Mircea Ca direscu. Levantul CaNTUL INTal , Levant, Levant ferice! + A ta sora, Zenaida + Se varsa umbrirea serii + Cind plinge filomela + lata sara se-ndeseste + E laurta chiorul, spaima apelor din jur de Zant * Est ingles ? + Of, Zotalis, biet Zotalis! « Taruki ipaluki + El vedea un nor de singe * Manoile, ‘cum te pling! TL Aloai Floare-a lumilor, val verde cu lucori de petre rare, Mari pe care vase d-aur port piper si scortisoare, Parind piepteni trecuti moleom printr-un par imparfumat, Strop de rowi-n care ceriul e cu nouri mestecat, ©, Levant, in cari zefirul umfle-ai sei obraji de zeu, Cu simfiri aprinse umpli neguros sufletul meu! O, Levant, Levant ferice, cum nu simti a ‘mea turbare, Cum nu vede al tau ochiu eu vapai de chihlimbare Noaptea turbure din peptu-mi, zbuciumul ce am in sin, De cind sunt destept pe lume, de cind stiu c& sunt roman! Cum n-am ochii mii, ea Argus, ea eu mii de lacrimioare Sa jelese ticalosita a poporului meu stare, Preste care lupi si pardosi s-au ficut stapini deplin Zgiriind cu gheare lunge al Valahiei drag sin!” Astfel cugeta un june pe-un caic ce zbura iute De la Corfu pin-la Zante peste apele hirsute Ce spargeau in valurele soarele ce sta s& caza Prin vapai de foe si mini, prin lucire de turcoaza. Tinarule, ata fata imi apare strivezie, Gemetul ce scotie oare de amor sau de minie, Mina cu inele grele si cu petre rasucite Pe jungher sau pe sold fraged. vva voi sa se invite ? Ah, pe junghiul $i degraba, caci tiranit inea ride Conjurati de arvanifii cu a lor turbane hide, ined mai jupoi ferani, inea junele le smulge Din a ‘mumelor lor brate, ined fara o mai mulge! Tu te duci Ia Zante, unde in barcaz, la felinari Te asteapta a ta sora cu treizeci de palicari. A ta sora! Zenaida! Cine-o vede se uimeste, Cine buzele de ruja, cine ochii i-i zareste I se pare cum ca Hero vie s-au impelitat Si-l astepte iar pe Leandros linga-al marilor palat. Greaca are dragainele, si perfum, si- nfelepeiune Ce primit-a de la gratii, musulmana ca de prune Are ochii ce prin deasa feregea abia-i prevezi; Frinca are dinti de boabe de sidef gi ochii verzi; O chirghiza face- npiafa mahmudele zece mii, Vai, nebun ar fi acela ce pe ea ar tirgui, Ca i-ar soarbe sirutarea peste perne de siraz De-ar ramine fara suflu, far’ bujorii din obraz; Machedoana, nu am coarde I-a mea arfé indestule Sa ii cint zulufii negr, sinurilenesitule $i sprincenele-mbinate, parca-i arcul Iui Amor: E trufasa dar e dulee si-are ciucuri la botfor; Neagra este egiptianca, ca o noapte de iubire, topeste in desmnierduri, gungureste in delire, ‘Arde si se-neolaceste ca 0 vila pe arae Pe un boi de june mindru; talianca ¢ un drae Ce te-nseala si te vinde ise vita numa-n punge $i ibovnicul igi pune la riscruci de te impunge; Sirba cea cu salbe multe peste peptul ca de erin E sfioasa ca si ciuta, dupa ea eu toti suspin. Nimarui ea nu-i di floarea juni sale feciorit Si se face maica blinda intr-un schit de pe pustii: Multe flori sunt, dar putine rod in lume au sa poarte, Malte margaritarele sus pe ceriu ard departe, Multe sunt femei cu ochii neguratici si codati Dar niciuna nu-i mai dulce ea rumanea din Carpat. Pletele prea lunge-i curge ca 0 apa volutoasa Pin’ Ia gleznele ivite sub salvarii de matasa, Pin’ la imineii d-aur si cu virfuri rasucite, Fafa-i este alabastru, pleoapele-i sunt innegrite ‘Cu kohl scump de Chios, pleoape ca ghioeti zuveleat; Gene grele siencureate, pasi marunt sic Inima-i se duce-n taind dup-al farii beizade, Calimachi, suflet putred, dar frumos ea viala e, Fiul cinelui ce fara o minea si-o bea la masa Si curvarul mahalalei ce din rdotati nu iasé Ele ghimpele ce-n sinul Zenaidei, rotunzior igi fu slag ca fur Dar, efendi narator, ‘Cam grabisi cu dievesis gi te ld gura-nainte. Si purcedem dar din locul ce-I kisardm, fird minte, S4 ne inturndm la junul Manoil, ce linga eirma Valul verde, orizonul cu privirea el le scirma, Se varsa umbrirea serii in arhipelag, si mii Comulefe scot din valuri insulele fumuriiPe rotunda de lemn citma vezi un mugure ca creste $i o coada cu ghimpi palizi din obada si iveste, Siiin virvu-i se desface un boboe ea de rubin: Este trandafilul seri din cuprinsul levantin, El desfoaie foi de purpur peste ceriul de raza, El umbreste eu vapaia-i apa care schinteiaza, El pogoara-n suflet focul dorului nemarginit: Dor de duca, dor de arme, dor de mari, dor de iubit. Gul arzind in alizee si picindu-i focu-n golfuri, Desfoindu-se pe insuli si pe ease gi pe corturi Zugravind cu aur boturi de caice pe clestar, Punind singe pe taise, iar pe sini enibahar, Gul vestind cu spuza-i tara imparatului biulbiul Noaptea cea cu berfianturi, de la Roma la Mosul Manoil intra-n camara si lud peana despicata, vir in calamara ca in inem-o sigeata Si cu rumena cemealé ca un singe scrise: ,Oda La Valahia saraca, jacuita de Lup-vod Sterse: scrise: ,leghie la mormingi din strabuni, Pentru ea sa se vadeasca jateatristeinatiuni” -Cind plinge filomena in ering de rosmarine Si girle se-neretese, Insecta chiar cind cinta sub razele divine Ce spre apus grabese, Eu perna ud cu lacrimi, ef-mi vine-n amintire A patriei nevoi, Si-o mare fulgeroasa imi creste in simtire Umblata de strigoi! 10 Strainule ce imbli pentru a ta placere Pe apa sau pe jos, Gasit-ai vreodata mai mare mingiiere $i un mai mult folos Decit in cimpul verde smaltat cu florice Alterii mele plai, Decit in portul dulce cu ii si testemele ‘Al junelor balai ? Ai zice c@ din ram Valahia e rupta Dar vai cit te ingeli! Ca astazi sinu-i fraged de ciocoime-i supta Si-i plina de miseii! Ce-ai fost odat, 0, tear, si ce-ai ajuns acuraSupt talpa din Fanar, Cé-ti tremur copilasii gi crud reneste muma Si grec n-au habar. Pe dalbele morminturi eroilor din vreme ‘Acum sunt buruieni, Subt ele Michai Bravu si Mircea-voda geme Ca noi subt agareni, Vai, steava ni-i apusd, vai, angelul ne moare Si pala-a ruginit, Vai, grecii ne maninea acuma din sudoare Bacalul ciocoit! Te scoala, Brincovene, nu mai dormi, ruméne, Aminte si-ti aduet De Caton si de Brutu cu acvilele-n mine, De marii Romii duci, Ca acvila in corbu ce eruce-n gurd poarti ‘Cu vremea s-a schimbat $i in rumén romanul mutat au fost de soarta Sie viteaz barbat! Sus, natie robitd, femeie laerimoasa, Mormintii se deschid $i ies fantome nobili din umbra fumegoasa, Ce secolii desfid. Sus, sus catafi la dafini sila neatirmare Si ca cumpliti paradosi Mincati in coltii aprigi si zgiriati in ghiare Tiranii scrofulosi! Stapine, care-n ceriu aburei pe tron de raze, Pe scaun de argint, Mai d-mi atita viata s8 vaz.ca in extaze Balaurul perind, Sa vaz un popol mindru in feara mea ferice $i ochiu-apoi si-nchid, Si duftu meu va ride precum o pitulice De dracul apatrid'” lata sara se-ndeseste si acopere Elada lat stele-n mii de colturi, galbene ea fimonada (Cum isi varsa eupa-n marea de mercuriu si de vis, Semilune moi de aur sealda valuri de lapis. Lina ca un com de tabla pleat de pe moschee $i pe valu se lst ao pleoaa pe comee, Ca 0 geana de cadina pe-un obraz de isihast. Semiluna lunii erapa-n cioburi reci pe golful vast. lese dulful de culege praf de aur de pe bolta, Pe catarturi de barcaze ‘grunji de aur se desvolta $i-ale pinzelor burdufuri s-umplu-n cer de icosari. Marea linsa ca sticla, ceru-i de margaritari, Mai ca ziua lumineaza negura de praf de stele, Da din himpe scorpionul, closea face temenele, Ursele lucese ca petre fara pret intr-un sipet, Gemenii se pleaca tainic peste-al sferei parapet. Insuli doar cit vezi eu ochii. Seomot face numai luna Lunecind pe rofi dinfate ca Fecioara in coluna D-orologiu pre cind iesein fereastré cu un prune. Stele-n val gi valu-n stele dopotriva se arune. Manoile, fruntea- timare de poet pe pergamente A cizut si potolite-s zbuciumele. Oriente, Cind vizut-ai in Edenu-ti un mai nobil ipochim ? il trezeste-n zori cu spaima crestinatul Ibrahim: — Scoal’, efendi, te desteapta, cd piratii ne-nconjor: Vin asupra-ne in barce si in prima capul lor, E laurta chiorul, spaima apelor din jur de Zant. Zece mii de galbeni face al sau cap aci-n Levant. Orisice caic el prada, fundu-i sil scufimda, Echipajul de catarturie legat si se afunda, Manoil iesi pe punte dupa ce-n sileafuri puse O mindrete de pistoale ce din Londra sunt aduse. Ele au pe paturifildes iar pe teve flori de-argi ‘Oh, amar de cel pe care Manoil I-ar fi tintind, Patru barce Iungi din pupa tot venea pe ‘marea lind, Zece iatagane-n prima sticlea groaznic in luming. Cite zece fesuri rosii se migea in ritm de visla Si orice lopata lung e infagurati-n pista. Palicarii de pe punte se dau dupa cabestane, Cremenea pe pusei o-ncearca, se inching la icoane in caic matrozi sunt sapte iar piratii-s patruzeci Nici o pinzi-n zare, nime. ..Ah, perduti suntem pe veci!" Tipa jalnic Fanis musul. Singur Manoil e calm El contempla rasaritul de pe apa de napalm. Puscele pornese sa tune si piratii si mugeasca, Cruct si-anafuri se-ntretaie, mume se batjocoreasea, Se-agit ancore-pisicd de parimi si bocaport Si pirati sar pe punte si in virv de spange-i port Pe tofi cei rimasi cu suflu gi leagi-n leasd groas Ce-mpletita e din fire de fringhie de matasa Porcii sunt nigte Adonisi, e magariul om eu minte, Tigrul e gentil ca mielul si nu are-n gura dinte, E napirea rima oarba, cioarele porumbi codati Linga schiopii, ciumgi, spinii si gusatii de pirati Ci sunt muchelefipirapi si sunt dule precum e turta Linga cruntul gide-al mari, tinga groaznicul laurta, El cu doar un ochiv-n frunte ea Ciclops a lui Omir ii cad latele minjite p-antiriu de serasir, Late rosi parca brince singeroase el gi-asters.Troznese blanele de seinduri pe sub pintecosu-i mers, — Fti ingles ? ricni laurta eind ziri pe Manoil $i ii puse-n ‘morfil las it hangerul cu plasele de i spui acuma mie ce simfeste floarea ierbii Cind s-apropie cu nara edprioarele si ceri? — Ea se las rumegata si se bucura ferice, Fiindea stie c4 la anul capul iar o sa radice. — Ciine!-acuma sa te lepezi de ai tai. Remi cu mine $i ne-nvafa ea sa tragem sacalugurile bine $i s4 nemerim cu tunul de eires cai, bareaz, Ca de nu, il pun pe Spiros sa te prinza de grumaz. Linistt privi rumanul pe tiranul su in fata — 0, prea jalnice laurta, st mai am eu nu o viata, Ci o mie vieti in mine toate pline de rast ‘Tot le-as da curind de dragul dragalasei libertati. Nu-i un bou sa traga omul inhamat gi injugat La cel plug ce cu rusine de strain este minat, Nu e un lighean oceanul, nici Carpatul mosunoi, Nu-s inglez, ruman imi spune si S4 mor ruman eu voi — But you speak perfectly English, zise grecul minunat Well, I studied once at Cambridge, gai junele barbat. — Cambridge ? zau ? nu minti tu oare ? $i n-ai cunoscut cumva Un studinte gree cu ‘ochii si gurita de tetrea ? Douiizeci de veri el are si-i al meu copil iubit Pentru care prad Levantul din apus in rasarit — Are pruncul tau o pata pe obraz, linga cereel Ca o stea in patru colfuri ? Are malotea -E dr Of, Zotalis, biet Zotalis, contaki-mut! —Mi-a fost Drag tovaros. impreuna invafat-am pe de rost Tot ce seris-au lordul Bairon, si-ntr-un cceas de izaltare Frati de cruce ne facurdm si jurat-am cu glas tare Ca sa iabavim Elada de sub tureii desfrinati I sa scoatem la lumina patria de subt Carpati — 0, faruki! raeni chiorul cu o patima nespus paluki! sopti mindru Manoil, ce se perdusa In visir lila ca umbra linguritei pe serbet: El vedea un nor de singe preste-ntinsul vilaet. El zarea din mii de unghiuri a Eladei neferice Cum se mised ca 0 mare, cum se-nvolbura ea bieeD-uragan, de ploi, de tropot, cete-cete palicari El privea cum snopi de lancii sunt purtate de magari Siiin clinchete de sabii si-n fosnit de fustaneta Si-n cruntare de ochi aprigi vine oastea cea rebel ‘Zouciumata ca torenturi ce din mii de petre cad. Caii au argint pe stropi in vad, Muntenegrii cu tepoaie se azvirl in foe ca demoni, Croatii cei cu zer in plete preste lunea sunt heghemoni Si-aga secera asabii din genunchi si din gitle ‘Cum retezi bostanii putrezi de pe stafiditul vre Ce vuire, ce urlare, ce urgie! Cad spahiti Retezafi din briu de coase in vultoarea bata, "Naclaiese in singe cioturi miralaii, rag avan. Zarente-zdrente 2bor prin ceriu ramagite de Coran (Zugravite sunt cu aur literile, dar ce mint) Se cabreaza armasarii pre sub nori de margarint. Tropotind in tropot mare vin bulgarii grogi la vind Si cu serpi de muschi pre spete, ea Iuereaza in gradina Tot plecati pe rosii erele gi pe-ardeii gragi bulue: Cu aracii tari de piersie miruiese pre basbuzuc. O, Alah, Alaht” s-aude-n tinguire de tulumba, ‘Cind dodat, pe cind in slava luna pune mare umbra Si lumina ca dulceata de naramza cade-n glod, Se aude elas de bucium si bataie de zavod Si din codru miriade ies valahii, ies soimanii Calarind nu cai ci pardosi pre subt flécarile stranit ‘Ale instelarii grele de pe ceriu-ncovoiat: Ei darima corturi mindre de gevrea 5 fir brodat, Ei sfigie marfelinul si pun foe: cu fete rosii Fug cu groaza bairactari, se inabusd leprosii Linga carele cu bivoli, incdreate eu huzmet. Se plese chisite-n spuza, taie-n pintec un stilet.Fug periti de groaza morti, cu salvarii la genuche Pre cind vine, vine oastea rumaneasea, ca 0 muche De hanger arzind in soare, ca si colti de leu turbat: Pind-n zori pleca Baleanul eapu-n fata lui Carpat Nazariri de suflet nobil. Manoile, cum te pling! in poema mea bizara ai pornit cu pasul sting, Mi-e si nu iti perzi simtirea dac-ai sti ce se urmeaza, Dac-ai vede a periplu-ti nu-i decit o anabaza, Daci ai afla c& soarta-fi¢ doar una de papir. Odiseu cel din vechime nu stia cum e& Omir Ticluise viclesuguri ce erezu ca el scomnise $i ea tot el pefilorii la fimeia lui trimise $i cd el graia prin gura-i gi c& nici un fir din par clintea fir-ca aedul si nu-l lase. Adevaru-i, Te visez, te-aud, te cuget: feapain imi apari acum Ca dagherotipul mort relevat de-un zeu in serum. Pot sa fae orice din tine, 5 te- nalt sau sd te ndrui, Fiindea nimeni, niciodata nu-i stapin pe adevaru-i pus in minte ca sa trec la epopee $i din moarte foi uitate sa desfac 0 orchidee (Chiat de~ ar fio nalucire intr-un glob de halima) $i sa fac nemuritoare-o dalture in halva, Manoile, mergi nainte, Actant palid, ce mai starui ? Niei un story mu se leaga de nu erezi in adevaru-i CINTUL AL DOILEA Borges, ce-i mai zie si inger + E un colt de stinca guie * Un cap opera de eina + Pasarica obidita » De sorbesti tabac esti rege * Manoile, spune mie d-unde neamul tau se {rage + Floare, floricea + Manoil jungherul scoase + Bravilor, pestrt si felurit e pamintul +O, patre, stiu cd lumile-s praf* Trei calugari in sutane Borges, ce-i mai zie si inger cu aripe de argint, Carui muma-i fu oglinda iard tata labirint, Zice d-un poet ce vrut-a sa ineapa-n ochiu-i mare Toata Sfera, orizonul din hotare in hotare, Ce punea in stihuri stinjeni de pamint cu iarba, pom, Casi, grain gi ‘ogoare mindre, cum visat-a Rene Thom SA inchipuie pin linii drepte, curve,-ntrolocate Lucrutile lumii eari-s zugravite-n nestemate. De-as versifica Levantul, umilitul lor discipul, Eu, un scrib ce nici o raza nu-mi ineondeiaza chipul De la steaua Inspirare, a5 ‘muti de feticit. Val cu val si nor eu nour dulce las fi zugravit. Dar nu poci. E umbra umbrei serisu-mi si nam cui sa cer Sa imi fie argintata foaia, ca a lui Daguerre. Decit fie, Musa! Aide, mai indura-te odat! E un colt de stinea suie ce de valuri e mincat Trei smochini prefir dulceata fructei erele casi sinulPreste un ruin in care igi Ricea cuibar paginul De laurta si cu hofii, blestemati de zei si oameni, Caci urit esti ca si fiara de cu fiara te asameni in vechime ce nu stie nimenea, nici pedepsitul La hrrisoave, isi ficuse cu chili umbrite schitul Trei calugari ce plecase de la Atos cu rusine Fiindca altl i pitise c& erestea in curti gaine (Cis ste ea la Munte Aghios s& pnimesti Parte femeiasca este groaznie sa pacatuiest, CChiar si parte femeiased de jivanie ori vité Caci muierea e Satana ce te duce in ispita. ropsit, batuti cu petre, dati afara de pin slujbe, In ostrov se apucase, cu nivele, spacluri, drujbe Ticait sa dulghereasca mitoe trainie de stejar. S& numea sihastrii Mamon, Behemot si Valafar. Da-ntr-o noapte, cornul luni iesind lin si lung din mare, Drept pe raza-i, preste ape, se iveste aratare: O muiere-n valur large pasind lenes pe clestar Cao mina de domnité-ntinsa in agheasmatar Ea pagea pe ape ca pe punti batute-n solzi de aur Si venea in urmé-i blinde o licorna si-un tintaur. Drept spre schit pasea. Trei barbe sa ivird din oct ‘Trei siraguri de metanii sa ciocnira cu clinchita Si Barcaz si fie oare cu cearceafuri de matasi Se-ntreba — sau o rotunda, dulce-n umere mireasa 2" ‘Au de ce rinjea muierea ? Si ce slaba pre subtiie! Namai coaste si ciolane, iar in dreapta o lucie ‘Coasa geamna cu luna la-neonvoi si la argint; Nu-s fintaur si licorma, ei aspida miriind Si, cu pintene de zale, cu de papagaie plise, Cind cocos si cind napirea, un turbat de Vasilise. Hirsti, Mamon si hitsti, Behemot, hist, cdzu si Valafar Dar sculard fara capuri, si pe-al marit icosar © porniri dupa doamna inecatilor, clitind. lar in urma lor subt ape stravezii se vad suind Grele galioane putrezi, scufundate goelete, Caravele si feluce, toate pline de schelete Galben schinteind in lund, floté grea de nenoroe. Trizznet lung ca tun balaur puse fear la mitocZice-se. Fapt cd laurta il pofti pe Manoil Ca sa ii cinsteascd masa-n ruinatul peristil. Zile {rei tot robotise Idoton harapul care Cu o paceaura grasa ingrijise de mineare Iar acum cu buze groase musticea satisfacut: Un beleiug in nas, de aur, purta negrul inetezut. Stau in jur de mese lunge toti pirafii suduind $i infulee ca vierii, cu minece se stergind, Hohotese si latru Mavros, Nicodimos si cu lorgos P-un cap d'operd de cina, margaritas ante porcos: Caci zareai, subt maioneza stravezie si-nspumata, lere de chefal cu boaba ‘margarint si marinata De stavrid in taleti lunge ciocanite-n cositor. Crapi tat pe lung cu solzii ca de sticli, ce se-omor Grecit dupa ei eind burta alba pind de stafizi, De lamiie de Messina au in jur felt limpizi, Purcelusi umplufi cu-alune, care pielea le-a crapat Au piper si-enibaharuri pe spinare si pe lat, Conjurati de chiftelue cu marar gi hhasmatuki, Telina ce face s-arza ochii negri care tuehi-i, Ghiudeni, trandafii,ridiche in feliialb-roz, eu sare Care face sa se duca vinul pe inghititoare Cosuri de rachite poarta cozonacii grei cu nucd Si cu mae, alaturi melciifierti pe frunze de laptucd Rogese gales ca fecioara care mina-i pui pe sin. Brinza de burduf eu chimen ce se fine in chersin insotité ¢ de ceapai cu camasa ca de stecla Si de cidru ce cu spume fi se suie drept la mecta, De iti vine-a pune mina pe cosor si de-ataia Se firima-n pulberi umezi calupi aspri de halva, Sunt din loc in loe pe taler, linga sfesnice ce ard, ‘Ananagi gréimezi si struguri ce miros a mose si nard, ‘Tamiiosi sitita caprei, portucale sunt si gref, De de toate avu grija bucdtarul muchelef. Intre vrafuri de clatite rumenite cu mult har Si umplute cu migdale, lisa si rodozahar, Trei butelei de rafioara trase-s care incotro, Ele poarta vin de Chios, de Madera, de Bordo. Ce folos! Talharii cinta, toara vinu-n par si striga fulec sarailia cum maninei din mamaliga, Mine maslinele cu simburi i kimtia ea pe mar Si-nerusteaza-n masa liter: numele fimei lor.intr-un timp i-apucd plinsul, smulg basmale de pe eapuri Minine margine de strdchini in masele, inghit hapuri (Leae de dragoste) si-apare din senin un sirtaki OF of-0000081", asa cintarea Ghiorghi stirbul o porni: Pasaricd obidita Ce oftezi site jelest, Mult amar lacatuita Dupe sirme nefiresti, CCanaras cu cioe de ceara $i cu ochii de margean, Care in oricare seara Cinfi cintare de alean, Mai ferice esti ca mine, Tu cu fulgii cilibii, Zieu c4 ag schimba cu tine Sa poe eu, fie ce-o fi Dupa sirmele de aur Eu ag fi prea fericit in alcovul ei sa-mi faur Dupa chipui, chip cioplit $a 0 sorb eu ochigori Tolanita pe divan: Cu obraji ca bujorii Bea cahvea din filigean So viz mereu ca tine Miar parea cum ca visez: Of, ii sade-asa de bine In salvarii de geanfez! Dingii margaritarele Si ochioasa ca un cer, Buzigoare micsunele Carele ma fae sa ferb, Tar sub iia stravezie De ca abur borangic Cu doi globi de papaidie Eu aseman sinu-i mic. Caci n-am eu putere, lele, Si-fi Arese cu ochi siret Titigoare bourele Cu gurguie da gerbet 2 Dar aga, sarman da mine,Umblu-n cimpii de mohor Pind nu mai stiu de mine, Pind mor, agapi, mor! Fie-ti mila, ma primeste In zabrele cdnaras, Fie-{i mil, ma hraneste ‘Cu malai si arpacas, Si-o sacti ciugulese ferice Boabe dulei din palma ta Cu inele vinitice ‘Ametist i peruzea. Si-o sa uit da tot, da lume Si-o siti cint mereu d-acu ‘Cum nu s-a cintat pa lume, Psihi-mu, agapi-mut! Prabusiti subt mese furii bocea dupa Penelopi, Eufrosa, Filofteia, Elenusa, Caliopi Ca motanii cei din fabuli ineizmati eu seirt i pinteni. Doara hidul de laurta $i Manoli era sprinteni Ej tacea privind la fumul care flori suia-n tavane Ca si visuri de marire in gindirile cei vane, Cao soapta de iubire in urechi de eunue: E tutunu-n narghilele indesat pin’ la butuc E tocat marunt, uscat e d-ale Lumii Noi fecioare, ‘mpanat apoi cu opiu, aromat cu cuisoare Tara fumul lui de aur pin parfum este trimis, Ce+i pastrat in scobitura narghilelei de cais, Parlagiu si fii sau cioclu, de sorbesti tabac esti rege Pun finut fantasmagorie unde cheful tau e leze, Unde de voiest si tronul ce-i in ceruri il cistigi, Pe regina cea din Saba in erivat o incovrigi Si i jefui elefanti, preste mari esti heghemon Si te-asemuiesti ca fala cu Lixandru Machedon. Manoile, spune mie d-unde neamul tau s& trage $i ce oameni mari intr-insul eu virtute si curage Au esit ? — grai laurta tot scobindu-se in dinti, Visitor plecd romanul ochii negri si cumin — Se intinde o cimpie pre subt poale de Carpati, Acolo stitea-n vechime dachii foarte audati, Acolo traia ferice, din eaval cintind la turme.Da la ei pa-ntinsul terii, zu, rimas-au multe urme, Ducul infelept le fuse Dechebal, viteazul riga, Ci siraci era si mindr, edprior eu mamaliga De avea la cind, dachii era foarte mulfumiti. (Am cercat cu-anacronismul cetitorii adormiti, Caci adus fu cucuruzul in Evropa multe vacuri Mai apoi, cum si vadeste de citesti in almanacuri) Dar in meazazi rimlenii, neam ce preste tot pamintul intinsese stapinirea, isi ficuse-agezimintul Pin-la Dundrea cea mare, Craiul le era Traian, Ce la mii de leghioane duc le fu si e@pitan. Ei trecu-n 101 Dunarea pa pod de vase Si cu Dechebal vestitul foarte-amamic sd-nelestase $i batu rimleanul dachii cu caciula si opinci Se ficu din nou bataie la valeat 105 Da-mparatul, vezi, vicleanul, nu si-neumeta pa gheata Ca sa treaca lunecusul preste Dundrea mareata, Ci chema indat nainte-i pa vestitu-Apolodor Si-i dadu porunea aspra, batind foarte din picior: ~Si-mi durezi, Apolodoare, punte trainica si buna Ca a treaca sila-mi toata pind-n Dachia nebuna Ce cuteaza si-mi incrunte ochiul, lacd-fi dau ragaz, Luni atitea, zile-atitea, incepinducle de az." Dar tot ce cladea sireacul, noaptea se surpa, si iar Ziua o Ina da capo, istovire in zaidar, Pind ce-a-ngropat in peatra ticdlosu-Apolodor Pre sotia sa, ce-o plinse mai apoi cu-amar si dor Si rimlenii cind trecura auzea din peatra glas. E leghenda, zau, prea demn de Victor Hugo, helas! In resbel pent-au dachii cusa lor rege. Insd totus Le ramase sate mindre si pe Arges, si pe Trotus Pline de muieri ce-n ite nuri-si invalea sfios. Se uita cu jind rimleni la trupsorul lor undos, $i mirese eu eatane muni porniré mii si mii, Pruncusori apoi nascura mai cu zecile de mii, Pind neamul meu se-ncheagi pe duiosul meu tarim. Da, faurta, frioare, noi ne tragem de la Rim!lar apoi, un Mircea, Stefan, Tepelus, Michaiu Bravul Radicara ungureanul si munteanul si moldavul Ca sa steie impotriva turcului ce vrea pesches. Si, precum totuna este Pachistan si Banglades Noi, valahii, fur totuna in Moldavia,-n Ardeal $i acilea,-n Rumaneasca Tear, ce mi-i ideal — Zicmi ceva pe rumaneste, agrai din nou piratul Ascultind cu luare-aminte ce aprins zicea barbatul, — ite: Floare floricea, Dulce miesunea Gheata se topeste, Trupusoruti reste, Vara de soseste, Florioara-fi creste, Inima-mi topeste. Toamna de soseste, Ea se vestejeste. Doral floare n-are $i nu sta la soare. Da ziua de creste, Dorul ma loveste. Vara de soseste, Dorul ma munceste, Inima-mi topeste, Toamna de soseste, Frunza dezvaleste, Doru-mi infloreste. Floare micsunea, Atunei a5 pleca, Codru-as apuca $i m-ag departa Pin-la marea mare, Dincolo de zare, La curtile dorului, Poarta curcubaului Din spinarea dulfului — Cum ? aiasta-i rumaneste ? pai atunci si eu sborase, $i parintili a meii-s din militea- aramanase, Musat grai... dar eu sunt grecos... eu la Atos ma inchin, ‘Nueesti grec, laurta frate, ci armin, valah deplin, Brav valah pin simfiminturi nobili Uite dreapta mea. $i-iintinse deste albe preste grunjuri de halva, Zbierau Ura!” si .~Traiascal” palicari cei ciufuti Cum raeneste lung fameia de vei vrea ca si o cruti $i incinse dant ca diavoli; Manoil jungherul scoase Ce-nvalit avea ofelul in jurube de matase Si cresta incheietura lui laurta, Dar, miracull Nici un bob n-au curs da singe in adincul receptacul (Un lighean cu flori da peatra ce-s cioplite din porfir De trecea pin el lumina ea prin strai de serasir), Ciun glob cit o naramza purpuriu intunecat Raséir din serijelire si-n vazduh s-au ridicat Si in mijlocul cdmarii ca o ierd el zvienea nd cald in svonul acru, vested, de meterhanea, in ierd si-nchegara ase, zgireiuri de copil Si un fat dagchise pleoape in spaimosul perstilStraveziu era ca puiul de napired-abia fitat, ‘Avea limba daspicata si-ntre ochi un bob de-agat Dar seria pre solzi da sticla ce-i crescuse pai spinare -Lefteria”, ce-n greceste insemneaza ,.Neatirnare”. El besica cea da singe sparse; se intinse drept $i rosti in stihuri nobili si cu mina preste pept Asta cuvintare (mil, cetitor, acuma-fi cer Pedepsit nu sunt la scoale, dascalos n-avui, belfer Sunt, ¢ drept, dar de rumdnd, eu greceste abia rup. il citii pre George Stainar, insa dar nu ma ocup Mult eu tilmacin, Cam plata dau o versiune, iacd. Nu sunt fragi fie dragi si-i inghesui in buiaea) Bravilor, pestit si felurt e pamintul Pe ciocul berzei luceste soarele de aur gi pe solzul pastrugai Pretioase sunt plantafie de curmale Dalei sunt ochii armencelor. Cotati durate din piatra de riu se ingira pe riurile albastre Papaidia desface floarea sub norii de bumbac Siun gindacel auriu ii suie tulpina, Dar ifuzie, iuzie erunta e totul fara libertate Barbai, sculati-va din adormie! Nu auzifi glasul de leu al trimbiei ? Nu simtifi in narile voastre mireasma libertatii ? Corabiile ce s-ar face fara vint in mijlocul marilor? Ce ii prieste omului inkanquit ? Dar cind sufla briza dumnezeiasea e corabia 0 pasare cu aripile intinse Si rosii de amurg Dar cind prizonierul este eliberat sufletul lui se inal $i vede culorile lumii. La arme, eroi, la arme! Nu ascultati glasu! Iuxuriei Na tinjiti dupa imbratisarea femeilor Nu befi vinuri dulci si nu dormiti in pat moale, Ci jurati cu tofii sa adapati floarea neprequita a liberi Ce se adapa cu singe ‘Amara sd va fie inghifitura cit tiranul se mai bucura de viaqa Urita si va fie femeia cit mai este 0 moscheie-n Elada Si viata voastra si se numeasca disperare. De ce sa tremurati ca oile ? De ce si fifi injunghiati ca vierit ? De ce sa va opintiti ca bivolii in jug ?Sculele lor de pret, serbetul lor gi tutunul lor sunt furate Femeile si baieti lor sunt fratit vostri Pind cind sa le mai pingareasca ei sufletul ? Ei scuipa pe sfintele icoane spunind ca sint idoli Ei spun cd moastele sfinte sunt oase $i cd marele Othon este un bastard, un copil din flori Ridicati jungherul impotriva lor, palicarilor! Deci, copii, fiti demnt de raiul lumii, scuturafi eatusa Tavaliti-va in roua ca puii de pisica salbatica Traiti pentru libertate gi murifi pentru libertate! Na sovaiti cind auziti chemarea! ‘Nu mai fifi robii tureilor desfrinati! La arme, la arme! Duihu-apoi peri, topita in vazdul fu vraja sa. Seara se-ndoi pre dinsii cum se-ndoaie Talea Preste buza de clestaruri si schinteie-a unui vas $i fi coperi cu floarea ea un grew iconostas. Scoase junghiul si laurta, ce plasele-avea de sirma De argint cu chiparoase de rubin, sien vinael scirma Pre insinguratul, palul, negurosul Manoil: Ci din vind suie-n grinda copacel de trandafil E sistema cea de vene si artere-a unui trist Serafim cu carne d-abur si cu pelea de batist Ce cu lungele aripe matura podeaua lata... in vapsele d-aur luce nimb cu marginea perlata, Este geniul bun ce veghe venitorul Romaniti Care trimbita izbinda si-si adund pruneii, fii Pre subt pene care-n aer sibii grele-nchipuiese. Are trupul de vergura, are iglasul barbatese: , patrie, stiu ea lumile-s praf Ca insugi cosmosul e pulberea din urma copitelor Dar ochii omenesti te vad frumoasa, Esti ca o fetid care si-a pus in par un lant de margarete si untigor Si care priveste umbra lisati de nori pe pajiste Dar unde, unde ¢ gloria din teeut ? Crede-mi amorul, dar erede-mi si rusinea Ruinuri, sfirimaturi de zid pline de licheni si morminte E tot ce armas din stralucirea ta apus Si slove de hrisov ‘Azi neamal tau are fruntea adine plecat Si nu de infelepciune, nici de batrinet.‘Azi fericit e cel care nu infelege. Mereu intre doua epoci, intre dow imperii intre doua stari de spirit s-a aflat neamul meu fenat-nefencit. Dar azi el a pierdut totul, cai a pierdut speranta. siel cunoaste voluptatea supuneri, betia robiei, Azi chiar eroii sint resemnari, letargici. Voievodul de azi nu seamana cu cei din trecut E strain, are obiceiut orientale Si-a adus din Fanar naravuri scirboase: are giuvani si hetaire Parea sint femeitofi curteni lui, grecoteti-n brocarturi, vapeluri Parca sint lupi si rigi zeibegti lui Parea sint fiare, lighioane tufecciti Si ce jale in sate! Ce iarmaroace goale! Ce tirguri pustite! Ce copii trentarosi pe drumurile de glod! Si case strimbe, si biserici darapanate! Si invatati care abea stiu buchile! De-ntrebi pe taran ce-i patria, el incepe a plinge De-ntrebi pe meseriag se inerunta gi tace. De-ntrebi pe negustor, ii ispunde pe alta limba. De-ntrebi pe boier iti ride in obraz. Si tiganul e rob ca vita, si pamintul nu da rod. Popor al meu, unde ifi este maturitatea ? ‘Neam al meu, unde ifi este curajul ? Ridica-te, alunga fanariotal Pref in marmura cérdmida de balegar. Tu ai un viitor de aur Tu esti un neam insemnat. , patrie, etemitatea e ct ai clipi $i totusi mi-esti draga si-mi place si vorbese despre tine Fi din nou copila care, cu flori in par, sade pe pajiste. Copila ce ride la soare cu dintigori albi. Cred in tine, in ciuda restrstii de azi. Stiu ed vei fi tu insati din now Se perdu-n vazduh seraful ce rosti aceste sire. Se deschise dodat poarta si in ceas de inspaimire Au intrat incet pre linga beleiugatul de harap Trei calugari in sutane de aba gi far de cap. Singe le curgea din gituri preste mine eu metanii, Chihlimbaruri naclaitelucea turbure gi stranii lar piraii cdsea ochii gi cidea in brinci, pe spete, Preste mare.-n cadrul usii, pasea-n valuri un schelete. Popii cei prelungi in deste scrisi-n zid chinle stranii: .Hosna, Hyacint, Hermina', si in fosnetul sutanii Se intoarse gi plecara dupa c Pre subt luna urias,iataganul de matasa. Un fico gi un fintaur ti urma, iar dupa ele Aurie flota moarta, galioane, caravele Se pierdea in zari pe raza luni pin’ la orizon, Ardea stins in ceruri Ursa, Varsitorul, Orion, CaNTUL AL TREILEA Stiu ca e zadamicie + Xante, dulce plasmuire + Scrisoare de la Jancu Aricescu + Lupul gi alte lighioane * O besica mare cit cupola de ta easile lui Voda + Am ramas singura pavilionul de vest + Diable! Mais c'est trop ! + Somn, tu domn al neftinit Stiu cd e zaidamicie tot ce-n lume amusina, "Ca sunt una Lionardo, Tassu, Seespi si Musina $i sunt una cu milogul de la usi de manastiri; Degertarea degertarei si-amagiri de amigiri Plato zice de un ceriu ce nu este-n lumea noastra Unde zamislita este doar ideea de fereastra Ce e singura reala; oglindire-i ce timplarul Taie-n lemn si-i zie -fereastra iar ce face condeiarul Cind ,fereastra’ seri, este oglindit de oglindit. Munti de stecla, regi de sfoara, vieti de vint, mari de sclipit. Chiar de-ar fi adevarate, nu sunt vecinice aceste: Mii de ani de-ar fine-o floare, de apoi se vestejeste E de parcd niciodata near fi fost, e vis de vis. Dragostea ¢ nostalghie gi puterea ¢ plictis. Dar sa spun evar fi eferne toate: si asa mi-i sete, Universul nostru punt e intre punturi cete-cete Ce se-aduna si formeaza alte lumi, mai mari, de flama Ce vazute de departe sunt cristalur si arama, Scoici, stergare, pruni sau nouri, si nicieum n-ar fi mirare De-ar fi universul nostru un atom dintr-o ealdare Unde ereste-un leandru, poate un atom dintr-un git Ce alearga intr-o lume ce-i atom intr-un arae. Deci, la ce st seriu cind serisa-mi si asa desarta este, Cind s-au scris cindva de Amie si s-au scris si de Oreste Si nicicind eu pre acestia n-oi putea a evala ? Michelangel avea marmuri, eu calupuri de halva Dar cind nu am nici o earte i s-ascult cintari nu-mi vine Ma cufund ca intr-o mare de visiri dulei si senine Si un geniu mi s-arata si imi pune-n mina peana— Lined muritor, salveaza-ti viaa ta, inchide geana $i deschide-o intr-o lume ce asteapta s-o mosesti! Zante! Dulce plasmuite unei mini uriesesti Stinea verde conjurata de aprinse valuri git ‘Cum un filigran de aur conjureaza un safir In inelul ce un pasa daruieste unei hur. Lira d-aur azyirlité de Orfeu intr-o padure Ce in loe de paseri are caracatiti si meduzi $i in loc de lighioane dulfi codati, murene cruzi. Prin luneta grea ca plumbul de lentilele bombate Manoil fintea privirea catra golful cu prelate Si cu sute terfarole, focuri lunge, ‘buratori Pe vergele de catarturi aninate-n groase sfori, Din bomprese pin’ la pupa de corabii gramadite in oval de valuri roze cu crest limpezi de pitite. in barcute, grece june due urcioare pintecoase P-al lor etestet ctr marama; le tin brafe unduioase Care parea Pretiosi le picta in acoarea’ Goi, pescarii de bureturi intra-n marea de dantea. Pe un mal boiari sa plimba in caftane cu margele, ncongior copii de suflet cu chisea si narghilele Si o roaba girbovitd insoteste-n tire de striii Hurioara cea nurlie cu pe chipu-i sal de Indi Pre un dimb de alba crida casi tot albe gi ca zarul S-arcuiese sub orizonuri lingd cheiu e bazarul Unde tureii si venefii pepeni galbeni tirguiese, Pehlivani dansez pe funii, alti sabii inghitese. nsa uite! mai d-o parte, cu bompres spat maiastru in mahon, in chip de dracon, solz de smal, ochi d-alabastru,Un eaie vaipsit cu sn clatind-se lenevos. E la pupa o erestina eu boi dulce, volutuos Care doar hasigu-n vise otravindu-testiiveste Manoil las ocheanul si dodata chiuieste ‘Cunoscind c& ¢ accea Zenaida, sorioara Ce-o lasase in Atina si-o gasise la Buhara Si-o pierduse iar pe strade la Stambul si-abea-n Firente O-ntilnise iar in straie de princesa: dar in zdrente Preste-un an, p-un pod, in Cipru, ea vindea piper, mastini: Suflet mare, patimi grele, ochi de suferire plini. alManoil siri-n bareuta cu catargul fara vel, Caigi cu tatuaje invirti la manivela Ce pe seripet desfagoara funia sucita, grea Si coboara barca-n valul vioriu, turcoaz, lila Sa jiu minte ea poemule si unul de montaj ‘mut indata scena cu intregul ecleraj in palatul larg de marmuri stravezii cu bolte-neuste Unde sade Zenaida ca un fluture de fuste Unde sta la sfat cu tristul Manoil si cu Taurta. Palicari si pirati-n alte sili igi mined turta $i beu vinul si lichiorul, rontai bete de susan Ling cristali de zahar candel, se indop cu martipan ‘Acadele si rahaturi ce le intra-ades in cari De salbatic gem pirafi si rdeneste palicari — Frate, spuse Zenaida, chiar acum primii serisoare De la fancu Aricescu, ce de dor se stinge, moare Colo-n ocna unde crudul domnitor La triimis Ca si nu mai serie fabuli despre toate cite-aseris, ‘Omul ce-itrimite hrana de i-o lasa cu panerul Este eredinciosul nostru, Costachel bogasierul Care-i asi peane, coaie. Vite cartea, o ceteste, Siri desface sulul galben, condeiat chiriliceste. DREPTATE, FRATIE la anul 18... dupa Christos Scumpa sora cauzasa, Binecuvint soartea ce, prin lucrarea baziliscului cu ochii veninosi care se grozdiveste in cabanita (deie Domnul sa-i fie cAmasa cea de pe urma precum Ereul purtat-au si inveninat au fost in ea), m-a trimes sA putrezese de viu acilea, la Ocna Sugrumatului, ici asa, ubita sora, pot cugeta in pace la toate cite se petrecurd de cind noi, cu alesul domniei tale frate, Manolachi si cu Ionita Pitesteanul si cu aga Cristache Faleoianu (ce ‘nu putin folos ne-a adus pina I-a prins de grumaji baziliscul) ne-am adunat noi in casele raposatului domniei tale cinstit parinte, aibd-IDomnul in paza sa, ca sa urnim zavera, ¢@ neamul acesta rob nu mai putea indura migelile si prevaricatiunile Grecului si a napir- cilor lui blestemate, Auzind noi strigarea nenorocitilor afumati cu ardei, batufi la scarasi cu oao fierbingi la subtiori, ne gindiram sa facem precum stii o Proclamafiune in 13 punturi, ca sa stie si neamul acesta e& mai este un Dumnezeu in ceriu care aude si vede toate. Sa sculam norodul si sa cistigam pe arvanit, lesne ar fi fost, daca zeea discordiei nu se baga in chiar sinul nostru gi nu sa certa Pitesteanul cu Falcoianal pe inelul cu berliant din degetul teti-logo-fatului Serban Cacodimitropulos ce- trimisese vod (sarpele cu noua eapete ce scuipa foc) cu carte la Viana, si pre care noi am trimes i ‘mai departe catra apus, in Gheena, Asa, neinfelegindu-se” al cui sa fie inelul, s-au pirit unul pe altul la c@pitanul de seimeni cari ne-au imprastiat ea pe potirnichi Mai mare nenorocirea decit sé ma lege si s4 ma arunce in cena, seumpa sora, mu credeam sé mi se mai timple, cind o veste ca un trasnet (trdzneasca-i cel sfint pe dusmani si alege-s-ar focul de ei) edz peste nenorocirea mea: cartea mea de stihuri Ode, eleghii, satire, fabuli, traductiuni din domnu La Martine, precum si a cineea perdea din tragodia ,Amlet, print de Dania”, aledtuite cu aleasa ingrijire de dumnealui Tanco Aricesco si tiparite la tiparita lui Leonida Firmanis” nu si mai tipariseste. De patru ani censorul lui vod ca pe copii ma mintea si zicea (parca-I auz) .lendchitd file, mai rabda un an, e@ poate vremi mai bune apucam.” Ca el zicea c& doar datorinta saigi face, M-a chinuit ca pe hotit de cai. Multe vorbe nu le rabda deloc. Unde ew seriam , sinurirotungioare”, el radea cu un bricegel si seria .pept fecioresc”. Unde ziceam de ,coapsa cea rotunda ce stravede pin salvar", el punea .Peplul rece al Minervei". in loc de ,hurioara” seriea ,.vestala”, scr Sa-i fie numele sisters cu bricegelul dintre cei vii. Dar, apoi! Eu ziceam de Bucuresci, ca n-are cigmele, gi el stergea si punea Petersburg", si doar acolo, slava Domanului, cismele cite poftesti Ziceam ci anu-asta vrun rau sd-ntimpla, si el punea cd s-a timplat pa vremea raposatului lanache Vécdrescul sau chiar a lui Pazvante Chiorul, Am zis, treaca de la mine, si eram gata Si-mi pocese in ast feliu cartulia, numai sa iasd gi sA ma Taud gi eu ca uite, iin Valahia pot iegi poeti ca Bairon si ca Satobrian. Dar nici asa n-a fost bine. Dodata, anul trecut, vine censorul si-mi spune: Chir lancu, ti-ai ficut-o cu mina ta, Fabulile tale te pierdura, Poeticul curtii, efendi Tripanosoma Todorakis, s-a dus pind la domnie cu asta fabula in dinti, ce domnul, cetind-o, a rcnit cu glas mare: Sa nu se tipariseasca aste neobrazari!” Odata cu biata mea carticica s-au poprit salt, intre care maiastra compunere a dragului tau frate Manolachi, ,Stihuri de amoriu. $i doar ee avea acea fabula? Tio scriu intreaga, ca sa ai idee Priviti acea fiinta care om si numeste Si in doua picere pururi calatoreste.Vedeti ce forté mare El are in Iucrare ? Ca fitea, apa, focul, nu-i poate sta-mpotriva Sin trebile toate Da produetivitat. Luati pilda de la el, Si fiescare, lew sa fie au doar numai miel, Sa mearga de-azi incolo, pentru zilele toate Pe labele din spate Gata! Am zis! De-acuma ne rentabilizam $i nicicind in patru picere sA nu mai alerg: LUPUL $I ALTE LIGHIOANE Un lup ca toti lupi, eind se vazu rege $i cind pricepu ca voia lui e lege, CA toti se smerese La glasul lupese, Adina sfatul tari sub un copaci roditor Si-neepu a cuvinta eu ton sforaitor: ,E codrul ala-ndala! Prin tufigele toate Unde-am trecut adesea s& viz ce s-a luerat Zarit-am doar pacate, Nepricepinta, lene, dezordini, strimbatate, intr-un cuvint, nemica ‘nu e de laudat. Cum dar s& propageasca al codrului neam mare (Cu asa trista stare ? Deciiata ce zic eu, si odata cu mine Trebuie-a zice-ntocmai fiestecine: Bravos, bravos, mati Striga mulfimea toata Sub erenge adunata $i tofi aplaudau i Plecind apoi, Pe craci doar doi, Tinindu-se cu obida de sale Dar nu stiu cum se face ca treaba schiopaita $i nimic nu se strinse de-o vreme-n tescherea. Cazura multe eapuri, gasird multe vine Dar vedea fiecine Ca fiara toati calea cu umblet nefirese $i ca pardosi, cerbi,iepuri, tofi se impleticese. lar de punea vreunul piciorul pe podea $i doar ea si nu caza usor se sprijinea indata era luat Si-n lanquri ferecat Cind venira mistreti, sfetnici ce linguseau Dar sa ascunza starea din codru nu- ndrazneau $i lupului eu ifos ! Ce minte luminata!” ind osanale,Ce-n patru labe sta Si demn ii asculta Ti zisera ca totu-i mai rdu ca inainte, Lupul, sclipind din dinte Le spuse erunt la chip Nu infelegeti oare ca-i chestie de printip ? Nu voi sa stiu nemica: e mult superior Celor in patru labe iubitul meu popor. Mai demn, mai nobil este. De schioapata ceva Pe ici, pe colo, asta o stiu a indrepta: Deci sire dau in codru ca toti sa se sileasca intr-o singura Taba de-acuma sa pageasca!” Vedem ades aceasta, dar si erienim nu-i chip: Multi codri se usuca pe chestii de printip. Priveste deci, scumpa sora cauzasa, in ce jalnicd stare ma aflu, La o suta de picere subt pamint, nicicind lumina soarelui a 0 vedea nu poci. Dar in sufletul meu o mai mate gi ‘mai curata lumina, aceea a revolufiunii, port si cu ea ma mingii. Cum zice si fratele nostru Che Guevara in insemnarile sale ce aeuma cetese la opait -Pantofarul musai pantofi si facd, iar revolutionerul, revoluti.” Dar nu ti-as fi seris, cartea asta ca si te ambetez doar cu jelaniile mele, ci caci am eu un plan care poate sa ne dducd la izbinda cea mare. Ascute-fi $i mai mult ascutita domniei tale minte si ceteste ‘mai departe, Preste mai putin de o luna Voda se va scula pe seara cu toata casa lui iva sui in Turnul Colfei ca s& vaza prin dracia nemteasca pusd acolosa un cornet ce si zice 4 s-a ivit preste tot Rasaritul ca mari nenorociri sa vesteasca. lar eu ered cd e semn de bbucurie si de scaparea tarei de sub vircolacul si bampirul setos de singe. Tu sa te vezi in Elada cu Manolachi sis mergeti a-1 cAuta in ostrovul Hosna pre eredinciosul nostru, chir Leonidas Ampotrofagul, care este nascocitor de care mai de care minundtii, Desi igrec este, are fimeie rumanca de la Ploiesti care numai cu libertaua si egalitaua il ametaste de la cintatul cocosilor pina la al cucuvailor. Aud ea el cunoaste mestersugul dea sbura cu o besicd cit copola de la cdsile lui Voda (afurisit fie el). Faceti incercare gi va sui iuierea si copiii lui. Dar mai inti treceti pre la oena gi ma scoateti la lumina, c& ma manincd sarea de viu. $i asa si faceti Cit despre 3.1. 12, 9. 13. 1.3. 8 9. daspre eare imi ceri vesti sa sti ca iar ma intristarisesti. Lasi-, uiti-I, Enigel! Ele cum stii prin mahalai, cu dibla gi ohtatul ‘mineinos. Dar nu voi si-fi amsirdse si mai mult inima greu incereata Ramas bun, agapi mu, si, de nu cabulipsese prea mult, mai ceteste stihuri ce pentru tine le-am brodit si numele tau pa verticala il poarta, care poeticeste sa chiama acrostih: Zieu faptura ta Este ca lalea. Nice eu gindese ‘Acu sa cergese Inimioara ta, Dara dumneata Aibi mila de-a meal in ceriu gi d-acolo ajungeti preste Turnul Coltei i rapiti pre bazilise cuAl domi tale frate de niidejde, Tancu Ariceseu Manoil sfirsi, iar ochii-si, translueizi precum e sara Cind pe Anatoli luna isi desearea lin povara Cum un marchitan igi lasé bocceluta cu casmire P-un covor cu arabescuri si ‘mai gros ea o psaltire Dinaintea unei chere ce-n serai ca into sera Lung priveste prin clestaruri citre luna-tombatera Preste Bosfor, care plin e de saraiuri i stie cd-n Zipangu, in grddina de lami Chiar atunci priveste luna gheisa dulce, poetesa, Infaigaté-n kimonoul cu pauni: ei nu-i metresd, Ci artist, si-are-n pru-i piepteni palizi de baga, Ea, uitindu-se la luna prin ochi oblici eiripea ‘Am ramas singurd in pavilionul de vest Din gradina de nisip Kiu-sho. Lumina lunii nu ma face mai tina La toamna parul meu va avea multe fire albe $i multe coarde vor plezni la samisen. Ce tristd sint! puietul de mar Pe care am pus sil planteze anul trecut Nua prins réidacina Nu astept pe nimeni, Barbatits-au salbaticit Si lupta departe, la granita. Cind vor veni, vor gasi in locul meu o batrina ingrijitoare Care piaptana parul gheigelor tinere. Cine imi va rivni trupul ? Cine imi va mai eiti versurile Cine-si va mai aminti de mica poeta Nogu-Chi ? Ea la rindu-i n-are stire ca in Kurdistan o curd Ise pare cd ¢ luna roata galbend de urd Ce din titele de iapa a tignit si s-a-nchegat; E aceeasi luna care, ancoratd de-Ararat Cao noua Area, arde in oglindele de lacuri ‘Translucide si adince, rasfringind stele $i veacuri Precum ochii unui june ce s4 cheama Manoil Biete lancule, martie, de ce nu sunt versatil, ‘Cum nu sunt o hidrd brava, cum nu sunt un Briareu Ca cu mii de lance-n minuri sa combat ? Pre Dumnezeu! ‘Cum serii tu, asa ora face. Zenaida, tu Laurta Simoria adunati-o! Ca rimlenii pre IugurtaSi-i combatem pre tilharii cu cealmale de sevai! Zise, siizbi cu pumnul in masuta care, vai, "N acea clipa si rastoarna cu ibric 5 filigene Si iveste-n patru labe, spaimintat clipind din gene, Chipes ofitir cu peptul coperit da tinichele Si cocarde, epoletii zorzonati cu floricele, na spada de esarfa grea, pembe in ureche, iar pe nas un pince-nez, O codita impletita sub tricormul cu penaj Si mustefe rasucite. Mult ciudosul persona Duse mina la mineral sibiei, dar intr-o clipa ‘Trei junghere-n git ii pusd cei trei zaveraii in pripa, Ce scinteie ca trei raze in salonul rafinat Cu statuie pe console de onix si de agat Safo ce la fifa stringe {itera ca pe-o muiare, Volter, baba scofileita, Brutu, care moarte n- are, Si pe tron de calcedoniu subt o bolta de azur Toga cea de marmuri stringe Tinga peptu-i Epicur. Tot atunce dau navala palicarit si pirat injurind de panaghie in ‘ereceasca multor nafii, Sietirti si erunti la fete, cai bausa doar lichioruri. Fi stergea pe mindretea de covoruri Darimind de pe pilastri vase scumpe de Chitai il sugrum — raenea eu tot, — il belese, il frig, il tai! Tot il stim, este iseoada ciorbagiului d-aci, Briliant fie numirea, dar decit a straluci El doar fum ca turba scoate, puturos si gros. Un pore Ce nu are asemanate de la Frunze la Niu-lore, Dar, desi cutite, spade, iataganuri si stilete S-atinteau spre peptu-i falnie coronat de epolete Ofitiul cu ochi erinceni fulgera pre conjurati — Diable! Mais c'est trop! Vreti singe ? Ute peptul meu, hai, dati! (Si igi smulse cu turbare nasturii de la mundir Desvalind un pept da taur sub cdmasa de zefir. Und-cdzura bumbii d-aur prinsera radacinife, Crusta le plezni zgire frunzulife $i tulpine lunge cari desfacura cite-un erin Zugravit pre cadrul usei ca pre flamuri de satin.) Tatuat pe pept zuavul avea tainic amoras $i subt el o buche simpla, condeiata-n bucle: H. Scumpe cetitor, iertare! Capu-acesta daca vrei Te-osteneste gi Intoarce fila frincul. Ca si afl chei Fr’ a-t spune cina pe bolta leopardul instelat Ce inghite peisagii gi la ape le da foe $i in suflete revarsd nostalghie din ghioe. Se-nchid gene-n mi de ease, in palaturi si bordeie, Gene rare de duhovnic, gene grele de femeie, Omenirea ostenita se foieste trist in somn. Curva se viseazii sfintd, sluga se viseaza domn, Cergetorul stapineste peste zeci de~ _mparatii, Regele coroana-si cata in mocirla,-n ragalii. Somn, tu domn al nefiinii, tu cu degetul atinge Diamantul greu pe care tof il poarta subt meninge, Umple-1, umple-l de vedenii, ea pocalul de Madera, Fa vecia s& ne pari nu o clipa efemerd Ci un gir de clipe vveciniei; £8 s4 fim eterni, imuni, Fa sa luminam ca sorii preste hauri si genuni. Somn, umbreste cu lumina-fi epopeea mea hirsuta, Umla-i tu firava pinza cu sulflarea nevazutaé ‘A Visarii, Fantasiei, f@ ca lincedul seraf Sa nu-sitiiie aripa prin gunoaie si prin praf Ci prin praful galaxiei sa stravadd-n viitor. Masinisti, la manivela! Derulafi un alt d CINTUL AL I-*ATRULEA Tofi suntem melodramatici + Languedoc Briliant, zuavul + Liuboy, liubov + Jos, ce lux! Nici Monte-Cristo + In loe de chipui, el vazu o beizadea + Si-oi spune de Madelaine + Ling un catart intinde mogul Ghiorghi un taroe cetitoare mult iubita, ce cu filele acesti Sprijinesti, veri mai bine, cereevelele feresti Care-n vergele de plumburi sticle are, cu colori, Din posomoreala-mi neagra te gindese adeseori! Geana lunga si sfiioasa aplicata preste buchii, Stinga cu ineluri grele sraveziu prinzind genuchii $i cu destul de la dreapta intingind in adevar. Titigoara fi-0 coprinde scinteiosi circei de par... Nu filosofarea stearpa, nu politichia cari Lanfuieste-n carceri sumnbre izaltatii, temerarii, Ci tu veeinicul amoriu intre pagine il eati, Cum in pagine nu ‘moare trandafihii cei presati $i dreptate ai, copils, cdc nu este nici o gram Din a lumii serieri toate sa nu aibe melodrama, Tofi suntem melodramatici de scurmam adine pre sub Rinjetul intelighentii. Crierul, acest cherub, ‘Cum chiar glontul cel de huma preste care viequim, Doar o pojghita de cuget are, restul este im, Paterna nestavilitd, urd crincend, amor, Ceriuri cu sori da singe, continenturi da fior. Pre acolo-si poarta pasii trist poeticul, cu peana Cao sabie in minuri, cind si stinge toats geana Da lumina, Doar acolo inspirarea-si face cuiDe acolo chiar gi insumi eu, domnifa, ma imbuib, Esti, cunose, nerabdatoare ca si afli cine este Ofitirul da subt masa, ce aflat fu fara veste Barbatoasa-nfitigare inema fi-a cistigat Si o lacrima iti puse subt ochi limpezi de agat Ca sd nu te mint, fecioara, nici cit bobul cel de chimen, Dintr-un pumn i2bit in masa nascu mit Nu gindisem pin-atunce ed si afli-n Orient Languedoe Briliant, zuavul, ci nu sunt omniscient. $i de nu fi-am spus in cintul insumi eu, poeticescul, preg incoltit acum de geana-ti, nu mai poci a da-napoi. Tata deci: P-atuncea frineii cu inglejii-avea rasboi, Ce rasboiul ea o riie s-au intins preste regate D- au agiuns si-n Marmaraua incdrcatd de palate. La Stambul, dd lemn da eedru mii corabii intra-n golf, Chpere cu gase rinduri da cearceafuri:.Tiger Rolf”, ,Royal Sword’, ..The Proud Lilly”, ,Queen Victoria” i proci Cu catarte si vergele pline de matrozi veloci. Sus pai perine da purpur, in seraiul da clestar, Nu mai prididea sultanul a muia in chinovar Greu condeiul cel da aur inflorat gi serialit Pre hatiserif sa-si puie labarfatul iscalit. Lorzi trufasi il incolfeste eu coneesiuni o mie lar vizirul pune destul, e& i-i fried de Rusie Dese ite diplomatici sites tainic, tunuri trage, Goelete fac manevre iar gazeturile rage. Incureata-i si iscoada noastra, Languedoc Briliant In urzelile aceste, Cu un ticluit ferman El sa strecorase pintre vamesii turbati din Zant Si-a lui ciorbagi neveste devenise dur amant AAise, ce-n gungurele avea boare de narcise Jar in erupe volutate, il recomandarisise Sotului, care Coranul i-l diduse legiuit Mai pusese-o vorba bund si sagalnica LiliLaie, dulce ca laleaua, sumetise eapusorul Iara Fatma, braturi dalbe, bosumflase botisorul, Astfel cd Briliant caftanul cel de aga priimi Chiar da la nestiutorul, comoratul ciorbagi Da aici infiripase tainica refea: spionit Impinzea arhipeleagul. Jezuiti si masonii ii pitea pin e€3i da taina, pin poiate si pin hanuri, Preschimbati la haini, eu barbe si spoiti cu sulimanuri, Prefacuti in prunci, in babe, in baiesi si in imam Sta ascunsi pin sifoniere, pre subtjituri, dupa lami $i lungea urechi ca asini. Ca si scape de acuz, Languedoc sa imbracasa chiar in haine de franquz, Iara tureii grei da capuri nu gindea a-! banui Cum era cu ochii numai dupa babe si copii La agie la fereastraintr-o ziud el statea Si cu greu lunet la Franfa preste ape s@ uita Cind eaie eu baldachine zburind inspre tarm ziti $i in el, invegmintata in galvari liliachii, O fmeie, o Venere tolinita pe o brinca. Salta-n el inima franca si luci privirea frine@. BI afla ca Zinaida favorita e Iui Nikos Negustor de cherestele, blind arhonda simandicos Ce palaturi da clestare umple vecinie ‘cu muieri, Numai astfel se esplica intimplarea cea da ieri, Nu politichia, draga cetitoare, prraz-o 1 A Literile schimba-ndata in mii stele colorate $i-n besice de sipunuri zugravite gi perlate Ce sa sparg subt ghiara lunga miilor pterodactili, Numai H-ul mai remine intre nouri versatil, Dar si el intr-o besica de spun s-au prefaicut Ce s-apropie de mutul Manoil, intretesut Cu bulboane de lumina rosie. Manole-atinge Cu un deget ca de peatra umeda, sclipinda minge Care are peisagiul desenat in semiluna Pe o margine de tremur; ca un clopotel risund Bila, ins& nu si sparge, ci-l coprinde pe erou $i cu el si-nalti-n aer: sta a puiul viu in ou, Manoil privea pin coaja stravezie-un peisaziu Ce cuprinde intr-olalta fandacsie si miragiu, Unde norii au schelete, turlele au rochi de bal, Lunele au gene- albastre, incurcate, ca-n Nerval, Ale frunzelor aripe-s vene, ochii lor vitrali-s, Soldul apelor domoale volutuos e ca-n Novalis, insusi ceriul e un pintee, soarele-i un ‘ombilic, Subt pamintul ca de sticla sunt petale, ea in Tieck... Toate in anamorfoze stranii se resfiing in bild $i apoi se inverseazd-n a eroului pupild, Pe retina pune fire de colori cca pe gherghef $i lichide colorate curg pin nervii de sidef Pin ajung prin centrul optic, unde s combina straniu $i apoi sa proiecteaza pai peretele de craniu Si-astfel sa incheaga visul, iar in sala uriasé Sade-un singur spectatoriu, ce se zbate strins in fas,Paralitic doar privire, doar dorinti, nummai terori; Are-un singur och subfiori, Este tristul, vegnic singur, sufletul al meu g-al tau. Bila de cristal pogoard in uitare si in hav. E 0 vale stravezie chiar in centrul lumii esti, -un ostrov ca de faianta ferecat in scoiei gi trestii $-are-n mijloc o cetate daltuita in port, Elefanti in dou labe strajui seara de safir, Campanele cu-orologii ce arata alte ore Sageteaza infinitul, asi umbre incolore, Si popoare de statue sunt suite pe zidiri: Nu-i niciuna maiestoasa, toate striga in delir, Toate si sucese din golduri, minele intind cu jale, Degete isi fing, se seutur, musch neordez pe sale. Unele sunt prabusite p-a lor socl si suspin Altele sa-mbratigeaza su ceriul opalin. inaintea scdri large sa aseaza bila lina Si plesneste fara seomot in lumina hialina, Iar Manoli se indreapta si pageste, gol, pe trepte Daltuita-n cor si-n aur balustrada pin-la pept e, Lespezile la picioru-i sunete incep sa scoata, Pesti cu voal in fiecare, tot edscind din gui, inoata Toata scara se-nghioacd pin-ajunge la intrare Manoil, deasupra, liter citi, reci, de chihlimbare: -Dilecta sum cetate, quae Domnul o depinge, Omnipotintul acvil que svoala colo-n cel, Sum oglindirea mundei, beletea quae-si intinge Radioase aque-n cerevel Un baciu sum, que boca i—I pune, mortiferd, A soartei svinturoase, pe peplu-fi i pe Abis abdominabil que angelii profera, Dar volutate in abis. Nu circonda cetatea, ci passa, Manuele, in templul que e-n tine quel mai profund ospel, Risorge, interoaga si cogita la stelle In tempul esta solenel interogare pune, cetatea-fi va respunde, ‘Turmentul din cervelu-ti va resipi pe loc Coragio, caci tu singur sti, admirabil, unde Jace seraful ventriloc.” frunt, si aripe-n ‘se