of normative acts, international treaties, deci-
sions of the Supreme Court of Justice, acts of the Constitutional Court of
Justice, cases from the judicial practice, and also scientific researches of
the native and foreign authors. As a result of his investigation, author has
examined the essence of the object of the crimes against property, has
based his own arguments on facts of necessity of penal protection of the
estate, has elaborated different suggestions in order to improve the
legislation in force. Those results which were obtained can be applied as
in the activity of the legal authorities both in the educational process and
further scientific research.
42
BRÎNZĂ Sergiu
OBIECTUL INFRACŢIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI
Specialitatea: 12.00.08 Drept penal (drept penal)
AUTOREFERAT
al tezei de doctor habilitat în drept
Bun de tipar 11.08.2005. Formatul 60×84 1/16

Coli de tipar 2,5. Coli editoriale 2,0.
Comanda 160. Tirajul 70 ex.
Centrul Editorial-Poligrafic al USM

str.A.Mateevici, 60, Chişinău, MD 2009
43

Sergiu Brinza Abstract

Caricato da

Informazioni sul documento

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Sergiu Brinza Abstract

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

Consultant ştiinţific: BULAI Constantin, doctor în drept, profesor

Susţinerea va avea loc la „”_______200_, ora _____ în

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Centrală a

Autor Brînză Sergiu

Cuvintele-cheie ale tezei: obiectul infracţiunii; pericolul social al infracţiunii;

Ключевые слова: Объект преступления; общественная опасность преступ-

OBIECTUL INFRACŢIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI

Specialitatea: 12.00.08 Drept penal (drept penal)

Bun de tipar 11.08.2005. Formatul 60×84 1/16

Centrul Editorial-Poligrafic al USM

Potrebbero piacerti anche