Algebr Liniar . A A

Algebră liniară.
Note de curs
Ioan Radu Peter (Cluj-Napoca)
17 decembrie 2007
Algebră liniară
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Produs cartezian. Relaţii.
H, A mulţimi, ϕ : I Ñ A se numeşte mulţime indexată de elemente din A.

I
Notăm ϕ paiqiPI paiq, cu ai ϕpiq. Pt. I t1, . . . , nu- finită, notăm

paiqiPI pa1, . . . , anq, n-uplu.
Familie de mulţimi: elementele lui A sunt mulţimi (sau submulţimi ale unei mulţimi
T ) obctinem noţiunea de familie de mulţimi (resp. familie se submulţimi ale lui T ).
Fie pAiqiPI o familie de mulţimi,
¤
Ai tx|Di P I, x P Aiu
i PI
£
Ai tx|@i P I, x P Aiu
i PI
Algebră liniară 1
se numesc reuniunea, resp. intersecţia familiei pAiqiPI .
¡ ¤
Ai tϕ : I Ñ A i |ϕ pi q P A i , @i P I u ,
i PI iPI
se memeşte produs cartezian al familiei pAiqiPI .
Dacă Ai A, @i P I , produsul cartezian este AI tϕ : I Ñ A u. Pentru

I t1, . . . , nu (finită), notăm
¡
Ai A1 A2 An tpa1, . . . , anq|ai P Ai, i 1, nu
i PI
Pentru i P I , funţia pi : Aj Ñ Ai, definită de pipϕq ϕpiq P Ai, cu ϕ P Aj

j PI j PI
(pippxj qj PI q xi), se numeşte proiecţia canonică produsului cartezian pe mulţimea Ai
(proiecţia pe factorul i).
Axioma alegerii. Dacă pAiqiPI este o familie nevidă de mulţimi nevide, atunci

Ai H.
iPI
Echivalent cu axioma alegerii este: Dacă S este o colecţie nevidă de mulţimi nevide
disjuncte două căte două, atunci există o mulţime A, numită reuniune selectivă, a.ı̂. A X X
este formată dintr-un singur element, @X P S.
Relaţii binare. M mulţime. O submulţime a produsului M M se numeşte relaţie

binară pe M .
Fie ρ P M M şi x, y P M . Dacă px, yq P ρ, x şi y sunt in relaţia ρ, notăm xρy.

Relaţia binară ρ este:
reflexivă dacă xρx, @x P M .

simetrică dacă pentru x, y P M : xρy ñ yρx.
antisimetrică dacă pentru x, y P M : xρy şi yρx ñ x y .
tranzitivă dacă pentru x, y, z P M a.ı̂. xρy ş yρz ñ xρz .
Relaţii de:
cuasiordine sau preordine : reflexive şi tranzitive

ordine (ordine parţială) : reflexive, antisimetrice şi tranzitive.
echivalenţă: reflexive, simetrice şi tranzitive.
O rel. de ordine este şi de preordine.
Relaţii de echivalenţă. Fie M mulţime nevidă şi ρ o relaţie de echivalenţă pe M .

Fie x P M . Definim
x̂ ty P M |xρy u,
clasa de echivalenţă a lui x. Notăm cu x̂, classpxq, rxs clasa de echivalenţă a unui
element.
Teorema 1. Fie M H şi ρ o relaţie de echivalenţă pe A. Clasele de echivalenţă

determinate pe M de ρ au proprietăţile:
1. x P x̂ for all x P M .
2. x̂ ŷ ô xρy .
3. pentru x̂ şi ŷ două clase de echivalenţă, atunci x̂ ŷ sau x̂ X ŷ H.

4. xPM x̂ A.
Dem. (sketch) 1. evident x P x̂, deoarece xρx.
2. Dacă x̂ ŷ avem x P x̂ şi deci xρy . Reciproc, fie a P x̂, deci aρx, cum xρy din
tranzitivitate avem aρy , adică a P ŷ . Deci x̂ ŷ . Analog ŷ x̂, in consecinţă x̂ ŷ
4. Pres. că x̂ X ŷ H. Fie a P x̂ X ŷ. Rezultă că aρx şi aρy. Din simetrie rezultă
că xρY si conform 2 x̂ ŷ .
3 Din 1.
Partiţii. Fie M o mulţime şi Mi, i P I o familie de submulţimi ale lui M . Familia
Mi, i P I se numeşte partiţie a lui M daca:
Mi X Mj H pentru i

j.
iPI Mi M .
Teorema anterioară arată o relaţie de echivalenţă pe o mulţime determină o partiţie a

ei, elementele partiţiei fiind clasele de echivalenţă.
Reciproc avem:
Teorema 2. Fie M o mulţime şi Mi, i P I o partiţie a ei. Relaţia ρM M M dată

de xρM y dacă şi numai dacă Di P I a.ı̂. x, y P Mi este o relaţie de echivalenţă.
Dem. Seminar
I Elemente de algebră liniară

1. Spaţii vectoriale. Proprietăţi de bază.
Definiţia unui spaţiu vectorial. Proprietăţi de bază
Definiţia 3. Spaţiu vectorial V peste un corp F (sau F spaţiu vectorial) este o mulţime
V cu o operţie (lege de compoziţie internă) a.ı̂ pV, q este grup şi o operaţie externă
: F V Ñ V, pα, vq Ñ α v αv, (ı̂nmulţirea cu scalari), care satisface proprietăţile:
1. αpv wq αv αw, @α P F, @v, w P F
2. pα β qv αv βv, @α, β P F, @v P V
3. αpβv q pαβ qv
4. 1 v v, @v P V
Elementele lui V - vectori, elementele lui F scalari. Înmulţirea cu scalari depinde de F.
Observaţie. Reguli simple de calcul ı̂ntr-un spaţiu vectorial V peste F :
α 0V 0
0F v 0V
α v 0V ñ α 0F or v 0V .
paqv apvq av.
Exemple.
V Cn are o structură de R spaţiu vectorial, dar şi de C spaţiu vectorial.

V FrX s este un F spaţiu vectorial.
Mm,npFq este un F spaţiu vectorial.
Cr0a,bs este R spaţiu vectorial.
Subspaţii ale unui spaţiu vectorial.
Este natural să studiem submulţimi ale unui spaţiu vectorial crae sunt inchise faţă de
operaţiile definite pe spaţiu.
Definiţia 4. Fie V un spaţiu vectorial peste F. O submulţime U V se numeşte

subspaţiu a lui V (peste F) dacă este stabilă in raport cu operaţiile induse ( adică
v u P U, @v, u P U, şi αv P U @α P F, v P U ) şi ele verifică axiomele spaţiului
vectorial.
Caracterizări ale subspaţiilor vectoriale:
Proposiţia 5. Fie V be a F un spaţiu vectorial şi U V o submulţime nevidă. U este

subspaţiu vectorial al lui V peste F dacă şi numai dacă:
v u P U, @v, u P U
αv P U, @α P F, @v P U
Proposiţia 6. Fie V un F spaţiu vectorial şi U V o submulţime nevidă a sa. U este

subspaţiu vectorial al lui V peste F dacă şi numai dacă αv βu P U, @α, β P F, @v, u P
V.
Următoarele propoziţii arată cum putem opera cu subspaţii vectoriale şi cum putem
obţine subspaţii pornind de la mulţimi arbitrare.
Proposiţia 7. Fie V spaţiu vectorial şi U, W V subspaţii vectoriale. Mulţimile

U X W şi U W tu w|u P U, w P W u sunt subspaţii vectoriale.
Dem.
Sfarşit Dem.
U X W se numeşte intersecţia subspaţiilor, iar U W suma. Bineı̂nţeles că propoziţia

rămı̂ne adevărată pentru un nr. finit de subspaţii.
Proposiţia 8. Fie V un spaţiu vectorial peste F şi S V nevidă. Mulţimea xS y

°
t αivi, finite sum, with αi P F and vi P S u este subspaţiu vectorial peste F a lui V .
Dem. Sfarşit Dem.
Spaţiul vectorial definit in Prop. 8 se numeşte spaţiul vectorial generat de S , sau

infăşurătoarea liniară a mulţimii S . Este cel mai mic subspaţiu cer conţine mulţimea S , ı̂n
sensul că, @ U subspaţiu al lui V cu S U rezultă că xS y U .
O rafinare a noţiunii de sumă a două subspaţii este cea de sumă directă.
Definiţia 9. Fie V un spaţiu vectorial şi Ui V subspaţii, i 1, n. Subspaţiul

U1 Un se numeşte sumă directă dacă pentru orice v P U1 Un, din v
u1 un w1 wn cu ui, wi P Ui, i 1, n rezulă ui wi, pentru i 1, n.
Suma directă subspaţiilor Ui, i 1, n o vom nota cu U1 ` ` Un . Următoarea

propoziţie caracterizează suma directă de două subspaţii:
Proposiţia 10. Fie V un spaţiu vectorial şi U, W V subspaţii. Suma U W este

directă dacă şi numai dacă U X W t∅u.
Fie V un spaţiu vectorial peste F şi U ¨ V un subspaţiu . Pe V definim relaţia

binară RU : fie u, v P V , uRU v iff u v P U .
Lemma 11. Relaţia RU este o relaţie de echivalenţă.
Teorema 12. Pe mulţimea factor V {U există o structură naturală de spaţiu vectorial

peste F.
Dem.
Sfarşit Dem.
Spaţiul vectorial din propoziţia precendentă se numeşte spaţiu vectorial cât.
Bază. Dimensiune.
In prima parte am introdus anumite prorietăţi globale ale spaţiilor vectoriale. In speţă
am vorbit despre spaţii vectoriale, subspaţii, sume directe, spaţii factor.
Propoziţia 8 ridică ı̂n mod natural o serie de intrebări legate de structura unui s.v. V .
Există o mulţime S V care generează V (adică xS y V )?

Dacă da, cât de ”mare” trebuie să fie? Cât de mare trebuie să fie o astfel de mulţime
”minimală”?
Dacă există astfel de mulţimi, două astfel de mulţimi pot fi comparate?
Există o mulţime finită care generează pe V ?
Vom incerca să dăm răspunsuri la aceste intrebări in cele ce urmează.
De ce sunt importante răspunsuri la aceste intrebări? Cel puţin un motiv este destul de
simplu. Dacă putem controla (descrie) un sistem minimal de generatori (care ne aşteptăm
să fie şi liniar independent), putem descrie unic orice vector din spaţiul vectorial, adică
putem controla structura ı̂ntregului spaţiu.
Definiţia 13. Fie V un F spaţiu vectorial. O submulţime nevidă S V se numeşte

sistem de generatori pentru V dacă pentru orice v P V există o submulţime finită
tv1, . . . , vnu V şi scalarii α1, . . . , αn P F a.ı̂. v α1v1 αnvn (sau altfel
spus v este combinaţie liniară a vectorilor v1, . . . , vn cu scalari ı̂n F). V se numeşte finit
dimensional dacă admite un sistem finit de generatori.
O submulţime L V se numeşte sistem de vectori liniar independenţi dacă pentru

orice submulţime finită tv1, . . . , vnu L, din α1v1 . . . αnvn 0 rezultă ai 0 for
i 1, n.
O submulţime a lui V care nu este liniar independentă se numeşte liniar dependentă.
O submulţime B V se numeşte bază a lui V dacă este sistem de generatori şi liniar
independent. În acest caz orice vector v P V se scrie ı̂n mod unic ca şi combinaţie liniară
de vectori din baza B.
Teorema 14. (Existenţa bazei) Fie V un spaţiu vectorial. V are o bază.
Nu prezentăm demonstraţia acestei teoreme. În continuare ne limităm la cazul finit

dimensional.
Teorema 15. Fie V t0u un spaţiu vectorial finit dimensional peste F. Din orice sistem
de generatori finit, putem extrage o bază.
Dem. Fie S tv1, . . . , vr u un sistem finit de generatori. În V există vectori nenuli
(altfel V 0). Fie 0 v1 P S . Mulţimea tv1u este liniar independentă (deoarece
αv1 0 ñ α 0 din v1 0). Aceasta inseamnă că S conţine submulţimi liniar
indpenedente. Considerăm P pS q (mulţimea părţilor lui S ), care este finită (S fiind finită).
Într-un număr finit de paş putem extrage un sistem maximal de vectori liniar independenţi,
fie acesta B. Presupunem că B tv1, . . . , vnu, 1 ¤ n ¤ r .
Demonstrăm că B este o bază a lui V . Este suficient să arătăm că B generează V ,
deoarece B este liniar independentă din alegerea ei.Fie v P V . Deoarece S este sistem de
generatori rezultă că este suficient să arătăm că orice vk P S, n ¤ k ¤ r este combinaţie
liniară de vectori din B. Presupunem că vk nu este combinaţie liniară de vectori din B.
Rezultă că mulţimea B Y tvk u este liniar independentă, contradicţie cu maximalitatea lui
B. Sfarşit Dem.
Corolar 16. Fie V be a F un spaţiu vectorial şi S un sistem de generatori a lui V . Orice
mulţime liniar independentă L S poate fi completată la o bază ı̂n V .
Dem. Fie L S o mulţime liniar indpendentă ı̂n S . Dacă L este maximală, conform
Teoremei anterioa rerezultă că L este bază. Dacă L nu este maximală, există o mulţime
liniar independentă L1 cu L L1 S . Dacă L1 este maximală rezultă că L1 este bază.
Dacă nu este maximală repetăm pasul anterior. Deoarece S este finită, după un număr
finit de paşi obţinem un sistem de vectori liniar independenţi B care este şi maximal,
L B S , deci o bază ı̂ V cu proprietăţile cerute, conform Teoremei anterioare. Sfarşit
Dem.
Teorema 17. Fie V un F spaţiu vectorial peste F finit generat. Orice sistem de vectori
liniar independent L poate fi completat la o bază ı̂n V .
Dem. Fie S un sistem finit de generatori. Reuniunea L X S este sistem finit de

generatori şi L L X S . Aplicăm corolarul anterior şi obţinem că L poate fi completat
la o bază lui V . Sfarşit Dem.
Teorema 18. (Cardinalul bazei). Fie V un F spaţiu vectorial finit generat. Orice bază
ı̂n V este finită şi are acelaşi număr de elemente.
Dem.Fie B te1, . . . .enu o bază a lui V , şi fie B1te11, . . . , e1mu un sistem de
vectori cu m ¥ n. Demonstrăm că B1 nu poate fi o bază ı̂n V .
Sfarşit Dem.
Definiţia 19. Fie V t0u un F spaţiu vectorial finit generat. Numărul elementelor
dintr-o bază s.v. V se numeşte dimensiunea s.v. V (nu depinde de alegerea bazei), si se
noteaza dimFV ). Spaţiul vectorial V se numeşte de dimensiune finită dacă dimFV 8.
Pentru V t0u , dim FV 0.
Corolar 20. Fie V un spaţiu vectorial peste F de dimensiune finită, dim FV n.

1. Orice sistem liniar independent de n vectori formează o bază. Orice sistem de m
vectori, m ¡ n este liniar dependent.
2. Orice sistem de generatori ai lui V format din n vectori este o bază. Orice sistem liniar
independent de m vectori, m ¤ n nu este sistem de generatori.
Dem. a) Fie L tv1, . . . , vnu un sistem linear independent de n vectori. Din

teorema de completare (Teorema 17) rezultă că L poate fi completat la o bază a lui V .
Din cardnalul bazei, rezultă că nu avem de adăugat nici un vector la L, deci L este bază.
Fie L1 un sistem de m vectori, m ¥ n. Daca L1 este linear independent, rezultă că

L1 poate fi completat la o bază (Theorem 17), deci dim FV ¥ m ¡ n, contradicţie.
b) Fie S tv1, . . . , vnu un sistem de generatori format din n vectors. Cf. Teoremei
15 din cei n vectori se poate extrage o bază. Din nou din teorema bazei 3 rezultă ca nu e
nevoie să extragem nici un vector, deci S este o bază.
Fie S 1 un sistem de generatori care constă din m vectori, m ¤ n. Din Teorema 15

rezulta ca din S 1 se poate extrage o bază, deci dim FV ¤ m ¤ n, contradicţie. Sfarşit
Dem.
Observaţie Dimensiunea unui spaţiu vectorial finit dimensional este egală cu unul din
următoarele:
Numărul vectorilor dintr-o bază
Numărul unui sistem minimal de generatori.

Numaărul maxim de vectori liniar independent.
Calcul local.Schimbări de bază.
În această secţiune vom preciza proprietăţi de calcul ı̂n spaţii vectoriale finit dimen-
sionale.
Fie V un F spaţiu vectorial finit dimensional, cu o bază B t e 1 , . . . , e n u. Orice

vector v P V se reprezintă unic
¸
n
v aiei a1e1 anen.
i 1
Scalarii pa1, . . . , anq se numesc coordonatele vectoruluiv ı̂n baza B. Este clar că
1
dacă avem o altă bază B , coordonatele aceluiaşi vector ı̂n baza nouă se schimbă. Cum
putem măsura această schimbare? Porinim cu o situaţie puţin diferită.
Teorema 21. Fie V s.v. finit dim. peste F cu o bază B

1 1
te1, . . . , enu. Considerăm
vectorii S te1, . . . , emu V :
1
e1 a11e1 a1nen
...
1
em am1e1 amnen
paij qi1,m Dimensiune subspaţiului xS y este egală cu rangul matricii A,

Notăm A
j 1,n
i.e. dimxS y rankA.
Considerăm acum cazul m n. Mulţimea S te11, . . . , e1nu este o bază d.s.n.d.

rankA n Avem
1
e1 a11e1 a1nen
1
e2 a21e1 a2nen
...
1
en an1e1 annen,
1
reprezintă scimbarea de bază de la b la noua bază B S . Matricea At este notată cu

a11 a21 ... an1
1
pe,e q a12 a22 ... an2
P
... ... ... ...
a1n a2n ... ann
1
(are pe coloane componentele noii baze e ı̂n vechea bază e).
Observaţii.
Matricial putem scrie:

1
e1 e1
1 1
1 pe,e q t

e2
...

A

e2
...

or

pe q1,n p P q peq 1,n

1 en
en
1 1 1 2
Considerăm schimbarile de baze de la B la B cu matricea P
1 2
p e,e q
şi de la B la B cu
matricea P p e ,e q
. Ne putem gândi la ”compunerea” acestors schimbări, i.e. schimbarea
2 2
de baze de la B la B cu matricea P p e,e q
. Este uşor de văzut că avem
1 1 2 2
P
pe,e q pe ,e q
P P
pe,e q
2
În discuţia anterioară considerăm B B şi obţinem
1 1
P
pe,e q pe ,eq
P In ,
adică 1 1
p
pP qe ,eq 1
P
p e,e q
În acest punct ı̂ncercăm să răspundem la următoarea ı̂ntrebare, importantă ı̂n
aplicaţii.Dacă aveam două baze, un vector se reprezintă ı̂n mod unic ı̂n mod unic ı̂n
ambele. Care este relaţia dintre coordonatele unui vector ı̂n cele două baze?
În primul rând să fixăm notaţiile.

1
Fie s.v. V , cu bazele B te1, . . . , enu şi
1 1 1
B te1, . . . , enu, iar P pe,e q matrcea schimbării de bază.
Fie v P V . Avem
1 1
v a1e1 anen b 1 e1 b n en ,
unde pa1, . . . anq şi pb1, . . . bnq sunt coordonatele aceluiaşi vector v ı̂n cele două baze.
Avem

1
e1 e1
1

pv q a1 a2 ... an e2

...

b1 b2 ... bn

e2
...

en 1
en
Fie
a1

pv qe a2

...

an
şi
b1

pvqe1 b2

...

bn
matricile coordonatelor lui v ı̂n cele două baze.
Considerând
e1

peq1n e2

...

en
matricea coloană a bazeiB şi
1
e1
1
1
pe q1n

e2
...

1
en
1
matricea coloană a bazei B , avem
1
pvq pvq peq1n pvq
t t
pv q t pe,e q peq
e 1
e1n e
1 P 1n
Deaorece reprezentarea lui v ı̂ntr-o bază este unică rezultă

1
pv q t pe,e q pvqte ,
e
1 P
sau 1
pv q
t pe,e q 1
pP q pvqte .
e
1
Linear maps between vector spaces
În acest capitol vom studia aplicaţii liniare, aplicaţii compatibile cu structura de spaţiu
vectorial.
Definiţia 22. Fie V şi W s.v. pesteF. O aplicaţie liniarăde la V la W este o aplicaţie
f : V Ñ W cu prop.f pαv βuq αf pv q βf puq @ v, u P V and α, β P F.
Mulţimea aplicaţiilor liniare de la V la W o vom nota cu LFpV, W q or HomFpV, W q
Obsf p0V q 0W şi

¸
n ¸
n
fp αiviq αif pviq, @ αi P F, @vi P V, i 1, . . . , n
i 1 i 1
1
ker f f p0W q tv P V |f pv q 0w u, and
imf f pV q tw P W |D v P V, f pv q wu
Definiţia 23. Mulţimile ker f şi f pV q se numeasc nucleul, resp. imaginea lui f .
Proposiţia 24. Nucleul şi imaginea unei aplicaţii liniare f : V ÑW sunt subspaţii ale
lui V , resp. W .
dem. gata dem.
În cazul finit dimensional avem:
Teorema 25. Fie f : V ÑW linară, V şi W s.v. pesteF, V finit dimensional.
dim V dim ker f dim f pV q.
Dem Fie n şi m dimensiunile lui V resp. ker f , m ¤ n. Fie te1, . . . emu
bază ı̂n ker f . Sistemul de vectori l.i. e1, . . . , em poate fi completat la o bază
te1, . . . em, em 1, . . . enu a lui V .
Arătăm că f pem 1q, . . . , f penq formează o bază a lui f pV q. este suficient săarătăm
că f pem 1q, . . . , f penq sunt l. ind., deoarece generează f pV q.
Pp. că f pem 1 q, . . . , f penq nu sunt l.i. Există am 1 , . . . an P F a.ı̂.
¸
n
αk f pek q 0W ,
km 1
iar din liniaritatea lui f ,
¸
n
fp αk ek q 0W ,
k m 1
adică
1 ¸
n
v αk ek P ker f.
k m 1
şi deci se sunt comb. liniară de e1, . . . em. Dar e1, . . . en formează bază in V deci
km 1 kn 0, adică f pem 1q, . . . , f penq sunt l.i.. gata dem.
Teorema 26. Fie F : V Ñ W liniară V şi W s.v., şi dim V dim W ¤ 8. Atunci,
f pV q W d.s.n.d ker f t0V u. In particular f is surj. d.s.n.d. A bij.
Dem Pp. ker f t0v u. f pV q subspaţiu a lui W , deci dim V dim f pV q ¤ dim W ,
adică dim f pV q dim W , adică f pV q W .
f pV q W implică ker f t0V u analog.

sf. dem
Proposiţia 27. Fie f : V Ñ W liniară V, W s.v. peste F. Dacă f este bijecţie ,

rezultă că inversa f 1 : W Ñ V este liniară.
Dem f bij.ñ @w1, w2 P W , D! v1, v2 P V ,a.i. f pviq wi, i 1.2. Deoarece f liniară
, avem
α1w1 α2w2 a1f pv1q a2f pv2q f pa1v1 α2v2q.
Deci a1v1 α2v2 f 1pα1w1 α2w2q, so
f
1pα w α2w2q α1f 1pw1 q α2f
1pw q
1 1 2
sf. dem
Definiţia 28. O aplicaţie liniară bij. f : V Ñ W intre s.v. V, W peste F s.n.

izomorfism intre V şi W
Un s.v. V s.n. izomorf cu un s.v. W dacă există un izomorfism f : V Ñ W. Dacă

s.v. V şi W sunt izomorfe, vom nota acest fapt cu V W .
Example
Fie V un F s.v. şi V1, V2 subspaţii suplementare adică V V1 ` V2. @v P V avem

descompunerea unică v v1 v2, cu v1 P V1 and v2 P V2. Aplicaţi a
p:V Ñ V1, ppvq v1, @v P V

s.n. proiecţia lui V pe V1, paralelă cu V2,.
Aplicaţia s : V Ñ V, spvq v1 v2, @v P V s.n.simetria lui V relativă la V1,

paralelă V2.
Avem v P V1, v2 0, adică ppv q v and spvq v, iar pt. v P V2, v1 0, so

ppv q 0 and spv q v .
Proprietăţi ale lui LpV, W q
Proposiţia 29. Fie f : V ÑW lniară intre s.v. V, W peste F.
1. Dacă V1 V subsp. a lui V , atunci f pV1q subspaţiu a lui W .

2. Dacă W1 subspaţiu a lui W , atunci f 1 subspaţiu a lui V .
Dem 1. Let w1, w2 be in f pV q. It follows that there exists v1, v2 PV such that
f pviq wi, i 1, 2. The, for every α, β P F we have
αw1 βw2 αf pv1q βf pv2q f pαv1 βv2q P f pV q.

2. For v1, v2 P f 1pW1q we have that f pv1q, f pv2q P W , so @ αβ P F, αf pv1q
βf pv2q P W . Because F is linear αf pv1q βf pv2q f pαv1 βv2q ñ αv1 βv2 P
f 1pW q.
sf. dem
The next proposition shows that ker and the image of a linear map characterize the
property injectivity and surjectivity of the map.
Proposiţia 30. Let f : V ÑW be a linear map between the linear spaces V, W .
1. f is one to one (injective) ðñ ker f t0u.

2. f is onto (surjective) ðñ f pV q W .
3. f is bijective ðñ ker f t0u and f pV q W .
Dem 1 Suppose that f is one to one. Because f p0q 0 P W it follows that

ker f t0u V . For the converse, suppose that ker f t0u. Let v1, v2 P V with
f pv1q f pv2q. It follows that f pv1 v2q 0 and because ker f t0u it follows that
v1 v2 .
2 and 3 are to be proved in the same manner.
sf. dem
Nest we shall study how special maps acts on special systems of vectors.
Proposiţia 31. Let f : V Ñ W be a linear map between the linear spaces V, W and
S tvi|i P I u a system of vectors in V .
1. if f is one to one and S is a free system of vectors, then f pS q is a free system of

vectors.
2. if f is onto and S is a system of generators, then f pS q is s system of generators.
3. if t is bijective and S is a basis for V , then f pS q is a basis for W .
°n
Dem 1. Let tw1, . . . wnu be a finite subsystem from f pS q, and αi P F with i1 aiwi
0. There exists the vectors vi P V such that f pviq wi, @ i 1, . . . n. Then
°n °n °n °n
i 1 ai w i i1 ai f p v i q f p i 1 ai v i q 0 , so i1 ai vi 0. Because S is linearly
independent it follows that αi 0@ i 1, . . . , n, so f pS q is linearly independent.
2. Let w P W . There exists v P V with f pv q w. Because S is a system of

generators, there exists a finite family of vectors in S , vi, and the scalars αi P F, i1, . . . , n
°n
such that i 1 aivi v. It follows that
¸
n ¸
n
w f pv q f p aiviq aif pviq,
i1 i 1
3. Because f is bijective and S is a basis for V , it follows that both 1 and 2 holds,
that is f pS q is a basis for W . sf. dem
Definiţia 32. Let f, g : V ÑW be linear maps between the linear spaces V.W over
F, and αinF. We define
1. f g : V Ñ W by pf g qpv q f pv q g pv q.@ v P V , the sum of the linear maps,

and
2. αf : V Ñ W by pαf qpv q αf pv q, @ v P V, @ α P F, the scalar multiplication of a
linear map.
Proposiţia 33. With the operations above defined LpV, W q becomes a vector space
over F.
In the next we specialize the study of the linear maps, namely we consider the case
V W.
Definiţia 34. The set of endomorphisms of e linear space pV q is the set:

EndpLq tf : V Ñ V |f linearu
By the results from the previous section, EndpV q is an F linear space.
Let W, U another linear spaces over the same field F, f P LpV, W q and g P LpW, U q.
We define the product (composition) of f and g by h g f : V Ñ U ,
hpv q gpf pvqq, @ v P V.

Proposiţia 35. The product of two linear maps is a linear map.
Moreover if f and g as above are isomorphisms, the product h g f is an

isomorphism.
Dem
hpαv1 βv2q g pf pαv1 βv2qq

gpαf pv1q βf pv2qq gpαf pv1qq g pβf pv2qq
αhpv1q βhpv2q, @ v1, v2 P V, @ α, β P F
The last statement follows from the fact that h is a linear bijection. sf. dem
It can be shown that the composition is distributive with respect to the sum of linear
maps, so EndpV q becomes an unitary ring.
Proposiţia 36. The isomorphism between two F linear spaces is an equivalence relation.
Definiţia 37. Let V be an F linear space. The set
AutpV q tf P EndpV q|f isomorphismu

is called the set of automoprhisms of the vector space V .
Proposiţia 38. AutpV q is a group with respect to the composition.
Dem It is only needed to list the properties.
1. the identity map 1V is the unit element.

2. g f is an automorphism for f and g automorphisms.
3. the inverse of an automorphism is an automorphism.
sf. dem
The group of automoprhisms of a linear space is called the general linear group and is
denoted by GlpV q.
Example
Projectors endomorphisms. An endomorphismp : V Ñ V is called projector of the

linear space F is p2 p (p2 p p). If p is a projector, then:
1. ker p ` ppV q V
2. the endomorphism q 1V p s again a projector.
Denote v1 ppv q and v2 v v1, it follows that ppv2q ppvq ppv1q

ppv q p2pv q 0v , so v2 P ker f . It follows that
v v1 v2 , @ v P V, where v1 P f pV qand v2 P f pV q,
and moreover the decomposition is unique, so we have the direct sum decomposition
ker p ` ppV q V . For the last assertion simply compute q 2 p1V pq p1V pq
1V p p p2 1V p q , because p is a projector. It can be seen that
q pV q ker p and ker q q pV q. Denote by v1 ppV q and V2 ker p. It follows
that p is the projection of V on V1, parallel with V2, and q is the projection of V on
V2 parallel with V1.
Involutive automorphisms. An operator s : V Ñ V is called involutive iff s2 1V .

From the definition and the previous example one have:
1. an involutive operator is an automorphism
2. for every involutive automorphism, the linear operators:
ps :V Ñ V, pspvq 12 pv spv qq
qs :V Ñ V, qspvq 12 pv spvqq
are projectors and satisfy the relation ps qs 1V .
3. reciprocally, for a projector p : V Ñ V , the operator sp : V Ñ V , given by
sppv q 2ppv q v is an involutive automorphism.
From the previous facts it follows that ps s s ps p, sp p p sp p.

An involutive automorphism s ia a symmetry of V with respect to the subspace pspV q,
parallely with the subspace ker ps.
Linear maps between finite dimensional subspaces
Up to now we studied the ”global” properties of linear maps. In this section we are
interested to see how they look like locally, for example how they acts on basis, or what
objects characterize the transformation of vectors by linear maps.
All this section is related to finite dimensional spaces. We will write V n for a vector
space of dimension n.
Let V n a linear space over F, of dimension n, and E te1, . . . , enu a basis. A

°n
vector v P V can be uniquely written as v i1 viei. We will call pv1, . . . , vnq the
coordinates (components) of v in the basis E .
We will start this section with the change of basis. Consider two basis E
te1, . . . , enu and F tf1, . . . , fnu, of the vector space V . It follows that there exists
the scalars aij P F, i, j 1, . . . , n such that
¸
n
fj aij ei, j 1, . . . n
i1
For e vector v which has the components pv1, . . . , vnq and pv11 , . . . , vn1 q resp. we
have its representation in the basis E and F
¸
n
1 ¸ 1¸
n ¸
n ¸
n
1
v v j fj vi aij ei aij vj ei, (1)
j 1 j 1 i1 i1 j 1
that is
¸
n ¸
n ¸
n
1
v i ei p aij vj qei,
i 1 i1 j 1
and from the fact that the coordinates in a basis are unique we have that
¸
n
1
vi aij vj , i 1, n
j 1
We denote

v1
rvsE ...
vn
and A paij qi,j1,n, we can write
rvsE ArvsF ,
relation which express the change from the basis E to the basis F . Let G
tg1, . . . , gnu be third coordinate system, and rvsG the coordinates of v in G, we have
rvsF A1rvsG,
for some matrix A1.We deduce that
rvsE ArvsF AA1rvsG.

Particularly it is true for G E , so in this case we obtain that In AA1.
Vectori proprii.
Vectori şi valorii proprii. Subspaţii invariante. Forma canonică Jordan.
Subspatii invariante. Vectori si valori proprii
În acest capitol vom studia ı̂n continuare aplic. liniare. În speţă vom studia structura
unui operator liniar.
Pp. că avem un s.v. V peste F si un operator liniar T P EndpV q. Mai pp. că avem
descompunerea:
à
m
V Ui ,
i 1
cu Ui subspaţiu a lui V. Pt. a ı̂nţ elege comportarea lui T este nec. şi suf. să ı̂nţelegem
T |Uj . A studia T |Uj este mai uşor decât a studia T deoarece Uj este ”mai mic” decât
V . Totuşi rămâne o problemă: dacaă vrem să aplicăm procedee folosite ı̂n pt. aplicaţii
liniare (de ex. compunerea) problema este că in general TUj nu aplică Uj ı̂n el ı̂nsuşi, cu
alte cuvinte TUj nu este un operator pe Uj . Din acest motiv este natural să considerăm
descompuneri pt, care T duce Uj ı̂n el ı̂nsuşi.
Definiţia 39. Fie V un operator pe s.v. V peste F şi U subspaţiu a lui V . U s.n. T
invariant prin dacă T pU q U , adică T este operator pe U .
Apare o altă ı̂ntrebare legată de spaţii invariante.Cum se comportă un operator pe

un spaţiiu invariant de dimensiune 1? Orice spaţiu de dimensiune 1 este de forma
U tβu|β P Fu. Dacă U este invariant prin T atunci T puq este ı̂n U , @u P U , şi deci
D un scalar λ P F a.i. T puq λu. Reciproc dacă există u P V a.i. T puq λu, λ P F,
atunci subspaţiul U generat de u este invariant prin T şi pt. @v P U one has T pv q λv .
Este natural să dăm definiţia
Definiţia 40. Fir T P EndpV q un operator pe un s.v. peste un corp F. Un scalar λ P F

s.n. valoare proprie pt. T dacă există un vector nenul v P V a.i. T pv q λv . Un vector
corespunzător s.n. vector propriu (asociat valorii proprii λ).
Mulţimea vectorilor proprii ai unui operator T corespunzători unei val-

ori proprii λ formează un s.v., notat cu E pλq, numit subspaţiul prporpiu
corespunzător valorii proprii λ. În plus E pλq kerpT λ1V q.
Pt un spaţiu finit dimensional fie At matricea lui T intr-o bază. Egalitatea T pv q λv

este echivalentă cu Atv λv sau , cu pAt λInqv 0, care este un sistem liniar.
Teorema 41. Fie T P EndpV q. Pp. că λi, i 1, m sunt valori proprii distincte ale lui
T , şi vi, i 1, m sunt vectori proprii corespunzători. Vectorii tv1, . . . , vmu sunt liniar
independenţi.
Dem. Pp. că vectorii tv1, . . . , vmu sunt l.d. Există cel mai mic indice k a.i.
vk P spantv1, . . . , vk1u.
şi scalrii a1, . . . ak1 a.i.
vk a1v1 . . . ak1vk1
.
Aplicăm T şi avem
λk vk a1λ1v1 . . . ak1λk1vk1
Adică
0 a1pλk λ1qv1 ak1pλk λpk 1qqvk1
. Deoarece am ales k să fie cel mai mic indice a.i. vk a1v1 . . . ak1vk1, rezultă că
pv1, . . . vk1q sunt l.ind, adică toţi coeficienţii a’s are zero.
Gata Dem.
Corolar 42. Un operator T pe un s.v. finit dimensional V are cel mult dim V valori
proprii distincte.
Dem. Este o consecinţă imediată a faptului că ı̂n V putem avea cel mult dim V
vectori l.ind. Gata Dem.
Operatorii care au exact n dim V vectori proprii l. ind. au proprietăţi simple şi
importante. Acesta este cel mai fericit caz care poate fi realizat ı̂n acest context.
Definiţia 43. O aplicţie liniară T : V ÑV s.n. diagonalizabilă dacă există o bază a lui
V formată din vectori proprii.
Polinomul minimal al unui operator
Moticul principal pentru care există o teorie mai bogată a operatorilor liniari cecât a
aplicaţiilor liniare este faprul că putem considera produsul (compunerea) unui operator prin
el ı̂nsuşi.
Fie V un s.v. n-dimensional peste F şi A : V ÑV un operator liniar.
LpV, V q EndpV q este un s.v. n2 dimensional. Putem considera T 2 T T şi,

bineı̂nţeles obţinem T n T n1 T inductiv. Definim T 0 identitatea lui V , I IV pe
V . Dacă T este inversabil (bijectiv), există T 1, deci definim T m pT 1qm. Avem
bineı̂nţeles
T T T , for m, n P Z.
m n m n
Pt. T P EndpV q şi p P FrX s un polinom dat de

ppz q a0 PF
m
a1z . . . amz , z
definim operatorul ppT q dat prin
ppT q a0I m
a1T . . . amT
Este o folosire nouă simbolului polinomial!Pt. un operator T fixat obţinem o funcţie def.
pe FrX s cu valori ı̂n EndpV q, dată de p Ñ ppT q, care este liniară. Pt. p, q P FrX s def.
operatorul pq given by ppq qpT q ppT qq pT q.
Acum ı̂ncepem studiul existenţei şi prprietăţile unui operator.
Teorema 44. Orice operator peste un spaţiu vectorial complex (peste C), nenul, are
vectori proprii.
Dem. Pp. V s.v. finit dimensional complex şi T P EndpV q. Alegem v P V , v 0.

Considerăm mulţimea
pv, T pvq, T 2pvq, . . . T npvqq.
Aceasta este l.d. (are cardinalul n 1 şi dim V n). Există nr. complexe, a0, . . . an,
nu toţi zero 0, a.i.
0 a0v a1T pv q anT pv q .
n
Fie m cel mai mare indice a.i. am 0. Avem atuci descompunerea

a0 a1z amz
m
a0pz λ1q . . . pz λmq .
Rezultă că
0 a0v a1T pvq . . . anT npvq

pa0I a1T . . . anT nqpvq
a0pT λ1I q . . . pT λmI qpvq .
adică T λj I nu este injectiv pentru cel puţin un indice j , sau echivalent T are o valoare
proprie. Gata Dem.
Unul din cele mai importante probeleme ale algebrei liniare (la acest nivel) este de a
arăta că un operator dat are o matrice rezonabil de simplă inttr-o bază preferenţială. Este
natural sa cugetăm că ”rezonabil de simplu” inseamnă că matricea sa aibă multe elemente
nule, bine ”distribuite”.
Reamintim că tek , k 1, nu,

¸
n
T pek q ai,k ei ,
i1
where A paij qi1,m and At este matricea operatorului.

j 1,n
Teorema 45. Fie T P EndpV q şi tei, i 1, n o bază ı̂n V . Sunt echivalente
afrimaţiile:
1. Matricea lui T , rel. la baza tei, i 1, n este superior triunghiulară.

2. T pek q P spante1 . . . ek u for k 1, n
3. spante1, . . . , ek u este invariant prin T pt. orice k 1, n.
Dem. 1ô2 obviously follows from a moment’s tought and definition. Again 3ñ2.
Remains only to prove that 2ñ3.
Deci , pp. 2 adevarata. Fixăm k P t1, . . . , nu. Din 2 avem

T pe1q P spante1u spante1, . . . ek u
T pe2q P spante1, e2u spante1, . . . ek u
... ...
T pe1 q P spante1, dots, ek u spante1, . . . ek u.
Deci , pt. v combinaţie liniară de te1, . . . ek u, rezultă
T pv q P spante1, . . . ek u. ô 3
Gata Dem.
Teorema 46. Fie V s.v. complex şi T P EndpV q. Există o bază a lui V a.i. matricea
lui T este superior triunghiulara ı̂ntr-o bază a lui V .
Dem. Inductie după dim V . Clar pt. dim V 1.

Pp. dim V ¡ 1 si că afirmaţia are loc pt. orice s.v. complex de dim mai mică ca dim.
lui V . Fie λ o val. proprie T (există) şi
U impT λI q
Deoarece T λI nu este injectivă, avem dim U dimV . Mai mult, U este prin T
(homework).
Deci T |U este un operator pe U. Cf. ipotezei de inducţie D o bază tu1, . . . umu a lui
U ı̂n care T |U are a matrice sup. diagonala. Deci pt. fiecare j avem
T puj q pT |U qpuj q P spantu1, . . . umu.
Extind baza tu1, . . . umu a lui U la o basă tu1, . . . um, v1, . . . vnu a lui V . Pt.
orice k 1, n
T pv k q pT λI qpvk q vk
. Din def. lui U , T λI qpvk q P U spantu1, . . . umu. Atunci eq. de sus arată că
T pv k q P spantu1, . . . um, v1, . . . vnu.
De aici rezulă că T este matrice sup. diagonală rel. la aceatsă bază. Gata Dem.
Unul din punctele bune ale acestei teoreme este că, in astfel de baze putem decide
uşor dacă un operator este bijectiv, si-i putem găsi ker si im folosind matricea ataşată.
Teorema 47. Pp. că T P EndpV q are o matrice sup. triunghiulară ı̂ntr-o bază a lui V .
Atunci T este inversabil iff elementele de pe diagonala sunt diferite de 0.
Dem. Fie te1, . . . enu bază ı̂n V a.i. T are matricea

λ1 ...
A 0

0
λ2
0 ...

0 0 0 λn
Dem. că T nu este inv. dsndc D un λk ’s egal cu zero. Dacă λ1 0, atunci

T pv1q 0, deci T nu este inv.
Pp. λk 0, 1 k ¤ n. Atunci T aplică e1, . . . , ek1 in spante1, . . . , ek1u.

Deoarece λk 0, T pek q P te1, . . . , ek1u, vectorii T pe1q, . . . , T pek q sunt l.d. (they are
k vectori intr-un k 1 dimensional s.v., spante1, . . . , ek1u, Deci T nu este injectiv,
adică nu este inversabil
Pp. că T nu este inversabil. Atunci ker T t 0 u, adică Dv P V, v 0 a.i.

T pv q 0 .
v a1e1 anen
Fie k cel mai mare intreg cu ak 0. Avem

v a1e1 ak ek
and
0 T pv q
0 T pa1e1 ak ek q
pa1T pe1q ak1T pek1qq ak T pek q.
Ultimul termen din paranteza este in spante1 . . . , ek1u, din forma lui A. In final
T pvk q P spante1 . . . , ek1u. Cand T pvk q se scrie ca o combinatie liniara de te1 . . . , enu,
coef lui ek va fi zero. Adică, λk 0. Gata Dem.
Teorema 48. Pp. T P EndpV q are o matrice sup. diagonală rel. la o bază a lui V .
Val. proprii ale lui T sunt exact elementele de pe diag. princ. dif. de 0.
Dem Alegem baza te1, . . . , enu a.i. matricea lui T este sup. triungh. in aceasta
baza. Fie λ P F, si consider op. T λI . El are aceaasi matrice exceptand el. de pe
diagonala care sunt λi λ daca in matricea lui T sunt λj . Rezulta ca T λI inversabil

iff λ este egal cu un λj , adica λ este val. proprie iff λ este egal cu un λj , as desired.
Gata Dem.
Matrici diagonale
O matrice diagonala este o matrice care are toate elementele egale cu zero, exceptand
eventual pe cele de pe diagonala principala.
Un operator T P EndpV q are o matrice diagonala

λ1 0

λ2
...

0 λn
Proposiţia 49. Daca T P EndpV q are dim V val. proprii distincte , atunci T are o
matrice diagonala intr-o baza
Dem Pp. ca T are dim V val. proprii distincte, λ1, . . . , λn,n dim V . Legem
vectori proprii corespunzatori e1, . . . , en. Deoarece vectorii nenulicoresp. la valori prorii
distincte sunt lin. independenti, obtinem un set de vectori de cardinal egal cu dim V , adica
o baza, si in aceasta baza matricea lui T este diagonala.
Gata Dem.
The next prop. gives several conditions on an operator that are equivalent to having a
diagonal matrix.
Proposiţia 50. Fie T P EndV . Notam λ1, . . . , λm valorile proprii distincte ale lui T .
Sunt echivalente afirmatiile:
1. T are o matrice diagonala rel. la o baza a lui V .

2. V are o baza formata din vectori proprii.
3. DU1, . . . Um of V , fiecare invariant by T such that
V U1 ` ` Um
4. V kerpT λ1I q ` ` kerpT λmI q
5. dim V dim kerpT λ1I q dim kerpT λmI q
Dem Am vazut ca 1 ô 2. pp ca 2 adev. Alegem te1, . . . , enu o baza constand din

vectori proprii si Ui spanteiu @i 1, n. Deci 2 ñ 3.
Pp. ca 3 adev. Alegem o baza ej P Uj . Rezulta ca ej sunt vectori proprii , deci sunt
liniar independenti , deci sunt baza n (fiindca-s n dim V nene). Atunci 3 implica 2
Acum stim ca 1, 2, 3 sunt echivalente.
Vom demnonstra lantul de implicatii:
2 ñ4ñ5ñ2
Pp. 2 adev., atunci V are o baza formata din vectori proprii. Atunci orice vector in V
este unica comb. liniara de vectori proprii T , adica
V kerpT λ1I q ` ` kerpT λmI q.

Aratam ca este suma directa. Pp. ca
0 u1 . . . um ,
with uj P kerpT λj I q. Ei sunt liniar indpendenti, deci toti sunt nuli.

4 ñ 5 este clar dupa un moment de cugetare 4 avem suma directa. 5 ñ 2 Homework
♣ Gata Dem.
Proposiţia 51. Daca λ este o valoare proprie pt un operator (endomorfism) T , si v 0,

v P V este vector propriu :
@k P N, λk este val proprie pt. T k T T (k ori) si v este vector propriu

If p P FrX s este polinom cu coef. in F, atunci ppλq este o val. proprie ppT q si v este
vector propriu.
for T automorfism (liniar si inversabil, λ1 este val proprie pt. T 1 si v este vector
propriu.
Dem
your job ♣
Gata Dem.
Subspatii invariante ale spatiilor vectoriale reale.
In cazul cand spatiul V este def. peste corpul F , nu exista in mod necesar vectori
proprii, dar exista subspatii invariante de dim. 1 sau 2.
Teorema 52. Orice operator pe un s.v. real finit dimensional are un subspatiu invariant
de dimansiune 1 sau 2.
Example Let T : F2 Ñ F2 given by T px, y q py, xq. It has no eigenvalues and

eigenvectors if F R. Find them for F C ♠.
Teorema 53. Every operator on and odd dimensional real vector space has an eigenvalue.
Spaţii cu produs scalar
Definiţia 54. Un produs scalar pe spatiul vectorial V peste F este o functie (forma
bilineara ) x, y : V V Ñ F cu proprietatile :
(positivity and definiteness) xv, v y

¥ 0 and xv, vy 0 iff v 0.
(additivity in the first slot)xu v, wy xu, wy xv, wy, for all u, v, w P V
(homogeneity in the first slot) xav, wy axv, wy for all a P F and v, w P V
(conjugate symmetry) xv, wy xw, v y for all v, w P V .
Un s.v. inzestrat cu un produs scalar se numeste spatiu cu produs scalar.
Cel mai imp. exemplu este Fn. Fie v pv1, . . . , vnq si w pw1, . . . wnq si definim
produsul scalar:
xv, wy v1w1 vnwn.
Ex. tipic de produs scalr, numit prod. scalar Euclidean , iar cand ne referim la Fn ca spatiu
cu produs scalar, ne gandim la acest produs scalar Euclidean , daca nu se specifica in mod
expres altul.
Examples
Din def. rezulta :
xv, 0y x0, vy 0
xu, v wy xu, vy xu, wy
xu, αvy αxu, vy
forallu, v, w P V andα P F
Definiţia 55. Fie V un s.v. peste F. O functie
|| || : V Ñ R
s.n. norma pe V daca:
(positivity) ||v || 0, v P V Ø v 0 ;
(homogeneity) ||αv || |α| ||v ||, @α P F, @v P V ;
(triangle inequality) ||u v || ¤ ||u|| ||v ||, @u, v P V ;
Un spatiu normat este o pereche pV, || ||q, cu V s.v. iar || || este norma pe V .
Definiţia 56. Fie X nevida . O functie d : X X Ñ R care satisface proprietatile:
(positivity) dpx, y q ¥ 0 and dpx, y q 0 Ø x y
(symmetry) dpx, y q dpy, xq, @x, y P X
(triangle inequality) dpx, y q ¤ dpx, z q dpz, y q, @x, y, z PX
s.n metrica sau distanta pe X . O multime X impreuna cu o metrica definita ea s.n.
Ne vom ocupa cu produse scalare.

a
Dar observam ca un prod. scalar pe V defineste o norma, prin ||v || xv, v y pt.
v P V , iar o norma pe V defineste o metricaprin dpv, wq ||w v ||, pt. v, w P V .
Pt. un spatiu cu produs scalar pV, x , yq sunt adevarate identitatile:

¸
m ¸
n ¸
m ¸
n
x αivi, βj wj y αiβ j xvi, wj y.
i1 j 1 i1 j 1
Definiţia 57. Doi vectori u, v PV se numesc ortogonali daca xu, v y 0.

Teorema 58. (Legea Paralelogramului ) Fie V un spatiu cu produs scalrsi u, v P
V .Atunci
||u v||2 ||u v||2 ||u||2 ||v||2

Dem
||u v ||
2
||u v||2 xu v, u vy xu v, u vy xu, uy xu, vy xv, uy xv, v
xu, uy xu, vy xv, uy xv, vy
2p||u||2 ||v||2q.
Gata Dem.
Teorema 59. (Theorem lui nea Pythagoras )Fie V un spatiu cu produs scalar, si
u, v P V ortogonali. Atunci
||u v ||
2
||u||2 ||v||2.
Dem
||u v ||
2
xu v, u vy
xu, uy xu, vy xv, uy xv, vy
||u||2 ||v||2.
Gata Dem.
Vom demonstra una din cele mai imprtante inegalitati in matematica, inegalitatea
Cauchy-Schwartz. Exista o multime de dem. prez. una care e folositoare prin tehnica si
rationamentul ei.
Consideram u, v P V . Vrem sa sriem u ca si suma dintre un vector collinear cu v

si un vector ortogonal cu v . Fie αinF si u αv pu αv q. Impunand conditia ca v
ortogonal cu pu αv q, avem
xu αv, vy xu, vy α||v||2,

0
adica in mode necesar α xu, v y{||v ||2, iar descompunerea este
u x||u,v||v2y v pu x||u,v||v2y vq.
Teorema 60. Cauchy-Scwarz Inequality Fie V un spatiu cu produs scalariar u, v P

V . Atunci
|xu, vy| ¤ ||u|| ||v||.
Egalitatea are loc iff u, v este multiplu scalr de celalalt.
Dem Fie u, v P V . Daca v 0 ambii membri ai ineg. sunt 0 si rez. are loc.
Pp. v 0. Scriem u x||u,v

v ||
y v pu xu,vy v q. Din T. Pitagora
2 ||v||2
||u|| 2 x u, v y 2 x u, v y
|| ||v||2 v|| ||pu ||v||2 vq||2
|x u, v y|2 x u, v y
||v||2 ||pu ||v||2 vq||2
|x u, v y|2
¥ ||v||2 ,
ineg. echiv cu cea din teorema.
Avem eg. iff pu x||u,v

v ||
y vq
2 0, adica iff u este multiplu scalar de v.
Gata Dem.
Baze ortonormale
Definiţia 61. O familie de vectori A tei|i P I, ei P V u s.n. familie ortogonala daca

xei, ej y 0 pt orice ei, ej P A. Familia A s.n. ortonormala daca este ortogonala si
||ei|| 1 @ ei P A.
Motivul esential pt. care studiem familii ortogoonale este ca in baze ortonormale
calculele se fac f. usor.
Proposiţia 62. Daca pe1, . . . emq este o familie ortonormala de vectori in V , atunci
||α1e1 . . . αmem||
2
|α1|2 |αm|2
for all α1, . . . αm P F.
Dem Apply Phytagorean Theorem, you at home z. Gata Dem.
Corolar 63. Orice familie ortonormala de vectori este liniar independenta.
Dem Fie A o familie ortonormala in V si pe1, . . . , emq o parte finita a ei iar

α1, . . . , αm P F cu
α1e1 αmem 0.
Rezulta ca |α1|2 |αm|2 0, adica αj 0, @j 1, . . . , m. Gata Dem.
O baza ortonormala intr-un sp. cu produs scalar V este o baza a lui V care este
de asemenea a familie ortonormala in V . Este clar ca o familie ortonormala de lungime
dim V este o baza ortonormala (argumentati z).
Teorema 64. Fie pe1, . . . , enq o baza ortonormala insp. cu produs scalar V . Daca
v α1e1 αnen P V , atunci
αi xv, eiy, si

¸
n
||v||
2
|xv, eiy|2
i1
Dem Fie v α1e1 αnen. Cons. prod. scalar in ambii termeni cu ei si rezulta
prima afimratie.A doua rezulta din aplicarea repetata a teoremei lui conu’ Pitagora. Gata
Dem.
Up to know we have an image about the usefulness of orthonormal basis. But how one
does go to find them?. The next results give an answer to the question. The algorithm is a
well known algorithm in linear algebra, called Gram-Schmidt procedure. Here is pointed the
procedure, giving a method for turning from a linearly independent list into an orthonormal
one, with the same span as the original one.
Teorema 65. Gram-Schmidt Daca pv1, . . . , vmq este o multime liniar independenta
in V , atunci exista o familie ortonormala et of vectors pe1, . . . emq in V a.i.
spanpv1, . . . , vk q spanpe1, . . . , ek q
for k 1, m.
Dem Fie pv1, . . . , vmq liniar ind. Vom construi familia ortonormala pe1, . . . , emq
ortonormala inductiv. Fie e1 v1{||v1||.
Pp. ca j ¡ 1 si familia pe1, . . . , ej1q am ales-o a.i.

spanpv1, . . . , vj 1q spanpe1, . . . , ej1q
Consideram
ej ||vvj xxvvj ,, ee1yyee1 xxvvj ,, eej1yyeej1||

j j 1 1 j j 1 j 1
Deoarece pv1, . . . , vmq sunt liniar ind., rezulta ca vj nu este in spanpv1, . . . , vj 1q,
si deci nici in spanpe1, . . . , ej 1q.
Atunci ej este bine definita si ||ej || 1.

Prin calcul direct rezulta ca pt. 1 k j avem
xej , ek y x ||vvj xxvvj ,, ee1yyee1 xxvvj ,, eej1yyeej1|| , ek y

j j 1 1 j j 1 j 1
||v xv , exvyje, eky xvj ,xvek,y e ye ||

j j 1 1 j j 1 j 1
0,
si deci pe1, . . . ek q este familie ortonormala. Din modul de definire al lui ej studentu’ poa
sa vada (dupa un moment de cugetare of course) ca vj P spanpe1, . . . , ej q, care implica,
(impreuna cu ipoteza de inductie), ca
spanpv1, . . . , vj q spanpe1, . . . , ej q
Ambele multimi fiind liniar independente (prima din ip. si a doua din ortogonalitate),
rezulta ce subspatiile au aceeasi dim j , deci sunt egale. Gata Dem.
Now we can state the main results in this section
Corolar 66. Orice spatiu cu produs scalar, finit dimensional are o baza ortonormala
Dem Alegem o baza in V , applicam Gram-Schmidt si obtinem o lista ortonormala, de

lungime dim V . Rezulta ca lista este o baza, fiind liniar independenta. Gata Dem.
The next proposition shows that any orthonormal list can be extended to an orthonormal
basis.
Proposiţia 67. Orice familie ortonormala de vectori a unui spatiu cu produs scalar de
poate extinde la o baza ortonormala a lui V .
Dem Pp. ca pe1, . . . emq este o familie ortonormla de vectori. Fiind liniar independenta,
se extinde la o baza pe1, . . . em, vm 1, . . . , vnq. Aplicam algoritmul Gram-Schmidt
vectorilor pe1, . . . em, vm 1, . . . , vnq, si obtinem pe1, . . . em, fm 1, . . . , fnq.
Procedeul Gram Schmidt lasa primii m vectori neschimbati, fiind deja ortonormali.Deci
obtinem o extindere la o baza ortonormala. Gata Dem.
Corolar 68. Pp. T P EndpV q. Daca T are o matrice sup. triunghiulara rel. la o baza
a lui V , atunci T are o matrice superior triunghiulara relativ la o baza ortonormala a lui
V.
Corolar 69. Pp. ca V este sp. vectorial complex si T P EndpV q. Atunci T are o
matrice sup. triunghiulara relativ la o baza ortonormala a lui V .
Proiectii ortogonala si probleme de minimizare
Fie U P V o submultime a unui spatiu cu produs scalr V . Complementul ortogonal

al lui U , notat U K este multimea vectorilor in V care sunt ortogonali la fiecare vector din
U:
K
U tv P V |xv, uy 0, @u P U u.
Homework Verify that U K is a subspace of V , that V K 0 and 0K V , that

U1 U2 ñ U1K U2K.
Teorema 70. Daca U este subspatiu al lui V , atunci
V U ` UK
Dem Suppose tha U este subspatiu al lui V (finit dim.). Aratam ca
V U U
K
Fie te1, . . . , emu o baza in U si v P V . Avem
v pxv, e1ye1 xv, emyemq pv xv, e1ye1 xv, emyemq
Notam primul vector cu u iar al doile cu w. Clar u P U . Pt. orice j 1, m avem

xw, ej y xv, ej y xv, ej y
0
Atuci w este ortogonal pe fiecare vector din baza lui U , i.e. w P U K, i.e.
V U K
U .
Aratam ca U X U K t 0 u.
Fie v P U X U K, atunci v este ortogonal pe fiecare vector din U (fiindca este in U K,

adica xv, v y 0, echivalent cu v 0. Relatiile V U U K si U X U K t0u implica
virgula concluzia teoremei.
Gata Dem.
Corolar 71. (Pt. voi de demonstrat z) Daca U1, U2 sunt subspatii in V atunci
U1 pU1KqK.
pU1 U2qK U1K X U2K.
pU1 X U2qK2 U1K U2K.
Dem Your job Gata Dem.
Intr-un spatiu vectorial real cu produs scalardefinim unghiul a doi
p{
v, wq arccos
xv, wy
}v } } w }
Avem
v Kw ô p{
v, wq 0.
Varietati liniare
Fie V un s.v. peste F.
Definiţia 72. O multime L v0 VL tv0 v |v P VLu unde v0 P V este un vector

iar VL V este subspatiu in V s.n. varietate liniara. Subspatiul VL s.n. subspatiul
director al varietatii liniare iar vectorul v0 s.n. vector director.
Remarks
if v0 P VL then L Vl .
v0 P L because v0 v0 0 P v0 L.
for v1, v2 P L we have v1 v2 P L.
for every v1 P L we have L v1 L.
VL1 VL2 iff L1 L2.
Definiţia 73. Dimensiunea unei var. liniare este dimensiunea spatiului ei director.
Varietatile liniare L1 and L2 se numesc ortogonale daca VL1 KVL2 .

Varietatile liniare L1 and L2 se numesc paralele daca VL1 VL2 sau VL2 VL1 .
Ecuatiile unei varitati liniare
Fie L v0 VL o varietate liniara intr-un s.v. finit dimensionala V . Pp. ca

dim L k ¤ n dim V putem alege in spatiul director VL o baza (finita) tv1 . . . vk u.
Avem
L tv v0 α1v1 αk vk |αi P F, i 1, k
Consideram o baza arbitrara (fixa) in V , let’s say te1, . . . enu and iar daca utilizam
vectori coloana pt. coordonatele in baza obtinem ecuatiile parametrice ale varietatii
liniare.
$
'
'
&x1 x01 α1v11 . . . αk v1k
...
'
'
%x
n x0n α1vn1 . . . αk vnk
Rangul matricii pvij qi1,n is k deoarece vectorii v1, . . . vk sunt lin. ind.
j 1,k
1. O varietate liniara de dim. 1 s.n. dreapta.

2. O varietate liniara de dim. 2 s.n. plan.
3. O varietate liniara de dim. k s.n. k-plan
4. O varietate liniara de dim.n 1 intr-un s,v, de dim n hiperplan.
Fie V si U doua s.v. peste Fn si T : V Ñ U liniara. Vom arata ca orice varietate

liniara in V este nucleul unei aplicatii liniare. Pp. ca VL este subspatiu in V . Alegem o
baza te1, . . . , ek u in VL si o completam la o baza in te1, . . . , ek , ek 1, . . . , enu of V .

Consideram U spantek 1, . . . , enu. Fie T : V Ñ U dat de
T pe1q 0, . . . T pek q 0, T pek 1q ek 1, . . . , T pen q en

si o extindem prin liniaritate. Este clar ca ker T VL and ı̂T U si T este surjectiva.
Teorema 74. Daca T : V Ñ U este liniara, surjectiva , pt. orice u0 P U , multimea

L tv P V T pv q u0u este varietate liniara.
dem Fiindca T surjectiva, rezulta ca exista v0 PV cu T pv0q u0 Vom arata ca

tv v0|v P Lu ker T .
Fie v P L. T pv v0q T pvq T pv0q 0, so tv v0|v P Lu ker T .
Fie v1 P ker T , i.e. T pv1q 0. Sriem v1 pv1 v0q v0. T pv1 v0 q u0, deci
pv1 v0q v0 P L, adica tv v0|v P Lu ker T . gata dem
Teoremele anterioare ne dau (atsa ar fi un esemplu de Teorema de univesalitate:
Teorema 75. Pt. orice varietate liniara L V de dimensiune dim L k, dim V n,

exista un s.v. U , cu dim U n k, o aplicatie liniara T : V Ñ U surjectiva, si un
vector u P U with
L tv P V |T pv q uu
.
Please think about the proof on your own z.
Daca alegem in V si U doua baze si scriem aplicatia liniara din teorema precendenta
matricial MT v u obtinem ecuatiile implicite ale varietatii liniare L,
$
'
'
&a11 x1 a12x2 a1nxn b1
...
'
'
%a x
p1 1 ap2x2 apnxn bp
unde p n k dim U , rank paij q i1,p .

j 1,n
Un hiperplan are o singura ecuatie
a1v1 . . . anvn b
Spatiul director poate fi vazut ca
V t v v 1 e1 . . . v n en |f pv q 0 u,
unde f este aplicatia liniara f : V Ñ R cu f pe1q a1, . . . f penq an.
Daca ne gandim la hiperplan ca si la o varietate liniara in spatiul euclidian Cn, ecuatia
poate fi scrisa ca
xv, ay 0, where a a1e1 anen,
unde a este vectorul normal la hiperplan.
In general ecuatiile unei varietati liniare intr spatiul euclidian sunt:
$
'
' x
& v, v1 y b1
...
'
'
x
% v, v
p y bp
unde vectorii v1, . . . vp sunt liniar independenti. Subspatiul director este dat de
$
'
' x
& v, v1 y 0
...
'
'
x
% v, v
p y 0
deci vectorii v1, . . . vp sunt perpendiculari pe VL.
Determinanti Gram. Distante.
Vom incerca sa gasim o abordare unitara pentru algoritmi de calculare a distantelor in

s.v. cu produs scalar.
Fie pV, x, yq in s.v. cu produs scalar si vi PV , i 1, k.

Determinantul
˛ xv 1 , v 1 y xv1, v2y xv1, vk y˛˛˛
˛
...
˛ xv 2 , v 1 y xv2, v2y xv2, vk y˛˛
˛
G pv 1 , . . . v k q ˛ ...
˛. . . . . . ... ... ˛
˛xvk , v1y xvk , v 2 y xv k , v k y˛
˛ ˛
...
s.n. det. Gram al vectorilor v1 . . . vk .
Proposiţia 76. Intr-un spatiu cu produs scalr v1, . . . vk sunt liniar independenti iff
G pv 1 , . . . , v k q 0.
dem Consideram sistemul
x1 0

x
G ..2
.
0
..
.
xk 0
Dansul poa’ sa fie rescris asha

$
'
' x
& v1 , v y0
'
... where v x1v1 . . . xk v k
'
x
% v ,v
k y0
gata dem.
Vectorii v1, . . . vk sunt liniar independenti ô D x1, . . . xk P F, nu tonti zero v 0

ô. Sistemul are solutie netriviala daca si numai daca ô det G 0.
Proposiţia 77. Daca te1, . . . , enu sunt liniar independenti iar tf1, . . . fnu sunt vectori
obtinuti prin ortogonalizare Gram Schmidt avem:
Gpe1, . . . enq Gpf1, . . . , fnq }f1}2 }fn}2

dem In Gpf1, . . . , fnq inlocuim fn by en a1f1 . . . an1fn1 si obtinem
G pf 1 , . . . , f n q Gpf1, . . . , fn1, enq

. Recursiv avem realtia din teorema (prima ). Dar Gpf1, . . . , fnq }f1}2
}fn}2 deoarece in det. avem numai pe diagonala el. diferite de zero adica astea
xf 1 , f 1 y, . . . , xf n , f n y.
Remarks
c
}fk } GGpep1e,...,e
1 ,...ek q
k 1 q
fk ek a1f1 . . . ak1fk1 ek vk one obtains ek fk vk ,
vk P spante1, . . . , ek1u and fk P spante1, . . . , ek1uK, so fk is the orthogo-
nal complement of ek with respect to the space generated by te1 . . . , ek1u.
gata dem
Distante. Distanta de la un vector la un subspatiu
Fie U un subspatiu in V . Distanta de la un vector v si un subspatiu U este
dpv, U q winf dpv, wq inf }v w}

PU w PU
Proposiţia 78. Distanta de la un vector la un subspatiu este
d
Gpe1, . . . ek , v q
dpv, U q }v K } G pe1 . . . e k q
unde v v1 v K , v1 P U, vK P U K iar e1 . . . ek este o baza U .
dem Prima data dem. ca }v K} }v v1} ¤ }v u}, @u P U . Avem
xvK, vKy ¤ xvK v1 u, vK v1 uy ô

xvK, vKy ¤ xvK, vKy xv1 u, v1 uy.
A doua parte a inegalitatii rezulta din propoziti anterioara. gata dem.
Definiţia 79. Daca e1, . . . , ek sunt vectori in V volumula k- paralelipipedului construit

pe vectorii e1, . . . ek este definit de Vk pe1 . . . ek q Gpe1 . . . ek q.
Avem realtia
Vk 1 pe1 . . . ek , ek 1q Vk pe1 . . . ek qdpek 1 , span te1, . . . ek uq
Distanta de la un vector la o varietate liniara.
Fie L v0 VL o varietate liniara si v un vector in s.v. finit dimensional V . Distanta

este invarianta la translatii
dpv1, v2q dpv1 v0 , v 1 v0 q ô } v 1 v 2 } }v 1 v0 pv2 v0q}
Aceasta inseamna ca avem
dpv, Lq winf dpv, wq inf dpv, v0 vL q

PL v PV L L
v inf
PV
dpv v0, vLq
L L
dpv v0, VLq
In final
d
Gpe1, . . . ek , v v0q
dpv, Lq dpv v0, VLq ,
G pe1 . . . e k q
unde e1, . . . ek is a basis in VL.
Consideram hiperplanul H de ecuatie
xv v 0 , n y 0 .
Subspatiul director este VH xv, ny 0 iar distanta de la v la H
dpv, H q dpv v0, VH q.
Descompunem v v0 αn vH , unde vH este proiectia ortogonala a lui v v0 pe

VH iar αn este componenta normala a lui v v0 rel. la VH . Inseamna ca
dpv, H q }αn}
Calculam putintel avand la capsor observatiile anterioare :
xv v0, ny xαn vL, ny

αxn, ny xvL, ny
α}n}2 0
Adica am obtinut;
|xv v0, ny| |α|}n} }αn}
}n }
adica
dpv, H q
|x v v0, ny|
}n}
Daca avem o baza ortonormala , ecuatia unui hiperplan H este
a1x1 . . . anxn b 0,

adica relatia este in acest caz

dpv, H q |a1v1b anvn b|

.
a21 . . . a2n

Distanta dintre doua varietati liniare.
Pt. A si B multimi intr-un spatiu metric , distanta dintre ele este
dpA, B q inf tdpa, bq|a P A , b P B u

Pt. doua varietati liniare L1 v1 V1 and L2 v2 V2 rezulta usor:
dpL1, L2q dpv1 V1, v2 V2q dpv1 v2, V1 v2q (2)

dpv1 v2, V1 V2q (3)
Aceasta ne da propozitia urmatoare
Proposiţia 80. Distanta dintre varietatile liniare L1 v1 V1 si L2 v2 V2 este

egala cu distanta dintre vectorii v1 v2 si spatiul suma V1 V2.

Daca alegem o baza in V1 V2, let’s say e1, . . . , ek rezulta formula

d
Gpe1, . . . , ek , v1 v2q
dpL1, L2q G pe1 . . . e k q
Geometrie analitica
Vom aplica distante la probleme geometrice in spatii euclidiene. Consideram v.s. Rn

cu produsul scalar canonic: pt. x px1, . . . xnq and y py1, . . . , ynq P Rn produsul
scalar este
¸
n
xx, yy xk yk
i1
Fie D1 , D2 doua drepte (var. lin. 1 dimensional ), M un punct (var. lin. zero dim.)
(il asimilam cu vector 0M , P o var. lin. doi dim. (un plan), iar H o var. lin. n 1

(hiperplane). Ecuatiile acestora sunt:
D1 : x x1 sd1
D2 : x x2 td2
M : x xM
P : x xP αv 1 βv 2
H : xx, ny b 0,
unde s, t, α, β, b P R. Reamintim ca doua var. liniare sunt paralele d.s.n.d unul din
subspatiile directore este inclus in celalalt.
Acum putem scrie formulele de baza pt. spatii euclidiene (rel. la distante).

d
GpxM x1, d1q ;
dpM, D1q
Gpd1q
d
GpxM xP , v 1, v 2q
dpM, P q ;
Gpv 1, v 2q
d
Gpx1 x2, d1q, d2
dpD1, D2q if D1 ∦ D2
Gpd1, d2q
d
Gpx1 x2, d1q
dpD1, D2q if D1 k D2
Gpd1, q
dpM, H q |xxM , ny b|
}n }
d
Gpx1 xP , d1, v 1 v 2q
dpD1, P q if D1 ∦ P
Gpd1, v 1, v 2q

Bibliografie

The Jordan canonical form
In a previous chapter we have seen the endomorphisms which are diagonalizable.
Fie V s.v. finit dim. n peste F. Fie T : V Ñ V si consideram λ0 o valoare proprie

a lui T . Consideram forma matriciala a endom. intr-o baza data, T pv q MT v . Valorile
proprii sunt radacini ale polinomului detpMt λInq 0. Acest polinom nu depinde de
alegerea bazei (not very hard) (and of the matrix MT ). De aceea il numim polinomul
caracteristica al endomorfismului T , si il vom nota cu P pλq. E clar ca deg P n.
Sometimes it is called the characteristic polynomial of the matrix, but we understand

that is the matrix associated to an operator.
Fie mpλ0q multiplicitatea lui λ0 ca si radacina a polinomului caracteristic. Asociat

val. proprii λ0 consideram subspatiul propriu corespunzator lui λ0:
E pλ0q tv P V |T pvq λ0vu

Consideram o baza a lui V and let MT be the matricea lui T in aceasta baza. Avem
Teorema 81.
dim E pλ0q n rank pT λ0I q ¤ mpλ0q
no proof here
Fie T P EndpV q, si pp ca rad. pol. caracteristic sunt in F. Fie λ o rad., i.e.

val proprie a lui T . Consideram m multiplicitatea algebrica a lui λ si q dim E pλq,
multiplicitatea geometrica λ.
Este pos. sa gasim q vectori proprii si m q principal vectors, toti liniar independenti.
Un vector propriu v si vectorii principali corespunzatori u1, . . . ur satisfac
T pv q λv, T pu1q λu1 v, . . . , T pur q λur u r 1
Acesti vectori proprii si valori proprii asociati lui T considerand toate valorile proprii
ale lui T formeaza o baza in V , numita baza Jordan relativ la T . Matricea lui T relativ

la o baza Jordan s.n. matrice Jordan, si are forma

J1

J2
...

Jp
J ’s are matrix, called Jordan cells. Each cell represents the contribution of an
eigenvector v , and the corresponding principal vectors, u1, . . . ur , and it has the form

λ 1

λ 1

λ 1

P Mr 1pFq
... 1
λ
It is easy to se that the Jordan matrix is a diagonal matrix iff there are no principal
vectors iff mpλq dim E pλq for each eigenvalue λ.

Let MT be the matrix of T with respect to a given basis B , and J be the Jordan
matrix with respect to a Jordan basis B 1. Late C be the transition matrix from B to B 1.
Then J C 1T C , hence MT CJC 1.

Operatori pe spatii cu produs scalar.Functionale liniare. Adjunctul

unui operator.
O functionala liniara pe un s.v. V este o aplicatie liniara f : V Ñ F.

Ex. f : F3 Ñ F data de f pv1, v2, v3q 3v1 4v2 5v 3 este functionala liniara pe
F3 .
Pt. v P V , aplicatia f : V Ñ F data de f puq xu, vy functionala liniara.

The next fundamental theorem shows that every linear functional on V is of this form.
Teorema 82. Pp. ca f este functionala liniara pe V . Atunci exista un unic vector
v P V a.i.
f pu q xu, vy .
Dem. Dem. pt caz finit dim. Aratam ca exista un vector v P V a.i. f puq xu, vy. Fie
pe1, . . . , enq o baza ortonormala in V . se vede cu ochiul liber ca
f pu q f pxu, e1ye1 xu, enyenq xu, e1yf pe1q . . . xu, enyf penq
xu, f pe1qe1 f pen qen y ,
@ u P V . Rezulta ca vectorul
v f pe1qe1 f penqen

satisface f puq xu, vy pt. orice u P V .
Ramane de em. unic. v . Pp. ca exista v1, v2 PV a.i.
f puq xu, v1y xu, v2y,

@u P V . Rezulta ca
xu, v1y xu, v2y xu, v1 v2y @ v P V

0
Pt. u v1 v2 it follows that v1 v2, so v is unique. Gata Dem.
Consideram alt s.v. W peste F, si un produs scalar pe el.
Fie T P LpV, W q un operator continuu (ca si functie continua pe sp. normate-sau

metrice) Definim adjunctul lui adjunctul lui T in continuare.
Fixam w P W . Consideram functionala liniraa pe V care aplica v in xT pv q, wyW .

Rezulta ca exista un unic vector T pwq P V a.i
xv, T pwqyV xT pvq, wyW @v P V

Operatorul T : W ÑV construit mai sus s.n. adjunctul of T .
Ex. Fie T : R3 Ñ R2 dat de T px, y, zq py 3z, 2xq.
T : R3 Ñ R2. Fixam pu, vq P R2. Rezulta

xpx, y, zq, T pu, vqy xT px, y, zq, pu, vqy

xpy 3z, 2xq, pu, vqy
yu 3zu 2xv
xpx, y, zq, p2v, u, 3uqy
@px, y, zq P R3. Adica

T pu, v q p2v, u, 3uq
In ex. ant. T nu etse doar aplicatie din R2 in R3, dar este de asemenea liniara.
Vom dem. aceasta in general. Fie T P LpV, W q, deci vrem sa dem. ca T P

LpW, V q.
Fie w1, w1 P W . Din def. se vede ca:

xT pvq, w1 w2 y xT pvq, w1y xT v, w2y

xv, T pw1qy xv, T pw2qy
adica T pw1q T pw2q joaca rolul lui T pw1 w2q. Din unicitatea dem. anterior avem
ca

T pw 1 q

T pw 2 q T pw1 w2 q .
Ramane sa verificam omogenitatea lui T . Pt. a P F avem
xT pvq, awy axT pvq, wy

axv, T pwqy
xv, aT pwqy .
Aceasta arata ca aT pwq joaca rolul lui T pawq, si din nou din unicitate avem

aT pwq T pawq .
Atunci T este liniara.
Se poate verifica (I kindly ask you to do the job z!) ca sunt adevarate proprietatile:
aditivitate pS T q S T for S T P LpV, W q

omogenitate conjugata paT q aT for a P F and T P LpV, W q
adjuctul adjunctului pT q T for all T P LpV, W q
identitate I I , if I IV .
produs pST q T S for all T P LpV, W q and S P LpW, U q.
Proposiţia 83. Pp. ca T P LpV, W q admite cojugat, T . Atunci

1. ker T pim T qK
2. ı̂T pker T qK

3. ker T pim T qK

4. im T pker T qK
Dem. (a). Fie w P W . Atunci
w P ker T ô T pwq 0
ô xv, T pwqy 0 @ v P V
ô xT pvq, wy 0 @v P V
ô w P pim T qK ,
adica ker T pim T qK. Daca virgula consideram complement ortogonal in ambii termeni,
obtinem (d). Inlocuind T cu T in (a) and (d) gives (c) and (b). Gata Dem.
Transpusa conjugata a unei matrici pm, nq este o matrice n, mq obtinuta schimband

liniile cu coloanlele si considerand conjugatul complex in fiecare termen.
Proposiţia 84. Suppose that T P LpV, W q. If pe1, . . . , enq, and pf1, . . . , fmq are
orthonormal basis fos V and W resp., and we denote bu=y MT and MT the matrices of
T and T in these basis, then MT is the conjugate transposed of MT .
Dem. The kth column of MT is obtained by writing T pek q as linear combination

of fj ’s, the scalars used became the kth column of MT . Being the basis with fj ’s
orthonormal, it follows that
T pek q xT pek q, f1yf1 xT pek q, fmyfm

So on the position pk, j q of MT we have xT pek q, fj y. Replacing T with T and
interchanging the roles played by e’s andf ’s, we see that the entry on the position pj, kq of
MT the entry is xT pfk q, ej y, which equals to xfk , T pej qy, which equals to xT pej q, fk y.
In others words, MT equals to the complex conjugate of MT . Gata Dem.

Operatori normali
Un operator pe un s.v. cu produs scalar s.n.normal daca el comuta cu adjunctul sau,

adica

TT T T .

Ex. Pe F2 consideram operatorul care in baza canonica are matricea

2 3 .
3 2
This is a normal operator (vom vedea ca nu este autoadjunct).
Proposiţia 85. Un operator T P LpV q este normal d.s.n.d.

}T pvq} }T pvq}.
Dem. Fie T P LpV q.

T estenormal ðñ T T T T 0
ðñ xpT T T T qpvq, vy 0 for all v P V
ðñ xT T pvq, vy xT T pvq, vy for allv P V
ðñ }T pvq}2 }T pvq}2 for allv P V.
Gata Dem.
Teorema 86. Fie T un operator normal pe V si λ0 o val. prop.a lui T .
1. Subspatiul prpriu E pλ0q este T invariant.

2. Daca v0 este vector propriu a lui T corespunzator val. prop. λ0, atunci v0 este vector
propriu a lui T corespunzator val. proprii λ0.
3. Fie v, w vectori proprii coresp. val. proprii distincte λ, β . Atunci v, w sunt ortogonali.
Dem. Fie v P E pλ0q. De. ca T pvq P E pλ0q.

T pv q λ0v, avem

T pT pv qq pT T qpvq pT T qpvq T pT pvqq T pλ0vq λ0T pvq.
adica T pv q P E pλ0q.
Pentru a doua parte avem ca T pv0q λ0v0. Fie w P E pλ0. Atunci
xT pv0q, wy xv0, T pwqy
xv0, λ0wy λ0xv0, wy xλ0v0, wy
Adicatelea
xT pv0q λ0v0, wy 0 ,
pt. orice w P E pλ0q. Primul termen in produsul scalr sta in E pλ0q conform afirmatiei
anterioare. Fie w T pv0q λ0v0 si rezulta ca T pv0q λ0v0, i.e. adica a doua parte
in teorema.
Acum ultima afirmatie. Avem T pv q λv and T pβ q βw. Din ce am dem. rezulta

ca T pwq βw, adica

xT pvq, wy xv, T pwq
(def. of adjoint), deci λxv, wy β xv, wy. Deoarece λ β , rezulta ca xv, wy 0.
Gata Dem.
Un spatiu unitar este un s.v. cu produs scalar peste C.
Proposiţia 87. Daca U este subspatiu T invariant in V atunci U K este T invariant in

V.
Dem.
w P U K , v P V ùñ w P U K , T pvq P U ùñ xv, T pwqy xT pvq, wy.

That is T pwq P U K.
Gata Dem.
Teorema 88. Pp. V este finit dim. unitar , si T P LpV q operator pe V . Atunci T

este normal iff exista o baza ortonormala B in V a.i. matricea in acesta baza sa fieT
diagonala.
Dem. Inductie n dim V . Afirmatia este clara pt. n 1. Pp. ca este

adevarata pt. dimensiuni n. Fie T P LpV q. Atunci T are cel putin o val. proprie
λ. Daca dim E pλq n este suficient sa construim o baza ortonormala in E pλq. Pt.
dim E pλq n, alegem E Kpλq, si avem 0 dim E Kpλq n.
E pλq este T invariant, deci E Kpλq este T invariant. Din ipoteza de inductie, E Kpλq
are o baza ortonormala formata din vectori proprii a lui T . Adaugam aceasta baza la
baza ortonornala a lui E pλq. Rezulta o baza ortonormala in V formata din vectori proprii.
Gata Dem.
Teorema 89. Complex spectral theorem Pp. ca V este s.v. comlex cu produs
scalar. Atunci T are o baza ortonormala formata din vectori proprii iff T este normal.
Dem. Pp. ca T are o matrice diagonala. Matricea lui T este transpusa conjugata,
deci este din nou diagonala .Orice doua matrici diagonale comuta, , adica T este normal.
Pt. cealalta implicatie pp. T normal. Exista o baza in V a.i matricea lui T este sup.

triunghiulara. Aratam ca matricea este diagonala.
Avem
}T pe1q} |a1,1|2
si

T pe1q α1,1|
2
|a1,n|
2
Deoarece T este normal, normele sunt egale, adica a1,2 a1,n 0,
s.a.m.d(complete the proof on your own please z). Gata Dem.

Izometrii
Un operator T P LpV q s.n. izometrie daca

}T pvq} }v , for all v P V.
Ex. Fie I aplicatia identica a lui V (V complex v.s.), si λinC cu |λ| 1. Aplicatia
λI este izometrie.
Daca T este izometrie rezulta ca T este injectiva(prove it please z).
Teorema 90. pp. T P LpV q.Sunt echivalente afirmatiile:

1. T este isometrie
2. xT puq, T pv qy xu, v y for every u, v P V.
3. T T I .

4. pT pe1q, . . . , T pemqq este fam. orotnormala daca pe1, . . . emq este familie ortonormala.
5. Exista o baza orotnormala pe1, . . . enq in V a.i. pT pe1q, . . . , T penqq este baza
ortonormala.
6. T este izometrie.
7. xT puq, T pv qy xu, vy for all u, v P V .
8. T T I
9. pT pe1q, . . . , T pemqq este familie oronormala daca pe1, . . . emq familie oronotmala.
10. Exista o baza orotnormala pe1, . . . enq of V a.i. pT pe1q, . . . , T penqq este baza
ortonormala.
11. S izometrie.
Dem. Pp. (1) adevarata. Folositi problemele de pe fisierul pdf si rezulta (2). Pp. (b)
adevarata. avem
xpT T I qpuq, vy xT puq, T pvqy xu, vy 0 .

pt. orice u, v P V . Fie v pS S I qpuq si rezulta ca T S I 0. i.e. (3).
Pp. ca are loc (3). Fie pe1 . . . emq o fam. ortonormala in V . Atunci
xT pej q, T pek qy xT T pej q, ek y xej , ek x

i.e. (4) adevarata. Clar (4) implies (5).
Pp. (5) adev. Fie o baza ortonormala pe1, . . . enq of V a.i. pT pe1q, . . . , T penqq e
baza ortonormala. Pt. v P V
}T pV q}2 }T pxv, e1ye1 xv, enyenq}2

}xv, e1yT pe1q xv, enyT penq}2
|xv, e1y|2 |xv, eny|2
} v }2 .
Rezulta ca T izometrie. Avem 1 ðñ 2 ðñ 3 ðñ 4 ðñ 5 ðñ 1. Imlocuim T cu

T si rezulta ca (6) pana la (10) sunt echivalente. Ramane sa dem. echivalenta a dou din
afirmatii din fiecare grup.

p3q ô p8q se vede usor (prove it yourself please z!!q.

Gata Dem.
Teorema arata ca o izometrie este operator normal. Folosind caracterizarea operatorilor

normali putem descrie frumos isometriile.
Teorema 91. Pp. ca V este s.v. complex cu produs scalar si T P LpV q. Atunci T este
izometrie iff exista o baza orotnormala a lui V formata din vectori proprii ai lui T a caror
valori proprii au modul 1.
Dem. Pp, ca exista o baza ortonormala formata din vectori proprii asociati la valori
proprii de modul 1.Daca ne apucam de calculat avem pt orice v P V
T pv q αv, e1yT pe1q . . . xSv, enyT penq

λ1xv, e1ye1 λnxv, enyen
Acum sa dem. cealalta implicatie.PP. ca T este izometrie. Din teorema de descompunere

spectrala in spatii cimplexe rezulta ca exista o baza formata din vectori proprii . Fie ej un

astfel de vector propriu, asociat unei valori proprii λj . Rezulta ca
|λj | }λj ej } }T pej q} }ej } 1

Gata Dem.
Teorema 92. Pp. ca V este sp. vect. real cu produs scalar si T P LpV q. Atunci T
este izometrie iff exista o baza ortonormala in V in raport cu care matricea lui T este
diagonala cu blocuri iar fiecare bloc este o matrice de tip p1, 1q formata din 1 sau 1, sau
o matrice de tip p2, 2q de forma

cos θ sin θ
sin θ cos θ
with θ P p0, πq.

Dem. you will see it on the net. Gata Dem.

Operatori autoadjuncti
Un operator T P LpV q s.n. autoadjunct daca T T .

Ex. Fie T un operator pe F2 a carui matrice relativ la baza standard este

2 b
.
3 5
T este autoadjunct iff b 3. Se verifica virgula ca (please do it z), suma a doi

operatori autoadjuncti si produsul unui operator autoadjunct cu un scalar sunt operatori
autoadjuncti.
Important analogy. Keep it in mind please! In special cand F C este urila

analogia ca adjunctul unui operator pe LpV q joaca rolul conjugarii complexe pe C. Un nr.
complex este real iff z z ; un operator este autoadjunct T T este analog cu nr. real.
Analogia este reflectata in anumite proprietati importante ale operatorilor autoadjuncti,
incepand cu valorile lor proprii.

Proposiţia 93. Valorile proprii ale unui operator autoadjunct sunt reale.
Fie v, w vectori proprii corespunzatori la val proprii distincte. Atunci xv, wy 0.
Dem. Suppose that T is self-adjoint operator on V . Let λ be an eigenvalue of T ,
and v be an eigenvector, that is T pv q λv . The
λ}v } xλv, vy
2
xT pvq, vy
xv, T vy because T is self adjoint
xv, λvy
λ}v } .
2
Thus λ λ, i.e. λ is real.

The next assertion cames from the fact that a self-adjoint operator is normal. Gata
Dem.

Teorema 94. Let T P LpV q, where V is an inner product space. The following
statements are equivalent.
1. T is self-adjoint
2. There exists an orthonormal basis of V relative to which the matrix of T has the form
T diag pλ1 . . . , λn

Elements of geometry
following joint notes with I. Raşa and D. Inoan

Forme patratice
Consideram Rn si baza canonica E te1, . . . , enu, notam x px1, . . . , xnq

coordonatele unui vector in baza E . O forma patratica este o aplicatie Q : Rn Ñ R,
Qpxq a11x21

2
. . . annxn 2a12x1x2 2aij xixj . . . 2an1,nxn1xn,
unde aij ’s sunt reali.
Notam:

x1 a11 a12 ... a1n

X x2
..
.

, andA

a21

...
a22
...
... a2n

xn an1 an2 ... ann

unde aij aji. Matrixul simetric A il vom numi matricea formei patratice. E clar ca
Qpxq X tAX.
Fiind A simetrica (and reala) e matricea unui operator autoadnjuncin baza E .

Operatorul e diagonalizabil. Fie B tβ1, . . . , bnu o baza formata din vectori proprii
in raport cu care T ar o matrice diagonala formata din vectori proprii , o notam tot
T diag tλ1. . . . , λnu.
LFie C matricea de tranzitie de la E la B si px11, . . . x1nq coordonatele unui vector in

B . Atunci X CX 1
We know that T C 1AC . Now C 1 C t plzzzzzzzzz prove it z Adica

Qpxq t
X AX pCX 1qtApCX 1q pX 1qtC tACX 1 X 1tT X 1
λ1x 1
12 λnx12n.
So we reduced the quadratic form to a canonical form

Qpxq λ1x121 12
λnx n.
Aceasta e o metoda geometrica, vom vedea altele. Ne intoarcem la A si notam minorii

diagonali
˛ ˛
a11 , det A
˛ a11 a12˛˛
D1 D2 ˛
˛a21 , Dn
a22˛
Forma patratice s.n.
pozitiv definita daca Qpxq ¡ 0 for every x P Rnzt0u

negativ definita daca Qpxq 0 for every x P Rnzt0u.
Avem criteriul :
Q este positiv definita iff Di ¡ 0 for every i 1, n

Q este negativ definita iff p1qiDi ¡ 0 for every i 1, n

Cuadrice
The general euation of a quadric is
2 2 2
a11x a22y a33z 2a12xy 2a13xz 2a23yz
2a14x 2a24y 2a34z a44 0
You will find on the net examples. Plzzz learn them zfor exams.
STudiem cum sa reducem ecuatia generala la forma canonica folosind:
Q a11x2 a22y
2
a33z
2
2a12xy 2a13xz 2a23yz
geometric.

Fie A matricea lui Q. E simetrica si are val. proprii reale λ1, λ2, λ3. Daca sunt
distincte, vectorii proprii corespunzatori sunt ortogonali. Daca nu aplicam Gram Schmidt
orth. method. Obtinem trei vectori unitari ortogonali, i.e. a basis in R3. Fie R matricea
de tranzitie de la ti, j, ku la baza noua te1, e2, e3u. Daca este necesar inlocuim unul
cu opusul, pt ce det R 1. The new basis e1s is obtained from the original one by a
rotation.
Fie px, y, z q si px1, y 1, z 1q coordonatele aceluiasi punct in baza originala si in cea cu

e1s one.
Avem
x x1
y R y1
z z1
We know that
Q λ1x12 λ1y
12 λnz
12 .

The equation becomes
λ1x
12 λ1y
12 λnz
12 2a 14x
1 1 2a 24y
1 1 2a 34z
1 1 a44 0
(A) Pt λ1 0 avem
1x
λ1px q2 λ2py
1y q2 λ3pz
1z q2 1
a 44 0
0 0 0
Consideram translatia definita x” x1 x0 , y” y1 y0 , z” z1 z0. In the

new coordinates the equation became
λ1x
”2
λ1y
”2
λnz
”2 1
a 44 0
(B) and (C) that is when one or two of λ’s are zero can be treated similarly.

Algebr Liniar . A A

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Algebr Liniar . A A

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Algebră liniară.

Ioan Radu Peter (Cluj-Napoca)

Produs cartezian. Relaţii.

 H, A mulţimi, ϕ : I Ñ A se numeşte mulţime indexată de elemente din A.

Notăm ϕ  paiqiPI  paiq, cu ai  ϕpiq. Pt. I  t1, . . . , nu- finită, notăm

Fie pAiqiPI o familie de mulţimi,

se numesc reuniunea, resp. intersecţia familiei pAiqiPI .

Dacă Ai  A, @i P I , produsul cartezian este AI  tϕ : I Ñ A u. Pentru

Pentru i P I , funţia pi :  Aj Ñ Ai, definită de pipϕq  ϕpiq P Ai, cu ϕ P  Aj

Relaţii binare. M mulţime. O submulţime a produsului M M se numeşte relaţie

Fie ρ P M M şi x, y P M . Dacă px, yq P ρ, x şi y sunt in relaţia ρ, notăm xρy.

reflexivă dacă xρx, @x P M .

cuasiordine sau preordine : reflexive şi tranzitive

O rel. de ordine este şi de preordine.

Relaţii de echivalenţă. Fie M mulţime nevidă şi ρ o relaţie de echivalenţă pe M .

Teorema 1. Fie M  H şi ρ o relaţie de echivalenţă pe A. Clasele de echivalenţă

Teorema anterioară arată o relaţie de echivalenţă pe o mulţime determină o partiţie a

Teorema 2. Fie M o mulţime şi Mi, i P I o partiţie a ei. Relaţia ρM  M M dată

I Elemente de algebră liniară

Definiţia unui spaţiu vectorial. Proprietăţi de bază

Elementele lui V - vectori, elementele lui F scalari. Înmulţirea cu scalari depinde de F.

Observaţie. Reguli simple de calcul ı̂ntr-un spaţiu vectorial V peste F :

V  Cn are o structură de R spaţiu vectorial, dar şi de C spaţiu vectorial.

Subspaţii ale unui spaţiu vectorial.

Definiţia 4. Fie V un spaţiu vectorial peste F. O submulţime U  V se numeşte

Caracterizări ale subspaţiilor vectoriale:

Proposiţia 5. Fie V be a F un spaţiu vectorial şi U  V o submulţime nevidă. U este

Proposiţia 6. Fie V un F spaţiu vectorial şi U  V o submulţime nevidă a sa. U este

Proposiţia 7. Fie V spaţiu vectorial şi U, W  V subspaţii vectoriale. Mulţimile

U X W se numeşte intersecţia subspaţiilor, iar U W suma. Bineı̂nţeles că propoziţia

Proposiţia 8. Fie V un spaţiu vectorial peste F şi S  V nevidă. Mulţimea xS y 

Dem. Sfarşit Dem.

Spaţiul vectorial definit in Prop. 8 se numeşte spaţiul vectorial generat de S , sau

O rafinare a noţiunii de sumă a două subspaţii este cea de sumă directă.

Definiţia 9. Fie V un spaţiu vectorial şi Ui  V subspaţii, i  1, n. Subspaţiul

Suma directă subspaţiilor Ui, i  1, n o vom nota cu U1 ` ` Un . Următoarea

Proposiţia 10. Fie V un spaţiu vectorial şi U, W V subspaţii. Suma U W este

Fie V un spaţiu vectorial peste F şi U ¨ V un subspaţiu . Pe V definim relaţia

Lemma 11. Relaţia RU este o relaţie de echivalenţă.

Teorema 12. Pe mulţimea factor V {U există o structură naturală de spaţiu vectorial

Spaţiul vectorial din propoziţia precendentă se numeşte spaţiu vectorial cât.

Există o mulţime S  V care generează V (adică xS y  V )?

Vom incerca să dăm răspunsuri la aceste intrebări in cele ce urmează.

Definiţia 13. Fie V un F spaţiu vectorial. O submulţime nevidă S  V se numeşte

O submulţime L  V se numeşte sistem de vectori liniar independenţi dacă pentru

O submulţime a lui V care nu este liniar independentă se numeşte liniar dependentă.

Teorema 14. (Existenţa bazei) Fie V un spaţiu vectorial. V are o bază.

Nu prezentăm demonstraţia acestei teoreme. În continuare ne limităm la cazul finit

Dem. Fie S un sistem finit de generatori. Reuniunea L X S este sistem finit de

ı̂n V este finită şi are acelaşi număr de elemente.

Corolar 20. Fie V un spaţiu vectorial peste F de dimensiune finită, dim FV  n.

Dem. a) Fie L  tv1, . . . , vnu un sistem linear independent de n vectori. Din

Fie L1 un sistem de m vectori, m ¥ n. Daca L1 este linear independent, rezultă că

Fie S 1 un sistem de generatori care constă din m vectori, m ¤ n. Din Teorema 15

Numărul vectorilor dintr-o bază

Numărul unui sistem minimal de generatori.

Calcul local.Schimbări de bază.

Fie V un F spaţiu vectorial finit dimensional, cu o bază B  t e 1 , . . . , e n u. Orice

Teorema 21. Fie V s.v. finit dim. peste F cu o bază B

 paij qi1,m Dimensiune subspaţiului xS y este egală cu rangul matricii A,

Considerăm acum cazul m  n. Mulţimea S  te11, . . . , e1nu este o bază d.s.n.d.

Matricial putem scrie:

În primul rând să fixăm notaţiile.

H, A mulţimi, ϕ : I Ñ A se numeşte mulţime indexată de elemente din A.

Notăm ϕ paiqiPI paiq, cu ai ϕpiq. Pt. I t1, . . . , nu- finită, notăm

Dacă Ai A, @i P I , produsul cartezian este AI tϕ : I Ñ A u. Pentru

Pentru i P I , funţia pi : Aj Ñ Ai, definită de pipϕq ϕpiq P Ai, cu ϕ P Aj

Teorema 1. Fie M H şi ρ o relaţie de echivalenţă pe A. Clasele de echivalenţă

Teorema 2. Fie M o mulţime şi Mi, i P I o partiţie a ei. Relaţia ρM M M dată

V Cn are o structură de R spaţiu vectorial, dar şi de C spaţiu vectorial.

Definiţia 4. Fie V un spaţiu vectorial peste F. O submulţime U V se numeşte

Proposiţia 5. Fie V be a F un spaţiu vectorial şi U V o submulţime nevidă. U este

Proposiţia 6. Fie V un F spaţiu vectorial şi U V o submulţime nevidă a sa. U este

Proposiţia 7. Fie V spaţiu vectorial şi U, W V subspaţii vectoriale. Mulţimile

Proposiţia 8. Fie V un spaţiu vectorial peste F şi S V nevidă. Mulţimea xS y

Definiţia 9. Fie V un spaţiu vectorial şi Ui V subspaţii, i 1, n. Subspaţiul

Suma directă subspaţiilor Ui, i 1, n o vom nota cu U1 ` ` Un . Următoarea

Proposiţia 10. Fie V un spaţiu vectorial şi U, W V subspaţii. Suma U W este

Există o mulţime S V care generează V (adică xS y V )?

Definiţia 13. Fie V un F spaţiu vectorial. O submulţime nevidă S V se numeşte

O submulţime L V se numeşte sistem de vectori liniar independenţi dacă pentru

Corolar 20. Fie V un spaţiu vectorial peste F de dimensiune finită, dim FV n.

Dem. a) Fie L tv1, . . . , vnu un sistem linear independent de n vectori. Din

Fie V un F spaţiu vectorial finit dimensional, cu o bază B t e 1 , . . . , e n u. Orice

paij qi1,m Dimensiune subspaţiului xS y este egală cu rangul matricii A,

Considerăm acum cazul m n. Mulţimea S te11, . . . , e1nu este o bază d.s.n.d.

Obsf p0V q 0W şi

dim V dim ker f dim f pV q.

f pV q W implică ker f t0V u analog.

Deci a1v1 α2v2 f 1pα1w1 α2w2q, so

Fie V un F s.v. şi V1, V2 subspaţii suplementare adică V V1 ` V2. @v P V avem

p:V Ñ V1, ppvq v1, @v P V

Aplicaţia s : V Ñ V, spvq v1 v2, @v P V s.n.simetria lui V relativă la V1,

Avem v P V1, v2 0, adică ppv q v and spvq v, iar pt. v P V2, v1 0, so

1. Dacă V1 V subsp. a lui V , atunci f pV1q subspaţiu a lui W .

αw1 βw2 αf pv1q βf pv2q f pαv1 βv2q P f pV q.

1. f is one to one (injective) ðñ ker f t0u.

Dem 1 Suppose that f is one to one. Because f p0q 0 P W it follows that

2. Let w P W . There exists v P V with f pv q w. Because S is a system of

1. f g : V Ñ W by pf g qpv q f pv q g pv q.@ v P V , the sum of the linear maps,

hpv q gpf pvqq, @ v P V.

Moreover if f and g as above are isomorphisms, the product h g f is an

hpαv1 βv2q g pf pαv1 βv2qq

AutpV q tf P EndpV q|f isomorphismu

Denote v1 ppv q and v2 v v1, it follows that ppv2q ppvq ppv1q

Involutive automorphisms. An operator s : V Ñ V is called involutive iff s2 1V .

From the previous facts it follows that ps s s ps p, sp p p sp p.

Let V n a linear space over F, of dimension n, and E te1, . . . , enu a basis. A

rvsE ArvsF AA1rvsG.

Pt un spaţiu finit dimensional fie At matricea lui T intr-o bază. Egalitatea T pv q λv

LpV, V q EndpV q este un s.v. n2 dimensional. Putem considera T 2 T T şi,

Dem. Pp. V s.v. finit dimensional complex şi T P EndpV q. Alegem v P V , v 0.

Fie m cel mai mare indice a.i. am 0. Avem atuci descompunerea

0 a0v a1T pvq . . . anT npvq

Reamintim că tek , k 1, nu,

where A paij qi1,m and At este matricea operatorului.

1. Matricea lui T , rel. la baza tei, i 1, n este superior triunghiulară.

Dem. Inductie după dim V . Clar pt. dim V 1.