Enigma Otiliei

-roman realist balzacianPentru a prezenta trasaturile unei opere scrise de G. Calinescu

selectezi romanul Enigma Otiliei, aparut in anul 1938.
G. Calinescu scrie roman realist de tip balzacian pentru a-si
demonstra conceptia teorectica despre organicism conform careia
literatura romana a dezvoltat coerent toate curentele si speciile care s-au
manifestat in Occident. Nu crede in arderea etapelor la nivel cultural, asa
incat ii invita pe scriitori sa manifeste interes pentru modalitatile literare
care lipsesc. De aici obsesia de a scrie roman balzacian. In ciclul de
eseuri Ulyse opteaza pentru balzacianism si clasicizare, modalitate de a
scrie durabil si essential. Balzacianismul presupune teme si motive
procedee preluate din opera lui Balzac, din perspectiva careia romanul
este realist si are menirea de a oferi o imagine completa a societatii
contemporane. Calinescu preia de la Balzac relatia de interdepententa
dintra individ si mediu, tema familiei, motive precum mostenirea,
paternitatea, orfanul. De la scriitorul francez preia si strategia narativa a
structurii sociale, mediul cu functie caracterologica si tipologiile.
Romancier, critic si estetician , Calinescu scrie romane pentru a-si
prezenta functia artistica de aceea, asa cum spune Nicolae Maiorescu in
studiul Arca lui Noe romanele sale au un caracter polemic si
demonstrativ. Enigma Otiliei prin urmare, a fost scris pentru ca lipsea
aceasta formula din literature romana. Isi propune sa scrie un roman
realist de tip Balzacian, dar se lasa sedus de elemente romantice si
moderniste, realizand o satira, o critica de moravuri a societatii burgheze
de la inceput de sec 20.
Romanul este scris in estetica realismului de tip Balzacian.
Consider necesar a da cateva date despre realism: realismul este un curent
literar si artistic care apare in prima jumatate a secolului al 19-lea ca
reactie la idealizarea romantica punand accent pe reflectarea veridica a
realitatii. In tara noastra s-au cultivat urmatoarele tipuri de realism:
realism critic, relism obiectiv Ion de Liviu Rebreanu, realism mitic
Baltagul de M. Sadoveanu, realism balzacian Enigma Otiliei de G.
Calinescu, realism psihologic Ultima noapte de dragoste intaia noapte de
razboi de C. Petrescu, romanul experientei Maitreyi de M. Eliade si
realism postbelic Morometii de M. Preda.
Enigma Otiliei este roman deoarece are mai multe planuri
narrative: unul in care se prezinta istoria unei mosteniri, iar celalalt
maturizarea intelectuala si sentimentala a unui tanar Felix, din aceasta

perspectiva romanul putand fi citit ca bildungsroman; presonaje

individualizate si conflicte puternice.
Rezumatul
Un element realist de tip balzacian este fixarea timpului si a
spatiului (cronotopul): Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, in
strada Antim -are functia de a crea sentimental de veridicitate, element
specific realismului.
Un alt element de tip balzacian il reprezinta tema familiei si
motivele specifice: orfanul, mostenirea, paternitatea. De asemenea apelul
la tipologii reprezinta un alt element de tip balzacian: mos Costacheavarul, Stanica Ratiu- arivistul, Aglae Tulea baba absoluta, Titiarieratul, Aurica- fata batrana. Ca orice realist scriitorul muta accentual de
pe dimensiunea moral ape cea sociala, aratand interdependenta mediului
cu omul.
Tot de la Balzac a preluat tehnica mediului cu functie
caracterologica si viziunea scenica. De asemenea simetria constructiei
este un argument al incadrarii in realism.
Datorita experientelor sale, autorul abdica de la balzacianism,
lasandu-se sedus de catre elemente moderniste: romanul devine o
caricatura a societatii burgheze de la inceput de secol 20 care prezinta
decaderea familiei, paternitatea disfunctionala si demitizarea iubirii
romantice. Mai mult, apar personaje individualizate precum: Otilia, Felix
si Pascalopol. Otilia este realizata cu ajutorul unor tehnici moderniste
precum cea comportamentista sic ea a reflectarii poliedrice. De asemenea,
apar personaje marginale, vadindu-se tendinta autorului catre descrierea
cazurilor patologice cu efecte naturaliste: arieratul Titi si senilul Simion.
In text, pot fi identificate elemente romantice precum antiteza
dintre Otilia care simbolizeaza eternul feminine si platitudinea Aglaiei
sau Auricai, antiteza dintre Felix si Titi si dintre mos Costache si
Pascalopol. Tot de romantism tine lirismul iubirii dintre Felix si Otilia si
descrierea Baraganului proiectata fabulos.
Prin urmare, aceste argumente sustin ideea ca romanul Enigma
Otiliei este un roman realist obiectiv de tip balzacian cu elemente
moderniste. Naratorul este omniscient si obiectiv, impersonal, focalizarea
zero combinandu-se cu focalizarea externa, viziunea fiind din-darat.
Dar, scriitorul interbelic intervine prin fiinta de hartie si comenteaza
ironic lumea pe care o prezinta, uneori naratorul este si estet, implicat,
prin urmare, romanul devine asa cum spunea N.Manolescu in studiul
Arca lui Noe un balzacianism fara Balzac. Asadar, depaseste
programul balzacian initial (romanul ar fi trebuit sa se numeasca Parintii
Otiliei), situandu-se polemic fata de balzacianism.
M. Cartarescu din perspectiva critica postmodernista considera, in
studiul postmodernismul romansec ca acest roman trebuie citit ca
2

metaroman, deoarece scriitorul fiind si critic avut reteta balzaciana sin e

demonstreaza cum se scrie un astfel de roman.
Ca orice roman balzacian traditional este alcatuit din
micronaratiuni, care devin perspective de lectura: poate fi citit ca roman
social (burghezia, aristocratia, intelectualitatea, lumea avocatilor), roman
monograhic (Bucuresti la inceput de secol 20 cu institutiile sale:
Conservatorul, elemente de topografie reala), roman de familie care
prezinta degradarea valorilor morale si paternitatea disfunctionala, roman
erotic care prezinta evolutia unui cuplu si esecul erotic intr-o lume
mercantila. Prin urmare, se poate vorbi despre o stratificare tematica:
familia, iubirea, maturizarea erotica si intelectuala a tanarului Felix, prin
urmare romanul poate fi citit si ca un bildungsroman.
Orice tema genereaza implicit o viuziune despre lume modelata de
factori culturali, sociali, estetici si filosofici ai timpului in care autorul a
trait. Din aceasta perspectiva autorul contureaza un satiricom modern, o
comedie umana moderna care face apel la elementele jocului cu masti
ale farsei, asa cum sublinia Nicolae Balota in studiul: De la Ion la
Ioanide. Scriitorul considera ca exista o esenta a fiecarei specii, iar
creatiile nu fac decat sa particularizeze aceasta esenta in functie de
mentalitatea epocii. Criticul Calinescu considera ca romanul este o
scriere tipic realista, demonstrarea unei idei printr-o experienta. De fapt,
sub influenta lui Hegel interpreteaza romanul ca pe o intrupare a ideii in
concret, ceea ce inseamna ca scriitorul, estetician si critic sustine
caracterul realist al speciei. De aici si optiunea pentru balzacianism.
Nicolae Manolescu in studiul Arca lui Noe considera ca acest roman
prin prezenta elemntelor moderniste si a naratorului implicat si ironic,
uneori, reprezinta criza doricului.
Intre incipit si final exista o relatie de simetrie, circularitatea fiind
un argument al apartenentei textului la realism. In maniera balzaciana se
fixeaza cronotopul avand ca efect expresiv ideea de veridicitate, principiu
estetic fundamental al realismului. Ca la Balzac pe prima pagina apar
personajele principle: Felix, absolventul orfan care vine sa studieze
medicina si sa locuiasca la tutorele sau mos Costache, va fi martor si
actor in lumea romanului. Criticul Nicolae Manolescu considera ca
naratorul ii imprumuta lui Felix ochiul estetului, pentru ca este putin
probabil ca un tanar la 18 ani sa aiba cunostiinte de arhitectura, sa
foloseasca termeni precum frontoane, ogive, casetoane. Incipitul ne
prezinta ipocrizia burgheziei, ruptura dintre esenta si aparenta unei lumi
care doar mimeaza cultura si grandoarea. In realitate amestecul de stiluri
arhitectonice, constructia unor elemente de arhitectura din materiale
inadecvate sugereaza prin tehnica balzaciana a mediului cu functie
caracterologica incultura burgheziei care locuieste pe strada Antim. Casa
lui mos Costache, prin tenica anticiparii anunta tipologia avarului:
3

cafeniul cu care este vopsita acsa ne sugereaza ideea ca acolo locuieste un

om zgarcit care nu vrea sa vopseasca aceasta casa prea des. Finalul este
inchis, romanul inchizandu-se cu umaginea lui Felix la usa aceleiasi case
din strada Antim. Prin tehnica moderna a rezumarii se conserva o bucla
tenmporala din istoria personajului care ne este prezentat la maturitate
ajuns doctor celeburu.

Personaje
Calinescu procedeaza clasic punandu-si personajele in incidenta
unei trasaturi de caracter, dar scriitorul realist muta accentual de pe
dimensiunea morala pe cea sociala, tipologiile conturate fiind prezentate
intr-o stransa interdependeta cu mediul. Traind intr-o epoca a
metamorfozelor romanului, balzacianismul sau a fost contaminat de
elemente moderniste. Astfel, unele tipologii sunt ambiguizate, viziunea
modernista care face ca romanul sa para un carnaval al mastilor. Acest
efect modernist se obtine prin ciocnirea dintre balzacianism si
disponibilitatea ludica a autorului. Din aceasta perspectiva, avaritia lui
mos Costache este luminata de dragostea pentru Otilia. Este alterata si
tipologia arivistului Stanica Ratiu, induiesat de atitudinea Aglaiei care-si
trimite sotul la ospiciu, refuzand pana sa plateasca si trasura, element
comic care depaseste sfera balzacianismului. Elementul de modernitate al
romanului este constituit de personajele individualizate: Felix, Otilia si
Pascalopol.
Interesant este statutul social, psihologic si moral al personajului.
Costache Giugiuveanu provine dintr-o familie de macedoneni care s-au
stabilit mai intai la Giurgiu si apoi la Bucuresti, de unde si numele
personajului. El este fratele Aglaiei, tatal vitreg al Otiliei pe care amana so infieze, tutorele lui Felix.
In maniera balzaciana, in primele pagini sunt prezentate personajele
principale, Felix si mos Costache. Dupa fixarea cronotopului personajul
este caracterizat indirect prin tehnica mediului cu functie caracterologica:
strada, casa atat in exterior cat si in interior ne sunt prezentate prin
ochiul intrusului, Felix, astfel prin tehnica anticiparii inainte ca
personajul sa intre in scena aflam ca apartine burgheziei care acumulase
capital, dar nu-si educase inca gustul. Aceasta casa este in antiteza cu casa
lui Pascalopol din Victoriei. Cafeniul fatadei anticipeaza psihologia
avarului. Daca portretul lui Felix este facut din perspectiva naratorului,
portretul lui mos Costache este realizat din persoectiva lui Felix care este
amalgamata cu a autorului, el avand in roman functia de actor si martor.
Se face o pauza descriptive sin e este prezentat portretul personajului prin
apel la descriere si tehnica detaliului. Conform esteticii realiste, detaliile
fizice sugereaza trasaturi morale. Prin ingrosare portretul batranului
4

atinge grotescul: capul era atins de o calvitit totala, fata spana, buze
intoarse in afara si galbene. Raspunsul pe care i-l da lui Felix nu-nu
sta nimeni aici anticipeaza psihologia avarului care este atent cu nouvenitii pentru a nu li se cere ceva. De asemenea, raspunsul poate fi o
manifestare a decrepitudinii, atacurile de aploplexie ulterioare sustin ca
batranul a avut o amnezie temporara.
Personajul este caracterizat indirect prin limbaj, relatia cu celelelate
personaje. Semnificativa pentru intelegerea acestui personaj este scena
sufrageriei, scena nucleu a romanului realist, in care in maniera
balzaciana personajele sunt convocate la centru pentru a ni se arata
relatiile dintre ele si a se prefigura conflictele. Astfel este evidentiata
arghirofilia acestui personaj nonevolutiv care incearca sa profite de
larghetea lui Pascalopol, indemnand-o pe Otilia sa faca la fel. Personajul
este construit in antiteza cu Pascalopol fiind unul dintre parintii Otiliei,
in sensul ca ii marcheaza destinul: amana infierea de teama Aglaiei si
avar fiind amana banii promisi lui Pascalopol pentru a-i asigura viitorul.
Un plan al romanului este centrat pe istoria averii sale care
crescuse considerabil si datorita zestrei mamei Otiliei care va fi frustrata
de mostenirea care i se cuvinea.
Conflictul romanului il pune pe C.Giurgiuveanu in opozitie cu
clanul Tulea condus de baba absoluta, Aglae. In relatia cu Felix se
manifesta bizar, contradictoriu, specific psihologiei avarului: il iubeste, il
apreciaza, ii simte inocenta, dar in acelasi timp il deposedeaza de sume de
bani sub diverse pretexte, Felix fiind inca tanar si neavand controlul
veniturilor sale. Dupa ultima criza de aploplexie, are manifestari de
anxietate, crize, vise premonitorii.
Din punct de vedere moral, de moartea sa se face vinovat Stanica
Ratiu care ii va fura banii, grabindu-i sfarsitul. Pentru aceasta moartea sa
nu este tragica, ci grotesca. N. Manolescu a subliniat dimensiunea comica
a personajului care este generata de reductia tipologiei la schematism si
caricatural. Realizarea unui astfel de personaj, a carui avaritie este
ostentativa pana la grotesc- ide pe care o sustin gandindu-ma la
vestimentatia sa in comparatie cu averea detinuta arata preferinta
autorului pentru classicism mod de a crea durabil si essential dupa cum
afirma, dar ambiguizand aceasta tipologie, scriitorul arata ca nu s-a putut
sustrage seductiilor moderniste ale perioadei interbelice.

Evolutia unui cuplu erotic-relatia dintre 2 personaje

Pentru a prezenta relatia dintre doua personaje / evolutia unui cuplu
erotic, selectez cuplul Otilia-Felix.
G. Calinescu scrie roman realist de tip balzacian pentru a-si
demonstra conceptia teorectica despre organicism conform careia
literatura romana a dezvoltat coerent toate curentele si speciile care s-au
manifestat in Occident. Nu crede in arderea etapelor la nivel cultural, asa
incat ii invita pe scriitori sa manifeste interes pentru modalitatile literare
care lipsesc. De aici obsesia de a scrie roman balzacian. In ciclul de
eseuri Ulyse opteaza pentru balzacianism si clasicizare, modalitate de a
scrie durabil si essential. Balzacianismul presupune teme si motive
procedee preluate din opera lui Balzac, din perspectiva careia romanul
este realist si are menirea de a oferi o imagine completa a societatii
contemporane. Calinescu preia de la Balzac relatia de interdepententa
dintra individ si mediu, tema familiei, motive precum mostenirea,
paternitatea, orfanul. De la scriitorul francez preia si strategia narativa a
structurii sociale, mediul cu functie caracterologica si tipologiile.
Romancier, critic si estetician , Calinescu scrie romane pentru a-si
prezenta functia artistica de aceea, asa cum spune Nicolae Maiorescu in
studiul Arca lui Noe romanele sale au un caracter polemic si
demonstrativ. Enigma Otiliei prin urmare, a fost scris pentru ca lipsea
aceasta formula din literature romana. Isi propune sa scrie un roman
realist de tip Balzacian, dar se lasa sedus de elemente romantice si
moderniste, realizand o satira, o critica de moravuri a societatii burgheze
de la inceput de sec 20.
Romanul este scris in estetica realismului de tip Balzacian.
Consider necesar a da cateva date despre realism: realismul este un
current literar si artistic care apare in prima jumatate a secolului al 19-lea
a reactie la idealizarea romantica punand accent pe reflectarea veridical a
realitatii. In tara noastra s-au cultivat urmatoarele tipuri de realism:
realism critic, realism psihologic, relism obiectiv Ion de Liviu
Rebreanu, realism mitic Baltagul de M. Sadoveanu, realism balzacian
Enigma Otiliei de G. Calinescu, realism psihologic Ultima noapte de
dragoste intaia noapte de razboi de C. Petrescu, romanul experientei
Maitreyi de M. Eliade si realism postbelic Morometii de M. Preda.
Enigma Otiliei este roman deoarece are mai multe planuri
narrative: unul in care se prezinta istoria unei mosteniri, iar celalalt
maturizarea intelectuala si sentimentala a unui tanar Felix, din aceasta
perspectiva romanul putand fi citit ca bildungsroman; presonaje
individualizate si conflicte puternice.
Rezumatul

Un element realist de tip balzacian este fixarea timpului si a

spatiului (cronotopul): Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, in
strada Antim -are functia de a crea sentimental de veridicitate, element
specific realismului.
Un alt element de tip balzacian il reprezinta tema familiei si
motivele specifice: orfanul, mostenirea, paternitatea. De asemenea apelul
la tipologii reprezinta un alt element de tip balzacian: mos Costacheavarul, Stanica Ratiu- arivistul, Aglae Tulea baba absoluta, Titiarieratul, Aurica- fata batrana. Ca orice realist scriitorul muta accentual de
pe dimensiunea moral ape cea sociala, aratand interdependenta mediului
cu omul.
Tot de la Balzac a preluat tehnica mediului cu functie
caracterologica si viziunea scenica. De asemenea simetria constructiei
este un argument al incadrarii in realism.
Datorita experientelor sale, autorul abdica de la balzacianism,
lasandu-se sedus de catre elemente moderniste: romanul devine o
caricatura a societatii burgheze de la inceput de secol 20 care prezinta
decaderea familiei, paternitatea disfunctionala si demitizarea iubirii
romantice. Mai mult, apar personaje individualizate precum: Otilia, Felix
si Pascalopol. Otilia este realizata cu ajutorul unor tehnici moderniste
precum cea comportamentista sic ea a reflectarii poliedrice. De asemenea,
apar personaje marginale, vadindu-se tendinta autorului catre descrierea
cazurilor patologice cu efecte naturaliste: arieratul Titi si senilul Simion.
In text, pot fi identificate elemente romantice precum antiteza
dintre Otilia care simbolizeaza eternul feminine si platitudinea Aglaiei
sau Auricai, antiteza dintre Felix si Titi si dintre mos Costache si
Pascalopol. Tot de romantism tine lirismul iubirii dintre Felix si Otilia si
descrierea Baraganului proiectata fabulos.
Prin urmare, aceste argumente sustin ideea ca romanul Enigma
Otiliei este un roman realist obiectiv de tip balzacian cu elemente
moderniste. Naratorul este omniscient si obiectiv, impersonal, focalizarea
zero combinandu-se cu focalizarea externa, viziunea fiind din-darat.
Dar, scriitorul interbelic intervine prin fiinta de hartie si comenteaza
ironic lumea pe care o prezinta, uneori naratorul este si estet, implicat,
prin urmare, romanul devine asa cum spunea N.Manolescu in studiul
Arca lui Noe un balzacianism fara Balzac. Asadar, depaseste
programul balzacian initial (romanul ar fi trebuit sa se numeasca Parintii
Otiliei), situandu-se polemic fata de balzacianism.
Relatia autorului cu personajele selectate este interesata pentru
intelegerea acestora. Calinescu a marturisit Otilia este eroina mea
liricaeroina este tipizarea mea, fndamentala in ipostaza feminine. Prin
aceasta marturisire autorul trimite la Flaubert care a spus acelasi lucru
despre Madamme Bovary. Din aceasta perspectiva Otilia simbolizeaza
7

complexitatea feminitatii, Calinescu conturand o conditie noua a

feminitatii specifica modernitatii care se instaura in societatea
romaneasca. Prin tendinta ei de independenta si libertinismul afisat cu
gratie, ea revolutioneaza lumea barbatilor.
Felix aminteste de Calinescu prin portretul pe care il face naratorul
la inceputul romanului: Un tanar de vreo 18 ani imbracat intr-o uniforma
de liceean, cu fata juvenila si prelunga, aproape feminina, culoarea
maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului-caracterizare directa
facuta de narrator. De asemenea, Felix aminteste de Calinescu prin
perseverenta si dorinta de a atinge un standard intelectual. De altfel in
toate romanele autorului, exista un personaj care aminteste de el, de
exemplu Jini Marinescu sau arhitectul Ioanide. Felix va fi martor si actor
in aceasta lume, autorul facand apel la tehnica intrusului.
In incipit, naratorul ii imprumuta ochiul esteticului pentru a
caracteriza prin mediu lumea in care soseste. Actantii din scena
sufrageriei, inclusiv Otilia vor fi prezentati prin intermediul naratorului
Felix. Portretul Otiliei este prezentat prin intermediul lui Felix: cap
prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle. Fata era subtiratica,
imbracata intr-o rochie foarte larga, dar stransa tare la mijloc, si cu o
mare cubreta de dantela. Bratul ii era gol si delicat- pauza descriptiva.
In maniera realista, detaliile fizice sugereaza trasaturi morale. Astfel,
imbracamintea sugereaza cochetaria fetei, iar oasele fine ii sugereaza
delicatetea.
Interesant este statutul moral, psihologic si social al celor doua
personaje. Otilia este trecuta recent de varsta adolescentei si pare intr-o
metamorfoza continua. Orfana, este in cautarea protectiei, deoarece mos
Costache. Sotul mamei sale amana adoptia chiar daca o iubeste sincer. La
inceputul secolului 20, orfanul avea din punct de vedere social un statut
ambiguu si poate de aceea, clanul Tulea o considera o tolerata. Din
perspectiva psihanalitica, firea libertina a fetei, atipica pentru burghezia
de inceput de secol 20 a Bucurestiului, poate fi explicata prin traumele
psihologice generate de conditia sa incerta, chiar daca averea lui mos
Costache sporise considerabil datorita zestrei mamei sale, de care ea nu a
beneficiat in final. Astfel incat, daca tema familiei este de tip balzacian,
ca si motivul orfanului, paternitatea disfunctionala trimite la modernism.
Prin urmare, consider ca trasatura cea mai importanta a personajului o
reprezinta inconsistenta la nivel psihologic si comportamental, personajul
fiind un amestec de seriozitate si copilarie, seducatoare cu Pascalopol,
maternal cu Felix si Costache Giurgiuveanu. Ea nu evolueaza ca personaj,
imaginea ei se schimba in functie de perceptia diferita a celorlalti. Felix
Sima, fiul doctorului Sima din Iasi, vine la Bucuresti sa urmeze medicina
sis a locuiasca la tutorele sau Costache Giurgiuveanu, tatal vitreg al
Otiliei Marculescu.
8

Un plan al romanului va urmari maturizarea erotica si intelectuala a

personajului Felix, din perspectiva caruia opera poate fi citita ca
bildungsroman. In aceasta lume, in lumea romanului in care relatiile sunt
alterate, iubirea platonica dintre Felix si Otilia reprezinta alternativa
puritatii in raport cu casatoria conditionata a Olimpiei cu Stanica,
disperarea singuratatii Auricai si compromisul erotic al Georgetei. Otilia
sesizeaza inocenta lui Felix, dar si ambitia si perseverenta acestuia si se
dovedeste in final matura si inteligenta astfel incat sa ii lase libertatea dea
a-si atinge idealul. Prin amestecul de sensibilitate, cochetarie, capriciu,
intuitie, ea simbolizeaza eternul feminin.
Personajele masculine ale romanului au cu ea o relatie erotica
directa, precum Felix sau mascata precum Pascalopol care oscileaza intre
paternitate si virilitate. Stanica se raporteaza la ea intr-o maniera senzualvulgara, iar Titi dintr-o perspectiva sexual-maladiva. Frivolitatea de care
era acuzata de catre Aglae si fetele sale erau o aparenta a nevoii sale de
independenta, fapt care o facea atipica prin faptul ca depasise existenta
casnica si dependenta de barbati. Inca din scena sufrageriei, care ne este
prezentata prin ochii lui Felix, personaj martor, ne este prezentata
conditia paradoxala a Otiliei in casa Giurgiuveanu. Scena-nucleu a
romanului concentreaza la nivel microtextual toate atitudinile care vor fi
dezvoltate la nivel macroepic. Felix observa rautatea Aglaei, argirofilia
lui mos Costache si familiaritatea erotica dintre Otilia si Pascalopol. In
cea mai mare parte, Felix este caracterizat indirect prin gesturi, fapte si
atitudini.
Primul titlu al romanului a fost Parintii Otiliei care anunta
romanul balzacian al scriiturii. Titlul, asa cum explica si Crohmalniceanu
sugera ca fiecare dintre personaje era un potential parinte al Otiliei in
sensul ca i-a marcat destinul. Aglaie i l-a marcat prin rautate, obligandu-l
pe Costache sa n-o infieze, Stanica prin furtul banilor, Giurgiuveanu prin
amanarea adoptiei.
Pascalopol, aristocratul rafinat a oscilat permanent in relatia cu
Otilia intre paternitate si virilitate. Camera Otiliei ne este prezentata prin
intermediul intrusului Felix, personaj narrator. Se face apel la tehnica
mediului cu functie caracterologica, mijloc indirect de caracterizare.
Intimitatea fetei in care patrunde inocentul Felix o descrie ca un amestec
paradoxal de copilarie si cochetarie, de senzualitate si aspiratie
intelectuala: dezordinea din camera scotea la iveala panglici, cutii de
pudra, dar si carti si partituri de pian.
In conturarea personajului Otilia, autorul face apel la tehnici
moderniste, trasatura cea mai pregnanta a personajului fiind ambiguitatea
personalitatii sale. Aceasta trasatura reprezinta argumentul modernitatii
personajului. Pentru a contura caracterul ambiguu al fetei autorul
apeleaza la tehnica moderna comportamentista, astfel pana in capitolul 12
9

avem acces la psihologia personajului prin fapte, gesturi si

comportament. Din perspectiva Otiliei, romanul poate fi citit ca roman
comportamentist. O alta tehnica modernista o reprezinta reflectarea
poliedrica. Aceasta tehnica a oglinzilor paralele are ca effect relatiizarea
imaginii Otiliei: este Fe-fetita mea pentru Giurgiuveanu, dezmatata
pentru Aglaie, fata faina pentru Stanica, enigma pentru Felix si
Pascalopol. Enigma Otiliei este sursa care alimenteaza misterul
feminitatii sale. Imaginea personajului se creioneaza si prin
autocaracterizare. Fata ii declara lui Felix: noi traim doar patru, cinci
ani. Otilia este prezentata in antiteza cu rautatea Aglaiei si platitudinea
Auricai. Dupa moartea lui mos Costache pleaca cu Pascalopol, care insa,
ii va reda libertatea. In epilog il reintalneste pe Felix caruia ii arata
fotografia Otiliei devenita gen doamna picanta si maritata cu un conte.
Daca finalul romanului este inchis, destinul Otiliei ramane deschis,
fotografia demonstrandu-I lui Felix ca fata fusese matura: Otilia intrase
sub incidenta timpului, uzurii si al imbatranirii. Acest fapt ii confera o
nota tragica destinului sau.
Simetria romanului, element realist este asigurata de personajul
Felix la usa casei din strada Antim. In final, prin tehnica rezumarii s-a
elidat o bucla temporala din destinul personajului care ne este prezentat la
maturitate, casatorit bine, intrat in inalta societate si ajuns doctor de
renume.
In concluzie, autorul contureaza prin Otilia un personaj atipic care
prin dorinta ei de independenta ajunge sa revolutioneze lumea barbatilor.
Concluzia romanului
In concluzie, Calinescu submineaza proiectul initial de a recupera
etapa lipsa din evolutia romanului romanesc, ajungand sa scrie un roman
balzacian cu elemente moderniste, o adevarata comedie umana.
Raspunsul lui mos Costache aici nu sta nimeni contureaza o viziune
caricaturala despre lume, dezvaluind carentele morale si psihologice care
definesc societatea romaneasca de la inceputul secolului 20.

10

Tema familia
1. Selectare
2. Contextualizare
3. Focalizare
Tema este aspectul general din realitate dezbatut in opera. Modul
de tratare al temei difera in functie de formula estetica utilizata de
autor si de viziunea sa asupra lumii care este modelata de factori
sociali, estetici si filosofici ai timpului in care autorul a trait. De
exemplu, romanticii, avand nostalgia originilor viseaza refacerea
cuplului arhetipal, realistii insa vor plasa iubirea intr-un context
social bine definit, urmarind efectul de verosimilitate. Din punctual
de vedere al literaturii comparate, tema este este un element comun
mai multor autori sau mai multor opere care se concretizeaza prin
intermediul motivelor. Din perspectiva tematologiei, tema
reprezinta o constelatie de semnificatii produse printr-un act
imaginative. Asa cum afirma J.P. Richard, tema este o structura
fixa in jurul careia scriitorul are tendinta de a construi si manifesta
o lume.

11