Sei sulla pagina 1di 49

nr.

13 iunie 2004 DACIA


magazin

CIVILIZAÞIA DUNÃREANÃ - RÃDÃCINI Dr. Napoleon Sãvescu


mas pe vârfurile muntoase scãpate de ri-
dicarea nivelului Mãrii Mediterane cu
peste 100 m.
Dar ce aflãm în luna noiembrie 2003:
cel mai antic aºezãmânt scufundat a fost
descoperit în faþa coastelor Angliei, care
poate conþine secretele unei alte „Atlan-
tide“ preistorice. Descoperirea a fost fã-
cutã din întâmplare de o cercetãtoare
britanicã arheolog, Penny Spikins, de 34
de ani, care lua lecþii de scufundare cu
câþiva colegi, în acea porþiune de mare
din faþa portului Newcastle, în nord-es-
tul Angliei. „ªtim cã existã o Atlantidã
De mii ºi mii de ani, legenda potopu- preistoricã pe fundul Mãrii Nordului,
gvistice, datãri cu carbon 14, dar ºi noi
lui o gãsim în poveºtile biblice, când se unde un timp, o suprafaþã de dimensiu-
tehnici ca TIMS - Thermal Ionisation
vorbeºte despre Noe, sau în Orientul nea actualei Marii Britanii era conec-
Mass Spectometry - au fost utilizate pen-
Mijlociu, în mitul lui Ghilgameº. Dar aces- tatã de continentul populat de fiinþe
tru a se gãsi un rãspuns corect.
te „poveºti“ biblice s-au dovedit a nu fi umane ºi animale preistorice“, ne spu-
Cum a început, de fapt, acest eveni-
chiar poveºti. Despre ce s-a întâmplat la ne David Miles, arheologul principal al
ment. Cu 12.500 de ani î.d.Hr., crescând
noi acasã, aflãm de la doi cercetãtori ame- autoritarei asociaþii English Heritage.
brusc temperatura globului terestru, ca-
ricani, William Ryan ºi Walter Pitman, care Pânã acum, arheologii aveau cunoº-
lota euroasiaticã a început sã se topeas-
primesc în anul 2000 cea mai înaltã dis- tinþã doar de un singur aºezãmânt mezo-
cã determinând o creºtere a apelor mãri-
tincþie din partea Columbia University, litic acoperit de apele Canalului Mâne-
lor ºi oceanelor cu pânã la 110 metri.
Shepard Medal pentru cercetãri exem- cii, în faþa Southampton-ului, în sudul
Anglia, din peninsulã, va deveni insulã,
plare în geologia marinã. Angliei. Domeniul gãsit de Spikins con-
Marea Mediteranã îºi va creºte nivelul
Cei doi distinºi geofizicieni americani þine douã aºezãminte: unul se aflã la ca-
cu 100-110 m, fãcând posibilã istoria
au studiat un eveniment catastrofic care pãtul unei mase pietroase chiar la malul
Atlantidei; peticul de pãmânt ce lega
a schimbat istoria, un potop gigantic pe- mãrii, provenind de la începutul perioa-
peninsula Balcanicã de azi, de Asia Micã
trecut în urmã cu 7.600 de ani, pe locul dei mezolitice (între 8.000 ºi 10.000 de ani),
se va „scufunda“ lãsând în locul acesta o
unde acum se aflã Marea Neagrã. Folo- celãlalt - între 100 m ºi 500 m distanþã de
puzderie de insule noi ºi o mare nouã,
sind metode de cercetare deosebit de mal - provine de la sfârºitul mezoliticului
Marea Tracicã, aceasta fiind cunoscutã
sofisticate, ei au studiat fundul Mãrii Ne- (între 5.000 ºi 8.500 de ani).
azi sub numele de Marea Egee. Civilizaþii
gre, odatã fundul unui lac de apã dulce Aproape în toate religiile lumii gãsim
surprinzãtor de avansate vor fi gãsite pe
ale cãrui maluri erau cu 110 metri mai joa- aceastã poveste a potopului, care o fac
aceste insule sau, mai corect, pe ce a rã-
se decât astãzi. Tehnici sofisticate de da-
tare au confirmat acest eveniment de
acum 7.600 de ani. Munþi de apã sãratã
au þâºnit peste înfloritoarea vale a Bos-
forului, apele sãrate ale Mediteranei re-
vãrsându-se în lacul cunoscut azi drept
Marea Neagrã, cu o forþã de neimaginat,
de 200 de ori mai puternice decât casca-
da Niagara, ridicând marginile acestuia,
invadând ºi devastând tot ce înainte fu-
sese viaþã în locurile acelea.
Acea adevãratã oazã de apã dulce,
Marea Neagrã de azi – aflatã lângã locu-
rile unde oamenii vânau, creºteau ani-
male, pescuiau - a început sã creascã ver-
tiginos, cu 15 cm pe zi, distrugând totul
în calea ei, gonindui pe locuitori, care,
disperaþi, se vor rãspândi în toate direc-
þiile.
Fermierii, sãtenii unei vaste regiuni
au fost forþaþi sã fugã, ducând cu ei lim-
ba, obiceiurile. Studii cromozomiale, lin-
1
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004
credibilã ºi prin faptul cã populaþii aflate urmaºii Romei“- p.257 Ed.Intact, Bucu- una vesticã ºi alta esticã. Ultima va fi cu-
la distanþe mari unele de altele au pãstrat reºti ). Localitãþile Tãrtãria din judeþul noscutã ºi sub numele de Tocharieni, rãs-
acest eveniment de-a lungul mileniilor în Alba, România, precum ºi Vincea din Iu- pândindu-se spre sudul Chinei de azi, în
special în memoriile lor religioase. goslavia, Gradesnita (Bulgaria) pãstrea- zona Tarim Basin, unde urmele schelete-
O bruscã migraþie de populaþii por- zã urmele scrise ale acestor emigranþi. lor ºi ale corpurilor mumificate au creat,
neºte din zona Carpato-Dunãreanã spre În anul 2003, „Dacia Revival Interna- la început, probleme mari specialiºtilor.
centrul Europei, explozie migratoare nu- tional Society of New York“ împreunã cu Erau înalþi, blonzi, îmbrãcaþi în haine con-
mai recent recunoscutã. Astfel, un grup Consiliile Judeþene Alba ºi Hunedoara au fecþionate din lânã europeanã. Migraþia
cunoscut drept LBK - linear-band-kera- ridicat, în localitatea Tãrtãria, un monument lor se pare cã a atins ºi insulele Japoniei
mik (ceramicã linearã, necoloratã) ajun- închinat apariþiei primului mesaj scris din (vezi „Noi nu suntem urmaºii Romei“
ge pe malurile Rinului ºi al Senei (vezi lume ( Tãrtãria, circa 5.500 î.d.Hr.). p.247, Ed. Intact, Bucureºti). Acest exod
The Diaspora, p.191-Noah’s Flood, The Simultan cu cele douã culturi descri- de populaþie, plecat din zona noastrã, din
new scientific discoveries about the se mai sus apare, de-a lungul Adriaticei, Vechea Europã, va determina acel prim
event that changed history, W.Ryan- pe coasta Dalmaþiei, grupul Danilo-Hvar, val cultural „Golden Age“ european ºi
&W.Pitman, Simion&Schuster, 1998). lângã el apãrând ºi grupul Butmir în jurul va forma „Diaspora european㓠(p.192,
Acest grup, care a provocat o invazie în localitãþii Sarajevo de azi. The Diaspora, Noah’s Flood) .
masã, a determinat apariþia unor noi case, Al IV-lea grup, numit Hamangia, apa- Dar epopeea strãmoºilor noºtri nu a
mult mai lungi, de aproape 150 de picioa- re ºi el în aceastã perioadã, lãsând sculp- fost însã numai una europeanã. Despre
re, nemaiîntâlnite înainte în Europa, ca turi remarcabile ca Gânditorul. Este sin- ramura rãsãriteanã, aºa-zisã indoeuropea-
de exemplu în zona Parisului de azi. Apar gurul grup cãruia nu i-a fost teamã sã se nã, am mai amintit. Sudul ºi sud-estul
vase acoperite cu forme de spiralã - spi- aºeze lângã Marea Neagrã. Descoperit Mãrii Negre aºa cum s-au format, a fost
rala carpato-dunãreanã-, valuri concen- în 1953, situat la Baia - Hamangia, pe malul delimitat de douã grupuri muntoase: în
trice, desene rectangulare ºi tot felul de lacului Goloviþa, în apropierea litoralului sud, Munþii Taurus, iar în est, Munþii
forme geometrice, asemãnãtoare cu cele Mãrii Negre, în provincia Dobrogea. Caucaz . Din zona Munþilor Caucaz por-
din Moldova, spre exasperarea experþi- Aparent a apãrut de nicãieri, dând multã neºte un grup migrator sudic, cunoscut
lor care, la început, nu puteau explica bãtaie de cap specialiºtilor. A fost consi- sub numele de Ubaid. Ei vor cuceri paº-
acest fenomen. Prãpastia culturalã din- deratã greºit ca o culturã de origine me- nic Mesopotamia/Sumerul. (vezi „Noi nu
tre aceºti invadatori ºi bãºtinaºi este evi- ridionalã, care se instaleazã pe coasta suntem urmaºii Romei“ p.257, dar ºi
dentã. Carpato-dunãrenii aduc animale occidentalã a Mãrii Negre, deoarece fo- „Noah’s Flood“ p.198). Sã nu-l uitãm ºi
domestice, plante de culturã, un tip nou losea marmura pentru sculpturi; de ase- pe Sir Arthur Keith, care descoper㠄a
de fortificaþii. menea, prezenþa scoicilor spondylus ar fi time capsule“ veche de 5.000 de ani. De
Simultan, un alt grup din spaþiul car- dovedit prezenþa unor emigranþi din Le- fapt, el descoperã cimitirul regal din Ur,
pato-dunãrean îºi face apariþia în centrul vant sau de undeva din sud-vestul Asiei. unde întreg anturajul regal al unei regine
Europei, grup recunoscut sub numele de Azi se poate considera cã grupul Haman- a fost sacrificat. El observã tipicul Cau-
Vincea. Ei construiesc case pe un teren gia a sosit de undeva din zona Crimeei cazian/European al scheletelor, conside-
bine nivelat, cu strãzi paralele (p.189, lu- sau poate chiar din partea sudicã a ve- rându-i asemãnãtori cu pre-dinasticii egip-
crarea citatã). Podeaua caselor este fã- chiului lac de apã dulce, Marea Neagrã teni (vezi Noah’s Flood“, p.200). Tot din
cutã dintr-un pãmânt alb, iar pereþii sunt de azi, cãlãtorind cu ambarcaþiuni. Aco- acest grup se desprinde un mic grup de
fãcuþi din cãrãmizi de pãmânt. Arta de a perã o arie geograficã ce include actuala fermieri, care se vor aºeza pe malul râului
decora vasele este excepþionalã, fiind în provincie Dobrogea, pânã la malul stâng Rioni în Transcaucazia.
contrast cu cea dinaintea sosirii lor. Scri- al Dunãrii, în Muntenia, ºi nord-estul Grupul sud-estic va avea o micã ra-
sul pictografic i-a fãcut cunoscuþi în lume, Bulgariei. murã anatolianã, care este atestatã în
ei folosindu-l cu aproape 2500 de ani îna- Puþin mai la nord de LBK, proto-indo- zona Catal Huyuk ºi Hacilar din Turcia
intea sumerienilor (vezi „Noi nu suntem europenii se vor divide în douã ramuri; de azi, descrisã de James Mellaart încã
din 1957. Cealaltã ramurã, predinasticã
egipteanã, trece prin Jerihon - Palestina
de azi, ajungând pe valea Nilului. Ei aduc
arta olãritului, necunoscutã pânã atunci
pe valea Nilului, animale domestice, plan-
te de culturã, cereale, tehnica irigãrii te-
renurilor etc.
Descoperim, dintr-o datã, cã Nicolae
Densuºianu, în lucrarea sa monumentalã
„Dacia preistoricã“, a avut acea sclipire
genialã în a înþelege formarea popoarelor
europene, plecarea lor din spaþiul carpa-
to-dunãrean. Faptul cã nu a fost înþeles
aratã numai limita de înþelegere a celor
chemaþi sã-l înþeleagã. Vedem cum infor-
maþii aparent disparate pot fi puse împre-
unã dacã acceptãm o altã concepþie de-
spre apariþia popoarelor europene „mo-
derne“.
2
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin

Plãcuþele de plumb de la Sinaia - o sursã excepþionalã de


cunoaºtere a istoriei ºi civilizaþiei dacilor
Drd. Aurora Peþan, cercetãtor principal,
Institutul de Lingvistic㠄Iorgu Iordan-Al.Rosetti“
Cercetãtoarea vã supune atenþiei în total cam 80 de documente. Textele o serie de analize fãcute la Oxford pe
un proiect de cercetare în domeniul da- sunt scrise în relief, în plumb ºi sunt una din piese.
cologiei, care ar putea duce la rescrie- însoþite de o iconografie foarte boga- În aceste texte se poate identifica
rea istoriei antice a spaþiului central ºi tã. Istoricii ºi lingviºtii care le-au vãzut un numãr mare de antroponime ºi top-
est-european, precum ºi la o revoluþie le-au considerat falsuri, însã fãrã sã le onime dacice, dar ºi romane, celtice,
studieze. Motivul: nimeni nu ºtia de scitice etc. Imaginile, foarte numeroa-
unde au apãrut, unde au fost gãsite ºi, se ºi complexe, reconstituie o întreagã
în acelaºi timp, piesele arãtau foarte civilizaþie, cu cetãþi, temple, divinitãþi,
bine, fãrã urmele de coroziune la care animale totemice, armate etc. Textele
ne-am fi aºteptat dupã 2000 de ani. par sã facã referire la evenimente poli-
Existã informaþii care certificã fap- tice din vremea respectivã (rãzboaie,
tul cã o parte din aceastã arhivã a fost alianþe), unele au caracter religios, exis-
descoperitã în 1875, când s-a sãpat fun- tã ºi douã genealogii care aduc la lumi-
daþia castelului Peleº din Sinaia. Piese- nã portretele ºi numele a zeci de regi ºi
principi locali de la Sar-
misegetuza, Helis ºi Ge-
în lingvistica indo-europeanã, romani- nucla. Perioada din
cã, balcanicã, dar ºi în alte domenii. care provin se întinde
Este vorba despre valorificarea unei între sec. IV î.Hr. (epo-
arhive de texte scrise în relief în carac- ca regelui Dromichae-
tere greceºti, pe tãbliþe de plumb, într- tes) ºi sec. I d.Hr. (epo-
o limbã necunoscutã, presupusã a fi lim- ca regelui Decebal).
ba dacicã. Aceastã arhivã a fost des- ªansele de descifrare
coperitã la sfârºitul sec. XIX ºi nu a fost sunt mari, deoarece tex-
studiatã pânã acum. A fost depozitatã tul constituie, în gene-
la fostul Muzeu de Antichitãþi, actua- ral, o explicaþie la ima-
lul Institut de Arheologie „Vasile Pâr- ginile reprezentate.
van“, ºi, din pãcate, n-a fost niciodatã Limba în care sunt scri-
inventariatã. Au existat peste 500 de le erau din aur masiv ºi, la cererea rege- se are caracteristici indo-europene cla-
astfel de inscripþii însumând, probabil, lui Carol I, au fost fãcute copii în plumb re ºi practic e imposibil sã fi fost inven-
peste 3 tone de plumb, care au dispã- la fabrica de cuie din Sinaia. Originale- tatã de cãtre un falsificator.
rut între timp. Astãzi mai existã circa 40 le au ajuns în posesia regelui. Copiile Multe din informaþiile de pe tãbliþe
au fost pãstrate o vreme la mãnãstirea au confirmat descoperiri arheologice
din Sinaia, apoi au dispãrut ºi acestea. fãcute ulterior, dupã un secol (planul
S-au pãstrat fotografii dupã o parte din cetãþii Sarmisegetuza, forma templelor,
aceste copii. Analizele fãcute la Insti- colonada de la poarta de est etc.).
tutul de Fizicã Nuclearã confirmã fap-
tul cã cele mai multe dintre piese sunt
fãcute din plumb tipografic specific
sfârºitului de secol XIX.
Totuºi, câteva piese mai mici, sin-
gurele care nu sunt din plumb, ci pe
bazã de cupru sau argint, au o structu-
(la acelaºi Institut de Arheologie) ºi rã metalograficã foarte complexã, spe-
încã aproximativ 40 de fotografii inedi- cificã minereurilor nerafinate din anti-
te fãcute în timpul celui de-al doilea chitate, deci cu ºanse mari de a fi origi-
rãzboi mondial de cãtre un inginer, deci nale. Acest lucru a fost confirmat ºi de

3
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

RÃDÃCINILE ADÂNCI ALE CIVILIZAÞIEI DANUBIENE


Marco Merlini, Italia
în timp. ganizaþional al dezvoltãrii culturale: ci-
Cât despre mãrimea aºezãmintelor, vilizaþia. Civilizaþia Danubianã demon-
unele cresc atât de mult încât oferã case streazã cã erau alte civilizaþii majore ale
pentru câteva mii de locuitori. Vechii Lumi unde statul nu era fezabil
- Case. Au loc schimbãri în mãrimea ori un factor marginal. Unde anticele
ºi funcþia clãdirilor. În timp ce mãrimea oraºe de pe Dunãre au înflorit, nu exista
medie a caselor este de cam 8 x 5 m, clã- o organizaþie de stat care putea fi com-
diri în oraºe mai mari pot avea o lungime paratã cu cea a oraºelor state sumeriene
de pânã la 30 m, douã etaje, cu douã sau cu Egiptul dinastic. Ele erau doar
pânã la trei camere pe fiecare etaj. comunitãþi rurale ºi semiegalitare Neoli-
- Cladirile îºi asumã funcþii mai spe- tice ºi formau o reþea între sate. Existã o
cializate. În mileniul VIII î.Hr., existã o evidenþã convingãtoare cã, în Valea
tendinþã fie ca spaþiul sã fie separat dupã Dunãrii Neolitice, statul nu era un in-
etajele din casã sau, mai preferabil, sã se gredient necesar în procesul formativ al
1. Starea înaltã a Civilizaþiei Da- ridice clãdiri separate cu funcþii specia- civilizaþiilor de început.
nubiene lizate. În plus, arhitectura profanã ºi sa-
Starea de „civilizaþie de început“ nu cralã tinde sã-ºi asume trãsãturi mai dis- 2. Din multe puncte de vedere, Ve-
mai poate fi limitatã numai la regiunile tincte decât în perioadele anterioare. La chea Civilizaþie Danubianã trebuie pla-
care au atras de mult atenþia cercetãto- câteva ºantiere arheologice au fost ex- satã într-o poziþie importantã în aface-
rilor (Egiptul, Mesopotamia, Libanul ºi cavate modele de temple. Unele dintre rile economice ºi culturale.
antica vale a Indusului), dar ea a trebuit ele trebuie sã fi fost probabil structuri Cât despre cronologia culturalã a
sã se dezvolte ca sã poatã îmbrãþiºa ci- mari pe platforme întinse. inovaþiilor cruciale, Vechea Europã de-
vilizaþia Neoliticã ºi Calcoliticã a Vãii - Stiluri sofisticate de imagini reli- þine un pas avansat, comparatã cu dez-
Dunãrii. gioase. voltarea în alte regiuni. Într-o perioadã
Câteva caracteristici ale civilizaþiei - Europa de sud-est ºi-a dezvoltat de douã mii de ani, începând de la mijlo-
în sud-estul Europei: sistemul ei de scris (Scrisul Danubian) cul mileniului VIII pânã la mijlocul mile-
- Dezvoltarea unei economii de sub- acum 7300 de ani ºi este cel mai vechi niului VI î.Hr., comparat cu Civilizaþia
zistenþã agrarã prin îmbunãtãþirea tere- scris cunoscut pânã azi. Danubianã pasul de dezvoltare al civili-
nului agrar ºi a tehnologiei. Agricultura zaþiei în Orient este moderat, deºi pro-
nu mai este limitatã numai la cele mai - Originea scrisului este legatã în mod greseazã constant. În particular, meta-
bune petice de pamânt arabil din jurul evident de creºterea cantitativã a infor- lurgia ºi scrisul apar mult mai devreme
aºezãmintelor, ci este practicatã pe te- maþiei care trebuia înregistratã ºi trans- în Europa decât în Asia.
renuri mai dificile, la o oarecare distanþã misã. Din acest motiv, Civilizaþia Danu- - Pirotehnologia, care este o precon-
de casã. Este evidentã folosirea plugu- bianã a dezvoltat un sistem complex de diþie pentru prelucrarea metalului, avan-
lui ºi a irigaþiilor. comunicaþie: Sistemul Danubian de Co- seazã comparativ mult mai rapid în Oc-
- Rafinamentul ºi îmbunãtãþirea teh- municaþie. Acesta era compus din câte- cident decât în Orient.
nicii de producþie a ceramicii. Progresul va elemente: scrisul era numai unul din- - Existã o dovadã arheologicã mai
în tehnologia ceramicii este la fel de ra- tre ele, deºi era important, original ºi unic. veche despre câteva tehnologii de bazã
pid atât în vest, cât ºi în est. Alte canale de comunicaþie ale Sis- de topire în Europa. Aurul se prelucra
- Apariþia metalurgiei a fost un pro- temului Danubian de Comunicaþie erau: în sud-estul Europei cu o mie cinci sute
ces independent care n-a fost influen- simboluri religioase, decoraþii geometri- de ani înainte de Mesopotamia.
þat de tradiþiile din Orientul Apropiat. ce, limbi figurative, trucuri pentru a aju- - Aglomeraþii urbane sunt cunoscu-
- O creºtere în comerþ poate fi obser- ta memoria, hãrþi pentru stele ºi pãmânt, te în Europa ºi Anatolia deja din mile-
vatã încã de la mijlocul mileniului VIII simboluri ritualistice, notaþii numerice, niul VIII î.Hr., în timp ce în Mesopota-
î.Hr. Era un comerþ la distanþã lungã ºi identitatea familiei sau semne de afilie- mia apariþia oraºelor dateazã din al ºap-
care implica scoici, marmorã, obsidian ºi re a comunitãþii, precum ºi semne care telea mileniu î.Hr.
cupru. identificã proprietarul/fabricantul/desti- - Scrisul apare timpuriu în Civilizaþia
- Urbanism. În cadrul aºezãmântului naþia/conþinutul unui obiect. Danubianã ºi intrã în sfera vechii culturi
care se extinde, un aranjament mai efi- - Într-o perspectivã tradiþionalã, sta- urbane în Mesopotamia destul de târ-
cace poate fi observat în cursul dezvol- tul, ierarhii de autoritate ºi o societate ziu. Naºterea scrisului este antedatatã
tãrii sale. Planurile stilurilor de strãzi ºi stratificatã erau considerate esenþiale de la regatele ºi marile oraºe-state ale
aliniamentul caselor devin mai complexe pentru obþinerea unui nivel mai înalt or- epocii de bronz pânã la satele semiega-

4
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin
litare ale þãranilor neolitici ºi centrul ei b. Înainte de introducerea cronolo- respectarea intereselor socio-economi-
se mutã din Orientul Apropiat în sud- giei culturale moderne a Europei de sud- ce reciproce, absenþa statului, ivirea ur-
estul Europei. est, cercetãtorii erau nedumeriþi de simi- banismului prin expansiunea spre sursa
În concluzie, dacã vrem sã înþelegem litudinile dintre semnele celei mai vechi de petrol, de la sate la oraºe cu mii de
istoria civilizaþiilor Lumii Antice, trebu- inscripþii a Civilizaþiei Danubiene ºi sem- locuitori ºi fãrã nevoia multor structuri
ie sã recunoaºtem poziþia înaltã a Civili- nele de început sumeriene, aceste ase- de apãrare.
zaþiei Danubiene în cadrul lor ºi ivirea mãnãri fiind analizate în lumina unei pre- Este, de asemenea, o societate agra-
avansatã a unor puncte de referinþã. zenþe culturale sumeriene în Europa. rã, unde satele nu sunt oprimate de au-
Cei care-ºi bazeazã investigaþia lor toritatea politicã a oraºelor. Surplusul
3. Teorema clasicã Ex Oriente lux pe noua cronologie calibratã sunt la fel economic local al satelor nu este mono-
este schimbatã în Ex Occidente lux de nedumeriþi de asemãnãrile semnelor, polizat de locuitorii centrelor urbane.
Înainte ca noua cronologie sã fi fost dar reconstrucþia unei relaþii istorice pre- Între oraºe existã o relaþie eficientã, deºi
stabilitã, cercetãtorii au asumat uºor in- supuse între vechiul scris Danubian ºi nu este centralizatã. Distribuþia bunuri-
fluenþa sumerianã, nu numai în sfera scri- cel sumerian trebuie asociat acum cu o lor ºi a resurselor este bazatã pe comer-
sului, ci ºi în afacerile economice ºi cul- rãspândire de la vest la est. þul interregional. Este o confederaþie re-
turale. Dar este evidentã o miºcare de Oare a influenþat vechea tradiþie Da- lativ liniºtitã de culturi puternic regio-
culturã de la vest spre est în mileniul VI nubianã tradiþia mesopotamianã in pro- nalizate cu rãdãcini comune. Dezvolta-
î.Hr. În particular, dovezi arheologice, cesul ei formativ? rea unui scris a fost asociat cu sfera reli-
antropologice ºi lingvistice sunt aduna- Asemãnãrile de semne dintre vechiul gioasã, ºi nu cu economia, ºi era legat
te pentru a demonstra cã popoarele Ve- scris Danubian ºi cel sumerian nu se li- de imaginile divinitãþilor feminine.
chii Lumi Neolitice erau angajate în con- miteazã la «simple» forme care ar putea Modelul de reþea a societãþii este
tacte de comerþ ºi relaþii interculturale la fi explicate ca fiind coincidentale (de prezent în orizontul Vãii Dunãrii, al Vãii
distanþã lungã ºi cã impactul influenþei exemplu, motive ca un cap de animal Indusului ºi al culturii Halaf (7.200 – 6.000
lor a fost în mod predominant îndreptat sau conturul unui pom). î.Hr.) în nordul Siriei, într-o arie între
de la vest la est. Paralelismul în repertoarele semne- Mosul ºi Aleppo.
Aceastã miºcare culturalã europea- lor comparate sar, de asemenea, în ochi
nã spre Asia, via Egeea ºi Anatolia, este datoritã multor similitudini în detalii. În 5. Rãdãcinile adânci ale Civiliza-
explicatã de decalajul de timp, care poa- lista provizionalã convergentã a semne- þiei Danubiene.
te fi observat în dovezile arheologice lor, se gãsesc mai mult de 40 de parale- Nu existã o «ivire bruscã» a unei ci-
ale Vãii Dunãrii ºi Mesopotamiei: Civili- lisme de semne (excluzând formele «sim- vilizaþii. Dacã ne uitãm la «lista de veri-
zaþia Danubianã a înflorit înainte de cea ple»). ficat» a modelelor culturale care s-au
sumerianã. Materialul iconic convergent poate dezvoltat în mileniul IX î.Hr., este clar
Influxul cultural european în Asia fi extras din 230 de semne vechi Danu- efectul cumulativ al memoriei culturale.
poate fi ilustrat într-o analizã a tehnolo- biene în comparaþie cu cele 770 de sem- In structurile Civilizaþiei Danubine, nu
giilor proeminente, ca, de exemplu, scri- ne ale listei ATU. gãsim în mod simplu elemente care se
sul. În timpul perioadei formative a scri- 4. Civilizaþia Danubianã - o societa- referã la Epoca Neoliticã, ci multe cãrã-
sului în Mesopotamia, tradiþia localã a te de reþea. mizi ale perioadelor culturale care pot fi
simbolurilor de semne pictografice fu- Civilizaþia Danubianã schimbã ide- trasate chiar pânã la Epoca Paleoliticã
zioneazã cu influenþe din afarã de la vest. ea de civilizaþie ºi formarea ei istoricã, (de exemplu fabricarea de figurine din
a.1 În Orientul Apropiat, un sistem deoarece este martora unei alte traiec- diferite materiale; credinþa în divinitãþi-
rudimentar de semne cu funcþii speciale torii de la cãutarea de provizii la socie- le feminine ca sponsori ai naturii ºi cul-
(contabilitate ºi inregistrarea de date) a tãþi complexe agrare, departe de mode- turii). Corespondenþele impresive între
fost dezvoltat în timpurile dinaintea po- lul de stat. (Aceasta este bine cunoscu-
topului (mileniul X î.Hr.), ºi acesta a de- tã de la tradiþia mesopotamianã din tim-
venit mai rafinat în era dupã potop. purile sumeriene. Modelul de stat este
Este tentant de fãcut o legãturã di- un sistem de autoritate ierarhicã ºi cen-
rectã între sistemul pietrelor de socotit tralizatã: organizaþia de state, stratifica-
ºi scrisul timpuriu sumerian. Cu toate rea claselor sociale, planul centrat al pri-
acestea, numai vreo 30 din 2000 de sem- melor oraºe , economia de templu).
ne ale scrisului sumerian au echivalenþe Acest drum recent «descoperit» spre
în sistemul de semne. civilizaþie este o reþea de noduri (aºezãri
a.2 În afara sistemului nativ de sem- centrale) legate prin rãdãcini culturale
ne, mai existã un alt rezervor de semne comune, relaþii de schimburi cu avantaj
vizuale pentru care se poate presupune politic mutual ºi interese socio-econo-
o origine localã ºi acestea sunt semnele mice împãrtãºite.
iconice ale vechii pictografii sumeriene, Este o societate complexã, caracte-
unele dintre ele fiind foarte stilizate. rizatã de semiegalitate în relaþii sociale,
5
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004
simbolurile preistorice ºi semnele scri- cu un element grafic simplu, pânã la portante asupra identitãþii Europene.
sului sugereazã, dacã nu o semnificaþie motive geometrice complexe ºi organi- Aceasta aduce o îmbogãþire ºi ex-
comunã, cel puþin un principiu comun zaþia lor excepþional de logicã. pansiune a matricei istorice ºi culturale
de reprezentare aflat în spatele actului În concluzie, scrierea a moºtenit o pe care se bazeazã identitatea noastrã
reprezentativ. tendinþã clarã spre abstracþie, o familia- Europeanã, pentru cã civilizaþia Dunãrii
Descoperirea ºi stresul corespon- ritate cu geometria ºi cunoºtinþe nume- este acum consideratã ca una dintre
denþelor apropiate ºi analogiile impresi- rologice de la alte populaþii de vânã- „mamele“ culturii europene moderne.
ve între simboluri ºi semnele de pe arta tori-culegãtori.
de piatrã sau de pe obiectele de os ºi Aceºtia s-au refugiat în timpul ulti-
Scrisul Danubian reprezintã un pas im- mei epoci glaciare în câteva teritorii cu
portant pentru a interpreta pe unele din- climã temperatã ºi au inventat forme pri-
tre ele ca „predecesoarele scrisului“. mitive de prescris.
Scrisul Neolitic al proto-Europei a
fost, deci, precedat de o revoluþie cog- 6. Recunoaºterea Civilizaþiei Da-
nitivã ºi simbolicã: invenþia, începând nubiene are repercusiuni culturale im-

PE URMELE CAUCONILOR
Acad. Alexandru Surdu
Pornind de la izvoarele antice ºi medievale timpurii, efec- cus; în Lituania, atestaþi pânã azi în toponimie.
tuând ºi o prealabilã cercetare toponimicã în locurile în care Etimologic, numele cauconilor – presupune autorul – ar
au vieþuit în antichitate dacii/tracii cauconi, autorul identifi- proveni de la Caucas – înãlþime/deal, munte, zona de origine
cã zone foarte întinse în care sunt atestaþi aceºtia, avându-ºi a acestora.
patria primordialã pe teritoriul þãrii noastre - ºi anume, în sud– La noi încã sunt atestaþi în toponimie, toponimia fiind o
estul Transilvaniei (în Þara Bârsei), o parte a judeþului Har- adevãratã minã de aur a continuitãþii în Spaþiul traco-geto-
ghita (spre izvoarele Oltului) ºi în pãrþi ale judeþelor Buzãu ºi dac/românesc. Poate cuvântul Caucas provine dintr-o limbã
Mureþ, unde, dupã Ammianus Marcellinus, este prea cunos- primordialã. Din Spaþiul de origine al cauconilor el se va fi
cutã Þara Caucaland, în care s-ar fi refugiat goþii de frica rãspândit, prin „roiurile“, în timp, ale acestora, în toatã Euro-
hunilor. Primul îi aminteºte Homer pe cauconi, în Odiseea, pa ºi în Asia anterioarã. Poate de aici derivã ºi Muntele sfânt
traci-cauconi care i-au ajutat pe troieni în celebrul rãzboi. al geto-dacilor, Cogaion (din Coca -ion/ionon, unde ion/-
Cauconii au „coborât“ spre sudul Peninsulei Balcanice pe la ionon avea o semnificaþie religioasã), amintite de Strabon.
anii 1600 î.Hr., când încã îºi pãstrau autonomia lor, pe care þi- Sunt ºi cuvinte obiþnuite în limba românã, pãstrate pânã azi,
au menþinut-o ºi mai târziu, în locurile de sedentarizare: în provenind de la acei cauconi: cuca (v. cuca dealului = coama
Asia Micã ºi în Scandinavia, în N-V Germaniei, lângã Marea dealului), Ciuc, Ciucas (maghiar Ciucaº), Ciucã (onomasti-
Balticã, într-o zonã numitã, nu întâmplãtor, Dacia, dacisca con) etc.
regio, unde se vorbea dacisca lingua; în Islanda, unde Stra- Înconjuraþi, în baºtina lor, de alþi traco-geto-daci, pe un
bon îi numeºte kauko; în Spania, unde sunt amintiþi numiþii Spaþiu întins, în „Vechea Europã“, cauconii, ca ºi alþi fraþi ai
kaukoioi, de la care s-au pãstrat numele a douã localitãþi: lor, au „roit“ în multe direcþii, ducând cu ei civilizaþie, organi-
Caucolihorum ºi Cauca, pãstrat ulterior sub numele de Coca; zare, spiritualitate, cu care au contribuit la constituirea multor
în Sicilia, unde denumirea Caucana devine mai apoi Cocani- naþiuni în locurile de sedentarizare.

Despre paleografia limbii române


Conf. univ. dr. G.D. Iscru
La începutul deceniului 3 al sec. XX, Dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial, presia: paleografie chirilicã româneas-
când paleografia limbii române s-a in- titulatura a suferit, poate nu întâmplã- cã, în timp ce pentru paleografia slavã
trodus ca disciplinã didacticã, Albumul/ tor, o „mic㓠modificare: în prim plan prof. slavist Damian Bogdan propunea
manual dupã care aceasta s-a studiat trecea cuvântul „chirilic“. intitulaþia: paleografie slavo-românã;
elaborat de Ion Bianu ºi N. Cartojan, În 1956, încercând, probabil, sã re- în ambele, precum se ºtie, s-a folosit al-
s-a intitulat: Album de paleografie ro- vinã oarecum la intitulaþia anterioarã, fabetul „chirilic“.
mâneascã (scriere chirilicã) ºi a cu- profesorul paleograf Emil Vârtosu, în- În 1968, în cartea sa, de referinþã,
noscut trei ediþii pânã în 1940. tr-un studiu publicat, opteazã pentru ex- prof. Emil Vârtosu propunea denumirea

6
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin
de paleografie româno-chirilicã - ºi aºa ºi descoperiri arheologice sintetizate re- ar fi „furat“ munca arheologilor!...
a rãmas pânã astãzi. lativ recent în lucrãri ale arheologului ...ªi toate acestea pentru c㠄ºtiin-
Dupã pãrerea noastrã, titulatura in- american, de origine lituanianã, Marija þa“ specialiºtilor noºtri despre traco-
tegral corectã a fost a primilor doi autori Gimbutas, arheolog care pare s㠄încur- geto-daci, în materie de scris, era cã res-
– I. Bianu ºi N. Cartojan. Dacã n-a fost o ce“ oarecum „ºtiinþa“ specialiºtilor pectivii, pur ºi simplu, nu ºtiau sã scrie!
intuiþie a primilor doi autori, este foarte noºtri. Iar epocala descoperire de la Tãr- ªi chiar dacã ar fi ºtiut, de vreme ce s-au
probabil ca aceºtia sã fi cunoscut, dupã tãria, din 1961 (N. Vlassa), tot din Spa- „romanizat“ la focul civilizaþiei imperia-
descoperirile de pânã atunci, cã se „pro- þiul amintitei culturi neolitice Vincea- le romane, dispãrând astfel din istorie,
fila“ ºi o altã paleografie în Spaþiul lim- Turdaþ, descoperire cãreia miºcarea românii, oricum, n-ar fi avut ce moºteni,
bii române, pentru care la noi nu se pro- noastrã dacologicã i-a dedicat un Con- pânã la „venirea“, din Bizanþ, a alfabe-
cedase încã la o descifrare, dar o discu- gres, al IV-lea, în 2003, a fost ºi încã este tului „chirilic“ ºi a limbii slave ca limba
þie de fond deja o fãcuse N. Densuºia- privitã de cei mai mulþi dintre învãþaþii de cult.
nu, în Dacia preistoricã, asupra inscrip- noºtri cu „blazon“ academic, ca ºi de Cu aceast㠄venire“ ºi „adaptare“ a
þiei de pe brãþara din Tezaurul de la Pie- „ucenicii“ acestora din Universitãþi, cu alfabetului „chirilic“, ca prim alfabet
troasele, atestând existenþa unei scrieri scepticism, pânã la indiferenþã, deºi, în- vechi în care s-a scris ºi româneºte – s-a
locale mult anterioarã celei „chirilice“. tre timp, dupã pãrerea unor specialiºti ºi deschis altã serie de confuzii ºi ignorãri,
Dar cum amintita operã a lui N. Den- savanþi strãini, aceastã descoperire a perpetuate de la învãþat la ucenic, care
suºianu a fost respinsã pânã la dispre- plasat Spaþiul românesc la începutul scri- au fãcut din respectivul alfabet un alfa-
þuire, fãrã temei ºtiinþific, de mediile noas- sului în lume. Recent, s-a semnalat o des- bet slav, strãin de Spaþiul românesc, o
tre universitare ºi academice, deci nea- coperire similarã, dar mult mai timpurie, „hainã împrumutatã ºi rãu adaptatã lim-
dusã nici în faþa studenþilor, fie ºi numai în Serbia, în spaþiul culturii Lepenskivir. bii române“, cum se „postula“ în Trata-
pentru propria lor curiozitate, a conti- Nu ºi-au mai amintit specialiºtii noºtri, tul de lingvisticã al acad. Al. Rosetti din
nuat sã se studieze exclusiv scrierea „chi- cã în Spaþiul traco-geto-dac / românesc, 1974.
rilicã“, cu puþinele antecedente de pânã în sec. IV d.Hr., în procesul de creºtinare În aceste condiþii, în mediile româ-
în sec. XVI, apoi, dupã triumful limbii a autohtonilor carpato-balcanici, se tra- neºti universitare ºi academice n-a mai
române în Bisericã ºi în Cancelaria Dom- dusese Sf. Scripturã în limba bãºtinaºi- putut încolþi gândul la o grafie anterioa-
neascã (sec. XVII), documentele ºi alte lor vizitaþi de misionarii creºtini - ºi se rã celei „chirilice“, necum la pregãtirea
texte scrise în limba românã, cu grafie vor fi utilizat, fãrã îndoialã, semne alfa- unor specialiºti pentru înþelegerea „ciu-
„chirilicã“, tot mai multe, pânã dupã mij- betice cunoscute lor, iar nu greceºti, fe- dãþeniilor“ de pe artefacte strãvechi, din
locul sec. XIX. niciene sau ebraice! Inelul de la Erzero- peþteri ºi de pe stânci, lãsate pe seama
Deci, cãutãrile asupra unei paleogra- vo, ca þi alte descoperiri sud-dunãrene etnografilor, folcloriºtilor, geologilor,
fii a limbii române înaintea scrierii „chiri- fuseserã strict localizate de arheologii precum a fost lãsat ºi bogatul rãboj al
lice“ au „îngheþat“ în amintitele medii noºtri: ele nu ne priveau direct, nu erau Spaþiului românesc, pânã azi.
importante. ale naþiunii traco-geto-dace sau ale îna- ªi aºa am rãmas, pentru limba româ-
Discuþia lui N. Densuºianu s-a „în- intaºillor ei direcþi, urmând a fi revendi- nã, doar cu paleografia „chirilicã“, cu
gropat“ prin atribuirea falsã (pânã azi, cate, probabil, de viitorii migratori slavi tezele ºi ipotezele care þin de geneza ºi
falsã!) a Tezaurului de la Pietroasele. sau bulgari !... Pe cei care, la noi, îndrãz- de „apãsãtoarea“ ei folosire pânã la mij-
Semne alfabetice ºi analfabetice din neau sã se ocupe de traci ºi de tracolo- locul sec. al XIX-lea. ªi nici azi, împotri-
Spaþiul strãvechii culturi neolitice Vin- gie, pornind de la prof. Josif Constantin va evidenþelor, nu prinde contur în amin-
cea-Turdaþ, descoperite de arheologul Drãgan, îi numeau cu dispreþ „traco- titele medii, gândul la o paleografie mai
român Sofia Turmã, începând din 1874 mani“! Iar tracii nu existau decât de la veche a limbii române, necum la o con-
– comunicate în Congrese de speciali- opera lui Herodot încoace, mai apoi de tinuitate între „ciudãþeniile“ de pe strã-
tate, publicate în reviste strãine, plasate la „basmul“ de odinioarã, despre rãzbo- vechi artefacte ºi „chirilicele“ de dupã
în muzee (fragmentele din vase pe care iul troian, devenit realitate între timp, al sec. IX d.Hr.
erau gravate), sistematizate în sfârºit de lui Homer; geþii, sigur dupã Darius I, iar Iatã, deci, o consecinþã negativã
un arheolog maghiar (Roþka Marton) – dacii de când a „binevoit“ sã-i numeas- majorã a ignorãrii unei mai vechi paleo-
au fost ignorate, dupã cum au fost, în cã astfel celebrul Caesar... Au ignorat, grafii în Spaþiul limbii române. Problema
fond, tot ignorate ºi unele inscripþii care cei mai mulþi dintre specialiºtii noºtri, alfabetului chirilic o vom aborda ulte-
începeau s㠄apar㓠în descoperiri ar- semnele de pe vasele de ritual din întreg rior, în noua ediþie a cursului nostru de
heologice în Spaþiul carpato-balcanic, Evul timpuriu (strãvechi), iar unii, tre- Paleografie.
de vreme ce n-au fost atribuite unei zindu-se oarecum, l-au învinuit pe dl.
scrieri locale cuprinzând ºi Spaþiul ro- prof. Virgil Vasilescu, care o viaþã de om •
mânesc. Au continuat a fi ignorate chiar s-a ocupat de Semioticã, de fapt cum cã

7
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

Formarea ºi dãinuirea comportamentului istoric


în ecosistemele spaþiului carpato-dunãrean
Prof. dr. Vasile Boroneanþ
Conf. univ. dr. Nicolae Þicleanu
Spaþiul carpato-dunãrean (SCD), definit prin existenþa lan- floristice ºi faunistice au fost deosebit de favorabile dezvol-
þului Carpatic ºi a celui mai mare fluviu european, cuprinde tãri colectivitãþilor umane, fapt dovedit de marea ºi constanta
ecosisteme cu contribuþii esenþiale în devenirea ºi dãinuirea densitate a populaþiilor. Prin morfologia lor, Subcarpaþii s-au
populaþiilor autohtone; dintre acestea, cele mai importante constituit în factori de stabilitate ai habitaturilor ferite de con-
sunt: luncile fluviului Dunãrea ºi ale marilor sãi afluenþi, pre- tactele dure cu populaþiile migratoare.
cum ºi renumita sa Deltã; marile câmpii; zona podiºurilor; Ecosisteme particulare s-au dezvoltat de-a lungul unor
zona subcarpaticã ºi a dealurilor piemontane; depresiunile cursuri importante de apã, în depresiunile intramontane cu-
intramontane (aºa numitele “þãri”) ºi nu în ultimul rând zonele noscute din cele mai vechi timpuri ca “þãri” (Þara Bârsei, Þara
montane. Toate aceste ecosisteme formeazã un aranjament Loviºtei, Þara Haþegului ºi multe altele).
natural unic, cu aspect relativ concentric. În decursul ultimi- Cetatea Carpaþilor, nucleul SCD, dupã Vâlsan “coloana
lor 10.000 de ani în SCD schimbãrile climatice ºi floristico- vertebralã a pãmântului românesc”, prin altitudinile sale mo-
faunistice n-au fost esenþiale, ceea ce a favorizat, de la bun derate ºi vegetaþia acoperitoare, a permis dezvoltarea înde-
început, o stabilitate a comportamentului istoric al populaþii- letnicirilor agro-pastorale, favorizând o veºnicã pendulare
lor din aceste ecosisteme. Dunãrea cu afluenþii ( Prut, Siret, sezonierã a populaþiilor de pe ambii sãi versanþi, cunoscutã
Ialomiþa, Argeº, Olt, Jiu, Cerna, Tisa etc.) ºi ecosistemele lor ca transhumanþã, de aici ºi numele “spaþiu mioritic” utilizat
au constituit dintodeauna, în mod similar marilor fluvii ale de Lucian Blaga. Prin frumuseþea ºi solemnitatea lor celestã,
lumii, dar cu caracterul sãu specific, un factor generator de înãlþimile carpatine au fost considerate dintotdeauna de au-
civilizaþie ºi comportament istoric. Pe Dunãre s-au vehiculat tohtoni ca spaþii sacre pe care au construit hieropole ºi au
în cursul istoriei elemente de civilizaþie ºi culturã spre centrul þesut legende.
ºi marginile continentului. Aranjamentul natural în chip de cununã a determi-
Marile câmpii (Câmpia Românã ºi Câmpia Panonicã) au nat o reþea hidrograficã aproape radialã, cu dezvoltarea dru-
generat, datoritã fertilitãþii lor, centre de dinamicã istoricã ºi murilor de plai ºi luncã, prin care locuitorii versanþilor carpa-
de difuziune a populaþiilor ºi culturilor. tici erau în continuã comuniune, fapt cu implicaþii în unifor-
Podiºurile (Podiºul Moldovenesc, Podiºul Dobrogean, mizarea limbii ºi a credinþelor religioase. În acest ultim con-
Podiºul Getic ºi cel Transilvan), prin morfologie ºi resursele text, putem cita uniformizarea legendei Baba Dochia pe tot
lor naturale, au contribuit într-o mare mãsurã la geneza, dez- cuprinsul Arcului Carpatic.
voltarea ºi permanentizarea comportamentului istoric al lo- Subliniem cã acolo unde Dunãrea strãbate Carpaþii au
cuitorilor lor. Subcarpaþii, adevãrate contraforturi ale Cetãþii existat ecosisteme ce au permis formarea celui mai vechi nu-
Carpaþilor, reprezintã în concepþia noastrã leagãnul civilizaþi- cleu de civilizaþie europeanã, prin cultura Lepenski Vir – Schela
lor carpato-dunãrene. Aici, condiþiile morfologice, climatice, Cladovei ( 8.500 – 5.500 î.Hr.).

PREMERGÃTORII SCRISULUI ÎN VALEA DUNÃRII


Prof. dr. Mihai Popescu
Toate marile istorii ale scrierii, în limbi cu secolele scurse de la descoperirea
de largã circulaþie (englezã, francezã, tãbliþelor de lut gravate cu „vârfuri de
germanã, spaniolã etc.), pe care le-am sãgeþi“ ºi cunoscute sub denumirea la-
consultat în ultimele trei decenii, înce- tinizatã de scriere cuneiformã. M-am în-
peau cu Mesopotamia ºi nici mãcar nu armat cu rãbdare ºi am sperat cã va veni
pomeneau, deci nu aveau cum sã co- vremea când adevãrul istoric va învin-
menteze ºi sã acorde locul meritat extra- ge inerþiile ºi comoditãþile istoricilor ro-
ordinarei descoperiri de la Tãrtãria, cã- mâni sau strãini.
reia Congresul Internaþional de Daco- Nespusã mi-a fost bucuria când am
logie i-a consacrat ediþia a IV-a, din anul aflat, în colecþiile Bibliotecii Naþionale a
2003. Am socotit cã cele patru decenii României, un exemplar din Histoire de
care au trecut de la descoperire consti- l’écriture de l’idéogramme au multi-
tuie un interval prea scurt comparativ media (Istoria scrisului de la ideogramã

8
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin
la multimedia), coordonatã de doamna lendar neolitic, în formã de cuptor, des- descrie cu precizie contextul sãpãturilor
Anne-Marie Christin ºi publicatã de Edi- coperit în Bulgaria, lângã satul Slatino. sale“, astfel încât ºi astãzi „o puternicã
tura Flammarion din Paris, în anul 2001. Universitarul francez ne provoacã la suspiciune apasã asupra autenticitãþii
Lucrarea, elaboratã de prestigioºi cer- un exerciþiu de imaginaþie, prin care sã acestei descoperiri, în mod sigur senza-
cetãtori din universitãþile franceze, a fost înþelegem cã, „ajuns la acest stadiu de þionale.“
conceputã în trei mari capitole: schematizare a universului, omul era în Pornind de la informaþiile pe care le
I. Origini ºi reinventãri, în care sunt mãsurã sã treacã la stadiul scrierii ºi ne deþine, dl. Guichard afirmã c㠄Tãbliþele
prezentate ºi analizate izvoarele ºi prin- putem întreba dacã civilizaþia dunãrea- erau din argilã nearsã, dar imediat dupã
cipalele filoane primordiale ale scrisului nã nu a fãcut deja acest pas.“ ce au fost descoperite, ele au fost arse
în Europa, Asia, Africa, America, mai Referindu-se la cercetãrile Emiliei în cuptor, ceea ce împiedicã orice ex-
pe scurt din Transilvania pânã în Insula Masson privind „simbolismul grafic le- pertizã cu carbon 14, care ar fi permis
Paºtelui. gat de fertilitate“ existent pe figurinele datarea lor.“ Nu avem dovezi care sã
II. Alfabete ºi scrieri derivate, care feminine din cultura Vinèa, autorul re- confirme ori sã contrazicã afirmaþia d-
cuprinde evoluþia scrierilor egeeanã, se- cunoaºte c㠄nu putem în mod evident lui Guichard, dar cercetãtorul francez
miticã, arabã, greacã, latinã, caucazia- risca sã tragem o concluzie pentru sau Jean Deruelle ºi britanicii Christopher
nã, chirilicã, runicã etc. contra existenþei unei scrieri dunãrene... Knights ºi Robert Lomas au raportat re-
III. Imaginea în scrierile din Occi- legate de practici religioase, care nu a zultate revoluþionare obþinute chiar
dent, unde arta manuscriselor ºi arta ti- supravieþuit dispariþiei civilizaþiei dunã- „prin datare fidel㓠cu carbon 14. Rã-
pograficã sunt urmãrite în evoluþia so- rene preistorice. El este însã de acord mâne ca arheologii români sã clarifice
cietãþii occidentale. cã, dacã aceastã civilizaþie ar fi evoluat aceste semne de întrebare ºi suspiciuni-
Primul articol al monumentalei lucrãri spre urbanizare, cum a fost cazul satelor le generate de ele.
de referinþ㠖 Les avant-courriers de din sudul Mesopotamiei, aceste „grafis- Observaþiile ºi concluziile universi-
l’écriture dans la Valée du Danube (Pre- me“ ar fi evoluat ºi ele spre o adevãratã tarului francez dovedesc o intuiþie ex-
mergãtorii scrisului în Valea Dunãrii), scriere, dar sosirea indo-europenilor, în traordinarã a primordialitãþii fenomenu-
scris de Michaël Guichard, conferenþiar jurul anului 3.800 î. Hr., le-a condamnat lui Tãrtãria, în ciuda faptului cã biblio-
la Universitatea Paris I – restabileºte per- la dispariþie. grafia istoricã ºi culturalã româneascã,
spectiva corectã asupra rolului pe care Placa de argilã de la Gradešnica (Bul- disponibilã pânã la apariþia lucrãrii, nici
l-a jucat vatra culturalã dunãreanã în is- garia) ºi plãcuþele din piatrã descoperi- mãcar nu amintea descoperirea celor trei
toria Europei. Autorul afirmã c㠄De la te foarte recent (în 1996) în Siria, îl de- tãbliþe.
începutul mileniului al VI-lea pânã în mi- terminã pe autor sã parieze cã verificãri- El chiar afirmã cã, deºi prima reacþie
leniul al IV-lea î. Hr., în bazinul Dunãrii le arheologice vor aduce încã multe sur- a cercetãtorilor a fost stabilirea unor
s-a dezvoltat o culturã strãlucitã, care a prize într-un domeniu al istoriei în care analogii cu textele sumeriene, „tendinþa
exercitat o influenþã asupra întregii Eu- „ne mulþumim adesea cu definiþii prea actualã este de a privilegia teza unei ela-
rope Centrale. Numeroase vestigii ale simple“, iar descoperirile riscã sã trans- borãri locale.“ Pentru a avea imaginea
acestei culturi au fost gãsite ºi în Germa- forme viziunea puþin cam învechitã pri- exactã a deschiderii pe care Michaël
nia (Alsacia) ºi în Franþa (pânã în bazi- vind originea scrierii cuneiforme, pe care Guichard o are faþã de marile filoane ale
nul parizian). Aceastã civilizaþie origi- unii o presupun legatã doar de necesi- apariþiei scrisului în lume, trebuie sã
nalã îºi datoreazã dezvoltarea în special tãþi contabile. amintim cã celelalte douã contribuþii ale
stãpânirii artei de a prelucra argila,... care Dupã aceastã scurtã trecere în re- sale la aceastã monumentalã istorie a scri-
a devenit suportul privilegiat al creaþii- vistã a „premergãtorilor“ scrierii euro- sului sunt:
lor artistice, fie cã e vorba de statuete pene, autorul trece la cazul particular Descifrarea scrierii cuneiforme
sau de grafisme“ (p. 17). al scrierii de la Tãrtãria, afirmând cã (contextul istoric, arheologic ºi cultural
Sînt remarcate bogãþia ºi diversita- „printre scrierile dunãrene, cele trei tã- din momentul descoperirii ºi evoluþia
tea formelor geometrice gravate pe va- bliþe de la Tãrtãria ocupã un loc apar- ideilor pânã astãzi) ºi Textele rongo-ron-
sele de lut, „decoruri“ care nu erau tra- te.“ Sunt evocate condiþiile în care ar- go (informaþii ºi interpretãri privind enig-
sate, ci urmau un „cod stabilit prin tradi- heologul român Nicolae Vlassa a des- maticele scrieri pe suport de lemn des-
þie, al cãrui principiu s-a pierdut pânã coperit idolii din argilã ºi alabastru, o coperite în Insula Paºtelui ºi aflate în
astãzi“. Aceste grafisme au permis fãrã brãþarã ºi, mai ales, tãbliþele inscripþio- câteva importante muzee din lume).
îndoialã, pe de o parte, crearea unui „re- nate, care sunt ºi reproduse dupã dese- Acum când, în sfârºit, dupã patru
pertoriu de semne ºi de simboluri“ ºi, pe nele care însoþeau articolul Emiliei Mas- decenii de la descoperire, tãbliþele de la
de altã parte, „raþionalizarea unui spaþiu son „Scrierea“ în civilizaþiile dunãre- Tãrtãria ºi-au ocupat locul cuvenit în
virtual – cel al unei suprafeþe «de um- ne neolitice (publicat în revista Kad- prima mare istorie a scrisului, apãrutã la
plut», oferitã de pereþii vasului.“ mos, vol. XXIII, nr. 2, 1984). Paris, în limba francezã, la început de
Acceptând ideea astrologului Jean- Dacã tãbliþele i-au fãcut pe arheo- mileniu, sperãm cã arheologii ºi istoricii
Marie Durand c㠄oamenii au învãþat sã logi sã se gândeascã imediat la textele români, realizatorii dicþionarelor ºi enci-
citeascã înainte de a învãþa sã scrie“, dl. sumeriene din Uruk ºi Djemdet-Nasr - clopediilor de culturã ºi civilizaþie româ-
Guichard demonstreazã cã a apãrut ast- autorul aminteºte, în acest sens, studiul neascã îºi vor da seama de inerþia ºi de
fel o „educare a ochiului pentru lecturã, sumerologului Falkenstein - , nu puteau comoditatea în care se complac ºi vor
la fel de esenþialã scrisului ca însuºi ac- trece neobservate neîncrederea ºi stân- primi în sufletele, minþile ºi lucrãrile lor
tul de a scrie.“ Aceastã primordialitate a gãciile descoperitorului Nicolae Vlassa, acest scump mesaj trimis peste milenii
lecturii este exemplificatã arheologic care „s-a arãtat mai preocupat sã studie- de strãmoºii cãtre înãlþimea cãrora tre-
printr-o succintã prezentare a unui ca- ze influenþele mesopotamiene decât sã buie sã tindem.

9
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

PERSONALITATEA ªI OPERA EPISCOPULUI DAC


NICETA DE REMESIANA
Prof. univ. dr. Mihail Diaconescu
Episcopul Niceta s-a nãscut la Remesiana, în Dacia Medi- þie deosebitã cântãrilor creºtine, el fiind atât un cântãreþ de
terraneea (338-340; a decedat în 420). A fost poet, teolog prestigiu ºi autor de imnuri religioase, cât ºi un teoretician în
dogmatic, autor de scrieri religioase, muzicolog, teoretician domeniul muzicii, calitate atestatã de lucrarea sa Despre bi-
preocupat de probleme estetice, misionar creºtin în aºezãrile nele cântãrii de psalmi.
ºi cetãþile geto-dacilor de pe ambele maluri ale fluviului Du- Înþeleapta activitate cateheticã, predica ºi cântarea omo-
nãrea, fiind admirat de contemporanii sãi drept cel mai impor- fonã i-au încântat pe concetãþenii sãi, dacii creºtini, fiind trans-
tant reprezentant al ºcolii literare de la Dunãrea de Jos. mise pânã astãzi prin opera sa Mici tratate de învãþãturã. A
Episcop de Remesiana începând cu anul 367 e.n., el a predicat Evanghelia la tracii-besi ºi la geþii de pe ambele ma-
avut un rol activ în apãrarea religiei creºtine împãrtãºite de luri ale Dunãrii pânã în Moesia Inferior ºi Scytia Minor. Dac
geto-daci încã din secolul I e.n. ºi a fost amintit în douã epis- prin origine, creºtin cu sufletul, cu o erudiþie deosebitã, epis-
tole ale Papei Inocenþiu I (401-417), datate în anii 409 ºi 414. copul Niceta reprezintã specificul etnic ºi spiritul românesc în
În activitatea de misionar, episcopul Niceta a acordat o aten- datele sale fundamentale ºi permanente.

PODOABELE NEOLITICULUI ÎN SPAÞIUL


GEOGRAFIC ROMÂNESC
Teofil Gridan
pecte locale, uneori fiind în relaþie une- relevã o adevãratã prosperitate bazatã
le cu altele, alteori suferind influenþe sud- pe o invenþie bine protejat㠖 metalur-
estice sau central-europene. Aºezãrile gia cuprului ºi prelucrarea aurului. Este
aproape stabile, cultivarea primitivã a drept cã o martelare obiºnuitã cu reali-
plantelor, domesticirea ºi creºterea ani- zarea de podoabe din metal nativ avu-
malelor, ºlefuirea uneltelor de piatrã ºi sese loc mai demult în Anatolia la Cea-
inventarea olãriei constituie caracteris- tal Huyuk, dar în Balcani este vorba de
ticile majore ale epocii neolitice, iar spre o metalurgie adevãratã cu mii de obiec-
finele acestuia în Eneolitic/Calcolitic te de uz curent –cele mai semnificative
apariþia metalurgiei metalelor. Apariþia sunt topoarele teslã- ºi cu podoabe din
Dincolo de presupunerile hazarda-
ceramicii permite stabilirea unei succe- aur –plãcuþe cusute pe veºminte, brã-
te, de accente ale patriotismului local,
siuni de culturi.În societatea neoliticã, þãri, perle de aur, coliere, diademe ºi scep-
de incertitudini de datare ºi mai ales de
aºezãrile umane sunt de tip sat ºi cetãþi tre - precum cele gãsite în mormintele
sãrãcia sau lipsa unor „documente opa-
fortificate. Se practica în lungul Dunãrii de la Varna totalizând o greutate de 6 kg
ce“, rãmâne totuºi certitudinea pe baza
comerþul cu silex, obiecte uzuale, pietre aur. Din aceleaºi morminte au fost recu-
dovezilor arheologice, atâtea câte sunt
semipreþioase ºi mai ales podoabe. Deºi perate podoabe meºteºugit lucrate din
deocamdatã, cã spaþiul românesc a re-
aurul ºi argintul se cunoºteau mai de- cupru, piatrã, os ºi cochuilii ale scoicii
prezentat o vatrã de vechi civilizaþii ºi
mult, fiind însã mai greu de gãsit datori- Spondylus.
cã este depozitarul unor culturi ºi forme
tã raritãþii lor, primul metal care a permis ªi pe actualul teritoriu românesc, în
de artã care s-au succedat fãrã întreru-
apariþia metalurgiei este cuprul, a cãrui acele timpuri neolitice îºi fac apariþia
peri timp de peste zece milenii.
reducere din minereuri a derivat din teh- manifestãri situate în domeniul artei.
Neoliticul sau vârsta nouã a pietrei
nica arderii pentru ceramicã, necesitând Dintre obiectele lucrate poate artistic,
ºlefuite cuprinde segmentul de timp si-
o temperaturã între 700 ºi 800 grade C, dar din materiale perisabile - þesãturi ºi
tuat între 8500 ºi 500 ani î.Hr. iar pentru
mai micã decât a ceramicii (700-1050 gra- obiecte de lemn variate ºi fireºte nume-
unele regiuni prelungit pânã la 3000 ºi
de C). roase - majoritatea s-au prefãcut ca ºi
chiar 2000 î.Hr.
Neoliticul atinge apogeul în bazinul oamenii care le-au creat cu trudã ºi plã-
În preistoria teritoriului românesc
mijlociu al Dunãrii la culturile Vinca- cere cu pasiune ºi pricepere – în þãrânã.
pentru Neolitic, cercetãrile arheologice
Turdaº în Iugoslavia ºi România, Veseli- N-au putut rezista timpului decât obiec-
au pus în evidenþã un mare numãr de
novo ºi Karanovo în Bulgaria, Boian ºi tele modelate în lut ºi arse în cuptoare
culturi, în succesiune sau contempora-
Gumelniþa în România. Aceste culturi alãturi de acelea sculptate în piatrã sau
ne, dar deosebindu-se între ele prin as-

10
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin
tãiate în os. ºiraguri de cochilii ale scoicii Spondy- la Frumuºica, jud. Neamþ. În cultura Gâr-
Prima culturã neoliticã Starcevo-Criº lus, precum ºi podoabe din coarne ºi la Mare-Cârna, figurinele au schiþate
cuprinde produse ceramice (vase, sta- dinþi de animale. În Neoliticul mijlociu veºminte ºi podoabe.
tuette zoo ºi antropomorfe precum fi- se afirmã cultura Boian cu o ceramicã Despre prelucrarea aurului pe teri-
gurinele feminine legate de cultul ferti- evoluatã în Câmpia Dunãrii ºi cu frumoa- toriul þãrii noastre vorbesc tezaurele atâ-
litãþii) cu o armonioasã ornamentaþie în se podoabe în fazele Vidra ºi Spanþov, tea câte s-au mai pãstrat. Descoperirea
motive geometrice, altãraºe de lut ars între care remarcãm amuletele cu atribu- tezaurului de la Moigrad a permis iden-
cu 3-4 picioruºe, pintadere (sigilii din tele fertilitãþii puternic reliefate ca la aºa- tificarea unei piese de forma unei violi-
lut), precum ºi brãþãrile din scoici albe, numita zeiþã de la Vidra. Ar mai fi de ne din aur realizatã prin ciocãnire ºi ci-
mai ales de Spondylus. A urmat cultura menþionat, nu ca podoabe, dar aparþi- zelare. Dar aurul s-a folosit în Neolitic
Turdaº cu statuete antropomorfe puter- nând artei, ºi acel sanctuar de la Cãscioa- mai ales pentru podoabe (diademe, cer-
nic stilizate (exemplu statueta de la Ras- rele, cu un perete pictat cu motive geo- cei, brãþãri, coliere, inele, agrafe) pre-
tu,jud. Dolj, un grup statuar redând o metrice ºi spiralice, precum ºi acel vas an- cum cele gãsite în tezaurele aparþinând
scenã de maternitate sau un cap femi- tropomorf (aparþinând culturii Vãdastra culturilor Gumelniþa, Ariuºd-Cucuteni ºi
nin a cãrei coafurã este sugeratã laco- din Oltenia) cu un decor meandric ºi spi- Decea Mureºului. Menþionãm doar cã
nic prin câteva linii incizate). Arta aces- ralic, realizat în relief printr-o migãloasã tehnica de lucru, ca ºi ornamentaþia era
tor statuete este desãvârºitã în cultura operaþiune de încrustare ºi excizare. încã rudimentarã, totul realizându-se prin
de la Hamangia, prin Gânditorul de la În Eneolitic, repertoriul artei se îm- ciocãnire.
Cernavodã. La Gânditor ºi perechea sa bogãþeºte prin prelucrarea metalelor alã- În perioada de tranziþie (3500 – 3000
parcã pusã pe sfadã sau cel puþin pe turi de ceramica culturilor Gumelniþa ºi î.Hr.) de la Neolitic cãtre Vârsta Bronzu-
cicãlirea bãrbatului, simplitatea mode- Cucuteni. Fantezia, priceperea ºi înde- lui apar înmormântãri cu ocru roºu ºi
lajului, schematismul reprezentãrii, lipsa mânarea sunt evidente ºi în plastica fi- tumuli funerari ca acela de la Baia din
oricãror trãiri psihologice conferã aces- gurativã cu micile statuete de teracotã, Dobrogea, ce prezintã analogii cu kur-
tor figurine un statut de capodopere. precum ºi figurinele feminine fusiforme, ganele din stepele sudice ale Ucrainei.
Tot pentru cultura Hamangia menþio- subþiri ºi alungite, schematizate excesiv În aceºti tumuli s-a gãsit un numãr în-
nãm ºi cimitirul de la Cernavodã, cu pes- ºi redate în poziþii hieratice (Târpeºti, semnat de podoabe, cu precãdere brã-
te 500 de schelete lângã care se aflau jud.Neamþ, Drãguºeni, jud. Suceava, þãri ºi pandantive, cercei ºi ace de pãr
diverse podoabe (coliere, pandantive, Teruºeºti, jud Botoºani, Hãbãºeºti, jud. realizate mai ales din aramã ºi mai puþin
cercei etc) realizate din marmurã sau din Iaºi). Un cuvânt aparte pentru Hora de din aur ºi argint.

Lykantropia ºi organizarea junilor


la daci ºi popoarele ariene
Acad. Alexandru Surdu
Lykantropia (transfor- dice, ca ºi dac, davos ºi Dacia. Pe baza unui studiu compa-
marea omului în lup) se rativ asupra relatãrilor despre ritualurile de trecere la popula-
face spontan, prin transmi- þiile ariene este reconstituitã procedura luponizãrii: vestimen-
terea turbãrii sau intenþio- taþia (blana/pielea de lup folositã de iniþiatori care erau ºi
nat, în vederea obþinerii denumiþi dupã vestimentaþie), masca animalierã, însemne sim-
(prin ritualuri, sugestie, au- bolice, arme rituale (buzduganul); probele de terecere, nu-
tosugestie sau substanþe mele de luptãtor, dansuri armate, însemnele colective (capul
halucinogene) a unor stãri asemãnãtoare turbãrii (dobândi- de lup – draco), stãrile extatice, jertfele animaliere ºi umane,
rea unei forþe teribile, lipsa durerii, curajul nebun etc.). Auto- comportamentul rãzboinic. Datele se referã la relatãri din
rul enumerã date referitoare la practicarea lykantropiei la perioada veche (mitologicã), istoricã veche, medievalã, dar ºi
vechii arieni, la romani, la traco-geto-daci þi la toate populaþii- la tradiþii populare perpetuate pânã în zilele noastre (junia ºi
le ariene care aveau ca totem lupul: relatãri, legende, eroi obiceiurilor junilor la populaþiile pastorale din sudul ºi sud-
eponimi, locuri de cult, nume de þãri þi popoare. Lykantropia estul Transilvaniei).
era practicatã de cãtre tinerii luptãtori în perioada de iniþiere Se insistã în mod special asupra aspectelor lingvistice,
(junia), în locuri speciale, cu denumiri aparte, referitoare la atestate documentar, dar ºi contextual, în arealul mitologic,
ritualurile de trecere de la adolescenþi la juni. Sunt enumerate cultural ºi lingvistic al populaþiilor ariene, referitoare la sal-
astfel de organizaþii, cu referinþã specialã la populaþiile traco- mos ºi davos, esenþiale pentru istoria veche a traco-geto-
gete ºi, mai ales, la daci, denumirea provenind din davos care dacilor, luptãtorii lykantropi ºi purtãtorii stindardului cu cap
însemna „lup” ºi salmos care însemna „piele”. Sunt menþio- de lup, de neconceput fãrã Salmoxis (zeitate lykantropicã) ºi
nate toponime cu rãdãcina „salm” – la populaþiile ariene nor- adversarii de temut ai romanilor.

11
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

Necropola tumularã geto-dacicã de la Cucuteni, jud. Iaºi


Ana Petronela Creþu
Ionuþ Petriman
(Asociaþia Monumenta Perennitatis)
În deceniul al ºaptelea al secolului tre- deosebit s-a dovedit a fi movila nr. 3, cu ºi douã fragmentare, fiind descoperite atât
cut, în marginea de nord a satului Cucu- diametrul de 30 m ºi înãlþime de 3,5 m. Sub în mormântul principal, cât ºi în cele se-
teni, com. Cucuteni, jud. Iaºi, pe dealul un placaj din piatrã, care forma mantaua cundare. Mãrgelele, în formã de butoiaº
Gosan au fost identificate, de cãtre mem- movilei, s-a gãsit o mare incintã de formã sau sferice, erau lucrate din pastã calca-
brii colectivului de cercetare a aºezãrii epo- ovalã, având pereþii ºi fundamentul din roasã (un fel de faianþã alb-gãlbuie), cu
nime a culturii Cucuteni, opt movile. Dupã piatrã, în sistem geto-dacic, din piatrã pes- angobã galben-verzuie. În ceea ce priveº-
mãrturiile localnicilor, în trecut se puteau te piatrã, cu liant din lut. te resturile ceramice, acestea proveneau
observa mai multe movile, multe dintre În interior s-au descoperit patru mor- de la patru vase lucrate la roatã.
acestea fiind aplatizate de lucrãrile agrico- minte de incineraþie – unul principal ºi alte Monumentalitatea construcþiei ºi in-
le. Movilele care s-au pãstrat, în special, trei secundare, situate spre calea de ac- ventarul mormintelor vorbesc despre ca-
partea de est ºi de sud-est a dealului, se ces. Aceste morminte secundare aparþi- racterul acestui mormânt, probabil un
caracterizau prin formele lor aproximativ neau, probabil, persoanelor apropiate de- mormânt princiar geto-dacic de la sfârºi-
rotunde ºi prin dimensiuni ce variau de la 6 functului principal. tul secolului al V-lea î.Chr. sau începutul
la 35 m în diametru, cu înãlþimi între 0,40 m Mormântul principal, situat central secolului al IV-lea î.Chr., aparþinând unui
ºi 3,50 m. central, a fost protejat printr-o consturc- conducãtor local, mormânt ce se înscrie în
Dintre aceste opt movile, în 1967 ºi în- þie din piatrã, peste care a fost depozitatã marea arie a mormintelor princiare traco-
tre 1979 ºi 1981 au fost cercetate movilele o mare cantitate de pietre ºi pãmânt, ce au getice, dintre care amintim pe cele de la
nr. 1 ºi 3, care s-au dovedit a fi morminte umplut incinta. Cele patru morminte aveau Agighiol din Dobrogea sau Vraþa, Brani-
tumulare geto-dacice de incineraþie, de la un inventar nu prea bogat, dar deosebit, cevo ºi Iancovo din nordul Bulgariei.
începutul secolului al IV î.Hr. Ambele mor- alcãtuit din obiecte de podoabã (pandan- În vara anului 2003, în cadrul proiec-
minte prezentau o arhitecturã deosebitã, tive ºi mãrgele) ºi vase, probabil sparte tului Parcul Arheologic Cucuteni, s-a
formatã dintr-o incintã de piatrã cu o cale ritual. Pandantivele, în forma unor scoici realizat cartarea tuturor movilelor vizibile,
de acces (dromos). goale în interior, erau lucrate din argint urmând ca în anii urmãtori sã fie cercetatã
Dintre cele douã morminte, cel mai aurit, dintre care ºase s-au pãstrat întregi întreaga necropolã.

SUBSTRATUL GETO-DAC REFLECTAT ÎN RITUALURILE DE


ÎNMORMÂNTARE LA ROMÂNI
Prof. univ. dr. Ion Ghinoiu
În cadrul ritualurilor de înmormântare la români sunt prac- substratul geto-dac. Spargerea unui vas la moartea unei per-
ticate obiceiuri vechi, alãturi de cele creºtine, care sunt atestate soane, organizarea de momente hazlii în cadrul priveghiului,
pe teritoriul României de cercetãrile arheologice, epigrafice ºi banchetul funerar, cãratul apei, legarea unei cãni cu apã la
etnologice. streaºina casei în timpul plecãrii alaiului mortuar spre biseri-
Lucrarea se referã la prezentarea acestor obiceiuri ºi folo- cã, stropirea cu vin sunt doar câteva din aspectele amintite ºi
sirea lor de cãtre strãmoºii poporului român, în dezvoltarea demonstreazã legãturile dintre cultura geto-dacicã ºi cultura
istoricã ºi pãstrarea în ritualurile funerare contemporane, prin româneascã prin intermediul substratului.

Agricultura ºi vegetaþia silvicã pe teritoriul României, din


neoliticul aceramic pânã în sec. al II-lea e.n.
Prof. Viorica Enãchiuc
G.V. Childe, Burchard Brentjes tul mileniului X î.e.n.) au emis ipo- ne cã preocupãrile agricole din nor-
ºi alþi cercetãtori, pe baza descope- teza potrivit cãreia primele preocu- dul Africii au fost introduse aici, pe
ririlor arheologice de la Ierihon (da- pãri agricole au fost atestate în teri- de o parte, de cãtre populaþii agri-
tate prin metoda C14 pe la 7000 toriile din Asia Micã. În ceea ce cole din nordul Africii venite în Eu-
î.e.n.) ºi Shanidar (datate la începu- priveºte Europa, G.V.Childe susþi- ropa Occidentalã ºi, pe de altã par-

12
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin
tru teritoriul carpato-danubian din ur- cadrul Congresului Internaþional de
mãtoarele considerente: Istorie de la Viena, aprilie 2003, cu
- în stratul musterian din zona rezultatele obþinute de cercetãtorii
Þara Oaºului, datat de interstadiul W1 din Europa ºi Asia au condus la ur-
– W2, cercetãtorii au reuºit sã sepa- mãtoarele concluzii: preocupãrile
re 3% cerealia, din 5% graminee; agricole au apãrut ºi s-au dezvoltat
cerealia a fost atestatã ºi în stratul sincron cu preocupãri similare în
steril de la Cuina Turcului – Dubova Asia Micã; pentru prima datã am
interpus straturilor de culturã epipa- adus dovezi despre dezvoltarea agri-
leolitic (8175 î.e.n.). Caracterul se- culturii în Europa, în neoliticul ace-
dentar al unei populaþii care folosea ramic, care infirmã ipotezele ce ad-
în alimentaþie cerealele este docu- miteau aducerea acestor practici
mentat ºi de practicarea pescuitului agricole de cãtre populaþii din Asia
prin care se asigura, pe la 8175 î.e.n., Micã ºi Africa.
25%-30% din hranã; În continuare, lucrarea se refe-
- cercetãrile arheologice pe rã la dovezi arheologice ºi istorio-
te, de populaþii din Asia Micã care care le-am întreprins la Dridu, punc- grafice care pun în evidenþã dezvol-
au urcat de-a lungul Dunãrii pânã tul „La Metereze“, au demonstrat tarea agriculturii în zona carpato-
în Germania. În sprijinul acestei idei existenþa neoliticului aceramic prin danubianã din neoliticul timpuriu
se aduce ca argument lipsa în ve- descoperirea unei aºezãri ºi a unei pânã în secolul al II-lea e.n. Aceas-
getaþie a strãmoºilor sãlbatici ai necropole, ceea ce demonstreazã cã tã ocupaþie a determinat dezvolta-
grâului care n-au crescut la nord de apariþia ºi dezvoltarea preocupãri- rea ºi organizarea societãþilor ome-
Balcani niciodatã. Acestui punct de lor agricole în zona carpato-danu- neºti în zona amintitã ºi formarea de
vedere i s-au raliat ºi cercetãtorii bianã, în mileniul VIII î.e.n. au un cunoºtinþe astronomice, filosofice
români, Vladimir Dumitrescu, Kurt caracter sincron cu descoperirile din medievale ºi obiceiuri care, în timp,
Horedt ºi, parþial, Dumitru Berciu, Asia Micã; de asemenea, studiile au devenit baza substraturilor po-
care considerau cã preocupãrile asupra scheletelor din necropolã de- poarelor indo-europene învecinate
agricole au fost practicate pentru monstreazã cã locuitorii aºezãrii erau sau îndepãrtate. Legãturile dintre
prima datã în cultura Starcevo – localnici; popoarele vechi erau condiþionate ºi
Criº, pe care o considerau de origi- - confruntarea rezultatelor de dezvoltarea deosebitã a comer-
ne anatolianã, începând cu jumãta- obþinute prin cercetarea în teren ºi þului, schimbarea de solii, încheierea
tea mileniului VI î.e.n. redactarea de studii de specialitate de alianþe, ce au condus la influenþe
Cercetãrile noastre au demon- asupra neoliticului aceramic de la reciproce prin adstrat.
strat infirmarea acestei ipoteze pen- Dridu, pe care le-am prezentat în •

Ritualul de sacrificiu al „mesagerului“ la geto-daci


Prof. dr. Zenovie Cârlugea, Tg.-Jiu
În cartea a IV-a a Istorii-lor sale, marele istoric grec Hero- în reprezentãrile antropomorfe din zorii neoliticului) este foarte
dot din Halicarnas, ajuns el însuºi ºi pe meleagurile getice, la clar relatat: la câte cinci ani (în alte comentarii, ca la M. Elia-
Olbia, evocã expediþia condusã de regele persan Darius, la de, apare cifra 4) ei jertfesc zeului suprem o fiinþã umanã (nu
514 î.Ch., împotriva sciþilor, care „i se închinã, fãrã nici o împo- este precizatã nicãieri vârsta acesteia, însã se presupune cã e
trivire“, spre deosebire de geþii care luaser㠄hotãrârea nesã- vorba nu de neofiþi aleºi la întâmplare din cei prezenþi la cere-
buit㓠de a i se împotrivi. Socotindu-i „cei mai viteji ºi mai monii, ci de bãrbaþi tineri, pregãtiþi, oricum iniþiaþi ºi predesti-
drepþi dintre traci“ (XCIII), pãrintele istoriei Herodot face naþi cumva, în vederea îndeplinirii acestui obligatoriu ritual
apoi apropieri privind credinþa în nemurire a geþilor, mai exact sacru – „este înjunghiat cel socotit cel mai vrednic dintre cei
zis, felul în care ei cred a deveni nemuritori: „credinþa lor este ce se îndeletnicesc cu filosofia“, spre mâhnirea atâtor râvni-
cã ei nu mor, ci cã acela care piere se duce la Zalmoxes – tori de nemurire, precizeazã Clemens din Alexandria în Co-
divinitatea lor – pe care unii îl cred acelaºi cu Gebeleizis.“ voarele, IV, 8, p. 213. Alegerea se face dupã sorþii ce cad, se
Ritualul alegerii „mesagerului“ cãtre Zalmoxis (cu ecouri înþelege, nu asupra mulþimii, ci asupra grupului celor nomina-

13
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

ipostazicã a religiei dacice, amintind de acea „ierarhie triparti-


tã din mitologiile indo-europene“, cercetatã de savantul fran-
cez Georges Dumézil în o serie de lucrãri, îndeosebi în Zeii
suverani ai indo-europenilor.
Ritualul sacrificial zalmoxian, fiind unul de transcenden-
þã, are, desigur, în sine, ºi o componentã pragmaticã de tipul
do ut des, solicitând, aºadar, graþiei divine nu numai pavãza
colectivitãþii, ci ºi dobândirea nemuririi proprii, dupã cum
Zalmoxis îi învãþa la ospeþe (un fel de simpozioane pytago-
reice, observã Romulus Vulcãnescu, vãzând în reformatorul
profet ºi marele pontif drept un „precursor pe continentul
european al instituþiei simpotice chiar înainte de Platon, care
foloseºte simpozionul în scop filosofic“), pe cetãþenii de frun-
te c㠄nici el, nici oaspeþii lui ºi nici urmaºii acestora în veac
nu vor muri, ci se vor muta într-un loc unde, trãind de-a
pururea, vor avea parte de toate bunurile.“(XCV).
Databilã din secolul al VI-lea î.Ch., (dupã alþii mult mai
veche, cca 1400 î. Ch.), învãþãtura profeticã zalmoxianã, - prin
elementele ei caracteristice : andreon ºi banchete ceremoni-
ale, ocultãri în „locuinþa subteran㓠ºi epifanii dupã patru
lizaþi ºi pregãtiþi în acest sens. ani, „imortalizarea“ sufletului ºi promisiunea fericirii depline
Trimiterea ca „mesager“ a celui ales de soartã se face, în pliroma-lumea cealaltã, solarã, raiul dacic, - este contem-
conform aceleiaºi relatãri, astfel: „câþiva dintre ei, aºezându- poranã cu cea a marilor reformatori de la Buddha, Zoroastru
se la rând, þin cu vârful în sus trei suliþe, iar alþii apucându-l de ºi Pitagora la Confucius ºi Lao-Tze, corespunzând acelei struc-
mâini ºi de picioare (...) îl leagãnã de câteva ori ºi apoi, fãcân- turi mentale a popoarelor primitive care accepta cu necesita-
du-i vânt, îl aruncã în sus peste vârful suliþelor. Dacã în cãde- te noþiunea de „om-zeu“.
re omul moare strãpuns, ei rãmân încredinþaþi cã zeul le este „Sacrificiul mesagerului“ era, de la paleoagricultori la po-
binevoitor, dacã nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulin- poarele indo-europene ºi circumpacifice, dar ºi la altele (v.
du-l cã este un om rãu; dupã ce aruncã vina pe el, trimit pe un civilizaþia aztecilor, de mai târziu) o practicã în care se reflecta
altul. Tot ce au de cerut îi spun solului, cât mai este în viaþã.- „sacrificiul primordial“. Sã observãm, de pildã, cã la geto-
“(XCIV). dacii zalmoxieni (ca în mitul biblic al lui Abraam, împiedicat
Acest ritual sacrificial, strâns legat de sensul uranian al sã-ºi sacrifice fiul, sau în cel al Ifigeniei, din epopeea homeri-
zalmoxianismului, ar face parte, dupã cercetãtorul Dan Ol- cã sau tragedia lui Euripide, am avea de a face cu ceea ce M.
tean, dintr-o componentã triadicã a religiei dacice, triparti- Eliade numeºte „virtualitãþile neprihãnite ale victimei“, un
tismul acesteia fiind astfel definit: „Primul act ritualic este „iniþiat“ în Misterele Zalmoxiene, ceea ce se pare i-a scãpat
trimiterea solului în suliþe, al doilea este trasul cu sãgeþi cãtre nu numai lui Herodot, dar ºi, dupã un mileniu, lui Iordanes.
cer, iar al treilea constã în retragerea lui Zalmoxis în locuinþa „Reactualizarea legãturilor dintre geþi ºi zeul lor“, favoa-
subteranã.“ Reaºezate de Dan Oltean „în ordinea fireascã“, rea zeului suprem nu se poate obþine decât prin puritatea
cele trei ipostaze ale iniþierii zalmoxiene ilustreazã simbolic jertfei, presupunându-se aici o acþiune complexã de recrutare
funcþiunile tranzitorii pe care le au, în religia zalmoxianã de ºi iniþiere a celor asupra cãrora urma a fi aruncaþi sorþii jertfel-
transcendenþã, peºtera, suliþa ºi sãgeata. nici, ai mesageriatului divin. „Mesagerul“ nu poate fi oricine,
Dacã peºtera („locuinþa subteranã“), în care Zalmoxis dis- fie el dac ori „prizonier de rãzboi“, cum crede Celsius, ca în
pare vreme de trei ani pentru a renaºte în al patrulea an, nu unele scene de pe Columna traianã, ci unul din cei aleºi
din femeie, ci din pãmânt, ca zeu chtonian, trimite la conota- („aleg în fiecare an un sol“ scrie, în sec. III, Clement Alexan-
þia orficã sau musaiosianã a lui descensus ad inferos, drept drinul, un scriitor patristic din tagma celor credibili sub as-
condiþie sine qua non în obþinerea nemuririi, suliþa, ca armã pectul rigorii informaþionale. Este vorba de „jertfa cea mai
a rãzboiului, face parte din acelaºi instrumentar sacrificial, în înalt㓠ºi „sfinþitã“, apreciazã ºi marele istoric ºi arheolog
eliberarea mesagericã a sufletului necorporal, ca în ritualurile Vasile Pârvan: „Ferice de cel ce, aruncat în lãnci, pierde viaþa
Indiei vechi, unde cel ce urma a fi aruncat în suliþe urca scã- trupului, spre a se deºtepta în viaþa cea veºnicã la zeul din
rile altarului rostind: „Am atins Cerul, am ajuns la zei, am cer.“ De unde moºtenirea ritualului de „prohod vesel“ încã
devenit nemuritor.“ Cât priveºte sãgeata (obiceiul geþilor de prezent în Moldova, dar ºi în Vrancea, ba chiar în satul transil-
a fi „gonitori de nouri“, vãzuþi ca forþe malefice în calea van Cãpâlna, de lângã Sebeº.
luminii zalmoxiene), ºi aceasta face parte din instrumentarul Cât priveºte locul sacrificial, prin care „se reactualiza epi-
ritualisticii zalmoxiene. fania lui Zalmoxis“, emitem ipoteza cã acesta nu putea fi de-
Peºtera, suliþa ºi sãgeata ar exprima structura tripartit- cât sanctuarul spiritual al Sarmizegetusei, locul ocupat de

14
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin
vestigiile actualului Disc de andezit, dezvelit în 1958-59 ºi Deceneu, în sensul unor rigori interdictive (ce duc la rãscoala
publicat de I.H.Criºan (restaurat în 1980), socotindu-l drept geto-dacilor ºi asasinarea conducãtorului) a rãmas, desigur,
„loc de sacrificiu“ al unor animale în cinstea unor zeitãþi ura- în datele sale esenþiale, neschimbat, revigorarea sa produ-
no-solare, pe când alþi cercetãtori îl socotesc atât altar, cât ºi cându-se, credem, cãtre începutul sec. I al erei noastre, când
gnomon, ba chiar astrolab (F. Stãnescu îl aseamãnã cu ca- Sarmizegetusa devine un Centru spiritual organizat, cu sanc-
dranul solar, menaeus, construit dupã regulile stabilite în car- tuare ºi ritualuri periodice, antrenând întreaga lume geto-
tea sa de arhitectul roman Vitruvius). dacicã, dar stârnind totodatã ºi râvna romanilor cuceritori de
Amplasarea altarului solar în apropierea unei terase, de mai târziu, a cãror campa-
pe care s-ar fi putut arunca în suliþe corpul Mesagerului zal- nie de cucerire a Daciei tre-
moxian, ne face sã credem cã, periodic, aveau loc la Sarmize- buia sã înceapã cu doar
getusa astfel de ritualuri (în jurul solstiþiului de varã), discul patru zile dupã idele lui
de andezit fiind una din piesele cele mai vechi ale acestui martie, fatale pentru Cae-
ansamblu arhitectural, - cu un evident „simbolism urano-so- sar, anul 44 î.Ch., adicã în
lar“, pãrând a avea ºi o „funcþie calendaristicã“, - fãcând, acelaºi an în care Burebis-
desigur, din capitala dacicã aºezatã pe înãlþimi, dupã o ime- ta cãdea asasinat sub co-
morialã practicã, în primul rând, un Centru religios puternic soarele dacilor rãsculaþi –
al spiritualitãþii geto-dace. stranie coincidenþã! Visul
Meritã amintit ºi faptul cã ritul incineraþiei a fost la geto- de cucerire al romanilor
daci o practicã atestatã din epoca bronzului pânã prin sec. V- peninsulari se amâna pen-
VI d. Ch., dovedind „cã ierarhia ºi ordinea lumilor pe care tru un secol ºi jumãtate,
trebuia sã le parcurgã omul prin naºtere, viaþã, moarte ºi post- aducând, dupã 106 e.n.,
viaþã nu erau nicidecum întâmplãtoare, ci aveau un sens pre- distrugeri ºi pagube popo-
cis. Naºterea era din pãmânt, viaþa se desfãºura între pãmânt rului ºi spiritualitãþii geto-
ºi cer, iar viaþa eternã era împãrãþia veºnic luminoasã a ceruri- dace, greu de pus în cântar
lor. Aceasta este, de altfel, ierarhia lumilor în toate mitologiile cu ceea ce s-a întâmplat,
indo-europene, mitologii care promovau în exclusivitate ritul vreme de peste un secol ºi
incineraþiei.“ jumãtate, pânã la retrage-
Structurat bine pe un „dualism uranochtonian“, zalmo- rea aurelianã din Dacia
xianismul, reformulat în timpul lui Burebista ºi marelui preot nord-dunãreanã.

Contribuþii privind exploatarea aurului


în Dacia preromanã
Conf. univ. dr. Horia Ciugudean
Comunicarea îºi propune sã analize- palele teorii privind tehnicile de exploa- datã prin prisma descoperirilor de la
ze, în lumina cercetãrilor de ultimã orã, tare a aurului în perioada preromanã. Ampoiþa, Velika Gruda ºi Lefkas, care
evoluþia exploatãrii ºi prelucrãrii aurului Principala contribuþie constã în pre- evidenþiazã existenþa unei „filiere egee-
pe teritoriul Daciei intracarpatice în pe- zentarea cercetãrilor recente din zona ne“ în mileniul III î.Chr., care lega Tran-
rioada neoliticului, epocii bronzului ºi Munþilor Metaliferi (Roºia Montana, silvania sud-vesticã de civilizaþia Hella-
epocii fierului. Bucium) ºi din zona Munþilor Sebeºului dicului timpuriu din Grecia.
Este prezentat un scurt istoric al cer- (Pianu de Jos), unde au fost identificate Este evidenþiatã ºi circulaþia aurului
cetãrilor, subliniindu-se rolul important vaste lucrãri miniere romane ºi preroma- transilvãnean spre Europa centralã ºi
al precursorilor arheologiei montanisti- ne, unele dintre ele putînd fi atribuite nordicã, dupã cum o dovedesc desco-
ce, între care se numãrã o serie de mine- cu certitudine perioadei dacice. Este de- periri recente de pe teritoriul Germaniei.
ralogi, geologi ºi arheologi din sec. al monstratã netemeinicia tezei conform În final sunt prezentate piesele de
XIX-lea, urmaþi de arheologii sec. XX cãreia în perioada preromanã nu s-a aur preistorice ºi dacice din Transilva-
(V. Pârvan, D. Popescu, E. Comºa, Vl. practicat mineritul subteran în galerii, nia, reunite într-un catalog care include
Dumitrescu, V. Wollmann). acesta fiind cu siguranþã cunoscut în ºi piesele inedite, descoperite în ultimii
În continuare sunt discutate princi- perioada civilizaþiei dacice. ani.
palele zone aurifere din Transilvania, ca-
racteristicile acestor zãcãminte ºi princi-
Problema circulaþiei aurului transil-
vãnean în Europa preistoricã este abor-
•

15
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

Datini ºi obiceiuri ale geto-dacilor


Asist. univ. drd. Mirela Lãscoiu
Izvoarele literare ne vorbesc ºi despre alte obiceiuri ale totalã, ci de beþia propriu-zisã: dacã trebuie sã se bea aºa cum
tracilor sau ale geto–dacilor, diferite de cele care se referã la beau sciþii ºi perºii ºi apoi cartaginezii, celþii, iberii ºi tracii –
naºtere, moarte ºi cãsãtorie, ajutându-ne la conturarea fizio- toþi aceºtia fiind neamuri rãzboinice – sau ca voi. Cãci voi
nomiei morale ºi a modului de înþelegere a problemelor majo- [macedonenii] dupã cum spui, sunteþi foarte cumpãtaþi, pe
re. câtã vreme sciþii ºi tracii beau vin neamestecat deloc cu apã,
Vorbind despre „obiceiurile cele mai vrednice de luare atât femeile cât ºi bãrbaþii, ºi îl împrãºtie pe hainele lor, soco-
aminte“ ale tracilor, Herodot ne spune c㠄în ochii lor, trândã- tind cã este o deprindere frumoasã ºi aducãtoare de fericire.”
via trece drept cea mai mare cinste. A munci pãmântul e lu- Din textul marelui filosof atenian nu reiese cã tracii s-ar carac-
crul cel mai de ruºine, iar când trãieºti de pe urma rãzboiului ºi teriza prin viciul beþiei. El spune doar cã tracii, atât bãrbaþii
a prãdãciunilor – spun ei – faci un lucru cât se poate de bun.“ cât ºi femeile, ca ºi multe alte popoare, beau vinul neameste-
O asemenea descriere este clar cã nu se referea la masa traci- cat cu apã ºi cã au obiceiul sã-ºi împrãºtie vinul pe haine,
lor ºi cu atât mai puþin a geto – dacilor pe care Herodot îi considerând cã aduce fericire. La popoarele antice, a bea vin
caracterizeazã prin trãsãturi de vitejie ºi dreptate care i-au ºi a face exces de bãuturã era o obiºnuinþã, fãrã ca aceasta sã
fãcut celebri în lumea anticã. Tabloul înfãþiºat de pãrintele fie o caracteristicã proprie doar tracilor.
istoriei se referã la o anumitã categorie a societãþii tracice, ºi Pomponius Mela, dupã ce ne povesteºte modul în care se
anume cea a rãzboinicilor. Aceeaºi situaþie o întâlnim ºi la alte încheiau cãsãtoriile, ne spune: „La unii traci folosirea vinului
popoare, fãrã sã fie caracteristicã pentru traci sau geto-daci. este necunoscutã; dar la ospeþe se aruncã, în focurile în jurul
De altfel, descoperirile arheologice atestã prin variate cãrora se ºade, seminþe, al cãror miros provoacã comesenilor
unelte cã geto-dacii lucrau pãmântul, prelucrau metalele ºi o veselie asemãnãtoare cu beþia.“ Seminþele cu efect euforic
practicau diferite meserii, asemenea oameni nu puteau dis- ºi narcotic aruncate în foc sunt, foarte probabil, cele de câne-
preþui munca. pã.
Un exeget al operei vergiliene, Aufidius Modestus din Despre Dromihetes ºtim cã îl cinsteºte pe Lisimah cu vin.
secolul I p.Chr., susþine cã a citit cum cã dacii au obiceiul ca, Dovada sigurã însã ne-o oferã Strabo care ne spune cã una
atunci când pleacã la rãzboi, sã bea din Istru o anumitã canti- din mãsurile pe care le-a luat Burebista pentru asanarea mo-
tate de apã, ca pe un vin sacru, jurând cã nu se vor întoarce ravurilor neamurilor sãu, la îndemnul marelui preot Deceneu,
decât dupã ce vor ucide pe duºmani. ºi pe care geto-dacii au ascultat-o, a fost aceea de a tãia viþa
Vergiliu ne descrie alte obiceiuri ale geto-dacilor în vre- de vie ºi a trãi fãrã vin. O asemenea mãsurã se înscrie în poli-
mea severelor ierni: tica de sobrietate ºi cumpãtare preconizatã de marele rege.
„Oamenii îºi duc viaþa liniºtitã ºi sigurã în bordeie Luarea ei este urmarea fireascã a exceselor de bãuturã ale
Sãpate adânc în pãmânt, adunã trunchiuri de stejar ºi ulmi geto-dacilor din perioada anterioarã. Relatarea lui Strabo este
întregi, pe care îi rostogolesc pe vatrã ºi-i pun pe foc. totuºi exageratã, fãrã îndoialã, pentru cã viþa de vie n-a fost
Locuitorii petrec la joc lunga noapte de iarnã ºi le face stârpitã definitiv în Dacia. Mãrturie în acest sens sunt desco-
plãcere sã prepare din orz fermentat ºi din fructe acre de sorb, peririle arheologice. Cosoarele folosite la lucrãrile viticole,
o bãuturã ce seamãnã cu vinul.“ acele mici cuþite curbe cu o tijã scurtã în prelungirea lamei
Despre un obicei al tracilor, practicat probabil ºi de geto- pentru a se fixa în mânerul de lemn, sunt aproape nelipsite în
daci, ne vorbeºte Pliniu cel Bãtrân ºi ne spune c㠓nici un aºezãrile dacice atât înainte, cât ºi dupã venirea lui Burebista.
muritor nu este întotdeauna înþelept. Ce n-aº da sã mã înºel în Cele mai vechi cosoare pentru lucrat via cunoscute pânã
aceastã privinþã ºi cât mai mulþi sã socoteascã tot ce-am spus acum sunt cele descoperite la Huºi ºi dateazã din secolul IV –
ca fiind o proorocire neadevãratã. Deºertãciunea omeneas- III a.Chr. Nu poate fi o simplã coincidenþã cã zona Huºiului
cã, meºterã sã se înºele pe ea însãºi, socoteºte în felul tracilor, este pânã astãzi o renumitã regiune viticolã.
care pun în urnã pietre de culori diferite, dupã cum o zi este Despre cultivarea viþei de vie ºi folosirea vinului ne stau
bunã sau rea, iar în ziua morþii le numãrã ºi astfel îi judecã pe mãrturie ºi alte descoperiri. O frunzã s-a imprimat pe un vãlã-
fiecare.“ tuc de lut din aºezarea de la Popeºti, iar sâmburi de struguri s-
Claudius Aelianus, în opera sa cu evidente intenþii mora- au descoperit în aºezarea de la Brad ºi în cea de la Grãdiºtea
lizatoare, ne spune: „Despre traci s-a dus vestea cã sunt gro- de Munte. Despre cunoaºterea ºi larga folosire a vinului la
zav de beþivi. N-au scãpat nici ilirii de aceastã învinuire. Ba geto-daci ne stau mãrturie ºi amforele atât de numeroase des-
ºi-au mai atras ºi învinuirea cã la ospeþe, în faþa oaspeþilor, coperite ºi în foarte multe aºezãri extracarpatice. Se pare cã în
este îngãduit sã se bea în sãnãtatea femeilor, fiecare pentru cele mai multe amfore se transporta vin. Producerea de vinuri
cine doreºte, chiar dacã nu este femeia lui.” Despre acest locale este doveditã ºi de amforele executate în ateliere daci-
subiect ne informeazã ºi Platon când discutã despre beþie. ce care au ºtampile anepigrafice.
“Vorbesc nu de folosirea în general a vinului sau de abþinerea Xenofon, în numeroasele sale peripeþii, va ajunge ºi la

16
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin
curtea regelui trac Seuthes, unde a participat la un ospãþ pe s-a slujit cel dintâi: a luat pâinile ce se aflau în faþa sa, le-a rupt
care îl descrie în opera Anabasis. Astfel, dupã ce oaspeþii s- în bucãþi mici ºi le-a aruncat cui a socotit de cuviinþã. Acelaºi
au aºezat în cerc, le-au fost aduse tuturor mãsuþe cu trei pi- lucru l-a fãcut ºi cu cãrnurile, oprindu-ºi numai atât cât sã
cioare ºi le-au fost puse dinainte. Pe mãsuþe se gãseau bucãþi guste.” Aceste obiceiuri povestite de Xenofon au putut fi
de carne friptã ºi pâini mari dospite. Vinul era servit în cornuri practicate ºi de cãtre geto-daci.
de cãtre paharnici. „Exista urmãtoarea datinã de care Seuthes •
Tezaurul de la Pietroasa ºi prinþesa Khnumet (1914-1876 î.e.n.)
Dovada legãturilor materiale ºi spirituale dintre Tracia anticã ºi
Egiptul antic în mileniile VI-I î.e.n.
Prof. Gheorghe V. Cârlan
Din cercetã- 4. colierul cu 10 scoici ºi douã sau pãring ºi aceleaºi trei culori în de-
rile efectuate re- stele în cinci colþuri. Aceste stele se gã- corul Pectoralului lui Sesostris al II-lea
iese clar cã între sesc încrustate în pereþii peºterii Nu- (fig. 219, p. 111) ºi Pectoralul lui Sesos-
Tezaurul de la cet, com. Bozioru-Buzãu (v. P.L. Ton- tris al III-lea (fig. 220, p. 112-113), Pec-
Pietroasa – ope- ciulescu, De la Tãrtãria la Þara Lua- toralul cu numele de tron al lui Sesos-
rã a autohtonilor nei, foto 1-5 însemne cereºti ºi p.65-74); tris al II-lea (fig. 233, p. 116 ºi 119) Brã-
carpato-balca- 5. coroniþa cu ºase cruci cu bra- þara-manºon din mãrgele a reginei Ah-
nici - ºi bijuterii- þe egale ºi flori în formã de steluþe în hotep (fig. 253-256, p. 132) etc. Vezi
le în aur oferite cinci colþuri ºi fructe sferice mov. Aces- vârful Curcubãta (1848 m) Munþii Apu-
de un prinþ din te „cruci“ sunt identice cu cele de pe seni, vezi Betele tricolore de la costu-
Carpaþi, ca dar de ceramica neoliticã cucutenianã de la mele populare bãrbãteºti...
logodnã (isusire – unire în limba aro- Truºeºti-Tuguieta (Iaºi), cu cele de pe Complexul mortuar a lui Mentuho-
mânã) prinþesei Khnumet existã strân- costumele populare din întreg spaþiul tep al II-lea din depresiunea Deir el-
se legãturi. Dovezile care stau la baza românesc, dovedind astfel cã am fost Bahari (sunã Bihor), Piramida lui Se-
celor afirmate sunt urmãtoarele: ºi am rãmas cel dintâi ºi cel mai vechi sostris al II-lea din Illahun (sunã a Illa,
1. colierul cu 12 inimioare (12 „popor“ cruciat din lume (v. acad. Mir- illa, illaila – Hãulita de la Gorj pânã la
luni ale anului), primit de prinþesa Khnu- cea Petrescu-Dâmboviþa, Marilena ºi Dolj la Vãdastra unde a fost descoperit
met în 1914 î.e.n., înºirate pe un lanþ Adrian C. Florescu, Truºeºti – mono- vasul antropomorf cu mâinile la gur㠖
împletit în „8“ – inimioarele sunt „ex- grafie arheologicã, Editura Academiei denumit de G.D. Iscru - O voce din mi-
trase“ din gâtul Cloºtii cu puii de aur Române, Bucureºti-Iaºi, 1999, fig. 214, tologie (Gr. Leºe – n.n.)
de la Pietroasa, iar lãnþiºorul este ase- 2, p. 327, fig. 234, b, p. 350, 237 (1b), p. Deci Tezaurul de la Pietroasa se
mãnãtor cu cele care atârnã de cele 386, fig. 278, 3, p. 391, fig. 281, 1-12, p. completeazã reciproc cu bijuteriile Prin-
douã fibule mijlocii; 394, fig. 342, 1-6, p. 461, fig. 372, 6 (fa- þesei Khnumet (1914-1876 î.Hr.) ºi de-
2. colierul cu douã pandantive þadã de templu cu cuplu antropomorf - notã cã nu numai Deceneu ºi Zalmoxis
mari cu un pãtrat înscris în cerc ºi opt tata ºi mama: familia monogam㠖 n.n.p., au fost prin Egipt, ci ºi Orfeu, Linos,
semicercuri (octogon) este identic cu 527; fig.442 – Catalogul decorurilor de Calimachos º.a. Priam, Regele Troiei,
cel de la coºuleþul octogon de la Pie- pe mânerele de pe capace (cãþui – neo- primeºte ajutor de la mulþi, dar ºi de la
troasa. De medalionul rotund cu vaca litice – n.n.), p. 659; v. Aurelia Doagã, prinþul egiptean (etiopian) Memnon,
Hathor atârnã trei pandantive cu pã- Ii ºi cãmãºi româneºti, Editura Tehni- cel cu faþa albã ca laptele, ucis de Ahi-
trate înscrise în cerc ºi trei stele în opt cã, Bucureºti, 1981, Ii ºi cãmãºi de Su- le pe la 1200 î. Hr., prinþul fiind nepotul
colþuri ca la coºuleþul octogon de la ceava... Romanaþi – 16.2=32 bucãþi din lui Priam.
Pietroasa; 32 de zone ale României).
3. capetele celor douã pantere Vezi legãtura între colanul de gât al
de pe coºuleþele octogon ºi dodeca- Tezaurului de la Pietroasa ºi colierele
gon de la Pietroasa sunt identice cu din mãrgele pentru gât ale reginelor ºi
capul de panterã de la piesa de înche- prinþeselor egiptene cu „salbele“ de
iere a unei brãþãri, precum ºi cu cape- mãrgele de la Salba(va) Viºeu, Bucovi-
tele duble de pantere de la cordonul na, Criºana, Banat etc. La fel, între brã-
cu capete duble reprezentând leoparzi þãrile manºon ale Tezaurului de la Hi-
din aur (ºapte mari ºi 10 mici) (v. Al.O. nova (Turnu Severin) ºi cele egiptene.
Tezaurul de la Pietroasa – pl. VII-VIII ºi Vezi „Tricolorul-Curcubeul“ = roº-
H.V. Müller, Comorile faraonilor, fig. galben-albastru = în decorul pantere-
215, p. 109, fig. 228, p. 117); lor cu pietre cât bobul de mei (pãsat)

17
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

STRÃROMÂNUL IOAN DE SCHITOPOLIS ÎN LUMINA


CERCETÃRILOR ULTIMELOR DECENII
Pr. prof.univ.dr. Gheorghe Drãgulin
Identificarea acestuia sau mãcar deosebi se ºtie cã el a polemizat cu Vasi- activitate se strãduieºte sã afirme origi-
confundarea lui cu temutul polemist le al Seleuciei, un diofizit consecvent. nea apostolicã a celebrelor tratate pse-
Arhim. Ioan Maxenþiu se regãseºte as- Problema dogmei Întrupãrii a fost urmã- udoepigrafe, integralitatea cuprinsului
tãzi în multe capitole istorico-teologice ritã în scopul de a anihila tradiþia ereticã ºi ortodoxia lor în comparaþie cu mediul
dedicate cãlugãrilor sciþi sau dobrogeni. a lui Apolinarie. Pentru situarea exactã neoplatonic pe care îl reflectã.
Pe lângã aceastã identificare, neaccep- a rãspunsului ortodox, amintitul episcop Toate aspectele de mai sus au iscat
tatã de toþi învãþaþii, poziþia lui de ad- a recurs la contribuþia teologiei teopas- bãnuieli în rândul istoricilor, astfel încât
versar al detractorilor Sinodului Ecume- hite pe care o propovãduiau pretutin- aceºtia îl socotesc un contemporan cu
nic de la Calcedon (451) îi mãreºte im- deni cãlugãrii sciþi. necunoscutul Areopagit, ba chiar un
portanþa pentru istoriografia românã ºi Curentele teologice ale epicii l-au posibil autor al operelor lui.
ortodoxã. determinat pe episcopul de Schitopolis Amintim, o datã cu Hans Urs Bal-
Se cunosc puþine date despre viaþa sã se afirme ºi în hristologie. Aceste ini- thasar, cã scoliile pe marginea renumite-
lui, deºi cercetãrile deceniilor din urmã þiative l-au adus în conflict atât cu ereti- lor scrieri anonime dionisiene au înce-
au adus elemente importante asupra cii nestorieni, cât ºi cu cei monofiziþi. put sã fie departajate de contribuþia ul-
preocupãrilor intelectuale ºi asupra ac- Din rândul acestora din urmã, amintim terioarã a Sfântului Maxim Mãrturisito-
tivitãþii sale pastorale ºi teologice. Îna- pe Sever, fostul patriarh al Antiohiei. Îm- rul sau a Patriarhului Gherman al Con-
inte de a ajunge episcopul Provinciei potriva lui, el a scris mai multe tratate stantinopolului. Mai recent, Beate Re-
Palestina Secunda, el a urmãrit miºcarea polemice. gina Suchla ºi echipa ei de la Academia
de idei neoplatonice din mediul sãu, Teologul nostru ortodox a ºtiut sã din Göttingen au adus o mare contribu-
neînstrãinându-se de poziþiile Bisericii. tragã folos doctrinar ºi din controversa þie la continuarea acestor iniþiative.
Acestea îi vor ajuta mult în controver- lui Sever cu Iulian de Halicarnas, înce- Þinând cont cã problema originii
sele teologice contemporane lui. Înain- putã dupã 518. etnice a autorului tratatelor pseudoareo-
te de a se implica în discuþia origenistã, Unii cercetãtori au evidenþiat alte pagitice se bucurã astãzi de o ipotezã
urmãritã de împãratul Justinian, cum ara- merite ale carierei ºtiinþifice a lui Ioan de româneascã acceptatã, opera ºtiinþificã
tã René Roques, scolasticul nostru a fost Schitopolis. Este vorba de un Prolog ºi a episcopului Ioan de Schitopolis do-
atras de posteritatea Calcedonului în de mai multe comentarii la opera lui Dio- bândeºte o deosebitã însemnãtate pen-
viaþa Bisericii. De la Charles Moeller în- nisie Pseudo-Areopagitul. Întreaga sa tru istoria ºi teologia noastrã.

Vechi rezonanþe getice în numele cuprinse


în „Biblia de la Bucureºti” (1688)
Conf. univ. dr.Gheorghe Sãvoiu
O interesantã surprizã relevatã de textele biblice vechi este care o limbã latinã barbarã se vorbea ºi în provinciile Illyricului
aceea de a adãposti în crugul atâtor nume cuprinse în rîndurile (inclusiv în cele douã Dacii).
Vechiului Testament nume strãvechi getice sau româneºti sau et- Lãsând integral savoarea ºi curiozitatea analizei realizate în
nonime ale vlahilor. Limba simplã DACA sau poate mai vechea plenul unei comunicãri se poate conchide cã multe, chiar foar-
limbã a ACAD-ului prin puritatea literei devenitã concept ºi prin te multe denumiri aparþin teritoriului românesc a cãrui þãrânã a
utilizarea unui sistem de citire în bustrofedon (ca în cuvântul IOV- fost, credem, nu întâmplãtor sãrutatã de Papã, teritoriu denu-
VOI), ori cu radicalizare medianã (precum în citirea numelui GHE – mit mai apoi tot de cãtre Papã Grãdina Fecioarei Maria sau
OR - GHE), pare sã fie mama sau sora mai mare a limbilor vechiului Grãdina Maicii Domnului.
testament (semitice). Exemplele multiple ce pot fi prezentate într-o Aºadar, se pot formula mai multe ipoteze:
astfel de dorinþã de a citi sacrele texte biblice, în idioma priscã sau I. tãrâmul de astãzi al României este locul de unde au plecat
în limba veche a castei IO a geþilor sunt justificate ºi de unele dintre popoarele semitice ce au redactat într-o primã formã textele
afirmatiile lui Ovidiu peste care sperãm sã nu se fi aºternut uitarea: sacre,
„Geþii ºi sarmaþii apar ca popoare înrudite ºi vorbesc aceeaºi limbã II. unele texte reunite în textele sacre îºi au obârºia pe aceste
popularã (barbarã), latin㔠meleaguri.
La fel de incitante sunt ºi constatãrile lui Sextus Rufus dupã III. textele biblice sunt compilaþii de texte tradiþionale etc.
18
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin

Industria casnicã textilã - suport al autohtoniei


ºi continuitãþii noastre în Carpaþi
Prof. Ioana Criºan
Originea românilor îºi are rãdã- Reflectare a gândurilor ºi simþã- sacre precreºtine, arhetipale este un
cinile în îndepãrtatele vremuri mile- mintelor, redate în simboluri, fie ele izvor de culturã ºi civilizaþie ºi trebu-
nare, când manifestarea simþãmin- ideograme sau cromoinciziograme, ie cu sfinþenie pãstrat ºi apreciat. Am
telor lãuntrice ale omului, locuitor al au rãmas un produs al gândirii omu- dori ca aceste valori naþionale sã cir-
acestor frumoase meleaguri, era in- lui dintotdeauna. Fiecare simbol þe- cule din þarã spre exterior, deoarece
cizatã, sculptatã, pictatã sau þesutã. sut, cusut sau redat în materiale dure cultura noastrã, arta popularã ºi folc-
Astfel, a fost încrustatã în grafit vo- a avut puterea ideaticã precum sfânta lorul ne promoveazã în lume. Cultu-
luta suitoare la Strachina-Dorohoi în cruce la creºtini. ra nu poate fi tratatã ca o marfã, ea
Moldova, a fost sculptat în os unghiul, În vatra Spaþiului Carpatic s-au este fãcutã de acei oameni adevã-
rombul ºi liniile paralele la Dubova- raþi, buni, români sufletiºti, cu inteli-
Mehedinþi sau pictura rupestrã de la genþã nativã, cu dragoste pentru lim-
Cuciulat ºi ocrul roºu folosit aici au ba, istoria ºi pãmântul cãruia îi apar-
pãstrat dovada materialã a unor þin, cu inima ºi sufletul lor.
practici rituale, încã din mileniile XV- Din cele mai îndepãrtate milenii
XII î.d.Hr. ºi epoci diferite, simbolurile, sculpta-
În templele neoliticului final se al- te, modelate sau þesute cu alesãturi
cãtuiau veºmintele necesare ritualu- din in, cânepã, lânã sau bumbac, au
rilor. Firul rãsucit a fost cel dintâi pro- fãcut arc peste timp, pânã în prezent,
dus cu care omul îºi mula pieile de aducând dovada existenþei noastre pe
vânat, îºi ajusta cojocul ca sã poatã aceste meleaguri.
ieºi în cãutare de hranã. Am încercat sã redau în lucrarea
În mileniul al VII- lea, în spaþiul dezvoltat rãdãcinile trunchiului gene- de faþã dovezi materiale ale spiritua-
carpatic se practica împletirea fire- tic al strãmoºilor noºtri. Era firesc ca litãþii noastre ancestrale, transmise
lor, se lucra pînza sacrã ºi îmbrãcã- în spaþiul carpatic sã se conserve va- din generaþie în generaþie pânã în
mintea specificã ceremonialului, þe- lorile sibolistice milenare, deoarece prezent.
sãtura purtând ºi ea însemnele sim- în acest areal, „Vechea Europ㓠ºi-a Fiecare capitol al lucrãrii va avea
bol, þesutul fãcând parte din laudele avut puternicul ei centru spiritual. imagini color ale pieselor þesute ºi cu-
aduse zeilor. Atunci, þesutul era o Modul de organizare a interioru- sute, încãrcate cu simboluri milena-
rugãciune. lui þãrãnesc, piesele textile înseºi, ca re ajunse pânã în zilele noastre.
Profilul spiritual al românilor are ºi decorul lor reflectã cadrul materi- Iatã o piesã din colecþia persona-
la bazã spiritualitatea strãmoºilor, al generator, dar în egalã mãsurã date lã,care este un covor þesut (de mama
constituind esenþa care, ulterior, s-a definitorii pentru spiritualitatea româ- mea), din lânã ºi are ca model o com-
îmbogãþit ºi s-a potenþat, devenind o neascã. binaþie între flori ºi simboluri.
individualitate aparte. Vechile credin- Simbolurile sacre, din veºmintele Covorul cuprinde ºapte semene-
þe ºi multitudinea de semne ale po- þesute sau cusute, acele relicve ale simbol (Spirala la capete ºi Voluta
pulaþiei carpatice aratã cã aceasta dogmelor religioase au adus dovada lateral, în culoare albastrã, Rombul
dispunea de resurse considerabile. de netãgãduit a credinþei dintotdeau- în centrul covorului ºi Unghiul din
Zestrea spiritualã a paleoliticului na în unica forþã a Cosmosului, ele frunze, în culoare verde, Cercul for-
carpatic s-a pãstrat prin adoraþii ºi au format suportul pe care s-a zidit mat din trandafiri în culoare bej, pe
prin semnele-simbol, devenite în pre- spiritul strãmoºilor noºtri. Coloana fond albastru, ”Pomul”stilizat în cu-
zent semne patrimoniale. Semnele astfel ridicatã între Pãmânt ºi Cer, loare mov ºi Crucea din bordurã în
incizate ºi pigmenþii dãtãtori de ocru- între om ºi forþele care l-au tutelat, a culoare bej sau crucea cu alb din
roºu (culoarea sângelui), alb-crem rãmas cel mai vechi edificiu spiritual romburile laterale). Piesa cuprinde ºi
(culoarea osului) ºi negru-brun (cu- care ne confirmã existenþa ºi conti- cele trei culori iniþiale: roºu, alb ºi ne-
loarea pãmântului) au pus bazele pri- nuitatea neamului nostru pe aceste gru, devenite simboluri milenare. Deci,
mei civilizaþii din Carpaþi ºi de la Du- plaiuri ale Carpaþilor. în total zece semne-simbol.
nãre. Patrimoniul naþional al semnelor •
19
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

Diplomaþie ºi „servicii secrete“ la daci


Viorel Patrichi
Horaþiu reþine într-o poezie de-ale lui întrebarea unui cetã- Tracia ºi stãpânitor al tuturor þinuturilor de dincolo ºi de din-
þean roman: „Ce mai ºtii despre daci?“. El nu oferã alte detalii, coace de Dunãre, Acornion a fost ºi pe lângã acesta în cea
dar fie ºi numai din aceste cuvinte laconice putem presupune dintâi ºi în cea mai mare apropiere ºi a obþinut cele mai bune
cã, la Roma, lupii lui Zalmoxis dãdeau fiori de groazã. rezultate pentru patria sa“. Grecii aveau nevoie de protecþia
Ajungând în conflict cu Imperiul Roman, cea mai mare celui mai mare dintre regi pentru a-ºi continua afacerile.
putere a timpului, dacii vor îmbina arta rãzboiului cu diploma- Mai înainte, Zalmodegicos va avea relaþii de bunã cola-
þia, constituind practic primele servicii de informaþii de pe borare „secret㓠cu Diodoros, Procritos ºi Chearcos, pentru
aceste meleaguri. Peste 150 de ani, romanii au învãluit Dacia, care cetãþenii din Histria s-au arãtat la fel de recunoscãtori.
cucerirea ei fiind amânatã ºi pentru cã regii aveau structuri Rubobostes, un strãmoº de-al lui Burebista, a procedat la fel.
adecvate. Pânã când armele decideau, dacii foloseau tehnici Misiunea lui Acornion, trimis de Burebista la Cneius Pom-
complexe de informare, de interpretare a datelor concrete din peius, pentru a-l ajuta în tentativa de înlãturare a lui Iulius
teren. Se aveau în vedere nu numai marile desfãºurãri de Cezar, demonstreazã ce performanþã extraordinarã au realizat
trupe, dar ºi sisteme complexe de alianþe politice la Pontul dacii într-un moment dramatic pentru existenþa lor. Prin ace-
Euxin, în Balcani ºi pânã la Roma, sub ochii Lupoaicei. Chiar leaºi mijloace, Dicomes va încerca sã-l ajute pe Antonius con-
dacã nu ºtim ca dacii sã fi scris despre aceste tehnici, cum a tra lui Octavianus Augustus. (Astfel de tentative extreme
procedat generalul chinez Sun-Tzi, pe la anul 500 î.H., cu- vom mai întâlni cu mult mai târziu în istoria noastrã, pe timpul
noaºtem din diverse referinþe epopeea dacilor ºi în ceea ce lui Mircea cel Bãtrân, care a încercat sã instaleze sultani „fa-
priveºte rãzboiul umbrelor. vorabili“ valahilor.)
Sigur, istoriografia veche foloseºte termenul „sol“ pentru Dar dintre toþi regii vechi, forþat de realitãþi dramatice,
mai târziul „ambasador“. Solul era purtãtorul mesajelor scrise Decebal a îmbinat cel mai bine politica, lupta deschisã ºi rãz-
sau verbale, dar, de regulã, trebuia sã aibã un acut spirit de boiul ascuns. Apollodor reþine pe Columna lui Traian mai
observaþie. Solia lui putea fi oficialã sau secretã. Regii daci au multe scene cu „soli“, dar una singurã este atipicã, pentru a fi
folosit toate metodele pentru a bloca invaziile pregãtite de consideratã tot o solie. Este vorba despre momentul în care
romani. Presiunea militarã ºi negocierile politice erau perma- Traian se aflã faþã în faþã cu un dac pe care luptãtorii romani
nent însoþite de acþiuni mai discrete. Un exemplu celebru de- tocmai l-au trântit jos de pe un mãgar. Toate soliile lui Dece-
acum este Acornion, pentru care cetãþenii din Dionysopolis bal erau purtate de aristocraþi daci, care erau primite cu toate
(Balcicul de astãzi) au dedicat o placã de marmurã pentru onorurile. Este greu de admis cã marele rege ar fi trimis la
merite deosebite. Acornion a fost primul spion pentru care Roma un prãpãdit cãlare pe un mãgar, care sã-i ducã împãra-
s-a ridicat un monument. Destul de impropriu, el este denumit tului un text scris pe o iascã, aºa cum susþin istoriografii. Nu
„ambasador“. „ªi în timpul din urmã, regele Burebista, ajun- existã încã elemente pentru descifrarea enigmei, dar momen-
gând cel dintâi ºi cel mai mare dintre regii care au stãpânit în tul este deosebit de semnificativ pentru a fi tratat superficial.

PRIMUL INSTRUMENT DE MÃSURÃ ASTRONOMIC


Luca Manta

Într-un adãpost situat sub o stâncã de ani, reprezintã de fapt un instrument pe osul de ecvideu ar fi urmãtoarea:
la Cuina Turcului, lângã satul Dubova- astronomic rudimentar, întrucât pãstrea- • unghiurile cu deschidere micã re-
MH (Dunãrea la Cazanele Mari), arheo- zã elemente de mãsurã atât pentru Soa- prezintã ca direcþie: limita maximã de
logii au descoperit un os de ecvideu, re, cât ºi pentru Lunã. deplasare pe orizont a rãsãritului de Soa-
care conþine o serie de semne geometri- Iatã valorile mãsurate în grade sexa- re la solstiþiile de varã (Az. 56o) ºi de
ce incizate, ce reprezintã figuri abstrac- zecimale, astfel: iarnã (Az. 124o), totul faþã de direcþia
te greu de aflat în naturã, aºa cum sunt • unghiurile cu deschidere micã au cardinalã Est sau 90o±34o
de pildã, linia, rombul sau unghiurile, valoarea de 68o • cele 6 linii unghiulare lunare re-
desene pe care specialiºtii le-au apre- • unghiurile cu deschidere mare au prezintã durata anului lunar de 354 zile,
ciat cã au mai mult o valoare artisticã. valoarea de 102o adicã 6 perioade a câte 59 zile sau (29.5
Acest obiect din os fãurit în neolitic a De aici rezultã cã ar exista notate dis- x 2) zile
fost gãsit în situl arheologic la nivel II tinct douã direcþii, din care una ar inclu- • cele 10 luni înscrise în romb repre-
ce are o vechime datatã cu C14 între de douã unghiuri în valoare de 68o : 2 = zintã o legãturã între anul lunar ºi anul
anii 8.175±200 î.Hr. (Bln – 802). ±34o, iar cealaltã ar include douã un- solar, adicã 354 zile + 10 zile = 364 zile
Descifrare. Figurile geometrice inci- ghiuri în valoare de 102o : 2 = ±51o. • cele 4 linii unghiulare solare repre-
zate pe falanga de cal de acum 10.000 Semnificaþia acestor semne incizate
20
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin
zintã de fapt cele 4 anotimpuri marcate vizual pe monitor. Iatã de pildã, Luna menea modele geometrice se regãsesc
solstiþial, unde un an solar are 4 x 91 = rãsare în data de 16 august 1990 ºi are o în prezent pe þesãturi, vase de ceramicã
364 zile ºi de unde fiecare anotimp prin valoare de azimut geodezic de 51.0o, Alt º.a.m.d., aºa cum sunt descrise în cerce-
bifurcare ar da 90 : 2 = 45 zile. Numãrul 0.2o, la ora D1 (12 : 07) AM. O altã va- tãrile fãcute de arheologul Silvia Pãun
44+1 de zile reprezintã un numãr fune- loare maximã spre Sudul astronomic se în lucrarea Identitãþi inedite Italia-Ro-
rar pãstrat pânã în prezent la daco-vala- obþine pe computer în data de 23 ianua- mânia, Editura Tehnicã, 1996, p. 44 unde
ho-români. rie 1990, ora 5 : 22 AM ºi care are valoa- gãsim denumirile de <<Þîþînele lumii ºi
Poziþia variabilã, dar ciclicã în timp a rea de Az. 130o, Alt. 0.2 o, adicã 180 o - Helii cu patru ochi>> pentru rombul
locului de rãsãrit a astrului lunar pe ori- 130 o = 50 o. Toate aceste dovezi le susþi- cu laturi prelungite. Aceste douã nume
zont se ºtie cã prezintã periodic un unghi nem prin dictonul Q.E.D. pãstrate de timp ne fac dovada prin cu-
maxim pe orizont. Asemenea valori sunt Ideea acestor cãutãri astronomice, vântul Helios cã sunt în conexiune cu
înscrise în Anuare astronomice, ca de urmate de descifrarea modelelor inciza- acest instrument astronomic de mãsurã.
pildã, declinaþia maximã de +26o 54’59” te pe os, are legãturã cu agricultura prac- Iatã, aºadar, cum obiectul cu mesaje
pentru faza de PP din data de 16 august ticatã în zona Porþile de Fier de acum incizate scoate la luminã din negura tim-
1990, ora 12 : 10 AM. Cu ajutorul unui circa 10.000 de ani ºi cu Soarele de argi- pului o serie de valori spirituale impresi-
computer înzestrat cu program astro- lã roºie (ocru) de la Gaura Chindiei II ? onante, fãurite în aria locuitã de strãmo-
nomic, asemenea date se pot verifica 6.500 î.Hr. La daco-valaho-români, ase- ºii daco-valaho-români.

INSTRUMENTE MUZICALE CONFECÞIONATE DE GETO-DACI


Prof. Marioara Danilov
Strabon, referindu-se la talentul muzical al tracilor, subli- demonstreazã cu prisosinþã cã atât cavalul, cât ºi naiul apar-
nia faptul cã Orfeu îmblânzea fiarele cu muzica sa, iar Musa- þin civilizaþiei geto-dacice. Acest fapt infirmã ipoteza con-
ios ºi Thamiris erau virtuozi instrumentiºti. form cãreia cavalul din trei tuburi de os ar aparþine poporului
La rândul sãu, muzicologul George Breazul, dupã ce men- bulgar de la care l-a preluat populaþia româneascã.
þioneazã aprecierile vechilor greci privitoare la muzica ºi mu- Muzica la geto-daci alcãtuia o ocupaþie importantã în
zicalitatea poporului trac, subliniazã faptul cã, în studiile rândul colectivitãþilor atât în viaþa ritualã (libaþiile erau înso-
sale, asupra folclorului tradiþional românesc, scãrile muzicale þite de incantaþii muzicale), în medicinã (tratamentele erau
vechi aparþin cu certitudine culturii muzicale geto-dacice. însoþite de descântece), în viaþa politicã (solii sau activitãþi
Muzicologul Gheorghe Ciobanu ajunge la aceeaºi con- religioase) ºi în sãrbãtorile calendaristice de peste an, legate
cluzie ºi adaugã importanþa muzicii geto-dacice ºi a muzicii de anul agricol, de echinocþii ºi solstiþii (Alaiurile lui Bachus
vechi româneºti, influenþa acestora asupra muzicii popoare- ºi Dyonisos, prorocirile Driadelor, jocurile rituale, cele mai
lor balcanice ºi a Imperiului Bizantin în diferite faze de dez- multe în formã de horã, sau la sãrbãtoarea seceriºului).
voltare. În concluzie, confecþionarea ºi folosirea instrumentelor
Descoperirea într-un complex arheologic geto-dac din muzicale, precum ºi folosirea scãrilor muzicale i-au plasat pe
împrejurimile Histriei a unui instrument muzical format din geto-daci în centrul atenþiei popoarelor învecinate pe care
trei fluiere din os, lipite între ele, datat în sec. al III-lea î. H., le-au influenþat în cultura lor muzicalã.

CAVALERII DANUBIENI
Dr. Michaela Al. Orescu
Tradiþii foarte vechi despre pelasgii remarcabili rãzboinici, iniþiaþi religioºi, mãr de 114, de pe cele de metal 95, de pe
latini, mai ales din regiunile de lângã care îºi asumau ºi rolul de conducãtori teracotã 4 ºi de pe 13 pietre gravate.
Dunãre, îi numeau “latinii cei bãtrâni”, ai cultului, mari preoþi, de cele mai multe Pe reliefurile dedicate acestor “divi-
în tradiþiile vechi italice, “Prisci latini”. ori. Apãrãtori ºi veghetori ai credinþei, nitãþi” se cunosc ºapte cazuri de scurte
Aceºtia au lãsat fortificaþii de pãmânt o castã a acestor rãzboinici a determinat inscripþii sub formã de criptograme ne-
numite “Cetatea latinilor”, unde Cezar cultul cabirilor sau cultul cãlãreþului trac descifrate. Era absolut interzisã dezvã-
Bolliac a menþionat bogãþia ceramicii mitriatic, Mithra fiind asimilat zeului hi- luirea desfãºurãrii ceremonialului reli-
dace. Numeroase localitãþi de pe terito- perborean Apollon. Ei au rãmas în isto- gios, a învãþãturilor, manifestãrile fiind
rie ºi sub numele de “Cavaleri danu- rezervate numai iniþiaþilor (dupã prof.
riul României le pãstreazã numele. Unul univ. dr. Dumitru Tudor).
dintre conducãtorii cei mai vechi ai pe- bieni”, cultul lor fiind practicat mai ales
Este semnificativ faptul cã 88 de ba-
lasgilor meridionali este amintit de Ho- în zonele Dunãrii mijlocii ºi inferioare: soreliefuri figurative erau turnate în
mer cu numele “Lethus pelasgus”. O Dacia, Moesia, Pannonia ºi Dalmaþia, plumb, metal al infernului ºi al magiei, în
mare parte din numele proprii, însã, care toate acestea fiind situate astãzi pe teri- vechile credinþe. Au fost gãsite repre-
indicau originea pelasgã-latinã au fost toriile actualelor state România, Bulga- zentãri ale unui singur cavaler cãlare,
traduse în limba greacã, cu scopul de a ria, Ungaria ºi Serbia. ale unui cavaler ºi ale unei Mari Zeiþe
fi asimilate mitologiei ºi istoriei greceºti. În vederea descifrãrilor acestui cult, alãturi de alþi doi cavaleri ºi reprezenta-
Regii ºi conducãtorii, ca ºi la urmaºii au fost interpretate 226 de reprezentãri rea scenei ospãþului sacru care le era
daco-geþi, erau selecþionaþi dintre cei mai ale zeilor, de pe tãbliþele de piatrã în nu- închinat.

21
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004
Cele mai vechi ºi numeroase repre- cinatorii.
zentãri au fost descoperite în Dacia ºi în Se pare cã femeile nu erau supuse
cele douã Moesii (Dobrogea, nordul Bul- unor asemenea iniþieri, decât în cazul
gariei ºi nordul Serbiei), ca ºi în cele douã marilor preotese sau al unor regine-fara-
Pannonii (Ungaria ºi teritoriul sârb dintre on.
Dunãre ºi Sava). În jurul scenelor cu zei Numeroase tãbliþe de mici dimensi-
apar simboluri cultice precum: berbecul, uni, ovale sau rotunde, turnate în plumb
taurul, cocoºul, peºtele, leul, ºarpele, cor- sau sub formã de geme, descoperite, erau
bul, vulturul ºi, de asemenea, divinitãþi desigur purtate ca talismane, amulete, fi-
cosmice precum Soarele, Luna, luceferii lacterii, considerat fiind cã posedã puteri
etc., precum ºi obiecte sacre: masa cu oculte, ocrotitoare de primejdii, de spiri-
peºtele, candelabre, opaiþe, piei de ber- te rele, garante ale sãnãtãþii ºi îndrumã-
bec, sãbii, pâini, fructe etc. Cultul Cabiri- toare. Ateliere de lucrat în metal, de tur-
lor ºi-a asumat ºi reprezentãrile zeilor: nat în bronz sau plumb cu ajutorul tipa-
Marte, Cybela-Magna Mater º.a.m.d. relor de teracotã, au fost descoperite la
Mitul cavalerului trac, cea mai veche Sirmium (Mitroviþa) ºi la Sucidava (Ce-
reprezentare a Cabirilor, simboliza lupta lei-Corabia, jud. Olt). La Romula (Reºca,
dintre bine ºi rãu, cavalerii simbolizând jud. Olt) au fost constatate ateliere pen-
principiul binelui, ca învingãtori. Aceº- tru gravarea pietrelor.
tia, înarmaþi cu lance ºi dubla secure, Invaziile asiatice din sec. III d.Hr. au
purtau stindardul “draco” cu cap de lup distrus marile centre civile ºi militare de
ºi corp de ºarpe, emblemã naþionalã ºi pe malurile Dunãrii ºi Tisei, unde venera-
religioasã a dacilor; purtau boneta cu rea acestor divinitãþi era mai rãspânditã.
vârful întors în faþã, simbolizând panaºul Cultul acestora, la nord ºi la sud de Du-
coifului, ecou atlantidic, hlamidã ºi tuni- nãre, confirmã marea rãspândire a tribu-
cã. Marea Zeiþã, asociatã cavalerilor, în- rilor traco-dace, care nu apare întotdeau-
truchipa pe Cybele (zeiþa morþii ºi a reîn- na în lucrãrile istoricilor ºi geografilor (pro-
vierii în Naturã), Diana-Artemis (zeiþa babil pierdute), dar fenomenul se consti-
Lumii ºi a vânãtorii), Nemesis (zeiþa drep- tuie într-o dovadã a continuitãþii elemen-
tãþii ºi a rãzbunãrii, a secretului ºi a cum- telor daco-getice, pe pãmântul Daciei,
pãtãrii, care apare uneori cu degetul la care ºi-a pãstrat civilizaþia materialã ºi
gurã semnificând misterele), Epona (zei- spiritualã, atestatã prin descoperirile pro-
þã a celþilor înrudiþi cu dacii, protectoare duse. Rãdãcinile tradiþiilor cavalerilor
a cailor). În partea superioarã a reliefuri- luptãtori ºi susþinãtori ai credinþei – ca-
lor era reprezentat Soarele (Sol) ºi Luna, valerii danubieni – ar putea sta la baza
carul solar tras de patru cai conduºi de congregaþiilor cavalerilor cruciaþi ai Evu-
Apollon-Soare, purtãtor a doi luceferi cu lui Mediu, ca ºi în cazul regelui Arthur.
ºapte raze, vulturul, pasãrea care se înal- cavalerii danubieni erau ospãtaþi cu peº- În folclorul românesc s-a pãstrat tra-
þã cel mai sus ºi suportã lumina Soarelui, te, pâine, lapte, miere ºi fructe, carnea de diþia dansului rãzboinic trac al Cabirilor,
ºi corbul, cel care prin croncãnitul sãu animale fiind exclusã. prin jocul Cãluºarilor, bâta lor semnificând
anunþã ploile. Cultul cavalerilor danu- Cultul mistic întreþinut de sacerdoþi calul. „Cãluºul”, joc solar desfãºurat la
bieni cumula cele mai multe simboluri: corespundea cu actualele recomandãri solstiþiul de varã, era inspirat de „ºoima-
ºarpele, cocoºul, leul, cele patru vânturi bioterapeutice, sacerdotul afirmând cã ne” în mitologia româneascã, în numãr
suflând din trompete, cele patru anotim- prin consumarea peºtelui se alungã spiri- de nouã, ca ºi muzele antice ale lui Apol-
puri purtând cununi vegetale pe cap. tele rele din corp (noxele), noul iniþiat se lon, din strãvechea mitologie pelasgã,
În timp ce peºtele constituia alimen- alãtura pe cale misticã celor trei zei, în preluatã de greci. „ªoimanele”, numite ºi
tul pur ºi sfânt, berbecul era sacrificat pe lupta împotriva elementelor nefaste. Abia „Cele frumoase“, erau vinovate de boala
altar în cinstea celor trei divinitãþi, era proclamat mist (mystes) iniþiat în mistere- celor „luaþi din cãluº” (Romulus Vulcã-
consumat la agape fãrã caracter mistic, le zeilor danubieni, adeptul urma sã par- nescu, Mitologie românã).
dar pielea lui acoperea corpul gol al celui ticipe la numeroase festivitãþi secrete, „Histriones“, jucãtorii din Italia roma-
care urma sã fie iniþiat, în timp ce unul învãþând în continuare dogme ºi formule nã („istri“ sau „istriani”), pãstrau tradiþia
dintre iniþaiþi purta ca mascã, capul de religioase. Iniþierea se desfãºura pe mai jocurilor etrusce ale populaþiilor de la
berbec. multe trepte. Este foarte probabil cã aces- Dunãrea de Jos. Cãlãreþii din doctrinele
Adepþii cultului practicau bãi rituale, te practici religioase în vederea iniþierii tursene (etrusce) au fost figuraþi pe urna
aºa cum le vom regãsi la esenieni, ca ºi la erau similare celor desfãºurate în Egiptul funerarã descoperitã la Zimnicea-Româ-
pitagoricieni. Adepþii cu merite în iniþie- antic, moºtenitor ºi pãstrãtor al vechilor nia, simbolizând cãlãtoria sufletului pe
re participau la o agapã sacrã, oferitã tradiþii atlanto-carpato-europene, Egip- lumea cealaltã. Aceeaºi temã a fost re-
cândva de cãtre zeiþã cavalerilor danu- tul intrând în istorie abia la 3500 î.Hr. Pro- prezentatã în pictura etruscã descoperi-
bieni învingãtori ai rãului, în jurul unei cesele de iniþiere aveau loc de asemenea tã în camerele sepulcrale de la Tarquinii
mese rotunde (izvorul practicii mesei ro- în încãperi subterane, lipsite de luminã ºi (Corneto), aflatã la Muzeul Vatican. (N.
tunde a regelui celt Arthur). La masã, propice evoluþiei proceselor psiho-halu- Densuºianu, Dacia preistoricã).

22
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin

CREAÞIA TEHNICO-ªTIINÞIFICÃ A GETO-DACILOR,


SURSÃ DE TRANSFER TEHNOLOGIC PENTRU VIITOR
Lucreþia-Eugenia Brezeanu

Creaþia tehnico-ºtiinþificã a geto- pentru obþinerea fontei, care se numea tehnica veche a construcþiilor atît pen-
dacilor, ca ºi a altor popoare antice care FURNÃ, ºi este preluat de la noi din tru armare, cît ºi pentru amortizare în
au creat vechi ºi consacrate civilizaþii, Apuseni ºi datat din perioada dacicã. cazul cutremurelor care au zguduit aces-
era firesc adaptatã perfect la condiþiile Este cunoscut cã în aceastã zonã cu te locuri.
geografice, resurse ºi condiþii de mediu. o climã cu mari diferenþe de temperaturi O cunoaºtere aparte a lumii materi-
De la metalurgie ºi siderurgie, la agricul- între anotimpuri, cu veri scurte, s-a dez- ale ºi a naturii vii o demonstreazã farma-
turã ºi alimentaþie, totul avea un speci- voltat o agriculturã ºi o zootehnie spe- ceutica - leacurile ºi multitudinea de
fic de materii prime ºi de consumuri ener- cificã. Se ºtie cã popoarele din zone cli- terapii, toate regãsite în actualele teh-
getice. matice reci au avut alimentaþie predo- nici de terapii naturiste, alternative ºi
Între obiectele metalice care s-au minant carnivorã, pe cînd geto-dacii au complementare.
pãstrat se constatã cã sunt unele din alia- avut alimentaþie lacto- vegetarianã. Ve- O creaþie materialã specificã a civili-
je foarte specializate. Astfel, unele fa- getalele au fost folosite într-un mod spe- zaþiei geto-dace o reprezintã construc-
vorizeazã prin contact vindecarea unor cific ºi pentru vestimentaþie, unde este þiile, care sunt realizate dupã moderne
rãni, iar altele otrãvirea prin blocarea de remarcat ºi o elaboratã tehnicã a cu- exigenþe de siguranþã, dar au înglobate
funcþiilor unor organe. La Londra, în lorilor pentru fire vegetale ºi de origine ºi multe caracteristici care au fost adop-
Muzeul Tehnicii, este pãstrat cel mai animalã. tate în ultima jumãtate de secol în tehni-
vechi cuptor de topit minereu de fier, Materiale fibroase erau folosite ºi în ca actualã a construcþiilor.

O coincidenþã tulburãtoare în Ipoteºti


Dr. Lucia Olaru Nenati, filolog
Este cunoscut faptul cã Mihai Eminescu a fost fascinat zeului, do-
de miturile strãvechi autohtone, imaginând în spaþiul dacic vedind cã
un univers literar cu personaje puternice, acþiune, idei, con- aceasta, re-
flicte ºi conturând o istorie prelungitã în mitul dacic, simboli- fãcutã în
zatã de plutirea Dochiei în luntrea linã pe apa istoriei în sens anii 1930,
invers spre timpurile de mit. era greºitã
El rãmîne unul dintre cei mai fermi sprijinitori ai trunchiu- ca aºezare
lui dacic identitar, fiind cel mai asiduu cunoscãtor ºi asambla- ºi mãrime.
tor al fragmentelor de mit preromânesc, unificatorul ºi crea- Atunci s-
torul lor, cel ce aºazã pe temelia elementelor traco-dacice o au efectuat
construcþie armonioasã ºi suplã de mitologie româneascã iden- sãpãturi ar-
titarã. heologice
De aceea constituie o simbolicã ºi tulburãtoare coinci- lângã mu-
denþã faptul cã la temelia casei sale din Ipoteºti, mai precis a zeu cu ajutorul specialiºtilor Muzeului de Istorie din Boto-
atenansei (clãdirea din curtea casei unde susþin cunoscãtorii ºani. Aºa am descoperit, alãturi de alte obiecte, o locuinþã
cã dormeau bãieþii Eminovici), s-a gãsit, ca într-o închipuire dacicã cu obiectele enumerate mai sus, printre care ºi amfora
mitologicã, o vatrã traco-dacã cu obiecte specifice: fragmen- pe care o înfãþiºãm în fotografia alãturatã. Faptul a stârnit
te de cãrbune, o cãþuie ºi, mai ales, fragmente a ceea ce avea ecou în presã, precum probãm prin articolul anexat.
sã devinã, dupã restaurarea profesionisã, o splendidã amforã Iatã deci tulburãtoarea coincidenþã cã Eminescu, înteme-
traco-dacã ce se aflã azi în inventarul muzeului de la Ipoteºti. ietorul unui construct mitologic dacic aºezat la temelia exis-
Semnatara acestor rânduri, pe atunci muzeograf al aces- tenþei noastre istorice, a dormit în copilãria lui pe temelia unei
tui aºezãmânt, a obþinut, în cadrul activitãþii de reorganizare locuinþe dacice care-i va fi trimis în vise efluvii modelatoare
muzealã, aprobarea de-a se demola clãdirea de atunci a mu- de conºtiinþã.

23
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

Al V-lea Congres Internaþional de Dacologie


„Civilizaþia Dunãreanã – Rãdãcini“
Program:
VINERI, 25 iunie:
08.45-09.30: Primirea ºi înregistrarea participanþilor
09.30-10.00: Cuvânt de deschidere a congresului - Sala Rondã
- In memoriam: prof.dr. Augustin Deac, jurnalist Valentin Pãunescu, arhitect Silvia Pãun
10.00-13.15: Lucrãri în plen
10.00-10.15: „Civilizaþia dunãrean㠖 rãdãcini“ - Dr. Napoleon Sãvescu
10.15-10.30: „Premergãtorii scrisului în Valea Dunãrii“ – Prof.dr. Mihai Popescu, Bucureºti
10.30-10.45: „Cronicã dacicã apocrifã pe plãci de plumb?“ – Dr. Napoleon Sãvescu, ing. Dan Romalo, Bucureºti
10.45-11.00: „Plãcuþele de plumb de la Sinaia - o sursã excepþionalã de cunoaºtere a istoriei ºi civilizaþiei dacilor“ -
Drd. Aurora Peþan, cercetãtor principal, Institutul de Lingvistic㠄Iorgu Iordan – Al. Rosetti“, Bucureºti
11.00-11.15: „Despre paleografia limbii române“ – Conf.univ.dr. Gheorghe Iscru, Bucureºti
11.15-11.30: „Pe urmele cauconilor“ - Acad. Alexandru Surdu, Bucureºti
11.30-11.45: „Personalitatea ºi opera episcopului dac Niceta de Remesiana“ – Prof.univ.dr. Mihail Diaconescu, Bucureºti
11.45-12.00: „Formarea ºi dãinuirea comportamentului istoric în ecosistemele spaþiului carpato-dunãrean“ – Prof.dr.
Vasile Boroneanþ, prof.dr. Nicolae Þicleanu, Bucureºti
12.00-12.15: „Substratul geto-dac reflectat în ritualurile de înmormântare la români“ – Prof.univ.dr. Ion Ghinoiu,
Bucureºti
12.15-12.30: „Agricultura ºi vegetaþia silvicã în spaþiul carpato-danubian pe teritoriul României, din neoliticul aceramic
pânã în sec. II d.Hr.“ – Prof. Viorica Enãchiuc
12.30-12.45: „Ritualul de sacrificiu al „mesagerului“ la geto-daci“ – Prof.drd. Zenovie Cârlugea, Tîrgu Jiu
12.45-13.00: „Rãdãcinile adânci ale civilizaþiei danubiene“ – Marco Merlini, director al Prehistory Knowledge Project ºi
membru al World Rock Art Academy, Italia
13.00-13.15: „Scrierea de la Vlasac - problema scrisului in cultura Lepensky Vir (mileniul VII i.d.Hr.)“ - Dragan Jacanovic,
arheolog, directorul Muzeului Pozarevac, Uniunea Serbia si Muntenegru
13.15-14.00: Pauzã de masã
- Lansarea CD-ului „Cântecele lui Eminescu“ - Lucia Olaru Nenati
14.00-19.00: Lucrãri în plen - Sala Rondã
14.00-14.15: „Civilizaþia Gumelniþa – consideraþii semiotice“ – Prof. Virgil Vasilescu, Bucureºti
14.15-14.30: „Vânãtoarea la daci“ – Prof.univ.dr. Sergiu Haimovici, Iaºi
14.30-14.45: „CADMEI Protoscriarea la atineanjlji shi nâshtarea a numâljei di Ilirr“ – Prof. C. Branislav Stefanoski,
Skopje, Rep. Macedonia
14.45-15.00: „Cuvinte iliro-trace în opera lui Homer“ – Dr. Ardian-Christian Kycyku, Bucureºti
15.00-15.15: „Proiectul Parcul Arheologic Cucuteni“ – Asist.univ.dr. Vasile Cotiugã, Iaºi
15.15-15.30: „Dovezi lingvistice ale înrudirii popoarelor nordice cu traco-geto-dacii“ – Maria Criºan, Bucureºti
15.30-15.45: „Cuvinte comune în limbile românã ºi albanezã“- Acad. Kopi Kycyku, Bucureºti
15.45-16.00: „Românii ºi aromânii“ – Ing.dipl. Dima Lascu, SUA
16.00-16.15: „Cavalerii danubieni“ – Cercetãtor dr. Michaela Al. Orescu, Bucureºti
16.15-16.30: „Epodele zalmoxiene - importanþa lor în cultura popularã ºi spiritualitatea geto-dac㓠– Prof. Zoia Elena
Deju, Tg. Jiu
16.30-16.45: „Industria casnicã textilã-suport al autohtoniei ºi continuitãþii noastre în Carpaþi“ – Prof. Ioana Criºan, Reghin
16.45-17.00: „Situl eneolitic de la Creþeºti „La Intersecþie“ (jud. Vaslui)“ - Prof.drd. Vicu Merlan, Huºi
17.00-17.15: „Diplomaþie ºi „servicii secrete“ la daci“ – Viorel Patrichi, Bucureºti
17.15-17.30: „Taina kosonilor“ – Adrian Bucurescu, Bucureºti
17.30-17.45: „Sfinxul de la Zãrand“ – Prof. Teodor Ardelean, Arad
17.45-18.00: „Zamolxe ºi magia cuvântului“ – Prof. Vasile Rusu, Sibiu
18.00-18.15: „Muzica ºi instrumentele muzicale confecþionate de geto-daci“ – Prof. Marioara Danilov, Giurgiu
18.15-18.30: „Civilizaþia dacilor – izvor de inspiraþie în muzica contemporanã“- Prof.univ. dr. Vasile Herman, compozitor,
Cluj Napoca
18.30-18.45: „Limba armean㠖 document viu al veridicitãþii atomilor de cuvânt“ – Prof.dr. ing. Margareta Adela
Simionescu, colonel (r.) Viorel Ciobanu, Bucureºti
18.45-19.00: „Impactul rãsãritean al civilizaþiei danubiene“ - Prof. William Ritziu, SUA

24
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin

SÂMBÃTÃ, 26 IUNIE
09.00-13.00 Lucrãri în plen – Sala Rondã
09.00-09.15: „Din Operele Sfântului Ioan Casian din Dacia Ponticã (360-435). A doua conferinþã a lui Abba Moise:
Despre discreþie“ – Dipl.ing. Alexandru Stan, Elveþia
09.15-09.30: „Strãromânul Ion de Schitopolis în lumina cercetãrilor ultimelor decenii“ – Pr.prof.univ.dr. Gheorghe I.
Drãgulin, Bucureºti
09.30-09.45: „Simboluri sacre milenare pe troiþele româneºti“ - Ing. Laurenþiu Dodu
09.45-10.00: „Vechi rezonanþe getice în numele cuprinse în Biblia de la Bucureºti (1688)“ - Conf.univ.dr. Gheorghe Sãvoiu,
Ploieºti
10.00-10.15: „Religia traco-geto-dacilor“ - Preot Horia Þâru, Timiºoara
10.15-10.30: „Simbolurile sacre dacice ºi lumea nordicã a Europei de vest“ - Olivia Tulbure Strachinã
10.30-10.45: „Likantropia ºi organizarea junilor la daci ºi popoarele ariene“ - Acad. Alexandru Surdu, Bucureºti
10.45-11.00: „Necropole Halsattiene timpurii dintre Carpaþi ºi Prut“ - Roxana Asãndoae, Asociaþia Monumenta Perenni
tatis, Iaºi
11.00-11.15 „Necropola tumularã geto-dacicã de la Cucuteni“ - Ana Petronela Creþu, Ionuþ Petriman, Asociaþia Monu
menta Perennitatis, Iaºi
11.15-11.30: „Cetãþi ºi aºezãri fortificate geto-dacice. Identificare ºi cartare“ -Asist.univ.dr.Vasile Cotiugã, Florin Mocanu,
Radu Balaur, Asociaþia Monumenta Perennitatis, Iaºi
11.30-11.45: „Cetãþile geto-dacice din nordul ºi Podiºul central al Moldovei în sec. V î.d.Hr.-II d.Hr.“ - Costicã Dron, Iulia
Negulescu, Univ. A.I. Cuza, Iaºi
11.45-12.00: „Regi ºi luptãtori geto-daci în echipament rãzboinic; reconstituire pe baza tezaurelor cu obiecte de aur ºi
argint descoperite la Bãiceni-Cucuteni ºi Agighiol“ - Daniel Timofte, ing. Romulus Constantin Mironescu, Iaºi
12.00-12.15: „Dispozitive speciale cu caracter militar folosite de geto-daci la distrugerea fortificaþiilor romane“ - Ing.
Constantin I. Ioniþã, Iaºi
12.15-12.30: „Datini ºi obiceiuri ale geto-dacilor“ – Asist.univ.drd. Mirela Lãscoiu, Universitatea de Vest, Timiºoara
12.30-12.45: „Contribuþii privind exploatarea aurului din Dacia pre-roman㓠- Conf.univ.dr. Horia Ciugudean, Alba Iulia
12.45-13.00: „Argumente ale continuitãþii: inscripþia valacã/românã de pe vasul din tezaurul de la Sânicolaul Mare“ -
Prof. Ionel Cionchin, Timiºoara
13.00-14.00 Pauzã de masã
- Lansare CD cu cântece despre daci
14.00-19.00 Lucrãri în plen - Sala Rondã
14.00-14.15: „Elemente de limbã la geto-daci“ – Prof. Mihai Vinereanu, SUA
14.15-14.30: „Elemente arhaice în folclorul obiceiurilor tradiþionale din Þara Lãpuºului“ - Prof. Pamfil Bilþiu, Baia Mare
14.30-14.45: „Zalmoxis în cântecul bãtrânesc“ - Gheorghe ªeitan, Tulcea
14.45-15.00: „Regatul dacilor“ – Dr. Mihai Zamfir, Bucureºti
15.00-15.15: „Limba misiunii creºtine la pre-români“ – Prof.dr. Theodor Damian, SUA
15.15-15.30: „Tezaurul de la Pietroasa ºi prinþesa Khnumet“ - Prof. Gheorghe V. Cârlan, Bacãu
15.30-15.45: „Iliada, cititã ca sursã a protoistoriei poporului nostru“ - Silviu Dragomir, Bucureºti
15.45-16.00: „Primul instrument de mãsurã astronomic“ – Luca Manta, Bucureºti
16.00-16.15: „O coincidenþã tulburãtoare în Ipoteºti“ - Prof.dr. Lucia Olaru Nenati, Botoºani
16.15-16.30: „Creaþia tehnico-ºtiinþificã a geto-dacilor, sursã de transfer tehnologic pentru viitor“ – Lucreþia Eugenia
Brezeanu, cercetãtor ºtiinþific, Bucureºti
16.30-16.45: „Rãdãcini carpatice ale Vedas/ Vedelor – cultul solar ºi lunar în Munþii ªureanu“ - Conf. univ.dr. Valer Cãlin-
Scridonesi, Bucureºti
16.45-17.00: „Un bust al lui Decebal în Forumul lui Traian“ – Liviu Groza, Deva
17.00-17.15: „Existenþa sclavilor în societatea geto-dacilor în perioada sec. VI î.d.Hr.- I d.Hr.“ - Prof. Viorica Enãchiuc
17.15-17.30: „Orfeu – un mare iniþiat, înþelept, reformator ºi poet prin excelenþã ºi exponent al dreptei credinþe a naþiunii
traco-geto-dace“ - Conf.univ.dr. Gheorghe Iscru, Margareta Cristian, Bucureºti
17.30-17.45: „Kogaion“ - Timotei Ursu, SUA
17.45-18.00: „Hultanii, continuatori ai spiritualitãþii dacice în folclorul românesc“ - Cosmin Duduc, Bucureºti
18.00-18.15: „Cãciulã dacicã sau tiarã?“ - Nicolae Hârlea, Bucureºti
18.15-18.30: „Argument lingvistic pentru continuitate la Dunãrea de Jos“ - Comandor (r.) Emilian Munteanu, Bucureºti
18.30-18.45: „Elemente dacice în spaþiul fostei Iugoslavii“ - Dr. Lucian Dajda, Uniunea Serbia ºi Muntenegru
18.45-19.00: Cuvânt de închidere a congresului.

25
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

CÃCIULÃ SAU TIARÃ?


Nicolae Hârlea
Ceea ce purtau nobilii daci ºi, în pri- cate clar, pe coroana de la bazã cele trei
mul rând regii daci, cu siguranþã cã nu nivele ale puterilor împãrãteºti.
putea fi o simplã cãciulã. Cã este aºa ne-o La Papã, tiara reprezenta tripla autori-
dovedesc mãrturiile istoriei. Ceea ce pur- tate a bisericii: spiritualã (asupra suflete-
tau dacii, începând cu circa 11.461 de ani lor vii), temporalã (asupra statelor roma-
în urmã, s-a putut constata cã purtau (mai ne) ºi eminentã (asupra tuturor suverani-
târziu cu circa 10.138 de ani) Zeul Mitra, lor de pe Pãmânt).
Atis, Ceres, Cibela, adicã tiara. Dacã aºa stau lucrurile ºi nu avem te-
Tiara avea la bazã o coroanã formatã mei sã ne îndoim, tiara reprezenta, cu si-
din trei niveluri care se terminau cu o bo- guranþã, semnificaþia înaltelor puteri re-
netã ce se îngusta spre vârful ei ºi care era gale ale marelui imperiu dac, din cele mai
aplecat în faþã. Atât zeii, cât ºi regii, dar ºi vechi timpuri. Este admirabil cã tiara a
nobilii purtau tiara ca un semn al domina- apãrut, dupã unele date, mai întâi la noi
þiei lor peste cele trei nivele ale Cosmosu- (aproximativ acum 11.461 de ani) ºi apoi
lui (local): ceresc, terestru ºi infernal; în- la popoarele persan, grec, roman etc. cu
tre þãrmurile vieþii ºi ale morþii circa 1.323 de ani mai târziu. cei mai puternici“.
Se ºtie cã portul tiarei a fost privile- Unii autori au considerat cã cele trei Istoricul Flavius Josepus (sec. I d.H),
giul zeului Mitra ºi al marilor regi ai perºi- nivele de bazã ale coroanei din compo- cunoºtea reputaþia sfinþeniei nobililor daci
lor, prin care etalau, la vedere, totalitatea nenþa tiarei, ar putea reprezenta Trinita- pe care îi ºi comparã cu esenienii. Numele
puterilor lor (vezi figura 55 de la pag. 191, tea ºi/sau tridimensionalul. Alþii vedeau de „pleistoi“ dat nobililor asceþi daci era
din Traco-geto-dacii a doctorului în is- simbolul celor trei virtuþi teologice: cre- legat de faptul cã purtau bonete (tiare),
torie G.D. Iscru, Editura „N. Bãlcescu“, dinþa, nãdejdea ºi iubirea ce decurg dintr- lucru confirmat ºi de Jordanes, care arãta
Bucureºti, 2003). o trãire în sfinþenie deplinã ºi desãvârºire. cã nobilii purtau „pilleus“ (cãciulã?) pe
Tiara o vedem din cele mai vechi tim- Nu întâmplãtor stau lucrurile aºa (ºi care o putem numi fãrã teamã de data
puri, atât pe capul regilor, cât ºi a nobililor ne spune Herodot de ce) ºi anume cã aceasta, tiarã.
daci (pileati) - luptãtori de elitã - asceþi „geþii sunt cei mai viteji ºi mai drepþi Alte surse vechi aratã cã legea nazi-
crescuþi dupã pãrerea noastrã în legea dintre traci“, iar despre tribul apullilor reatului (vezi Samson) s-a aplicat la traco-
nazireatului. În aceastã carte de istorie, la care formau circa 76% dintre daci ºi lo- daci acum circa 8.642 de ani, în timp ce la
pag. 155, se observã, de asemenea, tiara cuia în Transilvania (în zona Alba) se spu- semiþi cu 1.780 de ani mai târziu (începând
purtatã de regele Burebista, având mar- ne cã era alcãtuit din „cei mai voinici ºi aproximativ de acum circa 6.862 de ani).

SIMBOLURILE SACRE DACICE


ªI LUMEA NORDICÃ A EUROPEI DE VEST
Olivia Tulbure Strachinã
Avem o datorie de conºtiinþã sã exprimãm profunda recu- niserã datoriile militare, îºi hotãrau singuri viaþa viitoare. Cred
noºtinþã faþã de lumea nordicã, þãrile scandinave, Anglia ºi zona în ipoteza cã unde trãiau ei, acolo s-au pãstrat ºi simbolurile
Normandiei pentru prelucrarea ºi pãstrarea simbolurilor dacice lor ºi credinþa lor.
pânã în secolul al XI-lea. În lucrarea Drapelele din întreaga 100 de ani istoria Angliei se realizeazã prin amestecul suc-
lume de-a lungul anilor, autor White Smith, directorul Centru- cesiv al unor grupuri etnice – celþi, romani, anglo-saxoni ºi
lui de cercetare a drapelelor din Winchester, USA, a informat franco-normanzi, fiecare aducându-ºi contribuþia la contura-
opinia publicã internaþionalã cã steagul dacic importat la Roma rea configuraþiei spirituale caracteristice poporului englez.
a fost adoptat de cavalerii Europei Centrale. Anglia a primit pe mesagerii culturii romane ºi latine, ca ºi
Îmbinarea civilizaþiei romane cu onoarea barbarilor ºi morala pe mesagerii culturii teutone ºi ºi-a fãurit propriul sãu geniu.
creºtinã a fundamentat continuitatea simbolurilor sacre dacice. André Maurois, normand de origine, autorul Istoriei An-
În sec. al IV-lea, militar devine sinonim cu barbar. Armata a gliei, ne sfãtuieºte sã considerãm istoria în esenþã o operã de
încetat sã mai fie romanã. Garnizoana zidului de apãrare este artã. Citez: „Istoricul-artist îºi îngãduie incursiuni bazate
compusã din unitãþi locale care nu sunt mutate niciodatã. Prima pe convingerea în posibilitatea intuirii unor date de ordin
cohortã dacic㖠COHORS I AELIA DACORUM, înfiinþatã de psihologic neconsemnate nicãieri sau stabilirii unor ra-
împãratul Hadrian (117-138 e.n.) ºi atestatã de pe la anul 146 e.n., porturi logice, naþionale între acele acþiuni omeneºti pe
stã cu garnizoana în Britania mai mult de douã secole. Soldatul, care izvoarelede informaþie le-au reþinut incomplet ºi dis-
prinzând rãdãcini, devine colon. Puþin câte puþin, legiunile bri- parat.”
tanice uitã legãturile cu Roma. Ce s-a întâmplat cu dacii dupã Cu însuºirile lor militare, generaþii de daci au putut fi înro-
retragerea legiunilor romane? Este greu de acceptat cã s-au în- laþi în cele trei pãrþi ale armatei engleze: 1) înrolarea în masa
tors în Dacia ºi mai puþin la Roma. Erau liberi, desigur, îºi îndepli- oamenilor liberi; 2) mercenarii, oameni cu soldã; 3) armata

26
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin
permanentã de rãzboinici de profesie cu soldã ºi terenuri pri- brodatã de 2,50 m cu secvenþele: 56, 57, 58. Dat fiind starea de
mite de la suveran. degradare ºi restaurãrile empirice efectuate în secolele XVIII
Fiecare epocã istoricã lasã moºtenire culturii universale ºi XIX, am executat un facsimil de asigurare, forma superioarã
opere, monumente, documente, inscripþii etc. tehnicã de copiere, pe care numai România a practicat-o în
„La tapisserie de Bayeux“ aparþine mileniului cultural al ultimele trei decenii, fiind pe cale de dispariþie în prezent.
Europei de Nord-Vest a secolului al XI-lea, având trãsãturi Prezint Congresului copia executatã ºi considerentele mai
specifice lumii nordice. importante pentru ca participanþii la Congres sã cadã de acord
Editurile din Franþa ºi Anglia au tipãrit peste 400 de lucrãri. cã abia a început cercetarea Tapiseriei de Bayeux. Nu se cu-
Coperta cãrþilor de istorie, a albumelor, a studiilor etc. are ca noaºte provenienþa simbolurilor, originea detaliilor, metodolo-
principale ilustraþii scene din aceastã operã giganticã. Cerce- gia tehnicã de execuþie, ce opere asemãnãtoare mai existã în
tarea teoreticã, urmatã de cercetarea originalului m-a obligat lume, competenþa desenatorilor, unde se pãstreazã fragmente
sã abordez temeinic problemele tehnice ºi sã realizez o copie copiate în 1330 ºi 1885.

ELEMENTE ARHAICE ÎN FOLCLORUL


OBICEIURILOR TRADIÞIONALE DIN ÞARA LÃPUªULUI
Prof. Pamfil Bilþiu
Lucrarea noastrã îºi propune sã tra- batere petrecerea feciorilor din jurul semnul unor vechi credinþe dendrola-
teze anumite rituri din cadrul obiceiuri- copacului de armindeni, sticla cu bãu- trice ºi cosmogonice deosebit de vechi.
lor de peste an, precum ºi din cele lega- turã mergând în sensul de mers al soa- Am analizat apoi naºterea pe pãmântul
te de momentele cruciale ale vieþii omu- relui, reminiscenþe ale unui vechi cult gol, ceea ce ne evidenþiazã cã nou-nãs-
lui din Þara Lãpuºului, zonã de o arhai- solar, specific obiceiurilor din ciclul de cutul era încredinþat imediat pãmântu-
citate aparte ºi care se evidenþiazã ca primãvarã. Tot din cadrul obiceiurilor lui, ca zeiþã-mamã a tuturor.
veritabile elemente de vechime a civili- de peste an, în care deþine un rol pri- Din cadrul nunþii tradiþionale am
zaþiei din acest spaþiu. mordial obiceiul moºilor, consacrat co- analizat mâncatul ritualic al mirilor, na-
Din categoria obiceiurilor de peste memorãrii morþilor, am analizat ritualul ºilor ºi druºtelor al colacului cu lapte, în
an, am luat în dezbatere rituri de mare depunerii cu o sãptãmânã înaintea comun, rit ºi el de mare vechime, pre-
vechime ºi care nu au fost încã studiate Postului Mare a vaselor în altarul bise- zent la o serie de popoare de veche ci-
precum jurãmântul fârtaþilor la lunã, ricii, care conþin fiecare sãmânþã ce ur- vilizaþie, precum la evrei, ºi legat de acest
atestat de cãtre cercetãrile noastre de meazã a fi pusã în þarinã în noul ciclu rit am analizat ritualul mâncatului de
teren în localitãþile Lãpuºul Românesc vegetaþional. La Moºii de Florii, vasele cãtre copii în cadrul pomenii funerare a
ºi Cupºeni, în cadrul practicilor de în- se scot din altare, se aºazã pe masa mo- colacului cu lapte, în comun. Tot din
frãþire. Am analizat apoi colacul cere- ºilor, dupã care vasul se dã de pomanã, cadrul ceremonialului funebru am ana-
monial din cadrul aceloraºi practici, a iar seminþele se amestecã cu seminþele lizat tipul de bocire arhaic a mortului de
cãrui preparare magicã suscitã un inte- de semãnat, ceea ce ne evidenþiazã ide- la Lãpuºul Românesc pe la colþurile ca-
res aparte, cununa lui vegetalã trebuind ea cã morþii erau consideraþi sãmânþã, sei, în grãdinã, la fântânã, la grajd, pe
sã conþinã fiecare plantã comestibilã aºa cum erau consideraþi ºi în vechile unde mortul a umblat mai mult, rit care
semãnatã în þarinã: grâu, porumb, seca- religii. ne dezvãluie vechi credinþe legate de
rã, floarea soarelui etc., obicei al cãrui Din suita obiceiurilor legate de mo- microcosmosul gospodãresc. Lucrarea
act de preparare magicã stã sub semnul mentele cruciale ale vieþii omului, care se încheie cu ritualul datului “macãu-
unor vechi rituri de fertilitate. conservã rituri cu valoare de unicat, am lui” (bãþului) peste sicriu la cel mai bã-
Din suita unor acte ceremoniale din luat în dezbatere botezul pãgân la lunã, trân om din sat, rit de mare complexitate
obiceiurile de peste an, am luat în dez- soare, stele ºi copac, ritual ce stã sub ºi vechime, care nu a fost încã studiat.

NECROPOLE HALSATTIENE TIMPURII DINTRE CARPAÞI ªI PRUT


Roxana Asãndoae
(Asociaþia Monumenta Perennitatis)
În aceastã comunicare se prezintã necropolele din Hallstat- În cadrul grupului Grãniceºti au fost cercetate doar mormin-
tul timpuriu (1200/1150-800 î.Hr.), dintre Carpaþi ºi Prut, cercetate tele plane de la Cucorãni (jud. Botoºani) ºi necropola tumularã
de cunoscuþi specialiºti. Complexul ceramicii canelate, rãspândit de la Volovãþ (jud. Suceava). Din al doilea grup, Corlãteni, au
din bazinul Tisei pânã în valea Nistrului, este reprezentat între fost cercetate mai multe necropole: mormântul de incineraþie de
Carpaþi ºi Prut prin douã grupe distincte: Grãniceºti (grupã ce la Trifeºti (jud. Iaºi), resturile unei necropole din sectorul A al
face parte din cultura Gáva-Holihrady) ºi Corlãteni (aparþinând Curþii Domneºti (jud. Vaslui), mormintele de la Cotu Morii (jud.
culturii Corlãteni-Chiºinãu), grupe culturale care evolueazã pa- Iaºi), mormântul de incineraþie de lângã Crucea lui Ferenþ (jud.
ralel în aceastã perioadã. Iaºi) ºi mormintele de incineraþie de la ªtefãneºti (jud. Botoºani).
27
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

VÂNÃTOAREA LA DACI
Prof.dr. Sergiu Haimovici
Vânãtoarea era o ocupa- Tene – adicã timpul în care carnivore trebuie sã enume- nea, mãiestria ostãºeascã, ne-
þie de bazã a omului primitiv, dacii ºi-au clãdit o civilizaþie rãm mai ales ursul, dar ºi lu- cesarã unei societãþi de acum
mai ales în pleistocen, ea fiind strãlucit㠖, neglijatã cu totul. pul, bursucul, jderul etc. puternic stratificate, se putea
sursã aproape unicã a omului În caracteristica ocupaþi- Desigur, rolul cel mai im- desãvârºi pe deplin prin vâ-
în a-ºi asigura hrana zilnicã. onalã a dacilor, vânãtoarea portant al vânãtorii era acela nãtoare, întrucât aceasta se
Odatã cu holocenul, perioa- varia de la o zonã la alta, dar de a acoperi o cotã în asigura- executa cu mijloace mai primi-
dã geologicã în care ne gãsim se distinge faptul cã la altitu- rea necesitãþilor de hranã, mai tive decât cele de astãzi, când
ºi astãzi, prin intermediul prac- dinile mai înalte, în Subcarpaþi, ales în a asigura proteinele ea a ajuns sã fie un sport, ºi
ticãrii agriculturii, luatã în sen- avea o pondere mai mare de- animale. Rolul vânãtorii era
anume prin lupta directã cu
sul ei cel mai larg, dar totoda- cât în câmpie. Erau vânate mai evident mai larg, cãci o parte
fiara.
tã ºi al creºterii animalelor, si- cu seamã artiodactilele de ta- din nevoile de materie primã
tuaþia se schimbã radical, aces- lie medie – cãpriorul, mare – pentru fabricarea de unelte ºi De altfel, unele preocupãri
te douã ocupaþii asumându-ºi cerbul ºi mistreþul ºi foarte obiecte, dar ºi îmbrãcãminte – cultice, de rituri ºi ritualuri,
ponderea cea mai mare în aco- mare – bourul, care era încã piei, blanã, coarne, oase ºi erau satisfãcute tot prin inter-
perirea necesitãþilor alimenta- relativ comun, dar foarte rar dinþi – erau din plin asigurate mediul vânãtorii, multe din
re ale omului, vânãtoarea ne- zimbru, ce avea o frecvenþã tot prin intermediul acestei aceste practici oglindindu-se
fiind însã, chiar în epoca La naturalã cu totul joasã. Dintre ocupaþii ancestrale. De aseme- ºi astãzi în folclorul nostru.

PROIECTUL PARCUL ARHEOLOGIC CUCUTENI


Asist. univ. dr. Vasile Cotiugã
În vara anului 2003, cu sprijinul Fundaþiei Dacia Revival Principala activitate a reprezentat-o încheierea reconstruc-
International, au continuat lucrãrile la proiectul Parcul Ar- þiei primei locuinþe, începutã în vara anului 2002, prin închi-
heologic Cucuteni, proiect ce se desfãºoarã la Cucuteni, jud. derea frontoanelor ºi amenajarea interiorului, construindu-se
Iaºi ºi care vizeazã reconstituirea unui sat neolitic aparþinând un podeþ, o banchetã de lut, o vatrã, un cuptor, o cutie de lut
culturii Cucuteni ºi restaurarea muzeului actual care adãpos- pentru depozitat cereale, precum ºi prin amenajarea unor lo-
teºte un mormânt princiar geto-dacic din secolul IV î.Hr. curi pentru râºnit ºi pentru prelucrarea pietrei ºi a osului.
Astfel a fost încheiatã reconstituirea primei locuinþe
cucuteniene, cu rezultate interesante privind canti-
tãþile de materiale de construcþie, timpul necesar ridi-
cãrii unei asemenea construcþii, precum ºi asupra teh-
nicilor de construcþie.
Paralel cu lucrãrile la prima reconstituirea a înce-
put ridicarea celei de a doua locuinþe cucuteniene,
cu rezultate deosebite, îndeosebi cu privire la timpul
necesar construirii acesteia. De asemenea, au conti-
nuat proiectele de reconstituire a ceramicii cucute-
niene, a uneltelor de piatrã, precum ºi cele cu privire
la alimentaþia comunitãþilor cucuteniene.
În luna noiembrie 2003, proiectul nostru a primit,
din partea Fundaþiei Ford Motor Company, premiul
al treilea, din 47 de proiecte naþionale, pentru pro-
tecþia mediului înconjurãtor ºi a patrimoniului cultu-
ral.

ILIADA, CITITÃ CA SURSÃ A PROTOISTORIEI POPORULUI NOSTRU


Silviu N. Dragomir
În urmã cu circa trei milenii, poemele cã progresa mereu ºi neîntrerupt, deve- mileniu în aria cuceririlor romane, pentru
homerice fãceau, ultimele, elogiul vechii nea – încet dar sigur – un prim etalon al ca, aproape imediat, sã ajungã pentru un
lumi trace. Aceastã lume a cãrei mãreþie antichitãþii clasice. alt mileniu în acel areal al marilor migraþi-
începea sã apunã într-o aurã de mister, Tracii s-au estompat în continuare ºi, uni devastatoare. Însã, nu fusese dintot-
pãstrându-ºi însã neatinsã puritatea tim- din ce în ce mai mult, persistând în sta- deauna astfel.
purilor strãvechi, în timp ce lumea grea- diul unei civilizaþii arhaice, intrã dupã un Subiectul epopeei Iliada. Subiectul
28
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin
primei epopei a lui Homer, Iliada, este
dezvãluit o datã cu obiºnuita invocare a
Muzelor, chiar din primul cânt ºi din pri-
mele sale versuri:
„Cântã zeiþã, mânia ce-aprinse pe-
Ahil Peleianul,
Patima crudã, ce-aheilor mii de
amaruri aduse...”
(Cântul I / versurile 1 ºi 2 din ediþia
definitivã a lui George Murnu)

Este vorba, aºadar, de tracul Ahile,


personaj localizat spaþial spre Gurile Is-
trului. Epopeea rãmâne ca epopee doar
prin extensia sa (16.000 de versuri), tem-
poral ea zugrãvind numai o micã parte a
celor zece ani – atât cât se pare cã au
durat, în realitate luptele de sub zidurile
trace ale Troiei.
Cine au fost, de fapt, tracii? Pentru
vechii greci, a fi trac avea o certã valoare
de simbol; ceea ce era sinonim cu faptul
de a dispune de acel neasemuit tempera-
ment impetuos al unui oºtean desãvâr-
ºit, posesor al unui suflet care ºi-a pãs-
trat nealteratã puritatea timpurilor strã-
vechi. Se ajunsese pânã acolo încât, eli-
nii – ca semn al strãlucirii – îºi cãutau în
vechime ascendenþe genealogice trace,
uneori chiar cu specificarea unei sorginþi
geto-dace! Un exemplu ar fi însuºi zeul
rãzboiului, Ares, cel nesãtul de lupte,
care, potrivit unor legende, era originar
din Tracia. Mai mult, fiica sa, Penthesi-
leea, trãia pe pãmânturile din stânga
Dunãrii; iar atunci când Ares a pãcãtuit Troia homericã ar fi fãcut parte din pe- dupã distrugerea Troiei de cãtre ahei –
cu zeiþa Afrodita ºi a fost surprins de rioada bronzului timpuriu, încadrându- un nume generic cuprinzându-i nu doar
Hefaistos, zeul s-a refugiat în rãzboinica se perfect într-o civilizaþie dezvoltatã con- pe acei bine precizaþi ahei, ci ºi pe io-
Tracie. Ascendenþe trace ºi-a gãsit pânã comitent ºi, în mod paralel, pe toatã plat- nieni; ambilor mai spunându-li-se, tot în
ºi comandantul suprem al aheilor, Aga- forma continental㠄greceascã”, dar pre- ansamblu, argieni sau danai. Ne aflãm,
memnon, pentru ca sã nu mai vorbim de lungitã pe întreaga puzderie de insule din temporal, într-o perioadã de tranziþie în
Licurg, zis chiar Tracul, care nu fãcea Marea Egee. În acest conflict al anticilor care încep totuºi sã se iþeascã primii zori
excepþie faþã de ceilalþi greci care aso- – susþin ei – nu ar fi fost nicidecum vorba ai istoriei.
ciau virtuþile eline de cele ale tracilor din de o înfruntare a unor civilizaþii diferit Protagoniºtii rãzboiului troian au
acel nord – îndepãrtat ºi misterios – con- evoluate pe scara istoriei. fost în realitate... tracii! ªtiut lucru e fap-
siderat sorginte a tuturor obârºiilor. Rãzboiul troian s-a desfãºurat spre tul cã cetãþile de pe coasta Asiei Mici –
Ahile, personajul preferat al lui Ho- amurgul protoistoriei. Grecii revendicã în frunte cu Troia, consideratã ca obiec-
mer, era de asemenea trac. Este vizibil cã, inutil ºi posesiv rãzboiul troian ca fiind tiv al rãzboiului – au fost înfiinþate în cea
la Homer, care se pare cã ar fi trãit prin un rãzboi grecesc, al lor propriu. Dar, de mai mare parte a lor de tracii numiþi dar-
secolul al IX-lea î.H., civilizaþiile minoicã, fapt, în perioada respectivã ei nu existau dani. Din celãlalt sens, am vãzut, civiliza-
cretanã ºi tracã, reprezentau timpurile ca popor bine determinat. Marele creu- þia aheianã þinea tot de un acelaºi tip,
eroice; cu un plus evident pentru traci. zet în care s-au format grecii propriu-zis i- aºa-zis tracic, al bãºtinaºilor „meditera-
Dar, când oare sã fi avut loc asemenea a cuprins în reþetã ºi pe acei dorieni care, neeni” de o bãnuitã origine pastoralã
lupte desfãºurate parcã în cadrul acele- venind tot din Nord, ca un al treilea val pelasgã, despre care ºtim foarte puþin. Dar,
iaºi familie de neamuri? Arheologii spun, de migratori din aceleaºi zone boreale, aproape cu siguranþã, toate populaþiile
începând cu Heinrich Schliemann cã, au început sã nãvãleascã în Peninsulã abia Peninsulei fuseserã atrase de un climat

29
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

generos, ca ºi de pãmânturile bogate. ªi au rãgazul sã ne asculte, cã nu dispunem ple la cele amintite mai sus. Poþi afla cum
chiar de nu erau traci-traci, aheii îºi fãcu- de suficiente date despre trecutul înde- se nãºteau ºi cum creºteau tracii sau cum
serã desigur un minim stagiu migrator în pãrtat al poporului nostru. Dar, nici nu erau educaþi. În aceastã epopee se poa-
Tracia. Prin urmare, se pare cã acest rãz- ne omorâm prea mult cu cãutatul – ex- te vedea cum se cãsãtoreau, cum luptau
boi ar fi fost, în realitate, o oarece „aface- ceptând, poate arheologia. Nimeni nu ºi cum mureau tracii, dupã cum afli multe
re” între aceºti traci; în plus cu un bãnuit vrea sã vad㠖 în afara unor încercãri detalii ºi despre ierarhia lor.
iz de piraterie venit din ambele pãrþi: un anterioare ale istoricului Nicolae Densu- Ca sã nu mai vorbim de multe alte
trac din Troia, pe numele sãu Paris, o ºianu – dacã nu cumva aceastã epopee realitãþi. Astfel tracul Eneas, un protos al
furã pe Elena, soþia unui alt trac (Mene- ar mai fi sã conþinã în plus o seamã de Iliadei, vorbea cu siguranþã limba sa tra-
lau era doar frate cu tracul Agamemnon) date care, peste milenii, s-au pãstrat neal- cã atunci când – învins fiind – a plecat
ºi-i lasã pe spartani nu doar fãrã frumoa- terate la o succesiune de popoare: tracii, din Troia ºi, desigur, cã vorbea aceeaºi
sa lor reginã, ci ºi fãrã o mare parte de geto-dacii, protoromânii, românii. limbã cu care ºi-a refãcut traiul ºi ginta în
averi. Agamemnon, foarte supãrat de Pot fi fãcute o sumedenie de parale- þara sa de adopþiune: Latium (!). De aici
încãlcarea sfintelor legi ale ospitalitãþii lisme între cele douã lumi, în fond ace- ar fi clar cã latina era o limbã de sorginte
familiei sale; dar, mai cu deosebire, prin leaºi: rolul Divinitãþii la „greci”, traci, ca trac㠖 deci rezultã, iarã-ºi-iarã, cã latinii
faptul cã toate fuseserã puse la cale de ºi la români; conºtiinþa jertfei ºi iminenþa vorbeau o limbã tracã întocmai cum ºi
fiul regelui Priam, acela care domina He- morþii vãzute în lumea troianã ºi cea geto- strãmoºii noºtri vorbeau o aceeaºi limbã
lespontul ºi prin acesta nordul Mãrii dacã; supunerea în faþa imuabilului; par- tracã, bineînþeles, ambele, cu inerente
Egee, se pune în fruntea unei coaliþii ticiparea femeilor la jocul sorþii: Moarte, evoluþii avute în paralel... De aceea, con-
peninsulare de corãbieri ºi porneºte dis- sau Glorie ºi Onoare; cavalerismul lup- sider cã, citind Iliada ca pe o sursã a
trugerea incomodei Troia. Iliada este, tãtorilor din Troia faþã de cel românesc; protoistoriei poporului român, ne stã în
dincolo de poezie, o frescã unitarã, în- democraþie militarã de o aceeaºi sorgin- putere sã lãmurim destul de bine mãcar o
tocmai un tablou veridic al unei lungi te traco-geto-dacã; scrierea similarã tra- parte din enigmele þesute în jurul com-
epoci. În realitate, suntem în faþa unor co-geto-dacã din perioada homericã; portamentului strãmoºilor geto-daci,
teribile adevãruri protoistorice. ªi, deloc denumiri pãstrate în mod imuabil de cir- dezvãluindu-ni-se structurile lor inteligi-
întâmplãtor, poetul Chateaubriand, ca trei milenii; date certe traco-geto-dace bile, pe care sã le descifrãm mãcar atât
atunci când - constrâns de împrejurãri – care pot fi gãsite în Iliada; populaþii „creº- cât ne permite nivelul actual de cunoaº-
a anunþat cã-ºi vinde faimoasa lui biblio- tine”, înaintea creºtinismului... tere, dar, în nici un caz, fãrã a neglija in-
tecã, spunea cã va pãstra doar o singurã Puþinã istorie nu stricã. În poemul tuiþia; pentru ca astfel sã reuºim sã le in-
carte: Iliada. Iliadei, sunt foarte multe referiri la tracii tegrãm într-o evoluþie credibilã a spiri-
Ne tot plângem, pe umerii celor care de la Istru, putând fi date multe alte exem- tualitãþii strãmoºilor noºtri.

Hultanii, continuatori ai spiritualitãþii


dacice în folclorul românesc
Antropolog Cosmin Duduc
Asociaþia Dacia Nemuritoare
Mitologia popularã româneascã prezintã o diversitate mare adoptatã ºi imbrãcatã într-o alt㠄hain㓠de noua religie. Ast-
de credinþe unele dintre ele înrãdãcinate adînc, chiar în vatra fel, la o cercetare minuþioasã asupra acestui personaj mitolo-
comunã a indo-europenilor. În aceste credinþe ºi obiceiuri, gic se descoperã multe pârghii de legãturã cu spiritualitatea
adevãrate sisteme de valori poporane, sînt constituite rãdãci- precreºtinã, dacicã ºi astfel se pot concluziona idei asupra
nile spiritualitãþii românilor, rãdãcini descoperite în religia strã- continuitãþii acestei spiritualitãþi în folclorul românesc.
moºilor, în datini ºi în limba românã, marele depozit al spiritua- Veþi observa pe parcursul acestui studiu pãreri diferite ale
litãþii geto-dacice. diverºilor etnologi ºi hermeneuþi ce au studiat mitologia ro-
Istoria, de-a lungul veacurilor, ne-a numit cînd pelasgi, mâneascã. Aceste pãreri, citate ne vor ajuta sã cristalizãm mai
geþi, când daci ºi valahi. Acum, românii fac parte dintr-un bine imaginea solomonarului în mitologia româneascã ºi vor
lanþ de generaþii care ºi-a pãstrat continuitatea tradiþiilor ºi a trasa anumite linii ipotetice asupra originii ºi continuitãþii aces-
limbii în decursul mai multor milenii. Valurile de barbari ºi tui personaj mitic, în folclorul românesc.
nãvãlirile strãine, în loc sã ne schimbe ne-au fixat mai bine Pentru a pãtrunde în universul mitic specific folclorului
spiritualitatea ºi limba. Astfel, folclorul românesc este în cea românesc, trebuie mai întîi trasate anumite coordonate istori-
mai mare parte arhaic, puternic continuator al tradiþiilor ce, pentru a putea mai tîrziu sã ridicãm ipoteze ºi sã eviden-
daco-getice. þiem deja pîrghiile de legaturã dintre personajul mitic ºi perso-
Figura solomonarului face parte, în mitologia româneascã najele istorice existente.
dintre figurile cu tentã arhaicã, precreºtinã, dar care a fost Referatul de faþã nu face decît sã sintetizeze sursele deja
30
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin

existente în lucrãrile de etnografie ºi mitologie româneascã ºi În ultima perioadã de timp (dup㠒89), a intervenit un
sã aglutineze aceste surse într-un material compact, pentru a proces de stopare a cercetãrilor, ignoranþa facîndu-ºi loc tot
evidenþia o imagine cît mai bogatã ºi completã a solomonaru- mai mult. Mitologia româneascã ºi cea veche daco-geticã
lui. sînt fãcute puþin promovate (aproape deloc), interesul pen-
Dupã cum bine ºtim, adevãrurile mitice subzistã în înþe- tru acestea venind, de cele mai multe ori, din partea unor
lepciunea popularã. Cãrþile sunt doar o imagine voalatã a nelicenþiaþi în domeniu.
acestei înþelepciuni. Din lipsa timpului necesar ºi a mijloace- Tradiþiile ºi mitologia noastrã ar trebui preþuite mai mult ºi
lor materiale, acest referat nu este rodul unei cercetãri etno- cercetate ca atare, din acelaºi motiv subliniat mai sus. ªi, re-
grafice concrete, bazata pe munca de teren ci este rezultatul luând ideea de mai sus, spunem cã, din pãcate, mitologia
consultãrii unor surse si referate de cercetare deja existente, popularã româneascã ºi adevarata istorie a strãbunilor noºtri
lucrãri realizate de nume sonore în etnografia ºi mitologia sînt foarte puþin promovate, dar, precum spunea Prinþesa
popularã româneascã. Martha Bibescu “…va veni o vreme când se va acorda aten-
Scopul acestui referat este de a evidenþia, încã o datã, þie acestui popor, prea puþin luat în seamã.
într-un mod pregnant cã solomonarul este de fapt continua- Cîntece ºi armonii se vor auzi venind de la aceastã þarã
torul unor tradiþii ancestrale, vechi de mii de ani, care a re- despre care nu prea se vorbeºte. Dupã mii de ani de vieþui-
zistat noilor tendinþe religioase ºi culturale, cu toate cã a sufe- re, acest neam se va ridica ºi lumea se va uimi ca de o
rit alterarea de rigoare. minune, aflînd, în sfîrºit, cîte lucruri a ºtiut neamul acesta
De asemenea, acest referat vrea sã ridice problema cerce- despre conºtiinþa universalã. Bucuriile acestui popor au
tãrii neîntîrziate, în amãnunþime, a folclorului autohton ºi a rãmas ascunse. Nimeni nu i-a scris mitologia.
mitologiei noastre, deoarece sînt unice ºi încã sunt depozita- Puþini i-au cunoscut istoria. ªi totuºi, oamenii aceºtia
rele unor simboluri ºi personaje ce ne pot portretiza foarte au avut poate mai mult decît oricare alþii geniul mitu-
mult viaþa spiritualã a strãbunilor noºtri. lui…“

SFINXUL DE LA ZÃRAND
Teodor Ardelean, Arad
Între piesele arheologice recupera- aceastã piesã, cât ºi pe altele, se obser- (lit. B/a) cu ieºirea în exteriorul uºii cu
te din Criºul Alb, spaþiul cetãþii Zirida- vã fibre asemãnãtoare cu lâna, dar cu douã palete mai lungi decât cilindrul cu
va din hotarul comunei Zãrand, jud. diametrul inferior. Din aceste fibre par a 2 cm. Pe acestea se aflã labele Sfinxului.
Arad, despre care s-a vorbit în mass- fi confecþionate figurile de pe pereþii 3. În partea opusã, cilindrul iese în
media, se aflã ºi „Sfinxul de la Zãrand”. pieselor. Nu ne putem da seama dacã exteriorul capacului (lit. pct. 1/a) cu 2
S-a dat aceastã denumire deoarece ase- reþelele respective cu firele desprinse cm…(În aceastã zonã din suprafaþa cer-
mãnarea cu „Sfinxul” din Egipt, din din acestea provin din construcþia oa- cului, în partea de sus, este îndepãrta-
Munþii Bucegi ºi cu statuile „Leului” selor ori au fost confecþionate ºi folosi- tã).
care pãzesc oraºele sumeriene este evi- te de cãtre misiunea civilizatoare a omu- 4. Cilindrul are în partea de jos o
dentã. Deosebirea consta în vechimea lui…În orice caz, acestea demonstrea- deschizãturã prin care se intrã prin alu-
monumentelor… Dupã opinia celor care zã vechimea pieselor, cu mii de ani îna- necare în nervura cu uºa de forma frun-
au examinat piesele de la Zãrand, aces- intea neoliticului ºi Culturii materiale zei (Lit. B 1/a). Presupunem cã simboli-
tea s-au confecþionat cu mii de ani îna- Criº. zeazã cãderea în adâncuri.
intea existenþei istoriei Sumerului ºi a 3. Starea piesei: relativ bunã. 5. Cilindrul simbolizeazã mecanismul
Egiptului, de cãtre membrii misiunii de B. PRINCIPALELE COMPONEN- de distrugere a corpurilor. Ceea ce nu
civilizare a omului sãlbatec existent la TE ALE PIESEI: mai corespunde alunecã în adâncuri, iar
retragerea ultimei glaciaþiuni (12.000 de 1. Un postament alcãtuit din urmã- ceea ce se mai poate recupera iese din
ani î.Chr.). toarele pãrþi: cilindru prin douã perforaþii aºezate de
A. GENERALITÃÞI: a. O nervurã curbatã de formã triun- ambele pãrþi ale acestuia.
1. Sfinxul de la Zãrand este confec- ghiularã cu mijlocul ridicat în sus. Peste 6. Perforaþiile cilindrului sunt efec-
þionat în miniaturã: lungimea piesei 11 aceasta se aflã un cilindru. Nervura este tuate aproape de fundul acestuia.
cm, înãlþimea 10 cm. acoperitã la un capãt cu o scobiturã de 7. Pãrþile laterale ale cilindrului con-
2. Materialul folosit nu este perfect forma unei uºi asemãnãtoare cu o frun- þin douã palete cu vârfurile distruse. În
determinat. Se aseamãnã cu osul (ver- zã cu vârful în jos. Uºa acopere spaþiul fotografia în culori efectuatã de cãtre
tebrã prelucratã), cu deosebirea cã în din interior, de sub cilindru. La capãtul corespondentul cotidianului Realitatea
locurile roase de frecare cu pietrele din opus, nervura face corp comun cu un Arad, acestea apar ca douã reptile sim-
apele Criºului Alb, sub stratul superior capac din care apare numai jumãtatea bolizând paznicii acestei structuri din
apar reþele de fibre aºezate în diferite de jos. Peste acest capac se aflã cilin- Univers.
formaþiuni comparabile cu fagurii de drul menþionat mai sus. 8. Sfinxul: Trupul face corp comun
cearã confecþionaþi de cãtre albine. Pe 2. Cilindrul începe de la capãtul uºii cu postamentul. Este aºezat oblic, ca-
31
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

pul ridicat iar partea din spate coborâ- C. CULORI: nuanþe diferite. Restul suprafaþei figuri-
tã… Picioarele îi sunt întinse peste cele Jumãtatea exterioarã a figurinei, in- nei are culoare galben roºiaticã. În inte-
douã palete (lit. B pct.2). Lãþimea capu- clusiv labele, partea din faþã, spatele ºi riorul cilindrului ºi în trei locuri pe posta-
lui este superioarã lãþimii corpului (simi- partea din stânga a Sfinxului ºi pereþii ment peste culoarea galbenã se obser-
larã Leului din statuetele sumeriene). de sus ai cilindrului pânã la jumãtate vã mici insuliþe de vopsea neagrã. Sub
Capul are trei feþe: cu una priveºte îna- sunt vopsite în culoare neagrã fumurie acestea, acolo unde s-au îndepãrtat, au
inte, cu alta înspre partea dreaptã, iar cu cu mici suprafeþe în care sunt evidenþia- rãmas pãrþi din imagini de culoare bru-
alta înspre partea stângã. te figuri de culoare galben-roºiatic de nã pe fond galben-roºiatic.

CETÃÞI ªI AªEZÃRI FORTIFICATE GETO-DACICE


Vasile Cotiugã, Florin Mocanu, Radu Balaur
(Asociaþia Monumenta Perennitatis)

În colaborare cu Fundaþia Dacia Revival International, membrii Asociaþiei Monumenta Perennitatis au demarat un
proiect de identificare ºi cartare GPS a cetãþilor ºi aºezãrilor fortificate geto-dacice din România.
În prima etapã a proiectului s-a realizat un repertoriu al tuturor acestor puncte strategice geto-dacice, precum ºi
cartarea acestora pe hãrþi la diferite scãri. Au fost puse în evidenþã elementele de fortificare folosite de geto-daci. În etapa
a doua urmeazã cartarea tuturor punctelor în sistem GPS, precum ºi identificarea unor noi cetãþi ºi aºezãri fortificate care sã
punã în luminã civilizaþia geto-dacicã.

32
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin

EXISTENÞA SCLAVILOR ÎN SOCIETATEA GETO-DACILOR


ÎN PERIOADA SECOLELOR VI î.e.n – I e.n.
Prof. Viorica Enãchiuc
Ipoteza potrivit cãreia sclavia ar fi avut un caracter pa- de cinci ori pe zi, precizeazã cã, în timpul ritualului, „cinci
triarhal în societatea geto-dacicã este infirmatã în primul sclave loveau chimvalele stând în cerc iar altele scoteau
rând de documentele ºi operele istoricilor ºi scriitorilor an- urlete.”
tici. Astfel, Plutarh afirmã în „Lisimah” cã regele Lisimah Ovidiu cerea împãratului roman sã-i hotãreascã exilul în
împreunã cu întreaga sa armatã macedoneanã ºi cu aliaþii sãi altã parte, nu numai datoritã asprimii climei, ci ºi de teamã ca
au fost luaþi prizonieri de cãtre regele geþilor, Dromichaites. sã nu cadã sclav la geþi: „Legile sfinte nu îngãduie ca
Referindu-se la acelaºi caz, Diodor din Sicilia relateazã cineva nãscut din sânge latin sã îndure lanþurile barba-
cã Dromichaites a eliberat din sclavie pe Lisimah ºi armata rilor atât timp cât trãiesc împãraþii.”
macedoneanã în schimbul redãrii cãtre regatul geþilor a teri- Pliniu cel Tânãr, contemporan cu Decebal, susþine cã
toriului cucerit de macedoneni. Pe aliaþii sãi ºi pe conducã- acesta a trimis în dar regelui parþilor, Pacoros, un sclav nu-
torul Heracleei, Clearh, i-a eliberat mai târziu din sclavie, la mit Callidromus, care-i fusese dãruit de Sisogus, cãpetenia
insistenþele repetate ale regelui Macedoniei, Lisimah. roxolanilor. Obiceiul de a da în dar sclavi, regilor, în timpul
Artemidor din Daldis care a trãit în jurul anului 170 î.e.n. soliilor, este amintit ºi de Xenofon care se referã la anul 400
ne face cunoscut c㠄la traci sunt tatuaþi copiii nobili, iar î.e.n. Toate aceste date coroborate cu descoperirile arheo-
la geþi sclavii”. Tinerii vânduþi strãinilor (dupã cum afirmã logice, numismatice ºi istoriografice pledeazã pentru exis-
Herodot în Istorii, V,6) nu puteau sã fie membrii familiilor tenþa mai multor state sclavagiste înainte de Burebista pe
geþilor ci copii sclavilor pe care aceºtia îi aveau în proprieta- care acesta le-a unit într-un stat centralizat, fiind capabil sã
te. Strabon, dupã ce aminteºte cã femeile gete jertfeau zeilor apere teritoriul geto-dacilor de pericolele celtic ºi roman.

CIVILIZAÞIA GUMELNIÞA
- consideraþii semiotice -
Prof. Virgil Vasilescu
Înþelegând prin civilizaþie nivelul înalt
de dezvoltare a culturii materiale ºi spiri-
tuale, se poate susþine cã descoperirile
de pe colina Gumelniþa-Cãlãraºi au des-
chis un orizont cultural de excepþie. To-
talitatea valorilor specifice acestui nivel
au condus la delimitarea, în timp ºi în spa-
þiu, a uriaºului areal cultural carpatic, pãr-
taº aici la coagularea primei entitãþi
prestatale, la consolidarea Europei Vechi.
Civilizaþia Gumelniþa a fost parte integran-
tã a Spaþiului Carpatic ºi numai împreunã
cu celelalte culturi ºi civilizaþii carpatice
ale aceluiaºi orizont ºi-a putut conserva
strãlucirea propriilor împliniri materiale ºi
spirituale. Civilizaþiile Dunãrii de Jos, pre-
cum Porþile de Fier, Vãdastra, Gumelniþa,
Hamangia s-au format ºi au fiinþat în ace-
laºi complex cultural cu civiliaþiile Tisa,
Petreºti, Cucuteni, iar cu valorile comune
au zidit complexul cultural numit Spaþiul
Carpatic. Acesta s-a ales ca epicentru cul-
tural al Europei Vechi fãrã ca bazinul hi-
drografic dunãrean sã exercite influenþe.
Spaþiul Carpatic a fost cristalizat ºi Simbolurile perechii
33
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

puternic reliefat în Europa Veche cu aju-


torul credinþelor incipiente ºi apoi cu
normele generalizate ale Cultului Solar.
În arealul Spaþiului Carpatic, omul era
religios în mileniile cincizeci, iar climatul
spiritual ce a urmat a dat naºtere culturi-
lor ºi civilizaþiilor alcãtuitoare, a dat naº-
tere, apoi, structurilor statale. Templele ºi
sanctuarele megalitice rãspândite pretu-
tindeni în Spaþiul Carpatic, riturile mari-
lor altare, nedeile solare, Marea Preotea-
sã ca stãpân pãmântean suprem, religios,
practicile cultice perpetue etc. au întãrit
limitele spaþiale ºi temeiul inconfundabil
al Spaþiului Carpatic. Valorile spirituale
au rãmas dintotdeauna ºi pentru totdeau-
na superioare conexiunilor materiale, iar
confuziile au fost plãtite scump. Credin-
þele, credinþele solare ºi credinþele ada-
mice fundamentate pe tradiþie au înãlþat
al doilea stâlp al existenþei sedentarilor
carpatici, pe vatra lor dintotdeauna.
Graiul a fost de când lumea o expre-
sie materialã a dialogului. Prin grai arti-
culat, omul a strâns legãturile lui cu se-
menii, iar cu Cerul a purtat dialog prin

adulaþii ºi jertfe. Prin folosirea ocrului-


roºu în scopuri cultice se confirma pre-
zenþa dialogului cu partener nevãzut, dar
resimþit în acele vremuri extrem de înde-
pãrtate, în mileniile cincizeci. Atunci era
graiul bine statornicit, fluent ºi la obiect.
Mai ales, în lipsa partenerului de dialog,
dar pentru acesta, sedentarii au creat
scris-cititul. Au concentrat ideea într-un
semn unanim acceptat ºi astfel s-a nãs-
cut ideograma. Cu un anume semn au
arãtat sensul deplasãrii ºi þinta sãgeþii, cu
alt semn au precizat conturul, chipul soa-
relui ocrotitor, cu alt semn au precizat sfin-
þenia Coloanei Cerului ºi a Pãmântului
etc., toate fiind „scrise“ în piatrã, os ºi
corn, în metale ºi datini, în practici culti-
ce felurite. Cu mult mai târziu, dar înainte
de anul zero, a fost inventatã litera.
Atunci, o datã cu delimitarea predicatu-
lui, s-a descompus ideea în pãrþile ei struc-
turale, în sunete ºi vocale ºi sunetului i s-
a dat imaginea graficã a ideogramei.
Spaþiul, credinþele ºi graiul reprezintã tri-
nitatea neamului carpatic. Îngemãnate au
venit peste multe milenii ºi tot atâta vre-
me vor dura nedespãrþite, fiindcã ele au
suflet din sufletul pãmântului.

34
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin

Epodele zalmoxiene
- importanþa lor în cultura popularã ºi spiritualitatea geto-dacã
Zoia Elena Deju, Tg.-Jiu
E îndeobºte recunoscut cã ma- marcheazã sunetele limbii, este în- le empirice.”
rele popor traco-geto-dac, moºte- sãºi evoluþia culturii ca proces de În De claris orationibus..., Ci-
nitor legitim al tradiþiilor „imperia- abstractizare psiho-mentalã. Cu atât cero afirma însuºi c㠄au existat
le” pelasge, a avut în istoria anticã este mai dificilã operaþia de identi- asemenea poeþi, ba chiar înaintea
un rol covârºitor în spaþiul carpa- ficare a acelor forme de culturã ºi lui Homer, care l-au cântat pe Zal-
to-danubiano-balcanic. Atât cerce- civilizaþie în care pulseazã, engra- moxis în poeziile lor festive”, lim-
tãrile de teren, descoperirile arheo- matic, spiritualitatea matricialã a ba geþilor fiind destul de ritmicã,
logice cât ºi mãrturiile scriitorilor carpato-danubienilor. armonioasã, adaptabilã la prozodia
greci ºi latini, ca ºi istoriografia de În Istoria literaturii daco-ro- latinã (aºa cum ne dovedeºte Ovi-
ultimã orã aduc mãrturii incontes- mane, Mihail Diaconescu dedicã un diu în Laudes de Caesare).
tabile privind bogãþia ºi varietatea capitol întreg (Secþiunea IV) Lite- Un loc aparte în epoca zalmo-
culturii ºi spiritualitãþii traco-geto- raturii getice, vorbind de o „acti- xianã veche îl ocupã aºa-numitele
dacilor („naþiunea-matcã”). vitate bogatã ºi semnificativã lega- Bellagines despre care aflãm din
Din cultura ºi spiritualitatea pe- tã de arta cuvântului, separatã trep- lucrarea aceluiaºi Carolus Lundius
lasgo-tracicã a hiperboreenilor s-au tat ºi ireversibil de celelalte mani- c㠄erau pãstrate cu sfinþenie, cãci
alimentat mitologiile euro-medite- festãri specifice ale sincretismului fuseserã recitate ani în ºir”, deci
rano-asiatice. Multe credinþe, su- spiritual strãvechi”. bine cunoscute, ceea ce de fapt afir-
perstiþii, eresuri, motive ornamen- Despre varietatea creaþiilor lite- mase ºi Teopomp privind învãþa-
tale ºi variate incizii, în general, rare geto-dacice, - de la odã (în care rea pe de rost de cãtre geto-daci a
constructe psiho-mentale, deºi îºi erau preamãriþi eroi legendari ca acestor vechi legi parentale. Stabi-
pierd originea în negura mileniilor, Rhessos, Cotys ºi Sitalcas), pean lite „dupã un ritual” ºi „pãstrate cu
pãstreazã totuºi fiorul originii, acea (placa de la Tomis cu textul unui sfinþenie”, Bellaginele (Legile fru-
matrice stilisticã engramatã a spe- Pean Apollon) ºi imn la cântecul moase ale dreptului civil), „pentru
cificitãþii, uºor recognoscibilã atât erotic (scolie) ºi bocet (torelli – a fi mai temeinic pãstrate în min-
în formele culturii materiale (pre- „exclamaþie de jale tracã însoþitã de tea tuturor, în vechime, la o zi ºi la
lucrarea lemnului ºi a ceramicii, þe- flaut”, dupã Lexiconul lui Hesy- un loc dinainte stabilit, legile erau
sãturi, arhitecturã etc.), cât ºi în chios din Alexandria), – avem nu recitate ºi corectate în fiecare an”.
datini, obiceiuri, credinþe, supersti- numai mãrturii, ci ºi abordãri ºtiin- Atât de înrãdãcinate erau în mintea
þii, simboluri, adicã în ritualistica, þifice. Sã amintim de regele poet geto-dacilor aceste „precepte filo-
manifestarea comportamentalã cu- Cotys I, autor de poeme în limba sofice ºi legi de aur” zalmoxiene
tumiarã, structurile antropologice geticã, elogiat de pritenul sãu Ovi- încât ele erau încã în vigoare în tim-
ale imaginarului psiho-mental ºi is- diu, exilat la Tomis în perioada 8- pul lui Jordanes. Sã menþionãm cã
toria mentalitãþilor. 18 d. Ch., el însuºi autor al unei vechile „legi ale Hiperboreenilor” s-
Bogãþia ºi varietatea culturii ºi lucrãri „în limba geticã”, dupã cum au rãspândit – zice Platon – în spa-
spiritualitãþii traco-geto-dace sunt mãrturiseºte, în care „cuvintele bar- þiul mediterano-asiatic: la greci,
evidenþe ºi certitudini ce nu mai pot bare au fost aºezate dupã ritmul egipteni, sirieni, nemaivorbind de
fi puse la îndoialã. Mãrturiile scrise versurilor noastre”(Epistulae ex „principiile ºi preceptele dreptului
ajunse pânã la noi, deºi puþine, ates- Ponto). ºi Justiþiei germane”, dupã cum
tã acest fapt, însã nu trebuie sã ui- Între toate acestea, o atenþie susþine Carolus Lundius.
tãm cã formele sub care se mani- aparte se cuvine acordatã epode- Nicolae Densuºianu acordã în
festau fenomenele culturii ºi civili- lor, apreciate de cercetãtorul Mi- Dacia preistoricã un spaþiu destul
zaþiei geto-dace nu sunt cele ale hail Diaconescu drept „cântece cu de întins privind Leges Bellagines,
scrisului, cãci de la pictograme, ritm ºi melodii reluate, de o sime- care – demonstreazã istoricul cu ci-
ideograme ºi tot felul de reprezen- trie succesivã, atent supraveghea- tate din vechea legislaþie româneas-
tãri simbolice, incizate, pictate ori tã, legate de practica descântece- c㠖 s-au pãstrat atât în cele „XII
figurative, la apariþia literelor, ce lor, vrãjilor sau aplicaþiilor medica- Tabule ale Decemvirilor romani”,

35
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

cât mai ales, la români, în precep- duieºti capul cu acest leac, dacã nu- legatã de obiceiuri consacrate ºi
tele dreptului public ºi privat din þi încredinþeazã mai întâi sufletul, practici ritualice vizând transcen-
evul mediu târziu. ca sã i-l tãmãduieºti cu ajutorul des- denþa uranianã) a constituit la geto-
Aceste Leges antiquae Valacho- cântecului...»” daci principala manifestare a cul-
rum („legile cele mai vechi, care au Aºadar leacuri ºi descântece ca turii ºi spiritualitãþii sale, în cadrul
guvernat societatea omeneascã, de remedii ale vindecãrii trupului ºi su- cãrora epodele zalmoxiene au ju-
origine pelasgã”) sunt menþionate fletului, într-o condiþionare sine cat un rol fundamental.
ºi de Aristotel în sec. IV a. Ch., când qua non cu sens univoc. Urme ale acestora ar fi de gãsit
se referã la agathyrºii de pe Mureº Trimiþând direct la doctrina lui în obiceiuri, datini, credinþe ºi su-
care „aveau obiceiul sã cânte legile Zalmoxis (considerat de la scriito- perstiþii precreºtine, inclusiv în for-
lor”. rii antici pânã la Carolus Lundius mulele incantatorii ale descântece-
„Aceastã datin㠖 scrie N. Den- ºi istoriografia de mai târziu „un fi- lor ori în sintagmele de vechime
suºianu – de a cânta legile divine losof cu o erudiþie de admirat”/ imemorialã ale unor ziceri ºi pro-
ca imne, are caracterele vieþei reli- „solo Zalmoxen, quem mirae phi- verbe, denumiri, practici magice,
gioase arhaice.” losophiae eruditionis fuisse testan- descântece, vrãjitorii etc. Aºadar,
ªi nu numai ale vieþii religioase, tur plerique scriptores annalium.”), un elogiu al tradiþiei orale în pere-
dacã avem în vedere mãrturisirea atât Belaginele cât ºi metoda tera- nitatea fenomenelor culturale, înde-
lui Socrate, în dialogul purtat cu peuticã zalmoxianã („descântece- osebi a doctrinei zalmoxiene.
Critias ºi Charmides, privind „des- le tracului” din dialogul platonician Aceste credinþe ºi mitologii po-
cântecul” învãþat „de la un medic amintind de „extazul” ºi „imortali- pulare vii, bazate pe mistere ºi so-
trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis”. tatea” doctrinei ce nu poate fi con- teriologii ce-au rezistat multã vre-
Descântecul cu virtuþi terapeutice fundatã cu „transa ºamanicã”, Zal- me cuceririlor romane, aratã, cã
viza, în spiritul integralismului hip- moxis însuºi fiind comparat cu le- totuºi „era vorba de o viaþã reli-
pocratic, mai întâi, tãmãduirea su- gendarii cântãreþi traci Orfeu sau gioasã ºi de o mitologie de ajuns
fletului, a întregului pentru a vin- Musaios) foloseau ca mod de de puternice ca sã reziste timp de
deca partea, cãci „toate lucrurile transmitere ºi memorare poezia ºi zece veacuri creºtinismului ºi ne-
bune ºi rele (...) vin de la suflet ºi cântecul, - descensus ad inferos al numãratelor ofensive ale autoritã-
de acolo curg”: „Trebuie deci – mai acestuia fiind andreonul iniþierilor þilor ecleziastice.
ales în primul rând – sã tãmãduim misterice transcendente. Aceastã religie avea o structurã
izvorul rãului, ca sã se poatã bucu- În felul acesta, epodele zalmo- cosmicã ºi vom vedea cã a sfârºit
ra de sãnãtate capul ºi tot restul xiene aveau un caracter popular, ele prin a fi toleratã ºi asimilatã de bi-
trupului.” Aºadar, medicina ca te- putând fi transmise uºor la geto- sericã.” Zalmoxianismul solar s-a
rapeuticã a trupului ºi filosofia (sop- daci din generaþie în generaþie, con- topit, treptat, în lumina din luminã
hrosyne) ca terapeuticã a sufletu- form unei vii tradiþii orale. Pãstrând a ecleziei creºtine.
lui. esenþialitatea mesajului în formu-
Puterea descântecului era, aºa- lãri cantabile adaptate ºi, desigur,
dar, la geto-daci, o practicã tera- prescurtate, aceste cântece cu rit-
peuticã îndãtinatã, relevând deter- muri memorabile, cu refrene ºi si-
minismul diadei trup-suflet, de metrii melodice, au pãtruns adânc
unde ºi centrarea zalmoxianismu- în tradiþia culturii populare asigu-
lui pe ideea de nemurire, de solari- rându-i continuitatea ºi perenitatea.
tate transcendentã ºi spirit uranian: Oralitatea doctrinei zalmoxiene ºi,
„Prietene, zicea el (medicul zal- în general, a culturii ºi spiritualitã-
moxian, n.n.), sufletul se vindecã þii geto-dace ne aduce aminte de
cu descântece. Aceste descântece mitul lui Theuth privind inventa-
sunt vorbele frumoase care fac sã rea, dar ºi neajunsurile scrierii (ne-
se nascã în suflete înþelepciunea. maifiind mereu solicitate, virtuþile
Odatã ivitã aceasta ºi dacã stãruie, memoriei slãbesc, aducând uitarea,
este uºor sã se bucure de sãnãtate cãci „scrisul leneveºte mintea” -
ºi capul ºi trupul. Când mã învãþa Platon, Phaidros, 275, a). De ace-
leacul ºi descântecele, spunea: «Sã ea credem cã, surclasând cultura
nu te înduplece nimeni sã-i tãmã- scrisã, tradiþia popularã (strâns
36
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin

Prezenþa iliro-tracã în creaþiile homerice


Dr. Ardian-Christian Kycyku

Prin limba albanezã de astãzi se pot O parte din aceste cuvinte sunt pularã, încã fragilã din punct de vede-
explica mai multe cuvinte, expresii, „traduse“ desigur datoritã etimologiei re ºtiinþific, îºi dovedesc posibilitãþile
compoziþii ºi chiar nume de zei sau de populare. Autorul încearcã sã sugere- imense de a dovedi cã descoperirea
locuri pomenite de Homer în capodo- ze cã anumite limbi, chiar prin posibi- scrisului la unii ºi cultul oralitãþii la alþii
perele sale. litãþile pe care le au în etimologia po- nu-i pot lua nimãnui din vechime.

DISPOZITIVE SPECIALE CU CARACTER MILITAR FOLOSITE DE


GETO-DACI LA DISTRUGEREA FORTIFICAÞIILOR ROMANE
Ing. Constantin I. Ioniþã
Lucrarea se referã la ºtirile antice prin care se pre- din Moesia Superior, la sud de Dunãre. În cadrul ase-
cizeazã cã geþii locuiau pe ambele maluri ale fluviului diilor asupra castrelor romane, în timpul împãratului
Dunãrea pânã în apropierea Munþilor Hemus. De la Traian, dacii foloseau anumite dispozitive militare,
jumãtatea secolului al IV-lea î.e.n. geto-dacii au avut cum ar fi berbecii cu cap de animal, de bronz, pe care
de luptat, pentru pãstrarea acestor teritorii, cu arma- comati îi foloseau pentru spargerea zidurilor ºi cuce-
tele macedonene conduse de regii Filip al II-lea ºi Ale- rirea acestor castre. Pe zidurile cetãþii Drobeta, re-
xandru cel Mare, iar în timpul regelui Decebal, cu ar- prezentatã în douã scene de pe Columnã, datatã în
matele romane conduse de Domiþian ºi Traian, când perioada secolelor V-IV î.e.n – I-II e.n., se remarcã
romanii ajunseserã pânã la sud de Dunãre. Atacurile un alt dispozitiv special pentru îndepãrtarea atacato-
asupra cetãþilor romane de cãtre armatele geto-daci- rilor care ar dori sã asedieze cetatea. Lucrarea pre-
lor conduse de Decebal, ºi ilustrate în scenele de pe zintã descrierea celor douã dispozitive speciale, în
Columna lui Traian, nu pot fi considerate ca raiduri premierã naþionalã, modul de funcþionare ºi eficienþa
ocazionale, ci ca lupte pentru recucerirea teritoriilor lor.

CETÃÞILE GETO-DACICE DIN NORDUL ªI PODIªUL CENTRAL AL


MOLDOVEI ÎN SECOLELE VI-V î.e.n.
Student Costicã Dron
Student Iulian Negulescu
În nordul ºi podiºul central al toriul Moldovei arta prelucrãrii au- nã cu cetatea de la Stânceºti era
Moldovei, cercetãrile arheologice au rului a continuat, fãrã întrerupere, construitã pe circa 4-5 hectare ºi
pus în valoare numeroase cetãþi tradiþia localã din epoca bronzului. avea în incintã circa 15-20 de lo-
geto-dacice care au fost datate de Cercetãrile arheologului dr. A. cuinþe. În timp de rãzboi, aici, se
specialiºti între secolele VI-V î.e.n. Florescu în cadrul cetãþilor menþi- adunau 3000 – 3500 de luptãtori.
– I-II e.n. Printre cele mai impor- onate precizeazã unele date impor- Cetãþile au fost active pe toatã
tante amintim cetatea de la Stân- tante: cetatea de la Stânceºti cu cele perioada, iar cetãþile de la Stânceºti,
ceºti (jud. Botoºani), cetãþile de la douã incinte cuprinde o suprafaþã Cotnari ºi Bãiceni-Cucuteni erau
Cotnari ºi Mosna (jud. Iaºi), cetã- de 45 de hectare, iar în incinta ce- centrele principale ale organizaþii-
þile Brad ºi Rãcãtãu (jud. Bacãu), tãþii a doua s-au descoperit pânã la lor politico-militare.
cetãþile Cozla ºi Bâtca Doamnei 90-100 de locuinþe în care activau Cetatea Bâtca Doamnei, cu zid
(Piatra Neamþ); de o deosebitã im- în timp de pace cei care întreþineau de piatrã, analog cu cetãþile din
portanþã este ºi descoperiea tezau- sau pãzeau cetatea; în timp de rãz- Munþii Orãºtiei, a avut un rol im-
rului dacic cu piese de aur din lo- boi se adunau aici pânã la 25.000 – portant pentru teritoriul Moldovei
calitatea Bãiceni-Cucuteni (jud. 30.000 de rãzboinici. Cetatea Cot- în timpul regilor Burebista ºi De-
Iaºi) care demonstreazã cã pe teri- nari, cu zid de piatrã, contempora- cebal.
37
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

ZALMOXIS ÎN CÂNTECUL BÃTRÂNESC


Gheorghe ªeitan
Cântecul bãtrânesc Toma Dali- Moºu, prin identificarea sa cu Va- lingvisticã, încercând astfel sã
moº aparþine tezaurului de înþelep- tra Focului, a mai fost numit ºi Vã- ajungem la pronunþia anticã a unor
ciune geticã ajuns prin viu grai pânã trânul, cuvânt ajuns pânã la noi sub cuvinte importante din textul cân-
la noi. Valoarea lui este comparabi- forma de Bãtrânul. Societatea geti- tecului.
lã cu aceea a Vedelor ºi Upaniºade- cã anticã era organizatã asemãnã- Astfel, numele Dalimoº se pro-
lor hinduse, cu care se aseamãnã tor societãþii antice hinduse, locul nunþa în antichitate dZALIMOkSI,
din punct de vedere al limbajului ºi lui Brahman fiind deþinut de Moºu, dupã cum chiar numele Moºu pro-
al tratãrii unor probleme de ordin iar casta brahmanilor avându-ºi un vine din pronunþia modificatã a lui
spiritual ºi filozofic. El nu face par- corespondent la noi în casta privi- mokºu.
te din literatura folcloricã, fiind o legiatã a moºilor. Informaþia anticã Îndeosebi forma DAMOLSCHI
creaþie relevatã ºi nu una umanã, cum cã Zalmoxis ar fi primit legile a numelui eroului prezentã în vari-
transmisã pãmântenilor prin inter- de la Vatra Comunã, ne aratã cã anta culeasã de C.R. Codin, pro-
mediul unor iniþiaþi geþi, specialiºti acesta le-a primit de la Moºul Vã- nunþat conform graiurilor arhaice,
ai sacrului. trân sau poate de la Moºii Vãtrâni,
adicã dZAMOLSCHI, se apropie
Ceea ce a împiedicat pânã în pre- numiþi aºa prin extindere de sens,
foarte mult de Zalmoxis, nume sub
zent accesul la adevãrata sa cu- ca plural comun.
care îl întâlnim pe zeul get la Hero-
noaºtere este forma alegoricã a dis- Ceea ce a primit de la Moºu ºi a
dot. Este de mirare cum pânã în pre-
cursului, sistemul de simboluri transmis, sub formã de învãþãturã,
zent nu a atras nimãnui atenþia
menite sã ascundã taina de neave- Zalmoxis, a fost Dharma – Legea
niþi. Pe de altã parte, acest cântec Ordinii ºi Armoniei Universale, con- aceastã asemãnare.
era funcþional în cadrul religiei ge- cept fundamental în religiile asiati- Toma nu este numele biblic
tice despre care, din pãcate, ºtim ce cu care zalmoxismul fãcea corp ºtiut, cãci pronunþia popularã a lui
foarte puþin. De aceea în studiul de comun. Legile juridice nu erau de- este Tuoma, provenind din sub-
faþã, înaintea comentariilor pe text, cât o consecinþã a legii universale, stantivul „tumo“, cu înþelesul de
am procedat la unele clarificãri le- decurgeau din acestea. Dharma cãldurã vitalã. Aceastã interpretare
gate de religia geþilor. geticã constituia un termen cunos- concordã ºi cu explicaþia care se dã
Moºul a fost divinitatea cea mai cut ºi vehiculat în Dacia din mo- în upaniºade Sinelui sau Spiritului,
importantã a strãmoºilor noºtri, ment ce numele capitalei dacice era aceea de esenþã ultimã a universu-
înainte de venirea lui Zalmoxis. Zal- Dharmisegetu-sha. lui ºi suflu vital al fiinþei umane.
moxis a fost mai întâi discipol al Anumite concluzii ale studiului Tumo Dzalmoks corespunde în
lui Moºu, cum spun ºi izvoarele de faþã se bazeazã pe unele proce- acelaºi timp calitãþii de daimon atri-
istorice, apoi el însuºi a devenit zeu. dee împrumutate din arheologia buit de Herodot lui Zalmoxis.

ORFEU – un mare iniþiat, înþelept, reformator, poet prin excelenþã


ºi exponent al dreptei credinþe a naþiunii traco-geto-dace
Conf. univ. dr. G.D. Iscru
Studentã Margareta Cristian,
Universitatea Creºtinã
„Dimitrie Cantemir“, Facultatea de Istorie
Cu aceastã comunicare reluãm efor- fãcut - în timp, pânã azi! - „sub ochii“ lor, înþelept între înþelepþi, simbol al liri-
tul, mai exact tragem un nou semnal pen- specialiºtilor noºtri, indiferenþi ºi unii cii Evului Timpuriu ºi al Antichitãþii ºi
tru „readucerea acas㓠a unor mari va- chiar complici - cuvântul nu este prea exponent al dreptei credinþe a naþiunii
lori ale culturii autohtone, valori însuºi- dur! - la un asemenea transfer neper- traco-geto-dace. Lui i se atribuie opere,
te, în timp, de alte spaþii culturale ºi trans- mis de valori. de excepþionalã valoare ºi importanþã,
mise - cu aceastã exclusivã ºi falsã apar- Aºa s-au petrecut lucrurile ºi cu Or- care, din pãcate, nu s-au pãstrat, pre-
tenenþã - culturii universale. ªi precizãm feu, unul dintre cei mai reprezentativi cum ºi celebrele imnuri orfice/orfeice,
cã o asemenea nedreaptã însuºire s-a iniþiaþi ºi reformatori ai tuturor timpuri- iar legenda existenþei sale pãmânteºti
38
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin
seamãnã pânã la identitate cu expune- lor în exclusivitate ºi, în acest fel, l-au „personalitate ceþoas㓠etc. – precum
rea biblicã asupra existenþei pe pãmânt „transmis“ culturii planetare, care tot aºa, ºi foarte cunoscuta sintezã despre isto-
a lui Iisus. în general, l-a „acreditat“, pe un fond de ria civilizaþiilor a d-lui Ovidiu Drâmba
Aparþinând tracilor, Orfeu aparþine, nedreaptã cãdere în uitare a locului de (1985, vol. I), reeditatã dupã 1989. Cei
evident, întregii naþiuni traco-geto-dace. vieþuire ºi de creaþie al lui Orfeu. mai „exersaþi“ însã ºi mai înrãiþi, deopo-
Grecii, probabil încã din perioda preho- E drept, unii mitologi/mitografi trivã mai iresponsabili în aruncarea în
mericã, când încã nu li se definise sufi- strãini, studiind mai cu atenþie ºi mai pro- uitare sau în „lãsarea“ în alte spaþii a
cient identitatea naþionalã ca ºi grecii fund izvoarele Antichitãþii, au insistat valorilor româneºti sunt antiprotocro-
întregii antichitãþi, ºi l-au însuºit, cu drep- asupra elementelor de identitate a lui niºtii „noºtri“, indivizi pe care „îi deran-
tul lor firesc de moºtenire, cãci tot din- Orfeu, deºi au avut a se confrunta cu un jeaz㓠cumplit protocronismul româ-
spre nord, din Hiperboreea „coborâse- veritabil „cor universal“ proelen. nesc ºi îi atacã virulent pe cei care „în-
r㓠ºi ei în Peninsulã. L-au „adus“ la ei, Aºa a ajuns Orfeu ºi în cultura româ- drãznesc“ sã afirme. A venit însã vre-
din Olimpul mai înalt al nordului tracic, nã pânã azi: ca personaliate a culturii mea – de fapt, a venit mai de mult –
ca pe un mântuitor al Greciei. I-au culti- greceºti. Abia dacã i se mai aminteºte, pentru „readucerea acas㓠a valorilor
vat ºi i-au amplificat, poate i-au comple- tangent, locul de origine ºi spiritul aces- româneºti, însuºite pe nedrept de alte
tat misterele. I-au consemnat în scris, târ- tui loc, în care a vieþuit ºi a creat, iar spaþii culturale, ºtiinþifice etc. ºi „acre-
ziu însã, Imnurile, care dupã tradiþia tra- problema unei „recuperãri“, unei „rea- ditate“ astfel în cultura planetarã.
cicã circulau pe cale oralã, ca ºi cântãri- duceri acas㓠nu s-a pus, cum nu s-a pus Miºcarea ºi istoriografia traco-daco-
le „topite“ de Homer în opera sa nemu- nici pentru alte valori. Între alte obedien- logicã, care s-a dezvoltat în paralel cu
ritoare. Poate nu le-au înþeles întotdeau- þe sau complicitãþi de acest fel cu niºte cea universitarã ºi academicã, a declan-
na spiritul înþelepciunii tracice, permi- „uituci“ interesaþi, din spaþiul cultural ºat, în domeniul care ne preocupã, acest
þându-ºi „adaptãri“ ºi renominalizãri ale grecesc ºi de aiurea, citãm douã lucrãri efort de recuperare. Cele patru congre-
zeilor. Dar autorii acelor timpuri au in- relativ recente, cu autorii români, cu atât se de dacologie (în anii 2000-2003) re-
sistat, de la Herodot la Strabon ºi, încã mai vinovaþi cu cât lucrãrile acestora prezintã o pledoarie în acest sens ºi au
un timp mai apoi, în a-i recunoaºte pa- sunt de mare sintezã, deci ºi de mare cir- lansat totodatã chemarea la unire a for-
tria de origine, Tracia, pentru care avea culaþie: Dicþionarul de mitologie gene- þelor ºtiinþifice, pentru împlinirea unei
o adevãratã veneraþie. Ulterior însã, ur- ralã al lui Victor Kernbach – care locali- asemenea opere de dreptate istoricã
maºii Spaþiului cultural grecesc i-au „ui- zeazã Hiperboreea în „nordul ceþos al pentru civilizaþia ºi cultura noastrã în
tat“ ºi patria ºi spiritul, l-au „declarat“ al Europei ºi Asiei“ iar pe Zalmoxis îl face o cadrul culturii universale.

REGI GETO-DACI ÎN ECHIPAMENT RÃZBOINIC


Reconstituire pe baza tezaurelor cu piese de aur de la Bãiceni- Cucuteni (jud.
Iaºi) ºi tezaurul cu piese de argint din mormântul getic de la Agighiol (jud. Tulcea)
Cercetãtor Daniel Timofte
ing. Romulus Constantin Mironescu
Scriitorii antici situeazã pe geto-daci boinic. Imaginile luptãtorilor geto-daci boinic, contemporan cu cel de la Bãi-
între neamurile vestite din lume, atât din podiºul central al Moldovei vor fi ceni-Cucuteni, dar care a trãit pe teri-
cât priveºte vitejia, filosofia, cunoºtin- redate avându-se în vedere imaginea toriul Dobrogei ºi a fost înmormântat
þele astronomice, cât ºi produsele agri- lor reprezentatã pe fragmente cerami- într-un tumul în localiatea actualã Agi-
cole ºi meºteºugãreºti care erau obiec- ce descoperite în cetatea de la Rãcã- ghiol, judeþul Tulcea, va fi reconstitui-
tul relaþiilor economice ºi comerciale tãu, judeþul Bacãu; regele dac, din se- tã cu ajutorl pieselor din argint din acest
cu popoarele învecinate sau îndepãr- colul al IV-lea î.e.n., în echipament rãz- complex.
tate. Descoperirile arheologice organi- boinic, va fi reprezentat folosindu-se Reconstituirea imaginii regilor ºi
zate sau întâmplãtoare au scos la ivea- piesele de aur din Tezaurul de la Cucu- luptãtorilor în echipament rãzboinic
lã piese de îmbrãcãminte ale rãzboini- teni-Bãiceni, judeþul Iaºi (coiful, cne- oferã date despre organizarea militarã
cilor ºi piese de harnaºament cu care mide, aplice de aur pentru scuturi ºi ºi meºteºugurile specializate în dome-
geto-dacii împodobeau hamurile cailor haine, coliere pentru prinderea piepta- niul prelucrãrii fierului, aurului ºi a ar-
care-i duceau la luptã. rului de zale; aplicele pentru harnaºa- gintului pentru a realiza echipamente
Lucrarea se referã, în principal, la ment vor fi folosite la împodobirea cai- militare atât cu caracter ofensiv sau
reconstituirea prin intermediul calcu- lor care-i purtau pe regi ºi luptãtori în defensiv, dar ºi punerea în valoare a
latorului a imaginii luptãtorilor, regilor luptã). unei arte rafinate existente în perioada
ºi a conducãtorilor în echipament rãz- Imaginea regelui în echipament rãz- la care ne-am referit.
39
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

ÎNRUDIREA POPOARELOR NORDICE CU TRACO-GETO-DACII.


DOVEZI ISTORICE ªI LINGVISTICE
Maria Criºan
Ca filolog clasic de formaþie era În alte cãrþi ºi în comentariul în- dreptului german), care menþionea-
firesc sã cred cu fermitate cã la ori- tocmit la manuscrisul Ponticelor de zã faptul cã în Danemarca au fost
ginea limbii române stã limba lati- la Alba Iulia, am dezvoltat acest aplicate pentru prima oarã legi ge-
n㠖 ca mamã, inclusiv ºi a celor- episod. Un alt savant nordic de o tice.
lalte limbi zis-romanice –, aºa cum mare însemnãtate pentru istoria Danezii, cunoscându-ºi corect
învãþasem ºi la liceul clasic ºi la fa- strãmoºilor noºtri este danezul propria istorie, au bãtut monede cu
cultatea de acelaºi profil. SAXO GRAMMATICUS (1140 – chipul regilor lor pânã în Evul-Me-
Cum teza mea avea ca subiect 1206), care a scris o istorie a Da- diu târziu cu titulatura REX DA-
Referinþe de geografie istoricã in niei, Danica Historia, în 16 cãrþi, CIAE (Dacia, ca noþiune politicã,
opera de exil al lui PUBLIUS OVI- deci o istorie naþionalã a Danemar- apãruse în secolul I î.e.n. în lucra-
DIUS NASO – TRISTE ºi PON- cei, adicã a Daciei de Vest; ºi ºtim rea lui Caesar, Comentarii de Bello
TICE, am fost obligatã sã cercetez de la autorii antici, printre care ºi Gallico). Tot Danii au domnit ºi în
cu precãdere documente foarte Strabon, cã Dacii în vechime se nu- Norvegia, Suedia, Balticum ºi apoi
vechi – manuscrise, incunabule –; miserã DANI. În carte se nareazã ºi în alte þãri, inclusiv în Þãrile Ro-
aºa am studiat o seamã de autori evenimente din cele mai vechi tim- mâne.
medievali de o deosebitã valoare puri mergând pânã spre finele se- Cu circa trei decenii în urmã,
ºtiinþificã. Printre ei este ºi LAU- colului al XII-lea. Aceasta a fost studiind la Universitatea popularã,
RENTIUS MÜLLER, care între publicatã în Paris, la vreo patru se- un an suedeza ºi un altul daneza,
1580-1594 a întreprins o cãlãtorie cole dupã ce fusese scrisã. am reþinut asemãnarea mare,
de studii, spre a întocmi în final o Biblioteca Academiei dispune de uneori mergând pânã la identitate,
istorie foarte bine documentatã (în ediþia a 2-a, publicatã la Frankfurt dintre cuvinte ale acestor limbi ºi
care a menþionat numai fapte vã- pe Main, în 1576, ºi pe care o stu- limba românã, mai ales din dome-
zute cu propriii ochi ºi informaþii diez eu de mai mulþi ani. niul agricol. Rãsfoind un dicþionar
auzite cu propriile-i urechi) a þãri- Istoria Danemarcei începe cu danez-englez am notat substantive-
lor ºi popoarelor nordice (Septen- Dan care este un creator de neam, le: lucerne pentru „lucernㄠ(exact
trionalische Historien, Amberg dar ºi primul ei rege. Acesta a dom- ca în germanã, doar pronunþat alt-
1595). La paginile 78 – 81, istori- nit în secolul al XIV-lea î.e.n., a fel), latrin pentru „closet“; aarsag
seºte cum învãþatul ºi poliglotul creat legi bune ºi drepte, de obâr- pentru „harþag“; as pentru „as“
WOINOWSKIJ, care îi fusese ghid ºie zamolsianã, adevãr confirmat ºi (cel mai bun), krage pentru
în aceastã cãlãtorie profesionalã (în- de Hermann Conring (Originea „trunchi“; nanna, „femeie frumoa-
soþit ºi de alþi 5 – 6 colaboratori),
i-a dezvãluit postamentul mormân-
tului lui Ovidiu, pe care era în-
crustat epitaful urmãtor:
Hic situs est vates, quem divi
Caesaris ira
Augusti Latio cedere iussit
humo.
Saepe miser voluit patriis oc-
cumbere terris,
Sed frustra: hunc illi fata de-
dere locum.
(Aici zace poetul cãruia mânia
lui Caesar / poruncã i-a dat sã ple-
ce din Laþiul natal. / Bietul de el, ce
mult ºi-a dorit sã moarã acasã la
el. / În zadar i-a fost ruga: desti-
nul aici îi dãdu locul de veci.)
40
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin

sã, atrãgãtoare“, substantiv întîlnit


chiar la SAXO GRAMATICUS.
Acest istoric s-a bazat pe ma-
nuscrise strãvechi, pe Monumen-
tele literare EDDICE; de asemenea,
ºi pe cartea foarte preþioasã pen-
tru cultura ºi civilizaþia Europei,
scrisã de savantul roman CATO
MAJOR (234 – 149 î.e.n.), Origi-
nes, din care la cãrturarii nordici s-
au pãstrat mai multe fragmente, la
noi, infime; unul dintre fragmente-
le citate de ei se referã la GEÞI, la
care scrierea se formase cu mult
înainte de întemeierea Romei, cãci
ei îºi proslãveau eroii în ode scri-
se, acompaniaþi la fluier. Alfabetul
getic fusese încrustat pe o rocã
uriaºã, înainte de potop sau ime-
diat dupã, când istoriografia nor-
dicã fixeazã domnia Uriaºilor (în
limba românã veche – JIDOVI).
Alþi erudiþi nordici sunt fraþii
JOANNES MAGNUS GOTHUS
(1488 –1544) ºi OLAUS MAGNUS
GOTHUS (1490 – 1557), istorici,
Olaus ºi geograf ºi pe rând arhie-
piscopi de Upsala. JOANNES
MAGNUS, publicã pentru prima
oarã alfabetul getic în Historia de
omnibus, Gothorum Sueonumque
Regibus ºi la care aflãm foarte lim-
pede explicatã sinonimia dintre got
ºi get, bazat pe surse antice, inclu-
CAROLUS LUNDIUS (1648 – ropene ºi parþial ºi în cele asiati-
siv pe Tacitus. Din catalogul de regi
extra patriam – 124 –, 16 sunt tra- 1725) ºi JOANNES AXEHIELMUS ce, întreaga mitologie elinã, roma-
(1648 – 1705), ultimii cãrturari nã, hindusã, ebraicã, îºi are obâr-
co-geto daci, printre care THOMI-
RYS, DROMGETHE, CORRYLUS, nordici în atenþia mea, sunt o sur- ºia în cea getic-scandinavã, înce-
sã bogatã de informaþii istorico-lin- pând cu FREYA (Afrodita ºi Ve-
BOROISTA, DICEBALUS ...
OLAUS MAGNUS GOTHUS, gvistice. nus, cu atributele ºi ale Demetrei
Deºi încã nu am aflat nimic de ºi ale Dianei) ºi cu ATTIN (care
autor al unei vaste cãrþi de istorie
a popoarelor nordice, a pictat cu soarta Dicþionarului de cuvinte ge- stã ºi la originea cuvântului tatã,
tice întocmit de Lundius, totuºi ne inclusiv în turcã, persanã ºi hin-
propria-i mânã, dupã picturile ru-
pestre, fiecare fragment istoric de sunt suficiente datele desprinse din dusã), cu alte 15 variante printre
lucrarea Zamolxis, primul legiuitor care ODIN, WODAN ... (ADO-
relevanþã, inclusiv stelele funera-
re ale uriaºilor, conþinând fapte al geþilor, din care reþinem: origi- NIS, la greci, ADONAI la ebraici,
nea hiperboreanã a geþilor (ne li- BUDHA la hinduºi): iatã o parte
din viaþa lor, scrise de ei înºiºi.
De reþinut antroponimele mitãm la perioada ultimei glaciaþi- din motivele demitizãrii ªcolii Ar-
uni), strãvechimea legilor zamolsie- delene ºi întronãrii sau reîntronãrii
OLAUS ºi MAGNUS, conducând la
denumirile româneºti VALAH ºi ne, identice ºi pentru troieni, nu nu- bunului simþ al adevãrului ºtiin-
mai pentru popoarele scandinave. þific, pe care savanþii nordici nu
CEL MARE, nume foarte frecvente
în þãrile nordice (regi, oameni de În sfera fondului principal de cu- l-au poluat cu puterea nefastã a
vinte, regãsite în toate limbile eu- politicului.
ºtiinþã), dar ºi la noi.
41
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

CIVILIZAÞIA DACILOR – IZVOR DE INSPIRAÞIE ÎN


MUZICA CONTEMPORANÃ
Prof.univ.dr. Vasile Herman
Creaþia muzicalã recentã, cu precãdere cea posta- firice gãsite în vechea arhitecturã dacã, pe care le trans-
vangardistã recurge la surse de inspiraþie din cele mai formã în grupuri de sunete ºi intervale. Exemplu: ªte-
felurite. Referirea la subiecte sau texte cu aluzii di- fan Niculescu: Simfonia a II-a Opus dacicum;
recte sau indirecte la muzica dacilor este, însã, de datã 3. recursul la formule melodice de facturã arhe-
mai puþin recentã. Ea poate fi depistatã încã din prima tipalã din folclorul nostru a cãror acuplare liberã dã
jumãtate a veacului trecut, când unii compozitori, ro- naºtere la piese simfonice sau instrumentale afiliate
mâni sau strãini, atacã în compoziþiile lor subiecte subconºtient substratului muzical arhaic: S. Toduþa -
mitice sau de legendã. Astfel, stadiile parcurse de Concertul pentru orchestrã de coarde nr. 1;
apelurile – directe sau nu – la muzica dacilor antici se 4. abordarea conºtientã atât a tematicii dacice,
pot rezuma la un numãr de trepte distincte: cât ºi cromatizarea intensã ºi acuplarea conform unei
1. o etapã incipientã în care creatorii muzicali anume strategii sonore a formulelor melodice arheti-
recurg la subiecte mitice cu referiri indirecte la tradi- pale care dau naºtere la o ambianþã antic㠄sublima-
þia traco-dacã. De pildã, Béla Bartok în a sa Cantatã t㓠ºi transfiguratã: V. Herman: Muzicã anticã pentru
profanã utilizeazã textul Colindului cerbilor preluat cor de femei ºi orchestrã (texte din Zalmoxe de Lu-
din folclorul românesc. De notat: cerbul este animal cian Blaga);
sacru atât la daci, cât ºi în mitologia românã (vezi 5. lãrgirea ºi generalizarea formulelor de sor-
mitul lui Orfeu). Alþi muzicieni, mai ales autohtoni, ginte arhaicã cromatizatã, asociate cu formule ritmi-
recurg la teme istorico-mitice cu posibile aderenþe la ce de origine folcloricã - arhetipalã dând naºtere la un
lumea strãbunilor noºtri. A se vedea, în acest sens, discurs muzical strict organizat. Acesta poate fi, apoi,
M. Andreescu-Skeletty: Regina dunãreanã (operã în colorat cu elemnte timbrale ce sugereazã vechile au-
cinci acte); lodii trace. Exemplu: V. Herman Akes Samenos (flaut
2. mai evoluatã apare faza în care compozitorii solo), Hestia (cinci grupuri de percuþie), Belagines
recurg explicit la proporþii numerice ºi combinaþii ci- (pentru orchestrã de camerã).

TRIBURI DACO-GETICE AªEZATE ÎN BAZINUL DUNÃREAN


Dr. Michaela Al. Orescu
Unul dintre cele mai importante flu- pul faraonului Sesostris, au întemeiat în Marea Sarmaticã. În alte douã cur-
vii, care strãbate centrul Europei de la ºi ei colonii în delta fluviului, numit suri ale Dunãrii ar fi fost implicaþi ºi
Munþii Pãdurea Neagrã pânã la Marea atunci Istros sau Ister. Munþii Mãcinului din Dobrogea – Ro-
Neagrã, Dunãrea, a înlesnit dezvolta- Cu 800 de ani î.Hr., poetul grec mânia (comunicat de prof.- Zahares-
rea, dincolo de ambele maluri, de civi- Hesiod menþioneazã Istrul ºi Delta în cu-Buzãu ºi dr. ªerban Milcoveanu).
lizaþii ale unor popoare înrudite ºi des- poemul sãu Naºterea zeilor, iar dupã Dupã o altã teorie geologicã, Du-
cendente din strãvechii pelasgo-traci. 380 de ani, Herodot viziteazã Delta nãrea ar fi ajuns pe pãmântul þãrii noas-
În Munþii Pãdurea Neagrã, în apro- Istrului, a cãrui cinstire se întindea pânã tre acum 800 de mii de ani ºi se vãrsa
piere de izvorul Dunãrii, la Donaus- departe în Asia, avându-se în vedere în Câmpia Românã, în apropiere de Ol-
chingen, a fost gãsitã o piatrã care faptul cã Massageþii erau extinºi pânã teniþa într-un lac mare care acoperea
dateazã din anul 201 d.Hr. pe care ro- la Indus. Când regii Persiei urcau pe întreaga Câmpie a Bãrãganului. În urmã
manii au scris numele de „Danuvius“. tron, li se aduceau vase pline cu apã cu câteva sute de mii de ani, când þi-
Pânã în dreptul Porþilor de Fier, dacii din deltele Istrului ºi Nilului. nutul de la gura Siretului s-a scufun-
numeau fluviul „Dunaris“, iar de aici Dupã prof. Ion Simionescu, Du- dat, iar blocul Dobrogean s-a ridicat
pânã la vãrsarea în mare, „Ister“ (Is- nãrea ar fi izvorât din Munþii Pãdurea lent, apele Dunãrii ºi-au schimbat cur-
tru). Neagrã încã de la începutul erei terþia- sul în direcþia Munþilor Mãcinului, pe
Fenicienii îl numeau „Phison“ ºi re, curgând spre est ºi vãrsându-se în care i-a ocolit, ºi s-a vãrsat în mare
navigau pe el, fondând la gurile flu- Marea Panonicã. O altã ramurã a ei ar prin Canalul Sf. Gheorghe. Pe locurile
viului câteva colonii. Egiptenii în tim- fi curs pe la Vârciorova, vãrsându-se unde se desfãºoarã astãzi Canalele
42
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin
Sulina ºi Chilia se întindeau mlaºtini, fel în mare. Farul de la Sulina, con- Spaþiul carpato-danubiano-pontic
habitat al mamuþilor, dar ºi, rinocerilor, struit cândva la malul mãrii, a ajuns ºi, dincolo de el, spre nord-vest, pânã
scheletele lor fiind descoperite cu pri- departe de coastã, iar Insula Sahalin a la Marea Nordului, iar spre est pânã la
lejul sãpãturilor fãcute în canalul Suli- apãrut în Marea Neagrã tot datoritã alu- Indus, s-a extins treptat, dupã retra-
na. viunilor. Plantele de apã au avut ºi ele gerea gheþurilor, în nord, ºi încãlzirea
În timpul ultimei epoci glaciare, contribuþia lor în depunerea aluviuni- climei, iar populaþia pelasgã s-a con-
marea avea un nivel cu 100 m mai scã- lor. În paleolitic, Dunãrea se vãrsa în stituit de-a lungul timpului în peste 150
zut decât nivelul actual. În urma retra- mare printr-un singur braþ, aproxima- de triburi, înrudite între ele ºi bazate
gerii gheþurilor, Marea Neagrã începe tiv prin locurile unde astãzi începe Bra- pe aceeaºi civilizaþie ºi o limbã mamã.
sã se extindã, iar Delta Dunãrii forma þul Sf.Gheorghe, la est de Tulcea. La- Printre aceste triburi, siensii au fost
pe atunci un golf întins pânã la Galaþii curile Razelm, Goloviþa ºi Sinoe nu menþionaþi de geograful antic Ptolemeu,
de astãzi, întâlnind apele Dunãrii. Da- existau atunci, iar coasta mãrii se afla ca locuind de-a lungul râurilor Ialomi-
toritã materialului aluvionar transpor- cu 20 km mai spre est faþã de cea ac- þa ºi Buzãu, pânã la cursul inferior al
tat de fluviu de-a lungul cursului sãu, tualã. Siretului. În sec. III î. H., aceºti daco-
Dunãrea adaugã permanent noi supra- Dintre braþele principale ale Dunã- geþi siensi au avut un rol deosebit în
feþe de teren, transportând, în medie, rii, cel mai vechi este Braþul Sf. Gheor- viaþa politicã ºi economicã a coloniilor
anual, la locurile de vãrsare, 83 de mi- ghe, apoi s-a format Braþul Sulina, cel greceºti de pe coasta vesticã a Mãrii
lioane tone nãmol, uscatul înaintând ast- mai tânãr fiind Braþul Chilia. Negre.

TAINA KOSONILOR
Adrian Bucurescu
Izvoarele antice spun cã, dupã moartea lui Buere- tru bastarzi. De altfel, un supranume a lui Decebal,
buistas, regatul getic a fost împãrþit în cinci. Aproa- DI-URPANEUS, se tãlmãceºte prin „Cel Orfan“.
pe sigur, Oltenia i-a revenit marelui preot Decaineus, Numele unchiului ºi predecesorului sãu la domnie,
locotenentul lui Buerebuistas, fiind numele marii ce- DU-RAS, se traduce ºi el prin „(Viþã) din Cea Fru-
tãþi PELEN-DOVA, din apropierea actualei Craiove moasã“. Cu certitudine, Zina a fost ulterior sanctifi-
care se traduce prin „Cel de dupã Rege; Al Doilea catã, pentru cã ea a rãmas în mitofolclorul românesc
Crai“ sub numele de Cosânzeana, ce în vechime va fi su-
Unele monede descoperite în Transilvania, pro- nat KOSON-ZINA, adic㠄Zâna cea Frumoasã“. Deci
babil chiar în Heþeg, o reprezintã pe soþia lui Buere- KOSON înseamn㠄Frumoas㓠ºi e posibil ca mone-
buistas, ZINA „Frumoasa; Zâna“. Pe o monedã unde dele cu aceeaºi denumire sã fi fost bãtute chiar în
reapare chipul reginei scrie: DU TEUTE I LUI „Cea timpul domniei sale. Marea cetate PORO-LISSON,
Despãrþitã de El; Cea Despãrþitã de Domn“, sugestie cu variantele PORO-LISSUM ºi PORO-NISSON, al
pentru vãduvia ei. cãrei nume înseamn㠄Doamna cea Frumoasã“, su-
Numele Munþilor Orãºtie, ca ºi cel al oraºului omo- gereazã cã Zina stãpânea cel puþin pânã la hotarul cu
nim, provine din RUSIDAVA „Cetatea (Locul) Fru- Maramureºul.
moasei“. Aºadar, Zina, stãpânea teritoriul Sarmise- Spiþa ei pare a se fi transmis pânã în Evul Mediu,
getusei, care va deveni capitala întregii Dacii. SARMI- când se spunea cã dinastia voievodalã moldoveneas-
ZE-GETUSA înseamn㠄Legãmântul Vitejilor“, dar, cã se trãgea din Muºata, care, ºi azi, în dialectul aro-
înþeleasã ca SARMIZE-GETUSA, înseamn㠄Geta mânesc, înseamn㠄Frumoasa“.
(Viteaza) cea Fermecatã (Legatã; Fermecãtoare)“. Cf.
rom. a cuteza.
Admiraþia pentru frumuseþea, înþelepciunea ºi fap-
tele ei a dus pânã la a fi socotitã ca întemeitoare a
dinastiei regale din Haþeg, cãci, ulterior, regele dac se
numea S-CORILO , adic㠄(Viþã) din Crãiasã“.
Numele marelui rege DE-CEBAL „Cel de pe Cal“;
Cavalerul, Nobilul“ apare ºi sub forma DEC-E-BA-
LUS, având sensurile de „Mlãdiþa din Cea Despãrþi-
t㓠ºi de „Mlãdiþa din Cea Frumoasã (Luminoasã;
Albã)“, dar ºi de „Viþã din Floare“. Probabil, de aici
vine strania expresie româneascã copil din flori, pen-
43
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

Din Operele Sfântului Ioan Casian (360-435),


Pãr intt e al Bis
in
Pãrin Bisee r icii Univ
Univee r sale: «Conferinte Spirituale»
A doua Conferinþã a lui Abba Moise: Despre Discreþie
Ing.dipl. Alexandru Stan, Elveþia
În prima noastrã contribuþie discreþia. Mântuitorul nostru, Sal- gura lor fie ceea ce trebuie consi-
la Congresul de dacologie am vatorul nostru, numeºte în Evan- derat bun, fie ceea ce trebuie vã-
prezentat subiectul Viata Geþilor ghelie discreþia: « Lumina corpu- zut ca fiind rãu».
creºtini, Sfinþii Gherman (Germa- lui nostru este ochiul nostru. Daca Aceasta este disciplina de ur-
nus) ºi Ioan Casian (Cassianus), privirea este simplã atunci tot cor- mat. Un gând rãu, mãrturisit, pier-
iar în a doua, am prezentat « Pri- pul este luminos, dar dacã ochiul de imediat veninul sãu. Urmeazã
ma Conferinþã a lui Abba Moise», este rãu, tot corpul va fi tene- exemplele lui Abba Sarapion ºi al
anume «Despre scopul ºi viaþa bros ». lui Abba Theon.
monahului». Ea, discreþia, discerne toate gân- Mijlocul de a ajunge mai uºor la
Dialogurile spirituale, creºtine, durile omului ºi faptele sale ºi vede în ºtiinþa adevãratei discreþii este de
dintre preafericitul Moise ºi geþii luminã ceea ce noi trebuie sã facem“. a merge pe urmele celor vechi, a
creºtini Gherman ºi Ioan Casian, Apoi Abba Moise prezintã mul- celor în vârstã cu trãire creºtinã. Cu
originari din Dacia Pontica, conti- te greºeli reale, cu detalii numeroa- scopul de a nu avea nici o ruºine
nuã în Egipt, în deºertul Sciti, în se din viaþa creºtinilor vechi, pline spre a se destãinui celor vechi, ce-
chilia acestui Abba. Acest capitol a de învãþãminte pentru noi, spre lor cu trãire creºtinã, Gherman de-
fost redactat în XXVI capitole de exemplu: iluziile bãtrânului Heron, scrie un exemplu al unui cãlugãr din
cãtre Ioan Casian, în limba latinã, erorile preafericitului Antoniu din Siria.
la Biserica « Sfântul Victor » din Thebaida sau ale regelui Achab din Abba Moise descrie alte exem-
Marsilia, fondatã de el în Galia, în Israel sau erorile unui cãlugar ano- ple, ale lui Abba Apollon, despre slã-
anii 420. nim din Mesopotamia etc. biciunea naturii noastre umane, pre-
Aproape de fiecare datã, dialo- Dupã ce a ascultat cu atenþie, cu cum ºi despre fragilitatea tinerilor,
gurile dintre cei trei creºtini se des- supunere, exemplele enumerate, fie ei cãlugari sau mireni. Rugãciu-
fãºurau dupã masa de searã ºi du- precum ºi învãþãmintele lui Abba nea unui cãlugãr cu experienþã face
rau pânã târziu, spre dimineaþã. Moise, Gherman completeazã: ca suferinþele unui tânãr sã înceteze
Abba Moise remarcã de la înce- «Exemplele recente se unesc sub prin acþiunea Sfântului Spirit. «În-
put dorinþa arzãtoare, fervoarea lui autoritatea celor vechi, spre a treabã tatãl tãu ºi el te va învãþa;
Gherman ºi Casian, zelul, setea lor pune în luminã acest adevãr, anu- întreabã pe cei mai în vârstã din
de a afla învãþãmintele ºi experien- me cã discreþia este sursa ºi într-o familia ta ºi ei îþi vor spune».
tele trãite de creºtinii de dinaintea anumitã mãsurã rãdãcina tuturor De asemenea, Abba Moise îi în-
lor, în Egipt ºi alte pãrþi creºtinate. virtuþilor». vaþã sã se forþeze din toatã puterea
Preafericitul Moise mãrturiseºte cã Apoi Gherman cere lui Abba spre a obtine, prin virtutea umilin-
pentru a vorbi despre discreþie, el Moise sã-i înveþe despre maniera þei, binele discreþiei care va ºti sã-i
se va sprijini pe cele scrise, traite de a o obþine ºi, totodatã, de a dis- fereascã de cele douã extreme. Con-
ºi spuse de cãtre Sfinþii Pãrinþi, de cerne dacã ea, discreþia adevãratã, form unui proverb, cele douã ex-
Sfântul Apostol sub influenta bi- vine de la Dumnezeu ºi nu este fal- treme se întâlnesc fie în alimentaþie,
nefãcãtoare, infinitã a Sfântului Spi- sã ºi nici diabolicã. fie în viaþa de toate zilele.
rit. Moise reia: «Adevãrata discreþie nu Sunt prezentate mijloacele de a
„Harul discreþiei, spune Abba se obþine decât cu preþul unei adevã- pãstra bunul echilibru, buna mãsu-
Moise, nu este mic ºi nici pãmân- rate umilinþe.De la aceasta, prima rã în toate, în funcþie de vârstã, de
tean; el este un cadou foarte înalt dovadã va fi de a lãsa celor în vâr- corpul fiecãruia, de loc, de timpul
pe care Graþia divinã ni-l face nouã. stã, celor vechi, judecata tuturor ac- zilei, de ospitalitate, de susþinere
Discreþia este virtutea care ne poa- þiunilor ºi chiar a gândurilor noastre, frãþeascã; prin grija caritãþii, a bu-
te conduce la Dumnezeu. Cauzele în aºa fel încât sã nu ne încredem pen- nãtãþii fiecãruia. Astfel se încheie
iluziilor ºi apoi a cãderii noastre se tru nimic sensului nostru propriu, … Conferinþa a doua a lui Abba Moi-
gãsesc în absenþa acestei virtuþi, ºi sã vrem sã cunoaºtem numai din se, despre Discreþie.
44
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin

Regatul Dacilor Dr. Mihai Zamfir

Popor prin definiþie sedentar, dacii sunt cunoscuþi în istorie ale lor tracii, macedonenii ºi ilirii ºi, spre deosebire de greci ºi
prin numeroasele lor rãzboaie de apãrare a patriei, duse contra romani, ale caror organizãri statale erau notorii pentru structurile
unor foarte puternice imperii ºi regate antice. Toate aceste rãz- lor republicane. Acest fapt traduce deosebiri enorme de menta-
boaie demonstreazã în mod direct autohtonismul daco-geþilor, litate între cele douã tipuri de societãþi, care se pot exprima prin
pe care, pentru a încerca sã-i dizloce din Dacia, cotropitorii constatarea cã dacii nu-ºi pierdeau timpul proclamând respectul
trebuia, mai întâi, sã-i afle acolo ca bãºtinaºi. Ceva mai mult, legii ºi moralei, deoarece ei erau preocupaþi mai curând cu prac-
toate aceste încercãri de a-i elimina s-au încheiat cu victoria ticarea acestui respect. Regatul dacilor avea toate funcþiunile
dacilor, ceea ce demonstreazã nu numai faptul cã erau foarte unui stat adevãrat, chiar ºi în sensul celei mai moderne exigenþe
numeroºi, dar ºi cã aveau structuri militare ºi administrative, ale termenului. Acest lucru, care constituie o probã a valorii
adicã statale, foarte vechi ºi puternice, care-i puneau în situaþia concepþiei dacilor asupra organizãrii sociale, se verificã la scara
de a rezista cu succes tuturor atacatorilor. Pe scurt: dacii aveau milenarã a istoriei prin continuitatea structurii statale monarhice
structuri statale proprii autohtone, de mare vechime. Statul lor a dacilor la urmaºii lor direcþi vlahii pânã în timpurile moderne
era pe pãmântul veºnic al Daciei , nu pe spinarea cailor. În mod (1947), când invazia unei puteri strãine pune capãt dezvoltãrii
tradiþional, statul dacilor era o monarhie la fel ca ºi celelalte rude normale a acestui popor.

45
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

CADMEI – Protoscrierea la atineanjlji


shi nâshtarea a numâljei di Ilirr
Prof. C. Branislav Stefanoski
Al Dabija, Republica Macedonia
1) Tu „Istoria, TERPSIHORA - carte V, cap.58“ Herodot Troya, Argheilji (Menelay, Agamemnon) cu uniatslji alor u
scrie: „Elinjlji anvitsarâ multe bune lucre di Fenikianjlji au surpatâ Teba.
cai cu Cadmo avea vinitâ shi armasirâ atsiâ s-bâneadzâ, a 7) Dupu spunearea al Herodot tu alui „Istorie, Euterpa,
anamisâ di cai s-afla sh-Ghefirlji. Nâinte di tute di nâsh u carte II, cap 145.“, di aluilu chiro, pân tu chirolu cându are
anvitsara scriarea, cai Elinjlji ma ninte, di pi minduirea bânatâ Cadmo cai iaste vinit di tu Fenikie, are aproximativ
amea, nu u cunushtea. Di-n cap scria idyiâ ca Fenichianjlji, 1600 di anj, pân di chirolu al Hercul 900, a pân di „batiyle
a ma amânat, pararel cu alâxearea a limbiljei, s-alâxea shi troyaniche“ la 800 di anj.
forma a ghramilor. Anvârligâ di nâsh, tu atsel chiro, aproa- Macâ shtim câ Herodot are bânatâ di 484 n.a.H. pân 424
pea pitu tute locur bâna sh-Yoneanj, cai anvitsara di Feni- n.a.H., atumtsea yinim pân di shtirea câ: Cadmo are bânatâ
chianjlji s-li scriu ghramile, ma, cum li alâxirâ neamtâ scria yuva tu treaca a etâljei XXI/XX n.a.H., Hercul, tu mesea a
cu nâse shi li cljima, cu ndreptu, ghrame Fenichiane, ti etâljei XVI n.a.H., a „batiyle troyaniche“ s-au tihisitâ tu me-
atsea itie câ Fenichianjlji furâ atselj cai li adusirâ tu Ela- sea a etâljei XIII n.a.H.
da. La Yoneanjlji sh-azâ cârtsâle s-dzâc chelj, ti-atsea câ
ma ninte cându papiruslu irra rar sâ scria pi chelj di oi sh- I
câpri, a varvarlji nicâ totâna scriu pi ahtâr chelj.“ Di analizile cai li am faptâ pi planu di hronologhie pot cu
2) Tu „Istoria, TERPSIHORA - carte V, cap.59“ Herodot sigurâ s-constatedz câ determinarea a tihisirlor istoriche ti cai
scrie câ: Tu dionlu al „Apolo Izmeniy“ cai s-afla Teba, li are nâ zburashte Herodot tu alui „Istorie, Euterpa, carte II, cap
vidzutâ ghramile cadmeane cai multu sh-dutsea pi atseale a 145.“, cu njits aproximatsiur sântu la loc, mash cu unâ corec-
Yoneanjlor. Tut ashitse spune câ are vidzutâ trei scrisur cu tsie, adica explicatsie:
ahtâr ghrame, cu atsea tsi unâ di scrusurile dâteadzâ di chiro- Cându tu spunerle al Herodot sâ zburashte ti Cadmo, atum-
lu al Lay, hilj al Labdac, a nipot al Polidor cai lj-irra hilj al tsea informatsiile lipseashte s-li lom cu rezervâ, adicâ cu privi-
Cadmo. deare câ sum numa di Cadmo nu-s s-ascunde mash un insu,
3) Tu „Istoria, TERPSIHORA - carte V, cap.60“ Herodot unâ idyia identitate, ma iaste zbor ti reprezentu (cap, celnic tu
scrie câ: Daoa scrisurâ dâteadzâ di chirolu al Idip (Edip) cai lj- datlu momentu) a Cadmeilor (Fenichianjlor) di Canan = Ca-
irra hilj al Lay. dan.
4) Tu „Istoria, TERPSIHORA - carte V, cap.61“ Herodot Canan iaste veaclja numâ a teritoriiljei cae lu acâtsa bâr-
scrie câ: surparea ali Tebe shi avinarea a Cadmeylor di parte a nul di mollu al Levant, partea yu azâ s-aflâ statlu Liban.
Argheatslor s-are tihisitâ tu chirolu cându tu Teba vâsilje irra Ashi cându Cadmeilji yinea tu protu contactu cu vârna
Laodamant, hilju al Eteocle, ti cai yar sâ shtie câ lj-irra hilj al populatsie localâ, idyia tu memoria colectivâ icâ tu vârnu
Oidip (Idip, Edip) scriatu documentu iaste registratâ ca atumtsea sh-atumtsea
Cu surparea ali Tebe multsimea di Cadmeilji au fugatâ la vine Cadmo. Ashitse Cadmo putem s-lu astiljem tu eta XX
Enheljeilji, a Ghefirlji au armasâ tu câmpul di Beotie. Ma, ma n.a.H., tu eta XVI/XV n.a.H., tu eta XIII n.a.H., Hro-
amânat sh-Ghefirlji fura avinats di Beotslji, ashi câ sh-aishti s- nologhia a faptilor di tu anticvitatea pretsuz u am lucratâ tu
au traptâ Atena. opera: „Pelasghyi; limbâ, carte, numâ, Tetova 1998“.
5) Di tu „Iliyada“ al Omeru li avem aiste informatsiur: Di tute spuse, ca ma ahârdzite, referente li mpartu:
- Chirolu cându are moarta Oidip (Idip, Edip) di Teba. - Yinearea a Danaylor di tu Eghyiptu anlu 1527/26 n.a.H.
Tu Y 677 s-adutse aminte câ ngruparea al Oidip s-are tihi- - Moartea al Oidip (Idip, Edip) anlu ~ 1330 n.a.H.
sitâ trei gheneratsiur ninte di „batiyle troyaniche“. - Fuga a Cadmeylor ncap cu Laodamant di Teba la Anhel-
Atsea nâ zburashte câ Oidip are moartâ yuva la anlu ~ jeilji anlu 1273 ~ 1263.
1330 n.a.H. - Surparea al Iliy anlu 1253 n.a.H.
Tu armân makedoneasca limbâ egzistâ zborlu „idipsâze“ - Cadmo – Polidor – Labdac – Lay – Idip – Eteocle –
= „persoanâ fârâ arshine“. Idyiul zbor lu avem sh-tu limba Laodamant.
turcâ ca: „edepsâz“. Pate, poate aistu zbor s-hibâ ligat di numa
al Idip shi tihisirle di tu bana alui. Di spusile di-n sus avem câ:
6) Surparea ali Tebe shi arâspândirea a Cadmeylor (Feni- a) “Elenjlji anvitsarâ multe bune lucre di Fenichianjlji cai
chianjlor). cu Cadmo avea vinitâ“. Tu chirolu al protlu Cadmo, a atsea
Tu D 405/409 di tu gura al Diomed u avem informatsia câ iaste eta -XXI-/-XX- n.a.H. Fenichianjlji nica totâna nu-l cu-
tu chirolu di campanja di adunare uniats ti invazia contra di nushtea alfabetlu fonetic. Di pi discoperirle arheologhike s-

46
nr.13 iunie 2004 DACIA
magazin
xiyiseashte câ aistu alfabet Fenichianjlji lu au apruchiatâ tu ca atsea cu ufilisirea a njitslor ghrame, shi pi fundu di atsea s-
eta -XII- n.a.H., a pân atumtsea scria mash cu hieroglife Eghy- u amintara numa câ sântu fundatorr al alfabetlui.
ipiane. Fenichianjlji, hieroglifile li ufilisea sh-tu eta -VII- n.a.H. Pi ahtâr minduir mi adusirâ numeroasile spuner al Hero-
shi atsea atselj cai bâna Cartaghina. Atsea nâ spune câ Feni- dot cai spune câ tu eta –V- n.a.H. aproapea cafi un polis sh-
chianjlji di Cartaghina s-tsâne pân di vecljul sistem di scriare. avea alui abetsedâ. Ahoryimea la abetsedile irra tu nâscânte
Macâ lom câ, Cartaghina iaste fundatâ yuva tu eta -XIII- njits modificatsiur a ghramilor. Shi piningâ atsea câ ancapital
n.a.H. atumtsea cum poate s-nu u ufilisea scriarea fonetica di s-lucreadzâ ti unâ idyiâ abetsedâ, cafi un polis di pi numa alui
cându shtim câ protlu Cadmo iaste ma veclju shi iaste yuva di sh-u cljima abetseda cae u ufilisea.
tu etâ -XXI-/-XX- n.a.H., atsea nâ spune câ tu chirolu di colo- Tu sone, nicâ unoarâ va-s li aduc aminte minduerle al
nizarea pi penisia Hem (Balcane) Fenichianjlji nu lu cunus- Tatsit (Anali, XI, 14):
htea alfabetlu fonetic. „Fenichianjlji u amintara numa câ li au aflatâ ghrami-
b) Tu atsel chiro Elinjlji (Danayo-Pelasghyilj) nica totâna le, cai singurlji nâsh li au apruchiatâ“.
nu-lj ni avea. A nu ni avea vârnâ tubâ cae u purta numa di
Elinj. Tu atsel chiro numa di Elinj nica totâna nu putea s-u II
poartâ vârnu. Numa di Elinj ca identitate ti tubâ sâ spune Di analiza a scrierlor cai li avem di la Omeru shi Herodot
tsiva ma amânat. A singura numâ di Elinj ca numâ di etnie putem s-constatâm câ:
iaste multu multu ma amânat. Tu atsel chiro Danaylji nu-lj ni Surparea ali Tebe s-are tihisitâ tu chirolu di campanja di
avea. Danaylji sântu vinits di tu Eghyiptu anlu 1527/26. adunare a uniatslor ti invazie pisti Troya.
c) Disi Elinjlji u au apruchiatâ scriarea di la Fenichianjlji al Campanja dupu spunerle al Omeru tsânea 10 anj, tsi s-
Cadmo ma nu, atsea iaste unâ mare antribare. Herodot dzât- dzâtse yuva di la 1273 n.a.H. pân la 1263 n.a.H. cându de
se: “di pi minduirea amea“, tsi s-dzâtse nu e di dip sigur câ facto shi ahurhiashte invazia. Sigurâ câ surparea ali Tebe lip-
scriarea iaste cu sigurâ adusâ di Feniceanjlji. seashte s-u ligâm cu mâhânâlu câ Teba nu vrea s-lja parte tu
d) Dupu spunerle al Herodot tu „Istoria, Terpsihora – invazia, sh-câ s-nu hibâ un egzamplu slab, Teba fu castigatâ
carte V, cap 58.“ Ghefirlji sântu atselj cai u au adusâ scriarea la s-hibâ surpatâ, a laolu avinat.
Elinjlji di cându n-cap cu Cadmo au vinitâ s-bâneadzâ anami- Cu surparea ali Tebe, Cadmeilji au fugatâ la Armânjlji An-
sâ di nâsh. hyeljey = Enheljey yu puturâ ta sâ-s bagâ n-cap a aishtilor.
Amea minduire iaste câ poate, poate, câ Elinjlji u au apru- Cu nâshtarea al Cadmeilu Ilir (pistipsescu câ lj-irra hilj al Lao-
chiatâ scriarea di la Ghefirlji. Dupu tute analize iase câ aishti damant) shi bâgarea alui n-cap a tubiljei, ahurhyiashte shi
scriarea nu u au adusâ di tu Fenikie ma u au loatâ di Creta yu nâshtarea shi a naoljei identitate a Armânjlor Enheljey, a ma
unâ hopâ au armasâ s-bâneadzâ tu chirolu di alor calatorie di amanat shi a alantilor armâneshti (trakeshti) tube cai au câd-
tu Fenikie câtrâ Europa. Canan (Fenikia) - Creta (apruchiatâ zutâ sum dominatsia alor, sum numa di Ilirr.
cartea) Teba (eta –XV- n.a.H.) Di spusa di-n sus putem s-constatâm ca identitatea di Ilirr
Tut ashitse di ayita gheneraloghicâ: Cadmo – Polidor – nu putem s-u câftâm ninte di anlji di antronarea al Ilir, a atsea
Labdac – Lay – Idip – Eteocle – Laodamant, putem s-constâ-
iaste yuva tu mesea a etâljei XIII n.a.H. (~1245/40 n.a.H.).
tâm câ aistu Cadmo are bânatâ tu eta –XVI/XV- shi câ Ghe-
Di pi numa Enheljeilji sântu ligats di reghionea di seaviro-
firlji s-au dusâ Atina dupu chirolu cai urmeadzâ di surparea
ascapitat a laclui di Ohârda shi lundzimea a aroului Drim yu
ali Tebe di anjlji 1273/1263 tu chiro al vâsiljelui Laodamant.
de facto bâneadzâ shi s-acatsâ uhyelj (pi farshiroteashte an-
Prota cunuscutâ scrisurâ di Teba dâteadzâ di chirolu al
guljâ/angulj, daco-rumuneashte: anghile). Numa la si leadze
Lay, eta –XIV- n.a.H.
di numa a uhyeljlor (anghilile), uhyaljâ (anghilâ), uhyelj (an-
Traclu Orfei bâna tu etile –XIV/XIII- n.a.H. Macâ Ghe-
firlji u au lârdzitâ scriarea dupu câdearea ali Tebe cae iaste cu ghile) = Anhyelj (Anghiljar, avinâtor de anghile). Pi gârtseas-
100 di anj dupu tsi Orfei li are scriat⠄pinakile trakike“, atum- hte ti uhyale s-greashte tut ashi: celd (heli).
tsea putem s-constâtâm câ la Traklji scriarea s-ufilisea multu Tu a.m. limba are un zbor uheauâ (napârticâ cu ocljilj ca
ma ninte di cât tsi atsea s-featse Atina. S-nu agârshim câ yiliy = zmija nao~arka) cai primultu undzeashte pi zborlu uhy-
dâscallu al Orfei shi Tamir, Lin cu ghrame pelasghye lu are aljâ (jagula). Aista poate s-hibâ indicatsie câ zborlu tu limba
scriatâ pârmitlu ti „prptlu Dionis“ (Diodor Siculi „lib-III- greaca iaste apruchiat di tu armâneasca limbâ. Tu vicljime
c.67.4“). câsâbâlu Strug u purta numa Enhalon (Anghiliu). Sh-numa
e) Cunuscutâ iaste câ Atina pân la anlu 403 n.a.H. tu Strungâ, Strug, Struga iaste di armân makedoneascâ arâzgâ
scriarea s-ufilisea mash njitsle ghrame. Atsel an sum arhondil- shi yine di zborlu strungâ (strimturâ tu cae s-mulgu oile).
ja al Euclid tu ufilisire iaste apruchiat alfabetlu di scriare cu Câsâbâlu Strug s-aflâ tu partea yu laclu curâ tu aroulu
mâr ghrame. Di atsel an tute documente ofitsiale sâ scria cu Drim. Tu atsel loc tu vicljime s-adra batile ti acâtsare uhyelj tu
mâr ghrame. Poate s-hibâ, Fenichianjlji s-lâ li au datâ tu ufili- ma nâu chiro cunuscute sum numa di „daljan“ cai a Armân-
sire a Atinjanjlor njitsle ghrame, cai di pi shtirle cai li am pân jlor lâ undzea pi srungâ, câ nu mash tsi undzea ma shi functsia
tora, Pelasgho-Traco-Ilirlji nu li ufilisea. la irra idyia, una ti acâtsare uhyelj, a alanta ti acâtsare shi
Di pi faptile analize, fact iaste câ Fenichianjlji cartea fone- muldzeare a oilor. Ti atsea „daljanlu“ la Armân Makedonjlji
ticâ u au apruchiatâ di la Pelasghyilj. iaste identificat ca strungâ, dupu tsi shi câsâbâlu sh-u-are
Poate s-hibâ câ Fenichianjlji s-featsirâ ndao modificatsiur amintatâ shi numa.

47
DACIA
magazin nr.13 iunie 2004

Situl eneolitic de la Creþeºti


„La Intersecþie“ (judeþul Vaslui)
Prof. drd. Vicu Merlan
Situl eneolitic de la Creþeºti a fost sfârºitul epocii bronzului. Cele douã pãmântului. Este foarte probabil ca
descoperit, în 1999, printr-o cerce- locuinþe au fost surprinse prin exe- groapa G1 sã fi fost fãcutã înainte
tare de teren. Prima sãpãturã de cutarea în douã secþiuni cu o lungi- de construirea propriu-zisã a locuin-
salvare a fost efectuatã în septem- me de 20 metri ºi lãþime 2 metri þei deoarece „rãmãºiþele” locuinþei
brie 2003. Cu aceastã ocazie s-a pentru fiecare. Sub locuinþa L1 am s-au descoperit la un nivel superior
decopertat o suprafaþã de 40 mp, descoperit o groapã de ritual în care gropii. Locuinþa L1 s-a extins spre
suprafaþã care a scos la ivealã nu- au fost depuse ca ofrandã oase de V, fiind necesarã deschiderea case-
meroase vestigii arheologice apar- animale, printre care ºi un bucraniu tei A. Mormântul M1 de la sfârºitul
þinând civilizaþiei Cucuteni A-B, de de zimbru (probabil prin aceastã Epocii Bronzului a fost gãsit în sec-
peste 5500 de ani vechime. Locali- depunere se avea în vedere protec- þiunea S1, iar mormântul M2 în
tatea Creþeºti este situatã pe latura þia subtilã a locuinþei, protecþie asi- dreptul acestuia la doi metri spre E,
esticã a bordurii Podiºului Central guratã de cãtre un animal puternic). fiind necesarã deschiderea casetei B.
Moldovenesc din sectorul mijlociu În groapa G1 au mai fost descope- În caseta C din prelungirea secþiu-
al Prutului. Situl este încadrat de rite ºi numeroase fragmente de sta- nii S1 s-a descoperit cea de-a doua
dealurile înalte ale culmii Lohanului tuete-idoli simbol al Marii Zeiþe locuin’[ L2, aceasta fiind deranjatã
în partea de N-NE ºi de dorsala Mamã, rãspunzãtoare de fertilitatea în partea de V de mormântul M3.
crestei Crasnei spre V-SV. Situl este ºi fecunditatea pãmântului ºi nu Cele trei morminte descoperite au
amplasat pe un promontoriu înve- numai. Din cele câteva fragmente avut în inventar vase ceramice dintr-o
cinat de Pârâul Lohan la E ºi vãioa- statuare doar unul reprezenta par- pastã negricioasã, cu tortiþe supra-
ga unui torent temporar la V. Altitu- tea masculinã. Acest fapt ne indicã înãlþate.
dinea relativã a promontoriului este faptul cã rolul zeitãþilor feminine era În concluzie, putem spune cã si-
de 70 de metri. În albia majorã a mult mai mare atunci când se aveau tul de la Creþeºti „La Intersecþie” a
pârâului Lohan a existat în vechime în vedere unele principii legate de fost locuit din cele mai vechi tim-
o baltã în imediata vecinãtate a situ- fertilitate ºi fecunditate din natura puri de populaþiile preistorice mol-
lui. înconjurãtoare. În afara locuinþei L1 dave care foloseau din plin avanta-
În momentul de faþã, prin sãpã- au fost descoperite trei râºniþe de jele reliefului (pãduri cu vânat, bal-
turile din 2003, respectiv 2004, au mânã care erau folosite la mãcina- ta cu peºte, sol fertil, clima blândã
ieºit la ivealã douã locuinþe (L1 si tul cerealelor necesare alimentaþiei ºi izvoare din abundenþã etc), fapt
L2), o vatrã de foc amenajatã (fe- tribale. Pe fundul gropii G1 a fost dovedit de existenþa celor douã ni-
tuitã) ºi un cuptor. De asemenea, au probabil depusã intenþionat o râºni- veluri arheologice aparþinând Eneo-
fost intersectate trei morminte de la þã ca un simbol iarãºi al fertilitãþii liticului ºi Epocii Bronzului.

Cuvinte comune în limbile românã ºi albanezã


Acad. Kopi Kyçyku
Este vorba despre aproximativ 200 douã popoare. Unele din aceste cuvin- vin din limbile turcã, greacã sau slavã.
de cuvinte comune în limbile românã ºi te îºi au originea, se pare, în fondul co- Lucrarea, din punct de vedere al cuvin-
albanezã, prin care se pot reconstitui mun iliro-trac. Autorul s-a concentrat telor comune expuse, reprezintã o pre-
anumite comuniuni spirituale dintre cele doar asupra acelor cuvinte care nu pro- mierã.

48