UNIVERSUL

PLANTELOR
Soiei i copiilor mei, colegilor, cetenilord in
oraulV lenii de Munte i din satul natal
Bertea, alturid e care au nflorit bucuriile i
mplinirile unei pasiuni de o via.

Editia I a acestei lucrri a primit n
1993 Premiul TRAIAN SVULESCU
al Academiei Romne
Prof. dr. Constantin PRVU
Laureat al Premiului Academiei Romne
UNIVERSUL
PLANTELOR

Editia a IV-a Revizuit si
completat
Editura ASAB
Bucuresti, 2006
Copyright Editura ASAB - 2006
Editura ASAB
B-dul Unirii, nr. 14, bl. 6A, mezanin, cod
postal 040106, Bucuresti tel. 021-
336.38.95 fax. 021-336.38.93
www.asab.ro e-mail:
comercial@asab.ro
Coordonare tehnic: Nicolae Diaconu
Tehnoredactare: Mihai Ciolan
Grafic copert si
prelucrare desene: Andreea Grososiu
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei
PRVU, Constantin
Universul plantelor / Constantin Prvu. - Bucuresti
Editura ASAB, 2006
Bibliogr.
ISBN 973-7725-10-7
81 374.2:58=135.1
Cuvnt nainte

Din cele mai vechi timpuri omul a avut pre-
ocupri deosebite pentru a ptrunde n tainele
vietii plantelor. Le-a studiat structura morfo-
anatomic, fiziologia, evolutia si, o dat cu
acestea, utilitatea. Secretul vietii lor, intimi-
tatea proceselor biochimice desfsurate la ni-
vel celular si subcelular, n contextul
organismului ca ntreg, au fost n mare parte
dezlegate, dar au mai rmas nc necunos-
cute pe care omul le poate elucida printr-o
constant, perseverent si exigent preocu-
pare. Se stie astzi c viata tuturor animalelor
si a omului depinde de existenta plantelor,
care guverneaz legi severe si exacte ale
echilibrului biologic. Ele sunt singurele ca-
pabile s transforme materia anorganic n
materie organic, purific aerul de dioxid de
carbon si l mprospteaz cu oxigenul, abso-
lut necesar respiratiei animalelor si omului,
servesc drept hran pentru animalele ftofage
si om, sunt materie prim pentru multe pro-
cese tehnologice industriale. n decursul ere-
lor geologice, prin carbonizarea depozitelor
vegetale au rezultat crbunii de pmnt, im-
portant resurs de energie, asa cum astzi,
sub ochii nostrii, n tinoave si bahne,
muschiul si alte plante erbacee sunt
transformate n turb.
Multe specii de plante sunt folosite la ame-
najarea scuarurilor, grdinilor publice, ce ser-
vesc drept spatii de odihn si destindere dup o
zi de munc. Frumusetea si varietatea florilor,
primvara si vara, coloritul contrastant al frun-
zelor n zilele de toamn nnobileaz sufletul
uman cu gingsia sentimentului de multumire,
dezvoltndu-i forta de creatie, oferindu-i pers-
pective senine.
Numeroase specii de plante servesc drept
remediu pentru vindecarea unor boli. Substan-
tele organice sintetizate si substantele anor-
ganice acumulate n ele au actiune
farmacodinamic incontestabil mai benefic
dect a multor medicamente. Peste 50% dintre
speciile de plante autohtone sunt folosite n
medicina stiintific si traditional. Utilizarea
terapeutic a unor specii de plante este cu-
noscut nc de pe timpul dacilor. n acest sens
Ovidiu si Dioscoride mentioneaz n scrierile
lor numeroase plante medicinale folosite de
daci. Plantele medicinale din tara noastr au un
continut ridicat de principii active, motiv pentru
care au fost si sunt solicitate la export de in-
dustriile de medicamente si firmele prelucr-
toare din strintate.
La scara ntregii planete, exist ns nu-
meroase specii de plante pe cale de disparitie.
Ele sunt declarate monumente ale naturii si
ocrotite teritorial prin lege. Flora Romniei are
n structura sa numeroase plante endemice si
relicte, de valoare stiintific inestimabil.
Cluzit de aceste argumente am conside-
rat necesar s aduc n fata cititorului interesat
posibilitatea cunoasterii unor aspecte de mare
important stiintific si practic din domeniul
biologiei vegetale privind biochimia, citologia,
histologia, morfologia, anatomia, fiziologia,
taxonomia, sistematica, ecologia si filogenia
plantelor, la care se adaug elemente de
Universul plantelor VI Cuvnt nainte

fitocenologie, geobotanic, fitogeografie, pre-
cum si prezentarea a peste 600 specii de plante
spontane si cultivate, cu deosebit utilitate pen-
tru om. Fiecare specie de plant se legitimeaz
cu denumirea popular si stiintific urmat de n-
cadrarea n familie, alte denumiri populare sub
care mai este cunoscut n tar, descrierea bo-
tanic succint pentru recunoastere, rspndi-
rea n tar si asociatia vegetal din care face
parte, rspndirea pe glob, compozitia chimic,
toxicologia plantei, importanta ei n alimentatie,
industrie, bioterapie, practicat de medicina
uman si medicina veterinar, cosmetic, api-
cultur, zootehnie, silvicultur, agricultur, den-
drologie, protectia mediului, vopsitorie vegetal
etc.
Terminologia si abrevierile nomenclaturale
utilizate au fost luate din Flora R.S.R., Flora
Europaea, Codul international de nomenclatur
botanic si Codul international pentru nome-
nclatura plantelor cultivate. Diferitele denumiri
populare regionale au fost preluate din Al. Bor-
za, si inserate ca atare, altele au fost culese de
noi din etnobotanica satelor romnesti. Am
adoptat cel mai recent sistem de clasificare
filogenetic elaborat de A.G. Cronquist,
A.L. Takhtajan, W. Zimmermann, acceptat de
E. Ehrendorfe 1971, 1978 si folosit n lucrrile
botanistilor romni I. Pop, I. Hudisan, D. Mititelu,
I. Cristurean, Lucia Lungu, Gh. Mohan, Gh. Di-
horu, N. Roman, C. Prvu.
Numrul de cromozomi ce formeaz setul
de baz n genomul genurilor si numrul de
cromozomi din celulele somatice al speciilor au
fost luate din Flora ilustrat a Romniei de
Vasile Ciocrlan (1988, 1990).
Retetele prezentate pentru tratarea diferite-
lor categorii de boli au fost luate din Plante
medicinale - izvor de sntate de Ovidiu Bojor,
Mircea Alexan (1981); Bioterapie de Virgil Gei-
culescu (1986); Vademecum fitoterapeutic de
A. Radu, Ecaterina Andronescu (1983); Plante
medicinale n terapia modern de Maria-Ale-
xandrina Peiulescu, Horia Popescu (1978);
Fructele si legumele - factori de terapie natura-
l de Mircea Alexan, Ovidiu Bojor (1983);
Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cere-
ale de Jean Valnet (1986). S ne cunoastem
plantele medicinale, propriettile lor terapeutice
si modul de folosire de Gr. Constantinescu,
Elena Hateganu-Buruian (1986); Index farma-
ceutic de Em. Grigorescu, I. Ciulei, Ursula St-
nescu. De un real folos a fost lucrarea
Compendiu de gemoterapie clinic de Fer-
nando Piter (2000), de unde au fost preluate
retete de tratament, avnd ca material biologic
muguri de arbori si arbusti, mlditele tinere de
arbusti, rdcinile tinere de arbori si arbusti,
scoarta intern de arbusti etc. Multe retete sunt
culese din fitoterapeutica popular de pe ntreg
teritoriul trii si inserate ca atare n text. Acest
lucru a necesitat un efort deosebit pe parcursul
a zece ani. Retetele pentru tratarea animalelor
au fost luate din Practicum de fitoterapie si fito-
toxicologie n medicina veterinar de Eugen
Neagu, Constantin Sttescu (1985); Remedii
populare folosite n bolile animalelor de Inge-
borg Bogdan (1989); Toxicologie veterinar de
Gheorghe Prvu, Daniela Nica, Mihaela Costea
(2003). Retetele pentru vopsitul fibrelor natu-
rale cu plante au fost luate din Vopsitul traditio-
nal si modern n gospodrie de Agneta Btc,
Margareta Tomescu (1984).
Multumim n mod deosebit prof. univ. dr.
Constantin Chiril, dr. Pavel Chiril, prof univ.
dr. Lucian Gavril, prof. univ. dr. doc. Vlad lo-
nescu-Sisesti, membru al Academiei de
Stiinte Agricole si Silvice, dr. Petre
Papacostea, care ne-au acordat un sprijin
deosebit n definitivarea lucrrii, att prin
riguroasa revizie stiintific realizat, ct si prin
sugestiile date, prin materialul bibliografic pus
la dispozitie, prin interventiile pertinente n text.
De asemenea, aduc alese consideratii
domnului Viorel Vizi-reanu, colectionar de
carte veche, care mi-a pus la dispozitie
literatur stiintific rar ntlnit n acest
domeniu.
tinem s multumim pentru deosebita executie
a materialului ilustrativ talentatilor graficieni
Marinela Nzreanu (desen alb-negru), Valeria
Paulian, Cezar Melametman, Mircea Serban
(desen color).
Un merit deosebit revine Editurii Enciclope-
dice, creia i aducem sincerele noastre mul-
tumiri pentru sprijinul acordat n pregtirea
primei editii a lucrrii, care a fost primit cu un
interes deosebit din partea cititorilor, epuizn-
du-se din librrii n cteva zile, precum si urm-
toarelor editii II si III.
De asemenea, sincere multumiri i aducem
ntregului colectiv al Editurii ASAB, care prin-
tr-un efort sustinut si competent profesional a
fcut ca aceast lucrare s vad din nou lumina
tiparului ntr-o editie nou, cu un text revzut si
completat cu retete de homeopatie si gemo-
patie.
Editia a doua si, mai ales, editia prezent
au cunoscut o reasezare si o mbogtire a in-
formatiei bioterapeutice, adugndu-se noi
date privind tratarea oamenilor si animalelor
cu ajutorul plantelor, selectate att din biote-
rapia medicinei umane, ct si a celei veterinare
culte, precum si din cea traditional, etnoi-
atric.
Universul plantelor VII Cuvnt nainte

Dorim ca editia de fat s fie ct mai util
cititorilor din Romnia, precum si celor din alte
tri care manifest interes fat de preocuprile
noastre. Omul de stiint arde nu pentru sine, ci
pentru progresul stiintei si transmiterea ei urma-
silor. Nimic nu rmne dup disparitia lui dac
nu a reusit s lase pe drumul etern si fertil al
vietii mcar o urm care s ateste c a existat.
El trebuie de timpuriu s nteleag sensul
efemer al existentei sale, asa dup cum crizan-
temele nteleg sensul toamnei conferindu-i fru-
musete.
Metode de folosire a
plantelor medicinale
Din practica fitoterapeutic de-a lungul
timpului se cunoaste c, n cazul unor boli, se
poate folosi o singur plant, iar n cazul altora,
un amestec de plante sau prti de plante
combinate ntre ele n diferite proportii n scopul
obtinerii unui efect terapeutic maxim.
Medicamentele obtinute din plante sunt
destinate att uzului intern, cu administrare pe
cale oral, ct si uzului extern, cu aplicare pe
anumite prti ale corpului sau pe ntregul corp.
Formele de preparare variaz n functie de mo-
dul de folosire.
Infuzia este o extractie apoas. Cantitatea
de plant prevzut de retet se introduce ntr-
un vas, de exemplu ntr-o can ceramic
(200-250 ml) peste care se toarn ap n
clocot. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se consum conform prevederii
retetei.
Decoctul const n fierberea plantei ntr-un
timp determinat de 5-10-15-30 minute. Fier-
berea timp de 5-15 minute se aplic prtilor
aeriene ale plantei si a prtilor din plant care
contin mucilagii. Urmeaz un repaus de 15-20
minute cnd vasul se tine acoperit, dup care
se strecoar. Produsele vegetale constnd din
rdcini, rizomi, scoart, seminte se fierb 30
minute solutia extractiv se strecoar fierbinte.
Reziduul se stoarce si apoi se spal, iar apa
rezultat se completeaz pn la volumul cerut
de retet.
Maceratul asigur o solutie extractiv din
planta verde sau uscat, sau prti din planta
verde sau uscat. Lichidul de macerare poate fi
apa, glicerina, alcoolul, vinul, otetul, uleiul.
Maceratul cu ap rece. Apa, mai nti se
fierbe si apoi se rceste. Produsul vegetal
proaspt sau uscat (flori, frunze), sau planta
ntreag proaspta mruntit sau uscat si
mruntit se introduce ntr-o cantitate de ap,
vasul se acoper si se las la temperatura
camerei timp de 6-8 ore, apoi se strecoar.
Durata de timp stabilit nu trebuie s se
depseasc, deoarece se pot dezvolta
microorganisme. Solutia obtinut se foloseste
imediat, iar restul care rmne se pstreaz la
frigider, n sticle nchise la culoare si astupate
cu dop de plut.
Maceratul glicerinat. Planta medicinal,
verde sau uscat, se mrunteste. Se
cntreste din ea 100 g plant proaspt sau
50 g plant uscat si se introduce ntr-un vas.
Se pregteste solutia de macerare din 900 ml
apsi 100 ml glicerin. Se amestec bine pn
la uniformizare. Solutia obtinut se adaug peste
plant. Vasul se acoper si se las la tempe-
ratura camerei (15 - 25 C), timp de 6-12 ore.
Lichidul rezultat din maceratie se filtreaz prin
tifon. Se pstreaz la rece, n sticle nchise la
culoare si bine astupate cu dop. Cel mai bine
este s se pregteasc un macerat glicerinat
ct se foloseste ntr-o zi.
Maceratul hidrogliceroalcoolic se bazea-
z pe folosirea materialului plastic recoltat de la
plante. El const din muguri, mldite tinere,
scoarta intern a rdcinilor etc si din materialul
extraactiv reprezentat de alcool, ap si glicerin.
Materialul proaspt recoltat de la plante se
curt de impuritti, se tritureaz si apoi se pune
ntr-un recipient de sticl de culoare brun care
se astup cu dop. Se toarn imediat alcool de
90 si se las la macerat 5 zile. Dup acest timp
se adaug peste alcool un amestec de glicerin
plus ap n proportie de 1:1 si se continu
macerarea nc trei sptmni. Totul se calcu-
leaz astfel nct produsul final s aib o greu-
tate de 20 de ori mai mare dect materia prim.
Raportul constant medicament - solvent trebuie
s fie de 1:20. Solutia alcool - ap - glicerin
este capabil s extrag din muguri si alte prti
ale plantei toate principiile active pe care le au.
Glicerina are o putere de dizolvare mai mare
dect alcoolul sau alti solventi. Dup expirarea
termenului de macerare se trece la decantare si
apoi la filtrare. Reziduul se stoarce si ceea ce
rezult se adaug solutiei filtrate. Se las 48 de
ore pentru decantare si apoi se filtreaz din nou.
Se aduce solutia la volumul solicitat. Maceratul
hidrogliceroalcoolic obtinut se va dilua n
proportie de 1:10 cu o solutie preparat separat
din 50 prti glicerin, 30 prti alcool si 20 prti
ap. Se obtine astfel un preparat din prima
dilutie decimal (1DH) care are 18 si o densitate
de 1:1.
21.02.2006
Autorul
Cuvntul editorului

Lucrarea de fat, expresie a unor ndelun-
gate eforturi si a unei pasiuni nemrginite pen-
tru natur, are n vedere dou obiective:
definirea termenilor, notiunilor din domeniul bo-
tanicii si prezentarea principalelor specii de
plante din perspectiva utilizrii principiilor lor
active n tratamentul bolilor umane si veterinare
si nu numai, sporind astfel valoarea practic si
aplicativ a lucrrii.
La elaborarea acestei enciclopedii, autorul
a ales definirea concis a termenilor, notiunilor,
descrierea succint si, totodat, la subiect a
speciilor de plante, mijlocind lecturarea pl-
cut, captivant, care s satisfac dorinta cu-
noasterii universului plantelor.
Enciclopedia cuprinde mai mult de 850 de
termeni si notiuni din domeniul botanicii si
peste 750 de specii de plante.
Au fost tratate numai speciile care au un
spectru foarte larg de utilizare, cele ocrotite,
plantele considerate monumente ale naturii; nu
au fost descrise familii de specii vasculare n
Flora Romniei; nu au fost descrise familii de
ciuperci, ordine, clase, ncrengturi; au fcut
exceptie cteva grupri mari de ciuperci, alge,
muschi si ferigi, iar dintre plantele superioare,
pinof itele si magnoliofitele.
Majorittii speciilor de plante li se prezint
un summum de informatii privind diversele lor
utilizri, n industrie, alimentatie, toxicologie,
bioterapie, medicin, medicin veterinar, cos-
metic, agricultur, zootehnie, apicultur, pro-
tectia mediului, protectia solului, dendrologie
etc. Alturi de aceste informatii sunt prezentate
notiuni de: genetic, citologie, histologie, mor-
fologie, fiziologie, biochimie, geobotanic s.a.
Fiecare articol poate avea una sau mai mul-
te semnificatii n domeniul botanicii, iar, dup
caz, autorul a oferit date si explicatii suplimen-
tare n scopul accenturii importantei sale stiin-
tifice.
Sperm ca prezenta lucrare, prin continutul
su, s fie un reper stiintific pentru cei fascinati
de universul plantelor si de un real folos celor
care mai sper si cred n miracolul principiilor
active din plante, oferind remediul homeotera-
piei si gemoterapiei n tratarea bolilor grave
umane si veterinare.
Orientarea n enciclopedie
Dirijarea informatiilor stiintifice si practice
ctre publicul larg s-a conceput pe baza urm-
toarei scheme, deschis spre ntelegerea ori-
cui:
- numele romnesc al plantei; ntre pa-
ranteze, numele latin al plantei); familia; nsu-
sirile care o definesc; enumerarea celor mai
cunoscute denumiri populare (regionalisme)
ale plantei; ncadrarea fitogeografic; date
enciclopedice asupra istoriei descrierii, cu-
noasterii, cultivrii plantei; arealul de origine
si cel actual; suprafetele cultivate; cerintele
agrofitotehnice; descrierea botanic; com-
pozitia chimic, n msur orientrii viitoarei
palete a utilizrilor plantei;
Universul plantelor IX Cuvntul editorului

- domeniile de utilizare: toxicologie, bio-
terapie, alimentatie, industrie, medicin uman,
medicin veterinar, cosmetic, zootehnie,
agricultur, pomicultur, silvicultur, apicultur,
protectia mediului, ornamental, vopsitorie. In-
formatiile prezentate n toate aceste domenii au
fost parte selectate si prelucrate din lucrri de
specialitate, parte culese direct din folclor si
prezentate ca atare.
Termenii, notiunile si speciile de plante sunt
ordonate alfabetic, cuvntul-titlu fiind scris cu
litere verzale aldine, urmat de numele latinesc,
scris cursiv si de familie (cnd este vorba de
specie). De exemplu:
IZM CREAt (Mentha spicata), fam. La-
miaceae.
Cifra exponent, dup unele cuvinte-titlu, in-
dic numrul de ordine al omonimelor din text.
De exemplu:
SNGELE-VOINICULUI (Nigritellanigra)
SNGELE-VOINICULUI (Nigritellarubra).
Sensurile diferite ale aceluiasi termen au
fost desprtite, n interiorul articolului, prin cifre
arabe aldine. De exemplu:
SCUTELUM 1. Cotiledon al embrionului
2. Apencie al labiului.. 3. Apoteciu diseiform..
Sgeata din interiorul sau de la sfrsitul
articolului indic trimiterea la termenul n drep-
tul cruia este pus, pentru completarea infor-
matiei. De exemplu:
... O floare este alctuit din -> PEDUN-
CUL, -> RECEPTACUL, -> CALICIU (K),
-> COROL (C), -> ANDROCEU (A) si -> GI-
NECEU(G)
CALICIU (-> FLOARE, SEPALE, TE-
PALE, PERIANT, PERIGON)
Sinonimul este inserat la sfrsitul definitiei,
desprtit de ea prin punct si virgul. De
exemplu:
LUF (Luffa cylindrica), fam. Cucurbitace-
ae
;
sin. burete vegetal.
n text, sinonimele sunt inserate alfabetic,
desprtite de cuvntul sinonim prin virgul. De
exemplu:
BOABE, RCHItELE
Notiunile precedate de sgeat sunt inse-
rate tot alfabetic, dar sunt separate de cuvntul
la care se face trimiterea prin sgeat. De
exemplu:
HETEROAUXIN -> AUXIN
Denumirile populare ale plantelor sunt tre-
cute tot la sfrsitul definitiei. De exemplu:
AFIN (Vaccinium myrtillus), fam. Ericace-
ae
;
se mai numeste afene, afin de munte,
afine negre, afinghi, asine, coacz, cucuzie,
pomusoare ..
ntruct aceast enciclopedie se doreste a
avea si un caracter practic, aplicativ, textul a
fost nsotit de 317 desene alb-negru si 410 de-
sene color grupate n 64 de planse. Desenele
alb-negru sunt marcate n text cu fig. 1", fig.
2"etc., iar cele color, cuPl. I,1", Pl. II, 2", etc.,
cifra arab trimitnd la numrul de ordine al
speciei n plansa respectiv. Cele 64 de planse
color, care prezint cele mai utilizate specii de
plante n tratamentul bolilor umane si veterina-
re, au fost introduse la sfrsitul lucrrii.
De asemenea, avem convingerea c aceste
figuri color vor oferi un indiciu suplimentar n
identificarea acestora n natur de ctre cei
dornici s le recolteze n scopul utilizrii prin-
cipiilor lor active.
Pentru completarea informatiei si orientarea
cititorului, dup bibliografie sunt inserate:
- clasificarea botanic a speciilor de plante
descrise n lucrare;
- indexul de denumiri populare ale plantelor;
- indexul de denumiri stiintifice ale plan
telor;
- indexul de boli (medicin uman, medi
cin veterinar) care pot fi tratate cu
plante;
- indexul de plante folosite n cosmetic.
Abrevieri si simboluri

anh. anhidru Srg. subregn
As. Asociatie s.u. = substant uscat
Car. Caracteristic subvar. = subvarietate
cca circa u.i. = unitti internationale
Cl. clas v. = vezi (n cazul trimiterii la
convar. convariant plansele color)
dal. daltoni var. = varietate
f. forma krad = kilo rad
Fam. familie -> = vezi (n cazul trimiterii pen-
f.c. form comun tru completarea informatiei)
fig. figur * = actinomorf
9
grame
i- =
zigomorf
nc. ncrengtur - = monosimetric
ngstrm K caliciu
C grade Celsius
K
(5) caliciu gamosepal
1 litru K(5) caliciu cu sepalele partial
]xm
milimicron unite
mg miligram K
5
caliciu dialisepal
mol greutate molecular
C
(5) =corol gamopetal
iam micrometru
C
(5) =corol cu petale partial
og microgram unite
on micronanometru
C
5

=corol dialipetal
nm. nanometru (5) cifra indic numrul de
Ord. ordin elemente florale, iar pa-
pl. plans ranteza format din linii
ppm prti per milion ntrerupte indic unirea
Reg. regn partial a lor.
Scl. subclas P perigon
Sfam. subfamilie A androceu
sin. sinonim G gineceu
sp. specie, species G(2) gineceu format din dou
s.p. substant proaspt carpele unite, cu ovar
ssp. subspecie superior
Universul plantelor ______________________ XI ____________________ Abrevieri si simboluri
G(
2
) gineceu format din 2 car-
0
= elemente concrescute
pele unite, cu ovar inferior [] = verticele concrescute
G(2) gineceu format din 2 car- y = gama
pele unite, cu ovar semi-
P
= beta
inferior 5 = delta mic
T troficitate A = delta mare
9 flori unisexuate feminine
X
= genomul (setul de baz)
cf =
flori unisexuate masculine la genuri
9" flori hermafrodite 2n = numrul de cromozomi
0 (zero) = lipsa unui verticil din celulele somatice
Lunile anului au fost notate, n text, astfel:la nflorire, cu cifre romane (I-XII); la referiri generale
prin abreviere (ian., febr., mart., apr., iun., iul., aug., sept., oct., nov., dec.).
Cuprins
ABSORBtIE/1
ACANTHACEE/4
ACAULE/4
ACERACEE/4
ACERVUL/5
ACHEN/5
ACHENODIU/5
ACIDFOLIC/5
ACID 3 INDOLILACETIC / 5
ACIDLASCORBIC/5
ACIDPANGAMIC/5
ACIDPANTOTENIC/5
ACID PTEROIL GLUTAMIC / 5
ACIZI ORGANICI/5
ACTINOMICETE / 5
ACTINOTROPISM / 5
ACULEU/5
ADENIN/6
ADERMIN/6
AERENCHIM/6
AFIN/ 6
Descriere / 6
Compozitie chimic / 6
Alimentatie / 6
Industrie/6
Bioterapie / 6
Recoltare / 7
Medicin uman / 7
Medicin veterinar / 8
Apicultur / 8
AGAR-AGAR / 8
AGAVACEE/8
AGLIC/8
Descriere / 8
Alimentatie / 8
Bioterapie / 9
Recoltare / 9
Medicin uman / 9
Ornamental / 9
AGRIS/9
Descriere / 9
Compozitie chimic / 9
Alimentatie / 9
Industrie/9
Bioterapie / 9
Medicin uman / 9
Apicultur/10 AI
DE PDURE/10
Descriere /10
Industrie/10
Ornamental /10
AI SOR/ 10
AKINETOSPORANGE /10
ALBSTRELE/10
Descriere /10
Compozitie chimic /10
Bioterapie /10
Medicin uman/10
Medicin veterinar /11
Cosmetic /11
Agricultur /11
Apicultur /11
Ornamental /11
ALBUMINE/11
ALBURN/11
ALCALOIZI/12
ALELOPATIE/12
ALEUROSPOR/13
Universul plantelor XIII Cuprins

ALGE ALBASTRE/13
ALGE BRUNE/13 ALGE
ROSII/13 ALGE
VERZI/14
ALISMATACEE/14
ALOE/14
Descriere /15
Compozitie chimic /15
Bioterapie /15
Medicin uman/15
Medicin veterinar /15
Ornamental /16
ALOGAMIE/16
ALTERNANt DE GENERAtII /16
ALTOIRE/18 ALUN/19
Descriere /19
Compozitie chimic /19
Alimentatie/19
Industrie/20
Bioterapie / 20
Recoltare / 20
Medicin uman / 20
Medicin veterinar / 21
Silvicultur/21
Apicultur/21
Ornamental /21
ALUN SLBATIC / 21
ALUN TURCESC / 21
Descriere/21
Compozitie chimic / 21
Medicin uman/21
Medicin veterinar / 21
Apicultur/21
Ornamental/21
AMARANTACEE / 21
AMARILIDACEE/22
AMREAL
1
/ 22
Descriere / 22
Compozitie chimic / 22
Bioterapie / 22
Recoltare / 22
Medicin uman / 22
Medicin veterinar / 23
AMREAL
2
/ 23
Descriere / 23
Compozitie chimic / 23
Bioterapie / 23
Recoltare / 23
Medicin uman / 23
AMENT/23
AMFITECIU/23
AMFITROP/23
AMIDE/23 AMIDON / 24
AMIGDALIN/24
AMILOGENEZ / 24
AMITOZ / 25
AMUR/ 25
ANACARDIACEE / 25
ANASON/25
Descriere / 25
Compozitie chimic / 25
Industrie/25
Bioterapie / 25
Recoltare / 26
Medicin uman / 26
Medicin veterinar / 26
Toxicologie / 27
Apicultur / 27
ANDROCEU/27
ANDROFOR/ 28
ANDROGINIE/28
ANDROSTIL / 28
ANEMOFILIE / 28
ANEMOGAMIE/29
ANEMORFIE/29
ANEURIN/29
ANGELIC/29
Descriere / 29
Compozitie chimic / 29
Alimentatie / 29
Industrie/30
Bioterapie / 30
Recoltare / 30
Medicin uman / 30
Medicin veterinar / 30
Cosmetic / 30
Apicultur / 30
Ornamental / 30
ANGHINARE/31
Descriere / 31
Compozitie chimic / 31
Alimentatie / 31
Industrie/31
Bioterapie / 31
Recoltare / 31
Medicin uman / 31
Medicin veterinar / 32
Apicultur / 32
ANGHINARE DE GRDIN / 32
ANIN ALB/32
Descriere / 32
Compozitie chimic / 32
Industrie/32
Medicin uman / 33
Medicin veterinar / 33
Apicultur / 33
Protectia mediului / 33
Ornamental / 33
Vopsitorie / 33
ANIN DE MUNTE/34
Descriere / 34
Protectia mediului / 34
Universul plantelor XIV Cuprins

ANIN NEGRU/34
Descriere / 34
Compozitie chimic / 35
Industrie/35
Bioterapie / 35
Recoltare / 35
Medicin uman / 35
Medicin veterinar / 35
Agricultur / 36
Ornamental / 36
Vopsitorie / 36
Alte utilizri /
Mitologie / ANINIS / 36
ANIZOFILIE/37
ANIZOGAMEtI / 37
ANIZOGAMIE/37
ANTERA/37 ANTEZIN /
37 ANTIBIOTICE/37
ANTIPODE/37
ANTIVITAMINE / 37
ANTOCIANI / 37
ANTOGENEZ/37
APARAT GOLGI / 38
APARAT STATOLITIC / 39
APARAT STOMATIC / 39
APRTOARE/40
Descriere / 40
Compozitie chimic / 41
Bioterapie / 41
Medicin uman / 41
Apicultur / 41
APIACEE/41
APOCINACEE / 41
APOGAMIE / 42
APOMIXIE/42
APOSPORIE / 42
APOTECIU / 43
AQUIFOLIACEE / 44
ARABANI/44
ARACEE/44
ARAHIDE/44
Descriere / 45
Compozitie chimic / 45
Alimentatie / 45
Medicin uman / 45
Zootehnie / 45
ARALIACEE / 45
ARBORE DE CACAO / 45
Descriere / 46
Compozitie chimic / 46
Alimentatie / 46
Industrie/46
Medicin uman / 46
ARBORE DE CAFEA / 46
ARBORE MAMUT/46
Descriere / 46
Ornamental / 46
ARBORI/46
ARBUSTI / 47
ARDEI/47
Descriere / 47
Compozitie chimic / 47
Alimentatie / 47
Industrie/47
Bioterapie / 48
Recoltare / 48
Medicin uman / 48
Medicin veterinar / 48
Cosmetic / 48
ARECACEE/ 48
ARISTOLOCHIACEAE / 49
ARMURARIU/49
Descriere / 49
Compozitie chimic / 49
Industrie/49
Bioterapie / 49
Recoltare / 49
Medicin uman / 49
Medicin veterinar / 49
Apicultur / 49
ARNIC / 50
Descriere / 50
Compozitie chimic / 50
Bioterapie / 50
Recoltare / 50
Medicin uman / 50
Medicin veterinar / 51
Cosmetic / 51
ARtAR AMERICAN / 51
Descriere / 51
Silvicultur / 51
Apicultur / 51
Ornamental / 51
ARtAR TTRESC / 51
Descriere / 51
Silvicultur / 52
Apicultur / 52
Ornamental / 52
Vopsitorie / 52
ASCLEPIADACEE / 52
ASCOMICETE / 52 ASFODELINA
/ 53 ASIMILAtIA CARBONULUI /
53 ASIMILAtIE CLOROFILIAN /
53 ASMtUI/53
Descriere / 53
Compozitie chimic / 53
Alimentatie / 53
Bioterapie / 53
Recoltare / 54
Medicin uman / 54
Cosmetic / 54
Universul plantelor XV Cuprins

Apicultur / 54
Ornamental / 54
ASOCIAtIE VEGETAL / 54
ASPLENIACEE / 54
ASPIDIACEE/54
ASTERACEE/54
ASTROSCLEREIDE / 55
ATIRIACEE/55
ATROPIN/55
AUTOGAMIE / 55
AUTOPOLENIZARE / 57
AUTOSTERILITATE / 57
AUXIN / 57
AVENASTEROL/58
BABItA-NOROCULUI / 59
BAC/59 BACTERIA / 59
BACTERIOCLOROFIL / 59
BACTERIOFITA / 59
BACTERIOVIRIDIN / 59
BALSAM / 59
BALSAMINACEE / 59
BAME/60
Descriere / 60
Compozitie chimic / 60
Alimentatie / 60
Industrie/60
Bioterapie / 60
Medicin uman / 60
BARBA-MPRATULUI / 60
Descriere / 60
Medicin uman / 61
Ornamental / 61
Alte utilizri / 61
BASIDIOMICETE/61
BATAT/61
Descriere / 61
Alimentatie / 61
Industrie/61
Zootehnie / 61
BLOSEL/62
Descriere / 62
BNUtI / 62
Descriere / 62
Compozitie chimic / 62
Alimentatie / 62
Bioterapie / 62
Recoltare / 62
Medicin uman / 62
Cosmetic / 63
Apicultur / 63
Ornamental / 63
BTRNIS / 63
Descriere / 63
Medicin uman / 63
Alte utilizri / 63
BEGONIACEE / 63
BERBERIDACEE/63
BETULACEE/64
BIBILIC/ 64
Descriere / 64
Apicultur / 64
Ornamental / 64
BIOFORM / 64
BIGNONIACEAE / 66
BIOSFERA / 66
BOABE/66 BOB / 66
Descriere / 66
Alimentatie / 66
Bioterapie / 66
Recoltare / 67
Medicin uman / 67
Medicin veterinar / 67
Zootehnie / 67
Agricultur / 67
Apicultur / 67
Vopsitorie / 67
BOBORNIC / 67
Descriere / 67
Compozitie chimic / 67
Alimentatie / 67
Bioterapie / 67
Medicin uman / 67
BORAGINACEE / 68 BOZ
/ 68
Descriere / 68
Compozitie chimic / 68
Alimentatie / 68
Bioterapie / 68
Recoltare / 69
Medicin uman / 69
Medicin veterinar / 69
Agricultur / 69
Apicultur / 69
Vopsitorie / 69
BRACTEOL/70
BRAD / 70
Descriere / 70
Compozitie chimic / 71
Industrie/71
Bioterapie / 71
Medicin uman / 71
Medicin veterinar / 72
Apicultur / 72
Protectia mediului / 72
Ornamental / 72
BRAHIBLASTE/72
BRAHISCLEREIDE/72
BRASICACEE / 72
BRASICASTEROL / 73
BRDET / 73
BRDISOR/73
Descriere / 73
Universul plantelor XVI Cuprins

Compozitie chimic / 73
Bioterapie / 73
Recoltare / 73
Medicin uman / 73
BRNC/ 74
Descriere / 74
Medicin uman / 74
BRNCUt/74
Descriere / 74
Bioterapie / 74
Recoltare / 74
Medicin uman / 74
BRNDUS DE NISIP / 74
Descriere / 74 BRNDUS
DE PRIMVAR/75
Descriere / 75
Apicultur / 75
Ornamental / 75 BRNDUS
DE TOAMN / 75
Descriere / 75
Compozitie chimic / 75
Industrie/75
Bioterapie / 76
Recoltare / 76
Medicin uman / 76
Medicin veterinar / 76
Toxicologie / 76
Apicultur / 77
Ornamental / 77
BRNDUS GALBEN / 77
Descriere / 77
Apicultur / 77
Ornamental / 77
BREBENEL/77
Descriere / 77
Compozitie chimic / 78
Bioterapie / 78
Recoltare / 78
Medicin uman / 78
Apicultur / 78
BRIOFITE / 78
Descriere / 78
BRUNISOR/79
Descriere / 80
Alimentatie / 80
BRUSTUR/80
Descriere / 80
Compozitie chimic / 80
Bioterapie / 80
Recoltare / 80
Medicin uman / 80
Medicin veterinar / 81
Cosmetic / 81
Apicultur / 81
Vopsitorie / 81
BRUSTUR DULCE/82
Descriere / 82
Compozitie chimic / 82
Recoltare / 82
Medicin uman / 82
Medicin veterinar / 83
Ornamental / 83
BUBERIC/83
Descriere / 83
Compozitie chimic / 83
Bioterapie / 83
Recoltare / 83
Medicin uman / 83
Medicin veterinar / 84
Apicultur / 84
BUCSU/84
Descriere / 84
Compozitie chimic / 85
Toxicologie / 85
Industrie/85
Cinegetic / 85
Ornamental / 85
BUJOR / 85
Descriere / 85
Compozitie chimic / 85
Alimentatie / 85
Bioterapie / 85
Recoltare / 85
Medicin uman / 85
Medicin veterinar / 85
Ornamental / 85
BUJOR DE MUNTE/85
Descriere / 86
Ornamental / 86
BUJOR DE STEP / 86
Descriere / 86
Ornamental / 86
BUJOR ROMNESC / 86
Descriere / 86
Ornamental / 86
BULB/86 BULBIL/87
BULBOTUBER/87
BULBUCI DE MUNTE/88
Descriere / 88
Medicin uman / 88
Ornamental / 88
BUMBAC/88
Descriere / 88
Alimentatie / 89
Industrie/89
Bioterapie / 89
Recoltare / 89
Medicin uman / 89
Zootehnie / 89
Apicultur / 89 BURETE
BLOS/ 89 BURETE
BRUNISOR/89 BURETE
BULBOS/89
Universul plantelor XVII Cuprins

BURETE CU PERUC / 90
Descriere / 90
Alimentatie / 90
BURETE DE CAS / 90
Descriere / 90
BURETE DE MAI/90
Descriere / 90
Alimentatie / 90
Tehnologia culturii / 90
BURETE DE ROU / 90
Descriere / 90
Alimentatie / 90 BURETE
DE SCORBUR/ 90
Descriere / 91
Alimentatie / 91
BURETE DE SOC / 91
Descriere / 91
Alimentatie / 91
BURETE DULCE/91
Descriere / 91
Alimentatie / 91
BURETE GALBEN/91
Descriere / 91
Alimentatie / 91
BURETE LPTOS / 91
Descriere / 91
Alimentatie / 92
BURETELE-CERBILOR / 92
Descriere / 92
Toxicologie / 92
BURETELE-OILOR / 92
Descriere / 92
Alimentatie / 92
BURETELE-VACII / 92
Descriere / 92
Alimentatie / 92
BURETELE-VIPEREI / 92
Descriere / 92
Toxicologie / 92
BURETE PESTRIt/93
Descriere / 93
Toxicologie / 93
BURETE PUTUROS/93
Descriere / 93
Alimentatie / 93
Medicin uman / 93
Medicin veterinar / 93
BURETE SERPESC / 93
Descriere / 93
Alimentatie / 93
BURETE tEPOS / 93
Descriere / 94
Alimentatie / 94
BURETE VEGETAL/ 94
BUREtI DE PRUN
1
/94
Descriere / 94
Alimentatie / 94
BUREtI DE PRUN
2
/94
Descriere / 94
Alimentatie / 94
BUREtI DE ROU/94
Descriere / 94
Alimentatie / 94
BUREtI FLOCOSI / 94
Descriere / 94
Alimentatie / 94
BUREtI GLBIORI / 95
Descriere / 95 BUREtI
IEPURESTI/95
Descriere / 95
Alimentatie / 95
BURUIAN/ 95
BUSUIOC / 96
Descriere / 96
Compozitie chimic / 97
Alimentatie / 97
Industrie/97
Bioterapie / 97
Recoltare / 97
Medicin uman / 97
Medicin veterinar / 97
Apicultur / 98
Ornamental / 98
BUSUIOC SLBATIC / 98
Descriere / 98
Compozitie chimic / 98
Alimentatie / 98
Bioterapie / 98
Recoltare / 98
Medicin uman / 98
Apicultur / 98 BUSUIOCUL-
CERBILOR / 98
Descriere / 99
Compozitie chimic / 99
Industrie/99
Recoltare / 99
Medicin uman / 99
Apicultur / 99
BUTAS/ 99
BUTSIRE/99
BUTOMACEAE / 99
BUZA-CAPREI/100
Descriere /100
Alimentatie/100
BUZUNARE (SPAtII) GLANDULARE/100
BUXACEE/100 CACTACEE/101
CAFEA/101
Descriere/101
Compozitie chimic /101
Toxicologie/101
Alimentatie/102
Industrie/102
CAFELUtE/102
Universul plantelor XVIII Cuprins

Descriere /102
Apicultur/102
CAIS/102
Descriere /102
Compozitie chimic /102
Alimentatie/102
Industrie/102
Bioterapie/102
Medicin uman/103
Cosmetic/103
Apicultur/103
Ornamental/103
Vopsitorie/103
CALCEA-CALULUI /103
Descriere /103
Toxicologie /103
Alimentatie/103
Medicin uman/103
Zootehnie/103
CALCIFEROLI/103
CALICIU/103
CALICUL/104
CALIPTR/104
CALITRICACEE/104
CALOMFIR/104
Descriere /104
Bioterapie /104
Recoltare/105
Medicin uman/105
Cosmetic/105
Alte utilizri/105
CALOT/105 CALOZ/105
CAMBIU/105
CAMPANULACEE/105
CAMPESTROL/105
CANABACEE/106
CANACEE/106 CANALE
GLANDULARE/106
CAPRIFOLIACEE/106
CAPSUL/106
CARDON/106
Compozitie chimic /107
Alimentatie/107
Medicin uman/107
Apicultur/107
CARIOCHINEZ/107
CARIOFILACEE/107
CARIOLIMF/107
CARIOPS/107
CAROTEN/107
CARPELE/107
CARPEN/107
Descriere /107
Compozitie chimic /108
Industrie/108
Bioterapie/108
Recoltare/108
Medicin uman /108
Silvicultur/108
Protectia mediului /108
Ornamental /108
CARTOF/108
Descriere /109
Compozitie chimic /109
Toxicologie /109
Alimentatie/109
Industrie/109
Bioterapie/109
Medicin uman /109
Cosmetic /110
Zootehnie /110
CARUNCUL/110
CASTAN/110
Descriere /110
Compozitie chimic /110
Alimentatie /111
Industrie/111
Bioterapie /111
Recoltare /111
Medicin uman /111
Apicultur /111
Silvicultur /111
Ornamental /111 CASTAN
SLBATIC /112
Descriere /112
Compozitie chimic /112
Toxicologie /112
Industrie/112
Bioterapie/112
Recoltare/112
Medicin uman /113
Medicin veterinar /113
Zootehnie /113
Apicultur/113
Ornamental /113
CASTRAVETE/113
Descriere /113
Compozitie chimic /114
Alimentatie/114
Industrie/114
Bioterapie /114
Medicin uman /114
Cosmetic /114
Apicultur/114
CASIt/114
Descriere /114
CATAFILE/115
CAULIFLORIE/115
CDEREA FRUNZELOR /115
CLIN/115
Descriere /115
Compozitie chimic /115
Toxicologie /115
Universul plantelor XIX Cuprins

Industrie/115
Bioterapie /115
Recoltare /115
Medicin uman /115
Medicin veterinar /115
Apicultur/116
Ornamental /116
Vopsitorie/116
CLtUNASI/116
Descriere /116
Compozitie chimic /116
Alimentatie/116
Bioterapie /116
Recoltare/116
Medicin uman /116
Ornamental /116
CPSUN/ 116
Descriere /117
Compozitie chimic /117
Alimentatie/117
Industrie/117
Bioterapie /117
Recoltare/117
Cosmetic/117
Apicultur/117
CTIN ALB/117
Descriere /117
Compozitie chimic /118
Industrie/118
Bioterapie/118
Recoltare/118
Medicin uman /118
Medicin veterinar /118
Silvicultur/118
Apicultur/118
Protectia mediului /118
Ornamental /118
Cinegetic/119
CTIN MIC/119
Descriere /119
Industrie/119
Bioterapie /119
Recoltare/119
Medicin uman /119
Silvicultur/119
Ornamental /119
Alte utilizri/119
CTIN ROSIE/120
Descriere /120
Compozitie chimic /120
Industrie/120
Bioterapie/120
Recoltare/121
Medicin uman/121
Silvicultur/121
Ornamental/121
Alte utilizri/121
CTUSE/121
Descriere/121
Compozitie chimic /121
Recoltare/121
Medicin uman /121
Apicultur/122
CTUSNIC/122
Descriere/122
Compozitie chimic /122
Bioterapie/122
Recoltare/122
Medicin uman /122
Apicultur/122
CNEPA-CODRULUI /122
Descriere/122
Compozitie chimic /122
Bioterapie/122
Recoltare/123
Medicin uman /123
Medicin veterinar /123
Apicultur/123
CNEP/123
Descriere/123
Compozitie chimic /123
Industrie/123
Medicin uman /124
Zootehnie /124
Agricultur/124
CNEP DE BOMBAY /124
CRCEI/124
CRCEL/125
Descriere /125
Compozitie chimic /125
Industrie/125
Bioterapie/125
Recoltare/125
Tehnologia culturii /
Medicin uman /125
Ornamental/125
CRLIGEI/125
Descriere /125
Compozitie chimic /125
Bioterapie /125
CRMZ/125
Descriere /125
Compozitie chimic /126
Toxicologie /126
Alimentatie/126
Industrie/126
Medicin uman /126
CEAI CHINEZESC/126
Descriere/126
Compozitie chimic /126
Alimentatie/126
Medicin uman /126
CEAPA-CIORII/127
Descriere /127
Universul plantelor XX Cuprins

Ornamental/127
CEAP/127
Descriere /127
Compozitie chimic /127
Alimentatie/127
Industrie/127
Bioterapie /127
Medicin uman/128
Medicin veterinar /129
Toxicologie /129
Cosmetic/129
Apicultur/129
Vopsitorie/129
CEAP DE IARN/130
Descriere/130
Alimentatie/130
CEAP DE MUNTE/130
Descriere /130
Compozitie chimic /130
Alimentatie/130
Medicin uman/130
Apicultur/130
CEAP ESALOT/130
Descriere /130
Alimentatie/131
Industrie/131
Medicin uman/131
CEAR/131
Descriere/131
Toxicologie/131
Industrie/131
Zootehnie/131
Apicultur/131
Ornamental/131
CEBREA/131
Descriere/131
Compozitie chimic /131
Alimentatie/131
Bioterapie/131
Medicin uman/131
CEFALODII/132
CELASTRACEE/132
CELOBLAST/132
CELUL/133
CELULE ALBUMINIFERE /134
CELULE ANEXE/134 CELULE CU
ALCALOIZI /134 CELULE
MUCILACIGENE /134 CELULE
OLEIFERE/134 CELULE OXALIFERE
/134 CELULE REZINIFERE/134
CELULE SECRETOARE IZOLATE /135
CELULE STOMATICE /135 CELULE
TANINIFERE/135 CELULOZ/135
CENUSER/135
Descriere/136
Compozitie chimic /136
Industrie/136
Bioterapie /136
Recoltare/136
Medicin uman /136
Silvicultur/136
Apicultur/136
Ornamental/136
CER/136
Descriere /137
Bioterapie /137
Medicin uman /137
Silvicultur/137
Apicultur/137
Ornamental/137
CERATOFILACEE/137
CERENtEL/138
Descriere /138
Compozitie chimic /138
Alimentatie/138
Industrie/138
Bioterapie /138
Recoltare/138
Medicin uman /138
Medicin veterinar /139
Ornamental/139
CERENtIC DE MUNTE /139
Descriere/139
Alimentatie/139
Bioterapie/139
Recoltare /139
Medicin uman /139
Apicultur/140
Ornamental /140
CERIFICARE/140
CERURI/140
CERVAN/141
Descriere/141
Compozitie chimic /141
Bioterapie/141
Recoltare/141
Medicin uman /141
Apicultur/141
Alte utilizri/141
CESALPINIACEE/141
CETIN DE NEGI/141
Descriere /142
Compozitie chimic /142
Medicin uman /142
Medicin veterinar /142
Protectia mediului /142
Ornamental/142
CHAMEFITE/142
CHEMONASTII/142
CHEMOTROPISM/143
CHENAF/143
Descriere /143
Universul plantelor XXI Cuprins

Industrie/143
Zootehnie /143
Agricultur/143
CHENOPODIACEE /143
CHIMEN/144
Descriere /144
Compozitie chimic /144
Alimentatie/144
Industrie/144
Bioterapie /144
Recoltare /144
Medicin uman/145
Medicin veterinar /145
Zootehnie /145
Agricultur/145
Apicultur/145
CHIPAROS DE BALT /145
Descriere /145
Industrie/145
Ornamental /145
CHIROPTEROFILIE/146
CHIROPTEROGAMIE/146
CHITARC/146
Descriere /146
Alimentatie/146 CI
ANCOB ALANI D /146
CIANOGENEZ/146
CICADACEE/146
CICLOZ/146
CICOARE/146
Descriere /147
Compozitie chimic /147
Alimentatie/147
Industrie/147
Bioterapie /147
Medicin uman/147
Medicin veterinar /147
Zootehnie /147
Apicultur/147
CIFELE/148 CILI
LICHENICI/149 CILINDRU
CENTRAL/149
CIMBRISOR/149
Descriere /149
Compozitie chimic /149
Alimentatie/149
Industrie/149
Bioterapie /149
Recoltare/149
Medicin uman/149
Medicin veterinar /150
Cosmetic /150
Apicultur/150
Vopsitorie /150
CIMBRU/151
Descriere/151
Compozitie chimic /151
Alimentatie/151
Industrie/151
Bioterapie/151
Recoltare/151
Medicin uman /151
Medicin veterinar /152
Cosmetic/152
Apicultur/152 CIMBRU
DE GRDIN /152
Descriere /152
Compozitie chimic /152
Alimentatie/152
Industrie/152
Recoltare /152
Medicin uman /152
Apicultur/152
CIMISIR/152
Descriere /153
Compozitie chimic /153
Industrie/153
Bioterapie/153
Medicin uman /153
Ornamental /154
CINSTEt/154
Descriere /154
Compozitie chimic /154
Bioterapie /154
Recoltare/154
Medicin uman /154
Medicin veterinar /155
Apicultur/155
CIOCUL-BERZEI/155
Descriere /155
Compozitie chimic /155
Bioterapie /155
Recoltare /155
Medicin uman /155
CIOLAN/155
Descriere /155
Alimentatie/155
CIPERACEE/155
CI RES/ 156
Descriere /156
Compozitie chimic /156
Alimentatie/156
Industrie/156
Bioterapie /156
Recoltare/156
Medicin uman /156
Medicin veterinar /157
Cosmetic/157
Apicultur/157
CISTACEE/157
CISTOLIT/157
CITOCHINEZ/157
CITODIEREZ/158
CITOKININE/158
Universul plantelor XXII Cuprins

CITOPLASM/158
Compozitie chimic /158
CITRIN/158 CIUBOtICA-
CUCULUI /158
Descriere /158
Compozitie chimic /159
Bioterapie /159
Recoltare/159
Medicin uman/159
Medicin veterinar /159
Ornamental/160
CIUBOtICA-URSULUI /160
Descriere /160
Medicin uman/160
Ornamental/160
CIUBOtIC MIC/160
Descriere /160 CIUCIULETE
DE PLOP /160
CIUCUSOAR/160
Descriere/161
Compozitie chimic /161
Bioterapie/161
Recoltare/161
Medicin uman/161
CIUMFAIE/161
Descriere/161
Compozitie chimic /161
Toxicologie /162
Bioterapie/162
Recoltare/162
Medicin uman/162
Medicin veterinar /162
Agricultur/162
CIUMREA/162
Descriere/163
Compozitie chimic /163
Toxicologie /163
Bioterapie/163
Recoltare/163
Medicin uman/163
CIUPERC ALB/163
CIUPERC DE BLEGAR /163
Descriere/163
Alimentatie/163 CIUPERC
DE BRANISTE/164 CIUPERC
DE CMP /164
Descriere /164
Alimentatie/164 CIUPERC
DE GUNOI /164 CIUPERC DE
PIVNIt/164 CIUPERCI/164
CIUPERCI CU BURDUF /165
CLADODII/165 CLADOM/166
CLEISTOTECIE/166
CLITOCIBE/166
Descriere/166
Alimentatie/166
CLOPOTUL-CAPREI /166
Descriere /166
Compozitie chimic /166
Medicin uman /167
Ornamental/167 CLOPOtEL
GALBEN /167
CLORENCHIM/167
CLORHIDRATDETIAMIN/167
CLOROPLAST/167
Compozitie chimic /167
COACZ NEGRU/168
Descriere /168
Compozitie chimic /168
Alimentatie/169
Industrie/169
Bioterapie/169
Recoltare /169
Medicin uman /169
Medicin veterinar /170
Apicultur/170
COACZ ROSU/170
Descriere /170
Compozitie chimic /170
Alimentatie/170
Industrie/170
Bioterapie /170
Recoltare/170
Medicin uman /170
Apicultur/171
COADA-CALULUI/171
Descriere/171
Compozitie chimic /172
Bioterapie/172
Recoltare/172
Medicin uman /172
Medicin veterinar /173
Zootehnie /173
Agricultur/173 COADA-
CALULUI MARE /173
Descriere /173
Compozitie chimic /174
Medicin uman /174
Medicin veterinar /174
COADA-RACULUI/174
Descriere /174
Compozitie chimic /174
Alimentatie/174
Bioterapie /174
Recoltare/174
Medicin uman /174
Medicin veterinar /175
Toxicologie /175
Avicultur /175 COADA-
SORICELULUI /175
Descriere /175
Compozitie chimic /176
Universul plantelor XXIII Cuprins

Alimentatie/176
Bioterapie /176
Recoltare/176
Medicin uman/176
Medicin veterinar /177
COENZIMR/177
COLCHICIN/177
COLENCHIM/177
COLEOPTIL/178
COLESTOL/178 COLET/178
COLtISOR/179
Descriere /179
Bioterapie /179
Recoltare/179
Medicin uman/179
COMELINACEE/179
CONDRIOCONTE/179
CONDRIOM/179
CONDRIOMITE/179
CONDUCEREA APEI N CORPUL PLAN-
TEI/179
CONDUCEREA SUBSTANtELOR MINERA-
LE N PLANTE /180 CONDURASI/181
Descriere/181
Compozitie chimic /182
Alimentatie/182
Bioterapie/182
Recoltare/182
Medicin uman/182
Ornamental /182
CONIDIE/183
CONIDIOFOR/183
CONIDIOGENEZ/183
CONJUGARE/183
CONOPID/183
Descriere /184
Compozitie chimic /184
Alimentatie/184
Industrie/184
Bioterapie /184
Medicin uman/184
Apicultur/184
CONVOLVULACEE/184
COPALII/184
CORCODUS/184
Descriere /184
Alimentatie/184
Industrie/185
Bioterapie /185
Apicultur/185
Ornamental /185
Vopsitorie /185
CORIANDRU/185
Descriere /185
Compozitie chimic /186
Industrie/186
Bioterapie /186
Recoltare /186
Medicin uman /186
Medicin veterinar /186
Zootehnie/186
Apicultur/186
CORM/187
CORN/187
Descriere /187
Compozitie chimic /187
Alimentatie/187
Industrie/187
Bioterapie /187
Recoltare/187
Medicin uman /187
Apicultur/188
Protectia mediului /188
Ornamental/188
Vopsitorie /188
CORNACEE/188
CORNACI/188
Descriere/188
Compozitie chimic /189
Alimentatie/189
Bioterapie/189
Recoltare /189
Medicin uman /189
Zootehnie /189
Ornamental/189
CORNISOR/189
Descriere/189
Compozitie chimic /189
Industrie/189
Bioterapie /189
Recoltare /189
Medicin uman /189
Cosmetic/189
Ornamental/189
CORNUL-SECAREI /190
Descriere/190
Compozitie chimic /190
Medicin uman /190
Medicin veterinar /190
Toxicologie/191
COROL/191
COTILEDOANE/192
CRASULACEE/192
CRIt/193
Descriere/193
Alimentatie/193
CRItE/193
Descriere /193
Compozitie chimic /193
Industrie/193
Bioterapie/193
Recoltare /193
Universul plantelor XXIV Cuprins

Medicin uman/193
Ornamental/193
CRNtNEI/194
Descriere /194
Alimentatie/194 CREASTA-
COCOSULUI
1
/194
Descriere /194
Medicin uman/194
Medicin veterinar /194
Ornamental /194 CREASTA-
COCOSULUI
2
/194
Descriere /194
Alimentatie/194
CREMOCARP/194
CRESTEREA FRUCTELOR
/194 CRESTEREA PLANTELOR
/194 CREtISOAR/195
Descriere /195
Compozitie chimic /195
Bioterapie /195
Recoltare/195
Medicin uman/196
Medicin veterinar /196
CREtUSC/196
Descriere /196
Compozitie chimic /196
Bioterapie/196
Recoltare/196
Medicin uman/197
Medicin veterinar /197
Ornamental /197
CRIN ALB/197
Descriere /197
Bioterapie /197
Recoltare/197
Medicin uman/198
Medicin veterinar /198
Ornamental/198 CRIN
DE PDURE/198
Descriere /198
Alimentatie/198
Bioterapie/198
Medicin uman/198
Medicin veterinar /198
Ornamental /198 CRIN
GALBEN DE MUNTE/199
Descriere /199
Ornamental/199
CRIOPLANCTOFITE /199
CRIOSESTON/199
CRIPTOPLEUROMITOZ /199
CROMATOFOR/199
CROMOPLAST/200
CROMOZOMI / 200 CRUCEA-
VOINICULUI / 202
Descriere / 202
Ornamental / 202
CRUCIFERE/202
CRUCIULIt / 203
Descriere / 203
Compozitie chimic / 203
Bioterapie / 203
Recoltare / 203
Medicin uman / 203
CRUStEA/203
Descriere / 203
Bioterapie / 203
Recoltare / 203
Medicin uman / 204
Apicultur / 204
CRUSIN / 204
Descriere / 204
Compozitie chimic / 204
Industrie/204
Bioterapie / 204
Recoltare / 204
Medicin uman / 204
Medicin veterinar / 205
Toxicologie / 205
Apicultur / 205
Silvicultur / 205
Ornamental / 205
Vopsitorie / 205
CUCI / 205
Descriere / 205
Alimentatie / 205
CUCURBEtIC/205
Descriere / 205
Compozitie chimic / 206
Toxicologie / 206
Bioterapie / 206
Recoltare / 206
Medicin uman / 206
Medicin veterinar / 206
CUCURBITACEE / 206
CULM / 207 CUNUNItA /
207
Descriere / 207
Compozitie chimic / 207
Medicin uman / 207
Silvicultur / 207
Ornamental / 207
Alte utilizri / 207
CUPRESACEE/207
CURPEN / 207
Descriere / 208
Toxicologie / 208
Alimentatie / 208
Industrie/208
Bioterapie / 208
Medicin uman / 208
Medicin veterinar / 208
Cosmetic / 208
Apicultur / 208
Universul plantelor XXV Cuprins

Ornamental / 208
CURPEN DE GRDIN / 208
Descriere / 208
Ornamental / 208
CURPEN DE MUNTE / 208
Descriere / 208
CUTICULARIZARE / 209
CUTICUL/209 CUTIN /
209 CUTINIZARE / 209
CUTIS / 209 DAFIN/211
Descriere/211
Alimentatie/211
Bioterapie/211
Medicin uman / 211
Alte utilizri/211
DALAC/211
Descriere/211
Compozitie chimic / 212
Toxicologie/212
Medicin uman / 212
Medicin veterinar / 212
DEDItEI
1
/212
Descriere/212
Compozitie chimic / 212
Bioterapie/212
Medicin uman / 212
Ornamental/212
DEDItEI MARI/212
Descriere/212
Compozitie chimic / 213
Toxicologie/213
Bioterapie/213
Recoltare/213
Medicin uman / 213
DEGEtEL LNOS/ 213
Descriere/213
Compozitie chimic / 213
Toxicologie/213
Industrie/213
Bioterapie/214
Recoltare/214
Medicin uman / 214
Medicin veterinar / 214
Apicultur/214
DEGEtEL ROSU/214
Descriere/214
Compozitie chimic / 214
Toxicologie/215
Bioterapie/215
Recoltare/215
Medicin uman / 216
Medicin veterinar / 216
Apicultur/ 216
Ornamental/216
DEHIDRORETINOL/216
DENTIt/216
Descriere/216
Compozitie chimic / 216
Bioterapie/216
Recoltare/216
Medicin uman / 216
Medicin veterinar / 217
DEPRESAJ/217
DESMOGEN/217
DESORBtIE/217
DEUTOPLASM/217
DEZVOLTAREA PLANTELOR / 217
DIACHEN/217 DIAGRAM
FLORAL/217 DIANDRIE/218
DIATOMEE/218 DIHOGAMIE/218
DIOECIE/219
DIOSCOREACEE/219
DIPLOSPORIE/219
DIPSACACEE/219
DISAMAR/219 DISPERMIE/219
DOFTOR/219 DOVLEAC/219
Descriere / 220
Compozitie chimic / 220
Alimentatie / 220
Industrie/220
Bioterapie / 220
Recoltare / 220
Medicin uman / 220
Medicin veterinar / 221
Zootehnie/221
Apicultur/221 DOVLEAC
TURCESC / 221
Descriere/221
Compozitie chimic / 221
Alimentatie/221
Industrie/221
Bioterapie/221
Medicin uman / 221
Medicin veterinar / 221
Zootehnie/221
Apicultur / 222
DOVLECEL / 222
Descriere / 222
Alimentatie / 222
Industrie/222
Bioterapie / 222
Recoltare / 222
Medicin uman / 222
Zootehnie / 223
Apicultur / 223
DRACIL/223
Descriere / 223
Compozitie chimic / 223
Universul plantelor XXVI Cuprins

Alimentatie / 223
Industrie/223
Bioterapie / 223
Recoltare / 223
Medicin uman / 223
Apicultur / 224
Protectia mediului / 224
Ornamental / 224
Alte utilizri / 224
DRAGAVEI/ 224
Descriere / 224
Alimentatie / 224
Medicin uman / 224
DRAGOSTE / 224
Descriere / 224
Compozitie chimic / 225
Bioterapie / 225
Recoltare / 225
Medicin uman / 225
Medicin veterinar / 225
Mitologie / 225
DREtE / 225
Descriere / 225
Compozitie chimic / 226
Bioterapie / 226
Recoltare / 226
Medicin uman / 226
Medicin veterinar / 226
Cosmetic / 226
DROBIt / 226
Descriere / 227
Compozitie chimic / 227
Alimentatie / 227
Bioterapie / 227
Recoltare / 227
Medicin uman / 227
Ornamental / 227
Vopsitorie / 227
DROBUSOR /
228
Descriere / 228
Bioterapie / 228
Recoltare / 229
Medicin uman / 229
Medicin veterinar / 229
Zootehnie / 229
Agricultur / 229
Ornamental / 229
Vopsitorie / 229
DROJDIE DE BERE/230
Descriere / 230
Compozitie chimic / 230
Industrie/230
Bioterapie / 230
Medicin uman / 230
Medicin veterinar / 231
DROSERACEE / 231
DRUP / 231
DRUSE / 231
DUD ALB/231
Descriere / 232
Compozitie chimic / 232
Alimentatie / 232
Industrie/232
Bioterapie / 232
Recoltare / 232
Medicin uman / 232
Medicin veterinar / 232
Toxicologie / 232
Sericicultur / 232
Protectia mediului / 232
Ornamental / 232
Vopsitorie / 232
DUD NEGRU/233
Descriere / 233
Compozitie chimic / 233
Alimentatie / 233
Industrie/233
Bioterapie / 233
Medicin uman / 233
Medicin veterinar / 233
Recoltare / 233
Sericicultur / 233
Ornamental / 233
Vopsitorie / 233
DUGHIE/233
Descriere / 234
Compozitie chimic / 234
Zootehnie / 234
DUMBt/234
Descriere / 234
Compozitie chimic / 234
Bioterapie / 234
Recoltare / 234
Medicin uman / 234
Apicultur / 235
DUMBRAVNIC/235
Descriere / 235
Compozitie chimic / 235
Alimentatie / 235
Bioterapie / 235
Recoltare / 235
Medicin uman / 235
Medicin veterinar / 235
DURAMEN/235
ECTODESME/237
ELAGAJ/237 ELAISOM / 238
ELATERE/238 ELATINACEE
/ 238 ELEAGNACEE/238
EFEDRACEE/238
ELECTRONASTIE/238
EMBRIONIE ADVENTIV / 238
EMONDAJ / 239
Universul plantelor XXVII Cuprins

EMPETRACEE/239
ENDEMISM / 239
ENDEMIT/239
ENDOCARP / 240
ENDOCITOZ / 240
ENDODERM/240
ENDOMITOZ / 241
ENDOSOMI / 241
ENDOSPERM / 241
ENTOMOFILIE/242
ENTOMOGAMIE/247
ENZIME/247
EPIBLAST/247
EPIBLEM/247
EPICARP / 247
EPIDERM/ 247
EPIFITE/248
EPISTAZ / 248
EPITEM / 248
EQUISETACEE / 248
ERICACEE / 248
ESTIVAtIE / 248
ESTROL / 248
ETILENA/248
EUFORBIACEE/249
EXOCARP / 249
EXOCITOZ / 249
EXODERM / 249
EXORBtIE / 249
FABACEE / 251
FAG/251
Descriere / 252
Compozitie chimic / 252
Alimentatie / 252
Industrie/252
Bioterapie / 252
Medicin uman / 253
Apicultur / 253
Protectia mediului / 253
Ornamental / 253
FAGACEE / 253
FASOLE/254
Descriere / 254
Compozitie chimic / 254
Alimentatie / 254
Industrie/254
Bioterapie / 254
Recoltare / 255
Medicin uman / 255
Medicin veterinar / 255
Zootehnie / 255
Agricultur / 255
FASOLIt/255
Descriere / 255
Compozitie chimic / 255
Alimentatie / 256
Zootehnie / 256
Agricultur / 256
FN/ 256
Medicin uman / 256
FECIORIC / 256
Descriere / 256
Compozitie chimic / 257
Bioterapie / 257
Recoltare / 257
Medicin uman / 257
FECUNDAtIE/257
FELODERM / 257
FELOGEN / 257
FENICUL/257
Descriere / 257
Compozitie chimic / 257
Industrie/258
Bioterapie / 258
Recoltare / 258
Medicin uman / 258
Medicin veterinar / 258
Cosmetic / 258
Apicultur / 258
FEREGUt DULCE / 258
Descriere / 259
Compozitie chimic / 259
Medicin uman / 259
Medicin veterinar / 259
Ornamental / 259
FERIG / 259
Descriere / 259
Compozitie chimic / 259
Industrie/260
Bioterapie / 260
Recoltare / 260
Medicin uman / 260
Medicin veterinar / 260
Ornamental / 261
Alte utilizri / 261
FERIGUt-DE-STNC / 261
Descriere / 261
Medicin uman / 261
Ornamental / 261 FIBRE
LEMNOASE/261 FIBRE LIBERIENE
(FLOEMATICE) / 261 FICOCIANIN /
261 FILIDIU/261 FILOCLADIU / 261
FILODIU/261 FIEREA-PMNTULUI /
262
Descriere / 262
Compozitie chimic / 262
Bioterapie / 262
Recoltare / 262
Medicin uman / 262
Medicin veterinar / 262
FILOGEN / 263 FILOGENEZ
/ 263
Universul plantelor XXVIII Cuprins

FILOTAXIE/264 FIMBRII /
265 FITOALEXINE / 265
FITOCENOZ / 265
FITOCROM / 266
FITOHORMONI / 267
FITOLACACEE / 267
FITONCIDE / 268
FITOPLANCTON / 268
FITOSTERINE / 268
FITOSTEROLI/268
FLOARE / 268 FLOAREA-
AMORULUI / 270
Descriere / 270
Compozitie chimic / 270
Bioterapie / 270
Medicin uman / 270
FLOAREA-CUCULUI / 270
Descriere / 270
Compozitie chimic / 270
Bioterapie / 271
Recoltare / 271
Medicin uman / 271
Ornamental / 271
FLOAREA-MIRESII/271
Descriere / 271
Recoltare / 272
Compozitie chimic / 273
Industrie/273
Bioterapie / 273
Medicin uman / 273
Medicin veterinar / 273
Ornamental / 273
FLOAREA-PASTELUI / 274
Descriere / 274
Compozitie chimic / 274
Bioterapie / 274
Medicin uman / 274
Ornamental / 274
Mitologie / 274
FLOAREA-RAIULUI / 274
Descriere / 275
Compozitie chimic / 275
Industrie/275
Recoltare / 275
Medicin uman / 275
Ornamental / 275
FLOAREA-SOARELUI / 275
Descriere / 275
Compozitie chimic / 275
Alimentatie / 276
Industrie/276
Bioterapie / 276
Recoltare / 276
Medicin uman / 276
Medicin veterinar / 276
Zootehnie / 276
Agricultur / 276
Apicultur / 276
FLOARE DE COLtI / 277
Descriere / 277 FLOARE-
DE-FRIGURI / 277
Descriere / 278
Bioterapie / 278
Recoltare / 278
Medicin uman / 278
FLOARE-DE-GLBINARE / 278
Descriere / 278
Compozitie chimic / 278
Bioterapie / 278
Recoltare / 278
Medicin uman / 278
Medicin veterinar / 279
Ornamental / 279
FLOARE-DE-LEAC / 279
Descriere / 280
Compozitie chimic / 280
Toxicologie / 280
Bioterapie / 280
Recoltare / 280
Medicin uman / 280
Medicin veterinar / 280
Ornamental / 280
FLOARE-DE-LOTUS / 280
Descriere / 280
Protectia mediului / 281
FLOARE-DE-PERIN / 281
Descriere / 282
Bioterapie / 282
Recoltare / 282
Medicin uman / 282
Ornamental / 282 FLOARE-
DE-UNGHIE / 282
Descriere / 282
Compozitie chimic / 282
Bioterapie / 282
Recoltare / 282
Medicin uman / 282
FLOEM / 282 FLORIGEN / 282
FOLIAtIE / 283 FOLICULA/283
FORMUL FLORAL / 283
FORSItIA/284
Descriere / 284
Apicultur / 284
Ornamental / 284
FOTONASTII/284
FOTOPERIOAD/284
FOTOPERIODISM / 285
FOTORESPIRAtIE/285
FOTOSINTEZ / 285
FOTOTACTISM/288
FOTOTROPISM/288
Universul plantelor XXIX Cuprins

FRAG / 289
Descriere / 289
Compozitie chimic / 289
Alimentatie / 289
Industrie/289
Bioterapie / 289
Recoltare / 289
Medicin uman / 289
Medicin veterinar / 290
Cosmetic / 290
Apicultur / 290
Ornamental / 290
FRANKENIACEE/290
FRASIN / 290
Compozitie chimic / 291
Industrie/291
Bioterapie / 291
Recoltare / 291
Medicin uman / 291
Medicin veterinar / 292
Apicultur / 292
Ornamental / 292
Vopsitorie / 292
FRSINEL / 292
Descriere / 292
Compozitie chimic / 292
Bioterapie / 293
Recoltare / 293
Medicin uman / 293
Ornamental / 293
FRIGRI / 293
Descriere / 293
Bioterapie / 293
Recoltare / 293
Medicin uman / 293
Ornamental / 294
FRUCT/294 FRUNZ/296
FRUNZ DE UMBR / 305
FRUNZ SUBMERS / 305
FRUNZE EMBRIONARE/306
FUCOSTEROL/306
FUCOXANTIN / 306
FUMRIt / 306
Descriere / 306
Bioterapie / 306
Recoltare / 306
Medicin uman / 306
FUNICUL/306 GAROAF DE
CULTUR / 307
Descriere / 307
Medicin uman / 307
Ornamental / 307 GAROFItA-
PIETREI CRAIULUI / 307
Descriere / 307
GLBENELE / 307
Descriere / 308
Compozitie chimic / 308
Bioterapie / 308
Recoltare / 308
Medicin uman / 308
Medicin veterinar / 309
Cosmetic / 309
Apicultur / 309
Ornamental / 309
GLBINARE/309
Descriere / 309
Compozitie chimic / 310
Bioterapie/310
Recoltare/310
Medicin uman / 310
Ornamental/310
Vopsitorie/310
GLBINELE/310
Descriere/310
Compozitie chimic / 310
Bioterapie/310
Medicin uman / 311
Recoltare / 311
Alte utilizri / 311
GLBIORI/311
Descriere / 311
Alimentatie / 311
GRNIt/311
Descriere / 311
Industrie/311
Apicultur / 311
Ornamental / 311
Vopsitorie / 311
GEITONOGAMIE/312
GELIFICARE/312
GENtIANACEE/312
GEOTROPISM/312
GERANIACEE/313
GERMINAtIE/313
GHEBE
1
/313
Descriere/314
Alimentatie/314
Silvicultur/314
GHEBE
2
/314
Descriere/314
Alimentatie/314
Silvicultur/314 GHEBE
DE BRAD/314
Descriere/314
Alimentatie/314 GHEBE
DE PDURE/314
Descriere/314
Alimentatie/314 GHEBE
PUCIOASE/314
Descriere/314
Toxicologie/314
GHIMPE
1
/314
Descriere/315
Universul plantelor XXX Cuprins

Medicin uman / 315
Ornamental/315
GHIMPE
2
/ 315
Descriere/315
Compozitie chimic / 315
Bioterapie/315
Recoltare/315
Medicin uman / 315
Agricultur/316
GHINtUR GALBEN / 316
Descriere/316
Compozitie chimic / 316
Bioterapie/316
Recoltare/316
Medicin uman / 316
Medicin veterinar / 317
Ornamental/317
GHINtUR PTAT / 317
Descriere/317
Medicin uman / 317
Medicin veterinar / 317
Ornamental/317
GHINtUR VNT / 317
Descriere/317
Compozitie chimic / 317
Bioterapie/318
Recoltare/318
Medicin uman / 318
Medicin veterinar / 318
Ornamental/ 318
GHIOCEL/318
Descriere/318
Toxicologie/318
Bioterapie/318
Medicin uman / 319
Apicultur/319
Ornamental/319
Vopsitorie/319
GHIZDEI/319
Descriere/319
Compozitie chimic / 319
Bioterapie / 320
Recoltare / 320
Medicin uman / 320
Zootehnie / 320
Agricultur / 320
Apicultur / 320
Ornamental / 320
GIBERELINE/320
GIMNOSPERME/320
GINECEU/320
GINKGOACEE/321
GINOGENEZ / 322
GIUGAN / 322
Descriere / 322
Alimentatie / 322
GLANDE DIGESTIVE / 322
GLANDE NECTARIFERE / 322
GLICOCALIX / 322
GLOBULARIACEE/322
GLOBULINE/322
GLOMERUL/323 GLUCIDE/
323 GLUTATION / 323
GLUTEN / 323
GOGOASE/323
Descriere / 323
Alimentatie / 323
GORUN/323
Descriere / 324
Compozitie chimic / 324
Bioterapie / 324
Recoltare / 324
Medicin uman / 324
Apicultur / 325
Ornamental / 325
Vopsitorie / 325
GRAMINEE/325
GRU COMUN / 325
Descriere / 325
Compozitie chimic / 325
Alimentatie / 326
Industrie/326
Bioterapie / 326
Medicin uman / 326
Medicin veterinar / 326
Agricultur / 326
Zootehnie / 326
GRU DURUM / 327
Descriere / 327
GRUSOR / 327
Descriere / 327
Alimentatie / 327
Bioterapie / 327
Recoltare / 327
Medicin uman / 328
Ornamental / 328
GULIE/328
Descriere / 328
Compozitie chimic / 328
Alimentatie / 328
Medicin uman / 328
Medicin veterinar / 328
Apicultur / 328 GUME
VEGETALE/328
GUTAtIE/328
GUTAPERC / 329
GUT/329
GUTIFERE/329
GUTUI/329
Descriere / 329
Compozitie chimic / 329
Alimentatie / 329
Industrie/329
Universul plantelor XXXI Cuprins

Bioterapie / 329
Recoltare / 329
Medicin uman / 330
Cosmetic / 330
Apicultur / 330
Pomicultur / 330
Ornamental / 330
Vopsitorie / 330
HALOFITE / 331
HALOMEZOFITE/332
HALORAGACEE / 332
HAMEI/332
Descriere / 332
Compozitie chimic / 332
Alimentatie / 333
Industrie/333
Bioterapie / 333
Recoltare / 333
Medicin uman / 333
Medicin veterinar / 334
Cosmetic / 334
Ornamental / 334
HAPLOMITOZ / 334 HAPTERE /
334 HAUSTOR / 334
HELIOFITE/334 HELIOSCIOFITE
/ 335 HELIOTROPISM / 335
HEMICRIPTOFITE/335
HEMIXEROFITE / 336
HERCOGAMIE/336
HESPERID/336
HETEROAUXIN / 336
HETEROCOTILIE / 336
HETEROFILIE/336
HETEROGAMEtI / 336
HETEROGAMIE / 337
HETERORIZIE / 338
HETEROSPERMIE / 338
HETEROSTILE/339
HEXAHIDROXICICLOHEXAN / 339
HIALOPLASM / 339
HIDATODE/340 HIDRAtI DE
CARBON / 341 HIDROCARITACEE
/ 341 HIDROFILACEE/341
HIDROFILIE/341 HIDROFITE/341
HIDROGAMIE/341
HIDROLAZE/342
HIDROPLANCTOFITE / 342
HIDROPOTE/342
HIGROCIBE/343
Descriere / 343
Alimentatie / 343
HIGROFITE / 343
HIGROFORUS / 343
Descriere / 343
Alimentatie / 343
HIGROTROPISM / 343
HIPANTIU/343
HIPANTODIU/343
HIPERICACEE/343
HIPOCASTANACEE / 344
HIPOSTAZ/344
HIPOTOMIE/344
HIPOTROPIE/344
HIPSOFILE/344
HIPURIDACEE/344
HORMONI VEGETALI / 344
HREAN / 344
Descriere / 345
Compozitie chimic / 345
Alimentatie / 345
Industrie/345
Bioterapie / 345
Recoltare / 345
Medicin uman / 345
Medicin veterinar / 346
Cosmetic / 346
HRIB/346
Descriere / 346
Alimentatie / 346
HRIB tIGNESC/347
Descriere / 347
Toxicologie / 347
HRIBUL-VRJITOAREI / 347
Descriere / 347
Alimentatie / 347
HRISC / 347
Descriere / 347
Compozitie chimic / 347
Alimentatie / 348
Industrie/348
Zootehnie / 348
Apicultur / 348
Medicin uman / 348
Alte utilizri / 348
HULUBIt / 348
Descriere / 348
Alimentatie / 348
IARBA-FIARELOR / 349
Descriere / 349
Toxicologie / 349
Medicin uman / 349
Ornamental / 349
Mitologie / 349
IARBA-SF. IOAN / 350
Descriere / 350
Compozitie chimic / 350
Industrie/350
Bioterapie / 350
Recoltare / 350
Medicin uman / 350
Universul plantelor XXXII Cuprins

Apicultur / 350 IARBA-
SARPELUI / 350
Descriere / 351
Compozitie chimic / 351
Bioterapie / 351
Recoltare / 351
Medicin uman / 351
Medicin veterinar / 351
Apicultur / 351 IARB-
DE-SUDAN / 351
Descriere / 351
Compozitie chimic / 351
Zootehnie / 351
Apicultur / 351 IARB-
DE-SOALDIN / 352
Descriere / 352
Compozitie chimic / 352
Bioterapie / 352
Medicin uman / 352
Cosmetic / 352
Ornamental / 352
Vopsitorie / 352 IARB-
DE-URECHI / 352
Descriere / 353
Compozitie chimic / 353
Bioterapie / 353
Medicin uman / 353
Cosmetic / 353
Ornamental / 354
Mitologie / 354
IARB GRAS/354
Descriere / 354
Alimentatie / 354
Bioterapie / 354
Recoltare / 354
Medicin uman / 354
Agricultur / 354
IARB MARE/354
Descriere / 355
Compozitie chimic / 355
Bioterapie / 355
Recoltare / 355
Medicin uman / 355
Medicin veterinar / 356
Cosmetic / 356
Ornamental / 356
IARB NEAGR / 356
Descriere / 356
Compozitie chimic / 356
Bioterapie / 356
Recoltare / 357
Medicin uman / 357
Apicultur / 357
Ornamental / 357
IARB ROSIE/357
Descriere / 357
Toxicologie / 357
Bioterapie / 357
Recoltare / 358
Medicin uman / 358
Medicin veterinar / 358
Vopsitorie / 358
IAROVIZARE / 358
IASCA-FAGULUI/358
Descriere / 358
Industrie/358
Bioterapie / 358
Medicin veterinar / 358
IASCA-STEJARULUI / 358
Descriere / 358
IASC / 359
Descriere / 359 IASC DE CIOAT A
FOIOASELOR / 359
Descriere / 359
IASC DE POM/359
Descriere / 359
Industrie/359 IASC
DE STEJAR/359
Descriere / 359
IASC DE ZAD/ 359
Descriere / 359 IASC GALBEN A
FOIOASELOR / 359
Descriere / 359
Alimentatie / 359
IASC PROAS/360
Descriere / 360
IASOMIE / 360
Descriere / 360
Bioterapie / 360
Recoltare / 360
Medicin uman / 360
Apicultur / 360
Cosmetic / 360
Ornamental / 360
IASOMIE-DE-PDURE / 360
Descriere / 360
Bioterapie / 360
Recoltare / 361
Medicin uman / 361
Apicultur / 361
Ornamental / 361
IASOMIE SLBATIC / 361
Descriere / 361
Protectia mediului / 361
Ornamental / 361
IDIOBLASTE/361
IEDER/ 361
Descriere / 361
Toxicologie / 361
Bioterapie / 362
Recoltare / 362
Medicin uman / 362
Medicin veterinar / 362
Cosmetic / 362
Universul plantelor XXXIII Cuprins

Apicultur / 362
Ornamental / 362
Alte utilizri / 362
IEDER ALB
1
/ 363
Descriere / 363
Ornamental / 363
IEDER ALB
2
/363
Descriere / 363
Toxicologie / 363
Ornamental / 363
IENUPR/363
Descriere / 364
Compozitie chimic / 364
Alimentatie / 364
Industrie/364
Bioterapie / 364
Recoltare / 364
Medicin uman / 364
Medicin veterinar / 366
Cosmetic / 366
Apicultur / 366
IMBIBItIE / 366 IN /
366
Descriere / 367
Compozitie chimic / 367
Alimentatie / 367
Industrie/367
Bioterapie / 368
Medicin uman / 368
Medicin veterinar / 368
Cosmetic / 368
Zootehnie / 368
Agricultur / 368
Apicultur / 368 INEL
ANUAL / 368
INFLORESCENt / 369
INHIBITORI / 372
INOZITOL / 372
INSECTICIDE VEGETALE / 372
INTEGUMENT/373
INTERFAZ/373
INULINA/373 IPCRIGE/373
Descriere / 374
Compozitie chimic / 374
Industrie/374
Bioterapie / 374
Recoltare / 374
Medicin uman / 374
Medicin veterinar / 374
IRIDACEE/375 ISOTACEE /
375 ISOP / 375
Descriere / 375
Compozitie chimic / 375
Bioterapie / 375
Recoltare / 375
Medicin uman / 375
Medicin veterinar / 376
Apicultur / 376
Protectia mediului / 376
Ornamental / 376
IUGLANDACEE/376
IUNCACEE / 376
IUNCAGINACEE/376
IZMA-BROASTEI / 377
Descriere / 377
Compozitie chimic / 377
Bioterapie / 377
Recoltare / 377
Medicin uman / 377
Medicin veterinar / 377
Apicultur / 377
IZM BUN / 377
Descriere / 378
Compozitie chimic / 378
Industrie/378
Bioterapie / 378
Recoltare / 378
Medicin uman / 378
Medicin veterinar / 379
Cosmetic / 379
Apicultur / 379
IZM CREAt / 379
Descriere / 379
Bioterapie / 379
Recoltare / 380
Medicin uman / 380
Medicin veterinar / 380
Apicultur / 380 IZOGAMEtI /
380 IZOGAMIE/380
MBTRNIRE / 381
NFLORIRE/382 NMULtIRE
ASEXUAT / 382 NMULtIRE
SEXUAT / 382 NMULtIRE
VEGETATIV / 382
NRDCINARE / 383 NVELIS
VEGETAL / 383 JIR/ 385
Alimentatie / 385
Industrie/385
Cinegetic / 385
JNEAPN / 385
Descriere / 385
Compozitie chimic / 385
Industrie/385
Bioterapie / 386
Recoltare / 386
Medicin uman / 386
Cosmetic / 386
Protectia mediului / 386
Ornamental / 386
JUGASTRU / 386
Universul plantelor XXXIV Cuprins

Descriere / 386
Industrie/387
Bioterapie / 387
Recoltare / 387
Medicin uman / 387
Silvicultur / 387
Apicultur / 387
Ornamental / 387
Vopsitorie / 387
LABA-URSULUI / 389
Descriere / 389
Toxicologie / 389
LACINIE / 389
LACTOFLAVIN / 389
LALEA / 389
Descriere / 389
Ornamental / 389 LALEA
PESTRIt
1
/ 389
Descriere / 390 LALEA
PESTRIt
2
/ 390
Descriere / 390
Toxicologie / 390
Industrie/390
Ornamental / 390
LALEMANTIA / 390
Descriere / 390
Compozitie chimic / 390
Industrie/390
LAMIACEE/390 LAMIN /
391 LAPTELE-CUCULUI /
391
Descriere / 391
Compozitie chimic / 391
Toxicologie / 391
Bioterapie / 391
Medicin uman / 391
Medicin veterinar / 391
Vopsitorie / 391
LATEX/392
LATICIFERE/393
LATICIFEROGENEZ / 393
LAUR GHIMPOS/394
Descriere / 394
Compozitie chimic / 394
Bioterapie / 394
Medicin uman / 394
Ornamental / 395
LAURACEE / 395
LCRMIOAR / 395
Descriere / 395
Compozitie chimic / 395
Industrie/395
Bioterapie / 395
Recoltare / 395
Medicin uman / 396
Medicin veterinar / 396
Ornamental / 396
LMI / 396
Compozitie chimic / 396
Alimentatie / 396
Industrie/396
Bioterapie / 397
Recoltare / 397
Medicin uman / 397
Cosmetic / 398
Alte utilizri / 398
LSNICIOR / 398
Descriere / 398
Compozitie chimic / 398
Bioterapie / 398
Recoltare / 399
Medicin uman / 399
LSTRIRE/399
LEANDRU / 399
Descriere / 399
Toxicologie / 399
Tehnologia culturii / 400
Medicin uman / 400
Ornamental / 400
LEGHEMOGLOBIN / 400
LEMN CINESC / 400
Descriere / 400
Compozitie chimic / 401
Bioterapie / 401
Recoltare / 401
Medicin uman / 401
Medicin veterinar / 401
Toxicologie / 402
Apicultur / 402
Silvicultur / 402
Ornamental / 402
Vopsitorie / 402
LEMN DULCE
1
/402
Descriere / 402
Compozitie chimic / 402
Industrie/402
Bioterapie / 402
Recoltare / 402
Medicin uman / 402
LEMN DULCE
2
/402
Descriere / 402
Compozitie chimic / 403
Industrie/403
Bioterapie / 403
Recoltare / 403
Medicin uman / 403
Medicin veterinar / 404
LEMNACEE / 404
LEMNUL-DOMNULUI / 404
Descriere / 404
Compozitie chimic / 404
Bioterapie / 404
Recoltare / 404
Medicin uman / 404
Universul plantelor XXXV Cuprins

Medicin veterinar / 405
Ornamental / 405
Alte utilizri / 405
LEMNUL-VNTULUI / 405
LENTIBULARIACEE / 405
LENTICEL / 405
LEUCOPLASTE / 405
LEURD / 406
Descriere / 406
Compozitie chimic / 406
Alimentatie / 406
Bioterapie / 406
Recoltare / 406
Medicin uman / 406
Medicin veterinar / 406
Apicultur / 406
Ornamental / 406
LEUSTEAN/406
Descriere / 407
Compozitie chimic / 407
Bioterapie / 407
Recoltare / 407
Medicin uman / 407
LEVANI / 408 LEVNtIC /
408
Descriere / 408
Compozitie chimic / 408
Industrie/408
Bioterapie / 408
Recoltare / 409
Medicin uman / 409
Medicin veterinar / 409
Cosmetic / 409
Apicultur / 409
Ornamental / 409
Alte utilizri / 409 LIAN
DOBROGEAN / 409
Descriere/410
Ornamental/410
LIBROSCLEREIDE/410
LICHEFIERE/410 LICHEN
DE PIATR/410
Compozitie chimic / 410
Industrie/410
Bioterapie/410
Zootehnie/410
Recoltare / 411
Medicin uman / 411
Medicin veterinar / 411
LICHEN DE PRUN/411
Descriere / 411
Compozitie chimic / 411
Industrie/411
Bioterapie / 411
Recoltare / 411
Medicin uman / 412
Protectia mediului / 412
LICHENI/412
Descriere/412
Alimentatie/413
Alte utilizri/413
LICHENIN/414
LICHENUL GALBEN / 414
Descriere/414
LICHENUL-RENULUI / 414
Descriere/414
Alimentatie/414
Industrie/414
LICOPODIACEE/414
LICOPINA/414
LIGNANI/414
LIGNIFICARE/414
LIGNINE/415
LIGUL/415
LILIAC/416
Descriere/416
Compozitie chimic / 416
Industrie/416
Bioterapie/416
Medicin uman / 416
Apicultur/ 416
Silvicultur/416
Ornamental/416
Vopsitorie/416 LILIAC
TRANSILVNEAN / 417
Descriere/417
Ornamental/417
LILIACEE/417
LILIATE/418
LIMB/418 LIMBA-
BOULUI/418
Descriere/418
Compozitie chimic / 418
Alimentatie/418
Bioterapie/418
Recoltare/418
Medicin uman / 418
Apicultur/ 418 LIMBA-
CINELUI/419
Descriere/419
Compozitie chimic / 419
Bioterapie/419
Recoltare/419
Medicin uman / 419
Apicultur/419
Alte utilizri/419
LIMBA-MIELULUI/419
Descriere/419
Compozitie chimic / 419
Alimentatie/419
Bioterapie / 420
Recoltare / 420
Medicin uman / 420
Medicin veterinar / 420
Universul plantelor XXXVI Cuprins

Apicultur / 420 LIMBA-
SARPELUI / 420
Descriere / 420
Bioterapie / 420
Medicin uman / 420
LINACEE/421 LINARIt /
421
Descriere/421
Compozitie chimic / 421
Bioterapie/421
Recoltare/421
Medicin uman / 421
Medicin veterinar / 421
Cosmetic / 422
Apicultur / 422
Ornamental / 422
LINGURA-ZNEI / 422
LINGUREA / 422
Descriere / 422
Compozitie chimic / 422
Alimentatie / 422
Bioterapie / 422
Medicin uman / 423
LINGURItA-ZNELOR / 422
Descriere / 423
LINTE / 423
Descriere / 423
Compozitie chimic / 423
Alimentatie / 423
Industrie/423
Bioterapie / 423
Medicin uman / 423
Zootehnie / 423
Agricultur / 423
LIPICIOAS/ 423
Descriere / 423
Compozitie chimic / 423
Bioterapie / 423
Recoltare / 423
Medicin uman / 423
Agricultur / 423
LIPIDE/ 424
LITOCISTE/424
LITRACEE / 424
LIZOZOMI / 424
LOBELIACEE/425
LOBOD / 425
Descriere / 425
Compozitie chimic / 426
Alimentatie / 426
Bioterapie / 426
Recoltare / 426
Medicin uman / 426
Apicultur / 426 LOBOD
CINEASC / 426
Descriere / 426
Zootehnie / 426
Agricultur / 426
LOGANIACEE / 427
LOMAZOMI / 427
LORANTACEE / 427
LUBIt/427
Descriere / 427
Compozitie chimic / 427
Industrie/427
Zootehnie / 427
Agricultur / 427
LUF/427
Descriere / 427
Compozitie chimic / 427
Industrie/427
Medicin uman / 427
Zootehnie / 428
Ornamental / 428
LUMNRICA-PMNTULUI / 428
Descriere / 428
Compozitie chimic / 428
Bioterapie / 428
Recoltare / 428
Medicin uman / 428
Medicin veterinar / 429
Ornamental / 429
LUMNRIC / 429
Descriere / 429
Compozitie chimic / 430
Bioterapie / 430
Recoltare / 430
Medicin uman / 430
Medicin veterinar / 430
Apicultur / 430
Ornamental / 430
LUMINOAS/ 430
Descriere / 431
Bioterapie / 431
Medicin uman / 431
Ornamental / 431
LUPIN/431
Descriere / 431
Compozitie chimic / 431
Alimentatie / 431
Bioterapie / 431
Recoltare / 431
Medicin uman / 431
Zootehnie / 431
Agricultur / 431
Apicultur / 432
Ornamental / 432
LUPIN GALBEN/432
Descriere / 432
Compozitie chimic / 432
Zootehnie / 432
Agricultur / 432
LUPULIN/432
MAC/433
Universul plantelor XXXVII Cuprins

Desciere / 433
Compozitie chimic /433
Toxicologie / 434
Alimentatie / 434
Industrie/434
Bioterapie / 434
Recoltare / 435
Medicin uman / 435
Medicin veterinar / 435
Zootehnie / 436
Apicultur / 436
Ornamental / 436
Vopsitorie / 436
MAC CORNUT/436
Descriere / 436
Compozitie chimic / 436
Recoltare / 436
Medicin uman / 436
Medicin veterinar / 436
MAC DE CMP / 436
Descriere / 436
Compozitie chimic / 437
Alimentatie / 437
Bioterapie / 437
Recoltare / 437
Medicin uman / 437
Medicin veterinar / 437
Agricultur /437
Apicultur / 437
MAC DE MUNTE / 437
Descriere / 437
MAC GALBEN / 437
Descriere / 437
Compozitie chimic / 438
Bioterapie / 438
Recoltare / 438
Medicin uman / 438
Apicultur / 438
MAC IRANIAN / 438
Descriere / 438
Industrie/439
Bioterapie / 439
Recoltare /439
Apicultur / 439 MACLE / 439
MACROBLASTE / 439
MACROGAMETOGENEZ / 439
MACROMICETE / 440
MACROSCLEREIDE / 441
MACROSPOROGENEZA / 441
MAGNOLIE / 441
Descriere / 442
Industrie/442
Ornamental / 442
MAGNOLIACEE / 442
MAGNOLIOFITE / 442
MAHONIA / 443
Descriere / 443
Apicultur / 443
Ornamental / 443
MALVACEE / 443
MAN / 444
MANDARIN/444
Descriere / 444
MARCOTAJ / 444
MARCOT / 445
MARGARETA / 445
Descriere / 445
Bioterapie / 445
Recoltare / 445
Medicin uman / 445
Agricultur / 445
Apicultur / 445
Ornamental / 445
Vopsitorie /445
MARSILEACEE / 445
MAZRE / 446
Descriere / 446
Compozitie chimic / 446
Alimentatie / 447
Industrie/447
Medicin uman / 447
Zootehnie / 447
Agricultur / 447
MCEAS / 447
MCES / 447
Descriere / 447
Compozitie chimic / 447
Alimentatie / 448
Industrie/448
Bioterapie / 448
Recoltare / 448
Medicin uman / 448
Medicin veterinar / 448
Silvicultur / 449
Apicultur / 449
Ornamental / 449
Vopsitorie / 449 MCES
DE MUNTE / 449
Descriere / 449
Compozitie chimic / 449
Industrie/449
Bioterapie / 449
Medicin uman / 449
Medicin veterinar / 449
Agricultur / 449
Ornamental / 449
MCRIS / 449
Descriere / 450
Compozitie chimic /450
Toxicologie / 450
Alimentatie / 450
Bioterapie / 450
Recoltare / 450
Universul plantelor XXXVIII Cuprins

Tehnologia culturii / 450
Ornamental / 450
Alte utilizri / 450
MCRIS MRUNT/451
Descriere / 451
Toxicologie / 451
Alimentatie / 451
Medicin uman / 451
Medicin veterinar / 451
Vopsitorie / 451
MCRISUL-IEPURELUI /
451
Descriere / 451
Compozitie chimic /154
Alimentatie / 451
Bioterapie / 451
Medicin uman / 451
Alte utilizri / 451
MGHIRAN / 452
Descriere / 452
Compozitie chimic / 452
Alimentatie / 453
Industrie/453
Bioterapie / 453
Recoltare / 453
Medicin uman / 453
Cosmetic / 453
Apicultur / 453
MLIN / 453
Descriere / 453
Alimentatie / 453
Industrie/453
Bioterapie / 453
Recoltare / 453
Medicin uman / 454
Apicultur / 454
Protectia mediului / 454
Ornamental / 454
Vopsitorie / 454
Alte utilizri / MLIN
AMERICAN/454
Descriere / 454
Compozitie chimic / 454
Industrie/454
Medicin uman / 454
Ornamental / 454
MR / 454
Descriere / 454
Compozitie chimic / 454
Alimentatie / 454
Industrie/454
Bioterapie / 454
Medicin uman / 455
Cosmetic / 456
Apicultur / 456
Ornamental / 456
Vopsitorie / 456
Alte utilizri / 456
MRAR/456
Descriere / 456
Compozitie chimic / 456
Alimentatie / 456
Industrie/456
Bioterapie / 457
Recoltare / 457
Medicin uman / 457
Medicin veterinar / 457
Cosmetic / 458
Apicultur / 458 MR
PDUREt/458
Descriere / 458
Alimentatie / 458
Industrie/458
Bioterapie / 459
Recoltare / 459
Medicin uman / 459
Pomicultur / 459
Silvicultur / 459
Apicultur / 459
Vopsitorie / 459
MSELARIt / 460
Descriere / 460
Compozitie chimic / 461
Toxicologie / 461
Industrie/461
Bioterapie / 461
Medicin uman / 461
Medicin veterinar / 461
MSLIN / 462
Descriere / 462
Compozitie chimic / 462
Alimentatie / 462
Industrie/462
Bioterapie / 462
Medicin uman / 462
Medicin veterinar / 463
Cosmetic / 463
MTCIUNE / 463
Descriere / 463
Compozitie chimic / 464
Industrie/464
Bioterapie / 464
Recoltare / 464
Medicin uman / 464
Apicultur / 464
MTRGUN / 464
Descriere / 464
Compozitie chimic / 465
Toxicologie / 465
Industrie/465
Bioterapie / 465
Recoltare / 466
Medicin uman / 466
Medicin veterinar / 466
MTREAtA-BRADULUI / 466
Universul plantelor XXXIX Cuprins

Descriere / 466
Compozitie chimic / 467
Bioterapie / 467
Recoltare / 467
Medicin uman / 467
Medicin veterinar / 467
MTURI/467
Descriere / 467
Compozitie chimic / 467
Toxicologie / 467
Industrie/468
Bioterapie / 468
Recoltare / 468
Medicin uman / 468
Protectia mediului / 468
Cinegetic / 468
MZAROI / 468
Descriere / 468
Compozitie chimic / 468
Zootehnie / 468
Agricultur / 468
MNTARC / 469
Descriere / 469
Alimentatie / 469
MEI/469
Descriere / 469
Compozitie chimic / 469
Alimentatie / 469
Bioterapie / 469
Zootehnie / 469 MEI
PSRESC / 469
Descriere / 469
Compozitie chimic / 470
Bioterapie / 470
Recoltare / 470
Medicin uman / 470
Alte utilizri / 470
MEIOZ/470
MELONID / 473
MELOSEL/473
Descriere / 473
Toxicologie / 473
Alimentatie / 473
MEMBRAN PLASMATIC / 473
MENIANTACEE / 473
MERISTEME / 473
MERISTEMOIDE/475
MERISOR DE MUNTE / 475
Descriere / 475
Compozitie chimic / 475
Industrie/475
Bioterapie / 475
Recoltare / 476
Medicin uman / 476
Medicin veterinar / 476
MEROGAMIE/476
MEROMITOZ / 476
MESTEACN / 477
Descriere / 477
Compozitie chimic / 477
Industrie/477
Bioterapie / 477
Recoltare / 478
Medicin uman / 478
Medicin veterinar / 479
Cosmetic / 479
Apicultur / 479
Ornamental / 479
Vopsitorie / 480
MESTEACN PITIC / 480
Descriere / 480
MESTEACN PUFOS / 480
Descriere / 480
Compozitie chimic / 480
Industrie/480
Bioterapie / 481
Recoltare / 481
Medicin uman / 481
Apicultur / 481
Ornamental / 481
METAFILE/481 METAFLOEM /
481 METAMORFOZE / 481
METAXILEM/487
MEZOCARP / 487 MEZOFITE /
487 MICORIZE / 487
MICROBLASTE / 488
MICROCORPI/488
MICROFIBRILE/489
MICROFILE / 489
MICROFITOCENOZ / 489
MICROGAMETOGENEZ / 489
MICROPIL/489
MICROSPOROGENEZ / 489
MICSUNELE RUGINITE / 489
Descriere / 490
Compozitie chimic / 490
Bioterapie / 490
Recoltare / 490
Medicin uman / 490
Apicultur / 490
Ornamental / 490
MIEREA-URSULUI/490
Descriere / 491
Apicultur / 491
MIGDAL/ 491
Descriere / 491
Compozitie chimic / 491
Industrie/491
Bioterapie / 491
Medicin uman / 491
Cosmetic / 492
Apicultur / 492
Universul plantelor XL Cuprins

Ornamental / 492
MIGDAL DE PMNT/492
Descriere / 492
Alimentatie / 492
Industrie/492
MIMOSACEE / 492
MINERALIZARE/ 492
MIOINOZITOL / 493
MITARC/493
Descriere / 493
Alimentatie / 493 MITARC
ROSIATIC / 493
Descriere / 493
Compozitie chimic / 493
MITOCONDRII / 493 MITOZ /
494 MIXOMICETE / 496
MOLID/497
Descriere / 497
Industrie/497
Bioterapie / 498
Recoltare / 498
Medicin uman / 498
Medicin veterinar / 498
Apicultur / 499
Ornamental / 499
MOLUGINACEE / 499
MORACEE / 499
MORCOV / 499
Descriere / 499
Compozitie chimic / 500
Alimentatie / 500
Bioterapie / 500
Recoltare / 500
Medicin uman / 501
Cosmetic / 501
Zootehnie / 500
Apicultur / 500
MOSMON/501
Descriere / 502
Compozitie chimic / 502
Alimentatie / 502
Industrie/502
Bioterapie / 502
Recoltare / 502
Medicin uman / 502
Apicultur / 502
Ornamental / 502 MOtUL-
CURCANULUI / 502
Descriere / 503
Ornamental / 503 MOZAIC
FOLIAR / 503 MUCILAGII
VEGETALE / 503 MUGURE/
503
MUIERItA-PMNTULUI / 505
MUR/ 505
Descriere / 505
Compozitie chimic / 505
Alimentatie / 505
Industrie/505
Bioterapie / 505
Medicin uman / 505
Medicin veterinar / 506
Apicultur / 506
Ornamental / 506 MUR
DE MIRISTE/506
Descriere / 507
Alimentatie / 507
Bioterapie / 507
Medicin uman / 507
Medicin veterinar / 507
Agricultur / 507
Apicultur / 507
Ornamental / 507
MUSCARIt/507
Descriere / 507
Toxicologie / 508
Alte utilizri / 508
MUSCHI / 508 MUSCINEE /
508 MUSCHI / 508
MUSCHI DE TURB / 508
Descriere / 508
MUSEtEL / 508
Descriere / 508
Compozitie chimic / 508
Bioterapie / 509
Recoltare / 509
Medicin uman / 509
Medicin veterinar / 510
Cosmetic / 510
Agricultur/510
Vopsitorie/510
MUSTAR ALB/510
Descriere/510
Compozitie chimic / 510
Alimentatie / 511
Industrie/511
Bioterapie / 511
Recoltare / 511
Medicin uman / 511
Zootehnie / 511
Agricultur / 511
Apicultur / 511
MUSTAR NEGRU/511
Descriere / 511
Compozitie chimic / 511
Alimentatie/512
Toxicologie / 511
Bioterapie/512
Recoltare/512
Medicin uman / 512
Medicin veterinar / 512
Agricultur/512
Universul plantelor XLI Cuprins

Apicultur/512
MUSTAR SLBATIC / 512
MUSTAR VNT/512
Descriere/513
Industrie/513
Apicultur/513
MUTTOARE/513
Descriere/513
Compozitie chimic / 513
Toxicologie/513
Bioterapie/513
Recoltare/513
Medicin uman / 513
Medicin veterinar / 514
MUTULIC/514
Descriere/514
Toxicologie/514
Industrie/514
Recoltare/514
Medicin uman / 514
NAIADACEE/515 NALB/
515
Descriere/515
Compozitie chimic / 515
Industrie/515
Bioterapie/515
Medicin uman / 516
Zootehnie/516
Apicultur/516
NALB CREAt/516
Descriere/516
Compozitie chimic / 516
Alimentatie/516
Bioterapie/516
Recoltare/516
Medicin uman / 516
Medicin veterinar / 516
Cosmetic/517
Zootehnie/517
Agricultur/517
Apicultur/517
Ornamental/517
NALB DE CULTUR/517
Descriere/517
Compozitie chimic / 517
Bioterapie/517
Recoltare/517
Tehnologia culturii /
Medicin uman / 518
Medicin veterinar / 518
Cosmetic/518
Apicultur/518 NALB
DE GRDIN/518
Descriere/518
Compozitie chimic / 519
Industrie/519
Bioterapie/519
Recoltare/519
Medicin uman / 519
Apicultur/519
Ornamental/519
Vopsitorie/519 NALB
DE PDURE/519
Descriere/519
Alimentatie/519
Compozitie chimic / 520
Bioterapie / 520
Medicin uman / 520
Medicin veterinar / 520
Apicultur / 520
NALB MARE/520
Descriere/521
Compozitie chimic / 521
Bioterapie/521
Recoltare/521
Medicin uman / 521
Medicin veterinar / 522
Cosmetic / 523
Apicultur / 523 NALB
MRUNT/523
Descriere / 523
Compozitie chimic / 523
Alimentatie / 523
Bioterapie / 523
Recoltare / 523
Medicin uman / 523
Medicin veterinar / 523
Zootehnie / 523
Apicultur / 523
NALB MIC / 523
Descriere / 524
Compozitie chimic / 524
Alimentatie / 524
Bioterapie / 524
Recoltare / 524
Medicin uman / 524
Medicin veterinar / 524
Apicultur / 524
NAP/525
Descriere / 525
Compozitie chimic / 525
Alimentatie / 525
Bioterapie / 525
Recoltare / 525
Medicin uman / 525
Cosmetic / 525
NARCIS/ 526
Descriere / 526
Toxicologie / 526
Ornamental / 526
NARCISE ALBE/526
Descriere / 526
Compozitie chimic / 526
Toxicologie / 526
Universul plantelor XLII Cuprins

Bioterapie / 526
Recoltare / 527
Medicin uman / 527
Apicultur / 527
Ornamental / 527
NARCISE GALBENE / 527
Descriere / 527
Compozitie chimic /
Toxicologie / 527
Alimentatie /
Bioterapie / 527
Recoltare / 527
Medicin uman / 527
Apicultur / 527
Ornamental / 527
NASTII/527
NPRAZNIC / 527
Descriere / 528
Compozitie chimic / 528
Bioterapie / 528
Recoltare / 528
Medicin uman / 528
Medicin veterinar / 529
NSTUREL / 529
Descriere / 529
Compozitie chimic / 529
Alimentatie / 529
Bioterapie / 529
Recoltare / 529
Medicin uman / 529
Apicultur / 530
NUT/530
Descriere / 530
Compozitie chimic / 530
Alimentatie / 530
Industrie/530
Bioterapie / 530
Recoltare / 530
Medicin uman / 530
Zootehnie / 531
NVALNIC / 531
Descriere / 531
Compozitie chimic / 531
Bioterapie / 531
Recoltare / 531
Medicin uman / 531
Ornamental / 531
NECTAR / 531
Compozitie chimic / 531
NECTARII / 531
NEGRILIC/532
Descriere / 532
Compozitie chimic / 532
Alimentatie / 532
Bioterapie / 532
Recoltare / 532
Medicin uman / 532
Apicultur / 532
NELUMBONACEE/532
NEMtISORI DE CMP / 533
Descriere / 533
Compozitie chimic / 533
Toxicologie / 533
Bioterapie / 533
Recoltare / 533
Medicin uman / 533
Agricultur / 533
Apicultur / 533
NERVAtIUNE / 533
NICORETE
1
/535
Descriere / 535
Alimentatie / 535
NICORETE
2
/535
Descriere / 535
Alimentatie / 535
NICORETE
3
/535
NICORETE VNT / 535
Descriere / 535
Alimentatie / 535
NICOTINAMID / 535
NICTAGINACEE/535
NICUREtI/535
Descriere / 535
Alimentatie / 536
NIMFACEE / 536
NOMOFILE / 536
NOROCEL/536
Descriere / 536
Bioterapie / 536
Recoltare / 536
Medicin uman / 536
Ornamental / 537
NUC / 537
Descriere / 537
Compozitie chimic / 537
Alimentatie / 537
Industrie/538
Bioterapie / 538
Recoltare / 538
Medicin uman / 538
Medicin veterinar / 540
Cosmetic / 540
Zootehnie / 540
Ornamental / 540
Vopsitorie / 540
NUCLEOL / 542
NUCLEOPLASM/542
NUCLEOPROTEIDE / 542
NUCLEU/542 NUC
NEGRU/545
Descriere / 545
Industrie/545
Silvicultur / 545
Ornamental / 545
Universul plantelor XLIII Cuprins

NUFR ALB
1
/545
Descriere / 545
Compozitie chimic / 545
Bioterapie / 545
Recoltare / 545
Medicin uman / 546
Medicin veterinar / 546
Ornamental / 546
NUFR ALB
2
/ 546
Descriere / 546
Industrie/546
Ornamental / 546
NUFR GALBEN/546
Descriere / 546
Compozitie chimic / 547
Alimentatie / 547
Industrie/547
Bioterapie / 547
Recoltare / 547
Medicin uman / 547
Ornamental / 547
NUTAtIE/547
NUTRItIA MINERAL A
PLANTELOR/548
OBLIGEAN/553
Descriere / 553
Compozitie chimic / 553
Industrie/553
Bioterapie / 553
Recoltare / 554
Medicin uman / 554
Medicin veterinar / 555
Agricultur / 555
OBTURATOR / 555
OCHIUL-CAPREI/555
Descriere / 555
Alimentatie / 555
OFILIRE/555
OFIOGLOSACEE / 556
OHREE/556 OItE /
556
Descriere / 556
Alimentatie / 556
OLEACEE/556
OLEOPLASTIDE/556
OMAG
1
/ 556
Descriere / 557
Compozitie chimic / 557
OMAG
2
/557
Descriere / 557
Compozitie chimic / 558
Toxicologie / 558
Medicin veterinar / 558
Ornamental / 558
OMAG
3
/558
Descriere / 558
Compozitie chimic / 558
Toxicologie / 558
Industrie/559
Bioterapie / 559
Recoltare / 559
Medicin uman / 559
Medicin veterinar / 559
Ornamental / 559
OMFALOTUS/559
Descriere / 560
Toxicologie / 560
ONAGRACEE/560
OOGAMIE/560 OOSFER/560
OPAItUL-MUNtILOR RODNEI / 560
Descriere / 560
OREZ / 560
Descriere / 561
Compozitie chimic / 561
Alimentatie / 561
Industrie/561
Bioterapie / 561
Medicin uman / 562
Medicin veterinar / 562
Cosmetic / 562
Zootehnie / 562
ORGANE OPTICE" / 562
ORGANE SENZORIALE
TACTILE"/563
ORHIDACEE/563
ORIZANIN / 563
ORNITOFILIE/563
ORNITOGAMIE/563
OROBANCHACEE/563
ORZ/564
Descriere / 564
Compozitie chimic / 564
Alimentatie / 564
Industrie/564
Bioterapie / 564
Recoltare / 565
Medicin uman / 565
Medicin veterinar / 565
Zootehnie / 565
ORZOAIC/566
Descriere / 566
Compozitie chimic / 566
Alimentatie / 566
Industrie/566
Bioterapie / 566
OSMOFOR/566
OSTEOSCLEREIDE / 566
OSUL-IEPURELUI / 566
Descriere / 566
Compozitie chimic / 567
Alimentatie / 567
Bioterapie / 567
Recoltare / 567
Universul plantelor XLIV Cuprins

Medicin uman / 567
Medicin veterinar / 568
Ornamental / 568
OtETAR / 568
Descriere / 568
Industrie/568
Apicultur / 568
Protectia mediului / 568
Ornamental / 568
OUL-INULUI/568
Descriere / 569
Compozitie chimic / 569
Alimentatie / 569
Industrie/569
OVAR / 569
OVZ/570
Descriere / 570
Compozitie chimic / 570
Alimentatie / 571
Industrie/571
Bioterapie / 571
Medicin uman / 571
Medicin veterinar / 571
Zootehnie / 572
Alte utilizri / 572
OVUL/572
OXALIDACEE/574
OXIFITE/574
OXILOFITE/574 OXIZOMI
/ 574 PALTIN ARGINTIU /
575
Descriere / 575
Industrie/575
Apicultur / 575
Ornamental / 575
PALTIN DE CMP / 575
Descriere / 575
Alimentatie 576
Industrie/576
Bioterapie / 576
Recoltare / 576
Medicin uman / 576
Silvicultur / 576
Apicultur / 576
Protectia mediului / 576
Ornamental / 576
Vopsitorie / 577 PALTIN
DE MUNTE / 577
Descriere / 577
Alimentatie / 577
Industrie/577
Bioterapie / 577
Silvicultur / 577
Apicultur / 577
Vopsitorie / 577
PAPAVERACEE/577
PAPIL/578
PAPUCUL-DOAMNEI / 578
Descriere / 578
Ornamental / 578
PAPUR / 578
Descriere / 579
Compozitie chimic / 579
Alimentatie / 579
Industrie/579
Bioterapie / 579
Recoltare / 579
Medicin uman / 579
Medicin veterinar / 579
Zootehnie / 579 PAPUR
NGUST / 579
Descriere / 579
Industrie/579
Bioterapie / 579
Medicin uman / 580
PARACHERNIt/580
Descriere / 580
Compozitie chimic / 580
Bioterapie / 580
Recoltare / 580
Medicin uman / 580
PARAPLASM / 580
PARENCHIM / 580 PARENCHIM
FLOEMIC / 582 PARENCHIM
XILEMIC / 582
PARTENOCARPIE / 582
PARTENOGENEZ / 582
PARTICULE ELEMENTARE / 583
PATOTOXINE / 583 PDUCEL /
583
Descriere / 583
Compozitie chimic / 583
Alimentatie / 584
Industrie/584
Bioterapie / 584
Recoltare / 584
Medicin uman / 584
Silvicultur / 585
Apicultur / 585
Ornamental / 585
PDUCEL ALBURIU / 585
Descriere / 585
Compozitie chimic / 585
Alimentatie / 586
Bioterapie / 585
Medicin uman / 585
Silvicultur / 586
Apicultur / 586
Ornamental / 586
PLIUR/586
Descriere / 586
Ornamental / 586
PPDIE/ 586
Descriere / 587
Universul plantelor XLV Cuprins

Compozitie chimic / 587
Toxicologie / 587
Alimentatie / 587
Bioterapie / 587
Recoltare / 587
Medicin uman / 587
Medicin veterinar / 588
Cosmetic / 588
Apicultur / 588
Vopsitorie / 588
PPLU/588
Descriere / 588
Compozitie chimic / 589
Toxicologie / 589
Bioterapie / 589
Recoltare / 589
Medicin uman / 589
Medicin veterinar / 589
PR/589
Descriere / 589
Compozitie chimic / 589
Alimentatie / 590
Industrie/590
Bioterapie / 590
Recoltare / 590
Medicin uman / 590
Apicultur / 590
PR PDUREt/591
Descriere / 591
Alimentatie / 591
Industrie/591
Pomicultur / 591
Silvicultur / 591
Cinegetic / 591
PSTAIE/591
PSTRNAC / 592
Descriere / 592
Compozitie chimic / 592
Alimentatie / 592
Industrie/592
Bioterapie / 592
Recoltare / 592
Medicin uman / 592
Apicultur / 593
PSTRV/593
Descriere / 593
Alimentatie / 593
Industrie/593
PSTRV DE FAG / 593
Descriere / 593
Alimentatie / 593
Industrie/593 PSTRV ROSU
DE STEJAR / 593
Descriere / 594
Alimentatie / 594
PTLAGIN / 594
Descriere / 594
Compozitie chimic / 594
Bioterapie / 594
Recoltare / 594
Medicin uman / 594
Medicin veterinar / 595
Cosmetic / 595
Apicultur / 595
PTLAGIN NGUST / 595
Descriere / 595
Compozitie chimic / 595
Bioterapie / 595
Recoltare / 596
Medicin uman / 596
Medicin veterinar / 596
PTLAGIN MARE/596
Descriere / 597
Compozitie chimic / 597
Industrie/597
Bioterapie / 597
Recoltare / 597
Medicin uman / 597
Medicin veterinar / 598
Cosmetic / 598
Apicultur / 598
PTLGELE ROSII / 598
Descriere / 598
Compozitie chimic / 599
Alimentatie / 599
Industrie/599
Bioterapie / 599
Recoltare / 599
Medicin uman / 599
Cosmetic / 600
Alte utilizri / 600
PTLGELE VINETE / 600
Descriere / 600
Compozitie chimic / 600
Alimentatie / 600
Industrie/600
Bioterapie / 600
Medicin uman / 600
PTRUNJEL/600
Descriere / 601
Compozitie chimic / 601
Alimentatie / 601
Industrie/601
Bioterapie / 601
Recoltare / 602
Medicin uman / 602
Medicin veterinar / 603
Cosmetic / 603
Apicultur / 603
PTRUNJEL DE CMP / 603
Descriere / 604
Compozitie chimic / 604
Alimentatie / 604
Bioterapie / 604
Universul plantelor XLVI Cuprins

Recoltare / 604
Medicin uman / 604
Medicin veterinar / 605
PINEA-PMNTULUI / 605
Descriere / 605
Alimentatie / 605
PINISOAR / 605
Descriere / 605
Alimentatie / 605
PINISOAR NEAGR / 605
Descriere / 605
Alimentatie / 605
PINISOAR PIPERAT / 605
Descriere / 605
Toxicologie / 606
Alimentatie / 606
PLNIOAR / 606
Descriere / 606
Alimentatie / 606 PECETEA
LUI SOLOMON / 606
Descriere / 606
Compozitie chimic / 606
Toxicologie / 606
Bioterapie / 606
Recoltare / 606
Medicin uman / 606
Cosmetic / 607
Vopsitorie / 607
PECTINE / 607
PEDALIACEE / 607
PEDICUt / 607
Descriere / 607
Compozitie chimic / 607
Industrie/607
Bioterapie / 608
Recoltare / 607
Medicin uman / 608
Medicin veterinar / 608
Cosmetic / 608
PELIN ALB/608
Descriere / 609
Compozitie chimic / 609
Toxicologie / 609
Industrie/609
Bioterapie / 609
Recoltare / 609
Medicin uman / 609
Medicin veterinar / 610
Vopsitorie/610
PELIN NEGRU/610
Descriere/610
Compozitie chimic / 611
Alimentatie / 611
Bioterapie / 611
Recoltare / 611
Medicin uman / 611
Medicin veterinar / 611
Alte utilizri / 611
PELTIGERA/611
Descriere / 611
Medicin uman / 611
PEONIACEE/611 PEPENE
FURAJER/612
Descriere/612
Compozitie chimic / 612
Industrie/612
Zootehnie/612
PEPENE GALBEN/612
Descriere/612
Compozitie chimic / 612
Alimentatie/613
Bioterapie/613
Recoltare/613
Medicin uman / 613
Cosmetic / 613
Apicultur/ 613
PEPENE VERDE/613
Descriere/613
Compozitie chimic / 613
Alimentatie/614
Industrie/614
Bioterapie/614
Recoltare/614
Medicin uman / 614
Medicin veterinar / 614
Zootehnie/614
Apicultur/ 614
PEPONID/614 PERETE
CELULAR/614 PERI/616
PERIANT/618
PERIGON/618
PERILA/618
Descriere/618
Compozitie chimic / 618
Industrie/618
Zootehnie/618
Ornamental/618
PERISPERM/618
PERISOR
1
/618
Descriere/619
Bioterapie/619
Medicin uman / 619
PERISOR
2
/619
Descriere/619
Compozitie chimic / 619
Bioterapie/619
Recoltare/619
Medicin uman / 619
PERITECIU/619 PETAL/
620 PEtIOL / 621 PICIORUL-
COCOSULUI / 621
Descriere / 622
Universul plantelor XLVII Cuprins

Compozitie chimic / 622
Toxicologie / 622
Bioterapie / 622
Recoltare / 622
Medicin uman / 622
Medicin veterinar / 622
PICIORUL-URSULUI / 622
Descriere / 622
Alimentatie / 622
PIERSIC/ 622
Descriere / 623
Compozitie chimic / 623
Alimentatie / 623
Industrie/623
Bioterapie / 623
Recoltare / 623
Medicin uman / 623
Medicin veterinar / 623
Cosmetic / 623
Apicultur / 623
PIGMENtI ASIMILATORI / 624
PIGMENtI CAROTENOIZI / 624
PIGMENtI CHINONICI / 624
PIGMENtI CLOROFILIENI / 624
PIGMENtI FICOBILINICI / 626
PIGMENtI FLAVONICI / 627
PIGMENtI INDOLICI / 627
PILI/627 PILORIZ/627 PIN /
627
Descriere / 628
Compozitie chimic / 628
Industrie/628
Bioterapie / 628
Recoltare / 628
Medicin uman / 628
Medicin veterinar / 629
Cosmetic / 629
Zootehnie / 629
Apicultur / 629
Protectia mediului / 629
Ornamental / 629
PINACEE / 629
PINET/630
PINOCITOZ / 630
PINOFITE/630
PIPERUL-BLtII/631
Descriere / 632
Compozitie chimic / 632
Bioterapie / 632
Recoltare / 632
Medicin uman / 632
Medicin veterinar / 632 PIR
TRTOR/632
Descriere / 632
Compozitie chimic / 632
Bioterapie / 632
Recoltare / 633
Medicin uman / 633
Medicin veterinar / 633
Zootehnie / 633
Agricultur / 633
PIRIDOXIN/634
PIROLACEE/634 PITARC DE
MESTEACN / 634
Descriere / 634
Alimentatie / 634
PITA-VACII / 634
Descriere / 634
Alimentatie / 634
PITRCUt / 634
Descriere / 634
Alimentatie / 634
PITOANC / 634
Descriere / 634
Alimentatie / 634
PITOASC / 635
Descriere / 635
Alimentatie / 635
PLACENTAtIE/635 PLACENT
/ 635 PLAGIOGEOTROPISM /
635 PLANCTON VEGETAL / 635
PLANOSPOR / 635
PLANTAGINACEE / 635
PLANT/ 636 PLASMALEM /
640 PLASMODESME / 641
PLASMODIEREZ/641
PLASMOFILAMENTE / 641
PLASMOLIZ / 641 PLASTIDE /
642 PLATANACEE/642
PLASTIDOM / 642
PLMNRIC / 642
Descriere / 642
Compozitie chimic / 642
Bioterapie / 643
Recoltare / 643
Medicin uman / 643
Medicin veterinar / 643
Apicultur / 643
PLOP ALB / 643
Descriere / 643
Industrie/644
Apicultur / 644
Ornamental / 644
PLOP NEGRU / 644
Descriere / 644
Compozitie chimic / 644
Industrie/644
Bioterapie / 644
Recoltare / 645
Medicin uman / 645
Universul plantelor XLVIII Cuprins

Medicin veterinar / 646
Apicultur / 646
Ornamental / 646 PLOP
TREMURTOR / 646
Descriere / 646
Industrie/646
Bioterapie / 646
Apicultur / 646
Ornamental / 646
PLUMBAGINACEE / 646
PNEUMATOFORI / 647
POCHIVNIC / 647
Descriere / 647
Compozitie chimic / 647
Toxicologie / 647
Bioterapie / 647
Recoltare / 647
Medicin uman / 647
Medicin veterinar / 648
Ornamental / 648
PODBAL / 648
Descriere / 648
Compozitie chimic / 648
Alimentatie / 648
Bioterapie / 648
Recoltare / 648
Medicin uman / 648
Medicin veterinar / 649
Cosmetic / 649
Apicultur / 649
POLARITATE / 649
POLEN / 650
Compozitie chimic / 650
Apicultur / 650
Bioterapie / 651
Medicin uman / 651
POLEMONIACEE / 651
POLENIZARE / 651
POLIACHEN / 652 POLI
DERM/ 652
POLIDRUP/652
POLIEMBRIONIE/652
POLIFOLICUL/653
POLIGALACEE / 653
POLIGONACEE / 653
POLINUCUL / 653
POLIOLI/653
POLIPODIACEE/653
POLISPERMIE/653
POPENCHI/654
Descriere / 654
Toxicologie / 654
Alimentatie / 654
PORCAN / 654
Descriere / 654
Alimentatie / 654
POROINIC
2
/ 654
Descriere / 654
Compozitie chimic / 655
Bioterapie / 655
Recoltare / 655
Medicin uman / 655
Medicin veterinar / 655
Ornamental / 655
PORTOCAL / 655
Descriere / 655
Compozitie chimic / 655
Alimentatie / 655
Industrie/655
Bioterapie / 655
Medicin uman / 656
Medicin veterinar / 656
Cosmetic / 656
Alte utilizri / 656
PORTULACACEE/656
PORUMB/ 656
Descriere / 657
Compozitie chimic / 657
Alimentatie / 657
Industrie/657
Bioterapie / 657
Recoltare / 658
Medicin uman / 658
Medicin veterinar / 658
Zootehnie / 658
Apicultur / 658
PORUMBAR/658
Descriere / 659
Compozitie chimic / 659
Alimentatie / 659
Industrie/659
Bioterapie / 659
Recoltare / 659
Medicin uman / 659
Medicin veterinar / 660
Pomicultur / 660
Apicultur / 660
Protectia mediului / 660
Ornamental / 661
Vopsitorie / 661 PORUMB
ZAHARAT / 661
Descriere / 661
Compozitie chimic / 661
Alimentatie / 661
Industrie/661
Apicultur / 661
POSTINHIBITORI / 661
POTAMOGETONACEE / 662
PRAHAGHItA / 662
Descriere / 662
Alimentatie / 662
Medicin uman / 622
PRAHAIt / 662
Descriere / 662
Universul plantelor IL Cuprins

Alimentatie / 662
PRAZ / 662
Descriere / 662
Compozitie chimic / 663
Alimentatie / 663
Bioterapie / 663
Recoltare / 663
Medicin uman / 663
Cosmetic / 663
Apicultur / 663
PREFOLIAtIE/663
PRIBOI/ 664
Descriere / 664
Compozitie chimic / 664
Industrie/664
Bioterapie / 664
Recoltare / 664
Medicin uman / 664
Ornamental / 665
PRIMULACEE / 665
PROPOLIS/665
Compozitie chimic / 665
Bioterapie / 665
Medicin uman / 665
PROCAMBIU / 666
PROINHIBITORI/666
PROMERISTEME / 666
PROTANDRIE / 666
PROTEINE / 666
PROTEOPLASTE / 666
PROTERANDRIE / 666
PROTODERM / 666
PROTOFTLE / 666
PROTOFLOEM / 667
PROTOPLASM / 667
PROTOXILEM/667 PRUN /
667
Descriere / 668
Compozitie chimic / 668
Alimentatie / 668
Industrie/668
Bioterapie / 668
Recoltare / 668
Medicin uman / 668
Cosmetic / 668
Apicultur / 668
Vopsitorie / 668
PSEUDOCIFE / 669
PSEUDOGAMIE/669
PUFAI/669
Descriere / 669
Alimentatie / 669
PUFULIt / 669
Descriere / 669
Compozitie chimic / 669
Alimentatie / 669
Bioterapie / 669
Recoltare / 670
Medicin uman / 670
Medicin veterinar / 670
Apicultur / 670
PUFULIt DE COLIN / 670
Descriere / 670
Compozitie chimic / 670
Bioterapie / 671
Recoltare / 671
Medicin uman / 671
Apicultur / 671
PUFULIt DE MLASTIN / 671
PUFULIt DE MUNTE / 671
Descriere / 671
Compozitie chimic / 671
Bioterapie / 671
Recoltare / 671
Medicin uman / 671
Medicin veterinar / 672
Apicultur / 672
PUFULIt DE ZVOI/672
Descriere / 672
Compozitie chimic / 672
Bioterapie / 672
Recoltare / 672
Medicin uman / 672
Apicultur / 672
PULVINULE/672
PUNCTUAtIUNI / 673
PUNCTUAtIUNI TACTILE" / 673
PURICEASC / 673 PUSCA-
DRACULUI/673
Descriere / 673
Alimentatie / 673
RADICEL / 675
RAFIDE/675 RAMIE /
675 RANUNCULACEE/
676 RAPIt MARE / 677
Descriere / 677
Compozitie chimic / 677
Industrie/677
Bioterapie / 677
Recoltare / 677
Medicin uman / 677
Zootehnie / 678
Agricultur / 678
Apicultur / 678 RAPIt
SLBATIC / 678
Descriere / 678
Industrie/678
Zootehnie / 678
Agricultur / 678
Apicultur / 678
Vopsitorie / 678
RCHITAN / 678
Descriere / 679
Universul plantelor Cuprins

Compozitie chimic / 679
Bioterapie / 679
Recoltare / 679
Medicin uman / 679
Medicin veterinar / 679
Cosmetic / 679
Apicultur / 679
Ornamental / 679
RCHIT / 679
Descriere / 680
Industrie/680
Medicin uman / 680
Apicultur / 680
Ornamental / 680
RCHIT ROSIE/680
Descriere / 680
Industrie/680
Medicin uman / 680
Apicultur / 680
Ornamental / 680
Vopsitorie / 680
RCHItELE / 680
Descriere / 680
Compozitie chimic / 680
Alimentatie / 680
Industrie/680
RCUSOR / 680
Descriere / 681
Compozitie chimic / 681
Bioterapie / 681
Recoltare / 681
Medicin uman / 681
Medicin veterinar / 681
RDCIN/ 681 RDCIN
LATERAL / 685 RDCIN
SECUNDAR / 685 RDCINI
ADVENTIVE / 685
RMURELE/685
Descriere / 685
Alimentatie / 685
RSCOAGE/686
Descriere / 686
Compozitie chimic / 686
Alimentatie / 686
Bioterapie / 686
Recoltare / 686
Medicin uman / 686
Zootehnie / 686
Apicultur / 686 RSUFLTOAREA-
PMNTULUI / 687
Descriere / 687
Alimentatie / 687
RSINI / 687
RSCOV/687
Descriere / 687
Alimentatie / 687
RECEPTACUL/687
RECHIE
1
/688
Descriere / 688
Bioterapie / 688
Agricultur / 688
Ornamental / 688
RECHIE
2
/688
Descriere / 688
Bioterapie / 688
Apicultur / 688
Ornamental / 688
Vopsitorie / 688
REPRODUCERE SEXUAT/688
RESEDACEE/688
RESPIRAtIE/689 RETICUL
ENDOPLASMATIC / 690 RETINOL
/ 691 REVENT/691
Descriere / 691
Compozitie chimic / 692
Alimentatie / 692
Industrie/692
Bioterapie / 692
Recoltare / 692
Medicin uman / 692
Medicin veterinar / 693
Zootehnie / 693 REOTROPISM
/ 693 REZED MIROSITOARE /
693
Descriere / 693
Apicultur / 693
Ornamental / 693
Vopsitorie / 693
Alte utilizri / 693
REZOLIZ / 693
RHAMNACEE / 693
RIBOFLAVIN/693
RIBOZOMI/694
RICIN/ 694
Descriere / 694
Compozitie chimic / 695
Toxicologie / 695
Industrie/695
Bioterapie / 695
Medicin uman / 695
Medicin veterinar / 696
Zootehnie / 696
Agricultur / 696
Ornamental / 696
RIDICHE/ 696
Descriere / 696
Compozitie chimic / 696
Alimentatie / 697
Bioterapie / 697
Medicin uman / 697
Medicin veterinar / 697
RITIDOM / 698 RIZINE / 698
Universul plantelor LI Cuprins

RIZODERM / 698
RIZOFILE / 698
RIZOM/698
RIZOMITR / 699
ROCAMBOLE / 699
RODIU/699
Descriere / 699
Compozitie chimic / 669
Alimentatie / 699
Industrie/699
Bioterapie / 699
Recoltare / 700
Medicin uman / 700
Medicin veterinar / 700
Ornamental / 700
RODOSPOR / 700 RODUL-
PMNTULUI / 700
Descriere / 700
Compozitie chimic / 700
Toxicologie / 700
Bioterapie / 700
Recoltare / 700
Medicin uman / 700
Medicin veterinar / 701
Ornamental / 701
ROIB/701
Descriere / 701
Compozitie chimic / 701
Bioterapie / 701
Recoltare / 701
Medicin uman / 701
Zootehnie / 701
Agricultur / 701
Vopsitorie / 701
ROINIt / 702
Descriere / 702
Compozitie chimic / 73
Alimentatie / 703
Industrie/703
Bioterapie / 703
Recoltare / 703
Medicin uman / 703
Medicin veterinar / 704
Apicultur / 704
Ornamental / 704
ROSACEE / 704
ROSTOPASC / 705
Descriere / 705
Compozitie chimic / 705
Toxicologie / 705
Bioterapie / 705
Medicin uman / 706
ROTUNGIOAR / 706
Descriere / 706
Compozitie chimic / 707
Bioterapie / 707
Recoltare / 707
Medicin uman / 707
Medicin veterinar / 707
Apicultur / 707
ROUA-CERULUI/707
Descriere / 708
Compozitie chimic / 708
Bioterapie / 708
Recoltare / 708
Medicin uman / 708
Alte utilizri / 708
ROZMARIN/708
Descriere / 708
Compozitie chimic / 708
Alimentatie / 709
Industrie/709
Bioterapie / 709
Recoltare / 709
Medicin uman / 709
Medicin veterinar / 710
Cosmetic / 710
Apicultur/710
Ornamental / 711
RUBIACEE/711
RUPIACEE/711 RUSCUt DE
PRIMVAR / 711
Descriere / 711
Compozitie chimic / 711
Toxicologie / 711
Bioterapie / 711
Recoltare / 711
Medicin uman / 711
Medicin veterinar / 711
Apicultur / 711
Ornamental / 711
RUTACEE/712 SAC
EMBRIONAR/713
SALAT/714
Descriere/715
Compozitie chimic / 715
Alimentatie/715
Bioterapie/715
Recoltare/715
Medicin uman / 715
Cosmetic / 715
SALAT DE IARN/716
Descriere/716
Compozitie chimic / 716
Alimentatie/716
SALB MOALE/716
Descriere/716
Compozitie chimic / 716
Toxicologie/ 716
Industrie/716
Bioterapie/716
Recoltare/716
Medicin uman / 716
Medicin veterinar / 717
Universul plantelor LII Cuprins

Silvicultur/717
Ornamental/717
Vopsitorie/717
Alte utilizri/717
SALCM/717
Descriere/717
Compozitie chimic / 717
Alimentatie/717
Industrie/717
Bioterapie/717
Recoltare/718
Medicin uman / 718
Medicin veterinar / 718
Apicultur/ 718
Protectia mediului / 718
Ornamental/718
SALCM GALBEN/718
Descriere/718
Toxicologie/718
Bioterapie/719
Medicin uman / 719
Silvicultur/719
Apicultur/719
Cinegetic/719
Ornamental/719
SALCM JAPONEZ / 719
Descriere/719
Compozitie chimic / 719
Industrie/719
Bioterapie/719
Medicin uman / 719
Apicultur/719
Ornamental / 720
SALCIE ALB/720
Descriere / 720
Compozitie chimic / 720
Industrie/720
Bioterapie / 720
Recoltare/721
Medicin uman / 721
Medicin veterinar / 722
Apicultur / 722
Ornamental / 722
Vopsitorie / 722
Alte utilizri / 723
SALCIE CPREASC / 723
Descriere / 723
Industrie/723
Silvicultur / 723
Apicultur / 723
Ornamental / 723
SALCIE PLETOAS / 723
Descriere / 724
Bioterapie / 724
Medicin uman / 724
Medicin veterinar / 724
Apicultur / 724
Ornamental / 724
Vopsitorie / 724
SALICACEE / 724
SALVIE/724
Descriere / 724
Compozitie chimic / 724
Alimentatie / 725
Industrie/725
Bioterapie / 725
Recoltare / 725
Medicin uman / 725
Medicin veterinar / 726
Apicultur / 726
SALVINACEE / 726
SAMAR / 726
SANTALACEE/727
SAPINDACEE / 727
SASCHIU / 727
Descriere / 727
Compozitie chimic / 727
Bioterapie / 727
Recoltare / 728
Medicin uman / 728
Medicin veterinar / 728
Ornamental / 728
SAXIFRAGACEE/728
SGEATA-APEI / 728
Descriere / 728
Compozitie chimic / 728
Alimentatie / 728
Bioterapie / 729
Recoltare / 729
Medicin uman / 729
SLCIOAR/729
SMNt / 729
SNISOAR / 730
Descriere / 730
Compozitie chimic / 730
Bioterapie / 730
Recoltare / 730
Medicin uman / 730
Ornamental / 731
SNGER / 731
Descriere / 731
Compozitie chimic / 731
Bioterapie / 731
Recoltare / 731
Medicin uman / 731
Medicin veterinar / 731
Silvicultur / 731
Apicultur / 731
Ornamental / 731
SPUNARIt / 731
Descriere / 732
Compozitie chimic / 732
Alimentatie / 732
Bioterapie / 732
Universul plantelor LIII Cuprins

Recoltare / 732
Medicin uman / 732
Medicin veterinar / 733
Ornamental / 733
Vopsitorie / 733 SNGELE-
VOINICULUI
1
/733
Descriere / 733 SNGELE-
VOINICULUI
2
/ 733
Descriere / 733
SNZIENE ALBE/733
Descriere / 733
Compozitie chimic / 733
Alimentatie / 734
Bioterapie / 734
Recoltare / 734
Medicin uman / 734
Ornamental / 734
SNZIENE DE GRDIN / 734
Descriere / 734
Compozitie chimic / 734
Medicin uman / 734
Apicultur / 734
Ornamental / 734
SNZIENE GALBENE / 734
Descriere / 734
Compozitie chimic / 734
Bioterapie / 735
Recoltare / 735
Medicin uman / 735
Medicin veterinar / 735
Apicultur / 735
Ornamental / 735 SCAI
MGRESC / 735
Descriere / 735
Compozitie chimic / 735
Alimentatie / 735
Bioterapie / 735
Recoltare / 735
Medicin uman / 736
Apicultur / 736
SCAIUL-DRACULUI / 736
Descriere / 736
Compozitie chimic / 736
Alimentatie / 736
Bioterapie / 736
Recoltare / 736
Medicin uman / 736
Agricultur / 737
Apicultur / 737
Ornamental / 737
SCAI VNT/737
Descriere / 737
Compozitie chimic / 737
Bioterapie / 737
Recoltare / 737
Medicin uman / 737
Medicin veterinar / 737
Agricultur / 738
Apicultur / 738 SCARA-
DOMNULUI / 738
Descriere / 738
Compozitie chimic / 738
Bioterapie / 738
Recoltare / 738
Medicin uman / 738
Apicultur / 738
Ornamental / 739
SCNTEIUt / 739
Descriere / 739
Compozitie chimic / 739
Toxicologie / 739
Bioterapie / 739
Recoltare / 739
Medicin uman / 739
Medicin veterinar / 740
Ornamental / 740
SCHEUCHZERIACEE / 740
SCHINDUF/740
Descriere / 740
Compozitie chimic / 740
Alimentatie / 740
Industrie/740
Bioterapie / 740
Recoltare / 741
Medicin uman / 741
Medicin veterinar / 741
Cosmetic / 741
Zootehnie / 741
SCHINEL/741
Descriere / 741
Compozitie chimic / 741
Industrie/741
Bioterapie / 741
Recoltare / 742
Tehnologia culturii /
Medicin uman / 742
Medicin veterinar / 742
Apicultur / 742
SCLEREIDE/742
SCLERENCHIM/743
SCLIPEtI/744
Descriere / 744
Compozitie chimic / 744
Industrie/744
Bioterapie / 744
Recoltare / 744
Medicin uman / 744
Medicin veterinar / 744
Apicultur / 745
Ornamental / 745
SCOARt/745 SCORUS
DE DEAL / 745
Descriere / 745
Compozitie chimic / 745
Universul plantelor LIV Cuprins

Industrie/745
Bioterapie / 745
Medicin uman / 746
Apicultur / 746
Ornamental / 746
Vopsitorie / 746
SCORUS DE MUNTE / 746
Descriere / 746
Compozitie chimic / 746
Alimentatie / 747
Industrie/747
Bioterapie / 747
Recoltare / 747
Medicin uman / 747
Medicin veterinar / 747
Silvicultur / 747
Apicultur / 747
Cinegetic / 747
Ornamental / 747
Vopsitorie / 748
SCROFULARIACEE / 748
SCUFIE/748
SCULTOARE/748
Descriere / 748
Compozitie chimic / 748
Bioterapie / 748
Medicin uman / 748
Ornamental / 749
SCUMPIE/749
Descriere / 749
Compozitie chimic / 749
Industrie/749
Bioterapie / 749
Recoltare / 749
Medicin uman / 749
Silvicultur / 750
Protectia mediului / 750
Ornamental / 750
SCUTELUM / 750
SECAR / 750
Descriere / 750
Compozitie chimic / 750
Alimentatie / 751
Industrie/751
Bioterapie / 751
Medicin uman / 751
Medicin veterinar / 751
Zootehnie / 751
Aseismonastii / 751
SELAGINELACEE / 752
SEPAL / 752 SEV / 752
SFECL DE ZAHR / 753
Descriere / 753
Compozitie chimic / 753
Industrie/754
Bioterapie / 754
Recoltare / 754
Medicin uman / 754
Zootehnie / 754
SFECL FURAJER/754
Descriere / 754
Compozitie chimic / 754
Bioterapie / 754
Medicin uman / 754
Zootehnie / 754
Apicultur / 754
SFECL ROSIE / 755
Descriere / 755
Compozitie chimic / 755
Alimentatie / 755
Industrie/755
Bioterapie / 755
Recoltare / 755
Medicin uman / 755
Zootehnie / 756
Apicultur / 756
SFEROZOMI / 756
SICON / 756
SILICUL/756
SILICV/757
SILUR/757
Descriere / 757
Compozitie chimic / 757
Bioterapie / 757
Recoltare / 757
Medicin uman / 757
Medicin veterinar / 758
Cosmetic / 758
SIMBIOZ / 758
SIMARUBACEE / 758
SIMETRIE / 758
SIMINOC / 759
Descriere / 759
Compozitie chimic / 760
Bioterapie / 760
Recoltare / 760
Medicin uman / 760
Medicin veterinar / 760
Apicultur / 760
Ornamental / 760
SINERGIDE / 760
SITOSTERIN / 761
SITOSTEROL / 761
SLBNOG
1
/ 761
Descriere / 761
Compozitie chimic / 761
Bioterapie / 761
Recoltare / 761
Medicin uman / 761
Medicin veterinar / 762
SLBNOG
2
/762
SMIRDAR/762
Descriere / 762
Universul plantelor LV Cuprins

Compozitie chimic / 762
Toxicologie / 762
Bioterapie / 762
Recoltare / 762
Medicin uman / 762
Medicin veterinar / 763
Protectia mediului / 763
Ornamental / 763
SMOCHIN / 763
Descriere / 763
Compozitie chimic / 763
Alimentatie / 763
Industrie/763
Bioterapie / 764
Medicin uman / 764
Ornamental / 765
Alte utilizri / 765
SOBOLII / 765
SOC/765
Descriere / 765
Compozitie chimic / 765
Alimentatie / 766
Industrie/766
Bioterapie / 766
Recoltare / 766
Medicin uman / 766
Medicin veterinar / 767
Apicultur / 767
Ornamental / 767
Vopsitorie / 767
SOIA / 768
Descriere / 768
Compozitie chimic / 768
Alimentatie / 768
Industrie/768
Bioterapie / 769
Recoltare / 769
Medicin uman / 769
Zootehnie / 769
Agricultur / 769
SOLANACEE/769
SORALE / 770 SORB /
770
Descriere / 770
Industrie/770
Silvicultur / 770
Apicultur / 770
Ornamental / 770
SORBESTREA/770
Descriere / 771
Compozitie chimic / 771
Alimentatie / 771
Bioterapie / 771
Recoltare / 771
Medicin uman / 771
Medicin veterinar / 771
SOREDIE/771
SORG / 772
Descriere / 772
Compozitie chimic / 772
Alimentatie / 772
Industrie/772
Zootehnie / 773
Agricultur / 773
SOROZA / 773
SOVRF / 773
Descriere / 773
Compozitie chimic / 773
Alimentatie / 773
Industrie/773
Bioterapie / 773
Recoltare / 773
Medicin uman / 774
Medicin veterinar / 774
Apicultur / 774
Ornamental / 774
Vopsitorie / 774
SPANAC / 775
Descriere / 775
Compozitie chimic / 775
Alimentatie / 775
Industrie/775
Bioterapie / 775
Recoltare / 776
Medicin uman / 776
Apicultur / 776
Alte utilizri / 776
SPARANGHEL/ 776
Descriere / 776
Compozitie chimic / 777
Alimentatie / 777
Industrie/777
Bioterapie / 777
Recoltare / 777
Medicin uman / 777
SPARCET/778
Descriere / 778
Compozitie chimic / 778
Zootehnie / 778
Agricultur / 778
Apicultur / 778
SPARGANIACEE/778
SPNZ/778
Descriere / 778
Compozitie chimic / 779
Toxicologie / 779
Industrie/779
Bioterapie / 779
Recoltare / 779
Medicin uman / 779
Medicin veterinar / 780
Ornamental / 781
SPERMIOGENEZ / 781
SPIN/781
Universul plantelor LVI Cuprins

SPINASTEROL / 781
SPLINUt / 781
Descriere / 781
Compozitie chimic / 781
Bioterapie / 781
Recoltare / 781
Medicin uman / 782
Apicultur / 782
Ornamental / 782
SPORICI / 782
Descriere / 782
Compozitie chimic / 783
Bioterapie / 783
Recoltare / 783
Medicin uman / 783
Medicin veterinar / 783
Cosmetic / 783
STAFILEACEE/783
STAMIN / 783
STAMINODII / 785
STNJENEL/785
Descriere / 785
Compozitie chimic / 785
Bioterapie / 785
Recoltare / 786
Medicin uman / 786
Medicin veterinar /
Cosmetic / 786
Ornamental / 786
STNJENEL GALBEN / 786
Descriere / 786
Compozitie chimic / 786
Toxicologie / 786
Bioterapie / 786
Recoltare / 786
Medicin uman / 787
STEAUA-PMNTULUI / 787
STEJAR/787
Descriere / 787
Compozitie chimic / 787
Alimentatie / 787
Industrie/787
Bioterapie / 788
Recoltare / 788
Medicin uman / 788
Medicin veterinar / 788
Cosmetic / 788
Zootehnie / 789
Silvicultur / 789
Apicultur / 789
Protectia mediului / 789
Ornamental / 789
STEJAR BRUMRIU / 789
Descriere / 789
Industrie/789
Medicin uman / 789
Medicin veterinar / 789
Apicultur / 789
Ornamental / 789
STEJAR PUFOS/789
Descriere / 789
Industrie/790
Medicin uman / 790
Medicin veterinar / 790
Apicultur / 790
Protectia mediului / 790
Ornamental / 790
STEJAR ROSU / 790
Descriere / 790
Industrie/790
Silvicultur / 790
Apicultur / 790
Ornamental / 790
STEL/790
STEREIDE/791
STEREOM / 791
STIGMAT/791 STIL /
791 STIP / 792
STIPELE / 792
STIRIGOAIE/793
Descriere / 793
Compozitie chimic / 793
Toxicologie / 793
Bioterapie / 794
Recoltare / 794
Medicin uman / 794
Medicin veterinar / 794
Ornamental / 795
STOLON / 795
STOMATE / 795
STRUGURE/798
Compozitie chimic / 798
Alimentatie / 798
Industrie/798
Bioterapie / 798
Medicin uman / 798
Cosmetic / 798
STRUGURII-URSULUI / 798
Descriere / 799
Compozitie chimic / 799
Industrie/799
Bioterapie / 799
Recoltare / 799
Medicin uman / 799
Medicin veterinar / 799
Ornamental / 799
STUPINIt / 799
Descriere / 80
Compozitie chimic / 800
Bioterapie / 800
Recoltare / 800
Medicin uman / 800
Medicin veterinar / 800
Ornamental / 800 SUBER
/ 800 SUBERIFICARE/800
SUBSTANtE PECTICE / 801
Universul plantelor LVII Cuprins

SUC NUCLEAR/801
SULFIN ALB / 801
Descriere / 801
Compozitie chimic / 802
Bioterapie / 802
Recoltare / 802
Medicin uman / 802
Zootehnie / 803
Agricultur / 803
Apicultur / 803
Ornamental / 803
SULFIN GALBEN / 803
Descriere / 803
Compozitie chimic / 803
Toxicologie / 803
Bioterapie / 803
Recoltare / 804
Medicin uman / 804
Medicin veterinar / 805
Cosmetic / 805
Zootehnie / 805
Apicultur / 805
SULIMAN / 805
Descriere / 805
Compozitie chimic / 805
Bioterapie / 805
Recoltare / 805
Medicin uman / 805
Apicultur / 806
SUNTOARE / 806
Descriere / 806
Compozitie chimic / 806
Industrie/806
Bioterapie / 806
Recoltare / 807
Medicin uman / 807
Medicin veterinar / 808
Cosmetic / 808
Apicultur / 808
Ornamental / 808 SUSAI
PDUREt/808
Descriere / 808
Compozitie chimic / 808
Recoltare / 808
Medicin uman / 808
SUSAN/809
Descriere / 809
Compozitie chimic / 809
Alimentatie / 809
Industrie/809
Zootehnie / 809
SUSPENSOR/809
SOFRAN/811
Descriere / 811
Compozitie chimic / 811
Alimentatie / 811
Bioterapie / 811
Recoltare / 811
Medicin uman / 812
Apicultur/ 812
Ornamental/812
Vopsitorie/812
SOFRNEL/812
Descriere/812
Compozitie chimic / 812
Alimentatie/812
Industrie/812
Bioterapie/812
Recoltare/813
Medicin uman / 813
Zootehnie/813
Apicultur/813
SOPRLIt ALB/813
Descriere/813
Compozitie chimic / 814
Bioterapie/814
Recoltare/814
Medicin uman / 814
Ornamental/814
STEVIA-STNELOR / 814
Descriere/814
Compozitie chimic / 814
Bioterapie/814
Recoltare/814
Medicin uman / 814
Medicin veterinar / 814
STEVIE/815
Descriere/815
Compozitie chimic / 815
Alimentatie/815
Industrie/815
Bioterapie/815
Recoltare/815
Medicin uman / 815
Vopsitorie/816
STI R/ 816
Descriere/816
Alimentatie/816
Medicin uman / 816
STIR ALB/817
Descriere/817
Agricultur/817 STIR
DE OGOARE/817
Descriere/817
Alimentatie/817
STI R ROSU/817
Descriere/817
Alimentatie/817
Medicin uman / 817
STIR SLBATIC/817
Descriere/817
Agricultur/ 818
STIR VERDE/818
Descriere/818
Alimentatie/818
Medicin uman / 818
Zootehnie/818
Agricultur/ 818
Universul plantelor LVIII Cuprins

STIULETE/818 TAL/819
TALPA-GSTEI / 820
Descriere / 820
Compozitie chimic / 821
Bioterapie/821
Recoltare/821
Medicin uman / 821
Medicin veterinar / 822
Apicultur / 822
TALPA-MtEI / 822
Descriere / 822
Compozitie chimic / 822
Bioterapie / 822
Recoltare / 822
Medicin uman / 822
Apicultur / 822
Ornamental / 822
TAMARICACEE / 822
TANINIZARE / 823
TANINURI / 823 TARHON /
823
Descriere / 823
Compozitie chimic / 823
Alimentatie / 823
Industrie/823
Bioterapie / 824
Recoltare / 824
Medicin uman / 824
TAXACEE / 824
TAXODIACEE / 824
TMIt / 824
Descriere / 824
Protectia mediului / 824
Ornamental / 824
TTNEAS/825
Descriere / 825
Compozitie chimic / 825
Alimentatie / 825
Bioterapie / 825
Recoltare / 825
Medicin uman / 825
Medicin veterinar / 826
Agricultur / 826
Apicultur / 826
Ornamental / 826
Vopsitorie / 826
TEAC / 826
TEGUMENT/827 TEI
ARGINTIU / 827
Descriere / 827
Compozitie chimic / 827
Alimentatie / 827
Industrie/827
Bioterapie / 828
Recoltare / 828
Medicin uman / 828
Medicin veterinar / 829
Cosmetic / 829
Apicultur / 829
Protectia mediului / 829
Ornamental / 829
Vopsitorie / 829 TEI CU
FRUNZA MARE / 829
Descriere / 829
Compozitie chimic / 830
Industrie/830
Bioterapie / 830
Medicin uman / 830
Medicin veterinar / 830
Apicultur / 830
Protectia mediului / 830
Ornamental / 830
Vopsitorie / 830
TEI PUCIOS / 830
Descriere / 830
Compozitie chimic / 830
Industrie/830
Bioterapie / 830
Medicin uman / 830
Medicin veterinar / 830
Silvicultur / 830
Apicultur / 830
Ornamental / 831
Vopsitorie / 831
TENCHIU/831
TENTACULE GLANDULIFERE / 831
TEPAL/831 TERMOFITE / 831
TERMONASTII / 831
TERMOPERIODISM / 832
TERMOTACTISM/832
TERMOTROPISM / 832
TETRACHEN / 832 TIGMONASTII
/ 832 TIGMOTROPISM / 832 TIL /
833 TILIACEE / 833
TIMELEACEE/833 TILOIDE / 833
TIS/833
Descriere / 834
Toxicologie / 834
Bioterapie / 834
Medicin uman / 834
Medicin veterinar / 834
Ornamental / 834
Alte utilizri / 834
TIFACEE / 834
TOCOFEROLI / 834
TONOPLAST / 834
TOPINAMBUR / 834
Descriere / 835
Compozitie chimic / 835
Alimentatie / 835
Industrie/835
Bioterapie / 835
Recoltare / 835
Universul plantelor LIX Cuprins

Medicin uman / 835
Zootehnie / 835
Apicultur / 835
Alte utilizri / 835
TOPORAS / 836
Descriere / 836
Compozitie chimic / 836
Industrie/836
Bioterapie / 836
Recoltare / 836
Medicin uman / 836
Cosmetic / 837
Ornamental / 837
Vopsitorie / 837
TORUS/837 TRAHEI / 837
TRAHEIDE/837 TRAISTA-
CIOBANULUI / 838
Descriere / 838
Compozitie chimic / 838
Bioterapie / 838
Recoltare / 838
Medicin uman / 838
Medicin veterinar / 839
Agricultur / 839
TRANDAFIR DE CMP / 839
Descriere / 839
Compozitie chimic / 839
Alimentatie / 839
Bioterapie / 839
Recoltare / 839
Medicin uman / 839
Apicultur / 839
Ornamental / 839 TRANDAFIR
DE DULCEAt / 839
Descriere / 840
Compozitie chimic / 840
Industrie/840
Bioterapie / 840
Medicin uman / 840
Ornamental / 841
TRANDAFIR DE LUN / 841
Descriere / 841
Compozitie chimic / 842
Bioterapie / 842
Recoltare / 842
Medicin uman / 842
Cosmetic / 842
TRANSLATOR/842
TRANSPIRAtIE/842
TRAPACEE/844
TRAUMATOTROPISM / 845
TRMBItA-MUSCHIULUI / 845
Descriere / 845
Medicin uman / 845
TRMBItA-PITICILOR / 845
Descriere / 845
Alimentatie / 845
TRMBIt/ 845
Descriere / 845
Alimentatie / 845 TREI
FRAtI PTAtI / 845
Descriere / 846 '
Compozitie chimic / 846
Bioterapie / 846
Recoltare / 846
Medicin uman / 846
Medicin veterinar / 846
Ornamental / 847
Vopsitorie / 847
TREI RI / 847
TREMURICI / 847
Descriere / 847
Alimentatie / 847
TREPDTOARE/847
Descriere / 847
Compozitie chimic / 847
Toxicologie / 847
Bioterapie / 847
Recoltare / 847
Medicin uman / 847
TRESTIE / 847
Descriere / 848
Compozitie chimic / 848
Alimentatie / 848
Industrie/848
Bioterapie / 848
Recoltare / 848
Medicin uman / 848
Zootehnie / 848
Agricultur / 848 TRIFOI
ALB TRTOR / 848
Descriere / 848
Compozitie chimic / 848
Toxicologie / 848
Bioterapie / 849
Recoltare / 849
Medicin uman / 849
Zootehnie / 849
Agricultur / 849
Apicultur / 849
Ornamental / 849
TRIFOI ROSU/849
Descriere / 849
Compozitie chimic / 850
Bioterapie / 850
Recoltare / 850
Zootehnie / 850
Agricultur / 850
Apicultur / 850
TRIFOISTE DE BALT / 850
Descriere / 850
Compozitie chimic / 851
Bioterapie / 851
Recoltare / 851
Medicin uman / 851
Medicin veterinar / 851
Ornamental / 851
Universul plantelor LX Cuprins

TRIHOMI / 851
TROPEOLACEE / 851
TROSCOT/851
Descriere / 852
Compozitie chimic / 852
Bioterapie / 852
Recoltare / 852
Medicin uman / 852
Medicin veterinar / 852
Apicultur / 852
TROSCOT DE BALT / 853
Descriere / 853
Medicin uman / 853
Agricultur / 853
TRUF ALB / 853
Descriere / 853
Alimentatie / 853 TRUF
DE IARN / 853
Descriere / 853
Alimentatie / 853
TRUF DE VAR / 853
Descriere / 853
Alimentatie / 853
TUBERCUL/853
TUBERULE/854 TUB
POLINIC / 854 TUBURI
CIURUITE/854 TUIA/854
Descriere / 854
Toxicologie / 855
Industrie/855
Bioterapie / 855
Medicin uman / 855
Medicin veterinar / 855
Silvicultur / 855
Ornamental / 855 TUIE
ORIENTAL/855
Descriere / 856
Ornamental / 856
TULICHIN / 856
Descriere / 856
Compozitie chimic / 856
Toxicologie / 856
Bioterapie / 856
Recoltare / 856
Medicin uman / 856
Silvicultur / 856
Apicultur / 856
Ornamental / 856
TULPIN / 856
TURGESCENt/864
TURIt MARE / 864
Descriere / 864
Compozitie chimic / 864
Bioterapie / 864
Recoltare / 865
Medicin uman / 865
Medicin veterinar / 865
Cosmetic / 865
TURTA-VACII / 865
Descriere / 866
Alimentatie / 866
TURT/866
Descriere / 866
Compozitie chimic / 866
Bioterapie / 866
Recoltare / 866
Medicin uman / 866
Medicin veterinar / 866
TUTUN/867
Descriere / 867
Compozitie chimic / 867
Toxicologie / 868
Industrie/868
Bioterapie / 868
Medicin uman / 868
Medicin veterinar / 869
Zootehnie / 869
Apicultur / 869
Vopsitorie / 869 TUTUN
TURCESC / 869
Descriere / 869
tELIN / 871
Descriere / 871
Compozitie chimic / 871
Alimentatie / 871
Bioterapie / 871
Recoltare / 872
Medicin uman / 872
tESUT/873
tESUTURI SECRETOARE / 873
tINTAUR/875
Descriere / 875
Compozitie chimic / 875
Bioterapie / 875
Recoltare / 875
Medicin uman / 875
Medicin veterinar / 876
Cosmetic / 876
ULEIURI ETERICE/877
ULM DE CMP/877
Descriere / 878
Compozitie chimic / 878
Industrie/878
Bioterapie / 878
Recoltare / 878
Medicin uman / 878
Silvicultur / 879
Apicultur / 879
ULM DE MUNTE / 879
Descriere / 879
Industrie/879
Protectia mediului / 879
Ornamental / 879
ULMACEE/879
UMBELIFERE/879
UNGHIA-CIUTEI/879
Descriere / 880
Universul plantelor LXI Cuprins

Bioterapie / 880
Recoltare / 880
Medicin uman / 880
UNGUICUL/880
UNGURAS / 880
Descriere / 880
Compozitie chimic / 880
Bioterapie / 880
Recoltare / 881
Medicin uman / 881
Medicin veterinar / 881
Apicultur / 881 UNTUL-
PMNTULUI / 881
Descriere / 881
Compozitie chimic / 881
Alimentatie / 881
Bioterapie / 881
Recoltare / 882
Medicin uman / 882
Ornamental / 882
UNTUL-VACII / 882
Descriere / 883
Alimentatie / 883
URECHEA-BABEI/882
URECHEA-IUDEI/883
URECHELNIt/883
Descriere/ 883
Compozitie chimic / 883
Bioterapie / 883
Recoltare / 883
Medicin uman / 884
Medicin veterinar / 884
Cosmetic / 884
Apicultur / 884
Ornamental / 884
URECHIUSE/884
URSINII/884
URTICACEE / 884
URZIC / 884
Descriere / 885
Compozitie chimic / 885
Alimentatie / 885
Industrie/885
Bioterapie / 885
Recoltare / 885
Medicin uman / 886
Medicin veterinar / 886
Cosmetic / 886
Vopsitorie / 886
URZIC MIC/887
Descriere / 887
Compozitie chimic / 887
Alimentatie / 887
Bioterapie / 887
Recoltare / 887
Medicin uman / 887
Medicin veterinar / 887
Zootehnie / 887
Vopsitorie / 887
URZIC MOART ALB / 887
Descriere / 887
Compozitie chimic / 888
Bioterapie / 888
Recoltare / 888
Medicin uman / 888
Medicin veterinar / 888
Apicultur / 889
Ornamental / 889
URZICUt MOART / 889
Descriere / 889
Compozitie chimic / 889
Bioterapie / 889
Recoltare / 889
Medicin uman / 889
Agricultur / 889
Apicultur / 889
Ornamental / 890
USTUROI / 890
Descriere / 890
Compozitie chimic / 890
Alimentatie / 890
Industrie/890
Bioterapie / 890
Recoltare / 891
Medicin uman / 891
Medicin veterinar / 892
USTUROIAS / 893
Descriere / 893
Alimentatie / 893 USTUROI
DE EGIPT / 893
Descriere / 893
Compozitie chimic / 893
Alimentatie / 893
Industrie/893
Bioterapie / 893
Medicin uman / 893
Medicin veterinar / 893
USTUROIt/893
Descriere / 893
Compozitie chimic / 893
Alimentatie / 893
Bioterapie / 893
Recoltare / 893
Medicin uman / 894
UTRICUL/894 VACUOL /
895 VACUOM / 895
VAGIN/895 VAGINUL /
895 VALERIANACEE / 895
VALERIAN / 895
Descriere / 896
Compozitie chimic / 896
Bioterapie / 896
Medicin uman / 896
Medicin veterinar / 897
Ornamental / 897
VARZ ALB / 897
Universul plantelor LXII Cuprins

Descriere / 897
Compozitie chimic / 897
Alimentatie / 898
Industrie/898
Bioterapie / 898
Recoltare / 898
Medicin uman / 898
Medicin veterinar / 900
Cosmetic / 900
Apicultur / 900 VARZ
CHINEZEASC / 900
Descriere / 900
Compozitie chimic / 900
Alimentatie / 900
Bioterapie / 900
Medicin uman / 900
Apicultur / 900
VARZ CREAt / 900
Descriere / 900
Compozitie chimic / 900
Alimentatie / 901
Industrie/901
Bioterapie / 901
Medicin uman / 901
Apicultur / 901 VARZ DE
BRUXELLES / 901
Descriere / 901
Compozitie chimic / 901
Alimentatie / 901
Medicin uman / 901
Agricultur / 901
Apicultur / 901
Ornamental / 901
VARZ ROSIE/901
Descriere / 901
Compozitie chimic / 902
Alimentatie / 902
Bioterapie / 902
Medicin uman / 902
Apicultur / 902
VASE LIBERIENE/902
VCLIE/902
Descriere / 902
VCLIE
2
/903 VCLIE DE
MESTEACN / 903
Descriere / 903
VCRUS/903
Descriere / 903
VTMTOARE / 903
Descriere / 903
Compozitie chimic / 903
Bioterapie / 903
Recoltare / 903
Medicin uman / 903
VSC / 904
Descriere / 904
Compozitie chimic / 904
Toxicologie / 904
Bioterapie / 904
Recoltare / 904
Medicin uman / 904
Ornamental / 905
VELAMEN RADICUM / 905
VEGETAtIE/906 VELNIS
/906
Descriere / 906
Industrie/906
Medicin uman / 906
Apicultur / 906
Ornamental / 906
VENTRILIC/906
Descriere / 906
Compozitie chimic / 906
Bioterapie / 906
Recoltare / 907
Medicin uman / 907
Apicultur / 907
Ornamental / 907
VERBENACEE/907
VERIGARIU / 907
Descriere / 907
Compozitie chimic / 907
Toxicologie / 907
Industrie/907
Bioterapie / 907
Recoltare / 907
Medicin uman / 907
Agricultur / 907
Apicultur / 907
Ornamental / 907
VERNALIZARE / 908
VERNAtIE/908
VERZISOAR / 908
VETRICE / 908
Descriere / 908
Compozitie chimic / 909
Alimentatie / 909
Bioterapie / 909
Recoltare / 909
Medicin uman / 909
Medicin veterinar / 909
Apicultur / 909
Ornamental / 909
VINARIt/909
Descriere / 909
Compozitie chimic / 910
Industrie/910
Bioterapie/910
Recoltare/910
Medicin uman / 910
Ornamental/910
VINDECEA/910
Descriere/910
Compozitie chimic / 910
Bioterapie/910
Recoltare/910
Medicin uman / 911
Apicultur / 911
Universul plantelor LXIII Cuprins

Ornamental / 911
VINECIORI/ 911
Descriere / 911
Alimentatie / 911
VINERIt/911
Descriere / 911
Compozitie chimic / 911
Bioterapie / 911
Recoltare / 911
Medicin uman / 912
Medicin veterinar / 912
Ornamental/912
VINEtIC
1
/912
Descriere/912
Alimentatie/912
VINEtIC
2
/912
Descriere/912
Alimentatie/912
VIOLACEE/912
VIOREA/913
Descriere/913
Apicultur/913
Ornamental/913
Vopsitorie/913
VIRNANt/913
Descriere/913
Compozitie chimic / 913
Toxicologie/913
Bioterapie/913
Recoltare/914
Medicin uman / 914
Medicin veterinar / 914
Apicultur/914
Ornamental/914
VISIN/ 914
Descriere/914
Compozitie chimic / 914
Alimentatie/915
Industrie/915
Bioterapie/915
Recoltare/915
Medicin uman / 915
Medicin veterinar / 915
Cosmetic/915
Apicultur/915
Ornamental/915
VITACEE/915
VITAMINA B^ 916
Medicin/916
VITAMINA B
2
/916
Medicin/917
VITAMINA B
3
/917
VITAMINA B
4
/917
VITAMINA B
5
/917
Medicin/917
VITAMINA B
6
/918
Medicin/918
VITAMINA B
8
/918
VITAMINA B
9
/918
Medicin/918
VITAMINA B1
2
/ 918
Medicin/919
VITAMINA B
15
/919
VITAMINA C/919
Medicin/919
VITAMINA F / 920
Medicin / 920
VITAMINA H / 920
Medicin / 920
VITAMINA I/920
Medicin / 920
VITAMINA P / 920
Medicin / 920
VITAMINA PP / 921
Medicin/921
VITAMINE A / 921
Medicin/921
VITAMINE D / 922
Medicin / 922
VITAMINE E / 922
Medicin / 922
VITAMINE K / 923
Medicin / 923 VIt DE
CANADA / 923 ' Descriere /
923
Apicultur / 923
Ornamental / 923 VIt-DE-
VIE / 923 ' Descriere / 924
Compozitie chimic / 924
Alimentatie / 924
Industrie/924
Bioterapie / 924
Medicin uman / 924
Cosmetic / 925
Apicultur / 925
Ornamental / 925
Vopsitorie / 925 VIt
JAPONEZ/925
Descriere / 925
Apicultur / 926
Ornamental / 926 VIt
SLBATIC / 926 '
Descriere / 926
Alimentatie / 926
Industrie/926
Apicultur / 926
Ornamental / 926 VItELAR
/ 926 ' Descriere / 926
Compozitie chimic / 926
Toxicologie / 926
Cosmetic / 926
VOLBUR / 927
Descriere / 927
Compozitie chimic / 927
Bioterapie / 927
Recoltare / 927
Universul plantelor LXIV Cuprins

Medicin uman / 927
Medicin veterinar / 927
Agricultur / 927
VOLBUR DE NISIP / 928
Descriere / 928
VULTURIC / 928
Descriere / 928
Compozitie chimic / 928
Bioterapie / 928
Recoltare / 928
Medicin uman / 928
Medicin veterinar / 928
Ornamental / 928
XANTOFIL/929
XENOGAMIE / 929
XEROFITE / 929
XILEM/929 ZAD /
931
Descriere / 931
Industrie/932
Bioterapie / 932
Recoltare / 932
Medicin uman / 932
Ornamental / 932
ZAHARURI/932
ZAMBIL / 932
Descriere / 932
Apicultur / 932
Ornamental / 932
ZANICHELIACEE / 932
ZLOG/932
Apicultur / 933
Ornamental / 933
Alte utilizri / 933
ZAMOSIt/933
Descriere / 933
Compozitie chimic / 933
Bioterapie / 933
Recoltare / 933
Medicin uman / 933
Agricultur / 933
Apicultur / 934
Ornamental / 934
ZVOI / 934
ZMBRU/934
Descriere / 934
Industrie/934
Silvicultur / 934
Apicultur / 934
Ornamental / 934
ZARN / 934
Descriere / 934
Compozitie chimic / 935
Toxicologie / 935
Bioterapie / 935
Recoltare / 935
Medicin uman / 935
Agricultur / 935 ZRN
AUSTRALIAN / 935
Descriere / 935
Compozitie chimic / 935
Toxicologie / 935
Industrie/935
Recoltare / 935
ZBRCIOG
1
/ 936
Descriere / 936
Alimentatie / 936
ZBRCIOG* / 936
Descriere / 936
Alimentatie / 936 ZBRCIOG
DE MUNTE / 936
Descriere / 936
Alimentatie / 936
ZBRCIOG GRAS / 936
Descriere / 936
Toxicologie / 936
Alimentatie / 936
ZBUVCUST/937
Descriere / 937
Bioterapie / 937
Recoltare / 937
Medicin uman / 937
Apicultur / 937
Ornamental / 937
ZBURTOARE DE MLASTIN /
937
Descriere / 937
Compozitie chimic / 937
Bioterapie / 938
Recoltare / 938
Medicin uman / 938
Apicultur / 938
ZGAIB/938
Descriere / 938
Compozitie chimic / 938
Bioterapie / 938
Recoltare / 938
Medicin uman / 938
Medicin veterinar / 938
ZIGOFILACEE / 938 ZMEUR /
939
Descriere / 939
Compozitie chimic / 939
Alimentatie / 939
Bioterapie / 939
Recoltare / 939
Medicin uman / 939
Apicultur / 940
ZOOFILIE/940
ZOOGAMIE / 940
ZOSTERACEE/940
A

ABSORBtIE (Absorbtio), ingerarea
lichidelor nutritive pe calea osmozei. I. AB-
SORBtIA APEI DE CTRE PLANTE, proces
fiziologic specific prin care plantele, indiferent
de gradul de organizare morfoanatomic, se
aprovizioneaz, permanent, cu apa necesar
manifestrii proceselor vitale. Plantele sub-
merse absorb apa prin ntreaga lor suprafat.
Fanerogamele submerse au adaptri n aceas-
t directie. Corpul este lipsit de cuticul si de
suber. Frunzele sunt mult divizate (Myrio-
phyllum) sau sunt foarte subtiri (Elodea cana-
densis). Rdcinile sunt reduse si lipsite de
peri absorbanti (Elodea) sau lipsesc complet
(Utricularia, Ceratophyllum, Wolffia). La plan-
tele acvatice natante, absorbtia apei se face
prin fata inferioar a frunzelor (care vine n
contact cu apa), pe care exist celule lipsite de
cuticul. La muschii aerieni, apa este luat prin
rizoizi, iar la cormofitele terestre prin rdcini,
organe specializate n acest sens. La rdcin
absorbtia apei este maxim la nivelul zonei
pilifere si neglijabil la restul zonelor. Perii ab-
sorbanti au o fort de suctiune de cca 0,7 atm,
iar forta de retinere a solutiei din sol este n
medie de 0,1 atm, astfel c apa poate trece, din
sol, n perisori. Absorbtia apei din sol are loc, n
mod activ, prin participarea metabolic a rd-
cinii si, n mod pasiv, datorit transpiratiei, care
provoac un deficit hidric la nivelul aparatului
foliar. Deficitul determin cresterea fortei de
suctiune a frunzelor, care se transmite n lungul
vaselor de lemn de la nervuri pn la rdcin,
iar de aici pn la nivelul perilor absorbanti.
Absorbtia apei n mod activ are loc datorit
presiunii pozitive ce se dezvolt n rdcin si
reprezint 5% din cantitatea de ap transpirat.
Apa urc n plant, iar locul ei este luat de alte
cantitti absorbite. Cea mai mare parte de ap
este luat prin absorbtia pasiv. n afar de
absorbtia apei prin rdcin, aparatul foliar al
plantei este capabil s absoarb o parte din
apa de ploaie si de condensare (rou). n semi-
deserturi ploile sunt rare, iar condensrile noc-
turne sunt indispensabile vegetatiei. Absorbtia
apei din ploaie sau din condensare (rou) se
face la nivelul cuticulei, datorit fortei de suc-
tiune a celulelor epidermice si, mai putin, prin
ostiolele stomatelor. Absorbtia apei din sol de
ctre plant este influentat de umiditatea so-
lului, presiunea osmotic a solutiei din sol, tem-
peratura, aeratia solului si pH-ul solutiei din sol.
1. Umiditatea solului. Dac aceasta este de
75-80% din capacitatea total pentru ap a
solului, absorbtia are loc la un prag maxim.
Intensitatea procesului scade fie pe msur ce
se micsoreaz cantitatea de ap din sol, fie
cnd se depsesc 75-80% (datorit
micsorrii
cantittii de O
2
necesar respiratiei sistemului
radicular) si nceteaz cnd se ajunge la un
continut de ap egal cu coeficientul de ofilire.
2. Presiunea osmotic a solutiei din sol. n
soluri obisnuite, apa contine 0,5-1,5% sruri,
n cele srturate 1-1,5%, iar n solonceacuri
absorbtie absorbtie

1,5-2%. Din solurile srate apa nu poate fi
absorbit dect de specii halofile, adaptate la
aceste conditii de viat, la care presiunea os-
motic poate ajunge pn la 143 atm. n so-
lurile normale, forta de suctiune a sistemului
radicular depseste presiunea osmotic a so-
lutiei solului. 3. Influenta temperaturii solului.
Absorbtia apei ncepe la 0 C si creste n in-
tensitate o dat cu cresterea temperaturii, pn
la 30-35 C, dup care scade. Temperatura
actioneaz asupra absorbtiei apei att prin in-
termediul modificrii intensittii cresterii rd-
cinii, ct si prin modificarea permeabilittii pro-
toplasmei, care, la temperaturi sczute, scade
paralel cu cresterea vscozittii protoplasmei.
Exist ns o adaptare ecologic a plantelor la
conditiile de mediu, care se manifest si n
privinta absorbtiei apei n functie de tempe-
ratur. Plantele din regiunile reci absorb apa si
transpir la temperaturi mai sczute (varza,
cartoful, morcovul) dect plantele din regiunile
sudice (orez, porumb, pepene). 4. Influenta
aeratiei solului. nlturarea aerului din sol du-
ce, n decurs de 1-2 ore, la ofilirea plantelor.
Acest lucru se ntmpl cnd apa blteste pe
sol. n aceste conditii oxigenul lipseste rdci-
nilor, se opreste cresterea rdcinilor si
formarea perisorilor absorbanti, se deregleaz
respiratia (pentru un timp scurt respiratia
aerob este nlocuit cu cea anaerob,
predominnd procesele fermentative). Dac
excesul de ap persist, plantele mor. Din
aceste motive apa n exces aflat pe
terenurile agricole trebuie nlturat ct mai
repede. 5. Influenta pH-ului solutiei din sol.
Acesta intervine n absorbtia apei prin
modificarea cresterii rdcinilor si a
permeabilittii pentru ap a protoplasmei ce-
lulelor. Plantele au adaptri specifice n acest
sens: la cartof (Solanum tuberosum), optimul
este la pH = 5; la trifoiul rosu (Trifolium pra-
tense) si trifoiul alb (T. repens) la pH = 6; la
gru (Triticum sp.), la pH = 6-7, iar la lucern
(Medicago sativa), la pH = 7-8. Zonarea cultu-
rilor se face avnd n vedere si influenta pH-ului
asupra absorbtiei, apei de ctre plante. II. AB-
SORBtIA SUBSTANtELOR MINERALE,
proces fiziologic specific prin care plantele, in-
diferent de gradul de organizare morfoanato-
mic, se nutresc din mediu cu substante mine-
rale necesare manifestrii proceselor vitale.
Plantele superioare realizeaz absorbtia prin
sistemul radicular si, ntr-o oarecare msur,
prin frunze. Plantele superioare acvatice,
submerse si talofitele acvatice realizeaz ab-
sorbtia substantelor minerale pe ntreaga
suprafat a corpului lor. Rdcina are maxi-
mum de absorbtie la nivelul zonei de crestere.
Aici celulele sunt nesuberificate si usor pe-
netrabile pentru ap si ioni. Srurile minerale
se acumuleaz n sucul celular ntr-o concen-
tratie mai mare dect cea din mediul extern.
Acumularea srurilor minerale se face selectiv,
unii ioni fiind preferati, altii nu. La nivelul sis-
temului foliar absorbtia se face mai intens la
frunzele tinere si mai sczut la cele btrne.
Ionii ptrund n frunze prin cuticula celulelor
epidermice si, n msur mai mic, prin osti-
olele stomatelor. Ptrunderea are loc pe cale
activ si prin schimb de ioni. Cationii K
+
, Ca+
+
si
Mg+
+
sunt absorbiti mai usor dect anionii PO
4

si
SO
4

. Frunzele dicotiledonatelor absorb mai

usor dect cele ale monocotiledonatelor (se
practic administrarea de ngrsminte mine-
rale pe cale foliar; macroelementele s nu
depseasc, n solutie, concentratia de 1,5% si
microelementele, 0,001-0,0005%). Mecanis-
mul absorbtiei ionilor se face pe cale pur fizic
si pe cale fiziologic. Prima cale este dominat
de legile fizice ale osmozei si este conditionat
de permeabilitatea membranelor plasmatice.
Calea fiziologic acumuleaz, n celule, sub-
stante minerale mpotriva legilor osmotice ale
concentratiei. Ea se realizeaz prin cheltuirea
energiei rezultate n respiratie de ctre materia
vie. Cele dou moduri de absorbtii se ntre-
ptrund si decurg simultan. a. Influenta facto-
rilor externi. Ei exercit un rol reglator asupra
absorbtiei substantelor minerale prin starea si
concentratia solutiei din sol sau din ap, inter-
actiunea ionilor, pH-ul, concentratia CO
2
si a
ionilor bicarbonat, concentratia O2, temperatur
si lumin. 1. Starea si concentratia solutiei
solului. Componenta si concentratia ionilor din
solutie au influent asupra absorbtiei elemen-
telor nutritive. Aceasta se reflect n compozitia
sucului celular. Exist o diferent, privind regi-
mul de nutritie, ntre specii si n cadrul aceleiasi
specii, n raport cu vrsta, fazele de crestere si
dezvoltare. Intensitatea absorbtiei creste pn
la o anumit concentratie a solutiilor nutritive.
Peste anumite limite concentratiile devin du-
ntoare. Absorbtia diminueaz, planta sufer,
fenomene semnalate mai ales la plantele tine-
re; pe msur ce se nainteaz n vrst, efec-
tele ei se micsoreaz. 2. Interactiunea ionilor
influenteaz absorbtia lorn diferite moduri. Nu
absorbtie absorbtie

se stnjenesc n absorbtie ionii care difer mult
ntre ei, pe cnd cei apropiati chimic se fr-
neaz reciproc: absorbtia ionului Cl

este in-
tens n prezenta ionilor NO
4
sau PO
4
si este
redus n prezenta celor de Br

si I

. Pe lng
antagonism, poate exista si sinergism. Pre-
zenta unui anumit element chimic poate in-
tensifica actiunea pozitiv sau toxic a unui alt
element. Interactiuni pot exista ntre macro-
elemente, ntre microelemente, ntre macro- si
microelemente (tabelul 1) (dup G. Ya. Ri n-
ki s, 1972). Un rol important l au interactiunile
dintre azot-fosfor (macroelemente), fosfor-bor
(microelemente) si fosfor-fier (macroelemente
si microelemente). Existenta azotului n mediul
nutritiv stimuleaz absorbtia si acumularea fos-
forului n prtile aeriene ale plantelor; concen-
tratiile lui peste optim ns au actiune inhi-
bitoare asupra absorbtiei acestuia. Prezenta
manganului n mediul nutritiv are influent inhi-
bant asupra absorbtiei borului de ctre plante.
Nivelul ridicat de fosfor accesibil plantelor pro-
duce un deficit de fier, manifestat la plante prin
cloroza de fier. 3. Influenta reactiei mediului
(pH-ul) are actiune direct asupra absorbtiei
srurilor minerale de ctre plante. Ionii de hi-
drogen concentrati n mediu influenteaz ab-
sorbtia fosfatilor. Prin alcalinizarea mediului
formele ionice se schimb de la forma mo-
novalent (H
2
PO
4
) la cea divalent (HPO
4
) si n
ultim instant, la cea trivalent (PO
4
).
Cresterea concentratiei ionilor de hidrogen n
mediu produce o descrestere a ratiei de ab-
sorbtie a cationilor. Acumularea lor este po-
sibil n conditiile cnd pH-ul mediului este mai
alcalin dect al sucului celular. Plantele se
comport diferit fat de reactia ionic a solutiei
solului. Limitele de pH n care plantele cultivate
cresc si se dezvolt cel mai bine variaz dup
specie. 4. Influenta concentratiei CO
2
si a
ionilor bicarbonat asupra absorbtiei srurilor
minerale se manifest prin modificarea foto-
sintezei. n lipsa CO
2
, intensitatea absorbtiei
scade treptat; la concentratii mari ea este inhi-
bat la organele detasate, tesuturi detasate
sau plante intacte de cartof, gru, porumb,
orez. 5. Concentratia oxigenului. Maximum
absorbtiei srurilor minerale are loc la o con-
centratie de O
2
, n sol, de 2-3%. Valorile mai
mari, chiar pn la 100%, nu mai stimuleaz
absorbtia. Lipsa O
2
din mediul ambiant produce
o puternic inhibare a procesului. Concentratia
optim a O
2
din substrat care stimuleaz ab-
sorbtia variaz n functie de specie. 6. Tem-
peratura. Rata absorbtiei creste proportional
cu cresterea temperaturii pn la un maximum,
dup care scade. Temperaturi ridicate (peste
40 C) determin inactivarea treptat a dife-
ritelor sisteme enzimatice care particip n pro-
cesul de absorbtie. Creste permeabilitatea cito-
plasmei. Se intensific eliminarea pasiv a
srurilor n mediul extern. Cantitatea de sruri
absorbite se micsoreaz pe msura cresterii
temperaturii. La temperaturi apropiate de 0 C,
absorbtia se reduce din cauza diminurii ratelor
reactiilor chimice, implicate n transportul activ.
Are loc o crestere a vscozittii protoplasmei si
deci a rezistentei membranelor plasmatice
(plasmalem, tonoplast). 7. Lumina vizibil
actioneaz direct asupra absorbtiei srurilor
Tabelul 1

acanthacee aceracee

minerale. Ea furnizeaz, prin intermediul fotosin-
tezei, energia necesar n procesul de absorbtie,
iar schimbul de gaze legat de acest proces
creeaz conditii favorabile pentru activarea
metabolismului si acumularea ionilor (St. Pe-
te r f i , N. Slgeanu, 1972). Actioneaz,
de asemenea, asupra gradului de deschidere a
stomatelor. Concomitent, creste intensitatea
transpiratiei, care, proportional, mreste
intensitatea absorbtiei, ca rspuns la apelul
foliar. b. Influenta factorilor interni. Dintre
acestia, mai importanti, sunt raportul dintre vo-
lum si suprafat, concentratia srurilor din celule,
continutul n glucide al celulelor, cresterea si
simbioza. 1. Relatia suprafat - volum apare
n forma cea mai simpl la plantele unicelulare
(alge, drojdii, bacterii). Celulele cu volum mic
au suprafat de absorbtie mai mare dect cele
cu volum mare, iar absorbtia se face mai rapid
n ele. n cazul sistemului radicular, n absorbtia
srurilor minerale are important suprafata te-
sutului sau organului care vine n contact cu
mediul extern. 2. Cresterea concentratiei s-
rurilordin celule duce la o scdere a intensittii
absorbtiei. Experimental s-a constatat c r-
dcinile plantelor crescute n medii srace n
sruri au o capacitate mai mare de absorbtie n
comparatie cu plantele martor, crescute n me-
dii normale" (St. Pe t e r f i , N. Slgeanu,
1972). 3. Continutul de glucide. Concentratia
glucidelor din celulele sistemului radicular influ-
enteaz capacitatea lor de absorbtie. Exist o
corelatie direct proportional ntre concentratia
glucidelor din celule si capacitatea de absorbtie
a plantelor pentru srurile minerale. n cursul
dezvoltrii angiospermelor, aparitia antezei du-
ce la scderea absorbtiei srurilor minerale,
corelat cu micsorarea cantittii hidratilor de
carbon din sistemul radicular. 4. Cresterea
celulelor determin intensificarea absorbtiei.
Procesul este stimulat de sinteza a noi mo-
lecule de proteine si transportori de ioni, care
ncorporeaz ioni anorganici. Cresterea prin
alungire a celulei duce la mrirea ariei pro-
toplasmei care realizeaz absorbtia, iar apa
nmagazinat provoac diluarea sucului vacu-
olar, modificri care stimuleaz absorbtia, mai
ales cnd cresterea a avut loc n conditii de
deficit de sruri. Dup ce cresterea prin ntin-
dere a celulelor diminueaz, concentratia inter-
n a srurilor creste si absorbtia lor scade.
Concomitent, metabolismul scade si celula
intr n stadiul de mbtrnire. Factorii care
ncetinesc cresterea influenteaz deci nefavo-
rabil si asupra absorbtiei. 5. Simbioza
sistemului radicular cu hifele anumitor specii de
ciuperci (micorize) faciliteaz absorbtia anumi-
tor substante altfel inaccesibile. Enzimele ela-
borate de hifele micoritice degradeaz pepto-
nele, proteinele si polizaharidele greu
asimilabile n substante usor absorbabile. n
acelasi timp hifele micoritice stimuleaz res-
piratia si deblocarea ionilor de hidrogen din
rdcin, nlesnind reactiile de schimb cu solul
(de exemplu, Pinus echinata utilizeaz cu 86%
mai mult azot, cu 75% mai mult potasiu si cu
239% mai mult fosfor atunci cnd este infectat
cu ciuperci micoritice) (J.B. Routi en si
R. F. Dawson, 1943) (-> CONDUCEREA
APEI N CORPUL PLANTEI, -> CONDUCEREA
SUBSTANtELOR MINERALE N PLANTE).
ACANTHACEE (Acanthaceae), fa-
mi l i e care cupri nde 250 genuri cu cca
2500 specii dicotiledonate erbacee, arbustive,
rareori arborescente, rspndite n zona tro-
pical si subtropical. Frunze tulpinale opuse si
bazale, penat divizate, fr stipele. Flori her-
mafrodite, zigomorfe, grupate n spice cilin-
drice, cu caliciu si corol unite, bilabiate; labiul
superior al corolei lipseste; androceu didinam;
ovar superior, bilocular. Formula floral la spe-
cia din Romnia: H1K(4)C(4)A4G(2). Fruct capsu-
l loculicid. n Romnia vegeteaz o singur
specie, Acanthus balcanicus (Talpa-ursului) n
judetele Alba, Caras-Severin, Mehedinti, Dolj
pe substrat pietros, uscat, tufrisuri, margini de
pduri.
ACAULE (Acaulis), plante lipsite de
tulpin, cu tulpin foarte scurt sau neapa-
rent, slab diferentiat [de exemplu, ceapa-cio-
rii (Carlina acaulis)].
ACERACEE (Aceraceae), familie
care include cca 200 specii holarctice de arbori
si arbusti ce apartin la dou genuri Acer
(2n = 26) si Dipteronia. Frunze simple, lobate,
rareori compuse, fr stipele, dispuse opus.
Flori actinomorfe, de regul unisexuate, pe ti-
pul 5, uneori se ntlnesc si plante poligame.
nvelis floral heterochlamideu, tetramer sau
pentamer, uneori lipseste; androceu diploste-
mon, rareori haplostemon, cu sau fr disc
nectarifer intrastaminal (n functie de specie);
gineceu bicarpelar, sincarp, superior sau
acervul aculeu

semiinferior. Formula floral: (
H
2K
54
C
5

4
A
5+5
;
4+
4;
5^ G<2) sau G
(
)2. n Romnia vegeteaz 5
specii spontane: Acer tataricum (Artar tt-
resc), A. monospessulanum (Jugastrii de Ba-
nat), A. campestre (Jugastru), A. platanoidis
(Artar, Paltin de cmp), A. pseudoplatanus
(Paltin, Paltin de munte). Acestora li se adaug
3 specii cultivate ca plante ornamentale:
A. negundo (Artar american), A. saccharinum
(Paltin argintiu), A. ginnala (Artar de Manciu-
ria).
ACERVUL (Acervulus) 1. ngrmdi-
re, aglomerare (= lagr) de hife si conidiofori cu
conidii format sub epiderma diverselor organe
ale plantei gazde si care, prin ruperea ei, ies la
suprafat (de exemplu, lagr de conidii carac-
teristic speciilor de ciuperci parazite din familia
Melanconiaceae). 2. Glomerul de flori sau de
fructe la plantele superioare (de exemplu, Che-
nopodium).
ACHEN (Achaena), fruct uscat, in-
dehiscent, cu o singur smnt. Pericarp
sclerificat, dur, lemnos, membranos sau per-
gamentos, nelipit de smnt dect printr-un
singur punct (de exemplu, la cnep, stejar,
alun, castan, floarea-soarelui, ppdie s.a.).
Speciile de Lamiaceae si Boraginaceae au
achene grupate cte patriu (tetrachen), iar
cele de Apiaceae cte dou (diachen); se
desfac ntre ele numai la maturitate.
ACHENODIU (Achaenodium), fruct
compus din dou sau mai multe achene (de
exemplu, la Apiaceae).
ACID FOLIC, VITAMINA B
9

ACID 3 INDOLILACETIC^AU-
XINE
ACID L ASCORBIC, VITAMINA C
ACID PANGAMIC, VITAMINA B
15
ACID PANTOTENIC, VITAMINA B
5

ACID PTEROIL GLUTAMIC, VI-
TAMINA B
9

ACIZI ORGANICI, acizi prezenti n
organismele vegetale n stare liber, sub form
de sruri sau derivati, n primul rnd ca esteri,
amide, lactone etc. n mare parte constituie
unitti structurale ale unor substante organice
complexe, cum sunt lipidele, proteinele, ule-
iurile eterice si rsinile. Se extrag din materia
vegetal cu ap sau cu solventi organici. Cnd
se gsesc sub form de sruri insolubile n ap
(de exemplu, oxalatul de calciu), substanta ve-
getal se trateaz cu un acid mineral pentru a-i
pune n libertate. Din extractele apoase puri-
ficate pot fi precipitati ca sruri de plumb, iar din
extractele alcoolice, ca sruri de bariu. Din
extractele filtrate sunt pusi n libertate cu H
2
S
sau H
2
SO
4
. Separarea, identificarea si dozarea
cantitativ a acizilor organici din extractele puri-
ficate se face prin cromatografie pe hrtie. Do-
zarea se mai poate face prin metode gravime-
trice, titrimetrice sau oxidative. Sunt de mare
important fiziologic. Particip ca produsi in-
termediari n metabolismul glucidelor, protei-
nelor, gliceridelor. Unii acizi organici (fumaric,
succinic, malic, oxalic, acetic) particip ca do-
nori si acceptori de hidrogen n procesul de
respiratie. Multi dintre ei prezint largi aplicatii
practice.
ACTINOMICETE (Actinomycetes),
grup mare de bacterii, tranzitoriu sau constant
filamentoase si ramificate, caracterizate prin-
tr-o mare varietate de tipuri morfologice.
Obisnuit, gram-pozitive. Multe din ele formeaz
o retea ramificat de filamente numite miceliu.
Sunt strict aerobe, clar prezint si forme strict
anaerobe si forme cu nutritie de tip chimio-
autotrof. Sunt sensibile la actiunea unor fagi de
tip bacterian si la actiunea antibioticelor care
inhib bacteriile gram-pozitive. Filamentele mi-
celiului prezint structur de tip procariot, co-
respunznd unor celule foarte lungi, multinu-
cleate, fr pereti transversali, n cursul
cresterii vegetative. Cele mai multe sunt sa-
profite n sol. Se dezvolt si pe resturi vegetale,
pe plante, blegar, apele lacurilor si n nmol.
Unele specii sunt parazite pe plante, animale,
om. Mod de nutritie, omnivor, dezvoltndu-se
pe substraturi organice foarte diferite.
ACTINOTROPISM (Actinotropis-
mus), miscare de curbur a plantei sau a frunzelor
sub influenta unor radiatii unilaterale de lumin.
ACULEU (Aculeus), emergent epi-
demic rigid, ascutit si usor detasabil, cu-
adenin afin

noscut sub numele de ghimpe, spin [de exem-
plu, la mces (Rosa canina), zmeur (Rubus
idaeus) s.a.].
ADENIN , VITAMINA B
4
ADERMIN, VITAMINA B
6

AERENCHIM (Aerenchima), tesut
parenchimatic cu spatii intercelulare aerifere
mari ntlnit la plantele acvatice, cu rol de asi-
gurare a respiratiei tisulare (exemplu, nufrul
alb, nufrul galben etc.) (-> PARENCHIM).
AFIN (Vaccinium myrtillus), fam. Eri-
caceae. Arbust repent indigen, nanofanerofit,
camefit, circumpolar-boreal, la umiditate amfi-
tolerant, microterm, heliofil, oligotrof, xerome-
zofit-mezohigrofil, moderat acidofil pn la
foarte acidofil, ntlnit n pduri montane rrite,
tieturi de pdure, tufrisuri de jneapn si ienu-
pr, pajisti montane si subalpine, pe ntreg
lantul carpatic, mai ales pe versantii umbriti si
umezi; se mai numeste afene. Afin de munte,
afine negre, afinghi, asine, coacz, cucuzie,
pomusoare. Genetic, 2n = 24. Fitocenologic
ncadrat n Pino-Quercetalia et Diacrano-Pi-
nion. Car. Vaccinio-Piceetalia. Solicit soluri
podzolice humicoferuginoase, brune, puternic
acide. nainteaz si n mlastinile turbosfagnico-
le. Drajoneazsi marcoteaz viguros invadnd
vegetatia din jur. Rspndit n zona montan
din Europa, Asia, America de Nord. Descriere.
Rdcini superficiale, foarte dese, ntretesute
ca o psl, n general lipsite de perii absorbanti.
Tulpini foarte ramificate, nalte pn la cca
50 cm. Lujeri verzi, glabri, geniculati, cu muchii
ascutite. Muguri alterni, mici, turtiti, alipiti de
lujer. Frunze rotundovate pn la eliptice, acu-
minate, finserate, caduce. Flori roz-palid, soli-
tare, hermafrodite, pendente, cu caliciu gamo-
sepal, corola globulos-urceolat; androceu din
10 stamine. nflorire, V-VI. Fructe bace, sfe-
rice, negre-albstrui, brumate, zemoase, gust
acrisor, comestibile. Compozitie chimic.
Fructele contin: ap (86%), zaharuri (7-13%),
zaharoz (1-2%), cenus (0,45-0,50%), pro-
teine (0,8-1,2%), acizi organici (cca 1%) din
care acid uric (cca 0,9%), acizii benzoic, tartric,
malic (0,05-0,15%), substante pectice (0,350-
0,490%), tanin (0,300-0,430%), vitamina C
(12-20 mg%), vitamina A (280 u.i.), vitamina
PP (0,2 mg%), vitaminele B
1
si B
2

(0,02 mg% fiecare), vitamina E, sruri minerale
de potasiu (50 mg%), calciu (10 mg%), fosfor
(8 mg%), sulf (8 mg%), magneziu (6 mg%), clor
(5 mg%), mangan (3 mg%), fier (1 mg%)
( M. Bot ez, Gh. Bdescu, A. Bot ar ,
1984). Frunzele si lstarii contin: triterpene,
acid oleabonic, acid ursalic, beta-amirin; fito-
steroli; hidrochinone; glucozide (arbutina si
ericodina); acid benzoic; acid chininic si alti
acizi organici; flavonide; quercitina n form
liber si glucozidic; tanin catheic; rsini; muci-
lagii; sruri minerale si zaharuri (F. Pi t er ,
2000). Alimentatie. Fructele sunt consumate
n stare proaspt si conservat. Valoarea
energetic 60 kcal la o sut de grame, din care
se resoarbe 90%. Gospodinele pregtesc din
ele marmelad, gem, magiun, dulceat, jeleu,
compot, sirop, suc ori must, afinat. n Moldova
subcarpatic se mureaz pentru iarn si ser-
vesc ca acritur (salat), iar n Europa Central
se prepar din ele sup. Solicitate mult la ex-
port. Industrie. Fructele servesc ca materie
prim pentru industria alimentar si farmaceu-
tic. Industria alimentat prepar din ele sirop,
suc, gem, dulceat, jeleuri, afinat etc. n in-
dustria farmaceutic, din antocianozidele ex-
trase din fructe, se prepar medicamentul
DIFABION, cu rol de protejare a peretilor vase-
lor sanguine. Bioterapie. Frunzele si fructele
au important terapeutic n medicina uman
si veterinar. Principiile active din frunze au rol
astringent, bacteriostatic, hipoglicemiant, diu-
retic si antiseptic asupra ntregului aparat uri-
nar. Recomandate n tratarea diareei, dia-
betului, infectiilor urinare, uremiei, gutei,
reumatismului. Principiile active din fructe au
rol diuretic, antiinflamator, antidiareic, antihel-
mintic, antiseptic intestinal, antiseptic urinar,
adjuvant n tratamentul de baz al diabetului;
usor coronaro-dilatatoare, asigur reglarea
cardiovascular, protejeaz peretii vaselor
sanguine, protejeaz organismul mpotriva ra-
diatiilor, activeaz regenerarea purpurii
retiniene si sensibilizeaz fotoreceptorii. Re-
comandate intern n diaree, enterocolite de fer-
mentatie, enterocolite de putrefactie, oxiuraz,
diabet, infectii urinare, arterite ale membrelor
inferioare, ateroscleroz cerebral si tulburri
de circulatie encefalic, hipertensiune arterial,
sechele dup infarct, coronarite, tulburri vas-
culare de senescent, maladii vasculare ale
diabeticilor. Extern, n faringite, stomatite, afte,
muguet (micoz), eczeme, rni sngernde.
afin afin

Taninurile continute de afin au proprietti anti-
diareice si antiseptice; ele aglutineaz bacte-
riile din flora microbian oprind fermentatia sau
putrefactia; coaguleaz plgile sanguinolente
si diminueaz secretia. Flavonidele au impor-
tante si variate proprietti farmacologice. Pig-
mentii au actiune antiinflamatoare si protec-
toare mpotriva radiatiilor. Mirtilina din fructe
penetreaz celula bacteriei si i afecteaz vita-
litatea. Administrat pe cale bucal actioneaz
hipoglicemic si nu conduce la supradozare.
Poate nlocui insulina sau se poate asocia cu
aceasta n cazuri grave. Un complex de trei
factori: astringent, antiseptic, absorbtiv din
fructe intervine curativ n tratamentul dispep-
ticilor. Actioneaz antianemic ducnd la dis-
paritia vomelor, prezente de obicei la copiii
dispeptici. Recoltare. Frunzele (Myrtilli folium)
se culeg manual n perioada de la sfrsitul lunii
iulie nceputul lui septembrie. Se usuc la um-
br, n strat subtire. Uscare artificial, la 35-
40 C. Se pstreaz n saci de pnz. Fructele
(Myrtilii fructus) se recolteaz cnd ajung la
maturitatea fiziologic, n iulie-august. Se
usuc pe rame cu plase de srm galvanizat
n ncperi aerate, bine nclzite. Uscare arti-
ficial, la 60-70 C. Se pstreaz n saci de
pnz sau pungi de hrtie. Medicin uman.
Uz intern 1. Pentru tratarea diareei, enteritei,
enterocolitei, diabetului, infectiilor urinare, ure-
miei, gutei, reumatismului: infuzie, din 1 lin-
gurit de frunze uscate mruntite sau pulbere
de frunze, peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 20-30 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi.
2. Pentru tratarea enterocolitei, oxiurazei, dia-
betului, infectiilor urinare, hemoroizilor: a) cur
de fructe (afine), n cantitate de 300-500 g
zilnic sau 100 g uscate; b) decoct din 1 lingurit
afine uscate la o can (200 ml) cu ap. Se
fierbe 5 minute la foc moale. Se las la rcit
15 minute. Se beau 2 cni pe zi; c) macerat la
rece, din o lingurit afine uscate la o can
(200 ml) cu ap. Se las 8 ore. Se beau 2 cni
pe zi. 3. Pentru tratarea diareei: a) tinctur,
pregtit din o can afine zdrobite peste care
se toarn 4 cni alcool diluat. Se las 10-14 zi-
le la macerat, timp n care sticla se scutur de
2-3 ori pe zi. Se strecoar n sticle nchise la
culoare si astupate cu dop. Se bea cte un
phrut nainte de mese; b) fructe uscate si
mcinate, se ia cte un vrf de cutit din 2 n
2 ore. 4. Pentru tratarea oxiurazei; a) infuzie,
din 2 lingurite frunze uscate, peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
20-30 minute. Se strecoar. Se bea cldut,
fractionat n trei prize, n decursul unei zile;
b) macerat, 1 lingurit si jumtate fructe zdro-
bite la 400 ml ap rece. Se las la temperatura
camerei timp de 8 ore. Se bea n cursul unei
zile, n trei prize (dimineata, prnz, seara).
5. Pentru tratarea diabetului: infuzie, din 1 lin-
gurit frunze, peste care se toarn o can cu
ap clocotit (250 ml). Se las acoperit 20 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi timp
de 40 zile. Se face pauz 14 zile, dup care
cura se repet. 6. Pentru presbitie: a) infuzie,
din 1 lingurit frunze, peste care se toarn o
can ap clocotit (200 ml). Se las acoperit
20 minute. Se strecoar. Se beau 3 cni pe zi;
b) decoct, din 1 lingur fructe zdrobite la o can
de ap (250 ml). Se fierbe 2-3 minute. Se las
acoperit 15 minute. Se ia n cursul unei zile.
7. Pentru tratarea colibacilozelor intestinale,
enteritelor infantile, diaree si dizenterie, colite,
meteorism si fermentatie intestinal, cistit co-
libacilar si/sau bacterian, afectiuni catarale,
afte si gingivo-stomatit aftoas, stomatite, ul-
cer gastric si duodenal, diabet zaharat florid,
retinopatie diabetic, hemeralopie si hemia-
nopsie, degenerare retinian diabetic, retino-
patie hipertensiv, retinite, retinite pigmentare,
retinopatia alb, trombofilie, exces de uree,
staz venoas si insuficient venoas a mem-
brelor inferioare, acnee cu pielea gras si pus-
tuloas, cuperoz, piele uscat si mbtrnit,
faze neoplasmatice, gut, enurezis nocturn:
macerat de mldite proaspete recoltate prim-
vara n solutie hidroglicero-alcoolic, diluat in
1 DH. Macerarea se face la ntuneric. Se iau
40-50 picturi de 2 sau 3 ori pe zi, n putin
ap, nainte de mesele principale. Dac acest
preparat se asociaz cu alte gemoderivate se
administreaz 50-70 picturi n doz unic. n
caz de enterite se iau 70-100 picturi de mai
multe ori pe zi. Pentru unele afectiuni mace-
ratul mlditelor de afin se asociaz cu alte
macerate provenite de la alte plante. De exem-
plu, pentru diaree si dizenterie, maceratul de
afin se asociaz cu cel de nuc (Juglans regia) si
merisor (Vaccinium vitis idea); pentru colite se
asociaz cu maceratul de merisor; pentru me-
teorism si fermentatie intestinal se asociaz
cu maceratul de nuc; pentru afte si gingivo-sto-
matit aftoas se asociaz cu maceratul de
anin negru (Alnus glutinosa) si nuc; pentru
agar-agar aglic

diabet zaharat florid se asociaz cu maceratul
de dud negru (Marus nigra) etc. Uz extern.
1. Pentru tratarea de faringite, stomatite, afte:
infuzie, din 2 lingurite afine uscate zdrobite,
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 20-30 minute. Se
strecoar. Se face gargar de mai multe ori pe
zi, din care una nainte de culcare. 2. Pentru
tratarea eczemelor, rnilor sngernde: de-
coct, din 1 lingurit de fructe uscate la o can
(200 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute la foc
domol. Se las la rcit 15-20 minute. Se stre-
coar. Se aplic cataplasme pe locul afectat,
folosindu-se un pansament steril. 3. Pentru tra-
tarea hemoroizilor, tratamentul intern se com-
pleteaz cu splaturi locale sau comprese, fo-
losindu-se decoctul obtinut din fructe uscate
sau macerate la rece. Medicin veterinar.
Uz intern. Pentru tratarea diareei, gastroen-
teritei, afectiunilor renale, cistitei: a) infuzie, din
3 g (1 lingur) frunze uscate si mruntite peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 20 minute. Se strecoar. Se rceste.
Se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt); b) decoct, din 3 g (o lingur) frunze
uscate la 100 ml ap. Se fierbe 5 minute la foc
domol. Se strecoar. Se rceste. Se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal; c) macerarea la
rece a fructelor uscate, 3 g la 100 ml ap. Se
las 10 ore la temperatura camerei; se obtine
un lichid negru-violaceu. Se strecoar. Se ad-
ministreaz prin breuvaj bucal. Dozele de trata-
ment: animale mari (cabaline, taurine), 20-
50-100 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine) 5-10-15 g; animale mici (pisici, cini,
psri) 1-3-5 g. Tratamentul se aplic de 2-3
ori pe zi pn cnd are loc ameliorarea sau
vindecarea. Apicultur. Florile sunt intens vizi-
tate de albine pentru nectar si polen. Cantitatea
de nectar, 0,3-1,0 mg/ floare. Productia de
miere, 15-30 kg/ ha. Pondere economico-api-
col mijlocie.
AGAR-AGAR, GELOZ (GALAC-
TANI)
AGAVACEE (Agavaceae), familie
creat pe caractere citologice si anatomice,
mai putin morfologice. Include cca 300 specii
plante monocotiledonate lemnoase subarbusti-
ve rspndite n regiunile calde din America.
Dimensiuni impuntoare. Rizom drajonat. Tul-
pin scap. Frunze liniare, fibroase, groase,
crnoase, suculente, rigide, pe margini-spinos
dintate, dispuse n rozete bazale. Inflorescenta
panicul. Flori hermafrodite, actinomorfe sau
slab zigomorfe, tipul 3, cu perigon gamopetal
sau dialipetal, infundibuliform; androceul, din
stamine filiforme fixate de gtul perigonului;
gineceul, cu ovar superior sau inferior, tricar-
pelar si trilocular, stil filiform, stigmat capitat-tri-
lobat H2 sau slab 1[P
(
3); 3 A
3
]G(
3)
sau &. Fruct
capsul alungit loculicid sau bac. n Rom-
nia se cultiv 4 specii n scopuri ornamentale:
Agave americana, care nfloreste o singur da-
t n viat, dup 10-20 ani, uneori l a 80-
100 ani; Polianthes tuberosa (Tuberoz), cu
bulbotuber, flori usor zigomorfe, grupate cte
dou (nflorire VII-VIII, genetic 2n = 60;
Sansevieria zeylanica, perigon gamopetal,
fruct bac. Genetic 2n = 40, 42; Yucca filamen-
tosa, scapul cu inflorescent, nflorire VII-VIII).
Genetic 2n = 60.
AGLIC (Filipendula vulgaris), fam.
Rosaceae. Plant erbacee, peren, hemicrip-
tofit, xeromezofit spre mezofit, oligotrof,
mezoterm, heliofit, lapH amfitolerant, ntl-
nit n toat tara, frecvent n zona de silvo-
step - etajul fagului, prin pajisti uscate, coaste
nsorite, stepe, poieni, luminisuri de pdure,
tufisuri rare; se mai numeste aglice, aglici,
aglis, agrice, anglic, balabon, barba-caprei,
crtite, coada-mielului, ferec alb, ferece al-
b, feregea alb, ferigea alb, ferite, firigea
alb, floarea-soarelui de cmp, iarba-cuforilor,
iarb neagr, iglice, mrgritar, mrcutele,
smeoaie, taul, teisor, tetrici albe, turtit alb.
Genetic, 2n = 14, 16. Fitocenologic, Car. Fes-
tuco-Brometea (-> QUERCETEU). Rspndit
n Europa si Asia. Descriere. Rdcini adven-
tive, lung-fusiforme, tuberizate, pornite dintr-un
rizom subtire. Tulpin erect, simpl, rar rami-
ficat, nalt pn la 80 cm. Frunze penati-
sectate, cu foliole adnc si incis-serate, glabre
sau proase, ntre foliolele mari cu o pereche de
foliole mici. Flori albe-glbui sau roz-palide,
plcut mirositoare, grupate ntr-o inflorescent
paniculat, compus din cime. nflorire, V-VII
(VIIIIX). Fruct apocarpic (folicule proase). Ali-
mentatie. Rdcina tuberizat posed un
continut ridicat de amidon si tanin. Valoare
nutritiv bun. n Romnia se consum crud,
dup ce s-a decojit. Are actiune astringent
asupra cavittii bucale. n alte tri rdcinile se
fierb, se terciuiesc asemntor piureului de
aglic agris

cartofi si se servesc drept garnitur pentru une-
le mncruri. Bioterapie. Florile si mai ales
rdcinile au important terapeutic n medi-
cina uman traditional. Principiile active pe
care le contin intervin astringent, emolient, diu-
retic, antiasmatic, antihemoroidal. antidezinte-
ric. Folosite intern pentru tratarea astmului, he-
moroizilor, combaterea durerilor postnatale si
testiculare, mrirea diurezei, iar extern n trata-
rea exemelor si hemoroizilor. n secolele
XVI-XVII rdcina, planta ntreag (rdcin,
tulpin, frunze, flori) sau numai prtile aeriene
(tulpin, frunze, nori) erau folosite n litiaz
renal, gus si epilepsie. n unele tri planta a
trecut drept remediu etnoiatric n blenoragie,
hidropizic, helmintoz (tenie), afectiuni pulmo-
nare si ca tonifiant. Recoltare. Florile (Filipen-
dulae flos) sau planta ntreag (Filipendulae
herba cum radicibus) sau numai rdcinile
(Filipendulae radix) se recolteaz pe timp fru-
mos. Se usuc la umbr n camere bine aerisite
sau poduri (de preferat acoperite cu tabl).
Strat subtire. Se pstreaz n saci textili sau
pungi de hrtie. Rdcinile tuberculiforme se
pot recolta cnd se folosesc. Medicin uma-
n. Uz intern. 1. Pentru astm: infuzie, din 1 lin-
gurit flori uscate peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperite
10-15 minute. Se strecoar. Se bea cu nghi-
tituri rare. 2. Empiric, pentru mrirea diurezei,
combaterea diareei, hemoroizilor si astmului:
infuzie, din rdcini proaspete tocate mrunt, la
o can ap n clocot. Se las 10-15 minute. Se
bea cu nghitituri rare. Uz extern. 1. Pentru
combaterea durerilor hemoroidale si eczeme-
lor: cataplasm cu tuberculi rasi (ntre dou
pansamente), aplicat local. Se tine cca 30 mi-
nute. 2. Pentru tratarea eczemelor: infuzie, din
2 linguri flori la o can cu ap fierbinte. Se
acoper pentru 15 minute. Se fac splaturi
locale (tampoane cu vat). Ornamental. Poate
fi cultivat n parcuri si grdini publice din re-
giunea de cmpie si colinar, n grupuri, pe
peluze, pe marginea masivelor arborescente.
Decorativ prin port si flori. nmultire prin se-
minte.
AGRIS (Ribes uva-crispa), fam.
Grossulariaceae. Arbust foarte ramificat, mi-
crofanerofit, eutrof, mezofit-mezohigrofit la pH
amfitolerant, mezoterm, helosciadofit-sciadofit,
ntlnit prin margini de pduri si tufisuri, din
regiunea montan pn n cea subalpin; se
mai numeste acres, acris, acris slbatic, aghi-
res, agres, agrije, agris slbatic, agrasle,
agrazerie, agroasle, agrisel, agrit, agrus,
agrut, agnit, agurid, bische, bobit, bolghitari,
borboan, borbonariu, broboan, burboana,
caract, coact, coacz alb, coacz sl-
batic, cozmete, flocosele, fragi de lemn alb,
fragi de lemn negru, frgar, pomusoar, rsit,
razachie, rzchie, rezechie, rezchie, risit,
rosichin, smirdar, strugur spinos, struguri
domnesti, strugurul-ursului. Genetic 2n = 16.
Sensibil la cldur mare si ger excesiv, Fito-
cenologic, ncadrat n Fagetalia, Acerion, Al-
no-Padion, Car. Prunetalia. n Franta si Anglia
cultivat din secolul XIII, n Romnia cultivat prin
grdini familiale, mai ales n judetele nordice si
vestice. Productia mondial, 150 t/an, din care
90% n Europa. Rspndit n Europa, Asia,
Africa de Nord, America de Nord si Central.
Descriere. Tulpini nalte pn la 1,50 m, cu nu-
meroase rdcini adventive; scoarta brun ce-
nusie, se exfoliaz n fsii. Lujerii tomentosi, cu
numerosi spini prevzuti pe internodii. Frunze
semicirculare, cu 3-5 lobi obtuzi, pe margine
crenat-serati, pe fata inferioar des-proase,
rar glabre. Flori mici, hermafrodite, verzui sau
rosiatice, solitare. nflorire, IV-V. Fruct, bac
globuloas sau ovoid, mare, verzuie, glbuie
sau rosiatic, glandulos-proas sau glabr,
gust acrisor, comestibil, ajunge la maturitate n
VIVII. Productie, 3-5 kg la tulpin. Compozitie
chimic. Fructele contin ap (88-93%), protide
(0,80%), acizi malic, citric, tartric (cca 1,5%),
substante grase (0,65%), zaharuri (8%),
celuloz, vitamina C (26-34 mg%), vitamina A,
vitaminele B
1
si B
2
, sruri de K, P, Ca, Mg, Na,
Zn, Fe, Cu. Valoarea energetic, 48 kcal/100 g,
din care se resoarbe 89%. Alimentatie. Fruc-
tele sunt consumate ca atare (nepreparate), ori
sub form de compot, dulceat, peltea, sup,
suc; se folosesc la prepararea unor sosuri si
garnituri, mai ales la mncarea cu carne de
miel. Industrie. Utilizate n industria alimentar
pentru prepararea de gem, peltea, compot,
suc, dulceat, marmelad, past, sirop, vin.
Bioterapie. Fructele, consumate nainte de
mas, sunt tonic-aperitive, iar dup mas, sto-
mahice, n atonii digestive. Recomandate n
inflamatii ale cilor urinare, litiaze, reumatism,
gut. Produc diurez cu eliminare de acid uric
si urati. Stimuleaz functia hepatic. Medicin
uman. Uz intern: consumate ca atare; suc,
10-200 g pe zi, 3-4 reprize; consumate sub
ai de pdure 10 albstrele

form de compot, supe sau garnitur cu sosuri
albe. Apicultur. Specie melifer. Florile sunt
vizitate de albine n aprilie-mai pentru cule-
gerea de nectar si polen. Nectarul are 30%
concentratie zahr. Cantitatea de nectar,
0,2-1,0 mg/floare. Productia de miere, 25-
70 kg/ha. Pondere, economico-apicol mic.
Silvicultur. Cultivat ca arbust fructifer n
perdele forestiere de protectie (v. Pl. I, 1; 2).
AI DE PDURE (Asphodeline lu-
tea), fam. Liliaceae. Plant erbacee, peren,
geofit, xerofit spre xeromezofit, termofil,
slab-acid-neutrofil, ntlnit numai n Dobro-
gea (Dealul Derven-Tepe, Lespezi, Vasile
Alecsandri), pe coaste pietroase si aride, prin
tufrisuri; sin. aisor, asfodelina. Genetic,
2n = 28. Specie declarat monument al naturii.
Fitocenologic, ncadrat n Quercian petraeae,
Paliureto-Carpinon orientalis. Rspndit n re-
giunea mediteranean. Descriere. Rizom
scurt, vertical, din care se desprind numeroase
rdcini cilindrice, de consistent crnoas.
Tulpin neramificat, erect, nalt de 40-70
(90) cm. Frunze ngust-liniare, glabre, cu
7-12 nervuri paralele, prinse de tulpin prin teci
alb-membranoase, transparente, prevzute cu
3 nervuri dorsale, mult apropiate ntre ele. Flori
galbene-verzui, cu miros ptrunztor, grupate
terminal ntr-un racem simplu; perigon zigo-
morf, extins, din 6 foliole concrescute la baz
ntr-un tub subglobulos scurt; androceul din
6 stamine inegale, unde cele din ciclul extern
sunt mai scurte cu antere brunii, scurte, cele
din ciclul intern mai lungi purtnd antere brunii
mai lungi, liniar-eliptice; gineceul, din ovar elip-
tic sau ovoidal, cu stil filiform-arcuit, galben,
terminat cu un stigmat capitat. nflorire, VIVII.
Fruct, capsul loculicid, sferic-ovoidal sau
sferic-elipsoidal. Seminte brune-cenusii. In-
dustrie. Cultivat pe suprafete mari poate fi
utilizat la extragerea din rdcini a unui ulei
analog celui obtinut din rdcinile de Asphode-
lus, care are numeroase utilizri. Ornamental.
Adesea cultivat prin grdini si parcuri, ca plant
decorativ.
AISOR, AI DE PDURE
AKINETOSPORANGE (Akineto-
sporangium), sporange de form sferic sau
neregulat, cu perete gros constituit din trei stra-
turi: endosporul, subtire (intern); ectosporul
(mijlociu); episporul(extern), ngrosat, cu supra-
fata neted sau ornamentat. Contine
citoplasm si un nucleu diploid.
ALBSTRELE (Centaurea cya-
nus), fam. Asteraceae. Plant erbacee, anual,
hibernant, terofit-hemiterofit, cosmopolit,
mezofit, moderat termofil, la pH amfitole-
rant, ntlnit ca buruian n semnturile de
gru si secar, uneori pe marginea drumurilor,
n regiunea de cmpie si dealuri din Romnia;
se mai numeste albastr, albstrea, albstrele,
buruian mnerie, clopotel, corobatic albastr,
corobetic, dioc, droc, floare de gru, floare
vnt, floarea-grului, floarea-paiului, ghioc,
iarba-frigurilor, mturic, mturele, mneriori,
neghin, potroac, sglvoc, slvoc, slovoc, t-
tis vnt, vinetea, vinetele, vinetic, vine-
tic de cmp, vinetoar. Genetic, 2n = 24.
Fitocenologic, ncadrat n Secalietea, Car.
Aperetalia. Originar din Sicilia, Tesalia (Gre-
cia). Rspndit n toate trile cultivatoare de
gru si secar. Descriere. Rdcin fusiform
cu numeroase ramificatii. Tulpin erect, mu-
chiat, nalt pn la 100 cm, simpl sau putin
ramificat n partea superioar. Frunze alterne,
liniare, lungi pn la 9 cm, lanate-alburii (peri
mtsosi, alburii). Flori albastre grupate n ca-
latidii globuloase, situate terminal. Florile de pe
disc sunt violacee, iar cele marginale albastre.
nflorire, VII-IX. Fructe, achene cu papus.
Compozitie chimic. Florile contin poliine, po-
liene, centaurin (cnicin), cicorin, tanin,
mucilagii, cianin, antocianidine, sruri de K,
Mg. etc. Bioterapie. Florile au important fito-
terapeutic n medicina uman si veterinar.
Principiile lor active au rol diuretic, antidiareic,
antiinflamator (mai ales n oftalmologie), cal-
mant. Recomandate intern n diaree, dispepsii,
afectiuni renale, si ale vezicii urinare, iar extern
n iritatii oculare. Recoltare. Calatidiile (Cyani
flos cum receptaculis) sau numai florile margi-
nale (Cyani flos) se recolteaz n iulie-august,
pe timp uscat, prin ruperea calatidiilor n primul
caz sau numai a florilor asimetrice de pe mar-
ginea calatidiilor n cel de al doilea caz. Us-
carea la soare sau n poduri acoperite cu tabl,
n strat subtire. Uscarea artificial la maximum
35 C. Florile brunificate se ndeprteaz. Se
pstreaz n saci textili sau n pungi de hrtie.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
bolilor de rinichi si ficat, ca diuretic: a) infuzie,
din o lingurit flori uscate peste care se toarn
albumine 11 alburn

o can (200 ml) cu ap n clocot. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se bea cl-
dut, n trei reprize, cu o jumtate de or na-
inte de mas; b) macerat, din o lingurit flori
uscate ntr-un pahar cu vin sau bere. Se las
acoperit 24 ore. Se strecoar. Se bea frac-
tionat, cu 30 minute nainte de a mnca.
2. Pentru tratarea diareei, dispepsiei, afectiuni-
lor renale si ale vezicii urinare: infuzie, din 1

sau 2 lingurite flori uscate, mruntite, peste
care se toarn o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se bea cte un sfert de can, cu 20 minute
naintea meselor principale; pentru mrirea
diurezei se pot bea 2 cni pe zi. Uz extern.
Calmant n bolile de ochi: infuzie, din 1 si

lin-
gurit flori la o can de ap n clocot. Se aplic
comprese pe ochi sau cataplasme. Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea dispep-
siilor, indigestiilor, cistitelor, afectiunilor renale,
diareelor; a) infuzie, din 10 g flori uscate si
mruntite peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se rceste. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) decoct, din
10 g flori uscate si mruntite la 100 ml ap. Se
fierbe 5-10 minute la foc domol. Se strecoar.
Se rceste. Se administreaz prin breuvaj bu-
cal. Dozele de tratament: animale mari (caba-
line, taurine) 10-25-50 g; animale mijlocii (ovi-
ne, caprine, porcine) 3-5-10 g; animale mici
(pisici, cini, psri) 0,5-1-2 g. Cosmetic.
Pentru tonifierea tenului si prevenirea zbrcirii
pleoapelor: a) infuzie, din o lingurit flori uscate
la 2 cesti ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se aplic tam-
ponri locale cu vat; b) infuzie, din 2 lingurite
flori uscate peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se aplic com-
prese locale pe ten si pleoapele ridate. Efect
antiseptic. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor nectar si polen. Productia
de miere, 50-60 kg/ha. Ponderea economi-
co-apicol mic. Ornamental. Specia poate fi
utilizat n grupuri, rabate si ca flori tiate. Inte-
res decorativ prin inflorescente. Culoarea al-
bastr a florilor se remarc foarte bine pe un
fond floricol galben sau alb. nmultire prin se-
minte. Agricultur. Buruian problem, pre-
zent n culturile grului de toamn, secarei,
altor cereale, chiar n culturi prsitoare, lucer-
niere. O plant produce 700-1600 achene.
Facultate germinativ pn la 10 ani. Sub 5 cm
adncime, germinatia nu mai are loc. Comba-
tere prin folosirea de seminte curate, asola-
ment, erbicide (v. Pl. I, 3).
ALBUMINE, substante proteice glo-
bulare, cu caracter slab acid spre neutru. Solubile
n ap si solutii diluate de electroliti. Formeaz
solutii coloidale cu apa, din care precipit sub
actiunea unor solutii concentrate (sulfat de amo-
niu, clorur de sodiu, sulfat de magneziu) si sub
actiunea cldurii. Spuma alb care apare la fier-
berea fructelor si legumelor se datoreaz coa-
gulrii. Albuminele au mas molecular relativ
mic. Rspndite n toate organele plantelor, dar
n cantitate mai mare n seminte. Sunt denumite
dup originea lor: legumelin, extras din se-
mintele de leguminoase (mazre, linte, soia etc.);
leucozina, extras din semintele de cereale
(gru, secar, ovz); ricin, extras din semintele
de ricin; fulin, extras din buretele-viperei (Ama-
nita phalloides); curcina, extras din semintele de
Jatropha curcas etc. Ricina, falina, curcina sunt
toxice si se numesc toxalbumine. Au proprietatea
de a aglutina globulele rosii din snge. Se com-
port ca pseudoanticorpi.
ALBURN (Alburnum), tesut lemnos
format din inele anuale. Prezent n zona perife-
ric a lemnului secundar al arborilor. Conduce
apa si depoziteaz substante de rezerv n
elementele vii ale parenchimului si razelor me-
dulare. Se mai numeste lemn moale din cauza
consistentei pe care o are. Tulpina unor specii
de plante este format numai din lemn moale,
exemplu unele specii de artar, plop, mestea-
cn, salcie etc. La unele specii lemnoase, o
dat cu mbtrnirea se produce o diferentiere
a tesutului lemnos, distingndu-se dou zone,
una central de culoare mai nchis, numit
duramen, si alta periferic mai deschis, nu-
mit alburn. Speciile lemnoase numai cu alburn
au longevitate mic. De obicei lemnul lor este
atacat de ciuperci, iar n partea central se
macin devenind scorburos. Arborele trieste
numai prin inelele anuale tinere aflate n prtile
periferice, exemplu slciile scorburoase. Unele
specii de arbori care, n mod normal, nu for-
meaz duramen, pot forma n zona central un
duramen patologic asa-numitul duramen fals
cunoscut sub numele popular de inim rosie. El
apare n urma mbolnvirii. Este ntlnit la fag,
molid.
alcaloizi 12 alelopatie

ALCALOIZI, substante organice, ve-
getale, heterociclice, care au n structura mole-
cular azot. Caracter bazic. Dau reactii carac-
teristice cu unii reactivi. Actiune fiziologic
asupra animalelor si omului, n principal asupra
sistemului nervos si musculaturii netede. No-
tiunea de alcaloid a fost introdus n stiint la
nceputul secolului al XIX-lea (Meissner,
1818). Larg rspnditi n regnul vegetal. Pre-
zenti n cantitate mic n majoritatea plantelor.
n cantitate mare se afl n speciile plantelor
superioare din familiile Papaverceae, Rubia-
ceae, Solanaceae, Ranunculaceae, Fabaceae
etc. Si n speciile de monocotiledonate din fa-
milia Liliaceae. Exist grupe de alcaloizi sau
alcaloizi caracteristici numai pentru unele spe-
cii, pentru unele genuri sau familii de plante.
Localizati de obicei n anumite organe ale plan-
telor, cum sunt rdcina, scoarta tulpinii, frun-
ze, fructe, seminte, mai putin n flori. n unele
specii sunt rspnditi uniform n toate organele
plantei. Toti alcaloizii sunt substante incolore,
au gust amar si manifest activitate optic
levogir. Reactioneaz cu acizii si formeaz
sruri. Dup structura chimic a heterociclului
azotat se cunosc urmtoarele grupe: alcaloizi
cu heterociclu pirolidinic, cum sunt stahidrina,
betonicina, pirolidina etc, identificati n specii
din familiile Papaveraceae, Caricaceae, Apia-
ceae, Piperaceae, Convolvulaceae, Solanace-
ae, Erythroxylaceae, VaIerianaceae, Goode-
niaceae; alcaloizi cu heterociclu piperidinic,
cum sunt coniina, conhidrina si cu heterociclu
piridinic, cum sunt areocolina, areocolidina, ri-
cina, au fost identificati n specii de Fungi, Equi-
setaceae, Crassulaceae, Papilionaceae, Mi-
mosaceae, Apiaceae, Moraceae, Piperaceae,
Euphoribiaceae, Chenopodiaceae, Aizoaceae,
Gentianaceae, Lamiaceae, Solanaceae, Lobe-
liaceae etc; alcaloizi cu ciclu tropanic, cum sunt
atropina, scopolamina, cocaina, identificati n
speciile familiilor Convolvulaceae, Solanaceae,
Erythroxylaceae, Dioscoreaceae; alcaloizi cu
heterociclu chinolinic, cum sunt chinina, cin-
conina, cusparina, cuspareina etc., identificati
n specii de Fungi, Rutaceae, Asteraceae, As-
clepidiaceae; alcaloizi cu heterociclu izochino-
linic, cum sunt papaverina, narcotina, laudo-
nosinina etc, identificati n specii de
Papaveraceae, Chenopodiaceae, Cactaceae,
Fumariaceae, Berberidaceae; alcaloizi fenan-
trenici, ca morfina, codeina, tebaina etc.,
identificati n specii de Papaveraceae,
Menispermaceae; alcaloizi cu heterociclu in-
dolic ca ergotoxina, ergotamina, ergometrinina,
identificati n ciuperca parazit cornul-secarei
(Claviceps purpurea); alcaloizi cu ciclu purinic,
ca teofilina, teobromina, cofeina, identificati n
frunzele de ceai, boabele de cacao (Teobroma
cacao), boabele de cafea (Coffea arabica).
ALELOPATIE (Allelopathia), com-
plex de interactiuni biochimice reciproce ntre
plante care triesc alturi, cu influent negativ
asupra dezvoltrii lor. Substantele prin care
interactioneaz sunt compusi organici secun-
dari cu mas molecular mic, ntre care pre-
domin monoterpenele, sesquiterpenele, fe-
nolii, acizii fenolici, hidroxichinonele, acizii
cinamici etc. Majoritatea se gsesc n corpul
plantelor sub form inactiv, servind ca sub-
stante de aprare mpotriva duntorilor. Prin
transformri ulterioare, de hidroliz, oxidoredu-
cere, metilare sau demetilare, rezult compusi
noi cu proprietti alelopatice. Interactiunile bio-
chimice se produc ntre indivizii aceleiasi specii
si ntre specii diferite, interactiunea biochimic
dintre indivizii aceleiasi specii se numeste auto-
toxicitate si apare mai ales cnd se micsoreaz
cantitatea de substante nutritive si apa din me-
diul nconjurtor. Interactiunile biochimice din-
tre specii de plante din cadrul unei biocenoze
sunt dificil de depistat. Ele exist ns si pot fi
observate n timp. De exemplu, nucul (Juglans
regia) si nucul negru (Juglans nigra) produc o
glicozid (4-glucozo-1, 4, 5-trihidroxinaftalina)
inactiv, care, prin hidroliz si oxidare, formea-
z glucoza si juglona compus toxic activ.
Aceasta din urm se acumuleaz n solul de
sub coroana nucului, prin extragerea sa de
ctre precipitatii din frunze, ramuri, scoart,
inhibnd cresterea plantelor si germinatia se-
mintelor. Numai anumite specii (Rubus, Poa)
se dezvolt bine sub coroana lor. Orzul (Hor-
deum vulgare) si orzul slbatic (Hordeum
spontanemum) produc, prin rdcinile lor, doi
alcaloizi inhibitori, hordeina si gramina, care
distrug buruienile, formnd populatii aproape
pure; pelinul (Artemisia absinthium); produce
absintin, nlturnd alte plante de lng el;
specii de Euphorbia produc substante ce
inhib cresterea inului etc. Inhibitorii au o larg
rspndire n natur, predominnd la plantele
ce triesc n regiunile cu clim cald
(Parthenium, Encelia, Hordeum, Eucaliptus,
Myrtusetc.).
aleurospor 13 al ge
rosi i

ALEUROSPOR (Aleurospora), spor
asexuat cu peretele ngrosat, format lateral,
terminal sau intercalar, prin umflarea conidio-
forului sau a unui filament micelian (hife), de
care se separ prin 1-2 septuri. Nu se des-
prinde de filamentul pe care se formeaz. De-
vin spori de rezistent cu rol n perpetuarea
speciei (de exemplu, Microsporum, Sepedo-
nium, Chrysosporium, Aleurisma, Blastotri-
chum etc.).
ALGE ALBASTRE, plante micro-
scopice, unicelulare si filamentoase, izolate
sau reunite n colonii. Forma celulelor variat:
oval, sferic, elipsoidal sau cilindric. Celula
este delimitat de membran. Continutul celu-
lar este diferentiat n centroplasm, constituit
din citoplasm, particule nucleice reprezentnd
nucleolidul si cromoplasma (cromatoplasma),
n care se afl pigmentul rosu ficoeritrin, clo-
rofila a (pigment verde), diversi carotenoizi
mascati de ficocianin (pigment albastru-ver-
de). Celula este protejat de peretele celular
format din trei pturi: locula-pelicul subtire in-
tern aderent la citoplasm; vagina de natur
celulozopectic, continu sau ntrerupt; teaca
gelatinoas-asezat spre exterior, cu o infra-
structur fibrilar sau lamelar. La speciile uni-
celulare, stratul mucilaginos poate lipsi. Elec-
tronomicroscopic, cromoplasma are structur
lamelar, fiind traversat de lamele dispuse
perechi (tylacoizi), reprezentnd un cromatofor
(cloroplast rudimentar). Rol n fotosintez. Ea
poate contine incluziuni: granule de volutin,
glicogen, vacuole, picturi de lipide. Nutritie
autotrof. Unele dintre ele, n anumite conditii,
pot deveni saprofite (de exemplu, specii de
Oscillatoria). nmultirea prin diviziunea direct
a celulei si prin hormogonii reprezentnd frag-
mente de tal la nivelul heterocistelor. Filoge-
netic, reprezint un grup cu evolutie nchis. Au
aprut n Precambrian. Triesc pe solul umed
si n mediul acvatic.
ALGE BRUNE, plante talofite re-
prezentate de cca 2000 specii, de o mare di-
versitate morfoanatomic, unele cu lungimea
pn la 100 m. Algele brune sunt pluricelulare.
Contin pigmentii asimilatori, clorofila a si c,
mascati de pigmentul brun fucoxantin, care
domin cantitativ. Talul, n functie de specie,
este filamentos, simplu sau ramificat (Ectocar-
pus), lamelar cu marginea nedivizat
(Laminaria), sau cu marginea sectat. La unele
specii, poate avea aspectul plantelor superioa-
re, cu diferentieri rizoidale, cauloidale si filoida-
le (Laminaria, Macrocystis), n care, anatomic,
se delimiteaz cortexul format din celule izodia-
metrice, mici, bogate n cloroplaste, si corpul
central, alctuit din celule alungite, la care se
diferentiaz, axial, medula, cu rol n condu-
cerea substantelor nutritive. Celulele medulei
au peretii desprtitori prevzuti cu numerosi
pori, asemntori cu plcile ciuruite de la va-
sele liberiene. Ele sunt elemente conductoare
primitive. Posed cavitti pline cu aer numite
plutitori (aerochisti), care permit tinerea ver-
tical n ap. n partea extern a corpului cen-
tral se nmagazineaz substantele de rezerv.
La unele specii, cauloidul este peren, iarfiloidul
anual, palmat-fidat (Laminaria hyperborea).
Histologic, meristemele si tesuturile definitive
primare si secundare apropie foarte mult feo-
fitele de cormofite. Talul are mare capacitate
de regenerare (fragmente de tal genereaz
taluri noi). Unele specii se multiplic vegetativ
prin propagule. Asexuat, se nmultesc prin zoo-
spori biflagelati. Reproducerea sexuat se face
prin gameti; cei femeli, la formele evoluate,
sunt mari si fr organe de miscare, iar cei
masculi sunt piriformi si biflagelati. Majoritatea
sunt forme marine, rar dulcicole. Vegeteaz pe
substrat solid (stnci, bolovani); putine specii
populeaz substratul reprezentat de nisip.
Rspndite mai ales n zonele acvatice reci si
temperate. Majoritatea sunt autotrofe, foarte
putine heterotrofe parazite. Numeroase specii
elaboreaz vitamine, substante cu actiune anti-
microbian, acumuleaz iod, brom etc. Utili-
zate pentru obtinerea de medicamente nece-
sare tratrii maladiilor renale, si n cosmetic.
Unele sunt folosite n industriile textil, a hr-
tiei, alimentar etc. Filogenetic, algele brune
descind din crizofite primitive sau dintr-un str-
mos comun. Constituie un trunchi filetic nchis,
cu mai multe linii evolutive distincte.
ALGE ROSII, plante talofite con-
stnd din 4000 de specii, preponderent pluri-
celulare, cu putine specii unicelulare sau ce-
nobiale. Caracterele de ansamblu le definesc
ca o linie evolutiv distinct. Celula este uni-
sau plurinucleat. Mitoza este de tip clasic.
Morfologia si numrul cromatoforilor sunt di-
ferite - domin cei mici -, prezentnd o mare
variatie cromatic imprimat de procentul
al ge verzi 14 aloe

cantitativ al ficobilinelor. Contin clorofila a si d
mascat de ficobiline, cu dominanta
ficoeritrinei. Formele marine sunt colorate n
rosu-intens, iar cele dulcicole n violet sau oliv.
Produsul de acumulare este amidonul de
floridee, intermediar ntre amidon si glicogen.
Compusii chimici specifici sunt trehaloza,
glucozidele cu glicerol, agarul si caragenul -
derivati cu sulf ai galactozei. n anumite celule
se afl iod si brom. Tilacoizii sunt solitari.
Peretele celular este celulozopectic, rar
mi neral i zat cu carbonat de cal ci u
(Corallinaceae). Talul este foarte variat: fila-
mentos, simplu sau bogat ramificat, adesea
dicotomic; lamelar (Delesseria, Porphyra),
uneori cu diferentieri rizoidale, cauloidalesi filo-
idale. nmultire asexuat prin portiuni de tal,
prin spori (monospori aconti) formati n mono-
sporochisti. Reproducerea sexuat este o oo-
gamie. Copularea are loc pe gametofit, obisnuit
dioic. ntlnite n ap dulce si marin. Forme
bentonice. Vegeteaz bine pe substrat calca-
ros, la adncimi pn la 200 m. Repartitia pe
adncime este conditionat de iluminare,
temperatur, gradul de agitatie, nivelul maxim
si minim al apei. Unele specii sunt epifite pe
alte alge. Important. Agarul si caragenul au
mare important economic; substantele ac-
tive sunt utilizate n fitoterapie si cosmetic;
vitamine; talul mineralizat utilizat n agricultur
ca ngrsmnt; unele specii sunt folosite n
alimentatie ca salat (Porphyra, Rhodymenia).
Filogenetic, constituie o linie evolutiv funda-
mental distinct, nchis, cu pozitie variat n
sistemul algelor (Lucia L u n g u, 1983).
ALGE VERZI, pl ante tal ofi te cu
peste 5000 de specii, polimorfe, rspndite n
mediul acvatic, soluri umede, nmoluri, zpa-
d, gheat. Unele triesc n simbioz cu ciu-
percile, formnd lichenii. Prezente mai ales n
planctonul apelor dulci din lacuri, blti, mlastini.
Aparatul vegetativ este variat, dar putin dife-
rentiat. Reprezentate prin forme unicelulare,
izolate sau reunite n colonii, precum si prin
forme pluricelulare, lamelare sau filamentoase,
simple sau ramificate. Formele unicelulare pot
fi sferice, ovale, poliedrice, stelate, cilindrice,
cu dimensiuni variate n functie de specie. Ce-
lula este delimitat, n general, de o membran
celulozic. Rar este delimitat de o pelicul
citoplasmatic. Uneori n structura extern a
peretelui celular se afl substante pectice care
se gelific. La unele specii membrana celular
este impregnat cu sruri de calciu. Aparatul
fotosintetizant este reprezentat de unul sau
ctiva cromatofori mari n form de lame, dis-
curi, stelute, panglici, granulatii, care contin
clorofila a, b, putin xantofil si carotin. Pro-
dusul de asimilatie este amidonul. nmultire
vegetativ, prin diviziune celular la formele
unicelulare si prin fragmentarea talului, la ce-
lule pluricelulare; nmultire asexuat prin spori
mobili (zoospori flagelati) sau imobili (aplano-
spori), formati n zoosporocit - celul specia-
lizat -, sau n orice celul a talului; nmultire
sexuat prin izogamie, anizogamie si oogamie;
nmultire sexuat prin conjugare, constnd din
contopirea a dou celule vegetative rezultnd
zigotul. Ciclurile de dezvoltare sunt foarte va-
riate. La majoritatea exist o alternant de ge-
neratii: generatia gametofitic, productoare
de gameti si generatia sporofitic (asexuat),
productoare de zoospori. Generatia gametofi-
tic poate fi homotalic (gametii masculi si femeli
se formeaz pe acelasi tal) sau heterotalic (ga-
metii de sex diferit se formeaz pe taluri diferite,
femei si mascul). Dup durata celor dou gene-
ratii alternanta poate fi haplobiont, haplodiplo-
biont si diplobiont. Filogenetic se apreciaz c
au evoluat din prealge (M. Chadefaud,
1960). Prezint mare important pentru lantu-
rile trofice din ap, precum si pentru oxigena-
rea apei.
ALISMATACEE (Alismataceae), fa-
milie care include 13 genuri, cu cca 90 specii
plante monocotiledonate, perene, acvatice sau
de mlastini, rspndite n zona temperat si
tropical. Frunze bazale ntregi, heteromorfe
(lanceolate, sagitate, lineare). Flori hermafro-
dite sau unisexuate, mici trimere, diploclamide,
actinomorfe, hemiciclice; cu nvelis dublu, tipul
3; androceu, cu numeroase stamine; gineceu
superior, apocarp, din numeroase crpele libe-
re. Formula floral: H2K
3
C
3
A
a
;
6
G^. Fruct
multiplu, poliachen. Flora Romniei contine
6 specii ce apartin la 3 genuri: Alisma (Lim-
barit), x= 7, 13; Caldesia, x= 11; Sagittaria
(Sgeata-apei), x= 11.
ALOE (Alo arborescens), fam. Lilia-
ceae. Plant peren, cultivat, originar din
Africa Tropical si Meridional, unde atinge
talia unui arbore, de unde numele de arbo-
rescens; sin. doftor. Iubitoare de aer si lumin,
aloe 15 aloe

aloe este rspndit n sudul Africii. Genetic,
2n = 14. Descriere. Tulpin nalt pn la 3 m,
diametrul 5-8 cm, neramificat, cu internodii
dese, palide. Frunze crnoase, persistente,
dispuse n spiral, fr fibre, suculente, lungi
de 45-60 cm, canaliculate, pe margini cu spini
moi. Flori rosii, cilindrice, drepte, lungi de
3-4 cm, concrescute la baz ntr-un tub scurt,
dispuse ntr-un racem dens, spiciform, extrem
de gratios; perigon din foliole lanceolate, verzui
la vrf; androceu din 6 stamine de lungimea
perigonului. nfloreste iarna. Fruct, capsul bi-
locular, cu numeroase seminte. Compozitie
chimic. Contine capaloina, substant activ
amar, precum si derivati de antrachinon.
Bioterapie. Planta are important terapeutic
n medicina uman si veterinar. Principiile ac-
tive pe care le contine au rol bacteriostatic n
special fat de bacilul Koch si stafilococi, sti-
mulent digestiv, purgativ al intestinului gros.
Folosit n: constipatie, indigestii, anorexie, ul-
cer, angin, grip, dureri de cap, dureri de dinti,
scleroz, trombangeite, astenie, reumatism,
plgi, dermatite, arsuri, ulceratii etc. ntr-un
borcan de sticl se pune 1,5 kg de plant, n
vrst de 3-5 ani, trecut prin masina de tocat
(nainte de a se folosi, planta nu se ud timp de
cinci zile). Se adaug 2,5 kg miere de albine,
3, 5 kg vi n r osu l a o t emperat ur de de
14-18 C. Toate acestea se pun n borcan de
sticl si se aseaz ntr-un loc ntunecos si rco-
ros timp de 5 zile. n primele 7 zile de tratament
se ia 1 lingurit de 3 ori pe zi, cu 1 or nainte de
mas. Dup aceea se ia cte 1 lingur de 3 ori
pe zi cu 1 or nainte de mas. Durata minim a
curei este de trei sptmni sau o lun. Se
recomand n tratarea urmtoarelor afectiuni:
ulcer, grip, anghin, boli de dinti, mastoidit,
eczeme, astm, scleroz, reumatism, alcoolism
si astenie nervoas. De precizat n timpul tra-
tamentului se exclud din alimentatie laptele,
oule si se consum ct mai multe fructe si
supe. Medicin uman. Cunoscut nc din
Antichitate. Uz intern. 1. Pentru tratarea con-
stipatiei cronice habituale: decoct, din un vrf
de cutit pulbere plant ia 250 ml de ap, ames-
tecat cu 1-2 linguri miere. Se fierbe 3 minute.
Se strecoar. Se iau zilnic cte trei linguri, o
lingur nainte de mas (dimineata, prnz, sea-
ra). 2. n ulcer, grip, angin, dureri de cap,
dureri de dinti, trombangeite, eczeme, scle-
roz, astm, astenie nervoas, reumatism, al-
coolism; cur de aloe pregtit dintr-un exem-
plar de 3-5 ani, neudat cu 5 zile nainte de
folosire. Se ia 1,5 kg plant. Se trece prin
masina de tocat carne. Se adaug 2,5 kg miere
de mai si 3,5 l vin rosu, de 14-18. Acest
amestec se pune ntr-un borcan de sticl. Se
pstreaz 5 zile ntr-un loc rcoros si ntu-
necos. Rezult un extract cu o bun eficient
terapeutic. n primele 7 zile se ia cte o lin-
gurit, de trei ori pe zi, cu cca 2 ore nainte de
mas. Se continu apoi cu o lingur, de trei ori
pe zi, cu o or nainte de mas. Cura dureaz
2-3 sptmni sau o lun. n timpul tratamen-
tului nu se consum lapte si ou. Ele se nlo-
cuiesc cu multe fructe si supe mai ales de
zarzavat. Iaurtul se consum n cantitti mici.
Medicin veterinar. Uz intern. n doze mici
este stimulent digestiv; n doze mai mari devine
purgativ al intestinului gros; n doze si mai mari
devine purgativ drastic. Efectul purgativ difer
de la o specie la alta, calul fiind cel mai sensibil.
Pentru tratarea de constipatii rebele (mai ales
pentru cabaline), indigestii, anorexie, stimulent
gastric: a) macerat, din frunze sub actiunea
apei reci timp de 30 minute; maceratul obtinut
se nglobeaz n boluri sau pilule; b) tinctur,
din 2 g frunze la 98 g alcool alimentar. Se las
acoperit 7-8 zile; n fiecare zi sticla se agit
pentru uniformizare. Se strecoar. Se foloseste
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt); c) extract
(sabur) obtinut prin evaporarea sucului: bucti
cu form neregulat, mate sau putin lucioase,
brun-nchise, miros specific, gust foarte amar,
greu solubil n ap rece, solubil n alcool si n
solutii alcaline. 1. Dozele de tratament pentru
anorexie, stimulare digestiv: animale mari
(cabaline, taurine) 2-5-10 g; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine) 1-2-4 g; animale mici
(pisici, cini, psri) 0,1-0,5 g. 2. Dozele de
tratament n constipatii rebele: animale mari
20-30-50 g; animale mijlocii 5-10-15 g; ani-
male mici, 0,5-2-4 g. Pentru purgatie, adminis-
t rarea drogul ui se f ace dup o di et de
10-12 ore, urmat apoi de adpare la discretie,
n conditii de repaus. La animalele aflate n
lactatie, modific gustul laptelui (devine amar).
Uz extern. Pentru tratarea plgilor, dermati-
telor, arsurilor, ulceratiilor: cataplasme sau un-
guente cu sucul obtinut din plant sau cu de-
coctul rezultat prin fierberea a 2 g frunze uscate
n 100 ml ap timp de 15 minute. Se las la
rcit. Se strecoar si apoi se foloseste. Se mai
practic injectii si instilatii cu extracte din frun-
zele plantei. Tratamentul se aplic pn ce
alogamie 16 alternant de generatii

animalul se vindec. Ornamental. Utilizat ca
plant decorativ de interior. Se nmulteste prin
desprtirea puilor de planta mam. Se cultiv
ntr-un compost amestecat cu nisip fin. Iarna se
ud mai putin, iar ngrsrile sunt suprimate.
ALOGAMIE (Allogamia), polenizare
ncrucisat cu polenul altei flori de pe aceeasi
plant sau provenit de la o floare de pe alt
plant, din cadrul aceleiasi specii.
ALTERNANt DE GENERAtII
(Alternant de faze), ciclu de evolutie individual
a unei plante, mprtit n dou faze - ha-ploid
si diploid , deosebite citologic si fiziologic
(fig. 1). Faza haploid este reprezentat de
gametofit (generatie sexuat), ncepe cu
diploid a plantei. Imediat, la germinare, zigotul
se divide meiotic dnd nastere la patru celule
haploide, din care vor lua nastere patru plante
haploide. ntlnit la ciuperci inferioare si unele
alge (Spirogyra, Ulotrix, Vaucheria). Plantele
diplobionte au corpul vegetativ diploid. Faza
haploid se reduce la gameti. Dup formare se
contopesc rezultnd zigotul (2n), din care se
dezvolt o nou plant. ntlnit la unele alge
unicelulare (Diatomee) si pluricelulare (Fucus).
Plantele haplodiplobionte au corpul vegeta-
tiv diploid. Ambele faze sunt pluricelulare. Faza
haploid debuteaz cu meioza si sfrseste cu
fecundatia. Reprezint partea plantei ce
contine celule haploide si sunt purttoare de
gameti. Faza diploid ncepe cu fecundatia si
se termin cu meioza. Reprezint partea plan-

meioza si se ncheie cu fecundatia. Faza di-
ploid este reprezentat de sporofit (generatie
asexuat), ncepe cu fecundatia si se termin
cu meioza. Fecundatia presupune dublarea
numrului de cromozomi n zigoti. Meioza, prin
reducerea cromatic, micsoreaz la jumtate
numrul de cromozomi din gamneti (celule
tei ce contine celule cu nucleu diploid. Aparatul
vegetativ al plantei este reprezentat de ga-
metofit, sporofit sau de ambele. Durata vietii
celor dou faze (generatii) variaz mult la dife-
rite unitti taxonomice, ntlnit la unele talofite
(alge), exemplu, Cladophora (alg verde), Cut-
leria, Laminaria (alge brune), briofite, pterido-


sexuale). Sunt dou procese opuse, comple-
mentare si constituie punctele de separatie n-
tre faze. Se nasc una din alta si se succed cu
regularitate, n functie de acest caracter exist
trei categorii de plante: haplobionte, diplobi-
onte si haplodiplobionte. Plantele haplobion-
te au corpul vegetativ haploid. Gametii produsi
se unesc ntr-un zigot. Faza diploid se reduce
la zigot si reprezint singura formatiune
fite, spermatofite. La talofite se ntlnesc toate
tipurile ciclurilor de dezvoltare. ncepnd cu
briofitele, ciclul de dezvoltare va fi ntotdeauna
haplodiplofazic. De aici si pn la spermatofite,
inclusiv, se constat o reducere progresiv a
gametofitului si o crestere a sporofitului. La
briofite, gametofitul reprezint planta pro-priu-
zis. El poart organele sexuale mascule,
numite anteridii, si organele sexuale femele,


alternant de generatii 17 alternant de generatii

Fig. 1. Alternanta de generatii la diferite specii de plante:
Cladophora (Chlorophyta); Cutleria si Laminaria (Phacophyta); Mnium (Bryophyta); Dryopteris (Pteridophyta);
Spermatophyta.
numite arhegoane. Sporofitul, putin dezvoltat, zentat de sporogon. La pteridofite si sperma-
trieste dependent de gametofit si este repre- tofite sporofitul reprezint planta propriu-zis,
alternant de generatii 18 altoire

iar gametofitul este redus. n cazul pteridofite-
lor, gametof itul este redus la o mic lam verde
numit protal, pe care se afl organele sexuale,
anteridii si arhegoane. La spermatofite, game-
tofitul mascul si cel femel se mentin distincte. Se
afl separat pe acelasi sporofit. Reducerea lor
este mult mai accentuat dect la pteridofite.
ALTOIRE, metod de nmultire ve-
getativ sau de nnobilare a soiurilor existente,
practicat n pomicultur, viticultur si la unele
specii din legumicultur, floricultur si dendro-
logie. Const n alturarea si concresterea a
dou portiuni de plant: altoiul, reprezentat
printr-un mugure sau ramur detasat (butas),
si portaltoiul, reprezentat prin planta nrdci-
nat. Formeaz mpreun un corp comun, res-
pectiv un singur individ. Portaltoiul (hipobiot),
prin sistemul radicular fixeaz plantan pmnt
si absoarbe apa cu srurile minerale, iar altoiul
(epibiot) dezvolt organele superioare (tulpin,
frunze, flori, fructe) si sintetizeaz substante
organice complexe, utile pentru ntreaga plan-
t. ntre cei doi parteneri se realizeaz astfel o
dependent fiziologic reciproc ce se mani-
fest printr-o serie de modificri biochimice. n
practic, se cunosc peste 150 de sisteme de
altoire (fig. 2). Sunt folosite acelea care se
execut usor si dau rezultate bune la prindere.
Altoire prin alipire. Se utilizeaz la plantele
nrdcinate, crescute alturi n cmp sau n
ghivece. Prtilor destinate altoirii li se nltur
fsii egale de scoart, se alipesc apoi prin
suprafetele sectionate si se leag strns cu
rafie, fr a se acoperi mugurii. Rmn n
aceast stare o perioad de vegetatie pentru
concresterea tesuturilor celor doi parteneri. n
anul urmtor, altoiul se sectioneaz sub punc-
tul de altoire iar portaltoiul deasupra punctului
de altoire, altoire cu ramur detasat. Altoiul
folosit este o ramur (butas) de un an cu mu-
guri vegetativi, lung de 40-80 cm si groas de
8-12 mm. Cele mai folosite variante sunt: altoi-
re prin copulatie practicat atunci cnd altoiul si
portaltoiul au aceeasi grosime. Capetele celor
doi parteneri se sectioneaz oblic sub acelasi
unghi, se alipesc prin suprafetele lor si se leag
strns cu rafie, pentru a se realiza con-
cresterea. Sectionarea portaltoiului se face ln-
g colet sau la 1 m nltime. Se practic n
cmpul II al pepinierei pentru realtoiri. Altoirea
cu ramur n despictur se face cnd

Fig. 2. Altoire:
1 - prin alipire; 2- n despictur; 3- sub scoart; 4 - n copulatie; 5- n oculatie;
6 - n triangulatie: a altoitul; b-portaitoiul; c-incizia pe portaltoi; d-introducerea
ochiului; e- legarea cu rafie.
altoire 19 alun

portaltoiul este mult mai gros dect altoiul.
Portaltoiul se sectioneaz transversal apoi se
despic 3-4 cm n lungime. n despictur se
introduc 1-2 altoi fasonati sub form de pan.
Se leag cu rafie si apoi se unge cu mastic. Se
practic n perioada martie-aprilie, pentru al-
toirile n coroan. Altoirea cu ramur detasat
sub coaj. Se aplic cnd portaltoiul este prea
gros fat de altoi, cnd se altoieste pentru
completarea ramurilor din coroan, ori pentru
nnobilarea altoiului. Portaltoiul se reteaz
transversal. Scoarta se cresteaz longitudinal
pe o lungime de 3-4 cm, se ndeprteaz de o
parte si de alta marginile ei si se introduce
altoiul cu 3-4 muguri, fasonat ca o pan la
partea bazal. Se apropie scoarta portaltoiului
de altoi, se leag cu rafie si se unge cu mastic.
Altoirea cu ramur detasat n triangulatie. Se
foloseste cnd portaltoiul este mai gros dect
altoiul. Portaltoiul se reteaz transversal, apoi
se aplic n plan vertical dou tieturi conver-
gente rezultnd un jgheab. Altoiul, fasonat tri-
unghiular la partea bazal, se introduce n
jgheabul format. Se leag cu rafie si se unge cu
mastic. Se practic n lunile martie-aprilie, pen-
tru realtoiri n pepiniere (cmpurile II si III) sau
n coroan. Altoirea cu mugure detasat. Al-
toiul este un mugure vegetativ detasat cu o
mic portiune de lemn, n stare dormind sau n
curs de crestere. Spre baza portaltoiului se
face o incizie n scoart sub form de T", apoi
se ndeprteaz marginile si se introduce al-
toiul. Se mbrac cu scoarta portaltoiului si se
leag cu rafie fr a se acoperi mugurele. Port-
altoiul se taie deasupra altoiului dup ce din
mugure a rezultat un lstar. Altoirea n ochi
dormind se face de la sfrsitul lunii iulie pn
la nceputul lunii septembrie altoirea n ochi
crescnd se face n perioada aprilie-mai, une-
ori si n iunie, n realtoiri din cmpul II al pepi-
nierei. Altoii se recolteaz n ziua folosirii sau
cu 2-3 zile nainte. Altoirea n fluier se prac-
tic la nuc. Altoii se recolteaz n momentul
utilizrii. Perioada de altoire este aprilie-mai.
Succesul n altoire depinde de concresterea
ct mai perfect dintre portaltoi si altoi.
ALUN (Corylus avellana), fam. Betu-
laceae. Arbust foios indigen, spontan, microfa-
nerofit, mezofit-mezohigrofit, mezoterm, eu-
trof-mezotrof, acid-neutrofil, heliofil sau
semiombrofil, rezistent la fum, ntlnit ca nso-
titor frecvent al stejarului si gorunului, n pduri
de cmpie si deal, unde particip la constituirea
subarboretului, sau se instaleaz la marginea
pdurilor de fag sau stejar, n luminisuri sau
printre arbori cu coroan rar, pe soluri calca-
roase, fertile, afnate; se mai numeste alunar,
alunas, alunel, fundici, rnz, tuf. Genetic,
2n = 22. Fitocenologic, ncadrat n Querco-Fa-
getea. Rspndit n Europa, Asia, America. n
unele sate din Curbura Carpatilor alunul este
considerat simbolul erotismului si fecundittii.
n preajma nuntii, mirele druieste miresei ra-
muri ale acestui arbust, cu speranta ca aceasta
s-i aduc pe lume mai multi copii. Descriere.
Rdcin pivotant-transant. Tulpin ramifica-
t de la baz, rezultnd o tuf nalt pn la
5 m. Scoarta neted, cenusie-glbuie. Lujerii
geniculati, cenusii-glbui, glandulos-pubes-
centi, cu peri roscati si lenticele albicioase. Mu-
gurii ovoizi sau sferici, solzosi, glandulos-p-
rosi. Frunze lungi de 5-12 cm, dispuse distih,
cu petiol lung de 1-2 cm, roscat-glandulos-p-
ros si limb obovat, la baz inegal-cordiform, la
vrf, brusc-acuminat, uneori cu tendint de tri-
lobare, pe margini inegal-dublu-serate, pe dos
proase, mai ales pe nervuri. Stipele caduce,
proase. Flori unisexuat-monoice; cele mas-
cule, n amenti cilindrici formati n anul pre-
cedent, apar primvara nainte de nfrunzire;
cele femele, nchise n mugure, apar prin fe-
bruarie-martie, lsnd s ias afar numai sti-
lele rosii. Polenizare anemofil. Fructe, achene
globuloase, cu coaja subtire, lemnoas, nve-
lite partial ntr-un involucru frunzos. Smnt
comestibil, apreciat. Fructificatie maxim
ntre 12-20 ani. Longevitate, 80-90 ani. Com-
pozitia chimic. Frunzele contin miricetin,
leuco-antociani, acid cafeic, acid clorogenic,
miricitrin, cvercitrin, betulin, ulei volatil, za-
haruri, substante minerale. Alunele (semintele)
contin ap (cca 3,5%), ulei (62%), protide
(14%), hidrati de carbon (13%), sruri de po-
tasiu (635 mg%), calciu (225 mg%), fosfor
(330 mg%), fier (3,8 mg%), sodiu (2 mg%),
urme de cupru, vitamina A (2 ng%), vitamina B
1
(0,04 mg%), vitamina B
2
(0,02 mg%), niacin
(1,4 mg%), vitamina C (3 mg%). Alimentatie.
Alunele au valoare nutritiv foarte mare. Sub
aspect energetic, 100 g alune decojite contin
690 kcal, din care se resoarbe 89%. Recoman-
date ca energizant la bolnavii de tuberculoz si
diabet. Se consum ca atare sau mcinate n
amestec cu miere. Folosite n cofetrie (crem
de alune, serbet, nuga, ciocolat, tort de alune,
alun 20 alun

rulad cu alune, cozonac cu alune etc.). Reco-
mandate tinerilor aflati n crestere, persoanelor
anemice, femeilor nsrcinate, copiilor debili si
btrnilor. Consumarea a 20 alune dimineata si
seara are rol benefic asupra organismului. In-
dustrie. Lemnul este folosit la producerea cr-
bunelui pentru desen, lucrri de strungrie si
mpletituri. Prin presarea semintelor se obtine
uleiul de alun, folosit n farmacie. Turtele rezul-
tate prin presare pot fi ntrebuintate la pre-
pararea produselor de cofetrie. Bioterapie.
Scoarta, frunzele, florile mascule (amentii) si
fructele au important terapeutic mai ales n
medicina uman. Principiile active din frunze
au proprietti vasoconstrictoare, antihemoragi-
ce, antibacteriene, antiinflamatoare, antiede-
matoase, cicatrizante, depurative, antidiareice.
Uleiul volatil extras din frunze manifest pro-
prietti vasoconstrictoare. Uleiul extras din se-
minte are proprietti antihelmintice (contra te-
niei), emoliente, hipotensive. Scoarta este
folosit ca febrifug, n malarie. Florile au ac-
tiune antidiareic, iar fructele antianemic. Po-
lifenolii (miricetin, leucoantociani, acidul ca-
feic) formeaz, pe mucoase sau tesuturi
lezate, o membran de coagulare n care sunt
nglobate si bacteriile, rezultnd o actiune he-
mostatic si dezinfectant. Flavonidele (miri-
citrina, cvercitrina etc.) potenteaz actiunea
antihemoragic, mrind rezistenta capilarelor.
Mugurii au activitate antisclerozant, restabi-
leste elasticitatea tesutului pulmonar, combate
scleroza ficatului. Medicina popular utilizeaz
frunzele, sub form de extract apos sau hidro-
alcoolic, n tratarea leziunilor mici, amentii ca
sudorific si astringent, iar scoarta n cazuri de
febr intermitent nespecific; semintele sunt
utilizate ca antianemic; cu ele se trateaz ane-
mia hemolitic; alunele sunt date n consum
suferinzilor de rinichi pentru dizolvarea calcu-
lilor renali; mugurii sunt utilizati pentru tratarea
hepatitei epidemice, astmului bronsic, emfize-
mului pulmonar si silicozei pulmonare. Recol-
tare. Frunzele tinere (Coryli folium) se recol-
teaz n iunie-iulie prin strujire. Sunt retinute
numai frunzele verzi, ntregi, neptate. Usca-
rea se face la umbr, n strat subtire, n ca-
mere, poduri sau soproane aerate. Uscarea
artificial pn la 50 C. Mugurii (Coryli
gemma) se recolteaz prin strujire toamna du-
p cderea frunzelor. Se usuc n cas, la
temperatura camerei, n strat subtire. Scoarta
(Coryli cortex) se recolteaz primvara
devreme sau toamna de pe lstari tineri. Se
usuc n poduri acoperite cu tabl. Florile mas-
cule (Coryli flos) se recolteaz primvara n
momentul formrii lor. Se usuc n camere
aerisite sau n poduri acoperite cu tabl. Strat
subtire. Toate produsele se pstreaz n saci
textili sau pungi de hrtie. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea teniei si elimi-
narea ei: ulei, se ia cte o lingur n fiecare
dimineat pe stomacul gol, timp de 15 zile.
2. Pentru tratarea hemoragiilor interne usoare:
infuzie, din 1 lingurit frunze uscate si m-
cinate, peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 5-10 minute.
Se strecoar si se bea cldut. Actioneaz ca
vasoconstrictor. 3. Pentru tratarea hemoroizilor
sau hemoragiilor interne mici, cronice: decoct,
din 1 lingur frunze uscate si mcinate la o
can (200 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute la foc
potrivit. Se strecoar. Se bea cldut. 4. Pentru
eliminarea toxinelor (sudorific) si ca astringent:
infuzie, din 1 lingur amenti peste care se toar-
n o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 10 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi. 5. Pentru combaterea anemiilor
usoare: se consum semintele obtinute prin
spargerea fructelor. 6. Ca adjuvant n hepatita
epidemic, insuficienta hepatic consecutiv,
n tratarea astmului bronsic, emfizemului pul-
monar si a silicozei pulmonare: infuzie, din
1-2 lingurite muguri, peste care se toarn o
can cu ap clocotit (250 ml). Se las aco-
perit 15 minute. Se strecoar. Se beau 2 cni
pe zi. Tonifiaz parenchimul hepatic. Se pare
c restabileste elasticitatea tesutului pulmonar.
7. Pentru tratarea varicelor, edemelor la picioa-
re: extract fluid (preparat farmaceutic) din frun-
ze: n doze de 60-80 picturi pe zi. 8. Pentru
tratarea hepatitei cronice: macerat din muguri
de alun uscati si sfrmati n glicerat D
1
. Se
las acoperit 8-10 zile. Se strecoar. Se folo-
sesc 30 picturi de 3 ori pe zi. 9. Pentru toni-
fierea sistemului nervos, ca remediu pentru
diabetici, bolnavii renali (colici nefritice, litiaz),
bolnavii pulmonari (tuberculoz) si pentru lon-
gevitate: seminte de alun consumate ca atare.
Cel putin 40 pe zi (20 dimineata, 20 seara) timp
de 20-30 zile. Chinezii le numesc nuci ale
longevittii". 10. Pentru inhibarea sclerozei te-
sutului pulmonar, tratarea bronsitei cronice,
emfizemului pulmonar, astmului complicat cu
emfizem, sclerozei parenchimului pulmonar,
prevenirea sclerozei ficatului, insuficientei
al un sl batic 21 amarantacee

hepatice, hepatitei virale, hepatitei cronice,
cirozei hepatice, hepatopatiei alcoolice non-as-
cit, insuficientei arteriale a membrelor infe-
rioare cu arteroscleroz, arteritei membrelor
inferioare, nevrozei extremittilor: macerat mu-
guri proaspeti, in solutie hidroglicero-alcoolic 1
DH. Se iau 30-50 picturi, de 2 ori pe zi, n
putin ap, cu 15 minute nainte de mas (F.
Pi t er , 2000). Pentru mrirea eficientei, ma-
ceratul mugurilor de alun se poate combina cu
alte macerate: cu cel de mur (Rubus frutico-
sus), pentru inhibarea sclerozei tesutului pul-
monar, emfizemului pulmonar, sclerozei paren-
chimului pulmonar; cu cel de drmoz (Vibur-
num lanata) si coacz negru (Ribes nigrum),
pentru astm complicat cu emfizem; cu cel de
anin alb (Alnus incana), pentru inhibarea scle-
rozei progresive a parenchimului hepatic; cu
cel de rozmarin (Rosmarinus officinalis) pentru
insuficient hepatic; cu cel de rdcini tinere
ale porumbului (Zea mays), pentru hepatite
virale; cu cel al mlditelor de rozmarin (Ros-
marinus officinalis), rdcinilortinere de secar
(Secale cereale) si mlditelor de ienupr (Juni-
perus communis), pentru ciroz hepatic; cu
cel al mugurilor de smochin, pentru dezechili-
bre neurovegetative (F. Pi t er , 2000). Uzex-
tern. 1. Pentru tratarea ulceratiilor, n periflebit,
eritrocianoz a membrelor inferioare, pecingine,
bube dulci: decoct, din 1 lingur frunze uscate si
mcinate la o can cu ap (200 ml). Se
badijoneaz locul de mai multe ori pe zi.
Medicin veterinar. Medicina veterinar tra-
ditional foloseste frunzele de alun ca hran
sau ca infuzie pentru prevenirea bolilor. Prim-
vara n luna mai, cresctorii de vite iau scoart
de alun, o usuc, o pulverizeaz, o amestec
cu sare si pulbere de oase calcinate si apoi o
administreaz animalelor. Rol antifebril, hemo-
static, dezinfectant, reconfortant. Apicultur.
Specie polinifer valoroas. Furnizeaz albi-
nelor, primvara de timpuriu, o mare cantitate
de polen. Asigur n lunile mai-iunie nsemnate
culesuri de man, produs de afida Myzocallis
coryli, pe vrful lstarilor si fata inferioar a
frunzelor. Productie miere man, 20 kg/ha.
Ponderea economico-apicol, mic-mijlocie.
Silvicultur. Prezint interes forestier. Excelent
pentru subarboret. Frunzele czute pe sol si
descompuse amelioreaz solul. Ornamental.
Rustic. Se preteaz a fi cultivat n spatiile verzi
industriale, n grupuri, sub masive, garduri vii.
Se tunde bine. Efect decorativ prin port si
frunze. nmultire prin seminte, marcotaj, altoire
(v. Pl. I; 4).
ALUN SLBATIC, ALUN TUR-
CESC
ALUN TURCESC (Corylus colur-
na), fam. Betulaceaue. Arbust foios, spontan,
megafanerofit pn la microfanerofit, mezofit,
moderat termofil, slab-acid-neutrofil spre neu-
tru-bazofil, ntlnit pe coaste nsorite, calca-
roase, bogate n humus, eutrofe, n vestul Olte-
niei si sudul Banatului; sin. alun slbatic.
Genetic, 2n = 28. Fitocenologic, ncadrat n
Syringo-Carpinion orientiilis. Rspndit din Pe-
ninsula Balcanic, Asia Mic, Caucaz pn n
Himalaya. Descriere. Rdcin pivotant-tra-
sant. Tulpina nalt pn la 20 m, diametrul
peste 0,40 m, dreapt, ramificat. Scoarta cu
ritidom suberos, cenusiu-glbui, ce se exfo-
liaz n solzi mici. Lemn cu duramen glbui.
Coroana piramidal-ltit. Lujerii zvelti, lucitori,
cenusii-glbui, glandulos-pubescenti. Mugurii
scurti, ovoconici. Frunze alterne, petiolate,
mari (8-12 cm), pe margini dublu-serate, la
baz cordate, pe dos pubescente. Flori uni-
sexuat-monoice. Cele mascule dispuse n
amenti, apar primvara naintea nfrunzitului;
se formeaz din anul precedent. Cele femele,
nchise n muguri, numai cu stilele rosii afar,
apar prin februarie-martie. Fructe mari (pn la
2 cm), lat-elipsoidal-turtite, muchiate, nchise
ntr-un involucru tubular, franjurat. Ajung la ma-
turitate n septembrie-octombrie. Fructificatie
neregulat la 2-3 ani, foarte bogat la
exemplarele crescute izolat. Compozitie chi-
mic. Frunzele si fructele au aceeasi compo-
zitie cu alunul (C. avellana). Alimentatie. Fruc-
tele foarte gustoase si mai mari dect ale
alunului obisnuit. Industrie. Lemnul glbui, omo-
gen, durabil, este folosit la fabricarea mobilei
fine sau n sculptur. Medicin. Aceleasi uti-
lizri ca la alun (C. avellana). Apicultur. Spe-
cie melifer. Furnizeaz culesul de polen si ma-
n. Ornamental. Cultivat n parcuri si grdini ca
specie decorativ. Port frumos, piramidal. In-
dicat ca arbust izolat sau n aliniamente. nmul-
tire prin seminte si altoire pe alunul comun.
AMARANTACEE (Amaryllidace-
ae), familie care cuprinde peste 800 specii
plante dicotiledonate erbacee, rspndite pe
tot globul. Tulpini erecte sau repente. Frunze
amarilidacee 22 amreal1

ntregi, alterne sau spiralate, fr stipele. Inflo-
rescente spiciforme sau glomerulate. Flori her-
mafrodite, sau unisexuate haploclamidee; peri-
gon sepaloid cu 3-5 tepale libere; androceul
din stamine n numr egal cu tepalele, gineceu
cu ovar unilocular, superior. Formul floral:
H2P5

3 A5

3 G
(3
2
)
; M2P
53
A5
3
; F2P5-3 G(32).
Fruct uscat, pixid sau indehiscent. Flora Ro-
mniei contine 16 specii ce apartin genurilor:
Celosia si Amaranthus, x = 8, 9, 17.
AMARILIDACEE (Amaryllidaceae),
fami1ie care cuprinde peste 90 genuri, cu cca
1200 specii plante monocotiledonate erbacee,
perene, rspndite n zonele temperate, sub-
tropicale si tropicale din cele dou emisfere ale
globului. Subteran cu bulbi, rizomi, rdcini n-
grosate sau bulbotubulari. Frunze alterne pe
2-3 siruri, dispuse bazal sau caulinar. Inflores-
cent uniflor sau multiflor: flori hermafrodite,
bracteate cu hipsofile la baz; perigon acti-
nomorf sau slab zigomorf, cu tepale dispuse n
2 cicluri trimere; androceul din 6 stamine, rar 3
prin avortare sau transformare n staminodii, cu
antere introrse; gineceul inferior sau semiin-
ferior, n ovar cu placentatie central si ovule
anatrope. Formul floral: H2 sau usor 1P
3+3
A3
+3
G(3)sau ()3. Fruct capsul, rar bac. Seminte
cu embrion drept, excentric, de jur mprejur cu
endosperm. Important decorativ, ornamen-
tal, unele folosite n alimentatie. Flora Ro-
mniei contine 16 specii din care 7 spontane
apartinnd genurilor: Amaryllis, x = 11;
Sternbergia; Leucojum; Galanthus, x= 12; Nar-
cissus, x = 5, 7, 11.
AMREAL
1
(Polygala amara),
fam. Polygalaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit (camefit), amfitolerant la umi-
ditate, microterm, oligotrof, slab-acid-neutro-
fil spre neutru-bazofil, ntlnit prin psunile
din regiunea montan; se mai numeste iarb
gras, iarb lptoas, oloioas, seceruici, ser-
parit, serprit, soprlit, tmioar. Genetic,
2n = 28. Fitocenologic, ncadrat n Sesle-rio-
Festucion, Festucetalia, Seslerio-Mesobro-
mion, Car. Seslerietalia. Rspndit n Europa
Central. Descriere. Rdcin pivotant. Ri-
zom ramificat. Tulpini neramificate, nalte de
5-20 cm, glabre sau putin proase n partea
superioar. Frunze ntregi, cele tulpinale alun-
git-lanceolate, glabre, cele bazale eliptice pn
la obovate, rotunde la cap, dispuse n rozet.
Flori albastre sau violete, mici (2-5 mm), dis-
puse ntr-un racem lax; caliciul are dou sepale
mai mari care se pstreaz la fruct ca niste
aripioare, nflorire, V-VI. Fruct, capsul rotund
sau aproape rotund (2,5-4 mm/1,6-3,5 mm),
cu margini membranoase aripate. Seminte
ovale cu caruncule trilobate si peri teposi. n-
treaga plant este amar. Compozitie chimi-
c. Planta contine principii amare (poligalama-
rina), saponozide, ulei eteric, mucilagii, tanin,
sruri minerale. Bioterapie. Planta ntreag
are important terapeutic pentru medicina
uman si veterinar. Principalele principii acti-
ve pe care le contine sunt salicilatul de metil
sub form de glicozid si saponine triterpenice.
Rol expectorant, sudorific, emolient, diuretic,
antigripal, antireumatic, tonic stomahic, galac-
togog. Medicina traditional, mai rar, cea cult,
o folosesc n tratarea urmtoarelor afectiuni:
tuse, bronsit, astm, reumatism, anorexie, sti-
mularea secretiei laptelui si a secretiilor gas-
tro-intestinale. Recoltare. Partea aerian a
plantei (Polygalae amarae herba), planta n-
treag (Polygalae amarae herba cum radici-
bus) format din rdcin, tulpin, frunze, flori
sau numai rdcina (Polygalae radix) se recol-
teaz n timpul nfloritului. Se usuc la umbr n
strat subtire, de preferat n poduri acoperite cu
tabl. Se pstreaz n saci textili, saci de hrtie
sau pungi de hrtie. Medicin uman. Uz in-
tern. 1. Pentru tratarea urmtoarelor afectiuni:
bronsit, tuse de diverse etiologii, astm, reuma-
tism, ca expectorant, emolient, diuretic: infuzie,
din 1 lingurit plant uscat mruntit peste
care se toarn o can de ap clocotit (200 ml).
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se bea n 5-6 reprize pe zi. 2. Pentru ate-
nuarea acceselor de tuse convulsiv: decoct,
din 2 lingurite pulbere plant sau plant uscat,
bine mruntit, la o can de ap (200 ml). Se
fierbe 1-2 minute. Se ia de pe foc si se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se bea la
nevoie cte 1 lingurit. 3. Pentru tratarea tra-
heobronsitei acute: decoct, din 2 g plant la o
can de ap (250 ml). Se fierbe 3-5 minute. Se
las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se n-
dulceste cu miere. Se beau 2 cni pe zi. 4. Pen-
tru calmarea tusei, calmant nervos si pentru sti-
mularea digestiei prin excitarea glandelor
gastrointestinale: vin tonic, pregtit din 90 g
rdcin uscat si mruntit la o jumtate litru
de vin bun. Se fierbe 10 minute. Se las la rcit
1-2 ore. Se strecoar. Se bea cte o lingur de
amreal
2
23 amide

mai multe ori pe zi. Recomandri: dozele tre-
buie respectate. n cantitate mai mare devine
vomitiv si purgativ. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea strilor de inapetent,
bronsite a frigore, reglarea tractului gastroin-
testinal, stimularea secretiei lactate: a) infuzie,
din 5-10 g plant uscat si mruntit peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se r-
ceste si se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt); b) decoct, din 5-10 g plant
uscat si mruntit la 100 ml ap. Se fierbe
10 minute la foc moale. Se strecoar. Se las la
rcit si se administreaz prin breuvaj bucal.
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
taurine), 25-50-75 g; animale mijlocii (ovine,
caprine, porcine), 5-10 g; animale mici (pisici,
cini, psri) 1-2-3 g. Dac produce tulburri
digestive si hepatice, tratamentul se suprim,
se fac splaturi gastrice si se administreaz
medicamente simptomatice.
AMREAL
2
(Polygala vulgaris),
fam. Polygalaceae. Plant erbacee, peren, he-
micriptofit (camefit), mezofit, mezoterm,
acid-neutrofil, comun prin fnete si tufrisuri,
de la cmpie pn n regiunea montan, dar mai
ales n zona de deal si munte; se mai numeste
iarb gras, iarb lptoas, oloioas, oloit, se-
ceruici, serprit, soprlit, tmioar. Genetic,
2n = 28. Fitocenologic ncadrat n Anhenathe-
retea -> Nardion. Car. Nardo-Galion. Rspn-
dit n Europa, Asia. Descriere. Rdcin pivo-
tant. Tulpini numeroase, erecte, de obicei
glabre, dens foliate, nalte de 7-35 cm. Frunze
inferioare lanceolat-eliptice sau obovat-eliptice,
cele superioare liniar-lanceolate, glabre sau dis-
pers-proase, fr gust amar. Nu are rozet de
frunze bazale, fapt ce o deosebeste de am-
real
1
(Polygala amara). Flori albastre, rar roz
pal sau albe, dispuse ntr-un racem lax; caliciti
cu nervurile sepalelor anastomozate. nflorire,
V-VIII. Fruct, capsul ovat-obcordat. Seminte
alungit-ovoidale, cenusii-brune, alb-proase.
Compozitie chimic. Rdcinile plantei contin
gaulterozid (glicozid), poligalin, poligalmarin,
mucilagii, saponozide, ulei volatil, taninuri etc.
Bioterapie. Rdcina plantei are importanta
terapeutic pentru medicina uman traditional.
Principiile active pe care le contine au actiune
expectorant, colagog, diaforetic, tonic-ama-
r, antigripal, antitusiv, antiastmatic. Folo-
sit n tratarea tusei, catarului bronsic, astmului,
reumatismului, anorexiei, stimularea secretiei
laptelui si a secretiilor gastrointestinale. Recol-
tare. Rdcina (Polygalae radix) se recolteaz
toamna trziu sau primvara nainte de pornirea
n vegetatie. Se usuc n poduri acoperite cu
tabla, bine aerisite. Se pstreaz n saci de
hrtie sau pungi de hrtie, la loc uscat. Me-
dicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
bronsitei, tusei de diverse etiologii, astmului,
reumatismului, anorexiei, stimularea secretiei
laptelui si a secretiilor gastrointestinale: infuzie,
din 1 lingurit rdcin uscat si mruntit peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se bea portionat n 5-6 reprize pe zi. 2. Pentru
tratarea acceselor de tuse: decoct, din 1 lin-
gurit rdcin uscat si mruntit la 100 ml de
ap. Se fierbe 1-2 minute. Se strecoar. Se bea
la nevoie cte o lingurit. Pentru calmarea tusei
si stimularea secretiei glandelor gastrointesti-
nale: vin tonic, pregtit din 90 g rdcin uscat
si mruntit la 500 ml vin bun. Se fierbe 10 mi-
nute. Se las la rcit 60 minute. Se strecoar.
Se bea cte o lingur de mai multe ori pe zi. n
cantitate mai mare devine vomitiv si purgativ.
Uz extern. Pentru cicatrizarea urmelor de vr-
sat: decoct, din 2 lingurite pulbere rdcin la o
can de lapte dulce (200 ml). Se fierbe 5 minute.
Se ia de pe foc si se ias 10-15 minute. Se
strecoar. Se ung prtile afectate, folosindu-se
un tampon cu vat. Reteta este aplicat de
medicina popular.
AMENT (Amentum), inflorescent ra-
cemoas cu flori mici, unisexuate, sesile sau
scurt pedicelate, dispuse n spiral pe ax, de
obicei caduce, de exemplu, salcie, mesteacn,
anin, nuc etc.
AMFITECIU (Amphithecium) 1. tesut
marginal, concentric si periferic, care ncon-
joar tesutul sporangial (endoteciu) al capsulei
muschilor. 2. nvelis extern al apoteciei de la li-
cheni, format din cortexul superior si stratul
gonidial.
AMFITROP (Amphitropus), curbat n
form de potcoav, de exemplu, ovulul la unele
specii de Acanthaceae, Portulacaceae, embri-
onul la Scrophulariaceae.
AMIDE, substante organice solide de
origine vegetal reprezentnd derivati
amidon 24 amilogenez

functionali ai acizilor. Unele sunt considerate
alcaloizi. Solubile n ap, la rece sau cu o
usoar nclzire. Multe din ele solubile n
solventi organici. Caracter slab acid sau slab
bazic. Reactioneaz cu acizii tari n conditii
anhidre, formnd sruri. Reprezentanti:
capsaicina. subafilina, colchicina, colchiceina,
malufilina etc.
AMIDON (C
6
H
12
O
5
)
n
, poliglucid
omogen, macromolecular, format din a-D-
glucopiranoz. Grad de polimerizare mare
(ordinul miilor). Cea mai important poliglucid
din regnul vegetal. n cantitate mic se gseste
n toate organele vegetative ale plantelor. n
cantitate mare se gseste depozitat, sub form
de granule, n cariopsele cerealelor, seminte,
tubercule si chiar n enododermul din tulpinele
lemnoaselor, unde formeaz o teac amilifer
(-> TULPINA). Continutul n amidon al unor
plante: orez 75%, gru 64%, porumb 60%,
secar 56%, orz 54%, ovz 43%, mazre 40%,
tuberculii de cartof 14-18% etc. Amidonul se
formeaz n fotosinteza ce are loc n frunze si
n alte prti verzi ale plantei. De la locul de
sintez, acesta este transportat, sub form so-
lubil, prin corpul plantei la diferite organe unde
este depozitat sub form de granule. Procesul
biologic const n hidrolizarea amidonului pri-
mar sub actiunea enzimelor pn la D-glucoz.
Aceasta este transportat liber, sub form de
esteri fosforici, spre organele de depozitare din
plant, unde are loc resintetizarea amidonului
si depozitarea sub form de granule secun-
dare. Proprietti. Se prezint ca o pulbere
alb, insolubil n ap rece, solubil n ap
cald, cu formare de solutii coloidale. Concen-
trat prin nclzire si rcire, solutia coloidal
devine vscoas si formeaz cleiul" de ami-
don. Pulberea de amidon, uscat la 105C,
devine higroscopic. Prin depolimerizri partiale
se obtine amidon solubil n ap rece. Amidonul
este o substant macromolecular ramificat.
Se albstreste n prezenta iodului. Constitutie
si structur. Granulele de amidon au form
rotund, oval sau poliedric. Forma
granulelor reprezint un caracter de specie.
Dimensiunile granulelor sunt cuprinse ntre
0,002-0,15 mm. Amidonul este asezat, n gra-
nule, n straturi concentrice, formate n jurul
unui smbure central organic, si nu geometric.
ntr-un granul, pot exista unul sau mai multi
smburi centrali organici. n general amidonul
din granule este nsotit n cantitti mici de unele
substante organice si de unele substante mine-
rale, cum sunt SiO
2
si H
3
PO
4
(Cornel B o d e a,
1964). Granulele de amidon sunt constituite din
dou substante: amiloza si amilopectina. Am-
bele sunt uniform repartizate n granul. n pre-
zenta iodului, amiloza se coloreaz albastru
nchis, iar amilopectina, n albastru-violet. Co-
loratiile dispar la nclzire si reapar la rece. Ma-
sa granulei de amidon este format din 20-
30% amiloz si 70-80% amilopectin. Ami-
donul, prin nclzire la 150-160 C, se descom-
pune n dextrine. El poate fi hidrolizat pe cale
acid si enzimatic, aceasta din urm fiind len-
t si incomplet. Utilizri. Extras din cereale si
cartofi, amidonul este folosit la prepararea pe cale
industrial a alcoolului etilic, butanolului, acetonei,
acidului lactic; ntrebuintat n industriile farma-
ceutic, textil, alimentar, n laboratoare s.a.
AMIGDALIN, substant organic
toxic format din gentiobioz, aidehid ben-
zoic si acid cianhidric. Glicozid cianogen.
Apr planta sau prti din corpul plantei mpo-
triva insectelor si agentilor patogeni. Identifi-
cat n frunze, flori, smburi si scoarta de mig-
dal, mlin, piersic, smburi de caise, prune si
seminte de mere, pere. Gentiobioza, substant
netoxic, este separat din amigdalin sub ac-
tiunea enzimatic n tubul digestiv al melcului.
AMILOGENEZ (Amylogenesis),
proces de biosintez a amidonului. n prezenta
unui acceptor(maltotrioza), uridindifosfogluco-
z (UDPG) se comport ca donor de glucozil.
Radicalul glucozil este fixat pe captul nere-
ductoral lantului n prezenta enzimei UDP-ami-
lo-trans-glucozilaza:
UDPG + acceptor-(C
6
H
10
O
5
)
n
-> ac-
ceptor-(C
6
H
10
O5)
n
+UDP.
Din reactie rezult un lant neramificat,
cu legturi 1,4-a-glicozidice. Amilogeneza mai
poate porni de la glucozo-1-fosfat si un ac-
ceptor compus din cel putin trei molecule de
glucoz, sub actiunea enzimei amilo-fosfori-
laz:
glucozo- 1-fosfat + acceptor a-1,4-glu-
cozil-acceptor + H
3
PO
4
.
Legturile 1,6-a-glicozidice se sinteti-
zeaz sub actiunea unei trans-glicozilaze, en-
zima Q, prin transformarea legturii C1-C4 n
C1-C
6
. Biosinteza are loc n frunze. Printr-o
prealabil hidroliz, amidonul este translocat
amitoz 25 anason

sub form de glucoza si apoi resintetizat n
fructe si alte organe ale plantei (Andrei
Gheorghiu si colaboratorii, 1983).
AMITOZ (Amitosis), diviziune di-
rect a celulei. Observat prima dat de Re-
mak (1852), la celulele animale, sideStras-
burger (1882), la plante. Diviziunea se
realizeaz, n absenta fusului de diviziune, prin
strangulare (gtuire) sau prin formarea unui

Fig. 3. Amitoz:
1 - prin strangulare; 2- prin formarea
unui perete transversal; 3, 4- amitoz
n celulele endospermului la gru
(Triticum aestivum).
perete desprtitor (fig. 3). Cromozomii nu se
observ. Amitoza prin strangulare (gtuire) are
loc printr-o invaginare a peretelui celular n
partea median a celulei. Aceasta duce la inva-
ginarea citoplasmei si apoi a nucleului, care ia
forma unei haltere. Invaginarea progreseaz
pn cnd celula se separ n dou celule-fii-
ce, mai mult sau mai putin egale. ntlnit la
diferite specii de ciuperci si la celulele epi-
dermei frunzelor tinere. Amitoza prin formarea
unui perete desprtitor. Celula se scindeaz n
partea ei median prin formarea unui perete
centripet pe axa transversal sau longitudinal.
ntlnit n celulele corticale la unele plante
acvatice si n celulele tapetului la angiosperme.
AMUR, FLOAREA-AMORULUI
ANACARDIACEE (Anacardiace-
ae), familie care cuprinde 60 de genuri cu cca
600 specii de plante dicotiledonate arbores-
cente si arbustive, rspndite n regiunile tro-
picale si subtropicale, putine n regiunile
temperate. Posed canale rezinifere
intraliberienecu suc rsinossau lptos. Bogate
n tanin. Frunze alterne, rar opuse, simple sau
compuse, nestipelate. Flori heterochlamidee,
bisexuate (hermafrodite) sau unisexuate, acti-
nomorfe, rar zigomorfe, verzui sau albicioase,
tipul 5, grupate n inflorescent. Formul flo-
ral: H2 rar 1K
52
C5-1 A
1
0-5-1 G51; c?a K52 C5-1
A
1
0

5
1
; FK
52
C51 G51. Fruct drup. Seminte cu
embrion crnos si cotiledoane drepte, putin
curbate. Flora Romniei posed dou specii ce
apartin la dou genuri: Cotinus, Rhus.
ANASON (Pimpinella anisum), fam.
Apiaceae. Plant erbacee, anual, exclusiv de
cultur, heliofil, pretinde clim cald cu pre-
cipitatii de 400-600 mm anual, cu o bun repar-
tizare n perioada de vegetatie; se mai numeste
anason romnesc, anason verde, anis, anison,
anis, anos, bdean, bidean, chimin dulce, chi-
men dulce, chimion de grdin, hanus, hanos,
molotru, molur, ones, onis, secrea, tarhon.
Genetic, 2n= 18, 20. Cultivat din timpuri nde-
prtate n Asia Mic, s-a rspndit n Europa si
alte continente. n Romnia se cultiv n jude-
tele Brila, Constanta, Dolj, Ialomita, Giurgiu,
Teleorman, Timis. Descriere. Rdcin pivo-
tant profund, cu numeroase ramificatii. Tul-
pin erect, glabr, striat, nalt de 40-70 cm,
ramificat n partea superioar. Frunze infe-
rioare (2-3) alterne, ntregi, ovate, dintate,
lungi petiolate; cele superioare sesile, de 2-3
ori penat-sectate, cu foliole liniar-lanceolate.
Flori albe, lipsite de caliciu, dispuse n umbele
compuse. nflorire, VIVIII. Fructe, diachene
mrunte, ovoide, cu cte 5 coaste. Compozitie
chimic. Fructele contin ulei eteric compus din
anetol (80-90%), estragol, aldehid anisic,
alcool anisic, acid anisic, vanilin, hidrochino-
n, crezol, eugenol, sofrol, miristicin etc.; lipi-
de (10-20%), colin, protide, zaharuri, amidon,
substante minerale. Rdcina contine ulei eteric,
manitol, miricanol. Tulpina si frunzele contin ulei
eteric compus din anetol, probabil si alte
substante. Inflorescentele contin ulei eteric bogat
n anetol (57%). Industrie. Fructele sunt
ntrebuintate ca adausuri n industria alimen-
tar, iar uleiul, pentru aromatizarea diferitelor
medicamente si la fabricarea buturilor spir-
toase aromatice. Din uleiul de anason se obtin
mai multe preparate printre care LIQUOR
AMMONII, TINCTURA OPII BENZOICA cu
utilitate n farmacie. Bioterapie. Fructele
anason 26 anason

plantei au important terapeutic pentru
medicina uman si veterinar. Principiile active
au rol tonic, antispasmodic, diuretic, aperitiv,
vermifug, emenagog, galactogen. Uleiul de
anason extras din fructe este utilizat drept
carminativ, eupeptic, antiseptic si aromatizant.
Recomandat n tratarea anorexiei, bronsitei,
insuficientei pancreatice si intestinale, balon-
rilor abdominale, viermilor intestinali, asteniei,
menstrelor insuficiente si dureroase, migrenei,
tusei, vomei psihogene. Fiziologic, stimuleaz
secretiile glandulare (salivare, gastrice, intes-
tinale, biliare, mamare). n concentratii infime,
uleiul volatil stimuleaz epiteliile ciliate de la
nivelul bronhiilor favoriznd expectoratia; actio-
neeaz asupra sistemului neuromuscular cu
eficient n gastralgii si contra colicilor. n doze
mai mari are actiune antiseptic cu stoparea
proceselor fermentative la nivelul intestinului
gros. Farmaceutic se foloseste n compozitia
siropurilor expectorante, crora le mbunt-
teste calitatea si le corecteaz gustul. n doze
mari uleiul determin fenomene toxice,
manifestate prin excitatie, urmat de parez
muscular, ebrietate, tremor, euforie si hipno-
z. Sunt suficiente 45 de picturi pentru a pro-
duce un efect de 12 ore. Toate preparatele
alcoolice din anason au actiune estrogen, ac-
tionnd asupra lobului anterior al hipofizei. Ule-
iul serveste la combaterea ectoparazitiilor (pu-
rici, pduchi) si ca antiscabios. Recoltare.
Plantele se recolteaz n iulie-august, prin tiere
cu masini simple sau prin cosire. Fructele
(Anisi fructus) se obtin prin treierat. Se usuc n
aer liber sau n ncperi aerisite. Uscare arti-
ficial la 30-40 C. Trebuie ferite de ploaie.
Produsul s fie pur, fr seminte sau fructe
apartinnd altor plante. Se pstreaz n pungi
de hrtie, la loc uscat. Medicin uman. Su-
pradozarea produce stri de excitatie puterni-
c, insomnii, tulburri de vorbire, cderi psi-
hice. Fructele vechi nu se folosesc deoarece
devin toxice. Infuzia sau decoctulse prepar n
fiecare zi, nu se pstreaz de pe o zi pe alta. Uz
intern. 1. Pentru stimularea poftei de mncare:
infuzie, din lingurit fructe la o can ap
clocotit. Se las acoperit 10 minute. Se fil-
treaz. Se bea ntreaga cantitate nainte de
mese. 2. Pentru tratarea bronsitei, insuficien-
telor pancreatice si intestinale, balonrilor ab-
dominale, viermilor intestinali, lipsei poftei de
mncare: infuzie, din 1 lingurit fructe la 300 ml
ap clocotit. Se las acoperit 20 minute. Se
strecoar si se bea n trei reprize nainte de
mas. 3. Pentru combaterea durerilor abdo-
minale la copii: infuzie, din 6-8 fructe la 100 ml
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se d cu lingurita sau se bea
fractionat n 2-3 reprize. 4. Pentru combaterea
viermilor intestinali: infuzie, din 2 lingurite fructe
la 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se bea dimineata
pe stomacul gol. 5. Pentru tratarea bronsitei,
gripei: infuzie, din

lingurit fructe la o can

ap clocotit. Se las 10-15 minute. Se beau
2 cni pe zi. 6. Pentru mrirea secretiei de lapte
la luze: a) pulbere, obtinut prin pisarea (zdro-
birea) a 0,5-2 g fructe; aceasta se amestec n
mncare; b) infuzie, din

lingurit fructe la o
can, ap cl ocot i t . Se l as acoperi t
15-20 minute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni
pe zi. 7. Pentru tratarea de rceal, rguseal,
tuse, dureri de cap: decoct, din 3-4 g fructe la o
can de ap. Se las s fiarb 5-6 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. 8. Pentru
combaterea sughitului: se consum cteva
fructe. 9. Pentru combaterea menstrelor dure-
roase: decoct, din 30 g rdcin la 1 litru ap.
Se fierbe 25-30 minute. Se strecoar. Se bea
dup mese cte o ceasc. 10. Pentru stimu-
larea fiziologic cardiac, a cilor respiratorii,
cilor digestive, combaterea colicilor, gastral-
giilor si flatulentei (eliminarea gazelor din in-
testin): ulei de anason. Se administreaz la
adulti n doze de 0,06-0,30 g pe zi, iar la copii
cte o pictur pentru fiecare an de vrst. n
doze mici activeaz respiratia, tonific inima; n
doze mari produce ebrietate, tremurturi, stu-
pefactie, convulsii. Se intervine cu tratament
simptomatic. Uz extern. 1. Pentru tratarea
sciaticii si muscturii de sarpe: cataplasme,
cu past de fructe. Se zdrobesc cteva linguri
de fructe, apoi se fierb n ap sau vin pn
se formeaz o past. Se aplic pe locul
afectat. 2. Pentru tratarea gripei, rguselii:
inhalatie, cu infuzie din fructe.
Contraindicatii. Nu se administreaz intern
bolnavilor de ulcer gastric, duodenal si colit.
Fructele vechi sunt toxice. Medicin
veterinar. Uz intern. 1. Pentru tratarea
afectiunilor pulmonare, indigestiilor, anorexiei,
calmant n colici manifestate la tineret si
eupeptic pentru tineret: infuzie, din 1-2 g fructe
peste care se toarn 100 ml ap clocotit. Se
las acoperit 20-30 minute. Se strecoar. Se
rceste si se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt); decoct, din 1-2 g fructe la
androceu 27 androceu

100 ml ap. Se fierbe 10-15 minute. Se stre-
coar. Se las la rcit si se administreaz prin
breuvaj bucal. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, taurine), 10-25-50 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 5-8-1 0g; ani-
male mici (pisici, cini), 0,5-1-2 g (la psri),
0,2-0,5 g. Administrarea drogului se face timp
de mai multe zile pn ce animalul se vindec.
2. Pentru stimularea productiei de lapte la tau-
rine, frunzele sau semintele se administreaz
n concentrate n limita dozelor de mai sus. Uz
extern. Pentru combaterea ectoparazitilor (pu-
rici, pduchi) la psri, mai ales la cele de
colivie, se aplic pulverizatii pe corp cu uleiul
obtinut din seminte. Pulverizatiile se fac n can-
titti mici, altfel uleiul are actiune toxico-irita-
tiv. Toxicologie. Produce stri toxice la ani-
male n cazul consumului n exces de frunze si
seminte. Simptome: tulburri gastrointestinale
si excitatie nervoas. Se intervine cu infuzii
obtinute din flori de tei, musetel, administrarea
de tanin, crbune. n formele excitative se reco-
mand opiacee si sedative (combelen,
romtiazin). Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz, n lunile VII-VIII, culesuri de nectar si
polen. Cantitatea de nectar, 0,05-0,08 mg/floare.
Productia de miere, 50 kg/ha. Pondere
economico-apicol mijlocie.
ANDROCEU (Androceum), totalitate
a staminelor (microsporofilelor) dintr-o floare,
reprezentnd organe masculine de reprodu-
cere (fig. 4). Staminele se inser pe receptacul
dup o linie spiral, rezultnd o dispozitie spi-
rociclic, caz ntlnit la florile speciilor din fam.
Magnoliaceae, Ranunculaceae, sau sunt ase-
zate verticilat, rezultnd o dispozitie ciclic. n
ultimul caz staminele pot fi dispuse pe un sin-
gur verticil, formnd Androceu haplostemon,
pe dou verticile, formnd un Androceu diplo-
stemon sau pe mai multe verticile, formnd un
Androceu polistemon. La unele specii de plan-
te, mai ales la cele ce au flori cu corola gamo-
petal, staminele concresc cu tubul corolei
(exemplu, Lamiaceae, Primulaceae), iar la alte
specii, concresc cu gineceul, fenomen cunos-
cut sub numele de ginandrie (exemplu, Aristo-
lochia sp., Vanilla sp.). Numrul staminelor es-
te, n general, constant si caracteristic pentru
floarea unei anumite specii. Exist flori cu o
singur stamin (exemplu, coada-calului
(Hippuris vulgaris)); cu dou stamine (exem-
plu, liliac (Syringa vulgaris)); cu trei stamine

Fig. 4. Tipuri de androceu:
1 - dialistemon la salcie (Salix alba);
2 - gamostemon, monodelf, la nalb (Lavatera
thuringiaca); 3 - gamostemon diadelf, la salcm
(Robinia pseudacacea); 4 - gamostemon triadelf, la
suntoare (Hypericumperforatum); 5-gamostemon
pentadelf, la tei (Tilia sp); 6- sinanter, la Asteraceae
(Compositae).
(exemplu, speciile din fam. Poaceae); cu patru,
cinci, sase sau mai multe stamine, la majo-
ritatea speciilor de angiosperme dicotiledona-
te. n functie de numrul de stamine pe care-l
are androceul, florile pot fi: monoandre, dian-
dre, triandre, tetraandre etc. Numrul stami-
nelor se poate modifica prin reducerea lor, caz
ntlnit la speciile de Apiaceae si majoritatea
plantelor cu flori gamopetale, sau creste prin
dedublarea lor, caz ntlnit la speciile de Hy-
pericaceae Myrtaceae etc. La unele specii, ca
nalba (Althaea sp.), ricinul (Ricinus communis),
numrul staminelor ajunge, prin dedublare, la
cteva sute ntr-o floare. Fenomenul poart
numele de poliandrie secundar. Filamentele
staminale din cadrul unei flori pot avea aceeasi
lungime sau pot fi de lungimi diferite. n functie
de acest ultim caracter exist flori cu androceu
didinam, constituit din dou stamine lungi si
dou scurte (de exemplu, majoritatea speciilor
din fam. Lamiaceae, Scrophuhiriaceae), si flori
cu androceu tetradinam, cu patru stamine lungi
si dou scurte (exemplu, speciile fam. Brassi-
caceae). Dup relatia dintre stamine, exist flori
cu androceu dialistemon, la care staminele sunt
libere, neconcrescute ntre ele [de exemplu, m-
ces (Rosa canina), mr (Malus pumilu), salcie
(Salix alba)] etc. si flori cu androceu gamo-
stemon, la care staminele sunt unite prin fila-
mentele sau anterele lor. Androceu gamoste-
mon rezultat prin concresterea filamentelor
androfor 28 anemofilie

staminelor poate fi: monodelf, cnd staminele
formeaz un singur mnunchi [de exemplu, r-
chita rosie (Salix purpurea)]; diadelf, cu sta-
minele concrescute n dou mnunchiuri [de
exemplu, mazre (Pisum sativum): salcm (Ro-
binia pseudacacia)]; triadeilf, cu staminele con-
crescute n trei mnunchiuri [de exemplu, sun-
toare (Hypericum perforatum)]; pentadelf, cu
staminele concrescute n cinci mnunchiuri [de
exemplu, teiul argintiu (Tilia tomentosa)]; polia-
delf, cu staminele concrescute n mai multe m-
nunchiuri [de exemplu, lmi (Citrus limon)].
Cnd staminele concresc numai prin anterele
lor formnd un tub prin care trece stilul, andro-
ceu gamostemon se numeste sinanter (de
exemplu, speciile din fam. Asteraceae) (-> AN-
TER, FLOARE, STAMIN).
ANDROFOR (Androphorum) 1. Su-
port al staminelor. 2. Suport al anteridiei. 3. Por-
tiune alungit a axei florale dintre periant si
stamine, la florile mascule (exemplu, Passiflo-
ra). 4. Tub format din filamentele staminale
sudate, purtnd anterele (exemplu, Malvaceae).
ANDROGINIE (Androgynia), bisexu-
alitate constnd n prezenta att a florilor
mascule, ct si a celor femele pe acelasi orga-
nism, dar separate ntre ele ca pozitie. Porumbul
(Zea mays) are florile mascule dispuse ntr-o
inflorescent terminal (panicul), lung de
1540 cm, iar florile femele sunt grupate mai jos,
n spice cu rahisul ngrosat (stiuleti), inserate la
unul din nodurile tulpinii, sub teaca frunzei.
ANDROSTIL (Androstylus), organ
columelar rezultat din reunirea staminelor si a
stilului (exemplu, Asclepiadaceae, Orchidaceae).
ANEMOFILIE, polenizare realizat
cu ajutorul vntului; sin. anemogamie. ntlnit
la aproximativ 21% din plantele cu flori. Pro-
centul creste simtitor n tinuturile expuse vn-
turilor, unde, n general, se constat lipsa in-
sectelor polenizatoare (fig. 5). Florile
anemogame sunt mici, lipsite de nvelis floral
atractiv, de obicei fr nectar si miros. Stami-
nele, n cazul poaceelor, sau chiar inflores-
cente ntregi, n cazul unor plante lemnoase
(alun, mesteacn, anin, stejar, nuc s.a.), devin
pendule, oscilante. Cantitatea de polen pro-
dus este mare. De exemplu, alunul produce
cca 2,5 milioane grunciori de polen pentru un

Fig. 5. Adaptri la polenizarea anemofil: a -
floare de graminee; b- gineceu cu stigmat foarte
eplumos la firut (Poa sp.); c - inflorescente
masculine la alun (Corylus avellana); d - flori de
ovscior (Arrhenatherum clatius); 1 - stigmat
plumos; 2- stamine; 3- polen pulverizat de vnt.
ovul; mesteacnul are, pe o singur stamin,
10 000 si 5,4 milioane grunciori pe o inflo-
rescent (ament); paltinul are peste 23 000
ntr-o floare si 25 milioane ntr-o inflorescent;
mcrisul-caprei are pn la 180 000 ntr-o floa-
re si 393 milioane ntr-o inflorescent; porum-
bul produce, n medie, n inflorescent,
50 000 000 (I. Crnu, 1977). Grunciorii de
polen sunt mrunti, uscati, usori. La conifere
(brad, molid, pin, zad) sunt prevzuti cu dou
balonase aerifere ce le micsoreaz greutatea
specific si i ajut s pluteasc n atmosfer.
Stilele si stigmatele florilor feminine sunt mari,
adesea acoperite cu papile pentru captarea
polenului. Anemofilia la unele specii (plop, fra-
sin, anin, stejar) este favorizat de aparitia flo-
rilor naintea dezvoltrii frunzelor. Organizarea
florilor pentru polenizarea fcut prin vnt este
rezultatul unui lung proces de adaptare. Gra-
mineele au anterele purtate de filamente sta-
minale lungi. Imediat ce apar staminele de sub
glume, au o pozitie rigid. n functie de specie
pozitia staminelor poate fi erect, orizontal
sau n jos. Dup cresterea maxim, relatia lor
n spatiu se schimb. Toate filamentele devin
laxe, dnd impresia unor pendule de care sunt
atrnate anterele. n acelasi timp are loc si
anemogamie 29 angelic

deschiderea anterelor. Prin miscarea lor de ctre
curentii de aer are loc transportul polenului si,
respectiv, polenizarea, atunci cnd acesta, n
cdere, ajunge pe stigmatul gineceului. Unele
specii de plante cu acest tip de polenizare po-
sed adaptri pentru acumularea si protejarea
polenului pn la aparitia curentilor de aer (vn-
tului). Polenul cade din antere pe un loc potrivit al
florii, lipsit de umezeal. De aici este luat de vnt,
cnd exist conditii favorabile pentru rspndirea
lui, asigurnd polenizarea. Ca loc de depozitare a
polenului sunt folosite prti foarte diverse ale
florii. La pin (Pinus silvestris), brad (Abies alba),
molid (Picea abies) este folosit partea poste-
rioar a staminei, usor adncit, pe care cade
polenul din anterele ce sunt situate deasupra. n
aceste conditii, toate staminele poart pe spatele
lor polen pulverulent. Rafala de vnt ce misc
ramurile ridic polenul din locul de depozitare,
formnd n atmosfer nori de praf galben. Unele
gruncioare de polen nimeresc pe conurile femi-
nine, unde ajung n micropilul ovulului realiznd
polenizarea. La numerosi arbori si arbusti
(stejar, mesteacn, anin, nuc, alun) din grupa
angio-spermelor, la care florile mascule sunt
reunite n inflorescente numite amenti sau
mtisori, partea posterioar a florilor serveste ca
loc vremelnic pentru depozitarea polenului.
Inflorescentele acestor plante sunt erecte la
nceput. Scurt timp nainte de deschiderea
anterelor, axul inflorescentei se lungeste, si
pierde rigiditatea si devine pendul. Acum toate
florile devin dispuse invers, partea lor deschis
este orientat n jos, iar partea posterioar
orientat n sus. Partea posterioar a fiecrei
flori este n asa fel conformat, nct poate s
pstreze polenul ce cade de la floarea aflat
imediat deasupra. Miscarea inflorescentei de
ctre o adiere de vnt permite eliminarea
polenului. O parte din el, n cdere, ntlneste
stigmatele gineceului florilor feminine, realiznd
polenizarea.
ANEMOGAMIE, ANEMOFILIE
ANEMORFIE (Anemorphia), confor-
matia special a plantelor pentru a se apra de
vnturi, caracter ntlnit la multe specii din eta-
jul subalpin si alpin.
ANEURIN, VITAMIN B
1

ANGELIC (Angelica archangelica),
fam. Apiaceae. Plant erbacee, bienal sau
peren, hemiterofit, hemicriptofit, mezohi-
grofit spre higrofit, microterm spre
mezoterm, la pH amfitolerant, ntlnit
spontan n etajul montan si subalpin, prin locuri
stncoase si umede, n chei, malul praielor, n
turbrii, la margini de pdure; cultivat ca plan-
t medicinal; se mai numeste aglic, angelin,
anghelic, anghelin, antonic, bucinis, cucut
mare. Genetic, 2n = 22. Fitocenologic, ncadra-
t n Filipendulo-Petasition, Car. Adenostyle-
tea. Declarat monument al naturii. Nu se re-
colteaz din flora spontan. Pentru scopuri me-
dicinale se cultiv la altitudini de 500-600 m, n
apropierea apelor curgtoare, pe locuri ad-
postite si nsorite. Rspndit n Europa Cen-
tral si Siberia. Descriere. Rizom gros, na-
piform, multicapitat, brun, cu striatii circulare,
din care se desprind rdcini adventive lungi.
Tulpin robust, erect, cilindric, fin-striat,
glabr, nalt pn la 150 (300) cm. Frunze de
trei ori penat-sectate, mari, lungi de 60-90 cm,
cu foliole ovate, inegal-serate, din care cea ter-
minal este trifoliat. Teaca frunzelor este ma-
re, umflat si striat. Flori albe-verzui, cu caliciu
redus, grupate n umbele mari, globuloase, lip-
site de involucru. nflorire, VII-VIII. Fructe, dia-
chene elipsoidale, aripate lateral, costate, cu
mericarpe care se desfac usor. Compozitie
chimic. Rizomul si rdcinile contin ulei eteric
(0, 10-0, 37% n produsul pr oaspt si
0,28-1,0% n produsul uscat). Rdcinile con-
tin cumarine (ostol, ostenol, umbeliferon, um-
beliprenin), furanocumarine (archangelica,
imperatorina, angelicin, xantotoxol, xantoto-
xin, bergapten, oxipencedanin, ostrutol etc.),
acizi organici (cafeic, clorogenic, chinic, an-
gelic, malonic, succinic, fumrie, oxalic, citric,
aconitic), acizi grasi (linoleic, palmitic, beche-
nic, petroselinic), vitamina B
1
(683,2 ng%), ta-
ninuri. Rizomul si rdcinile contin glucoz,
fructoz, zaharoz, umbeliferoz, amidon, sub-
stante anorganice. Uleiul eteric contine terpene
(felandrenul), caren, limonen, mircen, ocimen,
aloocimen, terpinolen, sabinen, santen, bor-
neol, carvacrol etc. Fructele sunt bogate n ulei
eteric si alte substante organice. Frunzele, tul-
pina, florile contin de asemenea ulei eteric si
alte substante organice si minerale. Alimen-
tatie. n nordul si vestul Europei, tulpinile fra-
gede se utilizeaz ca legum si arom. n Fran-
ta si Austria este folosit la ornarea torturilor si
prepararea unor lichioruri. Laponii pregtesc o
mncare specific prin zdrobirea inflorescentelor
angelic 30 angelic

si fierberea lor n lapte. n Romnia se foloseste
zonal pentru aromatizarea buturilor alcoolice.
Renumitul haiduc Pintea Viteazul purta la el pe
lng merinde si o sticl cu palinc, plcut la
gust, care continea rdcini de angelic, si mai
multe frunze si flori de fierea-pmntului. El
aprecia c licoarea i d putere si l apr de
multe boli. n nordul Europei se consum ls-
tarii verzi. Industrie. Toate prtile plantei sunt
utilizate n industria alimentar, mai ales pentru
prepararea de lichioruri. Bioterapie. Rizomul si
rdcinile au important terapeutic n medi-
cina uman, medicina veterinar si cosmetic.
Principiile active au rol stomahic, tonic-amar,
eupeptic, sudorific, diuretic, antiisteric, antireu-
matic, antinevralgic. Intervine bine n anorexia
de natur psihic. Preparatele de angelic sunt
utilizate nc din antichitate sub form de ma-
cerate alcoolice, tincturi, vinuri aromatice. Intr
n compozitia a numeroase specialitti cu acti-
une stomahic. Rdcina si rizomul sunt nca-
drate n rndul drogurilor cu principii aromatice
si n rndul amarelor aromatice. Uleiul volatil, n
doze mici este un excitant cerebral, n doze
mari devine stupefiant si depresiv. Aqua Ange-
licae, preparat din uleiul volatil, este un anti-
septic uterin si antireumatic (Em. Grigores-
cu, I. Ci ul ei , Ursula Stnescu, 1986).
Recomandat n anorexie, dispepsii, meteo-
rism, astenie, isterie, vomismente. Recoltare.
Rizomul si rdcinile (Angelicae rhizoma cum
radicibus) se recolteaz toamna, n primul an
de vegetatie sau n primvara anului doi, folo-
sindu-se masina de recoltat cartofi sau sfecl.
Se scutur de pmnt si, dac este nevoie, se
spal repede ntr-un curent de ap, dup care
se pun la zvntat. Nu se tin mult n ap pentru
c substantele active sunt foarte solubile. Se
usuc la soare sau n poduri bine aerisite. Us-
care artificial, la 35-0 C. Fructele (Angelicae
fructus) se recolteaz n stadiul de prg. Se
usuc n camere bine aerisite sau la soare. Se
dau prin vnturtoare sau selector de 3-4 ori.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
isteriei, nevralgiilor, reumatismului: pulbere, de
rdcin sau tulpin; se ia cte un vrf de cutit
nainte de mas. 2. Pentru stimularea poftei de
mncare si combaterea colicilor stomacale: in-
fuzie, din 2-5 g rdcin peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se continu
fierberea 5 minute. Se bea o jumtate de cana
nainte de mas. 3. Pentru reumatism, nevral-
gii, eruptii tegumentare: decoct, din 10-15 g
plant la l ap. Se fierbe 10-15 minute. Se
strecoar. Se bea de trei ori pe zi cte o ceasc
nainte de mas. 4. Pentru combaterea aste-
nici, vomismentelor, colicilor gastrointestinale,
nevralgiilor: decoct, din 2 lingurite amestec
prti egale pulbere, rdcin si fructe, la 2 cni
ap. Se fierbe 5-10 minute. Se strecoar. Se
bea ncet, cu nghitituri rare. 5. Pentru stimu-
larea poftei de mncare, stimularea digestiei:
macerat, 50-70 g rizomi si rdcin mruntite
ntr-un litru de vin curat luat de la productor.
Se las 2 sptmni la temperatura camerei.
Sticla se agit zilnic. Se filtreaz. Se beau
2 phrele nainte de mas. Uz extern. Pentru
tratarea reumatismului: a) ulei volatil (Aethe-
roleum Angelicae) se fac frectii locale; b) spirt
de angelic (Spirtus Angelicae reumatice) pre-
gtit din ulei de angelic, camfor si alcool. Se
fac frectii locale. Medicin veterinar. Uz in-
tern. Pentru tratarea urmtoarelor afectiuni:
stri febrile, stri a frigore, afectiuni renale,
anorexii, ca tonic n convalescent si debilitate:
a) decoct, din 5 g rizom si rdcin uscat, bine
mruntit la 100 ml ap. Se fierbe 20-30 mi-
nute la foc moale. Se strecoar. Se rceste si
se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt); b) tinctur, din 5 g rizom si rdcini
uscate, mruntite la 95-100 ml alcool de 30-
40. Se las n sticl acoperit cu dop timp de
7-10 zile, agitndu-se zilnic pentru uni-
formizare. Se strecoar si se administreaz prin
breuvaj bucal. Dozele de tratament: animale mari
(cabaline, taurine), 10-25-40 g; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 5-10 g; animale mici
(pisici, cini, psri) 2-4 g. Tinctur, dup ce i s-a
stabilit cantitatea, se dilueaz cu ap si apoi se
administreaz. Tratamentul se aplic pn ce
animalul se vindec. Atentie! Uleiul eteric, lac-
tonele, cumarinele si furocumarinele pot produce
stri usoare de toxicitate la animale. Simptome:
tulburri digestive, excitabilitate nervoas si n
cazuri mai grave paralizii. Se intervine prin supri-
marea cauzei, mentinerea animalului la umbr;
se administreaz calmante opiacee, tranchilizan-
te, sedative. Cosmetic. Primvara se fac incizii
n partea superioar a rizomului. Zona incizat
exudeaz o gumorezin cu miros asemntor
celui de mosc. Diferite utilizri cosmetice. Api-
cultur. Specie melifer. Florile furnizeaz al-
binelor culesul de polen si nectar. Productia de
miere, 90-100 kg/ha. Ponderea economico-api-
col mic. Ornamental. Decorativ pentru pei-
sajele montane.
anghinare 31 anghinare

ANGHINARE (Cynara scolymus),
fam. Asteraceae. Plant erbacee, peren (n
cultur se comport ca anual, bianual, tria-
nual), legumicol, alogam, melifer, origina-
r din regiunea Mrii Mediterane si nordul Afri-
cii. Cultivat pe suprafete mari n Italia, Franta,
S.U.A., Argentina. n Romnia se cultiv numai
n zona de sud (Sectorul Agricol Ilfov si judetele
Ialomita, Teleorman, Giurgiu, Olt, Dolj). Gene-
tic, 2n = 34. Sensibil la temperaturi sczute.
Nu rezist sub 0 C. Pentru protejare, se aco-
per pe timp de iarn cu paie, frunze sau se
musuroieste. Pretentioas la umiditate. Pe
timp de secet se irig. Consum mare de sub-
stante nutritive. Prefer soluri nisipoase, bine
structurate, profunde, bogate n humus, sufi-
cient de umede, dar nu n exces. Descriere.
Rdcini adventive, puternice, profunde, por-
nite din rizomul subteran. Tulpin groas, erec-
t, puternic ramificat, nalt pn la 2 m, cu
peri desi, moi. Frunze bazale (rozet) mari,
pn la 1-1,20 m lungime, cu petiol puternic si
nervura median ngrosat. Din anul doi apar
frunze tulpinale, alterne. Lamina penat-sectat
sau fidat, cu 5-8 perechi de segmente lan-
ceolate, din nou sectate, terminate printr-un
vrf ascutit, uneori spinos. Fata superioar verde
deschis; cea inferioar cu peri desi, lungi,
albi-cenusii. Flori tubuloase, rosii-violacee, gru-
pate n calatidii mari, globuloase (4-5 cm dia-
metru), cu involucru constituit din 4-5 rnduri de
hipsofile ghimpoase. Receptaculul calatidiului
crnos. Hipsofile imbricate crnoase. nflorire,
VIVII. Polenizare entomofil. Fruct, achen
oblong, usor turtit lateral, cenusie-brun, cu
pete negricioase. Facultatea germinativ, 6-
10 ani. Compozitie chimic. Frunzele
contin acizi 1-4-dicafeilchinic sau cinarin,
clorogenic, malic, lactic, gliceric, glicolic, polife-
noli, flavonozide (cinarozid, scolinozid),
cinaropicrina - principiu amar, glicozidele A si
B, mucilagii, tanoizi, pectine, zaharuri, derivati
triterpenici, sruri de potasiu, magneziu etc.
Receptaculul inflorescentei contine proteine
brute (1,7-3,6%), lipide (0,5-0,8%), substante
extractive neazotate (6-8%). Alimentatie. Re-
ceptaculul inflorescentei si baza bracteelor se
consum preparate sub diferite forme. Uneori
se consum si nervura principal a frunzelor
etiolate. n unele tri (Italia, Franta) ocup un
loc important n consumul curent. Calatidiile se
recolteaz n iunie-iulie prin tierea tulpinii flo-
rale la 10 cm distant de inflorescent. Se obtin
8-10 mii bucti la ha. Industrie. Receptaculul
inflorescentei si baza bracteelor sunt folosite,
n unele tri, n industria conservelor de le-
gume; solicitate la export. Bioterapie. Prtile
aeriene ale plantei au important terapeutic n
medicina uman si veterinar. Principiile active
din plant au rol decongestiv renal, diuretic,
coleretic, colagog, antimicrobian, hipocoleste-
rolemiant, adjuvant n hipertensiunea arterial.
Continutul sngelui n colesterol scade ca ur-
mare a metabolizrii lui n ficat. Regenereaz
celulele hepatice; mreste pofta de mncare;
ntreste functia antitoxic a ficatului: creste
debitul urinar fr a afecta compozitia chimic
a urinei n cloruri, azot total si amoniac, cu
cresterea concentratiei acidului liric. Tratarea
diferitelor forme de icter cu anghinare deter-
min disparitia rapid a srurilor si pigmentilor
biliari din urin, materiile fecale revin la culoa-
rea normal, iar pielea se decoloreaz. Acti-
unea hipocolesterolemiant este determinat
de actiunea antitoxic a ficatului. Animalele cu
leziuni hepatice, dac sunt tratate cu preparate
obtinute din aceast plant, prezint ameliorri
rapide ale leziunilor, iar toxinele sunt eliminate
masiv prin urin. Actioneaz favorabil n stea-
toza hepatic, care nsoteste adesea afectiu-
nile biliare. Recomandat n hepatite cronice,
ciroze, congestie si insuficient hepatic, nefrite
cronice, enterite, angin pectoral, atero-
scleroz, hemoroizi, astenie, surmenaj, gut,
reumatism, intoxicatii. Recoltare. Frunzele
(Cynarae folium) se culeg pn n momentul
nfloririi. Uscarea se face la umbr, n strat
subtire, n ncperi aerisite. Se pstreaz n
pungi de hrtie la loc uscat. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea: hepatitelor cro-
nice, cole-cistitelor acute si cronice, agioco-
litelor, constipatiilor, hemoroizilor, aterosclero-
zei, hipertensiunii arteriale, vomei: infuzie, din
2 lingurite plant uscat, mruntit. peste care
se toarn o can (300 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 10-15 minute. Se bea n 3 re-
prize naintea meselor principale. Dup 10 zile
se mreste doza la 4 lingurite plant/300 ml
ap clocotit, apoi, dup nc 10 zile, la 5 lin-
gurite/300 ml ap clocotit. Se face pauz o
lun de zile, dup care tratamentul se reia n
acelasi mod. 2. Pentru scderea colesterolului
din snge, ca adjuvant n ateroscleroz, tra-
tarea hipertensiunii: infuzie, o lingur plant
uscat mruntit la

l I ap clocotit. Se las
vasul acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
anghi nare de grdi n 32 ani n al b

bea dimineata, pe stomacul gol si se st culcat
pe partea dreapt 30 minute. Tratamentul se
mai aplic n cadrul aceleiasi zile cu or
nainte de mesele principale. 3. Pentru tratarea
de anorexie (lipsa poftei de mncare): infuzie
din o lingurit plant mruntit peste care se
toarn o can (200 ml) ap clocotit. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se bea
cte o jumtate de can nainte de mas.
4. Pentru tratarea enterocolitelor, contra fer
mentatiilor intestinale, colicilor abdominale,
constipatiei, afectiunilor hepatobiliare, adjuvant
n hemoroizi, urticarii: infuzie din 1-2 lingurite
plant uscat mruntit la o can ap clocotit,
pregtit ca mai sus. Se beau 2-3 cni pe zi.
5. Pentru tratarea dischineziei biliare: infuzie,
din 1 lingur plant uscat mruntit la l ap
clocotit. Se las acoperit 20-25 minute. Se
strecoar. Cantitatea se bea dimineata, o can
pe stomacul gol si se st pe partea dreapt cca
30 minute; a doua can se bea n dou reprize
nainte de mesele principale, pe o perioad de
20-30 zile. Contrai ndi cati i . Nu se admini
streaz n afectiuni acute renale si hepato
biliare. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea urmtoarelor afectiuni: anorexie cu sti
mularea digestiei si apetitului, stri febrile,
afectiuni cronice hepatice, insuficient biliar,
tulburri ale metabolismului apei, afectiuni re
nale: a) infuzie, din 1 g plant uscat si mrun
tit peste care se toarn 100 ml ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se rceste si se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt); b) decoct, din 1 g plant
uscat si mruntit la 100 ml ap. Se fierbe
10 minute la foc domol. Se strecoar. Se rceste
si se administreaz prin breuvaj bucal. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
10-25 g; animale mijlocii (ovine, caprine, porci
ne), 2-3-5 g; animale mici (pisici, cini, psri)
1-2 g. Tratamentul se aplic pn la vindecarea
animalului. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Cantitatea de zahr, 0,280-0,720 mg/floare. Po
lenul contine, n medie, 30,41% substante protei
ce. Productia de miere, 150-400 kg/ha. Pondere
economico-apicol mic-mijlocie (v. Pl. I, 5).
ANGHINARE DE GRDIN,
CARDON
ANIN ALB (Alnus incana), fam. Be-
tulaceae. Arbore foios, frecvent arbustiv,
megafanerofit pn la microfanerofit, me-
zohidrofit, microterm, heliofil-subheliofil, slab-
acid-neutrofil, mezotrof, ntlnit pe aluviunile
vilor si praielor, formnd arborete (anini-suri)
mai mult sau mai putin nguste, din regiunea
dealurilor nalte si pn n etajul montan, la
maximum 1300 m altitudine (n Carpatii Orien-
tali); se mai numeste alin alb, anin cenusiu,
anin rosu, arin, arin de munte. Genetic, 2n = 28.
Adaptat la climate reci, aspre, cu sezon de
vegetatie scurt. Suport foarte bine gerurile,
ngheturile. Nu suport apa stagnant. Se in-
staleaz ca specie pionier pe conurile de de-
jectie. Excelent specie amelioratoare de sol,
fertilizndu-l prin litier bogat n azot, usor
alterabil. Fitocenologic, Car. Alno-Padion,
Salicion albae. nlocuieste aninul negru la alti-
tudini mari. Rspndit n Europa pn dincolo
de Cercul Polar, Asia de Est si America de
Nord. Descriere. Rdcin pivotant-trasant.
Tulpin canelat, adeseori strmb, neregu-
lat, nalt pn la 18-20 (22) m, diametrul
pn la 30 cm. Scoart neted, cenusie-al-
bicioas, la exemplarele btrne, spre baz cu
crpturi putin adnci. Lemn alb-rosiatic, cu
raze medulare vizibile si inele anuale distincte,
retrase n dreptul razelor medulare, contur on-
dulat. Lujeri pubescenti, nemuchiati, nelipiciosi.
Muguri cu doi solzi, pubescenti, mici, mai apro-
pliati de ax, scurt-pedicelati. Frunze ovate sau
ovat-eliptice, pe margini dublu-serate, pe fat
glabre, pe dos cenusii-pubescente, la vrf acu-
minate sau acute, nevscoase. Flori unisexu-
at-monoice. Amentii se formeaz vara si se
deschid prin februarie. Cei masculi, cu solzi
mai distantati, rosii-bruni, antere galbene. Cei
femeli, scurti (10-15 mm), cu flori lipsite de
perigon, dispuse n raceme. nflorire, II-III. La
maturitate amentii femeii se transform n conu-
lete (rnze), grupate cte 4-8 n ciorchini.
Fructe, samare pentagonale, ngust-aripate, ro-
sii-brune. Lstreste slab, dar drajoneaz puter-
nic. Creste rapid pn la 18-20 (22) m. Longevi-
tate pn la vrsta de cca 50-60 ani.
Compozitie chimic. Este asemntoare ani-
nului negru (Alnusglutinosa). Industrie. Lemnul
se usuc bine. Se prelucreaz bine la frez si
strung. Se slefuieste usor. Se ncleiaz bine.
Se bituieste usor, mai ales n negru. Rezistent
n aer liber 5-20 ani; sub acoperis, 7-30 ani, iar
n ap, 10-40 ani. Utilizat la fabricarea
placajelor si a plcilor din aschii, creioane,
saboti din lemn, jucrii, cutii tigarete,
produse de
anin alb 33 anin alb

strungrie. Substantele tanante din scoart
sunt folosite n vopsitorie. Medicin. (-> ANI-
NUL NEGRU). Uz intern. Pentru tratare fi-
broame, mioame si fibromioame, angioame,
osteoporoz, mastite, parazitoze intestinale,
prolaps uterin, vene varicoase si ulcere vari-
coase, edeme ale membrelor inferioare, hemo-
roizi, hiperhidroz palmo-plantar, ciroz he-
patic, neoformatii cutanate: macerat de
muguri proaspeti n solutie hidroglicero-alco-
olic 1 DH. Se iau 30-50 picturi o dat sau de
dou ori pe zi. n ciroz hepatic se iau
30-50 picturi n asociere cu maceratul mu-
gurilor de alun (Corylus avellana) si de ienupr
(Juniperus communis). Alte asocieri sunt: cu
Buxus sempervirens pentru angioame, heman-
gioame, neoformatii cutanate; cu frasin (Fra-
sinus excelsior) pentru prolaps uterin; cu
castan slbatic (Aesculus hippocastanum) si
sorb (Sorbus domestica); cu castan slbatic
pentru hemoroizi; cu mur (Rubus fruticosus) si
coacz negru (Ribes negrum) etc. Apicultur.
Specie melifer. Arborele furnizeaz albinelor,
n lunile martie-aprilie, culesul de polen si ma-
n. Productia de miere de man, 10 kg/ha.
Ponderea economico-apicol mic. Protectia
naturii. Amelioreaz si fixeaz solul pe terenuri
degradate, pe versantii repezi, denudati, n ra-
venele si bazinele torentilor montani, pe conuri
de dejectie. Poate fi extins pentru punerea n
valoare a luncilor din regiunea montan. Orna-
mental. Foarte rustic. Indicat pentru parcuri,
grdini publice, spatii verzi industriale, pe tere-
nuri degradate, pe coaste, cu soluri crude, gro-
hotisuri (conuri de dejectie), n zonele de dea-
luri nalte si montane. Decorativ prin port,
frunze. nmultire prin seminte, altoire. Vopsi-
torie. Scoarta si fructele posed proprietti
tinctoriale. Scoarta se jupoaie de pe ramuri. Se
foloseste proaspt, pentru vopsitul fibrelor na-
turale n crmiziu, si uscat, pentru vopsitul n
negru. Scoarta proaspt mpreun cu frunzele
de nuc proaspete servesc pentru vopsitul n
verde. 1. Pentru vopsirea n crmiziu scoarta
proaspt se fierbe n ap pn cnd solutia se
coloreaz la intensitatea maxim. Se strecoa-
r. Se introduce materialul n solutia cald. Se
las pn se rceste. Se face proba de culoare
printr-un esantion care se scoate si se las s
se usuce. Dac nu corespunde, se nclzeste
din nou solutia (nu se fierbe). Dup obtinerea
culorii dorite, materialul se scoate si se usuc la
umbr. 2. Pentru vopsirea firelor de ln n
negru, scoarta uscat se fierbe n ap pn
cnd solutia se coloreaz la intensitatea
maxim. Se strecoar. n solutia cldut se
dizolv calaicanul (250 g/kg de ln). Se ames-
tec pentru uniformizare. Se introduc firele de
ln si se las s fiarb ncet pn se obtine
culoarea dorit. Se adaug piatr acr si se
amestec bine. Se las un timp pentru fixarea
culorii. Se scoate si se usuc la umbr. 3. Pen-
tru vopsirea n negru a tuturor fibrelor naturale,
solutia se prepar ca la punctul 2. Nu se mai
adaug piatr acr. Se introduce materialul si
se fierbe. Se amestec mereu pn se obtine
culoarea neagr dorit. Se scoate si se usuc
la umbr. 4. Pentru vopsitul n negru al fibrelor
naturale, fructele, culese cnd dau n copt, se
fierb n ap pn cnd solutia se coloreaz
rosu-nchis. Se strecoar. Se dizolv calaica-
nul (solutie cald). Se amestec pentru uni-
formizare. Se introduce materialul de vopsit. Se
fierbe 2 ore amestecnd mereu. Se scoate
materialul si se usuc la umbr. 5. Pentru colo-
rarea fibrelor naturale n negru, se utilizeaz
scoart de anin alb si coji verzi de nuc. Cojile
de nuc se pun ntr-un vas si se las pn cnd
ncep s putrezeasc. ntr-un alt vas se pune
scoarta, se adaug si cojile de nuci, se toarn
ap pn se acoper si se fierb pn cnd
solutia se coloreaz intens. Se strecoar. Solu-
tia se mentine cald. Se adaug calaicanul si
se amestec pentru a favoriza dizolvarea si
uniformizarea solutiei. Se introduce materialul
de vopsit. Se las la cald pn se obtine nuanta
de negru la intensitatea dorit. Se scoate si se
usuc la umbr. 6. Scoart de anin alb si frunze
proaspete de nuc se pun la fiert n ap. Cnd
solutia s-a colorat n galben intens se stre-
coar. Se dizolv piatr acr (3-4 g/l solutie) si
apoi calaicanul pisat (20-30 g/l solutie). Se
amestec bine si apoi se introduce materialul
pentru vopsit. Se las la cald pn se obtine
culoarea neagr dorit. Se scoate si se usuc
la umbr. 7. Scoarta de anin alb si de sovrf se
usuc bine. Se pun apoi ntr-un vas si se fierb
pn cnd solutia se coloreaz la intensitatea
maxim. Se strecoar. Se dizolv calaicanul. n
solutia fierbinte se introduce materialul de vop-
sit. Se las ct mai mult pentru a se obtine un
negru intens. Se scoate si se usuc la umbr.
8. Pentru vopsitul n verde, scoarta, proaspt
jupuit de pe crengi si frunze de nuc proaspete
se fierb n ap pn cnd culoarea solutiei
devine de intensitate maxim (nu se mai
ani n de munt e 34 ani n negru

ntreste). Se las la rcit; se mbrac mnusi
si se freac bine plantele ntre palme ca s ias
din ele tot colorantul. Se strecoar. Imediat se
dizolv piatra acr. Se introduce materialul
pentru vopsit. Se las la cald pn se obtine
culoarea verde de intensitatea dorit. Se
scoate materialul si se usuc la umbr (Agneta
Btc, Margareta Tom escu, 1984).
ANIN DE MUNTE (Alnus viridis),
fam. Betulaceae. Arbust foios, mezofit spre
mezohigrofit, microterm spre mezoterm, acid-
neutrofil, oligotrof-mezotrof, heliofil, nivo-fil,
ntlnit formnd tufrisuri n etajele alpin si
subalpin, pn dincolo de 2000 m altitudine pe
vi pietroase, cu umiditate atmosferic ridicat
si stagnri de zpad, cobornd uneori (pe vi
reci si umede) pn la cca 1000-1200 m al-
titudine, unde se ntlneste cu aninul alb; se
mai numeste anin verde, anin de munte, arin de
munte, arin verde, iliac, iliac de munte, liliac.
Fitocenologic, Car. Saliceto-Alnetum viridis,
Adenostylion. Sezon scurt de vegetatie. Re-
zist la avalansele de zpad. Putin pretentios
fat de sol. Se instaleaz pe stncrii si groho-
tisuri, pe soluri superficiale, exclusiv scheletice,
crude, adeseori silicioase, jilave, uneori mus-
tind de ap. Temperament de lumin. Rs-
pndit n muntii Alpi si Carpati, n Peninsula
Balcanic. Descriere. Rdcini pivotant-tra-
sante, sau trasante. Tulpini nalte pn la 3 m,
cu aspect de tuf si tulpini trtoare, elastice.
Lujeri flexibili, comprimati, verzi-mslinii. Mu-
gurii nepedicelati, cu 3 solzi, verzi-purpurii, lipi-
ciosi. Frunze mici (3-4 cm), rotund-ovate, cu
vrf acut, serate sau dublu-serate, lipicioase n
tinerete, pe dos cu smocuri de peri la baza ner-
vurilor. Amentii masculi, cte 2-3, sesili sau
pedunculati, se formeaz n vara precedent;
cei femeli apar numai primvara. Se deschid
prin mai-iunie, dup nfrunzire. Conuletele
(rnze) lung-pedicelate, verzi-vscoase, apoi
brune, sunt grupate n ciorchini. Fructe, sa-
mare lat-aripate. Lstreste, drajoneaz pu-
ternic si marcoteaz (Victor Stnescu, 1979).
Protectia mediului. Element caracteristic
landsaftului alpin, ndeplineste functii de pro-
tectie antierozional si de fixare a coastelor
abrupte, a grohotisurilor si bazinelor toren-
tiale din zona alpin (Victor Stnescu, 1979).
Indicat pentru stncrii. Fr interes orna-
mental. Suport fumul, nmultire prin seminte,
altoire (v. Pl. I;6).
ANIN NEGRU (Alnus glutinosa),
fam. Betulaceae. Arbore foios, frecvent arbus-
tiv, megafanerofit pn la microfanerofit, higro-
fit, mezoterm, heliosciadofit, acid-neutrofil, me-
zotrof, stagnofit, ntlnit n lunci, depresiuni,
vile rurilor, piemonturi, turbrii, la cmpie si
dealuri, de unde urc pn n etajul montan
inferior, n subzona fgetelor sub form de mici
plcuri, altitudine 800-900 m, maximum
1300 m n Muntii Harghita; se mai numeste
anin, alin, alin negru, aninas, aninis, arin negru,
arine, lipicios. Genetic, 2n = 28. n Lunca
Dunrii apare foarte rar, nu suport variatiile
accentuate de umiditate cauzate de inundatii.
Ocrotit n pdurea Arinisul de la Sinaia (Cum-
ptu). Rezistent la geruri, ngheturi trzii si tim-
purii, pretentios la cldur, exigent fat de umi-
ditatea din sol (cu o vegetatie bun pe soluri
umede, pseudogleizate la mic adncime sau
cu nivel freatic ridicat), prefer soluri mezoba-
zice-eubazice, bogate n humus, slab-aci-de-
neutre, srace n calciu; temperament de
lumin, rezistent la actiunea vtmtorilor bio-
tici si abiotici. Fitocenologic, ncadrat n Alnion
glutinosae, Alno-Padion, Alnetea. Rspndit n
Europa, Asia, Africa de Nord. Descriere. R-
dcin pivotant-rasant, cu tesuturi aerenchi-
matice (rezerve de aer). Rdcinile tinere po-
sed nodozitti portocalii cu bacterii simbiotice
fixatoare de azot. Tulpin dreapt nalt pn
la 10-25(30) m. Scoarta, n tinerete neted,
cenusie, dup 15-20 ani formeaz ritidom ne-
gricios, cu solzi colturosi. Lemn lipsit de dura-
men, proaspt alb-rosiatic, la aer devine cr-
miziu, cu inele anuale vizibile, retrase n dreptul
razelor medulare. Lujerii muchiati spre vrf,
bruni-verzui sau rosiatici, glabri. Muguri
pedicelati, deprtati de ax, ovoizi (acoperiti de 2
solzi), roscat-brumati, glandulosi, vscosi.
Frunze obovate sau aproape rotunde, cuneate
la baz, cu vrful obtuz, trunchiat sau emar-
ginat, spre baz cu marginea ntreag, n rest
neregulat-dublu-serat, lungi de 6-10 cm, pe-
tiolate, alterne, lipicioase n tinerete, glabre. De
regul, toamna, nainte de cdere, se nne-
gresc. Flori unisexuat-monoice, grupate n
amenti; formati de vara, se desfac primvara
urmtoare de timpuriu, nainte de nfrunzire.
Amentii masculi, cilindrici, bruni-violeti, pen-
denti, lungi de 6-12 cm, sunt grupati cte 3-5
n raceme; cei femeli, scurti (pn la 1,5 cm),
cu flori lipsite de perigon, stigmate rosii-brune,
dispusi n raceme, se afl sub cei masculi.
ani n negru 35 ani n negru

Polenizare anemofil. La maturitate amentii fe-
meli se transform n conulete (rnze) ovoide
sau elipsoidale, cu solzi lemnosi, ngrosati la
vrf, negriciosi. Fructe, samare pentagonale,
mici (2-3 mm), foarte ngust-aripate, contin
saci cu aer ce le favorizeaz plutirea pe ap.
Capacitate germinativ pn la 80%. Fructifi-
catie la 1-3 ani. Longevitate, 100 ani. Compo-
zitie chimic. Scoarta contine substante ta-
nante (cca 16%), protalmulin (taraxerol),
almulin (taraxeron), lupeol, B-sitosterol, o tri-
terpen, substante minerale. Frunzele contin
hiperozid, evercitrin, dimetoxi-izolaricirezi-
nol-xilozid, substante tanante si substante mi-
nerale. Lemnul, pe lng o parte din substan-
tele mentionate, contine lignanmenoxilozid.
Industrie. Lemnul moale, usor, se ncleiaz
bine, se slefuieste si se hituieste usor, mai
ales n negru. Mare rezistent la ap. Folosit n
constructii hidrotehnice (piloti, tuburi de aduc-
tiune, drenaje s.a.), pentru furnire, confectio-
narea creioanelor, cutiilor de chibrituri, tigare-
telor, jucriilor, fabricarea plcilor aglomerate,
saboti din lemn, executate n strungrie, mo-
delrie etc. Substantele tanante din scoart
sunt folosite la argsitul pieilor si vopsitul lnii
n negru. Bioterapie. Scoarta, mugurii, frun-
zele au important terapeutic pentru medicina
uman si veterinar. Principiile active actio-
neaz ca tonic amar, eupeptic, sudorific, diure-
tic, astringent, antidiareic, anti reumatic, febri-
fug, dezinfectant, cicatrizant, antihemoragic,
antiinflamatorsi usor antimicrobian. Recoman-
date intern pentru tratarea urmtoarelor afec-
tiuni: febr, stomatite, gastroenterite, enterite
catarale si hemoragice, iar extern n tratamen-
tul plgilor, transpiratiilor, oprelilor, durerilor
de msele, gingivitelor, ulceratiilor, reumatis-
mului, hemoragiilor externe superficiale etc.
Recoltare. Frunzele (Alni folium) se recolteaz
nainte ca fructele s ajung la maturitate. Se
usuc la umbr, de preferat n poduri acoperite
cu tabl. Strat subtire. Se pstreaz n saci de
hrtie la loc uscat. Mugurii (Alnigema) se recol-
teaz primvara, pn la pornirea n vegetatie.
Uscarea se face la umbr, n poduri bine aeri-
site. Se pstreaz n pungi de hrtie. Scoarta
(Alni cortex) se recolteaz primvara de pe
ramuri de 4-5 ani. Se usuc n poduri acoperite
cu tabl, aerisite. Se pstreaz n saci de hrtie
la loc uscat. Medicin uman. Uz i nt ern.
1. Pentru tratarea febrei si diareii; decoct de
10 g (1 lingur) pulbere de scoart la o can
(200 ml) cu ap. Se d n clocot. Se acoper
apoi si se las 5 minute. Se strecoar. Se bea
fractionat n dou reprize, la intervale mici de
timp. 2. Contra diareii: decoct, din 2 linguri
amenti la can. Se fierb 5 minute. Se strecoar.
Se bea n dou prize pe zi. 3. Pentru tratarea
durerilor de stomac: infuzie, din o lingurit mu-
guri peste care se toarn o can cu ap n
clocot. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se beau 1-2 cni pe zi. Tratamentul se
aplic empiric n M-ti Apuseni. 4. Pentru tratare
peritonite, bronsite, osteomielite, reumatism
articular, sinuzite, infarct miocardic (dup a do-
ua sptmn), coronarite, arterite, trombofle-
bite, insuficient vascular arterial, vasculite
nodulare, vasculopatie diabetic, cefalee vaso-
motorie si hemicranie, rinite cronice si sinuzite
cronice, sinuzit acut si subacut, ulcer gas-
tro-duodenal, stomatit aftoas, gingivit, vari-
ce si ulcere varicoase, flebite si paraflebite,
forme de astm tip alergic: macerat muguri
aproape proaspeti n solutie hidroglicero-alcoo-
lic 1 DH. Macerarea se face la ntuneric. Se
iau 30-50 picturi n putin ap de 2 ori pe zi.
Pentru o mai bun eficient, acest macerat se
asociaz cu maceratul mugurilor de mestea-
cn pufos pentru vasculite nodulare; pentru
cefalee vasomotorie si hemicranie, sinuzit, se
asociaz cu coaczul negru si menta de ap;
pentru stomatita aftoas, gingivit, se asociaz
cu macer at ul ml di t el or de af i n et c.
(F. P i t e r , 2000) Uz extern. 1. Pentru opri-
rea secretiei de lapte la sfrsitul luziei si vinde-
carea mpietririi snului": cataplasme cu frun-
ze tinere crude aplicate direct pe sn. 2. Pentru
tratarea ulceratiilor pielii, n leucoree, pentru
tonifierea mucoasei bucale si a gingiilor: infu-
zie, din 2 linguri frunze uscate, mruntite, peste
care se toarn o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se fac splaturi vaginale si gargarisme. 3. Pen-
tru tratarea hemoragiilor externe superficiale,
reumatismului, transpiratiei si oprelilor la pi-
cioare, durerilor de msele, gingivitelor, ulce-
ratiilor s.a.: decoct, din 1 lingur pulbere scoar
la o can cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar. Se tamponeaz local sau se spal.
n afectiunile bucale se face gargar. Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea urm-
toarelor afectiuni: stomatite, gastroenterite, en-
terite catarale si hemoragice, hematurie: a) in-
fuzie din 10-25 g scoart uscat si mruntit
peste care se toarn 100 ml ap clocotit. Se
anin negru 36 aninis

las acoperit 30-40 minute. Se strecoar. Se
rceste si se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt); b) decoct, din 10-20 g
scoart uscat si mruntit la 100 ml ap. Se
fierbe 15 minute. Se strecoar. Se rceste si
se administreaz prin breuvaj bucal. Dozele
de tratament: animale mari (cabaline, taurine),
50-100 g: animale mijlocii (ovine, caprine, por-
cine), 25-50 g; animale mici (pisici, cini, p-
sri) 5-10-25 g. Uz extern. Pentru tratarea
febrei aftoase, rnilor sau a tieturilor (n spe-
cial la picioare), panaritiului, necrobacilozei:
decoct, din 200 g scoart uscat si mruntit la
1 litru ap. Se fierbe 15-20 minute. Se stre-
coar. Se las la rcit pn la cldut. Se fac
splaturi locale folosindu-se vat sau un pan-
sament steril. Atentie! Consumul exagerat de
frunze n furaje sau administrarea prea mare
de drog provoac tulburri digestive, consti-
patie si colici. Se intervine prin suprimarea cau-
zei, se administreaz purgativ uleios, pansa-
ment gastric si medicamente simptomatice.
Apicultur. Specie melifer. Arborele poate
furniza albinelor, n lunile februarie-martie, cu-
lesul de polen si man. Productia de miere de
man 10 kg/ha. Pondere economico-apicol
mijlocie. Ornamental. Utilizat n parcuri si gr-
dini publice, n grupuri, la decorul dumbrvilor,
malurilor etc., aleilor de pe marginea apelor, pe
sol bogat n humus, cu apa freatic la mic
adncime. Efect rustic atrgtor. Frunzis verde
nchis, persistent pn toamna trziu. Nu re-
zist la umbrire. nmultire prin seminte, altoire.
Vopsitorie. Scoarta si fructele posed proprie-
tti tinctoriale. Scoarta se jupoaie de pe ramuri.
Fructele se culeg cnd sunt ajunse la matu-
ritate. Ambele se folosesc proaspete, imediat
dup recoltare. Utilizate pentru vopsirea fibre-
lor naturale n crmiziu pn la crmiziu n-
chis si negru. 1. Pentru vopsitul firelor de ln
n crmiziu pn la crmiziu nchis, scoarta
se fierbe n ap pn cnd solutia se coloreaz
la intensitatea maxim. Se strecoar. Se intro-
duce lna. Se las la cald (60 C) pn cnd se
obtine nuanta dorit. Dac materialul st timp
mai ndelungat n solutie se obtin nuante de
crmiziu nchis. Se scoate si se usuc la um-
br. 2. Pentru vopsitul n negru scoarta se
opreste ntr-un ciubr. Se pune ap clocotit
pn o acoper. Se amestec intens pentru a
se extrage tot colorantul. Se strecoar. Se in-
troduce materialul n solutie. Se las pn a
doua zi. Se scoate si se las s se scurg.
Solutia se pune la fiert. Separat se dizolv sare
de buctrie n ap (120 g/l) si apoi calaican
(75 g/l). Se fierbe pn ce totul se dizolv bine.
n aceast solutie se introduce materialul). Se
scoate si se verific culoarea. Dac firele au
culoarea prea deschis, se reintroduc n vasul
cu solutia colorant si se las un timp, se scot
si se introduc din nou n solutia cu sare si
calaican. Dup obtinerea culorii dorite mate-
rialul se scoate si se usuc la umbr. 3. Pentru
vopsitul n negru, scoarta de anin negru
(1 kg/7-8 l ap) si scoarta de artar (3 kg/7-8 l
ap) se fierb n ap 2 ore, timp n care solutia
se coloreaz n rosu-nchis. Se strecoar. Se
dizolv calaican (200-250 g/7-8 l solutie) si
piatr acr (20-25 g/7-8 l solutie) bine pisate.
Se amestec bine pentru dizolvare si unifor-
mizare. Se introduce materialul si se fierbe
2-3 ore. n acest timp materialul se scoate de
5-6 ori pentru a se fixa bine colorantul. Cnd
culoarea neagr este cea dorit, materialul se
scoate si se usuc la umbr. 4. Se pregteste o
solutie din scoarta de anin negru, vrfurile tul-
pinilor tinere de bob, frunze verzi proaspete de
brusture, coji verzi de pe nucile coapte. Cojile
de nuc se las ntr-un vas s putrezeasc
putin. Celelalte prti de plant se pun ntr-un alt
vas, se acoper cu ap si se fierb pn se
obtine o solutie colorat la intensitatea ma-
xim. Se strecoar. Solutia fierbinte obtinut se
toarn peste cojile de nuc si se d n clocot.
Se dizolv calaicanul si piatra acr. Se ames-
tec bine pentru uniformizare. Se introduc fi-
brele naturale pentru vopsire. Se las la cald,
pn cnd negrul este de intensitatea dorit.
Materialul se scoate si se usuc la umbr.
(Agnet a Bt c, Margaret a Tomescu,
1984) (v. Pl. II, 1).
ANINIS (Alneta), grup de formatii p-
duroase azonale formate din anin negru n
arborete pure; anin alb, n arborete pure, ames-
tecuri ntre ele. Uneori n interiorul lor mai sunt
diseminate specii higrofile ca salcie, plop alb,
plop negru, frasin, mai rar stejar pedunculat,
carpen, ulm etc. Subarboretul este format din
pducel, snger, crusin, soc negru, alun etc.
Flora ierbacee indicatoare nsotitoare este do-
minat de specii higrofile: Bidens tripartita,
Polygonum hidropiper, Mentha aquatica, Ca-
rex acutiformis, C. riparias.a. Subformatii: ani-
nis de anin negru (Alneta glutinasae), aninis
de anin alb (Alneta incanae), aninis de
amestec
anizofilie 37 antogenez

din anin negru si alb (Alneta incanae-glutino-
sae) (I. I ancu, 1982).
ANIZOFILIE (Anisophyllia), nsusire
pe care o au unele plante de a forma, la acelasi
nod, frunze de forme si mrimi diferite, pentru a
evita suprapunerea lor si, respectiv, umbrirea.
De exemplu, mtrguna (Atropa belladona) are
la fiecare nod inserate dou frunze, una mare,
eliptic si alta mic, ovat (fig. 6). Frunzele
mari sunt orientate lateral, cele mici se afl n
partea central fr a se suprapune. Acelasi
sistem este ntlnit si la strutisor (Selaginella
helvetica). Aceste modificri schimb numrul
ortostihurilor, divergenta si modul de ngrm-
dire la noduri.

Fig. 6. Anizofilie la mtrgun
(Atropa belladona).
ANIZOGAMEtI, HETEROGAMEtI
ANIZOGAMIE, HETEROGAMIE
ANTERA (Anthera), parte fertil a
staminei, posesoare a doi saci polinici (micro-
sporangi), n care se formeaz gruncioarele
de polen (microspori) (-> ANDROCEU, FLOA-
RE, STAMIN).
ANTEZIN, FLORIGEN
ANTIBIOTICE, substante naturale
produse de unele organisme care distrug sau
inhib cresterea si nmultirea microorganisme-
lor (bacterii, ciuperci, virusuri). Manifest
actiune selectiv, bacteriostatic si bactericid.
Actiunea bacteriostatic const n oprirea
cresterii si nmultirii microorganismelor. Actiu-
nea bactericid const n distrugerea microor-
ganismelor. Utilizate (unele) ca medicamente
pentru vindecarea bolilor provocate de micro-
organismele patogene. Intervin asupra lor prin
oprirea diviziunii celulare, dezechilibrarea pro-
ceselor de oxidoreducere, inhibarea biosinte-
zei substantelor proteice etc. Se obtin prin ex-
tragerea lor din mediile de cultur ale unor
microorganisme. Se cunosc peste 1000 sub-
stante cu actiune bactericid sau bacteriosta-
tic. Folosite ca medicamente n medicina u-
man, veterinar, protectia plantelor.
Reprezentative sunt penicilina, streptomicina,
cloromicetina, tetraciclinele.
ANTIPODE (Antipodes), grup de trei
celule situate la polul salazal (inferior) al sacului
embrionar din ovulul angiospermelor. Formea-
z aparatul antipodial. Alctuite dintr-o mem-
bran celulozic subtire, citoplasm si nucleu.
Degenereaz nainte sau n timpul fecundatiei.
ANTIVITAMINE, substante organice
care au actiune opus vitaminelor. Prezenta lor
le anihileaz functia, ducnd la perturbarea
unor procese metabolice. Posed sau nu struc-
tur molecular asemntoare cu a vitamine-
lor, sau cu unele fragmente din molecula lor.
Majoritatea sunt substante proteice.
ANTOCIANI (Anthocyanum), pig-
menti vegetali care dau culoarea rosie sau al-
bastr florilor si fructelor. Aparitie temporar n
plantule si frunze toamna. Se izoleaz din plan-
te sub form de cloruri. Cele mai importante
antocianidine sunt: pelargonidina, prezent n
florile de muscat; cianidina, n florile de cicoa-
re, delfinidina, n florile de nemtisor.
ANTOGENEZ, fenomen biologic
de genez a florii. Vrful vegetativ, sub influen-
ta hormonilor florali, sufer importante modifi-
cri morfologice, anatomice si fiziologice. De-
clanseaz intrarea n activitate a genelor
florale, posesoare a informatiei genetice care
determin transformarea primordiilor vegeta-
tive n sepale si petale - elemente componente
ale nvelisului floral, n stamine - organe
antogenez 38 aparat Gol gi

reproductoare brbtesti, n carpele - organe
reproductoare femeiesti. Prin cercetare s-a
stabilit c lumina slab, lumina albastr,
umiditatea atmosferic mare stimuleaz
cresterea vegetativ a plantei si inhib forma-
rea florilor. Lumina intens, lumina rosie, umidi-
tatea atmosferic sczut, stimuleaz forma-
rea florilor. Transformrile vrfului vegetativ n
vrf reproductor sunt n general rapide. Axa
florifer se alungeste si extremitatea se umfl
devenind receptacul. Primordiile mamelonifor-
me la florile cu dispozitie ciclic, actinomorfe,
se formeaz simultan, n ordine, pentru sepale,
petale, stamine si crpele. De exemplu, la spa-
ranghel (Asparagus officinalis), nti se for-
meaz sepalele petaloide (3), apoi petalele (3).
Staminele din primul verticil se formeaz dup
petale, n fata sepalelor petaloide (stamine epi-
sepale), urmate de al doilea verticil n fata peta-
lelor (stamine epipetale). Carpelele apar ulti-
mele. Primordiile lor se formeaz n fata
staminelor, din verticilul intern (M. Andr ei ,
1978). Primordiile elementelor la florile spiro-
ciclice (Ranunculus) apar succesiv de-a lungul
unei linii n spiral, n ordinea urmtoare: se-
pale, petale, stamine, carpele. n cazul nve-
lisurilor florale, primordiile au la nceput forma
de mamelon, iar mai trziu de urechius (fig. 7).

Fig. 7. Antogenez la florile actinomorfe de
Ranunculus trilobus:
a - stadiu mai putin dezvoltat; b- stadiu mai dezvoltat; 1
- sepale; 2- petale; 3- stamine; 4 - carpele.
Prin diferentiere vor rezulta sepalele si peta-
lele. n cazul gineceului se diferentiaz, din
carpele, la nceput, ovarul, apoi stilul si stig-
matul. Florile zigomorfe posed o dezvoltare
inegal a elementelor structurale. Staminodiilc
din flori se dezvolt mai trziu dect cele nor-
male (M. Andr ei , 1978) (fig. 8).
APARAT GOLGI, organi t cel ul ar
cu polimorfism structural prezent n toate ce-
lulele eucariote, vegetale si animale. Lipseste
la celulele procariote (bacterii si alge albas-
tre-verzi) (fig.9). Este bine dezvoltat n celulele
mature cu activitate metabolic intens. Se

Fig. 8. Antogenez la florile zigomorfe de Reseda
odorata:
a, b- stadii de dezvoltare; 1 - sepale; 2 - petale;
3 - stami ne; 4-carpel e.
apreciaz c, n formare, trece prin trei stadii:
cistern, dictiozomi si aparatul Golgi pro-
priu-zis (J. Mor re si colab., 1971). Cisterna,
cu o form usor curbat, are o parte central
numit sacul si o parte periferic constituit din
vezicule. Veziculele se desprind din sacul sau
din tubulii ramificati ai cisternei. Dictiozomii
constau din asezarea n teancuri paralele a mai
multor cisterne turtite (5 pn la 30). Numrul si
localizarea dictiozomilor depind de tipul celulei
si de functiile ei. Flagelatele au un singur dictio-
zom, rizoizii algei Chara sp. posed peste
25 000 de dictiozomi (I. Anghel , 1979). n
citoplasma celulelor vegetale dictiozomii sunt
uniform rspnditi, n vreme ce la animale au o
asezare preferential, existnd n apropierea
nucleului sau a centriolilor. Aparatul Golgi sim-
plu si complex este reprezentat de toti dictio-
zomii rspnditi n citoplasma celulei. Membra-
nele aparatului Golgi au o structur trilamelar
continnd lipide, proteine si cantitti mici de
sruri minerale. Compozitia chimic este ase-
mntoare membranelor reticulului endoplas-
matic. n saculi si vehicule au fost evidentiate
enzime. Functiile aparatului Golgi care se
desfsoar la nivelul dictiozomilor constau
din sinteza si condensarea produsilor de se-
cretie, generarea si regenerarea de membra-
Fig. 9. Aparat Golgi:
1 -saci; 2-vezicule.
aparat statolitic 39 aparat stomati c

ne, sinteza proteinelor, acumularea si transfor-
marea proteinelor, sinteza si secretia
polizaharidelor. Aparatul Golgi intervine n
transportul intracelular si intercelular. n celu-
lele secretoare el are ca functie principal se-
cretia diferitelor substante. Exist o legtur
informational ntre dictiozomii aparatului Gol-
gi, concretizat n schimbrile sincrone ale ac-
tivittii de secretie.
APARAT STATOLITIC, totalita-
tea structurilor histologice senzoriale care ser-
vesc unor organe ale plantelor de a se orienta
dup forta de gravitatie. Este alctuit din celule
numite statociste, care contin gruncioare de
amidon mobile, numite statolite. Organul care
le posed se orienteaz n sensul fortei de
gravitatie. Schimbndu-i-se pozitia, statociste-le
se deplaseaz n sensul fortei de gravitatie,
excit stratul citoplasmatic al celulei si deter-
min o reorientare a organului. Redistribuirea
complet a statolitelor dureaz 5-20 minute.
Geosensibilitatea este caracteristic rdcini-
lor si rizomilor din pmnt. Rdcinile aeriene
ale orhideelor epifite nu contin statolite si sunt
ageotropice. Organele negativ geotropice ca
tulpini, pedunculi ai inflorescentelor, pulvinulele
unor petioluri foliare, posed statociste cu sta-
tolite datorit crora ele rspund, prin reactia
de curbur, la actiunea fortei de gravitatie. Sta-
tolitele sunt continute n celulele straturilor ami-
lifere din partea cea mai intern a scoartei,
numit endodermoid. Exist o corespondent
ntre prezenta statocistelor si aparitia georeac-
tiei la plante.
APARAT STOMATIC, ansamblul
celulelor stomatice nconjurate de celule ane-
xe. Cele stomatice sunt ntotdeauna n numr
de dou. Cele anexe variaz ca numr. Dup
reactia dintre celulele stomatice si celulele ane-
xe s-au stabilit, la frunzele plantelor, mai multe
tipuri de aparate stomatice. La ferigi au fost
identificate 5 (fig. 10). Tipul staurocitic. Celu-
lele stomatice sunt nconjurate de patru celule
anexe, care au peretii anticlinali comuni orien-
tati n form de cruce, fat de peretii externi ai
celulelor stomatice. Descris de Van C o t t h e m
1968. Tipul hipocitic. Fiecare celul stomati-
c este nconjurat de dou celule anexe opu-
se. Celulele stomatice sunt asezate deasupra
celulelor anexe, ele trecnd peste nivelul epi-
dermei. Descris de Van Cotthem, 1968.

Fi g. 10. Tipuri de aparate stomatice n epiderma
frunzelor la ferigi, vzute apical:
a - hipocitic; b - desmocitic; c - pericitic;
d - staurocitic; e - paracitic.
Tipul pericitic. Celulele stomatice sunt
nconjurate de o singur celul anex, ntre
celulele stomatice si celula anex nu exist un
perete anticlinal de legtur. Descris de
Van Cotthem, 1968. Tipul desmocitic.
Celulele stomatice sunt nconjurate de o
singur celul anex. ntre ele si celula anex
exist un perete anticlinal de legtur. Descris
de Pr ant l , sub denumirea de stomata sus-
pensa", n 1881. Tipul polocitic. Celulele sto-
matice sunt nconjurate de o singur celul
anex n form de potcoav sau forma literei
U". Descris prima dat de Pr ant l , n 1881,
sub denumirea de stomata applicata" si apoi
de Van Cotthem, n 1968. La dicotiledo-
nate, cele mai rspndite tipuri de aparate sto-
matice sunt 6 (fig. 11). Tipul anomocitic
(ranunculaceu). Celulele stomatice sunt ncon-
jurate de un numr limitat de celule care nu
difer ca mrime si form de celelalte celule
epidermice. ntlnit la Ranunculaceae, Gerania-
ceae, Cucurbitaceae, Malvaceae, Scrophula-
riaceae, Papaveraceae etc. Descris de C . R .
Met cal f e si L. Chal k, n 1950. Tipul
anizocitic (crucifer). Celulele stomatice sunt
nconjurate de trei celule anexe inegale, din
care una este mai mic dect celelalte dou.
ntlnit la Brasicaccae, unele genuri de
Fabaceae, Solanaceae etc. Descris de C. R.
Metcalfe si L Chalk, n 1950. Tipul
diacitic (cariofilaceu). Fiecare stomata este
nconjurat de dou celule anexe al cror
perete comun este perpendicular pe axa longi-
tudinal a stomatei. ntlnit la Caryophyllaceae,
Acanthaceae etc. Descris de C.R. Metcalfe
si L. Chalk, n 1950. Tipul paracitic
aparat stomatic 40 aprtoare

Fig. 11. Tipuri de aparate stomatice n epiderma frunzelor de la dicotiledonate,
vzute apical:
a - anomoci ti c; b - ani zoci ti c; c - di aci l i c; d - paraci ti c; e - acti noci ti c; f -
ciclocitic; g - tetracitic.
(rubiaceu). Fiecare celul stomatic este nso-
tit de una sau mai multe celule anexe care au
axele longitudinale paralele cu cele ale celu-
lelor stomatice si a ostiolei. ntlnit la Rubia-
ceae, Magnoliaceae, multe specii de Convol-
vulaceae, Mimosaceae si unele genuri din
Fabaceae (Arachis, Onosis, Phaseolus. Psora-
l ea s. a. ) . Descr i s de C. R. Met cal f e si
L. C h a l k, n 1950. Tipul actinocitic. Celulele
stomatice sunt nconjurate de un numr mai
mare de patru celule anexe, alungite n sens
radial. Dispuse n jurul celulelor stomatice.
Descri s de C.R. Metcal fe si L. Chal k, n
1950. Tipul ciclocitic. Celulele stomatice sunt
nconjurate de patru celule anexe sau mai mul-
te, alungite n sens tangential. Dispuse n jurul
celulelor stomatice ca un inel ngust. Descris
de Stace, n 1965. La monocotiledonate exis-
t urmtoarele 5 tipuri de aparate stomatice.
Tipul aperigen. Celulele stomatice sunt lipsite
de celule anexe. Mult rspndit printre mono-
cotiledonate. Descris de Pal i wal , n 1969.
Ti pul bi peri gen. Celulele stomatice sunt
nsotite de dou celule anexe. Axele lor lungi
sunt paralele cu axa lung a ostiolei. ntlnite la
poacee si alte monocotiledonate. Descris de
Pal i wal , n 1969. Ti pul t et raperi gen.
Celulele stomatice sunt nconjurate de patru
celule anexe. Se deosebesc dou subtipuri:
celulele stomatice sunt nconjurate de dou
celule anexe laterale si dou celule anexe
polare; celulele stomatice sunt nconjurate de
celule anexe laterale asezate dou cte dou.
Descri s de C. R. Met cal f e, 1961, si
Pal i wal , 1969. Tipul hexaperigen. Celulele
stomatice sunt nconjurate de sase celule ane-
xe din care patru sunt laterale si dou polare.
Descris de Pal i wal , 1969. Ti pul mul ti -
perigen. Celulele stomatice sunt nconjurate
de un numr mai mare de sase celule anexe.
Celulele anexe sunt dispuse inelar n jurul
celulelor stomatice fr o anumit ordine.
Descris de Pal i wal , 1969. De obicei, unul
sau altul din tipurile de stomate este carac-
teristic pentru o anumit unitate taxonomic.
Sunt ntlnite ns cazuri cnd, n cadrul ace-
leiasi familii, gen sau specie, s existe diferite
tipuri de aparate stomatice. De exemplu, la
Caryophyllaceae pot exista stomate de tip dia-
citic si anomocitic; la unele specii de Papi-
lionaceae (Fabaceae) se ntlnesc, pe aceeasi
frunz, stomate de tip diferit (Shah,Gopae,
1969) (-> STOMATE).
APRTOARE (Calamintha clino-
podium), fam. Lamiaceae. Plant peren, he-
micriptofit, circumpolar-boreal, xeromezo-
fit, mezoterm, acido-neutrofil, ntlnit prin
poieni, tieturi si margini de pduri, tufrisuri,
de la cmpie pn la etajul subalpin, comun n
toate regiunile trii; se mai numeste busuioa-
ca-cerbilor, iarba-stupului, izm slbatic,
somnisor. Fitocenologic, ncadrat n Quer-
co-Fagetea, Car. Origanetalia. Rspndit n
Europa, Asia, Africa de N. Descriere. Tulpin
nalt de (15) 25-60 (80) cm, erect sau

apiacee 41 apocinacee

ascendent simpl, alte ori mai mult sau mai
putin ramificat, cu peri patenti. Frunze ovate
sau alungit ovate, scurt petiolate, cu marginile
distantat fin dintate, cu baza rotunjit, cele su-
perioare aproape sesile si rsfrnte n jos, pe
fata superioar verzi, dispers proase, pe fata
inferioar palid verzi, mai des proase. Flori n
dihazii, cu caliciu scurt pedicelat, tubulos, pre-
vzut cu 13 nervuri proeminente, pros; corola
purpuriu liliachie, rareori alb, fin proas la
exterior, de 2 ori mai lung dect caliciul, cu
labiul superior plan, putin crestat, iar labiul infe-
rior mai lung, trilobat, lobul median de obicei
pros pe fata superioar; androceu cu stamine
nchise n corol; gineeceu cu lobul inferior al
stigmatului ltit, mai lung dect cel superior.
nflorire, VI-X. Fructe nucule aproape sferice
sau ovoide, de culoare maronie, lucioase.
Compozitie chimic. Nu a fost studiat. Con-
tine ulei volatil, rezine, tanin, flavone etc. Bio-
terapie. Plant de interes terapeutic pentru
medicina popular. Se apreciaz c are ac-
tiune antiseptic, antispastic, eupeptic, se-
dativ. Medicin uman. Folosit empiric n
tratarea tulburrilor digestive, colicilor stoma-
cale si intestinale, ca stimulent al digestiei, n
cefalee, vertij si n migrene de origine digestiv.
Uz intern: 1. a) infuzie din 1-2 lingurite plant
uscat si mruntit la o can (250 ml) peste
care se toarn ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se bea continutul
a 2-3 cni pe zi; b) decoct, din 1-2 lingurite
plant uscat si mruntit la o can cu ap
(250 ml). Se fierbe acoperit 3 minute. Se las la
rcit 15 minute. Se strecoar. Se bea continutul
a 2-3 cni pe zi. 2. Pentru actiune sedativ,
linistitoare: tincturd
i
n 50 g flori si 250 ml alcool
70. Se las la macerat ntr-o sticl nchis la
culoare si acoperit. n fiecare zi se agit usor
pentru uniformizarea concentratiei. Se iau cte
10-20 picturi dimineata si seara. Apicultur.
Florile plantei ofer culesul de nectar si polen.
Pondere economico-apicol mic.
APIACEE (Apiaceae) sin. UMBELI-
FERE (Umbelliferae), familie mare, cu impor-
tant stiintific si practic. Cuprinde cca
3000 specii de plante dicotiledonate, majorita-
tea rspndite n regiunile temperate din emi-
sfera nordic. Plante erbacee, rar arbustive
sau liane. Rdcini pivotante. Tulpini fistuloa-
se, articulate, cu internodurile de regul cres-
tate longitudinal. Frunze alterne amplexicaule,
cu lamina penat divizat sau palmat sectat,
fr petiol, cu teaca bine dezvoltat, umflat.
Inflorescenta umbel compus cu involucru si
involucel, mai rar umbel simpl sau capitul.
Flori mici, bisexuate (hermafrodite) actinomor-
fe, tipul 5, la periferia inflorescentei flori zigo-
morfe; caliciu din sepale mici, dentiforme sau
lipseste; corola din petale albe sau glbui, une-
ori cu vrful reflex: androceul haplostemon, cu
antere introrse; gineceul bicarpelar, cu ovar
inferior, bilocular, continuat cu dou stile care
au la baz tesut nectarifer-stilopodiu. Formula
floral: H2 sau 1K
5
C
5
A
5
G
(
2). Polenizare ento-
mofil. Fruct mericarpic-dicariops, cu 2 meri-
carpii prinse de o ax central numit carpofor,
bifidat. Mericarpul posed 5 coaste longitu-
dinale (cu fascicule conductoare), iar ntre ele
valecule care contin canale secretoare. S-
mnt cu endosperm bogat n aleuvon si ulei.
n Romnia exist cca 128 specii spontane
cuprinse n dou subfamilii Sfam. Saniculoi-
deae cu specii apartinnd genurilor Sanicula, x
= 8, Astantia, x = 7; Eryngium, x = 7,8;
Apioideae cu 123 specii ce apartin genurilor
Echinophora; Chaerephyllum, x = 11; Anthris-
cus, x = 8, 9; Scandix
;
Caucalis, x = 10, 11;
Turgenia, x= 8; Torilis, x= 6,8,11; Myrrhoides,
x = 11; Daucus, x = 9; Orlaya, x = 8, 10;
Astrodaucus; Coriandrum, x = 11; Biofora,
x= 10, 11; Smyrnium, x = 11; Conium, x = 8,
11; Pleurospermum, x = 11; Cachrys; Physo-
spermum; Bupleurum, x = 7, 8, 11; Apium,
x = 11; Petroselinum, x = 11; Cicuta, x = 11;
Trinia, x = 9, 10; Falcaria, x = 11; Carum,
x = 10, 11 Aegopodium, x = 11; Pimpinella, x=
9,10; Sium, x= 5,6,10,11; Berula, x= 6, 9;
Athamanta, x = 11; Sison; Seseli, x = 7, 8, 9,
10, 11; Oenanthe, x = 11; Aethusa, x = 10;
Foeniculum, x = 11; Anethum, x = 11 Silaum,
x= 11; Cnidium, x= 11; Meum, x= 11; Selinum,
x = 11; Lingusticum, x = 11; Conioselinum;
Levisticum, x = 11; Angelica, x = 11; Ferula;
Ferulago; Peucedanum, x = 11; Opopanax,
x = 11; Pastiriaca, x = 11; Heracleum, x = 11;
Tordylium, x = 11; Palimbia; Laserpitium; La-
ser, x = 11.
APOCINACEE (Apocynaceae), fa-
mi l i e care cupri nde 300 genuri , cu cca
13 000 specii plante dicotiledonatc erbacee si
liane, rar arbusti, arbori si suculente, rspndi-
te n regiunile tropicale, subtropicale, mai putin
n cele temperate. Frunze simple, opuse,
apogamie 42 aposporie

pieloase, de obicei nestipelate. Flori bisexuate
(hermafrodite), actinomorfe, tetrapentamere;
caliciul gamosepal, adnc 5(4) fidat; corola ga-
mopetal, hipocrateriform, campanulat sau
infundibuliform cu 5(4) lacinii: androceul, cu
stamine inserate aproape la mijlocul corolei, cu
conectiv alungit deasupra anterelor si pros:
gineceul bicarpelar, cu ovar superior, la baza
lui cu 2 nectarine dispuse opus. Formul floral:
H2K(5

4) [G(
5
4) A
5

4
] G(2) sau
2
. Fructe capsule,
bace sau folicule. Genuri: Apocynum (contine
glicozide cardiotonice), Landolphia
(furnizeaz cauciuc), Clitandra (fibre textile),
Strophanthus (alcaloizi antihelmintici) etc. Flo-
ra spontan a Romniei contine 4 specii: Ne-
rium oleander, 2n = 22; Vinca herbacea
2n = 46, V. minor, 2n = 46, V. major2n = 92.
APOGAMIE (Apogamia), fenomen
biologic de dezvoltare a embrionului fr fe-
cundatie, nu din oosfer, ci din alte celule ale
gametofitului feminin. Apogamie somatic (di-
ploid) rezult dintr-o celul embriogen cu
numrul de cromozomi neredus. Embrionii se
pot forma din sinergide, caz ntlnit la unele
specii de Hieracium sau din antipode, caz des-
cris la Hieracium flagellare si Elatostema eusi-
nuantum. Apogamie generativ (haploid) re-
zult dintr-o celul embriogen haploid, unde
numrul de cromozomi este redus la jumtate.
n general, embrionii haploizi se formeaz din
sinergide. ntlnit la familiile Orchidaceae (Or-
chis maculata, Listera ovata s.a.), Liliaceae
(Lillium martagon, L regale, L superbum
etc.), Plantaginaceae (Plantago lanceolata).
Embrionii haploizi sunt mici si degenereaz.
Rar devin plante haploide.
APOMIXIE (Apomixis), proces biolo-
gic de producere a embrionilor si a noi orga-
nisme fr a avea loc fecundatia. Prima ei
definitie a fost dat de Hans W i n k l e r (1908,
1934) ca fiind nlocuitorul reproducerii sexuate
printr-un alt proces asexuat, nelegat de conto-
pirea nucleului si a celulei", iar a doua definitie
cu referint numai la angiosperme, a fost for-
mulat de Dar l i ngt on (1937), conside-
rnd-o dezvoltarea asexuat a semintelor, ne-
legat de alternanta fazelor nucleare sau de
contopirea nucleelor si celulelor, din care se
dezvolt un nou sporofit". Prima definitie are
dezavantajul c include n unele cazuri si n-
multirea vegetativ. Apomixia este ntlnit la
algele verzi, algele brune, algele rosii, la ciu-
percile din clasa Basidiomycetes, la ferigi si
angiosperme. Nu se cunosc cazuri de apomixie
la briofite si gimnosperme. Apomixia poate fi
permanent, ereditar, si ntmplatoare, ne-
ereditar. Poate fi autonom si indus, atunci
cnd este legat de polenizare si de actiunea
tubului polinic. Se cunosc cazuri de apomixie
total, cnd toti indivizii unei specii se nmul-
tesc n acest fel (de exemplu, unele specii de
ppdie) si apomixie partial, cnd, n cadrul
aceleiasi specii, paralel exist o nmultire prin
apomixie si una sexuat (exemplu, Chondrilla,
Erigeron, Hieracium). La angiosperme repro-
ducerea sexuat este un fenomen primar, ini-
tial, iar apomixia un fenomen secundar, care
deriv din primul. Filogenetic, reproducerea se-
xuat este un fenomen mai primitiv, iar apo-
mixia un fenomen mai recent. n general, la
formele-apomictice lipseste procesul fecunda-
tiei, iar meioza, de obicei, este nlocuit de
mitoz. Sunt cunoscute urmtoarele tipuri de
apomixie: aposporia, partenogeneza, apoga-
mia, embrionia adventiv, poliembrionia
(-> descrierea lor).
APOSPORIE (Aposporia), proces
de diferentiere a sacului embrionar (gametofitul
feminin) fr reducere cromatic. Oosfera for-
mat este diploid si diferentiaz embrionul
fr a fi fecundat (fig. 12). Exist aposporie
generativsi aposporie somatic. 1. aposporie
generativ. Sacul embrionar se diferentiaz
din macrospori diploizi, rezultati din celulele
arhesporale, la care nu a avut loc diviziunea
reductional. Se mai numeste aposporie go-
nial direct sau diplosporie. Mecanismele
dezvoltrii sacului embrionar la speciile apo-
micte diplospore sunt, n general, asemn-
toare cu ale formelor sexuate. Modificrile apar
n prima etap a diviziunii meiotice (heteroti-
pic), unde are loc ntreruperea reducerii nu-
mrului de cromozomi. 2. aposporie somatic.
Sacul embrionar se diferentiaz dintr-o celul
vegetativ (somatic) diploid a nucelei ovu-
lului, aflat n apropierea celulelor arheospo-
rale sau a celei macrosporogene, dintr-o celul
somatic diploid din regiunea salazal sau din
integumente. Celula, care devine un apospor,
initial are citoplasm vacuolizat, este mai n-
chis la culoare, iar nucleolul din nucleu este
mare. Diviziunea nucleului este o mitoz nor-
mal. Sistemul de formare a sacului embrionar
aposporie 43 apoteciu

Fig. 12. Reprezentarea schematic a dezvoltrii sacilor embrionari aposporici.
indic dou tipuri, identificate la dou genuri de
plante, a) Tipul Hieracium. Sacul embrionar
si are originea, de obicei, ntr-o celul so-
matic din regiunea salazei. Aceasta devine
initiala sacului embrionar, se mreste, presea-
z si n cele din urm distruge celula macro-
sporogen. Sacul embrionar, la nceput este
binucleat. Prin dou etape de diviziune mitotic
a nucleelor se formeaz opt nuclee, asezate
cte patru, n dou grupe. Toate nucleele sunt
diploide. Trei nuclee din grupa superioar vor
intra n structura aparatului oosferei (oosfera si
dou sinergide), iar trei nuclee din grupa infe-
rioar vor constitui aparatul (trei antipode) anti-
podial. Cele dou nuclee rmase fuzioneaz si
formeaz nucleul secundar al sacului embrio-
nar. Acest caz de diferentiere este ntlnit la
Pilosella, Crepis, unele specii de Potentilla,
Malus, Rubus, Sorbus, Poa etc. b) Tipul Pani-
cum. Sacul embrionar este monopolar. Cele
dou nuclee diploide situate la polul micropilar
rezult din prima etap de diviziune a game-
togenezei. Ele se mai divid nc o dat mitotic
si rezult patru nuclee, din care se diferentiaz
aparatul oosferei (oosfera si dou sinergide) si
celula central", cu un singur nucleu polar.
Sacul embrionar este lipsit de antipode. Cazul
este prezent exclusiv la taxonii subfamiliei Pa-
nicoidae. La unele specii aposporice (Coreop-
sis bicolor) numrul sacilor embrionari din ace-
lasi ovul poate ajunge pn la 18.
APOTECIU (Apothecium), corp de
f ructificatic al ciupercii lichenice, cuprinznd te-
cile, parafizele, ascele si sporangii n care se
formeaz ascosporii (spori) (fig. 13). Provine n
urma unui proces sexuat. Organul sexual fe-
mei, numit ascogon, este fecundat de o sper-
matie (gamet masculin), rezultnd zigotul (ce-
nozigot). Prin germinare formeaz numeroase
filamente ascogene dicariotice pluricelulare, ce
vor da nastere la cte un sporange, n care se
formeaz ascosporii. Morfologia apoteciului
variaz de la specie la specie. Au forme de
cup, disc, unghie. Pot fi pedicelate, sesile sau
adncite n tal. Sunt sau nu limitate la exterior
de o margine talin, mai mult sau mai putin

Fig. 13. Tipuri morfologice de apoteciu:
1 - apotecii adncite n tal, la Solarina saccata;
2 - apoteciu adeziv pe partea superioar a lobilor
talini, la Peltigera polydactyla; 3 - apotecii
pedicelate, la Umbilicaria cylindrica; 4 - apotecii
sesile, la Lecanora sp.; 5 - apotecii sesile, la
Sphaerophorus sp.

aquifoliacee 44 arahide

proeminent. Au discul plan, concav sau con-
vex, neted sau santat, brumat sau nud, cu
diverse nuante de culori. Anatomic (fig. 14),
structura apoteciului este reprezentat de un
bord talin, numit excipulsau amfiteciu, ce proe-
mineaz n jurul ei. Privit de sus are aspectul
unui cerc. Este format din stratul cortical su-
perior si stratul gonidial al talului. Sub amfiteciu
se afl hipoteciu, parateciu si teciu. Hipoteciul
si parateciul sunt constituite din hife medulare
strns mpletite si sudate ntre ele, alctuind un
plectenchim, cu rol de protejare bazal si late-
ral a teciului. Teciul reprezint partea fertil.
Este format din hife fertile, numite asce, n care
se formeaz ascosporii, si din hife sterile, nu-
mite parafize. n partea superioar, prtile ter-

Fig. 14. Schema structurii unui apoteciu: 1
- amfiteciu; 2- hipoteciu; 3- parateciu; 4
- epi t eci u; 5 - asce cu ascospori ; 6
- parafize; a -cortex superior; b-strat
gonidial; c-strat medular (hife); d- cortex
inferior; e-rizine.
minale ale parafizelor se mpletesc sau se um-
fl formnd un strat de protectie a teciului,
numit epiteciu. Apoteciul cu margine talin se
numeste lecanorin, iar fr margine se nu-
meste lecideic. La maturitatea ascosporilor,
epiteciul se rupe si ei sunt pusi n libertate. Sunt
mprstiati n mediu de vnt sau ap, mai rar de
insecte. Ajunsi n conditii optime, germineaz
formnd un miceliu. Acesta, dac ntlneste
alga corespunztoare, formeaz un nou lichen.
n caz contrar moare.
AQUIFOLIACEE (Aquifoliaceae),
familie care cuprinde 3 genuri, cu cca 300 spe-
cii plante dicotiledonate arborescente si
arbustive. Frunze semipervirescente, pieloase,
spinos-dintate pe margine, cu stipele mici si ca-
duce. Flori axilare, bisexuate (hermafrodite)
actinomorfe, solitare sau n inflorescent ci-
moase; caliciul dialisepal; corol dialipetal, cu
petale mai mult sau mai putin concrescute la
baz, rar libere; androceul din stamine con-
crescute la baz cu gtul corolei; gineceul cu
ovar superior sincarp, n interior cu ovul apo-
trop, stigmat lobat si aproape sesil. Formula
floral: H2K4-
5
[C4-5 A4-5] G(4). Fructe bace rosii.
Seminte cu endosperm bogat, embrion apical
mic. Flora spontan a Romniei contine o sin-
gur specie Ilex aquifolium (laur), n rezervatia
de la Zmbru-Arad.
ARABANI, poli glucide formate din
Larabinoz. Intr n alctuirea hemicelulezelor,
gumelor vegetale, materiilor pectice etc. Se pot
izola, prin extractie cu alcool 70%, din pulpa
unor fructe (mere, gutui, cirese etc.).
ARACEE (Araceae), familie care cu-
prinde cca 100 genuri, cu peste 1500 specii
plante monocotiledonate erbacee, perene, cele
din regiunile tropicale adesea lignificate. Rizom
repent, cilindric sau tuberizat,cu cicatrici foli-
are. Frunze petiolate, numai bazale, triunghiu-
lar hasate sau sagitate, uneori reniforme sau
cordat ovate, cu nervatiune reticulat, uneori
paralel. Flori mici bisexuate (hermafrodite)
sau unisexuate, monoice, grupate la nivele di-
ferite pe un spadice crnos si acoperit de un
spat cu form si culoare variate; androceul din
(2) 6 (8) stamine; gineceul superior, tricarpelar,
cu ovar multiovulat. Formula floral: MP
3+3
A
6
;
FP
3+3
G
3
sau HP
3+3
A8
6
G
(3)
P
3+3
; FG
1
sau A9

6G
(3)
.
Fruct polibac. Seminte albuminate. Flora
spontan a Romniei contine speciile Acorus
calamus (obligen), Calla palustris (coada-
smeului), Anim maculatum (rodul-p-
mntului), A. orientale. Ca plant de aparta-
ment se cultiv cu scop decorativ liana tropi-
cal Monstera deliciosa (filodendron).
ARAHIDE (Arachis hypogaea), fam.
Fabaceae. Plant erbacee, anual, autogam,
legumicol, cu valoare terapeutic, originar
din America de Sud; sin. alune americane, alu-
ne de pmnt. Genetic, 2n = 40. Cultivate pe
mari suprafete n Asia (11,5 mil. ha, din care
India, 7 mil. ha; China, 2,5 mil. ha), Africa
(6,2 mil. ha), America de Nord (750 mii ha),
araliacee 45 arbore de cacao

America de Sud (760 mii ha), Europa (cca
15 mii ha. n Italia, Spania, Grecia). n Romnia
se cultiv doar pe suprafete mici. Pretentioas
fat de cldur. Are nevoie de un total de
3200-4000 C, n 130-170 zile, ct dureaz
perioada de vegetatie. Semintele germineaz la
temperatura minim de 12C. Cerinte mari
fat de umiditate, mai ales pn la nflorire.
Prefer soluri afnate, usoare, chiar nisipoase,
ferite de vnturi reci, cu expozitie sudic si
reactie ionic neutr sau slab acid. Descrie-
re. Rdcin pivotant, cu numeroase ramifi-
catii, adnc pn la 50 cm. Tulpin bogat ra-
mificat, cu aspect tufos, nalt pn la 50
(60) cm. Ramuri cilindrice sau comprimate.
Frunze simplu-penate, lung-petiolate, alterne,
cu 4 foliole eliptice sau obovate, aproape sesi-
le. Flori solitare, galbene, cu diferite nuante,
bisexuate, chezmogame (care se deschid) si
cleistogame (care nu se deschid), ultimele afla-
te la baza tulpinii, nscute din prtile subtera-
ne. nflorire, VII-VIII. Autopolenizare. Fecun-
dare autogam. Dup fecundare, din
meristemul axei florale, existent n vecintatea
ovarului, ia nastere ginoforul, organ nou, care
se curbeaz si ptrunde n pmnt, cu fructul n
formare. Aceasta reprezint o minunat adap-
tare la conditiile secetei, arsitei, insolatiei puter-
nice si la oscilatiile mari de temperaturi care
diminueaz depunerea rezervelor n smnt.
Fruct, pstaie indehiscent, asemntoare go-
gosi l or vi er mel ui de mt ase, l ung de
1,5-3,0 cm, grosime 1-1,5 cm, cu 1-3 seminte.
Compozitie chimic. Semintele contin ap
(3,5-15,5%), protide (24-30%), grsimi (45-
52%), hidrati de carbon (18%), sodiu (6
mg%), potasiu (780 mg%), calciu (65 mg%),
fosfor (410 mg%), fier (2,3 mg%), vitamina B
1
(0,25 mg%), vitamina B
2
(0,14 mg%), niacin
( 14, 3 mg%) . Val o ar e en er get i c ,
650 kcal/100 g seminte, usor prjite si decorti-
cate. Turtele rmase dup separarea uleiului
contin proteide (47%), substante extractive ne-
azotate (24%), grsimi (6%), substante mine-
rale, vitamine (B
1
, B
2
, niacin). Paiele contin
protide (11%), extractive neazotate (45%), gr-
simi (2%), sruri minerale. Valoare furajer ridi-
cat. Alimentatie. Semintele (alune) prjite
sunt utilizate n hrana oamenilor. Foarte nutriti-
ve si energetice. Valoarea energetic 650 kcal,
din care se resoarbe 89%. Uleiul este comes-
tibil; se ntrebuinteaz n preparatele culinare.
Turtele au gust plcut si valoare alimentar
mare. Sunt utilizate n hrana omului sub diferite
forme. Industrie. Semintele sunt utilizate la ex-
tragerea uleiului comestibil. n productia mon-
dial de ulei ocup locul patru (cca 3,0 mii t).
Turtele rmase dup extragerea uleiului ser-
vesc la prepararea ciocolatei, halvalei, prji-
turilor etc. Semintele pot fi folosite si la obti-
nerea surogatului de cafea. Bioterapie.
Semintele au rol antisclerogen datorit con-
tinutului ridicat de vitamina F, reconstituant n
astenii si surmenaj. Uleiul extras din seminte
contine un procent ridicat de acizi grasi nesa-
turati cu rol important n scderea colesterole-
miei si n ateroscleroz. Continutul n tanin le
confer proprietti, antidiareice. Medicin
uman. Semintele sunt indicate n astenii si sur-
menaj. Uz intern: consumate ca atare, dup o
usoar prjire. Nu se prjesc prea tare, pentru
c uleiul se transform n acrolein, substant
foarte nociv pentru ficat; uleiul, se foloseste la
salate. Zootehnie. Turtele sunt ntrebuintate n
hrana animalelor. Paiele constituie un furaj
pretios pentru animalele ierbivore.
ARALIACEE (Araliaceae), familie
care cuprinde cca 800 specii plante dicotile-
donate arborescente si arbustive, rar erbacee,
rspndite n regiunile tropicale, subtropicale,
putin n regiunile temperate. Frunze alterne,
simple, ntregi sau adnc lobate, uneori com-
puse. Inflorescenta umbel. Flori mici, bisexuate
(hermafrodite) sau poligame, actinomorfe,
pentamere; caliciul dialisepal; corol dialipe-
tat; androceul din 5 stamine, purtnd antere
introrse, dispuse n alternant cu petalele; gi-
neceul inferior sau semiinferior, n ovar cu ovule
epitrope, pendule, stil cu disc nectarifer la
baz, terminat apical cu 5 lobi stigmatiferi. For-
mula floral: H2K
5
C
5
-0 A
5
G
(8
-1) sau &. Fruct
bac. Seminte cu embrion drept nconjurat de
endosperm ruminat sau omogen. Flora spon-
tan din Romnia contine o singur specie
Hedera helix (ieder) 2n = 48, ntlnit prin
pduri umbroase, stnci si ziduri umede, prin-
zndu-se bine de substrat prin rdcini ad-
ventive. n sere si apartamente, se cultiv cu
scop decorativ, arbustul Fatsiajaponica.
ARBORE DE CACAO (Theo-
broma cacao), fam. Stereuliaceae. Arbore ori-
ginar din America Central (Mexic) si pdurile
ecuatoriale ale Americii de Sud. Se cultiv n:
Coasta de Fildes, Brazilia, Ghana, Nigeria,
arbore de caf ea 46 arbori

Malaysia. Descriere. Tulpin nalt de 8-12 m.
Frunze ntregi, simple, pieloase. Flori mici, ro-
siatice, dispuse direct pe trunchi sau ramuri
principale, fenomen numit cauliflorie. Fructe ro-
sii, mari,cu diametrul de 15-25 cm, moi, cu
multe seminte ovale, brun-nchise, dispuse ca
monedele ntr-un fisic. Compozitie chimic.
Semintele contin lipide (48,04-53,9%) consti-
tuite din acizi grasi saturati si nesaturati; poli-
gl uci de cu ami don (5-8%), cel ul oz
(9,3-15%), pentozani (1,5-2,4%), mucilagii si
pectinep oligoglucide si monoglucide reprezen-
tate prin zaharoz, rafinoz, stahioz, meli-bio-
z, aminotrioz, planteoz, verbascoz, glu-
coza, fructoz, galactoz, sorboz; compusi
azotati constnd din teobromin, cafeina, teofi-
lin, adenin, guanin; aminoacizi liberi con-
stnd din acizii aspartic si glutamic, alanin,
arginin, asparagin, cistin, fenila-lanin, his-
tidin, leucin, izoleucin, norleucin, lizin,
prolin, tirozin, treonin, triptofan, serin, va-
lin, metionin, tiramin; alti compusi cu azot
reprezentati de trigonelin (0,04-0,53%), ami-
de etc; acizi fenolici ca: p-hidroxibenzoic, proto-
cathechic, vanilie, siringic, hidroxifenilacetic,
cumaric, ferulic, cumarilchinic; alti acizi, ca:
acetic, butiric, citric, fosforic, gluconic, malic,
oxalic, succcinic, tartic, valerianic etc; enzime,
ca: polifenoloxidaze, glico-zidaze, oxidaze,
proteinaz, metilsteraz, invertaz, diastaz,
rafinaz, caseaz, emulsin; vitaminele B
1
(0,18-0,24 mg%), B
2
(0,18-0,41 mg%), B
6
(0,088 mg%), biotin (0,0155 mg%), acid pan-
totenic (0,77 mg%), acid nicotinic (1,5 mg%),
piridoxin (0,08 mg%), acid folic (cantitatea
vitaminelor scade prin torefiere); substante chi-
mice continnd K, Na, Ca, Mg, Cu, Fe, Zn, Al,
Mn, Co, Si, P, B, Br, Cd. Industrie. Semintele
sunt fermentate, uscate si fin torefiate. Prin
fermentatie gustul amar, astringent se schimb
n gust si arom plcute. Se macin rezultnd
Massa cacaotina folosit la prepararea cioco-
latei. Prin presare la cald se obtine untul de
cacao (Oleum Cacao, Butyrum Cacao), folosit
ca excipient principal pentru prepararea supo-
zitoarelor, ovulelor si a Cavitului 9. Intr n
compozitia a numeroase creme si farduri. Tur-
tele rmase dup presare se macin si for-
meaz pulberea de cacao. Alimentatie. Pulbe-
rea de cacao este ntrebuintat n alimentatie
reprezentnd un bun fortifiant pentru copii, b-
trni si convalescenti. Medicin uman. Untul
de cacao este utilizat n farmacie la prepararea
supozitoarelor, ovulelor, unguentelor, pomezi-
lor, incluznd n ele diferite medicamente.
Punct de topi re 35 C. n industria farmaceutic
din tegumentul seminal se extrage teobromina.
Untul de cacao este un bun protector al pielii
mpotriva iradierii solare. (v. PI. II, 2).
ARBORE DE CAFEA ^ CA-
FEA
ARBORE MAMUT (Sequoia gi-
gantea), fam. Taxodiaceae. Arbore exotic gi-
gant, ntlnit n California, pe versantii de Est ai
Muntilor Sierra Nevada, n portiuni izolate, la
altitudini de 1400-2400 m. n Romnia a fost
introdus la Bile Herculane, Orsova, Dognecea
din Banat, n zona Baia Mare, Ploiesti s.a.,
unde prezint o crestere viguroas. Sensibil la
geruri si secet. Cere soluri profunde, fertile.
Temperament moderat de lumin. Descriere.
Rdcina puternic, rmuroas. Tulpin co-
nic, ltit la baz, nalt peste 100 m, diame-
trul peste 10 m, cu ramificatie regulat-vertici-
lat, bine elagat n masiv. Ritidomul fibros,
peste 0,5 m grosime, brun-roscat, cu crpturi
adnci. Lemnul cu duramen fin, rosiatic, usor,
alburn albicios, ngust, raze medulare si inele
anuale vizibile n sectiune transversal. Coroa-
na piramidal, deas, stufoas, ramuri puter-
nice. Lujeri verzui-brumrii, apoi bruni-rosii.
Mugurii nuzi. Frunze dispuse spiralat, mici
(3-12 mm lungime), solziforme-aciculare, lan-
ceolate, vrf ascutit, baza decurent, ltit, cu
dou dungi de stomate pe dos, caduce dup
cea 5 ani, mpreun cu lujerii laterali. Conuri
ovoide, lungi de 4-8 cm, roscate-ntunecat.
Seminte mici (3-6 mm), eliptice, turtite, cu do-
u aripi nguste, cte 3-9 sub fiecare solz.
Fructific la 2-3 ani. Putere germinativ, cca
5%. Germinatie epigee. Crestere rapid. Lon-
gevitate, 3000-4000 ani. Industrie. Lemnul,
foarte trainic, se usuc usor si fr defecte. Se
prelucreaz usor. Se ncleiaz, se coloreaz si
se lustruieste bine. Utilizat n constructii de
vapoare, binale, conducte pentru lichide, inte-
rior de vase, traverse de cale ferat, fabricarea
mobilei de grdin, ambalaje, creioane etc. Or-
namental. Impuntor arbore decorativ pentru
parcuri, grdini botanice. Port regulat, dimen-
siuni impresionante.
ARBORI (Arbor), plante lemnoase de
talie nalt, cu tulpina diferentiat n trunchi si
arbuSti 47 ardei

coroan. Trunchiul este bine dezvoltat n lun-
gime si grosime. El tine de la sol pn la locul
de ramificare a tulpinei. Coroana este alctuit
din ramuri de diferite ordine, rezultate prin rami-
ficarea prtii superioare a tulpinii. nltimea,
pn la 50 m [de exemplu, molidul (Picea obi-
es)] sau pn la 150 m [de exemplu, arborele
mamut (Sequoia gigantea)].
ARBUSTI (Arbustum), plante lem-
noase de talie redus, cu tulpini ramificate de la
pmnt sau din imediata lui apropiere, lipsite
de trunchi. nalti de la 0,50 m pn la 4-6 (8) m.
Unii arbusti sunt pitici [de exemplu, afinul (Vac-
cinium myrtillus), merisorul (Buxus sempervi-
rens), mesteacnul pitic (Betula nana), salcia
pitic (Salix reticulata), smrdarul (Rhododen-
dron myrtifolium)], altii sunt mari [de exemplu,
pducelul (Crataegus monogyna), porumbarul
(Prunus spinosa), liliacul (Syringa vulgaris),
lemnul cinesc (Lygustrum vulgare), socul
(Sambucus nigra) etc.].
ARDEI (Capsicum annuum), fam. So-
lanaceae. Plant erbacee, anual n conditiile
trii noastre, bienal sau peren n regiunile de
origine, autogam, originar din America Cen-
tral si America de Sud. Se mai numeste
ardei borcnos, ardei gras, ardei iute, ardei
lung, ardei rosu, besic, boia, chiparc,
chiprus, chipearc, chiper, chiper borcnos,
chiper chi-perat, chiper de cel dulce, chiper
iute, chiper lung, chiper rosu, papric,
piparc, piparis, piprus, piprusc,
piprus, piprit, piper turcesc, piper rosu,
popric, popivnic, tiper amar, tiper dulce,
tiuper amar, tiuper dulce. Genetic, 2n = 24.
Cultivat din timpuri strvechi n Mexic,
Guatemala, Peru, Brazilia etc. Semnalat
prima dat de medicul Chanca, care l-a nsotit
pe Columb n cea de a doua expeditie (1493-
1496). Indigenii din Hispaniola l numeau
Agisi l foloseau n alimentatie. n Europa a fost
adus n secolul al XVI-lea, mai nti n Spania,
apoi si n alte tri. A fost descris amnuntit de
Clusius (1548). n Romnia a fost cultivat n
secolul al XIX-lea, mai nti n prtile sudice si
apoi n restul trii. Astzi suprafete mari sunt
cultivate n S.U.A., Franta, Italia, Bulgaria,
Ungaria, C.S.I. etc. n Romnia se cultiv
anual, pe cca 15 000 ha. Vitamina C a fost
scoas prima dat din ardeiul iute de ctre
Szent Grrgy pentru care a primit premiul No-
bel. Cerinte ridicate fat de cldur. Semintele
germineaz la 14-15C minimum, temperatura
optim fiind de 24-30C; pentru fructificare
solicit 24-26 C. Sensibil la temperaturi sc-
zute. Suma temperaturilor active n cursul ve-
getatiei, peste 3000 C. Pretentios fat de lumin.
ncepe s lege cnd intensitatea acesteia, la
prnz, este de 10 000 lucsi. Insuficienta
umidittii determin avortarea florilor. Plafonul
de umiditate din sol favorabil la 70-80% din
capacitatea de cmp. Cerinte ridicate fat de
sol. Le prefer pe cele nisipolutoase, fertile,
bogate n elemente minerale, cu valoarea pH n
jur de 6,8. Descriere. Rdcin pivotant, cu
numeroase rdcini secundare. Tulpin ramifi-
cat simpodial, nalt de 40-200 cm, n functie
de varietate, soi si tipul de cultur. Frunze sim-
ple, lanceolate, cu petiol lung. Flori herma-
frodite, albe, solitare, dispuse cte dou la locul
de ramificare a tulpinii. Polenizare autogam,
dar si alogam pentru soiurile cu flori erecte.
Fruct, bac de forme si dimensiuni diferite,
colorate verde-nchis, verde-glbui la rosu-n-
chis, rosu-deschis sau portocaliu. Gust dulce
sau picant, n functie de soi. Seminte ro-tund-
turtite, galbene-aurii. Putere de germinatie, 4-
5 ani. nflorire, VIIX. Cultivate: soiuri de ardei
gras, ardei gogosari, ardei lung, ardei de boia,
ardei iute. Compozitie chimic. Fructele contin
glucoz (7,33% s.p.), fructoz (1,99% s.p.),
zaharoz (0,34% s.p.), amidon (1, 78-4, 40
g% s. u. ), hemi cel ul oz (0,85-3,14 g%
s.u.), substante pectice (7,8-9,8 g% s.u.),
celuloz (14,83 g% s.u. n fructele verzi si
13,50 g% s.u. n fructele uscate), lipide (0,33%),
carotenoide (127-284 mg/kg s.p.), mici
cantitti de ulei eteric, vitamina C (139-160
mg% g s.p. n fructele verzi si 211-300
mg% g s.p. la fructele rosii), vitamina B, (0,05
mg% g s.p.), vitamina B
2
(0,05 mg% g s.p.),
vitamina PP (0,33 mg% g s.p.), vitamina E
(0,65 mg% g s.p. n fructele verzi si 1 mg% g
s.p. n cele rosii), vitamina A (0,75-6,00 mg% g
s.p.), vitamina P (citrina, 75-300 g s.p), enzime
(peroxidaz, lipozidaz, celulaz etc), capsi-
cin - substant iritant, revulsiv, ntlnit la
varietatea iute, macroelemente ca K, S, P, Mg,
Na, si microelemente Fe, Mn, Cu, Co. Ali-
mentatie. Se consum n stare crud (proas-
pt), gtit, murat sau ca boia. Are valoare
nutritiv ridicat. Industrie. Folosit pe scar
larg n fabricile de conserve pentru conser-
varea legumelor n otet, n ulei, n ap sau n
bulion, salat de ardei gras, salat mixt,
ardei 48 arecacee

pentru murat etc. Bioterapie. Fructele de ardei
iute au important terapeutic n medicina u-
man si veterinar. Principiile active au rol eu-
peptic, rubefiant, revulsiv, insecticid. n doze
mici ajut la stabilirea unei digestii normale
(eupeptic); n doze mari are actiune purgativ.
Dintre alcaloizi capsaicina imprim gustul iute,
arztor, iar alcaloidul capsicin are actiune pu-
ternic rubefiant. Culoarea rosie este dat de
carotenoidele capsantina si capsorubina. In-
tern, intensific activitatea cortexului suprare-
nal si secretia de hormoni corticosteroizi; sti-
muleaz digestia (n doze de 0,10-0,30 g);
capsaieina, administrat intravenos conduce la
apnee si scderea presiunii arteriale. Extern,
tinctura alcoolic sau diverse lotiuni sunt folo-
site n combaterea durerilor reumatice, nevral-
gice, lumbago. Aplicarea lor pe piele n doze
moderate determin senzatia de cldur, n
doze mari apare senzatia de arsur. Capsai-
cina brut serveste pentru fabricarea vatei ter-
mogene. Recoltare. Pentru scopuri medicina-
le, fructul (Capsicii fructus) se culege cu mna
cnd a ajuns la maturitate. Uscarea se face la
umbr. Se pstreaz la loc uscat, n pungi de
hrtie sau nsirat pe at. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru vitaminizarea organismului,
contra dispepsiilor atone si ca af rodisiac: con-
sumat, n stare proaspt. 2. Pentru dezal-
coolizare: tinctura, din 200 g ardei iute, macerat
7-8 zile n 100 ml alcool. Se iau 10-30 picturi
n ceai amar de anghinare, tintaur, unguras,
schinel. 3. Pentru stimularea digestiei: a) pul-
bere ardei iute, n doze de 0,10-0,30 g; b) ex-
tract apos, n doze de 0,60-0,80 g n dou
reprize, dimineata si seara; c) extract fluid,
1,50 g se administreaz f ractionat n mai multe
reprize; d) tinctura, 3 g se administreaz frac-
tionat n mai multe reprize. n aceste doze
devine decongestionant hemoroidal. Uz ex-
tern. 1. Pentru combaterea oboselii corzilor
vocale (oratori, cntreti, profesori): decoct, din
2-4 ardei iuti, mcinati sau tiati mrunt, la o
can (200 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar. Se face gargar la nevoie. 2. Pentru
combaterea reumatismului si degerturilor: a)
macerat, 1 lingurit ardei iute, 1 lingurit sare,
250 ml alcool si 1 l otet de vin; se las vasul cu
amestecul 8-10 zile. Se agit zilnic. Se stre-
coar. Se aplic frectii pe locurile dureroase si
degerturi; b) tinctura, din 10 prti ardei iute la
100 prti alcool de 70 C. Se las la tempera-
tura camerei 10 zile. Se strecoar; la aplicarea
frectiilor se dilueaz la jumtate; dilutia se m-
reste n cazul tegumentelor sensibile. 3. Pentru
linistirea" eruptiilor, alergiilor: comprese cu
tinctur. 4. Pentru combaterea durerilor reu-
matice: vat termogen, pregtit din ardei iute
mbibat n vat. Se aplic pe locurile dureroa-
se. 5. Pentru combaterea anginei: compres cu
ardei iute mruntit, umed si nclzit; se aplic
pe gt. 6. Pentru combaterea plosnitelor: ardei
iute pisat se arde n camere cu usile si feres-
trele bine nchise. Se las 3-4 ore, apoi se
aeriseste. Medicin veterinar. Uz intern. Nu
este folosit de medicina veterinar cult. Exist
indicatii etnoiatrice de folosire a ardeiului iute n
tratarea de fascioloz si retentie urinar: a) de-
coctdin pulbere ardei iute (boia de ardei iute), us-
turoi zdrobit si hrean ras, n proportii egale; se
adaug 500 ml ap: se fierbe 10 minute. Se
rceste; se administreaz oilor prin breuvaj bu-
cal, cte 1 lingurit pe zi, timp de 8 zile; b) decoct,
din pulbere de ardei iute rosu (boia de ardei iute)
si rmurele de rchit rosie; se adaug ap rece;
se fierbe 15-20 minute. Se strecoar. Se rceste
si se administreaz oilor prin breuvaj bucal, cte
2-3 lingurite pe zi. Uz extern. Folosit ca rube-
fiant, revulsiv tegumentar, insecticid: a) macerat
n ap a pulberii de ardei iute: b) macerat n ulei
de in sau vaselin a pulberii de ardei iute: c) tinc-
tura, din boia de ardei iute rosu sau ardei iute
rosu tiat foarte mrunt, n proportie de 1:5 alco-
ol. Toate preparatele sunt aplicate local prin frectii
sau pensulatii. Cosmetic. Pentru combaterea
alopeciei (cheliei): tinctura de ardei iute este folo-
sit la masajul firelor de pr, determinnd tonifie-
rea rdcinii. Efectul revulsiv activeaz circulatia
sanguin. Frectii, 1 - pe sptmn.
ARECACEE (Arecaceae) sin. PAL-
ME (Palmae), familie care cuprinde arbori mo-
nocotiledonati cu tulpin (stip) lignificat, ngro-
sat prin tecile frunzelor czute. Rspndite n
regiunile calde ale globului. Frunze mari, penat
sau palmat divizate, lungi pn la 12 m, dis-
puse n vrful tulpinii. Inflorescente raceme sau
panicule lungi, nutante. Flori mici, adesea uni-
sexuate, dioice, trimere; perigonul redus; an-
droceul din 6 stamine; gineceul tricarpelar, sin-
carp, uneori apocarp, cu ovar superior.
Formul floral: MP
3+3;(3+3)
A
3+3;
3. a. FP
3+3;
(3+3)
;
0G
(3
).
Important alimentar, decorativ etc. Specii
Phoenix dactylifera (curmal), Cocus nu-cifera
(cocotier), Elaces guineensis (palmier de ulei),
Chamaerops humilis (palmier pitic).
aristolochiaceae 49 armurariu

ARISTOLOCHIACEAE (Aristolo-
chiaceae), familie care cuprinde 400 specii
plante dicotiledonate erbacee, putine lemnoa-
se, n bun parte volubile, rspndite pe tot
globul. Rizom repent sau cu tuberculi. Tulpin
erect sau volubil. Frunze ntregi, cu limbul
ovat-cordat sau reniform, nestipelate. Flori bi-
sexuate (hermafrodite), ciclice, actinomorfe
sau zigomorfe, epigine, pedunculate; periant
mai mult sau mai putin petaloid, cu elemente
concrescute; androceul, din 6 stamine sau mul-
tiplu de 6, dispuse pe dou cercuri concrescute
cu gineceul (gimnostemiu), cu antere, sesile si
ntotdeauna extrorse; gineceul hexatetracarpe-
lar, cu ovar inferior continnd numeroase ovule
anatrope, stil si stigmat disciform, radiat sau
multilobat. Formul floral H2 sau 1P(
3);
(
3+3)
A
6+
6; 3+3+3 G
6
4. Fruct bac sau capsul. Flora
Romniei contine 4 specii ce apartin genurilor
Asarum, x = 13; Aristolochia, x=7.
ARMURARIU (Silybum marianum),
fam. Asteraceae. Plant erbacee, anual sau
bienal, hibernant, cultivat, uneori subspon-
tan. Cere temperatur ridicat mai ales n
timpul nfloritului si fructificrii, cerinte mode-
rate fat de umiditate si sol (nu suport solurile
grele); se mai numeste argintic de grdin,
armurar, armurare, armurarie, bumiana-armu-
rrii, buruian de armurare, crpusnic, sca-
iul-Sf. Mrii, scai pestrit. Genetic, 2n = 34. n
Romnia se cultiv n sudul trii pe cca
2000 ha. Rspndit din regiunea meditera-
nean pn n Asia Central. Descriere. R-
dcin fusiform. Tulpin erect, putin tomen-
toas, nalt pn la 1,50 m, de obicei
ramificat. Frunze alungit-ovate, pn la
15 cm, cu baza cordat, amplexicaule, glabre,
alb-ptate n lungul nervurilor, cu nervurile pre-
lungite marginal n cte un ghimpe mai lung,
ntre care se gsesc altii mai scurti. Flori tubu-
loase, rosii, grupate n antodii cu foliolele invo-
lucrului terminate n ghimpi. nflorire, VIIX.
Fructe, achene cilindrice, netede, cu papus.
Compozitie chimic. Planta contine sapono-
zide, ulei volatil. Fructele contin silimarin (for-
mat din flavonidele silibin, silidianin, silicris-
tin), betain hidrocloric, aminoacizi (1-
cisteina, glicina, acidul 1-glutamic, acidul -1-2-
amino-butiric, d-1-leucina, tiramina), lipide (3-
4%), polihidroxifenil cromone, acid fumrie etc.
Industrie. Din fructe se extrage silimarin
utilizat la fabricarea produsului farmaceutic
omonim. Bioterapie. Fructele au important
terapeutic n medicina uman si veterinar.
Principiile active intervin intern eupeptic, to-
nic-amar si hepatoprotector. Actiunea antihe-
patotoxic, protectoare si curativ asupra fica-
tului este confirmat. Substantele active
actioneaz la nivelul membranei celulei hepa-
tice, mpiedicnd distrugerea celulei. Favori-
zeaz reconstructia celulei hepatice aflat deja
n distrugere. Silimarin nu este toxic si nu d
reactii secundare. Recomandate n afectiuni
hepatice (hepatite, ciroz, insuficient hepa-
tic), intoxicatii cu a-amanitin si faloidin din
ciupercile otrvitoare, n indigestii. Recoltare.
Fructele (Cardui fructus) se recolteaz dimi-
neata, pe soare, dup cderea frunzelor, prin
tierea antodiilor. Se usuc n aer liber sau n
ncperi aerisite, apoi se treier si se trece prin
selector. Se pstreaz n saci textili sau n
pungi de hrtie, la loc uscat. Medicin uman.
Era utilizat nc din vremea lui Hyeronimus
Bo sc h (1595), devenind un adevrat medica-
ment hepatobiliar n secolul al XVIII-lea. Uz
intern. Pentru tratarea bolilor de ficat, hepatit
epidemic, hepatit cronic, cu rol de protectie
a celulelor hepatice: infuzie, din 1-1

lingurit
fructe mcinate peste care se toarn o can cu
ap n clocot. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi, din care una
dimineata, cu o jumtate de or nainte de
micul dejun, dup care se st culcat pe partea
dreapt; a doua can se bea fractionat, jum-
tate dup masa de prnz si restul dup masa
de sear. Medicina popular utilizeaz rd-
cina, frunzele si fructele sub form de ceai, praf
sau tinctur n tratarea hepatitei epidemice,
pleureziei, si bolilor splinei. Medicin veteri-
nar. Uz intern. Pentru tratarea afectiunilor
hepatice cronice, indigestiilor, anorexici: a) in-
fuzie, din 10 g seminte peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se rceste si se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt); b) macerat, din 10 g fructe la 100 ml otet
de mere sau alcool 35. Se las acoperit 7 zile;
zilnic sticla se agit pentru uniformizare; se
administreaz prin breuvaj bucal. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
30-50 g; animale mijlocii (ovine, caprine, por-
cine), 15-30 g; animale mici (pisici, cini, p-
sri) 5-10 g. Tratamentul dureaz 4-5 zile con-
secutiv. Se face o pauz de 4-5 zile si apoi se
poate relua. Apicultur. Specie melifer.
armurariu 50 arnic

Florile furnizeaz albinelor culesuri de nectar si
polen pe o perioad lung (VIIX). Productia
de nectar, 0,44 mg/floare. Productia de miere,
50-60 kg/ha. Pondere economico-apicol mij-
locie (v. Pl. II, 3).
ARNIC (Amica montana), fam. As-
teraceae. Plant erbacee, peren, hemicrip-
tofit, mezofit, microterm spre mezoterm,
acid-neutrofil, rspndit n regiunea subal-
pin, rar n zona alpin, prin fnete si psuni
umede, rar prin poieni si tufrisuri, n tot lantul
carpatic; se mai numeste carul-pdurilor, ca-
rul-znelor, ciud, cujd, iarba-soarelui, pod-
bal, podbeal de munte, roit, tabacu-cmpului,
tta-oilor. Genetic, 2n = 38. Fitocenologic, n-
cadrat n asociatia vegetal Triseto-Polygo-
nion bistortae. Cunoscut nc din Antichitate.
Dacii o foloseau n scopuri medicinale. De-
coctul era folosit la splatul rnilor infectate si
mpotriva inf lamatiilor din gur si gt. Ceaiul din
frunze si flori se administra contra diareei, diz-
enteriei si bolilor neuropsihice. Popular s-a
pstrat obiceiul ca tieturile la oameni, tie-
turile si loviturile la animale s se panseze cu
frunze crude sau s se spele cu decoctul ob-
tinut din plant. Goethe vedea n aceast plan-
t o surs de sntate. El a but n fiecare
sear un ceai de arnic. Rspndit n Europa
si Siberia. Descriere. Rizom cilindric, gros, din
care pornesc rdcini fibroase. Tulpin erect,
cilindric, simpl, rar ramificat, cu peri scurti,
terminat cu o inflorescent. Frunze bazale
ovate sau eliptice, sesile, glabre sau cu peri
aspri, dispuse n rozet; frunze tulpinale mici,
opuse. Flori galbene, dispuse ntr-un calatidiu,
cele marginale ligulate, iar n centru tubuloase.
nflorire, VIVIII. Fructe achene proase, cu pa-
pus aspru. Compozitie chimic. Florile contin
ulei volatil (0,043,8%), arnidiol, arnisterin, fa-
radiol, astragalin, izo-cvercetin, o parafin,
acizii cafeic, carotenoizi (xantofila, xantofilepo-
xidul, zeaxantin). Rdcinile contin ulei volatil
(0,5-1,5%) acid cafeic, fumrie, succinic, inu-
lin, timol, derivati timohidro-chinonici si meti-
l est er i , zahar oz et c. ( E. C r c i u n ,
O. Boj or , M. Alexan, 1977). Bioterapie.
Florile sunt folosite n medicina uman si vete-
rinar. Planta a fost mult agreat de Goethe. n
fiecare sear bea un ceai pregtit din florile
acestei plante. Principiile active au actiune anti-
septic, antiinflamatoare, antisclerotic, co-
leretic, colagog, diuretic, hipotensiv.
Actioneaz si asupra fluxului sanguin, mrind
viteza de circulatie a sngelui la nivelul co-
ronarelor, dezvoltnd efecte inotrop pozitive si
cronotrop pozitive. Experimentrile clinice au
evidentiat efecte favorabile n tratamentul afec-
tiunilor coronariene. Extern, florile au actiune
ocitocic, vasoconstrictoare si vulnerar. Prin
aplicatie local irit pielea rezultnd vezicatii si
eruptii erizipelatoase. Trebuie s se cunoasc
modul de aplicare corect. n unele cazuri, pre-
paratele din florile acestei plante pot fi abortive.
Recoltare. Florile (Arnicaetlos) se recolteaz
n iunieiulie, la nceputul nfloririi, prin tierea
sau ruperea inflorescentelor. Uscarea se face
la umbr, n strat subtire. Uscarea artificial la
40-50 C. Medicin uman. Uz intern. 1. Ci-
catrizant si antidiareic: a) infuzie, din 1 lingurit
pulbere flori peste care se toarn o can cu ap
fierbinte (200 ml). Se las acoperit 10-15 mi-
nute. Se strecoar. Se bea cu nghitituri rare; b)
pulbere flori, se ia cte un vrf de cutit pe zi.
2. Contra diareei: decoct, din 3 linguri pulbere
rdcin la o can cu ap rece (200 ml). Se
fierbe 5 minute la foc domol. Se las la rcit
10 minute. Se strecoar. Se bea ncet, cu n-
ghitituri rare. 3. Pentru actiune sedativ, li-
nistitoare: tinctur din 50 g flori la 250 ml alcool
70. Se las la macerat 48 ore. Se strecoar.
Se iau 10-20 picturi dimineata si seara. 4. n
reumatism cronic; infuzie, din 1 lingurit ames-
tec prti egale de flori de arnic si frunze de
nalb, peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se bea ncet, cu nghitituri rare.
Uz extern. 1. n laringite, traheite: infuzie, din
1-3 lingurite flori la o can cu ap n clocot. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Cu
solutia obtinut se face gargar de mai multe
ori pe zi, la 3-4 ore, din care una nainte de
culcare. 2. Pentru tratarea contuziilor: tinctur,
din 20 g flori la 100 ml alcool. Se las la mace-
rat 10 zile. Se strecoar. Se iau 10 ml tinctur si
se dilueaz n 100 ml ap de plumb. Se aplic
comprese pe locul afectat. 3. Pentru tratarea
rnilor (plgilor): pansamente, cu 10-20 ml
tinctur la 100 ml ap distilat; splaturi locale
si badijonri cu 10-20 g tinctur diluat n
100 ml ap distilat. Stimuleaz circulatia peri-
feric si refacerea tesuturilor. Florile intr n
compozitia ceaiurilor PLAFAR pentru tratarea
urmtoarelor afectiuni: arteroscleroz, hemo-
roizi, diskinezie biliar, dismenoree, arsuri.
Pentru tratamentul hematoamelor, a rnilor ce
artar american 51 artar ttresc

se vindec greu, n ulcus cruris: o lingur tinc-
tur de arnic diluat n 1 l de ap distilat,
cald (40-45 C); cu solutia astfel pregtit se
aplic comprese locale. Atentie! Dozele se iau
cu precautie. Supradozarea d tulburri diges-
tive si inhib reflexele medulare. Medicin ve-
terinar. Uz intern. Pentru tratarea strilor fe-
brile si cistitelor hemoragice: infuzie, din 5 g
flori uscate si mruntite peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperit
20-25 minute. Se strecoar. Se rceste si se
administreaz per os numai de ctre medicul
veterinar prin breuvaj bucal (se toarn pe gt);
decoct, din 5 g flori uscate si mruntite la
100 ml ap. Se fierbe 10-15 minute la foc do-
mol. Se strecoar. Se rceste si se adminis-
treaz prin breuvaj bucal. Dozele de tratament:
animale mari (cabaline, bovine), 20-50 g; ani-
male mijlocii (ovine, caprine, porcine), 5-10 g;
animale mici (pisici, cini, psri) 0,5-1-2 g.
Uz extern. Pentru tratarea plgilor infectate,
eczemelor, contuziilor: tinctur, din 15-20 g
pulbere flori peste care se toarn 100 ml alcool.
Sticla se astup cu dop si se las 8-10 zile. Se
agit zilnic pentru uniformizare. Se foloseste
sub form de comprese 10% n ap sau n apa
de plumb. Nu se aplic pe rnile proaspete.
Atentie! Supradozarea n tratamentul anima-
lelor determin stri toxice. Simptome: tulburri
gastrointestinale si colici. Se intervine cu sp-
laturi gastrice de evacuare si tratament simpto-
matic. Cosmetic. Pentru tratarea tenurilor pa-
lide: infuzie, din 1 lingur flori la 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 20 minute. Se stre-
coar si se aplic comprese pe fat. Orna-
mental. Se poate cultiva n grupuri n parcurile
si grdinile publice colinare si montane. Deco-
rativ prin port si inflorescente, nmultire prin
seminte (v. Pl. II, 4).
ARtAR AMERICAN (Acer ne-
gundo), fam. Aceraceae. Arbore de talie mic,
putin pretentios fat de clim si sol, comun n
cultur, fr a da rezultatele scontate n pro-
ductia forestier. Genetic, 2n = 26. Rspndit
n America de Nord, de unde a fost importat.
Descriere. Tulpin nalt pn la 10 m (n tara
de origine 20 m). Coroana larg, neregulat.
Scoart neted, cenusie-glbuie; ritidom cu
crpturi longitudinale, brun-cenusii. Lujeri
verzi-roscati sau violacei, acoperiti cu o brum
albstruie. Muguri ovoizi, brun-verzui, brumati.
Frunze imparipenat-compuse, cu 3-7 foliole,
inegal serate pe margini, cea terminal trilo-
bat. Flori dioice, verzi-glbui, apetalc, din
4-5 sepale: cele mascule din 4-6 stamine,
dispuse n fascicule; cele femele dispuse n
raceme. nflorire, IV-V, naintea nfrunzitului.
Fructe bisamare, cenusii-albicioase, cu nucule
alungit-cilindrice, muchiate si aripi aproape pa-
ralele, ncovoiate spre interior, suprapuse la
capete. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen
pe perioada nfloritului de 13-15 zile. Polenul
este brun si poate fi usor pus n evident prin
observatii la urdinis. Productia de miere, 100-
200 kg/ha. Pondere economico-apicol mic.
Silvicultur. Utilizat n mpdurirea terenurilor
degradate si n perdele de protectie. Repede
cresctor. Ornamental. Cultivat ca arbore
ornamental n parcuri, grdini, de-a lungul
strzilor si soselelor. Rezistent la fum. Formele
ornamentale se nmultesc prin oculatie pe puieti.
ARtAR TTRESC (Acer tatari-
cum), fam. Aceraceae. Arbore sau arbust rus-
tic, microfanerofit-megafanerofit, xeromezofit
spre mezofit, mezoterm spre moderat-termofil,
slab-acid-neutrofil, ombrofil, semiombrofii,
frecvent ntlnit prin pduri si tufrisuri, la mar-
gini de pduri,n regiunea de cmpie, sporadic
la dealuri; se mai numeste artariu, glades, jes-
tril, lemn ttresc, jugastru negru, verigar. Pu-
tin exigent fat de sol si clim. Vegeteaz pe
soluri compacte, brune-roscate, cernoziomuri
degradate, cu regim de umiditate variabil. Re-
zist la uscciune, umbr si fum. Exigent fat
de cldur. Fitocenologic, ncadrat n Ace-ri-
Quercion. Rspndit n Europa de Sud-est,
Caucaz, Armenia, Iran. Descriere. Rdcin
puternic, rmuroas. Tulpina nalt pn la
10 m, strmb, ramificat, cu scoarta neted
cenusie-ntunecat, cu nuant rosiatic sau
vnt. Nu formeaz ritidom. Lujeri glabri,
brun-roscati, usor muchiati, lucitori. Muguri
mici, alipiti de ax, ovoidali, rosii-bruni, cu o pat
rosie-deschis la baz. Frunze ntregi, lat-ova-
te sau ovat-oblongi, rotunjite pn la cordate,
acuminate, neregulat-dublu-scrate sau usor lo-
bate, lucitoare pe fata superioar, pubescente
la nceput, apoi glabre pe fata inferioar, petiol
lung de 1,5-5 cm. Flori verzi-glbui, andromo-
noice, grupate n panicule erecte; apar dup
nfrunzire; gineceu cu ovar pros. nflorire,
V-VI. Fructe, disamare cu nucula bombat si
aripi transparente, rosii-purpurii, ndreptate
asclepiadacee 52 ascomicete

nainte, mai mult sau mai putin ncovoiate n-
untru. Apicultur. Specie melifer. Furnizeaz
albinelor culesuri importante de nectar, polen si
man. Continutul de proteine al polenului este
n medie de 26,5%. Stimuleaz o dezvoltare
puternic a familiilor de albine. Productia de
miere, 300-600 kg/ha, n raport cu factorii pe-
doclimatici. Ponderea economico-apicol ma-
re. Silvicultur. Cultivat ca specie de subar-
boret n pdurile de cmpie. Protejeaz bine
solul. Lemnul se utilizeaz pentru foc. Orna-
mental. Pentru culturi ornamentale poate fi in-
trodus de la cmpie pn la 600-700 m alti-
tudine. Indicat pentru parcuri si grdini publice ca
specie de amestec si de subarboret. Cultivat n
grupuri si garduri vii. Suport tunderea. Decorativ
mai ales toamna, prin frunze de culoare galben
si prin fructe, care devin rosii-purpurii. nmultirea
prin seminte. Vopsitorie. Scoarta proaspt, ju-
puit de pe ramuri, posed proprietti tinctoriale.
Utilizat pentru vopsitul fibrelor naturale n nuan-
te de bej pn la maro-nchis si negru.
ASCLEPIADACEE (Asclepiadace-
ae), familie care cuprinde 200 genuri cu cca
2000 specii plante dicotiledonate erbacee, ar-
bustive, liane suculente, rareori arborescente,
rspndite n zonele calde ale globului, mai
ales tropicale, putine n zonele temperate.
Frunze ntregi, opuse, fr stipele. Flori bise-
xuate (hermafrodite), pentamere, actinomorfe;
caliciul dialisepal (sepale libere); carola gamo-
petal (petale unite); androceul din stamine
sesile, libere sau apropiate de stigmat formnd
un gimnostemiu, cu polen n tetrade sau n
polinii; gineceul, cu ovar superior format din 2
carpele libere la baz, uniloculare si cu nu-
meroase ovule. Formula floral: H2K
5
[C
(5
) A
5
]
G
2
. Fructe folicule. Seminte proase la vrf.
Flora Romniei contine 7 specii ce apartin la
4 genuri grupate n 2 subfamilii. Sfam. Peri-
plocoideae: Periploca; Sfam. Asclepiadoideae:
Asclepias, x = 11; Cynanchum, x = 9; Vince-
toxicum, x = 11.
ASCOMI CETE (Ascomycet ae),
clas de ciuperci cu tal micelian septat (pluri-
celular), membran celular chitinoas si nu-
cleu n fiecare celul: sin. ciuperci cu burduf
(fig. 15). Miceliu primar, exceptnd ciupercile
din ordinul Taphrinales care triesc prin miceliu
secundar. Ascomicetele inferioare (drojdia de
bere) au corpul vegetativ format dintr-o celul
cu membran (dermatoplast). Sunt saprofite
sau parazite. Formele de rezistent sunt stro-
ma, constnd din mpletiri laxe de hife si sclero-
tul, format din mpletiri dese de hife, si con-
sistent dur. nmultire: asexuat, prin spori,
care pot fi conidii formate pe micei iul primar
prin fragmentarea acrogen a conidioforilor,
sau picnospori, formati n picnidii; sexuat, prin
ascosporiformati n asce. Conidiile se formeaz
la suprafata substratului atacat. Picnidiile iau
nastere n interiorul organului atacat. As-cele
iau nastere n urma unui proces sexuat
reprezentat de ascogamie, care este o hetero-
gametangiogamie (heterocistogamie). Asco-
sporii sunt de potente diferite (+ si -). Prin
germinare rezult micelii primare heterotalice
(+ si -) sau homotalice [(+) sau (-)]. Pe un
miceliu (+) se formeaz ascogonul (gametocist
femel), purttor de trihogin (filament de copu-
lare), iar pe alt miceliu (-) se formeaz anteridia
(gametocist mascul). Ascogonul contine nu-
merosi nuclei cu rol de oosfere. Fecundarea
const n vrsarea continutului din anteridie n
ascogon prin trihogin. Are loc o plasmogamie
(P). Nucleii se altur cte doi formnd perechi


asfodelina 53 asmtui

Fig. 15. Ciclul de dezvoltare la ascomicete:
7-ascospori; 2-miceliu primar; 3-anteridie (gametocist); 4-ascogon; 5 -
ascogon fecundat; 6 - filamente ascogene; 7 - formarea ascelor;
8 - asce cu ascospori; 9- peritecii cu asce.
(dicarion). La scurt timp, ascogonul fecundat
germineaz, dnd nastere hifelor ascogene,
pluricelulare, reprezentnd miceliul secundar.
Fiecare celul contine cte doi nuclei. Hifele
sacogene cresc prin celula terminal unde are
loc cariogamia (C), rezultnd un nucleu diploid.
Acum celula terminal devine un zigot, unde
nucleul se divide reductional (R) si de dou ori
prin mitoz, rezultnd 8 nuclee haploide. Zi-
gotul se transform n asc. Fiecare nucleu se
nconjoar de citoplasm si membran deve-
nind ascospori. n ciclul biologic se constat o
generatie sexuat haploid, constnd din mi-
celiul primar si o generatie sporofitic, repre-
zentat de miceliul secundar dicariotic si zigo-
tul diploid. Procesul se desfsoar dup
schema (dup I. Hodisan, 1983): Ciupercile
din aceast clas sunt distribuite n subclasele
Gymnoscomycetidae si Carpoascomycetidae.
ASFODELINA, AI DE PDURE
ASIMILAtIA CARBONULUI,
FOTOSINTEZ
ASIMILAtIE CLOROFILIAN,
FOTOSINTEZ
ASMtUI (Anthriscus cerefolium),
fam. Apiaceae. Plant erbacee, anual, terofi-
t, mezofit, moderat-termofil, la pH
amfitolerant, alogam, origine euroasiatic; se
mai numeste asmatui, asmatuc, asmatuchi,
asmatuc, asmtile, atmatuchi, azmatuc, cher-vl,
cervel, hasmaciuc, hasmatuchi, hazmacic,
haism, tulburea, turbare, turburea. Genetic,
2n= 18. Cunoscut nc din Antichitate de greci.
n Evul Mediu mult apreciat. A fost trecut n
unele farmacopee europene. Cultivat n nordul
Moldovei si Transilvania de ctre amatori; rar
slbticit, prin locuri umbroase. Fitocenologic,
ncadrat n Arction. Car. Alliarion. Rspndit
n regiunea estic mediteranean. Cerinte
moderate fat de lumin. Suport semiumbra.
Solicit terenuri suficient de umede cu fertilitate
ridicat. La secet si lumin puternic
formeaz repede tulpini florale. Descriere. R-
dcin pivotant, cu ramificatii. Tulpin erect,
cilindric, nalt pn la 50 cm, foarte rami-
ficat, cu perisori n dreptul nodurilor. Frunze
2-3 ori penat-sectate. Flori albe, dispuse n
umbele compuse. nflorire, V-VI. Polenizare
entomofil. Fructe alungite, glabre, brun-nchi-
se, negre. Compozitie chimic. Frunzele contin
ulei eteric (0,03%), compus din metilcavicol,
osmorizol, substante amare, vitamine din gru-
pul B, vitamina C, sruri minerale. Alimentatie.
Folosit la aromatizarea mncrurilor (prepara-
rea salatelor, sosurilor picante si a unor omle-
te). Bioterapie. Frunzele si fructele sunt folo-
site de medicina uman popular ca stimulent,
diuretic, stomahic-carminativ, antihemoroidal
asociatie vegetal 54 asteracee

si emenagog (provoac aparitia fluxului men-
strual ntrziat). Actiunea se datoreste apio-
zinei si uleiului volatil. Intern, principiile active
stimuleaz secretiile salivare, gastrice, biliare,
intestinale (favoriznd digestia) si secretia lap-
telui. Proprietti diuretice n retentii urinare, liti-
az, eczeme. Asupra aparatului digestiv are
actiune usor laxativ. Se citeaz folosirea lui n
bronsite si afectiuni pulmonare cronice. Ex-
tern, utilizat n inflamatii ale pleoapelor, ble-
farite, ulceratii, hemoroizi, dermatoze, eczeme,
prurit. Proprietti antiinflamatorii. Tratamentul
extern l completeaz pe cel intern. Recoltare.
Lstarii floriferi (Cerefolii herba) se recolteaz
n mai-iunie. Se usuc n grdini aerisite, de
preferat acoperite cu tabl. Se pstreaz n
saci de hrtie. Fructele (Cerefolii fructus) se
recolteaz cnd au ajuns la maturitate. Se ps-
treaz n saci sau pungi de hrtie. Medicin
uman. Uz intern. n litiaze, retentie urinar,
eczeme, afectiuni pulmonare cronice, bronsite,
pentru stimularea digestiei, secretiei laptelui si
aparitiei menstruatiei: 1. Consumat ca atare, n
aromatizarea unor preparate culinare. 2. In-
fuzie, din 1 lingurit frunze sau seminte peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se beau 2 cni pe zi. 3. Suc de plant proas-
pt, pn la 100 g zilnic. Uz extern: Pentru
tratarea blefaritelor, inflamatiilor pleoapelor, ul-
ceratiilor, hemoroizilor, eczemelor, pruritului:
cataplasme cu planta proaspt, zdrobit, nl-
tur pruritul. Cosmetic. Rol n catifelarea pielii
si ntrzierea aparitiei ridurilor. Se aplic pe
fat cataplasme cu planta proaspt, zdrobit.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culegeri de nectar si polen. Productia de
miere, 25-50 kg/ha. Fr pondere economico-a-
picol. Ornamental. Asmtui cret, cu frunze n-
cretite, puternic parfumate, cultivat ca plant de-
corativ, dar si pentru productie (v. Pl. II, 5).
ASOCIAtIE VEGETAL, unitate
taxonomic de baz n clasificarea vegetatiei. Ea
corespunde unui anumit tip de fitocenoz si
posed o anumit compozitie floristic. Ve-
geteaz n conditii ecologice specifice (-> FITO-
CENOZ). Ca unitate taxonomic ntruneste
toate fitocenozele care au aceeasi compozitie
floristic. Numele asociatie vegetal este dat
de specia dominant si codominant. Asociatie
vegetal cu o singur specie dominant va
primi numele dup genul speciei, creia i se
adaug sufixul etum" (exemplu, Lemnetum
minoris, Agrostetum albae, Fagetum silvati-
cae). Asociatiile forestiere formate din mai multe
specii dominante, n diferite straturi, se denu-
mesc adugnd la numele speciei dominante
din stratul superior sufixul etum", apoi se ada-
ug speciei dominante din stratul mijlociu
sufixul oso" si speciei dominante din stratul
inferior sufixul osum". Astfel, dac ntr-o
pdure domin molidul, n stratul arbustiv afinul
si n stratul erbaceu muschiul verde jabghie,
asociatia vegetal se va numi Piceetum vacci-
nioso-polytrichosum etc.
ASPLENIACEE (Aspleniaccae), fa-
milie care nsumeaz cca 10 genuri cu specii de
ferigi ierbacee terestre, uneori epifite. Rspn-
dite pe tot globul. Au frunze sectate sau ntregi,
pe fata inferioar cu sori acoperiti de induzie sau
nuzi. Flora Romniei contine 12 specii ce apar-
tin genurilor: Asplenium, x = 36; Ceterach, x=9
(36?); Phyllitis, x=9(36?).
ASPIDIACEE (Aspidiaceae), familie
care nsumeaz cca 800 specii de ferigi terestre,
rareori liane si epifite, cu frunze de obicei penate,
rspndite pe tot Pmntul. Sorii sunt distribuiti
de-a lungul nervurilor sau acoper ntreaga su-
prafat foliar. Sunt hipofili, de obicei rotunzi,
rareori marginali. Flora Romniei cuprinde
12 specii ce apartin la 3 genuri: Polystichum,
x = 41; Dryopteris, x = 41; Gymnocarpium.
ASTERACEE (Asteraceae) sin.
COMPOSITE (Compositae), familie care inclu-
de aproximativ 1 000 genuri cu cca 20 000 spe-
cii de plante dicotiledonate erbacee, rar ar-
bustive, arborescente sau liane rspndite pe
tot globul. Anatomic posed fascicule bicola-
terale, unele cu laticifere articulate continnd
latex cu substante amare, rezine, cauciuc etc.
Sistem radicular bine dezvoltat, uneori cu r-
dcini tuberizate. Tulpini simple, uneori scapi-
forme sau ramificate. Frunze simple sau com-
puse, nestipelate, alterne, rar opuse, adesea
dispuse n rozet; cele simple au lamina n-
treag sau variat divizat. Inflorescenta cala-
tidiu protejat la exterior de involucru format din
unul sau mai multe rnduri de bractei. Cala-
tidiile pot fi solitare (Helianthus), sau grupate n
inflorescente compuse tip capitul (Leontopo-
dium), corimb (Achillea), spic (Cichorium). Flori
bisexuate (hermafrodite), prin avortare unele
astrosclereide 55 autogamie

devin unisexuate sau sterile, actinomorfe, zigo-
morfe; caliciul, redus la peri sau tepi ce asigur
diseminarea fructelor; corola, din 5 petale uni-
te, tubuloas, simpetal sau bilabiat, numrul
de dinti sau creste indicnd numrul petalelor
ce s-au unit; androceul, din 5 stamine cu fila-
mente libere si antere unite formnd un tub n
jurul stilului; gineceul inferior, bicarpelar, stil
bifurcat n dou stigmate. Formula floral: H2
sau 1 K
(5)
; o [C
(5)
, A
5
]G
(
2). Polenizare entomofil
sau autogam, raranemofil. Fruct achen, cu
sau fr papus. Seminte cu embrion drept,
lipsite de endosperm, bogate n ulei si aleu-
ron. Cunoscute ca fosile din Tertiar. n flora
Romniei vegeteaz peste 440 specii ce apar-
tin la 90 de genuri, ntlnite prin pduri, pajisti,
poeni, de la cmpie pn n etajul montan
48 de specii sunt cultivate. Speciile sunt incluse
n sfam. Asteroideae (Tubuliflorae) si Cichorio-
ideae (Liguliflorae). Genurile speciilor din sfam.
Asteroideae (Tubuliflorae): Aceratum, x= 10;
Eupatorium, x = 10; Solidago, x = 9; Adeno-
styles, x = 19; Gerbera; Bellis, x = 9; Aster
;
x = 5, 8, 9; Brachyactis; Erigeron, x = 9; Calli-
stephus, x = 9; Micropus; Filago, x = 7; An-
tennaria, x = 7; Leontopodium, x = 13; Gana-
phalium; Helichrysum, x= 7; Inula, x= 8, 9, 10;
Pulicaria, x= 9,10; Carpesium, x= 10; Telekia,
x = 10; Ambrosia, x = 6; Sigesbeckia; Xan-
thium, x = 9; Zinnia, x= 11, 12; Helianthus,
x= 17; Rudbeckia, x= 19; Dahlia, x=8; Bidens,
x= 12, Galinsoga, x= 8; Gaillardia; Tagetes,
x= 12; Coreopsis, x= 6, 7,13; Cosmos, x= 12;
Santolina; Anthemis, x = 9; Achillea, x = 9;
Matricaria, x = 9; Chrysanthemum, x = 9; Leu-
canthemum, x = 9; Tanacetum, x = 9;
A
rte-
misia, x = 8,9; Tussilago, x = 10; Petasites,
x = 10; Homogyne; Erechtites, x = 10; Amica;
Doronicum, x= 10; Senecio, x= 8,10; Ligularia;
Calendula; Gazania, x = 5; Echinops, x = 8;
Xeranthemum; Carlina, x = 10; Arctium, x = 9;
Carduus, x = 8, 9, 11; Cirsium, x = 17; Cynara,
x= 17; Silybum, x= 17; Onopordum, x= 17;
Saussurea; Jurinea; Serratula; Crupina; Char-
tolepis; Leuzea; Centaurea, x= 8,9,10,11,12;
Cnicus; Carthamus, x = 10, 11, 12; Genurile
speciilor din sfam. Cichorioideae (Liguliflo-
rae): Scolymus, x= 10; Cichorium, x= 9; Lap-
sana, x = 7; Aposeris, x = 8; Arnoseria, x = 9;
Hypochoeria, x= 3, 4,5, 6; Leontodon, x= 4, 6,
7; Picris, x= 5; Tragopogon, x= 6; Scorzonera,
x = 1; Chondrillas x = 5; Taraxacum, x = 8;
Cicerbita; x = 8, 9; Mycelis; Cephalorrynchus
;

Lactuca, x = 9; Sonchus, x = 7, 8, 9; Crepis,
x = 3, 4, 5, 6; Prenanthes, x = 9; Andryala;
Hieracium, x = 9. Important alimentar, in-
dustrial, medicinal, melifer, decorativ.
ASTROSCLEREIDE -> SCLERE-
IDE
ATIRIACEE (Athyriaceae), familie
de pteridofite care include cca 600 specii ferige
erbacee, rar arborescente, cu frunze penate.
Pe fata inferioar a frunzelor se afl sori eliptici,
drepti sau recurbati, acoperiti de induzie. Au
aceeasi form ca si solul pe care l acoper.
Rspndite mai ales n pdurile din zonele
temperate din Europa, Asia si America de
Nord. Flora Romniei contine 4 genuri: Athy-
hum, x= 10 (40?); Cystopteris, x= 7 (si 42?);
Woodsia, x= 39, 41; Matteucia, x= 10, 40?
ATROPIN (C
17
H
23
O
3
N), alcaloid cu
ciclu tropanic. Ester al tropinei. Identificat n
mselarit, mtrgun etc. n molecul, acidul
tropic este optic activ, cu form racemic. Sub-
stant cristalin. n etanol sau cloroform cris-
talizeaz sub form de prisme. Greu solubil n
ap. Punct topire 115-116 C. La animale si
om provoac relaxarea muschilor netezi, dila-
tarea pupilei si scderea secretiilor gastrice.
AUTOGAMIE (Autogamia), poleni-
zare direct sau autopolenizare realizat prin
transportul polenului de pe anterele staminelor
pe stigmatul gineceului aceleiasi flori. ntlnit
la florile hermafrodite homogame, unde ma-
turarea organelor sexuale masculine (stamine)
si feminine (gineceul) are loc n acelasi timp.
Caracteristic unor specii de plante din familiile
Poaceae (gru, orz), Solanaceae (ptlgele
rosii), Fabaceae (mazre, fasole) etc. Mecanis-
mele prin care se asigur polenizarea reprezin-
t o nsusire particular a speciei. Polenizarea
la gru, orz are loc nainte ca inflorescentele s
ias din teaca frunzei, iar la mazre, fasole,
bumbac nainte de a se deschide floarea. Une-
le plante, cum sunt mcrisul, alunele de p-
mnt, speciile de Viola posed flori cleisto-
game, care nu se deschid niciodat, nici chiar
la maturitate, n toate cazurile prezentate pole-
nizarea ncrucisat este exclus. n majoritatea
cazurilor, anterele staminelor sunt asezate n
jurul stigmatului. Prin deschiderea lor polenul
vine n contact direct cu stigmatul. n structura
autogamie 56 autogamie

florii unor specii de plante apar dispozitive care
nlesnesc autogamia. La florile de arnic (Arnica
montana) (fig. 16), staminele au anterele unite
alctuind un tunel n jurul stilului. Ajunse la ma-
turitate ele depun polen pe stil n zona unde l
nconjoar. Cnd stilul se dezvolt, iese n afara

Fig. 16. Autopolenizarea la
arnic (Arnica montana).
tubului staminal. Zona prfuit cu polen se afl
acum deasupra staminelor. Urmeaz procesul
de polenizare. Lobii stigmatului se curbeaz pro-
gresiv pn cnd ating cu partea papiloas pole-
nul pulverizat pe stil, de unde l receptioneaz,
asigurndu-se polenizarea. La planta numit ti-
lisca (Cercaea alpina) exist n floare numai dou
stamine (fig. 17). Polenizarea se realizeaz prin
curbarea staminelor spre stigmat. Pe msura
maturizrii polenului, filamentele staminale se
curbeaz progresiv pn cnd anterele ajung n
contact cu stigmatul. Anterele crap si pun n
libertate polenul pe care stigmatul imediat l re-
ceptioneaz. Planta turita mare (Agrimonia eu-
patoria) posed n floare 15-20 stamine. Imediat

Fig. 17. Autopolenizarea la tilisc (Cercaea alpina):
1 - pl anta nflorit; 2 - floare deschis
recent; 3-4 - aceeasi floare n stadii
ulterioare polenizrii directe.
ce anterele s-au maturizat, filamentul staminal se
curbeaz unul dup altul spre centrul florii. Ante-
rele vin n atingere cu stigmatul, depunnd pe el
polenul. Exist unele specii de plante care ime-
diat dup nflorire asteapt o polenizare ncru-
cisat. Dac nu se realizeaz, atunci se autopo-
lenizeaz. De exemplu, planta acul-doamnei
(Scandix pecten-veneris) posed flori hermafro-
dite si flori aparent hermafrodite (fig. 18). Florile
aparent hermafrodite au numai stamine. Florile
hermafrodite au n floare ambele sexe si se des-
chid mult mai devreme dect cele aparent her-
mafrodite, nflorirea const n desfacerea mult a
petalelor. Discul nectariferfin granulat si gineceul
maturizat cu dou stiluri scurte devin evidente.
Staminele nu sunt ajunse la maturitate. Acum
este posibil polenizarea ncrucisat. Dac ea nu
are loc, urmeaz autopolenizarea. Staminele
ajunse la maturitate se curbeaz succesiv spre
stigmat n ordinea 1, 3, 5, 2, 4. Anterele ating
stigmatul receptionnd polenul. Desfacerea flo-
rilor numai cu stamine are loc dup ce florilor
hermafrodite le-au czut staminele si petalele.
Ele furnizeaz polen pentru o eventual pole-
nizare ncrucisat a florilor hermafrodite, care se
afl n prima treapt de nflorire. Prluta de
munte (Pirola uniflora), dac nu se polenizeaz

Fig. 18. Autopolenizarea la acul-doamnei (Scandix
pecten - veneris) (A-D) si ptrunjelul-cinelui
(Aethesa cynapium) (E):
A, B, C, D- stadiile de maturizare a florii; a-stigmat;
b - stamine; 1, 2, 3, 4, 5 (C), - numerotarea
staminelor; 1, 2, 5, 3, 4 (D), - ordinea de curbare a
staminelor spre stigmat.
autopolenizare 57 auxin

ncrucisat, se autopolenizeaz spre sfrsitul n-
floritului, prin actiunea comun a pedunculului
floral si filamentelor staminale (fig. 19). La des-
chidere, florile tinere stau atrnate n jos. Fila-
mentele staminelor sunt curbate n S" orientnd
n sus orificiile anterelor de tip solnit". Acum
este posibil polenizarea ncrucisat prin insecte,
care prin miscare n floare rstoarn pe corpul lor
anterele. Acestea pot atinge corpul de stigmatul
aceleiasi flori, realiznd o polenizare cu polen
propriu, sau l poate duce la alt floare de aceeasi
specie, realiznd o polenizare ncrucisat. Dac
prin acest mod ea nu a avut loc, urmeaz, spre
sfrsitul nfloririi, o ridicare a pedunculului pn
cnd gineceul ia o pozitie oblic, iar anterele sunt
aduse cu orificiile n jos. Polenul cade pe stigmat
asigurndu-si polenizarea. Autopolenizarea este
favorizat, la unele specii, de ctre petale. Acest
sistem este ntlnit la gentiane (Gentiana acaulis,
G. clussi s.a.) (fig. 20). La nceput florile sunt
erecte sau oblice. Anterele staminelor nconjoar
stilul ca un tub, dar se afl sub stigmat. Polenul
cade din antere si se adun n plnia corolei. Pe
timp ploios sau n timpul noptii corola se nchide.
Pedunculii florali, scurti la nceputul nfloririi, se
alungesc mult. Concomitent are loc si o
crestere a stilului. Pe timp de ploaie si n timpul
noptii pe lng nchiderea corolei are loc o
curbare n semicerc a pedunculului. Prin
miscarea corolei de ctre vnt sau de picturile
de ploaie polenul
adunat la baza corolei curge prin jgheaburile
corolei spre stigmat, unde vine n contact cu lobii
lui fimbrianti, realiznd polenizarea.
AUTOPOLENIZARE, POLENIZA-
RE DIRECT -> POLENIZARE
AUTOSTERILITATE (Autosterili-
tas), autopolenizare neurmat de fecundare. Ger-
minarea polenului si cresterea tubului polinic sunt
inhibate de substante produse de stil. Fecundatia
este imposibil. ntlnit la un numr mare de
specii (varz, cocsagz, unele poacee s.a.).
AUXIN (heteroauxin, acid 3-indoli-
hicetic, AIA), hormon vegetal cu rol important n
stimularea si reglarea procesului de crestere la
plante. Izolat din cariopsele de porumb (F. K -
g e l 1935). Larg rspndire. Evidentiat n bac-
terii, alge, ciuperci, muschi, ferigi, gimnosperme,
angiosperme. Cantitativ variaz n functie de
specie, organ, vrst. Sintetizat n toate celulele
vii, dar mai ales n endosperm, coleoptil, frunze,
regiunile meristematice din vrful tulpinilor, ramu-
rilor, rdcinilor. Vrful tulpinii produce de 100 ori
mai mult auxin dect cel al rdcinii. Frunzele
tinere sintetizeaz cantitti mari, cele btrne
cantitti mici. tesuturile parenchimatice si meri-
stemele laterale (cambiul, felogenul) produc can-
titti foarte mici de auxin si completeaz nece-

Fig. 19. Autopolenizarea la perisor (Pyrola rotundifolia):
1 - sectiune n boboc; 2- planta cu floare n primul stadiu de dezvoltare; 3- sectiune
prin floarea aflat n primul stadiu de dezvoltare; 4 - planta cu floare n ultimul stadiu
de dezvoltare; 5- sectiune prin floarea aflat n ultimul stadiu de dezvoltare.
avenasterol 58 avenasterol

Fig. 20. Autopolenizarea la cupe (Gentiana clusii):
1 - floare recent deschis; 2 - sectiune longitudinal n floarea deschis
pentru prima dat; 3- floare n autogamie, cu corola deschis, pedunculul
floral alungit si curbat; 4-sectiune longitudinal printr-ofloare care s-anchis
pentru ultima oar: a-stigmat; b-antere; c-polen.
sarul prin transportul ei din alte centre de sintez.
n plant circul ntr-o form inactiv, labil legat
de proteine. Ajuns la meristeme este activat
prin decuplarea de protein. n coleoptil, trans-
locatia auxinei se face de la vrf spre baza lui cu
o vitez de 10-12 mm/h, iar n tulpin n ambele
sensuri, dar predominant de la vrf spre baz cu
o vitez de 5-10 mm/h. Auxina nu se acumulea-
z n plante, ci este consumat prin oxidare n
procesul de crestere. Fiziologic, stimuleaz plas-
ticitatea peretelui celular n cursul elongatiei favo-
riznd extensibilitatea lui, mreste permeabilita-
tea membranelor celulare pentru ap si regleaz
cresterea organelor la plant, intensific sinteza
unor enzime necesare respiratiei (citratsintetaza,
peroxidaza, invertaza, fosfataza), stimuleaz
procesul de fotosintez si translocarea glucidelor
din frunze spre alte organe ale plantei, stimulea-
z sinteza ARN-ului pe care se sintetizeaz pro-
teinele necesare extensibilittii peretelui celular.
Stimuleaz procesul morfogenetic de aparitie si
crestere a rdcinilor adventive. Fluxul de auxin
de la mugurele apical are actiune inhibitoare asu-
pra cresterii mugurilor laterali. nlturarea mugu-
relui apical suprim dominatia apical si fiecare
mugure lateral creste formnd cte o ramur.
Auxina actioneaz n complex cu alti hormoni
vegetali naturali de crestere (gibereline, citochi-
nine etc.), ntre care trebuie s existe un anumit
raport precis pentru realizarea actului fiziologic
cerut. Experimental s-a demonstrat c n cultura
pe agar-agar, un calus de tutun nediferentiat
poate rmne n starea initial sau s formeze
rdcini si lstari n functie de raportul auxin -
citochinin (fig. 21). n prezent s-au descoperit
multe substante de sintez (auxine artificiale) cu
actiune asemntoare auxinei naturale. Asa sunt
acizii: b-indolilacetic, b-indolilbutiric, b-ndolilpro-
ionic, L-naftilacetic, L-naftilpropionic, a-naftilbu-
tiric, b-naftoxiacetic, a-naftoxibutiric, fenoxiacetic,
fenoxibutiric, naftilftalmic, metatolilftalmic etc. n
anumite concentratii sunt folositi n practica fito-
tehnic si horticol pentru stimularea formrii r-
dcinilor la butasi si marcotaj; oprirea carpelelor
nefecundate de a cdea, inducnd formarea de

Fig. 21. Influenta auxinei si citochinei (chinetinei)
asupra cresterii calusului la tutun.
fructe partenocarpice (exemplu, tomate); preve-
nirea cderii fructelor n apropierea perioadei de
maturatie (mrul cu o lun nainte de recoltare se
stropeste cu solutie acid a-naftilacetic); utilizarea
lor caerbicide selective pentru distrugerea buru-
ienilor din culturi sau n concentratie mare pentru
curtirea terenului agricol de buruieni.
AVENASTEROL ^FITOSTEROLI

B

BABITA-NOROCULUI IASCA
GALBEN A FOIOASELOR
BAC (Bacca), fruct crnos, indehis-
cent, provenit dintr-un ovar monocarpelar sau
pluricarpelar, sincarpic. Format din epicarp
(exocarp) membranos, mezocarp crnos, de
obicei suculent, endocarp membranos, crnos
sau absent. Strugurii posed ntregul pericarp
(exo-, mezo-, endocarpul) crnos. nchide n
interior numeroase seminte, rareori una singur
(exemplu, curmal). baca monocarpelar este
ntlnit la dracil, curmal, iar cea pluricar-
pelar la struguri, tomate, afine, merisoare etc.
Deseori sunt colorate intens la maturitate.
BACTERIA, BACTERIOFITA
BACTERIOCLOROFIL ->
MENtI CLOROFILIENI
BACTERIOFITA (Bacteriophyta),
ncrengtur ce grupeaz organisme micro-
scopice, unicelulare, cunoscute sub numele de
bacterii; sin. Bacteria, Schizomicetes. Foarte
numeroase. Polimorfism relativ limitat, variind
n functie de conditiile de mediu, ntlnite pe
sol, n sol, pe ap, n ap, pe corpul si n corpul
plantelor, animalelor, oamenilor. Recu-
noasterea lor ca grup distinct a fost fcut n
perioada 1850-1875 de ctre Cohn, pe baza
propriettilor grupului omogen al eubacteriilor.
Stan i er (1962, 1964, 1967) demonstreaz
primul c diversificarea, prin evolutie, a lumii
bacteriene are la baz un caracter comun - ce-
lula procariot. Reprezint cele mai vechi for-
me de viat.
BACTERIOVIRIDIN
MENtI CLOROFILIENI
BALSAM (Balsamum), excretie ve-
getal cu miros specific, reprezentat prin rsini
lichide sau semisolide care contin un procent
mare de uleiuri eterice (peste 40%). n contact
cu aerul pierd, prin volatilizare, o parte din
uleiurile eterice si se solidific. Unii componenti
care intr n structura lor sufer transformri de
oxidare si polimerizare.
BALSAMINACEE (Balsaminace-
ae), familie care include specii de plante dicoti-
ledonate anuale, erbacee, adesea suculente si
cu nodurile umflate. Frunze simple, nestipela-
te, alterne, opuse sau verticilate. Flori herma-
frodite, zigomorfe, tipul 5, solitare sau grupate
n raceme; caliciul dialisepal, cu sepala poste-
rioar mai mare, petaloid si pintenat (din
totalul de 5 sepale rmn 3 prin avortarea celor
dou anterioare); corol dialipetal; androceu
din 5 stamine, alterne cu petalele. cu filamente
scurte si anterele concrescute acoperind pisti-
lul ca o cciul; gineceu cu ovar superior, 5-
locular, cu numeroase ovule apotrope,
PIG-
PIG-
bame 60 barba-mpratului

placentatie axilar, stigmat sesil cu 5 lobi. For-
mula floral: H1K
5

3
C
s
A
5
G(5). Fruct capsul
suculent, cu deschidere brusc prin crpturi
n cinci valve care se rsucesc n interior. Flora
Romniei contine 4 specii, una spontan si 3
cultivate, apartinnd genului Impatiensx= 7, 8,
9, 10, 13.
BAME (Hibiscus esculentus), fam.
Malvaceae. Plant erbacee, anual, legumi-
col, originar din Asia de Sud si Sud-Est (In-
dia, Vietnam, Birmania) si Asia Mic; se mai
numeste bambe, bambie, bamie, bamne,
boambe, zmosit (fig. 22). Genetic, 2n = 72,
120, 132. Cultivat n Egipt cu 2000 ani . Hr.
Rspndit n partea european a Turciei, Gre-
cia, Iugoslavia, Bulgaria. n Romnia se cultiv
n zonele sudice si de vest. Pretentioas fat
de cldur, lumin, umiditate. Plante termofile.
Germinatia semintelor are loc la cel putin 10-
15 C. Cresterea si fructificarea se fac la
temperatura optim de 28-35 C. La 10 C,
cresterea stagneaz. Pretentii mari fat de lu-
min. Cerinte mari fat de umiditatea solului pe
toat perioada de vegetatie. Prefer soluri mij-
locii, bogate n humus, afnate, calde, permea-
bile. Vegeteaz bine si fructific pe cernozio-
muri, aluviuni argilo-nisipoase. Productie,
5-10 t/ha. Descriere. Rdcina pivotant, pu-
tin ramificat, ptrunde n sol pn la 70 cm.
Tulpin erect, groas, lignificat la baz, nal-
t pn la 150 cm, acoperit cu perisori rigizi,

verde sau cu nuante rosiatice. Frunze petio-
late, palmat-lobate, cu lobi serati, proase,
verzi-nchis-cenusii. Flori solitare, galbene, la
baz brunii sau violacee. Caliciu caduc. Po-
lenizare facultativ auto-gam. nflorire, VIVII.
Fructe, capsul alungit (6-25 cm), conic,
muchiat, cu 5-10 loji seminale. La maturitatea
fiziologic peretii se lignific. Contin 15-25 se-
minte cenusii-verzui. Facultatea germinativ,
80-85%. Se pstreaz 4-5 ani. Compozitia
chimic: capsulele verzi contin protide, gr-
simi, hidrati de carbon, mucilagii, sruri mi-
nerale, vitaminele A, B, C. Calorii, 36,60-100 g
produs proaspt. Alimentatie. Capsulele foarte
tinere, fragede, sunt folosite la prepararea
diferitelor mncruri. Semintele mature pot fi
folosite n alimentatie sub form de mncruri
sau surogat de cafea. Industrie. Capsulele
tinere sunt folosite la prepararea conservelor
de legume. Bioterapie. Fructele au important
terapeutic n medicina uman. Sunt trecute ca
plante medicinale n farmacopeea indian. Bo-
tanistul Prosper Al pi nus descrie, n 1592,
propriettile lor medicinale. Principiile active pe
care le contin au actiune emolient, prin conti-
nutul mare de mucilagii. Folosite n tratamentul
afectiunilor respiratorii (laringite, traheite, bron-
site) si n gastroenterite cronice. Medicin
uman. Uz intern. Pentru tratarea laringitelor,
traheitelor, bronsitelor si gastroenteritelor: fruc-
tele, consumate n preparatele culinare.
BARBA-MPRATULUI (Mirabi-
lis jalapa), fam. Nyctaginaceae. Plant erba-
cee, anual, cultivat, rar slbticit; se mai
numeste: ardeias, chisculite, floarea-mpra-
tului, flori tomnatice, frumoasa de noapte, ga-
roafe, garoafe oloage, holtei, noptit, norea,
norete de grdin, podoaba-zilei, tutun, tutu-
nas, zorele de noapte, zorele pitice (fig. 23).
Rspndit n Mexic, unde creste spontan. De
aici a fost adus n Europa si cultivat ca plant
ornamental. Descriere. Rdcin napiform
sau tuberculiform. Tulpin noduroas,
ramificat, nalt de 75-80 cm, glabr sau putin
proas. Frunze ovate, acuminate, glabre,
aproape cordiforme la baz, petiolate, opuse,
verzi-intens, uneori usor roscate. Flori scurt-
pedicelate, lung-tubulare, galbene, rosii, roze,
pestrite, n functie de soi, dispuse cte 3-6 n
fascicule terminale. Miros plcut. Fiecare
floare este nconjurat de un involucru
tubulos cu 5 diviziuni, ce persist si continu s
Fig. 22. Bame (Hibiscus esculentus):
1 - frunz; 2- floare.
basidiomicete 61 batat

diploid. Zigotul devine o bazidie. Nucleul sufer
o diviziune reductional, urmat de mitoz, cu
formarea a 2-4 nuclei haploizi. Acestia ptrund
n 4 evaginatii ale bazidiei rezultnd 4 bazidio-
spori de sexe diferite, dispusi terminal (bazidii
acrospore) sau lateral (basidii pleurospore).
Procesul se desfsoar dup schema (I. H o-
di san, 1983):
Dup cei mai multi autori ciupercile din
aceast clas se grupeaz n dou subclase:
Holobasidiomycetidae si Phragmobasidiomy-
cetidae.
BATAT (Ipomoea batatus), fam. Con-
volvulaceae. Plant erbacee, anual sau pe-
ren, n functie de conditiile climatice unde se
cultiv. Genetic, 2n = 90. Originar din America
Central. Se cultiv pe suprafete mari n China,
India, Japonia, Asia de Sud-Vest, Africa, sudul
C.S.I., S.U.A., America de Sud, zonele medite-
raneene ale Europei. n Romnia se studiaz
posibilitatea cultivrii lui. Descriere. Rdcinile
subtiri, lungi de 1-2 m, se tuberizeaz
(ngroas) din loc n loc. Tulpini trtoare, cu
tendint puternic de formare a rdcinilor ad-
ventive la noduri. La noi n tar nu nfloreste
sau nfloreste rar, fr s produc seminte.
Compozitie chimic: rdcinile tuberizate con-
tin ap (74,43 mg%), substant uscat
(25,57 mg%), proteine (2,22 mg%), amidon
(14,44 mg%), glucoza (0,58 mg%), celuloz
(1,1 mg%), cenus (0,94 mg%), zahr total
(3,48 mg%), vitamine A, B, C(I. Mai er , 1969).
Alimentatie. Rdcinile tuberizate se consu-
m fierte, ca piure, coapte, prjite pai (asem-
ntor cartofilor). Industrie. Folosit n industriile
spirtului, alimentar, textil, hrtiei. Zootehnie.
bl osel 62 bnuti


Fig. 24. Bazidie cu bazidiospori.
Tulpinile (vrejii) constituie un bun furaj pen-
tru animalele ierbivore.
BLOSEL (Russula foetens), fam.
Russulaceae. Ciuperc micorizant, necomes-
tibil, ntlnit vara si toamna (VI-X), pe sol,
prin pduri de foioase si rsinoase, cu dez-
voltarea n mas n VIIIIX; sin. burete blos.
Descriere. Plria globuloas, apoi convex,
deprimat n centru, diametrul 8-25 cm, cu
marginea subtire, brzdat-strangulat, crpa-
t; fata superioar brun-roscat ocracee, foarte
vscoas, lipicioas; fata inferioar cu lamele
libere, inegale, drepte, albicioase, apoi galbe-
ne, uneori cu pete maronii. Piciorul gros, neted,
apoi crpat, lung de 6-10 cm, diametrul
1-4 cm, plin, n cele din urm gunos, alburiu,
pn la palid-glbui. Carnea albicioas, fragil,
miros respingtor, gust foarte pisctor-arztor.
Sporii semiglobulosi (8-10 8-9 \x), hialini,
echinulati, unigutulati (v. Pl. III, 1).
BNUtI (Bellis perennis), fam. Aste-
raceae. Plant erbacee, peren, hemicriptofit,
mezofit spre mezohigrofit, microterm spre
mezoterm, la pH amfitolerant, comun, cul-
tivat si spontan, prin fnete, psuni, pe lng
drumuri, n regiunea de cmpie si montan,
frecvent n zona pdurilor de stejar si pn n
etajul molidului; se mai numesc bmitei, bli-
drei, boglarc, boglari, bumbisori, bumbuscu-
te, burculite, cocosei, floare frumoas, floa-
rea-gstii, floarea-pastelui, frumusic, iarb
frumoas, lutculite, mrgrit, minute, nstu-
rasi, ochiul-boului, prlute, pscute, rototele,
scnteioar, stelute. Genetic, 2n = 18. Prefer
soluri usoare, re vene, bogate n humus, expu-
se la soare. Hiberneaz sub zpad cu boboci
florali. Fitocenologic, ncadrat n Arrhenathe-
retea, Car. Cynosurion. Rspndit n Europa,
Asia Mic. Introdus n America de Nord si
Noua Zeeland. Descriere. Rizom scurt cu
pozitie oblic, din care pornesc rdcini firoa-
se. Tulpin glabr sau proas, nalt de
2-15 (20) cm. Frunze obovat-spatulate, uni-
nerve, scurt-proase pn la glabre, dispuse n
rozet bazal. Tulpin alipit-proas, terminat
cu o inflorescent, nalt pn la 16 (30) cm.
Flori numeroase, adunate n calatidiu; cele
marginale ligulate, albe, obisnuit la partea ter-
minal rosii pn la roz; cele din partea centra-
l a discului tubuloase, galbene, hermafrodite.
nflorire, III-VI (VII). Fructe achene mici, com-
primate, fr papus. Compozitie chimic.
Planta contine saponine, acizi malic si acetic,
oxalati, mucilagii, tanin, rezine, inulin, sub-
stante amare, urme de ulei gras si ulei eteric,
substante minerale. Alimentatie. Frunzele se
consum primvara ca salat, ori adugate n
supe de verdeturi mpreun cu spanac, mcris,
urzic. Bioterapie. Planta are important tera-
peutic n medicina uman popular. Folosit
nc din Evul Mediu ca tonic-amar, antihel-
mitic, sudorific si antiinflamatoare hepatic.
Utilizat n prezent n tratamentul unor afec-
tiuni: rinolaringite, bronsit, pleurezie, boli de
ficat, boli de rinichi, dureri uterine. Recoltare.
Prtile aeriene ale plantei, inclusiv inflorescenta
(Bellidis herba) sau numai inflorescenta
(Bellidis flos) se recolteaz pe timp frumos, n
mai-iunie. Se usuc la umbr n strat subtire.
Se pstreaz n pungi de hrtie. Se foloseste la
nevoie. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea durerilor de cap, comotiilor cerebrale,
gaze intestinale, ascit, dureri cauzate de c-
deri si usurarea nasterii la femei: vin de bnuti,
pregtit din doi pumni plant proaspt la 1 l de
vin alb. Se las la macerat 10-15 zile. Se
strecoar. Se pstreaz ntr-o sticl nchis la
culoare. Se ia cte o cescut n fiecare dimi-
neat. 2. Pentru usurarea eliminrii gazelor din
intestine: salat de frunze proaspete. Se con-
sum zilnic. 3. Pentru calmarea durerilor ute-
rine nsotite de hemoragii: tinctur, obtinut
prin macerarea plantei n alcool. Se iau de
3-4 ori pe zi cte 5 picturi n putin ap.
4. Pentru tratarea bronsitei: suc stors din frunze
ndulcit cu miere, sau siropul obtinut prin fier-
berea frunzelor cu miere din care se iau
btrnis 63 berberidacee

1-2 linguri pe zi. Cura cu suc proaspt, sau cu
frunze consumate primvara sub form de sa-
late activeaz procesele metabolice din orga-
nism. Uz extern. Pentru vindecarea rnilor:
decoct, din 2 linguri plant mruntit la o can
cu 250 ml ap. Se fierbe 5-10 minute. Se
strecoar. Se tamponeaz local dimineata si
seara. Cosmetic. 1. Pentru vindecarea infla-
matiilor la ochi: a) apa de flori, obtinut dintr-un
pumn de inflorescente la o can ap rece: se
las la macerat 12 ore; se aplic splaturi loca-
le; b) infuzie, dintr-un pumn flori la o can cu
ap clocotit; se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se aplic splaturi locale folosin-
du-se un tampon cu vat. 2. Pentru vindecarea
ulceratiilor de pe buze: masticatia de frunze
proaspete de 2-3 ori pe zi. Apicultur. Specie
melifer. Florile sunt intens vizitate de albine
pentru culesul de nectar si polen. Productie de
miere, 20-50 kg/ha. Ponderea economico-api-
col mic. Ornamental. Cultivat ca plant
decorativ de platband prin parcuri, grdini,
spatii verzi, la formarea de ronduri, borduri, n
combinatie cu alte specii. Efect decorativ deo-
sebit primvara de timpuriu si pn toamna
trziu (v. Pl. III, 2).
BTRNIS (Conyza canadensis sin.
Erigeron canadensis), fam. Asteraceae. Plant
erbacee, anual sau bianual, terofit, adventi-
v, xeromezofit spre mezofit, la temperatur
sipH amfitolerant, ntlnit prin prloage, ar-
turi, locuri necultivate, grdini, tieturi de p-
dure, locuri ruderale, pe lng drum, adeseori
invadat, comun n toat tara; se mai nu-
meste buruian de dalac, buruian de pete,
coada-vacii, coada-hulpii, coada-lupului, crun-
gulit, mturic, spirince, stelut, ste-luta-
soricelului, struta-mirelui, soricel. Generic, 2n =
18. Originar din America de Nord. Adus n
Europa n anul 1655, unde s-a rspndit
foarte repede. Notat ca plant frecvent n
M-tii Carpati nc din anul 1814. Fitocenologic,
ncadrat n Chenopodietea, Festucion
vaginatac, Corynephoretea, Car. Sisymbrion.
Descriere. Rdcin pivotant. Tulpin erect,
cilindric, ramificat n partea superioar,
nalt de 15-120 cm, cu peri rari, foliat. Frun-
ze lanceolate pn la linear-lanceolate, glabre
sau cu peri rari, ciliate pe margini. Flori adunate
n calatidii mici, cele marginale ligulate, alburii,
iar cele de pe disc, tubuloase, albe-glbui. Ca-
latidiile sunt grupate ntr-o inflorescent lung
si dens. nflorire, VIIX. Fructe achene mici
(1 mm), glabre, cu papus alb-murdar. Compo-
zitie chimic: contine ulei eteric, colin, acizi
organici, sruri minerale. Medicin uman. n
Romnia este putin studiat. Empiric, este utili-
zat pentru tratarea junghiurilor, dalacului, pe-
telor, pistruilor, obtinndu-se din plant un de-
coct concentrat care se foloseste n splaturi
locale sau pe tot corpul. Partea aerian se
utilizeaz n Franta pentru tratarea unor boli ca
lumbago, reumatism, cistite, albuminurie, afec-
tiuni renale si ca hemostatic. Principiile active
au actiune astringent, diuretic, antireumatis-
mal etc. Utilizri diverse. Exemplarele mari
servesc, n unele regiuni, la confectionarea m-
turilor.
BEGONIACEE (Begoniaceae), fa-
milie care include peste 400 specii de plante
dicotiledonate erbacee, perene, subfrutescen-
te sau frutescente, suculente, rareori sarmen-
toase. Frunze ntregi, uneori palmat lobate sau
palmat fidate, alterne, distice, adeseori asime-
trice, stipelate. Flori unisexuat monoice; peri-
gon petaloid, cu tepale inegale; androceu, din
numeroase stamine; gineceu tricarpelar, cu
ovar inferior, trilocular si triaripat (continnd
numeroase ovule, placentatie axilar), trei stile
mai mult sau mai putin concrescute, terminate
cu stigmate rsucite. Formula floral: MK2C6-2
sau 4AC-4; K
52
C5-2 G3 sau 5-4; MP6-2 sau
4
A
0L
^,;
FP5

2 G
(
3) sau 5-4. Fruct capsul. Seminte mici,
fr endosperm. Rspndite n regiunile tropi-
cale si subtropicale. n Romnia vegeteaz
4 specii cultivate n apartamente si sere. Apar-
tin genului Begonia.
BERBERIDACEE (Berberidace-
ae), familie care cuprinde specii de plante dico-
tiledonate lemnoase arbustive, rar erbacee.
Rspndite mai ales n regiunile temperate clin
emisfera nordic. Frunze alterne, simple sau
compuse. Flori solitare sau n fascicule, cime,
raceme sau panicule; bisexuate (hermafrodi-
te), actinomorfe, ciclice, cu elemente ale nve-
lisului floral imbricate; caliciul dialisepal; corol
dialipetal, la baz adesea cu nectarii; andro-
ceul, din stamine cu filamente libere, opuse
petalelor, cu antere ce se deschid prin clape
(capacele); gineceul monocarpelar, cu ovar su-
perior, stil scurt sau absent, stigmat mare, dis-
coidal. Formul floral: H2K
3

+3
, C
3+
3 A
3+3
G
1
.
Flora spontan a Romniei contine 5 specii
betulacee 64 bioform

apartinnd genurilor: Gymnospermium; Berbe-
ris, x = 7; Mahonia. Specia Gimnospermium
altaicum a fost cutat de V. Ci oc r l an
(1976), n Dobrogea de Nord, si nu a fost g-
sit.
BETULACEE (Betulaceae), familie
care include plante dicotiledonate lemnoase
arborescente si arbustive. Rdcini cu mico-
rize sau n simbioz cu bacterii. Frunze simple,
alterne, cu stipele caduce. Flori unisexuat-mo-
noice (dispuse pe aceeasi plant). Flori mas-
cule cu perigon sepaloid format din 4 lacinii,
putin concrescute la baz, ce se reduc pn la
disparitie; androceul din o stamin n fata fie-
crei lacinii. Aceste flori se grupeaz cte 2-3
n dichasii, iar acestea se reunesc n amenti
penduli. Flori femele, cu sau fr perigon, gine-
ceul bicarpelar, cu ovar inferior (ovulele anatro-
pe au un singur tegument), stile libere filiforme.
Formula floral: MP
2

+

2
; oA
2+2
; 4. si FP2
+

2
; o
G(
2
). Fructe achene sau achene aripate, pro-
tejate la Betula si Almus de solzi 3-5 lobati
proveniti din concresterea bracteelor cu brac-
teolele; la Corylus achena este nsotit de invo-
lucru rezultat din dezvoltarea bracteei si brac-
teolelor. Flora Romniei contine 11 specii
spontane si una cultivat. Ele apartin genurilor:
Betula, x = 7; Alnus, x = 7; Corylus, x = 11;
Carpinus, x = 8.
BIBILIC (Fritillaria meleagris), fam.
Liliaceae. Plant erbacee, peren, geofit, me-
zohidrofit, mezoterm spre moderat termofil,
slab-acid-neutrofil, ntlnit prin locuri umede,
mlstinoase, mlastini de turb din regiunea
montan, si pe sol umed n pduri de stejar, n
regiunea de cmpie, declarat monument al
naturii n toat tara; se mai numeste bibilic,
lalea, lalea pestrit, oul nagtului. Genetic,
2n = 24. Fitocenologic ncadrat n Agrostion
stoloniferae, Car. Calthion. Rspndit n Eu-
ropa. Descriere. Bulb mai mult sau mai putin
turtit, cu cte 2 solzi crnosi de fiecare gene-
ratie. Tulpin nalt de 20-30 (50) cm. Frunze
alterne, linear-lanceolate, glaucescente, plane
ori concave. Flori solitare, brune-purpurii, cu
perigon lat, campanulat, cu tepale alungit-elip-
tice, ptate n form de sah, cu ptrate brunii si
albicioase; androceul cu filamentele staminale
nuantate purpuriu sau albicioase, purtnd an-
tere lineare; gineceul cu ovar aprox. cilindric,
stil si stigmat alungite. nflorire, IV-V. Fruct,
capsul. Apicultura. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Productia de miere, 10-12 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mic. Ornamental. Decorativ
prin flori. Poate fi cultivat n parcuri si grdini
publice, pe soluri argiloase umede din cadrul
masivelor arborescente. Se nmulteste prin
bulbi (v. Pl. III, 3).
BIOFORM (Biophorma), form bio-
logic sau form de viat reprezentat de plante
adaptate la conditiile mediului ambiant, la care
n starea de repaus, organele hibernante si
mugurii de regenerare sunt situati la acelasi
nivel fat de sol. Sistemul bioform dup
Braun-Blanquet (1951) (fig. 25): 1. Planctofite
- plante microscopice flotante: a) Aeroplancto-
fite - plante microscopice flotante n aer;
b) Crioplanctofite - microorganisme vegetale
care populeaz gheata si zpada; 2. Edafofite
- flora microscopic a solului: a) Aerobionte -
microflora solului care se dezvolt n prezenta
oxigenului aerian: b) Anaerobionte - microor
ganisme vegetale care se pot dezvolta numai
n lipsa oxigenului aerianuarie 3. Endofite -
plante microscopice care triesc n interiorul
rocilor sau al organismelor; a) Endolitofite -
alge, licheni si ciuperci care triesc de obicei n
interiorul stncilor; b) Endoxilofite - parazite n
lemn; c) Endozoofite - parazite n interiorul
organismelor animale; 4. Therofite (Th) - plan
te care si desfsoar ntreg ciclul de vegetatie
ntr-un singur an, lipsite de capacitatea de a
forma muguri de iarn si care se nmultesc
numai prin seminte sau prin spori: a) Taloterofi-
te - alge, mixomicete, mucegaiuri; b) Micote-
rofite - ciuperci cu viat scurt; c) Brioterofite -
muschi frunzosi si hepatice anuale
(Riccia,
Phascum); d) Pteridoterofite - pteridofite
anuale care si ntrerup perioada de vegetatie
n cursul verii; e) Enterofite - plante anuale cu
flori. 5. Hidrofite (Hidr.) - plante de ap care nu
apartin planctonului si care, n intervalul
perioadelor critice, persist sub-merse n ap:
a) Hidrofite natante (Lemna, Spirogyra);
b) Hidrofite fixate sau hidrohoptofite (Fontinalis
Cinclidotus); c) Hidrofite nrdcinate sau
hidrorizofite (Potamogeton, Zostera,
Nymphaea). Roch a deosebit n cadrul acestui
sub-grup - hidrogeofitele (Potamogeton lu-
cens) si hidrohemicriptofite (Isoetes). 6. Geo-
fite (G) - plante care rezist n cursul iernii prin
organe ascunse n sol (rizomi, bulbi, tuberculi,
bioform 65 bioform

Fig. 25. Forme biologice (bioforme) n conceptia lui R a u n v i e r: 1 - terofite
(Papaver); 2, 3, 9 - hidrofite (Utricularia, Nuphar); 4, 5 - geofite (Tulipa, Aconitum);
6, 7, 8-hemicriptofite (Festuca, Hypericum, Taraxacum); 10, 11, 12-chamefite (Trifoliuim
repens, Artemisia, Acantholimon); 13, 14, 15 - phanerofite (Spiruca, Clematis,
Quereus); 16-epifite.
micelii): 1) Ciuperci geofite (Geophyta myce-
tosa): a) Ciuperci cu fructificatie aerian (Lyco-
perdon); b) Ciuperci cu fructificatie subpmn-
tean (Tuber); 2) Parazi t e pe rdci ni
(Geophyta parazitica) (Orobanche Lathraea);
3) Engeofite: a) Geofite cu bulbi si tuberculi
(Geophyta bulbosa: Orchidaceae, Liliaceae,
Iridaceae; b) Geofite cu rizomi (Geophyta radi-
cigemmata): Phragmites australis, Anemone
nemorosa, Dryopteris sp.); c) Geofite cu mu-
guri radiculari: Cirsium arvense; 7. Hemicrip-
tofite (H). - plante ale cror organe de ren-
noire se formeaz, la nivelul suprafetei solului,
iar prtile aeriene pier o dat cu venirea iernii:
1) Hemicriptofite cu tal (Hemikryptophyta
tallosa): a). Alge fixate (Pleurococcus, Nostoc);
b) Licheni crustosi (Opegrapha, Lecidea); c) Li-
cheni frunzosi (Lobaria, Evernia); d) Hepatice
taloidice (Marchantia, Pellia); 2) Hemi -
criptofite nrdcinate sau euhemicriptofite.
(Hemikryptophyta radicantia): a). Plante care
constituie plcuri nghesuite (Hemikryptophyta
caespitosa) si populeaz tinuturile muntoase si
turbriile; b) Plantecu rozet (Hemikryptophyta
rosulata): Fragaria, Primula; c) Plante erboase
cu tulpina erect (Hemikryptophyta scaposa):
Thalictrum; d) Plante agttoare (Hemikryp-
tophyta scandentia): Vicia, Lathyrus. 8. Came-
fite (Ch) - plante ale cror muguri de rennoire
se gsesc n prtile apropiate de sol ale
lstarilor, fiind aprati n cursul iernii de stratul
de zpad: a) Pernite de muschi (Bryochamae-
phyta reptantia): Hypnum, Hylocomium, Leu-
codon: b) Licheni fruticulosi (Chamaephyta li-
chenosa): Centraria islandica, Cladonia
rangiferina; c) Plante sub-lemnoase trtoare
(Chamaephyta reptantia); Veronica officinalis,
Linnaea borealis; d) Plante suculente (Cha-
maephyta succulentia) Sedum, Sempervivum:
e) Plante care alctuiesc pernite (Chamae-
phyta pulvinata): Silene acaulis, Minuartia
sedoiles; f). Plante agttoare cu tulpina per-
sistent (Chamaephyta scadentia): Brachypo-
dium ramosum; g) Muschi de turbrii (Chamae-
phyta sphagnoidea): Sphagnum; h) Ierburi
persistente (Chamaephyta graminoidea): Sti-
pa; i) Arbusti trtori (Chamaephyta velantia):
Dryas, Loiseleuria, Salix reticulata; j) Arbusti
(Chamaephyta suffrutescentia): Helianthemum
mimmularium; 9. Fanerofite (Ph) - plante cu
muguri de rennoire expusi, adic se gsesc la
cel putin 25-30 cm deasupra solului; a) Tu-
frisuri arbusti (Nanophanerophyta) mugurii de
rennoire se gsesc la o nltime de 0,25-2 m
deasupra solului; b) Arbori (Macrophanerophy-
ta) mugurii de renoire se gsesc la o nltime
mai mare de 2 m deasupra solului; c) Plante cu
tulpini suculente (Phanerophyta succulenta):
Euphorbia resinifera; d) Fanerofite scapoase
(Phanerophyta scaposa): Dracaena, Yucca;

bignoniaceae 66 bob

e) Fanerofite cu tulpini ierboase (Phanerophyta
herbacea): Musa sapientum; f) Liana (Phane-
rophyta scandentia): Clematis alba, Periploca
graeca, Hedera; g) Epifite arbustive: Viscum,
Loranthus (fig. 25).
BIGNONIACEAE (Bignoniaceae),
familie care cuprinde aproximativ 100 genuri,
cu cca 750 specii de plante arborescente sau
arbustive, rareori erbacee, rspndite n re-
giunile calde ale globului. n Romnia se cultiv
trei specii n scop ornamental pentru alei,
strzi, parcuri, gri. Tulpini erecte sau ctr-
toare. Frunze opuse, frstipele. Flori bisexua-
te (hermafrodite), zigomorfe, pe tipul 5; caliciu
gamosepal; corol gamopetal, campanulat
sau infundibuliform; androceu didinam sau cu
5 stamine dintre care 2 fertile si 3 sterile (cele
superioare); gineceu cu ovar superior, bilocu-
lar, placentatie parietal, numeroase ovule, stil
simplu. Formula floral: H1K
(5)
C
(5)
A
5

3
G.
(
2).
Fruct capsul alungit, cu seminte aripate.
Speciile din Romnia: Catalpa bignonioides,
subarbust ornamental; Catalpa speciosa, ar-
bore ornamental si forestier; Campsis radicans
(Trompet, Trmbit) lian, epifit.
BIOSFERA (Biosphaera), nvelisul
viu al uscatului reprezentat prin covorul ve-
getal, lumea animal si microorganismele ce-l
populeaz. Biosfera, prin interactiuni perma-
nente cu atmosfera adiacent si scoarta de
alterare de la suprafata uscatului, pune n
miscare ample circuite de energie si de materie
rezultnd solul. (Doina I van, 1979).
BOABE, RCHItELE
BOB (Vicia faba), fam. Fabaceae.
Plant erbacee, anual, autogam, legumicol
cu valoare terapeutic, originar din bazinul
mediteranean; se mai numeste baclale, boab,
bomb, bon, cochie, fav, psule. Dacii i spu-
neau modzulila, de unde mai trziu a derivat
numele de mzril, mzroi, apoi bob (I. Pa-
c h i a Tat omi r escu, 1997) . Genet i c,
2n = 12, 14. Cultivat nc din Epoca bronzului.
n Antichitate era apreciat ca plant alimentar
de egipteni, evrei, greci. n Atena antic era
rezervat o zi pe an cinstirii acestei plante. Ea
nu lipsea din ofrandele ce se aduceau zeilor la
anumite srbtori. Romanii l foloseau la fabri-
carea pinii n amestec cu grul. Theofrast
(371-286 . Hr.), n opera sa, furnizeaz am-
nunte privind cultura bobului alb si a bobului
negru. Cultura lui scade ncepnd cu secolul
al XVII-lea, cnd se introduc pe continentul
european cartoful si fasolea. n prezent se cul-
tiv mult n China. n Romnia se cultiv pe
suprafete reduse n Transilvania si nordul Mol-
dovei. Rspndit n Orient, Africa de Nord. Pu-
tin pretentios fat de cldur. Semintele ger-
mineaz la minimum 3-4 C si optim 18-20 C.
La nflorire are nevoie de temperatur mode-
rat (15-20 C). Suma temperaturilor n cursul
vegetatiei este de 1800 C. Suport bine n-
gheturile usoare de primvar, fr a cobor
temperatura sub -5 C. Pretentios fat de umi-
ditate, mai ales la germinare, nflorire, formarea
pstilor. Seceta provoac avortarea florilor.
Prefer soluri grele, argiloase, care pstreaz
umiditatea cu reactie ionic usor acid pn la
usor alcalin. Descriere. Rdcin pivotant,
cu ramificatii secundare prevzute cu nodo-
zitti colturoase, neregulate. Ptrunde n sol
pn la 1,20 m. Tulpina n patru muchii, erect,
glabr, slab-ramificat, goal n interior. Frun-
ze paripenat-compuse cu 2-3 perechi de foliole
mari, eliptice, prevzute cu nectarii (glande),
reprezentnd puncte de atractie pentru afide.
Flori mari, albe, cu o pat neagr pe aripioare,
grupate cte 3-6 n raceme. Adesea formeaz
peste 200 butoni florali indicnd o mare poten-
tialitate productiv. O bun parte ns avo-
rteaz, nflorire, VIVII. Polenizare entomofil.
Nu este exclus autogamia. Fruct, pstaie lun-
g de 4-10 cm, la maturitate brun-negricioas,
cu 4-5 seminte glabre, cafenii rosiatice sau
negricioase. Compozitie chimic: semintele
contin proteine (25-34%),hidrati de carbon (50-
55%), grsimi (1,5%), celuloz (7,5%), sruri
minerale de Na, K, P, Ca, Fe, Mg (2-4%), mici
cantitti de vitamine A, B
1
, B
2
, C. Pstile verzi
contin ap, proteine, grsimi, substante
extractive neazotate, celuloz, vitaminele B
1
,
B
2
, C; au valoare energetic 101 kcal la 100 g.
Alimentatie. Semintele sunt ntrebuintate n
hrana omului sub forma diferitelor preparate
culinare: supe, piureuri, surogat de cafea, pi-
ne (n amestec cu fin de gru sau secar).
Pitagora le recomanda ca aliment de baz dis-
cipolilor si. Bioterapie. Tulpina, frunzele, flo-
rile si pstile au important terapeutic n me-
dicina traditional etnoiatric uman. Principiile
active din plant au actiune diuretic si se-
dativ. Recomandat n tratarea afectiunilor
bob 67 bobornic

aparatului urinar, n colici nefritice, litiaz re-
nal, inflamatii ale prostatei, reumatism. Se
utilizeaz prtile aeriene ale plantei sau cenusa
rezultat din arderea tulpinilor si pstilor. Re-
coltare. Florile (Vicii flos), prtile aeriene ale
plantei (Vicii herba) se recolteaz pe timp fru-
mos n lunile iunie-iulie. Se usuc la umbr n
strat subtire. Fructele (Vicii fructus) se recol-
teaz la maturitatea fiziologic. Se pstreaz n
saci textili. Medicin uman. Uz i nt er n.
1. Pentru tratarea afectiunilor renale acute, co-
licilor nefritice, n litiaz renal, inflamatii ve-
zicale, reumatism: infuzie, din 2 linguri flori la o
can cu ap n clocot. Se acoper 10-15 minu-
te. Se strecoar. Se beau 3 cni pe zi (diminea-
ta, prnz, seara). 2. Pentru tratarea albuminu-
riei, ca diuretic si sedativ n dureri ale cilor
urinare: a) infuzie, din 2 lingurite psti uscate
mruntite (pulbere) la o can cu ap clocotit.
Se acoper 15-20 minute. Se strecoar. Se
beau 3 cni pe zi; b) decoct, din 100 g seminte
mcinate la 1 l ap. Se fierbe 5-10 minute. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
bea n cursul unei zile; c) macerat la rece,
1 lingurit pudr seminte la o can cu ap rece;
se pregteste seara; se acoper si se las
pn dimineata. Se strecoar. Se bea dimi-
neata. 3. Pentru efectul diuretic si sedativ n
bolile aparatului urinar, medicina popular re-
comand cenusa, obtinut prin arderea semin-
telor sau a semintelor si pstilor. 4. Pentru
tratarea epilepsiei, planta se fierbe n vin (apli-
catii empirice). Se bea cte un pahar de 3 ori pe
zi. 5. Pentru tratarea colicilor renale, cistitei,
prostatitei: infuzie, din 1 lingur flori uscate
peste care se toarn o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 20 minute. Se stre-
coar. Se beau 3 cni pe zi. Uz extern. 1. Pen-
tru tratarea amigdalitei: cataplasme cu cenus
obtinut din arderea plantei, inclusiv psti cu
seminte. 2. Pentru spargerea si vindecarea ab-
ceselor: aplicatii de frunze pe zona afectat.
3. Pentru atenuarea durerilor reumatice: de-
coctul din florile plantei si din alte plante anti-
reumatismale se adaug apei de baie n cad.
Medicin veterinar. Empiric, animalele se
trateaz de tetanos administrndu-li-se silitr
n grunte, tiriac n ap, dup care se afum cu
paie de bob (Igeborg Bogdan, 1989). Agri-
cultur. Pe solurile grele din zonele umede si
rcoroase se ntrebuinteaz ca ngrsmnt
verde, ameliorndu-le simtitor nsusirile fizi-
co-chimice. Se cultiv si sub form de perdele,
formnd culise pentru protejarea culturilor de
fasole, pepeni, castraveti, mpotriva curentilor.
Zootehnie. Semintele, transformate n uruial
sau fin, singure sau n amestec cu alte nutre-
turi sunt folosite n hrana animalelor. Proportia
din hrana zilnic: 1,5 kg pe cap de animal la
cabaline si bovine, 0,9 kg la porcine si 0,4 kg la
ovine. Paiele rmase de la treierat se trec prin
moara cu ciocane, se amestec cu alte nu-
treturi si se dau n hrana erbivorelor. Cultivat
singur sau n amestec cu porumbul, ovzul,
floarea-soarelui se foloseste pentru obtinerea
de nutret nsilozat. Apicultur. Furnizeaz al-
binelor culesul de nectar, polen, man. Pro-
ductia de miere, 30-60 kg/ha. Pondere econo-
mico-apicol mic. Vopsitorie. Vrfurile
plantelor tinere posed proprietti tinctoriale.
Utilizate pentru vopsitul fibrelor naturale n ne-
gru (-> ANIN NEGRU, reteta 3) (v. Pl. III, 4).
BOBORNIC (Vecronica beccabun-
ga), fam. Scrophulariaceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit, helohidatofit, mezoter-
m, slab acid-neutrofil, ntlnit pe terenurile
inundabile, mlastini, malurile apelor, n jurul
izvoarelor, din regiunea de cmpie pn n cea
subalpin; vegeteaz pe soluri permanent ude
pn la submerse; se mai numeste brbornic
de balt, bibornic, blabornic, blbornic, bobol-
nic, boblnic, babohnic, babornic, bubolnic,
burbolnic, busuiocul-broastei, dretel, ghiat de
pmnt, ghiata-pmntului, briboi, pribolnic.
Genetic, 2n = 18, 36. Fitocenologic, ncadrat
n Glyerio-Sparganion, Bidentetea, Populeta-
lia, Car. Glyerio-Sparganion. Rspndit n Eu-
ropa si Asia. Descriere. Rizom lung, trtor,
orizontal. Tulpini glabre, cilindrice, fistuloase,
nalte pn la 60 cm, de obicei ramificate, spre
baz cu noduri radicante. Frunze glabre, lu-
cioase, ovate sau eliptice, rareori lanceolate,
de obicei obtuze, scurt petiolate, mai mult sau
mai putin crenat dintate, uneori aproape ntregi.
Raceme axilare laxe, opuse, multiflore. Flori cu
caliciu 4-partet, glabru, cu lacinii lanceolate,
acute, putin mai scurte dect corola; corola
rotund, cu tubul foarte scurt, azurie, mai rar
roz sau alb; androceu, cu stamine mai scurte
dect corola, cu antere mici, ovoide. nflorire,
VVII. Fruct, capsul aproape sferic, glabr.
Seminte elipsoidale, reticulate. Compozitie
chimic: planta ntreag contine multe sruri
minerale, vitamina C si unele principii active
putin studiate. Alimentatie. Tulpinile fragede,
boraginacee 68 boz

mai ales vrfurile tulpinii nainte de nflorit si
frunzele se ntrebuinteaz ca salat; se poate
consuma si n amestec, % bobornic si 1
3
nstu-
relul sau cresonul izvoarelor (Nasturtium offici-
nale). Bioterapie. Planta (Veronicae becca-
bungae herba) este folosit de medicina
uman traditional ca diuretic, antiinflamator si
antiscorbutic. Indicat n tratamentul scorbu-
tului, scrofulozei, dizenteriei, n dureri renale si
toracice, hemoroizi, pecingine, pistrui. Medi-
cin uman. Uz intern. n scorbut, scrofuloz,
dizenterie, retentie urinar si hidropizie: a) suc
proaspt obtinut din plant, de 3 ori pe zi cte
1-2 linguri; b) planta consumat n stare proas-
pt sub form de salat. Uz extern. Pentru
tratarea hemoroizilor, pecingini, pistruilor, ulce-
ratiilor de natur scorbutic: a) cataplasme, cu
planta proaspt zdrobit, pe locul afectat;
b) comprese, cu sucul obtinut din plant.
BORAGINACEE (Boraginaceae),
familie care cuprinde 100 genuri cu peste
2000 specii dicotiledonate erbacee sau semi-
lemnoase. Rspndite pe tot globul, exceptnd
Antarctica, cu dou centre de maxim densi-
tate: regiunea mediteranean si sud-estul
Americii de Nord. Corp acoperit cu peri asprii,
ndeosebi tulpina si frunzele. Frunze simple,
ntregi, alterne, nestipelate. Inflorescent, cim
unipar (scorpioid). Flori bisexuate (hermafro-
dite), actinomorfe, rareori zigomorfe, pentame-
re; caliciul gamosepal, campanulat, persistent;
corola gamopetal, tubuloas, infundibuliform
sau hipocrateriform, petale n interior cu cte
un fornice pros sau .papilos boltit, care uneori
nchide accesul n tubul corolei; androceul din
5 stamine episepale, fixate n gtul corolei pe
linia dintre lobi; gineceul bicarpelar, cu ovar
superior, 2-4 locular, stil lung, stigmat bilobat.
Formula floral: H2 rareori 1K(
5)
[C
(5
) A
5
] Q
&
.
Polenizare entomofil. Fruct mericarpic alctuit
din 2 sau 4 achene (nucule). Embriogenetic si
morfostructural indic rudenia cu solanaceele.
n Romnia se ntlnesc 21 genuri cu 66 specii
spontane. Genuri: Argusia; Heliotropium, x = 8,
9, 11; Cerinthe, x = 8, 9; Lithospermum, x = 7,
8; Onosma, x = 6,7; Alkanna; Echium, x = 8;
Myosotis, x = 6, 7, 8, 9, 11; Pulmonaria, x = 7;
Nonea; Symphytum, x = 9, 10; Borago, x = 8;
Anchusa, x = 8, 9; Lycopsis; Rochelia; Eritri-
chium; Lappula; Asperugo, x = 6; Cyno-
glossum, x = 6; Rindera; Omphalodes. Multe
specii sunt folosite n medicin ca cicatrizante,
hemostatice, expectorante, antimitotice, anti-
canceroase.
BOZ (Sambucus ebulus), fam. Capri-
foliaceae. Plant erbacee, peren, cu miros
neplcut, hemicriptofit, mezofita, mezoterm,
slab-acid-neutrofil spre neutru-bazofil, frec-
vent la cmpie si deal, mai rar n zona mon-
tan, pe locuri unde se depoziteaz gunoaiele,
pe lng stne, marginea drumurilor, cilor fe-
rate, pe lng garduri, locuri necultivate, for-
mnd grupuri compacte; se mai numeste boj,
boji, bozic, bozii, boziu, ibozlu, scai mrunt, soc
mic. Dacii o numeau sboax, sebogz, ieboz,
boz, boz ( I . P a c h i a Tat omi r escu,
1997). Genetic, 2n = 36. Fitocenologic, nca-
drat n Arction-Epilobietea, Car. Fragarion, Ar-
temisietea. Rspndit n spatiul mediteranean
(euro-asiatic-african, inclusiv submeditera-
nean). Descriere. Rizom gros de 2-3 cm, tr-
tor, din care pornesc rdcini. Tulpina verde,
rigid, glabr sau dispers proas, nalt pn
la 200 cm, de regul neramificat. Frunze im-
paripenat-compuse, opuse, cu 7-11 foliole
ovat-lanceolate, margini serate, la baz cu sti-
pele verzi, lanceolate, serate pe margini. Flori
actinomorfe cu petale albe pe interior si rosia-
tice n exterior, grupate n cime corimbiforme
terminale. nflorire, VII-VIII. Fructe, drupe baci-
forme aproape sferice, negre-lucioase. Com-
pozitie chimic. Insuficient studiat. Florile
contin rutozid, amine, derivati fenolici. Tulpina
si frunzele contin ulei volatil, saponine, tanoizi,
substante amare. Rizomul si rdcinile contin
urme de ulei volatil, acid valerianic, sapono-
zide, tanin, substante amare. Fructele contin
urme de ulei volatil, acid tarctic, acid malic, un
colorant albastru. Alimentatie. Unii locuitori
din sudul Transilvaniei si din zona Subcarpati-
lor de Curbur folosesc fructele negre la prepa-
rarea de vin, rachiu si magiunie Fructele se
culeg n august-septembrie cnd ajung la com-
pleta maturitate fiziologic. Bioterapie. Rd-
cinile, frunzele, florile si fructele au important
n medicina uman, mai putin n medicina vete-
rinar etnoiatric. Planta este folosit de me-
dicina uman cult n tratamentul homeopatic
al unor boli; are larg rspndire n tratamentul
traditional etnoiatric. Toate prtile plantei po-
sed principii active cu proprietti diuretice,
laxative si purgative, sudorifice, depurative.
Frunzelor li se mai adaug nsusiri vomitive si
catarice. n unele regiuni planta mai este
boz 69 boz

folosit ca analgezic n durerile de dinti, anti-
spastic, antialergic fat de ntepturile insec-
telor si antiinflamator. Folosit n tratarea afec-
tiunilor renale, ascitei, tusei, constipatiei, n
dureri de dinti, reumatism, rni, umflturi. Frun-
zele sunt folosite ca insectifug. Recoltare. Ri-
zomul si rdcinile (Sambuci ebuli rhizoma et
radix) se recolteaz toamna cu cazmaua. Se
spal ntr-un curent de ap. Se taie n portiuni
mici. Se usuc la soare sau la umbr, n poduri
de tabl. Frunzele (Sambuci ebuli folium) se
recolteaz vara, pe timp frumos, dup ora 10.
Se usuc la umbr n strat subtire. Florile
(Sambuci ebuli flos) se recolteaz n lunile iu-
lie-august. Se usuc la umbr, n strat subtire.
Fructele (Sambuci ebuli fructus) se recolteaz
la maturitate fiziologic, din august pn n
octombrie. Se taie inflorescenta de la ultima
ramificatie. Uscarea se face la soare, n strat
subtire, rrit. Uscarea artificial la 50-60C.
Dup uscare fructele se desprind de inflores-
cent prin frecarea pe un ciur cu ochiuri de
4-5 mm, apoi se trece prin vnturtoare sau
selector. Medicin uman. Putin studiat sub
aspect farmacodinamic. Uz intern. 1. Pentru
tratarea afectiunilor renale, combaterea rcelii,
tusei cu stimularea eliminrii flegmei: infuzie,
din frunze uscate si mruntite, concentratie
5%; se bea o can pe zi. 2. Pentru tratarea
bolilor de rinichi, ascit: decoct, din 2 vrfuri
cutit pulbere rizom si rdcin la o can
(200 ml) cu ap fierbinte. Se d n clocot. Se
strecoar. Se bea dimineata si seara cte o
jumtate de can. 3. Pentru combaterea con-
stipatiei: suc, stors din fructe. Se ia cte 1 lin-
gur seara nainte de culcare. 4. Efect laxativ:
extractie, prin plmdirea rdcinii n tuic, timp
de 24-48 ore. Actiune purgativ drastic, peri-
culoas. Uz extern. 1. Pentru combaterea du-
rerilor de msele: decoct, din 4 vrfuri de cutit
la o can (200 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute.
Se strecoar. Se tine n gur 10-15 minute fr a
se nghiti. 2. n cazul rcelilor, cu dureri mus-
culare si febr, dup ce se face o frectie bun
pe ntreg corpul, bolnavul se acoper cu frunze
si se nfsoar cu un cearceaf. Se st cea
30-60 minute. Stimuleaz transpiratia si vinde-
carea (aplicat n medicina popular). 3. Pen-
tru periartrit scapulo-humeral (dureri ale
umrului): decoct, din 150-200 g rdcin sau
ntreaga plant la 5 l ap. Se fierbe 20-30 mi-
nute. Se strecoar si se adaug apei de baie la
37-38 C. Se fac 21 bi pe cur. Se repet de
2-3 ori pe an. 4. Pentru tratamentul rcelii,
reumatismului: decoct concentrat din frunze,
tulpini, eventual rdcini, fierte ntr-o cldare.
n decoctul obtinut se fac bi locale sau gene-
rale (aplicatii n medicina popular). Decoctul
plantei este folosit empiric pentru tratarea
rnilor, umflturilor si durerilor de picioare
la animale. Se aplic splaturi locale. Medicin
vet eri nar. Uz i n t er n . Pent r u t r at a-
rea animalelor de atonie ruminal, medicina
traditional etnoiatric foloseste scoarta alb a
tulpini dup ce o nltur pe cea extern. Se
fierbe n lapte si dup ce s-a rcit se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt).
Se practic la bovine, ovine. Uz extern. 1. Pen-
tru tratarea rnilor, umflturilor si durerilor de
picioare: decoct, din 100 g plant uscat si
mruntit la 1 l ap. Se fierbe 20 minute. Se
las la rcit. Se strecoar. Se fac splaturi
locale. 2. Pentru tratarea febrei aftoase: de-
coct, din 100 g rdcin uscat si mruntit,
sau frunze uscate si mruntite, la 1 l ap. Se
fierbe 20 minute. Se strecoar. Solutia obtinut
se amestec cu zer de lapte. Se spal de mai
multe ori pe zi zonele afectate. 3. Pentru tra-
tarea hipodermozei, cosurilor, strechei: decoct,
din vrfuri de tulpini, funingine, sare si ap. Se
fierbe 20-30 minute. Se strecoar. Se las la
rcit. Se aplic comprese pe zona unde exist
afectiunea. Eficacitatea este bun. 4. Pentru
t r at ar ea r ni l or pr oduse de musct u-
ra animalelor slbatice: decoct, din 100 g frun-
ze de boz la 500 ml de ap. Se fierbe 30 mi-
nute. Se strecoar. Se fac splaturi locale.
5. Pentru combaterea ectoparazitilor (pduchi)
la gini, se atrn n cotet ramuri cu multe
frunze de boz. Uleiul volatil si acidul valerianic
au efect insectifug. Agricultur. Buruian pro-
blem pentru culturi de cereale, prsitoare, lu-
cerniere, psuni. Se dezvolt bine pe soluri
fertile, revene. Rar sau lipseste pe podzoluri.
Combatere, prin asolament, artur adnc de
toamn, prasile repetate, cositul vetrelor na-
inte de fructificare, erbicidare (Gh. Anghel,
C. Chi r i l , V. Ci oc r l an, A. Ul i ni ci ,
1972). Apicultur. Florile furnizeaz albinelor
culesul de nectar si polen. Productia de miere,
30-40 kg/ha. Pondere economico-apicol mi-
c. Vopsitorie. Fructele bine coapte posed
proprietti tinctoriale. Se folosesc proaspete
pentru vopsitul fibrelor naturale n violet si ne-
gru. 1. Pentru vopsitul n violet (vnt) sau fu-
muriu, fructele recoltate se piseaz bine
bracteol 70 brad

obtinndu-se o past. Se pune ap si se fierbe
pn cnd solutia este decolorat la intensi-
tatea maxim. Se strecoar ntr-un sculet de
pnz, care se stoarce pn nu mai iese colo-
rant din el. Solutia se nclzeste; separat se
dizolv piatr acr. Se amestec pentru uni-
formizare. Se introduc firele de ln. Se d n
clocot si apoi se las la cald pn cnd se
obtine nuanta dorit. Se scoate si se usuc la
umbr. 2. Pentru vopsitul firelor de ln n
negru, fructele proaspt culese, bine coapte,
se sfrm cu mna sau se terciuiesc n ciu-
br. Vasul se acoper cu o pnz si se las la
soare s fermenteze. Bobitele ridicate la supra-
fat se storc. Lichidul obtinut se pune la fiert.
Se las s dea un singur clocot, dup care se
las s se rceasc. Se dizolv calaicanul
(300-400 g/kg de material). Se amestec bine
pentru a se dizolva si uniformiza solutia. Se
introduce lna pentru vopsit si se d n clocot.
Se ia vasul de pe foc si se dizolv piatr acr
pisat mrunt (10-20 g/kg de material). Se
amestec solutia pentru omogenizare. Se las
la cald 2 zile. Se scoate si se usuc la umbr.
Dac dup uscare nu s-a obtinut negrul dorit,
vopsirea se repet. 3. Pentru vopsirea n negru
a fibrelor naturale, fructele se sfrm bine si
se fierb n ap pn se ridic la suprafat. Se
strecoar. Se continu fierberea 30-60 minute.
Se las s se rceasc. Calaicanul se piseaz
si se introduce n solutie. Se amestec pentru
dizolvarea si omogenizarea solutiei. Se intro-
duce materialul de vopsit. Se adaug piatr
acr. Se amestec din nou pentru dizolvarea si
omogenizarea solutiei. Se las la cald pn
cnd materialul se coloreaz n nuanta negru
dorit. Se scoate si se usuc la umbr. 4. Pen-
tru vopsitul n negru, fructele se fierb n ap
60 minute. Compozitia se las din nou la rcit,
dup care fructele se storc. Se dizolv calai-
canul si piatra acr, ambele bine pisate. Se
amestec pentru dizolvare si omogenizarea
solutiei. Se introduce materialul de vopsit. Se
fierbe 2-3 ore pn se obtine culoarea neagr
dorit. Se scoate si se usuc la umbr (Agneta
Btc, Margareta Tom escu, 1984) (v. Pl.
III, 5).
BRACTEOL (Bracteola), bractee
mic situat la baza pedicelilor ntre bractei si
floare (exemplu, Juncaceae) (-> FRUNZ).
BRAD (Abies alba), fam. Pinaceae.
Arbore conifer, megafanerofit, mezohidrofit,
mezoterm, ombrofil, eurionic (amfitolerant),
montan (colinar), alogam, indigen, putin rezis-
tent la ger si ngheturile trzii, usor vtmat de
fum si gazele din atmosfer, ntlnit pe soluri
profunde, revene, fertile, n statiuni adpostite,
la altitudinea de 600-1200 m n Carpatii Orien-
tali; la 700-1500 m n Carpatii Meridionali, cu
mare capacitate de extindere n Carpatii Occi-
dentali: se mai numeste brad alb, brad nemes,
baradu, bardac, bradu, brdac, brdaic,
brdan, brdisor, brdoi, brdulet, brdoaie,
bread, buhaci, cepi, hasc, hciug, nemes,
pin alb, porob, porod, sihl. Genetic, 2n = 24.
Ocup cca 5% din suprafata pduroas a Ro-
mniei si cca 25% din suprafata total ocupat
de conifere. Fitocenologic, ncadrat n Pulmo-
nario rubro-Abieti-Fagetum, Fagion. n Antichi-
tate simboliza fecunditatea. Din Evul Mediu,
este "pomul de Crciun". Rspndit n Europa
Central si de Sud. Lipseste spre Est, n exte-
riorul arealului carpatic si spre Nord, dincolo de
paralela 55. Formeaz pduri pure sau pduri
de amestec cu alte specii. Longevitate, pn la
700 ani. Descriere. Rdcin pivotant,
profund. Tulpin dreapt, cilindric, nalt
pn la 50 (60) m, grosime 1-2 (3-4) m, se
elagheaz bine n masiv. Scoarta neted n
tinerete, cenusie, uneori cu ritidom solzos, con-
tine numeroase pungi cu rsin. Mai trziu for-
meaz ritidom cenusiu, subtire, solzos. Lemn
fr duramen evident, albicios, slab-glbui sau
slab-rosiatic, cu nuante albstrui-cenusii, moa-
le, usor, cu inele anuale vizibile. Coroana dea-
s, compact, cilindric-piramidal, cu vrful
ascutit la tinerete si ltit tabular la btrnete.
Ramurile verticilelor ntinse orizontal. Lujerii
cenusii-verzui, scurt-prosi, poart cicatrice
netede, circulare, ale acelor. Muguri nersi-
nosi, ovoizi, obtuzi, mici, asezati cte 3-5 n
verticile. Mugurii terminali au rsin la baz.
Frunze aciculare, turtite, uninerve, la vrf ob-
tuze sau emarginate, pe fata superioar de un
verde mai deschis, pe fata inferioar cu dou
dungi albicioase, paralele, corespunztoare
stomatelor. Sunt dispuse pectinat, pe dou rn-
duri. Cad dup 6-15 ani. Flori unisexuate; cele
femele dispuse n conuri erecte, cilindrice, de
10-20 cm lungime brune rosiatice; cele br-
btesti grupate n amenti grosi, glbui. nflorire,
V-VI. Polenizare anemofil. Smnt glbuie,
concrescut cu o arip rigid, trunchiat,
brad 71 brad

galben-rosiatic. Tegumentul contine pungi
de rsin cu terebentin frumos mirositoare.
Fructific n fiecare an sau la 2-3 ani. Se-
mintele au germinatie epigee. Capacitatea de
germinatie, 30-50%. Plantula posed 5-6 coti-
ledoane. Are crestere nceat la nceput. Pri-
mul verticil de ramuri apare n anul patru. Di-
mensi uni l e se menti n reduse pn l a
15-20 ani, dup care cresterea se activeaz
considerabil pn la 100 ani, cnd arboretele
pot produce cantitti mari de lemn (10-12
m
3
/an/ha). Compozitie chimic. Conurile de
brad contin ulei volatil bogat n a-pinen, bor-
neol, un alcool, sesquiterpene. Scoarta contine
4-8% tanin, rsin etc. Frunzele contin ulei
volatil format din 1-a-pinen, 1-limonen, 1-ace-
tat de bornil, aldehid lauric, sesquiterpene.
Continutul n substante organice al lemnului din
album const din celuloz (54,3%), pentozani
(9,3%), lignin (26,5%), acid acetic (1,7%), ex-
tracte eterice (5,5%), ceruri, grsimi (0,23%),
iar n duramen constau din celuloz (50,2%),
pentozani (8,6%), lignin (26,1%), acid acetic
(1,4%), extracte eterice (3,6%), extracte cu ap
(7,7%), ceruri si grsimi (0,42%). Continutul
mineral al lemnului const din potasiu
(22,55%), fosfor (5,04%), calciu (33,04%),
mangan (6,17%), fier (0,41%), siliciu (3,71%),
sodiu (4,94%) etc. Industrie. Lemnul, durabil
n aer, ap, la actiunea acizilor si alcaliilor, se
usuc repede, fr deformri, cu tendint de
crpare. Se frezeaz greu si aschiaz usor.
Se impregneaz usor. Folosit pe scar larg
n industria celulozei si mobilei, ca material
de constructie, n tmplrie, la fabricarea
instrumentelor muzicale, fabricarea
chibriturilor etc. Din scoarta tnr se extrag
substante tanante si rsin (rsin de
Strassbourg). Taninul se utilizeaz n
tbcrie. Din rsin se fabric terebentina si
colofoniul, iar prin arderea incomplet se
obtine negrul de fum, utilizat ca materie prim
pentru prepararea cernelurilor. Din frunze se
extrage "esenta de brad" folosit la baie, cu rol
sedativ si de tonifiere a organismului.
Bioterapie. Ramurile tinere, mugurii, frunzele si
rsina au important n medicina uman si
veterinar. Principiile active au proprietti
balsamice, excretoare, stimulante si sudorifice cu
rol eupeptic, diuretic, vitaminizat, astringent, anti-
diareic, antireumatic, antinevrotic. Utilizate n tra-
tamentul afectiunilor pulmonare, ale aparatului
urinar, n faringo-amigdalite, gastroenterite, ano-
rexie, debilitate, reumatism. Recoltare. Cetina
se recolteaz tot timpul anului n parchete unde
sunt tieri. Mugurii (Abietii turiones) se recol-
teaz primvara si se supun prelucrrii. Medi-
cin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
afectiunilor pulmonare, bolilor nervoase si ca
diuretic: a) infuzie, din 2 linguri muguri peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap n clocot.
Se las acoperit 10-15 minute. Se strecoar.
Se ndulceste cu miere; se beau 2-3 cni pe zi;
b) sirop de muguri, preparat din 1 kg muguri la 2
I ap. Se fierbe n clocot 15-20 minute. Se las
la rcit. La 1 litru solutie se adaug 900 g zahr.
Se fierbe din nou pn d n clocot. Se trage
apoi n sticle mici nchise la culoare, se astup
cu dop si se pstreaz la rece. La nevoie se
foloseste diluat n ap mineral sau ap
obisnuit; c) sirop din muguri, pregtit prin stra-
tificarea ntr-un borcan de 5 litri a unui rnd de
muguri si unul de zahr, pn se umple. Se
acoper cu o farfurie si se las la soare 5-10 zi-
le pn se las sucul. Se strecoar apoi prin
tifon si se d n clocot; se trage la sticle mici, se
nchid cu dop; se pstreaz la rece. Se folo-
seste diluat cu ap. 2. Pentru tratarea nefritei:
n cursul unei zile se mestec si se sug 10-15 g
rsin proaspt. 3. Pentru tratarea faringo-a-
migdalitei: n cursul unei zile se mestec si se
sug 20-30 g rsin proaspt. Procedura se
practic pn la vindecare. 4. Pentru tratarea
anemiei, demineralizrii la copii si adulti, caren-
telor minerale la adulti si decalcifiere, tulbu-
rrilor dentitiei, cariilor, paradontozei, ntrzie-
rea consolidri oaselor fracturate, osteomielitei
rahitismului, adenoiditei, osteoporozei infantile
si a btrnului, dureri de cresteri osoase la
copii, tulburri neuromusculare: macerat de
muguri n solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH.
Se iau 30 picturi n putin ap de 1-3 ori pe zi,
n functie de vrsta subiectului. Se pot lua 50-
70 picturi pe zi. Picturile se iau cu 15 minute
nainte de mas. Pentru un tratament eficace
se fac si asocieri cu alte macerate: brad cu
mesteacn, pentru osteocondrit infantil,
ntrzieri n crestere, rahitism, carii dentare,
carente minerale, fracturi, osteomielite. Se iau
30 picturi macerat muguri de brad nainte de
micul dejun si masa de sear, 30 picturi ma-
cerat muguri mesteacn, nainte de masa de
prnz; macerat de muguri de brad plus macerat
de muguri de mesteacn plus macerat de ra-
muri de mces. Pentru rinofaringite recidivante
la copii, traheobronsite si ca stimulator al
cresterii, se iau 30 picturi macerat de muguri
brahiblaste 72 brasicacee

de brad nainte de micul dejun, 30 picturi
macerat de muguri de mesteacn si 30 picturi
macerat de ramuri tinere de mces nainte de
masa de sear etc. (F. Piter, 2000) Uz
extern. 1. Pentru tratarea reumatismului: decoct,
din 1 kg ramuri tinere de brad la 3l ap. Se fierbe
10-15 minute. Se strecoar. Se toarn n apa de
baie. Se st n cad 15-20 minute. 2. Pentru tra-
tarea nevrozei cardiace: bi cu esent de brad
nainte de culcare. Se pun 10 g esent la o baie.
Se face o cur de 20 bi. 3. Pentru tratarea larin-
gitei acute si cronice: inhalatie, cu cteva picturi
ulei de brad si levntic, n ap fierbinte. Proce-
durile se fac dimineata si seara. 4. Pentru rni:
alifie, pregtit din rsin si cear de albine, unt
proaspt. Se nclzesc si se amestec pn se
obtine o past omogen. Se ung prtile afectate.
Medicin veterinar. Uz intern. n gastroente-
rite, anorexie, debilitate: a) infuzie, din 1 kg rmu-
rele tinere uscate peste care se toarn 10 l de
ap clocotit si lsat s-i scad temperatura
pn la 80 C. Se las acoperit 4-5 ore. Se
strecoar. Se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt); b) decoct, din 1 kg rmurele
tinere uscate la 10l de ap. Se fierbe 60 minute.
Se strecoar. Se rceste. Se administreaz prin
breuvaj bucal. Dozele de tratament: animale mari
(cabaline, bovine), 5-10l; la viteii de 3 sptmni
li se administreaz 1l; animale mijlocii (ovine, ca-
prine, porcine), 2-3 l; la purcei si miei,
0,250-0,500 l; animale mici (pisici, cini, psri)
0,100-0,200 l. Mrirea dozelor poate duce la
intoxicatii. Principiul toxic este terebentina. Simp-
tome: febr, colici, tremurturi musculare, consti-
patie urmat de diaree apoas si hematurie. Se
intervine cu administrare de lapte, decoct de in,
purgative saline, infuzie de tei, crbune, trata-
ment simptomatic si tonice cardiace. Apicultur.
Furnizeaz albinelor culesul de polen, man si
propolis. Culesul de man se face din iunie pn
n septembrie Productia miere-man, 40 kg/ha.
Pondere economico-apicol mare. Protectia
mediului. Asigur un control" eficient al infiltrrii
apei n sol si al scurgerilor pe versanti. Purific
aerul atmosferic. Consolideaz la vnt arboretele
de molid si fag. Amelioreaz solul prin litiera sa
afnat, bogat n elemente minerale. Manifest
capacitate apreciabil de modificare a fitoclima-
tului intern, care este umbros, rcoros, cu variatii
termice mult diminuate, ferit de curenti de aer
puternici. Amelioreaz solul, structurndu-l ca
humus de tip mull, prin sistemul radicular de
penetrare la mari adncimi, de unde vehiculeaz
cantitti apreciabile de elemente minerale si ap,
la care se adaug litiera bogat, afnat, usor
alterabil. Ornamental, indicat pentru parcuri si
grdini publice din zonele montane si deluroase.
Se planteaz izolat, n grupuri si masive ntinse.
Decorativ prin coronament, frunze, conuri. nmul-
tire prin seminte, butasi, altoire (v. Pl. IV, 1).
BRAHIBLASTE, MICROBLASTE
BRAHI SCLEREI DE SCLEREI -
DE
BRASICACEE (Brassicaceae) sin.
CRUCIFERE (Cruciferae), familie care cuprin-
de cca 4000 specii plante dicotiledonate erba-
cee, mai rar subf rutescente sau lemnoase. Ma-
joritatea rspndite n regiunea temperat din
emisfera nordic. Multe specii sunt anuale,
altele bienale sau perene. Rdcin pivotant.
Tulpin simpl sau ramificat. Frunze alterne,
simple de diferite forme, palmat sau penat
compuse nestipelate. Inflorescente racemoase
simple sau compuse. Flori bisexuate (herma-
frodite), tetramere, actinomorfe, rar zigomorfe;
caliciul din 4 sepale libere, dispuse n 2 cicluri;
corol dialipetal, ntr-un singur ciclu; andro-
ceul din 6 stamine, 2 externe mai scurte si 4
interne mai lungi, cu glande nectarifere la baz
gineceul bicarpelar, cu ovar superior bilocular
datorit unui perete fals (repelum). Formula
floral: H2 rar 1K
2+2
C
4
A
2
^ G
&
. Polenizare
entomofil. Fruct silicv sau silicul. Smnt
aproape lipsit de endosperm, cu testa adesea
mucilaginoas. Contin uleiuri eterice, glicozizi.
Specii cultivate cu valoare alimentar, medici-
nal, melifer, ornamental, furajer. Flora
spontan si cultivat a Romniei contine
190 specii apartinnd la 59 genuri: Sisymbri-
um, x = 7; Descurainia, x = 7; Alliaria, x = 7;
Arabidopsis, x=5; Myagrum, x=7; Isatis, x=7;
Bunias, x =7; Erysimum, x = 7, 8; Syrenia;
Hesperis, x= 6, 7, 12, 13; Cheiranthus, x= 7;
Matthiola, x = 6, 7; Chorispora; Euclidium,
x = 7; Barbarea, x = 8; Rorippa, x = 8; Armo-
racia, x = 8; Nasturtuium, x = 8; Cardamine,
x = 7,8,10; Cardaminopsis, x = 8; Tirrifis, x= 6,
8; Arabis, x = 4, 7, 8; Aubrieta; Lunaria; Pelta-
ria, x=7; Alyssoides; Alyssum, x=8; Lobularia;
Berteroa, x=8; Clypeola; Schivereckia; Draba,
x = 8; Petrocallis, x = 7; Cochleria, x = 6, 7;
Kernera, x = 8; Camelina, x = 6, 10; Neslia,
x = 7; Capsella, x = 8; Hutchinisia, x = 6;
brasicasterol 73 brdi sor

Hymenolobus, x=6; Hornungia, x = 6; Teesda-
lia, x = 6; Thlaspi, x = 7; Aethionema, x = 8;
Iberis, x=7,8,9,11; Biscutella, x=9; Cardaria,
x = 8; Lepidium, x = 8; Coronopus, x = 8;
Conringia, x = 7; Diplotaxis, x = 7,11; Brassica,
x = 8, 9, 10, 11, 19; Sinapis, x= 9, 12; Eruca,
x = 11; Erucastrum, x = 8, 15; Cakile, x = 9;
Rapistrum, x = 8; Crambe, x = 15; Calepina,
x = 7; Raphanus, x = 9.
BRASICASTEROL -> FITOSTE-
ROLI
BRDET (Abieta), grup de formatii
pduroase zonale, cuprinznd arborete pure de
brad si amestecuri cu alte specii, ca fag, molid,
pin silvestru, gorun s.a. Flora erbacee nsoti-
toare este caracteristic si indicatoare conditiilor
stationale, reprezentat prin Asperula-Oxalis,
Luzula albida-Heracium transsilvanicum, Vacci-
nium. Formatii: brdet pure (Abieta) contin tipu-
rile brdet cu flora de mull, brdet cu Festuca,
brdet cu flor acidofil
;
brdet-fgete (Abie-
ta-Fageta) contine tipurile brdet-fgete cu flor
de mull, brdet fgete cu Rubus, brdet-fgete
cu Festuca, brdet-fgete cu flor acidofil; br-
det amestecate (Abieta-Fagta composita),
format din fag, gorun, carpen, tei pucios, paltin
de munte, pe dealuri (I. Ian cu, 1982).
BRDISOR (Huperzia selago), fam.
Lycopodiaceae. Plant erbacee, criptogamic,
peren, camefit, cosmopolit, mezofit, hidro-
fit, microterm, acidofil, sciafil, prezent n
lantul carpatic prin pdurile umbroase, putin
umede, prin turbriile submontane si montane,
n jnepenisuri si locuri nierbate din regiunea
subalpin si alpin; se mai numeste brdut,
chedica-ursului, cornisor, cornisor de munte,
la-ba-ursului, natote, netoat, noatt, prul
porcului, pedec, piedica ursului, pedicut,
soldin, strutisor. Genetic, 2n-cca 90, 264, 272.
Fitoce-nologic, ncadrat n Centrario-
Loisleurion, Car. Vaccinio-Picetalia. Rspndit
n Europa, Asia, America, Oceania (Noua
Zeeland), Australia (Tasmania). Utilizat ca
plant medicinal de ctre daci care o
numeau bradutela, brdiel, brdutel(I.
Pa c h i a Tatomirescu, 1997). Ei o foloseau
la durerile de cap, cderea prului, ca insecticid
contra pduchilor etc. Descriere. Rdcini
adventive. Tulpin scund, de 3-35 cm,
ascendent. Frunze liniar-lanceolate,
acuminate, rigide, apropiate, acoperind complet
tulpina, alipite de ea. Sporangi reniformi, asezati
la baza frunzelor, la mijlocul ramurilor. Maturi-
tatea sporilor, VI I-X. Compozitie chimic: pr-
tile aeriene contin 7 alcaloizi din care lycopodina
si selagina sunt foarte toxice si i sunt carac-
teristici, flavone, o form de nicotin etc. Bio-
terapie. n unele zone din tar planta a fost si
este utilizat de medicina traditional n tratarea
unor afectiuni: calculoz renal si vezical, al-
coolism, tabagism, dermatite, eczeme, psoria-
zis, calvitie. Printre principiile active unele sunt
toxice, mai ales lycopodina si selagina. Mare
atentie la folosire. Recoltare. Prtile aeriene
(Huperzii herba) se recolteaz fr spice, n
iulie-august. Se usuc la umbr, n strat subtire.
Pentru spori, spicele se adun nainte de ma-
turitatea lor. Se usuc la soare, apoi se scutur
n camer unde nu exist curent. Produsul obti-
nut se cerne prin sit. Medicin uman. Folosit
empiric n tratarea diferitelor boli. Uz i ntern.
1. Pentru tratarea calculozei renale, vezicale, ca
diuretic si purgativ: decoct, din 1 lingur plant
uscat si mruntit la 1 l de ap. Se fierbe
15 minute. Se las la rcit 20-25 minute. Se
strecoar. Se bea o can (200 ml) fractionat n
cursul unei zile. 2. Pentru combaterea fumatului
si alcoolismului: a) decoct, din 1 lingur sporange
uscat mruntit la 1 l de ap. Se fierbe 15 minute.
Se las acoperit pentru rcit 20 minute. Se
strecoar. Se bea o can (200 ml) n cursul
unei zile; b) tinctura si extractul apos din plant,
preparate n farmacie, au efecte similare. 3. Pen
tru tratarea litiazei renale, litiazei vezicale, ca
diuretic si laxativ: decoct n vin, din 1 lingur
plant uscat si mruntit la 1 l de vin. Se fierbe
15-20 minute. Se las acoperit pentru a se rci.
Se strecoar. Se bea fractionat n cursul unei
zile. Uz extern. 1. n dermatite, eczeme si op-
reli" la copii: pudra, constnd din sporii recoltati
de la plant, se presar pe locurile afectate. Sunt
nehigroscopici. La copii se folosesc n loc de talc.
2. Pentru tratarea psoriazisului: decoct, din 20 g
prti aeriene de plant la o can (200 ml) de ap.
Se fierbe 10 minute la foc moale. Se rceste
pn la cldut. Se aplic comprese pe zona
afectat. 3. Pentru cresterea prului: decoct, din
2 linguri plant uscat si mruntit si 2 linguri
sporangi la 1 1 de ap. Se fierbe pn scade la
jumtate. Se las la rcit 20 minute. Se stre
coar. Se spal pe cap; pentru acelasi scop se
poate folosi tinctura preparat n farmacie. Se
tamponeaz prul la rdcin, dup ce n prea
labil a fost splat si uscat (v. Pl. IV, 2).
brnc 74 brndus de
nisip

BRNC (Lobaria pulmonaria), fam.
Stictaceae. Lichen corticol (prezent pe scoarta
copacilor), rar lignicol si saxicol, ntlnit din
regiunea dealurilor pn n cea subalpin.
Descriere. Tal foliaceu, lobat, ncretit, mare
pn la 40 cm. Lobii cu capetele usor colturoa-
se. Fata superioar mai mult sau mai putin
lucioas, verde sau verde-brunie, adnc-reti-
culat-faveolat. Marginea cu sorale albe-gl-
bui. Fata inferioar psloas, brun, brun-des-
chis cu portiunile convexe, albe, nude.
Apotecii cu discul brun-roscat, asezate
marginal sau dispersate pe tal. Medicin
uman. Principiile active din tal au proprietti
pectorale si emoliente. Utilizat n astm bronsic,
tuse, alte afectiuni pulmonare: infuzie, din 1
lingurit tal uscat si mruntit la o can (250 ml)
peste care se toarn ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
ndulceste cu miere. Se bea continutul a 2 cni
pe zi (dimineata si seara). Medicina popular l
recomand n tratarea brncii (umflturi ale
minilor).
BRNCUt (Sisymbrium officina-
le), fam. Brasicaceae. Plant erbacee, anual
sau bienal, terofit, xeromezofit spre mezofi-
t, mezoterm, acid-neutrofil, ntlnit n lo-
curi ruderale, necultivate, lng drumuri: se
mai numeste bubolnic, buruian de rul-bieti-
lor, frunza-voinicului, iarba-voinicului, micsan-
dre slbatice, mustar alb, smcut, rpit, us-
turoit. Genetic, 2n = 14. Fitocenologic,
ncadrat n Chenopodietea, Car. Sisymbrion.
Rspndit n Europa, vestul Asiei. Descriere.
Rdcin fusiform. Tulpin erect, ramificat,
proas, mai ales n partea inferioar unde
perii sunt rigizi si ndreptati n jos, nalt de
40-80 (100) cm. Frunze superioare ngust-lan-
ceolate sau trifidate, cele tulpinale inferioare si
mijlocii ovat-triunghiulare, penat-sectate, petio-
late, proase. Flori galbene deschis, scurt-pe-
dicelate, grupate ntr-un racem; caliciu cu se-
pale erecte, pubescente; corol cu petale
oblanceolate; androceu din 2 stamine scurte cu
glande nectarifere la baz; gineceu cu ovar
sesil si stigmat asemntor unui disc, slab bilo-
bat. nflorire, V-IX. Fructe, silicve pubescente,
alipite de axa racemului. Seminte mai mult sau
mai putin ovoide, turtite, netede, brun-roscate,
uniseriate. Bioterapie. Partea aerian a plan-
tei si semintele au important n medicina uman
traditional etnoiatric. Principiile active au rol
antiinflamator, emolient, antimicrobianuarie
Contine, ca si mustarul, sinigrozid. Folosit n
tratamentul erizipelului, tusei, rguselii, gutu-
raiului, faringitei, iar la copiii mici mpotriva coli-
cilor. Recoltare. Partea aerian (Sisymbrii her-
ba), frunzele (Sisymbrii folium) se recolteaz n
perioada nfloritului, pe timp frumos, dup ora
10. Se usuc la umbr, de preferat n poduri
acoperite cu tabl, n strat subtire. Semintele
(Sisymbrii semen) se recolteaz la maturitatea
fiziologic. Se pstreaz n pungi de hrtie, la
loc uscat. Medicin uman. Uz intern. 1. Pen-
tru tratarea tusei de diverse etiologii, rguselii,
atoniei faringiene, combaterea scorbutului: in-
fuzie, din 1 lingurit plant proaspt bine m-
runtit, peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar si se ndulceste cu miere. Se bea
ncet, cu nghitituri rare. Red vocea artistilor si
dasclilor. 2. Pentru tratarea afoniei (disparitia
vocii) si rguselii: sirop, pregtit din fierberea
plantei n sirop simplu. Se bea cte un phrel
de trei ori pe zi (dimineata, prnz si seara),
dup mese. 3. Pentru tratarea tusei, rguselii,
guturaiului, faringitei, colicilor la copiii mici:
a) infuzie, din 2 g frunze uscate sau mruntite
sau 2 g seminte peste care se toarn 100 ml
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se ndulceste cu miere. Se bea cte
un phrel dimineata, prnz, seara; b) decoct,
din 2 g frunze uscate si mruntite sau 2 g
seminte la 100 ml ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar. Se ndulceste cu miere. Se bea cte
un phrel dimineata, prnz, seara. Se mai
poate folosi extractul fluid, extractul uscat si
tinctura.
BRNDUS DE NISIP (Meren-
dera sobolifera), fam. Liliaceae. Plant erba-
cee, peren, geofit, mezofit, moderat ter-
mofil spre termofil, neutrobazofil, ntlnit
pe nisipurile cordonului litoral. Specie ocrotit
prin lege. Genetic, 2n = 54. Fitocenologic,
ncadrat n Armerion maritimae. Rspndit
n Europa si Asia. Descriere. Bulbotuberul
acoperit cu o tunic brun, din care, n timpul
nfloririi, pornesc trei prelungiri stolonifere; cea
median mai lung are, subapical, fixat planta
florifer, cele laterale formeaz tulpini sterile.
Tulpin nalt de 8-20 cm. Frunzele liniar-lan-
ceolate, lungi de 6-15 cm, late de 3-5 mm,
apar o dat cu florile. La nceput mai scurte
dect axa florilor, mai trziu, prin crestere, de-
vin mai lungi dect acestea. Flori roz-liliachii,
brndus de
primvar
75 brndus de
toamn

de obicei solitare, alteori cte 2-3; perigon cu
foliole libere, sagitate la baz, dispuse pe un-
guicule filiforme; androceul din 6 stamine cu
filamentul staminal fixat la baza foliolei perigo-
niale si purtnd antere alungit-eliptice; gineceul
cu ovartrilocular, cu 3 stilodii filamentoase libe-
re terminate cu cte un stigmat subcapitat.
nflorire, IV. Fruct, capsul septicid. Seminte
subglobuloase.
BRNDUS DE PRIMVAR
(Crocus vernus), fam. Iridaceae. Plant erba-
cee, peren, nalt de 15-35 cm, geofit, mezo-
fit, hechistoterm (criofil), acidofil, ntlnit
prin poieni, fnete, psuni, tufrisuri, raristi de
pdure, de la cmpie pn n zona subalpin;
se mai numeste brndus de munte,
brndus albastr, brndusi, nuscea, sofran,
sofran de primvar s.a. Genetic, 2n = 8, 10,
16, 18, 19, 20, 22, 23. Fitocenologic,
ncadrat n Triseto-Polygonion, Potentillo-
Nardion, Fa-gion, Piceion (fig. 26).
Rspndit n Europa. Descriere. Rdcin
fasciculat. Bulbotuber acoperit cu tunici
membranoase, subtiri. Frunze liniar-
lanceolate, pe fata inferioar cu nervura
median alb. Spat unifoliat. Flori liliachiu-
violacee sau violacee, sub vrf, nchis-
violaceu maculate; perigon cu tub lung de 12
cm, cu 6 lacinii concave, alungit-obovate;
androceu din 3 stamine; gineceu cu ovar infe-
rior, stil lung, galben, stigmat mai lung

dect staminele, dilatat spre vrf, galben.
nflorire, III-IV. Fruct, capsul trilocular, poli-
sperm. Semintele globuloase. Apicultur.
Florile furnizeaz albinelor culesul de nectar si
polen. Productia de miere, 10-20 kg/ha. Pon-
dere economico-apicol mic. Ornamental.
Indicat pentru masive arborescente din
parcuri si grdini publice. Decorativ prin flori.
Se nmulteste prin bulbotuberi.
BRNDUS DE TOAMN (Col-
chicum autumnale), fam. Liliaceae. Plant er-
bacee, peren, geofit, mezofit spre me-
zohidrofit, mezoterm, slab-acid-neutrofila,
caracteristic pentru fnete, poieni, livezi din
zona de deal si munte, cu umiditate suficient,
dar fr ap stagnant, pe soluri luto-nisipoa-
se; se mai numeste blur, blndusc, cea-
pa-ciorii, crinul-mtii, ghicitoare, ggtele, jio-
rele de toamn, ruscea de poian, sofran.
ntlnit pe teritoriul judetelor Cluj, Slaj, Mara-
mures, Covasna, Harghita, Brasov, Prahova,
Dmbovita, Arges, Vlcea, Gorj, n nordul Mol-
dovei, Bucovina. Fitocenologic, ncadrat n
Molinietalia, Danthonio-Brachipodion. Ocrotit
prin lege. Rspndit n Europa. Descriere.
Bulbotuber ovoidal, voluminos, lung de 4-5 cm,
gros pn la 3 cm, cu tunici externe aproape
negre, prelungite ntr-un gt lung, n partea
inferioar cu numeroase rdcini adventive, fi-
liforme, scurte (1-2 cm), iar spre vrf cu
3-5 muguri. Frunze lanceolate, glabre, erecte,
cu nervatiune paralel, una din ele mai groas
si cu vagin (25-40/3-3,5 cm); apar primvara
de timpuriu si se vestejesc la sfrsitul lui august
Flori violacee, mari, lungi de 20-30 cm, apar
toamna dup vestejirea frunzelor, cte 1-3 la
fiecare bulbotuber; perigon cu 6 foliole lanceo-
late pn la ovate, lungi de 4-6 cm; androceu
cu 6 stamine mai scurte dect perigonul, antere
galbene; gineceu cu stigmate lung-decurente,
ndoite, papiloase. nflorire, IX-X. Fruct, cap-
sul mare (3-4/3 cm), umflat, se formeaz pri-
mvara prin luna mai si ajunge la maturitate n
sept., cnd devine brun. Se deschide prin trei
linii longitudinale. Seminte sferice, brun-negri-
cioase. Compozitie chimic. Semintele contin
alcaloizi (0,30-0,60%), ntre care predomin
colchicina si altii similari notati cu A, B, C, D, E,
F etc.; alcaloidul F este un desacetil-metil-col-
chicin; glicozizi etc. Industrie. Din seminte se
extrage colchicina, utilizat n cercetrile de
genetic pentru provocarea poliploidiei la
Fig. 26. Brndus de
primvar
(Crocus vernus).
brndus de
toamn
76 brndus de
toamn

plante si n medicin pentru tratarea unor boli.
Are actiune mitoclazic. Bioterapie Plant cu
important pentru medicina uman si veteri-
nar cult si etnoiatric. Cunoscut nc din
Antichitate, datorit toxicittii sale. n Evul Me-
diu arabii o foloseau n tratarea gutei. n 1820,
medicul englez Williams constat c semintele
ei produc aceleasi efecte ca bulbul. Principiile
active mai importante din bulb si seminte sunt
colchicina, demecolcina, tiocolchicorida. Se
mai remarc zahrul si acidul galic. Farmacodi-
namic: principiile active au actiune antigutoas
si anticanceroas; au efect depresor asupra
terminatiilor nervoase si totodat analgezic.
Stimulent al peristaltismului intestinal. Col-
chicina se acumuleaz usor n organism si se
elimin ncet. Absorbit pe cale oral, strbate
ciclul enterohepatic si se fixeaz n majoritatea
tesuturilor, dar mai ales n mucoasa intestinal,
ficat, rinichi, splin. Nu se fixeaz n miocard,
plmni si muschii scheletici. Eliminarea se
face prin fecale si urin. Actioneaz asupra
diviziunii cariochinetice. Opreste mitozele n
stadiul de metafaz, determinnd dublarea nu-
mrului de cromozomi. Tratarea celulelor vege-
tale cu calchicin favorizeaz poliploidia. Re-
zult celule gigantice cu un numr multiplu de
cromozomi. La celula animal si uman opreste
diviziunea celular n stadiul metafazic. Este
utilizat n tratamentul leucemiilor, puseelor de
gut acut si subacut, reumatismului cronic.
Mreste secretia biliar, intestinal si urinar.
Este contraindicat n nefrite. Demecolcina,
este de 10 ori mai activ dect colchicina, si este
mai putin toxic. Utilizare major n neoplasm.
Actiune inhibitoare a diviziunii celulare n lim-
fopatii maligne, carcinoame dermice. Intervine
citostatic. Tiocolchicozida este activ n
tratamentul ascitei, al periplegiilor spastice si al
fenomenelor de rigiditate (Em. Gr i gor escu,
I. Ci ul ei , Ursula Stnescu, 1986). Recol-
tare. Bulbul (Colchici bulbus) se recolteaz
toamna dup ncetarea vegetatiei sau
primvara pn la pornirea n vegetatie.
Semintele (Colchici semen) se obtin prin
culegerea capsulelor, cnd au culoarea albi-
cioas cu un nceput de brunificare spre vrf.
Recoltarea lor se face n august. Capsulele se
usuc la soare puse pe prelate, pe timp urt se
tin n camere nclzite, bine aerisite. Se lop-
teaz zilnic, pentru o uscare uniform. Capsu-
lele uscate se bat ntr-un sac, apoi se cern prin
site cu ochiuri de 2-3 mm. Cele rmase se
desfac cu mna. Dup vnturare, semintele se
las la soare 1-2 zile pentru uscare. Se amba-
leaz n saci de hrtie. Se pstreaz n camere
uscate. Uscarea artificial, la 50 C. Continutul
n alcaloizi este mai constant n seminte. Medi-
cin uman. Colchicina se administreaz bol-
navilor de gut sub form de comprimate, aso-
ciate cu milurit. Dozele se prescriu de medic.
Profilactic, cu trei zile naintea unor interventii
chirurgicale, bolnavilor de gut li se adminis-
treaz cte 1,5 mg colchicina. n aceast doz
(1,5 mg) d rezultate foarte bune n tratamentul
morbului lui Behcet. Colchicina intervine bine si
n boala Hodgkin. Experimental s-a aplicat n
terapia anticanceroas. Empiric, florile se folo-
sesc extern pentru tratarea reumatismului, de-
gerturilor si grbirea vindecrii rnilor. Cu de-
coctul plantei se spal pe cap pentru cresterea
prului. Medicin veterinar. Colchicina se
recomand prin prescriptie medical. Ingerat
n cantitti mari devine toxic; laptele devine si
el toxic. Se intervine prin administrarea de lap-
te, ap cu albus de ou, ap cu tanin (5-10%),
ap cu tinctur de iod (5 g tinctur de iod la 1 l
ap), mucilagiu de altee, clisme cu cloral-hidrat
si tonice cardiace (E. Neagu,C. Sttescu,
1985). Empiric, n unele zone ale trii, decoctul
din seminte sau bulbi este folosit la tratarea
animalelor de rie. Corpul animalelor se spal
cu solutia obtinut. Are rol antiinflamator si
analgezic, efectul antiscabios este putin pro-
babil. Uneori, decoctul plantei este utilizat si n
tratarea porcilor de rujet. Decoctul, n doze
mici, se administreaz n mncare. Are actiune
antiinflamatoare si analgezic. Stiintific, nu es-
te recomandat n tratarea acestei boli din cau-
za toxicittii sale (Igeborg Bogdan, 1989).
Toxicologie. Planta este foarte toxic n stare
verde si uscat. Toxicitatea este dat de col-
chicina. Doza mortal pentru bovine este de
8-10 g frunze proaspete/kg greutate sau 2-3 g
frunze uscate/kg. La om doza mortal este de
0,005-0,006 g colchicina sau 5 g seminte. Lap-
tele animalelor (vaci, capre, oi) care au consu-
mat aceast plant este toxic pentru consu-
matori. Intoxicatia la om se manifest dup 2-
6 ore de la ingerare si const din senzatie
usturtoare n gur si faringe, sete accentuat
urmat de vome, diaree cu colici, retentie uri-
nar, deshidratare pronuntat, paralizie, opri-
rea respiratiei, moartea. Intoxicatia la animale
apare dup 2-48 ore de la ingerarea plantei si
const din salivatie abundent, gastroenterit,
brndus
galben
77 brebenel

violente dureri abdominale, balonri, enterit
hemoragic, anurie, paralizia centrului respi-
rator bulbar (ce poate apare ntre prima si a
sasea zi de la intoxicatie) si moartea. Api-
cultur. Specie melifer. Florile furnizeaz al-
binelor culesul de nectar si polen, n lunile
august-octombrie Cantitatea de nectar,
0,03-0,06 mg/floare. Productia de miere,
10-20 kg/ha. Pondere economico-apicol mi-
c. Atentie! Planta poate fi usor confundat cu
brndusa (Crocus banaticus Gay). Ultima spe-
cie are frunzele mai nguste si posed numai
3 stamine n floare. Ornamental. Cultivat ca
plant decorativ n parcuri si grdini, n gru-
puri risipite pe peluze, printre arbustii plantati
mai rar. Prefer soluri adnc lucrate, drenate,
ngrsate si putin umede. nmultire prin bulbo-
tuberculi (v. Pl. IV. 3).
BRNDUS GALBEN (Crocus
flavus), fam. Iridaceae. Plant erbacee, pere-
n, nalt pn la 26 (30) cm, geofit, mezofit,
termofil, acid-neutrofil, ntlnit n sudul trii,
prin poieni, tufrisuri, raristi de pdure, plantatii
de salcm, uneori pe lng calea ferat, n
regiunea de cmpie si dealuri. Se mai numeste
brndus galben de primvar, brndusi, so-
fran galben, sifrnel galben s.a. Genetic,
2n = 8. Fitocenologic, ncadrat n Festu-co-
Brometea, Seslerio-Festucion pallentis (fig.
27). Descriere. Rspndit n Europa de Sud-
Est. Rdcini fasciculate. Bulbotuber ovo-idal
sau globulos, acoperit cu 2-3 tunici brune, cea
intern prelungit n teaca bruniu-roscat.
Frunze 2-10, lineare, lungi de 20-30 cm, late
de 2-6 mm, cu o dung longitudinal alb, pe
fata inferioar, brumrii; apar o dat cu florile.
Flori galbene-aurii, cu tubul cilindric pn la
bulbotuber; perigon infundibuliform, usorcam-
panulat, format din 6 foliole oblanceolate; an-
droceu din 3 stamine, cu filamente lungi de
5 mm, antere ascutite terminal; gineceu cu ovar
inferior, trimuchiat, stil terminat cu un stigmat
t r i f i dat , gal ben- aur i u, mai scur t de-
ct staminele. nflorire, (II) III-IV. Frunzele si
florile, nainte de a se etala, sunt protejate de
dou sau mai multe teci albe, membranoase.
Fruct, capsul alungit, prevzut cu 3 santuri
si rostru filiform. Apicultur. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Productia
de miere, 10-20 kg/ha. Pondere economico-
apicol mic. Ornamental. Indicat pentru
marginea masivelor arborescente, gazon nflo-
rit din parcuri si grdini publice. Utilizate ca flori
tiate pentru apartamente. Decorativ prin flori,
nmultire prin bulbotuberi.
BREBENEL (Corydal i s cava si n.
C. bulbosa), fam. Papaveraceae. Plant er-
bacee, peren, geofit, heliosciadofit, uneori
sciadofit, mezofit, mezoterm, amfitolerant
la pH, ntlnit n pduri luminoase, margini de
pdure, livezi, din regiunea de cmpie pn la
cea montan; se mai numeste breabn,
brebecea, brebenel alb, brebenel rosu, breberi,
floarea-Sngeorgiului, grebenei albi, grebenei
rosii (fig. 28). Genetic, 2n= 16. Fitocenologic,
Car. Fagetalia. Rspndit n Europa, Asia
Mic, Caucaz. Descriere. Rdcini mici, fili-
forme, pornite dintr-un tubercul mai mult sau
mai putin sferic, gol, rar masiv. Tulpin erect,
crnoas, glabr, verde sau brun-rosiatic,
nalt de 10-30 cm. Frunze (2), biternate, cu
foliole invers-ovate, glabre, petiolate. Flori pur-
purii, rosii-violete, albe-glbui, rar rosii-brune,
cu pinteni, mirositoare, grupate n racem sim-
plu, erect. nflorire, IV-V. Fruct, capsul.

Fig. 27.
Brndus
galben
brebenel 78 briofite


Fig. 28. Brebenel (Corydalis bulbosa):
1 - planta ntreag; 2 - sectiune prin
floare; 3- racem fructifer.
Seminte negre, sferice, cu apendice crnos.
Compozitie chimic. Tuberculii contin pn la
5% alcaloizi, din care cei mai importanti pentru
medicin sunt bulbocapnina si coridalina. Alca-
loizii au structur aporfinic. Bioterapie. Bulbii
speciei sunt folositi n medicina uman. Alca-
loidul coridalina are proprietti narcotice asu-
pra animalelor poikiloterme (cu snge rece).
Alcaloizii aporfinici (glaucina, bulbocapnina,
coridina, izocoridina) au actiune adrenalitic.
La om, actiunea alcaloidului bulbocapnina este
asemntoare scopolaminei, pur simptomati-
c, salutar pentru pacient. Paralizeaz nervii
motori si inverseaz efectul hipertensor al
adrenalinei. Intervine favorabil n parkinso-
nism, paralizii nsotite de stri de agitatie, n
tremurturi de origine cerebral si hemiplegii.
Actioneaz pozitiv n tratamentul coreei minor.
Infuziile si decocturile sunt mai eficiente dect
alcaloizii, n stare de substant pur. n me-
dicina empiric bulbii plantei se folosesc n
afectiuni ale sistemului nervos central, afectiuni
hepatobiliare, ca antihelmintice, emenagoge,
antimicrobiene. Recoltare. Bulbii (Corydalidis
tuber) se recolteaz la sfrsitul perioadei de
vegetatie. Se scot din pmnt cu sapa sau
cazmaua. Se usuc n strat subtire, n pod
acoperit cu tabl. Se pstreaz n pungi de
hrtie. Medicin uman. 1. Pentru tratarea
parkinsonismului, paraliziilor nsotite de stri
de agitatie, hemiplegiilor, tulburrilor nervoase
de origine vestibular: preparate cu bulbocap-
nina, n doze de 0,05-0,2 g pe zi. Adminis-
trarea se face pe cale oral sau injectabil.
2. Pentru tratarea afectiunilor sistemului nervos
central, afectiunilor hepatobiliare, helmintozei,
ca emenagog si antimicrobian: infuzie, din 10 g
bulbi peste care se toarn 100 ml ap clocotit.
Se las acoperit 20 minute. Se strecoar. Se
bea cte un phrel de trei ori pe zi. Alcaloidul
bulbocapnina este utilizat n clinicile de boli
nervoase. Actioneaz asupra sistemului ner-
vos central ca anestezic, provocnd o imobi-
litate catatonic. Apicultur. Florile ofer albi-
nelor culesul de nectar si polen pentru
stimularea si dezvoltarea familiilor lor. Can-
titatea de polen, 0,03-0,1 mg/floare. Productia
de miere, 10-20 kg/ha. Pondere economi-co-
apicol mic.
BRIOFITE (Bryophyta), plante auto-
trofe avasculare, cu gametangi si sporangi, n-
tlnite n locuri umede secundar acvatice, la
latitudini si altitudini diferite, n toate regiunile
geografice ale Terrei; sin. musci, muscinee,
muschi. Mrimea variaz ntre 1 si 50 cm. Cor-
pul vegetativ poate fi cu tal (gametofit talos) sau
tal cormoid (gametofit cormoid). La formele pri-
mitive, eutalul, este lipsit de frunzisoare (Mar-
chantiales), iar la cele evoluate cu frunzisoare
diferentiate (unele Jungermanniales). Descrie-
re. Talul cormoid are o tulpinit acoperit cu
frunzulite (Hepatice, muschi frunzosi). Ramifi-
catia este dicotomic, monopodial, rar simpo-
dial. Cresterea se face prin celule initiale bi si
trivalente. Anatomic talul posed o epiderm
putin diferentiat, fr stomate, exceptie Mar-
chantia, cu celule slab cutinizate, un parenchim
asimilator, uneori puternic diferentiat, n celulele
cruia se afl cloroplaste cu clorofil b si amidon
intraplastidial; tesuturile mai profunde au rol de
nmagazinare. Formele evoluate au celule cu rol
de sustinere, iar la unele specii exist, axial, un
fascicul de elemente conductoare, constnd
dintr-un parenchim conductor. Frunzisoarele
briofite 79 bruni sor

sunt simple, sesile, exceptional cu teac
(Polytrichum), cu sau fr nervur, diferite ca
form, cu crestere determinat, dispuse n
ortostihuri sau serii elicoidale. Aparatul
vegetativ si protonema se fixeaz de substrat
prin rizoizi de origine epidermal. La speciile cu
elemente conductoare, pe lng functia de
fixare ndeplinesc si functia de absorbtie a apei
cu substantele minerale. nmultire vegetativ,
prin fragmente de tal si protonema, prin
ramuri - n urma mortii prtii bazale a talului -si
propagule unicelulare sau pluricelulare. Pro-
pagulele se formeaz n mici cosulete circulare
sau lenticulare, n partea superioar a talului.
Reproducere sexuat prin formarea de organe
sexuale numite gametangi, reprezentate de
anteridie (mascul) si arhegon (femei). Anteri-
dia este de form sferic sau eliptic, scurt-pe-
dicelat. Peretele este alctuit dintr-un strat de
celule. n interior se afl celule; din fiecare
rezult cte doi anterozoizi de forma unor spi-
rale, cu doi flageli inserati subapical. Repre-
zint elementele sexuale mascule. Arhegonul
are de obicei forma unei butelii cu gtul de
diferite lungimi. Se formeaz dintr-o celul epi-
dermic, rar cu origine endogen. Contine o
singur oosfer deasupra creia se afl celula
ventral a canalului. Gtul arhegonului este
plin cu celule. La maturitate, peretii desprtitori
dintre celulele canalului si celula ventral se
gelific. Celulele devin o mas gelatinoas,
permitnd ptrunderea anterozoizilorn oosfer.
Fecundarea este favorizat de apa de ploaie
sau rou, care antreneaz anterozoizii de la
locul de formare la arhegon. Drumul ctre arhe-
gon este indicat chimiotactic prin secretia de
ctre acesta a anumitor substante organice
(albuminoide la Hepatice, glucide la muschii
frunzosi). Ambii grneti sunt haploizi. Din uni-
rea lor rezult un zigot diploid. Zigotul se divide,
mitotic. Se formeaz un masiv de celule n
interiorul arhegonului care diferentiaz: sporo-
gonul, constituit din picior incolor ce ptrunde
n gametofit si absoarbe substante nutritive;
seta (uneori lipseste), care conduce substan-
tele nutritive de la picior la capsul; capsula, cu
morfologie diferit, n care se formeaz sporii
haploizi. Seta contribuie la dispersarea sporilor
la distante mai mari. Dispersarea sporilor variaz
n functie de specie. Prin germinare, sporii dau
nastere la protonema care este parte com-
ponent a gametofitului. Pe protonema se dife-
rentiaz rizoizi de fixare (pe partea inferioar)

Fig. 29. Ciclul vital la muschiul de pmnt
(Polytrichum commune):
R- diviziunea reductional; n- haploid;
2n - diploid.
si muguri (pe partea superioar),care diferen-
tiaz corpul vegetativ propriu-zis. Ciclul vital se
caracterizeaz printr-o alternant de generatii
tipic, cu predominarea gametofitului asupra
sporofitului (fig. 29). Fitogenetic, indicatori bio-
chimici si citologici dezvluie afinitti genetice
cu cloroficeele. Probabil si au originea ntr-un
grup de alge verzi strvechi necunoscut, la
care predomina generatia gametofitic (Lucia
L u n g u, 1983). La formele actuale exist mai
multe trunchiuri filetice cu rangul de clase: An-
thocerotatae, Hepaticatae, Bryatae (Musci).
Ca vechime, din Devonian au fost identificate
fosile izolate, din Mezozoic si Tertiar au fost
puse n evident fosile asemntoare speciilor
actuale. Important. Rol ecologic important n
diferite asociatii si formatiuni vegetale. Mentin
echilibrul biologic n natur. Sporesc ptura de
humus pe stnci, produs mai nti de licheni,
pregtind instalarea plantelor cormofite. Turba
produs de Sphagnum n asociatie cu alti
muschi si specii de cormofite constituie materia
prim pentru obtinerea de gudroane, fenoli,
prepararea nmolului terapeutic sau utilizat n
agricultur ca ngrsmnt organic. Turba con-
serv bine polenul fosil, dup care se poate
reconstitui vegetatia din anumite perioade isto-
rice.
BRUNISOR (Cantharellus lutes-
cens), fam. Cantharellaceae. Ciuperc mico-
rizant, comestibil, ntlnit n regiunea
bruni sor 80 brustur

montan pe solurile umede din pdurile r-
sinoaselor, n perioada (VIIIXI); sin. burete
brunisor. Descriere. Plria cu marginea on-
dulat-lobat, la centru mai mult sau mai putin
perforat, rezultnd o cavitate profund care
comunic cu cavitatea piciorului; diametrul
3-5 cm; fata superioar brun, sau brun-n-
chis; fata inferioar cu nervuri sau pliuri ne-
regulate, galben-portocalie. Picior glabru, fis-
tulos, lung de 5-8 cm, diametrul 0,5-1 cm,
galben-portocaliu. Carnea cu miros de fructe.
Alimentatie. Valoarea alimentar foarte mare.
Utilizat regional la diferite preparate culinare.
BRUSTUR (Arctium lappa), fam. As-
teraceae. Plant erbacee, bienal, terof it, me-
zofit, mezoterm, slab-acid-neutrofil, rezis-
tent la secet si temperaturi extreme, ntlnit
pe terenuri necultivate, pe marginea drumuri-
lor, cilor ferate, pe lng garduri, zvoaie
inundabile, comun n ntreaga tar, de la cm-
pie pn n zona montan; se mai numeste
blustur, brusclan, brusclu, brusturi, brustur,
mare, brustur. negru, caftalan, calcoceni, capi-
talei, captalan, capul-clugrului, ciulin, crcei,
clococean, ghimpoas, iarba-boierului, lapuc,
lipean, lipan, ndai, scai mrunt, scaiul-oii, sca-
iul vacii, scaiete, scaiete mare, sgae, sgice.
Genetic, 2n = 36. Fitocenologic, caracteristic
gruprii vegetale Arction. Rspndit n Eu-
ropa si Asia. Descriere. Rdcin pivotant,
puternic, crnoas, ramificat, brun, lung
pn la 60 cm. Tulpin erect, cilindric, p-
roas, ramificat, nalt de 1-2 m, se formeaz
n anul al doilea. Frunze, n primul an sub form
de rozet, foarte mari, cu limb lung pn la
50 cm, lat-triunghiular sau ovat, pe margine
distantat-denticulate, pe fata superioar gla-
bre, verde-nchis, pe fata inferioar albicios-to-
mentoase, petiol lung de cca 30 cm, compact;
n anul al doilea, frunze tulpinale cu aceleasi
caractere, dar descresc ca dimensiune cu nl-
timea. Flori purpurii cu corol tubuloas, gru-
pate n calatidii globuloase, protejate de un
involucru cu tepi ce au vrful ntors, nflorire,
VII-VIII. Fructe, achene negre, putin compri-
mate, obovate, lungi de cca 6 mm, late de 2 mm.
Compozitie chimic. Rdcina contine inulin
(cca 40%), acizii palmitic si stearic, sitosterol,
stigmasterol, acid cafeic, ulei volatil (0,10%),
vitamine din complexul B, sruri de potasiu etc.
Frunzele contin substante antibiotice insuficient
studiate. n fructe se gseste arctiin.
Bioterapie. Rdcinile prezint important te-
rapeutic pentru medicina uman si veterinar.
Principiile active la om au actiune diuretic,
sudorific, depurativ, coleretic, hipoglicemi-
ant, antitumoral (G.A. Dombardi, 1966).
La animale actioneaz laxativ, diuretic, sudori-
fic, depurativ, hemostatic, usorcarminativ, anti-
inflamator, antifurunculos, coleretic si usor ru-
minator (E. Neagu, C. Sttescu, 1985).
Este utilizat n tratamentul maladiilor renale si
cutanate. Maladiile cutanate pot fi eczeme cu
descuamare, seboree a fetei, exantem hepatic
cu ulceratii, seboree uscat a pielii capului. Mai
este folosit n tratamentul alopeciei (cheliei),
afectiunilor hepatobiliare, furunculozei si tumo-
rilor. Stimuleaz functiile hepatobiliare si
cresterea prului. Actioneaz eficient n trata-
rea furunculozei. Extractul din rdcini posed
actiune antitumoral. Recoltare. Rdcinile
(Bardanae radix) se recolteaz primvara
(III-IV), pentru plantele de 2 ani, si toamna
(X-XI), pentru cele de un an. Se scot din p-
mnt cu cazmaua. Se spal imediat ntr-un
curent de ap. Se curt de prtile aeriene. Se
ndeprteaz exemplarele seci si ciotoase. Da-
c sunt groase se despic n 2-4 prti. Se
usuc la soare n strat subtire. Uscare artificial
la 35-50 C. Frunzele (Bardanae folium) se
recolteaz fr petiol n lunile mai-iunie, na-
inte de nflorire. Se usuc la umbr ntr-un
singur rnd, n poduri acoperite cu tabl. Se
ntorc zilnic. Uscarea artificial la 40 C. Se
pstreaz n saci textili la loc uscat. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru rceal, grip,
afectiuni renale, litiaz biliar, hipertensiune,
eliminarea toxinelor din organism: a) decoct,
din 3-4 linguri pulbere rdcin la 1 l ap clo-
cotit. Se continu fierberea 2 minute la foc
sczut. Se strecoar. Se ndulceste; ntreaga
cantitate se bea n timpul unei zile; b) decoct
din 1 lingur pulbere rdcin la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 15 minute la foc
moale. Se las acoperit 15 minute pentru a se
rci. Se strecoar. Se ndulceste. Se beau
3-4 cni pe zi, din care una seara. 2. Pentru
tratarea diabetului zaharat: infuzie, din o lin-
gur rdcin mruntit, peste care se toarn o
can (250 ml) ap clocotit. Se acoper 15 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi.
3. Pentru tratarea disfunctiei glandelor sudori-
pare (hipersecretie si hiposecretie): macerat la
cald, 3-4 linguri rdcin la 1 l ap fierbinte. Se
las acoperit 30 minute. Se strecoar. Se bea
brustur 81 brustur

n cursul unei zile. 4. Pentru tratamentul furun-
culelor: elixir, 32 g extract fluid de rdcin,
20 g alcool 95, 40 g sirop simplu, 5 g tinctur
de vanilie, 200 g ap. Se ia cte 1 lingur pe zi.
5. Ciroza hepatic activ decompensat, cu
varice esofagiene si ascit, stadiu foarte grav,
se poate vindeca cu urmtoarele tratamente:
pulbere rdcin brustur, 3 lingurite pe zi, se
introduce n cavitatea bucal si se plimb pe
limb pn se umecteaz bine cu saliv, n-
ghitindu-se din cnd n cnd substantele pe
care le las planta. Pulberea de rdcin se
obtine prin rsnirea rdcinii uscate n masina
de rsnit cafea. Acest tratament se completea-
z prin consumul n cursul zilei a 2 litri de suc
obtinut din morcov, mr, telin, putin sfecl
rosie si 2-3 cartofi. Decoct, din o lingurit fructe
uscate de ctin si de armurariu, care n
prealabil se rsnesc. Se bea n cursul unei zile
continutul a 2 cni, dimineata si seara. Gar-
gar cu decoct, din 1 lingur rdcin de tt-
neas la 1 litru de ap. Se fac mai multe gar-
gare pe zi. Clisme, la dou zile cu infuzie sau
decoct de rostopasc. Alimentatia este foarte
sever. Zilnic se mnnc numai orez fiert si
gru fiert, eventual numai orez fiert. Sunt ex-
cluse alimentele de provenient animal. Nu se
bea nici un fel de alcool, nu se fumeaz. Trata-
mentul dureaz pn la vindecare. n continua-
re se revine la o viat cumptat fr abuzuri
alimentare si alcoolice. Uz extern. 1. Pentru
tratarea afectiunilor bucale: tinctur, din 300 g
frunze proaspete mruntite la 1l alcool. Se las
7 zile ntr-o sticl astupat cu dop. Se agit
zilnic. Se strecoar. Se badijoneaz cavitatea
bucal de mai multe ori pe zi sau se clteste
gura cu solutie fr a se nghiti. 2. Pentru tra-
tarea herpesului: decoct, din 4 linguri rdcin
mruntit la 300 ml ap. Se fierbe 15 minute.
Se pun comprese sau se fac tamponri de mai
multe ori pe zi. 3. Pentru tratarea dermatitelor,
eczemelor: decoct, din 25 g pulbere rdcin la
1 l de ap sau 30 g rdcin tiat mrunt. Se
fierbe 20 minute. Se las apoi acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se aplic splaturi
locale, folosindu-se un tampon cu vat; n r-
ceal se fac frectii. 4. Pentru tratarea rnilor,
rnilor cu ulceratii, bolilor de piele: alifie, preg-
tit din o jumtate de pahar suc de frunze
obtinut la mixer si o jumtate pahar ulei sau alt
unguent. Se amestec bine. Se aplic ungu-
ente locale. 5. Pentru tratarea furunculelor, cu
diminuarea durerilor: cataplasme, cu suc
obtinut prin stoarcerea rdcinilor proaspete
(mai ales cele recoltate primvara). Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea strilor
toxice, stri a frigore, furunculoz mamar, ato-
nie ruminal: infuzie din 5-9 g rdcin uscat
si mruntit peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 30-40 minute; se
strecoar. Se rceste si se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt); decoct din
5-10 g rdcin uscat si mruntit la 100 ml
ap. Se fierbe 15 minute la foc moale. Se
strecoar. Se rceste si se administreaz prin
breuvaj bucal. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, bovine), 20-50 g; animale mijlo-
cii (ovine, caprine, porcine), 5-15 g; animale
mici (pisici, cini, psri), 1-2-5 g. Uz extern.
Pentru tratarea dermatitelor, eczemelor, furun-
culozei, plgilor, plgilor cu larve: a) splaturi
locale cu infuzie sau decoct din rdcin; cata-
plasme cu macerat la rece. Supradozarea poa-
te determina fenomene toxice la animale.
Simptome: tulburri digestive, nefrite, transpi-
ratii, poliurie sau anurie. Se intervine cu purga-
tive saline, ap de var, crbune vegetal, tanin,
injectii cu tonice cardiace, tratament simpto-
matic. Cosmetic. 1. Pentru tratarea tenurilor
grase si acneice: cataplasme sau splaturi lo-
cale cu suc obtinut din rdcini proaspete, sau
decoct concentrat din rdcin proaspt.
2. Pentru combaterea mtretei, cderii prului,
stimularea cresterii prului; a) decoct, din 25 g
rdcin la 1 l de ap sau 2-3 linguri rdcin
mruntit la 1 1 de ap. Se fierbe 20-30 minute
la foc moale. Se las acoperit 15-20 minute.
Se strecoar. Se aplic frectii pe pielea capului
dup ce n prealabil a fost splat cu ap cald
si spun; b) decoct, din 3-4 linguri pulbere
rdcin, 3-4 linguri frunze mesteacn m
runtite si 1 lingur otet la 1 l de ap. Se fierb
20 minute. Se las acoperit 20-30 minute. Se
strecoar. Se fac frectii locale ca mai sus.
3. Pentru combaterea seboreei, mtretei si
pentru tonifierea prului: tinctur, din 20 g r
dcin mruntit la 100 ml alcool. Se las la
macerat 15-20 zile. Se strecoar. Lotiunea se
aplic local si apoi se face o f rectie puternic cu
un prosop. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Productie miere, 300-350 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mic. Vopsitorie. Frunzele
proaspt culese au proprietti tinctoriale. Utili
zate pentru vopsit n negru (-> ANIN NEGRU,
reteta 4) (v. Pl. IV, 4).
brustur dulce 82 brustur dulce

BRUSTUR DULCE (Petasites hy-
bridus), fam. Asteraceae. Plant erbacee, pe-
ren, hemicriptofit, mezoterm, mezohigrofi-
t-higrofit, acid-neutrofil, semiombrofil,
ntlnit frecvent pe malul praielor, n vi roage
umbroase, umede, n jurul izvoarelor, n toate
zonele de deal si munte, uneori si n regiunea
de cmpie; vegeteaz pe soluri reavn-jilave,
pn la umed-ude, mijlociu aprovizionate pn
la bine aprovizionate cu azot (N3-4); se mai
numeste brustur rosu, brusturele-mgarului,
buedea-ciumei, captalaci, capralan, cloco-
cean, cucurez, cucuruz rosu de captai an, floa-
rea-ciumei, gul de balt, iarba-plriei, iarba-
prului, lipan, podval mare, rdcina-ciu-mei,
smntnic, sudoarea-laptelui. Dacii i
spuneau riborastela, borasterela, brusturel
( I . Pa c h i a Ta t o mi r e s c u , 1997). Gene-
tic, 2n = 60. Fitocenologic, ncadrat n Filipen-
dulo-Petasition, Alno-Padion, Adenostyletalia.
Rspndit n Europa si Asia. Descriere. Rizom
gros, noduros, ramificat, orizontal, cu internodii
subtiri din care pornesc rdcini si stoloni lungi
de peste 1 m. Tulpini florifere simple, neramifi-
cate,erecte,nalte de 15-40 cm, alb-tomentoa-
se si solzi rosiatici, moi; terminal poart inflo-
rescenta. Frunze mari, rotunde cu baza
cordat, margini multiangulate si mrunt-acu-
minat-dintate, pe fata superioar glabre, pe cea
inferioar tomentoase (peri mici si desi), lung-
petiolate. Flori rosiatice, hermafrodite si
femele, grupate n mici calatidii iar acestea
adunate ntr-un racem, apar naintea frunzelor,
nflorire, III-IV. Fructe, achene cu papus alb-
murdar. Compozitie chimic. Frunzele contin
derivati terpenici, ulei volatil, mucilagii, inulin,
o substant amar glicozidic, substante de
natur proteic, acid a-aminoadipic, rezine,
tanin, sruri minerale; rizomii si rdcinile
contin ulei volatil, glucoza, zaharoz, inu-lenin,
heliotenin, colin, acid protocatechic, alcool
diterpenic, p-sisterol, sruri de K, Mg etc.
Bioterapie. Rizomul si rdcinile plantei au im-
portant terapeutic n medicina uman si ve-
terinar. n fitoterapia uman, principiile active
au actiune antispastic la nivelul musculaturii
bronsice, actiune spasmolitic si neuroseda-
tiv asupra musculaturii netede, actiune regla-
toare asupra tensiunii arteriale (scade tensiu-
nea la hipertensivi si o ridic la valori normale la
hipotensivi). n pediatrie s-au obtinut rezultate
bune n tratarea copiilor hiperexcitabili, hiper-
emotivi, impulsivi, suferinzi de insomnie, de
diverse fobii, de pavor nocturnus. Normalizea-
z activitatea tiroidian n Basedow si n
hipertiroidism. A dat rezultate bune n terapia
maladiilor din sfera emotiv si a disfunctiilor ve-
getative pure sau asociate (stri febrile neuro-
vegetative, nevroze vegetative Mara-non-
Greene, hipertensiune arterial, sindrom
neurodistonic la tuberculosi, ataxie vasomoto-
rie Solis-Cohen, nevroze cardiovasculare, an-
gor coronarian, astm, ulcer gastrointestinal).
Folosit n medicina traditional uman ca ape-
ritiv, sudorific, behic, expectorant, antiseptic,
antiinflamator etc. n medicina veterinar ser-
veste ca sudorific, diuretic, depurativ, emena-
gog, vasodilatator, musculotrop, spasmolitic,
antiseptic, iar extern ca antiparazitar. Recol-
tare. Frunzele (Petasitidis folium) se recoltea-
z la completa lor maturitate, nainte de a se
nglbeni. Se usuc la umbr, n strat subtire.
Se pstreaz n saci textili sau de hrtie. Florile
(Petasitidis flos) se recolteaz n luna aprilie.
Se usuc si se pstreaz la fel ca frunzele.
Rizomul si rdcinile (Petasitides rhizoma et
radix) se scot din pmnt primvara de tim-
puriu sau toamna. Se curt de pmnt, apoi
se spal ntr-un curent de ap. Se usuc la
soare sau la umbr ntr-un strat subtire. Uscare
artificial la 35-40 C. Se pstreaz n saci
textili. Produsul vegetal intr n compozitia a
numeroase ceaiuri medicinale. Medicin uma-
n. Uz intern. 1. Parenteral, zilnic se pot admi-
nistra preparate din aceast plant alegndu-se
una din urmtoarele modalitti: a) 4-5 injectii
intramuscular; b) 6-8 linguri de sirop; c) 12-14
comprimate n 24 ore; d) 0,05-0,10 g extract
uscat; e) 2-5 g extract fluid. 2. Pentru tratarea
astmului, tusei, rguselii, artritei, febrei, sau ca
diuretic: decoct, din 10 g plant mruntit
(frunze, rizom) la 1 1 vin natural. Se fierbe
10-15 minute la foc domol. Se las acoperit
2-3 ore. Se strecoar. Se ia cte 1 lingurit pe
zi. 3. Ca adjuvant n tratarea cancerului:
decoct, din 1 lingurit rizom mruntit la 250 ml
ap rece. Se fierbe 10-15 minute. Se stre-
coar. Se beau 2-3 cni pe zi. Uz ext er n.
1. Pentru tratarea hemoroizilor, cicatrizarea r-
nilor, contra durerilor de picioare: decoct, din
2-3 linguri rizom mruntit la 1 l de ap. Se
fierbe 15-20 minute. Se las acoperit 30 mi-
nute. Se strecoar. Se fac splaturi locale n
cazul hemoroizilor si rnilor, iar pentru dureri
de picioare se fac bi. 2. Pentru combaterea
migrenelor: rdcina proaspt se zdrobeste si
brustur dulce 83 buberic

se aplic pe frunte. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea afectiunilor renale, st-
rilor febrile, strilor toxico-infecti oase: a) infu-
zie, din 5-10 g rizom si rdcini uscate si m-
runtite peste care se toarn 100 ml ap clo-
cotit. Se las acoperit 20 minute. Se strecoa-
r. Se rceste. Se administreaz prin breuvaj
bucal (se toarn pe gt); b) infuzie, din 5-10 g
frunze sau flori uscate si mruntite peste care
se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
administreaz prin breuvaj bucal; c) macerat,
din 10 g rizom si rdcin uscate si mruntite la
100 ml ap rece. Se las acoperit 60 minute.
Se strecoar. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, taurine), 20-50-100 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 10-15-20
g; animale mici (pisici, cini, psri), 1-2-5 g.
Uz extern. Pentru tratarea inflamatiilor, ede-
melor si riei la oi: infuzie, din 150 g rizom si
rdcin uscate si mruntite peste care se
toarn 1 l ap clocotit. Se las acoperit
60 minute. Se strecoar. Se rceste pn la
cldut. Se aplic cataplasme cu un pansament
pe locul afectat, sau se spal cu solutia obti-
nut locul afectat de mai multe ori pe zi. Orna-
mental. Poate fi cultivat n lungul apelor curg-
toare, n parcuri si grdini publice, din zona
montan. Decorativ prin port si inflorescent,
nmultirea prin desfacerea tufelor (v. Pl. IV, 5).
BUBERIC (Scrophularia nodosa),
fam. Scrophulariaceae. Plant erbacee, pere-
n, spontan, hemicriptofit, mezofit spre me-
zohigrofit, mezoterm, heliosciadofit, la pH
amfitolerant, ntlnit prin pduri de foioase,
tieturi de pdure, pajisti, pe lng garduri,
tufisuri umede, marginea bltilor si praielor,
de la cmpie pn la regiunea montan, frec-
vent n zona pdurilor de stejar - etajul fa-
gului; se mai numeste brnc, brnca-porcului,
bubernic, buruian de bub, cartofe de germe,
cprit, frunz de iarb, grumzare de porci,
guster, iarb de trnji, iarba-porcului, iarb
neagr, iarb srat, poal, urzic. Dacii i spu-
neau zust er, zi red (I . P a c h i a
Tatomirescu, 1997). Genetic, 2n=36. Ve-
geteaz pe soluri umede, afnate, bogate n
humus sau pe aluviuni. Fitocenologic, nca-
drat n Querco-Fagetea, Car. Fagetalia, Epi-
lobietea, Alliarion. Rspndit n Europa, Asia,
America de Nord. Descriere. Rizom orizontal,
noduros, din care pornesc rdcini adventive.
Tulpin erect, cu patru muchii, simpl, nalt
de 40-125 cm. Frunze alungit-ovate, acute, cu
baza rotunjit, cu marginile acut-dublu-serate,
scurt-petiolate, mai ales cele din partea su-
perioar, opuse. Flori zigomorfe, grupate ntr-o
inflorescent pauciflor, lax, format din di-
cazii cu 3-4 flori pe cte un peduncul comun;
pedicelii florali sunt prevzuti cu peri glandu-
losi; caliciu glabru cu 5 lacinii lat-ovate; corol
urceolat, brun-rosie, spre baz verzuie; an-
droceu cu 4 stamine didiname, glandulos-p-
roase; staminodiu verzui, aproape reniform,
provine din reducerea celei de a 5-a stamine;
gineceu cu ovar ovoidal si stil lung de cca
4 mm. nflorire, VIVIII. Fruct, capsul lat-ova-
l, brun-verzuie, glabr. Seminte elipsoidale,
brune. Compozitie chimic. Prtile aeriene
ale plantei contin alcaloizi, acizii ferulic, cina-
mic, vanilie, protocatechic, cumaric, cafeic, ci-
napic, hidroxibenzoic; diosmin, linarin, aucu-
bozid, fructoz, glucoza, zaharoz, rafinoz,
stachioz, dulcit, manitol, sruri minerale. Pr-
tile subterane contin acid cafeic, acid cinamic
etc. Toxicologie. Planta contine saponine cu
puternic actiune hemolizant. Bioterapie.
Prtile aeriene ale plantei au important tera-
peutic pentru medicina uman si veterinar.
Are miros puternic, neplcut. Principiile active
au rol astringent, antihelmintic (mai ales tuber-
culii), antifebril, cicatrizant. Planta este folosit
de medicina popular uman n tratarea angi-
nei difterice, urticariei, amigdalitei, piodermite-
lor, plgilor deschise, inflamatiilor hemoroidale,
n combaterea viermilor intestinali. Medicina
veterinar etnoiatric o foloseste cu predilectie
extern n tratarea plgilor atone. Rar este folo-
sit intern pentru tratarea de rujet si pasteu-
reloz la mamifere. Recoltare. Prtile aeriene
ale plantei (Scrophulariae nodosae herba) se
recolteaz n timpul nfloritului. Se pot recolta si
rizomi (Scrophulariae nodosa rhizoma). Se
scot din pmnt cu cazmaua. Prtile recoltate
se usuc la umbr, n strat subtire, de preferat
n poduri acoperite cu tabl. Planta se ma-
nevreaz cu precautie pentru c este toxic.
Dup recoltare, cei ce o manipuleaz se vor
spla bine pe mini cu ap si spun. Medicin
uman. Uz intern. Pentru tratarea anginei dif-
terice, combaterea viermilor intestinali, adeni-
telor si inflamatiilor hemoroidale: decoct, din
1 lingur 15 g plant uscat si mruntit la 1 l
ap. Se fierbe la foc domol. Se strecoar. Se
bea n cursul unei zile. Pentru tratarea anginei
buberic 84 bucsu

difterice, urticariei, amigdalitei: infuzie din 1,5 g
plant uscat si mruntit peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperit
10-15 minute. Se strecoar. Se bea n cursul
unei zile. n tratarea amigdalitelor se face gar-
gar de mai multe ori pe zi, din care ultima
seara la culcare. Uz extern. 1. Pentru tratarea
hemoroizilor: alifie, pregtit din pulbere rizom,
rdcin si unt-proaspt. Se amestec pn
devine o past omogen. Se aplic local.
2. Pentru tratarea rnilor, nodulilor scrofulosi,
afectiunilor cutanate: decoct, din 2 linguri (30 g)
pulbere plant, inclusiv, semintele la 1 l ap. Se
fierbe 10-15minute la foc domol. Se strecoar.
Se pun cataplasme pe noduli si se maseaz, se
aplic cataplasme pe rni si zonele tegumenta-
re cu diferite afectiuni. 3. Pentru tratarea reu-
matismului: decoct, din plant uscat si mrun-
tit. Se adaug n apa de baie (baie
medicinal). 4. Pentru tratarea piodermitelor si
plgilor deschise: tinctur, din plant uscat si
mruntit, sau din rizom la care se adaug
spirt. Se aplic pe locul afectat. Medicin vete-
rinar. Uz intern. 1. Empiric si rar, n unele
zone din tar, planta se foloseste pentru tra-
tarea porcilor de rujet. Se administreaz n
mncare decoctul obtinut din plant. 2. Ca re-
medii populare foarte vechi prtile aeriene si
rizomul de buberic se administreaz pentru
tratarea bovinelor, porcinelor, galinaceelor si
palmipedelor de pasteureloz. Aceste boli in-
fecto-contagioase se trateaz astzi cu ajutorul
sulfamidelor, antibioticelor, serului imun spe-
cific. Animalele beneficiaz de imunoprofilaxie
eficace, constnd din vaccinuri la bovine, por-
cine, palmipede. Uz extern. Pentru tratarea
plgilor atone: decoct, din 10 g plant uscat si
mruntit, sau rizom uscat si mruntit la 100 ml
ap. Se fierbe 15-20 minute la foc domol. Se
strecoar. Se rceste pn la cldut. Se fac
splaturi locale. Se mai aplic cataplasme cu
macerat. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor nsemnate culesul de nec-
tar si polen. Productia de miere, 500-900 kg/ha.
Ponderea economico-apicol mijlocie.
BUCSU (Spartium junceum), fam.
Fabaceae. Arbust ornamental, heliofil, foarte
sensibil la ger. Cultivat prin parcuri sau grdini
la Nsud, Sibiu, Tlmaciu etc., uneori slb-
ticit; se mai numeste bucsulit, scai de papur
(fig. 30). Prefer soluri usoare, permeabile,
lipsite de carbonati, expuse soarelui.

Fig. 30. Bucsu (Spartium junceum).
Temperatura medie din iarn s nu fie sub
-1 C. Pentru sezonul rece necesit protectie.
Rspndit n Europa (regiunea mediteranea-
n), Asia Mic, Caucaz, Crimeea. Descriere.
Rdcini bine dezvoltate. Tulpin cu ramuri
erecte, cilindrice, brzdate, glabre, nalt de 2
(3) m, fr sau cu putine frunze. Frunze simple,
ngust-lanceolate sau lanceolate, glabre sau
dispers-proase, albstrui-verzui, caduce.
Flori galbene, mirositoare, dispuse n raceme
erecte, terminale; caliciul membranos, bilabiat;
corola cu petale de 2-2,5 cm, vexil obovat, aripi
mai scurte dect carena; carena curbat si
acuminat; androceul din stamine monodelfe,
antere proase; gineceul, din ovar sesil, cu
multe ovule, stil liniar, putin curbat la vrf, ter-
minat cu un stigmat alungit. nflorire, VIIX.
Fructe, psti polisperme, lungi de 4-8 (10) cm
bujor 85 bujor de munte

si late de 0,5-0,7 cm, n stadiu tnr cu peri
lungi, moi, lnosi, desi, n stadiul matur aproa-
pe neproase, negre-brune. Seminte ovate
sau eliptice. Compozitie chimic. Florile, pe
lng alte substante, contin cantitti apreciabile
de citizin, alcaloid cu actiune puternic
asupra ganglionilor. Toxicologie. Contine
alcaloizii sparteina, anagirina si metil-citisina.
n Romnia efectul toxic al acestei plante nu
este cunoscut. Industrie. n Spania, Grecia,
Franta, din fibrele liberiene extrase din plant
se confectioneaz testuri groase, covoare,
plase, frnghii etc. Prelucrarea este aceeasi cu
cea de la cnep. Cinegetic. Planta se poate
cultiva ca nutret verde pentru vnat (iepuri).
Ornamental. Indicat n parcuri pentru grupuri
sau masive. Foarte decorativ n perioada nflo-
ritului.
BUJOR (Paeonia officinalis), fam. Ra-
nunculaceae. Plant erbacee, peren; ssp. eu-
feminea frecvent cultivat n toat tara, uneori
slbticit; ssp. benatica spontan, geofit,
moderat-termofil spre termofil, slab-a-cid-
neutrofil, ntlnit prin locuri ierboase,
coaste cu tufrisuri, pduri rrite din Banat; se
mai numeste bajaruji, bajoroji, bbruj, bojor,
buj, bujoar, bonjur, bujor de grdin, busor,
rjioar, roz de Rusalii, ruj buj rosie, rujm-
buj, rusioar, tubaroz. Genetic, 2n = 20. Fito-
cenologic, ssp. spontan ncadrat n Cytiso
nigricantis-Quercutum cerris, ssp. banatica
este ocrotit prin lege. Rspndit n Europa ca
element Pontico-Balcanic. Descriere. Rd-
cin cu tuberculi radicali alungiti. Tulpin de
obicei neramificat, uniform, glabr, nalt de
30-60 m. Frunze alterne de 2-3 ori ternate, cu
foliole ngust-lanceolate pn la lanceolate,
acute, nervuri proeminente. Flori solitare, mari
actinomorfe, bisexuate, rosii; caliciu din 5 se-
pale persistente; corol din 5-8 (10) petale
obovate, lungi 5-6 cm, libere; androceu din
numeroase stamine; uneori transformate n pe-
tale; gineceu cu stigmat sesil. nflorire, V-VI.
Fructe folicule catifelat-dens-proase. Seminte
mari, ovate, negre-albstrui. Compozitie chi-
mic. n rdcini, flori si seminte contine ulei
eteric, peonin, tanin, substante mucilaginoa-
se. Alimentatie. Petalele uscate sunt folosite
la colorarea ceaiurilor. Bioterapie. Petalele flo-
rilor si rdcinile au important n medicina
uman si veterinar. Principiile active au ac-
tiune antiseptic, diuretic, analgezic, este
antispasmodic, emolient si chiar hemostatic.
La om se foloseste n tratarea gutei, artritei,
reumatismului. La animale se foloseste pentru
tratarea cistitei hemoragice. Recoltare. Peta-
lele florilor (Paeoniae flos) se culeg cnd au
nceput s cad la exemplarele puse n glastr.
Din cultur se recolteaz pe timp frumos, dup
ora 10. Se usuc pe ziar, la umbr, de preferat
n poduri acoperite cu tabl. Rdcinile (Pae-
oniae radix) se recolteaz toamna spre sfrsitul
sau la sfrsitul perioadei de vegetatie. Se usu-
c n poduri acoperite cu tabl. Se pstreaz n
pungi de hrtie. Semintele au proprietti pur-
gative si emetice. Medicin uman. Uz intern.
Pentru tratarea durerilor de piept, gutei, arte-
ritei, reumatismului: a) infuzie, din 1 lingur
petale flori peste care se toarn 200 ml ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se ndulceste cu putin miere. Se
beau 2-3 infuzii pe zi; b) decoct din 1 lingur
petale flori uscate sau 1 lingurit pulbere r-
dcin la 200 ml ap. Se fierbe 5-10 minute.
Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi, cu nghi-
tituri rare. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea cistitei hemoragice: infuzie, din
100-200 g petale flori peste care se toarn
1-2 l ap clocotit. Se las acoperit 30 mi-
nute. Se strecoar. Se rceste si se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt);
decoct, din 100-200 g petale flori la 1-2 l ap.
Se fierbe 15-20 minute la foc domol. Se stre-
coar. Se rceste si se administreaz prin
breuvaj bucal. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, taurine), 1-2 l infuzie sau de-
coct, de 1-2 ori n 24 ore; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 0,250-0,500 l infuzie
sau decoct, de 1-2 ori n 24 de ore; animale
mici (pisici, cini), 0,050-0,100 l infuzie sau
decoct, de 1-2 ori n 24 ore. Ornamental.
Cultivat sub diferite forme horticole prin gr-
dinile stenilor, parcuri, grdini botanice, ca
plant decorativ, tufoas, bogat-frunzoas.
BUJOR DE MUNTE (Paeonia dar-
nica), fam. Paeoniaceae. Plant erbacee, pe-
ren, geofit, xeromezofit spre mezofit,
moderat-termofil spre termofil, slab-a-cid-
neutrofil spre neutru-bazofil, ntlnit n
regiunea montan, pe coastele stncoase des-
chise sau acoperite cu pdure: Dealul Ciocanii,
Plaiul Sratii" din satul Salcia, judetul Prahova,
Dealul Poiana Rotund" din apropierea M-
nstirii Ciolanu, judetul Buzu. Specie ocrotit
bujor de step 86 bulb

prin lege. Fitocenologic, ncadrat n Origane-
talia. Rspndit n Crimeea, Caucaz. Des-
criere. Rdcin cu fibre fusiform-ngrosate.
Tulpin simpl, neramificat, glabr. Frunze
ternate cu foliole pieloase, lat-ovate sau aproa-
pe rotunde, glabre, cea terminal petiolat, cele
laterale sesile sau subsesile. Floarea purpu-
rie-nchis. Fructe folicule. Seminte netede,
lucioase. Ornamental. Decorativ prin flori si
frunze. Poate fi cultivat n grupuri, n parcuri si
grdini publice, pe pante deschise si stncoa-
se. nmultire prin seminte, desfacerea tufelor.
BUJOR DE STEP (Paeonia te-
nuifolia), fam. Paeoniaceae. Plant erbacee,
peren, geofit, xeromezofit spre mezofit,
moderat-termofil spre termofil, slab-acid-ne-
utrofil spre neutru-bezofil, ntlnit sporadic
pe coline ierboase, nsorite, din zona de step,
vegetnd la Murfatlar, Turnu Severin si n Tran-
silvania, la Zau de Cmpie. Specie ocrotit prin
lege. Genetic, 2n = 10. Fitocenologic, ncadrat
n Festucetalia valesiacae. Rspndit n Penin-
sula Balcanic si C.S.I. (stepele Ucrainei, Cri-
meea, Caucaz). Descriere. n pmnt, tuber-
culi radicali mari, alungiti, de obicei cu interiorul
gol. Tulpin dreapt, erect, neramificat, nal-
t de 10-50 cm, uniflor, rar biflor. Frunze
ternat-multipartite, cu lacinii lineare, glabre, pe
dos brumrii. Floarea purpuriu-ntunecat; cali-
ciul din 6 sepale verzi-rosiatice; corol din 7-8
petale mari, lat-ovate; androceul din nume-
roase stamine cu filamentele purpurii si an-
terele galbene; gineceul, din crpele proase,
cu stigmat sesil. nflorire, IV-V. Fructe, folicule
(2-4) slab-ndoite, surii sau purpurii-sure, cati-
felat-proase. Ornamental. Pe alocuri culti-
vat ca plant ornamental decorativ prin
frunze si flori. Trece peste perioada de iarn
fr s fie acoperit contra frigului. Utilizat ca
floare tiat. nmultire prin desfacerea tufelor.
BUJOR ROMNESC (Paeonia
peregrina var. romanica), fam. Paeoniaceae.
Plant erbacee, peren, spontan, geofit,
xeromezofit, mezoterm spre moderat
termofil, neutru-bazofil, ntlnit n poienile si
marginile pdurilor din sudul Bucurestiului si n
Dobrogea, la Murfatlar, ntre Tuzla si Mangalia,
Babadag, Baia, Niculitel, ntre Agighiol si Mihail
Koglniceanu; se mai numeste bujor de
pdure, rnjioar, rujie, rujioar, smrdar. Ge-
netic, 2n = 20. Declarat monument al naturii.
Fitocenologic, ncadrat n Quercetalia pubes-
centis. Descriere. Fibre radicale tuberizate,
oblong-elipsoidale. Tulpin erect, neramifica-
t, glabr, nalt de 50-80 cm. Frunze si foliole
adnc si dens-sectate, petiolate. Flori mari, so-
litare, de culoarea sngelui; caliciu cu 5-6 se-
pale inegale, subfoliacee; corol din 7-11 pe-
tale libere, obovat-cuneiforme, lungi de
5-7 cm; androceu din numeroase stamine, cu
antere scurte; gineceu din 2-3 (4) carpele, cati-
felat-tomentoase, cu stigmat lung, roz-purpu-
riu, lameliform, recurbat. nflorire, V-VI. Fruct,
folicul. Seminte mari, netede. Ornamental.
Cultivat n grupuri, platbande, sau ca borduri n
parcuri si grdini particulare. Decorativ prin flori
si frunze. Utilizat ca flori tiate. nmultire prin
seminte si desfacerea tufelor.
BULB (Bulbus), tulpin subteran for-
mat din internoduri foarte scurte (microblast),
adesea cu aspect de disc, purtnd pe partea
inferioar rdcini adventive fasciculate (fi-
broase), iar lateral si pe partea superioar frun-
ze dese, crnoase, n care se depoziteaz sub-
stante de rezerv (fig. 31). Frunzele se acoper
complet unele pe altele ca la ceap (Allium
cepa) sau se acoper numai partial ca la crin
(Lilium candidum), crinul de pdure (Lilium
martagon). Frunzele externe la multe specii
(ceap, zambile, viorele) sunt membranoase,
pergamentoase, uscate, de culoare brun, cu
rol protector, numite catafile. n functie de sis-
temul de acoperire a frunzelor ntre ele, se
ntlnesc bulbi tunicati ca la ceap (Allium
cepa), zambil (Hyacintus orientalis), viorele
(Scill bifolia), sau bulbi, scvamosi sau solzosi,
ca la speciile de crin. Tulpina cu aspect de ax
scurt, disciform, numit si inima bulbului, are
n vrf un mugure din care se dezvolt lstarul
aerian florifer. La subsuoara frunzelor pot exis-
ta muguri axilari din care vor lua nastere alti
bulbi. Acest caracter este ntlnit la viorea, la-
lea (Tulipagesneriana) etc. Cresterea unui ast-
fel de bulb este simpodial. Exist si cazuri
inverse, unde tulpina florifer se dezvolt din-
tr-un mugure axilar, iar din mugurele terminal
se formeaz bulbul de nlocuire, aspect ntlnit
la ghiocel (Galanthus nivalis), narcise sau co-
prine (Narcissus poticus, N. stellaris) etc. La
usturoi (Allium sativum) mugurii axilari se tu-
berizeaz, formnd bulbili cunoscuti popular
sub numele de ctei". Reuniti la un loc pe tul-
pina disciform formeaz cptna". n acest
bulbil 87 bulbotuber

Fig. 31. Tipuri de bulbi:
a- bulb la ceap (Allium cepa); b- bulb solzos la crin (Lilium candidum); c- bulb cu crestere simpodial la
zambil (Hyacinthus orientalis); d- bulb cu crestere monopoidal la narcis (Narcisus sp.); 1 - disc tulpinal;
2 -catafile moarte; 3-frunze ale viitoarei perioade de vegetatie; 4-primordiul inflorescentei (c)si primordiul
florii (d);5- mugure de rennoire: 6- rdcini adventive; 7- portiune din pedunculul inflorescentei (c) si al florii
(d); 8 - rest din pedunculul inflorescentei (c) si al florii (d); 9 - solzi = frunze inferioare; 10 - solzi = teci
inferioare.
caz bulbilii devin organe de depozitare nlo-
cuind frunzele crnoase.
BULBIL (Bulbillus), organ de nmul-
tire vegetativ, provenit din metamorfozarea
prin tuberizare a primordiilor foliare ale mu-
gurilor vegetativi axilari sau mugurilor florali, n
care se depoziteaz substante nutritive de re-
zerv (fig. 32). Planta erbacee numit coltisor
(Cardamine bulbifera) are la subsuoara frun-
zelor cte un bulbil negru-violaceu, provenit
prin tuberizarea primordiilor foliare ale mugu-
relui vegetativ; aiul-sarpelui (Allium scorodo-
prasum) posed n inflorescent numerosi
bulbili negrii-purpurii sau violaceu-nchisi, pro-
veniti din tuberizarea primordiilor foliare ale
mugurilor florali s.a. Ajunsi la completa dez-
voltare se desprind de pe planta-mam, cad pe
sol, germineaz si dau nastere la noi plante.
BULBOTUBER (Bulbotuber), tulpi-
n subteran metamorfozat, reprezentnd o
form de trecere dintre bulb si tubercul. Se mai
numeste bulbotubercul (fig. 33). Posed o por-
tiune tuberizat asemntoare tuberculului,
acoperit la exterior cu catafile, reprezentnd

Fig. 32. Bulbili la subsuoara frunzelor
de coltisor (Cardamine bulbifera).

bulbuci de munte 88 bumbac


Fig. 33. Bulbotuber la sofran (Crocus sativus).
frunze membranoase, uscate, brunii, cu rol pro-
tector, caracteristice bulbilor tunicati. Contine
nmagazinate substante nutritive de rezerv.
De pe partea inferioar se desprind rdcini
fasciculate (firoase). ntlnit la brndus, so-
fran, gladiole.
BULBUCI DE MUNTE (Trollius
europaeus), fam. Ranunculaceae. Plant
erbacee, peren, hemicriptofit, mezohidrofit,
microterm, slab-acid-neutrofil, ntlnit n
poieni, livezi, tufisuri, pe soluri jilav-umede, din
etajul subalpin din Carpati; sin. balbor, belbor,
blbor, bulbucei, calce, calcea-calului, capr
nemteasc, gloant, leusteanul-broastei, mr
auriu, ochiul-boului, plcintele, scalei. Genetic,
2n = 16. Ocrotit prin lege. Fitocenologic, Car.
Molinietalia, Calthion. Rspndit n Europa,
America de Nord zona artic. Descriere.
Rizom scurt, din care pornesc numeroase
rdcini adventive. Tulpin erect, glabr,
simpl sau slab-ramificat. Frunze pal-mat-
sectate, pe tulpin sesile, cele bazale lung-
petiolate. Flori mari, globuloase (4-5 cm
diametru), actinomorfe, solitare sau mai multe;
periant cu 5-15 tepale galbene, rar verzui, con-
cave, ce se acoper una pe alta; nectarii, 5 sau
mai multe ngustate, aproape liniare; androceu
cu numeroase stamine. nflorire, VIVII. Fruct,
polifolicul. Toxicologie. Contine protamin.
Simptomele intoxicatiei constau n tremurturi
musculare, colici puternice nsotite de diaree,
tulburri respiratorii, tulburri cardiace, hema-
turie. Medicin uman. Utilizat, n unele zo-
ne, de ctre medicina popular, pentru tratarea
hepatitei virale, numit de localnici glbenare.
Ornamental. Cultivat n grupuri n parcurile si
grdinile publice montane. Decorativ prin flori
si frunze. Utilizat ca flori tiate. nmultire prin
seminte si desfacerea tufelor (v. Pl. IV. 6).
BUMBAC (Gossypium hirsutum),
fam. Malvaceae. Plant anual, cultivat n
exclusivitate n climat temperat, textil,
alogam, originar din Mexic, unde creste ca
arbust; i se mai spune bumbcar, bumbcel.
Genetic, 2n = 52. Scrierile antice atest c
India a fost primul centru de cultur si pre-
lucrare a bumbacului. Spturile arheologice
efectuate pe malurile Indusului au scos la ivea-
l testuri de bumbac de o extraordinar finete,
realizate cu peste 3000 ani . Hr. De aici s-a
rspndit n multe zone ale lumii. n Egipt,
bumbacul ajunsese o cultur principal cu 2-3
veacuri . Hr. Prin intermediul maurilor planta
s-a extins n nordul Africii si sudul Europei
(secolele IX si X d. Hr.). Alt centru de origine l
reprezint America. Columb, la debarcarea pe
noul continent (1492), a gsit bstinasii m-
brcati cu vesminte confectionate din pnzeturi
de bumbac. Aztecii si triburile Maya cunosteau
mestesugul de a colora minunat testurile. Cu
timpul bumbacul a devenit cea mai important
plant textil. Mai sunt cunoscute bumbac er-
baceu sau guza (G. herbaceum), spontan n
Belucistan (estul Iranului si sud-vestul Pakista-
nului), estul Africii, cultivat n Orientul Apropiat,
Peninsula Arabic, vestul Chinei; bumbac
egiptean (G. barbadense), spontan n Per,
cultivat n Africa de Sud, Egipt, Sudan, Nigeria,
Asia Central; bumbac arborescent (G. arbo-
reum), spontan n Asia (Pakistan, Sri Lanka),
cultivat n India, Afghanistan, Birmania, Japo-
nia etc. Calitativ, bumbac egiptean ocup pri-
mul loc n lume. Plant pretentioas fat de
cldur. Temperatura minim de germinatie
12 C. Sensibil la temperaturi sczute. Sufer
la brumele trzii de primvar sau timpurii de
toamn. Suma temperaturilor active cerute,
4000-4800 C. Pretentioas la lumin (are ne-
voie de 1500 ore de strlucire a soarelui). Con-
sum relativ ridicat de ap, cu pretentii mai mari
n t i mpul nf l or i r i i , cnd consum
60-90 m
3
/ha/zi. Coeficient de transpiratie, 350-
650. Necesarul de preci pi t at i i , 500-800
mm anual. Rezist la secet. Prefer soluri cu
textur mijlocie, luto-nisipoase, luto-ar-giloase,
bine structurate, profunde, omogene, cu
fertilitate medie si pH 6-8. Descriere. R-
dcina pivotant, puternic ramificat, adnc,
uneori pn la peste 2 m. Sistemul radicular
burete blos 89 burete bulbos

exploreaz un volum de sol de 9-11 m
3
. Ma-
joritatea rdcinilor se gsesc rspndite pn
la 25-30 cm adncime. Tulpin erect, ramifi-
cat, proas, nalt de 90-120 cm. Rami-
ficatiile sunt vegetative (monopodiale) si de
fructificatie (simpodiale). Frunze petiolate, trilo-
bate (uneori pn la 5-lobate), proase mai
ales pe fata inferioar. Flori solitare, albe, al-
be-glbui pn la galbene, pedunculate, pro-
tejate de trei bracteie cu marginile puternic
dintate, rar ntregi, verzi, cte 4-8 pe o ramur
simpodial medie, nflorire, VIIIX. Polenizare
entomofil. Dup fecundare petalele se colo-
reaz roz, apoi liliachiu si cad. Fruct, capsul
dehiscent, mare, ovat sau globuloas. Des-
chiderea are loc de-a lungul liniilor de sudur a
carpelelor, prin rsfrngere n afar si eviden-
tierea fibrelor. Seminte piriforme, acoperite de
peri lungi, albi, unicelulari, care reprezint fibre-
le textile (lint-ul) si peri scurti, cenusii-verzui,
care formeaz psl (linters-ul). Numrul fibre-
lor este de cca 100 000 la o smnt, lungi de
20-50 mm, groase de 15 (20)-30 n. Dup
atingerea dimensiunilor maxime, fibra se rsu-
ceste si se aplatizeaz. Fructificare, IX-X. Ali-
mentatie. Uleiul rafinat obtinut din seminte este
comestibil. Turtele, dup ndeprtarea
produsilor toxici, din ele sunt folosite la fabri-
carea pinii, prjiturilor, crochetelor. Industrie.
Din fibre se fabric numeroase produse textile
(singure sau n amestec cu fibrele de in, ln),
at, testuri impregnate cu cauciuc, filtre, di-
verse produse pentru avioane si automobile.
Puful (linters) se ntrebuinteaz la prepararea
de colodium, fabricarea peliculelor cinemato-
grafice si fotografice, fetrului, covoarelor, mate-
rialelor izolante. Mai este folosit la fabricarea,
linoleumului si substantelor explozive, vatei
etc. Din seminte se extrage un ulei semisicativ
care, rafinat, devine comestibil; poate fi folosit
n alimentatie sau la fabricarea margarinei, s-
punurilor, vopselelor etc. Bioterapie. Scoarta
rdcinii prezint important pentru medicina
uman. Principiile active reprezentate de rezi-
ne, betain, vitamina E, un principiu vaso-con-
strictor si ocitocic, gosipiol, manifest actiune
emenagog si ocitocic. n S.U.A. sunt folosite
ca succedaneu al cornului de secar, dar cu o
mai mic intensitate a activittii farmacodina-
mice. Preparatele din scoarta rdcinilor se
folosesc n tratamentul metroragiilor, menora-
giilor sau hemoragiilor determinate de infla-
marea organelor pelviene. Pentru tratamentul
dismenoreei se asociaz cu Hydrasitis, iar ca
ocitocic, cu preparate din corn de secar
( Em. Gr i gor esc u, I. Ci ul ei , Ursula
Stnescu, 1986). Dup ndeprtarea sub-
stantelor toxice, semintele erau folosite, sub
form de pulbere, de ctre femei, pentru m-
rirea secretiei glandelor mamare (efect galac-
togog). Gosipiolul, prezent n scoarta rd-
cinilor si n uleiul gros din seminte, constituie un
anticonceptional masculin. Diminueaz vitali-
tatea spermatozoizilor, inhibnd la nivelul lor
biosinteza lactatdehidrogenazei. Dup ntreru-
perea tratamentului, la o scurt perioad, se
revine la normal. Recoltare. Scoarta rdci-
nilor (Gosypii radicis cortex) se recolteaz la
maturitatea deplin, prin scoaterea din pmnt.
Rdcina se spal de pmnt. Scoarta se
jupoaie. Se usuc n strat subtire n poduri
acoperite cu tabl. Medicin uman. Uz in-
tern. Pentru tratamentul metroragiilor, meno-
ragiilor sau hemoragiilor determinate de infla-
marea organelor pelviene: extract fluid din
scoarta rdcinilor cte 1-2 linguri de 2-4 ori
pe zi. Extractul fluid se prescrie pentru a favo-
riza nasterea, contracarnd inertia uterului n
timpul travaliului (Em. Gr i gor escu, I. Ci u-
l ei , Ursula Stnescu, 1986). Zootehnie.
Turtele rezultate dup separarea uleiului con-
stituie un furaj concentrat valoros. Contin
proteine (23-25%), substante extractive nea-
zotate (30-33%), grsimi (5-6%), celuloz
(22%). Se folosesc n cantitti moderate dup
ce sunt nlturati produsii toxici pe care i con-
tine (gossypol, substant cu o pronuntat ac-
tiune toxic). Cojile (tegumentele seminale)
servesc ca nutret pentru hrana animalelor.
Contin celuloz (35-40%), substante ex-
tractive neazotate (33-38%), sruri minerale.
Apicultur. Florile si nervura median a
frunzelor sunt vizitate de albine pentru
culegerea de nectar si polen. Nectarul este
produs de glande nectarifere aflate la baza
sepalelor. Productia de miere, 30-50 kg/ha.
Pondere apicol mic (v. Pl. V, 1).
BURETE BLOS, BLOSEL
BURETE BRUNISOR,
BRUNI-SOR
BURETE BULBOS, BURETE PES-
TRIT
burete cu peruc 90 burete

BURETE CU PERUC (Coprinus
comatus), fam. Coprinaceae. Ciuperc cu viat
scurt, comestibil, ntlnit n perioada IV-XI,
pe sol, prin grdini, parcuri, locuri cultivate,
poieni; se mai numeste bureti, popenchi, cciu-
la-sarpelui. Prefer soluri ngrsate. Sporadi-
c. Descriere. Plria ovoidal-cilindric, nalt
de 5-10 cm, groas de 3-6 cm, cu marginea
brzdat de santuri; fata superioar to-mentos-
viloas, alb, n crestet ocracee; fata
inferioar cu lamele libere albe, apoi roz, n
cele din urm se transform ntr-un lichid ne-
gru. Piciorul cilindric, lung de 10-15 cm, gros
de 1-2,5 cm, alb, fistulos, usor dilatat la baz,
prevzut cu un inel alb mobil. Carnea fraged,
alb, apoi roz, miros si gust plcut. Sporii ovoizi
sau elipsoidali (12-16 7-8 \x), netezi, multigu-
tulati, negrii. Alimentatie. Valoare alimentar
foarte mare. Dup recoltare trebuie imediat g-
tit pentru c se nmoaie. Folosit la supe,
tocan. Nu se conserv (v. Pl. V, 2).
BURETE DE CAS (Serpula la-
crymans), fam. Meruliaceae. Ciuperc epixi-
lofit, ntlnit tot timpul anului (I-XII) pe lemnul
de constructii (cpriori, grinzi, dusumele,
parchete); sin. ciuperc de pivnit. Descriere.
Corp fructifer (bazidiocarp) larg-ntins pe sub-
strat, ca o plac, grosime 1-2 cm, diametrul
pn la 50 cm, la nceput galben, apoi brun-ru-
giniu, cu marginea alb, pufoas. Himenoforul
se afl n partea central, mamelonat, reticu-
lat-alveolar, ocru, apoi brun-ruginiu sau brun,
cu alveolele din retea de 2-3 cm. Sporii elipsoi-
dali (8-12 4,5-6 n), netezi, glbui-bruni. Du-
ntoare. Produce putrezirea rosie a lemnului
care se crap paralel si perpendicular cu fibre-
le, desfcndu-se n cuburi sau prisme. Pro-
voac prbusirea caselor din lemn.
BURETE DE MAI (Calocybe gam-
bosa), fam. Tricholomataceae. Ciuperc sa-
profit, comestibil, cu foarte mare valoare ali-
mentar, ntlnit pe sol, n grupuri sub form
de cercuri, rar izolate, de la sfrsitul lunii aprilie
pn n iunie n locuri nierbate din grdini,
pajisti, luminisuri, marginea pdurilor, culturi de
prun, tufrisuri, mai ales n regiunea dealurilor:
sin. nicorete
3
. Miceliul se dezvolt pe substra-
turi cu descompuneri abundente ale resturilor
de plante ierboase, frunze si fructe czute.
Descriere. Plrie groas, convex, apoi plan,
cu marginea subtire, ondulat, uneori crpat,
diametrul 5-10 (15) cm, cu fata superioar
mat, neted, alb, albicioas, alb-crem, rare-
ori deschis-galben-ocracee, iar cea inferioar
cu lamele albe, dese, sinuoase, stirbite aproa-
pe de punctul de insertie pe picior. Picior cilin-
dric, tare, plin, compact, de 4-9 1-2 cm, alb
sau albicios, deseori curbat. Carnea alb, com-
pact, gust dulce, miros puternic de fin
proaspt. Spori ovoizi sau elipsoidali, de
4-6 2-3 \x, hialini, netezi, albi n mas. Ali-
mentatie. Foarte bune calitti gastronomice.
Utilizat pentru diferite preparate culinare (aluat
de cltite, musaca, sos cu ciuperci, sup etc).
Se conserv bine. Dup uscare si pstreaz
mare parte din calitti. Francezii o consider
cea mai gustoas ciuperc. Medicin uman.
Principiile active pe care le contine au efect
antibiotic, mai ales asupra stafilococilor care
provoac inflamatii purulente. Recomandat n
meniurile dietetice ale diabeticilor (v. Pl. V, 3).
BURETE DE ROU (Coprinus mi-
caceus), fam. Coprinaceae. Ciuperc terofit,
ntlnit n numeroase grupuri pe sol, lemn n
putrefactie si la baza trunchiurilor de copaci,
din primvar pn toamna trziu (V-XI), frec-
vent n lunile iunie si septembrie Descriere.
Plria aproape sferic, apoi conic,
campanulat, diametrul 2-5 cm, la nceput
acoperit cu un vl finos - micaceu constituit
numai din celule sferice; fata superioar striat,
micacee, galben-ruginie sau roscat, la ma-
turitate glabr si crpat; fata inferioar cu la-
mele scurte, inegale, aproape libere, albe, apoi
negricioase. Piciorul alb, fr inel, nalt de
5-10 cm, diametrul 0,3-0,6 cm. Carnea alb,
fr miros caracteristic. Sporii elipsoidali
(7,5-10 4,5-6,7 \i), negriciosi, cu por ger-
minativ evident. Alimentatie. Consumat n
unele zone din tar sub form de sup, pa-
pricas sau pregtit cu ou. Se evit consu-
marea de buturi alcoolice nainte de mas, n
timpul mesei sau dup mas cel putin 24 ore,
pentru c substantele active ce le contine ciu-
perca, n combinatie cu alcoolul, provoac in-
toxicatii. De la culegere nu rezist dect cteva
ore (v. Pl. V, 4).
BURETE de scorbur (Volvariella
bombycina), fam. Amanitaceae. Ciuperc en-
doxilofit si epixilofit, comestibil, ntlnit
vara si toamna (VI-X) n interiorul scorburilor
arborilor btrni si pe trunchiuri putrede de tei,
burete de soc 91 burete lptos

castan, fag, ulm. Descriere. Plria ovoid sau
campanulat, cu diametrul 8-20 cm, crnoas;
fata superioar intens-proas, glbuie, rar
alb; fata inferioar cu lamele libere, albe, apoi
roz. Piciorul plin, neted, lung de 6-15 cm,
diametrul 1-1,50 cm, alb sau glbui, cu volv
foarte mare la baz, lobat, albicioas, ce
acoper la nceput ntreg corpul fructifer.
Carnea moale, alb, cu miros plcut. Sporii
elipsoidali (8-10 5-6 \x), roz sau roz-glbui.
Alimentatie. Valoare alimentar foarte mare,
gustoas n diferite preparate culinare.
BURETE DE SOC (Auricularia au-
ricula-judae), fam. Auriculariaceae. Ciuperc
endoxilofit, comestibil, ntlnit n tot timpul
anului (I-XII) pe trunchiuri sau ramuri de soc,
salcie, stejar, salcm, nuc, plop, ulm, dud, cu
crestere n buchete"; sin. urechea-Iudei.
Descriere. Corpuri fructifere (bazidiocarp) la
nceput n form de cup, apoi cu aspect de
ureche, diametrul 2-8 cm. Proaspete sunt
gelatinoase, elastice, glbui-plop, ulm, dud, cu
crestere n buchete"; sin. urechea-Iudei.
Corpuri fructifere (bazidiocarp) la nceput n
form de cup, apoi cu aspect de ureche,
diametrul 2-8 cm. Proaspete sunt gelatinoase,
elastice, glbui-brune, uneori cu nuante roz,
mai trziu brune-negricioase; uscate sunt
fragile, subtiri, translucide (seamn cu cleiul
ntrit); fata extern pros-catifelat (peri desi,
scurti); fata intern acoperit cu strat himenial,
cenusie sau brun purpurie. Sporii elipsoidali,
usor curbati (12-15 5-8 \x), hialini, netezi, albi
n mas. Alimentatie. Valoare alimentar
mic. Se pot consuma cruzi, ca salat, sau
pregtiti sub form de mncare.
BURETE DULCE (Lactarius vole-
mus), fam. Russulaceae. Ciuperc micorizan-
t, comestibil, ntlnit vara si toamna (VIIXI)
pe sol, prin pduri, ndeosebi sub mesteceni;
se mai numeste burete lptos, burete rosu,
lptuc dulce, pita-vacii, pinea-pdurii, rscov
auriu, vinetic cu lapte. Descriere. Plrie
convex, apoi ntins, putin deprimat la cen-
tru, cu aspect de plnie larg-deschis, diame-
trul 6-15 cm, marginea usor rsucit spre fata
inferioar, crnoas; fata superioar prui-nos-
catifelat, portocalie, de un rosu-brun sau
glbuie; fata inferioar cu lamele albe-glbui,
strnse, subtiri, putin decurente, la atingere se
pteaz n rosu. Piciorul cilindric, tare, plin,
lung de 10-12 cm, diametrul 2-3 cm, neted sau
usor pruinos. Carnea alb sau usor glbuie,
cu latex alb, vscos, miros plcut, gust dulce
de nuci proaspete. Sporii sferici (7,5-10 \x),
hialini, albi, reticulati, multigutulati. Alimentatie.
Valoare alimentar mic. Foarte gustoas.
Se consum crud, ca salat sau alte tipuri
de preparate culinare. Se conserv pentru
iarn prin uscare, n otet sau se mureaz.
Salata preparat din ciupercile uscate este
foarte gustoas. 2-3 felii de ciuperc uscat
adugate la sup de carne, gulas, legume,
tocnit de vit, le confer gust si miros
plcute (v. Pl. V, 5).
BURETE GALBEN (Clitocybe
geotropa), fam. Tricholomataceae. Ciuperc
saprofit tericul, comestibil, ntlnit vara si
toamna (VIIIXI), prin pduri, poienite, liziera
pdurii si tufrisuri, vegetnd n grupuri, sub
form de cercuri. Descriere. Plria crnoas,
convex, apoi plan si putin adncit n centru,
n cele din urm plniat, cu diametrul
10-30 cm, totdeauna mamelonat, cu mar-
ginea lsat n jos, la exemplarele tinere, usor
rsucit n interior; fata superioar glabr, foarte
fin-catifelat, galben-portocalie; fata infe-
rioar cu lamele decurente, albe, apoi crem.
Picior plin, spongios, fr inel, cilindric, la baz
usor ngrosat, nalt de 8-15 cm, diametrul
2-3 cm, alb-glbui. Carnea consistent la n-
ceput, apoi moale, alb, cu miros plcut. Sporii
globulosi (6-7 5-6 n). Alimentatie. Ciuperc
cu mare valoare alimentar. Utilizat n diferite
preparate culinare.
BURETE LPTOS (Lactarius pipe-
ratus), fam. Russulaceae. Ciuperc micorizan-
t, comestibil, ntlnit vara si toamna (VIIXI)
prin pduri de foioase si de amestec, ndeosebi
prin stejrete-gorunete; se mai numeste burete
acru, burete alb. burete iute, burete piperat,
burete usturos, iutari. Se dezvolt n mas n
luna iulie, n rest sporadic. Descriere. Plria
convex, apoi plniat, larg deschis, dia-
metrul 8-18 cm, crnoas, tare, casant, cu
marginea putin rulat spre fata inferioar; fata
superioar alb, albicioas, adesea cu pete
ocracee; fata inferioar cu lamele albe, mai
trziu galbene, strnse ntre ele, decurente, de
multe ori bifurcate la baz. Piciorul cilindric,
relativ scurt si subtire, lung de 2-6 cm, dia-
metrul 1,5-2,5 cm, alb-plin, tare. Carnea alb,
apoi glbuie, cu latex alb care, n contact cu
buretele-cerbilor 92 buretele-viperei

aerul, prin uscare, se nverzeste, miros plcut,
pi per at , i ut e, ust ur os. Spor i i ovoi zi
(6-8 7-9 n), hialini, verucosi, unigutulati, albi.
Alimentatie. Valoare alimentar mic. Folosit
n alimentatie fripti pe jar sau fierti. Dup fier-
bere se conserv n otet pentru iarn. n unele
zone conservarea pentru iarn se face n pu-
tin, n care se pune si sare si se mureaz (v.
Pl. V, 6).
BURETELE-CERBILOR (Sclero-
derma aurantium), fam. Sclerodcrmataceae.
Ciuperc micorizant, necomestibil, toxic,
ntlnit vara si toamna (VIIIX) pe soluri argi-
loase aflate n pant, nsorite, din etajul mon-
tan. Descriere. Corp de fructificatie (bazidio-
carp) tuberculiform, sesil, diametrul 3-7 cm,
cu peridia groas, crnoas, elastic, bru-
n-glbuie, cu numeroase proeminente po-
ligonale, mai nchise la culoare. Carnea (ghe-
ba) alb-roz, apoi negricioas-albstruie,
strbtut de fibre albe, miros neplcut. Sporii
cu diametrul 8-13 n, echinulati, n solutie de
KOH apar reticulati, bruni, cnd ajung la
maturitate prsesc corpul fructifer printr-o
deschidere apical neregulat. Toxicologie.
Produce tulburri gastrointestinale si ner-
voase, dar trectoare. Intoxicatia se manifest
mai ales prin stare de ru, greturi, vom,
frisoane, diaree, colici stomacale violente (v.
Pl. V, 7).
BURETELE-OILOR (Scutiger ovi-
nus), fam. Scutigeraceae. Ciuperc saprofit,
comestibil, ntlnit toamna (VIIIX), pe sol,
prin pdurile de conifere din regiunea montan.
Corpuri fructifere (bazidiocarp) strns grupate,
adeseori concrescute. Descriere. Plria sfe-
ric, semisferic, apoi ntins, cu diametrul de
5-11 cm, grosime 1-2 cm, cu marginea r-
sucit, adesea neregulat, sudat de plria
exemplarelor alturate; fata superioar neted,
mai trziu crpat n cmpuri areolate, albi-
cioas sau cenusiu-glbuie; fata inferioar cu
tuburi spori fere albe, foarte scurte (1-2 mm),
decurente, cu porii foarte mici (0,15-0,2 mm),
circulari sau unghiulari, albi, apoi glbui. La
atingere, partea inferioar se nglbeneste.
Picior cilindric, tare, solid, ngustat la baz,
central sau mai mult sau mai hialini netezi,
unigutulati. Alimentatie. Valoare alimentar
mic. Consumat n stadiul tnr la diferite
preparate culinare.
BURETELE-VACII (Lactarius sub-
dulcis), fam. Russulaceae. Ciuperc micori-
zant, comestibil, ntlnit vara si toamna
(iul.-nov.) prin pdurile de foioase, pe soluri
argiloase. Descriere. Plria putin crnoas,
mamelonat, diametrul 3-7 cm; fata superioa-
r fr zonatii concentrice, la nceput rosie-bru-
n, apoi brun-rosiatic; fata inferioar cu lamele
mai deschise la culoare. Picior plin,
spongios, apoi gol, lung de 2,5-5,5 cm, dia-
metrul 0,4-1 cm, de culoarea plriei. Carnea
compact, sfrmicioas palid-rosiatic, la n-
ceput dulce, apoi amruie, latexul alb, miros
neplcut. Alimentatie. Valoare alimentar mi-
c. Utilizat regional n arta culinar.
BURETELE-VIPEREI (Amanita
phalloides), fam. Amanitaceae. Ciuperc foarte
otrvitoare, micorizant, ntlnit vara si
toamna (VI I-X) pe sol umed si umbros n
pdurile de conifere si foioase ndeosebi sub
stejari; sin. ciuperc alb. Descriere. Plria
sferic, apoi bombat ca un clopot, n cele din
urm ntins, cu marginea neted si diametrul
de 5-15 cm; fata superioar neted, prevzut
cu striuri fine, brune sau negre, ntinse n raze
din centru ctre margine, pe o culoare de fond
variabil (verde-cenusiu murdar, verde-glbui
sau brun-olivaceu),n stare umed putin vs-
coas; fata inferioar cu lamele libere, strns-
apropiate, inegale, albe cu usoar nuant
verzuie sau glbuie. Piciorul fibros, plin,
catifelat, nalt de 8-15 cm, gros de 1-2 cm,
bulbos la partea inferioar, alb, glbui, verzui
sau ptat n zig-zag cu verde, ca la viper, n
partea superioar cu un inel lat, striat, lsat n
jos, alb sau alb-glbui. Carnea alb, fragil n
plrie si atoas n picior, cu miros plcut si
gust dulce, foarte putin pisctor. Sporii sferici
sau ovoizi (8-10 n), gutulati. Compozitia chi-
mic: contine 9 substante toxice grupate n
amatoxine (a-amanitin, p-amanitin, amani-
n, amanulin) si falatoxine (faloidin, faloin,
falisin, falicidin). Unele din ele au actiune
hemolitic. Toxicologie. Este cea mai otrvi-
toare ciuperc. Consumarea ei provoac
moartea prin sindromul faloidian cu debut tar-
div. Semnele otrvirii apar dup 6-48 ore, con-
stnd din tulburri digestive manifestate prin
vome, dureri epigastrice, diaree abundent,
uneori sangvinolent, flancat de deshidrata-
rea organismului, nsotit de o sete pronuntat;
se produce o hepatit citolitic cu perturbarea
burete pestrit 93 burete tepos

functiilor ficatului; afecteaz sistemul nervos si
se manifest prin delirri, calm, agitatie, euforii
pronuntate, dispar reflexele tendoanelor, se r-
cesc extremittile, se instaleaz paralizia ocu-
lar. Moartea survine dup 24 ore pn la
5-6 zile. Un singur exemplar contine suficient
otrav pentru a ucide o familie. Medicina nu are
antidot pentru neutralizarea toxinelor.
BURETE PESTRIT (Amanita pan-
therina), fam. Amanitaceae. Ciuperc micori-
zant toxic, ntlnit vara si toamna (VIIX),
pe sol prin pduri de foioase; sin. burete bul-
bos. Descriere. Plria convex ca un clopot,
apoi ntins, plan, cu adncituri n mijloc, dia-
metrul 6-10 cm; fata superioar cenusie, bru-
n-cenusie sau brun-glbuie, mai nchis n
centru, acoperit cu numeroase pustiile pufoa-
se, albicioase, cztoare, dispuse n cercuri
concentrice, pe timp umed lipicioase, pe timp
uscat lucioase, fin-ncretit pe margini; fata in-
ferioar cu lamele albe, libere, ngustate spre
picior. Piciorul nalt de 5-12 cm, diametrul
1-2 cm, cu inel alb, persistent, plin la nceput,
apoi gol, cilindric, bulbos la baz. Volv redus,
alb, lipit de bulb, friabil. Carnea alb, fragi-
l, miros putin pronuntat, gust dulceag la n-
ceput, apoi acru. Sporii sferici sau elipsoidali
(9-11 7-8 n) hialini, gutulati, albi n mas.
Toxicologie. Contine aceleasi principii toxice
ca plria-sarpelui. Toxicitatea provoac sin-
dromul panterianuarie Se declanseaz la
1-4 ore prin tulburri digestive (greturi, vome,
dureri abdominale), urmate de tulburri
psihomotorii (delirri, halucinatii, agitatie), se
trece de la o veselie extraordinar la o stare de
nebunie furioas, confuzie mintal. Starea
dureaz cteva ore, apoi se instaleaz o com
(3-8 ore) la captul creia se trezeste spontan,
acuznd ameteli si usoare halucinatii.
Vindecarea apare la 24 ore. Uneori poate
pricinui moartea (v. Pl. VI, 1).
BURETE PUTUROS (Phallus im-
pudicus), fam. Phalaceae. Ciuperc saprofit,
endoxilofit, comestibil, ntlnit din primva-
r pn toamna (V-XI), pe sol umed si umbrit,
n pduri de foioase si conifere, pajisti, grdini,
parcuri, n culturile cu vit de vie; se mai nu-
meste bozuz, burete de inimioar. Descriere.
Prin hife subterane paraziteaz rdcinile vitei
de vie sau ale altor plante lemnoase de pdure.
Corpul fructifer apare la nceput subteran,
ntr-un nvelis (experidie) ce i confer forma si
culoarea unui ou, apoi, prin crparea experi-
diei, iese la suprafata pmntului. Plria are
aspect de cciul alveolat, verde-mslinie,
mucilaginoas, miros de cadavru, nltimea 3-
4 cm. Mirosul neplcut se simte de departe si
atrage mustele. Alveolele de pe plrie contin
masa sporifer. Piciorul cilindric, spongios, fis-
tulos; lungime 10-20 cm, diametrul 2-3 cm.
Sporii elipsoidali (3-5 1,5-2 \i), glbui, sunt
diseminati de insecte. Alimentatie. Utilizat n
consum numai n stadiul foarte tnr. n unele
regiuni, copiii i arunc plria ru mirositoare
consumnd piciorul n stare crud. Piciorul si
"oule" se pot mura pentru iarn, se pot folosi la
condimentarea salatei de boeuf, a altor prepa-
rate culinare. Medicin uman si veterinar.
n Antichitate a fost considerat drept un foarte
bun afrodisiac. n Germania pn n secolul
trecut praful acestor ciuperci (obtinut prin us-
care si pisare) se aduga n hrana animalelor,
pentru a le stimula nmultirea (v. Pl. VI, 2).
BURETE SERPESC (Macrolepio-
taprocera), fam. Agaricaceae. Ciuperc sapro-
fit, comestibil, ntlnit vara si toamna
(VIIX) pe sol, ca indivizi izolati sau n grupuri,
prin pduri; se mai numeste parasol, plria-
sarpelui, piciorul-caprei. Dezvoltare n
mas, mai ales n prima parte a toamnei.
Descriere. Plria ovoid, apoi semisferic si
n cele din urm ntins, diametrul 10-25 cm, la
centru mamelonat; fata superioar neted,
brun-nchis n partea central, brun-deschis
n rest sau cenusie, acoperit cu scvame
groase, brune, asezate concentric; fata
inferioar cu lamele albe, crnoase, largi,
libere. Piciorul cilindric, umflat la baz, fibros,
fistulos, nalt de 15-30 cm, diametrul 1-2 cm,
n partea superioar cu inel dublu, gros, mobil,
albicios pe fata superioar, brun-cenusiu pe
cea inferioar. Carnea moale, alb, apoi brun,
miros plcut, gustul asemntor miezului de
nuc. Sporii lung-ovoizi (15-20 10-13 \x),
hialini, netezi, multigutulati, albi n mas.
Alimentatie. Foarte mare valoare alimentar.
Foarte bun n tot felul de preparate culinare.
Pentru iarn se conserv n sare (v. Pl. VI, 3).
BURETE tEPOS (Hydnum repan-
dum), fam. Hydnaceae. Ciuperc micorizant,
comestibil, ntlnit pe sol n perioada (VI I-X),
prin pdurile de foioase si rsinoase; se
mai
burete vegetal 94 bureti flocosi

numeste burete spinos, flocosel. Descriere.
Plria convex, crnoas, diametrul 6-12 cm,
marginea ondulat; fata superioar fin-
catifelat, pruinoas, galben-albicioas sau
ocru-brunie; fata inferioar (himenoforul) sub
form de tepi inegali, fragili, decurenti, apro-
piati, ocru-glbui. Picior central sau excentric,
lung de 3-8 cm, diametrul 0,5-3 cm, cilindric,
putin ngustat ctre baz, crnos, plin n in-
terior, neted, alb sau de aceeasi culoare cu
plria. Carnea groas, sfrmicioas, alb
sau glbuie, gust putin amar, miros plcut.
Sporii ovoizi (6-9 6-8 \x), hialini, albi-crem,
netezi, gutulati. Forma albidum, bazidiocarp
alb; forma rufescens, bazidiocarp ruginiu. Ali-
mentatie. Valoare alimentar mic. Utilizati n
diferite retete culinare (sos tartar, sos Remou-
lade, pireu, preparati ca murturi pentru iarn).
Deoarece, la nceput, apa n care se fierb are
gust putin amar, se arunc; se toarn peste ei
alt ap clocotit si se fierb n continuare. Se
conserva n otet (v. Pl. VI, 4).
BURETE VEGETAL, LUF
BURETI DE PRUN
1
(Rhodophyl-
lus clypeatus), fam. Rhodophyllaceae. Ciuper-
c saprofit ntlnit n perioada mai-iunie, prin
pduri, livezi, tufrisuri, sub pomi si arbusti
fructiferi. Descriere. Plria convex, campa-
nulat, apoi ntins, crnoas, diametrul
3-10 cm, usor mamelonat; fata superioar
neted, cenusie sau brun-cenusie, cu mar-
ginea neregulat-lobat; fata inferioar cu la-
mele largi, spatiate, inegale, albe, apoi roz-ce-
nusii. Piciorul cilindric, plin, usor fibros, striat,
alb, nalt de 3-9 cm, diametrul 0,6-1,5 cm.
Carnea albicioas, miros de fin, gust putin
acidulat, nu se albstreste cu tinctur de Gaiac.
Sporii subglobulosi (8-11 7,5-9 n), hialini,
roz-glbui n mas. Alimentatie. Valoare ali-
mentar mare. Foarte gustosi n diferite pre-
parate culinare (v. Pl. VI, 5).
BUREtI DE PRUN
2
(Rhodophyl-
lus saundersii), fam. Rhodophyllaceae. Ciu-
perc saprofit, comestibil, ntlnit primva-
ra (III-V), n grupuri, cu asezare n cercuri sub
specii de prun. Descriere. Plrie convex,
diametrul 3-12 cm; fata superioar alburie, la
centru brun-cenusie; fata inferioar cu lamele
largi, spatiate, albe. Picior cilindric, alb, nalt de
4-12 cm, diametrul 0,7-2 cm. Carnea se
albstreste n tinctur de Gaiac. Sporii sub-
globulosi (9-12 8-10 n). Alimentatie.
Valoare alimentar mare. ntrebuintati n
diferite preparate culinare.
BURETI DE ROU (Marasmius
oreades), fam. Tricholomataceae. Ciuperc
geofit, parazit, cu miceliul n organele subte-
rane ale plantelor, comestibil, ntlnit vara si
toamna (V-XI), prin psuni, fnete, poieni si
margini de pdure; se mai numeste burciori,
bureti de pajiste, ciocrlie. Descriere. Plrie
convex la nceput apoi ntins, usor mamelo-
nat, diametrul 2-5 cm; fata superioar neted,
brun-deschis, sau palid-crem-alutacee, pe
timp umed higrofan; fata inferioar cu lamele
groase, spatiate, albicioase apoi crem-ocracee.
Piciorul cilindric, plin, neted, nalt de 4-10 cm,
diametrul 0,3-0,5 cm, brun-deschis sau crem-a-
lutaceu, finos-floculos, greu de rupt. Carnea
albicioas, elastic, subtire, cu miros si gust
plcut. Spori elipsoidali (8-10 5-6 n), hialini,
albi n mas. Alimentatie. Valoare alimentar
foarte mare. Excelent pentru supe si orice fel
de mncare (papricas, ciuperci cu ou, ciuperci
cu orez, garnitur etc.). Pentru iarn se usuc
pstrndu-si perfect calittile.
BUREtI FLOCOSI (Lactarius tor-
minosus), fam. Russulaceae. Ciuperc mico-
rizant, comestibil, ntlnit vara si toamna
(VIIX), pe sol, izolat sau n grupuri, mai ales
sub mesteceni, cu dezvoltarea n mas n lunile
septembrie-octombrie; se mai numeste burete
de mesteacn, flocosei, prusei, rscov de
mesteacn. Descriere. Plria (bazidiocarp)
sferic, apoi ntins, deprimat n zona cen-
tral, crnoas, cu marginea rsucit n jos,
diametrul 5-11 cm; fata superioar putin lipi-
cioas, cu zone concentrice, lnoas, mai ales
marginea tomentos-lanat, roz-crmizie sau
brun-rosiatic; fata inferioar cu lamele subtiri,
strnse, putin decurente, crem. Piciorul cilin-
dric, mai gros la baz, plin, apoi gunos, lung
de 4-6 cm, diametrul, 1-2 cm, asemntor la
culoare cu plria. Carnea alb-roz, fragil, latex
alb, gust acru-piperat, miros vag de fructe.
Sporii ovoizi (7-9 6-7 n), hialini, unigutulati,
albi n mas, ornamentati cu o retea fin. Ali-
mentatie. Regional, se folosesc n consum. Se
tin 6-8 ore n ap; se scurg, se opresc, apoi
se gtesc. Pentru iarn se fierb si se conserv
n otet. Consumati cruzi sunt puternic laxativi,
bureti glbiori 95 buruian

pricinuind tulburri gastrointestinale (v. Pl.
VI, 6).
BURETI GLBIORI (Lactarius mi-
tissimus), fam. Russulaceae. Ciuperc micori-
zant, ntlnit n lunile septembrie-octombrie,
pe soluri acide, printre pernitele de muschi, din
pdurile de rsinoase. Descriere. Plria
mamelonat, diametrul 3-5 (7) cm; fata
superioar portocalie, putin vscoas pe timp
umed; fata inferioar cu lamele crem-ocracee.
Picior plin, apoi gol, lung de 3-8 cm, diametrul
0,4-0,9 cm; portocaliu-deschis. Carnea glbu-
ie, cu latex alb, gust amar, miros mai mult sau
mai putin neplcut (v. Pl. VI, 7).
BURETI IEPURESTI (Polypilus
umbellatus), fam. Scutigeraceae. Ciuperc sa-
profit, comestibil, ntlnit vara (VIIIIX), pe
cioate si la baza trunchiurilor de stejar si car-
pen, unde formeaz tufe de cca 50 cm
diametru. Ciclul vital se desfsoar numai n
corpul lemnului mort. Descriere. Baziocarpul
este alctuit din mai multe plrii, sustinute de
picioruse pornite dintr-un trunchi comun, cu as-
pectul general umbeliform-ramificat. Plria
plan-convex, cu diametrul de 2-3 cm, ombi-
licat, marginea usor rsucit; fata superioar
pruinoas, fin-scuamoas, brun-cenusie sau
brun-deschis; fata inferioar cu tuburi spo-
rifere foarte scurte, lung-decurente pe picior,
albe, prevzute cu pori mici poligonali. Trun-
chiul si ramificatiile albicioase. Carnea subtire,
alb, moale, suculent, gust dulceag, miros de
fin. Sporii elipsoidali sau cilindric-fusiformi
(7-10 2,4-4 n), hialini, albi, netezi, multi-
gutulati. Alimentatie. Valoare alimentar mic.
Folosit n stadiul tnr pentru diferite prepa-
rate culinare.
BURUIAN, nume dat diverselor
plante erbacee spontane, fr valoare econo-
mic, adaptate s triasc mpreun cu plan-
tele cultivate, pe care le stnjenesc n crestere
si dezvoltare. Sunt duntoare pentru agricul-
tur si silvicultur. n agricultur produc pagube
prin scderea productiei si deprecierea calittii
recoltelor. Stnjenesc buna executare a lucr-
rilor agrotehnice si mai ales recoltarea. n zoo-
tehnie cauzeaz deprecierea laptelui si a lnii.
Cele mai toxice buruieni aflate n furajele culti-
vate pot provoca moartea animalelor. n bazi-
nele acvatice determin scderea productiei
piscicole. Buruienile sunt mai rezistente dect
plantele cultivate, persist vreme ndelungat
pe terenul pe care l-au invadat, iar smnta
aflat n sol si pstreaz mai multi ani faculta-
tea germinativ. Combtute energic pe terenul
cultivat, ele se mentin pe marginea drumurilor,
a rzoarelor de hotar, pe taluzurile canalelor
etc. n Romnia preocupri pentru studiul si
combaterea lor, cu prezentarea argumentelor
n publicatii, au avut I. Prodan (1946),
Gh. I o n e s c u - Si s e s t i (1955), I. St a i c u
si colab. (1967), C. Zahariade, Gh. An-
ghel (1960), P. Burcea, K. N e i d e r -
mai er ( 1962) , St . Di mancea ( 1966) ,
T. Bai cu (1969), Gh. An g h e l , C. Chi -
r i l , V. Ci o c r l a n , A. Ul i n i c i (1972),
C. Ch i r i l , C. P i n t i l i e (1984-1988),
C. P i n t i l i e si colab. (1985). n urma cerce-
trilor efectuate s-a elaborat, pentru Romnia,
o list a buruienilor-problem. Prezentate pe
familii acestea sunt: fam. Equisetaceae: coa-
da-calului (Equisetum arvense, E. ramosissi-
mum); fam. Aristolochiaceae:cucurbetic, m-
rul-lupului (Aristolochia clematidis); fam.
Ranunculaceae: piciorul-cocosului de semn-
turi, comicei (Ranunculus arvensis), piciorul-
cocosului pros (Ranunculus sardos), nem-
tisori de cmp, pintenasi (Consolida regalis, C.
orientalis); fam. Papaveraceae: mac, mac ro-
su, mac slbatic (Papaverrhoeas, P. hybri-
dum); fam. Fumariaceae: fumrit, fumric
(Fumaria schleicheri, F. rostellata, F. vaillantii);
fam. Rosaceae: mur de miriste (Rubus
caesius); fam. Fabaceae (Leguminosae): m-
zriche de primvar (Vicia sativa), mzriche
(Vicia angustifolia), borceag, mzriche rosie
(Vicia pannonica), cosit (Vicia hirsuta),
mzriche proas (Vicia villosa, Vicia striata,
Vicia dasycarpa), linte galben (Lathyrus
aphaca), oresnit (Lathyrus tuberosus); fam.
Zygophyllaceae: coltii-babei (Tribulus terres-
tris); fam. Apiaceae (Umbelliferae): puciogn,
buruian puturoas (Bifora radians), morcov
spinos, rusintoare (Caucalis platycarpos),
dornic (Falcaria sioides); fam. Euphor-biaceae:
laptele-cinelui (Euphorbia falcata),
laptele-cucului, alior, laptele-cinelui (Eu-
phorbia virgata, E. agraria), laptele-cucului,
ailor (Euphorbia helioscopia); fam. Violaceae:
trei frati ptati (Viola arvensis); fam. Brassi-
caceae (Cruciferae): mustar negru (Brassica
nigra), mustar de cmp, mustar slbatic (Si-
napis arvensis), ridiche slbatic, ridichioar
buruian 96 busuioc

(Raphanus raphanistrum), voinicic (Descura-
inia sophia), brnculit (Sisymbrium orientale),
lubit (Camelina microcarpa), puturoas (Diplo-
taxis muralis, Diplotaxis tenuifolia), traista-cio-
banului (Capsella bursa-pastoris), pungulit
(Thlaspi arvense), varz albicioas de ogoare
(Conringia orientalis), ciurlan alb (Rapistrum
perenne), boghit, glbenea (Rorippa
sylvestris), urda-vacii (Cardaria draba); fam.
Resedaceae: rechie (Reseda lutea); fam.
Malvaceae: pristolnic, teisor (Abutilon theo-
phrasti), zmosit (Hibiscus trionum); fam.
Primulaceae: scnteut (Anagallis arvensis);
fam. Cariophyllaceae: neghin (Agrostemma
githago), rocoin (Stellaria media), buruia-na-
surprii (Scleranthus annuus), hrana-vacii
(Spergula arvensa); fam. Portulacaceae: iarb
gras, grasit, iarba-porcilor (Portulaca olera-
cea); fam. Chenopodiaceae
:
lobod porceasc
(Chenopodium album), spanac slbatic, lobo-
d porceasc (Chenopodium polyspermum),
lobod (Atriplexpatula), srcic, iarb srat,
rostogol (Salsola kali ssp. ruthenica); fam.
Amaranthaceae: stir slbatic, stir porcesc
(Amaranthus retroflexus), stir de ogoare (Ama-
ranthus chlorostachys), stir alb (Amaranthus
albus), stir trtor (Amaranthus blitoides), stir
pe tav (Amaranthus crispus); fam. Polygona-
ceae: hrisc urctoare (Polygonum convolvul-
us), troscot, trsoac, troscotel (Polygonum
aviculare), iarb rosie, troscot porcesc (Polygo-
num lapathifolium), iarb rosie, arde-iul-
broastei, iarba-puricelui (Polygonum persi-
caria), slcut, troscot de balt (Polygonum
amphibium), mcris mrunt (Rumex ace-
tosella); fam. Asclepidiaceae: plechiusc (Cy-
nanchum acutum); fam. Rubiaceae: lipicioas,
turtit (Galium aparine); turtit cu trei coarne
(Galium tricornutum);fam. Caprifoliaceae: boz
(Sambucus ebulus); fam. Convolvulaceae
:
volbur, holbur, rochita-rndunicii (Convolvu-
lus arvensis), cupa-vacii (Calystegia sepium);
fam. Cuscutaceae: tortei, cuscut mare (Cus-
cuta campestris), mtasea-trifoiului (Cuscuta
epithymum); fam. Boraginaceae: ttneas
(Symphytum officinale), vanilie slbatic,
ochiul-soarelui (Heliotropium europaeum);
fam. Solanaceae: zrn, umbra-noptii (Sola-
num nigrum); fam. Scrophulariaceae: doritoare
(Veronica hederifolia), ciormoiag, grul-prepe-
litei, gru negru, miaz-noapte (Melampyrum
arvense), ciormoiag, grul-prepelitei (Melam-
pyrum barbatum); fam. Orobanchaceae:
lupoaia florii-soarelui, smntnic (Orobanche
cernua), lupoaie, lupoaia-tutunului (Orobanche
ramosa); fam. Lamiaceae (Labiatae): urzic
moart, sugel (Lamium amplexicaule), urzic
moart, sugel puturos (Lamium purpureum),
taposnic (Galeopsis ladanum), fata-mtei
(Galiopsis angustifolia), lunguric (Galeopsis
tetrahit), cinstet (Stachys annua), tmit de
cmp (Ajuga chamaepitys), izm proast
(Mentha arvensis), blbis (Stachys palustris);
fam. Asteraceae (Compositae): musetel (Cha-
momilla recutita), musetel prost, romnit ne-
mirositoare (Matricaria perforata), romnit
(Anthemis austriaca), albstrit (Centaurea
cyanus), susai moale (Sonchus oleraceus),
susai aspru (Sonchus asper), busuioc slbatic
(Galinsoga parviflora), btrnis (Erigeron
canadensis), cornaci (Xanthium italicum),
ghimpe, holer (Xanthium spinosum), scaiete-
le-popii, cornuti (Xanthium strumarium), sgl-
voc (Centaurea scabiosa), ciolobat (Centaurea
apiculata ssp. spinulosa), ppdie (Taraxacum
officinale), plmid (Cirsium arvense), susai
(Sonchus arvensis); fam. Poaceae (Gra-
mineae): iarba-vntului (Apera spica-venti),
Lolium remotum, odos, ovz slbatic (Avena
fatua), iarb brboas, mohor nalt (Echino-
chloa crus-galli), iarb sur (Eragrostis minor),
mohor (Setaria glauca), mohor verzui, mohor
(Setaria viridis), mohor agttor, mohor (Setaria
verticillata), meisor, meisor rosu (Digitaria
sanguinalis), pir trtor (Agropyron repens), pir
gros (Cynodon dactylon), iarba-cmpului
(Agrostis stolonifera), trestie, stuf (Phragmites
australis), trestie de cmp, latit (Calamagrostis
epigeios), costrei, blur (Sorghum halepense).
BUSUIOC (Ocimum basilicum), fam.
Lamiaceae. Plant erbacee, anual, alogam,
condimentar, originar din India si China; se
mai numeste basic, bsileac, biesnioc, bizilioc,
borjolic, bosioc rosu, bosiog, bosioace, boso-
ioc, busioc de grdin, busioc, mlcin, m-
tcin, mejioran, vsileac. Genetic, 2n = 48.
Cultivat pe tot globul. Pretentios la cldur.
Afectat de brumele trzii ale primverii. Pre-
tentios la lumin. Se dezvolt bine ns si pe
locuri usor semiumbrite. Cerinte moderate fat
de umiditate. Prefer soluri cu textur mijlocie,
bine structurate, permeabile, fertile, care nu fac
scoart. Nu suport solurile argiloase, grele,
reci, solurile nisipoase si srturile. Descriere.
Rdcin fibroas, ramificat. Tulpin cu patru
busuioc 97 busuioc

muchii, erect, nalt pn la 60 cm, ramificat
de la baz, proas n partea superioar.
Frunze opuse, ovate, vrf ascutit, marginea cu
dinti rari, atenuati. Flori albe sau roz, mici,
grupate cte 4-6 n pseudoverticile, formnd
inflorescente spiciforme ntrerupte. Caliciu
bilabiat. Corol cu labiul superior cu 4 dinti
rotunjiti. Staminele (4) si stilul ies de sub corol.
nflorire, VIIIX. Polenizare entomofil. Fructe,
nucule ovate, brune-negricioase, grupate cte
4 la baza caliciului persistent. Compozitie chi-
mic. Frunzele, florile, ramurile tinere contin
ulei volatil (0,10-0,20%), compus din linalol,
metilcavicol sau estragol, cineol, camfor, a-pi-
nen, cinamat de metil, eugenol, acid oleanolic,
p-sitosterol, anetol; saponozide triterpenice, ta-
noizi etc. Semintele contin mucilagii (F. Cr-
c i un, O. Bojor, M. Alexan, 1977). Ali-
mentatie. Frunzele, verzi sau uscate, se
utilizeaz la aromatizarea mncrurilor, sosu-
rilor, murturilor, salatelor. Industrie. Frunze-
le, verzi sau uscate, se folosesc la aroma-
tizarea mezelurilor, pastelor, murturilor. Vinul
acrit se corecteaz cu infuzie din flori sau fructe
de busuioc. Dup rcire solutia obtinut se
toarn n butoi. Bioterapie. Prtile aeriene ale
plantei prezint important n medicina uman
si veterinar. Principiile active actioneaz ca
antiseptic intestinal, carminativ (absoarbe ga-
zele), stimuleaz digestia, galactogog, anti-
emetic, diuretic, antiinflamator renal si intes-
tinal, antiseptic pulmonar, antifungic, febrifug.
La om este folosit n: colici intestinale, balonri
intestinale, vom, grip, rceal, bronsit acu-
t si cronic, cefalee (dureri de cap), ulcer
gastric, infectii urinare, anorexie, diaree, colit
de fermentatie. La animale este folosit n trata-
rea afectiunilor renale, cistitelor inclusiv hemo-
ragice, n stri a frigore si n tulburri gastro-
intestinale. Apa n care se nmoaie busuioc
capt proprietti speciale. Fitoncidele si uleiul
volatil dizolvate n ap, i confer proprietti
dezinfectante, reconfortante, igienice. Recol-
tare. Se culeg tulpinile si ramurile tinere acope-
rite cu frunze, terminate cu sau fr inflores-
cent (Basilici herba). Uscarea se face la
umbr, n straturi subtiri. Uscarea artificial la
maximum 35 C. n timpul uscrii produsul nu
se ntoarce. Se pstreaz n pungi de hrtie.
Femeile de la tar culeg busuiocul si l usuc n
buchete agtat de grinda casei. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea, n gene-
ral, a bolilor tubului digestiv, eliminarea
gazelor, stimularea poftei de mncare, tratarea
bronsitei, gripei, inflamatiei cilor urinare: in-
fuzie, din 1 lingurit pulbere frunze la o can de
ap n clocot. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se beau 3 cni pe zi. n colitele
de fermentatie nu se ndulceste. 2. Pentru tra-
tarea bolilor renale si ca febrifug: infuzie, din
1 lingur seminte, la 1 l ap clocotit. Se las
acoperit 20-25 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. 3. Pentru tratarea de: colici
intestinale, balonri intestinale, bronsit acut
si cronic, cefalee, ulcer gastric, infectii urinare,
anorexie, diaree, colit de fermentatie, grip,
rceal: infuzie, din 1-1,5 g pulbere plant
peste care se toarn 100 ml ap clocotit. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
bea de 3 ori pe zi cte o infuzie nendulcit. Uz
extern. 1. Pentru combaterea aftelor: decoct,
din 1 lingur frunze plant la o can ap. Se
fierbe pn d n clocot. Se acoper pentru
10 minute. Se strecoar. Se face gargar de
mai multe ori pe zi, din care una seara nainte
de culcare. Se clteste bine gura si apoi solutia
se scuip. 2. Pentru combaterea con gestion-
rii urechilor: suc, stors pe pavilion si n conduc-
tul auditiv. 3. Pentru combaterea guturaiului:
a) pulbere din frunze; se aspir pe nas; b) pul-
bere din frunze, pus pe jratec; se inspir
fumul. 4. Pentru grbirea vindecrii rnilor:
frunzele proaspete se asez pe zona afectat
si se panseaz. 5. Pentru vindecarea crpturi-
lor buzelor, clcielor, sfrcului snului, rnilor
cu puroi: alifie, din 20 g pulbere frunze, 30 g
cear alb, 30 g seu de oaie, 30 g terebentin,
60 g colofoniu, 90 g untur porc. Amestecul
introdus ntr-un vas curat se topeste la foc slab.
Se d la o parte si se amestec pn la rcire.
Se ung zonele afectate. 6. Pentru tratarea rini-
tei (inflamarea mucoasei nazale); inhalatie, din
fierberea unei linguri plant mruntit la o can
ap (250 ml). Una dimineata, alta seara nainte
de culcare. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea unor afectiuni renale, cistite,
cistite hemoragice, stri a frigore, tulburri gas-
trointestinale: infuzie, sau decoct din planta
ntreag uscat si mruntic, n concentratie
de 1,5-2%. Cantitativ, infuzia se pregteste n
functie de mrimea animalului. Peste planta
uscat si mruntit se toarn apa clocotit. Se
las acoperit 50-60 minute. Se strecoar si
se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt). Dozele de tratament cu solutia extrac-
tiv obtinut: animale mari (cabaline, taurine),
busuioc slbatic 98 busuiocul-cerbilor

1-2-3 l; animale mijlocii (ovine, caprine, por-
cine), 0,250-0,500 l; animale mici (pisici,
cini),0,050-0,100l. Cantittile se pot repeta n
24 ore. Supradozarea produce tulburri diges-
tive. Se intervine cu tratament simptomatic.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor nectar si polen. Productia de miere,
100-120 kg/ha, cu arom specific. Pondere
economico-apicol mijlocie. Ornamental.
Utilizat ca plant decorativ, de bordur sau
platband.
BUSUIOC SLBATIC (Prunella
vulgaris), fam. Lamiaceae. Plant erbacee, pe-
ren, rar anual sau bienal, hemicriptofit,
circumpolar (boreal), mezofit, mezoterm,
la pH amfitolerant, comun prin fnete, p-
suni, poieni, tufrisuri, pduri, livezi, pe malul
apelor, de la cmpie pn n regiunea subal-
pin; se mai numeste buruian de bub rea,
busuioc de cmp, coroab, gluga-ciobanului,
iarba lui Antonie, iarba-lupriei, iarb neagr,
iarba-soprlei, izm slbatic, plescit, rup-
turi, soprlait, soprlit. Dacii i spuneau m-
zulloax, bdsulloax, bsuloc, de unde a derivat
numele de busuioc (I. Pac hi a Tatomires-
cu, 1997). Genetic, 2n = 28. Fitocenologic,
ncadrat n Plantaginetea, Querco-Fagetea, Al-
netea, Bidentetea. Rspndit n Europa, Asia,
Africa de Nord, America de Nord, Australia.
Descriere. Rizom repent sau oblic, cu rdcini
adventive. Tulpini erecte sau ascendente,
glabre sau dispers-proase, nalte de 8-40
(50) cm. Frunze opuse, ovate sau ovat-alun-
gite, glabre, petiolate, cele de la baza
inflorescentei de obicei sesile. Flori bilabiate,
violete, foarte rar albe, grupate n inflorescente
ovoidale, dense sau alungit spiciforme; caliciu
bilabiat, n mare parte violet, cu partea infe-
rioar lung-proas; corol bilabiat, cu tub
drept, egal sau mai lung dect caliciul, cu labiul
superior boltit, cel inferior cu lobul median din-
tat; androceu cu stamine adpostite de labiul
superior, cu un dinte mai lung dect anterele;
gineceu cu stil glabru, cu lobii stigmatici as-
cutiti. nflorire, VI-VIII. Fructe, nucule, ovoidale,
brune, lucioase. Compozitie chimic. Prtile
aeriene contin tanin, substante amare, rezine,
ulei eteric, rutozid, hiperozid, cear etc. Ali-
mentatie. n Austria, frunzele tinere se folo-
sesc ca salat si ca ingredient la supele de
verdeturi si alte preparate culinare. O salat
asortat se obtine din 40 g frunze tinere de
busuioc slbatic, splate amestecate cu o ma-
rinat preparat din 40 g frunze de ppdie,
40 g frunze bnutei, ulei, suc de lmie, ap,
sare, piper si roinit(C. Drgulescu, 1992).
Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au pro-
prietti antidiareice, antiinflamatorii, antitusive.
Folosite n tratarea diareei, inflamatiilor cavittii
bucale, si ale laringelui, n tratarea tusei si
rguselii, a astmului si amigdalitei, migrenelor
si stimularea functiei sexuale. Recoltare. Pr-
tile aeriene (Prunellae herba) se recolteaz n
timpul nfloritului, prin tierea de la baz. Se
usuc la umbr, n strat subtire, n camere
aerisite sau n poduri acoperite cu tabl. Me-
dicin uman. Uz intern. n diaree, hemoroizi,
tuse, astm, afectiuni ale gurii, inflamatii ale la-
ringelui, rguseal, amigdalit, migren si pen-
tru stimularea functiei sexuale: infuzie, din 1 lin-
gurit pulbere plant sau plant uscat si bine
mruntit peste care se toarn o can (200 ml)
de ap n clocot. Se las acoperit 15-20 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi. Uz
extern. 1. Pentru tratarea furunculelor: infuzie,
din 2-3 lingurite pulbere plant la o can
(200 ml) cu ap n clocot. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se spal local cu
un tampon cu vat nmuiat n infuzie, apoi se
aplic o cataplasm cu un pansament steril
nmuiat n infuzie, dup care se pun pe furuncul
frunze proaspt splate n infuzia cldut si se
bandajeaz. 2. Pentru tratarea bubelor, rnilor:
se spal local cu infuzia pregtit mai sus, apoi
se aplic frunze proaspete splate n infuzie,
dup care se bandajeaz. 3. Pentru tratarea
afectiunilor bucale, pe lng tratamentul intern
indicat anterior se face si o clti re a gurii cu
infuzia obtinut. 4. Pentru tratarea hemoroizi-
lor, pe lng tratamentul intern indicat, se spal
regiunea anal cu infuzia pregtit pentru Uz
extern, dup fiecare defecatie. 5. n migrene,
infuzia se aplic sub form de comprese pe
frunte si ceaf. Apicultur. Specie melifer.
Florile furnizeaz albinelor culesul de nectar si
polen. Cantitatea de nectar, 0,38-0,86 mg/floa-
re. Productia de miere, 90-200 kg/ha. Pondere
economico-apicol mijlocie.
BUSUIOCUL-CERBILOR (Men-
tha pulegium), fam. Lamiaceae. Plant erba-
cee, peren, hemicriptofit, mezohidrofit, me-
zoterm, neutro-bazofil, ntlnit pe malurile
apelor, n santurile umede, locuri inundabile,
mlastini; se mai numeste aprtoare,
but as 99 butomaceae

busiocul-cerbilor, brnol, busuiocul-calului,
busuiocul-fetelor, dian slbatic, izm proas-
t, musetel de cmp, mint flocoas, nint,
polegin, polei, trandafir de balt, trandafi-rul-
broastelor. Genetic, 2n = 20. Suport usc-
ciunea temporar. Fitocenologic, ncadrat n
Isoto-Nanojuncetea, Nanocypeion, Agrostion,
Puccinellietalia, Bidentetea, Chenopodietea,
Car. Agropyro-Rumicion. Rspndit n Europa,
Asia de Sud, Africa de Nord. Descriere. Rd-
cini adventive. Tulpin ascendent sau pro-
strat, nalt de 10-60 cm, stolonifer, rami-
ficat de la baz. Frunze eliptice. Flori palide-
violacee, dispuse n cime contractate, axilare,
distantate; caliciutubulos, cu 10 nervuri
proeminente, gtul nchis de un inel de peri;
corol tubuloas, cilindric; androceu din 4sta-
mine; gineceu cu stil scurt, bifid. nflorire,
VII-IX. Fructe, nucule elipsoidale, brune, lu-
cioase, fin-punctate. Compozitie chimic.
Contine tanin, diosmin, ulei eteric format din
pulegon (90%), menton, piperiton, piperite-
non etc. Industrie. Folosit mult n parfumerie.
n trecut a fost folosit ca insecticid contra puri-
cilor. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei sunt
folosite n medicina uman traditional. Prin-
cipiile active actioneaz favorabil n afectiuni
ale aparatului digestiv (gastrite, dispepsii),
afectiuni ale cilor respiratorii, stimulnd secre-
tia bronsic si expectoratia. Recoltare. Prtile
aeriene (Menthae pulegii herba) se recolteaz
pe timp frumos, n timpul nfloritului, dup ce
s-a ridicat roua. Se usuc la umbr (poduri,
soproane), n strat subtire. Uscarea artificial la
35 C. Se pstreaz n saci de hrtie. Medicin
uman, Uz intern. Pentru tratarea gastritei,
tulburrilor digestive functionale, eliminarea
gazelor din intestine, n afectiuni ale cilor res-
piratorii, gut, pentru stimularea sistemului ner-
vos: infuzie, din 1 lingurit frunze (sau frunze si
inflorescente) uscate si mruntite peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi reci, sau calde, n cazul infla-
matiilor bronsice, pentru stimularea secretiei si
usurarea expectoratiei. Apicultur. Specie
melifer. Florile furnizeaz culesul nsemnat de
polen si nectar, din var si pn toamna. Pro-
ductia de miere, 100 kg/ha. Pondere econo-
mico-apicol mijlocie (v. Pl. VII, 1).
BUTAS, fragment al unui organ
vegetativ detasat de planta-mam, care, pus
n
conditii favorabile de mediu, este capabil de a
reface un nou individ. Prezint polarizare mor-
fofiziologic. Polul apical (caulogen) va da
nastere tulpini, iar polul bazai (rizogen) va da
nastere rdcinilor adventive. Dup provenien-
t, busuiocul pot fi tulpinali (o ramur tnr,
lstar, un mugure, un fragment de tulpin sub-
teran), radiculari (fragmente de rdcin) si
foliari, constnd dintr-o frunz sau fragmente
de frunz. busuiocul tulpinali sunt recoltati din
ramuri de 1-2 ani, toamna, dup cderea frun-
zelor sau la sfrsitul iernii (busuioc de iarn),
sau n perioada de vegetatie (busuioc de var).
Busuiocul de iarn sunt folositi pentru nmul-
tirea vegetativ a pomilor fructiferi. Busuiocul
de var sunt utilizati pentru nmultirea speciilor
ornamentale si legumicole. Butasi radiculari se
recolteaz de la plante care formeaz pe r-
dcini muguri adventivi capabili de a forma
lstari aerieni [exemplu, ciresul (Cerasius avi-
um), prunul (Primus domestica), zmeurul (Ru-
busidaeus), alunul (Corylus avellana) etc.] Bu-
tasi foliari se recolteaz de la speciile care au
nsusirea de a forma rdcini si muguri ad-
ventivi ce vor da nastere la lstari [exemplu,
begonia (Begonia rex. B. semperflores), urzi-
cuta (Coleus blumei) etc.] n practic, pentru
stimularea formrii rdcinilor, busuiocul se
trateaz, nainte de sdire, cu substante din
grupa heteroauxinelor.
BUTSIRE, procedeu de nmultire
vegetativ a arborilor fructiferi si ornamentali,
vitei de vie si florilor. Cuprinde ntreaga activi-
tate de la recoltarea butasilor si pn la obti-
nerea nrdcinrii lor, cnd pot fi trecuti n
cultur. Plantele horticole erbacee, legumicole
si floricole nrdcineaz mai usor, la cele den-
drologice, pomi si arbori ornamentali, nrd-
cinarea este mai dificil.
BUTOMACEAE (Butomaceae), fa-
milie care cuprinde 6 genuri, cu cca 9 specii
plante monocotiledonate erbacee, acvatice
sau palustre, perene, glabre. Rspndite n
Europa, regiunile tropicale si Australia. Tulpin
scapiform. Frunze bazale. Inflorescent um-
beliform. Flori bisexuate (hermafrodite), acti-
nomorfe; caliciul din 3 sepale coriacee, peta-
loide; corol din 3 petale colorate, caduce;
androceul, din 9 stamine sau mai multe, cu
antere intorse; gineceul superior, cu 6 ovare
uniloculare, polisperme, cu stile libere,
buza-caprei 100 buxacee

persistente. Formula floral: ^*K
3
C3A9_
OL
G
6
.
Fruct compus din 6 folicule. Seminte cu em-
brionul drept (Butomus) rareori curbat, exal-
buminate. Flora spontan a Romniei contine o
singur specie. Butomus umbellatus (rostea,
crin de balt), comun prin ape stagnante, lin
curgtoare, stufrisuri. Genetic, 2n = 26, 39.
BUZA-CAPREI (Boletus subtomen-
tosus), fam. Boletaceae. Ciuperc micorizant,
comestibil, ntlnit vara si toamna (VII-X), pe
solurile acide din pdurile de foioase, conifere,
uneori prin parcuri. Descriere. Plria con-
vex, crnoas, diametrul 4-10 cm; fata supe-
rioar tomentoas, brun-olivacee sau
brun-glbuie, uscat, de cele mai multe ori
crpat; fata inferioar cu tuburi sporifere pre-
vzute cu pori largi, colturosi, dintati, galbeni; la
atingere se albstresc. Piciorul cilindric, ade-
sea sinuos, l ung de 6-10 cm, diametrul
1-2 cm, glbui, ornamentat cu striuri brunii.
Carnea moale, glbuie-albicioas, sub cuticul
brunie, miros si gust plcut. Sporii fusiformi
(10-14 3-6 n), netezi, gutulati, glbui-ocracei
n mas. Alimentatie. Valoare nutritiv si culi-
nar mic (v. Pl. VII, 2).
BUZUNARE (SPAtII) GLAN-
DULARE, structuri histologice interne repre-
zentate prin tesuturi glandulare prezente n di-
ferite organe ale plantelor (frunze, muguri flo-
rali, scoarta tulpinii, fructe). Provin din
diviziunile unei celule initiale. n masivul de
celule rezultat, acestea se ndeprteaz ntre
ele, reaprnd un spatiu izodiametric unde se
colecteaz uleiul secretat de celulele aflate n
jur. Se formeaz schizogen, lizogen sau schi-
zolizogen. Buzunare glandulare schizogene re-
zult dintr-o celul parenchimatic. Se divide n
dou si apoi n patru prin doi pereti perpen-
diculari. Ulterior se ndeprteaz usor, ntre ele
rezultnd un spatiu. Celulele din jurul spatiului
se divid prin pereti radiari. Spatiul crescut n
dimensiune si asemntor unui buzunar este
nconjurat de un singur strat de celule ce se-
cret uleiul eteric. ntlnite la unele specii de
plante din fam. Myrtaceae (Mirtus, Eucalyptus,
Eugenia), Myoporaceae, unele specii de Hy-
peracaceae, Asteraceae, Gymnospermae (Ju-
niperus sabina). Buzunare glandulare schizo-
lizogene se formeaz mai nti dup modul
schizogen. Dup delimitarea micului spatiu ce-
lulele se divid n sens radiar si tangential. Spa-
tiul colector rezultat este mrginit de mai multe
straturi de celule suprapuse. Cele dinspre inte-
rior se lizeaz. n spatiu se colecteaz sub-
stantele secretate de celule. ntlnite la specii
din fam. Rutaceae (lmi, portocal, mandarin,
grapefrut). Buzunare glandulare lizogene se
formeaz prin ngrosarea peretilor celulari opo-
zitional cu pturi pectice sau celulozice si apoi
se gelific. De obicei contin gume (-> CANALE
GLANDULARE, tESUTURI SECRETOARE,
tESUTURI GLANDULARE).
BUXACEE (Buxaceae), familie care
cuprinde 6 genuri, cu cca 30 specii plante dico-
tiledonate semipervirescente lemnoase, arbus-
tive si arborescente. Rspndite n Europa,
Africa de Nord (Algeria), Asia Mic. Genetic,
2n = 28. Frunze simple, alterne, subopuse p-
n la opuse, nestipelate. Flori unisexuate, acti-
nomorfe, dispuse n spice sau n glomerule.
Formula floral: c?*4 GA; F2K
6
C
o
,G(3
)
. Fructul
capsul sau drup. Flora Romniei contine 2
specii: Pachysandra terminalis, cultivat pe
stncrii semiumbroase n Grdina Botanic
din Cluj si parcul din Simeria; Buxus semper-
virens (cimisir, merisor), cultivat prin parcuri,
grdini, alei, cu scop ornamental.
c

CACTACEE (Cactaceae), familie de
plante suculente, rspndite n regiunile calde
si uscate din America Central si Mexic. Se
cunosc cca 2000 specii. Ajung pn la 25 m
nltime. Adaptate la xerofitism. Extrem de re-
zistente la uscciune, nftisare cu totul aparte.
Arbusti spinosi, fr frunze, sau arbori, specii
cu rdcini, alte cactacee triesc epifite pe
arbori sau cu rdcini agttoare (scandente).
Tulpini columnare, cilindrice, cu muchii alter-
nnd cu santuri longitudinale, globuloase sau
ovoide, turtite, n form de frunze, adesea din
prti articulate. Frunze reduse, rudimentare, n
form de sevame subulate, vizibile numai la
tulpinile tinere. Tulpinile si ramurile sunt ade-
sea acoperite cu peri desi sau spini. Flori mari
colorate, izolate, mai rar grupate, bisexuate
(hermafrodite), actinomorfe sau zigomorfe.
Formula floral: H2 sau i-Pc A
a
G<^4). Fruct
baciform, crnos. n Romnia se cultiv, n
spatii adpostite, sere si apartamente, specii
din genurile Opuntia (limba-soacrei), Epi-
phyllum, Phylocactus, Cereus, Zyocactus. Au
important medicinal, alimentar, industrial
si ornamental.
CAFEA (Coffea arabica), fam. Rubia-
ceae. Arbust sau arbore originar din Muntii
Ethiopiei si Yemen. Genetic, 2n = 22,44, 66,88.
Descriere. Frunze opuse, oval-lanceolate. Flori
grupate n inflorescent la subsuoara frunzelor.
Fruct, drup, care adposteste dou seminte
(boabe) de culoare verde-murdar. Cultivat n
foarte multe tri tropicale: Brazilia, Columbia,
Indonezia, Coasta de Fildes, Ethiopia s.a.
Compozitie chimic. n stare proaspt
(verzi), semintele contin albumin vegetal,
ulei gras, uleiuri eterice n compozitia crora se
afl acid cafetanic, alcaloidul cafein, nume-
roase enzime (a-galactozidaza, p-fructofura-
noridaza, fenolaze, tirozinaz, lactaz, malat-
dehidrogenaz), acizi clorogenici, oxalic, citric,
malic; scopoletin, poliglucide, cear aflat pe
suprafata semintelor, vitamina PP etc, sruri
minerale de K, Mg, Ca, Na, Fe, Cu, Mn, Zn, Rb,
Sr, V, Co, Ni, Ba, B, T. Prin prjirea semintelor
uleiul devine pirogenat; care i confer culoarea
si aroma caracteristice si este reprezentat, n
special, prin cafeina care rezult din acidul
cafetanic, furfurol, aceton etc. Toxicologie.
Semintele sunt foarte toxice. Rspunsul la in-
toxicatie este diferit, n functie de suscepti-
bilitatea individului. Cantitatea de 0,5 g cafeina
produce o usoar stare de intoxicatie mani-
festat prin agitatie, puls sczut, palpitatii, in-
somnie etc. Simptomele sunt mai frecvente la
persoanele cu afectiuni cardiace sau boala
Basedow. O ceasc de cafea contine 50-100
sau chiar 150 mg cafeina. La persoanele care
sufer de ulcer gastric sau la cele neobisnuite
cu acest drog, consumul n doze chiar reduse
produce stri de agitatie, dureri de cap, ame-
teli, zumzet n urechi, tremurturi, crampe,
great, uneori vom. Consumul permanent si
cafelute 102 cais

n doze ridicate zilnice duce la afectiuni cardi-
ace (extrasistole), excitabilitate reflex ridicat,
tremur al membrelor, neliniste, surescitri ner-
voase, febr, lipsa poftei de mncare etc.
Simptomele dispar o dat cu ntreruperea con-
sumului decoctului. n intoxicatii acute se inter-
vine cu somnifere, cardiotonice si analeptice
respiratorii (A. Radu, EcaterinaAndrones-
cu, 1984). Alimentatie. Utilizat n consum
alimentar prin cafea cu lapte, diferite prjituri,
decoct (cafea). Total contraindicat la nevro-
pati, n afectiuni miocardice, la artritici si ure-
miei. Industrie. Semintele sunt utilizate la ex-
tragerea cafeinei pentru scopuri farmaceutice
si n industria alimentar pentru prepararea
ciocolatei, a bomboanelor etc. Se foloseste si
pentru a masca gustul dezagreabil al unor me-
dicamente (v. Pl. VII, 3).
CAFELUtE (Lupinus polyphyllus),
fam. Fabaceae. Plant erbacee, peren, alo-
gam, originar din America de Nord; se mai
numeste bob, cafea, cafea american, cafei,
cavei, floarea-petcului. Genetic, 2n = 48. Des-
criere. Rdcin pivotant. Tulpin vrgat,
nalt pn la 150 m, cu peri fini, moi. Frunze
palmat-compuse, cu 916 foliole pronuntat-p-
roase, pe fata inferioar. Flori albastre pn la
purpurii, cu vexilul violet, grupate n raceme
lungi de 30-50 cm. Polenizare entomofil. n-
florire, V-VI. Fruct, pstaie ngust, curbat,
neagr, dens-albicios-proas cu 4-12 semin-
te mici, ovale, brune, negre. Contin aceleasi
principii toxice ca si lupinul galben. Agricultur.
Cultivat pentru ngrsmnt verde n scopul
ameliorrii solurilor nisipoase. Acumuleaz n
sol pn la 20 kg azot/ha. Zootehnie. Utilizat
n furajarea cornutelor, ovinelor, caprinelor.
Apicultur. Specie melifer. Florile sunt ex-
plorate de albine pentru culegerea de nectar si
polen. Pondere economico-apicol mic. Or-
namental. Cultivat ca plant decorativ n
parcuri, grdini, spatii verzi.
CAIS (Armeniaca vulgaris), fam. Ro-
saceae. Arbore originar din China, unde creste
spontan, adus n Europa (secolul I . Hr.),
cultivat n zonele cu climat temperat si
subtropical din toate continentele, pretentios
fat de cldur (mai ales n iunie-august, cnd
temperatura medie trebuie s fie de peste
19 C), mugurii florali sensibili la ger, cerinte
mari fat de ap (necesit irigatii), iubitor de

Fig. 34. Cais (Armeniaca vulgaris): 1 -
ramur cu frunze; 2- ramur florifer.
lumin (fotofil), solicit soluri profunde, bine
structurate; se mai numeste abricaz, caisine,
garzoane, georgealene, jordoline, mgdlane,
mndule, modolane, piersic de var, tinghirele,
zardalei, zarzlii, zarzr, zordolini(fig. 34). Ge-
netic, 2n = 16, 24. Rspndit din nordul si
nord-estul Muntilor Caucaz prin Asia Central
pn n nordul Chinei. Cultivat n Europa si
America. Descriere. Rdcin pivotant, pn
la 80 cm, cu masa principal radicular ntre
10-60 cm. Tulpin nalt de 5-6 (10) m, cu
trunchi drept, coroan cu ramuri groase, scoarta
brun-roscat. Frunze lat-ovate sau subrotunde,
brusc-acuminate, baza rotunjit, cu marginile
serate, glabre; petiol lung de 2-3 cm, glan-
dulos. Flori solitare, albe sau usor roz pal, putin
mirositoare, sesile sau foarte scurt-pedicelate,
grupate cte 2. nflorire, III-IV, naintea nfrun-
zirii. Fructe, drupe globuloase, cu o brazd n
lung, proase, galbene-portocalii, pe partea n-
sorit rosu-ptate sau punctate. Smbure ovo-
idal, lenticular, cu smnt dulce sau amar.
Longevitate, 15-20 ani. Compozitie chimic.
Fructul contine ap (cca 85%), proteine (0,8%),
grsimi (1%), levuloz si glucoza (10-13%),
acizi organici (0,40-1,86%), carotinoide, vita-
mina A (250 mg%), vitaminele B1 si B2, niacin,
vitamina C (cca 8 mg%), sruri de Na, K
(250 mg%), Ca, P, F, microelementele Co, Fe,
Br, Mg. Valoare energetic, 49-50 kcal/100 g
fructe proaspete si 306 kcal/100 g fructe uscate.
Alimentatie. Consumate n stare proaspt sau
prelucrate. Industrie. Fructele sunt folosite la
fabricarea compoturilor, gemurilor, dulceturilor,
marmeladelor, nectarului, caisatei sau sub
form deshidratat. Bioterapie. Fructele plantei
au important terapeutic n medicina uman
calcea-calului 103 caliciu

cult si traditional. Proprietti: diuretice, de-
purative, antianemice, antidiareice, fortifiante,
antihelmintice, regeneratoare, tonice, tonice
nervoase. Fructele uscate sunt laxative.
Indicate n anemie, astenie fizic si psihic,
btrnete, convalescent, dispepsie, diaree,
insomnie, inapetent, litiaz renal si vezical,
nevroz, oboseal. Medicin uman. Uz
intern, pentru tratarea afectiunilor prezentate
la bioterapie: 1. consum de fructe proaspete
sau sub form de suc, compot, fructe uscate.
Cosmetic. Fructele proaspete sunt tonifiante
ale tenului normal. Uz extern. Masc de caise
zdrobite sau lotiuni cu suc de caise.
Apicultur. Florile sunt vizitate asiduu de albi-
ne pentru culegerea de nectar si polen. Pro-
ductia de nectar, 0,40 mg/floare, cu o con-
centratie de zahr de 40,0%. Valoarea zahr,
0,160 mg/fl oare. Producti a de mi ere,
25-40 kg/ha. Pondere economico-apicol mij-
locie. Ornamental. Cultivat ca arbore decorativ
prin parcuri, alei. Vopsitorie. Frunzele verzi,
proaspete, au proprietti tinctoriale. Se folo-
sesc la vopsitul fibrelor naturale n galben (v.
Pl. VII, 4).
CALCEA-CALULUI (Caltha palus-
tris), fam. Ranunculaceae. Plant erbacee, pe-
ren, hemicriptofit, mezohigrofit spre higrofi-
t, mezoterm, la pH amfitolerant, ntlnit prin
locuri umede din preajma bltilor, marginea p-
raielor, prin mlastini, mai ales n zona montan;
se mai numeste blbor, bolboci, bulbuc, bulbuci
de balt, clci, canjan, capr nemteasc,
criciu, ceap nemteasc, chelchez, glbinele,
gloant, grnisoare, jorca galben, laba-gstii,
ochiul-boului, salce, scalci. Genetic, 2n = 32.
Fitocenologic, Car. Magnocaricetalia, Calthion,
Molinietalia, Salicetea, Alnetea, Alno-Padion.
Rspndit n Europa Central si de Sud-est.
Descriere. Rdcini fibroase, bine dezvoltate.
Tulpin erect, ramificat, glabr, multiflor.
Frunze bazale lung-petiolate, cu lamina
reniform, crenate pe margine, cele superioare
mai mici, sesile. Flori galbene-aurii,
actinomorfe, cu periant simplu, petaloid, din 5
foliole; fr nectarii; androceu din numeroase
stamine; gineceu apocarpic. nflorire, IVVI.
Fruct, folicul cu linia dorsal dreapt, iar cea
ventral curbat n semiarc. Toxicologie.
Planta contine principiile toxice protonemoni-
na, jervina, heleborina, o mic cantitate de ber-
berin. Organele plantei sunt toxice n toate
fazele de vegetatie. Prin uscare toxicitatea nu
dispare. Intoxicatia se manifest mai ales prin
gastroenterit si nefrit acut. Alimentatie.
Frunzele sunt folosite n Moldova la nvelirea
sarmalelor. Se opresc n ap cu otet pentru a
neutraliza efectul toxinelor. n unele tri, rd-
cina splat si uscat se consum prjit. Prin
mcinare se obtine din ea o fin alimentar
(C. D r g u l e s c u, 1991). Bobocii florilor, mu-
rati n otet, sunt folositi ca surogat al caperelor
(boboc al caperului - Capparis spinosa, folosit
drept condiment). Medicin uman. Prtile
aeriene contin principii active cu rol diuretic,
laxativ, sedativ. Utilizate empiric n afectiunile
renale (litiaz) si gut pentru mrirea diurezei,
n constipatii si drept calmant al sistemului ner-
vos. Zootehnie. Din cauza substantelor amare
nu este pscut de animale. Consumat proas-
pt le este duntoare. Ornamental. Poate fi
plantat n zonele umede din parcuri. Efect
decorativ deosebit n perioada nfloritului.
CALCIFEROLI -> VITAMINE D
CALICIU (Calix), totalitate a sepalelor
unei flori, reprezentnd ciclul extern al pedan-
tului, de obicei verde. Provine din frunzisoare
modificate. Simbol de formul: K (fig. 35). Rol
de aprare a celorlalte piese florale contra
agentilor externi. Unele specii (frag, nalb) au
dou cicluri de sepale. Primul verticil este for-
mat din sepale mai mici si poart numele de
calicul. Ele provin din stipelele bracteelor sau
din hipsofile. Calciu multor specii de asteracee
(ppdie, susai, plmid) este foarte redus la
nceput, dup fecundatie ns se dezvolt
ntr-un smoc de peri numit papus ce serveste la
rspndirea fructelor. Dup configuratia gene-
ral exist calciu dialisepal, format din sepale
libere, ntlnit la specii de ranunculacee, rosa-
cee, brasicacee, apiacee etc. si calciu gamo-
sepal, format din sepale concrescute prin mar-
ginile lor pe diferite lungimi, ntlnit la speciile
de primulacee, labiate, asteracee, solanacee
etc. Dup pozitia sepalelor fat de receptacul si
asezarea lor n raport cu petalele, calciu diali-
sepal, poate fi: erect, la care sepalele sunt
drepte, orientate n sus si aplicate peste petale
(exemplu, Brassicaceae); patent, la care sepa-
lele sunt inserate perpendicular pe receptacul
si ndeprtate de petale [exemplu, Pyrola me-
dia, Pyrola rotundifolia, Pyrola secunda, Pyrola
uniflora (perisor)]; rsfrnt, la care sepalele
calicul 104 calomfir


Fig. 35. Forme de caliciu:
a - t ubul os , l a gar oaf ( Di ant hus s p. ) ;
b - infundibuliform, Ia ciubotica-cucului (Primula
officinalis); c - campanulat, la gentian (Gentiana
sp.); d- urceolat, la mselarit (Hyosciamus niger);
e -globulos, la gusa-porumbelului (Silene vulgaris);
f - acrescent si persistent, la pplu (Physalis
alkekengi); 1 - fruct nvelit n caliciu; 2 - caliciu
sectionat unde se vede fructul.
sunt ndreptate n jos (exemplu, specii de Ra-
nunculus). Calciu gamosepal, dup form,
poate fi: tubulos, ntlnit la garoafe (Dianthus
sp.); infundibuliform, asemntor unui butoias,
ntlnit la ciubotica-cucului (Primula elatior);
campanulat, asemntor unui clopot, ntlnit la
speciile de Gentiana; urceolat, asemntor
unui urcior, ntlnit la mselarit (Hyoscyamus
niger); globulos, ntlnit la gusa-porumbelului
(Silene vulgaris). Dup durata n timp exist:
calciu caduc, sepalele cad n timpul nfloririi
[exemplu, mac (Papaveraceae)], sau cad dup
fecundatie, caz aproape general ntlnit la foarte
multe specii de plante; calciu persistent, se-
palele nsotesc fructul pn la maturitatea lui
(exemplu, Solanaceae, Borraginaceae, Lamia-
ceae, Maloideae). La unele plante calciu per-
sistent se dezvolt mult, nveleste fructul si se
numeste calciu acrescent [exemplu, pplul
de pdure (Physalis alkekengi)]. La unele spe-
cii de plante lipseste complet. Dup simetrie,
exist calciu actinomorf (radiar simetric), unde
dou sau mai multe planuri de simetrie, duse
prin el, l mpart n tot attea prti aproximativ
egale (exemplu, Primulaceae, Boraginaceae,
Rosaceae) si calciu zigomorf (monosimetric) la
care se poate duce un singur plan de simetrie
ce l mpart n dou prti aproximativ egale
(exemplu, Lamiaceae, Fabaceae) (-> FLOARE,
SEPALE, TEPALE, PERIANT, PERIGON).
CALICUL (Calyculus), caliciu extern
sau secundar, n afara caliciului propriu-zis,
care are pozitia intern (exemplu, Dipsacace-
ae, Malvaceae, Lythraceae).
CALIPTR (Calyptra) 1. Piloriz.
2. Parte care acoper capsula muschilor frun-
zosi.
CALITRICACEE (Callitrichaceae),
familie de plante acvatice, submere, amfibii sau
terestre. Frunze simple, mici, opuse fr sti-
pele. Flori axilare, unisexuate, plante monoice.
Periant lips. Floarea mascul alctuit dintr-o
singur stamin. Floarea femel este alctuit
dintr-un ovar bilocular ce devine tetralocular, cu
2 stilefiliforme. Formul floral: MA
1
; FG
1
. Fruct
mericarpic, tetrachene. Contine un singur gen:
Callitriche, x = 3, 4, 5, 7, 19. n Romnia genul
are 2 specii: C. palustris, 2n = 20, C. copho-
carpa (C. polymorpha), 2n = 10.
CALOMFIR (Tanacetum balsamita),
fam. Asteracee. Plant erbacee, peren, culti-
vat exclusiv n scopuri ornamentale si pentru
mirosul ei, n grdini trnesti si cimitire: se mai
numeste bumbisor, calampr, calapr, calopir,
calonchir, calubr, calupr, carpin, clugr,
dumbravnic, galopr, izma-Maicii Preciste,
smirn, spiculete, vetrice. Genetic, 2n = 57.
Rspndit n sudul si sud-vestul Asiei.
Descriere. Tulpin erect, ramificat n partea
superioar, fin-muchiat, nalt de 60-120 cm.
Frunze ovat-eliptice, cu marginea crenat,
fin-alipit-pubes-cente, cele bazale lung-pe-
tiolate, cele tulpinale inferioare petiolate, restul
sesile. Flori mici, grupate n calatidii
paniculat-umbelate, cu involucru din foliole
imbricate. nflorire, VII-VIII. Fructe, achene
cilindrice, cu 5 coaste, la vrf cu coronul mic.
ntreaga plant, dar mai ales florile, au miros
asemntor cu cel de izm sau roinit. Biote-
rapie. Prtile aeriene ale plantei prezint im-
portant pentru medicina uman traditional.
Frunzele uscate au cca 1% ulei volatil. Princi-
piile active manifest proprietti diuretice, sto-
mahice, antispastice. Folosit pentru trata-
mentul afectiunilor hepatobiliare, gastrice, n
hemoroizi, diaree, reglarea menstruatiei,
calot 105 campestrol

epilepsie. Recoltare. Prtile aeriene (Balsa-
mitae herba) se recolteaz n timpul nfloritului.
Se usuc la umbr n strat subtire. Se ps-
treaz n pungi de hrtie. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea afectiunilor ficatului,
afectiunilor gastrice, hemoroizilor, diareei, re-
glarea menstruatiei (emenagog) si n epilepsie:
infuzie, din 1 lingurit frunz uscat pisat sau
mruntit peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 10-15 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi.
2. Pentru tratarea afectiunilor hepatobiliare: in-
fuzie, din o lingurit plant uscat si mruntit
peste care se toarn 150 ml ap clocotit. Se
las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
beau 2-3 portii pe zi. Uz extern. 1. Pentru
tratarea aftelor si durerilor de msele: decoct,
din 1 lingur de frunze mruntite la o can
(200 ml) de ap rece. Se las 10 minute la
macerat, apoi se d n clocot. Se las acoperit
10-15 minute pentru rcire. Se strecoar. Se
face gargar sau se tine n gur. 2. Pentru
tratarea hemoroizilor si viermilor intestinali: in-
fuzie din 1 lingur (10 g) frunze pisate peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se tine acoperit 20-25 minute. Se strecoar.
Se fac clisme. 3. Pentru tratarea bubelor greu
vindecabile, pe tieturi sau pe furuncule: frunze
proaspete, trecute prin flacr apoi unse cu
smntn proaspt sau cu grsime, se pun
pe locul afectat si se panseaz. Cosmetic.
Pentru prevenirea cderii prului, combaterea
cderii prului si stimularea cresterii lui: decoct,
pregtit ca mai sus. Se fac splaturi pe cap.
Alte utilizri. Pentru combaterea moliilor, frun-
zele proaspete se asez ntre hainele curate.
Le confer n acelasi timp si un miros plcut (v.
Pl. VII, 5).
CALOT, tesut aflat ntre sacul em-
brionar si micropilul ovulelor unor specii de
angiosperme. Se formeaz prin diviziunea (pe-
riclinal si anticlinal) celulei initiala calotei. te-
sutul format mpinge adnc n nucel celula
initiala sacului embrionar. Initiala calotei si initiala
sacului embrionar sunt celule surori, rezultate
din diviziunea periclinal a celulei mame a
sacului embrionar (-> OVUL, ONTOGENIA
OVULULUI SI MACROSPOROGENEZ).
CALOZ, substant organic de na-
tur glucidic care acoper, pe timp de iarn,
peretii desprtitori ciuruiti din vasele liberiene,
oprind circulatia substantelor. La unele plante
(vita-de-vie), primvara se dizolv, se
resoarbe, relundu-se circulatia. La alte specii,
caloza rmne definitiv si vasele mor. n locul
lor apar altele mai tinere. Se pune n evident
prin tratare cu diferite substante chimice,
evidentiind culori caracteristice: rosu-brun cu
clorur de zinc iodat, rosu cu coralin,
albastru cu albastru de rezorcin. Solubil n
hidrat de potasiu la rece (concentratie 1%) si n
glicerina, la 300 C. Insolubil n amoniac cu
oxid de cupru.
CAMBIU (Cambium), tesut format din
celule meristematice, reprezentnd zona gene-
ratoare libero-lemnoas din rdcin si tulpin
(-> MERISTEME, RDCIN, TULPIN).
CAMPANULACEE (Campanula-
ceae), familie de plante erbacee anuale, bia-
nuale sau perene, rareori arbusti sau liane.
Cuprinde 50 de genuri cu cca 1000 specii. Au
vase laticifere, cu suc lptos. Frunze simple, de
obicei alterne, fr stipele. Florii bisexuate
(hermafrodite), actinomorfe, pe tipul 5; caliciul
gamosepal, din 5 sepale, persistent, concres-
cut cu ovarul; corola gamopetal, tubuloas,
nfundibuliform, campanulat, din 5 petale de
obicei albastre; androceul, din 5 stamine sau n
numr egal si alterne cu lobii corolei, inserate
pe un disc la baza petalelor, cu antere libere
lungi, uneori unite ntre ele ntr-un tub prin care
trece stilul gineceului; gineceu sincarp, cu ovar
tricarpelar, inferior, stil de obicei lung si subtire,
trilobat, mai rar 2-multilobat si foarte rar glo-
bulos, ovule anatrope cu placentatie axilar,
r ar eor i par i et al . For mul f l or al :
H2K
(5)
C(
5
) A
5
G
(
5-3). Fruct capsul dehiscent.
Seminte numeroase, foarte mrunte, cu em-
brionul drept, cu albumen crnos. Speciile din
Romnia sunt grupate n sfam. Campanuloi-
deae si Lobelioideae. Sfam. CAMPANULOI-
DEAE cuprinde genurile: Campanula, x = 7, 8,
9, 10, 11, 13, 15, 17, cu 25 de specii; Platyco-
don (P. grandiflorum, 2n = 18, 28); Adeno-
phora, x=7 (A. lilifolia, 2n = 34); Symphyandra
(S.wanneri); Phyteuma, cu 5 specii; Asyneum,
cu 2 specii; Legousia, cu 2 specii; Edraianthus
(E. graminifolius, 2n = 32); Jasione, x = 6, cu
3 specii. Sfam Lobelioideae
:
Lobelia, x = 7
(L ernuslobelie, 2n = 28, 42).
CAMPESTROL -> FITOSTEROLI
canabacee 106 cardon

CANABACEE (Cannabaceae), fa-
milie care cuprinde plante erbacee cu glande
secretorii puternic mirositoare. Tulpin erect
(Cannabis) sau volubil (Humulus). Frunze sti-
pelate, alterne, simple sau compuse. Flori uni-
sexuate, dioice, n inflorescente cimoase, pe
plante diferite; pedantul florilor mascule cu 5 di-
viziuni sepaloide, androceul din 5 stamine; pe-
riantul florilor feminine este rudimentar, din
5 diviziuni sepaloide, gineceul, cu ovar unilocu-
lar si uniovulat. Formul floral: M2P
5
A
5
;
F2P5 G(2). Fruct achen. Flora Romniei are
2 genuri: Humulus (Hamei), x = 8, 9, 10;
Cannabis (Cnep), x = 10.
CANACEE (Cannaceae), familie ca-
re cuprinde plante erbacee, cu rizom repent.
Tulpin erect, cilindric, verde, nalt pn la
100 (180) cm. Frunze alterne, cu limbul ntreg
si baz teciform. Flori bisexuate (hermafro-
dite), asimetrice, grupate terminal, tipul 3; cali-
ciul dialisepal, din 3 sepale libere, persistente;
corala dialipetal, din 3 petale lanceolate, gal-
bene-verzui sau roz-verzui, unite la baz si n
acelasi timp unite cu staminodiile ntr-un tub;
androceul, din 5 stamine, transformate n sta-
minodii mari, viu colorate, din care 3 externe
erecte, a 4-a recurbat numit labei, iar a 5-a
partial fertil, liniar, recurbat; gineceu, cu
ovar inferior, 3-locular, purtnd stil petaloid.
Formula floral: H1K
3
C
3
A
5
_ ,,G
(3
> Fruct cap-
sul verucoas. Familia cuprinde un singur
gen: Canna, x= 9, cu 50 de specii rspndite
n regiunile tropicale si subtropicale, din Ame-
rica. n Romnia sunt cultivate n scop orna-
mental speciile: Cana indica, C. generalis,
2n = 18, 27.
CANALE GLANDULARE, struc-
turi histologice interne reprezentate prin tesu-
turi glandulare prezente n majoritatea sau toa-
te organele plantei. Provin din diviziunea unui
sir de celule initiale suprapuse, care se nde-
prteaz si las ntre ele un spatiu cu aspect de
canal (pungi schizogene alungite),unde se
acumuleaz substante de secretie. Cavitatea
este limitat de dou rnduri de celule. Cele
interne sunt tipic epiteliale, cele externe sunt
mecanice. Celulele epiteliale produc si secret
diferite substante n functie de specie: rsini la
Coniferales; uleiuri eterice la Umbelliferae; gu-
me si mucilagii la Cycadales, Sterculiaceae;
latex la Cactaceae; rsini, uleiuri si rsini
sau
latex la Anacardiaceae (-> BUZUNARE
GLANDULARE, tESUTURI GLANDULARE).
CAPRIFOLIACEE (Caprifoliace-
ae), familie care cuprinde arbusti sau liane, mai
rar arbori sau plante erbacee. Frunze opuse,
simple sectate sau penat compuse. Flori bi-
sexuate (hermafrodite) actinomorfe sau zigo-
morfe, de obicei pentamere; caliciul gamose-
pal, aderent ovarului, cu tub scurt, de obicei din
5 dinti mici; corol gamopetal, rotat, infundi-
buliform, campanulat sau bilabiat, cu 5 di-
viziuni; androceul, din 5 stamine inserate la
baza tubului corolei, cu antere ovoidale, bilo-
culare; gineceul, cu ovar inferior din 2-5 car-
pele, 2-5-locular, cu 1 sau numeroase ovule n
fiecare loj, stile 1-5. Formula floral: H2 sau
i- K
(5)
C(
5
) A
5
G
(
5-2). Fruct variat constnd din dru-
p, bac, achen sau capsul. Contin alcaloizi
netoxici, glicozide cianogenice (sambunigrin,
siringosid) si substante rsinoase. n Rom-
nia exist 17 specii ce apartin genurilor: Sam-
bucus, x = 9; Vibumum, x= 9; Linnaea; Lonice-
ra, x=9; Symphoricarpos, x=9; Weigela, x=9.
CAPSUL (Capsula), fruct uscat,
dehiscent, format din mai multe carpele con-
crescute, cu una sau mai multe loji, cu nume-
roase seminte. Provine dintr-un ovar pluricar-
pelar sincarpic. La maturitate deschiderea
poate fi septicid, pe linia de sudur dintre loji
rezultnd dedublarea lor (exemplu, Colchi-
cum); loculicid, pe nervura median a fiecrei
carpele (exemplu, Tulipa, Iris, Digitalis); septi-
frag, pe linia de sudur dintre crpele, se-
mintele prinse pe o coloan central (exemplu,
Datura, Euphorbiaceae, Orchidaceae); porici-
d, prin pori ce pot aprea pe partea superioar
a capsulei, ca la mac, sau pe prtile laterale ale
capsulei, ca la gura-leului; pixid, printr-un c-
pcel (exemplu, Hyoscyamus, Plantago, Ana-
gallis).
CARDON (Cynara cardunculus),
fam. Asteraceae. Plant erbacee, peren n
stare spontan, anual n cultur, alogam,
melifer, legumicol, originar din regiunea
Mrii Mediterane; sin. anghinare de grdin.
Genetic, 2n = 34. n Antichitate era considerat
de greci si romani ca legum de lux. Cunoscut
n toate continentele. Cultivat pe scar mai
larg n Italia, Franta, Belgia, Anglia. Productia
40-50 t/ha n Romnia este cultivat alturi de
cariochinez 107 carpen

anghinare de grdinarii amatori. Rdcin pu-
ternic dezvoltat peste 1 m adncime. Frunze
adnc-sectate, lungi pn la 1,50 m, pe fata
superioar verzi-cenusii, pe cea inferioar ar-
gintii, cu petiol gros, crnos, nervur median
foarte dezvoltat. Flori rosii-violacee, grupate
n vrful ramurilor ntr-un capitul globulos, ma-
re. nflorire, VIIIX. Polenizare entomofil.
Fructe, achene putin comprimate, brune, cu
papus glbui. Facultate germinativ, 85-90%.
Se pstreaz 5-7 ani. Compozitie chimic.
Bogat n sruri minerale si vitamine. Alimen-
tatie. Petiolul, nervura principal a frunzelor
(nlbite) si coletul sunt folosite la prepararea
diverselor mncruri, dar mai ales ca sltate.
Medicin uman. Indicat n disfunctii hepato-
biliare, insuficient biliar, colecistite, angio-
colite. Apicultur. Melifer. Florile sunt vizitate
de albine pentru culegerea de nectar si polen
(v. Pl. VIII, 1).
CARIOCHINEZ, mecanism biolo-
gic de diviziune a nucleului prin mitoz sau
meioz (-> MITOZ SI MEIOZ).
CARIOFILACEE (Caryophyllace-
ae), familie care cuprinde plante erbacee anua-
le, bianuale sau perene, rareori subfrutescen-
te. Tulpini articulate, ngrosate la noduri. Frun-
ze opuse, simple, ntregi si fr stipele.
Inflorescente cimoase, de regul cime dica-
ziale, bogate n flori. Flori bisexuale (hermafro-
dite), uneori, prin avortare, unisexuate, actino-
morfe, pentamere, rareori unisexuate si
tetramere; caliciu dialisepal; corol dialipetal,
cu 5, 4 sau 10 petale; androceul, din 5 sau
10 stamine; gineceul, cu ovar superior, uni-
locular, deseori asezat pe o prelungire a axei
numit ginofor, la maturitate devenind carpo-
for, ovule numeroase, dispuse pe o coloan
central, stile libere. Formul floral: ?*!^;
(5
4
) C54; 10; 0; A
5+5
;
52
G
(5
2)). Fruct capsul
denticulat, rareori bac sau achen. Se cu-
nosc cea 200 specii grupate n 2 subfamilii:
Caryophylloideae, Paronychioideae. n Rom-
nia exist 168 specii ce apartin la 25 de genuri.
Sfam. CARYOPHYLLOIDEAE: Scleranthus,
x=11; Minuartia, x = 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15,
23; Bufania; Sagina, x = 9, 10, 11; Arenaria,
x = 10, 11; Moeharingia, x = 12; Holosteum,
x = 10; Moenchia, x = 9; Myosoton, x = 7;
Stellarra, x = 10, 11, 12, 13; Cerastrium, x = 9
(17, 19); Gypsophila, x= 17; Saponaria, x = 7;
Vaccaria, x= 15; Tunica, x= 15; Kohlrauschia,
x = 15; Dianthus, x = 15; Cucubalus, x = 12;
Silene, x = 12; Lychnis, x = 12; Agrostema,
x= 12. Sfam. PARONYCHIOIDEAE: Parony-
chia, x = 9; Herniaria, x = 9; Spergula, x = 9;
Spergularia, x = 9; Polycarpon, x = 9.
CARIOLIMF, NUCLEOPLASM
CARIOPS (Caryopsis), fruct uscat,
indehiscent, cu o singur smnt, caracteris-
tic unor specii de graminee (gru, porumb, se-
car). Pericarpul, care reprezint fructul, este
concrescut cu smnta.
CAROTEN -> PIGMENtI CAROTE-
NOIZI
CARPELE (Carpellum), monosporo-
file care intr n alctuirea gineceului dintr-o floa-
re. Ontogenetic, sunt frunze diferentiate, fertile,
provenite din verticilul floral intern purtnd ovulele
(-> FLOARE, GINECEU, OVAR, OVUL).
CARPEN (Carpinus betulus), fam.
Betulaceae. Arbore foios, megafanerofit, rar
microfanerofit, mezofit, mezoterm, acid-neutro-
fil, semiumbrofil, ntlnit frecvent n pdurile de
sleau, alturi de gorun, stejar, ulm de cmp si
alte foioase, n regiunea de cmpie si de deal,
ntre cca 100 si 500 m, uneori ptrunde si n
fgete, n amestecuri de fag cu rsinoase, br-
dete, pn la 1000 m altitudine (Banat, nordul
Moldovei); se mai numeste carpn, carpn,
carpin, crpinit, grnit, grbariu, mustret si
este simbol al vigorii si citalittii. Genetic,
2n = 64. Fitocenologic, caracteristic pentru
Carpinion, Fagion. Rspndit din Europa pn
n Asia Central. Ocup cca 3% din suprafata
pdurilor din Romnia. Rezistent la ngheturi
trzii. Nu suport gerurile sub -35 C, seceta si
uscciunea. Prefer soluri fertile, profunde,
afnate, constant umezite. Pe soluri compacte,
argiloase, rmne scund. Suport bine fumul.
Descriere. Rdcin pivotant-trasant, puter-
nic. Tulpin dreapt, uneori torsionat, nalt
pn la 25 m. Scoarta neted, cenusie, cu
santuri (caneluri) longitudinale. Lemn fr du-
ramen, alb-cenusiu la alb-glbui, cu fibre r-
sucite, inele anuale ondulate si slab vizibile.
Coroan ovoid, bogat ramificat, cu frunzis
des. Lujerii subtiri, zvelti, geniculati, glabrii, cu
lenticele albicioase. Muguri conici, fusiformi,
carpen 108 cartof

solzosi, prosi la vrf. Frunze ovate sau
ovat-eliptice, acuminate la vrf, la baz ro-
tunjite, pe margini dublu-dintate, dispuse distih.
Flori unisexuat monoice, dispuse n amenti,
apar o dat cu nfrunzirea. nflorire, IV. Fruc-
tific ncepnd cu vrsta de 15-20 ani. Fructe
achene muchiate, verde-nchis, apoi brune,
asezate la baza unei bractei trilobate. Ca-
pacitate germinativ, 50-70%. Longevitate,
100-120 ani. Compozitie chimic. Frunzele
contin tanini, rsini, cear si sruri minerale.
Industrie. Lemn omogen, dur, compact, greu,
putin durabil n aer, dar durabil sub ap. Se
lucreaz greu. Se bituieste si se lustruieste
bine. Utilizat la confectionarea de roti dintate,
piese de masini, role, scripeti, calapoade, rin-
dele, sanuri, articole de sport, cozi de unelte,
fabricarea placajelor si produselor mulate. Bun
combustibil, superior lemnului de fag. Biotera-
pie. Medicina popular foloseste frunzele pen-
tru tratarea diareei, gargarisme n angine si
inflamatii catarale ale cavittii bucale, precum si
pentru diferite leziuni ale pielii. Au proprietti
astringente. Mugurii sunt folositi pentru afectiuni
rinofaringiene, afectiuni pulmonare. Au pro-
prietti antihemoragice. Recoltare. Frunzele se
recolteaz n luna august, pe timp frumos, dup
ora 10. Se usuc la umbr, n poduri acoperite
cu tabl. Se folosesc la nevoie sub form de
decoct. Mugurii se recolteaz primvara nainte
de nfrunzire. Se folosesc proaspeti. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea diareei,
anginei si a inflamatiilor din cavitatea bucal:
decoct, din 1-2 lingurite frunze uscate si
mruntite la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
5 minute la foc domol. Se las s se rceasc
pn la cldut. Se strecoar. Se bea continutul a
1-2 cni pe zi, cu nghitituri rare. 2. Pentru
tratarea insuficientei hepatice cu hiper-ga-ma-
globulinemie si trombocitopenie, postspe-
lectomie, rinofaringite recidivante, sinuzite cro-
nice, bronsite acute si cronice, tuse spastic,
colon iritabil, avort habitual: macerat de muguri
proaspeti n solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH.
Se iau 25-30 picturi de 2-3 ori pe zi sau, n
cazul sinuzitelor, 50 picturi de 2 ori pe zi, n
putin ap, nainte de mesele principale. n dis-
globulinemie se iau 50 picturi de 3 ori pe zi.
Dac se asociaz cu alte macerate (alun, fag,
frasin, plop negru, buxus, stejar pedunculat,
corn, mces, mur, zmeur etc.) se iau 70 pi-
cturi o dat pe zi. Uz extern. Pentru tratarea
leziunilor cutanate: cataplasmepe locul afectat
cu frunze. Silvicultur. Mare nsemntate fo-
restier. Formeaz masive pure sau de
amestec. n sleauri reprezint o specie pretioa-
s de mpingere. Stimuleaz cresterea si ela-
gajul stejarilor. Protectia mediului. Protejeaz
si amelioreaz solul, l structureaz, l afneaz,
l mbogteste n elemente minerale si substan-
te organice. Frunzisul des d o litier bogat,
usor alterabil. Ornamental. Cultivat n parcuri,
grdini publice, spatii verzi industriale ca specie
de subetaj din masive arborescente, ca arbore
individual si garduri vii. Decorativ prin coro-
nament larg, des, scoarta albicioas, frunze,
fructe. nmultirea prin seminte (v. Pl. VIII, 2).
CARTOF (Solanum tuberosum), fam.
Solanaceae. Plant erbacee, peren, ali-
mentar si industrial, medicinal; se mai
numeste alune, alune de pmnt, balageane,
bandrabur, baraboi, barabule, bicioici, bidi-
roci, biguri, brboi, boabe vinete, boambe, bo-
boase, bologeane, bulghene, buraci. burci, bu-
rugheni, calompire, carabe, cartoafe, cartofei,
chirfili, ciulini, closte, crmpirni, croampe,
crumciri, crumpe, crumpene, fermeri, fidireie,
goante, gogoase, gonele, gramciri, grumpe,
hadaburce, handrabule, hardabuji, hilibe, m-
gheruste, mere de pmnt, miscule, mo-
ghiruste, morcovi albi, napi de pmnt, ou de
pmnt, pecioici, pere, peruste, pere de p-
mnt, picherce, pichioce, picioare, picionci, pi-
roste, prcioici, pitioci, poame de pmnt, pru-
ne de pmnt, rtuste, riblh, termeri. Genetic,
2n = 48. Originar din America, unde era cultivat
si consumat pe scar ntins de bstinasi. Juan
de Castellanos (1522-1606) mentioneaz,
pentru prima dat n literatur, cultura cartofului
n satul indian Sorocota din Columbia. Prima
descriere a plantei a fost fcut de Pedro de
Creza (1550), tovars de cltorie al lui Pizza-
ro, cuceritorul Per-ului. Aici localnicii i spu-
neau papas" si constituia baza alimentatiei
incasilor. A fost adus n Europa de conchis-
tadorii spanioli, din ordinul regelui Filip al II-lea.
Ameliorarea si rspndirea plantei revine far-
maci st ul ui f rancez Parment i er (secol ul
al XVI II-lea) care obtine cartofi cu tuberculi
mari. Astzi se cultiv pe scar larg, mai ales
n zona temperat, cca 1000 de soiuri. Nu se
cunoaste precis cnd a fost introdus n Ro-
mnia. La nceputul secolului al XIX-lea era
cultivat n toate trile Romne. Mare plas-
ticitate ecologic. Suma temperaturilor medii
cartof 109 cartof

zilnice cerute, 1500-3000 C. Temperaturile
optime de formare si crestere a tuberculilor,
16-18 C. Temperaturile ridicate i sunt dun-
toare. La 25 C nu se mai formeaz tuberculi,
iar la 29 C cresterea nceteaz. Cere o conti-
nu aprovizionare cu ap. Seceta si excesul de
ap i sunt duntoare. Lipsa apei din sol m-
piedic formarea tuberculilor. La un sol bine
aprovizionat cu ap cere lumin intens, la ap
putin solicit o lumin mai putin intens. Foarte
pretentios fat de sol. Prefer soluri nisi-po-
lutoase, luto-nisipoase si lutoase. Contrain-
dicate solurile grele. Descriere. Rdcin
putin dezvoltat, reprezentnd sub 8-10% din
masa ntregii plante. Ptrunde n sol pn la
70-100 cm; rar pn la 150-200 cm, cu o raz
n jurul plantei de 30-60 cm. Cca 50% din masa
lor se afl n stratul arabil. Are o bun capaci-
tate de absorbtie. Stolonii se formeaz (12-20)
din muguri tulpinali subterani. Sunt scurti,
oblici, mai grosi dect rdcinile, cu solzi (frun-
ze modificate) la fiecare nod. Tuberculii se for-
meaz prin ngrosarea vrfului fiecrui stolon.
La nceput sunt ca niste noduri, apoi cresc si
iau forma si mrimea corespunztoare soiului.
Tuberizarea are loc la 10-35 zile dup rsri-
rea plantei, iar cresterea lor dureaz 45-85 zi-
le. Tuberculii pot fi mari (peste 120 g), mijlocii
(80-120 g), mici (40-80 g), foarte mici (sub
40 g). Tulpini aeriene ierboase, erecte sau pu-
tin arcuite, nalte de 30-80 (120) cm, cu
3-4 muchii proeminente, alipit-scurt-proase,
ramificate. Frunze imparipenat-compuse, glan-
dulos-proase pe fata inferioar, miros carac-
teristic. Foliolele pe ax sunt asezate variabil n
functie de soi. Flori albe, rosiatice, albastre sau
violet-nchis, de diferite nuante, grupate ntr-o
inflorescent cimoas. Florile se deschid dimi-
neata ntre orele 6-7 si se nchid seara sau pe
timp noros. Polenizarea autogam; alogamia
nu este exclus, nflorire, VII-VIII. Fruct, bac
rotund, crnoas, de mrimea unei cirese,
verde sau usor antocian, la maturitate albi-
cioas. Contine 50-150 seminte ovoide, albe
sau usor cenusii. Compozitie chimic. Tuber-
culii contin ap (66,1-88% din substanta
proaspt), amidon (8,7-26,2% din substanta
proaspt si 72,5-79,2% din substanta usca-
t), celuloz (0,2-2,5% din substanta proaspt
si 1,66-7,30% din substanta uscata), proteine
(1-3,7%), care contin aminoacizii:
asparagin, glutamin, lizin, leucin, izoleuci-
n, treonin, tirozin, valin, fenilalanin, sodiu
(445 mg%), calciu (13 mg%), fosfor (60 mg%),
fier (0,9 mg%), vitamina A (5 mg%), vitamina B
1
(0,10 mg%), vitamina B
2
(0,05 mg%), vitamina
B
6
(0,2 mg%), niacin (1 mg%), vitamina C (20
mg%), acid pantotenic (0,3-0,6 mg%), acid folic
(0,1 mg%), mici cantitti de acizi citric si malic,
microelemente (magneziu, mangan, cupru),
solanin (3-7 mg/100 g substant proaspt).
Lujerii, frunzele si tuberculii verzi contin
alcaloizi toxici (cachonin, demissin, solani-
n). Toxicologie. Toate organele plantei, si n
special fructele, contin solanin, substant to-
xic. Tuberculii verzi contin solanin. Substanta
se neutralizeaz prin fierberea n ap cu otet.
Alimentatie. Gust plcut. Folosit n numeroase
preparate culinare. Fina de cartof se ames-
tec cu cea de gru pentru a obtine o pine de
foarte bun calitate. Valoarea energetic,
85 kcal/100 g cartofi. Industrie. Utilizat pentru
obtinerea urmtoarelor produse: amidon, spirt,
dextrin, dextroz, cleiuri, cauciuc sintetic, co-
loranti speciali. Lujerii uscati sunt folositi ca
materie prim pentru fabricarea celulozei. Bio-
terapie. Tuberculii plantei prezint important
pentru medicina uman. Aliment hrnitor si
foarte usor digerabil. Sucul crud este diuretic,
emolient, calmant, cicatrizant al mucoaselor
digestive, antispasmodic, antiulceros. Recent
s-a izolat din tuberculul de cartof un steroid cu
proprietti anticonceptionale, un alt steroid cu
efect hipotensor, un compus antitumoral si o
substant care inactiveaz virusul hepatic. In-
dicat n artritism, obezitate, diabet. Copt sau
nbusit poate nlocui pinea. Sucul crud ob-
tinut din tuberculi poate fi folosit cu foarte bune
rezultate n gastrite, ulcere gastrice si duo-
denale, dispepsii, hepatopatii, litiaz biliar,
constipatie, hemoroizi, glicozurie si diabet flo-
rid, scorbut. Extern, poate fi utilizat n flec-
moane, arsuri, erizipel, plgi atone, ulcere ale
gambei, eruptii, crpturi ale pielii. Medicin
uman. Uz intern. 1. Adjuvant n boli renale,
boli ale tubului digestiv, hepatice, consumat n
preparate culinare usoare. 2. Pentru tratarea
gastritei hiperacide, ulcerului gastroduodenal,
litiazei biliare: suc proaspt, extras din tuber-
culi. Se beau 2-3 phrele pe zi. 3. Pentru
tratarea ulcerelor gastroduodenale, diabetului,
cancerului gastric: suc proaspt, crud, extras
din tuberculi. Se bea cte

de pahar, de 4 ori
pe zi, timp de o lun. 4. Pentru tratarea tu-
morilor, a hepatopatiilor, litiazei biliare, con-
stipatiei, hemoroizilor, glicozuriei si diabetului
caruncul 110 castan

florid, scorbutului: suc proaspt, extras din tu-
berculi cruzi la care se adaug suc de morcov
sau de lmie. Se bea cte de pahar, de 2
ori pe zi. Cura dureaz 30 de zile. 5. Pentru
tratarea de insomnii, dureri cronice de cap:
suc proaspt, extras din tuberculi cruzi. Se
bea cte sau 1
3
pahar cu o jumtate de or
naintea micului dejun si a prnzului. Cura
dureaz 2-3 sptmni. Uz extern. 1. Pentru
tratarea panaritiului si contuziilor: cataplas-
me cu tuberculi fierti. Rol maturatic. 2. Pentru
tratarea arsurilor si insolatiilor: cataplasme,
cu tuberculi cruzi rasi. 3. Pentru atenuarea
iritatiilor pe piele: pudr din fin de tuberculi.
Se presar local. 4. Pentru tratarea afec-
tiunilor cilor respiratorii: inhalatii cu aburi din
tuberculi cojiti, sectionati si fierti. 5. Pentru
combaterea febrei si ameliorarea durerilor:
cataplasme, cu felii de tubercul crud aplicat
pe frunte. 6. Pentru ameliorarea durerilor n
sciatic si reumatism: cataplasme, cu past
de cartof. Se prepar din 100 g tuberculi cojiti
si tiati mrunt la l ap. Se fierbe pn se
obtine o past. Aceasta se ntinde pe un pan-
sament si se aplic cald pe locul dureros.
7. Pentru ameliorarea durerilor de cap: felii de
cartofi cruzi, asezate pe frunte. 8. Pentru tra-
tarea degerturilor, crpturilor pielii, ul-
cerelor gambei, plgilor atone, erizipelului,
edemelor pleoapelor, eruptiilor tegumentare:
cataplasme, cu tuberculi de cartof cruzi rasi.
n toate cazurile tuberculii se curt de coaj
nainte de a fi folositi. Medicina empiric
folosea odinioar prtile aeriene ale plantei n
cataruri pulmonare si nevralgii, practic pr-
sit astzi. Cosmetic. 1. Pentru comba-
terea riduril or: catapl asme, cu cartof
proaspt ras. Se tin 15 minute. Se nltur si
apoi se spal fata. 2. Pentru albirea minilor:
past, obtinut prin fierberea a doi cartofi
sntosi, dup care se sfrm foarte bine
sau se dau prin masina de tocat. Se adaug o
lingur de glicerina (glicerol) si sucul de la o
lmie. Cu pasta obtinut se ung minile.
Zootehnie. Tuberculii sunt folositi n
cresterea porcilor, bovinelor, psrilor.
Tuberculii verzi sau n cursul ncoltirii contin
un procent ridicat de solanin (alcaloid toxic);
se folosesc n hrana animalelor, dup ce se
opresc si se ndeprteaz apa. Nu se dau
animalelor gestante. Vrejii proaspeti (verzi)
sau murati se folosesc la furajarea bovinelor
si ovinelor (v. Pl. VIII, 3).
CARUNCUL (Caruncula), excres-
cent crnoas pe tegumentul semintei prote-
jnd micropilul, bogat n materii oleaginoase,
care nlesneste rspndirea semintelor prin in-
secte [exemplu, brebenel (Corydalis sp.)].
CASTAN (Castanca sativa), fam. Fa-
gaceae. Arbore foios, megafanerofit, xerome-
zofit, moderat-termofi, acidofil, subheliofil, cal-
cifug, ntlnit n unele depresiuni subcarpatice
(Horezu, Tismana, Polovragi, Baia de Aram
s.a.), precum si n zonele Baia Mare, Ileanda,
Gherla; se mai numeste adistin, agnistin, cas-
tan bun, cstan, gistinie, gstane, ghistin,
gustine. Genetic, 2n = 24. Fitocenologic,
ncadrat n Pino-Quercetalia, Fagion illyricum,
Quercion farnetto, caracteristic asociatiei
vegetale Quercion roboris. Rspndit n
Europa, Asia Mic, Africa de Nord-vest. Intro-
dus n Romnia din timpuri strvechi, probabil
de pe vremea romanilor. Vegeteaz bine pe
soluri afnate aerisite, permeabile de pe roci
vulcanice, sisturi cristaline etc., bogate n feld-
spati potasici. Sensibil la geruri mari si nghe-
turi trzii. Nu suport cldura si uscciunea
persistent. Rezist la fum. Descriere. Rd-
cin rmuroas. Tulpin dreapt, cilindric,
nalt pn la 30 m. Scoarta cenusie, mai trziu
cu ritidom brun, adnc crpat. Lemn, cu dura-
men larg, brun-nchis; alburn foarte ngust,
alb-glbui, murdar, raze medulare vizibile n
sectiune radical, inele anuale vizibile. Coroa-
na globuloas, cu ramuri puternice. Lujerii mu-
chiati, brun-roscati, cu lenticele albicioase, gla-
brii. Frunze mari (1012 cm lungime), alterne,
oblong-lanceolate, pe margini spinos-dintate,
nervatiunea proeminent. Flori unisexuat-mo-
noice; cele mascule grupate n amenti erecti,
cilindrici, lungi de 10-13 cm, miros specific:
cele femele, verzi, cte 2-3 ntr-un involucru
spinos, dispuse la baza amentilor masculi. n-
florire, VIVII. Fructific prima dat la cca
20 ani. Fructe, achene globuloase (castane),
brun-ntunecate, mari, comestibile, grupate c-
te 1-3 ntr-o cup acoperit cu ghimpi desi,
provenit din involucrul spinos. Capacitatea
germinativ, 50-60%. Un arbore produce n
medie, 60-65 kg castane. Lstreste bine, dra-
joneaz slab. Longevitate, peste 1000 ani.
Compozitie chimic. Castanele fr coaj
contin ap (52%), ulei (2,6%), protide (4%),
hidrati de carbon (cca 40%), sruri de potasiu,
fier, magneziu, mangan, cupru, zinc, cantitti
castan 111 castan

reduse de sodiu, calciu, vitamina A, vitami-
na B
1
, vitamina B
2
, vitamina C (cca 50 mg%),
vi t ami na PP. Val oar ea ener get i c,
220 kcal/100 g. Frunzele contin taninuri care,
hidrolizate, dau acid elagic, glucoza, cvercitin,
acid cumaric, camferol, acid cafeic, acid dihi-
drodigalic, vitamina E, sruri de magneziu, fos-
for. Scoarta contine taninuri de natur catechi-
c si hamamelitaninul. Lemnul contine taninuri
catechice, castalgina, castalina, vescalgina,
vescalina, acid si alcool triterpenic (F. Cr-
ci un, O. Boj or , M. Alcxan, 1976). Mugurii
si frunzele tinere contin acid dehidro-digalic la
care se adaug substantele pe care le contin
frunzele mature. Alimentatie. Castanele sunt
folosite n alimentatie, ntregi sau sub form de
fin. Se consum prjite, fierte sau coapte.
Utilizate la pregtirea compoturilor, piureurilor,
prjiturilor. Mcinate si prjite servesc la pre-
pararea surogatului de cafea. Valoare ener-
getic, 373 kcal/100 g castane mcinate si
prjite. Industrie. Din castane se fabric spirt,
zahr, ulei comestibil, fin. Utilizate la prepa-
rarea ciocolatelor, umpluturii pentru bomboa-
ne. Frunzele sunt folosite la prepararea medi-
camentelor antitusive. Scoarta de pe
exemplarele tinere se foloseste pentru extra-
gerea taninului, utilizat la tbcit si n vopsi-
torie. Lemnul (de calitatea stejarului si goru-
nului) este tare, elastic, foarte trainic, potrivit de
greu. Se usuc greu. Se lucreaz si se despic
usor. Se impregneaz greu. Se bituieste si
lustruieste bine. Folosit pentru mobil, parche-
te, binale, doage, constructii hidraulice si nava-
le, traverse, fabricarea furnirelor decupate si
plcilor din aschii, mobil rustic de grdin,
industria celulozei si a tanantilor. Bioterapie.
Frunzele si fructele prezint important pentru
medicina uman. Principiile active din frunze
au actiune sedativ-respiratorie, cu localizare la
nivelul centrului tusei din trunchiul cerebral.
Principiile active din castane au proprietti
energetice, remineralizante, tonic musculare,
nervoase, venoase, antianemice, stomahice,
antiseptice. Recomandate convalescentilor,
copiilor, n asteniile fizice si psihice, n predis-
pozitiile familiale la varice. Recoltare. Frunzele
(Castaneae folium) se recolteaz n iulie-au-
gust prin strujire. Uscarea se face la umbr, n
camere sau poduri bine aerate, asezndu-se
ntr-un singur strat. Uscarea artificial la 50 C.
Se ambaleaz n saci textili. Fructele (Casta-
neae fructus) se recolteaz toamna. Medicin
uman. Uz intern. 1. Se foloseste n tratarea
diareic benigne, si pentru stimularea digestiei:
decoct, din 15-20 g castane mruntite la litru.
Se las la clocotit 2-3 minute, dup care se
las la infuzat 15 minute. Se beau 2-3 cni pe
zi. 2. Pentru tratarea afectiunilor cardiovascu-
lare si renale, hemoroizilor: piure de castane.
Se consum ca aliment la dejun si cin. 3. Pen-
tru tratarea traheobronsitei acute: infuzie, din
2-3 g frunze mruntite peste care se toarn o
can cu ap clocotit. Se las acoperit 15 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi.
4. Pentru tratarea tulburrilor circulatiei limfa-
tice si venoase ale membrelor inferioare, tulbu-
rri venoase la menopauz; macerat de muguri
n solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH. Se iau
30-50 picturi de 1-3 ori pe zi, dup caz si
naintea meselor principale; pentru tratarea al-
tor boli, maceratul mugurilor de castan se aso-
ciaz cu alte macerate, dup cum urmeaz: cu
maceratul mugurilor proaspeti de scorus (Sor-
bus domestica sau cu S. aucuparia) pentru
staza limfatic a membrelor inferioare; cu ma-
ceratul mugurilor de scorus (Sorbus domes-
tica) si caprifoi negru (Lonicera nigra), pentru
edeme de natur limfatic; cu maceratul mugu-
rilor de scorus (Sorbus domestica) si castan
slbatic (Aesculus hippocastanum), pentru
sindroame de insuficient venoas a membre-
lor inferioare n varice, varicozitti, trombofle-
bite, edeme delicve; cu macerat al mugurilor de
castan slbatic (Aesculus hippocastanum),
pentru hemoroizi, angiocapilarit subcutanat,
fragilitatea vaselor capilare, tulburri venoase
de menopauz; cu maceratul mugurilor de nuc
(Juglans regia) si de castan slbatic (Aesculus
hippocastanum), pentru eritem eczematos
periulceros al membrelor inferioare; cu mace-
ratul mugurilor de mesteacn (Betula pendula)
si mlditelor de lemn cinesc (Ligustrum vul-
gare); cu maceratul mugurilor de scorus (Sor-
bus domestica), pentru cefalee congestiv la
menopauz, parestezii ale extremittilor. Uz
extern. Pentru tratarea degerturilor: decoct,
din castane mruntite. Se fierbe 5 minute. Se
acoper si se las la rcit 15-20 minute. Se
aplic cataplasme sau bi locale. Apicultur.
Specie melifer. Florile, mai ales cele brb-
testi sunt vizitate de albine n tot cursul zilei.
Productia de nectar, 0,02-0,09 mg/floare. Pro-
ductia de miere, 50-120 kg/ha. Cantitatea de
miere realizat ntr-o zi poate depsi 2 kg.
Mana cojii de castan (Lachnus longipes)
castan 112 castan slbatic

produs de lachnida si afida ornamental (My-
zocallis castanicola) este culeas de albine de
pe frunze si lstari, din care rezult mierea de
man. Pondere economico-apicol mare. Sil-
vicultur. Interes pentru cultura forestier.
Cultivat n masiv, si formeaz un port carac-
teristic arborilor de pdure. Ornamental. De-
corativ prin habitus, frunze, flori si fructe. Re-
comandat pentru alei (v. Pl. VIII, 4).
CASTAN SLBATIC (Aesculus
hippocastanum), fam. Hippocastanaceae. Ar-
bore exotic, rezistent la secet si geruri (arsita
i prleste frunzele), prefer soluri profunde,
bogate, revene, nisipoase, piere de pe solurile
uscate, srace, superficiale si de pe cele
excesiv de umede sau compacte. Suport bine
aerul poluat; se mai numeste: aghistin, castan
de India, castanul-calului, castanul-porcului,
chistin. Genetic, 2n = 40. Comun n cultur n
grdini, parcuri, pe strzi. Descriere. Rdcin
puternic. Tulpin scurt, groas, nalt pn
la 30 m, puternic ramificat. Scoart cu ritidom
cenusiu-negricios, solzos. Lemn alb-glbui, f-
r duramen, raze medulare abia vizibile cu
lupa, inele anuale vizibile cu lupa. Coroana
deas, globuloas, larg. Lujerii grosi, bruni,
glabri sau slab-pubescenti, cu lenticele eviden-
te. Mugurii opusi, foarte mari, bruni, cleiosi,
lucitori. Frunze palmat-compuse, lung-petiola-
te, cu 5-7 foliole obovate, acuminate la vrf,
obovate la baz, pe margini crenat-serate. Flori
poligame, andromonoice, zigomorfe, albicioa-
se, ptate n rosu la baz, grupate n panicule
erecte, mari, multiflore. nflorire, V-VI. Fructe,
capsule crnoase, sferice, verzi, cu tepi mari la
exterior. Se deschid n trei valve. Seminte (cas-
tane) turtit-sferice, brune, lucitoare, cu o pat
glbuie sau brune-cenusii. Fructificatie anual,
bogat. Un arbore produce 50-60 kg castane.
Longevitate, 150 ani. Compozitie chimic.
Contine saponine triterpenice, afrodescin, ta-
nini, flavonoizi, (quercitina, camferol) etc. n
scoart, muguri si pericorp se gsesc cumarine
(esculina, esculetina, fraxina, fraxetina). Se-
mintele contin vitaminele C si K1, provitami-na
D. Cotiledoanele contin o globulin (hipo-
castanina), L-lisina (9,44%), L-triptofan (2,7%);
heterozide saponinice (acid esculic si euscu-
linic, tanini, antociani, amidon, aminopurine,
peutorani, zaharoz, proteine, acid oleic si lino-
leic, aminoacizi, baze purinice, acid ascorbic,
vitamina K1 si provitamina D). Coaja
semintelor contin tanini (acid galic, esculin,
proteine, pentozan, lipaz, esculaz), antocia-
nine, o catechin si un tanoid. Toxicologie.
Prezenta escinei produce, n unele cazuri, into-
xicatii manifestate prin neliniste, fric, febr,
great, dureri de cap, dureri de abdomen, vo-
m, diaree, sete, somnolent, delir, paralizie
facial. Se prescriu vomitive si analeptice cir-
culatorii. Industrie. Semintele (castanele) sunt
folosite la fabricarea spunului tehnic, uleiului
tehnic, cleiului, medicamentelor. Amidonul ex-
tras din castane este ntrebuintat la prepararea
pastelor de culori si la imprimarea testurilor.
Saponina extras din castane se utilizeaz n
industria chimic la curtirea stofelor. Scoarta,
frunzele, florile si semintele sunt utilizate la
prepararea medicamentelor necesare pentru
tratamentul varicelor, flebitei, hemoroizilor.
Scoarta este utilizat la tbcitul pieilor, extra-
gerea taninului, acizilor galici pentru industria
colorantilor (brun, negru, galben). Lemn moale,
usor, putin rezistent. Se impregneaz bine, se
prelucreaz bine la masin. Se bituieste si se
lustruieste bine. Utilizat ca furnir de baz pen-
tru panel, mese de buctrie, articole ortope-
dice, cutii de tigarete. Bioterapie. Scoarta si
semintele prezint important pentru medi-
cina uman si veterinar. Principiile active ac-
tioneaz ca tonic, antiinflamator, decongestiv,
astringent, febrifug, hemostatic. Esculozida
manifest proprietti capilar-protectoare.
Scoarta este folosit n tratarea hemoroizilor,
varicelor, hipertrofiei de prostat. n medicina
veterinar, se foloseste fina de castane
obtinut din miezul semintelor si scoarta de pe
ramuri sub form de decoct 10-20%.
Recoltare. Pentru industria farmaceutic se
recolteaz: 1. Scoarta (Hippocastani cortex)
de pe ramuri tinere (2-5 ani), cnd ncep s se
desfac mugurii; se taie n fragmente de
12-15 cm, se usuc la soare; uscare artificial
sub 60 C; se ambaleaz n saci textili; 2. Flo-
rile (Hippocastani flos) se culeg n zile senine,
cnd 50-60% din inflorescente sunt deschise;
se usuc n strat subtire n camere bine
aerate; uscarea artificial, sub 40 C; florile nu
trebuie s-si schimbe culoarea; se ambaleaz
n saci de hrtie sau saci textili; 3. Frunzele
(Hippocastani folium) se culeg fr cozi
(ncepnd cu perioada nfloritului si pn n
iunie; uscarea se face n camere bine venti-
late; uscarea artificial, sub 65 C; se amba-
leaz n saci textili sau de hrtie; 4. Semintele
castan slbatic 113 castravete

(Hippocastani semen) se adun n septembrie
si octombrie; se usuc n straturi de 25-30 cm
grosime, n camere uscate, bine aerisite; timp
de 3 sptmni se ntorc zilnic, cu lopeti din
lemn; uscarea artificial la 40 C, timp de o or
la nceput, apoi temperatura se ridic la 60 C;
se ambaleaz n saci textili. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea varicelor, hemo-
roizilor si hipertrofiei de prostat: a) decoct, din
5 g pulbere scoart la 100 ml ap. Se d n
clocot. Se las s se rceasc. Se strecoar.
Se iau zilnic cte 15-20 picturi timp de 20 zile
din lun. Se face pauz 10 zile si apoi tra-
tamentul se reia; b) tinctur, din 50 g pulbere
scoart sau coaja de seminte la 150 ml spirt
concentrat. Se las 10 zile, timp n care se
agit zilnic vasul de mai multe ori. Se strecoar
ntr-o sticl nchis la culoare. Se astup cu
dop. Se iau zilnic cte 10 picturi. 2. Pentru
tratarea congestiilor venoase de la nivelul
membrelor inferioare, strilor de staz hemo-
roidal, diminurii stazei bronsice, sindromului
varicos si celui exudativ, tromboflebitei, stazei
pelvice cu varicocel-prostatism-dismeno-ree-
menometroragie, varicelor pelvice, consti-
patiei cronice, trombozei hemoroidale acut si
bolii hemoroidale, algiei lombo-sacrale, lombol-
giei, condjuvant n discopatie, faringo-laringite
uscate si iritante, degerturi si eritem periferic,
acrocianoz, eritem pasiv si peri-ulceros, fragi-
litate capilar, emfizem, insuficient respira-
torie de origine emifizematoas, traumatisme
cu urmri inflamatorii: macerat din muguri
proaspeti, n solutie hidroglico-alcoolic 1 DH.
Se iau 50-150 picturi pe zi, n putin ap, n
2-3 reprize. Uz extern. 1. Pentru tratarea he-
moroizilor: alifie, din 20 g tinctur (pregtit ca
anterior), amestecat cu untur sau cear de
albine. Se aplic unguente locale. 2. Pentru
tratarea varicelor: unguent, din 20 g extract
alcoolic din seminte de castan, se amestec cu
60 g lanolin. Se aplic pe zonele corporale
afectate. 3. Pentru diminuarea durerilor reuma-
tice: bi cu solutia obtinut din scoart si fructe
de bcastan. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea diareelor, inflamatiilor tubului
digestiv: fin de castane obtinut din miezul
semintelor dat n ratiile furajere; decoct, din
scoarta de pe ramuri uscat si mruntit n
proportie de 10-20%. Se fierbe 30 minute. Se
strecoar. Se rceste si se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
0,5-1-1,5 kg drog uscat, 1-2-3 kg drog proas-
pt; animale mijlocii (ovine, caprine, porcine),
0,1-0,3 kg drog uscat, 0,4-0,5 kg drog proas-
pt. Uz extern. Pentru tratarea proceselor in-
flamatorii exudative, edem traumatic: cataplas-
me, cu solutia obtinut din infuzie. Zootehnie.
Semintele, dup fierbere sau coacere, sunt date
ca hran pentru vite, oi, psri, porci, pesti
(mcinate). Apicultur. Specie melifer. Flo-
rile sunt intens vizitate de albine pentru cule-
gerea de nectar si polen. Productie de miere,
50-100 kg/ha. Pondere economico-apicol
mijlocie. Ornamental. Cultivat ca arbore de-
corativ n parcuri, pe strzi, bulevarde. Pretios
prin simetria portului, nflorirea timpurie, frumu-
setea florilor si a frunzisului. Suport bine
tunderea (v. Pl. VIII, 5).
CASTRAVETE (Cucumis sativus),
fam. Cucurbitaceae. Plant erbacee, anual,
alogam, legumicol cu valoare terapeutic,
originar din Asia (India, China); se mai nu-
meste cstraveti, crastavete, cucumar, ogr-
ci, pepene, pepeni irinci, pepeni murtori,
pepeni riosi, scrtvete, ugorci. Genetic,
2n = 14, 28. Cultivat cu peste 3000 ani n urm
de ctre egipteni si cu peste 2000 ani de ctre
greci, de la care a trecut la romani si apoi la alte
popoare. Plinius cel Btrn, Varro, Collumela
mentioneaz cultura castravetelui n lucrrile
lor. Apare n frescele din templele vechi
egiptene. Adus n tara noastr de greci si
romani. Se cultiv pe suprafete mari n S.U.A.,
Japonia, Polonia, trile din C.S.I., Olanda,
Franta. Productii medii 5000-6000 kg/ha pn
la 20 000-40 000 kg/ha, n cultura de cmp si
300 000 kg/ha n sere. n Romnia se cultiv n
toate judetele, mai ales pe terasa rurilor. Pre-
tentios la cldur. Semintele germineaz la
temperatura minim de 14 C. Vegeteaz nor-
mal la temperaturi de 25-30 C. Sub 12 C
plantele pot pieri. Nu suport oscilatiile bruste
de temperatur si curentii reci de aer. Pretentii
ridicate fat de lumin, dar nu excesive. Cerinte
ridicate fat de umiditatea din sol si aer.
Umiditatea optim n sol, 75-80% din capa-
citatea de cmp. Umiditatea aerului, 70-85%.
Prefer soluri usoare sau mijlocii, afnate, cu
drenaj bun, bogate n substante nutritive, cu
reactie usor acid pn la neutr, inclusiv
(pH 6,5-7). Descriere. Rdcin trasant, su-
perficial, lung de pn la 150 cm, adnc n
sol pn la 20-30 cm. Tulpin trtoare,
castravete 114 casit

ramificat, aspru-proas, prevzut cu cr-
cei simpli, lung pn la cca 2-3 m. La locul de
contact cu solul emite rdcini adventive.
Frunze mari, trilobate sau pentalobate, dis-
puse altern, acoperite cu perisori aspri. Flori
galbene cu corola n form de plnie, uni-
sexuate. Florile mascule, scurt-pedunculate,
numeroase, cu stamine aproape sesile, apar
naintea celor femele. Flori femele solitare, cu
ovar aspru-setaceu-pros, apar mai trziu.
Caliciu pros. Polenizare entomofil, rar ane-
mofil. nflorire, VIIIX. Fruct, melonid alun-
git, multisperm, adeseori acoperit cu veru-
cozitti. Miezul fructului verde sau albicios.
Seminte mici, turtite, alungite, ngustate spre
ambele capete, albe sau alb-glbui. Compo-
zitie chimic. Fructul contine ap (pn la
95%), proteine (0,70-1,1%), cantitti reduse
de l ipide, hi drati de carbon (1%), sodi u
( 6 mg%) , pot asi u ( 105 mg%) , cal ci u
(11 mg%), fosfor (15 mg%), fier (0,4 mg%),
zinc, mangan, molibden, iod, vitamina A
(21 mg%), vitaminele B
1
, B
2
(0,01-0,02 mg%),
vitamina C (5-25 mg/100 g). Valoare ener-
getic redus, 7 kcal/100 g. Alimentatie.
Consumat n stare proaspt, sub form de
salat simpl sau n amestec cu alte legume,
murat. Industrie. Folosit pentru conserve n
otet, murat sau prelucrat sub form de ghiveci,
tocan, marinat etc. Bioterapie. Fructul pre-
zint important pentru medicina uman. Pro-
prietti: rcoritor, depurativ, diuretic, usor
hipnotic, antiinflamator, antihelmintic, decon-
gestionant al pielii, detoxifiant sanguin,
laxativ, litotriptic, calculi urici, sedativ. Intern,
indicat n strile subfebrile, intoxicatii, colici si
iritatii intestinale, temperamente bilioase si
sanguine, gut, artritism, litiaz renal si vezi-
cal, iritatii ale cilor urinare, iritatii ale cilor
respiratorii, diabet zaharat, dureri abdominale,
hemoroizi, colibaciloz. Extern, recomandat
n prurit, pecingine, crpturi ale pielii (cre-
vase), eczeme, critem, inflamatii ale pielii, ri-
duri, tieturi, ngrijirea pielii. Dizolvant al aci-
dului uric si uratilor, provoac si ajut la
eliminarea unor substante toxice din orga-
nism, provoac si ntretine somnul etc. Medi-
cin uman. Uz i ntern. 1. Pentru calmarea
colicilor intestinale, inflamatiilor intestinale
avnd si efect usor laxativ: consumat n stare
proaspt ca aliment. 2. Pentru mrirea
diurezei cu eliminarea toxinelor din snge si,
n general, din corp, tratarea iritatiilor cilor
urinare si respiratorii, diabetului zaharat,
durerilor abdominale, hemoroizilor etc.: suc
proaspt obtinut prin stoarcere. Se iau cte
2-3 linguri dimineata. 3. Pentru mruntirea
pietrelor de la rinichi sau vezic biliar: suc
combinat de castravete, morcov, ridiche,
sfecl n prti egale. Se bea cte un phrel
dimineata, la prnz si seara. Efect puternic
litotriptic. Contra iritatiilor intestinale, se con-
sum fiert. Uz extern. Pentru tratarea de infla-
matii si iritatii ale pielii, arsuri de soare: cata-
plasme locale cu felii de castravete.
Amelioreaz si vindec. Cosmetic. 1. Pentru
combaterea pistruilor, tonifierea si catifelarea
tenului: masc cu suc de castravete. 2. Pentru
ndeprtarea ridurilor, atenuarea pistruilor,
catifelarea tenului gras si uscat; se aplic pe
fat, seara, sucul proaspt. 3. Pentru cati-
felarea tenului uscat: a) se aplic pe fat suc
de castravete. n amestec cu ulei de migdale;
b) se aplic pe fat lapte crud (nefiert) n care
se macereaz felii de castravete. 4. Pentru
combaterea ridurilor: se aplic pe fat felii de
castravete proaspt. Apicultur. Specie
melifer. Furnizeaz culesul de nectar si
polen pentru ntretinerea si dezvoltarea
familiilor de albine. Productia de nectar,
0,08-0,9 mg/floare. Productia de miere,
20-100 kg/ha, n functie de varietate. Pondere
economico-apicol mic-mijlocie (v. Pl. IX, 1).
CASIt (Iris graminea), fam. Iridace-
ae. Plant erbacee, peren, geofit, xerome-
zofit, mezoterm spre moderat-termofil,
slab-acid-neutrofil, ntlnit prin locuri nier-
bate, raristi de pdure, n judetele Bihor (Bri-
heni pe Vf. Caprei), Dolj, Olt, Caras-Severin
(Mehadia), Prahova, Dmbovita, Giurgiu, Ga-
lati, Bacu, Iasi, Suceava etc.; se mai numeste
snjenei, snjerul slbatic. Genetic, 2n = 34.
Specie ocrotit prin lege. Rspndit n sudul
si centrul Europei. Descriere. Rizom lung,
serpuitor, articulat, lemnos, cu diametrul pn
la 10 mm. Tulpin cilindric, n partea inferioar
si comprimat, bimuchiat n partea superioa-
r, nalt de 20-35 cm. Frunze liniare, de re-
gul putin mai lungi dect tulpina. Flori viola-
cee-deschis, cu pedunculii muchiati, unul mai
scurt si cellalt ceva mai lung; perigon cu lacinii
lungi de 3-5 cm si tub scurt (2-3 mm); andro-
ceul din 3 stamine, lungi de 3 cm, cu filamente
aripate si antere cu vrful acut; gineceul cu
ovar lung de 1,8-2,2 cm, cu 6 dungi aripate,
catafile 115 clin

stigmat invers-lanceolat. nflorire, V-VI. Pole-
nizare entomofil. Fruct, capsul cu 6 muchii
aripate (v. Pl. IX, 2).
CATAFILE (Cataphyllum), frunze in-
complet dezvoltate, cu aspect de solzi (sau
scuame), n general de culoare brun, pre-
zente pe tulpinile subterane, ca rizomi, bulbi,
bulbi solzosi, tuberculi, stoloni, sau la mugurii
tulpinilor aeriene pe care i acoper (exemplu,
frunzele membranoase care acoper bulbul de
ceap). Se formeaz din segmentul inferior al
primordiilor foliare. ndeplinesc functia de ap-
rare. Au n structura lor tesut mecanic si suber.
Catafilele mugurilor au tesutul mecanic mai
bine dezvoltat, sunt acoperite cu peri scurti si
posed secretii de substante cleioase. Cata-
filele sunt caduce (cad) la muguri si persistente
la tulpinile subterane (-> FRUNZ).
CAULIFLORIE (Caulifloria), forma-
re de flori direct pe tulpini sau ramuri groase,
din muguri dorminzi, caracter ntlnit la unele
plante tropicale (exemplu, arborele de cacao).
CDEREA FRUNZELOR
tIOL
CLIN (Viburnum opulus), fam. Ca-
prifoliaceae. Arbust indigen, microfanerofit, cir-
cumpolar-boreal, mezohidrofit, mezoterm,
slab-acid-neutrofil, heliofil, subheliofil, ntlnit
frecvent n toate regiunile trii, pe soluri bogate,
reavn-jilave pn la umede, n pduri si tufri-
suri, pduri de lunc, terenuri aluvionare, inun-
dabile, tufrisuri de pe malul rurilor, aninisuri
din cmpie pn n prtile inferioare ale mun-
tilor, n fgete, amestecuri de fag cu rsinoase
etc.; se mai numeste clinar, clocotei, mlin,
plusc. Genetic, 2n = 18. Fitocenologic, nca-
drat n Alno-Padion, Alnetea, Car. Prunetalia.
Rspndit n Europa, Asia. Rdcin puternic
ramificat. Descriere. Tulpini nalte de 2-5 m,
cu scoarta neted, galben-brun, apoi cenusie
si cu crpturi; lujerii muchiati si curbati,
adesea cu vrful uscat prin degerare; muguri
opusi, alipiti de lujer, ovoizi, rosiatici. Frunze
lat-ovate, trilobate, cu marginile dintate si
petiolul canaliculat, toamna se coloreaz n
rosu. Flori albe, tipul 5, grupate dens n cime
umbeliforme terminale, de 5-10 cm diametrul;
florile din mijlocul inflorescentei sunt mai mici,
fertile, cele din marginea inflorescentei sunt
mari, cu corol inegal divizat si sterile. nflo-
rire, V-VI. Fructe, drupe sferice, diametrul
8 mm, rosii, gust acrisor-amrui, se coc n
septembrie. Devin comestibile dup cderea
brumei. Compozitie chimic. Scoarta si florile
contin astragalin, peonozid, alti derivati fe-
nolici, substante minerale. Fructele contin gli-
cozizi, printre care furcatin (glicozid fenolic),
saponine si compusi cardiotonici. Toxicologie.
Fructele au actiune vezicant asupra mucoa-
selor si a pielii. Consumate pot provoca gastro-
enterite. Toxicitatea nu este foarte mare, dar
riscurile consumrii lor sunt indiscutabile; inge-
rate n cantitate mare de ctre copii le provoac
moartea. Se intervine cu vomitive. Industrie.
Florile, fructele si scoarta sunt utilizate n indus-
tria farmaceutic pentru prepararea unor me-
dicamente antispasmodice si a altor droguri.
Bioterapie. Scoarta plantei este folosit n me-
dicina uman si veterinar. Actiune farmaco-
logic: astringent, sedativ si antidismenore-
ic. Folosit n dismenoree, iminent de avort.
Are actiune tonic asupra sistemului nervos
fiind totodat sedativ uterin, si cardiotonic. Uti-
lizat n tratamentul dismenoreelor, afectiunilor
uterine, al hemoragiilor climacterice si ca tonic
cardiac. Recoltare. Scoarta (Viburnicortex) se
recolteaz n lunile aprilie-mai, la pornirea n
circulatie a sevei. Se taie ramurile si tulpinile
tinere si se decojesc prin inelare. Se ndepr-
teaz scoarta btrn si fragmentele de scoar
cu lemn. Uscarea se face la soare, n strat
subtire sau n poduri bine aerate. Uscarea arti-
ficial la 40-45 C. Medicin uman. Uz i n-
tern. Pentru tratarea afectiunilor uterine, ca
sedativ si cardiotonic: a) decoct, din 1 lingurit
(5 g) pulbere scoart la o can (200 ml) cu ap.
Se clocoteste 1-2 minute. Se las acoperit.
Se decanteaz. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi; b) extract si tinctur, pregtite
dup prescriptiile farmaceutice. Se iau
10-20 picturi pe zi dup nevoie sau 1-2 lin-
gurite. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea surescitrii si pierderilor de snge: in-
fuzie, din 10 g scoart uscat si mruntit peste
care se toarn 80-100 ml ap clocotit. Se
las acoperit 30 minute. Se strecoar. Se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt); decoct, din 10 g scoart uscat si m-
runtit la 100 ml ap. Se fierbe 15-20 minute la
foc slab. Se strecoar. Se rceste si se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal. Dozele de trata-
ment: animale mari (cabaline, bovine),
cltunasi 116 cpsun

25-50-75 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 10-15 g; animale mici (pisici, cini),
2-5-8 g. Drogul are actiune sedativ, spas-
molitic, cardiotonic, hemostatic. Apicultu-
r. Specie melifer. Florile furnizeaz albinelor
culesul de nectar si polen. Productia de miere,
25-40 kg/ha. Pondere economico-apicol mi-
c. Ornamental. Frecvent cultivat n parcuri,
grdini, spatii verzi ca arbust n cadrul gru-
purilor, aliniamentelor, izolat. Primvara are o
bogat nflorire cu inflorescente albe, iar toam-
na frunzele si fructele se coloreaz n rosu.
Este antipoluant, rezistent la fum, praf si gaze.
Suport bine umbra si tunderea. nmultire prin
seminte, marcotaj, butsire, altoire. Vopsito-
rie. Fructele bine coapte, proaspete, manifest
proprietti tinctoriale. Utilizate, mpreun cu r-
dcinile de roib (Rubia tinctorum), la vopsirea
n rosu a fibrelor naturale. Fructele de clin se
zdrobesc. Se pun ntr-un vas si se fierb pn la
obtinerea unei solutii la care culoarea rosie
este de intensitate maxim. Se strecoar. n
solutia fierbinte se dizolv piatra acr, apoi se
introduce materialul de colorat. Rdcina de
roib se spal de pmnt, se piseaz si se
fierbe n ap pn cnd solutia se coloreaz n
rosu la intensitatea maxim. Dup extragerea
colorantului, rdcinile devin albicioase. Se la-
s la rcit. Se strecoar. Se scoate materialul
din prima solutie, se tine putin timp pentru a se
scurge. Se introduce n solutia a doua unde se
pstreaz pn la obtinerea culorii de rosu
dorit. Coloratia se verific periodic. Se scoate
din solutie si se finiseaz (Agneta Btc,
Margareta Tom escu, 1984) (v. Pl. IX, 3).
CLtUNASI (Tropaeolum majus),
fam. Tropaeolaceae. Plant erbacee, anual,
cultivat n scopuri decorative prin grdini; se
mai numeste antajicuri, atingicuri, baci, bobi-
dragi, bostnei, butucasi, caputin, cltuna-
sul-popii, ciocnasi, ciocrlani, cocosei, con-
durasi, condurasii-doamnei, frflai, flotosani,
flostani, gurita-cucului, gurita-leului, hantagic,
labidragi, lopostani, lupi-dragi, nsturtii, nem-
toaice, pintenasi, rostoponi, sultnele, ttne,
tetine. Genetic, 2n = 28. Originar din America
de Sud. Creste n tufe. Descriere. Tulpin lun-
g pn la 3 m, suculent, agttoare, glabr.
Frunze orbiculare, peltate, verzi-albstrui,
lung-petiolate. Flori portocalii (5-6 cm diame-
tru), lung-pedunculate; caliciu cu 5 sepale peta-
loide; corol cu 5 petale libere, cele anterioare
lung-unguiculate si fimbriate, cu pintenul drept
sau usor curbat. nflorire, VIIX. Fructe din 3 nu-
cule. Compozitie chimic. Toate organele
plantei contin tropeolinozidul care, sub actiu-
nea mirozinazei, pune n libertate izotiocianat
de alil. Frunzele contin vitamina C si alte sub-
stante. Alimentatie. n Per sunt consumati ca
salat. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei
au utilizri n medicina uman. Glicosinapidele
pe care le contine au actiune antibacterian
fat de germenii grampozitivi si gramnegativi,
actiune expectorant si diuretic. Folosite n
tratamentul bronsitelor, infectiilor gripale sau
ale cilor urinare, n tratamentul cistitelor, pielo-
nefritelor, pneumoniilor. Recoltare. Prtile ae-
riene (Tropaeoli herba) se recolteaz n timpul
nfloritului. Se usuc la umbr, n poduri aco-
perite cu tabl. La nevoie se poate utiliza n
timpul iernii. Medicin uman. Uz intern. Pen-
tru combaterea scorbutului, emfizemului, bron-
sitelor cronice, cistitelor, pielonefritelor, pneu-
moniilor: a) suc proaspt, obtinut prin zdrobirea
prtilor aeriene si stoarcerea lor, se beau, frac-
tionat, 2 linguri pe zi; b) tinctur, obtinut prin
tierea mrunt a plantei si alcool 70, se tin
6-8 zile ntr-o sticl nchis la culoare, timp n
care se scutur zilnic. Se strecoar. Se iau
2-3 lingurite pe zi. Uz extern. Pentru com-
baterea cderii prului si stimularea cresterii
lui: tinctur, obtinut din 100 g frunze si seminte
de cltunasi, 100 g frunze proaspete de urzic,
100 g frunze cimisir peste care se toarn l
alcool 70. Se las 10-15 zile. Sticla se agit
zilnic de 3-4 ori, pentru uniformizarea extra-
sului. Se strecoar. Se fac f rectii pe cap. Orna-
mental. Cultivat ca plant decorativ de plat-
band n grdini, parcuri, cimitire si ca plant n
ghivece atrnate.
CPSUN (Fragaria moschata),
fam. Rosaceae. Plant erbacee, peren,
viguroas, hemicriptofit, xeromezofit spre
mezofit, me-zoterm, la pH amfitolerant,
ntlnit n pduri rare, tufisuri, margini de
pdure, fnete umbrite, stncrii umede,
marginea santurilor, parcuri, grdini, pe soluri
jilave, bogate n humus de la cmpie pn la
limita superioar a fagului din etajul montan,
rar n pduri de conifere; se mai numeste
cpsun de grdin, frag, fragi de cmp,
pomnite. Genetic, 2n = 42. Fitocenologic,
Car. Querco-Fagetea. Cultivat n S.U.A.,
Japonia, Polonia, Italia, Mexic, Franta,
Anglia, Belgia, Olanda.
cpsun 117 ctin alb

Suprafata cultivat n Romnia este de cca
5000 ha. Solicit lumin direct, n aceste con-
ditii culoarea, aroma si cantitatea de zahr sunt
la cote maxime. n conditii de semiumbr (prin-
tre arbusti, pomi tineri) aroma si dulceata sunt
mai reduse. Cerinte moderate fat de cldur.
Prefer verile rcoroase. Neprotejat, nu su-
port geruri sub minus 12 C. Protejat cu frunze
sau gunoi rezist pn la minus 24 C. Cerinte
mari fat de umiditatea solului, mai ales n
timpul nfloritului, legrii, cresterii fructelor si
dup recoltat (respectiv 65-75% din capaci-
tatea de cmp). Prefer soluri usoare, afnate,
fertile, cu pH 6-6,5. Descriere. Rizom orizon-
tal, oblic sau vertical, acoperit cu resturi de
frunze. Stoloni supra-terestri, subtiri, scurti;
adesea lipsesc. Tulpin erect, acoperit cu
peri simpli sau glandulosi, patenti si vilosi.
Frunze trifoliate, lung-pedunculate, cu foliole
ovate, pe margine dintate si fata inferioar putin
proas. Stipele lanceolate, acute, pe fat
glabre, pe dos proase (mai ales pe nervura
principal). Flori albe, tipul 5, bisexuate, cu
receptacul pros. nflorire, V-VI. Fructe, nucule
nfipte ntr-un receptacul globulos, gustos, aro-
mat. Compozitie chimic. Cpsuna contine
ap (89%), protide (0,8%), hidrati de carbon
(7%), sruri de potasiu (140 mg%), fosfor
(30 mg%), sodiu (2 mg%), calciu (25 mg%), fier
(0,9 mg%), substante uleioase (0,150 g%),
acid salicic (0,01 g/kg), sulf, siliciu, iod, brom,
vitamine A, B
1
, B
2
(0,03-0,05 mg%), vitamina C
(60-80 mg%). ntre zaharuri predomin le-
vuloza (cca 5%). Alimentatie. Fructele sunt
consumate n stare proaspt sau prelucrat.
Industrie. Folosite pentru prepararea dulce-
turilor, gemurilor, jeleurilor, siropului etc. Bio-
terapie. Fructele au important terapeutic n
medicina uman. Sunt diuretic active, stimu-
lnd eliminarea acidului uric si a toxinelor din
corp. Asupra tubului digestiv au actiune usor
laxativ si antioxiuric. Actiune favorabil asu-
pra ficatului. Au proprietti hipotensive si efecte
diuretic-depurative. Provoac eliminarea exce-
sului de colesterol din snge. Au actiune tonic
si remineralizant. Recomandate n afectiuni
hepatice, litiaz renal, hipertensiune, nefrite,
diabet, constipatie cronic, gut, reumatism ar-
ticular, ateroscleroz, n combaterea oxiurilor.
Recoltare. Fructele (Fragariae moschati fruc-
tus) se recolteaz la maturitatea deplin. Se
folosesc imediat. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea diabeticilor: cur de
primvar, prin consumarea n stare proaspt
a cpsunilor, pn la 300 g zilnic. 2. Contra
oxiurilor: consumarea a 500 g cpsuni dimi-
neata, pe stomacul gol, fr a mai consuma
alt mncare pn la orele 12. 3. Pentru trata-
rea urmtoarelor afectiuni: constipatie cronic,
nefrite, litiaz renal si hepatic, reumatism
articular, gut, intoxicatii alcoolice, intoxicatii
tabagice, pletor, tuberculoz, varice, atero-
scleroz: cur de cpsuni proaspete timp de
7-14 zile, cte 1-1,5 kg/zi. 4. Dezinfectarea
cilor urinare si combaterea diareei: pulbere
frunze uscate de 3 ori pe zi cte 1 lingurit.
Cosmetic. Cpsunile sunt mult utilizate pen-
tru msti de nfrumusetare a tenului. Apicultu-
r. Specie melifer. Furnizeaz albinelor cule-
sul de nectar si polen. Productia de miere,
30-40 kg/ha. Pondere economico-apicol mic
(v. Pl. IX, 4).
CTIN ALB (Hippopha rham-
noides), fam. Elaeagnaceae. Arbust tuf os,
foarte rustic, pionier, microfanerofit, amfitole-
rant la umiditate, mezoterm, oligotrof, slab-a-
cid-neutrofil spre neutru-bazofil, heliofil, ntlnit
n plcuri sau tufrisuri ntinse, pe nisipuri si
pietrisuri, pe prundisurile din lungul rurilor, iz-
lazuri, coaste pietroase, rupturi, stnci, ndeo-
sebi pe formatiuni geologice salinifere, din regi-
unea litoral pn n etajul montan, pe mari
suprafete n Subcarpatii Munteniei si Moldovei,
ntre Olt si Siret, insular n Delta Dunrii; se
mai numeste ctin cenusie, ctin de ru.
Genetic, 2n = 32. Extrem de rezistent la
secet si ger. Nepretentioas fat de sol. Are
nevoie de lumin direct, nu suport s fie
acoperit. Fitocenologic, ncadrat n Salicion
elaeagnos. Car. Berberidion. Rspndit n
Europa, Asia. n Alpi se ntlneste pn la
2000 m altitudine, iar n Himalaia pn la
5000 m. Cultivat n S.U.A. si Germania unde
s-au obtinut si selectii valoroase. Descriere.
Rdcini superficiale cu nodozitti azotoase
(asimileaz azotul din atmosfer). Tulpin
ramificat, nalt de 2-3 (6) m, scoarta brun-
nchis, care se transform n ritidom brzdat.
Lujerii anuali solzosi, ce-nusii-argintii, ramuri
laterale cu spini numerosi, puternici, cu
mugurii mici, semiglobulosi, prosi, armii.
Frunze liniar-lanceolate, 1-6 cm lungime, cu
nervura median evident, ntregi, scurt-
petiolate, pe fata inferioar cenu-sii-argintii
cu solzi ruginii, dispuse altern. Flori unisexuat-
dioice, galbene-ruginii, cele mascule
ctin alb 118 ctin alb

grupate n inflorescente globuloase, iar cele
femele n raceme. nflorire, III-IV. Fructe, dru-
pe false", de 6-8 mm, ovoide, crnoase, por-
tocalii, cu un smbure tare, se mentin peste
iarn pe ramuri. Fructific la vrsta de 4-5 ani.
Lstreste si drajoneaz puternic. Compozitie
chimic. Fructele contin substant uscat (15-
20%), zaharoz (0,06-0,49%), acizi organici
(1,5-4,1%), pectin (0,14-0,50%), substante
tanante (1,8%), celuloz (0,9%), proteine
(1,2%), ulei (8-12%), betacaroten (3,5-
10%), calci u (211,8 mg%), fosfor (194,4
mg%), magneziu (186,1 mg%), potasiu
( 165, 1 mg%) , sodi u ( 2, 8 mg%) , f i er
(13,84 mg%), vitamina C (129,2-272,7 mg%),
vitamina B
1
, (0,016-0,39 mg%), vitamina B
2
(0,03-0,056 mg%), vitamina F (8 mg%),
vitamina E (16 mg%), vitaminele P, K, B
9
s.a.
Uleiul contine de 10 ori mai mult caroten dect
morcovul(M. Botez, Gh. Bdescu,A. Bo-
t ar , 1984). Industrie. Fructele singure sau n
amestec sunt ntrebuintate pentru obtinerea de
produse ca: suc, sirop, nectar, gem, jeleu, mar-
melad, peltea, dulceat, gelatin, umplutur
pentru bomboane, lichioruri, buturi alcoolice;
foarte apreciate, au valoare alimentar mare.
n industria farmaceutic, din sucul de fructe
liofilizat se prepar comprimate polivitaminiza-
te. Bioterapie. Fructul plantei are mare im-
portant pentru medicina uman si veterinar.
El reprezint o ntreag farmacie. Proprietti:
tonifiant general, actiune puternic antiscorbu-
tic, astringent, vermifug, bactericid. Reco-
mandate n tratarea urmtoarelor afectiuni: avi-
taminoze, diaree, reumatism, urticarie si stri
alergice, maladii neuroendocrine, anemii, boli
de ficat, boli circulatorii si astenie de primvar.
Datorit propriettilor bactericide, se recoman-
d ndeosebi n infectiile gastrointestinale si
dermice (stimuleaz epitelizarea tesuturilor);
se foloseste cu bune rezultate n geriatrie si
chiar n oncologie. Uleiul extras din coaja fruc-
telor are actiune antiinf lamatoare. Se recoman-
d n ulcere, afectiuni ginecologice, arsuri. Re-
coltare. Fructele (Hippopha fructus) se
recolteaz din august pn la primul nghet,
prin tierea lor de pe ramuri cu o foarfec.
Uscare artificial la 50-60 C. Se pot congela,
n pr i ma f az, rci re l a 2 C, apoi l a -
35-40 C. Medicin uman. Uz i nt ern.
1. Pentru tratarea hepatitei epidemice, hepati-
tei cronice, urticariei, nevrozelor, alcoolismului,
gutei, reumatismului: infuzie, din 2 linguri fructe
zdrobite peste care se toarn 500 ml ap clo-
cotit. Se las acoperit 30 minute. Se
strecoar. Se bea fractionat n cursul unei zile.
2. Pentru tratarea cirozei hepatice: infuzie, din
2 linguri fructe zdrobite la 500 ml ap clocotit.
Se las acoperit 60 minute. Se strecoar. Se
bea fractionat n cursul unei zile. 3. Pentru
tratarea aterosclerozei: decoct, din 10 g fructe
zdrobite la o can cu ap (200 ml). Se fierbe
2-3 minute. Se strecoar. Se ndulceste cu
miere. Se beau 2 cni pe zi. 4. n anemie:
infuzie, din 1 lingurit fructe zdrobite la o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
30 minute. Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi,
din care una seara nainte de culcare. Uz ex-
tern. Pentru tratarea arsurilor, degerturilor,
contra radiatilor: unguente locale cu ulei extras
din fructe. Bun protector. Medicin veterinar.
Uz intern. Pentru tratarea tulburrilor de nu-
tritie si de metabolism: infuzie, din 50-100 g
f r uct e uscat e pest e car e se t oar n
0,500-1000 ml ap clocotit. Se las acoperit
50-60 minute. Se strecoar. Se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt); decoct,
din 50-100 g fructe uscate la 500-1000 ml ap.
Se fierbe 15-20 minute la foc moale. Se d la o
parte de pe foc si se las la rcit. Se strecoar
si se administreaz prin breuvaj bucal. Dozele
de tratament: animale mari tineret (cabaline,
bovine), 0,5-1 l pe zi, timp de 6-7 zile; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 0,2-0,5l pe zi.
Uz extern. Pentru tratarea plgilor atone: infu-
zie sau decoct pregtite ca anterior. Se fac
splaturi locale sau se aplic cataplasme. Api-
cultur. Florile ofer albinelor culesul de polen
si nectar. Productia de miere, 25-50 kg/ha.
Pondere economico-apicol mijlocie. Silvicul-
tur. Adesea cultivat ca specie silvic pio-
nier pe terenuri degradate sau n conditii eda-
fice si climatice extreme (roc la zi, argile,
marne salinifiere, nisipuri, prundisuri, geruri as-
pre, secet prelungit), precum si ca specie
acumulatoare de azot. Prin nodozittile de pe
rdcin asimileaz azotul din atmosfer,
transformndu-l din azot molecular n azot mi-
neral, pe care l red solului ameliorndu-l.
Protectia mediului. Fixeaz nisipurile si coas-
tele alunectoare. Se extinde repede prin dra-
joni. Pregteste terenul pentru instalarea altor
specii lemnoase. Formeaz desisuri spinoase
mpiedicnd psunatul pe terenurile erodate.
Ornamental. Cultivat ca plant decorativ
prin parcuri, grdini publice, taluze, malul
ctin alb 119 ctin mic

apelor, n grupuri sau izolat. Impresioneaz
prin aspectul frumos al frunzelor si fructelor.
Folosit adesea n crearea gardurilor vii. n-
multirea prin seminte, drajoni, marcote, butasi.
Cinegetic. Uneori fructele sunt consumate de
fazani si alte animale de vnat.
CTIN MIC (Myricaria germani-
ca), fam. Tamaricaceae. Arbust bogat ramifi-
cat, nanofanerofit, amfitolerant la umiditate si
temperatur, slab-acid-neutrofil spre neu-tru-
bazofil, ntlnit prin luncile rurilor, pe prun-
disurile rurilor de munte, reprezentnd pionie-
rul vegetatiei ce urmeaz a se instala pe
aluviunile temporar inundate, pe malurile vilor
si praielor de la poalele muntilor; se mai nu-
meste ctin rosie, lemn de ap, pelin, ta-
marisc, urfen de zvoi, zdrevite (fig. 36). Gene-
tic, 2n = 24. Fitocenologic ncadrat n Salicion
elaeagni. Rspndit n Europa, Asia. Descrie-
re. Rdcini lemnoase, nfipte n prundisul
rurilor. Tulpini rosiatice, nalte de 0,5-2,5 m,
bogat ramificate. Ramurile btrne muchiate,
brun-roscate, mduv mare, central. Frunze
solzoase, liniare sau liniar-lanceolate, obtuze,
verzi-cenusii, glandulos-punctate. Flori roz,
mai rar albe, pentamere, grupate ntr-un racem
spiciform terminal, simplu sau ramificat; caliciul
din sepale liniar-lanceolate, verzi, persistente;
corola din petale alungit-lanceolate, la vrf ero-
dat-denticulate; androceul din 10 stamine, cu
filamentele concrescute ntr-un tub perigin pe
lungime de 2 mm, antere introrse devenind, cu
vrsta, aparent extrorse, rosii sau purpurii; gi-
neceul din ovar superior, piramidal, n 3 muchii,
trimer (n interior cu numeroase ovule anatro-
pe), stil scurt, stigmat capitat, trilobat. nflorire,
VIVIII. Fruct capsul, alungit-piramidal. Se-
minte liniar-alungite (1/0,3 mm) terminate cu o
arist. Industrie. Deoarece contine mult tanin
se utilizeaz la argsirea pieilor. Bioterapie.
Frunzele, scoarta, rdcinile si semintele au
fost si mai sunt utilizate de medicina popular
pentru tratarea bolilor de ficat, splin, rinichi,
vezic, micsorarea fluxului menstrual, dureri de
dinti, rni. Recoltare. Frunzele (Myricari foli-
um) se recolteaz pn n iulie, iar scoarta
(Myricari cortex) primvara (de pe ramuri n
vrst de 2-3 ani). Rdcinile (Myricari radix)
se recolteaz toamna. Se usuc n camere
aerisite, n strat subtire, de preferat n poduri
acoperite cu tabl. Semintele (Myricari semen)
se recolteaz cnd ajung la maturitate.

Fig. 36. Ctin mic (Myricaria germanica).
Medicin uman. Uz intern. Pentru tratarea
bolilor de ficat, splin, rinichi, vezic, micso-
rarea fluxului menstrual: infuzie, din o lingurit
produs plant uscat (frunze, scoart, rdcini
sau seminte) si mruntit la o can (250 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 5-10 minute.
Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi. Uz
ctin mic 120 ctin
rosie

extern. Pentru tratarea durerilor de dinti, rni-
lor: decoct, din 2 lingurite plant uscat, m-
runtit, la 300 ml ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar. Decoctul se tine n gur si se cl-
teste gura de mai multe ori pe zi. Rnile se
spal folosindu-se un tampon cu vat. n unele
locuri decoctul este folosit pentru vindecarea
leucoreei. Silvicultur. Specie pionier pe alu-
viunile rurilor montane, dup care se insta-
leaz o alt vegetatie lemnoas. Ornamental.
Poate fi cultivat ca specie decorativ pe ma-
lurile vilor si praielor din zona montan aflate
n perimetrul statiunilor de odihn. Alte uti-
lizri. Din scoart se prepar o vopsea neagr,
cu utilitate n gospodriile individuale.
CTIN ROSIE (Tamarix ramo-
sissima), fam. Tamaricaceae. Arbust rmuros,
rustic, microfanerofit, amfitolerant la umiditate,
mezoterm spre moderat-termofil, slab-acid-neu-
trofil, cu calitti deosebite de a vegeta pe
solurile srturoase, nisipoase, slab humoase,
permeabile, reavn-jilave, ntlnit prin zvoaie,
pe aluviunile rurilor, formnd plcuri mai ales
pe malurile usor nclinate ale Dunrii si
Siretului. Foarte rezistent la uscciune,
inundatii, praf si fum. Relativ sensibil la ger
(fig. 37). Genetic, 2n = 24. Fitocenologic
ncadrat n Tamaricetum ramosissimi.
Rspndit n Europa de sud-est si Asia de
sud-vest, Mongolia, China. Descriere.
Rdcin lemnoas, bine dezvoltat. Tulpin
nalt de 1 (3) m. Lujeri de 2 ani mai mult sau
mai putin cenusii-roscati, fisurati, cu numeroase
lenticele alungite. Frunze ovate sau del-toid-
cordate, aproape amplexicaule, glauces-
cente, erodat-rugoase pe margini, alterne, mici
(2-5/1-2 mm), ascutite. Flori roz-deschis sau
albe, pentamere, grupate n raceme spicifor-
me, laxe, de 2,5-4,5 (5) cm lungime, slab-mi-
rositoare; caliciul, din sepale inegale, cu mar-
gini membranoase, fin-erodate; corola din
petale obovate, usor asimetrice, obtuze, con-
cave, persistente n timpul fructificatiei; andro-
ceul din stamine liniar-filiforme, mai lungi dect
corola, cu antere roz-deschis; gineceul din ovar
piramidal, prismatic, cu numeroase ovule ana-
trope, stile si stigmate lat-spatulate. nflorire,
VIVII. Fruct, capsul piramidal-unghiular,
unilocular. Seminte mici (0,25 mm lungime),
fr endosperm, cu apendice aristiform, aco-
perit cu peri lungi. Compozitie chimic. Scoarta
ramurilor este bogat n tanin, florile contin

Fig. 37. Ctin rosie (Tamarix ramosissima).
esculin, iar frunzele derivati ai cvercetolului si
acid galic. Industrie. Rdcinile si scoarta pot
fi folosite la tbcitul pieilor, iar ramurile verzi
pentru vopsirea lor n diferite nuante, de la
rosu-visiniu la negru. Bioterapie. Scoarta r-
dcinilor si ramurilor, frunzele si florile
ctin
rosie
121 ctuse

arbustului au utilizri terapeutice n medicina
uman traditional. Scoarta rdcinilor posed
proprietti diuretice, sudorifice, astringente si
aperitive; scoarta ramurilor este astringent si
hemostatic; florile sunt folosite n tratamentul
icterului, iar frunzele n tratamentul bolilor de
splin si a reumatismului. Recoltare. Scoarta
rdcinilor si ramurilor (Tamarixi cortex) se re-
colteaz primvara. Se jupoaie, se taie n frag-
mente si se usuc la soare sau la umbr. Frun-
zele (Tamarixi folium) se recolteaz pn n
iulie. Se usuc la umbr, n strat subtire. Florile
(Tamarixi flos) se recolteaz pe timp frumos,
dup ora 10. Se usuc la umbr n strat subtire.
Medicin uman. Uz intern. 1. n medicina
popular pentru tratarea litiazei renale; diareei,
dischineziei biliare, rcelii: decoct, din 1 lin-
gurit pulbere scoart de rdcin la o can de
ap (250 ml). Se fierbe 5 minute. Se las la
rcit 15 minute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni
pe zi. 2. Pentru tratarea diareei cu pierderi de
snge: decoct, din 1 lingurit pulbere scoart
de ramuri, sau scoart de ramuri uscat si
mruntit la o can cu ap (250 ml). Se fierbe
5 minute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe
zi. 3. Pentru tratarea icterului; infuzie, de
1-2 lingurite flori uscate peste care se toarn
o can (250 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
beau 2-3 cni pe zi. 4. Pentru tratarea bolilor
de splin si n reumatism: decoct, din 1 lin-
gurit frunze si ramuri uscate, bine mrunti te,
la o can cu ap (250 ml). Se fierbe 5 minute.
Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi. Uz
extern. 1. Pentru tratarea reumatismului:
decoct, din 200 g frunze si ramuri uscate
mruntite la 10 l de ap. Se las la fiert
30 minute. Se strecoar. Lichidul obtinut se
adaug n cad la apa de baie. 2. Pentru
tratarea rnil or sngernde: decoct, di n
2 lingurite scoart uscat de ramuri la 250 ml
ap. Se fierbe 10 minute. Se las la rcit pn
la cldut. Se strecoar. Se spal locul afectat
folosindu-se un tampon de vat. Silvicultur.
Introdus n perdelele forestiere de protectie a
cilor ferate si a cmpului. Ornamental.
Cultivat ca specie rustic n scopuri
decorative pe nisipuri, taluzuri, srturi. Port
elegant, mai ales n timpul nfloririi. Alte utili-
zri. Decoctul ramurilor si frunzelor n otet
poate fi utilizat cu succes ca insecticid. Lemnul
este folosit pentru foc. Arde bine imediat dup
tiere.
CTUSE (Ballota nigra), fam.
Lamia-ceae. Plant erbacee, peren,
xeromezofit, mezoterm spre moderat-
termofil, helioscia-dofit, slab-acid-neutrofil,
nitrofil (N4), comun n apropierea asezrilor
umane, pe lng garduri, drmturi,
tufrisuri, pe marginea drumurilor prefernd
locurile semiumbroase; vegeteaz pe soluri
uscat-revene pn la reve-ne, se mai numeste
ctusc, urechea-porcului, urzic moart.
Genetic, 2n = 22. Fitocenologic, ncadrat n
Chenopodietea. Rspndit n Europa, Asia de
Sud-vest, Africa de Nord. Descriere. Rizom
trtor, scurt. Tulpin erect, proas (perii
sunt ndreptati n jos), verde sau brun-violet,
cu miros neplcut, nalt de 30-100 cm;
ramificat. Frunze scurt-petiolate, ovate, pe
margini crenate, proase pe ambele fete, pe
cea inferioar mai ales de-a lungul nervurilor,
opuse. Flori purpurii, rar roz sau albe, scurt-
pedunculate, dispuse n verticele axilare
formate din dicazii ce cuprind 3-7 exemplare;
caliciu campanulat, plisat, pubes-cent, cu 5
dinti acuminati, mai mult sau mai putin aristati;
corol bilabiat, cu tubul drept si pubescent, n
interior cu un inel pros, labiul superior
convex, pe fata extern cu peri lungi, moi si
desi (vilos), labiul inferior trifidat, cu vinisoare
albe; androceu cu filamentele staminale
puberale, purtnd antere brune. nflorire,
VIVIII. Fructe, nucule ovoide mici (2 mm),
negricioase, netede. Bioterapie. Planta este
folosit n medicina uman traditional. Miros
dezagreabil. ntrebuintat ca tonic, antispas-
modic, vermifug, n stri de anxietate, ca cica-
trizant, antigutos, antihemoroidal etc. Recol-
tare. Se recolteaz vrfurile nflorite (Ballotae
flos) sau numai frunzele (Ballotae foliurn), dup
ce s-a ridicat rou. Se usuc la umbr, n strat
subtire, preferabil n podurile acoperite cu ta-
bl. Medicin uman. Uz intern. Pentru tra-
tarea urmtoarelor afectiuni: gut, reumatism,
anxietate, epuizare nervoas, palpitatii, spas-
me esofagiene, incontinent urinar la copii,
tuse convulsiv, reglarea menstrei si ca tonic:
infuzie, din 1-2 lingurite plant uscat mrun-
tit, peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap n clocot. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se beau 3-4 cni pe zi, cu n-
ghitituri rare. Uz extern. Pentru tratarea rnilor
(grbeste cicatrizarea lor): a) sucul, obtinut prin
zdrobirea si stoarcerea frunzelor se aplic pe
locul afectat; b) frunzele proaspete se culeg, se
opresc cu ap clocotit si se aplic pe locul
ctusni c

122 cnepa-codrului

afectat. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Productie de miere, 20-60 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mic (v. Pl. IX. 5).
CTUSNIC (Nepeta cataria), fam.
Lamiaceae. Plant erbacee, peren, hemicrip-
tofit-chamefit, heliofit, mezofit, mezoterm
spre moderat termofil, slab-acid-neutrofil,
cultivat, spontan prin fnete, tufrisuri, sub
garduri vii, marginea drumurilor, locuri rude-
rale, pietroase, locuri gunoite; se mai numeste
ctus mic, floare de nimica, iarb flocoas,
iarba-mtei, iarba-vntului, poala-Sf. Mrii,
smeit, urzic moart. Genetic, 2n = 36. Fito-
cenologic este ncadrat n Chenopodietea,
Arction, Car. Sisymbrietalia. Cultura ei se prac-
tic pe soluri bogate n humus, cu permeabi-
litatea bun. Zonat n Sectorul Agricol Ilfov si
judetele Brila, Giurgiu, Ialomita. Rspndit n
Europa si Asia. Descriere. Rdcini firoase ce
pornesc dintr-un rizom lemnos, ramificat. Tul-
pin erect, tetramuchiat, scurt-proas (cu
peri simpli, albi, curbati n jos), ramificat, nalt
de 40-100 cm. Frunze triunghiular-ovate, opu-
se, crenatserate, cu baza cordat, nervatiune
reticulat, pe fata superioar verzi, pe cea infe-
rioar cenusii, scurt si des-proas, cu petiolul
pros. Flori roz, rar albe, grupate n verticile
dese, dispuse la subsuoara frunzelor dinspre
vrful tulpinii, formnd n ansamblu un racem,
scurt si des-pros. Caliciu ngust, tubulos, scurt
si des-pros. Corola tubuloas, pubescent,
lrgit anterior, labiul superior cu doi lobi, labiul
inferior de 2 ori mai lung dect cel superior,
purpuriu sau violaceu-punctat. Stamine nchise
n labiul superior, cu antene violete-albstrui.
nflorire, VVII. Polenizare entomofil. Fructe,
nucule elipsoidale, brune, netede. Compozitie
chimic. Planta contine ulei volatil (0,20-
0,70%), n compozitia cruia, n functie de
provenient, se gseste carvacrol, nepetol,
acid nepetalic, nepetalactone, cantitti mici de
timol si pulegon. Miros plcut, aromat, ase-
mntor celui de lmie, gust slab-amar. Bio-
terapie. Prtile aeriene nflorite ale plantei pre-
zint important n medicina uman popular.
Posed miros puternic, penetrant. Folosite n
tratamentul tusei, tuberculozei si pentru trata-
rea altor afectiuni pulmonare, tulburrilor ner-
voase, si stimularea secretiilor gastrointestina-
le. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei
constnd din vrfurile nflorite (Nepetae
catariae summitates) se recolteaz la nceputul
mbobocirii, pe vreme frumoas, dup ce s-a
ridicat rou. Se usuc la umbr, pe rame, n
straturi subtiri. Uscare artificial la 33 C. Se
pstreaz n pungi de hrtie, saci de hrtie sau
textili. Medicin uman. Uz intern. Pentru tra-
tarea tulburrilor nervoase, durerilor pectorale
si stimularea digestiei prin excitarea secretilor
gastrointestinale: a) infuzie, din 1 lingurit plant
mruntit peste care se toarn o can (250
ml) cu ap n clocot. Se las acoperit 15
minute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi;
b) infuzie n vin, din 1 lingurit plant m-
runtit peste care se toarn o can (200 ml) cu
vin fiert n clocot. Se las acoperit 15 minute.
Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi. Uz ex-
tern. Pentru stimularea salivatiei si comba-
terea durerilor de dinti: frunze proaspete; se
spal si se mestec ndelung. Apicultur.
Specie melifer. Florile sunt cercetate intens
de albine pe toat perioada nfloritului. Can-
titatea de nectar, 0,15-0,34 mg/floare. Produc-
tia de miere, 100-140 kg/ha. Pondere econo-
mico-apicol mijlocie (v. Pl. IX. 6).
CNEPA-CODRULUI (Eupatori-
um cannabinum), fam. Asteraceae. Plant er-
bacee, peren, hemicriptofit, mezohidrofit,
mezoterm, heliofit, la pH amfitolerant, he-
liofil, ntlnit n zona de deal si de munte, prin
locuri umede, zvoaie, pe lng ape; se mai
numeste canipoale, cnep de ap, cne-pa-
vrghiei, cnepioar, dobronic, dobrovnic.
dumbravnic, iarb de ntruiele, zburtoare,
zmeoaic, smeit. Genetic, 2n = 20,40. Fitoce-
nologic, ncadrat n Populetalia, Alnion gluti-
nosai. Epilobietea, Phragmitetea, Filipen-dulo-
Petasition. Rspndit n Europa, Asia, Africa
de Nord. Descriere. Rdcin cilindric, usor
tuberizat. Tulpin cilindric, scurt-proas,
simpl sau ramificat, nalt pn la 175
cm. Frunze compuse din 3-5 foliole lan-
ceolate, cu marginile inegal dintate, dispuse
opus, scurt-petiolate. Flori rosii, tubuloase, dis-
puse n racem, unde fiecare ramificatie este
alctuit din antodii. nflorire, VIIIX. Fructe,
achene mici, cu papus dezvoltat. Compozitie
chimic. Prtile aeriene contin substante amare
(eupatorina, eupatoriopicrina), alcalo-rezine,
taloizi, un saponozid, steviozid (substant de
300 de ori mai dulce ca zahrul) etc. Rdcina
contine ulei volatil si euparin, sruri minerale.
Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei si
cnepa codrului 123 cnep

rdcina au important pentru medicina uma-
n si veterinar traditional, etnoiatric. Pro-
prietti: diuretic, antifebril, colago-coleretic, la-
xativ, emetic, cicatrizant extern, antibiotic,
antihelmintic. Recoltare. Prtile aeriene ale
plantei (Eupatorii cannabini herba) se recol-
teaz vara, n iulie-august, pe timp frumos. Se
usuc la umbr, n strat foarte subtire, de pre-
ferat n poduri acoperite cu tabl si bine aeri-
site. Se pstreaz n saci textili. Rizomul si
rdcinile (Eupatorii cannabini rhizoma et ra-
dix) se recolteaz toamna la sfrsitul vege-
tatiei. Se spal de pmnt (dac este cazul).
Se usuc n poduri acoperite cu tabl. Se ps-
treaz n saci textili. Medicin uman. Uz in-
tern. Utilizat pe scar redus. Excesul pro-
duce intoxicatii exteriorizate prin tremurturi,
vom, diaree. Uz extern. 1. Pentru tratarea
dermitelorsi rnilor: decoct, din 2 lingurite plant
mruntit la o can ap. Se las la fiert 10
minute. Se las la rcit 15-20 minute. Se
strecoar. Se aplic splaturi pe rni. 2. Pentru
tratarea reumatismului: bi, cu decoctul obtinut
din prtile aeriene ale plantei. Medicin vete-
rinar. Pentru tratarea febrei aftoase: decoct,
din prtile aeriene ale plantei. Se administrea-
z prin breuvaj bucal (se toarn pe gt). Efect
antifebril ( I gebor g Bogdan, 1989). Apicul-
tur. Specie melifer. Florile sunt vizitate de
albine pentru culesul de polen si nectar. Pro-
ductia de miere, 150-200 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mic (v. Pl. XIV, 3).
CNEP (Cannabis sativa), fam.
Cannabaceae. Plant erbacee, anual, unise-
xuata-dioic, cultivat, adeseori subspontan,
originar din Asia Central (Heuser, 1927);
se mai numeste aldan, cnep de iarn, cne-
p de toamn, cnip, dudi, durhaiu, durh-
lani, haldani, haldaroi, hasis, haldan, holdane,
pordici. Genetic, 2n = 20. Prima dat a fost
cultivat n China. Din Asia Central a ajuns n
Persia, iar de aici n Europa, n secolul al VI-lea
. Hr. a fost adus de sciti n zona Ucrainei si
pn n Delta Dunrii, de unde s-a rspndit la
triburile slave si germanice, care o cultiv din
Antichitate, anul 450 . Hr. a fost adus din Asia
Mic la greci, apoi la romani si gali. Lucilius si
Plinius mentioneaz planta n scrierile lor.
Introdus n America de Nord n secolele XVI si
XVII, iar n America de Sud un secol mai trziu
(N. Zamfirescu, V. V e l i c a n , N. Su-
l es c u, I. Safta, F. Cantr, 1965). Astzi,
principalele tri cultivatoare de cnep sunt
India, Pakistan, Turcia, R.P.D. Coreean, trile
din C.S.I., Romnia, Polonia, Ungaria, Bulga-
ria. Nu solicit mult cldur. Semintele germi-
neaz la minimum 2-3 C, temperatura optim
8-10 C. Suport bine ngheturile trzii la nce-
putul perioadei de vegetatie, apoi devine sen-
sibil. Suma temperaturilor pentru plantele
mascule, 1800-2000 C, iar pentru cele femele
de l a care se recol t eaz semi nt e, 2200-
2800 C. Pretentioas fat de umiditate.
Coeficient de transpiratie 600-700. Cerinte
mari de la nceputul butonizrii pn la sfrsitul
nfloririi. Rezist bine la seceta de scurt dura-
t. Cerinta de lumin este n functie de prove-
nienta sudic sau nordic. Prefer soluri mijlo-
cii, lutoase, luto-nisipoase, profunde, afnate,
revene, fertile, curate de buruieni, cu reactie
ionic neutr sau alcalin. Descriere. Rd-
cin pivotant, adnc n sol pn la 2 m, rami-
ficat. Tulpin viguroas, erect, nalt de
30 cm pn la 5 m, n functie de conditiile
ecologice si desimea culturii. Plantele mascule
sunt mai nalte si mai subtiri dect cele femele.
Fibrele textile se formeaz n periciclu; ntr-un
fascicul (fibr tehnic) se grupeaz 12-38 fibre
elementare (celule). Frunze digitat-3-7-sec-
tate, cu foliole lanceolate, dintate, pubescente
pe fata inferioar; cele bazale opuse, n partea
superioar alterne, lung-petiolate. Inflorescenta
mascul, cim bipar (cnep de var), cu
flori pedunculate, alctuite dintr-un perigon cu
5 foliole, alb sau galben-verzui, androceu din
5 stamine. Inflorescenta-femel (cnep de
toamn), spic aparent, cu flori mici, abia vizibi-
le, asezate cte dou la subsuoara unor brac-
tee, ovar inferior cu 2 stigmate; stilul lipseste.
nflorire, VII-VIII. Fruct, nucul rotund sau
ovoid, usor comprimat, cu pericarpul lucios,
cenusiu-argintiu, pn la cafeniu. Smnta fr
perisperm. Compozitie chimic. Semintele
contin grsimi (33%), proteine (27,12%), sub-
stante extractive neazotate (20,23%), celuloz
brut (11,30%), ap (7,25%), cenus (4,07%).
Industrie. Fuiorul este folosit la fabricarea dife-
ritelor produse, ca: testuri pentru saci, saltele,
prelate, cuverturi, fete de mas, servetele, pnze
de corbii, nvoade, sfori, frnghii, odgoane,
curele de transmisie, furtunuri de incendiu, fitil
pentru explozive, centuri de salvare, ranite,
posete etc. Cltii sunt ntrebuintati n industria
mobilei sau ca material izolator, iar deseurile
lemnoase utilizate la obtinerea plcilor
cnep de Bombay 124 crcei

aglomerate izolatoare, hrtiei, celulozei (can-
titti echivalente cu ceea ce asigur anual o
pdure compact). Din deseurile lemnoase
(valoare caloric 3300-3700 C) n amestec cu
praful de crbune se fabric brichete pentru
foc. Din seminte se extrage un ulei sicativ folo-
sit la vopsele, lacuri, conserve de peste. Din
substantele secretate (mai ales n timpul nflo-
ritului) de perisorii foarte fini de pe tulpini si
frunze ai var. indica, constnd din canabinol,
canabidiol, tetrahidrocanabinol (compusi care
dau mirosul puternic al lanului de cnep), se
fabric hasisul - substant narcotic (luat n
exces provoac epuizare fizic si nervoas).
Din seminte se extrage fitina, un compus orga-
nic al acidului fosforic, iar din vrfurile nflorite
ale plantelor femele nefecundate se extrag va-
riate substante cu actiune narcotic, sedativ,
diuretic. Medicin uman. Pentru eliminarea
pietrelor la rinichi (litiaz renal): decoct, din
1 pahar smnt de cnep la 3 pahare lapte
dulce nefiert. Se fierb mpreun la foc domol,
pn cantitatea ajunge la jumtate. Se bea n
cursul unei zile. Se repet 5 zile, dup care se
face o pauz de 10 zile, pn la eliminarea
pietrelor. Retet practicat de prof. Ion Bocioa-
c din Vlenii de Munte, jud. Prahova (1995).
Agricultur. Cenusa rezultat prin arderea
puzderiilor reprezint un valoros ngrsmnt,
continnd potasiu, fosfor, calciu. Plant bun
premergtoare pentru cerealele de toamn.
Prseste terenul devreme, l las curat de
buruieni, fertil, afnat. Zootehnie. Turtele r-
mase dup extragerea uleiului sunt folosite ca
nutret concentrat n alimentatia bovinelor si ovi-
nelor puse la ngrsat. Contin substante
proteice (30%), grsimi (10%), substante
extractive neazotate, celuloz, sruri minerale
(v. Pl. XIV, 4).
CNEP DE BOMBAY -> CHE-
NAF
CRCEI, organe de agtare ale unor
plante, provenite din transformarea frunzelor,
ramurilor sau rdcinilor adventive. Originea
lor este deci foliar (frunz), caulinar (tulpin),
radicular (rdcin). Sunt caracteristice plan-
telor trtoare, lemnoase si ierboase, cu tul-
pin lung si srac n elemente de sustinere.
La mazre (Pisum sativum), mzriche (Vicia
sepium, V. cracca etc.), bostan (Cucurbita pe-
po), imitatoare (Bryonia alba), crceii provin din
nervura principal a frunzelor; la curpen (Cle-
matis vitalba), provin din petiolul frunzelor, iar
la Smilax aspera, din stipelele frunzelor. La
vita-de-vie (Vitis vinifera), crceii provin din
transformarea ramurilor tulpinei. Dup
atingerea suportului, l nconjoar destul de
repede, trage dup el tulpina foliat, apoi se
sclerific si se lignific cptnd o mare
rezistent. La vita de Canada (Parthenocissus
quinquefolia), crceii posed 5-10 ramificatii
verzi-rosiatice cu vrfurile transformate n
ventuze sau discuri adezive, care servesc la
fixarea de suport. La ieder (Hedera helix),
rdcinile adventive aeriene, scurte si cilin-
drice, au extremitatea dilatat cu aspectul
unei ventuze, pentru a fixa planta de suport
(fig. 38).
Fig. 38. Tipuri de crcei:
1 - caulinari, la vita-de-vie
(Vitis vinifera); 2 - foliari, la
bostan (Cucumis sativus);
a - crcel; b - suport.
crcel 125 crmz

CRCEL (Ephedra distachya), fam.
Ephedraceae. Arbust sau subarbust dioic, na-
nofanerofit, heliofil, xeromezofit, moderat-ter-
mofil spre subtermofil, slab-acid-neutrofil spre
neutrobazofil, ntlnit la cmpie si coline, n
step si silvostep, pe calcare, marne, nisipuri,
soluri cernoziomice, pe litoralul Mrii Negre (la
Gura Portitei, Topalu, Mamaia, Agigea, Techir-
ghiol, Eforie), n Transilvania (la Suatu, Cheile
Turzii, n judetele Buzu, Vaslui); sin. slb-
nog
2
Genetic, 2n = 24, 28. Fitocenologic Car.
Festucetum vaginatae danubiale. Rspndit n
Europa si Asia. Cunoscut n China Antic cu
5000 ani . Hr. ca plant medicinal, sub
numele de Ma-Huang. Descriere. Tulpin
flexuoas, foarte ramificat la baz, cu ramuri
desfcute, noduroase, ntinse, atrnate sau
culcate, de 30-80 (100) cm lungime. Lemnul
posed vase perfecte (trahee) ca foioasele.
Frunze opuse, mici (2 mm), concrescute la
baz. Flori unisexuat-dioice, galbene; cele
mascule (formate din stamine si perigon) sunt
grupate 8-16 n glomerule; cele femele sunt
grupate n inflorescente amentiforme. nflorire,
V-VI. Fruct", bac fals", subglobuloas, ro-
sie, comestibil, dulce-acrisoar, cu 2 seminte
nconjurate de un involucru crnos, rosiatic.
Compozitie chimic. Prtile aeriene uscate
contin alcaloizii: 1-efedrina, d-pseudoefedrina,
stereoizomerul efedrinei, d-N-metilpseudoefe-
drina, l-norefedrina, dnorpseudoefedrina, ben-
zilmetilamina, efedrina; tanin (8-9%), zaharuri,
mucilagii, rezine, catechine, urme de ulei vola-
til, substante minerale (F. Cr ci un, O. Bo-
j or , M. Al ex an, 1976). Industrie. Planta re-
coltat este folosit n industria farmaceutic
pentru extragerea efedrinei. Bioterapie. Prtile
aeriene ale plantei au important pentru me-
dicina uman. Produsul a fost folosit mult ca
diaforetic, antipiretic, antireumatic si antigutos.
A servit mult timp pentru extractia efedrinei.
Prima dat a fost izolat de chinezi, n anii '30.
Doi ani mai trziu a fost sintetizat. Tot chinezii
i demonstreaz actiunea farmacodinamic.
Efedrina natural are o bun tolerant. Nu pro-
voac tahicardie. Are actiune spasmolitic la
nivel bronsic. Utilizat n astmul bronsic, urti-
carie, exantem seric, alergia fnului. Actiunea
este rapid. n doze mai mici se administreaz
n bronsita astmatiform, emfizem pulmonar
si pertussis. n prescriptii se asociaz cu
expec-torante. Recoltare. Prtile aeriene ale
plantei (Ephedrae herba) se recolteaz n
timpul
nfloritului. Se usuc la umbr n soproane sau
camere bine aerisite. Se pstreaz n pungi de
hrtie. Medicin uman. Uz intern. Efedrina
se administreaz sub form de solutii, pulberi,
comprimate n doze de 0,05 g, n solutii injec-
tabile 1% si 5%. n Dobrogea, Delta Dunrii,
satele de pe litoral se foloseste planta, n trata-
mentul bronsitei, astmului bronsic, enurezisului
nocturn: infuzie, din 1 lingurit pulbere plant
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se beau 1-2 cni pe zi. Uz extern.
Efedrina se utilizeaz sub form de supozi-
toare, unguente sau picturi pentru nas. Local
determin calmarea cefaleelor produse de
sinuzite. Ornamental. Specie extrem de rus-
tic. Port curios, remarcabil n perioada de f ruc-
tificatie. Poate nverzi nisipurile continentale
srace. nmultirea prin seminte.
CRLIGEI (Epilobium roseum), fam.
Onagraceae. Descriere. Plant erbacee, hemi-
criptofit spre hidrofit, mezoterm, slab acid-
neutrofil spre neutro-bazofil, ntlnit n
regiunile montane prin locuri umede, depresiuni,
vi, pe lng izvoare si bltoace, pe margini de
drumuri, prin santuri; se mai numeste prfulit
de munte, rcitoaic. Genetic, 2n = 36. Fitoce-
nologic, Car. Glycerio-Sparganion. Rizom scurt.
Tulpin erect, nalt de 10-80 (100) cm, abun-
dent ramificat, cu vrful nutant nainte de nflo-
rire. Frunze ovat lanceolate, lungi de 5-10 cm,
opuse cu nervuri proeminente. Flori albe la n-
ceput, apoi roz; corol lung de 6-10 mm. nflo-
rire, VIIX. Fruct capsul. Seminte ovoidale.
Compozitie chimic. Nu a fost studiat. Biote-
rapie. -> PUFULItA DE MUNTE (E monta-
num), -> PUFULItA DE ZVOI (E parvi-
florum), -> PUFULItA (E hirsutum).
CRMZ (Phytolacca americana),
fam. Phytolaccaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, mezofit, amfitolerant la tem-
peratur si pH, la Rodna cultivat, n alte locuri
este subspontan, ntlnit pe lng garduri,
pe lng drumuri, n locuri umbroase, mai ales
n sudul trii; se mai numeste bob de mare,
carmuz, crmz, crmz, crmuz, curmuz,
rumeioar, strugurel, struguri de mare (fig. 39).
Genetic, 2n = 36. Fitocenologic, ncadrat n
Alliarion. Rspndit n America de Nord. Adus
n Europa n anul 1650. Descriere. Rdcina
napiform. Tulpini nalte pn la 2,5 m. Frunze
crmz 126 ceai chinezesc


Fig. 39. Crmz (Phylolocca americana):
1 - parte de plant cu frunze si flori;
2-floare mrit; 3-fruct.
ovat-eliptice sau ovat-lanceolate (14-27/
6-11 cm), acuminate, petiolate, glabre. Flori
albe, mai trziu purpurii, grupate n raceme
cilindrice de cca 10 cm lungime. nflorire, VIIX.
Fruct, bac multipl, rosie-nchis, cu 10 coaste.
Smnt neagr. Compozitie chimic. Rd-
cina contine alcaloidul fitolacacina, ulei volatil,
saponine. Frunzele contin saponine triterpe-
nice iritante, antiinflamatoare, si un procent ridi-
cat de vitamine C, B, PP. Semintele contin
saponine. Toxicologie. Rdcinile si fructele
contin saponozida fitolacatoxina care, prin hi-
droliz, produce fitolacagein, D-glucoz, D-xi-
loz. Fitolacatoxina, ajuns n stomac, provoa-
c greturi, vomismente, diaree, narcoz,
tulburri vizuale. Extractul injectat n ven de-
termin o stare depresiv asupra functiilor car-
diacesi respiratorii (V. Zanovschi, E. Tu-
r e n s c h i , M. Toma, 19 8 1) . Industrie.
Din fructele zemoase se extrage o materie de
culoare rosie-nchis, neplcut la gust, inofen-
siv pentru organism, utilizat la colorarea n
rosu a vinurilor albe sau roze, care iau aspectul
vinului de Bordeaux. Alimentatie. Materia
obtinut din fructe se foloseste drept colorant
alimentar. Medicin uman. n Marea Britanie
si Germania se fabric preparate pe baz de
fitolacacin, utilizate n tratamentul reumatis-
mului si afectiunilor cilor respiratorii. Extractele
din frunze si rdcini au actiune hipertensiv.
Din crmz s-a izolat o protein antiviral.
CEAI CHINEZESC (Thea sinen-
sis), fam. Theaceae. Arbust sau arbore care
atinge pn la 18 m nltime. Formele
arbustive sunt obtinute prin tieri sistematice,
nltimea lor cca 1 m. Descriere. Frunze ovate,
pieloase, cu marginile dintate. Flori albe, parfu-
mate. Originar din nordul Indiei si sudul Chinei
unde creste spontan. Cultivat n China, cu mul-
te secole . Hr. Astzi rspndit n cultur n
regiunea tropical si subtropical a Asiei (n
India, Sri Lanka, Vietnam, sudul. Chinei si Ja-
poniei, Indonezia), n Africa tropical (Uganda,
Kenya), n Georgia, Azerbaidjan, Rusia si, mai
recent, n America Latin si Orientul Apropiat.
Compozitie chimic. Frunzele contin derivati
polifenolici reprezentati prin catechine (epiga-
locatechin, epigalocatechingalat, galocatechi-
n, galocatechingalat), derivati flavonici repre-
zentati de leucocianidin; glicozide ale
quercetolului, canferolului, mircetolului si api-
geninei; au mai fost identificate: umbeliferona,
scopoletina, acizii clorogenic, tegolina, acid ga-
lic liber, baze purinice (cafeina), proteine (glu-
teline, prolamine, albumine, globuline), amino-
acizi liberi (acizii aspartic si glutamic, serina,
glutamina, treonina, alanina, arginina, aspara-
gina, leucina, lizina, valina, triptofan, fenilalani-
na), diverse enzime (polifenoloxidaze,
catecholoxidaz, peroxidaz, clorofilaz, ribo-
nucleaz, tirozinaz, fosfataz acid, malatele-
hidrogenaz, dehidroxikimatreductaz etc.) si
glucide (glucoza, fructoz, arabinoz, ramno-
z, riboz, zaharoz, maltoz, rafinoz etc.);
cantitti mici de saponine, lipide simple si com-
plexe, hidrocarburi, carotenoide, acizi organici
(formic, acetic, propionic, butiric, valerianic, ca-
pronic), vitamina C (600-800 mg%), ulei eteric,
sruri minerale de K, Ca, Mn, Na, Ba, Co, Sr,
Cu, Pb, Sn, Ti, Fe, Zn, Zr, Al (Viorica Cucu,
Cornel B o d e a, Cristina C i o a c , 1982). Ali-
mentatie. Utilizat n alimentatie sub form de
ceai infuzat. Medicin uman. Uz intern. Pen-
tru scop alimentar sau medical: infuzie, din
1-2 lingurite pline peste care se toarn 1 l cu
ap n clocot. Se las acoperit 5-10 minute. Se
ceapa-ciorii 127 ceap

strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi. La bolnavii
de ulcer, ceaiul se amestec cu laptele dulce;
laptele precipit taninul, iar acesta precipit
proteinele, fcndu-l mai usor digerabil (v. Pl.
X, 1).
CEAPA-CIORII (Muscari neglec-
tum), fam. Liliaceae. Plant erbacee, peren,
geofit, xerofit spre xeromezofit, mode-rat-
termofil, neutru-bazifil, ntlnit pe loes si pe
nisipuri, pe stncrii, locuri pietroase, pe
coaste, n tufrisuri, prin vii si arturi; se mai
numeste cocosei, floarea-viorelei, porumbei,
zambul. Genetic, 2n = 18, 36, 45, 54, 72. Fito-
cenologic, ncadrat n Festuco-Brometea,
Polygono-Chenopodion Mesobromion. Rs-
pndit n sudul Europei si Asia. Descriere.
Rdcini fasciculate. Bulb acoperit cu tunici
brune, persistente, cu bulbii mai mult sau mai
putin numerosi. Frunze bazale liniare, lungi de
3-4 cm, late 2-4 (7) mm, brun-rosiatice la ba-
z, canaliculate, cu 10-12 coaste, pe fata in-
ferioar, pe fata superioar brumrii, netede.
Tulpin florifer nalt de 10-25 (40) cm. Flori
de culoare albastru-deschis pn la albas-tru-
nchis, odorante (miros de prune), grupate n
racem simplu; perigon alungit, cilindric, cu dinti
scurti, recurbati spre exterior; androceul din
stamine fixate pe tubul perigonului; gineceul cu
ovar ovoidal, obtuz-trunchiat, stil scurt si stigmat
subcapitat. nflorire, VIVII. Fruct, capsul sfe-
ric-ovoidal. Seminte negre, globuloase. Orna-
mental. Poate fi cultivat ca plant decorativ
prin flori pe stncriile din parcuri, grdini bota-
nice, ca bordur la rabatele de lalele, zambile,
narcise, sau singur, n rabate. nmultire prin
bulbi. D aspect de gazon nflorit (v. Pl. X, 2).
CEAP (Allium cepa), fam. Liliaceae.
Plant erbacee, peren, n cultur bienal sau
trienal, alogam, legumicol, cu valoare tera-
peutic, cultivat, originar din Asia de Vest si
Asia Central se mai numeste arpagic (bulbi
mici), cab, cebul, ceap bulgreasc, ceap
de ap, ceap de arpagic, ceap de grdin,
ceap hasm, ceap lunguiuse, ceap m-
runt, ceap moldoveneasc, ceap ruseasc,
cepoi, cepusoar de var, ciaclama, hagim,
hajm, hocegi, orceag, parpangic, teap, te-
poi. Genetic, 2n = 16, 32. Provine din formele
slbatice prezente n flora spontan din Afgha-
nistan, Iran, Kazahstan, Caucaz, Siberia
Occidental, Asia Mic. Cultivat pe Valea
Nilului nc din Antichitate, cu 6000-5000 ani
. Hr., n Grecia Antic si n Imperiul Roman.
Amintit n lucrrile lor de Homer si Herodot.
Denumirea de cepa" a fost dat de Plinius. n
Evul Mediu, europenii o consumau pe scar
larg. n timpul Renasterii se cultivau formele
de ceap care exist si astzi. Rspndit n
cultur pe toate continentele. n Romnia este
cultivat n toate judetele, ocupnd o suprafat
de cca 40 000 ha. Pretentii mici la cldur.
Temperatura minim de ncoltire 3-4 C, op-
tim 18-20 C, iar pentru formarea bulbilor,
20-25 C. Cerinte relativ mari de ap, respectiv
80-90% din capacitatea de cmp de la for-
marea si pn la terminarea cresterii bulbului.
Pretentii mari la lumin, de 14-16 ore pe zi. n
locurile umbrite nu formeaz bulbi si tulpini
florifere. Solicit soluri cu textur nisipo-lutoa-
s, fertilitate mijlocie, reactie usor acid pn la
neutr spre alcalin (pH 6,5-7,8). Descriere.
Rdcin firoas (fasciculat). Bulbul rezult
din modificarea frunzelor care, prin ngrosarea
lor la baz, devin suculente, iar cele din exterior
pergamentoase. n interiorul bulbului exist
1-3 muguri prinsi de disc. Culoarea frunzelor
reprezint un caracter de soi. Frunzele sunt
fistuloase. Tulpin florifer fistuloas, pronun-
tat fusiform, glauc. Flori albe sau albi-cios-
verzui, rareori liliachii, odorante, grupate n
medie cte 400-500 ntr-o inflorescent glo-
buloas. Polenizare alogam entomofil. nflo-
rire, VI VIII. Fruct, capsul trilobat. Seminte
cu integumentul zbrcit negre. Compozitie
chimic. Substanta proaspt contine protide
(1%), hidrati de carbon (9%), lipide (0,25%),
sodiu (8 mg%), potasiu (160 mg%), calciu
(30 mg%), fosfor (40 mg%), fier (0,5 mg%), I,
Si, S, Zn, Al, Mo, Ni, F, Co, Cr, Cu, Mn, vita-
mina A (5 mg%), vitamina B
1
, B
2
(0,03 mg%),
acid nicotinic (0,2 mg%), vitamina C (8 mg%),
E, PP, acid fosforic, acid acetic, ulei volatil,
bisulfit de alil, bisulfit de propil, enzime, gluco-
chinin. Alimentatie. Consumat n stare
proaspt si la pregtirea diferitelor preparate
culinare (salate, mncruri). Industrie. ntre-
buintat n industria conservelor. Ea nssi este
conservat sub form deshidratat. S.U.A., Ita-
lia etc. valorific peste 60% din productie sub
form deshidratat. n Romnia se valorific
sub form deshidratat n proportie de 30%.
Bioterapie. Bulbul de ceap (Allii cepae bul-
bus) are important n medicina uman si vete-
rinar. Proprietti: stimulent al sistemului
ceap 128 ceap

nervos, hepatic, renal; diuretic puternic, dizol-
vant si eliminator al ureei si al clorurilor; anti-
reumatismal, antiscorbutic, antiseptic si antiin-
fectios, secretor, expectorant, digestiv (ajut la
digestia finoaselor), echilibram glandular, an-
tisclerotic si antitrombozic, afrodiziac, hipogli-
cemiant, antiscrofulos, vermifug, hipnotic, usor
curativ al pielii si al sistemului pilos. Intern,
recomandat n astenii, surmenaj fizic si inte-
lectual, crestere, oligourii, retentii lichidiene (e-
deme, ascite, pleurezii, pericardite), hidropizie,
azotemie, cloruremie, reumatism, artritism, liti-
az biliar, fermentatii intestinale (diaree), in-
fectii genitourinare, afectiuni respiratorii (gu-
turai, bronsit, astm, laringit), grip, atonie
digestiv, dezechilibre glandulare, obezitate,
ateroscleroz (prevenirea trombozelor), preve-
nirea senescentei, impotent, diabet, adenite,
limfatism, rahitism, paraziti intestinali. Extern,
se foloseste n abcese, panaritiu, furuncule,
ntepturi de viespi sau albine, degerturi, cr-
pturi ale pielii, migrene, congestie cerebral,
surditate, tiuituri n urechi, nevralgii dentare,
negi, plgi, ulcere, arsuri, pistrui, ndeprtarea
tntarilor (Jean Val net, 1981). Medicin
uman. Uz i nt ern. Consum de minimum
1-2 bulbi pe zi. 1. Pentru combaterea afec-
tiunilor pulmonare, combaterea tusei si bolilor
vezicii urinare: suc, din ceap coapt n spuz.
Se iau cte 2-3 linguri pe zi. 2. Pentru tratarea
prostatitei, litiazei urice: tinctur, obtinut din
ceap zdrobit si aceeasi cantitate de alcool.
Se las la macerat 10 zile. Se filtreaz. Se ia
cte o lingurit nainte de a mnca la prnz si
seara nainte de culcare. n prostatite cura du-
reaz 10 zile pe lun. Se face pauz 20 zile,
apoi se reia. Procedura dureaz 6 luni pe an.
3. Pentru tratarea litiazei biliare: ulei n care s-a
macerat ceapa. Un bulb mare tiat mrunt la
4 linguri ulei de floarea-soarelui. Se las la
macerat 10 zile. Se iau 2-3 lingurite pe zi. 4. n
tratarea reumatismului: decoct, din 3 bulbi mari
la un litru ap. Se bea cldut, cte o can
dimineata si seara la culcare. 5. Pentru tratarea
bronsitelor cronice, bronsectaziei, astmului
bronsic, rguselii, tusei rebele: a) infuzie,
4-6 bulbi la 1 l ap clocotit. Se strecoar si se
ndulceste cu 10 g miere sau zahr. Se beau
1-2 cni pe zi, din care una dimineata; b) sirop,
pregtit de 1 kg bulbi ceap la 1 l de ap. Se
fierbe acoperit pn rmne 250 ml lichid. Se
strecoar. Se adaug 250 g zahr si se fierbe
20 minute. Se iau 4-6 linguri pe zi; c) sirop, din
200 g ceap curtat, tiat mrunt, la 300 ml
ap. Se fierbe acoperit pn scade la jum-
tate. Se las la rcit. Se strecoar. Se adaug
100 g miere; copiii iau 6 lingurite pe zi, adultii 3-
6 linguri pe zi. Se pstreaz 3-4 zile la tem-
peratura camerei sau 7 zile la frigider, dup
care se prepar alt sirop proaspt. 6. Pentru
tratarea bronsectaziei: ceap coapt, ames-
tecat cu miere. Se iau 2 cepe potrivit de mari.
Se pun la copt ntr-o tvit fr a se curta.
Dup ce se coc, se curt foile externe si
miezul se zdrobeste. Se pune ntr-un borcan,
se adaug 100 g miere. Se amestec bine
pentru omogenizare. Se iau mai multe linguri
pe zi. 7. n astm bronsic: a) suc de ceap
obtinut prin raderea bulbului curtat pe rz-
toarea mic, dup care se stoarce printr-o pn-
z de tifon; sucul se poate obtine si prin masi-
na- cent r i f ug de sucur i . Se beau
100-200 ml/zi; b) decoct, din 2 lingurite ceap
tocat la 200 ml ap. Se fierbe 5 minute. Se
beau 2 cni pe zi. cum fu n cadrul tratamen-
tului de insuficient cardiac cu edeme: decoct,
din 100 g ceap curtat si tocat mrunt la
200 ml ap. Se fierbe 5 minute, ntr-un vas
acoperit, la foc moale. Se las la rcit. Se
strecoar. Se adaug 50 g miere. Se bea cl-
dut seara la culcare. Cura se repet ct este
nevoie. Contraindicat pentru cei ce sufer de
ulcer, gastrite hiperacide. 9. Contra viermilor
intestinali si ascitei: suc, din ceap proaspt,
o jumtate phrel la o ceasc de lapte dulce
cald si ndulcit cu miere. Se iau cte 3 linguri di-
mineata si seara. 10. Pentru combaterea
viermilor intestinali si ca diuretic: vin de ceap
pregtit din 300 g ceap ras si

litru vin. Se
ndulceste cu 100 g miere. Se iau cte 2 linguri
pe zi. 11. Contra teniei: lapte cu ceap si miere.
Se iau 2 bulbi de mrime mijlocie. Se curt si
se toac mrunt, peste ei se pune laptele. Se
fierbe acoperit 15 minute, la foc domol. Se
strecoar imediat. Se las la rcit si apoi se
amestec cu miere. Se poate tine la frigider
pn la o sptmn. Administrare: copii de
6-9 ani, 2 lingurite, seara; de 9-12 ani, 3 lingu-
rite, seara; peste 12 ani si adultii, 3-4 pahare,
de 2 ori pe sptmn, timp de 2 sptmni.
Uz extern. 1. Pentru combaterea durerilor de
gt si articulare, n degerturi, furuncule: cata-
plasme, cu ceap coapt. n furuncule are rol
maturativ. 2. Pentru tratarea aftelor si ulce-
ratiilor: suc de ceap Se fac tamponri locale.
3. Pentru combaterea durerilor de urechi,
ceap 129 ceap

otitelor: suc de ceap amestecat cu ulei cald.
Se picur n ureche. 4. n tratamentul surdittii:
30 g suc de ceap se combin cu 30 g rachiu,
se amestec bine solutia obtinut, se ncl-
zeste. Se pun 3 picturi de 3 ori pe zi n con-
ductul auditiv al urechii, ultima dat la culcare.
5. n tratarea retentiei de urin: cataplasme cu
ceap crud aplicate pe partea de jos a pn-
tecelui. 6. n tratamentul hemoroizilor: cata-
plasme locale cu ceap coapt. 7. n trata-
mentul negilor: se freac dimineata si seara cu
o jumtate de ceap rosie. 8. n tratamentul
durerilor de dinti: tampon mic mbibat cu suc de
ceap. Se introduce n carie. 9. Contra tn-
tarilor: se asez lng pat o ceap tiat n
dou. Medicin veterinar. Uz extern. Pentru
tratarea afectiunilor renale, indigestiilor, hel-
mintozei si ca ruminator: se foloseste ca atare
per se. Dozele de tratament: animale mari
(cabaline, taurine), 0,750-1,5 kg; animale mij-
locii (ovine, caprine, porcine), 0,100-0,250 kg;
animale mici (pisici, cini), 10-20-30 g. Uz
extern. Pentru tratarea plgilor atone, arsu-
rilor, panaritiului si furunculozei: macerat de
ceap coapt n amestec cu cear de albine,
rsin de brad, smntn sau chiar untur rn-
ced. Se aplic unguente locale. Toxicologie.
Administrat intern n exces, mai ales n stare
proaspt, produce intoxicatii la animalele ru-
megtoare, mai rar la cele nerumegtoare
(cal). Simptome: hipersalivatie, vom, gastro-
enterite, poliurie, icter. Se intervine prin admi-
nistrarea de tanin, lapte, laxative, tonice ge-
nerale si tratament simptomatic (E. Neagu,
C. Stt escu, 1985). Cosmetic. Pentru
combaterea negilor si pistruilor: suc de ceap
aplicat local de 4 ori pe zi timp de 6-7 zile.
Apicultur. Specie melifer. Culturile de se-
minceri constituie o surs important de nectar
si polen. Culesul de ctre albine are loc n
timpul zilei, cu o intensitate maxim ntre orele
10-14. Cantitatea de nectar 0,3-0,8 mg/floare.
Productia de miere, n medie 120 kg/ha. Mierea
este deschis la culoare, putin picant, plcut
la gust. Vopsitorie. Frunzele uscate (catafi-
lele) care nvelesc bulbii posed proprietti
tinctoriale. Utilizate pentru vopsitul fibrelor na-
turale n galben, portocaliu, bej si rosu-brun.
1. Pentru vopsirea n galben a fibrelor de bum-
bac, in, cnep se recolteaz frunzele uscate
(cojile) ce nvelesc bulbii. Se pun ntr-un vas cu
ap si se fierb pn cnd solutia se coloreaz
n nuanta dorit. Se face de mai multe ori proba
de culoare. Se strecoar. Se introduce ma-
terialul n solutie si se las pn se obtine
culoarea dorit, cu nuantele de la galben-pai la
portocaliu. Se scoate si se introduce n apa n
care s-a adugat otet. Apoi se finiseaz (usca-
rea la umbr). 2. Pentru vopsirea n galben a
fibrelor naturale, n solutia obtinut ca anterior
se dizolv la cald piatra acr (fr s fiarb). Se
introduce materialul si se las n solutie pn
se obtine culoarea dorit. Se scoate si se fini-
seaz (uscare la umbr). 3. Pentru vopsitul n
galben a fibrelor naturale se folosesc frunze
uscate de pe bulbi si partea glbuie din scoarta
de soc, n cantitti egale. Se introduc n ap. Se
fierb 3-4 ore. Prtile de plante se storc din cnd
n cnd pentru scoaterea colorantului. La sfr-
situl fierberii se strecoar solutia ntr-un sculet
de pnz, care apoi se stoarce bine. n solutia
fierbinte obtinut se dizolv piatra acr
(10-20 kg/5 l). Se introduce materialul si se
fierbe timp de 2-3 ore. Se scoate si se fini-
seaz (uscare la umbr). 4. Pentru vopsitul n
portocaliu a fibrelor de bumbac, in, cnep,
frunzele uscate, desprinse de pe bulbi, se fierb
n ap pn cnd solutia se coloreaz n nuanta
dorit. Se strecoar. Materialul se introduce n
ap rece, apoi se scoate si se trece n solutia de
vopsit. Se las la cald pn se obtine nuanta
dorit. Se scoate si se introduce n apa la care,
n prealabil, s-a adugat otet. Se scoate si se
finiseaz (uscare la umbr). 5. Pentru a vopsi
lna n portocaliu, solutia se pregteste ca mai
sus. Lna se tine ntr-o solutie cald de sulfat
bazic de aluminiu, pentru mordantare, pn se
ptrunde bine. Se scoate si se introduce n
solutia de vopsit. Se tine la cald pn se obtine
nuanta dorit. Se scoate si se finiseaz (usuc
la umbr). 6. Pentru a vopsi lna n portocaliu,
solutia se pregteste ca la reteta 4. Lna se
tine pentru mordantare ntr-o solutie, preparat
n prealabil din ap cald n care s-a dizolvat
sare de staniu. Se scoate si se trece n solutia
de vopsit. Se las la cald pn se obtine nuanta
dorit. Se scoate si se finiseaz. 7. Pentru a
vopsi lna n rosu-brun se pregteste solutia
din foile luate de pe bulbii de ceap ca n
reteta 4. Se strecoar. Separat, se prepar o
solutie dizolvnd n ap cldut sare de crom
(dicromat de potasiu) cu putin acid formic. Du-
p dizolvare se amestec pentru uniformizare
si apoi se introduce lna. Se mai las s se
ptrund bine. Se scoate si se introduce n flota
de vopsire cu solutia foilor de pe bulbi. Se las
ceap de iarn 130 ceap
esalot

pn cnd se obtine nuanta de culoare dorit.
Se scoate si se finiseaz (Agneta Btc,
Margareta T o m e s c u, 1984) (v. Pl. X, 3).
CEAP DE IARN (Allium fistulo-
sum), fam. Liliaceae. Plant erbacee, peren,
alogam, cultivat pentru a se consuma n sta-
re verde primvara de timpuriu; se mai nu-
meste ai turcesc, ceap doreasc, ceap
lung, cepsoare, agipteanc, hajme, turt.
Genetic, 2n = 16. Creste n stare slbatic n
Siberia, n mprejurimile lacului Baikal. Rs-
pndit n cultur n trile din C.S.I., China. La
noi se cultiv sporadic, pe suprafete mici, cu
deosebire n mprejurimile orasului Piatra
Neamt. Descriere. Rdcini fasciculate. Bulbi
mici, lanceolati sau ovoidal-lanceolati. Practic
nu se consum. Frunze cilindrice, groase,
fistuloase, glauce, lungi de 30-40 cm. Tulpin
florifer erect, fistuloas, umflat la mijloc sau
putin mai jos. Flori albastre-violacee, grupate
ntr-o inflorescent sferic, ndesat. Poleni-
zare entomofil. nflorire, VIVII. Fruct, capsul
verde. Seminte mici, negre, lungi de 2,5-3 mm,
ascutite la baz. Se nmulteste prin seminte si
bulbi (frati desprtiti). Rezist la ger, putin pre-
tentioas fat de conditiile de mediu. Productie,
12-15 t/ha ceap verde. Alimentatie. Con-
sumat n stare verde, la salate, diferite mn-
cruri. Contine fitoncide, cu utilizri terapeutice
(v. Pl. X, 4).
CEAP DE MUNTE (Allium vic-
torialis), fam. Liliaceae. Plant erbacee,
peren, geofit, mezofit, microterm, acidofil
spre acid-neutrofil, ntlnit din regiunea
montan pn n cea alpin (1500-1900 m),
prin locuri nierbate, stncoase sau turboase;
se mai numeste ai, ai de munte, aiul-sarpelui,
leurd, usturoi. Genetic, 2n= 16. Fitocenologic,
ncadrat n Cephalanthero-Fagion, Car.
Calamagrostidion. Rspndit n Europa.
Descriere. Rdcin fasciculat. Bulbi lungi,
solitari, fixati la extremitatea rizomului oblic-as-
cendent, lung de 3-10 cm, acoperit cu tunici
brune sau brun-cenusii formate din fibre
reticulat-ncrucisate. Tulpin erect, cilindric
n partea inferioar, muchiat sau usor muchi-
at n cea superioar. Frunze alungit-lanceo-
late, eliptice sau lat-eliptice, petiolate n partea
superioar, sesile n cea inferioar; teaca, pre-
vzut cu striatiuni-violacee, mbrac tulpina
pn la %-% din lungimea ei. Flori
albicios-verzui sau albe grupate ntr-o umbel
fals, globuloas, format din cime unipare, cu
spat din 1-2 valve membranoase, ovat-lanceo-
late sau ovate, albicioase; perigon campanulat
la nceput, apoi extins; androceul din 6 stamine
exserte; gineceul cu ovar trilocular, stil alb,
exsert, terminat cu stigmat. nflorire, VII-VIII.
Fruct, capsul globulos-trilobat. Seminte sfe-
rice. Compozitie chimic. Continut ridicat de
ulei volatil, vitamina C, nsotite de alte substante
organice si substante minerale. Alimentatie. n
Antichitate era folosit ca legum. Medicin
uman. Principiile active sunt eficace n atero-
scleroz, determinnd mrirea elasticittii pe-
retilor vasculari. Manifest proprietti bacte-
ricide si bacteriostatice. n popor planta este
folosit intern, pentru combaterea ateroscle-
rozei, mrirea diurezei, combaterea scorbutului
si mrirea apetitului sexual, iar extern, pentru
oprirea hemoragiilor prin aplicarea pe rni a
tunicilor de bulb. Pentru uzul intern poate fi
consumat n stare proaspt. Apicultur.
Specie melifer. Florile sunt vizitate de albi-
ne pentru culegerea de nectar si polen (v. Pl.
X, 5).
CEAP ESALOT (Al l i um asca-
lonicum), fam. Liliaceae. Plant erbacee, pere-
n, legumicol, cu valoare terapeutic, culti-
vat, originar din jurul Mrii Mediterane; se
mai numeste ahim, ajimi, ai hajm, ai de p-
dure, ai slbatic, arpagic, asmaciu, atmaciuc,
brbuleanc, ceap blnd, ceap frantuzeas-
c, ceap nemteasc, ceap turceasc, ceap
mrunt, ceap tufoas, cepsoare, dragme,
hagim, hagimatuchi, hajme, hajme turcesti,
harpagic, hasmatuchi, hasme, hatmatuchi,
hajmite, hjmute, horcegi, pur de grdin,
salat, vlasit, vrasit. Genetic, 2n = 16.
Cultivat n toate trile din vestul Europei, trile
din C.S.I., China etc. n Romnia este cultivat
pe suprafete restrnse n zona subcarpatic a
Olteniei, Munteniei, Moldovei. Pretentii
moderate la factorii de mediu. Rezistent la
frig. Bulbii rezist la minus 8-10 C. Cere soluri
usoare, bogate n humus. Nu suport solurile
grele si ngrsate cu gunoi proaspt. n rest
aceleasi pretentii ca la ceap (Allium cepa).
Descriere. Rdcini fibroase (fasciculate).
Bulb format din mai multi bulbi frati, fiecare cu
tunici pergamentoase si disc propriu, dar toti
prinsi pe un disc comun mai mare. Frunze
fistuloase, lungi de 10-20 cm. Tulpin floral
cear 131 cebrea

fistuloas, fusiform. n conditiile trii noastre
nfloreste rar, iar n inflorescent nu se for-
meaz seminte, ci bulbili aerieni de dimensiuni
mici. Flori albe, roz sau liliachii, cu nervur
median de culoare mai nchis, grupate ntr-o
inflorescent sferic. nflorire, VI VIII. n Ro-
mnia cultivarea se face de obicei prin bulbi
frati. Alimentatie. Se consum ca ceap verde
primvara timpuriu. Bulbii sunt folositi n di-
verse preparate culinare. Industrie. Bulbii sunt
folositi n industria conservelor. Medicin. Re-
comandri terapeutice asemntoare cu cele
de la ceap (v. Pl. XI, 1).
CEAR (Asclepias syriaca), fam. As-
clepiadaceae. Plant erbacee, peren, culti-
vat prin grdini si colectii botanice, adesea
subspontan, invadeaz cmpurile cultivate;
se mai numeste clugrit, ctusnic, ceara-al-
binei, cear de albine, ciucurel, clontonei, cui-
soare, petreanc. Genetic, 2n = 22. Rspn-
dit n America de Nord. Descriere. Tulpin
erect, simpl, robust, pubescent, nalt
pn la 2,5 m. Frunze alungit-eliptice, lungi de
13-20 cm, mucronate, pe fata inferioar, al-
buriu-tomentoase, opuse sau verticilate. Flori
rosii, mari, plcut mirositoare, grupate n um-
bele simple, axilare. nflorire, VII-VIII. Fruct,
folicul ovoidal, tomentoas. Seminte ncon-
jurate de peri mtsosi. Toxicologie, chimie.
Latexul din plant este otrvitor. Contine cau-
ciuc (1-2%) si glicozizii cardiotonici siriobio-
zidul, siriozidul. Semnele intoxicatiei la animale
constau n salivatie abundent, colici abdo-
minale, diaree, vom, poliurie, albuminurie,
uneori hematurie, mai trziu alternnd brahi-
cardia cu tahicardia, tensiune arterial n con-
tinu crestere. Moartea survine prin asfixie.
Industrie. Tulpinile se pot folosi la fabricarea
unei hrtii de bun calitate. Fructele si perii
mtsosi ai semintelor se folosesc la confectio-
narea florilor artificiale. Uleiul sicativ din semin-
te (19-21%) este utilizat n industria spunu-
rilor. Zootehnie. Turtele rezultate din extractia
uleiului contin 47% proteine. Se folosesc pen-
tru hrana animalelor. Apicultur. Florile sunt
intens vizitate de albine pentru culegerea de
nectar si pol en. Canti tatea de zahr,
1,5-3,6 mg/floare. Productia de miere, 400-
600 kg/ha. Se poate extinde n cultur ca
specie melifer, pe terenurile improprii agricul-
turii. Ornamental. Cultivat ca plant orna-
mental prin grdini particulare, grdini
botanice. Decorativ prin port, frunze, flori, n-
multire prin seminte.
CEBREA (Sanguisorba minor),
fam. Rosaceae. Plant erbacee, peren, hemi-
criptofit, xeromezofit, mezoterm, usor spre
moderat termofil, slab-acid-neutrofil, pionie-
r, ntlnit pe coline uscate, coaste nsorite,
mai ales pe soluri calcaroase, pe marginea
drumurilor si a ogoarelor, n culturile de lucerna
si trifoi, de la cmpie pn n etajul montan; se
mai numeste bibernil, boabe de vtmtur,
ceabare, cebariu, cerban, cerblut, pueze
de foaie. Genetic, ssp. minor, 2n = 28; ssp.
muricata, 2n = 2, 8, 56. Fitocenologic,
ncadrat n Festuco-Brometea, Festucetalia
valesiacae. Rspndit n Europa, Asia, regiu-
nea mediteranean. Descriere. Rizom rami-
ficat, tare pn la sublemnos. Tulpin erect
sau geniculat ascendent, nalt de
(20)30-60(100) cm, rar culcat, spre vrf ra-
mificat, unghiular sau rotund, glabr sau
numai n partea inferioar proas. Frunze tul-
pinale mici, posednd pn la 15 foliole n-
guste; cele bazale lungi de 5-20 cm, cu 3-
25 foliole rotunjite, pn la alungit ovate;
foliole pe margine crenate sau acut serate,
petiolate. Stipelele de la baza frunzelor sunt
concrescute cu petiolul. Inflorescente capituli-
forme, globulos ovate sau eliptice, lung pedun-
culate. Florile se deschid de la baza inflores-
centei spre vrf, cele inferioare mascule, cele
mijlocii hermafrodite, cele superioare femele.
Receptacul la ssp. minor cu 4 dungi
longitudinale, nearipate; la ssp. muricata, cu
4 muchii aripate si cu gropite pe fete. Com-
pozitie chimic. Putin studiat. Contine o serie
de substante cu actiune terapeutic. Ali-
mentatie. Frunzele si lstarii cu inflorescente
au arom plcut. Se consum crud, ndeo-
sebi n trile occidentale. Este un bun ingre-
dient al salatelor de castraveti, rosii; salat de
grdin si conopid. n nordul Germaniei ser-
veste la prepararea unor supe traditionale.
Constituie un aromatizant al mncrurilor de
spanac cu carne, al unor sosuri si al oulor
fierte. Mult vreme s-a folosit la aromatizarea
de vinuri si lichioruri (C. Drgulescu, 1992).
Bioterapie. Planta este utilizat de medicina
uman traditional n tratamentul diareei si
dizenteriei mai ales la copii, al enterocolitelor
mai ales a celor de fermentatie, herniei, hemo-
ragiilor si hemoroizilor. Medicin uman. Uz
cefalodii 132 celoblast


Fig. 40. Cefalodii ectotrote (1
si 2) si endotrofe (3).
intern. Pentru tratarea bolilor mentionate: de-
coct, 1 lingur frunze si inflorescente uscate si
mruntite la 200 ml de ap. Se fierbe 5 minute la
foc domol. Se strecoar. Se beau 3 cni pe zi.
CEFALODII (Cephalodium), forma-
tiuni structurale anormale sub form de excres-
cente sferice, existente pe sau n talul liche-
nilor, ca urmare a instalrii pe sau n corpul lor a
unei alge strine dect cea specific plantei
(fig. 40). n general, cefalodiile sunt date de o
alg albastr, mai adesea Nostoc, care creea-
z n organism o parasimbioz sau o trisim-
bioz. Acest aspect este considerat de unii
cercettori parazitism lichenic. Sunt ntlnite
cefalodi ectotrofe, proeminente si vizibile la ex-
terior pe fata superioar sau inferioar, si cefa-
lodi endotrofe, dezvoltate n interiorul talului ce
pot fi vzute numai n sectiune. Caracteristice
pentru genul Stereocaulon. Prezente si la une-
le specii ale genurilor Peltigera si Sticta.
CELASTRACEE (Celustraceae),
familie de plante lemnoase, repente, erecte,
sau urctoare. Cuprinde 500 specii; n Rom-
nia vegeteaz 6 specii. Frunze simple, alterne,
opuse sau verticilate, cu stipele mici, caduce.
Flori n dihazii axilare, actinomorfe, bisexuate
(hermafrodite), pe tipul 4-5; caliciul dialisepal;
corola dialipetal; androceul din 4-5 stamine;
gineceul cu ovar superior. Formula floral:
H2K4 C
4
A4 G(4) sau H2K
5
C
5
A
5
G
(5)
. Fructul
capsul, cu 4-5 loje, de regul lobat, uneori
aripat. Seminte acoperite cu arii crnos, de
obicei portocaliu. n Romnia exist un singur
gen Euonymus, x = 8, cu speciile E. nana
(Veniceriu pitic), E. verrucosa (Salb rioas);
E. radicans (Salb trtoare) 2n = 32. E. japo-
nica (Salb japonez) 2n = 32, E. europaea
(Salb moale) 2n = 64, E. latifolia.
CELOBLAST, tip aparte de celul
eucariot n care exist mai multe nuclee. Se
apreciaz a fi un organism intermediar ntre
unicelulare si pluricelulare (fig. 41). Specific
unor alge si ciuperci. Se formeaz prin divi-
ziunea repetat a nucleelor, fr a se forma
pereti separatori. Plasmotomia lipseste. Rezult
o singur celul urias cu prti morfologice
specializate fiziologic: la alge exist rizoizi, zo-
ne similare cu cloroplaste si muguri". Fiecare

Fig. 41. Tipuri de celoblast:
a - Botrydium granulatum; b - Mucor mucedo; 1 - rizoizi; 2 - corp
fotosintetizator; 3-plastide; 4-miceliu; 5-sporangiofor: 6-sporange.
celoblast 133 celul

nucleu influenteaz genetic si metabolic o zon
bine conturat din protoplasma numit ener-
gid. Celoblastul n aceste conditii este o poli-
energid. ntlnit la corpul vegetativ al mixomi-
cetelor (plasmodiu). Fuligo varians si
Aethalium spicatum, corpul mucegaiului alb
(Mucormucedo), corpul algelor Botrydium gra-
nulatum, Caulerpa sp. Dimensiuni de ordinul
milimetrilor (2 mm Botrydium sp.) si centime-
trilor (30 cm Fuligo sp., 100 cm Caulerpa sp.).
CELUL (Cellula), unitate fundamen-
tal morfologic, structural si functional a ma-
teriei vii. Constituie un sistem biologic deschis,
aflat ntr-un permanent schimb de materie si
energie cu mediul nconjurtor. Capabil de au-
toconservare. si duce viata independent sau n
complexe celulare interdependente. Descoperit
de Robert Hooke, n 1667. La plantele inferioare,
unicelulare, ndeplineste toate functiile vitale
caracteristice grupului. La plantele multicelulare
sunt specializate pentru ndeplinirea unei
anumite functii. Au form variat, determinat de
origine, pozitie n tesut, functie. Initial sunt glo-
buloase, sferice sau aproape sferice. Prin dife-
rentiere si schimb forma devenind ovale, pris-
matice, stelate, reniforme, fusiforme, tubuloase
etc. Dup form si dimensiuni se subdivid n
celul parenchimatice, cu cele trei dimensiuni
(lungimea, ltimea, nltimea) egale sau aproape
egale (izodiametrice), si celula prozenchimatice,
cu diametrul longitudinal de cel putin patru ori mai
mare dect celelalte dou (heterodiametrice). Di-
mensiunile variaz de la subunitti micronice p-
n la ctiva milimetri, uneori ctiva centimetri;
exceptie fac celulele laticifere ntlnite la unele
specii de euforbiacee lemnoase, care ajung la
ctiva metri lungime. Volumul celulei msurat n
microni cubi este variabil n functie de tipul si
lungimea lor. La plante cresterea volumului se
face pe seama mririi considerabile a vacuo-
mului, iar la animale prin sporirea cantittii de
citoplasm. Exist dou tipuri de organizare celu-
lar: procariot, caracteristic bacteriilor si
Fig. 42. Structura si ultrastructura
celulei eucariote:
a- celul din parenchimul asimilator, la
microscopul optic (100 x); b - celul
meristematic, la microscopul electronic
(100 000 x); 1 - amidon; 2 - cordon
c i t opl as mat i c ; 3 - c i t opl as m;
4 - c l o r o p l a s ; 5 - c r o ma t i n ;
6 - cromozomi; 7 - nvelis nuclear;
8 - dictiozomi (aparat Golgi);
9 - lamel mijlocie; 10 - mitocondrii;
11 -nucleu; 12-nucleol; 13 - perete
celular; 14 - plasmodesme;
15 - proplastide;: 16 - punctuatiuni;
17 - reticul endoplasmatic; 18-reticul
endoplasmatic granular; 19- ribozomi;
20- sferozomi; 21 - vacuole.
celule albuminifere 134 cel ul e rezi ni fere

algelor albastre-verzi (cianobacterii), si eucariot,
specific algelor verzi, brune, rosii, ciupercilor,
briofitelor si plantelor vasculare (pteridofite,
gimnosperme, angiosperme). Posed con-
stituenti vii si nevii. Constituentii celulari vii: -
> MEMBRANA PLASMATIC, -> CITO-
PLASM (HIALOPLASMA), -> NUCLEUL,
-> RETICULUL ENDOPLASMATIC, -> PLAS-
TIDE, -> APARATUL GOLGI, -> MITOCON-
DRIILE, -> RIBOZOMII, -> FLAGELII, -> CILI
s.a. Constituenti celulari nevii: -> PERETELE
CELULAR, -> VACUOMUL, -> INCLUZIUNI
ERGASTRICE (fig. 42).
CELULE ALBUMINIFERE, ce-
lule din razele medulare si din parenchimul
axial al floemului strns legate morfologic si
fiziologic de elementele ciuruite. Nu contin ami-
don n timpul activittii floemului. ntlnite la
pteridofite si gimnosperme (n special Pina-
ceae). Sunt analoage cu celulele anexe de la
angiosperme.
CELULE ANEXE, celule nsotitoare
a vaselor liberiene (tuburi ciuruite), nsotitoare
ale celulelor stomatice cu care formeaz
aparatul stomatic, nsotitoare ale bazei perilor
epidermici (trihomi) unde sunt dispuse inelat
sau stelat. Celulele anexe ale vaselor liberiene
sunt lungi, nguste, cu perete celulozic subtire,
citoplasm dens, nucleu voluminos si cteva
vacuole. Peretii nu au ciuruiri, perforatii. Stau
lipite de tuburile ciuruite si sunt de dou sau trei
ori mai scurte si mai strmte dect acestea.
Comunic cu ele prin punctuatii simple din pe-
retii laterali. Rezult clin diviziunea longitudinal
a celulei mame meristematice procambiale
sau cambiale. Rolul lor nu este nc bine cu-
noscut. Cercetrile la microscopul electronic
infirm prerile mai vechi care le consider o
rezerv potential de elemente conductoare
prin transformarea lor treptat n tuburi ciuruite
tipice. ntlnite numai la angiosperme (dicoti-
ledonate si monocotiledonate).
CELULE CU ALCALOIZI, celule
secretoare izolate care elaboreaz si acumu-
leaz alcaloizi. Acestia sunt depusi n vacuola
celular.
CELULE MUCILACIGENE ce-
lule secretoare izolate care contin mucilagii
provenite din gelificarea peretelui celular sau din
degenerescenta citoplasmei. Se diferentiaz din
celulele parenchimatice. Sunt mai mari dect
restul celulelor si pline cu substanta secretat.
ntlnite la specii din familiile Malvaceae,
Rhamnaceae, Tiliaceae etc.
CELULE OLEIFERE, celule se-
cretoare izolate, de obicei de form sferic,
delimitate de un perete celulozic si cu o vacuol
mare asezat n partea central. n unele ca-
zuri peretele celulozic poate s contin o la-
mel de suberin. La completa lor dezvoltare
celulele olifere pot fi lipsite de plasm. Produsul
de secretie reprezentat de un ulei eteric, aro-
matic, se afl concentrat sub form de picturi
n vacuola celular. Uleiurile eterice au miros
plcut, de obicei gust amar, sunt antiseptice,
unele diuretice, iritante sau expectorante. ntl-
nite n mezofilul frunzelor de dafin (Laurus no-
bilis), pochivnic (Asarum europaeum), izm
(Mentha sp.), levntic (Lavandula sp.), n in-
florescentele de coada-soricelului (Achillea
millefolium), n fructele multor specii de Apia-
ceae, n scoarta unor arbori (exemplu, scor-
tisoara) etc. Unele prti de plante sunt folosite
n alimentatie drept condimente (piper, scor-
tisoar, foi de dafin etc.). Celulele olifere sunt
caracteristice pentru familiile Aristolochiaceae,
Asteraceae, Lauraceae, Magnoliaceae, Pipe-
raceae, Apiaceae etc.
CELULE OXALIFERE, celule se-
cretoare izolate, n care se formeaz nume-
roase cristale de oxalat de calciu. Cristalele pot
fi mici, numeroase si constituie un nisip crista-
lin. Se formeaz n celule parenchimatice
obisnuite din frunzele unor reprezentanti ai fa-
miliei Solanaceae [exemplu, la mtrgun
(Atropa belladona)] sau n celule puternic mo-
dificate, numite litociste (exemplu, Ficus sp.).
Cristalele de oxalat de calciu pot aprea ade-
seori n celule sub form de ace lungi denumite
rafide, dispuse ntr-o mas mucilaginoas. n-
tlnite n lamina frunzei de la ghiocel (Galan-
thus nivalis), zambil (Hyacinthus orientalis),
slbnog (Impatiens noli-tangere). Cristalele
de oxalat de calciu pot s apar si concrescute,
denumite druse, ursini sau macle. ntlnite n
tulpina de tei (Tilia sp.) etc.
CELULE REZINIFERE, celule
secretoare izolate care elaboreaz si acumu-
leaz n interiorul lor rsini.
cel ul e secretoare i zol ate 135 cenuser

CELULE SECRETOARE IZO-
LATE, structuri secretoare interne reprezen-
tate prin celule izolate sau prin siraguri de ce-
lule rspndite n parenchimurile diferitelor or-
gane ale plantei; sin. idioblaste. Produsul de
secretie, reprezentat prin uleiuri eterice, gume,
rsini, balsam, tanin, mucilagii, cristale s.a.,
este depozitat n celula care l-a elaborat. De
exemplu, n celulele frunzelor de dafin se g-
sesc uleiuri volatile, n celulele petalelor de
nalb - mucilagii, n celulele scoartei de stejar
- tanin, n celulele petiolului de Begonia, prun,
n frunzele de ceap - cristale de oxalat de
calciu etc.
CELULE STOMATICE -> STO-
MATE
CELULE TANINIFERE, celule
secretoare izolate care elaboreaz tanin, com-
pus aromatic asociat de obicei cu heterozide
sau cu alcaloizi. Taninurile influenteaz feno-
menele de oxido-reducere. ntlnite n scoarta
de stejar (Quercus sp.), n mduva de mces
(Rosa canina), n lamina frunzei de Onobrychis
viciifolia (fig. 43).

Fig. 43. Sectiune transversal n celulele taninifere
din frunza de sparcet (Onobrychis viciifolia):
1 - epiderm superioar; 2 - epiderm interioar;
3 - tesut palisadic; 4 - tesut lacunar; 5 - celulele
taninifere.
CELULOZ, poliglucid omogen,
macro-molecular, format din resturi de (P-D-
glucopiranoz unite prin legturi 1,4-p-glu-
cozidice. Formula molecular (C6H1
2
O
5
)n. Gra-
dul de polimerizare a moleculei, are valori mari
(de ordinul sutelor, miilor). Specific regnului
vegetal, este prezent n toate organismele
vegetale. Intr n structura peretilor celulari si n
tesuturile de sustinere ale plantelor. Este
nsotit de diferiti compusi, ca hemiceluloz,
lignin, pectin, suber, rsini, substante mine-
rale etc., reprezentnd substantele de ncrus-
tare. Cantitatea de celuloz variaz n functie
de specie, vrst si organ. Fibrele de bumbac
contin 99,8% celuloz aproape pur; fibrele de
in, cnep si lemnul coniferelor contin 60%
celuloz mai putin pur; frunzele tinere contin
10% celuloz, iar cele btrne 20% celuloz. n
tesuturile lignificate continutul de celuloz ajunge
la 60%. Proprietti. Substant solid, mi-
crocristalin, aspect amorf, culoare alb, fr
gust si fr miros. Insolubil n ap, solventi
organici si acizi diluati. Solubil n reactivul
Schweizer. Este putin higroscopic. n contact
cu apa fibrele se mbib si se ngroase. n
solutia NaOH 5% mbibarea este foarte pu-
ternic. n aceste conditii, celuloza cu un grad
mic de polimerizare (sub 300) se dizolv. n
constitutia celulozei resturile de glucoza sunt
rotite una fat de alta la 180. Unitatea struc-
tural este celobioza (Gavril Neamtu, 1981).
Macromoleculele sunt filiforme, liniare, elas-
tice, rezistente la actiuni mecanice. Calittile
mecanice sunt determinate de gradul de poli-
merizare, un grad mare de polimerizare deter-
minnd calitti mecanice superioare. Macro-
moleculele de celuloz se unesc ntre ele prin
forte intermoleculare si legturi de hidrogen
(ultimele fiind de 2-3 ori mai puternice dect
primele), rezultnd micele. La rndul lor, aces-
tea se asociaz si formeaz microfibrile, care
se unesc si formeaz macrofibrilele sau fibrele
de celuloz. Lungimea fibrelor si calitatea lor
sunt caracteristice diferitelor specii de plante.
Celuloz fiart cu acizi minerali tari se hidro-
lizeaz pn la p-D-glucopiranoz. Celuloz
este degradat biologic sub actiunea unor enzi-
me specifice. Celuloza o degradeaz pn la
celobioza, iarcelobiaza pn la p-D-glucopira-
noz. Celuloza este ntlnit n prestomacele
animalelor erbivore (rumen, ciur, foios) si n
intestinul gros. Mai este ntlnit la unele ani-
male nevertebrate (unii viermi, melci, larve de
insecte, tunicate). Industrie. Celuloz este fo-
losit la obtinerea hrtiei, mtsii artificiale, la-
curilor, filmelor, materiilor explozive etc. Mate-
ria prim folosit o constituie trestia, paiele,
lemnul de esent moale.
CENUSER (Ailanthus altissima),
fam. Simaroubaceae. Arbore de interes or-
namental, megafanerofit, amfitolerant la
cenuser 136 cer


Fig. 44. Cenuser (Ailanthus altissima):
1 - ramur cu frunze si inflorescente;
2-floare mrit.
umiditate, temperatur si pH, cultivat si sl-
bticit, ntlnit n toat tara prin locuri virane,
curti, la marginea satelor, marginea pdurilor
etc.; se mai numeste arbore puturos, brn-
ca-ursului, ciumac, crucea-pmntului, lemn
acru, lemn domestic, nastacn, nelemn, nuc
puturos, nuc slbatic, ottar, otetar, platan,
pom nrod(fig. 44). Genetic, 2n = 64. Putin exi-
gent fat de sol, totusi le evit pe cele com-
pacte, argiloasc, uscate, formate pe roci cal-
caroase, preferndu-le pe cele profunde. Nu
rezist la geruri. Rezist bine la secet si fum.
Vegeteaz bine la adpostul caselor, zidurilor,
gardurilor, al altor specii etc. Prefer locurile
nsorite, soluri profunde, nu prea uscate. Evit
solurile compacte. Fitocenologic, ncadrat n
Ailanthetum altissimae. Rspndit n China. In-
trodus n Europa n secolul al XVIII-lea, de
unde s-a rspndit n cultur n America de
Nord. Descriere. Rdcin rmuroas. Tulpi-
n nalt de 15-30 m, cu scoarta neted, cenu-
siu-deschis. Lujerii tineri, scurt-pubescenti.
Frunze imparipenat-compuse, cu 1325 foliole
ovat-lanceolate proase la nceput, cu timpul
glabre, fin-ciliate pe margini, petiolate. Flori
mici, actinomorfe, verzui-glbui, grupate n
panicule terminale de 10-20 cm lungime, laxe;
caliciul din 5 sepale mici, concrescute inferior;
corola din 5 petale acut-ovate, proase si n-
cretite pe fata inferioar; androceul din 10 sta-
mine, proase n partea inferioar; gineceul din
ovar superior, cu stigmate alungit-divergente.
nflorire, V-VI. Fruct din 1-6 nucule aripate,
roscat-brune. Fructificare, VII-VIII. Compozi-
tie chimic. Scoarta contine oleorezine, esente
aromatice, mucilagii, sruri minerale. Industrie.
Lemnul alb-glbui sau galben-verzui se
lustruieste frumos. Putin durabil si casant. Utili-
zare limitat. Sucul rsinos din scoart ser-
veste la prepararea vopselelor de ulei. Lemnul
d un crbune de calitate superioar. Biote-
rapie. Scoarta este folosit de medicina etnoia-
tric ca antihelmintic, antidiareic si antidizen-
teric. Recoltare. Scoarta (Ailanthi cortex) se
recolteaz toamna sau primvara prin luna
martie, de pe ramuri de 2 ani. Se usuc n strat
subtire n poduri acoperite cu tabl. Medicin
uman. Pudra obtinut din scoart este utili-
zat limitat de medicina popular pentru trata-
rea diareei, dizenteriei, helmintozei. Rezinele
au actiune revulsiv. Apicultur. Florile furni-
zeaz albinelor culesul de nectar si polen de
calitate superioar. Productia de miere
300 kg/ha. Pondere economico-apicol mijlocie.
Mierea are culoare brun-verzuie, arom speci-
fic, plcut la gust. Silvicultur. Utilizat pentru
consolidarea taluzurilor, coastelor, terenurilor
degradate. Ornamental. Cultivat prin parcuri,
grdini publice, bulevarde, ca arbore decorativ,
frunzisul amintind pe cel al palmierilor. Se reco-
mand nmultirea pe cale vegetativ numai a
exemplarelor femele, florile exemplarelor mas-
cule avnd un miros neplcut. Se nmulteste
usor prin butasi de rdcin n luna decembrie.
CER (Quercus cerris), fam. Fagaceae.
Arbore foios, megafanerofit pn la microfane-
rofit, xeromezofit, mezoterm spre moderat-ter-
mofil, heliofil, lapH eurionic (amfitolerant), sen-
sibil la gerurile puternice, ntlnit n Cmpia
Romn, Dobrogea de sud-vest, Dealurile
cer 137 ceratofilacee

Banatului si ale Transilvaniei, cu un sezon de
vegetatie lung, n climate calde, suport se-
ceta, uscciunea, dar sensibil la geruri puterni-
ce care i provoac gelivuri (crpturi n lemn);
se mai numeste ecran, ceretie, ceren, cerulete,
stejrel, seroi. Constituie arborete pure (ce-
rete) pe soluri argiloase, compacte, greu per-
meabile, puternic podzolite, pseudogleice, cu
regim de umiditate variabil. Se poate mentine si
pe soluri bogate n carbonat de calciu. Fitoce-
nologic, ncadrat n Quercion farnetto, Quer-
cion pubescentipetraeae. Rspndit n Europa,
din Spania, Portugalia pn n Franta, (nce-
pnd de la trmurile Atlanticului) pn n Asia
Mic, urmrind litoralul Mrii Mediterane; n
interiorul continentului ptrunde pn n tinu-
turile din nordul Dunrii aproape de latitudinea
50. Descriere. Rdcin pivotant. Tulpin
dreapt, cilindric, nalt pn la 35 m, groas
de 1,5 m. Scoart cu ritidom gros, pietros,
negricios, format de timpuriu, cu crpturi lon-
gitudinale, adnci, n profunzime de culoare
crmizie. Lemn tare, cu duramen rosiatic, al-
burn, lat, glbui-rosiatic, raze medulare mari,
vizibile n sectiune radial, inele anuale vizibile.
Coroana ngust, bogat n frunzis, concen-
trat n vrful tulpinii. Lujerii muchiati, cenusii,
tomentosi. Mugurii mici, ovoizi, tomentosi, n-
conjurati de stipele filamentoase, persistente.
Frunze eliptice pn la oblong-ovate, pieloase,
cu marginea sinuat-lobat, pe fata superioar
verde-nchis, cea inferioar cenusiu-glbuie, to-
mentoas, acute la vrf, nguste, rotunjite,
slab-cordate la baz, dispozitie altern, petiol
2,5 cm lungime. Fructific la 3-5 ani. Fructe,
achene (ghinde) sesile sau scurt-pedunculate,
cu maturatie bianual. Cupa hemisferic, to-
mentoas, cu solzi ghimposi. Frecvent ngr-
mdite cte 2-4 pe un peduncul foarte scurt.
Lstreste viguros. Drajoneaz foarte rar. Lon-
gevitate, 200-300 ani. Utilizri. Lemn tare, pu-
tin trainic la aer liber, foarte rezistent n ap si la
acizi. Prin uscare crap. Se lucreaz greu. Putin
folosit ca lemn de lucru si n constructii (grajduri,
dusumele). Excelent combustibil. Scoarta este
utilizat n tratarea diferitelor boli, asemntor
stejarului. Bioterapie. Scoarta are proprietti
astringente, hemostatice si antidiareice. Sub
form de decoct, se administreaz n gargaris-
me, ca lotiuni hemostatice, n tratamentul sto-
matitelor, sub form de instilatii n leucaree,
metrite, sub form de clisme, n tratarea hemo-
roizilor, n tratarea diareei. Medicina uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea diareei: decoct,
din 1 lingurit pulbere scoart la o can
(200 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute la foc de
intensitate mic. Se acoper si se las la rcit
15-20 minute. Se strecoar. Se bea continutul
a 2-3 cni pe zi. 2. n caz de hemoragii interne,
ciclu abundent, incontenent urinar, colici ab-
dominale: decoct, 2 lingurite pulbere scoart la o
can (200 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
acoper si se las la rcit 10-15 minute. Se
strecoar. Se ndulceste cu miere. Se bea n
cursul unei zile n trei reprize (dimineata, prnz,
seara). Uz extern. Pentru tratarea amigdalite-
lor, rnilor purulente, stomatitelor, durerilor de
dinti, faringitei, hemoragiilor nazale, hemoroizi-
lor, scurgerilor vaginale (poalei albe), transpira-
tiei picioarelor: decoct, din 1 lingurit pulbere
scoart la o can (200 ml) cu ap. Se fierbe
5 minute. Se ia dup foc, se acoper si se las
s se rceasc 15-20 minute. Se strecoar. Se
badijoneaz rnile sau amigdalele, se face gar-
gar n stomatite, faringite, dureri de dinti; se
fac bi la picioare pentru transpiratie, splturi
n nas pentru hemoragii nazale, clisme si sp-
lri anale pentru hemoroizi, splturi vaginale
pentru poal alb. Apicultur. Specie meli-
fer. Furnizeaz albinelor culesul de polen si
man. Productia miere de man, 20 kg/ha.
Ponderea economico-apicol mijlocie. Silvi-
cultur. Specie de interes forestier. Apreciat
pentru cresterea rapid. Valoroas prin pro-
ducerea de cantitti mari de material lemnos la
vrste relativ mici si n statiuni dintre cele mai
neprielnice. Permite integrarea n circuitul eco-
nomic a suprafetelor de teren improprii altor
specii forestiere indigene (V. Stnescu,
1977). Ornamental. Cultivat ca arbore orna-
mental individual sau n mici grupuri, prin par-
curi, grdini. Atractiv prin coroana mare, lat-pi-
ramidal si frunzisul verde-nchis, lucitor,
nmultire prin seminte (v. Pl. XI, 2).
CERATOFILACEE (Ceratophylla-
ceae), familie de plante ierboase, perene,
acvatice, submerse, cu tulpini rigide, ramifica-
te, articulate, lungi si subtiri, la baz cu rdcini
fine. Scoarta cu canale aerifere, de origine
schizogen. Frunze venticilate, sesile, divizate
dichotomic. Flori unisexuate, monoice, solitare,
sesile, cu periant simplu, actinomorfe. Florile
mascule cu periant din 12 foliole concrescute
putin la baz; androceul, din (6)10-20 stamine,
cu antere foarte lungi aproape sesile. Flori
ceratofilacee 138 cerentel

femele cu pedantul din 8-12 foliole; gineceul,
cu ovar superior, unicarpelar si unilocular, ovul
ortotrop, stil lung si subulat. Formula floral:
M2P
1
2 A
10
-20; F2P(8-12) G1. nflorirea si poleni-
zarea se fac sub ap. Fruct achen. Seminte
brun-negricioase. Embrion cu 2 cotiledoane
mari. Contine un singur gen: Ceratophyllum,
x = 12, cu specii aproape cosmopolite. n Ro-
mnia (prin apele stagnante, blti, lacuri) vege-
teaz 2 specii: C. demersum, 2n = 24; C. sub-
mersum, 2n = 24, 40 si cca 72. Cunoscute sub
numele popular de Cosor.
CERENtEL (Geum urbanum), fam.
Rosaceae. Plant erbacee, peren, hemicrip-
tofit, mezofit spre mezohigrofit, mezoter-
m, helisciadofit, slab-acid-neutrofil, ntlni-
t n plcuri mari n pdurile de stejar, la
marginea pdurilor de fag, marginea apelor,
drumurilor, santurilor, prin tufrisuri, livezi, pe
lng garduri, ziduri, foarte frecvent din zona
de cmpie pn n etajul montan corespun-
ztor pdurilor de fag; se mai numeste albeat,
brbusoar, buruian pentru inima ai rea, buru-
ian de cucui, cerculet, crences, crnces, cui-
sorit, iarba-faptului, rghicioar, ridichioar,
vernetel. Solicit soluri usoare, afnate. Gene-
tic, 2n = 42. Fitocenologic, ncadrat n Prune-
talia, Carpinion, Alno-Padion, Car. Querco-Fa-
getea. Rspndit n Europa, Asia, America de
Nord, Australia. Descriere. Rizom gros (2 cm
diametru), cilindric, oblic, din care pornesc nu-
meroase rdcini adventive. Tulpin erect,
usor arcuit la baz, subtire, aspru-proas,
simpl sau ramificat, nalt pn la 60
(130) cm. Frunze ntrerupt-lirat-penate; cele
bazale dispuse n rozet, cu 3-5 lobi, lung-pe-
tiolate; cele tulpinale cu 3 lobi si scurt-petiolate,
late, dublu-serate pe margine, pe ambele fete
dispers-alipit-proase. Flori galbene (3 la nu-
mr, din care una terminal) dispuse ntr-o
inflorescent lax-racemos-paniculat. nflorire,
V-X. Fructe polinucule, fiecare terminat cu stil
persistent, ncovoiat. Compozitie chimic. A
fost putin studiat. Contine tanin (10-18%), ulei
volatil, gein, geaz. Rizomii si rdcinile mai
contin amidon, zaharoz, rafinoz, substante
amare, gumirezine, sruri minerale. n timpul
uscrii rizomilor si rdcinilor, enzima (geaza)
transform geina n eugenol si vicianoz.
Alimentatie. Frunzele se pot consuma
primvara ca salat. Contin vitamina C pn la
90 mg/100 g si caroten pn la 10 mg/l00 g. La
tar se prepar salat din 50 g frunze tinere si
5 g praz, care se taie mrunt. Se adaug

ou
fiert, tiat rondele, sare si 20 ml smntn.
Rizomul uscat si pisat serveste ca arom la
supe si sosuri. Mai este folosit la prepararea
unor produse de cofetrie si aromatizarea
vinului. Industrie. Pe cale industrial, din
plant se obtin diferite produse farmaceutice.
Rizomul, datorit aromei sale, este folosit la
prepararea lichiorurilor, la aromatizarea berii si
vinului. Bioterapie. Rizomul si rdcinile au
important n medicina uman si veterinar.
Principiile active au proprietti astringente,
antidiareice, hemostatice, bactericide si
calmante. Intern, planta este folosit mpotriva
diareelor si dispepsiilor enteritelor infectioase
si vomei provocat de tulburri ale ficatului sau
ale bilei. Extern este folosit n tratarea
hemoragiilor hemoroidale, menstruatiei cu
dureri, plgilor, gingivitei si gingivoragiilor,
amigdalitei. Intr n compozitia ceaiului
antidiareic si al ceaiului pentru gargar. Recol-
tare. Rizomul si rdcinile (Gei rhizoma cum
radicibus) se recolteaz toamna si primvara.
Se spal ntr-un curent de ap. Se usuc la
soare, n strat subtire. Uscare artificial, la
35 C. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea bolilor gastrointestinale: decoct, din
2 lingurite pulbere rizom si rdcin la o can
(250 ml) ap. Se fierbe 25-30 minute. Se stre-
coar. Se bea dimineata pe stomacul gol, nen-
dulcit, n diaree, enterocolite, efectul creste n
amestec cu musetel, ment, suntoare.
2. Pentru dispepsii gastrice, enterite, diaree, n
atonia tubului digestiv: decoct, pregtit ca ante
rior. Se iau de 3 ori pe zi cte 1-3 linguri.
3. Pentru tratarea diareei, dizenteriei: pulbere
rizom si rdcin; se iau zilnic 1-2 vrfuri de
cutit (2-4 g). 4. Pentru tratarea bolilor de sto
mac, ficat, inim, ca stimulent digestiv si tonic
general: macerat, din 3 linguri (40 g) pulbere
rizom si rdcin la 1 l vin. Se las 5 zile, timp
n care sticla se agit zilnic. Se strecoar. Se ia
cte 1 lingur de 3 ori pe zi. 5. Pentru tratarea
afectiunilor gastrice, enteritei, diareei: macerat,
din 4 linguri (60 g) pulbere rizom si rdcin la o
jumtate litru vin. Se las 5 zile, timp n care
sticla se agit zilnic. Se strecoar. Se iau
2 lingurite pe zi. 6. Pentru tratarea leucoreei,
hemoragiilor interne, nevralgiilor, febrei: infu
zie, din 1 lingur pulbere plant la o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se iau 1-3 lingurite de
cerentel 139 cerentic de munte

3 ori pe zi. 7. Pentru tratarea nefritei: decoct,
din 2 lingurite rdcin mruntit la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 30 minute la un foc
moale. Se las la rcit. Se strecoar. Se bea
dup mesele principale, n trei reprize. Se face
gargar si apoi se nghite. 8. Pentru tratarea
metritelor ulcerate, metroanexitelor: decoct, din
2 lingurite rizom si rdcin mruntit la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 25-30 minute la un
foc moale. Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi,
din care una seara nainte de culcare. 9. Pentru
tratarea faringo-amigdalitei: decoct, din 2 lin-
gurite rizom si rdcin mruntit la 300 ml ap
rece. Se fierbe 30 minute la foc moale. Se las
la rcit 15 minute. Se strecoar. Se consum n
trei reprize dup mesele principale (dimineata,
prnz, seara). Uz extern. 1. Pentru tratarea
abceselor dentare, gingivitei, amigdalitei, pl-
gilor: decoct, din 2 lingurite la 1 can (250 ml)
cu ap. Se fierbe 30 minute. Se strecoar. 2.
Pentru tratarea gingivitelor, abceselor dentare,
se fac splturi locale, apoi se aplic tampoane
de vat sau tifon mbibate cu decoct. 3. Pentru
amigdalite se face gargar de mai multe ori pe
zi, din care ultima nainte de culcare. 4. Pentru
tratarea rnilor (plgilor) splaturi locale si apoi
comprese cu solutia obtinut. Contraindicatii.
Nu se supradozeaz deoarece produce great,
vom, iritatii gastrointestinale. Medicin vete-
rinar. Uz intern. Pentru tratarea enteritelor,
gastroenteritelor, strilor de debilitate si n con-
valescent: decoct, din 3-5 g rdcin uscat
si mruntit la 100 ml ap. Se fierbe 30 minute
la foc moale. Se strecoar. Se rceste si se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt). Pentru animalele mari se pregteste o
cantitate mai mare pstrndu-se proportiile.
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
bovine), 200-300 g; animale mijlocii (ovine,
caprine, porcine), 60-100 g; animale mici (pi-
sici, cini), 20-30-50 g. Uz extern. Pentru tra-
tarea plgilor, eczemelor, ulcerelor cutanate:
decoct pregtit ca anterior. Se fac splaturi
locale si se aplic cataplasme. Ornamental.
Decorativ pe marginea apelor, pe lng
garduri, ziduri, tufrisuri n parcuri (v. Pl. XI, 3).
CERENtIC DE MUNTE (Ce-
rinthe glabra Mill.), fam. Boraginaceae. Plant
erbacee, peren, hemicriptofit, ntlnit prin
locuri ierboase si umede, grohotisuri, n
regiunea montan si subalpin, pe soluri
calcaroase; se mai numeste cerenic,
pidosnic, somnoroas. Genetic, 2n = 18.
Fitocenologic, ncadrat n Thlaspeion rotun-
difolii. Planta este cunoscut nc din
Antichitate. Numele de Cerinthe provine de la
grecescul Kerinthos care nsemn pinea albi-
nelor. Numele a fost folosit de Vergilius, Aristo-
teles si Theophrastos la denumirea unor borigi-
nacee melifere. Aceast specie a fost
prelucrat n flora Romniei de ctre I. G r i n -
e s c u, 1960. Din timpuri strvechi, frunzele si
florile fierte n unt serveau la prepararea unor
alifii, ntrebuintate la vindecarea rnilor. Specie
euritermofil, mezofit spre mezohigrofit, cal-
cicol, slab acid-neutrofil spre neutro-bazifil.
Manifest cerinte largi fat de cldur, motiv
pentru care este considerat si termoindiferen-
t. Creste pe soluri nisipo-humoase, revene,
reavn-jilave si jilav-umede, bogate n cationi
de Ca+
+
si cu pH-ul 6,0-7,2. Descriere. Rizom
negru, voluminos si scvamos, din care pornesc
mai multe tulpini foliate, erecte, nalte de 20-40
(60) cm, ramificate n partea superioar. Frun-
ze bazale mari, alungit spatulate, lungi de
15-25 cm, late de 3,5-4,5 cm, spre baz ate-
nuate n petiol, la vrf rotunjite. Frunzele tulpi-
nale lanceolate, cordate si amplexicaule, la vrf
rotunjite, pe fat glabre si netede, glauce, lungi
de 5-6 cm si late de 2,5-3 cm. Flori solitare,
pedicelate, palid-galbene; caliciu pe jumtate
mai scurt dect corola, 5-partit, cu diviziuni
lanceolate, inegale si scurt ciliate; corola lung
de 9-12 mm, cu 5 dinti scurti, tubul la mijloc
violet, cu gtul auriu si cu 5 pete purpurii la
baza sinusurilor dintre dinti; androceu, din
5 stamine sagitiforme, violete, cu anterele de
patru ori mai lungi dect filamentele, avnd
conectivul terminat cu un apendice filiform; gi-
neceu cu stil lung, subtire, cu stigmat capitat,
mai mult sau mai putin bilobat, la baz cu disc
nectarifer. nflorire, VVII. Fruct apocarpoid,
din 4 nucule netede, ovate, mai mult sau mai
putin muchiate, negre. Seminte fr endo-
sperm (fig. 45). Alimentatie. n unele localitti
din Alpii de Vest, frunzele sunt folosite ca le-
gum. Bioterapie. n medicina popular planta
este folosit ca vulnerar. Principiile active pe
care le contine grbesc vindecarea rnilor. Re-
coltare. Frunzele si florile plantei (Cerinthae
folium et flos) sunt folosite proaspete. Se culeg
pe timp frumos, dup ora 11. Medicin uma-
n. Uz extern. Pentru tratarea rnilor: alifie,
obtinut prin fierberea n unt a frunzelor si flori-
lor proaspt culese. Dup fierbere se
cerificare 140 ceruri


Fig. 45. Cerentic de munte
(Cerinthe glabra).
strecoar, se las la rece s se solidifice. Se
unge locul afectat de 2 ori pe zi (dimineata si
seara), dup care se bandajeaz. Apicultur.
Florile sunt vizitate de albine pentru culegerea
de polen si nectar. Productia de miere,
30-40 kg/ha. Ponderea economico-apicol,
mic. Ornamental. Planta poate fi cultivat
prin parcuri si grdini publice din zona montan
si subalpin pe locuri umede, grohotisuri.
Ornamental prin port, frunze si florile
colorate gal-ben-pal. nmultire primvara, prin
seminte, semnate la locul definitiv.
CERIFICARE, proces fiziologic n-
tlnit la plantele unde ceara secretat de pro-
toplast se depune la suprafata peretelui extern
al celulelor de la frunze, tulpini si fructe. n
majoritatea cazurilor cerificarea nsoteste cu-
tinizarea, ceara depunndu-se n grosimea
cuticulei sub form de plcute sau pe suprafata
ei unde formeaz o ptur acoperitoare con-
tinu. Ptura de cear este format din granule
sferice, scurt-cilindrice, bastonase, crlige, spi-
rale, inele. Pe suprafata ei se gsesc cana-
licule postate mai ales n fata stomatelor, prin
care se permite schimbul de gaze al celulelor
vii epidermice si subepidermice. La unele spe-
cii de plante, pe lng cuticul, ceara ncrus-
teaz peretele celular, pturile cuticulare si
chiar pe cele suberificate. Ceara confer pere-
tilor celulari impermeabilitate, mreste rezis-
tenta la secet mpiedicnd o transpiratie exce-
siv, diminueaz puterea razelor solare si
apr planta mpotriva atacului ciupercilor pa-
razite. Ptura foarte groas de cear existent
pe frunzele speciilor Klopstockia cerifera si
Geroxylon anndicola se poate colecta si valori-
fica (fig. 46).

Fig. 46. Cear dispus sub form
de firisoare perpendiculare pe
epiderma trestiei de zahr.
CERURI (Cera), amestec de substan-
te formate din ceride, hidrocarburi, alcooli si
acizi superiori liberi. n cantitate mic mai con-
tin gliceride, steride, rsini si alte substante.
Larg rspndite n regnul vegetal. De pe unele
specii de plante ceara se recolteaz si este
folosit n scopuri casnice sau industriale.
1. Ceara de Carnauba se obtine de pe frunzele
speciei Corypha cerifera din America de Sud.
Contine ceride si alcooli superiori. 2. Ceara de
Uricuri se obtine de pe frunzele de Attalea
excelsa sau Cocos coronata. Contine ceride,
parafine, acizi liberi, rsini saponificabile, sub-
stante minerale. 3. Ceara de Ceroxylon se
obtine de pe trunchiul palmierului Ceroxylon
andicolum din India si America de Sud. Sea-
mn ca aspect si proprietti cu ceara de Car-
nauba, dar contine mari cantitti de rsini.
4. Ceara de Klopstockia se obtine de pe trun-
chiul palmierului Klopstockia cerifera din
cervan 141 cet i n de negi

Columbia. Contine ceride, alcooli superiori si
rsini. 5. Ceara de Candelilla se obtine de pe
frunzele si ramurile de Euphorbia antisyphili-
tica. Contine mult parafin si cantitti mai sc-
zute de acid miricic, alcooli superiori. Bogate n
parafine sunt si cerurile de pe frunzele late ale
arborilor. 6. Ceara trestiei de zahr apare sub
form de bastonase pe tulpinile de zahr. Con-
tine putin parafin. 7. Ceara de bumbac se
afl ncrustat n firele de bumbac. Este for-
mat din esteri ai unor alcooli superiori, can-
titti mici de parafin si acizi liberi. 8. Ceara
ierburilor (Dactylis glomerata, Lolium perene,
Medicago sativa) este lipsit de parafine. Are
continut ridicat de alcooli superiori si sczut de
acizi. 9. Ceara de pisang se obtine de pe
frunzele diferitelor specii de Musa. Bogat n
alcooli. Se comercializeaz.
CERVAN (Lycopus europaeus),
fam. Lamiaceae. Plant erbacee, peren, hi-
drofit, mezoterm amfitolerant la pH, ntl-
nit prin zvoaie, marginea apelor, locuri ume-
de, santuri, fnete aptoase, turbrii, comun
de la cmpie pn n regiunea montan, uneori
cu crestere n mas; se mai numeste carvan,
ctus, ciorvan, ciorvanc, coarn, corvan,
durerea-inimii, iarba lui ceas ru, piciorul-lu-
pului, tervan. Genetic, 2n = 22. Fitocenologic,
ncadrat n Populetalia, Alnetea, Bidentetea,
Car. Phragmitetea. Rspndit n regiunea
holarctic a Europei si Asiei, adventiv n
America de Nord. Descriere. Rizom scurt,
cilindric, cu numeroase rdcini. Stoloni re-
penti, lungi. Tulpin proeminent-muchiat,
erect, nalt de 20-140 cm, ramificat. Frunze
lanceolate pn la alungit-eliptice, glabrescen-
te, scurt-petiolate, cele superioare adnc-sinu-
at-dintate, cele inferioare penat-lobate. Flori al-
be, dispuse aglomerat n verticile la subsuoara
frunzelor; caliciu infundibuliform, gamosepal,
cu 10 nervuri proeminente; corol cu labiul
superior slab-emarginat, cel inferior trilobat, alb
cu puncte rosii dispuse semilunar; androceu
din 2 stamine exerte, cu antere sudate inferior,
staminodii foarte mici, filamentoase; gineceu
cu stigmat bifid. nflorire, V-X. Fruct, nucule
tetraedrice, brun-ntunecate, lucioase, fin-pa-
piloase. Compozitie chimic. Prtile aeriene
contin ulei volatil, licopin, acid ursolic, acid
malic, acid clorogenic etc, sruri minerale.
Bioterapie. Planta are important pentru me-
dicina uman. Extractele din plant actioneaz
asupra hormonului tireotrop, diminueaz sau
chiar antagonizeaz actiunea unor hormoni go-
nadotropi, inhib metabolismul iodului si dever-
sarea tiroxinei n tiroid. Extractele se prepar
de obicei din planta proaspt. Recoltare. Pr-
tile aeriene ale plantei (Lycopii europaeusiher-
ba) se recolteaz pe timp nsorit, dup ce s-a
ridicat rou, n perioada cnd se afl n floare.
Se usuc la umbr (poduri) n strat subtire.
Extractele pot fi utilizate n tratamentul unor
forme usoare de hipertireoz. Medicin uma-
n. Uz intern. Utilizat empiric ca tonic, exci-
tant al secretiilor gastrice, stimulent al poftei de
mncare, calmant al tusei: decoct, din 1 lin-
gurit plant uscat mruntit la o can cu ap.
Se fierbe 2-5 minute la foc moale. Se strecoa-
r. Se beau 2 cni pe zi cu cea 10-15 minute
nainte de mas. n cazul tusei, se bea dup
mas extract n alcool din planta proaspt. Se
administreaz, la nceput, cte 10 picturi de
3-5 ori pe zi. Dup 14 zile se creste doza la
20-30 picturi, de 3 ori pe zi. Alte utilizri.
Sucul plantei pur sau n amestec cu sulfat de
fier este utilizat la sate pentru colorarea pn-
zeturilor. Apicultur. Specie melifer. Florile
asigur albinelor nsemnate culesul de nectar
si polen. Productia de miere, 50-200 kg/ha n
raport cu factorii de microclimat. Pondere eco-
nomico-apicol mijlocie (v. Pl. XI, 4).
CESALPINIACEE (Caesalpinia-
ceae), familie care cuprinde plante lemnoase,
tropicale si subtropicale, cteva cultivate si n
Romnia ca specii ornamentale. Are peste
100 de genuri cu peste 1200 specii. Frunze
penat compuse, rar simple, nestipelate. Flori
zigomorfe, cu estivatie imbricat ascendent,
tipul 5, cu caliciu dialisepal si corola dialipetal;
androceu din 10 stamine, mai rar 5-10; gine-
ceu cu ovar superior, unicarpelar si unilocular,
ovule anatrope. Formula floral: H1K5-4 C5-4; o
A5
4
; 10-2 G1. Fruct pstaie. n Romnia sunt
cultivate speciile: Cercis siliquastrum (Arborele
lui Iuda) 2n = 14; Gleditsia triacanthos (Gl-
dit), 2n = 48; Cymnocladus dioica, 2n = 28.
CETIN DE NEGI (Juniperus sa-
bina), fam. Cupresaceae. Conifer arbustoid,
rsinos, indigen, spontan, microfanerofit, euro-
asiatic-mediteranean, xerofit, spre mezofit,
hechistoterm (criofil) spre microterm, slab-
acid-neutrofil spre neutru-bazofil, ntlnit pe
areal ntins n golurile alpine si subalpine ale
chamefite 142 chemonastii

Carpatilor, formnd tufrisuri; se mai numeste
brdisor, ctin de negri, jineapn ce nu nsti-
n, netod, trclis, trcei, turcei. Genetic,
2n = 22. Fitocenologic, caracteristic asociatiei
vegetale Syringo-Juniperetum sabinae. Rs-
pndit n Europa, Asia. Descriere. Tulpini cul-
cate, foarte ramificate, lungi pn la 3 m. Lujeri
tineri, muchiati, subtiri, foarte flexibili n stare
proaspt. Frunze solzoase, ovat-rombice,
lungi de cca 1 mm, obtuze sau ascutite, dispu-
se pe 4 siruri, imbricate, bine alipite pe lujeri.
Flori monoice sau dioice. Cele femele, la nce-
put erecte, apoi ndreptate n jos. nflorire,
IV-V. Pseudobace" formate din 4 solzi, sferice
sau globulos-ovate, pedunculate, nutante, ne-
gre-albstrui, brumate, cu 1-3 seminte. Matu-
ratia, n prima toamn sau primvara urm-
toare. Compozitia chimic. Contine tanin,
zaharuri, rezine, ulei volatil (1,5-4%), incolor
sau glbui, gust amar-camforat, miros specific,
format din d-sabinol, a-terpinen, a-pinen, d-sa-
binen, geraniol, citroneol, cadinen, aldehi-d-
n-decilic, alcool metilic, mici cantitti de
limonen, carvacrol, tuion, mircen etc., sub-
stante minerale. Toxiciologie. Intern, produce
puternice iritatii gastrointestinale, gastroenteri-
te, colici, diaree, vom, congestii ale organelor
digestive, genitale si ale peritoneului, hepato-
nefrite, poliurie. n doze mai mari produce hipo-
termie, bradicardie, tulburri cardiace grave,
com, moartea. Extern, pe piele si mucoase,
produce iritatii si ulceratii grave. Medicin
uman. Empiric, pe alocuri, pentru tratarea de
negi: a) suc, stors din ramuri proaspete direct pe
negi, de mai multe ori pe zi; b) decoct din 100 g
frunze proaspete la 200 ml ap. Se fierbe
5 minute; se las acoperit s se rceasc si apoi
se tamponeaz negul de 6-8 ori pe zi; c) praf,
din frunze uscate, se umezesc si se aplic pe
neg, dup care se bandajeaz. Cu seva stoars
din ramuri se ungeau negii de mai multe ori pe
zi. Medicin veterinar. Utilizat cu mult pru-
dent n tratarea animalelor. Ornamental. Spe-
cie rustic. Cultivat ca arbust decorativ n par-
curi si grdini, izolat sau n grupuri, pentru
crearea de contraste. Creste ncet, dar mar-
coteaz usor, rezultnd masive compacte. Se
nmulteste prin seminte, marcote, butasi, altoire.
Ocrotirea naturii. Specie ocrotit n mod
deosebit n rezervatiile naturale (v. Pl. XI, 5).
CHAMEFITE (Chamephyta), plante
perene, scunde, cu muguri de regenerare
deasupra suprafetei solului, protejati n timpul
iernii de stratul de zpad sau de litier. Pre-
zint urmtoarele subforme: muschi reptanti
(Bryochamaephyta reptantia), care se ntind pe
sol formnd covoare (exemplu, specii de Hyp-
num, Hylocomium, Rhacomitrium); licheni fru-
tescenti (Chamaephyta lichenosa) cu tal ridicat
deasupra solului, (exemplu, specii de Cetraria,
Cladonia, Usnea); chamefite reptante (Cha-
maephyta reptantia), plante ierboase stoloni-
fere cu tulpini ce nu se usuc n timpul iernii si
poart muguri de regenerare exemplu, cimbrul
de cmp (Thymus serpyllum), ventrilic (Vero-
nica ofticinalis), drete (Lysimachia nummula-
ria); suculente (Chamephyta succulenta), plan-
te suculente (exemplu, specii de Sedum,
Semapervivum, Stapelia, Umbilicus); plan-te-
pernite (Chamaephyta pulvinata), plante cu
tulpini negative, geotrope foarte dese n cadrul
lor exist plante-pernite rotunde (exemplu,
Saxifraga, Minuartia Androsace, Anabasis);
plante-pernite plate (exemplu, Draba aizoides,
Silene acaulis); muschi-pernite (exemplu,
Grimmia); chamefite urctoare (Chamaephyta
scadentia), plante perene cu tulpin urctoare
(exemplu, Brachipodium ramosum, Oryzepsis
moliacea); chamefite sfagnoide (Chamaephyta
sphagnoides) (exemplu, specii de Sphagnum);
chamefite graminoide (Chamaephyta gramini-
dea); plante sempervirescente cu tuf, exis-
tente n regiunea de step (exemplu, Stipa
tenacissima); arbusti de spalier (Chamaephyta
valentia), arbusti si subarbusti trtori, uneori
n covor [pot fi sempervirescenti (exemplu,
Dryas, Globularia, Loiseleuria) sau decidui
(exemplu, Salix retusa, S. reticulata) subar-
busti (Chamaephyta suffruticosa); plante pere-
ne la care partea superioar a lstarilor se
usuc n perioada de secet, iar mugurii de
regenerare sunt fixati pe jumtatea inferioar a
lstarilor (exemplu, Helianthemum, Ononis mi-
nutissima); arbusti pitici (Chamaephyta fructo-
sa) exemplu, tmita (Daphne cneorum), cim-
bru (Thymus vulgaris).
CHEMONASTII (Chemonastia),
miscri ale organelor la unele plante produse
de excitatii chimice difuze. Rolul acestor
miscri const n prinderea, omorrea si dige-
rarea unor mici insecte cu care planta se hr-
neste, exemplu, roua-cerului (Drosera rotundi-
folia). Experimental, chemonasti se pot
provoca aseznd insecte mici sau substante
chemotropism 143 chenopodiacee


Fig. 47. Chemonastia la roua-cerului
(Drosera rotundifolia):
a - planta cu frunze pe care se afl tentacule ntinse;
b - frunz vzut din profil, cu tentacule ntinse;
c - frunz cu tentacule ndreptate n parte spre
mijlocul limbului acoperind prada; d-frunz cu toate
tentaculele aplicate peste prad.
proteice animale (cascaval, bucti de ou) pe
partea glandular a tentaculelor marginale de
la roua-cerului. Se obtin reactii chemonastice
puternice, prin care piciorul tentaculelor execu-
t curburi spre locul unde exist sursa proteic.
Miscarea are loc prin diferenta intensittii
cresterii n lungime a celulelor de pe fetele
opuse ale piciorului tentaculelor (fig. 47).
CHEMOTROPISM (Chemotropis-
mus), mecanism de miscare, al crui substrat
fiziologic este nc necunoscut, efectuat de r-
dcinile plantelor si hifele de ciuperci pentru
explorarea regiunilor din sol mai bogate n anu-
miti ioni sau substante nedisociabile. Substan-
tele si concentratia lor determin atragerea sau
ndeprtarea rdcinilor sau hifelor fat de ele;
acestea se pot curba spre zona cu concentratie
mai mare (chemotropism pozitiv) sau se nde-
prteaz de aceasta (chemotropism negativ).
CHENAF (Hibiscus cannabinus),
fam. Malvaceae. Plant erbacee, anual, ter-
mofil, heliofit, originar din sudul Africii, unde
vegeteaz n flora spontan; sin. cnep de
Bombay. Se cultiv n sudul Asiei (India,
Indonezia, Iran), America (n special S.U.A.,
Brazilia, Cuba), Africa. Mari pretentii la cldur.
Semintele germineaz la 12-14 C. Sensibil la
temperaturi sczute (ngheturile de minus
1,5 C sunt duntoare). Cerinte mari la umidi-
tate. Se poate iriga. Prefer soluri afnate, bo-
gate n substante nutritive. Se dezvolt bine pe
aluviunile bogate si cernoziomuri. Contraindi-
cate solurile salinizate sau cele acide, reci,
umede. Descriere. Rdcin ramificat, adn-
c pn la 2,5 m. Tulpin erect, rotund-cane-
lat, rosie-violacee, cu ghimpi rari si ascutiti,
nalt de 1,5-2 m (n zonele calde si irigate
ajunge la 5 m). Frunze tulpinale inferioare ova-
te sau cordate, cele mijlocii lobate iar cele su-
perioare lanceolate. Flori mari, galben-deschis
cu baza violet-rosiatic, asezate la
subsuoara frunzelor. Fruct, capsul cu 5 loji,
fiecare cu 3-5 seminte cenusii, proase,
reniforme. Perioada de vegetatie, 130-140 zile.
Productii medii, 5-7 t tulpini/ha n terenuri
neirigate si 10-15 t/ha n culturi irigate.
Productia de seminte, 300-500 kg/ha.
Industrie. Din tulpin se obtine un fuior fin, de
culoare alb cu reflexe galbene-cenusii.
Fibrele, apropiate prin nsusirile lor, de fibrele
de in, sunt neumectabile. Se folosesc la
teserea unei pnze durabile, din care se
confectioneaz saci pentru ambalat zahr,
mlai, ciment, si a stofei, pentru mobil, pentru
mpletirea de sfori, frnghii etc. Din seminte se
extrage ulei folosit n industria spunului.
Agricultur. Turtele pot fi folosite ca
ngrsmnt organic pentru ridicarea fertilittii
solurilor. Zootehnie. Turtele rezultate la extra-
gerea uleiului din seminte servesc ca nutret
concentrat pentru animale.
CHENOPODIACEE (Chenopodia-
ceae), familie de plante erbacee, rareori subar-
busti, adesea suculente, halofile sau ruderale,
cuprinznd cca 1500 specii. Frunze alterne sau
opuse, fr stipele. Flori bisexuate (hermafro-
dite) sau unisexuate, grupate n cime dese.
Perigon sepaloid format din 1-5 tepale, mai
mult sau mai putin unite la baz, sau lipseste;
androceul, din stamine n numr egal cu tepa-
lele perigonului, uneori mai putine, asezate n
fata lor; gineceul, cu ovar superior, rar semiin-
ferior, unilocular, cu un singur ovul campilotrop,
placentatie bazal, 1-4 stigmate. Formul flo-
ral: <?*P<
5
- ASM, G
(5
-2,; 9*P5-I; O AS_,; 9*PSM, o
G(5-
2
). Fruct achen, mai rar fructe compuse.
Seminte lenticulare sau reniforme. n flora
chenopodiacee 144 chimen

Romniei vegeteaz 57 specii apartinnd la
17 genuri grupate n 2 subfamilii. Sfam. CHENO-
PODIOIDEAE (Cyclolobeae): Polycnemum; Be-
ta, x = 9; Chenopodium, x= 8, 9; Atriplex, x= 9;
Spinacia, x = 6; Halimione, x = 9; Ceratoides,
x = 9; Ceratocarpus; Camphorosma, x = 6;
Bassia, x = 9; Kochia, x = 9; Corispermum,
x = 9; Halocnemum; Salicornia, x = 9;
Petrosimonia. Sfam. SALSELOIDEAE: Suae-
da, x = 9; Salsola, x = 9.
CHIMEN (Carum carvi), fam.
A
pia-
ceae. Plant erbacee, bianual, spontan si
cultivat, condimentar, aromatic, medicina-
l, mezofit, mezoterm, acid-neutrofil, n pri-
mul an semiombrofil, n anul al doilea heliofil,
n stare spontan frecvent prin fnete, margini
de pdure din zona dealurilor pn n cea sub-
alpin, mai rar la cmpii; se mai numeste chim,
chim de cmp, chim slbatic, chimeon, chimn,
chimin de cmp, chimin slbatic, chimion, chi-
minoc, chiminog, chimisor, cimin, cumin, lim,
negralic, piperus, scric, secar, secric,
secrea, tarhon, tiprus, tiprus. Genetic,
2n = 20,22. Fitocenologic, ncadrat n Arrhena-
theretea (Agrostion stoloniferae), Car. Arrhe-
natheretalia et Triseto-Polygonion. Luat n cul-
tur din timpuri vechi. Mentionat de savantii
antici Theophrast, Dioscoride etc., n lucrrile
lor. Cultivat n Olanda, Belgia, trile din C.S.I.,
Polonia, Germania s.a. n Romnia se cultiv
n Cmpia de Vest, Podisul Transilvaniei, tara
Hategului. Rspndit n Europa, Asia. Putin
pretentios fat de cldur. Semintele germi-
neaz la temperatura minim de +6-8 C.
Plantele tinere suport usor temperaturile sc-
zute. Ierneaz bine. Pretentios la umiditate, dar
nu n exces. n perioada de vegetatie cere o
bun repartizare a precipitatiilor. n timpul nflo-
ritului si fecundrii este sensibil la secet, vn-
turi uscate si umiditate n exces. Reuseste pe
orice tip de sol. Se dezvolt bine pe solurile pro-
funde, afnate, cu umiditate suficient. Prefer
cernoziomurile. Productia, 1000-1500 kg/ha
fructe si 2000-4500 kg/ha tulpini. Descriere.
Rdcin pivotant, crnoas, brun-deschis,
slab-ramificat, adnc pn la 40 cm. Tulpin
erect, fistuloas, muchiat, ramificat chiar de
la baz, distantat-foliat, glabr, nalt pn la
100 cm. Frunze 2-3-penat-sectate, de
20-30 cm, lung-petiolate, cele superioare
sesile; n anul I formeaz o rozet, n anul II au
pozitie tulpinal. Flori albe sau roz dispuse n
umbele compuse, cu 5-16 radii inegale care
sustin umbelele cu 10-13 flori scurt- si inegal-
pedicelate. nflorire, IVVI. Fruct, dia-chen
oval-alungit, cenusie-brumat, cu coaste
evidente, gust amrui-nteptor, miros puternic
aromat. Compozitie chimic. Fructele contin
ulei volatil (3,80%, cele cultivate; 4,10-5,88%,
cele din flora spontan), ulei gras (15-18%),
glucide (20-25%), proteine (18,94-25%),
cumarine (umbeliferona, scopo-letina,
herniarina), substante anorganice cu continut
de Pb, Cu, Zn, Fe, Ni, Co, Cr, Ca, Mg, K, Na, V,
Ce, Mo, Ti. Uleiul eteric contine car-von (50-
60%), limonen (40%), hidrocarburi terpenice
(pinen, terpinen, terpinolen, cimen, sabinen,
caren, felandren, mircen, tujen, fen-chen,
camfen, cariofilen, cadinen, alcooli) etc. Prtile
aeriene ale plantei contin ulei eteric si
substante minerale (K, N, P, Ca, Na). Rdcina
contine gliceride ale unor acizi saturati si nesa-
turati, poliene, acetilene (falcarinol, falcarindi-
on) si cumarine (beliferon si scopoletina).
Alimentatie. Fructele constituie un condiment
aromatic si sunt folosite la condimentarea su-
pelor, pinii, brnzeturilor (telemea de vac,
oaie). Industrie. Uleiul eteric din fructe este
folosit la prepararea diferitelor buturi alcooli-
ce, n parfumerie, fabricarea spunurilor, n
industria farmaceutic, n tehnic. Bioterapie.
Fructele (mericarpe) prezint important pen-
tru medicina uman si veterinar. Principiile
active au nsusiri crmi native importante. nde-
prteaz meteorismul si mbuntteste starea
psihic a bolnavului, influenteaz tonusul mus-
culaturii netede, stimulnd resorbtia gazelor, la
nivelul vaselor sanguine determin ncetarea
fenomenelor spastice. Dup administrarea car-
minativului, mucoasa gastric se roseste, iar
pliurile devin mai evidente. Se ajunge la o hi-
peremie a mucoasei gastrice. Principiile active
stimuleaz att muschiul, ct si mucoasa gas-
tric, provoac declansarea secretiei gastrice,
influenteaz peristaltismul intestinal, tensiunea
arterial si chiar functiile cordului. Are si pro-
prietti galactogoge. Pentru mamele care la
nastere nu au o secretie corespunztoare de
lapte se recomand o sup preparat din
1 lingur de fructe la 300 ml ap. Recoltare.
Fructele (Carvi fructus) se culeg nainte de
maturitate si numai dimineata sau seara, iar
ziua numai pe timp noros, pentru a nu se scu-
tura. Fructele se depoziteaz n ncperi
uscate, curate, dezinfectate, n strat de 10 cm.
chimen 145 chi paros de bal t

Se lopteaz zilnic pn se usuc complet.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
colicilor gastrice si intestinale, enterocolitelor,
bronsitelor, stimularea poftei de mncare, m-
rirea diurezei, mrirea secretiei de lapte: infu-
zie, din 1

lingurit fructe la o can (250 ml) cu

ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se bea n trei reprize dup mesele
principale. 2. Pentru combaterea balonrilor,
stimularea poftei de mncare: infuzie, din

sau lingurit fructe la o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 10-15 minute. Se
strecoar. Se bea cldut naintea meselor prin-
cipale. 3. Pentru combaterea durerilor abdo-
minale la adulti (colici), tratarea bronsitei cu
fluidificarea secretiilor, n tratamentul afectiu-
nilor cronice ale aparatului renal cu mrirea
diurezei, pentru mrirea secretiei de lapte la
luze: infuzie din 1

lingurit de fructe la o
can (250 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi, din care una dimineata pe sto-
macul gol. 4. Pentru stimularea secretiei de
lapte la mame: se fierbe 1 lingurit fructe ntr-
un litru de lapte. Se strecoar. Se bea cldut.
Fructele intr n compozitia ceaiurilor PLAFAR
pentru tratarea afectiunilor cardiace cu substrat
nervos, combaterea vomei si a constipatiei.
Medicin veterinar. Uz i ntern. Pentru tra-
tarea inapetentei, meteorismului, enterocolite-
lor, bronsitelor si pentru stimularea productiei
de lapte: infuzie din 2-5 g fructe peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se rceste. Se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt); decoct,
din 2-5 g fructe la 100 ml ap. Se fierbe 10 mi-
nute la foc moale. Se strecoar. Se rceste.
Se administreaz prin breuvaj bucal. Dozele
de tratament: animale mari (cabaline, taurine),
10-25-50 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 5-10 g; animale mici (pisici, cini),
0,2-1 -2 g. Pentru animalele tinere din catego-
riile celor mari se prescriu dozele n functie de
mrime. Agricultur. Plant prsitoare ce p-
rseste terenul devreme. Bun premer-
gtoare pentru diverse culturi de toamn sau
primvar. Zootehnie. Turtele rmase de la
extractia uleiului reprezint un valoros nutret
concentrat pentru animale. Apicultur. Spe-
cie melifer. Florile ofer albinelor culesul de
nect ar si pol en. Pr oduct i a de mi er e
20-30 kg/ha. Pondere economico-apicol
mic(v. Pl. XI, 6).
CHIPAROS DE BALT (Taxo-
dium distichum), fam. Taxodiaceae. Arbore
exotic de mlastin, mult rspndit n Cretacic,
astzi numai n America de Nord, pe coasta
Atlanticului si a Golfului Mexic. Introdus n Eu-
ropa la jumtatea secolului al XVII-lea. n Ro-
mnia este cultivat ca arbore ornamental prin
parcuri si n grdinile botanice din Bucuresti,
Craiova, Timisoara, Cluj-Napoca, Simeria, Ba-
zos. Introdus si n culturi forestiere n luncile
Jiului si Dunrii. Genetic, 2n = 22. Rezistent la
variatiile de umiditate si de sol. Rezistent mare
la ger. Poate vegeta pe soluri improprii altor
specii. Nu suport terenurile cu alternante pu-
ternice de umiditate si uscciune. Specie de
lumin, mai ales n tinerete. Rdcini superfi-
ciale, orizontale, din care pornesc pneumato-
fori pn la 2 m nltime prin care tesuturile
radiculare respir. Pe soluri cu umiditate nor-
mal nu se formeaz pneumatofori. Descriere.
Tulpina dreapt, groas, bine elagat, la baza
muchiat, nalt pn la 40-45 m, cu un dia-
metru pn la 4 m, cu duramen galben, brun-
roscat sau brun-nchis; alburn ngust, gl-bui-
alb; raze medulare vizibile numai n sectiune
radial, inele anual vizibile, uneori contur
ondulat; fr canale rezinifere. Scoarta brun-
roscat, cu ritidom subtire ce se desface n
fsii nguste. Coroana, n tinerete piramidal,
apoi larg-rotunjit, rsfirat, luminoas. Frunze
liniare, nguste, acuminate, moi, lungi de
1-1,5 cm. Toamna devin portocalii si cad m-
preun cu lujerii. Flori unisexuat-monoice, cele
mascule grupate n inflorescente ramificate,
cele femele cte una sau mai multe grupe la
partea terminal a ramurilor scurte. Conuri glo-
buloase, constituite din 10-12 solzi lemnosi,
romboidali, mucronati. Seminte nearipate, bo-
gate n rsin. Capacitate de regenerare prin
lstari sau butasi. Longevitate pn l a
6000 ani. Industrie. Lemnul omogen, usor,
moale, frumos si intens colorat glbui-brun p-
n la brun-negricios, trainic, rezistent n aer,
ap si la atacul ciupercilor. Se usuc greu. Se
prelucreaz greu. Se hituieste bine. Folosit n
constructii sub ap, docuri, debarcadere, di-
guri, poduri, piloti, stlpi, traverse de cale fe-
rat, cuve pentru industria chimic, constructii
de nave si ambarcatiuni usoare, sarpante, usi,
ferestre, pardoseli, recipiente, doage. Excelent
pentru strungrie si tmplrie. Din lemnul de
rdcin se confectioneaz plutitori, scule de
pescrie s.a. Ornamental. Cultivat n parcuri si
chiropterofilie 146 cicoare

grdini, pe marginea apelor curgtoare si lacu-
rilor. Ofer efecte decorative interesante prin
frunzisul verde-nchis-luminos vara si ruginiu n
timpul toamnei. Cele mai btrne exemplare
(cca 150 ani) se afl la Simeria.
CHIROPTEROFILIE (Chiroptero-
philus), polenizare realizat de liliacul vampirul
cu limb lung" (Glossophaga soricina) si de
alte specii de lilieci numiti cini zburtori" cu
limb lung. Sunt mamifere nectarifere cu o
limb lung si puternic extensibil. Realizeaz
polenizarea noaptea, n cutarea nectarului
pentru a se hrni; sin. chiropterogamie. Florile
adaptate la o astfel de polenizare sunt mari, n
form de cup larg-deschis sau de perie, po-
sed mult nectar si polen si eman miros de
fructe sau de fermentatie. n acest mod se
polenizeaz arborele baobab (Adansonia digit-
atea), care si deschide florile albe noaptea,
precum si alte specii de Cactaceae, Polemo-
niaceae, Bignoniaceae s.a. Rol polenizator au
si furnicile, melcii si soarecii arboricoli (fig. 48).

Fig. 48. Polenizare efectuat de
liliacul Glosophoga sorcina.
CHIROPTEROGAMIE, CHIRO-
PTEROFILIE
CHITARC (Boletus duriusculus),
fam. Boletaceae. Ciuperc micorizant, co-
mestibil, ntlnit vara si toamna (VI I-X), pe
sol, sub plopul tremurtor. Descriere. Plria
convex, diametrul 7-12 cm; fata superioar
catifelat, deschis-cenusie, alteori mai mult
sau mai putin brun-cenusie; fata inferioar cu
tuburi sporifere prevzute cu pori albi pn la
cenusiu-glbui. Picior albicios, cu scvame
negricioase. Carnea alb, compact; sectiona-
t capt un aspect rosiatic, apoi se
nnegreste, la baza piciorului se albstreste
(Gh. Sl geanu, A. Sl geanu, 1985).
Alimentatie. Valoare alimentar mare. Foarte
bun. Utilizat n prepararea diverselor mnc-
ruri deosebit de gustoase. Se curt de pielit
pentru a nu da vscozitate preparatelor culi-
nare.
CIANCOBALANID, VITAMIN
CIANOGENEZ, capacitate a plan-
telor de a sintetiza compusi, n special glicozide
cianogenetice care, prin hidroliz, elibereaz
acid cianhidric (exemplu, amigdalina din se-
mintele de migdal amar, linamarina din semin-
tele si frunzele de in, linamarina si lotaustralina
din trifoi, durina din sorg etc.). Aceste substan-
te se formeaz din aminoacizi proteici. Glicozi-
dele cianogenetice sunt toxice. Acidul cian-
hidric, eliberat prin hidroliz, actioneaz asupra
citocromilor blocnd respiratia terminal, la ni-
vel celular survenind asfixia.
CICADACEE (Cycadaceae), familie
de plante asemntoare la port cu palmierii.
Trunchi scurt terminat cu un smoc de frunze
foarte mari, de cea 1 m lungime, penat-sectate.
Flori dioice. Flora Romniei contine dou specii
cultivate ca plante ornamentale: Cycas revo-
luta, C. circinalis.
CICLOZ (Cyclosis), proces fiziolo-
gic de miscare a citoplasmei n interiorul spa-
tiului celular. Exist o miscare de rotatie si una
de circulatie. Miscarea de rotatie const n cir-
culatia citoplasmei n acelasi sens. Miscarea
de circulatie se face n sensuri diferite printre
spatiile vacuolare. Cicloza, este influentat de
starea fiziologic a celulei. Viteza de miscare
scade odat cu cresterea vscozittii citoplas-
mei. Acest aspect este observat mai ales cu
naintarea n vrst a celulelor. Cicloza este
influentat de diferiti factori abiotici ca lumin,
temperatur, concentratie de oxigen, diferite
substante chimice, care pot accelera sau n-
cetini miscarea citoplasmei (fig. 49).
CICOARE (Cichorium intybus), fam.
Asteraceae. Plant peren, hemicriptofit, te-
rofit, xeromezofit spre mezofit, mezoterm
cicoare 147 cicoare


Fig. 49. Cicloz:
a - ciuma-apelor (Elodea canadensis); b - telegraf
(Tradescanti a vi rgi ni ca); 1 - peret e cel ul ar;
2 - membrana plasmatic; 3 - lamela mijlocie;
4 - spatiu intercelular; 5 - citoplasm; 6 - nucleu;
7- nucleol; 8- vacuole; 9- plastide: sgetile indic
sensul de circulatie al citoplasmei.
spre moderat-termofil, slab-acid-neutrofil
spre neutrobazofil, alogam, melifer, me-
dicinal, cu formele C.i. var. sativus - cultivat
pentru rdcini, C.i. var. foliosus - cultivat
pentru frunze, si C.i. var. silvestre, care creste
spontan prin fnete, psuni, rzoare, pe lng
drum, locuri ruderale, de la cmpie pn n
regiunea montan; se mai numeste cicoar,
cicoare. de cmp, cicoare de var, cicoare
slbatic, cicorie amar, cocit, doruleti dudu,
floarea-secerei, ncingtoare, mestic, scai
voinicesc, sciuset de cas, sporis. Dacii i
spuneau diudu, dudi, dudu (I. Pachi a
Tatomirescu, 1997). Genetic, 2n = 18.
Rspndit n Europa si Asia. Cunoscut din
Antichitate si apreciat ca plant medicinal si
comestibil. Scrierile grecesti mentioneaz
denumirea de kichorian, iar scriitorii romani o
numesc intibus sau cicorea. Denumirile sunt
pstrate cu mici modificri si de ctre Linn.
Timp ndelungat consumul a fost satisfcut prin
colectarea frunzelor de la plantele spontane,
apoi a fost cultivat prin grdini obtinndu-se
forme bogate n frunze si rdcini. Faptul este
confirmat de cteva scrieri germane de la sfr-
situl secolului al XVI-lea. ncepnd cu sfrsitul
secolului al XVIII-lea rdcinile sunt utilizate
pentru surogatul de cafea. La 1700 s-a acordat,
n Prusia, un privilegiu pentru fabricarea cafelei
de cicoare. Actiunea a fost favorizat de
blocada continental impus de Napoleon
Bonaparte. n Romnia, cultura cicoare a
nceput dup 1920, odat cu nfiintarea unei
fabrici pentru surogat de cafea la Brasov.
Productia de rdcini, 200-300 kg/ha. n
cultur este tratat ca plant anual. Pretentii
diferite la cldur n functie de varietti,
rezistente sau mai putin rezistente la frig.
Cerinte mari de umiditate n timpul germinrii
semintelor si la nceputul vegetatiei. Prefer
vreme rcoroas si umed. Plant de zi lung.
Pretentioas la lumin, mai ales la nceputul
vegetatiei. Prefer soluri cu textur mijlocie sau
usoar, fertile, bogate n humus, profunde, cu
reactie ionic neutr (pH 7). Rdcin
pivotant. Descriere. Tulpin erect, nalt de
30-120 (300) cm, ramificat, cu santuri, glabr
sau cu peri aspri. Frunzele din rozet sunt
petiolate, verzi nchis, mate, cu limbul oval-
lanceolat, adnc si neregulat-crestat, cu lobul
terminal mai mare; cele tulpinale mai mici,
sesile, oval-lanceolate, cu baza cordat. Flori
albastre, ligulate, grupate n calatidii. nflorire,
VIIIX. Polenizare entomofil. Fruct, achen
obovat, cu papus foarte scurt. Compozitie
chimic. Rdcinile contin ap (75,8%),
proteine brute (1,1%), grsimi brute (0,3%),
substante extractive neazotate (20,3%), celu-
loz (1,3%) substantele minerale K, Na, P, Ca,
Cl, S, M, Si (1,2%). Dintre substantele organice
mentionm lactucinina, lactupicrina, inulina, in-
tibina, fructoz, colin a si p-lactucerol, rizine,
tanin, ulei volatil etc. Frunzele contin ap
(45,6%), proteine brute (9,2%), grsimi brute
(2,3%), substante extractive neazotate
(25,2%), celuloza (8,2%), substante minerale
K, Ca, Na, Cl, P, S, Mg, Si (9,5%). Dintre
substantele organice mentionm cicorin, inu-
lin, arginin, colin, acid cicorie, levuloz etc.
Alimentatie. Frunzele de cicoare inthybus var.
foliosus se consum ca salate. Surogatul ob-
tinut din rdcini se consum sub form de
cafea. Are actiune favorabil asupra digestiei,
bun tonic si calmant al durerilor abdominale.
Sirop, pregtit din zeam de cicoare si zahr
alb, n prti egale. Este depurativ pentru copii si
sugari. Industrie. Din rdcinile de cicoare
cicoare 148 cifele

inthybus var. sativus se prepar surogatul de
cafea. n Romnia acest produs se obtine la
Brasov. Bioterapie. Frunzele si rdcina plan-
tei au important n fitoterapia uman si vete-
rinar. Principiile active le confer urmtoarele
proprietti: tonic general, remineralizant, antia-
nemic, aperitiv, stomahic, depurativ, coleretic
si colagog, diuretic, laxativ usor, vermifug, fe-
brifug, sedativ, antiaritmic si hipotensiv, hipo-
glicemiant. Se recomand n: anorexie, astenii,
anemie, insuficient biliar, icter, colici hepa-
tice, congestii hepatice si splenice, atonie gas-
tric si digestiv, dermatoze, gut, litiaz rena-
l si vezical, infectii urinare, hidropizie,
constipatie, paludism. Planta se afl n com-
pozitia ceaiului depurativ PLAFAR. Recoltare.
Prtile aeriene (Cichorii herba) se culeg n pri-
ma parte a nfloritului VII-VIII pn la ligni-
ficarea tulpinilor. Se taie planta de la baz,
inclusiv cu frunze. Se curt de impuritti. Se
usuc la umbr, n poduri sau soproane bine
aerate. Rdcinile Cichorii radix se recolteaz
n septembrie-octombrie. Se spal ntr-un cu-
rent de ap. Se usuc la soare, n poduri cu
tabl sau n ncperi nclzite. Uscarea arti-
ficial, pentru ambele, la 40-50 C. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea bolilor de
ficat, febr, dureri reumatice si ca depurativ:
infuzie, din 2 g frunze uscate si mruntite la o
ceasc de ap clocotit. Se ls 10-15 minute.
Se strecoar. Se bea cldut, 1-2 cesti pe zi.
2. Pentru combaterea durerilor de stomac: infu-
zie, din 2 lingurite flori la o ceasc de ap
clocotit. Se las 10 minute. Se bea cldut,
1-2 cesti pe zi. 3. Pentru stimularea functiilor
ficatului si rinichilor: decoct, din 2 lingurite rd-
cin si prti aeriene uscate si mruntite, la o
can ap rece. Se fierbe 5 minute. Se bea
cldut n trei reprize, naintea meselor princi-
pale. 4. Pentru combaterea constipatiei: a) infu-
zie, din 1 lingurit rdcin uscat si mruntit
la can; se beau 2-3 cni pe zi; actiune laxa-
tiv; b) decoct, din o lingurit pulbere rdcin
la o ceasc de ap. Se fierbe. Se beau
1-2 cesti pe zi. 5. Pentru combaterea durerilor
de cap si de stomac: macerat, flori n vin. Can-
titativ se pune 1 lingur flori la un phrel de
vin. Se las la macerat n sticl nchis timp de
8-10 zile. Se ndulceste dup gust. Se beau
1-2 phrele pentru alinarea durerilor. 6. Pen-
tru diurez: surogat de cafea, obtinut din tie-
rea rdcinilor n fragmente mici. Se usuc,
apoi se prjeste ca si cafeaua. Se
beau
1-2 cafele (ceasc) pe zi. Uz extern. Pentru
grbirea vindecrii rnilor si tieturilor se aplic
peste zon frunze crude si se leag cu pansa-
ment. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea de anorexie, dischinezie biliar, angio-
colit, hepatite, afectiuni renale, constipatii: in-
fuzie, din 3-5 g plant uscat si mruntit sau
rdcin uscat si mruntit peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
25-30 minute. Se strecoar. Se las la rcit.
Se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt); decoct, din 3-5 g plant uscat si
mruntit sau rdcin uscat si mruntit la
100 ml ap. Se fierbe la foc moale 15 minute.
Se strecoar. Se las la rcit. Se administreaz
prin breuvaj bucal. Pentru animalele mai mari
se pregteste o cantitate mai mare pstrn-
du-se proportiile. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, taurine), 30-80-150 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 10-15-20 g;
animale mici (pisici, cini), 2-5-8 g. Zooteh-
nie. Frunzele sunt folosite n hrana animalelor.
Indicate n (cantitti moderate) mai ales pentru
vacile cu lapte. Cantittile mari imprim laptelui
gust amrui si produc indigestii. Apicultur.
Specie melifer. Florile asigur albinelor cule-
sul de nectar si polen pentru ntretinere si spo-
ruri zilnice de miere cu 200-400 g. Culesul bun
se fac la sfrsitul verii, cnd speciile nectaro-
polinifere devin rare. Productia de miere,
100 kg/ha. Pondere economico-apicol, mijlo-
cie (v. Pl. XII, 1).
CIFELE (Cyphella), adncituri inter-
mitente, adesea circulare, de cca 0,5 mm dia-
metru, albe, perfect delimitate, vizibile pe par-
tea inferioar a talului la unele specii de licheni.
Caracteristice genului Sticta. Reprezint princi-

Fig. 50. Structura unei cifele:
a - cortex inferior; b celule dezarticulate;
c- hife miceline medulare.
ci l i l i chenici 149 ci mbri so
r

palul element de determinare stiintific a genu-
lui (fig. 50).
CILI LICHENICI, prelungiri ale hi-
felor cortexului adunate n cordoane si cu
membranele sudate ntre ele. Prezenti pe mar-
ginea lobilor (Anaptychia, Cetraria, Parmelia,
Physcia) sau pe marginea discului apotecei
(Teloschistes, Usnea) (fig. 51).

Fig. 51. Cili lichenici:
1 - Physcia leptalca; 2- Umbilicaria cylindrica; 3
- Usnea florida.
CILINDRU CENTRAL, STEL
CIMBRISOR (Thymus serpyl l um),
fam. Lamiaceae. Subarbust cu ramuri culcate
la pmnt, care fac rdcini si din care cresc
numeroase tulpini, camefit, xerofit spre xero-
mezofit, la temperatur amfitolerant, acid-neu-
trofil, heliofil, ntlnit pe soluri aride, pietroase,
nisipoase, cu expozitie sudic, fr ap stag-
nant, n fnete, din zona de deal si munte; se
mai numeste balsam, buruian de balsam,
cimbrisor de cmp, cimbrisor slbatic, cimbru
psresc, cimbru slbatic, cimbru trlit, cim-
brul-ciobanului, iarba-cucului, lmit, pimau,
srpun, schinduf, serpunel, simbru, sumuduc,
serpunel, tmit, timian, timisor, timbrisoare.
Genetic, 2n = 24. Pretentii reduse fat de umi-
ditate, suport usor perioadele de secet. Fito-
cenologic, ncadrat n Dicrano-Pinion, Koele-
rion glaucae. Cunoscut nc din Antichitate de
ctre geto-daci. Ei l numeau cinnboiela, mai
trziu numele lui devenind cimbrel apoi cim-
brisor (I. Pa c h i a Tatomi rescu, 1997).
Rspndit n Europa. Descriere. Rdcin pi-
votant multicapitat. Tulpini repente, lignifi-
cate la baz cu patrii muchii, cu peri fini mai
ales pe muchii. Frunze ovale sau alungit-elip-
tice, opuse, cu punctuatii bine observabile n
zare si reprezentate de pungi secretoare. Flori
roz-violacee grupate n pseudoverticile globu-
loase, la subsuoara frunzelor; caliciu cu dinti
rosiatici, ciliati; corol bilabial, cu labiul inferior
lung si prevzute cu 3 lobi rsfrnti. nflorire, V-
IX. Fructe, nucule foarte mici (0,6-0,7 mm).
Compozitie chimic. Planta contine ulei volatil
(0,5-1,2%), constituit din borneol, cineol, timol,
cimol, carvacrol, a-terpineol, p-cariofilen, mir-
cen etc.; acid ursolic, acid cafeic, tanin (4-8%),
derivati flavonici, serpilina (substant amar),
sruri ale acidului malic, sruri minerale. Ali-
mentatie. Utilizat n zona montan si deluroa-
s de ctre ciobani si localnici la aromatizarea
mncrurilor. Se foloseste la condimentarea
alimentelor. n Europa Central intr n com-
pozitia untului de verdeturi", alturi de alte
plante. Industrie. Utilizat ca plant condimen-
tar la industrializarea crnii si legumelor si
aromatizarea unor lichioruri. Se recolteaz n
timpul nfloritului. Bioterapie. Partea aerian a
plantei prezint important fitoterapeutic n
medicina uman si veterinar. Proprietti: sia-
lagoge, stomahice, coleretice, antihelmintice si
antiseptice, cicatrizante, antidiareice, diuretice
si antivirale. ntrebuintri n tratamentul tusei
convulsive, spastice si asmatice, anorexiei
anemicilor, dispepsiilor, gripei, rinitelor cronice,
enterocolitelor, combaterea viermilor intesti-
nali, disfunctiilor hepatice, tratarea rnilor si
ulceratiilor tegumentare. Recoltare. Prtile ae-
riene (Serpylli herba) se recolteaz din luna
mai pn n septembrie, numai n zile frumoase
si ntre orele 11-13. Planta se taie cu cutitul
sau foarfec. Se usuc la umbr n strat sub-
tire, n locuri cu o bun aeratie. Uscare arti-
ficial la cel mult 35 C. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea rinitelor cronice, ano-
rexiei, usurarea activittii digestive (stomahi-
ce): infuzie, din 1-2 lingurite pulbere plant la o
can (250 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 15 minute. Se strecoar. Se beau 2 cni
pe zi nainte de mesele principale. 2. Pentru
tratarea enterocolitelor, combaterea viermilor
intestinali, dispepsiilor: infuzie, din 2 lingurite
pulbere plant la o can (250 ml) cu ap clo-
cotit. Se las acoperit 15 minute. Se strecoa-
r. Se beau 2 cni pe zi. 3. Pentru stimularea
functiei hepatice, cu actiune hepato-protectoa-
re asupra celulelor hepatice: infuzie, din 1 lin-
gurit pulbere plant la o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se beau 2 cni pe zi. 4. Pentru trata-
rea bronsitei, astmului bronsic, laringitei, tra-
heitei, tusei convulsive si spastice: a) infuzie,
din 1-2 lingurite pulbere plant la o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi;
ci mbri so
r
150 ci mbri so
r

b) infuzie, din 2-3 linguri pulbere plant la o
can (250 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 30 minute. Se strecoar. Se iau 2-3 sau
3-4 linguri pe zi. n tuse rebel se poate bea
1 lingur la 2 ore. 5. Pentru tratarea tusei,
anemiei, combaterea viermilor intestinali, ca
tonic nervos si tonic digestiv: infuzie, din 2 lin-
guri pulbere plant la un litru de ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se beau mai multe cesti pe zi. 6. Pentru tra-
tarea tusei la copii: ceai, din 1 lingurit amestec
prti egale pulbere cimbrisor si scai vnt
(Eryngium planum), la o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las 10 minute. Se strecoar si se
ndulceste cu miere. Se bea cte o nghititur
de mai multe ori pe zi. 7. Pentru tratarea bolilor
de stomac, gaze intestinale, afectiuni renale,
migrene, astenie, tuse, stimularea circulatiei
periferice si ca depurativ: decoct, din 1 lingur
pulbere plant la

l I de vin. Se fierbe 10 mi-

nute. Se strecoar. Se ndulceste cu miere. Se
ia cte un phrel nainte de mas. Uz extern.
1. Pentru tratarea rnilor si ulceratiilor tegu-
mentare: decoct, din 1-2 linguri pulbere plant
la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5-10 mi-
nute. Se las acoperit 15 minute pentru rcire.
Se strecoar. Se fac splaturi locale folosin-
du-se un tampon cu vat. 2. Pentru tratarea
rinitelor cronice: a) inhalatie, din 2 lingurite pul-
bere plant puse n 200 ml ap fierbinte; se
poate tine pe un resou ca s se degaje vapori;
se inhaleaz aburii degajati; b) infuzie, din
1-2 lingurite pulbere plant la o can ap clo-
cotit (200 ml). Se las acoperit 15-20 mi-
nute. Se strecoar. Se aspir solutia pe nas
pn ajunge n gur, apoi se scuip; se repet
de dou ori pe zi, dimineata si seara, pn la
vindecare. 3. Pentru reconfortarea organismu-
lui si ca antireumatic: a) decoct, din 3 mini
pline de plant uscat la 10 l de ap; se fierbe
acoperit 20-30 minute. Se strecoar si se ada-
ug apei de baie n cad a crei temperatur
nu trebuie s depseasc 37-40 C. Se st n
cad 20-30 minute; b) decoct, din amestec
plante uscate de cicoare, rdcini de obligea-
n, musetel sau ment; se cntresc
200-500 g cimbru, 300-500 g rdcin obli-
gean, 100 g musetel; se amestec bine plan-
tele mruntite; din amestec se iau 2-3 mini si
se pun la fiert n 10 l ap. Se strecoar si se
adaug apei de baie; pentru copii cantitatea se
reduce la jumtate. Planta intr n compozitia
ceaiurilor PLAFAR sau a retetelor de ceaiuri
pentru tratarea afectiunilor cardiace cu substrat
nervos, stomatite, abcese dentare, vom, colici
abdominale, diaree, tuse de diverse etiologii,
grip, guturai, stimularea secretiei de lapte etc.
Medicin veterinar. Uz intern. Pentru tra-
tarea anorexiei, dischineziei biliare, enteroco-
litelor, afectiunilor pulmonare si bronsitelor: in-
fuzie, din 2-5 g plant uscat si mruntit peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 30 minute. Se strecoar. Se las la
rcit. Se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt). Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, taurine), 15-20-30 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 2-4-10 g; ani-
male mici (pisici, cini, psri), 0,5-1-2 g. Se
foloseste si ca insecticid pentru ectoparazitii
din adpostul psrilor. Infuzia se face mai
concentrat. Etnoiatric, planta se foloseste
pentru tratarea endometritei si tricofitiei. Cos-
metic. Pentru ngrijirea tenurilor grase, sebo-
reice: infuzie, din 1 lingur pulbere plant la
100 ml ap cl ocoti t. Se l as acoperi t
15-20 minute. Se strecoar. Se aplic compre-
se pe fat. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Cantitatea de nectar, 0,03 mg/floare ntr-o zi.
Productia de miere, 150-220 kg/ha. Pondere
economico-apicol mijlocie. Vopsitorie. Florile
proaspete posed proprietti tinctoriale. Sunt
folosite, alturi de alte plante, la vopsitul fibrelor
naturale n rosu. 1. Florile proaspete de cim-
brisor, florile proaspete de sovrf (ambele n
cantitate mic) si scoarta de corn uscat la
umbr se introduc ntr-un vas si se acoper cu
ap. Se las la cald si se amestec din cnd n
cnd, pn ce solutia capt culoarea rosu-in-
tens. Se strecoar. Prtile de plant se storc
bine. Se introduce materialul de vopsit si se
fierbe pn se obtine nuanta de rosu dorit. Se
scoate si se usuc la umbr. Dac dup uscare
culoarea nu corespunde, materialul se repune
n vasul cu solutie si se repet fierberea. 2. Flori
proaspete de cicoare, flori proaspete de sovrf
si scoart de prun, uscat la umbr, se fierb n
ap pn cnd solutia se coloreaz n rosu la
intensitatea maxim. Se strecoar. Se intro-
duce materialul de vopsit si se las la cald pn
cnd se obtine nuanta dorit. Se scoate si se
usuc la umbr. 3. Florile proaspete de cicoa-
re, florile proaspete de sovrf, scoarta de m-
ces bine uscat la umbr se pun ntr-un vas, se
acoper cu ap si se fierb pn se obtine o
solutie colorat rosu intens. Se strecoar. Se
ci mbri so
r
151 cimbru

dizolv (n solutia fierbinte) piatra acr. Se
amestec pentru uniformizare. Se introduce
materialul de vopsit si se las pn se obtine
nuanta de rosu dorit. Se scoate si se usuc la
umbr. (Agneta Btc, Margareta Tomes-
cu, 1984) (v. Pl. XII, 2).
CIMBRU (Thymus vulgaris), fam. La-
miaceae. Subarbust, cu form de tuf globu-
loas, alogam, originar din sudul Europei; se
mai numeste cimbrisor, cimbrisor grecesc,
cimbru adevrati, cimbru bun, cimbru de
grdin, cimbru mirositor, iarba-cucului, iarb
de lm-ioar, lmioar, lmit. Genetic,
2n = 30. Creste spontan n flora Spaniei,
Frantei. Cultivat din Antichitate ca plant
medicinal, mai trziu si ca plant
condimentar. Cunoscut si cultivat de ctre
geto-daci. Ei l numeau cinou-boila/cinboila
(I. Pa c h i a Tatomirescu, 1997). Rspndit
n regiunea mediteranean. Cultivat n vestul
Europei si America de Nord. Descriere.
Rdcin pivotant n primul an, apoi se
ramific abundent. Tulpin groas, erect,
lemnoas, cenusie la baz, nalt 10-40
(50) cm, pe prtile tinere cu peri ndreptati n
jos. Frunze mici, liniare sau elip-tice-
lanceolate, opuse, cu margini rsucite, pe fata
inferioar scurt-proase, scurt-petiolate. Flori
mici, rozacee, inserate la subsuoara frunzelor
superioare, rezultnd inflorescente spi-ciforme
laxe. Caliciu tubulos. Corol bilabiat, cu
stamine si stile iesite n afar. nflorire, V-X.
Polenizare entomofil. Fructe, nucule elipsoi-
dale, mici (sub 1 mm), brune, grupate cte 4 la
baza caliciului persistent. Facultatea germina-
tiv se pstreaz pn la 3 ani. Compozitie
chimic. Frunzele si florile contin ulei eteric
(peste 2%), format din timol, carvacrol, hidro-
carburi terpenice (p-cimen, a-pinen, p-pinen,
camfen, y-terpinen, mircen, limonen, caren, tri-
ciclen, fenchen, p-mentan, menten, sabinen,
terpinolen, p-felandren, a-felandren, trans-sa-
binenhidrat, cariofilen, cadinen), compusii
oxigenati (1,8-cineol, 1-borneol, linalool,
geraniol, tetrahidrogeraniol, nerol, citronelol,
terpinen-l-ol, a-4-terpineol, alcool fenchilic,
pinocarveol, farnesol, nerolidol, alcool amilic,
2-metil-6-metilen-2, 7-octadienol, pinocarvon,
timolmetileter, carvacrometileter, acetat de
bornil, acetat de linalil, acetat de geranil, fen-
chon, tujon, citronelal, propionat de linalil,
acetat de terpinil, acetat de neril, valerianat de
linalil). Semintele contin ulei gras compus din
acid linoleic (54-62%), acid a-hidroxilinolenic
(13,3%), acid norlinolenic (2%), acizi palmitic
(1,64,8%), stearic (1,8%), oleic (7-8%) si lino-
lic (12-14%) (Viorica C u c u, Cornel B o d e a,
Cristina Cioac, 1982). Alimentatie. Florile
si frunzele, n stare proaspt si uscate, sunt
folosite la aromatizarea anumitor mncruri
(sarmale, perisoare, crnati, chiftele, caltabos,
tob, supe, sosuri, salate, garnituri, umpluturi
pentru pasre si peste, la ou, brnzeturi, iah-
nie de fasole), aromatizarea untului, pentru
sandviciuri, n otetul aromat pentru salat, aro-
matizarea murturilor. Industrie. Florile si frun-
zele sunt folosite la aromatizarea marinatelor si
a conservelor de carne, peste, legume. Intr n
compozitia Tusomagului, n ceaiurile PLAFAR
(contra colicilor nr. 2 si ceaiului pectoral nr. 2).
Extern, intr n compozitia apelor de gur si ca
rubefiant. Bioterapie. Prtile aeriene neligni-
ficate au important terapeutic n medicina
uman si veterinar. Proprietti: sialagoge,
coleretice, antihelmintice, antiseptice, stoma-
hice, regulator al functiilor hepatice si renale,
antiseptic pulmonar, expectorant, calmant asu-
pra tusei. Se ntrebuinteaz n tratamentul tu-
sei convulsive, spastice si asmatice, dischi-
neziei biliare, bronsitelor, dispepsiilor usoare,
enterocolitelor, viermilor intestinali, rguselii,
rnilor, ulceratiilor etc. Recoltare. Prtile ae-
riene ale plantei (Thymi herba) nelignificate se
recolteaz nainte de nflorire. Uscarea se face
la soare sau la umbr n camere bine aerate.
Uscarea artificial la 33-35 C. Medicin uma-
n. Uz intern. 1. Pentru tratarea enteroco-
litelor, eliminarea viermilor intestinali, stimula-
rea functiei hepatice, combaterea tusei
convulsive: a) infuzie, din

lingurit pulbere
plant la o can cu ap clocotit. Se las aco-
perit 15 minute. Se bea o can pe zi cu nghi-
tituri rare; b) infuzie, din 1-2 lingurite plant
uscat mruntit la o can cu ap clocotit. Se
las acoperit 10-15 minute. Se beau 2 cni pe
zi. 2. Pentru stimularea poftei de mncare si a
digestiei: infuzie, din 1 lingurit pulbere plant
la o can cu ap clocotit. Se las acoperit
10-15 minute. Se ndulceste putin. Se bea
nainte de mese cu 15-30 minute n mai multe
reprize. 3. Pentru tratarea bronsitei si tusei
asmatiforme: a) infuzie, din 1 lingurit pulbere
plant la o can cu ap n clocot. Se las
acoperit pentru 10-15 minute. Se beau 2 cni
pe zi; b) infuzie, din 2-3 linguri pulbere plant la
o can cu ap fierbinte. Se las acoperit
ci mbru de grdi n 152 ci mi si r

10 minute. Se iau 2-3 linguri pe zi. Are actiune
expectorant, calmeaz spasmele cilor res-
piratorii. Uz extern. 1. Pentru tratarea rnilor,
ulceratiilor: infuzie, sau decoct din 2 linguri pul-
bere plant la can. Se fac splaturi locale.
2. Pentru stimularea circulatiei periferice, cu
actiune sedati v si de reconfortare general a
organismului: a) bi, cu infuzie plant. Se pre-
gteste infuzia din 100 g plant tocat mrunt
la 2l ap clocotit; vasul se las acoperit 30 mi-
nute. Se strecoar si se toarn n apa din cad
care trebuie s aib temperatura de 37 C.
Baia dureaz 20 minute; b) infuzie, din 3 linguri
pulbere plant la o can ap clocotit. Se stre-
coar si se adaug la apa de baie. Contra-
indicatii. Cantittile supradozate provoac tul-
burri gastrointestinale, excitatii nervoase
urmate de depresiune psihic, hipotensiune si
ncordare motorie. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea anorexiei, dischineziei
biliare, enterocolitei, afectiunilor pulmonare si a
bronsitelor: infuzie, din 2-5 g plant uscat si
mruntit peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se stre-
coar. Se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt) dup ce se rceste. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
15-20-30 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 2-4-10 g; animale mici (pisici, cini,
psri), 0,5-1-2 g. Se foloseste si ca insecticid
pentru ectoparazitii din adpostul psrilor. In-
fuzia se face mai concentrat. Cosmetic.
Pentru tratarea si nfrumusetarea tenurilor gra-
se: a) infuzie, din o lingur pulbere plant la
100 ml ap clocotit. Se las acoperit
20-25 minute. Se strecoar si se aplic com-
prese pe fat; b) infuzie, din 20 g plant uscat
si mruntit la o jumtate de litru ap clocotit.
Se las vasul acoperit 30 minute. Se strecoar.
Cu solutia obtinut se tamponeaz tenul gras.
Apicultur. Specie melifer. Florile ofer cule-
sul de nectar si polen pentru ntretinerea si
dezvoltarea familiilor de albine. Cantitatea de
nectar, 0,11-0,20 mg/floare. Productia de mie-
re, 80-120 kg/ha. Pondere economico-apicol
mic(v. Pl. XII, 3).
CIMBRU DE GRDIN (Satu-
reja hortensis), fam. Lamiaceae. Plant erba-
cee, anual, alogam, originar din sudul Euro-
pei; se mai numeste: cimbru adevrat, cimbru
brun, cimbru mirositor, lmioar, lmit. Ge-
netic, 2n = 46-48. Cunoscut si cultivat din
Antichitate, mai ales n grdinile mnstirilor.
Rspndit pe tot globul. Numele cimbrului la
Ovidus, Plinus cel Btrn si Columella era de
saturare sau satura. De la aceste nume lati-
nesti a detivat numele plantei de Staureja.
Putin pretentios fat de factorii de mediu. Se-
mintele ncoltesc la temperatura minim de 8-
10 C. Temperatura optim de vegetatie, 20-
25 C. Prefer soluri bogate n humus, fertile,
expuse la soare. Productii ridicate cu continut
mare de uleiuri eterice. Descriere. Rdcin
pivotant, ramificat. Tulpin erect, lignificat
la baz, ramificat sub form de tuf, nalt
pn la 35-40 cm. Frunze liniar-lanceo-late,
cu marginea ntreag. Flori mici, albe-roz,
scurt-pedicelate, grupate 3-6 la un loc. Poleni-
zare entomofil. nflorire, VII-X. Fructe nucule
ovoidale, trimuchiate, netede, lucioase, brune
sau cenusii-verzui. Facultatea germinativ, cca
70%. Se pstreaz 1-2 ani. Compozitie chi-
mic. Frunzele contin ap (71,88%), substante
azotoase (5,56%), zahr (2,45%), substante
extractive neazotate (9,16%), celuloz (8,60%),
cenus (2,11%), uleiuri eterice (0,5-2%), acid
ursolic, acid oleanolic, tanin (4-8%), mucilagii,
rezine, p-sitosterin etc., vitaminele B
1
, C. Ali-
mentatie. Frunzele, n stare proaspt sau us-
cat, sunt folosite la aromatizarea diferitelor
mncruri (aceleasi ca la cimbru - Thymus
vulgaris). Semintele se utilizeaz n timpul iernii
la aromatizarea mncrurilor aceleasi ca la
cimbru (Thymus vulgaris). Industrie. Frunzele
proaspete sau uscate folosesc la aromatizarea
conservelor de carne, de legume sau a mur-
turilor. Medicin uman. Uz intern. Actiune de
eliminare a gazelor din intestine, expectorant
si astringent. Utilizat rar ca stomahic pentru
stimularea apetitului, n bronsite cronice sau ca
antidiareic. Aceleasi utilizri farmacodinamice
ca la cimbrisor. Recoltare. Materia prim con-
st din ramuri cu frunze (Saturejae herba). Us-
carea se face la umbr, n poduri sau camere
aerate. Artificial, uscarea se face la maximum
35 C. Apicultur. Specie melifer. Florile fur-
nizeaz albinelor nectar si polen. Cantitatea de
nectar, n medie, 1,0 mg/floare, cu o concentra-
tie de peste 50% zahr. Productie miere,
100 kg/ha. Pondere economico-apicol mijlo-
cie (v. Pl. XII, 4).
CIMISIR (Buxus sempervirens),
fam. Buxaceae. Arbust exotic, nalt pn la 5
(6) m, cultivat prin parcuri si grdini ca
plant
cimisir 153 cimisir

ornamental, ombrofil; se mai numeste bngiu,
bnulet, bnutei, bnuti, bnutel, buccel, cimi-
seriu, cinsir, cletaic, coacze, drogonite, iede-
re, lemnul-Domnului, merisor turcesc, pos-
pang, puspan, puspan, simsir, sospain,
sospan, verdeat. Genetic, 2n = 28. n trecutul
geologic era mult rspndit pe teritoriul Ro-
mniei. Dovad sunt fosilele aflate la Sibiu;
Timseni, judetul Gorj, Borsec, judetul Harghita;
Bintesti, judetul Vrancea. El este simbol al fer-
mittii perseverentei, soliditti si stoicismului,
reprezentnd rennoirea perpetu a naturii. A
fost si este considerat emblem a castittii,
tocmai pentru capacitatea sa de a se auto-
fecunda. Rezistent la secet, praf si fum indus-
trial. Pretentios fat de sol, vegetnd bine pe
cele calcaroase, fertile. Rspndit n Europa de
Sud si Vest, Algeria, Asia Mic. Descriere.
Tulpin foarte ramificat, cu lemn dens, omo-
gen. Coroan foarte deas. Lujerii verzi n pa-
tru muchii. Frunze opuse, simple, persistente,
mici (1-3 cm), pieloase, eliptice sau ovate, la
vrf obtuze sau emarginate, pe fata superioar
lucioase, verzi-nchis, pe dos verzi-glbui, gla-
bre. Flori monoice, apetale; cele mascule cu
4 tepale si 4 stamine; cele femele cu 6 tepale si
un ovar cu 3 stile. nflorire, III-VI. Fruct, capsu-
l globuloas. Seminte negre, lucioase. Longe-
vitate mare. nmultire prin seminte, butasi si
marcote. Industrie. Lemn galben-deschis,
omogen, greu. Se lucreaz si se lustruieste
bine. Cutat pentru sculptur, gravur si strun-
grie. Din el se confectioneaz ciocane pentru
lojele masinilor. Compozitie chimic. Rd-
cina, tulpina, frunzele, fructele cu semintele
contin alcaloizi n concentratii diferite: buxein,
buzin, buxenin G
2
, parabuxin, buxinidin,
parabuxinidin, buxicin, buxanin; un princi-
piu amar, rsinos, un ulei esential, rsinos,
vitamina C, substante pectice si cear (F. P i -
t er , 2000). Toate prtile plantei sunt toxice.
Toxicitatea este dat de alcaloidul ciclobuxin.
Atentie! ntre alcaloizii pe care i contine planta,
buxina este un venin tetanizant. Utilizarea, fr
cunoasterea dozelor, poate provoca fenomene
de gastro-enterit, cu vrsturi, diaree, con-
gestie pulmonar si paralizie respiratorie. n
doze terapeutice, buxinei i sunt atribuite
proprietti. Bioterapie. Frunzele si rdcinile
au utilizri n medicina uman. Planta contine
alcaloizi cu structur stereolic si diosgenol.
Unii dintre alcaloizi au proprietti cardiotropice.
Frunzele si rdcinile sunt folosite ca sudorific,
febrifug, laxativ si colagog. Intr n compozitia
unor preparate farmaceutice (Em.Grigores-
cu, I. Ci ul ei , Ursula Stnescu, 1986).
Medicin uman. Utilizat empiric n tratamentul
bolilor de piele, gutei, reumatismului, cu actiune
depurativ si sudorific. n unele tri se uti-
lizeaz ca decoct, cu actiune febrifug, n afec-
tiuni hepatobiliare si ca sudorific. Recent, prin
cercetare s-a stabilit c alcaloidul buxenin G
2
manifest o puternic actiune inhibitoare n dez-
voltarea celulelor canceroase. Se presupune
eventuala utilizare mpotriva acestei maladii. Uz
intern. 1. Pentru tratarea presbitiei si canceru-
lui: macerat, 20-30 g frunze si crengute tocate
mrunt n 250 g alcool de 90 C. Se las totul
acoperit 6 zile. Se strecoar prin tifon. Se bea o
dat pe zi, dimineata, pe stomacul gol, cte o
lingur. n cazul cancerului se bea la nceput
3 lingurite, iar dup 6 zile, cte 3 linguri pe zi
(dimineata, prnz, seara), dup care se mnn-
c. 2. Pentru tratarea de artrite reumatide, icter,
colangite, insuficient biliar, reumatism cronic,
periartrite, miogeloz, gut si hiperuricemie, di-
silipidemic, tulburri minore ale coagulrii, se-
boree gras a pielii proase a capului si a res-
tului tegumentului, eczeme pustuloase palmo-
plantare, sechele ale sifilidelor, epilepsie,
candidoze orale, cancerism si faze preneopla-
zice (diatez neoplazic), cancer al ficatului si
stomacului, analcezie oncologic n caz de me-
tastaze, fibroadenoame mamare (noduli la sn),
chisturi ovariene, carcinom medular, adenocar-
cinom cistic papilifer, sindrom de hiper-al-fa-2-
globulinemie, hemangiom si neoformatii
cutanate, colecistite, insuficient biliar boala
Dupuytren, boala Peyronie, boala Ledderhose,
sindroame discrazice cu alterri sanguine, sin-
drom leucemic, plgi atone si infectate, para-
zitoze intestinale: macerat de mldite, n solutie
hidroglicero-alcoolic, 1 DH. Se iau 30-50 pi-
cturi, de 2-3 ori pe zi, nainte de a mnca.
Tratamentul dureaz 15 zile, se face pauz
10 zile si apoi se reia. Se ntrerupe la 3 luni timp
de 30 de zile. Se reia numai dac mai este
cazul. Pentru unele boli, maceratul de cimisir
(Buxus sempervirens) se poate combina cu alte
macerate. De exemplu, se combin cu mace-
ratul mugurilor de anin negru (Alnus glutinosa)
pentru aderente post-inflamatorii de orice tip; cu
maceratul mlditelor de rosmarin (Rosmarinus
officinalis), pentru insuficient biliar si colicis-
tite; cu maceratul mugurilor de frasin (Fraxinus
excelsior), pentru gut si hiperuricemie; cu
cimisir 154 cinstet

maceratul mugurilor de ulm (Ulmus minor), pen-
tru eczeme pustuloase palmo-plantare; cu mace-
ratul mugurilor de anin alb (Alnus incana) si
mugurilor de nuc (Juglans regia), pentru parazi-
toze intestinale; cu maceratul din muguri, mldite
si scoarta rdcinii vitei-de-vie (Vitis vinifera) plus
maceratul mugurilor proaspeti de nuc (Juglans
regia), pentru limfoadenomegalii cronice; cu ma-
ceratul mugurilor de anin alb (Alnus incana),
pentru hemangiom si neoformatii cutanate; cu
maceratul mlditelor de vsc (Viscum album) etc.
Dac tratamentul se face mpreun si cu alte
macerate, se iau 50-70 picturi o singur dat pe
zi (F. Pi t er , 2000). Ornamental. Frecvent
cultivat prin parcuri, grdini, alei, ca plant
ornamental, sub form de exemplare izolate,
boschete si mai ales garduri vii. Suport foarte
bine tunderea si i se pot da forme diferite.
CINSTEt (Salvia glutinosa), fam. La-
miaceae. Plant erbacee, peren, hemicripto-
fit, mezofit spre mezohidrofit, mezoterm,
slab-acid-neutrofil, comun, ntlnit prin p-
duri umbroase, pe lng praie, vi, mai ales n
regiunea montan; se mai numeste brn-ca-
porcului, cocean cpresc, dumbravnicul-ca-
lului, jale, jale cleioas, jales, jales de cmp,
jales de pdure, jales slbatic, iarba lui Sf. Ion,
lipan, lpus, medunet, slbie, slbiel, serlai,
urechea-porcului. Plant cunoscut n Antichi-
tate de geti, daci, geto-daci, care i spunea
sallbiela, slbiel, madynat, medunet (I. Pa-
c h i a Tatomirescu, 1997) (fig. 52). Ge-
netic, 2n = 16. Fitocenologic, Car. Fagetalia.
Rspndit n Europa si Asia. Descriere. Rizom
gros, oblic. Tulpini simple, uneori ramificate, cu
peri articulati, n partea superioar amestecati
cu peri glandulos-vscosi, nalte pn la
120 cm. Frunze simple, cordat-hastate, mar-
ginea dintat, vrful ascutit, reticulat-nervate, cu
petiolul lung si pros. Flori galbene-sulfurii,
grupate ntr-o inflorescent simpl; caliciu tubu-
los, campanulat, cu 14 nervuri proeminente,
glande punctiforme galbene sau rosiatice si peri
lungi; corola bilabiat, glandulos-proas, cu
labiul superior puternic boltit, cel inferior trilobat,
prevzut la mijloc cu desene rosiatice sau
brune; androceu din 2 stamine anterioare fertile;
gineceu din ovar, stil mai lung dect corola,
stigmat cu lobii inegali. nflorire, VIVIII. Fructe,
nucule ovoidale sau elipsoidale, brune, netede.
Compozitie chimic. Planta contine ulei eteric,
cu 30-50% tuion, 8-14% alfa-borneol, 15%

Fig. 52. Cinstet (Salvia glutinosa).
cineol, pinen, camfen, sesquiterpene, linalool
s.a. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei sunt
utilizate de medicina popular uman si vete-
rinar pentru tratarea diferitelor boli. Proprie-
tti: astringent, expectorant, antisudorific, bac-
teriostatic. Recoltare. Prtile aeriene ale
plantei (Salviae glutinosae herba), numai inflo-
rescentele (Salviae glutinosae flos) sau numai
frunzele (Salviae glutinosae folium) se recol-
teaz pe timp frumos si spre sear, dup orele
16. Dup ploi recoltatul se face cel putin dup
15 ore de timp nsorit. Rdcina (Salviae gluti-
nosae radix) se recolteaz toamna, la sfrsitul
vegetatiei. Prtile recoltate se usuc la umbr,
de preferat n poduri acoperite cu tabl. Se
pstreaz n pungi sau saci de hrtie. Medi-
cin uman. Uz intern. 1. Pentru nlturarea
ametelilor: decoct, din 1 lingurit rdcin us-
cat si mruntit la o can (250 ml) cu ap. Se
fierbe 15-20 minute la foc domol. Se strecoar.
ciocul-berzei 155 ciperacee

Se beau cnd este cazul 1-2 cni pe zi. 2. Pen-
tru tratarea tusei, durerilor abdominale (gastro-
enterite) sau bolnavilor de plmni care
transpir puternic: infuzie, din o lingurit inflo-
rescente si frunze uscate si mruntite peste
care se toarn 200 ml ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea
durerilor de cap, reumatismului: decoct, din
500 g tulpini florifere si frunze uscate la 10 l
ap. Se las la fiert 30 minute. Se strecoar.
Cu solutia obtinut se spal pe cap. 2. Pentru
reumatism decoctul obtinut se toarn n apa de
baie. Se fac 15-20 bi pe lun. Medicin vete-
rinar. Uz extern. Pentru tratarea febrei aftoa-
se, muscturii de nevstuic, a rnilor la ani-
malele de tractiune rezultate din rosturi dejug,
hamuri, lovituri: decoct, din 500 g plante uscate
si mruntite la 10l de ap. Se fierbe 30 minute.
Se acoper si se las la rcit. Se fac splaturi
locale de 2-3 ori pe zi, iar resturile de plante
fierte se aplic sub compres pe ran. Api-
cultur. Florile ofer albinelor culesul impor-
tant de nectar. Nu s-a evaluat cantitatea de
miere la ha. Copiii smulg florile si sug nectarul
de la baza corolei (v. Pl. XII, 5).
CIOCUL-BERZEI (Erodium cicuta-
rium), fam. Geraniaceae. Plant erbacee, anu-
al sau bienal, terofit, cosmopolit, xerofit
spre xeromezofit, la temperatur si pH amfito-
lerant, ntlnit pe cmpuri, izlazuri, grdini,
curti, locuri ruderale, ruini, margini de drumuri,
n toate regiunile trii; se mai numeste bnat,
clontul-cocostrcului, cucute, cumtr, floa-
rea-vinului, greghetin, iarba-soarecului,
muscat, muscatu-vinului, nprasnic, pl-
ria-cucului, pliscul-berzei, pliscul-cocorului,
poala-Sf. Mrii, priboi. Genetic, 2n = 20,36,48,
54. Fitocenologic, ncadrat n Corynephore-
tea, Festuco-Brometea, Chenopodietea, Seca-
lietea, Car. Festuco-Sedetalia et Polygo-no-
Chenopodietalia. Rspndit aproape pe tot
globul. Descriere. Tulpin rmuroas, nalt
pn la 50 cm, proas, anterior glandu-los-
proas. Frunze penate pn la dublu-pe-
nate, cu lacinii crenate sau dintate, la locul de
prindere pe tulpin cu stipele ovat-alungite.
Flori liliachii-roz, rar albe, dispuse n inflores-
cente lungi, nflorire, VIXI. Fruct cu rostrul
lung de 2-5 cm, acoperit cu peri patuli. Com-
pozitie chimic. Contine substante tanante,
ceruri, substante grase, tiramin, histamin,
flavone, o cantitate apreciabil de sruri de
potasiu. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei
sunt folosite de medicina uman traditional ca
diuretic, antiinflamator, hemostatic, ocitocic
(provoac contractii uterine), si empiric n re-
glarea ciclului menstrual. Recoltare. Prtile
aeriene ale plantei (Erodii cicutarii herba) se
recolteaz n timpul nfloritului, n zile senine,
nsorite si dup orele 10. Se usuc n strat
subtire, la umbr, de preferat n poduri aco-
perite cu tabl. Se pstreaz n pungi sau saci
de hrtie. Medicin uman. Uz intern. Pentru
stimularea declansrii menstruatiei ntrziate:
a) infuzie, din 2 lingurite plant uscat si m-
runtit peste care se toarn o can (250 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se beau 2 cni pe zi; b) decoct, din
1-2 lingurite plant uscat si mruntit la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute la foc
domol. Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi.
CIOLAN (Phycoverpa bohemica),
fam. Morchellaceae. Ciuperc saprofit, co-
mestibil, ntlnit primvara (IV-V), pe sol
umed, ndeosebi sub plopi, n pduri luminoa-
se, pajisti, grdini; sin. ciuciulete de plop. Cor-
pul de fructificatie (ascocarp) nalt de
10-12 cm. Partea fertil asemntoare unei
cciuli campanulate, puternic ncretit, crestele
delimitnd alveole nguste, alungite, neregu-
late, culoare ocru-brunie sau galben-brunie.
Descriere. Picior cilindric, neted, plin, apoi gol,
albicios, nalt de 6-14 cm, diametrul 1-2 cm.
Carnea albicioas, cu gust si miros plcut, de
fin sau aluat proaspt. Sporii elipsoidali
(60-80 18-24 mu), netezi, glbui. Alimen-
tatie. Valoare alimentar mic. Foarte bun n
preparate culinare (tocnit, pane s.a.). si ps-
treaz calittile si n stare uscat (v. Pl.XIII, 1).
CIPERACEE (Cyperaceae), familie
de plante erbacee, hidrofite, perene, adesea
heliofite, cu tulpin trunchiat plin cu mduv.
Frunze alterne, cu limbul linear, nervur para-
lel, teac vaginat (nchis), uneori prezint
ligul, sau limbul lipseste. Flori bisexuate (her-
mafrodite) sau unisexuate, adesea nude si
bracteate, grupate n spiculete, iar spiculetele
n inflorescente compuse; perigon lips, sau
redus la niste sete (peri) perigoniale; andro-
ceul, din 1-3 stamine; gineceul, din ovar supe-
rior, tricarpelar, unilocular si uniovulat, ovul
anatrop. Formula floral la speciile din sfam.
ciperacee 156 ci res

Caricoicleae:MP
o
A3

l; FP
o
G32. Formula floral
la speciile din sfam. Scirpoideae HP
3+
3 A
3
G
3
.
Fruct achen. Familia cuprinde 75 de genuri,
cu aproximativ 4000 specii, rspndite pe tot
globul. n Romnia vegeteaz cca 131 de specii
ce apartin la 14 genuri. Sfam. SCIRPOIDEAE:
Scirpus; Bolboschoenus; Holoschoenus; Iso-
lepis, x=7; Eriophorum, x=29; Ellocharis, x=5,
8; Cyperus, x = 9; Blysmus; Fimbristylis;
Rhynchospora; Cladium; Schoenus. Sfam.
CARICOIDEAE; Kobresia; Carex(cu 89specii).
CIRES (Cerasus avium), fam. Rosa-
ceae. Arbore indigen, microfanerofit-megafa-
nerofit, mezofit, mezoterm, acid-neutrofil, he-
liofil, ntlnit pe soluri usoare, nisipo-lutoase,
nisipoase, revene, soluri brun-roscate de p-
dure, cernoziomuri, soluri aluvionare, rar pe
podzoluri, prin pduri, tufisuri, pe coaste nso-
rite, grohotisuri, de la cmpie pn n etajul
montan (1000 m); se mai numeste cers p-
duret, cers psresc, cirese, cires psresc,
cires slbatic, ciures, mlin, mlin psresc,
mocru, vascusoar, visin. Genetic, 2n = 16, 24,
32. Fitocenologic, forma slbatic, Carpinion,
Querco-Fagetea. Nu suport excesul de ap si
umbrirea. Cultivat cu aproximativ 2500 ani n
urm, mai nti n Asia, apoi n Europa. Intro-
dus n America n secolul al XVII-lea. Nume-
roase soiuri. Rspndit n Europa, Asia Mic,
Africa de Nord, M-tii Caucaz, Turkmenistan.
Descriere. Rdcin ancorat puternic n sol.
Tulpin dreapt, nalt pn la 20 m, scoarta
neted se exfoliaz n fsii circulare, lemnul cu
duramen brun-rosiatic sau galben-nchis,
alburn ngust, rosiatic-alburiu. Lujerii netezi,
cenusii-roscati, cu numeroase brahiblaste.
Frunze alterne mari, oblong-ovate, acuminate,
neregulat-dublu-serate, pe fat aspre. Flori
albe, lung-pedunculate, dispuse cte 3-6 n
fascicule. nflorire, IV-V. Polenizare ento-
mofil. Fructe, drupe globuloase, rosii-ne-
gricioase, cele cultivate de la galbene pn la
rosii-negricioase; cele slbatice, gust dulce-a-
mar, cele cultivate, gust dulce. Longevitate,
100 ani n stare slbatic si 25-40 ani, la soiu-
rile cultivate. Compozitie chimic. Fructele
contin ap (90%), zaharuri (0,49-1,37%), acizi
organici (0,06-0,39%), pectine (16,80 mg%),
vitaminele A B
1
, B
2
, niacin, vitamina C, sruri de
Na, K, Ca, P, Mg, Fe, Cl, S, iar ca micro-
elemente Zn, Cu, Mn, Co etc. Valoarea ener-
getic, 57 kcal/100 g fructe. Cozile (pedunculii
fructelor) contin sruri de K, mici cantitti de
taninuri catechinice, flavonoizi. Alimentatia.
Fructele se consum n stare proaspt sau
prelucrate. Gospodinele pregtesc din ele dul-
ceat, compot, ciresat (cireselor li se adaug
tuic de 30-45 si zahr), lichior etc. Industrie.
Fructele utilizate n industria alimentar pentru
prepararea de compoturi, dulceturi, gemuri, su-
curi etc. Semintele sunt folosite n industria
chimic. Lemn greu, dur, putin durabil, se usu-
c si se prelucreaz usor. Se slefuieste si se
lustruieste bine. Folosit n industria mobilei (fur-
nire foarte frumoase) si strungrie. n trecut era
utilizat la confectionarea buciumelor si tunu-
rilor. Bioterapie. Pedunculii fructelor mature
(coditele) au important n medicina uman si
veterinar. Principiile active constnd din sruri
de potasiu, saponine, flavonoide, taninuri cate-
chinice au rol diuretic. Intr n compozitia cea-
iului diuretic PLAFAR. Fructele consumate eli-
min sindromul anemic, normalizeaz tranzitul
intestinal, previne sau elimin procesul gripal,
previne guta sau scade frecventa crizelor de
gut, elimin sau limiteaz procesul inflamator,
amelioreaz strile febrile, decongestioneaz
fata, elimin din corp toxinele, favorizeaz
transpiratia, favorizeaz digestia, previne m-
btrnirea, provoac o usoar scdere a ten-
siunii, remineralizeaz organismul, actioneaz
tonic asupra organismului si asupra tenului.
Recomandat n tratamentul afectiunilor cilor
urinare, afectiunilor renale, afectiunilor cardiace,
anemiei, artritismului, aterosclerozei, celuli-tei,
colicilor renale, colitei de putrefactie, consti-
patiei, cuperozei, demineralizrilor, durerilor
gastrice, febrei, gripei, gutei, hepatitei cronice,
hidropiziei, hipertensiunii arteriale, litiazei bili-
are si renale, nefritei, obezittii, pletorei, ure-
tritei. Recoltare. Pedunculii (Cerasi stipes) se
culeg cnd fructele ajung la maturitatea fi-
ziologic. Pedunculii (cozile) se separ de fruc-
te. Se usuc la soare, n strat subtire. Se ntorc
n fiecare zi. Se pstreaz n pungi sau saci de
hrtie, sau textili. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea obezittii, artritismului, afec-
tiunilor renale, colitelor de fermentatie, atero-
sclerozei, litiazei biliare sau a altor afectiuni
prezentate la bioterapie, prevenirea btrnetii:
consum zilnic de fructe n perioada de sezon,
consum de compot n restul anului; infuzie, din
1 lingur fructe uscate la o can; se beau 3 cni
pe zi. 2. Pentru tratarea hepatitelor: suc, con-
sumat zilnic cte 2-3 cni. 3. Pentru tratarea
cistacee 157 citochinez

diareei, pielitelor, pielonefritelor, cistitelor:
a) decoct, din un pumn de codite la 600 ml ap
rece; se fierbe 15 minute. Se bea fractionat, n
cursul unei zile, n 3-4 reprize: b) decoct, din
5-10 g cozi la o can (250 ml) cu ap. Se fierb
15-20 minute. Se las la rcit 15-20 minute.
Se strecoar. Se beau 3-4 cni pe zi; c) de-
coct, din 30 g cozi la un litru de ap. Se fierb
20-30 minute. Se strecoar si se toarn peste
cirese sau alte fructe de sezon; se las aco-
perite 20 minute. Se paseaz si se bea n-
treaga cantitate ntr-o zi. Medicin veterinar.
Uz intern. Pentru tratarea cistitelor, pielitelor,
pielonefritelor, diareei: a) decoct, din 15 g co-
dite uscate de fructe la 250 ml ap; se fierbe
15 minute la foc domol. Se las la rcit. Se
strecoar si se administreaz prin breuvaj bu-
cal (se toarn pe gt); b) infuzie, din 15 g codite
uscate de fructe ajunse la maturitatea fizio-
logic, peste care se toarn o can (250 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 30-40 minute.
Se strecoar si se administreaz prin breuvaj
bucal. Dozele de tratament: animale mari (ca-
baline, taurine), 100-150-250 g; animale mijlo-
cii (ovine, caprine, porcine), 30-50-100 g; ani-
male mici (pisici, cini, psri), 5-10-20 g.
Cosmetic. Se aplic fructe zdrobite pe frunte,
obraji si gt, pentru a reda elasticitatea pielii.
Au si rol antimigrenos. Apicultur. Specie me-
lifer. Florile sunt vizitate intens de albine pen-
tru culegerea de nectar si polen. Productia de
nectar, 2,70 mg/floare, cu o concentratie de
zahr de 21,5%. Productia de polen,
0,3-0,5 mg/floare. Productia de miere, 30-
40 kg/ha. Pondere economico-apicol mijlocie
(v. Pl. XIII, 2).
CISTACEE (Cistaceae), familie de
plante care cuprinde subarbusti pitici, rareori
plante erbacee, cu tulpini mai mult sau mai
putin erecte sau procumbente. Frunze ntregi,
simple, opuse, mai rar alterne, cu sau fr
stipele. Inflorescente raceme simple terminale,
cime simple sau panicule. Flori bisexuate (her-
mafrodite), actinomorfe, pe tipul 5, periant du-
blu; caliciul dialisepal, persistent, din 5 sepale,
din care 2 externe mai mici, sau lipsesc; corol
dialipetal, din 5 petale, galbene sau roz; an-
droceul, din numeroase stamine, cu filamente
libere, de obicei toate fertile; gineceul, cu ovar
superior si un singur stigmat format din 3 car-
pele, unilocular, sau incomplet 3-10-locular,
posesor a trei placente parietale, ovule
numeroase. Formula floral: H2K5
3
, C
53
; o A
a
,
G(10-3) Fructul, capsul loculicid. Seminte sub-
rotunde sau poliedrice, cu endosperm finos.
Embrion curbat sau rsucit n form de spiral.
Flora Romniei posed 2 genuri: Helianthe-
mum, x = 10, 11; Flumana, x = 8; specii n
numr de 7.
CISTOLIT (Cystolithus), incluziune
ergastic de carbonat de calciu, cu aspect de
ciorchine, ntlnit n unele celule vegetale epi-
dermice si subepidermice. Se formeaz prin
cresterea local, centripetal, a peretelui celu-
lozic, rezultnd o formatiune pe care se depune
carbonat de calciu, sau carbonat de calciu si
dioxid de siliciu. Rmne fixat de peretele celu-
lar printr-un pedicel. ntlnit n frunzele mai
multor specii de plante: dud alb si dud negrii
(Morus alba si Morus nigra), hamei (Humulus
lupus), cnep (Cannabis sativa) s.a. (fig. 53).

Fig. 53. Cistolit.
CITOCHINEZ, mecanism biologic
de diviziune a citoplasmei celulare dup ce a
avut loc diviziunea nucleului (cariochineza);
sin. citodierez, plasmo-dierez. Se desfsoa-
r centripet si centrifug. Citochineza centripet
este ntlnit la bacterii, alge, ciuperci si la
toate celulele animale. Pentru acestea repre-
zint un mecanism general de diviziune a cito-
plasmei, care const ntr-o invaginare circular
a membranei plasmatice n dreptul fostului
ecuator al fusului de diviziune. Procesul se
desfsoar sub control genetic. Invaginarea
are aspectul unei cute care nainteaz spre
centrul celulei. Marginile se ntlnesc, fuzio-
neaz si se formeaz dou celule-fiice. Sunt
citate cazuri, la unele specii de alge si ciuperci
(I. Anghel , 1979), unde invaginarea nu este
total. ntre cele dou celule nou formate
citodierez 158 ciubotica-cucului

rmne, n zona central, un mic orificiu, prin
care se mentine o conexiune citoplasmatic.
Prin activitatea protoplastului ntre celule tinere
vegetale se diferentiaz peretele celular. Cito-
chineza centrifugal este ntlnit la briofite,
pteridofite, gimnosperme si angiosperme. Pro-
cesul formrii peretelui de separatie a celor
dou celule-fiice ncepe la sfrsitul anafazei/n-
ceputul telofazei, din partea central a celu-
lei-mame spre periferie. Concomitent cu recon-
stituirea nucleilor-fii are loc scurtarea fibrelor
fusului de diviziune, care formeaz, n zona
central-ecuatorial, fragmoplastul. Acesta se
diferentiaz n placa celular la formarea c-
reia particip vezicule mici cu continut bogat n
polizaharide acide, sintetizate de aparatul Gol-
gi, si elemente ale reticulului endoplasmatic.
Prin impregnarea plcii celulare cu substante
pectice rezult peretele primordial celular, nu-
mit lamel mijlocie. Din loc n loc lamela mijlo-
cie este strbtut de tubuli ai reticulului endo-
plasmatic care mai trziu vor deveni
plasmodesme. Protoplastul celulelor nou for-
mate, prin depunere de substante pectice, he-
miceluloz si celuloz, elaboreaz un perete
primar propriu. Acesta este mrginit spre inte-
rior de membrana plasmatic.
CITODIEREZ, CITOCHINEZ
CITOKININE, fitohormoni prezenti n
plantele superioare, derivati ai adeninei. Se
gsesc n toate celulele vegetale n stare liber
sau combinati cu riboza rezultnd ribozide. Bio-
sinteza are loc n tesuturile meristematice (n
special din rdcin), de unde sunt translocate,
prin tesuturile vasculare, ctre celelalte organe
ale plantei. Fiziologic, produc diferentierea mai
mult sau mai putin accentuat a celulelor, de-
terminnd o adevrat ntindere a unor tesuturi
si organe. Diferentierea permite celulelor s-si
recapete caracterele meristematice.
CITOPLASM (Cytoplasmum), me-
diul intern al celulei reprezentat de substanta
fundamental unde se afl, n stare de sus-
pensie, organitele celulare si incluziunile ergas-
trice. Este limitat la exterior de o membran
plasmatic numit plasmalem, iar de vacuol
de ctre o membran plasmatic numit tono-
plast. Compozitie chimic. Contine substante
organice constnd din holoproteine, ribonu-
cleo-proteine, lipide, glucide, aminoacizi,
diferite enzime (dehidrogenaze, esteraze, fos-
fataze alcaline, catalaze), si substante
anorganice, dintre care apa constituie ele-
mentul esential. Fizic, citoplasma este incolor,
semitransparent, cu densitate si indice de re-
fractie mai mari dect ale apei. Vscozitatea
este dependent de natura celulei, starea fizio-
logic si vrst. Este o solutie coloidal cu faza
de sol si gel. Se apreciaz c cele dou stri
sunt date de numrul legturilor chimice exis-
tente la locul de ncrucisare a macro-mole-
culelorfilamentoase dispuse n diferite sensuri.
Se formeaz un fel de retea. Legturile sunt
labile si ntr-o permanent dinamic generat
de factorii interni sau externi fizici, chimici, bio-
logici. Numrul mic de legturi aduce citoplas-
ma n stare fluid, respectiv n faza de sol.
Numrul mare de legturi face citoplasma s
fie vscoas, posednd consistent si coeziu-
ne molecular mare, respectiv faza de gel. n
celul poate exista una din aceste stri sau
amndou, localizate n zone diferite. Aceste
legturi face citoplasma s nu fie solubil n
ap. Submicroscopic, uneori n citoplasm se
observ fibrile subtiri sub 100 A. n general,
citoplasma este mobil. Ea se deplaseaz n
diferite sensuri cu o anumit vitez. De exem-
plu, citoplasma din celulele frunzelor de ciu-
ma-apelor (Eladea canadensis) se deplaseaz
cu o vitez de 3 mm/min. (-> CICLOZ).
CITRIN, VITAMINA P
CIUBOtICA-CUCULUI (Primula
verris), fam. Primulaceae. Plant erbacee, pe-
ren, hemicriptofit, mezofit, microterm,
neutrobazofil, heliofil, cu cerinte ridicate fat
de umiditate, comun prin pajisti, fnete, p-
suni nsorite, poieni, luminisuri de pdure,
margini de pdure, livezi, lunci, din regiunea
dealurilor pn la etajul alpin; se mai mimeste
aglic, aglice, aglis, aglit, agricea, anchicel,
andicel, anghelin, anglicei, anglici, anglicin,
angliciu, angulice, calce, calt, cinci clopotele,
cinci foi, cheiti colorate, ciubotele-cucului,
ciobot mic, cizma-cucului, mneca doamnei,
ogliciu, oglin-cei, talpa-gstii, tta-caprei, tta-oii,
tta-vacii, urechita-ursului. Genetic, 2n = 22.
Vegeteaz pe soluri revene-jilave.
Fitocenologic, ncadrat n Querco-
Fagetea, Arrhe-na-theretea. Rspndit n
Europa si Asia. Descriere. Rizom cilindric, din
care pornesc numeroase rdcini adventive,
dese, subtiri,
ciubotica-cucului 159 ciubotica-cucului

ramificate la vrf. La suprafata pmntului, din
rizom se formeaz o rozet de frunze eliptic-o-
vale, cu suprafata reticulat, vrful obtuz, mar-
ginea crenat sau ondulat, pe fata inferioar
des-proas si cu nervuri proeminente, petiol
aripat, lung. Tulpina florifer, nalt de
25-30 cm, poart 618 flori galbene-aurii, cati-
felate, proase, cu corol tubuloas, grupate
ntr-o umbel simpl. nflorire, IV-V. Fruct, cap-
sul elipsoidal (6-10 mm) cu seminte brune, cu
suprafata puternic verucoas. Compozitie
chimic. Rizomii si rdcinile contin sapo-
nozide triterpenice (5-10%), ca primulin, acid
primulinic A etc., amidon, zaharuri, heterozide,
ulei volatil, enzime (primveraza), tanoizi, flavo-
noide, sruri minerale. Florile contin sapono-
zide, flavone etc. Frunzele posed vitamina C
(3-5%), p-caroten si alte substante. Biotera-
pie. Planta are important terapeutic n medi-
cina uman si veterinar. Folosit n Rusia ca
vitaminizant. n medicina empiric din Romnia
florile s-au folosit si se folosesc pentru tratarea
mai multor afectiuni, fr a avea o justificare
stiintific. Rizomii si rdcinile uscate au miros
aromat, de anason; n stare proaspt sunt
inodore. Gustul este iritant. Proprietti farma-
codinamice: fluidifiant al secretiilor bronhice,
emolient, expectorant, antiseptic, sedativ,
sudorific, calmant, cicatrizant, hemostatic. Pro-
dusul este folosit pentru tratarea tusei, rinitelor,
rinosinuzitei, pneumoniei, tulburrilor gastroin-
testinale, afectiunilor renale si vezicale. n doze
mai mari provoac vrsturi. Recoltare. Rizo-
mii si rdcinile (Primulae rhizoma cum radi-
cibus) se recolteaz primvara de timpuriu si n
timpul nfloritului. Se spal ntr-un curent de
ap. Se usuc la soare sau n poduri nvelite cu
tabl, bine aerisite. Uscare artificial la
40-50 C. Florile (Primulae flos) se recolteaz
pe timp frumos, dup ora 10. Se usuc la
umbr ntr-un singur strat. Uscare artificial la
35-40 C. Se pstreaz n pungi sau saci de
hrtie. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea tusei de diverse etiologii, rinitelor, rino-
sinuzitelor, pneumoniei (adjuvant): a) infuzie,
din 1-2 lingurite flori la o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se beau 2-3 cni pe zi; b) decoct, din
1-2 lingurite pulbere rizom si rdcin la o
can (250 ml) cu ap. Se adaug un vrf de
cutit de bicarbonat de Na, se fierbe 5-10 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi.
2. Pentru tratarea bronsitei: a) infuzie, din
1-2 lingurite flori la can (250 ml) cu ap n
clocot. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se bea treptat, n cursul unei zile; b) de-
coct, din pulbere rizom si rdcin la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 10-15 minute, se
adaug un vrf de cutit de bicarbonat de Na. Se
las acoperit 10 minute, se strecoar. Se beau
1-2 linguri la intervale de 2-3 ore. Cantitatea
se consum ntr-o zi. 3. Pentru tratarea gripei,
guturaiului: a) infuzie, din 1 lingurit flori la o
can (250 ml) cu ap clocotit. Apa se toarn
peste flori. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi; b) decoct,
din 1 lingurit pulbere rizom si rdcini la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 10 minute, se
adaug un vrf de cutit de bicarbonat de Na. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. 4. Pentru
tratarea durerilor de cap, nevralgii si ca tonic
nervos: infuzie, din 1 lingurit flori la o can
(250 ml) cu ap clocotit. Apa se toarn peste
florile din can. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. 5. Pentru
tratarea astmului bronsic, rcelii: infuzie,
din 1 lingurit amestec prti egale de flori de
ciubotica-cucului si flori de soc, la o can (200
ml) cu ap clocotit. Se las acoperit 15
minute. Se strecoar. Se beau 1-3 cni pe zi.
Uz extern. 1. Pentru combaterea hemoragiilor
externe, calmarea si tratarea rnilor, cu efect
cicatrizant: a) infuzie, din 2-3 lingurite la o
can (250 ml), cu ap clocotit. Se las
acoperit 20 minute. Se strecoar; b) decoct,
din 1 lingurit pulbere rizom si rdcini la o
can (250 ml), cu ap. Se fierbe 10 minute.
Se las acoperit apoi 15 minute pentru a se
rci. Se strecoar. Cu infuzia sau decoctul
obtinut se aplic cataplasme calde pe locurile
afectate. 2. Pentru calmarea durerilor de
msele si de cap: tinctur, din 1 lingurit
pulbere rizom si rdcin la o can de 200 ml
otet de vin. Se las 5 zile. Se pstreaz n
sticle nchise la culoare. La nevoie solutia se
aspir pe nas. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea afectiunilor pulmonare,
renale, cistitelor: a) infuzie, din 5-10 g flori
uscate si mruntite peste care se toarn 100
ml ap clocotit. Se las acoperit 30-40
minute. Se mai rceste dac este cazul. Se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt); b) decoct din 10 linguri pulbere rdcin
la 1 de ap. Se fierbe 15-20 minute. Se
strecoar. Se las la rcit. Se administreaz
prin breuvaj bucal. Dozele de tratament:
animale mari (cabaline, taurine),
ciubotica-ursului 160 ci ucusoar


10-20 g; animale mijlocii (ovine, caprine, por-
cine), 2-5-10 g; animale mici (pisici, cini, p-
sri), 0,5-1 g. Uz extern. Pentru tratarea zo-
nelor traumatizate: cataplasme locale cu
decoct sau infuzie. Ornamental. Cultivat prin
parcuri si grdini publice. Recomandat pentru
marginea masivelor arboricole, grupuri, n
apartamente si balcoane. nmultire prin des-
facerea tufelor, seminte, rizom.
CIUBOtICA-URSULUI (Cortusa
matthioli), fam. Primulaceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit, mezohigrofit, microter-
m, acid-neutrofil, saxicol, eutrof, ntlnit
n vi umbroase adnci, umede, pe lng
stnci umede acoperite cu muschi, pe lng
izvoare, praie n etajul montan si subalpin,
mai rar n etajul alpin; pe soluri scheletice,
jilav-umede pn la umed-ude, cu troficitate
ridicat (T= 80-100), prin crpturi umede ale
stncilor; se mai numeste ciubotea, ciubotic,
urechea-ursului. Genetic, 2n = 24. Fitoceno-
logic, ncadrat n Moehringion muscosae,
Car. Valeriano montanae - Cortusetum
matthioli Adenostylion alliariae. Rspndit n
Europa si Asia. Descriere. Rizom repent.
Tulpin scapiform, proas, nalt pn la
40 cm. Frunze cordat-rotunde, pe margine cu
7-13 lobi dintati, lung-petiolate, dispuse n
rozete de cte 3-7, proase. Flori rosii, roz,
grupate ntr-o umbel, caliciul divizat n lacinii
nguste, triunghiular-acute, pn la regiunea
mijlocie; corol cu tubul mai lung dect caliciul,
divizat pn la 1
3
n 5 lobi, rotunjiti terminal;
androceul din 5 stamine inserate la baza
corolei cu o anter mai lung dect filamentul;
gineceul din ovar, stil filiform si stigmat capitat.
nflorire, VVIII. Fruct, capsul ngust-ovoidal.
Seminte turtite, lenticulare, rugos-punctate.
Medicin uman. Planta contine principii
active cu actiune antiseptic. Utilizat n
medicina popular n tratarea afectiunilor
aparatului respirator. Uz i ntern: infuzie, din
1 lingurit plant uscat si mruntit la o can
(200 ml), peste care se toarn ap clocotit. Se
las acoperit 20 minute. Se strecoar. Se bea
continutul a 2-3 cni pe zi. Ornamental.
Cultivat n masivele arborescente din vile
umede, pe lng stnci umede, n jurul
izvoarelor aflate pe teritoriul parcurilor si
grdinilor publice din regiunea montan. De-
corativ prin port si flori. nmultire prin seminte
(v. Pl. XIII, 3).
CIUBOtIC MIC (Primula elati-
or), fam. Primulaceae. Plant ierboas, pere-
n, mezofit, microterm sau mezoterm,
slab-acid-neutrofil, heliofil, comun pe soluri
re vene, prin pajisti, psuni, fnete, luminisuri si
margini de pdure, tufrisuri bine luminate din
regiunea de dealuri pn n cea montan, in-
clusiv; se mai numeste aglici, agrisel, ciubo-
tica-cucului, tta-vacii. Genetic, 2n = 22. Fito-
cenologic, ncadrat n Fagion, Seslerietalia,
Seslerio-Festucion, Agrostideto-Festucion ru-
brae. Rspndit n Europa si Asia. Descriere.
Rizom oblic, viguros, din care pornesc rdcini
albe. Frunze ovate sau alungit-ovate,
membranoase, la baz brusc-ngustate n pe-
tiol adesea lat-aripat, dispuse n rozet. Tulpin
scapiform nalt de 6-30 cm, care poart ter-
minal o umbel format din gruparea mai mul-
tor flori, cu corol tubuloas mai lung dect
caliciul, fr pete galbene la gt. nflorire, III-V.
Fruct capsul cilindric, cu seminte brunii, pu-
ternic verucoase. Compozitie chimic si utili-
zri medicinale asemntoare cu cele de la
ciubotica-cucului (v. Pl. XIII, 4).
CIUCIULETE DE PLOP, CIO-
LAN CIUF, MIGDAL DE PMNT
CI UCUSOAR (Bert eroa i ncana
(L.) DC.), fam. Brassicaceae/Cruciferae. Plan-
t erbacee, anual (hibernant), bisanual,
terofit-hemicriptofit, ntlnit prin locuri nisi-
poase sau pietroase, uscate, prin arturi, pe
lng drumuri, prloage, tufrisuri si locuri
ierboase, frecvent din zona stepei pn n
etajul fagului; se mai numeste albit, bachi-
triu, buruian de baghit, buruian de poal
alb, mlaiul vrbiei, psatul vrbiei. Genetic,
2n = 16. Fitocenologic, Car. Sisymbrietalia,
Festuco-Brometea, Sedo-Scleranthetea. Rs-
pndit continental n Europa si Asia. Plant
folosit de mult vreme de ctre medicina po-
pular pentru tratarea bubelor, infectiilor de pe
corp si de poal alb (leucoree). Copiii care
aveau bube, se splau cu apa n care s-a turnat
n prealabil decoctul plantei. La copii mai mari
si adulti tratamentul se fcea att intern, ct si
extern. Se fierbeau 7-8 tulpini ntr-un litru de
ap pn cnd se colora. Decoctul rezultat se
bea, fr zahr, de 3 ori pe zi. n acelasi timp cu
tratamentul intern se fcea si unul extern, cnd
decoctul era folosit pentru splturi si tamponri
pe toat partea infectat. Pentru leucoree, pe
ci ucusoar

161 ciumfaie

lng consumul de 3 ori pe zi a decoctului, se
fceau si splturi vaginale. Numele stiintific
dat genului acestei specii Berteroa a fost dat
dup numele botanistului Iosif Bertero
(1789-1831), cercettor al florei din America
de Sud. Specie mezoterm spre moderat ter-
mofil, xeromezofit spre mezofit, eurionic.
Are cerinte mijlocii spre mari fat de cldur.
Vegeteaz pe soluri uscat-revene pn la
inclusiv revene. Posed o larg amplitudine
ecologic fat de reactia solului, fiind
indiferente. Descriere. Rdcin fusiform,
lemnoas, ramificat. Tulpin erect, nalt de
30-60 (95) cm, de obicei ramificat, stelat-
proas, frunzoas. Frunze inferioare
alungit-oblanceolate, atenuate n petiol foarte
scurt, ntregi sau cu denticuli abia vizibili,
verzi-cenusii din cauza perilor stelati; frunzele
tulpinale mijlocii si superioare alungit-lanceo-
late, acute, sesile, atenuate. Flori albe,
grupate ntr-o infl orescent, racem
umbeliform dens, cu pediceli erecti mai mult
sau mai puti n zbrl it prosi; caliciu, di n
4 sepale ovat-lanceolate, lungi de 2-2,5 mm,
stelat-proase; corola, din 4 petale obcordat
cuneate, bifidate aproape pn la mijloc, lungi
de 4,5-5,5 mm; androceul, din stamine la
baz cu cte un dinte intern, erect, care
acoper ovarul gineceului. nflorire, V-IX.
Fruct, silicul elipsoidal, proas. Smnt
turtit, lung de 1,5-2 mm, neted, slab
muchiat, brun. Recoltare. Planta se
recolteaz si se foloseste n stare proaspt.
Pentru iarn, se usuc la umbr, n poduri
acoperite cu tabl. Recoltarea se face pe
vreme frumoas, dup ora 11. Compozitie
chimic. Necunoscut. Bioterapie. n mediul
stesc principiilor active din plant li se
atribuie proprietti dezinfectante, antiseptice,
cicatrizante, cu actiune de neutralizare a
microbilor si de stimulare n refacerea
tesuturilor. Medicin uman. Uz intern. Em-
piric, pentru tratarea de bube, infectii ale pielii
si leucoree: decoct, din prtile aeriene ale
plantei. Se bea continutul a 3 cni pe zi
(dimineata, prnz, seara). Uz extern. Pentru
tratarea de bube, infectii ale pielii si pentru
leucoree: decoct, din prtile aeriene ale
plantei. Se fac splaturi de 3 ori pe zi n cazul
bubelor sau infectiilor de piele. Pentru
l eucor ee ( scur ger i vagi nal e) , se f ac
2-3 splaturi pe zi cu irigatorul, din care una
nainte de culcare.
CIUMFAIE (Datura stramonium),
fam. Solanaceae. Plant erbacee, anual,
terofit, xeromezofit spre mezofit, moderat
termofil, slab-acid-neutrofil, heliofil, co-
mun, ntlnit pe locuri ruderale, n jurul
caselor, pe maidane, drmturi, molozuri, te-
renuri cultivate, uneori prin mlastini, smrcuri;
se mai numeste alaur, arici, bolndrit,
bolundare, buruian, buruian bolund, buru-
ian ca capul cinelui, cimahaie, ciumfa-ia-
cucului, ciumhaie, ciuma-fetei, ciumfoa-ie,
ciumare, corcut, cornut, durducan, iar-ba-
dracului, laor, laur, laur porcesc, mrghim-
pos, mr spinos, mrul-porcului, mslag,
mandragun, mtrgun, mtrguna-gunoiu-
lui, nebunarit, nebuneal, papuc, prul-por-
cului, pleoasc, porc, pocnitoare, porculet,
purcei, sarsalan, ttur, turbare, turbare
cornut, turbciunea-cinelui, turbrie. Ge-
netic, 2n = 24. Pretentii ridicate fat de
temperatur. Stare de vegetatie bun la
timiditate. Nu suport seceta. Se instaleaz
pe soluri bogate n azot, neumbrite. Cultivat
n sudul trii. Fitocenologic, Car. Chenopietea
(-> BIDENTETEA). Cunoscut nc din Anti-
chitate. Dacii o numeau tubel, de unde mai
trziu a derivat numele de turbrea, turbare,
ce o indic ca plant tmduitoare de astm
bronsic, dar si otrvitoare, provocnd nebu-
nia. Rspndit pe toate continentele ca
plant ruderal. Originar din America de
Nord. Amintit n flora Europei abia n secolul
al XVI-lea. Descriere. Rdcin pivotant cu
numeroase ramificatii, rspndite n stratul su-
perficial al solului. Tulpin erect, cilindric,
glabr, simpl sau ramificat n apropierea so-
lului, nalt de 20-120 cm (chiar si mai mult).
Frunze ovate, mari (15-20/10-15 cm), pe
margini sinuate si inegal dintate, lung-petio-
late. Flori albe, mari, n form de plnie,
lung-pedunculate; caliciu gamosepal, persis-
tent, cu vrfuri ascutite; corol gamopetal
infundibuliform, mare (6-8/3-4 cm). nflorire,
VIVIII. Fruct, capsul oval, acoperit cu tepi
lungi. La maturitate se deschide incomplet
prin patru valve. Compozitie chimic. Frun-
zele contin, alcaloizi tropanici (0,022-0,095%,
n stare proaspt, si 0,20-0,50% n stare
uscat, ca hiosciamina si scopolamina. Alturi
de ei se mai gsesc atropin, norscopolamin,
noratropin, 6-hidroxihiosciamin, apoatro-
pin, scopin, scopulin etc.; baze volatile:
piridin, N-metilpirolin, N-metilpirolidin,
ciumfaie 162 ciumrea

putrescein, nicotin, cuschigrin; aminoacizi
(acizii aspartic, cisteic, glutamic, arginin,
alanin, glicin, izoleucin, leucin, lizin,
prolin, hidroxiprolin, tirozin, fenilalanin,
orni t i n, val i n, seri n); enzi me
(atropinesteraza, fenoloxidaza, peroxidaze);
acizi organici (oxalic, malic, citric, fumrie,
succinic, glicolic, malonic, lactic, aconitic etc.);
ulei eteric de culoare brun-nchis si cu miros
de tutun, continnd alcooli metilic, etilic, butilic,
aldehide acetic, proprionic, formaldehid,
acetone; sruri minerale reprezentate prin oxa-
lat de calciu. Florile si fructele sunt bogate n
alcaloizi. Tulpina este cea mai srac n alca-
loizi (Viorica C u c u, Cornel B o d e a, Cristina
Cioac, 1982). Toxicologie. Toate prtile
plantei sunt toxice. Otrvirile la om se mani-
fest prin halucinatii, vom, tulburarea vederii,
accelerarea pulsului, accelerarea respiratiei,
febr mare, paralizia si moartea. La cai se
observ dilatarea maxim a pupilei si micso-
rarea irisului, uscarea mucoasei bucale, sen-
zatie de sete mare, refuzul hranei, balonarea
stomacului, stare de neliniste, pulsul accelerat
si slab, respiratia grea, constipatie, paralizia
centrului respirator bulbar, asfixia, moartea. La
rumegtoare semnele se succed mai rapid.
Bioterapie. Frunzele si semintele plantei pre-
zint important terapeutic n medicina uma-
n si veterinar. n medicina uman traditional
semintele sunt utilizate ca antiasmatic, anti-
malaric, antiinflamator, antidiareic, antispastic
n afectiuni gastrointestinale. Frunzele sunt
folosite ca antispastic, antiasmatic si antipar-
kinsonian. Sunt utilizate mai ales n tratamentul
bolilor cilor respiratorii sub form de pulbere
sau tigri antiasmatice. Actiunea farmacodina-
mic se datoreaz, n special alcaloidului hio-
sciamina, care se absoarbe usor prin piele si
mucoase. Prin arderea produsului, hiosciamina
trece n fum conditionnd interventia farma-
codinamic asupra cilor respiratorii, prin inha-
larea lui. tigaretele antiasmatice actioneaz
eficient n momentele de criz asmatic. Re-
coltare. Frunzele (Stramonii folium) se recol-
teaz n perioada nfloritului, pe vreme uscat,
dup ce s-a ridicat rou, la cel putin 2-3 zile
dup ploaie. Dup recoltare, culegtorul si va
spla bine minile. Frunzele se usuc la soare,
pe rame, n strat subtire. Uscare artificial la
50-60 C. Semintele (Stramonii semen) se re-
colteaz cnd ajung la maturitatea fiziologic.
Se folosesc ca materie prim pentru obtinerea
atropinei. Medicin uman. Uz intern. Pentru
tratarea astmului bronsic: a) pulbere frunze n
cantitate de 0,2-0,6 g, care se consum n
24 ore, respectiv se iau cte 0,05 g la 6 ore sau
n prize mai dese, de 0,05 g la 4 ore sau 2 ore,
n functie de necesitate; b) decoct, din 0,5-1 g
pulbere plant la o can cu ap (200 ml). Se
fierbe 5 minute la foc domol. Se strecoar. Se
consum fractionat n 24 ore; c) tigri anti-
asmatice, din 1 g frunz uscat; prin ardere
degaj odat cu fumul, 0,1-0,5 mg alcaloid, cu
actiune bun asupra cilor respiratorii. Medi-
cin veterinar. Uz intern. Pentru tratarea
tulburrilor aparatului respirator, astmului, ca
sedativ si hipnotic: decoct, din frunze uscate si
mruntite la 100 ml ap. Se fierbe 5 minute la
foc domol. Se strecoar. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de
tratament la prescriptia medicului: animale
mari (cabaline, taurine), 20-40 g; animale mij-
locii (ovine, caprine, porcine), 5-10 g; animale
mici (pisici, cini, psri) 0,5-1 g. Dac apar
simptome de toxicitate se intervine cu splaturi
gastrice, administrarea de tonice cardiace, pur-
gative, injectii cu parasimpaticomimetice, izo-
larea animalului n locuri linistite si aerate.
Agricultur. Buruian problem pentru cultu-
rile prsitoare, grdini de legume, livezi, vii
fertilizate excesiv cu gunoi de grajd. Exercit
efecte allelopatice asupra plantelor din jur prin
eliminarea n aer si sol a unor substante chi-
mice caracteristice speciei. Combatere prin
distrugerea lor nainte de nflorire din locurile
de depozitare a gunoiului, de pe marginea par-
celelor cultivate, de pe marginea drumurilor,
folosirea asolamentului cu cereale de toamn
si culturi prsitoare care nu-i permit dezvol-
tarea, prasile repetate, plivit, erbicidare (v. Pl.
XIII, 5).
CIUMREA (Galega officinalis),
fam. Fabaceae. Plant erbacee, peren, hemi-
criptofit, mezohigrofit mezohigrofit-higro-
fit, mezoterm, slab-acid-neutrofil, frecvent
n toat tara prin lunci, livezi, santuri, malul
apelor, psuni umede, n zona pdurilor de
stejar - etajul fagului, vegetnd pe soluri
permanent umede pn la submerse, se mai
numeste bican de pdure, bobitel, ciumar,
iarba-ciumei, scrntitoare, unghia-ginii. Ge-
netic, 2n = 16. Fitocenologic, ncadrat n
Bidention, Calystegion, Molinietalia. Rspn-
dit n centrul si sudul Europei, sud-estul Asiei.
ci uperc al b 163 ci uperc de bl egar

Descriere. Tulpin erect, fistuloas, glabr,
nalt pn la 100 cm. Frunze impari-penat-
compuse, cu 11-17 foliole lanceolate sau
liniar-lanceolate, glabre, la baz cu stipele
libere, acuminate. Flori liliachii sau albastre-lili-
achii, rar albe, grupate n raceme; bracteole
persistente, mai lungi dect pedunculul floral;
caliciu campanulat, cu 5 dinti liniari; corol cu
vexil alungit-obovat, aripi scurte si alipite de
caren; androceu cu stamine monodelfe. nflo-
rire, VII-VIII. Fruct, pstaie glabr, slab gtuit
ntre seminte, rosie-brun, lung de 2-3 cm.
Seminte comprimate, brune. Compozitie chi-
mic. Prtile aeriene contin galegin - derivat
al guanidinei cu nsusiri de alcaloid - guani-
din, acid pipecolinic, derivati flavonici, sapo-
nozide, tanin, substante amare etc. Toxico-
logie. Planta contine principii toxice
reprezentate de guanidin si derivatii flavonici,
care actioneaz asupra inimii. n stare proas-
pt sau uscat este toxic pentru ovine. Simp-
tomele constau din: convulsii, pierderea echili-
brului, spume bucale vscoase, respiratie
dispneic profund si sacadat, puls slab cu
contractii aritmice, colaps central, mortalitate
pn la 30% din cazuri. Bioterapie. Principiile
active din plant au actiune galactogog, hipo-
glicemiant, antibiotic, diuretic, diaforetic,
antiepileptic, antihelmintic. Planta este utili-
zat n medicina uman pentru stimularea se-
cretiei de lapte, tratarea diabetului, epilepsiei,
furunculozei, combaterea durerilor musculare.
Produsul vegetal este foarte eficient ca ga-
lactogen si galactogog. Mreste volumul secre-
tiei lactate si continutul n substant uscat din
lapte, mbunttindu-i calitatea. n privinta dia-
betului, N. Si l i pr andi (1950) consider c
galegeina actioneaz asemntor insulinei.
M. Sendr ai l (1957), testnd actiunea acestei
substante pe insulele lui Langerhans din
pancreasul endocrin a demonstrat procesul de
hipergenez a celulelor p, concordant cu sc-
derea glicemiei. Actiunea diuretic este justi-
ficat de prezenta flavonelor. Recoltare.
Prtile aeriene (Galegae herba) se recolteaz
n timpul nfloririi, VIVIII. Se usuc la umbr, n
strat subtire, de preferat n poduri acoperite cu
tabl. Frunzele (Galegae folium), folosite n
tratamentul epilepsiei, se recolteaz nainte de
nflorire; se folosesc proaspete pentru obtine-
rea extractului n vin, care apoi se pstreaz n
sticle bine nchise. Se foloseste la nevoie. Me-
dicin uman. Uz intern. 1. Pentru stimularea
secretiei de lapte, tratarea diabetului si ca diu-
retic: se iau cte 2-4 g (1 lingurit) pulbere de
plant, nainte de mncare. 2. Pentru com-
baterea durerilor musculare, scderea hiper-
glicemiei n diabet si tratarea furunculozei: ex-
tract fluid, 50-100 picturi nainte de a mnca.
Tratamentul dureaz 8 zile, se face o pauz de
8 zile, apoi se rencepe. 3. Pentru tratarea
bolnavilor de epilepsie: vin, pregtit din patru
pumni frunze proaspete recoltate nainte de a
nflori planta si 1 de vin. Frunzele se zdrobesc,
apoi se toarn peste ele vinul. Se las la ma-
cerat 6-7 zile, timp n care se agit zilnic pentru
uniformizarea extractului. Se filtreaz si se ps-
treaz n sticle nchise la culoare. Se bea cte
un pahar dimineata timp de 3 luni. Se ntrerupe
2-3 sptmni, dup care se rencepe cura.
Tratamentul dureaz un an de zile cu ntre-
ruperea precizat la 3 luni. 4. Pentru mrirea
secretiei de lapte si cresterea diurezei: infuzie,
din 1 lingur plant uscat si mruntit, sau
frunze uscate si mruntite, peste care se toar-
n 200 ml ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar si se bea. Se admi-
nistreaz 3 cni pe zi. Atentie! Depsirea do-
zei duce la salivatie abundent, coriz, tuse.
Starea se combate prin administrare de laxa-
tive(v. Pl. XIII, 6).
CIUPERC ALB,
LE-VIPEREI
CIUPERC DE BLEGAR (A-
garicus campestre), fam. Agaricaceae. Ciuper-
c saprofit, comestibil, ntlnit de primvara
pn toamna (V-X), pe blegar si n locuri bine
ngrsate cu gunoi, prin pajisti, psuni,
grdini, mai ales unde stationeaz oile; sin.
ciuperc de gunoi. Cultivat prin dou
varietti, A.C. var. bispora si A.C. var.
hortensis. Descriere. Plria globuloas,
apoi hemisferic, cu centrul perfect plat,
diametrul 3-8 cm; fata superioar cu cuticul
groas, neted, mtsoas, uneori
scvamoas, alb, alb-glbuie sau alb-murdar;
fata inferioar cu lamele distantate, albe, apoi
roz, brun-purpurii, n cele din urm maron-
nchis sau negre. Piciorul plin, tare, neted, alb,
ngustat la baz, lung de 3-8 cm, diametrul 1-
1,5 cm, cu inel ngust si caduc, pe partea
inferioar putin scamos, rsfrnt n jos si situat
n treimea superioar. Carnea groas, alb,
n sectiune se nroseste putin, miros si gust
plcut, usor aromat. Sporii ovoizi
BURETE-
ciuperc de
braniste
164 ciuperci

(7-8 4-5 n), netezi, unigutulati, bruni sau
purpurii nchis. Alimentatie. Valoare alimen-
tar foarte mare. Des folosit n preparatele
culinare. Foarte gustoas fript. Pentru iarn
se usuc greu si si pierde n mare parte cali-
ttile (gust si miros) (v. Pl. XIV, 1).
CIUPERC DE BRANISTE,
CIUPERC DE CMP
CIUPERC DE CMP (Agari -cus
arvensis), fam. Agaricaceae. Ciuperc sa-
profit, ntlnit de primvara pn toamna
(V-X), pe sol, n pajisti, tufrisuri, poieni, f-
nete, marginea pdurilor, lstrisuri, grdini;
sin. ciuperc de braniste. Descriere. Plria
ovoid sau globuloas, semisferic, apoi ntin-
s, diametrul 8-15 cm; fata superioar neted,
catifelat, alb, cu vrsta galben, uneori cu
rest de vl pe margine sub form de scvame;
fata inferioar cu lamele strnse, albe, apoi roz,
iar n cele din urm brun-negricioase. Piciorul
cilindric, mtsos, atos-fibros, lung de 8-
12 cm, diametrul 1-2 cm, la baz mai ngro-
sat, prevzut n treimea superioar cu un inel
membranos dublu, rsfrnt n jos, alb, apoi
glbui. Carnea moale n plrie, fibros-atoas
n picior, alb, gust dulce, de nuc, miros de
mi gdal e sau ananas. Spor i i oval i
(6,5-8 4-5 ]i) brun-purpurii. Alimentatie. Va-
loare alimentar foarte mare (v. Pl. XIV, 2).
CIUPERC DE GUNOI,
CIUPERC DE BLEGAR
CIUPERC DE PIVNIt,
BURETE DE CAS
CIUPERCI, organisme cu talul unice-
lular sau pluricelular, lipsite de pigmenti asimi-
latori si plastide, cu nutritie heterotrof saprofit
sau parazit. Numrul speciilor este de cca
100 000. La ciupercile inferioare, unicelulare,
corpul vegetativ poate fi un gimnoplast lipsit de
membran si cu miscri amoeboide, derma-
toplast prevzut cu membran celular sau
plasmodiu, cnd n masa celular se afl mai
multe nuclee. Ciupercile pluricelulare au celu-
lele dispuse una dup alta formnd filamente
simple sau ramificate, numite hife (fig. 54, 55).
Totalitatea hifelor din corpul vegetativ formea-
z un miceliu. Exist specii la care corpul ve-
getativ este un sifonoplast, constnd dintr-un

Fig. 54. Tipuri de ciuperci:
1 - resupinat; 2- castron; 3- castron cu peduncul
lung; 4 - cup; 5 - lob de ureche; 6 - sceptru;
7 - zbrciog; 8 - plnie; 9 - tuf (coraliform);
10 - t ubercul de cartof (truf ); 11 - stel at ;
12-pahar
;
13- piriform; 14 - evantai cochiliform;
15-capitiform; 16- plrie.
miceliu tubular unicelular, ramificat, neseptat,
plurinucleat (Phycomycetae); altele au corpul
vegetativ un miceliu alctuit din hife septate,
unde fiecare celul are unul sau mai multi nu-
clei (Ascomycetae, Basidiomycetae). Hifele mi-
celiene se mpletesc formnd plectenchimuri
care pot fi strome, cnd sunt moi, si scleroti,
cnd sunt tari. n functie de specie, culoarea
miceliului poate fi alb, cenusie, maronie, bru-
n, neagr s.a. Celula este constituit din pere-
te celular de natur pectic cruia i se asociaz
chitin, celuloz, hemiceluloz, compozitia fi-
ind diferit de la o grup sistematic la alta;
citoplasm este reprezentat la exterior de
ci uperci cu burduf 165 cladodii


Fi g.55a. Forma plriei: 1 -sferic; 2-emisferic;
3 - cilindric; 4 - oviform; 5 - pernit; 6 - conic;
7 - clopotel; 8 - plrie mexican; 9 - boltit;
10 - usor nfundat; 11 - plnie. b. Forma
piciorului: 1 - filiform; 2 - cilindric; 3 - fusiform;
4-bulb; 5-butoi; 6-pntecos; 7-mciuc; 8-con
rsturnat. c. Forma bazei piciorului: 1 - rotunjit;
2 - retezat; 3 - conic; 4 - bulbat; 5 - bulbat cu
sant superior; 6 - bulbat cu partea superioar
verucoas; 7 - bulbat cu teac liber; 8 - ca o
rdcin; 9- cu excrescente filiforme; 10- iese din
sclerotium; 11 - discoidal.
plante, animale etc. Sunt cazuri de specii obli-
gatoriu sau facultativ parazite sau saprofite.
Unele ciuperci triesc n simbioz cu algele, re-
zultnd lichenii. Produsul de rezerv este glico-
genul. nmultire vegetativ prin fragmente de
miceliu, blastosporii constnd din nmugurirea
celulei, sclerotii constnd din mpletiri compacte
de hife. nmultire asexuat prin zoospori
flagelati mobili si aplanospori imobili, nmultire
sexuat foarte variat, cu o generatie game-
tofitic haploid realizat prin gameti formati n
organele sexuale, care, prin fecundare, for-
meaz zigotul (oul) si o generatie sporofitic
diploid, desfsurat la ascomicete si bazidio-
micete dup schema: ntre celule sexuale dife-
rite are loc plasmogamia (P), rezultnd un mi-
celiu secundar dicariotic (dicariofaz); mai
trziu are loc cariogamia (C), rezultnd zigotul
care sufer o diviziune reductional (R) cu for-
mare de spori, respectiv ascospori, sau bazi-
diospori (I. Hodi san, 1983). Important.
Ciupercile parazite sunt duntoare plantelor,
animalelor si omului. Peste 10 000 specii de
micromicete sunt fitopatogene, producnd boli
plantelor agricole; peste 1000 specii provoac
boli grave omului si animalelor. Aduc mari pre-
judicii economice. Se combat prin diferite mij-
loace. Macromicetele din Romnia reprezint
cca 1200, specii din care 200 specii sunt co-
mestibile. n mod curent se consum 50 specii.
Caloric, 4 kg de ciuperci echivaleaz cu 1 kg
carne. Unele sunt utilizate n industria farma-
ceutic pentru obtinerea de medicamente
(penicilina, patulina, citrinina, fumigatina, flavi-
cina, clavatina etc.). Din unele specii (Copri-
nus, Rusulla) se extrag coloranti sau parfumuri.
Multe specii particip la mineralizarea substan-
telor organice, favoriznd circulatia substantelor
chimice n natur, altele secret fermenti
(amilaz, celuloz, proteaz, zimaz), actio-
nnd n descompunerea substantelor organice
cu molecul complex (exemplu, fermentatiile).

hialoplasm si n interior de granuloplasm;
unul sau mai multi nuclei prevzuti cu mem-
bran nuclear si un nucleol n interior; con-
driosomi si vacuole, substante de rezerv con-
stnd din glicogen, lipide etc. Nutritie
heterotrof parazit, cnd si iau hrana din
tesuturile vii ale plantelor, animalelor, omului, si
heterotrof saprofit, cnd si iau hrana din
descompunerea organismelor moarte de

CIUPERCI CU BURDUF,
COMICETE
CLADODII (Cladodium), ramuri tulpi-
nale aeriene, metamorfozate, mult comprima-
te, cu internodii, aspect de frunz si crestere
nedeterminat. Posed un parenchim cloro-
filian puternic dezvoltat, ndeplinesc functia de
fotosintez [exemplu, grozam (Genista sa-
gittalis)] (fig. 56).
AS-
cladom 166 clopotul-caprei



Fig. 56. Tipuri de cladodii:
a - grozam (Genista sagittalis);
b - limba soacrei (Opuntia sp.);
1 -cladodii; 2-frunze; 3-spini.
CLADOM, cordon cilindric, moale, cu
aspect inelat, la fiecare inel cu un verticil de
pleuridii care se prind de ax printr-o celul
coxal mai mare ntlnite la algele rosii (Rho-
dophyta). Cladom uniaxiali sunt ortomeri, pro-
vin din diviziunea transversal a celulei apicale;
cei elicomeri provin din diviziunea spiralat
(Polysiphonia), cei scorpiomeri, din diviziunea
n zig-zag (Wrangelia).
CLEISTOTECIE (Cleistocarp), corp
fructifer complet nchis, la ciuperci, fr ostiol,
n care se diferentiaz spori. Eliberarea lor are
loc prin putrezirea organului care i-a produs
(exemplu, Plectascales), sau prin ruperea
membranei, ce delimiteaz cleistotecia (exem-
plu, Erysiphales).
CLITOCIBE (Clitocybe alexandri),
fam. Tricholomataceae. Ciuperc saprofit,
tericol, comestibil, ntlnit toamna (IX-X),
pe solul pdurilor de rsinoase din etajul
montan. Descriere. Plria groas, crnoas,
cu diametrul de 10-15 cm; fata superioar
roscat-brun sau brunie; fata inferioar cu la-
mele decurente, bruniu-crem. Piciorul lung de
5-7 cm, diametrul 2-4 cm, alb-murdar, lnos
la baz. Sporii ovoizi (5,5-6,5 3,5-4,5 n).
Alimentatie. ntrebuintate n diferite prepa-
rate culinare. Ciuperc de mare valoare
alimentar.
CLOPOTUL-CAPREI, (Campanu-
la trachelium), fam. Campanulaceae. Plant
erbacee, peren, hemicriptofit, mezofit, me-
zoterm, acid-neutrofil, heliosciadofit, ntl-
nit prin pduri, zvoaie, tufrisuri, din regiu-
nea montan pn n cea subalpin, vegetnd
pe soluri revene pn la reavn-jilave, mijlociu
pn la bine aprovizionate cu azot (N3-4); se
mai numeste bulbuci, bulbuci de munte, clopo-
telul caprei, clopotelul iadului, clopotelul tapului.
Genetic, 2n=34. Fitocenologic, ncadrat n
Querco-Fagetea, Car. Carpinion (fig. 57). Rs-
pndit n Europa. Plant cunoscut din timpuri
ndeprtate de oamenii satelor montane, fiind
folosit de acestia n tratarea anginelor farin-
giene. Descriere. Rdcin ramificat. Tulpina
simpl, rar ramificat, erect, cu muchii liniare,
rrit aspru-proas, nalt de 30-100 cm. Frun-
ze lat-triunghiular-cordate, n partea inferioar,
si ovat-triunghiular-cordate, n partea superioa-
r, scurt-aspru-proase, pe margine nere-
gulat-obtuz-dintate, cele inferioare petiolate,
cele aflate n partea superioar a tulpinii sesile.
Flori albastre-violete sau albastre-deschis, gru-
pate n vrful tulpinii ntr-un racem scurt; caliciu
din 5 sepale; corola campanulat, 5-lobat, n
interior lung-proas; androceul din 5 stamine
cu filamente proase; gineceul cu ovar trilo-
cular, stil simplu, pros, terminat cu 3 stigmate.
nflorire, VIIIX. Fruct, capsul care se deschi-
de la baz prin trei orificii. Seminte elipsoidale,
muchiate. Compozitie chimic. Latexul din
plant contine amestecuri de esteri, rezine, ce-
ruri etc., compozitie asemntoare cauciucului.
Medicin uman. Uz intern. Empiric pentru
tratarea anginelor faringiene: infuzie din
1-2 lingurite plant mruntit la o can (250 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 15 minute.
Se strecoar. Se fac 2-3 gargare pe zi, din care
una seara. Se poate bea cte un pahar de 2-3
ori pe zi. Ornamental. Poate fi cultivat ca plan-
t ornamental n conditii asemntoare celor
clopotel galben 167 cloroplast
care se afl un spatiu clar, larg de 100-120 .
Electronomicroscopic, membranele sunt for-
mate, fiecare, din dou straturi ntunecoase de
natur proteic separate de un spatiu clar bi-
molecular de lipide (fig. 58). Membrana extern
este continu, iar cea intern invagineaz, for-
mnd lamele deforma unorsaculi plati. Spatiul
delimitat de membrana intern este ocupat de
un material biologic, distinct mprtit n strom
si grane (fig. 59). Stroma reprezint masa fun-
damental, lipsit de pigmenti asimilatori. Con-
tine picturi lipidice, granule de amidon si lamele
numite tilacoide ale stromei, rezultate din
invaginarea membranei interne. Tilacoidele
stromei rmn n legtur permanent cu
membrana care le-a format, au aceeasi gro-
sime cu ea, sunt paralele si unele din ele pot
strbate ntreg spatiul intern. Pe tilacoidele
stromei se formeaz saculi disciformi de di-
mensiuni mai mici (diametru 0,5 \x), asezati
suprapusi ca fisicurile de monede, numiti tila-
coizi ai granei. Acesti saculi se numesc grana si
contin pigmenti asimilatori. n componenta unei
grane pot intra 2-100 saculi granari (tilacoide
grnare). Tilacoidele stromei ce trec prin por-
tiunea granar se ncarc n dreptul lor cu pig-
menti asimilatori. Electronomicroscopic, tilaco-
idele stromei si granei sunt formate dintr-un
strat lipidic median (gros de 40 ), ce poart pe
Fig. 57. Clopotul-caprei (Campanula trachelium).
aflate n stare slbatic, n parcurile din sta-
tiunile balneoclimaterice din regiunea montan.
CLOPOtEL GALBEN, FORSItIA
CLORENCHIM, PARENCHIM ASI-
MILATOR -> PARENCHIM
CLORHIDRAT DE TIAMIN,
VITAMINA B
1
CLOROFIL -> PIGMENtI
CLOROFILIENI
CLOROPLAST (Cloroplastum).
Constituent celular protoplasmatic din grupul
plastidelor nglobate n hialoplasma celular a
tesuturilor din toate prtile verzi ale briofitelor si
plantelor vasculare. Sunt sediul fotosintezei,
convertind energia luminoas n energie
chimic. Form sferic, discoidal, sau
ovoidal. Diametrul 2-5 n, grosimea 0,5-1 \i.
Mrginite de dou membrane osmiofile ntre

Fig. 58. Ultrastructura unui cloroplast:
1 - membran extern; 2 - membran intern;
3 - strom; 4 - l amel e; 5 - grana; 6 - pi ctur
lipidic.
cloroplast 168 coacz negru

Fig. 59. Structura electronomicroscopic a
tilacoidelor granei si stromei:
1 - tilacoid granar; 2 - tilacoid al stromei;
3 - particule proteice globulare asezate n grupe de
cte patru; 4 - particule proteice globulare dispuse
izolat pe fata intern a tilacoidului; 5- strat lipidic.
ambele fete particule proteice globulare (dia-
metrul 60 ). Pe fata extern a stratului lipidic
particulele globulare sunt asezate n grupe de
cte patru, pe fata intern sunt dispuse izolat.
n ambele cazuri, particulele globulare sunt
scufundate aproximativ 20 n stratul lipidic.
Grosimea total a lamelei (tilacoidului) este de
120 . Particulele globulare se numesc cuan-
tozomi si reprezint unittile functionale la nivelul
crora se desfsoar procesul, de fotosin-
tez. Compozitie chimic. Cloroplastele
contin ap, proteine (de structur) si enzime,
lipide (de structur si metabolice), clorofile (A si
B), carotenoide (xantofila, carotenul), ADN,
ARN, vitaminele K si E, ioni de Mn
+
+, Mg
+
+, Zn
+
+,
Fe
+
+, P
+++
. Dintre enzime mentionm NADP,
flavonoproteine, citocrom-6, citocrom-f, cito-
crom-oxidaze, feroxidaze, peroxidaze (catala-
ze), hidrolaze (amilaza, invertaza, fosforilaza),
feredoxina. Cloroplastele contin ribozomi mai
mici dect cei clin citoplasm, aranjati n stro-
m sub form de lanturi. Au rol n sinteza sub-
stantelor proteice. La alge, cloroplastele se nu-
mesc cromatofori (-> CROMATOFOR).
COACZ NEGRU (Ribes nigrum),
fam. Grossulariaceae. Arbust tufos, indigen,
microfanerofit, la umiditate si temperatur amfi-
tolerant, acid-neutrofil, ntlnit pe soluri argi-
lo-lutoase si luto-argiloase, n pduri si
tufisuri, lunci, zvoaie, n regiunile deluroase
si muntoase, din prtile nordice, mai reci, din
Transilvania si Moldova; n unele zone,
spontane,
prezent n asociatia vegetal Alnion glutinosae;
se mai numeste agris negru, coacz neagr,
pomisoar neagr, smordin, smordin neagr,
strugurei negri, struguri negri. Genetic, 2n = 16.
Longevitate 20 de ani. Rspndit n Europa si
Asia. Cultivat cu succes pe marginea aleilor din
grdini, pe marginea parcelelor si n apropierea
gardurilor. Se nmulteste relativ usor.
Exploatarea plantatiilor se face 15-20 ani. n
Europa se cultiv de aproximativ 400 ani, mai
ales n regiunile vecine Mrii Baltice
(Danemarca, nordul Germaniei si Scandinavia)
si n Olanda. n secolul al XVI-lea, a fost
transportat peste Canalul Mnecii. n 1757
englezii l foloseau la prepararea vinului. Pe
continentul american a ajuns n jurul anului
1630. Astzi este cultivat pe suprafete ntinse
n Anglia, Polonia, Germania, Franta, Ungaria,
Iugoslavia, Bulgaria, Olanda etc. n Romnia
suprafata cultivat este de 1226 ha. Prefer
climat umed si relativ rcoros, n zonele cu
peste 600 mm precipitatii anual. Rezistent la
ger. Poate fi afectat de brume si ngheturi trzii.
Primvara, la temperaturi medii zilnice de
+6 C, porneste n vegetatie. Temperatura
optim pentru vegetatie este 17-18 C. Iubitor
de lumin. Se adapteaz si d rezultate bune si
la semiumbr. Se dezvolt bine pe soluri
mijlocii spre grele, fertile, revene, permeabile,
cu reactie acid (pH 5-6,8). Descriere. R-
dcini adventive. Tulpini viguroase, erecte, ne-
gricioase, nalte pn la 2 m. Lujeri cenusii cu
miros neplcut, se exfoliaz n partea inferioa-
r. Muguri pedicelati, ovoizi, bruni pn la
roscati, spre vrf prevzuti cu glande. Frunze
subrotunde, cordiforme, cu 3-5 lobi triunghiu-
lari, neregulat-dublu-serati, pe dos cu glande
galbene mirositoare si nervuri pubescente.
Flori hermafrodite, campanulate, proase, ver-
zui-roscate (sepalele mai lungi dect petalele),
dispuse n raceme. nflorire, IV-V. Fructe, bace
sferice, diametrul 6-9 mm, negre, gust dul-
ceag, cu maturizarea n iulie. Recolt, 3-5 kg la
tuf. La un kilogram sunt cca 3400 fructe.
Compozitie chimic. Fructele contin zaharuri
(9,5 g%), acizi organici - citric, malic s.a.
(2,1 g%), proteine (0,9%), calciu (56,8 g%), fier
(4, 5 mg%), f osf or (35 mg%), pot asi u
(316 mg%), sodiu (2,8 mg%), zinc (3,5 mg%),
cupru (1,5 mg%), clor (3,4 mg%), fluor
(0,01 mg%), caroten (0,1 mg%), vitamina B1
(0,06 mg%), vitamina B2 (0,01 mg%), vita-
mina C (150 mg%) (de 3-4 ori mai bogate
60 5
coacz negru 169 coacz negru

dect portocalele si lmile), vitamina PP, B6,
bogate n pigmenti antociani si flavonozide.
Frunzele contin taninuri, rutozid, vitamina C,
cantitti mici de ulei volatil (0,2%), aminoacizi
(arginina, prolina, glicina, acelanina, resina),
substante colorante, fosfor, sulf. Uleiul volatil
contine cardinen, cariofilen, sabinen, sabinol,
sesquiterpene, terpinol si fenoli. Flavonidele
sunt reprezentate de miricetin, campoferol,
quiercitin, isoquercitin, ratin, sakuranetin
cu proprietti antimicotice. Mai contine acizi
fenolici, bergerin, diterpeni si triterpeni.
Semintele contin acid linoleic (40-60%), acid
gamalinoleic (15-19%), alfa-linoleic (12-14%),
acid oleic (9-10%), acid palmitic (6-7%), acid
stearidionic (3-4%), acid stearnic (1-2%). Ali-
mentatie. Fructele se consum n stare proas-
pt, congelate sau prelucrate sub form de
suc, compot, marmelad, gem, jeleu, lichior,
vin. Se ntrebuinteaz la aromatizarea produ-
selor lactate, supelor, salatelor de fructe etc.
Industrie. n industria alimentar se prepar
din fructe suc, compot, marmelad, dulceturi,
gem, jeleu, lichior, vin, otet, concentrat de aro-
m. Din frunze, vrfuri de lstari si fructe se
prepar medicamente si ceaiuri pentru boli
gastrointestinale, hepatobiliare, renale, cardio-
vasculare etc. Din frunze si lujeri se extrag
substante colorante. Bioterapie. Frunzele si
fructele au important terapeutic n medicina
uman si veterinar. Principiile active din frun-
ze au actiune diuretic. Cele din fructe au efect
tonic general; depurativ n reumatism cronic
degenerativ si gut; antisclerogen; creste acui-
tatea vizual; diuretic, cu eliminarea acidului
uric; sudorific n afectiuni febrile; pectoral n
tuse, angine, laringite. Au actiune favorabil n
maladiile gastrointestinale ca: ulcer duodenal,
gastroduodenite, gastrite, colite, afectiuni he-
patobiliare, nefrite si pielonefrite, insuficient
cardiac, insuficient respiratorie, aterosclero-
z, scorbut, oboseal general, surmenaj,
angin. Racz si colab. au preparat din fructe
medicamentul RUBIFER, recomandat n toate
cazurile de deficit n fier. Extractul de fructe
este indicat ca anti hipertensiv si n insuficiente
circulatorii si previne puseurile hipertensive.
Recoltare. Frunzele (Ribes nigri folium) se cu-
leg concomitent sau imediat dup recoltarea
fructelor n luna iulie. Recoltarea mai devreme,
determin nediferentierea mugurilor de rod
pentru anul urmtor. Uscarea la umbr n strat
subtire. Uscarea artificial la 40-50 C. Se
pstreaz n saci de pnz. Fructele (Ribes
nigri fructus) se recolteaz la maturitatea fizio-
logic. Uscare artificial la 40-50 C. Se ps-
treaz n saci de hrtie, la loc uscat. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea unor boli
ca: ateroscleroz, arterit si trombangeit obli-
terant, hipertensiune, litiaz uric, reumatism,
gut: a) infuzie, din 2 lingurite frunze uscate
mruntite peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 15 minute.
Se strecoar. Se beau 3 cni pe zi nainte de
mese; b) infuzie, din 1 lingurit fructe uscate
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 20 minute. Se stre-
coar. Se beau 2-3 cni pe zi. 2. Pentru trata-
rea rinitelor, rinosinuzitelor alergice, astm aler-
gic, edem Quincke, urticarii, gastrite, migrene:
infuzie, din 1 lingurit muguri peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi. 3. Pentru tratarea alcoolismului:
decoct, din 1 lingurit frunze uscate la o can
(200 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se bea
100 ml dimineata si 100 ml seara. Cura du-
reaz 30-40 zile. 4. Pentru tratarea afectiunilor
cardiace, cu efect sedativ, hipotensiv, diuretic:
sirop, din 500 g fructe uscate la 1 l de ap. Se
fierbe 15 minute la un foc domol. Se strecoar.
Se stoarce printr-o pnz rar. Se adaug
250 g zahr si se fierbe pn la consistenta
unui sirop. Se ia cte 1 lingurit la 2 ore. 5. Pen-
tru tratarea numeroaselor afectiuni mentionate:
a) cidru, cte 100 ml nainte de mesele prin-
cipale; nu se administreaz la copii; b) consum
de fructe proaspete sau suc. 6. Pentru tratarea
asteniei si slbiciunii psiho-fizice, dermatitelor
si dermatozelor, urticariei cronice, sindroame-
lor alergice acute, sindroamelor inflamatorii,
rinitelor si rinofaringitelor recidivante, sinuzite-
lor, emfizemului pulmonar, bronsitelor cronice
complicate, rinitelor, astmului bronsic, socului
anafilactic secundar terapiei cu antibiotice, ar-
trozelor, artritelor, poliartritelor, sindroamelor
febrile virale, gripale, gastritelor, hepatitelor
cronice, pancreatitelor cronice, adenomului de
prostat, chisturilor ovariene, fibromului uterin,
leziunilor retiniene, retinopatiei diabetice, atro-
fiei nervului optic, diminurii acuittii vizuale:
macerat muguri proaspeti n solutie hidrogli-
cero-alcoolic 1 DH. Se iau 50 picturi de 2-3
ori pe zi, nainte de mesele principale. Se prac-
tic administrarea unic 75-100-150 picturi
dimineata, la trezire, n asociere cu alte
coacz negru 170 coacz
rosu

macerate, de exemplu, cu stejar pedunculata si
porumbar (Prunus spinosa) n cazul hiposupra-
renalismului; cu porumbar n astenie si slbiciu-
ne psiho-fizic; cu anin negru si ment acvatic
n cazul urticariei cronice etc. Uz extern. 1. Pen-
tru tratarea reumatismului, tieturi, crpturilor
pielii: macerat la cald timp de 24 ore, frunze de
coacz negru frunze de dafin, salvie, rozmarin
n prti egale. Se pstreaz n sticle nchise la
culoare. Se aplic frectii pe nodulii reumatici si
unguente pe tieturi si crpturi ale pielii.
2. Pentru tratarea reumatismului, artrozelor, pe-
riartritei scapulo-humerale: decoct, din frunze
de coacz negru, frunze de frasin, nuc, cte un
pumn din fiecare, la 10-15 l de ap. Se las la
fiert 30 minute. Se strecoar. Solutia obtinut se
toarn n cada sau vana de baie, cu ap la
temperatura de 37-38 C. Se fac consecutiv
21 bi. Se repet dup 4 luni. Medicin vete-
rinar. Uz intern. Adjuvant n tratamentul bolilor
infectioase, n afectiuni renale, n convalescent,
tonic, reconfortant: a) infuzie, 3-5 g fructe
peste care se toarn 100 ml ap clocotit. Se
las acoperit 30 minute. Se strecoar. Se r-
ceste. Se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt); b) macerat, din fructe care se
supun actiunii apei reci timp de 40-50 minute.
Se strecoar. Se administreaz prin breuvaj bu-
cal. Se mai foloseste extractul din fructe. Dozele
de tratament: animale mari (cabaline, taurine),
2040-80 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 5-10-15 g; animale mici (pisici, cini,
psri), 2-4-8 g. Apicultur. Florile furnizeaz
nsemnate cantitti de nectar si polen pentru
ntretinerea si dezvoltarea familiilor de albine.
Nectarul contine 12-30% concentratie zahr.
Productia de miere, 20-50 kg/ha. Pondere
economico-apicol mijlocie (v. Pl. XV, 1).
COACZ ROSU (Ribes rubrum),
fam. Grossulariaceae. Arbust tufos, microfane-
rofit, mezohidrofit, spre hidrofit, la temperatur
amfitolerant, acid-neutrofil spre neutrobazofil,
heliofil, ntlnit pe soluri luto-nisipoase, nisi-
po-lutoase sau nisipoase, revene, n pduri si
poieni, adeseori cultivat; se mai numeste acris
rosu, agreas, agris, agris pomusoar, agris
rosu, agurei, ou frnteasc, bomboan, bro-
boan, burbane, coacz, frangostafil, gon-
ghicioase, pltinele, pltinele rosii, poame, po-
misoar, pomisor, ribute, ribiz, ribizl, ribizle
albe, ribizle rosii, rosintine, rozenchene, rozin-
cini, smordin, smordin rosie, strugurasi,
strugurasi rosii, strugurei, strugurei rosii, stru-
guri, strugurit. Genetic, 2n = 16. n anumite
zone, sub stare spontan. Fitocenologic n-
cadrat n Alno-Radion. Rspndit n Europa si
Asia. Cultivat pe suprafete mari n Germania,
Polonia, Austria, Cehia, Slovacia, Norvegia,
Ungaria, Franta s.a. n Romnia ocup n
cultur pur suprafata de 162 ha si n cultur
intercalat 17 ha, majoritatea n jud. Satu Mare.
Potential biologic ridicat la lumin intens.
Descriere. Rdcin relativ superficial, bogat
ramificat. Tulpin erect, nalt pn la 1
(1,50) m. Lujerii de obicei glabrii, cu scoarta
neted, glbuie, brun ori cenusie. Frunze sub-
rotunde, spre baz trunchiate, cu 2-5 lobi bise-
riati, fata superioar glabr, pe dos glabre, pu-
bescente (cele tinere) sau cu peri glandulosi
de-a lungul nervurilor, lung-petiolate. Flori mici,
verzui, cu nuant rosiatic, grupate cte 5-27
ntr-un racem relativ lung. nflorire, IV-V. Fruc-
tul bac rosie, alb sau roz-pal, neted, lucioa-
s, cu diametrul 5-10 mm, n general, cu 5 se-
minte. Ajung la maturitate VII-VIII. Compozitie
chimic. Fructele contin zaharuri (7%), acizi
organici (1,2%), proteine (0,7%), cenus
(0,7%), calciu (39,8 mg%), fier (4,5 mg%), fos-
for (35 mg%), potasiu (187 mg%), sodiu
(7,6 mg%), zinc (3,5 mg%), cupru (1,5 mg%),
clor (3,8 mg%), fluor (0,01 mg%), caroten
(0,06 mg%), vitaminele B
1
(0,04 mg%), B
2
(0,03 mg%), C (30 mg%), PP si B
6
(M. Bo t e z,
Gh. Bdescu, A. Botar, 1984). Alimen-
tatie. Consumate proaspt sau prelucrate sub
form de suc, marmelad, gem, jeleu etc. In-
dustrie. Folosite pentru fabricarea gemului,
sucului, siropului, compotului, marmeladei, je-
leului, dulceturilor, pastei. Bioterapie. Princi-
piile active din fructe au important terapeutic
n medicina uman. Proprietti: aperitiv (pe
nemncate), digestiv (la sfrsitul meselor), to-
nic, rcoritor, laxativ, diuretic, depurativ, hemo-
static. Indicatii: afectiuni febrile, inapetent,
dispepsii (insuficienta sucului gastric), consti-
patie, pletor (surplus), artritism, reumatism,
gut, hidropizie, litiaz urinar, insuficient si
congestie hepatic, icter, inflamatii urinare, di-
verse alte inflamatii, pecingini, temperament
bilios. Recoltare. Fructele (Ribes rubri fructus)
se recolteaz cnd au ajuns la maturitatea fi-
ziologic. Uscarea la umbr n strat subtire.
Uscarea artificial la 40-50 C. Se pstreaz n
saci de pnz. Medicin uman. Uz intern.
1. Fructele, consumate ca atare, luate nainte
coacz
rosu
171 coada-calului

de mas sunt tonic-aperitive, iar dup mas
stomachice. 2. Suc, 100-500 g pe zi, n 3-4 re-
prize, dulceat si sirop, de 2-3 ori pe zi, vita-
mineaz organismul. Se utilizeaz mai ales
iarna si primvara. Pentru prepararea jeleului:
se fierbe sucul de coacz rosu. mpreun cu
zahrul (n greutate egal). Dup ce ncepe s
fiarb, se curt spuma din 5 n 5 minute. Cnd
devine suficient de consistent, se pune n vase.
Se foloseste adugnd 100 g zmeur la 1 kg de
coacz rosu. Apicultur. Specie melifer. Flo-
rile sunt vizitate intens de albine pentru cule-
gerea de nectar si polen. Cantitatea de zahr
variaz ntre 0,01-0,45 mg/floare. Productia de
miere, 10-20 kg/ha. Pondere economico-api-
col mic (v. Pl. XV, 2).
COADA-CALULUI (Equisetum ar-
vense), fam. Equisetaceae. Plant erbacee,
peren, spontan, geofit, cosmopolit, mezo-
fit, mezoterm heliosciadofitlapH, eurionic
(amfitolerant), ntlnit prin lunci umede, ti-
noave, pe marginea apelor de munte, pe rpi,
terenuri apoase, fugitive, pe terasamentele ci-
lor ferate, ca buruian n culturi, de la cmpie
pn la regiunea montan; vegeteaz pe o
mare varietate de soluri, de la nisipoase pn
la cele argiloase, revene pn la reavn-jilave,
fiind adaptat la oscilatii mari ale regimului de
umiditate; se mai numeste barba-sasului,
barba-ursului, bota-calului, bota-cucului, brdi-
sor, coad goal, coada-iepei, coada-mnzu-
lui, coada-soprlei, codaie, iarb de cositor,
mnzoaic, nodtic, opintici, prul-porcului,
peria-ursului, siruslit (fig. 60). Genetic,
2n = 216. Fitocenologic, ncadrat n Filipen-
dulo-Petasition, Chenopodietea, Artemisietea,
Secalietea. Rspndit n Europa, Asia si
America de Nord. Descriere. Rdcini adven-
tive pornite dintr-un rizom subteran negricios,
articulat, cu tuberculi de mrimea unei alune,
bogati n substante nutritive de rezerv. Din
rizom cresc anual tulpini fertile de primvar si
sterile de var. Tulpina fertil mic, 5-15 cm
nltime, articulat, neramificat, la noduri cu
frunze solzoase brunii, unite ntr-o teac cu
marginea dintat. Terminal poart un spic spo-
rifer, format dintr-o ax, pe care sunt dispuse
verticilat, sporofile peltat-pedicelate, cu contur
hexagonal. Pe fata inferioar sporofila are
8-5 sporangi sesili, n care, prin meioz, se
formeaz spori mici, cu care ncepe generatia
gametofitic. Dup diseminarea sporilor, tul-
pinile fertile se usuc. Apar n IV-V. Tulpina

Fig. 60. Ciclul de dezvoltare la specia
coada-calului (Equisetum arvense):
1, 1a - spori mascul i cu el atere;
2,2a - spori femeli cu eletere; 3- protal
mascul cu anteridii si anterozoizi;
4 - protal femei cu arhegoane; 5-
arhegon cu zigot; 6- tulpin fertil; 7
- t ul pi n st eri l ; 8 - sporof i l ; 1,
3-gametofit mascul; 2,4-gametofit
femel; 5, 6, 7-sporofit.
coada-calului 172 coada-calului

steril, verde, asimilatoare, erect, 20-50
(80) cm nltime, se formeaz dup disparitia
tulpinei fertile. Este articulat, la noduri cu frun-
ze mici, uninerve, unite ntr-o teac mic, din-
tat si cu ramuri verticilate, simple rar rami-
ficate, de regul 4-brzdate. Ramurile i dau
aspectul unei cozi de cal. Cilindrul central din
tulpin este un actinostel. Gametofitul este
caracteristic. Sporii sunt nveliti n trei mem-
brane: exosporul, perisporul, endosporul. Peri-
sporul crap n spiral dnd nastere la 4 elatere
(filamente lungi) care se prind de alti spori,
favoriznd rspndirea n grup. Sporii, la fel de
mari (homoiospori), sunt diferentiati pe sexe:
brbtesti si femeiesti. Cei brbtesti, prin
germinare, formeaz un protal brbtesc, de
forma unei lame verzi, lobate, care poart n
vrf anteridii n care se formeaz anterozoizi
pluri-flagelati. Protalul femeiesc poart la baza
lobilor arhegoane cu oosfer. Anterozoidul
noat prin picturile de ap sau rou pn la
arhe-gon, ptrunde n interior si fecundeaz
oosfera, rezultnd zigotul, iar din acesta
embrionul, cu care ncepe generatia
sporofitic. Rezult dou generatii
heteromorfe, independente, care se succed:
sporofitul, peren, reprezentnd planta n sine
si gametofitul cu spori care dau nastere la 2
protale mici, dioice, de scurt durat (I. Pop si
colab., 1983). Compozitie chimic. Planta
contine acid silicic (5-7%), din care cca 10-
20% solubil, equisetonina (5%), gluteolin,
izoquercetina, alcaloizi - 3-meto-xipiridina,
nicotin, palustrina si palustridina;
glucozidele-articulatidina si izoarticulatidina -
considerate antivitamine B
1
; fitosterina, p-sito-
sterol, acid malic, acid oxalic, gliceride ale aci-
zilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfo-
ne, vitamina C, urme de ulei volatil, sruri de
potasiu. Sporii contin acizi cu lant lung a, oo-di-
carboxilici prezenti n fractiunea lipidic. Bio-
terapie. Planta a fost cunoscut de daci si
utilizat n scopuri medicinale. Ei i spuneau
coada, coad, iar mai apoi coada-calului. As-
tzi prezint important terapeutic pentru me-
dicina uman si veterinar. Propriettile prin-
cipiilor active: antimicrobian, antiseptic,
dezinfectant urinar, hipoacidifiant (scade aci-
ditatea gastric), remineralizant, expectorant,
bronhodilatator, diuretic. Recomandat n ane-
mia secundar posthemoragic; n tuberculoza
pulmonar, ca remineralizant; hemostatic n
hemoroizi, metroragii, epistaxis; diuretic n gut
si reumatism; expectorant n bronsite; diuretic
n bolile de rinichi si vezic; boli de ficat, inim,
piele; hipoacidifiant si hemostatic n ulcer gas-
tric. Recoltare. Materia prim (Equisetiherba),
constnd din tulpinile sterile, se recolteaz n
perioada iulie-septembrie, pe vreme frumoa-
s, dup ce s-a ridicat rou, prin tierea aces-
tora la 5-6 cm de sol. Se curt de prtile
brune. Se usuc la umbr, n strat subtire, n
locuri bine aerisite. Medicin uman. Uz in-
tern. 1. n gastrite hiperacide si ulcer gastric:
decoct din, 1 lingurit plant mruntit la o
can (250 ml). Se fierbe 15 minute. Se consu-
m 2-3 cni pe zi. 2. n edeme consecutive
insuficientei cardiace: decoct, 1 lingurit plant
mruntit la o can (250 ml). Se bea n cursul
unei zile. 3. Pentru tratarea tusei (diverse etio-
logii): decoct, din 4-5 lingurite plant mruntit
la 1,5 l ap. Se fierbe 10-15 minute. Se stre-
coar. Se bea n cursul unei zile. 4. n bronsite:
decoct, din 4-5 lingurite plant mruntit la
1,5 l ap. Se fierbe 10-15 minute, se rceste,
se strecoar, se ndulceste. Se bea n cursul
unei zile. 5. Pentru tratarea tuberculozei pul-
monare: decoct, din 4-5 lingurite plant mrun-
tit la 1,5 l ap. Se fierbe 15 minute. Se stre-
coar si se bea cldut n cursul unei zile.
6. Pentru dezinfectarea aparatului urinar si ca
diuretic: decoct, din 4-5 lingurite plant m-
runtit la 1,5l ap. Se bea n cursul unei zile ca
lichid de ntretinere. 7. Pentru producerea diu-
rezei: macerat la rece, din 4-5 lingurite plant
mruntit la 1,5l ap. Se bea n cursul unei zile
ca lichid de ntretinere. 8. Pentru tratarea gutei:
decoct din 1 lingurit plant mruntit la o can
(250 ml) cu ap. Se consum 3-4 cni si chiar
mai mult pe zi, ca lichid de ntretinere. 9. Pentru
tratarea anemiei, remineralizarea organismu-
lui: decoct, din 1 lingurit plant mruntit la o
can cu ap. Se fierbe 15 minute. Se stre-
coar. Se bea n loc de ap cte 2-3 sau
4-5 cni pe zi. 10. Pentru tratarea hemoragiilor
uterine n timpul ciclului si hemoragiilor interne:
pulbere plant, cte 1 lingurit fractionat n
5 doze pe zi (un vrf de cutit o dat). Actiune
hemostatic. 11. Pentru tratarea bolilor de
rinichi, vezic urinar, hiperaciditate gastric:
infuzie, din 1 lingurit pulbere plant la o
ceasc de ap n clocot. Se las 20-25 minute
s se rceasc. Se strecoar. Se beau mai
multe cesti pe zi, la intervale aproximativ egale.
Actiune diuretic, antidiareic. 12. Pentru tra-
tarea hemoragiilor, vomitrilor cu snge, bolilor
hepatice, bolilor renale, bolilor cardiace:
coada-calului 173 coada-calului mare

a) infuzie, din 1 lingurit pulbere plant la l
ap. Se beau 1-2 cni pe zi; actiune diuretic,
mineralizant, hemostatic; b) decoct, din
2-3 lingurite pulbere plant la o ceasc de ap.
Se fierbe 20 minute. Se las la rcit apoi se
strecoar. Se bea cte 1 lingurit la 5-10 mi-
nute; infuzia sau decoctul se vor bea calde
pentru producerea diurezei si reci pentru actiu-
nea hemostatic. 13. Pentru curtarea rinichilor
de nisip n cazul nisipului renal: decoct, din
1 lingur amestec prti egale coda-calului, pe-
lin, ienuper la o ceasc de ap. Se strecoar si
se bea. Uz extern. 1. Pentru vindecarea con-
tuziilor (umflturi, vnti): decoct, din 2 lin-
gurite plant mruntit la cana. Se aplic cata-
plasme local. Rol decongestiv. 2. Pentru
cicatrizarea rnilor (plgilor): decoct, din
1-2 lingurite plant uscat mruntit la can.
Se aplic cataplasme locale. 3. Pentru grbirea
vindecrii ulcerului varicos, rnilor: planta pul-
bere se aplic local. 4. Pentru diminuarea tran-
spiratiei abundente la picioare: decoct concen-
trat din plant. Solutia se toarn n ligheanul cu
ap n care se face baie. Cu decoctul plantei se
fac bi partiale pentru mini, picioare, sezut n
cazul unor afectiuni inflamatorii cronice, pentru
fracturi, degerturi sau parametropia spastic
la femei. Se mai fac bi cu decoct pentru tra-
tarea eczemelor si neurodermitei. Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea unor
afectiuni pulmonare, renale, n cistite, cistite
hemoragice: a) infuzie, din 3-4 linguri plant
uscat si mruntit peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
40-50 minute. Se strecoar. Se rceste si se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt); b) decoct, din 3-4 linguri plant uscat si
mruntit la 250 ml ap. Se fierbe 25 minute la
foc slab. Se strecoar. Se rceste si se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal; c) pulbere plant.
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
taurine), 15-30-50 g; animale mijlocii (ovine,
caprine, porcine), 3-10-15 g; animale mici (pi-
sici, cini, psri) 0,5-2 g. Uz extern. Pentru
tratarea eczemelor, plgilor atone: a) decoct,
pregtit ca anterior. Se aplic cataplasme pe
locul afectat; b) macerat, din 4 linguri plant
uscat si mruntit peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap rece; se las 1-2 ore; cu solutia
obtinut se aplic cataplasme pe locul afectat.
Agricultur. Buruian problem ntlnit pe
diferite tipuri de sol n culturi de cereale, culturi
prsitoare, grdini de legume, fnete situate
mai ales n luncile rurilor. Se dezvolt bine
cnd stratul superficial al solului este uscat,
nisipos, pietros, srac n substante nutritive si,
n adncuri, se afl un orizont mai compact si
umed, eventual cu un anumit grad de gleizare"
(C. Chi r i l , C. Pi nt i l i e, 1985). Nu suport
frigul, bruma, umbra. Combaterea prin arturi
de var, prasile repetate la 20-30 zile pentru
epuizarea organelor subpmntene, asola-
mentul (borceag de toamn urmat primvara
de cnep, lupin), drenarea terenului pentru
coborrea nivelului de ap freatic, semnatul
des al cerealelor pioase n cadrul epocii opti-
me, erbicidarea. Zootehnie, n pajistile infes-
tate cu aceast specie se obtine un furaj de
proast calitate. Produce intoxicatii animalelor
hrnite la iesle. Prezent n proportie de peste
2% n furaj produce intoxicri grave. La bovine
si ovine provoac avort si hematurie. Boala
evolueaz pn la paralizie general si moarte.
Provoac moartea la cai. Simptome: tulburri
ale sistemului nervos (dezechilibru, ameteli,
perioade de excitatie alternnd cu stri depre-
sive), paliditatea mucoaselor, agalaxie, hipo-
tonia extremittilor. Se intervine cu splaturi
gastrice, laxative, diuretice, injectii cu cafeina,
camfor, alcool, stricnina si atropin (n caz de
paralizie) (v. Pl. XV, 3).
COADA-CALULUI MARE (E-
quisetum telmateia), fam. Equisetaceae. Plan-
t erbacee, peren, spontan, geofit, circum-
polar-boreal, eutrof, higrofit, microterm, n
privinta reactiei solului eurionic (amfitoleran-
t), ntlnit frecvent pe marginea apelor, coas-
te rpoase, locuri umede, pduri mocirloase,
marginea santurilor, de la ses pn la munte,
vegetnd pe soluri jilav-umede pn la ume-
de-umede, cu troficitate ridicat (T= 80-140);
se instaleaz repede pe surpturi, n locuri cu
ala freatic la suprafat; se mai numeste bar-
ba-sasului, barba-ursului, brad, brdac, br-
disor, codie de a mare, prul-porcului. Gene-
tic, 2n = 216. Fitocenologic, ncadrat n
Alno-Padion, Filipendulo Petasition. Se insta-
leaz repede pe surpturile de teren umed.
Rspndit n Europa, Asia de Vest, Africa de
Nord, America. Descriere. Rdcini adventive
pornite dintr-un rizom puternic, brun-negricios,
fr cavitate central. Posed tulpin fertil de
primvar si steril de var. Tulpina fertil este
brun-rosiatic, rar brun-alburie, nalt de
20-50 cm, nermuroas, goal n interior.
coada-calului mare 174 coada-racului

Trieste 7-8 zile. Dup fructificare piere. Va-
gine cilindrice, brun-nchise sau cu jumtatea
inferioar alb, cu 30-35 dinti ovat-lanceolati.
Spic fusiform, lung de 5-8 cm, la baz cu
1-2 inele sterile. Se formeaz n III-V. Tulpina
steril foarte viguroas, nalt de 50-120 cm,
cu diametrul de 1-1,5 cm, cu vagine cilindrice,
verzi, mai palide la partea inferioar, terminate
cu 15-40 dinti colorati brun-nchis, subulati.
Ramuri lungi de 15-20 cm, simple sau rami-
ficate, aspre la pipit, cu 4-9 coaste, cu vagine
usor bombate, cu 4-5 dinti fin ascutiti, caduci.
Compozitie chimic. Contine substante ase-
mntoare speciei coada-calului (Equisetum
arvense). Medicin. Aceleasi proprietti far-
macodinamice si utilizri cala specia coada-ca-
lului (Equisetum arvense) (v. Pl. XV, 4).
COADA-RACULUI (Potenti l l a an-
serina), fam. Rosaceae. Plant erbacee, pere-
n, hemicriptofit, cosmopolit, mezohigrofit
spre higrofit, mezoterm, eutrof, slab-a-cid-
neutrofil, heliofil, ntlnit n locuri nisipoase
si pietroase din lungul rurilor, marginea
lacurilor, fnete umede, santuri, pe lng
garduri, de la cmpie pn n zona montan la
altitudinea de 1300-1500 m, ce corespunde cu
limita de vegetatie forestier; vegeteaz pe so-
luri reavn-jilave pn la jilav-umede, cu trofi-
citate ridicat (T= 80-140), bine aprovizionate
cu azot (N4) sau foarte bine aprovizionate cu
azot (N5); se mai numeste argentina, argin-
dean, argintic, argintel, buboas, buruian
de scrinte, buruiana-junghiurilor, coada-dra-
cului, forostoi, iarba-gstii, iarba-scrntiturii,
iolut, sclintit, scrintitoare de balt, scrnteal,
troscot, vintricea, zolotnic. Genetic, 2n = 28,
35, 42. Vegeteaz n cantitti mai mari n zona
de deal, uneori n mas, excluznd aproape
alte specii de plante. Fitocenologic, se afl
ncadrat n Plantaginetalia, Bidentetalia,
Nanocyperetalia, Molinietalia. Rspndit n
aproape toat emisfera nordic si n America
de Sud. A servit ca aliment la unele popoare
nordice pe timp de foamete. Descriere. Rizom
gros, cilindric, multicaul, din care pornesc
rdcini adventive filamentoase. Tulpini
aeriene foarte lungi, subtiri, repente, nrd-
cinate la noduri. Frunze ntrerupt-penatifidate,
lungi pn la 20 cm, scurt-petiolate, cu foliole
alungit-abovate, dintate pe margine. La baza
frunzelor stipele mari, membranoase, multifi-
date. Flori aurii cu 5 sepale, 20 etamine si
gineceu cu stil lateral ce poart un stigmat la-
teral. nflorire, V-IX. Fructe poliachene cu stiluri
persistente. Compozitie chimic. Planta
contine tanin (7-11% prtile aeriene, 20% cele
subterane), ulei volatil, substante amare, muci-
lagii, flavonoide, sruri minerale. Alimentatie.
Planta ntreag (rizom, staloni, frunze), dar mai
ales frunzele tinere si stolonii, se pot folosi ca
legum n salate si supe de verdeturi, ca piure
ori garnitur la preparatele de peste. n Europa
Central se foloseste ca surogat de ceai si ca
legum. Bioterapie. Planta este cunoscut din
vechime ca avnd un puternic efect curativ. Ea
a fost folosit de mosii si strmosii nostri
pentru tratarea rnilor, scrntiturilor. De
exemplu, n Muntii Apuseni, frunzele proaspete
se pisau n untur si se legau cu ele.
Pregtite astfel se mai foloseau la obrintituri,
infectarea rnilor. n toate satele din tar
tulpinile florifere sau frunzele erau folosite sub
form de ceai contra durerilor de stomac etc.
Astzi, planta are important terapeutic pentru
medicina uman si veterinar. Posed
proprietti astringente, anti-diareice,
antiseptice, hemostatice, antispastice, mai
ales pentru tratamentul colicilor intestinale,
fiind indicat si n afectiuni genitale, n
contractii dureroase preciclice. Este folosit in-
tern n tratarea hipermenoreei, dismenoreei,
colicilor gastrice, enterocolitelor, diareei, cal-
culozei renale, iar extern n splaturi locale n
leucoree, ulceratii ale pielii si inflamatii ale gin-
giilor. Posednd proprietti astringente si anti-
diareice, intr n compozitia ceaiului antidia-
reic. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei
(Anserinae herba) se recolteaz n timpul nflo-
ritului. Uscarea se face la umbr, n strat sub-
tire. Uscarea artificial la 50-60 C. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea anemiei,
artritei, menstrelor abundente (hipermenoree),
menstrelor cu dureri (dismenoree), colicilor
gastrice, enterocolitelor, diareelor, calculozei
renale: decoct, din 1 lingurit pulbere plant la
0

l I ap. Se fierbe 15 minute. Se strecoar.

Se bea cldut n trei reprize, dup mesele prin
cipale. 2. Pentru tratarea litiazei (calculoz)
renal, n dureri abdominale la adulti (colici)
determinate de enterocolite, pancreatite, apen
dicit etc., diaree, gut, artrit: a) infuzie, din
1 lingur pulbere plant la o can (250 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se beau 2 cni pe zi dup mese;
b) decoct, din 1 lingur pulbere plant la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
coada-racului 175 coada-
soricelului

strecoar. Se beau 2 cni pe zi dup mese; n
artrite, curele sunt de lung durat. 3. Pentru
reglarea menstrelor abundente si calmarea du-
rerilor, tratarea metritelor ulcerate, metroane-
xitelor: a) infuzie, din 2 linguri pulbere plant la
Vz l ap clocotit. Se las acoperit 20 minute.
Se strecoar. Cantitatea se bea n cursul unei
zile; b) decoct, din 2 linguri pulbere plant la l
ap. Se fierbe 10 minute. Se strecoar. Se bea
n cursul unei zile. 4. Pentru tratarea bolilor de
stomac, diareei: pulbere plant din prtile ae-
riene, se ia zilnic cte un vrf de cutit. 5. Pentru
calmarea colicilor gastrointestinale: rizomul
plantei se fierbe n lapte. Se strecoar si se
bea. Uz extern. 1. Pentru tratarea gingivitei,
leucoreei (candidoze, infectii streptostafiloco-
cice) constnd din scurgeri vaginale: infuzie
sau decoct, din 1 lingur pulbere plant la o
can (250 ml) cu ap, pregtite dup retetele
anterioare. Pentru gingivite se fac 2 sau mai
multe splaturi bucale pe zi. Pentru scurgerile
vaginale se fac 2 splaturi pe zi cu irigatorul,
din care una seara la culcare. 2. Pentru tratarea
stomatitei: decoct, din 2 linguri pulbere rd-
cin la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 mi-
nute. Se strecoar. Se face gargar de mai
multe ori pe zi, din care una seara nainte de
culcare. Contraindicatii. Pentru uzul intern
planta este contraindicat suferinzilor cronici
de ficat si rinichi. Consumat pe stomacul gol
produce iritatii stomacale si intestinale. Medi-
cin veterinar. Uz intern. Pentru tratarea
enteritelor, enterocolitelor, enteritelor hemora-
gice, cistitelor hemoragice: a) decoct, din 8 lin-
guri plant uscat si mruntit la 1 l ap. Se
fierbe 15 minute. Se strecoar. Se rceste si
se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt); b) decoct, din 4 linguri rdcin
uscat si mruntit la 1 l ap. Se fierbe 15
minute. Se strecoar. Se las la rcit si se
administreaz prin breuvaj bucal; c) infuzie, din
8 linguri plant uscat si mruntit peste care se
toarn 1 l ap clocotit. Se las acoperit 20-
30 minute. Se strecoar. Se las la rcit si se
administreaz prin breuvaj bucal; d) infuzie,
din 4 linguri rdcin uscat si mruntit peste
care se toarn 1 l ap. Se las acoperit 20
minute. Se strecoar. Se las la rcit si se
administreaz prin breuvaj bucal. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, bovine), 50-
75 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 10-15-25 g; animale mici (pisici,
cini, psri), 1-3-5 g. Toxicologie. Se pare
c are o toxicitate electiv
fat de cal. n general planta este ocolit de
animalele erbivore. Simptome: colici, eructatii
amoniacale, constipatii cu coprostaz, hipo-
termie, sudori reci. Se intervine cu splaturi
gastrice de evacuare, purgative si tratament
simptomatic. Avicultur. Tocat mrunt si
amestecat cu trte se d ca hran puilor de
gsc (v. Pl. XV, 5).
COADA-SORICELULUI (Achillea
millefolhim), fam. Asteraceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit, ssp. millefolium- mezo-
fit, la temperatur si pH amfitolerant, ssp.
sudetica - xeromezofit spre mezofit, micro-
term, acid-neutrofil, ambele subspecii indi-
catoare de zirconiu (element radioactiv), ntl-
nit de la cmpie pn n regiunea subalpin,
prin fnete, poieni, margini de pdure, margini
de drum si ci ferate, pe soluri nisipoase, relativ
umede, nsorite sau umbrite; se mai numeste
alunele, brdtel, ciuresic, coada-soarecii,
coada-hrtului, cresttea, cricalic, iarba-oilor,
iarba-soarecelui, iarb strnuttoare, prisnel,
rotatele albe, sorocin, sorecie, tta-forcotecii.
Dacii i spuneau chodela, codelea, cozea, coa-
da-soricelului (I. Pa c h i a Tatomirescu,
1997). Denumirea popular a fost sugerat de
forma frunzelor. Genetic, 2n = 54. Fitoceno-
logic, ssp. millefolium ncadrat n Moli-nio-
Arrtenatheretea, Car. Arrhenatheretea, iar ssp.
sudetica n Arrhenatheretea. Rspndit n
Europa si Asia. Mai sunt ntlnite speciile: A.
collina, ncadrat n asociatiile vegetale Fes-
tuco-Brometea, Chenopodio-Scleranthea
;
A. crithmifolia, ncadrat n Danthonio-Brachy-
podiom, Sedo-Sclerathetea, Quercetalia pu-
bescentis (-> ASPLENIO-FESTUCION PAL-
LENTIS), Syringo-Carpinion; A. pannonica,
ncadrat n Festucetalia valesiacae (Querce-
tea); A. stricta, ncadrat n Nardo-Festucetum,
Campanulo-Juniperetum, Trifolion medii. Pre-
zint aceeasi important medicinal. Des-
criere. Rizom lignificat, multicapitat, repent,
oblic sau orizontal, cu stoloni subterani. Tulpin
erect glabr sau usor-proas, striat, simpl
sau ramificat n partea superioar, nalt pn
la 80 cm. Frunze alterne, de 2-3 ori penat-sec-
tate, cu lacinii foarte nguste, usor-proase.
Flori dispuse n calatidii ovoide, iar acestea
grupate n corimburi (unele au peste 100 cala-
tidii). Florile marginale sunt albe, uneori nuan-
tate cenusiu, mai rar roz, ligulate; cele centrale
tubuloase, hermafrodite. nflorire, VIIX.
coada-
soricelului
176 coada-
soricelului

Fructe, achene mici. Compozitie chimic.
Planta contine ulei eteric, acizii achileic, formic,
acetic, aconitic, ascorbic, folie, probionic, vale-
rianic, palmitic, stearic, miristic, oleic, linoleic,
succinie, urme de acid salicilic, cafeic, alcooli
etilic si metilic, flavone, maltoz, zaharoz, glu-
coza, arabinoz, galactoz, dextrine, amino-
acizi, proteine, taninuri, substante anorganice
continnd Fe, Mn, Zn, Cu, Cd, Ni, Si, Ca. Sub-
stantele sunt concentrate mai ales n inflores-
cente, apoi n frunze, mai putin n tulpin sau
rdcin. Alimentatie. n stare crud, planta
are proprietti depurative, mineralizante si vita-
minizante. n unele zone din tar se consum
ca salat, garnitur la preparate din carne si
peste sau la cartofi fierti. Salata se prepar din
mai multe verdeturi (legume), respectiv 150 g
varz murat (acr), 25 g praz si 5 g frunze de
coada-soricelului (tocate mrunt, dup ce au
fost tinute un minut n ap clocotit), se s-
reaz si se adaug ulei. Frunzele tinere si ls-
tarii tineri ai acestei plante servesc la prepa-
rarea unor supe de verdeturi sau sosuri.
Frunzele tinere se folosesc ca arom la chif-
telele de cartofi. Planta uscat cu frunze si flori
se utilizeaz la aromatizarea lichiorurilor, vinu-
rilor si a unor buturi rcoritoare. Bioterapie.
Planta era cunoscut de ctre daci. Ei o nu-
meau chodela, codelea, cozea, iar mai trziu
coada-soricelului (I. Pa c h i a Tatomires-
cu, 1997). Probabil, multe retete de utilizare
medicinal se pstreaz de la ei, transmise din
generatie n generatie. Planta are important
terapeutic n medicina uman si veterinar.
Cunoscut de mult n medicina empiric, n
farmacopei figureaz monografia utilizrii ntre-
gii plante. Uleiul volatil si proazulenele i con-
fer proprietti stomahice, astringente, antiin-
flamatoare, calmante, usor antiseptice si
tonic-amare. Intern, actioneaz ca bronhodila-
tator, expectorant, antiseptic bronsic, dezinfec-
tant si calmant n inflamatiile gastrointestinale,
carminativ - cu linistirea durerilor abdominale
si expulzarea gazelor din intestin, diminueaz
secretiile gastrice, topic -, modificnd local
reactia pielii sau mucoaselor, astringent, anti-
spasmodic al cilor biliare, anal getic (suprim
durerea), hemostatic, decongestiv antihemoro-
idal, antiseptic si calmant al mucoasei ano-rec-
tale. Extern: calmant, antiinflamator si dezin-
fectant (bi sau comprese); regenereaz
tesuturile. Recoltare. Partea aerian (Millefolii
herba) si florile (Millefolii flos) se recolteaz n
zilele senine, ntre orele 12-14 cnd continutul
de azulen este maxim. Uscarea se face la
umbr, n strat subtire. Uscarea artificial la
33-35 C. Florile s nu fie brunificate. Se ps-
treaz n pungi de hrtie sau saci textili, la loc
uscat. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
stimularea poftei de mncare, usurarea acti-
vittii digestive, n bronsite, tuse de diverse
etiologii, rinite si rinosinuzite alergice, alergii,
linistirea sistemului nervos (sedativ): infuzie,
din 1 lingur flori mruntite peste care se toarn
o can (250 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 15 minute. Se strecoar. Se beau 2 cni
pe zi, nainte de mese. 2. Pentru tratarea gas-
tritei hiperacide, ulcerului gastric, enterocolite-
lor, colicilor gastrointestinale, colicilor hepato-
biliare, dischineziei biliare, n balonri
(meteorism), cistite, menstre neregulate si
dureroase, metroanexite, pentru stimularea
functiei hepatice si digestive: infuzie, din 2 lin-
guri flori mruntite la l ap clocotit. Se las
acoperit 20 minute. Se strecoar, se bea cl-
dut, n cursul unei zile, n 4-5 reprize. 3. Pen-
tru tratarea viermilor intestinali (ascaridioz):
infuzie, din 2 linguri flori mruntite peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Nu se ndulceste. Se
bea dimineata pe stomacul gol. 4. Pentru tra-
tarea ulcerului gastric, ulcerului duodenal, coli-
cilor gastrointestinale, diareei: decoct, din 10 g
flori si frunze uscate la 1 l de ap. Se fierbe
pn scade la jumtate. Se strecoar. ntreaga
cantitate se bea ntr-o zi, n trei prize. Uz ex-
tern. 1. Pentru afectiunile vasculare: infuzie,
din 30-60 g flori uscate mruntite peste care se
toarn 1 l de ap clocotit. Se las acoperit
30 minute. Se strecoar. Se aplic bi locale.
2. Pentru tratarea eczemelor zemuinde, arsu-
rilor, contuziilor, rnilor, rnilor purulente, ulce-
ratiilor: infuzie, din 2-3 linguri peste care se
toarn o can (250 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 20-30 minute. Se strecoar. Se apli-
c comprese locale sau se fac bi locale folo-
sindu-se un tampon cu vat. 3. Pentru tratarea
rnilor, ulcerelor varicoase, hemoroizilor, fisu-
rilor snului, crpturilor picioarelor: suc proas-
pt, obtinut prin pisarea si stoarcerea frunzelor.
Se aplic pe locul afectat. 4. Pentru tratarea
abceselor dentare: infuzie, din 1 lingur flori la
o can (250 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 15 minute. Se strecoar. Se tine n gur
2-3 minute. Se repet la fiecare or. 5. Pentru
tratarea astmului bronsic, bronsitei cronice,
coenzi m R 177 colenchim

rinitelorsi rinosinuzitelor: infuzie, din 2-3 linguri
flori la

l1 de ap clocotit. Se inhaleaz aburul

degajat. Pentru a degaja mai multi vapori, infu-
zia se poate fierbe un minut. Cu infuzia aco-
perit, lsat la rcit pn la cldut, se pot face
splaturi nazale prin aspiratie. Florile plantei
intr n compozitia ceaiurilor PLAFAR, utilizate
pentru tratarea afectiunilor cardiace, si a unor
boli ca: ateroscleroz, hipertensiune, consti-
patie, diaree, vom, metroragii, tulburri de
menopauz, astm bronsic, precum si pentru
ntretinerea igienei oculare etc. Medicin vete-
rinar. Uz intern. Pentru tratarea urmtoarelor
boli: nefrite, pielonefrite, colici, cistite, cistite
hemoragice, ca stimulent digestiv, ruminator si
reglator al functiei hepatobiliare: a) infuzie, din
3-5 g plant uscat si mruntit sau inflores-
cent uscat si mruntit peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperit
20-30 minute. Se strecoar. Se rceste si se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt); b) decoct, din 3-5 g plant uscat si
mruntit sau inflorescent uscat si mruntit la
100 ml ap. Se fierbe 10-15 minute la foc
domol. Se strecoar. Se rceste si se adminis-
treaz prin breuvaj bucal. Dozele de tratament:
animale mari (cabaline, taurine), 10-30-50 g;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 3-
5-10 g; animale mici (pisi ci, ci ni), 0,5-1-
2 g, psri, 0,2-0,5 g. Uz extern. Pentru
tratarea plgilor: infuzie sau decoct pregtit ca
mai sus. Se fac splaturi locale folosindu-se un
pansament steril, dup care se aplic cata-
plasme.
COENZIM R, BIOTIN, VITAMI-
N B
8
, VITAMIN H
COLCHICIN (C
2
2H
25
O
6
N), sub-
stant organic din grupul amide identificat n
brndusa de toamn (Colchicum autumnale).
Prezent n bulbi (0,2%), frunze (urme), flori
(0,1%), seminte (0,4%). Otrav puternic. In-
fluenteaz diviziunea celular mitotic si meio-
tic avnd actiune statmochinetic (inhib for-
marea fusului de diviziune). Utilizat pe scar
larg n cercetrile de genetic pentru obti-
nerea de poliploizi, n ingineria genetic si ca
citostatic.
COLENCHIM (Collenchyma), tesut
mecanic adaptat pentru functia de sustinere a
organelor n crestere. Format din celule vii,

Fig. 61. Tipuri de colenchim:
a - tabular; b - angular; c - lacunar; 1 - perele
tangential; 2- perele radiar.
mai mult sau mai putin prozenchimatice, cu
peretii pectocelulozici, bogati n ap, ngrosati
neuniform si centripet, de regul fr spatii
intercelulare, cu citoplasm si nucleu, uneori
cu cloroplaste si grunciori de amidon.
Celulele pot acumula taninuri, alcaloizi,
mucilagii. Aproape ntotdeauna de origine
primar. Provine din diferentierea tesutului
meristematic primar (procambiu) si din
felogen (mai rar). Se formeaz n tulpin,
frunze si unele piese florale. Rar ntlnit la
rdcini, si numai la cele expuse luminii
(fig. 61). Confer plantei rezistent la rupere,
elasticitate si flexibilitate. Nu mpiedic alun-
girea organelor plantei. Dup modul de
ngrosare a peretilor celulari, exist: co-
lenchim angul ar (unghiular) format prin de-
punerile de celuloz la colturile celulelor; ntl-
nit n tulpina multor specii de Lamiaceae,
Solanaceae, Apiaceae, Cucurbitaceae, n
petiolul frunzelor de Salvia, Vitis, Lamium,
Cucurbita, n pedunculul floral de la Dahlia;
col enchi m tabul ar (n plci) format prin
depunerile de celuloz pe peretii laterali
(tangentiali); acestia se ngroas, iar peretii
radiali rmn subtiri; ntre celule rmn
meaturi (spatii) mici; ntlnit n tulpina de
curpen, cartof, soc, tei si n petiolul frunzelor
de prun, ptlagin etc.; col enchi m l acunar
(rotunjit sau inelar), format din celule ntre
care rmn unele spatii; peretii celulelor din
jurul spatiilor se ngroas producnd um-
plerea lor progresiv; provine dintr-un meri-
stem cu meaturi (spatii); ntlnit n tulpin si
petiol la tutun, spnz, magnolie etc.
coleoptil 178 colet

COLEOPTIL (Coleoptilis), frunz cu
aspect de teac ce acoper vrful lstarului la
graminee, n timpul germinatiei. n primele sta-
dii, coleoptilul creste proportional cu mugurasul
(gemula). Mai trziu cresterea ei nceteaz. n
aceste conditii, gemula n crestere si urm-
toarele nomofile (frunze normale) o strbat prin
captul su si ies afar.
COLESTOL -> FITOSTEROLI
COLET, zon de trecere ntre rdci-
n si tulpin, cu structur particular si lungime
variabil n functie de specie. La acest nivel are
loc trecerea de la pozitia altern a vaselor lem-
noase si liberiene din rdcin, la cea supra-
pus caracteristic tulpinii. Pentru explicarea
acestei treceri s-au emis trei teorii. 1. Teoria
racordului, emis de N a e g e l i (1858) si sus-
tinut de Bertrad, Dangeard, V u i l l e -
mi n, Li gni er , Gr a v i s , Bugnon s.a.,
apreciaz c exist dou aparate con-
ductoare diferite: unul al rdcinii, observat si
n hipocotil, altul al tulpinii, observat n coti-
ledoane si frunze. Acestea vin n contact si se
racordeaz la un nivel variabil dup specie.
Fasciculul libero-lemnos cotiledonar care des-
cinde n axa hipocotil se bifurc si cuprinde un
fascicul de lemn centripet al rdcinii. Teoria
are azi doar valoare istoric. 2. Teoria rotatiei
sau torsi uni i fasci cul el or, emis de Van
Tieghen (1891) si sustinut de Grard,
Bo n n i e r s.a., apreciaz c exist o
continuitate ntre cilindrul central al rdcinii si
cel al tulpinii, o identitate ntre fasciculele cen-
tripete si cele centrifuge. Prin rotatie sau prin
torsiune acelasi fascicul de lemn al rdcinii si
schimb pozitia si devine fascicul al tulpinii.
Sistemele conductoare sunt n continuitate
prin dedublare si rotatie la 180 lemnul cen-
tripet din rdcin devine lemn centrifug n
tulpin. Se disting trei cazuri mai des ntlnite.
I. Fasciculele liberiene din rdcinsi continu
neschimbate mersul prin colet n tulpin. Fas-
ciculele lemnoase se dedubleaz. Cele dou
jumtti se rsucesc cu 180, si se asez n
fata fasciculului de liber. Formeaz mpreun
cte un fascicul libero-lemnos. Numrul fasci-
culelor libero-lemnoase din tulpin va fi egal cu
numrul fasciculelor de lemn sau de liber din
rdcin (exemplu, Dipsacus, Mirabilis, Fu-
mria). II. Fasciculele de lemn si cele de liber
se dedubleaz, fac o torsiune de 180 si fiecare

Fig. 62. Reprezentarea schematic a trecerii
fasciculelor conductoare din rdcin n tulpin: / -
barba-mpratului (Mirabilis jalapa); II - bostan
(Cucurbita pepo); III - mazre (Pisum ativum); a -
sectiune n rdcin; b - sectiune n colet; c -
secti une n tul pi n; 1 - fasci cul de l i ber; 2-
fascicul de lemn; 3-fascicul libero-lemnos.
jumtate de fascicul lemnos se asez n fata
unei jumtti de fascicul liberian. Numrul
fasciculelor libero-lemnoase din tulpin va fi de
dou ori mai mare dect numrul fasciculelor
liberiene sau lemnoase din rdcin (exemplu,
Acer, Cucurbita, Phaseolus, Tropaeolum).
III. Fasciculele lemnoase nu se divid, sufer o
rotatie de 180 si si continu mersul n tulpin.
Fasciculele liberiene se divid. Cele dou ju-
mtti se deprteaz lateral pn la locul fasci-
culelor lemnoase, unde la exteriorul lor fuzio-
neaz cu jumtatea de fascicul liberian vecin.
Numrul fasciculelor libero-lemnoase din tul-
pin este egal cu cel al fasciculelor de liber din
rdcin (exemplu, Medicago, Lathyrus, Phoe-
nix). 3. Teoria desmogenezei, emis de G.
Chauveaud, sustine c nu se produce nici
o dedublare si nici o torsiune a unor fascicule
definitive. Trecerea de la structura rdcinii la
coltisor 179 conducerea apei n corpul pl ant ei

cea a tulpinii se realizeaz prin aparitia suc-
cesiv a xilemului intermediar ce se suprapune
de o parte si de alta a celui altern. Acesta, ntre
timp, se dezorganizeaz. Ea infirm vechea
teorie a torsiunii (fig. 62).
COLtISOR (Cardamine bulbifera),
fam. Brassicaceae. Plant erbacee, peren,
geofit, sciadofit, mezofit, mezoterm, slab-
acid-neutrofil (pH 6,0-7,2), ntlnit prin
fgete, dumbrvi, n locuri umbroase; vegetea-
z pe soluri revene pn la reavn-jilave; se
mai numeste brnc, chiprus, cinichioar,
dintur, rchiti. Genetic, 2n=96. Fitocenologic,
ncadrat n Fagetalia, Car. Fagion. Rspndit
n Europa, Asia. Descriere. Rizom cilindric,
orizontal, lung. Rdcini fibroase pornite din
rizom, de la subsuoara unui solz triunghiular,
gros. Tulpin cilindric, neramificat, glabr,
nalt de 30-65 cm. Frunze imparipenat-com-
puse, petiolate, cele inferioare din 7 foliole lan-
ceolate, obtuz-dintate, ctre partea superioar
din 5 sau 3 foliole ngust-lanceolate, n partea
superioar frunze simple si liniar-lanceolate. La
subsuoara frunzelor se afl cte un bulbii
ovat-globulos, negru-violaceu, necesar nmultirii
vegetative. Flori violete, alburii, grupate cte 5-
12 ntr-un racem scurt; caliciul, din 4 sepale
lanceolate, cu margine alb-membranoas; co-
rol, din 4 petale, lungi de 10-15 mm, obovate;
androceul, din stamine simple; gineceu, din
ovar, stil lung, stigmat globulos. Adeseori ste-
ri l e. nfl ori re, IV-V. Fructe, si l i cve (2,5-
4,5/2-2,5 mm), putin turtite, lucioase.
Bioterapie. Plant cunoscut din vechime de
oamenii satelor. Rizomul ei plmdit n rachiu
cu mtcut (Geranium divaricatum) era luat de
femei ca s nasc bieti, iar plmdit cu n-
praznic (Geranium robertianum) se folosea
pentru apuctur, adic dureri abdominale.
Principiile active din rizom au proprietti astrin-
gente. Rizomii sunt utilizati astzi de medicina
popular pentru tratarea diareei. Recoltare.
Rizomii se scot din pmnt toamna. Se spal
ntr-un curent de ap. Se taie n rondele. Se
usuc n poduri acoperite cu tabl, bine aeri-
site. Se pstreaz n pungi de hrtie. Medicin
uman. Uz i ntern. Pentru tratarea diareei:
a) decoct, din 1 lingurit rizom uscat mruntit,
la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute.
Se las acoperit 5-10 minute. Se strecoar. Se
beau 1-2 cni pe zi; b) infuzie, din 2 lingurite
rizom uscat mruntit peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 10 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi.
COMELINACEE (Commelinace-
ae), familie de plante care cuprinde specii erba-
cee, anuale sau perene. Tulpini cu noduri evi-
dente. Frunze alterne, cu limbul ntreg si baz
teciform. Flori bisexuate (hermafrodite), acti-
nomorfe, rar zigomorfe, trimere, grupate n ci-
me terminale sau axilare; caliciul dialisepal, din
3 sepale; corola dialipetal din 3 petale, de
regul albastre, violete sau albe; androceul, din
6 stamine, uneori 3 din ele sunt reduse la
staminodii; gineceul, din ovar superior, tricar-
pelar si trilocular, cu 1 stil. Formula floral: H2
rar 1 K
3
C3A3
+
3G(
3)
. Fruct capsul. Embrion alipit
de albumen situat n vrful semintei. Specii
rspndite mai ales n regiunea tropical. n
flora Romniei exist 5 specii, toate cultivate:
Commelina communis, 2n = 90; Zebrina pen-
dula, 2n = 24, 48; Tradescantia virginiana,
2n = 24; T. fluminensis (Telegraf), 2n = 60; T.
albiflora (Obrznicut), 2n = 72.
CONDRIOCONTE (Chondriocon-
tes), mitocondrii sub form de bastonas drept,
bastonas curbat sau viermiform.
CONDRIOM (Chondrioma), totalitate
a mitocondriilor dintr-o celul. Termenul a fost
introdus n stiint de F. Meves (1904).
CONDRIOMITE (Chondriomites),
mitocondrii din citoplasm asezate n lanturi.
CONDUCEREA APEI N
CORPUL PLANTEI, fenomen biologic cu
mari implicatii fiziologice. Apa absorbit de sis-
temul radicular este condus n corpul plantei
n trei etape: conducerea orizontal, cen-
tripetal, de la suprafata rdcinii, prin paren-
chimuri, pn la vasele lemnoase din xilem;
conducerea longitudinal prin vasele lemnoa-
se, de la nivelul rdcinii pn n vrful tulpinii,
al ramurilor, frunzelor, florilor, fructelor; con-
ducerea orizontal, centrifug a apei, de la
vasele lemnoase prin parenchimurile tulpinii,
ramurilor, frunzelor, florilor, fructelor. Condu-
cerea orizontal a apei prin parenchimuri are
loc pe cale extraprotoplasmatic si intraproto-
plasmatic (fig. 63). Conducerea extraproto-
plasmatic nu este influentat de metabolismul
conducerea apei n pl ante 180 conducerea substantel or mi neral e n pl ante


Fig. 63. Conducerea apei prin parenchimul rdcinii:
1 - conducerea extraprotoplasmalic prin peretii
celulari; 2 - conducerea intraprotoplasmatic;
3 - conducerea extraprotoplasmalic pe suprafata
peretilor celulari si prin meaturi; 4- meat.
celular. Poate avea loc pe suprafata peretilor
celulari, prin meaturi si prin peretii celulozici ai
celulelor. Apa apare sub forma unei pelicule
fine ce acoper celulele si cptuseste meaturile
sau sub form de retea continu, inert meta-
bolic, aflat n peretele celular. Conducerea
intraprotoplasmatic a apei are loc prin traver-
sarea simplastului (a ntregii celule). Este supu-
s activittii metabolice a celulelor si legilor
fizice de miscare a apei (osmoza si inhibitia).
Forta de suctiune care atrage apa din exterior
n vasele de lemn se datoreaz, n principal,
presiunii osmotice si, n mic msur, fortelor
de inhibitie. Presiunea osmotic a sevei brute
(ap + sruri minerale) este aproximativ cu
2 atm mai mare dect a solutiei din sol. Tran-
spiratia de la nivelul frunzelor face ca apa s fie

Fig. 64. Conducerea orizontal a apei la
nivelul frunzelor. Sgeata alb indic
conducerea apei din vasele de lemn ale
nervurilor spre celulele periferice pe cale
protoplasmatic. Sgeata neagr indic
conducerea apei pe peretii celulari:
1 - vas; 2 - retea de lacune; 3 - pereti
submbinati; 4 - stomat; 5 - xilem;
6-floem; 7-nervur; 8-transpiratie.
absorbit din vase, unde forta de suctiune este
superioar fortei de retinere a apei din sol
(fig. 64). Conducerea longitudinal a apei ser-
veste la mentinerea hidratrii celulelor si a unui
metabolism normal. Curentul de ap este con-
tinuu. La nivelul rdcinii, apa, aflat la extre-
mitatea traiectului orizontal, este deversat pa-
siv sau mpins activ n vasele lemnoase prin
care ajunge la toate tesuturile plantei. Viteza de
conducere a sevei brute este de 1-6 m/h n
traheide si de 100 m/h (sau mai mult) n vasele
perfecte, largi. Viteza de conducere este ma-
xim n timpul zilei si minim n timpul noptii, cu
variatii imprimate de intensitatea transpiratiei.
n timpul anului, viteza este maxim primvara
si scade puternic toamna, cnd planta se pre-
gteste pentru repausul hibernal.
CONDUCEREA SUBSTANtE-
LOR MINERALE N PLANTE, feno-
men fiziologic de circulatie a ionilor n corpul
plantei dup ce au fost absorbiti din mediul
extern. Ptrunsi n rdcin, se deplaseaz
radial de la o celul la alta pe calea prului
absorbant, scoart, endoderm, periciclu, xilem
(vase conductoare lemnoase), prin care sunt
transportati n sens ascendent mpreun cu
apa (sev brut) spre zonele de crestere ale
plantei, frunze, flori, fructe. Circulatia ascen-
dent este n mare parte determinat de curen-
tul de transpiratie. Nu toti ionii absorbiti ajung n
vasele conductoare lemnoase. O parte din ei
rmn n celulele pe care le strbat. Cea mai
mare parte a ionilor ajuns n celulele organelor
supraterane se acumuleaz sub form de com-
binatii complexe, sau pot rmne n vacuole
sub form de ioni transportati si neutilizati; o
parte infim ajunge n floem (vase conduc-
toare liberiene) si circul n sens descendent,
mpreun cu seva elaborat pn la vrful r-
dcinii, unde se termin acest tesut. Meca-
nismul de transport al ionilor n celul nu se
cunoaste precis. Probabil, cea mai mare parte
a lor este transportat prin intermediul plasmo-
desmelor care formeaz simplastul (fig. 65). Se
presupune c vacuolele mari, centrale, nu par-
ticip n mod direct n transportul ionilor, din
cauza lipsei lor de continuitate de la o celul la
alta. Acest lucru este ns realizabil prin vacu-
olele mici care, circulnd prin plasmodesme,
pot asigura transportul de sruri. O alt cale de
transport al ionilor l prezint peretii celulari.
Prin ei transportul se realizeaz mai usor,
conducerea substantel or mi neral e n pl ante 181 conduras
i

Fi g. 65. Absorbtia srurilor minerale si
transportul lor n plant:
1 - curentul transversal al sevei n
scoart n zona matur a rdcinii;
2 - difuzia, absorbtie prin schimb,
transport activ; 3 - acumularea n
organele de depozitare n timpul cresterii
lor; 4 - transportul ctre vrfurile
rdcinilor n curs de crestere; 5- fluxul
sevei n mersul transpiratiei; bidirectia
transportului n floem; 6 - transportul n
afara organelor de depozitare mature;
7 - absorbtia foliar; 8 - gutatie;
9 - excretia srurilor; 10 - schimb de
contact.
deoarece ionii nu au de nvins rezistenta struc-
turilor celulare. Pe aici se poate deplasa orice
substant micromolecular indiferent de con-
centratie si directie. Peretii celulari sunt adev-
rate rezervoare de substante alimentare
SO4
2
" pentru protoplasma pe care o protejeaz.
Substantele minerale sunt absorbite n exclu-
sivitate sub form de ioni. Transportul lor ns
se face att sub aceast form, ct si ca sub-
stante organice. La plantele lemnoase, azotul
se regseste n vasele conductoare sub for-
m de aminoacizi (acid aspartic, acid glutamic)
sau sub form de amide (asparagin, gluta-
min). Sub form organic transportul lor se
realizeaz n cea mai mare parte prin vasele
liberiene. Plantele erbacee contin n vasele

Fi g. 66. Diagrama transportului srurilor
minerale de la o celul la alta. Ionii sunt
reprezentati prin cerculete: 1 -perele
celular; 2-simplast; 3-vacuol.
conductoare azot sub form de ioni minerali,
iar transportul acestora se face prin vasele
lemnoase. Fosforul se regseste n vasele con-
ductoare sub form organic (colin fosfori-
lat, gliceril-fosfocolin). Sulful se regseste n
seva brut n cea mai mare parte sub form
mineral, de anion SO4
2
". La aceste concluzii
s-a ajuns folosindu-se n experiente izotopi ra-
dioactivi (
15
N,
32
P, S radioactiv), administrati
plantelor sub form de substante nutritive
(fig. 66).
CONDURASI (Tropaeol um maj us
L.), fam. Tropaeolaceae. Plant erbacee, anu-
al, cultivat n scopuri decorative prin grdini;
se mai numeste antajicuri, antigic, atingicuri,
atnjicuri, bci, beci, bobidragi, bostnei,
butucasi, caputin, cltunasi, cltunasul-po-
pii, ciocnasi, ciocnetei, ciocnei, ciocrlani,
cocosei, coltunasi, condulasi, condura-sii-
doamnei, condurul doamnei, cupa oii,
frflai, flori cu dou cozi, flostani, forfoloci,
gurita-cucului, gurita leului, hantagic, lobidrag,
lobdrag, lobisdrag, lopostani, lovidrag, lupi-
dragi, lupisdragi, nsturtii, nemtoaice, nem-
toici, pintenasi, pinteni, rostoponi, sultane, sul-
tanele, ttine, teatian, tetine. Genetic, 2n = 28.
Planta este originar din America de Sud
(Mexic, Chile, Peru). A fost introdus n
Europa n anul 1684 si cultivat, inclusiv n
tara noastr, ca plant decorativ prin grdini,
mai apoi s-a folosit sporadic n alimentatie si
pentru combaterea scorbutului. n Peru
frunzele tinere sunt consumate ca salat.
Cerinte mijlocii fat de cldur. Prefer
terenurile nsorite, ferite de curenti, afnate,
umede si nu prea fertile. Cultivat pe un sol
bogat n elemente nutritive (ngrsat cu gunoi
de grajd) sau n conditii de semiumbr, planta
are o crestere vegetativ luxuriant n
defavoarea florilor; n plus, florile se formeaz
sub frunze. Descriere. Tulpin lung pn la
10
conduras
i
182 conduras
i

3 m, suculent, agttoare, glabr. Frunze
orbiculare, peltate, verzi-albstrui, lung-pe-
tiolate. Flori portocalii (5-6 cm diametru),
lung-pedunculate; caliciu cu 5 sepale peta-
loide; corol cu 5 petale libere, cele anterioare
lung-unguiculate si fimbriate, cu pintenul drept
sau usor curbat. nflorire, VIIX. Fructe din
3 nucule. Are soiuri cu port pitic n form de
tuf si soiuri cu port urctor. Din prima
categorie fac parte: Aurora, soi nalt de
30-35 cm, cu frunze verzi si flori roz-galbene;
Empress of India, cu flori rosii ca focul; Gol-
dball, cu flori involute. Dintre soiurile cu port
nalt fac parte: Cameleon, plant viguroas,
foarte florifer, pe aceeasi ramur cu flori
diferit colorate de la galben-pal pn la
rosu-brun, maculate sau panasute (Amelia
Mi l i t i u, Natalia Ai l i nc i , 1967). Se
nmulteste prin seminte. Semnatul se face
direct n cmp sau n ghivece. n cmp
distanta de semnat difer n functie de portul
soiului. Semnatul se face n cuiburi sau n
rnduri. Distanta de semnat la soiurile pitice
este de 30-40 cm, iar la cele urctoare de
50-60 cm. Momentul semnatului l constituie
sfrsitul lunii aprilie sau nceputul lunii mai.
Semnatul n ghivece sau n rsadnit se face
la nceputul lunii aprilie, urmnd ca plantarea
n grdin s se fac n luna mai. Soiurile cu
flori involute se nmultesc prin butasi. Acestia
se recolteaz de la plantele mam sntoase,
viguroase, cu nflorire bogat. Recoltarea se
face n orele de dup-amiaz, cnd se
nregistreaz n plante un surplus de asimi-
late. Butasii se nrdcineaz n rsadnit si
au nevoie de o aerisire bun. Substratul de
nrdcinare trebuie s fie afnat, usor si
permeabil. Recoltare. Prtile aeriene
(Tropaeoli herba) se recolteaz n timpul
nfloritului. Se usuc la umbr, n poduri
acoperite cu tabl. La nevoie se poate utiliza
n timpul iernii. Compozitie chimic. Toate
organele plantei contin tropeolinozidul care,
sub actiunea mirozinazei, pune n libertate
izotiocianat de alil. Frunzele contin vitamina C
si alte substante. Bioterapie. Prtile aeriene
ale plantei au utilizri n medicina uman.
Glicosinapidele pe care le contine au actiune
antibacterian fat de germenii Gram-pozitivi
si Gram-negativi, actiune expectorant si
diuretic. Au proprietatea de a distruge
microorganismele; la nivelul bronhiilor
produce fluidificarea secretiilor si eliminarea
lor prin expectoratie; la nivelul cilor urinare
actioneaz ca antiseptic si mreste excretia si
secretia de urin. Folosite n tratamentul bron-
sitelor, infectiilor gripale sau ale cilor urinare,
n tratamentul cistitelor, pielonefritelor, pneu-
moniilor. Medicin uman. Uz intern. Pentru
combaterea scorbutului, enfizemului pulmo-
nar, bronsitelor cronice, cistitelor, pielone-
fritelor, pneumoniilor: a) suc proaspt, obtinut
prin zdrobirea prtilor aeriene si stoarcerea
lor, se iau, fractionat, 2 linguri pe zi; b) tinctur,
obtinut din planta tiat mrunt si alcool de
70, care se pun ntr-o sticl nchis la culoare
6-8 zile, timp n care se scutur zilnic. Se
strecoar. Se iau 2-3 lingurite pe zi. Uz
extern. Pentru combaterea cderii prului si
stimularea cresterii lui: tinctur, obtinut din
100 g frunze si seminte de cltunas, 100 g
frunze proaspete de urzic, 100 g frunze
cimisir peste care se toarn

l1 alcool de 70.
Se las 10-15 zile. Sticla se agit zilnic de 3-4
ori, pentru uniformizarea extrasului. Se
strecoar. Se fac frectii pe cap. Alimentatie.
Frunzele tinere sunt consumate pe alocuri ca
salat, iar bobocii florali si fructele nc verzi,
conservate n otet, nlocuiesc caperele. Prin
zdrobirea plantei, tropeolina pe care o contine,
sub actiunea mirozinei - enzim eliberat de
tesuturile trofice, se descompune punnd n
libertate glucoza si un ulei volatil cu gust nte-
ptor asemntor uleiului de mustar. Uleiul
volatil are proprietti antiscorbutice.
Ornamental. Soiurile pitice sunt folosite
pentru borduri, ronduri, covoare si plante la
ghiveci. Soiurile cu port nalt, volubile sau
agttoare, se folosesc pentru decorarea
peretilor, teraselor, balcoanelor, pergolelor,
chioscurilor, ferestrelor etc. Se mai folosesc si
ca flori tiate. Alte specii: 1. Tropaeolum
labbianum Hook, originar din Columbia. Are
crestere viguroas, atinge 4 m nltime,
nflorire, timpurie si abundent. Contine soiuri
de talie mic. 2. Tropaeolum minus L.
originar din Peru. Frunze mici, pe ramuri
trtoare. Flori mici, colorate n galben-auriu,
rosu-carmin. Putin urctoare, pn la 60 cm
nltime. nfloreste, vara-toamna. 3. Tropaeo-
lum peltophorum Benth., are crestere viguroa-
s, pn la 4,5 m nltime. Lujeri ramificati.
Frunze peltate, orbiculate, emarginate sau
slab-lobate, deseori dentate, cu dinti spinosi,
pe fata superioar, pubescente, pe cea
inferioar, albe-gri, pubescente. Flori colorate
conidie 183 conopid

n rosu aprins, cu un pinten rosu-stacojiu, n
vrf verde; caliciu pubescent. nflorire, VIIX.
4. TropaeolumperigrinumL., specie urctoare
pn la 4-20 m nltime. Frunze aproape reni-
forme la cordiform, rotunde, palmate, cu 5-7
lobi adnci, verzi pe fata superioar si cenusii
pe cea inferioar. Flori mici, numeroase, gal-
bene-citron; corol cu dou petale superioare
laciniate, cu pintenul ndoit si trei petale infe
rioare mai mici, ngustate, nflorire, VI-X.
5. Tropaeolumpolyphyllum Cav., plant pere
n cu tulpini lungi pn la 1 m, trtoare. Frun
ze rotunjite, cu 7-9 lobi. Flori galbene-aurii
pn la portocalii, cu pinteni lungi. nflorire,
VI-X. 6. Tropaeolum tricolor Sw., plant ag
ttoare, pn la 3 m nltime. n pmnt are
tuberculi. Frunze mici, cu 5-7 lobi, pe partea
inferioar violete. Flori portocalii, cu vrful ne
gru si centrul galben. nflorire, vara. Tuberculii
din cmp se scot toamna si se depoziteaz n
cutii cu nisip. 7. Tropaeolum tuberosum Ruiz
et Pav, peren, cu tuberculi galbeni, rosii-mar-
morati. Tulpin ctrtoare, viguroas.
Frunze peltate, rotund-cordiforme, cu 5 lobi
adnci. Flori mici, rosii-portocalii, cu pinteni
lungi, caliciul si pintenul rosii, nflorire, VI-X
(M. Preda, 1989).
CONIDIE (Conidium), spor exogen
haploid (blastospor, artrospor, aleuriospor, ra-
dulaspor, picnospor) rezultat pe cale asexu-
at. Conidia poate fi unicelular, bicelular
sau pluricelular. Prezint pozitii, forme,
dimensiuni si culori diferite. Caracteristic
ciupercilor din grupa Fungi imperfecti, exist
aproape l a toate Ascomi cetel e si
Basideomicetele, la Ficomicete avnd alte
sensuri. Servesc la diseminarea ciupercilor
fitopatogene n cursul vegetatiei (exemplu,
Erysiphe sp., Peronospora sp., Pleospora sp.
etc.).
CONIDIOFOR (Conidiophorum), ex-
tremitate a unei hife mai mult sau mai putin
diferentiat de restul miceliului, simpl sau ra-
mificat (monopodial, dicotomie, n verticil
etc.), unicelular sau pluricelular (sectate),
specializat n producerea de conidii. Variat ca
form, aspect si dimensiuni. Hialin sau diferit
colorat, izolat sau asociat cu alti conidiofori
(coremii). Caracterele morfologice reprezint
criterii pentru identificarea ciupercilor. Exist
conidiofori acroauxic, cu cresterea limitat n
regiunea apical; C. basauxic, care creste si se
alungeste prin baz; C. macronematos, cu po-
zitie erect, diferit morfologic de hifele vege-
tative; C. micronematos, asemntor morfo-
logic cu hifele vegetative (exemplu, la
Cephalosporium sp.); C. mononematos, solitar
sau ies mai multi din stomat, fr a fi uniti;
C. monopodial, cu crestere continu a axului
prin vrf; C. semimacronematos, putin diferit
de restul hifelor si cu pozitie ascendent;
C. sinematosi, strns uniti pe cea mai mare
lungime a lor, fiind liberi numai la partea
superioar.
CONIDIOGENEZ, proces de for-
mare a conidiilor din celule conidiogene. Exist
conidiogenez talic, cnd conidia se formea-
z direct pe miceliu, fr a avea loc o lrgire a
celulei initiale sau cu o lrgire dup delimitarea
conidiei prin septe; conidiogenez blastic,
cnd conidiile iau nastere prin nmugurire sau
prin lrgirea prealabil a celulei conidiogene
(exemplu, Candida, Pullularia etc.); conidioge-
nez holoblastic, cnd la formarea conidiei
particip ntreaga celul conidiogen blastic;
conidiogenez monoblastic, conidia ia
nastere ntr-un singur punct al celulei coni-
diogene blastice; conidiogenez poliblastic,
celula blastic formeaz prin nmugurire mai
multe conidii.
CONJUGARE (Conjugatio), form a
procesului sexual constnd din unirea a dou
celule de aceeasi valoare, nediferentiate vizibil
n elemente sexuale mascule si femele [exem-
plu, conjugarea a doi gameti similari morfologic
(conjugare izogam)]. ntlnit la Spirogyra.
CONOPID (Brassica oleracea, var.
botrytis, subvar, cauliflora), fam. Brassicaceae.
Plant erbacee, bienal (n conditii specifice de
clim si tehnologii adecvate devine plant anu-
al) alogam, cultivat; se mai numeste bro-
coli, carfiol, cartafior, chenopid. Genetic,
2n = 18. Se apreciaz c si are originea n
varza slbatic, specie care creste n nord-es-
tul Frantei, pe litoralele Danemarcei, Angliei,
Greciei. A fost introdus n cultur n Egipt, la
nceputul secolului al XVI-lea. De aici s-a rs-
pndit n trile cu climat maritim din apusul si
sudul Europei. n prezent, se cultiv n toate
zonele globului unde sunt conditii corespun-
ztoare. n Romnia se cultiv mai ales n
convolvulacee 184 corcodu
s

zonele premontane cu climat umed si rcoros
si n zonele unde exist posibilitti de irigare.
Suprafete mari sunt concentrate n jurul ora-
selor mari. Pretentioas la factorii de mediu.
Temperatura optim de germinare a seminte-
lor, 18-20 C. Temperaturile sczute sub 0 C
si cele ridicate peste 22 C, nsotite de secet
atmosferic, determin deprecierea prtii co-
mestibile si scderea productiei. Cere umidi-
tate ridicat n sol si atmosfer. Prefer soluri
lutoase, bogate n substante nutritive, cu reactie
neutr sau usor alcalin. Descriere. Rdcin
pivotant, ramificat; masa radicular de
absorbtie se gseste pe adncimea de
25-40 cm. La plantele mature, sistemul radi-
cular este de 100 ori mai mare dect suprafata
de asimilatie. Frunze mari, oval-alungite, aco-
perite cu pruin, cu marginea neted sau putin
ondulat. Cptna fals (nume impropriu) pro-
vine din ngrosarea sau hipertrofierea pedun-
culilor florali ce se termin cu o mas vegetativ
gruntoas, alb sau alb-glbuie. Pozitia frun-
zelor n rozet constituie un caracter de soi.
Depsirea fazei de recoltare favorizeaz apa-
ritia tulpinilor florale. Flori galbene. Polenizarea
entomofil. Fructe silicve. Seminte mici, ma-
ronii. Se obtin mai ales n jurul localittilor Sibiu,
Sighisoara, Geoagiu, unde exist un climat
umed si rcoros. Productia de seminte, 200-
250 kg/ha. Compozitie chimic. n stare
proaspt contine ap (90-94%), proteine
(2,22-2,86 g%), lipide (0,3 g%), glucide
(3,9 g%), vi tami nel e A (0,04 mg%), B
1
(0,1 mg%), B
2
(0,1 mg%), PP (0,6 mg%), B
6
, C
(59- 135 mg%), K (sub 4 mg%), sodi u
(10 mg%), potasiu (420 mg%), calciu (25 mg%),
magneziu (17 mg%), fier (1,0 mg%), cupru
(0,14 mg%), fosfor (60 mg%), sulf (29 mg%),
clor (30 mg%), Zn, Mn, B, Si, F, I; conservat
contine ap (95%), proteine (0,9 g%), glucide
(1,5 g%), sodiu (35 mg%), potasiu (300 mg%).
Proaspt contine 30 cal la 100 g, iar con-
servat, 10 cal la 100 g. Alimentatie. Gust
plcut, fin. Se consum n stare proaspt sau
se adaug diferitelor preparate culinare, mur-
turilor, marinatelor. Industrie. Utilizat, la pre-
pararea murturilor sau la diferite tipuri de con-
serve. Bioterapie. Utilizri terapeutice n
medicina uman traditional. Proprietti: anal-
gezic, antianemic, bactericid, antiinflama-
toare, aperitiv, decongestionant, depurativ,
diuretic, energizant, hipoglicemiant, remine-
ralizant. Indicat ca adjuvant n: acnee,
adenit, afectiuni tiroidiene si vasculare, angin,
arterit, artritism, astenie, ciroz, colic nefritic,
constipatie, flebit, hipertensiune arterial, in-
fectii intestinale, prostatit, ulcer gastroduode-
nal. Medicin uman. Pentru tratarea afectiu-
nilor mentionate anterior: consumat proaspt
sau n preparate culinare. Apicultur. Specie
melifer. Semincerii ofer albinelor culesul de
nectar si polen. Productia de miere, 40 kg/ha.
Fr pondere economico-apicol (v. Pl. XVI, 1).
CONVOLVULACEE (Convolvula-
ceae), familie de plante erbacee si arbustive,
volubile sau trtoare, care cuprinde 50 de
genuri cu aproximativ 1000 specii rspndite
pe toat suprafata globului. Frunze alterne,
simple sau lobate, nestipelate. Flori bisexuate
(hermafrodite), actinomorfe, pentamere, rare-
ori tetramere, formnd cime la subsuoara frun-
zelor; caliciul, dialisepal, exceptnd cuscuta
unde este gamosepal, din 5 sepale; corola,
gamopetal campanulat-infundi-buliform, din
5 petale; androceul, din 5 stamine concrescute
la baza corolei; gineceul, cu ovar superior,
2-4 locular, cu 1-2 ovule erecte, apotrope n
fiecare loj, stil de obicei lung, uneori scurt sau
lips, stigmat bi- sau trifidat, la baza ovarului
exist un disc nectarifer format prin unirea a
5 glande nectarifere. Formula floral: H2K
5
sau
K
(5)
[C(
5
) AJ Gg-2). Fruct capsul. Seminte cu
endosperm crnos, putin dezvoltat. Flora Ro-
mniei cuprinde 4 genuri cu 21 specii grupate
n 2 subfamilii: fam. Cuscutoideae: Cuscuta,
2n=6,7,8; sfam. Convolvulaceae: Culystegia,
x = 11, 12; Convolvulus x = 5; Ipomoea, x = 5.
COPALII, rsini actuale sau fosile de-
pozitate n sol, provenite din diverse plante
tropicale actuale sau din plante disprute.
CORCODUS (Prunus cerasifera var.
cerasifera), fam. Rosaceae. Plant lemnoas,
arbore sau arbust, heliofil, xeromezofit, mode-
rat-termofil, amfitolerant la pH, cultivat prin gr-
dini si livezi, subspontan sau spontan la margine
de pdure, pe coline nsorite. I se mai spune
zarzr. Rspndit n Europa si Asia. Descriere.
Tulpin nalt pn la 8 m. Frunze eliptice, acu-
te, neregulat-adnc-serate sau crenat-serate,
glabre. Flori albe-pur, solitare. nflorire, III-V.
Fruct, drup rosie, brun-rosiatic sau galben.
Smbure rotund. Alimentatie. Fructele ajunse
la maturitatea fiziologic sau verzi sunt folosite
corcodu
s
185 coriandru

la acritul ciorbelor, compot, dulceat, marme-
lad, tuic, vin de corcoduse. Industrie. Fruc-
tele mature sunt folosite la fabricarea alcoolului
si bulionului, pentru acritul ciorbelor. Biotera-
pie. Principiile active din fructe au actiune diu-
retic si depurativ, tonic-aperitive consumate
nainte de mas, stimulnd secretia de enzime
necesar digestiei, si stomahice, cnd sunt
consumate dup mas, utile n atonii digestive.
Substantele active intervin asupra epiteliului
renal mrind cantitatea de urin eliminat; in-
tensific eliminarea toxinelor din organism, a
acidului uric si a uratilor. Stimuleaz functiile
hepatice. Recomandate n inflamatiile cilor
urinare, liteaze, hidropizie, astritism, reuma-
tism, gut. Apicultur. Florile sunt explorate
intens de albine pentru culesul de nectar si
polen. Productia de miere, 25-40 kg/ha. Pon-
dere economico-apicol mijlocie. Ornamental.
Indicat a fi cultivat prin parcuri si grdini publi-
ce, n spatii vizibile sau la marginea gruprilor
masive de arbori. Decorativ prin port, flori, fruc-
te. nmultirea prin seminte. Vopsitorie. Fruc-
tele de corcodus negru, bine coapte, posed
proprietti tinctoriale. Pielitele jupuite de pe
fructe sunt folosite proaspete la vopsirea fibre-
lor naturale n rosu-nchis (rosu
sngeriu). 1. Pentru vopsitul firelor de ln n
rosu, corcodusele negre (zarzrele) se
scufund n apa de var si apoi se decojesc.
Pielitele obtinute se pun n ap si se fierb pn
si las culoarea. Se introduce lna si se
fierbe 30 minute. Cnd sol ut i a f i er be se
adaug pi at r acr (5 g/1 l solutie),
respectiv 1 lingurit la 1 l de solutie. Se
amestec pentru dizolvarea si uniformizarea
solutiei. Se dizolv apoi sare de buctrie (1
lingurit/1 l solutie). Se amestec bine. Se
obtine o coloratie mai intens. Materialul se
scoate si se usuc la umbr. 2. Pentru vopsitul
firelor de ln n roz-piersic se folosesc
pielite de corcoduse negre si flori de so-vrf
proaspete. Pielitele de corcoduse negre,
obtinute ca mai sus, se fierb n ap pn cnd
solutia se coloreaz n rosu la intensitatea ma-
xim. ntr-un alt vas, concomitent, se fierb florile
de sovrf proaspete pn se obtine o solutie cu o
coloratie la intensitatea maxim. Cele dou
solutii fierbinti se amestec. Se dizolv imediat
piatra acr pisat (1 lingurit/1 l solutie). Se
amestec pentru dizolvare si uniformizare. Se
introduce lna si se fierbe 90 minute. Se dizolv
sarea de buctrie (1 lingurit/1 l solutie). Se
amestec bine. Se las s se rceasc. Se
scoate materialul si se usuc la umbr. (Agneta
Btc, Margareta Tom escu, 1984).
CORIANDRU (Coriandrum sati-
vum), fam. Apiaceae. Plant erbacee, anual,
cultivat si sporadic slbatic, terofit, adventi-
v, mezofit, moderat-termofil, slab acid-neu-
trofil, cu crestere bun pe cernoziomuri si
solurile brune de pdure, netasate, vegeteaz
slab pe soluri grele si umede; se mai numeste
anason, buruian pucioas, chimen, colean-
dr, iarb puturoas, ienupr, piper, piper alb,
pucioas, puturoas. Plant cunoscut de
daci, care o numeau prthia, prtu. Genetic,
2n = 22. Cunoscut si cultivat pe suprafete mari
de popoarele antice ca plant aromatic si
medicinal, mentionat n lucrrile lui Columella,
Varro, Dioscoride etc. n Anglia a aprut dup
cucerirea romanilor (secolul I d. Hr.). Rspndit
n cultur si slbticit pe toate continentele.
Cele mai mari suprafete cultivate cu coriandru
se gsesc n trile situate la estul Mrii Me-
diterane; n Romnia se cultiv n sudul si
sud-estul trii, unde precipitatiile sunt de peste
400 mm anual. Semintele germineaz la tem-
peratura minim de 4-6 C. Rezistent la tem-
peraturi sczute. Plantele tinere suport tem-
peraturi de minus 5-10 C. Rezistent la secet,
care i este duntoare n faza de germinatie,
primele faze de vegetatie si n faza formrii
fructelor. Nu suport excesul de umiditate, vn-
turile uscate si calde. Pretentios fat de sol,
preferndu-le pe cele afnate, adnci, cu tex-
tur mijlocie, fertile, permeabile, bogate n cal-
ciu si curate de buruieni. Descriere. Rdcina
pivotant, subtire, putin ramificat. Tulpin
erect, cilindric, fin-striat, glabr, ramificat
n partea superioar, nalt pn la 70 cm.
Frunze glabre, lucioase, verzi-deschis; cele
bazale sunt lung-petiolate, ntregi, cre-nat-
incizate sau trilobate ori simplu-pe-nat-
sectate cu foliole rotunjit-cuneate, avnd
marginile incis-crenat-dintate; cele tulpinale
sunt alterne, petiolate, o dat sau de dou ori
penat-sectate, cu lacinii late, inegal-pe-nat-
lobate n partea mijlocie a tulpinii, si sesile, de
trei ori penat-sectate, cu lacinii filiforme, rare,
n partea superioar a tulpinii. Flori mici, albe,
roz, violete sau galbene, grupate n umbele
compuse, lung-pedunculate, lipsite de
involucru. nflorire, VIVII. Fructe, diachene
sferice, galbene-brunii sau brune. Toate orga-
nele aeriene ale plantei, exceptnd semintele,
coriandru 186 coriandru

au miros de plosnit. Compozitie chimic.
Fructele contin ulei eteric (0,40-0,95%), lipide
(8,35-13,80%), acizi grasi (petroselinic, oleic,
linoleic, palmitic), glucide (glucoza, fructoz,
zaharoz, rafinoz, manitol, pentozani, pec-
tine, urme de amidon), aminoacizi (acid aspa-
ragic, acid glutamic, alanin, arginin, glicin,
leucin, izoleucin, lizin, prolin, serin, tiro-
zin, valin, cistin, fenilalanin, histidin),
acid cafeic, acid clorogenic, umbeliferon, sco-
poletin, carotenoide, vitamina C, sruri mine-
rale P, K, Ca, Zn, Ni, Co, Cr, Fe, Mg, Na, V, Ce,
Mo, Ti, Cu. Uleiul eteric este format din linalol
(50-90%), hidrocarburi terpenice (pinen, limo-
nen, cimen, terpinen, felandren, sabinen, cam-
fen, mircen, caren, terpinolen, cariofilen etc.).
Prtile vegetative aeriene contin ulei eteric, cu
miros de plosnit de cmp, care are n com-
pozitie decanal, borneal, nerolidol, mircen etc.;
glucoz, ramnoz, rafinoz, zaharoz, rutin,
quercitin, acid cafeic, acid clorogenic, sito-
sterol, carotenoide acid oxalic, aminoacizi, vita-
mina C etc., substante anorganice N, P, K, Mg,
Ca, Fe. Industrie. Din fructe se extrage uleiul
eteric utilizat n industriile: parfumurilor, textil,
a spunurilor, poligrafic, n industria alimen-
tar (pentru aromatizarea mezelurilor, lichioru-
rilor, n cofetrii si medicin. n industria parfu-
murilor din uleiul eteric se obtine: d-linalolul cu
miros de lcrmioare, metilionin si ionin cu
miros de violete, geraniol cu miros de trandafir,
citratul cu miros de lmie, hidroxicitranelol cu
miros de crin, tei etc. Bioterapie. Fructele au
important terapeutic n medicina uman si
veterinar. Constituentul principal activ este
uleiul volatil. Proprietti: stomahice (mbunt-
teste activitatea stomacului), carminative
(linisteste durerile abdominale si expulzeaz
gazele din intestin), stimulente aromatice, bac-
tericide si fungicide, spasmolitice. Se asociaz
cu multe preparate de Frangula, Viburnum, Hy-
drastis, Rheum, Senna sau Cascara sagrada.
Fructele sunt folosite n dispepsii digestive, ca
stimulent al poftei de mncare, combaterea
viermilor intestinali si a durerilor abdominale la
copii, mrirea secretiei de lapte, n reumatism.
Recoltare. Fructele (Coriandri fructus) se re-
colteaz cnd 50% din ele sunt ajunse la ma-
turitate. Se leag n snopi si se las la uscat,
apoi se treier n batoze obisnuite. Productia
1000-2000 kg/ha. Se pstreaz n magazii bi-
ne uscate, n strat subtire. Medicin uman.
Uz i ntern. 1. Pentru tratarea dispepsiilor
digestive, balonrilor abdominale si stimularea
poftei de mncare: infuzie, din 1 lingurit fructe
zdrobite sau nezdrobite la o can (250 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se bea fractionat n timpul unei zile.
2. Pentru stimularea poftei de mncare: infuzie,
din lingurit fructe la o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 10-15 minute. Se
strecoar. Se bea cu o jumtate de or nainte
de mas. 3. Pentru combaterea durerilor abdo-
minale la copii: infuzie, din

lingurit fructe la o
jumtate de can cu (200 ml) ap clocotit. Se
las acoperit 10 minute. Se strecoar. Se bea
n cursul unei zile. 4. Pentru combaterea vier-
milor intestinali: a) infuzie, din 4 lingurite fructe
la o can (100 ml) ap clocotit (jumtate de
can). Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se bea dimineata pe stomacul gol si
nu se mnnc pn la orele 12; b) decoct, din
1 lingur fructe la o can (200 ml) cu ap. Se
fierbe 5-10 minute. Se strecoar. Se bea cl-
dut, dimineata, pe stomacul gol. 5. Pentru m-
rirea secretiei de lapte la mame: infuzie, din
1 lingurit fructe la o can de ap fierbinte. Se
las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
beau 2-3 cni pe zi. Uz extern. Pentru tratarea
reumatismului: decoct, din 3 linguri fructe la

l1
de ap. Se fierbe 20-30 minute. Se strecoar.
Se adaug apei de baie, care nu trebuie s
depseasc 37 C. Fructele intr n compozitia
ceaiurilor PLAFAR pentru tratarea dischineziei
biliare, sindroamelor dispeptice (anaciditate,
hipoaciditate), gastritelor hiperacide, ulcerului
gastric, colicilor abdominale la adulti, bronsitei,
ca sedative nervoase, tonice generale. Me-
dicin veterinar. Uz intern. Pentru tratarea
afectiunilor inflamatorii ale tubului digestiv, coli-
cilor cu exces de gaze, stimularea secretiei
glandelor mamare: a) infuzie, din 10 g fructe
peste care se toarn 100 ml ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
rceste si se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt); b) pulbere de fructe, se
adaug n mncare sau se administreaz prin
breuvaj bucal. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, taurine), 10-20-35 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 2-5-8 g; ani-
male mici (pisici, cini, gini),0,2-1-2 g. Zoo-
tehnie. Turtele rezultate dup extractia uleiului
reprezint un nutret valoros pentru diferite specii
de animale domestice. Apicultur. Specie
melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul de
nectar si polen n tot cursul zilei. Cantitatea de
corm 187 corn

nectar, 0,10-0,15 mg/floare. Productia de mie-
re, 100-500 kg/ha. Are culoare galben-aurie,
arom specific, gust foarte plcut. Pondere
economico-apicol mare (v. Pl. XVI, 2).
CORM (Cormus), corp vegetativ dife-
rentiat n tulpin, frunze, rdcin, cu o struc-
tur morfoanatomic caracterizat de tesuturi
conductoare liberiene si lemnoase grupate n-
tr-un cilindru central numit stei. Filogenetic s-a
desprins din talul algelor. n dezvoltarea si evo-
lutia lui din talul generatiei sporofitice a algelor
strvechi, a parcurs fazele: etapa talului algal
primitiv, format din celule libere, alungite; mai
trziu aceste celule se grupeaz n pseudo-
tesuturi (tesuturi false); etapa talului algal
evoluat, pseudotesuturile evolueaz n tesuturi
veritabile: prin trecerea de la mediul de viat
acvatic la cel terestru, talul se diversific mor-
fo-structural, apare polaritatea n care corpul
vegetativ se orienteaz n dou directii, un pol
ca organ de fixare si absorbtie (rdcina), iar
opus lui organele asimilatoare (frunzele) si de
nmultire (sporangele).
CORN (Cornus mas), fam. Cornace-
ae. Arbust indigen microfanerofit, xeromezofit,
subtermofil, eutrof, slab acid-neutrofil, heliofil,
rezistent la ger, secet, praf si fum, element
constructiv al tufrisurilor de la cmpie si regiu-
nea de deal; ntlnit prin pduri pn la 800 m
altitudine, pe diferite tipuri de sol (brun-roscate,
pseudogleizate, pietroase, calcaroase), uscate
si permeabile; se mai numeste cnepiste,
coarn, cornar, bcorn voinicesc, cornit,
dreniu. Genetic, 2n = 18, 27. Fitocenologic,
ncadrat n asociatia vegetal Quercetea
pubescenti-petraeae. n regiunea dealurilor
prefer coaste nsorite. Nu suport excesul de
umiditate. Rspndit n Europa Central si de
Sud-est, Asia Mic, Armenia. Recent introdus
n cultur. Sistem radicular foarte puternic, cu
ptrundere adnc n sol. Descriere.
Rdcina diferentiaz muguri adventivi, care
pot da nastere la drajoni. Tulpin nalt de
4-8 m, singur, adesea sub form de tuf cu
4-5 tulpini, din care una se erijeaz n trunchi,
uneori cu diametrul de cea 40 cm. Scoarta cu
ritidom roscat, care se exfoliaz n solzi m-
runti. Lujeri fin-pubescenti, cu muguri vegetativi
opusi, alungiti, conici, deprtati de ax, cei flori-
feri mai mari, sferici sau pedicelati. Coroan
globuloas, rar, bine luminat. Frunze
ovat-eliptice, 4-10 cm, cu nervuri curbate, p-
roase pe ambele fete, toamna devin rosii. Flori
galbene, mici, scurt-pedicelate, dispuse cte
10-26 n cime umbeliforme, la baz cu un
involucru format din 4 bractee ovate, galbe-
ne-verzui. nflorire, III, nainte de nfrunzire.
Fructe, drupe rosii, maturizate n VIIIIX, gust
acrisor, comestibile. Longevitate, peste 200 ani
(n nordul Moldovei se ntlnesc exemplare de
peste 220 ani, cu diametrul coroanei de 10 m).
Compozitie chimic. Fructele contin zahr
(9,3%), acizi organici (2,5%), substante
tanoide (0,8%), proteine 0,62%), substante mi-
nerale (1,02%), vitamina C (85,6 mg%) etc.
Valoare energetic, 81 kcal/100 g. Alimen-
tatie. Fructele ajunse la maturitatea deplin se
pot consuma n stare proaspt sau prelucrate
sub form de dulceat, peltea, serbet, vin, cor-
nat. Industrie. Fructele se prelucreaz n in-
dustria alimentar sub form de dulceat,
compot, marmelad, peltea, serbet, sirop, bu-
turi spirtoase (comat) etc. Lemnul tare si omo-
gen este folosit n strungria fin. Din lstarii de
2-3 ani se fac bastoane si codiristi de bice, din
tulpinile mai groase se confectioneaz cele mai
rezistente cozi de topoare, trncoape, suveici
pentru rzboaiele mecanice, bastoane, mne-
re de umbrele, roti pentru angrenaje etc. Biote-
rapie. Scoarta, frunzele si fructele au impor-
tant terapeutic n medicina uman. Fructele
au proprietti astringente, antidiareice si antidi-
zenterice. Frunzele au proprietti antihelmin-
tice fat de Ascaris suum. Scoarta bogat n
taninuri este folosit ca febrifug. Fructele sunt
utilizate n tratarea diareei si dizenteriei, iar
frunzele pentru combaterea viermilor intesti-
nali. Recoltare. Fructele (Corni fructus) se
recolteaz cu mna, la maturitatea deplin. Se
usuc pe gratii. Se pstreaz n pungi de hr-
tie, saci de hrtie sau pnz. Scoarta (Corni
cortex) se recolteaz toamna la sfrsitul pe-
rioadei de vegetatie. Se folosesc ramurile de
1-2 ani. Se usuc n poduri acoperite cu tabl.
Se pstreaz n pungi de hrtie. Frunzele (Corni
folium) se recolteaz o dat cu fructele sau n
perioada iulie-august Se usuc la umbr, de
preferat n poduri acoperite cu tabl. Se ps-
treaz n saci de hrtie. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea diareei si dizenteriei:
decoct, din 1 lingur fructe uscate la o can
(200 ml) cu ap dup ce a dat n clocot. Se las
acoperit 15-30 minute. Se strecoar si fruc-
tele se storc printr-o pnz rar. Se ndulceste
cornacee 188 cornaci

dup gust. Se beau 2-3 cni pe zi, de preferat
pe stomacul gol. 2. Pentru actiune febrifug:
infuzie, din 1 lingurit plin cu pulbere de scoar
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. 3. Pentru
tratarea viermilor intestinali (Ascaris suum): de-
coct, din o lingur frunze uscate si mruntite la
o can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute la
foc domol. Se las apoi acoperit 5-10 minute.
Se strecoar. Se beau 3 cni pe zi. Apicultur.
Specie melifer. Florile sunt bogate n nectar si
polen. Primvara devreme sunt intens vizitate
de albine, declansnd cresterea intens de
puiet si activiznd familia de albine. Productia
de miere, 20 kg/ha. Ofer culesul de propolis.
Pondere economico-apicol mijlocie. Protec-
tia mediului. Sistemul radicular puternic per-
mite fixarea coastelor. Ca specie de subarboret
umbreste bine solul. Ornamental. Utilizat ca
arbust decorativ prin parcuri. Rustic. Decorativ
prin port, flori si fructe. Florile galbene, aprute
primvara devreme, si frunzele rosii din
toamn creeaz o ambiant plcut n
combinatie cu alte specii de plante. Indicat n
cuprinsul spatiilor verzi, n plin lumin sau sub
arborete. Suport bine tunderea, nmultirea
prin seminte, butasi, marcote, desprtirea
tufelor. Vopsitorie. Frunzele, fructele si
scoarta posed proprietti tinctoriale. Frunzele
proaspete sunt utilizate pentru vopsirea n
rosu, iar fructele culese cnd sunt bine coapte
si scoarta jupuit de pe ramuri sunt folosite la
vopsirea n negru a fibrelor naturale. 1. Pentru
vopsirea n rosu: frunzele de corn (mai putine),
frunzele de mr si sovrf se introduc ntr-un
vas emailat si se toarn peste ele ap cald
de 30-40 C. Se tin 3 sptmni lng sob,
la cldur, pentru macerare. Sptmnal se
frmnt bine frunzele. Se strecoar. Se las
la decantat. Se scurge solutia n alt vas si se
dizolv n ea piatra acr. Se nclzeste si, cnd
ncepe s clocoteasc, se introduce materialul
de vopsit. Se fierbe pn se obtine nuanta
dorit. Se scoate. Se usuc la umbr. 2. Pentru
vopsirea lnii n negru, coarnele proaspete si
bine coapte se fierb n ap pn se obtine o
solutie colorat n rosu-intens. Se strecoar. n
solutia obtinut, cald, se dizolv piatra acr.
Se amestec pentru uniformizare. Se introduce
lna. Se amestec bine. Se las 24 ore. Se
scoate si se usuc la umbr (Agneta Btc,
Margareta Tom escu, 1984) (v. Pl. XVI, 3).
CORNACEE (Cornaceae), familie
de plante lemnoase care cuprinde cca 120 spe-
cii holartice, arbusti sau arbori. Frunze opuse,
simple, ntregi, fr stipele. Flori bisexuate
(hermafrodite), actinomorfe, pe tipul 4; caliciul
dialisepal, aderent, din 4 sepale mici; corola
dipetal, din 4 petale ovate; androceu, din
4 stamine; gineceul, cu ovar inferior, bicarpelar,
n fiecare loj cu cte un ovul anatrop, posesor
a unui singur integument, stile 2 concrescute,
nconjurate la baz de un disc nectarifer, stig-
mat capitat, trunchiat sau bilobat. Formul flo-
ral: H2K4 C
4
A4 G(2). Fruct drup, cu endocarp
crnos. Smnt cu endosperm crnos, coti-
ledoane late. Flora Romniei cuprinde un sin-
gur gen Cornus, x = 9, 11, din care fac parte
4 specii: C. mas (Corn), 2n = 18, 27; C. san-
guinea (Snger), 2n = 22; C. sericea (Snger
american), 2n = 22; C. alba (Snger ttrsc),
2n = 22. Ultimele 2 specii sunt cultivate ca
plante ornamentale prin parcuri si grdini.
CORNACI (Trapa natans), fam. Tra-
paceae. Plant erbacee, anual, hidato-helo-
fit, ultrahidrofit, moderat termofil, slab-a-
cid-neutrofil, ntlnit n ape stttoare,
nsorite, srace n carbonat de calciu, cu nmol
bogat n humus pe fundul bazinului; se mai
numeste castane cu ghimpi, castane de ap,
castane de balt, castane de lac, ciulin, ciulin
de balt, coada-bobului, coltan, nuci de lac,
nuci de balt, stea, sulin. Genetic, 2n = 36,48.
Abundent n bltile Dunrii. Fitocenologic,
Car. Nymphaeion. Rspndit n Europa,
Africa, vestul Asiei, introdus n America, Aus-
tralia. Descriere. Rdcini adventive asimila-
toare, opuse sau verticilate. Rdcina princi-
pal provenit din embrion dispare de timpuriu.
Tulpin simpl, cilindric, subtiat spre baz,
lung de 0,5-2 m. Frunze submerse, filiforme
si caduce. Frunze natante, rombice, pieloase,
acut-dintate, pe fata inferioar brunii, glabre
sau mai mult sau mai putin proase. Petiolii au
n zona mijlocie o camer cu aer (umfltur).
Flori albe, solitare, actinomorfe, tetra-mere, bi-
sexuate, prinse n axilele frunzelor plutitoare:
sepalele concresc, dup nflorire, transformn-
du-se n spini rigizi; corola dialipetal; andro-
ceul cu stamine introrse; gineceul cu ovar
bicarpelar. nflorire VIVII, cnd temperatura
apei depseste +20 C. Fruct, drup subglo-
buloas, cu 2-4 coarne rigide spinoase. Peri-
carpul brun-deschis. Smnta mare cu
cornaci 189 corni sor

embrion erect, fr albumen. Compozitie chi-
mic. Semintele contin 52% amidon, 15% pro-
teine, 7,5% grsimi, 3% zahr, tanin, sruri
minerale etc. Alimentatie. Semintele se con-
sum crude sau fierte. Prin mcinare se obtine
o fin din care se face pine. n Antichitate
fructele se conservau n ap srat si se con-
sumau n locul mslinelor. Din fructele proas-
pt culese se pot prepara: dulceat, jeleu, ser-
bet, compot, sirop si suc. n unele regiuni din
Europa, n China, Japonia, India, Indochina se
cultiv ca plant alimentar. Bioterapie. Fruc-
tele au important pentru medicina popular.
Proprietti: astringente, analgezice si tonifian-
te. Principiile active au actiune astringent lo-
cal, provocnd precipitarea proteinelor; stimu-
leaz secretiile salivare, gastrice, intestinale,
pancreatice si hepatice; suprim durerea sau
diminueaz senzatia de durere. Recomandate
mpotriva diareei, dizenteriei, tuberculozei pul-
monare, anemiei, crampelor stomacale, coli-
cilor intestinale. Recoltare. Fructele (Trapi
fructus) se recolteaz n sept., cnd ajung la
maturitatea fiziologic deplin. Se usuc n po-
duri acoperite cu tabl, ntr-un singur strat. Se
pstreaz n saci textili. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea diareei, dizenteriei:
decoct, din 1 lingur pulbere fructe la 250 ml
ap. Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. 2. Pentru tratarea crampelor
stomacale si a colicilor intestinale: macerat, din
9 fructe proaspete sau uscate zdrobite peste
care se toarn 250 ml ap rece. Se las
50-60 minute. Se strecoar. Solutia obtinut
se bea. Se practic 3 proceduri pe zi. 3. Pentru
tratarea dizenteriei, diareei, colicilor si cram-
pelor gastrointestinale fructele se pot consuma
crude, cu rezultate bune. Zootehnie. Frunzele
reprezint o hran substantial pentru porci,
cai etc. Ornamental. Plant decorativ n blti
si bazine (v. Pl. XVI, 4).
CORNISOR (Lycopodium annoti-
num), fam. Lycopodiaceae. Plant erbacee,
criptogam, peren, chamefit, circumpo-lar-
boreal, mezohigrofit, microterm, acido-fil,
heliosciadofit-sciadofit, ntlnit prin
muschi, locuri umbroase si umede din moli-
disuri, locuri stncoase, marginea rpelor, din
etajul montan pn la 1800 m altitudine. Creste
n M-tii Maramuresului, M-tii Bihorului, n restul
Carpatilor Orientali si Meridionali, se mai nu-
meste brdisor, brul vntului, netat,
prul
porcului, pedicut, piedica ginei. Genetic,
2n = 68. Fitocenologic, ncadrat n Betulion,
Car. Vaccinio-Piceion. Rspndit n Europa,
Asia de Nord, America de Nord. Rdcini ad-
ventive. Descriere. Tulpin trtoare, lung,
din care se desprind numeroase ramuri erecte,
lungi de 1-3 cm, repetat-ramificate, purttoare
a cte unui singur spiculet. Frunze plane, lan-
ceolat-liniare, acuminate, fin-dintate, fr aris-
t, cu nervatiune pronuntat pe fata inferioar,
rar asezate pe tulpin si ramuri, cu pozitie
aproape orizontal. Spic cilindric, sesil, lung de
cca 4 cm. Sporii, de culoare galben; matu-
rizare VIIIX. Compozitie chimic. Din prtile
aeriene s-au izolat substante flavonice si alca-
loizi asemntori cu cei din pedicut (L clava-
tum); acestora li se adaug alcaloizii anapo-
dina si izolicopodina. Sporii contin acizi grasi.
Industrie. Sporii sunt folositi la presrarea for-
melor n care se toarn fonta, la fabricarea
artificiilor (ard fr fum). Bioterapie. Medicina
popular atribuie principiilor active din plant
nsusirea de combaterea alcoolismului si taba-
cismului cronic. Sporilor li se atribuie proprietti
sicativice n afectiunile cutanate. Recoltare.
Prtile aeriene ale plantei (Lycopodi annoti-
numi) se recolteaz n luna august prin tiere si
nu prin smulgere. Se usuc la umbr, eventual
ntr-un pod acoperit cu tabl. Se pstreaz n
saci de pnz. Sporii (Lycopodi sporae) se
recolteaz prin tierea prtilor cu sporangi si
asezarea lor n camere fr curenti. Spicele se
asaz pe hrtie alb. Cnd se usuc, sporii
degajati cad pe hrtie, de unde se colecteaz.
Medicin uman. Planta este utilizat empiric
sub form de extract apos si tinctur n trata-
mentul alcoolismului si tabagismului cronic. Uz
intern. a) decoct, din o lingur pulbere plant la
o can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
las acoperit 20 minute. Se strecoar. Se bea
continutul a 2-3 cni pe zi; b) extract alcoolic,
din 5 g plant uscat si mruntit la 500 ml
alcool de 40-50, eventual tuic. Se las 14 zile.
Zilnic, sticla se agit. Se strecoar. Se bea
cte un phrel la prnz si seara nainte de
mas. Uz extern. Pentru tratarea de eczeme si
alte boli de piele: sporii se aplic sub form de
pulbere pe locurile afectate. Sporii (Lycopodi
sporae) sunt folositi n tratarea eczemelor, n
practica farmaceutic la conspergarea pilulelor
(pentru a nu se lipi ntre ele). Cosmetic. Sporii
se folosesc n diferite preparate dermatologice.
Ornamental. Planta se poate cultiva prin
cornisor 190 cornul-secarei

parcuri si grdini publice din zona montan, pe
stnci umbrite si pduri de conifere. Ofer un
aspect plcut stratului ierbos. nmultire prin
spori (v. Pl. XVI, 5).
CORNUL-SECAREI, ciuperc pro-
dus de Claviceps purpurea, fam. Clavicipita-
ceae. Apare n timpul primverii si verii. Sunt
afectate mai ales zonele agricole cu umiditate
ridicat. Pe lng secar, ciuperca atac cca
150 specii de graminee. n Romnia a fost
descris pe 22 plante-gazd (I. Comes,
1957). Ciuperca apare pe spice, n perioada
nfloritului si maturittii. Descriere. Pistilele
sunt acoperite de miceliu pe care se formeaz
conidiile. Spre sfrsitul perioadei de vegetatie,
cteva boabe (2-9) din spicele atacate sunt
nlocuite cu cornuri, reprezentnd sclerotii ciu-
percii. Florile din apropierea cornului rmn
sterile. Sclerotii (formatiuni miceliene) sunt ci-
lindrici, drepti sau usor curbati, 2-4 cm lungi-
me, 3-6 mm grosime, muchiati, violeti-negri-
ciosi la exterior, albi n interior. Reprezint
organele de rezistent ale ciupercii peste iarn.
Ajung n sol prin scuturarea plantelor mature
sau o dat cu smnta. Primvara urmtoare
sclerotii, aflati pn la maximum 10 cm adn-
cime, germineaz, dnd nastere la 10-30 pre-
lungiri de 2-4 cm lungime ce poart terminal
fructificatii de culoare roz, numite ascostrome,
alctuite din hife sterile n centru si din nume-
roase per i t eci i n f or m de but el i e
(275-300 80-110 n), asezate la periferie, pe
un singur rnd. Periteciile sunt prevzute cu un
por de deschidere. n peritecii se afl asce
cilindrice cu cte 8 ascospori filamentosi
(50-84 1,5 n). La maturitate sunt proiectati n
afar. Purtati de vnt ajung pe stigmatul florilor,
unde germineaz. Filamentul micelian rezultat
ptrunde n ovar si se substituie embrionului. n
interior, miceliul aflat pe peretii ovarului fruc-
tific asexuat, formnd condiofori pe care iau
nastere conidii ovoide (4-7 2-4 \i) hialine,
unicelulare. Concomitent, se secret un lichid
dulceag ce curge din flori; este lipicios si atrage
insectele. Ele rspndesc conidiile determi-
nnd infectii secundare la alte flori. Ctre sfr-
situl perioadei de nflorire, filamentele micelie-
ne din ovar dau nastere sclerotului. Ciclul se
ncheie. Ciuperca este toxic pentru om si ani-
male. Gustul este dulceag, usor amrui. Fura-
jarea animalelor cu graminee infectate sau utili-
zarea n hran a finii ce contine 3-5% scleroti
produce tulburri grave. La om determin is-
chemii dureroase, necroz, great, vrsturi,
colici, diaree, prurit, parestezii; pielea devine
rece si palid; ameteli, slbirea auzului, tul-
burri ale vzului, si de vorbire, tulburri respi-
ratorii, com". Primul ajutor const n splaturi
gastrice cu crbune, tanin, vomitive, sulfat de
sodiu; injectii cu nitrat de amil; nclzire, injectii
cu luminai (0,2 g i.m.), clisme cu cloralhidrat,
clordelazin, mialgin (1-3 fiole), papaverin
(0,06 g i.m.)" (F. Cr c i un, O. Bojor, M.
Alexan, 1977). Ciuperca trebuie manipulat
cu atentie. Compozitie chimic. Este foarte
complex. Contine aminoacizi liberi (acidul as-
partic, acidul glutamic, glicina, leucina, aspa-
ragina, treonina, alanina, glutamina, prolina,
valina, arginina, lizina, fenilalanina, acidul bu-
tiric etc.), aminoacizi ai fractiunii peptidice pen-
tru grupa ergotaminei si ergotoxinei (a-oxiala-
nin, a-oxivalin, 1-fenilalanina, 1-prolin, 1-
leucin, 1-valin), pentru grupa ergometrinei
(1-2-amino-l-propanol), acizi (lactic, ergotinic,
sclerotic), amine (metil-amina, trimetil-amina,
izopropil-amina, n-propilamina, izobutilamina,
colina, acetilcolina, tiramina, putresceina,
histamina, cadaverina, agmatinaetc.); betaine,
glucide, ulei gras format din acizii ricinoleic,
oleic, palmitic, stearic, acetic, caprionic, linoleic
etc., alcaloizii agroclavina, elimoclavina, moli-
clavina, setoclavina, festuclavina, piroclavina,
lisergenul, ergometrina, ergotamina, ergocris-
tina, ergocriptina, ergocornina, ergostina, ergo-
stinina, ergosecalina, ergosecalinina. Substan-
tele minerale constau din fosfati acizi de Ca, K,
Na. Contine elemente chimice, ca: Al, Pb, Fe,
Ca, Ag, Ni, Ge, Be, Mn, Mg, Cu, Zn etc. Medi-
cin uman. Utilizat n scop terapeutic nc din
secolul al XVII-lea. Introdus n terapeutica stiin-
tific la nceputul secolului al XIX-lea. Alcaloizii
din grupa ergotaminei determin contractia
vascular si uterin, inhibarea organelor efec-
toare inervate adrenergic (simpatic), actiune
sedati v a centrului nervos vasomotor, vaso-
dilatatie, hipotensiune, bradicardie, stimuleaz
centrul vomei, ncetinesc ritmul cardiac etc.
Produsele farmaceutice din Romnia care con-
tin alcaloizi din cornul-secarei sunt: Ergomet,
Bergofen retard, Distonocalm, Bergonal, Cofe-
dol. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea atoniei musculare uterine, n caz de
retentie placentar, intensificarea eforturilor
pentru expulzarea fetusului, contra hemoragii-
lor uterine: pulbere, boluri, mixturi, past, pilule,
cornul-secarei 191 corol

electuarii sau sub form galenic. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, bovine),
10-25-50 g pulbere; animale mijlocii (ovine,
caprine, porcine), 2-5-10 g pulbere; animale
mici (pisici, cini), 0,5-2 g, psri, 0,2-0,5 g
pulbere. Se cere precautie spre a nu se pro-
duce rupturi uterine sau moartea ftului. Drogul
intervine mai tare sau mai slab n functie de
specie. Actioneaz descrescnd la vac,
scroaf, pisic si ctea, n ultimul caz cu efect
redus. Toxicologie. Dozele repetate se acu-
muleaz n organism. Are efectul administrrii
dozelor prea mari. Produce intoxicatii la ani-
male. Ordinea sensibilittii: psri, porcine, bo-
vine, mai rar cabaline. Se intervine cu ad-
ministrarea de lapte, mucilagii, purgativ uleios
(ulei de ricin). n forme cu gastroenterit se
administreaz tanin, iar n cazurile de excitatie
nervoas cloralhidrat, morfin. n formele de-
presive se administreaz cofein, alcool, cafea
(E. Neagu, C. Sttescu, 1985).
COROL (Corolla), nvelis intern al
periantului floral format din frunze modificate,
numite petale. Simbolul de formul corol. Cu-
loarea si numrul lor sunt variate si reprezint
de regul un caracter constant de specie. La
florile btute" sau nvoalte, numrul mare de
petale provine din transformarea staminelor,
rar din carpele. n lumea plantelor exist C. dia-
lipetal - format din petale libere, necon-
crescute ntre ele (exemplu, Ranunculaceae,
Rosaceae, Caryophyllaceae, Brassicaceae,
Apiaceae etc.) si C. gamopetal - format din
petale concrescute total sau partial prin margi-
nile lor (exemplu, Solanaceae, Boraginaceae,
Lamiaceae, Asteraceae, Primulaceae, Cucur-
bitaceae, Convoivulaceae). Dup tipul de
simetrie exist C. actinomorf (radiar simetri-
c), cu toate petalele egale ntre ele, la care
dou sau mai multe planuri de simetrie o mpart
n tot attea prti egale (exemplu, Rosaceae,
Brassicaceae, Linaceae, Solanaceae etc.);
C. zigomorf (monosimetric), cu petale ine-
gale ntre ele, la care se poate duce un singur
plan de simetrie ce o mparte n dou prti
egale (exemplu, Fabaceae, Lamiaceae etc.) si
C. asimetric, la care orice plan de simetrie nu
o poate mprti n dou jumtti egale [exem-
plu, odoleanul (Valeriana officinalis), belsita
(Canna indica)]. Dup form, C. actinomorf
gamopetal poate fi: tubuloas, la florile inte-
rioare ale calatidiului de floarea-soarelui (He-
lianthus annuus); campanulat, la speciile de
clopotei (Campanula sp.); infundibuliform, la
volbur (Convolvulus arvensis); urceolat, la
afin (Vaccinium myrtillus); rotat, la cartof (So-
lanum tuberosum); hipocrateriform, la liliac
(Syringa vulgaris). C. zigomorf gamopetal
dup form poate fi: bilabiat, cu aspect de tub
care la partea superioar se desface n dou
labii (buze) lund nftisarea unei guri de ani-
mal deschis, ntlnit la speciile de urzic
moart (Lamium album, L amplexicaule,

Fig. 67. Tipuri de corol:
I - dialipetal actinomorf, la mces (Rosa
canina); 2 - gamopetal rotat, la cartof
(Solanum tuberosum); 3 - gamopetal
actinomorf tubular, la tutun (Nicotiana
tabacum); 4 - gamopetal actinomorf
campanulat, la albstric (Campanula
rotundifolia); 5-infundibuliform, la volbur
(Calystegia sepium); 6 - urecolat, la
mtrgun (Atropa belladona);
7- urecolat, la afin (Vaccinium myrtillus);
8 - hipocraterifom, la liliac (Syringa
vulgaris); 9 - gamopetal, zigomorf, la
urzica moart (Lamium maculatum);
10 - gamopetal zigomorf personat, la
gura leului (Antirrhinum majus);
II - gamopetal zigomorf ligulat, la
ppdie (Taraxacum officinale).
cotiledoane 192 crasulacee

L maculatum, L purpureum); personat, ase-
mntoare cu precedenta, dar la care buzele
sunt apropiate ntre ele [exemplu, gura-leului
(Antirrhinum majus)], ligulat, la care tubul se
desface la partea superioar ntr-o ligul
[exemplu, ppdie (Taraxacum officinale)]
(fig. 67). Corola are rolul de a proteja organele
de reproducere (sporofilele) ale florii si de a
atrage insectele, prin culoare, miros si nectar,
pentru polenizare.
COTILEDOANE (Cotyledon), prti
componente ale embrionului reprezentnd pri-
mele frunze ce se formeaz la o plant; sin.
frunze embrionare. Numrul cotiledoanelor
pentru unele specii este mare si variabil, pentru
altele este mic si constant. Gimnospermele au
ntre 2-15 cotiledoane. Angiospermele au unul
sau dou cotiledoane. Plantele cu un singur
cotiledon se numesc monocotiledonate (Poa-
ceae, Cyperaceae, Liliaceae), iar cele cu dou
cotiledoane se numesc dicotiledonate, repre-
zentnd marea majoritate a familiilor de plante
lemnoase si erbacee din natur. La orhidee, la
plantele semiparazite (vscul) si la cele para-
zite (cuscuta, orobanhe) cotiledoane lipsesc,
iar embrionul este foarte rudimentar. n urma
germinatiei semintelor, unele cotiledoane r-
mn n sol, altele ies la suprafata solului ca
urmare a cresterii puternice a hipocotilului. Co-
tiledoanele rmase n sol se numesc hipogee.
Ele sunt groase, bogate n substante nutritive
de rezerv (amidon, aleuron, grsimi) si lipsite
de cloroplaste. Parenchimul bogat n materii de
rezerv asigur hrana tinerei plante pn cnd
aceasta devine capabil de fotosintez. Co-
tiledoanele care ies la suprafat se numesc
epigee si contin substante nutritive de rezerv
si cloroplaste. Iesite din sol ele se nverzesc si
sunt capabile de fotosintez, asigurnd nutritia
tinerei plante pn cnd se formeaz primele
frunze asimilatoare normale. Apoi se usuc si
mor. La cotiledoanele temporar asimilatoare
exist diferentiat un parenchim palisadic si
lacunar cu celule ce contin cloroplaste. Epi-
derma are stomate. Nervurile nu proemin la
exterior si variaz ca numr (fig. 68). Viata
cotiledoanelor este scurt, cel mult cteva luni;
este cazul speciilor de fag (Fagus silvatica),
urzic mic (Urtica urens), doritoare (Veronica
hederifolia). La specia (Monophyllea horsfieldi)
cotiledoanele sunt singurele frunze asimilatoa-
re. Ele triesc ct planta. Unul din cele dou
cotiledoane creste mult lund aspectul de frun-
z, la baza creia se formeaz o inflorescent.
CRASULACEE (Crassulaceae), fa-
milie de plante erbacee, suculente, cu peste
1000 specii, adaptate la xerofitism, majoritatea
vegetnd pe stncrii si terenuri aride, rs-
pndite mai ales n regiunile calde. tesuturile
lor nmagazineaz apa. Frunze simple, cr-
noase, mai mult sau mai putin cilindrice, nedi-
vizate, alterne, rar opuse sau verticilate, fr
Fig. 68. Tipuri de cotiledoane:
a - cotiledoane epigee, la
fasole (Phascolus vulgaris);
b - cotiledoane hipogee, la
mazr e ( Pi sum sat i vum);
c - cotiledoane persistente, la
Monopylla horsfieldi;
1 - cotiledoane; 2 - catafile;
3 - epicotil; 4 - hipocotil;
5-rdci n.
crit 193 crite

stipele. Flori bisexuate (hermafrodite), actino-
morfe, grupate n inflorescente cimoase, tipul
5; caliciul cu sepale libere, mai rar con-
crescute la baz; corola, din petale libere sau
usor concrescute la baz; androceu, din 5 sta-
mine concrescute la baz cu petalele, sau n
numr dublu, filamentele staminale poart an-
tere introrse, ce se deschid prin crpturi lon-
gitudinale; gineceul, din ovare n acelasi numr
cu petalele, libere sau putin unite la baz, pozi-
tie superioar, ovule anatrope, stile evidente.
Formula floral: H2K
5
C
5
A
5
;
5+5
G
5
. Fruct poli-
folicul. Seminte fr endosperm sau cu endo-
sperm foarte redus. Flora Romniei contine
33 specii ce apartin la 4 genuri: Sempervivum,
x = 6, 7, 8, 9, 17; Jovibarba, x = l9; Rhodiola,
x=1; Sedum, x=6, 7, 8, 10, 11, 17.
CRIt (Amanita caesarea), fam.
Amanitaceae. Ciuperc micorizant, comesti-
bil, ntlnit n luna iul. prin cerete, gorunete,
stejrete; se mai numeste burete domnesc,
crint, roinit. Descriere. Plria sferic, semi-
sferic, apoi ntins, cu marginea fin-striat,
diametrul 8-20 cm; fata superioar cu cuticul
neted, strlucitoare, portocalie sau galbe-
n-portocalie, rar acoperit cu resturi de vl;
fata inferioar cu lamele late, galbene-aurii,
libere, largi, inegale. Piciorul cilindric, ngrosat
la baz, neted, apoi usor spongios, crnos,
plin, lung de 8-16 cm, diametrul 2-3 cm, cu inel
lat, striat, de aceeasi culoare. Valva membra-
noas, alb, dens, persistent, rezistent la
rupere, cu aspectul unui sculet lobat. Carnea
alb-glbuie, moale, miros si gust plcut. Sporii
ovoizi sau elipsoidali (9-12 6-7 \i), hialini,
gutulati, netezi, albi n mas. Alimentatie.
Foarte bun, cu foarte mare valoare alimenta-
r. Folosit la diferite tipuri de supe, mncare.
Pentru iarn, se usuc. Mult pretuit de romni.
Gurmanzii o consider cea mai gustoas ciu-
perc (v. Pl. XVI, 6).
CRItE (Tagetes erecta), fam. Aste-
raceae. Plant erbacee, anual, heliofil, n
faza de plantul nu rezist la brumele trzii de
primvar, suport bine perioada de secet,
dar i sunt contraindicate solurile acide. Culti-
vat n ntreaga tar, cu exceptia zonei mon-
tane. Se mai numeste bozdoag, belfe, boate,
bochioi, boance, bofte, botnci, botoane, bu-
diene, budiene galbene, budiene mari, buru-
ian domneasc, butucasi, buzdugi, crai, crini,
crini galbeni, ferfeni, ferfenit, frfen, flori gal-
bene, garoafe, izdoave, ochesele, ochisele,
popchi, popi, schiculite, svisdoage, tigncusi,
tmfeni, tulucesti, tearfoni, vzdoage. Genetic,
2n = 24. Originar din Mexic. Descriere. Rd-
cin putin ramificat, adnc pn la 20 cm.
Tulpin erect, glabr, adnc-muchiat, mode-
rat-ramificat n partea superioar, nalt pn
la 40-100 cm. Frunze penat-sectate, cu foliole
eliptic-lanceolate, serate, alterne. Flori grupate
ntr-un calatidiu; cele marginale galbene-aurii,
pe mai multe rnduri, ligulate; cele centrale
tubuloase, galbene-portocalii. nflorire, VIIX.
Fructe, achene liniare, brun-negricioase, co-
state, cu papus slab dezvoltat. Compozitie
chimic. Planta contine ulei volatil, flavonoidi
(camferitrin), cvercetagetin, patuletin, patu-
litrin, heleniena etc. Uleiul volatil este format
din tageton, nonanol, linalol, limonen, acetat
de linalil. Industrie. Din heleniena obtinut din
planta se fabric n Romnia produsul farma-
ceutic Heligal, ce contine 5 mg helenien/dra-
geu. Utilizat n oftalmologie. Bioterapie. Tul-
pinile cu flori au avut variate folosinte
medicinale. Cu ele s-a tratat n trecut glbina-
rea (icterul), bubele, furunculele. Planta contine
dou substante organice importante: heleniena
si patuletin. Heleniena are actiune favorabil
n miopie, hemeralopie, n forme neevoluate
de retinit pigmentar, amelioreaz viteza de
adaptare si sensibilitate a ochiului normal.
Patuletina produce scderea permeabilittii
capilarelor, cu actiune antispastic si
hipotensiv. Medicin uman. Uz intern. Pen-
tru tratarea de hepatit: a) extractie apoas,
florile culese seara sau dimineata pe rou se tin
3-4 zile n ap si se bea din ea dup mas;
b) decoct, din 1-2 flori la o can (250 ml) cu
ap. Se fierbe 4-5 minute la foc domol. Se bea
continutul a 2-3 cni pe zi. Uz extern. Pentru
tratarea de bube si furuncule: unguent, din
scrum provenit din arderea plantei uscate, n
amestec cu scrum de ceap si unt proaspt. Se
amestec bine si se ung prtile afectate. Recol-
tare. Se recolteaz numai florile ligulate. (Ta-
getes flos). Se usuc n strat subtire, la umbr,
n locuri bine aerisite. Se ambaleaz n saci de
pnz si se expediaz la unittile de colectare.
Ornamental. Utilizat n parcuri, grdini publice
si grdini trnesti. Soiurile cu port mic si mijlo-
ciu sunt folosite pentru ronduri, rabate, grupuri,
borduri. Cele cu port mai nalt se folosesc ca flori
tiate. Au mare durat de pstrare.
crntnei 194 cresterea
plantelor

CRNtNEI (Russula delica), fam.
Russulaceae. Ciuperc micorizant, comesti-
bil, ntlnit vara si toamna (VII-IX), n pduri
de foioase, pe soluri argiloase, de obicei cu
plrie aproape lipit de sol. Descriere. Plria
convex, apoi adncit la centru, diametrul 8-
15 (20) cm; fata superioar albicioas, uneori
la margine cu pete ruginii, cteodat vs-
coas; fata inferioar cu lamele adunate, usor
decurente, inegale, late de 4-10 mm, usor
nuantate albstrui-verzui. Piciorul plin, tare,
lung de 4-6 cm, diametrul 2-3 cm, albicios,
uneori partea dinspre vrf usor verzuie. Carnea
alb, se rupe pocnind, fr miros caracteristic.
Sporii de 8,5-11 6,7-9 n. Alimentatie. Va-
loare alimentar mare. Foarte gustoas. Utili-
zat n diferite preparate culinare singur sau
n combinatie cu alte ciuperci (v. Pl. XVII, 1).
CREASTA-COCOSULUI
1
(Celo-
sia argentea, var. cristata), fam. Amarantha-
ceae. Plant erbacee, anual, terofit, cultivat
n scopuri ornamentale, uneori evadeaz din
cultur (Herstru - Bucuresti): se mai nu-
meste busuioc rosu, otetar, serped, tal-pa-
gstei. Genetic, 2n = 36. Rspndit n Asia si
Africa. Vegeteaz bine pe terenuri cu expo-
zitie nsorit. Pretinde pmnt bine ngrsat. n
perioadele de secet trebuie s fie bine udat.
Reactioneaz bine la ngrsmintele lichide.
Descriere. Tulpini erecte, glabre, brzdate,
nalte de 10-60 cm. Frunze ovat-alungite, acu-
minate, verzi sau purpurii, petiolate, alterne.
Flori mici purpurii-lucitoare, roz, galbene sau
albe, reunite ntr-o inflorescent spiciform,
aproape sesil, ovat-piramidal, dilatat n par-
tea superioar ca o creast de cocos; caliciul
din 5 sepale; corol, lips; androceul, din 5 sta-
mine, unite la baz; gineceul, din ovar, pre-
lungit la vrf cu 5 stigmate. nflorire, VIIIX.
Fruct, capsul. Seminte negre, lucioase, fin-
punctate. Medicin uman. Florile au pro-
prietti astringente. Sub form de infuzie sau
decoct folosesc la tratarea diareei sau a hemo-
ragiilor uterine dintre menstruatii. Medicin ve-
terinar. Pentru tratarea hematuriei: decoct,
din flori uscate si mrunti te. Se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt). Orna-
mental. Cultivat ca plant decorativ n par-
curi si grdini publice n platbande, ronduri etc.
Se foloseste si ca flori tiate. Soiurile pitice pot
fi cultivate n ghivece pentru decorarea inte-
rioarelor.
CREASTA-COCOSULUI
2
(Spa-
rassis crispa), fam. Clavariaceae. Ciuperc en-
doxilofit, parazit, comestibil, ntlnit spo-
radic ctre sfrsitul verii si toamna (VIIIXI), n
pduri de pin, brad, rar n pduri de foioase, n
jurul arborilor btrni; se mai numeste cre-
tusc, cretisoare. Seamn cu conopida. Cor-
purile fructifere (bazidiocarpi) au trunchi comun
cu numeroase ramuri turtite, foliacee, dese,
ondulate albe-crem, acoperite cu strat nimeni
al, diametrul 10-35 cm. Descriere. Trunchi
gros, scurt, cilindric, crnos, pruinos. Carnea
fragil, alb, gust plcut (asemntor celui de
alun), miros plcut. Sporii ovoizi (4-5 6,7 n),
netezi, gutulati, hialini, albi n mas. Prima dat
este mentionat de elvetianul Ermolao Barfa
o r o (1516). Alimentatie. Valoare alimentar
mic. Foarte bun n preparate culinare. Se
ntrebuinteaz numai exemplarele tinere (v. Pl.
XVII, 2).
CREMOCARP (Cremocarpium),
fruct uscat schizocarpic disperm (2 seminte)
provenit dintr-un gineceu bicarpelar; sin. dia-
chen. Se desface n dou achene. Carac-
teristic speciilor de apiacee (telin, mrar).
CRESTEREA FRUCTELOR,
sporire rapid si ireversibil a corpului fructelor.
Se diferentiaz etapa de formare, cnd fructul
abia s-a diferentiat; etapa de crestere, cnd
fructul se mreste n volum si greutate; etapa
maturrii de recoltare, cnd fructul prezint ca-
litti gustative specifice soiului; etapa mb-
trnirii (supracoacerea). Cresterea fructelor
(mrirea diametrului) se datoreaz nmultirii
prin diviziune a celulelor. La pomacee acest
proces dureaz aproximativ patru sptmni.
Dup ncetarea diviziunii celulare, fructul spo-
reste n volum datorit cresterii prin ntindere a
celulelor. Cresterea n grosime a fructelor dife-
r dup specie si varietate. Trecerea de la o
etap la alta se face treptat.
CRESTEREA PLANTELOR,
ansamblu de procese fiziologice si biochimice
ce determin o mrire ireversibil a corpului lor.
Prin crestere se formeaz organe noi, care
sufer modificri profunde de mrime, form si
structur. La plantele superioare, cresterea
plantelor este asigurat de tesuturile meriste-
matice. Ele sunt active ct timp trieste orga-
nismul, determinnd cresterea plantelor n tot
cresterea
plantelor
195 cretisoar

cursul vietii lor. Cresterea plantelor superioare
se realizeaz n urmtoarele trei faze. 1. Faza
embrionar, celulele meristematice se divid
rezultnd celule fiice. Acestea cresc n volum si
greutate ajungnd la mrimea celulelor mam.
tesutul meristematic creste prin diviziuni celu-
lare, fenomen numit merez (meresis). Celu-
lele embrionare contin protoplasma dens si
sintetizeaz substante complexe (proteine,
acizi nucleici). n metabolismul lor intervin enzi-
me, vitamine si hormoni vegetali. Nu contin
vacuole. Respiratia este intens. 2. Faza de
alungire, celulele rezultate din diviziune cresc
prin ntindere, alungire, fenomen numit auxez
(auxesis). Celulele se vacuolizeaz. n vacuole
are loc o acumulare masiv de ap. Proto-
plasma creste moderat. n peretele celular se
depun substante de constitutie (celuloz, hemi-
celuloz, pectine), determinnd cresterea lui n
suprafat. Textura microfibrilelor se modific n
cursul cresterii celulelor. 3. Faza de diferen-
tiere, celulele ajunse la dimensiunile maxime
sufer un proces de diferentiere, specializare.
Peretii celulari se ngroas prin depozitarea de
celuloz, lignin, suberin etc. Apar toate tipu-
rile de tesuturi (asimilatoare, de depozitare,
mecanice, conducere, secretoare etc.). Din ce-
lulele vaselor conductoare lemnoase proto-
plasma dispare. Cresterea plantelor manifest
maximum de intensitate n cursul perioadei de
lumin (ziu). Sezonier, cresterile maxime au
loc primvara, minime vara din cauza secetei,
dup care are loc o crestere accelerat toamna
si una minim iarna. La rdcini subterane
cresterea este localizat subterminal, pe o dis-
tant de 5-10 mm de vrf. Rdcinile aeriene
cresc pe o zon de 20-500 mm. Tulpinile pot
avea: crestere acropetal, zona de crestere
este subterminal, la ctiva centimetri sub vrf
(exemplu, in); crestere intercalar, zona de
crestere este intercalat ntre portiuni care nu
mai cresc [poate fi la baza tulpinii (exemplu,
scapusul de Amaryllius), sau la baza fiecrui
internod (exemplu, Equisetaceae, Poaceae)];
crestere liniar, procesul este localizat pe toat
suprafata internodiilor (exemplu, Polygonum,
Corylusetc.). Frunzele au, incipient, o crestere
apical. Ulterior, la dicotiledonate cresterea are
loc si pe suprafata limbului, fiind intercalar si
bazal. La monocotiledonate cresterea este
bazal. Cresterea plantelor este influentat de
factori climatici (temperatur, lumin, umidita-
te, curentii de aer, compozitia aerului), factorii
edafici (structura solului, compozitia chimic si
pH-ul lui), factorii biologici (microorganisme,
diferite plante si animale din sol etc.) (O. Bol -
dor , M. Tr i f u , O. Raianu, 1981).
CREtISOAR (Alchemilla xantho-
chlora), fam. Rosaceae. Plant erbacee, pere-
n, hemicriptofit, heliofit, mezofit spre me-
zohigrofit, eutrof, microterm, la pH
amfitolerant, ntlnit prin psuni, fnete, pe
stncrii, coaste abrupte, albii de torenti, rup-
turi de pant, margini de pduri, tufisuri din
etajul montan si alpin, n locuri deschise, nso-
rite, pe soluri revene pn la reavn-jilave,
chi ar j i l av-umede cu trofi ci tate ri di cat
(T = 80-140); se mai numeste brumrie,
cretrel, fin de in, plasc, pleasc, rtunjir,
umbra-muntelui, umbrarul-doanmei. Genetic,
2n = cca 105. Prezent n numr mare n tot
lantul carpatic. Rspndit n Europa si Asia.
Descriere. Rizom brun, din care pornesc nu-
meroase rdcini adventive subtiri. Tulpin
erect sau culcat, nalt pn la 40 cm,
glabr sau alipit-proas la baz. Frunze
reniforme, cu 7-9 (13) lobi, semitriunghiulari
sau semiorbiculari, pe margine dintate, pe am-
bele fete glabre sau proase, cele bazale
lung-pedunculate si dispuse n rozet, cele
tulpinale mai mici. Toate au stipele alungite.
Flori mici, galbene-verzui, cu dou rnduri de
sepale, lipsite de petale, grupate n inflores-
cente terminale, glabre. nflorire, V-IX. Fructe,
nucule mici. Compozitie chimic. Planta este
putin studiat. Date sumare atest prezenta
de tanin (6-8%), format din acizii elagic si
luteie; substante grase constituite din acid pal-
mitic si acid stearic; fitosteroli, sruri minerale.
Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei
prezint important terapeutic n medicina
uman si veterinar. Proprietti: astringent,
diuretic, antiinflamatoare, antihemoragic,
antidiareic, stomahic, cicatrizant. Prin-
cipiile active ale plantei au efecte terapeutice
complexe favorabile n tratamentul me-
troragiilor, n fixarea sarcinilor, n pregtirea
interventiilor chirurgicale O.R.L. Folosit
pentru tratarea diareei, hemoroizilor, sto-
matitelor si stimulare digestiv. La animale se
foloseste pentru tratarea enteritelor, gas-
troenteritelor, afectiunilor renale si cistitelor
hemoragiee. Recoltare. Prtile aeriene ale
plantei (Alchemillae herba) se culeg pe timp
frumos, n timpul nfloririi iunie-iulie. Se taie
cretisoar 196 cretusc

ntreaga parte aerian sub rozeta de frunze.
Se usuc la umbr, n strat subtire, fr a se
ntoarce. Uscare artificial la 40 C. Fructele
(Alchemillae fructus) se recolteaz cnd ajung
la maturitate. Medicin uman. Uz i ntern.
1. Empiric, pentru tratarea hemoroizilor,
metroragiei si diareei; infuzie, din 1-2 lingurite
plant uscat mruntit la o can (250 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 10 minute. Se
beau 1-2 cni pe zi. 2. Pentru tratarea
scorbutului: suc proaspt stors din plant. Se
bea cte o jumtate de phrel. 3. Pentru
stimularea poftei de mncare (anorexie):
infuzien vin, din 1 lingurit fructe (nucule), la
o can (200 ml) peste care se toarn vin
fierbinte. Se las acoperit 10-15 minute. Se
strecoar. Se bea nainte de mas. 4. Pentru
tratarea tulburrilor menstruale, afectiunilor
organelor pelvine, indispozitii la vrsta
menopauzei, cartiopatiei, febrei, arsurilor,
insomniilor, obezittii: infuzie, din 1-2 lingurite
plant uscat si mruntit la o can (250 ml),
peste care se toarn ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se bea
conti nutul a 2-3 cni pe zi . Uz ext er n.
1. Pentru vindecarea rnilor: balsam, obtinut
din plant si ulei. Se zdrobeste planta si se
acoper cu ulei. Se las la macerat 10-15 zile.
Se trage n sticlute mici. Se unge rana pe ntre
aga suprafat. 2. Pentru tratarea laringitelor,
stomatitelor: infuzie, din 2-3 lingurite plant
uscat mruntit peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se face gargar
de mai multe ori pe zi, din care una seara
nainte de culcare. Medicin veterinar. Uz
i ntern. Pentru tratarea enteritelor, gastro-
enteritelor, afectiunilor renale, cistitelor
hemoragice: a) infuzie din 5-10 g plant
uscat si mruntit peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperit
10-15 minute. Se strecoar. Se rceste si se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt); b) decoct din 5-10 g plant uscat si
mr unt i t l a 100 ml ap. Se f i er be 5-
10 minute la foc domol. Se strecoar. Se
rceste si se administreaz prin breuvaj
bucal. Dozele de tratament: animale mari
(cabaline, taurine), 20-50 g; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 5-15 g; animale
mici (pisici, cini, psri) 1-2-3 g. Uz extern.
Pentru tratarea plgilor, plgilor hemoragice,
inflamatiilor acute: infuzie sau decoct din 10 g
plant uscat si mruntit, pregtite ca mai
sus. Se fac splaturi locale cu un pansament
steril. Se aplic cataplasme prin mbibarea
pansamentului n infuzie sau decoct.
CREtUSC (Filipendula ulmria),
fam. Rosaceae. Plant erbacee, peren, hemi-
criptofit, mezohigrofit spre higrofit, micro-
term, la pH amfitolerant, mezotrof, ntlnit
la altitudinile de 300-900 m, prin zvoaie, pa-
jisti umede cu vegetatie nalt, mlastini cu sau
fr turb, la marginea rurilor, n santuri, buru-
ienisuri, mai ales n zona forestier a fagului, pe
soluri reavn-jilave pn la umede-ude, cu tro-
ficitate mijlocie (T= 50-80); se mai numeste
aglic, barba-caprei, bors, caprifoaie, pepeni-
c, rcusor, sntnic, taul, teisor. dacii o mai
numeau laxne, rcioane, rcoare, taul. Ge-
netic, 2n = 14, 16, 24. Fitocenologic, ncadrat
n Filipendulo-Petasition, Alno-Padion, Car.
Molinietalia. Rspndit n Europa, Asia. Des-
criere. Rizom orizontal, noduros, din care por-
nesc rdcini adventive, filiforme. Tulpin erec-
t, glabr, unghiular, roscat, nalt pn la
120 cm, de obicei simpl. Frunze penate, cu
3-5 foliole perechi din care cea terminal este
mai mare si prevzut cu 3-5 lobi palmati, fata
superioar glabr, cea inferioar alb-proas,
pe margine serate; stipele mari, incis-serate.
Flori albe-crem dispuse n cime multiflore. n-
florire, VI VIII. Fructe, polifolicule mici, rsucite
n spiral, brunii. Compozitie chimic. Frun-
zele si florile contin ulei volatil, hiperin, avicu-
larin, spireozid, izosalicin, aldehid salicic,
vanilin, heliotropin, ceruri, taninuri, substan-
te minerale. Bioterapie. Prtile aeriene ale
plantei au important terapeutic n medicina
uman si veterinar, cult si traditional.
Proprietti: antireumatismal, diuretic,
astringent, tonic, antihidropic, diaforetic,
antiinflamatoare. Actiunea diuretic se
datoreaz flavonoidelor, iar cea antireumatis-
mal gaulterozidei si spireinei, ai cror agliconi
sunt derivati ai acidului salicilic. Folosit la om
ca adjuvant n tratamentul reumatismului arti-
cular acut, n ascit ca diuretic si diaforetic
(produce transpiratie). La animale este indicat
n stri reumatismale, stri a frigore si afectiuni
renale. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei
(Ulmariae herba) se recolteaz pe timp frumos,
dup ora 10, n perioada nfloritului. Se usuc
la soare n strat subtire. Uscare artificial la
temperaturi peste 35 C. Rdcina (Ulmariae
cretusc 197 cri n al b

radix) se recolteaz cu cazmaua toamna
(IX-X). Se spal ntr-un curent de ap. Se taie
n bucti mici. Se usuc n poduri acoperite cu
tabl. Medicin uman. Uz intern 1. Pentru
tratarea urmtoarelor afectiuni: ascit, eruptii
tegumentare, nevralgii, combaterea febrei, reu-
matism, hemoroizi, ciclu menstrual abundent:
infuzie, din lingurit pn la 1 lingurit pul-
bere plant la o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 5-10 minute. Se strecoar.
Se beau 2 cni pe zi. 2. Pentru tratarea diareei:
decoct, din o mn (20-60 g) rdcin m-
runtit la 1 l de ap. Se fierbe 15-20 minute. Se
strecoar. Se bea dimineata si seara cte o
ceasc. Uz extern. 1. Pentru tratarea rnilor,
avnd efect de accelerare a vindecrii lor: de-
coct, din rdcin, pregtit ca mai sus. Se fac
tamponri locale. 2. Pentru tratarea reuma-
tismului: infuzie sau decoct din 1-3 g rdcin
uscat si mruntit la 100 g ap. Se fierbe
15 minute n cazul decoctului sau se las la
infuzat 30-40 minute. Se strecoar. Se aplic
comprese pe articulatiile reumatice dureroase.
Medicin veterinar. Uz intern. Se practic
tratamente n stri reumatismale, n stri a fri-
gore, afectiuni renale: infuzie, din 3-5 g plant
uscat si mruntit peste care se toarn 100 ml
ap clocotit. Se las acoperit 30-40 minute.
Se strecoar. Se rceste si se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
10-30-50 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 3-6 g; animale mici (pisici, cini, p-
sri), 0,5-1-2 g. Ornamental. Poate fi cultivat
n masivele arborescente din parcuri si grdini
publice din regiunile colinare si montane. Deco-
rativ prin port si flori. nmultire prin desfacerea
tufelor (v. Pl. XVII, 3).
CRIN ALB (Lilium candidum), fam.
Liliaceae. Plant erbacee, peren, bulboas,
cunoscut prin anii 2800 . Hr. si luat n cultur
n Asia, America de Nord, Europa. n Romnia
a fost adus din Asia Mic de ctre turci si
cultivat pentru prima dat n anul 1545; se mai
numeste crin de grdin, lilie, liliom alb,
muscat, piproase, stnjenel alb, zambac.
Genetic, 2n = 24. Prefer soluri usoare, bogate
n humus, cu pH 6,2-7, n special calcaroase.
Rspndit n regiunea mediteranean orien-
tal, dup unii autori spontan si n Balcani.
Descriere. Bulb ovoidal, galben sau albicios,
cu numerosi solzi. ncep s vegeteze n sept.
Tulpin erect, plin, verde, nalt de 60-80
(150) cm. Frunze glabre, cele bazale dispuse
n rozet, petiolate, apar toamna; cele tulpi-
nale, alterne, numeroase, sesile. Flori albe,
imaculate, mari, infundibuliforme, lung-pedice-
late, puternic si frumos mirositoare, grupate n
racem terminal; perigon cu foliole oval-lanceo-
late; androceu din 6 stamine cu filamente lini-
ar-filiforme, antere galbene, mari; gineceu cu
ovar lung (12-18 mm), stil lung (50-55 mm) si
stigmat capitat, mare. nflorire, V-VI. Capsul
ovoidal. Bioterapie. Florile, frunzele si rd-
cina au utilizri n medicina uman si vete-
rinar. Tepalele florilor si frunzele au proprietti
antiseptice, bactericide si cicatrizante. Bulbul
posed principii active cu rol sedativ antifebril,
sudorific, antibiotic si galactogen. n medicina
uman tepalele sunt folosite n tratarea rnilor,
arsurilor, inflamatiilor urechii externe, otitelor,
durerilor de ochi. Bulbul este folosit pentru
ameliorarea tusei uscate provocate de infla-
matiile cilor respiratorii superioare, n faza de
debut (faringita acut); actioneaz asupra ini-
mii si sistemului nervos central cu un puternic
efect sedativ. Recomandat n stri de agitatie
nervoas, cu insomnii sau somn nelinistit, cu
cosmaruri, palpitatii cardiace, stri de neliniste
si tulburri de memorie. Medicina veterinar
foloseste planta intern n strile febrile, strile a
frigore, mastite si n agalaxie. Extern, n trata-
rea plgilor ca antiseptic si cicatrizant. Recol-
tare. Florile (Liliumae candidumi flos) si frun-
zele (Liliumae candidumi folium) se recolteaz
n mai-iunie. Se usuc separat n strat subtire,
la umbr, de preferat n poduri acoperite cu
tabl. Se pstreaz n pungi de hrtie. Bulbii
(Liliumae candidumi bulbus) se recolteaz
toamna, la sfrsitul perioadei de vegetatie. Se
folosesc cruzi sau uscati. Medicin uman. Uz
intern. Pentru tratarea inflamatiilor cilor res-
piratorii superioare exteriorizate prin tuse usca-
t, ca sedativ asupra inimii si sistemului nervos
central: decoct, din 10 g bulbi proaspeti sau
30 g bulbi uscati la o can (250 ml) cu ap.
Fierberea se face ntr-un vas acoperit timp de
10-15 minute. Se strecoar. Se beau 2 cni pe
zi la o or dup masa principal. Uz extern.
1. Pentru tratarea panaritiului, abceselor, fu
runculozelor: cataplasme cu bulb copt sau fiert
aplicate pe zona afectat; se bandajeaz.
2. Pentru cicatrizarea rnilor si arsurilor, n in
flamatii ale urechii externe, otite: macerat n
alcool sau ulei a tepalelor. Se pregteste n
crin alb 198 cri n de pdure

prti egale. Cantitatea de tepale puse ntr-o
sticl s fie acoperite cu alcool 70 sau ulei de
floarea-soarelui. Se las la macerat 10 zile,
dup care se strecoar. Rnile si arsurile se
ung. Durerile de urechi (otita) se trateaz ast-
fel: n conductul auditiv extern se pun cteva
picturi, apoi se astup cu un dop de vat. 3.
Pentru tratarea durerilor de ochi: extractie, pre-
gtit din tepale proaspete si ap. Tepalele se
pun ntr-o sticl, peste care se toarn ap rece.
Se astup bine si se las la macerat 8-10 zile.
Se strecoar. Se aplic splaturi locale folo-
sindu-se un tampon cu vat. Medicin vete-
rinar. Uz intern. Pentru tratarea strilor febri-
le, strilor a frigore, mastitelor si n agalaxie:
macerat, din flori, frunze si bulbi sub actiunea
apei reci, 30-40 minute. Procedeul asigur ex-
tragerea principiilor active. Se strecoar. Se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt). Dozele de tratament, animale mari (tau-
rine), 100-150 g; animale mijlocii (ovine, capri-
ne), 50-60 g. Uz extern. Pentru tratarea pl-
gilor: macerat, din flori si frunze sub actiunea
apei reci, 30-40 minute. Cu solutia obtinut se
fac splaturi locale folosindu-se un pansament
steril. Rol antiseptic si cicatrizant. Ornamental.
Cultivat ca plant decorativ pentru mpodo-
birea parcurilor, grdinilor si pentru flori tiate
din cultur liber sau fortat. Bulbii se planteaz
n luna august si nfloresc n anul urmtor.
Miros foarte plcut, dar duntor snttii, mai
ales noaptea (v. Pl. XVII, 4).
CRIN DE PDURE (Lilium mar-
tagon), fam. Liliaceae. Plant erbacee,
peren, geofit, mezofit, la temperatur
amfitolerant, slab acid-neutrofil, ntlnit
prin pduri de foioase, prin fnete si locuri
stncoase, de la cmpie pn n regiunea
montan, pe teritoriul majorittii judetelor trii;
vegeteaz pe soluri revene pn la
reavn-jilave; se mai numeste aior, aisor,
aisor de cmp, aisor de pdure, ai de pdure,
alior, cealma turceasc, crin, crin pestrit, crin
slbatic, fiere, leurd, leurdel, lilie, rsfug,
rsfug de oi, untisor, usturoiel, usturoit. Dacii
i spuneau aibustronela, aibustroiel, usturoiel,
leurdel (I. Pa c h i a Tatomirescu, 1997).
Genetic, 2n = 24. Specie ocrotit prin lege.
Fitocenologic, Car. Fagetalia, Betulo-Ade-
nostyietea. Rspndit n Europa, Asia.
Descriere. n pmnt, bulb ovoidal format din
numerosi solzi crnosi. De la baza bulbului
se
desprind numeroase rdcini, unele din ele
adesea contractile. Alte rdcini subtiri se
formeaz pe tulpin, deasupra bulbului. Tul-
pin erect, dreapt, nalt de 60-80 (150) cm,
n prtile inferioar si superioar nud, n rest
cu perisori scurti, uneori rsfrnti. Frunze lan-
ceolate sau alungit-lanceolate, alterne ctre
vrf, la mijlocul tulpinii verticilate, glabre. Flori
roz, rosiatice sau violacee, punctate cu pur-
puriu nchis, nutante, cu miros specific, grupate
ntr-un racem terminal lax; perigon din 6 tepale
curbate n afar, atenuate la baz, cu foveol
nectarifer mai mult sau mai putin alungit;
androceul din 6 stamine, cu filamente lungi de
20-30 mm, terminate cu antere liniare rosii,
gineceul, din ovar alungit, cu stil si stigmat
capitat trilobat. nflorire, V-VI. Fruct, capsul
obovoidal, cu 6 muchii. Seminte comprimate,
brune-deschis, cu suprafata rugoas. Alimen-
tatie. Bulbul fiert sau copt este comestibil. Us-
cat si pisat nlocuieste arpacasul. Bioterapie.
Folosit n medicina popular ca diuretic, eme-
nagog, emolient si rezolutiv. Provoac aparitia
fluxului menstrual ntrziat, diminueaz strile
de inflamatie ale mucoaselor si nmoaie pielea,
mreste diureza. Medicin uman. Uz intern.
Empiric, pentru tratarea bolilor renale, a infla-
matiilor cilor renale, a inflamatiilor cilor respi-
ratorii superioare exteriorizate prin tuse: de-
coct, din bulbi proaspeti sau 10 g bulbi uscati la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe acoperit timp
de 10 minute la foc de slab intensitate. Se
strecoar. Se bea continutul a 2 cni pe zi la o
or dup mas. Uz extern. Empiric pentru ci-
catrizarea rnilor, arsurilor, vindecarea infla-
matiilordin urechi: macerat n ulei sau alcool a
tepalelor recoltate de la floare. Se pregteste
n prti egale. Tepalele se introduc ntr-o
sticl, se toarn peste ele ulei de msline, iar
n lipsa acestuia, de floarea-soarelui sau al-
cool la 70. Se las la macerat 14 zile. Se
foloseste la nevoie, ungndu-se locurile afec-
tate. Inflamatiiledin urechi se trateaz cu pic-
turi puse n conductul auditiv si acoperit apoi
cu un tampon de vat. Medicin veterinar.
Uz i ntern si extern, n aceleasi doze si ace-
leasi recomandri ca la crinul alb. Apicultur.
Specie melifer. Florile furnizeaz albinelor
culesul de nectar si polen. Ornamental. Cul-
tivat n grupuri n masivele arborescente de pe
teritoriul diferitelor spatii verzi. Utilizat ca flori
tiate. Decorativ prin port si flori. nmultire prin
bulbi (v. Pl. XVII, 5).
cri n gal ben de munt e 199 cromatofor

CRIN GALBEN DE MUNTE
(Lilium carniolicum ssp. jankae), fam. Liliace-
ae. Plant erbacee, peren, geof it, xeromezo-
fit, microterm, slab-acid-neutrofil, ntlnit
n fnete de munte pn la 1700 m altitudine,
tufrisuri si locuri stncoase din M-tii Retezat,
Godeanu, Bihor, tarcului, Piatra Craiului etc.
Specie ocrotit prin lege. Genetic, 2n = 24.
Fitocenologic, ncadrat n Calamagrostidion.
Rspndit n Romnia, Bulgaria si Iugoslavia.
Descriere. n pmnt, bulb ovoidal (40-
60/25-50 mm) format din numerosi solzi
glbui, alungiti, lanceolati, crnosi, acuti. De pe
discul bulbului se desprind numeroase rd-
cini, adesea contractile. Tulpin erect, glabr,
nalt de 30-90 (120) cm. Frunze lanceolate
sau alungit-lanceolate, alterne, pe margine si
pe nervurile fetei inferioare foarte mrunt-ri-
gid-papiloase. Flori galbene, dispuse cte 2-4
ntr-o inflorescent terminal; perigonul, din
6 tepale rsfrnte mult n exterior, cu o pozitie
arcuat; androceul, din 6 stamine libere, cu
filamente lungi de 22-28 mm, purtnd antere
rosii-portocalii sau crmizii; gineceul cu ovar
alungit, trilobat, stilul spre vrf trece treptat n
stigmat. nflorire, VIVII. Fructul, capsul obo-
voidal, la vrf cu 3 muchii rotunjite. Ornamen-
tal. Cultivat ca plant decorativ si n Grdina
botanic din Cluj.
CRIOPLANCTOFITE (Crioplanc-
tophyta), plancton vegetal al ghetarilor si al
zpezilor perene de pe munti, reprezentat de
alge adaptate s triasc la temperaturi sc-
zute cu variatii mici, mare umiditate a sub-
stratului si a aerului din imediata lui apropiere,
insolatie puternic, relativ putine sruri mine-
rale si mediul apos cu presiune osmotic mic.
Au nsusirea de a colora zpada n diferite
nuante de bleu, verde, galben-verzui, rosu, mai
rar negrii. Culoarea albstruie este dat de
Dactylococcopsis hungarica, Gloeothece
transsylvanica, culoarea rosie de Chlamydo-
monas bolyaiana, Glenodonium pascheri,
Chroococcus rufescens, Chr. scherffelianus,
Gloeocapsa sanguinea, Petalonema densum,
Scotiella nivalis, culoarea galben-verzuie de
Chlamydomonas floro-virens, culoarea verde
de mai multe specii de alge, ca: Raphidonema
viridii, R. chodatii, R. tatrae, Carteria gyrffyi,
C. transsylvanica, C. nivale etc. Culoarea nea-
gr este rezultatul asocierii algelor Aphanocap-
sa nivale, Gloeocapsa alpina, Gl. Ktzingiana,
Carteria gyrffyi si Raphidonema tatrae
(L Gr ui a, 1976).
CRIOSESTON, asociatie de alge
care triesc pe suprafata zpezilor si a gheta-
rilor, n structura asociatiilor se afl alge crio-
xene si criobionte. Crioxenele sunt reprezen-
tate de algele albastre (Cyanophyta)
Gloeocapsa alpina, G. magma, G. minuta,
Oscillatoria limnetica, O. capitatum, Pleu-
rocapsa polonica, Scytonema minor
;
de algele
verzi (Chlorophyta), printre care mai bine re-
prezentat este specia Hormidium flaccidum,
iar dintre Xantophyte, Ophyocytium capitatum.
Criobiontele sunt bine reprezentate de algele
verzi (Chlorophyta), printre care Chlamydomo-
nas nival is, Carteria nivale, C. gyrffyi,
C. transsylvanica, Cystococcus nivicolus, Ra-
phidonema nivale, R. brevirostre, R. helve-
ticum, R. cryophillus, R. chodatii, R. viridii, Sco-
tiella antarctica, S. nivalis, Stichococcus nivalis
f. cryophyla, St. bacillaris, Tetredron valdezi
etc. Acestora li se altur si desmidiaceele
Ancyonema nordeskioldii, A. meridionale. Unele
din ele coloreaz zpada sau gheata n bleu,
verde, galben-verzui, rosu si negru (-> CRIO-
PLANCTOFITE).
CRIPTOPLEUROMITOZ, pro-
ces de diviziune celular caracterizat prin ab-
senta plcii metafazice. Fusul de diviziune
acromatic este localizat intra-citoplasmatic.
Cromozomii au forma unor filamente. Ei se
prind prin centromeri de nvelisul nuclear. Se
scurteaz mult prin spiralizare si formeaz fas-
cicule independente de fusul acromatic. Se or-
ganizeaz apoi n dou grupe si migreaz la cei
doi poli ai fusului acromatic, unde se diferen-
tiaz nvelisul nuclear. n urma procesului de
plasmodierez si prin strangulare rezult dou
celule fiice.
CROMATOFOR (Chromatopho-
rum), constituent protoplasmatic (cloroplast)
din grupul plastidelor, nglobat n hialoplasma
celular a algelor. Reprezint sediul fotosin-
tezei, convertind energia luminoas n energie
chimic potential. Forma si numrul lor sunt
criterii de indiciu taxonomic. n celulele unde
sunt mai multi dect unul, forma lor este circu-
lar sau eliptic. Acolo unde exist unul singur,
forma lui poate fi de panglic spiralat (Spiro-
gyra), clopot (Chlamydomonas), ceasc
cromoplast 200 cromozomi
Fig. 69. Tipuri de cromatofori: a
- celul cu cromatofor vzut
din fat si b- vzut lateral, la alga
Mougeotia sp.; c - Cladophora
sp.; d- Spirogyra sp.; 1 - perete
c e l u l a r ; 2 - n u c l e u ;
3 - cromatofor; 4 - citoplasm;
5 - pirenoizi; 6 - amidon; 7-
perforatii.
(Chlorella), stea (Closterium, Zygnema), inel
(Ulotrix), retea (Cladophora) (fig. 69). Pe cro-
matoforul multor specii de alge verzi si rosii
exist una sau mai multe structuri proteice gra-
nulare incolore, numite pirenoizi, n jurul crora
se acumuleaz prin depozitare granule de ami-
don. Dimensiunea cromatoforului variaz n
functie de specie. Este mrginit de o mem-
bran dubl. ntre membrana intern si cea
extern exist un spatiu de 100-200 A. Masa
fundamental poart numele de strom si con-
tine tilacoide provenite din invaginarea mem-
branei interne. Exceptnd algele verzi, tilacoi-
dele sunt grupate perechi, si siruri paralele, n
majoritatea cazurilor dispuse independent.
Sunt ntlnite si cazuri cnd mai multe perechi
sunt dispuse paralel, lund aspectul unor tean-
curi. Aceste structuri se numesc grana. Algele
verzi posed un numr mic de tilacoide perechi
de form neregulat, numite granoide. La alge-
le rosii ntre tilacoide se gsesc corpusculi ovali
(Porphyridium sp.) sau cilindrici (Batrachosper-
mum sp.), numiti ficobilosomi, ce contin fico-
eritrin, pigment ficobilin rosu. La algele brune
pigmentul ficobilin este brun si se numeste
fucoxantin, iar la algele albastre-verzi este
albastru si se numeste ficocianin. Pigmentii
ficobilini imprim culoarea de fond a fiecrei
specii. Pigmentii asimilatori sunt reprezentati
de clorofile. Sunt localizati la nivelul structurilor
lamelare (tilacoide). Clorofilele difer structural
si ca rspndire n cadrul speciilor. Clorofila a
este ntlnit la toate speciile, clorofila b la
algele verzi, clorofila c la algele brune, dia-
tomee si dinoflagelate, clorofila dla algele
rosii, clorofila e la algele galbene-aurii.
CROMOPLAST (Chromoplustum),
constituent protoplasmatic din grupul plastide-
lor care contine, n exclusivitate sau preponde-
rent, pigmenti carotenoizi ce i confer culoarea
rosie, galben sau portocalie. Cromoplastul es-
te delimitat de o membran groas de
320400 A, n constitutia creia intr una sau
mai multe membrane elementare. Spatiul in-
tern al cromoplastului este ocupat de strom,
caracterizat printr-o densitate electronic mi-
c, n care se afl globule osmiofile ce contin
pigmenti carotenoizi dizolvati, pigmenti caro-
tenoizi sub form de granule sau cristalizat.
Sunt cunoscuti peste 180 pigmenti carotenoizi
deosebiti ntre ei prin structura chimic. Prin-
cipalii pigmenti sunt ns licopenul si carotenul.
Cromoplastul cu pigmenti carotenoizi de dife-
rite culori (galben, rosu, portocaliu) se afl n
celulele petalelor din flori, n fructe, n frunze si
unele rdcini. Celulele algelor brune contin
cromoplaste cu pigment brun (fucoxantin).
Cromoplastul rezult din mbtrnirea leuco-
plastelor sau cloroplastelor.
CROMOZOMI (Chromosoma), ele-
mente structurale discrete si permanente ale
celulei, purttoare ale unor secvente liniare de
gene nlntuite care transmit si controleaz ca-
racterele ereditare ale organismului (fig. 70). La
eucariote cromozomii metafazic este format
din dou unitti functional-structurale cu
cromozomi 201 cromozomi


Fig. 70. Schema structurii cromozomului la
microscopul optic:
1 - regiunea eucromatic; 2 - regiunea
heterocromatic; 3- centromer; 4 - locul de insertie
pe f i l ament ul nucl ear ; 5 - cr omocent r i i ;
6 - cromati de; 7 - cromonem; 8 - ci ri ; 9-
dromomer; 10-nucleol; 11 -satelit; 12-zon
het erocromat i c; 13 - const ri ct i e pri mar;
14 - constrictie secundar.
asezare longitudinal, numite cromatide. Fie-
care cromatid este constituit dintr-un singur
dublu-helix ADN, asociat cu histone care gene-
reaz fibra de cromatin, pliat transversal si
longitudinal conform modelului lui Du Praw.
Helixul format are diametrul de 1 |am (fig. 71).
Pe cromoneme se afl ngrosri numite cro-
momere, conferindu-le un aspect moniliform,
care nu sunt altceva dect zone foarte com-
pacte ale spiralei minore. Astfel structurate,
cromatidele sunt unite la nivelul unei constrictii
primare numit centromer sau kinetocor. Cen-
tromerul se distinge structural si functional de
restul cromozomilor. La nivelul centromerului,
cromonemele sunt nespiralizate sau foarte pu-
tin spiralizate, iar cromomerele sunt eliptice si
unite de filamente fine. Aici fibrele cromatice
devin fibre intercromatidice, cu rol de legare a
cromatidelor ntre ele. Centromerul conecteaz
cromozomul la fibra axial a fusului de divi-
ziune. Obisnuit pe cromozom exist un singur
centromer (cromozomi monocentrici). Se ntl-
nesc si cromozomi cu doi sau mai multi

centromeri (cromozomi policentrici) sau cro-
mozomi lipsiti de centromer (cromozomi
acentrici). La unele specii din algele conjugate,
la unele specii de angiosperme (Juncaceae,
Cyperaceae) si la mai multe grupe de artro-
pode, cum sunt scorpionii, apoi homopterele si
hemipterele dintre insecte, centromerul are un
caracter difuz. n jurul centromerului, deoparte
si de alta, se dispune heterocromatin, evi-
dentiat cu ajutorul tehnicii de bandare cro-
mozomi. n spet, sunt regiuni heterocromatice
care, n fazele diviziunii, iau aspect de cro-
momere, asemntoare ca structur cu cele
gsite pe cromonemele cromatidelor, n pro-
faza mijlocie. n afara constructiei primare, unii
cromozomi din garnitura cromozomial posed
si o constrictie secundar, heterocromatic
(care izoleaz un segment cromozomial de for-
m sferic numit satelit sau trabant), cu rolul de
a reorganiza nucleolul la sfrsitul diviziunii.
Constrictia secundar este permanent si loca-
lizat pe unul din bratele cromozomului, ntre
centromer (constrictie primar) si captul cro-
mozomului. Este mai mic n diametru dect
zonele adiacente, cu cromoneme despiralizate
sau usor spiralizate reprezentate de ADN, care
codific ARN-ribozomial. Matricea cromozomi-
al la nivelul constrictiilor primar si secundar
se subtiaz, sau lipseste acolo unde cromo-
nemele sunt drepte. Capetele cromozomului
se numesc telomere. Sunt alctuite dintr-o telo-
gen heterocromatic complex ca functiune.
Manifest polaritate si poate servi ca centromer
si organizator nucleolar. n afara structurilor
prezentate, la unele plante, ca porumb (Zea
mays), ceapa-ciorii (Ornito-galus virens), cro-
mozomii au la capete sau n regiunea mijlocie
niste protuberante (Knobs) sferice heterocro-
matice, cu important n delimitarea variettilor

Fig. 71. Cromoneme cu cromomere.
crucea-voinicului 202 crucifere


Fig. 72. Schema tipurilor de cromozomi: a
- metacentric; b - submetacentric; c -
subtelocetric; d - telocentric; 1 - cromatide; 2-
centromer; 3-satelit; 4 - constrictie secundar.
si raselor. Ele prezint o secvent specific de
nucleotide cu repetitii si constituie sit de actiune
al enzimei telomeraza, care are rol n termina-
lizarea replicrii cromozomului linear. Cromo-
zomii sunt constituiti n principal, din ADN, pro-
teine histonice, proteine nehistonice si ARN,
care laolalt constituie cromatin cromozoma-
l. Primele dou componente sunt n cantitate
mare si formeaz un complex nucleoproteic.
Ultimele dou se afl n cantitate mai mic.
Cromozomii contin cantitti diferite de ARN si
se afl mai ales n regiunile active ale lor.
ADN-ul posed nsusiri de mentinere a infor-
matiei genetice, reproducere a informatiei ge-
netice, transcrierea informatiei genetice ntr-o
succesiune specific de ARN, mentinere al-
turi de histone a integrittii structurale a cromo-
zomilor. Genele, fr a se repeta, sunt repre-
zentate de secvente de ADN, plasate liniar n
lungul cromozomilor. Informatia ereditar con-
tinut de gene este transmis de la o generatie
celular la alta prin replicarea cromozomilor.
Numrul, dimensiunile si forma lor sunt n ge-
neral constante pentru specii si reprezint un
caracter taxonomic. Exist organisme cu un
numr mic sau foarte mare de cromozomi. Or-
ganismele extreme sunt ciuperca Tolypospo-
rium christensenii si viermele nematod Ascaris
megahcephala, cu cte 2 cromozomi n celule
somatice, si radiolarii, cu 1500-1600 cromo-
zomi. Diametrul cromozomului este cuprins n-
tre 0,2 si 3 \xm, iar lungimea ntre 0,2 si 50 \xm,
cu unele exceptii, unde pot depsi 1000 ]im.
Exist cromozomi mici (microcromozomi), pre-
zenti n complementul cromozomi al de la alge,
unele grupe inferioare de animale nevertebra-
te, reptile, psri; cromozomi marisau obisnuiti
(macrocromozomi), ntlniti la foarte multe specii
de plante si animale; cromozomi uriasi
(politeni) prezenti n celulele glandelor salivare
de la diptere care msoar 1180 \xm, fiind de
157 ori mai lungi dect cromozomi normali (1-
30 |am). Morfologia cromozomilor este de-
terminat de pozitia centromerului, prezenta
constrictiilor secundare si a satelitilor. Tipurile
obisnuite de cromozomi sunt: metacentric, cu
centromerul situat median; submetacentric, cu
centromerul submedian; subtelocentric, cu
centomerul plasat aproape de unul din cape-
tele cromozomilor; telocentric, cu centromerul
situat n exclusivitate terminal (fig. 72). Forma
lor poate fi de bastonas, de bastonas curbat n
U, V, Y si plumosi, cu aspectul unei perii de
sticl de lamp (cromozomii lamp-brush"). Se
stie c n embriogeneza timpurie, dezvoltarea
organismului depinde de ARN-ul sintetizat n
timpul ovogenezei" (L. Gavr i l , I. Dbul,
1975). La procariote (bacterii si alge albas-
tre-verzi) exist un singur cromozom cu o
structur simpl. Cromozomul bacterian este
circular, format din ADN bicatenar cu genele
plasate linear secvential. Acestea poart infor-
matia genetic a organismului. Forma circular
rezult din unirea capetelor macro-moleculei
de ADN.
CRUCEA-VOINICULUI (Hepatica
transsilvanica), fam. Ranunculaceae. Plant
erbacee, peren, geofit, mezofit, microter-
m, slab acid-neutrofil, ntlnit n pduri, tufi-
suri umbroase, din regiunea montan si subal-
pin; sin. trei ri. Genetic, 2n = 28. Specie
endemic pentru Romnia, ocrotit prin lege.
Fitocenologic ncadrat n Fagion dacicum.
Rspndire general numai n Romnia.
Descriere. Rizom lung, n pmnt oblic sau
orizontal, formnd n fiecare an frunze si flori.
Frunze lung-petiolate, proase, cu lamina
divizat n 3 lobi, iar fiecare lob divizat n nc
trei lobi mai mici, mai mult sau mai putin acuti
sau rotunjiti. Flori albastre-deschis cu diametrul
de 2,5-4 cm; pedunculul floral pros. nflorire,
IV-V. Fructe, nucule, pubescente. Ornamen-
tal. Cultivat n masivele arborescente din ca-
drul spatiilor verzi aflate n regiunile montane si
colinare. Decorativ prin frunze si flori. nmul-
tire prin seminte.
CRUCIFERE (Cruciferae) -> BRA-
SICACEE (Brassicaceae)
cruciulit 203 crustea

CRUCIULIt (Senecio vulgaris),
fam. Asteraceae. Plant erbacee, anual sau
bienal, terofit, mezofit, amfitolerant la tem-
peraturi si pH, comun n ntreaga tar, frec-
vent n locuri necultivate, ruderale, pe lng
drumuri, n lungul cilor ferate; vegeteaz pe
soluri revene pn la reavn-jilave, bine apro-
vizionate cu azot (N4); se mai numeste b-
ttarnic, cel perit, crugulit, iarb strictoare,
petimbroas, schinut, splcioas. Dacii o mai
numeau scinuta/skinuta -> schinuta (I. Pa-
chi a Tatomirescu). Genetic, 2n = 40.
Fitocenologic, ncadrat n Chenopodio-Scle-
ranthea, Car. Chenopodietea. Rspndit n
Europa, Asia, Africa de Nord. Descriere. R-
dcin pivotant. Tulpin rar solitar, de obicei
ramificat de la baz, uneori mai sus de mijloc,
nalt de 6-50 cm, glabr sau glabrescent, cu
prtile tinere pienjeniu-proase. Frunze
sectate, glabre sau slab-pienjeniu-proase.
Flori galbene, tubuloase, grupate n calatidii
fr flori marginale (radiante) evidente.
nflorire, III-XI. Fructe, achene, cilindrice, fin-
brzdate, pubescente, prevzute cu papus
foarte fin. Compozitie chimic. Prtile aeriene
contin alcaloizii senecionin si senecin.
Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au
important terapeutic n medicina uman
traditional ca emenagog. Provoac si regleaz
fluxul menstrual, calmeaz durerile care preced
sau care nsotesc menstrele. Frecvent utilizat
n dismenoree (menstre cu dureri) si amenoree
(oprirea menstruatiei) fetelor tinere. Principiile
active stimuleaz contractia peretilor vasculari ai
uterului, provocnd aparitia menstruatiei. Re-
coltare. Partea aerian a plantei (Senecio
herba) se recolteaz n timpul nfloritului, pe
timp frumos, dup ora 10. Se usuc n poduri
acoperite cu tabl, n strat subtire. Se pstreaz
n ungi de hrtie. Medicin uman. Uz intern.
Pentru tratarea dismenoreei si amenoreei:
a) tinctur 20%, pregtit din 20 g plant uscat
si mruntit la 80 g alcool alimentar de 50-60;
sticla se las acoperit cu dop timp de 7 zile.
Zilnic se agit pentru uniformizarea continutului.
Se strecoar. Se folosesc 2-8 g pe zi; b) extract
fluid, pn la 100 picturi pe zi, n doze de 20 pi-
cturi; c) extract moale, cte 0,5-2 g. Extern, se
foloseste empiric n tratamentul hemoroizilor,
rnilor, inflamatiilor, rguselii, mastitei. Uz
extern. Empiric, n tratamentul hemoroizilor,
rnilor, inflamatiilor, rguselii, mastitei: decoct,
din 2 lingurite pulbere plant sau plant uscat
si mruntit la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
4 minute la foc domol. Se acoper s se
rceasc pn la cldut. Se strecoar. n cazul
hemoroizilor se fac 2-3 splturi locale pe zi si
splturi intrarectale folosind o par de
cauciuc. Rnile si inflamatiile se spal, cu de-
coctul obtinut, cel putin o dat pe zi, dup care
se aplic comprese. Pentru rguseal se fac
2-3 gargare pe zi. Pentru mastit (inflamarea
glandei mamare), se aplic 2-4 comprese pe
zi, folosindu-se decoctul plantei.
CRUStEA (Barbarea vulgaris),
fam. Brassicaceae. Plant erbacee, bienal,
rar peren, terofit, hemicriptofit, mezofit,
spre mezohigrofit, mezoterm, acid-neutrofi-
l, sciafil, ntlnit n locuri umede si umbroa-
se din fnete, n lungul rurilor, livezi, uneori
ruderal, de la cmpie pn n regiunea monta-
n; vegeteaz pe soluri revene pn la rea-
vn-jilave, uneori chiar jilav-umede cu tro-
ficitate ridicat (T= 80-140); se mai numeste
brbisoar, crudetie, frunza-voinicului. Fitoce-
nologic, ncadrat n Bidentetea, Calystegion,
Car. Senecion fluviatilis et Agropyro-Rumicion.
Rspndit n Europa, Asia, America de Nord.
Introdus n Africa, Australia, Noua Zeeland.
Descriere. Rdcin groas ramificat. Tul-
pina erect, muchiat, ramificat, glabr, nalt
de 30-70 (90) cm. Frunze petiolate, lirate, cu
3-4 perechi de aripi alungit-ovate sau lirate;
cele superioare sesile. Flori galbene dispuse n
raceme. nflorire, IVVI. Fructe, silicve
patent-erecte. Seminte ovate, fin-reticulate.
Planta are gust picant, caracteristic. Biotera-
pie. Prtile aeriene ale plantei sunt folosite de
medicina uman traditional ca diuretic, anti-
scorbutic, stimulator al poftei de mncare, cu-
rtitor si vindector al rnilor. Recoltare. Pr-
tile aeriene ale plantei (Barbari herba) se
recolteaz n timpul nfloritului, dup ce s-a
ridicat rou. Se usuc la umbr, de preferat n
poduri acoperite cu tabl, n strat subtire. Se
pstreaz n pungi de hrtie. Medicin uma-
n. Uz intern. 1. Pentru tratarea scorbutului:
suc proaspt, se scoate cu aparatul de scos
sucuri din plante, sau prin zdrobirea si stoar-
cerea plantei. Se bea cte o jumtate de ph-
rel pe zi. 2. Pentru stimularea poftei de mn-
care: infuzien vin, din 1 lingurit seminte peste
care se toarn o can (200 ml) cu vin fierbinte.
Se las acoperit 10-15 minute. Se strecoar.
Se bea o jumtate de can nainte de mas. Uz
crustea 204 crusin

extern. Pentru vindecarea rnilor: macerat n
ulei obtinut prin zdrobirea plantei proaspete si
acoperirea ei cu ulei. Se las 10-15 zile. Se
strecoar uleiul n sticlute mici. Este un foarte
bun medicament balsamic. Apicultur. Specie
melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul de
nectar si polen. Cantitatea medie de nectar,
0, 6 mg/ f l oar e. Pr oduct i a de mi er e,
30-40 kg/ha. Pondere economico-apicol mi-
c. Ornamental. Cultivat n grupuri, rabate,
din parcuri si grdini publice. Decorativ prin
flori si port. nmultire prin seminte.
CRUSIN (Frangula alnus), fam.
Rhamnaceae. Arbust indigen, mezohidrofit,
mezoterm, acid-neutrofil, semiombrofil, calci-
fug, pe soluri silicioase, freatic-reavn-jilave
pn la jilav-umede, srace, aluvionare de
lunci, pseudogleice de pe terase si piemonturi,
ntlnit n pduri de lunc, zvoaie, pe malul
apelor, mlastini, comun la cmpie si dealuri,
sporadic n regiunile montane; se mai numeste
crasici, crusei, lemn cinesc, pasachin, sl-
bis. Genetic, 2n = 20, 26. Exigent fat de
umiditatea solului. Fitocenologic, ncadrat n
Querco-Fagetea, Car. Alno-Padion, Alnetea,
Vaccinio-Piceion. Rspndit n Europa, Asia.
Descriere. Tulpin nalt pn la 5 m, cu
scoarta neted, lucioas, cenusie. Lujeri bruni
sau bruni-cenusii, cu numeroase lenticele alun-
gite, albicioase sau glbui. Frunze lat-eliptice,
scortoase, lucioase, cu marginea ntreag,
acute, pubescente pe nervuri. Flori mici, al-
be-verzui, hermafrodite, grupate pn la 10 n
cime axilare. nflorire, VVII. Fructe, drupe sfe-
rice, verzi la nceput, apoi rosii si violet-ne-
gricioase cnd ajung la maturitatea deplin.
Contin 2-3 seminte comprimate. Lstreste si
drajoneaz. Compozitie chimic. Scoarta
contine derivati antracenici (2-5%), majoritatea
sub form glicozidat. Forme libere frangulae-
monide nsotite de acid crizofanic. Forme glico-
zidate reprezentate de heterozide antrachino-
nice, frangulozide, glucofrangulozide. Mai
contine tanozide, mucilagii, steroli, ceruri, fla-
vonoide, sruri minerale. Fructele contin deri-
vati antracenici. Industrie. Fructele contin ma-
terii tinctoriale utilizate n industria textil. Din
lemn se obtine un excelent crbune, folosit la
fabricarea prafului de pusc si n farmacie (cr-
bune medicinal). Bioterapie. Scoarta arbustului
are important terapeutic n medicina uman si
veterinar. Principiile active sunt antrocenozide
(frangulozida si glucofrangulozida) si agliconii
lor, acidul crizofanic, tanozide, ceruri, steroli,
flavonoide si sruri minerale. Actiune farma-
cologic: colagog - stimuleaz contractia ve-
zicii biliare si evacuarea bilei n intestin, cole-
retic - stimuleaz secretia bilei la nivelul
ficatului, creste peristaltismul intestinului gros,
laxativ sau purgativ n functie de doz. Me-
dicina veterinar foloseste scoarta pentru efec-
tul ei purgativ si laxativ n constipatiile cronice.
Recoltare. Scoarta (Frangulae cortex) se re-
colteaz de pe ramuri de 2-4 ani, prin mar-
tie-aprilie, cnd ncep s se dezvolte frunzele.
Ea trebuie s fie neted, fr crpturi. Se
detaseaz ramurile si se fac inelari de
25-30 cm, obtinndu-se fragmente tubulare.
Uscarea se face ntr-un singur strat la umbr,
de preferat n poduri acoperite cu tabl. Us-
carea artificial la 100 C (soc termic), sau
40 C, pentru a fi apt pentru prelucrri. Aten-
tie! Scoarta nu se foloseste imediat dup re-
coltare, ci dup ce, n prealabil, este bine us-
cat la 100 C si dup un an, dac este uscat
la umbr. Altfel produce colici. Scoarta de cru-
sin intr n compozitia produselor PLAFAR
(ceaiurilor: hepatic nr. 2, laxativ-antihemoro-
idal, laxativ nr. 2, pulbere laxativ purgativ,
pulbere de licuiritia compus), n medicamen-
tele Ulcerotrat, iar sub form de extract uscat n
Carbocif, Cortelax, Laxatin; alturi de fenolfta-
lein n Lichiorul purgativ. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea constipatiei, angi-
ocolitelor, dischineziei biliare, combaterea vier-
milor intestinali: a) decoct, din 1 lingur pulbere
scoart sau scoart bine fragmentat la o can
(200 ml) cu ap fierbinte. Se las acoperit
30 minute, apoi se fierbe 15-20 minute la un
foc domol. Se bea cldut, seara la culcare, n
constipatii puternice se poate bea si dimineata
o can; b) pulbere scoart, se pot lua 2-3 vr-
furi de cutit pe zi. 2. Pentru tratarea hemo-
roizilor: decoct, din 1 lingur pulbere scoart
sau scoart bine fragmentat la o can de
(200 ml) cu ap. Se prepar ca mai sus. Se bea
o can dimineata pe stomacul gol si alta seara
la culcare. Planta se foloseste n ceaiurile PLA-
FAR pentru tratarea leucorei, obezittii si pen-
tru eliminarea din organism a produselor toxice
prin diurez si transpiratie (depurative). Uz ex-
tern. Pentru tratarea scabiei (rie): decoct, din
3-4 lingurite pulbere scoart la o can cu ap.
Se fierbe 15 minute. Se las apoi acoperit
7-10 ore. Se strecoar. Se spal locurile
cuci 205 cucurbetic

afectate folosindu-se un tampon cu vat. Me-
dicin veterinar. Uz intern. Pentru tratarea
constipatiilor cronice: a) decoct, din 50 g pul-
bere scoart (4 linguri) la 500 ml ap fierbinte.
Se las acoperit 30 minute. Se fierbe
15-30 minute la foc domol. Se strecoar. Se
las la rcit. Se administreaz prin breuvaj
bucal (se toarn pe gt); b) infuzie, din 50 g
pulbere scoart, peste care se toarn 500 ml
ap clocotit. Se las acoperit 60 minute. Se
strecoar. Se administreaz prin breuvaj bucal;
c) pulbere scoart, se administreaz prin bre-
uvaj bucal. Dozele de tratament: animale mari
(cabaline, taurine), 100-250-400 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 5-15-20 g;
animale mici (pisici, cini), 2-10 g. Se cal-
culeaz 1 g/kg corp. Extract fluid: animale mari,
200-300-500 g; animale mijlocii 10-30-100 g;
animale mici 5-15 g. Dozele de extract uscat
sunt de 4-5 ori mai mici. Actiune purgativ,
laxativ. Uz extern. Pentru tratarea riei si
zgrieturilor la animale: alifie, din pulbere
scoart, otet si unt. Se pun ntr-un vas si se
fierb usor. Se amestec bine, se las la rcit.
Se ung zonele afectate. Toxicologie. Admi-
nistrarea de scoart verde, frunze si mai ales
fructe la animale produce intoxicatii. Simpto-
me: apatie, vom, colici, hipertermie, tulburri
gastrointestinale, diaree, diaree hemoragic,
epuizare total. n cazuri grave survine moar-
tea. Se intervine cu splaturi gastrice de eva-
cuare, tanin, crbune vegetal si animal, tanal-
bin, calmante, opiacee, clisme cu clorhidrat,
tonice generale, tratament simptomatic. Api-
cultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Productia
de miere, 35-100 kg/ha. Pondere economi-
co-apicol mijlocie. Mierea monoflor obtinut
de la aceast plant are nsusiri terapeutice
deosebite. Silvicultur. Intr n alctuirea
subarboretului din pdurile de foioase cu exces
de umiditate n sol. Ornamental. Cultivat prin
parcuri si spatii verzi ca specie decorativ.
Vopsitorie. Scoarta posed proprietti tincto-
riale. Utilizat pentru vopsirea fibrelor naturale
n nuante diferite, de la bej pn la maro-nchis.
Cresterea cantittii de scoart si prelungirea
duratei de tinere a materialului n solutie duc la
nchiderea culorilor. Scoarta recoltat poate fi
pstrat mult timp (v. Pl. XVII, 6).
CUCI (Amanita rubescens), fam. Ama-
nitaceae. Ciuperc micorizant, comestibil,
ntlnit pe sol n pdurile de foioase si r-
sinoase, n perioada iunie-octombrie.
Descriere. Plria crnoas, globuloas,
convex, diametrul 6-15 cm; fata superioar
brun-rosiatic prevzut cu resturi de vl
caduce, cu aspect de petice finoase colorate
alb, cenusiu-albicios sau roz-bruniu; fata
inferioar cu lamele albe la nceput, apoi
rosii-rosiatice, libere, inegale, distantate.
Piciorul alb, mai trziu alb-rosiatic, nalt de
8-16 cm, diametrul 2-4 cm, plin la nceput,
apoi spongios sau cu crpturi, cu inel striat,
alb-glbui sau cenusiu-violaceu, baza are bulb
ovoid, nconjurat cu resturi de volv. Volv ne-
persistent. Carnea fraged, alb, apoi roz,
miros plcut, gust dulce la nceput apoi devine
acru si amar. Sporii ovoizi (8-10 6,7 \i),
hialini, netezi, multigutulati, albi n mas. Ali-
mentatie. Are valoare alimentar mare. Foarte
bun pentru supe, papricas, aluat de cltite, se
poate prepara cu macaroane sau smntn.
La preparare se ndeprteaz cuticula si se taie
prtile viermnoase (v. Pl. XVIII, 1).
CUCURBEtIC (Aristolochia cle-
matis), fam. Aristolochiaceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit-geofit, xeromezofit
spre mezofit, mezoterm spre moderat-ter-
mofil, neutrobazofil, ntlnit prin vii, sem-
nturi, marginea pdurilor, tufrisuri, crnguri,
n lungul cilor ferate, n zona de cmpie si de
deal; se mai numeste boasele-popii, buruian
de rimpf, clocotici, desagii-popii, fasola-calului,
fasola-cioarei, fasola-dracului, fasola-vermelui,
fasole greceasc, fasolic, floarea-lupului,
ghemele-popii, lpdtoare, lingura-popii,
locotit, lungorice, mr lupesc, mrul lupului,
miscorit, nucsoar, psulic, piperul-lupului,
poma-vulpii, puturoas, rmf, rmf, rernf.
Genetic, 2n = 14. Suport umbra si lumina
direct. Fitocenologic, ncadrat n Prunetalia.
Rspndit n sudul si centrul Europei, Asia
Mic. Descriere. Rizom cilindric, scurt si rami-
ficat, repent, galben-brun, din care pornesc r-
dcini adventive. Tulpin erect, simpl, cu
noduri evidente, de unde se ndoaie n zig-zag.
Frunze ovat-triunghiulare, cu baza adnc cor-
dat, vrf rotunjit, pieloase, lung-petiolate, al-
terne. Flori hermafrodite, zigomorfe, cte 3-5
la subsuoara frunzelor, cu periant tubulos pa-
lid-glbui, dilatat la baz, iar la vrf terminat cu
o prelungire ligulat; peretele intern al tubului
perigonal are peri ndreptati cu vrful n jos.
cucurbetic 206 cucurbitacee

Insectele ptrunse n floare sunt tinute n
captivitate pentru a realiza polenizarea; andro-
ceu din 6 stamine concrescute cu lobii stig-
matului ntr-un gimnosperm; gineceu, din 6 car-
pele, cu ovar inferior, stil scurt si stigmat sub
form de disc cu 6 lobi. nflorire, V-VI. Fruct
globulos, galben-verzui, pendent, 3-4 cm dia-
metru, se deschide prin 6 valve. Seminte turti-
te, triunghiulare, castaniu-brune, spongioase la
exterior, n fruct sunt asezate seriat. Compo-
zitie chimic. Toate prtile plantei (rizom,
rdcini, tulpin, frunze, flori, seminte) contin
acid aristolochic (0,40-0,90%, semintele pn
la 1,60%), ulei volatil, aristolochin, magnoflori-
n, colin, sistosterine, trimetilamin, dioxifeni-
lalanin, alantoin, acid citric, derivati flavonici,
sruri minerale. Toxicologie. Prtile aeriene
ale plantei, dar mai ales rizomul, rdcinile si
semintele sunt toxice, iritante. Au gust si miros
neplcut. Animalele nu le consum. S-au sem-
nalat cazuri de intoxicatii atunci cnd planta s-a
aflat n componenta fnului. Se ntlneste mai
ales la cal. Simptomele intoxicatiei apar n
24 ore si constau din tulburri ale aparatului
digestiv, circulator si urogenital, scderea pof-
tei de mncare. Bioterapie. Frunzele si rizo-
mul au important terapeutic n medicina
uman cult si medicina veterinar etnoiatric.
Proprietti: antiinfectioase, stimuleaz granu-
latia si epitelizarea, mreste rezistenta fago-
citar a leucocitelor, stimuleaz fagocitoza
natural, mreste capacitatea de rezistent a
organismului fat de actiunea agentilor pato-
geni, compenseaz scderea fagocitozei dup
administrarea de antibiotice, citostatice, corti-
coizi etc. n ginecologie a dat bune rezultate n
cazuri de oligomenoree, dismenoree, sterilita-
te, stimularea corpului galben n tulburrile de
menopauz. Homeopatic, micsoreaz timpul
de sngerare. n asociere cu preparate de
Echinacae foloseste ca cicatrizant. La admi-
nistrri repetate, acizii aristolochici se acumu-
leaz n organism, respectiv n circulatia ente-
ro-hepatic si provoac un efect favorabil de
lung durat asupra unor infectii cronicizate,
constnd din fistule anale, fistule dentare, plgi
greu vindecabile. Extractele plantei sau medi-
camentele continnd acizii aristolochici mresc
rezistenta natural a bolnavilor n complicatiile
chirurgicale septice. Planta mai poate fi utiliza-
t n anorexie, nevroze, dureri premenstruale,
arsuri, ulcus cruris, plgi greu vindecabile. n
Romnia s-a pus la punct un procedeu original
de obtinere a acidului aristolochic, fiind utilizat
ca medicament n laringite, faringite, bronsite
cronice, ulceratii de decubitus, osteomielit
etc. Actiune antibiotic si antitumoral. Recol-
tare. Rizomul plantei (Aristolochiae rhizoma)
se recolteaz toamna ctre sfrsitul perioadei
de vegetatie. Se scoate din pmnt cu caz-
maua. Se spal ntr-un curent de ap (dac
este cazul). Se usuc n poduri acoperite cu
tabl, n strat subtire. Uscarea artificial la 50-
60 C. Se pstreaz n pungi sau saci de
hrtie. Prtile aeriene (Aristolochiae herba) se
recolteaz n timpul nfloritului V-VI prin tierea
prtii foliate a plantei. Se usuc si se pstreaz
la fel ca rizomul. Semintele (Aristolochiae se-
men) se recolteaz la sfrsitul lunii iulie nce-
putul lui august prin culegerea fructelor. Fruc-
tele se usuc la soare, iar pe timp nefavorabil n
ncperi. Pe msura uscrii se freac pentru
eliberarea semintelor. Peretele fructelor se n-
deprteaz de seminte prin vnturare. Medi-
cin uman. Pentru mrirea rezistentei orga-
nismului la infectii, tratarea oligomenoreei,
dismenoreei, sterilittii, tulburrilor de meno-
pauz, tratamentul se face la indicatia si sub
supravegherea medicului. Planta este toxic.
Toxicitatea se manifest prin scderea poftei
de mncare, constipatie, inflamatii ale rinichilor
etc. Se intervine cu splaturi stomacale si ad-
ministrarea de crbune activ. Uz extern. 1. n
medicina popular: pentru vindecarea rnilor:
se aplic pe frunze crude si se leag cu o
bucat de pnz. 2. Pentru tratarea rnilor,
ulceratiilor tegumentare, a tieturilor, comba-
terea parazitilor capilari si paraziti ai plantelor:
decoct, din 2 linguri (20 g) plant mruntit la 1l
de ap. Se fierbe 5-10 minute. Se acoper si
se las la rcit 10-15 minute. Se strecoar. Se
fac splaturi locale folosindu-se un tampon cu
vat. Medicin veterinar. Uz extern. Pentru
tratarea bolilor de picioare, febrei aftoase, ruje-
tului si a plgilor: decoct, din 4 linguri plant
uscat si mruntit la 2 l de ap. Se fierbe
15-20 minute la foc domol. Se strecoar. Se
las la rcit pn la cldut. Cu solutia obtinut
se spal picioarele animalelor bolnave, rnile,
locurile afectate. Reteta are o vechime de peste
200 ani si se bucur de o larg ntrebuintare n
rndul cresctorilor de animale. Efect anti-
biotic, stimuleaz fagocitoza.
CUCURBITACEE (Cucurbitace-
ae), familie de plante erbacee, anuale, rar
culm 207 curpen

perene, cuprinznd aproximativ 1000 specii, n
majoritate tropicale. Tulpin repent (trtoa-
re) sau urctoare, agtndu-se prin crcei de
suport. Frunze alterne, simple, palmat sau ari-
pat divizat lobate, fr stipele. Flori actinomor-
fe, monoice sau dioice, pe tipul 5 (exceptie
specia Echinocystis pe tipul 6); caliciu gamo-
sepal cu 5 diviziuni, mai mult sau mai putin
adnci; corola gamopetal, cu 5 diviziuni pro-
funde, de obicei galben, uneori alb sau alb-
glbuie, campanulat, infundibuliform sau
rotat; androceu triadelf, din 5 stamine; de obi-
cei cu anterele reunite cte 2 si una singur;
gineceul, cu ovar inferior, tricarpelar, continuat
cu 1 stil si 3 stigmate. Formula floral:
M2K
(5)
C(
5
) A
5
; F2K
(5)
C
(5
) C(3-5). Fruct crnos,
baciform, numit peponid (melonid), foarte rar
bac (Bryonia). Seminte comprimate, lipsite de
albumen. Cotiledoanele bogate n materii ule-
ioase. Flora Romniei contine 15 specii; majo-
ritatea cultivate, ce apartin la 8 genuri: Thla-
diantha, x = 9; Ecballium, x = 12; Bryonia,
x = 10; Citrullus, x= 11; Cucumis, x = 7, 12;
Lagenaria, x = 11; Cucurbita, x = 10; Echi-
nocystis; Sicyos, x= 12.
CULM (Culmus), pai, tulpin simpl,
fistuloas, sau plin, cu noduri evidente si inter-
nodii lungi [exemplu, gru, orz, ovz, porumb
(fam. Poaceae), rogoz (fam. Cyperaceae)].
CUNUNItA (Spiraea ulmifolia), fam.
Rosaceae. Arbust nalt pn la 2 m, saxicol,
mezofit, microterm spre mezoterm, amfitole-
rant la pH, ntlnit pe coline nsorite, stncrii
nierbate, tufisuri, margini de pduri, coaste
abrupte, pietroase, frecvent n regiunea mon-
tan si subalpin, cultivat frecvent n parcuri,
grdini publice si perdele de protectie; se mai
numeste arnic, barba caprei, caprifoi, cprifoi,
ciritel, cretusc, pepenea, smntnic, taul,
turit. Genetic, 2n = 36. Fitocenologic, ncadrat
n Asplenitea, Thlaspietea. Rspndit n Ro-
mnia, Balcani, Asia. Descriere. Lujeri erecti,
ndoiti n zigzag, arcuiti la vrf, glabri, evident
mucheati, bruni sau cenusii. Frunze ovate sau
ovat-lanceolate, incis-serate, mai mult sau mai
putin glabre. Flori albe, grupate (peste 20) n
raceme umbuliforme, aproape sferice. nflorire,
VVII. Seminte fusiforme. Compozitie chimi-
c. Este necunoscut. Medicin uman. Uz
intern. Pentru tratarea de reumatism si urmri
ale reumatismului: macerat muguri n solutie
hidroglicero-alcoolic 1 DH. Pentru mrirea efi-
cientei, acest macerat se poate combina cu
maceratul mugurilor sau mlditelorvitei-de-vie.
Se iau 50-70 picturi pe zi, o dat pe zi, n
putin ap, nainte de mas cu 15 minute. Uz
extern. Pentru tratarea de reumatism: decoct
din ramuri, frunze si flori. Se fierb 15 minute. Se
strecoar si se adaug n ap de baie. Se fac
bi timp de 20 zile. Silvicultur. Datorit sis-
temului su radicular bogat, arbustul este folo-
sit la consolidarea pantelor de coast. Orna-
mental. Arbustul se cultiv prin parcuri si
grdini publice, pe marginea aleilor. nflorire
foarte bogat, conferind zonei un aspect orna-
mental deosebit. Alte utilizri. Lemnul este
utilizat la confectionarea de bastoane si de pari
pentru garduri de nuiele.
CUPRESACEE (Cupressaceae),
familie de plante care cuprinde arbori sau ar-
busti rsinosi, cu frunze solzoase, dispuse
opus, cu exceptia genului Juniperus la care
sunt subulate si cu dispozitie verticilat. Flori
unisexuate, monoice, cu exceptia genului Juni-
perus care este dioic. Florile mascule, din sta-
mine cu filamente scurte si antene cu cte
3-5 saci polinici. Florile femele de forma unor
muguri, din carpele care poart la baz
2-20 ovule, erecte. Prin dezvoltarea florii ia
nastere un strobil (con) femei nconjurat de
solzi pielosi, lemnosi sau crnosi, imbricati sau
valvati, liberi sau contopiti. Flora Romniei con-
tine 13 specii ce apartin la 4 genuri grupate n
3 subfamilii. Sfam. CUPRESSOIDEAE: Cu-
pressus (Chiparos,); Chamaecyparis. Sfam.
THUJOIDEAE: Thuja (Tuia, Arborele vietii,);
Sfam. JUNIPEROIDEAE: Juniperus, x = 11.
Majoritatea speciilor sunt cultivate ca plante
ornamentale prin parcuri, grdini publice si
particulare, cimitire.
CURPEN (Clematis vitalba), fam. Ra-
nunculaceae. Lian peren, mezofit, mezo-
term, acid-neutrofil, comun prin pduri, tu-
frisuri, zvoaie, vii, pe garduri, pe soluri grele,
uscate pn la umede cu continut mare de
carbonati, ncepnd din zona stepei pn la
fgetele montane inferioare; se mai numeste
archit, clocosei, curmen, curpn de pdure,
curpnas, curpen alb, curpen de pdure, cur-
penit, curpin, curpini albi, curpini negri, hl-
ciug, luminoas, npraznic, vie pdurean,
vit alb, vitisoar. Genetic, 2n = 16. Rezistent
curpen de grdi n 208 curpen de munte

la fum si umbr. Fitocenologic, ncadrat n
Querco-Fagetea, Car. Prunetalia. Rspndit n
Europa, Asia, Africa de Nord, America de Nord.
Descriere. Rizom puternic din care se des-
prind rdcini. Tulpini agttoare cu muchii lon-
gitudinale mai proeminente spre noduri, lun-
gime pn la 10 m, n lips de suport rmne
trtoare, ramificat. Scoarta se exfoliaz n
fsii lungi. Lujerii cu sase muchii rotunjite,
verzi-cenusii pn la visinii, pubescente (peri
rari). Muguri mici, opusi, acuti, roscati, prosi.
Frunze imparipenat-compuse, cu 3-5 foliole
ovate sau ovat-lanceolate, la vrf acute sau
acuminate, la baz rotunjite sau slab-cordate,
pe dos lnos-proase n lungul nervurilor. Pe-
tiolul se transform n crcel persistent, lignifi-
cat, pentru sustinerea tulpinilor. Flori hermafro-
dite, albe-verzui, fr staminodii petaloide,
slab-odorante, grupate n inflorescente cimoa-
se, terminale sau axilare. Receptacul pros.
nflorire, VIIX. Fructe multiple din numeroase
achene pubescente. Fiecare achen posed o
prelungire proas, provenit din stil. Lst-
reste viguros. Toxicologie. A Nyrdy (Flora
R.P.R., vol. II, p. 539) afirm c planta contine
un alcaloid (clematina) si alte substante toxice,
din care cauz consumat n cantitate mare
este otrvitoare". E.G.C. Cl ar k e si M.L.
Cl ar ke afirm c planta contine un principiu
vezicant, asemntor protoanemoninei; nu a
fost nregistrat ns nici un caz de otrvire. Ali-
mentatie. n unele locuri lujerii tineri se folo-
sesc drept condiment, continnd un suc cu
gust piprat, iarflorile, datorit mirosului plcut,
se folosesc ca surogat de cafea si pentru cea-
iuri. Industrie. Ramurile subtiri, putin lignifi-
cate, sunt folosite la mpletirea cosurilor, mobi-
lelor rustice etc. Bioterapie. Frunzele si florile
au utilizri terapeutice sporadice n medicina
traditional uman si veterinar. Contin ane-
monin si protoanemonin. Li se atribuie pro-
prietti antiinflamatoare, antitusive, antibiotice
si antimalarice. Medicin uman. Uz intern.
1. Empiric pentru tratarea tusei: decoct, din
1 lingurit flori uscate si mruntite la o can
(200 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se stre-
coar. Se beau 1-2 cni pe zi. 2. Pentru trata-
rea stricturilor uretrale: tinctur din 10 g frunze
uscate si mruntite peste care se toarn 90 g
alcool de 70. Se las la macerat 14 zile. Se
strecoar. Se dilueaz cu ap distilat n pro-
portie de 1:10 (1 g de tinctur la 9 g ap
distilat). Se iau cte 3 linguri pe zi, o lingur
nainte de fiecare mas. Uz ext ern. Pentru
tratarea rnilor, inflamatiilor tegumentare:
a) decoct, din 1 lingur frunze uscate si mrun
tite la o can (200 ml) cu ap. Se fierbe 5 mi
nute. Se strecoar. Se fac splaturi locale;
b) cataplasme cu frunze proaspete. Medicin
veterinar. Uz extern. Pentru tratarea rnilor
la animale, inclusiv cele pricinuite dejug: cata
plasme cu frunze zdrobite. Cosmetic. Empi
ric, n unele regiuni, femeile se spal pe cap cu
decoctul plantei pentru ca s le creasc prul
lung si frumos. Apicultur. Specie melifer.
Florile sunt intens vizitate de albine n perioada
iunie-august pentru culegerea de nectar si po
len. Ponderea economico-apicol mic. Orna
mental. Rustic. Folosit pentru ornamentarea
pergolelor, zidurilor, trunchiurilor arborilor n
cadrul gruprilor sau al masivelor de arbori.
Decorativ, prin port, frunze, flori. nmultire prin
seminte (v. Pl. XVIII, 2).
CURPEN DE GRDIN (Cle-
matisjackmannii), fam. Ranunculaceae. Plant
lemnoas, volubil, provenit prin hibridarea
speciilor. C. viticella si C. lanuginosa. Des-
criere. Tulpini foarte lungi. Frunze penat-com-
puse sau simple cu marginea ntreag. Flori
solitare, mari (diametrul 5-7 cm), violet-nchis,
cte 2-5 pe ramuri scurte. Ornamental. Foarte
decorativ, cultivat n parcuri si grdini, de la
cmpie pn la munte (cca 1000 m altitudine).
CURPEN DE MUNTE (Clematis
alpina), fam. Ranunculaceae. Plant peren,
scadent sau volubil, hemicriptofit (nanofa-
nerofit), mezofit, microterm, acidofil, n-
tlnit n etajul montan superior si etajul alpin,
n fgete, molidisuri, pe stncrii umbrite, pe
soluri scheletice, revene pn la reavn-jilave,
sporadic n jnepenisurile subalpine; se mai nu-
meste curpenit, npraznic, tta-caprii. Genetic,
2n = 16. Fitocenologic, ncadrat n Rhodo-
dendro-Vaccinion. Rspndit n Europa si
Asia. Descriere. Tulpin lung pn la 2 m,
agttoare. Frunze de dou ori trifoliate
(biternate), cu foliole mici, pe dos pubescente,
pe margine adnc-serate. Flori campanulate,
actinomorfe, cu 4 sepale albastre-violet si
numeroase staminodii petaloide. nflorire,
VVIII. Ornamental. Element floristic foarte
decorativ n regiunile montane nalte. Utilizat
uneori ca specie decorativ n parcuri si
grdini.
cuticularizare 209 cutis

CUTICULARIZARE, proces fizio-
logic de depunere a cutinei sub form de pturi
concentrice pe suprafata peretilor celulari ai
epidermei vegetale si formatiunilor sale. Cutina
este produs de citoplasm si exudat sub
stare lichid prin peretele celulozic la suprafata
celulei, unde, n contact cu aerul, se ntreste
dnd nastere cuticulei.
CUTICUL (Cuticula), strat protector
format din cutin, existent pe suprafata celu-
lelor epidermice, pe peretii celulelor stomatice
ce mrginesc orificiul ostiolic si pe peretii celu-
lelor ce delimiteaz camera substomatic sau
spatiile intercelulare. Cutina impregneaz par-
tial peretele celular si se depune pe suprafata
lui extern si formatiunilor sale sub form de
pturi continue. Frecvent, cuticula si straturile
cutinizate sunt omogene. Exist ns si straturi
cu o usoar denivelare. Cuticula este ntrerupt
(perforat) numai n dreptul stomatelor, pe un-
de planta respir, si n minuscule zone ale
perilor glandulari, pe unde se elimin secretia
produs. Grosimea cuticulei variaz n functie
de specie si conditiile de mediu. La plantele
acvatice submerse lipseste sau este foarte
subtire. Aceleasi caracteristici sunt ntlnite la
plantele care cresc n locuri cu sol puternic
umed si atmosfer bogat n vapori de ap.
Plantele scerofite, ce triesc ntr-un climat se-
cetos de step, au o cuticul groas sau foarte
groas. Pentru aceeasi specie, la plantele care
cresc umbrite este subtire, iar cele expuse soa-
relui, groas. Frunzele persistente n timpii
iernii de la molid, brad, pin posed o cuticul
groas. n general, acest tip de cuticul este
pluristratificat. Ea ptrunde uneori sub form
de creste ntre celulele epidermice, fenomen
observat la fructele de pr pduret (Pyrus py-
raster), pr (Pyrus communis). Cuticula reduce
substantial intensitatea transpiratiei si apr
planta mpotriva razelor ultraviolete si atacului
unor microorganisme.
CUTIN (Cutina), substant organic
ceroas rezultat prin oxidarea lipidelor bogate
n acizi grasi, partial esterificati. Este insolubil
n ap, alcool, eter, cloroform. Particip la cuti-
nizarea si cuticularizarea celulelor vegetale.
CUTINIZARE (Cutinisatio), proces
fiziologic de impregnare a peretilor tangentiali
externi ai celulelor epidermice ale plantelor cu o
substant gras, numit cutin. n unele cazuri,
cutinizarea se extinde asupra peretilor radiali
(laterali) si tangentiali interni. n afara celulelor
epidermice, cutinizarea mai poate afecta stra-
tul celular extern (exina) al gruncioarelor de
polen, peretele extern al celulelor din integu-
mentul ovulului gimnospermelor sau al integu-
mentelor ovulului la angiosperme, peretii celu-
lelor ce formeaz endoderma de tip primar,
peretele extern al celulelor ce formeaz lu-
menul canalelor aerifere. Peretii cutinizati au o
permeabilitate sczut fat de ap si gaze.
CUTIS -> EXODERM

D

DAFIN (Laurus nobilis), fam. Laurace-
ae. Arbore sau arbust, originar din Asia Mic si
Peninsula Balcanic; n Romnia este cultivat
n sere si vara afar; se mai numeste bibici,
ciumfaie, ciuma-fetei, frunzisoar, laur, liorbe,
liubu, turbare. Rspndit n regiunea me-
diteranean. Descriere. Tulpin nalt pn la
10 m, cu scoart neagr. Frunze scurt-pe-
tiolate, ngust-lanceolate, cu margini ondulate,
pieloase, glabre, lungi pn la 10 cm. Flori
unisexuate, mici, albe-verzui sau alb-glbui
dispuse n raceme sau umbele la subsuoara
frunzelor; cele mascule cu 10-12 stamine, cu
antere care se deschid transversal prin 2 clape;
cele femele cu 4 staminodii. nflorire, IV-V.
Fruct, bac ovoid, la nceput verde, iar la
maturitate neagr. Alimentatie. Frunzele sunt
utilizate la aromatizarea unor preparate culi-
nare. Bioterapie. Frunzele si fructele au impor-
tant terapeutic n medicina uman. Sunt utili-
zate n atonii stomacale, boli nervoase,
spasme, gastralgii, stimulente ale digestiei si
ale poftei de mncare. Fructele au proprietti
mai puternice. Medicin uman. Uz i ntern.
1. Pentru stimularea digestiei, stimularea poftei
de mncare, combaterea atoniei stomacale,
bolilor nervoase: infuzie, din cteva frunze us-
cate mruntite peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
10-15 minute. Se strecoar. Se ndulceste du-
p gust. Se beau 1-2 cni pe zi. 2. n dispesii
atone, gastralgii, grip, bronsit: infuzie, din 4g
frunze de dafin si 8 g coaj de portocal, peste
care se toarn o can cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar, se ndul-
ceste dup gust. Se beau 1-2 cni pe zi. Uz
extern. Pentru tratarea reumatismului cronic,
paraliziei: alifie, din fructe sau frunze zdrobite
amestecate cu untur proaspt, topit. Se
las la macerat 24-48 zile, apoi se strecoar.
Se amestec continutul bine pentru uniformi-
zare. Se ung articulatiile sau alte zone afectate.
Utilizri diverse. Pentru alungarea insectelor
din cas: fumigatii cu frunze puse pe jratic.
Las n camer un miros aromat plcut (v. Pl.
XVIII, 3).
DALAC (Paris quadrifolia), fam. Lilia-
ceae. Plant erbacee, peren, hemicriptofit,
mezofit, spre mezohigrofit, amfitolerant la
temperatur, slab acid-neutrofil, sciafil. ntl-
nit n pduri umbroase, cu soluri umede si
bogate n humus, de la cmpie pn n regiu-
nea montan; se mai numeste aisor, boaba-lu-
pului, boaba-vulpii, buruian de besic, buru-
ian de bub, frunz de zgaib, iarba-stelei,
mrul-lupului, mur de ghite, poala-vulpei, rs-
fug, strugurul-lupului, turta-lupului, usturoit.
Genetic, 2n = 20. Fitocenologic, Car. Fagetalia.
Rspndit n Europa, Asia. Descriere. Rizom
repent, orizontal, cu 2-4 internodii lungi ntre
1-4 cm. Tulpin glabr, nalt de 10-30 cm.
Frunze obovat-eliptice, glabre, ntr-un singur
verticil, scurt-petiolate, cu 3 nervuri principale
deditei 212 deditei mari

evidente. Floare tetramer, n partea terminal;
foliole perigonale dispuse n stea, verzi,
lanceolate, cele interne mai nguste si glbui;
androceu cu 8 stamine, cu nuante violacee la
baz; gineceu cu ovar purpuriu-nchis pn la
albstrui-cenusiu, cu 4 stile. nflorire, V-VI.
Fruct, bac neagr. Seminte sferice sau
ovoidale (3-3,5/2-2,5 mm), albicioase si punc-
tate n purpuriu. Compozitie chimic. Planta,
pe lng alte substante, contine saponozidele
paridina si paristyphinina, acumulate mai ales
n fructe. Toxicologie. Saponozidele au acti-
une iritant asupra mucoaselor, epiteliilor si
excitant asupra sistemului nervos. Intoxicatiile
(desi rare) se manifest prin diaree, colici,
ameteli, vom, poliurie, dilatarea pupilelor,
contractii spasmodice la nivelul muschilor. Me-
dicin uman. Planta este putin studiat sub
aspect farmacodinamic. Frunzele sunt utilizate
ca sudorif ice, antispasmodice, cu efecte n alie-
natia mintal, n otrviri (intoxicatii), tuse con-
vulsiv, epilepsie: pulbere (frunze mcinate),
se iau zilnic cte 2 g, timp de 20 zile. Se face o
pauz de 10 zile si se repet tratamentul. Fruc-
tele sunt otrvitoare. Se pare ns c n can-
titate mic (doze precise) ar avea efecte po-
zitive n pest, intoxicarea cu arsenic si
sublimat. Medicina veterinar traditional. Cu
planta sunt tratate vitele cornute cnd urineaz
snge si cnd nu rumeg (v. Pl. XVIII, 4).
DEDItEI
1
(Pulsatilla montana), fam.
Ranunculaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, xerofit, moderat-termofil,
slab-acid-neutrofil, ntlnit n regiunea
dealurilor si de cmpie, prin locuri ierboase; se
mai numeste deditei albastri, deditei vineti, de-
getel, pisicei. Genetic, 2n = 16. Fitocenologic,
ncadrat n Festucion rupicole. Rspnditi n
Europa: muntii Alpi, Carpati, Podisul Transil-
vaniei, Dealurile de Vest si Piemontul Getic.
Descriere. Rizom gros, negricios, pivotant,
lung pn la 25 cm, cu resturi de frunze, scva-
me si frunze nedezvoltate. ntreaga plant l-
nos-proas. Tulpin nalt de 5-15 (37) cm,
purtnd o singur floare. Frunze bazale, petio-
late, de 3 ori penat-sectate. Floare violet-n-
chis; perigon cu foliole ngust-eliptice, mari
(2-3,5 cm); androceu din numeroase stamine;
gineceu, din numeroase carpele. nflorire,
III-IV. Fructe, nucule cu stilul lung si pros.
Compozitie chimic. Prtile aeriene contin
anemonol, acid anemonic, tanin etc.
Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au ace-
leasi proprietti ca deditei mari (Pulsatilla
vulgaris). Folosit n tratarea acelorasi boli ca
-> DALACUL. Recoltarea se face la fel. Medi-
cin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea ur-
mtoarelor boli: reumatism abarticular,
nevralgie, sciatic, tahicardie: infuzie, din o lin-
gurit plant mruntit peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se las acope-
rit 15 minute. Se strecoar. Se bea o can pe
zi. 2. Pentru tratarea paraliziilor si parezelor
nervilor periferici: infuzie din 1-2 lingurite plant
mruntit la o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
bea o can pe zi. 3. Pentru tratarea nevrozelor,
migrenelor, bolilor interne, dismenoreei si ca
anafrodiziac: infuzie, din 2 lingurite plant m-
runtit la o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
beau 2 cni pe zi pentru tratarea nevrozelor si
ca anafrodiziac; 1-2 cni pe zi contra migre-
nelor. Uz extern. n paralizii si pareze ale ner-
vilor periferici, psoriazis: infuzie din 2 lingurite
plant flori si plant mruntite la o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 15 minute.
Se strecoar. Se aplic cataplasme de mai mul-
te ori pe zi. Ornamental. Se poate cultiva n
grupuri, rabate, ronduri, balcoane. Prefer lu-
mina. Adaptat pentru regiunea de cmpie si
colinar. nmultire prin desfacerea tufelor.
DEDItEI MARI (Pulsatilla vulgaris
ssp. grandis), fam. Ranunculaceae. Plant er-
bacee, peren, hemicriptofit, xeromezofit,
moderat-termofil, slab-acid-neutrofil, heliofi-
l, ntlnit pe coaste ierboase, nsorite, calca-
roase, poieni, margini de drumuri; se mai nu-
meste adormitele, brebenel, ddtei, dediteide
pdure, deditei vineti, Floarea-Pastelui, floa-
rea-ursului, floarea-vntului, iarba-vntului, oi-
te, sisinei, spnt, sufletele, vnturele. Cunos-
cut din Antichitate. Dacii o numeau
diediethela, de unde a derivat mai trziu nu-
mele de deditel (I. Pac hi a Tatomirescu,
1997) Genetic, 2n = 32. Fitocenologic, ncadrat
n Festuco-Brometea, Festucetalia valesiacae.
Rspndit n Europa. Descriere. Rizom multi-
capitat, gros, cu muguri de frunze, acoperiti cu
scvame albe seriacee; din partea inferioar
pornesc rdcini adventive subtiri. Tulpin nalt
de 10-35 cm, acoperit cu peri albi, lungi de
cca 5 mm. Frunze involucrale adnc-sectate,
cu lacinii liniare, acoperite cu peri albi, lungi de
deditei mari 213 degetel lnos

cca 10 cm. Frunze bazale de mai multe ori
penat-sectate, proase, mai ales pe petiol.
Flori solitare, violete, foarte mari (7 cm dia-
metru); perigon cu foliole eliptice, la exterior
seriaceu-proase; androceu cu numeroase
stamine, mai scurte cu din lungimea perian-
tului; gineceu format din numeroase crpele.
nflorire, III-IV. Fructe nucule, cu stil lung-p-
ros. Sunt grupate ntr-un apocarp. Compozitie
chimic. Pe lng alte substante organice,
planta contine anemonin si protoanemonin,
care i confer toxicitate. Toxicologie. Planta
este toxic mai ales n stare verde. Bioterapie.
Prtile aeriene ale plantei sunt folosite n me-
dicina uman traditional. Sucul proaspt al
plantei are proprietti vezicante, antibacteriene
si antimitotice. Alcoolatura preparat din planta
proaspt posed proprietti antispastice (inhi-
b peristaltismul intestinal) si sedative asupra
uterului. Folosit n tratarea amenoreelor si dis-
menoreelor, blenoragiei, anexitelor, ovaritelor,
uretritelor, orhitelor, nevrozelor, spasmelor
gastrointestinale. Ca antimicrobian se admi-
nistreaz n doze de 0,05-0,20 g, iar ca sedativ
uterin 20-50 picturi tinctur. Preparatele ac-
tioneaz asupra sistemului nervos vegetativ.
Recoltare. Prtile aeriene ale plantei (Pulsa-
tillae herba) se recolteaz pe timp frumos, du-
p ce s-a ridicat roua. Se rup prtile aeriene
fr a se smulge planta din pmnt. Se usuc
la umbr, n poduri acoperite cu tabl sau so-
proane. Se pstreaz n pungi de hrtie, saci
de hrtie sau textili. Medicin uman. Uz in-
tern. Pentru tratarea amenoreei, dismenoreei,
anexitelor, ovaritelor, uretritelor, orhitelor, ble-
noragiei, nevrozelor, spasmelor gastrointesti-
nale, durerilor articulare, tusei convulsive, ec-
zemelor se administreaz cu precautie:
pulbere, 20-40 centigrame pe zi; extract fluid,
doze de 0,15-0,30 g pe zi; extract n alcool,
doze 0,5-0,10 g pe zi; tinctur, doze
0,02-0,20 g pe zi. Uz extern. Planta este
iritant, vezicant de aceea tratamentul se apli-
c cu mare precautie si pe durat scurt (v. Pl.
XVIII, 5)
DEGEtEL LNOS (Digitalis lana-
ta), fam. Scrophulariaceae. Plant peren, er-
bacee, cultivat ca bienal, terofit, xerome-
zofit, moderat termofil, slab-acid-neutrofil
spre neutrobazifil, ntlnit spontan prin tufi-
suri, margini de pdure, raristi, poieni, locuri
pietroase din zona de cmpie si colinar; se
mai numeste cucent, degetrit, degetel de
cmp, tta-oii. Dacii i spuneau diessathel,
dissathela, disstel, zieztel, de unde mai
trziu a derivat numele de degetel lnos (I.
Pa c h i a Tatomi rescu, 1997). Geneti c,
2n = 56. n conditii de cultur vegeteaz bine n
regiuni cu precipitatii de 500-600 mm anual.
Suport temperaturile sczute si ridicate. Sub
zpad rezist pn la minus 30 C. Pretentios
la lumin (rol important n ridicarea continutului
de principii active). Prefer soluri luto-nisipoa-
se si nisipoase cu regim favorabil de umiditate,
reactie ionic neutr sau usor acid. Valorific
bine cernoziomul levigat si solul brun-roscat
de pdure. Fitocenologic, ncadrat n
Festucion rupicolae, Quercion farnetto.
Cultivat n Olanda, Franta, Marea Britanie,
Elvetia, Austria, Germania, Cehia, Slovacia,
Romnia, trile din C.S.I. Rspndit n Europa
Central si de Sud. Descriere. Rdcin
pivotant. Tulpin erect, simpl sau ramificat,
spre vrf lnos-proas, galbrescent n partea
inferioar, nalt pn la 70 (120) cm. Frunze
bazale alungit-lanceolate si atenuate n petiol,
cele tulpinale eliptic-lan-ceolate, sesile,
semiamplexicaule, alterne. Florile albe-glbui,
nutante, grupate ntr-un racem spiciform
terminal, glandulos-lnos, lung pn la 25 cm;
caliciu cu 5 lacinii lanceolate, acute, proase;
corol urceolat-campanulat, bilabia-t, la
exterior glandulos-pubescent, n interior cu
vinisoare brune; androceu din 4 stamine,
didiname; gineceu cu stil lung, stigmat trilobat.
nflorire, VIVIII. Fruct, capsul bilocular, pro-
tejat de caliciul persistent. Compozitie chi-
mic. Frunzele contin peste 70 de glicozide
cardiotonice (0,40-0,70% la cele spontane si
1,7% la cele cultivate); glicozidele principale
sunt lanatozida A (80-240 mg%), glucodigitoxi-
genin-glucometilozida (30-60 mg%), glucodigi-
fucozida (10-40 mg%); digitalinum verum
(20-120 mg%), glucogitorozida (20-120
mg%), glucoverodoxina (20-120 mg%), lana-
t ozi da B (10-50 mg%), l anat ozi da C
(80-240 mg%) etc; flavone, acetilcolin, colin,
enzime si bioelementele Cu, Mo, Mn, Cr, Ni, V,
Sr, Ba (Viorica Cucu, C. Bodea, Cristina
C i o a c , 1982). Toxicologie. Toate organele
plantei contin glicozizi cardiotonici, saponine,
sapogenine, steroide, glicozizi digitalonici, cu
actiune otrvitoare. Dozele mortale pentru un
cal, pentru rumegtoarele mari si simptomele
intoxicatiei sunt identice cu cele prezentate la -
> DEGEtELUL ROSU. Industrie. Industria
degetel lnos 214 degetel rosu

de medicamente prepar din aceast plant
produsul Lanatozid C sub form de drajeuri cu
0,25 mg lanatozid C; fiole a 1 ml continnd
0,4 mg lanatozid C sub form de solutie apoas
injectabil; solutie pentru uz intern, continnd
0,10 g% lanatozid C. Alte medicamente: Ni-
dacil, continnd acetil-digitoxozida sub form
de solutie injectabil 0,2 mg pe fiol, com-
primate a 0,2 mg glicozid, solutie pentru uz
intern continnd 50 mg la 100 ml solutie si
supozitoare a 0,5 mg acetil-digitoxozid; Digo-
xin, comprimate a 0,25 mg digoxin, fiole a 2 ml
cu 0,50 mg glicozid si solutie pentru uz intern,
n flacoane a 10 ml continnd 50 mg% digoxin
(Em. Gr i gor es c u, I. Ci ul ei , Ursula St-
nescu, 1986). Bioterapie. Planta are impor-
tant terapeutic n medicina uman si vete-
rinar. Glicozidele acestei specii sunt de trei ori
mai active si mai toxice dect ale degetelului
rosu. Cea mai activ dintre heterozidele car-
diotonice este lanatozida C. Are capacitate re-
dus de a se fixa de serumalbumine. Doza de
saturare este de 2 mg zilnic, iar de ntretinere
1 mg. Efectul se instaleaz dup cca 15 minute
de la administrare. Pragul maxim de activitate
este la 1-2 ore. Aceast actiune dureaz apro-
ximativ 5 zile. Eliminarea sa este rapid si
masiv. Pericolul de acumulare este mic. Ca
urmare fenomenele toxice sunt mai rare, ate-
nuate si reversibile. La supradozare apar feno-
mene toxice ce se manifest prin tulburri di-
gestive, tulburri ale ritmului cardiac si uneori
tulburri vizuale manifestate prin imagini colo-
rate n galben. Administrarea substantei se fa-
ce n insuficiente cardiace acute, n fibrilatie
arterial, n pregtirea preoperatorie sau an-
te-partum a cazurilor de cardiopatii decompen-
sate. Dozele sunt de 2-4 ori mai mici dect cele
recomandate la degetelul rosu. (Em. Gr i go-
rescu, I . Ci u l e i , Ursul a St n escu,
1986). Recoltare. Frunzele (Digitalis lanatae
folium) se recolteaz nainte de mboboci re si
numai o parte din ele. Se usuc la umbr, n
poduri acoperite cu tabl, n strat subtire, sau la
soare. Uscare artificial la 40 C. Medicin
uman. Aceleasi utilizri ca la degetelul rosu
aplicate sub supravegherea medicului cardio-
log. Medicin veterinar. Uz i ntern. Pentru
tratarea insuficientei cardiace, emfizemului pul-
monar, ca tonic cardiac si diuretic se utilizeaz
sub forma preparatelor farmaceutice Lanato-
zid C, drajeuri si solutii 1 per os" sau 0,4
injectabile intravenos, sau Digoxin, comprimate
continnd 0,25 mg sau solutie injectabil
0,59. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culegeri de nectar si polen.
Cantitatea de nectar, 1,2-6,0 mg/floare. Pro-
ductia de miere, 100-140 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mic.
DEGEtEL ROSU (Digitalis purpu-
rea), fam. Scrophulariaceae. Plant erbacee,
bienal pn la peren, exclusiv de cultur, rar
slbticit n vecintatea grdinilor si
plantatiilor, iubitoare de lumin, umezeal n
sol si aer; se mai numeste degetrit, deget
rosu, npstrocel, tta-oii. Cunoscut nc din
Antichitate. Dioscoride si Pliniu cel Btrn o
mentionau n scrierile lor (secolul I d. Hr.). Dacii
o numeau diessathola, dieztola, zeiztea, din
care mai trziu a derivat numele de degetea si
apoi degetel rosu dup culoarea florii (I. Pa-
c h i a Tat omi r escu, 1977) . Genet i c,
2n = 56. Rspndit n Europa de Vest. Cul-
tivat n Olanda, Marea Britanie, S.U.A., trile
din C.S.I. n Romnia se cultiv n jud. Boto-
sani, Suceava, Brasov, Hunedoara, Dmbo-
vita, Arges, Vlcea. Cere climat umed si cald,
cu ierni blnde si sol acoperit cu zpad. Pre-
fer locuri nsorite, cu expozitie sudic pentru a
primi ct mai mult lumin. Pretentii la sol ase-
mntoare cu cele de la degetel lnos. Des-
criere. Rdcin pivotant lung de 20-30 cm,
cu ramificatii subtiri si foarte dese. n primul an
formeaz numai o rozet cu 15-20 frunze. Tul-
pina apare n al doilea an, nalt de 30-120 cm,
erect, neramificat, alipit-cenusiu-proas.
Frunzele bazale alungit-ovate, cele mijlocii
eliptic-lanceolate, iar cele superioare sesile,
crenat-dintate; fata superioar zbrcit si pre-
vzut cu peri scurti, rari; fata inferioar cu peri
desi, cenusii; nervatiune penat, evident. Flori
tubulos-campanulate, larg-deschise, rosii-pur-
purii, rar albe sau colorate intermediar ntre alb
si rosu, cu punctatiuni negre n interior. nflo-
rire, VIVIII. Fruct, capsul ovoid, pubescen-
t, cu dou loji. Seminte mici, ovoide, bru-ne-
deschis. Compozitie chimic. Fructele contin
potasiu (1,99 mg%), calciu (0,93 mg%), fosfor
(0,93 mg%), sulf (0,238 mg%), magneziu (0,11
mg%), sodiu (0,023 mg%), aluminiu (84,2
mg%), fier (61 mg%), zinc (8 mg%), brom (1,6
mg%), cupru (0,94 mg%), molibden (0,115
mg%), cobalt (0,038-0,084 mg%), man-gan
(35-366 mg%), compusi organici stero-idici,
cum sunt glicozidele cardiotonice grupate
degetel rosu 215 degetel rosu

n seria A, B, C, D. Seria A: purpureoagli-
cozida A, digitoxina (digitalina), glucodigitoxi-
genin-bisdigitoxozida, digitoxigenin-bisdigito-
xozida, glucoevatro-monozida, glucodigifuco-
zida, digiprozida (digitoxigenin-fucozida), glu-
codigitoxigenin-glucometilozida, digitoxige-
nin-glucometilozida, digitoxigenin-monodigito-
xida, (evatromonozida), odorozida, odorobio-
zida. Seria B: purpureoaglicozida B, gitoxina,
glucozitoxigenin-bisdigitoxozida, gitoxige-nin-
bisdigi-toxozida, glucogitoxizida, gitoxige-nin-
monodigitoxozida, (gitoeozida, gitozida),
digitalinum venim, acetildigitalinum verum,
strospezida, gitorina, glucogitaloxina, gitaloxi-
na, glucogitaloxigenin-bisdigitoxozida, gitaloxi-
genin-bisdigitoxozida, glucolanadoxina, gital-
oxigenin-monodigitoxozida, (lanadoxina), glu-
coverodoxina, verodoxina, 16-acetilgitoxina.
Raportul dintre glicozidele A si B variaz n
limite largi. Seria C cuprinde glicozide cu agli-
con digoxigenin, iar seria D cu aglicon digi-
natigenin. Mai contine saponine spirostanice
(digitonina, gitonina, tigonina, F-gitonina, diga-
lactotigonina, purpureagitozida etc.), steroli,
unele triterpene tetraciclice, antrachinone, aci-
zii cafeic, ferulic, p-cumaric succinic, izovale-
rianic, butiric, propionic, acetic, formic, citric,
izocitric), acetilcolina, colina, acid nicotinic. Flo-
rile contin digitalinum verum, glucoverodoxina,
purpureoaglicozida B, glucogitaloxina, sitoste-
rol, stigmasterol, campesterol, colesterol, 24-
metilencolesterol, glicozide spirostanolice,
flavonide, acid cafeic, acid clorogenic etc. Se-
mintele contin numeroase glicozide cardioto-
nice din seria A si B (0,5%), unele cardenolide
nentlnite n frunze, saponine, ulei gras, etc.
(Viorica Cucu, Cornel Bodea, Cristina
Cioac, 1982). Toxicologie. La om intoxi-
catiile sunt accidentale. Survin la dozarea
inexact a produselor medicamentoase sau ca
rezultat al actiunii cumulative. La animale into-
xicatiile survin foarte rar. Doza mortal pentru
un cal este de 120-140 g frunze proaspete;
pentru rumegtoare mari, 160-200 g frunze
proaspete. Semnele intoxicatiei constau n sali-
vatie abundent, vom, colici diareice, poliurie,
albuminurie, uneori hematurie, puls accelerat,
tensiunea arterial n crestere continu. Moar-
tea survine prin asfixie. n caz de intoxicatie se
face apel imediat la medic. Pn la ajutorul
sanitar calificat se intervine cu splaturi sto-
macale, se administreaz crbune medicinal si
laxativ constnd din sulfat de sodiu (sare amar).
Bioterapie. Frunzele plantei prezint impor-
tant terapeutic n medicina uman si
veterinar. Este unul dintre cele mai importante
medicamente aflate n terapeutica mondial.
Planta este mentionat n literatura irlandez
nc din secolul al VI-lea. Introdus n tera-
peutic n secolul al XVIII-lea. Este cercetat
stiintific n anul 1785 de medicul englez William
Withering care o introduce n medicina uman
cult, pentru tratamentul hidropiziei. Digitala
este, n doze terapeutice, un cardiotonic vas-
cular, ntreste miscrile cordului, rreste si
regularizeaz btile inimii, mreste amplitu-
dinea btilor inimii. Presiunea arterial creste
ca rezultat al mririi fortei de pompare a sn-
gelui si vasoconstrictiei capilarelor. Provoac o
bun irigare renal cu efect diuretic eficace,
intervine ameliorativ n tulburrile de circulatie
nsotite de staze venoase, fcnd s dispar
edemele. Responsabile de aceste actiuni sunt
saponozidele si flavonidele din produs. Dup
administrarea preparatelor de digitalina efectul
cardiotonic si diuretic se mentine cca 2 sp-
tmni. Administrarea preparatelor se face cu
pauze si un timp nu prea ndelungat. Exist
pericolul acumulrii si fixrii glicozidelorn fibra
miocardului ajungndu-se la doze toxice. n
pauzele planificate se administreaz alte pro-
duse cardiotonice (Convallaria, Adonis, Scilla
respectiv rochita-rndunicii, ruscuta de prim-
var, viorele). Doza terapeutic trebuie calcu-
lat pentru fiecare bolnav n parte. Se are n
vedere doza terapeutic necesar si toleranta
pacientului fat de doz. Uneori nu pot fi evitate
unele efecte secundare, constnd din tulburri
ale ritmului cardiac, tulburri gastrointestinale
manifestate uneori prin vom. Efectele secun-
dare apar la doze mari. Preparatele de digital
se resorb n proportie de 90% si se elimin
greu. Actioneaz dup 12 ore de la adminis-
trare. Digitoxina constituie remediul de prim
urgent; ndeprteaz la scurt timp formele de
tahicardie ale insuficientei cardiace. Recolta-
re. Frunzele (Digitalis purpurea folium) se re-
colteaz nc din primul an de vegetatie, din
rozeta de frunze bazilare. Recoltarea se face n
perioada august-octombrie. n al doilea an de
vegetatie se recolteaz frunze tulpinale si bazi-
lare (din rozet). Frunzele bazilare se recol-
teaz la nceputul perioadei de vegetatie, cele
tulpinale dup ce nfloreste planta. Aceste peri-
oade asigur maximum de principii active, n
timpul unei zile acumularea maxim de principii
dehidroretinol 216 dentit

active are loc ntre orele 11-14. Recoltarea
frunzelor n acest caz se face n jurul orei 14.
Uscarea se face rapid, n curent de aer cald si
uscat la 35-45 C. Miros slab de ceai, gust
amar, neplcut. n cazul imposibilittii uscrii
artificiale, uscarea se face n strat subtire, n
poduri acoperite cu tabl. Medicin uman.
Pentru tratarea cardiopatiilor se administraz
conform prescriptiilor medicale: a) DIGITALI
S - produs farmaceutic sub form de
comprimate continnd 0,100 g pulbere frunze
cu o activitate cardiotonic de 10 U.I./g; se
administreaz 2-3 comprimate pe zi, timp de
6-10 zile pentru digitalizare lent; b) pulbere,
0,1-1 g pe zi; c) tinctur alcoolic 1:10, n doze
maxime de 1,5 g o dat si maximum 6 g n
24 ore; d) sirop digitalina, 10-50 g/zi, n care
20 g contine 1 g tinctur. (Em. Gr i gor escu,
I . Ci u l e i , Ursul a St nescu, 1986).
Medicin veterinar. Uz i nt ern. Pentru
tratarea insuficientei cardiace cronice,
insuficientei cardiace subacute, insuficientei
valvulare, fibrilatii auriculare, n stadiul de
decompensatie, hidropizii de origine cardiac,
emfizem pulmonar: a) pulbere plant n boluri;
b) pilule; c) infuzie, preparat extemporaneu,
se filtreaz, se administreaz rece prin breuvaj
bucal (se toarn pe gt); d) macerat din plant
uscat si mruntit peste care se toarn ap
rece; se filtreaz dup 24 ore; e) produs
farmaceutic: DIGITALIN- solutie 1; f) pro-
dus farmaceutic: DIGITALIS - comprimate
0,1 g; g) produs farmaceutic: NIDACIL - com-
primate, supozitoare, fiole, solutii; h) tinctur
10%. Dozele de tratament cu infuzie sunt mari,
medii si mici. Tratamentul se face fractionat 3-
4-6 zile, cu pauze, pentru a evita acumu-
larea: animale mari (cabaline, bovine), doze
mari 4-5-8 g, doze medii 2-3-5 g, doze mici
1,2-2-3 g; animale mijlocii (ovine, caprine, por-
cine): doze mari 0,2-0,5-1 g, doze medii
0,2-0,3 g, doze mici 0,1-0,2 g; animale mici
(pisici, cini): doze mari 0,05-0,5 g, doze medii
0,03-0,1 g; doze mici 0,02-0,05 g. Dozele de
tratament cu tinctur: animale mari (cabaline
taurine), 10-25-50 ml; animale mijlocii (ovine,
caprine, porcine), 2-5-10 ml; animale mici (pi-
sici, cini), 0,2-0,5-1 ml. Apicultur. Specie
melifer, valoroas, intens vizitat de albine.
Cantitatea de nectar secretat n 24 ore este de
0,8-5 mg/floare, cu o concentratie de zahr de
42%. Recolt de miere, 200 kg/ha. Ornamen-
tal. Folosit n arhitectura peisager si n
comertul cu flori, existnd varietti horticole cu
flori rosii-purpurii, roz, albe (v. Pl. XVIII, 6).
DEHIDRORETINOL -> VITAMI-
NE A
DENTIt (Bidens tripartita), fam. As-
teraceae. Plant erbacee, anual, terofit,
mezohigrofit spre hidrofit, mezoterm, la pH
amfitolerant, ntlnit prin mlastini cu si fr
turb, santuri umede, n zona de margine a
lacurilor, rurilor, pe lng izvoare, fntni, lo-
curi ruderale umede, comun n toate regiunile
Romniei; se mai numeste cnipioar, cr-
ligior, dindinit, dintele-dracului, dintele-lupului,
dintii-babei, doi dinti, iarb rosie, lichitoare,
pduchi de tigani, purit, tarit. Genetic, 2n
= 48. Fitocenologic, ncadrat n Cheno-
podio-Scleranthea, Nanocyperion, Car. Biden-
tetea. Rspndit n Europa, Asia; introdus n
Australia. Descriere. Rdcin rmuroas,
deas, uneori fusiform. Tulpin erect, gla-
br, ramificat, nalt pn la 100 cm. Partea
tulpinii din ap cu rdcini adventive. Frunze
opuse, glabre, 3-5 lobate, incis-serate, petiol
de obicei aripat. Calatidii solitare asezate n
vrful ramurilor, cu foliole involucrale foliacee,
cele interne alungit-ovate, glbui-brunii. Nu are
flori marginale ligulate. Receptacul paliaceu.
nflorire, VIIXI. Fructe, acheneturtite, slab-p-
roase sau glabre, fin-spinoase pe colturi, pre-
vzute cu 2-4 sete spinoase. Compozitie chi-
mic. Prtile aeriene contin ulei eteric, acid
ascorbic, carotenoide, substante tanante, fla-
vonide si cumarine (umbeliferin si scepoletal),
substante minerale. Bioterapie. Prtile aeriene
ale plantei sunt folosite n terapeutic de
medicina etnoiatric, uman si veterinar. Prin-
cipiile active au rol diuretic, sedativ, tonic,
astringent, sudorific, cicatrizant, usor laxativ,
efect stimulator asupra circulatiei arteriale si
amplitudinii contractiilor cardiace. Nu este valo-
rificat farmaceutic. Folosit pentru tratarea
afectiunilor aparatelor urinar si cardiac, n stri
febrile. Extern serveste la grbirea vindecrii
rnilor, urticariei si scrofulozei la copii. Recol-
tare. Prtile aeriene ale plantei (Bidentis herba)
se recolteaz n timpul nfloritului, respectiv n
lunile iulie-septembrie, pe timp frumos, zi nso-
rit si dup orele 11. Se usuc n strat subtire,
n poduri acoperite cu tabl. Se pstreaz n
pungi de hrtie la loc uscat. Medicin uman.
Uz intern. Empiric, pentru tratarea afectiunilor
depresaj 217 di agram fl oral

aparatului urinar, afectiunilor aparatului circu-
lator si combaterea strilor febrile: a) infuzie,
din 1 lingurit plant uscat si mruntit peste
care se toarn o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 5-10 minute. Se strecoar.
Se consum 1-2 cni pe zi. Continutul se bea
cu nghitituri rare; b) decoct, din 1 lingurit
plant uscat si mruntit la o can (250 ml) cu
ap. Se fierbe 2-3 minute la foc domol. Se
strecoar. Se beau 2 cni pe zi. Uz extern.
Pentru tratarea rnilor n scopul grbirii vin-
decrii lor: a) infuzie, din o lingur plant uscat
si mruntit peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
20 minute. Se strecoar. Se rceste pn la
cldut. Se fac splaturi locale folosindu-se un
pansament steril; b) decoct, din 1 lingur plant
uscat si mruntit la o can (250 ml) cu ap.
Se fierbe 10 minute la foc domol. Se strecoar.
Se las s se rceasc pn la cldut. Se fac
splaturi locale cu pansamente sterile. Se fac
3 splturi pe zi. Medicin veterinar. Pentru
tratarea plgilor la animale, si a plgilor cu
viermi: infuzie sau decoct, din 1 lingurit plant
uscat si mruntit la o can (250 ml) cu ap.
Infuzia si decoctul se pregtesc dup aceeasi
retet ca si la medicina uman. Uz extern. Se
fac de 3 ori pe zi splaturi locale folosindu-se
un pansament steril. Se mai practic pres-
rarea pe ran a pulberii uscate a plantei sau
prepararea unei paste din pulbere de plant si
ap si asezarea ei pe ran (v. Pl. XIX, 1).
DEPRESAJ, reducere a numrului de
exemplare arboricole n pdure, prin tierea indi-
vizilor mai putin valorosi, pentru a asigura dez-
voltarea simetric si echilibrat a coroanelor ar-
borilor de valoare. Rezult slbirea concurentei
n desisurile accentuate provenite din regenerri
naturale sau din semnturi directe n arboretele
pure si echiene. Actiunea se desfsoar de tim-
puriu, moderat si progresiv, pentru a permite
refacerea echilibrului biocenotic.
DESMOGEN, PROCAMBIU
RISTEME
DESORBtIE, fenomen fiziologic de
eliminare a srurilor minerale din diferite or-
gane ale plantelor prin procese pasive si active;
sin. exorbtie. Fenomenul n sine mbrac trei
forme greu de distins: a) poate exista o difu-
ziune a ionilor din rdcin spre mediul extern,
care este mai diluat (proces fiziologic pasiv);
b) poate avea loc un schimb de ioni ntre ionii
adsorbiti pe suprafata rdcinii sau un schimb
de ioni ntre zone interioare ale rdcinii si ionii
din mediu (proces fiziologic pasiv); c) poate
exista o excretie de ioni minerali prin frunze sau
prin organe specializate [de exemplu, glandele
saline de la albstrele (Centaurea cyanus),
sic (Limonium gmelinii) elimin o parte de
NaCl absorbit n exces, care poate ajunge la
1 ml solutie/h] proces activ.
DEUTOPLASM, PARAPLASM
DEZVOLTAREA PLANTELOR,
fenomen calitativ de evolutie individual (on-
togenetic) a plantelor, constnd din modificri
morfologice, anatomice, biochimice si fiziolo-
gice care au drept rezultat aparitia de organe
noi. Dezvoltarea plantelor ca proces calitativ
este indisolubil legat de cresterea plantelor,
constituind un proces cantitativ. Ciclul de dez-
voltare a unei plante superioare ncepe de la
smnt si se termin cu formarea semintei. n
ciclul de dezvoltare a unei plante cu flori exist
urmtoarele patru etape ontogenetice: a) prima
etap ncepe cu celula ou sau zigotul; b) a doua
etap este reprezentat de embrion (plant n
miniatur) rezultat din diviziunea succesiv a
zigotului; c) a treia etap o reprezint plantula
(format din rdcin, tulpin, frunze), dife-
rentiat din embrion n urma proceselor de
organogenez; d) a patra etap este reprezen-
tat de planta matur capabil s formeze flori
din care prin polenizare si fecundare rezult
fructe ce contin seminte. La bacterii durata
ciclului de dezvoltare variaz, n general, de la
cteva minute pn la 30 minute, sau chiar mai
mult. La talofitele inferioare poate dura de la
cteva ore pn la cteva sptmni. La plan-
tele superioare durata ciclului de dezvoltare
variaz n limite foarte largi. Se poate realiza
ntr-un an, la plantele anuale (de exemplu, po-
rumb, fasole, mazre); n doi ani, la plantele
bienale (de exemplu, ceap, sfecl de zahr);
n mai multi ani la plantele perene (de exemplu,
arbori, arbusti, unele plante ierboase).
DIACHEN, CREMOCARP
DIAGRAM FLORAL (Dia-
gramma florale), figur schematic ce
reprezint proiectia, ntr-un plan perpendicular
ME-
diandrie 218 dihogamie


Fig. 73. Diagrama floral:
1-peduncul; 2-bractee; 3-bracteliole; 4-caliciu;
5-corol; 6-androceu; 7-gineceu.
pe axul florii, a tuturor pieselor florale redate
prin semne conventionale, indicnd numrul,
locul pe care l ocup si raporturile dintre ele.
Semnele conventionale pentru sepale sunt
arcuri cu caren; pentru petale, arcuri fr
caren
;
pentru stamine, figuri ce simbolizeaz
o sectiune prin anter
;
pentru staminodii prin
hasuri n cercul androceului
;
pentru gineceu,
figur ce simbolizeaz sectiunea prin ovar,
indicnd numrul carpelelor, al lojilor si tipul de
placentatie. Concresterea pieselor florale se in-
dic prin arcuri de legtur. Dispozitia ciclic a
pieselor florale se figureaz prin cercuri con-
centrice, iar pentru cea spirociclic pe o linie
spiral. Pentru floarea neterminal se figurea-
z deasupra diagramei un punct sub form de
cerc indicnd sectiunea prin ax, iar sub dia-
gram se figureaz un arc ce indic bracteea la
subsuoara creia se formeaz floarea (fig. 73).
DIANDRIE, DISPERMIE
DIATOMEE, alge unicelulare cu cor-
pul acoperit de dou valve puternic impregnate
cu dioxid de siliciu. Prezente n mare numr,
izolate sau n colonii, n apele marine si apele
dulci continentale, diatomeele reprezint con-
stituenti de baz ale fitoplanctonului. Unora le
este caracteristic specializarea ecologic,
avnd rol de indicatori biologici. Celula are un
nucleu n zona central a citoplasmei, cu dou
vacuole dispuse simetric, unul sau doi cro-
matofori bruni n form de plci sau panglic.
Contin un pigment propriu, diatomoxantina.
Produsul de asimilatie l constituie o substant
uleioas si hidrati de carbon (volutin, leuco-
sin, amidon). Unele specii au nutritie hetero-
trof. Membrana celular const din dou ca-
pace sau teci, una superioar, numit epitec,
si alta inferioar, hipotec. Acestea se pot
apropia si ndeprta, micsornd sau lrgind
interiorul, dup necesittile fiziologice ale pro-
toplastului. Epiteca este strbtut n lung de o
mic deschidere numit raf, limitat la capete
de dou noduri mici si ntrerupt la centru de un
nod central mare. Miscarea celulei este deter-
minat de curentii si contracurentii citoplasmei
iesit partial afar din raf. Unele forme sunt
lipsite de raf (fig. 74). nmultirea se face prin
diviziune celular. Cnd organismul devine
mic, degenereaz, transformndu-se n auxo-
spor (spor de crestere), care l readuce la di-
mensiunile normale caracteristice speciei. Se-
xualitatea variaz de la izola anizoogamie; de
la amfimixie la apomixie.

Fig. 74. Structura unei diatomee:
a - aspect exterior; b - aspect interior; 1 - valvule;
2- citoplasm; 3- nucleu; 4 - cromatofor.
DIHOGAMIE (Dichogamia), proces
de maturare neegal n timp a organelor de
reproducere masculine (stamine) si feminine
(gineceul) din cadrul unei flori bisexuate. Sco-
pul const n asigurarea polenizrii ncrucisate.
Exist flori la care staminele ajung la maturitate
naintea gineceului. Acestea sunt cele mai nu-
meroase si se numesc flori dihogame protan-
dre. Polenul lor este folosit pentru polenizarea
unor flori mai btrne, unde stigmatul a ajuns la
maturitate, ntlnite la speciile din familiile Fa-
baceae, Campanulaceae, Asteraceae, Apiace-
ae, Lamiaceae, Liliaceae s.a. De exemplu: din-
tre speciile genului Geranium prezint:
gherghetinul sau ciocul-berzei (Geranium pra-
tense) si priboiul (Geranium silvaticum), la care
staminele si anterele cad n momentul cnd
stigmatul gineceului devine receptiv. Un alt caz
mai putin frecvent si mai putin rspndit este
dioecie 219 dovleac

maturarea gineceului naintea staminelor. Po-
lenizarea lui se face cu polen de la o floare de
aceeasi specie, unde anterele staminelor sunt
maturizate. Cnd anterele proprii se deschid si
pun n libertate polenul, stigmatul si stilul gine-
ceului sunt deja vestede. Ele se numesc flori
protogine. ntlnite la specii din familiile Rosa-
ceae, Brassicaceae, Solanaceae, multe Plan-
taginaceae, Poaceae etc.
DIOECIE (Dioecia), existenta, n ca-
drul unei specii, a dou feluri de plante, mas-
culine si feminine, cu flori unisexuate. Plantele
masculine posed numai flori cu organe de
reproducere brbtesti (stamine), iar plantele
feminine posed numai flori cu organe de re-
producere femeiesti (gineceu) [de exemplu, c-
nepa (Cannabis nativa), urzica (Urtica dioica),
hameiul (Humuius lupulus), tisa (Taxus bacca-
ta), salcia (Salix sp.), plopul (Populus sp.), be-
teala sau srmulita-apei (Vallisneria spiralis)
s.a.]. La asemenea specii polenizarea este n-
totdeauna ncrucisat. Ea poate fi fcut de
vnt (-> ANEMOFILIE), de insecte (-> ENTO-
MOFILIE) sau de ap (-> HIDROFILIE).
DIOSCOREACEE (Dioscoreace-
ae), familie de plante erbacee, perene, care cu-
prinde 8 genuri cu 660 specii, rspndite mai ales
n regiunile tropicale si subtropicale. De obicei
trtoare sau volubile, adesea cu rdcini tube-
riform ngrosate. Frunze alterne, petiolate, sagi-
tate sau adnc cordate. Inflorescenta racem.
Flori unisexuate, dioice, rar hermafrodite, mici,
actinomorfe; perigon mic, cu tubul scurt; andro-
ceul, din 6 stamine, cele 3 interne adesea reduse
la staminodii; gineceul, cu ovar inferior, trilocular,
cu placentatie central sau unilocular, cu pla-
centatie marginal, 2 ovule anatrope, 3 stigmate.
Formula floral: F2P
3+3
A3+3; M2P
3+3
G
(3)
rar H2 P
3t3

^3^(3). Fruct capsul sau bac. Flora Romniei
are o singur specie Tamus communis (untul-
pmntului), 2n = 48.
DIPLOSPORIE APOSPORIE GE-
NERATIV, -> APOSPORIE
DIPSACACEE (Dipsacaceae), fami-
lie de plante erbacee si subfrutescente care cu-
prinde 11 genuri cu 200 specii, majoritatea rs-
pndite n tinuturile mediteraneene. Frunze
simple sau sectate, opuse fr stipele. Inflores-
cente capitule, nconjurate la baz cu hipsofile
involucrare. Flori bracteate sub form de scvame
sau fr bractee, bisexuate (hermafrodite), zi-
gomorfe, cu calicul (caliciu extern) aderent de
fruct; caliciul gamosepal, persistent, nediferentiat
care la maturitate d nastere la un fel de papus;
corol gamopetal, cu 4-5 lobi, subbilabiat, tu-
buloas; androceul, din 4 stamine, inserate pe
tubul corolei,cu antere introrse, biloculare; gine-
ceul, cu ovar inferior, unilocular si uniovulat. For-
mula floral: H1K(50
)
C
(5
4) A4 G
(
2). Fruct achen.
Flora Romniei contine 22 specii ce apartin la 6
genuri: Dipsacus, x = 8, 9; Cephalaria, x = 9;
Succisa, x = 10; Succisella, x = 10; Knautia,
x= 10; Scabiosa, x = 8, 9.
DISAMAR (Disamara), fruct apo-
carpoid uscat indehiscent, biaripat, format din
dou samare reunite. Provine dintr-un ovar bi-
carpelar si bilocular. La maturitate samarele se
separ. ntlnite la artar.
DISPERMIE, proces de fecundatie a
oosferei de ctre doi gameti masculini ajunsi n
acelasi timp la maturitate si provenind de la
dou tuburi polinice ajunse simultan la ovul; sin.
dian-drie. Planta ce se formeaz este triploid.
Descris prima dat de Strasburger (1884) la
Oeno-thera, iar mai trziu de Nemec (1912) la
specia Gagea lutea, Gherasimova (1933) la
specia Cre-pis capillarissi Gherasimova
Nawaschina (1952) la specia Taraxacum kok-
saghyz. Dintre plantele de cultur a fost
observat la floarea-soarelui (Helianthus
annuus).
DOFTOR, ALOE DOLICOBLASTE,
MACROBLASTE
DOVLEAC (Cucurbita pepo), fam.
Cucurbitaceae. Plant erbacee, anual, alo-
gam, originar din America Central (Mexic);
se mai numeste berbenit, bostan porcesc,
bostani turcesti, bostan de tar, bub buroas,
cucurbet porceasc, cucurbite romnesti, do-
flani, dovleci galbeni, dovleci pestriti, dovlete,
duieti, harbuz, ivr galben, lobenit, lube-
nit, ludan, lurb, pepene, tabac, zbac. Gene-
tic, 2n = 40, 42, 80. Cultivat. Plant termofil.
Semintele germineaz la minimum 13 C, op-
tim 25 C. Sensibil la frig; pier la 0 C. Plant de
zi scurt. Consum cantitti mari de ap. Coe-
ficient de transpiratie ridicat (750-830). Su-
port bine umiditatea mare din sol, dar este
atacat de boli. Putin pretentios la sol.
dovleac 220 dovleac

Vegeteaz bine si fructific pe cernoziomurile
semiargiloase, afnate, bogate n substante
nutritive. Descriere. Rdcin pivotant rami-
ficat. Tulpin n 5 muchii, aspru-proas.
Frunze cordiforme, puternic-penta-lobate, aco-
perite cu peri asprii, rigizi, spinosi pe nervuri si
petiol. Flori mari, galbene-aurii, unisexuat mo-
noice; caliciu campanulat cu 5 lacinii; corol
gamopetal, campanulat-infundibuliform, lat
de 7-10 cm; androceu cu antere unite. Pole-
nizare entomofil. nflorire, VIIX. Fruct pepo-
nid oval, rotund-oval, alungit, verde cu
diferite nuante cnd nu este ajuns la matu-
ritatea fiziologic, la maturitate galben-porto-
caliu. Miezul fibros, fad. Coaja tare, lignificat.
Seminte galbene, galbene-nchis, netede cu
marginea pronuntat. Exist si forme cu se-
minte golase. Compozitie chimic. Fructele
contin protide, hidrati de carbon, mici cantitti
de grsimi, sruri minerale ce contin Na, K, Ca,
P, vitamine (A, B
1
, B
2
, C); semintele contin ulei
gras, lecitin, zaharuri, rezine, enzime cu pro-
prietti antihelmintice. Alimentatie. n stadiul
tnr folosit n hrana omului, n diferite pre-
parate culinare. Industrie. Semintele sunt folo-
site la extragerea uleiului comestibil, putin sica-
tiv, lipsit de miros. Turtele rezultate din seminte
decojite sau de la formele cu seminte fr coaj
se ntrebuinteaz la fabricarea halvalei. Biote-
rapie. Semintele si miezul fructului au impor-
tant terapeutic n medicina uman si vete-
rinar. Proprietti: vermifug, laxativ, diuretic,
sedativ, nutritiv. Recomandat n: dispepsii,
constipatii, insuficient renal, infectii urinare,
enterite, dizenterii, hemoroizi, insomnii, afec-
tiuni cardiace, diabet, prostatite, adenom de
prostat, arsuri, inflamatii ale pielii, plgi atone
contra teniei, ascarizilor. Semintele sunt lipsite
de toxicitate. n diferite tari, iar n Romnia mai
ales n Transilvania semintele sunt folosite n
tratarea hipertrofiei de prostat. Tratamentul
nu d rezultate n cancerul de prostat. Recol-
tare. Semintele (Cucurbitae semen) se recol-
teaz toamna cnd fructul a ajuns la maturitatea
deplin. Fructul (dovleacul), se crap, semintele
se separ de miez si se usuc la soare sau la
umbr n strat subtire. Se pstreaz n pungi de
hrtie, la loc uscat. Medicin uman. Uz in-
tern. 1. Pentru eliminarea viermilor intestinali
(tenie, limbrici): a) seminte, cojite si zdrobite n
gur, bine amestecate, se consum n can-
tittile 150-250 g pentru adulti, 100 g pentru
copiii de vrst scolar, 50 g pentru copiii mici.
Se iau dimineata n priz unic. Dup 1-2 ore
se administreaz un purgativ (ulei de ricin, ceai
laxativ); b) past, preparat din 60 g seminte
decorticate, pisate, si 20 g zahr; se amestec
pn se obtine o past omogen. Se mnnc
ntreaga cantitate. La un interval de 6 ore se ia
un purgativ. Cura dureaz 5 zile. n caz de
nereusit, se repet; c) ulei antihelmintic, pre-
parat din 50 g seminte decorticate, 30 g ulei de
ricin si o lingur de miere. Se tritureaz semin-
tele bine n acest amestec pn se obtine o
past omogen. Se ia cte un vrf de cutit sau
o jumtate de lingurit din 10 n 10 minute.
2. Pentru tratarea prostatitei: seminte decojite
consumate ca atare, 150-200 g zilnic, n dou
prize - dimineata si seara; decoct, din 1 lingur
seminte nedecorticate zdrobite la o can
(200 ml) cu ap rece. Se fierb 5 minute la foc
potrivit. Se las vasul acoperit 15 minute pentru
a se rci pn la cldut. Se beau 2-3 cni pe zi
timp ndelungat. Dup o cur de 3 zile se ob-
serv efectele pozitive. 3. Contra teniei, trico-
cefalilor, limbricilor, oxiurilor: a) decoct, din 50 g
seminte decojite la o can (200 ml) de ap. Se
fierbe 30 minute, timp n care apa scade la
jumtate. Se las la rcit. Se ia ntreaga can-
titate, dimineata pe nemncate; b) emulsie, din
5 g seminte decojite si pisate la un pahar cu
ap fiart si rcit, 50 g sirop coaj de lmie
sau portocal; se amestec bine cu o lingurit
pn la omogenizare, ntreaga cantitate se ia
dimineata pe stomacul gol, n dou prize la
interval de 30 minute. Dup cca 3 ore se admi-
nistreaz 2 linguri ulei de ricin, se repet o dat
pe sptmn pn la eliminarea parazitilor.
4. Pentru tratarea insuficientei cardiace cu ede-
me, colitelor de putrefactie cu constipatie: bu-
tur de dovleac fiert pregtit din 500 g miez
fr seminte. Se taie n buctele. Se pune la
fiert ntr-un vas emailat. Se fierbe pn se
nmoaie miezul. Se scurge apa ntr-un vas cu-
rat. Miezul fiert se freac cu lingura de lemn
pn se obtine o past fin. Acestui continut i
se adaug apa scurs. Se amestec cu lingura
de lemn pn la omogenizare. Se consum
ntreaga cantitate ntr-o singur zi, portio-
nnd-o n dou. Jumtate se ia dimineata, iar
restul seara. Pentru tratamentul insuficientei
cardiace cura dureaz 30 zile, iar n colite de
putrefactie pn ce fenomenele de constipatie
dispar. 5. Pentru tratarea insuficientei cardiace
cu edeme: suc, obtinut din 500 g miez de do-
vleac ajuns la maturitate. Se curt de coaj si
dovleac 221 dovl eac turcesc

seminte, se portioneaz si se introduc n ma-
sina centrifug pentru preparat sucuri. n lipsa
acesteia, miezul se trece prin masina de tocat,
sau se d pe rztoarea cu ochiuri mici. Mate-
rialul obtinut se stoarce. Din sucul obtinut se
bea zilnic cte un pahar, timp ndelungat. Uz
extern. Pentru tratarea arsurilor, ntepturilor:
cataplasme cu pulp crud zdrobit; se pun pe
locul afectat apoi se bandajeaz. Se schimb
zilnic pn la completa vindecare. Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea teniei,
ascarizilor (limbrici): semintele decorticate,
frmitate mrunt, se administreaz prin breu-
vaj bucal (se toarn pe gt); sub form de
boluri, seminte frmitate n emulsie de ulei de
floarea-soarelui sau miere. Se pot folosi si cu
seminte. Dup 12 ore de la aplicarea trata-
mentului se administreaz ulei de ricin prin
breuvaj bucal. Uleiul de ricin stimuleaz pur-
gatia. Dozele de tratament: animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 25-60 g; animale mici
(pisici, cini), 5-10-15 g. Actiune tenifug
drastic. Zootehnie. Specie furajer. Utilizat
cu deosebire n hrana animalelor domestice
(vaci cu lapte, porci), n stare crud sau fiart.
Se poate nsiloza cu strujeni sau paie. Con-
stituie un nutret excelent pentru cornutele mari.
Turtele, rezultate de la extragerea uleiului din
seminte, sunt folosite ca furaj concentrat pentru
animalele puse la ngrsat. Apicultur.
Specie melifer. Florile sunt vizitate de albine
pentru nectar si polen. Cantitatea de nectar,
11-72 mg/floare, cu o concentratie de 21-44%
zahr. Cantitatea de polen, 16-24 mg/floare.
Productia de miere, 40-45 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mijlocie (v. Pl. XIX, 2).
DOVLEAC TURCESC (Cucurbi-
ta maxima), fam. Cucurbitaceae. Plant erba-
cee, anual, alogam, originar din America de
Sud (Peru, Chile, Bolivia); se mai numeste bo-
loveni muntenesti, bostan, bostani moldove-
nesti de fript, bostani muntenesti, bostani tur-
cesti, dovleci fr vrej, dovleci plcintari,
dovlete romnesc, dubleti, ludaie bulgreasc,
ludaie porceasc, ludaie turceasc de mncat,
smntar, tigb. Genetic, 2n = 24, 40. Cultivat
din timpuri preistorice. n Europa a ajuns n
cursul secolului al XVI-lea. n Romnia se cul-
tiv printre tulpinile de porumb. Culturile pure
de dovleac turcesc sunt mici. Rezistent la tem-
peraturi sczute. Suport brume usoare de
scurt durat. Suport greu temperaturi peste
30 C. Plant de zi scurt. Pretentios la umi-
ditatea solului si aerului, n perioadele de secet
se aplic irigarea. Productie fructe, 40-60 t/ha.
Productie smnt, 600-1000 kg/ha n cultur
pur si 200-300 kg/ha n cultur intercalat.
Rdcin pivotant, puternic, atingnd n sol
2-3 m adncime. Descriere. Rdcinile se-
cundare se afl pn la 50 cm adncime. Tulpi-
n trtoare, cilindric, goal n interior, ramifi-
cat, cu peri rigizi, lung de 4-5 m. Posed
ramuri cu crcei. La noduri formeaz rdcini
adventive. Frunze mari, cordiforme, lungi de
10-25 cm, petiolate, aspru-proase. Crceii
pornesc de la baza lor. Flori unisexuat-monoi-
ce, mari, galbene-aurii; cele mascule, lung-pe-
dunculate, grupate 1-3 la subsuoara frunzelor;
cele femele, scurt-pedunculate, solitare. Pole-
nizare entomofil. nflorire, VIIXI. Fruct, pepo-
nid voluminoas, sferic, sferic-comprimat,
neted sau zgrunturoas, argintie sau alburie,
diametrul 20-70 cm, greutate 30-100 kg, cu
miezul afnat, dulce, de culoare alb sau porto-
calie. Seminte mari, netede, albe sau bronzate.
Compozitie chimic. Fructul contine
substante asemntoare cu ale dovlecelului,
cu un continut mai ridicat n hidrati de carbon
(4,5-7,5% zahr). Semintele contin ulei co-
mestibil de bun calitate. Alimentatie. Utilizat
n hrana omului, fiert sau copt, fcndu-se din
el diferite preparate culinare sau de patiserie.
Industrie. Folosit pentru fabricarea marmela-
delor. Din seminte se extrage ulei comestibil de
foarte bun calitate. Este putin sicativ, lipsit de
miros, culoare verzuie. Turtele obtinute de la
semintele fr coaj se ntrebuinteaz la pre-
pararea halvalei. Bioterapie. Asemntoare
ca la dovleac. Medicin uman. Uz intern.
Semintele sunt recomandate n tratarea hel-
mintiazei (tenie, ascaradioz). Semintele de-
cojite, la adulti 50-100 g/zi, la copii 15-30 g/zi,
se consum dimineata nainte de mncare. La
dou ore se administreaz un purgativ. Cura
dureaz 4-6 zile, urmat de examenul copro-
logic. Tratamentul pentru parazitii intestinali si
boli este asemntor cu cel recomandat la do-
vleac. Medicin veterinar. La fel ca la do-
vleac. Zootehnie. Specie furajer. Folosit n
stare crud sau fiert, la hrnirea animalelor
domestice (vaci cu lapte, porci etc.). Se nsi-
lozeaz mpreun cu strujeni sau paie, repre-
zentnd un excelent nutret pentru cornutele
mari. Turtele rmase la extragerea uleiului con-
stituie un furaj concentrat valoros pentru toate
dovl eac turcesc 222 dovlecel

speciile de animale. Foarte valoros pentru ani-
malele puse la ngrsat. Retin zilnic 1-1,5 kg
pe cap de vit mare. Apicultur. Specie meli-
fer. Florile sunt vizitate de albine pentru cule-
gerea de nectar si polen. Productia de nectar,
40-384 mg/floare cu o concentratie de 29-
48% zahr. Productia de polen, 21-34 mg/floare.
Asigur 2-3 ncrcturi de polen dintr-o singur
floare. Productia de miere, 90-110 kg/ha. Pondere
economico-apicol mijlocie.
DOVLECEL (Cucurbita pepo, con-
var. giromontia), fam. Cucurbitaceae. Plant
erbacee, anual, alogam, originar probabil
din Asia Mic si America Central si de Sud,
dup alti autori din Africa; se mai numeste
berbenite, bolovan, bostan domnesc, bostan
porcesc, bostani turcesti, bub, buroas, co-
bac, cucurbete, cucurbete de nutret, doflani,
dovlete, duleti, duvleac, harbuji albi, ivere, lo-
benit, lubenit, ludaie porceasc, lurb, pe-
pene, tabac, ttarc, trtcute rotunde, tidv,
tlv, troac, zbac. Genetic, 2n = 42, 40, 80. n
Europa a fost adus n Evul Mediu de ctre turci.
n timpul Renasterii, Lobeliu i-a descris o parte
din propriettiile terapeutice, care sunt valabile
si astzi. Cultivat pe scar larg n trile din
C.S.I., Ungaria, Italia etc. n Romnia se cultiv
n toate judetele, pe suprafete mai mari n jurul
oraselor sau al fabricilor de conserve. Cerinte
ridicate fat de cultur. Semintele germineaz
la minimum 12-14 C. Pretentios la lumin.
Rezistent la secet. Prefer soluri usoare si
mijlocii, bine fertilizate cu ngrsminte orga-
nice descompuse. Productie fructe, 40-60 t/ha.
Descriere. Rdcin pivotant, ramificat. Tul-
pin scurt, mijlocie sau lung, trtoare, puter-
nic ramificat, cu muchii longitudinale, ascutite,
aspre-proase. Frunze mari, pentalobate, lung-
petiolate, cu nervuri proeminente, aspru-p-roase.
Flori mari, galbene, unisexuat monoice. Cele
mascule au anterele staminelor unite; apar
naintea florilor femele. Polenizare ento-mofil.
nflorire, VIIX. Fruct, melonid alungit, verde-
galben-portocalie. Pulpa fructului fraged,
suculent, apoi atoas, tare. Coaja la maturitate
devine tare. Seminte mari, netede, alb-glbui.
Compozitie chimic. Fructele contin protide
(2,60%), hidrati de carbon (4-7%), cantitti mici
de grsimi, sodiu (1 mg%), potasiu (270
mg%), calciu (15 mg%), fosfor (30 mg%), fier
(0,6 mg%), As, Cd, Pb, Hg, vitaminele A (230
mg%), B
1
(0,05 mg%), B
2
(0,05 mg%),
C (cca 1 mg%) niacina (0,4 mg%). Semintele
contin ulei gras (35%), fitosterine, cucurbitol,
lecitin, zaharuri, rezine, enzime. Alimentatie.
Folosit singur sau n amestec cu alte legume
pentru prepararea unui mare numr de mnc-
ruri, cu sau fr carne. Are valoare energetic
sczut, dar mai ridicat dect cea a castrave-
tilor. Industrie. Utilizat n industria conservelor
la prepararea ghivecelor de legume. Biotera-
pie. Fructul si semintele au important tera-
peutic ca adjuvant n medicina uman. Pulpa
fructelor tinere este usor diuretic si laxativ.
Se recomand n afectiuni intestinale si renale,
la artritici si reumatici si ca prim aliment dup
diete lichide. Sucul extras din pulp are actiune
laxativ mai mare. Recomandat n afectiuni
cardiace cronice si n dieta diabeticilor. Semin-
tele reprezint un remediu antihelmintic cu ac-
tiune deosebit asupra teniei si ascarizilor, sunt
calmante ale catarurilor intestinale si urinare,
au actiune favorabil n inflamatiile prostatei, n
laringite, traheite, bronsite. Dup unii autori ar
avea si proprietti sedative. Extern pulpa este
folosit n tratarea arsurilor si ntepturilor. Re-
coltare. Fructele (Cucurbitae fructus) se recol-
teaz n stadiul tnr sau la maturitatea fiziolo-
gic n functie de utilizare. Semintele
(Cucurbitae semen) se obtin din fructele com-
plet mature. Se usuc la soare, n strat subtire
sau n podurile caselor acoperite cu tabl. Se
pstreaz n pungi sau n saci de hrtie, sau
textili. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea afectiunilor intestinale, urinare, cardiace
cronice, n diabet, artrit, reumatism: consumat
n preparate culinare obisnuite sau dietetice.
2. Pentru combaterea viermilor intestinali: a)
seminte, cojite si zdrobite n gur se consum
n cantittile de 150-250 g pentru adulti, 100 g
pentru copii de vrst scolar, 50 g pentru
copii mici; se consum dimineata n priz
unic. Dup 1-2 ore se administreaz un
purgativ (ulei de ricin sau ceai laxativ); b) past,
preparat din 60 g seminte decorticate, pisate
si 20 g zahr. Se amestec pn se obtine o
past fin omogen. Se mnnc ntreaga
cantitate. La un interval de 6 ore se ia un
purgativ. Cura dureaz 5 zile. n caz de nere-
usit, se repet; c) ulei antihelmintic, preparat
din 50 g seminte decorticate, 30 g ulei ricin si
1 lingur de miere. Se tritureaz semintele bine
n acest amestec pn se obtine o past omo-
gen. Se ia cte un vrf de cutit sau

lingurit
din 10 n 10 minute. 3. Pentru tratarea
dovlecel 223 dracil

prostatei: a) seminte decojite consumate ca
atare, 150-300 g zilnic n 2 prize-dimineata si
seara; b) decoct, din 1 lingur seminte ne-
decorticate zdrobite la o can (200 ml) de ap
rece. Se fierbe 5 minute la foc potrivit, se las
vasul acoperit 15 minute pentru a se rci pn
la cldut. Se beau 2 cni pe zi, timp ndelungat;
c) past preparat din 60 g seminte decorticate
si pisate si 20 g zahr, se amestec bine. Se
mnnc ntreaga cantitate dimineata sau sea-
ra. Uz extern. Pentru tratarea arsurilor, nte-
pturilor: pulpa crud, bine zdrobit, se aplic
pe locul afectat si se bandajeaz. Zootehnie.
Specie furajer. Fructele ajunse la maturitatea
deplina se ntrebuinteaz ca furaj, pentru ani-
male. Apicultur. Specie melifer. Florile sunt
vizitate de albine pentru culegerea de nectar si
pol en. Cant i t at ea de nect ar n medi e,
10 mg/floare, cu concentratia de zahr 20-
40%. Productia de miere, 10-100 kg/ha.
Pondere economico-apicol mijlocie.
DRACIL (Berberis vulgaris), fam.
Berberi-daceae. Arbust indigen, erect, ghim-
pat, microfanerofit, xeromezofit, mezoterm,
slab-acid-neutrofil, ntlnit de la cmpie pn la
dealuri, pe soluri eubazice, eutrofice-mezotro-
fice, adeseori calcaroase (mai ales n statiuni
premontane), n locuri nsorite sau umbrite, us-
cate pn la revene, rezistent la ger si fum; se
mai numeste acrii, agris, ctin de ruri,
cloceni, corles, dracin, drgin, glojdan,
holer, lemn galben, mcris boieresc, mcris
de ruri, mcrisul-caprei, mcris spinos.
Genetic, 2n = 28. Fitocenologic, ncadrat n
Berberidion. Rspndit n Europa. Rdcin
pivotant, groas pn la 4 cm, cenusie-glbui
la exterior, galben n interior. Tulpin nalt
pn la 3 m, cu scoart cenusie-deschis.
Descriere. Ramuri muchiate, cenusii sau ce-
nusii-glbui, prevzute cu spini trifurcati, pro-
veniti din transformarea nervurilor frunzei; spre
vrful ramurii spinii pot fi simpli. Frunze simple,
ovat-eliptice sau eliptice, spre baz cuneate,
spinos-serate, glabre, petiolate. Flori mici, gal-
bene (cu 6 sepale, 6 petale, 6 stamine), dispu-
se n raceme aplecat-pendente. nflorire, V-VI.
Fruct, bac elipsoidal, rosie, brumate, gust
acru, astringent. Se coc prin septembrie. Se-
minte obovate, slab-carenate. Lstreste si
drajoneaz. Compozitie chimic. Rdcina
contine alcaloizi (2-3%) reprezentati de berbe-
rin, berberubin, iatrorizin, palmatin,
columbamina, berbamina, oxiacantina; n
scoart mai exist taninuri, acid chelidonic, re-
zine etc. Fructele contin glucoza (5%), fruc-
toz, acid malic, gume, pectine, vitamina C.
Alimentatie. Fructele se consum sub form
de dulceat, suc sau sirop. Recomandate n
afectiuni pulmonare si ca antihemoragice. In-
dustrie. Scoarta arbustului este folosit ca ma-
terie prim n industria de medicamente pentru
separarea principiilor active n stare pur, pre-
pararea de tinctur si extract indicate n tra-
tamentul afectiunilor biliare. Bioterapie. Scoarta
si fructele arbustului au important
terapeutic n medicina uman cult si traditio-
nal (etnoiatric). Din numrul mare de alca-
loizi care au fost izolati din scoart, trei (ber-
berin, berbamina si oxiacantina) au proprietti
farmacodinamice deosebite. Berberin impri-
m produsului actiune colagog, coleretic, to-
nic-stomahic, hemostatic, hipotensiv, anti-
spastic, bacteriostatic, citostatic, febrifug,
diuretic; stimulent respirator. Pentru aceste
proprietti este folosit n tratamentul icterului,
metroragiilor, afectiunilor hepatobiliare, tuber-
culozei - n asociere cu alte tuberculostatice,
potentndu-le activitatea. n tratamentul
leyshmaniozei, berberin este mai activ dect
chinina n dilutii de 1:80 000. Oxicantina are o
actiune vasodilatatoare si hipotensiv. Berberi-
n actioneaz rapid si de scurt durat; ber-
bamina si oxicantina actioneaz tardiv si cu
efecte pe durat. Recoltare. Scoarta (Berbe-
ridis cortex) se recolteaz de pe tulpin si rd-
cin prin lunile martie-aprilie. Se usuc la soa-
re sau n ncperi aerate. Uscarea artificial la
40 C. Fructele (Berberidis fructus) se recol-
teaz n septembrie-noiembrie cnd ajung la
maturitatea deplin, prin tierea ciorchinelui.
Uscarea se face exclusiv artificial la tempe-
ratura de 50-60 C. Apoi se separ de codite.
Se pstreaz n saci de pnz sau hrtie. Me-
dicin uman. Uz intern. Din rdcini tinere
proaspete se prepar tinctura-mam, utilizat
n diferite dilutii pentru tratarea diferitelor boli.
1. Pentru drenare renal si hepatic n azo-
temii, litiaz urinar, insuficient renal, disu-
rie, reumatism sau afectiuni cutanate cu tul-
burri renale si hepatice, gut, hidronefroz,
nefrit, nefroptoz, angiocolit, se foloseste
a 3-a dilutie decimal. 2. Pentru tratarea reu-
matismului agravat, nsotit de tulburri hepa-
tice sau renale, se folosesc dilutii ntre a 3-a
decimal si a 5-a centezimal. 3. Pentru
dragavei 224 dragoste

tratarea colicilor nefritice, litiazei biliare n stare
cronic si colic, litiazei renale prin variabi-
litatea si alternanta cantitativ si calitativ a
urinei, n dureri lombare, se folosesc dilutii ntre
a 3-a zecimal pn la a 4-a centezimal.
4. Scoarta tulpinii posed principii active cu
actiune hipotensiv, vasodilatatoare, stimulea-
z functiile celulei hepatice, stimuleaz con-
tractia vezicii biliare favoriznd eliminarea bilei,
mreste pofta de mncare. Recomandat n
disfunctiile hepatice, ca eupeptic, n bolile de
stomac, n hipertensiune, constipatii cronice,
eczeme de natur hepatic s.a. Pentru nt-
rirea gingiilor, tratarea inflamatiilor cavittii bu-
cale si gtului: decoct, din 1 lingur pulbere
scoart la l de ap. Se foloseste n gargar si
ca ap de gur. 5. Pentru stimularea digestiei si
functiilor hepatice, combaterea balonrilor: pul-
bere de scoart, se ia cte un vrf de cutit cu
30 minute nainte de mas. 6. Pentru comba-
terea constipatiilor cronice, tratarea hemoro-
izilor (actiune antihemoroidal), stimularea se-
cretiilor salivare si gastrointestinale: decoct, din
1 lingurit pulbere scoart la o can (200 ml) cu
ap. Se fierbe 5 minute. Se las s se rceasc
10-15 minute. Se filtreaz. Se beau 1-2 cni
pe zi cu 30 minute nainte de mncare. Uz
extern. Principiile active actioneaz n pruritul
generalizat de origine hepatic, eczeme ale
dosului minilor sau ale perineului, herpesul
circinat, fistule anale, hemoroizi, vaginism
(M.N. Basarab, 1984). Apicultur. Specie
melifer. Ofer albinelor culesul de polen si
nectar n lunile mai-iunie. Productia de miere,
30 kg/ha. Pondere economico-apicol mic.
Protectia naturii. Prin sistemul radicular
puternic si nsusirea de a drajona pot fi utilizate
cu succes la fixarea terenurilor degradate. Nu
se cultiv n apropierea culturilor de cereale,
deoarece serveste drept gazd intermediar
pentru ciuperca parazit - rugina-grului (Puc-
ciniu graminis). Ornamental. Specie rustic,
comun n cultur, fiind folosit pentru garduri
vii, aliniamente, grupuri. Lujerii arcuiti, frunzele
si culoarea fructelor au efect ornamental. Su-
port bine tunderea. nmultire prin seminte si
altoire. Alte utilizri. Din lemnul rdcinilor si
din scoart se extrage o substant galben
folosit la vopsitul lnii si a pielii (v. Pl. XIX, 3).
DRAGAVEI (Rumex crispus), fam.
Polygo-naceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, mezohigrofit, mezoterm, la pH
amfitolerant, ntlnit prin locuri virane,
ruderale, fnete, psuni, comun n ntreaga
tar, de la ses pn n regiunea subalpin; se
mai numeste bronghi, brozdii, cresttele, hre-
nut, limba-boului, macrisul-calului, sceav, ste-
vie, stegie. Genetic, 2n = 60. Fitocenologic, n-
cadrat n Agropyron-Rumicion, Arrhenatherion.
Rspndit n Europa, Asia, America. Descrie-
re. Rizom aproape lemnos. Tulpin erect,
muchiat simpl sau ramificat. Frunze alun-
git-lanceolate, groase, cu margini mult-on-
dulate-crispule. Flori dispuse n verticile si gru-
pate ntr-o inflorescent erect. nflorire, VII-
VIII. Fructe nucule. Alimentatie. Frunzele
tinere sunt folosite primvara pentru prepararea
ciorbelor, salatelor si la nvelirea sarmalelor.
Medicin uman. Principiile active din rdcin
au proprietti tonice, antiscorbutice, depurative,
astringente, laxative, iar cele din frunze
antiscorbutice, laxative. Fructele contin principii
active antidiareice si sedative. Medicina
traditional utilizeaz rdcinile pentru tratarea
scorbutului, tonifierea organismului, eliminarea
produselor toxice din organism, constipatie s.a.
Partea aerian este folosit contra scorbutului,
sngerrilor, anemiei, clorozei. Fructele, sub
form de infuzie, combat diareea (v. Pl. XIX, 4).
DRAGOSTE (Sedum fabaria
Koch.), fam. Crassulariaceae. Plant erba-
cee, peren, hemicriptofit, ntlnit n locuri
pietroase, tufrisuri si pduri, n regiunea
montan; se mai numeste masa raiului. Ge-
netic, 2n = 24. Fitocenologic, ncadrat n
Adenostyletalia. Rspndit n Europa Cen-
tral (montan). Planta este cunoscut din
vechime. Ea a fost utilizat de ctre medicina
popular pentru nlturarea durerilor de la
bsica udului (vezica urinar); Z. Pantu, n
lucrarea sa Plante cunoscute la poporul ro-
mn, relateaz credintele legate de aceast
plant privitoare la dragoste, la longevitatea
omului etc. Numele Sedum provine de la cu-
vntul latinesc sedar = a potoli, cu referire la
frunzele suculente care potolesc durerile pro-
vocate de rni. Specie mezoterm,
xeromezofit, saxicol, la pH amfitolerant.
Are cerinte mijlocii fat de cldur. Vegeteaz
pe stnci, cu soluri uscat-revene pn la re-
vene, uneori jilav-umede. Descriere. Rdcini
napiforme. Tulpini erecte, solitare sau mai
multe, nalte de 30-60 cm, Frunze alterne,
alungit-lanceolate, glabre, albstrui, dintate
dragoste 225 drete

pe margine, cu dintii ndreptati nainte, spre
baz cuneat ngustate, cele inferioare pe-
tiolate. Flori purpurii, de tipul 5, grupate n
corimb; caliciu cu sepale lanceolate, acute,
de 2-3 ori mai scurte dect petalele; corol
cu petale patente, nereflecte, la vrf putin
canaliculate; androceu cu stamine interne fi-
xate mai sus de baza petalelor; gineceu cu
ovare nesulcate. nflorire, VIVII (VIII).
Fructe, folicule erecte, rosii sau roze, cu un
rostru usor ndoit n afar. Recoltare.
Frunzele (Sedi fabaris folium) se recolteaz
si sunt folosite proaspete. Rdcinile (Sedi
fabaris radix) se recolteaz la nevoie si sunt
folosite proaspete. Compozitie chimic.
Planta contine rezine, mucilagii, flavone, al-
caloizi. Bioterapie. Medicina popular atri-
buie plantei proprietti dezinfectante, anti-
septice, antiinflamatorii, cicatrizante,
sedative. Are proprietatea de a distruge
microorganismele de pe tegumente si mu-
coase, favorizeaz procesul de vindecare
(epitelizare) a rnilor. nltur inflamatiile,
mai ales ale vezicii urinare. n unele sate din
Subcarpatii de Curbur planta este utilizat
pentru nlturarea durerilor de stomac si de
vezic urinar. Medicin uman. Uz i ntern.
1. Pentru tratarea de ulcer gastric, inflamatii
intestinale si de vezic urinar: a) frunze
proaspete, consumate de cte 2-3 de trei ori
pe zi; b) extractie apoas, din frunze
proaspete pisate peste care se toarn ap
rece cu aproximativ un centimetru peste
nivelul plantei pisate. Se las 3-4 ore. Se
strecoar si se bea continutul a 1 pahar di-
mineata, prnz si seara, nainte cu 30 de
minute de a mnca; c) extractie apoas, din
pisarea rdcinilor, peste care se toarn ap
rece, procedndu-se la fel ca mai sus. Se
las 4 ore, se strecoar. Se bea continutul a
1 pahar dimineata, prnz si seara, nainte de
a mnca. 2. Pentru tratarea de inflamatii la
vezica urinar: extractia alcoolic, din r-
dcin pisat si pus ntr-o sticl colorat.
Peste rdcina pus n 1 din sticla de 1 l se
adaug tuic (rachiu) pn se umple. Se las
14 zile. Zilnic sticla se agit pentru unifor-
mizarea concentratiei. Dup 14 zile se stre-
coar. Se bea cte un phrel nainte de
fiecare mas (dimineata, prnz, seara). Uz
extern. Pentru tratarea rnilor: suc de frunze
proaspete stoarse pe ran. Medicin
veterinar. Uz extern. Pentru tratarea
plgilor cu larve (plgi cu viermi): decoct, din
prtile aeriene ale plantei. Planta se fierbe
20-30 minute. Se acoper si se las s se
rceasc pn la cldut. Se strecoar. Se
spal rana folosindu-se un tampon steril,
dup care pe ran se stoarce sucul din frunze
pisate. Credinte. n multe prti, planta se
aduce primvara si se sdeste n grdina de
lng cas, n loc ferit, curat, n credinta c
este protectoare a dragostei, c apr pe cei
ai casei de oamenii ri, care vor s le strice
csnicia. n mai multe sate din tar exist
nc credinta c, dac se sdesc dou fire
pentru doi tineri ndrgostiti si dac acestea
n cresterea lor se apropie ntre ele, acesta
este semnul c ei se vor cstori, iar dac
firele nu se apropie, ci se ndeprteaz unul
de altul, se spune c se vor desprti. Pe
alocuri, n unele sate se spune c planta
nflorit poate prevesti longevitatea. Se rupe
cte un fir pentru fiecare din cas, se pune la
grind si cel al crui fir se usuc mai repede
va tri mai putin.
DREtE (Lysimachia nummularia),
fam. Primulaceae. Plant erbacee, peren,
chamefit, mezohigrofit, mezoterm, scia-
dofit-heliosciadofit la pH amfitolerant (eu-
rionic), ntlnit frecvent prin poieni, tufisuri,
pduri, zvoaie, depresiuni umede, lunci,
malul lacurilor, bltilor, la cmpie si regiunea
deluroas, pe soluri reavn-jilave pn la
j i l av- umede; se mai numest e af i c,
banul-popii, coada-racului, cost, dumini-
cea, dumitrit, floare de lungoare, glbjoa-
r, glbenel e de pdure, gretel, inima-
pmntului, matele-ghinilor, mghira-nul-
pmntului, oloag, scrntitoare. Genetic,
2n = 32. Fitocenologic, ncadrat n
Calthion, Alno-Padion, Filipendulo-Peta-
sition, Phragmitetea, Molinio-Juncetea,
Beckmannion, Populetalia, Querco-Fagetea,
Alnetea, Bidentetea, Plantaginetea. Rs-
pndit n Europa; introdus n America de
Nord si Japonia. Plant cunoscut din Anti-
chitate. Numele Lysimachia este mentionat
de Plinius cel Btrn ca fiind descoperit de
Lysimachus, regele Traciei. Dacii o numeau
cotiata, cotit, cost (I. Pachia Tatomires-
cu, 1997). Descriere. Tulpin repent, sim-
pl , n patru muchi i , gl abr, l ung de
10-15 cm, cu rdcini la noduri. Frunze ro-
tunde sau eliptice, cu marginile ntregi,
drete 226 drobit

scurt-petiolate, opuse. Flori galbene, n
interior roscat-glandulos-punctate, solitare,
prinse la subsuoara frunzelor. nflorire, V-VII.
Fruct, capsul. Seminte verucoase, ne-
gricioase, n trei muchii. Compozitie chi-
mic. Prtile aeriene contin saponozide
hemolitice, tanoizi, glicozizi, mucilagii, prim-
veraz, silicati. Bioterapie. Prtile aeriene
ale plantei sunt folosite n terapeutic de me-
dicina uman traditional (etnoiatric), intern
ca antidiareic, antidizenteric, antiulceros, tu-
berculostatic. Extern este folosit n tratarea
rnilor si ulcerelor varicoase. Medicina vete-
rinar traditional (etnoiatric) foloseste
planta n tratarea septicemiilor la animale.
Experimental s-a dovedit actiunea inhibant
a extractului apos asupra dezvoltrii multor
germeni (ndeosebi asupra Mycobacterium
tuberculosis), precum si proprietti anal-
gezice si hipotermizante. Recoltare. Prtile
aeriene ale plantei (Lysimachiae numulariae
herba) se recolteaz n timpul nfloritului. Se
usuc la umbr n strat subtire. Medicin
uman. Uz i ntern. Folosit empiric pentru
tratarea: dizenteriei, diareei, ulcerului, hemo-
ragiilor gastrointestinale: infuzie, din 1-2 lin-
gurite plant uscat si mruntit la o can cu
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute.
Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi. Uz
extern. Folosit pentru tratarea rnilor, ulce-
relor varicoase, reumatismului, inflamatiilor
articulare: a) infuzie, din 1-2 linguri plant us-
cat mruntit la o can cu ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se aplic splaturi locale sau comprese;
b) decoct, din 4 linguri de plant proaspt
sau uscat bine mruntit la 1 l de ap. Se
fierbe 5-10 miute. Se d la o parte si se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se fac
splaturi locale sau se pun comprese pe
locurile dureroase. Medicin veterinar. Uz
i ntern. Pentru tratarea septicemiei se d
animalelor erbivore s consume planta ca
atare, n stare verde sau uscat. Cosmetic.
Utilizat n popor pentru cresterea prului,
precum si pentru oprirea cderii lui: decoct
concentrat, din cca 100 g plant uscat sau
200 g plant proaspt, la 1 l de ap. Se
fierbe 10-15 minute la un foc domol. Se d la
o parte de pe foc si se acoper vasul pentru
15-20 minute. Se strecoar. Se fac splaturi
pe cap, sau se tamponeaz rdcina prului
(v. Pl. XIX, 5).

DROBIt (Genista tinctoria), fam.
Fubaceae. Subarbust camefit-nanofanerofit,
xeromezofit spre mezofit, mezoterm, acidofil,
ntlnit prin fnete, poieni, margini de pdure,
tieturi de pdure, coaste abrupte nsorite,
comun de la cmpie pn n regiunea
montan; se mai numeste bobitei, brab,
dinitr, drebsoi, drog, flori galbene, genistr,
grozam, inistrea, lemnul-bobului, schinistr,
sinistr (fig. 75). Genetic, 2n = 48. Fitoce-
nologic, ncadrat n Molinion, Nar-do-
Callunetea, Quercetea pubescenti-petrae-ae.
Este cunoscut nc din Antichitate.
Genista este nume latin de plant la Vergilius

Fig. 75. Drobit (Genista tinctoria).
drobit 227 drobit

(70-19 . Hr.) Rspndit n Europa, Asia de
Sud-vest. Descriere. Rdcin pivotant. Tul-
pini erecte sau ascendente, bogat-ramificate,
n form de mtur, brzdate sau muchiate,
al i pi t - pr oase spr e vr f , nal t e de
30-60 (100) cm. Frunze lanceolate pn la
eliptice, aproape sesile (1-4 cm/4-15 cm), gla-
bre, ciliate pe margini, verzi nchis, la baz cu
2 stipele subulate. Flori galbene-aurii, grupate
n raceme terminale, uneori ramificate; caliciul,
cu labiul inferior din 3 dinti, iar cel superior din
2 dinti, persistent, glabru; corola cu vexil ovat,
caren obtuz, divizat n treimea inferioar;
androceul cu tubul staminelor adesea concres-
cut cu unguicula aripilor si a carenei; gineceul
din ovar sesil, stil si stigmat glandulos, glabre.
nflorire, VIVIII. Fruct, pstaie liniar
(2-4 cm/3-5 mm), glabr. Seminte rotunde,
eliptic-lenticulare. Compozitie chimic. Con-
tine substante amare, flavonoidice, ulei volatil,
spartein, citizin, metilcitezin, anagirina, lu-
teolin, genistin, mucilagii, substante amare,
substante minerale. Alimentatie. Pstile se
pot culege n lunile iulie-august si consuma
ntocmai ca fasolea verde. Bioterapie. Partea
aerian nflorit are utilizare n medicina uma-
n traditional (etnoiatric). Proprietti: stimu-
lent al secretiilor gastrice, depurativ, diuretic si
laxativ. Folosit empiric pentru tratarea afectiu-
nilor hepatice si ale splinei, hipotiroidiei, afec-
tiunilor renale, reumatismului. Semintele au
efecte emeto-catarctice (vomitive si purgative
puternice). Recoltare. Partea aerian nflorit
(Genistae tinctoriae herba cum flos) se recol-
teaz n timpul nfloritului (VIVIII), pe timp
frumos si dup ora 11. Se usuc la umbr, n
strat subtire, de preferat n poduri acoperite cu
tabl. Se pstreaz n saci textili. Medicin
uman. Uz intern. Pentru tratarea afectiunilor
hepatice si ale splinei, afectiunilor renale, hipo-
tiroidiei, reumatismului: infuzie, din 1 lingurit
pulbere plant (frunze si flori) peste care se
toarn o can (250 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 10 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi, cu o jumtate de or nainte de
mas. Uz extern. Empiric, pentru tratarea reu-
matismului: decoct, din 200-300 g prti aeriene
nflorite si uscate la 10 l ap. Se las la fiert
15-20 minute. Se strecoar si se pune n apa
de baie. Cu decoctul obtinut se aplic compre-
se calde pe locurile dureroase. Ornamental.
Specie indicat pentru rabate, stncrii, mar-
ginea aleilor, n jurul tulpinii arborilor. nmultire
prin seminte, butsire. Decorativ prin flori si
port. Vopsitorie. Prtile aeriene ale plantei
(frunzele, florile, ramurile, tulpina) au proprie-
tti tinctoriale. Se recolteaz n iunie si iulie,
cnd planta este bine nflorit. Prtile de plant
n stare proaspt sau uscate la umbr sunt
folosite pentru vopsitul fibrelor naturale n gal-
ben-intens, portocaliu si verde. 1. Prtile de
plant se fierb n ap pn cnd solutia se
coloreaz galben-intens. Se strecoar. n solu-
tia obtinut, cald, se dizolv piatr acr (50-
60 g/kg material). Se amestec bine pentru
dizolvare si uniformizare. Se introduce ma-
terialul pentru vopsit. Se las la cald pn cnd
se obtine nuanta de galben dorit. Se scoate si
se spal n lesie. Se usuc la umbr. 2. Prtile
de plant se taie mrunt. Se introduc n ap
rece si se las la macerat timp de 2 zile. De
2-3 ori pe zi se freac cu mna. Se fierb pn
cnd solutia se coloreaz n galben-intens. Se
strecoar. Se adaug piatra acr (50-60 g/kg
material) dizolvat n bors cald. Se introduce
materialul si se tine la cald pn cnd se obtine
nuanta de galben dorit. Se scoate si se spal
n lesie. Se usuc la umbr. 3. Prtile de plant
se usuc bine la umbr. Se piseaz pn se
obtine un praf. Se introduce n bors proaspt, la
care se adaug putin ap. Se fierbe 60 mi-
nute. Se strecoar si se decanteaz. Se ncl-
zeste si se dizolv piatra acr n proportiile
amintite. Se amestec pentru uniformizare. Se
introduce materialul. Se las la cald 60 minute.
Se scoate si se usuc la umbr. Dup uscare
se introduce n lesie cald unde se las 60 mi-
nute. Se obtine culoarea galben. Se scoate.
Se usuc la umbr. 4. Prtile de plant se fierb
n ap pn se obtine intensitatea maxim de
culoare galben. Se strecoar. n bors nclzit
se dizolv piatr acr, apoi se introduce
materialul pentru vopsit. Se las s se mbibe
bine. Se scoate, se introduce n solutia de
vopsit si se fierbe 2 ore. Se scoate si se
usuc la umbr. 5. Prtile de plant se las s
stea la macerat n ap rece 2 zile. De mai
multe ori pe zi prtile de plant se frmnt cu
mna pn se obtine un terci. Se fierbe apoi
pn se obtine culoarea galben-intens. Se
las la rcit. Se frmnt din nou cu mna.
Se fierbe iar pn cnd culoarea nu se mai
intensific. Se strecoar. Se dizolv piatra
acr n solutia cald. Se introduce materialul
pentru vopsit. Se las la cald pn cnd
culoarea fibrelor a luat nuanta galben dorit.
Materialul se scoate si
drobit 228 drobuso
r

se usuc la umbr. 6. Pentru vopsirea fibrelor
naturale n portocaliu se utilizeaz florile si
frunzele proaspete. Se fierb n ap pn se
obtine o solutie galben-intens. Se nclzeste
bors si se dizolv piatra acr n proportiile
recomandate la reteta 1, dup care se
introduce materialul. Se mbrac o mnus de
protectie si se freac bine. Se scoate si se trece
n solutia de vopsire. Se tine la cald timp de cca
3 zile pn se obtine culoarea dorit. Se
scoate, se spal cu lesie si apoi se clteste cu
ap. Se usuc la umbr. 7. Pentru vopsirea n
portocaliu a fibrelor naturale albe-glbui sau
galbene, planta ntreag se usuc la umbr.
Separat se usuc vrfuri de rchit. Se sf-
rm bine fiecare n parte pn se obtine o
pulbere fin. Se fierb flori proaspete de drobit
pn cnd solutia devine galben-intens. Se
strecoar. Se adaug n prti egale de praf de
drobit si praf de rchit. Se amestec. Se
dizolv piatra acr n proportiile date la reteta 1.
Se amestec pentru uniformizare. Se introduce
materialul de vopsit. Se las la cald 24 ore, fr
s fiarb. Se scoate si se finiseaz (usuc la
umbr). 8. Pentru vopsitul lnii n portocaliu se
folosesc flori de drobit si sovrf, uscate bine la
umbr. Se obtine o pulbere fin prin frecarea
lor ntre palme. Se fierb n ap pn la obti-
nerea unei solutii galben-intens. Se strecoar
n tifon dublu sau sculet de pnz. Dup stre-
curare, sculetul sau tifonul se stoarce bine. n
solutia obtinut se dizolv piatra acr (vezi
reteta 1). Se amestec bine pentru uniformi-
zare. Se introduce lna si se las la cald o zi.
Se scoate si se usuc la umbr. 9. Pentru
vopsitul fibrelor naturale n verde, se recolteaz
florile si frunzele, se usuc la umbr. Se intro-
duc ntr-un vas. Se toarn peste ele prti egale
de ap si bors acru proaspt. Se fierb o zi. Se
strecoar. n solutia fierbinte se introduce ma-
terialul de vopsit. Se las la cald 2 ore. Se
scoate si se usuc la umbr. 10. Pentru vop-
sirea n verde a fibrelor naturale, florile si frun-
zele se fierb mpreun pn cnd se obtine o
solutie galben de intensitate maxim. Se stre-
coar. n solutia cald rezultat se dizolv pia-
tra acr. Se introduce materialul de vopsit. Se
obtine o culoare galben. Materialul se scoate
si se introduce n bors cldut. Se scoate si se
introduce repede n lesie. Aici se las pn se
obtine nuanta de verde dorit. Se scoate si se
usuc la umbr (Agneta Btc, Margareta
T o m e s c u, 1984). Retete populare. Folosit
n trecut pentru colorat n verde si galben.
Planta, cu flori si frunze, se usuc la umbr,
apoi se fierbe 8-10 ore n ap ndoit cu bors;
rezult o solutie verde. n aceasta se tineau
sculurile 2 ore, se scoteau si se uscau la soare.
Pentru coloratul n galben, planta se fierbea n
ap de pru sau izvor. Solutia obtinut se
strecura ntr-un vas curat; se aduga piatr
acr, pisat mrunt. n aceast solutie se fier-
beau sculurile pn se obtinea culoarea dorit.
n judetul Prahova, pentru vopsitul n galben se
folosea numai floarea culeas si uscat la soa-
re. La 10 l ap se folosea 1 kg flori uscate.
Peste flori se turna ap curat. Se lsa la
plmdit pn cnd apa ncepea s se ngl-
beneasc, dup care se strecura. Florile erau
lsate la soare 2-3 ore, apoi se introduceau
ntr-un sculet de pnz si se puneau n aceeasi
ap si se fierbea 30 ore. Se scotea sculetul. Se
storcea. Solutiei obtinute i se adugau 20-30 g
piatr acr. Dup ce se topea se introduceau
firele sau pnza de vopsit si se fierbeau cca 2
ore. Se scoteau si se ntindeau la soare.
DROBUSOR (Isatis tinctoria), fam.
Brassicaceae. Plant erbacee, bienal-pere-
n, hemicriptofit, xeromezofit, mezoterm
spre moderat-termofil, slab-acid-neutrofil,
ntlnit cu preponderent n statiuni calde, pe
cmpuri erboase si pietroase, lng drumuri,
pe dealuri stncoase, cultivat prin grdinile
trnesti; se mai numeste boiengioaie, boito-
riu, cardam, crdam, drob, droghit, iarb de
zugrvit, iarb vopsitoare, laba-mtei, rjnic,
solovrv. (fig. 76). Genetic, 2n = 28.
Fitocenologic, ncadrat n Festucetalia
valesiacae, Onopordetalia. Rspndit n Euro-
pa si Asia. Descriere. Rdcin pivotant. Tul-
pin nalt pn la 100 (140) cm, glabr,
desfrunzoas. Frunzele din rozet alun-git-
oblanceolate, drept-ngustate n petiol; cele
tulpinale lipsite de petiol, spre baz mai mult
sau mai putin lat-aripate si auriculate, cele mij-
locii si superioare amplexicaule, auriculate.
Flori galbene grupate n raceme, iar acestea
adunate ntr-o panicul corimbiform; caliciu din
sepale eliptice; corol din petale alungit-obo-
vate, atenuate ntr-o mic unguicul; androceu
din stamine simple, cu glande nectarifere inelare
la baz (cele scurte); gineceu din ovar si stigmat
sesil. nflorire, VVII. Fruct, silicul alun-git-
eliptic, foarte turtit, indehiscent. Smnt
glbuie-brun, alungit-elipsoidal. Bioterapie.
drobuso
r
229 drobuso
r


Fig. 76. Drobusor (Isatis tinctoria).
Prtile aeriene ale plantei nflorite sunt folosite
empiric de medicina uman ca remediu anti-
scorbutic, n icter si pentru vindecarea rnilor,
n edeme de diferite naturi. Recoltare. Prtile
aeriene nflorite ale plantei (Isatisi tinctoriae
herba cum flos), frunzele (Isatisi tinctoriae foli-
um) sau florile (Isatis tinctoriae flos) se recol-
teaz pe timp frumos, ntre orele 10-12. Se
usuc la umbr,n strat subtire. Se pstreaz n
pungi de hrtie iar n cantitti mari n saci textili.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
scorbutului, icterului: frunze proaspete, se
amestec bine se nghite sucul rezultat, iar res-
tul se arunc. 2. Pentru tratarea scorbutului,
icterului, edemelor: infuzie, din 1-2 lingurite
frunze mruntite peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
10 minute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe
zi. Uz extern. Pentru tratarea edemelor, r-
nilor: infuzie, din 2-3 lingurite frunze uscate
mruntite si flori peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se aplic splaturi
locale si comprese. Medicin veterinar.
Planta se utiliza, n trecut, pentru combaterea
glbezei la oi. Zootehnie. Planta, semnat
mpreun cu gramineele formeaz un nutret
foarte bun pentru iarn. Se recolteaz n timpul
nfloritului. Apicultur. Florile sunt intens cer-
cetate de albine pentru culesul de nectar si
polen. Nu s-au estimat productia de miere obti-
nut si ponderea economico-apicol. Orna-
mental. Indicat pentru grupuri, platbande, n
parcuri si grdini publice, alte spatii verzi. De-
corativ prin flori si port. nmultire prin seminte.
Vopsitorie. Cultivat pentru propriettile tinc-
toriale din timpuri strvechi. Iulius Cezar scria
c locuitorii provinciei romane Britania foloseau
planta pentru vopsitul corpului. Se pregtea din
ea o culoare albastr ca indigoul. Acest
mestesug a fost nfloritor n Evul Mediu. Pentru
obtinerea vopselei frunzele se culegeau nainte
de nflorire si se pisau, obtinndu-se o past.
Aceasta se amesteca cu apa si se lsa s
fermenteze. Dup 14 zile, masa obtinut se
modela sferic si se punea la uscat, dup care
se sfrma si se frmnta n ap. Pasta obti-
nut se lsa 5 sptmni s fermenteze. Din
cnd n cnd se mai amesteca continutul. Cnd
fermentatia nceta complet se obtinea o past
verzuie-neagr-brun. Se usca si era apoi vn-
dut negustorilor. Astzi se practic vopsirea n
galben a fibrelor naturale. n acest scop se
culeg florile sau planta ntreag. Se usuc bine
la umbr. 1. Florile uscate se fierb 2 ore n ap.
Se strecoar. n solutia cald obtinut se di-
zolv piatr acr (50-60 g/kg material). Se-
parat, se dizolv n zer piatra acr, n care se
introduce materialul. Se las s se mbibe bine.
Se scoate si se trece n vasul cu solutia de
vopsit care trebuie s fie cald. Se las pn
cnd se obtine nuanta dorit. Se scoate si se
usuc la umbr. 2. Pentru a vopsi lna n gal-
ben, planta uscat se fierbe n ap 2 ore. Se
verific proba de culoare cu un esantion. Dac
drobuso
r
230 droj di e de bere

solutia este prea deschis se mai adaug dro-
busor si se fierbe n continuare, iar dac este
prea nchis se dilueaz cu ap. Separat se
dizolv piatr acr n zer cald. Se introduce n
el lna toars (sculuri); se las s se mbibe
bine. Se scoate si se usuc. Se introduce apoi
n solutia cald de vopsit, pregtit. Se las
3-4 ore. Se scoate si se usuc la umbr (Ag-
neta Btc, Margareta To m e sc u, 1984).
DROJDIE DE BERE (Saccharo-
myces cerevisiae), fam. Saccharomycetace-
ae.Descriere. Ciuperc saprofit, unicelular,
microscopic, de form oval sau eliptic, alc-
tuit din membran, citoplasm si nucleu. Se
nutreste n mediu cu hexoze, pe care le des-
compune cu ajutorul zimazei, rezultnd un pro-
ces de fermentatie alcoolic cu producere de
alcool etilic si dioxid de carbon. nmultire prin
nmugurire si ascospori. nmugurirea are loc n
conditii prielnice de viat. Celulele nou formate
rmn legate ntre ele alctuind colonii, res-
pectiv un tip de miceliu primitiv care nu persis-
tm timp, ci se disociaz n celule si, fiecare, si
reia nmultirea (fig. 77). n stadii de btrnete
unele celule se transform n asce. Nucleul lor
se divide si formeaz 4 ascospori. Aceasta se
realizeaz fr act sexual; alteori procesul este
precedat de somatogamie. Compozitie chi-
mic. Contine enzime - invertaz, maltaz,
dextrinaz, amilaz, glicogenaz, zimaz, car-
boxilaz, lipaz, proteaz etc.; proteine (50%)
- cerevizina si zimocaseina; fungisteroli (1%) -
ergosterolul, zimosterolul, cerevisterolul; glu-
cide (20-30%), lipide (1-3%), substante mine-
rale (10%) ale cror elemente principale sunt
P, K, Mg; vitamine, n principal din complexul B,
n cantitti mai mici vitaminele A, C, D, E.
Industrie. Folosit n industria de medica-
mente pentru obtinerea, prin antoliz, a pro-
dusului "Extractum faexi medicinalis siccum",
care intr n compozitia drajeurilor de Com-
plex B; serveste ca materie prim pentru obti-
nerea ergosterolului si acizilor nucleici. Se mai
procedeaz la extragerea complexului enzima-
tic (Cerevisiae fermentum), cu multiple utilizri.
Utilizat la fermentatia berii. Cultura pur a
ciupercii sau depunerile rezultate n urma fer-
mentatiei berii se preseaz si se folosesc la
fabricarea pinii sau a altor produse de pani-
ficatie, n cofetrie etc. Dospirea pinii repre-
zint o fermentatie alcoolic; dioxidul de car-
bon face aluatul spongios, iar alcoolul se

Fig. 77. Drojdia de bere
(Saccharomyces cerevisice):
1 - celul cu vacuole; 2- celul pe cale
de nmugurire; 3 - colonie rezultat din
nmugurire; 4 - asc cu ascopori.
evapor. Bioterapie. Drojdia de bere uscat
(Faex siccata) si drojdia de bere proaspt
(Faex compressa) sunt utilizate n scopuri tera-
peutice de medicina uman si veterinar. Droj-
dia uscat sau sub form de extract (Extractum
faecis) serveste n tehnica farmaceutic ca
excipient pilular. n stare proaspt sau sub
form de drajeuri de Complex B, este folosit n
avitaminoze, astenie, surmenaj, n tratamentul
dermatozelor si furunculozelor, precum si n
cazuri de functionare deficitar a tractului gas-
trointestinal. Pentru a evita sterilizarea intes-
tinului si spolierea acestuia de vitamine B se
prescrie ca adjuvant n tratamentul pe cale
bucal cu antibiotice. Suspendat n ap
(emulsie) poate fi utilizat extern, n afectiuni
ale mucoasei vaginale. Medicin uman. Uz
intern. Pentru tratarea: avitaminozelor, aste-
niei, surmenajului, dermatozelor, furunculoze-
lor, afectiunilor tractului gastrointestinal, reu-
matismului, demineralizrii, rahitismului,
diabetului, nevritei: consum cte 2 linguri pe zi
de drojdie de bere proaspt, 3-4 lingurite de
drojdie de bere uscat sau 4-6 g capsule pe zi.
Cantitatea de 4 linguri drojdie de bere proas-
pt se poate pune n l de suc de tomate,
zmeur, ananas, alte sucuri de fructe sau n
lapte. Se amestec bine pn cnd continutul
se uniformizeaz prin dispersia uniform a ce-
lulelor de ciuperc. Se completeaz pn la 1 l
cu acelasi lichid si se introduce n frigider. Se
beau 2-3 pahare pe zi. nainte de a turna n
droseracee 231 dud al b

pahar, lichidul se amestec bine prin agitare,
deoarece drojdia de bere se depune la fund. Se
administreaz cea 10-15 zile pe lun. Trata-
mentul ndelungat poate duce la sterilitate. So-
bolanii hrniti constant cu alimente mbogtite
cu drojdii de bere au devenit sterili (J. V a l n e t,
1986). Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea autointoxicatiei, mpstarea rumenului
la animalele ierbivore rumegtoare, constipa-
tiei cecale la cal, indigestiei ingluvial la psri,
piodermiilor, acneei, furunculozei, impedigou-
lui, furunculozei mamare, metritei: drojdie
proaspt sau uscat. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de
tratament cu drojdie uscat: animale mari (ca-
baline, taurine), 0,25-0,5 kg/kg vie; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 0,5-1 g/kg
vie; animale mici (pisici, cini, psri) 1-3 g/kg
vie. Drojdia de bere proaspt se d n doze de
5-6 ori mai mari.
DROSERACEE (Droseraceae), fa-
milie de plante erbacee, perene, carnivore, pre-
zente prin turbrii sau n ap, adaptate pentru
prinderea si digerarea insectelor. Cuprinde
4 genuri cu peste 80 specii. Frunze alterne, rar
verticilate, prevzute cu peri sau lobi sensibili;
posed glande care secret enzime proteo-
litice. Flori bisexuate (hermafrodite) actinomor-
fe, pentamere sau tetramere; caliciul gamo-
sepal sau dialisepal; corol dialipetal;
androceu isostemon; gineceul, cu ovar supe-
rior, unilocular, placentatie parietal, stile 3-5
simple sau multipartite. Formul floral:
H2K(54
)
sau 5-4 C5-4 A^-a G
(5
3). Fruct cap-
sul. Seminte foarte numeroase, mrunte. Flora
Romniei cuprinde 4 specii: Aldrovanda
vesiculosa (Otrtelul); 2n = 48, foarte frecvent
n Delta Dunrii, dar si n alte ape stagnate din
tar (marginea lacurilor, bltilor, mlastini mezo-
trofe si oligotrofe turbficule; Drosera rotundi-
folia (roua-cerului), 2n = 20, prin turbrii n care
domin muschiul Sphagnum; D. anglica (ro-
ua-cerului), 2n = 40, sporadic prin turbriile cu
Sphagnum; D. intermedia (roua-cerului),
2n = 20, sporadic prin turbrii.
DRUP (Drupa), fruct crnos provenit
dintr-un ovar monocarpelar (prun, cires, visin,
zarzr, cais, piersic) sau pluricarpelarsincarpic
(Rhamnus, Mespilus). Drupa monocarpelar
are un singur smbure. Drupa pluricarpelar
are mai multi smburi uniseriali. Au pericarpul
format din epicarp (exocarp) subtire prevzut
cu o cuticul, mezocarp, crnos, necompact
(prune, caise, msline s.a.) si endocarp scle-
ros, numit smbure, care adposteste o sin-
gur smnt (fig. 78).
DRUSE -> URSINII
DUD ALB (Morus alba), fam. Mo-
raceae. Arbore foios, megafanerofit pn la
microfanerofit, xeromezofit, mezoterm spre
moderat termofil, slab-acid-neutrofil, heliofil
sau semiombrofil, frecvent cultivat n grdini,
livezi, vii, curti, pe marginea drumurilor, n plan-
tatii, pentru sericicultur, adeseori slbticit
prin zvoaie,n regiunea de cmpie, dealuri,
Lunca si Delta Dunrii; se mai numeste agud,
alior, cernice, cirici, frag, frgar, iagod, morvar,
mur, promnitar, pomnitar, pom jitariu, rnz,
sarcoji, solc, solcov, sorcov, sorcovit. n
Antichitate grecii Aischylos (525-456 . Hr.) si
Nikandros (secolul I . Hr.) numeau acest ar-
bore mora, iar duda mron. Romanii Vergilius
(70-19 . Hr.), Ovidius (43 . Hr-16 d. Hr.) si
Pliniu cel Btrn (secolul I d. Hr) numeau
arborele morus, iar duda, morum. Dacii l nu-
meau dudua/ddua, de unde mai trziu a deri-
vat numele de dudu si apoi dud (I. Pachi a
Tatomirescu, 1997). Genetic, 2n=28. Ve-
geteaz bine pe soluri usoare, afnate,
suficient de umede. Rezist si pe soluri

Fig. 78. Structura drupei:
a - fruct ntreg (cireas); b - fruct
ntreg (prun); c - fructe sectionate;
1 - epicarp; 2 - mezocarp;
3 - endocarp; 4 - smnt.
dud al b 232 dud al b

bttorite. Suport inundatiile trectoare. Vt-
mat n tinerete de ngheturile trzii si timpurii.
Intens cultivat n China. Descriere. Rdcin
pivotant-trasant. Tulpin dreapt, scurt, groa-
s, ramificat de la mic nltime. Scoart bru-
n-cenusie, cu ritidom timpuriu, cenusiu-brun,
cu crpturi largi. Lemn cu duramen maro-ro-
siatic, alburn-ngust, alb-glbui, raze medulare
si inele anuale vizibile. Coroana globular, rar.
Lujerii cenusii. Mugurii alterni, mici. Frunze ova-
te sau eliptice, ntregi sau cu 3-5 lobi inegali,
marginile neregulat-dintate, lungi de 6-18 cm,
vrful acut, baza cordat. Flori unisexuat-mo-
noice (dioice); cele mascule sub form de
amenti cilindrici de 1-2 cm; cele femele n inflo-
rescente cu pedunculi foarte scurti. nflorire, V.
Fructific anual. Fructe albe, compuse din nu-
meroase achene nconjurate de un nvelis cr-
nos, comestibil, gust dulce, fad. Maturarea fruc-
telor, VII-VIII. Lstreste viguros. Se nmulteste
vegetativ prin butasi, marcote, altoi. Longevitate
100 ani. Compozitie chimic. Frunzele contin
tanin, acid aspartic, acid folie, acid folinic,
arginin, butilamin, acizi acetic, propionic,
izobutiric, aldehide, cetone, (3-caroten, maliat,
carbonat de calciu, alte substante minerale.
Fructele contin ap, antociani, tanin, acizi
organici, glucide, pectine, vitamina C, pro-
vitamina A, sruri minerale (F. Cr c i un,
O. Boj or , M. Alexan, 1976). Alimentatie.
Fructele pot fi consumate ca atare; au gust
dulce, usor aromat. Industrie. Lemnul, tare,
rezistent, durabil. Se despic greu. Se pre-
lucreaz bine la strung. Se lustruieste frumos.
Folosit n tmplrie, artizanat, dogrie (butoaie
pentru depozitat buturi, mai ales tuic), mobil
birou, instrumente muzicale etc. Din fructe se
prepar dulceat sau se fabric buturi alco-
olice; sunt mai putin apreciate dect cele obti-
nute din dudul negru. Din scoart se pot extra-
ge fibre, iar din rdcini un colorant galben.
Bioterapie. Frunzele au utilizare terapeutic n
medicina uman si veterinar. Principiile active
din frunze, actioneaz intern ca sudorific, anti-
diareic, alcalinizant, adjuvant n tratamentul
diabetului, distrofii ale miocardului. Frunzele
testate sub form de infuzie la oamenii cu gli-
cemie normal, ct si la hiperglicemici s-au
dovedit un remediu cu actiune blnd al dia-
betului, determinnd scderea glicemiei pn
la 20%. Se recomand asocierea cu alte hipo-
glicemiante pentru nsumarea actiunii
farmacodinamice. La om sunt utilizate n tra-
tamentul urmtoarelor boli: diaree, diabet za-
harat, gastrite, ulcer gastric si duodenal. La
animale se folosesc n tulburri de metabolism,
gastrite si gastroenterite. Scoarta rdcinii are
actiune purgativ si tenifug. Fructele imature,
astringente sunt antidiareice, iar cele mature
laxative si antiscorbutice. Recoltare. Frunzele
tinere (Mori folium) se culeg fr petiol n mai-
iunie. Uscarea se face la umbr, n strat
subtire, n soproane, poduri, camere bine ae-
risite. Uscarea artificial la 50-60 C. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea diabetului
zaharat, diareelor, gastritelor, ulcerului gastric
si duodenal: a) infuzie, din 1-2 linguri frunze
mruntite la can. Se beau 2-3 cni pe zi dup
mesele principale sau cte o lingur din or n
or; b) empiric, infuzie, din 1 lingur scoart
rdcin mruntit la can. Se beau 2 cni pe
zi (actiune purgativ, tenifug). 2. n distrofii ale
miocardului, fructele se consum imediat dup
culegere. Frunzele de dud alb intr n com-
pozitia Ceaiului depurativ (PLAFAR). Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea tulbu-
rrilor de metabolism, gastritelor si gastroen-
teritelor: a) infuzie, din 5 g frunze uscate si
mruntite peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se stre-
coar. Se las la rcit. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) decoct, din
5 g frunze uscate si mruntite la 100 ml ap. Se
fierbe 15 minute la foc domol. Se las la rcit.
Se strecoar. Se administreaz prin breuvaj
bucal. Dozele de tratament: animale mari (ca-
baline taurine), 20-50-80 g; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 10-20g; animale mici
(pisici, cini) psri), 2-5 g. Toxicologie. Con-
sumarea fructelor n exces de ctre psri le
provoac intoxicatii. Sericicultur. Frunzele
sunt folosite pentru cresterea viermilor de m-
tase. Protectia mediului. Introdus n perdele
forestiere de protectie din step si silvostep.
Ornamental. Folosit la gardurile vii. Suport
bine tunderea. Exemplarele mascule sunt
cultivate pe marginea strzilor, soselelor. Vop-
sitorie. Frunzele posed proprietti tinctoriale.
Se folosesc proaspete la vopsitul fibrelor de
ln n galben. 1. Frunzele se fierb n ap pn
se obtine o solutie colorat la intensitatea ma-
xim. Se strecoar. n solutia cald se dizolv
piatra acr. Se amestec pentru uniformizare.
Se introduc firele de ln. Se tin la cald pn se
obtine intensitatea de galben dorit. Se scoate si
se usuc la umbr. 2. Frunzele de dud alb si de
dud negru 233 dughie

zarzr (Primus armeniaca) proaspete, n prti
egale, se fierb mpreun n ap pn cnd
solutia se coloreaz n galben la intensitatea
dorit. Nuanta se verific prin proba de culoare
cu un esantion. Se strecoar. n solutia obti-
nut, cald, se dizolv piatr acr. Se ames-
tec pentru uniformizare. Se introduce lna si
se tine la cald pn cnd se obtine nuanta de
galben dorit, de la galben-deschis la gal-
ben-nchis (Agneta Btc, Margareta To-
rn escu, 1984) (v. Pl. XIX, 6).
DUD NEGRU (Morus nigra), fam.
Moraceae. Arbore foios, cultivat prin grdini,
curti, livezi, deseori slbticit, originar din
Persia; se mai numeste agud, aior, alior, cirici,
frgar negru, module, mur, pomnitar cu
pomnite negre, sarcoji, sovcar. Genetic,
2n = 90-106, 308. Rspndit n Asia de Vest.
Descriere. Tulpin nalt pn la 10 m. Scoar-
ta brun-cenusie, cu ritidom brzdat. Coroan
deas, larg. Lujerii usor pubescenti. Muguri
de 5-9 mm lungime, cu 3-5 solzi. Frunze lat-
ovate, cu marginile neregulat-adnc-serate,
baza profund-cordat, relativ groase, pe fat
scabre, pe dos mai ales pe nervuri pubescente
cu peri moi, petiol scurt. Flori unisexuat-dioice.
nflorire, V. Fructe cu sincarp purpuriu ntune-
cat pn la negru, si gust dulce acrisor. Com-
pozitie chimic. Frunzele contin adenin, acid
aspartic, glucoz, fructoz, acid acetic, acid
isobutiric, acid propionic, tanin, carbonat de
calciu, dioxid de siliciu, mangan, cupru. Fruc-
tele sunt bogate n zaharuri invertite, vitamine
(mai ales C), acid citric, acid malic, pectine,
sruri minerale, substante colorante. Rdci-
nile sunt bogate n malat de calciu. Alimen-
tatie. Fructele sunt dulci si usor aromate. Sunt
consumate ca atare. Industrie. Fructele ser-
vesc la fabricarea marmeladei, gemurilor si
buturilor alcoolice (tuic). Sucul si siropul sunt
utilizate n medicina infantil. Lemn tare, rezis-
tent, durabil. Se prelucreaz bine. Se lustru-
ieste frumos. Utilizat n tmplrie, dogrie, arti-
zanat, mobil de birou, instrumente muzicale
etc. Bioterapie. Frunzele sunt folosite n tra-
tarea diabetului. Mugurii sunt folositi n tratarea
diabetului, complicatii vasculare ale diabetului,
hemoragii retiniene ale diabetului, afectiuni in-
flamatorii ale cilor respiratorii. Scoarta rdci-
nilor este folosit n astm, tuse spastic, ede-
me, oligurie, traumatisme si contuzii. Medicin
uman. 1. Empiric, coaja ramurilor tinere, re-
coltat primvara, se fierbe n ap, si se ia n
dou prize, dimineata pe nemncate, contra
teniei. Din fructe se prepar un sirop la care se
adaug o cantitate dubl de zahr. Se trateaz
amigdalitele prin gargar. Consumat este tonic
si rcoritor. 2. Pentru combaterea diabetului si
glicozuriei la btrni: extract fluid din frunze,
preparat dup normele farmaceutice. Se iau
30 picturi nainte de mese, de trei ori pe zi.
3. Pentru tratarea de diabet, diabet subclinic,
complicatii vasculare ale diabetului, hemoragii
retiniene la diabetici, afectiuni inflamatorii ale
cilor respiratorii cu component bacterian si
viral: macerat de muguri proaspeti n solutie
hidroglicero-alcoolic 1 DH. Se administreaz
50 de picturi de 2-3 pe zi, n putin ap,
nainte de mesele principale. Cnd acest ma-
cerat se asociaz cu un alt macerat numrul
picturilor este de 50-70 n administrare unic;
de exemplu, n diabet, se asociaz maceratul
de dud cu cel al mugurilor de nuc. 4. Pentru
tratarea edemelor cu oligurie, astm, tuse cu
dispnee si traumatisme: macerat din scoart de
rdcini m soluie hidroglicero-alcoolic 1 DH.
Se iau 30-50 picturi, de 2-3 ori pe zi, n putin
ap. Administrarea se face cu 15 minute
nainte de mas (F. P i t e r , 2000). Medicin
veterinar. Aceleasi utilizri ca la dudul alb.
Recoltare. Frunzele (Mori folium) se culeg fr
petiol n mai-iunie Uscare la umbr n strat
subtire. Sericicultur. Frunzele fragede sunt
folosite la hrnirea viermilor de mtase. Spre
deosebire de dudul alb, nu se folosesc frunzele
btrne. Ornamental. Prezint interes orna-
mental, asemntor dudului alb. Vopsitorie.
Fructele bine coapte posed proprietti
tinctoriale. Se folosesc proaspete. Utilizate
mpreun cu scoarta jupuit de pe mlditele
tinere de grnit la vopsitul fibrelor naturale n
violet nchis. Fructele, mpreun cu scoarta de
grnit, se fierb n ap 30 minute. Separat
materialul de vopsit se nmoaie n bors cald,
unde se las s se mbibe bine. Se scoate
materialul din bors si se introduce n solutia
pentru vopsit, strecurat. Se fierbe 30 minute.
Se adaug calaican pisat si se amestec bine.
Se las pe foc mic pn a doua zi. Se scoate si
se usuc la umbr (Agneta Btc, Margareta
Tomescu, 1984) (v. Pl. XX, 1).
DUGHIE (Setaria italica ssp. mocha-
ricum), fam. Poaceae. Plant erbacee, anual,
cu cerinte pentru o clim cald si potrivit de
dughie 234 dumbt

umed, rezistent la secet, prefer soluri mij-
locii nisipo-lutoase, sau luto-nisipoase; culti-
vat ndeosebi n regiunea de cmpie; se mai
numeste dughie mare, mlai pentru furaj, fn
smnat, mrariu, mei, mohor, pis, parnic.
Genetic, 2n = 18. Rspndit pe tot globul
pmntesc, n regiunile subtropicale si tempe-
rate. Descriere. Rdcin fasciculat, superfi-
cial. Tulpin erect, nalt pn la 120 cm,
glabr, cu internodii bazale brune. Frunze lini-
ar-lanceolate, cu teaca prevzut cu striatii lon-
gitudinale, pe margini ciliat-proase, ligul
scurt, proas, limbul lung pn la 35 cm, lat
pn la 3 cm, aspru, cu margini ondulate. Pa-
nicul spiciform, adeseori nutant mai ales n
partea superioar. La baza spiculetelor se afl
sete verzi sau roscat-nchise care ntrec de 2-3
ori spiculetele n lungime. nflorire, VII-IX.
Fruct, cariops necaduc, cu paleea inferioar
trinervat. Compozitie chimic. n stare uscat
contine protein (10,8%), lipide (2,2%), sub-
stante extractive neazotate (38,5%), celuloz
(29,4%), substante minerale. Zootehnie. Spe-
cie furajer. Utilizat n hrana animalelor erbi-
vore sub form de fn, mai rar ca psune, n-
truct regenerarea plantelor se face relativ slab.
Productia 3000-4000 kg fn/ha (v. Pl. XX, 2).
DUMBt (Teucrium chamaedrys),
fam. Lamiaceae. Plant subfrutescent, pere-
n, camefit, xeromezofit, mezoterm spre
moderat termofil, slab-acid-neutrofil, ntlni-
t pe coaste ierboase, pietroase, tufrisuri si
margini de pduri nsorite, comun n regiunea
montan; se mai numeste buruiana-fetei, buru-
iana-omizii, buruian de friguri, buruian de
spulberri, busuiocul-calului, dembet, hin, iar-
ba-smizi, jugrel, sclipeti, scnteiut, spul-
bertur, suduoarea-calului. Genetic, 2n = 60,
64. Fitocenologic, ncadrat n Sedo-Scleran-
thetea, Erico-Pinion, Quercetea pubescen-ti-
petraeae, Festuco-Brometea. Rspndit n
Europa, vestul Asiei, nordul Africii. Cunoscut
din antichitate. Numele genului, Teucrium, este
dedicat lui Teucer (Teucrus), regele Troiei,
cruia i se atribuie descoperirea propriettilor
medicinale ale acestei plante. Descriere. R-
dcina principal formeaz stoloni subterani
din care se emit, la noduri rdcini si tulpini
subtiri. Tulpini adesea roscate, culcate sau
erecte, lungi pn la 30 cm, simple sau
ramificate, proase. Frunze ovate, alipit-proa-
se, crenate pe margine, scurt-petiolate. Flori
rosii-purpurii, grupate n raceme terminale,
adesea unilaterale; caliciu tubulos-campanu-
lat, pros, uneori glandulos-punctat, de multe
ori colorat n rosu-violaceu, terminat cu 5 dinti;
corol tubuloas, cu labiul superior redus la
2 dinti; androceu cu stamine exserte; gineceu
cu inel nectarifer la baza ovarului. nflorire,
VIIX. Fructe, nucule ovoide, lucioase, fin-re-
ticulate. Compozitie chimic. Planta contine
tanoizi, ulei volatil, substante amare. Bio-
terapie. Prtile aeriene ale plantei au utilizri n
medicina uman traditional. Principiile active
actioneaz ca tonic amar, excitant gastric,
febrifug, stomahic, antiseptic, spasmolitic, anti-
helmintic, coleretic si colagog. Intervine favo-
rabil n mrirea secretiei biliare, stimuleaz
contractia vezicii biliare provocnd evacuarea
bilei n intestin, mbuntteste activitatea di-
gestiv a stomacului, mreste secretia salivei,
a sucurilor gastrice si intestinale provocnd o
mrire a apetitului, suprim spasmele, pro-
voac eliminarea viermilor intestinali. Utilizat
pentru stimularea poftei de mncare, tratarea
bronsitelor cronice, gutei, inflamatiilor pro-
statei, afectiunilor mucoasei stomacale, atoniei
gastrice, febrei intermitente, strilor gripale la
btrni, reumatismului si ca antiseptic intes-
tinal. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei
(Chamaedryos herba) se recolteaz n timpul
nfloritului, se taie planta aproape de la baz.
Se usuc la umbr, n poduri acoperite cu tabl
sau n ncperi bine aerisite, n strat subtire sau
sub form de buchete legate cu at si agtate.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
bronsitelor cronice, inflamrii prostatei, afec-
tiunilor mucoasei stomacale, atoniei gastrice,
stimulrii poftei de mncare, febrei intermiten-
te, strilor gripale la btrni, reumatismului:
infuzie, din 1-2 lingurite pulbere plant la o
can, (250 ml) cu ap clocotit. Apa dat n
clocot se toarn peste plant ntr-o can. Se
las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
beau 2-3 cni pe zi. 2. Ca tonic gastric: pulbere
de plant, se iau cte 1-2 vrfuri de cutit na-
inte de mncare. 3. Pentru stimularea secre-
tiilor gastrice si stimularea digestiei: sirop, pre-
gtit din extract plant si zahr. Proportiile sunt
egale. Se fierbe pn la consistenta siropoas.
Se bea cte un pahar pregtit cu ap mineral.
Uz extern. Utilizat empiric n zona Vlenilor
de Munte, sub form de decoct, pentru tratarea
ulceratiilor tegumentare, mai ales a celor care
apar pe picioare. Se fac splaturi locale folo-
dumbravnic 235 duramen

sindu-se un tampon de vat. Apicultura. Spe-
cie melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul
de nectar si polen. Cantitatea de nectar,
0,33-0,52 mg/floare; secretia maxim are loc
ntre orele 10-14, timp n care sunt vizitate
asiduu de albine. Productia de miere,
150-230 kg/ha. Pondere economico-apicol
mijlocie (v. Pl. XX, 3).
DUMBRAVNIC (Melittis melisso-
phyllum), fam. Lamiaceae. Planta erbacee, pe-
ren, cu miros plcut; hemicriptofit, xerome-
zofit spre mezofit, mezoterm, neutrofil,
ntlnit prin pduri si tufrisuri din regiunea
dealurilor si cea montan inferioar, vegetnd
pe soluri uscat-revene pn la revene; se mai
numeste avrmeasc, bribonic, dobrisor,
dobromnic, dubrajnic, nimeasc, iarba-al-
binei, iarba-albinelor, iarba-ciutei, ibavnic, pri-
boinic, sulein de pus printre straie, teudiera,
todorus, umbranic. Dacii o numeau abianela,
teudila de unde a derivat numele teudiera,
folosindu-se astzi prin unele locuri din tar.
Fitocenologic, ncadrat n Orno-Cotinion.
Rspndit n Europa. Descriere. Rizom scurt
si ramificat din care pornesc rdcini ad-
ventive. Tulpin erect, patrunghiular, nera-
mificat, proas, nalt pn la 1 m, obisnuit
ntre 20-60 cm. Frunze ovat-cordate, cu mar-
ginea dintat, pe fata inferioar cu peri (mai
ales n lungul nervurilor), petiolate, opuse. Flori
purpurii, roz, rar albe, cu corol bilabiat, tubu-
loas. nflorire, V-VI. Fructe, nucule obovate
(4-5 mm), trunchiate, pubescente la vrf.
Compozitie chimic. A fost putin studiat.
Frunzele contin cumarin, heterozide, harpa-
gid, ulei volatil, tanin, sruri minerale. Alimen-
tatie. n Transilvania, datorit mirosului su
aromat, planta este utilizat la aromatizarea
vinurilor folosit mpreun cu alte plante se
obtine butura Maitrank". Bioterapie. Planta
este folosit n terapeutic de medicina uman
si veterinar traditional. Cercetri preliminare
au evidentiat efecte antiseptice si diuretice. Se
pare c inhib dezvoltarea colibacililor. Em-
piric, se utilizeaz n tratarea herniei, para-
liziilor, cefaleei, durerilor de stomac, colicilor
intestinale, afectiunilor urinare, astmului, amig-
dalitei, ulceratiilor greu vindecabile, plgilor
greu vindecabile. Recoltare. Frunzele
(Melissae turcicae folium sau mai nou Melitti-
sae folium) se recolteaz n timpul nfloritului,
pe timp frumos. Se usuc la umbr n strat
subtire. Se pstreaz n pungi de hrtie sau n
saci textili. Medicin uman. Uz i nt er n.
1. Pentru combaterea strilor de neliniste, tea-
m, nsotit de palpitatii si insomnii (anxietate),
stimularea somnului si ca antiseptic al cilor
urinare: infuzie, din 1 lingurit pulbere plant la
100 ml ap (o jumtate de can) clocotit. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
bea seara nainte de culcare. 2. Pentru tratarea
paraliziilor si parezelor nervilor periferici: infu-
zie, din 1-2 lingurite frunze peste care se toar-
n o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se beau
2 cni pe zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea
flebitei: decoct din 2 lingurite (10 g) plant la
100 ml ap. Se fierbe 10 minute. Se strecoar.
Se aplic comprese locale. Anticoagulant.
Combate emboliile. 2. Ca adjuvant n paralizii si
pareze ale nervilor periferici: a) decoct, din
2 linguri plant mruntit la 1l de ap. Se fierbe
30 minute. Se strecoar. Se aplic de dou ori
pe zi comprese calde; b) decoct, din
500-1000 g plant la 10 l de ap. Se fierbe
30 minute. Se strecoar. Se adaug apei de
baie n cad sau van. Baia dureaz 20-30 mi-
nute. 3. Pentru tratarea herniei: a) ca-
taplasme, din planta pisat bine, se pun pe
locul afectat si se bandajeaz; b) decoct, din
50 g plant la 500 ml ap. Se fierbe 20 minute.
Se las s se rceasc pn la cldut si se
aplic local un tifon mbibat cu solutia
obtinut. Planta este un bun somnifer pentru
copii, btrni si bolnavi. Medicin veterinar.
Uz extern. Pentru tratarea edemului mamar,
mamitei: decoct, din 4 linguri frunze uscate si
mr unt i t e l a 500 ml ap. Se f i er be
15-20 minute. Se strecoar. Se rceste pn
la cldut. Se spal ugerul. Efect antiseptic,
cicatrizant, anticoagulant (v. Pl. XX, 4).
DURAMEN (Duramen), tesut lemnos
secundar mai vechi, format din celule moarte
impregnate cu tanin, rsini, pigmenti, nsotit cu
fibre lemnoase puternic lignificate, cu vase de
lemn nefunctionale astupate cu tile. Poart nu-
mele de inima lemnului"; inactiv fiziologic,
foarte rezistent, cu valoare industrial ridicat.

E

ECTODESME, diferentieri canalicu-
lare, fine, protoplasmatice, distribuite n peretii
celulari pectocelulozici externi ai epidermei.
Pornesc din protoplasma celulelor si ajung
aproape de cuticul, fr a iesi la suprafat.
Sunt numite si plasmodesme ale peretilor celu-
lari externi. Descoperite de W. Schuma-
cher si W. Hal bs gut h (1939). Studiate
electronomicroscopic n sectiuni transversale
de F. Schnepf (1959) (fig. 79). Aparca nu-
meroase fire subtiri protoplasmatice care p-
trund prin microcapilarele intermicelare ale pe-
retelui celular. Puntile protoplasmatice se
ntreptrund, formnd noduri, apoi se despart
din nou. Numrul ectodesmelor pe unitatea de

Fig. 79. Distributia ectodesmelor si a
plasmodesmelor prin peretii celulelor epidermei si
stomatelor: a - stomat; b -
ectodesme; c - plasmodesme.
suprafat variaz n raport cu vrsta celulei,
specia de plant si dinamica lor n ritmul zi-
noapte. Epidermele tinere, cu peretii celulari
subtiri, au un numr ridicat de ectodesme pe
unitatea de suprafat. Numrul ectodesmelor
scade la epidermele care, naintnd n vrst,
si ngroas peretii celulari. La unul si acelasi
substrat material, exist mai multe ectodesme
n timpul noptii, dect ziua (P. Lambertz,
1954). Numrul si mrimea lor se micsoreaz
la iluminare artificial, iar la ntuneric cresc. Din
spectrul luminii, radiatiile rosii (655 nm) si cele
albastre (430 nm) au o influent hotrtoare n
acest sens. Lumina verde (540 nm) nu le influ-
enteaz (A. Si vers, 1960). Structura lor se
modific si sub actiunea temperaturii, narco-
ticelor, compusilor minerali si organici, iar la
locul de infectare criptogamic dispar. Modifi-
crile survenite sub influenta factorilor de me-
diu pot fi reversibile sau ireversibile. Fiziologic,
ectodesmele joac un rol important n absorb-
tia si transportul substantelor nutritive care vin
n contact cu frunza n timpul ploii, precum si la
eliminarea din frunz a substantelor toxice. n-
tlnite n peretii celulelor epidermice dintre ner-
vurile frunzei, pe laturile nervurii principale, n
peretii celulelor stomatice si ai perilor simpli de
la Poaceae, Cyperaceae, Primulaceae etc.
ELAGAJ, proces de ndeprtare a
crengilor din partea inferioar a trunchiului ar-
borelui verde, pe picior. Elagajul natural are loc
elaisom 238 embrionie adventiv

prin uscarea si cderea crengilor inferioare,
provocate de anemierea prin umbrire de ctre
cele superioare; elagajul artificial const n t-
ierea ramurilor verzi si uscate din partea infe-
rioar a trunchiului pentru mbunttirea formei
si producerea unui lemn valoros. Actiunea se
desfsoar n 2-3 etape: 1. cnd arboretul are
vrsta de 18-20 ani si diametrul de cca 10 cm,
tierea ramurilor se execut pn la nltimea
de 2-3 m; 2. dup 4-5 ani de la primul elagaj,
tierea ramurilor se face pn la nltimea de
4-6 m; 3. tierea ramurilor pe tulpin se face
pn la 6-8 m.
ELAISOM (Elaisoma), denumire ge-
neric a apendicilor de pe fructe sau de pe
seminte, cu continut oleaginos, mult cutat de
furnici, care contribuie la diseminarea lor (de
exemplu, la Chelidonium, Knautia, Viola etc.).
ELATERE (Elateres), filamente fine
rezultate din citoplasm, prezente n sporo-
carpiile (corpuri fructifere) mixomicetelor. Sunt
higroscopice si au rol n mprstierea sporilor.
Totalitatea elaterelor poart numele de capi-
litiu.
ELATINACEE (Elatinaceae), familie
de plante erbacee, anuale, rar perene, acvatice
sau de mlastini, cuprinznd 2 genuri, cu cca 35
de specii rspndite pe ntreg globul pmn-
tesc. Tulpini simple sau ramificate, repente sau
ascendente, glabre sau pubescente. Frunze
simple, opuse sau verticilate, glabre sau pu-
bescente, stipelate. Flori bisexuate (hermafro-
dite), actinomorfe; caliciu gamosepal (sepale
unite); corol dialipetal, alb sau roz, petalele
alterneaz cu segmentele caliciului; androceul
din stamine libere, n numr egal sau dublu cu
al petalelor; gineceul, cu ovar superior, 2-5
(6) locularcu 2-5 (6) stile, fiecare purtnd stig-
mat capitat. Formul floral: H2K
(2
-5; 6); C
2
-
5;
6;
A
2
-
5
; 6; 4-10; 12; G(2-
5
; 6) Fruct capsul septicid.
Seminte foarte mici, fr endosperm. Flora Ro-
mniei contine 5 specii ce apartin genului Ela-
tine, x = 9.
ELEAGNACEE (Elaeagnaceae),
familie de plante lemnoase, arbori si arbusti;
acoperiti cu peri stelati sau solzosi de culoare
argintie. Frunze ntregi, alterne sau opuse. Flori
bisexuate (hermafrodite), poligame sau dioice,
actinomorfe; caliciul, dialisepal; corol absent;
androceul, din 4 stamine, nserate pe peretii
interiori ai receptaculului; gineceul, cu ovarsesil,
unilocular, ovul anatrop, stil cu stigmat simplu.
Formula floral: H2K4-
2
C
o
A4 G
1
. Receptaculul
tubulos, devine crnos la maturitate si particip
la formarea fructelor asemntoare cu drupa.
Flora Romniei contine 2 specii: Elaeagnus
angustifolia (slcioar, salcie mirositoare),
2n = 28; Hippophae rhamnoides (Ctin alb),
2n = 24.
EFEDRACEE (Ephedraceae), fami-
lie care include arbusti, cu axe articulate, rs-
pndite n Europa, nordul Siberiei, pn la Cer-
cul Polar. Frunze mici, sub form de solzi. Flori
unisexuate, amentiforme; cele mascule cu pe-
rigonul din 2 frunze, androceul din 2-8 stamine.
Florile femele n form de tub, la maturitate
pielos, de culoare nchis, pn la negru; gine-
ceul cu ovule delimitate de un singur integu-
ment. n Romnia vegeteaz Ephedra dista-
chya (Crcel), 2n = 24, 48. Rar. ntlnit n
zona stepei pn n etajul gorunului pe cerno-
ziomuri, mame, nisipuri n judetele Alba, Cluj,
Caras-Severin, Mehedinti, Buzu, Constanta,
Tulcea, Vaslui.
ELECTRONASTIE (Electronastia),
miscri ale organelor unor plante provocate de
curentul continuu al unui circuit electric. Frun-
zele cu pulvinule (de exemplu, Mimosa pudica)
execut miscri electronastice la trecerea cu-
rentului electric prin pulvinul; la trecerea aces-
tuia prin stigmatul a dou flori, petalele aflate
mai apropiate de electrodul pozitiv execut
miscri electronastice (St. Pt er f i , N. Sl -
geanu, 1972).
EMBRIONIE ADVENTIV, pro-
ces de dezvoltare a embrionului din celule di-
ploide ale ovulului aflate n afara sacului em-
brionar. Embrionul se poate diferentia din
celule ale nucelei (embrionie nucelar) sau din
celule ale integumentului (embrionie integu-
mentar). Celulele care vor genera embrioni
devin bogate n citoplasm. Se divid activ for-
mnd grupe de celule care, treptat, ptrund n
sacul embrionar, unde dau nastere la adevrati
embrioni. Embrionia adventiv poate fi auto-
nom, independent de polenizare si fecun-
datie, sau indus, dependent fie de unul din
acesti factori, fie de amndoi. Embrionia ad-
ventiv nucelar: n ovul, paralel cu
emondaj 239 endemit

dezvoltarea embrionului zigotic, se dezvolt si
embrionii nucelari. Acestia din urm nu au sus-
pensor, element caracteristic embrionilor rezul-
tati din fecundatie. Lipsa suspensorului indic
originea lor. Embrionia nucelar este strns
legat de poliembrionie. O smnt poate avea
un numr mai mic sau mai mare de embrioni. n
timpul maturrii semintei o parte din embrioni
se atrofiaz. Dintr-o asemenea smnt se
obtin mai putine plantule fat de numrul initial al
embrionilor. Exemplu, specia Citrus trifoliata
formeaz n ovul pn la 30 de embrioni. El
dezvolt ns dou-trei plantule. Uneori, em-
brionul aprut n urma fecundatiei moare si
rmn s se dezvolte embrionii nucelari. Plan-
tulele formate sunt apomictice, fertile si pre-
zint caracterele plantei materne. Pentru unele
specii de angiosperme, embrionia adventiv
nucelar poate fi ntmpltoare si constant,
ereditar. La unele specii de orhidee apomicti-
ce (Nigritella nigra f. apomicta, Zeuxine sul-
cata) initialele sacului embrionar, ale embrio-
nilor nucelari si semintei se formeaz autonom,
iar la alte specii (Zygopetalum mackayi) aces-
tea sunt induse de ctre polenizare. Embrionia
adventiv integumentar poate fi ntmpltoa-
re si constant, autonom si indus. Embrionii
suplimentari se diferentiaz din celulele inte-
gumentului intern al ovulului. Treptat ptrund n
sacul embrionar, unde si continu dezvolta-
rea. La multe specii, embrionii se dispun de
obicei n apropierea aparatului oosferei (Euo-
nymus latifolium, Funkia ovata, Citrus sp.), la
alte specii ns, embrionii ocup pozitii n dife-
rite prti ale sacului embrionar (Allium odo-
ratum).
EMONDAJ, tiere a ramurilor laco-
me de pe trunchiul unor arbori valorosi ai plafo-
nului superior. Se aplic imediat ce s-au format
ramurile lacome; ntrzierea depreciaz calita-
tea lemnului. Tierea are loc vara, se execut
ct mai aproape de trunchi.
EMPETRACEE (Empetraceae), fa-
milie de arbusti pitici, cuprinznd 3 genuri, cu
5 specii, rspndite mai ales n emisfera nor-
dic. Frunze alterne, persistente, fr stipele,
dense, formnd verticile aparente. Flori mici,
unisexuate (numai unele hermafrodite), acti-
nomorfe, pe tipul 3; caliciul dialisepal (sepale
libere); corola dialipetal (petale libere); andro-
ceul, din 3 stamine, nserate pe sepale;
gineceul, cu ovar superior, 6-9 locular, cu cte
un ovul apotrop n fiecare loj, unitegumentar,
stil scurt, stigmat laciniat, ramificat. Formula
floral: M2K
3
C
3
A
3
; F2K3,C3G
(69)
. Fruct drupa.
Seminte bogate n albumen. Flora Romniei
are un singur gen, o singur specie cu 2 sub-
specii: Empetrum nigrum ssp. nigrum, 2n = 26;
Empetracee nigrum ssp. hermafroditum,
2n = 52, rar. Popular: Vuietoare.
ENDEMISM, fenomen de aparitie a
noi specii vegetale, genuri, familii pe un teritoriu
geografic determinat, relativ limitat, uneori cu o
arie extrem de redus. De regul, sunt canto-
nate numai n centrul genetic unde s-au format.
n Europa fenomenul se evidentiaz mai mult
n sud dect n nord. Numrul endemitelor ca-
pt o pondere clin ce n ce mai mare de la
nord la sud (Gh. Di hor u, C. Prvu, 1987).
n Romnia, fitoendemismul este bine repre-
zentat n lantul Carpatic, prin endemite de tip
carpatic. Centrele genetice pentru endemite si
subendemite: Muntii Rodnei (Lychnis nivalis,
Heracleum carpaticurn, Melampyrum saxo-
sum, Saussurea porcii, Pulmonaria filarszky-
ana, Centaurea carpatica, Primula elatior ssp.
leucophylla, Centaurea phrygia ssp. rarauen-
sis, Hieracium pojoritense etc.), Muntii Bistritei
si Masivul Ceahlu (Pedicularia baumgartenii,
Andryala levitomentosa, Hieracium telekia-
num, Astragalus roemerietc.), Muntii Bucegi si
Muntii Brsei (Thesium kernerianum, Dianthus
callizonus, Gypsophila petraea, Saxifraga
montana ssp. demisa, Rhododendron myrtifo-
liumetc.), Masivele Retezat si Godeanu (contin
cca 70 taxoni endemici, mai ales din genul
Hieracium), Carpatii Banatului si Meridionali ai
Olteniei (Minuartia frutescens ssp. cataracta-
rum, Ranunculus flabellifolius, Campanula
crassipes, Stipa danubialis etc.), Muntii Apu-
seni (Sorbus dacica, Aquilegia nigricans ssp.
subscaposa, Syringa josikaea - migrat si n
Carpatii Pdurosi etc.), Depresiunea Brsei
(Armeria maritima ssp. barcensis, Saxifraga
mutata).
ENDEMIT, termen care desemneaz
speciile, genurile, familiile sau alti taxoni ve-
getali delimitati n rspndirea lor la un teritoriu
determinat (provincie, regiune, district etc.), un-
de initial s-au format. n flora Romniei exist
urmtoarele endemite: Athamanta turbith ssp.
hungarica, Prangos ferulacea ssp. carinata
endocarp 240 endoderm

(fam. Apiaceae); Andryala levitomentosa, An-
themis carpatica ssp. pyrethriformis, A. tincto-
ria ssp. fussii, Carduus kerneri ssp. lobula-
tiformis, Centaurea coziensis, C. globurensis,
C. jankae, C. phrygia ssp. rarauensis si ssp.
retezatensis, C. pinnatifida, C. pontica, C. tri-
chocephala ssp. simonkaiana (fam. Astera-
ceae); Erytrichium ranum ssp. jankae, Myo-
sotis transsilvanica (fam. Boraginaceae);
Aubrietia intermedia ssp. falcata, Barbarea
lepuzinica, Cochlearia pyrenaica ssp. borzea-
na, Draba dorneri, D. haynaldii, D. simonka
iana, Hesperis matronelis ssp. monileformis, H.
oblongifolia, Thlaspi dacicum ssp. banaticum,
T. pawlowski (fam. Brassicaceae); Campanula
romanica (fam. Campanulaceae); Cerastium
transsilvanicum, Dianthus callizonus, D. gigan-
teus ssp. banaticum, D. glacialis ssp. gelidus,
D. henteri, D. tenuifolius, Lychnis nivalis, Mi-
nuartia frutescens ssp. cataractarum, M. gra-
minifolia ssp. hungarica, Silene dinarica (fam.
Caryophyllaceae); Cephalaria radiata, Scabio-
sa pseudobanatica (fam. Dipsacaceae); Astra-
galus peterfii, A. pseudopurpureus, A. roemeri,
Onobrychis montana ssp. transsilvanica (fam.
Fabaceae); Fumria jankae (fam. Fumariace-
ae); Salvia transsilvanica, Tymus bihorensis, T.
comosus (fam. Lamiaceae); Erythronium
dens-canis ssp. niveum, Ornithogalum ortho-
phyllum ssp. acuminatum si ssp. psammophi-
lum (fam. Liliaceae); Linum uninerve (fam. Li-
naceae); Nymphaea lotus ssp. thermalis (fam.
Nymphaeaceae); Papaver corona-Sancti-Ste-
phani (fam. Papaveraceae); Pinus nigra ssp.
banatica (fam. Pinaceae); Armeria maritima
ssp. barcensis (fam. Plumbaginaceae); Festu-
ca bucegiensis, F. nitia ssp. flaccida, F. pachy-
phylla, F. versicolorssp. dominii, Helictotrichon
decorum, Koeleria macrantha ssp. trans
silvanica, Stipa danubialis, Poa laxa ssp.
pruinosa, Trisetum macrotrichum (fam. Poa-
ceae); Primula auricola ssp. serratifolia, P. ela-
tior ssp. leucophilla, P. wulfeniana ssp. baum-
garteniana (fam. Primulaceae); Aquilegia
nigricans ssp. subscaposa, Delphinium simonka-
ianum. Hepatica transsilvanica (fam. Ranuncu-
laceae); Alchemilla dolichotoma, Sorbus bor-
basii, S. dacica (fam. Rosaceae); Asperula
carpatica, Galium baillonii (fam. Rubiaceae);
Thesia kernerianum (fam. Santalaceae); Saxi-
fraga mutata ssp. demissa (fam. Saxifragaceae):
Pedicularis baumgartenii(fam. Scrophulariceae);
Zannichellia prodanii (fam. Zannichelliaceae).
ENDOCARP ->. FRUCT
ENDOCITOZ (Endocitoza), pro-
ces fiziologic ntlnit la celule, care const din
invaginarea sau deplasarea membranei celu-
lare (plasmalemei) n interior, formnd vacuole
numite endozomi, cu nglobarea unor particule
din afar. Peretii ce delimiteaz o asemenea
vacuol provin din plasmalem. Prin acest me-
canism sunt introduse n interiorul celulei par-
ticule si ioni care au reactionat specific si selec-
tiv cu plasmalema, dar pe care nu o pot
strbate. Prima faz a inductiei endocitozei
const n absorbtia substantei inductoare pe
glicocalixul mucoid al plasmalemei celulare.
Endocitoza are loc numai dac absorbtia de
substant este cantitativ. n faza a doua, ener-
gia ATP, furnizat plasmofilamentelor contrac-
tile ale hialoplasmei, determin formarea endo-
zomului, care const din aparitia unui canal
scurt ce se alungeste din ce n ce mai mult si se
dilat la baz rezultnd, prin desprindere, en-
dosomi primari. Acestia se fragmenteaz la
scurt timp dup formare, rezultnd mici vezi-
cule care se ncarc cu hidrolaze acide pro-
venite din dictiozomi si se contopesc cu alti
endosomi mai vechi, constituind formatiuni li-
zozomale (M. Ionescu-Varo, 1976).
ENDODERM (Endodermis), tesut
de aprare cu modificri speciale aflat n partea
cea mai intern a scoartei. Endoderma separ
scoarta de cilindrul central. Este ntlnit n
structura primar a rdcinilor si a unor tulpini.
La tulpinile plantelor monocotiledonate aeriene
si la cele dicotiledonate erbacee aeriene nu se
distinge o endoderm diferentiat. Ea apare
vizibil la tulpinile plantelor acvatice, subterane
si la cele lemnoase aeriene. Este format din
celule vii, prismatice sau alungite, fr spatii
intercelulare, dispuse ordonat ntr-un singur
strat. Mai rar este bistratificat ca la rdcinile
plantelor Smilax, Schizandra s.a. Endoderma
aflat n stadiul tnr are celulele cu peretii
celulozici elastici. Mai trziu, peste peretii ra-
diari apare o fsie neelastic dintr-o substant
suberoid (lipide + lignin), nc nestudiat chi-
mic. Aceste ngrosri primare se numesc punc-
tele (cordoanele) lui Caspary. Cu timpul, pere-
telui celular i se adaug lamele de suberin, iar
la unele specii peste acestea se depun straturi
groase de lignin. Depunerea pe pereti se poate
face uniform, de jur-mprejur sau numai pe
endomitoz 241 endosperm

peretii interni si laterali (radiari). n ultimul caz
partea ngrosat a celulei are n sectiune trans-
versal forma unei portocale sau a literei U". n
asemenea celule continutul protoplasmatic
moare. Celulele suberificate devin impermea-
bile pentru ap si substantele hidro-solubile.
Circulatia apei cu sruri minerale, din exterior
spre vasele de lemn ale cilindrului central, este
asigurat de celulele de pasaj sau de trecere"
(celule vii cu peretii celulozici) aflate n grosi-
mea endodermei si dispuse n dreptul fascicu-
lelor conductoare lemnoase. La tulpinile ae-
riene ale multor plante lemnoase, celulele
endodermei nu sufer diferentieri speciale. Se
disting de restul celulelor scoartei prin con-
tinutul mai bogat n amidon, de unde si numele
de teac amilifer sau floioterm. n spatiu,
endoderma are forma unui cilindru. Ea apr
tesuturile vii ale cilindrului central si mentine
seva brut n interiorul lui (-> tESUTURI DE
APRARE).
ENDOMITOZ (Endomitosis), pro-
ces biologic de multiplicare n nucleu a gar-
niturii cromozomiale fr diferentierea fusului
acromatic, fr separarea cromozomilor n
anafaz, fr dezorganizarea nvelisului nu-
clear si fr a avea loc diviziunea celular.
Cromozomii se replic succesiv si parcurg sta-
dii specifice, cum sunt endoprofaza, endome-
tafaza si endoanafaza. Endomitoza se poate
repeta si reprezint o cale de poliploidizare a
celulei. Nucleele diploide la plante devin tetra-
ploide s.a. Numrul de ploidii este determinat
de numrul ciclurilor endomitotice. La Cucur-
bita pepo s-a atins nivelul de 128 ploidii rezul-
tate din sase diviziuni prin endomitoz. Mrirea
numrului de cromozomi este corelat cu
cresterea volumului nuclear. ntlnit la tesu-
turile care se diferentiaz si la care diviziunea
mitotic s-a oprit. Observat n celulele de la
Allium sativum, perii frunzelor tinere de Sinapis
alba, celulele tapet de la Lycopersicom escu-
lentum, meristemul de la Spinacea oleracea,
tuberculii de Solanum tuberosum etc.
ENDOSOMI, vacuole citoplasmatice
ce contin particule din afara celulei, formate prin
invaginarea plasmalemei. Peretii endosomilor
provin din plasmalem (-> ENDOCITOZ).
ENDOSPERM (Endospermium), te-
sut albuminos de rezerv, cu functiuni trofice
pentru embrion, existent n seminte. Gimno-
spermele posed un endosperm primar
haploid. Se dezvolt dup fecundatie, odat cu
dezvoltarea embrionului si reprezint gameto-
fitul feminin (protalul). Celulele lui se nmultesc
ca numr si acumuleaz substante nutritive de
rezerv. Angiospermele posed endosperm
secundar (albumen), de obicei triploid. Este o
formatiune nou si rezult din diviziuni mitotice
repetate ale zigotului accesoriu. Diviziunile nu-
cleului nu sunt urmate n toate cazurile de cito-
chinez; n functie de perioada de aparitie a
peretilor celulari, se cunosc trei tipuri principale
de formare a endospermului secundar: nuclear,
celular si intermediar (helobital)" (Natalia R -
dul escu- Mi t r oi u, 1976). Endospermul
nuclear. n diferentierea lui, primele diviziuni
ale nucleului nu sunt nsotite de citochineze si
de formare a peretilor celulari. n sacul em-
brionar apare mai nti o mas plasmatic mul-
tinucleat. Unele plante (poacee, alunul, nuca
de cocos etc.) au sacul embrionar plin cu nuclei
liber situati ntr-un lichid lptos, constituind faza
n lapte". Dup o perioad de timp, variabil la
diferitele specii, are loc de obicei formarea pe-
retilor celulari. De exemplu, la poacee formarea
peretilor celulari corespunde n practic cu faza
n prg" (cear). Bobul de cereale are o con-
sistent ceroas. Sunt plante la care formarea
peretilor celulari este exclus. n general, peretii
celulari se constituie de la periferie spre
centrul sacului embrionar si de la vrf spre
baz. Primii pereti apar n regiunea micropilar
a sacului embrionar. Mai rar este diferentierea
peretilor celulari dinspre salaz spre micropil
(exemplu, Carya Cimicifuga, Elatine). Cnd n-
tregul endosperm este de natur citoplasma-
tic peretii celulari apar n acelasi timp n tot
sacul embrionar (exemplu, Tacca). Endosper-
mul nuclear este frecvent la speciile cu ovule
crassinucelate prezente la speciile de Monoco-
tyledoneae, Apetalae si Dialypetalae. Endo-
spermul celular. n diferentierea lui, diviziunile
zigotului accesoriu sunt urmate de la nceput
de citochineze, rezultnd celule noi. Prima divi-
ziune a zigotului accesoriu este urmat imediat
de formarea unui perete desprtitor ntre cei
doi nuclei fii. Peretele este de obicei transver-
sal, uneori vertical sau oblic. Pozitiile fusurilor
nucleare si peretelui celular sunt, n general,
constante n cadrul unei specii si au important
pentru repartitia potentialittii nutritive. n acest
sens se deosebesc cteva tipuri. 1. Peretele
endosperm 242 entomofilie

transversal pe axa longitudinal a ovulului, caz
frecvent, rezult din prima diviziune a zigotului
accesoriu si separ nuc leii fii. n a doua divi-
ziune mitotic peretele celular poate avea ace-
easi pozitie sau o alt pozitie. Astfel: a) una sau
amndou celulele fiice se pot divide prin pereti
transversali; n diferentierea endospermului a-
ceasta este forma Ericaceae; rspndit la
Annonaceae, Eriacaceae, Menyanthaceae;
b) una sau amndou celulele fiice se pot divi-
de prin pereti longitudinali; reprezint forma
Scutellaria de diferentiere a endospermului;
rspndit la unele Asteraceae. 2. Perete lon-
gitudinal si paralel cu axa longitudinal a ovu-
lului. A doua diviziune este asemntoare si
rezult patru celule cilindrice. A treia diviziune
este transversal si rezult opt celule asezate
n dou etaje. A patra diviziune este tot trans-
versal. Acum celulele se desfsoar nere-
gulat. Aceasta este forma Adoxa de diferen-
tiere a endospermului. Descris pentru prima
dat de Lagerberg (1909) la specia Adoxa
moschatellina. ntlnit si la unele Asteraceae si
Dipsacaceae. n endospermul celular se dife-
rentiaz haustorii endospermali cu important
deosebit n nutritia embrionului. Au importan
si n sistematic. Se pot forma la polul sa-
lazal (exemplu, Araceae, Nymphaeaceae), la
polul micropilar (exemplu, Impatiens sp.) sau la
ambii poli ai sacului embrionar (exemplu, Acan-
thaceae, Lobeliaceae, Scrophulariaceae etc.).
Diferentierea haustorilor porneste de la unele
celule ale endospermului. Acestea si schimb
configuratia, dimensiunile si structura. Nu se
mai divid, cresc mult n volum si trimit diver-
ticule n nucel sau n integumentele ovulului.
Citoplasm lor posed vacuole mari, iar nucleii
capt forme amiboidale si devin poliploizi n
urma endomitozelor. Formatiunile haustoriale
sunt situate la locul de ptrundere a substan-
telor nutritive n sacul embrionar. Se admite c
au rol principal n digerarea substantelor nutri-
tive fcndu-le asimilabile pentru endosperm si
embrion. Endospermul intermediar (helobial).
Pentru diferentierea lui are loc o diviziune
transversal inegal a zigotului accesoriu. Re-
zult o celul micropilar mare si o celul sala-
zal mic. n celula micropilar au loc mai mul-
te diviziuni nucleare libere. Nucleii rezultati se
repartizeaz ntocmai ca la endospermul nu-
clear tipic, apoi are loc formarea peretilor celu-
lari, rezultnd endospermul celularcare ncon-
joar embrionul. n celula salazal diviziunile
nucleare libere sunt mai putin rapide dect n
cea micropilar. Devine voluminoas, cuprinde
n final un numr restrns de nuclei si capt
caractere haustoriale. Exercit adesea o ac-
tiune digestiv asupra nucelei si chiar a tegu-
mentului. Durata de viat este limitat si nu
intr n constitutia endospermului. Sunt cazuri
unde diviziunile nucleare din celula salazal,
cteva la numr, sunt nsotite de formarea pe-
retilor desprtitori. Rezult un grup de celule
vizibile un anumit timp (exemplu, Saxifraga
granulata). La alte specii diviziunea nici nu are
loc (exemplu, Burmannia championii). Endo-
spermul intermediar este o form de tranzitie
ntre cel nuclear si celular, ntlnit la multe
Monocotyledoneae si Dicotyledoneae (Ranun-
culaceae, Rosaceae, Nymphaeaceae etc.).
ENTOMOFILIE (Entomophilia), po-
lenizare realizat de insecte (albine, bondari,
viespi, muste, fluturi); sin. entomogamie. ntl-
nit la majoritatea angiospermelor din toate
climatele Terrei. Adaptrile morfo-anatomice si
fiziologice ale florilor si cele de corelatie dintre
flori si polenizatori sunt ajunse la perfectiune.
Pentru a putea fi observate de la distant de
insecte, florile solitare sunt mari, iar florile mici
sunt grupate n inflorescente mari. Corola este
viu colorat. Eman uleiuri volatile plcut sau
urt mirositoare (a gunoi de grajd sau de ca-
davre n putrefactie). Parfumul emanat de unele
specii este perceptibil numai pentru insect si
imperceptibil pentru om. Nectariile, stami-nele
si stigmatul au o pozitie bine determinat n
floare. Granulele de polen sunt de obicei
mari, lipicioase si cu diferite asperitti n exte-
rior, facilitnd prinderea lor de corpul insectelor
si de suprafata stigmatului. Stigmatele gine-
ceului sunt papiloase, filiforme, foliacee si aco-
perite n general cu o substant lipicioas cu rol
n retinerea polenului. Dup tipul polenizato-
rului entomofil exist: flori melitofile, vizitate de
albine, bondari, viespi (Hymenoptere); flori
cantarofile, vizitate de gndaci (Coleoptere);
flori miofile, vizitate de muste (Diptere); flori
sapromiofile, vizitate de muste de cadavru
(Diptere); floripsihofile, vizitate de fluturi (Lepi-
doptere). 1. Florile melitofile sunt bine spe-
cializate. Posed culori diferite (albe, galbene,
violete, albastre). Eman uleiuri volatile cu mi-
ros fin. Nectarul este adnc ascuns. Multe din
corole sunt prevzute cu stindard si labii (buze)
pentru aterizare (de exemplu, Salvia). Pole-
entomofilie 243 entomofilie

nizarea la Rosaceae (mr, pr, gutui, prun,
cires, visin, cais, mur, zmeur, mces s.a.), Cu-
curbitaceae (castravete, dovleac, pepene), La-
miaceae (salvie) etc. este fcut de albine si
alti polenizatori din grupul Hymenopterelor.
2. Florile cantarofile sunt mai primitive, au
form de disc sau de cup, usor accesibile,
culoare verde sau alb, puternic mirositoare,
fr nectarii, dar cu mult polen ce constituie
hrana gndacilor. 3. Florile miofile sunt mici,
n form de disc, cu sau fr miros, fr nectar
liber (de exemplu, Apiaceae). 4. Florile sapro-
miofile sunt verzui-purpurii ptate, cu miros de
cadavru, imitnd mediul de viat obisnuit al
mustelor de hoit, unde caut s-si depun pon-
ta. Atrase prin aceste nsusiri, ele asigur pole-
nizarea (de exemplu, Aristolochia, Stapelia,
Arum s.a.). 5. Florile psihofile, ce se deschid
n timpul zilei, au pozitia erect, corol tubu-
lar, deseori de culoare rosie, cu nectar adnc
ascuns [de exemplu, tutunul (Nicotiana taba-
cum), garofita (Dianthus cartusianorum) etc.].
Cele care se deschid n timpul noptii (svin-
gofile) sau crepuscular (falenofile) sunt tubu-
loase, orizontale sau pendule, de culoare alb,
cu miros de parfum si nectar adnc ascuns [de
exemplu, lichitoarea psreasc (Silene nu-
tans), luminit (Oenothera biennis) etc.]. Pole-
nizarea entomofil poate fi fcut ziua, n
amurg sau noaptea. Entomofilia crepuscu-
lar si nocturn este caracteristic numai flo-
rilor care se deschid n amurg sau noaptea, iar
ziua se nchid. Culoarea lor este alb n interior
si verde-deschis, uneori si cu alte nuante, n
exterior. n general, eman un parfum mai mult
sau mai putin puternic [de exemplu, regi-na-
noptii (Nicotiana alata), lichitoarea psreasc
(Silene nutans) (fig. 80), spunrita (Saponaria
officinalis), floarea-cucului (Lychnis flos cuculi)
etc.]. Polenizatorii sunt fluturii din
genul Mamestra, Dianthoecia s.a., care vizi-
teaz florile pentru a suge nectarul ce le
serveste ca hran si pentru a depune n ele
ou, n scopul reproducerii speciei. Mecanis-
mele polenizrii sunt variate. Spunrita sau
odogaciul si deschide florile n amurg si le
nchide dimineata la rsritul soarelui. Noaptea
corolele stau larg deschise. Staminele se ma-
turizeaz naintea gineceului. La nflorirea din
prima sear se maturizeaz cinci stamine din
primul verticil, anterele se deschid si polenul
care le acoper este pus la ndemn pentru a
prfui insecta care o viziteaz. Dimineata sta-
minele se rsucesc n afar, se desprind si cad
(indiferent dac polenul a fost folosit sau nu),
iar corola se nchide prin rularea petalelor. Pro-
cedeul se repet n seara urmtoare, de data
aceasta cu maturizarea a cinci stamine din
verticilul al doilea. Dup maturizarea tuturor
staminelor are loc maturizarea gineceului.
Transportul polenului de pe staminele mature
ale unei flori pe stigmatul gineceului matur al
unei alte flori l fac (fr s vrea) fluturii de
noapte, n cutarea nectarului si depunerea
pontei. Mecanismul n sine reprezint o adap-
tare n scopul evitrii autopolenizrii. Speciile
de Yucca posed un sistem de polenizare si
mai interesant. Florile sunt aranjate n panicule
mari. Culoarea lor este alb-glbuie, foarte vizi-
bile n timpul nserrii, n noptile cu lun si n
cele stelate. Se deschid seara si se nchid
dimineata prin apropierea capetelor libere ale
petalelor, lund aspectul unui balon. La des-
chidere, filamentele staminale, gros-papiloase,
sunt curbate n afar si pregtite s-si ofere"
polenul din antere insectei polenizatoare Po-
rumba yuccasella (exemplare femele), molie
care seara si noaptea viziteaz asiduu florile.
Femela moliei intr n floare si culege cu atentie
polenul, pe care l ruleaz ntr-un ghem de 2-3
Fig. 80. Polenizarea florilor la
lichitoarea-psreasc (Silene
nutans):
a - flori deschise n timpul noptii
vizitate de fluturele Dianthoecia
albimacula; b - florile nchise n
timpul zilei.
entomofilie 244 entomofilie

ori mai mare dect capul ei. Ghemul de polen
este tinut sub cap cu ajutorul palpilor maxilari,
rulati si ei. Cu ntreaga cantitate de polen din-
tr-o floare zboar spre o alt floare. Face de
mai multe ori cteva salturi curioase, se asez
pe dou filamente staminale aplecate n afar,
sfredeleste cu ovipozitorul ovarul gineceului si
depune n interior ponta formata din mai multe
ou. Apoi se ndreapt spre stigmatul infun-
dibuliform al gineceului, si deruleaz palpii ma-
xilari si introduce polenul n adncitura lui. Diri-
jat de instinct, insecta face polenizarea n
scopul asigurrii hranei larvelor ce ies din oule
depuse. Ovulele fecundate, ce urmeaz s dea
nastere semintelor, sunt consumate de larvele
insectei. Fiecare larv mnnc, pn la com-
pleta ei dezvoltare, 18-20 ovule. Planta are n
ovar n jur de 200 ovule. Chiar dac sunt mn-
cate jumtate sau trei sferturi, mai rmn sufi-
ciente ovule, care devin seminte si pot asigura
perpetuarea speciei. Diseminate n mediu
acestea pot da nastere la noi plante de Yucca.
Dup dezvoltare, larvele de molie prsesc
floarea printr-un orificiu ce l fac n peretele
ovarului si ptrund n pmnt. Aici si tes un
cocon de form oval, n care larva se trans-
form n pup, cu 14 zile nainte de nflorirea
plantei. La nflorire, din pupe ies moliile adulte,
care ncep activitatea de polenizare si repro-
ducere, asemntoare printilor. Entomofilia
diurn este caracteristic multor specii de
plante care au floarea deschis n cursul zilei.
Culoarea florilor (alb, galben, rosie, violet,
albastr), morfologia si fiziologia corolei, an-
droceului si gineceului sunt caracteristice spe-
ciei. Uleiurile eterice emanate n mediu sunt
frumos sau urt mirositoare, iar particularittile
adaptative sunt variate. Adesea n floare exist
mecanisme speciale care asigur polenizarea
entomofil. 1. Instalatia de aruncare a pole-
nului spre insectele ce viziteaz floarea este
caracteristic multor plante din familia Faba-
ceae (Astragalus, Medicago, Genista, Spar-
tium etc.) si unele Rubiaceae (Crucianella).
Florile de bucsu (Spartium junceu) posed o
petal mare ndreptat n sus, numit stindard
sau vexil, dou petale mai mici orientate lateral,
numite aripioare, iar sub acestea, carena, for-
mat din dou petale concrescute. Aripioarele
si carena sunt articulate ntre ele printr-o umfl-
tur. n interiorul carenei se afl stilul si zece
stamine ncordate ca un arc de ceas. Anterele

Fig. 81. Polenizarea la Crucianella stylosa (flori sectionate longitudinal): a - floare
nedeschis, antere nedeschise, stigmat cu rugozitti; b- antere deschise, polenul se depune
pe stigmat; c- stigmat acoperit cu polen si deplasat pn sub cupola florii nchise; d- corola s-a
deschis si polenul depus pe stigmat este aruncat; e- stil cu stigmat receptiv;
1 - antere; 2- stigmat.
entomofilie 245 entomofilie

staminelor se maturizeaz de timpuriu. Polenul
din ele se depoziteaz n partea anterioar a
carenei. Cnd o insect viziteaz floarea, se
asez pe aripioare apsndu-le cu greutatea
corpului ei. Apsarea este transmis carenei
prin sistemul de articulatie care arunc n sus
staminele si stilul. n acest moment polenul
este proiectat pe partea ventral a corpului
insectei. Mergnd la alt floare, din cadrul ace-
leiasi specii lucrurile se petrec la fel. Cnd
staminele ies brusc s produc eventual o no-
u prfuire, stigmatul gineceului atinge corpul
insectei si receptioneaz polenul. Florile de
Crucianella stylosa (fig. 81), bstinas din nor-
dul Iranului, au n interiorul corolei nchise un
gineceu cu stilul lung, arcuit, iar stigmatul se
afl prins ntre stamine. Anterele staminelor
ajung la maturitate devreme. Gineceul ajunge
la maturitate mai trziu, dup ce floarea se
deschide si mprstie polenul. Exist o sincro-
nizare ntre deschiderea anterelor si cresterea
fortei stilului spiralizat de a deschide floarea.
Polenul iesit din antere se depune pe stigmatul
nereceptiv. Forta spirelor stilului creste n inten-
sitate si provoac deschiderea brusc a co-
rolei. Deschiderea se face singur sau poate fi
provocat de asezarea pe corol a unei insec-
te. Polenul este aruncat pe corpul insectei sau
n mprejurimi. Insecta poate vizita o alt floare
deschis la care stigmatul este maturizat. La
atingerea lui, polenul este receptionat si pole-
nizarea realizat. 2. Instalatia de lovire repre-
zint fenomenul biologic ntlnit la speciile din
fam. Lamiaceae. Se poate urmri acest proces
la florile de jales (Salvia officinalis), jales de
cmp (Salvia nemorosa), cinstet (Salvia gluti-
nosa) (fig. 82), urechea-porcului (Salvia ver-
ticillata). Labiul inferior al corolei este locul de
oprire pentru insecte (specii din genurile Andre-
na, Halietus, Melitturga). Nectarul se afl la
baza corolei, n jurul ovarului. n stnga si n
dreapta intrrii n floare este situat cte o
stamin format dintr-un filament erect, fix, cu
aspect de pedal si dintr-un conectiv curbat si
pendular, care poart n vrful su antera. Par-
tea curbat a staminei se afl ascuns n par-
tea superioar a corolei. Stilul gineceului este
mai lung dect corola. Stigmatul este bilobat.
Gineceul se maturizeaz putin mai trziu dect
staminele. La maturizare stilul se lungeste si se
curbeaz cu stigmatul spre locul de ptrundere
a insectei n floare. Din zbor insecta aterizeaz
pe labiul inferior al corolei, apoi ptrunde n

Fig. 82. Polenizarea la Salvia glutinosa: a -
sectiune longitudinal prin floare; b - floare
vizitat de bondar; antera i loveste spatele pe care
se depune polenul; c- flori aflate n diferite stadii de
nflorire; bondarul realizeaz polenizarea prin
atingerea spatelui, ncrcat cu polen, de ctre
stigmat; 1 - stigmat; 2- antera; 3- bratul de prghie
al staminei.
floare pentru a colecta nectarul. La introdu-
cerea capului n floare, apas pe partea
inferioar a staminelor cu aspect de pedal.
Bratele superioare curbate ale staminelor co-
boar si lovesc spatele insectei, descrcnd pe
ea polenul din antere. Vizitnd o alt floare, la
care gineceul este maturizat, ea atinge stigma-
tul la intrarea n floare si realizeaz poleni-
zarea. 3. Instalatia de pompare reprezint
procedeul de ncrcare a polenului pe corpul
insectelor polenizatoare. ntlnit la specii de
Coronilla, Lupinus, Lotus, Antyllis s.a. Ghiz-
deiul (Lotus corniculatus) posed aripioarele
corolei curbate convex n sus si ele se ating,
descriind o sa, deasupra carenei. Staminele si
gineceul sunt ascunse n caren. Insecta se
asez pe sa, apsnd prin greutatea corpului
saua si carena. Apsarea face posibil iesirea
polenului, sub form de benzi, ca si cum cineva
l-ar pompa din interior. Insecta se ncarc pe
corp cu polen, pe care l transport la alt
floare. 4. Instalatia de alunecare si
entomofilie 246 entomofilie


Fig. 83. Polenizarea la Arum maculatum: A
-vedere din fat a unei inflorescente bine
dezvoltate; B si C - flori sectionate partial;
1 - lamina spatulei; 2 - partea mciucat a
axei; 3 - piedica superioar; 4 - piedica
inferioar; 5- inflorescenta mascul format
din stamine; 6 - inflorescenta femel
format din gineceu; a, b- drumul de acces
si cdere a unui gndac; c, d - drumul de
acces si cdere a mustelor.
captivitate este ntlnit la rodul-pmntului
(Arum maculatum) (fig. 83). Planta are inflores-
centele femel si mascul cldite pe o singur
ax crnoas. Partea superioar a axei este
mciucat, loc unde se produce si se eman un
ulei eteric cu miros de strv, cu rolul de a dirija
insectele (mustele) spre inflorescente. La baza
axei se afl inflorescenta femel constituit din
flori femeiesti reprezentate prin gineceu (pisti-
le, asezate n spiral). Deasupra se afl o co-
roan de formatiuni tubuloase, care formeaz
un mecanism biologic numit piedic inferioar.
Mai sus se afl inflorescenta mascul alctuit
din flori brbtesti reprezentate prin stamine.
Maturizarea florilor din inflorescente se face
succesiv. Florile femele se maturizeaz pri-
mele. Dup ce sunt polenizate se maturizeaz
florile mascule. Deasupra inflorescentei br-
btesti se afl piedica superioar, asemn-
toare cu precedenta. Axa floral si toate ele-
mentele descrise sunt protejate de o bractee
mare. numit spat. Aceasta, este ltit, n
partea superioar ndoit ca un coif, iar n par-
tea inferioar se strnge formnd o camer
perfect nchis n care se gsesc florile. Fata
intern a spatei, regiunea mciucat a axei,
piedica superioar si inferioar au n structura
lor celule epidermice netede, acoperite cu pic-
turi de ulei. Acestea devin foarte alunecoase
pentru insecte. Mustele atrase de mirosul exa-
lat se asez pe fata intern a spatei sau pe axul
din centrul spatei. De aici alunec n interiorul
camerei, unde se afl florile femele si mascule.
Piedicile nu le opresc cderea, n schimb le
opresc iesirea. Mustele mici ajung n camera
unde sunt florile femele. Mustele mai mari trec
numai de piedica superioar si rmn n came-
ra unde sunt florile mascule. Insectele aflate n
captivitate sunt nevoite s stea pn a doua zi.
Efortul de a scpa este inutil. Pe corpul insec-
telor se afl polen, luat de la alte flori ase-
mntoare vizitate anterior. Stigmatul ginece-
ului florilor femele receptioneaz polenul, cnd
vine n atingere cu corpul insectelor, grbite
s-si gseasc locul de iesire. Peste noapte,
dup ce a avut loc polenizarea, anterele sta-
minelor florilor brbtesti se deschid si pun n
libertate polenul. Concomitent au loc impor-
tante modificri. Partea mciucat a axului nu
mai eman uleiuri volatile si ca urmare insec-
tele nu mai sunt atrase. De pe spat, ax si
piedici dispare starea de alunecare. Celulele
epidermice ale piedicilor se strng si permit
iesirea insectelor. Acestea trec din etajul infe-
rior, unde sunt florile femele, n etajul superior,
unde sunt florile brbtesti. n drumul lor spre
iesire trec peste anterele staminelor si se pr-
fuiesc cu polen pe corp. Vizitnd alte plante de
rodul-pmntului, lucrurile se repet. 5. Insta-
latii strmte de intrare si iesire din floare
sunt caracteristice plantei papucul-doamnei
(Cypripedium calceolus). Floarea este format
din patru tepale purpuriu-brune asezate n cruce
si un labei galben cu aspect de papuc. Labelul
provine dintr-o foliol a perigonului. Are margi-
nile rsucite spre interior si las apical un orificiu
ngust, rotund, ce comunic cu un interior adnc
excavat, pe fundul cruia se afl peri suculenti.
Staminele si pistilul (gineceul) se afl n inte-
riorul labelului, cu o asezare bine determinat si
exclusiv util polenizrii ncrucisate. Florile pri-
mesc vizita unor mici albine din genul Andrena.
Ptrund n floare prin orificiul central al labelului,
trec pe sub stigmat si ajung pe fundul labelului
unde sug cu nesat celulele bogate n suc. La
terminare vor s ias afar. Nu pot iesi pe unde
au intrat din cauza marginilor recurbate n
interior ce delimiteaz orificiul. Aleg pentru iesire
unul din cele doua orificii din spatele excavatiei.
n apropierea iesirii se afl amplasat antera
staminei. Fiind nevoite s-si fac loc spre orificiu
ating antera. Polenul moale si lipicios se asez
pe corpul lor (mai ales pe fat). Prin vizitarea
entomogamie 247 epiderm

unei alte flori asemntoare, la intrare prin
orificiul central vin n atingere cu stigmatul, pe
care las polenul, asigurnd polenizarea.
ENTOMOGAMIE, ENTOMOFILIE
ENZIME (Enzyma), substante macro-
moleculare proteice care catalizeaz reactii bio-
chimice. Au rol esential n biosinteza si degra-
darea substantelor din materia vie. Prezente n
toate organismele vii: vegetale, animale, microor-
ganisme. Fac parte din categoria de substante
biocatalizatoare. Sub aspect chimic sunt proteine
sau proteide. Sinteza lor are loc numai n orga-
nismele vii. Enzimele declanseaz, la nivel celu-
lar si extracelular, reactii biochimice de mare
important fiziologic, fr de care viata nu este
posibil. Ele se gsesc absorbite sau adsorbite
pe sau n anumite formatiuni subcelulare (plasti-
de, mitocondrii, lizozomi, aparat Golgi etc.). Altele
se afl dizolvate n citoplasm si nucleu. Sub
actiunea cldurii sau sub actiune chimic (acizi,
baze tari, solventi organici) structura lor se dena-
tureaz. n aceste conditii si pierd puterea cata-
litic (este mai mare n plantele tinere si mai
sczut n cele btrne). n cadrul regnului vege-
tal semintele germinate, plantulele, tesuturile me-
ristematice, frunzele, fructele etc., sunt bogate n
enzime. Dup locul unde si desfsoar acti-
vitatea exist exoenzime si endoenzime. Endo-
enzimele si exercit functia intracelular, res-
pectiv n celula n care s-au format. Pot fi legate
mai slab n celul (lioenzime) sau mai puternic
(desmoenzime). Exoenzimele se formeaz n
celul si apoi sunt eliminate n lichidele inter-
celulare, interstitiale si n seva elaborat. Viteza
de formare a enzimelor este mult mai mare dect
se produce biosinteza si degradarea proteinelor
cu rol structural (Gavril Neamtu, 1981).
EPIBLAST (Epiblastus), lob solzi-
form existent la embrionul unor poacee (gru,
ovz), reprezentnd un cotiledon rudimentar,
opus adevratului cotiledon, numit scutelum.
EPIBLEM, RIZODERM
EPICARP -> FRUCT
EPIDERM (Epiderma), tesut de ap-
rare care protejeaz la exterior tulpina cu
structur primar, frunza, organele florale, fruc-
tele, semintele. si are originea n tunica conului
vegetativ. Alctuit dintr-un singur strat de celule
vii, rareori mai multe (Ficus, Nerium), poliedrice
sau tubulare, de obicei alungite n directia orga-
nului respectiv, strns unite ntre ele, fr spatii
intercelulare, cu peretii laterali si interni subtiri,
celulozici, drepti sau ondulati, prevzuti cu punc-
tuatiuni si plasmodesme, cu peretele extern
bombat si ngrosat, uneori cu modificri secun-
dare constnd din -> CUTINIZARE, -> CERI-
FICARE, -> MINERALIZARE. Celulele contin un
strat parietal subtire de citoplasm fr sau cu
plastide, sub form de mici leucoplaste, un nu-
cleu, o vacuol mare cu suc celular n care uneori
se gsesc dizolvati pigmenti antocianici. Excep-
tnd unele ferigi, plantele acvatice submerse,
unele plante terestre de lumin (Caltha palustris,
Lamium purpureum) sau de umbr (Ranunculus
ficaria, Impatiens noli-tangere). Celulele epider-
mei nu contin cloroplaste. Celulele sunt n general
acoperite cu o cuticul peste care la unele
specii se afl si cear. Grosimea cuticulei, mai
mare la plantele acvatice, de desert, alpine, epifi-
te si halofite, are rolul de a nltura sau de a
diminua pierderile de ap din tesuturi. Celulele
epidermei prezint unele modificri locale prin
formarea de peri (trihomi), cu rol de aprare, sau
prin formare de stomate, care permit respiratia si
transpiratia plantei. La multe plante ce vegeteaz
n desert (Aizoon canariense, Mesembryanthe-
mum crystalinum, Reseda arabica), celule ale
epidermei de pe frunz si tulpin devin foarte
mari, veziculoase, continnd n vacuola lor ap,
pe care o cedeaz celulelor asimilatoare subia-
cente (fig. 84).

Fig. 84. Tipuri de epiderme: a -
epiderma frunzei de garoaf
(Dianthus sp.); b - epiderma tulpinii de
cactus; c - epiderm stratificat la
leandru (Nerium oleander); 1 - cuticul;
2-perete celulozic.
epifite 248 etilena

EPIFITE (Epiphyta), plante neparazi-
tare care folosesc ca suport organele altor
plante (exemplu, alge, licheni, muschi, ferigi,
orhidee tropicale).
EPISTAZ (Epistasis), tesut din re-
giunea micropilar a ovulului, format din celule
apicale ale epidermei nucelare care se alun-
gesc mult radiar, iar peretii se ngroas sau se
suberific. La unele specii, peretii se sclerific
(Castalia) sau devin cutinizati (Nicolaea). For-
meaz un nvelis solid care se rupe odat cu
cresterea sacului embrionar. n alte situatii, ce-
lulele apicale ale integumentelor se mresc si
se divid repetat, rezultnd un tesut compact
deasupra nucelei numit opercul (Lemna, Dio-
naea).
EPITEM (Epithema), tesut acvifer n-
tlnit la plante, alctuit din celule parenchi-
matice lipsite de cloroplaste, cu peretii subtiri si
spatii intercelulare pline cu ap, aflat sub sto-
matele acvifere ale frunzei (-> HIDATODE).
EQUISETACEE (Aquisetaceae), fa-
milie de plante pteridofite, cu mai multe specii
erbacee, perene, rspndite pe toate conti-
nentele, cu exceptia Australiei. Vegeteaz din
zona ecuatorial, pn n cea temperat si
rece, prin pduri umede, mlastini, la marginea
apelor, prin lunci si pajisti umede, uneori prin
culturi. Rizom subteran. Tulpin articulat, cu
internodii longitudinale costate si brzdate.
Frunze reduse la scvame, dispuse sub form
de verticile si concrescute n teci comune, din-
tate. Numrul dintilor tecii corespunde cu nu-
mrul brazdelor. Sporofilele au form peltat
(scurt), grupate terminal sub form de spice, si
poart cte 5-12 sparange. Sporii sunt ase-
mntori (izospori), protalele dioice. Flora Ro-
mniei contine 9 specii, ce apartin genului
Equisetum (coada-calului), x = 9. Unele specii
au important medicinal.
ERICACEE (Ericaceae), familie care
include plante lemnoase, arbusti si subarbusti.
Frunze semipervirescente sau cztoare, al-
terne, opuse sau verticilate, nestipelate. Flori
bisexuate (hermafrodite), actinomorfe, rar
zigomorfe, tipul 4-5; caliciul, frecvent
dialisepal; corola gamopetal, de obicei
urceolat, campanulat sau cilindric;
androceul, din 5, 8 sau 10 stamine, asezate la
marginea receptaculului; gineceul cu ovar
superior sau inferior, ovule apotrope sau
heterotrope, fizate de placenta central.
Formul a f l oral : rarc^K^C^^As^^. ^G^)
sau
(
5^j). Fruct bac sau capsul, rareori
drup. Flora Romniei contine 7 genuri cu
14 specii grupate n 4 subfamilii. Sfam.
ERICIODEAE: Bruckenthalia; Calluna, x = 8.
Sfam. RHODODENDROIDEAE: Rho-
dodendron, x= 13; Loiseleuria, x= 12. Sfam.
ARBUTOIDEAE: Arctostaphylos, x= 13;
Andromeda, x= 12. Sfam. VACCINIOIDEAE:
Vaccinium, x= 12.
ESTIVAtIE, FOLIAtIE
ESTROL -> FITOSTEROLI
ETILENA (C
2
H
4
), considerat recent
ca fitohormon. Efectele ei asupra cresterii si
dezvoltrii plantelor au fost semnalate de fizio-
logul rus D.N. Nel j ubew nc din 1901. El a
constatat c etilena, substanta, care intr n
compozitia gazului de iluminat al laboratorului,
inhiba alungirea si orientarea orizontal a tul-
pinilor etiolate de mazre. Ki dd si West
(1933) constat c etilena este biosintetizat
de numeroase specii de plante superioare, iar
alti cercettori c biosinteza ei are loc si n
numeroase bacterii si ciuperci. Adams si
Yang (1979), n urma unor cercetri
efectuate pe tesuturi de mr, precizeaz c
biosinteza acestei substante organice are ca
precursor metionina. Ulterior, se confirm c
biosinteza etilenei este prezent n toate
organele plantei (rdcin, tulpin, frunze,
flori, fructe si seminte). Auxina natural, ca si
auxinele de sintez stimuleaz biosinteza
acestui fitohormon n tot corpul plantei. Fizio-
logic, etilena stimuleaz nflorirea plantelor,
coacerea fructelor crnoase, cderea frun-
zelor, formarea rdcinilor adventive. Inhib
cresterea rdcinilor. Determin ofilirea si
decolorarea florilor, dezvoltarea prtii supe-
rioare a frunzelor cauznd convexitatea lor.
Rol n geotropismul normal al rdcinilor. La
nivelul celulelor favorizeaz cresterea
izodiametric a lor; dispune modul de aranjare
a microfibrilelor de celuloz n peretele
celular; sporeste permeabilitatea peretelui
celular din fructe; stimuleaz biosinteza celu-
lozei si a altor enzime care grbesc cderea
frunzelor n timpul toamnei.
euforbiacee 249 exorbtie

EUFORBIACEE (Euphorbiaceae),
familie de plante foarte variate ca nftisare,
adaptate la medii diferite de viat. Sunt erba-
cee, anuale, bianuale sau perene, n alte regi-
uni ale globului arbusti, arbori sau plante sucu-
lente, asemntoare cactaceelor. Corpul
vegetativ posed vase laticifere (uneori articu-
late) si celule secretoare de mucilagii si tanin.
Frunze ovate, ntregi sau sinuat lobate. Flori
actinomorfe, unisexuate, foarte rar hermafro-
dite, fr petale, cu gineceu tricarpelar superior
si ovartrilocular. Hipsofilele de la inflorescente
sunt rosii, roz si reprezint partea decorativ.
Formula floral: M2P5
1
;
0
A
a
_,; F2P5-
1
; 0 G(
3
).
Fruct capsul. Seminte cu caruncul. Flora Ro-
mniei contine 39 specii ce apartin la 3 genuri:
Euphorbia, x = 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11; Ricinus;
Mercurialis, x = 7, 8.
EXOCARP, EPICARP (-> FRUCT)
EXOCITOZ, proces fiziologic ntl-
nit la celule care, prin mecanisme morfologice,
constnd din recombinri si contopiri de mem-
bran, face posibil eliminarea unor produse
celulare.
EXODERM (Exodermis), tesut su-
beros primar de aprare caracteristic rdci-
nilor; se mai numeste cutis. Se formeaz prin
suberificarea primului sau primelor 2-4 straturi
de celule externe ale scoartei. Suberificarea
are loc prin depunerea straturilor de suberin
pe fata intern a peretilor celulari, care devin
impermeabili pentru ap si gaze. Uneori stra-
turile de suberin sunt acoperite spre lumenul
celulei de un strat subtire de celuloz pur.
ntre celule nu exist spatii intercelulare. La

Fig. 85. Epiderma la rdcina de stnjenel (Irissp.):
1 - peri absorbanti; 2 - rizoderma (epiderma);
3- exoderma - parenchim cortical.
plantele dicotiledonate, exoderma are un sin-
gur strat de celule, iar la monocotiledonate, 2-3
sau mai multe. Exoderma este ntlnit la rd-
cina majorittii plantelor (fig. 85). Lipseste la
pteridofite si unele specii dintre spermatofite,
ca ulmul (Ulmus campestris), mazrea (Pisurn
sativum), trifoiul (Trifolium pratense), cnepa
(Cannabis sativa) s.a.
EXORBtIE, DESORBtIE

F

FABACEE (Fabaceae) sin. LEGU-
MINOASE (Leguminosae), PAPILIONACEE
(Papilionaceae), familie de plante erbacee
(anuale, bianuale, perene) sau de plante lem-
noase (subarbusti, arbusti, arbori). Cuprinde
peste 10 000 de specii rspndite n regiunile
temperate si reci, mai putin n cele subtropicale
si tropicale. Rdcin cu nodozitti. Tulpin de
obicei erect, rareori ctrtoare. Frunze de
obicei compuse (simple sau dublu penat com-
puse) rareori simple, uneori cu crcei, alterne,
sesile sau petiolate, stipelate. Flori bisexuale
(hermafrodite), zigomorfe, tipul 5, grupate n
inflorescente racemoase; caliciul gamosepal;
corola dialipetal, cu petale de form si di-
mensiuni diferite; una posterioar numit
vexillum (stindard), 2 laterale - alae (aripioare)
si 2 anterioare sudate - carina (luntrit); n
unele cazuri corola este redus la o petal
(Amphora); androceul este dialistemon (cu
10 stamine libere), mohodelf (cu 10 stamine
unde filamentele sunt unite, concrescute
ntr-un mnunchi), diadelf (cu 9 stamine con-
crescute si una liber); gineceul, cu ovar supe-
rior, unicarpelar si unilocular, care contine ovule
campilotrope. Formul floral: H1K
(5)
C
5
A
5
+
5
;
(5+5)1 o)+i G1. Fruct pstaie, pstaie indehiscent
sau loment. Seminte exalbuminate. Ca fosile
sunt cunoscute din mijlocul Cretacicului. Flora
Romniei cuprinde 231 specii ce apartin la
49 de genuri: Sophora; Cladrastis; Lupinus,
x = 5, 6, 13, 17; Spartium; Genista, x = 6, 1;
Labvrnum, x= 6; Sarothamnus, x= 23; Cytisus,
x= 6,11; Ononis, x= 8, 15; Trigonella, x= 1, 8;
Medicago, x=7, 8; Melilotus, x = 8; Trifolium,
x=5,1, 8, 9; Anthyllis, x= 6; Dorycnium, x=7;
Lotus, x = 6; Tetragonolobus, x = 1; Psoralea;
Amorpha; Galega, x = 8; Wisteria, x = 8;
Robinia; Colutea, x = 8; Caragana, x = 8;
Astragalus, x= 8; Oxytropis, x= 8; Glycyrrhiza;
Ornithopus, x = 7; Coronilla, x = 5, 6, 7;
Hippocrepis, x = 7; Hedysarum, x = 7;
Onobrychis, x= 7; Arachis; Cicer, x= 7, 8; Vicia
x= 5, 6, 7; Lens, x=7; Lathyrus, x=7; Pisum,
x = 7; Phaseolus, x = 11; Vigna; Dolichos;
Glycine, x = 10.
FAG (Fagus sylvatica), fam. Faga-
ceae. Arbore foios, megafanerofit, uneori pn
la microfanerofit, eutrof, mezofit-mezohigrofit,
mezoterm, la pH moderat-acidofit pn la
slab-acidofit, sciafil, ntlnit n ntregul lant car-
patic, de la dealurile joase, cu limita inferioar a
fgetelor ncheiat la 300-500 m altitudine
pn n regiunea montan, cu limita superioar
la 1200-1400 m, maximum 1650 m altitudine n
Parng si Apuseni. Pe flancurile vilor umede,
plcuri de fgete coboar insular pn la
150-200 m, iar pe Valea Cernei si Valea Du-
nrii pn la cea 100 (60) m altitudine; se mai
numeste buhaci, fgoaie. Genetic, 2n = 24.
Fitocenologic Car. Fagion, Fagetalia. n Ro-
mnia ocup 32% din suprafata pduroas a
trii, respectiv cca 2 000 000 ha. Formeaz
fag 252 fag

arborete pure pe versantii sudici ai Carpatilor
Meridionali, n Apuseni si n Muntii Banatului.
Deseori se asociaz cu gorunul, carpenul,
bradul, molidul, rezultnd arborete de amestec.
n regiunea dealurilor particip la constituirea
sleaurilor. Exigent fat de cldur, sensibil la
secet, uscciune, arsit, pretentios la umi-
ditate (la temperaturi medii anuale de 10 C,
are nevoie 900-1000 mm precipitatii anual),
suport bine gerurile - cele excesive i produc
gelivuri (crpturi n lemn), evit statiunile
frecventate de ngheturi. Prefer soluri brune
de pdure bogate n humus, slab-acide,
revene, aerisite, permeabile, profunde, de pe
orice fel de roci, sau soluri mai srace n baze si
mai acide, afnate, permeabile, aerisite, fr
variatii de umiditate, de pe sisturi cristaline,
granite, gresii, conglomerate (V. Stn escu,
1979). Descriere. Rdcina este pivotant n
primii zece ani, apoi devine rmuroas, cu
numeroase ramificatii oblice si orizontale si o
bun ancorare n sol. Tulpina dreapt,
cilindric, n masiv lipsit de crci pe mari
lungimi, nalt pn la 40 (45) m. Scoarta
neted, subtire, cenusie-albicioas, rar cu
ritidom si numai la baza tulpinii. Lemn alb-
rosiatic, fr duramen, cu raze medulare
mari, bine vizibile, inele anuale vizibile, retrase
n dreptul razelor medulare late. Exemplarele
cu vrste mari posed un duramen fals (inim
rosie), rosiatic pn la negricios, si contur nere-
gulat. Coroana, ovoid-ngust n masiv, la
exemplarele izolate se dezvolt mult lateral si
n profunzime. Lujeri anuali geniculati, bruni
sau verzui, prosi la nceput, apoi glabrii. Mu-
guri fusiformi, mari (1-3 cm lungime), ascutiti,
cu numerosi solzi bruni. Frunze eliptice pn la
ovate, lungime 5-10 cm, acute la vrf, brusc-
ngustate sau rotunjite la baz, pe margini
distantat-denticulate, ondulate sau aproape
ntregi, cu petiol lung de cca 1 cm; cele tinere
cu peri moi pe ambele fete (seria-ceu-
viloase), mai trziu glabre pe fat, iar pe dos
cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor,
ciliate pe margini. Flori, unisexuat-monoice; ce-
le mascule cu un perigon campanulat, pros,
cu 4-6 lacinii alungit-lanceolate, proase si
8-16 stamine, sunt grupate n amenti capituli-
formi pendenti, lung-pedunculate; cele femele,
erecte, scurt-pedunculate, cte dou, fiecare
cu 3 stile, posed un involucru pros format din
numeroase bractee unite la baz. nflorire,
IV-V, o dat cu nfrunzirea. Polenizare
anemofil. Fructe, achene n trei muchii brun-
roscate (jir), nchise n involucru fructifer
lemnos (cup), ruginiu, dehiscent. Puterea de
germinatie, 50-70%. Germinatie epigee.
Cresterea maxim o are la 30-40 ani (pn la
80 cm anual). Fructific la 70-80 ani, la inter-
vale de 4-6 ani. Longevitate, cca 300 ani, foar-
te rar pn la 500 ani. Compozitie chimic.
Frunzele contin compusi de natur flavonic:
miricetin, leucodelfinin, acid elagic, cverce-
tin, leucocianidin, camferol, acid cafeic; mici
cantitti de acid cumaric, tanin, substante mi-
nerale. Lemnul contine celuloz (45,27%), lig-
nin (26-76%), ceruri si grsimi (1,11%), alte
substante organice, substante minerale. Gu-
dronul obtinut din lemn contine gaiacol, crezoli,
xileni etc. Scoarta contine celuloz, pentozani,
zaharuri, lignin, substante tanante, albumine,
substante minerale cu Ca, K, Na, Fe, Al, Si, P,
Cl, S(J. Fi l i povi ci , 1964). Trieste n medie
300 ani, unele exemplare pot depsi si vrsta
de 500 ani. Alimentatie. Miezul fructului are
important nutritiv (jir). tranii din Romnia,
pn nu demult, mncau jirul ca pe alune. Este
stios, dar n cantitate mare produce dureri de
cap. nvelisul jirului posed o usoar toxicitate.
Copiii l mnnc si azi, iar primvara consum
frunzele fragede de fag. Industrie. Lemn tare,
cu elasticitate mijlocie. Putin durabil la aer.
Durabil n ap. Se usuc relativ repede, are
tendint de crpare si deformare. Se
impregneaz bine. Se prelucreaz usor. Fiert,
se curbeaz bine. Se coloreaz, bituieste si
lustruieste bine. Se foloseste la fabricarea
mobilei curbate. Materie prim pentru furnire si
placaje (prin derulare), plci fibrolemnoase si
celulare (prin aschiere si ncleiere), parchete,
instrumente muzicale, traverse impregnate
pentru cile ferate (dureaz peste 20 ani) n
constructii navale, industria celulozei. Prin
distilarea uscat a lemnului se obtin acid
acetic, gudroane (Pix Fagi), alte produse chi-
mice. Creozotul este constituit din guaiacol si
crezol (50-60%), din metil-creozol, florol, cre-
zolen si xilenol. Creozotul este un lichid uleios
cu miros ptrunztor si cu actiune balsamic,
antiseptic, antitusigen, expectorant cu utili-
tate n bronsitele cronice cu secretie purulent
abundent. Excelent combustibil. Din seminte
(miezul de jir) se extrage un ulei gras, nesicativ,
comestibil (rncezeste usor), care contine fa-
gin; substant toxic ce provoac ameteli n
cazul unui consum mare. Bioterapie. Planta
fag 253 fagacee

prezint important terapeutic n medicina
uman. Gudronul extras din lemn este folosit la
tratarea bolilor de piele (dermatite) si afectiu-
nilor cilor respiratorii. Scoarta este folosit ca
febrifug, antidiareic si tonic-amar. Lesia obti-
nut prin fierberea cenusei de lemn cu ap este
utilizat la tratarea negilor, iar diluat n vin alb,
manifest proprietti diuretice si de dizolvare a
calculilor renali. Mugurii sunt recomandati n
litiaza urinar, nefrite, cistopielite, ateromatoz
fibrosclerotic (cu mesteacnul pufos), oligo-
urie, fibroscleroz pulmonar, emfizem pul-
monar, alergii etc. Semintele au actiune favo-
rabil n tratarea de calculoz renal, colici
renale; scoarta ramurilor tinere recoltat n luna
martie serveste la tratarea de febr, dureri
musculare si articulare; rdcinile tinere recol-
tate n martie-mai servesc la tratarea tusei,
traheitei, bronsitelor, epilepsiei, convulsiilor.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
diareei, dizenteriei, febrei, durerilor musculare
si articulare: decoct, din 1 lingurit scoart de
fag mruntit la o ceasc de ap. Se beau cte
1-2 cesti pe zi. 2. Pentru tratarea febrei (anti-
piretic): decoct, din 1 lingur scoart uscat
mruntit si 2 linguri de scoart proaspt la o
ceasc de ap. Se fierbe pn d n clocot.
Dup putin timp se strecoar. Se ia cte 1 lin-
gurit. 3. Pentru tratarea litiazei renale, nefritei,
cistopielitei, ateromatozei fibrosclerotice, oli-
gouriei, fibrosclerozei pulmonare, emfizemului
pulmonar, obezittii, insuficientei renale: infu-
zie, din 2 lingurite muguri peste care se toarn
o can cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi.
n fibroscleroza pulmonar mugurii de fag se
asociaz cu cei de alun si mur. n ateromatoza
fibrosclerotic se asociaz cu mesteacnul pu-
fos. 4. Pentru tratarea tuturor bolilor mentiona-
te: extractie hidroglicero-alcoolic, 1 DH prin
macerarea mugurilor si semintelor de fag. Se
dministreaz 50 picturi de 1-2 ori pe zi, n
putin ap, nainte de mese. Pentru stimularea
tiroidei, extractia hidroglicero-alcoolic obtinut
din muguri se asociaz cu extractia hidrogli-
cero-alcoolic obtinut din amentii mesteac-
nului pufos. Tratamentul dureaz 3 sptmni
pn la 2 luni. 5. Pentru obezitate, extractia
hidroglicero-alcoolic din muguri se asociaz
cu seva de mesteacn pufos si extractia hidro-
glicero-alcoolic de scoart intern a rdcini-
lor de mesteacn pufos. Tratamentul dureaz
pn la 2 luni. Uz extern. 1. Pentru tratarea
durerilor reumatice: bi cu o fiertur din ramuri
tinere si frunze de fag. Extractul obtinut se
toarn n apa de baie, a crei temperatur nu
trebuie s depseasc 37 C; bi de 15-20 mi-
nute. 2. Pentru tratarea rnilor greu vindeca-
bile: pulbere de frunze uscate, aplicat pe ran,
dup care se leag cu o fas sau o pnz
sterilizat. 3. Pentru tratarea negilor: lesia se
aplic prin tamponare local sau splare local
de mai multe ori pe zi. Apicultur. Specie
melifer. Arborele furnizeaz albinelor, n lunile
mai-iunie, culesul de nectar, polen si man.
Productia de miere de man, 20 kg/ha. Ponde-
rea economico-apicol mijlocie. Protectia me-
diului. Specie indigen puternic modificatoare
de mediu, ntretinnd un fitoclimat umbros, r-
coros, linistit, omogen, cu structur energetic
particular. Litiera se descompune activ cre-
nd un humus de tip mull, pe care se instaleaz
flora de mull". Influenteaz considerabil regi-
mul hidrologic. Coroana retine o mare cantitate
de ap pe frunzis, ce se scurge pe sol n curent
continuu. Infiltrarea apei n sol este rapid si
nelimitat, evitndu-se eroziunile. Bun efect
sanitar si estetic. Ornamental. Indicat pentru
parcuri si grdini publice montane si colinare,
n masive mari, pure sau n amestec cu alte
foioase (frasin, ulm, paltin, gorun, carpen etc.).
n spatiile verzi industriale se cultiv individual
sau n grupuri arborescente mici. Decorativ prin
coronament, frunze, nmultire prin seminte, al-
toire (v. Pl. XX, 5).
FAGACEE (Fagaceae), familie care
grupeaz cca 900 specii plante lemnoase, ar-
bori si arbusti, rspndite, mai ales n zona
holartic si mai putin n regiunile tropicale. n
zonele temperate constituie elementele de ba-
z ale pdurilor de foioase. Frunze alterne,
simple, ntregi, dintate sau lobate, cztoare
sau persistente, mai mult sau mai putin petio-
late. Muguri cu solzi mbrcati. Flori unisexu-
at-monoice, cu perigon simplu sepaloid din
4-6 tepale. Florile mascule grupate n amenti,
la subsuoara unor bractei; androceul din sta-
mine n numr egal cu numrul diviziunilor peri-
gonului sau de dou ori mai multe. Florile fe-
mele solitare sau grupate n cime dicaziale
triflore sau n inflorescente spiciforme; gineceu
cu ovar inferior, cu 3 stile. Formula floral:
M2P
6

4
A6
4
; F2P(6-4) G(3). Fruct achen
protejat partial sau total ntr-o cup lemnoas.
n flora Romniei vegeteaz 15 specii, ce
fagacee 254 fasole

apartin la 3 genuri, grupate n 3 subfamilii.
Sfam. Fagoideae: Fagus, x= 12; Fagus Sylva-
tica (Fag), 2n = 24; F. orientalis (Fag). Sfam.
CASTANEOIDEAE: Castanea (Castan), x= 12;
Castanea pumila (Castan pitic), C. dentata
(Castan american), C. sativa (Castan), 2n= 24.
Sfam. QUERCOIDEAE: Quercus, x= 12; Quer-
cusrubra (Stejar rosu), 2n = 24; Q. cerris (Cer),
2n = 24, Q. petrea (Gorun), 2n = 24, Q. poly-
carpa (Gorun ardelean), 2n= 24, Q. dalecham-
pii (Gorun), 2n = 24, Q. pedunculiflora (Stejar
brumriu), Q. robur(Stejar), 2n = 24, Q. franetto
(frainetto) (Grnit), Q. pubescens (Stejar
pufos), 2n = 24.
FASOLE (Phaseolus vulgaris), fam.
Fabaceae. Plant erbacee, anual, autogam,
originar din America Central si de Sud,
cultivat din vremuri strvechi de triburile de
tolteci si azteci; se mai numeste baclu, baghi,
bob, fansule, fasoi, fasul, fsule, fisuliu, fusei,
fusoi, pustoaic, psui, psul, postae, teac,
trtric, tucretc. Genetic, 2n = 22. Adus n
Europa n secolul al XVI-lea de spanioli si
portughezi. Cultivat pe tot globul unde exist
conditii de realizare, n timpul verii, a sumei de
2700-3000 C si minimum 150 mm precipitatii
(pe suprafete mari n Franta, S.U.A., trile din
C.S.I., Italia, Spania, Portugalia, Bulgaria,
Ungaria etc.). n Romnia se cultiv ncepnd
cu secolul al XVIII-lea. Rspndit n zonele de
sud, sud-est si sud-vest ale trii, pe cca
20 000 ha. Productia, 600-800 kg/ha. Plant
termofil. Semintele ncep germinarea la tem-
peratura de 9-10 C. Temperatura optim
pentru crestere si dezvoltare, 22-25 C. La
nflorire are nevoie de temperaturi moderate,
18-20 C. Temperatura ridicat mpiedic pole-
nizarea si fecundarea. Pretentii ridicate la umi-
ditate n perioada germinatiei, nfloririi si formrii
pstilor. Plant de zi scurt, dar foarte preten-
tioas fat de intensitatea luminii. Prefer soluri
mijlocii, nisipo-lutoase, permeabile, bogate n
elemente fertilizante, cu reactie neutr. Recolte
bune pe cernoziom, soluri brun-roscate si
aluviale. Descriere. Rdcin fusiform,
fibroas, ramificat, cu nodozitti mici, rspn-
dit n stratul superior al solului, pn la
30-40 cm adncime, rar pn la 100 cm. Tul-
pina, la formele oloage (convar. nanus), este
erect, ramificat, nalt de 25-40 cm; la for-
mele volubile (convar. vulgaris) este urctoare,
rar ramificat, acoperit cu perisori. Frunze
mari, trifoliate, cu foliole cordiforme acoperite
cu perisori, stipele lanceolate. Frunzele prima-
re sunt simple, opuse, ovale. Flori albe, al-
be-verzui, roz, rosii sau violete, grupate cte
2-8 n raceme laxe. Polenizarea si fecundarea
au loc naintea deschiderii florilor. nflorire,
VI I-IX, de la partea inferioar spre cea su-
perioar a tulpinii; aceeasi ordine se pstreaz
si n interiorul inflorescentei. Fruct, pstaie de
form si mrime diferite; contin 4-8 seminte
(boabe). Facultatea germinativ 90-95%. Se
pstreaz 4-5 ani. Compozitie chimic. Se-
mintele contin proteine (21-25%), hidrati de
carbon (56%), potasiu (1770 mg%), calciu
(195 mg%), fosfor (420 mg%), fier (7 mg%),
nichel, cupru, cobalt, vitamina A (250 g%),
vitamina B, (0,5 mg%), vitamina B
2
(0,4 mg%),
niacin (3,4 mg%), vitamina C (20 mg%). Va-
loare energetic, 328 kcal/100 g seminte us-
cate, din care se resoarbe 80%. Fasolea verde
posed de cca 10 ori mai putine substante
proteice si hidrati de carbon dect cea uscat.
Valoarea energetic este de 31 kcal/100 g.
Tecile uscate, lipsite de seminte, contin ami-
noacizi (arginin, asparagin, tirozin, tripto-
fan, betain, lizin s.a.), vitamina C, acid sili-
cilic, acid fosforic, sruri minerale, cca 50%
hemiceluloz etc. Alimentatie. n stare uscat:
nutritiv, energetic, reconstituant, actiune re-
paratorie asupra sistemului nervos. n stare
proaspt, verde: diuretic, depurativ, anti-
infectioas, actioneaz ca tonic hepatic, tonic
pancreatic, reconstituent al sistemului nervos
(J. Val net, 1986). Folosit n arta culinar
sub form de boabe sau psti verzi, n stare
proaspt sau conservate. Se consum cu te-
gumentul care contine fermenti. Este mai di-
gestibil dac se condimenteaz cu ptrunjel,
cimbrisor, cimbru, busuioc, frunze de dafin, us-
turoi, rozmarin, asmtui, salvie. n Japonia,
China, lstarii tineri sunt consumati sub form
de salat. Industrie. ntrebuintat - psti sau
boabe - la pregtirea diferitelor tipuri de con-
serve. Fina de fasole, amestecat n proportie
de 5-10% cu fina de gru, se foloseste la
fabricarea pinii si a macaroanelor. Din frunze
se extrage acidul citric. Bioterapie. Tecile de
fasole si semintele au important terapeutic n
medicina uman si veterinar. n medicina
uman se utilizeaz tecile verzi si uscate. Pro-
prietti - fasolea verde: reconstituent si sti-
mulent nervos, diuretic, depurativ, antiinfectios,
tonic hepatic si al pancreasului. Indicat n
fasole 255 fasolit

convalescente, crestere, surmenaj, litiaz re-
nal, oligurii, albuminurie, reumatism, gut, ca-
rente. Tecile uscate se folosesc dup ndepr-
tarea semintelor. Actiune diuretic, depurativ,
antidiabetic (adjuvant), nutritiv, energizant
si remineralizant, antiseptic renal. Curt
umorile organismului, favoriznd eliminarea
toxinelor. Intervine favorabil nlturnd excesul
de ap din corp. Recomandate n diabetul za-
harat, edemele renale, acnee, eruptii ale pielii
si cistite. Calmeaz spasmele. Proprietti -
fasolea boabe: nutritiv, energetic, reconstitu-
ent, reparator al sistemului nervos. Recoltare.
Pstile uscate fr seminte (Phaseoli fructus
sine semine) se recolteaz toamna, cnd se
usuc. Se obtin boabele pentru mncare, iar
pstile se depoziteaz n saci textili sau de
hrtie. Se pstreaz la loc uscat. Intr n com-
pozitia ceaiului antireumatic si ceaiului dietetic,
ca adjuvant n tratamentul diabetului. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea edemelor
renale, pielocistitelor, cistitelor, acneei, diabe-
tului zaharat, reumatismului, n intoxicatii: de-
coct, din 3 linguri teci uscate mruntite la
750 ml ap rece. Se fierb 20 minute. Se aco-
per si se las la rcit. Se strecoar. ntreaga
cantitate se bea n cursul unei zile, nendulcit,
n 3 reprize (dimineata, prnz, seara). 2. Pentru
tratarea tuberculozei pulmonare, afectiunilor
aparatului urinar, acneei, diabetului zaharat,
gutei, hidropiziei, pentru remineralizare: a) de-
coct, din 1 lingur teci uscate si mruntite la o
can ap rece. Se fierbe 20-25 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi, nendulcite;
b) extractie dubl, din 4 linguri teci uscate si
mruntite la 1 l de ap rece; se las o noapte
pentru macerare; dimineata (orele 8-9) se fier-
be pn ce volumul de lichid s-a redus la jum-
tate; decoctul obtinut se bea n cursul unei zile.
3. Pentru echilibrarea cantittii de zahr din
urin: infuzie, din 1 lingur amestec prti egale
de teci, flori de pducel, afine, frunze dud,
frunze mur la o can ap n clocot. Se las
acoperit 15-20 minute. Se beau 2-3 cni pe
zi. 4. Ca tonic cardiac: tinctur, din 20 g psti
uscate si mruntite la 100 ml alcool alimentar.
Se las la macerat 7-8 zile. Se administreaz
de 4 ori pe zi cte 70-120 picturi puse ntr-un
pahar cu ap; administrarea se face n pauzele
tratamentului digitalic. Uz extern. 1. Pentru tra-
tarea reumatismului: a) decoctuldin teci mpre-
un cu alte plante (frunze mesteacn, frunze
frasin, coada-calului, fructe ienupr, scoart de
salcie, flori soc, rdcin lemn dulce) se ada-
ug apei de baie din cad; b) cataplasme, din
fin de fasole si ap cald, se aplic local, pe
locurile dureroase. 2. Pentru tratarea arsurilor,
erizipelului, pecingini: boabe fierte si strivite se
aplic local. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea edemelor renale, cistitelor, ne-
fritelor, ascitei, intoxicatiilor: decoct, din cea
100 psti la 1 l de ap. Se fierbe 20 de minute.
Se acoper si se las la rcit. Se strecoar. Se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt). Dozele de tratament: animale mari (ca-
baline, taurine), 50-80-100 g; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 10-20-30 g; animale
mici (pisici, cini, psri), 2-5 g. Medicina po-
pular mai foloseste decoctul n atonie rumina-
l, fascioloz si retentie placentar. Zooteh-
nie. Paiele si tecile se folosesc n alimentatia
unor animale (ovine, caprine). Agricultur.
Bun premergtoare pentru cerealele de toam-
n. Azotul, acumulat n nodozitti, amelioreaz
solul (v. Pl. XX, 6).
FASOLIt (Vigna sinensis), fam.
Fabaceae. Plant erbacee, anual, autogam.
Genetic, 2n = 24, originar din Africa Central,
unde se ntlneste spontan; cultivat n Africa
din Antichitate. De aici a trecut n sudul Asiei si,
prin Orientul Apropiat, a ptruns n sudul Eu-
ropei, la romani si greci. Se cultiva pe suprafete
ntinse. Aducerea fasolei din America si intro-
ducerea ei n cultur, a nlocuit-o. Suprafetele
cultivate astzi sunt extrem de reduse. n Ro-
mnia se cultiv pe nisipurile din stnga Jiului.
Semintele germineaz la minimum 12 C. Re-
zist la temperaturi nalte, la arsite nsotite de
secet. Foarte sensibil fat de temperaturile
joase. Cerinte moderate fat de umiditate.
Putin pretentioas fat de sol. Vegeteaz bine si
fructific si pe solurile srace, nisipoase,
chiar nisipuri zburtoare, cu conditia s i se
asigure cantitti moderate de ngrsminte.
Productie, pn la 600 kg/ha. Descriere. R-
dcin pivotant profund. Tulpin urctoare
sau culcat, ramificat. Frunze trifoliate, cu
foliole rombic-ovate, lung-petiolate. Stipele
hastate. Flori albe sau violacee, grupate 2-3 n
inflorescente axilare. Autopolenizare. nflorire,
VII-VIII. Fruct, pstaie lung de 8-15 cm, cu
7-10 seminte, reniforme pn la rotunde, de
culoare alb, glbuie, galben, cafenie, purpu-
riu-nchis, neagr. Rsrire epigeic. Perioada
de vegetatie, 90-100 zile. Compozitie
fn 256 fecioric

chimic. Semintele contin proteine (25%), gr-
simi (1,6%), substante extractive neazotate
(52%), celuloz (4%), sruri minerale, vitami-
nele B
1
, B
2
, C. Valoarea energetic cea
320 kcal/100 g. Planta (n timpul nfloritului),
raportat la substanta uscat, contine proteine
(19,8%), grsimi (3,5%), substante extractive
neazotate (45%), celuloz (17%), cenus
(13,7%). Valoare furajer ridicat. Alimen-
tatie. Semintele uscate sau verzi sunt folosite
n hrana omului n diferite preparate culinare.
Zootehnie. Semintele, transformate n uruial
sau fin, n combinatie cu alte furaje, sunt
ntrebuintate la nutritia animalelor. Nutretul verde
sau uscat, obtinut prin semnarea fasolitei cu
alte plante (porumb, iarb de Sudan), se
foloseste la hrana animalelor erbivore (ovine,
caprine, bovine, cabaline). Agricultur. Cul-
tivat pe soluri nisipoase pentru fertilizarea si
valorificarea lor.
FN, iarb cosit si uscat. Cositul se
face, n functie de compozitia floristic, n timpul
cnd toate plantele sau majoritatea sunt
nflorite. Uscarea se face pe locul de cosire.
Pentru uscare uniform, la o zi-dou de la
cosire, brazdele se ntorc. Dup uscare se
strng n cpite si apoi se car n fnare sau
alte locuri de depozitare. Utilizat n hrnirea
animalelor erbivore (taurine, ovine, caprine, ca-
baline) pe timp de iarn. Medicin uman.
Floarea de fn format din fragmente de flori,
frunze, seminte etc., de la numeroase specii de
plante spontane, contine principii active cu rol
deosebit n vindecarea endocarditei postreu-
matice, spondilozei anchilozante, reumatis-
mului degenerativ, periartritei scapulohumera-
le, artrozelor. Uz extern. 1. Pentru tratarea
endocarditei postreumatice: decoct, din
1-1,5 kg flori de fn frunze si seminte uscate la
5 l de ap. Se fierbe 30 minute. Se strecoar.
Se adaug apei de baie din cad sau van.
Durata unei bi: 20 minute. Se fac 21 bi ntr-o
cur. Procedura se face n fiecare zi sau la
dou zile. 2. Pentru tratarea spondilitei anchi-
lozante, periartritei scapulohumerale: a) de-
coct, din 1 kg flori de fn (flori, frunze, seminte)
la 10 l ap. Se fierbe 30 minute. Se strecoar.
Se adaug apei de baie care trebuie s aib
temperatura de 36-37 C; baia se face la 2 zile,
fiind intercalat cu cataplasme (o zi baie, o zi
cataplasme); tratamentul dureaz 40 zile;
b) cataplasme, din 2 pumni flori de fn oprite
ntr-o oal cu 5 l de ap clocotit. Se las
15 minute. Se introduc ntr-un sculet, se stoarce
si se aplic pe articulatiile bolnave. 3. Pentru
tratarea reumatismului degenerativ, artrozelor:
cataplasme: 2-3 pumni flori de fn se pun n
ap fierbinte pentru 15-20 minute. Se nmoaie
o pnz n infuzia obtinut, si se aplic pe locul
dureros. Pe pnz se pun flori de fn, scoase
din vas. Dup 2 ore, se scot florile si se introduc
n infuzia renclzit la 37-38, dup care se
aplic din nou sub cataplasm. 4. Pentru tra-
tarea periartritei scapulohumerale: cataplas-
me, din 2 pumni flori de fn la 5 l de ap
fierbinte. Se las 15-20 minute. Se strecoar,
se introduc ntr-un sculet care se aplic pe
regiunea reumatic. Se tine pn se rceste.
Se nclzeste infuzia si se nmoaie sculetul.
Se stoarce si se aplic iar. Dup terminarea
procedurii se pune infuzia n apa de baie si se
mbiaz tot organismul. Apa de baie trebuie
s aib temperatura de 37-38 C. Se fac 21 bi
ntr-o cur.
FECIORIC (Herniaria glabra), fam.
Caryophyllaceae. Plant erbacee, anual, bie-
nal, rar peren, terofit-hemicriptofit, xerome-
zofit spre mezofit, mezoterm spre mode-
rat-termofil, acido-neutrofil, ntlnit prin
locuri uscate, surpturi, prundisuri de ruri, lo-
curi nisipoase, uscat-revene pn la revene,
foarte rar si temporar, pe soluri reavn-jilave;
se mai numeste bosorog, buegea-faptului,
buruian de surptur, fapt mntl, fecioar,
iarba-datului, iarba-faptului, iarba-fecioarei, iar-
ba-feciorilor, sinceric. Dacii o numeau sun-
ceruc/sinceruc, din care a derivat mai trziu
termenul de sinceric, folosit astzi n mai
multe localitti din tar. O foloseau pentru
tratarea de fracturi de oase, pojar, afectiuni
renale si de vezic urinar, pentru curtarea
sngelui. Genetic, 2n= 18. Fitocenologic, nca-
drat n Corynephoretea, Polygonion avicula-
ris, Festuco-Sedetalia, Car. Amerion. Rspn-
dit n regiunea mediteranean din Europa si
Asia. Descriere. Tulpini trtoare, lungi pn
la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt-p-
roase, formnd tufe dese, circulare. Frunze
mici, eliptice sau ovate, opuse. Flori mici,
verzui, reunite cte 10 n glomerule si dispuse
la subsuoara frunzelor din vrful ramurilor;
caliciu din 5 sepale ovate; corol din 5 petale
albe, mai scurte dect caliciul; androceu din
5 stamine; gineceu cu ovar din care pornesc
fecundatie 257 fenicul

2 stile scurte. nflorire, VIIIX. Fruct mono-
sperm, aspru, mai lung dect caliciul. Seminte
lentiforme, negre, lucioase. Compozitie
chimic. Planta contine saponozide, derivati
cumarinici, flavonozide, ulei eteric, hernarin
etc. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au
utilizare terapeutic n medicina uman.
Principiile active pe care le contin au actiune
diuretic, depurativ, mresc extractia clorului
si ureei. Folosite n litiaz renal, litiaz vezi-
cal, cistite cronice, albuminurie, prostatite.
Recoltare. Prtile aeriene ale plantei (Hernia-
riae herba) se recolteaz n timpul nfloririi. Se
usuc la umbr, n strat subtire, de preferat n
poduri acoperite cu tabl. Medicin uman.
Uz intern. Pentru tratarea afectiunilor renale
(litiaz renal), afectiunilor vezicii urinare (liti-
az vezical), cistitei cronice, afectiunilor pros-
tatei, n albuminurie etc.: a) infuzie, din 1 lingu-
rit plant uscat mruntit peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau
3-4 cni pe zi; b) decoct, din 2-3 g plant
uscat si mruntit la o can (200 ml) cu ap.
Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se beau
3-4 cni pe zi.
FECUNDAtIE (Fecundatio), proces
de contopire a doi gameti de sex diferit, rezul-
tnd zigotul (celula ou) capabil s dea nastere la
o nou generatie. Venind n contact, membra-
nele plasmatice se resorb la locul de atingere,
are loc contopirea plasmelor (plasmogamie) si
apoi a nucleilor (cariogamie). Prin zigot viata
ncepe din nou. Aduce cu sine o crestere a
vitalittii organismului legat de contradictiile in-
terne ce apar n urma contopirii gametilor, cu
caractere diferite, provenite de la cei doi genitori.
n functie de diversificarea genotipurilor, fecun-
datia poate fi o izogamie, heterogamie (hetero-
gamie simpl, oogamie, sifonogamie), game-
tangiogamie, somatogamie. Gametangiogamia
si somatogamia reprezint cazuri particulare de
reproducere sexual, fr formare de gameti. n
primul caz gametangiile joac rol de gameti.
Fecundatia este reprezentat prin fuzionarea
gametangiilor. ntlnit la unele alge verzi (Spi-
rogyra) si unele ciuperci (Mucor, Ascomycetes).
n cel de-al doilea caz are loc un proces de
contopire a dou celule de tip obisnuit, soma-
tice, asemntoare morfologic, dar deosebite
prin comportament fiziologic; se ntlneste la
ciupercile superioare (Basidiomycetes).
FELODERM (Phelloderma), tesut
parenchimatic secundar generat de felogen.
Se adaug parenchimului cortical primar,
determinnd cresterea secundar n grosime a
axei organului. Format din celule vii (cu pro-
toplasma si diferite substante ergastice), cu
spatii intercelulare. Celulele felodermului din
organele aeriene contin de multe ori cloro-
plaste. Numrul straturilor felodermice variaz
de l a ct eva (3-4) pn l a numeroase
(M. Andr ei , 1978). Grosimea felodermului
variaz cu vrsta plantei.
FELOGEN (Phellogemim) 1. Zon
generatoare peridermic. 2. tesut meristema-
tic secundar, formnd stratul central al perider-
mului cu rol n formarea celulelor suberoase
(-ESUTURI).
FENICUL (Foeniculum vulgare), fam.
Apiaceae. Plant erbacee, bienal sau peren,
exclusiv de cultur, heliofil, pretentioas fat
de cldur, suport bine iernile usoare (plant
peren), n regiunile cu ierni geroase nu rezist
peste iarn; semintele germineaz la minimum
6-8 C, perioada de vegetatie este de
120-170 zile, prefer soluri nisipo-argiloase
bogate n humus si calciu, cernoziomuri sau
soluri de lunc; se mai numeste anason,
anason dulce, baden, basamac, chimin dulce,
chimion, cumin, fenhiel, finchil, hanos, hanus,
marariu de cas, mlur, molotr, secrea,
toaie. Genetic, 2n = 22. Cultivat din Antichitate
n zona Mrii Mediterane. Astzi se cultiv n
Europa, Asia Mic, America. n Romnia se
cultiv pe cca 2000 ha. Descriere. Rdcin
pivotant, crnoas, lung pn la 30 cm, cu
putine ramificatii laterale. Tulpin erect, cilin-
dric, fin-striat, fistuloas glabr, nalt pn
la 200 cm, ramificat n partea superioar.
Frunze alungit-triunghiulare, de 3-4 ori pe-
nat-sectate, cu segmente filiforme sau lini-ar-
subulate, cele bazale lung-petiolate, iar su-
perior sesile, toate cu vagin dezvoltat. Flori
galbene-aurii, cu caliciu redus, dispus n um-
bele mari, lipsite de involucru. Radiile inflores-
centei sunt inegale si fiecare poart 15-20 flori.
nflorire VII-IX. Fructe, diachene ovoide, cu
5 coaste foarte proeminente. Compozitie chi-
mic. Fructele contin ulei eteric (4,30-5,41%),
lipide (9-19,7%), celuloz brut (13-15%), glu-
cide simple (4-5%), pentozani (5-6%),pectine
(1,3-3%), proteine (14-22%), acid cafeic, acid
fenicul 258 feregut dulce

clorogenic, o glicozid triterpenic, elemente
chimice (Zn, Ni, Co, Cr, Fe, Ca, Mg, Cu, K, Na,
V, Ce, Mo, Ti). Uleiul eteric este compus din
trans-anetol (50-75%), cis-anetol (0,2-0,5%),
estragol (2,6-6%;), derivati fenilpropionici, ter-
penici etc. Rdcina contine ulei eteric (0,50-
0,7%) compus din dilapiol (90%), anetol,
miristicin, apiol, a si -pinen, camfen, mircen,
a si -felandren, limone, terpinolen, terpinen
etc; acizii cinamic, cafeic, ferulic, benzoic, ani-
sic, vanilie, gentisic, protocatechic, sinapic, si-
ringic, fumrie, mafie, citric, tartric etc, cuma-
rine (urnbeliferona, bergapten). Tulpina,
frunzele si florile contin ulei eteric (0,25%) cu
aceeasi compozitie ca cel din fructe, acizi or-
ganici identici cu cei din rdcin, elemente
chimice. Industrie. Din fructe se extrage uleiul
utilizat n industria alimentar si parfumerie.
Bioterapie. Fructele au important terapeutic
n medicina uman si veterinar. Principiile ac-
tive pe care le contin au actiune farmacodi-
namic antispastic, carminativ, galactogog,
sedativ, diuretic, expectorant, vermifug.
Sunt folosite pentru tratarea balonrilor abdo-
minale (cu expulzarea gazelor din intestin), tu-
sei convulsive, astmului bronsic, bronsitelor,
helmintozei, afectiunilor renale, pentru stimu-
larea secretiei de lapte la femei n perioada de
alptare. n medicina veterinar fructele ser-
vesc la tratarea indigestiilor, afectiunilor diges-
tive, bronsitelor si colicilor abdominale. Face
parte din compozitia pulberii de frangula com-
pus sau de licviritie compus. Intr n com-
pozitia siropului de cinci rdcini. Sub form de
Aqua. Foeniculi se foloseste n tratamentul
unor stri inflamatorii oculare n conjunctivite,
pleoape umflate si chiar blefarite. Atentie! n
doze mari poate produce fenomene toxice, pro-
vocnd la om crize epileptiforme cu halucinatii
si somnolent. De asemenea, sunt contraindi-
cate n ulcerul gastric si duodenal, enterocolite
cronice si acute. Recoltare. Fructele (Foeniculi
fructus) se recolteaz cnd ajung la maturi-
tatea fiziologic. n cantitate mare se treier la
combin. Dup treierat, fructele se vntur. Se
depoziteaz n ncperi aerisite, n straturi sub-
tiri, loptndu-se 4-6 zile pn se usuc. Medi-
cin uman. Uz intern. 1. Pentru stimularea
poftei de mncare, tratarea infectiilor farin-go-
amigdaliene: infuzie, din lingurit fructe la o
can (200 ml) ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se bea cldut na-
inte de mas, pentru stimularea poftei de mn-
care, si dup mesele principale, n amigdalit.
2. Pentru combaterea balonrilor: infuzie, din
Vz lingurit fructe la can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 20 minute. Se stre-
coar. Se bea n cursul unei zile. 3. Pentru
tratarea durerilor abdominale (colici) la adulti,
stimularea diurezei si secretiei de lapte: infuzie,
din lingurit fructe la o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. 4. Pentru
tratarea bronsitei, astmului bronsic, tusei con-
vulsive si spastice: infuzie, din 5-6 fructe zdro-
bite la o can (200 ml) cu ap clocotit (pentru
sugari), 10-15 fructe zdrobite (pentru copii mai
mari) si lingurit fructe zdrobite (pentru adulti)
la o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se bea n
trei reprize dup mesele principale. Uz extern.
Pentru tratarea laringitei, faringitei, amigdalitei,
traheitei: infuzie, din 1 lingurit fructe zdrobite
la o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se fac
2-3 gargare cldute pe zi, din care una seara
nainte de culcare. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea indigestiilor, afectiunilor
digestive, bronsitelor, colicilor abdominale la
animalele mici si la tineret: a) pulbere plante, se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt); b) infuzie, din 2 g fructe peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
20 minute. Se strecoar. Se las la rcit si se
administreaz prin breuvaj bucal. Dozele de
tratament; animale mari (cabaline, taurine),
10-25-50 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 2-5-10 g; animale mici (pisici, cini,
psri), 0,3-0,5-1 g sau 3-5 picturi ulei de
fenicul. Uz extern. Pentru combaterea para-
zitilor: infuzie, din 2 linguri fructe la 500 ml ap.
Se las acoperit 60 minute. Se strecoar. Se
unge corpul animalului. Cosmetic. Pentru tra-
tarea infectiilor oculare, cu proprietti antiseptice
si odihnitoare: infuzie, din 2 lingurite fructe zdro-
bite la o can cu ap clocotit. Se las acoperit
20 minute. Se strecoar. Se aplic bi locale.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor n lunile iulie si august culesul de
nectar si polen. Cantitatea de nectar,
0,012-0,035 mg/floare. Productia de miere, 25-
100 kg/ha. Pondere economico-apicol mic.
FEREGUt DULCE (Polypodi-um
vulgare), fam. Polypodiaceae. Plant
erbacee, peren, spontan, geofit,
feregut dulce 259 ferig

circumpolar-boreal, mezofit, mezoterm,
slab acid-neutrofil, ntlnit pe stnci um-
broase acoperite de muschi, n pduri, pe rpi
argiloase, din regiunea montan si submon-
tan; se mai numeste buruian dulce, ferecei,
fereg dulce, feresea, ferig, ferigut, feristei,
iarb dulce de munte, iarb dulce de pdure,
iarba-sarpelui, lemn dulce, nvalnic, rdcin
dulce de munte, spasul-dracului. Genetic,
2n= 148. Fitocenologic, Car. Asplenietea. Rs-
pndit n zona temperat nordic, Mexic, Afri-
ca de Sud, insulele Hawaii. Rdcini adventive,
negricioase, subtiri. Descriere. Rizom orizon-
tal, putin crnos acoperit de scvame brunii si de
firisoare negricioase. Frunze glabre, distihe,
lungi de 10-30 cm. Limb oblong-lanceolat, pro-
fund penatipartit, cu 10-25 perechi segmente
lanceolate, ntregi sau putin dintate, alterne,
confluente la baz. Petiol lung, nud. Pe dosul
segmentelor se afl sori mari (diametrul 2 mm),
asezati pe dou rnduri paralele, de o parte si
de alta a nervurii mediane. Maturarea sporilor,
III-IX. Compozitie chimic. Rizomul contine
zahr (cea 5%), ulei gras (8%), o saponin,
amidon, glicirizin, polipodin si o rsin. Me-
dicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
dischineziei biliare, combaterea viermilor intes-
tinali, bolilor vezicii urinare, rinichilor, n cazuri
de tuse veche: decoct, din 1 lingur (10 g)
pulbere rizom, cu rizom uscat si bine mruntit la
Vz l ap. Se strecoar. Se beau 3 cesti pe zi
(dimineata, prnz, seara). 2. Pentru tratarea
constipatiilor cronice si insuficientei hepatice:
ceai, din 2 linguri (20 g) de feregut dulce, 10 g
rdcin lemn dulce si 5 g rdcin uscat de
angelic la o can de ap. Se fierbe 15 minute
fereguta, apoi se adaug lemnul dulce si ange-
lica. Se mai d putin n clocot. Se las la ma-
cerat 12 ore. Se strecoar. Se ndulceste cu o
lingur de miere. Se bea dimineata pe sto-
macul gol. 3. Pentru tratarea gastritei: tinctur,
din 5 g pulbere rizom (1 lingurit) sau rizom
uscat mruntit bine la 100 ml tuic tare. Se las
7-10 zile. Se agit de 3 ori pe zi prin miscarea
sticlei. Se strecoar. Se bea cte 1 lingur
nainte de a mnca. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea indigestiilor, afectiunilor
digestive, bronsitelor, colicilor abdominale la
animalele mici si de tineret: a) pulbere plante,
se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt); b) infuzie, din 2 g fructe peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
20 minute. Se strecoar; se las la rcit si se
administreaz prin breuvaj bucal. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine)
10-25-50 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine) 2-5-10 g; animale mici (pisici, cini,
psri) 0,3-0,5-1 g sau 3-5 picturi ulei de
feregut. Uz extern. Pentru tratarea de para-
ziti: infuzie, din 2 linguri fructe la 500 ml ap. Se
las acoperit 60 minute. Se strecoar. Se
unge corpul animalului. Ornamental. Cultivat
n spatiile verzi din regiunea montan, pe pan-
te, stnci, umbrite si umede, aflate de-a lungul
praielor. Decorativ prin frunze. nmultire prin
spori si rizomi (v. Pl. XXI, 1).
FERIG (Dryopteris filix-mas). fam.
Polypodiaceae. Plant erbacee, peren, spon-
tan, cosmopolit, mezohigrofit, mezoterm,
mezotrof, slab-moderat-acidofil, sciafil, ve-
geteaz pe soluri reavn-jilave pn la jilav-
umede, cu troficitate mijlocie (T= 50-80),
sensibil la poluare atmosferic, comun n
pduri de foioase, tufrisuri, locuri umbrite,
buruienisuri de depresiune, sporadic n
molidisuri, din regiunea inferioar a muntilor
pn la etajul subalpin din ntreg lantul car-
patic; se mai numeste barba-ursului, fliut,
felig, fereg, ferice, firic, filiut, iarba-sar-
pelui, limba-cerbului, limba-sarpelui, nvalnic,
spasul-dracului, spata-dracului. Genetic,
2n = 82, 123, 130, 160. Fitocenologic, Car.
Fagetea. Plant cunoscut din Antichitate. Da-
cii o numeau filiax(I. Pa c h i a Tatomires-
c u, 1997). La Dioscoride Dryopteris este nume
de ferig. Rspndit n Europa, Asia, Mada-
gascar, America. Descriere. Rdcini adven-
tive subtiri, negricioase. Rizom gros, lung pn
la 30 cm, oblic-ascendent, acoperit imbricat cu
resturi de petioluri din anii precedenti. Frunze
tinere rsucite n form de crj (circinate,
scorpioide), dispuse n buchet. Frunze mature
mari, pn la 140 cm lungime, cu un petiol de
30 cm acoperit cu palee membranoase, brun-
roscate si cu lamina dublu-penat-sectat.
Segmentele primare, 15-30 de fiecare parte.
Pinule (segmente secundare) oblong-ovate,
dintate pe margini, cu vrful rotunjit. Pe dosul
pinulelor se gsesc sorii, acoperiti cu o induzie
reniform, de forma unor puncte brune. Matu-
rarea sporilor, VIIIX. Compozitie chimic.
Rizomul si frunzele contin acid filicic, acid a si
flavaspidic, ulei volatil (0,04%), format din es-
teri ai acidului butiric cu alcool hexilic si octilic,
tanin, ulei gras (5-6%), aspidinol, albaspidin
ferig 260 ferig

etc. Industrie. Din rizomul de ferig se extrag
principii active cu fluoroglucide, utilizate n pre-
parate farmaceutice pentru eliminarea
viermilor intestinali (tenia). Bioterapie. Rizo-
mul plantei este folosit de medicina uman si
veterinar mpotriva viermilor intestinali. Este
una din cele mai bune specii tenifuge indigene.
Substantele active din rizom paralizeaz mus-
culatura neted a celor mai multe specii de
tenie, dar si a altor specii de viermi ce para-
ziteaz intestinul (Botriocephalus distomum,
Ankylostoma, Ascaris). Cnd endoparazitul ia
contact cu substanta, sufer o scurt perioad
de excitatie, dup care se instaleaz o paralizie
ireversibil. Efectul cu deznodmnt letal se
desfsoar pe parcursul a cel mult patru ore.
Gustul preparatului este gretos. Pentru nl-
turarea lui, imediat dup administrare, se pot
consuma 2-3 bomboane mentolate sau o ca-
fea foarte dulce. Recoltare. Rizomul (Filicis
maris rhizoma) se recolteaz toamna, din sep-
tembrie pn n noiembrie, la nevoie si din
martie pn n luna mai. Nu se spal. Se curt
cu cutitul de frunze si de petiolurile vechi, pn
se ajunge la tesuturile de culoare verde. Se
poate prelucra n stare proaspt n industria
farmaceutic. Frecvent se usuc la umbr
ntr-un singur strat sau suspendati pe sipci,
agtati pe pereti. Uscarea artificial la tem-
peraturi sub 40 C. Nu se admit rizomi de la alte
specii. Rizomii pot ajunge la 10-15 cm lun-
gime, sau peste, si o grosime de cea 5-7 cm,
lund n consideratie si resturile ce i acoper.
Rizomul propriu-zis nu depseste 2 cm dia-
metru. Medicin uman. Uz intern. Pentru
eliminarea teniei si a altor viermi intestinali:
1 lingurit pulbere rizom se amestec bine cu
miere albine. Se include apoi n 16 capsule. La
copii se administreaz jumtate din cantitate.
Cu o zi nainte de nceperea tratamentului nu
se mnnc lapte. A doua zi se iau toate cap-
sulele la interval de 3 minute, una dup alta.
Apoi se ia un purgativ. Se controleaz n fecale
eliminarea scolexului. Dac nu a fost eliminat,
dup o sptmn tratamentul se repet. Uz
extern. 1. Pentru tratarea reumatismului si gu-
tei: decoct, rizomul se fierbe 20 de minute n 1 l
de ap, dup care se trece prin sit. Se adaug
n baie, sau se frectioneaz cu el articulatiile
dureroase. 2. Pentru tratarea plgilor: decoct,
din 10 g rizom, fiert 10 minute n 1 l de ap. Se
fac splaturi locale. 3. Pentru tratarea picioa-
relor obosite si inflamate: un rizom proaspt se
fierbe n 1 l de otet, dup care se trece prin sit.
Se aplic comprese reci cu preparatul obtinut.
4. Pentru eliminarea teniei si a altor viermi
intestinali se practic si o metod de tratare. Cu
24-36 ore nainte de tratament se urmeaz o
diet cu sup, lapte, ceai, ou. Seara se ad-
ministreaz un purgativ salin. Dimineata se ia
un mic dejun format din lapte sau lapte cu
cafea. Dup o or se ncepe tratamentul. Cu
15 minute nainte de nceperea tratamentului
bolnavul bea 1 lingurit de bicarbonat de sodiu
dizolvat ntr-o can (200 ml) cu ap. Bicar-
bonatul micsoreaz aciditatea gastric si m-
reste activitatea floroglucidelor din preparatul
ce se administreaz. Se administreaz o cap-
sul de 2-2,5 g extract eteric. La fiecare
jumtate de or se ia o alt capsul pn la
doza de 6 g/24 ore la brbati si 5 g/24 ore la
femei. La 1-2 ore dup administrarea ultimei
capsule se ia un purgativ (ulei de ricin). Acelasi
tratament se poate face dimineata, pe nemn-
cate, iar la 2 ore dup administrarea capsulelor
cu extract eteric se iau 2 linguri cu ulei de ricin
(Em. Gr i gor es c u, I. Ci ul ei , Ursula St-
nescu, 1986). Medicin veterinar. Uz in-
tern. Pentru tratarea cestodozelor (glbeaz),
strilor icterice, afectiunilor pulmonare; a) pul-
bere rizom culoare verzuie (cea galben sau
brun este ineficace) n boluri, capsule, pilule;
b) extract cloroformat cu 18-25% filicin n
capsule, boluri sau pilule. Se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt) dup o
diet de 12-18 ore. Dozele de tratament cu
pulbere rizom: animale mari (cabaline, taurine),
50-100-250 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 20-50-65 g; animale mici (pisici,
cini), 2-5-10 g, psri, 1-2 g. Dozele, de
tratament cu extract (Extractum filicis): animale
mari (cabaline, taurine), 5-10-20 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 2-5 g;
animale mici (pisici, cini), 0,2-0,5-1 g, psri,
0,2-0,5 g. Atentie! Rizomii de ferig sunt toxici
n perioada de ncolti re. Conservarea ndelun-
gat a drogului si administrarea cu un purgativ
uleios i mreste toxicitatea. Administrarea n
tratament a rizomului sau a preparatelor lui,
fr a tine cont de dozele stabilite, provoac
intoxicatii. Toate speciile de animale sunt
sensibile, dar mai ales porcinele. Simptome:
enterite, enterite hemoragice, colici, icter,
midriaz pn la amauroz, aritmie cardiac,
dispnee, stri convulsive, paralizii. Se intervine
cu crbune, mucilagii, tonice cardiace, alcool,
ferigut-de-stnc 261 filodiu

cafeina, tratament simptomatic. Nu se admi-
nistreaz lapte, pentru c mreste actiunea
toxic a plantei. El favorizeaz absorbtia aci-
dului filicinic la nivelul tubului digestiv, crescnd
toxicitatea. Tratamentul se aplic sub supra-
veghere medical. Pot aprea intoxicatii, care
se manifest prin, great, vom, colici abdo-
minale, diaree. n cazuri acute apar dureri de
cap, ameteal, halucinatii, orbire, afectiuni car-
diace si renale. Se intervine cu splaturi sto-
macale, magnezia usta, crbune activ, sulfat
de magneziu (purgativ), vitamina B
1
. Orna-
mental. Indicat n gruprile arborescente afla-
te pe marginea apelor din parcuri si grdini
publice, n regiunile de deal si munte. Decora-
tiv prin frunze. nmultire prin spori, rizomi. Alte
utilizri. nvelite cu frunze de ferig alimentele
(carne, peste etc.) nu se altereaz. Frunzele,
puse n gropile de cartofi, i conserv mai bine.
FERIGUt-DE-STNC (Cysto-
pteris fragilis), fam. Polypodiaceae. Plant er-
bacee, peren, spontan, cosmopolit, mezo-
fit spre mezohidrofit, n privinta temperaturii
si reactiei ionice este amf itolerant, ntlnit n
pduri si vi umbroase umede, n crpturi de
stnc cu iarb si muschi, sub stnci din re-
giunea subalpin, pe soluri revene pn la
reavn-jilave, temporar, si pe soluri jilav-ume-
de. Genetic, 2n= 168. Fitocenologic, ncadra-
t n Asplenietea Acerion. Rspndit n Euro-
pa, Asia, Africa, America de Nord, Tasmania,
Noua Zeeland. Descriere. Rdcini adven-
tive. Rizom scurt. Frunze nalte de 10-40 cm,
ngrmdite la capul rizomului. Limb
alungit-ovat sau lanceolate, dublu- sau tri-
plu-penat-sectat, cu segmente primare petio-
late si segmente secundare ovale, subtiri,
subtriunghiulare, eliptice sau sublanceolate.
Lobisorii segmentelor secundare sunt cre-
nelati sau incisi. Pe fata inferioar se afl sori
confluenti, ce contin spori mai mult sau mai
putin verucosi. Maturizare, VIIX. Medicin
uman. Frunzele sunt folosite n medicina
popular la bi contra rcelilor, guturaiului. Uz
extern. Pentru tratarea de rceal, guturai:
decoct, din cca 500 g frunze proaspete la 10 l
de ap. Se fierb 20-25 minute. Se strecoar si
se adaug n apa de baie. Baia dureaz
20-25 minute. Ornamental. Planta poate fi
cultivat n parcurile alpine, pe crpturile de
stnc cu iarb si muschi din pdurile
umbroase (v. Pl. XXI, 2).
FIBRE LEMNOASE, elemente
mecanice care nsotesc vasele lemnoase n
lemnul secundar al plantelor. Formate din
celule prozenchimatice fusiforme, de regul nu
mai lungi de 1,5 mm. Peretii celulari sunt n-
totdeauna lignificati, putin ngrosati la esentele
moi (salcie, anin, mesteacn etc.) si mai ngro-
sati la esentele tari (stejar, fag etc.). Filogenetic
provin din traheide. Posed punctuatiuni areo-
late, ovale si cu deschidere alungit, asemn-
toare unei butoniere. Lipsesc din lemnul secun-
dar al coniferelor.
FIBRE LIBERIENE (FLOEMA-
TICE), elemente de sustinere ale tesutului
conductor liberian. Constituite din celule proz-
enchimatice, lungi pn la mai multi centimetri
(in, cnep, ramie). Se formeaz n organe
care si-au terminat cresterea n lungime. Pre-
zente n liberul primar al unor plante textile,
unde pot avea pereti celulozici (de exemplu,
inul) sau lignificati (de exemplu, cnepa), si n
liberul secundar, provenind din celule cambiale
fusiforme, reprezentnd elemente de scleren-
chim cu punctuatii simple, uneori semiareolate.
Fibrele liberiene din liberul secundar fac parte
din sistemul axial. Rol de sustinere.
FICOCIANIN PIGMENtI FI-
COBILINICI
FILIDIU (Phyllidium), pseudofrunz
ntlnit la talofite [de exemplu, unele specii de
alge rosii (Rhodymeniaceae)].
FILOCLADIU (Phyllocladium), ra-
mur turtit cu aspect de frunz si crestere n
lungime determinat, ndeplineste functia de
fotosintez, prelund rolul frunzelor. Poart
flori ce pornesc de la baza unor solzi care re-
prezint adevratele frunze, mult reduse [de
exemplu, Ruscus aculeatus (ghimpe), Phyllan-
thus speciosus] (fig. 86).
FILODIU (Phyllodium), frunz cu lim-
bul redus, la care petiolul suplineste functia de
fotosintez, fiind mult dilatat. Structura ana-
tomic este monofacial. Petiolul devenit filo-
diu poate fi: cilindric (de exemplu, Bryophylum
verticillatum), comprimat n plan median si foli-
arizat (de exemplu, Acacia heterophylla), com-
primat n plan transversal si foliarizat (de exem-
plu, Oxalis bupleurifolia).
fierea-pmntului 262 fierea-pmntului


Fig. 86. Filocladii:
a - ghimpe (Ruscus aculcatus); b - (Phyllanthus
specious); 1 - filocladii; 2 - frunze mult reduse cu
aspect de bractee.
FIEREA-PMNTULUI (Gentia-
na utriculosa L.), fam. Gentianaceae. Plant
erbacee, anual, terofit, ntlnit sporadic n
etajul molidului si pn n etajul pajistilor
alpine, prin pajisti, fnete, pe soluri calcaroase
n regiunile muntoase; se mai numeste ghintura
pmntului, ochincele; Rus.: Jiolcizemli.
Genetic, 2n = 22. Fitocenologic, ncadrat n
Cynosu-rion, Seslerion rigidae. Rspndit n
Europa Central si de Sud. Plant cunoscut
din Antichitate. Ea a fost folosit de mosii si
strmosii nostri contra bolilor interne la
animale si pentru bolile aparatului digestiv
(enterit, colecistopa-tii) la om si tratarea
rnilor. Specie microterm spre mezoterm,
mezofit-mezohigrofit, slab acid-neutrofil.
Adaptat la temperaturi sczute ale climatului
boreal rece si umed, cu temperaturi medii
anuale cuprinse ntre 2-4 C. Vegeteaz pe
soluri revene, pn la reavn-ji-lave, uneori,
temporar, jilav-umede, cu pH-ul 6,2-7,2.
Descriere. Tulpin erect, mu-chiat, de
obicei ramificat, uni- sau multiflor, nalt de
10-20 (31) cm. Frunze bazale ro-zulare,
obovate, obtuze, lungi de 6-10 mm, vestejite
de timpuriu; frunze tulpinale mai mici, ovat
alungite sau lanceolate, obtuze sau acute, cu 3-
5 nervuri. Flori ntunecat-albastru-azuriu, rar
alb, scurt-pedicelate, asezate terminal sau
axilar; caliciu umflat, ovoidal, cu muchi aripate,
lung de 10-20 mm; corol hipocrateriform, cu
5 lacinii alungit eliptice, acute, lungi de 5-8 mm,
cu tubul putin mai lung dect caliciul; androceu
cu stamine ce au filamentele subtiri; gineceu cu
stil prelungit, cu stigmat orbicular. nflorire,
V-VIII. Fruct, capsul lanceolat-ascutit, sesil,
lung de 2-2,5 cm. Seminte negricioase, veru-
coase, lungi de 1-1,5 mm. Compozitie chimi-
c. Planta contine gentiogenol, gentiopicrozid
care, prin degradare, d gentiamarina sau gen-
tiamarozida, amarogentina care este un princi-
piu amar, gentianina cu actiune asupra siste-
mului nervos central, tanin etc. Bioterapie.
Medicina popular consider c principiile acti-
ve din plant actioneaz ca aperitiv amar, cole-
cistokinetic, antifebril (probabil), antihelmintic,
cicatrizant (extern) si provoac leucocitoz pa-
sager. Planta a fost folosit n trecut pentru
stimularea poftei de mncare, dispepsii, ane-
mie, stimularea drenrii vezicii biliare, mpo-
triva paludismului, combaterea viermilor intes-
tinali, tratarea rnilor pentru a grbi vindecarea
lor. Intervine benefic n tulburrile digestive
functionale. Recoltare. Planta se recolteaz n
ntregime (Gentianae radix cum herba) n tim-
pul nfloririi sau dup nflorire. Se foloseste n
stare proaspt. Pentru iarn, se usuc la um-
br, de preferat n podul casei, acoperit cu tabl
si cu o bun aerisire. Medicina uman. Uz
intern. Pentru tratarea de anemie, paludism,
stimularea poftei de mncare, combaterea
viermilor intestinali, afectiuni ale colecistului:
a) infuzie, din o lingurit plant bine mruntit,
peste care se toarn o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se bea continutul a 2-3 cni pe zi,
nainte cu 30 minute de a mnca; b) decoct, din
o lingurit plant bine mruntit la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute la foc
domol. Se las acoperit 10 minute. Se
strecoar. Se bea continutul a 2-3 cni pe zi,
cu 30 minute nainte de a mnca. Uz extern.
Pentru tratarea rnilor: decoct, din o lingur
plant mruntit la o can (250 ml) ap. Se
fierbe 5 minute la foc domol. Se las acoperit
20-25 minute. Se strecoar. Se spal rana cu
un pansament steril, apoi se pune pe ran un
pansament steril mbibat cu decoct si se
bandajeaz. Medicina veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea anorexiei, tulburrilor digestive
cronice, tulburrilor de metabolism, atoniei pre-
stomacelor, cistitei hemoragice; a) infuzie, din
2 lingurite de plant uscat si mruntit peste
care se toarn 1 l ap clocotit. Se las acope-
rit 15 minute. Se strecoar. Se las la rcit. Se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt); b) decoct, din 2 lingurite pulbere plant la
1l de ap. Se fierbe 10 minute. Se strecoar. Se
filogen 263 filogenez

rceste. Se administreaz prin breuvaj bucal;
c) pulbere plant administrat prin breuvaj bu-
cal; d) extract, din plant; e) tinctur, din plant.
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
taurine), 10-25-50 g drog sau 5-15-25 g ex-
tract sau 1-3-8 g tinctur; animale mijlocii (ovi-
ne, caprine, porcine), 2-5-10 g drog sau 1-
3-5 g extract sau 0,2-0,5-2 g tinctur; ani-
male mici (pisici, cini), 0,2-1-2 g drog sau
0,1-0,5-1 g extract sau 0,05-0,2-0,5 g tinc-
tur. Atentie! Supradozarea duce la intoxicatii.
Se intervine cu tratament simptomatic.
FILOGEN (Phyllogenus), grup de ce-
lule meristematice localizate pe flancurile ine-
lului meristematic din vrful vegetativ al tulpinii
spermatofitelor care, prin diviziuni periclinale,
formeaz primordiile foliare ce vor da nastere
frunzelor.
FILOGENEZ (Phyllogenesis),
fenomen biologic de genez a frunzelor. Se
desfsoar la nivelul straturilor externe ale me-
ristemelor apicale din vrfurile vegetative aflate
pe tulpini. Frunza pteridofitelor ia nastere
dintr-o singur celul initial. La spermatofite
frunzele se formeaz dintr-un grup de celule
meristematice, existente pe flancurile vrfului
vegetativ. Apar ca excrescente laterale, numite
primordii foliale, de forma unor mici ridicturi
asemntoare unor cute circulare pe stnjenel
(Iris germanica), solzi la ulm (Ulmus minor) si
papile la foarte multe specii de plante. Peri-
metrul unde iau nastere primordiile foliare se
numeste inel meristematic sau zon meriste-
matic periferic. Sensul de formare a primordii
lor foliare este bazifug (acropetal), adic de la
baza meristemului apical spre vrf. Mrimea lor
variaz n functie de timpul scurs de la formare
(fig. 87). Primordiile foliare de la baz sunt mai
mari, iar spre vrf din ce n ce mai mici. La
formarea lor particip 1-3 straturi celulare ex-
terne. Se individualizeaz prin diviziuni anti-
clinale (transversale) ale celulelor din primul
strat al tunicii si prin diviziuni periclinale (lon-
gitudinale) ale straturilor celulare ce urmeaz
spre interior. Dup diviziune, celulele din stra-
turile 1 si 2 se alungesc vertical. Primordiul
foliar format se diferentiaz treptat n limb, pe-
tiol si anexe foliare, respectiv n frunz. Din
primul strat celular se dezvolt epiderma, din al
doilea se formeaz mezofilul si din al treilea re-
zult fasciculele vasculare. Diferentierea

Fig. 87. Structura vrfului vegetativ al tulpinii (a, b) si
a mugurelui terminal (c):
1 -primordii foliare; 2-tunic; 3-corpus; 4-frunze
tinere; 5- primordii de muguri auxiliari.
primordiului foliar n frunz comport ns, n
functie de specie, trei aspecte. El se poate
transforma ncepnd de la baz spre vrf (dife-
rentiere acropetal), caz ntlnit la pteridofite,
unde frunzele au o crestere apical; se poate
transforma de la vrf spre baz (diferentiere
bazipetal), caz ntlnit la majoritatea angio-
spermelor erbacee; se poate transforma nce-
pnd din partea lui mijlocie, caracter ntlnit la
unele plante angiosperme lemnoase (plop, lili-
ac). Limbul foliar diferentiat creste limitat n
lungime prin vrful su (ferigi, roua-cerului) sau
prin una sau mai multe zone meristematice
intercalare. Unele gimnosperme si monocotile-
donate au o singur zon meristematic inter-
calar, situat bazal. Majoritatea plantelor an-
giosperme au ns dou sau mai multe zone
meristematice intercalare. Cresterea n grosi-
me a limbului este limitat si se datoreste unui
meristem subepidermal. Cresterea n ltime se
realizeaz prin cresterea marginal si n supra-
fat. Un rol important ns la definirea formei
limbului l are cresterea marginal. n general,
n functie de specie, nu are aceeasi perioad
de activitate. Cnd cresterea n ltime persist
mai mult timp la baza primordiului, se formeaz
frunze cu limbul lat, cordiform sau reniform;
cnd cresterea n ltime persist mai mult timp
la mijlocul primordiului, se formeaz frunze cu
limbul eliptic; cnd cresterea n ltime persist
mai mult timp n vrful primordiului, se formea-
z frunze cu limbul spatulat (Gabriela Ser-
bnescu-Jitaru,C. Toma, 1980). Dintii si
lobii de pe marginea limbului foliar provin prin
ncetarea mai devreme a cresterii marginale n
filogenez 264 filotaxie

anumite puncte. Frunzele penat-compuse se
formeaz prin oprirea cresterii marginale n
anumite puncte, chiar n primordiile tinere.
Frunzele palmat-compuse se formeaz prin
oprirea cresterii marginale n anumite puncte
localizate la baza primordiului tnr. Sunt spe-
cii de plante care au limbul perforat (Monstera
deliciosa). Orificiile din limb provin din cauza
opririi cresterii n aceste puncte.
FILOTAXIE (Phyllotaxis), sistem de
asezare a frunzelor pe tulpin sau ramuri. Poa-
te fi altern, opus, verticilat (fig. 88). Dis-
pozitia altern const n insertia la fiecare nod a
unei singure frunze, urmrind n lungul axului o
linie spiral, numit spiral generatoare. Ea
nfsoar de mai multe ori axul si se obtine prin
unirea punctelor de insertie a frunzelor n ordi-
nea aparitiei lor. Portiunea de spiral gene-
ratoare aflat ntre dou frunze suprapuse se
numeste ciclu foliar. Acesta poate fi format din
una, dou sau mai multe nvrtituri n jurul
axului. Prin unirea pe vertical a punctelor de
insertie a frunzelor suprapuse, se obtine un
numr constant de linii echidistante, numite
ortostihuri. Numrul ortostihurilor este constant
si caracteristic pentru unele familii de plante.
Poaceele au dou ortostihuri, ciperaceele trei
ortostihuri, rozaceele cinci ortostihuri, de unde
si numele de dispozitie foliar distih, tristih,
pentastih. Planurile de simetrie longitudinal
a dou frunze succesive de pe spirala gene-
ratoare formeaz, n centrul axului, un unghi de
divergent, exprimat prin fractii ordinare numite
divergente. Numrtorul indic numrul de n-
vrtituri ntr-un ciclu foliar, iar numitorul, num-
rul de frunze existente n ciclul foliar si numrul
de ortostihuri. n acest sens, divergena %, ca-
racteristic speciilor din familia Rosaceae, in-
dic prin cifra 2 c spirala generatoare face
dou nvrtituri pe ax pn ajunge la frunza
suprapus celei de la care s-a plecat, iar cifra 5
indic numrul de frunze aflat n ciclul foliar si
numrul de ortostihuri. Nu se ia n considerare
la numrtoare frunza a 6-a care se afl su-
prapus frunzei 1. nmultind divergenta cu 360
se obtine valoarea unghiului de divergent (2
360 = 144). Speciile de plante din familiile
Ulmaceae, Vitaceae, Poaceae, Liliaceae au di-
vergenta

, unghiul de divergent de 180;

speciile de plante din familiile Cyperaceae,
unele Betulaceae, posed divergenta 1
3
, un-
ghiul de divergent 120; speciile de plante din
fam. Rosaceae, Saxifragaceae, Geraniaceae,
Fagaceae, Salicaceae, Polygonaceae, Cheno-
podiaceae, Asteraceae, Cucurbitaceae etc. au
divergenta 2/5, unghiul de divergent 144.
Unele plante, cum sunt ridichia (Raphanus sati-
vus), inul (Linum usitatissimum), aliorul de balt
(Euphorbia palustris) s.a. posed divergenta 8,
unghiul de divergent 135. Dispozitia opus
const n insertia a dou frunze la acelasi
nod, asezate fat n fat. Frunzele unui nod
sunt dispuse n cruce fat de frunzele nodului
superior sau inferior. Dispozitia se numeste
decusat. Posed divergenta , unghiul de
divergent 90. ntlnit la plantele din familiile
Lamiaceae, Caryophyllaceae, Scrophulariace-
ae. Un caz particular l prezint Coffea care are
divergenta , unghiul de divergent 180. Dis-
pozitia verticilat indic insertia a trei sau mai
multe frunze la nod. Ea poate fi izostih, cnd
frunzele verticilelor succesive se suprapun, si
diplostih, cnd frunzele dintr-un verticil alter-
neaz cu frunzele verticilelor nvecinate su-
perioare si inferioare. n primul caz numrul de
ortostihuri este egal cu numrul de frunze din-
tr-un verticil, divergenta foliar este 1
3
, iar un-
ghiul de divergent 120. n cel de al doilea caz,
numrul ortostihurilor este dublu fat de num-
rul de frunze existente ntr-un verticil. Plantele
pot avea ntr-un verticil trei frunze, ca la ienupr
Fig. 88. Dispozitia frunzelor
pe ax:
1 - al tern; 2 - opus;
3 si 4-verticilat.
fimbrii 265 fitocenoz

(Juniperus communis), leandru (Nerium olean-
der); patru frunze, ca la dalac (Paris quadri-
folia); sase frunze, ca la vinarit (Asperula
odorata) si un numr mult mai mare, ca la
speciile de coada-calului, barba-ursului
(Equisetum sp.).
FIMBRII, apendice filamentoase,
aparent rigide, dispuse pericelular, uneori polar
sau bipolar, pe corpul bacteriilor din mediile
naturale. Se pot vedea numai la microscopul
electronic. Au structuri tubulare, cu diametrul
constant pentru un tip dat, de 3-14 nm (ex-
ceptional, 25 nm) si lungimea variabil, chiar la
aceeasi celul, ntre 1-20 m. Sunt construite
din molecule de fimbrilin (masa molecular
16 600 daltoni) formate din 163 resturi de ami-
noacizi, asamblate dup o simetrie helical.
Sinteza fimbrilor este controlat de gene cro-
mozomiale. Numrul lor variaz ntre 1-1000
pe celul. Functional confer avantaje biolo-
gice, legate de cresterea suprafetei active n
absorbtia de substante nutritive, precum si m-
rirea capacittii de respiratie. Pot servi ca orga-
nite de transport ale unor metaboliti importanti
(probabil macromoleculari), la formarea unor
pelicule de bacterii reunite la suprafata mediilor
lichide, aderarea de alte organisme si de orice
substraturi etc.
FITOALEXINE (Phytoalexina),
compusi organici sintetizati de plante, ce inhib
dezvoltarea ciupercilor n tesuturile sensibile.
Descoperite de K.O. Ml l er si H. Brger
(1941) n cartofii atacati de ciuperca Phyto-
phthora infestam. Se formeaz sau sunt
activate cnd planta-gazd vine n contact cu
agentul patogen. Fitoalexinele reactioneaz cu
substante steroidice din agentii patogeni, afec-
tndu-le permeabilitatea membranelor celula-
re. Sunt produse de celule si prezint impor-
tant chemotaxonomic pentru diferite specii,
genuri si chiar familii de plante; pisantina s-a
izolat din pstile de mazre (Pisum sativum);
faseolina din fasole (Phaseolus vulgaris); im-
pomeamarona din Ipomoea batatus; orchinolul
din poroinic (Orchis militaris); rishitina din cartof
(Solanum tuberosum); capsidiolul din ardeiul
american (Capsicum frutescens); safinolul din
sofrnas (Carthamus tinctorius); acidul
benzoic din mr (Malus domestica);
hidroxistilbene din arahide (Arachis
hypogaea) si trifoi (Trifolium sp.); benzofurani
din saschiu (Vinca herbacea,
V. minor); furanocumarine din specii de Apia-
ceae; xanthoxin din pstrnac (Pastinaca
sativa); psoralen din Petroselinum crispus
etc. Unii agenti patogeni sunt capabili s meta-
bolizeze si s detoxifice fitoalexinele. Parazi-
tarea plantei de ctre un agent patogen presu-
pune nvingerea fitoal exinelor pri n
metabolizarea lor.
FITOCENOZ (Phytocoenosis), co-
munitate concret de plante, cu structur si
component floristic determinate, autoreglat
printr-un sistem omogen de relatii intraspeci-
fice, interspecifice, ntre specii si mediul de
viat (-> ASOCIAtIE VEGETAL). Format
din mai multe populatii de plante aflate n stare
de echilibru biologic. ntre specii exist afinitti
de convietuire si tolerant. Prin activitatea lor
biologic, mediul le devine caracteristic. Re-
partitia lor teritorial este dirijat de clim, sol,
relief, altitudine. Diversitatea acestor factori (n
functie de latitudine si longitudine) fac ca fitoce-
nozele s fie diferite, avnd o anumit fenolo-
gie, o anumit structur floristic si anumite
particularitti ecologice. Sunt ntlnite sub for-
m de fitocenoze naturale - terestre, acvatice,
palustre, constituite din specii ale florei sponta-
ne - si fitocenoze agricole (agrofitocenoze) -
constituite din specii cultivate, nsotite n mod
obisnuit de anumite specii de buruieni. n ca-
drul unei fitocenoze exist specii dominante,
specii subdominante, specii indicatoare si spe-
cii nsotitoare. Speciile dominante reprezint
60-70% din totalul speciilor ce intr n structura
lor. Ele formeaz primul strat de plante, ocup
o suprafat mare, produc cea mai mare parte
din biomas, creeaz un fitomediu ce deter-
min structura si compozitia floristic specifice.
Sunt specii edificatoare. Identificarea speciilor
dominant-edificatoare nseamn identificarea
fitocenozei. Astfel fitocenozele de pdure pot fi
identificate dup specia dominant-edificatoare
care poate fi fagul (Fagus silvatica), molidul
(Picea abies), gorunul (Quercus petraea), ani-
nul negru (Alinus glutinosa); Fitocenozele palu-
stre sunt identificate dup specia dominant-
edificatoare: trestia (Phragmites australis),
papura (Typha lati folia) etc. Speciile
subdominante reprezint, n cadrul unei
fitocenoze, 25-40% din totalul speciilor. Ele
variaz numeric de la una la cinci, n functie de
parametrii factorilor ecologici. Speciile indi-
catoare sunt slab reprezentate ca numr si
fitocenoz 266 fitocrom

volum. Ele oglindesc anumite nsusiri ale fac-
torilor ecologici prezenti n raza de existent a
comunittii speciilor, cum sunt umiditatea ridi-
cat sau sczut, clima cald sau rece, soluri
bogate sau srace n sruri minerale etc. Spe-
ciile nsotitoare reprezint 10-30% din masa
vegetal a fitocenozei. nsotesc speciile domi-
nante si subdominante n functie de nsusirile
ecologice pe care le au. Rol fitocenotic mic.
Forma si dimensiunile fitocenozei variaz n
functie de conditiile ecologice n care vege-
teaz si de natura formelor biologice ale spe-
ciilor ce intr n structura lor. Suprafata fito-
cenozei poate fi restrns la ctiva metri
ptrati, cum sunt cele de pietrisuri, grohotisuri,
din izvoare, mlastini mici, pn la cteva sute
de metri ptrati sau ctiva kilometri ptrati, cum
sunt cele de pdure, pajiste, balt. Limita dintre
fitocenoze poate fi brusc, aspect ntlnit ntre
pdure si pajiste, sau o trecere lent cu
caracter difuz realizat de speciile
subdominante ale fitocenozei alturate.
Delimitarea lor const n urmrirea liniei de
demarcatie a speciilor do-minant-edificatoare.
n fitocenoze, speciile de plante posed o
anumit repartitie spatial pe plan orizontal si
vertical, n scopul asimilrii ct mai complete a
conditiilor de viat. Fiecare fitocenoz posed
o anumit structur orizontal (deschis sau
nchis) si vertical. Fitocenoza cu structur
orizontal deschis presupune existenta
unei vegetatii rare; speciile de plante au o
distributie spatial lejer, ntre ele existnd
goluri care, cu timpul, pot fi ocupate de specii
caracteristice aceleiasi comunitti de plante
sau de specii strine. Fitoce-nozele cu o
asemenea structur sunt ntlnite n step, pe
nisipuri, grohotisuri, pietrisuri, pduri de plop,
pduri de mesteacn. Fitoceno-zele cu
structur orizontal nchis presupun
existenta unei vegetatii dese. Speciile de
plante nu las spatii ntre ele. Asa sunt aso-
ciatiile vegetale ale pdurilor de fag, molid si
brad din regiunea montan, pdurile de stejar
(gorunete) din regiunea colinar, asociatiile de
psune si fnete din regiunea muntoas si coli-
nar, asociatiile palustre de la marginea lacu-
rilor, bltilor sau din mlastini. Structura verti-
cal a fitocenozelor nftiseaz repartitia
plantelor pe plan vertical. Numrul straturilor
variaz n functie de natura speciilor asociate.
n fitocenozele pdurilor de foioase pot exista
patru straturi: stratul arborilor, stratul arbustilor,
stratul erbos si stratul muscinal. Numrul

Fig. 89. Structura vertical a fitocenozei
pdurii de stejar:
1 - stratul arborilor; 2- stratul arbustilor;
3- stratul ierbos; 4 - stratul muscinal.

Fig. 90. Structura vertical a fitocenozei
de pajiste:
a - stratul ierburilor nalte; b - stratul
ierburilor de talie mijlocie; c - stratul
ierburilor de talie mic; 1 - Trifolium
pallidum; 2 - Poa pratensis;
3 - Alopecurus pratensis; 4 - Trifolium
pratense; 5 - Agropyron repens;
6 - Ornithogalum umbellatum;
7- Poa silvicula.
straturilor variaz n functie de calitatea unor
factori de mediu existenti, printre care lumina
are un rol determinant. n pdurile ntunecoase,
din cauza desimii arborilor, poate exista un
singur strat. n fnete si pajisti stratificarea
plantelor poate fi pe 2-34 nivele, n functie de
compozitia floristic si parametrii factorilor eco-
logici existenti. Fitocenoza palustr si acvatic
pot fi formate din 2-3 straturi (fig. 89, 90).
FITOCROM (Phytocrom), pigment
fotoreceptor cu rol de captare si utilizare a
energiei luminoase pentru stimularea si inhi-
barea unor procese biologice. Rspndit n
toate plantele verzi. Lipseste din ciuperci. Izolat
de W.C. But l er si colab. (1959). Localizat
intracelular, asociat sistemului biomolecular
din plasmalem si n membrana intern a clo-
roplastelor. Din punct de vedere chimic, este o
fitocrom 267 fitolacacee

cromoproteid cu masa molecular de peste
60 000. Contine trei cromofori de natur tetra-
pirolic, a cror structur se apropie de a fico-
cianinei si pigmentilor biliari. Are dou forme
fotointerconvertibile. Fitocrom inactiv, verde-al-
bstrui, stabil, notat P660 pentru c prezint
maximum de absorbtie n rosu-deschis, cu lun-
gimea de und de 660 nm, si fitocromul activ,
verde-nchis, instabil, notat P
730
, cu maximum
de absorbtie n rosu-nchis, lungimea de und
730 nm. Fiziofotochimic, fitocromul inactiv, du-
p absorbtia unei cuante de lumin rosie
(X = 660 nm) se transform n fitocrom activ,
car e absoar be l umi na r osi e- nchi s
(X = 730 nm) (fig. 91). Absorbtia unei cuante de
lumin rosie-nchis de ctre fitocromul activ
determin reactia invers de formare a fito-
cromului inactiv. Fiziologic, ndeplineste rol de
fotoreceptor n toate fotoreactiile reversibile ce
au loc n rosu si rosu-nchis din plantele
verzi, intervenind n: nverzirea plantelor
etiolate, germinarea semintelor, sinteza de
antociani, clo-rofile, carotine, flavone,
inducerea biosintezei diverselor enzime din
cloroplaste, biosinteza giberelinelor, reglarea
hormonal a nfloririi plantelor, fotomorfologia
organelor, fotoperio-dism, formarea
tuberculilor, cresterea tulpinilor, cresterea
frunzelor. Fitocromul se afl n cantitate mai
mare n zona meristematic si n organele de
depozitare a substantelor de rezerv (rdcini
tuberizate, bulbi, receptacule florale, seminte).
FITOHORMONI (Phytohormona),
substante organice sintetizate n celulele tinere
din corpul plantelor, care stimuleaz si reglea-
z procesul de crestere si morfogenez; sin.
hormoni vegetali. Se acumuleaz cu prepon-
derent n zonele de crestere ale rdcinilor,
tulpinilor, n muguri, ovare, polen, seminte etc.
Determin cresterea plantelor prin intensifica-
rea diviziunii celulare si alungirea celulelor
existente. Actiunea si specificitatea reactiei de-
pind de starea fiziologic a celulei. Sunt sub-
stante micromoleculare, numeroase, foarte he-
terogene. Sub aspect chimic se aseamn cu
vitaminele si cu anumiti hormoni animali. Larg
rspnditi n regnul vegetal. Prezenti n plan-
tele superioare, ciuperci, alge, bacterii. ntlniti
n stare liber sau asociati cu proteinele. Mani-
fest deosebit important teoretic si aplicatii
practice, ntrebuintati n practica fitotehnic si
horticol pentru grbirea nrdcinrii
butasilor, oprirea cderii fructelor etc. Repre-
zentati de auxine, gibereline, citochinine, acidul
abscisic, etilena, (-> FITOCROM).
FITOLACACEE (Phytolaccaceae),
familie care cuprinde cca 150 specii lemnoase
si erbacee, rspndite mai ales n regiunile
tropicale. Frunze simple, ntregi. Flori ciclice,
dispuse n raceme, periant simplu, (perigon)
format din 5 tepale; androceul din stamine cu
un numr variabil (4-5 sau 8-polimer); gine-
ceul, multicarpelar sau secundar concrescut,
Fi g. 91. Modificarea
cromoforului n cursul
fotoconvertirii fitocromului
P
660 s
i

P
730. Izomeratia
const n convertirea unui
grup elitic cu aparitia unor
duble legturi noi n inelele
I si IV.
fitoncide 268 floare

fiecare carpel cu cte un ovul mai mult sau
mai putin campilotrop orizontal, apotrop, prins
pe sutura bazal-ventral. Formula floral: QPAS
rar
8
-10 A4-5 sau 8- G8-16 secundar
(8
-16). Fruct
bac rosie-ntunecat. Flora Romniei contine
un singur gen Phytolacca, x= 9, cu 2 specii: P.
americana, 2n = 36, cultivat si subspontan;
P. esculenta, 2n = 36, cultivat.
FITONCIDE (Phytoncidae), substan-
te antibiotice sintetizate de plantele superioare,
cu proprietti bacteriostatice, bactericide, in-
secticide si toxice pentru unele animale ne-
vertebrate (viermi) sau vertebrate (roztoare,
psri etc.). Alicinadin usturoi, dihidroaina si
dimetiltiosulfinatul din ceap, acizii benzoic,
p-hidroxibenzoic, vanilie, cafeic, ferulic, cloro-
genic din morocov, alisenevolul din mustar,
hrean, ridichi etc. sunt antibiotice care mpie-
dic dezvoltarea multor bacterii Gram-pozitive
si Gram-negative. Vaporii si extractele de
usturoi si ceap omoar bacilul difteriei,
stafilococii, bacteriile holerei etc. Glicozizii
benzo-xizinici din gru, secar, porumb, prin
hidroliza, formeaz substante cu actiune
antibiotica mpotriva mucegaiului Fusarium
nivale si Sclerotinia trifolio-rum. Plantele din
familia Brassicaceae contin unele sulfone cu
nsusiri bactericide si fungicide. Lemnul unor
arbori contine antibiotice cu actiune bacterios-
tatic, fungistatic si fungicid. Lichenii contin
substante antibiotice care actioneaz asupra
bacteriilor Gram-pozitive. Acidul usnic din
lichenii Cetraria islandica si Usnea barbata
mpiedic cresterea si nmultirea bacteriilor
tuberculozei. n prezent se cunosc peste 50 de
fitoncide. Structura chimic este foarte diferit.
Joac rol important n aprarea plantelor
contra microorganismelor fitopatogene.
FITOPLANCTON (Phytoplancton),
totalitatea plantelor microscopice aflate n sus-
pensie n masa apei; sin. plancton vegetal.
Este alctuit n cvasiexclusivitate din alge (dia-
tomee, cianoficee, cloroficee). Prezent n zona
eufotic a bazinelor acvatice, respectiv de la
suprafat pn la adncimea unde ptrund ra-
zele luminoase. Reprezint partea trofogen a
planctonului, biocenoz tipic a ecosistemelor
acvatice. Realizeaz procesul de fotosintez.
Algele constituie primum novens al ntregii vieti
din ap. n bazinele acvatice lipsite de macro-
vegetatie, pe seama algelor supravietuiesc
toate vietuitoarele din ap, inclusiv pestii. ntl-
nit n apele curgtoare, mlastini, blti, lacuri,
mri, oceane, variaz cantitativ n cursul
anului: numrul de alge la unitatea de volum
este dirijat de multi factori abiotici si biotici ai
mediului acvatic. Fitoplanctonul are cele mai
numeroase populatii si numrul cel mai mare
de indivizi pe unitatea de volum (litru sau metrii
cub), n perioada de var, de multe ori el dep-
sind 230 000 000 alge/l.
FITOSTERINE, FITOSTEROLI
FITOSTEROLI, monoalcooli secun-
dari ciclici care deriv din hidrocarbura numit
steran (C
17
H
2
8); sin. fitosterine. Sunt substante
solide. Cristalizeaz usor din solventi organici
(aceton, etanol). Cristalele au aspectul unor
plci alungite. Greu solubili n ap, usor solubili
n solventi organici. Posed puncte de topire
cuprinse ntre 102 si 170 C. Se esterific usor
prin fierbere cu anhidrid acetic. Se pot hidro-
gena catalitic si pot aditiona halogeni. Se pot
recunoaste prin reactii de culoare cu acidul
sulfuric concentrat, anhidrida acetic, peroxizi,
solutie cloroformic etc. ntlniti n cantitate
mare n plantele superioare, semintele plan-
telor oleaginoase, leguminoase, cariopsele ce-
realelor. Identificati n cantitate mic n alge si
alte plante inferioare. Au important n biosin-
teza hormonilor steroidici si a vitaminelor D.
Cei mai cunoscuti fitosteroli sunt: sitosterolul
(sitosterin, colesterol, ramnol), cel mai rs-
pndit n plantele superioare, exceptnd urzi-
cile; stigmasterolul, identificat n numeroase
plante sub form de glicozizi; brasicasterolul,
izolat din uleiul de rapit, napi si n ceara tres-
tiei de zahr; campesterolul, pus n evident n
uleiul de soia, germeni de gru s.a.; spinaste-
rolul, izolat din uleiul de spanac, urechea-ie-
purelui (Bupleurum falcatum) etc.; avenastero-
lul, pus n evident n boabele de ovz;
fucosterolul, extras din algele brune etc. n ge-
neral, plantele contin un fitosterol principal, n-
sotit de fitosteroli secundari.
FLOARE, ramur scurt (microblast),
cu crestere limitat, continnd frunze meta-
morfozate, adaptate pentru formarea de
microspori si macrospori necesari reproducerii
sexuate. Geneza lor este dirijat de genele
florale, care sunt responsabile de aparitia si
dezvoltarea floarei (-> NFLORIRE). Gimno-
spermele au flori masculine si feminine grupate
floare 269 floare


Fig. 92. Sectiune longitudinal prin floarea
mascul la gimnosperme: 1 -
braclee; 2- stamin; 3- polinic.
separat n conuri brbtesti si femeiesti.
Conul brbtesc este considerat o floare
alctuit din-tr-un ax, pe care se afl prinse,
n spiral, numeroase stamine
(microsporofile). Stamina are aspectul unui
solz turtit (fig. 92). Ea poart pe fata extern
doi microsporangi ovali, numiti saci polinici. n ei
se diferentiaz grunciorii de polen sau
microsporii (-> POLEN). Cnd polenul ajunge
la maturitate, sacul polinic se deschide printr-
o crptur longitudinal punn-du-l n
libertate. Mai multe conuri brbtesti se
grupeaz n vrful ramurilor tinere si formeaz
o inflorescent. Conul femeiesc este o inflores-
cent alctuit din mai multe flori asezate n
spiral pe un ax alungit (fig. 93). Floarea se
compune din doi solzi: unul extern, steril, si altul
intern, fertil, care poart pe fata superioar
dou ovule- macrosporangi (-> OVUL). Angio-
spermele posed flori cu o structur mai com-
plicat (fig. 94). Iau nastere din mugurii florali
sau micsti de pe tulpin si ramuri. Sunt solitare

Fig.
Fig. 94. Organizarea florii la angiosperme:
1 - receptacul; 2 - sepal; 3 - petal;
4 - filament; 5 - anter; 6 - stamin; 7-
ovar; 8-ovul; 9 stil; 10-stigmat.
sau grupate n inflorescente. O floare este alc-
tuit din -> PEDUNCUL, -> RECEPTACUL, -
> CALICIU (K), -> COROL (C), -> ANDRO-
CEU (A) si -> GINECEU (G). Pedunculul repre-
zint portiunea axial de lstar pe distanta unui
internod. Florile lipsite de peduncul se numesc
sesile. Extremitatea putin mai umflat a pedun-
culului se numeste receptacul. Pe el se insera
ciclic sau spirociclic nvelisurile florii (caliciul,
corola) si organele de reproducere (androceul,
gineceul). Caliciul, de obicei verde, este format
din totalitatea sepalelor. Sepalele pot fi libere,
neconcrescute ntre ele (caliciu dialisepal) sau
concrescute ntre ele (caliciu gamosepal).
Corola, de obicei colorat, este format din
totalitatea petalelor. Acestea pot fi neconcres-
cute ntre ele (corol dialipetal) sau concres-
cute prin marginile lor (corol gamopetal). Ca-
liciul si corola alctuiesc periantul. Elementele
lor sunt frunze modificate. Cnd sepalele se
deosebesc de petale prin form, culoare sau
mrime, periantul este dublu, respectiv dife-
rentiat ntr-un caliciu verde si o corol colorat.
Cnd ntre caliciu si corol nu exist o diferen-
tiere de form si culoare, piesele celor dou
verticile se numesc tepale, iar totalitatea lor
formeaz perigonul, reprezentnd un periant
simplu. Acesta poate fi: perigon sepaloid, for-
mat din tepale verzi (urzic, sfecl, mcris),
sau perigon petaloid, format din tepale colorate
(lalea, crin). Tepalele perigonului pot fi libere
ntre ele (perigon dialitepal) (de exemplu, lalea,
viorea, crin) sau pot fi concrescute ntre ele
(perigon gamotepal) (de exemplu, lcr-
mioare). Androceul este format din totalitatea
staminelor, reprezentnd partea brbteasc a

prin 93. Sectiune longitudinal
inflorescenta gimnospermelor:
1 - ovul; 2- solz carpelar; 3- solz fertil.
floarea-amorului 270 floarea-cucului

florii. n anterele lor se formeaz polenul (mi-
crospori) care este gametofitul brbtesc redus
la dou celule: una vegetativ si alta genera-
tiv. Gineceul este format din totalitatea car-
pelelor, reprezentnd partea femeiasc a florii.
Se formeaz de obicei prin concresterea car-
pelelor ntre ele. Este alctuit din ovar, stil si
stigmat. n ovar se formeaz ovulele sau ma-
crosporangii. n ovule iau nastere macrospori,
din care vor rezulta sacii embrionari reprezen-
tnd protale femele. Exist flori hermafrodite,
care posed organe sexuale masculine (sta-
mine) si feminine (gineceu), si flori unisexuate,
care posed un singur tip de organe de repro-
ducere, respectiv numai stamine sau numai
gineceu. Morfologia florii este foarte diversi-
ficat n functie de adaptarea pe care o are la
polenizare: anemogam, entomogam, ornito-
gam, chiroptero-gam, hidrogam.
FLOAREA-AMORULUI (Plumba-
go europaea), fam. Plumbaginaceae. Plant
erbacee, peren, medicinal, hemicriptofit,
xerofit, termofil, slab-acid-neutrofil, ntlnit
n Romnia numai la Hagieni, judetul Constan-
ta, pe soluri uscate pn la uscat-reavne; sin.
amur. Genetic, 2n = 12. Fitocenologic, nca-
drat n Festucion rupicola. Rspndit n regi-
unea mediteranean a Europei, Asia Mic, Ar-
menia, Iran. Descriere. Tulpina erect, nalt
pn la 100 cm, ramificat. Frunze lat eliptice,
lanceolate sau ngust-lanceolate, amplexicau-
le, sesile, cele inferioare prelungite n petiol,
cele superioare trec pe nesimtite n bractei,
verzui-albstrui. Flori roz-violacee grupate n
inflorescente spiciforme; caliciul cu 5 dinti triun-
ghiulari; corol gamopetal cu tubul de 2 ori
mai lung dect caliciul si prevzuti cu 5 lobi
rotati. nflorire, VII-VIII. Fruct ovat-alungit.
Compozitie chimic. Prtile aeriene ale plantei
contin tanoizi si substante antibiotice (plum-
bagina). Rdcina contine substante toxice.
Bioterapie. Medicina popular i atribuie plan-
tei proprietti antiinflamatorii, dezinfectante, ci-
catrizante, anticanceroase. Previne cancerul si
chiar l vindec pe cel aprut. Medicin uma-
n. Frunzele, tulpina si florile au proprietti
antibiotice, inhibnd dezvoltarea germenilor
Gram-pozitivi, n dilutie 1/50 000. Utilizat de
medicina popular n tratarea inflamatiilor
hemoroidale, ca cicatrizant al plgilor si n
tratamentul cancerului. Aceast practic se
aplic nc din Evul Mediu. Rdcina contine
principii toxice. Utilizat extern n tratarea reu-
matismului, nevralgiilor, scabiei si rapnului"
(v. Pl. XXI, 3). Uz intern. Empiric, pentru tra-
tarea de cancer si hemoroizi: infuzie, din 1 lin-
gurit plant uscat si mruntit la o can
(200 ml), peste care se toarn ap clocotit.
Se las acoperit 20 minute. Se strecoar. Se
bea continutul a 2 cni pe zi. Continutul unei
cni se bea la interval de 2 ore (jumtate din
infuzie la ora 8 si restul la ora 10). Uz extern.
1. Pentru tratarea durerilor de dinti, a
inflamatiilor tegumentare si a rnilor: decoct,
din 2 lingurite plant uscat si mruntit la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
las la rcit 15 minute. Se strecoar. Pentru
durerile de dinti, decoctul se tine n gur, dup
care se arunc; pentru infl amati il e
tegumentare si rni, se fac splturi locale,
folosindu-se un pansament steril. 2. Pentru
tratarea de rie si rapn: decoct, din 2 linguri
de rdcin uscat si mruntit la 600 ml ap.
Se fierbe 10 minute la foc domol. Se las s se
rceasc pn la cldut. Se strecoar. Se
spal locurile afectate folosindu-se un tampon
de vat. Atentie! Rdcina contine substante
toxice.
FLOAREA-CUCULUI (Lychnis
flos-cuculi), fam. Caryophyllaceae. Plant erba-
cee, peren, hemicriptofit, mezohigrofit-hi-
grofit, microterm spre moderat-termofil, la
pH amfitolerant, ntlnit frecvent prin locuri
nierbate, umede, la marginea bltilor, n fnete
umede, aptoase, pe soluri fertile, reavn-jilave
pn la jilav-umede, de la cmpie pn n
regiunea montan; se mai numeste cocosei,
cuculeas, schinteuta-lupului. Genetic, 2n = 24.
Fitocenologic, ncadrat n Molinio-Arrhe-
natheretea, Magnocaricion, Car. Molinietalia.
Rspndit n Europa si Asia, adventiv n
America. Descriere. Tulpin nalt pn la
90 cm, adesea rosiatic, n partea superioar cu
axe florifere unghiulare, dispers-proase.
Frunze opuse, cele inferioare alungit-spatulate,
superioare liniar-lanceolate, mai mult sau mai
putin aspre. Flori roz, rar aproape albe, dispuse
n dicaziu lax; caliciu gamosepal, tubulos-cam-
panulat, glabru; corola cu petale filiform-laci-
niate, cu coronul evident, adnc-bidentat;
androceu din 10 stamine; gineceu cu ovar uni-
locular, pedicelat, continuat cu 5 stile. nflorire,
VVIII. Fruct capsular. Seminte brune, nume-
roase. Compozitie chimic. Contine saponine
floarea-cucului 271 floarea-miresii

(lichnidin - 1%), glicozizi, alcaloizi, vitamina C,
sruri minerale. Bioterapie. Medicina popular
i atribuie plantei proprietti emoliente, expec-
torante, antiseptice, calmante, cicatrizante.
Prtile aeriene ale plantei sunt utilizate de me-
dicina uman traditional (etnoiatric) n trata-
rea unor afectiuni ale cilor respiratorii si gr-
birea cicatrizrii rnilor. Recoltare. Prtile
aeriene ale plantei (Lychni flos-cuculiae herba)
se recolteaz la nflorire pe timp frumos si dup
ce s-a ridicat rou. Se usuc la umbr n strat
subtire. Medicin uman. Extractul alcoolic
din prtile aeriene ale plantei, comercializat n
Rusia si alte tri din C.S.I. sub numele de
Floskulen", se foloseste n perioada postna-
tal, pentru relaxarea si revenirea musculaturii
uterine. Uz intern. Pentru tratarea catarelor
bronhice: infuzie, din 1 l si

lingurit plant
uscat si mruntit peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
5-10 minute. Se strecoar. Se bea cldut,
eventual ndulcit cu miere. Uz extern. Pentru
grbirea vindecrii rnilor: a) decoct, din 1 lin-
gur plant uscat mruntit sau plant verde
tiat mrunt la o can (250 ml) cu ap. Se
fierbe 5 minute la foc moale. Se strecoar, se
fac splaturi locale; b) infuzie, din 1 lingur
plant uscat mruntit peste care se toarn o
can (250 ml) cu ap bine clocotit. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se fac
splaturi locale, folosindu-se un tampon cu va-
t steril. Ornamental. Se poate cultiva n gru-
puri, rabate, n grdini publice sau individuale.
Utilizat ca floare tiat. Decorativ prin frunze,
flori. nmultire prin seminte (v. Pl. XXI, 4).
FLOAREA-MIRESII (Gypsophila
paniculata L.), fam. Caryophyllaceae. Plant
erbacee, peren, geofit-camefit, spontan si
cultivat, medicinal, ornamental, ntlnit pe
locuri nisipoase, usoare, bine aerisite, nsorite
din Dobrogea, sudul Munteniei si Olteniei, su-
dul Moldovei, Cmpia de Vest; se mai numeste
coroana miresei, gipsrit, ipcrige, iperige,
scuturice, strlucit; Genetic, 2n = 34, 28. Fito-
cenologic, ncadrat n Festucion vaginatae.
Numele Gypsophila vine de la cuvntul gre-
cesc gypsos = gips si philos = iubitor, cu re-
ferire la cresterea plantei cu predilectie pe sol
gipsos sau calcaros. Cunoscut din timpuri n-
deprtate. Dacii scoteau rizomul si rdcinile
plantei, le curtau de coaj (scoart), le tiau n
buctele si le uscau la soare. Cu ele splau
rufele, nlocuind spunul. Planta mai era folo-
sit sub form de decoct pentru tratarea
anemiei, astmului, reumatismului, bolilor de fi-
cat si de stomac. Pentru a o avea la ndemn,
o cultivau pe lng case. Rspndit n Euro-
pa, Asia. Specie moderat termofil, heliofil,
xerofit, n conditii de cultur xeromezofit,
slab acid-neutrofil, spre neutro-bazofil. Are
cerinte mijlocii spre mari fat de cldur.
Prefer numai locurile expuse la soare. Creste
numai pe soluri nisipoase, pietroase, usoare,
bine aerisite, uscate, pn la uscat-revene,
profunde si permeabile, cu pH-ul cuprins ntre
0,6 si 7,2. n conditii de cultur, i merge bine pe
soluri nisipoase, usoare, neutre spre usor
alcaline, bine lucrate. Se cultiv cu rezultate
bune pe aluviuni fertile. Poate valorifica si
solurile nisipoase si chiar nisipurile mobile din
Lunca si Delta Dunrii. Solurile grele, reci i
sunt nefavorabile. Descriere. Rizom gros, din
care pornesc rdcini brun-glbui, lungi pn
la 2 m. Tulpini aeriene numeroase, ramificate
de la baz, glabre, numai n partea inferioar
fin-proase, nalte de 60-90 (100) cm. Frunze
lanceolate, acute, cu trei nervuri. Flori albe,
mici, cu caliciul tubulos, corol cu 5 petale de
dou ori mai lungi dect caliciul, 10 stamine si
ovare cu 2 stile; grupate n inflorescente tip
dicaziu, foarte laxe. nflorire, VIIX. Fruct, cap-
sul cu seminte brun-negricioase, turtite
(fig. 95). n Romnia, se cultiv soiul local
(populatia) De Moara Domneasc. Soiul a fost
introdus n cultur n anul 1975. Tehnologia
culturii. Se nmulteste prin seminte, prin butasi
si desprtirea tufei. Pretinde premergtoare
care las terenul curat de buruieni. Cele mai
bune premergtoare sunt: leguminoasele,
cerealele de toamn si prsitoarele bine
ntretinute. Poate reveni pe acelasi teren dup
6 ani. Sub artura adnc se ncorporeaz
30-40 t/ha gunoi de grajd, mpreun cu
40-50 t/ha azot si 15-20 kg/ha sare potasic.
Primvara, se acord 40-45 kg/ha superfosfat.
n anii 2 si 3 de cultur, se administreaz numai
25-30 t/ha azot, 25-30 kg/ha superfosfat si
10-15 kg/ha sare potasi c. Aceste
ngrsminte se acord primvara o dat cu
prasila ntia (F. Cr c i un si colab., 1976).
Dac gunoiul de grajd lipseste si fertilizarea se
face numai cu ngrsminte chimice, cantittile
care se acord sunt n primul an 60-80 kg/ha
azot, 40-50 kg/ha superfosfat si 30-40 kg/ha
sare potasic. n anii 2 si 3, se administreaz
floarea-miresii 272 floarea-miresii


Fig. 95. Floarea-miresii
(Gypsophila paniculata).
40-60 kg/ha azot, 30-40 kg/ha superfosfat,
30-40 kg/ha sare potasic. Fosforul si potasiul
se aplic toamna, la ultima discuire n primul
an, iar n anii urmtori ngrsmintele se aplic
sub ultima prasil. Azotul se administreaz
primvara. Artura adnc se face de
25-30 cm, folosind plugul n agregat cu grapa
stelat. nainte de semnat sau de plantat,
patul germinativ se pregteste cu combinatoriii
sau cu discul n agregat cu grapa cu colti. Dac
nmultirea se face prin semnatul direct n
cmp, trebuie s se fac tvlugirea nainte de
semnat si dup semnat. Smnta ce
urmeaz a fi folosit trebuie s aib puritatea
de 95% (minimum 80%), iar germinatia de 80%
(minimum 60%). nainte de semnatul n cmp,
terenul se pregteste bine primvara devreme.
Se seamn la distanta de 50 cm ntre rnduri
si 10-15 cm pe rnd. Adncimea de semnat
este de 0,3-0,5 cm. La un hectar, sunt
necesare 5-6 kg de smnt. Rsadurile se
produc n straturi reci, nsmntate n lunile au-
gust-septembrie sau n pragul iernii. Straturile
trebuie s fie de 1,2 m ltime, cu poteci de
50 cm ntre ele. Pentru un hectar, sunt
necesare 350-400 m
2
de straturi reci. La
formarea straturilor, trebuie s se tin seama
ca solul s fie bine nivelat si mruntit.
Semnatul se face n teren tasat, n rigole la
12,5-15 cm distant, deschise cu marcatorul,
la adncimea de 0,3-0,5 cm. Dup semnat,
se cerne m ranit si apoi se taseaz. Plantarea
rsadului se face la 50-60 cm ntre rnduri si
15-20 cm pe rnd. La un hectar, se folosesc
120-150 mii fire de rsad. La plantare,
orientarea rdcinii principale se face n pozitie
oblic. Principalele lucrri de ngrijire sunt
aplicarea de prasile ntre rnduri si plivirile
buruienilor pe rnd. Aceste lucrri trebuie s se
fac fr ntrziere, mai ales n prima faz de
vegetatie, pentru c planta este sensibil la
mburuienire. La 2-3 sptmni de la rsrire,
se face rritul, cnd se las o distant de
10-15 cm ntre plante pe rnd. La nmultirea
prin rsad, este necesar efectuarea unei
prasile imediat dup plantare. n toat perioada
de vegetatie, solul se mentine curat de
buruieni. n acest scop, se aplic prasile si
pliviri ori de cte ori este nevoie, att n anul
nti de cultur, ct si n urmtorii ani. Pentru
sporirea productiei de rdcini se impune
tierea tijelor florale pe msura aparitiei lor. n
culturile de floarea miresei nu a fost semnalat
nici un fel de atac care s afecteze productia.
Pentru prevenirea bolilor, este necesar
respectarea regulilor agrofitotehnice si
mentinerea igienei culturale. Recoltare. n
scopuri medicinale, se recolteaz rizomul si
rdcinile (Gypsophilae rhizoma et radix).
Acestea se scot din pmnt, ncepnd cu luna
august si pn n noiembrie, nainte de primul
nghet. Pentru scoatere, se folosesc plugurile
de desfundat, crora li se detaseaz cormana,
sau dislocatoarele pentru sfecl. Rdcinile
dislocate se adun manual, se scutur de
pmnt, se aseaz n grmezi si se fasoneaz,
ndeprtnd zona coletului cu tulpinile uscate.
Rdcinile si rizomii, dup ce s-au scos, se
spal ntr-un curent de ap, se taie n bucti de
10-20 cm si se despic. Se usuc la soare, n
strat subtire. Uscarea artificial, la 40-50 C.
Dup uscare, rdcinile si rizomii se
ambaleaz n saci, bale de pnz. Se
pstreaz n locuri curate, aerisite, lipsite de
floarea-miresii 273 floarea-miresii

umezeal. Din 3,5-4,5 kg rdcini proaspete,
se obtine 1 kg rdcini si rizomi uscati. Pro-
ductie 6,5-12 t/ha (rizomi si rdcini
proaspete), din care se obtin 1,5-3 t n stare
uscat. Conditiile tehnice de receptie sunt de
maximum 3% impuritti, din care rdcini bru-
nificate la interior maximum 2%, corpuri str-
ine si organice maximum 1%, corpuri mine-
rale, maxim 1%, umiditate maximum 13%.
Compozitie chimic. Rizomii si rdcinile
contin saponozide (6-20%), zaharuri, sub-
stante grase, cantitti mici de ulei volatil, sruri
minerale. Industrie. Rdcinile si rizomii sunt
utilizati la fabricarea unor spunuri fine,
detergenti superiori pentru tesuturile fine, spu-
manti pentru exicatoare, precum si n industria
alimentar. Bioterapie. Rizomul si rdcinile
au utilizare terapeutic n medicina uman si
veterinar. Principiilor active pe care le contin
li se atribuie proprietti expectorante, fluidifi-
ante, depurative, diuretice, calogoge si cole-
retice, sudorifice, antioxiurice, cicatrizante.
Favorizeaz expectoratia prin fluidifierea se-
cretiilor traheo-bronsice, provoac cresterea
secretiei si excretiei de urin, contribuie la
mrirea secretiei biliare si provoac contractia
veziculei biliare provocnd evacuarea bilei n
intestin, contribuie la expulzarea din organism
a toxinelor si a produsi lor rezultati din
dezasimilatie, provoac sudoratia, provoac
eliminarea oxiurilor, nlesneste vindecarea r-
nilor. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea de dischinezie biliar si pentru actiu-
nea sa depurativ: a) decoct, din o lingurit
amestec prti egale pulbere rdcin de floa-
rea miresei si spunrit la o can de 250 ml
cu ap. Se fierbe 10-15 minute. Se strecoar.
Se administreaz 2-3 linguri pe zi pentru
tratarea dischineziei si 3-5 linguri pe zi pentru
cresterea diurezei si sudoratie; b) extract, din
o lingur amestec prti egale pulbere rdcin
de floarea-miresei si spunrit la o can
(250 ml) cu ap rece. Se las la macerat 9 ore.
Se strecoar. Se bea n cursul unei zile.
2. Pentru tratarea bronsitei: a) decoct, din o
lingurit amestec prti egale pulbere rdcin
de floarea miresei si spunrit la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 10-15 minute. Se
strecoar. Se administreaz 3-5 linguri pe zi;
b) extract, din o lingur amestec prti egale
pulbere rdcin de floarea-miresei si
spunrit, la o can (250 ml) cu ap rece. Se
las la macerat 2-3 ore. Se strecoar. Se bea
n cursul unei zile. 3. Pentru actiune diuretic,
sudorific, n afectiuni cronice ale aparatului
urinar: extract, din o lingurit amestec prti
egale pulbere rdcin de floarea miresei si
spunrit, la o can (250 ml) cu ap rece. Se
las la macerat 8 ore. Se strecoar. Se bea n
cursul unei zile. Uz extern. 1. Pentru com-
baterea viermilor intestinali (oxiuri): decoct,
din 20-40 g amestec pulbere rdcin de
floarea miresei si spunrit, la 1 l de ap. Se
fierbe 20-25 minute. Se strecoar. Se fac bi
locale (anale) si, dac se poate, intrarectale,
folosindu-se o par de cauciuc. 2. Pentru
tratarea eczemelor, furunculozei si ca
cicatrizant pentru rni: decoct, din 2 lingurite
amestec prti egale pulbere rdcin floarea
miresei si spunrit la o can (250 ml cu
ap). Se fierbe 15-20 minute. Se strecoar.
Se fac splaturi locale, folosindu-se un
tampon cu vat. Tratamentul intern si cel
extern se pot face si prin folosirea de pulbere
pur de rizom si rdcin de floarea-miresei.
Medicin veterinar. Uz intern. Pentru trata-
rea afectiunilor pulmonare, nefritelor (adju-
vant): a) infuzie, din 2-5 g rdcin uscat si
mruntit, peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se las la rcit. Se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) de-
coct, din 2-5 g rdcin uscat si mruntit la
100 ml de ap. Se fierbe 10 minute la foc
domol. Se strecoar. Se rceste. Se
administreaz prin breuvaj bucal; c) macerat,
din o lingurit pulbere rdcin la 200 ml ap
rece. Se las acoperit 8 ore. Se strecoar.
Se administreaz prin breuvaj bucal. Dozele
de tratament: animale mari (cabaline, taurine),
10-30-50 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 2-5 g; animale mici (pisici, cini,
psri), 0,5-1 g. Rol expectorant, depurativ,
fluidifiant, diuretic. Uz extern. Pentru tratarea
plgilor, eczemelor: infuzie sau decoct,
pregtite ca mai sus. Se spal locul sau se
aplic cataplasme cu un pansament steril
mbibat cu solutia rezultat din infuzie sau
decoct. Rol cicatrizant. Ornamental. Planta
este indicat pentru ornarea rondurilor, plat-
bandelor si, ca plant izolat, pe peluze, n
special n grdinile publice si parcurile mari.
Planta mai este folosit sub form de ramuri
tiate pentru decorarea buchetelor. n acest
scop, se poate folosi si sub form uscat, n
timpul iernii. Decorativ prin frunze si flori.
floarea-
Pastelui
274 floarea-Raiului

FLOAREA-PASTELUI (Anemone
nemorosa L.), fam. Ranunculaceae. Plant er-
bacee, peren, geofit, spontan, comun n
toat tara, ntlnit primvara de timpuriu prin
pduri si tufrisuri, livezi, din regiunea de cm-
pie pn n cea montan; se mai numeste
breabn alb, breben alb, clopotei, dedetei albi,
deditei slbatici, floare de Pasti, floarea p-
srilor, floarea Pastilor, floarea Pastilor alb,
floarea vntului, floarea Vinerei Sfinte, ginu-
se, muscarici albi, muscerici, mustenici alb,
pataci, pstit, pinea Pastelui, puichit, pupe-
gioi, rotilit, turculet, zlac; Genetic, 2n = 28, 32.
Fitocenologic, ncadrat n Fagetalia, Car.
Querco-Fagetea. Rspndit n Europa. Plan-
ta cunoscut din vechime pentru frumusetea ei.
Numele Anemone a fost folosit n antichitate de
Theophrastos (373-287 . Hr.). Numele deriv
de la cuvntul grecesc anemos = vnt. Planta a
fost folosit n trecut pentru tratarea de jupuial
sau prleal(pelagr), contra paraliziei si frigu-
rilor. Pentru tratarea de pelagr, se lua floa-
rea-Pastelui, se punea n ap curat cu coada
cocosului (Polygonatum odoratum), sovrf
(Origanum vulgare), sulfin alb (Melilotus al-
bus), coaj de mces (Rosa canina), lemn de
anin negru (Alnus glutinosa), le fierbeau pe
toate la foc mic si, cu zeama obtinut, se spla
pe locul afectat. Specie moderat termofil,
semiombrofil, mezofit, eutrof, eurionic.
Are cerinte mijlocii spre mari fat de cldur.
Se dezvolt bine la semiumbr. Vegeteaz pe
soluri revene pn la reavn-jilave, cu
troficitate ridicat (T = 80-140). La pH este
amfitolerant. Descriere. Rizom orizontal,
tulpin erect, de 6-30 cm nltime, glabr sau
glabrescent, cu 3 frunze mari bracteriforme,
petiolate, terminat cu o floare cu perigon alb,
usor-roz la exterior. nflorire, III-V. Fructe
nucule multe, ovate, pubescente cu rostru
alungit, putin curbat (fig. 96). Compozitie
chimic. Contine o substant activ
ranunculin. Aceasta este un glicozid lactonic
cu act i une vezi cant ( E. G. Cl ar ke,
M. I. Clarke, 1967). Biochimistul romn
C. Bodea (1965) mentioneaz c, la zdro-
birea tesutului, se formeaz, sub actiunea enzi-
melor, protoanemonina (2-metil-5-ceto-3,4-di-
hidrofuran), substant cu actiune vezicant.
Bioterapie. Medicina popular i atribuie plan-
tei proprietti anti reumatismale si antigutoase.
Medicin uman. Pe alocuri, planta nc se
mai foloseste ca remediu antireumatismal si

Fig. 96. Floarea-Pastelui (Anemone nemorosa): a.
floare dup polenizare; b. apocarp mrit.
antigutos. Ornamental. Planta se poate cultiva
n masivele arborescente din parcuri si grdini
publice. Decorativ prin flori. Legende. n
Bucovina, se spunea c a fost fiica unui
mprat, care s-a ndrgostit de un cioban.
mpratul, furios, a pus ostasii s-l omoare pe
cioban, iar pe fat a dat-o unui tigan, s-o duc
ntr-o pdure, s-i taie minile si picioarele si
s-o las acolo s-o mnnce fiarele slbatice.
Ca s scape de chinuri, s-a rugat s fie pre-
fcut n floare si asa s-a ntmplat. Era n
timpul srbtorilor, de aceea s-a numit floa-
rea-Pastelui (S.Fl. M a ri a n, 1906).
FLOAREA-RAIULUI (Tanacetum
cinerariifolium), fam. Asteraceae. Plant erba-
cee, peren, cultivat, termofil, heliofil, neu-
trobazofil, higrofil, prefernd soluri cu struc-
tur bun, bogate n substante nutritive, printre
care si calciu, profunde, bine drenate cu
floarea-Raiului 275 floarea-soarelui

expozitie sudic; se mai numeste bz, boglar,
bumbisori, crcei, csuti, cntcei, mustl, pi-
retru, plitute, romasc, romonit, rut, tm-
ioar, ttiasi, virnant. Genetic, 2n = 18, 36.
Recomandat pentru cultur n Dobrogea,
cmpiile Brganului si Burnazului. Rspn-
dit n Peninsula Balcanic. Descriere. Rizom
lemnos, scurt de 1 cm, din care pornesc r-
dcini adventive lungi pn la 30 cm si mai
multe tulpini aeriene. Tulpin simpl sau rami-
ficat, argintiu-proas, nalt pn la 45 cm.
Frunze de 2-3 ori penat-sectate, cu lacinii n-
gust-lanceolate, pe fat glabre, pe dos proa-
se, dispozitie altern. Flori adunate ntr-un ca-
latidiu; cele marginale albe, ligulate; cele
centrale galbene, tubuloase; au caracter iritant,
gust amrui. nflorire, VIVII. Fructe, achenecu
coronul, lipsite de papus. Compozitie chimi-
c. Florile contin esteri piretrolonici si cinero-
lonici ai acizilor crizante-mocarbonici (piretri-
na I si II, cinerina I si II), ulei volatil,
crizantemina (colin + stachidrin),oleorezin,
etilena, alcooli etc. Industrie. Extractele, obti-
nute din flori cu solventi organici, au actiune
paraziticid la om, animale, plante de cultur.
Sunt atacate insectele, alte artropode si n ge-
neral animalele cu snge rece. Animalele cu
snge cald (psrile, mamiferele) le tolereaz
bine. Recoltare. Pentru scopuri industriale flo-
rile (Tanaceti cinerariifoli flos) se adun cu m-
na. Uscarea se face n poduri acoperite cu
tabl, ncperi aerisite. Uscare artificial, la
25-30 C. Productie 500-600 kg/ha flori usca-
te. Medicin uman. Utilizat empiric pentru
combaterea viermilor intestinali. Ornamental.
Cultivat ca plant ornamental prin grdini.
FLOAREA-SOARELUI (Helian-
thus annuus), fam. Asteraceae. Plant erba-
cee, anual, alogam, originar din nordul Me-
xicului si S.U.A.; se mai numeste ierboaie,
ochiul-soarelui, pantonea, rsrit, ruja-soa-
relul, rumnit mare, sora-soarelui, sorin,
tde de blic. Genetic, 2n = 34. Specia de
origine este Helianthus lenticularis, ntlnit n
flora spontan, din care, n urma unui proces
ndelungat de ameliorare, a rezultat specia cul-
tivat astzi (P.M. J ukovski, 1950). Din vre-
muri ndeprtate populatiile bstinase din
sud-estul Americii de Nord si din partea sudic
a Canadei au folosit semintele direct n hrana
lor sau pentru extragerea uleiurilor. Indienii o
considerau plant sacr. Adus n Europa n
1510, a fost folosit ca plant decorativ n
grdinile si parcurile din Spania, Portugalia,
Franta, Belgia, Germania etc. Mult mai trziu
(secolele XVII-XVIII) a fost luat n cultur ca
productoare de seminte pentru ulei (Anglia n
1716, Germania n 1725, Franta n 1787, Rusia
n 1820). Inventarea presei pentru extragerea
uleiului din seminte (1835 de ctre un tran rus
de lng Voronej), face ca planta s capete
important economic si industrial mare. Spre
sfrsitul secolului al XIX-lea este introdus n
cultur pentru ulei n Romnia, Bulgaria, Un-
garia si n spatiul fostei Iugoslavii. Pe teritoriul
Romniei a fost cultivat n Moldova si, la scurt
interval, n celelalte zone. Prima uleinit din
tar a fost construit aproape de Vaslui (N.
Zamfirescu,V. V e l i c a n , N. S u l e s c u ,
I. Safta, F. Cantr, 1965). Relativ preten-
tioas la cldur. Hibrizii cultivati n Romnia
cer, ca sum a temperaturilor medii, peste
2600 C. Semintele germineaz la 6-7 C.
Temperatura optim pentru nflorire si fructifi-
care este de 22-24 C. Cldura excesiv influ-
enteaz negativ polenizarea si fecundarea.
Cerinte medii fat de umiditate. Se obtin pro-
ductii bune n zonele cu 400-450 mm anual.
Suport bine seceta, gratie sistemului radicular
profund. Prefer soluri lutoase sau luto-nisi-
poase, profunde, bogate n humus, fertile, cu
pH-ul de 6,5-7,2. Vegeteaz si d productii
bune pe cernoziomuri, soluri aluviale si soluri
brune negleizate. Descriere. Rdcin pivo-
tant, puternic, adnc pn la 2,5 m, cu
rdcini secundare rspndite pe o raz de
70-125 cm. Tulpin erect, cilindric, groas,
aspru-proas, cu sau fr ramificatii, plin cu
mduv buretoas, nalt de 1-5 m. Frunze
alterne, mari, ovat-cordate, acute, cu marginea
serat, scurt-aspru-proase, petiolate.
Cresterea lor nceteaz la nflorire. Flori gru-
pate n calatidii; cele marginale ligulate, sterile,
galbene-aurii; cele din interior tubuloase, fer-
tile, n numr de 1200-2000. nfloresc succesiv
n 6-8 zone concentrice, a cte 2-3 rnduri, pe
o durat de 2-3 sptmni, n VIIIX. Pole-
nizare entomofil. Fructe, achene comprimate,
fin-catifelat-proase, brune sau brun-negri-
cioase. Compozitie chimic. Semintele contin
ulei semisicativ (50,8%) n care se afl peste
90% acizi grasi nesaturati si 7-9% acizi grasi
saturati, proteine formate din toti aminoacizii
esentiali (16,2%), substante extractive neazo-
tate (cca 14,5%), celuloz (cca 28,1%), sruri
floarea-soarelui 276 floarea-soarelui

minerale (cca 3,4%), substante aromate, vita-
minele A, D, E, K. Turtele rmase dup extra-
gerea uleiului contin ap (4-10%), substante
proteice (23-35%), substante extractive nea-
zotate (19-26%), grsimi (6-8%), celuloz
(14-16%), substante minerale (4-5%). Calati-
diile rmase dup treierat contin substante pro-
teice (7%), substante extractive neazotate
(57%). Tulpinile uscate contin celuloz (40-
48%), sruri minerale mai ales cu potasiu
(cenusa rezultat din arderea tulpinilor contine
33-36% K). Frunzele proaspete contin sub-
stante proteice (14-16%), caroten (2-23%),
sruri minerale. Alimentatie. Uleiul este folosit
n alimentatie (salate, gtit). Industrie. Din se-
minte se extrage uleiul, folosit n industria con-
servelor, fabricarea margarinei, spunurilor, le-
citinei etc. Din coji (pericarp) se extrage alcool
etilic si furfurol. Calatidiile servesc la extrage-
rea pectinei alimentare, utilizat la prepararea
marmeladelor si a jeleurilor. Tulpinile pot fi folo-
site n industria celulozei sau la obtinerea car-
bonatului de potasiu. Bioterapie. Florile si ule-
iul extras din seminte au utilizare terapeutic n
medicina uman si veterinar. Florile sunt folo-
site pentru tratarea unor afectiuni ale gtului si
cataruri pulmonare, ca febrifug sau n homeo-
patie. Uleiul este folosit n medicina uman n
cazurile de hipercolesterolemie si ateroscle-
roz. n medicina popular uman serveste la
macerarea (plmdirea") unor plante cu acti-
une vulnerar, n rni, arsuri. Medicina vete-
rinar foloseste uleiul ca laxativ, emolient si
protector. n farmacologie uleiul de floarea-
soarelui rafinat este utilizat la prepararea
uleiului de mselarit (Oleum Hyosyami) si a
linimentului volatil (Linimentum Ammoniatum).
Recoltare. Florile (Helianthi flos) se recolteaz
de pe marginea calatidiului pe timp frumos du-
p orele 10. Se usuc la umbr, n strat foarte
subtire, de preferat n poduri acoperite cu tabl.
Sunt folosite la prepararea unui ceai cu pro-
prietti pectorale obtinut din combinarea a cinci
specii de plante. Rp. Flori de floarea soarelui
(Helianthi flos) 2 prti, flori de coada-soricelului
(Millefolli flos) 3 prti, coada-calului (Equiseti
herba) 6 prti; troscot (Polygoni avicularis her-
ba) 6 prti; trei frati ptati (Violae tricoloris herba)
3 prti. Uleiul (Oleum Helianthi) se obtine prin
presarea la rece a semintelor de floarea
soarelui. Este un lichid limpede, galben des-
chis, gust dulceag, miros slab caracteristic.
Uleiul neutralizat este lipsit de miros. Nu
trebuie s aib indicele de aciditate mai mare de
1, iar indicele de iod s fie cuprins ntre 119 si
136. Este semisicativ. Medicina uman. Uleiul
serveste pentru macerarea unor plante cu acti-
une vulnerar n arsuri, rni. Florile ligulate de la
marginea inflorescentei (calatidiului) contin
quercetrin, antocianin, colin, betain, xanto-
fil, acizi solanici. Sunt utilizate pentru extractul
alcoolic recomandat n malarie, iar tinctura n
afectiuni pulmonare. Florile intr n compozitia
ceaiului pectoral (PLAFAR). Din achene se fac
preparate folosite intern n profilaxia bolilor in-
fectioase ale intestinului gros (dizenterie, febr
tifoid), iar extern n vindecarea rnilor ce su-
pureaz. 1. Pentru tratarea hipercolesterolemiei
si aterosclerozei: ulei, 2 linguri dimineata si na-
inte de masa de sear. 2. Poate fi folosit eficient
n preparatele culinare obisnuite, mai ales n
salate de cruditti, cu efect terapeutic benefic. 3.
Pentru eliminarea calculilor biliari: un pahar de
ulei se introduce ntr-o sticl; cu acelasi pahar se
toarn peste ulei, bere. Se agit bine pn
amestecul este perfect. Se bea ntreaga canti-
tate n mai multe reprize. Se st culcat pe partea
dreapt cca 60 minute. Canalul coledoc se dila-
t, vezica se contract si ntregul continut este
eliminat n duoden. Reteta se practic n Vlenii
de Munte. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea indigestiilor si constipatiilor: ulei
comestibil administrat ca atare prin breuvaj bu-
cal (se toarn pe gt) sau n amestec cu alte
substante. Sterilizat 60 minute la temperatura
de 180 C si neutralizat se foloseste la prepa-
rarea solutiilor injectabile. Dozele de tratament
ca laxativ: animale mari (cabaline, taurine),
150-500 ml; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 50-150 ml; animale mici (pisici, cini,
psri), 2-20-50 ml. Uz extern. Ungerea tegu-
mentului cu ulei. Actiune emolient si protectoa-
re. Zootehnie. Turtele si sroturile sunt valo-
roase furaje concentrate n hrana animalelor
cornute, porcilor, psrilor. Calatidiile servesc la
furajarea oilor. n stare verde reprezint o
important plant furajer, mai ales n regiunile
secetoase. Productii, 40-80 t/ha mas verde.
Agricultur. Cenusa provenit din arderea
plantelor uscate este utilizat ca ngrsmnt
mineral potasic. Apicultura. Specie melifer.
Florile sunt intens explorate de albine pentru
culegerea de nectar si polen. Productia de
zahr, 0,25-1,0 mg/floare. Productia de miere,
34-130 kg/ha. Pondere economico-apicol ma-
re (v. Pl. XXI, 5).
floare de colti 277 floare-de-friguri

FLOARE DE COLtI (Leontopo-
dium alpinum), fam. Asteraceae. Plant erba-
cee, peren, hemicriptofit, mezofit spre me-
zohigrofit, hechistoterm (criofil), slab acid-
neutrofil spre neutro-bazofil, ntlnit n zona
alpin, rar n regiunile subalpine si montane,
pe stncrii si pajisti de pe abrupturi, n locuri
nsorite, pe substrat calcaros, rar pe sisturi
cristaline, vegeteaz pe soluri revene pn la
jilav-umede; se mai numeste albumeal, ca-
ractei, floare domneasc, floare de stnc,
floarea-reginei, flocosele, lnric, mucezea,
siminic, stelut, stelute de munte, studelite, tal-
pa-mtei, tudelit. Genetic, 2n = 52. Fitoceno-
logic, ncadrat n Seslerion. Declarat monu-
ment al naturii. Rspndit n muntii Abruzzi,
Alpi, Balcani, Carpati, Pirinei, n Asia Central
si de Est. Descriere. Rizom cilindric, cu resturi
de frunze negre-brune, din care se desprind
numeroase rdcini. Tulpin erect, nera-
mificat, nalt de 5-20 (30) cm, tomentoas.
Frunze bazale n rozet, sublanceolate, uneori
subspa-tulate, cele tulpinale alungit sau lini-
ar-lanceolate, pe fata superioar slab-proase,
pe dos des-suriu-lanuginoase. Flori grupate n
calatidii, iar acestea ngrmdite n cime dese;
cele de pe disc hermafrodite, tubuloase, sterile;
cele radiare femele, ngust-tubuloase, n mai
multe serii; rar poart flori numai de un sex.
nflorire, VII-VIII. Fruct, achen cilindric
(1 mm). Planta este amenintat cu disparitia
din cauza culegerii ei de ctre turisti. Se inter-
zice prin lege ruperea ei. Reprezint o ade-
vrat podoab a piscurilor din muntii Mara-
mures, Raru, Rodnei, Bistritei, Ceahlu,
Giurgeu, Hsmas, Vrancei, Ciucas, Fgras,
Bucegi, Cptnii, Retezat, tarcu, Godeanu,
Bihor, Cozia (v. Pl. XXI, 6).
FLOARE-DE-FRIGURI (Hyperi-
cum elegans Stoph.), fam. Hypericaceae.
Plant erbacee, peren, hemicriptofit, ntl-
nit sporadic prin pajisti aflate pe locuri uscate
si nsorite de la cmpie pn la munte, mai
frecvent din zona de step pn n etajul
gorunului; se mai numeste floare de friguri mul-
te. Genetic, 2n =32. Fitocenologic, ncadrat n
Festucetalia valesiacae. Cunoscut din
Antichitate. Hypericum era nume de plant la
Plinius cel Btrn si Hippocrates. Mosii si
strmosii nostri au folosit planta contra
frigurilor. n sudul Transilvaniei si astzi planta
este folosit de medicina popular n aceleasi
scopuri, prin

friguri" ntelegnd si temperatura mare n caz
de rceal. Specie mezoterm spre moderat
termofil, heliofil, xerofit-xeromezofit, euri-
onic. Are cerinte mijlocii spre mari fat de
cldur. Creste n plin lumin, nu suport um-
brirea. Vegeteaz pe locuri uscate, pn la
revene si revene-calcaroase, dar si pe gresii.
La pH este amfitolerant, cu o variatie larg.

Fig. 97. Floare-de-friguri
(Hypericum elegans).
floare-de-friguri 278 floare-de-glbinare

Descriere. Rizom oblic, simplu pn la rami-
ficat, lemnos, cu rdcini abundente. Tulpini
putine sau mai multe, cele subtiri sterile, cele
mai groase florifere, erecte sau ascendente, n
partea superioar bimucheate, ramificate.
Frunze sesile, semiamplexicaule, cele inferioa-
re ovat-lanceolate, cele superioare alungit-lan-
ceolate, cu puncte negre si transparente, la
baz putin cordate. Flori galbene, cu puncte
negre, grupate n dichazii si monochazii reduse
constituind o panicul mai mult sau mai putin
dezvoltat; caliciu din sepale ovat lanceolate,
ascutite, pe margini fimbrii glandulifere; corol
din petale ovat lanceolate, lungi de 10-12 mm.
nflorire VIVII. Fruct, capsul, cu glande vezi-
culoase, lung de 7 mm (fig. 97). Bioterapie.
Medicina popular i atribuie plantei proprietti
febrifuge. Substantele pe care le contine au n-
susirea de a diminua sau chiar nltura febra
dat de malarie. Recoltare. Prtile aeriene n-
florite ale plantei (Hyericii eligansae herba) se
recolteaz pe timp frumos, dup ora 11. Se
usuc la umbr, de preferat n podurile caselor
acoperite cu tabl. Se pstreaz n sculeti de
pnz. Medicin uman. Uz intern. Pentru
tratarea de malarie: decoct, din 1-2 lingurite
plant uscat si mruntit la o can (250 ml) cu
ap. Se fierbe 3-4 minute. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se bea continutul
a 3 cni pe zi, cte o jumtate de can la 2 ore.
Uz extern. Cu decoctul plantei, pregtit ca mai
sus, se pun comprese pe frunte si piept.
FLOARE-DE-GLBINARE (Inu-
la salicina L. ssp. salicina), fam. Asterace-
ae/Compositae. Plant erbacee, peren, hemi-
criptofit, ntlnit prin psuni si fnete nsorite,
uscate, pe coaste cu tufrisuri, marginea p-
durilor si a viilor, prin tieturi de pdure, din
regiunea de cmpie, pn n cea montan,
zona stepei - etajul fagului; se mai numeste
avrmeasc, cioroi, ociul boului; Genetic,
2n = 16. Fitocenologic, ncadrat n Peuceda-
no-Molinietum, Molinio-Juncetea, Festucion
vaginatae, Car. Geranion sanguinei. Rspn-
dit n Europa si Asia. Planta este cunoscut
din vechime. Ea a fost folosit de medicina
popular uman contra glbinrii (icter). n me-
dicina popular veterinar empiric, ntreaga
plant se punea n lturile porcilor, cnd ap-
reau epidemii, ca preventie. Inula este nume
latin corespunztor cuvntului grecesc heleni-
on, dat plantei Inula helenium si provenit din
helene = cos mic, cu referire la forma calati-
diilor cu flori ligulate, galbene. Specie
mezoterm, xeromezofit spre mezofit,
acido-neutrofil. Are cerinte mijlocii fat de cl-
dur. Vegeteaz pe soluri uscat-revene, pn
la revene, uneori chiar reavn-jilave, cu pH-ul
5,5-7,2. Descriere. Rizom lemnos, orizontal.
Tulpin erect, nalt de 25-85 cm, muchiat,
glabr, n partea inferioar mai mult sau mai
putin proas, la vrf unicapitulat sau corimbi-
form ramificat, des foliat; frunzele inferioare
si bazale lipsesc la nflorire. Frunze alungit
eliptice, alungit lanceolate sau ngust lanceo-
late, late de 10-46 mm, lucioase pe margine si
mai rar pe fata inferioar, n lungul nervurilor
slab si scurt proase. Calatidii solitare sau pu-
tine, asezate n corimb simplu. Involucru semi-
globulos, cu foliole regulat imbricate, coriacee,
foarte fin scurt ciliate. Flori galbene, cele radi-
are nguste, nflorire, VIIX. Fructe, achene
lungi de 1,5 mm, glabre (fig. 98). Compozitie
chimic. Rdcinile contin inulin, ulei eteric,
helanin (un compus sesquiterpenic nrudit cu
santonina), helenien (care mreste adaptabi-
litatea ochiului la ntuneric), azulen, antibioti-
ce. Frunzele contin alantopicrin (substant
amar) si vitamina C. Florile contin helenin.
Bioterapie. Medicina popular atribuie princi-
piilor active din rdcin proprietti antihelmin-
tice, expectorante, spasmolitice, bronsice, anti-
microbiene, antivirale, colagoge, diuretice si de
mrire a adaptabilittii ochiului la ntuneric.
Provoac eliminarea viermilor intestinali, fluidi-
fic secretiile bronsice si diminueaz sau n-
ltur spasmele bronsice, distruge microbii si
virusurile, stimuleaz secretia glandelor ma-
mare, actioneaz asupra epiteliului renal m-
rind cantitatea de urin eliminat n timp si
stimuleaz vederea. Principiile active din frun-
ze au proprietti coleretice si colagoge, stimu-
leaz secretiile celulei hepatice mrind volumul
de bil secretat si favorizeaz eliminarea bilei
prin stimularea contractiilor vezicii biliare; vita-
mina C revitalizeaz organismul. Principiile ac-
tive din floare mresc adaptabilitatea ochiului la
ntuneric. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei
(Inulae saricinae herba), frunzele (Inulae sari-
cinae folium), florile (Inulae saricinae flos) si
rdcinile (Inulae saricinae radix) se recolteaz
cnd se afl n floare, pe timp nsorit, dup ora
10. Uscarea se face la umbr, n strat subtire.
Medicin uman. Uz intern. 1. Empiric, pen-
tru tratarea de icter (glbinare), colecistit:
floare-de-glbinare 279 floare-de-leac


Fig. 98. Floare-de-glbinare
(Inula salicina).
a) infuzie, din o lingurit plant uscat si m-
runtit peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 20 minute. Se
strecoar, se bea continutul cte unei cni,
dimineata si sera, fr a fi ndulcit; b) infuzie,
din o lingurit frunze uscate si mruntite peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se bea continutul unei cni, dimineata si seara,
cu 30 minute nainte de a mnca. 2. Pentru
tratarea de tuse, bronsite, boli renale,
eliminarea bilei din vezica biliar si eliminarea
viermilor intestinali: a) decoct, din o lingurit
rdcin uscat si mruntit la o can (250 ml)
cu ap. Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se
bea continutul a 1-2 cni pe zi, cu nghitituri
rare; b) infuzie, din o lingurit rdcin uscat
si foarte bine sfrmat (mcinat), peste care
se toarn o can (250 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
bea continutul a 1-2 cni pe zi, cu nghitituri
rare. Medicin veterinar. Pentru prevenirea
bolilor: decoct, din planta ntreag (flori, frunze,
rdcin) la 1-2 litri de ap. Decoctul se adau-
g la hrana porcilor pentru a preveni mboln-
virea lor. Ornamental. Planta poate fi cultivat
prin parcuri si grdini publice, n grupuri sau la
marginea masivelor arborescente. Decorativ
prin port si flori. nmultire prin seminte si des-
facerea tufelor.
FLOARE-DE-LEAC (Ranunculus
repens L.), fam. Ranunculaceae. Plant erba-
cee, peren, hemicriptofit, comun n toat
tara, prin locuri umede, ntlnit n pduri, fne-
te, santuri, marginea apelor, locuri
mlstinoase, pe terenuri agricole, de la cmpie
pn n etajul montan; se mai numeste boglari,
bujorel, de clctur, floare brosteasc, flo-
ricic de pe lac, glbenele, glbinele, iarba
picioru-ginii, jdebghe, ochiul broastei, piciorul
cocosului, rnunchi, rinic, salatele broastei, tel-
in de izvor. Genetic, 2n = 32. Fitocenologic,
ncadrat n Phragmitetea, Molinio-Arrhena-
theretea, Alno-Padion, Salicetea, Alnetea, Bi-
dentalia, Calystegion, Plantaginetea, Car.
Agropiro-Rumicion. Rspndit n Europa si
Asia. Planta este cunoscut din Antichitate.
nc de la daci ni s-au transmis modalitti de
utilizare a plantei n scopuri fitoterapeutice. Flo-
rile se puneau n legturi la mn, contra frigu-
rilor (malarie) sau prtile aeriene ale plantei se
fierbeau si decoctul se lua nendulcit, cte
3-4 ulcele pe zi, pn la vindecare. Se mai
folosea n afectiunile mamelelor la femei si la
vaci, atribuite deochiului. Planta se fierbea si
decoctul obtinut se folosea la splat si cu plan-
tele se legau mamelele (C. Barc, 1972).
Numele Ranunculus deriv de la cuvntul latin
rana = broasc, cu referire la cresterea plantei
pe locuri aptoase, unde triesc si broastele.
Specie euriterm, mezohigrofit-higrofit, eu-
trof, la pH amfitolerant. Manifest cerinte
largi fat de cldur. Vegeteaz pe soluri
floare-de-leac 280 floare-de-lotus

reavn-jilave, pn la jilav-umede si umed-u-
de. Posed o larg amplitudine ecologic fat
de reactia ionic a solului. Descriere. Rizom
vertical cu rdcini fibroase, groase si foarte
numeroase. Tulpin erect sau ascendent,
nalt de 20-40 (50) cm, ramificat de la baz,
glabr sau proas, cu stoloni radicanti foarte
lungi, puternici. Frunze bazale lung-petiolate,
3-sectate, cu segmente petiolate si din nou
trifidate; segmentele secundare sunt lat ovate,
din nou adnc sectate sau fidate. Frunzele
tulpinale sunt asemntoare cu cele bazale,
descrescente, cele superioare trifidate sau
ntregi. Flori galbene-aurii, lucioase, cu dia-
metrul de 20-30 mm; caliciu din sepale ovate,
mai scurte dect petalele, nchiznd complet
floarea pe marginile lor. nflorire, V-VIII. Fructe
multiple, monosperme (fig. 99). Compozitie

chimic. Contine protoanemonin: exprimat
n procente din substanta uscat, variaz ntre
0,27% nainte de nflorire si 1,19% n perioada
a IV-a de nflorire. Toxicologie. Procentul foar-
te mare de principii toxice exclude toxicitatea
ei. Manifest o toxicitate redus numai n stare
verde (V. Zanoschi, E. Tu r e n s c h i , M.
Tom a, 1981). Bioterapie. Medicina popular
i atribuie proprietti antimicrobiene si cicatri-
zante. Principiile active omoar microbii si
grbeste procesul de epitelizare a rnilor.
Recoltare. Prtile aeriene nflorite ale plantei
(Ranunculusae herba) se recolteaz si se folo-
sesc proaspete sau se usuc la umbr n strat
foarte subtire, de preferat n podurile caselor
acoperite cu tabl. Medicin uman. Uz in-
tern. n trecut, empiric, contra frigurilor provo-
cate de malarie: decoct, din o lingurit plant
uscat mruntit la o can (250 ml) cu ap. Se
fierbe 5 minute. Se strecoar. Se bea continu-
tul a 2-3 cni pe zi. Uz extern. Pentru tratarea
de mamit: decoct, din plant proaspt. Cu
decoctul se spal mamela bolnav, iar cu plan-
tele rmase de la decoct se leag locul bolnav.
Medicin veterinar. Uz extern. Pentru tra-
tarea de mamit: decoct, din planta verde. Cu
acesta se spal mamela vacilor bolnave. Orna-
mental. Planta poate fi cultivat prin parcuri si
grdini publice n locurile umede, pe malul ape-
lor. Ornamental prin flori, cu nflori re n perioa-
da primvar-toamn. nmultire prin seminte,
prin divizare si prin rizomi.
FLOARE-DE-LOTUS (Nymphaea
lotus var. thermalis), fam. Nymphaeaceae.
Plant erbacee, peren, helohidatofit, ultrahi-
drofit, termofil; relict tertiar, ntlnit n prul
Petea cu ap cald (+20 - +40 C) si n lacul
Victoria de lng Oradea, vegetnd, n locuri
adnci de cel putin 0,30 m si cu fund mlos, de
cea 300 000 ani, din perioada cald a erei
tertiare; se mai numeste floare de tu, nufr,
drete. Fitocenologic, ncadrat n Nymphaion,
Car. As. Castalia lotus thermalis. Declarat
monument al naturii. Specia tipic, Nymphaea
lotus, este rspndit n Filipine, Insula Java,
Noua Guinee, India oriental, Africa Tropical
si de Nord. Descriere. Rizom gros, brun-ne-
gricios, multiarticulat, cu 4 rnduri de perisori
negri-bruni. Frunze polimorfe, liniare la nce-
put, apoi hastate, sagitate, eliptice, rotunde sau
cordate, diametrul 34-50 cm, dintate pe mar-
gini si despicate ntr-o parte pn la locul de
Fig. 99. Floare-de-
leac (Ranunculus
floare-de-lotus 281 floare-de-perin

prindere a petiolului, cu stomate numai pe fata
superioar; nervuri fin-reliefate pe fata supe-
rioar si proeminente, ruginii, pe fata inferioar.
Floare alb-glbuie, usor parfumat, cu diame-
trul de 12-16 cm, deschis numai n timpul
noptii si n prima parte a diminetii, apoi se
nchide; caliciul din 4-5 (6) sepale lungi de
6-10 cm, late de 3-5,5 cm, verzi cu dungi
rosii-violet-glbui: corola din 12-25 petale lungi
de 8-9,5 cm, late de 4-9,4 cm; androceul din
1-6 staminodii si 65-116 stamine galbene; gi-
neceul din 21-35 carpele dispuse radiar, cu
stigmate glbui. nflorire, VIIIX (IV-XI). Fruct
c r nos de mr i mea unui mr , c u
30-40 mii seminte verzi-brune (v. Pl. XXII, 1).
Protectia naturii. Planta este rar si reprezint
pentru Romnia si pentru Europa un relict ter-
tiar de origine tropical. Are mare important
stiintific, este declarat monument al naturii
si este corotit prin lege.
FLOARE-DE-PERIN (Anthemis
tinctoria L.), fam. Asteraceae/Compositae.
Plant erbacee, peren, hemicriptofit, comu-
n, ntlnit pe coaste nierbate si stncoase,
stncrii si grohotisuri, prin tufrisuri, tieturi
de pdure, vii, coaste nsorite, pe lng
drumuri, din regiunea de cmpie pn n cea
subalpin; se mai numeste bub de cap,
bumbisor, floare de glbinare, glbenele,
glbinele, iarb de perin, joldeal, margarete
galbene, mrgrit galben, romnit, romanit
galben, romnit mare galben, romonit
galben, snziene, soldea, sordeal,
sudeal. Genetic, 2n = 18. Fitocenologic,
ncadrat n Festucetalia vale-siacae. Planta
este cunoscut din Antichitate pentru
propriettile sale tinctoriale, n vremea aceea
fiind considerat si plant medicinal. Mosii si
strmosii nostri au folosit-o pentru vopsitul n
galben. Ceaiul din flori ndulcit cu miere se
folosea contra tusei mgresti. Decoctul din
vrfurile florifere se folosea contra febrei tifoide
(tifos). Prtile nflorite ale plantei se puneau
printre haine contra moliilor. Despre utilizarea
din vechime a acestei plante n medicina po-
pular si n vopsitorie au scris Mar i an, S. Fl.
Botanica poporal romn, n Albina Carpa-
ti l or, an III, nr. 14, Sibiu, 1879, p. 218-219;
B u t u r , V., Plante cunoscute si ntrebuintate
de romnii din Ardeal, n Bulet. Grad. Bot.
Cluj, vol. XVI, nr. 1-4, 1936, p. 70-77; Bu-t
u r, V., Enciclopedie de etnobotanic rom-
neasc, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bu-
curesti, 1979, p. 99. Specie mezoterm, xero-
fit spre xeromezofit, acido-neutrofil. Are
cerinte mijlocii fat de cldur. Vegeteaz pe

Fig. 100. Floare-de-perin
(Anthemis tinctoria).
floare-de-unghie 282 florigen

soluri uscate pn la uscat-revene. Descriere.
Rdcin fusiform, abundent ramificat.
Tulpin erect, nalt de 20-85 cm, putin
curbat la baz, simpl sau erect ramificat,
terminat cu un singur calatidiu. Frunze alter-
ne, lat-ovate, penat-sectate, cu rahis aripat,
dintat; laciniile accentuat pectinat dintate, uneori
chiar fidate. Flori grupate n calatidiu lung
pedunculat; cele centrale tubuloase, galbene,
cele marginale galbene, lungi de 6-10 mm si
late de 2-3 mm. nflorire, VIII-IX. Fructe, ache-
ne glabre, cu 4 muchii, la vrf cu o coronul
abia vizibil (fig. 100). Bioterapie. n trecut,
medicina popular i atribuia plantei proprietti
antiinflamatoare, antiseptice si bactericide.
Conform acestor consideratii, substantele active
n plant intervin n combaterea inflamatiilor si
sunt capabile s distrug bacteriile. Recoltare.
Prtile aeriene nflorite ale plantei (Anthemi-sae
herba) se recolteaz pe timp frumos, nsorit,
dup ora 12. Se usuc la umbr, n strat
subtire, de preferat n podurile caselor aco-
perite cu tabl. Se pstreaz n saci textili.
Medicin uman. Pe alocuri, empiric, pentru
combaterea tusei: infuzie, din o lingurit plant
uscat si mruntit peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se bea continutul a
1-2 cni pe zi. Ornamental. Plant decorativ
prin port, dar mai ales prin flori. Poate fi folosit
n toate aranjamentele florale din cadrul spa-
tiilor verzi, din toate zonele de vegetatie.
FLOARE-DE-UNGHIE (Parony-
chia cephalotes (Bieb) Bess), fam. Caryophyl-
laceae. Plant erbacee, peren, camefit, n-
tlnit pe stnci, coaste pietroase si nsorite din
regiunea de dealuri si montan; se mai nu-
meste floarea unghiei, unghioar, unghioar
mic. Genetic, 2n = 36. Fitocenologic, nca-
drat n Festucetalia valesiacae, Bromo-Festu-
cion pallentis. Rspndit n regiunea medi-
teranean ca element pontic-panonic-balcanic.
Planta este cunoscut din Antichitate. Paro-
nychia = ulcer dureros al unghiei; mpotriva
acestei boli, grecii ntrebuintau planta din acest
gen. n unele sate din jud. Cluj, Brasov, Galati,
Olt etc. planta a fost folosit la tratarea infec-
tiilor de la unghii. Probabil, utilizrile terapeu-
tice provin tocmai de la medicina salmosia-
n/zalmoxian a dacilor. Specie subtermofil,
manifestnd cerinte mijlocii spre mari fat de
cldur; xerofit, calcicol, slab acid neutrofil
spre neutro-bazifil. Vegeteaz pe soluri us-
cate pn la uscat-revene, bogate n cationi de
Ca+
+
si cu pH-ul de 6,0-7,2. Descriere. Tulpini
lignificate, ndesuit cespitoase. Frunze oblong
sau ngust-lanceolate, lungi de 2-5 mm, pe
margini scurt ciliate. Florile sunt grupate n ca-
pitule, nconjurate de bractei albe, membra-
noase, acuminate si usor despicate la vrf;
caliciu prezent; corol lips. nflorire, V-VII.
Fruct, nucusoar cu nvelis membranos. Biote-
rapie. Medicina popular atribuie plantei pro-
prietti antiflogistice, antiseptice, cicatrizante.
Diminueaz inflamatiile, nltur posibilitatea
de nmultire a microbilor si favorizeaz pro-
cesul de vindecare prin accelerarea procesului
de epitelizare. Recoltare. Se recolteaz partea
nflorit (Paronychiae herba) si se foloseste
proaspt. Prin fierbere, principiile active sunt
n mare parte distruse. Compozitie chimic.
Necunoscut. Medicin uman. Uz extern.
Pentru tratarea inflamatiilor la unghii: a) suc,
obtinut prin pisarea prtilor nflorite, care se
aseaz pe locul afectat si se bandajeaz; b)
infuzie, din o lingurit plant proaspt
nflorit peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 20 minute. Se
strecoar. Cu o parte din infuzie se spal
locul afectat folo-sindu-se un tampon cu vat,
dup care planta umectat se aseaz pe locul
afectat si se bandajeaz.
FLOEM (Phloma), tesut conductor
liberian prin care circul seva elaborat, n di-
ferite prti ale plantelor lemnoase. Alctuit din
vase liberiene, celule anexe, parenchim libe-
rian si fibre liberiene. Ontogenetic exist floem
primar si floem secundar. Floemul primar se
initiaz n embrion, fiind generat de procambiu,
rezultnd protofloem - diferentiat n primele
etape ontogenice - si metafloem - diferentiat
ntr-o etap mai trzie. Floemul secundar se
diferentiaz din cambiul vascular sau cambiul
libero-lemnos.
FLORIGEN, hormon al nfloririi plan-
telor; sin. antezin. Denumire dat de M. C e i -
l ahi an n anul 1937. Se formeaz prin
fotoinductie n frunzele verzi. Circul prin fas-
ciculele libero-lemnoase si prin parenchimuri
pn la vrfurile vegetative si influenteaz me-
tabolismul celulelor meristematice provocnd
formarea florilor. Aceast substant produc-
toare de flori" a fost mentionat de I. Sach s,
foliatie 283 formul floral

nc din 1863. Efectund experiente cu cl-
tunasi (Tropaeolum majus) si begonia, a ajuns
la concluzia c pentru nflorire este nevoie de o
substant special ce induce formarea florilor
(Blhstoffe), care circul din frunze spre meri-
stemele apicale, unde are loc formarea florii.
Pn n prezent florigenul nu s-a putut izola si
identifica chimic. Se pare c este o substant
foarte labil, care se distruge prin procedeele
de analiz actual sau este un complex ce
contine si inhibitori. M. Bl ack (1969) apre-
ciaz c formarea florigenului este influentat
de pigmentul fitocrom din frunze, cu dou forme
active P730 si P660 reversibile, care produce fo-
tomorfoze. Transformarea lui n cele dou forme
reversibile permite desfsurarea altor procese
biochimice ce duc la formarea florigenului.
FOLIAtIE (Foliatio), mod de dispu-
nere a frunzelor n mugure aflate n raport unele
cu altele; sin. estivatie. n lumea plantelor
exist: foliatie liber sau apert, frunzele unui
ciclu se rsucesc n mugure independent una
de alta (plop, ulm); foliatia valvat, frunzele
unui ciclu se ating ntre ele prin margini, fr a
se acoperi (iasomie); foliatie contort, frunzele
unui ciclu se acoper partial unele pe altele,
rezultnd un mugure rsucit spre dreapta sau
spre stnga (volbur, cupe, ghintur); foliatia
imbricat, frunzele se acoper pe jumtate una
pe alta, ca tiglele; una din ele complet extern,
neacoperit, n functie de pozitia frunzei ex-
terne care poate fi sus sau jos, pe mugure,
foliatia imbricat poate fi ascendent [(fam.
Cesalpinaceae) sau descendent (fam. Faba-
ceae]; foliatia echitant, frunzele mai vechi le
nvelesc pe cele mai noi, respectiv frunzele
externe plisate n lung acoper frunzele plisate
asezate mai intern (stnjeneli rogoz); foliatia
obovatsau semiechitant, la care dou frunze
sunt rsucite una peste cealalt, iar una din ele
prinde, prin acoperire, jumtate din cealalt
(jales, optel) (fig. 101).
FOLICULA (Folliculus), fruct uscat,
dehiscent, cu numeroase seminte, provenit
dintr-un ovar monocarpelar si unilocular cu mai
multe ovule. La maturitate se deschide longi-
tudinal pe linia de sudur ntre marginile car-
pelei (de exemplu, spnzul, omagul).
FORMUL FLORAL, repre-
zentare grafic a organizrii structurale a unei

Fi g. 101. Tipuri de foliatie:
1 - val vat; 2, 3- contort; 4 - i mbricat;
5 - i mbri cat descendent ; 6 - i mbri cat
ascendent; 7 , 8 - echitant;
9- semi echi t ant .
flori cu ajutorul unor litere, cifre si diferite sem-
ne conventionale. Componentele florale se
redau prin litere, iar numrul pieselor dintr-un
ciclu se indic prin cifre. Literele sunt initialele
componentelor florale n limba latin: K = calix
(caliciu), C = corolla (corol), P = perigonum
(perigon), A = androceum (androceu), G = gi-
neceum (gineceu). n dreapta fiecrei litere se
scrie numrul pieselor dintr-un ciclu. Cnd nu-
mrul este mare se foloseste semnul 00. Verti-
cilele de acelasi fel se leag cu plus (+). Florile
actinomorfe sunt indicate printr-o stelut (2)
sau cruce ncercuit + asezat naintea formu-
lei, iar florile zigomorfe printr-o linie oblic cu
dou puncte laterale (1). Dispozitia spirociclic
se noteaz cu sp" naintea formulei sau a sem-
nului 8. Lipsa unui verticil se noteaz cu zero
(0). Elementele concrescute ntr-un ciclu se
noteaz prin nchiderea cifrei lor n paranteze
mici (), iar verticilele concrescute ntre ele se
nchid n paranteze mari [ ]. Dac ovarul este
inferior se pune o linie orizontal deasupra ci-
frei care indic numrul carpelelor, iar cnd
este superior linia orizontal se aseaz sub ci-
fra care indic numrul carpelelor. Florile uni-
sexuate masculine se noteaz cu simbolul M,
florile unisexuate feminine se noteaz cu sim-
bolul F, iar cele hermafrodite prin simbolul H
Cteva formule florale: Lllium candidum (crin)
H2P
3+3
A3+3G(3) Iris germanica (stnjenel)
<?*P
3+3
A
3+3
+oG @) Daucus carota (morcov)
H2K
5
C5A
5
G(2) Raphanus sativus (ridiche)
forsitia 284 fotoperioad

Primula officinalis (ciubotica-cucului)
H2K(5)[C(5)A
o+5
]G
(5)

Pyrus sativa (pr) H2K
Ranunculus repens (piciorul-cocosului)
P i s u m s a t i v u m ( m a z r e ) < ( ) ( )
Lamium maculatum (urzica moart)
H1K(5)[C
(5
)A
2+2
]G
(
2)
Viola odorata (toporas) H1K(
5
)C
5
A
5
G(
3
)
FORSItIA (Forsythia suspensa),
fam. Oleaceae. Arbust exotic, origine asiatic,
cultivat la noi ca plant ornamental; sin. clo-
potel galben. Genetic, 2n = 28. Rspndit n
China (fig. 102). Descriere. Tulpini arcuite,

nalte pn la 1,50 (3) m, cu ramuri arcuite
pn la pendente. Lujerii galben-verzui sau ro-
sii-bruni, n patru muchii, cu numeroase lenti-
cele proeminente. Frunze oblong-ovate, acute,
serate, parte ntregi, parte trifoliate sau trifidate.
Flori galbene cu nuante aurii, stamine mai lungi
dect pistilul, apar naintea nfrunzirii. nflorire,
III-IV. Fruct, capsul ngust-ovoidal. Apicul-
tur. Melifer. Florile sunt vizitate de albine
pentru culesul de nectar si polen. Ornamental.
Cultivat n mod curent n parcuri, grdini, spatii
verzi, cimitire, pentru aspectul extrem de frumos
pe care l are primvara la nflorire. Prin tundere
se modeleaz tufe dese, globulare sau umbeli-
forme. Se nmulteste prin butasi.
FOTONASTII (Photonastia), miscri
provocate de influenta modificrii, n timp, a
intensittii luminii, asupra unor organe ale plan-
telor. n natur au loc dimineata devreme, cnd
se face trecerea de la ntuneric la lumin si spre
sear, cnd are loc trecerea de la lumin la
ntuneric. Florile multor plante se deschid dimi-
neata si se nchid seara [de exemplu, ppdia
(Taraxacum officinale), inul (Linum usitatissi-
mum), mcrisul (Oxalis acetosella)]. Altele se
deschid seara si se nchid dimineata [de exem-
plu, barba-mpratului (Mira-bilisjalapa), regi-
na-noptii (Nicotiana alata), tutunul (Nicotiana
tabacum) etc.]. Frunzele multor plante execut
miscri fotonastice prin modificarea intensittii
cresterii pe fata superioar si inferioar a pe-
tiolului [de exemplu, frunzele de hrisc deas
(Polygonum convolvulus) se apleac n jos
peste noapte, iar cele de Brassica, Chenopo-
dium, Linum se ridic peste noapte apropiin-
du-se de tulpin]. Frunzele cu pulvinule exe-
cut asemenea miscri n decursul ntregii lor
vieti. Miscarea se realizeaz prin modificarea
turgescentei de pe cele dou jumtti ale pul-
vinului. La fasolea mare (Phaseolus multiflo-
rus), limbul se apleac peste noapte, iar pe-
tiolul se ridic (fig. 103), la Mimosa pudica,
limbul frunzei se ridic peste noapte, iar petiolul
principal si cele secundare coboar. Aceste
miscri devin ritmice.
FOTOPERI OAD (Phot operi o-
dus), durat de iluminare zilnic a plantelor
care permite sinteza n frunze a unor substante
ce declanseaz cresterea mugurilor florali,
determinnd trecerea plantelor din etapa
vegetativ n etapa generativ, de
reproducere.
Fig. 102. Forsitia (Forsythia suspensa): 1
- ramur cu frunze; 2- ramur florifer.
fotoperiodism 285 fotosintez


Fig. 103. Pozitia frunzelor (fotonastii) la fasolea mare
(Phaseolus multiflorus): a - n
timpul zilei; b - n timpul noptii.
FOTOPERIODISM (Photoperiodis-
mus), ansamblul reactiilor organismelor vege-
tale fat de durata relativ a zilelor si noptilor,
cu influent direct asupra reproducerii. Des-
coperit de W.W. Garner si H.D. A l l a r d
(1920), prin experiente efectuate pe tutun, soia,
crizanteme, jales si alte plante. Se constat, n
cazul acestor specii, c nflorirea este cu att
mai rapid cu ct perioada iluminrii din cursul
zilei (fotoperioada) este mai scurt. Ea deter-
min trecerea plantelor din etapa vegetativ n
etapa generativ. Are loc mplinirea ciclului on-
togenetic si deci reproducerea. Dup durata
iluminrii zilnice se deosebesc trei categorii de
plante: Plante de zi scurt, crora pentru a
nflori le sunt necesare zile scurte, cu iluminare
de 6-8 ore. Provin din regiunile sudice. n con-
ditiile naturale ale trii noastre nfloresc prim-
vara sau spre toamn (de exemplu, fasolea,
soia, crizantemele, jalesul, porumbul, orezul,
tutunul etc.); Plante de zi lung, crora pentru
a nflori le este necesar o iluminare zilnic de
10-12 ore. Provin din regiunile nordice. n con-
ditiile naturale ale trii noastre nfloresc spre
var (de exemplu, grul, orzul, ovzul, ceapa,
usturoiul etc.); Plante indiferente, care nflo-
resc la orice durat a zilei (de exemplu, floa-
rea-soarelui, tomatele, ppdia). Plantele de zi
scurt si cele de zi lung au nevoie de perioada
de lumin corespunztoare numai cteva zile
pentru a trece de la faza vegetativ la faza de
reproducere, marcat prin aparitia florilor. In-
ductia fotoperiodic ce declanseaz nflorirea
se produce n fotoperioade caracteristice fie-
crei specii. Dup parcurgerea numrului de
zile scurte sau lungi necesare inductiei fotope-
riodice, plantele nfloresc chiar dac, n conti-
nuare, sunt tinute n zile cu fotoperioade diferite
de cerintele lor pentru a nflori. Inducerea
formrii florilor se datoreste unor reactii cu ca-
racter fotochimic. Declansarea cresterii
mugurilor florali este determinat de substante
(hormoni) sintetizate n frunze n foto-
perioadele corespunztoare fiecrei specii.
FOTORESPIRAtIE, proces fiziolo-
gic desfsurat la lumin prin care organismele
vegetale, concomitent cu procesul de fotosin-
tez si respiratie tipic, elimin CO
2
si absorb
O
2
. Fotorespiratia este ineficient din punct de
vedere energetic. Nu este nsotit de fosfo-
rilarea oxidativ a acidului adenozin difosforic
(ADP), ci de cheltuirea energiei NAPH + H+
acumulat de ntregul sistem n procesul de
fotosintez. La unele plante acest fenomen
poate avea loc cu intensitate foarte mare, re-
zultnd un consum de aproximativ 50% sau
chi ar mai mul t di n forta reductoare
(NADPH + H+) acumulat n fotosintez. Este
mai mare chiar dect intensitatea respiratiei
frunzelor la ntuneric (I. Zel i t ch, 1969). Nu se
cunoaste precis functia biologic. Se apreciaz
c ndeplineste rolul unei supape de sigurant
care mentine forta reductoare la un nivel
aproape constant n perioada cnd plantele se
afl la lumin (O. Bol dur , M. Tr i f u, O. Ra-
i anu, 1981). Substratul fotorespiratiei este
acidul glicolic. Transformarea lui are loc n mi-
tocondrie si peroxizomi. CO2 eliminat provine
din gruparea carboxilic a glicolatului. ntlnit
la unele plante superioare (gru, orez, spanac)
si inferioare (diferite grupe de alge).
FOTOSINTEZ (Photosynthesis),
proces fiziologic prin care plantele verzi si sinte-
tizeaz, cu ajutorul luminii, substante organice
proprii, folosind ca materii prime o surs
anorganic de carbon (CO
2
sau ionii bicarbonat),
ap si sruri minerale; sin. asimilatie clorofilian,
asimilatia carbonului. O parte din energia
radiatiilor solare absorbite de pigmentii asimilatori
este nglobat sub form de energie chimic n
substante organice sintetizate. Fotosinteza este
nsotit de degajare de O
2
, rezultat din fotoliza
apei. Schematic se desfsoar dup ecuatia:
6C0, + 6H,0 + sruri minerale
pigmeni asimilatori
(n prezenta luminii si a pigmentilor asimilatori).
La bacteriile fotoautotrofe procesul de fotosin-
teza decurge fr producerea de oxigen. Con-
ditia esential pentru realizarea fotosintezei este
prezenta n interiorul celulelor a unor
6CH,H,A t 60, t 60, Kcal
fotosintez 286 fotosintez

organite care contin pigmenti asimilatori. La
bacteriile fotoautotrofe si la cianobacterii pig-
mentii asimilatori se gsesc n numeroase in-
cluziuni mici care alctuiesc aparatul fotosin-
tetic; la algele verzi brune si rosii pigmentii
asimilatori sunt localizati n cromatofori; la brio-
fite, pteridofite si spermatofite se gsesc n
cloroplaste. Mecanismul fotosintezei are la ba-
z dou faze: de lumin si de ntuneric. Faza
de lumin sau faza Hill const ntr-un ansam-
blu de reactii ce au loc n grana cloroplastelor,
dintre care, esential, este reactia fotochimic.
Pe baza ei are loc transformarea energiei lumi-
nii solare n energie chimic, nmagazinat n
substantele chimice sintetizate. n acest proces
intervin lumina si pigmentii asimilatori. n deru-
larea lui, etape mai importante sunt: pigmentii
asimilatori intervin n scindarea moleculelor de
ap, rezultnd protoni de hidrogen si degajarea
de O
2
; acceptorul final al hidrogenului rezultat n
urma sciziunii moleculelor de ap este NADP+;
acesta se reduce n prezenta luminii la
NADPH+H+, cu formare de ATP din ADP si
f osf or anor gani c (P
a
) dup ecuat i a:
2ADP + 2P
a
+ 2NADP+ + 2H
2
O lumin
2ATP + 2ADPH + H+ + O
2
; ATP-ul format nma-
gazineaz energia luminii sub form de legturi
fosforice macroergice; substantele formate n
cursul fazei de lumin (ATP si NADPH + H+)
sunt transmise reactiilor caracteristice fazei de
ntuneric, servind la fixarea si reducerea CO
2
pn la un nivel de reducere a carbonului ca-
racteristic celui din moleculele glucidelor; lumi-
na este necesar numai pentru reactia foto-
chimic; celelalte reactii se desfsoar si n
lipsa luminii, n cazul cnd declansarea lor nu
este conditionat de ea; reactiile din cadrul
fazei de lumin pot avea loc si n absenta CO
2
,
care nu intervine n aceste procese. La bac-
teriile fotosintetizante, reactiile fazei de lumin
prezint anumite particularitti. n cazul lor sur-
sa de electroni care reduce moleculele de
pigmenti asimilatori din starea de excitatie la
starea fundamental, nu const din molecule
de ap, ci din alte substante (de exemplu, H
2
S),
care difer dup tipul de bacterii. Moleculele de
pigmenti asimilatori primesc electroni, n locul
celor emisi, de la substante ce sunt
caracteristice tipurilor diferite de bacterii, prin
intermediul unui citocrom. Pe traiectul trans-
portului de electroni se realizeaz fosforilarea
aciclic cu formarea de ATP din ADP si fosfor
organic. Transferul de electroni se soldeaz cu
reducerea NAD+ la NADH + H+, n urma pre-
lurii protonilor de hidrogen de la substanta
donoare de electroni (n cazul exemplificat,
H
2
S). Faza de ntuneric sau faza Blakman
const ntr-o serie de reactii care au loc n
stroma cloroplastelor, recurgnd, dup specie,
la calea tip C
3
(calea tip Calvin) sau calea tip C
4
(calea tip Hatch si Slack). Calea tip C
3
. Sub-
stanta ribulozo-1,5-difosfat fixeaz CO
2
n pre-
zenta apei. n urma fixrii rezult dou mole-
cule de acid fosfogliceric (produs intermediar),
care se transform n aldehid fosfogliceric.
Reactia mbogteste catena de atomi de car-
bon n hidrogen si energie. Hidrogenul este
furnizat reactiei de NADPH + H\ iar energia
necesar reducerii este dat de ATP, substan-
te formate n cursul reactiilor fazei de lumin.
Ansamblul acestor reactii este cunoscut sub
denumirea de ciclul lui Calvin. Calea tip C
4
.
Acidul fosfoenol-piruvic fixeaz CO
2
, rezultnd
acidul oxalilacetic. Acesta este redus la malat
cu ajutorul hidrogenului provenit de la
NADPH + H
2
rezultat n timpul reactiilor fazei de
lumin. Malatul format trece n celulele din tea-
ca fascicular. Aici este supus unei degradri
enzimatice, n urma creia rezult acidul piru-
vic si CO
2
. Acidul piruvic trece n celulele mezo-
filului si se transform din nou n acid fos-
foenol-piruvic, n urma unei reactii la care
particip ATP-ul format n faza de lumin a
fotosintezei. n celulele din teaca fascicular,
CO
2
, rezultat n urma decarbonizrii malatului,
este fixat pe ribozo-1,5-difosfat si intr n ciclul
lui Calvin. Celulele din teaca fascicular pot
capta CO
2
si n mod direct. Cantitatea sporit
de CO
2
provenit din dou surse produce can-
titti mari de acid fosfogliceric. O parte din el
poate trece n celulele mezofilului, unde se
transform n aldehid fosfogliceric, din care
se formeaz produsi de asimilatie. Calea tip C
3
este caracteristic multor specii de plante, nu-
mite si de tip Calvin. La ele primele substante
rezultate n urma fixrii CO
2
contin n molecul
trei atomi de carbon. Calea tip C
4
este carac-
teristic la peste 100 de genuri (monocotile-
donate si dicotiledonate), printre care si
trestia de zahr. La ele primele substante
rezultate n urma fixrii CO
2
contin n molecul
patru atomi de carbon. Speciile cu acest tip de
fixare si reducere a CO
2
sunt ntlnite n
deserturile aride si n pdurile tropicale umede,
umbroase, unde conditiile nu favorizeaz
desfsurarea fotosintezei. n mod normal,
fixarea CO
2
pe
fotosintez 287 fotosintez

acidul fosfoenolpiruvic nu este o nsusire exclu-
siv a plantelor de tip C
4
. Plantele suculente din
familiile Crassulaceae, Cactaceae, Liliuceae
etc. fixeaz n timpul noptii cantitti mari de
CO
2
pe acidul fosfoenolpiruvic, cu formare de
malat. Acesta se acumuleaz n sucul vacuolar
al celulelor asimilate; pH-ul vacuolelor scade
de la 6 la 4. n timpul zilei malatul acumulat n
sucul vacuolelor este metabolizat, rezultnd
acid piruvic si CO
2
. Acidul piruvic se transform
din nou n acid fosfoenolpiruvic. CO
2
este fixat
de ribozo-1,5-difosfat si intr n ciclul lui Calvin;
pH-ul sucului vacuolar al celulelor asimilatoare
creste de la 4 la 6. Vacuolele mari ale celulelor
acestor specii de plante servesc att pentru
acumularea si retinerea apei, ct si ca rezer-
voare de HCO
2
, necesar procesului fotosin-
tetic. Plantele cu acest mecanism de fixare a
CO
2
se numesc de tip CAM. Ele reprezint o
interesant adaptare la mediul secetos. n
acest mod si asigur o bun aprovizionare cu
CO2. Stomatele stau deschise la minimum n
timpul zilei si nu risc pierderi de ap prin
evaporare, ca n cazul cnd stomatele ar fi
normal deschise pentru a putea capta CO
2
din
atmosfer. n toate cazurile, formarea substan-
telor organice cu molecul mai mare se face
prin polimerizarea substantelor cu molecul
mai mic. Hexozele (C
6
H
12
O
6
) se formeaz prin
polimerizarea a dou molecule cu trei atomi de
carbon. Ele dau nastere, prin reactii secundare,
tuturor celorlalte substante organice dup
schema: monozaharide -> dizaharide -> poli-
zaharide -> acizi organici -> lipide. Glucoza
poate fi polimerizat n amidon, care se acu-
mul eaz n t i mpul zi l ei n cl oropl ast e:
n (C
6
H
12
O
6
) + H
2
O -> (C
6
H
12
O
5
)n. Din aminoacizi, sub
influenta unor enzime, se formeaz, prin
polimerizare, molecule de proteine. Influenta
factorilor externi asupra fotosintezei. Influent
mai mare asupra intensittii fotosintezei au
lumina, temperatura, concentratia CO
2
, con-
centratia O
2
, cantitatea de ap, srurile
minerale, Lumina este factorul esential care
declanseaz si ntretine fotosinteza, prin for-
marea clorofilei, si ca surs de energie. Frun-
zele nu utilizeaz toat energia solar primit
pe suprafata lor; 70% din aceasta este ab-
sorbit, 20% este reflectat si se pierde n
spatiu, 10% strbate frunza fr a fi absorbit.
Din fractiunea absorbit, 1% este utilizat n
fotosinteza, 20% ridic temperatura frunzelor
cu 1-2 C peste valoarea temperaturii mediu-
lui, 49% din energia caloric este eliminat din
frunze prin transpiratie (fig. 104). Valorile pre-
zentate sunt variabile n functie de structura
plantelor. Cuticula, neted si lucioas la unele
plante si mat, la altele, influenteaz procentul
de lumin reflectat. Grosimea frunzelor si can-
titatea de pigmenti asimilatori influenteaz can-
titatea de radiatii care strbate frunzele. Lu-
mina utilizat n fotosintez poate varia n limite
mari, 1-10% n general ns procentul este
mic, 0,5-1%. Fotosinteza ncepe la o lumin
foarte slab si este mascat de respiratie. De-
pseste acest fenomen si devine aparent la
100-500 lucsi, creste n intensitate pn la
50 000 lucsi si rmne constant pn la
100 000 lucsi dup care scade, n urma vt-
mrii protoplasmei celulelor. n natur intensi-
tatea luminii se schimb n limite foarte largi. La
mijlocul zilelor de var ajunge la 100 000 lucsi,
noaptea scade la 0 sau n cazul noptilor cu lun
pn la cteva zecimi de lucsi. La plantele
heliofile (triesc n locuri nsorite) fotosinteza
creste n intensitate pn la 50-60% din inten-
sitatea maxim a luminii solare directe, iar la
plantele sciafile (cresc n locuri umbrite) numai
pn la 10%, dup care scade la iluminri mai
mari. Fotosinteza este influentat de Lun-
gimea de und a radiatiilor. Organismele ve-
getale posed o adaptare n acest sens. La

Fig. 104. Distributia luminii care cade pe suprafata frunzelor si utilizarea ei de ctre plante.
fototactism 288 fototropism

plantele superioare si algele verzi intensitatea
fotosintezei este mai mare la radiatiile albastre
si rosii, la algele brune la radiatiile verzi si
albastre (datorit pigmentului fucoxantin care
absoarbe radiatiile verzi), iar la algele rosii la
radiatiile albastru-verzi (datorit pigmentului fi-
coeritrin). n mediul acvatic, radiatiile spec-
trului solar ptrund cu att mai adnc cu ct
lungimea de und este mai mic. Radiatiile
rosii ptrund pn la 30 m adncime, cele
albastre pn la 500 m. Dup pigmentul ab-
sorbant al radiatiilor necesar fotosintezei exist
o repartitie a plantelor n mediul acvatic. Astfel,
algele verzi se afl n zona superficial a ape-
lor, algele brune si rosii se afl la adncimi mai
mari. Acestea din urm posed pigmenti
accesorii capabili (fucoxantin, ficoeritrin) s
absoarb radiatiile de lumin ajunse la adn-
cimea necesar asimilatiei carbonului. Tem-
peratura poate avea actiune duntoare sau
stimulatoare asupra fotosintezei. Initial, proce-
sul de fotosinteza ncepe la o temperatur usor
inferioar valorii de 0 C si creste n intensitate
o dat cu ridicarea ei la 25-30 C pentru plan-
tele de provenient nordic (de exemplu, car-
toful) si pn la 35-40 C pentru plantele de
provenient sudic (de exemplu, castraveti,
ptlgele rosii), dup care intensitatea fotosin-
tezei scade treptat. Se opreste n jurul tem-
peraturii de 50 C. La temperaturi mai joase de
0 C, fotosinteza este ntlnit la frunzele aci-
culare ale coniferelor care asimileaz pn la -
6 C si la cele ale grului de toamn pn la -
2 C. Concentratia CO
2
. Plantele terestre iau
CO
2
din aer sub form de gaz, iar cele acvatice
sub form dizolvat de acid carbonic. Din aer,
CO
2
ptrunde prin ostiolele stomatelor si
ajunge n spatiile intercelulare din mezofil, iar
de aici, prin membrana celulelor, ajunge n
citoplasm la cloroplaste. Din ap, moleculele
de CO
2
si H2CO3 strbat epiderma, spatiile mari
intercelulare, membrana celulelor si ajung n
citoplasm la cloroplaste. Cantitatea de CO
2
din aer (0,003%) limiteaz fotosinteza. Mrirea
concentratiei de CO
2
pn la 2-5% determin o
intensificare a fotosintezei. Concentratia mai
mare are actiune toxic asupra citoplasmei.
Dozarea concentratiei CO
2
are aplicatie practic
n culturile de ser pentru mrirea productiei.
Concentratia O
2
. Concentratiile 20,95% O
2

existente n natur de reprezint un factor
limitant al fotosintezei. Reducerea concentra-
tiei pn la 0,5% determin intensificarea pro-
cesului de fotosinteza pn la 25%. Apa este
necesar att ca materie prim pentru sinteza
zaharurilor, ct si la ntretinerea unei transpi-
ratii intense, la ntretinerea strii normale a
celulelor organelor asimilatoare, citoplasmei,
biocoloizilor si a enzimelor. Fotosinteza creste
proportional cu continutul de ap, pn la 70%
din greutatea proaspt, - dup care intensi-
tatea fotosintezei scade progresiv, deoarece
se reduce difuziunea gazelor. Celulele saturate
cu ap si mresc volumul si si micsoreaz
spatiile intercelulare. Deficitul mare de ap de-
termin cresterea vscozittii citoplasmei celu-
lelor. Gradul de deschidere al stomatelor se
micsoreaz. Sruri l e mi neral e de amoniu,
azot fosfat, sulfat n concentratii optime influen-
teaz pozitiv fotosinteza. Concentratiile mari
duc la scderea intensittii fotosintezei; aceasta
se datoreaz, mai ales, deshidratrii cito-
plasmei. Important. Prin fotosintez plantele
consum din natur CO
2
, gaz toxic pentru ani-
male si om, si degaj O
2
, gaz necesar respi-
ratiei plantelor, animalelor si omului. Disparitia
plantelor ar duce la imposibilitatea transfor-
mrii materiei anorganice n materie organic,
la acumularea CO
2
n mediu si, implicit, la im-
posibilitatea existentei formelor actuale de via-
t. Plantele verzi asigur surse de O
2
si de
hran pentru toate organismele heterotrofe si,
partial, pentru cele mixotrofe. Plantele nde-
plinesc un rol cosmic, concretizat prin fixarea
unei prti a energiei solare n substantele orga-
nice sintetizate sub form de energie chimic.
FOTOTACTISM (Phototactisnuis)
1. Miscare de orientare a organelor plantei spre
sursa de lumin. 2. Miscare a microorganis-
melor mobile de apropiere sau ndeprtare fat
de sursa de lumin. Cele fotoautotrofe se de-
plaseaz spre locurile cu intensitatea luminii
optim pentru ndeplinirea fotosintezei (fototac-
tism pozitiv) (de exemplu, alge verzi si ciano-
bacterii monocelulare). Unele din ele se depla-
seaz spre locuri acvatice unde intensitatea
luminii este mai mare (miscare fotototactic
pozitiv) altele merg spre locuri unde inten-
sitatea luminii este mai mic (miscare foto-
totactic negativ). Unele specii au fototactism
negativ (de exemplu, mixomicetele, care pre-
fer locuri ntunecate si, de obicei, mai umede).
FOTOTROPISM (Phototropismus),
miscri de orientare ale plantelor fat de direc-
fototropism 289 frag

tia si sensul razelor de lumin; sin. heliotro-
pism. Acest lucru se constat cnd plantele
sunt iluminate unilateral. Organele plantelor
supraterane se orienteaz spre sursa de lu-
min, prin variatii de crestere. Vrful tulpinii se
ndreapt printr-o miscare de curbur spre di-
rectia din care vine lumina (fototropism pozitiv).
Frunzele se orienteaz cu suprafata perpen-
dicular pe directia razelor de lumin (sunt pla-
giofototrope). Rdcinile sunt afototrope, ele
cresc n absenta luminii. Experimental s-a con-
statat c rdcina manifest fototropism ne-
gativ. O plant, tinut cu rdcina ntr-un vas
de sticl cu solutie nutritiv, se curbeaz n
directia opus sursei de lumin. n natur lumi-
na vine de sus. Tulpinile plantelor fiind pozi-
tiv-ortofototrope, cresc drept n sus, n directia
sursei de lumin. Frunzele lor si orienteaz
limbul cu fata superioar perpendicular pe di-
rectia din care vine lumina, pentru a o capta si
utiliza n procesul de fotosintez (fig. 105).

Fig. 105. Fototropismul la
mustarul alb (Sinapis alba).
FRAG (Fragaria vesca), fam. Rosace-
ae. Plant erbacee, peren, hemicriptofit, he-
liosciadofit, mezofit, microterm spre mezo-
term, la pH amfitolerant, ntlnit n pajisti,
fnete, pduri rrite, tufrisuri, pe aluviuni, lo-
curi pietroase, din regiunea dealurilor si mon-
tane, pe soluri revene pn la reavn-jilave, cu
troficitate ridicat (T = 80-140); se mai nu-
meste afrange, buruian de fragi, cpsuni, fr-
gut slbatic, frnz, pornit, vrgute. Ge-
netic, 2n = 14. Fitocenologic, ncadrat n
Epilobietalia, Querco-Fagetea, Car. Fragarion
veseae. Rspndit n Europa, Asia, Africa de
Nord, adventiv n America si Estul Asiei (Japo-
nia). Descriere. Rizom cilindric, orizontal, ob-
lic, acoperit cu resturi de frunze uscate, gros de
0,4-0,6 cm. Tulpin erect, nalt de 5-20
(30) cm, poart numai inflorescenta, n partea
inferioar patentviloas, n cea superioar ali-
pit-proas. Stolonii supraterestri trtori, nr-
dcineaz la noduri. Frunze trifoliate, lung-pe-
dunculate (4-8 cm), cu foliole ovate, pe
margine dintate, fata inferioar scurt-proas.
Stipele lanceolate, lung-acuminate, pe fat
brun-roscate, pe dos alipit-proase. Flori albe,
tipul 5, dispuse n cime, cu pediceli prosi.
nflorire, V-VI. Fructe, achene nfipte n recep-
tacul care devine zemos, zaharos, aromat.
Compozitie chimic. Fraga contine 89% ap,
proteine (0,8%), hidrati de carbon (7%), sruri
de potasiu (140 mg%), fosfor (30 mg%), sodiu
(2 mg%), calciu (25 mg%), fier (0,9 mg%),
substante uleioase (0,150 g%), acid salicic
(0,01 g/kg), sulf, siliciu, iod, brom, vitaminele A,
B
1
, B
2
(0,03-0,05 mg%), C (60-80 mg%). ntre
zaharuri,predomin levuloza (cca 5%). Indicate
pentru di abeti ci (M. Al exan, O. Boj or,
1983). Frunzele contin tanin elagic (12-15%),
fragarol, cvercitin, cvercitrin, citrol, sruri mi-
nerale, zaharuri, urme de ulei volatil, vitami-
na C. Alimentatie. Fructele, consumate n sta-
re proaspt sau prelucrate. Aliment nutritiv,
tonic, rcoritor, remineralizant, diuretic, dezin-
toxicam, hipotensiv, antigutos, laxativ, bacteri-
cid, regleaz functia hepatic, sistemul nervos
si cel al glandelor endocrine. Industrie. Folo-
site pentru prepararea de dulceat, gem, sirop.
Bioterapie. Frunzele au utilizare terapeutic n
medicina uman si veterinar. Proprietti:
astringent, antidiareic, antidiabetic, diuretic,
dezinfectant (bactericid). Recoltare. Frunzele
(Fragariae folium) se recolteaz din iunie pn
la sfrsitul lui septembrie Uscarea la umbr, n
strat subtire. Uscarea artificial, la 40-50 C.
Se pstreaz n saci de pnz. Fructele (Fra-
gariae fructus) sunt folosite intern cu scop nutri-
tiv; tonic, remineralizant, rcoritor, diuretic, an-
tigutos, hipotensor, depurativ, nlesneste
actiunea sistemului imunitar, laxativ, reglor he-
patic, al sistemului nervos si al glandelor endo-
crine, bactericid, iar extern ca astringent si revi-
talizant. Contraindicate n dermatoze, pot
provoca urticarie. Medicin uman. Apreciat
din antichitate de ctre romani. Studiat de marii
medici naturalisti ai secolelor XVIIXVIII care
frankeniacee 290 frasin

i-au atribuit proprietti diuretice si litotropice.
Linne s-a vindecat de o gut rebel consumnd
fragi. Uz intern. 1. Pentru tratarea diareelor,
enteritelor, cistitelor, gutei, diabetului zaharat,
eruptiilor tegumentare: infuzie, din 2 lingurite
frunze mruntite la o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se beau 2 ceaiuri pe zi nendulcite.
2. Pentru stimularea diurezei cu eliminarea de
acid uric si a toxinelor, tratarea aterosclerozei,
afectiunilor renale, artritismului, reumatismului,
gutei, afectiunilor hepatice, eliminarea exce
sului de colesterol: se consum 300-500 g
pn la 1,5 kg fragi pe zi. O cantitate mai mare
se consum dimineata, timp de 7-14 zile.
3. Pentru combaterea oxiurilor: se consum
500 g fragi dimineata pe stomacul gol, fr a
mai consuma ceva pn la orele 12. 4. Pentru
stimularea vindecrii tuberculozei si n hrana
casecticilor: se consum zilnic fragi (cur de
primvar) dup prescriptia medicului. 5. Pen
tru tratarea diabetului zaharat, aterosclerozei:
cur de primvar, pn la 300 g fragi zilnic.
6. Pentru tratarea constipatiei cronice, asteniei,
artritismului, gutei, nefritelor, reumatismului ar
ticular, litiazei urinare si hepatice: cur de fragi
timp de 7-14 zile, cte 1-1,5 kg/zi. Medicin
veterinar. Uz i ntern. Pentru tratarea afec
tiunilor renale, cistitelor, diareei: a) infuzie, din
5 g frunze uscate si mruntite peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se las la rcit.
Se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt); b) decoct, din 5 g frunze uscate si
mruntite la 100 ml ap. Se fierbe 15 minute la
foc domol. Se las la rcit. Se strecoar. Se
administreaz prin breuvaj bucal. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
30-50-100 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 15-25 g; animale mici (pisici, cini,
psri) 2-3-5 g. Uz extern. 1. Pentru tratarea
stomatitelor si a plgilor: infuzie sau decoct, din
10 g frunze uscate si mruntite la 250 ml de
ap. Se spal gura animalului sau se spal
rnile. 2. Pentru tratarea febrei aftoase: decoct
din 20 g rdcini si frunze de frag uscate si
mruntite la 500 ml ap. Se fierbe 15-20 mi
nute. Se las la rcit pn la cldut. Se stre
coar. Se spal animalul n gur si pe picioare,
insistndu-se asupra zonelor afectate. Efect
cicatrizam i antiinflamator. Cosmetic. Fruc
tele sunt utilizate pentru msti de nfrumuse
tare a tenului. 1. Seara, nainte de culcare se
strivesc mai multi fragi si se ntind ca o crem
pe fat. Se las s se usuce. Dimineata se
spal fata cu ap de asmtui. Previne formarea
ridurilor si mprospteaz tenul, ntrzie apa-
ritia ridurilor. 2. n timpul zilei; se storc mai multi
fragi printr-o pnz fin. Sucul obtinut se ames-
tec cu albus de ou btut spum. Se adaug
20 picturi ap de trandafir si 10 picturi tinc-
tur de smirn. Se amestec bine. Continutul
se aplic pe fat cu un tampon de vat. Se
spal fata dup o or, folosindu-se apa bicar-
bonatat (15 g bicarbonat de sodiu la 1 l ap
cldut). Apicultur. Specie melifer. Furni-
zeaz albinelor culesul de nectar si polen. Pro-
ductia de miere, 30-40 kg/ha. Pondere econo-
mico-apicol mic. Ornamental. Se poate
cultiva individual, n grupuri, n amestec, alei,
garduri vii, din parcuri, grdini publice, spatii
verzi individuale. Decorativ prin port. nmultire
prin seminte, altoire (v. Pl. XXII, 2).
FRANKENIACEE (Frankeniace-
ae), familie care cuprinde plante erbacee, une-
ori lignificate la baz, anuale sau perene. Frun-
ze simple, ntregi, verticilate, fr stipele, cu
fata inferioar proas. Flori actinomorfe, her-
mafrodite; caliciul gamosepal (5 sepale unite)
tubulos, persistent; corola dialipetal (5 petale
libere); androceul, din 6 stamine pe 2 verticile;
gineceul, cu ovar superior tricarpelar, gamo-
carp, unilocular, multiovulat. Formul floral:
H2K(
5)
C5A3
+
3G(3). Fruct capsul loculicid. Flora
Romniei contine un singur gen Frankenia, cu
2 specii (F. pulverulenta) rar, n Delta Dunrii
si jud. Constanta (Capul Midia n jurul Lacului
Sinoe); F. hirsuta, rar, n jurul lacului Sinoe.
FRASIN (Fraxinus excelsior), fam.
Oleaceae. Arbore foios, indigen, megafanero-
fit, mezofit-mezohigrofit, mezoterm, slab-a-
cid-neutrofil, subheliofil si heliofil pretentios la
sol (revene-jilave pn la umede, profunde,
permeabile, afnate), suport inundatiile, nu
rezist la geruri mari, moderat rezistent la ga-
ze, ntlnit n plcuri prin pduri, lunci, zvoaie
de cmpie, n regiunea dealurilor pn la regi-
unile montane de altitudine mijlocie (altitudine
cca 1400 m); se mai numeste fracsn, frapsin,
frasen, iasig, iesic. Genetic, 2n = 46. Fitoce-
nologic, ncadrat Alno-Padion, Acerion. Rs-
pndit n Europa. n Antichitate, romanii l nu-
meau frascinus, nume care se pstreaz si
astzi si este atribuit genului. Rdcin
frasin 291 frasin

pivotant-trasant, puternic dezvoltat lateral.
Tulpin dreapt, cilindric, nalt pn la 40 m,
bine elagat n masiv; scoarta neted cenu-
sie-verzuie, sau usor rosiatic n tinerete, mai
trziu cu ritidom crpat, cenusiu-deschis pn
la negricios; lemn cu duramen brun-deschis,
alburn glbui sau rosiatic, raze medulare vizi-
bile n sectiune radiar, inele anuale distincte,
aspect mtsos, greu, foarte elastic. Coroana
ovoidal, rar, luminoas. Lujerii vigurosi, turtiti
n dreptul mugurilor, cenusii sau verzi. Mugurii
opusi sau imperfect opusi, negriciosi. Frunze
imparipenat-compuse, mari (40 cm), cu 7-11
(15) foliole lungi (4-14 cm), sesile, ovat-lan-
ceolate, acuminate la vrf, usor cuneate la ba-
z, margini mrunt-serate, pe fat glabre, pe
dos slab-pubescente n lungul nervurii media-
ne. Flori poligame, nude, mici, violacee, dis-
puse n panicule. nflorire, IV-V, naintea n-
frunzirii. Fructe, samare cenusiu-glbui, cu
achena turtit si aripa la vrf trunchiat, matu-
ratia are loc toamna, iar diseminarea n prim-
var. Semintele germineaz anevoie. Lst-
reste puternic. Longevitate, cca 200 ani.
Compozitie chimic. Frunzele contin manitol,
inozitol, cvercitrin, acid malic, acid ursolic, ta-
nin, gume, ulei volatil, sruri minerale. n ce-
nusa frunzelor se afl mult fosfor, calciu, pota-
siu, oxid de calciu, oxid de potasiu si anhidrid
fosforic. Scoarta contine derivati oxicumarinici
(fraxin, fraxinol, fraxidin, isofraxin, calican-
togenol etc.), tanini, manitol, substante amare.
Industrie. Lemn destul de durabil n aer, putin
durabil n ap. Se usuc greu. Se prelucreaz
bine. Se ncleiaz si lustruieste bine. Folosit la
fabricarea furnirului pentru mobil, n construc-
tia avioanelor, si autovehiculelor, vagoanelor
de cale ferat, confectionarea schiurilor, vsle-
lor, n rotrie, strungrie etc. Bioterapie. Folio-
lele frunzelor si florile, mugurii proaspeti si se-
mintele au utilizare terapeutic n medicina
uman si veterinar. Principiile active au actiu-
ne diuretic, diaforetic, uricozuric, hipocoles-
teromiant, laxativ si antireumatismal. Intr
n compozitia a numeroase formule de ceaiuri.
Potenteaz actiunea altor produse antireuma-
tice. Frunzele constituie un bun remediu antiar-
tritic si antialgic. Semintele au proprietti af rodi-
siace. Ele sunt indicate n impotenta
masculin. Recoltare. Florile (Fraxini flos) se
recolteaz n aprilie-mai cnd se formeaz. Se
usuc la umbr, n strat subtire. Frunzele (Fra-
xini folium) se recolteaz n mai-iulie prin stru-
jireafoliolelorde pe petiolul principal. Se usuc
la umbr n poduri, soproane bine aerate.
Uscarea artificial, la 40-50 C. Se pstreaz
n saci textili sau de hrtie. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea constipatiei, bo-
lilor cronice ale aparatului urinar, gutei: infuzie,
din 1-2 linguri frunze mruntite la o can cu
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. 2. Pentru
combaterea constipatiei: infuzie, din 1 lingur
frunze uscate mruntite la o can (200 ml) cu
ap n clocot. Se las 15 minute, apoi se stre-
coar. Se bea cldut nainte de culcare.
3. Pentru tratarea gripei, guturaiului: infuzie, din
1-2 lingurite frunze mruntite la o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se beau 2-3 cni pe
zi. 4. Pentru tratarea colecistitelor, angiocoli-
telor, ulcerului gastric si duodenal, dismeno-
reei, metroragiilor, enterocolitelor, acneei: infu-
zie, din 2 lingurite frunze sau flori la 300 ml ap
clocotit. Se bea fractionat n timpul unei zile,
dup mesele principale. 5. Pentru tratarea reu-
matismului, poliartritei: a) infuzie, din 2 lingurite
flori sau frunze peste care se toarn o can
(500 ml) cu ap n clocot. Se las 15-20 mi-
nute. Se strecoar. Se bea dup mas n trei
reprize; produce transpiratie si diurez; b) in-
fuzie, din o mn de fructe mcinate la o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las 30-40 mi-
nute, apoi se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi.
6. Pentru combaterea febrei: decoct, din 1 lin-
gurit scoart uscat si mcinat la o can cu
ap. Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se bea
cu lingurita de mai multe ori pe zi. 7. Pentru
tratarea anchilozei, durerilor reumatice si sti-
mularea circulatiei sngelui: infuzie, din 1 lin-
gurit amestec n prti egale de frunze frasin,
frunze mesteacn, frunze urzic, fructe ienu-
pr, peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15-20 minute.
Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi. 8. Pentru
tratarea reumatismului: infuzie, din 1 lingur
frunze uscate mruntite peste care se toarn
1 l de ap n clocot. Dup rcire se strecoar.
Se beau 2-3 cesti pe zi. 9. Pentru tratarea
bolilor aparatului digestiv: suc, scurs prin tie-
rea ramurilor, diluat cu ap. Se beau cte
2-3 cesti pe zi. Bun purgativ. 10. Pentru trata-
rea bolilor de ficat si rinichi, ca drenor biliar si
renal, hiperuricemie, gut acut si cronic,
hipercolesterolemie, rigiditate articular, con-
gestie hepatic si biliar, artrit gutoas, insu-
ficient renal, dischinezie biliar, obezitate cu
frasin 292 frsinel

retentie hidric, fibromatoz uterin, surditate
de origine gutoas: macerat de muguri n so-
lutie hidroglicero-alcoolic 1 DH. Se iau 50 pi-
cturi n putin ap de 1-2 ori pe zi, nainte de
mesele principale. Tratamentul dureaz
40-60 zile, cu control periodic al urinii si al
colesterolului. 11. Pentru tratarea tulburrilor
de libido masculin, impotent, astenie sexual,
azoospermie, hipogonadism masculin, insufici-
ent testicular, senescent sexual masculi-
n, sterilitate masculin: infuzie, din 1-2 lingu-
rite seminte pisate la o can (250 ml), peste
care se toarn ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se bea continutul a
1-2 cni pe zi, cu nghitituri rare; macerat de
seminten solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH.
Se iau 40-50 picturi n putin ap, de 1-2 ori
pe zi, nainte de mesele principale. Pentru im-
potent solutia hidroglicero-alcoolic obtinut
din semintele de frasin se asociaz cu extractul
hidroglicero-alcoolic de mesteacn pufos sau
Ginko biloba, iar pentru sterilitate masculin cu
mesteacn pufos sau de ficus. Uz ext ern.
1. Pentru tratarea leucoreei, hemoroizilor, ec-
zemelor, acneei, plgilor greu vindecabile: in-
fuzie, din 100 g flori sau frunze peste care se
toarn 1 l ap clocotit. Se las acoperit
30 minute. Se strecoar. Se fac splaturi vagi-
nalen leucoreesi splaturi locale n hemoroizi,
arsuri, eczeme, acnee, plgi. 2. Pentru tratarea
bolilor genitale la femei: infuzie, din 2 linguri
flori sau frunze uscate si mruntite peste care
se toarn o can cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar, se di-
lueaz cu putin ap fierbinte, adus la tem-
peratura de cldut si se fac splaturi vaginale
cu irigatorul. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea afectiunilor renale, cistitelor,
stri a frigoresi ca purgativ: a) infuzie, din 3-5 g
frunze uscate si mruntite peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se las la rcit si
se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt); b) decoct, din 3-5 g frunze uscate si
mruntite la 100 ml ap. Se fierbe 10 minute la
foc domol. Se strecoar. Se rceste. Se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal; c) suc, extras prin
incizii fcute n scoart; b) pulbere frunze. Do-
zele de tratament: animale mari (cabaline, tau-
rine), 15-30 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 3-10 g; animale mici (pisici, cini,
psri), 0,5-1-2 g. Uz extern. Pentru tratarea
plgilor anf ractuoase: splaturi, cu solutiile ob-
tinute prin procedeele de mai sus. Rol
cicatrizant. Atentie! Supradozarea determin
toxicitate. Responsabili de acest efect sunt
luminalul si derivatii cumarinici. Simptome:
constipatie, urmat de diaree, diareee hemora-
gic, nefrite, nefrite cu hematurie sau oligurie.
Se intervine cu splaturi gastrice, rehidratare,
ser glucozat, vitamina K, tratament simptoma-
tic. Apicultur. Furnizeaz albinelor culesuri
de pol en si man. Producti a de mi ere,
20 kg/ha. Pondere economico-apicol mic.
Ornamental. Cultivat ca arbore ornamental
prin parcuri. Indicat pentru peluze, alei, garduri
vii etc. nmultire prin seminte, altoire. Vopsi-
torie. Scoarta posed proprietti tinctoriale.
Utilizat pentru vopsitul fibrelor naturale n ne-
gru. Sunt necesare scoart si calaican. Scoarta
se jupoaie de pe ramuri. Se introduce ntr-un
vas si se toarn ap pn o acoper. Se fierbe
pn se obtine o solutie colorat intens. Se
strecoar. Se las putin la rcit si se adaug
calaicanul pisat. Se amestec bine pentru
dizolvare si omogenizare. Se introduce
materialul de vopsit. Se las 24 ore. n acest
timp se amestec din cnd n cnd. Se scoate
si se usuc la umbr (v. Pl. XXII, 3).
FRSINEL (Dictamnus albus), fam.
Rutaceae. Plant erbacee, peren, hemicripto-
fit, xerofit spre xeromezofit, moderat-ter-
mofil spre termofil, slab-acid-neutrofil spre
neutrobazofil, ntlnit prin tufrisuri, mr-
cinisuri, marginea pdurilor, poieni, pajisti ste-
pice, coaste nierbate, la cmpie si regiunea
deluroas, vegeteaz pe soluri uscate pn la
uscat-revene inclusiv; se mai numeste fratinel,
iarba o mie bun, floarea-focului, floarea-lu-
minii, frtiori. Genetic, 2n = 36. Fitocenologic,
ncadrat n Quercetea pubescenti-petraeae.
Car. Geranion sanguinei. Rspndit n Euro-
pa, Asia. Descriere. Rizom cenusiu-negri-
cios, din care pornesc rdcini. Tulpin erec-
t, rigid, simpl, proas, nalt pn la
120 cm. Frunze imparipenat-compuse, pieloa-
se, glandulos-punctate, alterne, cu foliole
ovat-lanceolate sau eliptice, pe nervuri dispers
si scurt-proase. Flori mari (tipul 5), roz, roz-li-
liachii, rar albe, cu nervuri purpurii, grupate
ntr-o inflorescent racemoas, care are nume-
roase glande negre si bractei proase, lini-ar-
lanceolate. nflorire, VVII. Fruct, capsul, cu
2-3 seminte n fiecare loj. Compozitie
chimic. Rizomii si rdcinile contin ulei volatil,
frsinel 293 frigri

alcaloidul dictamnina, dictamolacton, colin,
trigonelin, rezine, zaharuri, substante amare,
sruri minerale. Uleiul volatil are un miros pu-
ternic aromat, n zilele calde se volatilizeaz
din plant si se autoaprinde. Ea pare ncon-
jurat de un nimb de flcri, de unde si numele
defloarea-focului. Bioterapie. Rizomulsi rd-
cinile plantei au utilizare terapeutic n me-
dicina uman traditional, ca diuretic, vermif ug,
antiepileptic, antiisteric si antifebros, iar me-
dicina cult l foloseste n insuficient circu-
latorie si coronarian. Recoltare. Rizomul si
rdcinile (Dictamni albi rhizoma, et radix) se
recolteaz toamna cu cazmaua. Se spal n-
tr-un curent de ap. Se usuc la soare sau la
umbr n poduri acoperite cu tabl. Manipu-
larea plantei vii se face cu atentie. n contact cu
pielea si mucoasele produce iritatii puternice,
chiar vezicatii. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru mrirea diurezei, tratarea epilepsiei,
isteriei, viermilor intestinali, febrei: infuzie, din
1 g pulbere rizom si rdcin la 100 ml ap
fierbinte. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se bea cldut. 2. Pentru tratarea
litiazei biliare si renale, colicilor biliari si renali,
febrei: decoct, din 1 g pulbere rizom si rdcin
la 100 ml ap. Se fierbe 10-15 minute. Se
strecoar. Se bea de 3 ori pe zi cte o cescut.
Ornamental. Cultivat n parcuri si grdini pu-
blice, n grupuri sau pe marginea grupurilor
arborescente, stncrii. Decorativ prin port si
flori. nmultire prin seminte (v. Pl. XXII, 4).
FRIGRI (Geranium palustre L.),
fam. Geraniaceae. Plant erbacee, peren, he-
micriptofit, ntlnit prin fnete, pduri, tufisuri
umede, n jurul izvoarelor, n lungul praielor,
din regiunea de cmpie pn n cea subalpin;
se mai numeste frigri de umezeal. Genetic,
2n = 28. Fitocenologic, Car. Filipendulo-Peta-
sition. Rspndit n Europa si Asia (continen-
tal). Planta este cunoscut din vechime. Mosii
si strmosii nostri, daco-getii si romanii, au
folosit-o n scopuri medicinale. Decoctul ei se
tinea n gur contra durerilor de dinti. Se mai
folosea la splaturi si oblojeli contra junghiu-
rilor. Specie mezoterm, mezohigrofit pn la
higrofit, slab acid-neutrofil spre neutro-ba-
zifil. Are cerinte mijlocii fat de cldur. Vege-
teaz pe soluri reavn-jilave pn la jilav-ume-
de si chiar umed-ude, cu pH-ul 6,0-7,5.
Descriere. Rizom oblic, gros, la partea su-
perioar acoperit cu resturi de stipele. Tulpini
putine, nalte de 25-60 cm, drepte pn la
suberecte, cu noduri proeminente si internodii
lungi, prevzute cu peri lungi, setiformi, patenti,
fr peri glandulosi. Frunze bazale numeroase,
n rozete cu lamina angulat-reniform-orbicu-
lar, 7-palmat partit cu lobii cuneat obovati,
adnci pn la 3/4-5/6 a laminei, dintati; toate
frunzele sunt alburiu-dispers si lung-patent-p-
roase, pe fata inferioar cu peri mai mult sau
mai putin alipiti. Flori violet-purpurii, rar albe;
caliciu din sepale ovate, lungi de 5-7 mm si late
de 3,5 mm; corol din petale invers-ovate, lungi
de cca 1,5 cm, ngustate ntr-o unguicul scur-
t, n partea superioar lung-ciliat; androceu
din stamine mai mult sau mai putin de lungimea
sepalelor, cu filamente rozee. nflorire, VIIX.
Fruct, sincarp lung de cca 2,5 cm cu rostru spre
vrf aproape glabru. Seminte, netede (fig. 106).
Bioterapie. Medicina popular o consider cu
proprietti astringente, diuretice, hipotensive,
febrifuge, antireumatice, analgetice. Pe alocuri,
se apreciaz c principiile active pe care planta
le contine determin o strngere a tesuturilor, a
capilarelor si a orificiilor; actioneaz asupra
epiteliului renal mrind cantitatea de urin eli-
minat n timp; determin scderea tensiunii
arteriale; suprim durerea; nltur starea de
febr. Pe lng acestea, este remediu cu gust
amar care mai determin cresterea secretiei de
saliv si a sucurilor gastrointestinale, favori-
znd digestia; provoac eliminarea toxinelor
din organism si a produsilor rezultati din deza-
similatie; determin cresterea secretiei si ex-
cretiei din urin; produce transpiratie; provoac
eliminarea continutului intestinal; diminueaz
inflamatia sau o nltur definitiv; regleaz rit-
micitatea inimii; nltur limfatismul, hipertrofia
ganglionar, predispozitia la tuberculoz la copii
si tineri. Recoltare. Prtile aeriene nflorite ale
plantei (Gerani palustrae herba) se
recolteaz pe timp frumos, dup ora 11. Se
usuc ntr-un singur strat, n podurile caselor
acoperite cu tabl sau n camere cu o bun
ventilatie. Medicina uman. Uz intern. Empi-
ric pentru tratarea de hipertensiune, diminua-
rea febrei, tratarea bolilor de rinichi si ci uri-
nare, stimularea digestiei, reglarea ritmicittii
inimii, tratarea hipertrofiei ganglionar: infuzie,
din 1-2 lingurite plant uscat si mruntit
peste care se toarn o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se bea continutul a 1-2 cni pe zi.
(Retet obtinut din Com. Bitaca, jud. Buzu).
frigri 294 fruct


Fig. 106. Frigri
(Geranium palustre).
Uz extern. Pentru tratarea durerilor de dinti si
de reumatism: decoct, din plant uscat si m-
runtit. Se fierbe 10-15 minute. Se las s se
rceasc, pn la cldut. Pentru durerea de
dinti, decoctul se tine n gur. Pentru comba-
terea reumatismului, se spal locurile dure-
roase si se pun comprese. Ornamental. Planta
poate fi cultivat n parcuri si n grdini publice,
n jurul izvoarelor artificiale sau al apelor curg-
toare naturale. Decorativ prin flori.
FRUCT (Fructus), organ rezultat dup
fecundare prin dezvoltarea si cresterea ova-
rului, uneori a ntregului gineceu (mac, carpen),
cu participarea mai mult sau mai putin pronun-
tat a celorlalte prti florale. Exist urmtoarele
cazuri, unde, dup fecundare, staminele, pe-
talele si sepalele cad (de exemplu, cires,
visin, prun, cais), iar sepalele rmn pe fruct,
nso-tindu-l ca anexe (de exemplu, mr,
mces, tomate, vinete) sau se mresc si
nvelesc fructul (de exemplu, Trifolium
fragiferum, Physalis alkekengi). Unele fructe
se formeaz din ovar si receptacul (de
exemplu, mrul, para). Un caz particular l
prezint partenocarpia unde fructul se
formeaz fr fecundatie. Anatomic, fructul
este constituit din pericarp cruia i se disting
trei zone: epicarpul (exocarp), mezocarpul si
endocarpul. Epicarpul reprezint partea exter-
n a fructului. Are aspectul unei pielite si este
format din unul sau dou straturi de celule.
Provine din epiderma extern a carpelei din
care este constituit ovarul. ndeplineste rol de
protectie. Poate fi: neted si acoperit cu un strat
de cear - pruin (de exemplu, prun, stru-
gure); pros (de exemplu, soia); reticulat (de
exemplu, sparcet); aripat (de exemplu, ulm,
frasin, artar); spinos (de exemplu, ciumfaie);
gros (de exemplu, portocal, lmie); dur, for-
mat din sclereide (de exemplu, ghind) sau
pergamentos (de exemplu, fasole, mazre)
etc. (-> fig. 75). Mezocarpul reprezint partea
mijlocie a pericarpului. Provine din tesutul pa-
renchimatic al carpelei. Poate avea o consis-
tent crnoas, unde se acumuleaz ap n
care sunt solvite diferite substante (zaharuri,
acizi organici etc.), sau o consistent dur,
unde se dezvolt multe tesuturi mecanice, fruc-
tele fiind uscate. Constituie partea cea mai
dezvoltat a pericarpului. Endocarpul reprezin-
t partea intern a pericarpului. Provine din
epiderma intern a carpelei. La multe plante
rmne subtire (de exemplu, ardei), la altele
lipseste (de exemplu, tomate), iar la unele devi-
ne lemnos, se ngroas mult si constituie sm-
burele care protejeaz smnta (de exemplu,
fruct 295 fruct

prun, piersic, cais, cireas, visin). La
citrusi este crnos, alctuind partea comes-
tibil. Pn la coacere pericarpul este n gene-
ral verde. Celulele lui contin cloroplaste si reali-
zeaz procesul de fotosintez. La maturitatea
fiziologic (coacere), cloroplastele se transfor-
m n cromoplaste (de exemplu, mceas, to-
mate), sau dispar si apar pigmenti antociani (de
exemplu, strugurii negri). Cromoplastele si pig-
mentii antociani coloreaz fructul. n stadiul
prematur gustul multor fructe este acru si
astringent, datorit substantelor tanante si aci-
zilor organici. Prin maturizare apar glucoza,
f ructoza, zaharoza care le confer gustul dulce.
Forma, mrimea si greutatea fructelor variaz
foarte mult n functie de specie. Pot fi glo-
buloase, ovoidale, elipsoidale, piriforme, alun-
gite s.a. Dimensiunile variaz de la ctiva mm
pn la ctiva m. De exemplu, fructul legu-
minoasei tropicale Entada scandens are lun-
gimea de 11 m si ltimea de 10 cm. Greutatea
poate fi de la cteva mg pn la cteva zeci de
kg. Fructele unor cucurbitacee (dovleci) pot
atinge 50-60 kg. Botanistii nu au ajuns la un
sistem unic de clasificare a fructelor. n accep-
tiunea cea mai larg sunt grupate n urm-
toarele categorii: simple, multiple, apocarpoi-
de, false" si compuse (fig. 107). Fructel e
simple provin dintr-un gineceu unicarpelar sau
pluricarpelar sincarpic. Se formeaz din peretii
ovarului si pot fi mono- sau polisperme. Dup
consistent se subdivid n fructe uscate dehis-
cente, indehiscente si fructe crnoase. Fruc-
tele uscate dehiscente sunt ntotdeauna poli-
sperme (de exemplu, folicula, pstaia, silicva,
capsula). Fructele uscate indehiscente sunt n
general monosperme (de exemplu, achena,
diachena, cariopsa, samara, lometa). Fructele
crnoase au pericarpul transformat ntr-un te-
sut crnos (de exemplu, baca, drupa, hespe-
rida). Fructele multiple provin dintr-un gine-
ceu policarpelar apocarpic (Fructele
apocarpice). Se subdivid n fructe multiple us-
cate (de exemplu, polifolicula) si fructe multiple
crnoase (de exemplu, polidrupa). Fructe apo-
carpoide se interpun ntre fructele simple si
cele multiple. Gineceul sincarp, la maturitate se
desface si fiecare carpel formeaz un fruct
care se detaseaz separat (de exemplu, tetra-
chena speciilor de Boraginaceae, Lamiaceae,
disamara de la Aceraceae). Fructe fal se"
sunt pseudosincarpe. La formarea lor particip
gineceul si alte prti ale florii (de exemplu,

Fig. 107. Tipuri de fructe:
1 - fruct simpl u, la mazre (Pisum sativum);
2-7 fructe multiple; 2- la iarba de soaldin (Sedum
sp.); 3-lazmeur (Rubusidacus); 4-fructapocarpic,
la piciorul-cocosului (Ranunculus sp.); 5 - sinarpic,
la crinul de pdure (Lilium martagon); 6 - la frag
(Fragaria sp.); 7- la mces (Rosa canina).
mrul, para, gutuia s.a. se formeaz din ovar si
receptacul; ghinda, aluna, jirul rezult din ovar
si hipsofile care, prin concrestere, formeaz
cupa care nconjoar fructul). Fructe compu-
se se formeaz din ovarele florilor aflate foarte
apropiate n inflorescent (de exemplu, soroza,
caracteristic dudului; sicona, caracteristic
smochinului; glomerulul, caracteristic sfeclei).
Diseminarea n mediu a fructului si semintelor
de pe planta mam se face prin mijloace proprii
(plante autocore) sau prin interventia unor
agenti strini (plante alocore). Plantele autocore
si rspndesc semintele prin deschiderea
brusc a fructelor. Exemplele sunt numeroase.
Pstile speciilor de Fabaceae (Vicia, Phaseo-
lus, Lathyrus), pe vreme uscat, se deschid
brusc n dou valve, se rsucesc, iar semintele
sunt aruncate la o anumit distant. Capsulele
suculente de slbnog se desfac brusc n cinci
valve, se rsucesc n spiral, iar semintele sunt
aruncate la 1-2 m distant. Fructele crnoase
de plesnitoare se deschid brusc prin detasarea
de peduncul, iar prin orificiu tsneste lichidul cu
fruct 296 frunz

seminte pn la ctiva metri. Fructul plantei
tropicale Hura crepituns se desface cu zgomot
n felii, pe care le arunc pn la 25 m distant.
La fructele uscate dehiscente (psti, capsule),
deschiderea se realizeaz datorit fortei de
tensiune creat de tesuturile mecanice ce intr
n structura peretilor. La fructele crnoase ma-
ture de plesnitoare se dezvolt n interior o
presiune osmotic de 27 atm, datorit acu-
mulrii glucozidului elaterinidina n celulele cu
peretii foarte subtiri care nvelesc semintele.
Cnd presiunea din tesut depseste forta de
coeziune a tesuturilor dintre fruct si peduncul,
are loc desprinderea brusc a fructului si expul-
zarea semintelor. Plantele alocore si rspn-
desc fructele sau semintele prin vnt (ane-
mocore), cu ajutorul animalelor (zoocore), al
omului (antropocore) sau prin intermediul apei
(hidrocore). Plantele anemocore au la fruct sau
seminte adaptri corespunztoare ce permit
rspndirea lor prin curentii de aer. Dimen-
siunile fructelor si semintele lor sunt mici si
foarte usoare (de exemplu, Orchidaceae, Oro-
bancheaceae, Ericaceae); sunt echipate cu ari-
pioare (de exemplu, frasin, ulm, carpen, artar);
sunt prevzute cu o coroan de peri, numit
papus, ce functioneaz ca o parasut (de
exemplu, ppdia, susaiul, plmida); cu o co-
roan de peri la un capt (de exemplu, salcia,
plopul); cu peri pe toat suprafata tegumentului
(de exemplu, bumbacul); cu ariste lungi (de
exemplu, colilia); ntreaga inflorescent ce
poart fructe posed o bractee nsotitoare ltit
(de exemplu, teiul); ntreaga plant se des-
prinde de sol si, n timpul rostogolirii de ctre
vnt, fructele se rspndesc [de exemplu, c-
ruta-dracului (Eryngium campestre), ciurlan
(Sahola mthenica)] etc. Cu ajutorul vntului
fructele sau semintele sunt transportate la dis-
tante de zeci sau sute de kilometri. Plantele
zoocore si rspndesc fructele sau semintele
prin intermediul animalelor. Rspndirea poate
fi epizoocor sau endozoocor. Primul caz,
este ntlnit la fructele prevzute cu crlige sau
tepi ncovoiati; acestia se prind de blana ani-
malelor erbivore sau de hainele omului, putnd
fi transportate la distante foarte mari (de exem-
plu, morcovul slbatic, scaiul, turtit etc.). Se-
mintele de rostopasc, toporas, brebenel sunt
transportate de furnici n cuiburi. Psrile de
balt (rate slbatice, gste slbatice, cormo-
rani, btlani) pot transporta dintr-un loc n altul
seminte de plante acvatice sau palustre.
Veveritele contribuie la rspndirea fructelor
de fag, stejar, alun, nuc. Rspndirea endo-
zoocor se realizeaz prin consumul fructelor
(prun, cires, visin, zmeur, mur) de ctre psri,
mamifere. Semintele, fr a fi influentate de
digestie, sunt eliminate prin excremente. Rs-
pndirea antropocor este realizat de om prin
transportul fructelor sau semintelor de la un loc
la altul, de pe un continent pe altul. Plantele
hidrocore au fructele sau semintele adaptate
pentru plutire, posednd un aerenchim dezvol-
tat, pericarp si tegument impermeabile pentru
ap ntr-o anumit perioad de timp.
FRUNZ, organ vegetativ ltit, mono-
simetric sau asimetric, cu crestere limitat si
structur dorso-ventral. Reprezint o expan-
siune lateral a tulpinii plantelor. Ia nastere din
mugurii foliari existenti pe niste ramuri scurte,
cu care formeaz o unitate, numit lstar. Se
dezvolt de la baza tulpinii spre vrf. Sunt de
origine exogen, la formarea lor participnd
numai straturile interne ale meristemelor api-
cale (terminale). Durata vietii este limitat la
cteva luni sau la cel mult ctiva ani (pinul, 1-
5 ani; bradul, 2-8 ani; molidul, 5-10 ani).
Exceptie fac frunzele coniferului Welwitschia
mirabilis din sudul Africii care triesc ct si
planta, pn la 100 ani. Prtile extreme, rupte,
sunt nlocuite de un meristem situat la baza lor.
Functiile specifice ale frunzei sunt fotosinteza,
respiratia si transpiratia. La unele plante frun-
zele ndeplinesc si functii nespecifice: organ de
nmultire vegetativ, de depozitare a materiilor
de rezerv, de protectie etc. Mrimea frunzelor
variaz n functie de specie, de la ctiva mili-
metri sau centimetri pn la ctiva metri. Cele
mai mari frunze sunt ntlnite la palmierul Ra-
phia taedigera (Brazilia), lungi de 20 m si late
de 12 m. I. Configuratie extern. Frunza este
alctuit din trei prti: limb (lamina), petiol si
teac. Astfel structurat se numeste frunz
complet, ntlnit la majoritatea plantelor an-
giosperme. Aceast regul general are si ex-
ceptii. Pot lipsi una sau dou din aceste
prti - frunz incomplet. Prtile care lipsesc
determin caracterul morfologic al lor. Ele pot fi
sesile, formate numai din limb, ca la napi (Bras-
sica napus), lipsindu-le petiolul si teaca; pot fi
formate din limb si teac (Poaceae, Cypera-
ceae, Apiaceae); din limb si petiol, ca la liliac
(Syringa vulgaris). Dup natura morfologic a
limbului, exist frunze simple si compuse.
frunz 297 frunz

Frunzele simple au limbul ntreg alctuit dintr-o
singur portiune, la care marginea poate fi n-
treag sau incizat cu formarea de lobi separati
de sinusuri. Frunzele compuse au evoluat din-
tr-o frunz simpl prin dobndirea a cte unui
petiol de ctre fiecare lob. n acest caz nervura
principal poart numele de rahis, iar lobii cu
petiol propriu se numesc foliole. A. Limbul sau
lamina reprezint partea turtit a frunzei, str-
btut de nervuri (fig. 108). Are form carac-
teristic, o fat superioar (ventral, adaxial),
una inferioar (dorsal, abaxial) si culoare
verde. Forma general a limbului, forma bazei
si vrfului limbului, marginea limbului, nerva-
tiunea limbului ntrunesc caractere specifice
utilizate n determinarea plantelor. a. Forma
limbului defineste un anumit tip de frunz: elip-
tic, la fag (Fagus silvatica); oval sau ovat,
ca la cires (Primus avium), pr (Pyrus commu-
nis), carpen (Carpinus betulus); circular, ca la
plopul tremurtor (Populus tremula); cordifor-
m, asemntoare unei inimi, ca la teiul
pduret (Tilia cordata); reni form, asem-
ntoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum
europaeum); lanceolat, asemntoare unei
lance, ca la salcie (Salix alba) si ovat-lan-
ceolalt, ca la stir (Amaranthus retroflexus);
triunghiular, ca la lobod (Atriplex patula);
sagitat, ca la sgeata-apei (Sagittaria sagitti-
folia); hastat, cu aspectul unui vrf de lance,
ca la mcris (Rumexacetosella), volbur (Con-
volvulus arvensis); spatulat, ca la bnutei
(Bellis perenis); romboidal, ca la mesteacn
(Betula pendula); deltoid, asemntoare
literei grecesti delta, ca la plopul negru
(Populus nigra); peltat, asemntoare unui
scut aproximativ circular, cu petiolul prins la
jumtatea limbului, ca la cltunasi (Tropaeolum
majus); cuneat, ca la iarba-csunturii
(Saxifraga cuneifolia); liniar, ca la poacee;
Fi g. 108. Forme de limb
(lamin): 1 - eliptic, la fag
(Fagus sylvatica); 2- oval, la
p r ( Py r us c o mmu ni s ) ;
3 - circular sau orbicular, la
plopul tremurtor (Populus
tremula); 4 - cordiform, la teiul
slbatic (Tilia cordata);
5 - reniform, la pochivnic
(Asarum europacum);
6 - lanceolat, la salcie (Salix
alba); 7- ovat-lanceolat, la stir
(Amaranthus retroflexus);
8 - triunghiular, la lobod
(Alripex patula); 9-sagital, la
sgeata apei (Sagittaria
sagittifolia); 10 - hastat, la
mcris (Rumex acetasella);
11 - patulat, la bnutei (Bellis
perenis); 12 - romboidal, la
mesteacn (Betula pendula);
13 - deltoid, la plopul negru
(Populus nigra); 14 - peltat, la
cltunasi (Tropacolum majus);
15 - cuneat, la
iarba-csu nturii (Saxifraga
cuneifolia); 16 - linear, la
graminee (Poaceae);
17- ensiform, la slnjenel (Iris
germanica); 18 - aciform, la
pin (Pinus sylvestris);
19 - subulat, la ienupr
(Juniperus communis);
20 - filiform, la penit
(Myriophyllum spicatum);
21- fistuloas, la ceap (Allium
cepa); 22- cilindric, la iarba de
soaldin (Sedum acre).
frunz 298 frunz

ensifonn, asemntoare cu o sabie, ca la
stnjenel (Iris germanica); accular, la pin
(Pinus sylvestris), molid (Picea abies); subu-
lat, cu nsusirea de a fi scurt, ngust, rigid
si ascutit, ca la ienupr (Juniperus commu-
nis); filiform cu aspect de fir, ca la planta
acvatic numit penit (Myriophyllum spica-
tum); fistuloas, cilindric si goal n interior ca
la ceap (Allium cepa); cilindric, plin n inte-
rior, ca la iarba de soaldin (Sedum acre);
runcinat, cu lobi inegali, ascutiti si ndreptati
spre baz, ca la ppdie (Taraxacum offici-
nale); Urat, cu lobul terminal mare, rotunjit, cu
lobii laterali dispusi neregulat si din ce n ce mai
mici spre baz, ca la ridiche (Raphanus
sativus); b. Vrful limbului (fig. 109) poate fi:
acut sau ascutit, constnd dintr-o ascutire
lent, ca la salcie (Salix alba); acuminat, con-
stnd din ascutirea brusc a limbului, partea
ascutit este lung si subtire, ca la mlin (Pa-
dus racemosa), liliac (Syringa vulgaris); obtuz,
cu vrfurile rotunjite (frunze invers-ovate), ca la
vsc (Viscum album); rotund, ca la scumpie
(Cotinus coggygria), pochivnic (Asarum euro-
paeum); stirbit sau emarginat, ca la bsicoas,
numit si salcm galben (Colutea arbores-
cens); obcordat, cu aspectul unei inimi ntoars
cu baza n sus, ca la mcrisul-iepurelui (Oxalis
acetosella); cuspidat, lung si ngust ca la lum-
nric (Verbasumphlomoides); mucronat, vrf
terminat cu un spin moale si scurt, ca la maz-
riche (Vicia sativa); spinos, ca la scai (Cirsium
vulgare); c. Baza limbului (fig. 110) poate fi:
rotund, ca la pr (Pyrus communis); cordat,
ca la tei(Tilia cordata), toporas (Viola odorata);
sagitat, ca la sgeata-apei (Sagittaria sagitti-
folia), drob (Isatis tinctoria); hastat, ca la m-
cris (Rumex acetosella); reniform, ca la po-
chivnic (Asarum europaeum); cuneat, ca la
bnutei (Bellisperennis), iarba-csunturii (Sa-
xifraga cuneifolia); atenuat, ca la viorea (Viola
elatior); acut sau ascutit, ca la salcie (Salix
alba); asimetric, ca la ulm (Ulmus compes-
tris); dilatat, ca la susai (Sonchus oleraceus);
auriculat, ca la tutun (Nicotiana tabacum); d.
Marginea limbului (fig. 111) poate fi ntreag,
fr crestturi, ca la liliac (Syringa vulgaris) sau
cu incizii (crestturi), prezente la limbul multor
specii. Inciziile sunt considerate mici, cnd au
adncimea mai putin de un sfert din jumtatea
ltimii limbului, si mari, cnd depsesc un sfert
din ltimea limbului. Pozitia inciziilor mici fat
de margine indic un anumit caracter al lim-
bului. n functie de acestea marginea limbului
poate fi dintat, cnd vrfurile prtilor incizate
cad perpendicular pe margine, ca la drmoz
(Viburnum lanata); serat, cu crestturile n-
dreptate ctre vrful limbului, ca la tei (Tilia
cordata); crenat, cu crestturile rotunjite, ca la
silnic (Glechoma hirsuta); sinuat, cnd mar-
ginea are un aspect ondulat, ca la gorun
(Quercus petraea). Inciziile mari delimiteaz
lobi pe marginea limbului; e. tinnd cont de
nervati une si de adnci mea i nci zi i l or, se


Fig. 109. Forme ale vrfului de limb: 1 - acul
sau ascut i t , l a sal ci e (Sal i x al ba); 2-
acuminat, la mlin (Prunus padus); 3-obtuz, la
vsc (Viscum album); 4 - rotund, la scumpie
(Cotinus coggygria); 5 - retezat sau trunchiat, la
coroniste (Coronilla varia); 6- stirbit sau emarginat,
l a sal cm gal ben ( Col ut ea ar bor escens) ;
7 - obcordat la mcrisul -i epurelui (Oxal is
acetosella); 8 - cuspidat la lumnric (Verbascum
phlomoides); 9 - microriat la mzriche (Vicis
satina); 10- spinos la scai (Cirsiuni vulgare).
Fig. 110. Forme ale bazei limbului: 1 -
rotat, la pr (Pyrus communis); 2 - cordat, la
toporas (Viola odorata); 3- sagitat, la drob (Isalis
tinctoria); 4 - hastat, la mcris (Rumex acetosella);
5 - reniform, la pochivnic (Asarum europaeum);
6 - cuneat, la bnutei (Bellis perennis);
7-atenuat, laviorea(Violaelatior); 8-arcuatsau
ascutit, la salcie (Salix alba); 9- asimetric, la ulm
(Ulmus minor); 10 - dilatat, la susai (Sonchus
oleraceus); 11 - auriculat, la tutun (Nicotiana
tabacum).
frunz 299 frunz
Fi g. 111. Forma marginii de limb
(lamin):
1 - ntreag, la liliac (Syringa
vulgaris); 2 - serat, la tei (Tilia
cordata); 3 - dintat, la drmoz
(Viburnum lanala); 4 - crenat, la
s i l ni c ( Gl ec homa hi r s ut a) ;
5 - sinuat, la gorun (Quercus
petraea); 6- penat-lobat, la stejar
(Quercus robur); 7- palmat-lobat,
l a vi ta-de-vi e (Vi ti s vi ni f era);
8 - penat-fidat, la scorus (Sorbus
torminalis); 9 - palmat-fidat, la
r i c i n ( Ri c i nus c ommuni s ) ;
10 - penat - par t i t , l a traista-
ciobanului (Capsella bursa
pastoris); 11 - palmat-partit, la
piciorul-cocosului (Ranunculus
acris); 12 - penat-sectat, la
cnep ( Cannabi s sat i va) ;
14 - runcinat, la ppdie
(Taraxacum officinale); 15- li rat,
la ridiche (Raphanus sativus);
16 - ntrerupt-penat-sectat, la
cartof (Solanum tuberosum).
disting urmtoarele tipuri de limb: lobat, cnd
adncimea inciziilor ptrunde pn la un sfert
din ltimea lui; fidat, cnd inciziile ajung la
jumtatea lui; partit, cnd inciziile ajung la trei
sferturi din ltime; sectat, cnd inciziile ajung la
nervura median a frunzei penate si la baza
limbului a frunzei palmate. Raportat la aceste
consideratii n natur exist: frunza penat-lo-
bat, ca la stejar (Quercus robur); palmat-lo-
bat, ca la vita-de-vie (Vitis vinifera); penat-fi-
dat, ca la scorus (Sorbus torminalis); pal mat
fidat, ca la ricin (Ricinus communis); penat-
partit, ca la traista-ciobanului (Capsella
bursa-pastoris); palmat-partit, ca la piciorul-
cocosului (Ranunculus acris); penat-sectat,
ca la odolean (Valeriana officinalis); pai-mat-
sectat, ca la cnep (Canmibis sativa).
Exist si abateri de la aceste categorii de mar-
gine foliar, prin prezenta de lobi inegali, ce nu
permite ncadrarea morfologic n niciuna din
tipurile prezentate. Asa sunt frunze runcinate
de la ppdie (Taraxacum officinale); frunze
lirate, de la ridiche (Raphanus sativus) si frunza
ntrerupt-penat-sectat de la cartof (Solanum
tuberosum); f. Nervatiunea este reprezentat
de nervurile aflate n grosimea limbului foliar.
Aceasta poate fi uninerv la conifere; dico-
tomic, la Ginkgo biloba; paralel, la poacee;
arcuat, la ptlagin; penat, la fag; palmat, la
artar (-> NERVAtIUNE). Frunzele compuse
(fig. 112) sunt formate din mai multe foliole
prevzute fiecare cu petiol. Dup modul de
prindere a foliolelor pe rahis, exist frunze pe-
mit-compuse si palmat-compuse. Partea ba-
zal a rahisului lipsit de foliole poart numele
de petiol. Frunza penat-compuse au evoluat
din frunze simple cu nervatiune penat. Folio-
lele sunt asezate de o parte si de alta a rahi-
sului. Frunzele care posed o foliol n partea
terminal a rahisului se numesc imparipe-
frunz 300 frunz


Fig. 112. Frunze compuse: 1 - imparipenat, al
salcm (Robinia pseudacacea); 2, 3, 4 -
pari penat e, l a speci i de Lat hyrus; 5- dublu-
paripenat-compuse, la gldit (Gleditschia
triacanthos); 6 - trifoliat, la trifoi (Trifolium
pratense); 7- palmat-compus, la castan (Aesculus
hippocastanum).
nat-compuse, ca la salcm (Robinia pseudaca-
ceae): cele de la care foliola terminal lipseste
se numesc paripenat-compuse [exemplu, pu-
pezele (Lathyrus vernus)]. Frunzele la care foli-
olele se prind de ramificatii ale rahisului se
numesc dublu-penat-compuse, caz ntlnit la
gldit (Gleditschia triacanthos). Frunzele pal-
mat-compuse posed un numr nepereche de
foliole dispuse radiar n partea superioar a
petiolului [exemplu, castan (Aesculus hippo-
castanum)]. n categoria palmat-compuse sunt
ncadrate si frunzele trifoliate prezente la mai
multe specii de plante, ca trifoiul (Trifolium sp.),
fasolea (Phaseolus vulgaris), lucerna (Medi-
cago sativa) etc. B. Petiolul ndeplineste n
viata plantei rol mecanic, de sustinere si orien-
tare a limbului spre lumin. Se insera la baza
limbului. La putine specii insertia are loc pe
partea dorsal (inferioar) a limbului. Acest tip
de insertie se numeste peltat. Forma petiolului
poate fi: cilindric, ca la cltunasi; comprimat,
ca la plopul de munte; dilatat, ca la picio-rul-
cocosului; umflat, ca la cornaci (Trapa na-
tans); auriculat, ca la napi; aripat, ca la por-
tocal (Citrus aurantium); foliacec, ca la Acacia.
Frunze sesile (fig. 113) sunt lipsite de petiol.
Ele se fixeaz de tulpin prin teac, ca la poa-
cee, sau prin baza limbului, ca n cazul multor
specii de plante. Dup modul cum baza lim-
bului se prinde de tulpin se deosebesc: frun-
zele sesile amplexicaule care, prin baza lim-
bului, nconjoar partial tulpina, ca la napi
(Brassica napus), pungulit (Thlaspi arvense);
decurente, la care baza limbului devine aripat,
prelungindu-se pe tulpin, ca la tutun (Nico-
tiana tabacum), ttneas (Symphytum offi-
cinale); perfoliate, baza limbului nconjoar
complet tulpina, frunza prnd perforat, ca la
urechea-iepurelui (Bupleurum rotiindifolium);
conate, prezente la unele specii cu frunze opu-
se care concresc prin bazele limbului [exemplu,
caprifoi (Lonicera caprifolium)]. Frunzele au
diferite anexe: ligul, urechiuse, stipele, ohree,
cu particularitti morfologice si fiziologice bine
determinate. Unele frunze sufer modificri
morfologice, anatomice si fiziologice importan-
te (-> METAMORFOZE). II. Anatomia frun-
zei. Structura intern a limbului foliar difer si
constituie rezultatul actiunii unui complex de
factori interni si externi n cursul filogeniei si
ontogeniei plantelor" (Gabriela Serbnes-
c u- J i t ar u, C. Toma, 1980). La briofite
(Musci) structura intern a limbului foliar este
simpl si difer n functie de specie. Muschiul
Fig. 113. Tipuri de frunze sesile: 1
- semiamplexicaule, la pungulit
(Thlaspi arvense); 2 - decurente, la
t u t u n ( Ni c ot i a n a t a b ac um) ;
3 - perfoliate, la urechea-iepurelui
(Buplerum rotundifolium); 4 - conate,
la caprifoi (Lonicera caprifolium).
frunz 301 frunz

de turb (Sphagnum sp.) (fig. 114) are limbul
foliar format dintr-un singur strat de celule dife-

Fig. 114. Structura intern la frunza muschiului de
turb (Sphagnum sp.):
a - sectiune transversal; b - vedere din fat;
1 -clorocite; 2- hialocite (hidrocite); 3-cloroplaste;
4-pori .
rentiate functional. Unele celule, numite cloro-
cite, sunt vii, nguste, alungite si aranjate n
retea. La nivelul lor se realizeaz asimilatia
clorofilian. Alte celule, numite hiulocite sau
hidrocite, sunt mari, moarte, cu peretii ngrosati
spiralat sau inelar si prevzuti cu pori din loc n
loc. Se afl dispuse n ochiurile retelei formate
de clorocite. Au rol de absorbtie prin capila-
ritate si de acumulare a apei cu sruri minerale
pe care le folosesc clorocitele n procesul de
fotosintez. Muschiul de pmnt (Polytrichum

commune) (fig. 115) are structura ceva mai
complicat. Limbul este format, n regiunea
central, din cteva straturi de celule repre-
zentnd nervura median, iar marginal dintr-un
singur strat de celule clorofiliene. Celulele din
regiunea median sufer o specializare func-
tional. Spre fata inferioar a limbului se g-
sesc dispuse celule lipsite de cloroplaste si cu
peretii ngrosati. Ele constituie elementele me-
canice cu rol de sustinere a limbului. Spre fata
superioar sunt dispuse celule lipsite de cloro-
plaste, cu peretii subtiri, celulozici, ce nde-
plinesc functia de conducere a sevei elaborate.
Perpendicular pe fata superioar se afl nume-
roase lamele pluricelulare uniseriate, bogate n
cloroplaste, cu rol de absorbtie si de asimilatie
clorofilian. Celulele terminale ale lamelelor
sunt usor bifurcate (bimamilate). La pteridofite
structura intern a limbului foliar este variat si
determinat de gradul de evolutie a speciei si
conditiile de mediu. n acest context, limbul
foliar mic, solzos, al unor pteridofite ca Selagi-
nella (strutisori) (fig. 116) este format din epi-
derm superioar si inferioar, ambele unistra-
tificate, ntre care se gseste mezofilul format
din celule prevzute cu spatii intercelulare. n
toate celulele se gsesc cloroplaste, inclusiv n
cele epidermice. Pe epiderma inferioar se g-
sesc stomate, formatiuni care mijlocesc schim-
bul de gaze cu mediul exterior. n partea cen-
tral a mezofilului se afl nervura median,
reprezentnd un fascicul libero-lemnos hadro-
centric, constnd din vase lemnoase asezate
n centru si vase liberiene asezate n centru n
jurul celor lemnoase. Vasele lemnoase sunt
formate din celulele cu peretii ngrosati, ligni-
ficati, iar cele liberiene din celule cu peretii
subtiri celulozici. Ferigile (fig. 117) mai evo-
luate, cu frunze mari (Filicinae) au o structur
mai complicat. Epidermele superioar si infe-


Fig. 115. Structura intern la frunza muschiului de
pmnt (Polytrichum sp.):
1 - epiderm; 2- elemente mecanice; 3- elemente
leptomatice (liberiene); 4 - elemente hadromatice
(lemnoase); 5- lamele asimilatoare; 6-cloroplaste.
Fig. 116. Structura frunzei la strutisor (Selaginella
sp.):
a - morfologia frunzei; b - structura frunzei;
1 - epiderma superioar; 2 - epiderma inferioar;
3-mezofil; 4-tesut asimilator; 5-nervur median;
6- tesut lacunar; 7- stomat.
frunz 302 frunz


Fig. 117. Structura intern la frunza de ferig
(Aspidium sp.):
1 - epiderma superioar; 2 - epiderma inferioar;
3 - stomat; 4 - tesut palisadic; 5 - tesut lacunar;
6-sel erenchum; 7-l i ber; 8- lemn.
rioar sunt unistratificate. Pe epiderma infe-
rioar se gsesc stomate. ntre epiderme se
afl un mezofil pluristratificat format din celule
septate. Posed un tesut mecanic cu rol de
sustinere, amplasat n regiunea fasciculului
libero-lemnos hadrocentric. Nervurile secunda-
re de ultim ordin sunt reprezentate prin fasci-
cule de tip colateral. La gimnosperme, carac-
terele morfologice si histoanatomice ale
limbului foliar sunt legate de conditiile de clim
aspr n care triesc. Coniferele, n majoritate,
sunt plante cu frunze persistente, de form aci-
cular, cu o suprafat mic de transpiratie si cu
adaptri specifice n acest sens. n sectiune
transversal conturul limbului foliar variaz n
functie de specie: n form de V" la brad (Abies
alba), semicircular la zad sau larice (Larix
decidua), aproximativ romboidal la molid (Pi-
cea abies), semicircular la pin (Pinus sylvestris)
(fig. 118), trapezoidal la ienupr (Juniperus
communis). Privit la microscop o sectiune
transversal fcut n frunza de pin evidentiaz
epiderma, hipoderma, mezofilul si o nervur.
Epiderma este unistratificat, format din celule
cu toti peretii ngrosati, sclerificati si acoperiti la
exterior cu o cuticul groas. Stomatele aflate
n grosimea epidermei sunt afundate sub
nivelul ei, rezultnd deasupra lor o camer
suprastomatic adpostit de curentii atmosfe-
rici. Sunt distribuite pe ntreaga suprafat folia-
r. Hipoderma urmeaz imediat dup epider-
m. Este format din 1-2 straturi de celule
sclerificate, ce imprim rigiditate limbului foliar.
Se prezint ca o ptur continu cu mici ntre-
ruperi n dreptul stomatelor. Mezofilul este for-
mat din celule poliedrice bogate n cloroplaste,
cu peretii plisati (cutati) spre interior. Cutele
interioare mresc suprafata peretilor celulari pe
care se pot dispune cloroplastele, cutnd o
pozitie ct mai favorabil de captare a luminii,
fr de care asimilatia nu este posibil. n me-
zofil se afl canale rezinifere (cu rsin), ncon-
jurate de celule sclerenchimatice. Nervura are
o pozitie median. Este format din dou fasci-
cule conductoare libero-lemnoase. Vasele
lemnoase sunt traheide areolate orientate spre
fata plan, superioar, a frunzei, iar cele libe-
riene sunt orientate spre fata convex, infe-
rioar. Fasciculele libero-lemnoase sunt ncon-
jurate de un parenchim format din celule vii,
lipsite de clorofil, cu rol de distribuire n mezofil
a apei cu srurile nutritive sosite prin
traheide. Parenchimul este definit ca tesut de
transfuziune. La exteriorul lui se afl endo-
derma alctuit din celule vii, lipsite de cloro-
plaste. La brad, distributia stomatelor este dife-
rit fat de pin. Sunt amplasate numai pe fata
inferioar a limbului foliar, n lungul a dou
dungi albicioase, protejate de un strat de cear.
La angiosperme, structura intern a limbului
foliar prezint variabilitate cu o accentuat dife-
rentiere si specializare a celulelor. Variabili-
tatea structurii pare a fi definit de orientarea
limbului foliar fat de lumin si de gradul de
iluminare a lui. Oricrui limb foliar i sunt carac-
teristice trei feluri de tesuturi: epiderma, mezo-
filul si sistemul conductor. Diferentierile struc-
turale ntre limburile foliare se concretizeaz la
nivelul acestor tesuturi. Unele specii au limbul

Fig. 118. Structura intern la frunza de pin (Pinus
sylvestris):
1 - epi der m; 2 - camer a supr ast omat i c;
3 - s t omat e; 4 - c amer s ubs t omat i c ;
5 - hipoderm; 6 - mezofil format din celule cu
cloroplaste; 7- modul de cutare a peretilor celulari;
8 - teac scleren-chimatic; 9 - canal rezinifer;
10- celule secretoare; 11 - cuticul.
frunz 303 frunz

foliar cu structur bifacial (fig. 119), altele cu
structur monofacial. 1. Structura bifacial
poate fi heterofacial, cnd structura intern
difer spre fetele superioar si inferioar a lim-
bului, si ecvifacial, cnd structurile spre am-
bele fete sunt asemntoare, a) St r uc t ur a
het er of aci al a l i mbul ui f ol i ar este
ntlnit la majoritatea plantelor dicotiledonate
lemnoase si ierboase, si la multe monocotile-
donate. La aceste specii limbul are o pozitie
orizontal sau aproximativ orizontal, cu fata
superioar expus luminii, iar cea inferioar
umbrit. Epiderma lor este format dintr-un sin-
gur strat de celule, cu peretii externi bombati,
ngrosati, cutinizati. La unele specii celulele
epidermice contin cloroplaste. Nu are spatii
intercelulare. Sunt putine plante (leandrul, be-
gonia) la care epiderma este pluristratificat. n
acest caz, primul strat de celule serveste la
aprare, iar al doilea la nmagazinarea apei.
Celulele epidermice au o form prismatic, cu
exceptia celor din dreptul nervurilor si a celor
din frunzele cu limbul liniar, unde sunt lungi si
orientate n directia lungimii lor. tinnd cont de
puternica turtire a limbului foliar se iau n con-
siderare dou epiderme: superioar si inferioa-
r. Epiderma superioar se afl pe fata supe-
rioar (ventral, adaxial) a limbului foliar, iar
epiderma inferioar pe fata inferioar (dorsal,
abaxial) a limbului. Ca formatiuni anexe, epi-
derma posed stomate si peri, acestia din
urm fiind caracteristici numai anumitor specii.
Distributia stomatelor pe cele dou epiderme
variaz n functie de specie. La foarte multe
plante (fag, stejar, carpen, mesteacn etc.),
stomatele se gsesc numai n epiderma
inferioar, la altele, cum sunt leguminoasele
si gramineele,
sunt prezente n ambele epiderme, putin mai
numeroase n epiderma superioar. La plan-
tele acvatice cu limbul foliar natant (nufrul,
broscrita) stomatele se gsesc n exclusivi-
tate numai n epiderma superioar. Plantele
acvatice submerse (brdisul, penita, ciuma-a-
pelor) nu au stomate. Stomatele au aspect
reniform. Stau cu concavitatea fat n fat, l-
snd ntre ele o deschidere, numit ostiol, ce
comunic cu camera substomatic. Mezofilul
este tesutul asimilator al limbului foliar. Este
situat ntre cele dou epiderme si este format
din parenchim palisadic, situat sub epiderma
superioar, si parenchim lacunar, sub epider-
ma inferioar. Celulele parenchimului palisadic
sunt alungite, perpendiculare pe epiderm, cu
mici spatii ntre ele (meaturi), si sunt bogate n
cloroplaste. Numrul straturilor de celule difer
n functie de specie si de conditiile ecologice.
Parenchimul lacunar este alctuit din mai multe
straturi de celule cu form neregulat (ovale,
sferice, uneori lobate, ramificate), cu putine
cloroplaste si spatii lacunare mari, pline cu aer,
aflate n legtur cu camera substomatic.
Cantitatea diferit de cloroplaste, din cele dou
parenchimuri, confer limbului foliar o culoare
verde-nchis pe fata superioar si verde-des-
chis pe fata inferioar. Sistemul conductor
este reprezentat de tesutul conductor. Se afl
localizat n mezofil sub form de fascicule libe-
ro-lemnoase. Formeaz proeminente pe fata
inferioar, cunoscute sub numele de nervuri.
Fasciculul conductor are lemnul (xilemul) ori-
entat spre fata superioar a limbului foliar, iar
liberul (floemul) spre fata inferioar. Partea
lemnoas a fasciculului este format din vase
lemnoase, trahei si traheide, parenchim lem-
Fig. 119. Tipuri structurale de frunz:
a - structur heterofacial, la Padus
laurocerasus; b- structur ecvifacial,
la garofit (Dianthus carthusianorum);
c - st r uct ur omogen, l a
Chlorophytum sternbergianum;
1 - epiderma superioar; 2- epiderma
inferioar; 3 - mezofil; 4 - tesut
palisadic; 5 - tesut lacunar;
6- stomate.
b
N
6
frunz 304 frunz

nos si fibre lemnoase. Ramificatiile cele mai
subtiri ale nervurilor au vasele lemnoase repre-
zentate numai de traheide. Partea liberian a
fasciculului este format din tuburi ciuruite, ce-
lule anexe si parenchim liberian. Fasciculul
conductor adesea este nsotit de teci si cor-
doane de tesut mecanic, reprezentate de co-
lenchim si sclerenchim, cu important n m-
rirea rezistentei limbului. Limbul foliar din
coronamentul arborilor expus la umbr, care
primeste o lumin slab si redus aproape la
jumtate ca durat fat de normal, constnd n
general din radiatii difuze, si simplific si si
modific ntructva structura intern heterofa-
cial. Frunza de fag (f ig. 120) umbrit de coroa-
na aceluiasi arbore este subtire, moale si cu o
structur intern diferit fat de cele expuse
luminii. Epiderma este format din celule cu
peretii externi mai subtiri, cei laterali sinuosi,
uneori cu cloroplaste si cu putine stomate. Me-
zofilul are parenchimul palisadiac format din-
tr-un singur strat de celule, cu specii inter-
celulare mai mari, cu un numr mai sczut de
cloroplaste, dar, se pare, cu un continut mai
mare de clorofil. Parenchimul lacunar are ce-
lulele alungite tangential si nu izodiametrice, cu
spatii lacunare mari. Nervurile sunt subtiri si
putin proeminente. tesutul mecanic este re-
dus; b) S t r u c t u r a e c v i f a c i a l a
l i mbul ui f o l i a r este ntlnit la speciile de
Fig. 120. Comparatie ntre dou structuri ale limbului
la frunza de fag (Fagus sylvatica): a - frunz
expus luminii; b - frunz expus la umbr; 1 -
epiderm superioar; 2 - epiderm inferioar; 3 -
parenchim palisadic; 4 - parenchim lacunar; 5-
mezofil; 6- spatii lacunare; 7-stomate; 8 - camera
substomatic.
plante la care acesta este asezat vertical sau
aproape vertical si luminat pe ambele fete. Cele
dou epiderme sunt mai mult sau mai putin
asemntoare. Stomatele sunt distribuite pe
ambele fete. Mezofilul este format din paren-
chim palisadic aflat sub fiecare epiderm, iar la
mijloc are parenchimul lacunar cu spatiile lacu-
nare mici, putine sau absente. O astfel de
structur a mezofilului este centric-heterogen.
Sistemul conductor are fasciculul libe-ro-
lemnos orientat cu vasele lemnoase spre fata
superioar a limbului, iar cu cele liberiene spre
fata inferioar. Se ntlneste la mai multe
specii de plante, printre care garofita (Diunthus
carthusianorum), culbeceasc sau ghizdei
(Medicugo falcata), stelut (Aster thpolium),
lobod (Atriplex hortensis) s.a. Plantele tipice
de umbr care obisnuit cresc sub coronamen-
tul pdurii si plantele acvatice submerse care
primesc putin lumin au limbul foliar cu o
structur omogen. Limbul foliar al plantelor
ombrofile au ntre cele dou epiderme un me-
zofil format din parenchim lacunar, n compo-
nenta cruia celulele sunt mai mult sau mai
putin izodiametrice, cu putine cloroplaste. O
astfel de structur este centric-omogen. Se
ntlneste la mcrisul-iepurelui (Oxalis aceto-
sell), vsc (Viscum album), fiere de urs (Aloe
succotrina) etc. Limbul foliar al plantelor ac-
vatice submerse are epidermele formate din
celule cu peretii subtiri, celulozici, contin clo-
roplaste si sunt lipsite de stomate. Mezofilul
este omogen, format numai din parenchim la-
cunar prevzut cu mari lacune, unele adev-
rate camere aerifere. tesutul conductor este
redus, iar tesutul mecanic absent. Structura
este centric-omogen. 2. Structura monofa-
cial a limbului foliar provine numai din fata
dorsal (abaxial), printr-o evolutie care astzi
se poate urmri prin sectiuni transversale
fcute la diferite nivele n lungul unor frunze.
Prin sectiuni succesive fcute n frunza de
stnjenel (Iris germanica), ncepnd de la
teac spre si n partea central a limbului foliar,
se poate observa trecerea de la structura bifa-
cial la cea monofacial (fig. 121). n teac
structura este bifacial cu fata superioar (ada-
xial) concav, iar cea inferioar (abaxial)
convex. Spre limb se constat o micsorare
progresiv a fetei superioare n favoarea celei
inferioare, rezultnd, la nivelul limbului, o unire
cu fata inferioar cu o comprimare n planul
median (fig. 122). O asemenea frunz se nu-
8
frunz de umbr 305 frunz submers

Fig. 121. Evolutia trecerii de la structura bifacial la structura monofacial la
stnjenel (Iris germanica):
a, b- scheme succesive; 1 - epiderma inferioar; 2- epiderma superioar;
3-mezofil; 4-fascicule vasculare; 5.-xilem; 6-floem; 7 nervur median;
8 - nervur lateral; 9 - nervur marginal; 10 - sant ventral; 11 - nervur
ventral.
meste ensiform. Epiderma este monocelula-
r, prevzut cu cuticul. Mezofilul este format
din parenchim lacunos. tesutul mecanic repre-
zentat de sclerenchim se afl localizat n partea
marginal a limbului foliar.
FRUNZ DE UMBR, organ ve-
getativ ltit, cu structur anatomic diferit fat
de a frunzelor expuse la lumin. Limbul (la-
mina) este mai subtire si mai moale. Celulele
epidermice au peretii externi mai subtiri, iar cei
laterali mai sinuosi. Stomatele sunt n numr
mai mic. Uneori celulele epidermice contin clo-
roplaste. Parenchimul palisadic este unistra-
tificat, cu celule mai scurte si cu spatii aerifere
mai mari. Parenchimul lacunar adesea este
format din celule alungite tangential, iar spatiile
lacunare dintre ele sunt mult mai mari. Cloro-
plastele din celulele mezofilului sunt n numr
mai mic, dar contin mai mult clorofil. Ner-
vurile sunt mai mici si putin proeminente pe fata
inferioar a limbului. tesutul mecanic este re-
dus. Acest caracter este ntlnit la toate frun-
zele din coronamentul arborilor care sunt um-
brite (de exemplu, fagul). Cele expuse luminii
au o structur caracteristic tipic (-> FRUN-
Z). Structura lor este influentat de regimul de
lumin prin'cantitatea, calitatea si durata ei.
FRUNZ SUBMERS, organ
vegetativ cu structur morfoanatomic crac-
teristic determinat de mediul acvatic. Lumina
redus, presiunea hidrostatic, cantitatea dife-
rit de oxigen si alte gaze, cantitatea de sruri
dizolvate, absorbtia apei si a srurilor minerale
prin toat suprafata corpului, curentii de ap

Fig. 122. Structura monofacial a laminei frunzei de stnjenel (Iris germanica):
1 -epiderma; 2- cuticula; 3- mezofil format din parenchim lacunar; 4 -fascicul vascular; 5- xilem; 6-floem;
7-sclerenchim; 9-ostiol; 10- camera substomatic; 11 - cloroplaste.

frunze embrionare 306 funicul

influenteaz considerabil morfologia si structura
frunzei submerse. La unele plante submerse
sunt reprezentate doar prin dou straturi de celule
(de exemplu, Elodea). La alte frunze submerse
ce apartin diferitelor specii acvatice, structura
anatomic este format din epiderma superioar
si cea inferioar, ntre ele existnd mezofilul.
Epidermele sunt lipsite de stomate. Mezofilul
este omogen si alctuit numai din parenchim
lacunos, ntre celulele cruia exist mari spatii
lacunare si camere aerifere, servind la respiratia
si la mentinerea plantelor n pozitie favorabil.
tesutul conductor este redus. tesutul mecanic
este absent [de exemplu, brdisul (Myriophyllum
spicatum, M. verticillatum), mrarul de ap
(Potamogeton pectinatus), pas (Potamogeton
crispus), srmulita-apei (Viillisneriaspiralis) etc.].
FRUNZE EMBRIONARE, COTI-
LEDOANE
FUCOSTEROL -> FITOSTEROLI
FUCOXANTIN^ PIGMENtI CA-
ROTENOIZI
FUMRIt (Fumaria officinalis), fam.
Papaveraceae. Plant erbacee, anual, medici-
nal, terofit, mezofit-mezoxerofit, eutrof, la
temperatur amfitolerant, acid-neutrofil spre
slab-acid-neutrofil, heliofil, ntlnit la margi-
nea drumurilor, pe santuri, buruian n porum-
bisti, miristi, n zona de cmpie si de dealuri, mai
putin n nordul Transilvaniei si Moldovei, unde
este rar, vegeteaz pe soluri uscat-revene pn
la revene, cu troficitate ridicat (T= 80-100); se
mai numeste corcodan, fierea-pmntului, fuma-
tul-pmntului, gusa-porumbeluhii, iarb de cur-
c, iarba-fumului, sftrea. Genetic, 2n = 28, 32.
Vegeteaz pe locuri puternic nsorite. Cerinte re-
duse fat de umiditate si sol. Suport bine tem-
peraturile ridicate. Fitocenologic, ncadrat n
Chenopodio-Scleranthea, Polygono-Chenopo-
dion. Rspndit n Europa, Asia, Africa de Nord.
Introdus ca buruian si pe alte continente. Des-
criere. Rdcin pivotant. Tulpin erect, ra-
mificat, glauc, slab-brzdat, nalt de 10-30
(50) cm. Frunze petiolate, bipenate, cu segmente
liniare, nguste de 2-3 mm. Flori roz cu vrful
purpuriu, pintenate, grupate n raceme terminale.
nflorire, V-IX. Fruct globulos, slab zbrcit. Com-
pozitie chimic. Planta contine acid fumrie,
alcaloizi (protopin, criptopin, coridalin), deri-
vati fenantrenici (bulbocapnin, dicentrin), tanin,
rezine, mucilagii, substante amare, sruri mine-
rale. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au
utilizare terapeutic n medicina uman traditio-
nal (etnoiatric), ca tonic, depurativ, diuretic,
diaforetic, purgativ, antiscrofulos, antiinflamator,
antiaritmic. Alcaloizii i confer plantei si calitti
hepatobiliare, spasmolitice de tip papaverin ca-
re se manifest la nivelul cilor biliare. Cercetrile
au demonstrat c infuzia administrat intravenos
produce o crestere a colerezei, dac aceasta era
sczut, si o scdere a ei, dac fusese prea
ridicat. Efectul nu se produce n cazul unei bile
normale. Deci actiunea este amficoleretic, efect
de regularizare a colerezei. Clinic, este un bun
hepatobiliar att n crizele acute, ct si n dischi-
neziile biliare cronice. Recoltare. Prtile aeriene
ale plantei (Fumariae herba) se recolteaz n
lunile mai-septembrie Se usuc la umbr n strat
subtire. Uscare artificial, la 45-50 C. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru eliminarea toxinelor
din organism (depurativ), mrirea diurezei, sc-
derea tensiunii arteriale, n dischinezie biliar si
ca tonifiant: infuzie, din 1 lingurit pulbere plant
sau plant uscat mruntit la o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se bea fractionat n timpul unei
zile. Tratamentul dureaz cel mult 10 zile.
2. Pentru tratarea dischineziei biliare acute, dis-
chineziei biliare cronice, efect si pentru bolile
mentionate la punctul 1: a) infuzie, din 5 g plant
uscat si mruntit peste care se toarn 100 ml
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se bea cu nghitituri rare; b) suc din
planta proaspt, 100 g pe zi; c) extract fluid, cte
40-50 picturi, nainte de mas, timp de 15 zile.
3. Pentru stimularea digestiei, ndeprtarea co
surilor de pe fat si corp: infuzie, din 1 lingur
plant uscat mruntit la o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se bea n cursul unei zile prin nghi
tituri rare. Uz extern. Pentru tratarea gingivitelor,
pulpitelor: decoct, din 1 lingur plant uscat
mruntit la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
5 minute. Se las acoperit 15 minute pentru
rcire. Se strecoar. Se fac 2-3 gargare pe zi, din
care una nainte de culcare (v. Pl. XXII, 5).
FUNICUL (Fuiniculus), cordon scurt,
asemntor unui piciorus, cu care ovulul se
prinde de placent. Funiculul are n interior un
fascicul libero-lemnos care vine din placent si
se ramific la baza corpului ovulului (-> OVUL).
frunze embrionare 306 funicul

influenteaz considerabil morfologia si structura
frunzei submerse. La unele plante submerse
sunt reprezentate doar prin dou straturi de celule
(de exemplu, Elodea). La alte frunze submerse
ce apartin diferitelor specii acvatice, structura
anatomic este format din epiderma superioar
si cea inferioar, ntre ele existnd mezofilul.
Epidermele sunt lipsite de stomate. Mezofilul
este omogen si alctuit numai din parenchim
lacunos, ntre celulele cruia exist mari spatii
lacunare si camere aerifere, servind la respiratia
si la mentinerea plantelor n pozitie favorabil.
tesutul conductor este redus. tesutul mecanic
este absent [de exemplu, brdisul (Myriophyllum
spicatum, M. verticillatum), mrarul de ap
(Potamogeton pectinatus), pas (Potamogeton
crispus), srmulita-apei (Viillisneriaspiralis) etc.].
FRUNZE EMBRIONARE, COTI-
LEDOANE
FUCOSTEROL -> FITOSTEROLI
FUCOXANTIN^ PIGMENtI CA-
ROTENOIZI
FUMRIt (Fumaria officinalis), fam.
Papaveraceae. Plant erbacee, anual, medici-
nal, terofit, mezofit-mezoxerofit, eutrof, la
temperatur amfitolerant, acid-neutrofil spre
slab-acid-neutrofil, heliofil, ntlnit la margi-
nea drumurilor, pe santuri, buruian n porum-
bisti, miristi, n zona de cmpie si de dealuri, mai
putin n nordul Transilvaniei si Moldovei, unde
este rar, vegeteaz pe soluri uscat-revene pn
la revene, cu troficitate ridicat (T= 80-100); se
mai numeste corcodan, fierea-pmntului, fuma-
tul-pmntului, gusa-porumbeluhii, iarb de cur-
c, iarba-fumului, sftrea. Genetic, 2n = 28, 32.
Vegeteaz pe locuri puternic nsorite. Cerinte re-
duse fat de umiditate si sol. Suport bine tem-
peraturile ridicate. Fitocenologic, ncadrat n
Chenopodio-Scleranthea, Polygono-Chenopo-
dion. Rspndit n Europa, Asia, Africa de Nord.
Introdus ca buruian si pe alte continente. Des-
criere. Rdcin pivotant. Tulpin erect, ra-
mificat, glauc, slab-brzdat, nalt de 10-30
(50) cm. Frunze petiolate, bipenate, cu segmente
liniare, nguste de 2-3 mm. Flori roz cu vrful
purpuriu, pintenate, grupate n raceme terminale.
nflorire, V-IX. Fruct globulos, slab zbrcit. Com-
pozitie chimic. Planta contine acid fumrie,
alcaloizi (protopin, criptopin, coridalin), deri-
vati fenantrenici (bulbocapnin, dicentrin), tanin,
rezine, mucilagii, substante amare, sruri mine-
rale. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au
utilizare terapeutic n medicina uman traditio-
nal (etnoiatric), ca tonic, depurativ, diuretic,
diaforetic, purgativ, antiscrofulos, antiinflamator,
antiaritmic. Alcaloizii i confer plantei si calitti
hepatobiliare, spasmolitice de tip papaverin ca-
re se manifest la nivelul cilor biliare. Cercetrile
au demonstrat c infuzia administrat intravenos
produce o crestere a colerezei, dac aceasta era
sczut, si o scdere a ei, dac fusese prea
ridicat. Efectul nu se produce n cazul unei bile
normale. Deci actiunea este amficoleretic, efect
de regularizare a colerezei. Clinic, este un bun
hepatobiliar att n crizele acute, ct si n dischi-
neziile biliare cronice. Recoltare. Prtile aeriene
ale plantei (Fumariae herba) se recolteaz n
lunile mai-septembrie Se usuc la umbr n strat
subtire. Uscare artificial, la 45-50 C. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru eliminarea toxinelor
din organism (depurativ), mrirea diurezei, sc-
derea tensiunii arteriale, n dischinezie biliar si
ca tonifiant: infuzie, din 1 lingurit pulbere plant
sau plant uscat mruntit la o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se bea fractionat n timpul unei
zile. Tratamentul dureaz cel mult 10 zile.
2. Pentru tratarea dischineziei biliare acute, dis-
chineziei biliare cronice, efect si pentru bolile
mentionate la punctul 1: a) infuzie, din 5 g plant
uscat si mruntit peste care se toarn 100 ml
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se bea cu nghitituri rare; b) suc din
planta proaspt, 100 g pe zi; c) extract fluid, cte
40-50 picturi, nainte de mas, timp de 15 zile.
3. Pentru stimularea digestiei, ndeprtarea co
surilor de pe fat si corp: infuzie, din 1 lingur
plant uscat mruntit la o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se bea n cursul unei zile prin nghi
tituri rare. Uz extern. Pentru tratarea gingivitelor,
pulpitelor: decoct, din 1 lingur plant uscat
mruntit la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
5 minute. Se las acoperit 15 minute pentru
rcire. Se strecoar. Se fac 2-3 gargare pe zi, din
care una nainte de culcare (v. Pl. XXII, 5).
FUNICUL (Fuiniculus), cordon scurt,
asemntor unui piciorus, cu care ovulul se
prinde de placent. Funiculul are n interior un
fascicul libero-lemnos care vine din placent si
se ramific la baza corpului ovulului (-> OVUL).

G

GAROAF DE CULTUR (Di-
anthus caryophyllus), fam. Caryophyllaceae.
Plant erbacee, anual, bienal sau peren,
cultivat, heliofil; se mai numeste: buruiene
de ghitei, buruiene de germe, calamfir, cuisoa-
re, flori domnesti, garoaf de grdin, garofil,
ignele, negur, neginea, scnteute, vzdoag
etc. Genetic, 2n = 30, 90 cm. Originar din
sud-estul Europei. Descriere. Tulpin nalt
de 30, 90 cm, ramificat, lemnoas la baz.
Frunze linear-lanceolate. Flori mari, solitare,
numeroase, aflate n vrful fiecrei ramificatii,
nemirositoare, unicolore sau pestrite. Fruct
capsul. Se nmulteste prin seminte semnate
n rsadnite, prin martie-aprilie; se practic pe
scar larg cultura de meristeme. Se
planteaz n cmp dup trecerea brumelor.
Medicin uman. Petalele au proprietti
tonic-cardiace, excitante, sudorifice, calmante
ale tusei si durerilor de cap (apreciate n
medicina popular). Uz i nt er n. Pentru
tratarea gripei: infuzie, din 1-2 lingurite petale
floare, peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15-20 minute.
Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi (retet
din medicina popular). Uz extern. Pentru
tratarea durerilor de cap persistente: otetul
aromat de garoaf de cultur, se utilizeaz n
masarea tmplelor. Ornamental. Cultivat ca
plant decorativ n spatiile verzi si pentru
comertul cu flori, fiind foarte apreciat (v. Pl.
XXIII, 1).
GAROFItA-PIETREI CRAIULUI
(Dianthus callizonus), fam. Caryophyllaceae.
Plant erbacee, peren, hemicriptofit,
endemic n Carpati si ocrotit prin lege, xero-
mezofit, hechistoterm (criofit), slab-a-cid-
neutrofil spre neutrobazofil, ntlnit n
rezervatia Piatra Craiului, pe versantul de vest,
reprezentnd unicul loc de vegetatie din lume;
se mai numeste buruiene de ghitei, buruiene
de germe, garoafa-Craiului. Genetic, 2n = 30.
Se apreciaz c a aprut ctre sfrsitul Terti-
arului, cnd clima a nceput s se rceasc.
Reprezint o adevrat bogtie floristic a Ro-
mniei. Fitocenologic, ncadrat n Seslerie-
talia. Descriere. Tulpin glabr, uniflor, nalt
de 10-20 cm, neramificat. Frunze bazale, pu-
tin rigide, lanceolat-liniare, acuminate, lungi de
3,7 cm, cu 3-5 nervuri, margini aspre la pipit,
frunzele bazale mai scurte, adesea dispuse n
rozet. Flori rosu-carmin, brzdate radiar spre
exterior cu dungi mai nchise, cu un cerc al-
buriu-brumat n zona central, ornamentat cu
raze rosii sau roze; caliciul lat-cilindric, pur-
puriu, glabru, cu dinti lat-ovat-lanceolati, la vrf
acuminati. nflorire, VIIVIII (v. Pl. XXIII, 2).
GLBENELE (Calendula officina-
lis), fam. Asteraceae. Plant erbacee, anual,
rustic, cultivat, adeseori slbticit, cu ori-
gine nesigur, probabil Europa de Sud; se mai
numeste boance, calce, calinic, cldrus, ci-
limic, coconite, crite, fetisc, filimic, floare
glbenele 308 glbenele

galben, flori osenesti, glbenare, hilimic,
ncotele, ochi galbeni, ochisele, ochiul-boului,
ogris-tene, rosioar, ruginele, rujinele, rusulite,
salomie, slunin, silinii, stncut, ttisi, vz-
doage. Genetic, 2n = 28, 32. Cerinte ecologice
moderate. Nepretentioas fat de temperatur.
Cere lumin direct. Pretentii moderate fat de
umiditate. Creste bine pe toate tipurile de sol,
dar mai ales pe cele fertile si profunde. Rs-
pndit n Europa de Sud. Descriere. Rd-
cin pivotant, lung de cca 20 cm. Tulpin
erect, ramificat, nalt pn la 20 cm, pubes-
cent, foliat. Frunze sesile, ntregi, glabre sau
pubescente, cele inferioare spatulat-lanceola-
te, rotunjite la vrf, alterne. Flori portocalii, gru-
pate ntr-un calatidiu; cele marginale sunt
ligulate, cele din centru tubuloase. Seara se
nchid. nflorire, VIIX. Fructe, achene curbate
n form de secer, dorsal scurt-spinoase.
Compozitie chimic. Florile contin ulei volatil
(0,02%), saponozide triterpenice, carotenoide
(lico-pina, a si p caroten, neolicopina A,
rubixantina, luteina, xantofila, flavoxantina, cri-
zantemaxantina etc.), flavonoizi si glicozizi fla-
vonici, substante amare, gumirezine, mucilagii,
vitamina C, acid malic, substante proteice, es-
teri colesterinici ai acizilor lauric, margaric, mi-
ristic si palmitic. Bioterapie. Florile au utilizare
terapeutic n medicina uman si veterinar.
Actiune emenagog, coleretic, colagog anti-
spastic, cicatrizant, antiinflamatoare, bacte-
ricid, antitri-comonazic. Are bune rezultate n
tratamentul plgilor, rnilor, ntepturilor de in-
secte, degerturilor, arsurilor. Au mai fost sem-
nalate proprietti antivirale, antitumorale si es-
trogene. Actiunea emenagog se manifest
mai ales la femeile anemice. Folosite intern n
dischinezii biliare, ulcer gastric si duodenal,
enterocolite, hemoroizi, dismenoree (menstru-
atii cu dureri), provoac aparitia fluxului men-
strual ntrziat; iar extern n rni, plgi greu
vindecabile, hemoroizi, degerturi, arsuri, ec-
zeme, ulceratii tegumentare, acnee, metroragii
(hemoragie uterin n afara perioadelor men-
struale), leucoree, Trichomonas vaginalis, apa-
re la cosmetic. Medicina veterinar foloseste
florile de glbenele pentru tratarea gastritelor,
ulcerelor, cistitelor hemoragice, furunculozei la
animale. Recoltare. Florile ligulate ale cala-
tidiului (Calendulae flos) sau calatidiile florale
(Calendulae cum receptaculis) se recolteaz
cu mna prin rupere, dup ce s-a ridicat rou.
Se usuc n straturi subtiri, asezate pe rame, la
umbr. Dup uscare se nltur cele deco-
lorate. Se pstreaz n pungi de hrtie.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
inflamatiilor gastrointestinale, gastritelor hiper-
acide, ulcerelor gastric si duodenal colecis-
titelor, dischineziei biliare hipotone si atone, n
cresterea secretiei de bil a celulelor hepatice,
contra hemoroizilor (antiinflamator hemoroidal,
cicatrizant intern): infuzie, din 2 lingurite flori
peste care se toarn o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se bea fractionat naintea meselor
principale, pe stomacul gol. 2. Pentru tratarea
bolilor de stomac: decoct, din 1 lingurit flori si
prtile aeriene ale plantei uscate si mruntite,
la 1 l de lapte dulce. Se fierbe pn scade la o
treime. Se strecoar. Se bea fractionat n tim-
pul unei zile. 3. Pentru tratarea dismenoreei
(tulburrilor menstruale constnd din menstre
neregulate si dureroase): a) infuzie din 2 lin-
gurite flori peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las descoperit 20 mi-
nute. Se strecoar si se bea in cursul unei zile;
b) tinctur, din 20 g flori la 100 ml alcool. Se
las la macerat 10 zile. Se strecoar. Se iau
30 picturi odat n putin ap, de trei ori pe zi
(dimineata, prnz si seara). Uz extern. 1. Pen-
tru tratarea leucoreei, tricomonazei: infuzie din
2-3 linguri flori la 1 l de ap clocotit. Se las
acoperit 30 minute. Se strecoar. Se fac sp-
laturi vaginale de mai multe ori pe zi, din care
una seara nainte de culcare. 2. Pentru tratarea
acnei, eczemelor, arsurilor, degerturilor, r-
nilor, rnilor purulente, ulceratiilor: a) infuzie,
din 2 linguri flori peste care se toarn o can
(250 ml) de ap clocotit. Se las acoperit
30 minute. Se strecoar. Se fac bi locale sau
se aplic cataplasme; b) tinctur, din 20 g flori
la 100 ml alcool. Se las la macerat 10 zile. Se
strecoar. Se aplic comprese locale cu 10 ml
tinctur diluat cu ap distilat sau ap fiart si
rcit; actiune antiseptic; stimuleaz circulatia
periferic si refacerea tesuturilor; c) alifie, pre-
gtit din 3-4 g suc proaspt stors din flori si
30 g unt proaspt. Se freac bine pn la
uniformizare. Se ung rnile, arsurile, deger-
turile. 3. Pentru tratarea arsurilor, abceselor,
fistulelor, bolilor tegumentare, eczemelor, cr-
pturilor pielii, cojilor de pe pielea capului: alifie
pregtit din 50 g flori, 150 g prti aeriene ale
plantei (frunze, tulpin), peste care se toarn
150 ml alcool de 90 si 5 ml amoniac 10%. Se
las acoperit 24 ore, apoi se storc plantele bine
glbenele 309 glbinare

si se preseaz. Peste extractia alcoolic ob-
tinut si plantele zdrobite se adaug 1 l ulei de
floarea-soarelui fiert cu cear de albine. Se
tine pe foc mic (la 50-60 C) timp de o zi. Se
strecoar printr-o sit. Plantele se storc bine si
se arunc. Se pune n borcane de capacitti
potrivite si se nchid bine. La nevoie se ung
prtile afectate. Medicin veterinar. Uz in-
tern. Pentru tratarea gastritelor, ulcerelor,
cistitelor hemoragice, furunculozei: a) infuzie,
din 3 g flori uscate si mruntite peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
20 minute. Se strecoar si se las la rcit. Se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt); b) macerat, din flori uscate peste care se
toarn ap sau lapte. Se las 60 minute. Se
strecoar. Se administreaz prin breuvaj
bucal; c) tinctur, din 20 g plante uscate si flori
uscate mruntite peste care se toarn 100 g
alcool de 70. Sticla se astup cu dop. Se las
timp de 8 zile la temperatura camerei; se agit
n fiecare zi pentru uniformizare. Se strecoar.
Se administreaz prin breuvaj bucal; nainte
de administrare doza se dilueaz cu ap.
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
taurine), 30-50-60 g; animale mijlocii (ovine,
caprine, porcine), 5-10-15 g; animale mici
(pisici, cini), 0,5-1-3 g. Uz extern. Pentru
tratarea degerturilor, eczemelor, plgilor,
plgilor purulente, furunculozei, papiloma-
tozei, trichomonazei vaginale, arsurilor, con-
junctivitelor: a) infuzie, din flori uscate si
mruntite peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se
strecoar. Se las la rcit pn la cldut. Se
spal de mai multe ori zona afectat, iar n
trichomonaz se fac spl aturi vaginal e;
b) tinctur, pregtit ca mai sus; se badi-
joneaz zona afectat; c) must, din florile
stoarse, se badijoneaz zona afectat. Aten-
tie! Supradozarea n tratamentul intern, pro-
voac intoxicarea animalelor. Toate speciile
sunt sensibile. Simptome: hipersalivatie, vo-
m, colici, diaree, meteorism, dispnee, tul-
burri cardiace (tahicardie, transpiratii abun-
dente, tremurturi musculare, pareze,
paralizii). Se intervine pentru evacuarea
toxicului prin splaturi gastrice, administrarea
de purgative, mucilagii, emoliente, crbune,
solutii iodate, pansamente gastrice, calmante,
spasmolitice, tonice generale, cofein,
glucoz, rehidratante, tratament simptomatic.
Cosmetic. 1. Pentru tratarea tenurilor
uscate: infuzie, din 4 linguri flori peste care se
toarn o can cu ap cl ocoti t. Dup
20-25 minute, se strecoar. Se aplic lotionri
sau comprese. 2. Pentru cosmetica si igiena
ocular (conjunctivite, blefarite), tratarea
pleoapelor ridate: tinctur, din 20 g flori la
100 ml alcool. Se las la macerat 8-10 zile. Se
strecoar. Cu 10 g tinctur diluat n 100 ml
ap distilat sau ap fiart si rcit se aplic
comprese locale. Apicultur. Specie meli-
fer. Florile sunt, n tot cursul zilei, intens
vizitate de albine pentru culegerea de nectar si
polen, necesare ntretinerii si dezvoltrii fami-
liilor de albine. Ornamental. Cultivat n par-
curi si grdini ca plant decorativ n plat-
bande, pete si covoare. nmultire prin seminte
(v. Pl. XXIII, 3).
GLBINARE (Serratul a ti nctori a
L.), fam. Asteraceae/Compositae. Plant er-
bacee, peren, hemicriptofit, frecvent n n-
treaga tar, n regiunile deluroase, prin tuf-
risuri, zvoaie, coaste nierbate, poieni,
margini si rrituri de pdure, mai rar prin pajisti
si fnete deschise; nu a fost semnalat n
Dobrogea; se mai numeste cornut, gl-
bnare, glbenare, holer, joldeal, plmid,
scai musclesc, secerd, serpet, soldeal.
Genetic, 2 = 22. Fitocenologic, Car. Molinion.
Rspndit n Europa, Siberia, Algeria. Plant
cunoscut din vechime. Ea era folosit pentru
vopsit n galben. Florile fierte n vin se luau
contra glbinrii (icter) (V. But ur , 1933).
Planta mai era folosit la mbiere pentru ob-
logeal, cnd corpul era spuzit, si pentru
ntrit. Decoctul obtinut prin fierberea plantei
se bea contra ofticii (tuberculoz) (N. Leon,
1903). Numele Serratula vine de la cuvntul
latin serra = ferstru, referitor la frunzele se-
rate. Specie mezoterm, mezofit-mezohi-
grofit, la pH amfitolerant. Are cerinte mijlocii
fat de cldur. Vegeteaz pe soluri revene,
reavn-jilave pn la jilav-umede. Are o larg
amplitudine ecologic fat de reactia ionic a
solului. Descriere. Rizom scurt, gros, nodo-
ros, cu rdcini fibroase. Tulpin erect,
zvelt, cilindric, fin muchiat, glabr, nalt
de 20-100 (110) cm, simpl sau mai mult sau
mai putin corimbos ramificat. Frunze ovat-
lanceolate, pn la lanceolate, fie toate
ntregi sau numai cele inferioare ntregi si cele
superioare penat-fidate, pn la sectate;
frunzele de la baz brusc atenuate n petiol
glbinare 310 glbinele


Fig. 123. Glbinare
(Serratula tinctoria).
lung, la vrf brusc ascutite. Flori rosii, grupate
n calatidii cilindrice sau ovoidal cilindrice;
foliolele involucrale multiseriate, alipit-im-
bricate, lanceolate, lung si fin ascutite, glabre,
numai pe margini ciliat pubescente, de obicei
rosiatic-brun colorate. nflorire, VII-VIII. Fruct,
achene glabre, lungi de 4-5 mm, papus alb-
glbui, compus din peri simpli de diferite
lungimi (fig. 123). Compozitie chimic. Ne-
cunoscut. Bioterapie. Medicina popular i-a
acordat n trecut proprietti antivirale, anti-
bacteriene, cicatrizante, reconfortante. Re-
coltare. Florile plantei (Serratulae flos) se re-
colteaz pe timp frumos, cu soare, dup
ora 11. Se usuc la umbr n strat subtire,
eventual n podul caselor acoperite cu tabl.
Prtile aeriene nflorite (Serratulae herba) se
recolteaz si se usuc n aceleasi conditii ca si
florile. Medicin uman. Uz intern. 1. n tre-
cut pentru tratarea de icter: decoct, din o mn
flori uscate la 1 l de vin. Se fierbea pn
rmnea jumtate. Se bea de 3 ori pe zi cte o
jumtate de pahar, nainte de mas cu cea o
jumtate de or. 2. Pentru tratarea de tuber-
culoz: decoct, din o lingur plant uscat si
mruntit la o can de ap (250 ml). Se fierbe
5 minute la foc domol. Se las acoperit s se
rceasc pn la cldut. Se strecoar. Se bea
continutul a 3 cni pe zi. Uz extern. Pentru
tratarea de spuzeal, dureri de picioare, dureri
reumatice si reconfortarea organismului: de-
coct, din 400-500 g plant la 10 l de ap. Se
fierbe 20 minute. Se strecoar si se adaug
apei de baie. Ornamental. Planta poate fi
plantat prin parcuri la marginea plcurilor de
arbori. Ornamental prin port si flori.
Vopsitorie. Frunzele plantei au fost folosite n
trecut pentru fabricarea unei vopseli galbene.
GLBINELE (Lysimachia vulgaris),
fam. Primulaceae. Plant erbacee, peren, he-
micriptofit-heliohidatofit, ultrahigrofit, la tem-
peratur si pH amfitolerant, ntlnit n locuri
umede, bltoase, mlastini de turb (sfagnete),
aninisuri, malurile lacurilor, bltilor, de la cm-
pie si pn n regiunea dealurilornalte; se mai
numeste bsacn, buruian de argint, buruia-
n de friguri, filimic, floare de lingoare, glbi-
gioar, iarb de lngoare, iarba-sngelui, l-
mioar, mrul-cucului, rdcin de lungoare,
rusnici, silimin, urzic neagr. Genetic,
2n = 28, 56, 84. Fitocenologic, ncadrat n
Phragmitetea, Molinio-Juncetea, Scheuchze-
rio-Caricetea, Populetalia, Alnetea. Rspndi-
t n Europa si Asia. Descriere. Tulpin erect,
ramificat, muchiat, acoperit cu pereti glan-
dulosi, nalt pn la 150 cm. Frunze lanceo-
late, scurt-petiolate, dispuse cte 3-4 n race-
me la subsuoara frunzelor superioare, formnd
n ansamblu o panicul terminal; caliciu divi-
zat pn la baz; corola divizat pn la baz
n 5 lobi; androceul din 5 stamine cu filamente
glanduloase, unite n jurului ovarului n form
de tub; gineceul cu stil filiform, mai lung dect
staminele si usor ngrosat n partea superioar,
nflorire, VIVII. Fruct capsul. Seminte albi-
cioase, verucoase, cu trei muchii. Compozitie
chimic. Planta contine saponozide hemolitice,
glicozizi, tanoizi, mucilagii, primveraz, silicati.
Bioterapie. Medicina popular i atribuie pro-
prietti hemostatice, antidiareice, antidizenterice,
glbiori 311 grnit

tuberculostatice, cicatrizante, antiulceroase,
analcezice, antifebrile. Medicin uman. Uz
intern. Pentru tratarea diareei, dizenteriei,
scorbutului, sngerrilor gastro-intestinale, fe-
brei tifoid, frigurilor: infuzie din 1-2 lingurite
pulbere plant sau plant proaspt tocat m-
runt la o can cu ap (250 ml) clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi. Uz extern. Pentru tratarea r-
nilor, abceselor, ulcerelor varicoase, reumatis-
mului: infuzie din 1-2 linguri pulbere de plant
la o can (250 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se fac
splaturi locale sau se aplic comprese. Re-
coltare. Prtile ariene ale plantei se recolteaz
pe timp frumos, dup ce s-a ridicat roua. Se
usuc la umbr ntr-un singur strat. Alte uti-
lizri. Prtile verzi se folosesc pentru vopsirea
n galben a testurilor, iar rdcina pentru vop-
sirea n brun. Fumul rezultat din arderea plantei
omoar mustele (v. Pl. XXIII, 4).
GLBIORI (Cantharellus cibarius),
fam. Cantharellaceae. Ciuperc micorizant,
comestibil, ntlnit n grupuri vara si toamna
VIIX, cu dezvoltare n mas din iunie pn n
septembrie, n etajul montan prin pdurile de
conifere, pe povrnisurile si locurile acoperite
cu muschi; se mai numeste burete galben, ciga
mic, ciucileti glbiori, ciureti, unghia-caprei.
Descriere. Plria sferic, semisferic, apoi
etalat si adncit la mijloc, cu marginea de
obicei neregulat-lobat, diametrul 3-9 cm; fata
superioar neted, galben, cu vrsta
albicioas; fata inferioar cu lamele galbene,
groase, dicotomic-ramificate, decurente pe pi-
cior, usor separabile de tram. Picior crnos,
plin, fibros, ngrosat spre vrf si subtire spre
baz, tare, lung de 3-6 cm, gros de 0,5-2 cm,
de culoarea plriei. Carnea tare, fibroas,
elastic, galben, gust dulce, apoi piperat, mi-
r os de cai s coapt . Spor i i ovoi zi (7-
10,5 4-6,5 \x), hialini, netezi, gutulati. Ali-
mentatie. Valoare alimentar foarte mare.
Foarte cutati. Nu sunt viermnosi. Utilizati la
felurite preparate culinare (cltite cu ciuperci,
papricas cu gluste s.a.). Pentru iarn se con-
serv n sare, se usuc sau se mureaz. Prin
uscare si mcinare se obtine praful de ciuperc
care se adaug la diferite mncruri de ciuperci
pentru a le mbuntti gustul. Atentie! Se poate
confunda cu Omphalotus olearius. Aceasta
are lamelele regulate (v. Pl. XXIII, 5).
GRNIt (Quercus frainetto), fam.
Fagaceae. Arbore foios, megafanerofit, xero-
mezofit, moderat termofil, acid-neutrofil, helio-
fil, subheliofil cu areal ntins n Cmpia Rom-
n, pe deal uri l e j oase di n Banat si
Transilvania, ocupnd o suprafat de cca
130 000 ha; se mai numeste grn, tuf. So-
licit veri lungi, clduroase si ierni relativ bln-
de. Rezist la geruri, sensibil la ngheturi.
Prefer soluri argilo-iluviale si molice, com-
pacte, greu permeabile pentru ap si aer. For-
meaz arborete pure (grnitete) si amestecuri
(sleau). Fitocenologic, ncadrat n Quercion
frainetto, Car. Quercetum frainetto-ceris. Rs-
pndit n Europa, Asia Mic. Descriere.
Rdcin pivotant-trasant. Tulpin dreapt,
plin, nalt pn la 25-30 (40) m. Scoarta cu
ritidom brun-negricios, solzos, subtire, moale,
friabil, format de timpuriu. Lemn foarte tare,
rezistent, greu. Coroan larg, relativ deas.
Lujerii vigurosi, mslinii, tomentosi, iarna gla-
brii, cu lenticele eliptice. Mugurii mari ovoizi,
acuti, bruni-glbui, tomentosi, cu stipele
persistente. Frunze lat-eliptice pn la obo-
vat-eliptice, auriculate, lungi de 10-12 cm, late
de 6-12 cm, cu lobii principali (8-9) profunzi
separati de sinusuri nguste, pe fata inferioar
cenusiu-glbui-proase, dispuse la vrful luje-
rului. Flori unisexuat-monoice. nflorire, V.
Fructe achene (ghind) ovoid-elipsoidale, ob-
tuze sau trunchiate, lungime 2,5 cm, sesile,
cte 2-8 la vrful lujerului. Cupa ltit-conic cu
solzi liniar-lanceolati, dezlipiti de pereti, cu peri
brun-glbui, desi. Fructific la 4-6 ani o dat.
Industrie. Lemnul este utilizat n constructii,
grinzi, stlpi de min, piloti, traverse. Nu este
folosit n tmplrie (se lucreaz greu, crap
usor). Foarte bun pentru combustibil. Scoarta
are aceleasi utilizri cu cea de la stejar. n
mediul stesc scoarta, n amestec cu artar,
mojdrean, calaican si piatr acr, era folosit
odinioar la vopsitul n negru al firelor de ln,
in, cnep. Apicultur. Specie melifer. Fur-
nizeaz albinelor culesul de polen si man.
Productie miere de man, 20 kg/ha. Pondere
economico-apicol mijlocie. Ornamental. Re-
comandat pentru zone verzi, n statiuni ex-
treme. Impuntor si atractiv prin frunzis bogat
si aspect particular. Indicat pentru spatiile
verzi, individual sau n grupuri mici, n poieni.
Decorativ prin port si frunze. nmultire prin
seminte. Vopsitorie. Scoarta posed
proprietti tinctoriale, fiind utilizat pentru
geitonogamie 312 geotropism

vopsirea n violet-nchis (vnt-mohort) a
fibrelor naturale (se jupoaie scoarta de pe
mldite tinere). Se foloseste dup recoltare.
GEITONOGAMIE (Geitonogamia),
form special de autopolenizare prezent la
florile hermafrodite si la plantele cu flori uni-
sexuate monoice, realizat prin interventia
agentilor polenizatori (ap, vnt, animale).
Transportul polenului se face de la o floare la
alta de pe aceeasi inflorescent sau de pe
aceeasi plant. De exemplu, specia cne-pa-
codrului sau cnepioar (Eupatorium
cannabium) posed flori unisexuate monoice.
Florile feminine sunt de obicei polenizate cu
polenul florilor masculine de pe aceeasi plant.
GELIFICARE (Gelificatio), proces
de transformare, prin mbibare cu ap, a pere-
telui pectocelulozic al celulelor vegetale, cu for-
marea unei mase gelatinoase numit muci-
lagiu. Hipersecretia produsilor pectici si
mbibarea lor cu ap provoac distrugerea, prin
dizolvare, a unor celule vecine, rezultnd muci-
lagii cunoscute sub numele de gume (cleiuri).
Frecvent, cleiul iese la suprafata tulpinii si devi-
ne cornos (prun, cires). Poate afecta total sau
partial peretele pectocelulozic. Se disting muci-
lagii pectozice, ntlnite la alge, liliacee, brasi-
cacee, malvacee; mucilagii celulozice, calozi-
ce, pectocelulozice, prezente la semintele de in
si leguminoase. Gelificarea poate avea loc nu-
mai la nivelul straturilor mijlocii ale peretelui
celular, ca la in (Linum usitatissimum); al stra-
turilor externe ale peretelui celular, ca la albu-
menul semintelor de roscove (Ceratonia sili-
qua); al straturilor interne ale peretelui celular,
ca la cactusi si malvacee; al ntregului perete
celular, ca la celulele scoartei si lemnului de
prun (Primus domestica), cires (Cerasius avi-
um), migdal (Amygdalus communis). Formarea
mucilagiilor si gumelor este conditionat de
factori abiotici (cldur, secet) si factori biotici
(microorganisme ecto- si endoparazite), de r-
niri. Gelificarea urmat de lichefiere are un rol
important n formarea vaselor de lemn, a vase-
lor de liber (tuburi, circuite) si laticiferelor articu-
late.
GENtIANACEE (Gentianaceae),
familie care cuprinde 70 genuri de plante cu
cca 800 de specii, rspndite pe tot globul, mai
des n etajul montan subalpin si alpin. Sunt
glabre si au gust amrui. Tulpinile au fascicule
bicolaterale. Frunze ntregi, opuse, foarte rar
unele alterne, de obicei sesile si adesea con-
crescute la baz nestipelate. Flori bisexuate
(hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 4-5, ex-
ceptie 6-8 la Blackstonia, solitare sau dispuse
n inflorescente cimoase sau racemoase; cali-
ciul gamosepal; corola gamopetal, cu prefo-
liatie contort; androceul format din stamine
inserate pe tubul corolei, n numr egal cu
diviziunile corolei si alterne cu acestea; gine-
ceul, cu ovar superior, bicarpelar, sincarpic,
unilocular, cu placente parietale si ovule ana-
trope. La baza gineceului se afl un disc glan-
dulos. Formula floral: H2K
(5
4) [C
(5
-4) A
5

4
] G
(2
).
Fruct capsul septicid. Flora Romniei po-
sed 27 specii ce apartin la 6 genuri: Blacksto-
nia, x= 10,11; Centaurium; Gentiana, x= 5, 7,
8, 9, 10, 11, 12, 13; Gentianella,x = 5, 9, 10,
11, 12; Lomatogonium, x= 5; Swertia, x=7.
Posed principii active foarte importante
pentru terapia medical.
GEOTROPISM (Geotropismus),
miscare de orientare diferit a organelor
plantei fat de directia si sensul fortei gra-
vitationale a Pmntului. Rdcina principal
si tulpina principal se orienteaz paralel cu
aceast fort; ambele sunt organe ortogeo-
trope. Orientarea lor ns este opus. Sediul
perceperii fortei gravitationale se afl n zona
de vrf a acestor organe. Se apreciaz c
mecanismul perceperii excitatiei const n
deplasarea granulelor de amidon din celulele
din vrful tulpinii si rdcinii, sub actiunea for-
tei gravitationale. Granulele excit proto-
plasma celulelor, comportndu-se asem-
ntor statolitelor animalelor. Excitatia
provoac reactia geotrop. Rdcina prin-
cipal se orienteaz n sensul gravitatiei; este
pozitiv-ortogeotrop. Tulpina principal se
orienteaz si creste n sens contrar acesteia;
fiind negativ ortogeotrop. Ramificatiile de
ordinul 1 ale rdcinii cresc oblic n jos, iar
cele ale tulpinii cresc oblic n sus, fiind plagio-
trope. Ramificatiile de ordinul II, III, IV etc. ale
acestor organe sunt ageotrope, cresc n toate
directiile, nu se orienteaz fat de directia si
sensul fortei gravitationale. Experimental, la
asezarea unei plantulen pozitia orizontal, se
va constata c, dup un timp, rdcina se
curbeaz cu vrful n jos, iar tulpina si n-
dreapt vrful n sus.
geraniacee 313 ghebe
1


GERANIACEE (Geraniaceae), fa-
milie care grupeaz plante erbacee sau sub-
arbustive, rar arborescente, cu peri glandulari,
care secret substante volatile (mentan, bor-
neol, geraniol). Frunze opuse, variat divizate
(de la palmat-lobate pn la penat-sectate), cu
stipele. Flori bisexuate (hermafrodite), actino-
morfe, rar usor zigomorfe, pe tipul 5; caliciul
dialisepal (cu sepale libere); corol dialipetal
(petale libere); androceul variabil (numr du-
blu, triplu fat de petale), cu filamentele unite la
baz, rar libere; ovar superior, din 5 sau 3 car-
pele cu cte unul sau dou ovule pendente, cu
micropilul n sus. Formula floral: H2 rar usor
1K
5
C
5
A
5+5+5
;
5
G
(5
3). Stilele formeaz cu axul floral o
coloan sub form de rostru lung. Polenizare
entomofil. Fruct mericarp, se desface n 5
maricarpii monosperme prevzute cu rostru
lung. Flora Romniei contine 28 specii ce
apartin la 3 genuri: Geranium, x= 7,8,9,10,11,
12, 13, 17; Erodium, x=9, 10; Pelargonium.
GERMINAtIE (Germinatio), totalita-
tea proceselor morfologice, fiziologice si bio-
chimice de trecere a embrionului din smnt
de la starea de viat latent (repaus) la starea
activ. Germinatie semintelor ncepe cu ab-
sorbtia apei. Coloizii din embrion si endosperm
si mresc volumul, celulele devin turgescente.
Smnta creste n greutate si volum. Presiu-
nea din interior ajunge la 1000-1500 atm, ceea
ce face ca tegumentul s crape si embrionul s
poat iesi. Respiratia este intens. Temperatu-
ra necesar germinatiei este caracteristic
diferitelor tipuri ecologice de plante. Semintele
plantelor de origine sudic au nevoie de o tem-
peratur mai ridicat dect cele de origine nor-
dic. Temperatura influenteaz absorbtia apei si
a srurilor minerale, activitatea enzimelor,
intensitatea proceselor metabolice (tabelul 2).
Lumina stimuleaz germinatia la peste 65%
dintre specii (exemplu, traista-ciobanului, lp-
tuc, tomate, tutun, mesteacn etc.); la 25%
dintre specii lumina inhib germinatia (exem-
plu, urzica moart, spnz, dovleac). Un numr
mic de specii (exemplu, in, gru, mei etc.) ger-
mineaz indiferent de conditiile de lumin.
Cantitatea de ap necesar pentru germinare
reprezint cel putin 35-40% din greutatea se-
mintelor. n cursul germinatiei, prin interventia
enzimelor, are loc degradarea substantelor de
rezerv din seminte. Substantele organice cu
masa molecular mare sunt transformate n

Gru 3-4 5 l5 30-32
Secar 1 -2 25 30
Orz 3-4,5 20 28-30
Ovz 4-5 25 30
Porumb 8-10 32-35 40-44
Fasole 10 32 37
Mazre 1 -2 30 35
Lucerna 1 30 37
Trifoi 1 30 37
In 2-3 25 30
Cnep 0-4, 8 40 47
FI. soarelui 4,8-10,5 34 40
Hric -4 - 38
Bostnoas 10,5-15,6 37-44 44-50
Castravei 15,6-18,5 31-37 44-50
Tutun 13-14 28 35
substante cu masa molecular mic, solubile n
ap, utilizate n procesele de crestere a em-
brionului. Amidonul este degradat de a-amilaz
n oligoglucide solubile, care sunt convertite de
(3-amilaz maltoz, iar aceasta transformat n
glucoza de a-glucozidaz. Fosforilazele degra-
deaz amidonul n glucoza, care se oxideaz
complet si d nastere la ATP. Lipidele se trans-
form sub actiunea lipazei n glicerina si acizi
grasi. Glicerina se transform n zaharuri. Acizii
grasi reactioneaz cu coenzima A si se trans-
form, prin dehidrogenare, n acetil-coenzi-
ma A. Aceasta particip, prin ciclul acizilor tri-
carboxilici, n procesul de respiratie a
embrionului. Proteinele (gruncioarele de aleu-
ron) sunt hidrolizate de ctre proteaze si des-
compuse n substante din ce n ce mai simple:
peptide, aminoacizi, amide, amoniac. Amonia-
cul este reutilizat la sinteza de aminoacizi, care
consituie materialul de baz pentru sinteza de
noi molecule proteice. Degradarea substratului
respirator are loc cu eliberare de energie calo-
ric si mecanic.
GHEBE
1
(Armillariella mellea), fam.
Tricholomataceae. Ciuperc saprofit sau pa-
razit lignicol, comestibil, ntlnit toamna
(VIIIXI) n grupuri, reunite n mnunchi, pe
trunchiuri, cioate si rdcini de foioase si coni-
fere din pduri, uneori prin livada de pomi
Tabelul 2
valorile temperaturilor pentru germinaia seminelor
(dupH. V a s i l i u ) '
ghebe
2
314 ghimpe

fructiferi; se mai numeste ghebe de rdcin,
halimas, opintici. Descriere. Plria convex,
apoi ntins, 5-10 cm diametru, cu marginea
rsucit n jos, subtire, striat; fata superioar
brun-glbuie, brun-mslinie sau bru-n-
roscat, cu numeroase scvame cafenii; fata
inferioar cu lamele putin decurente, albe-mur-
dar sau glbui, de multe ori ptate n brun-
roscat. Piciorul cilindric, adesea curbat, striat
n lung, elastic, fibros, rezistent la rupere, lung
de 5-12 cm, gros de 1-2 cm, brun-glbui sau
brun-negricios, usor umflat la baz, cu inelul
membranos-floculos, persistent, alb, la
maturitate ptat cu galben. Carnea subtire, al-
b sau usor glbuie, cu miros specific, gust
amar-astringent. Sporii ovoizi (7-9 5-6 n),
hialini, netezi, albi n mas. Silvicultur. Pro-
duce putregaiul alb al lemnului. Alimentatie.
Foarte apreciat, gustoas. Valoare alimentar
mare. Se fierbe minimum 20 minute. Se folo-
seste la ciorb, papricas, tocnit, ciulama,
ciuperci cu sos de usturoi, salat de ciuperci.
Pentru iarn se mureaz n otet, se prepar ca
zacusc sau se usuc (v. Pl. XXIV, 2).
GHEBE
2
(Armillariella tabescens),
fam. Tricholomataceae. Ciuperc saprofit sau
parazit lignicol, comestibil, ntlnit toamna
(VIIIX) n grupuri, reunite mai multe n mnun-
chi, pe rdcini si trunchiuri de copac putrede,
n pduri de foioase, mai ales de stejar. Des-
criere. Plria convex, apoi ntins, 5-6 cm
diametru, cu marginea rsucit, n jos, subtire,
striat; fata superioar brun-glbuie, cu scva-
me cafenii; fata inferioar cu lamele putin decu-
rente, albe-glbui. Piciorul fr inel. Carnea
subtire alb-glbuie, gust amar-astringent, mi-
ros de lemn umed. Sporii ovoizi (8-10 5-7),
hialini, netezi, albi n mas. Silvicultur. Pro-
duce putregaiul alb al lemnului de stejar. Ali-
mentatie. Foarte apreciat, gustoas, cu mare
valoare alimentar. Aceleasi ntrebuintri culi-
nare ca precedenta (v. Pl. XXIV, 3).
GHEBE DE BRAD (Lepiota cly-
peolaria), fam. Agaricaceae. Ciuperc sapro-
fit, comestibil, ntlnit n perioada au-gust-
octombrie, pe sol, prin pduri de foioase si
rsinoase. Descriere. Plria convex, dia-
metrul 4-8 cm; fata superioar cu pielita des-
cuamat n numeroase scvame mici, concen-
trice, brune, roscate sau ocracee, asezate pe
un fond albicios, n centrii neted si mai nchis
la culoare; fata inferioar cu lamele albicioase.
Piciorul cilindric, nalt de 4-10 cm, diametrul
0,4-1 cm, alb sau cenusiu-brun, cu inel flocu-
los, nepersistent, sub inel cu suprafata lnoa-
s - resturi de vl. Vl albicios. Sporii cu di-
mensiunile 12-16 5,5-6,5 n. Alimentatie.
Valoare alimentar mic. Utilizat pentru diferite
preparate culinare. Pentru iarn se conserv n
otet, dup ce n prealabil s-a fiert (v. Pl. XXIII, 6)
GHEBE DE PDURE (Xerula
longipes), fam. Tricholomataceae. Ciuperc en-
doxilofit si epixilofit, ntlnit n perioada VIIIX,
pe sol, prin pduri de foioase si tufrisuri.
Descriere. Plria convex, diametrul 4-8 cm;
fata superioar brun-deschis sau brun-roscat,
cu mici proeminente mameliforme, crnos-co-
riacee, pros-catifelat; fata inferioar cu lamele
libere, distantate, albe sau albe-glbui. Piciorul
fusiform, pslos-catifelat, striat-sulcat, nalt de
7-12 (15) cm, diametrul 0,5-1 cm. Carnea cu
gust amrui. Sporii de 8-10,5 6-9 \i. Ali-
mentatie. Valoare alimentar mare; gustoas,
utilizat la diverse preparate culinare.
GHEBE PUCIOASE (Hypholoma
fasciculare), fam. Strophariaceae. Ciuperc
epixilofit, necomestibil, toxic, ntlnit n
perioada aprilie-decembrie, pe lemnul mort
sau putrezit, destrmat n sol, de foioase si
rsinoase. Descriere. Plria globuloas, apoi
ntins, crnoas, diametrul 3-7 cm, marginile
plriei tinere se leag de picior cu un val
asemntor pnzei de pianjen; fata superi-
oar galben-sulfurie, mai mult sau mai putin
ruginie n partea central; fata inferioar cu
lamele strns-apropiate, aderente la picior, gal-
bene-sulfurii, apoi verzui si verzui-cenusii. Pi-
ciorul cilindric, nalt de 5-10 cm, diametrul
0,4-0,6 cm, portocaliu la baz, n rest de culoa-
rea plriei, uneori cu rmsitele fostului vl n
form de inel. Carnea galben-sulfurie, gust
amar, miros neplcut. Toxicologie. Provoac
intoxicatii gastrointestinale manifestate prin
stare de ru, greturi, vom, diaree, frisoane;
fr efecte mortale (v. Pl. XXIV, 1).
GHIMPE
1
(Ruscus aculeatus), fam.
Liliaceae. Subarbust sempervirescent, decla-
rat monument al naturii si ocrotit prin lege,
geofit, camefit, xeromezofit spre mezofit, mo-
derat-termofil, acidofil, ntlnit sporadic prin p-
duri, poieni, rrituri, tufrisuri, locuri pietroase
ghimpe 315 ghimpe
2


deschise, din vestul Transilvaniei, sudul Bana-
tului si Cmpia Romn; se mai numeste
angelic, coachezi, ghimpe lat, ghimpe mare,
ghimpe pduret, ieder, mrcin, merisor,
spinul-soarecelui. Fitocenologic, ncadrat n
Orno-Catinetalia, Fagion illyricum, Querco-Fa-
getea, Qercion frainetto. Rspndit n Europa,
Africa de Nord. Descriere. Plant lemnoas cu
rizom trtor, subfrutescent, nalt de 20-50
(70) cm, bogat ramificat, cu ramurile ltite,
ovate, numite filocladii, asemntoare frunze-
lor, ntotdeauna verzi. Flori mici, campanu-lat-
cilindrice, apoi ntinse n stea, grupate pe
ramurile ltite. nflorire, III-IV. Fructe, bace ro-
sii. Compozitie chimic: contine ulei volatil, re-
zine, sruri de potasiu si de calciu. Medicin
uman. Principiile active din plant manifest
proprietti diuretice, antihemoroidale, tonice
asupra peretilor venosi, prevenind trombozele.
Se interzice cu desvrsire recoltarea ei. Orna-
mental. Specie cu port particular, mai ales
cnd se afl ncrcat cu fructe. nmultire prin
diviziunea tufelor sau prin seminte la pat rece.
Indicat n spatiile verzi din sudul si vestul trii
pentru stncrii, soluri pietroase etc. (v. Pl.
XXIV, 4).
GHIMPE
2
(Xanthium spinosum), fam.
Asteraceae. Plant erbacee, anual, terofit,
xeromezofit spre mezofit, moderat-termofil,
acido-neutrofil, nitrofil, eutrof, ntlnit prin
psuni, locuri necultivate, ruderale, pe lng
drumuri, garduri, n apropierea asezrilor ome-
nesti, comun n toat tara; se mai numeste
aspric, ctin, corneei, dracil, ganofer, ghim-
pe tare, holer, lipici, plmid, sciete musc-
lesc, spin alb, spin de holer, spin mocnesc,
spin musclesc, volbur mic. Planta este cu-
noscut din Antichitate. Dacii o numeau curion-
necum, curionnecuma thraxila. Ea depreciaz
valoarea nutritiv a pajistilor. Fitocenologic,
ncadrat n Chenopoditea, Onopordion. Rs-
pndit n America de Sud, adventivn Europa.
Descriere. Rdcin fusiform. Tulpin bogat
ramificat, ncepnd de la baz, pubescent,
cu spini trifurcati la baza fiecrei frunze, nalt
ntre 20-80 cm. Frunze ovat-lanceolate-trilo-
bate, cu lobul mijlociu mai lung dect cei
laterali, baza usor atenuat n petiol, pe fata
superioar cu peri rari, pe nervuri desi, pe fata
inferioar sur-alb-proas. Flori mici, verzui,
unisexuat monoice; cele mascule grupate n
calatidii globuloase situate n vrful ramurilor;
cele femele grupate n calatidii cu foliole invo-
lucrale concrescute, prevzute cu spini ndoiti
la vrf, dnd aspectul unui fruct, situat la sub-
suoara frunzelor. nflorire, VIIX. Fructe, ache-
ne nchise n involucrul bilocular, uncinat-ghim-
pos. Compozitie chimic. Sub aspect chimic
planta este putin studiat. Contine saponine,
fitosteroli, flavonoide, lactone (xantatina), acid
cafeic, acid clorogenic, ulei volatil etc. Bio-
terapie. Prtile aeriene ale plantei au utilizare
terapeutic n medicina uman. Actiune decon-
gestiv n adenomul de prostat, putnd duce
la evitarea interventiei chirurgicale. n medicina
uman traditional a diverselor popoare
nord-af ricane si sud-europene planta este folo-
sit ca antitumoral, antidiabetic, sialagog si diu-
retic. n medicina uman empiric rus este
folosit si ca remediu mpotriva turbrii. Cer-
cetrile efectuate n Romnia au pus n evi-
dent c extractul apos obtinut din plant posed
proprietti anticongestive, cicatrizante si
dezinfectante, cu rezultate bune n adenom de
prostat, prostatit, cistopielit, litiaz renal.
Dispar simptomele initiale ale bolii, se reduce
polakiuria, se sterilizeaz urina, determin reti-
nerea selectiv n serul sanguin a electrolitilor
(K+ si Mg
2
+) protectori ai miocardului. Recol-
tare. Prtile aeriene ale plantei (Xanthii herba)
se recolteaz n timpul verii iunie-august pe
timp frumos, dup ce se ridic roua. Se usuc
la umbr, n strat subtire, de preferat n poduri
bine aerate si acoperite cu tabl. Medicin
uman. Uz intern. Pentru tratarea turbrii, hi-
pertiroidismului, dar mai ales n adenomul de
prostat, prostatit, cistopielit, litiaz renal:
decoct, din 1 lingurit plant mruntit la o
can (200 ml) cu ap. Se fierbe 10 minute la un
foc domol. Se las acoperit 15 minute pentru
a se rci. Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi
dimineata si seara, pe stomacul gol, cu 30 mi-
nute nainte de a mnca, timp de 6 luni, dup
care se consum numai o can pe zi, dimi-
neata. Pentru cistopielite (cistite), tratamentul
se face 3-5 luni, iar pentru adenomul de pro-
stat 6-18 luni n functie de stadiul bolii si de
starea de rspuns a organismului. Pentru liti-
az renal tratamentul se face toat viata. n
reteta PLAFAR se mentioneaz c dup 3-
5 sptmni de tratament se reduc mictiunile
nocturne la jumtate si dispar usturimile pe
uretr, iar durerile sau apsrile pe vezica uri-
nar sau n zona sezutului se diminueaz: pe
parcurs prostata se descongestioneaz si si
ghimpe2 316 ghintur galben

revine la volumul si elasticitatea normale. Con-
traindicatii. Se recomand ca n timpul trata-
mentului s nu se mnnce srat, iute, piperat,
acru (varz, castraveti, gogosari, gogonele, ro-
sii, lmi, portocale, grapefrut, bulion, bors,
lapte acru, sana, iaurt, smntn). Nu se va
consuma alcool (nici vin, nici bere). Agricul-
tur. Buruian problem, invadeaz psunile,
adesea ptrunde n lucerniere si culturi de po-
rumb, prin prasile, erbicide.
GHINtUR GALBEN (Gentia-
na lutea), fam. Gentianaceae. Plant erbacee,
peren, medicinal, ocrotit prin lege ca mo-
nument al naturii, geofit, mezofit, microter-
m, lapH amfitolerant, calcifil, heliofil, ntl-
nit pe soluri scheletice si pajisti n regiunile
montan si alpin, bogate n humus; se mai
numeste abrmeasc, cahincea, duntur, en-
gere, fierea-pmntului, ghimbere de munte,
hintur, iantur, ochincea, strigoaie, steger,
tintur. Fitocenologic, ncadrat n Sesleritalia,
Calamagrostidion. Element alpino-carpatic
rspndit n Europa, Asia Mic. Cultivat pen-
tru scopuri medicinale n judetele Brasov, Pra-
hova, Neamt. Rezistent la temperaturile foarte
sczute din timpul iernii. Cerinte ridicate fat de
umiditatea solului. Vegeteaz bine pe soluri
bogate n calciu, pe pante luminate, nsorite, cu
expozitie sudic si sud-estic. Descriere.
Rizom gros (2-3 cm), scurt (5-7 cm), cu 3-5
sau mai multe rdcini cilindrice, brun-glbui,
lungi pn la 90 cm. Tulpin fistuloas, cilin-
dric, neramificat, glabr, frunzoas, nalt de
40-140 cm. Frunze lat-ovat-eliptice, lungi pn
la 30 cm, late pn la 15 cm, cu 5-7 nervuri
arcuite proeminente. Flori galbene, mari,
lung-pedicelate, dispuse n cime corimbiforme.
nflorire, VI VIII. Fruct, capsul conic, uni-
locular, lung de 6 cm, ce contine pn la
100 seminte lat-aripate pe margine. Compo-
zitie chimic. Rdcina contine heterozide
amare (gentiopicrina, amarogentina, gentia-
marina, gentiacaulina, izogentizina), alcaloidul
gentianina, glucide (gentianoza, gentiobioza),
substante colorante (gentisina), tanoizi, lipide,
steroli, sruri minerale. Bioterapie. Rizomul si
rdcina plantei au utilizare terapeutic n me-
dicina uman si veterinar. Principiile active pe
care le contin au proprietti stomahice si tonic
amare, eupeptice, coleretice colagoge, febri-
fuge, antihelmintice. Recomandat n anorexii,
convalescent, dischinezii biliare. Stimuleaz
secretia salivei, a sucurilor gastrice si intesti-
nale ajutnd la realizarea unei digestii normale,
mreste secretiile biliare, stimuleaz contractia
vezicii biliare si, ca urmare, evacuarea bilei n
intestin, scade febra, provoac eliminarea
viermilor intestinali. Se utilizeaz sub diverse
forme farmaceutice. Intr n compozitia
Ceaiului tonic aperitiv" (PLAFAR). Recoltare.
Rizomul si rdcinile (Gentianae rhizoma et
radix) nu se recolteaz din flora spontan, ci
numai din culturi. Se scot din pmnt cu sapa
sau plugul. Se spal ntr-un curent de ap. Se
taie n bucti de 10-15 cm. Uscarea se face la
soare sau n poduri acoperite cu tabl. Uscarea
artificial, la 45-60 C. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea gripei, ascaridiozei,
stimularea poftei de mncare, stimularea
functiei ficatului si a sistemul ui nervos:
a) infuzie, din

lingurit pulbere rdcin

peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se bea un sfert de can naintea
meselor principale pentru stimularea functiei
hepatice, sistemului nervos, o jumtate de ca-
n de 2 ori pe zi pentru ascaridioz si cte
250 ml de 3 ori pe zi pentru grip; b) decoct, din
1
/2 lingurit pulbere rdcin la o can (250 ml)
cu ap. Se fierbe 5-10 minute la foc moale. Se
strecoar. Se bea un sfert de can naintea
meselor principale; c) tinctur pregtit din 20 g
pulbere rdcin la 100 ml alcool 70. Se las
la macerat 7-8 zile. Se agit continutul sticlei
zilnic pentru omogenizare. Se strecoar. Se
pstreaz ntr-o sticl bine nchis. Se iau na-
inte de mese: copii cte 5-10 picturi; adulti
10-15 picturi; d) vin tonic, pregtit din 3 linguri
pulbere rdcin la 60 ml alcool 70. Se las la
macerat ntr-o sticl bine nchis 24 de ore. Se
toarn apoi 1 l de vin si se las n continuare la
macerat 10 zile. Sticla se agit zilnic pentru
omogenizare. Se adaug 100 g zahr sau
100 g miere; numai adultii pot lua cte o lingur
nainte de mese; e) sirop pregtit din 1 lingur
pulbere rdcin la 250 ml ap n clocot. Se
acoper si se las la macerat 6 ore. Se stre-
coar. Se adaug 250 g zahr. Se fierbe pn
la consistenta siropoas. Se iau 3-4 lingurite
pe zi, nainte de mese. 2. Pentru usurarea
activittii digestive prin excitatia sucului gastro-
intestinal si pentru combaterea viermilor intes-
tinali: a) decoct, din 1 lingurit pulbere rdcin
la 1 l de ap. Se fierbe 15 minute. Se strecoar.
Se bea cte o jumtate de can cu 30 minute
ghintur ptat 317 ghintur vnt

naintea meselor principale; b) pulbere rdci-
n, de 2 ori pe zi cte un vrf de cutit; c) tinctur
pregtit ca mai sus. Se iau de 2 ori pe zi, cte
10-15 picturi. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea anorexiei; tulburrilor
digestive cronice, tulburrilor de metabolism,
atoniei prestomacelor, cistitei hemoragice:
a) infuzie, din 2 lingurite de rdcin uscat si
mruntit peste care se toarn 1 l ap. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se las la
rcit. Se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt); b) decoct, din 2 lingurite pulbere
rdcin la 1 l de ap. Se fierbe 10 minute. Se
strecoar. Se rceste. Se administreaz prin
breuvaj bucal; c) pulbere rdcin administrat
prin breuvaj bucal; d) extract, din rdcin;
e) tinctur, din rdcin. Dozele de tratament:
animale mari (cabaline, taurine), 10-25-50 g
drog sau 5-15-25 g extract sau 1-3-8 g tinc-
tur; animale mijlocii (ovine, caprine, porcine),
2-5-10 g drog sau 1-3-5 g extract sau 0,2-
0,5-2 g tinctur; animale mici (pisici, cini), 0,2-
1-2 g drog sau 0,1-0,5-1 g extract sau 0,05-
0,2-0,5 g tinctur. Atentie! Supradoza-rea
duce la intoxicatii. Se intervine cu tratament
simptomatic. Ornamental. Se poate cultiva n
spatiile verzi din regiunea alpin si montan, n
grupuri, pe stncrii. Decorativ prin port si
flori. nmultire prin desfacerea tufelor si prin
seminte (v. Pl. XXIV, 6).
GHINtUR PTAT (Gentiana
punctata), fam. Gentianaceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit-geofit, mezofit, criofil
spre microterm, oligotrof, foarte acidofil
spre acidofil, heliofil, ntlnit pe locuri pie-
troase, erboase, tufrisuri din zona alpin, a
muntilor Apuseni, Carpatilor Orientali si Meri-
dionali; vegeteaz pe soluri revene, pn la
reavn-jilave cu troficitate sczut (T= 10-30);
se mai numeste dintur, entur, fierea-pmn-
tului, ghimbere, intur rosie, ochincea, potroa-
c. Genetic, 2n = 40. Fitocenologic, ncadrat
n Seslerietalia. Element alpino-carpatic.
Rspndit n Europa, mai ales Peninsula
Balcanic. Descriere. Rizom cilindric, gros
pn la 1,5 cm, oblic sau vertical, cu rdcini
oblice sau verticale. Tulpin simpl, slab-mu-
chiat, fistuloas, nalt pn la 60 cm. Frunze
ovate, eliptice pn la ovate, acute, sesile, cu
5 nervuri proeminente. Flori galbene-deschis,
des punctate-purpuriu, dispuse capituliform n
vrful tulpinii si solitar la baza frunzelor
superioare. nflorire, VIIIX. Fructe, capsul.
Compozitia chimic asemntoare cu a ghin-
turei galbene. Medicin uman si veterinar.
Aceleasi utilizri ca la ghintura galben (Gen-
tiana lutea). Ornamental. Cultivat n lungul
praielor si lng izvoarele din grdinile alpine.
Decorativ prin port si flori. nmultire prin desfa-
cerea tufelor si prin seminte.
GHINtUR VNT (Gentiana
pneumonnthe L.), fam. Gentianaceae. Plant
erbacee, peren, hemicriptofit, ntlnit spo-
radic prin psuni, livezi, fnete umede, uneori
si mlastini, din regiunea de cmpie pn n cea
montan; se mai numeste lumnarea, lum-
narea, ochincea albastr, otintea vnt.
Genetic, 2n = 26. Fitocenologic, ncadrat n
Molinio-Juncetea, Car. Molinion. Rspndit n
Europa si Asia. Planta este cunoscut din
Antichitate. Medicina popular venit dinspre
geto-daci a folosit planta ca leac pentru bolile
de plmni, iar extern pentru a trata besica cea
rea (crbune). Specie mezoterm, mezohigro-
fit-higrofit, oligotrofa, moderat acid-neu-
trofil. Are cerinte mijlocii fat de cldur.
Vegeteaz pe soluri reavn-jilave pn la
jilav-umede si chiar umed-ude, cu troficitate
sczut (T = 10-30), cu pH-ul 5,0-7,2. Des-
criere. Rizom scurt, cilindric, gros de 3-10 mm,
cu numeroase rdcini crnoase. Tulpin
erect, simpl, mai rar puternic ramificat de la
baz, nalt (10) 25-50 (65) cm. Frunze opuse,
lineare sau linear-lanceolate, cu marginea
limbului adesea rsucit, la baz ngustate
ntr-o vagin scurt, lungi de 3-7 cm, late de
2-6 mm cu o nervur rar 3-5 nervuri, glabre.
Flori de culoare azurie, mai rar aproape alb
sau roz-rosietic, n partea intern maculate,
cu striatiuni verzi; caliciu campanulat, cu dinti
ngust lineari sau linear lanceolati, ascutiti,
lungi de 5-10 mm; corol campanulat lung
de 2,5-5,3 cm cu 5 lacinii mult mai scurte dect
tubul; androceu din stamine cu filamente ltit
aripate spre baz si antere concrescute;
gineceu cu stil linear, cu stigmat la maturitate
bifurcat si rsucit. nflorire, VII-X. Fruct, cap-
sul ngustat spre baz, lung de cca 3-4 cm.
Seminte, fusiforme, acoperite cu un tesut spon-
gios, lungi de 1,5 mm (fig. 124). Compozitie
chimic. Rdcina contine heterozide amare
(gentiopicrina, amarogentina, gentiamarina,
gentiacaulina, izogentizina), alcaloidul gen-
tianina, glucide (gentianoza, gentiobioza),
ghintur vnt 318 ghiocel


Fig. 124. Ghintur vnt
(Gentiana pneumonnthe).
substante colorante (gentisina), tanoizi, lipide,
steroli, sruri minerale. Bioterapie. Principiile
active din rizom si rdcini au proprietti eu-
peptice, stomahice, coleretice, colagoge, fe-
brifuge, tonic-amare, antihelmintice, antimi-
crobiene, antimalarie. Remediu cu gusta
amar; ajut la stabilirea unei digestii normale;
usureaz activitatea digestiv a stomacului;
mreste si excit secretiile biliare; stimuleaz
contractia vezicii biliare si produce evacuarea
bilei n intestin; produce scderea febrei; com-
bate malaria, mai ales n asociere cu chinina;
provoac eliminarea viermilor intestinali;
provoac distrugerea unor microbi. Recoman-
dat n anemie, limfatism, convalescent,
malarie, lipsa poftei de mncare etc. Recol-
tare. Rizomul si rdcinile se recolteaz prin
luna octombrie. Dup ce se scot din pmnt,
se spal ntr-un curent de ap. Se las la
zvntat, apoi se portioneaz n bucti de 8-
10 cm. Fragmentele groase se despic, se
usuc n podul caselor acoperite cu tabl,
ntr-un singur strat. Uscarea artificial la
40-45 C. Medicin uman. Aceleasi utilizri
ca la ghintur. Medicin veterinar. Aceleasi
utilizri ca la ghintur. Ornamental. Se poate
cultiva n spatiile verzi din regiunea alpin si
montan, n grupuri, pe stncrii. Decorativ
prin port si flori. nmultire prin desfacerea tufe-
lor si prin seminte.
GHIOCEL (Galanthus nivalis), fam.
Amaryllidaceae. Plant erbacee, peren, geo-
fit, mezofit, spre mezohidrofit, mezoterm,
slab-acidoneutrofil, ntlnit frecvent n toat
tara, exceptnd Dobrogea, prin pduri, poieni,
tufrisuri, de la cmpie pn n zona alpin;
vegeteaz pe soluri revene pn la
reavn-jilave inclusiv, cu troficitate ridicat
(T= 80-140); se mai numeste aisoar, clocoti
de omt, clopotei de primvar, cloconei. ghi-
licei, ghirele, giorele, luste, primvrut, ustu-
roit. Genetic, 2n = 24. Fitocenologic, ncadrat
n Fagetalia, Car. Querco-Fagetea. Rspndit
n Europa. Descriere. Bulb globulos sau ovoi-
dal, cu tunici brune, fr bulbili; rdcini fas-
ciculate. Tulpin aerian lung de 15-30 cm,
cu frunze liniare, la baz nconjurate de o teac
membranoas transparent, transversal-trun-
chiat. Floare alb, solitar, asezat n vrful
tulpinii, nutant, bisexuat, actinomorf; peri-
gon din 3 tepale interne mai mici si 3 tepale
externe; androceu cu 6 stamine; gineceul tri-
carpelar, cu ovarul inferior. nflorire, II-III.
Fruct, capsul ovoidal, alungit-cilindric. Se-
minte cu tegument subtire, albicios sau bruniu.
Toxicologie. Toxicitatea plantei este conferit
de alcaloizii hipeastrin, masonin, nivalin,
crivelin, tazetina, licorin (galatidin), narta-
zin, narvedin. Probabil licorina este agentul
intoxicatiilor. Consumarea bulbilor produce dia-
ree moderat si vom. Bioterapie. Bulbii, frun-
zele si florile sunt folosite n scop terapeutic de
medicina uman etnoiatric. Folosite intern n
tratarea paraliziilor si parezelor nervilor peri-
ferici, iar extern n tratarea scurgerilor vaginale,
ghiocel 319 ghizdei

paraliziilor si parezelor nervilor periferici. n Bul-
garia alcaloidul galantamina este conditionat
sub form se solutie injectabil. Fiolele contin 1
sau 5 mg galantamina, sub form de brom-
hidrat; se comercializeaz sub denumirea Ni-
valin. Se administreaz subcutanat sau intra-
muscular ca mitotic si n sechelele poliomielitei.
Favorizeaz reluarea transmisiei impulsurilor
nervoase, cu efecte asupra tonusului vaselor
sanguine si a organelor. Tratamentul deter-
min o mbunttire moderat pn la marcat
n hemiplegii si hemipareze, hemoragii cere-
brale, tromboze sau boli tromboembolice.
Bromhidratul de galantamina potenteaz efectul
aminofilinei si al adrenalinei. Previne efectul
paralizant al PARANION-ului. Favorizeaz re-
generarea si formarea fibrelor musculare
(Em. Gri gorescu,I. Ci u l e i , Ursul aSt-
nescu, 1986). Medicin uman. Uz i ntern.
Pentru tratarea paraliziilor si parezelor nervilor
periferici: decoct, din 1 lingurit bulbi, flori, frunze
mruntite la o can (200 ml) cu ap. Se fierbe 5
minute. Se strecoar. Se bea o can pe zi. Uz
extern. 1. Pentru tratarea paraliziilor si pare-
zelor nervilor periferici: decoct, din 50-100 g
bulbi, flori, frunze la 3-4 l de ap. Se fierbe
15 minute. Se strecoar. Se adaug la apa de
baie (37 C). Zilnic se face o baie. 2. Pentru
tratarea scurgerilor vaginale (leucoree, candido-
ze): decoct din 50 g bulbi, flori, frunze la 2 l ap.
Se fierbe 15 minute. Se las la rcit 15 minute.
Se strecoar. Se fac 2-3 splturi cu irigatorul,
din care una seara. Apicultur. Specie meli-
fer. Florile furnizeaz albinelor culesul de nec-
tar si polen. Productia de miere, 10 kg/ha. Pon-
dere economico-apicol mic. Ornamental.
Cultivat ca plant decorativ n parcuri, grdini
publice si individuale, prin boschete luminoase,
masive arborescente, gazon nflorit, iar ca plant
fortat la decorarea apartamentelor, nmultire prin
bulbi. Vopsitorie. Florile, frunzele sau planta
ntreag (fr bulb si rdcini) au proprietti
tinctoriale, fiind utilizate pentru vopsitul fibrelor
naturale n galben sau galben-stins. Recoltarea
se face cnd planta este bine nflorit. 1. Pentru
vopsitul fibrelor naturale n galben-stins se
folosesc, imediat dup cules, flori si frunze
proaspete. Se fierb n ap 30 minute. Se
strecoar. n solutia cald se dizolv piatr acr
(50-60 g/kg material). Se amestec pentru
dizolvare si uniformizare. Se introduce mate-
rialul. Se las la fiert 20-30 minute. Se
controleaz prin esantion intensitatea culorii.
Cnd s-a obtinut culoarea dorit se scoate si se
usuc la umbr. 2. Pentru vopsirea lni n
galben, florile si frunzele proaspt culese se
fierb n ap pn cnd solutia se coloreaz n
galben, la intensitatea maxim. Se strecoar si
se mentine cald. Separat se dizolv piatr acr
(50-60 g/kg material) n apa cald. Se introduce
ln, se las s se ptrund, apoi se scoate si
se trece n vasul cu solutia de colorare. Se tine
n flota de vopsire pn se obtine nuanta de
culoare dorit. Se scoate si se usuc la umbr
(Agnet a Bt c, Margaret a Tomescu,
1984) (v. Pl. XXIV, 5).
GHIZDEI (Lotus corniculatus), fam.
Fabaceae. Plant erbacee, peren, hemicrip-
tofit, xerofit spre mezofit, amfitolerant la
temperatur si pH, ntlnit prin locuri uscate
sau umede, tufrisuri, pn n etajul subalpin;
vegeteaz pe toate tipurile de sol, prefer totusi
solurile suficient de bogate n calciu; se mai
numeste bichin slbatic, culbeceasc, drob,
ghiara-mtii, ghizdel, mzriche, moar-tea-
ginilor, motocei, rochia-rndunicii,
smtise, trifoiste, unghia-ginii, visdei. Dacii o
numeau mizelela, miezrel, mzrel (I .
PachiaTatomirescu, 1997). Genetic, 2n
= 24. Fitocenologic, ncadrat n Molinio-
Arrhenatheretea, Festucetalia valesia-cae,
Festucetalia vaginatae, Sccalietea, Plan-
taginetea. Rspndit n Europa, Asia, n nordul
si estul Africii. Cultivat cu peste 200 ani n
urm. Rezistent la ger si secet. Merge bine pe
orice tip de sol, dar mai ales pe cele care contin
calciu. Descriere. Rizom vertical, ramificat.
Tulpin cu colet multicapitat din care pornesc
numerosi lstari culcati la baz sau erecti, nalti
pn la 60 cm, glabri sau dispers-prosi. Frun-
ze cu 5 foliole, cele 3 mijlocii apropiate, cele
inferioare ndeprtate, glabre sau putin p-
roase pe margini si pe dosul nervurii mediane.
Stipele rudimentare, reduse la sete sau papile.
Flori galbene grupate cte 3-9 n inflorescente
umbelate; caliciul 5-dintat; corol cu vexil ro-
tund sau lat-ovat, aripi lat-ovate, caren scurt,
perpendicular-arcuit n sus, formnd un ros-
tru; androceul din 10 stamine diadelfe; gineceul
cu ovar sesil. nflorire, V-IX. Polenizare alo-
gam, rar autogam. Fruct, pstaie cilindric.
Seminte globuloase, mrunte. Compozitie
chimic. Planta contine proteine (10,87%), al-
bumin (8,89%), lipide (2,04%), substante ex-
tractive neazotate (35,92%), celuloz
gibereline 320 gineceu

(35,31%), substante minerale (4,79%) cu K,
Ca, P, Mg etc. Bioterapie. Florile sunt folosite
n terapeutica medical popular ca antispas-
tic, calmant n strile de excitatie nervoas.
Efect sedativ n insomnii, stri de anxietate,
neliniste. Recoltare. Florile se recolteaz n
zilele senine, dup orele 10. Se usuc n poduri
acoperite cu tabl, n strat subtire. Prin uscare
florile devin verzi. Se pstreaz n saci textili.
Medicin uman. Uz intern. Utilizat de medi-
cina popular ca antispastic, calmant n strile
de excitatie nervoas, n insomnii, neliniste:
infuzie, din 1-2 lingurite flori uscate peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
beau 1-2 cni pe zi. Zootehnie. Specie fura-
jer. Utilizat n hrana vitelor ca nutret verde si
uscat, mai ales n amestec cu alte nutreturi.
Productie, 12 000-20 000 kg/ha mas verde.
Consumat n stare verde produce meteorizatie.
Gust amrui. Culoarea galben a florilor se
transmite laptelui si untului. Ca plant de psu-
ne suport bine muscturile si clcatul. Agri-
cultur. Utilizat ca ngrsmnt verde. Api-
cultur. Specie meiifer. Florile ofer albinelor
culesul de nectar si polen. Cantitatea de nec-
tar, 0,08-0,20 mg/floare. Productia de miere,
15-30 kg/ha. Pondere economico-apicol mi-
c. Ornamental. Se poate cultiva pe peluze de
la cmpie pn n etajul subalpin. Decorativ
prin port si flori, nmultire prin seminte (v. Pl.
XXIV, 7).
GIBERELINE, fitohormoni de natur
izoprenic prezenti n tesuturile si organele ma-
jorittii speciilor de plante inferioare si n spe-
cial ale celor superioare. Pn n prezent au
fost izolate 52 gibereline cu structur chimic
foarte apropiat. Primele (A si B) au fost izolate
n stare cristalin clin filtrele de cultur ale
ciupercii Gibberella fujikuroyde ctre japonezii
Yabuta si Sumki (1938). Ciuperca paraziteaz
rdcinile de orez determinndu-le alungirea
tulpinilor si mrirea suprafetei foliare. Gibere-
line A, sau acidul giberelic este cea mai rspn-
dit. Gibereline A se gsesc n celula vegetal
n stare liber, conjugat si solubile n ap sau
legate. Gibereline A sunt di- sau tri- carboxilice,
fiind cele mai rspndite n regnul vegetal. Gi-
bereline A conjugate au fost identificate n
ultimii 10-15 ani. n general sunt conjugate cu
p-D-glucoz. Sunt inactive. Devin active prin
hidrolizare, cnd necesittile fiziologice ale
tesuturilor vegetale o cer. Gibereline A legate
de proteine devin active dac sunt tratate cu
proteinaze, constatare experimental pe unele
extracte apoase din seminte mature. Biosin-
teza lor are loc pe calea acidului mevalonic.
Fiziologic stimuleaz: elongatia celulelor, divi-
ziunea celulelor sau ambele procese la un loc;
biosinteza triptofanului, precursorul sintetic al
auxinei (acidul p-indolilacetic), inhibnd
actiunea auxinoxidazelorce distrug acidul p-in-
dolilacetic; biosinteza proteic si actiunea unor
enzime n procesul de diviziune celular.
GIMNOSPERME, PINOFTTE
GINECEU (Gynoeceum), organ fe-
meiesc de reproducere a florii. Simbolul de for-
mul: K. Apare pentru prima dat la angiosper-
me si nu se mai ntlneste la nici un alt grup de
plante. Este format din una sau mai multe carpe-
le (macrosporofile) de natur foliar. Indiferent
de numrul carpelelor ce intr n alctuirea lui,
gineceu este constituit din: -> OVAR, -> STIL si
-> STIGMAT. Numrul c a r p e l e l o r di n
s t r uc t ur a gi neceul ui reprezint un ca-
racter constant de specie. El poate fi monocar-
pelar- format dintr-o singur carpel (Fabace-
ae si unele specii din Rosaceae: prun, cires,
cais s.a.); bicarpelar- format din dou carpele
(Apiaceae, Lamiaceae, Boraginaceae, Astera-
ceae); tricarpelar - format din trei carpele (Iri-
daceae, Liliaceae); tetracarpelar - format din
patru carpele (Brassicaceae); pentacarpelar-
format din cinci carpele (Caryophyllaceae, Pri-
mulaceae); policarpelar - format dintr-un nu-
mr mai mare de carpele (majoritatea speciilor
din fam. Ranunculaceae, multe specii Rosa-
ceae). Dispozitia carpelelor pe receptacul poate fi
ciclic (majoritatea familiilor de plante) si spiro-
ciclic (Magnoliaceae, Ranunculaceae). Ra-
p o r t u l e x i s t e n t n t r e c a r p e l e (fig. 125,
126) evidentiaz dou tipuri de gineceu: apo-
car p - format din carpele libere, neunite ntre
ele (Ranunculaceae, Crassulaceae, Rosace-
ae) si cenocarp sau sincarp - format din car-
pele concrescute, unite ntre ele, caracter ntl-
nit la majoritatea angiospermelor. Modul de
concr est er e sau sudar e a c a r p e l e -
l or nt r e el e delimiteaz n cadrul gineceu-
lui cenocarp, urmtoarele tipuri: gineceul eu-
si ncarp - la care carpelele concresc n
adncime prin margini si prin o parte din supra-
fata lor, pn n centrul ovarului, mprtind
gineceu 321 ginkgoacee

Fig. 125. Tipuri morfologice de gineceu: a
- apocarp; b-d - cenocarpe; b - sunt
concrescute numai ovarele; c - sunt
concrescute ovarele si stilele; d - sunt
concrescute ovarele, stilele si stigmatele.

Fig. 126. Tipuri de gineceu cenocarp
sectionate la nivelul ovarului:
a - ovar paracarp; b- ovar lisicarp; c- ovar
eusincarp; 1 - ovule.
cavitatea lor n tot attea loji sau loculi, cte
carpelel compun (Liliaceae) (fig. 127); gineceul
paracarp - la care carpelele concresc numai
prin marginile lor, iar ovarul rmne unilocular,
adic cu o singur loj (specii de Violaceae,
Orchidaceae); gineceul lisicarp - deriv din cel
eusincarp, posed o singur loj n centrul c-
reia se afl o coloan de tesut placentar pe care
se prind ovulele; septele ce uneau centrul ova-
rului cu peretele lui au disprut (Caryo-
phillaceae, Primulaceae). Numrul carpelelor
din structura gineceului se poate stabili dup
numrul lobilor pe care i are stigmatul sau dup
numrul liniilor de sudur si nervuri ce se
observ bine, mai ales n sectiune transversal.
GINKGOACEE (Ginkgoaceae), fa-
milie cu plante exclusiv holarctice. Are un sin-
gur gen cu o singur specie Ginkgo biloba,
cunoscut sub numele de Ginco. Arbore nalt
pn la 30 m, dioic. Frunze n form de evantai,
bilobate, petiolate, pieloase, cztoare. Flori
dioice; cele mascule solitare, n form de
amenti; cele femele lung pedunculate, cu ovu-
le, din care numai unul se dezvolt. nflorire,
V-VI. Smnt lung de cca 2,5 cm, cu nvelis
crnos glbui, urt mirositor. Smnta se ma-
turizeaz n septembrie. Cultivat prin parcuri ca
arbore ornamental.
Fig. 127. Structura gineceului la crin (Lilium
candidum):
a - stil cu stigmat vzut din profil; b - stigmatul vzut
apical; c - papilele stigmatului; d - sectiune
transversal prin stil; e - sectiune transversal prin
ovar; f- sectiune prin stil (mult mrit); g - structura
ovarului (sectiune transversal); 1 - epiderm extern;
2- canalul stilului; 3- epiderma intern; 4 - fascicul
libero-lemnos; 5 - fascicul libero-lemnos placentar;
6 - fascicul dublu rezultat din contopirea a dou
f asci cul e l at eral e; 7 - l oj a ovari an; 8 - ovul ;
9- papilele stigmatului; 10- stil.
a
ginogenez 322 globuline

GINOGENEZ (Gynogenesis), pro-
ces de partenogenez haploid feminin. Actul
biologic const n germinarea polenului pe stig-
mat, formarea tuburilor polinice, ptrunderea
lor n sacul embrionar. Gametul masculin p-
truns n oosfer degenereaz fr a se contopi
cu ea. Embrionul se dezvolt din oosfera nefe-
cundat. Planta format este asemntoare cu
partea matern.
GIUGAN (Catathelasma imperiale)
fam. Tricholomataceae. Ciuperc micori-
zant, comestibil, ntlnit n perioada au-
gust-octombrie, pe soluri calcaroase, prin
pduri de rsinoase si de amestec. Descriere.
Plria convex, rar infundibuliform, groas,
diametrul 10-16 cm, cu marginea puternic
involut; fata superioar brun-roscat pn
la brun-alunie, neted; fata inferioar cu
lamele decurente, albicioase, apoi glbui,
uneori negricioase pe muchie. Picior radicant,
plin, nalt de 7-13 cm, diametrul 3-4 cm, alb,
ocru sau palid-bruniu, cu inel dublu. Carnea
t ar e, cu mi r os de f i n. Spor i i de
11-14 5-6 n (Gh. Slgeanu, A. Sl-
geanu, 1985). Alimentatie. Valoare alimen-
tar mic. ntrebuintat n diferite preparate
culinare.
GLANDE DIGESTIVE, structuri
histologice reprezentate prin peri glandulari
pluricelulari digestivi care secret fermenti
proteolitici. La roua-cerului (Drosera
rotundifolia) fiecare pr are o portiune lung
format din celule prozenchimatice dispuse n
serii longitudinale, strbtut central de vase
lemnoase (traheide spiralate). Terminal, prul
este mai umflat. Aici celulele sunt dispuse
radiar. Cele din stratul extern sunt mai mari si
alungite, iar cele din stratul extern sunt mai
mici. Celulele stratului extern secret produse
mucilaginoase, lipicioase, pentru imobilizarea
si asfixierea insectei, si fermenti proteolitici,
pentru digestia substantelor proteice din
corpul ei. Planta numit foaie groas
(Pinguicula vulgaris) are pe partea superioar
a frunzei peri mici digestivi, ce secret
fermenti proteolitici, si peri mai mari ce produc
substante vscoase cu rol de retinere si
asfixiere a insectelor.
GLANDE NECTARIFERE NEC-
TARII
GLICOCALIX, component extern
a suprafetelor celulare cu structur de natur
glucidic. Are rezistent electric mic si este
strbtut usor de ap, ioni, molecule mici. Prin
polimerii anionici corecteaz propriettile elec-
trice ale plasmalemei. Glicocalixul prezint o
mare variabilitate de compozitie si grosimi n
lumea vie. Este abia detectabil pe suprafata
globulelor rosii (eritrocite) si bine individualizat,
tare si relativ gros la celulele vegetale, formnd
un adevrat perete celular. La animale glico-
calixul posed, printre glucide, molecule ale
unor substante (condroitin-sulfati, acid sialic,
acid hialuronic) care confer celulelor un n-
velis de radicali anionici (M. Ionescu-Varo,
1976). La celulele vegetale structura polizaha-
ridic a glicocalixului este diferit si complex,
ea constnd din celuloz, maniani, xilani, alac-
tani, arabani, fucoidin, precum si heteropo-
li-zaharide. Acestora li se altur poliuronide ca
substante pectice, acid alginic, mucilagii, gume
de acid uranic si alte substante, cum sunt chi-
tin, chitoz, lignin, ceruri, suberin, cutin,
sporopolenin, lipide, proteine cu hidroxipolin,
oxizi si carbonati minerali (CO
4
Ca, PO
4
Ca).
Substantele organice mentionate sunt orga-
nizate n microfibrile. ntre plasmalem si glico-
calix exist o relatie strns cu rol foarte im-
portant n protectia si reglarea schimburilor cu
mediul (-> PERETE CELULAR).
GLOBULARIACEE (Globulariace-
ae), familie care cuprinde 25 de specii de plan-
te erbacee si arbustive ce apartin la 3 genuri,
rspndite n Europa. Se nrudesc cu speciile
din familia scrofulariaceae. Inflorescent for-
mat din capitule dense, cu flori bisexuate (her-
mafrodite, zigomorfe, pentamere; caliciul ga-
mosepal; corola gamopetal, bilabial;
androceul didinam, din 2-4 stamine; cele infe-
rioare mai lungi; asezate pe corol; gineceul,
cu ovar superior, unilocularsi uniovulat, cu ovul
pendent si anatrop. Formul floral: H1K
(5)
[C
(5)
A2-4] G(2). Fruct achen nconjurat de caliciu
persistent. Flora Romniei are o singur specie
Globularia punctata, 2n= 16.
GLOBULINE, substante proteice
globulare. Formeaz mpreun cu albuminele
principala mas a protoplasmei celulare. Mult
rspndite n organismele vegetale si animale.
n regnul vegetal se gsesc preponderent n
seminte, ca substante de rezerv. Cele mai
glomerul 323 gorun

cunoscute sunt: faseolina, din semintele de
fasole alb; legumina, din mazre, linte, fasole;
glicina, din semintele de soia; vicilina, din se-
mintele de bob; edestina, din semintele de c-
nep; aracina, din semintele de alune ame-
ricane; amandina, din semintele de migdale;
globulina, din semintele de bumbac si dovleac;
juglansina, din semintele de nuc; tuberina, din
cartofi etc.
GLOMERUL (Glomerulus), ngr-
mdirea globulos a unor organe similare (flori,
fructe, peri) (de exemplu, fruct compus provenit
din 2-4 flori grupate la un loc). Dup polenizare
si fecundare din ovarul gineceului fiecrei flori
se formeaz un fruct uscat nconjurat de un
perigon persistent. Toate fructele rmn la un
loc si formeaz un glomer ntlnit la sfecl.
GLUCIDE, clas de substante natu-
rale universal rspndite n regnul vegetal si
animal; sin. hidrati de carbon, zaharuri. Re-
prezint cea mai mare parte din substantele
organice existente pe Terra. Cantitativ predo-
min n regnul vegetal, unde constituie peste
80% din substantele ce intr n alctuirea celu-
lelor si tesuturilor. Biochimic si fiziologic sunt
substante foarte importante pentru organismele
vii, ndeplinind rol structural si energetic.
Particip n cea mai mare parte la sustinerea
plantelor. Dau nastere la compusi intermediari
care contribuie la formarea altor substante, ca
protide, lipide, cetoacizi, glicerol, acizi organici
cu noi nsusiri fizico-chimice. Sunt sintetizate n
plante din compusi anorganici prin fotosintez
si chimio-sintez. Stuctural, glucidele sunt sub-
stante ternare, formate din carbon, hidrogen,
oxigen; majoritatea glucidelor corespund for-
mulei generale Cn (H
2
O)n.
GLUTATION, tripeptid larg rspn-
dit n organismele vegetale. Izolat prima dat
din drojdia de bere (F.G. Hopkins, 1921). Se
gseste n cantitate mare n semintele ger-
minate. Joac rol important n procesele de
oxidoreducere si n mentinerea potentialului re-
dox. Este transportor de hidrogen neenzimatic.
Poate transforma acidul dihidroascorbic n acid
ascorbic - forma activ a vitaminei C. Prezent
n organismele vegetale sub form de coen-
zim a glioxidazei. Are actiune antitoxic. nde-
plineste rol de activator al enzimelor proteoli-
tice.
GLUTEN (Gluten), substant protei-
c din endospermul unor seminte. Descoperit
n 1728 de italianul Baccari. Prezent n can-
titate mai mare n fina de gru si n cantitate
mai mic n fina de orez, seminte de pir. Fina
de gru este format din: 70-80% proteine
(gliadin 43,02%, glutenin 39,10%); albumine
si globuline, 4,41%; lipide, 2,80%; glucide solu-
bile, 2,13%; amidon, 6,45% si sruri minerale,
10,15%. Gliadin si glutenin formeaz sche-
letul gluten. Gliadin are o structur fibroas si
absoarbe usor apa. Glutenin are structur
granular si se afl dispersat n masa glia-
dinei (G. Neamtu, 1981). Calitatea finii este
determinat de propriettile fizice ale glutenului
(capacitatea de hidratare, extensibilitatea, re-
zistenta la ntindere, elasticitatea). Grul cul-
tivat n regiunile sudice contine mai mult gluten
dect cel din regiunile nordice.
GOGOASE (Bovista nigrescens),
fam. Lycoperdiaceae. Ciuperc saprofit, co-
mestibil, ntlnit n perioada (VIIX), pe sol,
izolat sau n grupuri, prin pajisti, locuri
nierbate din zona montan. Descriere. Corp
fructifer bazidiocarp, globulos, lipsit de picior,
diametrul 3-6 cm, alb, apoi de culoare
ocru-brun si, n cele din urm neagr. Exope-
ridie alb, fin-tomentoas, caduc. Endoperi-
dia brun-negricioas sau neagr. Carnea
(gleb) alb, moale, elastic, apoi purpurie,
gras, neagr, prfoas, miros si gust plcut.
Sporii ovoizi (5-6 \x), verucosi, bruni, unigu-
tulati. Alimentatie. Valoare sczut. Folosit
n stadiul tnr n diferite preparate culinare.
Considerat o delicates (v. Pl. XXIV, 8).
GORUN (Quercues petraea), fam.
Fagaceae. Arbore foios, megafanerofit pn la
microfanerofit, mezofit, mezoterm, n privinta
reactiei solului eurionic (amfitolerant), heliofil,
ntlnit pe dealurile mijlocii si nalte (400-800 m
altitudine), i nsular n munti, pn la 950-
1000 m n Carpatii Orientali (M-tii Brsei,
Persani, Bretcului s.a.), exceptional pn la
1300 m altitudine (M-tii. Cozia, versantii sudici);
spre cmpie coboar n plcuri sau izolat, nu-
mai n cteva puncte din zona Bucurestilor,
sudul Dobrogei, Moldova; se mai numeste bru-
mat, cretar, gorin, goron, grdun, gurun, jip,
stajar, stejar alb, stnjer, slodun, tufan. Ge-
netic, 2n = 24. Rezistent la secet si ger. Ve-
geteaz bine pe soluri brun-roscate,
gorun 324 gorun

nisipo-lutoase, brune-cenusii. Formeaz arbo-
rete pure (gorunete), sau arborete de amestec
cu alte foioase (sleauri de deal). n Romnia
ocup suprafata de 600 000 ha. Fitocenologic,
ncadrat n Quercionpubescentipetraeae. Rs-
pndit n Europa. Descriere. Rdcin pivo-
tant-trasant. Tulpin dreapt, cilindric, ele-
gant, nalt pn la 40-45 m. Scoarta cu
ritidom cenusiu-nchis, ngust-brzdat cu solzi
mrunti, cu un continut de 10-20% tanin. Lemn
cu duramen brun-glbui sau brun-rosiatic, al-
burn alb-glbui, raze medulare mari, bine vizi-
bile, inele anuale vizibile. Coroana globuloas,
bogat, cu ramuri evident ascendente. Lujerii
verzui, glabrii, cu putine lenticele eliptice.
Mugurii ovoizi sau ovoconici, lungi de cca 8
mm, ngrmditi spre vrful lujerului. Frunze
mari (8-16 cm), rombic-ovate, sinuat-lobate, la
baz ngustate, neauriculate, cu petiol relativ
lung, ngrmdite spre vrful lujerului. Flori uni-
sexuat-monoice; cele mascule sunt grupate n
amenti; cele femele dispuse, aproape sesile, la
vrful lujerilor. nflorire, IV-V. Fructe, achene
(ghinde) mari (1,2-2,5 cm), ovoid elipsoidale,
sesile, asezate ntr-o cup conic-hemisferic,
pubescente, grupate (1-5). Maturatie anual.
Puterea germinativ a semintelor, 60-70%.
Prima fructificare n masiv are loc la 60-80 ani,
iar la exemplarele izolate, la 30-50 ani. Longe-
vitate, cca 600-700 ani. Compozitie chimic.
Scoarta, contine tanin n cantitate mare, deri-
vati flavonici, substante pectice etc. Biotera-
pie. Scoarta are important terapeutic n me-
dicina uman. Utilizat ca astringent,
hemostatic si antidiareic. Pn nu de mult era
folosit pentru pudrarea plgilor, mai ales n
arsuri. Sub form de decoct, se administreaz
n gargarisme, ca lotiuni hemostatice, n trata-
mentul stomatitelor, sub form de instilatii n
leucoree, metrite, sub form de clisme n trata-
rea hemoroizilor, n tratarea diareei. Scoarta de
Gorunul intr n compozitia ceaiului antidiareic
(PLAFAR). Mult folosit n medicina empiric.
Mugurii au principii active care corecteaz ca-
renta hormonal a corticosuprarenalei si re-
gleaz functia intestinal; ghindele contin sub-
stante active care nltur astenia sexual si
frigiditatea la femei; inflorescentele (amentii)
contin substante hormonale de tip sexual care
stimuleaz potenta n perioada de pubertate,
maturitate genital, sau la menopauz ori an-
dropauz. Recoltare. Scoarta (Quercus cor-
tex) se recolteaz de pe ramurile tinere, pn la
3 ani. Se usuc la umbr, n strat subtire. Se
prezint sub form de bucti plate sau rulate n
tuburi, altele sub form de jgheab. Gust astrin-
gent, inodor. Prin nmuiere n ap degaj un
miros de materie tanant. Mugurii se recol-
teaz primvara, nainte de a se deschide. Se
folosesc proaspeti. Inflorescentele (amentii) se
recolteaz primvara prin luna mai. Se folo-
sesc proaspeti. Ghindele se recolteaz toam-
na. Se folosesc proaspete. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea diareei: decoct,
din 1 lingurit pulbere scoarta la o can
(200 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute la foc
potrivit. Se acoper si se las la rcit 15-20 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi.
2. n caz de hemoragii interne, ciclu abundent,
incontinent urinar, colici abdominale: decoct,
din 2 lingurite pulbere scoart la o can
(200 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se aco-
per si se las la rcit 10-15 minute. Se stre-
coar. Se ndulceste cu miere. Se fractioneaz
n timpul unei zile. 3. Pentru tratarea senes-
centei, asteniei sexuale, asteniei de primvar,
adinamiei gonadice, stimulrii potentei, andro-
pauzei, enurezisului nocturn, menopauzei, me-
tritei, atoniei vaginale, leucoreei: macerat, n
solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH a mugurilor,
amentilor, ghindelor. Aceste produse se
prepar separat la recoltare n ap; solutiile
rezultate din macerat se pot amesteca n func-
tie de cerinta tratamentului. Se administreaz
50 picturi o dat sau de dou ori pe zi, diluate
n ap, nainte de mesele principale. Uz ex-
tern. 1. Pentru tratarea amigdalitelor, rnilor
purulente, stomatitelor, durerilor de dinti, farin-
gitei, hemoragiilor nazale, hemoroizilor, poalei
albe, transpiratiei picioarelor: decoct, din 1 lin-
gur pulbere scoart la o can (200 ml) cu ap.
Se fierbe 5 minute. Se ia de pe foc, se acoper
si se las 15-20 minute. Se strecoar. Se badi-
joneaz rnile sau amigdalele, se face gargar
n stomatite, faringite, dureri de dinti; se fac bi
la picioare pentru transpiratie, splaturi n nas
pentru hemoragii nazale, clisme si splaturi
anale pentru hemoroizi, splaturi vaginale pen-
tru poal alb. 2. Bi reconfortante cu decoct,
din 300 g pulbere scoart la 3-4 l de ap. Cu
aceast concentratie se pot face splaturi vagi-
nale n caz de vaginite; splaturi anale si clisme
n caz de hemoroizi; splarea picioarelor pen-
tru combaterea transpiratiei, gargar n sto-
matit, faringit, amigdalite etc. Alte utilizri
sunt identice cu cele prezentate la stejar.
graminee 325 gru comun

Apicultur. Specie melifer. Furnizeaz albi-
nelor culesul de polen si man. Productie mie-
re-man, cca 20 kg/ha. Pondere economi-co-
apicol mijlocie. Ornamental. Cultivat prin
parcuri si spatii verzi, n masive sau n grupe
mici, n poieni, cu efect decorativ deosebit,
impunndu-se prin dimensiunile mari si forma
coroanei. Decorativ prin port si frunze. nmultire
prin seminte. Vopsitorie. Scoarta are propri-
etti tinctoriale, fiind utilizat la vopsirea n ne-
gru a fibrelor naturale. 1. Scoarta jupuit de pe
ramuri sau frunzele verzi, proaspt recoltate,
se introduc ntr-un vas peste care se toarn
ap ca s le acopere. Se fierbe pn cnd
solutia capt intensitatea maxim. Se stre-
coar. Se las lichidul putin la rcit. Se adaug
calaicanul pisat. Se amestec pentru omoge-
nizare si se introduce materialul pentru vopsit.
Se las 24 ore si se amestec din cnd n cnd.
Se scoate si se finiseaz. 2. Scoarta recoltat
se fierbe pn cnd solutia se nchide la culoa-
re. Se strecoar si se introduce materialul de
vopsit. Se fierbe 2 ore, se ia de pe foc si se las
la cald 24 ore. Se adaug n vas calaican pisat,
se amestec bine pentru dizolvare si unifor-
mizare. Se fierbe apoi 60 minute. ntre timp se
dizolv separat piatr acr n ap cldut. Se
scoate materialul si se trece n solutia preg-
tit. Se las s se ptrund bine. Se scoate si
se usuc la umbr (Agneta B t c , Margareta
Tomescu, 1984) (v. Pl. XXV, 1).
GRAMINEE (Gramineae) -> POA-
CEE (Poaceae) GRITOARE DE RU, LIM-
BA-SARPELUI
GRU COMUN (Triticum aestivum
ssp. vulgare), fam. Poaceae. Cereal de toam-
n, erbacee, anual, unisexuat-monoic, hexa-
ploid (2n= 42), cultivat din timpuri strvechi,
cu centrul de origine asiatic central si n Orien-
tul Apropiat; se mai numeste arnut, gru de
primvar, gru crnu, gru de toamn, gru
rusesc, gru alb, hulc, lesit, ulc. Genetic,
2n = 42. Semnalat n Neolitic. Rspndit de la
tropice, spre nord, pn la paralela 64 (Ca-
nada), iar spre sud, pn la paralela 50 (Ar-
gentina). Altitudinal, n Alpi se ridic pn la
1600 m. Ocup 90% din suprafata mondial
cultivat cu gru. n Romnia cultura dateaz
de peste 2500 ani. Cere clim moderat de
cald si umed. Semintele germineaz la mini-
mum 1-3 C; temperatura optim este de
25-27 C. Rezist la temperaturi sczute n
timpul iernii si temperaturi ridicate n timpul
verii. Suma temperaturilor solicitate n timpul
vegetatiei este 1800-2000 C. Umiditatea
cerut n timpul vegetatiei este de 350-450 mm
precipitatii, revenind n medie 3-4 mm pe zi.
Asocierea temperaturii nalte cu umiditatea at-
mosferic sczut provoac sistvirea.
Prefer soluri cu textur mijlocie si grele,
respectiv lutoase si luto-argiloase, fertile, cu
umiditate corespunztoare cerintelor
fiziologice de vegetatie. Se poate iriga.
Descriere. Rdcini adventive fasciculate
(firoase) (fig. 128). Tulpina (paiul) cu 5-6
internodii lacunoase, glabr, neted, nalt de
40-150 cm; noduri cu meri-steme secundare,
care permit ridicarea tulpinilor czute,
nfrtirea tufei are loc la nodurile bazale. Frunze
liniare cu ligul, glabre. Spic cu spiculete din 3-
7 flori cu paleele inferioare aris-tate sau
nearistate, neaderente la cariops. nflorire,
V-VI. Polenizare anemofil. Fruct cariops.
Compozitie chimic. Cariopsele

Fig. 128. Rdcina de gru la maturitatea
plantelor:
1, 2, 3, 4, 5, 6 - lungimea (fiecare cifr
este egal cu 30-47 cm).
gru comun 326 gru comun

(boabele) contin proteine (8-24%), substante
extractive neazotate (61-75% din care amidon
peste 90%), zahr (2-3,5%), dextrin (2,3%),
grsimi (2,0%), vitamine A, B, E, K, D, PP,
fitosteroli, mici cantitti de substante minerale.
Proteinele contin aminoacizii arginin (5,0%),
histidin (2,1%), isoleucin (4,3%), leucin
(5,9%), Uzin (2,8%), metionin (0,8%), fenila-
lanin (5%), triptofan (1,1%), valin (3,9%).
Alimentatie. Cariopsele sunt folosite la prepa-
rarea colivei. Fina se utilizeaz n arta culi-
nar pentru rntasuri, ciulama, prjituri etc. Din
taratele de gru se pregteste borsul. Indus-
trie. Cariopsele constituie materia prim pentru
diferite industrii. Industria alimentar foloseste
fina la fabricarea pinii, biscuitilor, prjiturilor,
grisurilor, amidonului, glucozei, dextrinei, pas-
telor finoase etc. Din germenii de gru se
scoate un ulei dietetic bogat n vitamina E.
Paiele sunt folosite la mpletituri sau ca materie
prim pentru fabricile de celuloz si hrtie. Bio-
terapie. Grul posed proprietti terapeutice
pentru medicina uman. Principiile active pe
care le contine i confer proprietti nutritive,
emoliente, laxative, antidiareice, sedative (gru
ncoltit), remineralizant, reconfortant, tonic
(gru ncoltit). Este folosit ca adjuvant n trata-
rea diferitelor boli ale aparatului digestiv, respi-
rator, cardiovascular, renal, genital, sistemului
nervos, n tratarea bolilor de piele etc. Se utili-
zeaz gru ncoltit, fin de gru, trte de
gru. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tonifierea general a organismului la copii, b-
trni si ca sedativ: consum zilnic, cte 2-3 lin-
gurite boabe ncoltite si uscate. Se pregtesc
prin punerea la ncoltit pe sugativ umed.
Dup ncoltire se usuc pe cuptor. 2. Pentru
tratarea durerilor de cap, asteniei, deminerali-
zrii, rahitismului, tuberculozei, bronsitelor,
tromboflebitelor, bolilor cronice ale sngelui,
polinevritelor, tumorilor stomacului, tumorilor n
general, bolilor intestinale, arteritelor, bolilor
ginecologice, bolilor de ochi, durerilor de dinti
etc.: consum zilnic de boabe ncoltite. Se spal
100 g boabe cu ap rece. Boabele umezite la
splat se pun pe o farfurie. Se acoper cu ap
si cu un servetel de hrtie. Dup 24 ore n-
coltesc (coltisori de un mm). Se spal cu ap si
se consum sfrmndu-le bine n gur. Se
mai poate pregti prin trecerea boabelor prin
rsnit. Se amestec apoi cu ap fiart sau
lapte n proportii egale. Se adaug miere si se
consum. Cura dureaz 3-4 sptmni. Se va
constata mbunttirea strii de sntate.
Grul ncoltit contine 1050 mg% fosfor,
342 mg% magneziu, 71 mg% calciu, enzime,
vitamine A, B, E (germen), K, D, PP, diastaze,
proteine glucide etc. 3. Pentru combaterea
constipatiilor cronice la copii si btrni, ca laxa-
tiv: decoct, din trte de gru n ap sau lapte.
Se prepar asemntor grisului. Se ndulceste
usor si se mnnc ca desert. 4. Pentru com-
baterea diareei si a durerilor hemoroidale: ete-
m, cu solutie pregtit din 50 g fin la 1 l de
ap clocotit. Se fierbe 10-15 minute. Se dilu-
eaz si se utilizeaz cldut. Uz extern. Pentru
tratarea bolilor de piele (eritem, urticarie etc.):
decoct, din 5 kg trte gru la 10l ap. Trtele
se introduc ntr-un sculet de pnz, apoi se
asez n vasul cu ap. Se fierbe 25-30 minute.
Solutia obtinut se toarn n apa de baie din
cad la temperatura de 37 C. Se spal tot
corpul, mai ales locurile afectate. Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea ente-
ritelor, ca antiinflamator al intestinului gros,
plastic pentru tineret si animale adulte n con-
valescent, antidot n intoxicatiile cu iod, ca
pansament gastric: a) mucilagiu de amidon, din
o parte amidon si patru prti ap rece; se
amestec energic si continuu, peste acestea
se adaug 45 prti ap fierbinte, se amestec
continuu; vasul se asez pe foc 15 minute,
amestecndu-se continuu. Se obtine o mas
coloidal alb. Se las la rcit pn la cldut.
Se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt); b) pulbere simpl de amidon; c) ami-
don n diverse mixturi. Se administreaz prin
breuvaj bucal. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, taurine), 50-200 g; animale mij-
locii (ovine, caprine, porcine), 10-50 g; animale
mici (pisici, cini), 0,20-5 g. Rol sicativ, ab-
sorbant, protector. Etnoiatric, tranii din jud.
Bihor administreaz vacilor, dup ce au ftat,
boabe de gru, de porumb, de ovz, de orz si
fasole pentru a elimina mai repede placenta.
Administrarea se face dup ce a fost muls
colostrul. Uz extern. Pentru tratarea dermatite-
lor, eczemelor, ariceal: cataplasme cu ami-
don; bi cu amidon. Rol absorbant si adsor-
bant. Agricultur. Foarte bun premergtoare
pentru multe culturi. Prseste terenul devre-
me si las timpul necesar pentru efectuarea
arturilor de var. Paiele servesc la prepararea
ngrsmntului organic. Zootehnie. Trtele
obtinute din mcinatul boabelor reprezint un
excelent nutret concentrat. Contin proteine
gru durum 327 grusor

(14,9%), grsimi (4,9%), celuloz (8,9%), sub-
stante extractive neazotate (50,7%), vitamine
din grupul B, substante minerale. Servesc cu
precdere hrnirii animalelor de reproductie, a
tineretului n crestere, animalelor productoare
de lapte. Recoltat n faza de coacere, constituie
un excelent nutret verde sau uscat. Paiele us-
cate se folosesc ca asternut pentru vite (v. Pl.
XXV, 2).
GRU DURUM (Triticum durum),
fam. Poaceae. Cereal de step, erbacee,
anual, unisexuat-monoic, tetraploid, cu
centrul de origine n Orientul Apropiat, Podisul
Abisinei (Ethiopia, Somalia), Bazinul meditera-
nean; se mai numeste arnut, ghirc, gru alb,
gru arnut, gru de primvar, gru tare, gru
turcesc. Genetic, 2n = 28. Ca important ocup
locul doi dup grul comun. Cuprinde forme de
primvara si de toamn. Extins n cultur n
Federatia Rus, trile bazinului mediteranean,
Irak, Pakistan, China, S.U.A., Canada, Argenti-
na, Uruguay, Chile. Descriere. Rdcini ad-
ventive fasciculate (firoase). Tulpina (paiul), cu
internodul superior plin de mduv, nalt de
70-140 cm. Frunze liniare, glabre sau glabres-
cent e, pal i d-verzui . Spi c rel at i v scurt
(4-10 cm), cu contur ptratic n sectiune trans-
versal; rahisul cu muchii proase; ariste mai
lungi dect spicul si paralele cu el. Glume groa-
se, carenate, glbui-rosiatice sau negricioase.
Un spiculet are 5-7 flori. nflorire, V-VI. Pole-
nizare anemofil. Fruct, cariops alungit-ovo-
idal, sticloas, alb, cenusie sau rosiatic.
Compozitie chimic: cariopsele contin proteine
(22-24%), substante extractive neazotate
(amidon, zahr, dextrin), grsimi, vitamine (B,
E), substante minerale. Aminoacizii din
proteine sunt arginina, histidina, isoleucina,
leucina, lizina, metionina, fenilalanina, tripto-
fanul, valina. Alimentatie, industrie, medicin,
agricultur, zootehnie: aceleasi utilizri ca
-> GRUL COMUN (v. Pl. XXV, 3).
GRUSOR (Ranunculus ficaria),
fam. Ranunculaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit-geofit, mezofit spre mezohigro-
fit, mezoterm, acido-neutrofil, comun prin
pduri, tufisuri, livezi, parcuri si grdini, de la
cmpie pn n regiunea montan; vegeteaz
pe soluri revene pn la reavn-jilave, uneori
chiar j ilav-umede, cu troficitate ridicat
(T = 80-140); se mai numeste
bsicuta-porcului, brnza-vacii, calce mic,
ceairot, ciubotele-cucului, fetic, grusor m-
runt, iarba-rndunelului, salat de cmp, sala-
ta-cucului, salata-mielului, salat mic, salat
nemteasc, salata slbatic, slci mici, scn-
teiut galben, untisor, untisorul-vacii, un-tul-
vacilor. Dacii o numeau salmosastra, samo-
lastra (I. Pachia Tatomirescu, 1997).
Genetic, 2n = 32. Fitocenologic, ncadrat n
Querco-Fagetea, Prunetalia, Carpinion. Rs-
pndit n Europa, Asia Central. Descriere.
Rdcini subtiri, unele din ele tuberizate. Tulpin
glabr, nalt de 15-30 cm, cu frunze, pn
aproape de floare. Frunze ntregi, lucitoare,
crnoase, rotund sau triunghiular-cordate, pe-
tiolate, adesea la subsuoar cu tuberule (mu-
guri mici, ovoizi, tuberizati) prin care se nmul-
teste vegetativ. Flori galbene, lucitoare; caliciul
cu 3 sepale, pieloase, glabre, glbui-albe sau
glbui-verzui; corol cu 8-12 petale alun-git-
eliptice, la baz cu gropite nectarifere aco-
perite cu solzi; androceu cu numeroase sta-
mine galbene; gineceu cu stigmat sesil.
nflorire, III-V. Fructe, nucule cu cioc foarte
scurt. Sub aspect chimic, planta contine ane-
monin, protoanemonin, acid ficaric, ficarin
etc., formate dup nflorire. Alimentatie. Frun-
zele tinere culese nainte de a nflori sunt con-
sumate sub form de salat (ndeosebi la frip-
tura de miel), dar si sub form de sup, ciorb,
mncruri cu carne. n stare crud nu se re-
comand un consum mai mare de 50-100 g pe
zi. Frunzele crude servesc si la pregtirea unui
aperitiv. Se opresc 100 g frunze n ap cu
sare, se trec prin masina de tocat carne, se
adaug sare, past de mustar si 200 g unt sau
margarin. Mugurii (bulbii) ce se formeaz la
axila frunzelor se culeg, se tin o zi n ap srat
si apoi se mureaz n otet de tarhon. Biote-
rapie. Rdcinile si frunzele au utilizare tera-
peutic n medicina uman traditional. Ame-
lioreaz circulatia venoas. Au efecte
antihemoroidale, se folosesc n tratamentul
varicelor si al bolilor de piele. Sub form de
extract 25% intr n compozitia unor pomezi
sau unguente. Recoltare. Frunzele (Ficariae
folium) se recolteaz nainte de nflorire. Dup
nflorire devin toxice. Se formeaz anemonin
care este un iritant puternic. Pot fi folosite
proaspete sau uscate. Se usuc la umbr, n
strat subtire, n poduri acoperite cu tabl. R-
dcina (Ficariae radix) se recolteaz primvara
pn la nflorire sau toamna ctre sfrsitul
gulie 328 gutatie

vegetatiei. Se usuc ntr-un singur strat, n po-
duri acoperite cu tabl. Poate fi folosit si
proaspt. Medicin uman. Uz extern. Pen-
tru tratarea hemoroizilor, varicelor si bolilor de
piele: a) infuzie, din 1-2 lingurite plant uscat
si mruntit peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap n clocot. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se fac splaturi
locale; b) alifie, preparat din 5 g extract plant
si 50 g unguentum populeum; se amestec
bine pn la omogenizare; se ung prtile afec-
tate. Ornamental. n spatiile verzi se poate
cultiva n masive arborescente, grupuri, de la
cmpie pn la munte. Decorativ prin flori si
port. nmultire prin seminte (v. Pl. XXV, 4).
GULIE (Brassica oleracea, var. gon-
gylodes), fam. Brassicaceae. Plant erbacee,
bienal, alogam, cultivat, originar din spe-
cia slbatic Brassica rupestris, ce creste
spontan n Bazinul mediteranean; se mai nu-
meste brozb, calarabe, caralambe, chelra-
be, vinete, corolob, curechi, gulie de iarn, guli-
oare, gulimani, nap porcesc. Genetic, 2n = 18.
Cultivat ca legum din Antichitate. Ocup su-
prafete nsemnate n trile din centrul si vestul
Europei, Federatia Rus si alte tri. La noi este
cultivat mai mult n Transilvania, Banat, n
jurul capitalei, al altor orase cu pondere indus-
trial. Cerinte modeste fat de cldur. Pre-
tentii mari la umiditate. Lipsa apei provoac
lignificarea prtii comestibile. Dup secet, ex-
cesul de ap determin crparea prtii comes-
tibile, depreciindu-le calitativ. La umbrire sau
nebulozitate prelungite tulpina nu se ngroas.
Prefer soluri bogate n elemente nutritive.
Descriere. Rdcin pivotant, ramificat. Tul-
pina se hipertrofiaz prin dezvoltarea tesutului
parenchimatic si depunerii substantelor de re-
zerv. Dimensiunile, forma si culoarea consti-
tuie caractere de soi. Frunze lung-petiolate, cu
marginea laminei dintat, culoare verde sau
violacee. Frunzele sunt inserate rar, n spiral,
cu teaca mult ltit. Flori galbene. nflorire,
VVII. Fructe, silicve. Seminte mici. Compozi-
tie chimic: n stare proaspt contine ap
(91,7%), proteine (1,8 g%), lipide (0,1 g%),
glucide (6 g%), vitamina B
1
(0,06 mg%),
vi t ami na B
2
(0, 05 mg%), vi t ami na PP
(0,2 mg%), vitamina C (68 mg%), sodiu
(55 mg%), pot asi u ( 340 mg%), cal ci u
(70 mg%), magneziu (40 mg%), fier (0,5 mg%),
fosfor (35 mg%), sulf (54 mg%), clor (60 mg%).
Alimentatie. Consumat n stare proaspt sau
ntr-o gam variat de preparate culinare, o
perioad lung de timp. Valoare alimentar
ridicat. Medicin. Sucul obtinut din gulie prin
centrifugare este folosit pentru tratarea bolilor de
stomac. Apicultur. Specie melifer. Florile
semincerilor sunt vizitate de albine pentru cule-
gerea de nectar si polen. Productie de miere, cca
30-45 kg/ha. Pondere economico-apicol mic.
GUME VEGETALE, poliglucide
neomogene cu constitutie neunitar, variabil
dup originea lor. 1. Guma arabic, obtinut
din diferite specii de Acacia. Prin rnirea cojii se
scurge sub forma unui suc gros, care se nt-
reste la aer. Cunoscut din Antichitate. Vechii
egipteni o foloseau la prepararea vopselelor. n
stare solid pur se prezint ca o mas trans-
parent incolor; cnd este impur culoarea
este galben sau galben-roscat. Solutiile
apoase sunt levogire sau dextrogire, n functie
de origine. Prin hidroliza total rezult L-ram-
noz, L-arabinoz, D-galactoz si acid D-glu-
curonic. Folosit ca material de lipit, apret n
industria textil, legtorii, artele grafice, la fabri-
carea cernelii, n farmacie. 2. Guma de mes-
quite, produs de exudatie al arbustului mexican
Prosopis inermis. Structur asemntoare cu a
gumei arabice. 3. Guma tragant. produs de
exudatie al mai multor specii de Astagalus, dar
n special al speciei Astragalus gumifer. Este
folosit n industria textil ca apret, n farmacie
si cosmetic. Mai sunt ntlnite guma cholla,
produs de specia Cholla cactus; guma khaya,
produs de specia Khaya grandifolia; guma de
Myrrha, produs de specia Commiphora
mirrha si altele.
GUTAtIE (Guttatio), proces fiziologic
caracteristic plantelor prin care apa lichid n
exces se elimin (excret) sub form de pic-
turi prin structuri specializate numite hidatode,
aflate n vrful frunzelor (graminee), al dinti-
sorilorde pe marginea frunzelor (cretusc), sau
pe ntreaga suprafat a frazelor (fasole). Apa
emis sub stare de solutie este incolor, lim-
pede, continnd sruri minerale (7-120 mg la
100 ml ap) si mai putine substante organice.
Prin gutatie sunt eliminate clorura de sodiu
(NaCl) la plantele de srtur, carbonatul acid
de calciu [Ca (HCO
3
)
2
] la plantele de pe soluri
calcaroase. Exist plante care elimin prin apa
de gutatie si acizi organici (grul, unele
gutaperc 329 gutui

ciuperci). La specia iarba-surzilor (Saxifraga
aizoon), prin evaporarea apei, carbonatul acid
de calciu se transform n carbonat de calciu,
care se depune pe frunze sub forma unor sol-
zisori albi. Gutatia are loc cnd conditiile ex-
terne nu permit transpiratia, mai ales n noptile
reci precedate de zile clduroase, cnd at-
mosfera este saturat de vapori de ap. n
atmosfera umed a pdurilor ecuatoriale, gu-
tatia poate avea loc n decursul ntregii zile. O
frunz, ntr-o singur noapte, poate elimina,
prin gutatie, 100 ml ap. Fenomenul este mai
intens n timpul noptii si mai sczut sau absent
n timpul zilei. Gutatia reduce presiunea hidro-
static n vasele de lemn, favorizeaz absorb-
tia si conducerea srurilor minerale n corpul
plantei, contribuie la eliminarea excesului de
ap si a srurilor minerale. Este ntlnit att la
plantele terestre, ct si la cele acvatice, emerse
si submerse.
GUTAPERC, politerpeni prezenti
n latexul unor specii de plante; sin. gut. Re-
zult din polimerizarea izoprenului, constituind
poliizopren. Se pare c este un reziduu al me-
tabolismului fr utilitate fiziologic n plant.
Latexul unor specii de plante contine numai
gutaperc; n alte specii acesta este nsotit de
cauciuc, proteine, glucide, fosfolipide, amino-
acizi, sruri etc. Se obtine prin incizarea scoar-
tei tulpinii sau prin presarea frunzelor sau ra-
murilor tinere. Din frunze se poate extrage si
prin utilizarea solventilor organici (benzen, sul-
fura de carbon). Este folosit ca material izo-
lator, la fabricarea de cabluri, cuvete, clesti,
ustensile pentru ateliere fotografice, instrumen-
te medicale. ntlnit n speciile de plante
Dichopsis polyantha, D. pustulata, Eucommia
ulmoides, Palaquium oblongifolium, Payena
leerii (Asia de Sud-Est), Mimusops balata,
M. globosa (America de Sud).
GUT, GUTAPERC
GUTIFERE (Guttiferae)
CACEE (Hypericaceae)
GUTUI (Cydonia oblonga), fam. Ro-
saceae. Arbust sau arbore fructifer exotic, luat
n cultur n trile de origine cu cca 4000 ani n
urm, heliofil, termofil; se mai numeste al-
mioar, gdunie, gtii, gutani, mr butii, pom
cotei. Genetic, 2n = 34. Cultura d rezultate
bune n regiuni cu veri clduroase si ierni
blnde, n locuri adpostite. Suma tem-
peraturilor solicitate n timpul vegetatiei este de
3350-3500 C. Exigent fat de lumin. Prefer
soluri fertile, bine structurate, calde, suficient de
revene. Originar din insula Creta si Asia de
Sud-Vest. Descriere. Sistem radicular superfi-
cial. Tulpin nalt pn la 8 m, scoart cenu-
sie-brun; lemn alb-roz, uniform, raze medulare
vizibile cu lupa, inele anuale vizibile. Ramuri
nespinoase, orizontale, erecte sau pendule. Lu-
jerii slab-muchiati, bruni-verzui, cenusii-tomen-
tosi, cu muguri lat-conici, alipiti, cenusii-prosi.
Frunze ovate sau eliptice, ntregi pe margini, n
stadiul de tinerete pubescente pe ambele fete,
apoi numai pe fata inferioar. Flori albe-roz,
sesile, solitare, mari (diametrul 4-5 cm). nflo-
rire, V-VI. Polenizare entomofil. Fructe poa-
me, galbene, dimensiuni mari, frumos parfu-
mate, gust astringent. Lstreste, drajoneaz,
se nmulteste usor prin butasi de lujeri si rd-
cini. Compozitie chimic. Fructele contin ap
(70-72%), zaharuri (6,6-12,9%), acizi organici
(0,60-1,76%), pectine (0,69-1,13%), protide,
tanin, mici cantitti de grsime, vitamina C
(10,8-38,2 mg%), vitaminele A, B, PP, sruri
minerale de Ca, Fe, P, K, Cu, Mg, S. Ali-
mentatie. Fructele consumate n stare proas-
pt sau prelucrate. Utilizate si n arta culinar
pentru diferite mncruri. Industrie. Fructele
sunt folosite la fabricarea dulcetii, peltelelor,
jeleurilor, compoturilor. Lemnul utilizat drept
combustibil. Bioterapie. Fructele, semintele,
florile si frunzele au aplicatii terapeutice n me-
dicina uman traditional. Principiile active din
fructe actioneaz astringent, stomahic, aperitiv
si iortiliant, hepatic. Recomandate intern n dia-
ree, dizenterie (mai ales la convalescente, b-
trni, copii), tuberculoz (hemoptizii), vom,
salivatie abundent (sialoree), guturai, leuco-
ree, inapetent, insuficient hepatic, hemo-
roizi, hemoragii uterine, dispepsii, atonie gas-
tric, iar extern n prolaps rectal si uterin, fisuri
anale, crpturi ale snilor, iritatii ale pielii,
plesnituri ale pielii. Semintele contin mucilag
ozuronic, care le confer proprietti laxative si
emoliente, ndeosebi la nivelul cilor respira-
torii. Se administreaz n tratamentul trahei-
telor si bronsitelor. Atentie! Contin 0,4% amig-
dalozid. Frunzele au proprietti antidiareice.
Recoltare. Fructele (Cydoniae fructus) se re-
colteaz toamna ct mai trziu, cnd ajung la
maturitatea fiziologic. Se pstreaz n
HIPERI-
gutui 330 gutui

ncperi rcoroase. Semintele (Cydoniae se-
men) se recolteaz n urma consumrii fruc-
telor sau prelucrrii lor casnice sau industriale.
Se usuc n strat foarte subtire n adposturi
acoperite cu tabl. Frunzele (Cydoniae folium)
se recolteaz n iulie-august pe timp frumos,
dup orele 10. Se usuc la umbr, n strat
subtire, de preferat n poduri acoperite cu tabl.
Se pstreaz n saci textili. Florile (Cydoniae
flos) se recolteaz n timpul nfloritului: se usu-
c n poduri acoperite cu tabl, n strat subtire.
Se pstreaz n pungi de hrtie. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea diareei,
hemoroizilor, hemoragiilor uterine, dispepsiilor,
atoniei, insuficientei hepatice, vomei: a) con-
sum zilnic de fructe n stare proaspt sau
produse obtinute din ele ca: sirop, suc, jeleu;
b) decoct, din o gutuie mare, ras, la 1 l de ap.
Se fierbe pn lichidul se reduce la jumtate.
Se ndulceste cu zaharin; ntreaga cantitate
se bea n cursul unei zile, n 2-3 reprize.
2. Pentru tratarea enteritelor acute, a digestiilor
anevoioase, tuberculozei pulmonare (adju-
vant), insuficientei hepatice, hemoroizilor, he-
moragiilor uterine: a) decoct, din o gutuie necu-
rtat, se taie n felii subtiri peste care se
toarn 1 l de ap. Se fierbe pn se reduce la
jumtate. Se strecoar prin apsare. Se adau-
g 50 g zahr. Se consum n 2-3 reprize n
cadrul unei zile (dimineata, prnz, seara); con-
tinutul se bea; b) decoct, din 40 g gutui uscate
la 1 l de ap. Se fierbe n clocot 10 minute. Se
foloseste dup dorint. 3. Pentru tratarea r-
guselii, tusei, bronsitei: infuzie, din 1 lingurit
seminte peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 10-15 mi-
nute. Se beau 2 cni pe zi. 4. Pentru tratarea
diareei: infuzie, din 2 lingurite frunze uscate
mruntite, peste care se toarn o can cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se beau 2 cni pe zi. 5. Amestecate
cu frunzele de mur, zmeur, fructe de mces, se
obtine un ceai alimentar cu gust foarte plcut.
6. Pentru tratarea tusei convulsive: a) infuzie,
din 30 g flori uscate peste care se toarn 1 l ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se consum n cursul unei zile; b) in-
fuzie, din 50 g frunze uscate si mruntite peste
care se toarn 1 l de ap clocotit. Se las
acoperit 20-30 minute. Se strecoar. Se con-
sum n cursul unei zile. Calmeaz tusea. Uz
extern. 1. Pentru tratarea laringitei, faringitei,
amigdalitei, stomatitelor: gargar, cu decoct de
fructe, pregtit dup reteta de mai sus. 2. Pen-
tru tratarea hemoroizilor inflamatiilor, ecze-
melor si arsurilor: macerat la rece din 1 lingurit
seminte la o can. Timpul de macerare 4 ore.
Se aplic comprese locale de mai multe ori pe
zi. 3. Pentru tratarea degerturilor, hemoroizi-
lor, crpturilor snilor, crpturilor pielii, arsu-
rilor, inflamatiilor pielii: emulsie, din o mn
seminte de gutui pisate. Se las la macerat n o
jumtate de pahar ap cldut. Se ung zonele
afectate de mai multe ori pe zi (cel putin de 3
ori). Cosmetic. 1. Pentru tratarea crpturilor
pe mini si sni, degerturilor, tenului uscat si
iritat, conjunctivitei: macerat la rece din 1-2 lin-
gurite seminte la can. Timpul de macerare, 2-
3 ore. Se aplic comprese locale din care
una seara nainte de culcare. 2. Pentru tratarea
tenului gras: suc, obtinut din pulpa fructului se
aplic pe fat cu un tampon cu vat. 3. Pentru
tratarea ridurilor: macerat, din coji de gutui,
timp de 15 zile n rachiu (tuic). Rachiul se
adaug peste coji pn ce le depseste cu
1-2 cm. Sticla se agit zilnic. Se aplic lotiuni
locale. Apicultur. Specie melifer. Florile
sunt vizitate pentru culegerea de nectar si po-
len. Productia de nectar, 1,04 mg/floare, cu o
concentratie de zahr de 40,0%. Productia de
miere, 90 kg/ha. Pondere economico-apicol
mijlocie. Pomicultur. Prezint interes n pro-
ducerea de port-altoi (generativ si vegetativ)
pentru pr si gutui. Ornamental. Suport bine
tunderea. Se poate utiliza la garduri vii. nmul-
tire prin seminte semnate toamna si prim-
vara. Vopsitorie. Frunzele au proprietti tinc-
toriale, fiind utilizate la vopsirea fibrelor
naturale n galben si negru (v. Pl. XXV, 5).
H

HALOFITE (Halophyta), plante adap-
tate la mediul de viat terestru sau acvatic
srturos. Speciile terestre triesc pe soluri n
a cror solutie se afl mari concentratii de Na+
si Mg
2
+. Prezente n jurul lacurilor srate, n
preajma izvoarelor srate, pe coastele mrilor,
oceanelor, n step si n desert, unde evapora-
tia puternic mbogteste orizonturile superioare
n sruri solubile de Na si Mg provenite din
apele freatice. Exist specii halofite de sr-
turi puternice, care cresc exclusiv pe soluri
saline [exemplu, brnca (Salicornia europaea),
iarb de srtur (Suaeda maritima), srcic
(Salsola soda), ghirin (Halimione verrucifera)
etc.]; halofite de srturi medii [exemplu, c-
trnic slbatic (Artemisia maritima), cprit
(Atriplex littoralis), albstric (Aster tripolium),
iarb de srtur (Puccinellia distans) etc.];
halofite de srturi slabe [exemplu, lobod
slbatic (Atriplex tatarica), urechea-iepurelui
(Bupleurum tenuissimum), salat slbatic
(Lactuca saligna), rogoz (Carex distans), codi-
tuc (Myosurusminimus), sulcin albastr (Tri-
gonella coerulea) etc.]. Braun-Blamquet (1964)
precizeaz c exist halofite obligate, putine
la numr, care cresc numai pe soluri saline
(Salicornia herbacea, Halocnemum strobilace-
um); halofite preferante, care cresc de regul
pe soluri saline, dar pot aprea si pe alte soluri;
halofite suportante, care, obisnuit, cresc pe
alte soluri, dar se pot dezvolta si pe cele saline.
Speciile de halofite obligate sunt adaptate s
triasc n medii bogate n sruri nocive (solon-
ceacuri), s absoarb selectiv o mare cantitate
din ele, fr vtmare. De regul sunt lipsite de
frunze, tulpinile sunt suculente, cu tesut acvifer
foarte dezvoltat, tesut palisadic dublu, cu cloro-
fil si epiderm subtire. n plante se dezvolt
presiuni osmotice mari, care pot ajunge si de-
psi 100 atm. n perioadele uscate si reduc
transpiratia. Plantele de pe soluri cu salinitate
mai mic (soloneturi) posed elemente de
structur halomorf, dar si structuri xeromorfe
sau mezomorfe. Haloxerofitele au frunze mici,
proase, fr tesuturi acvifere, iar presiunea lor
osmotic poate creste foarte mult. Halome-
zofitele (exemplu, Aster tripolium) au suprafat
foliar mai mare, cu structur mezomorf, pre-
siune osmotic nu prea mare, transpiratia este
ridicat (Doina I van, 1979). n Romnia sr-
turi ntinse populate cu specii halofite se g-
sesc pe Valea Bahluiului, Valea Clmtuiului,
Valea Clnistei, n preajma lacurilor srate din
Brgan si pe litoralul Mrii Negre (Gh. An-
ghel , M. Rvrut,Gh. Turcu, 1971). Spe-
ciile de halofite acvatice sunt reprezentate prin
micro- si macroalge din mri, oceane si lacuri
srate. Limitele de tolerant ale algelor marine
si salmastricole, n privinta concentratiei me-
diului, difer dup gradul de perfectionare a
mecanismelor osmoreglatoare. Capacitatea de
rezistent la socuri hipertonice, a multor specii
de alge verzi si brune, pare a se datora pro-
priettii fiziologice suplimentare de acumulare
halomezofite 332 hamei

a srurilor mpotriva gradientului de difuziune,
prentmpinnd sau anihilnd plasmoliza si
efectele sale (exemplu, Enteromorpha clathra-
ta, Elachista fuciocola, Pyllaiella littoralis etc.)
(Al. I onescu, Al. Bologa, 1976).
HALOMEZOFITE (Halomezophy-
ta), plante adaptate s triasc n medii de
viat bogate n Na+ si Mg
2
+. Au frunze cu struc-
tur mezomorf; presiune osmotic nu prea
mare; transpiratie ridicat (exemplu, Plantago
maritima, Aster tripolium, Triglochin maritima).
HALORAGACEE (Haloragaceae),
familie care cuprinde 7 genuri cu cca 1000 spe-
cii majoritatea rspndite n Emisfera Austral,
altele pe tot globul, cosmopolite. Tulpin gla-
br, simpl sau ramificat, cu tesut aerifer foarte
dezvoltat. Frunze pectinat-pentafidate cte 3-
6 n verticile, cu segmente capilare. Flori
bisexuate (hermafrodite), verticilate sau alter-
ne, grupate n spice terminale ntrerupte; cali-
ciul dialisepal, din 4 sepale; corola dialipetal,
din 4 petale; androceul, din 8 stamine; gine-
ceul, din ovar inferior concrescut cu receptacul,
din 1-4 carpele. Formula floral: H2K4 C
4
A4
G
(
4-1). Fruct capsul sau nuc. Plantele formea-
z turioni. n Romnia vegeteaz 2 specii acva-
tice, submerse, ce apartin genului Myriophy-
lum, x=7.
HAMEI (Humulus lupulus), fam.
Cannabaceae. Lian hemicriptofit, mezofit,
spre mezohidrofit, mezoterm, slab acidoneu-
trofil, cu centrul de formare Europa si Asia,
ntlnit spontan ctrat pe arbori la marginea
pdurilor, n zvoaie, lunci, tufisuri, garduri,
de-a lungul rurilor, de la cmpie pn la alti-
tudinea de 1000 m; se mai numeste amei,
cumulu, curpn, hamei slbatec, hi mei, miu-
g, mlug, mei, mulug, peste pdure, tofo-
lean, vn de hamei, vit de hamei. Genetic,
2n = 20. Fitocenologic, Car. Prunetalia, dif.
Alno-Padion. Cunoscut din Antichitate de ctre
greci, daci si romani. Era folosit n scopuri me-
dicinale. Mult timp a fost colectat din flora spon-
tan. A fost luat n cultur la nceputul secolului
al VIII-lea. Forma cultivat si are originea n
forma slbatic european. Exist mentionri
scrise privind cultura de hamei n localitatea
Hallerta din Germania (anul 736) si n jurul
Parisului (anul 768). Cultura acestei plante ia
dezvoltare mare n secolul al XIV-lea si
al XV-lea n Boemia si Bavaria. n Romnia a
fost introdus n cultur la sfrsitul secolului
al XIX-lea. Solicit microclimate umede si rco-
roase. Merge bine n zone cu temperatura me-
die anual de 7,2-8,5 C, iar temperatura me-
die a lunilor de var de 17-18 C. Pentru
vegetatie suma temperaturilor necesare este
de 2000-3000 C. Prefer regiuni cu precipitatii
bogate ce imprim mediului un caracter rco-
ros. Seceta si excesul de umiditate i sunt d-
untoare. Suma precipitatiilor necesare n peri-
oada aprilie-august este de 350-450 mm. n
prima perioad de vegetatie are nevoie de zile
umbrite, iar la nflorire si la formarea conurilor
sunt necesare zile nsorite. Prefer soluri cu
textur mijlocie, profunde, permeabile, bogate
n calciu, cu pH neutru sau slab alcalin. Rs-
pndit n Europa, Asia, America de Nord. Des-
criere. Rdcin puternic, cu 6-8 ramificatii
principale si foarte multe ramificatii secundare
pornite dintr-un rizom subteran. Ptrunde n sol
pn la 3-4 m. Tulpin format din butuc, din
care, n fiecare an, apar lstari numiti coarde
sau curpeni, volubili, lungi de 3-5 m, cu peri
simpli si bifurcati pe muchii, n form de crlige
care servesc la prinderea de suport. Frunze
opuse, aspre, lung-trilobaten partea mijlocie si
simple spre vrf, cu marginea lobilor serat-din-
tat, fata superioar proas, cea inferioar
glabr; stipele interpetiolare. Flori unisexuate
dispuse dioic; cele mascule, formate din pe-
riant sepaloid si stamine, dispuse n cime axili-
are racemiforme; cele femele, cu periant rudi-
mentar, glandulos, ovar cu stigmate filiforme,
sunt grupate n amenti axiliari, pedunculati, for-
mati din bractei dispuse imbricat, rezultnd in-
florescente numite conuri. Plantele mascule
lipsesc n plantatii. Polenizarea determin pier-
derea calittii tehnologice a conurilor femele.
nflorire, VII-VIII. Fruct, achen oval, gal-
ben-cenusie. Compozitie chimic. Conurile
femele contin ap (proaspete, 60-80%, us-
cate, 10-12%); ulei eteric (0,4-2,5%), format
din hidrocarburi monoterpenice (83,9%), ca mi-
ricen (79,9%), a-pinen, p-pinen, limonen; hi-
drocarburi sesquiterpenice (7,8%), ca a-humu-
len, p-humulen; alcooli monoterpenici,
calinalol, geraniol, borneol si oxidul monoter-
penic 1,8-cineol; rsini (moi, tari, gama rsini
etc.) constituite din humulona, co-humulona,
ad-humulona, lupulona, co-lupulona, ad-lupu-
lona (principii amare); substante de natur
flavonic - xantohumolul, glicozide ale
hamei 333 hamei

cvercetolului si camferolului; tanin, trimetilami-
n, colin, betain, asparagin, glutamin,
histamin, substante estrogene; mici cantitti
de lipide (trigliceride, steride, ceruri); mici can-
titti de acizi oxalic, malic, citric; pigmenti caro-
tenoidici, clorofile; sruri minerale de N, P, K,
Mg, Ca. Frunzele proaspete contin ap (70-
75%), aminoacizi liberi, flavonide
(camferol, leucocianidin, leucodelfinidin),
vitamina C, quebrahitol, citokinine, acid cloro-
genic. Florile contin aminoacizi liberi, a si
(3 acizi amari, poliglucide, flavonide, compusi
esterogeni. Semintele contin proteine, gliceride
(acizi linoleic, linolenic, oleic, hexadecanoic,
octadecanoic), antociani. Rdcinile contin
glucide (zaharoza n timpul iernii, amidonul n
epoca dezvoltrii conurilor). Alimentatie. Pri-
mvara, vrfurile fragede ale lstarilor sunt
consumate fierte, crude sau sub form de sala-
t. Actiune usor laxativ. Adeseori, n locurile
unde se cultiv hamei lstarii fragezi sunt folo-
siti la ciorbe, salate (cu sos vinegret), sub for-
m de sote, cu pesmet. Supa se prepar din
vrfuri de lstari amestecati cu alte verdeturi
din flora spontan. Retet culinar: se spal
200 g verdeturi (lstari fragezi de hamei, frunze
urzic, frunze de ptlagin, frunze de bnutei,
frunze de coada-soricelului, frunze de zmeur
sau mur, n proportii aproximativ egale). Se taie
mrunt o ceap si se nbuse n 15 g mar-
garin, mpreun cu verdeturile mentionate. Se
adaug l sup de zarzavat ori ap, fulgi de
ovz si 50 g cartofi dati prin rztoare. Se
fierbe. Se potriveste de sare. Se adaug
2-3 linguri de lapte sau smntn. Se aromati-
zeaz cu busuioc. Industrie. Conurile femele
sunt folosite n industria berii. Prezint impor-
tant prin substantele amare, rsinile, uleiul
eteric si taninul ce le contin. Acizii amari dau
gustul, spuma si efectul conservant, antiseptic.
Taninul limpezeste berea prin precipitarea pro-
teinelor, d culoarea si gustul specific astrin-
gent. Uleiul eteric confer arom berii. Biote-
rapie. Conurile femele au utilizare terapeutic
n medicina uman si veterinar. Posed prin-
cipii active cu actiune sedativ, anafrodiziace,
antibacteriene, antispastice, tonic amar. Se re-
comand intern n tratamentul insomniilor, gas-
tropatiilor de natur nervoas, nevrozelor
sexuale, afectiunilor renale, cu efecte sedative,
gutei, ca anafrodiziac pentru brbati, iar extern
pentru tratarea vaginitei si tricomonazei. Re-
coltare. n scopuri medicinale, conurile
(Strobuli lupuli) formelor slbatic si cultivat
se recolteaz n august-septembrie, pe vreme
frumoas, dup ora 10. Culoarea conurilor tre-
buie s fie verde. Se usuc la umbr ntr-un
singur strat. Uscarea artificial, la 40-50 C. Se
pstreaz n baloti presati. Perii glandulari plu-
ricelulari (Glandulae lupuli) de pe bracteele co-
nurilor femele se recolteaz dup uscare. Co-
nurile uscate se ntind pe bucti mari de pnz
si se bat pentru desprinderea lor. Se prezint
sub form de pulbere aglutinat, lipicioas.
Culoarea este galben-verzuie pn la gal-
ben-aurie. Prin nvechire devine galben-brun,
chiar rosiatic. Gust amar, miros puternic aro-
matic, iritant. Produsul se pstreaz la loc us-
cat, n absenta luminii; n caz contrar principiile
active se degradeaz, mirosul devine neplcut,
amintind mirosul de valerian. Produsul mai
vechi de un an nu trebuie s fie utilizat. Me-
dicin uman. Uz intern. 1. Pentru stimularea
poftei de mncare, tratarea tuberculozei: infu-
zie, din 1 lingur conuri mruntite la o can cu
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se bea o can pe zi cu
25-30 minute nainte de mas. Pentru tratarea
tuberculozei se iau 2 cni pe zi timp ndelungat.
2. Pentru usurarea activittii digestive: infuzie,
din 1 lingur conuri uscate mruntite la o can
cu ap clocotit. Se las acoperit 10-15 mi-
nute. Se strecoar. Se bea cte o can dup
mesele principale. 3. Pentru tratarea afectiu-
nilor renale, cu efecte sedative: infuzie, din
2 linguri conuri mruntite la l de ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar,
ntreaga cantitate se bea ntr-o zi n 2-3 re
prize. 4. Pentru stimularea aparitiei somnului,
actionnd ca somnifer: infuzie, din 1 lingur
conuri uscate mruntite la o can cu ap clo
cotit. Se las 10-15 minute. Se strecoar. Se
bea seara nainte de culcare. 5. Pentru tratarea
gutei: infuzie, din 1 lingur conuri uscate la o
can. cu ap n clocot. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se beau 2 cni pe
zi. 6. Pentru calmarea excitatiilor sexuale, eli
minarea polutiilor nocturne la tineri, starea de
erectie prelungit anormal, dureroas, neur
mat de ejaculare, oprirea eliminrii de sperm
pe uretr n afara actului sexual, combaterea
onaniei, acneei (cosuri pe obraz): infuzie, din
3 g conuri uscate mruntite la o can cu ap n
clocot. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. Tratamentul
anafrodiziac se mai practic si prin folosirea
haplomitoz 334 heliofite

unui sculet din tifon n care se pun 50 g conuri
verzi; se aseaz seara pe pern n dreptul
nasului. Conurile se schimb la 10-15 zile. Uz
extern. Pentru tratarea vaginitei, provocat de
Trichomonas vaginalis, ca adjuvant: infuzie,
din 5-6 linguri conuri uscate mruntite la o
can cu ap clocotit. Se las acoperit 25 mi-
nute. Se strecoar. Se aplic splaturi
vaginale cu irigatorul, din care una seara
nainte de culcare. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea strilor nimfomatoase,
anorexiei, ca tonic n strile de debilitate:
infuzie, din 2-5 g flori feminine uscate si
mruntite peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se las la rcit. Se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele
de tratament cu rol sedativ: animale mari
(cabaline, taurine), 10-25-50 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 5-10 g;
animale mici (pisici, cini, psri), 1-3-5 g.
Dozele de tratament cu rol digestiv: animale
mari (cabaline, taurine), 2-5-10 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 0,5-1-2 g;
animale mici (pisici, cini, psri), 0,05-0,1 g.
Uz extern. Pentru tratarea plgilor atone si
plgilor deschise: infuzie, pregtit ca mai
sus. Se fac splaturi locale de mai multe ori pe
zi, folosindu-se un pansament steril. Atentie!
Supradozarea intern produce intoxicatii.
Simptome: stare depresiv, tulburri cardio-
vasculare, tulburri nervoase. Se intervine
pentru evacuarea continutului stomacal. Tra-
tament simptomatic. Cosmetic. 1. Pentru
tratarea tenului gras si acnei: infuzie, din 2 lin-
guri conuri mruntite la o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
st recoar. Se apl i c comprese l ocal e.
2. Pentru combaterea seboreei, mtretei si
tonifierea prului: infuzie, din 10 g conuri
mruntite ia o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
spal prul, masnd totodat pielea capului.
Conurile de hamei intr n compozitia
diferitelor tipuri de ceaiuri pentru combaterea
gripei, metroragiilor, tuberculozei pulmonare,
colicilor renale, vindecarea rnilor, oprirea
secretiei de lapte, remineralizarea organis-
mului. Ornamental. Cultivat n spatiile verzi,
pe marginea apelor, n grupuri sau individual,
n plin lumin sau semiumbr. Decorativ
prin port si flori. nmultire prin seminte (v.
Pl. XXV, 6).
HAPLOMITOZ (Haplomitosis),
proces biologic de diviziune a celulei, cu carac-
ter intermediar ntre amitoz si mitoz. Asem-
narea cu amitoza const n faptul c nucleul si
celula se alungesc si, prin constrictie median
(strangulare), formeaz dou celule-fiice, iar cu
mitoza, prin diferentierea fusului de diviziune si
a cromozomilor. Se mai numeste mitoz inter-
mediar. Descris de P. Dangeard (1919) la
procariote si flagelate.
HAPTERE (Haptera) 1. Fsii sau fire
spiralate, higroscopice, pe membrana extern
a sporilor, care servesc la rspndirea lor
(exemplu, Equisetaceae). 2. Organe de fixare
la Alge, Licheni, Briofite. 3. Ramuri radicale
ramificate, de natur exogen, fr caliptr si
cu vrf ncrligat, servind pentru fixare la Podo-
stomaceae.
HAUSTOR (Haustorium), organ al
plantelor parazite, de form si dimensiuni varia-
bile, care ptrunde n celule sau tesuturi, cu
functia de absorbtie a substantelor nutritive or-
ganice si minerale (fig. 129). ntlnit la ciu-
percile parazite si simbionte, la plantele sperma-
tofite parazite (Cuscuta, Lathraea, Orobanche)
si semiparazite (Viscum, Rhinanthus, Euphra-
sia, Pedicularis, Melampyrum etc.).
HELIOFITE (Heliophyta), plante
adaptate s triasc n statiuni puternic n-
sorite. Tipul ecologic al speciilor se noteaz
Hel. Caracteristici morfoanatomice si fiziolo-
gice specifice: frunz cu cuticul si epiderm
groase, acoperite cu cear sau puternic proa-
se; mezofilul cu tesut palisadic si tesut lacunar
slab dezvoltate sau absente, cu cloroplaste
mici si numeroase; stomate numeroase; ner-
vuri numeroase; tesuturi mecanice bine dez-
voltate; orientarea frunzelor ctre sursa de
lumin; frunzele sunt astfel dispuse pe tulpin
nct s primeasc ct mai mult lumin; la
soare puternic frunzele unor specii si schimb
pozitia fat de razele solare (plante busol"),
evitnd insolatia [exemplu, salata slbatic
(Lactuca serriola), rsfugul (Chondrilla jun-
cea)]
;
orientarea florilor si a inflorescentelor pe
directia soarelui, [(exemplu, mloaie (Helian-
themum alpestre), iarba-osului (Helianthemum
nummularium)]; nchiderea sau deschiderea
florilor n functie de intensitatea luminii [exem-
plu, barba-caprei (Tragopogonpratensis) etc.].
heliosciofite 335 hemicriptofite
Fig. 129. Sectiune transversal
prin haustorul de Orobanche:
1 - rdcina plantei gazd;
2 - haustor.
Speciile din aceast categorie ecologic
formeaz fitocenoze rare, fr ca plantele s
se umbreasc unele pe altele, sau fitocenoze
cu o stratificare foarte accentuat. Sunt
ntlnite n step sau pe coastele sudice
nsorite (Artemisia austriaca, Agropyron crista-
tum, Andropogon ischaemum, Festuca vale-
siaca, diferite specii de Stipa); n pajistile cu
mezofite de deal si de munte (Alopecurus pra-
iensis, Festuca pratensis, Phleum pratense,
Briza media, Cynosurus cristatus, precum si
speciile alpine Geum montanum, Leontopo-
dium alpinum, Primula minima, Silene acaulis);
n pduri cu arbori dominanti cum sunt cele de
stejar (Quercus sp.), fag (Fagus sylvatica), pin
(Pinus sylvestris), molid (Picea abies), larice
(Larix decidua).
HELIOSCIOFITE (Heliosciophyta),
plante adaptate att pentru statiuni nsorite, ct
si pentru cele umbrite. n functie de specie,
umbra este suportat n grad mai mare sau mai
mic. n fitocenozele de pdure si agricole, nu-
meroase plante lemnoase si erbacee prezint
adaptri morfologice si anatomice specifice.
Frunzele sunt dispuse pe lstari n mozaic,
pentru a nu se umbri una pe alta prin supra-
punere. Frunzele de dimensiuni mai mici com-
pleteaz spatiile dintre cele cu dimensiuni mai
mari. Limbul frunzelor este dispus perpendicu-
lar pe directia razelor solare pentru a capta ct
mai mult lumin. Pe aceeasi plant frunzele
nsorite si umbrite se deosebesc ca structur.
Frunzele bine luminate sunt mai mici, mai
rigide, mai groase, mai verzi. Cele de umbr
sunt mai mari, mai moi, mai subtiri si de un
verde mai deschis. Anatomic frunzele luminate
sunt bifaciale, cu mezofilul diferentiat n tesut
palisadic si lacunar. Cele umbrite au mezofilul
omogen, tesutul palisadic lipseste sau este
slab diferentiat, iar cloroplastele din celule sunt
mari. La frunzele mai bine luminate stomatele
sunt mai numeroase si pe epiderma inferioar.
La cele umbrite, numrul stomatelor este mai
mic. Cuticula este slab dezvoltat sau lipseste.
Aceste caractere sunt ntlnite la artar (Acer-
platanoidis), tei (Tilia cordata, T. tomentosa
etc.), ulm (Ulmus minor, U. laevis, U. glabra),
ieder (Hedera helix). Aceleasi caractere au si
plantele ierboase din straturile inferioare ale
pdurii.
HELIOTROPISM, FOTOTROPISM
HEMICRIPTOFITE (Hemikrypto-
phyta), plante perene cu organele vegetative
hibernante reprezentate de muguri si lstari de
rezistent situati la nivelul solului, acoperiti de
prtile moarte ale plantelor (litier) si zpad,
sau n pmnt la mic adncime. Simbol de
exprimare a tipului ecologic hemicriptofit. Se
deosebesc: hemicriptofit cu tal (Hemikrypto-
phyta thallosa), plante n form de fire, tufe,
cruste, perini, frunze, gelatine, lipite de substrat
[exemplu, alge fixate (Nostoc, Pleurococcus,
Protococcus); licheni crustosi (Acarospora, Le-
cidea, Opegrapha); licheni frunzosi (Lobaria.
Umbilicaria); muschi taloizi (Clevea, Grimaldia.
hemixerofite 336 heterogameti

Hepatice, Marchantia, Pellia etc.)]; hemicrip-
tofit cu tuf (Hemikryptophyta caespitosa),
plante cu muguri aprati de vaginele frunzelor
uscate (exemplu, Carexemplu, Festuca, Nar-
dus, Sesleria); hemicriptofit cu rozet (Hemi-
kryptophyta rosulata), plante cu rozet de frun-
ze deasupra solului (exemplu, Crepis, Draba,
Hypochaeris, Primula, Taraxacum); hemicrip-
tofit cu tulpini foliate (Hemikryptophyta sca-
posa), plante cu tulpini pe care se afl frunze;
unele din ele pot avea rozet (exemplu, Cam-
panula, Fertila, Geranium, Ranunculus, Salvia);
altele sunt lipsite de rozet (exemplu, Aconitum,
Epilobium, Gentiana, Hypericum); hemi-
criptofit urctor (Hemikryptophyta scadentia),
plante perene cu tulpin urctoare, ce se usuc
anual (exemplu, Astragalus, Aristolochia,
Corydalis, Lathyrus, Galium); hemicriptofit
repente (Hemikryptophyta repentia), plant cu
tulpin culcat, care nu se ntinde si nu
formeaz rdcini adventive (exemplu, Centau-
rea, Alkanna tinctorea); hemicriptofit reptante
(Hemikryptophyta reptantia), plante stolonifere
(exemplu, Fragaria, Potentilla anserina).
HEMIXEROFITE (Hemixerophyta),
plante adaptate s triasc n locuri aride. Au
rdcini foarte lungi ce ajung pn la apa sub-
teran. Transpir intens, evitnd supranclzi-
rea tesuturilor. Din aceast categorie fac parte
plantele din pustiuri, iar din zona trii noastre
lucerna galben (Medicago falcata).
HERCOGAMIE (Hercogamia), fe-
nomen de mpiedicare a autopolenizrii prin
diverse dispozitive morfoanatomice si fiziolo-
gice ale corolei, androceului si gineceului florii.
Tipic acest caz este ntlnit la speciile de Orhi-
daceae si Asclepiadaceae, unde transportul
spontan al polenului este mpiedicat. Acelasi
caracter l are dihogamia si heterostilia.
HESPERID (Hesperidium), fruct
crnos provenit dintr-un ovar pluricarpelar sin-
carpic cu placentatie auxilar. Pericarpul diferit
de al altor fructe baciforme. n cadrul lui, epi-
carpul (exocarpul) este gros, colorat, moale, cu
buzunare secretoare ce contin ulei eteric si
cromoplaste; mezocarpul este subtire, nedez-
voltat, uscat si spongios, avnd aspectul unei
pielite; endocarpul este crnos, bine dezvoltat,
compus din celule foarte mari alungite care
cptusesc cavitatea ovarian. Aici se

Fig. 130. Hesperid, la
lmi (Citrus limon):
1 - epicarp; 2 - mezocarp;
3 - endocarp.
acumuleaz substante zaharoase, acizi orga-
nici s.a. ntlnit la lmi, portocal si alte
citrice (fig. 130).
HETEROAUXIN -> AUXIN
HETEROCOTILIE (Heterocotylla),
existenta de cotiledoane inegale ca mrime n
structura embrionului, ntlnit la unele dicotile-
donate (portocal) sau unele monocotiledonate
(gru, ovz).
HETEROFILIE (Heterophyllia), n-
susire a unor plante de a forma si purta frunze
de forme si mrimi diferite, asezate la noduri
diferite. Reprezentat de dimorfism, trimorfism,
polimorfism foliar. n mediul terestru, unele
specii ale piciorului-cocosului (Ranunculus au-
ricomus, R. cassubicus) (fig. 131) au frunzele
bazale ntregi si petiolate, iar cele caulinare,
sectate si sesile; iedera (Hedera helix) posed,
pe ramurile vegetative, frunze palmat-lobate,
iar pe ramurile fructifere, frunze ntregi, ovate
sau romboidale; n mediul acvatic, piciorul-co-
cosului de ap (Ranunculus aquatilis) are, n
ap, frunze cu segmente filiforme, iar cele ae-
riene sunt palmat-lobate (dimorfism foliar). S-
geata-apei (Sagittaria sagittifolia) are, n ap,
frunze liniare, pe suprafata apei, frunze natante
eliptice sau cordate, iar n mediul aerian frunze
sagitate (trimorfism foliar) (fig. 132). n mediul
terestru, dudul alb (Morus alba), dudul negru
(Morus nigra) au, pe aceeasi ramur, frunze
diferite ca form si mrime (polimorfism foliar)
(fig. 133).
HETEROGAMEtI (Heterogameta),
gametii inegali din punct de vedere morfologic;
sin. anizogameti. Gametul femel mare, imobil,
heterogameti 337 heterogamie


Fig. 131. Dimorfism foliar:
a- piciorul-cocosului de ap (Rununculus aquatilis);
1 - frunze cu segmente filiforme; 2 - frunze
palmal-lobate; b - piciorul-cocosului (Ranunculus
auricomus); 1 - frunze sesile sectate; 2 - frunze
palmat-lobate.

Fig. 133. Polimorfism foliar la dudul alb
(Morus alba).
bogat n substante de rezerv, se numeste
macrogamet (sau oosfer). Gametul mascul
mic, mobil, se numeste microgamet. Microga-
metii prevzuti cu organe de miscare reprezen-
tati prin cili sau flageli se numesc anterozoizi
(sau spermatozoizi). Cei lipsiti de cili poart
numele de spermatii.
HETEROGAMIE (Heterogamia),
proces de fecundatie ntre doi gameti inegali ca

Fig. 132. Trimorfism foliar la sgeata-apei (Sagittaria
sagittifolia):
1 - frunze lineare; 2 - frunze eliptice sau cordate;
3-frunze sagitate.
mrime, form, structur; sin. anizogamie. Di-
ferentierea morfoanatomic a gametilor s-a
produs n decursul evolutiei filogenetice a plan-
telor. ntlnit la plante mai evoluate, ncepnd
de la alge pn la angiosperme. Tipurile de
heterogamie des ntlnite sunt: oogamia si sifo-
nogamia. Oogamia este prezent la unele spe-
cii de alge, ciuperci, muschi si ferigi. Gametul
femei, voluminos, imobil, se numeste oosfer.
El se afl nchis n interiorul unor cavitti numite
oogoane, la alge si ciuperci, sau arhegoane, la
muschi si ferigi. Gametii masculi mici, mobili,
se numesc anterozoizi. Mobilitatea lor este asi-
gurat de cili sau flageli si este posibil n
mediul lichid. Procesul de fecundatie (ooga-
mie) const n deplasarea anterozoizilor pn
la macrogametul femei (oogon sau arhegon).
Ptrunde n interiorul lui si are loc contopirea
anterozoidului cu oosfer, rezultnd zigotul
sau celula ou. Sifonogamia este ntlnit la
gimnosperme si angiosperme. Fecundatia
oosferei este mijlocit de tubul polinic, n
form de sifon (rezultat din intin si celula
vegetativ a grunciorului de polen), care
duce gametii masculi imobili, numiti spermatii,
n sacul ebrionar. Gimnospermele au o
fecundatie simpl (fig. 134). Din cele dou
spermatii ajunse n arhegon una fecundeaz
oosfer, iar a doua degenereaz. Foarte rar
cea de a doua spermatie se uneste cu celula
superioar din arhegon, rezultnd un zigot ce
heterorizie 338 heterospermie


Fig. 134. Fecundatia la gimnosperme (pin) (Pinus
sylvestris):
a - ptrunderea tubului polinic pn la arhegon;
b - granul de polen n momentul formrii tubului
polinic; c-gelificarea tubului polinic si ptrunderea
unui nucleu spermatic n arhegon; 1 - arhegoane;
2- celulele gtului; 3- camera polinic; 4 - celule
protal i ere; 5 - cel ul steri l ; 6 - cel ul
s per mat ogen; 7 - endos per m pr i mar ;
8- integument; 9- micropil; 10- nucleu spermatic;
11 - nucel; 12 - nucleu vegetativ; 13 - oosfer;
14-tub polinic.
va duce la formarea unui endosperm
secundar. Se apreciaz c acest proces pre-
conizeaz dubla fecundatie de la angio-
sperme. Fecundatia la angiosperme poate
avea loc la 1-5 luni sau chiar un an de la
polenizare. Exist o corelatie ntre sosirea tu-
bului polinic la arhegon cu cele dou celule
spermatice si maturarea oosferei. Angiosper-
mele au o dubl fecundatie (fig. 135). Ea a fost
descoperit de S.G. Navasin (1898), la spe-
cia Fritillaria tenella, si confirmat un an mai
trziu de L.M. Gui gnar d (1899) la specia
Lilium martagon. Ulterior, s-a constata c
dubla fecundatie reprezint un fenomen
general la angiosperme (dicotiledonate, mo-
nocotiledonate). Prima celul spermatic
(haploid) din tubul polinic ajuns n sacul em-
brionar se contopeste cu oosfera (haploid),
rezultnd zigotul propriu-zis (diploid). Cea de
a doua celul spermatic se contopeste cu
nucleul secundar al sacului embrionar
(diploid), rezultnd zigotul accesoriu (triploid).
Prin diviziuni repetate, din zigotul propriu-zis
se va diferentia embrionul, iar din zigotul acce-
soriu se diferentiaz endospermul secundar
sau albumenul. Zigotul accesoriu se divide
primul, iar zigotul propriu-zis la scurt timp
dup acesta.

Fig. 135. Fecundatia la angiosperme: a - ovul
nainte de fecundatie; b - vrful tubului pol i ni c
pt r uns pr i n mi cr opi l spr e nucel ; c -
formarea nucelelor spermatice; d - contopirea
primului nucleu spermatic cu oosfera si al celui de al
doilea cu nucleul secundar; 1 -funicul; 2-fasciculul
funiculului; 3-micropil; 4-integumenle; 5-nucel;
6 - sac embrionar; 7 - oosfer; 8 - sinergide; 9-
antipode; 10- nucleu secundar; 11 -tub polinic; 12
- nucl eu vegetativ; 13 - nucl eu generati v; 14 -
nuclei spermatici.
HETERORIZIE (Het erorhi zi s), di-
morfism radicular ntlnit la unele plante, unde
acelasi individ are rdcini contractile si rd-
cini normale necontractile subtiri si groase,
pentru nutritie [exemplu, sofranul (Crocus sati-
vus), scnteuta (Gagea arvensis) etc.].
HETEROSPERMIE (Heterosper-
mia) 1. Proces de fecundare a oosferei, de
ctre, un gamet masculin al unui tub polinic, si
a celulei secundare, de ctre un alt gamet
masculin provenind de la un alt tub polinic. Se
realizeaz n cazul ptrunderii n sacul em-
brionara mai multor tuburi polinice. Identificat
la porumb (Zea mays) pe cale genetic.
2. Existenta de seminte diferite ca form sau
continut la aceeasi specie (Suaeda).
heterostile 339 hialoplasm

HETEROSTILE (Heterostylia), dife-
rentiere a florilor bisexuate n ceea ce priveste
lungimea stilelor si staminelor, cu scopul de a
nltura autopolenizarea. Exist heterostil di-
morf si heterostil trimorf. Heterostil dimor-
f este ntlnit la plante din cadrul aceleasi
specii. Unele au flori cu stilul lung (longistile) si
stamine scurte, iar altele au flori cu stilul scurt
(brevistile) si stamine lungi. Datorit acestui
caracter morfologic, stigmatul gineceului si an-
terele staminelor sunt situate la nivele diferite.
Polenizarea cu polen propriu este exclus.
Sunt adaptate la polenizarea ncrucisat, reali-
zat de insecte. De exemplu, la ciubotica-cu-
cului (Primula officinalis), pe anumite tulpini
sunt flori longistile, iar pe alte tulpini flori brevi-
stile. Polenul din anterele staminelor, si ntr-un
caz si n cellalt, nu are cum s ajung pe
stigmatul din cadrul aceleiasi flori. Polenizarea
nu poate fi dect entomofil. Insectele, care vi-
ziteaz floarea cu stilul scurt, vor atinge ante-
rele care stau n jurul corolei. Corpul lor se va
ncrca cu polen pe partea ventral. Vizitnd o
floare cu stilul lung, polenul va fi depus direct
pe stigmat, n urma atingerii lui de ctre in-
sect. Stigmatul stilului lung se afl la acelasi
nivel cu anterele staminelor din floarea cu stilul
scurt. Acest lucru face polenizarea inevitabil.
Insectele ce viziteaz o floare cu stilul lung
introduc n ea trompa pentru a suge nectar. n
drumul ei ctre nectarii trompa trece prin co-
roana de antere ce nconjoar pistilul,
prfuindu-se cu polen, att la introducere ct; si
la scoatere. Vizitnd apoi o floare eu stilul scurt,
trompa, ntlneste stigmatul n drumul ei ctre
nectarii. Stigmatul maturizat receptioneaz po-
lenul. n ambele cazuri polenizarea este asi-
gurat. Heterostil dimorf cu acest tip de pole-
nizare este ntlnit si la alte specii din familia
Primulaceae, precum si la unele specii din fa-
miliile Gentianaceae, Boraginaceae, Crassula-
ceae, Caryophyllaceae, Ericcaceae etc. Hete-
rostil trimorf este ntlnit la plante din cadrul
aceleiasi specii, care au flori cu stile si stamine
lungi, medii si scurte. Polenizarea este entomo-
fil ncrucisat. Polenul din anterele staminelor
lungi va ajunge pe stigmatul stilelor lungi, pole-
nul din anterele staminelor medii va ajunge pe
stigmatul stilelor medii, iar polenul din anterele
staminelor scurte va ajunge pe stigmatul sti-
lelor scurte, ntlnit la specii din familiile Ly-
thraceae, Oxalidaceae, Hippocastanaceaes.a.
(fig. 136).

Fig. 136. Heterostilie:
a-ciubotica-cucului (Primula officinalis); b-rchitan
(Lythrum salicaria); 1 - floare longistil; 2 - floare
brevistil; 3-floare cu stile de lungime intermediar;
sgetile indic posibilittiile de polenizare.
HEXAHIDROXICICLOHEXAN,
VITAMINA I
HIALOPLASM (Hyaloplasma),
strat extern, transparent si negranulos, al
citoplasmei. Contine 70-85% ap, 15-30%
substante organice (holoproteide, ribonu-
cleoproteine, ARN solubil, ADN, lipide, nu-
cleotide, aminoacizi, enzime mai ales pentru
metabolismul glucidelor), sruri minerale,
ionizate sau nu. Ionii monovalenti K+ si Na+ se
gsesc liberi, cei divalenti Mg
2
+ si Ca
2
+
formeaz chelati sau acizii nucleici cu
polizaharidele acide (pectine, mucilagii).
Morfologia hialoplasmei variaz n cadrul
aceleiasi celule de la o zon la alta, de la un
tip de celul la alta. n general, hialoplasma
este mai vscoas n imediata apropiere a
plasmalemei si mai putin vscoas spre
profunzime (exemplu, celulele meristematice
ale rdcinilor de gru). Submicroscopic con-
st dintr-o urzeal de lanturi polipeptidice si
proteine fibrilare asociate ntre ele prin
grupri laterale, rezultnd o retea cu nu-
meroase ochiuri, numit tram. ntre dou
catene polipeptice apropiate exist legturi
reprezentate de forte Van der Waals (I), punti
de hidrogen (II), valente heteropolare (III),
valente homopolare (IV). Legturile polare
ale catenelor polipeptidice pot forma com-
binatii cu apa, ionii minerali si alte substante
aflate n ochiurile retelei. Legturile sunt
instabile, ntr-o continu rennoire, influ-
entate de conditiile fizico-chimice ale
mediului intracelular si extracelular
hialoplasm 340 hidatode

(A. Frey-Wissl i ng, 1953). Propriettifizi-
co-chimice. 1) Este un sistem coloidal poli-
fazic complex, cu o faz de dispersie lichid,
apoas, si o faz dispersat, discontinu,
avnd la baz particule mari, macromo-
leculare, mai ales de natur holoproteic,
care formeaz cu apa legturi ce atenueaz
discontinuitatea dintre cele dou faze; se
prezint sub form de sol si gel, stri care
imprim vscozitate, elasticitate, coagula-
bilitate, miscare, sensibilitate; este nemiscibil
cu apa. 2) Manifest fenomenul de tixotropie,
trecnd din starea de sol n cea de gel, si
invers. 3) Vscozitatea este mai mare dect a
apei si variaz de la o celul la alta, n functie
de vrsta (mai sczut la cele tinere, mai
accentuat la cele btrne), de schimbarea
factorilor interni (exemplu, mitoza determin
scderea vscozitti o dat cu nceperea ei)
si externi (cu cresterea temperaturii vsco-
zitatea scade); n timpul mitozei se intensific
activittile fizico-chimice ale hialoplasmei;
cresterea temperaturii determin ruperea
legturilor dintre lanturile polipeptidice.
4) Prezint reactii de culoare specifice si
nespecifice. Fiziologie. Reprezint mediul
din care diverse organite celulare si iau
substantele necesare functionrii lor si
elimin unele deseuri. Constituie sediul
principal al celor mai multe reactii biochimice
celulare si de transformare a energiei chimice
n energie mecanic ce asigur mobilitatea
citoplasmei, fenomen cunoscut sub numele
de cicloz.
HIDATODE (Hydathoda), formatiuni
structurale epidermice caracteristice plantelor
care prezint, -> GUTAtIE (fig. 137). Hida-
todele se gsesc de obicei pe frunze si sunt de
dou feluri: active si pasive. Hidatodele active
sunt formate din una sau mai multe celule epi-
dermice specializate n secretia apei, adesea
transformate n peri uni- sau pluricelulari vii,
care acumuleaz apa n exces si o elimin
afar [exemplu, fragul (Fragaria vesca), faso-
lea mare (Phaseolus multiflorus)]. Asemenea
celule au peretii celulozici subtiri, lipsiti de cuti-
cul, citoplasm abundent si un nucleu mare.
Nu au legtur direct cu vasele conductoare
lemnoase din nervurile frunzei. Hidatodele pa-
sive sunt structuri aflate n legtur direct cu
vasele conductoare lemnoase (traheide) din
nervurile frunzelor. Constau din una sau mai
multe stomate acvifere, fiecare format din do-
u celule care las ntre ele o deschidere per-
manent numit ostiol. Sub stomata acvifer
(Primula sp.) sau sub mai multe deodat (Saxi-
fraga sp., Crassula sp.) se afl o camer acvi-
fer, iar sub camer un tesut special numit
epitem, format din mai multe straturi de celule
parenchimatice, fr cloroplaste, cu peretii ce-
lulozici subtiri si cu spatii intercelulare pline cu
ap. Apa acumulat n epitem si camera sub-
stomatic este eliminat afar prin ostiol n
mod pasiv, actionat de presiunea noii cantittii
de ap adus de vasele conductoare lem-
noase, fr participarea activ a celulelor ce
intr n alctuirea ei. La plantele unde nu exist
epitem, vasele conductoare lemnoase se ter-
min la nivelul camerei acvifere. Hidatodele
sunt ntlnite la specii de plante ce apartin la
peste 300 de genuri, ncadrate n 115 familii.
Sunt localizate diferit: vrful frunzelor, la gra-
minee, vrful dintisorilor de pe marginea frun-
zei (Alchemilla sp., Fuchsia sp.), n alte locuri
de pe marginea frunzei unde se termin ner-
vurile (Tropaeolum sp.) sau pe ntreaga supra-
fat a frunzei (Phaseolus sp.).
Fig. 137. Hidatode:
a - hidatod activ de pe frunzele de fasole
mare (Phaseolus multiflorus); 1 - hidatod;
2 - epiderm; 3 - parenchim asimilator;
b - hidalod pasiv la Primula sinensis; 1-
parenchim; 2-cloroplaste; 3-traheide; 4
- epitem; 5 - cuticul; 6 - epiderm; 7-
camer acvifer; 8 - stomat acvifer;
9 - pictur de ap.
hidrati de carbon 341 hidrogamie

HIDRAtI DE CARBON GLUCI-
DE
HIDROCARITACEE (Hydrochari-
taceae), familie care cuprinde plante erbacee
acvatice, submerse sau natante, de ape dulci.
Frunze opuse sau verticilate. Plante dioice, rar
monoice. Flori adesea unisexuate, actinomor-
fe, ciclice, cu perigon dublu, heteroclamideu,
cu ciclu extern sepaloid, trimer, si cel intern
mare, petaloid trimer. Flori mascule reunite mai
multe n acelasi spat, androceu cu 2-12 sta-
mine, cu antere extrorse. Flori femele solitare
n fiecare spat, gineceul cu ovar inferior. For-
mul a f l or al l a f l oar ea brbt easc:
M2K
3
C
3
A
2
-
12
; F2K
3
C
3
G(3-15). Fruct bac
multisperm. Seminte exalbuminate. Se
nmultesc vegetativ prin turioni. Flora Romniei
posed 4 specii ce apartin la 4 genuri:
Hidrocharis, x = 7; H. morsusranae, 2n = 28,
Stratiotes, S. aloides, 2n = 24; Elodea, x= 12;
E. canadensis, 2n = 24, 48; Vallisneria, V.
spiralis, 2n = 20.
HI DROFI LACEE (Hydrophyl l a-
ceae), familie care cuprinde 20 genuri cu cca
300 specii plante erbacee si subfrutescente,
rspndite mai ales n America de Nord. Frun-
ze alterne, rareori opuse, nestipelate. Flori bi-
sexuate (hermafrodite), pentamere, actinomor-
fe, dispuse n cime scorpioide; corola
campanulat, cu petale 4-6-fidate; androceul
din 4-5 stamine, sau mai multe; gineceul bicar-
pelar, cu ovar superior. Fruct capsul.
HIDROFILIE, HIDROGAMIE
HIDROFITE (Hydrophyta), plante
adaptate s triasc n mediul acvatic avnd
organele hibernale si mugurii de regenerare
sub ap. Tipul ecologic al speciilor se noteaz
Hidr. Le sunt caracteristice: presiune osmotic
celular sczut; sistem radicular slab dez-
voltat, perisori absorbanti putin dezvoltati; tul-
pina verde cu tesuturi mecanice si conduc-
toare slab dezvoltate, dar cu o puternic
dezvoltare a aerenchimului ce le asigur mic-
sorarea greuttii specifice, permitndu-le plu-
tirea sau mentinerea la diferite nivele sub ap,
fr a cdea spre fund; lipsa stomatelor pe
suprafata superioar a frunzelor natante si lip-
sa lor pe fata inferioar ce vine n contact cu
apa; frunzele subacvatice sunt subtiri, puternic
divizate pentru a nu fi sfsiate de curentul apei,
lipsite de cuticul, epiderma posed cloroplas-
te, iar mezofitul nu este diferentiat n tesut
palisadic si lacunar; apar frecvent hidatodele
care elimin excesul de ap sub form lichid.
Domin nmultirea vegetativ. Acest grup eco-
logic de plante este reprezentat prin: hidrofite
natante (Hydrophyta natantia) formate din spe-
cii plutitoare la suprafata apei [exemplu, lintita
(Lemna arrhiza, L gibba, L minor, L polyrrhi-
za, L trisulca), pestisoara (Salvinia natans)]
sau specii cufundate si plutitoare n masa apei
[exemplu, cosorul (Ceratophyllum submersum,
C. demersum), otrtelul de balt (Utricularia
vulgaris) etc.]; Hidrofitele fixate de substrat
fr rdcin (Hydrophyta adnata) (exemplu,
algele verzi, rosii, brune, muscinee, hepatice,
ciuperci etc.); Hidrofitele fixate de substrat
prin rdcin (Hydrophyta radicantia) si cu
frunze plutitoare pe suprafata apei [exemplu,
nufrul galben (Nuphar luteum), nufrul alb
(Nymphaea alba), broscarita (Potamogeton
natans) etc.].
HIDROGAMIE (Hydrogamia), pole-
nizare realizat prin intermediul apei; sin. hidro-
filie. Majoritatea plantelor acvatice posed o
polenizare anemofil sau entomofil. Putine
plante acvatice din lacuri, blti, mlastini, mri si
oceane au polenizare hidrofil. Hidrogamia se
poate desfsura la suprafata apei sau n ap.
Nivelul pe vertical unde are loc polenizarea
este o caracteristic de specie. Polenizare hi-
drofil efectuat la suprafata apei este ntl-
nit la unele plante din care alegem, pentru
exemplificare, trei specii: drentele (Callitriche
verna), beteala sau srmulita-apei ( Vallisneria
spiralis) si ata de mare (Ruppia maritima). La
toate speciile cu acest tip de hidrogamie pole-
nul contine substante uleioase care i micso-
reaz greutatea specific, permitndu-i s plu-
teasc. Drentele si mprstie polenul pe
suprafata apei. Prin miscarea apei, el vine n
contact cu stigmatul gineceului, realiznd pole-
nizarea. Beteala sau srmulita-apei este o
plant dioic, florile feminine si cele masculine
sunt separate, situate pe indivizi diferiti. Florile
masculine au organizare simpl (periant format
din 3 sepale bine dezvoltate, 3 petale foarte
mici, 2 stamine). Sunt grupate n inflorescente
(amenti). La maturitate spada protectoare se
rupe. Florile se detaseaz din inflorescent una
cte una si se ridic la suprafata apei pstrnd
hidrolaze 342 hidropote

nvelisurile florale nchise. Putin mai trziu ele
se desfac si staminele devin evidente. n
aceast stare plutesc pe suprafata apei pn la
ntlnirea florilor feminine. Maturizarea antere-
lor este corelat cu maturizarea gineceului.
Florile feminine sunt solitare, asezate la extre-
mitatea unui peduncul lung, rsucit n spiral.
Organizarea lor este simpl (3 sepale ovale,
concave, inegale; petale scvamiforme foarte
mici; un gineceu prevzut cu trei stigmate lat-o-
vale). Cnd gineceul ajunge la maturitate, floa-
rea vine la suprafata apei prin despiralizarea
pedunculului, fr a se desprinde. Ajuns pe
luciul apei se deschide. Stigmatul trilobat se
rsfir, lund o pozitie favorabil polenizrii.
Micile valuri, create de curentii de aer, fac po-
sibil ntlnirea celor dou feluri de flori. Prin
contactul dintre anter si stigmat se realizeaz
polenizarea. Florile feminine rmn deschise
pn cnd se desvrseste fecundatia. Apoi se
nchid, iar pedunculul floral se spiralizeaz,
coborndu-le sub ap. Fructul si semintele se
maturizeaz sub ap (fig. 138). Ata de mare
are florile grupate ntr-o inflorescent numit

Fig. 138. Hidrogamie la srmulita-apei
(Vallisneria spiralis):
a - plant cu flori brbtesti; b - plant
cu flori femeiesti; c - floare femeiasc
mrit n momentul polenizrii.
spic. Ambele sexe ajung la maturitate n acelasi
timp. Pe msur ce florile se apropie de ma-
turitate sunt ridicate treptat ctre suprafata apei.
Ajungerea lor la suprafat corespunde cu ajun-
gerea la maturitate a organelor si elementelor
sexuale din floare. Polenul poate veni n contact
direct cu stigmatul, dar cea mai mare parte este
mprstiat pe suprafata apei, sub actiunea va-
lurilor sau vntului, de unde este receptionat de
stigmat. Dup polenizare si fecundare, florile
sunt trase sub ap pn spre fund, printr-o
miscare de contractie a ntregii plante. Poleni-
zarea hidrofil subacvatic este ntlnit la
cosor (Ceratophyllum submersum), iarba de
mare (Zostera marina), matrit (Zannichellia
palustris). La aceste plante polenul are form
alungit, lipsit de exin, si greutatea specific
mai mare ca apa. Iarba de mare are florile
grupate ntr-o inflorescent numit spic, pro-
tejat de o teac a frunzelor. Florile sunt proto-
gine (sexele nu ajung la maturitate n acelasi
timp). Polenul matur, pus n libertate prin crpa-
rea longitudinal a anterelor, are aspectul unui
firisor n form de spiral si pluteste n masa
apei. El vine n contact cu stigmatele filiforme ale
gineceului prin intermediul curentilor de ap, rea-
liznd polenizarea. Matrita are flori unisexuate.
Cele masculine, n numr de una-dou, sunt for-
mate dintr-o singur stamin. Se afl la subsuoa-
ra frunzelor. Nu are nvelis floral. Polenul n an-
ter are o form rotund. Prsind antera acesta
ia forma unui viermisor. Stigmatul este dispus
sub form de plnie, permitndu-i s capteze,
subacvatic, ct mai multe granule de polen.
HIDROLAZE, enzime care determi-
n desfacerea unor substante compuse cu aju-
torul apei. Au rol important n timpul germinrii
semintelor.
HIDROPLANCTOFITE (Hydro-
planctophyta), plante microscopice (alge) aflate
n suspensie n masa apei. Ele intr n structura
biocenozei acvatice numit -> PLANCTON, con-
stituind partea trofogen si trofic a acestuia.
HIDROPOTE (Hydropota), structuri
reprezentate prin una sau mai multe celule
epidermice, specializate n absorbtia de ap si
substante nutritive minerale. Provin din celule
epidermice diferentiate de cele din jur printr-un
nucleu voluminos, vacuole putine, bogate n
flavone si taninuri, cloroplaste, dictiozomi,
higrocibe 343 hipericacee

reticul endoplasmatic. Aceste celule bogate n
citoplasm granular se numesc meristemoide
ale hidropotei. Cuticula care le acoper este
prevzut cu pseudopod, corespondenti cu
spatiile intermicrofibrilare ale peretilor celulari.
ntlnite la plantele acvatice submerse.
HIGROCIBE (Hygrocybe punicea),
fam. Hygrophoraceae. Ciuperc saprofit, co-
mestibil, ntlnit n perioada (VIIIX), prin
psuni, fnete si poieni, mai ales n regiunile
muntoase. Descriere. Plria este la nceput
convex si mamelonat, apoi ntins si, n cele
din urm, n form de plnie, uneori ondulat si
crpat la margine, diametrul 5-12 cm; fata
superioar neted, rosie ca sngele; fata infe-
rioar cu lamele galbene, portocalii sau rosii,
groase, spatiate. Piciorul cu suprafata fi-bros-
striat, n interior gunos, nalt de 6-8 cm,
diametrul 1-2,5 cm, galben-portocaliu sau ro-
su, la baz alb. Carnea alb, groas, fragil,
dulce. Alimentatie. Valoare nutritiv foarte
mare. Preparat capt gust si miros plcut.
Coloreaz mncarea n galben-rosiatic. Foarte
bune pentru supe si alte preparate culinare.
HIGROFITE (Hygrophyta), plante
adaptate s triasc n locuri cu umiditate at-
mosferic sau edafic excesiv. Tipul ecologic
al speciilor se noteaz Higr. Cele conditionate
de o umiditate atmosferic accentuat au
adaptri speciale constnd din celule speciale
cu rol de captare a apei atmosferice (exemplu,
Sphagnum), iar pentru epifitele tropicale ne-
parazite, specializarea n acest sens a unui
tesut parenchimatic epidermal al rdcinilor
aeriene numit velamen radicum (exemplu, spe-
cii de Orchidaceae, Araceae, Liliaceae, Ama-
ryllidaceaeetc). Speciile conditionate de o umi-
ditate edafic abundent sunt ntlnite pe lunci,
marginea lacurilor, bahne, tinoave, vi umede,
pduri umede si puternic umbrite [exemplu,
pipirigurile (Juncus, Eleocharis), rogozurile re-
prezentate prin specii de Carex(C. vulpina, C.
curvula, C. hirta etc.)]. Le sunt caracteristice o
presiune osmotic ridicat (8-12 atm), siste-
mul radicular redus, cilindrul central slab dez-
voltat, aerenchimuri bine dezvoltate, frunze
mari, glabre, cu multe stomate dispuse pe am-
bele fete, unele si cu hidatode, cuticula subtire.
HIGROFORUS (Hygrophorus pena-
rius), fam. Hygrophoraceae. Ciuperc
micorizant, comestibil, ntlnit toamna
(IX-X), pe soluri calcaroase, prin pduri de
foioase, mai ales de fag si stejar. Descriere.
Plria convex, apoi mai mult sau mai putin
plan, compact, diametrul 4-10 cm, de multe
ori cu marginea ondulat si rsucit n sus; fata
superioar alb pn la palid-ocru; fata
inferioar cu lamele decurente, albe, pn la
ocru-palid. Piciorul alb, compact, tare, nalt de
4-7 cm, diametrul 1-2,5 cm, adeseori curbat si
ascutit la baz si cu nuant glbuie. Carnea
groas, alb, gust piperat, specific, miros
plcut de fructe. Alimentatie. Valoare
alimentar foarte mare. Utilizat numai pentru
anumite preparate culinare (musaca, cu sos
tartar, cu sos vntoresc, pane, ca salat).
Atentie! Un necunosctor o poate confunda cu
Clitocybe phyllophila, care este otrvitoare.
HIGROTROPISM (Hygrotropism),
miscare efectuat de rdcinile plantelor, rizoizii
de pe talul hepaticelor, rizoizii de la protalul fe-
rigilor si hifele ciupercilor spre sursa de umiditate
din sol. Miscarea const n curbarea lor spre
regiunile din sol mai bogate n ap (higrotropism
pozitiv). La rdcin, zona perceperii diferentei
de concentratie a umidittii este situat la vrful
ei. Reactia de curbare are loc ns la nivelul zonei
de crestere prin alungirea celulelor. La organele
unicelulare ale plantelor (hifele, rizoizii) meca-
nismul perceperii excitatiilor si realizarea reactiei
de curbur nu sunt cunoscute.
HIPANTIU (Hypanthiu), ax floral
tubuliform rezultat din lrgirea receptaculului
(exemplu, Thymelaeaceae, Rosa arvensis,
Oenothera biensis (luminit)].
HIPANTODIU (Hypanthodiu), inflo-
rescent cu flori sesile nchise n receptacul
[exemplu, smochin (Ficus carica)].
HIPERICACEE (Hypericaceae) sin.
Gutifere (Guttiferae), familie care cuprinde cca
900 specii lemnoase, rarerboase, din care numai
cteva genuri triesc n regiuni temperate. Boga-
te n uleiuri eterice. Frunze opuse, rar alterne,
simple fr stipele. Flori bisexuate (hermafro-
dite), actinomorfe cu structur variat. Formula
floral: ?*!^ C^ A a Gg-g sau (15-1). Androceul
este triadelf sau pentadelf. Fruct capsul sep-
ticid. Flora Romniei posed 12 specii ce apar-
tin genului Hypericum, x = 7, 8, 9, 10.
hipocastanacee 344 hrean

HIPOCASTANACEE (Hyppocas-
tanaceae), familie care cuprinde cca 18 specii
de plante lemnoase ce apartin la 2 genuri,
rspndite n America de Nord si Central,
Peninsula Balcanic, Asia Central (Himalaya)
si de Est (Japonia). Frunze opuse, pal-mat-
compuse, sesile sau petiolate, fr stipele. Flori
poligame, bisexuate (hermafrodite) sau
unisexuate, zigomorfe, pe tipul 4-5, dispuse n
panicule ndesuite, piramidale; caliciul dialise-
pal; corola dialipetal; de obicei din 4-5 petale
inegale; androceul din 5-8 stamine libere, fi-
xate la marginea intern a discului; gineceul
trilocular, cu ovar superior, cu 2 ovule n fiecare
loj, stil lung, stigmat ntreg. Formula floral
bisexuat (hermafrodit): H1K
5
C4-5 A
5
_
8
Q
&)
.
Fructul, capsul valvicid-loculicid, se deschi-
de prin 3 valve. Flora Romniei posed 6 specii
ce apartin genului Aesculus, x=10.
HIPOSTAZ (Hypostasis)1. Proces
de diferentiere secundar a celulelor la baza
celor dou integumente ale ovulului, imediat
sub sacul embrionar. Se pare c aceste celule
secret hormoni sau enzime necesare dez-
voltrii sacului embrionar. Pot fi: singur celul,
trei celule (Orhidee) sau un grup mare de celule
(Zostera marina) cu un continut citoplasmatic
redus si pereti celulari partial lignificati sau su-
berificati. Uneori aceste celule sunt bogate n
citoplasm si peretii sunt subtiri. 2. Imposi-
bilitate a manifestrii unor gene din cauza unei
alte gene epistatice.
HIPOTOMIE, caracter al organelor
vegetale dorsoventrale manifestat prin dezvol-
tarea mai mare a prtii inferioare sau dorsale
dect a celei superioare sau ventrale; sin. hipo-
tropie.
HIPOTROPIE, HIPOTOMIE
HIPSOFILE, frunze incomplet dez-
voltate ce apar pe tulpin n epoca nfloritului.
Sunt caracteristice numai angiospermelor. Se
afl localizate n regiunea floral din partea su-
perioar a tulpinii si a ramificatiilor ei. Reprezint
organe de protectie pentru floare sau inflo-
rescent. De obicei exist o trecere gradat de
la frunzele normale de pe tulpin la hipsofile, iar
de la acestea la piesele ce compun floarea.
Acestea sunt: bracteea, situat la baza pedi-
celului floral; bracteolele, aflate pe pedicelul
floral sau la baza caliculului; caliciul florilor;
calicului de la nalb; involucrul si involucelul de
la inflorescentele apiaceelor; spata, care nve-
leste florile araceelor [exemplu, rodul-pmn-
tului (Anim maculatum)]; cupa, prezent la
fructele de stejar; glumele si paleele din spicu-
letul gramineelor. (fig. 139).

Fig. 139. Tipuri de hipsofile:
1 - bractee, la inflorescenta de tei (Tilia sp.);
2 - spat, la rodul-pmntului (Arum maculatum);
3- cupe, la ghinda de stejar (Quereus robur).
HIPURIDACEE (Hippuridaceae),
familie care cuprinde plante erbacee, acvatice,
amfibii, perene, cu rizom lung, ramificat, trtor
si tulpin erect, ce are n parenchimul cortical
canale aerifere. Frunze ngust liniare, cte 4
sau mai multe n verticile, fr stipele. Flori
mici, bisexuate (hermafrodite), rar unisexuate;
caliciul rudimentar asezat deasupra ovarului,
asemntor unui inel ngust; corola lipseste;
androceul redus la o singur stamin; gineceul
cu ovar inferior, unicarpelar si uniovular. Fruct
drup. Flora Romniei are un singur gen
Hippuris, x= 8, cu o singur specie H. vulgaris,
2n = 32.
HORMONI VEGETALI,
HORMONI
HREAN (Armoracia lapathifolia), fam.
Brassicaceae. Plant erbacee, peren, mezo-
fit, mezoterm spre moderat-termofil, amfi-
tolerant la pH, alogam, legumicol, cu valoa-
re terapeutic, cultivat pe toate continentele,
spontan pe lng garduri, locuri umede; se
mai numeste ahrean, chirean, hrean, irean,
FITO-
hrean 345 hrean

rdcin slbatic, ridiche slbatic, rean, tor-
mac, usturoi. Dacii i spuneau usturonil si era
folosit n tratarea diferitelor boli. De la ei s-a
transmis, probabil, folosirea frunzelor si a rizo-
mului contra durerilor de cap. Genetic, 2n = 32.
Fitocenologic, Car. Arction, Calystegion, Biden-
tetea. Pliniu cel Btrn l considera plant me-
dicinal. A fost trecut n unele farmacopee. Fla-
mandul Rembert Dodoens, medic si naturalist al
Renasterii, l-a inclus n rndul plantelor me-
dicinale. Cultivat de popoarele Europei Centrale
(maghiari, germani, polonezi) la nceputul seco-
lului al XVI-lea. n Romnia se cultiv mai ales n
jurul oraselor mari. Creste si spontan, ca
plant comun, pe lng garduri, n locuri
umede. Rspndit n Europa de Sud-Vest, Asia
de Vest. Foarte putin pretentios la factorii de
mediu. Rezistent la frig. Rdcinile suport
geruri pn la minus 20-30 C. Putin pretentios
la lumin. Creste bine la umbr. Rezistent la
perioadele secetoase datorit sistemului
radicular profund. Excesul de ap i este
duntor. Pretinde soluri cu textur mijlocie,
argilo-nisipoase, bogate n humus,
aprovizionate cu elemente minerale, cu pH-ul
6,5-7,5. Pe solurile usoare, nisipoase,
rdcinile se lignific, iar pe cele grele se rami-
fic mult. Descriere. Rdcina puternic, dez-
voltat, groas de 3-4 cm, ramificat, adnc
n sol pn la 70 cm, crnoas, alb, aromat
si picant la gust. Tulpin florifer erect, fistu-
loas, nalt de 40-100 (125) cm, ramificat n
partea superioar, glabr. Frunze bazale (din
rozet), foarte mari, lungi de 20-100 cm, alun-
git-ovate, cordate, cu marginea ondulat,
lung-petiolat. Frunze tulpinale inferioare
scurt-petiolate, lobate, liniar-lanceolate, ntregi
sau digitate; cele superioare cuneate, sesile,
lanceolate, Flori albe, mici, grupate ntr-un ra-
cem mai mult sau mai putin lax. nflorire,
VVIII. Polenizare entomofil. Fruct, silicv mi-
c, globuloas, frecvent lipsit de seminte
(seci) sau cu seminte sterile. n conditiile trii
noastre se nmultesc exclusiv pe cale vege-
tativ. Compozitie chimic. Rdcina contine
protide (cca 2%), zahr (6%), sruri minerale
de sodiu (5 mg%), potasiu (295 mg%), calciu
(55 mg%), fosfor (35 mg%), fier (0,7 mg%),
vitamina A (2 ng%), vitamina B
1
(0,05 mg%),
vitamina B
2
(0,05 mg%), niacin (0,3 mg%),
vitamina C (100 mg%), glicozizi sulfurati,
mirozin, cantitti mici de ulei volatil, acizi
clorhidric, sulfuric, carbonic, silicic, substante
antibiotice (fitoncide). Valoarea energetic,
40 kcal/100 g substant proaspt.
Alimentatie. Utilizri diferite n arta culinar.
Se consum proaspt rzuit la carne rasol, n
prepararea unor sosuri picante, n amestec cu
unele salate, n amestec cu miere de albine,
sirop obtinut din rondele de hrean presrate cu
zahr, dulceat de hrean, ras-macerat
3-4 sptmni n miere. Cartofii la cuptor cu
hrean sunt foarte gustosi. (Cartofii curtati de
coaj se taie felii si se aseaz ntr-o tav uns
cu margarin. Se presar peste ei 1-2 lingurite
de hrean ras. Se toarn 18l lapte dulce fierbinte,
n care s-a topit 10 g margarin. Se d la
cuptor. nainte de a se servi se presar p-
trunjel tiat mrunt). n unele zone din tar
frunzele de hrean sunt folosite la nvelirea sar-
malelor. Rdcina serveste la prepararea mu-
rturilor. Industrie. Prin mcinarea rdcinilor
uscate se obtine pudra condimentar, folosit
drept conservant n industria conservelor de
carne. Bioterapie. Rdcinile au utilizare tera-
peutic n medicina uman si veterinar. Prin-
cipiile active actioneaz ca stimulent n nutritie,
stomahic, antiscorbutic, diuretic, expectorant,
antispasmodic, colagog, purgativ, rubefiant si
vezicant. Recomandat n anemie, atonie diges-
tiv, inapetent, scorbut, tuberculoz torpid,
scrofuloz, astm, bronsite cronice, gut, reu-
matism, litiaz urinar, paralizii, hidropizii, leu-
coree. Recoltare. Rdcinile (Armoraciae ra-
dix, sin. Cochleariae radix) se scot din pmnt,
se spal si se folosesc proaspete. Contraindi-
catii. Nu se recomand pentru suferinzii de
hemoroizi, hemoptizie, dereglri de ritm car-
diac, stri congestive. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea anorexiei, gastritei
hipoacide, strilor diareice, hidropiziei, gutei,
litiazei biliare, afectiunilor renale (nu acute),
catarului cronic pulmonar, decongestionarea
organelor interne: a) consumat ca atare drept
condiment
;
b) infuzie, din 15-30 g rdcin
tiat mrunt la 1 l de ap fierbinte. Se las la
macerat 12 ore. Se bea cte o can ntre mese,
respectiv dou cni pe zi. 2. Pentru comba-
terea teniei: consumare de hrean timp mai n-
delungat, asociat cu ceap si fructe crude.
3. Pentru combaterea anemiei la adulti: vin
tonic, din 30 g rdcin ras, la 1 l de vin. Se
las la macerat 8-10 zile. Se strecoar. Se bea
cte 50 ml (un phrel) nainte de mas.
4. Pentru tratarea bolilor de stomac, ficat, liti
az renal, astm, reumatism: 20-30 g rdcin
ras se pun 250 ml vin. Se las la macerat
hrean 346 hrib

8-10 zile. Se strecoar. Se beau zilnic 1-2 p-
hrele. 5. Pentru combaterea tusei de diverse
etiologii: rdcin ras amestecat cu zahr.
Se las 5-10 ore s se plmdeasc la un loc
cald. La nevoie se ia cte o lingurit. 6. Pentru
combaterea anemiei la copiii fr poft de
mncare, limfatici: sirop din rdcin. Se taie n
rondele fine si se acoper cu zahr. Sucul care
se formeaz se administreaz intern, cte 1 lin-
gur pe zi. 7. Pentru tratarea reumatismului, ca
adjuvant: macerat, din 2 linguri rdcin ras la
1
/21 lapte fierbinte. Se las la macerat o or. Se
bea dimineata. 8. Pentru tratarea cardiopatiei
ischemice dureroase, anginei pectorale, hiper-
tensiunii: past omogen, din 1 lingur rd-
cin ras amestecat cu o lingur de miere,
ntreaga cantitate se ia dimineata, treptat, cu o
lingurit, nainte de micul dejun. Cura dureaz
30 zile, consecutive. Se repet la 2 luni. Tra-
tamentul se aplic de patru ori pe an, timp de
trei ani. Uz extern. 1. Pentru tratarea bronsitei,
gripei, congestiei pulmonare: cataplasme, cu
rdcin ras aplicat pe torace. 2. Pentru
anihilarea veninului de viper din musctur:
cataplasme, cu rdcin ras, pus ntr-un s-
culet de pnz si umectat. Se aplic pe locul
afectat. 3. Pentru tratarea reumatismului si
inflamatiilor articulare: a) bi locale sau gene-
rale cu fin de hrean; cantitativ, 1 lingur fin
la 1 l de ap; fina se introduce ntr-un sculet
de pnz; apa de baie la temperatura de
25-30 C se toarn peste sculet, care apoi se
agit n ap; baia dureaz 20-30 minute; b) ca-
taplasme din rdcin ras (un pumn) si fin
integral (un pumn) umectate cu ap. Se intro-
duce ntr-un sculet de pnz si se aplic pe
locul inflamat sau dureros, timp de 15-20 mi-
nute. Se repet zilnic, pn cnd durerile dis-
par. 3. Pentru frictiuni antireumatismale: tinc-
tur, din 20 g rdcin ras la 100 ml alcool. Se
las la macerat dou sptmni, dup care se
poate folosi. 4. Pentru tratarea pulpitei: decoct,
din 1 lingur rdcin ras la 100 ml vin rosu.
Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se clteste si
se tine n gur. 5. Pentru combaterea para-
dentozei: se mestec zilnic o bucat de rd-
cin. Efect revulsiv, mreste afluxul de snge
la nivelul gingiilor. 6. Pentru pstrarea unei
bune igiene a cavittii bucale: tinctur, din 20 g
frunze la 100 ml alcool. Se las 10 zile. Se
strecoar n sticle nchise la culoare. Se dilu-
eaz cu ap si se foloseste ca ap de gur, ori
de cte ori este nevoie. Efect antiseptic.
Medicin veterinar. Uz intern. Pentru tra-
tarea animalelor de bronsite, catar pulmonar,
atonia rumenului, stri a frigore, paraziti intes-
tinali: macerat, rdcin proaspt n proportie
de 20-30% nglobat n miere sau lapte. Dozele
de tratament: animale mari (cabaline, bovine),
50-100-150 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 15-30-50 g. Efect eupeptic, expec-
torant, diuretic, diaforetic, antiseptic, antipara-
zitar. Uz extern. Pentru tratarea reumatismu-
lui: cataplasme, cu rdcin de hrean ras sau
rdcin de hrean ras amestecat cu otet de
mere. Atentie! Folosirea n tratament a frun-
zelor recoltate n timpul nfloritului sau supra-
dozarea intern cu drogul obtinut din rdcin
determin intoxicatii. Simptome: respiratie dis-
pneic, congestie pulmonar, edem pulmonar,
colici, com. Se intervine cu purgative saline,
crbune, mucilagii, infuzii de musetel sau de
nalb mare, calmante. Cosmetic. Utilizat ca
remediu mpotriva pistruilor: macerat, o mn
de rdcin ras la 250 ml otet. Se las 5-6 zi-
le. Se agit sticla. Se ung pistruii.
HRIB (Boletus edulis), fam. Boleta-
ceae. Ciuperc micorizant, ntlnit toamna
(VIIIX), pe sol, prin pduri de brad si molid; se
mai numeste burete, hrichi, mntarcpietroa-
s, mitarc rosie, nitarc, pita-vacii, pitoanc,
pinea-pdurii. Descriere. Plria bombat,
sferic, hemisferic, apoi ntins, foarte cr-
noas, diametrul 7-25 cm; fata superioar lu-
cioas, brun-deschis, pe timp umed putin vs-
coas; fata inferioar cu tuburi sporifere lungi,
simple, albicioase, apoi glbui sau verzui, pre-
vzute cu pori circulari. Piciorul gros, lung de
6-15 cm, diametrul 3-6 cm, ventricos, apoi
alungit, brun-deschis, ornamentat cu o retea
alb n partea superioar. Carnea alb, tare,
groas, putin rosiatic sub pielita plriei, cu
gust si miros plcut; dup rupere sau tiere
rmne alb. Sporii ovoizi sau fusiformi
(14-17 5-5,5 \x) multigutulati, glbui, ocru n
mas. Alimentatie. Valoare alimentar foarte
mare. Pe piata mondial este cotat ca avnd
admirabile calitti culinare, ocup locul II dup
trufa de iarn (Tube melanosporum). Folosit la
supe, pateuri, umpluturi pentru cornuri, mn-
care cu orez, tocnit de pui, papricas, varz
umplut cu ciuperci etc. n unele zone se mu-
reaz. Se usuc n felii subtiri nsirate pe at
sau asezate pe gratii. Uscat devine mai plcut
la gust (v. Pl. XXVI, 1).
hrib tignesc 347 hri sc

HRIB tIGNESC (Boletus sata-
nas), fam. Boletaceae. Ciuperc micorizant,
toxic, otrvitoare, fr a fi mortal, ntlnit
toamna (VIIIX), pe soluri calcaroase din p-
durile de foioase, mai ales n fgete: se mai
numeste buretele-dracului, burete rosu,
mn-tarca-dracului. Descriere. Plria
convex, mare, diametrul 10-30 cm, foarte
crnoas, cu marginea subtire; fata superioar
mat cenu-sie-argintie, pn la cenusiu-oliv,
usor ptat cu galben, roz sau verzui; fata
inferioar cu tuburi sporifere galbene sau de
un galben-ver-zui, cu porii rotunzi, rosii-
carmin, la atingere capt o culoare intens-
albastr. Picior scurt, gros, umflat, lung de 6-8
cm, diametrul maxim 4-6 cm, galben, la mijloc
cu o zon rosu carmin, acoperit cu o retea de
vinisoare rosii-pur-purii. Carnea alb-glbuie,
sectionat se al-bstreste usor, iar n picior se
nroseste putin; miros agreabil, gust dulce,
exemplarele btrne au gust si miros
neplcut. Sporii ovoizi (10-16 5-7 n),
culoare oliv. Toxicologie. Principiile toxice
nu sunt cunoscute. Suspect de a contine
muscarin. Consumat produce tulburri
gastrointestinale cu dureri violente ce pot dura
cteva zile, fr a fi letal. Unele persoane o
suport. Micologul scandinav Stej-skal
argumenteaz c ciuperca devine comestibil
si este foarte gustoas dup ce a fost fiart
ori prjit, n vreme ce micologul francez
Roger Heim precizeaz c pn si vaporii ciu-
percii sunt otrvitori! (v. Pl. XXVI, 2).
HRIBUL-VRJITOAREI (Boletus
luridus), fam. Boletaceae. Ciuperc micorizan-
t, comestibil, ntlnit vara si toamna (VI-X),
pe soluri calcaroase si neutre, prin pduri, une-
ori pajisti; se mai numeste chitarc, mitarc
gras, pitarc. Descriere. Plria sferic, se-
misferic, apoi ntins, diametrul 5-19 cm, cr-
noas; fata superioar fin-catifelat, brun-oliv,
brun-portocalie, brun-nchis, uneori rosiati-
c; fata inferioar cu tuburi sporifere lungi pn
la 2,5 cm, galbene, apoi verzui sau purpu-riu-
nchis, prevzute cu pori circulari rosie-tici-
portocalii sau rosii-brun, la atingere se al-
bstresc. Piciorul usor-ngustat sub plrie,
umflat spre baz, lung de 5-13 cm, diametrul
2-5 cm, portocaliu, spre baz purpuriu-nchis,
n partea superioar cu o retea de vinisoare
rosii, brun la baz. Carnea compact, galben,
n contact cu aerul se albstreste, iar la con-
tactul cu tuburile sporifere se profileaz pentru
putin timp o dung rosie, sau roz, miros si gust
plcut. Alimentatie. Valoare alimentar mic.
Foarte bun. Utilizat n diferite preparate culi-
nare (v. Pl. XXVI, 3).
HRISC (Fagopyrum esculentum),
fam. Polygonaceae. Plant erbacee, anual,
alogam, originar din Tibet, cu o mare diver-
sitate de forme cultivate si slbatice; se mai
numeste hirisc, risc, ttarc. Genetic,
2n = 16. Rspndit ulterior n Siberia de Vest
si India apoi n Coreea, Japonia. Grecii si ro-
manii nu o cultivau. Adus n Europa abia n
era noastr. Cereal cultivat mult n Evul Me-
diu de ctre tranii sraci, care o foloseau ca
hran. ncepnd cu secolul al XIX-lea pierde
din important. Se cultiv mai ales n trile din
C.S.I. La noi se cultiv pe suprafete mici n
nordul Moldovei. Cerinte mari fat de cldur.
Semintele germineaz la cel putin 8 C, opti-
mum 18-20 C. n timpul nfloritului, tempe-
raturi mai joase de 15 C si peste 33 C le
stagneaz cresterea. La minus 5 C planta
piere. Pentru ntreaga perioad de vegetatie
este necesar o sum a temperaturilor de
1000-1200 C. Pretentioas la umiditate. Pen-
tru germinatie solul trebuie s aib cel putin 20%
din capacitatea de cmp. Coeficient de trans-
piratie, 504-592. Timpul mai rcoros, nnourat
si ploi potrivite sporesc productia. Prefer soluri
calde, cu textur mijlocie spre nisipo-lutoase.
Merge bine pe cernoziomurile lutoase sau lu-
to-nisipoase, soluri turboase drenate. Des-
criere. Rdcin pivotant, fusiform, lung de
20-40 cm, cu numeroase ramificatii fibroase,
rspndite n stratul arabil. Perisori absorbanti
lungi de 3-5 mm, cu mare putere de solubilitate
si absorbtie. Tulpin erect, ramificat, sucu-
lent, goal, glabr, nalt de 30-60 (130) cm, la
maturitate rosiatic. Frunze cordat-sagitate,
glabre, petiolate, cele superioare sesile. Limb
lung de 2-5 cm, cu nervuri usor-proase. Sti-
pele mici, verzi. Flori rosiatice sau albe, dispuse
ntr-un racem spiciform. Numrul lor n
inflorescent este n medie de 500, la unele
exemplare ajunge la 3000. Miros pronuntat.
Dimorfism sexual (unele flori au stilul mai lung
dect staminele, altele mai scurt). Se deschid
dimineata ntre orele 6-8, putine flori se deschid
pn la ora 11. Polenizare entomofil. nflorire,
VI I - I X. Fr uct , nucul cu t r ei muchi i
(4-6 2,8-3,7 4-3,4 mm), brun-castanie sau
cenusie-argintie. Compozitie chimic.
hri sc 348 hulubit

Fructele contin ap (12,1%), proteine brute
(10,8%), grsimi (2,5%), substante extractive
neazotate (62,2%), din care mai ales amidon,
apoi zaharoz (1-2%) si dextrin (4-5%), celu-
loz (10,3%), vitamina P, sruri minerale de
Ca, P, Mg etc. Fina contine ap (12,8%),
proteine brute (7,9%), grsimi brute (1,5%),
substante extractive neazotate (76,1%), celu-
loz (0,6%), cenus (1,1%). Trtele contin
ap (12,0%), proteine brute (28,3%), grsimi
brute (7,4%), substante extractive neazotate
(42,7%), celuloz (4,8%), cenus (4,8%). Co-
jile contin ap (10,3%), proteine brute (4,4%),
grsimi brute (1,0%), substante extractive nea-
zotate (38,5%), celuloz (43,7%), cenus
(2,1%). Paiele contin ap (9,9%), proteine brute
(5,2%), grsimi brute (1,3%), substante
extractive neazotate (35,1%), celuloz
(43,0%), cenus (5,5%). Proteinele sunt for-
mate n cea mai mare parte din globulin si
glutein. Dintre aminoacizi sunt prezenti argi-
nina, histidina, lizina, cisteina, triptofanul. Ali-
mentatie. Folosit n alimentatie sub form de
psat (crupe), plcint, ghiveci; gust plcut,
comportare bun la fierbere. Fina serveste la
prepararea mmligii si a altor preparate culi-
nare. Aliment nutritiv, energetic, ocrotitor vas-
cular. Indicat n fragilitate vascular. Industrie.
Fina folosit la fabricarea biscuitilor. Ames-
tecat cu fina de soia serveste la prepararea
unui sort de ciocolat ieftin. Boabele se folo-
sesc n industria spirtului si amidonului. Zoo-
tehnie. Boabele ntregi si reziduurile provenite
de la prelucrarea lor sunt utilizate ca furaj
concentrat pentru animale, mai ales pentru p-
sri. Carnea lor este alb si gras. Puii hrniti
cu hrisc cresc mai repede. Cosit verde pn
la faza de nflorire este dat animalelor ca
nutret verde sau uscat. Apicultur. Specie
melifer. Florile sunt vizitate de albine pentru
culegerea de nectar si polen. Cantitatea de
zahr, 0,1-0,4 mg/floare. Productia de miere,
50-150 kg/ha. Fr pondere economico-api-
col. Medicin uman. Fructele au important
n terapeutic. Proprietti: energetic, nutritiv,
ocrotitor vascular (rutin). Recomandate n ali-
mentatia general si fragilitate vascular. Utili-
zat mult timp pentru extragerea rutinei. n ulti-
mii ani a fost nlocuit cu salcmul japonez
(Sophora japonica L.). Alte utilizri. n unele
regiuni folosit n vopsitorie. Contine o sub-
stant colorant albastr (v. Pl. XXVI, 4).
HULUBIt (Russula aurata), fam.
Russulaceae. Ciuperc micorizant, comesti-
bil, ntlnit vara si toamna (VII-IX), pe sol,
prin pduri de foioase si rsinoase. Descriere.
Plria convex, cu pielita neseparabil de car-
ne, diametrul 6-9 cm; fata superioar galbe-
n-aurie sau portocalie; fata inferioar cu
lamele albe-crem, iar muchia lor galben-pal.
Piciorul spongios, lung de 3-8 cm, diametrul
1-2 cm, galben-pal. Carnea alb, sub pielit
galben, dulce. Sporii sferici (6-12 6-11 n).
Alimentatie. Valoare alimentar mic. ntre-
buintat la diferite preparate culinare.

IARBA-FIARELOR (Vincetoxicum
hirundinaria), fam. Asclepiadaceae. Plant er-
bacee, peren, hemicriptofit, xeromezofit,
moderat termofil, slab-neutrofil, ntlnit
frecvent prin pduri, margini de pduri, zvoa-
ie, tieturi de pdure, livezi, fnete, poieni, lo-
curi stncoase, din regiunea de cmpie pn
n cea montan; se mai numeste barba-ciutei,
brilianc, buruian de tietur, buruieni de b-
sic rea, coarne de pmnt, iarba-aerului, iar-
ba-cerii, iarba-rndunelei, lumineat, m-rul-
lupului, pana-zburtorului, postaia-lupului,
rndunit. Genetic, 2n = 22, 44. Fitocenologic
este ncadrat, prin subspecii, n urmtoarele
grupri vegetale: ssp. hirundinaria n Querce-
tea-pubescentipetraeae, Festucetalia valesia-
cae, Car. Geraniom sanguinei; ssp. steppo-
sumn Festucetalia valesiacae. Rspndit n
Europa, Asia, Africa de Nord. Descriere. Tul-
pin erect, ramificat, nalt de 30-120 cm.
Frunze cordat-ovate, opuse, petiolate, acu-
minate, fin-proase pe margini si nervuri; cele
superioare poart n axila lor inflorescentele
florale. Flori alburii, mici, cu coronul glbuie,
grupate n inflorescente corimbiforme; caliciu
cu 5 diviziuni lanceolate; corol rotat, din
5 petale; androceu din 5 stamine concrescute
cu coronul, unde anterele sunt strns-lipite
de stigmat. Polenul se afl masat n polinii;
gineceu cu stigmat capitat, disciform, 5-
unghiular. nflorire, VVIII. Fructe, folicule
fusiforme. Seminte cu smoc de peri mtsosi.
Toxicologie. Planta contine glicoxidul vince-
toxina (asclepiadina). Semintele sunt bogate
n vincetoxisterin, alte substante amare. La
animale provoac febr, inflamatii biliare,
inflamatii renale, diaree, slbire general a
organismului. Medicin uman. Utilizat n
homeopatie ca diuretic si diaforetic. Folosit
sporadic de medicina popular pentru tratarea
hidropiziei, scrofulozei si afectiunilor cutanate.
Tratamentul se face cu mare prudent din
cauza toxicittii ridicate. Rizomul contine
principii active cu actiune emetic, depurativ.
Empiric, frunzele plantei se pun pe bube, iar
puful semintelor pe tieturi pentru a le
vindeca. Durerile de picioare sunt tratate prin
bi cu ap n care s-au fiert tulpinile florifere. n
trecut, pentru mrirea diurezei se bea un
decoctdin rdcin. Ornamental. Indicat a fi
cultivat prin spatiile verzi, la margini de
masive arborescente. Decorativ prin frunze,
flori. nmultire prin seminte. Poetul Tudor
Arghezi a cultivat aceast plant n grdina sa
de la Mrtisor. Mitologie. Specia constituie o
prezent simbolic n mitologia romn. n
trecut era rspndit credinta c eroii ne-
nfricati ai basmelor, ai rzboaielor datorau
puterea lor extraordinar acestei plante. Hotii
cei mari foloseau planta pentru ruperea c-
tuselor, zbrelelor, deschideau toate n-
cuietorile si lactele. Cu ajutorul ei se credea
c se pot scoate comorile din pmnt si
pesteri.
i arba-Sf. Ioan 350 i arba-
sarpel ui

IARBA-SF. IOAN (Salviasclarea),
fam. Lamiaceae. Plant erbacee, bienal, rar
peren, puternic mirositoare, terofit-hemicrip-
tofit, xeromezofit, moderat termofil spre ter-
mofil, heliofil, slab-acid-neutrofil spre slab-
alcalin, adesea cultivat n grdini; n flora
spontan rar, ntlnit n stepele din sudul
trii, pe locuri uscate, pietroase; se mai
numest e sar l ai , ser l ai e s. a. Genet i c,
2n = 22. Fitocenologic, ncadrat n asociatia
vegetal Festuco-Brometea. Rspndit n Eu-
ropa mediteranean, Asia, Africa de Nord. Re-
comandat n cultur extins n prtile de sud si
est a trii (jud. Constanta, Galati, Brila, Ialo-
mita, Giurgiu) si Cmpia Timisului. Necesit
soluri usoare, profunde, permeabile, bogate n
calciu, de preferat cernoziomuri luto-nisipoase.
Rezi st bi ne l a secet. Producti e, 4000-
8000 kg/ha inflorescente proaspete si 400-
600 kg/ha seminte. Descriere. Rdcin
groas (1-1,5 cm), sinuoas, brun, din care
se desprind ramificatii secundare, scurte, sub-
tiri. Tulpin erect, rigid, cu peri desi, glandu-
losi, mai ales n partea superioar, nalt pn
la 100 cm n flora spontan si 150-200 cm n
stare cultivat. Frunze lat-ovate foarte mari
(lungi pn la 25 cm, late de 15 cm), cordate la
baz, pe margini neregulat-crenate, cu fete n-
cretite, rugoase, pe fata inferioar cu peri mari,
scurti, grosi, iar pe cea inferioar cu peri porto-
calii, desi, glandulosi; petiol lung si pros. Flori
cu corol bicolor; caliciu campanulat cu 5 ner-
vuri proeminente si 8 mai putin evidente, pros;
labiul superior boltit, violaceu (rar roz sau alb),
iar labiul inferior glbui, prevzut cu doi dinti
laterali ascutiti si o limb curbat n jos; andro-
ceu cu stamine violete; gineceu cu stil violet si
stigmat cu 2 lobi inegali. Florile sunt grupate n
pseudoverticile, iar acestea ntr-o inflorescent
ramificat. nflorire, VIVII. Fructe, nucule elip-
soidale, trunchiate, brune. Compozitie chimi-
c. Planta contine ulei volatil bogat n linalol si
acetat de linalil, o diterpen caracteristic
(sclareolul), rezine, substante amare, pigmenti
fenolici si chinoidici, derivati triterpenici, deri-
vati fenolici, ocimen, mircen, zaharuri, sruri
mi neral e et c. (F. Cr c i u n , O. Boj or,
M. Alexan, 1977). Industrie. Din inflores-
cente se extrage, prin distilare, uleiul volatil,
ntrebuintat la fabricarea parfumurilor si aroma-
tizarea lichiorurilor, berii si vinurilor. (Planta se
cultiv n acest scop). Sclerolul - alcool deter-
penic prezent n uleiul volatil - este folosit n
parfumerie, fiind un bun fixator. Bioterapie.
Prtile aeriene ale plantei au utilizare terapeu-
tic n medicina popular uman. Principiile
active au actiune antispastic si anticataral,
antiinflamatoare, antiseptic, carminativ, usor
sedativ, antitermic, coleretic, emenagog
(provoac aparitia fluxului menstrual ntrziat),
anticonvulsiv. Recoltare. Prtile aeriene ale
plantei, inclusiv florile (Salviae sclareae herba),
se recolteaz n timpul nfloritului VIVII, pe
timp frumos, ntre orele 12-16, cnd contin
cantitatea maxim de ulei volatil. Se usuc
ntr-un singur strat la umbr, de preferat n
poduri acoperite cu tabl. Uscare artificial, la
30-40 C. Inflorescentele (Salviae sclareae
flos) se recolteaz cnd caliciul florilor este
usor nglbenit. Planta, n aceast perioad,
are un continut maxim de ulei eteric. Ele se
taie, din cultur, cu secera sau foarfec, se
aseaz n cosuri de nuiele n strat de 2-3 rn-
duri si se transport nentrziat la locul de disti-
lare. Pentru seminte planta se recolteaz cnd
60% din inflorescenta principal a ajuns la ma-
turitate. Se taie cu secera si se leag n snopi.
Se las 2-3 zile pentru a ajunge la deplina
maturitate, apoi se treier. Medicin uman.
Planta nu este studiat. Empiric utilizat de
medicina popular pentru tratarea bronsitelor,
dischineziilor biliare, reumatismului, gingivite-
lor, aftozei bucale, amigdalitelor, rnilor, ulce-
ratiilor pielii etc. Uz intern. Pentru tratarea
bronsitelor, dischineziilor biliare, balonrilor ab-
dominale, diabetului zaharat, vaginitei atrofice,
reumatismului, gingivitelor, aftozei bucale,
amigdalitei: pentru scderea febrei, infuzie, din
1 lingurit plant uscat si mruntit peste care
se toarn 200 ml ap clocotit. Se las aco-
perit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau
3 cni pe zi, a 200 ml fiecare. Uz extern. Pentru
tratarea ulceratiilor tegumentare, edemelor, r-
nilor: decoct, din 1 lingur plant uscat si
mruntit la 250 ml ap. Se fierbe 5 minute la
foc domol. Se strecoar. Se las la rcit pn la
cldut. Se fac splaturi locale, folosindu-se un
tampon cu vat. Apicultur. Specie melifer.
Florile ofer albinelor culesul de nectar si polen
(v. Pl. XXVI, 5).
IARBA-SARPELUI (Echium vul-
gare), fam. Boraginaceae. Plant erbacee, bia-
nual, terofit, xeromezofit, mezoterm, pn
la subtermofil, slab-acid-neutrofil, ntlnit
prin locuri virane, prloage, marginea
i arba-
sarpel ui
351 iarb-de-sudan

drumurilor, terasamente de ci ferate, fnete,
de la cmpie pn n regiunea montan; se mai
numeste borant, buruian de roseat, capul-
viperei, capul-veveritei, coada-vulpii, iarba lui cel
slab, iarba-nprcii, limba-boului, lingur de
vnt, mierea-ursului, motane, ochiul-mtei,
ochiul-veveritei, rumeneal, sudoarea-calului,
unguri, ursoaic, viperic, viperin. Genetic,
2n = 16, 32. Fitocenologic, ncadrat n Sedo-
Scleranthetea, Car. Festuco-Brometea,
Onopordion. Rspndit n Europa, vestul Asiei.
Descriere. Rdcin pivotant, neagr. Tulpin
erect, rigid, neramificat sau ramificat de la
baz, acoperit cu peri scurti, moi si printre ei
cu peri lungi, setiformi, nalt pn la 100 cm.
Frunze liniar-lanceolate, acute, cele de la baz
dispuse n rozet si atenuate n petiol, cele
tulpinale sesile, uninerve, proase. Flori
rosiatice, apoi albastre, roze sau albe, grupate
n cime simple, iar acestea ntr-o inflorescent
cilindric, paniculat; caliciul din 5 sepale lini-
ar-lanceolate; corol infundibuliform, cu 5 lobi
inegali, usor curbat si bilabiat, pubescent;
androceul din 5 stamine, cu filamente curbate
n sus si rosiatice, antere albastre; gineceul, cu
disc nectarifer la baz, stil lung, pubescent,
stigmat bifidat. nflorire, VIIX. Fructe, nucule.
Compozitie chimic. Contine cinoglosin,
consolidin, rezine, mucilagii, acid tanic, sruri
de potasiu, calciu etc. Bioterapie. Planta este
folosit n terapeutic de medicina uman cult
si empiric pentru propriettile sale calmante,
antiseptice, sudorifice, emoliente, cicatrizante.
Medicina veterinar etnoiatric o foloseste ca
expectorant, sudorific, antibiotic, emolient,
cicatrizant. Recoltare. Prtile aeriene nflorite
(Echii herba) se recolteaz pe timp frumos,
dup orele 11. Se usuc la umbr n strat
subtire, de preferat n poduri acoperite cu tabl.
Medicin uman. Uz intern. Pentru tratarea
dizenteriei, diareei, rcelii, tusei: infuzie, din
1 lingurit pulbere plant la o can (250 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar, se beau 2 cni pe zi. Uz extern.
Pentru tratarea bubelor, rnilor: a) infuzie, din
2 lingurite plant uscat si mruntit peste care
se toarn o can cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se spa
l zona afectat, folosindu-se un pansament
steril; b) alifie, din pulbere frunze si flori frecate
bine cu unt. Se las 5-6 ore pentru ca
principiile active s se degaje din fragmentele
de plant, dup care se unge partea afectat.
Medicin veterinar. Pentru tratarea porcilor
de rujet, planta tocat mrunt se pune n
mncare. Actioneaz ca antiseptic intestinal.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Productia
de zahr, 0,23-2,56 mg/floare n 24 ore.
Productia de miere, 180-430 kg/ha. Pondere
economico-apicol mijlocie.
IARB-DE-SUDAN (Sorghum
halepensc), fam. Poaceae. Plant erbacee, pe-
ren, hemicriptofit, adventiv, mezofit, mo-
derat termofil, amfitolerant la pH, ntlnit
mai ales n step si silvostep, pe terenuri
cultivate sau prloage, adesea ruderal; se mai
numeste blur, belengher, calai, costrei,
dighie, fulg de stuh, lupoaic, mturit, mohor,
oler, ppusoaic, ulc, vulpoaic. Genetic,
2n = 20, 40. Fitocenologic, ncadrat n
Secalietea, Chenopodietea. Originar din Po-
disul Sudan. Rspndit n Europa, Asia, Afri-
ca de Nord, America Central si de Nord. Pre-
tentioas fat de cldur (constant termic
2200-3000 C), rezistent la secet, nu su-
port excesul de umiditate, prefer soluri mijlo-
cii. Descriere. Rdcin bine dezvoltat, adn-
c pn la 2,5 m; rizom scurt, solzos, ramificat.
Tulpin simpl, nalt de 1,5-2 m, cilindric,
dreapt, glabr. Frunze liniar-lanceolate, plane,
cu nervura median puternic, teac glabr,
ligul scurt. Flori grupate n panicule roscate la
nceput, apoi glbui: fiecare floare este format
din 2 paie membranoase, cea inferioar geni-
culat-aristat; androceu din 3 stamine cu antere
portocalii, gineceu cu stigmat bifid. Spiculetele
sunt uniflore. nflorire, VIVII. Fruct cariops.
Perioad de vegetatie, 100-120 zile. Productie,
5000-10 000 kg/ha. Compozitie chimic.
Contine proteine (2,65-12,15%), lipide (1,07-
2,03%), substante extractive neazotate (15,72-
42,46%), celuloz (8,70-38,83%), sruri
minerale. Zootehnie. Varietatea suda-nense
este anual si este utilizat ca furaj proaspt,
murat sau uscat pentru animalele erbivore.
Consumat cu plcere de animale. Poate fi
psunat, suport bine clcatul. Ls-treste
bine dup cosit si psunat. Pretios component
al conveierului verde. Poate fi murat n orice
faz de vegetatie. Semintele pot fi folosite la
obtinerea nutretului concentrat. Uruiala se-
mintelor amestecat n proportie de 1/1 poate fi
folosit la hrnirea porcilor. Din boabele prjite
se fabric cafeaua de Sudan. Apicultur.
iarb-de-
soaldin
352 iarb-de-urechi

Furnizeaz albinelor culesul de polen si man.
Cantitatea de miere de man, 10 kg/ha. Pon-
dere economico-apicol mijlocie.
IARB-DE-SOALDIN (Sedum
acre), fam. Crassulaceae. Plant erbacee, pe-
ren, camefit, xerofit, mezoterm, oligotrof,
acid-neutrofil, ntlnit pe pajisti nsorite, prin
vii, locuri nisipoase, pietroase, ziduri vechi; ve-
geteaz pe soluri nisipoase, pietroase, sche-
letice, uscate pn la uscat-revene, cu trofi-
citate sczut (T= 10-30); se mai numeste
buruian de trnji, coada-cocosului, gheti-
soare, iarba-ciutei, iarb gras, iarba-tutunului,
iarba-urechii, oloic, srprit, soldin, trnjen,
verzisoar (fig. 140). Genetic, 2n = 40, 48, 80.
Fitocenologic, ncadrat n Festuco-Brometea,
Car. Festuco-Sedetalia. Rspndit n Europa,
Asia, Africa. Descriere. Rdcini subtiri,
fibroase. Tulpini ascendente, numeroase,
acoperite cu frunze mai mult sau mai putin
imbricate, spre vrf cu ramuri florifere, nalte de
5-15 cm. Frunze crnoase, ovate, convexe pe
fata inferioar si plane pe cea superioar, se-
sile, glabre, gust acru. Flori galbene-aurii; cali-
ciul din 5 sepale ovate, libere pn la baz;
corola din 5 petale liniar-lanceolate, acute; an-
droceul din 10 stamine de aceeasi culoare cu
petalele; gineceu cu 5 ovare, purtnd ovule
anatrope. nflorire, VVII. Fructe, folicule dis-
puse stelat. Seminte de form ovoid, brune,
zbrcite. Compozitie chimic. Contine rezine,
mucilagii, alcaloizi, flavone. Bioterapie. Prtile
aeriene ale plantei (Sedi acris herba) au utili-
zare terapeutic n medicina uman etnoia-
tric. I se atribuie proprietti diuretice, febrifuge
si de diminuare a durerilor. n trecut a fost
folosit n tratarea reumatismului, a bolilor re-
nale, muscturilor de sarpe, rnilor. Medicin
uman. Uz intern. Pentru mrirea diurezei si
ca febrifug: infuzie, din 1 lingurit plant peste
care se toarn o can cu ap clocotit. Se las
acoperit 5-10 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea
durerilor de picioare, dup splare, se freac
bine cu planta pisat. 2. Pentru atenuarea du-
rerilor aprute la articulatiile deformate de artri-
t, se aplic cataplasme cu planta proaspt
pisat. 3. Pentru tratarea scorbutului, se aplic
pe gingii planta pisat. Cosmetic. Pentru tra-
tarea acnei (cosuri) se spal fat, se sfrm
planta proaspt n palme si se ntinde pe
obraz. Ornamental. Specie cu apreciabile

Fig. 140. Iarb-de-soaldin (Sedum acre).
nsusiri ornamentale. Indicat pentru borduri,
pe locuri pietroase din parcuri si grdinile pu-
blice. Decorativ prin flori, frunze, port. nmul-
tire prin seminte. Vopsitorie. Florile au pro-
prietti tinctoriale. Se folosesc proaspete,
pentru vopsirea fibrelor naturale n galben. Flo-
rile se pun ntr-un vas si se toarn ap ca s le
acopere. Se fierb pn cnd solutia se
coloreaz n galben la intensitatea maxim. Se
las s se limpezeasc, apoi se strecoar. n
solutia cald se dizolv piatr acr (5 g/l). Se
amestec pentru uniformizare si apoi se intro-
duce materialul de vopsit. Se fierbe 60 minute.
Se scoate si se usuc la umbr.
IARB-DE-URECHI (Sedum ma-
ximum (L.) Hoffm.), fam. Crassulaceae. Plant
peren, hemicriptofit, ntlnit n pdurile de
foioase, tufrisuri, grdini, din cmpie, pn n
regiunea montan (zona de silvostep, pn n
etajul molidisului), se cultiv si prin grdinile
trnesti; se mai numeste barba lupului, crucea
pmntului, dragostea, drgostit, ghetric,
iarba zmeului, iarba urechii, iarb gras de
urechi, orois, olois, urechelnit, verzisoar
;
Engl.: Orpine, Live-long
;
Germ.: Grosse
Fetthenne; Magh.: Bablevel varjhj
;
Rus.:
Ocitoc bolsoi. Genetic, 2n = 24. Fitocenologic,
ncadrat n Querco-Fagetea, Festucetalia,
Car. Festuco-Sedetealia. Rspndit n Euro-
pa. Plant cunoscut din timpuri strvechi. Ea
a fost folosit n scopuri medicinale. Seva
frunzelor se storcea n urechi contra durerilor.
Cu planta fiart se fceau oblojeli contra
iarb-de-urechi 353 iarb-de-urechi

durerilor de picioare. Se mai folosea la pocitur
(congestie cerebral, paralizie, epilepsie) si la
trnji (hemoroizi). Fetele se splau cu decoctul
plantei pe cap ca s le creasc prul lung si
frumos. Specie subtermofil, xerofit-xerome-
zoft, oligotrofa, amfitolerant la pH. Are
cerinte mijlocii spre mari fat de cldur.
Vegeteaz pe soluri uscate pn la uscat-
revene, uneori reavn-jilave, n tufrisuri,
stncrii, grohotisuri, srace n humus, cu
troficitate sczut (T = 10-30). Are o larg
amplitudine ecologic fat de reactia ionic a
solului (plant indiferent). Descriere. Rizom
napiform, gros, uneori ramificat. Tulpini erecte,
rareori ascendente, simple sau ramificate n
partea superioar, glabre, verde-nchis, nalte
de 20-50 (70) cm. Frunze crnoase, plane,
glabre, simplu si neregulat serate, cele
superioare opuse, ovale pn aproape
rotunde, cu baz scurt cordat, cele inferioare
de obicei alterne, obovate, cu baz atenuat,
sesile sau chiar scurt petiolate; la baz frunzele
sunt asezate n rozet. Flori hermafrodite,
alburiu galben-verzui; caliciu din 5 sepale,
rareori 6, triunghiulare, ascutite, de 3 ori mai
scurte dect petalele; corol din 5 petale,
rareori 6, alungit ovate, acute; androceu din
10 stamine, de aceeasi lungime cu petalele,
cele interne concrescute la baz cu acestea.
Solzii nectariferi alungiti si emarginati. nflorire,
VI I-X. Fruct, folicule, ngustate spre baz si
terminate cu un vrf ascutit. Seminte lunguiete,
cafenii, lungi de 1-2 mm (fig. 141). Recoltare.
Prtile aeriene ale planei (Sedumi maximae
herba) se recolteaz la nevoie si se folosesc
proaspete. Compozitie chimic. Planta nu este
studiat chimic. Se apreciaz c ea contine
flavonide, acid malic, rezine, alcaloizi, muci-
lagii. Bioterapie. Plantei i se atribuie proprietti
antiinflamatorii, cicatrizante. Diminueaz si, n
cele din urm, nltur inflamatiile; grbeste
vindecarea rnilor si arsurilor prin accelerarea
procesului de epitelizare. Intr n prepararea
unor unguente. Medicin uman. Uz extern.
1. Pentru tratarea durerilor de picioare: decoct,
din planta proaspt culeas. n decoctul cldut
obtinut se introduc picioarele si se tin 10-15 mi-
nute. Cu resturile plantei fierte si cu decoctul se
oblojesc prtile dureroase. 2. Pentru tratarea
durerilor de urechi: suc proaspt, din frunzele
plantei, se stoarce n ureche. 3. Pentru tratarea
rnilor purulente si arsurilor: a) suc proaspt,
obtinut din frunzele plantei, se ntinde pe

Fig. 141. Iarb-de-urechi (Sedum maximum).
zonele afectate; b) decoct, din plant, se spal
zonele afectate; c) alifie, din sucul plantei ncor-
porat n vaselin cumprat de la farmacie; se
ung prtile afectate. 4. Pentru tratarea de he-
moroizi: decoct, din plantele proaspt culese;
se spal regiunea anal dimineata, seara si
totdeauna dup defecatie. Cosmetic. n me-
diul stesc, fetele culeg planta, o fierb si cu
decoctul obtinut se spal pe cap pentru a avea
i arb gras 354 i arb mare

un pr frumos. Ornamental. Planta se poate
cultiva la borduri prin parcuri si grdini publice,
stncrii, balcoane si apartamente. Ornamen-
tal prin frunze si flori. Se nmulteste prin butasi
de frunze si de lstari, n timpul verii, sau prin
seminte pe brazde afar sau n vase cu drenaj
bun, folosindu-se pmnt permeabil, nisipos.
Semnatul se face n aprilieiulie. Mitologie.
n multe prti din tar, planta se sdea n
grdina de flori ori de legume n credinta c
apr si aduce dragoste. Fetele puneau planta
nenflorit la grinda casei; dac se usca, era
semn c nu sunt iubite; dac nflorea, era semn
c sunt iubite (V. But ur , 1935, 1979).
IARB GRAS (Portulaca olera-
cea), fam. Portulacaceae. Specie erbacee,
anual, terofit, mezofit, cosmopolit, amfito-
lerant la temperatur si pH, ntlnit prin locuri
cultivate si ruderale, prin curti, grdini, pe lng
drumuri si ziduri; vegeteaz pe soluri cu textur
usoar, nisipoas, revene pn la reavn-ji-
lave; se mai numeste buruian gras, dragos-
te, floare de piatr, grasit, iarb de grdin,
iarba-porcilor, iarba-tunului, pita-porcului, por-
cin, troscot gras, urechelnit. Genetic, 2n= 18,
54. Fitocenologic, Car. Polygono-Chenopodie-
talia. Rspndit pe ntreg globul pmntesc.
Descriere. Tulpin nalt de 15-30 cm, as-
cendent, crnoas, glabr, visinie n partea
inferioar. Frunze inferioare alungit invers-o-
vate; stipele cu peri mari. Flori galbene, sesile;
calciu din 2 sepale inegale; corol din 4-6 pe-
tale, cztoare; androceu din numeroase sta-
mine (8-15); gineceu cu ovar lipit de baz, stil
prevzut cu 4-6 stigmate. nflorire, V-X. Fruct,
capsul ovoid, cu numeroase seminte, reni-
forme, lucioase, de culoare maron nchis. Ali-
mentatie. Frunzele tinere pot fi folosite la pre-
pararea salatelor, ciorbelor. Contin mucilagii,
vitamine din grupul B, vitamina C, sruri mine-
rale. n Oltenia si Muntenia este folosit la
ciorbe, iar n Dobrogea la umplutur pentru
plcinte, alturi de stevie si urzic mic. n
unele zone din tar se prepar o mncare
gustoas: se taie n bucti de (cca 1 cm) 200 g
tulpini cu frunze si se opresc. Se taie mrunt o
ceap mic si un ctel de usturoi, se nbuse n
15 g de unt; se adaug apoi 10 g past tomate,
3 g fin alb si 20 ml vin alb. Sosul obtinut se
toarn peste verdeata oprit, se d n clocot si
se sreaz. Planta se pstreaz peste iarn cu
sare si otet. Bioterapie. Prtile aeriene ale
plantei au utilizri terapeutice n medicina uma-
n traditional. Principiile active au proprietti
antiscorbutice, emoliente, vermifuge, depura-
tive, diuretice, usor hipotonice, coagulante. Fo-
losit pentru tratarea cistitei, litiazei renale,
viermilor intenstinali, inflamatiilor tubului diges-
tiv, hemoragiilor (hemoptizii, hematurii, hemo-
filie), constipatiei, scorbutului, inflamatiilor cilor
respiratorii, inflamatiilor gingiilor. Recoltare.
Prtile aeriene ale plantei (Portulaci herba)
sunt folosite proaspete. Pentru iarn se culeg
n timpul nfloritului. Se usuc ntr-un singur
strat, n poduri acoperite cu tabl. Nu se cu-
noaste dac efectul terapeutic este acelasi ca
atunci cnd sunt folosite n stare proaspt.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
inflamatiilor digestive si respiratorii, cistitelor,
viermilor intenstinali, litiazei renale, hemora-
giilor: infuzie, din 20-30 g frunze peste care se
toarn 1 l de ap clocotit. Se las acoperit
20 minute. Se beau 3-4 cesti pe zi. 2. Pentru
tratarea scorbutului: frunze proaspete tinere,
se consum n salate, singure sau n asociatie.
Uz extern. Pentru tratarea inflamatiilor gin-
giilor: mestecarea de frunze proaspete tinere,
mruntite. Procedura se aplic zilnic, pn la
vindecare. Una din proceduri se poate face
seara nainte de culcare. Dup masticatie nu
se spal gura. Agricultur. Buruian proble-
m, frecvent n toat tara, cu precdere pe
soluri usoare, revene, n culturile de pepeni,
sfecl, bumbac, scolile de vit de vie, culturile
legumicole. Mare consumatoare de azot, fos-
for, potasiu, calciu, magneziu, n detrimentul
plantelor agricole. Mare rezistent la secet.
Infesteaz cca 45 de culturi agricole din apro-
ximativ 80 de tri ale lumii. Prolificitate ridicat.
O plant formeaz 1000-250 000 seminte. Pe
unele exemplare s-au gsit peste 1 milion de
seminte. n sol, semintele si pstreaz vita-
litatea peste 40 ani si tolereaz temperaturi
ntre -15C si +50C. Combatere prin aplicarea
integrat a mijloacelor agrotehnice si chimice.
Asolamente cu plante semnate des, care s
umbreasc puternic solul, prsirea mecanic
sau manual ori de cte ori este nevoie, cu
distrugerea plantelor de grasit nainte de
nflorire, erbicidarea.
IARB MARE (Inula helenium),
fam. Asteraceae. Plant erbacee, peren, he-
micriptofit, mezohigrofit, mezoterm, acid-
neutrofil, cultivat sporadic ca plant
i arb mare 355 i arb mare

medicinal, spontan, ntlnit prin locuri ume-
de din fnete, zvoaie, lunci, livezi, vii din regiu-
nea dealurilor si regiunea montan inferioar;
vegeteaz pe soluri reavn-jilave pn la
jilav-umede, n conditii de lumin si semiumbr;
se mai numeste alaut, brusclan, holman, iarb
mare frumoas, iarb neagr, lcrmile-Elenei,
ochiul-boului, omag, smntnic. Genetic,
2n = 20. Fitocenologic, ncadrat n Arction,
Alno-Padion, Senecion fluviatile. Rspndit n
Europa si Asia. Descriere. Rdcin tuberi-
zat cu cicatrice inelate, groas pn la 6 cm,
din care se desprind rdcini lungi pn la
50 cm, cenusii-brune. Tulpin erect, muchia-
t, proas, simpl sau ramificat, nalt de
60-150 (200) cm. Frunze bazale eliptice, mari
(lungi pn la 60 cm, late de 10-20 cm),
lung-petiolate, cele tulpinale ovat-lanceolate,
cu petiolul din ce n ce mai scurt, pn la sesile,
cordate la baz; pe fata superioar aspru-p-
roase, verzi, pe fata inferioar suriu-lanugi-
nos-catifelate, cu dinti inegali pe margine. Flori
grupate n calatidii, cele marginale ligulate, gal-
bene, n centru tubuloase si mai nchise la
culoare, partea inferioar si lateral a calati-
diului cu foliole involucrale imbricate, catife-
lat-proase. Calatidiile sunt adunate terminal
ntr-un racem lax. nflorire, VIIX. Fructe, ache-
ne mici (4-5 mm), cu papus lung. Compozitie
chimic. Rdcina tuberizat si restul rd-
cinilor contin inulin (40-50%) si alti polimeri ai
levulozei, ulei volatil, alantolactone, substante
fitoncide, fridelin, stigmasterin, acetat de da-
maradienil etc. Gust acru-amar, miros aroma-
tic. Frunzele contin alantopicrin (principiu
amar), vitamina C, sruri minerale. Florile con-
tin n principal helenin. Bioterapie. Rdcinile
plantei au utilizare terapeutic n medicina
uman si veterinar. Principiile active i confer
proprietti coleretice, colagoge, diuretice, anti-
inflamatorii, antihelmintice. Helenin si uleiul
volatil modific secretiile bronsice, actionnd
ca expectorant si spasmolitic. Principiile amare
ale lactonelor i confer proprietti general-to-
nice. Ca diuretic favorizeaz eliminarea apei,
azotatilor si clorurilor. Are actiune antibiotic, n
special asupra bacilului Koch si proprietti an-
tiinflamatorii n congestii hepatice, colecistite,
litiaz biliar si renal, oligurie, artrite etc. Ses-
cviterpenele biciclice i confer proprietti anti-
helmintice. Folosit n terapeutica medical
uman n reumatism, gut, astm, tuse convul-
siv, bronsit, dischinezie biliar, litiaz biliar,
litiaz renal, helmintoz (oxiuraz, ascaridio-
z), sedativ. Terapeutica medical veterinar o
foloseste pentru tratarea afectiunilor pulmona-
re, renale, ca stomahic (usureaz activitatea
stomacului), colagog, diuretic, vermifug, anti-
septic, expectorant si ca sedativ general. Re-
coltare. Rdcina (Inulae radix) se recolteaz
toamna, din septembrie si pn n noiembrie,
folosindu-se cazmaua. Se ndeprteaz prtile
aeriene si rdcinile seci. Se spal ntr-un
curent de ap. Se taie n fragmente de
10-15 cm. Cele groase se despic, apoi se fac
rondele pn la 1 cm. Uscarea se face la soare
su n ncperi aerisite. Uscarea artificial, la
35-40 C. Medicin uman. Uz i nt er n.
1. Pentru tratarea bronsitei, astmului bronsic,
tusei de diverse etiologii, afectiunilor cronice
ale aparatului urinar, gutei, dischineziei biliare:
decoct, din 4 linguri rdcin mruntit la o
can (200 ml) cu ap. Se fierbe 15-20 minute.
Se strecoar. Se iau 3-4 linguri pe zi. 2. Pentru
tratarea gutei, alergiilor, ascaridiozei: decoct,
din 3 linguri pulbere rdcin la o can (200 ml)
cu ap. Se fierbe 15-20 minute. Se strecoar.
Se iau 3-4 linguri pe zi. 3. Pentru tratarea
anemiei, tusei, reumatismului, leucoreei: de-
coct, din 2 linguri pulbere rdcin la 1l de ap.
Se fierbe 15-20 minute. Se strecoar. Se bea
cldut, 3-4 cni pe zi. 4. Ca adjuvant n trata-
mentul spondilitei anchilozante, n dischinezie
biliar hipoton si aton, eczeme: decoct, din
20 g plant la 200 ml ap rece. Se fierbe
15-20 minute. Se strecoar. Se iau 3-4 linguri
pe zi. 5. Pentru tratarea bolilor vezicii urinare si
calmarea tusei: vin tonic, din 8 linguri pulbere
rdcin la 1 l de vin natural (de preferint alb).
Se las la macerat 8-10 zile la temperatura
camerei. Sticla se agit zilnic. Se strecoar n
sticl nchis la culoare. Se bea cte un ph-
rel pe zi. 6. Pentru calmarea tusei n stri post-
gripale: pulbere rdcin, se iau 1-2 lingurite
pe zi. 7. Pentru actiune sedativ: decoct, din
3-4 linguri pulbere rdcin la o can (200 ml)
cu ap. Se fierbe 15-20 minute. Se strecoar.
Se beau 2-3 lingurite seara, cu o or nainte de
culcare. Uz extern. 1. Pentru tratarea ecze-
melor, rnilor purulente, ulceratiilor, ulcerelor
varicoase, reumatismului: decoct, pregtit ca
mai sus, din 3-4 linguri pulbere rdcin la o
can (200 ml) cu ap. Se aplic comprese
locale. 2. Pentru tratarea riei: alifie, din prti
egale pulbere rdcin si untur de porc. Se
amestec bine pn devine omogen. Se ung
i arb mare 356 i arb neagr

prtile afectate. Medicin veterinar. Uz in-
tern. Pentru tratarea afectiunilor pulmonare,
renale, ascaridiozei, ca stomahic si sedativ ge-
neral: a) infuzie, din 5 g pulbere rdcin peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 20-30 minute. Se strecoar. Se r-
ceste. Se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt); b) decoct, din 5 g pulbere rd-
cin la 100 ml ap. Se fierbe 15-20 minute la
foc domol. Se las la rcit. Se strecoar. Se
administreaz prin breuvaj bucal: c) pulbere
rdcin, se administreaz prin breuvaj bucal,
dup care se toarn ap. Dozele de tratament:
animale mari (cabaline, taurine), 25-50-100 g;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 5-
15 g; animale mici (pisici, cini, psri) 0,5-
1 g. Empiric, rdcinile uscate si pisate se
ddeau odinioar vacilor pentru o productie
mai mare de lapte si pentru mrirea procentului
de grsime continut n acesta; se dau oilor
pentru tratarea glbeazei si porcilor pentru a se
ngras si a-i feri de boli. Uz extern. Pentru
tratarea eczemelor, rnilor purulente, ulcera-
tiilor: decoct, din 4 linguri pulbere rdcin la
250 ml ap. Se fierbe 15-20 minute. Se stre-
coar. Se rceste pn la cldut. Se fac sp-
laturi locale folosindu-se un pansament steril
sau un tampon de vat, dup care se aplic
comprese. Cosmetic. Pentru mpiedicarea
cderii prului si stimularea cresterii lui: decoct,
di n 8 l i ngur i l a 1 l de ap. Se f i er be
15-20 minute. Se strecoar. Se spal prul o
dat pe sptmn. Ornamental. n spatii
verzi, n grupuri sau la margine masivelor ar-
borescente. n locuri umede. Decorativ prin
port si flori. nmultire prin seminte, desfacerea
tufelor (v. Pl. XXVI, 6).
IARB NEAGR (Calluna vulga-
ris), fam. Ericaceae. Arbust pitic, indigen, tr-
tor, camefit (nanofanerofit), xeromezofit-mezo-
higrofit, calcifug, moderat acidofil pn la
foarte-acidofil, ntlnit pe soluri podzolice,
nisipoase, pietroase, uscat-revene, revene,
reavn-jilave pn la jilav-umede, cu troficitate
sczut (T= 10-30), fr calciu, srace n azot
si puternic acide, mai ales prin pinete (pe
gresii), n raristile gorunetelor, pe izlazuri si n
statiuni de piemont din regiunea dealurilor si
montan, formnd suprafete ntinse la
altitudinile de 850-950 m pe Valea Sebesului
(jud. Alba), Depresiunea Gurahont (jud. Arad),
Valea Belisului, Valea Ierii, Valea Somesului
Rece (jud. Cluj), Depresiunea Brad (jud. Hune-
doara) etc.; se mai numeste coacze,
mrtloag, pernaj, tul, troscotel. Genetic,
2n = 16. Indicator al solurilor extrem oligo-
trofice. Fitocenologic, ncadrat n Pino-Quer-
cetalia, Vaccinio-Piceetea, Calluno-Ulicetalia,
Nardo-Callunetea, Car. Calluno-Genistetum.
Folosit din vechime de medicina popular
pentru tratarea diferitelor boli sau rni. N. Leon,
n Istoria natural medicinal a poporului ro-
mn, aprut n 1903 face mentiunea c de-
coctul florilor se lua n boli de rinichi, iar de-
coctul plantei cu flori era but pentru
vindecarea de diaree, dizenterie si n
hemoragii. n Antichitate planta era folosit
pentru dizolvarea si eliminarea calculilor din
cile urinare. Rspndit n Europa, Asia, Afri-
ca de Nord, America de Nord. Descriere.
Tulpini trtoare cu ramuri ascendente, nalte
de 20-80 (100) cm. Frunze liniar-lanceolate,
dispuse pe 4 rnduri, sesile, opuse, caudate la
baz. Flori roz-violacee, mici (2-4 mm), dispu-
se n raceme spiciforme; caliciu persistent, cu 4
lacinii roz-violete; corol campanulat cu 4 laci-
nii scurte; androceu cu 8 stamine, fiecare cu o
gland nectarifer la baz; gineceu cu ovar
super. nflorire, VI I-IX. Fruct, capsul 4-valvat,
acoperit cu peri albi, cu maturatie n VIIIX.
Seminte foarte mici (0,1 mm), deschis-brune.
Compozitie chimic. Ramurile cu frunze contin
arbutin, ulei eteric, ericolin, ericinol, ericin,
quercin, tanoizi; acizii organici: citric, calutanic
si fumaric; derivati flavonici (leucocianidin,
camferol), cvercetol, derivati fenilpropanolici,
substante minerale. Bioterapie. Prtile
aeriene ale plantei au aplicatii terapeutice n
medicina uman si veterinar. Planta este
folosit ca astringent si antiseptic al cilor
urinare. I se atribuie si actiune n litiaza renal.
Flavonidele intervin n mrirea capacittii de
contractie a muschiului cardiac; n plus, flavo-
nele provoac o vasodilatatie renal mrind
diureza. Arbutozida actioneaz ca dezinfectant
si antiinflamator renal. Partea nflorit este utili-
zat de medicina uman traditional pentru
tratarea inflamatiilor laringo-faringiene, tusei,
reumatismului, litiazei renale si anuriei, fiind un
aliat pretios n vindecarea cistitelor cu piurie, n
colibaciloze, uretrite, cistopielite, cistite croni-
ce, cistite n afectiuni prostatice si n toate for-
mele inflamatorii ale cilor urinare. Recoman-
dat n celulit, obezitate, cur de slbire.
Infuzia de frunze se administreaz n catar
i arb neagr 357 i arb
rosi e

vezical. Medicina veterinar foloseste frunzele
si florile ca antiseptic si vulnerar n cicatrizarea
plgilor atone. Recoltare. Prtile aeriene
(Callunae herba) se recolteaz n timpul n-
floritului. Se taie rmurelele tinere cu frunze si
flori. Florile (Callunae flos) se recolteaz apu-
cnd fiecare floare n parte. Ambele produse se
usuc la umbr, n strat subtire, de preferat
camere bine aerisite sau n poduri acoperite cu
tabl. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea afectiunilor renale si ale cilor urinare
(cistite, uretrite, cistopielite, cistite cronice,
cistite cu afectiuni prostatice) etc.: infuzie, din
1 lingurit flori (2-4 g) peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 15 minute. Se strecoar. Se bea o can
pe zi. 2. Pentru tratarea diareei, hemoragiilor,
ca cicatrizant: decoct, din 5-8 g plant uscat
mruntit la 100 ml de ap. Se fierbe 5 minute
la foc domol. Se las la rcit 10-15 minute. Se
strecoar si se bea cldut. 3. Pentru tratarea
litiazei renale, colicilor abdominale, reumatis-
mului, amigdalitei, inflamatiilor laringo-faringi-
ene, tusei, anuriei, ca febrifug si sedativ: de-
coct, din 15-20 g plant uscat mruntit la

l1
de ap. Se fierbe 10-15 minute la foc domol.
Se las la rcit 10-15 minute. Se strecoar. Se
bea cte o can (250 ml) pe zi. 4. Pentru
tratarea obezittii, celulitei, inflamatiilor larin-go-
faringiene, tusei, anuriei, reumatismului, litiazei
renale, colicilor abdominale: infuzie, din 1
lingur plant nflorit uscat si mruntit
peste care se toarn 300 ml de ap clocotit.
Se las acoperit 20 minute. Se strecoar. Se
bea n cursul unei zile. 5. Pentru tratarea proce-
selor degenerative la nivelul creierului, ficatului,
splinei, mucoasei digestive, rinichilor (nefroami-
loz), glandelor endocrine, osteomielitei cronice
tuberculare fibroase, pielonefritei cronice, poli-
artritei reumatoide, infectiilor cilor urinare (cistite
acute si recidivante, cistopielite acute si cronice,
colibaciloze, prostate acute si conice, uretrite,
cistite la cei cu prostat bolnav, disurie, piurie),
calculozelor cilor urinare, litiazei renale oxa-lo-
calcice, splenite si splenomegaliei, sclerozelor
corpilor cavernosi, diareei, leucoreei: macerat
mldite proaspete n solutie hidroglicero-al-
coolic, 1 DH. Se iau 30-50 picturi de 2-3 ori
pe zi, n putin ap, nainte de mese. Pentru
unele boli, maceratul de mldite proaspete
mentionat se poate asocia cu alte macerate. De
exemplu, se poate asocia cu maceratul de
mldite de ienupr (Juniperus communis),
pentru tratarea litiazei renale oxalo-calcice; cu
maceratul mlditelor de ctin rosie (Tamarix
gallica), pentru tratarea de splenite si
splenomegaliei; cu maceratul de muguri, anin
negru (Alnus glutinosa) si muguri de nuc (Jun-
glans regia) etc. Uz extern. Pentru cicatrizarea
rnilor, decoct concentrat, din 15-20 g plant
pregtit ca mai sus. Se fac splaturi locale,
folosindu-se un tampon de vat. Apicultur.
Specie melifer. Florile furnizeaz albinelor
culesuri de nectar si polen. Productia de miere,
150-200 kg/ha. Pondere economico-apicol,
mijlocie-mare. Ornamental. Decorativ n
masive, n boschete sau n ghivece. Recoman-
dat pentru soluri srace si acide, uscate si
nsorite. Apreciat pentru inflorescentele bogate
si de efect. nmultirea prin seminte sau butsire.
Cultivat n grdinile alpine, taluze uscate la
soare sau semiumbr. (v. Pl. XXVII, 1).
IARB ROSIE (Polygonum persi-
caria), fam. Polygonaceae. Plant erbacee,
anual, terofit, mezohigrofit spre higrofit,
mezoterm, la pH amfitolerant, ntlnit prin
locuri mlstinoase, pe marginea rurilor, pra-
ielor, lacurilor, din zona dealurilor pn n cea
subalpin; vegeteaz pe soluri reavn-jilave
pn la jilav-umede, n ap sau n solul n-
mlstinit; se mai numeste ardeiasi, ar-deiul-
broastei, buruiana-jermilor, iarb iute, iar-ba-
porcilor, iarba-puricelui, iarba-tntarilor, iarb
amar, puricarnit, rchitic, rusinea-fe-telor,
ttis. Genetic, 2n = 44, 40. Fitoceno-logic,
ncadrat n Populetalia, Phragmitetea, Car.
Chenopodietalia. Rspndit pe ntreg globul
pmntesc. Descriere. Tulpin erect, glabr,
ramificat, nalt pn la 60 cm, cu noduri
bazale pronuntate si ochree tubuloas
prevzut cu peri. Frunzele lanceolate sau ob-
long-lanceolate, lung-acuminate. Flori albe sau
rosiatice, neglanduloase, grupate n spice axi-
lare si spice terminale. nflorire, VII-IX. Fruct,
achen turtit sau trunchiat. Toxicologie.
Contine principii toxice, incomplet cunoscute,
care provoac tulburri hepatice; ingerat de
animale, provoac inflamatii ale tubului digestiv
si cilor urinare. Tocat din neglijent cu alte
plante netoxice si dat ca mncare ratelor le
produce moartea. Bioterapie. Prtile aeriene
ale plantei au utilizri terapeutice n medicina
uman traditional (etnoiatric) si medicina ve-
terinar traditional (etnoiatric). Se ntrebuin-
teaz n medicina uman ca astringent,
iarovizare 358 iasca-stejarului

antihemoragic, vulnerar, diuretic, antiscorbutic,
pentru curtirea rnilor si evitarea gangrenrii
lor. Strmosii nostri puneau frunzele ntre
degetele de la picioare contra oprelilor. Sucul
din planta pisat se storcea pe rni, pentru a le
grbi vindecarea. n medicina veterinar
popular este folosit pentru tratarea rnilor si
evitarea infectiilor. Dacii o foloseau pentru
tratarea rnilor cu viermi la animale. Recoltare.
Prtile aeriene ale plantei (Polygonipersicariae
herba) se recolteaz n timpul nfloritului. Se
usuc la umbr n strat subtire, un singur rnd
de plante. Se ntorc zilnic. Se pstreaz n
pungi de hrtie. Medicin uman. Uz intern.
Pentru mrirea diurezei: infuzie, din 2 lingurite
plant uscat mruntit peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se bea
ncet, la mici intervale si n mai multe reprize.
Uz extern. 1. Pentru vindecarea rnilor si
pentru a evita infectii le: a) decoct, din 3-
4 lingurite la o can (200 ml) cu ap. Se
fierbe 5-10 minute la foc domol. Se strecoar.
Se aplic splaturi locale, folosindu-se un
tampon de vat; b) pulbere plant, se presar
pe ran. 2. Pentru a mpiedica transpiratia
excesiv a picioarelor: a) decoct, din 4-6 linguri
plant uscat mruntit la

l1 de ap. Se fierbe
5-10 minute. Se strecoar. Se fac bi locale;
b) planta proaspt pus n pantof mpiedic
transpiratia excesiv a picioarelor. 3. Pentru
tratarea metroragiilor: infuzie, din 2-4 linguri
plant uscat mruntit peste care se toarn
1
/2 I de ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se fac splaturi
vaginale. Medicin veterinar. Uz ext ern
1. Pentru tratarea rnilor la animale: pulbere
plant, se pudreaz local, presrnd-o pe ran.
Grbeste vindecarea si evit infectiile. 2. Pen-
tru tratarea plgilor cu larve (rni cu viermi):
a) suc stors din plant pe ran; b) planta re-
coltat proaspt, mruntit, se pune pe ran si
se panseaz; c) decoct, din plant, se spal
locul, iar cu planta rmas de la decoct se
oblojeste". Vopsitorie. Vrfurile tinere si frun-
zele au proprietti tinctoriale. Se culeg din luna
iunie. Utilizate pentru vopsirea fibrelor naturale
n galben (v. Pl. XXVII, 2).
IAROVIZARE, VERNALIZARE
IASCA-FAGULUI (Fomes fomenta-
rius), fam. Polyporaceae. Ciuperc parazit sau
saprofit ntlnit tot timpul anului (I-XII) pe
trunchiuri vii sau uscate de fag; se mai numeste
babit, burete de iasc, copita-calului, vclie,
vclie de fag. Descriere. Corpuri fructifere
(bazidiocarp) perene, n form de copit, mari,
diametrul 540 cm, grosime 10-20 cm, tari,
izolate sau n etaje, cu form de polit; fata
superioar concentric-zonat, glabr, cenu-
sie-albicioas, brun, brun-nchis sau neagr;
fata inferioar albicioas la nceput, apoi brun,
cu tuburi sporifere stratificate, fiecare strat gros
de 2-6 mm, cu porii de culoarea tramei. Trama
compact, suberoas, pufoas la tiere, bru-
n-ruginie sau brun-roscat. Spori mari, alun-
git-elipsoidali [15-19 (-24) 5-8 n], hialini.
Duntoare. Produce putregaiul alb al lemnului.
Compozitie chimic: contine acid rizinolic, acid
agricinic, rezine, substante amare. Industrie.
Prin fierberea n lapte a tramei se obtine un
material moale din care se confectioneaz
obiecte de artizanat (posete, sepci etc.). Cio-
banii sau stenii din regiunea montan recol-
teaz corpurile fructifere de pe trunchiurile copa-
cilor, le taie n felii, le bat cu un ciocan sau
muchia securii pn se scmoseaz. Le fierb n
ap cu clorat de potasiu timp de 6 ore, apoi le
usuc. Iasca obtinut este utilizat la aprinderea
ei, prin scntei rezultate din cremene lovit cu
amnarul. Aceasta nlocuieste chibriturile pentru
aprins focul sau tigrile. Bioterapie. Iasca-fa-
gului este folosit n terapeutic de medicina
veterinar traditional. Posed proprietti anti-
hemoragice, laxative si purgative. Medicin
veterinar. Uz extern. Pentru tratarea rnilor
sngernde: a) felii subtiri recoltate din partea
inferioar a ciupercii se aseaz pe ran si se
leag; b) pulbere ciuperc recoltat, din partea
inferioar, se presar pe ran (v. Pl. XXVII, 3).
IASCA-STEJARULUI (Phellinus
robustus), fam. Polyporaceae. Ciuperc para-
zit, ntlnit tot timpul anului (I-XII), pe trun-
chiuri de stejar. Descriere. Corp fructifer (bazi-
diocarp) n form de copit, multianual,
diametrul 5-30 cm, grosime 10 cm, cu supra-
fata concentric-brzdat, la nceput glbui-des-
chis, apoi cenusiu-deschis, urmat de o cu-
loare brun-castanie, iar n cele din urm
brun-negricioas. Trama de culoare brun-
roscat, dur, lemnoas. Tuburile sporifere
stratificate, brune, cu pori fini (diametrul de
0,07-0,01 mm), bruni-roscati. Sporii aproxima-
tiv sferici (6,5-8,5-7,5 n), hialini. Duntoare.
iasc 359 i asc gal ben a foi oasel or

Produce putregaiul glbui-cenusiu al lemnului
(v. Pl. XXVII, 4).
IASC (Ganoderma applanatum),
fam. Polyporaceae. Ciuperc parazit si sapro-
fit, ntlnit n grupuri imbricate tot timpul anu-
lui (I-XII), pe trunchiurile moarte sau pe arbori
vii de foioase, mai rar rsinoase; sin. vclie
2
.
Descriere. Corp fructifer (bazidiocarp) sesil,
turtit, semicircular, izolat, rar asociat, diametrul
5-40 cm, grosime 1,5-8 cm cu marginea ro-
tund, subtire, alb-cenusie; fata superioar cu
santuri, concentric-brzdat, prevzut cu o
crust flexibil, neted, brun-cenusie pn la
brun-roscat; fata inferioar cu tuburi sporifere
stratificate, brune, fiecare strat gros de
8-25 mm, porii glbui, apoi bruni, mici
(0,15-0,25 mm diametrul). Tram brun, dur.
Sporii ovoizi (7-12 6-7 \i), trunchiati la baz,
verucosi-punctati, bruni, cu episporul neted si
endosporul reticulat. Duntoare. Produce pu-
trezirea lemnului (v. Pl. XXVII, 5).
IASC DE CIOAT A FOIOA-
SELOR (Coriolus versicolor), fam. Polypo-
raceae. Ciuperc saprofit ntlnit tot timpul
anului (I-XII), pe trunchiurile tiate ale arborilor
si pe ramurile czute n pdure cu lemnul n
putrefactie. Descriere. Corpuri fructifere (bazi-
diocarp) asociate, sesile, n form de evantai,
subtiri, cu diametrul 1-6 1-10 cm, grosime 1-
5 mm, concrescute bazal si dispuse imbricat,
adesea cu marginea ondulat si lobat; fata
superioar pros-catifelat, cu zone concen-
trice diferit colorate, cenusiu-glbui, brun,
rosiatic, brun-albstrui, verzui, cafeniu, negru;
fata inferioar cu tuburi sporifere de 1-2 mm
lungime, cu pori rotunzi-colturosi, albi sau
glbui. Carnea alb, coriacee. Sporii
cilindrici (5-7 2-2,5 n), usorarcuati, hialini.
Duntoare. Produce putregaiul alb al
lemnului.
IASC DE POM (Ianotus hispi-
dus), fam. Polyporaceae. Ciuperc parazit n-
tlnit solitar sau n grupuri pe trunchiurile po-
milor fructiferi vii, n perioada (VIIX). Ciclul
vital si-l desfsoar n corpul pomului fructifer.
Descriere. Bazidiocarp plan-convex, sau pulvi-
nat, cu dimensiunile de 4-12 6-20 2-7 cm,
sesil; fata superioar cu suprafata aspru-p-
roas, galben-ruginie la nceput, apoi bru-n-
ruginie si n final negricioas; fata inferioar cu
tuburi sporifere dispuse ntr-un singur strat,
lungi de 2-3,5 mm, prevzute cu pori mici
(0,1-0,3 mm), circulari, de un galben roscat,
apoi bruni, adesea cu picturi brun-roscate pro-
duse de tram. Tram spongioas, suculent,
galben-brun sau brun-roscat, uscat
devi ne f r agi l . Spor i i el i psoi dal i
(7,5-10,5 6-9 n), netezi, galbeni sau bruni.
Duntoare. Produce putregaiul alb al durame-
nului din tulpin, rezultnd scorburi caracte-
ristice. Industrie. Din corpurile fructifere (bazi-
diocarp) se extrage o substant galben,
utilizat n pictur si pentru vopsirea testurilor.
IASC DE STEJAR (Daedalea
quercina), fam. Polyporaceae. Ciuperc sa-
profit, necomestibil, ntlnit n perioada
(I-XII), n grupuri imbricate, pe lemnul de
stejar mort, rar pe alti arbori foiosi. Descriere.
Bazidiocarpul n form de consol, cu dia-
metrul 4-12 6-20 2,5 cm, de consistent
suberoas, marginea subtire; suprafata zona-
t, rugoas, glabr sau slab pubescent, gl-
bui-cenusie; himenoforul labirintiform, cu tu-
buri sporifere confluente de forma unor lamele
prevzute cu pori albiciosi, labirintiformi, rar
unghiulosi. Cistite fusiforme. Spori elipsoidali
sau cilindrici (6-7,5 2,5-3,7 \i), hialini, ne-
tezi. Duntoare. Produce putregaiul rosiatic
al lemnului.
IASC DE ZAD (Fomitopsis
officinalis), fam. Polyporaceae. Ciuperc endo-
xilofit, necomestibil, ntlnit tot timpul anului
pe trunchiuri de zad. Descriere. Corpul fruc-
tifer (bazidiocarp) n form de copit cu dia-
metrele 3-8 5-12 4-20 cm. Trama moale la
nceput, apoi se ntreste, spongioas, sfr-
micioas, alb, gust amar; fata superioar
brzdat, cu crusta subtire, puternic fisurat,
albicioas sau usor glbuie; fata superioar cu
tuburi scurte, lungi pn la 1 cm, porii glbui,
apoi br uni . Spor i i cu di mensi uni l e
3-5,5 2,5-4 \i. Duntoare. Produce putre-
zirea lemnului.
IASC GALBEN A FOIOA-
SELOR (Laetioporus sulphureus), fam. Poly-
poraceae. Ciuperc parazit, comestibil, n-
tlnit de primvara pn toamna (IV-X), pe
trunchiuri de arbori foiosi, grupat n nume-
roase exemplare, suprapuse; sin. babita-no-
rocului. Descriere. Corpuri fructifere (bazidio-
carp), crnoase, moi, n form de limb sau
i asc proas 360 iasomie-de-pdure

semicirculare, diametrul 10-30 cm, grosimea
1-4 cm, cu marginea lobat; fata superioar
ondulat, radiar-zbrcit, pruinoas, portoca-
lie-aprins, apoi de un galben-roscat sau albi-
ci oas; f at a i nf eri oar cu pori mi ci
(0,3-0,88 mm diametrul), glbui ca sulful,
constituind deschideri ale tuburilor sporifere
lungi de 1,5-4 mm. Carnea, n stadiul tnr,
glbuie, apoi alb, moale, suculent, miros pl-
cut, gust acrisor, mai trziu toat ciuperca devi-
ne fibroas, cu gust iute si miros de tanin.
Sporii ovoizi sau elipsoidali (5-7 3,5-4,5 \x),
glbui, unigutulati. Duntoare. Produce putre-
gaiul brun sau rosu al lemnului, n ctiva ani
distruge copacul n ntregime. Alimentatie. Va-
loare alimentar sczut. Gustoas n stadiul
tnr. n Europa de Vest este vndut ca deli-
cates rar. Se foloseste numai partea care se
poate tia usor cu cutitul. Recomandat pentru
cltite, pane, alte mncruri. Se conserv pen-
tru iarn n otet.
IASC PROAS (Coriolus hir-
sutus), fam. Polyporaceae. Ciuperc saprofit
ntlnit n grupuri pe trunchiurile cu lemn mort
ale arborilor foiosi (stejar, fag, carpen, plop
negru hibrid, alun, pomi fructiferi) ntreaga pe-
rioad a anului (I-XII). Descriere. Corp fructifer
(bazidiocarp) semicircular sau reniform, cu dia-
metrul 1,5-5 3-10 cm, grosimea 0,5-1 cm;
fata superioar aspru proas, concen-tric-
brzdat si zonat, la nceput cenusiu albi-
cioas sau roscat, apoi brun sau cenusiu
negricioas; fata inferioar cu tuburi de
1-5 mm lungime, prevzute cu pori rotunzi,
albicioas sau glbui-cenusie. Carnea albi-
cioas, n stadiul tnr moale, apoi uscat,
coracee. Sporii elipsoidali sau cilindrici
(5-8 1,5-2,5 n) hialini. Corpuri fructifere su-
prapuse. Duntoare. Produce putregaiul alb
al lemnului.
IASOMIE (Jasminum officinale), fam.
Oleaceae. Arbust exotic, originar din Caucaz,
termofil, xeromezofit, rezistent la ger, putin pre-
tentios la sol, rezistent la factorii poluanti,
crestere rapid; se mai numeste iasmin, lmi-
t. Genetic, 2n = 26. Rspndit n Iran si
nord-vestul Indiei (Kashmir). Descriere. Tulpini
nalte de 3-4 (5) m, tuf deas, lujerii bruni,
mugurii opusi. Frunze eliptice, opuse, cu margi-
nile distant-dintate, pe fata inferioar usor-p-
roase n lungul nervurii principale. Flori albe,
frumos si puternic mirositoare, grupate cte
5-7 n raceme. nflorire, V. Fruct, bac albicioa-
s. Bioterapie. Florile sunt utilizate empiric de
medicina uman traditional (etnoiatric) n
tratarea migrenelor si pentru calmarea tusei
spastice. Extern, folosite n tratarea reuma-
tismului. Recoltare. Florile (Jasmini flos) se
recolteaz pe timp frumos, dup ora 11. Se
usuc la umbr, n strat subtire, n poduri aco-
perite cu tabl. Se pstreaz n pungi de hrtie,
la loc uscat. Medicin uman. Uz intern. Pen-
tru tratarea tusei spastice si migrenelor: infuzie
sau decoct, din 1 lingur flori la o can cu ap.
Se consum 2-3 cni pe zi. Uz extern. Pentru
calmarea alergiilor de natur reumatic: ma-
cerat n ulei a florilor. La 250 ml ulei se pun
5-6 linguri flori. Se las 8-10 zile. Se aplic
frectii pe locurile dureroase. Apicultur. Spe-
cie melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul
de nectar si polen. Productia de miere, pn la
30 kg/ha. Fr pondere economico-apicol.
Cosmetic. n Europa de Sud si Africa de Nord
este utilizat pentru extragerea unui parfum fin.
Ornamental. Frecvent cultivat prin parcuri,
grdini, cimitire. Efect ornamental deosebit prin
florile sale frumoase, plcut mirositoare, pre-
cum si pentru aspectul su general. Indicat
pentru acoperirea zidurilor (v. Pl. XXVII, 6).
IASOMIE-DE-PDURE (Philadel-
phus coronarius), fam. Saxifragaceae. Arbust
exotic, ntlnit frecvent prin parcuri si grdini,
cimitire, uneori subspontan, slbticit pe
stnci, mrcinisuri (exemplu, Tmpa - Bra-
sov), de la cmpie pn n regiunea montan
inferioar. Genetic, 2n = 26. Rezistent la ger,
relativ rezistent la umbrire, putin pretentioas
fat de sol. Rspndit n Europa, Caucaz,
Asia de Sud. Descriere. Tulpini nalte pn la
3 m, grupate ntr-o tuf deas. Scoarta brun-
rosiatic se exfoliaz longitudinal. Lujerii sunt
usor-muchiati, bruni, glabrii, cu mugurii opusi,
ascunsi n mijlocul cicatricei triunghiulare.
Frunze ovate pn la ovat-alungite, acu-
minate, pe margini repent-dintate, opuse, pe
fata inferioar putin pubescente la baza frunzei
si n lungul nervurii principale. Flori albe, foarte
mirositoare, scurt-pedicelate, dispuse n race-
me (tipul 4). nflorire, V-VI. Fructe, capsule cu
seminte mici, otrvitoare pentru psri. Ls-
treste, butseste si marcoteaz.
Bioterapie. Florile au utilizare terapeutic n
medicina uman popular. Le sunt
atribuite proprietti
iasomie slbatic 361 ieder

antimigrenice si antitrichomonazice. S-a confir-
mat stiintific c filadelfina, una din substantele
pe care le contin, actioneaz asupra trichomo-
nasului. Recoltare. Florile (Phyladelphi flos) se
recolteaz pe timp frumos, dup ora 11. Se
usuc ntr-un singur strat, la umbr, de preferat
n poduri acoperite cu tabl. Se pstreaz n
pungi de hrtie. Medicin uman. Uz intern.
Pentru tratarea migrenelor (dureri de cap): infu-
zie, din 1-2 lingurite pulbere flori sau flori uscate
si mruntite peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe
zi. Uz extern. Pentru tratarea infectiei cu tricho-
monas si leucoreei: a) infuzie, din 2 linguri flori
uscate peste care se toarn o can (250 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se
strecoar. Se fac 2 splaturi vaginale pe zi, din
care una nainte de culcare; b) decoct, din
2 linguri flori uscate la 250 ml ap. Se fierbe
5 minute. Se acoper si se las nc 15 minute.
Se strecoar. Se fac 2 splaturi vaginale pe zi.
Apicultur. Specie melifer. Florile sunt vizi-
tate de albine pentru culegerea de nectar si
polen. Cantitatea de miere, pn la 30 kg/ha.
Ornamental. Utilizat n parcuri, grdini, cimi-
tire, modelat pentru garduri vii, comun n
cultur pentru liziere si subarboret.
IASOMIE SLBATIC (Jasmi-
num fruticans), fam. Oleaceae. Arbust micro-
fanerofit, xerofit, moderat-termofil spretermofil,
slab-acid-neutrofil, rezistent la ger, ntlnit pe
locuri stncoase, pietroase, tufrisuri, margi-
nea pdurilor, cu substrat calcaros, din Dobro-
gea (Fntna Mare, Basarabi, Cernavod,
Medgidia, Mangalia); se mai numeste iasmium,
iasomie. Fitocenologic, ncadrat n Paliure-
to-Carpinion orientalis. Specie declarat monu-
ment al naturii. Rspndit n regiunea medi-
teranean si Asia Mic. Descriere. Tulpin
nalt pn la 1,5 m, uneori pn la 3 m, rami-
ficat. Ramuri verzi, acut-muchiate, glabre.
Frunze trifoliate, cu foliole alungit-obovate, lu-
cioase pe fata superioar, verzi si n timpul
iernii. Flori galbene, slab-mirositoare, hetero-
stile, grupate cte 2-5 pe lujeri scurti; caliciul
campanulat, cu 5 lobi; corol tubuloas, cu
5 lobi obtuzi, ovali; androceul din 2 stamine
incluse n corol; gineceul din ovar bilocular,
stil filiform, stigmat globulos, bilobat. nflorire,
VVII. Fruct, bac. Protectia mediului. Reco-
mandat pentru fixarea coastelor. Drajoneaz
abundent. Ornamental. Pe alocuri cultivat ca
plant decorativ. Indicat pentru nverzirea
zidurilor, acoperirea stncriilor, garduri vii. n-
multire prin butasi (v. Pl. XXVIII, 1).
IDIOBLASTE, CELULE SECRE-
TOARE IZOLATE
IEDER (Hedera helix), fam. Aralia-
ceae. Lian agttoare indigen, medicinal,
mezofit, mezoterm, sciadofit si heliosciado-
fit, mezotrof, acido-neutrofil, putin rezistent
la ger, ntlnit pe soluri calcaroase, cu flor de
mull, bogate n humus, n pduri de stejar, fag,
rsinoase, zvoaie, pe stncrii, ncepnd de
la coline pn la munte, la 1500-1800 m
altitudine; se mai numeste borostean, buru-
iana-zburtorului, fanchiu, hrlet, iedera celor
frumoase, ieder de pdure, iedera znelor,
sarcie, srdar. Genetic, 2n = 48. Deger la
geruri mari. Rezist bine la fum, gaze si um-
brire. Fitocenologic, ncadrat n Fagetalia,
Acerion. Rspndit n Europa. Descriere.
Tulpini foarte lungi, ctrtoare prin rdcinile
adventive care se fixeaz pe scoarta arborilor,
de stnci sau ziduri; ritidom solzos, cenusiu;
lujeri galben-cenusii, stelat-prosi. Frunze al-
terne, persistente, simple, pieloase, lucioase;
cele de pe lujerii floriferi, ovat-rombice si ver-
de-deschis, cele de pe lujerii sterili, cu 3-5 lobi
trunghiulari, pe fat verzi-ntunecat, cu nervuri
albicioase, pe dos verzi-palide. Flori albe-ver-
zui, mici, dispuse n umbele simple; caliciu cu
5 dintisori persistenti; corol cu 5 petale cr-
noase; androceu cu 5 stamine la care anterele
sunt biloculare; gineceu cu ovar globulos, p-
ros, stile concrescute, stigmat rotunjit si mic;
glande nectarifere n form de disc, deasupra
ovarului. nflorire, IX-X. Fructe, bace globu-
loase (6-8 mm), negre, maturizate anul urm-
tor prin aprilie-mai. Lstreste, marcoteaz si
se poate butasi. Longevitate, 500 ani. Instalat
pe arbori i debiliteaz. Compozitie chimic:
frunzele contin hederine, hederozida A, ruto-
zid, rutinozid, acid clorogenic, acid cafeic, sco-
polin, zaharuri, p-caroten, a-tocoferoli, sub-
stante estrogene, o triterpen pentaciclic,
sruri minerale. Hederozida A prin hidroliz d
glucoza, arabinoz, hederogenin. Lemnul
contine falcarinon, gumirezine, o ceton po-
liacetilenic etc. Toxicologie. Fructele sunt to-
xice. Sunt semnalate frecvent cazuri de intoxi-
catie la copiii care le consum. Simptomele
ieder 362 ieder

constau n vom si diaree. Se intervine cu
splaturi stomacale, vitamina C comprimate
sau fiole (din care se bea continutul dizolvat
ntr-un pahar cu ap) si crbune activ. Bio-
terapie. Frunzele si seva obtinut de la plant
au utilizri terapeutice n medicina uman si
veterinar. Principiile active actioneaz intern
ca antispastic bronsic, antitusiv, analgezic,
emenagog, iar extern analgezic, antireumatic,
antiulceros, antibacterian (fat de bacilii
Gram-pozitivi). Fragmentele de tij au actiune
antispastic, secretolitic si usor sedativ. Fa-
vorizeaz prevenirea bronhospasmului acetil-
colinic. Dup administrarea drogului (infuzie,
tinctur) intensitatea tusei scade si numrul
acceselor se micsoreaz intervenind o peri-
oad de liniste. Medicina popular o
foloseste intern ca antiinflamator, febrifug,
antireumatic, antidiareic si analgezic n
durerile de ficat si stomac, iar extern ca
analgetic n nevrite, sub form de unguent
sau extract n tratamentul celulitelor si ca
tonic n diverse ulceratii, plgi etc. Recoltare.
Frunzele (Hederae helicis fo-lium) se
recolteaz cnd este nevoie. Se pot folosi
proaspete. Pentru iarn se usuc n adposturi
acoperite cu tabl. Planta proaspt
actioneaz puternic ca iritant dermic. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru combaterea tusei
de diverse etiologii, inclusiv a tusei convulsive:
a) tinctur obtinut din 25 g frunze tocate la
100 ml alcool 70. Se las la macerat 10 zile,
timp n care sticla se agit zilnic de 2-3 ori
pentru omogenizarea extrasului. Se strecoar.
Se pstreaz n sticle bine nchise. La nevoie
se folosesc 25-50 picturi pe zi; b) sev de
plant obtinut prin incizia tulpinii btrne; se
toarn peste ea un sfert alcool 70, n proportie
de din cantitatea sucului pentru conservare;
se iau, la nevoie 20-40 picturi pe zi. 2. Pentru
a provoca aparitia fluxului menstrual ntrziat:
infuzie, din 1 lingurit frunze uscate si m-
runtite peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi. Uz extern.
1. Pentru combaterea scurgerilor purulente din
nas, urechi si ca ap de gur: decoct, din 1 lin-
gur frunze tocate la 1 l de ap. Se fierbe
10-15 minute la foc potrivit. Se las s se
rceasc pn la cldut. Se fac splaturi n
organul afectat (nas, ureche) iar gura se cl-
teste. 2. Pentru tratarea reumatismului, locuri-
lor inflamate, ulceratiilor, riei: decoct, din
200 g frunze proaspete tocate mrunt la 1 l de
ap. Se fierbe 10 minute. Se strecoar. Se
aplic comprese locale folosindu-se o pnz
curat sau un prosop curat nmuiat n solutia
obtinut. Pentru rie, se spal zonele afectate
cu decoctul obtinut, folosindu-se un tampon de
vat. 3. Pentru combaterea durerilor reuma-
tice, n celulite, parestezii: cataplasm, preg-
tit din fierberea fainei de in n care se ncorpo-
reaz frunze proaspete de ieder tocate
mrunt. Se aplic cald pe locul afectat.
4. Pentru tratarea reumatismului abarticular,
sciaticii: decoct, din 100-150 g frunze uscate
la 2 l de ap. Se fierbe 20 minute. Se stre-
coar. Se adaug la apa de baie. Se fac 21 bi
ntr-o cur. 5. Pentru combaterea cefaleei,
durerilor reumatice, tratarea bubelor: frunze
proaspete se aplic pe locurile afectate. n
cazul cefaleei, frunzele se aplic pe cap si se
leag. Medicin veterinar. Frunzele plantei
n combinatie cu vscul sunt folosite de
medicina veterinar etnoiatric pentru
obtinerea unui decoct folosit pentru tratarea
animalelor de hematurie-hemoglobinurie.
Empiric, pentru tratarea hematuriei: decoct,
din 1 lingur frunze uscate si mruntite la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5-10 minute.
Se rceste. Se strecoar. Se administreaz
animalelor mari prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt). Cosmetic. Pentru combaterea
mtretii: decoct, din 1 lingur frunze proaspete
tocate, la 1 l de ap. Se fierbe 10-15 minute.
Se las s se rceasc pn la cldut. Se
strecoar, se spal capul. Apicultur. Specie
melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul
trzii (IX-X) de nectar si polen. Pondere eco-
nomico-apicol mic. Ornamental. Folosit
prin parcuri, grdini, cimitire, pentru decorarea
tulpinilor arborilor nalti, pentru acoperirea pe-
retilor, zidurilor, ruinelor, chioscurilor, stncilor
etc. Poate fi cultivat cu succes n zonele verzi
din regiunile industriale. nmultirea, prin mar-
cotaj serpuit, butasi erbacei sau semilemnosi.
Butsirea se face n rsadnite reci n luna au-
gust. Utilizri antice. n Antichitate coroanele
fcute din frunze de ieder erau folosite la
ritualul cultului lui Dionysos. La greci si romani
frunzele de ieder simbolizau tineretea. Grecii
au emis numeroase monede mpodobite cu
frunze de ieder. Cato folosea pahare din
lemn de ieder pentru a sti dac vinul este
amestecat cu ap: vinul este absorbit de lemn,
iar apa rmne (Flora R.P.R., vol. VI, p. 324)
(v. Pl. XXVIII, 2.).
ieder alb
1
363 ienupr

IEDER ALB
1
(Daphne blagaya-
na), fam. Thymelaeaceae. Plant arbustiv,
microfanerofit, mezofit, spre mezohigrofit,
mezoterm, acid-neutrofil, ntlnit pe povr-
nisurile pietroase, grohotisuri de calcare, dolo-
mite si serpentine, brne stncoase, luminisuri
de pdure, n regiunea montan a masivelor
Bucegi, Postvaru, Piatra Mare, Ciucas, Bihor
(Vidra), Mehedinti (Piatra Closanilor), Cozia;
vegetnd pe soluri revene si reavn-jilave; se
mai numeste blagaian, floare de Sf. Ana,
ghiocel de Postvar, tulchin, tulchin galben
(fig. 142). Genetic, 2n = 18. Arbust cunoscut
din Antichitate. Daphne este numele plantei dat
de Dioscoride. Este monument al naturii. Fito-
cenologic, ncadrat n Fagetalia, Quercetea
pubescenti-petraeae. Rspndit n M-tii Car-
pati, Balcani si Alpi. Descriere. Tulpini tr-
toare sau erecte, putin ramificate, nalte de
15-35 cm. Frunze alungit-eliptice sau ovate,
strlucitoare, sesile, foarte scurt-mucronate,
dispuse adesea numai spre vrful ramurilor.
Flori albe-glbui, scurt-pedicelate, puternic si
frumos mirositoare, cu hipantiu ngust, grupate
n capitul (inflorescent) de mrimea unui
pumn; perigon cu 4-5 foliole lat-ovate; gineceul
pedicelat, cu peri moi. nflorire, IV-V. Fructul,
bac glabr, galben-aurie, crnoas, zemoa-
s. Ornamental. Indicat pentru grdinile

alpine, stncrii, terenuri pietroase. Decorativ
prin port, flori frumos parfumate si fructe
albe-rosiatice. nmultire prin altoire (v. Pl.
XXVIII, 3).
IEDER ALB
2
(Daphne laureo-
la),fam. Thymelaeaceae. Plant arbustiv, mi-
crofanerofit, mezofit, subtermofil, slab-a-
cid-neutrofil spre neutro-bazofil, ntlnit prin
pduri, raristi de pdure, prin poieni, coline si
dealuri pietroase; se mai numeste dafin mic,
lemn cinesc. Genetic, 2n = 18. Prezent n
pdurea de fag de la Valea Mare si n zona
Cazane. Prefer soluri bogate n humus, reve-
ne. Evit solurile compacte si uscciunea exa-
gerat. Este monument al naturii. Fitoceno-
logic, ncadrat n Fagetalin (-> QUERCION
ROBORIS), Car. Quercion pubescentis. Rs-
pndit n centrul si vestul Europei, Africa de
Nord, Insulele Azore. Descriere. Tulpin putin
ramificat, nalt pn la 1,20 m, cu scoarta
neted, la nceput verde-glbuie, apoi cenu-
siu-deschis. Frunze sempervirescente, pie-
loase, cuneate, alungit-invers-ovate sau ovat-
lanceolate, cu marginea usor ndoit n jos,
nervura median groas, sesile sau scurt-
petiolate, prinse n mnunchiuri la partea
terminal a unor ramuri scurte. Flori galbe-ne-
verzui, scurt-pedunculate si asezate la baza
frunzelor, reunite n raceme axilare, nutante;
caliciul din 4 (5) sepale ovate, acute, concres-
cute la baza hipantiului tubulos; androceul din
8 stamine, dispuse pe dou rnduri, cu antere
galbene-roz si filamente albe; gineceul cu ovar
invers-ovat, stil scurt, stigmat mciucat. nflo-
rire, II-IV. Fruct ovat, verde apoi negru. Contine
mezerein si dafnin. Toxicologie. Extrem de
toxic. Evitat de animale. Ornamental. Apre-
ciat pentru frunzisul persistent. Excelent port-
altoi pentru speciile sempervirescente. Pn n
prezent necultivat. nmultire prin seminte. Re-
comandat pentru obtinerea de puieti destinati
altoirilor (v. Pl. XXVIII, 4).
IENUPR (Juniperus communis),
fam. Cupressaceae. Arbust conifer, rsinos,
spontan, microfanerofit, circumpolar-boreal,
xeromezofit, amfitolerant la temperatur si pH,
ntlnit n plcuri sau formnd tufrisuri, n ra-
risti si margini de pduri, poieni, psuni, uneori
tinoave, din regiunea colinar pn n etajul
montan; se mai numeste anaperi, archis, boa-
be de brad, brdisor, bradul-ciumei, brazi pitici,
Fig. 142. Ieder alb (Daphne blagayana).
ienupr 364 ienupr

butimoac, cetin, feniar, ghimpr, globuru,
helimoac, ialovt, ienuper, inibahar, jinept, jip
mic, jneapn, molete, sinap, solovt, turtel. Da-
cii i spuneau turtrela, de unde mai trziu a
derivat numele de turtel, mentinut n unele lo-
calitti pn astzi. Genetic, 2n = 22. Prezent
n ntreg lantul carpatic, ntre 700 si 1500 m
altitudine. n M-tii Apuseni, Podisul Transilva-
niei si M-tii Rodnei coboar pn la 200 m.
Rezistent la ger si secet, nepretentios fat de
sol. Prefer locuri luminoase, aerisite, cu umidi-
tate atmosferic ridicat, nepoluat cu fum,
praf, gaze. Fitocenologic, Car. Junipero-Pine-
talia mugi, Junipero-Bruckenthalion. Rspndit
n Europa, Asia de Nord, Africa de Nord, Ame-
rica de Nord. Descriere. Tuf deas, cu ramuri
ascendente. Lemn cu duramen glbui sau
brun-rosiatic. Alburn ngust-glbui sau alb-ro-
siatic. Raze medulare vizibile eu lupa. Miros
aromatic. Lujeri tineri n trei muchii, bruni. Frun-
ze aciculare, cu o dung alb pe fat, verzi-
nchis pe dos, drepte, nteptoare, asezate
cte 3 n verticile pe lujer. Flori unisexuate,
dispuse dioic, mici; cele brbtesti galbene, iar
cele femeiesti verzi. nflorire, IV-V. Poleniza-
rea anemofil. Galbule (seminte + nvelis cr-
nos) sferice (0,66-0,9 mm), la nceput verzui,
apoi negre-albstrui, brumate. Maturizarea la
2-3 ani. Seminte, cte 3, brune, n trei muchii.
Compozitie chimic. Fructele" contin ulei vo-
latil (0,8-1,5%) format din a-pinen, cam-
fen,cadinen, 1-4-terpineol, mici cantitti de al-
cooli sesquiterpenici, p-pinen, ditenpene,
mircene, limonene, iuniperin (principiu amar),
iunenul, iunenolul, zahr invertit (cca 30%),
zaharoz, grsimi, pentozani, substante pro-
teice, acizi gliceric, glicolic, glucoronic, l-ascor-
bic, acetic, malic, formic, rsini, sruri minerale
cu K, Ca (F. Cr c i u n, O. Bojor, M. Ale-
xan, 1976). Frunzele contin rsin, gum,
clorofil, sruri minerale. Alimentatie.
Galbulele uscate sunt folosite, sub numele de
enibahar, la aromatizarea murturilor,
lichiorurilor si conservelor de carne. Industrie.
Lemn durabil, fin. Se prelucreaz usor. Utilizat
pentru fabricarea de creioane, fluiere,
bastoane, obiecte de art. Din glbuie, prin
fermentare si distilare, se prepar ginul,
butur hidro-alcoolic. Se mai pot folosi la
fabricarea rachiului, vinului, berii. Bioterapie.
Plantei i este caracteristic cifra 3, respectiv:
trei frunze, trei galbule, trei bractee, trei se-
minte, trei ani pentru a se maturiza si trei
organe asupra crora exercit actiune tera-
peutic: ficat, rinichi si articulatii (F. Pi t er ,
2000). Galbulele (impropriu numite fructe) si
uneori frunzele au utilizare terapeutic n
medicina uman si veterinar. Principiile active
actioneaz diuretic, sudorific, expectorant, an-
titusiv, antispastic, stomahic, eupeptic, antifer-
mentescibil. Se utilizeaz ndeosebi ca diu-
retic, antiseptic al cilor urinare si balsamic.
Administrarea ndelungat provoac iritatii re-
nale. n prima faz conduc la albuminurie. Cura
nu se prescrie n nefrit acut si cronic, n
nefroz, deoarece provoac hematurie si chiar
hemoragii intestinale. Se recomand celor care
sufer de artroz, afectiuni neuromusculoreu-
matice, n tendopatii, miogeloze. Sucul con-
centrat se prescrie copiilor ca tonic, n angine si
rceli. Spirtul de ienupr se foloseste ca frectie
n reumatism. Intern, orice tratament cu aceas-
t plant poate actiona ca abortiv, prin pro-
vocarea de contractii uterine. Poate produce
efecte secundare toxice. Intr n compozitia
ceaiului antireumatic. Se consider c intervine
asupra metabolismului, producnd reglarea si
normalizarea acestuia. Atentie! Nici un pre-
parat de ienupr nu se administreaz mai mult
de 6 sptmni. n studii recente (2000) se
precizeaz c la nivel hepatic, principiile active
din plant sunt active n insuficienta hepatic
nsotit de decompensare hiperplastic si
alterare de functionare celular si metabolic.
Influenteaz functiile ficatului asupra proteine-
lor, glucidelor, lipidelor. La nivelul rinichilor sti-
muleaz diureza, corecteaz hipoalbumine-
mia, normalizeaz echilibrul osmotic. Privitor la
metabolism, reduce hiperglicemia si hiperuri-
cemia, normalizeaz profilul proteic (F. Pi t e-
r, 2000). Recoltare. Galbulele (Juniperi fruc-
tus sau Juniperii baccae) sunt culese ncepnd
cu luna octombrie pn n iarn, prin scutu-
rarea usoar a ramurilor. Sub ramuri se aseaz
o prelat. Se ndeprteaz impurittile. Usca-
rea natural, n strat subtire (cca 10 cm). Se
lopteaz la 2-3 zile. Uscarea artificial, la
35 C. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea bronsitelor cronice, enteritelor si en-
terocolitelor: infuzie, din 2 lingurite frunze peste
care se toarn o can cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se beau
4 linguri pe zi. 2. Ca adjuvant pentru tratarea
diabetului, acneei, eczemelor: infuzie, din 1 lin-
gurit galbule uscate la o ceasc de ap n
clocot. Se las acoperit 15-20 minute. Se
ienupr 365 ienupr

strecoar. Cantitatea se bea n mai multe re-
prize, n timpul unei zile. 3. Pentru tratarea
litiazei vezicale, afectiunilor pectorale, reuma-
tismului: infuzie, din 2 lingurite galbule uscate
peste care se toarn o ceasc de ap n clocot.
Se acoper si se las 15-20 minute. Se stre-
coar. Se iau cte 4 linguri pe zi la intervale
egale de timp. 4. Pentru tratarea hepatitei epi-
demice: infuzie sau decoct, din 2 lingurite ml-
dite tinere mruntite la o can (200 ml) cu ap.
Se bea ntr-o zi, cte 1 lingur, din or n or.
5. Pentru usurarea activittii digestive prin exci-
tarea sucurilor gastrointestinate: a) decoct, cu
5-10 galbule la l ap; cantitatea se bea n
cursul unei zile; b) infuzie, din 2 lingurite gal-
bule la can. Se beau 3-4 linguri pe zi. 6. Tra-
tarea anorexiei (lipsa poftei de mncare): a) de-
coct, cu 10-20 galbule la 1 l de ap. Se beau
2 cni pe zi: b) infuzie, din 2 lingurite galbule la
can. Se beau 2-3 cni pe zi, nainte de mese.
7. Pentru tratarea edemelor renale, edemelor
cirotice, edemelor cardio-renale: a) decoct dilu
at, din 10-20 galbule la 1 l de ap. Se beau
2 cni pe zi; b) infuzie concentrat, din 2 lin
gurite galbule la can. Se iau 3-4 linguri pe zi;
actiune antiseptic. Nu se aplic tratamentul la
gravide si bolnavii cu iritatii puternice ale cilor
urinare, mai ales la cei ce urineaz snge.
8. Pentru tratarea gutei: a) decoct, slab, din
10-20 galbule la 1 l de ap. Se beau 2-3 cni
pe zi; b) infuzie concentrat, cu 3-4 linguri
galbule la can. Se iau 3-4 linguri pe zi. 9. Pen
tru tratarea hidropiziei (acumulrii de lichid n
tesuturile si seroasele organismului, ca: pleur,
pericard, peritoneu, articulatii; ca adjuvant: in
fuzie, din 1 lingurit galbule la can. Se beau n
mai multe reprize n cursul unei zile. 10. Pentru
activarea eliminrii din organism a produselor
de dezasimilatie toxic prin diurez si trans
piratie (actiune depurativ): decoct diluat, cu
10-20 galbule la 1 l de ap. Cantitatea se bea
n cursul unei zile. Se recomand n cure de
primvar. 11. Pentru tratarea gripei, gutura
iului, ca adjuvant; infuzie, -1 lingurit galbule
la can. Se beau 2 cni pe zi. 12. Pentru
tratarea hepatitei cronice persistente, hepatitei
medicamentoase si toxice, insuficientei hepati
ce, hepatitei cu citomegalovirus, steatozei he
patice, cirozei hepatice cu hepatomegalie, ciro
zei hepatice la alcoolici, hipertensiunii portale
cu ascit initial, varicelor esofagiene si gastri
ce, diabetului zaharat, hipercolesterolimiei, tul
burrilor dispeptice, sindromului hepato-renal,
glomerulonefritei, insuficientei renale cu retentie
hidric, pielonefritei cronice, nefrozei lipoide,
obezittii cu hepatopatie steatoric, dismeta-
bolismului si hidropizie, albuminemiei, nefroliti-
azei calcice cu oxalati, oligouriei, cistitei recidi-
vante, congestiei prostatice cronice, congestiei
renale cronice, gutei, artritismului, poliartritei
cronice evolutive, dismenoreei si leucoreei, ar-
teriosclerozei, virozei recidivante persistente,
mastitei si mastopatiei fibrochistice: macerat
de mldite proaspete n solutie hidroglicero-al-
coolic 1 DH. Se iau 30-50 picturi, de 3 ori pe
zi (dimineata, prnz, seara), n putin ap, na-
inte de a servi masa. Pentru drenaj hepato-re-
nal se iau 50-70 picturi, de 3 ori pe zi, nainte
de mas. Dac extractul de ienupr se aso-
ciaz cu alte macerate de la alte plante, atunci
se iau 50-70 picturi pe zi, n doz unic. Cele
mai frecvente asocieri sunt: cu coacz negru,
pentru hepatita cronic; cu rozmarin, alun, anin
alb, pentru ciroz hepatic cu hepatomegalie;
cu rozmarin si secar, pentru ciroz hepatic la
alcoolici; cu rozmarin, pentru varice esofagie-
ne; cu nuc (muguri), dud negru, artar, pentru
diabet zaharat; cu frasin (muguri), sev de
mesteacn, scoart intern de mesteacn
pufos, pentru insuficient renal cu retentie
hidric; cu fag (muguri), pentru nefrolitiaz
calcic cu oxalati; cu sev de frasin pentru
gut; cu lemn cinesc, artar, pentru arte-
rioscleroz (F. Pi t er , 2000). Uz ext ern.
1. Pentru tratarea reumatismului, ca adjuvant:
decoct, cu 100 g galbule la 1 l de ap. Decoctul
se adaug n apa de baie. 2. Pentru tratarea
nevralgiilor se fac frictiuni cu ulei de ienupr
(solutie 1 % n alcool) extras din boabe. 3. Pen-
tru tratarea reumatismului: tinctur, din 10 g
galbule uscate la 100 ml alcool concentrat.
Frictiuni pe locurile dureroase. 4. Pentru trata-
rea reumatismului, gutei, pentru stimularea cir-
culatiei periferice: a) baie, n ap cu tempe-
ratura de 37 C la care se adaug aproximativ
10 l solutie de ienupr; solutia se obtine prin
fierberea a 3 kg ramuri si 200 g galbule ienupr
n 10 l ap; b) baie, n ap cu temperatura de
37 C; se adaug 2-3 kg ramuri si o mn de
galbule la 10 l ap. 5. Pentru tratarea gutu-
raiului: inhalatie, din 2 lingurite galbule la o
can. Se inspir aburul emanat. 6. Pentru com-
baterea tusei, tratarea gripei, guturaiului: inha-
latie, cu cteva picturi ulei de ienupr ntr-un
vas cu ap fierbinte. Se inhaleaz profund.
Galbulele de ienupr sunt incluse n mai multe
imbibitie 366 in

retete PLAFAR pentru remineralizarea
organismului, tratarea tuberculozei pulmonare
etc. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea afectiunilor pulmonare, vezicorenale,
strilor a frigore, ca stimulator al secretiilor gas-
trice si ca ruminator: infuzie, din 2-3 g galbule
uscate si mruntite sau frunze uscate si m-
runtite peste care se toarn 100 ml ap clo-
cotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se stre-
coar. Se rceste. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt). Drogul se mai
poate folosi sub form de tinctur, paste, boluri,
siropuri. Dozele de tratament: animale mari
(cabaline, taurine), 25-50-100 g; animale mij-
locii (ovine, caprine, porcine), 5-10-15 g; ani-
male mici (pisici, cini), 0,5-1-3 g, gini
0,2-0,5 g. Atentie! La supradozarea drogului
rumegtoarele devin sensibile. Simptome: hi-
persalivatie, colici, gastroenterit, enterit
hemorgic, nefrit, hematurie, uneori paralizii.
Se intervine cu splaturi gastrice, administrare
de ap albuminat, lapte, vitamina K, purga-
tive, mucilag din seminte de in, infuzie din floare
de fn, infuzie de nalb mare, tanin, tanal-
bin, tonice cardiace. Cosmetic. 1. Pentru
ntrirea rdcinii prului, prevenirea cderii
lui: tinctur, pregtit ca mai sus. Se tampo-
neaz rdcina prului pe ntreaga suprafat a
capului. 2. Pentru combaterea cderii prului:
macerat, n ap rece, 5 linguri glbuie, 5 linguri
flori uscate de coada-soricelului, 5 linguri flori
uscate de rozmarin, la 500 ml ap. Cu solutia
obtinut se frectioneaz usor rdcina prului
de pe cap. Apicultur. Furnizeaz, culesul
apreciabile de man pentru ntretinerea si dez-
voltarea familiilor de albine. Protectia mediu-
lui. Formele trtoare sunt utilizate la fixarea
terenurilor n pant. Ornamental. Indicat n
parcuri, grdini publice, grdini alpine, mai ales
pe stncrii, n grupuri. n aliniamente se folo-
sesc variettile cu port fastigiat pentru deco-
rarea parterelor. Decorativ prin portul su pira-
midal sau trtor, culoarea verde-albstruie a
acelor, realiznd contraste si compozitii arhi-
tecturale deosebite. nmultire prin seminte, bu-
tasi, marcote, altoire (v. Pl. XXVIII, 5).
IMBIBItIE (Inbibitio), fenomen prin
care apa este atras de substantele organice
coloidale hidrofile din plant avnd ca urmare
sporirea n greutate si volum a acesteia sau a
unor organe ale ei. Substantele organice co-
loidale hidrofile posed capacitti de imbibitie
diferit (exemplu, proteinele, gelatina se m-
bib cu mult ap si pot trece din starea de gel
n starea de sol; amidonul, celuloza, lignina,
pectina are o imbibitie limitat, retinnd o anu-
mit cantitate de ap). Moleculele de ap p-
trund printre micelele coloidale si le nconjoar
ca niste pelicule. Limita de deprtare a mi-
celelor depinde de forta de coeziune ce se
manifest ntre particulele diferitelor substante.
Cnd imbibitia este mare, micelele se nde-
prteaz ntre ele foarte mult. n peretele celu-
lar, pectina si celuloza au un grad mai mare de
imbibitie dect lignina. Experimental, se poate
constata c dac se mbib cu ap seminte de
leguminoase si cariopse de cereale timp de
12 ore, sporirea n volum si greutate este mai
mare la semintele de leguminoase (fasole, ma-
zre, bob). Gradul de imbibitie este influentat
de prezenta n solutii a unor ioni minerali, de
temperatur si pH. n solutii cu sruri de potasiu
imbibitia este mai mare dect n cele cu sruri
de sodiu si, de asemenea, este mai mare n
solutii cu ioduri fat de cele cu cloruri (P. Ne-d
e l c u, 1975). Imbibitia creste n intensitate o
dat cu cresterea temperaturii pn la limitele
compatibile cu pstrarea structurii substantelor
mbibate. Din punct de vedere al pH-ului, im-
bibitia este mai mare n solutii acide si bazice.
IN (Linum usitatissimum), fam. Lina-
ceae. Plant erbacee, anual, textil, uleioas,
alogam, originar din regiunile Mediteranei,
Crimeei, Caucazului si Asiei Mici; se mai nu-
meste: in de fuior, in de smnt. Genetic,
2n = 30, 32. Cultivat din Antichitate pentru fibre
si smnt. n Neolitic se cultiva pentru extra-
gerea fibrelor, mai ales n China si India. De aici
s-a extins, cu migrarea popoarelor, n partea
vestic a Asiei, n Africa si Europa. Din Epoca
bronzului au fost gsite resturi de plante n
locuintele lacustre din Elvetia. Era cultivat de
egipteni, evrei, greci, romani, care l foloseau la
producerea de pnzeturi de cea mai bun cali-
tate. n piramidele egiptene au fost gsite pn-
zeturi si capsule (4000 ani . Hr.). Prin desene
din acel timp sunt redate lucrrile de recoltare,
de topit si melitat (E. Schi lling, 1930). n
epoca prebabilonian, cultura si prelucrarea
inului cptase renume deosebit n Orientul
Mijlociu. Orasele Borsippa si Colchis erau ves-
tite ca productoare de in. Vechii greci foloseau
semintele pentru alimentatia oamenilor, iar fi-
brele pentru testuri din care confectionau
in 367 in

mbrcminte, pnze pentru corbii, unelte de
pescuit. Romanii cultivau inul pe valea inferioa-
r a Tibrului si n sesul nord-estic al peninsulei.
testurile foloseau pentru pnze de corbii,
cptusirea platoselor, confectionarea de m-
brcminte pentru aristocrati, preoti etc. n
Spania se cultiva nainte de a fi cunoscut de
romani datorit comertului fenician. Aici fibrele
erau folosite pentru mbrcminte, confectio-
narea de site fine etc. Triburile germanice si
galii aveau cea mai ntins cultur de in din
lumea veche. Galii confectionau rufria de in,
mai ales cmasa, pe care au preluat-o romanii
si o numeau camisia". Rufria a fost adoptat
si de triburile germanice. n Federatia Rus se
cultiv din secolul al II-lea. n Europa cultura si
prelucrarea inul s-a mentinut la cot nalt p-
n n a doua jumtate a secolului al XIX-lea,
cnd a sczut din cauza concurentei bumba-
cului, mtsii si n secolul al XX-lea a fibrelor
artificiale (N. Zamfirescu si colab., 1965).
Formele cultivate astzi sunt inul pentru fibre
(L. u. ssp. eurasiaticum), inul pentru ulei(L. u.
ssp. mediterraneum), inul intermediar (L u.
ssp. transitorium). inul pentru fibre prefer cli-
mat umed, rcoros, luminozitate slab. Preten-
tii mari la umiditatea din sol si atmosfer. Cere
precipitatii multe, mici cantitativ, dese, toate
pn la perioada nfloririi, inclusiv. Are nevoie
de mult ap la mbobocit si nflorit. Perioada
de vegetatie, 90-95 zile, timp n care are ne-
voie de 180-220 mm precipitatii. Nu rezist la
perioade prelungite de uscciune. Merge bine
n zone cu 650 mm precipitatii anual, cu tempe-
raturi ce nu depsesc 16-17 C. Suma tem-
peraturilor pe ntreaga perioad de vegetatie,
1400-1800 C. Sensibil la temperaturi sczute
n fazele de rsrire si nflorire. Prefer soluri
cu textur usoar nisipo-lutoase sau cu textur
mijlocie, luto-nisipoase, afnate, aerisite, pro-
funde, bine structurate, fertile, cu pH 5,9-6,3.
Inul pentru ulei este mai pretentios la cldur
dect cel de fibre, mai ales n perioada de
formare a semintelor. Semintele germineaz la
minimum 1-3 C si optimum 5-6 C. n faza de
maturatie au nevoie de 20 C. Oscilatiile mari
de temperatur sunt duntoare, mai ales la
nflorit si maturizare. Perioada de vegetatie,
75-150 zile, timp n care cere 150-250 mm
precipitatii. Pn la nflorit utilizeaz cca 50%
din cantitatea de ap necesar pe ntreaga
perioad de vegetatie. Zilele nsorite, cu lumin
intens, favorizeaz acumularea uleiului n
smnt. Pretentios la sol. Vegeteaz bine si
d recolte bogate pe soluri fertile, profunde, de
tipul cernoziomului. Descriere. Rdcin pivo-
tant, subtire, lung, slab-ramificat. Tulpin
cilindric, groas de 1-2 mm, nalt de
80-110 cm la inul pentru fibre, 30-60 cm la inul
pentru ulei si cel intermediar. Frunze alterne,
lanceolate, lungi de 2-3 cm, late de 2-4 mm, cu
3 nervuri paralele, glabre, cu 2400-4000 sto-
mate pe cm
2
. Flori actinomorfe, albastre-azurii,
lung-pedicelate, grupate n dicazii terminale.
nflorire, VII-VIII. Polenizare entomofil. Fruct,
capsul globuloas, cu 7-10 seminte ovoide,
turtite, brune. Compozitie chimic. Semintele
contin ulei sicativ (3743%) cu indice de iod
168-192, substante proteice (23-24%), sub-
stante extractive neazotate (22%), celuloz
(5,5-8,8%), substante minerale (3,5-3,8%).
Turtele rmase dup extragerea uleiului contin
proteine (35%), grsimi (3-6%), sruri minera-
le. Pleava rezultat din capsule contine protei-
ne (7%), substante extractive neazotate (33%),
grsimi (4%). Cenusa fibrelor contine calciu
(50%), potasiu (17%), siliciu (13%), fier si alu-
miniu (8%). Principalii compusi organici ai fibrei
sunt: celuloza (86-90%), substante pectice (1-
2%), ceara si substante grase (1,5-2%),
lignin. Puzderiile (lemnul) rezultate n urma
topirii si zdrobirii tulpinilor (melitare) contin car-
bon (44%), hidrogen (5,92%), oxigen
(47,10%), azot (1,0%), cenus (1,78%). Conti-
nutul cel mai mare de fibre si calitatea cea mai
bun se afl la mijlocul tulpinii; n vrf si la baza
tulpinii calitatea si continutul n fibre sunt
sczute (25% si, respectiv, 12%). Alimentatie.
Uleiul poate fi folosit n alimentatia omului. In-
dustrie. Semintele servesc pentru extragerea
uleiului, folosit n industria lacurilor si vopsele-
lor, a linoleumului, musamalelor, culorilor tipo-
grafice etc. Fibrele obtinute din tulpini sunt re-
zistente la rupere, putrezire, au luciu mtsos,
sunt bune conductoare de cldur. Sunt utili-
zate n industria textil pentru testuri. Pnza
de in este folosit pentru confectionarea ruf-
riei de pat, de corp, fete de mas, servete,
haine de var, pnz pentru pictur, corbii,
parasute, cauciucuri, ncltminte, curele de
transmisie. Din fibre se mai fabric at pentru
masinile de cusut, at de cizmrie, dantele etc.
Cltii (fibrele scurte) sunt utilizate pentru testuri
grosiere din care se confectioneaz saci,
prelate, pnz pentru ambalaj, hrtie pentru
tigarete. Puzderiile (lemnul zdrobit) rezultate
in 368 i nel anual

din prelucrarea inului sunt folosite la fabricarea
plci aglomerate pentru industria mobilei si
constructii. Bioterapie. Semintele de in (Lini
semen) si fina de in (Farina Lini) au aplicatii
terapeutice n medicina uman si veterinar.
Intern, semintele sunt utilizate ca laxativ-purga-
tiv, emolient, iar extern ca antiseptic si calmant.
nmuiate n ap, semintele formeaz un bloc
mucilaginos. Ajuns n intestin favorizeaz me-
canic expulzarea bolului fecal. Actioneaz ca
emolient si laxativ mecanic. Sunt folosite n
tratarea constipatiei, cistitelor, abceselor, fu-
runculelor. Fina de in are actiune emolient
pentru umectarea tegumentelor si nmuierea
crustelor. Degresat, fina de in este utilizat
n cataplasme. Are nsusirea de a pstra timp
ndelungat temperatura apei cu care au fost
preparate. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru combaterea inflamatiilor tubului di
gestiv si constipatiei: seminte ntregi, se nghit
2 lingurite sau linguri (dup caz) cu putin ap
pe zi, din care una seara nainte de culcare.
Actioneaz bine chiar n constipatii rebele.
2. Pentru combaterea inflamatiilor tubului di
gestiv si ale cilor urinare (cistite): a) infuzie,
din 1 lingurit seminte la un pahar cu ap cald.
Se las n repaus 20-25 minute. Se strecoar.
Se beau 1-2 cni pe zi; b) macerat, 1 lingurit
seminte ntregi la 100 ml ap rece. Se las
60 minute la temperatura camerei. Se adaug
o feliut de lmie. Se strecoar. Se bea ori
cnd n timpul zilei; actiune puternic emolient,
laxativ, chiar purgativ. Uz extern. 1. Pentru
tratarea rnilor deschise: cataplasme, cu fin
de in amestecat cu miere albine. Se aplic
unguente pe ran. 2. Pentru tratarea arsurilor:
uleide in amestecat bine prin agitare cu acelasi
volum de ap de var. Se obtine un preparat
lichid alb-lptos (Linimentum calcis), cu care se
unge zona afectat. Vindec bine arsurile re
cente. 3. Pentru tratarea contuziilor: a) cata
plasme, din fin seminte (seminte mcinate),
n amestec cu alte ingrediente si ap necalca-
roas; pasta obtinut se aplic pe locul
dureros; b) cataplasme, din decoct fin se
minte de in si musetel sitat (cernut), n prti
egale. Se fierbe pn devine o past. Se aplic
pe piele, n locul dureros; se tine pn se r
ceste. 4. Pentru tratarea abceselor, furuncule
lor: cataplasme din fin de in si musetel. Fina
se amestec cu apa, cu pulbere de musetel
(prti egale) si se fierbe pn devine o past.
Se asaz ntre dou bucti de pnz si se
aplic pe locul bolnav. Se mentine cald cteva
ore. Calmeaz durerile, favorizeaz fluidificarea
si evacuarea puroiului. Medicin veterinar.
Uz intern. Pentru tratarea inflamatiilor si a irita-
tiilor tubului digestiv, constipatiei, atoniei presto-
macelor, mpstrii rumenului: a) ulei extras din
seminte; b) decoct, din 8 g seminte la 200 ml
ap. Se fierbe 10-15 minute. Se strecoar. Se
las la rcit. Se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt). Dozele de tratament pentru
mucilag: animale mari (cabaline, taurine),
0,5-1 l; animale mijlocii (ovine, caprine, porci-
ne), 0,100-0,250 l; animale mici (pisici, cini,
psri), 0,030-0,100 l. Dozele de tratament cu
seminte: animale mari, 50-100-150 g; animale
mijlocii, 10-25-50 g; animale mici, 1-2-5 g. Se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt). Uz extern. Pentru tratarea arsurilor, abce-
selor, furunculozei, flegmoanelor: cataplasme,
cu pulbere seminte. Atentie! Supradozarea
afecteaz toxic toate speciile de animale si n
mod deosebit caii. Principiile toxice sunt acidul
cianhidric, linamarina, linaza. Simptome: stare
de neliniste, colici, hipersalivatie, vom, respira-
tie dispneic si foarte accelerat, convulsii, con-
tractii tetaniforme, tahicardie, cianoza mucoase-
lor, stare comatoas, moarte. Se intervine cu
hiposulfit de sodiu 1-2 mg/kg corp, intravenos,
n solutie apoas 5-10%; albastrul de metilen
2% intravenos, 50-150 ml, asociat cu 10 ml
nitrat de sodiu 20% intravenos; tonice cardiace;
splaturi gastrice, crbune vegetal, permanga-
nat de potasiu (E. Neagu, C. Sttescu,
1985). Cosmetic. Pentru ntretinerea pielii
minilor: cataplasme cu fin de in (15 g), rizom
stnjenel sub form de pulvis" (10 g), miere
(30 g), talc (15 g), spun praf (40 g), glicerin
(20 g). Pasta obtinut se ntinde pe mini pentru
30-60 minute, apoi se spal cu ap cald si
spun. Zootehnie. Turtele de in rmase de la
extractia uleiului reprezint un excelent nutret
concentrat. Utilizate n hrana vacilor cu lapte,
porcilor si animalelor n crestere. Agricultur.
Plant bun premergtoare. Prseste terenul
devreme si l las curat de buruieni. Bun pro-
tectoare pentru morcovi, pentru c umbreste
putin terenul. Apicultur. Specie melifer. Florile
sunt vizitate de albine pentru culesul de nectar si
polen. Productia de miere, 10 kg/ha. Pondere
economico-apicol mic (v. Pl. XXVIII, 6).
INEL ANUAL, tesut lemnos format
ntr-un an de vegetatie, care confer o
i nel anual 369 inflorescent

structur concentric cilindrului central la plan-
tele lemnoase. Rezult din periodicitatea func-
tional a zonei generatoare libero-lemnoase
(cambiu). n fiecare an se formeaz cte o
zon de l i ber si una de l emn secundar
(fig. 143). tesutul lemnos format primvara
cuprinde vase lemnoase cu deschidere larg,
prin care circul mult ap, necesar unor in-

Fig. 143. Formarea inelelor anuale la tulpina
dicotiledonatelor:
a - structur primar; b - structura tulpinii la
sfrsitul anului nti; c- la sfrsitul anului al
doilea; 1 - cambiu vascular; 2 - limita dintre
scoart si cilindrul central; 3- liber primar; 4- inele
cu liber secundar; 5 - lemn primar; 6 - inele de
lemn secundar; 7- scoart primar; m- mduv.
tense procese fiziologice. Cu naintarea n pe-
rioada de vegetatie, lumenul vaselor devine din
ce n ce mai mic. Toamna, spre sfrsitul peri-
oadei de vegetatie, vasele lemnoase devin
foarte strmte si corespund unei circulatii re-
duse de sev. brut. Acum se produc mai mul-
te fibre lemnoase. tesutul se impregneaz cu
lignin. Toamna trziu, circulatia sevei se
opreste. tesutul lemnos format nconjoar, ca
o manta, pe cel din anul precedent. Tulpina,
sectionat transversal, reliefeaz inelul anual
concentrice. Ele devin vizibile datorit diferen-
tei dintre lemnul poros, format primvara si
lemnul dens format toamna. Numrul inelului
anual indic numrul de ani pe care i are
arborele. Grosimea inelelor permite aprecierea
conditiilor de vegetatie din viat. Inelele groase
arat conditii bune de vegetatie, cu umiditate
optim, inelele nguste denot secet.
INFLORESCENt (Inflorescen-
tia), totalitate a florilor grupate pe o ax co-
mun. De regul, pe axa principal, la sub-
suoara unor bractee se formeaz axe secun-
dare numite pediceli, ce se termin cu flori.
Sistemul de ramificatie si crestere al axei
delimiteaz inflorescente monopodiale (race-
moase, botritice, centripete, nedefinite) si inflo-
rescente simpodiale (cimoase, centrifuge, defi-
nite). I. INFLORESCENtE MONOPODIALE
au axa principal prevzut terminal cu un mu-
gure vegetativ ce, teoretic, asigur cresterea
indefinit n lungime. Concomitent, n lungul
axei principale se formeaz, de la subsuoara
bracteelor, axe secundare (pediceli), terminate
fiecare cu o floare. Succesiunea nfloririi este
de la baz spre vrf (acropetal), la inflores-
centa cu axa principal alungit, si de la peri-
ferie spre centru (centripetal), la inflorescenta
la care florile se afl n acelasi plan. Se sub-
divid n inflorescente monopodiale simple, in-
florescente monopodiale compuse, homotac-
tice si heterotactice. A. Inflorescente
monopodiale simple au axa principal rami-
ficat o singur dat. Din aceast categorie fac
parte (fig. 144): racemul(ciorchina), axa prin-
cipal poart alternativ, la diferite niveluri, pedi-
celi de aceeasi lungime, fiecare terminat cu o
floare. Aparitia florilor este acropetal (exem-
plu, salcm, coacz rosu, lcrmioar, zam-
bil, mlin, majoritatea brasicaceelor); corim-
bul, axa principal poart alternativ, la diferite
niveluri, pediceli inegal de lungi, care ajung cu
florile aproximativ la acelasi nivel; axele
secundare inferioare sunt mai lungi dect cele
superioare; nflorire acropetal (exemplu,
prul, visinul turcesc, cununita, voalul-miresii
etc.); spi cul si mpl u, axa principal lung
poart flori sesile sau scurt-pedicelate, dispuse
n axila bracteelor (exemplu, ptlagina); spicul
cu axa principal flexibil si flori unisexuate se
numeste ament sau mtisor (exemplu, salcie,
plop, nuc, alun etc.); spadixul, axa principal
ngrosat poart flori sesile, adesea unisexua-
te, inflorescenta este nvelit de o bractee n
form de cornet numit spat (exemplu,
inflorescent 370 inflorescent

Fig. 144. Tipuri de inflorescente monopodiale (racemoase) simple:
1 - spic, la ptlagin (Plantago sp.); 2 - racem, la coacz (Ribes sp.); 3 - corimb, la mahaleb (Prunus
mahaleb); 4 - spadix, la rodul-pmntului (Arum maculatum); 5- umbel simpl, la leurd (Allium ursinum);
6 - capitul, la trifoi rosu (Trifolium pratense); 7 - capitul, la scaiul-dracului (Eryngium campestre);
8 - calatidiu, la brusture (Arctium lappa); br- bractee.
rodul-pmntului, coada-zmeului, papura);
stiuletele de porumb (inflorescenta femel)
poate fi considerat un spadix netipic; umbela
simpl, axa principal poart pediceli de ace-
easi lungime ce pornesc din acelasi loc ridicnd
florile aproximativ la acelasi nivel; baza pedi-
celelor este nconjurat de mai multe bractei
care alctuiesc involucrul; are forma unei um-
brele (exemplu, ceap, cires, corn, coroniste
etc.); capitulul, axa principal scurt, globu-
loas sau disciform, prevzut uneori cu in-
volucru la baz format din bractee; florile sunt
sesile sau aproape sesile (exemplu, trifoi, lu-
cerna, scaiul-dracului etc.); calatidiul (antodi-
ul), ax scurt si ltit, cu fata superioar con-
vex, ca la musetel, sau disciform, ca la
ppdie, floarea-soarelui etc. Florile sunt se-
sile, ligulate pe margine si tubuloase n partea
central. Partea inferioar a inflorescentei este
prevzut cu un involucru. B. Inflorescente
monopodiale compuse homotactice (dibo-
trii) au axa principal ramificat de mai multe
ori. Florile sunt purtate de axe secundare de
diferite ordine (II, III, IV etc.) formnd inflo-
rescente simple, de acelasi fel (fig. 145). Se
deosebesc: racemul compus, const din inse-
rarea pe axa principal a mai multor raceme
simple; ele provin din ramificarea axei princi-
pale; fiecare ax secundar rezultat din prima
ramificare constituie axa racemului simplu; prin
ramificarea ei n axe de diferite ordine purt-
toare de flori rezult n ansamblu racemul com-
pus (exemplu, vita de vie, tartan, castan sl-
batic etc.); corimbul compus const din
inserarea pe axa principal a mai multor corim-
be simple; n dezvoltarea lor ajung cu florile
aproximativ la acelasi nivel (exemplu, scorusul
de munte, pducelul etc.); spi cul compus,

inflorescent 371 inflorescent
Fig. 145. Inflorescente monopoidale
compuse:
1 - spic compus, la gru (Triticum
aestivum); 2 - racem compus, la vita-
de-vie (Vitis vinifera); 3 - corimb
compus, la scorus (Sorbus aucuparia);
4 - umbel compus, la speciile fam.
Apiaceae (Umbeliferae); 5 - calatidiu
compus, l a f l oarea de col t
(Leontopodium alpinum); a - spiculet;
b - floare cu dou palei; c- floare fr
pal ei ; d - di agrama unui spi cul et;
6 - diagrama teoretic a florii de gru;
g - gl ume; 1 - l odi cul e; p - pal ei ;
o - ovar; st - stamine; stg - stigmat;
b r - b r a c t e i ; i - i n v o l u c r u ;
iv. - involucel.
format dintr-un ax numit rahis, pe care se prind
mai multe spiculete simple, constituite din una
sau mai multe flori sesile; spiculetele se insera
pe clcie (nodurile axului); baza fiecrui spi-
culet este prevzut de obicei cu dou bractee
numite glume (exemplu, gru, orz etc.); cnd
spiculetele sunt lung-pedunculate inflorescen-
tele se numesc panicul(exemplu, orez, ovz);
umbela compus, format din mai multe axe
secundare, numite radii, ce pornesc din partea
terminal a axei principale; fiecare radie poart
o umbel simpl numit umbelul; baza um-
belei compuse are un involucru, iar baza um-
belulelor un involucel, constituit din bractee
(exemplu, morcov, mrar si alte specii din fam.
Apiaceae); calatidiul compus, format din mai
multe calatidii simple, involucrate, prinse sesil
pe un ax disciform (exemplu, floarea de colt).
C. Inflorescente monopodiale compuse
heterotactice (mixte, polimorfe) au axa prin-
cipal ramificat de mai multe ori; florile sunt
purtate de axe secundare de diferite ordine (II,
III, IV etc.), formnd inflorescente simple ce nu
sunt de acelasi fel. Reprezentate prin: - racem
de umbele (exemplu, ieder); - racem din
calatidii (exemplu, podbal); corimb din calatidii
(exemplu, coada-soricelului); panicul din
calatidii (exemplu, pelin). II. INFLORESCENtE
SIMPODIALE posed axa principal terminat
cu o floare. Crestere definit, limitat. Axele
secundare, de ordinul II, III, IV etc., depsesc,
prin crestere, de multe ori axa principal si
fiecare se termin cu o floare. Caracterul limitat
al cresterii se manifest si la ele. Succesiunea
nfloririi este de la centru spre periferie
(fig. 146). Cea dinti se deschide floarea axei
principale si apoi, n mod succesiv si centrifug,
se deschid si celelalte. Se subdivid n inflo-
rescente simpodiale simple, inflorescente sim-
podiale compuse homotactice si heterotactice.
A. Inflorescente simpodiale simple au axa
principal ramificat diferit, rezultnd monoca-
ziul, dicaziul, pleiocaziul. 1. Monocaziul (cima
unipar), axa principal se ramific unilateral.
Axa principal si axele secundare se termin
cu o floare. Variante: cima scorpioid (cinci-
nul), toate ramurile terminate cu o floare apar
pe o singur latur, n acelasi sens, dar n
planuri diferite; prezent la speciile din fam.
Boraginaceae; ci ma eli coidal (bostri xul),
inhibitori 372 insecticide vegetale
Fig. 146. Schemele inflorescentei
simpodiale:
A - drepaniu n profil; B drepaniu
n proiectie; C - ripidiu n profil;
D- ripidiu n proiectie; E- dicatiu;
F - bostrix (proiectie); G - cincin
(proiectie); a - axa principal;
b
1
, b2, b
3
etc. - succesiunea
bracteel or; 1, 2, 3, et c. -
succesiunea florilor.
ramurile terminate cu o floare se dezvolt al-
ternnd n lungul unei linii elicoidale (exemplu,
gladiol, petunie, crin galben); cima n evantai
(ripidiu) ramurile, terminate cu o floare, se
dezvolt ntr-un singur plan, dar n dou sensuri
opuse (exemplu, stnjenel); cima n secer
(drepaniul), ramurile, terminate cu o floare, se
dezvolt n acelasi plan si n acelasi sens sau
directie; prezent la speciile din fam. Juncace-
ae. 2. Dicaziul (cima bipar), axa principal,
terminat cu o floare, formeaz dou ramuri
opuse de ordinul I, la primul nod de sub floare.
Ele apar la subsuoara unor bractee. Ramurile
cresc mai lungi dect axa principal si fiecare se
termin cu o floare. De la nodul aflat imediat sub
floare se formeaz ramuri opuse de ordinul II,
terminate fiecare cu o floare. Caracteristic
speciilor din fam. Caryophyllaceae. Glome-
rulul, ntlnit la plantele din fam. Cheno-
podiaceae, este un dicaziu cu ramurile foarte
scurte ceea ce face ca florile s fie ngrmdite.
3. Pleiocaziul (cima multipar), axa principal,
terminat cu o floare, formeaz sub floare mai
multe ramuri de ordinul II, dispuse n verticil
(exemplu, specii de Sedum). B. Inflorescente
simpodiale compuse homotactice (dicine),
formate din inflorescente de acelasi fel.
Variante: cincinul compus, ntlnit la vanilia de
cmp; dicaziul compus, ntlnit la speciile de
Silene, Saponaria; pleiocaziul compus, ntlnit
la soc. C. Inflorescente simpodiale compuse
heterotactice (mixte, polimorfe), formate din
tipuri diferite de inflorescente simple. Variante:
di cazi i di n monocazi i (exemplu, tei);
pleiocazii din ciatii (exemplu, laptele-cinelui);
spice din dicazii (exemplu, carpen); amenti
din dicazii (exemplu, mesteacn, anin); cim
elicoidal din calatidii (exemplu, cicoare).
INHIBITORI (Inhibitores), compusi
chimici antimicrobieni (exemplu, compusii
cuma-rinici, acizii hidroxicinamici de tipul
acidului clo-rogenic etc.). Se acumuleaz n
apropierea zonei de infectie din plant opunnd
rezistent rspndirii agentului patogen n
ntregul organism.
INOZITOL, VITAMINA I
INSECTICIDE VEGETALE, sub-
stante organice produse de plante care servesc
la combaterea insectelor si a mamiferelor ro-
ztoare mici. Posed structur chimic variat.
n florile de Tanacetum cinerariifolium, Paeonia
lactiflora etc. au fost identificate substantele
insecticide piretrina si cinerina, reprezentnd
esteri, care se scindeaz prin hidroliz n cito-
alcoolii nesaturati piretrolona, cinerolona si aci-
zii ciclopropan-monocarboxilic si, respectiv, di-
carboxilic. Unele specii de fabacee Derris,
Jochocarpus, Millelia, Mundulea, Tephrosia
contin insecticide din grupa rotenoidelor (ro-
tenona), care sunt toxice pentru insecte, pesti
5 6 4 2
fO-
integument 373 ipcrige

si mamifere mici. Ceapa rosie de mare (Scilla
maritima) contine glicozidul scilirozida, foarte
toxic pentru mamiferele roztoare. Sfecla alb
contine substanta senevolul feniletilenic, insec-
ticid natural foarte toxic pentru muste. Speciile
din familiile Asteraceae si Rutaceae contin o
serie de izobutilamide nesaturate reprezentnd
insecticide naturale. Se extrag din materialul
vegetal cu solventi organici. Piretrinele si cine-
rinele se extrag cu eter de petrol, iar rotenonele
cu benzen, alcool, eter. Probabil aceste sub-
stante servesc plantelor la aprarea contra
insectelor. Extrase din plante, omul le poate
folosi ca insecticide.
INTEGUMENT (Integumentum), n-
velis protector vascularizat al nucelei ovulului.
Filogenetic provine din una sau mai multe spo-
rofite concrescute, proces constant la diferite
specii fosile din Pteridospermales. Ovulul gim-
nospermelor si majoritatea angiospermelor cu
flori gamopetale posed un singur integument
(exemplu, Apiaceae). Speciile de angiosperme
dicotiledonate si monocotiledonate, cu flori dia-
lipetale, au ovul prevzut cu dou integumente:
unul extern, mai gros, numit primin si altul
intern, mai subtire, numit secundin. Ambele
integumente sunt alctuite din 2-3 straturi de
celule. Se formeaz prin diviziuni periclinale ale
protodermei placentare. Plantele parazite au
ovulul lipsit de integumente (Rafflesiaceae, Lo-
ranthaceae, Santalaceae) (-> OVUL).
INTERFAZ, intervalul de timp exis-
tent ntre dou diviziuni succesive ale unei
celule. Reprezint perioada cea mai lung din
cadrul unui ciclu celular. Se caracterizeaz prin
importante reactii metabolice si un intens trans-
fer de material energetic ntre nucleu si cito-
plasm. n nucleu se dubleaz cantitatea de
ADN si de proteine histonice. Sunt sintetizate
substante proteice si diferite tipuri de ARN.
Nucleolul ajunge la dimensiunea maxim. Pro-
cesele complexe ce se desfsoar s-au putut
delimita conventional, n faze, fiecare din ele cu
aspecte functionale diferite. Faza d reprezint
perioada presintetic, constnd din lipsa pro-
cesului de sintez a ADN-ului. Celulele care nu
se mai divid rmn n aceast stare. Cele care
se pregtesc pentru diviziune manifest pro-
cese de organizare a substratului de sintez a
enzimelor necesare replicrii ADN-ului, sinte-
zei ARN-ului si a unor mici cantitti de proteine
histonice. G
1
msurat n timp ocup 25-50%
din interfaz. La mamifere dureaz 5-10 ore.
Aceast faz este foarte scurt sau poate lipsi
la celulele care se divid rapid. Faza S repre-
zint perioada de sintez n cursul creia se
dubleaz cantitatea substantelor si structurile
njumttite prin diviziunea celular anterioar.
Se dubleaz cantitatea de ADN si de proteine
histonice. Se sintetizeaz macromolecule pro-
teice caracteristice aparatului acromatic. Se re-
duce sinteza de ARN, fr ns a se opri, n
cazul celulelor vegetale se sintetizeaz sub-
stante organice necesare alctuirii peretelui
celular desprtitor. Activitatea general de sin-
tez care se desfsoar n nucleu si
citoplasm are o durat relativ constant
pentru specie si tipul de tesut. Reprezint cca
35-40% din interfaz, respectiv 6-8 ore. Faza
G
2
reprezint perioada postsintetic
caracterizat prin transformri metabolice si
organizatorice necesare diviziunii celulare.
Creste volumul nucleului avnd o cantitate
dubl de ADN. Se sintetizeaz intens ARN si
proteinele necesare alctuirii fusului de
diviziune. Msurat n timp, G2 dureaz 4-5
ore. La sfrsitul fazei G
2
intervine o serie de
modificri n organizarea fizic si chimic a
cromozomilor (I. Anghel, 1979). Sfrsitul
interfazei presupune intrarea nucleului n
diviziunea mitotic, care se soldeaz, n final,
cu dou celule-fiice (-> MITOZ).
INULINA, poliglucid nereductoare.
Descoperit de V. Rose (1804). Are grad mic
de polimerizare (molecula este format din
30 resturi de B-D-fructoz). Hidrolizeaz enzi-
matic si n mediul acid. Pe cale enzimatic,
hidroliza se produce sub influenta inulazei. n
mediul acid, la rece, hidroliza are loc repede
sub actiunea acizilor slabi diluati (exemplu,
acid acetic diluat). Face parte din grupa fruc-
tani. Larg rspndit la speciile din fam. Aste-
raceae si Liliaceae. Se gseste n toate orga-
nele plantei, dar n special n tubercule, rizomi
sau rdcini, unde se acumuleaz toamna ca
substant de rezerv (Dahlia variabilis, Heli-
anthus tuberosus, Cichorium intybus, Inula he-
lenium, Taraxacum officinale, Colchicum au-
tumnale, Veratrum album etc.).
IPCRIGE (Gypsophila paniculata),
fam. Caryophyllaceae. Plant erbacee, pere-
n, medicinal, geofit-camefit, xeromezofit,
moderat termofil, slab acid-neutrofil spre
ipcrige 374 ipcrige

neutru-bazofil, heliofil, ntlnit pe locuri nisi-
poase, usoare, bine aerisite, nsorite din Do-
brogea, sudul Munteniei si Olteniei, sudul Mol-
dovei, Cmpia de Vest; se mai numeste
coroana-miresei, floarea-miresei, gipsrit,
iperige, scuturice, strlucit. Genetic, 2n = 34,
28. Fitocenologic, ncadrat n Festucion vagi-
natae. Nu suport terenuri grele. Se poate cul-
tiva pe aluviuni fertile, adnci. Sunt favorabile
climatic pentru cultur judetele Constanta, Tul-
cea, Brila, Dolj, Galati, Ialomita, Vaslui. Rs-
pndit n Europa, Asia. Descriere. Rizom
gros, din care pornesc rdcini brun-glbui,
lungi pn la 2 m. Tulpini aeriene numeroase,
ramificate de la baz, glabre, numai n partea
inferi oar fi n-proase, nalte de 60-90
(100) cm. Frunze lanceolate, acute, cu trei ner-
vuri. Flori albe, mici, cu caliciu tubulos, corol
cu 5 petale de dou ori mai lungi dect caliciul,
10 stamine si ovare cu 2 stile; grupate n inflo-
rescente tip dicaziu, foarte laxe. nflorire, VIIX.
Fruct, capsul cu seminte brun-negricioase,
turtite. Compozitie chimic. Rizomii si rd-
cinile contin saponozide (6-20%), zaharuri,
substante grase, cantitti mici de ulei volatil,
sruri minerale. Industrie. Rizomii si rdcinile
sunt utilizate la fabricarea unor spunuri fine,
detergenti superiori pentru testurile fine, spu-
manti pentru exicatoare, precum si n industria
alimentar. Bioterapie. Rdcinile au utilizare
terapeutic n medicina uman si veterinar.
Principiile active pe care le contin diminueaz
tensiunea superficial, modific permeabilita-
tea membranei celulare, mreste secretia de
bil si secretiile altor glande digestive. Pulberile
din rdcin irit puternic mucoasa nazal si
conjunctivele. Actiune depurativ si expecto-
rant. Medicina veterinar foloseste rdcina
n tratarea afectiunilor pulmonare si nefritelor.
Recoltare. Rdcinile (Gypsophilae radix, cu-
noscute si sub numele de Saponariae albae
radix) se recolteaz din august pn n noiem-
brie, nainte de primul nghet. Se spal n cu-
rent de ap, se taie n bucti de 10-20 cm si se
despic. Se usuc la soare n strat subtire.
Uscare artificial, la 40-50 C. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea dischi-
neziei biliare si pentru actiunea sa depurativ:
a) decoct, din 1 lingurit amestec prti egale
pulbere rdcin ipcrige si spunrit la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 10-15 minute.
Se strecoar. Se iau 2-3 linguri pe zi pentru
tratarea dischineziei si 3-5 linguri pe zi pentru
cresterea diurezei si sudoratiei; b) extract, din
1 lingur amestec prti egale pulbere rdcin
ipcrige si spunrit, la o can (250 ml) cu
ap rece. Se las la macerat 9 ore. Se stre
coar. Se bea n cursul unei zile. 2. Pentru
tratarea bronsitei: a) decoct, din 1 lingurit
amestec prti egale pulbere rdcin ipcrige
si spunrit la o can (250 ml) cu ap. Se
fierbe 10-15 minute. Se strecoar. Se iau
3-5 linguri pe zi; b) extract, din 1 lingurit
amestec prti egale pulbere rdcin ipcrige
si spunrit la o can (250 ml) cu ap rece. Se
las la macerat 2-3 ore. Se strecoar. Se bea
n cursul unei zile. 3. Pentru actiune diuretic,
sudorific, n afectiuni cronice ale aparatului
urinar, extract, din 1 lingurit amestec prti
egale pulbere rdcin ipcrige si spunrit la
o can (250 ml) cu ap rece. Se las la macerat
8 ore. Se strecoar. Se bea n cursul unei zile.
Uz extern. 1. Pentru combaterea viermilor in
testinali (oxiuri): decoct, 20-40 g amestec pul
bere rdcin ipcrige si spunrit la 1 l de
ap. Se fierbe 20-25 minute. Se strecoar. Se
fac bi locale (anale) si, dac se poate, intra-
rectale. 2. Pentru tratarea eczemelor, furun
culozei si ca cicatrizant pentru rni: decoct, din
2 lingurite amestec prti egale pulbere rd
cin ipcrige si spunrit la o can (250 ml) cu
ap. Se fierbe 15-20 minute. Se strecoar. Se
fac splaturi locale folosindu-se un tampon cu
vat. Tratamentul intern si extern se poate face
folosindu-se n retetele prezentate si numai
pulbere pur de rizom si rdcin de ipcrige.
Medicin veterinar. Uz intern. Pentru trata
rea afectiunilor pulmonare, nefrite (adjuvant):
a) infuzie, din 2-5 g rdcin uscat si mrun-
tit peste care se toarn 100 ml ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se las la rcit. Se administreaz prin breuvaj
bucal (se toarn pe gt); b) decoct, din 2-5 g
rdcin uscat si mruntit la 100 ml ap. Se
fierbe 10 minute la foc domol. Se strecoar. Se
rceste. Se administreaz prin breuvaj bucal;
c) macerat, din 1 lingurit pulbere rdcin la
200 ml ap rece. Se las acoperit 8 ore. Se
strecoar. Se administreaz prin breuvaj bucal.
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
taurine), 10-30-50 g; animale mijlocii (ovine,
caprine, porcine), 2-5 g; animale mici (pisici,
cini, psri), 0,5-1 g. Rol expectorant, depu-
rativ, fluidifiant, diuretic. Uz extern. Pentru tra
tarea plgilor, eczemelor: infuzie sau decoct,
pregtite ca mai sus. Se spal locul sau se
iridacee 375 isop

aplic cataplasme cu un pansament steril m-
bibat cu solutia rezultat din infuzie sau decoct.
Rol cicatrizant.
IRIDACEE (Iridaceae), familie care
cuprinde 60 genuri, cu cca 1500 specii plante
monocotiledonate erbacee, perene. Rspn-
dite n regiunile calde si temperate ale globului.
Rizom repent sau cu bulbotuber. Frunze n-
tregi, lanceolate, uneori ensiforme, alterne,
biseriate, cu nervuri paralele. Flori actinomorfe
sau zigomorfe, bisexuate (hermafrodite) pro-
tejate de foliolele spatului; perigon tubulos la
baz, din 6 tepale (lacinii) dispuse n 2 cicluri;
androceul din 3 stamine, cu antere extrorse;
gineceul inferior, cu ovar trilocular si stigmate
foliacee. Formula floral: (H2 sau 1 P
3+3
;
(3+3)
;
AG
3(
3). Polenizare entomofil. Fruct capsul,
multisperm. Flora spontan a Romniei con-
tine 34 specii apartinnd la 5 genuri: Iris, x= 5,
6,7,8, 11, 17; Sisyrinchium; Crocus; Fereesia;
Gladiolus, x= 15. Important decorativ, medi-
cinal.
ISOTACEE (Isoetaceae), familie
care cuprinde 61 specii plante pteridofite ac-
tuale, terestre, acvatice (submerse, amfibii) si
palustre, supravietuind din Cretacic. Tulpin
subteran scurt (rizofor) cu radicele lungi,
subtiri, bifurcat ramificate. Frunze lineare, tro-
fofite (asimilatoare) si sporofite, dispuse n ro-
zet; macrosporofitele dispuse la exterior, mi-
crosporofitele la interior. Macrosporii tetraedici,
microsporii eliptici. Genuri: Isoetes (60 sp.) cu
larg rspndire pe glob si Stylites andicula,
descoperit n M-tii Anzii (Peru). Flora spon-
tan a Romniei a avut n componenta sa
2 specii: Isoetes lacustris si I. setaceea care au
disprut.
ISOP (Hyssopus officinalis), fam. La-
miaceae. Plant erbacee, peren, ornamen-
tal, heliofil, rezistent la secet, rezistent la
geruri de -30 C, pe soluri diferite, dar cu o
bun vegetatie pe cele calcaroase; se mai nu-
meste cimbru cel bun, cimbru de grdin, cule-
celbun. Genetic, 2n= 12. Plant cunoscut din
Antichitate si amintit n lucrrile lui Theo-
phrast, Dioscorides, Columella, Plinus cel B-
trn si n Biblie, psalmul 50 al mpratului Da-
vid. Se seamn direct n cmp, la locul
definitiv, cu o rsrire rapid si uniform. Rs-
pndit n Europa, Asia. Descriere. Rizom
scurt, brun, multicapitat, din care pornesc mai
multe rdcini verticale. Tulpini mai multe la
numr pornite dintr-un singur rizom, erecte,
cilindrice si lignificate n partea inferioar, cu
patru muchii, si erbacee n partea superioar,
ramificate de la baz. Frunze liniar-lanceolate,
glabre, lucioase, aproape sesile, cu marginea
ntreag, opuse, lungi de 2-4 cm, nguste de
2-8 mm. Flori violacee, rar roz sau albe; caliciu
tubulos, pubescent, prevzut cu 15 nervuri si
5 dinti acuminati; corol tubuloas si bilabiat
(labiul inferior trilobat, n care lobul median este
bifid); androceu cu 4 stamine, divergente; gine-
ceu cu stil subtire. nflorire, VIIIX. Fruct, nu-
cul obovat, trunchiat, neted, grupate cte
patru. Compozitie chimic. Prtile aeriene ale
plantei contin ulei eteric (n cantitate mai mare
n flori, apoi n frunze), derivati flavonoidici,
hesperidin (5,2-5,8%), diosmin, triterpenoi-
de, acid ursolic, acid oleanolic, B-sistenol, glu-
cide, lipide, taninuri, substante minerale (Ca, K,
Na, P, Fe, Mn, S, Cu, Zn, Mo, Al). Uleiul eteric
contine pinocamfon, pinen, terpinen, camfen,
pinocamfeol, terpineol, mirtenol, acetat de mir-
tenii, izopinocamfon, camfor, tujon, sesqui-
terpene (cariofilen, humulen, cadinen, nevo-
lidol etc.) s.a. Bioterapie. Prtile aeriene ale
plantei au utilizri terapeutice n medicina uma-
n si veterinar. Principiile active din plant
actioneaz ca antiseptic bronsic si pulmonar,
expectorant, hipotensiv vasodilatator arterial,
bronhodilatator, sudorific, scade fragilitatea ca-
pilarelor, stimuleaz pofta de mncare, mpie-
dic infiltrarea gras a ficatului, diuretic, lini-
steste durerile abdominale si expulzeaz
gazele din intestin (carminativ). Intr n com-
pozitia ceaiului antiasmatic, a ceaiului pectoral
nr. 2 si a ceaiului sudorific PLAFAR. Poate fi
ntlnit n numeroase preparate industriale si
prescriptii magistrale. Planta este folosit de
medicina uman n afectiuni hepatice, bronsite,
astm bronsic, laringite, traheite, anorexie, hi-
dropizie, tensiune arterial, meteorism, ca su-
dorific si cicatrizant, iar n medicina veterinar
ca antiseptic, expectorant, vasodilatator, bron-
hodilatator, tonic amar, stomahic, astringent,
sudorific, anticataral si cicatrizant. Recoltare.
Prtile superioare ale plantei cu inflorescente
(Hyssopiherba) se recolteaz cnd plantele au
nflorit pe jumtate, pe vreme frumoas, ntre
orele 10 si 17. Se usuc la umbr n strat
subtire, n ncperi bine aerisite. Uscare arti-
ficial, la 30-35 C. Medicin uman. Uz
iuglandacee 376 iuncaginacee

intern. Pentru tratarea hipertensiunii arteriale,
lipsei poftei de mncare, usurarea activittii
digestive, tusei de diverse etiologii, n bronsit,
astm bronsic, grip, guturai, laringite, traheite,
hidropizie: infuzie, din 1-2 lingurite plant m-
runtit sau pulbere plant la o can (250 ml) cu
ap n clocot. Se las acoperit 15-20 minute.
Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi. n cazul
stimulrii poftei de mncare se bea cu cca
30 minute nainte de mas. Uz extern. Pentru
tratarea rnilor: infuzie, din 1-2 linguri pulbere
plant la o can (250 ml) cu ap n clocot. Se
las acoperit 20-25 minute. Se strecoar. Se
fac bi locale sau se aplic comprese pe locul
afectat. Planta intr n componenta unor ceaiuri
PLAFAR utilizate n tratarea dismenoreei, dia-
betului zaharat, ca antisudorifice. Medicin ve-
terinar. Uz intern. Pentru tratarea inflama-
tiilor catarale ale cilor respiratorii, n bronsite,
afectiuni febrile: infuzie, din 3-5 g plant uscat
si mruntit sau pulbere plant peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se rceste si se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt). Dozele de tratament: animale mari (caba-
line, taurine), 30-50-75 g; animale mijlocii (ovi-
ne, caprine, porcine), 10-25 g; animale mici
(pisici, cini, psri), 2-5-8 g. Atentie! Supra-
dozarea poate determina intoxicatii. Simptome:
dispnee, hipersalivatie, tahicardie, alte tulburri
cardio-circulatorii. Se intervine prin splaturi
gastrice, tonice cardiace si tratament simpto-
matic. Uz extern. Pentru tratarea rnilor: a) in-
fuzie, pregtit ca mai sus. Se fac splaturi
locale de mai multe ori pe zi folosindu-se un
pansament steril sau un tampon de vat; b) ex-
tract sau macerat din plant, se fac splaturi
locale. Rol cicatrizant. Apicultur. Specie
melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul de
nectar si polen. Cantitatea de nectar,
0,1-0,3 mg/floare. Productia de miere,
50-120 kg/ha. Pondere economico-apicol mi-
c. Protectia mediului. Utilizat pentru fixarea
pantelor, coastelor erodate si a nisipurilor
mobile. Ornamental. Cultivat prin parcuri,
grdini ca specie decorativ (v. Pl. XXVIII, 7).
IUGLANDACEE (Juglandaceae),
familie care cuprinde cca 60 specii de plante
dicotiledonate arborescente boreale. Contin
substante aromatice, cu deosebire n frunze si
n fructele verzi. Frunze impari-penat compuse,
alterne. Flori unisexuate, monoice, cu perigon
putin dezvoltat; cele mascule cu androceul din
2-40 stamine si grupate n amenti lungi, cilin-
drici, formati pe rmurelele anului precedent;
cele femele din gineceu bicarpelar, cu ovar
inferior purtnd 2 stigmate mari, papiloase, gru-
pate cte 2-4 la un loc. Ovarul are o singur
loj, ovul nvelit ntr-un integument. Formul
floral: M2P4
2
A40-2 F2P4-2G(2). Polenizare ane-
mofil. Fruct drup (nuc) cu epicarp subtire si
mezocarp crnos, n interior 2-4 pereti incom-
pleti. Smnt fr endosperm, cu cotiledoane
zbrcite si uleioase. Lemn valoros folosit la
fabricarea mobilei; fructele utilizate n alimen-
tatie, cosmetic, industria chimic; frunzele uti-
lizate n medicin, cosmetic, nsusiri orna-
mentale. Flora Romniei contine 3 specii:
J. regia (Nuc), 2n = 32; J. cinerea (Nuc cenu-
siu); J. nigra (Nuc negru), 2n = 32.
IUNCACEE (Juncaceae), familie ca-
re cuprinde cca 200 specii de plante monoco-
tiledonate erbacee, anuale sau perene. Rs-
pndite n zonele temperate si reci ale globului.
Frunze alterne, vaginate, cu lamina plan sau
n form de jghiab, uneori cilindric, cele baza-
le reduse la vagine sau teci. Inflorescent din
dihazii sau monohazii. Flori bisexuate (herma-
frodite), actinomorfe, solitare sau reunite n glo-
merule, adeseori nsotite de bracteole; perigon
sepaloid din 6 foliole scarioase castanii, rar
galbene; androceul din 3-6 stamine, uneori
ciclul intern redus la staminodii, antere bilo-
culare cu polen n tetrade; gineceul cu ovar
superior, tricarpelar, cu ovule anatrope, stil cu
3 sti gmate fi l i forme. Formul fl oral :
(H2P3+3 A
3+3
;
3
G(3). Polenizare anemofil. Fruct
capsul loculicid. Flora spontan a Romniei
contine 35 specii, 24 apartinnd genului
Juncus si 11 genului Luzula, x = 3, 6, 7.
IUNCAGINACEE (Juncaginaceae),
familie care cuprinde 5 genuri de plante mono-
cotiledonate erbacee, perene, ce vegeteaz n
locurile mlstinoase din zonele temperate ale
globului. Frunze liniare, dispuse pe dou rn-
duri. Inflorescent spiciform sau racem. Flori
bisexuate (hermafrodite) actinomorfe, cu peri-
gon sepaloid, din 6 tepale verzi; androceul din 6
stamine; gineceul superior, din 6-3 carpele li-
bere sau concrescute. Formula floral:
H2P6A6G63sau (6-3). Fructe mericarpice, mono-
sperme. Seminte exalbuminate. Flora spon-
tan a Romniei are un singur gen Triglochin,
i zma-
broastei
377 i zm bun

x = 6, cu dou specii: Triglochin maritima,
2n = 24, 30, 36, 48 si T. palustris, 2n = 24.
IZMA-BROASTEI (Mentha aquati-
ca), fam. Lamiaceae. Plant erbacee, peren,
helohidatofit-hemicriptofit, hidrofit, mezoter-
m, la pH amfitolerant, ntlnit prin locuri
aptoase, dar mai ales n ape lin curgtoare si
ape stttoare adnci pn la 2 m, bogate n
calciu; se mai numeste bolejnit, buruiana-da-
lacului, gnint neagr, iarba-cucului, iz-ma-
apei, izm lung, izm porceasc, izm
proast, izm creat, izm neagr, minta-bl-
tilor, minta-calului, nent btrneasc, poleai,
vesnit, vosnit. Daco-getii o numeau man-
thia-balto, de unde a derivat numele de astzi
ment a bl t i i (I . Pachi a Tat omi rescu,
1997). Dioscorides o numea mintha, iar Colu-
mella si Pliniu cel Btrn o numeau mentha,
menta. Genetic, 2n = 96. Ocup suprafete
nsemnate n Delta Dunrii si lunca inundabil
a Dunrii. Fitocenologic, ncadrat n Alnetea,
Salicion, Phragmitetea, Molinio-Arrhenathu-
eretea, Car. Phragmitetalia. Rspndit n Eu-
ropa, Asia, Africa, America. Descriere. Rizom
subtire cu internodii lungi. Tulpin ascendent,
simpl sau ramificat, dispers si fin-proas,
gl abr n partea i nferi oar, nal t de
10-120 cm. Frunze ovate, ovat-eliptice, elip-
tice, sau alungit-eliptice, usor-serate pe mar-
gine. Flori violet-deschis, rosii-liliachii, rar albe,
grupate n verticile capituliforme; caliciu tubu-
los, prevzut cu dinti lanceolati, nervatiune
proeminent, pros; corol proas, n interior
cu un inel de peri bine vizibil; androceu din
4 stamine ce ies afar din corol; gineceu cu
stil lung, mai lung dect corola, terminat cu un
stigmat bifurcat. nflorire, VII-X. Fructe, nucule
ovoide, brune-deschis. Compozitie chimic.
Prtile aeriene contin ulei volatil, colin, tanin,
acizi grasi, zaharuri, principiu amar, substante
antibiotice, sruri minerale. Bioterapie. Prtile
aeriene ale plantei au utilizri terapeutice empi-
rice n medicina uman si veterinar. Principii-
lor active din uleiul volatil (mentofuran, puleo-
gen, menton, fitosterine etc.), precum si din
restul substantelor li se atribuie proprietti bac-
teriostatice, carminative, sudorifice, antispas-
modice, antidiareice, diuretice, antireumatice.
mpiedic nmultirea bacteriilor, favorizeaz eli-
minarea gazelor din intestine, favorizeaz su-
doratia, diminueaz sau mpiedic spasmul
musculaturii netede de la intestine, mpiedic
diareea si normalizeaz tranzitul intestinal, fa-
vorizeaz eliminarea urinar de ap si ioni de
sodiu corectnd strile de retentie hidrosalin,
nltur sau amelioreaz durerile reumatice.
Planta este folosit pentru tratarea colicilor ab-
dominale, meteorismului, tahicardiei, reumatis-
mului, urticariei si ca aromatizant. Recoltare.
Frunzele (Menthae aquaticae folium) sau pr-
tile aeriene ale plantei (Menthae aquaticae her-
ba) se recolteaz, dac este posibil, numai din
ce exist deasupra apei. Se usuc la soare
ntr-un strat subtire, sau la umbr, n poduri
acoperite cu tabl. Se pstreaz n pungi de
hrtie. Medicin uman. Uz intern. Pentru
tratarea empiric a tahicardiei, colicilor abdo-
minale, meteorismului, urticariei: infuzie, din
1 lingurit pulbere frunze la o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 10 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. Uz extern.
Pentru tratarea urticariei, reumatismului, ca re-
confortant general al organismului: decoct, din
300-400 g plant uscat la 10 l ap. Se fierbe
acoperit 10-15 minute. Se strecoar si se ada-
ug apei de baie din cad, care nu trebuie s
depseasc 37-40 C. Medicin veterinar.
Uz extern. Pentru tratarea ragadelor mame-
lonare (crparea mameloanelor): unguent, pre-
parat din pulbere frunze amestecate cu smn-
tn. Se ung mameloanele de 3 ori pe zi.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Productia
de miere, 220 kg/ha. Pondere econom ico-api-
colmare(v. Pl. XXIX, 1).
IZM BUN (Menthapiperita), fam.
Lamiaceae. Plant erbacee, peren, cu stoloni
rezistenti la temperaturi sczute, putin preten-
tioas fat de cldur, cerinte ridicate fat de
umiditate, cu o bun vegetatie pe solurile fertile
de lunc, luto-nisipoase, cu apa freatic la mic
adncime, temperament de lumin (heliofil);
se mai numeste borsnit, camfor, dian, ferent,
ghiazm, giazm, giazma-broastii, giugium,
gnint, iarb neagr, iasm, mint de chicusuri,
mint moldoveneasc, mint neagr, nint,
nint brosteasc, nint de camfor, nint de chi-
ctur, nint de picusuri, nint rece. Cunoscut
de daci care o numeau mantia, menti, mint
(I. Pachia Tatomirescu, 1997). Planta a
aprut ca hibrid spontan al speciilor Mentha
aquatica si Mentha spicata. A fost descris de
un cultivator englez din Mitcham (1675). Astzi
se cultiv n majoritatea trilor. Suprafete mari
i zm bun 378 i zm bun

sunt ntlnite n Federatia Rus si alte state din
C.S.I., S.U.A., Marea Britanie, Franta, Italia
etc. n Romnia, cultura pe suprafete mai mari
a nceput n 1926, n jurul Brasovului (N.Zam-
f i r e s c u , V. V e l i c a n , N. Sul escu,
I. Safta, F. Cantr, 1965). Descriere. Ri-
zom orizontal, lignificat, aflat la mic adncime,
din care pornesc numeroase rdcini adventive
fibroase si stoloni subterani albiciosi, la nodurile
cruia se formeaz rdcini adventive si noi tul-
pini aeriene. Tulpin erect, n patru muchii, ver-
de-nchis, uneori cu nuante violacee, glabr sau
cu peri scurti pe muchii, nalt pn la 100 cm.
Frunze oval-lanceolate, acute la vrf, pe fata
superioar netede, iar pe cea inferioar cu ner-
vuri proeminente, cu peri secretori de ulei eteric,
marginile serate. Flori violacee, grupate n cime,
la subsuoara frunzelor, la rndul lor dispuse n-
tr-o inflorescent spiciform conic, alungit
(4-10 cm); caliciu tubulos cu 10 nervuri
proeminente si 5 dinti; corol tubuloas, glabr,
cu 4 lobi; androceu cu stamine mai scurte dect
corola; gineceu cu stilul si stigmatul bifurcate,
care ies din corol. nflorire, VIIX. Fructe, nucule
ovoidale, brune, lucioase, foarte mici
(0,75/0,5 mm). Compozitie chimic. Frunzele si
toate prtile verzi ale plantei contin ulei eteric
(0,20-3,60%), lipide (3,60%), acizii oleic, oleano-
lic, linolic, melisic, ursolic; sisterol, ergocalciferol,
amestec de parafine (triacontan, hentriacontan),
acizi fenolici (cafeic, clorogenic, ferulic, cumaric,
labiatenic), taninuri, flavonoide (hesperitina, hes-
peridina), glucide (ramnoz, galactoz, glucoz,
fructoz, zaharoz, rafinoz, stachioz, verbas-
coz), carotenoide (rodoxantin, criptoxantin,
violoxantin), carotin, enzime (catalaz, peroxi-
daz, polifenoloxidaz etc.), vitamina C, vitami-
na D
2
, tocoferoli, acid nicotinic, sruri minerale cu
K, Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, B, Cu, Mo. Uleiul
eteric este format din mentol (52,6-63,2%), men-
ton, mentofuran, hidrocarburi terpenice (pinen,
terpinen, felandren, limonen, camfen, fenchen,
terpinolen, sabinen, cimen, mircen, cadinen, mu-
urolen, bourbonen, cubeben, cariofilen, bulga-
ren, copaen etc.), numerosi alcooli, fenolii, car-
vacrol si timol etc. Florile contin mai mult ulei
eteric dect frunzele. Rdcinile sunt lipsite de
ulei eteric. Industrie. Uleiul eteric extras din plan-
t este utilizat la fabricarea pastelor de dinti, bom-
boanelor, lichiorurilor, preparatelor pentru frectii.
Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei, dar n
special frunzele, au utilizri terapeutice n me-
dicina uman si veterinar. Principiile active din
frunze actioneaz bacteriostatic, antiseptic gas-
trointestinal, calmant al colicilor hepatobiliare,
carminativ-coleretic, colagog, antidiareic, antireu-
matic, antispastic, sudorific, diuretic, sedativ, for-
tifiant al sistemului nervos, usor analgezic. Men-
tolul actioneaz antiemetic si antiseptic, iar
compusii flavonici coleretic si colagog; taninurile
actioneaz antidiareic; acizii polifenolici actioneaz
colagog si spasmolitic Prin aplicatii pe piele sau
mucoase, mentolul este un excitant al termi-
natiunilor nervoase sensibile la frig. La nivelul
mucoasei bucale are actiune paralizant fat de
elementele gustative. Inspirat pe nas mentolul si
uleiul de izm actioneaz antiinflamator la nivelul
sinusurilor. Este un vasodilatator al mucoasei
nazale. La inspiratie ochii se tin nchisi, pentru a
evita iritarea mucoasei oculare. Planta este reco-
mandat de medicina uman n colecistopatii,
litiaz biliar, afectiuni cronice ale pancreasului,
infectii gastrointestinale, balonri abdominale,
diaree, vom, greturi, nervozitate, litiaz renal,
reumatism, urticarie, ca dezinfectant bucal. Medi-
cina veterinar foloseste planta ca stomahic,
bacteriostatic, expectorant, astringent, carmina-
tiv, antispastic asupra sfincterelor, antiseptic,
antispasmotic, antidiareic, sudorific, excitant al
sistemului nervos si o recomand n tratarea
enteritelor, enterocolitelor, dispepsiilor, indiges-
tiilor, crampelor abdominale si strilor a frigore.
Recoltare. Frunzele (Menthae piperatae folium)
se recolteaz cnd ajung la lungimea de 6 cm.
Se rupe frunz cu frunz. Prtile aeriene
(Menthae herba) se recolteaz pentru uscare
cnd plantele sunt nflorite n proportie de 15-
20%, iar pentru extragerea uleiului volatil
(Oleum Menthae) cnd plantele sunt nflorite
peste 25%. Pentru extragerea uleiului nu se re-
colteaz dect necesarul pentru o zi; se pre-
lucreaz n stare proaspt. Uscarea frunzelor si
prtilor aeriene se face la soare sau la umbr,
ntinse pe rogojini, n strat subtire. Uscarea arti-
ficial, la 35 C. Se pstreaz n saci de hrtie.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
infectiilor gastrointestinale, balonrilor abdominale,
diareei, vomei, greturilor, nervozittii, dischi-
neziei biliare cu hipertonie: infuzie, din 1 lingurit
frunze mruntite (pulbere) la o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se
strecoar. Se beau 3 cni pe zi, reci. 2. Pentru
combaterea vomei: infuzie, pregtit ca mai sus.
Se bea rece, treptat, cu nghitituri rare. 3. Pentru
tratarea colicilor abdominale (usurarea activittii
digestive), calculozei (litiazei) biliare, dischineziei
i zm bun 379 izm creat

biliare, calculozei (litiazei) renale si ca tonic ge-
neral, diuretic si depurativ: infuzie, din 1 lingurit
frunze mruntite (pulbere) la o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 20-30 minute.
Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi. Uz extern.
1. Pentru tratarea reumatismului: solutie, pregtit
din 5 ml ulei volatil la 100 ml alcool. Se aplic
frictiuni n zonele afectate. 2. Pentru dezinfec-
tarea cavittii bucale: ap de gur, din 5 ml ulei
volatil la 95 ml alcool concentrat. Din solutia astfel
pregtit se pun n ap cteva picturi, se face
gargar si se clteste bine gura. Are efecte rco-
ritoare, antiseptice, corecteaz gustul si mirosul
neplcut la fumtori. 3. Pentru combaterea vier-
milor intestinali (oxiuri): decoct, din 16-20 g frun-
ze la 1 l de ap. Se fierbe 10-15 minute. Se las
acoperit 20-30 minute. Se strecoar. Se face o
clism, seara nainte de culcare. 4. Pentru recon-
fortarea organismului: decoct, sau infuzie, din
200-300 g frunze uscate la 3 l de ap. Pentru
decoct, se fierb 10-15 minute ntr-un vas aco-
perit. Pentru infuzie, apa clocotit se toarn peste
plante ntr-un vas. Se las acoperit 15-20 mi-
nute. Se strecoar. Se adaug apei de baie din
cad, care nu trebuie s depseasc 37 C. Baia
dureaz 15-20 minute. 5. Pentru tratarea reuma-
tismului si inflamatiilor urechii: unguent, pregtit
din 10 g frunze uscate mruntite la 1 l ulei. Se
las la macerat 4 sptmni. Se strecoar apoi si
se pstreaz n sticle nchise la culoare si bine
astupate. Se pun n ureche cteva picturi pentru
tratarea inflamatiilor si se fac frectii n durerile
reumatice. 6. Pentru tratarea guturaiului, gripei,
durerilor de cap: inhalatie, cu otet mentolat, obtinut
din macerarea frunzelor n otet. Frunzele intr n
componenta ceaiurilor PLAFAR recomandate
pentru tratarea afectiunilor cardiace cu substrat
nervos, anginei pectorale, hipertensiunii arteriale,
sindroamelor dispeptice (anaciditate, hipoacidita-
te), gastritelor hipoacide, enterocolitelor, balon-
rilor, colicilor hepatobiliare la copii, durerilor abdo-
minale la copii, diabetului zaharat, dismenoreei,
astmului bronsic, guturaiului, gripei, tuberculozei
pulmonare, arsurilor si ca sedativ nervos si remi-
neralizant. Contraindicatii. Consumul excesiv
poate da stri de intoxicatie, manifestate prin
great, vom, n cazuri extreme duce la moarte.
Nu se administreaz bolnavilor de ulcer.
Cosmetic. Pentru ngrijirea tenului gras, sebo-
reic: infuzie, din 2 lingurite frunze mruntite (pul-
bere) la can (200 ml) cu ap fierbinte. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se aplic
lotionri ale tenului. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea enteritelor, enterocolite-
lor, dispepsiilor, indigestiilor, crampelor
abdominale, strilor a frigore: infuzie, din 2-5 g
frunze uscate peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se stre-
coar. Se rceste. Se administreaz prin breuvaj
bucal (se toarn pe gt). Se mai utilizeaz trata-
mentul prin boluri, electuarii sau sub form de
ulei. Dozele de tratament: animale mari (caba-
line, taurine), 20-40-50 g; animale mijlocii (ovine,
caprine, porcine), 2-5-10 g; animale mici (pisici,
cini), 0,5-1-3 g, gini 0,2-0,5 g. Apicultur.
Specie melifer. Florile furnizeaz albinelor cule-
sul de nectar si polen. Cantitatea de nectar,
0,02-0,04 mg/floare; posed un continut ridicat
de vitamina C, respectiv 10 mg/1 g zahr. Pro-
ductie miere, 100-200 kg/ha. Pondere econo-
mico-apicol mijlocie.
IZM CREAt (Mentha spicata),
fam. Lamiaceae. Plant erbacee, peren, culti-
vat frecvent prin grdinile trnesti alturi de
busuioc; se mai numeste creat, dian, gizm
creat, giugium creat, iarb creat, iarb neagr,
izm de ap, izm btrneasc, izma-creat a
cerbilor, marcicin, mtcin creat, ment,
mnint creat, nint rece, trandahir. Genetic,
2n = 48. Rspndit n Europa. Descriere. Ri-
zom scurt, din care pornesc rdcini adventive si
stoloni. Tulpin erect n patru muchii nalt pn
la 80 cm. Frunze foarte ncretite, cu marginea
dintat, sesile. Flori mici, roz-liliachii, grupate n
verticile, la baza frunzelor din vrful ramurilor.
nflorire, VI I-IX. Fructe, nucule, ntreaga plant
are un puternic miros aromatic. Planta contine n
general aceleasi substante organice si minerale
ca -> IZM BUN. Bioterapie. Frunzele au utili-
zare terapeutic n medicina uman cult si me-
dicina veterinar traditional (etnoiatric). Prin-
cipiile active din frunze determin cresterea
secretiei de bil a celulelor hepatice (efect cole-
retic), stimuleaz contractia vezicii biliare si a
cilor biliare golindu-le continutul (efect colagog),
actioneaz ca antidiareic, anti reumatic,
antispastic, sudorific, diuretic, sedativ. Medicina
uman utilizeaz frunzele intern n tratamentul
colicilor gastrice, stomatitelor, tusei, diareei,
bolilor de ficat si meteorismului, iar extern n
tratarea reumatismului, rnilor, oxiurilor, recon-
fortarea organismului. Medicina veterinar folo-
seste intern frunzele ca spasmolitic intestinal,
carminativ, colagog-coleretic, iar extern ca anti-
bacterian. Intr frecvent n compozitia apelor de
izogameti 380 izogamie

gur si a pastelor de dinti. Este folosit si ca
corector de gust. Recoltare. Frunzele (Menthae
spicatae folium) se recolteaz nainte de nflorire.
Se usuc la soare sau umbr n strat subtire.
Uscare artificial, la 35 C. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea colicilor abdominale
(gastrice), diareei, meteorismului, tusei, bolilor de
ficat: infuzie, din 1 lingurit frunze uscate mrun-
tite (pulbere) la o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se beau 1-3 cni pe zi. 2. Pentru stimularea
poftei de mncare si a peristaltismului intestinal:
extract n alcool, pregtit din 2 linguri frunze uscate
la 1 l de alcool. Se las la macerat 45 zile. Se
strecoar. Se bea cte un phrel nainte de
mas. Este un bun tonic aperitiv (retet popu-
lar). Uz extern. 1. Pentru combaterea reumatis-
mului si tratarea rnilor: a) unguent, din 10 g
frunze uscate si mruntite la 1l de ulei. Se las la
macerat 4 sptmni. Se strecoar. Se pstreaz
n sticle nchise la culoare, bine astupate. Se fac
frectii pe locurile dureroase; b) solutie, pregtit
din 5 ml ulei de izm creat la 100 ml alcool. Se
fac frectii pe locurile dureroase. 2. Pentru tratarea
oxiurilor: decoct, din 16-20 g frunze uscate la 1 l
de ap. Se fierbe 10-15 minute. Se las acoperit
20-30 minute. Se strecoar. Se face o clism,
seara nainte de culcare. 3. Pentru reconfortarea
organismului: decoct, din 200-300 g frunze us-
cate la 3 l de ap. Se fierbe 10-15 minute ntr-un
vas acoperit. Se strecoar. Se adaug apei de ba-
ie. Contraindicatii. Nu se administreaz bolna-
vilor de ulcer. Excesul utilizrii plantei duce la
iritarea tubului digestiv si slbirea sistemului ner-
vos central. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea dispepsiilor, indigestiilor, crampe-
lor abdominale, enteritelor, enterocolitelor: infuzie,
din 2 g frunze uscate peste care se toarn 100 ml
ap clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se
strecoar. Se rceste. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de trata-
ment: animale mari (cabaline, taurine), 20-
40-50 g; animale mijlocii (ovine, caprine, por-
cine), 2-5-10 g; animale mici (pisici, cini),
0,5-1 g, gini 0,2-0,5 g. Uz extern. Pentru trata-
rea ragadelor mamelonare: unguent, din pulbere
de izm creat amestecat cu smntn. Se ung
mameloanele. Smntna are actiune emolient,
iar pulberea de izm creat actioneaz astringent
si antibacterian. Apicultur. Specie melifer.
Florile furnizeaz albinelor culesul de nectar si
polen. Productia de miere, 100-200 kg/ha.
Pondere economico-apicol mijlocie.
IZOGAMEtI (Isogametaes), grneti
identici din punct de vedere morfologic, dar cu
potente fiziologice si sexuale diferite. Gametul
mascul se noteaz cu plus (+), iar cel femel cu
minus (-). Sunt haploizi, continnd un numr
redus la jumtate de cromozomi. Se formeaz
prin transformarea unei celule vegetative. n alte
cazuri se formeaz n celule modificate numite
gametangii uniloculari sau pluriloculari. De obicei
sunt alungiti si prevzuti cu flageli, ca organe de
locomotie. Prezint mari asemnri cu zoosporii
cu care adesea se confund. ntlniti la alge (mai
ales la Euglenophyte, Phaeophyte), mucegaiuri,
drojdii si ciuperci superioare.
IZOGAMIE (Isogamia), proces de fe-
cundatie ntre doi gameti identici ca mrime si
aspect morfologic (izogameti), dar cu potente
fiziologice si sexuale diferite. Unul este gamet
mascul, se noteaz cu plus (+), iar altul este
gamet femel si se noteaz cu minus (-). Provin
de la plante care fenotipic si fiziologic se com-
port ca indivizi materni sau paterni. Foarte rare
sunt cazurile cnd elementele sexuale ce ur-
meaz a se contopi apartin unuia si aceluiasi
printe. Exist izogamie complet, atunci cnd
izogametii sunt la fel de mobili, si izogamie
incomplet, atunci cnd izogametul femel (-) se
fixeaz de substrat nainte de copulare, iar cel
mascul (+) este mobil. Izogamia complet este
larg rspndit la algele verzi, diatomee,
mucegaiuri, drojdii si ciuperci superioare. De
exemplu, alga verde Ulotriz formeaz, n celu-
lele reproductoare, un mare numr de gameti
biciliati. La maturitate prsesc celula unde s-au
format, se misc un timp liberi n ap, apoi se
copuleaz cte doi, rezultnd zigotul. Izogamia
incomplet este ntlnit la algele brune. De
exemplu, Ectocarpus siliculosus produce, n
gametangi, dou feluri de gameti perfect egali
morfologic. Fiecare gamet posed cte doi cili
inegali, inserati lateral. Cilul mai lung este
ndreptat nainte. nainte de fecundare gametul
femel (-) se fixeaz de substrat cu flagelul
anterior. Restul gametilor rmasi liberi (+) l
nconjoar. Unul din ei se apropie brusc de
gametul fixat, vine n contact cu el si treptat
fuzioneaz, rezultnd zigotul. Dup fecundare
restul gametilor se mprstie. Modul diferit de
comportare a gametilor, cel femel fixat, cel mas-
cul mobil, face trecerea spre heterogamie. n
toate cazurile, din zigotul format se dezvolt o
nou alg.

MBTRNIRE, fenomen universal
caracteristic lumii vii. Are la baz procese de
degradare biochimic si fiziologic desfsurate
la nivelul celulelor mature care finalizeaz prin
moarte. Procesul este reglat de factori interni.
Rolul esential la plante l au fitohormonii en-
dogeni si informatia genetic a ADN-ului din
nucleu. Declansarea mbtrnirii este deter-
minat de scderea continutului auxinelor,
giberelinelor, citokinetinelor si de acumularea
n celule a acidului abcisic, care grbeste cde-
rea frunzelor si inhib cresterea. El anuleaz
actiunea auxinelor, giberelinelor si citokineti-
nelor care sunt stimulatori ai cresterii si via-
bilittii. Schimbarea treptat a raportului ntre
aceste substante se soldeaz cu o diminuare
progresiv a proceselor chimice de biosintez
si cu accentuarea proceselor metabolice de
degradare. Treptat, n celule scad constituentii
chimici de baz - protide, lipide, glucide solu-
bile -, acizii nucleici, clorofilele, scade acti-
vitatea enzimatic, apa etc. Se denatureaz
structura membranelor protoplasmatice, mai
ales a tonoplastului care expune citoplasm la
o puternic traum a sucului vacuolar. Nucleul
este una din ultimele structuri care sufer dete-
riorarea. Transformrile biochimice care gene-
reaz mbtrnirea se desfsoar printr-o re-
glare programat a substantelor proteice de
ctre ADN-ul din nucleu si de balanta hormo-
nal intern. La plante exist mbtrnire core-
lativ si mbtrnire sincron. mbtrnirea
corelativ este ntlnit la plantele erbacee
anuale, bianuale si perene. La plantele anuale
ciclul de dezvoltare se termin n cursul unei
perioade de vegetatie. Frunzele mbtrnesc,
treptat, de la baz spre vrful vegetativ al tul-
pinii. Cele btrne mor n timp ce ctre apex
altele tinere cresc, iar planta n ansamblu si
continu dezvoltarea. Procesele de mbtr-
nire sunt corelate cu procesele de dezvoltare.
Dup nflorire si fructificare survine mbtr-
nirea general si moartea. ntlnit la plantele
efemere, cerealele de primvar etc. La plan-
tele erbacee bianuale si perene mbtrnirea
frunzelor are loc n acelasi mod. La sfrsitul
perioadei de crestere survine moartea tuturor
prtilor aeriene. Organele subterane nu mor
(doar la rdcin, n regiunea pilorozei la perii
absorbanti moartea este un fenomen conti-
nuu). Pe baza lor se produce cresterea orga-
nismului n anul urmtor. Ciclul de dezvoltare la
plantele bianuale este de doi ani (exemplu,
morcovul, ceapa, iar la plantele erbacee pere-
ne, de mai multi ani). mbtrnirea sincron
este ntlnit la plantele lemnoase (arbori si
arbusti) cu frunze cztoare. mbtrnirea se
limiteaz, n primul rnd, la frunze, n care
modificrile biochimice se petrec mult mai re-
pede dect n alte organe, dar se poate consi-
dera c se manifest si la fructe. Perioada lor
de maturizare si coacere const n transformri
biochimice caracteristice mbtrnirii. Dup re-
coltare, procesele de degradare continu. n
nflorire 382 nmultire vegetativ

xilem si coleoriz unele celule mature mor, iar
restul tesuturilor sunt viabile. Ciclul de dez-
voltare a fiecrei specii de plant presupune o
interdependent ntre fazele de crestere, re-
producere, mbtrnire si moarte.
NFLORIRE, proces fiziologic de
desfacere a mugurilor florali si deschidere a
nvelisurilor florale. Desfacerea mugurilor florali
este determinat de mrirea n volum a pie-
selor florale (sepale, petale, stamine, gineceu)
ca urmare a dezvoltrii lor. Deschiderea nve-
lisurilor florale (sepale, petale) permite eviden-
tierea organelor de reproducere (stamine,
gineceu), care, n majoritatea cazurilor, rmn
neacoperite si servesc nmultirii sexuate. nflo-
rirea este influentat de factorii de mediu (lumi-
n, umiditate, substante nutritive), care, aflati la
anumite valori si n concordant, determin
sinteza n frunz a hormonului de nflorire, cu-
noscut sub numele de flori gen. Translocat n
regiunea apical, determin aparitia primordi-
ului floral si nflorirea. Plantele nictiperiodice
(de zi scurt) nfloresc si fructific n conditiile
zilei de 8-12 ore (soia, fasolea, tutunul, cne-
pa, orezul, porumbul, anghinarea, dalia, sal-
via). Sunt caracteristice regiunilor sudice. Plan-
tele hemeroperiodice (de zi lung) nfloresc si
fructific n conditiile zilei de 16-20 ore (grul,
orzul, secara, ovzul, spanacul, ridichea,
mustarul, cartoful, morcovul, sfecla de zahr).
Sunt caracteristice regiunilor nordice. Plantele
nictiperiodice (sudice) cultivate n regiunile nor-
dice nfloresc numai toamna, cnd durata foto-
periodic a zilei se scurteaz. Plantele neutre
sau indiferente la durata zilei, nu manifest
cerinte fotoperiodice, ci cerinte fotosintetice de
elaborare a substantelor organice. Ele nflo-
resc si fructific att n conditii de zi lung, ct
si n conditii de zi scurt (floarea-soarelui, rosi-
ile, castravetele, bumbacul, plmida, liliacul).
Toti indivizii aceleiasi specii nfloresc simultan
pentru ca posibilitatea polenizrii s fie maxi-
m. n functie de adaptrile si caracterele lor
unele plante nfloresc primvara, majoritatea
vara, iar altele toamna. n cadrul unui anotimp
perioada nfloririi unei specii depinde de con-
ditiile ecologice regionale. nflorirea are loc ziua
sau noaptea. Majoritatea speciilor tin florile
deschise ziua si noaptea, unele se deschid
dimineata si se nchid la amiaz (zorele), altele
se deschid seara si se nchid dimineata (spu-
nrita, regina-noptii, lichitoarea-psreasc).
Multe specii de plante lemnoase cu polenizare
anemofil (prin vnt) nfloresc nainte de nfrun-
zire (salcie, corn, ulm, plop). Lipsa frunzelor le
usureaz polenizarea. nflorirea poate avea loc
o dat cu nfrunzirea (fag, salcm) sau dup
nfrunzire (mcesul, castanul, teiul, socul). n
inflorescent florile se deschid gradat si nu
simultan. nflorirea n calidiu are loc de la ex-
terior spre interior, iar ntr-un racem are loc de
la baz spre vrf.
NMULtIRE ASEXUAT, nsu-
sire a unor organisme vegetale de a produce
un nou organism pornind de la celule spe-
cializate (germinative) numite spori. Ei se for-
meaz ntr-o anumit etap de dezvoltare a
organismului si nu sunt rezultatul unui proces
de conjugare sau fecundatie a dou celule se-
xuale diferite. Rezult din celule sporogene
prin diviziune reductional. Sunt haploizi. n
conditii de mediu favorabile germineaz pro-
ducnd noi plante, ntlnit la bacterii prin spori
facultativi (de rezistent), la ciuperci, muschi,
ferigi prin spori obligatorii.
NMULtIRE SEXUAT,
PRODUCERE SEXUAT
NMULtIRE VEGETATIV, n-
susire a unor plante de a reface un nou orga-
nism pornind de la un organ vegetativ, de la un
fragment de organ, de la un grup de tesuturi
sau chiar de la o singur celul. Proces normal
si, uneori, obligatoriu. Caracteristic speciilor la
care reproducerea sexuat si nmultirea ase-
xuat sunt stnjenite de conditiile mediului mai
putin favorabile. Exist nmultire vegetativ na-
tural, ntlnit la plantele spontane, si nmultire
vegetativ artificial, practicat de om la unele
plante cultivate. nmultire vegetativ natural
este frecvent la talofite si cormofite. Din
numeroasele tipuri existente mentionm cteva.
1. nmultire vegetativ prin sciziparitate,
prezent la procariote (bacterii, alge albastre).
Se realizeaz prin: diviziunea celulelor n
interiorul coloniei, rezultnd endogonii (exem-
plu, Anabaena, Gloeocapsa, Aphanothece):
dispersia de celule sau fragmente de colonii,
rezultnd hormogonii ce asigur rspndirea
speciei (exemplu, Oscillatoria, Calothrix); dis-
persia de elemente aflate n stare latent, nu-
mite hormociste, ce asigur rspndirea spe-
ciei dup parcurgerea unei perioade de mediu
RE-
nrdcinare 383 nvel i s
vegetal

nefavorabile (exemplu, Nostoc). 2. nmultire
vegetativ prin nmugurire const n formarea
pe celul a unei prelungiri laterale, n care p-
trunde citoplasma si nucleul. Rezult o nou
celul mai mic susceptibil de crestere si indi-
vidualizare. Putin frecvent. ntlnit la unele
bacterii si la ciupercile cunoscute sub numele de
drojdii [exemplu, drojdia de bere (Saccharomy-
ces cerevisiae), drojdia-vinului (Saccharomuy-
ces ellipsoideus)]. 3. nmultire vegetativ prin
fragmentarea talului apare la unele alge fila-
mentoase, ciuperci si licheni. n conditii favo-
rabile, din fiecare fragment rezult un nou indi-
vid. Procedeul este folosit la cultura ciupercilor.
4. nmultire vegetativ prin rizomorfe, carac
teristic macromicetelor. Sunt organe de rezis
tent. Constau din mnunchiuri de micelii sub
form de cordoane lungi de mai multi metri. Se
dezvolt sub scoarta trunchi urilor de arbori vii
sau morti. Din ele se formeaz noi corpuri fruc
tifere [exemplu, ghebele (Armillariella mellea)].
5. nmul ti re veget at i v pri n scl eroti , prezenti
la ciupercile inferioare parazite. Apar ca organe
de rezistent n ciclul lor de dezvoltare. n
conditii prielnice de viat dau nastere la organe
productoare de spori, din care se formeaz
micelii noi [exemplu, cornul-secrii (Claviceps
purpurea)]. 6. nmul ti re vegetati v prin so-
redii, reprezentate de glomerule mici, formate
din cteva celule de alg, nconjurate de hife
miceliene. Au aspect de praf finos. Din ele se
formeaz noi taluri. 7. nmul ti re vegetati v
prin propagule, organe speciale caracteristice
unor briofite [exemplu, fierea-pmntului (Mar-
chantia polymorpha)]. 8. nmultire vegetativ
prin stoloni, tulpini aeriene plagiotrope, de la
nodurile crora se dezvolt rdcini adventive,
iar din muguri lstari ortrotopi, rezultnd noi
plante [exemplu, fragul (Fragaria vesca)].
9. nmultire vegetativ prin drajoni, caracte
ristic plantelor care formeaz pe rdcini mu
guri adventivi. Din ei se dezvolt lstari aerieni
numiti drajoni, iar la baza lor rdcini adventive.
Prin putrezirea rdcinilor care i-au format, dra-
jonii devin plante independente [exemplu, pl-
mida (Cirsium arvense), susaiul (Sonchus ar-
vensis), salcmul (Robinia pseudacacea),
liliacul (Syringa vulgaris), plopul (Populus sp.)
etc.]. 10. nmultire vegetativ prin lstari,
formati din mugurii dorminzi existenti la baza
tulpinii sau din muguri adventivi, formati n c-
lusul de cicatrizare ce se produce pe suprafata
sectiunii atunci cnd plantele lemnoase sunt
tiate. ntlnit la numerosi arbori foiosi, precum
si la unii pomi care au fost tiati la o oarecare
distant de sol, sau n cazul cnd coroana a fost
distrus de nghet sau alte cauze. 11. nmultire
vegetativ prin bulbile, respectiv prin muguri
n viat latent, susceptibili de a intra n viat
activ dup ce se separ de planta mam si vin
n contact cu solul. Se formeaz pe colet la
nivelul solului (tuberule) [exemplu, sltica
Ranunculus ficaria)]. nmultire vegetativ arti-
ficial are loc prin interventia omului si se practi-
c n horticultur. Se foloseste marcotajul, but-
sirea si altoirea.
NRDCINARE (Radicatio), p-
trundere n sol a rdcinii, dispozitia si rami-
ficarea ei. Dup adncimea la care pivotul p-
trunde n sol, dup mrimea si orientarea
rdcinilor secundare fat de rdcina princi-
pal, plantele lemnoase evidentiaz trei sis-
teme de nrdcinare: pivotant, trasant, pi-
votant-trasant (fig. 147).

Fig. 147. Tipuri de nrdcinare la arbori: a -
pivotant; b - trasant; c - pivotant-trasant.
NVELIS VEGETAL, VEGETAtIE

J

JIR, nume dat fructului de fag. Miezul
contine ap 4,74%, protein brut 14,34%, ma-
terii grase 23,08%, materii extractive neazo-
toase 32,27%, celuloz 21,99%, cenus
3,58%. nvelisul miezului contine fagin, sub-
stant moderat toxic. Alimentatie. Miezul de
jir se mnnc prjit, dup decorticare. Foarte
hrnitor, gustos. Industrie. Din miez se extra-
ge un ulei foarte fin care contine olein, stea-
rin, palmitin. Poate nlocui uleiul de msline
sau de nuci. Cinegetic. Serveste drept hran
preferential pentru mistreti, veverite etc.
JNEAPN (Pinus mugo), fam.
Pinaceae. Arbust conifer, rsinos, spontan,
megafanerofit, la umiditate si pH amfitolerant,
psichraterm, heliofil, ntlnit n etajul alpin infe-
rior si subalpin, ntre 1500-2300 m altitudine,
formnd tufrisuri ntinse sau plcuri, mai ales
pe versantii nordici sau estici n N-E, Carpatii
Orientali, Carpatii Meridionali, mai rar n M-tii
Apuseni; se mai numeste ctan, ctim, cetin
strmb, drzu, gneapn, jep, ndorsi, jipel,
jip mare, jup, molift mic, pehin, pin pitic, pin de
piatr, pin strmb, pin trtor, sneapn. Gene-
tic, 2n = 24. Specie relict din epoca glaciatiu-
nilor. Vegeteaz deasupra pdurilor de coni-
fere n climat rece si umed, pe soluri srace,
scheletice, podzoluri acide, revene pn la rea-
vn-jilave si jilav-umede. Rezist foarte bine la
vnturile puternice de creast si la fum. Fito-
cenologic, ncadrat n Juniperio-Pinetalia mugi,
Vaccinio-Piceion. Specie declarat monument
al naturii. Rspndit din Europa Central pn
n zona muntilor Pirinei si Abruzzi. Descriere.
Tulpini lungi pn la 3 m, la baz culcate, spre
vrf oblic-ascendente sau erecte, foarte elas-
tice. Scoarta nu se exfoliaz; este brun-ce-
nusie, crpat n solzi neregulati. Mugurii bruni,
rsinosi. Frunze aciculare, perene (5-6 ani),
grupate cte 2, cu o teac membranoas la
baz, lungi de 3-7 cm, ngrmdite si ncovo-
iate spre vrful lujerului, pe margini fin-serate,
cu 26 canale subepidermale. Flori unisexua-
te. Cele mascule lungi de 1-1,5 cm, grupate n
buchete n vrful ramurilor. Cele femele n co-
nuri de 3-5 cm lungime, brun-nchise, de con-
sistent lemnoas. nflorire, VIVII. Polenizare
anemofil. Seminte mici, galbene. Maturatia
are loc n al doilea an, iar diseminarea n prim-
vara urmtoare. Conurile rmn pe lujeri mai
multi ani. Compozitie chimic. Cetina si mu-
gurii contin ulei volatil (0,30-0,60%), constituit
din a-pinen (10%), p-pinen (4%), l-p-felandren
(15%), limonen (5%), A3-caren (25-30%), ace-
tat de bornil (5%), mici cantitti de aldehide
anisic si caproic, alcooli secundari monoci-
clici, aldehide si cetone sesquiterpenice, alco-
oli, terpeni tertiari etc., tanin, rezine, vitamina
C, substante minerale. Continutul cel mai ridicat
se afl n rmurelele tinere nainte de des-
chiderea mugurilor (F. Cr ci un, O. Bojor,
M. Alexan, 1976). Industrie. Lemn cu dura-
men nchis la culoare, durabil; are utilizri
jneapn 386 jugastru

limitate datorit dimensiunilor mici. n industria
farmaceutic din cetin si muguri se obtin
extracte si ulei volatil, folosite n medicin si
cosmetic. Extractie de terebentin. Biotera-
pie. Mugurii, extractul si uleiul volatil de jnea-
pn au utilizare terapeutic n medicina uman,
n concentratii mici au efecte antiinflamatorii,
antispetice ale cilor respiratorii si cilor uri-
nare, diuretice, fluidifiante ale secretiilor bron-
sice, sedative ale tusei, antireumatice, antisep-
tice si cicatrizante asupra rnilor. Recoltare.
Pentru cetin, recoltarea se face din mai pn
n octombrie. Se taie ramurile foliate la o gro-
sime de 10-15 mm si maximum 20 cm lungime.
Ramurile, strnse grmezi, sunt transportate
de culegtori n saci pn la mijlocul de trans-
port. Mugurii (Turiones Pinii mugo) se recol-
teaz cu mna prin martie-aprilie, cnd nu sunt
desfcuti. Medicin uman. Uz intern. 1. Pen-
tru tratarea laringitei, traheitei: inhalatie cu
15-20 picturi de ulei volatil turnate n ap
fierbinte, sau inhalatie cu cteva picturi de ulei
volatil de pin, ulei de ment, ulei de levntic.
2. Pentru tratarea afectiunilor cilor respiratorii
(bronsite, traheite, traheolaringite): infuzie, din
1 lingurit muguri la can. Se beau 3 cni pe zi.
3. Pentru tratarea inflamatiilor rinichilor si cilor
urinare (pielite, cistite, uretrite, litiaz renal):
infuzie, din muguri, 1 lingurit la can. Se beau
2-3 cni pe zi. 4. Pentru tratarea afectiunilor
cilor respiratorii si cilor urinare: a) sirop,
pregtit din macerarea, n cantitti egale, de
muguri si zahr, timp de 7-10 zile, la
temperatura buctriei. Se strecoar, se storc
mugurii. Se pune la foc pentru a da n clocot.
Se las la rcit. Se strecoar n sticle nchise la
culoare si se astup cu dop. Se iau 4-5 linguri
pe zi; b) sirop, diluat n ap mineral sau sifon;
se utilizeaz ca butur rcoritoare. 5. Pentru
tratarea artrezelor juvenile" , reumatismului
cronic degenerativ si artrozelor generalizate,
spondiloartrozelor cu osteofite, artrozelor ver
tebrale, coxartrozelor, gonartrozelor, lom-
bagiilor, osteoporozei la btrni, osteoporozei
post-menopauz, artrozei, cefaleei: macerat
muguri, n solutie hidroglicero-alcoolic, 1 DH:
se iau 50 picturi, de 3 ori pe zi, n putin ap.
Uz extern. 1. Pentru tratarea durerilor reu
matice, prin bi: decoct, din 150 g muguri la
1 litru ap. Se strecoar si se adaug n cad la
apa de baie. 2. Pentru tratarea rnilor: infuzie,
din 1 lingur muguri la can. Se fac bi locale.
Cosmetic. n cazul tenurilor iritate, nrosite:
lotiuni cu infuzie preparat din 2-3 linguri mu-
guri la can. Se aplic tamponri cu vat pe
tegument. Protectia mediului. Fixeaz groho-
tisurile. Protejeaz terenurile mpotriva eroziu-
nii solului, distrugerii vegetatiei erbacee, secrii
izvoarelor. Exercit un control hidrologic efi-
cient n bazinele alpine. Apreciat peisagistic. n
M-tii Bucegi jneapnul este ocrotit cu prec-
dere. Ornamental. Indicat a fi cultivat n gru-
puri prin parcuri, pe stncrii, terenuri super-
ficiale, pe taluze cu pante mari, unde exist
terenuri argiloase, din regiunea alpin pn la
cmpie. Decorativ prin portul su trtor cu
ramuri ascendente pe care se afl frunze
verzi-nchis. Uneori are si port de arbore cu
form piramidal. Realizeaz efecte de con-
trast n arhitectura peisajului. nmultire prin se-
minte (v. Pl. XXIX, 2).
JUG ASTRU (Acer campestre), fam.
Aceraceae. Arbore de talie redus, uneori ar-
bust, melifer, ornamental, megafanerofit pn
la microfanerofit, xeromezofil spre mezofit, me-
zoterm, acid-neutrofil, semiombrofil, ntlnit n
pduri de amestec, tufrisuri, margini de p-
duri, ncepnd din silvostep si pn n regiu-
nea de deal, sporadic pn n etajul montan
mai ales pe fundul vilor, pe substraturi calca-
roase, cu soluri compacte bogate n carbonati,
uscat-revene pn la revene si reavn-jilave,
profunde, slab si mijlociu aprovizionate cu azot
(N2-3); se mai numeste artar, clanit, giugas-
tru, jugrast, leordin, mustret. Genetic,
2n = 26. Adesea ntlnit pe soluri relativ uscate
si compacte din stejrete pufoase si cerete.
Pretentii fat de cldur. Rezistent relativ ridi-
cat la umbrire si gaze. Fitocenologic Car.
Querco-Fagetea. Rspndit n centrul si
sud-estul Europei, sud-vestul Asiei, Algeria.
Descriere. Rdcin pivotant-trasant. Tulpi-
n pn la 15 m nltime, adeseori strmb,
noduroas; scoarta cu ritidom timpuriu, gros,
cenusiu-glbui presrat cu pete albicioase m-
runte, cu crpturi fine; lemn omogen, fin, greu,
foarte trainic. Coroana rotund, deas, cu luje-
rii de doi ani, sau mai btrni, prevzuti cu
muchii longitudinale de plut, cei tineri la nce-
put pubescenti apoi glabrescenti. Mugurii ovo-
izi, albiciosi, alipiti sau putin distantati de ax;
cicatricele frunzelor perechi cu extremittile
unite sub un unghi obtuz. Frunze palmat-lo-
bate, cu 3-5 lobi, pe fata inferioar pubescen-
te, mai ales pe nervuri, purtate de un petiol
jugastru 387 jugastru

scurt (2-4 cm; contine suc lptos. Flori galbe-
ne-verzui, andromonoice, grupate cte 10-20
n inflorescente corimbiforme la subsuoara
unor bractee; apar o dat cu frunzele. nflorire,
V. Fructe, disamare cu nucula turtit, proas
sau flabr, si aripi asezate n prelungire sau
usor rsfrnte spre peduncul. Capacitate de
drajonare. Longevitate pn la 100 ani. Fruc-
tific la 2-5 ani. Industrie. Lemnul utilizat la
mnere de scule, instrumente de desen, rot-
rie, strungrie etc. Bioterapie. Rdcinile con-
tin principii active cu actiune anti-nevralgic n
nevralgiile intercostale. Scoarta bogat n tani-
nuri si alantoin are proprietti reepitelizante.
Seva artarului recoltat primvara (martie,
aprilie) prin incizia scoartei, este dulce si din ea
se poate obtine zahr si sirop. Mugurii de
primvar contin substante cu actiune direct
asupra vaselor arteriale, sistemului nervos
central si periferic, cilor biliare, metabolismu-
lui glucidic si lipidic. Are actiune antiinflamatoa-
re asupra colecistului, stimuleaz functia pan-
creasului avnd o actiune hipoglicemiant,
previne arterioscleroza. Recoltare. Mugurii se
recolteaz primvara pn la nfrunzire si se
folosesc proaspeti pentru extragerea prin-
cipiilor active. Medicina uman. Uz intern.
Pentru afectiunile biliare, hepatice si pancrea-
tice, stimularea functional a sistemului nervos
central si periferic, protejarea arterelor,
prevenirea arteriosclerozei, prevenirea formrii
de calculi biliari si ml biliar, nevrozei anxioase,
nevrozei fobice, nevralgiei sciatice, diabetului
florid, herpesului zoster intercostal, parezei de
origine central si periferic, hiper-
colesterolemiei: macerat muguri n solutie
hidroglicero-alcoolic. Se iau 30-50 picturi pe
zi. Tratamentul se face cel mult 40 de zile.
Pentru hipercolesterolemie si arterioscleroz
maceratul din muguri de jugastru se combin
cu maceratul hidroglicero-alcoolic 1 DH de
mslin (Olea europaea); pentru sechele de pa-
reze si nevroz fobic, se combin cu mace-
ratul de muguri de tei; pentru litiaz biliar, se
combin cu maceratul hidroglicero-alcoolic de
frasin; pentru diabet, se combin cu maceratul
hidroglicero-alcoolic de dud negru; pentru
dischineziei biliare se combin cu maceratul de
tei (F. Pi t er , 2000). Silvicultur. Valoros
nsotitor al stejarului de sleauri. Stimulator al
cresterii si elagajului speciilor principale
alturi de care trieste. Protejeaz si
amelioreaz solul. Adesea se cultiv ca
perdele forestiere de protectie din step si
silvostep, ca arbore de alinament, n masive,
grupuri si solitar. Apicultur. Specie melifer.
Excelent arbore melifer. Furnizeaz albinelor
culesuri abundente de polen, nectar si man.
Productie de miere, 100-400 kg/ha; n conditii
exceptionale, n literatura mondial se citeaz
chiar 1000 kg/ha. Uneori, din cauza
abundentei si intensittii culesului de nectar, se
blocheaz cuibul cu miere iar matca nu mai
are spatiu pentru depunerea oulor. Ponderea
economico-apicol mare. Ornamental.
Frecvent cultivat ca arbore decorativ n spatii
verzi din parcuri, la marginea masivelor,
zidurilor nverzite, pe alei, garduri vii, arbore
pentru sosele, bulevarde etc. Decorativ prin
coronamentul rotund, frunze, flori, fructe.
nmultire prin seminte. Vopsitorie. Scoarta
proaspt de pe ramuri, posed proprietti
tinctoriale. Utilizat la vopsitul fibrelor naturale
n nuante de la bej la maro-nchis si negru (v.
Pl. XXIX, 3).

L

LABA-URSULUI (Ramaria aurea),
fam. Clavariaceae. Ciuperc saprofit, toxic,
ntlnit n ultima parte a verii si toamna
(VIIIX), pe sol, prin pduri de foioase si rsi-
noase. Descriere. Corpul de fructificare (bazi-
diocarp), nalt de 5-20 cm, diametrul 8-20 cm,
cu rmurele cilindrice, scurte si groase, dis-
puse strns, culoare galben-aurie sau gal-
ben-portocalie. Cnd se apas pe orice parte
din corp, aceasta nu se coloreaz n rosu.
Spor i i oc r ac ei , net ez i s au r ugos i
(8-15 3-6 n). Toxicologie. Consumat, pro-
duce intoxicatii gastrointestinale, manifestate
prin stare de ru, greturi, vom, frisoane, dia-
ree, colici stomacale violente. Nu produce
moartea, dar produce o stare de alarm
deosebit (v. Pl. XXIX, 4).
LACINIE (Lacinia), segment ngust
de frunz, petal, sepal, tepal [exemplu, laci-
niile perigonului la urzic (Urtica dioica)].
LACTOFLAVIN, VITAMINA B
2

LALEA (Tulipagesneriana), fam. Lilia-
ceae. Plant erbacee, peren, cultivat n Euro-
pa de cca 500 ani, originar din Africa de Nord,
Asia Central si de Est; se mai numeste cuci,
lalea de grdin, tulipan, tulipan de grdin.
Genetic, 2n = 24. Cultivat intens n Olanda; n
secolul al XVII-lea a generat mania lalelelor". n
secolul al XVI-lea si al XVII-lea s-a rspndit n
Marea Britanie, Germania, Franta. n Romnia
se cultiv mai multe soiuri pentru necesitti
interne si pentru export. Prefer locuri nsorite,
soluri cu textur usoar, bine drenate, revene.
Descriere. Bulb tunicat, piriform sau ovoid,
acoperit cu o tunic ce l protejeaz de usc-
ciune. n cursul fiecrei perioade de vegetatie
bulbul se epuizeaz, dar la subsuoara vechiului
bulb apar 2-3 (6) bulbi noi. Primvara, devreme,
ies frunzele sesile, late, cu marginea ondulat si
tulpina nalt de 25-70 cm, ce poart 3-5 frunze
oval-ltite, iar terminal o floare mare, ovoid,
conic, cilindric ori globuloas, variat colorat,
dup soi. nflorire, III-V. Fruct, capsul alungit,
cu numeroase seminte cafenii. Ornamental.
Utilizate primvara pentru decorarea parcurilor
si grdinilor, n ghivece si ca floare tiat la
nfrumusetarea apartamentelor. Flori cu gam
larg de culori, form elegant (v. Pl. XXIX, 5).
LALEA PESTRIt
1
(Fritillaria ori-
entalis), fam. Liliaceae. Plant erbacee, pere-
n, geofit, mezofit, mezoterm, slab-a-cid-
neutrofil, ntlnit prin tufrisuri, pduri de
foioase, coaste despdurite, n mai multe zone
din judetele Bihor, Cluj, Mures, Hunedoara,
Brasov, Prahova, Mehedinti, Iasi, Galati etc.;
se mai numeste cldruse, lalea. Genetic,
2n = 18. Declarat monument al naturii si
ocrotit prin lege. Element pontic-medite-
ranean. Fitocenologic, ncadrat n Querco-Fa-
getea, Orno-Catinetalia, Festucetalia
lalea pestrit
2
390 lamiacee

valesiacae. Rspndit n Iugoslavia, Croatia,
Bulgaria, Ungaria, Italia, sud-estul Frantei, Re-
publica Moldova si Ucraina. Descriere. Bulb cu
cte 2 solzi crnosi, formati n fiecare genera-
tie. Tulpin nud n partea inferioar, nalt de
20-40 (80) cm. Frunze liniare, alterne. Flori
nutante, la exterior cu o culoare variabil, de la
purpuriu-brun-nchis pn la galben-deschis cu
pete mai nchise dispuse sub form de sah;
fata intern este mai deschis la culoare, iar
petele mai evidente; perigon din 6 foliole; an-
droceul cu filamentele staminale de dou ori mai
lungi dect anterele; gineceul cu stil divizat n trei
stigmate. nflorire, IV-V. Fruct, capsul obovoi-
dal, atenuat la baz ntr-o stipit. Seminte subtiri
comprimate, brune, acute la o extremitate.
LALEA PESTRIt
2
(Fritillaria im-
perialis), fam. Liliaceae. Plant erbacee, pere-
n, cu numeroase forme de cultur dup culoa-
rea florilor si frunzelor, unele cu perigon dublu.
Genetic, 2n = 24. Adus din Orient mai nti la
Istanbul, iar apoi, n 1575, la Viena. Rspndit
n Iran, Afghanistan, pe versantul vestic al
M-tilor Hymalaia. Descriere. Bulb voluminos,
cu 4 solzi crnosi de fiecare generatie. Tulpin
glabr, mai mult sau mai putin ptat cu violet,
nalt de 50-120 cm, cu frunze dispuse la mij-
loc. Frunze lanceolate sau liniar-lanceolate,
glabre, lucioase, alterne sau neregulat-vertici-
late. Flori galbene-brunii cu nervuri rosiatice,
crmizii sau purpurii, nutante, campanulate,
cu miros neplcut, grupate n umbel fals;
perigon cu foliole alungite pn la oblanceola-
te; androceul din 6 stamine de lungimea peri-
gonului sau putin mai lungi; gineceul cu stil
divizat n trei stigmate. nflorire, V-VI. Fruct,
capsul. Toxicologie. Contine alcaloizii friti-
larina, verticilina, imperialina etc. care actio-
neaz asupra cordului. Industrie. Din bulb se
extrage amidonul n scopuri industriale. Dup
fierbere devine comestibil. Ornamental. Culti-
vat prin grdini si parcuri n scop ornamental.
LALEMANTIA (Lallemantia iberica),
fam. Lamiaceae. Plant erbacee, peren,
scurt-proas, alogam, cultivat pe suprafete
mari n unele tri din centrul Europei si n Fede-
ratia Rus. Rspndit n regiunea meditera-
nean, Asia Mic, M-tii Caucaz, Iran, partea
european a Federatiei Ruse. Perioad de ve-
getatie, 75-80 zile. Semintele ncoltesc la tem-
peratura minim de 3-5 C. Rezistent la
secet. Putin pretentioas la sol. Se obtin re-
colte bune pe soluri de tipul cernoziomului.
Productie seminte, 1000-1200 kg/ha. Descriere.
Rdcin pivotant cu ramificatii slabe. Tulpina
cu patru muchii, nltime 20-60 (70) cm, scurt-
proas, ramificat puternic chiar de la baz.
Frunzele inferioare, ovate, cele superioare
ovat-lanceolate cu marginile ntregi sau se-
rate, opuse. Flori albastre, albastre-violacee
sau albe-glbui, grupate la subsuoara frunzelor
n verticile distantate, rezultnd inflorescente
racemoase, alungite. Caliciul tubulos, multiner-
vat, scurt si des-pros. Corol la exterior, mai
mult sau mai putin proas. nflorire, IVVI.
Polenizare entomofil. Fruct nucul mic, cafe-
nie, violet-nchis sau negricioas, turtit late-
ral. Compozitie chimic. Semintele contin ulei
(40%), proteine, substante extractive neazo-
tate, sruri minerale. Industrie. Din seminte se
extrage un ulei sicativ, cu indicele de iod
163-203, folosit la fabricarea lacurilor, vop-
selelor de calitate superioar, linoleumului, la
impregnarea testurilor etc.
LAMIACEE (Lamiaceae) sin. LA-
BIATE (Labiatae), familie care cuprinde cca
200 genuri cu peste 4000 specii plante
dicotiledonate, aromatice, erbacee, arbustive,
foarte rar arborescente sau liane, rspndite
pe tot globul pmntesc, mai frecvent n
regiunea mediteranean. Corpul acoperit cu
peri secretori de uleiuri eterice care contin
borneol, geraniol, limonen, piren etc. Tulpini
adesea tetramucheate, cu colenchim angular
sub epiderma muchiilor. Frunze simple opuse
nestipelate. Inflorescente cime axilare. Flori
bisexuate (hermafrodite), rar unisexuate,
pentamere, zigomorfe, cu conformatie de
adaptare la polenizarea entomofil; caliciul
gamosepal, persistent, adeseori bilabiat;
corol tubuloas sau infundibuliform bilabiat,
cu labiul superior rezultat din concresterea
integral a 2 petale iar labiul inferior format din
unirea a trei petale; androceul din 4 stamine
di di name sau di n 2 stami ne nsoti te de
2 staminodii, sau chiar 2 stamine, fixate de
tubul corolei; gineceul superior, bicarpelar,
sincarp, ovar cu dou loje, n fiecare cu cte
2 ovule, desprtite de timpuriu printr-un perete
fals, rezultnd n final 4 loje, stil ginobazic, rar
alungit ntr-un ginofor (Scutellaria), stigmat
bilobat. Formul floral H1K
(5)
[C
(5)
A
2+2
; 2] G
(2)
. La
baza ovarului se afl un inel nectarifer.
lamin 391 laptele-cucului

Polenizare entomofil. Fructe mericarpice, te-
traachene. Smnta cu putin endosperm, em-
brion cu cotiledoane plane, groase. Important
medicinal, melifer, ornamental. Flora Ro-
mniei contine 125 specii, spontane si cultivate,
ce apartin la 42 genuri din care mai importante
sunt: Ajuga; Teucrium, x = 5, 8, 13; Scutellaria,
x = 8, 11, 17; Lavandula; Marrubium, x = 17;
Sideritis; Dracocephalum, x = 5, 7; Nepeta,
x = 9, 17; Glechoma, x = 9; Prunella, x = 7, 8;
Melittis; Phlomis, x = 10, 11; Lamium, x = 9;
Galeopsis, x = 8; Leonurus; Ballota, x = 11;
Stachys; Salvia; Ziziphora; Melissa, x = 8;
Calamintha; Satureja; Micromeria; Hyssopus;
Origanum, x = 15; Thymus; Lycopus, x = 11;
Mentha, x = 5, 6; Elsholtzia; Ocimum; Coleus.
LAMIN (Lamina), partea lat a frun-
zei, de culoare (n general) verde, strbtut de
nervuri, cu o fat superioar (ventral, adaxi-
al) si una inferioar (dorsal, abaxial), la
nivelul creia au loc functiile de fotosintez,
respiratie si transpiratie; sin. limb. Forma lami-
nei este variat si defineste tipul de frunz care
poate fi: circular, eliptic, ovat, ovat-lanceo-
lat, lanceolat, reniform, triunghiular, rom-
boidal, deltoid, cordiform, sagitat, hastat,
spatulat, fistuloas s.a. (-> FRUNZ). Mar-
ginea, vrful si baza laminei ntrunesc diferite
caractere morfologice cu rol important n deter-
minarea plantelor. Structura intern a laminei
foliare variaz n complexitate paralel cu gradul
de evolutie a plantei. Este relativ simpl la
briofite, putin mai complicat la pteridofite si
complicat-perfectionat la spermatofite (Gim-
nospermae, Angiospermae). Unei frunze i
sunt caracteristice epiderma superioar, epi-
derma inferioar, mezofilul aflat ntre epiderme
si sistemul conductor asezat n mezofil. Me-
zofilul este format din parenchim palisadic cu
celule bogate n cloroplaste si parenchim lacu-
nos cu cloroplaste mai putine. Lamina foliar,
care are parenchimul palisadic sub epiderma
superioar, iar pe cel lacunar sub epiderma
inferioar, posed o structur heterofacial si
este caracteristic frunzelor cu asezare apro-
ximativ orizontal, bine luminate pe fata su-
perioar si umbrite pe fata inferioar. Cnd sub
ambele epiderme se afl parenchim palisadic,
iar ntre ele o fsie ngust de parenchim lacu-
nar, structura este ecvifacial, caracteristic
frunzelor aproximativ verticale, luminate bine
pe ambele fete. Cnd ntre cele dou epiderme
mezofilul este format numai din parenchim
lacunar structura este omogen, ntlnit la
plantele tipice de umbr si la cele acvatice
submerse (-> FRUNZ).
LAPTELE-CUCULUI (Euphorbia
cyparissias), fam. Euphorbiaceae. Plant erba-
cee, peren, hemicriptofit (geofit), xerome-
zofit, mezoterm, slab-acid-neutrofil, helio-
fil, ntlnit prin psuni, locuri uscate,
nisipoase, pietroase, nsorite, locuri ruderale si
cultivate, margini de drum, de la cmpie pn
n regiunea subalpin; se mai numeste aior,
alior, leur, aribi, buruian de friguri, buruian de
negi, buruian de rie mgreasc, buruian
mgreasc, lapte brostesc, laptele-cinelui,
laptele-lupului, liliur. Dacii o numeau aibela -
ai bi r / ari bi (I. P a c h i a Tat omi rescu,
1997). Ei foloseau latexul scurs din tulpinile
crude contra negilor, pecinginei, petelor de pe
fat si unghiilor stricate. Pe timpul lui Mirceacel
Btrn (1386-1418) fetele se splau pe cap cu
decoctul plantei ca s le creasc prul si s nu
le cad. Genetic, 2n = 20, 40. Fitocenologic,
ncadrat n Festucetalia, Car. Festuco-Brome-
tea. Rspndit n Europa, Asia. Descriere. Ri-
zom puternic, oblic, lignificat, ramificat si cu
stoloni repenti. Tulpini stufoase, glabre, la nce-
put neramificate, apoi cu ramificatii sterile n
partea superioar, galbene-verzui, spre baz
de multe ori rosiatice, nalte pn la 50 cm.
Frunze ngust-liniare, dispuse n spiral. Inflo-
rescenta cu pleiocaziu. Flori unisexuate, gru-
pate n ciatii. Cupa ciatiului adposteste o sin-
gur floare femel, lung-pedicelat si
numeroase flori mascule reprezentate prin cte
o stamin; gineceu cu ovar tricarpelar, un sin-
gur stil si trei stigmate. n ciatiu se afl glande
bicornute glbui sau brune. nflorire, IVVII.
Fructe, capsule. Seminte cenusii, rotund-ova-
te, mici (2 mm), cu carnuncul reniform. Com-
pozitie chimic. Planta contine, n latex, eu-
phorbion, cauciuc, gum, rsin, uleiuri grase,
uleiuri eterice, amidon, tanin, albumin, alcooli
triterpenici pentaciclici etc. Toxicologie. Plan-
ta este otrvitoare. Substanta toxic este eu-
phorbionul. Latexul are proprietti revulsive
foarte pronuntate. Aplicat pe piele provoac
iritatie, si bsici. Ajuns n ochi, poate produce
orbirea. Intern produce inflamatii gastrointesti-
nale si purgatii drastice. S-au semnalat cazuri
de otrvire la cabaline, bovine, ovine, caprine,
porcine. Simptomele intoxicatiei constau din
laptele-cucului 392 latex

salivatie abundent, colici rebele, diaree, dia-
ree hemoragic, vom, tremurturi, scderea
temperaturii, ameteli, dispnee. Semnul clinic
pentru agravarea snttii si survenirea mortii
este aparitia enteritei hemoragice exteriorizat
prin diaree sangvinolent. Laptele animalelor
care au consumat, n furaje (fn), aceast plan-
t, este toxic. La om s-au semnalat cazuri mor-
tale prin consum de seminte drept purgativ. Se
intervine cu vomitive, purgative si crbune ac-
tiv. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au
fost folosite mult timp empiric n terapeutic de
medicina uman si veterinar traditional. n
medicina uman au servit ca antieczematos,
vomitiv, vermifug si pentru extirparea negilor.
Actiunea vermifug se bazeaz pe prezenta n
latex a enzimelor proteolitice. Medicina veteri-
nar etnoiatric a folosit planta intern ca purga-
tiv-emetic, vermifug, coleretic puternic, iar ex-
tern ca iritant-revulsiv. Medicin uman. Uz
intern. Homeopatic, dilutiile de la a 4-a centezi-
mal la a 7-a centezimal se folosesc pentru
tratarea erizipelelor veziculare, bulboase si
gangrenoase, eczemelor arztoare, eruptiilor
pustuloase, zonei Zoster, antraxurilor, impedi-
goului, limfangitelor arztoare ale bratului, du-
rerilor arztoare ale cancerelor cutanate, dilutia
a 4-a centezimal se foloseste pentru tratarea
gastroenteritelor holeriforme cu senzatii de
arsur gastric si, n general, abdominal;
dilutiile a 4-a si a 5-a centezimale se aplic n
tratarea faringitelor si n reumatismele acute,
arztoare; dilutia a 7-a centezimal se folo-
seste pentru tratarea adenitelor cervicale
tuberculoase si n hipertrofie de amigdale cu
vegetatii adenoide. Uz extern. 1. Pentru
extirparea negilor: latex de plant, se unge
locul afectat. Se rupe planta si cu latexul
eliminat se tamponeaz negul de mai multe ori
pe zi. Tamponarea se face pn cnd negul se
desprinde si cade. 2. Pentru tratarea
pecinginilor: latex de plant, se unge locul
afectat de mai multe ori pe zi. Medicin
veterinar. Uz intern. Empiric, n unele zone,
pentru tratarea constipatiei la animale, se folo-
seste: decoct, din 2 lingurite plant uscat si
mruntit la 250 ml ap. Se fierbe 10 minute la
foc domol. Se strecoar. Se rceste. Se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt)
numai la animalele mari si mijlocii. Atentie!
Efect iritant, toxic. Uz extern. Empiric, pentru
tratarea papilomatozei cutanate sau mamare
(afectiune neoplazic benign de natur
virotic) la bovine si cabaline: latex de plant,
se badijoneaz papiloamele. Latexul nu se
dilueaz. Se rupe planta si latexul eliminat se
aplic pe locul afectat. Tratamentul se face de
trei ori pe zi. Actiune iritant-revulsiv. Efectul nu
a fost nc confirmat stiintific. Vopsitorie. Plan-
ta posed proprietti tinctoriale. Se recolteaz
prin tiere de la suprafata solului. Se foloseste
proaspt. Se culege n luna mai, pentru vop-
sirea fibrelor naturale n galben si la mijlocul
lunii iulie pentru vopsirea n ruginiu. 1. Pentru
vopsirea testurilor si firelor n galben curat sau
galben ca ceara, planta se fierbe n ap pn
cnd solutia se coloreaz n galben-intens. Se
strecoar. n solutia cald se dizolv piatra
acr. Se amestec pentru uniformizare. Se in-
troduce materialul. Firele se fierb nbusit, iar
pnza se tine la cald pn cnd se obtine
nuanta de galben dorit. Se scoate si se usuc
la umbr. 2. Pentru vopsirea firelor de ln n
galben deschis, planta se fierbe n ap pn
cnd solutia se coloreaz n galben la inten-
sitatea maxim. Se scoate planta si se stoarce
bine. Solutia obtinut se strecoar. Lna se
introduce n zeam de varz acr. Se las s
se umecteze bine. Se scoate si se trece n
solutia fierbinte pentru colorare. Se las la cald
12-24 ore, pn se obtine nuanta dorit. Se
scoate si se usuc la umbr (Agneta Btc,
Margareta T o m e s c u, 1984) (v. Pl. XXIX, 6).
LATEX (Latex), lichid sub stare de
emulsie n care se afl, dizolvate si dispersate,
particule organice constnd din hidrati de car-
bon, acizi organici, proteine, sruri, alcaloizi,
tanin, steroli, grsimi, mucilagii, uleiuri eterice,
rsini, cauciuc etc. Latexul poate fi: lptos, ca
la speciile de ppdie (Taraxacum sp.), lap-
tele-cinelui (Euphorbia sp.), lptuc sau sala-
t (Lactuca sp.); galben sau galben-portocaliu,
ca la rostopasc (Chelidonium majus), mac
(Papaver sp.); sau incolor, ca la leandru (Ne-
rium oleander), dud alb si negru (Morus alba,
M. nigra). Latexul unor plante bogate n alca-
loizi si alte substante este folosit n medicin,
farmacie, n tratarea diferitelor boli. Papave-
rina, codeina, morfina sunt extrase, prin sepa-
rare, din opiul fructelor de mac. Gutaperca,
izomer al cauciucului natural ntlnit n latexul
unor plante (Palaquium gutta, Euonymus
verrucosa, Eucommia ulmoidea), este utilizat
la izolarea fibrelor electrice, a cablurilor sub-
marine, a instrumentelor medicale. Cauciucul
laticifere 393 laticiferogenez

din latexul unor plante lemnoase tropicale (He-
vea brasiliensis) este folosit la confectionarea
anvelopelor auto. Latexul din arborele vac"
(Brosimum galacto-dendron), rspndit n Ve-
nezuela si Columbia, avnd nsusiri apropiate
laptelui de vac, este folosit n alimentatie.
LATICIFERE (Laticifer), structuri se-
cretoare tubuloase, izolate sau asociate, sim-
ple sau ramificate, care produc un lichid numit
latex. Sunt ntlnite la anumite specii de plante.
Continutul celular este viu, dispus parietal, for-
mat din citoplasm si numerosi nuclei. Peretii
celulari sunt subtiri celulozici. n alctuirea lor
s-a observat existenta a trei straturi de lamele
celulozice sau microfibrile orientate diferit. La
structura lor particip celuloza, hemiceluloze si
substantele pectice. Exist laticefere nearticu-
late si laticefere articulate. 1. Laticeferele ne-
articulate sunt reprezentate de celule singu-
lare, fr comunicare ntre ele, simple sau
ramificate, tubuloase, lungi ct corpul plantei,
cu un numr mare de nuclei n citoplasm
parietal; provenite din diviziunea nucleului ini-
tial. Cele simple, fr ramificare, se ntlnesc n
liberul primar [exemplu, cnepa (Cannabis sa-
tiva), urzic (Urtica dioica)], prezenta lor fiind
exclus n tesuturile secundare. Laticeferele
ramificate se afl n partea extern a cilindrului
central. Ramificatiile se rspndesc n scoart,
cilindrul central si chiar mduv [exemplu, spe-
cii de laptele-cinelui (Euphorbia sp.)]. n unele
cazuri ramificatiile laticefere ajung pn n sub-
cuticula celulelor epidermice [exemplu, smo-
chin slbatic (Ficus carica)]. La multe specii de
plante din fam. Apocynaceae, Asclepiadaceae,
Moraceae laticeferele sunt dispersate n toate
tesuturile organelor, inclusiv n cel conductor.
2. Laticeferele articulate sunt formate din mai
multe celule cilindrice puse cap la cap, la care
peretii desprtitori transversali se perforeaz
sau dispar complet, rezultnd tuburi lungi, fr
legturi sau cu legturi laterale anastomozate.
Numrul mare de nuclei existenti n citoplasm
parietal a laticeferei provine din fuzionarea
mai multor protoplasti. Se gsesc localizate n
diferite tesuturi, dar mai ales n cel liberian si la
periferia acestuia. Laticeferele neanastomoza-
te (fr legturi laterale) se ntlnesc n corpul
speciilor de volbur (Convolvulus arvensis),
rostopasc (Chelidonium majus) etc. Laticefe-
rele anastomozate se formeaz prin ntlnirea
si anastomoza ramificatiilor generate de

laticefere tubuloase, rezultnd o retea com-
plicat n care se afl si circul latex. Sunt
ntlnite la specii din fam. Asteraceae, Campa-
nulaceae, Papaveraceae, Carycaceae, Eur-
phorbiaceae (Hevea, Manihot). Se apreciaz
c exist o singur specie de ferig (Regnelli-
dium diphyllum) si cca 12 500 specii de plante
dicotiledonate si monocotiledonate apartinnd
la 900 de genuri care posed laticefere n struc-
tura lor. Laticeferele au important n condu-
cerea si nmagazinarea substantelor nutritive,
ca mediu n transportul oxigenului, n regula-
rizarea bilantului de ap si, recent, sunt consi-
derate ca sistem tubular excretor, deoarece
substantele latexului nu mai sunt utilizate de
plant (fig. 148).

Fig. 148. Laticifere:
a - articulate si neramificate, la rostopasc
(Chelidonium majus); b- ramificate si anastomozate,
la specii din familia Asteraceae (Compositae).
LATICIFEROGENEZ, genez a
laticiferelor n corpul plantelor. Punctul de ple-
care al formrii lor l reprezint unele primordii
celulare. Geneza laticiferelor nearticulate, sim-
ple si ramificate, arc ca punct de plecare, pen-
tru fiecare laticifer, o singur celul, devenit
primordie laticifer. Numrul primordiilor varia-
z n functie de specie. Pentru laticiferele near-
ticulate ramificate, primordiile apar n numr
mic n timpul initierii formrii cotiledoanelor em-
brionului. Dezvoltarea plantei din embrion este
nsotit de diferentierea lor complet, ptrun-
znd n toate organele ei. Cresterea lor se face
intensiv, paralel si n acelasi ritm cu cresterea
celorlalte tesuturi, celula cptnd aspect de
tub ramificat, lung ct corpul plantei [exemplu,
specii de Euphorbia (laptele-cinelui)]. Latici-
ferele nearticulate si neramificate au un mod
mai simplu de formare. Primordiile lor nu apar
n embrion, ci n tulpin (lstar de dezvoltare),
n rdcin si frunze (Cannabis, Eucommia).
laticiferogenez 394 l aur ghi mpos

Primordiile laticiferelor articulate apar n hipo-
cotilul si epicotilul tinerei plantule. n acest caz
dezvoltarea laticiferelor se face nu prin
cresterea unor celule individuale izolate, ci prin
adugarea de noi primordii dispuse n serii lon-
gitudinale, la cele existente. Dezvoltarea plan-
tulei este nsotit de dezvoltarea si diferen-
tierea acropetal a elementelor laticiferelor.
Acestea ajung n tot corpul plantei, rdcin,
tulpin, frunze, flori, fructe. Laticiferele articu-
late ce apar n tesuturile secundare, si mai ales
n floemul secundar, si au originea n celulele
initiale cambiale (Taraxacum, Tragpogon). La
nceput, celulele si pstreaz integritatea pe-
retilor transversali, apoi acestia se perforeaz
sau dispar complet prin resorbtie. La unele
specii, ntre laticiferele paralele are loc si o
anastomoza a peretilor laterali. Din punct de
vedere citologic toate laticiferele au pereti celu-
lozici subtiri. Aflate n stadiul tnr, ca orice
celul, sunt pline cu citoplasm n care se afl
vacuole mici fr latex. Prin cresterea latici-
ferelor, cresc si vacuolele, se contopesc si for-
meaz o vacuol mare care ocup partea lor
central, citoplasm fiind acum prezent numai
sub forma unui strat subtire pe fata intern a
peretelui. Vacuol se ncarc cu latex, ca rezul-
tat al activittii metabolice a celulei. Numrul
mare de nuclei din citoplasm laticiferelor near-
ticulate provine din diviziunile libere ale nucle-
ului initial iar n cazul laticiferelor articulate, din
fuzionarea mai multor protoplasti.
LAUR GHIMPOS (Ilexaquiflium),
fam. Aquifoliaceae. Arbust mezofit, mezoterm,
acidofil spre acido-neutrofil, ntlnit rar n ra-
ristile pdurilor de fag, cultivat, uneori sporadic
prin grdini, prezent n judetul Bihor, n p-
durea Zimbru lng Valea Lustilor si punctul
Dosul laurului", altitudine cca 500 m, la cca
8 km nord de localitatea Zimbru; se mai nu-
meste finic ghimpos. Genetic, 2n = 24. Fito-
cenologic, ncadrat n Fagetalia. Rspndit n
Europa, Asia de Sud-Vest si Africa de Nord.
Cunoscut din Antichitate. Romnii foloseau
acest nume pentru arborele Quercus ilex, ale
crui frunze se aseamn cu cele ale speciilor
de Ilex. Pentru Flora Romniei, specia a fost
prelucrat de Al. Bel di e, 1958. Descriere.
Tulpin nalt pn la 2,5 m. Lujerii anuali sunt
verzi-mslinii, slab mucheati, glabrii, fin-pubes-
centi. Frunze ovate, eliptice sau ovat-eliptice
pn la alungit-lanceolate, unite, pieloase,
rigide, glabre, lucitoare, pe margini cu o dung
cartilagineu ngrosat, ghimpos-dintate. Flori
dioice, albe, mirositoare, asezate n inflores-
cente scurte la subsuoara frunzelor. nflorire,
V-VI. Fructul, drup baciform sferic, car-
min-rosie. Compozitie chimic. Scoarta este
bogat n ilicin, tanini si o substant amar.
Frunzele contin glicozidul ilicin, tanini, glu-
coz, acid cafeic, gum, clorofil, cear, ilis-
cantin, un glicozid amorf, o substant colo-
rant care cristalizeaz sub form de ace
galbene, solubil n ap si alcool, o substant
foarte amar, potasiu, peptin, acizi vegetali si
minerali. Ilicina are proprietti febrifuge. Bio-
terapie. nc din Antichitate a fost utilizat ca un
bun anti reumatic, antispastic, antigutos si febri-
fug. Scoarta posed proprietti hepatoprotec-
toare si antiisterice. Rdcinile au actiune diu-
retic. Paracelsus folosea decoctul de frunze
pentru vindecarea formelor artritice. Mattiali
folosea decoctul de scoart si rdcin pentru
actiunea sa antitumefiant n scopul vindecrii
luxatiilor. n secolul al XVII-lea a fost considerat
unul din cele mai bune febrifuge. Frunzele sunt
eficace n febrele intermitente, ea dimi-
nundu-se n maximum 20 zile. Heller reco-
mand sucul frunzelor n icter, iar fructele
(drupe baciforme), drept purgativ si emetic.
Hale a folosit decoctul si vinul din acest arbust
pentru tuse, pleurit, colici, gut si reumatism.
Fructele au proprietti purgative si emetice n
doze medicinale. Utilizate exagerat, ele sunt
otrvitoare. Ingestia lor provoac tulburri gas-
trointestinale, uneori mortale (F. Pi t er ,
2000). Medicin uman. Pentru tratarea de
colic gastrointestinal, psiloz sau cderea
prului n caz de sprue, icter, urmri ale febrei
intermitente si malariei, conjuctivite cu dureri
intense ale orbitelor, stafilom corneean de ori-
gine reumatic, dureri splinice care se ame-
lioreaz iarna, iritatii ale uretrei cu scurgere de
natur prostatic, diatez reumatic si gutoa-
s: macerat mldite proaspete n solutie hidro-
glicero-alcoolic 1 DH. Se iau 25-30 picturi de
2-3 ori pe zi, n putin ap. Pentru tratarea altor
boli se administreaz cu macerate ale altor
plante: cu maceratul mugurilor de fag (Fagus
sylvatica), pentru insuficient renal n nefro-
angioscleroz; cu maceratul mugurilor proas-
peti de mesteacn (Betula pendula) si cu
maceratul mlditelor proaspete de zmeur (Ru-
bus idaeus), pentru mastopatie fibrochistic si
adenomatoz mamar cu evolutie benign; cu
lauracee 395 lcrmioar

maceratul mugurilor proaspeti de tei argintiu
(Tilia tomentosa), pentru epilepsie petit mal; cu
maceratul mugurilor proaspeti de carpen (Car-
pinus betulus) si mugurilor proaspeti de castan
comestibil (Castanea sativa), pentru diaree
mucoas; cu maceratul mlditelor proaspete
de coacz negru (Ribes nigrum), pentru insufi-
cient usoar suprarenalian; cu seva de sal-
cie alb (Salixalba), pentru inflamatii reumatice
ale ochilor; cu maceratul mugurilor proaspeti
de anin negru (Alnus glutirosa), cu maceratul
mugurilor proaspeti de scorus (Sorbus domes-
tica) si mugurilor proaspeti de clin (Viburnum
lanata), pentru hipoacuzie si surditate n timpa-
noscleroz (F. Piter, 2000). Ornamental.
Arbustul poate fi cultivat prin parcurile si gr-
dinile publice. Decorativ prin frunzisul su.
LAURACEE (Lauraceae), familie ca-
re cuprinde peste 1000 specii plante dicoti-
ledonate lemnoase rspndite n regiunile tro-
picale, subtropicale si mediteraneene. Frunze
persistente, coriacee, bogate n uleiuri volatile.
Flori mici, unisexuate sau bisexuate (hermafro-
dite), tipul 3, diplochlamidee si homoiochlami-
dee, cu dispozitie ciclic. Polenizare ento-
mofil. Fruct bac sau drup. Specii mai
importante: dafinul (Laurus nobilis), arborele
de scortisoar (Cinnamomum cassia), arborele
de camfor (C. camphora).
LCRMIOAR (Convallaria maja-
lis), fam. Liliaceae. Plant erbacee, peren,
geofit, xeromezofit spre mezofit, mezoter-
m, slab-acid-neutrofil, temperament de um-
br, cerinte ridicate fat de umiditate, ntlnit
pe soluri brune sau brun-roscate bogate n cal-
ciu, fertile, prin pduri de foioase, mai ales ste-
jrete, tufrisuri, lunci, n regiunile de cmpie
si dealuri; se mai numeste cercelusi, clopotele,
clopotei, coada-cocosului, curpin de pdure,
dumbrvioar, floarea-turcului, flori domnesti,
georgite, iarba lui Sfntu Gheorghe, iarba-mr-
gritarului, lcrmit, landas, lilion bun, mrgrit,
mrgritare, mrgea, phrute, suflete, umbr-
vioar. Genetic, 2n = 38. Plant cunoscut din
Antichitate. Daco-getii i spuneau cercrusta -
cercerusti, cercelusi (I . P a c h i a T a t o mi r e s -
c u, 1997). n stare spontan specia este ocrotit
prin lege. Fitocenologic, Car. Querco-Fagetea.
Rspndit n Europa, zona temperat a Asiei,
America de Nord. Descriere. Rizom cilindric,
orizontal, stolonifer, galben-brun, lung de
5-15 cm. Rdcini adventive pornite din rizom.
Tulpin aerian, cilindric, florifer, nalt
15-20 cm, glabr, apare simultan sau dup
nfrunzire. Frunze lanceolat-eliptice, cu nervuri
paralele, arcuite, lung-petiolate, cu depsirea
inflorescentelor. Flori albe (tipul 3) cu nvelis
dublu, pedicelate, nutante, frumos mirositoare,
5 pn la 15, grupate ntr-un racem simplu,
unilateral. nflorire, V-VI. Fructe bace sferice,
rosii cu 3-6 seminte sferice n interior. Com-
pozitie chimic. Planta contine glicozizii con-
vallatoxid, convallozid, convallatoxolozid,
convallataxol, cu actiune cardiotonic, sapo-
nozide (convallarina, convallamarina), acizi or-
ganici, colin, substante minerale. Florile contin
si mici cantitti de ulei volatil. Toxicologie.
Intoxicarea cu fructe, seminte sau alte organe
ale plantei (mai ales copiii sunt tentati de fruc-
tele rosii) se manifest prin great, vom, tahi-
cardie, aritmie cardiac, diaree, diurez exce-
siv. Se intervine rapid cu crbune medicinal.
Industrie. Florile sunt utilizate n parfumerie.
Din convallatoxina pur extras din plant se
prepar solutii injectabile folosite n tratarea
insuficientei cardiace. Bioterapie. Prtile aeri-
ene ale plantei au aplicatii terapeutice n medi-
cina traditional uman si veterinar. Principiile
active au proprietti cardiotonice cu efecte rapi-
de si de scurt durat si proprietti diuretice
puternice. Nu se acumuleaz n doze toxice. n
medicina uman planta este recomandat n
insuficient cardiac, tulburri nervoase ale
activittii cardiace, leziuni cardiace datorate
sportului, insuficient aortic si mitral, n in-
farct miocardic, scleroz coronarian, insufici-
ent miocardic de natur sclerotic, n hipo-
dinamie circulatorie si n formele bradicardice
la pacientii sensibili fat de glicozidele digita-
lice. Se poate folosi cu mult succes n trata-
mentele interdigitalice. Medicina veterinar
foloseste planta n tulburri de ritm cardiac, mai
ales n tratamentul de lung durat. Din cele
mai vechi timpuri, dinspre medicina salmosia-
n/zalmoxian, tulpinile florifere se foloseau la
ceaiuri ndulcite cu miere contra durerilor de
piept. Decoctul din planta ntreag era folosit
de femei la splturi vaginale pentru tratarea
de poal alb (leucoree). Recoltare. Prtile
aeriene (Convallariae herba) se recolteaz n
timpul nfloritului, numai pe timp uscat. Florile
(Convallariae flos) se recolteaz cnd jumtate
din florile inflorescentei se mai afl nc nedes-
chise. Frunzele se usuc exclusiv pe cale
lcrmioar 396 lmi

artificial, la 60-100 C. Florile se usuc la
soare sau la umbr. Uscarea artificial, la 60-
100 C. Medicin uman. Uz i ntern. 1.
Pentru tratarea afectiunilor cardiace: a) infuzie,
din 3-5 g pulbere plant la o can (250 ml) cu
ap n clocot. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se bea n 4 reprize n cursul unei
zile; b) tinctur, din suc de plant obtinut din
100 g prti aeriene, 18 ml alcool de 90, 15 g
glicerin; se completeaz cu ap distilat pn
la 100 ml. Se iau 30-40 picturi n 2-5 reprize
pe zi. 2. Pentru tratarea migrenelor de natur
nervoas, nevralgiilor, ametelilor si ea diuretic:
tinctur, din 4 prti flori si 12 prti alcool de 90.
Se las la macerat 14 zile, agitndu-se sticla
zilnic pentru omogenizare. Se strecoar. Se iau
de 3 ori pe zi cte 10 picturi (cu prudent).
3. Pentru tratarea durerilor de cap, nevralgiilor:
macerat, flori n otet de vin. Se las timp de
8-10 zile. Se pstreaz n sticle bine nchise.
Solutia obtinut se miroase, trgndu-se n fo-
sele nazale, prin inspiratie, emanatiile din sti-
cl, atunci cnd este absolut nevoie. 4. Sub
control medical, n cure interdigitalice, sau ca
urgent a unui tonic cardiac: pulbere plant, se
iau 2-6 g pe zi dup prescriptia medicului.
Atentie! Supradozrile sunt toxice. Creste rit-
mul cardiac, scade tensiunea arterial, apar
aritmii, tulburri respiratorii de origine cardiac,
apoi stop cardiac. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea dereglrilor de ritm car-
diac: a) infuzie, din 50 g frunze si flori uscate si
mruntite peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar, se rceste si se administreaz prin breu-
vaj bucal (se toarn pe gt); b) macerat, din 5 g
frunze si flori uscate si mruntite peste care se
toarn 100 ml ap rece. Se las acoperit
30-40 minute. Se strecoar si se administrea-
z prin breuvaj bucal; c) tinctur, din suc de
plant obtinut din 100 g prti aeriene, 18 ml
alcool de 90, 15 g glicerina si ap distilat (se
completeaz pn la 100 ml). Se administrea-
z prin breuvaj bucal. Dozele de tratament
:
infuzia sau maceratul, pentru animale mari
(cabaline, bovine), 5-15-20 g; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 1-4-8g; animalemici
(pisici, cini), 0,2-1 g; gini 0,02-0,1 g; tinc-
tur, pentru animale mari (cabaline, taurine),
10-25 ml; animale mijlocii (ovine, caprine, por-
cine), 2-5-10 ml; animale mici (pisici, cini),
0,5-2 ml; gini, 0,05-0,2 ml. Supradozrile
sunt toxice. Simptome: gastroenterite nsotite
de vome, colici, diaree, frisoane, dispnee su-
perficial, mictiuni dese sau anurie, ameteli,
pierderea echilibrului, paraplegii, modificri
cardiace (apar la 10-15 minute de la ingerare).
Se intervine cu purgative saline, clisme cu ap
srat, clisme cu clorhidrat, infuzii de orz, diu-
retice, injectii cu apomorfin, pilocarpin, cafe-
ina, tratament simptomatic. Ornamental.
Indicate pentru cultur printre masive arbores-
cente, gazon nflorit, grupuri, n parcuri si gr-
dini publice, grdini individuale, frunze si flori,
nmultire prin desfacerea tufelor (v. Pl. XXX, 1).
LMI (Citrus limon), fam. Rutaceae.
Arbust spinos, sempervirescent, pretentios la
cldur, sensibil la temperaturi sczute, ce-
rintele la lumin variaz n raport cu fenofaza,
nu suport razele de lumin direct, prefer
soluri usor acide sau neutre, potrivit de revene,
frecvent cultivat n ghivece; se mai numeste
almi, chitr, lemonie, mr de titron. Originar
din India. Rspndit n regiunea mediterane-
an. Cultivat n Europa de la jumtatea seco-
lului al XV-lea. Sistem radicular cu micorize,
lipsit de peri absorbanti. Se transplanteaz din-
tr-un vas n altul cu tot pmntul pentru a nu se
distruge micorizele. Tulpin nalt de 2 (4) m,
lujerii tineri rosiatici-violacei, cu 2-3 valuri de
crestere n cursul unui an. Frunze pieloase,
alungit-ovate sau alungit-lanceolate, slab si ne-
regulat-dintate pe margine. Flori galbene cu
nuant purpurie, solitare sau n perechi. nflo-
rire, II-IV. Fruct, bac cu coaja bogat n uleiuri
aromatice, galben. Compozitie chimic. L-
mile contin ap (86-88%), proteine (0,5%),
hidrati de carbon (5%), acid citric (6-8% n suc)
acid malic, citrat de calciu, citrat de potasiu,
sruri minerale de sodiu (2 mg), potasiu
(95 mg), calciu (7 mg), fosfor (10 mg), fier
(0,3 mg),oligoelemente (Si, Mn, Cu etc.), vita-
mina C (68-76 mg n 100 g suc si 163 mg n
coaj), vitaminele A, B
l
, B
2
, B
3
, D, E, PP n
cantitti mici. Coaja de lmie contine ulei volatil
format din limonen, pinene, camfen, felan-
dren, sesquiterpene, linalol, acetat de linalil,
acetat de garanie, citronelol, citrol, aldehide.
Alimentatie. Folosit n alimentatie pentru aro-
matizarea ceaiului, diferite preparate de cofe-
trie, n uzul casnic pentru prjituri, limonada,
consumat ca atare, cu zahr. Industrie. Utili-
zat la prepararea buturilor rcoritoare, bu-
turilor spirtoase, aromatizarea jeleurilor, bom-
boanelor, diferitelor dulceturi etc. Pericarpul
lmi 397 lmi

fructelor (Citriipericarpium) este conditionat n
diferite preparate farmaceutice sub denumirea
de bioflavonoide" sau citrus-biofla-vonoide".
Recoltare. Pericarpul fructelor de lmi se ob-
tine de la lmile care se consum. Se usuc n
camere aerisite. Se pstreaz n pungi de hr-
tie la loc uscat. Bioterapie. Fructele de lmi
au numeroase utilizri n terapeutica medical
uman. Propriettile pulpei n uzul intern: bac-
tericid, antiseptic, activator al globulelor albe,
febrifug, rcoritor, tonic al sistemului nervos
central somatic si al sistemului nervos vege-
tativ simpatic, tonic cardiac, diuretic, alcalini-
zant, antigutos, antiartritic, antireumatismal,
antiacid gastric, antiscleros (previne senes-
centa), antiscorbutic, tonic venos, antianemic
cu actiune bun hematopoetic, hemostatic,
carminativ, vermifug, remineralizant, antipru-
riginos; coaja (pericarpul) este tonifiant, car-
minativ, iar semintele au nsusiri febrifuge si
antihelmintice. Pentru uzul extern ca: antisep-
tic, antitoxic, cicatrizant, antipruriginos, antive-
ninos n ntepturile de insecte (viespi, albine,
furnici), citofilactic (ntretinerea pielii), ndepr-
teaz moliile si furnicile. Coaja fructului are
proprietti tonico-stomahice, digestive, crmi-
native, diuretice, antiseptice si bactericide.
Scoarta ramurilor tinere posed principii active
cu actiune anticuagulant si fluidifiant a sn-
gelui. Recomandate intern n inflamatii diver-
se (pulmonare, intestinale, hepatice), palu-
dism, stri febrile, astenie, inapetent, ascit,
reumatism, gut, artritism, litiaz renal, litiaz
biliar, hiperaciditate gastric, ulcer gastric,
dispepsii, aerofagie, scorbut, ateroscleroz,
varice, flebite, fragilitate capilar, hipertensiu-
ne, obezitate, hipervscozitate sanguin, tu-
berculoz pulmonar si osoas, demineraliza-
re, stimularea cresterii, convalescent,
anemie, icter, insuficient hepatic si pancrea-
tic, congestie hepatic, hemofilie, hemoragii
(epistaxis, gastroragii, enteroragii, hematurii),
meteorism, dizenterie, diaree, oxiuri, astm,
bronsit, grip, blenoragie, sifilis, senescenta,
cefalee. Extern, se recomand n guturai, sinu-
zite, angine, otite, hemoragii nazale, stomatite,
glosite, afte, sifilide bucale, blefarite, eruptii te-
gumentare, furuncule, pecingine, migrene,
negi, herpes, degerturi, plgi infectate, nte-
pturi de insecte (viespi, albine), scabie, pistrui,
seboreea fetei, prevenirea ridurilor, ngrijirea
minilor, ndeprtarea moliilor si furnicilor. Me-
dicin uman. Uz i ntern. Pentru tratarea
scorbutului, afectiunilor hepatice si cardiovas-
culare, ulcerului gastroduodenal, artritismului,
gutei, reumatismului, obezittii si a altor afec-
tiuni se recomand: a) consumarea lmilor ca
atare sau limonad; b) suc obtinut din stoar-
cerea lmilor proaspete, ndulcit cu zahr,
pn la 200 g/zi; c) cur de lmi sub diferite
forme; suc, limonad, salat, preparate culi-
nare; se ncepe cu o lmie pe zi, apoi se
creste cantitativ n mod progresiv, cu cte una,
pn n a zecea zi cnd se consum 10 lmi;
din a zecea zi se scade progresiv pn se
ajunge la o singur lmie pe zi; d) decoct, din
o lmie stoars, tiat mrunt, la 300 ml ap.
Se fierbe ntr-un vas acoperit timp de 20 mi-
nute. Se strecoar, se ndulceste, apoi se
adaug sucul stors. Se bea ntreaga cantitate;
calmeaz crizele hepatobiliare; e) pentru com-
baterea oxiurilor: 2 lingurite seminte extrase din
lmie. Se zdrobesc, se amestec cu miere de
albine. Se ia ntreaga cantitate n fiecare dimi-
neat pe stomacul gol; tratamentul dureaz
5-7 zile; f) pentru accelerarea sudrii oaselor
fracturate si combaterea carentei de calciu:
macerat, timp de 7 zile, din coji de ou n suc
obtinut de la lmi stoarse. Se iau 3 lingurite pe
zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea arsurilor si
plgilor: aplicatii locale cu suc de lmie, con-
centrat sau diluat. 2. Pentru oprirea hemora-
giilor nazale si atenuarea durerilor produse de
nteptura insectelor: tamponare cu vat mbi-
bat n suc de lmie. 3. Pentru tratarea dege-
rturilor: frectii locale cu suc. 4. Pentru tratarea
otitelor: cteva picturi de suc proaspt n ure-
che. 5. Pentru tratarea blefaritelor: picurarea de
suc diluat 1:1 , pe globul ocular. 6. Pentru trata-
rea rinitelor si sinuzitelor: picurarea de suc dilu-
at 1:1, n narine, de mai multe ori pe zi. 7. Pen-
tru tratarea migrenelor: se bea o ceasc de
cafea n care se pune o felie de lmie; se
asaz pe frunte felii de lmie sub form de
compres. 8. Pentru tratarea aftelor, stoma-
titelor, amigdalitelor: tamponare local cu o
felie de lmie: badijonare local cu suc obtinut
prin stoarcerea unei lmi; tinerea n gur a ct
mai multe felii de lmie, miere si ap. 9. Pen-
tru tratarea anginelor: gargar cu suc diluat.
10. Pentru tratarea negilor: badijonri de 2 ori
pe zi, cu otet medicinal, obtinut din coaja a
2 lmi lsate 8 zile la macerat n 200 ml otet.
11. Pentru tratarea cefaleelor digestive, intoxi
catiilor medicamentoase, alimentare si alco
olice, calculozelor renale, dismetaboliilor(gut,
lmi 398 lsnicior

diabet), hipercolesterolemiei, pentru reglarea
metabolismului bazal si a echilibrului acido-ba-
zic: macerat din muguri n solutie hidroglice-ro-
alcoolic, 1 DH. Se iau 50 picturi o dat pe zi,
n putin ap, nainte de mas. 12. Pentru
vrsturi si hiperaciditate gastric, maceratul
mugurilor de lmi se asociaz cu maceratul
mugurilor de smochin (Ficus carica). Se iau
50-70 picturi odat. 13. Pentru tratarea arte-
riosclerozei cu fenomene de tromboflebite sau
agravat de factori de risc trombic precum dia-
betul, alterare a metabolismului lipidic, hiper-
tensiune, arteriopatie, tabacism si viat seden-
tar; vicii valvulare cardiace; stri de pletar si
dismetabolism; trombocitopatii; crampe mus-
culare recidivante: macerat scoart de trunchi
n solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH. Se iau
50 picturi o dat pe zi. 14. Pentru tratarea altor
boli: macerat din scoart de trunchi de lmi n
combinatie cu alte macerate: cu maceratul mu-
gurilor de snger (Cornus sanguinea) si migdal
(Amygdalus communis), pentru manifestri
tromboemolice, sindroame de hipercoagulare
cu hiperfibrinogenie; cu maceratul mugurilor de
scorus (Sorbus domestica) si mugurilor de cas-
tan comestibil (Castanea sativa), pentru varice
si insuficient venoas; cu maceratul mugurilor
de anin negru (Alnusglutinosa), migdal (Amyg-
dalus communis), artar (Acer campestris) si
Ginko biloba, pentru infarct cerebral; cu ma-
ceratul mugurilor de liliac (Syringa vulgaris) si
pducel (Crataegus oxycantha), pentru mio-
cardioangioscleroz cu insuficient caronaria-
n; cu maceratul mugurilor de liliac (Syringa
vulgaris) si snger (Cornus sanguinea), pentru
angin pectoral (F. Pi t er , 2000). Cosme-
tic. 1. Pentru ngrijirea tenului gras: masc din
suc de lmie la care se adaug un albus btut.
Strnge porii dilatati si elimin punctele negre.
2. Pentru ntretinerea supletei si strlucirii p-
rului: se adaug suc de lmie la ultima ap de
limpezit. 3. Pentru a reda culoarea alb a din-
tilor: se freac dintii de mai multe ori pe sp-
tmn cu felii lmie. 4. Pentru albirea pielii
minilor si ntri rea unghiilor casante: se freac
cu felii de lmie. Alte utilizri. Folosit pentru
curtirea vaselor, bijuteriilor, diferitelor pete de
pe lenjerie, combaterea moliilor si furnicilor.
1. Vasele de aram nnegrite se curt prin
frecare cu o jumtate de lmie, dup aco-
perirea tieturii acesteia cu sare semigrun-
joas. 2. Bijuteriile de argint se curt prin
frecare cu o felie de lmie. Se cltesc cu ap
cald, apoi se sterg cu o piele de cprioar.
3. Chiuveta ptat se curt prin frecare cu un
amestec format din o jumtate ceasc suc de
lmie la care se adaug praf de sare ct se ia
ntre degete. 4. Soba de marmur alb se cu-
rt prin frecare cu o jumtate de lmie. Se
sterge apoi cu o bucat de pnz moale usor
mbibat n ulei. 5. Rugina de pe rufele albe se
nltur astfel: se taie o rondea de lmie si se
asez ntre dou bucti de pnz, dup care se
aplic pe pata de rugin si se preseaz cu un
fier de clcat bine ncins. Operatia se repet
pn dispar petele. 6. Petele de cerneal de pe
degete, petele de legume sau fructe de pe
mbrcminte dispar prin frecarea acestora cu
suc de lmie. 7. Pentru ndeprtarea moliilor
se pune n dulapuri, sifoniere, sculeti conti-
nnd coji uscate de lmie. 8. Pentru nde-
prtarea furnicilor se asez o lmie stricat n
zona de acces a acestora (v. Pl. XXX, 2).
LSNICIOR (Solanum dulcamara),
fam. Solanaceae. Semiarbust agttor, came-
fit, mezohigrofit spre higrofit, mezoterm, hels-
ciafil slab-acid-neutrofil, ntlnit prin tufrisuri
umede si umbroase, zvoaie, marginea apelor,
tieturi de pdure, din regiunea de cmpie p-
n n regiunea montan; vegeteaz pe soluri
reavn-jilave, pn la jilav-umede, uneori
umed-ude; se mai numeste buruian de bube
rele, buruian de dalac, lzmuitor, losnicioar
de ceas ru, ptlagin de dalac, poama-ci-
nelui, umbra-noptii, vita-evreului, zrn. Dacii i
spuneau zenila/dynila, znil(I. Pachi a T a -
t omi r es c u, 1997). Desi toxic, a fost utili-
zat din vechime n boli de splin, epilepsie,
hernie, cicatrizarea rnilor. Genetic, 2n = 24.
Fitocenologic, ncadrat n Phragmition, Alne-
tea, Bidentetea, Calystegion, Senecion fluvia-
tilis, Alno-Padion, Epilo-bietalia. Rspndit n
Europa, Africa de Nord, America de Nord. Des-
criere. Rizom lemnos, ramificat. Tulpin lem-
noas la baz, ramificat, nalt de 30-150 cm,
flexuoas, uneori trtoare. Frunze alterne,
ovate, ascutite, ntregi sau cu doi lobi la baz,
proase pe ambele fete. Flori violacee, her-
mafrodite, grupate n cime. nflorire, VI VIII.
Fruct, bac rosie, polisperm, toxic. Compo-
zitie chimic. Ramurile nelignificate, frunzele
si fructele contin solanin, soladulcidintetrao-
zid, acizii dulcamaric si dulcamaretic, sapo-
genine steroidice, vitamina C etc. Bioterapie.
Vrfurile nflorite ale plantei sau chiar bucti de
lstrire 399 leandru

tulpin au utilizri terapeutice n medicina uma-
n traditional. Principiile active din plant au
actiune expectorant, laxativ, antimitotic,
diaforetic si antidiscratic net, mreste se-
cretiile renale si cutanate. Actiunea diuretic
este slab narcotic. Planta este folosit n trata-
mentul reumatismului, gutei, scrofulozei, bron-
sitei, n astm, furunculoz, impetigo, psoriazis,
eczeme cronice. Empiric, este folosit pentru
tratamentul antraxului, bolilor splinei, afectiu-
nilor vezicii urinare, ca antiinflamator si anti-
spastic. Recoltare. Lstarii tineri (Dulcamarae
stipes) se culeg primvara, cnd vrfurile sunt
nflorite, sau toamna IX-X. Buctile de tulpin
(Dulcamarae lignum) se recolteaz ctre toam-
n, la sfrsitul lui august nceputul lui septem-
brie. Se usuc n poduri cu tabl. Se macin
sau se piseaz pentru obtinerea pulberii. Me-
dicin uman. Uz intern. n reumatism, gut,
scrofuloz: a) decoct, din 1-2 lingurite vrfuri
de plant, bine mruntite, la o can de ap
(200 ml). Se fierbe 1-2 minute. Se strecoar.
Se bea cte o ceasc dimineata si seara;
b) pulbere de plant, cte 0,1 g de trei ori pe zi;
c) extract hidroalcoolic, cte 4 g pe zi, n doze
fractionate de cte 0,5 g. Uz extern. n afec
tiunile dermice datorate unor anomalii de meta
bolism (impetigo, psoriazis, eczeme cronice),
bronsite, astm, furunculoz: decoct, din 2 lin
gurite pulbere de plant la 200 ml ap. Se
fierbe 2 minute. Se strecoar. Se fac splaturi
locale, se aplic compres cu pansament steril
pentru dermatoze si se face gargar n afec
tiunile respiratorii.
LSTRIRE, proces de regenerare
a plantei cnd tulpina a fost nlturat, prin
degerare, rupere, tiere. Frecvent ntlnit la
plantele lemnoase din grupa foioaselor si la
numeroase erbacee. Lstarii, reprezentnd tul-
pinile tinere, apar din mugurii dorminzi aflati n
scoarta de la baza tulpinii, sau din mugurii
adventivi formati n clusul de cicatrizare ce se
produce la suprafata sectiunii. Din cioatele r-
mase prin tierea unei pduri de foioase (fag,
salcm, mesteacn, anin) apar lstari, care
cresc viguros la nceput, apoi cresterea se n-
cetineste si, la unele specii ei, se usuc.
Cnd prtile aeriene ale unei plantatii tinere din
smnt sunt vtmate de soareci sau de o
anumit boal, se aplic tierea lor (recepare).
Prin acest procedeu se obtine de obicei un
lstris uniform, sntos si viguros.
LEANDRU (Nerium oleander L.),
fam. Apocynaceae. Arbust cultiva n scopuri
ornamentale; se mai numeste dafin trandafir,
landru, lavr, lavr, leandr, lendru, liandru,
oleandr, oleander, oleandr, oleandru, ulean-
dr, uleandru, uliandru. Genetic, 2n = ?. Rs-
pndit n toat regiunea mediteranean. Ar-
bustul este cunoscut din antichitate. Nerium
vine de la cuvntul grecesc nerion. La Dios-
coride exist numele speciei Nerium odorum.
Originar probabil din Iran si rspndit n toate
trile din regiunea meditaranean. Desi planta
contine substante veninoase, mosii si strmosii
nostri au folosit planta ca leac contra frigurilor
(malariei). n unele zone, se bea ceaiul din
frunze sau apa n care se tineau frunze verzi
(N. Leon, 1903). Mult mai ncoace, frunzele
se puneau n rachiu, se lsau s se plm-
deasc si apoi extractul i se administra bol-
navului, pe nemncate, o dat sau de mai
multe ori (Al. Arvat, 1937). Seva din frunze se
storcea n urechi contra viermilor (C. Lau-
gier, 1925). Frunzele plantei se fierbeau cu
ceap alb si vrej de ptlgele rosii, pentru bi
contra durerilor reumatice de picioare (V. Bu-
t ur , 1979). Astzi se cultiv ca plant
ornamental prin casele trnesti si prin apar-
tamente. Are cerinte ecologice largi fat de
lumin. Poate vegeta la o lumin mai slab n
interiorul locuintelor, dar si afar, la soare, cnd
este scos vara. Are cerinte mijlocii fat de cl-
dur. Nu rezist la nghet, dar ierneaz bine n
sere si holuri. Vegeteaz bine ntru-un pmnt
rezultat din amestecul pmntului de telin,
nisip, compost. Descriere. Arbori mici sau ar-
busti nalti pn la 5 m. Frunze verticilate cte
3(4), glabre, coriacee, persistente, lanceolate,
acute, ngustate ntr-un petiol foarte scurt, ner-
vura median pe dos proeminent si nervurile
laterale aproape paralele, pe margine mai mult
sau mai putin convolute. Flori de culoare rosie,
galben sau alb; caliciu infundibuliform,
adnc 5-fidat, cu lacinii patule, ovat lanceolate,
acute, glanduloase; corol hipocrateriform, cu
lacinii spre vrf ltite si oblic trunchiate, adesea
dintate, la gt cu zgvame mici, lung laciniate;
androceu din 5 stamine, inserate pe tubul coro-
lei; gineceu cu stil filiform si stigmat globulos
cilindric. nflorire, VIIIX. Fruct uscat, drept,
mai mult sau mai putin comprimat si muchiat,
lung de 15 cm si format din 2 mericarpe foliculi-
forme, multisperme. Seminte proase, la un
capt cu un smoc de peri caduci. Toxicologie.
leghemoglobin 400 l emn ci nesc

Toate prtile plantei sunt foarte otrvitoare. n
frunze si scoart contine glicozizi cardiotonici.
Toxicitatea este determinat de un ansamblu
de glicozizi cu structur apropiat de cea a
glicozizilor digitalici. Responsabile de toxicitate
sunt oleandrina, nereiina, nerianthosidele si
rosaginosidele. Se apreciaz c 30-60 g de
frunze constituie doza mortal pentru un cal
sau un bou. Cazuri frecvente de otrviri s-au
semnalat la rate si gste care au consumat
frunzele czute pe pmnt sau chiar din arbust.
Ele mor imediat dup ingerare, prin convulsii
puternice nsotite de semne de asfixie. Bo-
vinele sau cabaline prezint colici foarte vio-
lente digestive si renale, urmate de diaree,
poliurie, vomismente, nsotite de tulburri car-
diovasculare si nervoase. Moartea survine la
scurt timp. La om, s-au constatat decese ca
urmare a folosirii indirecte sau directe a folosirii
indirecte sau directe a anumitor prti din lean-
dru. n anul 1769, n insula Corsica, mai multi
soldati francezi au murit fiindc au mncat car-
ne de pasre, pe care o fripseser n frigri de
lemn de leandru. Un caz similar s-a petrecut n
Spania, n armata generalului Suchet, pe vre-
mea lui Napoleon I. n Romnia, n perioada
1970-1989, chiuretajele au fost interzise. Sunt
semnalate multe cazuri de decese n rndul
femeilor care, vrnd s scape de sarcin si
introduceau n uter o portiune din petiolul frun-
zei de leandru. Tehnologia culturii. Arbustul
se cultiv n hrdaie, folosind pmnt compus
dintr-un amestec de 35% pmnt de telin,
35% mranit si 30% nisip de ru. La ctiva ani
se schimb. Se nmulteste usor prin butasi de
lstari maturi. nrdcinarea lor se face n sub-
strat umed, la cldur, sau n sticle cu ap.
Deja format, frunzele arbustului trebuie men-
tinute curate de pduchi testosi si acarieni, prin
splarea frunzelor. Iarna se ud moderat, vara,
abundent. Dup nflorire se ntrerup udrile
pentru un timp, dup care se pot face tieri de
regenerare. Vara se scot afar la soare. Me-
dicin uman. Uz intern. Homeopatic, planta
este folosit n depresia mintal si fizic, cu
lentoare si ncetinirea functiilor intelectuale. n
acest scop se folosesc dilutii centezimale de la
a 7-a la a 30-a ale tincturii-mam, repetate la
10-20 de zile. Pentru tratarea neurasteniilor
luzelor, cu rcirea picioarelor si parastezii la
nivelul membrelor inferioare, cu senzatie de vid
n stomac si dorint de buturi spirtoase, se
aplic dilutii centezimale de la a 4-a la a 7-a ale
tincturii-mam. Pentru tratarea de eruptii tegu-
mentare si pruriginoase la limita scalpului
(impedigo) si napoia urechilor (intertrigo) se
aplic dilutia a 4-a centezimal a tincturii-
mam. Pentru tratarea durerilor oculare, cu
sau fr cefalee, diplopie, strabism, vertij de
origine ocular, slbiciunea musculaturii ocu-
lare se folosesc dilutiile centezimale ale tinctu-
rii-mam de la a 5-a la a 9-a. Ornamental.
Arbustul se foloseste pentru decorul interioa-
relor pe timp de iarn si vara n parcuri, terase,
balcoane. Foarte decorativ prin frunze si flori.
LEGHEMOGLOBIN, cromopro-
teid de culoare rosie care are n gruparea
prostetic o porfirin cu fier asemntor hemo-
globinei din regnul animal. Identificat n nodo-
zittile de pe rdcinile leguminoaselor n care
activeaz bacteriile fixatoare de azot (Rhizo-
bium). Apar n citoplasm celulelor rdcinii, n
exteriorul bacteriilor active. Cantitativ variaz
ntre 0,25 si 1 mg/1 g substant proaspt.
Continutul de leghemoglobin conditioneaz
cantitatea de azot fixat, raportul fiind direct pro-
portional. Extras din nodozitti se autooxi-
deaz repede n methemoglobin, brun, cu
fier trivalent. Perturbarea activittii bacteriilor
fixatoare de azot din cauza unor conditii nefavo-
rabile determin modificri ale leghemoglobin
hemina fiind transformat prin deshidratarea ci-
clului porfirinic ntr-un pigment verde asem-
ntor biliverdinei biliare. Rol fiziologic important
n transformarea hidroxilaminei n nodozitti.
LEMN CINESC (Ligustrum vul-
gare), fam. Oleaceae. Arbust foios, indigen,
microfanerofit, xeromezofit spre mezofit, me-
zoterm, acid-neutrofil, heliofil-subheliofil, frec-
vent ntlnit n subarboretul pdurilor de cm-
pie si de deal, adesea cultivat; se mai numeste
caprifoi, clin, casie, cires de pdure, corntel,
corn, cununit, lemnul-cinelui, mlai negru,
mlin, mirtoi, salb moale, tulichioar. Genetic,
2n = 46. Rezistent la ger, secet si fum. Su-
port bine umbrirea. Vegeteaz pe diferite so-
luri, afnate, aerisite. Fitocenologic, Car. Ligus-
tro-Prunetum, Querco-Fagetea, Berberidion,
Quercion pubescentis, Carpinion, Erico-Pinion.
Rspndit n Europa (Bazinul mediteranean),
Asia. Descriere. nrdcinare superficial, cu
numeroase ramificatii fine. Tulpin ramificat
de la baz, cu scoarta cenusie-brun, nalt de
1-4 m. Lujerii subtiri, cenusii sau verzi, cu
l emn ci nesc 401 l emn ci nesc

lenticele albe, muguri opusi sau imperfect-o-
pusi, ovo-conici, alipiti de lujer. Frunzele alun-
git-ovate pn la lanceolate, lungi de 3-6
(10) cm, ntregi, glabre. Flori albe, neplcut
mirositoare, dispuse n panicul terminal, erect.
nflorire, VIVII. Fructe, bace globuloase, ne-
gre, lucitoare, cu 1-4 seminte elipsoidale. Se
nmulteste vegetativ prin lstari, drajoni, mar-
cote si butasi. Compozitie chimic. Frunzele
contin manitol, zaharoz, invertin, syringori-
de, ligustrin-glicozid, emulsin, tanin, arsenic
(pn la 0,057% n frunzele tinere si 0,003% n
cele btrne), mangan (4,77 mg n frunzele
tinere si 14,28 mg n cele btrne), vitamina C
(55 mg%). Scoarta contine ligustrin, manitol
tanini, syringin (rsin), zaharoz, emulsin si
invertin, un ester al acidului palmitic, un fito-
sterol, acid benic, acid arahic, acid palmitic,
acid resinic, alcool cerilic, un zahr invertit si
fobalon. Fructele, contin tanin, vitamina C, li-
gustrin si ligulin. Ligulina poate servi ca tur-
nesol, are culoarea rosie n mediul acid si verde
n mediul alcalin. Ligustrina este un principiu
heterozidic cu gust amar. Bioterapie. Frunzele,
florile si scoarta au important terapeutic n
medicina uman si veterinar. Principiile active
din frunze, flori si scoart actioneaz astringent,
antidiareic, antiseptic, antiparazitar si cicatri-
zant, iar cele din fructe si ramurile tinere au efect
laxativ. Medicina uman foloseste prti din plant
la tratarea diareei, leucoreei, metroragiilor,
aftelor, stomatitelor, dermatitelor, ulceratiilor
dermice, reumatismului, riei. Medicina veteri-
nar foloseste planta numai n aplicatii tera-
peutice externe pentru tratarea plgilor atone,
stomatitelor si afectiunilor podale, riei. Recol-
tare. Frunzele (Ligustri folium) si florile (Ligustri
flos) se recolteaz n perioada nfloritului, pe
timp frumos, dup ora 10. Se usuc la umbr, n
strat subtire, de preferat n poduri acoperite cu
tabl. Scoarta (Ligustri cortex) se recolteaz
toamna de pe ramuri de 2-3 ani. Se usuc n
ncperi aerisite sau n poduri acoperite cu ta-
bl. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tra-
tarea diareei, leucoreei, metroragiilor: infuzie,
din 1 lingurit flori si frunze uscate, mrunti te, la o
can de ap n clocot. Se acoper si se las
10-15 minute. Se strecoar. Se bea o ceasc
pe zi. 2. Pentru tratarea hiperlipemiei, aftelor
mucoasei bucale, craurozei vulvare si sclerozei
atrofice a vulvei, bronsitei cronice cu catar bron-
sic persistent, diareei, mbtrnirii precoce, ver-
tijurilor, zgomotelor auriculare, tinnitusului,
acufenelor, oboselii membrelor inferioare si ge-
nunchilor, pentru ameliorarea vederii si ca
nutritiv hepatic, nutritiv renal, tabacism: mace-
rat din mldite n solutie hidroglicero-alcoolic 1
DH. Se iau 30-50 picturi, o dat sau de mai
multe ori pe zi, n putin ap, nainte de mesele
principale. 3. Pentru tratarea altor boli, ma-
ceratul mlditelor de lemn cinesc se asociaz
cu alte macerate: cu maceratul mugurilor de
nuc (Juglans regia) si muguri, scoart si ml-
dite ale vitei-de-vie (Vitis vinfera), pentru an-
gine; cu maceratul mugurilor de castan comes-
tibil (Castanea sativa) si sev de mesteacn
(Betula pendula), pentru celulit; cu maceratul
mugurilor de castan (Castanea sativa), pentru
limfedem; cu maceratul mugurilor de anin ne-
gru (Alnus glutinosa), cu maceratul mlditelor
de iarb neagr (Calluna vulgaris) si mugurilor
de nuc (Juglans regia), pentru leucoree; cu
maceratul mlditelor de ienupr (Juniperus
communis), pentru artretism. Se iau 30-50 pi-
cturi, o dat sau de mai multe ori pe zi, n
putin ap, nainte de mesele principale (F. P i -t
e r , 2000). Uz extern. 1. Pentru tratarea afte-
lor, stomatitelor, leucoreei: infuzie, din 1 lingurit
frunze si flori uscate, mruntite, la o can de ap
clocotit. Se las 10-15 minute acoperit. Se
strecoar si se fac gargar si splaturi vaginale.
2. Pentru tratarea dermatitelor, ulceratiilor si du-
rerilor reumatice: macerat, frunze si flori n ulei
vegetal. Se strecoar dup 7 zile. Se ung zonele
afectate, pentru dermatite si ulceratii, si se fac
frectii n dureri reumatice. 3. Pentru tratarea
inflamatiilor din gur, gt, dureri de dinti, fixarea
dintilor care se misc, sngerarea gingiilor,
combaterea mirosului urt din gur, tratarea r-
iei: decoct, din 1 lingur scoart (coaj) de lemn
cinesc mcinat. Coaja se pune la macerat n
ap cldut, or, apoi se d n clocot. Se las
s se rceasc. Se strecoar. Se face gargar;
se clteste bine gura. 4. Pentru tratarea riei, se
ung zonele tegumentare afectate. 5. Pentru tra-
tarea rnilor vechi, greu vindecabile: se acoper
cu frunze proaspete si se bandajeaz. Medici-
n veterinar. Uz extern. Pentru tratarea plgi-
lor atone, stomatitelor, afectiunilor podale (pa-
naritiu, desongulri), scabiei: a) infuzie, din 10 g
frunze si flori uscate mruntite peste care se
toarn 200 ml ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se las la rcit. Se
spal locurile afectate; b) decoct, din 10 g frunze
si flori uscate mruntite la 200 ml ap. Se fierbe
5 minute. Se strecoar. Se rceste. Se fac
l emn dul ce 402 lemn dulce
2


splaturi locale. Rol antiseptic si cicatrizant. To-
xicologie. Copiii care mnnc fructele si frun-
zele de lemn cinesc se pot intoxica. Apar
inflamatii ale tradusului gastrointestinal. Se in-
tervine cu vomitive, analeptice cardiace si res-
piratorii. Consumarea plantei de ctre animale
le provoac iritatia tubului digestiv, salivatie,
gastroenterite, colici, diaree, poliurie sau hema-
turie. Se intervine cu pansament gastric, cr-
bune medicinal, tanin, pulbere de scoart de
stejar, tanalbin, tonice cardiace, vitamina K.
Apicultur. Specie melifer. Florile sunt cer-
cetate intens de albine n tot cursul zilei, dar cu
mai mare intensitate dimineata. Cantitatea de
nectar secretat, 0,3-0,7 mg/floare, cu o
concentratie medie de zahr de 36%. Productia
de miere, 20-40 kg/ha. Pondere economico-a-
picol mic. Silvicultur. Utilizat n alctuirea
perdelelor de protectie si mpdurirea pdurilor
degradate. Ca specie de subarboret protejeaz
si amelioreaz solul. Ornamental. Indicat pen-
tru garduri vii, aliniamente, grupuri, n parcuri si
grdini publice. Decorativ prin frunze, flori, fruc-
te. nmultire prin seminte. Vopsitorie. Fructele si
scoarta au proprietti tinctoriale. Utilizate la
vopsirea fibrelor naturale n galben, verde si
negru (v. Pl. XXX, 3).
LEMN DULCE
1
(Glycyrrhiza echi-
nata), fam. Fabaceae. Subarbust peren, hemi-
criptofit, mezohidrofit, moderat termofil, la pH
amfitolerant, ntlnit la margine de ogoare ume-
de, marginea pdurilor de ses, pe malul rurilor
de la ses; se mai numeste ciorng, ciulungraf,
firut, iarba lui Daraboiv, iarb dulce, iarb tare,
plutitoare dulce, rdcin dulce, reglis, un-
ghia-gii, zeliznec. Dacii i spuneau filofteithe-
la-chufttea, firuttea, firutt (I . Pachi aTa-
t omi r es c u, 1997). Genetic, 2n = 16.
Fitocenologic, ncadrat n Calystegion,
Phragmitetea, Salicetea, Glycyrrhizetum echi-
natae. Element pontic-mediteranean. Rspn-
dit n sudul Europei, Asia Mic. Descriere.
Rizom gros, lemnos, stolonifer, cu numeroase
rdcini groase si lungi pn la 1-2 m. Tulpin
erect uneori, slab-ramificat, glabrescent
nalt pn la 1,5 m. Frunze penat-sectate, cu
5-9 (13) perechi de foliole alungit eliptice. Flori
mici, liliachii, zigomorfe, grupate n racemeglo-
buloase. nflorire, VIVII. Fructe, psti scurte,
alungit-ovate, acoperite cu sete lungi si ngr-
mdite pe axul inflorescentei. Compozitie chi-
mic. Nu este nc studiat. Industrie.
Substantele extrase din rizom si rdcin sunt
folosite n pregtirea spumei pentru extinctoa-
re. Bioterapie. Rizomul si rdcinile sunt utili-
zate n medicina uman traditional pentru tra-
tarea hemoroizilor. Vindecrile sunt certe.
Tratamentul se practic n comuna Iepuresti,
judetul Giurgiu. Recoltare. Rdcinile si rizo-
mii (Glycyrrhizae echinatae rhizoma cum radi-
cibus) se recolteaz toamna, dup cderea
frunzelor, sau primvara prin martie, aprilie,
nainte de vegetatie. Se curt de pmnt, apoi
se spal ntr-un curent de ap. Se taie n bucti
de maximum un centimetru. Se usuc la soare
sau la umbr. Se pstreaz n pungi de hrtie.
Medicin uman. Uz intern. Extractie n al-
cool, din rdcini si rizom tiate mrunt si usca-
te. Se introduc ntr-o sticl de 1 l n strat de
pn la 10-12 cm grosime, apoi se adaug
alcool de 40-50 sau tuic de 30-32. Se astu-
p si se las 12 zile, timp n care sticla se agit
zilnic. Se strecoar. Se beau zilnic 3 phrute,
cte unul nainte de fiecare mas.
LEMN DULCE
2
(Glycyrrhiza gla-
bra), fam. Fabaceae. Subarbust peren, hemi-
criptofit, mezofit, mezoterm, la pH amfitolerant,
heliofil, ntlnit numai n regiuni joase, putin
rspndit n flora spontan, n special n albiile
rurilor prsite, n buruienisuri, locuri necul-
tivate, n cteva statiuni din judetele Brila,
Ialomita si Vrancea (Rstoaca, Crligele, Uni-
rea, Vulturii, pe valea rului Putna); se mai
numeste: dulcisor, iarb dulce, rdcin dulce,
reglis. Genetic, 2n = 16. Fitocenologic, nca-
drat n Prunetalia, Festuco-Brometea. Vege-
teaz pe soluri usoare sau mijlocii, nisipoase
sau nisipo-lutoase, umede, fr ap stagnant.
Specie de lumin, suport ns si semiumbra.
Cere temperatur ridicat si statiuni ferite de
vnturi puternice. Cultivat n sudul trii ca plant
medicinal. n Antichitate, Teofrast o reco-
manda contra bolilor de piept. Dioscoride i-a
dat numele de Glycyrrhiza care nseamn lemn
dulce. n Evul Mediu era cunoscut sub numele
de Liquirita, denumire care se pstreaz si
astzi pentru drog - Radix liquiritiae. Se apre-
ciaz c este originar de pe coasta Asiei Mici.
Cultivat n Siria, Italia, Franta, Spania, Rom-
nia. Rspndit n sudul Europei, Asia, Africa de
Nord. Descriere. Rizom principal gros, fusi-
form, din care se desprind rizomi secundari,
bruni la exterior, galbeni n interior, lungi de
1-2 m, de pe care se desprind numeroase
lemn dulce
2
403 lemn dulce
2


rdcini, lungi de cca 1-2 m. Tulpini erecte,
viguroase, putin ramificate n partea superioar,
nalte pn la 1,5 m. Frunze imparipenat-com-
puse, cu 5-9 perechi de foliole ovate sau
lat-eliptice; stipele mici, caduce, la baza frunze-
lor. Flori albastre-violete, papilonate, scurt-pedi-
celate, grupate cte 50-80 n raceme alungite.
nflorire, VIVII. Fruct, pstaie erect (15-
25/4-6 mm), comprimat, cu 3-5 seminte
reniforme. Compozitie chimic. Rdcinile ri-
zomii si stolonii contin saponine triterpenice re-
prezentate prin acidul glicirizinic sub form de
sruri de Ca, K, Mg (2,3-20,10%), flavonide
(liquiritina, ramnoliquiritina, glabranina, pina-
cembrina, glabrol, formononetina, licoricidina,
prunetina, glizarina, floroglicina, glabridina, his-
paglabridina A si B, fascolinizoflavon); glicerol,
izoglicerol; urme de tanin si cumarine (hernia-
rin, umbeliferon, glicirin); acidul ferulic, acid
sinapic, acizii benzoic, malic, salicilic, acetilsali-
cilic, colin, betain, asparagin, aminoacizi li-
beri (acidul aspartic, serin, prolin, treonin,
glicin, valin, alanin, izoleucin s.a.); lipide
(3,5%), acid palmitic, acid oleic; glucoz (0,6-
4,1%), fructoz (0,3-4,1%), zaharoz (7,50-
20,3%), uneori maltoz (0,1-0,6%), he-
miceluloz, manitol; ulei eteric (0,03-0,035%);
vitamine din grupul B; substante minerale cu Ca,
Na, P, Fe, Mn, Zn, Cu, Mo. Industrie. Rdci-
nile se folosesc la aromatizarea si ndulcirea
tutunului, berii, limonadelor, n bombonerie, n-
dulcirea ceaiurilor medicinale. Glicirizina extra-
s din plant este utilizat la ncrcarea sting-
toarelor de incendiu; n contact cu apa
spumeaz abundent. Folosit n industria far-
maceutic uman si veterinar. Bioterapie. Ri-
zomul si rdcinile plantei au utilizri terapeutice
n medicina uman si veterinar. n medicina
uman, produsul ntreg si preparatele totale au
actiune expectorant, antispastic, diuretic si
estrogen, antiinflamatoare, laxativ sau pur-
gativ n functie de doz, fluidifiant a secretiilor
traheobronsice si faringiene, antiulceroas si
antidismenoreic. Prin continutul su chimic,
flavonidele au actiune diuretic si antispasmo-
dic; substantele triterpenice fluidific secretiile
traheobronsice si faringiene; acidul gliceric si
glabric influenteaz echilibrul ionic (Na\ K\ CI")
si au actiune antiinflamatoare si antiulceroas;
hormonul steroid are actiune estrogen; com-
plexul de principii influenteaz motilitatea gas-
trointestinal, conferindu-i actiune laxativ.
Planta este utilizat n artrite, dismenoree, ulcer
gastric, traheit, faringit, bronsit, constipatie,
litiaz renal si biliar, dispepsii de fermentatie.
Cu rdcina si rizomul ei se ndulcesc ceaiurile.
Mai este folosit si la ameliorarea gustului
neplcut al unor medicamente. Contraindicat
hipertensivilor. Medicina veterinar foloseste
rizomul si rdcinile n tratarea animalelor de
bronsite, gastroenterite, constipatii. Recoltare.
Rizomul si rdcinile (Glycyrrhizae glabrae
rhizoma cum radicibus sau Radix Liquiritae) se
recolteaz primvara nainte de nflorire si
toamna dup cderea frunzelor, numai de la
plantele n vrst de peste 3 ani. Se sap
santuri n junii tufei, se scot, se scutur de
pmnt. Se spal repede ntr-un curent de ap,
pentru a nu se dizolva substantele active. Se
asez pentru zvntare, si apoi n grmezi, se
acoper cu paie, coceni sau stuf 10-15 zile
pentru fermentare. La 2-3 zile grmada se
descoper si se vntur cu furca pentru a nu
mucegai, apoi se acoper din nou. Prin
fermentare se mreste cantitatea de zaharuri,
iar culoarea galben se accentueaz. La
sfrsitul perioadei, rdcinile si rizomii se taie
bucti de 10-15 cm, iar cele groase se despic.
Se usuc la soare, pe rame, n straturi subtiri.
Uscarea artificial, la 35-40 C. Rizomul si
rdcinile plantei intr n compozitia speciilor
pectorale. Intr n compozitia ceaiului antireu-
matic si a ceaiului laxativ. Sub form de sare
sau ester, acizii glicirizic si gliceretic maschea-
z gustul amar al unor substante greu de admi-
nistrat pe cale oral. n amestec cu aspirina
sucul de licviritie are actiune antiinflamatore,
analgezic si antipiretic. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea artritei, disme-
noreei, ulcerului gastroduodenal, litiazei renale
si biliare: infuzie, din 1 lingurit pulbere rd-
cin peste care se toarn o can (250 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se beau 3 cni pe zi. 2. Pentru
tratarea gastritelor hiperacide, ulcerului gastric,
tusei de diverse etiologii, bronsitei: macerat la
rece, din

-1 lingurit pulbere rdcin la o

can (200 ml) cu ap. Se las 1-2 ore. Se
strecoar. Se bea n cursul unei zile. Cura
dureaz 1-2 luni, mai ales toamna si prim-
vara. 3. Pentru tratarea constipatiei: a) pulbere
rdcin, se iau 1-3 g pe zi; b) infuzie, din
1
/2 lingurit pulbere rdcin peste care se toarn
o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se bea
n cursul unei zile. 4. Pentru combaterea
lemnacee 404 lemnul-Domnului

crizelor de ulcer si n gastrite: past pregtit
din 100 g pulbere rdcin cu 50 ml ap. Se
amestec bine. Se iau 3 lingurite pe zi. Actiune
antispasmodic. 5. Pentru tratarea tusei, bron-
sitei, traheitei, laringitei: decoct, din 1 lingurit
pulbere rdcin la o can (250 ml) cu ap. Se
fierbe 5-10 minute la foc moale. Se strecoar.
Se beau 2-3 cni pe zi. Contraindicat la hiper-
tensivi. Uz extern. Pentru tratarea afectiunilor
bucale: decoct, din 15-20 g la 100 ml ap. Se
fierbe 5 minute la foc moale. Se las acoperit
15 minute pentru a se rci. Se clteste gura sau
se face gargar. Medicin veterinar. Uz i n-
tern. Pentru tratarea bronsitelor, gastroenteri-
telor, constipatiilor: a) pulbere rdcin; b) de-
coct, din 1 lingurit pulbere rdcin la 200 ml
ap. Se fierbe 5-10 minute. Se strecoar. Se
rceste si se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt); c) macerat la rece, din
1 lingurit pulbere rdcin la 200 ml ap. Se
acoper si se las 2 ore. Se strecoar si se
administreaz prin breuvaj bucal. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
15-75-100 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 5-10-15 g; animale mici (pisici, cini,
psri), 0,02-1-2 g (v. Pl. XXX, 4).
LEMNACEE (Lemnaceae), familie
care cuprinde 3 genuri, cu cca 25 specii plante
monocotiledonate erbacee, perene, nutante
sau submerse. Rspndite n apele dulci st-
ttoare de pe tot globul. Foarte mici. Tulpina
redus la un disc plutitor (fronde), verde, plan,
convex, ovat, orbicular, obovat sau lanceolat
cu rol n fotosintez. Fr frunze. Rdcini fili-
forme fr peri absorbanti, cu vrful protejat de
caliptr. Florile apar foarte rar, sunt microsco-
pice, nude, unisexuate, monoice, ascunse cte
3 (2 mascule si 1 femel) ntr-o excavatie mar-
ginal a frondei, protejate de un spat mem-
branos ca o cup; florile mascule reduse la
androceu numai cu o stamin, iar cele femele
la gineceu cu ovar unilocular continnd
1-7 ovule si stigmat foarte scurt. Fruct inde-
hiscent. nmultire, mai ales vegetativ prin n-
mugurire. Flora spontan a Romniei contine
5 specii: Wolffia arrhiza, lipsit de rdcini,
ntlnit prin ape stagnante bogate n substan-
te organice; Lemna gibba, ape stagnante; L.
minor comun de la cmpie pn n regiunea
montan, prin ape stagnante sau ncet cur-
gtoare, adesea n colonii; L. trisulca, comun
n regiunea de cmpie si dealuri, prin ape
stagnante, bogate n materii organice; Spirodela
polyrhiza, comun n regiunea de cmpie si
dealuri, prin ape stagnante si ncet curgtoare.
LEMNUL-DOMNULUI (Artemisia
abrotanum), fam. Asteraceae. Semiarbust cu
miros aromat de lmie, uneori slbticit; se
mai numeste aliman, focsor, lmit, lemn
domnesc, lemn dulce, lemnus, pelin domnesc,
rosmalin, rozmarin, tiprus. Cunoscut din Anti-
chitate de ctre romani si greci. Genetic,
2n= 18. Originar din regiunea mediteranean.
Introdus la noi de pe vremea romanilor. Vege-
teaz bine pe soluri uscate, nisipoase sau pie-
troase, permeabile. Descriere. Rdcin
bogat ramificat. Tulpin erect, paniculat-ra-
mificat, puternic mirositoare, nalt de 30-100
cm. Frunze foarte divizate, cu lacinii ngust-li-
niare, pe fata inferioar fin-proase. Flori gal-
bene, grupate n calatidii mici, cenusii, pedi-
celate, nutante, asezate la subsuoara unor
bractee lungi. Foliole involucrale proase. Re-
ceptacul glabru. nflorire, VIIIIX. Fructe,
achene. Compozitie chimic. Prtile aeriene
ale plantei contin ulei volatil, cumarine
(izofraxi-dinozida, sacopaletolul, umbelifero-
na), flavone, substante amare, abrotin (alca-
loid cristalizabil) etc. Uleiul volatil contine euca-
liptol. Bioterapie. Partea aerian nflorit a
plantei are utilizri terapeutice n medicina
traditional uman si veterinar. A fost folosit
mult timp ca antiluetic, febrifug, ca analgezic n
timpul nasterilor si pentru tratarea ragadelor
periorale la copii. Astzi i se atribuie o actiune
coleretic energic, provocat de izofraxidino-
zid. Mai actioneaz ca expectorant, antiseptic
urinar si antifebril. Semintele actioneaz anti-
helmintic. Extern, are actiune antiseptic si
antiinflamatoare. n medicina uman este folo-
sit intern pentru tratarea afectiunilor hepa-to-
biliare, bolilor de stomac si vezic urinar, iar
extern pentru tratarea rnilor, durerilor de
dinti si de picioare. Medicina veterinar tradi-
tional o foloseste pentru tratarea bronsitelor si
n stomatita folicular a calului. Recoltare. Pr-
tile aeriene nflorite (Abrotani herba) se recol-
teaz pe timp frumos, dup orele 11. Se usuc
n camere aerisite, n strat foarte subtire, la um-
br, de preferat n poduri acoperite cu tabl. Se
pstreaz n pungi sau saci de hrtie. Eman
miros frumos de lmie. Produsul se impune a
fi ncadrat n tonicele amare cu efect la nivelul
cilor biliare. Medicin uman. Uz i nt ern.
lemnul-vntului 405 leucoplaste

Pentru tratarea colicilor hepatobiliare, dischi-
neziei biliare, hepatitei cronice, bolilor de sto-
mac si vezic urinar: infuzie, din 1 lingurit
frunze si ramuri tinere zdrobite peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap n clocot. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea
rnilor: frunzele proaspete se trec prin flacr
si se pun pe locul afectat, apoi se bandajeaz.
2. Pentru combaterea durerilor de picioare si
mirosului neplcut: frunzele proaspete se pun
n ncltminte. 3. Pentru combaterea durerilor
de dinti: decoct, din 1 lingurit

plant mrun-
tit la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe cca
5 minute. Se strecoar. Solutia obtinut se tine n
gur. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea bronsitei (tuse) la cai: a) planta se
taie mrunt si se amestec n grunte. Se ad-
ministreaz de 2-3 ori pe zi pn se vindec;
b) decoct, din plant uscat si mruntit. Se
strecoar. Se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt). Uz extern. Pentru tratarea
stomatitei foliculare la cal: decoct, din plant
lemnul-domnului uscat si mruntit; se fac
splaturi bucale de mai multe ori pe zi, din care
una seara dup ce animalul a mncat portia de
hran. Ornamental. Indicat pentru rabate n
locurile cele mai nsorite. nmultirea prin butasii
de toamn si diviziunea tufelor. Alte utilizri.
Pentru alungarea insectelor si a serpilor din
cas: planta uscat se arde. Fumigatiile ema-
nate nu sunt suportate de aceste animale.
LEMNUL-VNTULUI,
TRANSILVNEAN
LENTIBULARIACEE (Lentibula-
riaceae), familie care cuprinde 5 genuri, cu cca
300 specii plante erbacee, insectivore, uneori
epifite sau acvatice. Rspndite n regiunea
intertropical, putine n regiunea temperat.
Lipsite de rdcini. Frunze multisectate, ne-
stipelate, prevzute cu numeroase vezicule
capcane la speciile din mediul acvatic, si frunze
ntregi, rozulare, nestipelate, la speciile din me-
diul terestru. Flori bisexuate (hermafrodite),
pentamere, zigomorfe; caliciul gamosepal cu
2-5 diviziuni, bilabiat; corol gamopetal, bila-
biat, pintenat (labiul inferior prelungit n pin-
ten); androceul din 2 stamine prinse de baza
labiului superior; gineceul superior, bicarpelar,
sincarp, ovar unilocular cu placentatie central,
ovule numeroase. Formula floral
H1K
(5)
[C(
5)
A2]G(2). Polenizare entomofil sau
cleistogam. Fruct capsul. Seminte rugoase,
mici, fr endosperm. Flora Romniei contine
6 specii apartinnd genurilor Pinguicula, x = 8
si Utricularia, x = 9,10.
LENTICEL (Lenticella), formatiune
diferentiat n periderm ce permite schimbul de
gaze al tesuturilor vii aflate sub suber cu mediul
extern (fig. 149). Apare, de obicei, sub stomate,

Fig. 149. Sectiune transversal prin lenticel:
1 - epiderm; 2 - felogen; 3 - feloderm; 4 - suber;
5 -tesut de umplere.
ca urmare a formrii unui felogen al lenticelei.
Celulele parenchimatice aflate n jurul camerei
substomatice se divid dup diferite planuri, re-
zultnd un tesut de umplere sau complementar
compus din celule nesuberificate si suberifi-
cate, afnate, cu spatii intercelulare ce apas
asupra epidermei, rupnd-o. Alte lenticele se
formeaz independent de stomate, mai trziu,
prin activitatea felogenului ce a generat suber.
Prin diviziunea mai activ a felogenului, spre
exterior se formeaz tesutul de umplere sau
complementar ce strbate stratul de suber si
face contactul cu exteriorul. n ambele cazuri,
asezarea lax a celulelor permite schimbul de
gaze al tesuturilor vii ale plantei cu mediul ex-
tern. Se ntlnesc pe tulpini, ramuri, rdcini si
uneori pe fructe (mere, prune). Se pot vedea cu
ochiul liber la soc, mesteacn, cires.
LEUCOPLASTE (Leucoplastum),
organite citoplasmatice incolore din grupa plas-
tidelor, prezente n celulele parenchimatice din
bulbi, tuberculi, rizomi, n celulele tesuturilor
embrionare din vrful rdcinilor si tulpinilor, n
celulele plantelor parazite, n parenchimul se-
minal, n citoplasm sporilor si a grnetilor
femeii. Form sferic, ovoidal sau fusiform,
delimitat de o membran dubl. Membrana
extern este neted si nentrerupt. Membrana
intern invagineaz (se pliaz), formnd cruste
LILIAC
leurd 406 l eustean

mai putin numeroase si ceva mai lungi dect
cele mitocondriale. Spatiul intern este ocupat
de strom, substant fin-granulat sau fibroa-
s. Sintetizeaz substante paraplasmatice.
Substantele de rezerv ce le acumuleaz sunt
amidonul, proteinele, lipidele (grsimi), de un-
de si numele de amiloplaste, proteoplaste,
oleoplaste (oleoplastide). Sub actiunea luminii,
leucoplastele se transform n cloroplaste sau
cromoplaste (carotenoidoplaste). Sinteza pig-
mentilor carotenoizi duce la degenerarea ire-
versibil a leucoplastelor.
LEURD (Allium ursinum), fam. Lilia-
ceae. Plant erbacee, peren, geofit, mezo-
fit spre mezohigrofit, mezoterm spre mode-
rat termofil, sciadofit, slab-acid-neutrofil,
ntlnit pe soluri bogate n humus, revene,
pn la reavn-jilave, uneori jilav-umede, cu
troficitate ridicat (T = 80-140), prin pduri
umbroase de foioase, pn n regiunea mon-
tan; se mai numeste ai ciorsc, ai de pdure,
aiuti, aliu de iunie, leoard. Dacii i spuneau
aibuta, aibuldua, aliurdua, aliurd (I. Pachi a
Tatomirescu, 1997). Strmosii nostri o fo-
loseau n loc de usturoi. Genetic, 2n = 14.
Fitocenologic, Car. Fagetalia. Rspndit n
Europa. Descriere. Rdcini firoase pornite
dintr-un bulb ovoidal, ngust. Tulpin florifer
dreapt, nalt de 10-50 cm, cu pozitie lateral
fat de frunze. Frunze ovat-lanceolate, cu
2 nervuri paralele, lung-petiolate. Flori albe,
extinse n stea, grupate cte 5-20 ntr-o inflo-
rescent umbeliform. nflorire, IV-V (VI).
Fruct, capsul, de obicei cu cte o singur
smnt n fiecare loj. Seminte negre, sub-
globuloase, cu tegumentul zbrcit. Planta are
miros de usturoi. Compozitie chimic. Este
insuficient studiat. Contine ulei etric, levuloz,
combinatii sulfurate (sulfura de alil), sruri mi-
nerale. Alimentatie. Adesea este consumat
n loc de usturoi. Se consum primvara ca
salat si n loc de spanac, pregtindu-se din
frunze sup, ciorb, piure. n Germania se folo-
seste la prepararea untului din verdeturi. n
unele tri se conserv pentru iarn. Consumat
de mamele care alpteaz, transmite un miros
neplcut laptelui. Bioterapie. Planta are utili-
zri terapeutice n medicina traditional uman
si veterinar. Principiile active intervin hipo-
tensiv, hemostatic n hematurie, antiseptic in-
testinal si pulmonar, bacteriostatic si bactericid,
diuretic, depurativ, stomahic, antisclerotic
(dizolv acidul uric, fluidizant sanguin), anti-
toxic (combate intoxicatia cu nicotin),
activeaz peristaltismul intestinal, vermifug, fe-
brifug. Medicina uman o utilizeaz pentru tra-
tarea hipertensiunii, hematuriei, eliminarea to-
xinelor din organism, eliminarea viermilor
intestinali, iar medicina veterinar pentru tra-
tarea strii a frigore, cistitelor hemoragice,
mastitelor si mamitelor hemoragice. Recol-
tare. Frunzele (Allii ursinii folium) se recolteaz
n timpul nfloritului. Se usuc la umbr. Bulbii
(Allii ursinii bulbus) se recolteaz toamna sau
primvara de timpuriu. Se pstreaz n camere
reci. Medicin uman. Uz intern. Pentru tra-
tarea hipertensiunii, hematuriei, eliminarea to-
xinelor din organism, eliminarea viermilor intes-
tinali, mrirea peristaltismului intestinal:
a) infuzie, din frunze. Se beau 1-2 cni pe zi
(utilizri n medicina popular); b) bulbi, se con-
sum ca atare. Medicin veterinar. Uz in-
tern. Pentru tratarea strii a frigore, cistitelor
hemoragice, mastitelor, mamitelor hemoragi-
ce: infuzie, din 1 lingur plant uscat si mrun-
tit (recoltat nainte de nflorire) peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se rceste.
Se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt). Dozele de tratament: animale rumeg-
toare mari (taurine), 20-50 g; animale rumeg-
toare mijlocii (ovine), 10-20 g. Atentie! Supra-
dozarea determin intoxicatii. Simptome:
hipersalivatie, tremurturi musculare, anorexie.
Se intervine cu tonice, calciu gluconic, glucoza,
tratament simptomatic. Apicultur. Specie
melifer. Florile sunt intens cercetate de
albine pentru culegerea de nectar si polen. n
conditii favorabile de cules s-a nregistrat, la
stupul de control, mai mult de 1 kg miere/zi.
Ornamental. Cultivat ca plant decorativ
prin parcuri, grdini botanice, spatii verzi, n
locuri umede si umbroase, conferindu-le un
aspect plcut (v. Pl. XXX, 5).
LEUSTEAN (Levisticum officinale),
fam. Apiaceae. Plant erbacee, peren, aro-
matic, legumicol, cu valoare terapeutic, ori-
ginar din bazinul mediteranean, unde se ntl-
neste si azi n stare slbatic; se mai numeste
buruian de lungoare, leostean, libistoc,
lustrean, pscnat. Genetic, 2n = 22. Cultivat
nc din vremea romanilor. n Romnia se
ntlneste n majoritatea grdinilor trnesti.
Nu se cunoaste n stare spontan. Rezistent la
leustean 407 leustean

temperaturi sczute. Pretentii moderate fat de
cldur, umiditate si lumin. Cere soluri grele,
bogate n substante minerale si organice. Re-
actioneaz bine la ngrsarea cu gunoi de
grajd. Descriere. Rdcin pivotant, ramifica-
t. Tulpin floral fistuloas, dreapt, glabr,
cu numeroase muchii longitudinale fine, ramifi-
cat n part ea superi oar, nal t de
100-125 cm. Frunzele din rozet 1-3 pe-nat-
sectate, glabre, lung-petiolate; cele tulpi-nale
superioare, descrescente, mai putin divizate,
pn la simplu-sectate, sau chiar ntregi,
sesile, glabre, cu teci membranoase, lucioase
mai ales pe fata inferioar. Flori glbui, mici,
grupate n umbele compacte, cu 10-20 radii
groase, muchiate pe partea inferioar, cu invo-
lucru si involucele. nflorire, VIVIII. Fructe, dia-
cariopse, albe-glbui pn la brune, lat-eliptice
si turtite. Facultatea germinativ, 30-50%. Se
pstreaz 2-3 ani. Toate prtile plantei sunt
puternic aromate. Compozitie chimic. Toate
prtile plantei contin ulei volatil (0,6-1%, n
planta uscat) format, n principal, din terpi-
neol, alte terpene, numerosi acizi (acetic, ben-
zoic etc.), gumirezine, taninuri, grsimi, sruri
minerale. Alimentatie. Frunzele sunt apreciate
si folosite la aromatizarea unor borsuri,
ciorbe, fripturi. Industrie. Folosit n industria
alimentar pentru aromatizarea diferitelor
preparate. Bio-terapie. Rdcinile, semintele
si frunzele au utilizri n medicina uman si
veterinar. Principiile active, mai ales din
rdcin, au proprietti diuretice, carminative,
tonic-aperitive gastric, sedative, hipotensive,
expectorante, emenago-ge. Favorizeaz
eliminarea clorului si compusilor azotati din
corp, scade usor tensiunea, calmeaz
sistemul nervos dup perioade de stres,
favorizeaz expectoratia, regleaz functia
intestinului gros att n constipatii, ct si n
cazul scaunelor moi, normaliznd defecatia,
stimuleaz eliminarea gazelor din intestin, sti-
muleaz secretiile salivare gastrice si intes-
tinale, regleaz ciclul menstrual si micsoreaz
durerile. Medicina uman l utilizeaz intern
pentru tratarea urmtoarelor afectiuni: hiper-
tensiune, anorexie, constipatie, bronsite, tra-
heite, edeme cardiace, edeme renale, retentie
azotat, tulburri de ciclu, colici abdominale la
copii, iar extern, rdcinile si semintele pentru
bi fortifiante la copiii mici, debili. Frunzele sunt
utilizate n ulceratii tegumentare. Ele nu au pro-
prietti diuretice. Medicina veterinar reco-
mand planta n afectiuni renale, cistite, cistite
hemoragice, afectiuni ale cilor respiratorii.
Recoltare. Frunzele (Levistici folium) se
recolteaz pe vreme frumoas. Se usuc la
umbr n strat subtire. Rdcinile (Levestici
radix) se scot din pmnt cu sapa sau caz-
maua. Se spal ntr-un curent de ap. Cele
groase se despic longitudinal. Se usuc la
umbr ntr-un singur strat. Fructele (Levistici
fructus) se recolteaz toamna, cnd s-au for-
mat, maturizat si uscat. Produsele obtinute se
pstreaz n pungi de hrtie. Uleiul de leustean
(Aetheroleum Levistici) se obtine prin antre-
narea cu vapori de ap folosindu-se rdcinile
proaspete de leustean zdrobite. Se recomand
ca diuretic si emenagog. Frunzele sunt consu-
mate ca atare, n preparate culinare. Planta
intr ca stomahic n diferite combinatii de cea-
iuri. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea tusei convulsive, bolilor de stomac,
indigestiilor, hipertensiunii, ca diuretic etc.: in-
fuzie, din 2 lingurite frunze uscate la o can cu
ap n clocot. Se acoper pentru 10-15 minute.
Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi. 2. Pentru
tratarea colicilor intestinale, tusei, tulburrilor
de ciclu, ca stimulent cardiac si nervos: infuzie,
din

lingurit pn la 1 lingurit seminte peste

care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se acoper pentru 10-15 minute. Se strecoa-
r. Se beau 2 cni pe zi. 3. Pentru tratarea
hipertensiunii, n tulburri de ciclu, tuse, ca
expectorant: decoct, din 1 lingurit pulbere r-
dcin la o can cu ap. Se fierbe 10-15 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 1-3 cni pe zi.
4. Pentru tratarea afectiunilor tubului digestiv,
hipertensiunii, tusei si ca diuretic: tinctur, din
20 g frunze sau 20 g rdcini, macerate 10 zile
n 100 ml alcool 70. Se iau 20-25 picturi
ntr-o priz, de 2-3 ori pe zi. 5. Pentru obtinerea
unei diureze crescute: decoct, din 1 lingurit
amestec prti egale de leustean, osul-iepu-
relui, lemn dulce, boabe ienupr la o can de
ap. Se fierbe 10-15 minute. Se strecoar. Se
beau 1-2 cni cldute pe zi. 6. Pentru tratarea
bolilor cronice de inim si isterie: pulbere rd-
cin uscat. Se ia cte un vrf de cutit nainte
de mas. Uz extern. 1. Pentru combaterea
durerilor reumatice: decoct, din 1 lingurit pul-
bere rdcin la o can otet de vin. Se fierbe
15-20 minute. Se fac frectii n zonele dure-
roase. 2. Pentru fortificarea copiilor debili: de-
coct, din 2 linguri pulbere rdcin si 2 linguri
seminte la 1 l de ap. Se fierbe 20-25 minute.
Se strecoar. Solutia obtinut se adaug apei
levani 408 levntic

de baie din cad. 3. Pentru grbirea vindecrii
ulceratiilor tegumentare: cataplasme cu frunze
pe zonele bolnave. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea afectiunilor cilor respi-
ratorii, renale, cistitelor, cistitelor hemoragice:
a) infuzie, din 5 g plant (frunze si rdcin)
uscate si mruntite peste care se toarn 100 ml
ap clocotit. Se las acoperit 15-20 minute.
Se strecoar. Se rceste si se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) decoct,
din rdcin uscat si mruntit la 100 ml ap.
Se fierbe 10 minute la foc moale. Se strecoar.
Se rceste si se administreaz prin breuvaj
bucal. Efect expectorant, diuretic, usorsedativ.
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
taurine), 50-100 g cu repetare n 24 ore; ani-
male mijlocii (ovine, caprine, porcine), 10-25 g
cu repetare n 24 ore. Atentie! Supradozarea
poate produce tulburri digestive, gastroente-
rite, tulburri ale aparatului renal manifestate
prin poliurie. Cazurile usoare se remediaz fr
interventie. n cazuri mai deosebite se face
tratament simptomatic. Uz extern. Empiric,
musctura de sarpe se spal cu bors din trte
de porumb n care s-au pus frunze de leustean
uscate si frmitate. Proprietti antiseptice (v.
Pl. XXX, 6).
LEVANI, poliglucide cu structur mo-
lecular linear. Contin n molecul legturi
2,6-p-fructo-furanozice. Grad de polimerizare
mic. Identificati n ierburile din regiunea tem-
perat. Pot fi produsi si de bacterii n mediul
nutritiv continnd zaharoz sau rafinoz. Au
fost obtinuti si prin sintez enzimatic. Au im-
portant imunologic.
LEVNtIC (Lavandula angusti-
folia), fam. Lamiaceae. Semiarbust cu aspect
globulos, peren, cultivat; se mai numeste aspic,
levand, livant, spichinel. n Antichitate Dioscori-
de, mentioneaz aceast plant n lucrrile sa-
le, preciznd ca era rspndit pe coastele
Galiei n insulele Stoechas. Origine meditera-
nean. Vegeteaz n flora spontan de pe
coastele nsorite ale Muntilor Alpi inferiori, nce-
pnd cu 400 m pn la 1800 m altitudine, pe
soluri calcaroase, afnate, permeabile, relativ
uscate. Cunoscut si utilizat nc din Anti-
chitate. Rspndit n Europa Meridional, mai
ales n sudul Frantei, Italiei, Spaniei, Greciei. n
anul 1923 din cca 60 t ulei eteric de levntic
realizate pe glob 90% au provenit din
colectarea plantelor spontane, iar n 1956 din
cele 70t ulei de levntic 90% au provenit din
plante cultivate. Descriere. Rdcin lignifica-
t, lung pn la 2 m, groas pn la 2-3 cm.
Tulpin puternic ramificat ncepnd de la baz
(sau de la colet), ramificatii care, la rndul lor,
se ramific din nou, nalt de 30-70 (100) cm.
Ramurile tinere patrunghiulare, cu perisori
desi, cenusii, cele btrne lignificate, cu scoar-
ta exfoliat. Frunze opuse, liniare, ntregi, sesi-
le, acute, lungi de 2-3 cm, late de 3-5 mm, cele
inferioare cenusii, proase, cele superioare ce-
nusiu-verzui, mai putin proase. Flori albas-
tre-violet, pubescente, glanduloase, grupate n
vrful ramurilor n mai multe verticile distantate
false (dicazii), cte 3-7 ntr-un verticil. nflorire,
VIVIII. Polenizare alogam, entomofil. Fruc-
te, nucule ovoidale, lucioase, brune, grupate
cte patru. Longevitate, 20-30 ani. Compo-
zitie chimic. Florile contin ulei eteric (0,7-
1,4%), compus din acetat de linalil (30-
40%), acetat de linaliol, geraniol, nerol,
lavandulol, borneol, (+) citronelol, (+)-terpi-
nen-1 -01, (+)-epoxi-dihidrolinalool, izogeraniol,
alcool cuminic, urme de a-bisabolol, alcool
amilic si izoamilic, alcool n-hexilic, acizii vale-
rianic, izovalerianic, propionic, capronic, hidro-
carburi terpenice, cumarin, herniarin, furfurol
etc., tanin, un principiu amar, substante mine-
rale. Miros plcut, aromat, gust usor amrui.
Frunzele si tulpinile contin cantitti mici de ulei
eteric. Substantele anorganice evidentiate contin
N, P, K, Ca, Mg, B, Fe, Mn, Cu. Productia de ulei
eteric variaz cu vrsta plantei: atinge ma-
ximum dup 5-7 ani si devine foarte slab
dup 10-12 ani. Continutul maxim de ulei ete-
ric se gseste la nceputul nfloririi si ntre orele
9-14. Industrie. Utilizat pentru extragerea
uleiului eteric sau esenta de levntic, care
contine cca 60% linalol, folosit n parfumerie si
cosmetic, pentru obtinerea unei game largi de
creme necesare ntretinerii fetei si minilor, s-
punuri, ape de colonie si detergenti. Uleiul de
levntic este folosit n industria farmaceutic
pentru corectarea mirosului unguentelor si cre-
melor medicinale si n industria portelanurilor
pentru realizarea unor picturi manuale. Bio-
terapie. Florile plantei si uleiul extras din flori
au important terapeutic n medicina uman
si veterinar traditional. Principiile active din
flori actioneaz intern antiseptic, usor antispas-
tic, carminativ, calmant, depurativ, diuretic si
colagog iar extern analgezic si calmant.
levntic 409 l i an dobrogean

Recomandate intern n migrene, cefalee, afec-
tiuni cardiace cu substrat nervos, boli de rinichi
si ficat, tulburri digestive, balonri abdomi-
nale, reumatism, anxietate, afectiuni ale cilor
respiratorii, tuse, tuse convulsiv, laringit. Ex-
tern sunt indicate n rceal, grip si stri febri-
le. Uleiul de levntic determin normalizarea
functiei cardiace, prin reglarea strii de exci-
tabilitate a unor receptori interni. Sub form de
emulsie concentrat se adaug n bi tera-
peutice. Asigur reconfortarea si calmarea du-
p surmenaj si iritabilitate nervoas. Uleiul de
levntic intr n compozitia preparatelor far-
maceutice Acetum aromaticum, Spirtus Lavan-
dulae si n vechea formul a alcoolului vulnerar
Tinctura vulneraria. Recoltare. Inflorescentele
se recolteaz n prima jumtate a zilei, cnd
contin cea mai mare cantitate de ulei si, res-
pectiv, principii active. Nu se ndeas n cosuri.
Se transport imediat la locul de extragere a
uleiului sau la cel de uscare. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea afectiunilor cilor
respiratorii, tusei convulsive, tusei, laringitei,
afectiunilor cardiace cu substrat nervos, tulbur-
rilor digestive, balonrilor abdominale, reumatis-
mului, hepatitei cronice, dischineziei hipotone si
atone, migrenelor: infuzie, din 1-2 lingurite flori
la o can (250 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se ndul-
ceste cu miere. Se beau 2-3 cni pe zi. 2. Pen-
tru tratarea afectiunilor cilor urinare, febrei
eruptive: infuzie, din 3 lingurite flori la o can ap
clocotit. Se las acoperit 10-15 minute. Se
strecoar. Se beau 2 cni pe zi. Efect diuretic.
3. Pentru tratarea gripei, afectiunilor cilor respi-
ratorii, tusei, ca antiseptic: infuzie, din 1 lingur
amestec flori de levntic (10 g), soc, limba-mie-
lului (Borago), mturi (Sarothamnus), trei frati
ptati (5 g) la o can de ap clocotit. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi din care una seara nainte de
culcare. Uz extern. 1. Pentru tratarea contu-
ziilor, arsurilor, migrenelor: macerat, un pumn
de flori la 1 l alcool. Se las la temperatura
camerei 14-15 zile. Pe locul afectat se aplic
comprese. Pentru migrene se pot face inhalatii.
2. Pentru tratarea nevrozelor si reconfortarea
organismului: infuzie, din un pumn de flori peste
care se toarn 1 l ap clocotit. Se las aco
perit 20-30 minute. Se strecoar si se adaug
la apa de baie din cad. Se fac 15-20 bi n
serie. Procedura se repet de 2-3 ori pe an.
3. Pentru grbirea cicatrizrii rnilor: infuzie, din
1 lingur flori la o can cu ap n clocot. Se las
15-20 minute acoperit. Se fac bi locale.
4. Pentru reconfortarea organismului, calma
rea dup surmenaj si iritabilitate nervoas:
2 linguri flori sau emulsie de ulei volatil se
adaug apei de baie, seara nainte de culcare;
pentru toaleta zilnic, se adaug 3-4 picturi
de ulei volatil la ap folosit. 5. Pentru tratarea
rcelii, gripei si a strilor febrile: otet aromatic
obtinut din 1 l otet de vin, o mn flori de
levntic, frunze de ment, frunze salvie, pe
tale de trandafir, cimbrisor, ienupr. Se las la
macerat 7 zile. Zilnic sticla se agit pentru
omogenizare. Se strecoar, iar plantele se
storc. Se completeaz cu otet pn la un litru.
Se fac 1-2 frectii pe zi. Se poate aduga si la
apa de baie. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea lipsei poftei de ap, se pun
cteva picturi de ulei de levnticn vasele din
care se adap animalele. Mirosul agreabil de
termin animalele s consume mai mult ap.
Cosmetic. 1. Pentru combaterea cderii p
rului: tinctur, obtinut ca mai sus, prin mace
rare, se aplic la rdcina firului de pr prin
tamponri cu vat si frectionare usoar. 2. Pen
tru pulverizarea esentei de levntic pe pr,
piele, gt, mini: macerat, din o parte flori la
5 prti alcool si 5 prti ap distilat. Se las n
sticla nchis timp de 3-4 zile. Se agit zilnic.
Se filtreaz. Se pstreaz n sticle mici. Api
cultur. Specie melifer, nectaro-polinifer,
valoroas, cu o lung durat de nflorire. Albi
nele si alte insecte polenizatoare cerceteaz
florile ntre orele 6-19, cu maximum de
intensitate ntre orele 10-16. Cantitatea de
nectar, 0,07-0,22 mg/floare, cu o concentratie
de zahr de 40-48%. Productia de miere,
50-100 kg/ha, cu arom specific, foarte
plcut la gust. Pondere economico-apicol
mijlocie. Ornamental. Folosit ca plant orna
mental solitar sau n diferite compozitii flori
stice cu caracter decorativ, n parcuri, grdini,
stncrii. Alte utilizri. Planta se asez ntre
haine, rufrie, pentru combaterea moliilor. n
popor se spune c purtat pe cap, si sub p
lrie, combate durerile de cap (v. Pl. XXX, 7).
LIAN DOBROGEAN (Peri-
ploca graeca), fam. Asclepiadaceae. Ar-
bust-lian, epifit, mezofit, moderat-termofil,
amfitolerant la pH, ntlnit destul de rar prin
pduri, zvoaie, pe locuri stncoase, prefernd
rocile calcaroase, pe soluri cu ap freatic, la
librosclereide 410 l i chen de pi atr

mic adncime, n locuri adpostite si nsorite,
n Muntenia, la Giurgiu, si n Dobrogea, la Hr-
sova, Cernavod, Mangalia, Medgidia, Delta
Dunrii (Pdurea Letea, Sulina). Specie ocro-
tit prin lege. Fitocenologic, ncadrat n Al-
no-Padion. Rspndit n sudul, estul si
sud-vestul Europei. Descriere. Tulpini subtiri,
lungi pn la 10-12 m, cu scoarta rosie-brune,
pe care se afl verucozitti lentiforme pronun-
tate. Frunze simple, ovate, eliptice sau alun-
git-ovate, cu marginea ntreag, lungi pn la
10 cm, lucioase, verzi-ntunecate pe fata supe-
rioar. Flori verzi-brune, adunate cte 8-12 n
cime laxe, lung-pedunculate; corol cu lobii
divergenti, prosi pe fat; coronul cu apendici
recurbati; androceu din 5 stamine, fiecare cu
cte un corn recurbat spre centrul florii; gine-
ceul cu 2 stile, de obicei unite la vrf, cu stigmat
prevzut cu 5 unghiuri. nflorire, IVVI. Fruct
bifolicular, lung de 10-12 cm, cu folicule brune,
putin desfcute. Seminte rosii-brune, fusifor-
me, prevzute cu papus lung de 1,1 cm. Dacii
si apoi daco-romanii foloseau planta ca otrav
pentru cini. Sucul lptos era folosit ca tonic
cardiac. Ornamental. Cultivat pentru orna-
mentarea zidurilor, gardurilor, pergolelor, aco-
perirea trunchiurilor arborilor. Frunzis frumos,
flori viu colorate. nmultire prin seminte, butasi
lignificati, marcotaj, diviziunea tufelor.
muschi de piatr (fig. 150). Frecvent ntlnit pe
Muntele Mic n Banat, masivele muntoase tar-
cu, Godeanu, Retezat, Fgras, Parng, Cin-
drel, n judetele Maramures, Bistrita-Nsud,
Covasna, Harghita, Mures, Suceava. Rspn-
dit n M-tii Carpati, Alpi, si n Islanda. Tal fruti-
culos (tuf mic), cret, nalt pn la 12 cm, cu
lobii divizati n dou, plani, rsuciti sau aproape
tubulari, tiviti pe margine cu cili grosi si rigizi.
Fata superioar lucioas, verde-cenusie, pn
la brun-neagr. Fata inferioar, mai deschis la
culoare. Rosiatic la locul unde se prinde de
substrat. Apotecii marginale, lucioase, discoi-
dale, cu diametrul 2-8 cm. Compozitie chimi-


LIBROSCLEREIDE
REIDE
LICHEFIERE, proces fiziologic de
dizolvare a peretelui celular la plante. Feno-
menul este ntlnit la formarea vaselor de lemn
(traheelor), tuburilor ciuruite (vase liberiene),
laticiferelor articulate si a spatiilor intercelulare.
Exceptnd tuburile ciuruite, unde peretele
numai se perforeaz, la restul peretele se geli-
fic si apoi se dizolv disprnd fr urm.
Fapt asemntor se constat la gtul arhe-
gonului, cnd oosfera ajunge la maturitate. Aici
lichefierea celulelor permite formarea unui ca-
nal prin care anterozoizii ajung la oosfera
pentru a o fecunda. Se presupune c lichefie-
rea se desfsoar sub actiunea unor enzime.
LICHEN DE PIATR (Cetraria
islandica), fam. Parmeliaceae. Lichen ntlnit
n zona alpin si subalpin, pe stnci si platouri
nalte expuse vnturilor, uneori n jnepenisuri;
se mai numeste muschi cret, muschi de munte,
Fig. 150. Lichen de piatr
(Cetraria islandica).
c. Contine mult lichenin (polizaharid), acizi
lichenici (cetraric, protocetraric, protolichenste-
rinic, fumrie, 1-usninic, acidul d), ulei volatil,
vitaminele A si B, iod, urme de fridelin, grsimi
etc. Mucilagii solubile (70%). Gust foarte amar
dat de acidul usnic. Industrie. n tinuturile nor-
dice serveste la prepararea zahrului. Zooteh-
nie. Folosit n tinuturile nordice la hrnirea ani-
malelor. Bioterapie. Talul lichenului are
utilizri terapeutice n medicina uman si vete-
rinar. Principiile active actioneaz tonifiant,
stimulant al secretiei pancreatice, calmant, sto-
mahic, colagog, fluidifiant al secretiei bronhice,
behic (linistitor al tusei). Acidul centraric i con-
fer produsului nsusiri de tonic aperitiv sau
antiemetic n vomismentele de sarcin. Deba-
rasat de substantele amare, se foloseste ca
emolient n catarul cilor respiratorii, behic si
expectorant mucilaginos. Propriettile antibio-
tice, mai ales fat de Mycobacterium tuber-
culosis, sunt asigurate de acidul usnic.
SCLE-
l i chen de pi at r 411 l i chen de prun

Principiile amare si substantele mucilaginoase
pe care le contine lichen de piatr dau bune
rezultate n tratamentul afectiunilor gastrice.
Recent s-a descoperit c acidul usnic posed
proprietti antitumorale. Medicina uman folo-
seste talul pentru tratarea gripelor, traheobron-
sitelor acute, bronsitelor cronice, laringitelor
acute si cronice, astmului bronsic, hepatitei
cronice, vomismentelor de sarcin, afectiunilor
gastrice, tumorilor tubului digestiv. Medicina
veterinar l foloseste pentru tratarea inflama-
tiilor cilor respiratorii si a plgilor. Recoltare.
Talul (Lichen Islandicus) se recolteaz n
ntregime, numai pe vreme uscat, din aprilie,
pn n noiembrie. Se curt de impuritti. Se
nltur prtile brunificate, nnegrite. Uscarea
se face n aer liber sau n soproane aerate. Se
pstreaz n pungi de hrtie n locuri uscate.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
urmtoarelor boli: grip, traheobronsit acut,
laringit acut si cronic, bronsit cronic,
astm bronsic, hepatit cronic, pancreatit cro-
nic: a) decoct, 1 lingurit de plante la o can
de ap. Se fierbe 5 minute. Se las la rcit dup
care se strecoar; pentru neutralizarea acidi-
ttii se adaug un vrf de cutit cu bicarbonat de
sodiu; pentru combaterea lipsei poftei de mn-
care, vrsturilor rebele (n special la femeile
nsrcinate) se bea cte un sfert de can nain-
te de mese; pentru stimularea functiei hepatice
si pancreatice se beau 2 cni pe zi, nainte de
mese cu

or; b) tinctur, din 20 g lichen

macerat 8 zile n 100 ml alcool; se iau
15-25 picturi nainte de mese (O. Bojor,
M. Alexan, 1981). 2. Pentru tratarea afec-
tiunilor cilor respiratorii, ca behic si expec-
torant mucilaginos: decoct, din 1 lingurit tal
lichen de piatr uscat si mruntit la o can
(250 ml) cu ap. Se adaug un vrf de cutit cu
bicarbonat de sodiu. Se fierbe 5 minute la foc
domol. Se las la rcit si apoi se strecoar. Se
beau 2 cni pe zi. 3. Pentru tratarea vomis-
mentelor de sarcin si pentru tratarea afec-
tiunilor gastrice: macerat n ap rece 24 ore a
unei lingurite de tal uscat si mruntit. Se stre-
coar. Se bea la nevoie. Medicin veterinar.
Uz intern. Pentru tratarea inflamatiilor cilor
respiratorii: infuzie, din 2-5 g tal lichenic peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se adaug
un vrf de cutit cu bicarbonat de sodiu pentru
neutralizarea acidittii. Dozele de tratament:
animale mari (cabaline, taurine), 30-75-100 g;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 10-
20-30 g; animale mici (pisici, cini, psri), 1-
3-5 g. Uz extern. Pentru tratarea plgilor:
decoct, din 5 g tal lichenic la 100 ml ap. Se
fierbe 10 minute la foc domol. Se strecoar. Se
rceste pn la cldut. Se spal locul afectat,
folosindu-se un tampon de vat.
LICHEN DE PRUN (Evernia pru-
nastri), fam. Usneaceae. Lichen ntlnit pe
scoarta de prun si pe scoarta arborilor foiosi, ca
stejar, fag, anin, mesteacn, frasin, pe stnci,
pe lemn; se mai numeste lichen de stejar. Pre-
zent n toate judetele trii, dar mai ales n Dolj,
Gorj, Mehedinti, Olt, Vlcea, Arges, Caras-Se-
verin, Cluj, Neamt, Vrancea, Buzu. Corticol,
lignicol, saxicol. Descriere. Tal fruticulos (tuf
mic), erect sau pendul, lung pn la 10 cm,
fixat de substrat printr-un disc adeziv. Lobii
ramificati dicotomie, flexibili, cu structur dorsi-
ventral. Fata superioar corticat, neted, ce-
nusie-verzuie, rar glbuie. Fata inferioar ne-
corticat, nud, alb. Marginea lobilor
prevzut cu soredii sau izidii. Apotecii laterale
sau subterminale cu discul brun-roscat. Miros
slab-aromat, gust dulceag, acrisor, mucilagi-
nos. Compozitie chimic. Contine acizii eve-
rinic, evernic, rizoninic, lecanoric; orcin, vani-
lin, sparasol, cloratranorin; ulei volatil care
contine lichenol, acid usnic, crizocetranic, an-
tranoic. Uleiul volatil se formeaz la 6 luni dup
culegere si uscare. Industrie. Uleiul volatil
(esenta) este folosit n industria parfumurilor.
Se extrage cu ajutorul solventilor organici, ca
benzen, eter de petrol, alcool absolut. Are mi-
ros particular si este un foarte bun fixator de
parfumuri. Bioterapie. Talul are miros aromat,
gust dulceag, acrisor, mucilaginos. nsusiri
antibiotice. Are utilizri terapeutice n medicina
uman. Acizii lichenici pe care i contine, dar n
special acidul everinic, posed proprietti anti-
septice. Inhib dezvoltarea bacililor tubercu-
lozei si al difteriei. Intr n compozitia unor
preparate farmaceutice pentru dezinfectia cavi-
ttii bucale, sub form de comprimate. Folosit
n medicina uman popular ca adjuvant n
tratarea tuberculozei. Recoltare. Materia pri-
m (Lichen Quercus sau Lichen Quercinum) se
recolteaz pe vreme uscat, n tot cursul
anului, cu mna sau cutitul. Primvara se
desprinde mai usor de pe scoart. Se curt de
impuritti. Uscarea n strat pn la 3 cm, n aer
liber, poduri sau soproane bine aerate. Se
l i chen de prun 412 licheni

controleaz pentru a nu se mucegai. Se n-
toarce usor. Uscarea artificial, la 35-40 C.
Medicin uman. Uz intern. Pentru tratarea
tuberculozei: decoct, din 1 lingurit tal uscat si
mruntit la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
5 minute. Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi.
Retet culeas din Corn. Drajna, sat Drajna de
Jos, jud. Prahova. Uz extern. Pentru dezin-
fectia cavittii bucale: decoct, din 1

lingurit tal
uscat si mruntit la o can (250 ml) cu ap. Se
fierbe 5 minute. Se strecoar. Se clteste
gura cu solutia obtinut. Protectia mediului.
Indicator al polurii mediului nconjurtor. Foar-
te sensibil la poluarea mediului ambiant ndeo-
sebi cu dioxid de sulf si metale grele. Dac n
atmosfer se afl mai mult de 60 ng dioxid de
sulf/m
3
de aer, lichenul este inhibat n dez-
voltarea sa si chiar piere. n apropierea ora-
selor poluate lichenul de prun lipseste.
LICHENI, grup de plante talofite, sim-
biotice, nscute din asocierea unei alge uni-
celulare, verde sau verde-albastr si o ciuperc
filamentoas ascomicet, mai rar bazidiomi-
cet. Raportul de simbioz dintre cele dou
organisme const n procurarea de ctre ciu-
perc a apei si srurilor minerale, necesare
algei, care, la rndul su, sintetizeaz, cu aju-
torul clorofilei, substante organice ce i servesc
ciupercii pentru nutritie. Ciuperca protejeaz
alga mpotriva uscciunii. Lichenii triesc n
conditii foarte variate de clim si substrat. Pot fi
ntlniti pe stnci (saxicoli), n crpturile stn-
cilor (endolitici), pe sol (tericoli), pe scoarta
copacilor (corticoli), pe muschi (muscicoli), pe
lemne si putregaiuri (lignicoli). Sunt foarte re-
zistenti la frig si uscciune. Pot rezista la -
20 C sau chiar -75 C, iar la temperaturi
ridicate, pn la +100 C. n conditii de secet
ndelungat pot rezista pn la 3 ani fr a-si
pierde vitalitatea. Sunt rspnditi de la Ecuator
pn la Poli si de la trmul mrilor pn n
vrful muntilor. n zonele arctice, pe muntii
nalti, pe dealuri, numrul de indivizi si diver-
sitatea de specii este mult mai mare dect la
ses. Longevitatea lichenilor este mare si varia-
z n functie de specie. Unii taxoni (Aspicilia,
Lecidea, Rhizocarpon) pot ajunge la 4500 ani.
Numrul speciilor pe Terra se ridic la cca
15 000. n Romnia se gsesc 2575 specii si
subspecii apartinnd la 134 genuri. Descriere.
Talul lor este variat ca form, dimensiuni,
culoare. Dup morfologie, exist: tal gelatinos,
cu caractere exterioare determinate de mediu;
la umezeal este gros si gelatinos, la usc-
ciune este subtire, membranos si foarte friabil
(Collema, Leptogium); tal crustaceu (crustos),
de forma unei cruste compacte sau compar-
timentate care ader foarte strns de substrat
prin fata inferioar, sau se ncrusteaz n el
formnd corp comun (Graphis, Lecanora, Leci-
dea, Rhizocarpon, Verrucaria); tal foliaceu (fo-
ios, frunzos), cu aspect de lam membranoa-
s, frunze ntregi sau lobate, slab fixate de
substrat, cu crestere prin marginile sale libere
si usor ridicate n sus (Dermatocarpon, Loba-
ria, Panmelia, Peltigera); tal fructiculos (tufos),
de forma unei tufe mici, verticale sau pendule,
cu ramuri cilindrice sau plate, netede sau veru-
coase, simple sau mult ramificate, fixate de
substrat prin rizine, disc adeziv, umbilic, cram-
pon (Cetraria, Ramalina, Thamnolia, Usnea).
Vi teza anual de crestere este pn l a
2-5 mm. Anatomic, talul poate avea o structur

Fig. 151. Structura talului homomer
la Collema pulposum: 1 - alge; 2-
hife; 3- substanta mucilaginoas.
licheni 413 licheni

homomer-uniform, nediferentiat, sau hete-
romer, dorsiventral sau radiar-diferentiat
n mai multe straturi. 1. Structura homomer
(fig. 151) se caracterizeaz printr-o mpletire
lax a hifelor miceliene cuprinse ntr-o mas
gelatinoas a algelor albastre uniform rspn-
dite n grosimea talului (Collema pulposum).
2. Structura heteromer dorsiventral este n-
tlnit la talul foliaceu. Se caracterizeaz prin
prezenta n tal a urmtoarelor straturi: cortexul
superior format numai din hife miceliene strns
mpletite si sudate ntre ele; stratul gonidial
format din aglomerarea algei printre ochiurile
formate de hifele miceliene; stratul medular
(medula) format numai din hife miceliene m-
pletite lax sau hife si putine alge; cortexul infe-
rior format din hife miceliene strns mpletite si
sudate ntre ele, strbtut la multe specii de
hife izolate sau mnunchiuri de hife numite
rizine (Stricta fulginosa) (fig. 152). La unele

Fig. 152. Structura talului
heteromer-dorsiventral la Stricta fulginosa:
1 - cortex superior; 2- strat gonidial;
3- strat medular; 4 - cortex inferior;
5-ri zi ne.
specii cortexul inferior lipseste. Fata inferioar
este format din hife medulare (Lobaria, Pelti-
gera, Solorina). 3. Structura heteromer radi-
ar este ntlnit la talul fructiculos (tufos). Se
caracterizeaz prin cortexul exterior circular,
format din hife miceliene; stratul gonidial circu-
lar format din aglomerarea celulelor algei prin-
tre ochiurile hifelor miceliene; stratul medular
(medula), format din hife miceliene (fig. 153).
Pe talul lichenilor se ntlnesc numeroase for-
matiuni - peri, rizine, cili, tepi, cefalodii, filocla-
dii, cifele, pseudocifele, soredii, izidii, apoteci,

Fig. 153. Structura talului heteromer-radiar la licheni:
a - Alectoria sp.; b - Usnea sp.; c - Thamnolia
vermicularis; d - Letharia divaricata; 1 - cortex;
2 - strat gonidial; 3 - strat medular pslos;
4 - cordon medular central fibroelastic;
5 - cordoane medulare fibroelastice; 6 - gol
periteci, picnidii - care reprezint caractere im-
portante pentru determinarea speciilor.
nmultirea se face prin fragmentarea talului,
izidii si soredii. Prin descompunerea corpului
lor, lichenii contribuie la formarea pe stnci a
primului strat de humus, pe care se pot instala
alte plante superior organizate (briofite,
pteridofite, spermatofite). Contribuie pe cale
mecanic si chimic la dezagregarea rocilor.
Alimentatie. n regiunile polare si deserturi
servesc ca hran pentru animale si om (Le-
conora, Cladonia, Umbilicaria). Alte utilizri.
Sunt folositi pentru obtinerea, pe cale industri-
al, a colorantilor naturali rosu-purpuriu, albas-
tru-violet, rosu-violet, galben, maron, ce ser-
vesc la vopsirea stofelor. Sunt utilizati n
medicina uman, veterinar si fitopatologie, n
combaterea unor bacterioze, micoze si viroze
ale omului, animalelor si plantelor. Din unele
specii (Rocella, Ochrolechia) se extrage tur-
nesolul, important indicator chimic. Din diverse
specii se extrag parfumuri si alcool de calitate
superioar. Lichenii sunt indicatori valorosi ai
gradului de poluare a atmosferei. Concentrea-
z n talurile lor cantitti mari de substante
radioactive ce pot deveni periculoase pentru
animale si om. Asupra monumentele istorice
lichenii au o actiune coroziv, degradndu-le.
lichenin 414 lignificare

Dezvoltarea lor pe scoarta plantelor lemnoase
mpiedic respiratia, contribuie la distrugerea
ritidomului si constituie un adpost pentru
agentii patogeni.
LICHENIN, poliglucid omogen
izolat din lichenul Cetraria islandica, de ctre
J. Berzelius (1814). Identificat si n alti licheni.
Prezent n peretii celulari si ca materie de
rezerv. Substant solid cu caracter de pul-
bere fin, usor solubil n ap fierbinte, se
separ la rcire sub form de gel. Nu se colo-
reaz cu iodul. Structura este asemntoare
celulozei. Este hidrolizat de acizii tari si de
enzima lichenaz n molecule de D-glucoz.
Se extrage din licheni cu ap fierbinte si preci-
pitare prin nghetare.
LICHENUL GALBEN (Xanthoria
parietina), fam. Teloschistaceae. Lichen corti-
col, lignicol, saxicol. ntlnit de la cmpie pn
n regiunea montan superioar pe scoarta
copacilor, lemn, zid. Descriere. Tal foliaceu
galben, galben-verzui sau galben-portocaliu,
alipit de substrat, cu lobii marginali plani, sub-
tiri, rotunjiti, putin ncretiti, ntregi sau crestati. Fata
inferioar albicioas, cu rizine sporadice.
Diametrul, 2-10 cm. Soredii absente. Apotecii
discoidale, galben-aurii sau portocalii, cu dia-
metrul de 1-5 mm. Influenteaz n ru scoarta
copacilor pe care triesc.
LICHENUL-RENULUI (Cladonia
rangiferina), fam. Cladoniaceae. Lichen ntlnit
n etajul alpin si montan, la altitudini de
1300-2500 m, fixat pe sol printre muscinee; se
mai numeste sarea-caprei, muschi de pe colturi.
Rspndit n zonele arctice si alpine. Tericol.
Descriere. Tal cu podetioni (ridicturi trompeti-
forme) nalti de 12-30 cm, netezi, cenusii, albi-
ciosi, cenusii-albstrui pn la cenusii-negri-
ciosi. n partea superioar dau nastere ctorva
ramuri mai groase pe care apar 6-12 ramificatii
subtiri, seriate, cilindrice, toate curbate n jos pe
aceeasi directie. Vrfurile ramificatiilor sunt bru-
nificate. Apotecii terminale, hemisferice, brune.
Gust foarte amar. Contine mult acid usnic-anti-
biotic cu spectru foarte larg. Inhib multi microbi
printre care si bacilul tuberculozei (Mycobacte-
rium tuberculosis). Alimentatie. n tundr utili-
zat n hrana zilnic. Industrial. ntrebuintat pen-
tru producerea pomadei Usno, folosit n
tratarea arsurilor externe si a plgilor, cu efecte
mai bune dect penicilina. Comercializat n
Germania sub denumirea de Usniplant si n
Rusia sub cea de Binan. Talul este folosit n
fermentatia alcoolic, dup ce n prealabil a fost
tratat cu acidul sulfuric diluat.
LICOPODIACEE (Lycopodiaceae),
familie care grupeaz aproximativ 400 specii
plante pteridofite. Rspndite din regiunile tro-
picale pn n cele temperate si reci, de la ses
la munte, prin pduri, pajisti, mlastini. Rdcin
ramificat dichotomic. Tulpin sempervires-
cent, repent. Frunze mici, ntregi, sesile,
foarte des asezate pe tulpin, diferentiate n
trofofile (asimilatoare) si sporofile (purttoare
de sporangi). Sporangi reniformi grupati izolat
si axilar. Sporii (izosperii) dau nastere la protale
monoice pe care se formeaz anteridii si arhe-
goane. Flora Romniei contine 6 specii: Lyco-
podium alpinum (sin. Diphasium alpinum), br-
disor, 2n = 46, 48-50; L annotinum, cornisor,
2n=68; L clavatum, pedicut, 2n = 68; L com-
planatum (sin. Diphlasium complanatum),
serpusor, 2n = 46; L inundatum (sin. Lepidotes
inundata), brdisor, 2n= 156; Huperzia selago
(sin. L selago), brdisor, 2n=cca90,264,272.
LICOPINA, pigment carotenoidic de
culoare rosie ntlnit n flori, fructe, unele se-
minte. Exemplu, culoarea rosie a fructelor de
tomate, pepene rosu, mcese este conferit n
primul rnd de licopin. Din sulfura de carbon +
etanol sau din eter de petrol cristalizeaz n ace
lungi de culoare rosie. Punct de topire 175.
LIGNANI, rsini care contin n pro-
portie mare substante nrudite cu elementele
structurale ale ligninelor. Prezenti n diferite
tesuturi ale plantelor. Se izomerizeaz usor
sub actiunea alcaliilor si a acizilor. Se extrag
din materialul vegetal cu solventi organici -
eter, alcool, aceton. Unii lignani (podofilato-
xina si altii nruditi) exercit actiune de distrugere
a tumorilor.
LIGNIFICARE (Lignificatio), proces
biologic de impregnare a peretelui celular cu
lignin, ntlnit la plantele superioare. Impreg-
narea ncepe cu lamela mijlocie si se continu
n tot peretele celular. Lignina se infiltreaz n
interstitiile peretelui celular, nconjoar micro-
fibrilele de celuloz si le cimenteaz. Aceasta
reprezint o modificare secundar a peretelui
lignine 415 ligul


Fi g. 154. Etapele lignificrii celulelor cu functiuni
mecanice:
1 - nucleu; 2- citoplasm; 3- pturi concentrice de
lignin; 4 - punctuatiuni simple care strbat pturile
concentrice de lignin; 5 - punctuatiuni ramificate
care strbat pturile concentrice de lignin.
lignin poate fi partial, la celulele ce formeaz
vasele conductoare lemnoase, si total, n
cazul celulelor sclerenchimatice. Lignificarea
mai este ntlnit la celulele epidermice de la
Cicadale, la frunzele aciculare ale coniferelor
(brad, pin, molid). Celulele epidermice ale rizo-
milor au lignificate numai lamela mijlocie. Este
un proces reversibil. Delignificarea este ntl-
nit la sclereidele (celule pietroase) din fructele
de gutui, pr, o dat cu coacerea lor. Deligni-
ficarea este de natur enzimatic si const n
dizolvarea ligninei din spatiile retelei de celu-
loz. Mai este produs, n unele cazuri, de
unele ciuperci.
LIGNINE, substante organice macro-
moleculare de origine secundar care nsotesc
celuloza n corpul plantelor. Se formeaz n
plant dup aparitia fibrelor de celuloz, prin
condensarea unor alcooli aromatici ce contin
grupri hidroxilice si metoxilice. Formate, ntre-
ptrund fibrele de celuloz. ntre ele se sta-
bilesc legturi fizice si chimice (eterice). Soli-
daritatea si rezistenta peretilor celulari cresc
considerabil, elasticitatea se micsoreaz, dar
rmn permeabili pentru sev. Grad de m-
bibare cu ap sczut. Ligninele difer ntre ele.
n ligninele coniferelor predomin acidul coni-
ferilic, iar n cele ale foioaselor acidul sinapinic.
Ligninele din lemnul de esent tare contin ntr-o
proportie mai ridicat acizi aromatici cu grupri
metoxilice. n plantele ierboase ligninele contin
acid p-cumarinic. Larg rspndite n regnul ve-
getal. Histologic sunt ntlnite n peretii vaselor
lemnoase, parenchimul lemnos, fibrele lem-
noase, n fibrele de sclerenchim. Proportia
ligninelor n lemnul diferitelor specii este de
18-31 % din materia uscat: plopul, 18-20%;
mesteacnul, 19-22%; fagul, 21-24,5%; ar-
tarul, 24%; aninul, 24-26%; bradul, 25-30%;
pinul, 26-29%; molidul, 28-28,5% etc. Fibrele
textile au un continut sczut sau foarte sczut
de lignine (bumbac, 0%; cnep, 1,4%; iut,
19%). Ligninele particip la formarea humusu-
lui cu stabilitate mare, prin procesul natural de
humificare; sunt folosite la obtinerea unor
materiale plastice sintetice, a negrului de fum si
ca nlocuitori ai taninurilor vegetale.
LIGUL (Ligula), formatiune mem-
branoas situat la limita dintre teaca si limbul
foliar al gramineelor si ciperaceelor. Se afl
lipit de tulpin. n acest mod acoper spatiul
dintre teac si tulpin. Are rol protector, m-
piedicnd ptrunderea apei, a sporilor de ciu-
perci, a larvelor de insecte si a insectelor ntre
teac si tulpin. Se admite c a rezultat din
concresterea stipelelor. Ligula si urechiusele
constituie caractere dup care se pot deosebi
speciile de cereale nainte de nspicare. De
exemplu, ovzul are frunze lipsite de urechiu-
se, dar cu ligula foarte bine dezvoltat. Orzul
are urechiuse mari, dar ligula mic, putin pro-
nuntat s.a. (-> URECHIUSE) (fig. 155).

pectocelulozic al celulelor ce urmeaz s nde-
plineasc functiuni mecanice (de sustinere) si
de conducere a apei (fig. 154). Impregnarea cu
Fig. 155. Ligula si urechiusele la cereale:
1 - ovz; 2 - secar; 3 - gru; 4 - orez; 5 - orez
(profil); 6-porumb; l-ligul.
liliac 416 liliac

LILIAC (Syringa vulgaris), fam. Olea-
ceae. Arbust foios, indigen, rustic, microfane-
rofit, xeromezofit, moderat-termofil spre ter-
mofil, slab-acid-neutrofil spre neutru-bazofil,
heliofil, rezistent la secet, ger si fum, ntlnit
pe coaste nsorite, stncrii, pe substraturi
calcaroase, n statiuni calde n regiunea de-
luroas si montan, formnd tufrisuri
spontane n Valea Cernei (Domogled), n Olte-
nia (pe vile Topolnitei si Tismanei); cultivat
prin curti, grdini, parcuri, cimitire; se mai nu-
meste argavan, bargavan, bez, borolan, boro-
stean, buznec, crimolin, ergovan, gheor-
ghivan, holr, ililec, iorgovan, liliac nemtesc,
liliac rosu, liliac slbatic, lurbu, mlin, mlin
alb, mlin rosu, mlin verde, orgon, pelin,
scnteie, scluntie, scrncen, scumpie, steni.
Genetic, 2n = 46, 44. Fitocenologic, ncadrat
n Syringo-Carpinion orientalis. Rezistent la
geruri si secet. Introdus n cultur n secolul
al XVI-lea. Rspndit n Europa de SE, Asia
Mic. Descriere. Rdcin trasant. Tulpin
ramificat aproape de la baz, nalt de
3-4 m, rar 6-7 m, cu scoarta cenusie si lemn
tare, greu, structur fin si omogen. Lujerii
vigurosi, mslinii, cu doi muguri la vrf. Frunze
ovat-cordiforme, cu vrful ascutit, margini n-
tregi, petiol lung de 2-3 cm, caduce. Flori lilia-
chii la formele spontane, liliachii si albe la for-
mele cultivate, frumos mirositoare, dispuse n
panicule dese, terminale, lungi de 10-20 cm,
de obicei cte dou la un loc. nflorire, V. Fruc-
te, capsule alungit-ovale, biloculare, cu semin-
te aripate. Drajoneaz si lstreste puternic.
Compozitie chimic. Florile si frunzele contin
siringin, manit, siringopicrin, emulsin, in-
vertin, zaharoz. Industrie. Florile sunt utili-
zate pentru extragerea uleiului eteric folosit n
parfumerie. Lemnul se foloseste pentru mne-
re de unelte si n strungrie. Bioterapie.
Scoarta manifest proprietti astringente si
tonice, iar frunzele si florile, antifebrile si
calmante n colici hepatice. Medicin uman.
Uz i ntern. Empiric, utilizate sub form de
infuzie sau decoct, ca febrifug n malarie si
calmant n colici hepatice. 1. Pentru tratarea
colicelor hepatice si febrei malarice: a) infuzie,
din 1-2 lingurite flori si frunze uscate la o can
(250 ml) peste care se toarn ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
bea continutul a 1-2 cni pe zi; b) decoct, din
1 lingurit flori si frunze uscate la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 4-5 minute la foc
domol. Se strecoar. Se bea continutul a
1-2 cni pe zi. 2. Pentru tratarea de diaree:
decoct, din 1 lingurit pulbere scoart la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
las s se rceasc pn la cldut. Se
strecoar. Se bea cu nghitituri rare. 3. La
subiectii vrstnici, pentru tratarea de angin
pectoral si sindromul coronarian, insuficient
coronarian, coronarine trombotice, preventiv
n infarctul miocardic, miocardo-corona-ro-
scleroz: macerat de muguri proaspeti n
solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH, 50-100 pi-
cturi pe zi, n una sau dou administrri. n
combinatie cu alte gemoterapice (cu Cornus
sanguinea si Crataegus oxyacanth - pentru
angina pectoral si sindromul coronarian; cu
Alnus glutinosa - anin negru, pentru miocar-
do-coronaro-scleroz; cu Cornus sanguinea -
snger, pentru insuficient coronarian n faza
de preinfarct, coronarite trombotice), cte
35 picturi de 2-3 ori pe zi, nainte de mese. Uz
extern. Pentru tratarea de reumatism: macerat
n ulei a florilor proaspete; acestea se culeg
una cte una din inflorescent, se introduc
ntr-o sticl si se toarn ulei peste ele ct s le
acopere. Se las la macerat 4 sptmni. Se
strecoar. Se pstreaz n sticl nchis la cu-
loare. Se foloseste la nevoie, prin frictionarea
locul dureros. Apicultur. Specie melifer.
Florile sunt vizitate de albine pentru culesul de
nect ar si pol en. Pr oduct i a de mi er e,
10-20 kg/ha. Fr pondere economico-apico-
l. Silvicultur. Indicat n mpdurirea versan-
tilor scheletici calcarosi, din zonele secetoase
si ca perdele parazpezi. Ornamental. Cultivat
ca arbust ornamental prin curti, parcuri, grdini,
alei, de la cmpie pn n zone montane, la
maximum 1000 m altitudine. nfloreste abun-
dent n plin lumin. Suport bine tunderea.
Recomandat a fi cultivat pe scar larg n cen-
trele industriale. nmultire prin seminte, but-
sire din fragmente de rdcini, marcotaj si dra-
joni. Altoirea se aplic numai la unele soiuri.
Vopsitorie. Florile violete si albastre proaspete
au proprietti tinctoriale. Utilizate pentru vop-
sirea fibrelor naturale n albastru. 1. Se recol-
teaz numai florile si se fierb n ap pn cnd
solutia capt culoarea albastru-intens. Se di-
zolv piatr acr n solutia cald. Se amestec
bine. Cnd solutia devine albastr ca stn-
jenelul se introduce materialul pentru vopsit. Se
fierbe pn se obtine nuanta dorit. Se scoate
si se usuc la umbr. 2. Florile recoltate n
liliac transilvnean 417 liliacee

cantitate mare se fierb bine n ap pn cnd
solutia se coloreaz n albastru, la intensitatea
maxim. Se dizolv piatra acr, fr a se scoa-
te plantele. Solutia se mentine cald. Se ames-
tec pentru uniformizare. Cnd solutia devine
albastr ca stnjenelul se introduce materialul
de vopsit. Se d n clocot. Se ia de pe foc si se
tine la rece pn cnd materialul se coloreaz
la intensitatea dorit. Se scoate si se usuc la
umbr (Agneta Btc, Margareta Tom es-
cu, 1984) (v. Pl. XXXI, 1).
LILIAC TRANSILVNEAN (Sy-
ringajosikaea), fam Oleaceae. Arbust indigen,
endemism al Carpatilor, mezofit spre mezohi-
drofit, microterm spre mezoterm, slab-a-cid-
neutrofil, heliofil, rezistent la ger si poluanti
atmosferici, ntlnit n statiuni din Transilvania
pe teritoriul judetelor Cluj, Hunedoara, Bihor;
sin. lemnul-vntului(fig. 156). Genetic, 2n=26.
Specie declarat monument al naturii si

ocrotit prin lege. Fitocenologic, ncadrat n
Fagion dacicum. Rspndit n M-tii Carpati.
Descriere. Tulpin nalt pn la 4 m, cu
ramurile groase, ascendente, lujerii tineri
prosi, avnd terminal un singur mugur. Frunze
eliptice sau eliptic-oblongi, lungi de 6-12 cm,
rotunjite la baz sau brusc-ngustate, cu
marginea scurt-ciliat, pe fata inferioar
albicios-glaucescente, uneori pe nervuri rar
proase, petiol lung de cca 1 cm. Flori violete,
slab-mirositoare, grupate n panicule mici si
nguste; caliciu campanulat, pubescent; corol
infundibuliform, cu tubul lung de 1-1,5 cm, cu
lobii erect-divergenti, ascutiti; androceul din 2 sta-
mine incluse n tubul corolei, purtnd antere gal-
bene; gineceul cu ovar bilocular, stil si 2 stigmate.
nflorire, V-VI. Fruct, capsul cilindric, ascutit
la vrf. Ornamental. Mic valoare ornamental.
Poate fi utilizat la lucrri de hibridizare cu alte
specii. n cadrul spatiilor verzi indicat pentru gru-
puri mari, libere, aliniamente sau izolat. nmultire
prin marcotaj, altoire.
LILIACEE (Liliaceae), familie care
cuprinde cca 240 genuri, cu 2800 specii plante
monocotiledonate erbacee perene, rar liane,
arbusti sau arbori. Rdcini filiforme, fascicu-
late, adesea contractile. Tulpini subterane con-
stnd din rizomi, bulbotuberi, bulbi. Tulpin ae-
rian erbacee sau lemnoas, simpl sau
ramificat. Frunze alterne, sesile, plane, cilin-
drice sau fistuloase, cu nervuri paralele sau
arcuate. Flori bisexuate (hermafrodite), rarmo-
nosexuate, actinomorfe, solitare sau grupate n
inflorescent racemoas, cimoas, uneori co-
rimbiform sau umbeliform; perigon cu 6 te-
pale petaloide, rar concrescute; androceul din
6 stamine dispuse n 2 cicluri; gineceul su-
perior, tricarpelar, sincarp, cu ovule anatrope.
Formula floral H2P
3
+3; (3+3) A
3+3
G
(3
). Fruct cap-
sul, rareori bac. Flora Romniei contine
119 specii, spontane si cultivate, ce apartin la
31 genuri: Tofieldia, x=15; Bulbocodium; Col-
chicum; Merendera; Veratrum, x = 8; Aspho-
deline, x = 7; Anthericum, x = 8, 15; Hosta;
Hemerocallis, x = 11; Ale, x=7; Gagea, x=6;
Lloydia, x = 12; Allium, x = 7, 8, 9; Necta-
roscordum, x= 9; Lilium, x= 12; Hyacinthus;
Hyacinthella; Bellevalia, Fritillaria; Tulipa,
x=12; Erythronium; Scilla; Ornithogalum; Mus-
cari, x = 9; Asparagus, x = 10; Ruscus; Maian-
themum, x = 9; Polygonatum; Streptopus,
x = 8; Convallaria; Paris, x = 5.
Fig. 156. Liliac transilvnean (Syringajosikaea).
liliate 418 limba-boului

LILIATE (Liliatae), clas care cuprin-
de un grup de cca 2800 genuri cu 66 000 specii
plante predominant erbacee, exceptnd pal-
mierii; sin. monocotiledonate (Monocotyledo-
natae). Ramificare mai ales monopoidal. R-
dcina principal numai n primele faze ale
cresterii, apoi dispare, locul ei fiind luat de
rdcini adventive, adesea fasciculate. Cilin-
drul central adesea atactostel, cu fascicule
colaterale nchise. ngrosarea secundar este
determinat de un meristem ce a luat nastere
n periciclu. Frunze frecvent simple, ntregi, rar
penat-sectate sau palmat-sectate, nestipelate,
cu teac si nervuri paralele sau arcuate. Flori
frecvent haploclamidee, cu perigon verzui sau
colorat, tipul 3, rar 4, niciodat 5. Fructe, foli-
cule, bace, capsule, cariopse, nucule sau fruc-
te compuse. Seminte cu un singur embrion
dezvoltat, cu endosperm bine dezvoltat, unele
cu perisperm (Canna). Filogenetic grupul s-a
desprins din policarpice spre sfrsitul erei se-
cundare si s-a dezvoltat paralel cu dicotile-
donatele. Altii apreciaz c si au originea n
gimnosperme prin intermediul unui grup dis-
prut. Subclase: Alismidae, Liliidae, Arecidae.
LIMB, LAMIN
LIMBA-BOULUI (Anchusa offici-
nalis), fam. Boraginaceae. Plant erbacee, pe-
ren, rar bienal, terofit-hemicriptofit, xero-
mezofit, mezoterm spre moderat termofil,
amfitolerant lapH, ntlnit prin psuni, fnete
uscate, pe marginea semnturilor, a pdu-
rilor, drumurilor, n lungul cilor ferate, de la
cmpie pn n regiunea montan; vegeteaz
pe soluri uscat-revene, pn la revene; se mai
numeste atratel, boroant, iarb de bou sl-
batic, limbarit, mirut, rosii. Genetic, 2n = 16.
Fitocenologic, ncadrat n Festucion rupico-
lae, Danthonio-Brachy-podion, Car. Onopor-
dion. Rspndit n Europa. Descriere.
Tulpin erect, cu ramuri lungi n partea supe-
rioar nalt de 20-80 cm, acoperit cu peri
setiformi. Frunze lat-lanceolate acoperite cu
peri. Flori albastre-azurii, uneori roz, grupate n
cincine; caliciul divizat pn la mijloc n 5 lacinii,
cu peri setiformi; corol tubuliform, mic. n-
florire, V-IX. Fructe, tetranucule. Compozitie
chimic. Contine consolidin, alantoin, coli-
n, mucilagii, acid sicilic, substante minerale
printre care si nitratul de potasiu. Alimentatie.
n unele regiuni ale trii, (printre care si com.
Bertea, jud. Prahova, si n alte sate din jur)
primvara, frunzele sunt folosite la prepararea
unor ciorbe cu lapte acru. Se culeg, se opresc
bine, se toac cu un cutit si se fierb cu lapte
acru. Se drege pentru gust cu mrar verde.
Bioterapie. Planta are utilizri terapeutice n
medicina uman traditional (etnoiatric). I se
atribuie proprietti diuretice, diaforetice, emo-
liente, antigona-dotrofice, anti reumatice, anti-
gutoase, anticanceroase, antisclerotice, antiin-
flamatorii. Recoltare. Frunzele (Anchusi
folium) se recolteaz si se folosesc n stare
proaspt. Planta ntreag, frunzele, prtile
aeriene si rdcina (Anchusiherba etradix) se
recolteaz cnd se afl nflorit, pe timp fru-
mos, dup ce s-a ridicat rou. Pentru
obtinerea extractului, prelucrarea se face
imediat. Pentru pstrarea peste iarn se
usuc la umbr, de preferat n poduri
acoperite cu tabl. nainte de uscare, tulpina si
rdcina se toac mrunt. Uscare artificial, la
30 C. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea gripei, anginei, durerilor de dinti si
cap, tromboflebitelor, asteniei, sclerozei,
paraliziilor, pelagrei, reumatismului, ec-
zemelor, cancerului: extract, din 1,5 kg plant
ntreag (rdcin, tulpin, frunze, flori),
recoltat proaspt, sau numai rdcina
trecut prin masina de tocat carne, peste care
se adaug ntr-un borcan de sticl 3,5 l vin
rosu de 11-16 si 2,2 kg miere de salcm.
Continutul se amestec bine cu o lingur de
lemn. Se acoper. Se asez ntr-un loc
ntunecos pentru 5-6 zile. La 2 zile se ames-
tec continutul. Se strecoar n sticle de un
litru nchise la culoare. n primele 5 zile se ia
de 3 ori pe zi cte o lingurit cu 2 ore nainte de
mese; dup aceea de 3 ori pe zi cte o
lingurit cu 1 or nainte de mese. Durata
minim a tratamentului, 2-3 sptmni, de
dorit 1-2 luni. Reteta este utilizat cu
precdere n zona Vlenii de Munte si n Rep.
Kirghiz. 2. Pentru tratarea acelorasi boli, dar
mai ales contra tusei, rcelilor, rguselii:
decoct, din 1 lingurit cu vrf pulbere plant
(rdcina, tulpin, frunze, flori) la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar. Se bea cldut 2-3 cni pe zi.
Apicultur. Plant melifer. Florile furnizeaz
culesul de nectar si polen. Cantitatea de zahr
n medie 0,5 mg/floare. Productia de miere
50-100 kg/ha. Pondere economico-apicol
mijlocie (v. Pl. XXXI, 2).
limba-cinelui 419 limba-mielului

LIMBA-CINELUI (Cynoglossum
officinale), fam. Boraginaceae. Plant erbacee,
bienal, terofit, xeromezofit, mezoterm,
slab-acid-neutrofil, comun pe marginea dru-
murilor, rzoare, prloage, prin vii, plantatii de
salcm, fnete de la cmpie pn n regiunea
alpin; vegeteaz pe soluri uscat-revene, pn
la revene; se mai numeste: arrel, atrtel, lim-
ba-boului, limba-cucului, limba-mielului, lipici,
otrtel, papucul doamnei, plescit rosie, poa-
mele-mtei. Genetic, 2n = 24. Fitocenologic,
Car. Onopordion, Festucion rupicolae. Rs-
pndit n Europa si Asia. Descriere. Rdcin
pivotant, brun, crnoas, tulpin erect,
abundent foliat, proas, nalt pn la
80 cm. Frunze bazale alungit-eliptice, lung-pe-
tiolate, acoperite cu peri mtsosi; cele tulpi-
nale lanceolate, sesile foarte proase pe dos.
Flori violete la nceput, apoi rosii-purpurii-n-
chis, grupate n cime multiflore, iar laolalt
ntr-o inflorescent paniculat cu miros greu;
caliciul cu diviziuni eliptice proase; corol in-
fundibuliform, cu tub scurt si lobii rotunjiti;
androceul din 5 stamine cu filamente scurte si
antere dorsifixe; gineceul bicarpelar. nflorire,
VVII. Fructe tetranucule. Compozitie chimi-
c. Rdcina contine cinoglosein, cinoglosidi-
n, mucilagii, inulin, rsini, tanin, sruri. Bio-
terapie. Rdcina plantei are utilizare
terapeutic n medicina uman traditional. Al-
caloizii pe care i contine manifest proprietti
depresive la nivelul sistemului nervos central.
Cinoglosina deprim terminatiile nervoase pe-
riferice. Pentru propriettile sale usor narcotice
si sedative se foloseste n tratamentul tusei,
Ulcus cruris-ului, tromboflebitei, contuziilor,
catarului pulmonar, mai putin n tratamentul
dizenteriei si hemoroizilor. Recoltare. Prtile
aeriene (Cynoglossi herba) se recolteaz n
timpul nfloritului. Se usuc la umbr n strat
subtire, de preferat n poduri acoperite cu tabl.
Rdcina (Cynoglossi radix) se recolteaz
toamna IX-X nainte de nghet. Se usuc n
poduri acoperite cu tabl. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea tusei de diverse
etiologii, diareei, dizenteriei, hemoragiilor, he-
moroizilor, durerilor intestinale: a) decoct, din
1 lingurit pulbere rdcin la o can (250 ml)
cu ap. Se fierbe 5-10 minute la un foc moale.
Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi; b) in-
fuzie, din 1 lingurit pulbere rdcin la o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe
zi. 2. Pentru tratarea diareei cronice: a) decoct,
din 1 lingurit pulbere prti aeriene plant la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5-10 minute.
Se las acoperit 10 minute pentru rcire. Se
strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi; b) infuzie,
din prtile aeriene ale plantei pregtit ca mai
sus; se beau 1-2 cni pe zi. Uz extern. 1.
Pentru vindecarea rnilor: decoct, din 1 lingur
pulbere rdcin la o can (250 ml) cu ap. Se
fierbe 10 minute. Se strecoar. Se fac splaturi
locale. 2. Pentru tratarea de Ulcus cruris-ului,
trombo-flebitelor, contuziilor: decoct, din 1 lin-
gurit pulbere rdcin la o can (250 ml) cu
ap. Se fierbe 5-10 minute la foc domol. Se
strecoar. n primele zile de tratament se aplic
comprese locale, iar n a doua faz de trata-
ment, unguente aplicate cu un pansament
compresiv. Unguentul se prepar tot din decoc-
tul obtinut din rdcin. Apicultur. Specie
melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul de
nectar si polen. Productia medie de zahr,
1, 3 mg/ f l oare. Product i a de mi ere, 60-
120 kg/ha. Pondere economico-apicol mic.
Alte utilizri. Rdcina este folosit n unele
zone din tar la vopsirea lni n rosu.
LIMBA-MIELULUI (Borago offici-
nalis), fam. Boraginaceae. Plant erbacee,
anual, cultivat prin grdini, spontan, pe lo-
curi necultivate si cultivate; se mai numeste
alior, arriel, borant rosie, laptele-cinelui,
mierea-ursului, otrtel. Dacii i spuneau aibola,
aior(I. Pa c h i a Tatomirescu, 1997). Ge-
netic, 2n = 16. Rspndit n Europa si Orient.
Cultivat n Europa si America de Nord ca
plant melifer si tinctorial. Descriere. Tul-
pin erect, nalt de 30-60 cm, aspru-p-
roas, ramificat. Frunzele superioare alungit-
lanceolate, cele mijlocii ovat-nguste ntr-un
petiol aripat, cele bazale ova-te-brusc-
ngustate n petiol, toate proase. Flori rosii
la nceput, apoi albastre ca cerul, dispuse n
cincine; caliciul si pedunculul floral proase;
corol din 5 petale dispuse n form de stea;
androceu cu antere conivente, formnd
mpreun un con; gineceu cu stil filiform si
stigmat capitat. nflorire, VVIII. Fructe, nucule
mari, reticulat si granulat-rugoase. Com-
pozitie chimic. Florile si frunzele contin alan-
toin, rsini, mucilagii, flavone, alcaloizi
pirolizidinici si prostaglandine, tanin, substante
colorante, sruri minerale (mai ales de pota-
siu). Alimentatie. n unele regiuni din tar,
limba-mielului 420 limba-
sarpelui

frunzele tinere sunt utilizate n alimentatie pen-
tru diferite preparate culinare. Bioterapie. Pr-
tile aeriene ale plantei au utilizri terapeutice n
medicina traditional uman si veterinar. Prin-
cipiile active actioneaz diuretic, sudorific, fe-
brifug, depurativ, emolient si cicatrizant. Re-
comandat n medicina uman pentru tratarea
unor afectiuni: rceal, tuse, bronsit, reuma-
tism, palpitatii, stri depresive de natur cli-
macteric, boli de stomac, retentie urinar,
rni, iar n medicina veterinar pentru afectiuni
pulmonare, afectiuni renale, stri a frigore, rni.
Recoltare. Planta ntreag ( Boraginis herba),
frunzele (Boraginis folium), numai florile (Bora-
ginis flos) sau florile si frunzele (Borraginis flos
et folium) se recolteaz n timpul nfloritului. Se
usuc la umbr n strat subtire, de preferat n
poduri acoperite cu tabl. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea retentiei urinare,
n boli de stomac, palpitatii, stri depresive de
natur climacteric, tuse, bronsite, rguseal:
infuzie, din 2 lingurite flori peste care se toarn
o can (200 ml) cu ap n clocot. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi (retet din medicina popular).
2. Pentru tratarea bronsitei, tusei, ca tonic ge
neral, depurativ si diuretic: vin tonic, obtinut din
2 linguri plant uscat mruntit la

l1 de vin.
Se las la macerat 8-10 zile, timp n care sticla
se agit. Se strecoar prin pnz deas pentru
a evita trecerea perilor care ar produce iritatii n
gt. Se pstreaz n sticle nchise la culoare si
astupate cu dop. Se bea zilnic cte un phrel.
3. Pentru tratarea bolilor de vezic urinar, n
retentie urinar: decoct, din 2 lingurite pulbere
plant (inclusiv flori) la o can (250 ml) de ap.
Se fierbe 5 minute la foc domol. Se strecoar.
Se beau 2-3 cni pe zi. Uz ext ern. Pentru
tratarea rnilor: decoct, din 3-4 linguri pulbere
plant la l de ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar. Se fac splaturi locale folosindu-se
un tampon de vat. Peste ran se asez frunze
nmuiate n ap clocotit si se bandajeaz (re
tet luat din medicina popular). Medicin
veterinar. Uz i ntern. Pentru tratarea afec
tiunilor pulmonare, renale, strilor a frigore: in
fuzie, din 10-20 g plant uscat si mruntit,
recoltat n timpul nfloritului, peste care se
toarn 250 ml ap clocotit. Se las acoperit
30 minute. Se strecoar. Se rceste si se ad
ministreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt). Dozele de tratament: animale mari (caba
line, taurine), 100-250 g; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 30-50 g; animale mici
(pisici, cini, psri), 10-20 g. Uz extern. Pen-
tru tratarea plgilor: a) infuzie, pregtit ca mai
sus; se fac splaturi locale cu un pansament
steril; b) tinctur, din 10 g plant uscat si
mruntit la 100 ml alcool. Se las 10 zile
pentru extractie. Sticla se agit zilnic pentru
uniformizare. Se strecoar. Se bandajeaz pl-
gile. Rol cicatrizant. Apicultur. Specie meli-
fer de mare valoare nectaro-polinifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul important de nec-
t ar s i pol en. Cant i t at ea de z ahr
1,1-1,3 mg/floare. Productia de miere, 250-
300 kg/ha. Pondere economico-apicol
mijlocie. n unele zone, n mediul stesc, florile
se folosesc la vopsirea testurilor, lnii (v. Pl.
XXXI, 3).
LIMBA-SARPELUI (Ophioglos-
sum vulgatum), fam. Ophioglossaceae. Plant
erbacee (ferig), peren, spontan, geofit,
circumpolar-boreal, heliofit-heliosciadofit,
mezohigrofit, mezoterm, la reactia solului
eurionic (amfitolerant), calcicol, ntlnit
prin fnete si poieni umede, rar n pduri, de la
ses pn n regiunea montan; sin. grintoare
de ru. Genetic, 2n = cca 480, 496, 500-502.
Fitocenologic, Car. Molinion. Rspndit n
Europa (Scandinavia), Asia, America de Nord,
Africa de Nord. Descriere. Rdcini adventive.
Rizom subteran scurt, din care se desprinde o
singur frunz format din dou segmente:
unul verde, steril, asimilator, ntreg, ob-long-
ovat, spre baz brusc-ngustat, decurent, si
altul glbui, fertil, spiciform, redus numai la
nervura principal, purtnd terminal 12-40
perechi de sporangi grupati n sori, cu
deschiztura transversal. Sporii sunt tuber-
culati, tetraedrici. Gametofitul const dintr-un
protal subteran mic, tuberculiform, fr cloro-
fil, nutrindu-se saprofitic. Se formeaz din ger-
minatia sporilor. Maturizarea sporilor, VIVII.
Bioterapie. Principiile active din partea aeri-
an au proprietti tonice si astringente. Em-
piric, utilizat n vindecarea rnilor. Medicin
uman. Uz intern. Empiric, pentru stimularea
poftei de mncare si cresterea activittii de
digestie: infuzie, din 1 lingurit frunze uscate si
mruntite la o can (250 ml), peste care se
t oarn ap cl ocot i t . Se l as acoperi t
15-20 minute. Se strecoar. Se bea continutul
unei cni cu 30 minute nainte de mas. Uz
extern. Pentru tratarea rnilor: decoct, din 10 g
linacee 421 linarit

plant uscat la l ap. Se fierbe 5 minute. Se
las la rcit pn la cldut. Se strecoar. Se fac
splaturi locale folosindu-se un tampon cu vat
(v. Pl. XXXI, 4).
LINACEE (Linaceae), familie care
cuprinde 13 genuri cu cca 150 specii plante
dicotiledonate erbacee si lemnoase arbustive,
arborescente, uneori liane. Rspndite n re-
giunile temperate, subtropicale si tropicale.
Frunze simple, ntregi, opuse sau alterne, se-
sile sau foarte scurt petiolate, nestipelate sau
cu stipele reduse la glande. Inflorescente n
dihazii neregulat asezate n raceme (cimo-
botri). Flori bisexuate (hermafrodite), actino-
morfe, tipul 4-5, periant dublu; caliciul diali-
sepal; corol dialipetal; androceul ntr-un ciclu
de stamine, cel intern s-a redus la staminodii;
gineceul pentacarpelar, cu ovar superior, 5 stile
libere sau unite. Ovarul contine ovule anatrope
si epitrope prinse de o placentatie central un-
ghiular. Formula floral: H2K4-
5
C4-5 A
a
_5 G(5).
Fruct capsul. Seminte fr endosperm, la care
testa adesea se gelific. Flora Romniei
contine 15 specii din care una apartine genului
Radiola, x = 9, 14 si 14 specii genului Linum,
x = 7, 8, 9, 10, 15.
LINARIt (Linaria vulgaris), fam.
Scrophulariaceae. Plant erbacee, peren, tipic
ruderal, hemicriptofit, xeromezofit, mezo-
term, heliofit, slab-acid-neutrofil, ntlnit pe
marginea drumurilor, pe marginea cilor ferate,
de-a lungul rurilor, n locuri cultivate, tufrisuri
si tieturi de pdure, de la cmpie pn n zona
montan inferioar; vegeteaz pe soluri
nisipoase, uscat-revene, pn la revene, chiar
si prin pietrisul terasamentelor cilor ferate; se
mai numeste bumbac de cmp, bumbcrit,
buruiene de fapt, buruian de in, coltul-lupului,
firicic, glbinare, gura-leului, gura-mtei,
iarba-urciunii, iarb de vatm, in slbatic,
inric, inet, lnrit, prostovanic, scultoare,
trpang. Dacii i spuneau gualeta (I. Pachi a
Tatomirescu, 1997). Genetic, 2n = 12.
Fitocenologic, ncadrat n Chenopodio-Scle-
ranthea, Epilobietea, Onopordion, Secalietea.
Rspndit n Europa, Asia. Descriere. Rd-
cin pivotant, rsucit, strmb, brun, ligni-
ficat n spre colet. Tulpin erect, simpl n
partea inferioar, fin-glandulos-proas n
partea superioar. Frunze liniar-lanceolate,
lungi de 34 cm, late de 1-8 mm, uninerve, moi,
acute. Flori galbene, cu pinten lung de cca
1 cm, drept sau putin recurbat, dispuse n ra-
cem terminal; caliciu 5-partit, cu lacinii ovat-tri-
unghiulare, ascutite; corol zigomorf, bila-
biat, cu labiul inferior ptat-portocaliu, gtul
nchis, cel superior adnc 2-fidat, cu lobii
orientati oblic n sus; androceu cu 4 stamine
didiname, inserate la baza tubului corolei;
gineceu cu stil filamentos si stigmat capitat.
nflorire, VIIX (X). Fruct, capsul de dou ori
mai lung dect caliciul, globuloas sau
ovoidal. Seminte turtite aripate, numeroase.
Compozitie chimic. Planta contine alcaloizi
(peganin sau linarin), flavonide si
flavonoglicozide (linarin, pectolinarina,
aurone etc.), acizi organici (antiric, formic,
citric, malic, tanic), zaharuri, pectine, sruri
minerale. Bioterapie. Planta a fost folosit n
Antichitate pentru tratarea erizipelului, iar mai
trziu n afectiuni ale splinei, ficatului, n
hidropizie, hemoroizi, afectiuni catarice ale
intestinului gros. Astzi este folosit n me-
dicina uman traditional (etnoiatric) ca laxa-
tiv, diuretic, antihemoroidal, sudori fie, antihe-
moragic, antimalaric, n tratamentul icterului,
n afectiuni hepatobiliare, afectiuni ale cilor
urinare, hemoroidale, viermi intestinali, iar me-
dicina veterinar traditional o foloseste
empiric n tratarea hipogalaziei. Recoltare.
Prtile aeriene ale plantei (Linariae herba) se
culeg n timpul nfloritului. Se usuc la umbr,
de preferat n poduri acoperite cu tabl, n strat
subtire. Medicin uman. Uz intern. Pentru
tratarea eruptiilor tegumentare, n afectiuni
hepatobiliare, afectiuni ale cilor urinare,
litiaz vezical, hemoroizi, viermi intestinali,
calaxativ, diuretic: decoct, din 1 lingur vrfuri
nflorite proaspete sau uscate, bine mruntite,
la 1 l de ap. Se fierbe 10 minute. Se
strecoar. Se bea fractionat n timpul unei zile.
Uz ext er n. Pentru tratarea hemoroizilor:
a) decoct, din 2 linguri plant la l de lapte.
Se fierbe 10 minute. Se strecoar. Se pun
comprese n regiunea anal; b) alifie,
preparat din vrfuri nflorite, sofran uscat si
mcinat, glbenus de ou, untur proaspt de
porc. Se amestec totul foarte bine pn la
omogenizare. Se unge regiunea anal.
Medicin veterinar. Uz i ntern. Empiric,
pentru tratarea hipogalaziei (adusul laptelui,
ndreptarea laptelui, lapte mai mult si mai
gros) la vaci si oi se administreaz planta
uscat si mruntit amestecat cu sare.
lingura-znei 422 lingurita-znelor

Cosmetic. Pentru tratarea acneei: decoct, din
2 linguri plant la l de lapte. Se fierbe
10-15 minute la foc potrivit. Se acoper si se
las la rcit pn la cldut. Se strecoar. Se
aplic comprese pe fat si se tamponeaz cu
vat. Apicultur. Specie melifer. Florile fur-
nizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Ornamental. Se poate cultiva n parcuri, gr-
dini publice, n grupuri, platbande. Decorativ
prin port si flori. nmultire prin seminte (v. Pl.
XXXI, 5).
LINGURA-ZNEI, tA-
ZNELOR
LINGUREA (Cochlearia borzaeana),
fam. Brassicaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit-camefit, hidrofit, microterm,
amfitolerant la pH, ntlnit n locuri ierboase
sau stncoase, umede, n ape lin-curgtoare,
pe calcar, aproape de Borsa si n alte locuri din
Maramures, prin turbrii eutrofe. (fig. 157). Ge-
netic, 2n = 12, 28. Fitocenologic, Car. Carici
flavae-Cratoneuretum filicini, Kovcs-Felfldy
50, subas. cochlearetosum, Stefureac 72. Rs-
pndit n partea nordic a Europei. Descriere.
Rdcin groas. Tulpini erecte sau ascen-
dente, simple sau ramificate, nalte de 15-30
(50) cm. Frunze bazale lung-petiolate, cu
lamina crnoas, rotund, ovat-cordat sau
reniform; cele aflate n partea inferioar a
tulpinii sunt ovate sau obovate, ngustate n
petiol, cele din partea superioar obovate,
sesi l e, cu auri cul e, nt regi sau sinuat-
lobat-dintate. Flori albe sau albu-rii-galbene,
dispuse n racem dens, prelungit dup
nflorire; caliciul din sepale lanceolate,
concave; corola din petale eliptice, cu ungui-
cul scurt; androceul din stamine simple, cu
glande nectarifere pe ambele laturi; gineceul
din ovar, stil scurt, stigmat hemisferic. nflorire,
VIVII. Fruct, silicul elipsoidal sau aproape
sferic. Smnt putin comprimat, papiloas,
ovat sau elipsoidal. Compozitie chimic.
Contine mult vitamin C, un glicozid bogat n
sulf (glicochlearin), sruri minerale. Alimen-
tatie. n trile nordice se foloseste ca zarzavat
si salat. Frunzele au un gust arztor ca al
mustarului. Pretuit mult de marinari. Biotera-
pie. Prtile aeriene ale plantei au utilizri n
medicina uman traditional (etnoiatric). I se
atribuie proprietti antiscorbutice, antiscro-
fulozice, antiastmatice, pectorale, vulnerare,

Fig. 157. Lingurea (Cochlearia borzaeana).
cicatrizante, antiepistaxice. Medicin uman.
Uz intern. Pentru tratarea scorbutului, scro-
fulozei, bronsitei, catarurilor pulmonare, ast-
mului, maladiilor cronice ale pielii. Uz extern.
Pentru tratarea afectiunilor gingiei, rnilor mu-
coasei bucale, sngerrilor nazale.
LINGURItA-ZNELOR (Gano-
derma lucidum), fam. Polyporaceae. Ciuperc
saprofit sau parazit, ntlnit n grupuri tot
timpul anului (I-XII) pe rdcini si la baza trun-
chiurilor de stejar, rar pe alte esente; sin. lin-
gura-znei. Exemplarele cu miceliul fixat pe
rdcin au corpul de fructificatie la suprafata
LINGURI-
linte 423 lipicioas

solului. Descriere. Plria (bazidiocarpul) reni-
form, convex, diametrul 3-10 cm, grosimea
2- 3 cm; f at a super i oar r oscat ,
roscat-purpurie, zonat, strlucitoare, cu mar-
ginea alb sau galben; fata inferioar cu tu-
buri spori f ere cenusi i -bruni i , l ungi de
0,5-2 mm, prevzute cu pori mici (0,1-0,2 mm
diametru), circulari, n stadiul tnr albiciosi, la
maturitate brun-roscati, bruni. Picior lateral, ra-
reori central, excentric, cilindric, lung de
5-8 cm, cu crust lucioas, de aceeasi culoare
cu plria. Sporii trunchiati la baz, verucosi,
galbeni, bruni. Duntoare. Produce putrega-
iul alb al lemnului (v. Pl. XXXI, 6).
LINTE (Lens culinaris), fam. Faba-
ceae. Plant erbacee, anual, legumicol, cu
utilizri terapeutice, originar din Asia; se mai
numeste fsuic, fsuit. Genetic, 2n = 14.
Rspndit n Europa nc din Antichitate. n
Sparta din linte se pregtea vestita sup nea-
gr". Vechii egipteni, grecii si romanii o cultivau
pe ntinderi nsemnate. Rspndit n Asia de
Vest si Europa de Sud. Descriere. Rdcin
pivotant, ramificat, adnc n sol pn la
60-70 cm. Tulpin flexibil, fraged, patrun-
ghiular, striat, nalt de 20-50 (75) cm, cu
peri fini. Frunze paripenat-compuse, cu 2-7 pe-
rechi de foliole alungit-ovate, fin-proase, sti-
pele mici, nguste. Flori albe cu nervurile stin-
dardului albstrui, grupate cte 2-4 n raceme.
nflorire, VVII. Fruct, pstaie rombic sau ova-
l, glabr, galben, mai rar brun sau neagr.
Posed 1-3 seminte n form de disc sau len-
til biconvex, glbui, cafenii, cenusii, negre,
verzui. Compozitie chimic. Semintele contin
proteine (24%), hidrati de carbon (56%), gr-
simi (1%), sodiu (4 mg%), potasiu (810 mg%),
fosfor (410 mg%), calciu (75 mg%), vitami-
nel e A (21 ng%), B
1
(0, 45 mg%), B
2
(0,25 mg%), niacin (2 mg%), foarte mici canti-
tti de vitamina C. Valoare energetic,
354 kcal/100 g. Alimentatie. Semintele sunt
folosite n preparate culinare deosebit de gus-
toase. Proteinele pe care le contin au digestibi-
litate ridicat. Foarte nutritiv. Industrie. Fina
obtinut din semintele de linte poate fi intro-
dus n proportie de 10-12% n fina de gru si
folosit pentru fabricarea unei pini hrnitoare
si gustoase. Bioterapie. Semintele au impor-
tant terapeutic n medicina uman traditio-
nal. Recomandate intern n stri de slbire
general, atrofie muscular, hipotensiune,
adinamie de origine variat (cancer, tubercu-
loz), n convalescent, mamelor care
alpteaz. Extern are proprietti maturative n
abcese si panaritii. Fina de linte se
recomand n efort intelectual si dispepticilor.
Medicin uman. Uz intern. Pentru mrirea
secretiei de lapte la luze si nutritia de forti-
ficare a organismului bolnav de tuberculoz,
cancer etc.: consumat zilnic, n preparate culi-
nare. Uz extern. Pentru grbirea procesului
maturativ n abcese si panaritii: cataplasme, cu
linte fiart si zdrobit. Se aplic pe zona afec-
tat si se bandajeaz cu pansament. Zooteh-
nie. Semintele ntregi sau uruite sunt utilizate
n hrana animalelor. Paiele si pleava sunt nu-
treturi valoroase pentru animale. Sunt bogate
n proteine (9-12%), substante extractive nea-
zotate (35%), sruri minerale. Agricultur.
Plant bun premergtoare pentru toate cul-
turile, dar mai ales pentru grul de toamn.
Bune nsusiri de ameliorare a solului (v. Pl.
XXXII, 1).
LIPICIOAS (Galium aparine), fam.
Rubiaceae. Plant erbacee, anual, terofit,
circumpolar, mezofit-mezohigrofit, mezo-
term, acid-neutrofil, eutrof, ntlnit prin lo-
curi cultivate, pe lng garduri, tufrisuri, mar-
ginea pdurilor; se mai numeste asprisoar,
cinii-babei, corntei, iarba-faptului, iarb lipi-
toare, lene, lichitoare, scai mrunt, turit. Dacii i
spuneau tutrelida, tutrelita, turtelit (I. Pa-
c h i a Tat omi r escu, 1997) . Genet i c,
2n = 42,44, 48, 62, 66,68. Comun n ntreaga
tar. Vegeteaz pe soluri revene, pn la rea-
vn-jilave, cu troficitate ridicat (T= 80-140).
Fitocenologic, Car. Convolvuletalia. Rspn-
dit n Europa si Asia. Descriere. Tulpin rami-
ficat, agttoare, prin perii rigizi, ndreptati n
jos, lung pn la 125 (150) cm, form
patrunghiular. Frunze liniar-lanceolate, dispu-
se la fiecare nod cte 6-8, n verticile. Flori
albe, mici, dispuse n inflorescente cimoase.
nflorire, VI-X. Fructe, dicariopse mici, cu sete
la vrf ndoite (uncinate). Compozitie chimi-
c. Planta contine tanin, cumarine, asperulo-
zid, substante flavonice, acid citric, substante
minerale. Rdcinile contin glicozide antrachi-
nonice. Bioterapie. Principiile active au acti-
une antispastic, diuretic si antireumatic. Au
proprietatea de a coagula laptele. Utilizat n
medicina popular german, francez si ro-
mn, cu efect diuretic n afectiuni renale,
lipide 424 lizozomi

ateroscleroz, combaterea obezittii, afectiuni
cutanate, amigdalit, faringit, ca sedativ, su-
dorific. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei
(Galii herba) se recolteaz n perioada de nflo-
rire. Se usuc la umbr n strat subtire. Medi-
cin uman. Uz intern. Pentru tratarea afec-
tiunilor renale, aterosclerozei, afectiunilor
cutanate, combaterea obezittii: infuzie din
1 lingurit pulbere plant la o can (250 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se bea cldut, cu nghitituri rare.
Uz extern. Pentru tratarea amigdalitelor, farin-
gitelor: decoct, din 1 lingur pulbere plant la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe n clocot 5 mi-
nute. Se strecoar. Se rceste pn la cldut.
Se face gargar de mai multe ori pe zi, din care
ultima seara, nainte de culcare. Agricultur.
Buruian problem. Produce pagube mari n
culturile de mustar, rapit, mazre, in, plante
furajere, culturi prsitoare. Are crestere rapid,
se agat de plantele cultivate provocnd c-
derea lor. Semintele si pstreaz germinatia n
sol 7-8 ani. Combatere prin distrugerea ve-
trelor acestei specii din afara si interiorul cul-
turilor, evitarea monoculturii si aplicarea unei
rotatii corecte, folosirea de seminte bine con-
ditionate. n culturile furajere pentru mas ver-
de se aplic cosiri pn la nflorire pentru a
evita formarea semintelor si fructelor, erbici-
dare (v. Pl. XXXII, 2).
LIPIDE, clas important de substan-
te organice naturale prezente n toate orga-
nismele vii; sin. grsimi. Celula vegetal con-
tine lipide de structur si lipide libere. Cele de
structur sunt ntlnite n membranele plas-
matice, citoplasm, nucleu, reticul endoplas-
matic, plastide, mitocondrii, microzomi etc. Li-
pidele libere sunt acumulate n citoplasm ca
substante de rezerv, n special n seminte si
fructe. Lipidele se gsesc asociate cu protei-
nele formnd, n cadrul protoplasmei, comple-
xe lipoproteice. n regnul vegetal exist lipide
simple, formate din C, H, O, si lipide complexe,
formate din C, H, O, P, N, iar unele si cu S.
Lipidele simple sunt reprezentate prin: gliceride
esteri ai glicerolului cu acizii grasi; ceride
- esteri ai monoalcoolilor superiori cu acizii
grasi; etolide - esteri ai hidroxiacizilor; steride -
esteri ai sterolilor cu acizii grasi. Lipidele
complexe se subdivid n glicerolipide complexe
si sfingolipide. Glicerolipidele sunt repre-
zentate prin glicerofosfolipide (acizi fosfatici,
inozitofosfatide, poliglicerofosfatide) si glico-
ceroaminofosfolipide (lecitine, izolecitine,
cefaline, serinfosfatide). Sfingolipidele sunt re-
prezentate prin sfingofosfolipide (sfingomi-
clina) si sfingoglicolipide (cerebrozide, cerebri-
ne, sulfatide).
LITOCISTE (Liphocystis), celule ex-
cretoare, oxalifere, izolate, puternic modificate
fat de celulele din jur, n care se acumuleaz
cristale mrunte de oxalat de calciu (exemplu,
Ficus).
LITRACEE (Lythraceae), familie ca-
re cuprinde cca 500 specii plante dicotiledo-
nate predominant erbacee, anuale sau perene.
Rspndite n regiunile calde ale Terrei, rar n
zonele temperate. Vegeteaz n biotopuri foar-
te umede. Frunze lanceolate sau obovate, al-
terne, decusate, opuse sau verticilate, stipe-
late. Flori bisexuale (hermafrodite) hexamere
sau tetramere, frecvent actinomorfe, rar zigo-
morfe; receptacul concav, cilindric-tubulos; ca-
liciul dialisepal cu sepale dentiforme, mici,
nsotite la exterior de un calicul format din dinti
sepaliformi exteriori; corola dialipetal, cu
petale dispuse pe marginea receptacului; an-
droceul din stamine n numr egal cu sepalele
sau dublu; gineceul cu ovar superior sau infe-
rior, n interior cu placentatie axilar. Formul
floral: g* rar -i- Ke^ Ce-4 A
6t6
;
6
^, G
(2z
e,;
{
^r
e)
. Fruct
capsul polisperm. Seminte mici. Flora
spontan a Romniei contine 7 specii apar-
tinnd genurilor Peplis, x = 5; Ammannia; Ly-
thrum, x = 5. Important medicinal, melifer.
LIZOZOMI, organite citoplasmatice
de form sferic prezente n celulele vegetale
si animale. Existenta lor n vegetale a fost de-
monstrat mai nti pe cale biochimic si apoi
pe cale microscopic. Au diametre de
0,3-1,5 un, uneori mai mici, 0,1-0,3 \x/n. Sunt
delimitati de o singur membran lipoproteic
trilamelar. Spatiul intern este ocupat de un
continut dens, care mrgineste una sau mai
multe cavitti pline cu o substant mai putin
dens, fin-granulat. Contin numeroase enzi-
me (dezoxiribonucleaza, ribonucleaza, fosfa-
taza acid, catepsina, colagenaza, arilamida-
za, arilsulfataza etc.) toate hidrolaze cu un pH
acid cuprins ntre 3 si 6, inactive. Sunt izolate
de substratul asupra cruia trebuie s actio-
neze, de ctre membrana care functioneaz ca
lobeliacee 425 lobod

o barier. Prin distrugerea ei, enzimele elibe-
rate devin active, participnd n procesele de
digestie intracelular". Procesul n sine presu-
pune mai nti ptrunderea din exterior, n celu-
l, prin intermediul veziculelor de pinocitoz, a
proteinelor, virusurilor, bacteriilor sau a altor
macromolecule. Particulele ingerate" sunt n-
conjurate de membrane provenite din mem-
brana celular sau din plasmalem, prin inva-
ginare. Asemenea particule se numesc
fagozomi. Un fagozom fuzioneaz cu un lizo-
zom si formeaz o vacuol digestiv. Enzimele
lizozomale vin n contact cu substratul exogen
si l degradeaz rezultnd produsi macromo-
leculari ce vor difuza n citoplasm (functie
cheterofagic). Prtile ce nu au putut fi digerate
rmn n vacuol, constituind corpul rezidual.
Acestea sunt eliminate prin exocitoz sau sunt
acumulate n celul. Functia de digestie enzi-
matic" are loc n citoplasm, ntr-un spatiu
nchis. La anumite tipuri de celule, n conditii
normale, dar mai ales n celulele de diferentiere
si la cele care sufer un stres metabolic (nfo-
metare, mbtrnire etc.), se constat, n anu-
mite teritorii din citoplasm, vacuole autofage,
numite si citolizozomi sau citosegrezomi. Va-
cuolele autofage sunt limitate de o membran
adesea unic, trilaminat, si contin hidrolaze
acide. Se presupune c membrana provine din
fuzionarea veziculelor de pirtocitoz sau din
vezicule ale reticulului endoplasmatic, iar hi-
drolazele provin de la un lizozom cu care fuzi-
oneaz vacuol format. n vacuolele autofage
sunt digerate diferite structuri intracelulare. Li-
zozomii au un rol esential n procesele de se-
cretie din celul, de aprare a celulei mpotriva
substantelor strine, agentilor patogeni (viru-
suri, bacterii) si n fenomenele litice intrace-
lulare din timpul diferentierii, degenerrii tesu-
turilor, regresiei. Lizozomii si au originea n
reticulul endoplasmatic, n elementele apara-
tului Golgi si n membrana nuclear. Sunt ca-
pabili s degradeze pe loc toti compusii bio-
logici activi. Nu este exclus ca secretiile
vegetale (mucilagii, gume etc.) s ia nastere
prin mecanisme lizozomale. La baza biosinte-
zei lor se afl degradarea mai mult sau mai
putin profund a peretelui celular.
LOBELIACEE (Lobeliaceae), fa-
milie care cuprinde 12 genuri, cu cca 450 specii
plante dicotiledonate erbacee (adesea pere-
ne), f rutescente sau subf rutescente, rar arbusti
sau arbori, majoritatea rspndite n zona tro-
pical din emisfera sudic, putine n regiunile
temperate. Contin latex. Frunze alterne. Flori
bisexuate (hermafrodite), tipul 5, solitare sau
dispuse ntr-un racem spiciform; corol gamo-
petal, zigomorf, cu 5 lobi; androceul din
5 stamine, cu anterele concrescute ca un tub n
jurul stilului; gineceul inferior sau semiinferior,
bicarpelar, cu ovar bilocular sau unilocular po-
sednd placentatie axilar sau parietal, stil
lung cu un guleras de papile, stigmat bilobat.
Formula floral: H1K
(5)
C(
5)
A
(5)
G
(
2) sau ()2. Fruct
capsul. Seminte cu endosperm. Genul Lo-
belia contine 300 specii, vegetnd la mari alti-
tudini n muntii din zona tropical. n Romnia
se cultiv o singur specie Lobelia ernius,
2n = 28, 42, servind ca plant ornamental
pentru borduri, ronduri, mozaicuri. V. Ciocr-
I a n consider aceast unitate taxonomic ca
subfamilia Lobelioideae ce apartine familiei
Campanulaceae cu care este nrudit.
LOBOD (Atriplex hortensis), fam.
Chenopodiaceae. Plant erbacee, anual,
legumicol, cu valoare terapeutic, cultivat
nc din Antichitate de greci, romani si ulterior
de toate popoarele Europei; se mai numeste
lobod alb, lobod bobat, lobod bun, lobo-
d domneasc, lobod porceasc, lobod ro-
sie, lobode rosii de vrzare, lobodin, spinat,
stir, talpa-gstii. Genetic, 2n = 18. Plant cu
mare plasticitate ecologic. n Romnia se cul-
tiv n toate zonele. Exist trei forme: lobod
rosie (Atriplex hortensis f. rubra), lobod gal-
ben (Atriplex hortensis f. lutea), si lobod ver-
de (Atriplex hortensis f. viridis). Rspndit n
Asia Central, Siberia, Caucaz, Europa de
Nord. Putin pretentioas fat de factorii de mediu.
Semintele germineaz la 2 C. Cresc bine la
temperaturi moderate. Putin pretentioase la
lumin. Productii bune pe locuri nsorite si
semiumbrite. Cerinte reduse la umiditate. Folo-
sesc bine rezervele de umiditate ale solului.
Suport greu excesul de umiditate. Prefer so-
luri usoare sau mijlocii, fertile, bogate n
humus, pH 6-7,5. Pot creste si pe alte tipuri de
sol. Descriere. Rdcin pivotant, ramificat.
Tulpin nalt de 80-200 cm. Frunze alterne,
petiolate, cele inferioare cordat sau sagitat-tri-
unghiulare; cele mijlocii alungite; cele superioa-
re lanceolate; la nceput finoase, mai trziu
glabre. Flori hermafrodite, verzi sau rosiatice,
grupate n panicule dese. nflorire, VIVIII.
lobod 426 lobod cineasc

Fructe nucule, rotund-turtite, galbene-verzui.
Facultate germinativ, cca 25%. Se pstreaz
2 ani. Compozitie chimic. Contine 9,45%
substant uscat; albumin (3,38%), grsimi
(0,34%), substante extractive neazotate
(2,98%), celuloz (0,67%), cenus (2,08%),
vitamine, sruri minerale (potasiu, fosfor,
calciu), acizi organici. Alimentatie. Folosit n
diferite preparate culinare. Bioterapie. n
trecut era considerat plant medicinal.
Actiune diuretic-depurativ, remineralizant si
vitaminizant. Recomandat n afectiuni
hepatice, renale si ginecologice. Semintele au
efecte vomitive si purgative. Recoltare.
Frunzele (Atriplexi folium) se recolteaz cnd
sunt suficient de mari. Productie 10-20 t/ha.
Medicin uman. Uz intern. Pentru tratarea
afectiunilor hepatice, renale si ginecologice, ca
adjuvant: consumat n preparate culinare sub
form de ciorb sau mncare. Apicultur.
Specie melifer. Florile sunt vizitate de albine
pentru polen, care stimuleaz si dezvolt
familiile de albine nainte de iernare (v. Pl.
XXXII, 3).
LOBOD CINEASC (Cheno-
podium album), fam. Chenopodiaceae. Plant
erbacee, anual, cenusiu-finoas, terofit,
cosmopolit, mezofit, mezoterm, eutrof, ni-
trofil, amfitolerant la pH, ntlnit ca specie
foarte comun n diferite varietti si forme prin
locuri cultivate, ruderale, la margine de dru-
muri, pe ziduri, de la ses pn n regiunea
subalpin. Se mai numeste cprit, la-ba-
gstei, lobod bolund, piciorul-caprei, pi-
ciorul-gstei, spanac porcesc, spanac slbatic,
trepdtoare, verzes.a. Genetic, 2n= 18, 36.
Fitocenologic, ncadrat n Chenopodio-Scle-
ranthea, Car. Chenopodietea (fig. 158). Rs-
pndit pe tot globul pmntesc, exceptnd
regiunile polare. Descriere. Rdcin pivotan-
t. Tulpin dreapt, angular-obtuz, ramificat,
nalt de 15-180 cm. Frunze ovat-romboidale,
romboidale, uneori ovat-lanceolate, inegal
sinuat-dintate, rar ntregi, finoase. Flori verzi,
grupate n inflorescent piramidal glomerula-
t; perigon sepaloid cu 5 lacinii carenate; an-
droceu din 5 stamine; gineceu cu ovar superior,
unilocular. nflorire, VII-IX. Fruct nucul, s-
mnt neagr, lucioas. Alimentatie. Folosit
n multe regiuni din tar la prepararea unor
ciorbe acrite cu corcoduse sau lapte acru. Zoo-
tehnie. Utilizat ca nutret proaspt pentru porci

Fig. 158. Lobod cineasc (Chenopodium album).
si psri. Agricultur. Buruian problem
pentru toate culturile agricole, dar mai ales
pentru prsitoare, culturi furajere aflate n
primul an. n culturile infestate puternic produce
pierderi de recolt pn la 70%. Este gazd
pentru multi duntori si agenti patogeni.
Cerinte foarte mari fat de factorii de mediu.
Germinatie epigee esalonat n tot cursul
anului, dar mai ales primvara. Semintele si
pstreaz capaci tatea de germi nati e
15-20 ani. Capacitate ridicat de nmultire prin
seminte si vegetativ. Combatere prin aplicarea
integrat a mijloacelor agrotehnice si tehnice.
Msuri preventive prin curtirea materialului de
semnat, evitarea ngrsrii excesive cu gunoi
de grajd sau azot, distrugerea exemplarelor
nainte de nflorire din preajma culturilor, de pe
canalele de irigatie, din jurul stlpilor de nalt
tensiune etc. Folosirea asolamentului, arturi
de var, prasile repetate nainte de nflorire si
fructificare, erbicidare (C. P i n t i l i e, C. C h i -
r i l , RodicaChiril, 1984).
loganiacee 427 luf

LOGANIACEE (Loganiaceae), sin.
BUDLEJACEE (Buddlejaceae), familie care
cuprinde cca 30 genuri, cu 400 specii plante
dicotiledonate erbacee, arbustive si arbores-
cente, rspndite mai ales n regiunile tropi-
cale, subtropicale. Frunze simple, opuse. Flori
de obicei bisexuate (hermafrodite) actinomo-
rfe, contorte, tetramere; caliciul gamosepal; co-
rola gamopetal; gineceul superior, ovar cu
2 loji. Formula floral: H2K
(4
) C(
4
) A4 G(2) Fruct
capsul, rar bac sau drup. Unele specii con-
tin alcaloizi cu important n medicin: Strych-
nos nux-vomica contine alcaloizii strichnina si
brucina, iar S. toxifera alcaloidul curara. n Ro-
mnia se cultiv sporadic n grdini Buddleja
alterniofilia si B. davidii2n = 76.
LOMAZOMI, formatiuni veziculare
localizate ntre membrana plasmatic (plasma-
lem) si peretele celular al celulelor vegetale.
si au originea n veziculele citoplasmatice pro-
venite din elemente ale aparatului Golgi si ale
reticulului endoplasmatic. Sunt delimitate de o
membran elementar si au un continut omo-
gen, hialin. Particip n procesele ciclice ale
membranelor si n sinteza peretelui celular. Fac
parte din corpii paramurali. Termenul de loma-
zomi a fost introdus n stiint de R. M o o re si
J.M. McAlear (1961).
LORANTACEE (Loranthaceae), fa-
milie care cuprinde cca 1400 specii semipara-
zite lemnoase. Rspndite pe tot globul p-
mntesc. Triesc pe diverse specii de copaci,
de unde si iau hrana mineral sau organic cu
ajutorul haustorilor care ptrund n tesutul plan-
tei gazd. Frunze opuse, simple, ntregi. Flori
mici, actinomorfe, tipul 4 sau 6, unisexuate sau
bisexuate (hermafrodite). Formula floral:
F2P4-6 A4-6; M2P4
6
G
(
2); H2P4-6 A4-6 G
(2
). Fruct
bac fals cu suc cleios. Flora spontan a
Romniei contine 3 specii apartinnd genurilor
Loranthus, x = 9 si Vscum, x = 10.
LUBIt (Camelina sativa), fam. Bras-
sicaceae. Plant erbacee, anual, hibernant,
terofit, mezofit, mezoterm, acid-neutrofil,
alogam; se mai numeste glbenus, glbe-
nusa-inului, oul-inului. Genetic, 2n = 40.
Rspndit n Europa si Asia. Specie de
primvar. Cultivat de peste 2000 ani. Se-
mintele au fost gsite n vetrele preistorice.
Ocup suprafete mari n Federatia Rus.
Descriere. Rdcin pivotant, slab-dezvolta-
t. Tulpina erect, nalt de 30-100 cm, simpl
sau ramificat, proas n partea inferioar sau
glabr. Frunze triunghiular-lanceolate, la baz
sagitat-semiamplexicaule, ntregi sau din-tat-
denticulate, cu peri dispersi, uneori glabres-
cente sau glabre. Flori albe-glbui, grupate
ntr-un racem dens la nceput, apoi se prelun-
geste foarte mult. nflorire, VVII. Polenizare
entomofil. Fruct, silicul. Smnt brun-des-
chis. Compozitie chimic. Semintele contin
ulei sicativ (30-35%). Industrie. Uleiul extras
este folosit n industriile vopselelor, lacurilor,
spunurilor, textil. Din tulpin se fac mturi.
Zootehnie. Semintele constituie o hran
excelent pentru psri. Agricultur. Buruian
problem pentru semnturile de toamn,
pentru culturile de in, lucerniere, trifoisti. Uneori
cu mare frecvent n cultura grului de toamn.
Combatere prin curtirea semintelor, asola-
mente, erbicidare.
LUF (Luffa cylindrica), fam. Cucur-
bitaceae. Plant erbacee, anual, nordic, pre-
tentioas la lumin si temperatur, nu suport
ngheturi trzii de primvar, pe sol afnat,
umed, permeabil, cernoziomuri si soluri de lun-
c, cultivat sporadic n mai multe zone din
tar, dar mai ales n Cmpia de Vest, Cmpia
Olteniei, Cmpia Buzului; sin. burete vegetal.
Rspndit n estul Indiei. Descriere. Rd-
cin usor ngrosat. Tulpina volubil, cilindric,
aspr, cu crcei ramificati, urc pe suport pn
la 6 m. Frunze palmat-lobate, cu 5-7 lobi. Flori
galbene, mari; cele mascule cu caliciul campa-
nulat, corol din 5 petale libere, androceul din
3 stamine, rar 5; cele femele tubuloase, cu
gineceul din 3 carpele. nflorire, VIVIII. Fruct,
peponid cilindric, lung pn la 50 cm, ver-
de, neted, se deschide cu un capac, interiorul
(mezocarpul), spongios si reticulat. Compo-
zitie chimic. ntreaga plant contine sub-
stante amare (cucurbitacin B). Fructele contin
acid oleanolic, galactoz, arabinoz, ramnoz,
xiloz etc. Industrie. Fructul uscat este foarte
apreciat ca burete de baie, cu calitti supe-
rioare buretelui din mase plastice. Medicin
uman. Utilizat de medicina popular n con-
stipatii, fructele ca emolient, iar rdcina ca
purgativ. Fructele uscate au fost folosite n
chirurgie ca absorbant. Fructul (Luffae fructus)
se recolteaz si se prelucreaz. Se ndepr-
teaz semintele prin desprinderea cpcelului
luf 428 lumnrica-pmntului

din vrful fructului si scuturarea lui. Se intro-
duce 10 minute n ap fierbinte, se scoate si se
stoarce pentru ndeprtarea mucilagiilor, dup
care se cojeste. Procedeul se repet pn nu
mai ies mucilagii. Fructele se introduc apoi n
ap rece, se cltesc bine si se ndeprteaz
ultimele resturi ale cojii, dac mai sunt. Se
usuc nsirati pe sfoar. Conditii de evaluare:
calitatea I, lungime minimum 20 cm, grosime
minim 5 cm; calitateaaII-a, lungime minimum
16 cm, grosime minimum 4 cm. Semintele re-
coltate si uscate sunt utilizate pentru extra-
gerea uleiului comestibil. Zootehnie. Turtele
rezultate dup extragerea uleiului pot servi la
hrana animalelor. Ornamental. Cultivat ca
plant ornamental pentru portul su volubil
frumos.
LUMNRICA-PMNTULUI
(Gentiana asclepiadea), fam. Gentianaceae.
Plant erbacee, peren, hemicriptofit, micro-
term, mezofit-mezohigrofit, mezotrof-eu-
trof, slab-acid-neutrofil, sciafil si semiscia-
fil, ntlnit prin vioage umede, la margini de
pduri sau n poieni din regiunea dealurilor
(altitudine 400-500 m), pn n etajul alpin; se
mai numeste besicut, brilioanc, coa-da-
lupului, coada-vacii, creasta-cocosului, fie-rea-
pmntului, glbinare, ghintur, iarba-tie-turii,
intur, lumnarea, ochinle, tietoare. Daco-
getii i spuneau dissathil-disstil,
zeiztil etc. (I. Pa c h i a Tatomirescu,
1997). Genetic, 2n = 36, 44. Fitocenologic,
ncadrat n Origonetalia, Adenostyletalia, Car.
Fagion(-+ PINO-QUERCETALIA). Rspndit
n Europa, Asia. Descriere. Rizom gros pn
la 1 cm, cu rdcini numeroase si subtiri. Tul-
pin glabr, fistuloas, nalt pn la 60
(100) cm, simpl. Frunze ovat-lanceolate, acu-
minate, sesile, opuse, cu 5 nervuri, lungi de
5-8 cm. Flori campanulate, albastre-azurii, dis-
puse cte 1-3 la baza frunzelor superioare.
nflorire, VIIIIX. Fruct, capsul bivalent, alun-
git, distinct-pediculat, cu seminte fusiforme,
lat-aripate. Compozitie chimic. Contine sub-
stante amare: gentiopicrina, gentiogenina,
amarogentianina (de 5000 de ori mai amar
dect celelalte); substante colorante amare,
tanin, lipide, steroli si gentianin. Bioterapie.
Rizomul si rdcinile plantei au utilizri tera-
peutice n medicina uman si veterinar. Pro-
prietti: tonic amar, stomahic, colagog, cole-
retic, eupeptic, antipsihotic, antihelmintic,
antihemoragic, ruminator (pentru animale), an-
titermic. Propriettile antipsihotice sunt
conferite de alcaloidul gentianin care actio-
neaz asupra sistemului nervos central. Me-
dicina uman o foloseste n anemie, limfatism,
convalescent, cloroz, grip, pentru sti-
mularea poftei de mncare, stimularea functiei
ficatului si a sistemului nervos, n ascaradioz,
iar medicina veterinar n anorexie, tulburri
digestive cronice, tulburri de metabolism,
atonia prestomacelor si cistite hemoragice. Ca
antimalaric se asociaz cu chinina. Produsul se
utilizeaz sub diverse forme farmaceutice. Se
administreaz sub form de pulbere (doze de
0,20-2 g), decoct (proportie de 8:1000), extract
moale preparat n apa cloroformat, dup care
se conditioneaz adesea sub form de pilule
(doze 0,20-2 g) sau sirop cte 10-100 g (Em.
G r i g o r e s c u , I . Ci u l e i , Ursul a St ri
escu, 1986). Intr n numeroase formule de
picturi pentru poft de mncare sau n formula
de pregtire a vinurilor tonice; intr n com-
pozitia Ceaiului tonic aperitiv PLAFAR. Recol-
tare. Rizomul si rdcinile (Gentianae ascle-
piadeae rhizoma cum radix) se recolteaz la
nceputul toamnei, prin scoaterea din pmnt
cu cazmaua. Se spal ntr-un curent de ap.
Se pune la zvntat. Se taie rondele. Se usuc
n poduri acoperite cu tabl, n strat subtire.
Uscare artificial, la 40-50 C. Produsul are
culoarea brun-glbuie pn la brun-cenusie, la
exterior si galben la interior. Produsul uscat
lent sau care fermenteaz n timpul uscrii ia o
culoare brun-roscat de diferite intensitti. Far-
macopeea nu-l admite. Gustul este dulceag,
apoi foarte amar, miros slab. La rdcinile fer-
mentate mirosul este accentuat, caracteristic.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
ascaridiozei, gripei, anorexiei, pentru sti-
mularea functiei ficatului si a sistemului nervos:
a) infuzie, din

lingurit pulbere rizom si rd

cin peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se bea un sfert de can naintea
meselor principale pentru stimularea functiei
hepatice, sistemului nervos; o jumtate de
can de 2 ori pe zi n ascaridioz si cte o can
(200 ml) de 3 ori pe zi pentru tratarea gripei;
b) decoct, din

lingurit pulbere rizom si r

dcin la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
5-10 minute la foc moale. Se strecoar. Se bea
un sfert de can naintea meselor principale;
c) tinctur, pregtit din 20 g pulbere rizom si
lumnrica-pmntului 429 lumnric

rdcin la 100 ml alcool 70. Se las la ma-
cerat 7-8 zile. Sticla se agit zilnic pentru omo-
genizare. Se strecoar. Se pstreaz n sticl
bine nchis. Se iau nainte de mese: cte
5-10 picturi pentru copii si 10-15 picturi pen-
tru adulti; d) vin tonic, pregtit din 3 linguri
pulbere rizom si rdcin la 60 ml alcool 70.
Se las la macerat timp de 24 ore ntr-o sticl
bine nchis. Se toarn apoi ntr-un litru de vin.
Se las n continuare la macerat timp de 10 zi-
le. Sticla se agit zilnic. Se filtreaz. Se adaug
100 g zahr sau 100 g miere. Se administreaz
numai adultilor cte 1 lingurit cu 30 minute
nainte de mese; e) sirop, pregtit din 1 lingur
pulbere de rizom si rdcin la 250 ml ap n
clocot. Se acoper si se las la macerat 6 ore.
Se strecoar. Se adaug 250 g zahr. Se fierbe
pn la consistenta siropoas. Se iau 3-4 lin-
gurite pe zi, nainte de mese. 2. Pentru usu-
rarea activittii digestive prin stimularea secre-
tiei sucului gastric si intestinal si combaterea
viermilor intestinali: a) decoct, din 1 lingurit
pulbere rizom si rdcin la 1 l de ap. Se
fierbe 15 minute. Se strecoar. Se bea cte o
jumtate de can cu 30 minute nainte de me-
sele principale; b) pulbere de rizom si rdcin,
de 2 ori pe zi cte un vrf de cutit. Uz extern.
Medicina popular foloseste frunzele ntregi,
proaspete, pentru vindecarea rnilor. Frunza
se asez pe ran, apoi se bandajeaz. Medi-
cin veterinar. Uz intern. Pentru tratarea
anorexiei, n tulburri digestive cronice, tulbu-
rri de metabolism, atonia prestomacelor, ci-
stite hemoragice: a) infuzie, din 2 lingurite pul-
bere rizom si rdcin la 1l de ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
rceste. Se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt); decoct, din 2 lingurite pul-
bere rizom si rdcin la 1 l de ap. Se fierbe
10 minute la foc domol. Se strecoar. Se r-
ceste. Se administreaz prin breuvaj bucal. Se
mai foloseste sub form de pulbere (drog),
extract sau tinctur. b) tinctur, se pregteste
dup reteta dat la medicina uman (1, c).
Dozele de tratament: pentru drog: animale mari
(cabaline, taurine), 10-25-50 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 2-5-10 g;
animale mici (pisici, cini, psri), 0,2-1-2 g.
Dozele de tratament pentru extract (Extractum
spissum Gentianae): animale mari (cabaline,
taurine), 2-15-25 g; animale mijlocii (ovine,
caprine, porcine), 1-3-5 g; animale mici (pisici,
cini, psri), 0,1-0,5-1 g. Dozele de tratament
pentru tinctur (Tinctura Gentianae): animale
mari (cabaline, taurine,) 1-3-8 g; animale mijlo-
cii (ovine, caprine, porcine), 0,2-0,5-2 g; ani-
male mici (pisici, cini, psri), 0,05-0,2-0,5 g.
Atentie! Mrirea dozelor determin intoxicarea
animalelor manifestat prin tulburri digestive.
Tratament simptomatic. Ornamental. Se poate
cultiva la marginea masivelor arborescente din
parcuri sau grdini publice. Decorativ prin port
si flori. Florile tiate creeaz n camere o am-
biant plcut. nmultire prin desfacerea tufelor,
seminte (v. Pl. XXXII, 4).
LUMNRIC (1. Verbascum den-
siflorum; 2. V. phlomoides; 3. V. thapsus), fam.
Scrophulariaceae. 1. Plant erbacee, bienal,
terofit, xeromezofit spre mezofit, mezo-
term spre moderat-termofil, slab-acid-neu-
trofil, heliofil; 2. Terofit, xeromezofit spre
mezofit, mezoterm spre moderat termofil,
slab-acid-neutrofil, heliofil; 3. Terofit, xero-
mezofit spre mezofit, la temperatur amfito-
lerant, slab-acid-neutrofil, heliofil. ntlnite
pe terenuri puternic nsorite, uscate, pietroase,
necultivate, de-a lungul drumurilor, cilor fe-
rate, n psuni aride, tieturi de pdure din
zone mai joase, dar mai ales pe prundisul de pe
marginea apelor, n special n zona de ses si
deal; se mai numesc: 1. coada-boului, coa-
da-lupului, coada-vacii, lipan, pur, genetic,
2n = 32, 36; 2. captalan de cel galben, coa-
da-boului, coada-lupului, coada-mielului, coa-
da-vacii, corobatic, cucuruz galben, lipan, li-
pean, lumnarea-Domnului, rnzisoar;
genetic, 2n = 32, 34; 3. ciucuric, coada-lu-
pului, coada-vacii, corobatic, corovatic, coro-
vatic, lemnul-Domnului, lipan, lumnarea-
Domnului, pur. Genetic, 2n = 32, 36. Suport
temperaturi ridicate si uscciune excesiv.
Vegeteaz pe soluri usoare, aluvionare,
nisipoase, pietroase. Nu suport soluri
argiloase, grele, acide, cu ap stagnant. Fito-
cenologic, speciile sunt ncadrate: 1 - n Che-
nopodieta (-> QUERCETALIA), Onopordeta-
lia, Car. Onopordion; 2 - n Chenopodietea,
Secalietea, Car. Onopordion; 3 - n Epilobie-
talia-Chenopodietea, Onopordion. Rspndite
n Europa si Asia. Descriere. Rdcin pivo-
tant, fusiform, cu ramificatii secundare. Tul-
pin erect, cilindric, proas, neramificat, la
prima specie nalt de 50-100 (120) cm, la a
doua de 50-120 (150) cm, la a treia pn la
30 cm. La toate speciile frunzele sunt proase
lumnric 430 luminoas

pe ambele fete, dar mai ales pe cea inferioar.
1. Frunze ovate, alungit-ovate, acute, spre ba-
z atenuate, cele bazale aproape sesile sau cu
petiol aripat, mari (10-40/4-10 cm), cele tulpi-
nale lung decurente si din ce n ce mai mici spre
partea superioar a tulpinii. 2. Frunze bazale
alungit-eliptice, dur si obtuz-crenate, spre baz
cuneate, cu petiol scurt; cele tulpinale scurt-pe-
tiolate sau sesile, alungit-obovate, iar mai sus
lat-ovate, ascutite, crenate sau crenat-dintate.
3. Frunze bazale si tulpinale inferioare alun-
git-obovate sau ovat-eliptice, atenuate n pe-
tiol, cele superioare alungit-lanceolate sau
alungit-obovate, crenate sau aproape ntregi,
acute. Flori galbene, mari, circulare, usor zigo-
morfe, grupate ntr-un racem spiciform termi-
nal. nflorire, VVIII (IX). Fructe capsule ovoi-
dale. Compozitie chimic. Florile contin
mucilagii (2,5%), saponozide, verbascozid, ta-
nin, rezine, ulei volatil, zaharoz, carotenoizi,
fitosteroli, substante minerale. Verbascozidul,
prin hidroliz, formeaz acid cafeic, alcool, glu-
coza si ramoz. Bioterapie. Florile plantei au
utilizri terapeutice n medicina uman si vete-
rinar. Proprietti: emolient, calmant, expec-
torant, sudorific, antiinflamator si cicatrizant.
Folosite de medicina uman pentru tratarea
laringitelor acute, bronsitelor, tusei, traheitelor,
bolilor vezicii urinare, hemoroizilor, iar de me-
dicina veterinar n tratarea strilor a frigore, n
afectiuni pulmonare, bronsite, laringite. Medi-
cina uman popular (etnoiatric) foloseste
frunzele n tratarea durerilor de stomac, iar
rdcinile n tratarea durerilor de piept. Medi-
cina veterinar etnoiatric foloseste rdcina
plantei pentru tratarea plgilor cu larve (viermi).
tranii introduc florile plantei n gurile de soa-
reci deoarece au actiune ratifug. Recoltare.
Florile (Verbasci flos) se recolteaz esalonat
pe msur ce se deschid, pe timp frumos, ntre
orele 11-12, din iunie pn la nceputul lui
septembrie. Culegerea se face prin ciupirea si
desprinderea corolei de pe ax. Caliciul se nl-
tur. Se usuc la soare, ntr-un singur strat, pe
rame sau hrtii. Uscarea artificial la 50-60 C.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
tusei, bronsitelor, laringitelor, traheitelor, bolilor
vezicii urinare: infuzie, din 1 lingurit flori us-
cate peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se beau 2 cni pe zi, sau se bea o can treptat
n cursul unei zile. 2. Pentru combaterea tusei,
astmului, durerilor de piept: decoct, din
1 lingurit amestec flori de lumnric, flori de
soc, frunze de lemnul-domnului, la o can
(250 ml) cu ap rece. Se fierbe 3-5 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi, ndulcite
dup gust. Uz extern. 1. Pentru tratarea he-
moroizilor: decoct, din frunze n lapte. Se pun
mai multe frunze ntr-un litru de lapte. Se fierbe
10-15 minute. Se acoper si se las la rcit
pn la cldut. Se strecoar. Se aplic cata-
plasme pe zona afectat. 2. Pentru oprirea
cderii prului si stimularea cresterii: decoct,
din 2 lingurite rdcin mruntit la o can (250
ml) cu ap, sau 8 lingurite la 1 l de ap. Se
fierbe 20-25 minute. Se las acoperit pentru a
se rci pn la cldut. Se strecoar, se spal
capul. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea strilor a frigore, afectiunilor pulmo-
nare, bronsitelor, laringitelor: infuzie, din 3-5 g
flori uscate si mruntite peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperit
10-15 minute. Se strecoar. Se rceste. Se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt). Dozele de tratament: animale mari (ca-
baline, taurine), 20-60 g; animale mijlocii (ovi-
ne, caprine, porcine), 10-15 g; animale mici
(pisici, cini, psri), 5-10 g. Atentie! Planta,
florile, rdcinile folosite fr a fi uscate au o
doz de toxicitate la care toate speciile de
animale sunt sensibile. Simptome ale intoxi-
catiei cu lumnric: somnolent, apatie, oli-
gourie sau anurie, transpiratii, tremurturi mus-
culare. Se intervine cu purgative saline, ap de
var, crbune medicinal, tanin, cardiotonice, tra-
tament simptomatic. Uz extern. Pentru trata-
rea plgilor cu larve (viermi): decoct, din 1 lin-
gur rdcin uscat si mruntit la 200 ml
ap. Se fierbe 10 minute la foc domol. Se las
la rcit pn la cldut. Se strecoar. Se fac
splaturi locale, folosindu-se un tampon de va-
t. Apicultur. Specie melifer. Florile furni-
zeaz albinelor culesul de nectar, dar mai ales
de polen. Pondere economico-apicol mic.
Ornamental. Utilizat n grupe mari sau mici
pentru decor pe marginea aleilor, boschetelor,
platbande, stncrii etc. Pentru a le feri de
nghetul iernii se acoper din toamn cu frunze.
nmultire prin seminte (v. Pl. XXXII, 5, 6).
LUMINOAS (Clematis recta), fam.
Ranunculaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, mezoxerofit, subtermofil, eu-
trof, slab-acid-neutrofil, ntlnit n regiunea
dealurilor la marginea pdurilor, prin poieni de
luminoas 431 lupin

pduri, tufisuri, zvoaie, fnete; vegeteaz pe
soluri revene si uscat-revene; se mai numeste
brilioanc, curpen de pdure, horneai, nche-
gtoare, napreas, npraznic, zburtoare, vit
alb. Daco-getii o numeau hrnea (I. P ac h i a
Tatomirescu, 1997). Genetic, 2n = 16.
Fitocenologic, Car. Geranion sanguinei. Rs-
pndit n sudul si centrul Europei, Crimeea,
Caucaz, Asia Meridional. Descriere. Rizom
noduros, de pe care pornesc rdcini. Tulpin
erect, muchiat, fistuloas, scurt-proas, n
partea superioar, nalt pn la 1,5 m. Frunze
imparipenate, cu 3-7 foliole, glabre sau slab-
proase. Flori albe, grupate n panicule
numeroase si unite ntr-o cim mare. nflorire,
VIVII. Fructe, nucule brune-negre, compri-
mate. Bioterapie. Planta prezint important
terapeutic pentru medicina uman. Utilizat n
tratamentul homeopatic. Sucul plantei contine
principii active cu efect antireumatic. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea bleno-
ragiilor persistente, uretritelor subacute, stric-
turilor uretrale, n eczeme, herpes, impetigo
(dermatoze infectioase), ulcere cutanate, se
utilizeaz dilutiile a 4-a si a 5-a centezimal.
2. Pentru tratarea nevralgiilor inghino-crurale,
n orhite, dureri ale cordoanelor spermatice, se
utilizeaz dilutia a 4-a centezimal. 3. Pentru
calmarea durerilor dentare, gingivite, se utili-
zeaz dilutia a 5-a centezimal (Mihai N e a g u
B a s a r a b, 1984). Uz extern. Pentru tratarea
gutei, n reumatism, dureri articulare: cataplas-
me sau bi locale cu decoctul obtinut prin fier-
berea plantei dup ce s-a uscat. Ornamental.
Cultivat n mai multe forme horticole, prin par-
curi si grdini, la marginea masivelor si gru-
purilor arborescente, ziduri, garduri. Decorativ
prin port si flori. nmultire prin seminte (v. Pl.
XXXII, 7).
LUPIN (Lupinus albus), fam.
Fabaceae. Plant erbacee, anual, predomi-
nant autogam, originar din Sicilia, natu-
ralizat n regiunea mediteranean; se mai
numeste cafea, cafele, nipral. Genetic,
2n = 30, 40, 50. nc din Antichitate folosit n
ameliorarea fertilittii solului ca ngrsmnt
verde. Exist dovezi scrise n acest sens de
Theofrast, la greci, si de Cato, Varo, la romani
(secolele IV-I . Hr.). n secolul al XVIII-lea
germanii l folosesc ca ngrsmnt verde pen-
tru ameliorarea solurilor nisipoase. Suprafata
mondial cultivat este de cca 900 000 ha. Cea
mai mare suprafat este cultivat de Germania
(300 000 ha), apoi de Italia, Polonia etc. n
Romnia se cultiv pe suprafete reduse, ca
plant de miriste pentru ngrsmnt verde, n
zonele cu precipitatii bogate si soluri nisipoase.
Descriere. Rdcin pivotant, viguroas,
profund, abundent ramificat. Tulpin erect,
nalt de 50-60 (150) cm, mai mult sau mai
putin ramificat n partea superioar, cu peri
alipiti, argintii-vilosi. Frunze palmat-compuse,
din 5-7 foliole alungit-ovate, glabre pe fata su-
perioar, cu peri moi pe cea inferioar. Flori
albe cu vrful petalelor albstrui, grupate n
raceme. nflorire, VIVII. Predominant, auto-
polenizare. Fruct, pstaie dreapt, rostrat,
galben, lung de 6-11 cm, lat de 1,5 cm, cu
4-6 seminte turtite, colturat-rotunjite, albe-roz.
Compozitie chimic. Semintele contin protide
(28-43%), substante extractive neazotate
(18-32%), grsimi (4-12%), celuloz
(1015%), alcaloizi (peste 3%), lupina, lupani-
na, lupinidina, hidroxilupanina care le confer
gust amar. n masa verde cantitatea de alca-
loizi este de 3-7 ori mai mic dect n boabe si
scade pe msur ce planta se maturizeaz;
continutul n protide este ridicat (22%). Ali-
mentatie. Din seminte se poate prepara un
surogat de cafea. Bioterapie. Semintele au
utilizri terapeutice n medicina uman traditio-
nal ca: diuretic, febrifug, emenagog, hipogli-
cemiant, cicatrizant. n urma unor studii se indi-
c ca succedaneu al insulinei n formele usoare
de diabet. Extractul fluid de seminte mpiedic
cresterea glicemiei si glicozuriei. Actiunea se
datoreaz alcaloidului lupanina, care are ns
si o toxicitate de care trebuie s se tin seama.
Recoltare. Semintele (Lupiniisemen) se recol-
teaz cnd pstile din vrful plantei s-au copt.
Se culeg cu mna. Se desfac pentru eliberarea
semintelor. Se usuc n strat subtire n camere
aerisite sau poduri acoperite cu tabl. Se ps-
treaz n pungi de hrtie sau saci textili. Medi-
cin uman. Uz intern. Pentru tratarea hel-
mintozei, formelor usoare de diabet, febrei, n
reglarea ciclului menstrual: extract fluid de se-
minte, cte 1 lingurit de 2-3 ori pe zi, dup
mese. Extractul se obtine prin fierberea semin-
telor n ap. Uz extern. Pentru tratarea afec-
tiunilor cutanate, abcese, furuncule: comprese
cu extract fluid de seminte. Agricultur. Folo-
sit ca ngrsmnt verde pentru ameliorarea
solurilor nisipoase. Acumuleaz n sol pn la
200 kg azot. Zootehnie. Utilizat ca nutret
l upi n gal ben 432 lupulin

verde, fn sau siloz, singur sau n amestec cu
ovz, orz, porumb, iarb de Sudan. Introdus n
hrana animalelor timp ndelungat sau n
cantitti mari le provoac lupinoz (intoxicatie
acut), ori lupinism (intoxicatie cronic).
Boabele se pot folosi n furajarea animalelor
dup ce se tin 24-36 ore n ap, apoi se fierb n
vase nchise timp de 1-2 ore, se scurge apa,
iar boabele se spal sub un curent de ap.
Boabele crude dau foarte bune rezultate n
hrnirea pestilor. Apicultur. Specie melifer.
Furnizeaz albinelor culegeri de nectar, polen
si man. Productia de miere, 20-40 kg/ha.
Fr pondere economico-apicol. Ornamen-
tal. Cultivat n grdini ca plant decorativ (v.
Pl. XXIII, 1).
LUPIN GALBEN (Lupinus luteus),
fam. Fabaceae. Plant erbacee, anual, aloga-
m, acidofil, originar din regiunea medi-
teranean; se mai numeste cafele, cafelute,
floare nipral, mzriche turceasc, nipral
galben. Genetic, 2n = 52. Cultivat pe soluri
usoare, nisipoase, suficient de umede si cu
reactie acid. Rspndit n regiunea me-
diteranean. Descriere. Rdcin pivotant,
ramificat, lung pn la 100 cm. Tulpin
dens-proas, ramificat de la baz, nalt de
70-90 (120) cm. Frunze palmat-compuse,
alterne, din 9 (8-12) foliole lat-lanceolate,
proase pe ambele fete. Flori galbene, miros
de rezed, asezate n verticile, apoi reunite n
raceme. Polenizare entomofil. Fruct, pstaie
usor curbat, galben-brun, proas, cu
4-7 seminte glbui prevzute cu pete negre ori
brune. Compozitie chimic. Semintele contin
proteine (39,5%), substante extractive
neazotate, lipide, celuloz, alcaloizi toxici (lu-
pinina, lupinidina, lupanina, hidroxi-lupanina,
sparteina) pn la 3,87% si ictrogen care ac-
centueaz toxicitatea. Plantele verzi contin
proteine (pn la 22%), substante extractive
neazotate, lipide, celuloz si de 3-7 ori mai
putini alcaloizi dect semintele. Alcaloizii scad
cantitativ din masa verde pe msur ce planta
se apropie de maturitate. Agricultur. Folosit
ca ngrsmnt verde pe terenurile nisipoase.
Contribuie la ameliorarea solurilor. Acu-
muleaz n sol pn la 200 kg azot la ha. Zoo-
tehnie. Utilizat n hrana animalelor ca nutret
verde, fn sau siloz. Cultivat singur sau n
amestec cu ovz, orz, porumb, iarb de
Sudan. Dat animalelor n cantitti mari le
provoac o intoxicatie acut (lupinoz) sau
cronic (lupinism). Alcaloizii produc iritarea
t ubul ui di gest i v ext eri ori zat pri n
gastroenterit, leziuni digestive si necrotice
ale celulelor hepatice si canalelor biliare cu
aparitia icterului toxic si de staz; accelerarea
btilor inimii si apoi o insuficient cardiac;
excit scoarta cerebral, cu actiune depresiv
asupra centrilor nervosi medulari; afecteaz
rinichii prin iritarea mucoaselor. Animalele
cele mai sensibile sunt ovinele si cabalinele.
Bovinele au sensibilitate mijlocie. Pentru o
oaie doza toxic este de 500 g plant uscat
sau 300 g coji de psti, ori 100 g seminte (v.
Pl. XXXIII, 2).
LUPULIN, substant organic aro-
matic si amar secretat de perii glandulari
solzosi pluricelulari de pe bracteele inflores-
centelor femele de hamei. Utilizat n aroma-
tizarea si conservarea berii.


MAC (Papaver somniferum), fam. Pa-
paveraceae. Plant erbacee, anual, calcifil,
glaucescent, alogam, cultivat, originar din
regiunea mediteranean; se mai numeste afion,
asias, mac alb, mac albastru german, mac de
grdin, mac involt, mac negru, mag, moaci,
paparoane, somnisor. Genetic, 2n = 22. Cultivat
din Antichitate, de ctre popoarele din Asia
Mic, de unde s-a rspndit n China, India,
Sudul Europei, Nordul Africii. Mentionat n
lucrri antice grecesti de Homer (cultura plantei
si utilizarea ei pentru ulei si n scopuri medi-
cinale), Hesiod (cultura intensiv a macului),
Hipocrat (descrie pe larg cultura macului si
modul de extragere si folosire a latexului n
scopuri medicinale. Pliniu cel Btrn a denumit
planta Papaver, denumire pstrat si de Linne.
Planta este cultivat pe suprafete mari n
Federatia Rus si alte tri din C.S.I., Ungaria,
Polonia, Cehia, Slovacia, Germania, Bulgaria
si Romnia, n India, China, trile Orientului
Apropiat. Descriere. Rdcin pivotant, lun-
g de 20-25 (80) cm, groas de 1-2 cm, cu
ramificatii secundare pe o raz de 30-50 cm.
Tulpina erect, neted, cilindric, cerificat,
nalt pn la 150 cm, simpl sau putin ra-
mificat n partea superioar. Frunze ntregi,
alterne, alungit-ovate, acoperite cu cear, cu
margini neregulat-incise, glabre, cele tulpinale,
inferioare si mijlocii, scurt-petiolate sau subse-
sile, cele superioare, sesile; fata superioar cu
nervur proeminent. Flori mari, solitare, cte
1-10 pe o plant, cte una pe ramur, acti-
nomorfe, violete, albe, roz sau rosii, cu o pat
mai nchis la baza petalelor. Polenizare ento-
mofil. nflorire, VIVIII. Fruct, capsul sferic,
ovoid sau usor-ovoid, turtit, cu stigmat per-
sistent (aspect de rozet). Toate organele plan-
tei, exceptnd semintele, contin vase laticifere
pline cu latex care cuprinde, n compozitia sa,
cca 40 alcaloizi. Latexul din capsulele imature
sau verzi contin foarte multe principii active.
Rspndit n cultura tuturor trilor cu climat
temperat. Compozitie chimic. Capsulele (si
opiul) contin alcaloizi de tip morfinian: morfina,
codeina, tebaina, pseudomorfina, neoptina,
10-hidroxicodeina, salutaridina, codeinona; al-
caloizi de tip benzil- si benziltetrahidroizochino-
lina: papaverina, laudanosina, laudanidina,
laudanina, papaveraldina, codamina, palaudi-
na, reticulina, orientalina; alcaloizi de tip ftalili-
zochinolin: pacodina, tetrahidropapaverina,
narcotina, narcotolina, narceina, oxinarcotina,
gnoscopina, narceinimida; alcalozi de tip pro-
topin: protopina, criptopina, a-allocriptopina,
p-allocriptopina; alcaloizi de tip aporfin:
corituberina, magnoflorina, izoboldina; alcaloizi
de tip protoberberin: coreximina, izocoripalmi-
na, canadina, scoulerina, stefolidina, captizina,
berberina; alcaloizi de tip N-metilreadin: pa-
paverubinaC, D, E, glaudina; enzime: oxidaze,
peroxidaze, fenoloxidaze, invertaza, polifeno-
laza, tirozinaza, metiltransferaze, demetilaze,
fosfataze, fosfomonoesteraz, proteaz;
mac 434 mac

glucide simple: glucoza, fructoz, zaharoz,
xiloz, sedoheptuloz, manoheptuloz, glice-
romanooctuloz; poliglucidele din capsule: ho-
loceluloza (57,3%), pentozani (22%), pectine
(9,4%) etc. Opiul mai contine acizi organici:
meconic (3-6,5%), lactic (1-2%), malic, tartric,
citric, acetic, succinic. Din pericarpul fructelor
tinere s-au izolat acizii: p-hidroxibenzoic, va-
nilie, p-cumaric, cafeic, ferulic, sinapic etc. Din
capsulele uscate s-au izolat acizii: cafeic
(20,4 mg%), p-cumaric (3,3 mg%), ferulic, p-
oxibenzoic. Opiul contine acizi anorganici:
sulfuric, fosforie, sub form de sruri (Mg, Ca,
NH
4
) sau legati de alcaloizi. Ceara de pe ca-
psule este format din esteri ai acizilor palmitic
si cerotic cu alcool cerilic. Substantele anor-
ganice din capsule si opiu: ap, Na, K, Ca, Mg,
B, Al, Si, Ti, Mn, Fe, Cu, Pb, PO
4
.n capsule s-a
gsit si Hg (0,01 mg%). Semintele contin sub-
stante anorganice (Ca, Mg, Al, Si, Fe, Cu, Zr,
Mo, Ni, Mn, Ti) si substante organice reprezen-
tate prin ulei gras (45-55%), proteine (20-
24%), aminoacizi liberi (cistein, prolin,
glutamin, asparagin, glicin, alanin, acid
glutamic, valin, metionin, tirozin, leucin),
gl uci de (5, 6-7, 67%), vi t ami nel e B
1
(0,74-1,36 mg%), B
2
(0,75-1,203 mg%), acid
nicotinic (0,80-1,28 ng%), urme de alcaloizi
(narceina, narcotina, tebain, morfin, lauda-
nosina, papaverina, codein), enzime (amino-
peptidaze, diastaze, lipaze, nucleaze, emulsi-
n, arginaz). Tulpina si frunzele contin
substante anorganice formate din K, Ca, Na,
Mg, Fe, S, P, Si, Cl si substante organice repre-
zentate prin alcaloizi, aminoacizi liberi, glucide,
acizi organici, vitamine. Rdcinile contin
alcaloizi (0,08-0,12%); cea mai mare cantitate
de codein se acumuleaz n rdcini. (Viorica
Cucu, C. Bodea, Cristina Cioac, 1982).
Toxicologie. Toate organele plantei, excep-
tnd semintele, contin latex constituit din nu-
merosi alcaloizi toxici. Alimentatie. Semintele
sunt folosite ca atare n cofetrii si brutrii,
uleiul extras din seminte are deosebite calitti
culinare. Industrie. Din seminte, prin presare
la rece, se obtine uleiul comestibil utilizat n
alimentatie, cofetrie, industria conservelor. De
la a doua presare (la cald) se obtine uleiul
sicativ, utilizat la fabricarea vopselelor, lacu-
rilor, culorilor pentru pictur etc. Din opiumul
brut se extrage morfina si alte produse farma-
ceutice. Opiumul se obtine din capsulele
neajunse la maturitate sau din cojile capsulelor
mature. Capsulele verzi se cresteaz seara.
Din ele se scurge un suc lptos, care se nt-
reste si se brunific opiul brut. Bioterapie.
Capsulele plantei prezint important terapeu-
tic pentru medicina uman si veterinar.
Produsul oficinal contine cel putin 11 % morfin.
Alcaloizii cei mai importanti cu ntrebuintri n
terapeutic sunt papaverina, narcotina, mor-
fina, codeina. Alcaloizii din grupa morfinei ac-
tioneaz ca analgezici hipnotici si narcotici, iar
cei din grupa benzilizochinolinei ca spasmolitici.
Opiul a fost folosit din cele mai vechi timpuri, ca
medicament, n primul rnd pentru actiunea
analgezic a morfinei. Papaverina, putin toxi-
c, actioneaz spasmolitic asupra musculaturii
netede. Se prescrie n afectiuni ale tractului
gastrointestinal, ale vezicii biliare si urinare.
Sub form de clorhidrat de papaverina, intr n
compozitia produsului Lizadon. Codeina are
efect sedativ asupra centrului tusei. Este mai
putin toxic dect morfina. Se administreaz
pentru calmarea dispneei n astm, tuse, bronsi-
te. Intr n compozitia medicamentelor Code-
nal si Tusomag. Actioneaz antitusiv. Narcoti-
na din opiu serveste ca materie prim pentru
obtinerea hidrostinei si cotarninei, utilizate ca
hemostatice n hemoragiile uterine. Clorhidra-
tul de narcotin este un sedativ al tusei mai
puternic dect codeina. Intr n compozitia
produsului Tusan. Morfina este una din cele
mai puternice calmante ale durerii. Provoac
obisnuint, dependent, ceea ce impune doze
crescnde pentru acelasi efect terapeutic. De-
termin intoxicatie cronic. Este inclus n lista
stupefiantelor. n doze terapeutice, morfina asi-
gur o liniste nsotit de euforie, greutate n
concentrare, somnolent sau somn. Uneori
apare senzatia de great, vom, prurit, ameteli si
senzatie de cldur. Reactiile emotionale se
diminueaz. Deprim respiratia. Scad secre-
tiile digestive si ntrzie golirea stomacului.
Creste secretia sudoral. Are loc deprimarea
motricitatii musculaturii netede a intestinului,
uterului si bronhiilor. Creste presiunea lichidului
cefalorahidian. Scade presiunea intraocular,
concomitent cu contractia musculaturii netede
circulare a irisului (mioz). Stimuleaz secretia
de hormon hipofizar antidiuretic, micsornd
diureza. Actiunea morfinei nu este identic cu
cea a opiului. Activitatea acestuia din urm
este mult mai complex si apartine sinergisme-
lor si antagonismelor alcaloizilor pe care i con-
tine. El are o actiune analgezic mai puternic
mac 435 mac

dect morfina. Nu poate fi aplicat parenteral.
Opiul se administreaz destul de rar sub form
de pulbere. Intr n compozitia preparatului
Pulvis Ipecacuanhae opiatus (Pulvis Doveri).
Preparate galenice: Tinctura Opii simplex
(1% morf i n), Ext ract um Opi i si ccum
(20% morfin), Sirupus Opii (0,05% morfin),
Sirupus Diacodii (0,01% morfin), Laudanum
Sydenhami (1% morfin) si Elixirul paregoric
(0,05% morfin). Preparatele pe baz de opiu
se administreaz la prescriptia medicului, ca
hipnotice sau analgezice. Tinctura si extractul
se mai prescriu n stri depresive hipocondre,
melancolie, unde nu se constat instalarea de-
pendentei fizico-psihice. Copiii pn la 3 ani
sunt foarte sensibili la morfin si opiu.
Administrarea n doze mici sau foarte mici poate
fi periculoas. Unele persoane adulte mani-
fest idiosincrazie fat de morfin, exteriorizat
prin eruptii tegumentare. Capsulele de mac,
precis dozate, intr n compozitia unor ceaiuri
medicinale mpotriva colicilor, sedative si
pentru gargar. Recoltare. Capsulele se recol-
teaz cnd semintele se desprind de pe peretii
lor. n aceast faz capsulele sunt tari si de
culoare galben-cenusie. ntrzierea recolta-
tului reduce continutul de morfin. Pe suprafete
mari recoltatul se face cu combina, iar pe su-
prafete mici manual. Capsulele obtinute din
treierat se depoziteaz n vrac, sub soproane
sau n locuri adpostite, unde, timp de o spt-
mn, se ntorc de mai multe ori pe zi.
Semintele se depoziteaz n ncperi uscate,
aerisite, n strat pn la 20 cm si se lopteaz
zilnic. Se ambaleaz n saci de iut si se ps-
treaz n depozite uscate, bine aerisite. Con-
ditiile de pstrare se impun cu strictete, altfel se
ncing usor, mucegiesc, rncezesc, si pierd
capacitatea germinativ si devin improprii
pentru extragerea uleiului sau pentru nsmn-
tare. Capsulele se ambaleaz n bale de pnz
sau de iut si se feresc de umezeal. Productia
de seminte, 500-1200 kg/ha, iar de capsule
350-450 kg/ha. Medicin uman. Uz intern.
Utilizarea empiric a unor extracte din capsule
pentru tratarea unor afectiuni interne poate pro-
duce accidente mortale. 1. Pentru tratarea st-
rilor depresive, melancolie: Tinctura Opii, n
prima zi de 3 ori cte 5 picturi, n ziua a doua
de 2 ori cte 5 picturi; n ziua a treia de 3 ori
cte 10 picturi, dup care n acelasi mod se
ridic doza cu precautie pn la 3 20 picturi
pe zi. Ajunsi la aceast doz tratamentul se
continu 2-3 sptmni, dup care doza se
reduce n sens invers. 2. Pentru tratarea stri-
lor depresive climacterice la femei si a tulbur-
rilor de comportament determinate de ateros-
cleroz la btrni, dozele mici de opiu se
prescriu mascate: Rp. Tinctura Opii 1,0-2,0 g;
Tinctura Strophanthi 5 g; Tinctura Convallariae
10 g; Tinctura Valerianae 20 g. D. s. intern, de
3-4 ori pe zi cte 10 picturi. n cazul
bolnavilor la care starea depresiv este
nsotit de starea de disconfort gastric pres-
criptia este: Rp. Tinctura Opii 1 g; Tinctura
Menthae 2 g; Tinctura Gentianae 3 g; Tinctura
Valerianae 4 g. D. s. intern de 3 ori pe zi cte
10 picturi naintea meselor (Em. Grigorescu,
I. Ciulei, Ursula Stnescu, 1986). Uz extern.
Ca analgezic si calmant n splaturi si
gargarisme la adulti: infuzie, din 1 lingurit
capsule mruntite peste care se toarn 200 ml
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute.
Se strecoar si se foloseste; decoct, din 1
lingurit capsule mruntite la 200 ml ap. Se
fierbe 2-3 minute. Se strecoar si se foloseste.
Atentie! La efectuarea gargarismelor lichidul
nu trebuie nghitit deloc deoarece pot aprea
intoxicatii grave, stri de precom si chiar
moartea. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea colicilor abdominale, ca
narcotic si hipnotic: pulbere de opiu, boluri,
pilule, extract uscat, tinctura cu 1 % morfin.
1. Dozele de tratament cu pulbere opiu:
animale mari (cabaline, bovine), 2-5-20 g;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 0,5-
1-2 g; animale mici (pisici, cini, psri),
0,05-0,1-0,5 g. 2. Dozele de tratament cu
extract animale mari (cabaline, taurine), 1-3-5
g; animale mijlocii (ovine, caprine, porcine),
0,2-0,5-1 g; animale mici (pisici, cini,
psri), 0,02-0,5 g. 3. Dozele de tratament cu
tinctur: animale mari (cabaline, taurine), 20-
50-100 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 2-5-15 g; animale mici (pisici, cini,
psri), 0,1-0,2-2 g. Empiric, n anumite zone
ale trii, animalelor care fat greu li se admi-
nistreaz decoct din capsule de mac. Probabil
decoctul are efect uterolitic-antispastic si anal-
gezic. La vac, scroaf si pisic pot aprea
reactii adverse determinate de morfin, care le
este contra-indicat din cauza strilor de
mac cornut 436 mac de cmp

excitatie. Simptome: stri depresive, ataxie,
sau stri de excitatie, cu accese rabiforme,
convulsii, urmate de paralizii, hipersalivatie,
meteorism, colici, tulburri respiratorii si car-
diace, mucoase subicterice, hematurie, albu-
minurie. Se intervine cu splaturi gastrice prin
sifonare, ap albuminat, crbune medicinal,
tanin, purgative saline sau ulei de ricin, per-
manganat de potasiu. Zootehnie. Turtele re-
zultate dup extragerea uleiului reprezint un
nutret valoros. Contin proteine (28%), substante
grase (11%), hidrati de carbon (12%), sruri
minerale. Sunt utilizate la hrnirea animalelor,
mai ales pentru taurinele puse la ngrsat. Ani-
malele intoxicate cu planta de mac manifest
tulburri nervoase, tulburri digestive, midria-
z, respiratie greoaie. Sericicultur. Frunzele
se folosesc n hrana unor viermi de mtase.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de polen, pentru cresterea
puietului. Pondere economico-apicol mic.
Ornamental. Cultivat n grupuri pe peluze,
utilizat ca floare tiat. Vopsitorie. Florile po-
sed proprietti tinctoriale. Utilizate pentru vop-
sirea fibrelor naturale n verde. Florile proaspt
culese se fierb n ap 60 minute. Se strecoar.
n solutia obtinut, cald, se dizolv piatra acr
(50-60 g/kg material). Se amestec putin
pentru a se dizolva si uniformiza. Se nmoaie
materialul n ap. Se scoate, se las s se
scurg. Se introduce apoi n vasul cu solutia de
vopsit. Se fierbe 30 minute. Se scoate si se
usuc la umbr (v. Pl. XXXIII, 3).
MAC CORNUT (Glaucium cornicu-
latum), fam. Papaveraceae. Plant erbacee,
anual, terofit, xeromezofit, moderat termofi-
l, acido-neutrofil, ntlnit prin locuri cultiva-
te, vii, locuri ruderale, comun n toate judetele
trii; se mai numeste mac slbatic, macsor,
paparone, paparun, pprun. Genetic,
2n= 12. Fitocenologic, ncadrat n Secalietea.
Rspndit n Asia si Europa. Descriere. R-
dcin pivotant. Tulpin erect, simpl sau
ramificat, dispers-setos-proas, - albs-trui-
verde, nalt de 15-30 cm. Frunze profund
penat sectate, cu segmente lacerat ascutit din-
tate, mai mult sau mai putin proase; cele su-
perioare sesile, iar cele inferioare petiolate.
Flori solitare, portocali, rosiatice sau rosii, la
baz cu o pat neagr-liliachie, pedunculate,
asezate la subsuoara frunzelor; caliciul din
2 sepale proase, caduce; corola din 4 petale
libere; androceul, din numeroase stamine gl-
bui; gineceul, cu ovar superior, cilindric alungit,
des alb pros, stigmat mai mult sau mai putin
sesil, bilobat cu 2 coarne. nflorire, VIVIII.
Fruct silicviform, foarte lung, setos pros. Se-
minte numeroase, negre, hemisferice, reticula-
te. Compozitie chimic. Nestudiat. Probabil
contine alcaloidul glaucin. Industrie. Din se-
minte se extrage prin presare ulei folosit la fa-
bricarea spunului. Bioterapie. Planta ntreag
are utilizri terapeutice n medicina uman tra-
ditional. I se atribuie proprietti sedative si
diuretice. Folosit pentru tratarea bolilor ner-
voase. Recoltare. ntreaga plant, partea ae-
rian si rdcina (Glauciicorniculatiherba etra-
dix), se recolteaz n timpul nfloririi. Se usuc
la umbr, de preferat n poduri acoperite cu
tabl, n strat subtire. Se pstreaz n pungi de
hrtie sau saci de hrtie. Medicin uman. Uz
intern. Empiric, pentru tratarea bolilor nervoa-
se: infuzie, din 1 lingurit pulbere plant peste
care se toarn o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 5 minute. Se strecoar. Se
bea cu precautie pe parcursul unei zile n mai
multe reprize.
MAC DE CMP (Papaverrhoeas),
fam. Papaveraceae. Plant erbacee, anual,
spontan, terofit, mezoxerofit, mezoterm
spre moderat-termofil, prezent pe soluri
slab-acid-neutrofile, revene, pn la reavn-ji-
lave, alogam; se mai numeste macul-cucului,
mac de grdin, mac iepuresc, mac psresc,
mac rosu, mac slbatic, mcut, paparoane,
pipaci, pipijoare. Genetic, 2n = 14. ntlnit n
regiunile de ses si dealuri prin semnturi (mai
ales de cereale), prloage, miristi, pe lng ci
ferate si margini de drumuri, pe soluri grase,
argiloase, nisipoase sau pe loess cu mult
calciu. Fitocenologic, Car. Secalietea. Rspn-
dit n Europa, Asia, Africa. Introdus n America
de Nord, Australia, Noua Zeeland, unde
creste ca buruian. Descriere. Rdcin pivo-
tant, albicioas. Tulpin erect, nalt de
20-90 cm, adesea ramificat, cu peri desi,
aspri. Frunzele de la baz penat-sectate, cu
numerosi dinti pe margine, petiolate, cele supe-
rioare sesile, lobate sau dintate, foarte proa-
se. Flori solitare, rosii-nchis, cu sau fr pat
la baza petalelor, peduncul lung si pros, cali-
ciul din 4 sepale caduce; corol dialipetal, cu
4 petale; androceu cu numeroase stamine, cu
filamente negre sau rosii-negricioase, antere
mac de munte 437 mac gal ben

albstrui-verzui; gineceu cu stigmatul sub for-
m de disc. Polenizare entomofil. nflorire,
VVII. Fruct, capsul poricid, terminat cu
disc stigmatic din 8-12 lobi, glabru. Seminte
reniforme, reticulate, brun-nchise. Compozi-
tie chimic. Petalele florilor contin un antocia-
nozid cu gianidol care le coloreaz n rosu;
alcaloizii readina, reagenina si alti cu structur
neelucidat; mucilagii, mecocianin, mecope-
largonidin. Alimentatie. Petalele se pot utiliza
drept colorant vegetal pentru produsele de co-
fetrie. Bioterapie. Petalele florilor au utilizri
terapeutice n medicina uman si veterinar.
Proprietti: actiune usor sedativ si narcotic,
emolient, antiseptic, antitusiv (behic), su-
dorific. Indicate n bronsite acute, grip, la-
ringite acute, tuse, stri a frigore, insomnii. Me-
dicina popular uman le foloseste si n
tratamentul pojarului. Recoltare. Petalele
florilor (Rhoeados flos) se recolteaz dup ce
se ridic roua. Se desprind usor de pe
receptacul. Nu se preseaz pentru c se bruni-
fic. Se aseaz n cutii de carton sau cosulete
cptusite cu hrtie. Se usuc pe rame, n strat
subtire, n camere bine aerate. Contactul cu
soarele le decoloreaz. Artificial, se usuc la
35 C. Se pstreaz n pungi de hrtie la loc
uscat. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea tusei de diverse etiologii, bronsitelor
acute si cronice, laringitelor acute, gripei, com-
baterea insomniilor: infuzie, din 1 lingurit petale
uscate peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se bea f ractionat n timpul unei
zile. Bun somnifer pentru copii si btrni. Se
face si gargar. 2. Pentru combaterea in-
somniilor: pilule sedative, preparate din 0,10 g
extract moale de mac si 0,05 g extract moale
de rizom de lemn dulce, pentru o pilul. Se iau
2-4 pilule seara nainte de culcare. Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea afec-
tiunilor respiratorii, strilor a frigore: infuzie, din
1-2 g petale flori peste care se toarn 100 ml
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se rceste. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
10-20-30 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 5-10 g; animale mici (pisici, cini,
psri), 1-2-3 g. Apicultur. Specie melifer.
Florile sunt vizitate de albine. Furnizeaz n-
semnate cantitti de polen pentru cresterea
puietului n stup. Pondere economico-apicol
mic. Agricultur. Buruian problem pentru
culturile de cereale, lucerniere si trifoisti.
Combatere prin introducerea asolamentului
cu porumb furajer, cnep etc., cu rol de
nbusire a acestei specii; ngrsminte
organice si minerale, erbicidare (Gh. Anghel
si colab., 1972) (v. Pl. XXXIII, 4).
MAC DE MUNTE (Papaver coro-
na-sancti-stephani), fam. Papaveraceae. Plant
erbacee, peren, hemicriptofit, xeromezofit,
microterm, slab-acid-neutrofil spre neu-tro-
bazifil, ntlnit pe grohotisuri calcaroase si
pe locuri stncoase din zonele alpin si sub-
alpin a Muntilor Rodnei, tibles, Bucegi, Br-
sei, Fgras, Retezat; sin. mac galben. Specie
ocrotit prin lege. Fitocenologic, ncadrat n
Papavero-Thymion pulcherrimae. Rspndit
numai n M-tii Carpati (endemic). Descriere.
n pmnt, rizom bine dezvoltat, acoperit cu
vaginele frunzelor din anul trecut. Frunze sim-
plu-penate, lipsite de peri, dispuse n rozet.
Floarea galben, la uscare capt culoarea
galben-portocalie; axul ce poart floarea este
alipit-pros; caliciul din 2 sepale caduce; corola
din 4 petale libere, opuse, acoperindu-se cu
marginile; androceul din numerose stamine
galbene, filiforme; gineceul din ovar superior,
cu ovule anatrope, stigmat radiar, sesil, asezat
pe un disc. nflorire, VII-VIII. Fruct, capsul,
obovat, longitudinal-costat, proas, cu stig-
mat 4-8 radiat (v. Pl. XXXIII, 5).
MAC GALBEN (Glaucium flavum),
fam. Papaveraceae. Plant erbacee, anual,
bianual, rar peren, spontan, terofit, xerofi-
t spre xeromezofit, moderat termofil, aci-
do-neutrofil, origine mediteranean, ntlnit
pe soluri nisipoase, aride, pe colinele din sudul
trii, sporadic n Cmpia de Vest, n Moldova si
Transilvania; se mai numeste mac cornut gal-
ben. Genetic, 2n = 14. Fitocenologic, ncadrat
n Festucetalia valesiacae. Recent introdus n
cultur n zona de sud-vest a Romniei. Reco-
mandat a fi cultivat n Cmpiile Brganului,
Burnasului si Olteniei. Are perspectiv biotera-
peutic. Rspndit n regiunea mediteranean,
n Asia Mic, Crimeea, Caucaz, adventiv n
Europa Central, Europa de Nord si S.U.A.
Descriere. Rdcin pivotant. Tulpin erect,
ramificat, dispers proas sau glabr, nalt
de 40-100 (140) cm. Frunze superioare ovate,
cu baza profund cordat, aplexicaule, profund
mac galben 438 mac iranian

pentalobat, cu lobi triunghiulari ovati, cu
marginea inegal dintat, glabre sau dispers p-
roase; frunze inferioare petiolate, lungi de
15-35 cm. Flori solitare, mai mult sau mai putin
pedunculate, galbene ca lmia sau galbe-
ne-aurii; caliciul din 2 sepale usor proase sau
glabre, caduce; corola dialipetal, cu 4 petale;
androceul din numeroase stamine, intens gal-
bene; gineceul, cu ovarul superior verde, tuber-
culat scabru sau neted, posesor a numeroase
ovule anatrope, stigmat sesil prevzut cu dou
coarne, galben. nflorire, VIVIII. Polenizare
entomofil. Fruct capsul. Compozitie chimi-
c. Insuficient studiat. Toate organele plantei
contin alcaloizi (1,5-2,5%), din care cel mai
important este glaucina (1-1,5%); cantitatea
cea mai mare de glaucina se afl n fructe si n
frunze (L.S. Muntean, 1990). Bioterapie.
Prtile aeriene ale plantei prezint important
terapeutic n medicina uman cult si tradi-
tional. Glaucina pe care o contine actioneaz
antitusiv, spasmolitic, diuretic. Are nsusiri simi-
lare codeinei, obtinut din Papaver somnife-
rum. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei
(Glaucii flavumiherba) se recolteaz n faza de
nflorire si nceputul formrii fructelor. n aceas-
t perioad continutul de glaucina este maxim.
Din cultur recoltarea se face cu cositori meca-
nice, iar din flora spontan manual. Se usuc n
spatii special amenajate. Uscarea artificial, la
60-80 C. Dup uscare produsul se ambaleaz
n saltele de pnz. Pn la folosire se ps-
treaz n ncperi uscate. Productia uscat
1-2 t/ha; n primul an de vegetatie, si de
2-3 t/ha n anul al doilea. Pentru extractia glau-
cinei, herba uscat se taie n fragmente de
5-8 cm. Randamentul este mai bun. n mediul
stesc, petalele florilor (Glaucii flavumi flos) se
recolteaz cu mna si se usuc n podurile
caselor acoperite cu tabl. Se pstreaz n
pungi de hrtie. Sunt folosite pentru tratarea
bolilor cilor respiratorii si pentru mrirea diure-
zei. Medicin uman. Uz intern. Empiric, pen-
tru tratarea tusei, bronsitelor acute si cronice,
laringitelor acute, gripei, mrirea diurezei:
infuzie, din 1 lingurit petale uscate peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 10 minute. Se strecoar. Se bea
fractionat n cursul zilei. Apicultur. Specie
melifer. Florile sunt vizitate de albine. Furni-
zeaz nsemnate cantitti de polen pentru
cresterea puietului n stup. Pondere economi-
co-apicol mic.
MAC IRANIAN (Papaver bractea-
tum), fam. Papaveraceae. Plant erbacee, pe-
ren, cu o mare plasticitate ecologic, cultivat
n scopuri ornamentale si de curnd ca specie
medicinal de perspectiv; se mai numeste
mac bracteat, mac rosu de grdin. Genetic,
2n= 14. Originar din Iran, unde este ntlnit n
flora spontan, la altitudini de 1800-3000 m.
Descoperit de Lindleyn 1812. Atentie deosebit
i se acord din 1972, cnd solicitrile pentru
codein au crescut considerabil. Luat n cul-
tur de numeroase tri: Israel, Turcia, Ungaria,
Marea Britanie, S.U.A., Australia, Franta, Ger-
mania, India, Iran, Irlanda, Japonia, Olanda,
Norvegia, Polonia, Federatia Rus si alte tri
din C.S.I., Elvetia, Iugoslavia, ca urmare a
actiunii ntreprinse la scar mondial de ctre
O.M.S. n Romnia s-au initiat studii de introdu-
cere n cultur din 1977, la SCPMA Fundulea si
Institutul Agronomic din Cluj-Napoca. Se cultiv
din 1985, folosindu-se soiul local De Clrasi".
Se poate cultiva n toate zonele agricole ale
trii. Pretinde soluri fertile, cu textur mijlocie,
luto-nisipoase spre nisipoase, bine drenate.
Cerinte moderate fat de umiditate, cu exceptia
perioadei de germinare a semintelor. Reactio-
neaz favorabil la irigare. Pretentioase la lumin,
factor care stimuleaz germinatia semintelor si
ntregul proces fiziologic al plantei. Pretentioa-
se la temperatur mai ales n perioada germi-
nrii semintelor. La 20-30 C durata germinrii
semintelor este de 12 zile. Scderea tempera-
turii reduce capacitatea germinativ. Poate fi
mentinut n cultur 4-5 ani. Rspndit n flora
spontan din Iran si Turcia. n Europa se cultiv
de peste 80 de ani ca specie ornamental n
grdinile botanice sau grdinile publice.
Descriere. Rdcin pivotant. Tulpin nalt
de 50-60 (130) cm, ramificat, acoperit cu
peri albiciosi. Frunze penat sectate, cu margini-
le dintate, proase. Flori solitare, cte una n
vrful tulpini, nconjurate de 3-8 bractei proa-
se cu aspectul unor frunze mici; caliciul caduc;
corola, din 6 petale colorate rosu-nchis cu o
pat neagr l a baz androceul , di n
300400 stamine, cu antere rosii-violet; gine-
ceul, cu ovar superior purttorul unei placentatii
parietale si stigmat cu 15-18 radii. nflorire, V.
Fruct capsul piriform, unilocular, multisep-
tat, indehiscent. Seminte mici, reniforme, cu
suprafata reticulat, maronii cu o nuant
roscat. Compozitie chimic: planta contine
alcaloizii tebain (90%), a-stilapin, protopin,
macle 439 macrogametogenez

alpinigenin, oripavin, bractamin, bractein,
bractavin, salutaridin, bracteolin, nuciferi-
n, mebambridin, oxisanguinarin, coptidin,
orientalidin. Semintele contin lipide (27%),
azot proteic (28%), glucide (40%), rizine. Peta-
lele contin antocianozide. Recoltare. Capsulele
(Papaveris bracteati fructus sau Papaveris
bracteati capita) se recolteaz ncepnd din
anul al doilea de vegetatie. Recoltarea se face
la sfrsitul ciclului de vegetatie. Pe suprafete
mari se foloseste combina. Pe suprafete mai
mici recoltarea se face cu secera. Uscarea, n
strat subtire, pe platforme betonate, sub so-
proane. Dup ce s-au uscat, semintele se scot
din capsule cu mna. Capsulele se ambaleaz
n sal tel e de pnz rar. Producti a, 600-
700 kg/ha capsule uscate, fr seminte.
Productia de seminte, 300-400 kg/ha. Partea
erbacee a plantei (Papaveris bracteati herba)
se recolteaz prin cosire la sfrsitul anului doi
de vegetatie. Se usuc la umbr, n strat foarte
subtire. Rdcinile (Papaveris bracteati radix)
se recolteaz ca materie prim vegetal la des-
fiintarea culturii. Se usuc n soproane, n strat
subtire, dup care se ambaleaz n saltele de
pnz rar si se expediaz industriei prelucr-
toare. Industrie farmaceutic. Capsulele,
herba si rdcinile sunt utilizate pentru extra-
gerea tebainei, care apoi este convertit chimic
n codein din care se fabric medicamente
antitusive si analgezice. Din 600-700 kg cap-
sule se extrag 4-5 kg tebain. Bioterapie. Te-
baina se foloseste n tratamentul unor boli
grave, avnd efect asemntor morfinei, pre-
venind ns morfinomania. Spre deosebire de
morfin, tebaina nu se transform n heroin.
Apicultur. Specie melifer. Furnizeaz albi-
nelor culegeri de polen necesar ntretinerii
familiilor de albine.
MACLE, URSINII
MACROBLASTE (Macroblastus),
ramuri lungi, ramificate, cu internodii lungi si
noduri distantate. Internodiile se alungesc mult
n cursul unui an. ntlnite la plante lemnoase;
sin. dolicoblaste.
MACROGAMETOGENEZ, pro-
ces de dezvoltare a sacului embrionar, care
reprezint gametofitul femel. La gimnosperme
(pinofite) (fig. 159), sacul embrionar reprezint

Fig. 159. Macrosporogeneza si macrogametogeneza
la pinofite (gimnosperme) (ovulul de pin): a -
sectiune longitudinal printr-un ovul tnr; b -
celul nucelar mrit; c - prima etap a
diviziunii meiotice (diviziune reductional); d - a
doua etap a diviziunii meiotice (diviziune
ecuational); e - celula-mam a endospermului
pr i mar s i c el e 3 c el ul e c ar e s e r es or b;
f-i - diviziunea nucleului celulei-mame si formarea
endospermul ui pri mar; j - ovul ul di f erent i at;
1 - micropil; 2 - integument; 3 - celul nucelar;
4 - nucel; 5- endosperm primar; 6-arhegoane.
celula-mam a endspermului primar. Prin mai
multe diviziuni succesive se formeaz un tesut
haploid numit endosperm primar, omologat cu
protalul femei al pteridofitelor. Endospermul
primar devine tesut de rezerv al semintei.
Unele celule ale endospermului primar, aflate
la polul micropilar, devin celule-mame ale arhe-
goanelor. Prin diviziunea lor rezult celula-mam
a gtul ui arhegonul ui si cel ul a central
(fig. 160). Prin diviziuni ulterioare, din prima ia
nastere gtul arhegonului, iar din a doua se
formeaz celula superioar si oosfera. Celula
superioar se gelific, dispare si rmne numai
oosfera, care reprezint gametul femei. Gtul
arhegonului si oosfera formeaz la un loc
arhegonul sau corpuscula, nglobat n endos-
permul primar. La angiosperme (magnoliofite)
(fig. 161), nucleul haploid al sacului embrionar
se divide mitotic, rezultnd dou nuclee. Unul
migreaz la polul micropilar, iar cel de al doilea
la polul salazal al sacului embrionar. Urmeaz
nc dou diviziuni mitotice succesive ale fiec-
rui nucleu rezultnd, n final, opt nuclee, grupate
cte patru la cei doi poli ai sacului embrionar.
Din fiecare grup de nuclee, cte un nucleu
migreaz spre zona central a sacului em-
brionar, unde fuzioneaz formnd un nucleu
diploid numit nucleu secundar al sacului
macrogametogenez 440 macromicete

Fig. 161. Macrosporogeneza si macrogametoza la magnoliofite (angiosperme):
a - ovul tnr; b - celul nucelar mrit; c - prima etap a diviziunii meiotice (diviziune reductional); d-a
doua etap a diviziunii meiotice (diviziune ecuational); e - celula-mam a sacului embrionar si cele 3 celule
care se resorb; f-i- diviziunea nucleului celulei-mame a sacului embrionar cu formarea sacului embrionar;
j - ovul diferentiat cu sacul embrionar dezvoltat; 1 - integument extern; 2- integument intern; 3- micropil;
4 - nucel; 5- celul nucelar; 6- aparatul oosferei; 7- nucleu secundar al sacului embrionar; 8- aparat
antipodial; 9-salaza; 10-fascicul conductor libero-lemnos; 1 1 funicul.
embrionar. Acum, cele sapte nuclee din sacul
embrionar se nconjoar cu citoplasm si o
membran fin, rezultnd sapte celule. Trei
celule se deplaseaz la polul micropilar al sa-
cului embrionar si formeaz aparatul oosferei.
Celula cu pozitie median se numeste oosfera
si reprezint gametul femei. De o parte si alta a
ei se afl celelalte dou celule numite sinergi-
de. Alte trei celule se deplaseaz la polul sala-
zal al sacului embrionar si formeaz aparatul
antipodial; celulele se numesc antipode. Celula
diploid rmne n partea central a sacului
embrionar si reprezint celula secundar a sa-
cului embrionar.
MACROMICETE, grup eterogen de
ciuperci superioare, parazite sau saprofite, din
clasele ascomicete si bazidiomicete, cu corpu-
rile de f ructificatie vizibile cu ochiul liber. n dez-
voltarea lor trec prin stadiul vegetativ repre-
zentat de miceliul din substrat ce constituie
corpul sau talul ciupercii,urmat de stadiul fertil,
format din corpurile de fructificatie productoare
de spori, cunoscute sub denumirea popular
improprie de ciuperci" (Gh. Slgeanu,
A. Slgeanu, 1985). Corpurile de fructificatie
se formeaz n conditii favorabile de nutritie,
temperatur si umiditate. Apar n psla miceliu-
lui sub form de primordii mari ct o gmlie de
ac si rezult din aglomerarea si ntreteserea
hifelor. Cu timpul cresc, lund forma si dimen-
siunile caracteristice speciei. Se numesc asco-
carpi, la ascomicete, si bazidiocarpi, la
bazidiomicete. Ascocarpii sunt reprezentati de
periteciu si apoteciu. Bazidiocarpii au form de
crust (tip corticioid), ntins-rsfrnte (tip ste-
roid), strachin, strachin cu picior, cup, ureche
de iepure (claviform), sceptru, manet, plnie
(infundibuliform), tuf, tubercul, stea, pahar,
burduf, scoic sau evantai, copit, plrie cu
picior (-> fig. 50). Ciupercile din ordinul
Agaricales au bazidiocarpul format din plrie
macrosclereide 441 magnolie

sustinut de un picior. Forma plriei variaz n
functie de specie. Poate fi sferic, emisferic,
cilindric, convex, concav, infundibuliform
sau adncit, mamelonat, mucronat sau pu-
tin concav cu marginea dreapt, involut sau
revolut etc. Cuticula (pielita) plriei poate fi
neted, zbrcit, striat, reticulat, glabr, p-
roas, scuamoas, mtsoas, lnoas, fi-
broas, lipicioas. Piciorul are functia de a ridi-
ca si sustine plria. Poate fi plasat pe plrie
central, excentric si lateral. Forma lui poate fi
un bulb, butoi, cilindru, mciuc sau buzdugan,
fusiform, filiform, radiciform. Lungimea variaz.
Poate fi foarte gros (Boletus sp.) sau subtire
(Marasmius sp.). Partea terminal poate fi
bombat, rotunjit, ascutit, conic, radicifor-
m (-> fig. 51). Trama (carnea) bazidiocarpului
poate fi subtire sau groas si de consistent
diferit: crnoas, cartilaginoas, gelatinoas,
coriacee, suberoas sau lemnoas. Gustul
variaz n functie de specie; se poate defini ca
dulceag, acru, amar, piperat. Mirosul este spe-
cific de fin proaspt, de flori, fructe, cada-
vru, peste, ridiche, usturoi, cicoare, petrol,
spun, blegar, iod, amoniac, acid cianhidric!
Unele specii, prin rupere sau strivire, secret
un latex incolor sau colorat n alb, galben, por-
tocaliu, rosu. Culoarea fructificatiilor este dat
de pigmentii din citoplasm si peretii hifelor. Ea
difer de la o specie la alta. Chiar n cadrul
aceleiasi specii culoarea se schimb n functie
de umiditate si vrst. Pe timp ploios unele
ciuperci si schimb culoarea. Carnea sau su-
prafata de f ructificatie a unor specii si schimb
culoarea la atingere, rupere, strivire si devine
galben, albastr, verde, rosie, brun, neagr.
n contact cu aerul substantele pe care le
contine se oxideaz. Corpurile de fructificatie
au nsusirea de a produce sporii. Pe ele se
individualizeaz o suprafat fertil care
produce asce cu ascospori la ascomicete si
bazidii cu bazidiospori la bazidiomicete.
Regiunea fertil este neted la speciile mai
putin evoluate. La majoritatea bazidiomicetelor
ea are form de granule, negi, dinti, tepi,
nervuri, zbrcituri, coaste, pliuri, alveole,
labirinte, tuburi, lame. Ele se numesc
himenofori si sunt situati de obicei pe partea
inferioar a corpurilor de fructificatie. Pe ele se
diferentiaz himeniul format din celule asezate
n palisad din care se dezvolt ascele sau
bazidiile. n asce se formeaz ascospori si n
bazidii bazidiospori.
MACROSCLEREIDE -> SCLE-
REIDE
MACROSPOROGENEZA, pro-
ces de diferentiere, n ovul, a sacului embrionar
sau macrosporului. ntlnit n regnul vegetal la
gimnosperme si angiosperme. Gimnospermele
(pinofitele) au n nucela ovulului, subepidermic,
n vecintatea micropilului, o celul diploid ce
devine celul-mam a macrosporului. Ea se
divide meiotic prin pereti transversali, rezultnd
patru celule (o tetrad) numite macrospori. Di-
viziunea are loc n dou etape: n prima, celu-
la-mam a macrosporului se divide reductional
rezultnd dou celule haploide, n a doua etap
fiecare celul sufer o diviziune ecuational,
rezultnd patru celule haploide. Celula infe-
rioar, cea mai profund a tetradei, creste si
devine sac embrionar, numit si macrospor sau
megaspor. Celelalte trei celule rmase se
reduc, disprnd prin resorbtie. Cu formarea
sacului embrionar macrosporogeneza se n-
cheie. Urmeaz -> MACROGAMETOGENEZA
(> fig. 159, 160). Angiospermele (magnoliofite)
au nucela ovulului diploid. O celul sub-epi-
dermic a ei, aflat n zona micropilar, creste
si devine celula-mam a sacului embrionar sau
arhesporul femeiesc. Ea se divide mitotic rezul-
tnd o celul superioar, mai mic, si una infe-
rioar, mai mare. Celula superioar, numit si
parietal, marginal sau initiala calotei, nu se
divide sau se divide de cteva ori (periclinal si
anticlinal), dnd nastere calotei. Celula inferi-
oar, numit sporogen primar, celul-mam
macrosporal sau initiala sacului embrionar se
va divide de dou ori succesiv. Prima diviziune
este reductional, rezultnd dou celule ha-
ploide; a doua diviziune este ecuational sau
de maturatie, n care fiecare celul se va mai
divide o dat, rezultnd patru celule haploide
suprapuse numite tetraspori sau macrospori.
Primele trei celule degenereaz. Ultima celul
creste mult si devine sac embrionar, reprezen-
tnd gametofitul femei sau macroprotalul, prev-
zut cu un singur nucleu. Cu formarea sacului em-
brionar macrosporogeneza se ncheie. Urmeaz
-> MACROGAMETOGENEZA (-> fig. 161).
MAGNOLIE (Magnolia acuminata),
fam. Magnoliaceae. Arbore exotic, ntlnit n
sud-estul Americii de Nord, introdus n Rom-
nia n parcuri si grdini. La Simeria, pe soluri
aluvionare de lunc, vegeteaz ntr-un arboret
magnoliacee 442 magnoliofite

de amestec cu stejarul si ulmul. Rezistent la ger
si ngheturi trzii. Rezistent la temperaturi ridi-
cate din timpul verii, la secet, fum, praf, gaze.
Prefer terenuri afnate, fertile, revene,
adpostite. Temperament de semiumbr. Des-
criere. Tulpin dreapt, nalt pn la 30 m,
diametrul pn la 1 m, bine elagat n masiv.
Ritidom cenusiu-deschis. Lemnul cu duramen
putin evident, galben sau brun-glbui, alburn
ngust sau lat, glbui, raze medulare bine vi-
zibile n sectiune transversal, inele anuale
vizibile n linii tangentiale. Coroana larg-pirami-
dal n tinerete, apoi neregulat-ltit, frunzis
abundent. Lujerii glabrii, brun-roscati. Mugurii
alterni, pubescenti. Frunze mari, eliptice pn
la obovate, scurt-acuminate, pe margini ntregi.
Flori verzi-glbui, nemirositoare. nflorire, V-VI.
Fructe, polifolicule n form de con, lungi de
4-6 cm, cu semintele acoperite de un aril
rosu-nchis. Fructific la 2-3 ani. Capacitate
germinativ, 70-80%. Industrie. Lemn moale,
putin durabil, lucitor. Se usuc usor, se ncleia-
z si hituieste bine. Utilizat la fabricarea de
mobile, placaje, lambriuri, ambalaje, n
tmplria artistic, etc. Ornamental. Specie
rustic. Introdus n parcuri si grdini cu rol
decorativ. Se amplaseaz solitar sau n grupuri
de 3 exemplare, n locuri vizibile, pe lng
cldiri, pe marginea aleilor, ori n fata
masivelor. nmultit frecvent prin marcotaj.
Primvara si vara ornamenteaz prin flori,
coronament, iar toamna prin fructe care au
culoarea rosie.
MAGNOLIACEE (Magnoliaceae),
familie care cuprinde peste 200 specii de arbori
si arbusti, rspnditi n regiuni tropicale si sub-
tropicale, frecvent cultivati n regiunile tempe-
rate. Frunze mari, simple, alterne, cu stipele
cztoare. Flori mari, solitare, bisexuate
(hermafrodite), actinomorfe, cu nvelisul
nediferentiat (homoiochlamidee), colorat,
reprezentat de perigon petaloid cu un numr
nedefinit de tepale; androceul din numeroase
stamine (poliandrie primar); gineceu
dialicarpelar, superior, din numeroase carpele
asezate spirociclic pe un receptacul proe-
minent, alungit. Formul floral: h2 P
a
A
a
G
a
.
Polenizare entomofil. Fruct multiplu de tip
folicul, capsul, nucul, bac. Flora Romniei
contine 7 specii cultivate n scopuri orna-
mentale, din care 6 specii apartin genului
Magnolia si o specie genului Lepidodendron.
MAGNOLIOFITE (Magnoliophyta),
ncrengtur care grupeaz toate plantele an-
giosperme lemnoase (arbori, arbusti) si erba-
cee, perene si anuale, adaptate la mediul te-
restru, mlstinos si acvatic; sin. angiosperme.
Filogenetic provin dintr-un grup de gimnosper-
me strvechi ce au evoluat spre sfrsitul Jura-
sicului. Au mare expansiune si dominare n
Neozoic. Astzi nsumeaz cca 10 000 genuri,
cu aproximativ 290 000-300 000 specii, cuprin-
se n 300-412 familii (I. Pop si colab., 1983).
Majoritatea sunt autotrofe, putine saprofite si
parazite. Posed rdcini pivotante, rmuroa-
se si fasciculate. Tulpinile sunt ramificate mo-
nopodial sau simpodial. Cilindrul central este
un eustel si atactostel. Lemnul este format din
xiloholosid. Cresterea n grosime se face prin
cambiu si felogen. Frunzele sunt simple (ntre-
gi, lobate, sectate) sau compuse, dispuse pe
tulpin altern, opus sau verticilat. Floarea
reprezint organul caracteristic pentru repro-
ducere si provine din cea a gimnospermelor
strvechi. Organizarea si culoarea ei variaz n
functie de specie. Prtile componente mari
sunt caliciul, corola, androceul si gineceul ase-
zate pe receptacul. Caliciul si corola formeaz
nvelisul protector (periant) al androceului si
gineceului. Periantul poate fi dublu (diploclami-
deu) - format din caliciu si corol, simplu (mo-
noclamideu) - format numai din caliciu (periant
sepaloid), numai din corol (periant petaloid),
sau pot lipsi amndou, respectiv lipsite de
nvelis protector (alcamidee). Androceul format
din stamine reprezint elementul sexual ma-
scul din floare, iar gineceul format din carpele
reprezint sexul femei. Gineceul (pistilul) este
diferentiat n ovar n care se afl ovule, stilul si
stigmatul. n ovul (-> OVUL), se afl nucela
(macrosporange) n care se diferentiaz sacul
embrionar (macroprotalul), care contine oosfera
flancat de 2 sinergide, 3 antipode si nucleul
secundar al sacului embrionar (2n). Sacul em-
brionar cu continutul su reprezint generatia
gametofitic femel. Polenizarea este autoga-
m sau alogam. Polenul ajuns pe stigmat
germineaz, formeaz tubul polinic care str-
bate stilul si, prin micropil, ajunge la sacul em-
brionar. n vrful tubului polinic se afl celula
vegetativ, urmat de celula generativ care se
divide rezultnd doi gameti numiti spermatii. O
spermatie se uneste cu oosfera dnd nastere
zigotului (2n), din care se formeaz embrionul
cu 2-1 cotiledoane, iar alta se uneste cu
mahonia 443 malvacee

Fig. 162. Ciclul de dezvoltare la magnoliofite (angiosperme):
1 - planl cu flori (schem); 2-7-formarea ovulului si a sacului embrionar; 8-13-formarea grunciorului de
polen; 14 - fecundatia; 15-17- formarea semintei; 18 - plantula; G - gametofit; S - sporofit.
nucleul secundar al sacului formnd zigotul ac-
cesoriu (2n), din care rezult endospermul se-
cundar. Fecundatia este dubl. n urma fecun-
drii din ovul se formeaz smnta, iar din
peretele ovarului se formeaz fructul. Generatia
gametofitic redus la maximum este subordo-
nat sporofitului reprezentat prin plant
(fig. 162).
MAHONIA (Mahonia aquifolium),
fam. Berberidaceae. Arbust nalt pn la 1 m,
originar din regiunile temperate ale Americii de
Nord. Genetic, 2n = 28. Descriere. Formeaz
tufe dese cu ramuri cenusii, neghimpoase.
Frunze imparipenat-compuse, cu 5-9 foliole
ovate, sesile, acute, pe margini sinuat- sau
spinos-dintate, persistente, verzi-nchis vara,
vinetii sau rosiatice, iarna. Flori galbene cu
9 sepale, 6 petale, 6 stamine si un pistil, gru-
pate n raceme erecte, la vrful ramurilor, miros
neplcut. nflorire, IV-V. Fructe, bace alungite,
negre-brumate, cu 2-5 seminte. Apicultur.
Florile furnizeaz albinelor culesul de nectar si
polen. Productia de miere 20-50 kg/ha.
Pondere economico-apicol mic. Ornamen-
tal. Mult cultivat prin parcuri si grdini, pe
marginea aleilor, pe taluzuri s.a.
MALVACEE (Malvaceae), familie
care cuprinde cca 1500 specii de plante erba-
cee si lemnoase, predominnd n regiunile tro-
picale, unele din ele rspndite pe tot globul
terestru. n scoart si mduv au pungi cu
mucilagiu. Frunze simple, alterne,ntregi sau
lobate, cu nervatiune palmat, nsotite de sti-
pele mici, de obicei caduce. Flori bisexuate
(hermafrodite), actinomorfe, pe tipul 5; caliciul,
adesea dublu, cel extern (epicaliciu, calicul) cu
un numr variabil de elemente (bracteole) de la
3 la 13, cel intern este gamosepal format din
unirea a 5 sepale; corola, de obicei dialipetal,
petale concrescute la baz cu tubul staminal;
androceul monodelf, din numeroase stamine
cu filamentele unite; gineceul variaz de la
polimer la 5-3 carpele cu pozitie superioar.
Formula floral: h2K(
5)
[C
5
A
(0L)
] G
(a=3
). Polenizare
entomofil. Fruct capsul loculicid sau fruct
mericarpic. Flora Romniei contine

man 444 marcotaj

19 specii spontane si cultivate ce apartin la 6
genuri: Malva, x = 7, 8; Lavatera, x=7, 10, 11;
Althaea (inel. Alcea), x=7; Abutilon, x= 7, 8;
Gossypium, x= 13; Hibiscus (inel. Abelmos-
chus),x=7,9, 10, 19.
MAN (Manna), exudatie de substan
dulce, limpede si vscoas, aprut n anu-
mite perioade ale anului pe frunzele, ramurile
sau tulpinile plantelor. Primvara timpuriu exu-
datia de man este ntlnit pe ramurile de
artar, mesteacn, tei, anin, salcie, vit de vie,
ca urmare a presiunii radiculare care produce o
lcrimare" determinat de trecerea plantelor
de la starea de repaus la starea activ.
MANDARIN (Citrus nobilis), fam.
Rutaceae. Descriere. Arbust sau arbore cu
ramuri nespinoase. Frunze lanceolate, cu mar-
ginile ondulat-serate, petioli nearipati. Flori
albe, frumos mirositoare, solitare. nflorire,
IVVI. Fruct, bac turtit, cu mici sntulete spre
baz, portocalie. Coaja se desprinde usor de
pulp. Originar din China. Cultivat n aparta-
mente. Rspndit n China, Peninsula Indochi-
na. Are aceeasi compozitie chimic cu a (->
PORTOCALULUI), la care se adaug un conti-
nut ridicat de brom, ce i confer proprietti se-
dative. Utilizri: aceleasi ca la portocal.
MARCOTAJ, mod de nmultire ve-
getativ, ntlnit la plantele lemnoase ale c-
ror ramuri nedetasate de planta-mam si puse
n contact cu solul emit rdcini adventive. Cu
timpul se pot separa ca indivizi aparte. Pe a-
ceast cale se nmultesc natural murul (Rubus
plicatus), smirdanil (Rhododendron kotschyi),
iedera (Hedera helix), vita (Vitis sp.), slciile
pitice, cu tulpin culcat (Salix reticulata, S.
herbacea). n pepiniere, sistemul este folosit
pentru obtinerea de noi plante. Ramurile sunt
puse n contact cu solul, crendu-li-se conditii
favorabile pentru nrdcinare (umiditate, ntu-
neric, aer). Dup formarea rdcinilor adven-
tive, se detaseaz, prin tiere de planta-mam,
devenind capabil de a forma o nou plant.
Din punct de vedere tehnic marcotajul se prac-
tic prin musuroire, prin aplecare, si aerian.
Marcotaj prin musuroire se utilizeaz pentru
obtinerea marcotelor la speciile de agris (Gro-
ssularia sp.), coacz (Ribes aureum), gutui
(Cydonia oblonea), corcodus (Primus cerasi-
fera), mr (Malus domestica). Marcotiera se

creeaz prin plantarea viitoarelor plante-mame
la distantele de 0,5 m pe rnd si 1,5 m ntre
rnduri. n primul an se stimuleaz cresterea.
n anul al doilea, primvara, se reteaz la
2-3 muguri deasupra solului. Acestia vor da
lstari, pe care se vor forma alti lstari. n luna
iun. se musuroieste prin bilonare, numai partea
inferioar. Fiecare lstar trebuie s aib dea-
supra solului frunze pentru fotosintez. O dat
cu cresterea, bilonarea se repet de 2-3 ori,
ajungndu-se la un strat de 30-35 cm. Toamna
biloanele se desfac, se detaseaz marcotele
de planta-mam si se replanteaz dup scop.
Butucul rmas se protejeaz pentru iarn prin
acoperire cu un strat de pmnt n grosime de
cca 15 cm. n anii urmtori operatiunea se
repet. La un hectar se obtin 80 000-120 000
marcote. Marcotaj prin aplecare se practic la
speciile cu lstari lungi si flexibili. Ramura se
apleac, se fixeaz cu partea curbat ntr-un
sant adnc de 15-18 cm folosind un crlig de
lemn si apoi se acoper cu pmnt. Vrful
rmas liber se leag de un suport n pozitie
vertical. Din fiecare marcot se obtine o sin-
gur plant nrdcinat. Toamna se taie la
punctul de insertie pe planta-mam. Acesta
este marcotajul simplu. Pentru obtinerea de
mai multe marcote se practic marcotajul chi-
nezesc. Tulpina sau ramura se aseaz ntr-un

Fig. 163. Tipuri de marcotaj:
a - marcotaj simplu; b- marcotaj chinezesc;
c - marcotaj prin musuroire; m - marcot;
r - rdcini adventive.
marcot 445 marsileacee

sant pe toat lungimea ei, dar cu vrful
deasupra solului, fixat de un suport. Se aco-
per cu pmnt reavn. Din fiecare nod se
dezvolt cte un lstar, cu rdcini adventive la
baz. Prin dezgolire si detasare se obtin mai
multe plante dintr-o singur marcot. Se prac-
tic la vita de vie (Vitis vinifera). Marcotajul
aerian se practic n flori-cultur. Const n
rnirea, printr-o incizie inelar, a ramurii de pe
tulpin. Se trateaz cu hormoni rizogeni, se
nfsoar cu muschi de turb sau crp ume-
d, peste care se aplic o folie de plastic. n
partea superioar inelarii apar rdcini adven-
tive; se detaseaz si se cultiv ntr-un vas cu
pmnt, corespunztor ca mrime (fig. 163).
MARCOT, fragment de tulpin sau
ramur care se detaseaz de planta-mam
dup ce a avut loc nrdcinarea. n urma deta-
srii si plantrii serveste la nmultirea unor
plante ca agris, coacz, etc. sau ca portaltoi pe
care se altoiesc soiuri corespunztoare de
pomi fructiferi (exemplu, pe marcota nrd-
cinate de gutui se altoiesc soiuri de pr; pe
marcota nrdcinate de dusen si paradis, soi-
uri de mr; iar pe cele de corcodus, soiuri de
prun etc.).
MARGARETA (Leucanthemum
vulgare), fam. Asteraceae. Plant erbacee, pe-
ren, hemicriptofit, mezofit, la temperatur si
pH amfitolerant, comun n toate regiunile
trii, prin fnete, psuni, poieni, margini de
pdure, tieturi de pdure, prloage, de multe
ori n mas, de la cmpie pn la etajul subal-
pin, cu deosebire n regiunea montan; se mai
numeste aurat, coada-racului, floare gras,
floarea-camilului, floarea-soarelui, foaia-tieto-
rului, foaia-tieturii, ghiezuri, iarba-junghiului,
iarba-tieturii, margerete, ochiul-boului,
pinea-oii, roman, romanit-mare, salomii
galbene, ttiasi, tufnic. Dacii o numeau
aurumettola-auruomtiol-auromtut/aurat,
auromt ea ( I . Pachi a Tat omi r escu,
1997). Genetic, 2n= 18, 36-54. Fitocenologic,
Car. Arrhenatheretea. Rspndit n Europa,
Asia. Descriere. Rizom noduros, oblic sau ori-
zontal, din care pornesc rdcini adventive.
Tulpin erect, glabr sau proas, simpl, rar
ramificat, terminat cu o inflorescent. Frunze
bazale spatulate, petiolate, cele tulpinale lan-
ceolate sau liniar-lanceolate, lipsite de petiol,
nconjoar tulpina prin baza lor, pe margini
dintate sau fidat-dintate, lungi de 3-9 cm, gla-
bre sau rrit-proase. Flori adunate ntr-un
calatidiu, cele marginale sunt albe, cele inte-
rioare galbene. nflorire, VI-X. Fructe, achene
cilindrice, cu 6-8 coaste albe. Bioterapie.
Frunzele si florile plantei au utilizri terapeutice
n medicina uman traditional. Li se atribuie
proprietti cicatrizante, dezinfectante. Utilizri
externe. Recoltare. Frunzele (Leucanthemi
folium) se folosesc proaspete imediat dup
recoltare. Florile (Leucanthemi flos) se recol-
teaz n perioada VI-X, dup orele 11, pe timp
frumos, nsorit. Se usuc la umbr ntr-un strat
foarte subtire. Pentru uscare se prefer podu-
rile caselor acoperite cu tabl. Se pstreaz n
pungi de hrtie sau sculet de pnz. Medici-
n uman. Uz extern. 1. Pentru tratarea rni-
lor si tieturilor: cataplasme cu frunze crude
proaspete. Se pun pe locul respectiv si se ban-
dajeaz. 2. Pentru tratarea mncrimilor de
piele (prurit): infuzie, din o mn flori la 1 l ap
clocotit. Se pun florile ntr-un vas si se toarn
apa bine clocotit. Se las acoperit 30 minute.
Se strecoar. Se spal zona afectat. Agricul-
tur. Cnd specia este abundent n fnete,
depreciaz calitatea fnului. Apicultur. Spe-
cie melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul
de nectar si, mai ales, polen, pentru ntretine-
rea si dezvoltarea familiei din stup.Ornamen-
tal. Se poate cultiva n parcuri si grdini publi-
ce, n grupuri, platbande, ronduri. Decorative
prin port si inflorescent. Utilizate si pentru
interior ca flori tiate, nmultire prin seminte.
Vopsitorie. Florile au proprietti tinctoriale. Se
folosesc proaspt culese, pentru vopsirea fi-
brelor naturale n galben. 1. Pentru vopsirea
firelor de cnep si bumbac, florile se pun n
vas, se toarn ap pn le acoper si se fierb
pn cnd solutia devine galben la intensi-
tatea maxim. Se strecoar. Se dizolv imediat
piatr acr (solutia s fie cald). Se amestec
pentru uniformizare. Se introduce materialul.
Se las pn cnd se obtine nuanta de galben
dorit. Se scoate si se usuc la umbr (Agneta
Btc, Margareta Tom escu, 1984). (v. Pl.
XXXIII, 6).
MARSILEACEE (Marsileaceae), fa-
milie care cuprinde plante de mlastini, perene,
cu rizom repent, prins de substrat prin rdcini
adventive. Frunze tinere rsucite n spiral,
cele mature lung petiolate, poart 4 foliole dis-
puse palmat. Sporangii sunt diferentiati n
marsileacee 446 mazre

macro- si microsporangi ce contin macro- si
microspori. Sunt ferigi heterospore cu protale
dioice. Macro- si microsporangii se afl nchisi
mpreun n sporocarpi sferici sau reniformi,
scurt pedicelati, situati la baza petiolului.
Membrana sporocarpului este tristratificat, n
care stratul median este sclerificat. Familia
cuprinde 70 specii ce apartin genului Marsilea,
x= 10 si o singur specie brazilian ce apartine
genului Regnellidium. Flora Romniei contine o
singur specie spontan Marsilea quadrifolia,
2n = 40 (Pestisoar, trifoi cu patru foi).
Specia Pilularia globulifera, care vegeta prin
iazuri, ape putin adnci, fundul mlastinilor, a
disprut din flora Romniei.
MAZRE (Pisum sativum), fam. Fa-
baceae. Plant erbacee, anual, cultivat, ag-
ttoare, autogam, originar de pe trmurile
Mrii Mediterane, Afghanistan si India; se mai
numeste borsoc, bors, fusaic, lint, mazre
alb, mazre cu catrint, mazre de grdinit,
mazre de trse, mazre dulce, mazre fugu-
s, mazre galben, mazre grbit, mazre
mic, mazre moldovenesc, mazre neagr,
mazre doag, mazre sur, mazre semn-
toare, mazre sirtosit, mazre turcan,
mazre tita-n bors, mazre urctoare, mzri-
che, pasul. Genetic, 2n = 14. De la locul de
origine a migrat spre Ethiopia si nordul Africii.
Ocup suprafete nsemnate n Egiptul antic,
Grecia antic, Imperiul Roman. Cultivat n
partea central a Europei cu cca 5000 ani . Hr.,
nc din perioada locuintelor lacustre, n sudul
Europei, romanii si grecii antici cunosteau cul-
tura acestei plante; nu se poate preciza dac
se cultiva mazre comestibil sau cea furajer.
n agricultura Asiei Centrale are o existent
veche. n India de Nord se cultiv din timpuri
strvechi; n scrierile sanscrite este denumit
harenzo. n Romnia a fost introdus n cultur
n secolul al XVII-lea, mai nti n Transilvania
si apoi n alte zone. Extins n cultur si n
zonele nordice ale globului, latitudine 60-62
(67). Astzi se cultiv pe suprafete mari n
Franta, Italia, Olanda, S.U.A., Iugoslavia, Un-
garia, Germania, Federatia Rus si alte tri din
C.S.I. Rspndit n Europa, Asia, America.
Prefer soluri permeabile cu textur mijlocie,
luto-nisipoas, afnate, cu mult humus,
continut mare de fosfor, potasiu, capacitate
mare de retinere a apei (70-80%) si cu reactie
usor acid sau usor alcalin (pH 6,5-7,5).
Cerinte moderate fat de cldur. Pentru soiu-
rile cu seminte netede si rotunde temperatura
minim de germinare este de 1-2 C, iar pentru
cele zbrcite si turtite, 4-6 C. Temperatura
optim de crestere, 20-25 C. Plant de zi
lung. Cerinte mari de ap n timpul germinatiei
si la nceputul perioadei de vegetatie, pn si
formeaz un sistem radicular puternic. Descrie-
re. Rdcin pivotant, ptrunde n sol pn la
1 m, cu ramificatii laterale pe o raz de
30-50 cm n jurul rdcinii principale pn la
adncimea de 40 cm. Ramificatiile secundare
contin numeroase nodozitti cu bacterii sim-
bionte (Rhizobium leguminosarum), care
asimileaz azotul liber din aer si l fixeaz n
nodozitti. Tulpina goal n interior, rotund,
mai groas la baz, nalt de 60-150 cm
(25-250 cm). Ramificat mai mult spre baz.
Soiurile cu tulpin lung si subtire au la nceput
pozitia semierect, apoi se culc la pmnt sub
influenta greuttii boabelor. Soiurile cu tulpin
groas si scund au pozitia erect. Frunzele
paripenat-compuse, cu 2-3 perechi de foliole,
adeseori cu marginea zimtat spre baz, ultima
foliol se transform ntr-un crcel ramificat.
Crceii se prind de plantele vecine susti-
nndu-se reciproc. La baza frunzelor se afl
dou stipele amplexicaule, semicordate, lungi
de 5-10 cm si late de 3-4 cm. Flori mari, albe,
cte 2-5, dispuse la subsuoara frunzelor; ca-
liciul gamosepal, format din 5 sepale; corola
dialipetal, din 5 petale diferite ca form si
mrime (stindard, 2 aripioare, carena rezultat
din unirea a dou petale); androceul din 10 sta-
mine, din care 9 unite prin filamente, sub forma
unui tub si una liber; gineceul cu ovar supe-
rior, unicarpelar, ajunge la maturitate cu 2-3 zi-
le naintea androceului. O floare rmne des-
chis 2-3 zile. nfloritul pe o plant dureaz
10-25 zile. Polenizare autogam, rar aloga-
m-entomofil (3-5%). Fruct, pstaie dreapt
sau usor curbat, lung de 3-12 cm, lat de
1-2,5 cm. La maturitate se deschide pe toat
lungimea, pe linia de sudur a celor 2 valve.
Seminte cu suprafata neted sau zbrcit, for-
m globuloas sau colturoas, n numr de
6-12 dup soi si conditiile de vegetatie. Perioad
scurt de vegetatie, 60-120 zile. Compozitie
chimic. Mazrea verde contine proteine
(3%), hidrati de carbon (6%), sodiu (1 mg%),
potasiu (120 mg%), calciu (10 mg%), fosfor
(50 mg%), fier (0,8 mg%), vitamina A (0,1 mg%),
vitamina B, (0,05 mg%), vitamina B
2
(0,05 mg%),
mceas 447 mces

niacin (1 mg%), vitamina C (25 mg%). Mazrea
uscat contine protide (22%), grsimi (1%),
hidrati de carbon (59%), sodiu (30 mg%),
potasiu (915 mg%), calciu (45 mg%), fosfor
(230 mg%), fier (5 mg%), vitamina A (20 ng%),
vitamina B
1
(0,7 mg%), vitamina B
2
(0,2mg%),
niacin (3 mg%), vitamina C (1 mg%) (M. Ale-
xan, O. Bojor, 1983). Contine aminoacizi
esentiali, acizi organici (glutamic, leucina, feni-
lamina, arginina, asparagic). Alimentatie. Utili-
zat la preparatele culinare n stare proaspt,
sub form de psti (nainte de formarea se-
mintelor), seminte verzi sau uscate sau sub
form conservat. Fina obtinut prin mcina-
rea boabelor se foloseste la prepararea diferi-
telor mncruri (supe, piureuri etc.). Boabele
decorticate au valoare alimentar mai mare.
Valoarea energetic n stadiul verde este de
37 kcal/100 g, iar la cea uscat de 359 kcal/100 g.
Industrie. Soiurile de mazre zaharat, recol-
tate n faza maturittii verzi, sunt utilizate la fa-
bricarea conservelor. Fina obtinut din mci-
narea boabelor mature amestecat n proportie
de 5-10% cu fina de gru se ntrebuinteaz si
la fabricarea unei pini gustoase si hrnitoare.
Medicin uman. Energetic, usor laxativ,
nlesneste evacuarea intestinal. Reprezint o
important surs de protide, hidrati de carbon,
de fosfor si sruri minerale. Mazrea uscat, se
va consuma n cantitti moderate, (contine ele-
mente concentrate). Contraindicat n enterite.
Din mazre verde proaspt s-a izolat o fitohe-
maglutin, utilizat cu succes n tratarea
anemiei aplastice. Produce stimularea functiei
medulare, readucnd-o la functia normal. Em-
piric, n unele zone, ceaiul din crceii frunzelor
se foloseste contra crceilor din pntece
(crampe abdominale). Zootehnie. Utilizat sub
form de fin sau uruial n hrana animalelor,
mai ales a tineretului. Avnd continut ridicat de
proteine ea completeaz ratia alimentar zilni-
c. Produsele secundare, constnd din tulpini,
frunze, teci, reprezint un furaj valoros; contin
8-10% substante proteice. Cultivat ca furaj
sau mas verde, siloz sau fn, singur sau n
amestec cu alte specii. Agricultur. Prin fixa-
rea azotului atmosferic n nodozitti sporeste
fertilitatea solului. Dup recoltare las terenul
reavn si curat de buruieni. Excelent premer-
gtoare pentru grul de toamn (v. Pl. XXXIII, 7).
MCEAS, formatie ce provine din-
tr-un receptacul sub form de cup n interiorul
cruia se inser, pe pereti, numeroase crpele
libere reprezentnd gineceul. Dup polenizare
si fecundare din fiecare ovar unicarpelar se va
forma o achen reprezentnd adevratul fruct.
Peretii receptaculului devin crnosi si de cu-
loare rosie. Achenele sunt puse n libertate prin
distrugerea lor de ctre psri sau prin putre-
zirea prtii crnoase.
MCES (Rosa canina), fam. Rosaceae.
Arbust indigen, spinos, nanofanerofit, xeromezofit
spre mezofit, mezoterm, acid-neutrofil, ntlnit pe
lng garduri si drumuri, n psuni, fnete, poieni,
pe coaste, margini si rrituri de pdure, pduri de
foioase, rar de rsinoase, de pe litoralul Mrii
Negre pn n regiunile de munte la altitudinea de
1200 (1700) m; se mai numeste cacadr,
clcdriu, ciucuri de mrcine, cocasder,
glogheje, laba-mtei, mrcine, mrcine-le-
cioarei, mrcinele-cotofanei, msies,
rsur, rug de mces, rug slbatic, rugul-vacii,
ruj, scoabe, scochin, scorus nemtesc, sipic,
suies, trandafir, trandafir de cmp, trandafir
slbatic, tuf de rug, zgorghin. Dacii i spuneau
masicua, macisua (I. Pachi a Tatomi res-
cu, 1997) Genetic, 2n = 35. Prefer soluri
eubarice-mezobazice, uscate pn la revene,
adeseori compacte. Fitocenologic, ncadrat n
Quercetea -> FAGETALIA, FESTUCO-BRO-
METEA, PRUNION SPINOSAE, Car.
Prunetalia. Rspndit n Europa, Asia de Vest,
Africa de Nord. Descriere. Tulpini alungite,
grupate n tuf, ramificate, recurbate n afar,
nalte pn la 3 m. Ramuri cu numerosi ghimpi
comprimati lateral si recurbati. Muguri mici,
rosii. Frunze alterne, imparipenat-compuse, cu
5-7 foliole eliptice, pe margini simplu-serate,
uneori imperfect-dublu-serate, glabre, la baza
petiolului cu 2 stipele concrescute. Flori roz sau
albe, mari (4-5 cm), solitare sau grupate cte
2-3 n inflorescente, cu sepale sectate. nflori-
re, VI. Fructe, achene proase nchise ntr-un
receptacul rosu, crnos (mcese). O tuf pro-
duce 0,3-0,4 kg mcese. Compozitie chimi-
c. Frunzele contin clorofil, substante tanice,
rsin, vitamina C; florile contin un ulei eteric cu
stearopteni, geraniol, citronelol, citral, eugenol,
nerol etc.; mai contine tanini, cear, acid galic,
flavonoide galbene, antrociani; mcesele con-
tin zaharuri (14-26%), acid malic (cca 98%),
acid citric (3%), acid galic (0,5%), pectin
(25%), taninuri, uleiuri volatile, lecitin, dextri-
n, vanilin, sruri minerale de K, Ca, Fe, Mg
mces 448 mces

(1,8-3,2%), vitamineleC (500-1000 mg%), B
1
,
B
2
, K, PP, provitamina A (600-10 000 mg%).
Valoarea energetic, 131 kcal/100 g. Semintele
contin un principiu glicozidic toxic. Industrie.
Florile, mcesele, achenele sunt ntrebuintate
n industria alimentar la prepararea siropuri-
lor, sucurilor, marmeladelor, gelatinelor, lichio-
rurilor, pastelor de fructe etc. Mcesele sunt
utilizate n industria farmaceutic pentru extra-
gerea vitaminei C. Alimentatie. Din marmelada
de mcese se prepar un sos care se
serveste la rasolul de vit sau de pasre.
Bioterapie. Mcesele (enduviile) au utilizri
n medicina uman cult si traditional.
Mcesele, florile si frunzele au important
terapeutic n medicina veterinar. Mcesele
se utilizeaz n medicina uman ca
vitaminizant, astringent, antidiareic, colagog,
coleretic, vasodilatator arterial, antiliti-azic,
antiinflamator intestinal. Continutul ridicat de
vitamina C si a altor substante asigur func-
tionarea normal a glandelor endocrine,
creierului, cordului, ficatului, splinei. Intervine
favorabil n respiratia tisular, n reactiile fer-
mentative, n procesul de eliminare a toxinelor
din snge. Potenteaz actiunea antiviral a
interferonului. Mreste diureza cu eliminarea
toxinelor din corp, fluidific bila favoriznd eli-
minarea ei, stimuleaz contractia vezicii biliare
si a cilor biliare provocnd golirea continutului
lor. mpiedic formarea calculilor renali, atenu-
eaz si vindec inflamatiile intestinale, dilat
arterele asigurnd un flux sanguin mai bun.
Favorizeaz eliminarea viermilor intestinali.
Produsul ca atare (mcesele) intr n com-
pozitia ceaiului aromat si a ceaiului hepatic
PLAFAR. Medicina veterinar foloseste mce-
sele, frunzele si florile pentru rolul lor laxativ,
diuretic, depurativ, tonic si ca stimulator gene-
ral n tratarea lipsei poftei de mncare la anima-
le (anorexii), n indigestii, afectiuni renale cu
mrirea diurezei si eliminarea substantelor to-
xice din organism, cistite, stri a frigore. Recol-
tare. Mcesele (Cynosbati fructus) se recoltea-
z cu mna. Se usuc artificial la 100-105 C.
Pe cale natural se usuc n poduri acoperite
cu tabl, n strat foarte subtire. Se pstreaz n
saci de pnz. Frunzele si florile se recolteaz
n iunie si se usuc la umbr. Se pstreaz n
pungi sau saci de hrtie. Mlditele se recoltea-
z primvara si se folosesc imediat. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea avitami-
nozelor, enterocolitelor, calculozei renale, tul-
burrilor de circulatie periferic: decoct, din
2 linguri mcese zdrobite la 500 ml ap. Se
introduc n ap cnd clocoteste. Se fierb 10 mi-
nute, ntreaga cantitate se bea ntr-o zi, n dou
prize. 2. Pentru tratarea afectiunilor vasculare,
litiazei biliare, pentru vitaminizare si ca tonic
general: infuzie sau decoct, din 2 linguri mcese
la 500 ml ap. Cantitatea se bea n cursul unei
zile. 3. Pentru eliminarea viermilor intestinali
(oxiuri, ascaroizi): amestec fin de pulp de
mcese (2 prti) si miere (o parte). Se iau
2-3 lingurite pe zi, de preferat pe stomacul gol.
4. Pentru tratarea dischineziei biliare, litiazei
renale: infuzie, din 1 lingur mcese la o can
(200 ml) cu ap. Se beau 2 cni pe zi. 5. Pentru
tratarea inflamatiilor cilor urinare si rinichilor:
infuzie (sau decoct 10 minute), din 2 linguri
mcese la 500 ml ap. Se bea n cursul unei
zile. Cure de lung durat. 6. Pentru energiza-
rea convalescentilor, casecticilor, vrstnicilor si
copiilor: infuzie sau decoct (fierte numai 5 mi-
nute), din 2 linguri fructe la 500 ml ap. Cantita-
tea se bea n cursul unei zile. 7. Pentru vitami-
nizarea organismului: butur rcoritoare, din
100 g mcese macerate n 1000 ml ap rece
timp de 12 ore. Se adaug 100 g zahr. Se
strecoar. Se pstreaz la rece. Se beau
2-3 cni pe zi. 8. Pentru actiunea sedativ:
tinctur, din 500 g pulp mcese si 500 g za-
hr. Se amestec bine. Se las la macerat
5-6 zile pn las un suc rosu. Se adaug 1 l
spirt de 70. Se acoper bine. Se las 2-3 zile.
Se strecoar. Se pstreaz n sticle. Se iau
cteva picturi seara nainte de culcare. 9. Pentru
tratarea epuizrii generale, diareei cronice, di-
zenteriei cronice, colitei, rinofaringitelor, tra-
heobronsitelor, otitelor: macerat de mldite n
solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH; pentru fu-
runculoze recidivante, solutia obtinut se com-
bin cu cea obtinut din nuc; pentru astenie
post-gripal si post-infectioas solutia obtinut
se combin cu cea de coacz negru sau de
stejar pedunculat. Se iau 50 picturi o dat sau
de dou ori pe zi, copiii iau 30-40 picturi o
dat pe zi. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea anorexiilor, indigestiilor, afec-
tiunilor renale, cistitelor, strilor a frigore, ca
tonic vitaminizant pentru animalele n conva-
lescent si recuperabile: decoct, din 6-10 g
mcese uscate, flori sau frunze uscate la
200 ml ap. Se fierbe 10 minute la foc domol.
Se acoper si se las la rcit. Se strecoar. Se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt): se mai poate folosi sub form de extract,
mces de
munt e
449 mcri s

tinctur si macerat. Dozele de tratament: ani-
male mari (cabaline, bovine), 70-100-150 g;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 5-
15-30 g; animale mici (pisici, cini, psri), 2-
5-10 g. Apicultur. Specie melifer. Florile
sunt intens cercetate de albine pentru cule-
gerea de polen si nectar. Productia de miere,
10-20 kg/ha. Pondere economico-apicol
mic. Silvicultur. Introdus pe terenurile fores-
tiere degradate pentru fixarea solului si nfru-
musetarea peisajului. Ornamental. Interes
ornamental. Foarte rustic. Indicat a fi cultivat pe
taluze, marginea drumurilor, coaste nsorite,
uscate. Decorativ prin ramurile arcuite, frunze,
flori, fructe. nmultire prin seminte, butasi,
altoire. Vopsitorie. Scoarta posed proprietti
tinctoriale; se foloseste n amestec cu flori
proaspete de cimbrisor de cmp, scoart de
prun, flori proaspete de sovrf, pentru vopsirea
fibrelor naturale n rosu. Scoarta de mces se
jupoaie de pe ramuri. Se usuc bine la umbr.
1. Scoarta de mces se aseaz ntr-un vas
mpreun cu plantele mentionate. Se acoper
cu ap. Se fierbe totul pn cnd solutia capt
culoarea rosie de intensitate maxim. Se
strecoar. n solutia fierbinte se dizolv piatr
acr (50-60 g/kg material) Se amestec,
pentru dizolvare si uniformizare. Se introduce
materialul si se las la cald pn se obtine
nuanta dorit. Se scoate si se usuc la umbr.
2. Se obtine solutia de colorare prin fierberea
plantelor ca mai sus. n timpul pregtirii ei dizol
v piatra acr n ap cald. n solutia obtinut
se introduce materialul si se las s se mbibe
bine. Se scoate apoi si se introduce n solutia
de plante, unde se las pn se obtine nuanta
de rosu dorit. Se scoate si se usuc la umbr.
3. Solutia de colorare se obtine ca n reteta de
la punctul 1. nainte de strecurare se adaug
piatr acr. Se las la fiert mpreun, dup care
se strecoar. Se introduce materialul. Se las
la cald pn se obtine nuanta de rosu dorit. Se
scoate si se usuc la umbr (Agneta Btc,
Margareta To m e s c u, 1984) (v. Pl. XXXIV, 1).
MCES DE MUNTE (Rosa pen-
dulina), fam. Rosaceae. Arbust indigen, spi-
nos, nanofanerofit, mezofit, microterm spre
mezoterm, nitrofil, acid-neutrofil, suport o
usoar umbrire, ntlnit pe coaste abrupte,
stncrii, grohotisuri, chei, defileuri, pduri, n
etajul montan si subalpin, pe soluri scheletice,
superficiale, slab-acide, bogate n azot; se mai
numeste trandafir de munte, trandafir de
pdure. Genetic, 2n = 28. Se preconizeaz
cultivarea lui. Fitocenologic, ncadrat n Fagion,
Car. Adenostyletalia. Rspndit n Europa.
Descriere. Tulpini lungi (1-2 m), cu ramuri
scurte, orizontale sau pendule, obisnuit lipsite
de ghimpi. Ramuri florifere lipsite de ghimpi.
Frunze imparipenate cu 7-9 (11) foliole eliptice
sau ovale, dublu sau triplu-serate, cu dintii
ascutiti, glandulosi; petiolul, rahisul si nervura
principal glanduloase. Flori solitare, mari
(5 cm diametru), roz-purpurii sau violacee, cu
sepale nedivizate, persistente, mai lungi dect
petalele si ndreptate nainte. nflorire, V-VII
(VIII). Fructe, achene proase, nchise ntr-un
receptacul globulos-elipsoidal, cu numeroase
glande stipitate si sete. Compozitie chimic.
Mcesele contin foarte mult vitamin C
(5000-9000 mg%), fiind n medie de 50 de ori
mai bogate dect lmile si de 100 ori dect
merele; mai contin vitamine B
2
, K, PP, E, provi-
tamina A (6000-10 000 mg%), zaharuri, acid
malic, acid citric, pectin, taninuri, ulei volatil,
ulei gras, lecitin, dextrin, vanilin, sruri mi-
nerale de K, Ca, Fe, Mg etc. Industrie. Mce-
sele si semintele sunt ntrebuintate n industria
alimentar la prepararea sucurilor, siropurilor,
gelatinei, marmeladei. Industria farmaceutic
foloseste fructele pentru extragerea vitami-
nei C. Bioterapie. Aceleasi proprietti ca la ->
MCES (ROSA CANINA). Medicin uman
si veterinar. Aceleasi utilizri ca la ->
MCES si cu efect terapeutic mai bun.
Silvicultur. Utilizat pentru fixarea crestelor si
coastelor degradate din regiunile montane.
Apicultur. Specie melifer. Florile sunt
intens vizitate de albine pentru culegerea de
nectar si polen. Ornamental. Cultivat n
grupe, ca arbust decorativ pentru florile sale
mari, frumoase si frunzisul bogat. Foarte
rustic. Indicat pentru alpinarii, stncrii si
fixarea coastelor degradate. nmultire prin
seminte, butasi, altoire (v. Pl. XXXIV, 2).
MCRIS (Rumex acetosa), fam. Po-
lygonaceae. Plant erbacee, peren, spontan
si cultivat, mezofit-mezohigrofit, amfitole-
rant la temperatur si pH, ntlnit n ntreaga
tar prin fnete, poieni, pe o gam larg de
soluri revene, pn la reavn-jilave, uneori
temporar jilav-umede; se mai numeste acris,
burbunac, corlegeni, crtic de grdin, dra-
gavei, glojdani, iarb mcris, macrici, macris
bun, macris de munte, mcrisul caprei,
mcris
mcris 450 mcris

de grdin, mcris mare, mocris, schiaz, ste-
vie. Genetic, 2n= 14f, 15m. Fitocenologic, Car.
Molinio-Arrhenatheretea. Rspndit n Europa
(cu exceptia Islandei), Asia, America. Prezint
adaptabilitate mare la conditiile de mediu. Re-
zistent mare la temperaturi sczute. Cerinte
sczute fat de lumin. Pretentii moderate fat
de umiditatea solului. Seceta ndelungat sca-
de calitatea frunzelor si productia. Prefer soluri
adnci, cu reactie usor acid sau neutr. D
productii mari pe soluri fertile, bogate n ele-
mente nutritive, respectiv 5-6 t/ha n primul an
si 20-25 t/ha n anii 2-3 de cultur. Cultivat pe
suprafete mici. Descriere. Rdcin pivotant.
Tulpin florifer erect, striat, ramificat,
nalt pn la 1 m, la unele soiuri nuantat n
rosu. Frunzele, n rozet, petiolate, lanceolate,
cu baza sagitat, cu marginile mai mult sau mai
putin ncretite; cele tulpinale lung-petiolate, iar
cele superioare sesile. Ohree cu marginea la-
cerat-dintat. Specie dioic. Flori unisexuate,
mici, dispuse n verticile pendule, nflorire, V-
VI. Fructe, achene negricioase, monosper-
me. Facultatea germinativ, 90%, se pstreaz
4 ani. Compozitie chimic. Contine oxalat
acid de potasiu pn la 4,5%, acid oxalic 1%,
vitamina C, substante flavonoidice, tanin,
fosfati, Fe, Ca, Mg, cantitti reduse de lipide,
protide. Toxicologie. Principiile toxice sunt
oxalati. Ingerat n cantitti mari, planta scade
timpul de coagulare a sngelui, provoac hipo-
calcemie, leziuni renale si moartea. La animale
toxicitatea se nregistreaz mai ales la oi. Se
intervine cu preparate din calciu, vitamina K si
purgative. Alimentatie. Frunzele sunt folosite
la prepararea unor ciorbe, piureuri si alte pre-
parate culinare. Intr n vegetatie primvara
foarte devreme, cnd alte legume lipsesc de pe
piat. Aliment rcoritor, revitalizant, aperitiv.
nlesneste digestia salatelor fierte, spanacului,
supelor, asigurnd totodat mbogtirea orga-
nismului cu elementele Fe, P, Cu, Fl, Mn, Zn,
Mo, Ni, K, Na, Mg etc, i mreste pofta de
mncare. Supa de mcris este depurativ (re-
comandat ndeosebi n gut, furunculoz) si
laxativ. Frunzele sunt folosite n unele zone
pentru prepararea mncrurilor cu carne de
miel, a untului cu verdeturi, n stare crud.
Bioterapie. Prtile aeriene si rdcinile plantei
au utilizri terapeutice n medicina uman tradi-
tional. Li se atribuie urmtoarele proprietti si
efecte: revitalizant, aperitiv, digestiv, depurativ,
diuretic, antiscorbutic, laxativ, rcoritor. Stimu-
leaz pofta de mncare, stimuleaz digestia
mai ales la nivelul stomacului, ajut la elimina-
rea toxinelor din snge si din organism n ge-
neral, mreste cantitatea de urin eliminat din
organism, combate scorbutul datorat lipsei de
vitamin C, usureaz evacuarea fecalelor, revi-
talizeaz organismul. Utilizate pentru tratarea
scorbutului, intoxicatiilor, paraliziilor si pareze-
lor, ulceratiilor, abceselor, pecinginei, diareei.
Recoltare. Prtile aeriene (Rumicis acetosae
herba) si rdcinile (Rumicis acetosae radix)
se recolteaz n timpul vegetatiei si se folosesc
proaspete. Fructele (Rumicis acetosae fructus)
se recolteaz cnd ajung la maturitate. Se ps-
treaz n pungi mici de hrtie. Medicin uma-
n. Uz intern. 1. Pentru tratarea scorbutului se
mnnc zilnic mici cantitti de frunze proas-
pete crude. 2. Pentru tratarea intoxicatiilor cu
arsen sau mercur: decoct, din 10 g plant
proaspt la 1 l de ap. Se fierbe 5-7 minute.
Se bea la intervale si cu precautie. 3. Pentru
tratarea paraliziilor si parezelor nervilor perife-
rici: infuzie, din 1-2 lingurite frunze peste care
se toarn o can (250 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 5 minute. Se strecoar. Se beau
2 cni pe zi. 4. Pentru actiune depurativ si
diuretic accentuat: decoct, din 25 g rdcin
tiat n rondele la 1 l de ap. Se fierbe 10 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi.
5. Pentru tratarea diareei: infuzie, din 1 lingurit
fructe peste care se toarn 100 ml ap cloco-
tit. Se las acoperit 15 minute. Se strecoar.
Se bea aceast cantitate de 3 ori pe zi. Uz
extern. 1. Pentru tratarea rnilor, ulceratiilor
din gur: decoct, din 10 g plant proaspt la 1l
de ap. Se fierbe 5-7 minute. Se acoper si se
las la rcit 15 minute. Se strecoar. Pentru
ulceratiile din cavitatea bucal se foloseste ca
ap de gur. Pentru tratarea rnilor se aplic
comprese locale. 2. Pentru tratarea rnilor, ab-
ceselor: plant proaspt, se piseaz si se
pune pe locul afectat. Se leag apoi cu pansa-
ment. Evit infectarea si grbeste vindecarea.
3. Pentru tratarea paraliziilor si parezelor ner
vilor periferici: decoct, din 100-200 g frunze la
2 litri de ap. Se fierbe 10 minute. Se strecoar.
Se introduce n cada, cu apa de baie la tem
peratura de 37-38 C. Procedura se face zilnic.
4. Pentru tratarea pecinginei: decoct, din 100 g
la 1 l de ap. Se fierbe 10 minute. Se strecoar.
Se aplic comprese locale folosindu-se tifon
curat. Contraindicat n afectiuni pulmonare,
astm, sensibilitate gastric, artritism, gut,
mcri s
mrunt
451 mcrisul-
iepurelui

colici nefritice, calculi. Ornamental. Indicat n
cadrul spatiilor verzi sub masive arborescente
si grupri de arbori, din zonele montane si de
deal. Decorativ prin frunze si flori. nmultire prin
seminte. Alte utilizri. 1. Pentru scoaterea
petelor de cerneal si rugin de pe haine sau
obiecte din lemn se aplic local solutia obtinut
din plant. Se spuneste si se clteste. Dac
este necesar operatia se repet. 2. Pentru
curtirea vaselor de aluminiu se freac cu
frunze si cozi de mces. 3. Argintria se curt
cu apa rezultat din fierberea mcrisului. Se
pun la fiert pentru 10-15 minute cca 500 g
mcris. Se strecoar. n solutia obtinut se
introduce argintria si se spal cu tifon sau cu o
bucat de pnz (v. Pl. XXXIV, 3).
MCRIS MRUNT (Rumex ace-
tosella), fam. Polygonaceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit-geofit, cosmopolit, me-
zofit, mezoterm, heliofit, acidofil, ntlnit
prin psuni, fnete si n culturi ca buruian, pe
soluri nisipoase, turboase, srace n calcar,
revene, puternic acide, adesea dominant sau
codominant n pduri de foioase (fag, stejar),
uneori n cele de conifere, pn n zona alpin;
se mai numeste macris, macris de cmp,
macris de grdin, macris iepuresc, macris
psresc, macris trifolios, pita-cucului, trifoi
acru, trifoi iepuresc, trifoiu mcris. Genetic,
2n = 42. Fitocenologic, ncadrat n Aperion
spica-venti. Rspndit aproape pe tot globul.
Descriere. Rizom repent cu multe rdcini
adventive. Tulpin la baz deseori repent,
n rest erect, glabr, simpl sau ramificat,
nalt de 8-16 (40) cm, scapiform, uniflor.
Frunze variate ca form, de regul hastate,
alungit-lanceolate sau liniare, la baz cu
manson membranos desfcut n fi bre
(ohree). Flori unisexuat-dioice (tipul 3),
purpurii-liliachii, rar albe sau albstrui. n-
florire, IV-V. Fructe, nucule. Compozitie
chimic: planta contine oxalat acid de po-
tasiu, vitamina C, pectine, enzime, mucilagii,
sruri organice, sruri minerale. Toxi-
cologie. - MCRIS. Alimentatie. Utilizat n
mediul stesc ca aliment, n diferite preparate
culinare, mai ales supe. S nu se fiarb n
vase de aram. Medicin, contraindicatii,
alte utilizri -> MCRIS. Vopsitorie. Plan-
ta proaspt are proprietti tinctoriale. Este
folosit pentru vopsirea fibrelor naturale n
galben (v. Pl. XXXIV, 4).
MCRISUL-IEPURELUI (Oxalis
acetosella),fam. Oxalidaceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit-geofit, circumpo-lar-
boreal, mezofit, mezohigrofit, mezoterm,
acid-neutrofil, ntlnit prin pduri umbroase
(fgete, molidisuri, brdete sau de amestec)
din regiunea montan si subalpin; se mai
numeste mcris ca trifoi, mcris de pdure,
mcris iepuresc, mcris psresc, mcris
trifolos, macrisor, macrisul-caprei de pdure,
mcrisor, pita-cucului, trifoi acru, trifoi iepuresc,
trifoiu mcris. Genetic, 2n = 22. Fitocenologic,
ncadrat n Fagetalia, Vaccinio-Piceetea,
Betulo-Adenostyletea. Rspndit n Europa,
Asia, Africa de Nord, America de Nord. Des-
criere. Rizom trtor, ramificat, cu numeroase
rdcini adventive. Tulpin scapiform, nalt
pn la 15 cm. Frunze trifoliate, lung petiolate,
bazale. Flori purpuriu-liliachii, rar albe sau
albstrui; caliciul dialisepal pe tipul 5; corola
dialipetal pe tipul 5; androceul din 10 stamine
diciclice; gineceul superior cu 5 stile filiforme,
fiecare cu cte un stigmat globulos. nflorire,
IV-V. Fruct, capsul ovat. Compozitie
chimic. Contine oxalat acid de potasiu,
vitamina C, mucilagii, pectine, enzime, sruri
organice. Alimentatie. Frunzele proaspete se
folosesc la prepararea supelor, ciorbelor ori ca
salat. Consumat n stare proaspt de ctre
excursionisti, le confer o stare reconfortant si
le alung setea. Consumat n cantitti mai
mari de 100 g provoac iritatie renal. Frunzele
se trec prin masina de tocat carne, se sreaz,
se pipereaz si se pstreaz pentru iarn. Se
adaug la supe, salate sau la condimentarea
altor preparate culinare. Conservate cu zahr
servesc drept condiment pentru iarn. Bio-
terapie. Prtile aeriene ale plantei au utilizri n
medicina uman traditional. Principiile active
din plant au actiune diuretic, antidiareic,
antiscorbutic etc. Utilizat intern, n tratarea
scorbutului, diareei, afectiunilor ficatului, ca
antidot n intoxicatii cu arsen si mercur, dureri
de piept, iar extern, pentru vindecarea rnilor.
Sunt utilizate prtile aeriene ale plantei
(Oxalidis acetosellae herba) n stare proasp-
t. Medicin uman. Uz intern. Se folosesc
cu mare precautie. 1. Pentru tratarea scorbu-
tului: consum de frunze proaspete (cantitate
mic). 2. Pentru tratarea intoxicatiilor cu arsen,
mercur: decoct, din 10 g plant proaspt tia-
t mrunt, sau 1 lingur de plant proaspt
tiat mrunt la 500 ml ap. Se fierbe 5 minute
mcrisul-
iepurelui
452 mghiran

la foc domol. Se strecoar. Se las la rcit. Se
bea cu precautie cca 50 ml. Uz extern. 1. Pentru
tratarea ulceratiilor gurii: decoct, pregtit ca
mai sus. Se clteste gura de 3 ori pe zi, mai
ales dup mese, fr a se nghiti continutul.
2. Pent ru t rat area rni l or si abcesel or:
a) decoct, pregtit ca mai sus, se aplic com-
prese pe locul afectat; b) cataplasme, cu planta
proaspt pisat; imediat dup ce se recol-
teaz se taie mrunt si se piseaz ntr-un
mojar; pasta obtinut se aseaz pe locul afec-
tat si se bandajeaz. Atentie! Consumul exce-
siv al plantei produce great si vom, acidul
oxalic se combin cu calciul din organism, res-
pectiv din snge si d nastere la hemoragii.
Se intervine cu purgative pentru eliminarea
plantei din tubul digestiv si se administreaz
preparate de calciu pentru refacerea
echilibrului acestui element. Alte utilizri.
Acidul oxalic extras din plant se folosea
odinioar ca dizolvant al al-bastrului de Berlin
utilizat la vopsirea lnii si a mtsii si Ia
curtirea petelor de cerneal si de rugin de pe
testurile de in (v. Pl. XXXIV, 5).
MGHIRAN (Majorana hortensis),
fam. Lamiaceae. Plant erbacee, anual n
conditiile trii noastre si peren n trile medi-
teranene de origine, cultivat din timpuri str-
vechi, foarte sensibil la ngheturi si brume de
primvar, cerinte crescute fat de umiditate,
pe soluri adnci, usoare, calde, bogate n
humus si n calciu; se mai numeste ieder,
maderan, maioran, mrgran, mederean,
megerean, mighiran, pupi, sovrf (fig. 164).
Cultivat n jud. Neamt. Are conditii ecologice de
cultur si n judetele Brila, Giurgiu, Teleor-
man, Buzu, Bihor, sudul Doljului. Rspndit
din Africa de Nord pn n Indiile Orientale.
Naturalizat n regiunea mediteranean. Des-
criere. Rdcin pivotant, glbui-brun, groa-
s de 0,5-0,6 cm. Tulpin erect, cu patru
muchii, ramificat de la baz, la nceput
verde-cenusiu-proas, apoi glabr si cu nuante
rosiatice, nalt de 20-60 cm. Frunze ovat-spa-
tulate, scurt-petiolate, pe ambele fete cu peri
albi pslosi, nervuri putin pronuntate. Flori
rosiatice, rar albe, mici (2-3 mm), grupate n
inflorescente axilare laxe, constituite din spicu-
lete globuloase; corol bilabiat, infundibulifor-
m, cu labiul inferior trifid; androceu cu 4 sta-
mine iesite n afar de corol; gineceu cu stil
subtire. nflorire, VIIIX. Fructe, nucule mici
(1 mm), ovoide, glbui-brune. Compozitie

chimic. Prtile aeriene contin ulei eteric (1-
1,62%), acizi oleanolic, ursolic, rosmarinic,
cafeic, clorogenic, flavone (majoranin, rutin
etc), hidrochinon, pentozani (8%), pectine
(4%), planteoz, urme de zaharoz, acid
ascorbic (173 mg%), substante minerale (Ca,
K, Na, Mg, S, N, Fe, Mn, Zn, Cu, Mo), uleiul
eteric constituit din terpinen, tujanol, terpineol,

Fig. 164. Mghiran (Majorana hortensis).
mghiran 453 mlin

terpinenol, linalool, geraniol, cimenol, mente-
nol, eugenol, carvacrol, charvicol etc. Alimen-
tatie. Utilizat drept condiment pentru anumite
preparate culinare. Industrie. Uleiul volatil
extras din flori este folosit n industria parfumu-
rilor. Pentru extragerea uleiului volatil se folo-
seste herba proaspt. Materialul recoltat se
transport imediat la locul de prelucrare si se
introduce n cazanele fixe de distilare sau caza-
nele mobile basculante. Bioterapie. Prtile
aeriene ale plantei au utilizri terapeutice n
medicina uman traditional. Actiune stoma-
hic, carminativ, sedativ, antimigrenoas,
diuretic. Principiile active din plant stimu-
leaz digestia, ajut la eliminarea gazelor din
tubul digestiv, mreste pofta de mncare, cal-
meaz colicile gastrointestinale, mreste diure-
za, mreste peristaltismul intestinal, calmeaz
sistemul nervos, combate insomnia si migre-
nele. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei
(Majoranae herba) se recolteaz n timpul nflo-
ritului prin tierea tulpinilor cu cel putin 5-6 cm
deasupra solului. Se usuc la umbr n poduri
acoperite cu tabl, bine aerisite, n strat subtire.
Uscare artificial, la 30-35 C. Productia
4000-5000 kg/ha herba proaspt. Dup us-
care se ambaleaz n baloturi. Nu se pstreaz
prea mult deoarece se produc pierderi de ulei
volatil. n 8 luni continutul uleiului volatil scade
la 30% din valoarea initial. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea colicilor gastroin-
testinale, gastritelorhipoacide, insomniei, balo-
nrilor abdominale, stimularea poftei de mn-
care, calmare a sistemului nervos: infuzie, din
1 lingurit plant mruntit sau pulbere plant
la o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. Pentru stimularea poftei de
mncare se bea cte o can cu 30 minute
nainte de a lua masa. 2. Pentru combaterea
migrenelor, insomniei si ca stimulent digestiv,
cu mrirea peristaltismului intestinal: infuzie,
din 5 g plant mruntit sau pulbere plant, la
100 ml ap clocotit. Apa se toarn peste plan-
t ntr-o can. Se las acoperit 30 minute. Se
filtreaz. Se ia cte o lingurit la 2-3 ore. 3. Cal-
mant n nevroze, pentru combaterea durerilor
abdominale si eliminarea gazelor: decoct, din
1-3 lingurite pulbere plant uscat la o can
(250 ml) cu ap rece. Se las 10 minute, apoi
se fierbe 15 minute la foc moale. Se strecoar.
Se beau 1-2 cni pe zi. Cosmetic. Pentru
ntretinerea tenului: infuzie, din 1 lingur plant
la o can (200 ml) cu ap n clocot. Se las
acoperit 20 minute. Se strecoar. Se spal
fata, folosindu-se un tampon de vat sau se
aplic comprese calde; crem, pregtit cu
extract de plant. Apicultur. Specie melifer.
Florile furnizeaz albinelor culesul de nectar si
polen.
MLIN (Padusavium), fam. Rosaceae.
Arbore megafanorefit, mezofit spre mezohidrofit,
mezoterm spre moderat termofil, slab-acid-neu-
trofil, ombrofil sau semiombrofil, rezistent la
fum, ntlnit prin pduri de lunc, tufrisuri,
zvoaie, vegetnd sporadic n regiunea de deal
si de munte, rar la cmpie; se mai numeste
ciremcar, liliac, mlin alb, mlin negru, prun
slbatic. Genetic, 2n = 32. Apare pe soluri
fertile, profunde, pseudogleizate, de preferint
pe malul apelor. Fitocenologic, ncadrat n
Alno-Padion. Rspndit n Europa, Asia. Des-
criere. Rdcin rmuroas. Tulpin dreapt,
nalt pn la 15 cm. Scoart neted, cenu-
sie-negricioas. Lemn cu miros plcut, dura-
men brun-glbui, alburn lat, glbui sau gl-
bui-rosiatic, inele anuale vizibile. Coroan
deas, umbroas. Lujeri bruni-lucitori, cu len-
ticele galbene, miros neplcut. Frunze eliptice,
obovate sau oblong-ovate, brusc-acuminate, la
baz rotunjite, groase, usor zbrcite, pe mar-
gine acut-serate, pe fata inferioar cu smocuri
de peri la subsuoara nervurilor. Nervurile la-
terale nu ajung la margine ci se arcuiesc, unin-
du-se cu cele vecine. Flori albe, frumos mirosi-
toare, grupate n raceme multiflore pendente,
lungi de 10-15 cm. nflorire, IV-V. Fructe, dru-
pe mici, negre. Longevitate, 70-80 ani. Ali-
mentatie. Fructele se consum n stare proas-
pt sau sub form de sucuri, past, produse
de fermentatie. Industrie. Lemn putin durabil.
Se usuc usor, dar cu tendinte de deformare.
Se prelucreaz, slefuieste si lustruieste bine.
Utilizat pentru furnire estetice, fabricarea mobi-
lei, produse de strungrie. Bioterapie. Scoarta
are utilizri terapeutice n medicina uman tra-
ditional. Principiile active din scoart au pro-
prietti diuretice, diaforetice, calmante n dure-
rile de stomac si n cele renale. Creste volumul
de urin eliminat, mreste sudoratia, diminuea-
z excitabilitatea nervoas la nivelul stomacu-
lui si cilor urinare. Recoltare. Scoarta (Padusi
cortex) se recolteaz toamna de pe ramurile de
2-3 ani, folosindu-se un cutit. Dup recoltare
se taie n fragmente de cel mult un centimetru.
mlin american 454 mr

Se usuc n strat subtire, de preferat n podurile
caselor acoperite cu tabl sau n camere bine
aerate. Se pstreaz n saci textili sau de hr-
tie. Medicin uman. nc din Antichitate avea
utilizri empirice sub form de decoct n trata-
rea reumatismului, artritei, colicilor gastrice si
renale. Uz intern. Pentru bolile mentionate:
decoct, din 1 lingurit plin cu scoart mrunti-t
la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe 10 minute
la foc domol. Se strecoar. Se beau 3 cni pe
zi. Apicultur. Specie melifer. Florile ofer
albinelor culesul de nectar si polen. Protectia
mediului. Ca specie de amestec n pdurile de
lunc din zona colinar, are un rol important n
protejarea solului. Ornamental. Se planteaz
prin parcuri, grdini, cimitire, spatii verzi, ca
arbore ornamental. Apreciat pentru abundenta
florilor. nmultire prin seminte. Vopsitorie.
Frunzele proaspete au proprietti tinctoriale.
Utilizate pentru vopsirea firelor naturale n
galben (v. Pl. XXXIV, 6).
MLIN AMERICAN (Padus sero-
tina), fam. Rosaceae. Arbore exotic, rezistent
la secet si geruri. Genetic, 2n = 32. Nu suport
excesul de umiditate. Vegeteaz bine pe soluri
nisipo-lutoase, nisipoase. Cultivat prin grdini,
parcuri, plantatii forestiere. Rspndit n Ameri-
ca de Nord. Descriere. Tulpin nalt pn la
20 m (n tara de origine 30 m), cu ritidom solzos
brun-cenusiu, cu miros neplcut. Coroana
alungit-ngust. Lujeri rosii-bruni, glabri, cu nu-
meroase lenticele. Frunze oblong-ovate pn
la oblong-lanceolate, pe margine f in-crenat-se-
rate. Flori albe, mici, dispuse n raceme cilin-
drice. nflorire, V-VI. Fructe, drupe globuloase,
brun-negricioase, cu caliciul persistent. Se coc
n august-septembrie. Gustdulce-amrui. Ls-
treste si drajoneaz puternic. Compozitie
chimic. Fructele contin mult vitamin C, za-
haruri, sruri minerale. Industrie. Fructele sunt
ntrebuintate la prepararea buturilor alcoolice,
marmeladelor, pastelor, compoturilor, sucurilor
naturale, produselor de fermentatie. Lemnul
brun-roscat, greu, tare, este utilizat la confec-
tionarea mobilei, instrumentelor muzicale, obi-
ectelor de uz casnic. Medicin uman. Scoar-
ta contine prunasina cu efecte sedative, mai
ales pentru cile respiratorii. Ornamental. Cul-
tivat n parcuri, grdini; remarcabil mai ales n
perioada nfloririi. nmultirea prin seminte. Se
recomand elagarea artificial pentru obtine-
rea de tulpini frumoase.
MR (Malus domestica), fam. Rosa-
ceae. Arbore cultivat, mezofit spre mezohidrofit,
mezoterm, slab-acid-neutrofil. Genetic, 2n = 34.
Cere o temperatur medie anual de 8-11 C
(mugurii micsti pornesc n vegetatie la 8 C,
deschiderea florilor se face la temperaturi medii
zilnice de peste 11 C), 600-700 mm precipitatii
anual, lumin suficient, soluri luto-argiloa-se,
lutoase, luto-nisipoase, fertile si bine struc-
turate. Pe glob sunt cultivate peste 10 000 so-
iuri. n Romnia se cultiv cca 200 soiuri mai
ales n regiunea deluroas, unde gseste con-
ditiile ecologice cele mai bune. Descriere. R-
dcina variaz ca habitus, dimensiuni si ritm de
crestere n functie de soi. Tulpina nalt pn la
10 m, cu coroan larg, puternic ramificat, ca-
racteristic fiecrui soi. Frunze ovate, eliptice,
lat-eliptice, obovate sau alungit-obovate, acute
sau obtuze la vrf, pe margini crenat-serate
sau dublu-serate, fata inferioar moale-tomen-
tos-proas. Flori albe-roz, tipul 5, grupate n
cime umbeliforme. nflorire, IV-V. Fructe, poa-
me globuloase, cu o mic adncitur la ambele
capete, mrimi variate, colorate diferit dup soi.
Longevitate, 150 ani, multe soiuri, n functie de
portaltoi, triesc numai 20-45 ani. Compozitie
chimic: fructele contin ap (83-93%), zaharuri
(7,6-16,4%), acizi organici (0,16-1,27%), sub-
stante pectice (0,23-1,14%), protide, taninuri,
lignine, materii grase, vitaminele C (5-18%), A,
B, PP, sruri de Ca, Na, Fe, K, P, si n cantitti
mai mici Si, Al, Mg, Mn, S, Co etc. n coaja fruc-
tului se afl de dou ori mai mult vitamin C
dect n pulp. Alimentatie. Fructul este apre-
ciat ca aliment-medicament. Se consum n
stare proaspt sau prelucrat. Valoarea ener-
getic, 60 kcal/100 g. Industrie. Se ntrebuin-
teaz n industria alimentar la fabricarea com-
poturilor, marmeladelor, cidrului, otetului, tuicii,
samponurilor etc. Lemn omogen, nedeforma-
bil, usor de lucrat. Utilizat pentru sculptur,
tmplrie fin, instrumente pentru desen. Bio-
terapie. Scoarta, frunzele, florile si fructul au
utilizri n medicina uman traditional. Scoar-
tei, frunzelor si florilor li se atribuie proprietti
antiinflamatorii, dezinfectante. Principiile active
din mere actioneaz ca tonic muscular, tonic al
sistemului nervos, diuretic, urolitic, depurativ,
antireumatismal, hipocolesterolemiant, antisep-
tic gastric si intestinal, stomahic, stimulent si
decongestiv hepatic, calmant, rcoritor, laxativ.
Recomandate n astenie fizic si intelectual,
surmenaj, convalescent, graviditate, anemie,
mr 455 mr

demineralizare, obezitate, diabet, reumatism,
gut, litiaz uric, constipatie, diaree, inflamatii
intestinale, ulcer gastric, stri febrile, boli hepa-
tice, nervozitate, insomnii, cefalee, boli cardio-
vasculare (arterioscleroz, ateroscleroz),
artrit, amigdalit, btrnete, bronsit, con-
junctivit, congestie cerebral, dispnee, disfun-
ctii gastrice si intestinale, laringit, oligourie,
pielo-nefrite, rceal, migrene, plgi atone, pe-
cingine, surmenaj, tuse, tuse convulsiv,
varice, tulburri de vedere, rie, zona zoster,
vomismente. Merele uscate sunt contraindicate
n diabet. Medicin uman. Uz intern. 1.
Pentru tratarea bolilor mentionate: a) consum
zilnic, 1 kg mere, n cure de lung durat;
b) consum zilnic, 1 kg mere, fr alte medica-
mente, pentru combaterea obezittii; c) decoct,
din 1 lingur mere uscate, bine mruntite, la
can; se beau 3-4 cni pe zi; d) decoct,
dintr-un mr tiat n buctele la 500 ml ap. Se
fierbe la foc ncet pn se reduce la jumtate.
Se bea seara nainte de culcare; e) sirop, din
suc de mere si zahr n prti egale. Se fierbe
pn la consistenta siropoas. Se iau cte
2 linguri nainte de fiecare mas; actiune
laxativ si pectoral, ndeosebi pentru copii;
f) consum de mere rase, 500-1000 g pe zi, n
cinci mese; indicat contra diareei la copii; g) cu-
ra lui Kempner, faza I: n primele 1-3 luni se
consum 250-300 g orez fiert pe zi si mere
(dup gust); n faza a II-a (dup 1-3 luni), se
introduc n hran, putin cte putin, carne,
peste, cartofi, putin pine fr sare; Scade co-
lesterolul din snge, tensiunea arterial, redu-
ce edemele. Este indicat n hipertensiune,
edeme cardio-renale, ateroscleroz, preinfarct
(M. Alexan, O. Bojor, 1983). 2. Pentru sti-
mularea functiei creierului prin cresterea conti-
nutului de fosfor, fluidificarea sngelui, stimula-
rea poftei de mncare si stimularea digestiei:
mere coapte, se mnnc 2-3 pe zi. 3. Pentru
tratarea rcelii, catarului bronhial, durerilor n
gt, tusei: infuzie, din 3-4 mere tiate mrunt,
peste care se toarn 500 ml ap n clocot. Se
las acoperit 3-4 ore. Se strecoar. Se ndul-
ceste cu miere sau zahr (dibeticii cu zahari-
n). Se beau 2-3 cni pe zi, cldute cu nghiti-
turi rare. 4. Pentru tratarea afectiunilor
rinichilor: pulbere de mere uscate. Se iau mai
multe linguri pe zi. Actiune uricolitic. 5. Pentru
tratarea arteritei, trombangeitei obliterante:
2 lingurite otet de mere la un pahar de 100 ml
ap. Se bea de dou ori pe zi, naintea sau n
timpul meselor principale. 6. Pentru tratarea
gastritei: 2 lingurite otet de mere la un pahar cu
ap (200 ml). Se amestec continutul. Se ia
cte 1 lingur din 5 n 5 minute. 7. Pentru
tratarea enteritelor si enterocolitelor acute:
2 lingurite otet de mere la un pahar cu 100 ml
ap. Se amestec continutul. Se ia cte 1 lin-
gurit din 5 n 5 minute. ntreaga cantitate se
consum n 2 ore. Se pregteste asemntor
nc un pahar, din care se ia n continuare
1 lingurit din 15 n 15 minute. La 2-3 zile se
bea la fiecare mas cte un pahar din acelasi
amestec (dup dr. D.C. Jar vi s) . 8. Pentru
tratarea obezittii, pielocistitelor si cistitelor:
2 lingurite otet de mere la un pahar cu 100 ml
ap. Se amestec continutul, se bea de 3 ori pe
zi n timpul meselor. 9. Pentru tratarea spondili-
tei anchilozante: 2 lingurite otet de mere, 2 lin
gurite miere la un pahar cu ap. Se amestec
continutul, ntreaga cantitate se consum la
fiecare mas. n zilele de luni, miercuri, vineri
se adaug amestecului o pictur de solutie
Lugol. Cura dureaz 30 zile. Se face pauz
30 zile si se repet (dup dr. D.C. Jar vi s) .
10. Pentru prevenirea mbtrnirii: 2 lingurite
otet de mere la un pahar cu 100 ml ap. Se
adaug 1-2 picturi solutie Lugol. Se ameste
c continutul, ntreaga cantitate se bea ntr-o
priz. 11. Pentru calmarea tusei: infuzie, din
30 g flori peste care se toarn 1 l ap clocotit.
Se las acoperit 10-15 minute. Se strecoar.
Se bea n cursul unei zile. 12. Pentru tratarea
bronsitei, reumatismului: macerat, din 10 lingu
ri pulbere coji mere la 1

l I ap rece. Se las
acoperit 12 ore. Se beau 3 cni a 250 ml pe zi.
13. Pentru tratarea intoxicatiilor alimentare cu
vomismente si diaree, hipertensiunii, reumatis
mului, obezittii, strilor de oboseal, lcrim-
rilor, ametelilor, scurgerilor apoase din nri:
otet de mere cte 2 lingurite la un pahar cu ap,
de 3 ori pe zi. Se bea dup mesele principale.
Uz extern. 1. Pentru tratarea durerilor de ure
chi: aplicatii calde de fructe fierte pe zona dure
roas. 2. Pentru tratarea plgilor atone: aplicatii
de mere rase si fierte n sucul lor. 3. Pentru
tratarea inflamatiilor si durerilor de splin: apli
catii de amestec de trte de gru umectate cu
decoct concentrat si cald de mere. 4. Pentru
tratarea migrenelor: inhalatii cu otet de mere.
Se pun ntr-un vas smltuit, n prti egale, otet
de mere si ap. Se aseaz pe foc moale. La
fierbere se inhaleaz vaporii. 5. Pentru tratarea
riei (scabie): se taie un mr pe jumtate, se
mr 456 mrar

scobeste mijlocul. n scobitura se pune floare
de sulf. Se mbin jumttile, se leag cu at
sau tifon, se coace n cuptor. Se scoate, se las
s se rceasc. Se zdrobeste. Cu terciul obti-
nut se freac prtile bolnave. 6. Pentru tratarea
afectiunilor din gt (amigdalite, faringite): de-
coct, din 1 lingurit pulbere scoart la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute la foc
domol. Se strecoar. Se las s se rceasc
pn la cldut. Se fac 3-4 gargare pe zi.
7. Pentru tratarea varicelor: tamponri locale
cu otet de mere; apoi dimineata si seara se fac
masaje locale cu otet de mere. 8. Pentru trata-
rea zonei zoster: cataplasme, cu otet de mere,
de 3 ori ziua si 2 ori noaptea. 9. Pentru tratarea
cheliei incipiente: tamponarea zonei afectate
cu otet de mere. Se fac 3 sedinte n prima parte
a zilei si 3 sedinte n a doua parte a zilei, cu o
pauz de 2 ore ntre sedinte. Cosmetic. Su-
cul merelor este folosit la masarea usoar a
fetei, gtului, snilor si abdomenului. Deter-
min tonifierea tesuturilor, redndu-le vigoarea
si frumusetea; consumul de mere albeste dintii.
Apicultur. Specie melifer. Florile ofer albine-
lor culesul de nectar si polen. Productia de miere,
30-42 kg/ha. Pondere economico-apicol mij-
locie. Ornamental. Varietatea neidzwetzkyana se
cultiv n parcuri si grdini, pentru eleganta
frunzisului, florilor, fructelor si ramurilor (rosii).
Vopsitorie. Scoarta proaspt are proprietti
tinctoriale. Se foloseste la vopsirea fibrelor na-
turale n galben, verde, cenusiu. Se recolteaz
de pe ramurile obtinute din tierile de coroan
sau de la exemplarele scoase din cultur.
1. Pentru vopsirea n galben -> MR PDU-
REt. 2. Pentru vopsirea n verde, scoarta re-
coltat se fierbe n ap pn cnd se obtine o
solutie galben-intens. Se strecoar. Se dizol-
v piatra acr si albstreal de rufe pn se
obtine nuanta de verde dorit. Se controleaz
prin proba de culoare. Se introduce materialul
de vopsit. Se las la cald pn se obtine culoa-
rea dorit. Se scoate. Se usuc la umbr.
3. Pentru vopsirea n cenusiu se foloseste
scoart proaspt de mr si planta ntreag de
sovrf uscat. Se pun ntr-un vas si se adaug
ap rece. Se las pn cnd se obtine o solutie
cenusiu-rosiatic. Se introduce un cui de fier si
se fierbe. Se strecoar. n solutia obtinut se
adaug piatr acr si se amestec. Se intro-
duce materialul de vopsit. Se las la cald pn
se obtine nuanta dorit. Se scoate si se usuc
la umbr Obiceiuri. Mrul, ca pom al vietii,
exprim n credinta tranilor dorintele de rod,
belsug si permanent. Florile lui sunt bucuria
primverii, simbol al tineretii, frumusetii,
castittii. Fructele sunt considerate daruri ale
toamnei si bucurii ale iernii. n unele zone din
tar mireasa se joac pe dou smicele de mr
dulce, pentru ca sarcina cstoriei s nu fie
anevoioas. Conform unor vechi traditii, ra-
murile de mr se pun ntr-un vas de ap, ca s
nfloreasc de Anul Nou; copiii le folosesc la
urat, ele simboliznd belsug, abundent, sn-
tate si fericire. (v. Pl. XXXIV, 7).
MRAR (Anethum graveolens), fam.
Apiaceae. Plant erbacee, anual, alogam,
legumicol, cu valoare terapeutic, originar
din sudul Europei si Asia de Sud-est; se mai
numeste crop, chimen dulce, mrar de grdin,
mrar t are, morar (f i g. 165). Genet i c,
2n = 22. Cultivat nc din Antichitate de egipte-
ni, greci, romani. Astzi cunoscut pe tot globul.
Rezistent la temperaturi sczute. Germineaz
la +3 C. Temperatura optim de crestere,
16-17 C. Cerinte mari fat de lumin.
Umbrirea alungeste plantele, iar aroma este
sczut. Pretentii ridicate la umiditate n timpul
germinatiei si nceputul perioadei de vegetatie.
Excesul de umiditate i este duntor. Prefer
soluri cu textur usoar sau mijlocie, afnate,
bogate n humus, curate de buruieni, cu reactie
usor acid sau neutr (pH 6,5-7,5). Reactio-
neaz bine la ngrsminte de fosfor si potasiu.
Premergtoare sunt culturile de leguminoase.
Producti a, 7-10 t/ha pentru frunze si
12-15 t/ha, tulpini. Descriere. Rdcin pivo-
tant, slab-ramificat. Tulpin cilindric, fis-
tuloas, striat, verde, nalt pn la 160 cm,
glabr. Frunze tripenat-sectate, cu foliole filifor-
me, petiolate. Flori mici, glbui-verzui, grupate
ntr-o umbel compus. Caliciul lipseste sau
este nensemnat. Polenizare entomofil. n-
florire, VII-VIII. Fructe, diachene oval-eliptice,
cafenii. Facultate germinativ, 45-50%. Se
pstreaz 2-3 ani. Compozitie chimic. Frun-
zele si semintele contin ulei eteric (2,5-6%),
cantitti apreciabile de K, S, Na, vitaminele A,
B
1
, C. Uleiul eteric contine carvon (40-60%).
Alimentatie. Frunzele sunt folosite la condi-
mentarea si aromatizarea diferitelor mncruri
iar plantele ntregi, recoltate n faza de nflorire
sau la maturarea fructelor, sunt ntrebuintate la
prepararea murturilor. Industrie. Frunzele
sau plantele ntregi sunt ntrebuintate n
mrar 457 mrar


Fig. 165. Mrar (Anethum graveolens).
industria conservelor. Bioterapie. Tulpina,
frunzele, fructele au utilizri terapeutice n me-
dicina uman traditional si medicina veteri-
nar cult si traditional. Proprietti stomahice,
carminative, antispastice, diuretice, antiinflama-
torii. Excit sucurile gastrointestinale favori-
znd digestia, favorizeaz eliminarea gazelor
din intestine, diminueaz sau nltur contrac-
turile muschilor netezi din organele interne,
actioneaz asupra epiteliului renal mrind
cantitatea de urin eliminat n timp, asupra
glandelor mamare mrind secretia de lapte,
actioneaz antiinflamator asupra hemoroizilor,
combate insomnia. Recomandat n anorexie,
indigestii, digestie grea, boli de inim, boli ale
cilor urinare, hemoroizi, meteorism, diverse
inflamatii interne si externe, dureri menstruale.
Recoltare. Fructele (Anethi fructus) se recol-
teaz cnd ajung la maturitatea fiziologic, n
general la 90-110 zile de la semnat. Recol-
tarea se face la maturitatea n prg. Se taie
tulpinile florifere, se pun la uscat. Dac cantita-
tea de tulpin este mic, semintele se obtin prin
frecarea ntre palme a inflorescentelor, la canti-
tate mare se treier. Se pstreaz n pungi sau
saci de hrtie. Tulpinile si frunzele (Anethi
herba) se recolteaz cnd se formeaz inflo-
rescenta. Se usuc la umbr, n strat subtire, n
poduri acoperite cu tabl. Se pot lega si mai
multe tulpini la un loc, sub form de buchete.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
indigestiilor, colicilor intestinale, durerilor men-
struale, stimularea secretiei de lapte la luze,
combaterea insomniilor: infuzie, din 1 lingurit
seminte mcinate la o can cu ap n clocot. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
bea cldut, cte un phrel, de 3 ori pe zi.
Pentru combaterea insomniilor se ia seara la
culcare. 2. Pentru tratarea aterosclerozei, he-
moroizilor, bolilor de inim, bolilor cilor urina-
re, colicilor intestinale, balonrilor, sughitului
etc.: infuzie, din 1-2 lingurite frunze si tulpini
uscate si mruntite la o can cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar
si se beau 1-2 cni pe zi. 3. Pentru stimularea
secretiei de lapte la luze: decoct, din 1 lingu-
rit plant uscat mruntit la o can (200 ml)
cu ap. Se fierbe 15-20 minute. Se strecoar.
Se bea o can pe zi (eventual n dou prize).
4. Pentru stimularea si tonifierea organismului:
pulbere seminte, cte un vrf de cutit nainte de
mas. Uz extern. 1. Pentru vindecarea urcioa-
relor si a inflamatiilor: infuzie, din 1 lingur
seminte mcinate la o can cu ap clocotit. Se
las acoperit 20-25 minute. Se strecoar. Cu
solutia obtinut se spal usor cu vat zona
afectat. 2. Pentru tratarea hemoroizilor: infu-
zie, din 4-5 linguri frunze, tulpini si inflores-
cente mruntite peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
20 minute. Se fac splaturi anale. Folosind o
cantitate mai mare de lichid se pot face bi de
sezut. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
ameliorarea digestiei, afectiunilor pulmonare,
crampelor abdominale, mai ales la tineret:
mrar 458 mr pduret

a) infuzie, din 1 lingura seminte mcinate peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se rceste. Se administreaz prin breuvaj bu-
cal (se toarn pe gt); b) pulbere seminte, re-
zultat din mcinarea semintelor; c) ulei, extras
din seminte. Dozele de tratament: animale mari
(cabaline, taurine), 10-25-50 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 5-10-15 g;
animale mici (pisici, cini), 0,5-1-2 g; psri
0,2-0,5 g. n mediul stesc, n unele zone,
pentru mrirea productiei de lapte si mbunt-
tirea calittii, vacilor mulgtoare li se adminis-
treaz prin breuvaj bucal decoctul obtinut din
seminte sau se amestec semintele de mrar
n trte, mlai si li se d s mnnce. Cosme-
tic. Pentru nlturarea iritatiilor tenului si n
acnee: infuzie, din 1 lingur pulbere seminte la
1 can ap clocotit. Se las acoperit 20 mi-
nute. Se strecoar si se aplic tamponri cu
vat pe ten. Apicultur. Specie melifer. Flori-
le sunt explorate de albine pentru culegerea de
nectar si polen. Nu au fost evaluate productia si
ponderea economico-apicol.
MR PDUREt (Malussylvestris),
fam. Rosaceae. Arbore indigen, nalt pn la
15 m, microfanerofit, mezofit spre mezohidrofit,
slab-acid-neutrofil, ntlnit n pduri de stejar,
carpen, fag, ulm, frasin, rrituri si margini de
pdure, coaste stncoase, de la cmpie pn
n etajul montan; se mai numeste arbore schi-
nosel, coricov, corobeat, mere acre, mere de
vin (fig. 166). Genetic, 2n= 34. Rezistent la ger,
suport umbrirea, cere soluri mai putin grele.
Fitocenologic, Car. Alno-Padion, Carpinion.
Rspndit n Europa si Asia pn spre Cercul
Polar. Descriere. Tulpin scurt, neregulat-ra-
mificat, scoart cu ritidom solzos, brun negri-
cios, se exfoliaz n plci; lemn cu duramen
rosiatic, alburn alb-glbui, raze medulare vizi-
bile n sectiune radial, inele anuale vizibile.
Coroana deas. Lujerii spinosi, cu numeroase
branhiblaste fructifere. Mugurii brun-roscati,
prosi. Frunze alterne, ovate, eliptice sau sub-
rotunde, pe margini simplu sau dublu-cre-nat-
serate, pe dos slab-pubescente, petioli lungi
de 1-3 cm; toamna capt culoarea rosie-
purpurie foarte frumoas. Flori albe sau roz,
hermafrodite, grupate n cime umbelifor-me.
Fructe, poame cu caliciu persistent, gust
astringent. Fructific anual ncepnd cu vrsta
de 10-12 ani. Un arbore produce 20-50 kg

Fig. 166. Mr pduret (Malus sylvestris).
fructe. Alimentatie. Fructele sunt utilizate n
alimentatie ca mere murate, compoturi, gem,
marmelad, cidru si mai ales otet. Otetul se
prepar astfel: merele se zdrobesc pn se
obtine un terci. Se adaug o cantitate egal de
ap cldut si 1 kg de miere sau zahr la 10l de
terci. Se las la fermentat ntr-un vas deschis
timp de 2 luni. Se filtreaz si se pstreaz n
sticle. Se foloseste la salate, diferite preparate
culinare si n terapeutica medical uman tradi-
tional. Industrie. Fructele coapte sunt folosite
pentru fabricarea tuicii sau otetului, pastei de
mere, sucurilor, piureurilor, cidrului de mere.
Lemn foarte durabil. Se usuc greu, are tendin-
ta de deformare. Se prelucreaz bine. Utilizat
pentru fabricare de: furnire estetice pentru
mr pduret 459 mr pduret

mobil, mnere, mobilier scolar, prese, produ-
se de strungrie etc. Pomicultur. Din sem-
narea semintelor se obtin portaltoi pentru dife-
rite soiuri de meri sau varietti ornamentale.
Altoirea se practic primvara, cu ramur deta-
sat, sau n august, n oculatie. Bioterapie.
Merele au utilizri terapeutice n medicina uma-
n traditional. Din ele se prepar otetul de
mere dup reteta prezentat la capitolul Ali-
mentatie, cruia i se atribuie proprietti antitoxi-
ce, antidiareice, antireumatice si antiinfectioa-
se. Recomandat n boli digestive, intoxicatii
alimentare, reumatism si afectiuni respiratorii.
Recoltare. Merele (Malusi sylvestrisi fructus)
se recolteaz toamna cnd ajung la maturitate.
Se prelucreaz pentru obtinerea otetului.
Medicin uman. Uz intern. Pentru tratarea
intoxicatiilor alimentare, diareei, altor afectiuni
inflamatorii digestive, n reumatism, infectii sau
inflamatii ale cilor respiratorii: otet, cte 2 lin-
gurite la un pahar cu ap. Se ia de trei ori pe zi
nainte de mas. Uz extern. 1. Pentru tratarea
reumatismului: frectie pe locurile dureroase cu
otet de mere. 2. Empiric, pentru a trata inf lama-
tia splinei: decoct, din mere pdurete; zeama
obtinut se amestec cu trte de gru, se
ntinde pe o pnz si se pune pe abdomen n
dreptul splinei. 3. Empiric, pentru tratarea bt-
turilor din talp: cataplasme, cu mere pdurete
coapte. Apicultur. Specie melifer. Florile
sunt vizitate de albine pentru culegerea de nec-
tar si polen. Productia de miere, 10-15 kg/ha.
Pondere economico-apicol mijlocie. Silvicul-
tur. Folosit n culturile forestiere de protectie.
Cinegetic. Fructele reprezint o hran impor-
tant pentru vnat (ursi, mistreti, cervidee).
Vopsitorie. Scoarta, frunzele si florile au pro-
prietti tinctoriale. Utilizate pentru vopsirea
fibrelor naturale n rosu, galben-auriu si cenu-
siu. Scoarta proaspt recoltat se foloseste la
vopsirea n galben-auriu si cenusiu. Florile si
frunzele uscate, scoarta n stare proaspt n
amestec cu alte plante, frunzele n amestec cu
alte plante se folosesc la vopsirea n rosu.
1. Pentru vopsirea fibrelor naturale n gal
ben-auriu se foloseste 1 kg scoart la 1 l de
ap. Se fierbe pn la obtinerea unei solutii de
culoare galben-intens. Se strecoar. Se dizol
v piatr acr (10 g/kg material). Se introduce
materialul. Se tine la cald pn se obtine nuan
ta dorit. Se scoate si se usuc la umbr.
2. Pentru vopsirea fibrelor de cnep se prepa
r solutia din scoart ca la punctul 1. Se
introduce cnepa si se fierbe 30 minute. Se
scoate si se finiseaz. 3. Pentru vopsirea firelor
de ln (sculuri), n galben-auriu al scoarta si
lna se introduc ntr-o solutia apoas de piatr
acr. Se fierbe totul 60 minute. n primele
15 minute se amestec continuu. Se las la
rcit. Se scoate si se usuc la umbr. 4. Pentru
vopsirea lni n galben-auriu se pregteste o
solutie de tipirig n ap: 6 g tipirig 1 l ap si 4-5l
ap/1 kg ln. Scoarta proaspt recoltat (1 kg
la 1l ap) mpreun cu lna se introduc n vasul
cu solutia preparat si se fierb pn se obtine
nuanta dorit. Se scoate si se usuc la umbr.
5. Pentru vopsirea fibrelor naturale n gal-
ben-deschis se folosesc scoart si frunze
proaspt recoltate peste care se toarn ap.
Se fierbe totul pn se obtine o solutie galben
de intensitate maxim. Se strecoar. Se dizol-
v piatr acr (10 g/l). Se amestec. Se intro-
duce materialul (1 kg/4l solutie). Se las la cald
cteva ore pn se obtine nuanta dorit. Se
scoate si se usuc la umbr. 6. Pentru vopsirea
fibrelor n galben se folosesc scoart, muguri,
piatr acr si lesie fiart. Scoarta si mugurii
proaspeti se piseaz, se pun ntr-un vas si se
fierb pn cnd solutia devine galben intens.
Se face proba de culoare cu un esantion. Dac
culoarea este prea deschis se mai adaug
scoart si se fierbe din nou. Se procedeaz
astfel pn la obtinerea unei solutii gal-ben-
intens. Se introduce materialul n solutie. Se
las la cald 12 ore. Se scoate. Se contro-
leaz solutia s fie cald. Se dizolv n ea
piatr acr. Se reintroduce materialul care are
o coloratie slab. Se las la cald 12 ore. Se
controleaz culoarea si dac este corespun-
ztoare se scoate materialul, se trece ntr-un
alt vas cu lesie cald. Se las s se ptrund.
Se scoate si se usuc la umbr. 7. Pentru
vopsirea fibrelor naturale n cenusiu se folo-
seste scoart, sovrf planta ntreag, cui de fier
neruginit, piatr acr. Sovrful uscat se intro-
duce n ap rece. Se adaug scoarta proas-
pt de mr pduret. Se las pn se obtine o
solutie cenusiu-rosiatic. Se introduce n ea
cuiul de fier si se fierbe. Se strecoar. Se
dizolv piatra acr si se introduce materialul.
Se las la cald pn se obtine nuanta de ce-
nusiu dorit. Se scoate si se usuc la umbr.
8. Pentru vopsirea lnii n rosu se folosesc
frunze si flori de mr pduret. Acestea se re-
colteaz si se usuc la umbr. Se sfrm
pn se obtine o pulbere. Se introduce n ap
mr pduret 460 mselarit

cald si se tine la cald 3 zile (fr s fiarb). Se
face proba de culoare. ntr-o can se trece
putin solutie si plant macerat. Se las la
fiert. Se introduc cteva fire de ln alb. Dac
dup uscare culoarea corespunde, se intro-
duce toat lna n vasul cu solutie. Se fierbe
pn se obtine nuanta dorit. Dac la proba de
culoare nuanta este prea deschis, solutia se
filtreaz si prtile de plant macerat se ntind
la soare s se usuce, dup care se adaug din
nou solutie. Se fierb mpreun cu lna pn se
obtine nuanta de rosu preferat. 9. Pentru vop-
sirea fibrelor naturale n rosu-nchis se folosesc
scoart proaspt recoltat, flori proaspete de
sovrf si cenus. Scoarta si florile se fierb m-
preun sau separat si apoi se amestec solu-
tiile. Fierberea dureaz pn cnd solutia se
coloreaz rosu-intens. Se strecoar. Se intro-
duce materialul si se tine la cald pn la obtine-
rea nuantei de rosu-nchis dorit. Se presar
cenus peste material si se freac bine ntre
palme, n solutie. Se scoate si se usuc la
umbr. 10. Pentru vopsirea lnii n rosu se
folosesc scoart si frunze de mr pduret si
flori de sovrf. Se pregtesc dou solutii.
Pentru prima solutie se pun ntr-un vas 1 kg
scoart/4 l ap pentru 1 kg ln. Se fierbe totul
60-80 minute. Solutia obtinut se strecoar n
alt vas. A doua solutie se pregteste din flori de
sovrf (1 kg/4 1 ap) si frunze de mr pduret,
n prealabil bine uscate. Se piseaz. Pulberea
obtinut se las la macerat n ap timp de
7 zile. Se scoate si se introduce ntr-un sculet
de pnz. Se bate energic cu o lingur de lemn
sau cu un lemn. Se stoarce, apoi bine si se
introduce n solutie. Operatia se repet de
15 ori, dup care sculetul se introduce n so-
lutie si se fierbe 30 minute. Se scoate sculetul
si se introduce lna. Se fierbe totul 30 minute.
Se las la rcit. Se scoate si se usuc la umbr.
11. Scoarta de mr pduret mcinat mpreun
cu apa se fierbe pn cnd se obtine o solutie
rosu-intens. Se adaug florile de sovrf si frun-
zele de mr pduret uscate si pisate. Se ames-
tec. Se las la macerat 7 zile. Se strecoar.
Se nclzeste solutia obtinut si se introduce
lna. Se tine n solutie pn cnd se coloreaz
la nuanta dorit. Se scoate si se usuc la um-
br (Agneta Btc, Margareta Tom escu,
1984).
MSELARIt (Hyoscyamus niger),
fam. Solanaceae. Plant erbacee, bienal,
heliofil, miros neplcut, terofit-hemicriptofit,
mezofit, mezoterm spre moderat-termofil,
slab-acid-neutrofil, ntlnit pe terenuri ru-
derale, drmturi, maidane, santuri, margini
de drumuri, psuni gunoite, locuri necultivate
sau ca buruian n culturi, pe lng stne, din
regiunea de cmpie pn n etajul subalpin; se
mai numeste bob, bolunditoare, buruian de
msele, ciumasc, iarba lui Sf. Ion, rnasalari,
maslad, mtrgun, nebunarit, suntoare.
Dacii i spuneau dielia, mselariu. Genetic,
2n = 34. Ierneaz bine n regiunile cu ierni mai
aspre. Nu suport bltirea apei si nici apa
freatic la o adncime mai mic de 1,50 m.
Solicit soluri drenate cu textur lutoas sau
luto-nisipoas. Cunoscut nc din Antichitate
ca plant medicinal. Amintit n scrierile lui
Dioscoride (a remarcat actiunea toxic a plan-
tei asupra porcilor). n Evul Mediu, vrjitoria se
baza pe actiunea hipnotic si halucinant a
uleiului verde" extras din aceast plant. Cu el
se ungea tot corpul si prin absorbtie tegumen-
tar organismul intra n trans hipnotic si halu-
cinant, datorit creia individul putea s zboa-
re n imaginatia sa, pe coad de mtur, sau s
se transforme n animale. Planta figureaz n
farmacopeele mai multor tri. Cultivat pentru
scopuri medicinale n numeroase tri din Euro-
pa Central si de Est. n Romnia cele mai
bune conditii ecologice de cultivare exist n
Cmpia de Vest si Cmpia Brganului. Fito-
cenologic, ncadrat n Chenopodietea, Car.
Onopordion. Rspndit-n Europa, Asia,
America de Nord, exceptnd zonele de peste
paralela 60. Descriere. Rdcin pivotant,
din care pornesc ramificatii putine, dar puternice.
Tulpina apare n anul al doilea de vegetatie,
erect, cilindric, simpl sau ramificat n
partea superioar, pubescent, nalt pn la
80 (100) cm. Frunze bazale lung-petiolate, mari
(5-20/3-10 cm), dens si lung-proase pe ner-
vuri, alungit-ovate sau eliptice, pe margini si-
nuat-dintate; cele tulpinale, alungit-ovate, si-
nuat-lobate sau fidate, sesile, proase pe
nervuri. Flori sesile grupate n vrful tulpinii sau
ramurilor; caliciu tubulos, brusc-dilatat anterior
si terminat cu 5 dinti triunghiulari, pros, cam-
panulat; corol infundibuliform, murdar-gl-
buie, la gt violet, cu vinisoare reticulate viola-
ceu-rosiatice, proase la exterior; androceu cu
stamine prinse la mijlocul tubului, 2 scurte, 3
mai lungi, cu antere violete; gineceu cu stil
pros la baz si stigmat capitat bilobat. nflorire,
mselarit 461 mselarit

VIVIII. Fruct, capsul cu numeroase seminte
aproape negre. Compozitie chimic. Frunzele
contin alcaloizi tropanici (0,05-0,27%), hioscia-
min, scopolamin, nsotiti de N-oxidul hios-
ciaminei, N-oxidul scopolaminei, apoatropin,
tropin, scopin, scopolin, aposcopolin, be-
ladonin s.a.; aminoacizi liberi: aspartic,
cisteic, glutamic, arginin, alanin, glicin, izol-
cucin, leucin, lizin, prolin, fenilalanin,
tirozin, valin, ornitin, serin; o flavonid
(rutina); taninuri; stigmas-terol, sitosterol; vita-
mina C (1,28-6,92 mg%); urme de ulei eteric; o
glicozid amar (hiposcipicrin); substante
antibacteriene, acizii cafeic, clorogenic, neclo-
rogenic, substante minerale (oxalat de Ca, Li).
Semintele contin aproximativ aceiasi alcaloizi
ca si frunzele. Rdcinile contin o cantitate mai
mare de alcaloizi dect frunzele (Viorica
Cucu, C. Bodea, Cristina Cioac, 1982).
Toxicologie. Toate organele plantei verzi sau
uscate sunt otrvitoare. Planta nu este consu-
mat de animale dect accidental. Simptomele
intoxicatiei difer de la o specie la alta. La cai
apar: midriaz, deglutitie grea, sete, frisoane,
neliniste, convulsii, paralizie general. La ru-
megtoare: balonarea rumenul, respiratie con-
vulsiv cu raluri, diaree, paralizie general. La
porci apar simptomele amintite plus vomismen-
te. La om intoxicarea se manifest prin uscarea
gurii, faringelui, puls accelerat apoi ncetinit,
presiunea sngelui sczut, respiratie nceti-
nit, ameteli, delir, agitatie, halucinatii, mrirea
pupilei, lcrimare etc. Se intervine cu crbune
activ si vomitive. Industrie. Utilizat n indus-
tria farmaceutic pentru obtinerea de preparate
necesare tratrii diferitelor boli cu predilectie
legate de sistemul nervos. Bioterapie. Frun-
zele, prtile aeriene si semintele plantei au
utilizri terapeutice n medicina uman cult si
traditional, n medicina veterinar cult si tra-
ditional (etnoiatric). Principiile active au ac-
tiune narcotic, antispasmodic si hipnotic.
Dintre alcaloizi hiosciamin si scopolamin au
activitate fiziologic predominant. Au actiune
parasimpatolitic, excit sistemul nervos cen-
tral, dilat bronhiile, diminueaz secretiile si
peristaltismul intestinal. Se foloseste sub forme
medicamentoase n chirurgie n calmarea st-
rilor de excitatie motorie sau maniacal, n boala
Parkinson, unele nevrite, nevroze, alienatie
mintal, nevralgie de trigemen, tuse nervoas,
convulsii, epilepsie si reumatism. Frunzele in-
tr n compozitia tigrilor antiasmatice, sunt
folosite la prepararea diferitelor unguente anti-
hemoroidale, la obtinerea produsului Oleum
Hyoscyami sau pentru Unguentum Populeum.
Uleiul trebuie s contin o cantitate de alcaloizi
echivalent unui procent de 10% frunze. Re-
coltare. Frunzele (Hyoscyami folium) se
recolteaz la nceputul nfloritului prin ciupire,
pe vreme cu soare si la cteva zile dup ploaie.
Se nsir pe sfoar si se usuc la umbr. Se pot
usca si n straturi foarte subtiri (1 kg frunze
proaspete/m
2
), de preferat n ncperi sau
poduri bine aerisite. Frunzele se ntorc de 2-3
ori pe zi, cu atentie, pentru a nu se sfrma.
Uscarea artificial, la 30-40 C. Productia,
700-1000 kg frunze uscate. Prtile aeriene ale
plantei (Hyoscyami herba) se recolteaz la n-
ceputul nfloritului prin cosire, se toac si se
usuc n aceleasi conditii ca si frunzele. Pro-
ductia 10 000-18 000 kg/ha herba proaspt,
din care rezult 1500-2000 kg/ha herba us-
cat. Planta are miros greu, neplcut, care
dispare dup uscare. Pentru industrie se pot
recolta si rdcinile (Hyoscyami radix). Recol-
tarea lor se realizeaz toamna la desfiintarea
culturii. Se usuc n poduri acoperite cu tabl.
Semintele (Hyoscyami semen) se recolteaz
cnd ajung la maturitatea fiziologic, cu com-
bina sau manual, folosindu-se secera, dup
care se treier. Atentie! n timpul recoltrii si
prelucrrii se iau msuri de protectia muncii: se
spal minile dup lucru (s nu se ating ti-
grile si mncarea cu minile nesplate), se
poart masc sau tifon la gur si nas cnd se
lucreaz cu produsul uscat, camera unde se
depoziteaz produsul se nchide ermetic
pentru a preveni intoxicatiile accidentale. Medi-
cin uman. Uz intern. 1. Sub supraveghere
medical, pentru tratarea afectiunilor nervoa-
se, nevrozelor, nevritelor, maladiei Parkinson,
nevralgiei de trigemen, tusei nervoase, alinatiei
mintale, convulsiilor, epilepsiei, reumatismului:
a) pulbere de frunze n casete, n doze de
0,05-0,10 g pentru o doz luat o dat si
0,20-0,50 g n 24 ore cu conditia ca drogul s
nu contin mai mult de 0,05% hiosciamin;
b) extract uscat, cu 0,3% alcaloizi, se dozeaz
la maximum 100 mg pentru o doz luat o dat.
2. Pentru tratarea astmului: tigri antiasmatice.
Uz extern. Empiric, medicina traditional tra
teaz durerile de msele prin introducerea n
carii a semintelor de mselarit. Medicin ve
terinar. Nu se recomand dect cu prescrip
tie medical. Uz i ntern. Pentru nlturarea
mselarit 462 mslin

crampelor gastrointestinale cu gaze si a peris-
taltismului exagerat: pulbere plant (drog), ex-
tract uscat (cu 0,3% alcaloizi), ulei extras din
seminte (Oleum Hyoscyami) n liniment cu sali-
cilat de metil, tinctur. Dozele de tratament cu
pulbere plant: animale mari (cabaline, bovi-
ne), 15-25-30 g; animale mijlocii (ovine, capri-
ne, porcine), 3-8-10 g; animale mici (pisici,
cini), 0,2-1 g. Dozele de tratament cu extract:
animale mari, 1-4-5 g; animale mijlocii, 0,1-
0,5-1 g; animale mici, 0,02-0,1-0,3 g. Dozele
de tratament cu tinctur: animale mari, 2-10-
20 ml; animale mijlocii, 1-2-4 ml; animale
mici, 0,2-0,5-0,8 ml. Medicina popular tra-
teaz caii de emfizem pulmonar si sindrom tig-
nafes (nduf, suspin) cu seminte de mselarit,
pe care ie amestec cu furajele concentrate
sau grunte. Uz extern. Pentru tratarea mial-
giilor reumatice se fac frectii locale cu tinctur
obtinut din frunzele uscate si mruntite (v. Pl.
XXXV, 1).
MSLIN (Olea europaea), fam. Olea-
ceae. Arbust sau arbore sempervirescent, cul-
tivat n regiunea mediteranean, Asia de Vest,
America Central si de Sud, Africa de Sud,
Australia; se mai numeste masin, maslin. Ge-
netic, 2n = 46. n Romnia se cultiv n aparta-
ment sau n sere. Rspndit n tinuturile medi-
teraneene, Asia de Vest. Descriere. Tulpin
nalt pn la 10 (20) m. Lujerii mai mult sau
mai putin muchiati, uneori spinosi, n prima
faz prosi. Frunze lanceolate pn la alun-
git-ovate, opuse, ntregi, pe fata inferioar ar-
gintiu-proase. Flori albe, grupate n panicule
axilare. nflorire, V. Fruct, drup, la nceput ver-
de, apoi rosie si la maturitate neagr-albstru-
ie, cu un smbure striat, ovat-alungit. Seminte
alungite. Embrion cu mult albumen. Compo-
zitie chimic. Fructele proaspete contin ap
(75%), protide (0,75-1%, n cele verzi, si 2-
3%, n cele mature), ulei (15%, n cele verzi,
58% n cele mature), celuloz (1-3,6%), vita-
mine A, B
1
, B
2
, C, E (8 mg%), sruri minerale
de K (pn la 1 g%), Ca, Fe, Cu, Mg, S, P, Mn
etc. Constituentul principal al mslinului este
trioleina care trece de 80% (uleiurile de pro-
venient italian si spaniol) si pn la 70% n
uleiul grecesc si tunisian. Energie caloric,
224 kcal/100 g msline si 900 kcal/100 ml ulei.
Alimentatie. Fructele conservate n saramur
sunt utilizate n alimentatie. Uleiul se foloseste
la prepararea mncrurilor, salatelor etc. Este
cel mai bun ulei de mas. Industrie. Din msli-
ne se extrage uleiul prin presare la rece. Folosit
n alimentatie, fabricile de conserve, medicin.
Lemn foarte tare, prea putin durabil. Nu se
impregneaz. Se usuc greu. Se slefuieste si
se lustruieste bine. Folosit pentru sculpturi, pi-
rogravuri, strungrie fin, bastoane, mnere
etc. Bioterapie. Uleiul de msline are utilizri
terapeutice n medicina uman cult si
traditional, iar fructele au utilizri terapeutice
n medicina veterinar traditional. Proprietti:
uleiul este emolient, colagog, laxativ usor si
purgativ mecanic n doze de 30-60 g. Stimu-
leaz contractia vezicii biliare si a cilor biliare
provocnd golirea continutului lor, purgativ u-
sor favoriznd defecatia sau purgativ mecanic
foarte activ dac se ia n doz mai mare. Se
comport ca un antidot fat de otrvuri iritante.
Recomandat n anemie, ulcer, dischinezie bili-
ar, afectiuni hepatice, constipatie spasmodic,
viermi intestinali, paradontoz, alergii
reumatismale etc. Frunzele au proprietti hipo-
tensive, diuretice, antidiabetice. Fructele (ms-
linele) au nsusiri laxative si colagoge. Sunt
utilizate de medicina veterinar traditional n
tratarea fasciolozei si pentru stimularea functiei
ficatului. Medicin uman. Uz intern. 1. Pen-
tru tratarea afectiunilor hepatice, dischineziilor
biliare etc.: dimineata, pe stomacul gol, se ia
cte 1 lingur de ulei. Se st apoi culcat
15-20 minute pe partea dreapt, dup care se
ia micul dejun. 2. Pentru efect laxativ, se iau
20-40 g ulei seara la culcare. 3. Pentru efect
antihelmintic, 20-40 g ulei pe stomacul gol. Uz
extern. 1. Pentru tratarea arsurilor. Uleiul de
msline se amestec cu albus de ou. Se bat
bine ntr-un vas curat. Cu aceast combinatie
se unge locul afectat. 2. Pentru tratarea para-
dontozei se maseaz gingiile de 2-3 ori pe zi
cu ulei de msline. 3. Pentru tratarea furuncu-
lelor, abceselor: cataplasme, cu msline coap-
te, pisate. Grbeste maturatia si vindecarea.
4. Pentru, tratare a copiilor anemici, rahitici:
frectie cu ulei de msline pe tot corpul. 5. Pen-
tru tratarea alergiilor reumatismale, nevritelor,
entorselor: unguent preparat din 200 g ulei de
msline si o cptn de usturoi dat prin r-
ztoare. Se las la macerat 2-3 zile. Se fac
frectii si masaje locale. 6. Pentru tratarea gutei:
extract, din opt prti ulei de msline si o parte
flori uscate de musetel. Se introduc ntr-o sticl.
Se expune la soare 4 zile. Se strecoar prin
stoarcere, folosind o pnz de tifon. Se fac
mslin 463 mtciune

frectii n zonele dureroase. 7. Empiric, pentru
tratarea amigdalelor, anginei difterice: cata-
plasme, cu msline pisate cu smburi cu tot,
amestecate cu seu de oaie si mmlig cald.
Se pune la gtul copiilor bolnavi. 8. Empiric,
pentru tratarea durerilor de msele: extractie
alcoolic, din cenusa frunzelor si smburilor
de msline arse n foc. Dup ardere smburii
se piseaz. Cenusa obtinut se pune ntr-o
sticl si se adaug tuic de cca 30. Se las 7
zile la macerat. Sticla se agit zilnic. Se
strecoar. Lichidul obtinut se tine n gur 1-2
minute n zona mselei dureroase. Medicin
veterinar. Empiric, pentru tratarea
fasciolozei si pentru stimularea functiei
ficatului, la oi, li se administreaz msline n
hran. Cosmetic. Uleiul este utilizat n
combaterea cderii prului, vindecarea
crpturilor de pe mini, fat, sn. 1. Contra
cderii prului: frectionarea pielii capului cu
ulei de msline, timp de zece zile. Procedeul
se aplic seara. n timpul noptii capul se
acoper cu o basma, un fes etc. 2. Pentru
vindecarea crpturilor de pe mini, buze, fat
etc.: unguent, preparat din glicerina si ulei de
msline n prti egale. Se unge locul afectat (v.
Pl. XXXV, 2).
MTCIUNE (Dracocephalum mol-
davica), fam. Lamiaceae. Plant erbacee, anu-
al, terofit, adventiv, mezofit, mezoterm,
slab acid-neutrofil, cultivat si adesea sub-
spontan n Transilvania, Moldova si nordul
Olteniei; vegeteaz pe soluri cu textur mijlo-
cie, permeabile, fertile, revene. Nu suport so-
lurile grele. Se mai numeste busuioc de munte,
busuioc mnstiresc, busuiocul-stupilor, bu-
suiocul-stupului, melis, melis romneasc,
melis turceasc, matcin, mint turceasc,
roinit (fig. 167). Dacii i spuneau mtucin.
Genetic, 2n = 20. Este clasificat de Linne, n
1753, care o citeaz ca Moldavica, atestnd
preocupri botanice n Moldova cu cteva
decenii nainte de studiile lui B. Hacquet
(1790-l796). Edel (1835) o consider ca plant
proprie teritoriului dacic si o numeste Draco-
cephalum moldavica. Ulterior se constat c
aria ei de rspndire este mult mai mare. Ori-
ginar din Siberia, Masivul Himalaya; introdus
n centrul si estul Europei, America de Nord.
Zonat n cultur n judetele Ialomita, Giurgiu,
Clrasi, Buzu, Brila. Se poate cultiva cu
succes n toat tara. Din 1975 se cultiv soiul
local (populatia) De militari". Rdcin fasci-
lulat, superficial, adnc pn la 35-40 cm.

Tulpin erect, tetramuchiat, scurt-proas,
adesea rosiatic, ramificat, nalt de 30-70 cm.
Frunze opuse, alungit-lanceolate, adnc-se-
rat-crenate, glabre sau scurt si dispers-proa-
se, pe fata inferioar glandulos-punctate. Flori
albastre-violacee sau albe, scurt-pediculate,
grupate cte 6 (10) n verticile la subsuoara
frunzelor de la nodurile superioare. Caliciu
scurt, pros, mai ales n lungul nervurilor. Coro-
la proas la exterior. Nectariile se gsesc la
baza ovarului, au aspect de ngrosri ale tesu-
tului si sunt de culoare galben-oranj. nflorire,
VII-VIII. Polenizare entomofil. Fructe, nucule,

Fig. 167. Mtciune (Dracocephalum moldavica).
mtciune 464 mtrgun

ovoide, brune, grupate cte 4, la baz cu caliciu
persistent. ntreaga plant cu miros plcut de
lmie, gust usor amar. Compozitie chimic.
Prtile aeriene ale plantei contin ulei volatil
(0,3-0,6%), bogat n citrat, acetat de geranil,
un principiu amar, taninuri etc. Industrie. Utili-
zat pentru extragerea uleiului volatil apreciat
n parfumerie si industria alimentar (folosit la
obtinerea siropurilor si buturilor rcoritoare, la
aromatizarea bomboanelor etc.). Din citrat se
poate obtine, pe cale industrial, vitamina A.
Bioterapie. Inflorescentele nsotite de frunze,
uneori ntreaga parte aerian a plantei, au uti-
lizri terapeutice n medicina uman cult si
traditional. Posed proprietti stomahice, car-
minative, antispastice si antiseptice. Excit se-
cretiile gastrice favoriznd digestia la nivelul
stomacului, linisteste durerile abdominale si
expulzeaz gazele din intestin, diminueaz sau
suprim durerea, modific mediul fcnd im-
posibil nmultirea microbilor, mpiedic sau
previne infectiile microbiene, mpiedic putre-
factia. Recomandat n meteorism, colici gastro-
intestinale, diaree, digestie grea sau indigestii,
tratarea rnilor. Planta intr n componenta
ceaiurilor PLAFAR pentru tratarea sindroame-
lor dispeptice (anaciditate, hipoaciditate), gas-
tritelor hiperacide, ulcerului gastric, colicilor
abdominale, ca sedativ nervos. Recoltare. In-
florescentele nsotite de frunze (Dracocephali
folium cum flos) sau prtile aeriene ale plantei
(Dracocephali herba) se recolteaz pentru
ceaiuri nainte de completa nflorire. Se usuc
la umbr, n soproane, n straturi subtiri. Usca-
re artificial pentru nceput la 35-40 C, apoi
temperatura se scade la 20-30 C. Se pstrea-
z n saci de hrtie. Pentru extragerea uleiului
volatil se recolteaz cnd nflorirea este de cca
35%. Zilnic se recolteaz ct se poate prelucra
prin distilare sau uscare. n culturi recoltarea se
face prin cosire la cca 15 cm de sol, pentru a se
asigura regenerarea. Productia de herba uscat,
la cele dou recolte, este de 3000-4000 kg/ha,
respectiv 15 000-25 000 kg/ha produs proas-
pt. Medicin uman. Uz intern. Pentru tra-
tarea spasmelor si colicilor gastrointestinale,
eliminarea gazelor din intestine, diareei, gre-
turilor si vomei, usurarea digestiei: infuzie, din
1 lingurit plant mruntit sau pulbere plant
la o can (200 ml) cu ap n clocot. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau
2 ceaiuri pe zi nendulcite. Uz extern. Pentru
tratarea rnilor: infuzie, din 1 lingurit plant
mruntit sau pulbere plant la o can (200 ml)
cu ap dat n clocot. Se las acoperit 20 mi-
nute. Se strecoar. Se spal zona afectat,
folosind un tampon de vat sau se aplic cata-
plasme. Rol antiseptic si cicatrizant. Apicultu-
r. Specie melifer. Florile furnizeaz albinelor
culesul de nectar si polen. Productia de nectar,
0,12-0,60 mg/floare, cu o concentratie de zahr
de 30-48%. Productia de miere, 300-400 kg/ha.
Pondere economico-apicol mijlocie.
MTRGUN (Atropa belladonna),
fam Solanaceae. Plant erbacee, peren,
miros neplcut, hemicriptofit, mezofit, mezo-
term, mezotrof, acid-neutrofil, comun n
toate regiunile pduroase din M-tii Carpati,
ntlnit n pduri si la margini de pdure, n
tufrisuri, luminisuri, poieni, tieturi de pdure,
pe soluri suficient de umede, afnate, bogate n
humus, din zona montan, mai ales n etajul
fagului; se mai numeste cinstit, cireasa-codru-
lui, cireasa-lupului, doamna-codrului, doamna
mare, floarea-codrului, floarea-cucului, gugti,
iarba-codrului, iarba-lupului, mprteasa-bu-
ruienilor, matragon, ndrgul, papalu, tili-
donie. Dacii i spuneau dielleina, teleion, telioa-
ne, t i l i doni c (I . Pachi a Tat omi rescu,
1997). Genetic, 2n = 72. Are pretentii ridicate
fat de umiditatea din sol si atmosfer. Cere
temperaturi ridicate n timpul vegetatiei
(25-30 C). Sensibil la gerurile trzii de prim-
var si la cele timpurii de toamn (-4). Peste
iarn, acoperit cu zpad, suport tempera-
turi pn la -30 C. Fitocenologic, ncadrat n
Atropion, Fagion. Pentru propriettiile ei medi-
cinale este cultivat n Franta, Belgia, Olanda,
Marea Britanie, Federatia Rus si alte tri din
C.S.I., Polonia, Ungaria, Bulgaria, Romnia
(zonat n judetele Brasov, Vlcea, Mures,
Caras-Severin, Neamt, Suceava, Vrancea).
Teofrast (secolul al III-lea . Hr.) o numeste
mandragora, astzi denumire popular la italie-
ni. Botanistul Clusius (secolul al XVII-lea) o
numeste belladonna. Linne o numeste stiintific,
Atropa belladonna, dup particularittile ei
biologice. Originar din centrul Europei.
Rspndit n Europa, Asia Mic. Descriere.
Rdcin pivotant n primul an de vegetatie,
apoi rizom gros, cilindric, multicapitat, brun-
deschis sau cenusiu, din care pornesc
rdcini lungi de 40-50 cm, uneori chiar 1 m,
groase pn la 4 cm. Tulpin erect, verde sau
murdar-roscat-violet, ramificat, glandu-los-
proas n partea superioar, nalt de la 50-
150 (200) cm. Frunze alterne la baz si
mtrgun 465 mtrgun

opuse n partea superioar, ovate, alungit-ova-
te sau eliptice, cu marginea ntreag, glabre,
sau cu peri foarte rzleti, petiol scurt sau aproape
sesile. Flori brun-violete sau brun-purpurii,
solitare, nutante (atrn ca niste clopotei), cu
pediceli de 1-1,5 cm glandulos-pubescenti; ca-
liciu persistent, din 5 sepale cu vrful oval,
ascutit, glandulos-pubescente; corol campa-
nulat-tubuloas, gamopetal; androceu cu
filamente staminale proase la baz si antere
mari, galbene; gineceu cu stil filiform, mai lung
dect staminele, terminat cu stigmat papilos,
discoidal, verzui. nflorire, VI VIII. Fruct, bac
sferic de mrimea unei cirese, la nceput ver-
de, apoi neagr, suculent, foarte otrvitoare.
Seminte reniform-ovale, rugoase, brune. Com-
pozitie chimic. Frunzele si herba contin alca-
loizi tropanici (0,13-1%): hiosciamin (78-98%),
norhiosciamin, noratropin, scopolamin,
atroscin, atropamin, beladonin, urme de
scopin si tropin; piridin, N-metilpirolin, N-
metilpirolidin, tetrametildiaminobutan, put-
rescein, urme de cuschigrin, nicotin, hela-
radin; aminoacizi; acizii cisteic, aspartic, glu-
tamic, metionin, arginin, glicin, a-alanin,
leucin, izoleucin, lizin, prolin, tirozin, a-
fenilalanin, ornitin, valin, serin, cistein,
asparagin, triptofan, histidin; enzime (fos-
fataze, polifenoloxidaze), flavone, cumarine
(scopoletina), acizii cofeic, clorogenic si neclo-
rogenic, acid ascorbic, substante minerale cu
K, Na, Ca, P, Mg, Fe, Mn, Co, Zn, B, Cu, Mo,
Pb. Florile, fructele si semintele contin alcaloizi
tropanici si alte substante organice. Rdcinile
contin alcaloizi tropanici (0,37-1,04%), din
care hiosciamin reprezint cca 90%, scopo-
lamin (0-3 mg%), apoatropin (4-7 mg%),
beladonin (0-15 mg%), tropin (2-6 mg%),
scopin, urme de atropin etc., aceleasi baze
volatile ca n frunze, (difer ns procentual),
enzime, cumarine (scopoletin, umbeliferon),
substante minerale. Industrie. Utilizat n in-
dustria farmaceutic (pilule, tigri antiasmatice,
tinctur, extract alcoolic etc.). Toxicologie.
Toate prtile plantei sunt otrvitoare. Alcaloidul
principal, hiosciamin, se transform n atropi-
n n timpul uscrii plantei. Semnele intoxicatiei
la animale constau din refuzul hranei, dilatarea
maxim a pupilei si micsorarea irisului, uscarea
mucoasei bucale, sete mare, colici, balonarea
stomacului, puls accelerat si slab, respiratie
grea, peristaltism intestinal absent, constipatie,
stare de neliniste. Semnele ciclice pot s
dispar sau se pot accentua producnd moar-
tea. La om intoxicatia se manifest prin
nrosirea fetei, respiratie accelerat, urticarie,
eczem cutanat, excitatii, halucinatii, furie,
sete accentuat, constipatie, mrirea pupilei,
uscarea gtului, rguseal, agitatie, delir,
moarte. Se apreciaz c 2-3 fructe consumate
provoac moartea unui copil si 10-20 fructe
consumate ucid un om. Cea mai cunoscut
intoxicatie colectiv, afectnd 160 soldati din
regi ment ul 12 i nf ant er i e, a avut l oc l a
1 septembrie 1825 n Franta. La om se
intervine cu splaturi stomacale, tratament cu
crbune activ, purgative cu sare amar (sulfat
de sodiu), comprese umede pe piept, admi-
nistrarea de ctre medic de tonice respiratorii si
cardiace. La animale se intervine pentru evacu-
area continutului prin sifonaj, purgative, clisme,
administrarea de tanin, crbune medicinal, in-
jectii cu pilocarpin sau ezerin, cofein, frictiuni
pentru activarea circulatiei. Ca neutralizant se
foloseste iodura de potasiu. Bioterapie.
Frunzele si rdcinile plantei au utilizri tera-
peutice n medicina uman si veterinar. Actiu-
nea farmacodinamic a principiilor active: inhi-
b terminatiile nervoase parasimpatice, excit
sistemul nervos central, accelereaz ritmul car-
diac, provoac midriaz, dilat bronhiile, dimi-
nueaz secretiile si peristaltismul intestinal, re-
laxeaz musculatura neted. Frunzele se
administreaz sub form de pilule, tinctur si
extract fluid. Tinctur de frunze trebuie s con-
tin 0,03 g% alcaloizi totali, exprimati n hios-
ciamin, iar extractul fluid 0,25 g% alcaloizi
totali. Rdcinile sunt folosite ndeosebi pentru
obtinerea preparatului Extractum Belladonnae
siccum si a atropinei utilizat n oftalmologie.
Extractul de beladon uscat, are actiune anti-
spastic. Intr n compozitia pansamentelor
gastrice si a multor alte preparate farmaceuti-
ce, ca antispastic, de predilectie pentru traiectul
gastro-intestinal. Acestei actiuni i se asociaz
efectul de reducere a secretiilor gastrice, act
fiziologic important n tulburrile determinate
de hiperaciditate. Spasmele cilor biliare n dis-
chinezie si spasmele intestinale n enterocoli-
tele acute si cronice se diminueaz sau dispar
la tratamentul cu beladon. Extractul de bela-
don uscat, asociat cu extractul de castane
intr n comozitia unor supozitoare antihemo-
roidale. Totalul alcaloizilor din beladon intr n
compozitia medicamentelor Bergonal, Fobenal
si Foladon. Totalul alcaloizilor din rdcinile de
mtrgun 466 mtreata-bradului

beladon asociat cu totalul alcaloizilor din cornul
de secar si luminai (actiune sedativ) folosesc
n preparate farmaceutice ca simpaticolitic si
spasmolitic. Recoltare. Frunzele (Belladonnae
folium) se recolteaz pe timp frumos, fr rou,
cu putin timp nainte ca planta s nfloreasc si
n timpul nfloririi (iulie-august). Se rup mpreu-
n cu petiolul, care este mai bogat n alcaloizi.
Se evit frunzele nglbenite sau atacate de
insecte. Se usuc la umbr n strat subtire,
ntorcndu-se des, sau nsirate pe sfoar ca
frunzele de tutun. Uscare artificial nti la cca
40 C, apoi la 50-60 C. n cultur productia de
frunze proaspete este de 1000-1500 kg/ha, din
care rezult 600-700 kg/ha frunze uscate. Ri-
zomul si rdcinile (Belladonnae rhizoma et
radix) se recolteaz din flora spontan n aprilie
si din septembrie pn la primul nghet, folosin-
du-se o cazma. Din cultur recoltarea se face
toamna anului al doilea de vegetatie, cu ajuto-
rul plugului fr corman sau cu discuitorul de
sfecl. Se separ de prtile aeriene. Se scutur
de pmnt si se spal repede ntr-un curent de
ap, deoarece alcaloizii se elimin fiind solubili
n ap. Se pun la zvntat, se curt de rd-
cinile seci, se taie n bucti mici de cca 10 cm,
cele groase se despic. Se usuc n camere
nclzite sau poduri bine aerisite. Uscarea arti-
ficial, la 50-60 C. Dac nu sunt conditii bune
de uscare produsul fermenteaz si se brunific.
Productia de rdcini uscate este de 800-1000
(1500) kg/ha. Rdcinile servesc ca materie
prim n farmacie si n industria farmaceutic
pentru prepararea unor produse medicamen-
toase galenice si tipizate. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru combaterea crizelor as-
matice si a altor afectiuni se utilizeaz la pre-
scriptia medicului: pilule, tigri antiasmatice,
tinctur, extract alcoolic, alcaloizi extrasi (atro-
pin etc.). Se aplic sub supraveghere medical.
2. Pentru tratarea astmului, bronsitelor astma-
tiforme, encefalitei, colicilor gastrointestinale,
colicilor cilor biliare, ulcerului gastric, gastritei
si ca antivomitiv: a) pilule, din pulbere frunze de
0,05 g doz luat o dat si 0,30 g n 24 ore;
b) tinctur, din frunze de 3 ori pe zi cte 8 pi-
cturi pentru brbati si de 3 ori pe zi cte
6 picturi pentru femei; picturile se adminis-
treaz diluate cu ap; tratamentul ulcerului si
gastritei dureaz 3-4 sptmni; numrul de
picturi trebuie respectat, mrirea numrului la
10 produce uscciunea gurii; nainte de prepa-
rarea diferitelor retete se verific cu grij dozele
prescrise. 3. Pentru nlturarea spasmelor in-
testinale n enterocolite acute si cronice, n
dischinezia cilor biliare: preparate farmaceuti-
ce cu extract de beladon uscat, n doze maxi-
me de 0,05 g pentru administrarea doz care
se ia o dat si 0,15 pentru 24 ore. Uz extern.
1. Pentru tratarea fisurilor anale, fisurilor s-
nilor, ulcerelor varicoase, durerilor nevralgice:
alifie, pregtit din 1-2 g extract alcoolic la
8-10 g baz unguent. Se amestec foarte bine
pn la uniformizare. Se aplic local. 2. Em-
piric, pentru tratarea umflturilor: cataplasme,
cu frunze proaspete de mtrgun; se ung cu
grsime (ulei, untur) si se aplic pe locul afec-
tat. 3. Empiric pentru tratarea frigurilor: frunze
proaspt culese se leag la cap. 4. Empiric
pentru tratarea reumatismului: rdcin plm-
dit n rachiu
;
se f rectioneaz locul dureros sau
se toarn n apa de baie. Toate tratamentele se
fac cu mare precautie. Medicin veterinar.
Uz intern. Pentru tratarea constipatiilor spas-
tice, bronsitelor cronice, ca antispasmodic si
calmant gastrointestinal: infuzie, din 3 g frunze
uscate si mruntite, recoltate n timpul nflo-
ritului, sau 3 g rdcin uscat si mruntit
peste care se toarn 200 ml ap clocotit. Se
las acoperit 10 minute. Se strecoar. Se
rceste. Se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt). Se mai administreaz pilule,
boluri, extract uscat, pulbere plant, extract
moale, tinctur de beladon care contine
0,03% alcaloizi. Dozele de tratament cu drog:
animale mari (cabaline, taurine), 15-25-40 g;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 3-
8-10 g; animale mici (pisici, cini), 0,2-1 g.
Dozele de tratament cu extract: animale mari,
1-4-5 g; animale mijlocii, 0,1-0,5-1 g; animale
mici, 0,02-0,1-0,3 g. Dozele de tratament cu
tinctur: animale mari, 2-10-20 ml; animale
mijlocii, 1-2-4 ml; animale mici, 0,2-0,5-1 ml;
se pot folosi injectii cu solutie atropin sulfuric
1sau 1%(v. Pl. XXXV, 3).
MTREAtA-BRADULUI (Usnea
barbata), fam. Usneaceae. Lichen corticol, n-
tlnit pe molid, brad, pin, zmbru, larice; se mai
numeste barba-bradului, barba-copacilor, bar-
ba-mpratului, barba-ursului. Relativ frecvent
n pdurile de molid, de la limita superioar de
vegetatie. Descriere. Tal moale, filiform, lung
de 15-20 cm, ramificat dicotomie, cu ramuri
numeroase si nghesuite (brbat), peduncul
opac de culoare verde-cenusie. Apotecii sub
mtreata-bradului 467 mturi


Fig. 168. Mtreata-bradului (Usnea barbata).
form de discuri mari, fixate pe partea ter-
minal a ramurilor principale; sunt pediculate,
prevzute cu cili. Duntor. Produce mboln-
virea si moartea arborilor pe care se instaleaz.
Compozitie chimic. Contine acizi lichenici,
dar n deosebi acid usnic, o substant amar
polifenolic. Bioterapie. Talul lichenului are
utilizri terapeutice n medicina uman si
veterinar traditional. Actiune antibiotic, cu
cresterea rezistentei organismului la infectii,
gripsi rceli. Recoltare. Recoltarea se face n
tot cursul anului. Este ns recomandat ca
recoltarea s se fac toamna. Se usuc la
umbr, n camere aerisite. Se pstreaz n saci
textili. Medicin uman. Empiric, pentru tra-
tarea gripei, rcelii, anginei, afectiunilor intes-
tinale: infuzie, din 0,05 g pulbere lichen uscat
peste care se toarn 100 ml ap clocotit. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
beau 2 cantitti pe zi. Uz extern. Pentru trata-
rea stomatitelor, gingivitelor: infuzie, din 1 lin-
gurit pulbere lichen uscat peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperit
10-15 minute. Se strecoar. Se clteste bine
gura dup mese, fr a se nghiti. Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea infla-
matiilor cilor respiratorii: infuzie, din 2-5 g tal
lichenic peste care se toarn 100 ml ap cloco-
tit. Se las acoperit 15 minute. Se strecoar.
Se adaug un vrf de cutit cu bicarbonat de
sodiu pentru neutralizarea acidittii. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
30-70-100 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 10-20-30 g; animale mici (pisici, ci-
ni, psri), 1-3-5 g. Uz extern. Pentru tratarea
plgilor: decoct, din 5 g tal lichenic la 100 ml
ap. Se fierbe 10 minute la foc domol. Se
strecoar. Se rceste pn la cldut. Se fac
splaturi pe locul afectat folosindu-se un tam-
pon de vat (fig. 168).
MTURI (Sarothamnus scoparius),
fam. Fabaceae. Arbust oligotrof, calcifug, me-
zotrof, rezistent la secet, sensibil la ger, pre-
tentios fat de sol, cultivat si subspontan, n
judetele Caras-Severin, Alba, Arad, Bihor; se
mai numeste bucsan, clugreasc, drob, gro-
zam, mtur verde, mturcea, sorbestru, um-
bra-iepurelui. Genetic, 2n = 46. Rspndit n
centrul si sudul Europei. Descriere. Rdcin
pivotant, cu rdcini laterale prevzute cu no-
dozitti fixatoare de azot. Tulpin erect, rami-
ficat, cu ramuri subtiri alipite de tulpin, cu
5 muchii, verzi tot anul, nalt pn la 2 m.
Frunze alterne, scurt-petiolate, cele bazale tri-
foliate, cu foliole ovate, simple spre vrful luje-
rului, cele tinere foarte proase, apoi glabre,
caduce spre sfrsitul verii. Flori galbene-aurii,
lungi de cca 2 cm, papilionate, cte 1-2 la
subsuoara frunzelor de la vrful ramurilor, n-
florire, V-VI. Fructe, psti, lungi pn la 5 cm,
negricioase, lung-proase, cu 8-15 seminte.
Drajoneaz puternic. Compozitie chimic. Ra-
murile tinere contin alcaloizi (sparteina, genis-
teina, sarotamnina), scoparozid, hidroxitirami-
na, tiramimina, epinina, amine, sruri minerale.
Florile contin compusi flavonoidici, printre care
scoparozidul. Toxicologie. Toxicitatea este im-
primat de alcaloizi; se manifest atunci cnd
este consumat de animale n cantitate mare.
Simptomele constau n excitabilitate crescut,
vom, lips de coordonare a miscrilor, con-
vulsii, transpiratie, com, moartea prin asfixie.
Laptele produs de animalele rumegtoare care
au consumat mturi este toxic pentru om. La
om intoxicatia se manifest prin agitatie, diu-
rez puternic (poliurie), apatie. Se intervine cu
mturi 468 mzaroi

purgative si crbune activ. Industrie. Florile
sunt folosite n industria farmaceutic pentru
extragerea sparteinei, cu utilizare n afectiunile
miocardului, anemie si tulburri cardiace oca-
zionate de febra tifoid. Actioneaz si ca con-
strictor energic. Bioterapie. Prtile aeriene au
utilizri terapeutice n medicina uman. Prin-
cipiile active continute n prtile aeriene actio-
neaz ca deprimant miocardic, analeptic respi-
rator, ocitocic asupra uterului, determinnd
contractia lui cu accelerarea travaliului, actiune
protectoare fat de veninul de viper. Florile au
proprietti diuretice; sunt putin utilizate. Prtile
aeriene sunt folosite la prescriptia si numai sub
control medical n afectiuni cardiace (tahicardii,
aritmii), n hipotonii uterine, afectiuni acute ale
aparatului respirator (pleurezie, pneumonie),
febre eruptive, ca antihemoragic gingival la cei
ce sufer de hemofilie, ca diuretic etc. Spartei-
na extras din plant se prescrie n afectiuni ale
miocardului, n aritmi si adinamie, survenite n
timpul febrei tifoide sau din alte cauze. Inhib
inervatia si excitabilitatea la nivelul cordului,
nltur fibrilatiile ventriculare si auriculare, n-
ltur extrasistolele. Indicat n aritmie si extra-
sistole. Remediu putin toxic. Contraindicat
diabeticilor. Efectele ocitocice sunt putin toxice.
Planta serveste la prepararea medicamentelor
Lanivol, Zirkulin, Spartiol etc. Recoltare. Prtile
aeriene (Sarothamni scoparii herba) reprezen-
tnd ramuri tinere, verzi, fr frunze si flori, se
recolteaz prin octombrie-noiembrie sau toat
iarna, cnd nu sunt foliate. Se taie cu o foarfec
de curtat pomii. Se usuc n poduri acoperite
cu tabl. Uscare artificial, la 50-60 C. Florile
(Sarothamni flos) se recolteaz n luna mai, pe
timp frumos dup ora 11. Se usuc n strat
subtire, n poduri acoperite cu tabl. n stare
uscat produsul are culoarea galben-brun,
fr gust si cu miros plcut. Medicin uman.
Uz intern. 1. Empiric pentru tratarea hemora-
giilor uterine: infuzie, din 15-30 g plant uscat
si bine mruntit peste care se toarn 1 l de
ap clocotit. Se las acoperit 15-20 minute.
Se strecoar. La fiecare or se iau cte 2 linguri
de sup cu infuzie. 2. Pentru tratarea aritmiei,
tahicardiei cu aritmie, tahicardiilor tirotoxic si
climateric, extrasistolelor, nevrozei cardiace:
SPARTIOL, cte 20-30 picturi, de 3 ori pe zi.
Medicamentul contine un extract fluid de plant
cu un adaos de 0,1% L-spartein. Cinegetic.
Constituie un excelent furaj de iarn pentru
vnatul erbivor si roztor. Semintele sunt
cutate de fazani. Protectia solului. Fixeaz
si mbogteste solul n azot. Arbust indicat
pentru coastele degradate.Ornamental. Specie
rustic. Cultivat n parcuri, grdini, spatii verzi,
cimitire, ca plant decorativ. Creste pe terenuri
improprii pentru alte plante. Poate fi cultivat
pe haldele miniere.
MZAROI (Lathyrus sativus), fam.
Fabaceae. Plant erbacee, anual, terofit, ad-
ventiv, mezofit, mezoterm, slab-acid-neu-
trofil, cultivat, adeseori spontan prin sem-
nturi, margini de drumuri, locuri nisipoase; se
mai numeste latir, linte alb, lintea-pratului, m-
zriche, mzroaie. Genetic, 2n = 14. Fitoce-
nologic, ncadrat n Secalietea. Cultivat din
Antichitate de egipteni, greci, romani si folosit
n alimentatie. Astzi cea mai mare suprafat
de cultur se afl n India. n Romnia ocup
suprafete reduse, exclusiv pentru hrana ani-
malelor. Rspndit n regiunea mediteranean
si Asia. Cerinte moderate fat de clim. Semin-
tele germineaz la 2-3 C, temperatura optim
25 C. Bun comportare la secet. Rezistent la
carenta apei n sol si atmosfer. Nu suport
umiditatea n exces. Reuseste n cultur aproa-
pe pe toate tipurile de sol, cu o reactie usor
acid pn la alcalin. Descriere. Rdcin
pivotant, ramificat, adnc n sol la peste
100 cm. Tulpina n patru muchii, din care dou
aripate, ltite, trtoare sau ascendente, lung
de 30-170 cm, puternic ramificat. Frunze al-
terne cu o singur pereche de foliole lanceolate
pn la liniare, cu rahisul terminat ntr-un crcel
ramificat. Stipele mari, semisagitate. Flori albe
sau roz palid, cu vinisoare verzi sau rosiatice,
solitare, rareori cte dou. Autopolenizare. n-
florire, V-VI. Fruct, pstaie scurt, eliptic,
comprimat, glabr, reticulat-nervat. Seminte
glbui, netede. Compozitie chimic. Semintele
contin proteine (24,5%), substante extractive
neazotate (53,5%), grsimi (2,1%), celuloz
(4,3%), sruri minerale etc. Proteinele au o
bun digestibilitate. Substantele extractive ne-
azotate sunt reprezentate mai ales prin ami-
don. Paiele si pleava contin protide (7-10%) si
alte substante. Agricultur. Bun premerg-
toare pentru toate plantele de cultur cu excep-
tia leguminoaselor. Indicat dup cerealele de
toamn, mai ales dup gru. Poate urma n
cultur dup orice plant, cu exceptia legumi-
noaselor. Zootehnie. Semintele sunt utilizate
n hrana taurinelor, ovinelor, porcinelor.
mntarc 469 mei psresc

Contraindicate n hrana cabalinelor, crora le
provoac paralizia subit a laringelui asociat
cu sufocarea, inflamatii ale ficatului si splinei.
Planta ntreag se foloseste n hrana ani-
malelor sub form de nutret verde, fn, siloz
sau psune, singur sau n amestec cu ovzul,
orzul, porumbul etc.
MNTARC (Boletus reticulatus),
fam. Boletaceae. Ciuperc micorizant, co-
mestibil, ntlnit din mai pn n august pe
sol, n pduri de stejar, luminisuri, poieni, la
margini de pdure. Descriere. Plria conve-
x, diametrul 6-20 cm; fata superioar finto-
mentoas, de culoarea alunei sau crem-brun;
fata inferioar cu tuburi sporifere si pori albi,
apoi glbui-verzui pn la oliv. Piciorul mai mult
sau mai putin umflat, de aceeasi culoare cu
plria, ornamentat cu o retea alb, apoi brun.
Carnea alb, cu miros si gust plcut atacat
f r ecvent de l ar ve. Spor i i al ungi t i
(14-17 4,5-7,5 n). Alimentatie. Valoare
alimentar foarte mare. Foarte gustoas n
preparate culinare (v. Pl. XXXVI, 4).
MEI (Panicummiliaceum), fam Poaceae.
Cereal erbacee, anual, autogam, originar
din Asia; se mai numeste coles, mlai, mlai
mrunt, mei psresc, mei bun, mei galben,
mei mciucat, mei negru, mei romnesc, mei
slbatic, meliu, mohor, parinc, psat, psat
mnntel, srcin, serg, sirac, sorg. Genetic,
2n = 36. Cultivat din cele mai vechi timpuri n
China, India, Egipt, apoi n sudul si sud-estul
Europei. La noi cultura meiului este cunoscut
din Neolitic si a jucat un rol important n alimen-
tatie pn n secolul al XVII-lea, cnd i se
restrnge aria n favoarea cultivrii porumbului.
Astzi se cultiv mai mult n zonele secetoase
ale trii. Convarietti: effusum - panicul rsfirat;
contractum - panicul mai strns si aplecat;
compactum - panicul dens, form globuloas.
Iubitoare de cldur. Temperatura optim de
ncoltire, 25-35 C, temperatura minim, 8-
10 C. Suport usor temperaturile nalte,
vnturile fierbinti. Nu suport temperaturile
joase (piere la minus 2 C). Nepretentios la
umiditate. Mare rezistent la secet. Consum
redus de ap. Coeficient de transpiratie redus.
Prefer soluri mijlocii, mijlocii spre usoare.
Perioad de vegetatie, 60-90 zile. Descriere.
Rdcin fasciculat. Tulpin erect, nalt de
20-100 (150) cm, acoperit de tecile frunzelor.
Limbul liniar, cu teci lung-proase. Ligul scurt,
proas. Inflorescenta, panicul lung de 20 cm,
la nceput strns apoi rsfirat, cu ramuri
pendule, repetat-ramificate. Spiculete ovoide,
verzi-deschis, rareori roscate, violaceu-negrici-
oase. Glume glabre. Palee lucioase, caduce
mpreun cu fructul. nflorire, VIIX. Deschi-
derea florilor se face de la partea superioar a
inflorescentei spre cea inferioar. Polenizare
autogam. Fructe, cariopse mici, rotund-ovale,
lungi de 3 mm, mbrcate n palee albicioase,
rosii, de diferite nuante, pn la negru. Com-
pozitie chimic. Cariopsele (boabele) contin
proteine (10,6%), substante extractive neazo-
tate (61,1%), grsimi (3,6%), celuloz (8,1%),
substante minerale (cu P, Mg, Fe), vitamina A.
Alimentatie. Cariopsele decorticate sunt mult
ntrebuintate n hrana oamenilor n Africa, Asia.
Bioterapie. Cariopsele au utilizri terapeutice
n medicina uman traditional. Proprietti nu-
tritive, revitalizante, echilibrante ale sistemului
nervos. Recomandat ca aliment n astenie fizi-
c, astenie intelectual, convalescent, sarci-
n. Se poate consuma crud, dup o prealabil
nmuiere, nbusit n amestec cu legume sau n
plcinte. Fina de mei este folosit n medicina
popular sub form de cataplasme pentru du-
rerile abdominale si amigdalite (glci). Zooteh-
nie. Cariopsele sunt folosite n hrana animale-
lor, ndeosebi a psrilor. Deseurile rezultate
de la decorticare reprezint un nutret valoros.
Paiele constituie un furaj bun pentru oi. (v. Pl.
XXXV, 4).
MEI PSRESC (Lithospermum
officinale), fam. Boraginaceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit, xeromezofit spre me-
zofit, mezoterm spre moderat-termofil,
slab-acid-neutrofil, comun, ntlnit pe malu-
rile rurilor, malul lacurilor, zvoaie, marginea
pdurilor, tufrisuri, rar pe marginea drumurilor,
de la cmpie pn n etajul montan; vegeteaz
pe soluri uscat-revene, pn la inclusiv revene;
se mai numeste grusorul-vrabiei, iarba-omu-
lui, mlai psresc, mlai pietros, mrgeluse,
mohor, rdcin rosie. Genetic, 2n = 28. Fito-
cenologic, ncadrat n Quercetea, Car. Origa-
netalia, Alno-Padion. Rspndit n Europa,
Asia. Descriere. Rdcin mai mult sau mai
putin lemnoas, groas, brunie, cu radicele
fibroase. Tulpin erect, cilindric, ramificat,
mrunt-proas, nalt pn la 80 (100) cm.
Frunze lanceolate sau alungit-lanceolate,
mei psresc 470 meioz

sesile, acuminate, proase, lungi de 5-10 cm,
aspre la pipit. Flori mici, scurt-pedicelate, al-
be-glbui, cu corole infundibuliforme, pubes-
cente la exterior, dispuse n inflorescente n for-
m de ciorchine. nflorire, V-VI. Fructe, nucule
ovoidale (3-4 mm), lucioase, albe sau cenusii.
Compozitie chimic. Nu a fost studiat. Au
fost izolate acidul litospermic si sikonina cu
derivatii si. Bioterapie. Prtile aeriene ale
plantei si semintele au utilizri terapeutice n
medicina uman traditional. Li se atribuie pro-
prietti antidiuretice, antigutoase, antiinflama-
torii ale cilor urinare, febrifuge, de stimulare a
digestiei, actionnd mai ales asupra stomacu-
lui. Utilizate empiric n afectiuni renale, (infla-
matii ale rinichilor si vezicii urinare, litiaz re-
nal), n gut, catar intestinal (inflamatii ale
mucoasei intestinale) si ca febrifug (combate
sau previne febra n caz de boal). Acidul litos-
permic, prin oxidare enzimatic si polimerizare,
trece ntr-o form chinonic cu proprietti antio-
vulatoare. Mecanismul de actiune nu se cu-
noaste. Probabil sunt inhibati hormonii lute-
inizant si tireotrop. Se pare c inactiveaz
hormonii de natur proteic. Sikonina si deri-
vatii si izolati din extractul apos al plantei au
proprietti antipiretice (combate febra) si anti-
toxice. Elimin toxinele din organism. Recoltare.
Partea aerian a plantei (Lithospermi herba) se
recolteaz n timpul nfloritului, pe timp frumos.
Se usuc la umbr n strat subtire, de preferat
n poduri acoperite cu tabl. Se pstreaz n
saci de hrtie. Semintele (Lithospermi semen)
se recolteaz cnd ajung la maturitate. Medici-
n uman. Uz intern. 1. Pentru combaterea
retentiei urinare, inflamatiilor prostatei, gutei:
decoct, din 1 lingur pulbere plant la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5-10 minute. Se
acoper, se las 15-20 minute pentru a se rci.
Se strecoar. Se bea dimineata nainte de
mas. Se mnnc dup o or. 2. Pentru tra-
tarea bolilor de rinichi: ceai, din 15-30 seminte
triturate ntr-un mojar, la 200 ml ap. Se fierbe
5 minute. Se strecoar. Se combin cu 1 l
infuzie flori de nalb. Se bea de 2-3 ori pe zi
cte o can de 200 ml. 3. Empiric, pentru pre-
venirea ovulatiei si sterilizarea temporar la fe-
mei: infuzie, din 1 lingur pulbere plant peste
care se toarn o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se bea dimineata si eventual seara cte o
can. Tratamentul ncepe n timpul declansrii
menstruatiei si se ia zilnic. Ct timp se urmeaz
tratamentul cu infuzia nu se produce ovulatia.
n acest scop poate fi folosit si decoctul din
plant sau din pulbere plant amestecat n
prti egale cu semintele triturate. Uz extern.
Pentru eliminarea corpurilor strine din ochi
(particule de praf, insecte etc.), se pune n
sacul conjunctival o smnt uscat de mei
psresc. Lacrimile extrag din smnt rutina,
cvercetina si mucilagiile, formnd o pelicul
foarte fin pe suprafata globului ocular; aceasta
fixeaz si elimin corpul strin. Alte utilizri. n
unele zone frunzele se prjesc pe plit si se
folosesc la prepararea unui ceai (ceai bohe-
mesc), asemntor ceaiului rusesc. Substantele
purpurii din rdcin au fost folosite odinioar
pentru vopsirea fibrelor.
MEIOZ (Meiosis), tip special de divi-
ziune celular n care numrul de cromozomi
se reduce la jumtate fat de cel initial. Diviziu-
nea porneste de la o celul diploid (2n). rezul-
tnd celule haploide (n). n celulele diploide fieca-
re cromozom este prezent prin dou exemplare
omoloage. Celulele haploide au numai cte un
singur cromozom din fiecare pereche. Diviziunea
este caracteristic organismelor ce se reproduc
sexuat. Diferenta numrului de cromozomi dintre
celulele somatice si gametice a fost observat
prima dat de E. van Beneden (1883), care cons-
tat c celulele somatice de la specia Parascaris
equorum au fiecare cte patru cromozomi, iar
celulele sexuale (gametii) numai cte doi cromo-
zomi. n procesul fecundatiei are loc unirea celor
doi nuclei haploizi ai celor dou celule gametice,
diferite sexual. Prin contopirea lor se formeaz
un nucleu diploid, iar celula se numeste zigot.
Alternanta de faze nucleare-diploid si haploid
se succede obligatoriu n cadrul ciclului vital al
organismelor vegetale si animale. Perioada de
instalare a meiozei n cadrul ciclului vital repre-
zint o caracteristic de specie. Poate avea loc la
formarea gametilor (meioz gametic) sau la for-
marea sporilor (meioz sporal). Meioza game-
tic este ntlnit n regnul animal la metazoare,
iar n regnul vegetal la unele ciuperci inferioare
(Saprolegniaceae) si unele alge brune (Fuca-
ceae). Meioza sporal este ntlnit numai n
regnul vegetal. Reducerea cromatic are loc n
sporange, rezultnd formarea sporilor care sunt
haploizi. Caracterul este ntlnit la unele alge rosii
(Ceramium sp.), alge brune (Laminaria sp.), alge
verzi (Chladophorasp.), la ciuperci, briofite, pteri-
dofite, gimnosperme si angiosperme. Meioza
meioz 471 meioz

const n dou diviziuni celulare succesive ale
aceleiasi celule (2n), rezultnd formarea a patru
celule haploide (n). Cele dou diviziuni se nu-
mesc, n ordine: Meioza I (diviziune heterotipic)
si Meioza II (diviziune homeotipic). A. Diviziu-
nea heterotipic. Meioza I este reductional. n
urma acestei diviziuni numrul diploid de cromo-
zomi se reduce la jumtate. Procesul de diviziu-
ne se desfsoar n patru etape succesive: pro-
faza I, metafaza 1, anafaza I, telofaza I (fig. 169).
1. Profaza Ieste de mare complexitate. Dureaz
mai mult dect profaza mitozei. Nucleul creste de
34 ori n volum. Spiralizarea si condensarea
cromozomilor este mai puternic dect n profa-
za mitozei. ntre cromozomii omologi are loc fe-
nomenul de crossing-over, soldat cu un schimb
reciproc de fragmente ntre cromatide rezultnd
o recombinare genetic. Activitatea se desfsoa-
r progresiv n cinci stadii succesive: leptoten,
zigoten, pachiten, diploten, diachinez. a) Lepto-
ten. Creste volumul nucleului. Cromozomii sunt
n numr diploid, la nceput despiralizati, bine
diferentiati, neclivati longitudinal, univalenti,
subtiri, cu aspectul unor filamente fine adesea
atasate de nvelisul nuclear. Atasarea o face cu
un cap, cu ambele capete si uneori chiar cu cen-
tromerii. Atasarea cu ambele capete reprezint
un caracter obisnuit, configurnd o dispozitie n
buchet". Las impresia c pornesc dintr-un sin-
gur punct. Polarizarea lor se pstreaz pn n
pachiten. ncepe un proces de spiralizare a cro-
mozomilor. Nucleolul creste n dimensiune du-
blndu-si volumul si cantitatea de ARN; b) Zigoten,
Cromozomii omologi, materni si paterni, formati
fiecare din cte dou cromatide, se alipesc ntre
ei n sens longitudinal si devin cromozomi biva-
lenti. Actiunea se numeste conjugare sau
sinapsis. Conjugarea poate fi proterminal, pro-
centric sau intermediar. Conjugarea protermi-
nal ncepe la capetele cromozomilor si progre-
seaz spre centromer. Conjugarea procentric
ncepe la centromer si avanseaz spre capete.
Conjugarea intermediar se desfsoar simultan
n mai multe puncte pe lungimea cromozomilor.

Fig. 169. Meioza n celulele-mame polinice: 1- 5 - pr oi aza
het er ot i pi c; 1 - l ept ot en; 2 - zi got en; 3 - pachiten; 4
- diploten; 5 - diachinez; 6 - metafaza hel eroti pi c; 7 -
anafaza; 8 - t el ofaza; 9 - i nterchi neza; 10 - metafaza
homeotipic; 11 - anafaza; 12 - telofaza cu formarea a patru
nuclee haploide ale meiosporilor.
meioz 472 meioz

Indiferent de debut, se desfsoar ca un fermoar,
alipind cromozomii omologi ntre ei. Numrul bi-
valentilor reprezint jumtate din numrul de cro-
mozomi existent n celulele somatice. Aceasta
constituie o reducere aparent a numrului di-
ploid de cromozomi. Se continu spiralizarea si
condensarea cromozomilor, rezultnd o ngro-
sare si scurtare a lor. Pe lng spiralizarea
principal a cromonemelor din cromatide, inter-
vine si o spiralizare relational a cromatidelor
fiecrui cromozom. Nucleolul atinge dimensiu-
nea maxim sau continu s creasc n dimen-
siuni; c) Pachiten. Conjugarea cromozomilor
este deplin, aflndu-se intim asociati cromo-
mer la cromomer. Se continu spiralizarea
principal a cromomerelor fiecrei cromatide.
Fiecare bivalent este format din patru cromati-
de paralele unite dou cte dou prin centro-
mer. Are loc definitivarea spiralizrii relationale
nceput la sfrsitul zigotemului. Cromozomii
omologi se nfsoar unul n jurul altuia. Cro-
matidele lor se fragmenteaz si apoi se reu-
nesc, rezultnd schimburi de material cromo-
zomial si de gene ntre cromozomii omologi.
Fenomenul se numeste crossing-over. n acest
stadiu cromozomii se alungesc putin si capt
un aspect difuz. Ulterior se contract, si micso-
reaz dimensiunea si se ngroas. Nucleolul,
spre cel trziu jumtatea pachitenului, ajunge
la dimensiunea maxim; d) Diploten. Se accen-
tueaz spiralizarea si respectiv condensarea
cromozomilor, continund s se scurteze. Apa-
re o tendint de separare ntre cromozomii
omologi din bivalenti. Separarea este comple-
t. Ei formeaz bucle si noduri caracteristice.
Rmn uniti prin anumite puncte de contact
numite chiasme, care reprezint locul de reali-
zare a fenomenului de crossing-over. Chias-
mele apar ntre cromatidele cromozomilor omo-
logi, facilitnd schimbul de segmente dintre ei.
Cromatidele cromozomilor rezultati din
crossing-over sunt remaniate. Ele contin mate-
rial genetic att de origine matern ct si pater-
n. Repulsia dintre cei doi cromozomi omologi
apare ntre chiasme. Numrul de chiasme difer
pentru fiecare pereche de cromozomi si depinde
de lungimea lor. Cromozomii scurti formeaz o
singur chiasm iar cei foarte lungi, pn la
10 chiasme. La planta numit popular bob
(Vicia faba) au fost puse n evident pe cromo-
zomul lung 12 chiasme. Localizarea chias-
melor si crossing-over-ului se afl sub control
genetic. Nucleolul se micsoreaz; e) Diachineza.
Se produce o puternic scurtare si ngrosare a
cromozomilor prin apropierea girilor cromoneme-
lor. Are loc terminalizarea chiasmelor. Cromo-
zomii bivalenti se ndeprteaz unii de altii,
migrnd spre periferia nucleului. Are loc o se-
parare partial a lor, rmnnd uniti prin chias-
me terminale. Ctre sfrsitul diachinezei nucleolii
dispar. O dat cu dezorganizarea nucleolilor
creste bazofilia cromozomilor. Probabil mate-
rialul nucleolar este ncorporat n cromozomi.
Membrana nuclear se dezorganizeaz. Con-
comitent, n citoplasm se diferentiaz fusul de
diviziune. 2. Metafaza I. Cromozomii bivalenti
se ndreapt spre centrul celulei, respectiv
ctre zona ecuatorial a fusului de diviziune.
Perioada de timp necesar migrrii cromozo-
milor spre zona ecuatorial a fusului de divi-
ziune poart numele de prometafaza I si este
considerat de multi cercettori ca stadiu de
sine stttor. Ajunsi n zona central, bivalentii
se dispun sub forma plcii ecuatoriale, mar-
cnd metafaza I tipic. n asezarea lor se orien-
teaz, cu cei doi centromeri omologi ai fiecrui
bivalent (tetrade cromatice), spre un alt pol al
fusului, iar cu bratele spre regiunea ecuato-
rial. Regiunile centrice ale bivalentului sunt
echi di stante fat de pl aca ecuatori al
( L. Gavri l , I . Dbal , 1975). Fi brel ecro-
mozomale leag regiunea centric a cromozo-
milor bivalenti de polul fusului de diviziune spre
care initial sunt orientati. Respingerea centro-
merilor din fiecare regiune centric se accen-
tueaz. Cromozomii se pregtesc pentru dep-
lasare. Chiasmele se mentin. 3. Anafaza I.
Cromozomii se deplaseaz de la placa metafa-
zic spre polii fusului de diviziune cu centro-
merii nainte. Chiasmele se rup. Cromozomii
omologi se despart si se ndeprteaz treptat
unul de altul. Din fiecare pereche, un cromo-
zom se ndreapt spre un pol al celulei, iar
cellalt spre polul opus. Fiecare este format din
dou cromatide unite prin centromer. Prin de-
plasarea la poli a cromozomilor ntregi are loc o
reducere la jumtate a numrului lor fat de
celulele somatice. 4. Telofaza I. Cromozomii
ajung la pol ntr-un numr haploid. Se despirali-
zeaz. Devin structuri filiforme, lungi, cu ps-
trarea individualittii. Se reorganizeaz nve-
lisul nuclear. Apar nucleolii. Citochineza poate
sau nu s aib loc. La unele organisme (mai
multe specii de plante) citochineza are loc.
Interfaza este scurt. ntre cei 2 nuclei telofazici
apare un perete celular desprtitor, rezultnd
melonid 473 meristeme

din celula initial dou celule-fiice. La alte orga-
nisme citochineza are loc dup ce se termin
a II-a diviziune meiotic. n acest sens mentio-
nm speciile de Trillium, unde n diviziunea
meiotic se trece direct din anafaza I, n profa-
za II. Aici telofaza I si interfaza sunt absente.
B. Diviziunea homeotipic. Meioza II are o
meioz tipic. Se mai numeste diviziune ecua-
tional sau homotipic. Nucleii haploizi rezultati
din diviziunea meiotic I se divid printr-un me-
canism de tip mitotic. Numrul de cromozomi
din nucleii-fii se mentine egal cu numrul de
cromozomi din nucleul haploid initial. 1. Profa-
za II. Nucleul se afl structurat ca si n profaza
mitozei (-> MITOZ). Cromozomii posed o cli-
vare pronuntat n care cromatidele au bratele
larg ndeprtate. Dispare membrana nuclear.
Apare n citoplasm fusul de diviziune. 2. Meta-
faza II. Cromozomii se dispun n plac ecuato-
rial. Centromerii lor sunt orientati la nivelul plcii
ecuatoriale ctre fibrele fusului de diviziune. Se
fixeaz cu centromerul de fus prin fibrele
cromozomale. Centromerul cromozomilor se
dedubleaz. Fiecare cromatid devine un cro-
mozom monocromatidic cu centromer propriu.
3. Anafaza II. Cromozomii-fii migreaz ctre cei
doi poli ai celulei. 4. Telofaza II. Ajunsi la poli,
cromozomii si pierd individualitatea. Apare
membrana nuclear. Are loc procesul de cito-
chineza prin aparitia unei membrane sau perete
desprtitor. Rezult patru celule haploide, care
alctuiesc o tetrad. Din tetrad fiecare celul
haploid devine un gamet.
MELONID, fruct crnos, indehis-
cent, baciform; sin. peponid. Provine din ovar
si receptacul. La exterior, fructul are un strat
subtire ce apartine receptaculului, urmat de par-
tea ovarian, reprezentat prin pericarp cons-
tnd din epicarp (exocarp), mai mult sau mai
putin lemnos, mezocarp - partea crnoas la
care se adaug att placentele ct si peretii
lojelor ovariene. ntlnit la pepene, dovleac
(fam. Cucurbitaceae).
MELOSEL (Ramaria formosa), fam.
Clavariaceae. Ciuperc saprofit, toxic, ntl-
nit vara si toamna (VIIX) n pdurile de foioa-
se si conifere; se mai numeste barba-caprei,
tomgel. Creste pe sol, izolat sau n grupuri.
Descriere. Corpul fructifer (bazidiocarp) nalt de
7-30 cm, diametrul 6-13 cm. Trunchi crnos,
tare, roz, din care se desprind numeroase
ramuri cilindrice, drepte curbate, crnoase, elas-
tice, roz-portocalii, ultimele ramificate dicotomie,
scurte, obtuze si galbene ca lmia la extremitti.
Exemplarele btrne se decoloreaz n alb-gl-
bui. Carnea alb, elastic, putin atoas, gust
amar-acrisor, miros plcut. Sporii ovoizi
(8-15 4-6 n), galbeni, ochracei n mas, fin
verucosi. Toxicologie. Principiile toxice nu sunt
cunoscute. Simptomele intoxicatiei sunt trec-
toare. Se manifest prin tulburri gastrointesti-
nale, cu diaree violent. Dup 1-2 zile efectele
dispar. Alimentatie. Unele persoane o folosesc n
alimentatie numai n stadiul tnr (v. Pl. XXXV, 5).
MEMBRAN PLASMATIC
PLASMALEM
MENIANTACEE (Menyantaceae),
familie care cuprinde 30 specii de plante erba-
cee, acvatice sau palustre, ce apartin la 5 ge-
nuri cosmopolite. Tulpin cu fascicule colaterale.
Frunze alterne. Flori bisexuate (hermafrodite),
actinomorfe, tipul 5. Prefoliatie valvat. Gine-
ceul, cu ovar superior, unilocular. Formula flo-
ral: h2 K
(5)
[C
5
A
5
] G1. Fruct capsul. Flora
Romniei are 2 specii ce apartin genurilor
Menyanthes, x = 9 si Nymphoides, x=9.
MERISTEME, tesuturi formatoare cu
rolul de a genera toate tesuturile definitive din
corpul plantei. Formate din celule tinere, cu
peretii celulozici subtiri, bogate n citoplasm si
cu nucleu voluminos, de regul fr plastide
colorate, fr rezerve nutritive, cu vacuole mici
sau fr vacuole, fr spatii intercelulare si cu o
mare capacitate de diviziune. Embrionul din
smnt este constituit numai din meristeme.
Planta matur sau btrn are o serie de me-
risteme care i permit cresterea si formarea de
organe noi. Dup originea si gradul de dezvol-
tare a celulelor, exist meristeme primordiale
(promeristeme), meristeme primare, meriste-
me secundare. 1. Meristeme primordiale (pro-
meristeme) ocup o pozitie apical reprezen-
tat prin vrful talului la alge si briofite, vrful
rdcinii si tulpinii la pteridofite, gimnosperme
si angiosperme. Locul de pe organ unde sunt
amplasate este de form conic si este numit
con vegetativ sau vrf vegetativ (fig. 170). n
vrful vegetativ al cauloidului (organ analog
tulpinii) unor alge brune (Halopteris filicina), n
vrful vegetativ al tulpinitelor de briofite (muschi),
al tulpinilor si rdcinilor de pteridofite (ferigi)
meristeme 474 meristeme
Fig. 170. Organizarea vrfului
vegetativ al rdcinii:
a - feri gi ; b - di col i l edonate;
1 - cal i ptrogen: 2 - pi l ori z;
3 - dermatogen; 4 - periblem;
5 - endoderm: 6 - periciclu;
7 - plerom.
exist o singur celul initial. La gimnosper-
me, vrful vegetativ al tulpinii are un grup de
celule initiale, iar cel al rdcinii, dou grupuri
de celule initiale suprapuse, n vrful vegetativ
al tulpinii angiospermelor celulele initiale sunt
asezate n mai multe etaje, iar la rdcin, se
afl trei grupuri de celule initiale suprapuse.
Celula initial de la algele brune se divide trans-
versal, iar cele ce rezult din acestea se divid
longitudinal. La briofite celula initial este bila-
teral (form de lentil). Se divide prin pereti
nclinati n dou directii, dnd nastere talului
(exemplu, Metzgeria furcata). La alte specii
(Blasia) celula initial are cinci fete. Pteridofi-
tele au celula initial n form de piramid triun-
ghiular. Baza ei se afl spre vrful organelor
axiale, iar diviziunea are loc n trei directii, de-
terminnd cresterea n lungime a tulpinii si r-
dcinii. La gimnosperme si angiosperme celu-
lele initiale din vrfurile vegetative se divid
repetat, periclinal (paralel fat de conul vegetativ)
si anticlinal (perpendicular pe conul vegetativ),
rezultnd un masiv de celule nediferentiate ce
vor constitui meristeme primordiale. Celulele
lor sunt n continu diviziune. 2. Meristenele
primare iau nastere din meristeme primordiale
si se afl n continuarea lor. Determin creste-
rea n lungime a rdcinilor si tulpinilor. Dup
pozitia lor exist meristeme primare apicale,
intercalare si laterale, a) meristemele primare
apicale sunt situate n vrfurile vegetative ale
tulpinilor, ramurilor, rdcinilor si radicelelor.
Celulele nediferentiate si nc n diviziune ale
meristemelor primordial (promeristemului) se
aranjeaz n straturi si cordoane de celule,
dnd nastere foitelor histogene; pentru rdci-
n: dermatogenul - care genereaz rizoderma,
periblemul - care genereaz scoarta, pleromul
- care genereaz cilindrul central; pentru tulpin:
tunica - care genereaz epiderma, corpusul -
care genereaz scoarta si cilindrul central
(Hanstein, 1880). Din foitele embrionare, prin
diviziune si printr-un nceput de diferentiere
celular, se nasc meristemele primare repre-
zentate prin protoderm, meristem fundamen-
tal si procambiul. Protoderma rezult din der-
matogen si tunic. Reprezint ptura extern a
vrfului vegetativ. Celulele au o dispozitie ordo-
nat. Prin diviziune anticlinal si diferentiere
celular se formeaz rizoderma la rdcin si
epiderma la tulpin. Meristemul fundamental
urmeaz dup protoderm. Rezult din celulele
periblemului, pleromului si corpusului. For-
meaz masa fundamental a vrfului vegetativ.
Celulele izodiametrice se divid anticlinal si peri-
clinal. Prin diferentiere celular si pierderea
faculttii de diviziune dau nastere tesuturilor
fundamentale (trofice) si secretoare din scoart
si mduv. Procambiul, numit si desmogen,
provine din plerom si corpus. Celulele sunt
relativ lungi. Se divid periclinal. Cresc mult n
lungime si devin celule prozenchimatice carac-
teristice tesuturilor conductoare si mecanice
(I. Ciobanu, 1971; Gabriela Serbnes-
c u- J i t ar i u, C. Toma, 1980). Caliptroge-
nul, ntlnit la graminee, rezult dintr-o celul
initial inferioar. Genereaz caliptra sau scu-
fia; b) meristemele primare intercalare sunt
situate la o anumit distant de vrful vegeta-
tiv, ntre tesuturile diferentiate mature, ntlnite
la graminee. Se afl n lungul tulpinii, deasupra
nodurilor. Prin activitatea acestor meristeme in-
ternodiile cresc n lungime, producnd cresterea
n lungime a tulpinii. Cile de conducere prin
tulpin nu sunt ntrerupte. n aceste zone se
gsesc fascicule vasculare semidiferentiate;
meristemoide 475 meri sor de
munt e

c) meristemele primare laterale contribuie la
cresterea n grosime a rdcinii si tulpinii, la
plantele perene erboase si la cele lemnoase. La
tulpin, citm cambiul intrafascicular, ce provine
din procambiu. Se afl ntre liberul si lemnul
fasciculelor conductoare complet formate.
Constituie baza de plecare pentru cresterea se-
cundar n grosime a tulpinilor. La rdcin
citm pericambiul, diferentiat din periciclu. Ser-
veste ca baz de plecare pentru formarea r-
dcinilor secundare (Gabriela Serbnes-
cu- Ji t ar i u, C. Toma, 1980). 3. Meristemele
secundare si au originea n celule parenchima-
tice mature, definitive, care dobndesc capaci-
tatea de a se divide. Din activitatea lor rezult
tesuturi secundare ce se suprapun peste cele
primare, determinnd cresterea n grosime a
rdcinilor si tulpinilor. Au o pozitie lateral, cu o
dispozitie concentric. ntlnite numai la gimnos-
perme si angiosperme dicotiledonate. Acestea
sunt: cambiul si felogenul. a) Cambiul (zon
generatoare libero-lemnoas) se afl n inte-
riorul fasciculului conductor sau ntre fascicule.
Partea aflat ntre fasciculele conductoare se
numeste cambiu intrafascicular, iar cea din ra-
zele medulare, cambiu interfascicular. Cambiul
interfascicular se formeaz pe seama procam-
biului (cambiul intrafascicular din structura pri-
mar). Este alctuit din celule initiale fusiforme,
prozenchimatice, foarte lungi, ascutite la cape-
te. Genereaz lemnul (xilemul) secundar ctre
interior si liberul (floemul) secundar ctre exte-
rior. Cambiul interfascicular se formeaz pe
seama parenchimului razelor medulare cu ce-
lule initiale mai mult sau mai putin izodiametrice.
Va genera razele medulare secundare, repre-
zentnd elementele sistemului transversal sau
radial de liber (floem) si lemn (xilem); b) Feloge-
nul (zona generatoare suberofelodermic) se
formeaz la periferia tulpinilor sau rdcinilor
din tesuturi diferentiate. Poate aprea n epider-
m, scoart sau chiar n periciclul cilindrului
central. Are aspect inelar, rar form neregulat.
Va forma spre exterior suber secundar si spre
interior feloderm (scoart secundar).
MERISTEMOIDE, tesuturi forma-
toare primare localizate de obicei la nivelul te-
suturilor de protectie. Se caracterizeaz
printr-o alternant de faze privind diviziunea
celular activ si de repaus. Nu au o activitate
de diviziune celular continu ca tesuturile me-
ristematice propriu-zise. si reiau activitatea
primar dup o pauz trectoare. Dau nastere
frunzelor din vrful tulpinii si radicelelor din pe-
riciclul rdcinii principale. Dau nastere perilor
tectori si glandulari, stomatelor, hidatodelor de
pe epiderma frunzei si perilor absorbanti de pe
rizoderma rdcinii.
MERISOR DE MUNTE (Vacci-
nium vitis-idaea), fam. Ericaceae. Arbust tufos,
camefit (nanofanerofit), circumpolar-boreal, me-
zofit, microterm, foarte acidofil, heliofil, ntlnit la
mare altitudine, mai sus dect afinul, la lumin
sau locuri slab-umbrite, pajisti alpine si monta-
ne, luminisuri, tinoave, molidisuri rrite la limita
superioar de vegetatie lemnoas pe ntreg lan-
tul Carpatilor; se mai numeste afin, afin rosu,
bujor, cimisir, coacz, coacz de munte, poranici,
smrdar, stropsele. Genetic, 2n = 24. Vegetea-
z pe soluri scheletice, cu reactie puternic acid.
Fitocenologic, ncadrat n Pino-Quercetalia, Di-
crano-Pinion, Car. Vaccinio-Piceetalia. Rspndit
n Europa, Asia, America de Nord. Descriere.
Tulpini erecte, cilindrice, cu ramificatii subtiri,
cenusii-pubescente, nalte de 5-30 cm. Frunze
eliptice, cu vrful rotunjit sau emarginat, pieloa-
se, rigide, persistente, usor rsfrnte pe margini,
pe fata superioar verzi-nchis, lucitoare, pe cea
inferioar verzi-palid cu puncte rare, brune,
scurt-petiolate. Flori albe-roz, tipul 5, campa-
nulate, dispuse cte 2-6 n raceme terminale
nutante; caliciul din 5 sepale unite, solzos; co-
rol cu 5 petale unite, cu lacinii acuminate rs-
frnte n afar; androceu cu 8-10 stamine, la
care anterele sunt galbene cu polen alb. nflo-
rire, VVII. Fructe, bace sferice, rosii, lucitoare,
acrisoare, comestibile. Seminte brun-roscate,
semilunare, cu tegument reticulat. Se coc n
august-septembrie. Compozitie chimic.
Frunzele contin arbutozid (3,5-8%), hidrochi-
non, metilarbutozid, flavonoizi, taninuri, acid
chinic, ericolin, vitamina C, sruri de magneziu,
sruri ale acizilor organici. Fructele contin zahr
(8-11%), acizi liberi (2,3%), acid benzoic
(0,075%), taninuri, vitamina C, derivati flavonici,
sruri minerale. Industrie. Fructele sunt folosite
n industria alimentar (compot, gem, dulceat,
serbet etc.). Se pot pstra n ap proaspt si
folosite oricnd n scopul dorit. Bioterapie.
Franzele plantei au utilizri terapeutice n medi-
cina uman si veterinar. Principiilor active li se
atribuie rol diuretic, antiseptic, antidiareic,
antiinflamator, astringent, sudorific. Folosite n
tratarea cistitelor, afectiunilor renale, gutei,
merogamie 476 meromitoz

reumatismului, diareei, leucoreei, hemoragiilor,
iar la animale si n gastroenterite, stri a frigore,
febrile. Actiunea farmacodinamic este dat de
arbutozid, metilarbutozid, flavonide, taninuri,
acidul chinic si vitamina C. Pe traiectul cilor
urinare, trec arbutozid si metilarbutozid n
hidrochinon si, respectiv, n metil-hidrochino-
n, care se elimin rapid prin urin colornd-o
n verde. Acestea, alturi de flavonide, sunt
rspunztoare de actiunea diuretic, dezinfec-
tant si slab antidiabetic. n urina acid, arbu-
tozid este inactiv. Produsii ei de degradare
devin activi ntr-o urin alcalin (pH 8-8,5).
Alcalinizarea ei se obtine prin administrarea
concomitent de bicarbonat de sodiu. Taninu-
rile, alturi de hidrochinon, exercit o actiune
sinergic astringent si dezinfectant. Flavo-
nozidele au actiune diuretic. S-a constatat c
att in vivo ct si in vitro, extractele apoase de
frunze sunt active fat de stafilococ. Aceast
actiune nu este proportional cu concentratia n
hidrochinon din urin, ci depinde de sensi-
bilitatea germenilor fat de aceast substant.
Supradozarea produce iritarea mucoasei gas-
trice si fenomene alergice. Recoltare. Frunze-
le (Vitis idaeae folium) se recolteaz n septem-
brie-octombrie cnd continutul n substante
active este maxim. Se taie cu foarfeca sau
cutitul ramurile cu frunze tinere. Se nltur
frunzele ptate sau brunificate. Se usuc la
umbr, n strat subtire. Uscare artificial, la cca
30 C. Dup uscare frunzele se strujesc, iar
ramurile se arunc. Se pstreaz n saci textili
sau de hrtie, n camere uscate. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea gutei,
reumatismului, cistitelor, pielitei, litiazei renale
(calculoz), afectiunilor cilor urinare cu stri
inflamatorii purulente, hematuriei, diareei, tu-
sei: a) extractie, din 2 lingurite frunze n 100 ml
ap rece. Se las n repaus 60 minute. Se
strecoar. Peste aceleasi frunze se toarn
100 ml ap clocotit. Se fierbe la foc moale
15 minute. Se acoper si se las la rcit 10 mi-
nute. Se strecoar. Se amestec ambele lichi-
de. Se bea fractionat n timpul unei zile, la
3-4 ore cte 1 lingur. Nu se recomand n
timpul sarcinii. Pentru mrirea alcalinittii urinii
(mai ales n gut) se adaug lichidului un vrf
de cutit de bicarbonat de sodiu; b) decoct, din
1 lingurit pulbere frunze la o can (250 ml) cu
ap. Se fierbe 15 minute, la foc moale. Se las
acoperit 10-15 minute pentru rcire. Se stre-
coar. Se beau 2 cni pe zi. 2. Pentru tratarea
afectiunilor cilor urinare: infuzie, din 1 lingurit
pulbere frunze peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap n clocot. Se las acoperit
10-15 minute. Se strecoar. Se beau 2 cni pe
zi. Contraindicat femeilor gravide. 3. Pentru
tratarea cistitelor, pielitelor, uretritelor, ca antise-
ptic al cilor urinare: pulbere frunze, se ia cte
un vrf de cutit (2-3 g) de trei ori pe zi (diminea-
ta, prnz, seara). Medicin veterinar. Uz in-
tern. Pentru tratarea cistitelor, afectiunilor renale,
gastroenteritelor, strilor a frigore, febrile: a)
infuzie, din 6 g frunze uscate si mruntite
peste care se toarn 100 ml ap clocotit. Se
las acoperit 30 minute. Se strecoar. Se las
la rcit. Se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt); b) decoct, din 6 g frunze uscate
la 100 ml ap. Se fierbe 15 minute la foc domol.
Se acoper si se las la rcit. Se strecoar. Se
administreaz prin breuvaj bucal; c) macerat,
din 6 g frunze uscate si mruntite peste care se
toarn 100 ml ap. Se las acoperit 60 minute.
Se strecoar. Se administreaz prin breuvaj
bucal. Se mai folosesc pulberea de frunze si
extractul alcoolic. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, taurine), 30-50-100 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 10-15-25 g;
animale mici (pisici, cini, psri), 2-5-10 g.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Vizita albi-
nelor este intens pe toat perioada de nflorire.
Cantitatea de nectar, 0,1-0,9 mg/floare. Pro-
ductia de miere, 15-30 kg/ha. Pondere econo-
mico-apicol mijlocie.
MEROGAMIE (Merogamia), caz
aparte de reproducere la feofite (alge brune). O
parte a oosferei lipsit de nucleu este fecundat
de un anterozoid nucleat. Fenomenul presu-
pune existenta plasmogamiei, nu ns si a cari-
ogamiei. Zigotul format are ca rezultat formarea
unui individ haploid. Procesul reprezint o trea-
pt intermediar ntre reproducerea asexuat si
sexuat. ntlnit la specia Cystoseira barbata.
MEROMITOZ (Meromitoza), proces
biologic de diviziune direct a celulei constnd
dintr-o constrictie (gtuire) inegal a nucleului.
Ulterior celula se stranguleaz n apropierea
nucleului, rezultnd o celul-fiic mic. Prin
crestere, poate ajunge la dimensiunile caracte-
ristice speciei. ntlnit la ciuperci, unde conidiile
(organ de nmultire asexuat) se formeaz prin
meromitoz.
mesteacn 477 mesteacn

MESTEACN (Betula pendula),
fam. Betulaceae. Arbore foios, rustic, megafa-
nerofit pn la microfanerofit, mezofit, micro-
term, acidofil, temperament pronuntat de lumi-
n (heliofil); suport bine gerurile puternice,
ngheturile din iarn si arsita din var, fumul
industrial; ntlnit pe soluri profunde sau super-
ficiale, slab scheletice sau scheleto-pietroase,
uscate sau umede, pe calcare, pe gresii cuar-
toase; are mare vitalitate pe soluri cu textur
usoar, silicioase, bine umezite de ploi, din
regiunea dealurilor pn n etajul montan, la
cca 1550 m altitudine, pe coaste nsorite, n
raristi de pdure, arsuri, tieturi, tufrisuri, cu
optimum de dezvoltare n Carpatii Orientali si
Nordici; se mai numeste mastacn, mesteacn
alb, mestecan. Genetic, 2n = 28, 42. Fitoceno-
logic, ncadrat n Carpinion, Vaccinio-Piceion.
Rspndit n Europa, nordul si estul Asiei. For-
meaz pduri ntinse din cmpiile baltice ctre
teritoriul central euro-asiatic. Descriere. Rd-
cin puternic. Tulpin zvelt, conic, nalt
pn la 25 (30) m, diametrul pn la 40 (60) m.
Lemn alb-glbui, fr duramen, raze medulare
greu vizibile cu lupa, inele anuale distincte, cu
nltimi diferite si contur neregulat. Scoart
alb, neted, cu epiderm ce se exfoliaz cir-
cular n fsii subtiri, la btrnete cu ritidom
negricios, adnc crpat la baz. Coroan af-
nat, luminoas. Lujeri anuali subtiri, elastici,
glabri, brun-roscati, cu glande izolate (veruco-
zitti). Muguri ovoid-conici, glabri, acoperiti cu o
secretie verucoas. Frunze romboidale pn la
ovat-triunghiulare, prelung-acuminate, dublu-
serate pn la lobulat-serate, glabre, pe fat
lucitoare, glanduloase, pe dos cu nervuri slab-
proeminente; petiol lung de 2-3 cm. Flori
unisexuate-monoice grupate n amenti.
Amentii masculi se formeaz la vrful lujerilor
n vara precedent; cei femeli apar primvara o
dat cu nfrunzi rea si au aspectul unor co-
nulete. Polenizare anemofil. Fructe, samare
cu dou ari pi oare, f oart e mi ci , pn l a
30 milioane ntr-un arbore. Putere germinativ,
20-40%, se mentine pn primvara urm-
toare. Crestere rapid n tinerete. La 40-50 ani
realizeaz maximum de productie lemnoas
(cca 7-8 m
3
/an/ha). Cresterea nceteaz la
80-90 ani. Longevitate, aproximativ 100 ani.
Compozitie chimic. Frunzele contin saponi-
ne, tanin de natur pirocatechinic, metilpento-
zane, flavone cu glicol dimetilapigenol, betulo-
zid, mucilagii, zaharoz, ulei volatil, rezine,
betulina (terpen pentaciclic), vitamina C,
substante minerale. Scoarta contine tanin de
natur catechic (5-10%) si alte substante.
Lemnul contine p-sitosterine, sruri minerale
etc. Rdcinile contin betulin, acid betuloren-
tic, acid betulalbinic, digalactorid de miricetin,
cumarine (n scoart), fenilglucozizi (rododen-
drina), antociani, alantoin, acizi grasi. Mugurii
contin acid nicotinic. Seva contine betulozid si
monotropidozid-heterozizi care prin hidroliz
enzimatic elibereaz salicilatul de metil, care
are proprietti analgezice, antiinflamatorii si
diuretice (F. Pi t er , 2000). Industrie. Lemn
omogen, elastic, moale, de greutate mijlocie,
apt pentru derulare, putrezeste usor la aer. Se
impregneaz usor. Se prelucreaz usor prin
strunjire si frezare. Se ncleiaz si se lustru-
ieste bine. Necesit bituiri apoase. Utilizat la
furnire si placaje n industria mobilei, la fabri-
carea de schiuri, paturi de arm, saboti, jucrii,
calapoade, cuie de cizmrie, oisti de crut,
cercuri pentru vase. Din tulpina si ramurile
groase necojite se confectioneaz, prin sectio-
nare, bnci, chioscuri, garduri cu caracter de-
corativ; rmurelele se folosesc la confectio-
narea mturilor etc. Prin distilarea uscat a
lemnului se obtine gudronul de mesteacn (Pix
betulae), lichid vscos, de culoare bru-n-
neagr, cu miros caracteristic, densitate
0,925-0,945, solubil n eter, cloroform si alcool
absolut, utilizat n medicin (dermatologie). Din
frunze, ramuri tinere, amenti si sev se extrag
principii active folosite pentru fabricarea
sampoanelor. Bioterapie. Frunzele, mugurii,
scoarta, sucul de presare si seva au utilizri
terapeutice n medicina uman si veterinar,
cult si traditional. Principiile active din frunze
si muguri au actiune diuretic, bacteriostatic,
coleretic si colagog, sudorific, antiinflama-
toare, usor hipotensiv, antigutoas; cele din
sev au actiune tonic si dezinfectant; cele
din sucul de presare au actiune antiinflamatorie
si antilitic, iar cel din scoart calitti cicatri-
zante si dezinfectante. Folosirea frunzelor n
tratament mreste volumul de urin eliminat,
favorizeaz eliminarea acidului uric si a coles-
terolului din organism, scade usor tensiunea
arterial, creste permeabilitatea vascular, eli-
min apa din tesuturi, dizolv treptat calculii,
stimuleaz secretia biliar, gastric si intes-
tinal, provoac eliminarea bilei din colecist si
cile biliare, actioneaz ca antibiotic asupra
bacilului Coli, stafilococului auriu si alb Oxford
mesteacn 478 mesteacn

si asupra bacilului anthracis. Mecanismul aces-
tor actiuni fiziologice este determinat de sapo-
nine, flavonoide (hiperozida si digalactozida
mircetolului) si alte componente terpenoidice.
Extractul preparat din muguri stimuleaz se-
cretia biliar, gastric si intestinal, provoac
contractia vezicii biliare si a cilor biliare
determinnd golirea continutului lor. Sucul de
presare (Succus Betulae) este foarte bun, cu
eficient maxim, n tratamentul afectiunilor in-
fectioase si inflamatorii ale cilor urinare, n
calculoz renal si biliar. Actiunea este atri-
buit flavonoidelor. Sucul are o larg ntre-
buintare n lotiunile de pr, stimulnd creste-
rea. Seva contine glucoza, derivati terpenici,
vitamina C, sruri minerale cu actiune benefic
asupra organismului. Scoarta, prin taninul, gu-
dronul si alte substante pe care le contine,
actioneaz favorabil asupra multor afectiuni
tratate mai ales de medicina traditional.
Recoltare. Frunzele tinere, lipicioase, se culeg
din mai pn n iulie, prin strujirea ramurilor. n
aceast perioad contin cea mai mare cantitate
de rezine. Uscarea se face la umbr, n strat
subtire. Uscarea artificial, la temperatura ma-
xim de 35 C. Se pstreaz n saci de pnz.
Mugurii (Betulae gemma) se recolteaz de pe
ramurile tinere prin strujire. Este de preferat ca
aceast activitate s se fac primvara
devreme, pn la pornirea n vegetatie. Se
usuc n camere aerisite, n strat subtire. Se
pstreaz n pungi de hrtie. Seva se obtine
prin incizii fcute primvara n ramuri tinere si
n tulpin, unde se pun cepuri pentru colectare.
Sucul de presare (Succus Betulae) se obtine
prin presarea frunzelor proaspete si eventual a
mugurilor proaspeti. Scoarta (Betulae cortex)
se recolteaz tot timpul anului. Se usuc si se
macin. Medicin uman. Uz intern. 1. Pen-
tru eliminarea srurilor de calciu si, partial, a
colesterolului prin urin: infuzie, concentrat
din 2 linguri frunze uscate mruntite la can. n
cursul rcirii se adaug un vrf de cutit de
bicarbonat de sodiu pentru neutralizarea aci-
dului betulinic ce frneaz diureza. Se bea n
cursul unei zi l e l a i nterval e de 3-4 ore.
2. Pentru tratarea edemelor datorate insufici-
entei circulatorii, edemelor de natur cardiac
sau renal, nefritelor cronice, n gut, hiper-
colesterolemie, hipertensiune arterial: infuzie
concentrat, din 2 linguri frunze uscate m-
runtite la 200 ml ap. La rcire se adaug
pentru neutralizare un vrf de cutit de
bicarbonat de sodiu. Se las 6 ore, apoi se bea
n dou reprize, la interval de 4 ore. 3. Pentru
diurez, cu stimularea eliminrii toxinelor si a
acidului uric, nefiind iritante pentru parenchimul
renal: a) infuzie, din 1-2 linguri la o can de
frunze uscate si mruntite; cnd temperatura
apei a ajuns la 40 C se adaug un vrf de cutit
de bicarbonat de sodiu; se filtreaz dup 6 ore;
se beau 2-3 cni pe zi; b) infuzie, din 2-3 lin-
guri frunze uscate mruntite la can; cnd tem-
peratura apei ajunge la 40 C se adaug un
vrf de cutit de bicarbonat de sodiu. Se bea n
cursul unei zile n 2 reprize. 4. Pentru tratarea
litiazei renale (calculoz), cu efect de mruntire
a calculilor, evident n cazul uratilor si mai
putin evident n cazul oxalatilor si fosfatilor:
infuzie, din 2-3 linguri frunze uscate mruntite
la can. n timpul rcirii se adaug un vrf de
cutit de bicarbonat de sodiu. Se las n repaus
6 ore. Se bea n cursul unei zile. 5. Pentru
tratarea nefritelor cronice: infuzie, din 2-3 lin-
guri frunze uscate mruntite la can. Cnd
temperatura apei ajunge la 40 C se adaug un
vrf de cutit de bicarbonat de sodiu. Se las
6 ore. Se strecoar si se bea n dou reprize.
6. Ca paleativ n sindromul azotemic si uremie,
caracterizate prin cresterea n snge a conti-
nutului de uree, acid uric, creatin, creatinin,
stimulnd diureza si transpiratia: a) infuzie, din
1-2 lingurite de frunze uscate, mruntite la o
can. Se las s se rceasc; cnd ajunge la
40 C se adaug un vrf de cutit de bicarbonat
de sodiu. Se beau 2-3 cni pe zi; b) infuzie
concentrat, din 2 linguri frunze uscate, m-
runtite la o can. Se las s se rceasc; la
40 C se adaug un vrf de cutit de bicarbonat
de sodiu. Se strecoar dup 6 ore. Se bea n
2 reprize, la interval de 4 ore. 7. Pentru tratarea
gutei si hidropiziei: infuzie, din 2 lingurite frunze
uscate mruntite la can. Se las s se r-
ceasc. La 40 C se adaug un vrf de cutit de
bicarbonat de sodiu. Se strecoar dup 6 ore.
Se bea n 2 reprize, la interval de 4 ore.
8. Pentru tratarea reumatismului si stimularea
diurezei: infuzie, din 3-4 lingurite frunze sf-
rmate la o ceasc cu ap. Pn a da n clocot
se adaug un vrf de cutit de bicarbonat de
sodiu. Se las n repaus. Se bea fractionat n
timpul unei zile. 9. Pentru tratarea ascitei, boli-
lor de rinichi: infuzie, din 1 lingur pulbere de
frunze la 1 can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las 1-2 ore, se strecoar. Se bea cldut ntre
mese. Bun diuretic. 10. Pentru tratarea ascitei:
mesteacn 479 mesteacn

infuzie, din 100 g muguri peste care se toarn
700 ml ap clocotit. Se fierbe n continuare
pn scade la 500 ml. Se ndulceste si se bea
fractionat n cursul unei zile. Cura dureaz trei
zile. 11. Pentru stimularea general a organis-
mului: suc, obtinut primvara prin incizii n
ramuri tinere si n tulpin, se bea fractionat, un
pahar pe zi. Medicina popular utilizeaz
scoarta n dermatite, gut, stri febrile, hidropi-
zie, ca diuretic, stimulent al poftei de mncare.
Mugurii sunt utilizati n tratarea edemelor rena-
le, edemelor cardiace, n litiaza renal, nefrite
cronice, ateroscleroz, hipercolesterolemie,
gut, cu actiune similar frunzelor tinere. Seva,
obtinut primvara prin incizii n trunchiul co-
pacilor, o beau copii si persoanele debile dar si
de alte persoane. Ea are efect pozitiv n litiaz
renal, cistit cronic, artroz si reumatism cro-
nic degenerativ, reumatism muscular, oligourii,
albuminurie, limfedem, hidropizie, hiperuricemie
si gut, obezitate, hipercolesterolemie, celulit,
calvitie precoce, gastrite, dermatoze, afte. Seva
se ia cte 50 picturi dimineata si seara. Frun-
zele intr n compozitia ceaiului PLAFAR 2
antireumatic si diuretic; n compozitia ceaiului
PLAFAR pentru tratarea obezittii (-> PPDIA).
Semintele au proprietti tonice ale sistemului
nervos (indicate studentilor n perioada de exa-
mene), neuroastenie, dificultti de concentrare
si pierderi de memorie, astenie mental a
vrstnicilor (asociat cu aninul negru). Pentru
tratament se face o extractie a principiilor active
prin macerare a mugurilor n solutie hidroglice-
ro-alcoolic 1 DH. Se iau 50 picturi dimineata
si la prnz, iar n caz de surmenaj psiho-fizic,
aceleasi picturi se iau cu una sau dou luni
nainte de examen sau n timpul examenului.
Stimuleaz gndirea si puterea de retinere. Uz
extern. Pentru stimularea cresterii prului: 1. Se
spal prul cu infuzie din 2-3 linguri frunze
uscate mruntite la 1 l ap. Se frictioneaz
puternic pielea capului. De 2 ori pe zi prul se
perie (5 minute) la rdcin cu o perie aspr.
2. Samponul de mesteacn are n compozitie
sev de mesteacn. Este recomandat pentru
splarea prului normal si a prului gras. Eli-
min strile de inflamatie si mpiedic formarea
mtretii, hrneste rdcina prului, i d luciu,
suplete. Prul se spal de 2 ori apoi se clteste
bine cu ap. 3. Empiric, pentru tratarea pe-
cinginei: ramuri verzi se pun cu un capt n foc;
cu seva ce iese pe cellalt capt se unge locul
afectat. 4. Empiric, pentru tratarea bolii cinesti
(atrepsie, tulburri grave de nutritie la copiii
mici): bi cu zeama extras din scoarta de
mesteacn tnr. 5. Empiric, pentru tratarea
muscturilor de cine, vulpe, lup: decoct, din
frunze. Se strecoar si se spal locul afectat.
Frunzele fierte se aplic pe ran si se ban-
dajeaz. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea afectiunilor renale, cistitelor, afectiu-
nilor hepatice, pentru refacerea organismului:
infuzie, din 10 g frunze uscate si mruntite sau
muguri uscati peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se stre-
coar. Se rceste. Se administreaz prin breu-
vaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de tratament:
animale mari (cabaline, taurine), 15-35-50 g;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 3-
10-15 g; animale mici (pisici, cini, psri),
0,2-1-2 g. Seva recoltat n luna martie prin
crestarea tulpinii se administreaz animalelor
pentru actiunea ei tonic, dezinfectant. Uz
extern. Pentru tratarea dermatitelor si eczeme-
lor: decoct, din 20 g scoart uscat si mruntit
la 200 ml ap. Se fierbe 15-20 minute la foc
domol. Se strecoar. Se rceste pn la cldut.
Se spal locul afectat, folosind un tampon cu
vat sau un pansament steril. Rol dezinfectant,
cicatrizant. Atentie! Frunzele consumate n
cantitate mare sau supradozarea n tratament
are actiune toxic. Responsabile de aceast
stare sunt uleiul esential, compusii fenolici si
derivatul triterpenic (betalina). Simptome: tul-
burri digestive manifestate prin enterite, colici,
anorexie. Se intervine cu tonice generale, se-
dative, tratament simptomatic. Medicina vete-
rinar traditional foloseste lemnul de mestea-
cn pentru tratarea cataractei (albetei) la cal:
empiric, lemnul de mesteacn se gureste cu
sfredelul, se umple gaura cu sare, se arde, se
piseaz crbunele, se cerne si praful obtinut se
sufl animalului n ochi. Cosmetic. Seva este
utilizat n industria cosmetic pentru prepa-
rarea lotiunilor capilare. Frunzele sunt utilizate
ca tonice capilare pe o perioad lung. Princi-
piile active ntresc rdcina firului de pr, acti-
veaz circulatia sngelui n regiune, contribuie
la regenerarea prului (ns fr rezultate spec-
taculoase ntr-o calvitie deja instalat). Api-
cultur. Specie melifer. Arborele furnizeaz
albinelor, n aprilie-mai, culesul de polen si
man. Productie miere de man, 10 kg/ha.
Pondere economico-apicol mic. Ornamen-
tal. Folosit n spatiile verzi, individual, pe mar-
ginea aleilor, drumurilor, pe lng constructii
mesteacn pi tic 480 mesteacn pufos

ornamentale (chioscuri, statui, bazine, fntni
arteziene), grupri arborescente de aceeasi
specie sau n grupuri arborescente de conifere
si foioase, unde realizeaz frumoase efecte de
contrast. Decorativ prin port, coronament, ra-
muri si trunchi acoperite cu scoart alb,
amenti, frunze. nmultire prin seminte. Vopsi-
torie. Frunzele si scoarta posed proprietti
tinctoriale. Utilizate pentru vopsirea fibrelor na-
turale n galben ca lmia, diverse alte nuante
de la galben-deschis la portocaliu. Se folosesc
frunzele galbene czute toamna. Culoarea fi-
brelor vopsite se pstreaz, fiind foarte rezis-
tent la lumin si splat. 1. Pentru vopsirea n
galben ca lmia se folosesc frunzele imediat
dup ce s-au strns (un cos de frunze/10l ap).
Se pun frunzele la fiert. Fierberea dureaz
pn se obtine culoarea galben la intensitatea
maxim. Se las la rcit 4-5 ore. Frunzele se
scot, se storc si se terciuiesc cu mna. Se
introduc din nou n solutie, se scot si iar se
storc. Operatia se repet pn cnd lichidul
stors din ele nu este mai galben dect cel din
vas. Apoi se filtreaz. n solutia obtinut se
dizolv piatr acr (2,5-3 g/l). Se cntreste
materialul de vopsit. Pentru 1 kg material sunt
necesari 4-5l solutie. Dup verificarea cantit-
tilor, materialul se introduce n solutia de vopsit.
Se fierbe 30 minute. Se scoate si se usuc la
umbr. n cazul cnd culoarea nu este cea
dorit, se las vasul la cald pn cnd se
obtine nuanta preferat. Pentru nuante de
galben spre portocaliu, se repet operatiile.
2. Pentru vopsirea n galben-nchis sunt nece-
sare scoarta de mesteacn, bors, piatr acr.
Scoarta recoltat se pune ntr-un vas. Peste ea
se toarn bors amestecat cu ap. Se fierbe
pn cnd solutia se coloreaz n galben la
intensitatea maxim. Se strecoar. Se dizolv
piatra acr. Se amestec pentru uniformizare.
Se introduce materialul si se las la cald pn
cnd se obtine nuanta dorit. Se scoate si se
usuc la umbr (v. Pl. XXXV, 6).
MESTEACN PITIC (Betulanana),
fam. Betulaceae. Arbust indigen, sub form de
tuf, microfanerofit, circumpolar (arctic), hidro-
fit, hechistoterm (criofil), foarte acidofil, ntlnit
spontan n turbriile oligotrofe din judetele Har-
ghita si Suceava. Genetic, 2n = 28. Relict gla-
ciar, ocrotit prin lege. Prezint important floris-
tic. Fitocenologic, ncadrat n Vaccinio-Piceion,
Sphagnion fuscae. Rspndit n prtile nordice
ale Eurasiei si Americii de Nord. Descriere.
Tulpinile din tuf au 50 cm nltime, cu ramuri
culcate sau ascendente. Lujeri foarte subtiri,
tomentosi, cu muguri mici si glande
verucoase. Frunze foarte mici (0,4-1,2 cm), lat-
rotund-cre-nate, cu 2-4 perechi de nervuri.
Amentii erecti apar primvara. Important
stiintifico-floristic ca relict glaciar retras n
tinoave, cu limita sudic mondial n
tinovul Luci de la Sncrieni, jud. Harghita
(v. Pl. XXXV, 7).
MESTEACN PUFOS (Betula
pubescens. ssp. carpatica), fam. Betulaceae.
Arbore de talie mijlocie pn la arbust, megafa-
nerofit pn la microfanerofit, mezohidrofit spre
hidrofit, microterm, oligotrof, acidofil, ntlnit pe
terenuri umede, oligobazice, srace n azot
pn la mlastinile de turb (Cosna, Bilbor, Bor-
sec, Sncrieni, Poiana Stampei, Comandau,
Blbitoarea), ntre 400-1200 (1600) m altitu-
dine; se mai numeste mestecn, mestecnas.
Genetic, 2n = 56. Considerat endemism carpa-
tic. Rezistent la ger. Pretentios fat de umidi-
tatea aerului si solului. Fitocenologic, ncadrat
n Alnetea, Car. Vaccinio-Piceion. Rspndit n
Europa. Descriere. Rdcin puternic anco-
rat n sol. Tulpin cu lemn alb-glbui, inele
anuale distincte, cu ltimi diferite si contur ne-
regulat. Scoart alb, neted, se exfoliaz n
foite, cu ritidom la baza tulpinii iar la exempla-
rele btrne pn la baza coroanei. Coroan
cu numeroase rmurele nependente si lujeri
ndreptati n sus. Lujerii cenusii-pubescenti, ne-
lucitori, fr verucozitti. Muguri prosi, lipiciosi,
cu marginea solzilor ciliat. Frunze ovat-rombi-
ce, scurt-acuminate, neregulat-simplu sau
dublu-adnc-sectate, pe dos proase, mai ales
n lungul nervurilor, lungi de 2-4 cm. Petiol
pubescent. Amentii fructiferi au solzi cu lobii
laterali ndreptati nainte. Fructe, samare mai
late dect smnta (V. Stnculescu, 1979).
Compozitie chimic. Frunzele contin acid
betuloretinic, acid tanic (8-9%), tanin (5-9%),
glucoz (8-9%), un ulei eteric esential, esterul
butilic al acidului betuloretic, glucozidul betulo-
zid, betulalbumina balsamic, saponin, acid
nicotinic, mircetin. Rdcina contine betulin,
acid betuloretinic, betulalbumin. Scoarta con-
tine betulin, camfor de mesteacn, betulalbu-
min, rsin si tanin. Culoarea alb a scoartei
este dat de betulin (10-12%). Industrie.
Lemn omogen, moale, elastic, putin durabil, cu
tendinte de marmorare. Se impregneaz si se
metafile 481 metamorfoze

prelucreaz usor. Se ncleiaz si se
lustruieste bine. Necesit bituiri apoase.
Folosit n industria furnirelor si placajelor
pentru mobile si avioane, jucrii, produse de
strungrie, instrumente muzicale de suflat
etc. Din lemn, prin distilare uscat se scoate
gudronul de mesteacn pufos (Pix betulae),
utilizat n medicin (dermatologie). Bioterapie.
Frunzele, mugurii, scoarta au utilizri n
medicina uman traditional. Mugurii au
actiune balsamic, colagog, antiseptic. Au
actiune bun n tratamentul artrozelor, n
decalcifierile osoase, n astenia sexual, n
constipatie; n uz extern este un calmant bun.
Frunzele au actiune diuretic puternic, cu
eliminare de clor, hipocolesterole-miante,
urolitice, uricozurice, sudorifice, depu-rative,
sterilizante asupra microbilor. Seva este util n
combaterea litiazei urinare si depurativ pentru
snge. Rdcinile sub form de decoct 1%
sunt puternic diuretice. Lemnul calcinat devine
crbune vegetal si serveste ca absorbant n
meteorismul (gaze) intestinal. Li se atribuie
proprietti de combatere a tifosului si febrei
tifoide. Recoltare. -> MESTEACN (BETULA
PENDULA). Medicin uman. Uz intern. Em-
piric, pentru prevenirea tifosului si tratarea
febrei tifoide: decoct, din frunze, muguri si
scoart n prti egale. Se beau trei cesti pe zi.
1. Pentru tratarea frigidittii feminine, impotent
masculin, andropauz, diminuarea libidoului,
tulburri endocrine, hipotiroidism, obezitate, ri-
nofaringite la adult, hipogonadism n pubertate
feminin si masculin, sterilitate masculin si
feminin: macerat de amenti proaspeti, n solutie
hidroglicero-alcoolic 1 DH. Se iau 50 picturi
de 2 ori pe zi; pentru impotent masculin,
diminuarea libidoului, maceratul de mesteacn
pufos se amestec cu cel obtinut din frasin sau
stejar pedunculat; decoct, din 1-2 lingurite la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 3-4 minute. Se
strecoar. Se bea jumtate dimineata si restul
seara. 2. Pentru demineralizare si decalcifiere
osoas general, osteoporoz si tulburri de
metabolism, inapetent si anorexie, coxartroz,
gonartroz, sinuzite acute, epuizare, trombo-
flebite, nevralgie intercostal: macerat de
muguri n solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH,
se iau 50 de picturi, n putin ap, de 2 ori pe
zi, nainte de mese. n decalcifiere si demi-
neralizare osoas maceratul se combin cu cel
de Abies pectinata; pentru rinofaringite, se
combin cu maceratul de anin negru si carpen;
pentru sinuzite se combin cu maceratul de
anin negru si de coacz negru; n tromboflebite
se combin cu maceratul de anin negru. Cnd
se amestec cu alt macerat, doza de tratament
este de 50-70 picturi n adminstrare unic.
3. Pentru astenie psiho-fizic, ca tonic, coxar-
troz, gonartroz, osteoporoz si tulburri de
metabolism: decoct, din 1 lingurit muguri la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar. Se bea continutul a 1-2 cni pe zi.
Apicultur. Specie melifer. Furnizeaz albi-
nelor, n aprilie-mai, culesul de polen si man.
Productia de miere man, 10 kg/ha. Pondere
economico-apicol mic. Ornamental. Folosit
n spatiile verzi ca arbore de alee, aliniamente,
grupri de aceeasi specie sau pe fundal de
conifere. Decorativ prin port, lujeri tineri pu-
bescenti, frunze. nmultire prin seminte (v. Pl.
XXXVI, 1)
METAFILE (Metaphyllum), frunze ce
apar pe plant mai trziu, dup frunzele prima-
re (protofile). Sunt frunzele normale caracteris-
tice speciei (-> NOMOFILE).
METAFLOEM (Metaphloema), tesut
conductor derivat din procambiu. Se diferen-
tiaz dup ncetarea cresterii n lungime a tesu-
turilor nconjurtoare. Format din vase liberie-
ne (tuburi ciuruite) lungi cu lumenul larg. La
dicotiledonate, vaselor liberiene li se adaug
celule anexe si parenchim liberian. Lipsesc fib-
rele liberiene. Specializat n conducerea subs-
tantelor plastice. ntlnit la pteridofite, gimnos-
perme si angiosperme.
METAMORFOZE (Metamorpho-
sis), modificri morfologice, anatomice si fizio-
logice ale organelor vegetative si de reprodu-
cere ale plantelor determinate de factorii
mediului ambiant cu care se afl n interactiu-
ne. Apa, temperatura, lumina, pH-ul, chimis-
mul, nutritia s.a. influenteaz nftisarea, struc-
tura si functia diferitelor organe. Modificrile ce
apar la specii din familii ndeprtate filogenetic
duc la convergenta de forme. Sunt ntlnite la
plantele autotrofe si heterotrofe. A. Metamor-
foza cormului la plantele autotrofe. I. Meta-
morfoze radiculare. Rdcinile unor specii de
plante sufer modificri morfologice, anatomi-
ce si functionale importante. Functiile principale,
constnd n fixarea plantei n sol, absorbtie si
conducerea apei cu srurile minerale dizol-
vate n ea, devin functii secundare. Una din
metamorfoze 482 metamorfoze

functiile secundare, constnd n acumularea
materiilor de rezerv, schimburile de gaze cu
mediul nconjurtor etc., ntlnite la rdcinile
normale, poate deveni functie principal. 1. R-
dcinile tuberizate sunt caracteristice plantelor
bienale si perene care sunt adaptate la o viat
activ, temporar ntrerupt din cauza uscciu-
nii sau frigului. Acestea si pierd piloriza, si
nceteaz cresterea si acumuleaz substante
nutritive de rezerv. Se tuberizeaz rdcina
principal ca la morcov (Daucus carota), ridi-
che (Raphanus sativus); radicelele, ca la gher-
ghin (Dahlia pinnata), angelic (Filipendula
vulgaris) sau rdcinile adventive, ca la gru-
sor (Ranunculus ficaria) (fig. 171). Tuberizarea

Fig. 171. Rdcini tuberizate:
a - morcov (Daucus carota); b- gherghin (Dahlia
cultorum); c - grusor (Ranunculus ficaria);
d - ridiche (Raphanus sativus).
rdcinii de morcov se datoreaz nmultirii si
cresterii n volum a celulelor parenchimatice
din liberul secundar, iar la ridiche, din lemnul
secundar n care se acumuleaz amidon, za-
hr etc. Tuberizarea radicelelor de gherghin
se datoreaz hipertrofierii lemnului secundar n
care se acumuleaz inulin. Tuberizarea rd-
cinilor adventive de la grusor se datoreaz
hipertrofiei parenchimului cortical n care se
acumuleaz amidon. La poroinic (Orchis sp.)
tuberculul digitat existent n pmnt se for-
meaz prin concresterea mai multor rdcini
tuberizante. Tuberculul posed un parenchim
hipertrofiat bogat n mucilagii, n care exist
mai multi cilindrii centrali ce corespund mai
multor rdcini. 2. Rdcinile contractile au
proprietatea de a se scurta pn la 50% din
lungimea lor, dup ce, initial, cresterea s-a ter-
minat. Scurtarea are loc prin micsorarea celule-
lor scoartei interne si ncretirea scoartei externe.
n acest mod rdcina si poate aduce bulbii sau
tuberculii la o adncime corespunztoare
pentru a putea trece peste perioada de iarn
[exemplu, brndusa galben (Crocus flavus),
brndusa de munte (C. vernus), sofranul
(C. sativus) etc.]; fixeaz mai bine planta n
pmnt [exemplu, sparanghelul (Asparagus
officinalis)] sau etaleaz suficient de bine
rozeta de frunze pe suprafata solului [exemplu,
ppdia (Taraxacum offcinale)]. 3. Rdcinile
cu muguri sunt caracteristice anumitor specii
de plante si reprezint un caracter particular
pentru c n mod obisnuit rdcina nu formea-
z muguri [exemplu, salcmul (Robinia pseu-
dacacia), liliacul (Syringa vulgaris), plmida
(Cirsium arvense) etc.]. Unele rdcini si for-
meaz mugurii din scoart [exemplu, priboiul
(Geranium sanguineum)], din periciclu [exem-
plu, linarita (Linaria vulgaris)] sau din meriste-
mele (fig. 172) vrfului rdcinii [exemplu, m-
crisul (Rumexacetosella)]. Mugurii radiculari
Fig. 172. Rdcin cu muguri
si lstari radiculari la mcris
(Rumex acetosella).
metamorfoze 483 metamorfoze

produc la unele plante lemnoase lstri rea sau
drajonarea. 4. Rdcinile cu nodozittisunt ca-
racteristice leguminoaselor. Nodozittile sunt
hipertrofii ale scoartei rdcinii. Sunt produse
de reactia tesuturilor la bacteriile genului Rhi-
zobium, care ptrund prin peretii perilor ab-
sorbanti pn la tesutul parenchimului cortical
producnd hipertrofii numite nodozitti. Forma
nodozittilor este variat: rotund, la fasole
(Phaseolus vulgaris); oval, la trifoi (Trifoliurn
sp.); ramificat, la mazre (Pisum sativum)
(fig. 173), lucerna (Medicago sativa). Bacteriile
productoare de nodozitti triesc n simbioz
cu rdcina. Ele folosesc glucidele plantei pen-
tru hrana lor si acumuleaz n nodozitate, prin
activitatea lor, azotul mineral pe care l folo-
seste planta. Bacteriile fixeaz azotul elemen-
tar din atmosfer si sintetizeaz proteine nece-
sare plantei. 5. Rdcinile cu micoriz sunt
caracteristice unor specii de plante erbacee si
lemnoase. Asemenea rdcini au pe ele hife
de ciuperci cu care triesc n simbioz. Micori-
z sporeste capacitatea de absorbtie a rdci-
nii. La multe specii de plante (alun, stejar),
nlocuiesc perii absorbanti dispruti. Unele mi-
corize produc hormoni, vitamine ce contribuie
la cresterea rdcinii iar la altele favorizeaz


Fig. 174. Rdcini cu spini la Myrmecodia echinata.
aprovizionarea gazdei cu compusi azotati, re-
zultati din fixarea azotului (-> MICORIZ).
6. Rdcinile cu spini sunt ntlnite la unele
specii de palmieri (Acanthorrhiza sp. Iriartea
sp., Myrmecodia echinata) (fig. 174). Ele sunt
transformate n arme de aprare prevzute cu
spini. 7. Rdcinile aeriene fixatoare sunt ca-
racteristice lianelor ce triesc pe trunchiurile si
ramurile unor arbori si arbusti fr a-i parazita.
n pmnt au o rdcin normal. Rdcinile
fixatoare sunt rdcini adventive. Nu au capa-
citate de absorbtie, ci rol de fixare si agtare.
Iedera (Hedera helix) (fig. 175) posed rdcini
adventive fixatoare si agttoare scurte, cu ex-
tremitatea de forma unui disc sau a unei ventu-
ze ce ader de suport si un cilindru central
sclerificat. La unele specii (Ficus) (fig. 176)
rdcinile fixatoare au form de chingi, iar la
altele (Phalaenopsis schilleriana) au aspectul
unor benzi care concresc cu scoarta arborilor.
8. Rdcinile proptitoare sunt rdcini adven-
tive aeriene cu geotropism pozitiv. Au rol de
sustinere a plantei si de absorbtie a apei cu s-
rurile minerale dizolvate n ea. Sunt caracteris-
tice mangrovelor tropicale, pduri ce ocup
spatii ntinse pe trmurile plane nisipoase si
mloase. Sunt ntlnite si la gura fluviilor unde,
Fig. 173. Rdcini cu nodozitti la mazre
(Pisum sativum):
1-nodozitti.
metamorfoze 484 metamorfoze


Fi g. 175. Rdcini
aeriene fixatoare la
ieder (Hedera helix):
1 - suport; 2 - tulpin;
3 - rdcini fixatoare;
4 - frunze.
aeriene si lipsite de peri absorbanti. Structura
lor le permite acumularea de ap prin absorbtia
si condensarea vaporilor din atmosfer, a apei
de ploaie si de rou ntr-un velamen radicum de
origine rizodermic (-> VELAMEN RADICUM).
Apa acumulat aici ajunge prin intermediul
parenchimului scoartei la vasele conductoare
lemnoase din cilindrul central. Sunt ntlnite la
ferigile arborescente (Todea sp. Alsophila sp.)
unde, fiind scurte, formeaz un fel de blan n
jurul tulpinii si la multe specii epifite ecuatoriale
si tropicale (Araceae, Bromcliaceae, Orchida-
ceae) ntr-o mare diversitate de forme (filifor-
me, groase, rigide, ondulate s.a.). 10. Rdci-
nile asimilatoare au aspectul unor frunze,
uneori de forma unei panglici cu perisori absor-
banti pe partea inferioar. Cresc la lumin, au
culoarea verde si ndeplinesc functia de ab-
sorbtie si de fotosintez; este cazul unor
Fig. 176. Rdcini proptitoare
la ficus (Ficus religiosa).
de multe ori, ptrund mult n interiorul uscatului.
Aceste rdcini apar pe tulpinile unor arbori
sau din coroana care se ndreapt spre sol. La
unele specii (Ficus, Sterculia) rdcinile (nu-
mite tabulare) sprijin trunchiul ca niste propte-
le, iar alte specii (Rhizophora, Pandanus) se
sprijin pe rdcinile proptitoare ca pe niste
catalige. La asemenea specii, rdcina princi-
pal si partea inferioar a tulpinii mor. Sustine-
rea si alimentarea plantei cu sev brut revin
numai rdcinilor proptitoare. Porumbul (Zea
mays) se ancoreaz bine n sol cu ajutorul unor
rdcini adventive proptitoare. Acestea por-
nesc de la baza tulpinii sub form de arcuri,
care, ajunse n sol, se ramific. Structura aces-
tor rdcini se deosebeste de a rdcinilor
obisnuite. n ele este bine reprezentat tesutul
mecanic pentru a rezista presiunii longitudinale
si la tractiunea factorilor de mediu. 9. Rd-
cinile care depoziteaz ap sunt adventive,
orchidee epifite (Taeniophyllum zollingeri)
(fig. 177) sau al unor specii acvatice de
Potostemonaceae din regiunea tropical care,
adaptate la viata n cascade, se fixeaz de

Fig. 177. Rdcini foliacee la
Taeniophyllum zollingeri.
i
metamorfoze 485 metamorfoze
Fig. 178. Rdcini cu pneumatofori:
a - Jussiaea peruviana; b- Sonneratia
alba; 1 - pneumatofori.
stnci prin crampoane sau peri unicelulari
scurti. 11. Rdcinile cu pneumatofori(fig. 178)
sunt caracteristice unor plante lemnoase si
erbacee ce triesc pe terenurile mlstinoase
din regiunile tropicale. Rdcinile respiratoare
(pneumatoforii) apar pe rdcinile unor plante
lemnoase (Taxodium distichum, Sonneratia
sp.) sau pe rizomii orizontali ai unor plante er-
bacee (Jussiaea repens), ca ramuri radiculare
cu geotropism negativ, care ies din sol n
atmosfer. Structura pneumatoforilor permite
schimbul de gaze al organelor vegetative sub-
terane cu atmosfera (-> PNEUMATOFORI).
II. Metamorfoza tulpinii. 1. Tulpinile asimila-
toare sunt adaptate functiei de fotosintez. Au
un parenchim puternic dezvoltat si au ntot-
deauna culoarea verde. Aici se ncadreaz:
a) tulpinile plantelor suculente din fam.
Cactaceae, Euphorbiaceae, Asclepiadaceae,
care sunt crnoase, suculente, acoperite cu o
epiderm prevzut cu o cuticul groas si
putine stomate adnci; frunzele de pe tulpin
sunt reduse la solzi sau transformate n spini;
b) tulpinile virgate sau juncoide au aspectul
unor nuiele fr frunze ca la pipirig (Scirpus
lacustris), rugin (Juncus effusus) sau cu frun
ze reduse ca la coada-calului (Equisetum sp.);
c) tulpinile ltite numite cladodii, cu aspect de
frunze si crestere nedeterminat (-> CLADODII)
sau ramuri ltite, cu crestere limitat numite
filocladii (-> FILOCLADIU). 2. Tulpini transfor
mate n spini care se dezvolt la unele plante
xerofite din regiunile secetoase; au rol n ap
rare (fig. 179). Spinii iau nastere din dezvolta
rea ramurilor sau axelor [exemplu, pducel
(Crataegus monogyna), porumbar (Primus spi-
nosa), gldit (Gleditschia triacanthos)]. 3. Tul
pinile transformate n crcei sunt ramuri
adaptate la rularea tulpinii pe diferite suporturi
(-> CRCEI). 4. Tulpinile de depozitare si
dezvolt foarte mult parenchimurile n care se
acumuleaz substante hrnitoare de rezerv,
tuberizndu-se. Se tuberizeaz tulpinile aeriene
[exemplu, gulia (Brassica oleracea, var.
gongylodes) (fig. 180)] sau tulpinile subterane
[exemplu, brndusa de toamn (Colchicum
autumnale), sofranul (Crocus sativus), cartoful
(Solanum tuberosum)]. n aceast categorie se
ncadreaz si rizomii (tulpini subterane) care au
rolul de a nmagazina materiile nutritive de re-
zerv si de nmultire vegetativ (-> RIZOM).
III. Metamorfoze foliare. 1. Frunzele cu rol
protector sunt frunze ntregi sau prti din frunze
transformate n spini. Exist spini simpli sau
ramificati (fig. 181) proveniti din transformarea
ntregii frunze [exemplu, dracila (Berberis vul-
garis)], spini formati numai din petiolul frunzei,
limbul frunzei cade (exemplu, Pelargonium
spinosum); spini formati din rahisul frunzei de

Fig. 179. Spini tulpinali:
a - pducel (Crataegus monogyna); b - porumbar
(Prunus spinosa); c - Pyracantha coccinea;
d - gldice (Gledilschia triacanthos); 1 - spini;
2 - frunze.
metamorfoze 486 metamorfoze


Fi g. 180. Tulpin de depozitare la gulie
(Brassica oleracea var. gongylodes).
care limbul s-a redus, iar functia de fotosintez
o ndeplineste petiolul care devine foliarizat
(-> FILODII). Ri zofi lel e sunt frunze
transformate n lacinii f iliforme cu rol de absorb-
tie a apei cu srurile minerale dizolvate n ea
(-> RIZOFILE). Urnele sau nisele sunt frunze
transformate care acumuleaz n interiorul lor
humus. Humusul este n permanent umed
datorit condensrii apei de transpiratie. De la
baza petiolului fiecrei urne se formeaz rd-
cini adventive. Acestea ptrund n urn si
absorb apa cu substante azotoase (exemplu,
Dischidia rafflesiana). Capcanele sunt trans-
formri morfologice, anatomice si fiziologice
exclusiv ale frunzelor. Forma capcanelor poate
fi de plnie, urne, vrse, plci si vergele
Fi g. 181. Faze succesive
de transformare a frunzei
n spini la dracil (Berberis
vulgaris).
pe care foliolele cad [exemplu, unghia-ginii
(Astragalus glycyphyllos)]; spini formati din
anumite prti ale limbului (laminei) frunzei
[exemplu, plmida (Cirsium arvense), spin
(Carduus acanthoides), turt (Carlina acaulis),
limba-boului (Agave americana)]; spini formati
din stipelele frunzei [exemplu, salcmul
(Robiniapseudacacia)]. n structura intern a
spinilor foliari exist, de regul, tesut scleren-
chimatic iar fasciculele conductoare nu pose-
d o simetrie radiar n dispozitia lor. 2. Frun-
zele cu rol de agtare sunt frunze ntregi sau
prti din frunz transformate n crcei mai mult
sau mai putin filiformi, care se nfsoar n jurul
unui suport. ndeplinesc rol de sustinere a plan-
tei. Crceii provin din transformarea frunzei
ntregi [exemplu, lintea galben (Lathyrus
aphaca)], din transformarea unei prti din
foliole si a rahisului sau numai a rahisului
[exemplu, mazre (Pisum sativum) (fig. 182),
dovleac (Cucurbita maxima)], din transforma-
rea petiolului [exemplu, curpenul (Clematis vit-
alba)], din transformarea stipelelor [exemplu,
salce (Smilax aspera)]. 3. Frunzele cu roluri
nutritive speciale sunt reprezentate prin filodii,
rizofile, urne si capcane. Filodiile sunt frunze la

ncleiate. Sunt ntlnite la unele specii de
plante ce triesc n mlastinile de turb si n
alte bazine hidrobioecologice puternic acide,
srace n substante azotoase. Cu ajutorul
capcanelor plantele prind animale foarte mici -
insecte, crustacee-pe care le diger
procurndu-si substantele azotoase de care
au nevoie n metabolismul lor. Enzimele
necesare digestiei sunt secretate de celule
specializate aflate n structura capcanei. n tara
noastr asemenea specii de plante apartin
genurilor Aldrovanda, Drose-ra, Pinguicula,
Utricularia (-> PLANTE CARNIVORE). IV.
Metamorfozele florale constau

Fig. 182. Transformarea ultimelor foliole
n crcei la mazre (Pisum sativum).
metaxilem 487 micorize

din transformri interne ale organelor florale
trecnd de la o form, structur si functie la
altele. V. Dup sensul desfsurrii lor, meta-
morfozele sunt progresive si regresive. 1. Me-
tamorfozele progresive sunt transformri ce se
fac din exterior spre interiorul florii. Compo-
nente din ciclul exterior se transform n
componente situate n ciclul intern, exemplu
transformarea petalelor n stamine, caracter
ntlnit la nufrul alb (Nymphaea alba), sau
transformarea staminelor n carpele, asa cum
se poate constata la spnz (Helleborus purpu-
rascens). 2. Metamorfozele regresive sunt
transformri de revenire a unor componente
din ciclul intern n altele din ciclul extern
[exemplu, transformarea staminelor n petale
fapt ce se poate observa la trandafirul alb
(Rosa alba), bujor (Paeonia officinalis) s.a.].
Metamorfozele regresive sunt urmrite, stimu-
late si utilizate n floricultur pentru obtinerea
florilor in volute, respectiv btute". B. Meta-
morfoza cormului la plantele heterotrofe.
Plantele heterotrofe nu posed cloroplaste si
nu realizeaz procesul de fotosintez. Ele iau
hrana organic gata elaborat din organismele
vegetale vii (plante parazite) sau din materiile
organice n descompunere (plante saprofite).
Acestea prezint modificri ale cormului legate
de sistemul lor de viat (-> PLANTE PARA-
ZITE si SAPROFITE).
METAXILEM (Metaxylema), tesut
conductor lemnos primar, diferentiat din pro-
cambiu ntr-o etap ontogenetic mai trzie.
Format din vase lemnoase (trahee, traheide),
parenchim lemnos si uneori din fibre lemnoase.
Vasele lemnoase au lumenul larg, iar peretii
sunt prevzuti cu ngrosri reticulate, scala-ri-
forme, punctate, mai rar spiralate. Punctua-
tiunile vaselor sunt aureolate. La plantele cu
structur primar, metaxilemul reprezint sin-
gurul tesut conductor al sevei brute. La plan-
tele cu structur secundar, aparitia xilemului
secundar (lemnului secundar) determin nce-
tarea activittii metaxilemului.
MEZOCARP^ FRUCT
MEZOFITE (Mezophyta), plante ada-
ptate s triasc n statiuni moderat umede.
Tipul ecologic al speciilor se noteaz Mez. Pre-
siunea osmotic n celule este de 12-15 at-
mosfere. tesuturile mecanice si conductoare
sunt bine dezvoltate. Frunzele sunt plane, sub-
tiri, prevzute structural cu cuticul, epiderm,
stomate mai ales pe partea inferioar a
limbului, iar ntre epiderme tesut palisadic si
lacunar. Reprezentate prin plantele lemnoase
ce formeaz pdurile de foioase si prin plante
erbacee ce constituie pajistile cu regim mo-
derat de ap din zonele temperate. La plantele
erbacee, turgescenta celulelor particip preg-
nant, alturi de tesuturile mecanice si conduc-
toare la pstrarea portului erect. Cnd nu au
ap suficient sunt supuse ofilirii. Reprezenta-
te de majoritatea leguminoaselor si graminee-
lor spontane, iar dintre cele cultivate de porumb
(Zea mays), ovz (Avena sativa), mazre
(Pisum sativum), cnep (Cannabis sativa),
sfecl de zahr (Beta vulgaris), morcov (Daucus
carota), tomatele (Lycopersicon esculentum),
varz (Brassica oleracea, var. capitata) etc.
MICORIZE (Mycorrhiza), interrelatie
simbiotic dintre ciuperci si rdcinile unor
plante superioare lemnoase si erbacee. Le re-
vine un rol nsemnat n cresterea si dezvoltarea
plantelor. Intervin salvator n germinatia,
cresterea si nutritia mineral a plantelor n
conditii de mediu mai putin favorabile, conditii
climatice vitrege, terenuri aride. nlesnesc des-
compunerea rapid a polizaharidelorn mono-
zaharide de tipul glucozei. Aceasta contribuie
la mrirea fortei osmotice, determinnd absor-
btia intern a apei n rdcini. Unele ciuperci
micoritice produc hormoni si vitamine prin care
stimuleaz cresterea rdcinilor, altele fixeaz
azotul si favorizeaz aprovizionarea gazdei cu
compusi azotati. Speciile de ciuperci care for-
meaz micorizele sunt caracteristice pentru fie-
care specie de plant cu care intr n simbioz.
Legtura dintre ele constituie rezultatul adap-
trii unora fat de altele, realizat n decursul
dezvoltrii istorice a plantelor. 1. Micorizele
peritrofe, sunt formate din hife miceliene ce se
dezvolt n jurul rdcinilor (n rizosfer) unde
formeaz o psl deas. Favorizeaz dez-
voltarea plantelor superioare prin mbogtirea
solului n substante azotoase si modificarea
reactiei pH-ului. Ele constituie tampoane vii ce
adapteaz pH-ul solului la necesittile plantei.
De exemplu stejarul (Quercus sp.) poate tri pe
soluri alcaline datorit speciilor ciupercii Peni-
cillium, care le modific pH-ul. n lipsa lor nu le
poate suporta. La formarea micorizelor perifi-
tice particip ciuperci din fam. Mucoraceae,
microblaste 488 microcorpi

Aspergillaceae si unele Basidiomycetae.
2. Micorize ectotrofe (externe) sunt formate
din hife miceliene dezvoltate n contact strns
cu suprafata rdcinilor. Ele ptrund n stra-
turile superficiale ale zonei corticale, de unde
ies n afar formnd un nvelis radicular extern.
Caracteristice pentru plantele care triesc n
soluri bogate n humus, ntlnite la foarte multi
arbori (fig. 183) (pin, brad, fag, plop, mestea-
cn, tei, paltin etc.), la pomii fructiferi si la
plantele erbacee din familia Pirolaceae. Favori-
zeaz o foarte bun absorbtie a srurilor mine-
rale din sol. Plantele cresc viguroase. Ciuper-
cile ce formeaz aceste micorize apartin clasei

Fig. 183. Micoriz ectotrof pe rdcina de pin
(Pinus sylvestris):
1 - miceliu; 2 - corpuri de fructificatie; 3 -
rdcin de pin.
Basidiomycetae ca: Boletus, Lactarius, Maras-
mius, Russula etc. Exist o specificitate prefe-
rential de formare a micorizelor ntre ciuperc
si planta superioar [exemplu, pe rdcinile de
zad sau larice (Larex decidua) se dezvolt
ciuperca Boletus elegans, iar pe rdcinile de
pin (Pinus sylvestris) numai ciuperca Boletus
luteus]. Rdcinile cu micorize ectotrofe sunt
lipsite de peri absorbanti si prezint o bogat
ramificatie. 3. Micorize endotrofe (interne)
sunt formate din hife miceliene (filamente) care
se dezvolt intercelularsi intracelular n tesutu-
rile din profunzime. n interiorul celulelor hifele
ciupercilor formeaz gheme, vezicule sau
arbuscule. Rspndite la plantele erbacee din
fam. Eiliaceae, Orchidaceae si plante lemnoa-
se (arbusti) din fam. Ericaceae. Aceste plante
nu se pot dezvolta dect n simbioz cu o
anumit specie de ciuperci. De exemplu pentru
ca semintele de orhidee s ncolteasc si pln-
tutele s creasc este necesar prezenta ciu-
percii simbiotice Rhizoctonia repens. Filamen-
tele miceliene ale ciupercii ptrund n rdcin
si formeaz gheme n interiorul celulelor.
Planta gazd reactioneaz fat de invazia ciu-
percii prin fagocitarea miceliilor din celule. Aici
se formeaz o barier fagocitar dincolo de
care filamentele ciupercii nu mai pot trece.
ntre virulenta ciupercii si actiunea de fago-
citoz a plantei-gazd se creeaz un echilibru.
Simbioze obligatorii sunt ntlnite ntre specii-
le de Ericaceae si ciuperca endofit din genul
Phoma. Specia de iarb neagr (Calluna
vulgaris) trieste n simbioz cu ciuperca
micoritic Phoma radicis-Callunae. Miceliul ei
ptrunde n rdcin, tulpin, frunze, floare si
ajunge pn n smnt unde rmne ca
miceliu de rezistent n prtile ei periferice.
Semintele acestei plante germineaz si
formeaz rdcini numai n prezenta acestei
ciuperci. Ciupercile se nutresc pe seama con-
tinutului celular al plantei gazd. La rndul lor
sunt partial sau total digerate de planta gazd.
Micorizele endotrofe mai sunt ntlnite la
pteridofite (Lycopodium) si briofite (Hepatice,
Muschi). 4. Micorizele ectoendotrofe sunt
formate din filamente miceliene care reali-
zeaz n jurul rdcinilor un manson si trimit
hife n interior pn la nivelul rizodermei.
MICROBLASTE (Microblastum),
ramuri scurte, neramificate, cu noduri apropia-
te si numeroase cicatrice n lungul lor, repre-
zentnd urmele catafilelor mugurilor din anii
precedenti; sin. brahiblaste. La pomii fructiferi
ele sunt ramuri de rod, produc flori si fructe.
Ramurile purttoare de frunze sau tulpinile
subterane la conifere [exemplu, pinul (Pinus
sylvestris), zada sau laricele (Larix decidua)]
sunt considerate tot microblaste.
MICROCORPI, constituenti cito-
plasmatici prezenti n celulele vegetale din te-
suturile neclorofiliene, de la plantele superioare
si la multe specii de plante inferioare, uni-
celulare si pluricelulare, de alge verzi, rosii si
brune. La plantele superioare reprezint un
constituent citoplasmatic constant pentru ce-
lulele din rizoderma, cortexul, meristemele si
apexul rdcinilor tinere. Sunt formatiuni fragile
de tip peroxizomal, foarte mici, de cele mai
multe ori asociate cu elemente ale reticulului
endoplasmatic(I. Anghel, 1979). Echipamentul
enzimatic const din catalaz si cantitti relativ
mici de uratoxidaz, glicolatoxidaz, transami-
naz. Au un rol metabolic limitat.
microfibrile 489 mi csunel e
rugi ni te

MICROFIBRILE, fascicule de micro-
filamente puse n evident de Nagai si Rebhun
(1966) n celula algei Nitella. Fiecare fascicul
este constituit din 50-100 microfilamente, cu
diametrul de 5 ]im si lungimea de mai multi
micrometri. Situate la limita dintre ectoplasma
imobil si ectoplasma care prezint cicloz.
Microfilamentele sunt orientate paralel cu di-
rectia curentului citoplasmatic. Identificate si n
hidroplasma unor mixomicete (diametrul 70 ).
Se apreciaz c au rol n miscarea amiboidal.
MICROFILE, frunze mici, cu un apa-
rat vascular simplu, format dintr-un singur fas-
cicul libero-lemnos. Au luat nastere prin proce-
sul enatiei, constnd din plisarea epidermei
tulpinii sub form de cute, vascularizndu-se,
caracter ntlnit la pteridofitele strvechi
(Asteroxylon) sau prin cladodificarea ramurilor
dicotomice de pe tulpini (Spenophyllales). Sunt
caracteristice pentru 3 clase de pteridofite
strvechi: Psilophytatae, Lycopoditae, Equisetatae.
MICROFITOCENOZ (Microphy-
tocenosis), parte structural a fitocenozei. Cu-
prinde unele populatii de plante, grupate n
anumite portiuni ale suprafetei ocupat de fito-
cenoz, fie unde exist unele variatii ale con-
ditiilor de mediu - constnd din mici denivelri
cu umiditate mai mare, acumulri locale de
humus, pete de lumin -, fie datorit raportu-
rilor de concurent dintre specii. Microfitoceno-
zele sunt ntlnite numai n cadrul fitocenozei,
ele nu pot exista independent. Fitocenozele
constituite din mai multe microfitocenoze au un
caracter mozaicat (ex., unele fitocenoze alpi-
ne) (P. Iarosenko, 1962; A. Senni kov,
1964; B. Bkov, 1970).
MICROGAMETOGENEZ
(Microgametogenesis), proces citogenetic de
diviziune a celulei generative a grunciorului de
polen, avnd ca rezultat formarea a doi gameti
masculini imobili (spermatii) necesari fecunda-
tiei; sin. spermiogenez. Diviziunea are loc n
granulul de polen sau n tubul polinic. Gametii
masculini formati ptrund n tubul polinic, de
obicei dup celula vegetativ.
MICROPIL (Micropyle), spatiu, cu
aspectul unui orificiu, delimitat de integumentul
sau integumentele ovulului de la gimnosperme
si angiosperme. Reprezint locul pe unde p-
trunde tubul polinic n ovul. Micropilul ovulelor
de la unele specii de plante are aspectul unui
conduct sau tub ngust si gol. La alte specii,
este plin cu celule sub form de papile
secretoare sau celule mucilagigene (obturato-
ri). Acestia au rol nutritiv si favorizeaz nainta-
rea tubului polinic n ovul (-> OVUL).
MICROSPOROGENEZ (Micro-
sporogenesis), proces de formare a microspo-
rilor ce dau nastere gruncioarelor de polen.
Activitatea citogenetic de formare a polenului
se desfsoar n antera staminei. Celula spo-
rogen, diploid, se divide repetat prin mitoz
si d nastere tesutului sporogen care umple
spatiul sacilor polenici delimitat de peretele an-
terei. tesutul sporogen este alctuit din celu-
le-mame polinice (sporogene) diploide. Fiecare
celul-mam (sporogen) d nastere, prin 2 di-
viziuni meiotice, la patru celule haploide (o te-
trad) de microspori haploizi, numiti gruncioa-
re de polen. Mecanismul citogenetic are la
baz dou etape meiotice succesive: reductio-
nal sau herotipic si ecuational sau homeoti-
pic. Reducerea numrului de cromozomi are
loc n prima etap. Nucleul diploid al celu-lei-
mame se divide reductional si d nastere la
dou celule haploide. n etapa a doua, nucleul
haploid al acestor celule se divide ecuational
rezultnd, din fiecare, cte dou celule haploi-
de. Peretii desprtitori dintre cei patru micro-
spori apar simultan la angiospermele dico-
tiledonate si succesiv la angiospermele
monocotiledonate. Peretele celulei-mam se
dizolv si gruncioarele de polen devin inde-
pendente n sacul polinic. Aici stau pn la
maturitate, hrnindu-se fie cu periplasmodiul
rezultat din stratul tapet, fie cu diferite sub-
stante nutritive secretate de stratul tapet. La
maturitate, antera se deschide punnd n li-
bertate polenul.
Schema formrii microsporilor:
II
Etapa ecuaional
n
I Etapa
reducional
MICSUNELE RUGINITE (Chei-
ranthus cheiri), fam. Brassicaceae. Plant er-
bacee, bianual sau peren, cultivat n
mi csunel e
rugi ni te
490 mierea-ursului

scopuri decorative; se mai numeste floare de
viol, foalchin de iarn, foalchine galbene,
levcoaie, micsandr, micsunic, saboi, vz-
doag, vioal, vioar rosie (fig. 184). Genetic,
2n = 14. Rspndit n sudul Europei, nordul
Africii, sud-vestul Asiei. Descriere. Rdcin

Fig. 184. Micsunele ruginite (Cheirantus cheiri).
pivotant, ramificat. Tulpin erect sau as-
cendent, ramificat, nalt de 20-80 cm, aco-
perit cu peri bifurcati. Frunze ntregi, alun-git-
lanceolate, acute, atenuate ntr-un petiol scurt,
alipit-bifurcat-proase, cele superioare sesile,
cu baza cuneat-atenuat. Flori parfumate;
n functie de soi sunt: galbene, galbene-aurii,
brun-nchise, rosii ca sngele, violete, dispuse
n racem dens; caliciul din sepale ngust-lan-
ceolate, alipit-proase; corola din petale rotun-
de sau obovate, brusc-ngustate n unguicul;
androceu din stamine lungi de 9-11 mm;
gineceu din ovar, stil (1-2 mm) si stigmat cu
2 lobi divergenti. nflorire, VVII. Fruct, silicv
4-unghiular. Seminte aripate, brun-deschise,
cu putere germinativ de 5-6 ani. Compozitie
chimic. Prtile aeriene si semintele contin
cheirotoxin, cheirozid, tanin, mirozin, ulei
eteric, sruri minerale. Semintele mai contin
acizi grasi. Bioterapie. Partea aerian nflorit
contine principii active cu important
terapeutic n medicin uman cult si
traditional. Actioneaz emenagog, laxativ,
sedativ, diuretic, antiinflamator, cardiotonic,
antiviral. Efect antiviral fat de virusul
herpesului si al poliomielitei. Planta intr n
compozitia unor preparate cu actiune cardiac.
Recoltare. Florile (Cheiranti flos), frunzele
(Cheiranti folium) si partea aerian a plantei
(Cheiranti herba) se recolteaz pe timp frumos,
dup ce s-a ridicat roua. Se usuc la umbr, n
strat subtire, de preferat n poduri acoperite cu
tabl. Se pstreaz n pungi cu hrtie. Medici-
n uman. Uz intern. 1. Pentru favorizarea
aparitiei ciclului menstrual, combaterea consti-
patiei si diminuarea excitabilittii nervoase: in-
fuzie, din 1-2 lingurite flori uscate mruntite
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 5-10 minute. Se
strecoar. Se beau 1-3 cni pe zi. 2. Pentru
mrirea diurezei si combaterea spasmelor in-
testinale: infuzie, din 1 lingurit frunze uscate
mruntite sau 1 lingurit seminte peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 5-10 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi. Apicultur. Florile sunt intens
cercetate de albine pentru culegerea de nectar
si polen. Ornamental. Cultivat n ghivece sau
grdini, parcuri, n straturi de flori. Semnatul n
luna mai, n rsadnite reci de unde se trans-
planteaz la locul definitiv, ntr-un pmnt nisi-
po-argilos ngrsat cu compost. Ierneaz n
sere, unde se ud putin. Umiditatea excesiv
provoac putrezirea frunzelor.
MIEREA-URSULUI (Pulmonaria
mollis), fam. Boraginaceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit, xeromezofit spre mezo-
fit, mezoterm, sciadofit, eutrof-mezotrof,
mierea-ursului 491 migdal

slab-acid-neutrofil, ntlnit prin tufrisuri, m-
rcinisuri, crnguri, frecvent n pduri mai us-
cate (putin umede), pn n regiunea montan,
caracteristic pdurilor de stejar, comun; ve-
geteaz pe soluri uscat-revene, pn la revene,
cu troficitate mijlocie (T= 50-80) si cu troficitate
ridicat (T= 80-140); se mai numeste cuscri-
sor, mtasea-pmntului, peana-cucului, pl-
mnric. Genetic, 2n = 18, 28. Fitocenologic,
ncadrat n Origanetalia. Rspndit n
Europa, Asia. Descriere. Rizom scurt si gros
din care pornesc rdcini. Frunze bazale mari,
lat-eliptice sau lat-ovat-lanceolate, ngustate n
petiol, des-catifelat proase adunate n rozet;
frunze tulpinale ovate pn la lanceolate, sesile,
des-catifelat-proase; nervur median proe-
minent. Flori rosii, apoi albastre-violacee; cali-
ciul cu lacinii care depsesc gtul corolei, fin-
pros; corol pubescent n interior; androceu cu
antere negre-violacee sau glbui. nflorire, IV-
V. Fructe, nucule. Apicultur. Florile furni-
zeaz albinelor culesul de nectar si polen. Pro-
ductia de miere, 50-100 kg/ha. Pondere econo-
mico-apicol mic.
MIGDAL (Amygdal us communi s
conv. Sativa - var. dulcis -), fam. Rosaceae.
Arbust sau arbore, xerofit, exigent fat de
cldur (pentru depsirea fenofazei nfloritului
necesit o temperatur medie de 11-13 C),
sensibil la ger, pretentios la lumin si la aeratia
solului, cultivat n regiunile calde; se mai nu-
meste amigdal, badem, mandul, mgdlan,
pom de mandul. Genetic, 2n = 16. Rspndit
n Siria, Iran, Asia Central pn n Turkestan.
Naturalizat si slbticit n China, India, trile
mediteranene. Cultivat n Europa Central si n
America. n Romnia cultivat n perimetrul
podgoriilor de pe colinele Subcarpatilor Sudici
si n sudul Dobrogei, Clisura Dunrii, Podgoria
Aradului. Descriere. Sistem radicular profund
ce depseste de 2-3 ori raza proiectiei coroa-
nei. Tulpin nalt pn la 8 (12) m, scoart
brun, crpat, lemn cu densitate mare, nuant
rosie. Coroan ovoid, larg, cu lujeri rosiatici,
glabri. Frunze ovat-lanceolate pn la n-
gust-lanceolate, acuminate la vrf, cuneate la
baz, margini ntregi, sau fin-crenat-serate, cu
petioli scurti (1,5-2 cm), glandulosi. Flori roz,
rosiatice pn la albe, prevzute cu vinisoare
nchise, sesile sau foarte scurt-pediculate. n-
florire, III-IV. Fructeelipsoidale, verzi-brumrii,
turtite lateral, cu carnea nesuculent, verzuie.
Smbure galben, cu numeroase adncituri
punctiforme. Seminte scortoase, dulci sau a-
mare. Compozitie chimic. Semintele proas-
pete contin ap (88%), substante proteice (15-
37%), grsimi (33-70%), hidrati de carbon ( 7-
20%) , vi t ami nel e A ( 20 ng%) , B
1
(0,20
ng%), B
2
(0,60 ng%), niacin (4,2 mg%), C (1
mg%), sruri minerale de K (835 mg%), Ca
(250 mg%), P (455 mg%), Fe (4,1 mg%).
Grsimile sunt formate mai ales din acid oleic
(75%). Valoarea energetic, 651 kcal/100 g
seminte uscate. Industrie. Uleiul extras din
seminte este folosit la fabricarea spunurilor, a
unor creme, parfumuri, esente de lichior si n
industria farmaceutic. Endocarpul smburelui
este utilizat la fabricarea crbunelui vegetal
activ, necesar n absorbtia gazelor toxice, la
colorarea coniacurilor si a vinurilor speciale,
crora le confer o arom specific. Lemnul
este folosit la confectionarea obiectelor de art.
Bioterapie. Cotiledoanele semintelor de mig-
dale dulci au important terapeutic n medici-
na uman traditional. n Antichitate Teofrast,
Porcius Cato, Columella, Scribonius Largus re-
comandau migdalele n numeroase afectiuni.
Proprietti: foarte nutritive, reechilibrante ner-
voase, remineralizante, antiseptice intestinale.
Folosite intern n sarcin si alptare, astenii
fizice si intelectuale, afectiuni nervoase, infla-
matii si spasme ale gtului, cilor pulmonare,
genitale, urinare, gastrointestinale, litiaz uri-
nar, demineralizare mai ales n tuberculoz,
convalescent, crestere, constipatie, colit de
putrefactie, diabet, iar extern n arsuri, der-
matoze, crpturi ale pielii, piele uscat, dureri
de urechi (otalgii). Decoctul din muguri este
necesar n afectiuni respiratorii cu tuse. Frun-
zele au aceleasi proprietti, dar si actiune cola-
gog. Florile au proprietti purgative si vermifu-
ge moderate. Medicin uman. Uz i nt ern.
1. Pentru tratarea ulcerului gastric, gastritelor
hiperacide, colitelor de fermentatie s.a.: a) con
sum de seminte zdrobite, 30-35 g, de 2 ori pe zi
sau 6 pn la 15 pe zi, de la caz la caz.
2. Pentru tratarea tusei, laringitelor: a) decoct,
din 50 g coaj la 1l de ap. Se fierbe 20 minute.
Se beau 4 cni pe zi; b) decoct, din 1-2 lingurite
frunze uscate, mruntite la can; se beau
2-3 cni pe zi. 3. Pentru combaterea ulcerului,
medicina popular recomand: a) amestec din
30 g migdale dulci, 10 g lapte si 5 g smntn.
Se consum ntr-o zi; b) sirop, din 500 g se
minte de migdale dulci, 150 g seminte migdale
mi gdal de pmnt 492 mineralizare

amare, 125 ml ap, 750 g zahr. Se freac
pn se obtine o past, se adaug 1,5 l ap
rece si 2,5 kg zahr. Se fierbe n baie de ap.
Se parfumeaz cu esent de portocale. Se
consum 2-3 pahare zilnic n amestec cu ap
mineral. 4. Pentru tratarea spasmelor,
inflamatiei stomacului, intestinului, inflamatiilor
cilor urinare, tusei cu accese violente, pal-
pitatiilor: lapte de migdale, pregtit din 50 g
migdale, 50 g miere, 1 l de ap. Se nmoaie
smburii de migdale n ap cald, cteva minu-
te. Se curt de pielit si se paseaz, adu-
gnd putin ap. Pasta obtinut se amestec
cu restul de ap si cu mierea. Se strecoar
printr-un tifon fin. Se ia cte 1 lingur de 3 ori pe
zi. 5. Pentru tratarea constipatiei: ulei de mig-
dale dulci
;
30 g dimineata, pe nemncate,
pentru adulti si 10-15 g pentru copii. Actiune
laxativ, usor purgativ. 6. Pentru tratarea de
arterioscleroz a vrstnicului hiperlipemic si
trombofilic, insuficient arterial, dismetabolism
dislipidemic, arterioscleroz generalizat si
localizat, hipertensiune arterial, hipercoles-
terolemie, eritrocitoz, angor coronarian, nevro-
z fobic, slbirea memoriei: macerat de mu-
guri n solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH, se
iau 50-100 picturi o dat pe zi. 7. Pentru
sindroame tromboembolice: macerat scoart
intern a rdcinii n solutie hidroglicero-alco-
olic 1 DH. Se iau 50-100 picturi pe zi
( F. Pi t er , 2000). Uz extern. 1. Pentru
tratarea arsurilor, eczemelor, crpturilor pielii:
lapte" de migdale, pregtit din 100 g smburi.
Se las n ap 3-4 ore, se curt de pielit. Se
zdrobesc cu putin ap rece ntr-un vas; se
amestec cu un sirop preparat din 100 g zahr
la 2 l ap. Se foloseste ca unguent. 2. Pentru
tratarea psoriazisului: decoct, din 20 g prti
aeriene la o can (200 ml) cu ap. Se fierbe
5 minute. Se las la rcit 20 minute. Se stre-
coar. Se pun comprese pe zonele afectate.
3. Pentru tratarea eczemelor uscate, arsurilor,
erizipelului, pruritului, crpturilor pielii: ulei de
migdale dulci, se unge de 2-3 ori pe zi locul
afectat. 4. Pentru tratarea otalgiilor (dureri de
ureche): ulei de migdale dulci, se pun cteva
picturi n ureche nainte de culcare. Red su-
pletea timpanului. Cosmetic. Pentru catifela-
rea si hidratarea pielii, se aplic lapte" de mig-
dale. Apicultur. Specie melifer. Furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Productia
de nectar, 1,65 mg/floare, cu o concentratie de
zahr 25,5%. Valoarea zahr 0,420 mg/floare.
Productia de miere, 12-14 kg/ha. Pondere
economico-apicolmic. Ornamental. Poate fi
cultivat ca specie ornamental prin parcuri,
grdini publice (v. Pl. XXXVI, 2).
MIGDAL DE PMNT (Cype-
rus esculentus), fam. Cyperaceae. Plant er-
bacee, peren, stolonifer, tuberculiform, me-
zoterm, prezent n flora spontan din nordul
Africii, mai ales n Egipt, pe valea Nilului Alb;
sin. ciuf. Pretentioas la umiditate. Cultivat
pe soluri profunde si fertile. nainte de plantare
tuberculii se umecteaz timp de 34 zile. Re-
colta, 2500-4500 kg/ha. Descriere. Rdcin
fasciculat, slab dezvoltat. Stolonii subterani
formeaz pn la 200 tuberculi la tuf.
Suprateran formeaz o tuf deas, nalt de
50-70 cm. Frunze liniar-acute. Compozitie chi-
mic: tuberculii contin ulei (22-28%), zahr
(12-15%), amidon (25-30%), albumin (2-7%),
celuloz (10-15%),cenus (2-9%), ap (10-
15%). Gust de migdale. Alimentatie. Tu-
berculii sunt utilizati la aromatizarea diferitelor
preparate culinare. Industrie. Sunt folositi la
prepararea unor buturi rcoritoare si a unui
bun surogat de cafea, cacao etc.
MIMOSACEE (Mimosaceae), familie
care cuprinde 50 de genuri cu cca 2000 specii
de plante lemnoase si erbacee rspndite n
regiunile tropicale si subtropicale, foarte rar
cultivate n zonele temperate. Frunze dublu
paripenat compuse, rareori simplu penat
compuse. Flori mici bisexuate (hermafrodite)
sau unisexuate, actinomorfe, tipul 4-5, grupate
n inflorescente globuloase sau spice; caliciul
dialisepal; corola gamopetal; androceul, din
stamine lungi, libere, rar concrescute, de la
numeroase la 5-4, colorate; gineceul unicar-
pelar,cu ovar superior, ovule anatrope. Formu-
la floral: h2 K54 C
(5
4) A54;
a
Gi. Prefoliatie
valvat. Fruct pstaie. Flora Romniei contine
2 specii cultivate, ce apartin genurilor Mimosa
si Albizia.
MINERALIZARE (Mineralisatio),
proces de impregnare a peretilor celulelor ve-
getale cu dioxid de siliciu (SiO
2
), acid silicic
[Si(OH)
4
] si carbonat de calciu (CaCO
3
). Im-
pregnarea cu siliciu este ntlnit la specii de
diatomee (Bacillariophyta), Equisetaceae,
Poaceae, Cyperaceae. Impregnarea cu calcar
este ntlnit la specii de Characeae (alge
mioinozitol 493 mitocondrii

verzi), Lithothamnion (alge rosii), Saxifraga-
ceae, Cucurbitaceae, Boraginaceae, Potamo-
getonaceae, Haloragaceae s.a. Uneori, n
peretele celular, carbonatul de calciu si dioxidul
de siliciu se nlocuiesc reciproc. Acumularea
carbonatului de calciu duce la scderea can-
tittii de dioxid de siliciu si invers. Sunt ntlnite
cazuri cnd ambele substante impregneaz
peretii aceleiasi celule sau formatiuni ale ce-
lulei, cum sunt perii de urzic si cistolitii unor
plante. Carbonatul de calciu acoper sau im-
pregneaz peretii celulari. Mineralele necesare
impregnrii peretilor celulari sau formrii cistoli-
tilor sunt luate de plant din mediul de viat: din
ap, pentru speciile acvatice, si din sol, pentru
speciile terestre. Silicifierea sau calcarizarea
peretelui celular imprim rigiditatea organelor
plantei.
MIOINOZITOL -> VITAMINA I
MITARC (Boletus appendiculatus),
fam. Boletaceae. Ciuperc micorizant, comes-
tibil, ntlnit vara si toamna (VI-X), pe sol, n
pduri de foioase, si de amestec. Descriere.
Plria crnoas, uneori convex, mare,
diametrul 5-20 cm; fata superioar ocru-brun,
brun-maronie sau brun-rosiatic; fata infe-
rioar galben, cu tuburi sporifere prevzute cu
pori mici, rotunzi, la atingere se albstresc.
Piciorul cilindric, masiv, gros, ngustat la baz,
nalt de 5-12 cm, gros de 2-6 cm, galben, sub
plrie ornamentat cu o retea fin. Carnea gl-
buie, n sectiune cu slab nuant albstruie,
miros caracteristic, gust dulce. Sporii elipsoi-
dali sau fusiformi (12-14 4-4,5 \x), gutulati,
galben-ocracei. Alimentatie. Valoarea alimen-
tar foarte mare. Foarte gustoas n diferite
preparate culinare. Se poate usca pentru iarn
(v. Pl. XXXVI, 3).
MITARC ROSIATIC (Boletus
regius), fam. Boletaceae. Ciuperc micorizant,
comestibil, ntlnit vara si toamna (VIIIX), pe
sol, prin pduri de foioase, mai ales fgete.
Descriere. Plria convex, crnoas, diametrul
5-17 cm; fata superioar roz-purpurie, fin-fibroa-
s, pufoas, asemntoare cu pielea de cprioa-
r; fata inferioar cu tuburi sporifere galbene, pori
galbeni, apoi galbeni-verzui, la apsare se albs-
tresc. Picior gros, galben, cu suprafata reticulat,
bulbucat, lung de 4-10 cm, diametrul 3-6 cm.
Carnea compact, galben, sub cuticul roz-pal,
sectionat ia o culoare usor albstruie, gust
plcut, miros caracteristic. Alimentatie. Valoare
alimentar foarte mare. Foarte gustoas n
preparate culinare. Tiat mrunt se poate pune
n supa de carne. Pentru iarn se usuc.
MITOCONDRII (Mitocondrium), or-
ganite citoplasmatice prezente n celula plante-
lor si animalelor. Lipsesc la bacterii, la celulele
plantelor lignificate si n cele cu metabolism
anaerob. Descoperite n celula animal de W.
Fl emi ng (1882) si R. Altmann (1890) si n
celula vegetal de Fr. Meves (1904). Mito-
condriile se evidentiaz n celulele tesuturi-lor-
tapet din anterele florilor de nufr (Nym-
phaea). Denumirea de mitocondrii a fost dat
de C. Benda (1897). Structura electronomi-
croscopic a fost relevat pentru prima dat de
George Emil Palade (1953), (fig. 185). n

Fig. 185. Ultrastructura mitocondriei: a -
mitocondrie tip tubulos: b- mitocondrie tip cristal; 1 -
membran extern; 2 - membran intern; 3 -
spatiu intermembranar: 4 - matrice; 5 - tubuli
mitocondriali; 6-criste mitocondriale.
stare vie sunt translucide, cu indicele de refrac-
tie diferit fat de al citoplasmei fundamentale.
Dimensiuni cuprinse ntre 3-5 nm lungime,
uneori mai mult, si 0,2-0,1 nm diametru. Nu-
mrul lor variaz n functie de specie: una sin-
gur la alga verde Micrasterias, ntre 100 si
3000 n celulele scufiei de porumb (Zea mays)
si pn la 500 000 n celula amibei Chaos
chaos. La celulele cu dimensiuni asemntoa-
re numrul lor este mai mic la plante si mai
mare la animale. n organismele vegetale nu-
mrul lor este mai mic n tesuturile verzi. Exist
o unitate structural a mitocondriilordin celule-
le vegetale si animale. Sunt limitate de o mem-
bran dubl, cea extern groas de 5,5 nm
(55 ) iar cea intern de 4,5 nm (45 ). ntre ele
se afl spatiul perimitocondrial, gros de cca
8,5 nm (85 ). Membrana extern este neted.
mitocondrii 494 mitoz

Membrana intern invagineaz, rezultnd cris-
tele lamelare sau tubulare. Numrul lor depin-
de de activitatea celular si de vrst, fiind mai
numeroase n celulele tinere, cu activitate
fiziologic intens, si mai sczut n celulele
mature. Cristele mresc suprafata membranei
interne. Suprafata cristelor este prevzut cu o
serie de particule sferice pedunculate numite
oxizomi, particule elementare sau particule F
1
cu diametrul de 8-9 nm (80-90 ). n oxizomi
se afl enzime care catalizeaz reactia de fos-
forilare a ADP (acid adenozin difosforic) n ATP
(acid andenozintrifosforic). Spatiul delimitat de
membrana intern a mitocondriei este ocupat
de o substant fundamental numit matrice.
n ea se afl, din loc n loc corpusculi intermito-
condriali, RNA mitocondrial (rRNA, mRNA,
tRNA), ribozomi mitocondriali, proteine con-
tractile si structurale, protein-enzime (cca 200,
respectiv enzimele ciclului Krebs, enzimele
lantului transportor de electroni, enzimele fos-
forilrii oxidative, enzimele ce catalizeaz oxi-
darea acizilor grasi etc.), mici cantitti de DNA
mitocondrial, vitamine A, B
2
,B
6
, B
12
, C, E, diferiti
ioni (K+, Na+, Mg
+
+, Ca
+
+). DNA si RNA confer
mitocondriei o partial autonomie genetic.
Functional, la nivelul mitocondriei, are loc com-
bustia nutrimentelor cu eliberare de energie.
Acest lucru se realizeaz n cadrul ciclului
Krebs prin oxidarea hidratilor de carbon, acizi-
lor grasi si a multor amino-acizi. Energia
eliberat este stocat prin legturi
macroergice n molecula de ATP, de unde
celulele o folosesc n diferite activitti
fiziologice, ca sinteze, osmoz, miscare.
MITOZ (Mitosis), mecanism biologic
de diviziune a celulelor eucariote vegetale si
animale, prin care elementele subcelulare ale
celulei-mame se repartizeaz n cele dou ce-
lule-fiice. Celula-mam si pierde individuali-
tatea. Fiecare celul nou format posed o
copie fidel a genomului celulei initiale. Nu-
mrul de cromozomi ai acesteia este identic cu
cel al celulei din care au provenit. n acest mod
se asigur nmultirea celulelor somatice ce
contribuie prin diferentiere la cresterea orga-
nismelor, precum si la perpetuarea lor de-a
lungul generatiilor. Se mai numeste diviziune
indirect sau ecuational. Ea cuprinde dou
momente consecutive: cariochineza, care
const n diviziunea nucleului, si citochineza,
diviziunea citoplasmei, ambele reprezentnd
prti componente ale ciclului celular (fig. 186).
Conventional, diviziunea a fost mprtit n ur-
mtoarele faze: interfaz, profaza, metafaza,
anafaza si telofaza. Interfaza reprezint inter-
valul de timp dintre dou diviziuni succesive ale
celulei. Msurat n timp ocup cea mai mare
parte din ciclul celular. Respectiv, din 20-24 ore
ct dureaz un ciclu celular, 19-23 ore apartin
interfazei si numai aproximativ 1 or diviziunii
celulare propriu-zise. n interfaz, celula se
pregteste pentru o nou diviziune. Nucleul
este prevzut cu o dubl membran ce i sepa-
r continutul de citoplasm. Are unul sau doi
nucleoli. Cromozomii si pierd individualitatea
vizibil la microscop. Se afl n stare de cro-
matide despiralizate, formnd n nucleu o retea
cromatic constituit din heterocromatin si
euro-cromatin, - dou stri diferite ale cro-
matinei. ntre nucleu si citoplasm are loc un
intens transfer de material energetic. Reactiile
metabolice sunt intense. Se dubleaz cantita-
tea de ADN si histone din nucleu. Sunt sinteti-
zate enzime, diferite substante proteice, inclu-
siv cele necesare alctuirii fusului de diviziune,
si diferite tipuri de ARN. Profaza reprezint
prima faz a diviziunii celulare. Dureaz aproxi-
mativ 10-15 minute. Celula devine mai refrige-
rent, iar continutul si mreste vscozitatea.
Suprafata sa emite digitatii foarte scurte. Se
individualizeaz cromozomii (fig. 187). La nce-
put au aspectul unor filamente-dublet lungi,
subtiri, ncolcite ntr-un fel de ghem lax numit
spirem. Treptat cromatidele cromozomilor se
spiralizeaz, determinnd scurtarea si
ngrosa-rea lor. Se coloreaz mai intens si se
observ bine la microscop. Prima spiralizare,
numit spiralizare mic, are loc la nceputul
profazei. A doua spiralizare, numit somatic,
are loc spre sfrsitul profazei. Cromatidele
fiecrui cromozom, puternic spiralizate, se
rsucesc strns una n jurul alteia si rmn
unite la nivelul centromerului. Acesta devine
vizibil si reprezint punctul de atasare a
cromozomului la fusul de diviziune. Sub
aceast stare cromozomii (spiralizati si
condensati) se gsesc orientati cu centromerii
spre membrana nuclear. Aflati n faza final
de maturare, are loc o micsorare a volumului
nucleolului sau nucleolilor, apoi o fragmentare
si dezorganizarea lor. Membrana nuclear se
distruge, se fragmenteaz si se mprstie n
citoplasm sub form de vezicule poroase.
Continutul nucleului se amestec cu citoplasm
si formeaz mixoplasma.
mitoz 495 mitoz

Fig. 186. Mitoza si citochineza:
a - nucleu n interfaz; b, c, d - profaz; e - trecerea la metafaz; f - metafaz;
g - anafaz; h, i - telofaz (nceput si sfrsit); 1 - perete celular; 2 -
citoplasm;
3 - cromozomi; 4 - nucleu; 5- nucleoli; 6 - calote polare; 7 - fus de diviziune;
8 - placa ecuatorial; 9-fragmoplast; 10- perete primordial.
Paralel cu transformrile din nucleu, n citoplasm
celulelor animale si a unor grupe de plante inferioare
(alge, ciuperci, celule gametogene ale briofitelor si
pteridofitelor) au loc urmtoarele evenimente:
centrozomul se nconjoar de aster si se dedubleaz n
doi centrioli; fiecare centriol devine purttor de aster
format din fibre subtiri dispuse radial; centriorii se
deplaseaz la cei doi poli opusi ai celulei (ndeplinesc
functia de organizatori ai polilor fusului de diviziune);
concomitent cu separarea se diferentiaz structuri fibri-
lare care contribuie la formarea fusului de diviziune;
acesta este constituit din fibre continue, numite fibrele
fusului sau fusoriale, care leag cei doi poli ai si, si din
fibre cromozomiale, care unesc polii fusului cu
centromerul fiecrui cromozom; sunt acromatice; sunt
formate din numerosi microtubuli cu diametrul
de 200-250 si nu se afl n legtur cu centrozomul.
Plantele superioare (gimnospermele, angiospermele),
celulele somatice ale unor plante inferioare (briofite,
pteri-dofite) nu au centrozom si nc nu se cunoaste
modul de organizare a polilor fusului de diviziune. La
acestea fusul de diviziune se formeaz din


Fig. 187. Schimbarea formei unui cromozom n
timpul mitozei:
1 - cromozom n interfaz cu replicarea partial
a ADN; 2 - acelasi cu replicarea terminal a
ADN; 3-5 - condensarea progresiv a ADN n
cromatidele profazice; 6- condensarea extern
a cromatidelor metafazice; 7 - separarea n
anafaz a celor doi cromozomi-fii; 8 - despira-
lizarea cromozomului n telofaz; c - croma-
tide; d - centromer.
mitoz 496 mixomicete

nucleoplasm. Originea lui este nuclear si nu
citoplasmatic. Metafaza reprezint a doua
faz a diviziunii celulare. Premergtor meta-
fazei, cromozomii aflati liberi n mixoplasma
celulei se ndreapt ctre regiunea central. n
deplasarea lor execut miscri oscilatorii ctre
un pol sau altul al celulei. Miscrile lor sunt
sincronizate, dar independente. Miscarea cro-
mozomilor spre centrul celulei si al fusului de
diviziune reprezint prometafaza. Ajunsi aici
ncepe metafaza propriu-zis. Cromozomii se
orienteaz cu centromerii ntr-un singur plan, n
pozitie perpendicular pe axa longitudinal a
fusului de diviziune, formnd placa ecuatorial
sau metafazic. Se fixeaz cu centromerii de
fibrele cromozomice. n acest stadiu cromo-
zomii sunt complet duplicati, formati din dou
cromatide, exceptnd centromerul care este
neduplicat. Ctre sfrsitul metafazei si nce-
putul anafazei are loc diviziunea centromerului,
respectiv scindarea lui n doi centromeri. Cro-
matidele-surori se separ fiecare, devenind un
cromozom-fiu. Activitatea din prometafaza si
metafaza dureaz aproximativ 25-35 minute.
Anafaza, reprezint a treia faz a diviziunii ce-
lulare. Dureaz 5-8 min. Cromozomii-fii (for-
mati dintr-o singur cromatid) se separ si mi-
greaz ctre polii fusului de diviziune cu
centromerul nainte. Se apreciaz c activi-
tatea de deplasare a cromozomilor este dirijat
de centromeri. Viteza medie de deplasare este
0,5-1,6 nm/minut, naintarea cromozomilor
spre poli este continu, liniar si asigurat de
contractia fibrelor cromozomice, care se scur-
teaz ca urmare a deformrii specifice a micro-
tubulilor ce se afl n structura lor. Contractia
fibrelor cromozomice ajunge la o cincime din
lungimea initial. Concomitent, are loc o
alungire a fibrelor fusoriale. Sfrsitul anafazei
este reprezentat de gruparea tuturor cromozo-
milor la cei doi poli ai celulei. Telofaza repre-
zint patra faz si ultima a diviziunii celulare.
Dureaz cca 20 minute Cromozomii si pierd
individualitatea. Are loc despiralizarea lor. Cro-
monemele se detorsioneaz, decondenseaz.
Se alungesc si se ncruciseaz, anastomozn-
du-se din loc n loc. Se reconstituie structura
intern a nucleului reticulat unde cromatina
prezint dou stri decelabile: heterocromatina
si eurocromatina. Se reorganizeaz nucleolul
(nucleolii) la nivelul regiunii organizator nucleola-
r a cromozomilor organizatori nucleolari, de
regul cte unul de fiecare set haploid de
cromozomi. Se reasambleaz si anvelopa nu-
clear. Membrana nuclear se formeaz din
fragmentele de membran nuclear cu aspect
de vezicule, dezorganizat anterior diviziunii, si
din vezicule membranoase sintetizate supli-
mentar. Nucleii-fii individualizati contin cantitti
egale de material genetic. Diviziunii nucleare i
urmeaz -> CITOCHINEZA (plasmodiereza,
citodiereza). Citoplasma este separat n dou
de o membran desprtitoare, rezultnd dou
celule-fiice.
MIXOMICETE, organisme obisnuit
microscopice, lipsite de clorofil, exclusiv sa-
profite, constnd din cca 500 specii. Cei mai
multi autori le consider la nivelul de dezvoltare
al ciupercilor primitive. Triesc n locuri umede,
pe scoarta si lemnul arborilor tiati, n stare de
putrefactie, si pe frunze moarte czute la sol.
Prefer locurile ntunecoase. Rspndite pe tot
globul. Corpul vegetativ este un plasmodiu cons-
tituit dintr-o mas citoplasmatic diferentiat n
ectoplasm hialin, la exterior, si endoplasm
granular, la interior, n care se afl ngropati
mai multi nuclei. Culoarea poate fi alb (Mucila-
go spongiosa), galben (Fuligo septica), rosie
(Lycogala sp.), brun (Stemonitis fusca). Se
misc amiboid prin pseudopode. Sunt saprofi-
te. Produsul de asimilatie este glicogenul. Ciclul
vital, caracterizat printr-o alternant de gene-
ratii (fig. 188). Pentru reproducere plasmodiile

Fig. 188. Ciclul de dezvoltare la mixomicete: 1 -
mixospor; 2 - mixomonad; 3 - mixamoebe; 4-5
- mixamoebozigoti cu nceputul formrii
plasmodiului; 6-plasmodiu; 7, 8 - corpuri sporifere.
mixomicete 497 molid

se deplaseaz spre lumin unde se transform
n sporocarpi (corpuri sporifere) nveliti cu o
membran groas, numit peridie. n interior se
afl numerosi mixospori si filamente fine din
citoplasm, numite elatere, cu rol n
mprstierea spofilor. Totalitatea elaterelor
formeaz capilitiul. Mixosporii sunt haploizi. La
formarea lor n sporocarp fiecare nucleu sufer
o diviziune reductional. La umiditate
mixosporii germineaz, rezultnd mixoflageli
sau mixomonade (zoospori flagelati) care si
resorb flagelii si devin mixamoebe de sexe
diferite, cu miscri amoeboidale. Mixamoebele
copuleaz, rezultnd mixamoebozigoti (zigoti)
cu nucleu diploid. Fiecare mixamoebozigot si
mreste cantitativ citoplasma, urmat,
concomitent, de diviziunea nucleului, cu
refacerea n timp a plasmoidului multinucleat.
Sunt plante haplodiplobionte. Generatia ga-
metofitic haploid ncepe cu mixosporii, se
continu cu mixomonadele si mixamoebele;
generatia sporofitic diploid ncepe cu mixa-
moebozigotul si se continu cu plasmodiile si
sporocarpiile.
MOLID (Picea abies), fam. Pinaceae.
Arbore conifer, rsinos, megafanerofit, euro-
pean, amfitolerant, cu mare amplitudine ecolo-
gic (umiditate, temperatur, lumin, pH,
troficitatea solului), putin rezistent la gaze si
praf, ntlnit pe soluri afnate, revene, brune
sau brun-glbui de pdure, podzoluri sau soluri
podzolite, adeseori scheletice, formnd pduri
ntinse, curate (molidisuri) sau mpreun cu
bradul, uneori cu fagul, n etajul superior si
subalpin, pe cele dou versante ale Carpatilor,
ocupnd cca 22% din suprafata mpdurit a
trii, (peste un milion hectare); se mai numeste
brad, brad nalt, brad negru, brad rosu, br-
daic, buhaci, chin, molete, molid alb, molid
gras, molid sc, molidar, molidv rosu, molift,
phui, pin rosu, podin, silh, trs, trscior.
Dacii i spuneau mallaidaua, bradoax, bradila,
brdil, brdaoc, bradoc, brdoc. Genetic,
2n = 22, 24. n etajul alpin se afl sub form
pipernicit. Fitocenologic, ncadrat n
Vaccinio-Piceion. Constituie, singur, o ntreag
subzon fitoclimatic, molidisuri", cu limita su-
perioar situat la 1500-1550 m altitudine, n
nordul Carpatilor Orientali, si la 1700-1750 m
n Carpatii Meridionali (maximum 1860 m n
Muntii Sureanu), cu puncte de minim altitu-
dine (cca 500 m n Moldova de Nord, 538 m la
Gurghiu). Limita inferioar medie se situeaz la
altitudinea de 700-800 m, n Carpatii Orientali,
si 900-1000 m n Carpatii Meridionali. Molidul
este un creator de mediu specific, umbros,
rece, umed, lipsit de curenti puternici de aer, cu
soluri puternic podzolite, acide, cu litier bo-
gat, psloas, greu alterabil. Ploile de slab
intensitate (sub 5 mm) sunt retinute n tota-
litate. Zpada interceptat de coroane atinge
uneori 40% din ntreaga cantitate czut. Re-
duce considerabil scurgerile de ap pe versan-
ti, exercitnd functii de protectie hidrologic si
antierozional. Rspndit n Europa. Descrie-
re. Rdcin tipic trasant, lipsit de pivot, de
multe ori cu ramificatii groase, dinspre colet la
suprafata solului. Tulpin cilindric, dreapt,
nalt pn la 50 (60) m, cu diametrul maxim
2 m. Scoarta btrn cu ritidom brun-roscat
pn la cenusiu, se exfoliaz n solzi de forme
diferite. Lemn de culoare alb cu nuante glbui,
cu raze medulare vizibile n sectiune radial si
inele anuale vizibile n sectiune transversal
fr duramen evident, cu canale rezinifere. Co-
roan ascutit-piramidal, uneori aproape co-
lumnar. Ramuri dispuse verticilat, ntinse ori-
zontal sau aplecate, spre extremitti ncovoiate
n sus. Lujeri tineri bruni sau galben-rosiatici.
Mugurii nersinosi, cei laterali ovoizi, iar cei
terminali conici, ascutiti. Frunze aciculare,
putin ncovoiate, perene (5-7 ani), rigide, n
4 muchii, mucronate, lungi de 1-2,5 cm,
asezate spiralat pe ax. Fructific la 3-4 ani.
Flori unisexuat-monoice: cele mascule, amen-
tiforme, rosii-glbui, diseminate n toat coroa-
na, produc polen n cantitti enorme; cele fe-
mele, erecte, rosii sau galbene, sub form de
conuri cilindrice sau conic-cilindrice, lungi de
10-15 (20) cm, n tinerete verzi sau rosii, la
maturitate maron-brunii. Solzi pielosi, rom-
bic-ovati, persistenti, acuminati. nflorire, IVVI.
Polenizare anemofil. Smnta brun-ne-
gricioas, aripat. Putere germinativ, 70-80%.
Semnati primvara, rsar n 4-5 sptmni.
Germinatie epigee, plantule cu 5-10 cotile-
doane fin-dintate. Puietii cresc ncet n primii 4-
5 ani, apoi se activeaz rapid, lujerii anuali
depsind de multe ori 1 m lungime. Longe-
vitate, 600 ani. Usor de dobort de vnt din
cauza nrdcinrii superficiale. Industrie.
Lemn cu calitti tehnologice deosebite: usor,
moale, omogen, rezistent, elastic, trainic, du-
rabil sub ap, rezistent la acizi si alcalii. Se
usuc usor, fr defecte. Se bituieste bine.
molid 498 molid

Folosit n constructii, tmplrie, dogrie, indus-
tria chibriturilor, a celulozei si hrtiei, la fabrica-
rea plcilor aglomerate si fibrolemnoase. Lem-
nul de rezonant, cu inele regulate, nguste,
fine, este folosit la confectionarea instrumente-
lor muzicale si n constructii aeronautice. Se
mai extrag: tanin din scoart, rsin din lemn,
uleiuri eterice din cetin, avnd multiple utilizri
industriale. Compozitie chimic: planta contine
tanin, rezine, uleiuri eterice (0,5-2%), tereben-
tin, acid acetic, fitoncide, tananti, rsin,
gume, ceruri, substante usor amare, microele-
mente, un complex vitaminic etc. Bioterapie.
Frunzele aciculare, mugurii, scoarta si rsina
au utilizri terapeutice n medicina uman si
veterinar traditional. Frunzelor aciculare ti-
nere si mugurilor li se atribuie actiune: eupepti-
c, behic, antidiareic, astringent, minerali-
zant, antiinflamatoare, antireumatismal.
Ajut la stabilirea unei digestii normale, cal-
meaz tusea, suprim diareea, aprovizioneaz
organismul cu macro- si microelemente, com-
bate inflamatiile si reumatismul. Taninul pe
care l contine precipit proteinele din continutul
intestinal, iar uleiurile volatile cu efecte anti-
bacteriene ajut la combaterea strilor diareice
si a inflamatiilor intestinale. Recoltare. Cetina
se recolteaz tot timpul anului, din parchetele
de exploatare forestier. Mugurii (Turio abieti)
se recolteaz primvara si se prelucreaz ime-
diat. Scoarta (Piceae abieti cortex) se recol-
teaz de pe ramurile mai tinere. Se usuc la
umbr, n camere aerisite, n strat subtire. Se
pstreaz n saci de hrtie. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea afectiunilor pul-
monare si ca diuretic: infuzie, din 2 linguri mu-
guri peste care se toarn o can cu ap n
clocot. Se acoper si se las 10 minute. Se
strecoar, se ndulceste cu miere. Se bea 1l pe
zi. 2. Pentru aceleasi afectiuni: a) sirop de
muguri, din 1 kg muguri la 2 l ap. Se fierbe
15-20 minute. Se las la rcit. Se adaug la 1 l
solutie din muguri si 900 g zahr. Se fierbe
pn d n clocot. Se pune n sticle nchise la
culoare. Se astup cu dop. Se pstreaz la loc
rcoros; b) sirop de muguri, pregtit ntr-un
borcan de 5 l (un strat de muguri si unul de
zahr). Se las 10 zile la soare, timp n care
las sucul. Se strecoar si se stoarce prin tifon.
Se d n clocot. Se trage n sticle nchise la
culoare si se astup cu dop. Se pstreaz la
rece. Se consum cu ap mineral cte
1-2 pahare pe zi. 3. Pentru tratarea eruptiilor
tegumentare, reumatismului, afectiunilor pul-
monare: infuzie, din 1 lingur frunze peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
ndulceste dup gust. Se beau 1-2 cni pe zi.
4. Pentru tratarea anemiei, ntrzierilor si tulbu-
rrilor de crestere, fracturilor de oase, tulbur-
rilor de dentitie, rahitism si demineralizare, an-
ginei si rinofaringitei recidivante la copii,
osteoporozei infantile si a btrnului, dureri de
oase la copii, tulburri neuro-musculare, ten-
dint la rceli: macerat de muguri n solutie
hidroglicero-alcoolic 1 DH. Se iau 30 picturi o
dat pe zi pentru vrst mic (copil pn la 7 ani)
si de 2-3 ori pe zi pentru vrste mai mari. Uz
extern. 1. Pentru tratarea reumatismului, erup-
tiilor tegumentare: baie cu decoct din ramuri
tinere de molid adugat la apa (nclzit la
37 C) din cad; n cad se pun si 2 kg frunze
proaspete. 2. Pentru tratarea rnilor si bubelor:
alifie, din rsin amestecat cu cear de albine
si unt proaspt. Se unge local. 3. Empiric, pen-
tru alinarea durerilor de dinti: decoct, din nod de
molid. Se scoate nodul din lemnul de molid. Se
ciopleste scoarta alb pn la miezul rosu al
nodului. Se fierbe ntr-un vas smltuit
50-60 minute. Solutia obtinut se pstreaz
ntr-o sticl perfect nchis; la nevoie, se tine
solutie n gur. 4. Empiric, pentru tratarea coli-
cilor intestinale, durerilor reumatice, varicelor:
bi cu decoctul obtinut din frunzele proaspete
de molid. Imediat dup cules, se cntresc 2 kg
de frunze mpreun cu rmurele tinere. Se fierb
ntr-un vas cu o cantitate corespunztoare de
ap. Decoctul obtinut se adaug n ntregime
apei de baie. 5. Empiric, pentru tratarea reu-
matismului: decoct, din 1 kg conuri de molid,
1 kg frunze proaspete de stejar si 1 kg frunze
boz la 10l de ap. Se fierbe 30-40 minute. So-
lutia obtinut se adaug apei de baie. Medi-
cin veterinar. Uz intern. Pentru tratarea
gastroenteritelor, anorexiei, debilittii, ca tonic
general, mai ales pentru tineretul n crestere:
a) infuzie, din 1 kg cetin proaspt de molid
peste care se toarn 10 l ap la 80 C. Se las
acoperit 4 ore. Se strecoar, se rceste si se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt); b) decoct, din 1 kg cetin proaspt la 10l
ap. Se fierbe 30-40 minute. Se strecoar. Se
rceste si se administreaz prin breuvaj bucal.
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
taurine) adulte, 5-10 l, la vitei de 3 sptmni
1 l; animale mijlocii (ovine, caprine, porcine),
moluginacee 499 morcov

2-3 l, la purcei si miei, 0,250-0,500 l; animale
mici (pisici, cini, psri), 0,100-0,250l. Aten-
tie! Nerespectarea dozelor duce la fenomene
de intoxicatie. Simptome: colici, febr, tremur-
turi musculare, constipatie urmat de diaree
apoas, hematurie. Se intervine cu lapte, de-
coct de in, purgative saline, infuzie din flori de
tei, crbune medicinal, tratament simptomatic,
tonice cardiace (E. Neagu, C. Sttescu,
1985). Apicultur. Specie melifer. Furnizea-
z albinelor culesul de polen, man si propolis.
Productie miere de man, 40 kg/ha. Pondere
economico-apicol mare. Ornamental. Culti-
vat n parcuri, spatii verzi, oferind un efect de-
corativ deosebit, prin port, ornament piramidal,
frunze aciculare verzi, conuri n grupe mici de
3-7 exemplare, n amestec cu alte conifere
(brad, larice) sau foioase, realiznd un contrast
deosebit n special cu mesteacnul. Preferate
formele cu talie mic. Utilizate n masive, gru-
puri, individual si realizarea de garduri vii. Pre-
fer regiunile cu temperaturi mai sczute, locuri
luminate sau semiumbrite. nmultire prin altoire
(IV, VIIIIX), seminte (V) (v. Pl. XXXVI, 5).
MOLUGINACEE (Molluginaceae),
familie care cuprinde plante erbacee, anuale,
glabre sau stelat tomentoase rspndite n
Europa, Africa, Australia, Asia. Frunze lineare
sau obovat-spatulate. Flori bisexuate (herma-
frodite), actinomorfe tipul 5; perigon sepaloid,
dialitepal; androceul din 5 stamine la Mollugo si
din 12 stamine si numeroase staminodii peta-
loide la Glinus; gineceul, cu ovar superior,
3 stigmate la Mollugo si 5 stigmate la Glinus.
Formula floral: h2P5A
51
2G(
35
). Flora Romniei
contine 2 specii: Mollugo cerviana, sporadic,
pe locuri nisipoase n judetele Dolj, Galati, si
Glinus lotoides, foarte rar, pe locuri nisipoase
din Balta Potelu, judetul Olt.
MORACEE (Moraceae), familie care
cuprinde cca 100 specii plante lemnoase, arbori
si arbusti, rareori liane sau plante erbacee,
rspndite mai ales n regiunile calde. Adesea
au suc latescent bogat n cauciuc. Frunze sim-
ple, ntregi sau sectate, alterne, prevzute cu
stipele. Flori unisexuate, de obicei pe tipul 4,
actinomorfe, cu perigon sepaloid, grupate n
cime sau raceme strnse; florile masculine, cu
androceu izomer sau oligomer; florile feminine
cu gineceu bicarpelar, ovar superior unilocular
unde se dezvolt un singur ovul, 2 stigmate.
Formula floral: m2 P
4
A4; cf*P
4
Q
m
. n florile
unisexuate adeseori se ntlnesc si rudimente
din sexul opus, uneori pot fi bisexuate f2P
4
A4G
(
2).
Fruct, drup nconjurat de un perigon crnos;
adesea concresc formnd fructe compuse. Flora
Romniei contine 5 specii cultivate, ce apartin
genurilor: Maclura; Ficus; Morus, x=7. Impor-
tant ornamental, alimentar, industrial;
speciile de Morus prezint important pentru
sericicultur, constituind hrana viermilor de
mtase (Bombyx mori).
MORCOV (Daucus carota ssp. sati-
vus), fam. Apiaceae. Plant erbacee, bienal
sau anual, alogam, mezoterm, mezofit,
slab-acid-neutrofil, melifer, legumicol, cu
valoare terapeutic, foarte apreciat pentru
continutul su n vitamine; se mai numeste
caroti, mrcov, morcoghei, murcoi, rdcin
dulce. Provine din morcovul spontan. Folosit
din strvechi timpuri ca plant medicinal, apoi
ca plant alimentar de ctre greci, romani,
arabi. Cultura lui n Europa, Asia, America s-a
extins n secolele XII I-XVI. n prezent ocup
cea 80% din suprafetele cultivate legumicol
pentru rdcini tuberizante. n Romnia se cul-
tiv n toate judetele. Productia 500-700 kg/ha.
Cei mai mari morcovi s-au obtinut n Suedia,
lungimea 32 cm, diametrul 22 cm. Putin preten-
tios fat de cldur. Temperatura medie de
germinare, 4-5 C, iar optim, 20 C. Tempera-
tura optim pentru cresterea rdcinilor,
18-20 C, iar pentru nflorit, 25 C. Rdcinile
plantelor mature nu suport temperaturi nega-
tive. Cerinte mari de umiditate la germinare,
imediat dup rsrire si la acumularea sub-
stantelor de rezerv n rdcin. Plantele se-
mincere au nevoie de ap mult n timpul
cresterii tulpinilor florifere si fructifere. Excesul
de umiditate determin mbolnvirea rdcini-
lor. Cerinte mari de lumin n toate fazele de
crestere. Prefer soluri cu textur usoar sau
mijlocie, afnate, bogate n humus, curate de
buruieni, cu reactie usor acid sau neutr
(pH 6,5-7). Reactioneaz bine la ngrsminte
cu P si K. Solicit din sol micro-elementele: B,
Mg, Mn, Cu. Premergtoare pentru cultura tim-
purie sunt plantele legumicole prsitoare; pentru
cultura trzie spanacul, mazrea, ridichea de
lun, salata. Revine n cultur pe acelasi teren la
3-4 ani. Productia, 15-20 (30) t/ha. Descriere.
Rdcin pivotant, tuberizat, portocalie.
ngrosarea ei ncepe dup 40-60 zile de la
morcov 500 morcov

germinare si const n depunerea substantelor
nutritive de rezerv. Cuprinde trei zone: coletul,
provenit din epicotil; gtul provenit din hipocotil;
rdcin propriu-zis, provenit din radicul.
Tulpina florifer nalt de 1,2-1,5 m, ramificat,
fistuloas, cilindric, striat, pubescent.
Frunze penat-compuse, petiolate, cu limbul de
2-3 ori penat-partit, cu foliole pentafide, lobi
lanceolati, ascutiti. Flori mici, albe (uneori cu
nuant rosiatic), hermafrodite, grupate n
umbele compuse. Inflorescenta are la baz un
involucru cu numeroase bractee penat-partite.
Polenizare entomofil. nflorire, VIIX. Fructe,
dicariopse ovoide sau elipsoidale, cu 5 coaste
dorsale principale si 4 secundare pe care se
afl tepi mici. Facultate germinativ sczut,
60-70%; se pstreaz 2-3 ani. Compozitie
chimic. Rdcina contine ap (80%), protide
(1%), hidrati de carbon (6%), sodiu (35 mg%),
potasiu (235 mg%), calciu (30 mg%), fosfor
(25 mg%), fier (0,7 mg%), vitaminele A (1120
ng%), B
1
(0,05 mg%), B
2
(0,05 mg%), niacin
(1 mg%), C (7 mg%), K, Mg, S, Cu, Br, aspa-
ragin, daucarin, ulei volatil. Frunzele contin
acizii cafeic si ferulic, clorofil (10,28 mg/g sub-
stant proaspt), flavonoizi (1-2 mg/kg
substant proaspt), glicozizi, diferite hidro-
carburi, fitosteroli, macroelemente reprezenta-
te de N, Na, Ca, Mg, S si microelemente Al, Fe,
Zn, Mn, Si, Ni, As, I, F, Co n cantitti mai mari
dect n rdcin. Prezena
M
Sr ca substant
nociv se acumuleaz n cantitti de cca 10 ori
mai mari dect n rdcin, iar azotatii de 3 ori
mai mari. Florile si fructele contin glicozizi fla-
vonici ai cror agliconi sunt quercetina si kemp-
ferolul. n hidrolizatele acide ale fructelor s-au
pus n evident agliconii, crisin, apigenin,
luteolin, kempferol si quercetina. Nectarul, pe
lng substante de natur organic, contine K,
Na, Mg si Ca. Uleiul eteric din seminte (98%)
este format din a-tuien (0,31 %), a-pinen
(0,31%), camfen (4,43%), (3-pinen (1,11%),
limonen (0,66%), (3-felandren (4,42%), acetat
de geranil (6,63%), acetat de terpinil (18,65%),
acetat de bornil (5,65%), carotol (36,34%),
daucol (13,30%) si bisabolen (Georgeta
Enchescu, 1984). Alimentatie. Proprietti:
tonic, remineralizant, antianemic, factor de
crestere etc. Rdcinile sunt utilizate n hrana
omului. Pot fi consumate ca atare sau folosit
la prepararea diferitelor mncruri. Materie pri-
m n industria conservelor de legume. Valoare
energetic, 30 kcal/100 g, din care energia
resorbit este de 93%. Este recomandabil ca
morcovul s nu se curete de coaj. Se spal
bine de pmnt frecndu-se cu o perie pentru
legume. Pentru remineralizarea sugarilor si
copiilor, se pregteste sup de frunze uscate
de morcov (foarte bogate n sruri minerale).
Hrana sugarilor poate consta din lapte la care
se adaug 200 g/l sup de morcov. Nu se vor
folosi morcovi tratati cu pesticide. Zootehnie.
Folosit ca furaj pentru vacile cu lapte si tineret.
Apicultur. Florile sunt activ cercetate de albi-
ne pentru nectar si polen. Productia de miere,
20-30 kg/ha. Pondere economico-apicol mi-
c. Bioterapie. Rdcinile, frunzele si fructele
au utilizri terapeutice n medicina uman tradi-
tional. Proprietti generale: tonic, reminera-
lizant, sporeste numrul de globule rosii si
hemoglobina, ntreste imunitatea natural,
stimuleaz cresterea, regleaz functia intes-
tinal, antiputrid si cicatrizant gastric, antiputrid
si cicatrizant intestinal, expulzeaz din orga-
nism toxinele si produsii rezultati din dezasimi-
lare, fluidific bila, produce fluidificarea secre-
tiilor bronhice, produce cresterea secretiei de
urin mrind diureza, favorizeaz lactatia, pro-
voac eliminarea viermilor intestinali, cicatri-
zant al rnilor. Pentru aceste nsusiri farmaco-
dinamice este folosit intern n astenii, tulburri
de crestere, demineralizare, rahitism, carii den-
tare, anemii, insuficienta acuittii vizuale, ente-
rocolite, diaree infantil, diaree la adulti, coliba-
ciloz, ulcere gastrointestinale, hemoragii
gastrointestinale, constipatie, tuberculoz,
bronsite cronice, astm, scrofuloz, reumatism,
gut, litiaz biliar si renal, ateroscleroz, in-
suficiente hepato-biliare, hepatit viral, hepa-
tit cronic, insuficienta lactatiei, dermatoze,
viermi intestinali (oxiuri, limbrici, tenie), preve-
nirea bolilor infectioase si degenerative, pre-
venirea mbtrnirii, prevenirea ridurilor, iar
extern cu rezultate bune n arsuri, furuncule,
ulcere, plgi, eczeme, pecingine, impetigo pe
fat, crpturi ale pielii, degerturi, abcese si
cancer ale snului (ca tratament de ajutorare),
epiteliom (ca tratament de ajutorare). Frunzele
de morcov contin o serie de pigmenti porfirinici
care stimuleaz secretia hormonului gonado-
trop hipofizar. Recoltare. Rdcinile (Daucusi
carotae radix) se recolteaz din grdin la ne-
voie, iar toamna pentru depozitare si pstrare
peste iarn. Frunzele (Daucusi carotae folium)
se recolteaz si se folosesc proaspete. Pentru
utilizarea lor n sezonul rece se usuc la umbr,
morcov 501 mosmon

n strat subtire, de preferat n poduri acoperite
cu tabl. Fructele (Daucusi carotae fructus) se
recolteaz cnd ajung la maturitatea fiziolo-
gic. Se taie inflorescentele, se usuc si apoi
prin frecare n palme se obtin fructele. Se ps-
treaz n saci de hrtie. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru prevenirea mbtrnirii: rd-
cina consumat ca atare. Se scoate din p-
mnt, se spal, se curt suprafata prin rzuire
usoar cu cutitul si se mnnc. Pentru favo-
rizarea masticatiei se poate da prin rztoare.
2. Pentru tratarea catarurilor gastrointestinale,
ca antianemic, diuretic si depurativ, pentru nt-
rirea vederii (mai ales seara), n boli de piept,
boli hepatice (hepatit cronic), astm, mens-
truatie abundent: a) suc, din rdcin, obtinut
la mixer sau centrifug pentru sucuri; se beau
dimineata cte 100 ml; b) suc, amestecat cu
2 prti zahr; se beau mai multe linguri n
timpul unei zile. 3. Pentru combaterea diareei
la nou-nscuti: sup, din 500 g rdcin ras
sau tiat mrunt. Se fierbe n 750 ml ap
30 minute. Se paseaz si se completeaz cu
ap fierbinte pn la un litru. Se d cu lingurita.
4. Pentru eliminarea gazelor din intestine, sti-
mularea secretiei glandelor mamare, secretia
glandelor digestive (salivare, gastrice, intes-
tinale), combaterea lipsei poftei de mncare,
provocarea eliminrii viermilor intestinali (lim-
brici, tenie, oxiuri), mrirea diurezei, provoca-
rea fluxului menstrual ntrziat: infuzie, din
1 lingurit fructe la o can cu ap n clocot. Se
las acoperit 15-20 minute. Se beau 2 cni pe
zi. 5. Pentru tratarea asteniei, tulburrilor de
crestere, cariilor dentare, n rahitism, entero-
colite (infectii intestinale), diaree, colibaciloz,
ulcere gastrointestinale, hemoragii gastrointes-
tinale, tuberculoz, bronsite cronice, astm,
scrofuloz, gut, litiaz biliar si urinar, ate-
roscleroz, insuficiente hepatobiliare, hepatit
viral, hepatit cronic, insuficienta lactatiei,
viermi intestinali, prevenirea mbtrnirii si apa-
ritiei ridurilor: suc de morcovi, de la 50 la 500 g
pe zi, de preferat cte un pahar dimineata pe
nemncate si un altul seara la culcare; pentru
copii se dilueaz cu lapte sau cu ap. 6. Pentru
tratarea constipatiei la adulti: sup, din 1 kg
morcovi fierti de dou ori ntr-un litru de ap si
trecut prin mulineta de legume. Se bea cte
un pahar de 3 ori pe zi. 7. Pentru remineraliza-
rea sugarilor si a copiilor: decoct, din 1 lingur
frunze proaspete sau uscate mruntite la
250 ml ap. Se fierbe 5 minute. Se acoper si
se las la rcit. Se strecoar. Se administreaz
n functie de vrst: sugari, 3 lingurite pe zi;
copiii ntre 2-4 ani, 3 linguri pe zi; copiii de
5-6 ani, 6 lingurite pe zi; copiii mai mari, n-
treaga cantitate pe zi, n dou prize. Uz extern.
1. Pentru tratarea rnilor, degerturilor, arsu
rilor, eczemelor s.a.: cataplasme, cu rdcini
rase sau frunze zdrobite: decoct, proaspt din
frunze. Se aplic bi locale sau comprese.
2. Pentru tratarea aftelor, stomatitelor: decoct,
din frunze proaspete. Se fac mai multe garga-
risme din care una seara nainte la culcare. n
final se mai ia o ceasc solutie decoct si se
clteste bine gura. 3. Pentru tratarea cance-
relor la sn, plgilor recente si atone, n ulcere
ale gambei, arsuri, furuncule, pecingine, impe-
digo, abcese: a) cataplasme, cu frunze proas
pete, pisate; frunzele se culeg, se taie mrunt
si apoi se piseaz: pasta obtinut se aplic pe
locul afectat; b) cataplasme, cu rdcin de
morcov: rdcina se d prin rztoarea mic,
se piseaz bine si se aplic pe locul afectat;
c) decoct, din frunze proaspete: se spal de
mai multe ori pe zi locul afectat. Cosmetic.
1. Rdcina este utilizat pentru a da prospeti
me pielii si pentru combaterea petelor (ndeo
sebi cele care apar cu vrsta): a) masc, din
rdcin ras aplicat pe ten; poate fi format
numai din morcov sau cu adaos de smntn;
b) masc, din suc de rdcin obtinut la mixer,
suc lmie, smntn, putin talc; regenereaz
si nfrumuseteaz pielea. 2. Lotionri zilnice ale
tenului cu suc de morcov mpiedic formarea
ridurilor, iar pe cele existente le atenueaz (v.
Pl. XXXVI, 6).
MOSMON (Mespilus germanica),
fam. Rosaceae. Arbust sau arbore microfane-
rofit, adventiv, xerofit spre mezofit, mode-rat-
termofil spre termofil, la pH amfitolerant,
ntlnit pe coaste nsorite, stncrii, tufisuri,
pduri de foioase, de la ses pn n etajul
montan; se mai numeste gorun, hosporuse,
masmule, mces, miscul, mostachiu,
musmul, scorus. Genetic, 2n = 34. Bine
cunoscut n Antichitate. Iuliu Cezar l-a adus n
Italia, dup campania din Galia. Cultivat n
Polonia, Cehia, Slovacia, Germania, Belgia,
Marea Britanie, Franta, Iran, Asia Mic,
Turkestan, nordul Armeniei. n Romnia,
sporadic cultivat si subspontan la Deva,
Hunedoara, Craiova, Pitesti, Iasi etc. Suport
geruri pn la -36 C, nu i sunt prielnice
cldura mai mare de 30 C si
mosmon 502 motul-curcanului

uscciunea atmosferic. Cerinte moderate fat
de lumin. Vegeteaz pe diferite tipuri de sol cu
apa freatic sub 1 m adncime. Rezistent la
gaze, fum. Rspndit n Europa Central si de
Sud, Crimeea, Caucaz, Asia Mic, Iran. Des-
criere. Rdcini trasante, cu masa principal la
adncimea de 100-125 cm. Tulpin nalt de
1,5-3 m (n cultur pn la 6 m), cu trunchiul
rsucit, scoart brun-cenusie. Coroana cu
form neregulat, rsfirat. Lujerii tineri pru-
niu-tomentosi. Frunze alterne, scurt-petiolate,
lanceolate, cu marginea ntreag, pubescente
pe fata inferioar. Flori solitare, mari, albe. n-
florire, V-VI. Fructe poame mici si mijlocii,
aproape sferice, brun-roscate, cu cavitatea ca-
liceal foarte larg, pe margine cu 5 sepale
persistente. Un arbust produce 5-6 kg fructe.
Compozitie chimic. Fructele contin ap (70-
74%), substant uscat (26-30%), din care
zaharuri (10,60-12,14%), acizi organici (1,1-
1,5%), celuloz (2,53-5,03%), proteine (0,65-
0,86%), tanin (0,05-0,07%), vitaminele C si B,
sruri minerale. Alimentatie. Fructele se
consum n stare proaspt. n Republica Ar-
mean se consum murate sau marinate. In-
dustrie. Fructele sunt folosite ca materie prim
pentru fabricarea pastei, magiunului, piureuri-
lor, marmeladei, lichiorului si rachiului, umplu-
turii pentru bomboane. Lemn roscat, dur,
omogen, rezistent. Se lustruieste bine. Utilizat
ca lemn de strung. Frunzele, scoarta si fructele
contin tanin, si sunt utilizate n tbcrie. Bio-
terapie. Fructele, semintele, frunzele, rdci-
nile au utilizri terapeutice n medicina uman
traditional. Propriettile farmacodinamice ale
principiilor active din fructe: tonic, astringent
intestinal, reglementator intestinal, diuretic. Fo-
losite n tratarea gutei, litiazei urice, n reuma-
tism, colite, diaree. Semintele au actiune anti-
diareic. Frunzelor si rdcinilor li se atribuie
proprietti antipaludice. Recoltare. Fructele
(Mespili fructus) se recolteaz toamna cnd
ajung la maturitatea fiziologic. Se pstreaz
peste iarn n ncperi rcoroase corespunz-
toare. Semintele (Mespili fructus) se recolteaz
n timpul folosirii fructelor. Se usuc n strat
foarte subtire, n locuri uscate. Se pstreaz n
pungi de hrtie. Frunzele (Mespili folium) se
recolteaz n iulie-august, pe timp frumos. Se
usuc la umbr, n camere aerisite sau n poduri
acoperite cu tabl. Rdcinile (Mespili radix)
se scot din pmnt din prtile laterale ale po-
mului, fr a se afecta restul sistemului
radicular. Se spal de pmnt. Se taie n frag-
mente foarte subtiri. Se usuc n strat subtire,
n poduri acoperite cu tabl. Se pstreaz n
pungi de hrtie. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea litiazei urice, gutei, reumatis
mului, diareei dizenterice, colitelor rebele: se
vor consuma fructe proaspete, pn la 500 g
zilnic; compot din fructe, 1-2 cni pe zi.
2. Pentru tratarea gutei, litiazei urice: extract,
din o mn smburi mosmoane pisate la 1 l vin
alb. Se las la macerat 24 ore. Se bea diminea
ta, pe nemncate, cte un pahar. 3. Pentru
tratarea litiazei renal: decoct, din 300 g rdci
n ptrunjel la 1 l vin alb. Se fierbe 25-30 minu
te. Se strecoar. Se pune la rcit. Se toarn vin
ntr-un pahar si se adaug 1 lingurit praf de
smburi. Se las 5 minute dup care se bea.
4. Pentru regularizarea tranzitului intestinal:
sirop, din 1 kg fructe, 800 g zahr, 500 ml ap.
Se fierbe o or la foc mic. Se bea dimineata
cte un pahar. 5. Pentru combaterea diareei:
compot preparat din fructe. 6. Pentru tratarea
paludismului: infuzie, din 1 lingurit frunze us
cate si mruntite peste care se toarn o can
(250 ml) de vin alb dat n clocot. Se las aco
perit 20-25 minute. Se strecoar. Se bea un
pahar cu 15 minute nainte de mas. 7. Pentru
tratarea litiazei renale: decoct, din rdcin de
ptrunjel la 1 l ap. La un pahar de decoct se
pune 1 lingurit praf de smburi fructe de
mosmon, se las 10-15 minute. Se bea zilnic.
Uz extern. Pentru tratarea aftelor si inflamatii-
lor gtului: decoct, din 2 linguri frunze mruntite
la can. Se fac gargarisme si splaturi bucale
de mai multe ori pe zi, din care una seara la
culcare. Medicina popular utilizeaz frunzele
uscate n tratarea hepatitei (glbinare). Api
cultur. Specie melifer. Favorizeaz albinelor
culesul de nectar si polen. Productia de miere,
10-20 kg/ha. Fr pondere economico-apico-
l. Ornamental. Folosit ca plant de ornament,
n parcuri si grdini, inclusiv n regiunile
industriale. nmultire prin seminte, marcotaj si
altoire.
MOtUL-CURCANULUI (Amaran-
thus caudatus), fam. Amaranthaceae. Plant
erbacee, anual, terofit, cultivat; se mai nu-
meste bojor, bujor, busuioc rosu, clontul-curca-
nului, muclan, mucul-curcanului, nasul
curcanului, stir, stir rosu, trompa-elefantului.
Genetic, 2n = 32, 34. Rspndit n ambele
emisfere ale globului, originar din India.
mozai c fol i ar 503 mugure

Descriere. Rdcin pivotant. Tulpin erec-
t, nalt pn la 1 m, groas, ramificat,
rosie-purpurie. Frunze eliptice sau oval-lanceo-
late, cu nervurile proase pe fata inferioar,
lung-petiolate, alterne. Flori mici, cu perigon
pentamer, aglomerate n numeroase verticile
dispuse n spice lungi, formnd o panicul
rosie-carmin ce atrn. Fruct, capsul. Se-
minte mici (1 mm). Ornamental. Cultivat n
grdini publice si parcuri, pe peluze, ca plant
decorativ. Se nmulteste prin seminte. Sem-
natul se face la nceputul lunii aprilie. n rsad-
nite reci. Rsar la cca 10 zile. Se aplic un
repicat si apoi se planteaz la locul definitiv la
nceputul lunii mai, n locuri expuse la soare cu
pmnt humos, gras.
MOZAIC FOLIAR, sistem de ase-
zare a frunzelor ce provin de la noduri diferite n
acelasi plan pentru a nu se umbri. Desi sunt
variate ca mrime si vrst, aceast dispozitie
se realizeaz prin ncovoierea, torsionarea si
alungirea inegal a petiolurilor. ntlnit la plante
erbacee cu rozete bazale [exemplu, ptlagina
(Plantago major), cerentelul (Geum urbanum),
ciocul-berzei (Geranium sp.)], precum si la
unele plante lemnoase, [exemplu, artarul (Acer

platanoides), castanul (Aesculus hippocasta-
num), iedera (Hedera helix), vita-de-vie (Vitis
vinifera) etc.] (fig. 189).
MUCILAGII VEGETALE, poli-
glucide neomogene ce formeaz componente
inter- si intracelulare rspndite n majoritatea
speciilor si organelor vegetale. Se obtin din
materialul vegetal prin extragere de ap si pre-
cipitare n alcool sau cu sulfat de amoniu. Cu
apa formeaz solutii vscoase si cleioase.
Solubilitatea n ap variaz cu originea lor.
Structura chimic difer dup originea lor.
MUGURE, parte apical, nedezvol-
tat si embrionar, a tulpinii si ramificatiilor ei.
Considerat lstar scurt, cu nodurile foarte apro-
piate, format dintr-un ax care se termin ntr-un
con de crestere sau vrf vegetativ. De la noduri
pornesc frunze reduse ce au crestere mai acti-
v pe fata extern, fcnd posibil ncovoierea
lor peste vrful vegetativ. La subsuoara lor se
gsesc primordiile mugurilor axilari. Primordiile
frunzelor si mugurilor axilari sunt de origine
exogen. Cresterea n lungime este asigurat
de meristere primare localizate n vrful conului
de crestere. ntregul mugur este protejat de
niste frunze modificate, brune, scortoase, nu-
mite catafile (muguri tunicati). Plantele erbacee
si unele specii lemnoase nu au mugurii protejati
de catafile, ci de perisori sau resturile frunzelor
uscate (mugurinuzi). Mugurii pot fi sferici, ovoi-
zi, obovoizi, conici, ascutiti, obtuzi, fusiformi
etc. Dup pozitia pe tulpin, mugurii sunt: ter-
minali (fig. 190), dispusi n vrful tulpinii si


Fig. 189. Mozaic foliar:
1 - i eder (Hedera hel i x); 2 - castan sl bati c
(Aesculus hippocastanum); 3- paltin de munte (Acer
pseudoplatanus).
Fi g. 190. Sectiune longitudinal printr-un mugure
terminal:
1 -vrf vegetativ; 2- primordii foliare; 3 - frunze n
diferite stadii de dezvoltare; 4 - primordiile
mugurilor axilari.
mugure 504 mugure

ramurilor, cu rol de crestere n lungime; laterali
(axilari, adventivi, dorminzi), dispusi la nodurile
tulpinilor si ramurilor. Dup fiziologie, mugurii
sunt foliari, florali, micsti, adventivi. 1. Muguri
adventivi au origine endogen. La rdcin se
dezvolt din felogen si periciclu, la tulpin din
cambiu, iar la frunze din cambiul nervurilor sau
din epiderm. Pe tulpin pot aprea la nivelul
nodurilor sau internodiilor. Nu au o pozitie de-
terminat. Dau nastere la ramuri adventive. La
unele specii lemnoase mugurii adventivi apar
n interiorul trunchiurilor sub form de ngrm-
diri care schimb directia fibrelor. n sectiune i
dau un aspect foarte frumos datorit desenelor
descrise de fibrele lemnoase. Un asemenea
lemn este cutat pentru fabricarea furnirului.
Biologic, mugurii adventivireprezint o rezerv
important de regenerare a plantelor superioa-
re. 2. Mugurii axilari sunt dispusi la noduri,
respectiv la subsuoara frunzelor de pe tulpini si
ramuri. Din ei vor lua nastere ramurile laterale
(fig. 191). Pot fi solitari, cte unul singur la nod

Fig. 191. Tipuri de muguri la
paltinul de munte (Acer
pseudoplatanus): 1 - mugure
terminal; 2 - mugure axilar;
3 - ramuri.
(Lonicera sp.)] sau dedesubtul lui [exemplu,
gldice (Gleditschia)]; se numesc muguri supli-
mentari seriali. Muguri axilari pot fi alipiti de
tulpin [exemplu, salcie (Salix sp.)] sau nde-
prtati [exemplu, fag (Fagus sylvatica)].
Majoritatea lor sunt sesili, uneori ns sunt ase-
zati la vrful unorpediceli scurti [exemplu, anin
(Alnus glutinosa)]. Prin nlturarea mugurului
terminal din vrful tulpinii sau axei actiunea
inhibitoare nceteaz, iar mugurii axilari dezvol-
t ramuri viguroase. Aceast actiune se practi-
c n pomicultur, prin tierea vrfului tulpinii.
3. Mugurii dorminzi sunt vii, inactivi; rmn
multi ani nedezvoltati. Pe msur ce tulpina se
ngroas sunt acoperiti de scoart, dar si ps-
treaz contactul cu tesuturile conductoare
care-i alimenteaz. si pot pstra vitalitatea o
perioad lung de timp (exemplu, la fag si
stejar, pn la 100 ani). Ei reprezint o rezerv
potential de refacere a aparatului foliar n ca-
zul distrugerii lui de ctre nghet sau insecte,
sau de refacere a tulpinii, n cazul cnd este
tiat. Ramurile care se formeaz din muguri
dorminzi se numesc proventive. Servesc n
practica pomicol, la regenerarea coroanei.
Lstarii, ramurile lacome, ramurile trzii sunt
proventive (exemplu, mr, stejar, tei) (fig. 192).

(exemplu, fag, stejar, tei) sau mai multi ngr-
mditi la un loc. Acestia din urm pot fi muguri:
suplimentari, colaterali, cnd de o parte si de
alta a mugurilor axilar principal, mai mare, exis-
t cte un mugure suplimentar mai mic [exem-
plu, prunul (Primus spinosa)]; suprapusi sau
seriali, cnd cel mai mare se afl lng cicatri-
ce, iar ceilalti n sir deasupra [exemplu, caprifoi,
Fig. 192. Mugure dor-
mind, legturile lui cu
tesuturile nutritive si
alungirea axei sale n
fiecare an.
Ramurile proventive sunt mai tinere dect cele
din coroan din cauz c s-au nscut din mu-
muierita-pmntului 505 mur

guri formati n tinerete, din material tnr. Mugurii
din coroan provin din material mbtrnit, cu o
perioad lung de dezvoltare (I. Mor ar i u,
1965). 4. Mugurii florali genereaz flori si in-
florescente. Sunt mai voluminosi, rotunjiti si cu
diametrul mai mare dect cei foliari. 5. Mugurii
foliari genereaz ramuri productoare numai
de frunze; sin. vegetativi. Sunt mici, form
ascutit, mai ltiti la baz. 6. Mugurii micsti
genereaz ramuri pe care se afl frunze si flori.
MUIERItA-PMNTULUI (Cyat-
hus striatus). fam. Nidulariceae. Ciuperc epi-
xilofit, saprofit, necomestibil, ntlnit spre
sfrsitul verii si pn toamna trziu (VIII-IX, pe
sol, lemn putred, frunze din litier, din pdurile
de foioase si rsinoase, n grupuri numeroase.
Corpul de fructificatie (bazidiocarp), asemn-
tor unui degetar, nalt de 1-1,6 cm, acoperit cu
epifragm alb caduc. Peridia lnos-tomen-
toas, brun-glbuie, n interior glabr, alb,
apoi cenusie-negricioas. Peridiolele din in-
teriorul cupei, biconvexe, cu tunic si funicul
alb, au aspectul de ou ntr-un cuib. Contin
spori elipsoidali (16-18 6-8,5 \x) (v. Pl.
XXXVII, 1).
MUR (Rubus fruticosus), fam. Rosa-
ceae. Arbust indigen, viguros, nanofanerofit,
mezofit spre mezohidrofit, mezoterm spre mo-
derat-termofil, acidofil, ntlnit la cmpie
(silvostep), n regiunea deluroas si pn la
munte (molidisuri), pe la marginea pdurilor,
tufisuri, raristi, pe coaste, prefernd luminozi-
tatea direct; vegeteaz pe soluri cu textur
mijlocie, nisipo-argiloase, revene, pn la
inclusiv reavn-jilave. se mai numeste mur de
pdure, mur negru, mur pduret slbatic, mur,
mur tufos, rug, rug de mure. Rezistent la fum si
praf. Rspndit n nord-vestul Europei. Rezis-
tent la ger. Rezistent la secet. Pretentios fat
de cldur si lumin. Prefer soluri cu textur
mijlocie, nisipo-argiloase, potrivit de umede.
Descriere. Rdcin profund, care explorea-
z o mare suprafat de sol n jurul plantei.
Lstari erecti, lungi de 1-2 (3) m, arcuiti n
partea superioar, prevzuti cu ghimpi drepti
sau putin curbati, dispusi pe muchii. Frunze
imparipenate, cu 3-7 foliole inegale, acumina-
te, pe margine cu dinti neregulati, pe fata supe-
rioar cu peri dispersi, rigizi, pe fata inferioar
mai palide, cu peri moi. Flori albe sau roz pal
dispuse n raceme. nflorire, VIVII. Fructe,
polidrupe negre, gust dulceag-acrisor. Productie,
5-12 t/ha. Rentabilitatea plantatiilor, 12-15 ani.
Compozitie chimic. Fructele contin zaharuri
(3,6-6%), proteine, acizi organici, grsimi,
substante minerale (Ca, K, Na), vitamina C
(28,60-40,75 mg%), vitamina A. Frunzele
contin tanin, flavonoide, acizi organici (malic,
lactoizocitric, succinic, oxalic), vitamina C, ino-
zitoletc. Alimentatie. Fructele sunt consumate
n stare proaspt sau prelucrate. Gust plcut
astringent, nutritiv, depurativ. Prin fermentarea
lor se poate obtine vin si lichior. Industrie.
Fructele se prelucreaz sub form de suc,
sirop, gem, peltea, dulceat, lichior etc. Biote-
rapie. Frunzele, mugurii, rdcinile si fructele
au utilizri terapeutice n medicina uman si
veterinar, cult si traditional. Frunzele, mu-
gurii, rdcinile au proprietti astringente, anti-
diareice, dezinfectante, stomahice, spasmoliti-
ce. Efect favorabil n suprimarea spasmelor
intestinale si ale cilor urinare, mpiedic n-
multirea bacteriilor, precipit proteinele si reali-
zeaz o actiune hemostatic local, adjuvant n
tratamentul afectiunilor inflamatorii acute ale
intestinului, favorizeaz digestia. Fructele, far-
macodinamic, actioneaz astringent, depura-
tiv, nutritiv si laxativ pe nemncate. Principiile
active pe care le contine activeaz procesele
de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinal,
renal si prin glandele sudoripare. Continutul
de acizi organici le confer o actiune usor laxa-
tiv. Recoltare. Frunzele (Rubi fruticosi folium)
se recolteaz prin strujire nainte si n timpul
nfloritului (se folosesc mnusi protectoare),
sau se culeg bucat cu bucat. Uscarea la
umbr, n strat subtire, n poduri acoperite cu
tabl sau soproane. Uscarea artificial, la
40-50 C. Se pstreaz n saci de pnz. Mu-
gurii (Rubi fruticosi turioni) si rdcinile (Rubi
fruticosi radix) se recolteaz toamna dup
cderea frunzelor si primvara pn la pornirea
n vegetatie. nainte de uscare rdcinile se
taie n fragmente foarte mici. Medicin uma-
n. Uz intern. 1. Pentru tratarea bronsitelor,
diareei, n enterocolite, boli de rinichi: infuzie,
din 2 lingurite frunze zdrobite, peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau
2 cni pe zi. 2. Pentru tratarea afectiunilor pul-
monare, diareei, afectiunilor gastrointestinale:
decoct, din 1-2 lingurite frunze zdrobite peste
care se toarn o can (250 ml) cu ap rece. Se
las 30 minute. Se fierbe 10-15 minute la foc
mur 506 mur de
mi ri ste

domol. Se strecoar. Se consum 1-2 cni pe
zi. 3. n pediatrie, ca laxativ usor: sirop din
fructe de mur diluat cu ap n proportie de 1:9.
4. Pentru tratarea mai multor boli se foloseste
maceratul de muguri proaspeti n solutie hidro-
glicero-alcoolic 1 DH. Pentru insuficient res-
piratorie obstructiv si angin eritematoas, se
iau 50-70 picturi n administrare unic sau
30-50 picturi de 2-3 ori pe zi, n putin ap,
nainte de mesele principale. Acest macerat se
asociaz cu alte extracte de muguri. Se ia
aceeasi cantitate de picturi ca mai sus. De
exemplu, pentru bronsita cronic, extractul hi-
droglicero-alcoolic al mugurilor de mur se aso-
ciaz cu extractul de muguri de la anin negru
(Alnus glutinosa), carpen (Carpinus betulus),
coacz negru (Ribes nigrum); pentru infizem
pulmonar cu extract de muguri de alun (Corylus
avellana) si coacz negru (Ribes nigrum); pen-
tru osteoporoz post-menopauz, asocierea
cu extract muguri de merisor (Vaccinium
vitis-idaea); pentru coxartroz se asociaz cu
extractul hidroglicero-alcoolic de coacz negru
(Ribes nigrum), jneapn (Pinus montana),
mesteacn pufos (Betula pubescens) si cu
vita-de-vie (Vitis vinifera); pentru tratarea fibro-
mului uterin, se asociaz cu maceratul de anin
alb (Alnus incana), zmeur (Rubus idaeus) si
merisor (Vaccinum vitis-idaea); pentru diabet
senil si diabet florid, se asociaz cu maceratul
mugurilor de dud negru (Morus nigra), artar
(Acer campestre), nuc (Juglans regia) si mldi-
telor de ienupr (Juniperus communis); pentru
combaterea sterilittii masculine, se asociaz
cu maceratul de amenti de mesteacn pufos
(Betula pubescens); pentru prevenirea mb-
trnirii, se asociaz cu maceratul mlditelor de
ienupr (Juniperus communis); pentru fibro-
scleroz, se asociaz cu maceratul mugurilor
proaspeti si a semintelor de fag (Fagus
sylvatica); pentru candidoz oral, se asociaz
cu maceratul mlditelor proaspete de buxus
sau cimisir (Buxus sempervirens); pentru
hialinoz, se asociaz cu maceratul mlditelor
de iarb neagr (Calluna vulgaris) (F. P i te r,
2000). Uz extern. 1. Pentru tratarea gingivite-
lor, stomatitelor: infuzie, din 2 linguri frunze
mruntite peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 15-20 mi-
nute. Se strecoar. Se face gargar de mai
multe ori pe zi, din care una seara la culcare.
2. Pentru tratarea leucoreei: infuzie, din 2 lin-
guri frunze mruntite peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperi-
t 15-20 minute. Se strecoar. Se fac splaturi
vaginale cu irigatorul. 3. Pentru tratarea hemo-
roizilor, fisurilor anale, psoriazisului: infuzie, din
2 linguri frunze mruntite peste care se toarn
o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 15-20 minute. Se strecoar. Se aplic
cataplasme locale. 4. Pentru tratarea inflama-
tiilor laringofaringiene: a) decoct, din 5 g frunze
la 100 ml ap. Se fierbe 5 minute la foc domol.
Se strecoar. Se las s se rceasc pn la
cldut. Se fac 3-4 gargare pe zi, din care una
nainte de culcare; b) decoct, din 10 g rdcin
uscat si mruntit sau muguri la 100 ml ap.
Se fierbe 5 minute la foc domol. Se strecoar.
Se rceste pn la cldut. Se fac 3 gargare pe
zi, din care una nainte de culcare. Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea enterite-
lor, indigestiilor, parezei prestomacelor, anore-
xiilor: a) infuzie, din 5 g frunze uscate si mrun-
tite peste care se toarn 100 ml ap clocotit.
Se las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
las la rcit si se administreaz prin breuvaj
bucal (se toarn pe gt); b) decoct, din 5 g
frunze uscate si mruntite la 100 ml ap. Se
fierbe 10 minute la foc domol. Se acoper si se
las la rcit. Se strecoar si se administreaz
prin breuvaj bucal. Dozele de tratament: ani-
male mari (cabaline, taurine), 30-50-100 g;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 10-
15-30 g; animale mici (pisici, cini, psri), 5-
7-10 g. Administrarea tratamentului se face
de 2-3 ori pe zi. n acelasi scop pot fi folositi
mugurii si rdcinile. Medicina traditional folo-
seste infuzia si decoctul pentru tratarea hema-
turiei. Se administreaz prin breuvaj bucal. Uz
extern. Pentru tratarea plgilor: infuzie sau
decoct pregtite ca mai sus. Se fac splaturi
locale de 2-3 ori pe zi, cu ajutorul unui pansa-
ment steril. Favorizeaz cicatrizarea. Apicul-
tur. Specie melifer. Florile furnizeaz un
cules important de nectar si polen pentru ntre-
tinerea si dezvoltarea familiilor de albine. Canti-
tatea de nectar secretat de o floare este de
0,9-2 mg, cu 35-45% concentratie zahr. Pro-
ductia de miere, 30-50 kg/ha. Pondere econo-
mico-apicol mijlocie. Ornamental. Specie
rustic, cultivat n parcuri pentru acoperirea
coastelor, n poieni, garduri vii. nmultire prin
butasi si marcote.
MUR DE MI RI STE (Rubus caesi -
us), fam. Rosaceae. Arbust indigen, trtor,
mur de
mi r i st e
507 muscarit

hemicriptofit, (nano-fanerofit), mezohidrofit,
mezoterm, slab-acid-neutrofil, ntlnit n toat
tara, n regiunea de cmpie, mai ales n lunci si
zvoaie, rar n regiunea dealurilor si la munte;
vegeteaz pe soluri reavn-jilave pn la
jilav-umede, eubazice; se mai numeste amur,
murar, mur de ogoare, mure negre, mur de
zvoaie, rug, rug de pdure, ruji (fig. 193).

Fig. 193. Mur de miriste (Rubus caesius).
Fitocenologic, ncadrat n Alno-Padion, Salice-
tea, Alnetea, Fagetalia, Secalietea, Convolvu-
letalia. Rspndit n Europa, Siberia de Vest,
Asia Central, Caucaz. Descriere. Lstarii
sunt trtori, slabi, subtiri, cilindrici, brumati,
glabrii, rar scurt-prosi, ghimpi scurti, uneori
setacei. Frunze trifoliate, pe fata superioar
dispers-proase, pe fata inferioar tomentoa-
se, pe margine neregulat-serate. Flori albe,
mici, grupate n raceme scurte. nflorire, V-IX.
Fructe, polidrupe crnoase, globuloase,
negre-vinetii, se desprind greu de pe peduncul.
Gust acrisor. Se coc n august-septembrie.
Foarte productiv. Alimentatie. Fructele sunt
consumate n stare proaspt. Prin fermenta-
rea lor se poate obtine vin si lichior. Industrie.
Fructele se prelucreaz sub form de siropuri,
sucuri, dulceat, jeleuri, marmelad. Biotera-
pie. Aceleasi proprietti ca la -> MUR (RUBUS
FRUTICOSUS). Medicin uman si veterinar.
Aceleasi utilizri ca la mur (Rubus fruticosus).
Agricultur. Buruian problem pentru cultu-
rile de cereale, culturi prsitoare, livezi de pe
solurile aluvionare, lcovisti, cernoziomuri, rar
pe podzoluri. Combatere prin arturi adnci,
prasile dese, scoaterea rdcinilor si arderea
lor mpreun cu tulpinile, erbicidare. Apicultu-
r. Specie melifer. Florile furnizeaz albinelor
culesul de nectar si polen. Productia de miere,
30-50 kg/ha. Pondere economico-apicol
mijlocie. Ornamental. Specie rustic. Cultivat
n parcuri pentru acoperirea coastelor, pe
talazurile canalelor de irigare si n poieni, de
preferat locurile mai slbticite. Se nmulteste
prin butasi si marcote nrdcinate.
MUSCARIt (Amanita muscaria),
fam. Amanitaceae. Ciuperc micorizant, otr-
vitoare, ntlnit pe sol vara si toamna (VIIXI),
cu dezvoltarea n mas n august-septembrie,
prin luminisurile pdurilor de conifere, rar n
pdurile de foioase; se mai numeste burete de
gze, burete serpesc, bureti pestriti, muscarin,
plria-sarpelui. Descriere. Plria convex,
apoi ntins, diametrul 10-20 cm, crnoas, la
cele btrne cu marginea usor striat; fata
superioar umed sau putin vscoas, rosie-
aprins sau rosie-portocalie, acoperit cu
numeroase pustule albe sau putin glbui, moi,
groase, cztoare, dispuse concentric; fata
inferioar cu lamele serate, aderente n tinere-
te, apoi libere, ramificate, inegale, distantate,
albe sau albe-nuantate-glbui. Piciorul alb,
albicios, fibros, plin la nceput, apoi gol, lung
pn la 10-20 cm, gros de 1,5-2,5 cm, dilatat
la baz ntr-un bulb sferic, acoperit circular cu
resturi de volv, si un inel alb sau galben-pal cu
marginile rsfrnte n jos. Volv friabil n for-
m de bureleti concentrici. Carnea moale, alb,
sub cuticul galben-rosiatic, miros plcut,
gust dulceag. Sporii ovoizi (0-11 6-9 \x),
hialini, netezi, gutulati, albi n mas. Compozitie
chimic: pe lng alte substante contine acid
ibotenic, muscinol (derivat al acidului
ibotenic), muscazon si muscarin care sunt
muschi 508 musetel

toxice. Toxicologie. Consumat provoac sin-
dromul muscarin, constnd din tulburri gastro-
intestinale si nervoase. Debuteaz prin vome,
colici gastrointestinale, tulburri de echilibru n-
sotite de excitatie motric, delir, extaz, stare
euforic cu cresterea fortei fizice, agitatie ex-
trem, accese violente de furie sau veselie,
crize de rs si dans. Inconstient, bolnavul
poate face dezvluiri ciudate, apoi se
calmeaz, intr ntr-o stare de toropeal si
adoarme complet epuizat. Intoxicatiile nu sunt
mortale. Utilizri. Empiric folosit pentru
omorrea mustelor. Plria se nmoaie n ap
cu zahr. Odat cu apa dulce musca suge si
substantele toxice care i provoac moartea.
Unele popoare folosesc ciuperca ca drog. n
zeama de afine nmoaie ciuperca dup care o
beau, aceasta accentueaz efectul euforic.
Vikingii, nainte de lupt obisnuiau s bea un fel
de zeam a acestei ciuperci, care se credea c
le mrea forta fizic si le crea furia oarb n
btlie (v. Pl. XXXVII, 2).
MUSCHI -> BRIOFITE
MUSCINEE BRIOFITE
MUSCHI -> BRIOFITE
MUSCHI DE TURB (Sphag-
num sp.), fam. Sphagnaceae. Plante talofite,
monoice sau dioice, ntlnite ntotdeauna n
mlastini turboase cu mediul acid, unde formea-
z pernite compacte de culoare verde-pal sau
glbui pn la brun-roscate. Nu au rizomi. Des-
criere. Tulpini erecte, dens-ramificate n partea
superioar, cu crestere continu, n timp ce
baza se carbonizeaz lent transformndu-se n
turb. Frunzele sunt unistratificate, lipsite de
nervur, alctuite din 2 tipuri de celule care
alterneaz ntre ele, unele verzi, asimilatoare,
numite clorocite, iar altele incolore, cu ngrosri
si pori pe membran, numite hidrocite sau
hialocite, ce au rol de nmagazinare a apei.
Capsula sporagonului este sferic, cu opercul,
fr peristem si set, format la captul unei
prelungiri a tulpinii numit pseudopodiu; ar-
chesporul are forma de clopot si acoper colu-
mela; fr caliptr. Pe teritoriul Romniei exist
28 specii: Sphagnunpalustre, S. subbicolor, S.
fimbriatum, S. girgenschini, S. molie, S. nemo-
reum, S. quinquefarium, S. plumulosum, S.
rubellum, S. recurvum, S. tenellum, S. cuspida-
tum, S. dusenii, S. innundatum, S. auriculatum,
S. subsecundum, S. contortum, S. wulfianum,
S. platyphyllum, S. teres, S. squarrosum, S.
magellanicum, S. compactum, S. fuscum, S.
warnstorfianum, S. robustum, S. jensenii, S.
riparium. Important. Produc formarea turbei
printr-un proces natural de incarbonizare.
Utilizati n agricultur si medicin.
MUSEtEL (Matricaria recutita), fam.
Asteraceae. Plant erbacee, anual sau hiber-
nant, terofit, mezofit, mezoterm spre mo-
derat-termofil, la pH amfitolerant, comun n
ntreaga tar, ntlnit n locuri necultivate, izla-
zuri, pe lng drumuri, pajisti, n semnturi (n
special de gru), uneori pe soluri srturoase;
vegeteaz pe orice tip de sol, dar le prefer pe
cele alcaline de step. Cunoscut din Antichi-
tate. Hipocrate, Dioscoride si Pliniu cel Btrn
mentioneaz n scrierile lor c inflorescentele
erau folosite de greci si romani n medicina
traditional si cosmetic. Se mai numeste
mamorit, mrariul-cinelui, matricea, morun,
mositel, mustea, musctel, musetel de cmp,
ochiul-boului, poala-Sfntei Mrii, roman,
romanit, romasc, romonit. Genetic, 2n = 18.
Prefer locuri, nsorite, pe soluri diferite, de la
cele nisipoase pn la cele argiloase, prezent
si pe cele srturoase. Rezist bine la tempe-
raturi sczute, pn la -30 C. Fitocenologic,
ncadrat n Plantaginetea majoris, Chenopo-
dio-Scleranthea, Aperion, Puccinellio-Salicor-
nietea. Cultivat n cmpiile Burnazului, Moldo-
vei, Crisurilor, Timisului. Rspndit n Europa si
Asia. Descriere. Rdcin pivotant, ramifi-
cat, superficial. Tulpin erect, striat, glabr,
adesea ramificat de la baz, fiecare ramur
terminat cu o inflorescent nalt pn la
60 cm. Formele cele mai nalte se gsesc ca
buruian n cultur. Frunze alterne de 2-3 pe-
nat-sectate, cu cte 6-10 perechi de lacinii
liniare. Flori adunate ntr-un antodiu cu involucru
semiglobulos, verde. Marginal, flori ligulate
albe, femele, orizontale la nceput, apoi brusc
rsfrnte. Florile centrale sunt tubuloase, her-
mafrodite, galbene-aurii, n numr de cca 500,
constituite din corol cu 5 dinti, androceu din
5 stamine si gineceu reprezentat dintr-un ovar
cu stigmat bifurcat. nflorire, VVIII. Fructe,
achene putin curbate. Numrul lor poate ajun-
ge la 45 000 pe o singur plant. Compozitie
chimic. Inflorescentele contin ulei eteric
musetel 509 musetel

(0,38-0,81%), glucide simple, solubile, poliglu-
cide, cantitti mici de lipide (acizi oleic, lindeic,
cerotic, palmi tic, stearic), acizi organici (cloro-
genic, salicilic, caprinic), colin (0,32-0,38%),
acid nicotinic, vitamina B
1
, vitamina C, substante
minerale cu P, K, Si, Fe, Mg, Ca, Ph, Cu, Mo,
Zn, Zr, Mn. Uleiul eteric este format din hidro-
carburi monoterpenice (terpinen, caren, miri-
cen), hidrocarburi sesquiterpenice (farnesen,
cadinen, calamenen, mucirolen, cubeben, cha-
mazulen). Dintre prochamazulene au fost izo-
late matricina si matricarina. Continutul de
chamazulen este de 2,80-14,20%. Industrie.
Din prtile aeriene ale plantei se extrage uleiul
volatil utilizat la fabricarea unor lichioruri, n
parfumerie si cosmetic. A fost distilat pentru
prima oar n 1588. Bioterapie. Florile plantei
au utilizri terapeutice n medicina uman si
veterinar, cult si traditional. Proprietti
:
antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antihis-
taminice, antispastice, stomahice, antialergice,
emoliente, sudorifice, antidiareice, anestezice
locale, cicatrizante. Actiunea antispastic, anes-
tezic, antiinflamatoare, antialergic si de sti-
mulare n regenerarea tesuturilor este asigurat
de chamazulen si bisabolol. Actiunea spas-
molitic este dat de flavonoide si cumarine, la
care se asociaz si bisabololul. Derivatii de
bisabolol sunt netoxici, foarte bine tolerati de
organism. Extractele de musetel normalizeaz
metabolismul pielii, activeaz epitelizarea si
aparitia tesutului de granulatie dup arsuri.
Apigenina si azulena au actiune antii radiant si
antiinflamatorie. Principiile active, n ansamblul
lor, au actiune cicatrizant. Se foloseste cu re-
zultate bune n tratamentul unor stri inflama-
torii acute sau cronice a mucoasei gastrice,
bisabololul avnd o actiune evident antiulce-
roas. n acelasi timp usureaz activitatea sto-
macului. Actioneaz activ si asupra colitelor.
Dup o cur de 2-3 luni are loc vindecarea
colitei si concomitent a ulcerului. Derivatii azu-
lenei au o puternic actiune antitoxic. Infuzia
de musetel mai este folosit n tratarea infla-
matiilor cilor urinare, n menstre dureroase,
afectiuni ale pielii (zona zoster, furuncule,
eruptii). Inhalatiile cu infuzie de musetel au
efect foarte bun asupra afectiunilor cilor res-
piratorii superioare si a sinusurilor. Clismele cu
infuzie de musetel nltur strile iritative ale
intestinului gros. Din florile de musetel se obtine
produsul Romazulan, extract alcoolic deprotei-
nizat folosit ca antiinflamator n afectiuni
genitale, prurit vulvar, cistite, cataruri cronice
ale cilor respiratorii superioare, faringite, amig-
dalite, abces dentar, unele dermatoze, spasme
intestinale. Intern este indicat n gastrite, colite
si alte tulburri digestive nsotite de balonare.
Recoltare. Florile (Matricariae flos) se recol-
teaz dup ora 10, prin ciupirea inflorescente-
lor nainte de maturitate, cnd florile ligulate
s-au desfcut si sunt dispuse orizontal, n
aceast faz continutul de ulei volatil este mai
ridicat. Inflorescentele nu trebuie s aib codite
mai lungi de 1 cm. Uscarea se face la umbr, n
ncperi curate si aerisite, n strat subtire pe
hrtie, rame, prelate (1 kg de flori la m
2
). Usca-
rea artificial, la 30-35 C. Se pstreaz n
pungi de hrtie sau saci de hrtie. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea gastrite-
lor hiperacide, n ulcer gastric, enterocolite,
colici abdominale, diaree, stimularea functiei
hepatice, grip, guturai, menstre cu dureri,
astm bronsic: a) infuzie, din 1-2 lingurite pulbere
flori la o can ap clocotit. Se las acoperit
20 minute, se strecoar. Se beau 1-2 cni pe
zi, pe stomacul gol; n caz de grip 2-3 cni pe
zi; b) extractie dubl, realizat prin macerarea
la rece a 1-2 lingurite pulbere flori la o jumtate
can cu ap, timp de 30 minute, dup care se
strecoar si florile rmase se infuzeaz n o
jumtate cana cu ap n clocot. Se las 20 mi-
nute, se strecoar si solutia obtinut din infuzia
cald se amestec cu solutia obtinut prin ma-
cerarea la rece. Se bea pe stomacul gol, n
cursul unei zile, n 2 reprize; c) tinctur, prepa-
rat din o mn flori (20 g) la o ceasc alcool
70. Se las 10 zile la macerat, agitnd zilnic
sticla. Se strecoar. Se pstreaz n sticle
nchise cu dop; se iau 10-20 picturi pe zi n
ap. 2. Pentru tratarea durerilor abdominale la
copii: infuzie, din 1-2 lingurite la o can cu ap
clocotit. Pentru cresterea efectului se poate
aduga putin fenicul sau anason. Cantittile
administrate sunt n functie de vrsta copiilor.
Se porneste de la cteva lingurite pn la o
jumtate de can. Scolarii mari pot bea o can.
Uz extern. 1. Pentru tratarea gingivitelor, abce-
selor dentare, amigdalelor, stomatitelor:
infuzie, din 3 linguri flori la o can cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. n gingivite si abcese dentare se tine
infuzia cldut n gur cca 5 minute. Procedeul
se repet de mai multe ori pe zi. n stomatite,
amigdalite, pentru dezinfectare bucal, infuziei
i se adaug 4 g acid boric. Cu solutia obtinut
musetel 510 must ar
al b

se fac mai multe gargare pe zi, dintre care una
nainte de culcare. 2. Pentru tratarea ulcerelor
varicoase, hemoroizilor, n furunculoz, rni,
rni purulente, ulceratii, leucoree: infuzie, din
3 linguri flori la o can (200 ml) ap clocotit. Se
las acoperit 30 minute. Se strecoar. Pe
locul afectat se aplic bi locale sau cataplas-
me. Pentru tratarea leucoreei se fac splaturi
vaginale de mai multe ori pe zi, din care una
nainte de culcare. 3. Pentru tratarea reumatis-
mului: bide musetel. Se umple cada cu ap la
temperatura de 37 C. ntr-un sculet se pun
200-400 g flori, se leag bine si se introduce n
ap. Se stoarce de mai multe ori pentru a-si
lsa principiile active. 4. Pentru tratarea ecze-
melor: a) infuzie, din 2 linguri pulbere flori la
can; cu solutia obtinut se aplic comprese
locale; b) pulbere flori presrat pe eczeme.
5. Pentru tratarea arsurilor: tinctur, preparat
din 20 g flori mruntite si 2 linguri alcool 70; se
las 3 ore. Se adaug 200 ml ulei comestibil.
Totul se fierbe pe baia de ap 2-3 ore, ameste-
cndu-se din cnd n cnd. Se las la macerat
rcit. Se strecoar prin presare. Se pstreaz
n sticle nchise la culoare. La nevoie se folo-
seste pentru pansamente. Medicin veterina-
r. Uz intern. Pentru tratarea gastritelor, ente-
rocolitelor, n diaree, stri inflamatorii ale
mucoaselor, spasme intestinale, intoxicatii,
stri alergice, stri a frigore: a) infuzie, din
5-10 g pulbere flori peste care se toarn 100 ml
ap clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se
strecoar. Se las la rcit si se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) decoct,
din 5-1 0g pulbere flori la 100 ml ap. Se fierbe
5 minute la foc domol. Se strecoar. Se rceste
si se administreaz prin breuvaj bucal. Dozele
de tratament: animale mari (cabaline, taurine),
25-50-100 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 5-10-15 g; animale mici (pisici,
cini), 0,5-1-3 g, psri 0,1-0,2 g. Uz extern.
Pentru tratarea inflamatiilor, plgilor atone, pl-
gilor purulente, arsurilor, fistulei, grebnului, n
conjunctivit, stomatit, dermatoze, eczeme:
infuzie sau decoct, din 10 g la 100 ml ap.
Comprese, bi, splaturi si instilatii. Atentie!
Nerespectarea dozelor pentru uz intern poate
duce la tulburri nervoase (dromomanie) si di-
gestive la animale. Se intervine cu tonice
cardiace, tratament simptomatic. Cosmetic.
1. Pentru tratarea tenurilor uscate, ridate, pali-
de: infuzie, din 3 linguri flori la o can cu ap n
clocot. Se las acoperit 30 minute. Se aplic
comprese pe fat. 2. Pentru tratarea tenurilor
grase, seboreice: bi de abur, cu infuzie 2 lin-
gurite pulbere flori la can cu ap n clocot.
Actiune antiseptic, protectoare. 3. Pentru te-
nuri iritate, nrosite: infuzie, din 1 lingur flori la
100 ml ap clocotit. Se las acoperit
25-30 minute. Se strecoar. Cu solutia obtinut
se aplic comprese pe fat. 4. Pentru cos-
metica si igiena ocular: infuzie, din 3 linguri
flori la o can cu ap n clocot. Se las acope-
rit 15-20 minute. Se strecoar si se adaug
4 g acid boric. Cu solutia obtinut se fac bi de
ochi folosind un tampon de vat. Agricultur.
Buruian problem. Vopsitorie. Florile au cali-
tti tinctoriale. Utilizate pentru vopsirea fibrelor
naturale n galben si galben-auriu.
MUSTAR ALB (Sinapis alba), fam.
Brassicaceae. Plant erbacee, anual, cultiva-
t sau subspontan, oleaginoas, alogam, te-
rofit, adventiv, mezofit, moderat-termofil,
slab acid-neutrofil; se mai numeste curpen
alb, hardal, hrenoas, mustar bun, mustar de
grdin, rpit alb, rapit de grdin, rapit de
mustar. Genetic, 2n = 24. Cunoscut nc din
Antichitate de popoarele din jurul Mrii Medite-
rane, vestul Europei si India. La nceput folosit
ca legum, plant medicinal, iar n ultimele
secole ca plant uleioas. n Romnia este
cultivat pe suprafete nsemnate n Cmpia
Dunrii, Dobrogea si Moldova. Rspndit n
Europa, Asia de Vest. Cerinte moderate fat de
temperatur. Germineaz la 1-2 C. Plantele
tinere rezist la ngheturi pn la -5 C. Preten-
tios la umiditate (60-80% n sol). Sensibil la
secet. Plant de zi lung. Vegeteaz bine si
fructific pe soluri luto-nisipoase, bogate n humus
si calciu. Perioada de vegetatie, 70-120 zile.
Descriere. Rdcin pivotant, putin ramifi-
cat, ptrunde adnc n sol. Prtile aeriene
sunt acoperite cu peri desi si aspri. Tulpin
erect, cilindric, ramificat, nalt de 30-
100 cm. Frunze petiolate, penat-sectate, cu 3-5
lobi neregulati, din care cel terminal este mai
mare. Lobii au pe margine scobituri nere-
gulate. Flori galbene, pe tipul 4, grupate n
raceme dese, care se alungesc pe msura
nfloririi, nflorire, VIVII. Polenizare entomo-
fil. Fruct, silicv galben, aproape cilindric,
dispus aproape perpendicular pe ramur, cu
numeroase gtuiri pe trei nervuri longitudinale,
proas. Seminte sferice, alb-glbui, rareori
cafenii, cte 16-20 ntr-un fruct. Compozitie
must ar
al b
511 must ar
negru

chimic. Semintele contin ulei nesicativ (30-
47%), mucilagii (20%), substante de natur
proteic (25%), glicozide (0,5-2%), reprezen-
tate prin sinalbin, sinigrin. Sinalbina, prin hi-
droliz enzimatic sau sub actiunea acizilor
diluati, produce glucoza, esent de mustar
(sulfocinat de parahidroxibenzil) si sulfat de
sinapin. Esenta este puternic aromat si con-
fer finii de mustar gust picant caracteristic.
Turtele contin substante proteice (35%), sub-
stante grase etc. Alimentatie. Uleiul este folosit
n alimentatie, cofetrie. Pasta de mustar are
gust picant. Industrie. Semintele sunt utilizate
pentru extragerea uleiului ca produs de prim
calitate cu ntrebuintri n alimentatie, cofetrie,
la prepararea conservelor, margarinei,
spunului, n industria textil, farmaceutic,
cosmetic etc. Din turtele rezultate dup
extragerea uleiului se obtine fina de mustar
folosit n medicin, n alimentatie si n indus-
tria farmaceutic pentru extragerea fitinei, pro-
dus cu actiune tonifiant. Bioterapie. Semin-
tele au utilizri n medicina uman traditional.
Proprietti: laxativ, stimuleaz secretia gastric,
normalizeaz tranzitul intestinal. Sunt folosite
n constipatii si pentru stimularea poftei de
mncare (anorexie). Recoltare. Semintele
(Sinapis albae semen) se recolteaz cnd 70%
din plante au ajuns la maturitate. Recoltarea se
face cu combina, adaptat n acest scop. Dup
recoltare se usuc, se conditioneaz si se ps-
treaz n magazii curate si aerisite. Prin uscare
semintele se aduc la umiditatea de pstrare,
care nu trebuie s depseasc 12%. Productia,
1500-2000 kg/ha. Medicin uman. Uz in-
tern. 1. Pentru tratarea constipatiilor cronice:
se nghit seminte ntregi cu ap. Se ncepe cu
1 lingurit pe zi. Doza se mreste n functie de
necesitti pn la 2 lingurite. Se iau de obicei
seara nainte de culcare. Tratamentul se face
cu mare prudent deoarece n tractul gastroin-
testinal semintele dau nastere la compusi
iritanti (alilsenevole) sau la compusi toxici
(hidrogen sulfurat). 2. Pentru mrirea poftei de
mncare: o lingurit de seminte; se nghit cu
ap, cu o or nainte de mesele principale.
Agricultur. Utilizat n unele regiuni ca ngr-
smnt verde. Zootehnie. Primvara, pn la
nflorire folosit ca nutret verde pentru animale.
Consumat dup nflorire produce intoxicatii la
toate animalele, dar mai ales la bovine si cai.
Simptomele sunt de natur respiratorie, diges-
tiv, cardiac, nervoas. Turtele sunt toxice.
Apicultur. Specie melifer. nflorirea dureaz
20-30 zile. Florile sunt cercetate intens de albi-
ne n orele de dimineat, cnd secretia necta-
rului este abundent. Cantitatea de nectar,
0,04-0,1 mg/floare, cu 30-60% concentratie
zahr. Productie, n medie, 40-100 kg/ha. Cu-
lesul de nectar si polen asigur adesea 8-10 kg
miere pentru o familie de albine. Mierea este de
culoare galben-deschis, cu arom plcut,
caracteristic. Cristalizeaz repede, de multe
ori chiar n faguri nainte de a fi extras. Pon-
dere economico-apicol mare.
MUSTAR NEGRU (Brassicanigra),
fam. Brassicaceae. Plant erbacee, anual,
alogam, terofit, mezofil, moderat-termofil,
la pH amfitolerant; se mai numeste haradal,
horsti, mustar de cmp, mustar slbatic, rapit
de mustar, rpit slbatic. Genetic, 2n = 16.
Cultivat mai mult n zona mediteranean (var.
occidentalis) si n Asia Mic (var. orientalis). La
noi, cultivat pe suprafete mici din timpuri str-
vechi. Spontan ntlnit pe marginea arturilor,
prin semnturi, zvoaie sau locuri ruderale.
Fitocenologic, ncadrat n Chenopodietea, Car.
Senecion fluviatilis. Rspndit n Europa, Asia.
Sensibil la frig. Pretentios fat de umiditate
(60-80% sol). Usor npdit de buruieni. Des-
criere. Rdcin pivotant. Tulpin nalt de
100-200 cm, cilindric, de obicei aspru-proa-
s la baz, glabr n partea superioar si puter-
nic ramificat. Frunze lung-petiolate si variabile;
cele inferioare penat-lirat-sectate, cele mijlocii
lirat-penat-fidate sau lobate, cele superioare
nguste, glabre, mai mult sau mai putin ntregi.
Frunzele inferioare si mijlocii de obicei foarte
mari, pn la 20 cm lungime. Flori galbene,
grupate n raceme alungite. nflorire, VIVII,
aproximativ la 140 zile de la semnat. Fructul,
silicv cu patru muchii, lung de 10-20 mm,
mai mult sau mai putin alipit de axe. Seminte
sferice pn la lat-eliptice, cu tegumentul
brun-roscat pn la negru, reticulat. Compozi-
tie chimic. Semintele contin ulei grad (gliceri-de
ale acizilor oleic, linoleic, erucic), proteine
(30%), mucilagii (20%), colin, sinalbin, miro-
zin, sruri minerale. Gust amrui la nceput,
apoi nteptor, iute, caracteristic. Toxicologie.
Ingestia masiv a plantei, dup nflorire, de
ctre animale, le produce intoxicatii grave.
Supradozarea n tratament duce de asemenea
la intoxicatii. Toate speciile de animale sunt
sensibile la intoxicatii cu mustar negru, dar mai
must ar
negru
512 must ar
vnt

ales cabalinele. Porcinele si ovinele pot face
intoxicatii si prin aplicarea cataplasmelor o pe-
rioad mai lung. Simptome respiratorii, diges-
tive, renale, cardiace si nervoase manifestate
clinic prin: hipersalivatie, jetaj spumos, tuse,
dispnee, edem pulmonar, meteorism, colici,
enterit, poliurie, hematurie. Cabalinele fac for-
me pulmonare deosebite, si n final edem pul-
monar. Se intervine cu splaturi stomacale de
evacuare, solutie de tanin, purgative saline (la
bovine), vomitive (la porcine), decoct si muci-
lagiu de nalb, decoct si mucilagiu de musetel
si in, cafeina ser glucozat hipertonic, venisec-
tie. n cazul formelor nervoase caracterizate
prin excitatie, se administreaz hipotonice,
opiacee, calmante, clisme cu clorhidrat. Tine-
retul sugar nu se alpteaz de la animalele
intoxicate; toxinele se elimin prin lapte, pre-
zentnd mare pericol pentru viata animalelor
tinere(E. Neagu,C. Sttescu, 1985). Bio-
terapie. Semintele plantelor au utilizri tera-
peutice n medicina uman sau veterinar,
cult si traditional. Proprietti: actioneaz ca
stomhic, diuretic, carminativ, excitant digestiv,
rubefiant, revulsiv. Intern sunt folosite numai la
animale pentru usurarea activittii stomacului,
linistirea durerilor abdominale, expulzarea ga-
zelor din intestin si mrirea cantittii de urin
eliminat. Extern sunt folosite att la om ct si
la animale; la locul de aplicare produc o con-
gestie superficial cu efect de decongestionare
n profunzime a zonei respective. Se folosesc
sub form de fin de mustar (Farina sinapis).
Din seminte se extrage esenta de mustar
(Aetheroleum sinapis) cu miros foarte iritant,
folosit ca revulsiv n amestec cu alcoolul n
diferite concentratii; are actiune rapid.
Recoltare. Semintele (Sinapis nigrae semen)
se recolteaz, conditioneaz si pstreaz la fel
ca la mustarul alb. La aceast specie semintele
se scutur mai usor dect la mustarul alb, iar
productia este ceva mai mare. Alimentatie.
Planta tnr se poate consuma ca salat, sau
ca legum nlocuind spanacul. Fina obtinut
din seminte, fiart cu must si vin d pasta de
mustar. Medicin uman. Uz extern. 1. Pentru
tratarea traheo-bronsitei acute, n inflamarea
articulatiilor, reumatism degenerativ (artroze),
nevralgie sciatic; cataplasme, din 100 g fin
de mustar, peste care se toarn ap cald
(30 C). Se amestec. Pasta obtinut se intro-
duce ntr-un sculet de pnz si se aplic pe
locul dureros. La adult se tine pn la
15 minute. La copiii de vrst scolar pasta se
pregteste din 50 g fin mustar, 100 g fin de
in si ap cald (30 C). La copiii mici nu se
aplic acest tratament, i intoxic. Cataplasma
se tine o perioad mai scurt la persoanele
blonde dect la cele brunete. Local apare o
roseat (actiune revulsiv), n urma eliberrii
de histamin din tesuturi. Vasele de snge se
dilat la suprafat, rezultnd o puternic iriga-
re. 2. Pentru tratarea traheobronsitei, reumatis-
mului, periartritei scapulo-humerale, polinevri-
telor, gripei, pneumoniilor, rcelii: baie de
mustar, se pregteste din 100-200 g seminte
puse ntr-un sculet de tifon. Acesta se intro-
duce n apa din cad cu 5 minute nainte de
introducerea corpului. n ap (37 C) se st
pn la 20 minute. Se mai poate pregti din
2 linguri fin mustar puse ntr-o can cu ap
rece. Se las la temperatura camerei pn
cnd se simt usoare usturimi de ochi. Se pot
face 21 bi ntr-o cur. Se repet dup 4-6 luni.
Medicin veterinar. Uz intern. Pentru tra-
tarea anorexiei, constipatiei, pentru activarea
digestiei: seminte sau fin de mustar. Dozele
de tratament: animale mari (cabaline, taurine),
10-20-50 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 2-5-10 g; animale mici (pisici, cini),
0,2-0,5-2 g; gini, 0,1-0,2. Uz extern. Pentru
tratarea congestiilor pulmonare, pleuritelor,
mialgiilor, miozitelor: a) cataplasme, preparate
din fin de mustar negru cu ap cald la
40-50 C. Se aplic local pentru 1-2 ore;
b) frectii cu ulei de mustar negru n amestec cu
alcool n diverse concentratii, n functie de spe-
cie: bovine 10-20 g ulei la 80-90 g alcool;
cabaline 5-6 g ulei la 95-96 g alcool; cini
2-5 g ulei la 95-98 g alcool. Agricultur. Utili-
zat n unele regiuni ca ngrsmnt verde. Bu-
ruian problem pentru semnturi, pionier la
baza reavenelor. Ritm rapid de crestere. Com-
batere prin curtirea materialelor de semnat,
rotatia culturilor, erbicidare. Apicultur. Spe-
cie melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul
de nectar si polen. Cantitatea de nectar, pn
la 0,1 mg/floare. Productia de miere n medie,
40 kg/ha. Suprafetele cu totul limitate nu
prezint important economico-apicol.
MUSTAR SLBATIC
^MUTAR VNT
MUSTAR VNT (Brassica
jun-cea), fam. Brassicaceae. Plant erbacee,
anual,
must ar
vnt
513 muttoar
e

alogam, terofit, adventiv, xeromezofit spre
mezofit, moderat-termofil, la pH amfitoleran-
t; sin. mustar slbatic. Genetic, 2n= 36. Culti-
vat mult n Federatia Rus si alte tri din C.S.I.,
reprezentnd una din primele plante oleagi-
noase. n Romnia putin cultivat. Rezistent la
secet, sensibil la frig. Rspndit n Africa de
Nord-est, Asia de Est. Adventiv n diferite locuri
pe glob. Descriere. Rdcin pivotant, subti-
re. Tulpin nalt de 100-150 cm, mai mult sau
mai putin proas la baz, mai sus glabr,
slab-ramificat, Frunze inferioare si mijlocii pe-
tiolate, lirat-penat-fidate, neregulat-incis-dinta-
te; proase pe fata inferioar; cele superioare
mai mici, alungit-obovate sau cuneat-lanceola-
te. Flori galben-deschis, grupate ntr-un racem
dens. nflorire, VVIII. Polenizare entomofil.
Fruct, si l i cv l ung de 2,5-5,0 cm, cu
16-20 seminte mici, sferice, negre-vinetii.
Compozitie chimic: semintele contin grsimi
(35-40%), ulei eteric (0,5-1,7%), substante
proteice, sruri minerale etc. Industrie. n Rusia
si alte tri din C.S.I. din seminte se extrage
uleiul, folosit n industria alimentar.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Productie
de miere sczut.
MUTTOARE (Bryonia alba), fam.
Cucurbitaceae. Plant erbacee, peren unise-
xuat-monoic, agttoare, medicinal, hemi-
criptofit-geofit, mezofit spre mezohidrofit,
moderat-termofil, la pH amfitolerant, frec-
vent n toat tara pe garduri, mrcinisuri, vii,
locuri ruderale; se mai numeste bodioic, brei,
ctrtoare, cireasa-cinelui, cucurbet, cat-
cubete, gurare, mprteas, ludaie de
pmnt, morcova-ielelor, morcovei, muttoare
cu poame negre, poam slbatic, suitoare,
tidv de pmnt, tlhrea, turbeaza-cinelui,
turnri, zdrnot. Dacii o numeau blisma, brei
mare, bodoax, bodioc (I. Pachia Tatomi-
rescu, 1997). Genetic, 2n = 20. Fitoceno-
logic, ncadrat n Calystegion sepium, Car.
Arction-Alliarion. Rspndit n centrul si
sud-estul Europei. Descriere. Rdcin pivo-
tant, crnoas, palid-galben, napiform, mi-
ros neplcut, gust iute. Tulpin lung de 2-3
(4) m, scandent, ramificat, aspru-scurt-p-
roas. Frunze palmat-cordat-lobate, cu lobul
mijlociu mai lung dect cei laterali, pe margine
sinuat-dintate, scurt-proase, scabre, scurt-pe-
tiolate. Flori femele si mascule albe-verzui,
dispuse separat, pe aceeasi tulpin, n raceme
subumbeliforme; caliciu campanulat, la florile
femele cu dintii mai scurti dect corola; corol
campanulat-radiar cu 5 diviziuni profunde; flo-
rile mascule cu androceu din 5 stamine, la care
anterele sunt unite n 3 fascicule, 2 formate din
cte 2 antere, iar al treilea din una singur;
gineceu lips; florile femele fr stamine cu
gineceu din ovar globulos, trilocular, cu un stil si
3 stigmate galbene, glabre. nflorire, VII-VIII.
Fruct, bac (7-8 mm), neagr la maturitate.
Compozitie chimic. Rdcina contine alca-
loizi specifici (brionicin, lufanin, trianosper-
min etc.), triterpene tetraciclice (cucurbitoci-
na, elaterina), rsini, substante amare, tanin,
enzime, aminoacizi (citrulina, acid glutamic, eti-
lasparagina etc.), substante minerale. Toxi-
cologie. Toate organele plantei, dar mai ales
fructele si rdcinile sunt toxice. Contin principii
alcaloidice (brionicin), heterozidice (brionina,
brionidina), uleiuri volatile, substante toxice ne-
cunoscute. Doza mortal pentru un om adult
este de 40 fructe (bace). Drogul din rdcini are
actiune paralizant asupra sistemului nervos,
delir si moarte. Intoxicarea se manifest prin
diaree cu snge. Se intervine cu vomitive si
crbune medicinal. Psrile care consum
fructele se intoxic, porcii care consum rd-
cinile plantei se otrvesc. Bioterapie. Rdci-
nile tuberizate ale plantei au utilizri terapeuti-
ce n medicina uman si veterinar traditional.
Intern, principiile active au actiune diuretic si
purgativ, iar extern antiinf lamatoare si antireu-
matic. Recoltare. Rdcina (Bryoniae radix)
se recolteaz toamna sau primvara cu caz-
maua. Se scutur de pmnt. Se spal repede
ntr-un curent de ap. Se pune la zvntat. Se
taie n rondele mici sau se despic longitudinal.
Se usuc n poduri cu tabl, asezate ntr-un
singurstrat. Medicin uman. Uz intern. Pen-
tru purgatie, mai ales n constipatii: a) pulbere
rdcin, se ia cte 1-3 vrfuri de cutit
(0,5-3 g) pe zi; purgativ drastic; b) suc, obtinut
n cadru natural; se taie planta la nivelul p-
mntului; se scobeste rdcina fr a o scoate
din pmnt; n scobitura format se pune za-
hr; dup 12 ore se obtine suc concentrat. Se
iau cu precautie 1-2 lingurite pe zi, ca purgativ;
oximel obtinut din 45 g rdcin ras, 50 g
miere, 75 ml otet (eventual otet de mere). Se
amestec bine. Se fierbe 30 minute la foc do-
mol. Se ia cte o lingurit pe zi pentru purgatie.
Uz extern. 1. Pentru nlturarea durerilor de
muttoare 514 mutulic

cap: rdcina se rade si se aplic pe frunte, sub
bandaj. 2. Pentru combaterea cheliei: alifie,
pregtit din prti egale rdcin ras si untur
proaspt. Se amestec bine. Se aplic local.
3. Pentru tratarea reumatismului: sucul proas-
pt se amestec cu fin sau pine. Se aplic
cataplasme pe locul dureros. Medicin veteri-
nar. Folosit n trecut pentru tratarea hipoga-
laxiei la animale. Nu se mai foloseste. O specie
asemntoare este muttoarea cu poame rosii
(Bryonia dioica). Creste pe aceleasi locuri. Este
plant unisexuat-dioic. Are fructe de culoare
rosie, ceea ce o deosebeste de prima specie.
Principiile toxice si modul de actiune sunt iden-
tice (v. Pl. XXXVII, 3).
MUTULIC (Scopolia carniolica),
fam. Solanaceae. Plant erbacee, peren,
geofit, mezofit-mezohigrofit, mezoterm,
neutru-bazifil, helsciafil, ntlnit pe locuri
umede si umbroase n pduri, tufrisuri, tieturi
de pdure, lstrisuri din regiunea montan;
vegeteaz pe soluri humoase de pdure, re-
vene pn la reavn-jilave si jilav-umede; se
mai numeste mtrgun mic, nimet, scul-
toare mare. Genetic, 2n = 48. Solicit soluri
bogate n humus. Fitocenologic, ncadrat n
Fagion, Arction. Rspndit n Europa. Descrie-
re. Rizom orizontal brun-nchis, cu noduri si
strangulatii din care se desprind rdcini ad-
ventive. Tulpina erect, glabr sau dis-pers-
proas, simpl, furcat-ramificat, nalt
de 60 (80) cm. Frunze alterne, petiolate, alun-
git-obovate sau eliptice. Flori solitare, axilare,
nutante, cu caliciul campanulat albstrui, cu
dinti triunghiulari; corola tubulos campanulat,
gamo-petal, la exterior brun-roscat sau visi-
niu-violet, n interior brun-glbuie sau gal-
ben-verzuie; androceu cu 5 stamine, la baz
pubescent-proase; gineceu bicarpelar cu stil
drept. nflorire, IV-V. Fruct, capsul globu-
loas, mbrcat de caliciu persistent. Seminte
mici (3-4 mm) brun-glbui. Compozitie chimi-
c: rizomii si rdcinile plantei contin un total
acaloidic de 0,05-0,90%, n care predomin
atropin. Mai contine alcaloidul belaradina.
Industrie. Rdcinile sunt folosite pentru obti-
nerea atropinei. Toxicologie. Planta contine
principii toxice reprezentate prin alcaloizii hios-
ciamin, atropin, scopolamin, scopin, tropin.
Intoxicatia produce dilatarea pupilei, uscarea
gtului, senzatie de sete, halucinatii, delir, pier-
derea cunostintei, tetanie si moartea. Se inter-
vine cu splaturi stomacale si crbune activ,
purgatie cu sulfat de sodiu (sare amar). ngrijire
medical de specialitate. Medicin uman. n
Evul Mediu era folosit ca medicament psiho-
trop, n scopuri vrjitoresti. Aceleasi utilizri
ca la mtrgun (Atropa belladona). Sunt
folositi rizomii. Recoltare. Rizomii (Scopoliae
rhizo-ma) se recolteaz toamna sau
primvara. Se taie n rondele subtiri. Se usuc
n poduri acoperite cu tabl, bine aerisite.
Uscare artificial, la 50-60 C.
N

NAIADACEE (Najadaceae), familie
care cuprinde un singur gen cu cca 50 specii
plante anuale, acvatice, monoice sau dioice,
submerse, cu organe vegetative rigide, foarte
fragile. Frunze opuse, liniare, cu margini denti-
culate. Flori solitare, axilare, unisexuate; cele
mascule cu perigon dublu, cu androceul dintr-o
stamin; cele femele fr perigon, cu ovar
unilocular si uniovulat. Flora Romniei contine
3 specii spontane ce apartin genului Najas,
x = 6.
NALB (Lavathera thuringiaca), fam.
Malvaceae. Plant erbacee, peren, hemicri-
ptofit, xerofit spre mezofit, mezoterm, la
pH amfitolerant, ntlnit prin tufisuri, mrci-
nisuri, marginea drumurilor, locuri nierbate,
prloage, plantatii forestiere, margini de pdu-
re, crnguri, rzoare, prin vii, n toate regiunile
trii; se mai numeste ghilie, nalb slbatic,
ruj de deal, ruj floare mare, salvie alb. Ge-
netic, 2n = 40, 40. Fitocenologic, ncadrat n
Onopordetalia, Car. Arction. Rspndit n
sudul Europei, Asia Mic, Orientul Apropiat.
Descriere. Rdcin pivotant. Tulpin erect,
cilindric, proas, nalt pn la 1 m. Frunze
inferioare 5-unghiulare, cele mijlocii 5-lobate,
cu marginea serat-dintat, lung-petiolate, pre-
vzut la baz cu stipele lanceolate, sesile.
Flori palid-rozee, prevzute cu nervuri mai n-
chise, lung-pedunculate, dispuse la subsuoara
frunzelor; caliciul extern din 3 lacinii
subrotunde, psloase, unite la baz si caliciul
intern din 5 sepale laciniate; corola din 5 petale
triunghiulare, obcordate, lungi de 2-4 cm, p-
roase la baz; androceul din stamine cu fila-
mente proase si antere galbene; gineceul cu
ovar 3-plurilocular, stigmat globulos. nflorire,
VIIX. Fruct disciform, comprimat, cu caliciul
persistent, nucule mericarpe brun-negricioase;
seminte negre, reniforme, usor comprimate la-
teral, lungi de 2-3 mm. Compozitie chimic.
Nestudiat n amnuntime. Contine mucilagii,
vitamina C, substante minerale. Semintele
contin ulei gras (11-15,8%). Frunzele contin
mici cantitti de cauciuc. Industrie. Tulpinile
contin fibre cu rezistent mai mare la rupere
dect a celor de cnep. Utilizate la extractia
fibrelor din care se fabric sau se mpletesc
sfori, frnghii si odgoane. Bioterapie. Frunzele
si rdcinile au utilizri terapeutice n medicina
uman traditional. Li se atribuie proprietti
secretolitice, emoliente, expectorante, antiin-
flamatorii. Provoac fluidificarea si eliminarea
secretiilor cilor respiratorii cu diminuarea infla-
matiilor. Folosit, probabil, nc de pe timpul
dacilor, n tratarea unor boli. n mediul rural,
nc din vechime, rdcinile plantei se op-
reau, iar infuzia obtinut se folosea n comba-
terea bolilor cilor respiratorii. Decoctul prtilor
superioare se folosea la splturi vaginale
contra poalei albe (leucoree). Recoltare. Frun-
zele (Lavatheri folium) se recolteaz nainte de
nflorit sau n timpul nfloritului. Rdcinile
nalb 516 nalb creat

(Lavatheri radix) se recolteaz toamna, ctre
sfrsitul vegetatiei. Se scot din pmnt cu caz-
maua. Se scutur de pmnt. Se spal ntr-un
curent de ap. Se taie n fragmente foarte mici.
Ambele produse se usuc la umbr, n strat
subtire, n ncperi bine aerisite, de preferat n
podurile caselor acoperite cu tabl. Se pstrea-
z separat n pungi de hrtie, saci de hrtie sau
textili. Medicin uman. Uz intern. Pentru
tratarea diferitelor afectiuni ale cilor respira-
torii (rceal, grip, guturai, tuse): infuzie, din
1-2 lingurite pulbere frunze sau rdcin, sau
un amestec proportional ntre acestea, peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 10 minute. Se strecoar. Se
ndulceste cu miere. Se bea cldut, 1-2 cni
pe zi. Zootehnie. Specie cu calitti nutritive
superioare. Utilizat la hrnirea vacilor, mai
ales a acelora care sunt mulse. Stimuleaz
cresterea cantittii de lapte. Apicultur. Spe-
cie melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul
de nectar si polen. Cantitatea de miere,
200 kg/ha. Pondere economico-apicol mic.
NALB CREAt (Malva vertici-
llata), fam. Malvaceae. Plant erbacee, anual,
terofit, mezofit, mezoterm, acido-neutrofil,
ntlnit pe locuri gunoite din grdini cu flori,
grdini de legume, pe lng garduri, mai ales n
jumtatea de nord a trii, n regiunea de dealuri
pn spre munte. Uneori cultivat. Fitoceno-
logic, ncadrat n Chenopodietea. Rspndit
n Asia, naturalizat n Europa, unde a fost
introdus, prin Asia Mic, n secolul al XVI-lea,
ca plant ornamental. Descriere. Rdcin
pivotant. Tulpin simpl sau ramificat, erec-
t, dispers-proas, uneori aproape glabr,
glanduloas, nalt pn la 2 m. Frunze ondu-
lat-ncretite, mari, cu 5-7 (9) lobi scurti, m-
runt-dintati pe margine, pe fata inferioar cu
peri simpli, lung-petiolate, la baz cu stipele
ovate. Flori palid-purpurii, roz sau aproape
albe, cu petiol foarte scurt, dispuse n glome-
rule axilare; caliciul extern din 3 lacinii liniare,
proase, libere, unite la baz cu 5 sepale ale
caliciului intern, proase anterior; corol din
5 petale lat-obovate, usor emarginate la vrf;
androceul din numeroase stamine unite ntr-un
tub n jurul stilelor; gineceu cu ovar plurilocular.
nflorire, VIIX. Fruct disciform, glabru, cu
10-11 nucule mericarpe. Seminte brune. Com-
pozitie chimic. Nestudiat. Contine probabil
aceleasi substante ca nalba mic (Malva
neglecta). Frunzele ei mari sunt foarte bogate
n mucilagii (peste 30%). Semintele contin
10,4% ulei. Alimentatie. ntrebuintat n China
ca plant alimentar. n Romnia, n unele
zone, tulpinile si frunzele tinere sunt folosite
pentru sup, ciorb, piure, mncruri cu carne
de miel. Bioterapie. Frunzele au utilizri n
medicina uman traditional, frunzele si rd-
cina au utilizri n medicina veterinar traditio-
nal. Li se atribuie propriettii emoliente, antiin-
flamatorii, protectoare si cicatrizante. Folosit
din vechime de medicina popular la tratarea
arsurilor, rnilor, furunculelor, iritatiilor pielii,
umflturilor si la splturile vaginale pentru
leucoree. Recoltare. Frunzele (Malvae crispae
folium) se recolteaz si se folosesc imediat.
Pentru anotimpul rece, se recolteaz mai
nainte de nflorit sau n timpul nfloritului. Se
usuc n poduri acoperite cu tabl, n strat
subtire. Florile (Malvae crispae flos) se recol-
teaz pe timp frumos, dup ora 10. Se usuc n
strat subtire, n camere aerisite sau n poduri
acoperite cu tabl. Uscarea artificial, la
40-50 C. Rdcinile (Malvae crispae radix) se
recolteaz toamna ctre sfrsitul perioadei de
vegetatie. Se scot din pmnt cu cazmaua. Se
spal ntr-un curent de ap. Se taie n rondele
foarte mici. Se usuc n poduri acoperite cu
tabl. Uscarea artificial, la 40-50 C. Medici-
n uman. Uz intern. Empiric, pentru tratarea
leucoreei (poal alb): decoct, din 1 lingurit
frunze uscate si mruntite la 200 ml vin alb
vechi. Se fierbe 5 minute la foc domol. Se
strecoar. Se bea cte un phrel, de 3 ori pe
zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea furunculelor:
cataplasme cu frunze. Frunzele se introduc n
ap clocotit pentru cteva secunde pentru a
se nmuia. Se aplic pe furuncul dup ce n
prealabil a fost splat cu extractul unei infuzii
obtinut tot din aceast plant. Se panseaz.
2. Pentru tratarea furunculelor, iritatiilor pielii,
inflamatiilor, arsurilor, rnilor: infuzie, din 2-
3 lingurite frunze si flori uscate, bine mruntite,
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se spal locul afectat, folosind un
tampon de vat. Medicin veterinar. Uz
extern. Pentru tratarea furunculozei si ecze-
melor: a) infuzie, din 10 g rdcin uscat si
mruntit, frunze uscate si mruntite sau flori
uscate si mruntite, peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperit 30 mi-
nute. Se strecoar si se foloseste; b) decoct,
nalb creat 517 nal b de cul tur

din 10 g rdcin uscat si mruntit sau frun-
ze la 100 ml ap. Se fierbe 5 minute la foc
domol. Se acoper si se las la rcit. Se stre-
coar; cu infuzia sau decoctul obtinute se spal
de mai multe ori pe zi locul afectat; c) cataplas-
me cu frunze; frunzele se introduc n ap cloco-
tit cteva secunde pentru a se nmuia. Se
scot, se las s se rceasc si se aplic pe
furuncul sau eczem dup ce n prealabil
acestea au fost splate cu infuzie sau decoct.
Cosmetic. 1. Pentru tratarea iritatiilor pielii de
pe fat si mini, cuperozei: infuzie, din 2 linguri
flori si frunze uscate mruntite, peste care se
toarn o can (250 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
spal locul cu un tampon de vat, dup care se
aplic o compres pentru 20 minute, fo-
losindu-se un tifon steril. Se ridic tifonul, se n-
moaie din nou n infuzie si se aplic pe acelasi
loc nc 15-20 minute. 2. Pentru tratarea iri-
tatiilor ochilor: infuzie, din 1 lingur pulbere de
frunze si flori ale plantei, peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 15-20 minute dup care se strecoar.
Se fac splaturi usoare cu un tampon de vat.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Productia
de miere, 30-50 kg/ha. Fr pondere economi-
co-apicol. Agricultur. Cultivat n Orientul
Apropiat ca plant textil pentru confectionarea
plaselor necesare pescuitului. Zootehnie. Nu-
tret de calitate superioar, bogat n albumine
digerabile. Mai nutritive dect leguminoasele.
Vacile hrnite cu aceast plant dau lapte mai
mult si mai gras. Ornamental. Cultivat n Asia
Mic ca plant ornamental.
NALB DE CULTUR (Malva
glabra), fam. Malvaceae. Plant erbacee,
bienal, n conditiile de cultur din tara noastr
este anual, medicinal, melifer, rustic; ea
este originar din nordul Africii, de unde a fost
adus n Europa si cultivat ca plant medici-
nal; denumirea stiintific este o sinonimie
pentru subspecia mauritanica ce apartine
nalbei de pdure (Malva sylvestris). Genetic,
2n = 42 (76). Cultivat n judetele Suceava,
Botosani, Bihor, Buzu, Prahova, Giurgiu,
Ialomita, Teleorman si Sectorul Agricol Ilfov.
Cerinte moderate fat de temperatur. Nu su-
port primverile reci, ngheturile trzii, ceata,
vnturile puternice. Cerinte limitate fat de umi-
ditate. Umiditatea crescut din timpul verii
provoac atacuri masive de rugin. Iubitoare
de lumin direct (heliofil). Pretentioas fat
de sol. Vegeteaz bine pe sol profund, usor sau
mijlociu, fertil, cu predilectie pe cernoziomuri
(F. Cr c i u n , O. Bojor,M. Alexan, 1976).
Descriere. Rdcin pivotant, crnoas, albi-
cioas, putin ramificat. Tulpin cilindric,
glabr sau proas, nalt de 25-100 cm, ra-
mificat. Frunze palmat-lobate, cu 5 lobi dintati
pe margine, mai rar cu 3 sau 7 lobi, cu nervuri
proeminente pe fata inferioar, lung-petiolate si
abundent-proase. Flori rosii-violacee, solitare,
mari (4-5 cm diametru), dispuse la subsuoara
frunzelor; caliciu dublu; corol actinomorf,
dialipetal, cu petale emarginate si lungi de
2-3 cm; androceu cu numeroase stamine con-
crescute ntr-un tub; gineceu cu stigmate concres-
cute ntr-o coloan. nflorire, VI-X. Fructe, cap-
sule n form de disc, care se deschid n
9-11 segmente zbrcite. Compozitie chimic.
Frunzele contin mucilagii (2,6-15%), un princi-
piu cu actiune ocitocic, materii tanante, vitami-
ne A, B
1
, B
2
, C si sruri minerale. Florile contin
mucilagii, antocianozizi care au ca gianin mal-
vidolul. Mucilagiile din frunze si flori prin hidroli-
z dau acid d-galacturonic, d-galactoz, gluco-
za, l-arabinoz, l-ramnoz, xiloz. Bioterapie.
Rdcina, frunzele si florile plantei au utilizri
terapeutice n medicina uman si veterinar,
cult si traditional. Proprietti emoliente, cal-
mante, expectorante, behice, anticatarale,
antiinflamatorii, protectoare si cicatrizante.
Principiile active pe care la contine planta si, n
special, mucilagiile relaxeaz tesuturile, dimi-
nueaz starea inflamatorie pn la disparitie,
favorizeaz expectoratia, diminueaz accesele
de tuse, favorizeaz procesul de vindecare si
epitelizare a rnilor. Recoltare. Florile (Malvae
glabrae flos) se recolteaz cu caliciu, fr
codit, pe timp frumos si uscat, la intervale de
1-2 zile, pe msur ce se deschid bobocii, din
iunie-iulie pn n septembrie. Frunzele
(Malvae glabrae folium) se recolteaz cnd au
diametrul de 10-12 cm, nainte de nflorire si n
timpul nfloritului. Ambele produse se recol-
teaz pe timp frumos, dup ce s-a ridicat rou.
Se transport fr a se ndesa. Se usuc la
umbr, n strat subtire (un singur rnd de flori
sau frunze), n podurile caselor, soproane, ca-
mere bine aerisite. Dup uscare se controleaz
si se ndeprteaz prtile necorespunztoare.
Uscare artificial, la 35-40 C. Randamentul
de uscare este de 4-5:1 la flori si 5:1 frunze.
nal b de cul t ur 518 nal b de grdi n

Productii medii de 2800-5000 kg/ha flori proas-
pete, respectiv 700-1000 kg/ha flori uscate, si
3500-4000 kg/ha frunze proaspete din care
rmn 700-900 kg/ha frunze uscate. La des-
fiintarea culturii se pot recolta si rdcinile
(Malvae glabrae radix). Se usuc la umbr n
strat subtire. Medicin uman. Uz i nt ern.
1. Pentru tratarea tusei de diverse etiologii,
bronsitei, laringitei, traheitei, inflamatiilor
rinichilor si cilor urinare (nefrite, pielite, ure-
trite, cistite): a) infuzie, din 1 lingurit flori si
frunze mruntite peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe
zi; b) macerat la rece, din 1 lingurit rdcin
mruntit sau pulbere rdcin la o can
(200 ml) cu ap. Se las 30 minute. Se adaug
apoi un vrf de cutit cu bicarbonat de sodiu. Se
strecoar. Se bea treptat n cursul unei zile. Uz
extern. 1. Pentru tratarea abceselor dentare,
amigdalitelor: infuzie, din 2 lingurite flori si frun-
ze uscate mruntite, peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 15 minute. Se strecoar. Se face gargar
de mai multe ori pe zi. Dup fiecare gargar se
clteste bine gura cu infuzia obtinut. 2. Pentru
tratarea hemoroizilor: infuzie, din 2 lingurite
frunze uscate mruntite, peste care se toarn o
can (250 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 20 minute. Se strecoar. Cu infuzia cl-
dut se fac 1-2 clisme pe zi, dimineata si
seara. 3. Pentru tratarea furunculozei: cata-
plasme, din frunze oprite cu ap clocotit,
aplicate pe zona infectat. Rol calmant si matu-
ratic. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea bronsitelor cronice, gastroenteritelor,
colitelor, n inflamarea mucoaselor (bucale,
rectale, vaginale, vezicale, uretrale etc.): a) in-
fuzie, din 10 g rdcin uscat si mruntit sau
10 g frunze si flori uscate si mruntite peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 30 minute. Se strecoar. Se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt);
b) decoct, din 10 g rdcin uscat si mruntit
sau 10 g frunze si flori uscate si mruntite la
100 ml ap. Se fierbe 5 minute la foc domol. Se
acoper si se las la rcit. Se strecoar si se
administreaz prin breuvaj bucal; c) macerat,
din 10 g frunze si flori peste care se toarn
100 ml ap rece. Se las 2 ore. Se strecoar.
Se administreaz prin breuvaj bucal. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
30-60-100 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 10-20-30 g; animale mici (cini, pisi-
ci), 2-5-10 g. Atentie! Nerespectarea dozelor
provoac tulburri circulatorii datorit influentrii
cordului, diverse tulburri digestive si ner-
voase. Se intervine cu splaturi de evacuare,
tratament simptomatic. Cosmetic. Pentru tra-
tarea cuperozei (retele de vinisoare rosii si
vinetii pe nas si pometii obrajilor): infuzie, din
2 linguri flori si frunze uscate mruntite, peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se aplic comprese timp de 30-40 minute. Se
poate pune prima compres pentru 15-20 mi-
nute, se ridic pnza sau tifonul, se nmoaie din
nou n infuzie si se aplic din nou pentru nc
15-20 minute. Apicultur. Specie melifer.
Florile furnizeaz albinelor culesul de nectar si
polen. Productia de miere, 30-50 kg/ha. Fr
pondere economico-apicol.
NALB DE GRDIN (Althaea
rosea, var. nigra), fam. Malvaceae. Plant er-
bacee, peren, exclusiv de cultur, originar
din Asia Mic unde creste spontan. Adus n
Europa de ctre cruciati; se mai numeste ca-
buliste, nalb de ai mare, nalb nalt, nalb
nvoalat, nalb mare, nalb neagr, nalb ro-
sie, roj, ruj, rujalin, ruji de bot, ruji pe tuleu,
trandafir cu pari, trandafir negru, tufnic. Ge-
netic, 2n = 26, 42,56. Cerinte moderate fat de
umiditate. Pretentioas fat de sol. Vegeteaz
bine pe cernoziomuri sau pe solurile aluviale
bogate n humus, adnci, afnate, revene, bine
drenate. Rezistent la temperaturi sczute sau
ridicate. Iubitoare de lumin direct, suport
semiumbra. Statiuni adpostite, ntlnit n
zona de cmpie si de dealuri joase, cultivat ca
plant ornamental n grdini. Pe alocuri slb-
ticit la Timisoara, Sibiu, Iasi, Brnova. Pentru
cultur, zonat n judetele Brila, Buzu,
Botosani. Descriere. Rdcin crnoas, fusi-
form, ramificat. Tulpin erect, cilindric, ro-
bust, simpl sau putin ramificat, dis-pers-
scabru-proas, nalt de 1-3 m. Frunze lung-
petiolate, palmat-lobate, cu 5-7 lobi, cu
marginea crenat, prevzute cu peri asprii.
Flori purpurii-negricioase, rosii-purpurii, albe-roz
pn la rosii, solitare, mari (diametrul 6-10 cm),
grupate n spice terminale lungi (spicastre);
caliciu dublu, cel extern mai scurt dect cel
intern. Corol cu 5 petale ltite, la baz vilos-
barbate; androceu cu numeroase stamine
concrescute terminate cu antere glbui ce
nalb de grdin 519 nal b de pdure

nconjoar stilele gineceului. nflorire, VI-X.
Fruct, capsul disciform, turtit la mijloc,
caliciu persistent. Compozitie chimic. Florile
contin mucilagii, fitosterine, pigmenti antociani,
substante albuminoide, sruri minerale. Indus-
trie. Din flori se extrage o substant colorant,
rosie (altein), lipsit de nocivitate, folosit n
industria alimentar la colorarea siropurilor, li-
chiorurilor, vinurilor, bomboanelor si otetului
aromatic. Bioterapie. Folosit de medicina
popular din timpuri ndeprtate. Frunzele se
aplicau pe bube pentru a se vindeca si pe uime
(adenit). Astzi, frunzele si florile plantei au
utilizri n medicina uman cult si traditional.
Principiile active au actiune emolient, antiin-
flamatorie, expectorant. Florile se folosesc n
bronsite, afectiuni ale aparatului respirator, in-
flamatii buco-faringiene. Florile intr n compo-
zitia ceaiului pectoral preparat de PLAFAR.
Frunzele au actiune emolient si antiinflama-
torie. Recoltare. Florile fr caliciu (Malvae
arboreae flos sine calicibus) si florile cu caliciu
(Malvae arboreae flos cum calicibus) se recol-
teaz zilnic, numai pe vreme frumoas, dup
ce s-a ridicat rou. Recoltarea const n rupe-
rea corolei fr caliciu; aceasta se desprinde
cel mai bine cnd florile au nceput s se des-
chid. Recoltarea florilor cu caliciu const n
ruperea ei de pe peduncul. Recoltarea florilor
cu sau fr caliciu se realizeaz n functie de
solicitri. Florile se asez n cosuri fr
presare. Se transport n scurt timp la locul de
uscare. Uscarea natural se face mai nti la
soare (5-6 ore), apoi se continu n ncperi
special amenajate. Se prefer poduri acoperite
cu tabl. Uscarea artificial, la 40-50 C. Ran-
damentul de uscare: pentru florile fr caliciu
este de 5:1, iar pentru cele cu caliciu 6:1. Dup
uscare se ambaleaz n saci de hrtie. Se
pstreaz n camere uscate, aerisite si ntu-
necoase. Productie: 700-800 kg/ha flori uscate
fr caliciu si 1000-1200 kg/ha flori uscate cu
caliciu. Medicin uman. Uz intern. Pentru
tratarea afectiunilor aparatului respirator (bron-
site, traheite, astm): a) infuzie, din 1 lingurit
flori cu sau fr caliciu, mruntite, peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
beau 2 cni pe zi; b) decoct, din 1 lingurit flori
cu sau fr caliciu, mruntite, la 200 ml ap. Se
fierbe 5 minute la foc domol. Se strecoar. Se
beau 2 cni pe zi. Uz extern. Pentru tratarea
inflamatiilor buco-faringiene: infuziesau decoct
pregtite ca mai sus. Se fac 3 gargare pe zi, din
care ultima nainte de culcare. Apicultur.
Specie melifer. Florile furnizeaz albinelor cu-
lesul de nectar si polen. Productia de miere,
30-50 kg/ha. Fr pondere economico-apico-
l. Ornamental. Cultivat n grdini, ca plant
decorativ. Vopsitorie. Florile sunt utilizate
pentru vopsirea fibrelor naturale n galben.
NALB DE PDURE (Malva
sylvestris), fam. Malvaceae. Plant erbacee,
bienal sau peren, terofit, hemicriptofit, me-
zofit, mezoterm, eutrof, nitrofil, la pH amfi-
tolerant, ntlnit frecvent prin locuri ruderale,
drmturi, pe lng drumuri, garduri, n culturi
de cartofi, sfecl, locuri pscute, rar prin tieturi
de pdure si fnete; se mai numeste bnutei,
casul-popii, colcei, creat, floricele negri,
mlaga, nalba-calului cea mrunt, nalb alb,
nalb de cmp, nalb mic, nalb slbatic,
vrsat. Genetic, 2n = 42. Dacii o numeau trta
(turt). n spatiul daco-getic, ea a fost cultivat
si folosit n scopuri medicinale, dar si ca plant
alimentar. La fel a fost folosit de greci, romani
si egipteni. Comun n toat tara. Fitocenologic,
Car. Onopordetalia, Sisymbrietalia. Rspndi-
t n Europa, Asia, Africa de Sud, America,
Australia. Descriere. Rdcin pivotant, cr-
noas, putin ramificat. Tulpin erect sau
ascendent, proas, ramificat, nalt de
25-120 cm. Frunze lung-petiolate, cu limb ro-
tund pn la reniform, pros, cu 3-7 lobi (des
cu 5 lobi) semicirculari sau triunghiulari, pe
margine neregulati-serati; stipele triunghiulare,
mici. Flori rosii-violacee, cu vinisoare mai n-
chise la culoare, lung-pedunculate (1-3 cm),
dispuse cte 2-6 (14) la subsuoara frunzelor;
caliciu dublu, cu 3 sepale externe, proase,
alungit-lanceolate si 5 sepale concrescute pe
2/3 din lungimea lor; corol dialipetal, actino-
morf, cu 5 petale, la baz cuneate si proase,
iar la vrf obcordate; androceu pros cu nume-
roase stamine concrescute ntr-un tub; gineceu
cu numeroase stile concrescute n partea infe-
rioar si stigmatefiliforme. nflorire, V-X. Fruct,
capsul disciform. Alimentatie. Tulpinile tine-
re si frunzele au gust plcut, dulceag. n unele
zone din ele se prepar supe, ciorbe, piureuri,
mncruri cu carne de miel; se pregtesc la fel
ca spanacul. Adeseori sunt consumate crude
de copii. Cunoscut ca plant alimentar nc
din Anchititate de ctre egipteni, greci si roma-
ni. n Evul Mediu era mult pretuit ca legum.
nal b de pdure 520 nal b mare

Compozitie chimic. Frunzele contin mucilagiu
(cca 1%), zaharuri, vitamina C, sruri minerale.
Mucilagiul este de natur ozuronic. Hidroli-
zeaz trecnd n acid galacturonic, ramnoz,
arabinoz si galactoz. Florile contin mucilagiu
si un antocian numit malvin, care, prin hidro-
liz, pune n libertate agliconul malvidina, eterul
dimetilic al delfinidolului, identic cu siringidina.
Bioterapie. Frunzele si florile au utilizri tera-
peutice n medicina uman si veterinar, cult
si traditional. Medicina uman si veterinar
traditional folosesc n terapeutic si rdci-
nile. Principiile active au actiune secretolitic
pulmonar, emolient, expectorant, antiinfla-
matorie. Folosite n inflamatiile cilor respirato-
rii, n infectiile renale, tulburri gastrointesti-
nale, rni, boli de piele etc. Frunzele (Malvae
sylvestris folium) se recolteaz nainte de
nflorire, fr petiol, prin ciupire. Florile (Malvae
sylvestris flos) se recolteaz n timpul nfloririi,
pe timp frumos, la intervale de 1-2 zile, pe
msur ce se deschid bobocii. Ambele produse
se usuc la umbr, n strat subtire, pe un singur
rnd flori sau frunze, pe rogojini sau hrtie n
podul caselor, soproane etc. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea afectiunilor bron-
hopulmonare, colitelor, hemoroizilor, n atonii
intestinale, afectiuni ale cilor urinare: infuzie,
din 1 lingurit flori peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
10-15 minute. Se strecoar. Se ndulceste cu
miere. Se beau 1-2 cni pe zi. Bun laxativ
pentru copii si btrni. 2. Pentru tratarea ast-
mului, tusei, hemoragiilor: infuzie, din 1 lingur
flori si frunze uscate si mruntite peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se bea f rac-
tionat cte 1 lingurit. 3. Pentru tratarea afecti-
unilor bronhopulmonare, tusei de diverse etio-
logii: infuzie, din 1 lingurit de amestec n prti
egale de flori de nalb si flori de soc, peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
ndulceste cu miere sau zahr dup gust. Se
beau 1-2 cni pe zi. Actiune emolient, expec-
torant, usor laxativ. 4. Empiric, pentru trata-
rea durerilor de rinichi: decoct, fcut din frunze
se amestec cu lapte dulce muls proaspt si se
bea. 5. Pentru tratarea ascitei (practica tera-
peutic traditional) se fierb mpreun frunze
de nalb de pdure, urzici criesti si ptrunjel
de cmp. Din decoctul obtinut se bea cte o
ceasc dimineata, la amiaz si seara. Pentru
rceal la plmni se bea ceai de nalb de
pdure cu flori de soc. Uz extern. 1. Pentru
tratarea rnilor: a) pulbere de frunze mpreun
cu pulbere frunze de nalb, de salcie se presa-
r pe zona afectat; b) comprese, cu amestec
pulbere frunze de nalb si salcie umectate.
2. Pentru tratarea bolilor de piele si de ochi:
infuzie, din 1/2 lingurit flori peste care se toar
n o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se fac
splaturi locale sau se aplic comprese.
3. Pentru tratarea umflturilor picioarelor: plan
ta ntreag (rdcin, tulpin, frunze, flori) se
fierbe si se fac cataplasme locale. Plantele se
leag pe locul afectat cu un bandaj nmuiat n
decoctul obtinut prin fierbere. Medicin vete
rinar. Uz intern. Pentru tratarea bronsitelor
cronice, n gastroenterite, colite, inflamarea
mucoaselor (bucale, rectale, vaginale, vezica-
le, uretrale): infuzie, decoct sau macerat la
rece, din 10 g rdcin sau frunze si flori us
cate, mruntite, la 100 ml de ap. Se pre
gteste si se administreaz n aceleasi doze ca
la -> NALBA MARE. Uz extern. Pentru tratarea
furunculozei si eczemelor, acelasi procedeu de
tratament ca la -> NALBA MARE. Apicultur.
Specie melifer. Florile furnizeaz albinelor
culesul de nectar si polen. Productia de miere,
30-50 kg/ha. Fr pondere economico-apicol
(v. Pl. XXXVII, 4).
NALB MARE (Althaea officinalis),
fam. Malvaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, mezofit-mezohigrofit, mode-
rat-termofil, slab-acid-neutrofil, heliofil, co-
mun la cmpie pn n regiunea montan
inferioar, ntlnit prin fnete umede, pe lng
tufrisuri din lunci si zvoaie, pe lng
trestiisu-ri, ierburi nmlstinite, pe lng ape
curgtoare sau blti, uneori ruderal; se mai
numeste nalb alb, nalb bun, nalb de
cmp, nalb de lunc, nalb de pdure, ruj,
turt-mare. Genetic, 2n= 42. Cunoscut din
Antichitate de ctre greci, romani si daci.
Amintit n scrierile lui Dioscoride, Teofrast,
Galen si Pliniu cel Btrn. Dacii i spuneau
trtrama, de unde mai trziu a derivat numele
de turt-mare care se pstreaz si astzi n
unele locuri din tar. Preponderent vegeteaz
n zona de cmpie. Putin exigent fat de
cldur. Cerinte ridicate fat de umiditatea din
sol. Suport apa freatic la mic adncime
(1,5-2 m). Vegeteaz bine pe soluri luto-
nisipoase, nisipo-lutoase sau chiar
nal b mare 521 nal b mare

nisipoase, bogate n humus si bine nsorite.
Adaptabil la pH-ul solului. Fitocenologic, Car.
Iuncetalia maritimi, Bidention. Cultivat ca
plant bienal sau trienal pe un teren unde a
vegetat ovzul sau leguminoasele. Este o plan-
t rapace, srcind solul n elemente nutritive.
Poate reveni pe acelasi teren dup 7 ani. Ori-
ginar din regiunea de est a Mrii Mediterane.
Cultivat de mult vreme n Germania, Franta,
Italia, Letonia, Estonia, Lituania, Federatia
Rus si alte tri din C.S.I. Cele mai favorabile
zone de cultur n Romnia sunt luncile rurilor
din judetele Tulcea, Ialomita, Dolj, Timis. Sc-
pat din cultur a devenit spontan. Rspn-
dit n Europa, Asia, Africa de Nord; adventiv
n America de Nord. Descriere. Rdcin cr-
noas, cilindric, lung de 20-30 cm, cu ramifi-
catii putine, alb-glbuie n interior, cenu-sie-
deschis la exterior. Tulpin erect, cilindric,
lignificat la baz, putin ramificat sau simpl,
dens-pslos-proas nalt de 0,50-150
(200) cm. Frunze usor lobate, cele inferioare cu
5 lobi, cele superioare cu 3 lobi, cordiforme, pe
margini neregulat-serat-dintate, catifelat-p-
roase, nervuri proeminente pe dos, scurt-pe-
tiolate. Flori albe-roz, tipul 5, dispuse n raceme
axilare; caliciul cu sepale concrescute la baz,
pslos-proase, dublu; corol actinomorf, cu
petale triunghiulare de 1-2 cm, papiloase pe
fat; androceu cu filamente staminale pu-fos-
proase, violacee, antere rosii-purpurii; gi-
neceul cu pistilul nconjurat de stamine. nflo-
rire, VIIIX. Fruct, capsul turtit, psloas.
Seminte netede, reniforme, turtite lateral.
Compozitie chimic. Rdcinile contin amidon
(20-37%), mucilagii (10-35%), glucide simple
libere (glucoza 10,2%, zahr invertit 0,78%,
glucozamin), ulei gras (1,7%), format din acizii
palmitic, oleic, butiric; asparagin (2%), taninu-
ri, flavonoide, mici cantitti de lipide si proteine,
sruri minerale. Prin hidroliz mucilagiile trec n
galactoz, ramnoz, glucoza, arabinoz, acid
galacturonic, xiloz. Frunzele contin mucilagii
(9-15,65%), glucide simple libere (zaharoz,
glucoza), ulei eteric (0,022%), plasto-chinone,
sruri minerale cu K, Ca, Mg, Na, Fe, Mn, Zn,
B, Cu, Mo. Florile contin mucilagii (6%), ulei
eteric. Prin hidroliz, mucilagiile trec n galac-
toz (41%) ramnoz (26%), glucoza (12,8%),
acid galacturonic (22%), arabinoz (19,8%),
urme de xiloz. Bioterapie. Rdcina, frunzele
si florile plantei au utilizri terapeutice n me-
dicina uman si veterinar, cult si traditional.
Principiile active sunt reprezentate de mucilagii
si produsii de hidroliz. Planta nu contine pro-
dusi toxici. Frunzele contin ca principiu activ un
mucilagiu de natur pectic. Pentru actiunea
emolient, frunzele intr n compozitia unor
preparate PLAFAR (ceaiul pectoral, ceaiul
pentru gargar si a ceaiului expectorant pentru
fumtori pentru a le degaja cile respiratorii).
Rdcinile decorticate contin ca principiu un
mucilagiu, substante glucidice, ntre care o
cantitate mare de amidon. Actiunea farmaco-di-
namic major o are mucilagiul. Este utilizat ca
emolient sub form de macerat la rece.
Rdcina intr n compozitia ceaiurilor pec-
torale. Sub form de gargarisme este utilizat
ca antiinflamatoare n tratamentul inflamatiilor
de la nivelul cavittii bucale, iar intern ca pro-
tector n forme catarale intestinale. n tehnica
farmaceutic se utilizeaz ca excipient pilular.
n ansamblu, prezenta mucilagiilor (frunze, flori,
rdcin) confer produsului actiuni emolient,
calmant si antidiareic. Se folosesc n
tratamentul inflamatiilor cilor respiratorii (tuse,
bronsit, laringit), n tulburri gastrointestinale
(diaree), afectiuni ale rinichilor si cilor urinare
etc. Frunzele intr n compozitia ceaiurilor PLA-
FAR pectoral nr. 2 si pentru gargar. Frunzele
si rdcinile intr n Species pectorales (FR
IX). Recoltare. Frunzele (Althaceae folium) se
recolteaz fr petiol nainte de nflorire si
numai acelea care au ajuns la maturitate. Se
ndeprteaz cele atacate de insecte si rugin.
Se usuc la umbr, n strat subtire, n ncperi
bine aerisite. Uscarea artificial, la 40-50 C.
Florile (Althaeae flos) se recolteaz mpreun
cu caliciul la nceputul nfloririi. Se usuc la fel
ca frunzele. Rdcinile (Althaeae radix) se re-
colteaz n octombrie-noiembrie, dup ce se
usuc partea aerian, si primvara n martie si
prima jumtate a lunii aprilie. n aceste perioa-
de continutul n substante active este maxim.
Se scot din pmnt cu cazmaua. Se curt
pmntul de pe ele cu peria. Nu se spal. Se
nltur prtile lemnificate, seci si atacate de
insecte. Se curt scoarta (se cojeste) cu cu-
titul pn la primul strat alb. Se sectioneaz n
fragmente de 20 cm n rondele sau cuburi de
1-2 cm. Se usuc la soare sau n ncperi bine
aerisite n strat subtire. Uscarea artificial, la
max. 40 C. Productie: 800-1200 kg/ha frunze
uscate; 200-300 kg/ha fl ori uscate;
1500-2000 kg/ha rdcini uscate, decojite (Al-
thaeae radix mundatae). Medicin uman. Uz
nal b mare 522 nal b mare

intern. 1. Pentru tratarea tusei de diverse eti-
ologii, bronsitei, laringitei, traheitei, inflamatiilor
rinichilor si cilor urinare (nefrite, pielite,
uretrite): a) infuzie, din 1 lingurit flori si frunze
mruntite peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 15 minute.
Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi; b) ma-
cerat la rece, din 1 lingurit rdcin mruntit
sau pulbere rdcin la o can (200 ml) cu ap.
Se las 30 minute. Se adaug un vrf de cutit
cu bicarbonat de sodiu. Se strecoar. Se bea
treptat n cursul unei zile. 2. Pentru tratarea
abceselor dentare, n faringite, tuse, afectiuni
ale rinichilor si cilor urinare: decoct, din 1 lin-
gurit pulbere rdcin la o can (200 ml) cu
ap. Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se bea
cldut. 3. Pentru tratarea afectiunilor digestive si
ale aparatului respirator: macerat la rece, din 1
lingurit pulbere rdcin la o can (250 ml) cu
ap. Se las 30 minute. Se strecoar. Se
beau 1-2 cni pe zi. 4. Pentru tratarea cata-
rurilor intestinale, tusei, bronsitelor, laringitelor,
n inflamatii rinichilor: a) infuzie, din 10 g rd-
cin mruntit peste care se toarn 150 ml ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se ndulceste. La adulti se adminis-
treaz cte 1 lingur la 1-2 ore, iar la copii cte
1 lingurit la 2 ore; b) sirop, pregtit din 15 g
rdcin mruntit peste care se toarn 15 ml
alcool de 50 si 300 ml ap. Se las la macerat
o or. Se strecoar. Se fierbe cu 300 g zahr
pn la dizolvare. Se administreaz cte
1-2 lingurite la 2-3 ore; c) tinctur, din 20 g
rdcin mruntit peste care se toarn 500 ml
alcool (tuic) 25. Se las la macerat 5 zile. Se
strecoar. Se administreaz la adulti cte 1 lin-
gur la 2 ore. 5. Empiric, pentru tratarea diareei
la copii: decoct din rdcin, cte 3-4 cescute
pe zi. 6. Empiric, pentru tratarea polutiilor (eja-
culri) nocturne la tineri: decoct, din frunze de
nalb mare si coada-calului mare (Equisetum
telmateja), prti egale, cte un pahar nainte de
culcare. Uz extern. 1. Pentru tratarea amigda-
litei, abceselor dentare: infuzie, din 2 lingurite
frunze si rdcini uscate si mruntite (eventual
pulbere), peste care se toarn o can (250 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 15-20 mi-
nute. Se strecoar. Se face gargar de mai
multe ori pe zi. Efectul creste dac se adaug si
musetel. Dup fiecare gargar se clteste bine
gura cu infuzia obtinut. 2. Pentru tratarea leu-
coreei (candida, infectii strepto-stafilococice):
macerat la rece, din 4 linguri pulbere rdcini
decorticate la o can (250 ml) cu ap fiart si
rcit. Se las 30-60 minute. Se strecoar. Se
fac splaturi vaginale pe zi, seara si dimineata.
3. Pentru tratarea furunculozei: a) cataplasme,
din frunze oprite cu ap clocotit si aplicate pe
zona infectat; rol calmant si maturativ; b) de-
coct, din 2 linguri pulbere frunze la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se acope-
r si se las la rcit 15 minute. Se strecoar. Se
spal locul afectat. 4. Pentru tratarea hemoroizi-
lor si amigdalitei: decoct, din 60 g pulbere rd-
cin la 1 l de ap. Se fierbe 10-15 minute la foc
moale. Se acoper si se las la rcit. Se stre-
coar. Se fac splaturi pentru hemoroizi si se
aplic comprese pe gt n amigdalite. 5. Pentru
tratarea durerilor de urechi: abureal cu decoc-
tul rdcinii, urmat de aplicarea unei cataplas-
me - pansament steril mbibat n decoct cald.
Medicin veterinar. Uz intern. Pentru trata-
rea bronsitelor cronice, n gastroenterite, colite,
inflamarea mucoaselor (bucale, rectale, vagi-
nale, vezicale, uretrale, oculare): a) infuzie, din
10 g rdcin uscat si mruntit peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
20-30 minute. Se strecoar. Se rceste si se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt); b) infuzie, din 10 g frunze sau flori uscate
si mrunti te peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 20-30 minute. Se
strecoar si se rceste. Se administreaz prin
breuvaj bucal; c) decoct, din 10 g rdcin
uscat si mruntit sau frunze si flori uscate si
mruntite la 100 ml ap. Se fierbe 10 minute la
foc domol. Se strecoar. Se rceste. Se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal; d) macerat la
rece, din 100 g rdcin uscat si mruntit la
1 l de ap sau 100 g frunze si flori uscate si m-
runtite la 1 l de ap. Se las acoperit 60 mi-
nute. Se strecoar si se administreaz prin
breuvaj bucal. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, taurine), 30-60-100 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 10-20-30 g;
animale mici (pisici, cini), 2-5-10 g. Uz ex-
tern. Pentru tratarea furunculozei, eczemelor:
infuzie, decoct sau macerat la rece pregtite ca
mai sus. Se spal local, folosind un pansament
steril sau un tampon de vat, dup care se
aplic cataplasme cu frunze proaspete.
Frunzele se tin cteva secunde n ap clocotit
pentru a se nmuia si apoi se asez pe locul
afectat. Atentie! Supradozarea n tratamentul
intern provoac tulburri circulatorii, diverse
tulburri digestive si nervoase. Se intervine cu
nal b mrunt 523 nal b mi c

splaturi de evacuare si tratament simpto-
matic. Cosmetic. 1. Pentru ngrijirea tenurilor
uscate, ridate: decoct, din 3 linguri pulbere r-
dcin sau rdcini bine mruntite, la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe la foc moale cca
10 minute. Se las la rcit 15-20 minute. Se
strecoar. Se adaug 1 lingurit de miere.
Comprese pe ten 15-20 minute. Proprietti
emoliente. 2. Pentru tratarea cuperozei (retele
de vinisoare rosii si vinetii pe nas si pometii
obrajilor): decoct, din 2 linguri pulbere rdcin
la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe 10-15 mi-
nute la foc moale. Se las acoperit 15-20 minu-
te pentru rcire. Se strecoar. Se aplic
comprese locale 30-40 minute. Apicultur.
Specie melifer. Florile furnizeaz, n iulie,
august albinelor culesul de nectar si polen.
Productia de miere, 50-100 kg/ha. Pondere
economico-apicol mic (v. Pl. XXXVII, 5).
NALB MRUNT (Malva
neglecta), fam. Malvaceae. Plant erbacee,
anual sau peren, medicinal, melifer, terofi-
t, mezofit, mezoterm, acid-neutrofil, helio-
fil, ntlnit n locuri ruderale, necultivat, prin
curti, marginea drumurilor, pe cmpuri, ogoare,
prloage, grdini de zarzavat, de la cmpie
pn n zona montan, n toate judetele trii; se
mai numeste bnuti, casul-popii, casul-copiilor,
colcel, colceii-popii, covrigei, nalb slba-
tic, nalb rotund, turtele. Dacii i spuneau
turtrida. Scriitorii antichittii Horatiu, Pliniu cel
Btrn, Scriboniu, Largus o mentionau ca
plant alimentar obisnuit. Genetic, 2n = 42.
Vegeteaz numai la lumin direct. Fr cerinte
deosebite fat de sol, umiditate, temperatur.
Prefer pe solurile revene, pn la reavn-ji-
lave. Pe vreme ploioas frunza este atacat de
rugin (Puccinia malvacearum). Fitocenologic,
ncadrat n Chenopodietea, Car. Sisymbrion.
Rspndit n Europa, Asia Mic, Africa de
Nord. Introdus n Australia si America de
Nord. Descriere. Rdcin pivotant, subtire.
Tulpin cilindric, ramificat, ascendent sau
culcat, dispers-proas, lung de 10-45 cm.
Frunze alterne, lung-petiolate, proase, cu limb
reniform pn la cordat-rotund, prevzut cu
5-7 lobi dintati pe margine; stipele triunghiu-
lar-ovate, ciliate, marginal asimetrice. Flori
albe-roz, lung-pedunculate (2-4 cm), dispuse
cte 1-6 la subsuoara frunzelor; caliciu dublu,
cu 3 sepale externe libere, mici si 5 sepale
interne mai mari si unite; corol cu 5 petale
lungi de 1-2 cm. la baz cuneate si proase, la
vrf emarginate; androceu cu stamine concres-
cute ntr-un tub roz sau alb, scurt-pros; gine-
ceu format din 10-16 crpele. nflorire, V-X.
Fruct, capsul turtit, disciform, cu caliciu per-
sistent, se desface n mai multe segmente.
Seminte reniforme. Compozitie chimic.
Planta contine mucilagii, tanoizi, lipide, fitoste-
roli, sruri minerale cu elementele K, Na, Ca.
Frunzele mai contin provitamina A si vitamina
C. Alimentatie. Folosit din timpuri strvechi n
alimentatie. n scrierile antice Horatiu, Pliniu,
Scriboniu, Largus o mentioneaz ca plant
alimentar obisnuit sau o recomand ca
legum. n Europa antic era cultivat; Ca-
merarius mentioneaz c nc se mai cultiva n
Evul Mediu. Lujerii si frunzele tinere au gust
plcut, Se pot consuma n stare crud sau
fiart. Bioterapie. Frunzele si florile plantei au
utilizri terapeutice n medicina uman traditio-
nal si medicina veterinar traditional. Princi-
piile active au proprietti emoliente, calmante,
expectorante, anticatarale, antiinflamatorii,
protectoare si cicatrizante. Relaxeaz tesuturi-
le, diminueaz starea inflamatorie pn la dis-
paritie, favorizeaz expectoratia, nltur acce-
sele de tuse, stimuleaz procesul de vindecare
si epitelizare a rnilor. Recoltare. Florile (Mal-
vae neglectae flos) se recolteaz cu caliciu,
fr codit, pe timp frumos si uscat, pe msur
ce se deschid, din mai pn n septembrie.
Frunzele (Malvae neglectae folium) se recol-
teaz nainte de nflorire si n timpul nfloritului.
Ambele produse se recolteaz pe timp frumos,
dup ce s-a ridicat rou. Se transport fr a se
ndesa. Se usuc la umbr, n strat subtire, n
poduri acoperite cu tabl sau n soproane. Us-
carea artificial, la 25-30 C. Medicin uma-
n. Utilizri asemntoare ca la nalba de cultur
(Malva glabra). Zootehnie. Planta este indicat
ca nutret pentru cornute si iepuri. Apicultur.
Specie melifer. Florile furnizeaz albinelor
culesul de nectar si polen. Productia de miere
nu a fost evaluat cantitativ (v. Pl. XXXVII, 6).
Medicin veterinar. Aceleasi utilizri tera-
peutice ca la -> NALBA DE CULTUR.
NALB MIC (Malva pusilla), fam.
Malvaceae. Plant erbacee, anual, medici-
nal, melifer, terofit, hemicriptofit, mezofit
spre mezohidrofit, mezoterm, acido-neutro-
fil ntlnit prin locuri ruderale si cultivate, n
grdini, pe lng drumuri, garduri si locuinte
nalb mic 524 nalb mic

adesea mpreun cu nalba mrunt (Malva
neglecta), pe locuri nisipoase, revene, rea-
vn-jilave si jilav, umede, srace n calcar; se
mai numeste bnicei, cas, casi, casul-babei,
casul-popii, csistii-popii, csut, colcei,
colceii-babii, covrigei, nalb, nalb slbatic,
nlbusoar, pinea-Domnului, pinisoar, tur-
ta-Domnului. Genetic, 2n = 42,76. Fitocenologic,
ncadrat n Chenopodietea, Car. Polygonion.
Frecvent n toat tara, mai ales prin comune.
Rspndit n Europa Central si de Nord,
Ucraina, n Orient pn n India. Descriere.
Tulpin nalt de 10-15 cm, ramificat, erect
sau culcat la pmnt, dispers proas sau
glabescent. Frunze rotund reniforme, cordate
la baz, cu 5-7 lobi, neregulat serat dintate, pe
fata inferioar cu peri simplii, fasciculati si glan-
dulosi, pe fata superioar cu peri simpli, alipiti,
lung petiolate, stipele ngust lineare, proase.
Flori axilare, roz sau albe; caliciul extern cu
3 lacinii lineare, ciliate, iar cel intern cu 5 lacinii
concrescute pn la jumtatea lungimii; corola
cu petale alungit obovate, emarginate, dispers
ciliate la baz; androceu cu stamine concres-
cute ntr-un tub lung de 3 mm, glabru; gineceu
cuovarpluricelular. nflorire, VII-IX. Polenizare
entomofil. Fruct capsul disciform. Seminte
reniforme, brune, netede. Compozitie chimi-
c. Planta verde contine ap (87,9%), substante
azotate (4,9%), mucilagii n cantitate mare,
vitamina C, tanoizi, lipide, fitosteroli, sruri
minerale. Alimentatie. Frunzele si lujerii tineri
se pot consuma n stare crud sau fierte. Fruc-
tele sunt comestibile si apreciate de copii care
le numesc colceii-babei, colceii-popii. Biote-
rapie. Rdcinile, frunzele si florile au utilizri
terapeutice traditionale n medicina uman si
veterinar. Principiilor active li se atribuie pro-
prietti emoliente, expectorante, antitusive.
Planta nu are toxicitate. Frunzele sunt folosite
de medicina uman traditional ca remediu
contra retentiilor urinare, iar rdcinile n curele
de slbire. Alte utilizri: inflamatiile cilor respi-
ratorii, abcese, ulceratii, hemoroizi etc. Recol-
tare. Rdcinile (Malvae pusillae radix) se
recolteaz toamna ctre sfrsitul vegetatiei. Se
scot din pmnt cu cazmaua, se scutur de
pmnt. Se usuc n podurile caselor acoperite
cu tabl. Frunzele (Malvae pusillae folium) se
recolteaz n timpul nfloritului, fr petiol. Flo-
rile (Malvae pusillae flos) se recolteaz dup
deschiderea bobocilor florali, mpreun cu
caliciul. Ambele produse se recolteaz pe timp
frumos, dup orele 10, cnd rou s-a ridicat. Se
transport n cosuri fr a fi presate. Se usuc
la umbr n strat foarte subtire, n ncperi
aerisite. Se prefer podurile caselor acoperite
cu tabl. Medicin uman. Uz intern. 1. Ca
remediu mpotriva retentei urinare si n
inflamatiile cilor respiratorii: infuzie, din
1 lingur frunze uscate si mruntite, peste care
se toarn o can (250 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
beau 3 cni pe zi. 2. Empiric, n cur de slbire:
infuzie, din 1 lingur rdcin uscat mruntit
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se beau 3 cni pe zi. Dup ce s-a ajuns
la greutatea dorit cantitatea de infuzie consu-
mat ntr-o zi se scade. 3. Pentru tratarea tusei,
rguselii, durerilor de piept: decoct, din 3 linguri
rdcin, frunze si flori uscate si mruntite,
prti egale la 1 l de ap. Se fierbe 5 minute. Se
las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
administreaz de 3 ori pe zi cte 200 ml (o
can). Uz extern. 1. Pentru tratarea hemo-
roizilor, ulceratiilor, n panaritiu, adenit, dureri
de cap, dureri de picioare: decoct, din rdcin,
frunze si flori, uscate si mruntite (3 linguri din
fiecare) la 700 ml ap. Se fierbe 10 minute. Se
strecoar. Se las s se rceasc pn la
cldut si se aplic cataplasme cu un pansa-
ment steril nmuiat n decoct. 2. Pentru tratarea
panaritiului: cataplasme, cu frunze proaspete
tinute cteva secunde n ap clocotit. Se apli-
c pe locul afectat si se bandajeaz. 3. Empiric,
pentru tratarea durerilor de cap, de mini si
picioare: frunze proaspete fierte, aplicate sub
bandaj, folosind o pnz curat. 4. Empiric,
pentru tratarea glcilor (amigdalit, angin di-
fteric, scrofule): decoct, din rdcin si trte
de gru. Cu decoctul se face gargar, iar cu
terciul se aplic cataplasm n jurul gtului, sub
bandaj. Medicin veterinar. Empiric, pentru
tratarea bovinelor de indigestie: decoct, din
frunze si rdcin, amestecat cu untur si
ulei; se toarn ntr-o sticl de un litru si se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt). Substantele mucilaginoase au efect
favorabil n gastrit. Uleiul si untura nu se
cunoaste c ar avea efect emolient sau
protector asupra mucoaselor digestive. Api-
cultur. Plant melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Productia
de miere, 30-40 kg/ha. Fr pondere
economic.
nap 525 nap

NAP (Brassica napus convar. rapifera),
fam. Brassicaceae. Plant erbacee, bienal,
alogam, melifer, legumicol, cu valoare tera-
peutic, originar din bazinul mediteranean; se
mai numeste brojbe, cius, colz, curechi
chinezesc, curechi de cmp, hardal, napi
curecesti, napi de miriste, napi de var, napi
slbatici, pere de pmnt, rapit, rapit colta,
rapit de cmp, rapit mrunt, rapit
slbatic, ripac, turnep, tus. Genetic, 2n = 38,
76. Cultivat din Antichitate. Romanii l
numeau rapum. Extins n jumtatea de nord a
Europei (Marea Britanie, Danemarca,
Germania, Franta etc.), Canada, Noua
Zeeland, Federatia Rus. n Romnia se
cultiv pe suprafete mici n judetele Brasov,
Maramures. Subspontan la marginea locurilor
cultivate, pe lng drumuri. Pretentii reduse
fat de cldur. Prefer climat umed si rcoros.
Germineaz la 2-3 C. Suport temperaturi de
-1-(-2) C, la maturitate, -7-(-8) C. Tem-
peratura optim de vegetatie 15-18 C. Nu
suport excesul de ap. Prefer soluri afnate,
bogate n humus, nisipo-lutoase pn la
argilo-lutoase, cu reactie neutr sau usor acid
(pH 6-7). Descriere. Rdcin pivotant, n-
grosat, crnoas. Ramificatiile secundare
pornesc de sub partea ngrosat. Tulpin
suriu-glauc. nalt de 50-100 (150) cm, rami-
ficat. Frunze bazale si tulpinale inferioare li-
rat-penat-partite, petiolate, cele mijlocii si supe-
rioare nedivizate, ovat-lanceolate, sesile, baza
cordat amplexicaul, cenusii sau glauce. Flori
galbene, grupate n racem alungit. nflorire,
IVVIII. Polenizare entomofil. Fruct silicv,
patent erect, putin turtit. Seminte uniseriate,
globuloase, negre-glauce sau rosii-ntunecate.
Compozitie chimic. Rdcinile (napii) contin
ap (88,6%), proteine (1,6%), grsimi (0,2%),
substante extractive neazotate (7,3%), celu-
loz (1,6%), Na (8 mg%), K (190 mg%), Ca
(40 mg%), P (25 mg%), Fe (0,4 mg%), esent
sulfoazotat, Iod, arsenic, vitaminele A (14
ng%), B
1
(0,05 mg%), B
2
(0,05 mg%), niacin
(0,7 mg%), vitamina C (27 mg%). Valoarea
energetic 29 kcal/100 g napi. Frunzele contin
ap (88,5%), proteine (2,3%), grsimi (0,4%),
substante extractive neazotate (5,3%), celu-
loz (1,5%). sruri minerale (2,0%), vitamine.
Alimentatie. Utilizat n diferite preparate
culinare. Folosit n ciorbe, ca aromatizant. La
tar se mureaz; foarte gustosi si revitalizanti
pentru organism. Indicat ca legum tinerilor,
btrnilor, sedentarilor si sportivilor. Constituie
un adevrat tonic. Bioterapie. Rdcinile si
frunzele plantei au utilizri terapeutice n me-
dicina uman. Principiile pe care le contine
actioneaz ca diuretic si dizolvant uric, anti-
scorbutic, emolient pectoral, revitalizant, rco-
ritor. Recomandat n litiaz renal, gut,
cistite, enterite, bronsite, tuse, angine, obezita-
te, oboseal general, eczeme, acnee. Recol-
tare. Recoltarea rdcinilor (Brassici napusi
radix) are loc cnd planta se apropie de maturi-
tate; orientarea se face dup nglbenirea frun-
zelor externe. Soiurile mai trzii se recolteaz
dup cerinte pn la venirea nghetului. Se
pstreaz mai bine n pmnt dect n spatii
amenajate. Productia, 20 000-50 000 kg/ha.
Se pot pstra pentru scopuri medicinale si prin
uscare. Rdcinile se taie n rondele mici si se
usuc artificial la 50 C, apoi se macin. Frun-
zele (Brassici napusi folium) se recolteaz la
nevoie. n scop medicinal se folosesc proaspe-
te. Se recolteaz si n scopuri furajere. Produc-
tia, 4000-10 000 kg/ha. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea cistitelor, n litiaz
uric, gut, bronsite, tuse, angin pectoral,
enterite: rdcini, consumate ca atare. Actiunea
depurativ-diuretic are efecte favorabile n
combaterea eczemelor si acneei. 2. Pentru tra-
tarea cistitelor, n litiaz uric, gut, eczeme,
acnee, enterite, cu efect diuretic: infuzie, din
1 lingur pulbere rdcin la 1/2l de ap cloco-
tit. Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoa-
r. Cantitatea se bea n 2-3 reprize n cursul
unei zile. 3. Pentru tratarea bolilor pectorale
(angine, bronsite, tuse etc.): decoct, din 100 g
rdcini tuberizate tiate felii la 1 l de ap sau
lapte. Se fierbe 20-30 minute. Se las la rcit.
Se strecoar. Se bea de mai multe ori pe zi,
dup voie; cu acelasi decoct se poate face
gargar. 4. Pentru tratarea bronsitei, tusei, n
angine, litiaz uric, gut, eczeme: suc de nap.
Se pregteste astfel: napul se scobeste cu un
cutit; n cavitatea format se introduce zahr.
Se asaz ntr-un vas cu concavitatea n sus. n
cteva ore siropul se formeaz; se adminis-
treaz cu lingurita. Uz extern. 1. Pentru grbi-
rea maturrii abceselor si furunculelor, vindeca-
rea degerturilor si completarea tratamentului
gutei: cataplasme, cu rdcini tuberizante, fier-
te sau coapte, aplicate pe zona corespunz-
toare. Se maseaz usor locul pentru ca s fie
absorbit sucul, sau se bandajeaz pentru o
noapte ntreag; se coace n cuptor o rdcin
tuberizant fr a se coji. Se las la rcit pn
narcis 526 narci se al be

la cldut. Se taie n dou. Se freac degertu-
rile cu partea sectionat, presnd usor ca s
ias sucul. 2. Pentru tratarea abceselor,
furunculelor: cataplasme, cu frunze proaspete.
Frunzele se opresc cu ap fiart si se aplic
pe locul afectat si se bandajeaz. Cosmetic.
Pentru tratarea acneei: cataplasme cu napi
fierti sau copti. Se maseaz local pentru a-si
lsa sucul.
NARCIS (Narcissus poeticus ssp.
radiiflorus), fam. Amaryllidaceae. Plant erba-
cee, peren, geofit, mezofit, microterm spre
mezoterm, amfitolerant la pH, ntlnit prin
psuni, fnete si poienile umede din judetele
Maramures, Bistrita-Nsud, Hunedoara, Bra-
sov, Prahova, din regiunea montan pn n
cea subalpin; se mai numeste caprine, cop-
rine, cuprine, fulie, ghiocei de munte, ghiocei
albi, luste, rosculete. stnjenite, zarnacadele.
Genetic, 2n = 14. Geto-dacii i acordau impor-
tant fitoterapeutic. Din acele vremuri a fost
folosit n tratarea bolilor de piept, aprinderilor
de plmni, pentru suspin (astm) si bti de
inim (extrusistole). La sud de comuna Sercaia
exist rezervatia natural Poienile cu narcise
de la Dumbrava Vadului", numit de localnici
Dumbrava cu coprine", ntins pe 395 de hec-
tare (cea mai mare suprafat din Europa).
Specia este ocrotit prin lege. Fitocenologic,
ncadrat n Triseto-Polygonion, Molinietalia.
Rspndit n Alpi, Jura, Tirol, Carpati, Grecia
de Nord, Iugoslavia. Vegeteaz pe soluri reve-
ne, pn la reavn-jilave, argilo-nisipoase. n
pmnt, bulb alungit sau ovoidal, rotunjit, aco-
perit cu tunici negricioase. Descriere. Tulpina
este comprimat, acut, subtire, nalt de 20-
40 cm, uneori chiar de 60 cm, purtnd ter-
minal o floare. Frunze liniare, plane, cu nervuri
paralele. Flori solitare, albe, extinse orizontal;
perigon cu tub lung de 20-30 mm si diviziuni
extinse n stea, eliptice, coronul foarte scurt,
glbuie, cu marginea usor rosiatic; androceul
din 6 stamine prinse pe tubul perigonului; gineceul
din ovar trilobat, stil filiform si stigmat trilobat.
Capsul loculicid. Toxicologie. Bulbii sunt to-
xici, emetici. Contin alcaloizii: licorenin, galan-
tin, licorin, narcisin. La om intoxicatiile sunt
limitate. La animalele erbivore sau semnalat
numeroase otrviri. Simptome: hipertensiune
grav, somnolent nsotit de convulsii, dege-
nerescent hepatic. Cantitatea de 15 g bulbi
provoac moartea unui cine. Medicin uman.
Uz intern. Pentru tratarea bolilor de inim si ca
adjuvant n congestia pulmonar: infuzie, din o
lingurit petale de flori uscate si mruntite, la o
can (250 ml), peste care se toarn ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se bea pe parcursul unei zile, cu precautie, cu
nghitituri rare. Reteta a fost culeas de la Sn-
georz-Bi. Atentie! Reteta nu a fost verificat.
Ornamental. Planta poate fi cultivat prin par-
curi si grdini publice, acolo unde i corespund
cerintele ecologice. nfloreste spre sfrsitul pri-
mverii. Confer un aspect foarte frumos prin
florile sale albe-curat. Sunt folosite si ca flori
tiate. Se nmulteste prin bulbi, mai rar prin
seminte.
NARCISE ALBE (Narcissus poti-
cus ssp. poeticus), fam. Amaryllidaceae. Plant
erbacee, peren, geofit, mezofit, mezoterm
spre moderat-termofil, la pH amfitolerant,
cultivat n numeroase forme si, subspontan,
ntlnit n toate regiunile trii; se mai numeste
coprine, cocorit, cocosei, cuprine, flori de pri-
mvar, fulie, gluste, ghiocei albi, ghiocei de
munte, ghiocei de grdin, nevestele, ruscut
plin si goal, chirelis, zarnacadele. Genetic,
2n = 14. Fitocenologic, ssp. poeticus ncadrat
n Molinietalia. Rspndit n sudul Europei.
Vegeteaz pe soluri revene, pn la reavn-ji-
lave. Descriere. Rdcin fasciculat. Bulb
ovoidal-sferic, acoperit cu tunici negricioase.
Frunze liniare, plane, brumrii, aproximativ de
aceeasi lungime cu tulpina. Tulpin lung de
20-50 cm, acut-comprimat. Flori albe, soli-
tare, odorante; perigon cu tub cilindric, foliole
lat-obovate, coronul sub form de cup scur-
t, cu marginea tivit n rosu, creat; androceu
din 6 stamine; gineceu cu stigmat trilobat. nflo-
rire, IV-V. Fruct capsul. Compozitie chimi-
c. Planta contine alcaloizi de tip narcisin si
glicozide ale izoramnetonului. Bulbii contin al-
caloizii licorenina, galantina, licorina, narcisi-
dina. Au toxicitate mare. Toxicologie. Bulbii
sunt foarte toxici. Consumarea bulbilor produce
otrvirea organismului (15 g bulbi provoac
moartea unui cine). Simptome: hipertensiune
accentuat, somnolent, miscri convulsive,
degenerarea functional a ficatului. Bioterapie.
Florile, frunzele si bulbii au utilizri terapeutice
n medicina traditional. Florilor li se atribuie
proprietti calmante, linistitoare, emoliente,
dezinfectante. Frunzele si mai ales bulbii au
proprietti antidizenterice si emetice, provoac
narci se gal bene 527 npraznic

great si vom. n prezent utilizarea lor tera-
peutic este abandonat. Recoltare. Florile
plantei (Narcissi flos) se recolteaz pe timp
frumos, dup ce s-a ridicat rou. Se recolteaz
numai petalele, fr receptacul. Se usuc la
umbr, n strat foarte subtire, de preferat n
poduri acoperite cu tabl. Uscarea artificial, la
30-40 C. Se pstreaz n pungi de hrtie.
Medicin uman. Uz intern. Empiric, pentru
tratarea tusei, astmului, diareei si tahicardiei
(bti de inim): infuzie, din 1 lingurit flori
uscate si mruntite (fr receptacul) peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 10 minute. Se strecoar. Se
beau 1-2 cni pe zi. Apicultur. Specie melife-
r. Florile furnizeaz albinelor culesul de nectar
si polen pentru ntretinerea familiei de albine.
Ornamental. Cultivat ca plant ornamental
n rabate, ronduri, pete sau individual pe peluze
cu iarb. Florile tiate sunt expuse n vaze
pentru decorarea apartamentelor. Sunt folosite
n exemplare pure sau aranjamente florale (v.
Pl. XXXVII, 7).
NARCISE GALBENE (Narcissus
pseudonarcissus), fam. Amaryllidaceae. Plan-
t erbacee, peren, putin pretentioas la factorii
ecologici, prefer soluri usoare, bogate n
humus si cu pH-ul alcalin, frecvent cultivat n
parcuri si grdini, uneori slbticit; se mai
numeste bureti, caprine, gheocei, ghiocei de
grdin, narcise, zarnacadele. Genetic, 2n = 14,
21, 28. Rspndite n Marea Britanie, Franta,
Spania, Italia, Romnia. Descriere. Rdcin
fasciculat. Bulb voluminos, rotunjit sau ovoidal,
acoperit cu tunici brune. Frunze ngust-liniare,
erecte, carenate pe partea inferioar, brumrii,
lungi aproape ct tulpina. Tulpina turtit-bimu-
chiat, lung de 15-40 cm. Pedicel floral scurt
(10-20 mm). Flori galbene, uneori albe, odo-
rante; perigon cu coronul cilindric, campanu-
lat, infundibuliform, ncretit-crenat, mrgi-
nit de foliole ovat-alungite, ascendente sau
extinse; androceu cu 6 stamine; gineceu cu
ovar cu stigmat trilobat. nflorire, III-V. Fruct,
pseudocapsul loculicid. Bulbii se scot vara,
n fiecare an sau la 3 ani din pmnt, se curt,
se sorteaz si se pstreaz n depozite cu
temperatura de 15-17 C. Toamna se face
plantarea lor. Toxicologie. Bulbii sunt foarte
toxici. Contin alcaloizii licorenina, metil-pseudo-
licorina, pluviina, narcisamina etc. Simptomele
otrvirii constau din hipotensiune accentuat,
somnolent, miscri convulsive, mbolnvirea
ficatului cu degenerarea lui. Bioterapie. Florile
au utilizri terapeutice n medicina uman tradi-
tional. Li se atribuie propriettii calmante, se-
dative, dezinfectante, depurative. Recoltare.
Florile (Narcissi pseudonarcisi flos) se recol-
teaz pe timp frumos, dup ce s-a ridicat rou,
prin smulgerea petalelor de pe receptacul. Se
usuc la umbr, n strat foarte subtire, de
preferat n poduri acoperite cu tabl. Uscare
artificial, la 30-40 C. Se pstreaz n pungi
de hrtie. Medicin uman. Uz intern. Pentru
tratarea astmului, afectiunilor nervoase, n ner-
vozitate, spasme ale musculaturii netede vis-
cerale si pentru eliminarea toxinelor din snge
si organism: infuzie, din 1 lingurit flori uscate
(fr receptacul) mruntite, peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 10 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi. Apicultur. Florile furnizeaz
albinelor n lunile aprilie-mai culesul de polen si
nectar. Ornamental. Utilizat la ornamentarea
spatiilor verzi. Se planteaz n ronduri, rabate,
pete sau individual pe peluze cu iarb. Florile
tiate sunt utilizate n vaze, singure sau n
aranjamente florale (v. Pl. XXXVII, 8).
NASTII (Nastia), miscri ale plantei
sau ale unor organe ale plantei, produse prin
modificarea n timp a intensittii unui excitant
care actioneaz asupra lor. Miscarea se reali-
zeaz prin modificarea intensittii cresterii sau
prin modificarea turgescentei celulelor aflate
sub actiunea luminii (-> FOTONASTII), tempe-
raturii (-> TERMONASTII) sau sub actiunea
unui excitant mecanic (-> SEISMONASTII).
NPRAZNIC (Geranium robertia-
num), fam. Geraniaceae. Plant erbacee,
anual sau bienal, medicinal, terofit, hemi-
terofit, cosmopolit, mezofit spre mezohigro-
fit, mezoterm, acid-neutrofil, sciafil, carac-
teristic pdurilor de molid si fag, altitudine
600-1300 m, rar n cele de stejar, pe soluri
revene si reavn-jilave, cu mult materie orga-
nic nedescompus, umede si numai la umbr;
se mai numeste bnat, buruiene de roseat,
buruian de sgetur, ciocul-berzei, iarba-pr-
ciului, iarba-sngelui, iarb de prei, ncheg-
toare, priboi, sovrf, ursan. Dacii o numeau
propdila, procedila, procila-prpdil, prcezi-
l, prcil(I. Pachia Tatomirescu, 1997).
Miros neplcut, de tap. Fitocenologic, Car.
npraznic 528 npraznic

Fagetalia, Acerion, Alno-Padion. Rspndit n
centrul si sudul Europei, vestul Asiei, nordul
Africii. Descriere. Rdcin pivotant. Tulpin
cilindric, fraged, ngrosat la noduri, cu peri
glandulosi, nalt de 25-40 (70) cm. Frunze cu
3-5 segmente dublu-penat-sectate, glandu-
los-proase pe ambele fete, petiolate, opuse,
rosiatice. Flori roz cu nuante violacee, dispuse
cte 2 pe un singur peduncul prevzut cu peri
glandulari lungi, zbrciti si cu peri simpli, orien-
tati n jos; caliciu dialisepal, tipul 5; corol diali-
petal, tipul 5. nflorire, V-IX. Fruct, capsul ca
un cioc, de cca 2 cm. Seminte fin-punctate.
Compozitie chimic. Prtile aeriene contin
geraniin, ulei volatil, acid elagic, tanoizi, rezi-
ne etc. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei
au utilizri terapeutice n medicina traditional
uman si veterinar. Proprietti: actiune hipo-
tensiv, antihemoragic, diuretic, anticata-
ral, depurativ, tonifiant, emolient, astrin-
gent, antiseptic si vulnerar. Principiile
active pe care le contine diminueaz tensiunea
arterial, realizeaz o vasoconstrictie micso-
rnd sau oprind hemoragia, actioneaz asupra
epiteliului renal mrind cantitatea de urin
eliminat, provoac si activeaz procesele de
eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinal,
renal si glande sudoripare, fortific organis-
mul, precipit proteinele din continutul intes-
tinal si diminueaz afectiunile inflamatorii acute
ale intestinului cu distrugerea microorganis-
melor, vindec rnile. Planta a fost din vechime
folosit ca remediu popular pentru tratarea
contuziilor, stomatitelor, afectiunilor bucofa-rin-
giene, ca antidiareic, antihemoragic, diuretic, n
inflamatii ale pielii, boli de ochi, combaterea
sterilittii, leucoreii, reumatismului, tratarea
unor boli ale aparatului excretor etc. Recoltare.
Prtile aeriene ale plantei (Geranii robertiani
herba) se recolteaz la nceputul nfloririi, prin
tierea de la baz. Se curt de frunzele
nglbenite. Se usuc la umbr, n strat subtire,
de preferat n poduri acoperite cu tabl si cu o
bun aerisire. Uscare artificial, la 40-50 C.
Se pstreaz n saci de hrtie, la loc uscat.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru efecte
diuretice si combatere a sterilittii: suc, obtinut
prin zdrobirea si stoarcerea plantei; se dilueaz
cu ap sau lapte si se bea. 2. Pentru tratarea
cistitei, cistitei hemoragice, n diaree cronic,
gastroenterit, enterit hemoragic, bronsit,
leucoree, traheit: infuzie, din 1 lingurit plant
uscat si mruntit peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
10 minute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe
zi. 3. Pentru tratarea cancerului uterin, cance-
rului ovarian, cancerului de prostat, canceru-
lui de vezic urinar, cancerului mamar, cance-
rului pulmonar, cancerului intestinal, chistului
ovarian, adenofibromului uterin, leucemiei,
sechelelor de iradieri: pulbere plant, obtinut
prin sfrmarea si apoi mcinarea ei n rsnita
de cafea. Se iau 1-2 lingurite de 2-3 ori pe zi
(dimineat, prnz, sear). Pulberea se tine sub
limb 15 minute, apoi se nghite cu ap.
4. Pentru tratarea sterilittii la femei si brbati,
a frigidittii, impotentei, diabetului zaharat, reu-
matismului, afectiunilor pulmonare (pneumo-
nie, tuberculoz): macerat si decoct, din o
mn flori si frunze uscate si mruntite. Seara,
acestea se introduc ntr-o can de 250 ml, se
toarn peste ele ap rece, se acoper si se
las pn dimineat. Se strecoar. Lichidul
obtinut se pstreaz. Se toarn o can cu ap
(250 ml) peste planta strecurat si se fierbe
3 minute la foc domol. Se acoper si se las
30 minute s se rceasc. Se bea continutul a
3-4 cni pe zi, pe stomacul gol, nghititur cu
nghititur. 5. Homeopatic, tinctura-mam se
prepar din planta proaspt ntreag (rd-
cin, tulpin, frunze, flori). Este un remediu de
urgent n hemoragiile abundente: hemoptizii,
metroragii, post-partum, hematemoze n ulce-
rul gastric si cancerul gastric, mai ales nsotit
de vom, n hemoragii intestinale: 5 picturi din
tinctura-mam, din zece n zece minute, apoi
dilutia a 3-a decimal. Uz extern. 1. Pentru
tratarea amigdalitei, aftelor, faringitelor, stoma-
titelor, anginelorherpetice: decoct, din 1 lingur
plant uscat mruntit la o can (200 ml) de
ap. Se las 5 minute s stea n ap rece, apoi
se fierbe 5 minute la foc domol. Se strecoar.
Se fac 2-3 gargare pe zi, din care una seara
nainte de culcare. Dup fiecare gargar se
clteste bine gura tot cu decoct. 2. Pentru tra-
tarea inflamatiilor tegumentelor, bolilor de ochi:
cataplasm, preparat prin fierberea plantei n
ap. Dup fierbere se aplic pe zona tegu-
mentar afectat; pe ochi bolnavi se aplic
comprese cu decoctul obtinut de la plant.
3. Empiric, pentru tratarea pelagrei, n varice,
dureri reumatice: decoct, din 2-3 linguri plant
uscat si mruntit la 500 ml ap. Se fierbe
10 minute la foc domol. Se acoper si se las la
rece 10 minute. Se strecoar. Se spal locul
afectat si apoi se bandajeaz cu o pnz curat
npraznic 529 nsturel

nmuiat n decoctul obtinut. Medicin veteri-
nar. Uz intern. Pentru tratarea cistitelor, cisti-
telor hemoragice, gastroenteritelor, enteritelor
hemoragice, strilor a frigore febrile, traheo-
bronsitelor, hepatitelor: a) infuzie, din 5 g plant
uscat si mruntit peste care se toarn 100 ml
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se rceste si se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt); decoct, din 5 g
plant uscat si mruntit la 100 ml ap. Se
las s stea n ap rece 5 minute, apoi se fierbe
5 minute la foc domol. Se strecoar. Se rceste
si se administreaz prin breuvaj bucal. Dozele
de tratament: animale mari (cabaline, taurine),
20-50-100 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 10-20 g; animale mici (pisici, cini),
2-5-10 g. Se mai foloseste pulbere plant,
macerat si must. n zona Nsudului planta
uscat si pisat, amestecat cu sare, sau de-
coctul obtinut prin fierberea plantei se d vaci-
lor sterile. Uz extern. Pentru tratarea plgilor,
ulceratiilor, fistulelor si eczemelor: infuzie sau
decoct pregtite ca mai sus, macerat la rece si
must extras din plant. Se spal zona afectat
cu infuzie sau decoct. Se aplic cataplasme
locale cu mustul obtinut din plant, infuzie sau
decoct (v. Pl. XXXVIII, 1).
NSTUREL (Nasturtium officinale),
fam. Brassicaceae. Plant erbacee, peren,
medicinal, melifer, heliohidatofit, cosmopo-
lit, hidrofit, microterm spre mezoterm,
slab-acid-neutrofil, ntlnit pe lng izvoare,
pruri, ruri, n locuri cu exces de umiditate,
mlstinoase, malul bltilor, din zona montan;
se mai numeste aisir, boblnic, bobornic, brn-
cut voiniceasc, cardam, creson, crevit,
frunza-voinicului, hrnit, iarba-voinicului,
mcris, mcris de balt, nsturea, pribolnic,
voinicic. Genetic, 2n =32. Fitocenologic, Car.
Glycerio-Sparganion. Cunoscut nc din Anti-
chitate ca plant medicinal si condimentar.
Descriere. Rizom orizontal trtor, din care
pornesc rdcini fibroase. Tulpin ascendent,
usor comprimat, ramificat, moale, nalt de
25-90 cm, la noduri emite adesea rdcini
adventive. Frunze imparipenat-compuse; cele
inferioare lung-petiolate, cu 3-5 foliole, din care
foliola terminal este mai mare; cele superioare
scurt-petiolate. Flori albe, grupate n racem
florifer; caliciu cu sepale scurte (2 mm); corol
cu petale obovate; androceu cu stamine scurte,
avnd la baz cte 2 glande nectarifere (n total
4 glande nectarifere). nflorire, VVII. Fructe
silicve (15-20 mm) cu stil scurt. Smnt
ovat-globuloas, reticulat. Compozitie chi-
mic. Planta contine protide, hidrati de carbon,
cantitti apreciabile de sruri minerale cons-
tnd din Fe, Mg, P, I (45 mg%,) Ca (200 mg%),
As, Cu, Zn, S, vitamina C (140 mg%), vitami-
nele A, B
1
, B
2
, niacin, vitamina E. Mai contine o
substant amar si un produs sulfoazotat cu
gust amar. Alimentatie. Frunzele se folosesc
n alimentatie sub form de salat, cnd planta
este nc nenflorit. Bioterapie. Prtile aerie-
ne ale plantei, iar uneori numai frunzele, au
utilizri terapeutice n medicina uman traditio-
nal. Se utilizeaz numai n stare proaspt.
Prin uscare principiile active se pierd. Actiune
antiscorbutic, diuretic, depurativ, stomahi-
c, expectorant, afrodiziac. Folosit n trata-
rea scor-butului datorat lipsei de vitamin C.
Intervine asupra epiteliului renal favoriznd
mrirea cantittii de urin eliminat, fiind util
pentru bolile de rinichi si vezic, n hidropizie si
calculoz renal. Activeaz procesele de elimi-
nare a toxinelor din corp, fiind un bun depurativ
n bolile de piele. Favorizeaz digestia prin
stimularea secretiei sucurilor gastrointestinale.
nlesneste expectoratia. Stimuleaz apetitul
sexual. Sucul proaspt obtinut din plant si
administrat sub form de injectii hipodermice
scade glicemia la diabetici si este un antidot al
nicotinei. Extern, indicat n ulceratii, gingivite,
paradentoze, boli de urechi si chiar n comba-
terea cderii prului. n Antichitate, Hipocrate
folosea planta ca expectorant, iar Dioscoride
ca afrodiziac. Azi este considerat un bun de-
purativ, tonic si vitaminizant pentru limfatici,
rahitici convalescenti. Putin utilizat n Romnia.
n Europa de Vest, unde se si cultiv, i se
acord important deosebit. Recoltare. Pr-
tile aeriene ale plantei (Nasturtii herba) sau
numai frunzele (Nasturtii folium) se recolteaz
si se folosesc imediat. Retetele date n continu-
are provin din mediul stesc. Medicin uma-
n. Uz intern. 1. Pentru tratarea scorbutului,
dischineziei biliare, pentru stimularea functiei
sexuale: suc proaspt, obtinut prin triturarea
plantei ntr-un mojar. Planta zdrobit se stoar-
ce. Sucul obtinut se strecoar, se dilueaz cu
ap sau lapte si se bea. Efect antiscorbutic si
colagog. 2. Pentru tratarea cancerului (adju-
vant) si diabetului zaharat; planta se consum
ca atare, sub form de salat, sau suc proaspt
(60-150 g pe zi) diluat cu ap rece n proportie
nsturel 530 nut

1:2. 3. Pentru tratarea constipatiei, bronsitelor,
eruptiilor tegumentare, bolilor renale si vezica-
le, pentru stimularea functiei sexuale: infuzie,
din 1 lingur plant proaspt, tiat mrunt,
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 10-15 minute. Se
strecoar. Se beau 3 cni pe zi. 4. Pentru
combaterea viermilor intestinali: suc de fructe,
obtinut prin triturarea fructelor, tratat cu putin
otet si diluat cu mult ulei. Se iau 4-5 linguri
di mi neata pe stomacul gol . Uz ext er n.
1. Pentru tratarea arsurilor, ulceratiilor pielii:
alifie, preparat din 4-6 g suc proaspt si 30 g
unt proaspt. Se amestec foarte bine, pn la
uniformizare; se ung prtile afectate. 2. Pentru
tratarea gingivitelor, paradentozelor: a) suc
proaspt, obtinut ca mai sus. Se ung prtile
afectate; b) infuzie, din 2 linguri plant proas-
pt tiat mrunt peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se fac 2-3 gar-
gare pe zi, din care una seara nainte de cul-
care; dup fiecare gargar se clteste bine
gura cu infuzie. 3. Pentru prevenirea cderii
prului: dup splarea prului, n apa de limpe-
zit se pun 1-2 cni infuzie obtinut din plant;
frectii cu suc proaspt n fiecare sear. Apicul-
tur. Specie melifer. Florile furnizeaz culesul
de nectar si polen, pentru ntretinerea si dez-
voltarea familiilor de albine.
NUT (Cicerarietinum), fam. Fabaceae.
Plant erbacee, anual, autogam, termofil,
legumicol cu valoare terapeutic, originar
din bazinul mediteranean; se mai numeste bob
nut, dungtea, nhut, nohot, teatire. Genetic,
2n = 14, 16, 32. Cultivat nc din Antichitate.
Cultura de nut este mentionat n scrierea lui
Theofrast (secolul al III-lea . Hr.), Columella,
Pliniu etc. n centrul Europei a ajuns trziu. n
partea de rsrit a Europei a fost cunoscut abia
n secolul al XVII-lea. Pe glob, suprafata
cultivat este de cca 7 mil ha, din care numai
China detine cca 5 mil ha. n Romnia se
cultiv pe suprafete restrnse, n Transilvania
si nordul Moldovei. Suport bine cldurile mari,
seceta. Nu suport temperatura sczut, mai
ales n cursul nfloririi si fructificrii. Cerinte
moderate fat de umiditate. Se poate cultiva n
zone cu climat arid. Nu suport excesul de
umiditate. Zilele cu insolatie puternic n fazele
de formare a fructelor influenteaz pozitiv
mrimea si calitatea productiei. Prefer soluri
mijlocii spre usoare, cu un pH slab alcalin.
Descriere. Rdcin pivotant profund, din
care se desprind numeroase rdcini secunda-
re. Tulpina erect, ramificat, nalt de 30-60 cm,
acoperit de numerosi perisori. Frunze impari-
penat-compuse, cu 3-8 perechi de foliole, elip-
tice, mici, dintate pe margini, acoperite cu peri-
sori secretori de lichid care contine acizii oxalic,
malic etc. Flori solitare, purpurii, roz-purpurii,
albastre-violet, galbene, verzui, albe. Autopole-
nizare. Fecundare autogam. nflorire, VIVII,
cu o durat de 2-3 sptmni. Fruct, pstaie
scurt, oval, galben-deschis, cu 1-3 seminte
piriforme, cu o proeminent sub form de cioc,
la culoare albicioase, glbui, roze, roscate,
brune, negre. Compozitie chimic. Semintele
contin proteine (18-30%), amidon (47-60%),
lipide (4-7%), zaharuri, sruri minerale (K, Mg,
Na, Si, Fe, Ar etc.), vitamine din complexul B, o
mic cantitate de vitamina C. Alimentatie.
Semintele mature se folosesc n alimentatie
sub diferite forme: fierte, prjite, surogat de
cafea etc. Cele verzi se folosesc ca legume.
Industrie. n stare verde semintele sunt folo-
site la conserve. Bioterapie. Semintele plantei
au utilizri terapeutice n medicina uman tradi-
tional. Actioneaz ca diuretic cu eliminarea
acidului uric si al clorurilor, antiseptic urinar,
stomahic, energetic, vermifug. Recomandat n
oligourie, litiaz urinar, insuficient digestiv,
n combaterea parazitilor intestinali, n stri con-
gestive ale ficatului, astenii, activitti care nece-
sit efort fizic. Recoltare. Semintele (Ciceri
semen) se recolteaz cnd majoritatea ps-
tilor din cultur s-au nglbenit, iar boabele au
devenit tari, cptnd culoarea specific solu-
lui. Prin ntrzierea recoltatului, fructele trec n
rscoacere, se desprind de pe ramuri si se
pierd din recolt. Recoltarea se face cu coasa
sau cu secertoarea simpl. Plantele tiate se
las pe cmp pentru a se usca. Treieratul se
face cu combina. Productie, 1000-1800 kg/ha.
Medicin uman. Uz intern. Pentru tratarea
bolilor ale aparatului urinar, strilor congestive
ale ficatului, insuficient digestiv, astenii, n
combaterea parazitilor intestinali: decoct, din
100 g seminte mcinate la 1 l de ap. Se fierbe
15-20 minute. Se las s se rceasc. Se
strecoar. Cantitatea se bea n cursul unei zile.
Uz extern. Pentru atenuarea durerilor n pleu-
rezii, nevralgii si rceli: cataplasme, din fin
obtinut prin mcinarea semintelor si ap
cald. Pasta obtinut se aplic local si se
nvalnic 531 nectarii

pstreaz ct se consider necesar.
Zootehnie. Boabele sub form de uruial sau
fin, n amestec cu alte furaje, sunt folosite la
hrnirea cabalinelor, bovinelor, porcinelor etc
(v. Pl. XXXVIII, 2).
NVALNIC (Phyllitis scolopendrium),
fam. Aspleniuceae. Plant erbacee (ferig), pe-
ren, spontan, geofit, circumpolar-boreal,
sciadofit, mezohigrofit, mezoterm, neutro-ba-
zifil, ntlnit pe coaste stncoase, calcaroase
si umbrite din regiunea montan; se mai nu-
meste ferig, iarb de urechi, limar, limba-bou-
lui, limba-cerbului, limba-oii, limba-vacii, limba
vecin, limbarit, odolan, podbal, razele-soare-
lui, spata-dracului. Genetic, 2n = 12. Fitoceno-
logic, Car. Acerion, Phyllitidi-Fagetum. Rs-
pndit n Europa, Asia, Africa de Nord, America
de Nord. Descriere. Rdcini adventive subtiri.
Rizom drept. Frunze ntregi, lat-lanceolate,
lungi de 20-60 cm, dispuse n tuf. Pe dos
poart spori liniari, paraleli, n tinerete acoperiti
de induzii; se deschid longitudinal la mijloc.
Maturizarea sporilor, VIIX. Compozitie chi-
mic. Incomplet studiat. Frunzele contin mu-
cilagiu si putin tanin. Bioterapie. Prtile aeriene
ale plantei au utilizri terapeutice n medicina
uman traditional. Proprietti: diuretic, astrin-
gent, calmant, cicatrizant. Se ntrebuinteaz n
afectiuni renale, obstructie intestinal, hepatic
si vezical, diaree, tuse, tuberculoz, rni. Re-
coltare. Prtile aeriene ale plantei (Scolo-
pendrii herba) se recolteaz n timpul verii, pe
timp frumos, dup ce s-a ridicat rou. Se usuc
la umbr, n strat subtire, n spatii bine aerisite,
de preferat n poduri acoperite cu tabl. Usca-
rea artificial, la 40 C. Se pstreaz n pungi
sau saci de hrtie. Medicin uman. Uz in-
tern. 1. Pentru tratarea tusei si febrei: decoct
sau infuzie, din 1 lingurit rizom uscat mruntit
la can; se ndulceste cu miere. Se consum
2 cni pe zi. 2. Pentru tratarea diareei, tubercu-
lozei si ca diuretic, n afectiuni renale, obstruc-
tie intestinal, hepatic si vezical: infuzie, din
1 lingurit frunze uscate peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se las acope-
rit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau mai
multe cni pe zi. 3. Empiric pentru tratarea
herniei, afectiunilor interne cu crize acute: ex-
tract, din fierberea frunzelor n rachiu de drojdie.
Se bea dimineata pe nemncate. 4. Empiric,
pentru tratarea bolilor de splin: decoct, din
1 lingurit plant uscat si mruntit la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se stre-
coar. Se beau 1-2 cni pe zi. Uz ext er n.
1. Pentru vindecarea rnilor: infuzie, din 1 lin-
gur rizom, uscat, mruntit la o can. Se aplic
cataplasme; frunze proaspete pisate, se aplic
pe ran. 2. Pentru vindecarea rnilor si ecze-
melor: infuzie, din 2 lingurite frunze uscate m-
runtite peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap n clocot. Se las acoperit 20-25 minute.
Se strecoar si se tamponeaz rnile, eczeme-
le. Ornamental. Poate fi folosit pe stncriile
umbrite calcaroase, din regiunile montane si
colinare, n stratul de plante erbacee aflate sub
gruprile arborescente. Decorativ prin frunze.
nmultire prin spori, rizomi (v. Pl. XXXVIII, 3).
NECTAR (Nectar), secretie dulce cu
aspect de lichid zaharos produs de glandele
nectarifere ale plantelor. Compozitie chimic.
Contine glucoz, fructoz, zaharoz, proteine,
acizi organici, sruri minerale, vitamine, enzi-
me, hormoni, substante organice aromate si
colorate. Cantitatea si proportia de substante
secretate difer n functie de specie. Plantele
din familiile Brassicaceae, Boraginaceae,
Scrophulariaceae etc. secret mult glucoz,
fructoz si putin zaharoz; numeroase specii
din familiile Fabaceae, Lamiaceae, Salicaceae,
Hippocastanaceae secret mult zaharoz si
mai putin glucoz, fructoz. Preferinta albinelor
pentru anumite specii nectarifere este deter-
minat nu de concentratia de zahr, ci de
proportia relativ a zaharurilor componente
(Crnu V. Ion, 1980). Momentul optim de
secretie a nectarului variaz n functie de spe-
cie. Floarea-soarelui, isopul, salvia secret
cantitatea cea mai mare de nectar n cursul
diminetii (8-14), n timp ce teiul alb, teiul pucios
si alte specii secret abundent dup-amiaz
pn seara trziu. Frecventa de zbor a albine-
lor este influentat de intensitatea secretiei de
nectar cu continutul cel mai bogat n zahr.
Productia de nectar variaz cantitativ si calitativ
n functie de specie, soi, varietate, pozitia si
culoarea florilor, stadiul de nflorire, vrsta
plantei.
NECTARII (Nectariul). structuri
histologice secretoare diferentiate pe diferite
elemente florale sau pe organe vegetative n
apropierea tesutului conductor; sin. glande
nectarifere. La formare particip celulele epi-
dermice de tip special, uneori si celule subia-
negrilic 532 nelumbonacee

cente. Acestea se deosebesc marcant de cele
nvecinate, fiind mai mici, cu un continut cito-
plasmatic mai bogat, constnd din hialoplasm
cu numr mare de ribozomi, cu vacuole, nucleu
mare asezat central. Nectarii mai putin volumi-
noase au raporturi de contiguitate cu fascicu-
lele vasculare. Cele voluminoase posed fasci-
cule conductoare proprii. Substanta secretat
se numeste nectar. Nectarii alimentate de tesu-
tul liberian (floem), prin care circul seva elabo-
rat, secret nectar concentrat n zahr; nectarii
care sunt alimentate de tesutul lemnos (xilem),
prin care circul sev brut, secret un nectar
diluat, cu putin zahr; nectarii care sunt alimen-
tate att de floem ct si de xilem secret nectar
cu o concentratie mijlocie de zahr. Dup locul
de formare exist nectarii florale si nectarii extra-
florale. Nectariile florale (nuptiale) se formeaz
pe elementele florale de la baza sepalelor (tei
alb), la baza intern a petalelor (piciorul-co-
cosului), n formatiuni cu aspect de cornet ale
petalelor (cldrus, omag, condurul-doam-
nei), la baza staminelor (mustar), la baza gine-
ceului (vita de vie). Nectarii extraflorale apar pe
diferite organe vegetative ca petiolul frunzelor
(prun), n unghiurile dintre nervurile frunzelor
(vanilie slbatic), pe stipele (mzroi slbatic,
trei frati ptati). Rolul biologic al nectariiloreste
de atragere a insectelor pentru a realiza poleni-
zarea si de element reglator al circulatiei sevei
n plant (practic, nectarul constituie sursa de
materie prim pentru producerea mierii de
ctre albine). Stiintific, prin variabilitatea accen-
tuat a caracterelor pe care le au, nectariile pot
servi drept criteriu de diferentiere practic a
taxonilor.
NEGRILIC (Nigella sativa), fam.
Ranunculaceae. Plant erbacee, anual, medi-
cinal, cultivat n grdini si slbticit, prezen-
t ca buruian n semnturi, n regiunile sudi-
ce ale trii; se mai numeste cernusc, chimen
negru, cumin negru, negrusc, nigelut, piper,
piper negru. Genetic, 2n = 12. Rezistent la
temperaturi ridicate si insolatii puternice. Vege-
teaz bine pe soluri mijlocii, afnate, n judetele
Constanta si Brila. Rspndit n Europa,
Asia, Africa de Nord. Descriere. Rdcin
pivotant subtire. Tulpin cilindric, proas,
simpl sau ramificat, nalt pn la 40(60) cm.
Frunze alterne, de 2-3 ori sectate, cu lacinii
liniare. Flori albe, solitare, n vrful tulpinii sau
ramurilor; nvelis floral petaloid, din 5 foliole
albe cu vrful albstrui-verzui; 5-8 nectarii
bilabiate; androceu cu numeroase stamine;
gineceu cu numeroase ovare. nflorire, VVIII.
Fruct, polifolicul cu aspect de capsul, pro-
venit din sudarea mai multor folicule. Seminte
negre, zbrcite, trimuchiate, curbate. Miros
aromat, gust plcut, iute. Compozitie chimic.
Semintele contin ulei volatil (1%), un compus
carbonilat (nigelona), un compus triterpenoidic
(hederagenina), ulei gras, substante albumi-
noide etc. Alimentatie. Semintele sunt folosite
n industria alimentar pentru condimentarea
brnzeturilor, ndeosebi n telemea, iar n unele
zone semintele ntregi sau sub form de fin
se pun la prjituri. Bioterapie. Semintele au
utilizri terapeutice n medicina uman traditio-
nal. Li se atribuie proprietti diuretice, carmi-
native, antianorexice, digestive, vermifuge. Po-
sed principii active care actioneaz asupra
epiteliului renal mrind cantitatea de urin eli-
minat n timp, favorizeaz eliminarea gazelor
din intestine, mreste pofta de mncare, stimu-
leaz digestia, provoac eliminarea viermilor
intestinali. Recoltare. Semintele (Nigellae
semen) se recolteaz cnd polifolicula are cu-
loarea neagr. Se taie cu secera si se leag n
snopi. Dac suprafata cultivat este mare,
recoltarea se face cu combina. Se treier. Pro-
ductia de seminte, 600-800 kg/ha. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea astmului,
bronsitelor, colicilor gastrointestinale, comba-
terea ametelilor, stimularea poftei de mncare,
stimularea functiei sexuale: decoct, din 1-2 lin-
gurite seminte la 1 l devin. Se fierbe 10-15 mi-
nute, apoi se acoper vasul si se las la rcit.
Se strecoar. Se beau cte 1 -2 phrute nainte
de mas sau la nevoie. 2. Pentru combaterea
viermilor intestinali: plmdire a 2-3 lingurite
fin de seminte la 1 l zeam de varz. Se bea
cte un pahar pe stomacul gol. Apicultur.
Specie melifer. Florile furnizeaz albinelor
culesul de nectar si polen. Productia de miere
nu a fost evaluat (v. Pl. XXXVIII, 4).
NELUMBONACEE (Nelumbona-
ceae), familie care cuprinde dou specii de
plante erbacee, perene, rspndite n regiunile
tropicale si subtropicale, din care Nelumbo nu-
cifera (Lotus indian) este aclimatizat si n
Romnia. n primvara anului 1931 s-au plan-
tat primele exemplare n lacurile de la Snagov
si Cismigiu din Bucuresti. n 1949 a fost
plantat n Ochiul tiganilor de la Bile 1 Mai
nemtisori de cmp 533 nervatiune

Oradea. Plant decorativ. Descriere. Rizom
trtor, articulat, multiramificat. Frunzele pel-
tate, acoperite cu cear, se ridic la suprafata
apei. Flori solitare, bisexuate (hermafrodite),
actinomorfe. nvelis floral diferentiat n calicii) si
corol; androceu din numeroase stamine; gine-
ceu apocarp, din numeroase crpele libere, n-
fundate neregulat n masa unui receptacul volu-
minos, obconic. Formula floral: r*K
5
C
5
A
a
G
0L
.
Seminte fr endosperm.
NEMtISORI DE CMP (Conso-
lida regalis), fam. Ranunculaceae. Plant erba-
cee, anual, toxic, medicinal, melifer, terofit,
xeromezofit, moderat termofil, slab-acid-neu-
trofil, ntlnit ca buruian n culturile de gru,
cartofi, locuri ruderale, n toat tara, dar mai
ales n zona de cmpie si de deal; se mai
numeste albstrioare, buruian de fcut copii,
ciocnasi, ciocul-berzii, ciocul-psrii, cio-cul-
babii, ciocul-ciocrliei, cizma-cucului, crli-gei,
clontul-nagtului, clontul-cocostrcului, coada-
rndunicii, cornul-plugului, creasta-co-cosului,
cununioare, doselnic mic, dosnic, floare
domneasc, gheta-catanei, glceava,
mrariul cmpului, pintenasi, somnoroas,
surguci, toponisi, tatnici, ttneasc, toporasi
de cmp. Dacii o numeau abiastrela/albstrel.
Genetic, 2n= 16. Fitocenologic, ncadrat n Se-
calietea, Car. Caucaliaion. Rspndit n Euro-
pa, Asia Mic. Descriere. Rdcin pivotant,
fusiform. Tulpin erect, ramificat, nalt de
20-50 cm, proas sau aproape glabr.
Frunze inferioare de 2-3 ori fidate, cu lacinii
foarte nguste, cele superioare simple, fidate,
asemntoare cu cele de mrar. Flori violet-al-
bastre dispuse ntr-un racem lax; perigon din
5 tepale, din care cea inferioar este prelungit
ntr-un pinten, n interior cu 2 nectarii; androceu
cu 8-10 stamine; gineceu cu ovar monocar-
pelar. nflorire, VII-VIII. Fructe, folicule glabre.
Seminte trimuchiate, brun-nchise, cu suprafata
aspr. Compozitie chimic. Florile contin
delfinin, un glicozid al camferolului, alcaloizi
de tip aconitic (decozina, licoctonina, delzalina,
delfelatina s.a.). Delfinin, prin hidroliz, se
scindeaz n 2 molecule de glucoza, 2 mole-
cule de acid p-oxibenzoic, o molecul de delfi-
nidin. Frunzele, pe lng alte substante,
contin alcaloidul calcatripina. Toxicologie.
Principiile toxice sunt reprezentate de alcaloizi.
Simptomele intoxicatiei constau din salivatie
abundent, tulburri digestive, dificultti la ridi-
care, insuficient cardiac, colaps, moartea
prin asfi xi e (V. Zanoschi , E. Turenschi ,
M. Toma, 1981). Bioterapie. Florile si uneori
frunzele au utilizri terapeutice n medicina
uman traditional. Li se atribuie proprietti
hipotensive si bradicardizante, analgezice, he-
mostatice, fertilizante. Principiile active dimi-
nueaz tensiunea arterial, rreste frecventa
btilor inimii si respectiv a pulsului, suprim
sau diminueaz senzatia de durere, opreste
hemoragia, stimuleaz apetitul sexual, de unde
si denumirea iarb de fcut copii". Recoltare.
Florile (Consolidae regalis flos) se recolteaz
n iulie-august, pe timp frumos, dup ce s-a
ridicat rou. Se nltur frunzele si ramurile. Se
usuc la umbr, n strat subtire, ntinse pe
rame sau hrtie, n poduri, soproane, camere
bine aerisite. Uscare artificial, la 35-40 C.
Frunzele (Consolidae regalis folium) se recol-
teaz pe timp frumos, dup ora 10 si se usuc
n aceleasi conditii. Medicin uman. 1. Pen-
tru tratarea gutei, afectiunilor renale si ale vezi-
cii urinare, n hipertensiune, astm bronsic:
infuzie, din 1 lingurit flori uscate si mruntite
peste care se toarn o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 10 minute, se stre-
coar. Se beau 1-2 cni pe zi cu nghitituri rare.
2. Pentru tratarea hipertensiunii, leucoreei si ca
fertilizant pentru femeile care doresc s aib
copii: decoct, din 1/2 lingurit flori si 1/2 lingurit
frunze uscate si mruntite la o can (250 ml) cu
ap . Se fierbe 5 minute la foc domol. Se
strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi, din care una
cu 1-2 ore nainte de culcare. Se mai foloseste
tinctura sau extractul alcoolic. Atentie! Se re-
comand prudent din cauza alcaloizilor deo-
sebiti de toxici. Empiric, decoctul din flori si
frunze se mai foloseste n cazul muscturilor
de sarpe. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Productia de miere, 20-30 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mic. Agricultur. Buruian
problem pentru cerealele semnate toamna.
Frecvent si abundent pe cernoziomuri. Adesea
prezent n lucernrii si culturile de cartofi.
Combatere prin arturi de toamn si de var
bine executate, semnatul des, erbicitare (v.
Pl. XXXVIII, 5).
NERVAtIUNE (Nervatura), mod de
dispunere si ramificare a nervurilor pe limbul
(lamina) frunzei. Nervatiunea este variabil si
caracteristic anumitor grupuri de plante. n
nervatiune 534 nervatiune

cadrul limbului fol iar, nervurile sunt reprezen-
tate de fascicule conductoare libero-lemnoa-
se. Se observ usor mai ales pe fata inferioar
(dorsal, abaxial) a limbului. Pe el pot exista
una sau mai multe nervuri principale mai groa-
se ce l strbat n tot lungul su. De pe acestea
se desprind sau nu alte nervuri laterale, secun-
dare, de ordinul I. De pe nervurile de ordinul I
se desprind nervuri de ordinul II s.a. Nervurile
laterale, secundare, pot fi paralele cu nervura
principal, asezate perpendicular pe nervura
principal sau crend cu ea un unghi ascutit.
Frunzele cu mai multe nervuri principale au, de
regul, limbul alungit si sunt caracteristice mo-
nocotiledonatelor si unor dicotiledonate. Frun-
zele cu o singur nervur principal au, de
regul, multe ramificatii laterale cu o dispozitie
penat sau palmat. Exceptie fac frunzele mul-
tor specii de gimnosperme (pin, molid, brad)
care au o singur nervur, fr ramificatii. Mo-
dul de distribuire a nervurilor pe limbul frunzei
reprezint unul din criteriile de recunoastere a
speciilor de plante. Frunzele pot avea mai mul-
te tipuri de nervatiune, n functie de caracterele
prezentate (fig. 194). Nervatiunea dicotomic

Fig. 194. Tipuri de nervatiune: 1 -
uninerv la brad (Abies alba): 2 -dicotomic la
Ginko biloba; 3 - arcuat la lcrmioare (Convallaria
majalis); 4 - penat la salcia cpreasc (Salix caprea).
const ntr-o bifurcare repetat a nervurilor.
Ultimele ramificatii se termin liber n vrful
limbului. ntlnit la planta Ginkgo biloba si la
unele specii de ferigi, nervatiunea paralel
const din mai multe nervuri, paralele ntre ele
si cu marginea limbului foliar. De obicei nervura
median este mai dezvoltat. ntlnit la specii-
le de plante din familiile Poaceae, Cyperaceae,
Liliaceae. Nervatiunea arcuat, caracterizat
prin nervuri curbate si convergente ctre vrf,
reprezint o variant a nervatiunii paralele,
ntlnit la unele plante cum sunt stirigoaia
(Veratrum album), stupinit (Platanthera bifo-
lia), ptlagin (Plantago major). Nervatiunea
penateste caracterizat printr-o nervur prin-
cipal mai dezvoltat, din care se desprind, pe
ambele laturi, nervuri secundare. Ramificatiile
lor fine se pot termina liber la marginea limbului
foliar, se pot uni la periferia limbului sub forma
unei nervuri maginale sau se pot anastomoza
marginal ntr-o retea, rezultnd o nervatiunea
reticulat-penat. La unele specii corn (Cornus
mas) nervurile secundare se curbeaz spre
marginea limbului ndreptndu-se spre vrful
lui, fr a ajunge la el si fr a realiza legturi
ntre ele. Nervatiunea palmat, caracterizat
prin dispunerea radiar, din baza limbului, a
mai multor nervuri, ca la artar (Acer platanoi-
des) sau cltunas (Tropaeolum majus). Nerva-
tiunea uninerv const dintr-o singur nervur
median-longitudinal fr ramificatii, ca la pin
(Pinus sylvestris), molid (Picea abies) s.a. R.C.
Metcalfe si L. Chalk (1979) clasific tipurile
si subtipurile de nervatiuni astfel (fig. 195):

Fig. 195. Tipuri de nervatiune:
1-4 - craspedodrom; 5-7 - camptodrom;
8 - paralelodrom; 9 - campilodrom;
10,11 - acrodrom; 12-15 - actinodrom;
16 - palinactinodrom; (1-7 nervatiune
penat; 8 - aralel; 9-11 - arcuat;
12-16 - palmat).
1 - penat: a) craspedodrom (simpl, mixt,
semimixt), la care nervurile secundare merg
nicorete1 535 nicureti

pn la marginea limbului [exemplu, fag (Fa-
gus sylvatica)]; b) camptodorm, la care nervu-
rile secundare nu ajung pn la marginea si
vrful limbului [exemplu, crusin (Rhamnus fran-
gula)]. Aceasta se subdivide n brachiodrom,
eucamptodrom, reticulodrom, cladodrom;
la nervatiunea brachiodrom, vrfurile nervu-
rilor secundare sau tertiare se, anastomozeaz
la marginea limbului; 2 - paralel; 3 - arcuat;
4 - acrodrom (bazal si suprabazal, perfec-
t si imperfect), la care nervurile sunt arcuite
si merg pn la vrful limbului [exemplu, corn
(Cornus mas)]; 5 - actinodrom; 6 - palinac-
tinodrom.
NICORETE
1
(Clitopilus prunulus),
fam. Tricholomataceae. Ciuperc saprofit, co-
mestibil, ntlnit pe sol, n perioada de var si
toamn (VIIX), mai ales n luna iulie, dispus
n grupuri, prin pdurile de foioase si conifere,
n luminisuri, adesea la marginea pdurilor, ori
n afara lor, n apropierea arborilor, locuri nier-
bate, pajisti; sin. slcioar. Descriere. Plria
convex, la nceput, apoi putin concav, pn
la infundibuliform, marginea involut, subtire,
diametru 4-12 cm, crnoas; fata superioar
alb, alb-cenusie, usor vscoas pe
umiditate, pruinoas; fata inferioar cu lamele
drepte, decurente, subtiri, albe, apoi roz sau
glbui. Picior adeseori excentric, alb, pruinos,
nalt de 3-6 cm, diametrul 0,5-1,5 cm. Carnea
moale, cu miros de fin proaspt, gust dulce.
Sporii fusiformi (8-14 5-6 \x), cu 6-8 striuri
longitudinale fine, roz-deschisi sau roz-glbui.
Alimentatie. Foarte mare valoare alimentar.
Foarte bun n preparatele culinare (pane, cu
sos tartar, cu ou si creier, cu ou). Se poate
confunda la culegere cu Clitocybe dealbata,
care are carnea elastic, lamele albicioase sau
alb-glbui, piciorul fibros (v. Pl. XXXVIII, 6).
NICORETE
2
(Lepistapersonata), fam.
Tricholomataceae. Ciuperc micorizant, co-
mestibil, ntlnit n perioada octombrie-no-
iembrie, prin pajisti, tufrisuri sau pduri de
foioase luminoase cu iarb, adeseori formeaz
hore de vrjitoare. Descriere. Plria semisfe-
ric la nceput, apoi se ntinde, dar rmne
convex, crnoas, diametrul 6-13 cm; fata
superioar neted, de culoarea alunei sau ce-
nusie-alutacee; fata inferioar cu lamele strns
apropiate, albicioase, fr nuant violet sau
albastr. Piciorul plin, fibros, nalt de 5-7 cm,
diametrul 1,5-2,5 cm, violaceu-liliachiu. Car-
nea elastic n plrie, n picior fibroas,
albicioas, cu miros si gust plcut. Sporii elip-
sosdali (6-8 4-5 \x) hialini. Alimentatie. Va-
loare alimentar foarte mare. Gustoas n di-
verse preparate culinare, -> NICORETE VNT.
NICORETE
3
-> BURETE DE MAI
NICORETE VNT (Lepista nu-
da), fam. Tricholomataceae. Ciuperc sapro-
fit, comestibil, ntlnit toamna (IXXI) prin
litiera pdurilor. Descriere. Plrie semisferi-
c, apoi devine mai ntins, dar rmne conve-
x, crnoas, diametrul 6-15 cm; fata superi-
oar neted, viorie, pruinoas la exemplarele
tinere, apoi devine mov-rosiatic sau maron-pal;
fata inferioar cu lamele strns-apropiate, ade-
rente la picior, violete la nceput, apoi maron-
pal la cele btrne. Piciorul robust, nalt de 5-
10 cm, diametrul 1,5-2,5 cm, pruinos n partea
superioar, violet, longitudinal-fibros. Carnea
groas, plin, alb-violacee, cu miros plcut,
mai mult sau mai putin parfumat, sau de
ri di che, gust acri sor. Spori i el i psoi dal i
(6-8 4-5 \x), hialini, roz n mas, fini-verucosi.
Alimentatie. Valoare alimentar foarte mare.
Foarte gustoas n diverse preparate culinare,
(pane, sup, sos vntoresc, salata de boeuf),
rentabil.
NICOTINAMID VITAMINA PP
NICTAGINACEE (Nyctaginaceae),
familie care cuprinde cca 300 specii plante
ierboase sau lemnoase rspndite mai ales n
America. Tulpini ramificate. Frunze simple, n-
tregi, fr stipele. Flori bisexuate (hermafrodi-
te), solitare, sau n umbele terminale, cu involu-
cru la baza florii sau inflorescentei, rezultat din
unirea bracteelor simulnd al doilea nvelis
floral; perigon petaloid, gamotepal; androceul,
din 3-5 stamine; gineceul, cu ovar superior, cu
un ovul, stigmat globulos. Fruct achen. Flora
Romniei contine o singur specie Mirabilis
jalapa (barba-mpratului), cultivat ca plant
ornamental.
NICUREtI (Tricholoma orirubens),
fam. Tricholomataceae. Ciuperc micorizant,
comestibil, ntlnit toamna (IXXI), prin p-
duri de foioase, adeseori de rsinoase. Descriere.
Plria la nceput convex si mamelonat, apoi
nimfacee 536 norocel

ntins, diametrul 5-8 cm; fata superioar la
nceput alipit-pslos-proas, apoi negru-fibri-
los-scvamoas; fata inferioar cu lamele albe
sau cenusii, spatiate, aderente la picior. Picio-
rul albicios, mtsos, fibros, ptat n roscat,
mai trziu, la vrf pruinos, la baz ptat n
albastru sau verzui, nalt de 4-8 cm, diametrul
0,5-1,5 cm. Carnea cenusie, cenusiu-
albicioas cu nuante roz, miros puternic de
fin. Sporii de (5,5-7 4,5-5,5 \x).
Alimentatie. Valoare alimentar foarte mare.
Gustoas n diferite preparate culinare.
Pentru iarn se usuc sau se mureaz.
NIMFACEE (Nymphaceae), familie
care cuprinde specii de plante erbacee, acva-
tice, fixate de substrat prin rizomi si rdcini
adventive. Frunze ovate pn la subrotunde cu
sinus bazai profund, lung petiolate, natante sau
emerse. Flori solitare, bisexuate (hermafrodi-
te), actinomorfe, emerse, homoiochlamidee
sau heterochlamidee, hipogine pn la peri-
gene cu nvelis floral diferentiat n caliciu si
corol; caliciul dialisepal; corola dialipetal; an-
droceul din numeroase stamine pn la 6; gi-
neceul seminferior (la unele specii inferior sau
superior, din numeroase crpele pn la 3,
unite). Formula floral: h2K5
4
0,-6 K-e, G
(
^3) la
unele specii G
(
^3
(
sau G
(a=3)
. Sepalele si pe-
talele sunt dispuse pe receptacul spiralat, iar
carpelele ciclic. De la sepale la petale si de la
petale la stamine se ntlneste toat gama me-
tamorfozelor de organe florale. Fruct nucule
sau bace. Seminte cu endosperm si perisperm.
Flora spontan a Romniei contine 4 specii ce
apartin genurilor Nuphar, x = 17 si Nymphaca,
x = 7.
NOMOFILE (Nomophyllum), frunze
normal dezvoltate, verzi, cu mare plasticitate si
variabilitate morfologic, caracteristic speciei.
ndeplinesc functiile de fotosintez, respiratie si
transpiratie. Dup genez primele nomofile ce
apar se numesc protofile, iar cele ce se formea-
z mai trziu se numesc metafile. Protofilele
care apar imediat deasupra cotiledonatelor
rmn mici si difer ca form fat de frunzele
normale (trifoi, fasole, stejar). De exemplu,
protofilele trifoiului (Trifolium pratense) sunt
simple, cu limbul ntreg. Metafilele reprezint
frunza normal caracteristic speciei. n acest
caz frunza de trifoi este format din trei foliole
(trifoliate).
NOROCEL (Sedum telephium, ssp.
maximum), fam. Crassulaceae. Plant erba-
cee, peren, spontan si cultivat, hemicripto-
fit-geofit, sciadofit, xeromezofit, mezoter-
m, amfitolerant la pH, ntlnit n pduri de
foioase, tufisuri, grdini, din zona pdurilor de
stejar pn n etajul fagului inclusiv; vegeteaz
pe soluri uscat-revene pn la revene; se mai
numeste barba-lupului, crucea-pmntului,
dragoste, ghetric, iarb de urechi, iarb
gras, iarba-zmeului, iarba-urechii, oloioas,
urechelnit, verzisoar. Genetic, 2n = 24.
Fitocenologic, ncadrat n Querco-Fagetea,
Festu-cetalia, Car. Festuco-Sedetalia. Rs-
pndit n Europa si Asia. Descriere. Rizom
napiform, gros. Tulpini erecte, simple sau rami-
ficate, glabre, verzi-nchis, nalte pn la 50
(70) cm. Frunze albastre-verzui, crnoase, pla-
ne, glabre, neregulat-serate, ovale pn la
aproape rotunde, la baz scurt-cordate sau
atenuate, n partea inferioar a tulpinii alterne,
iar n cea superioar opuse. Flori alburii-gal-
bene-verzui la formele slbatice si albe spre
roz, roz sau purpurii, la cele cultivate; caliciul
din 5 sepale triunghiulare; corola din 5 petale
alungit-ovate, acute; androceul din 10 stamine.
nflorire, VII-X. Fructe folicule polisperme, cu
seminte mici, cafenii, lipsite de endosperm.
Bioterapie. Frunzele plantei au utilizri tera-
peutice n medicina uman traditional. I se
atribuie proprietti vulnerare, antiseptice, cica-
trizante. n trecut seva frunzelor se storcea n
ureche contra durerilor. Cu planta fiart se f-
ceau oblojeli contra durerilor de picioare. Se
mai folosea la pocitur (congestie cerebral,
paralizie facial, epilepsie) si la trnji (hemo-
roizi). Recoltare. Frunzele (Sedi telephi folium)
se recolteaz la nevoie si se utilizeaz proas-
pete. Pentru sezonul rece, frunzele se recoltea-
z n timpul nfloritului. Se usuc ntr-un singur
strat, n poduri acoperite cu tabl. Medicin
uman. Uz intern. Pentru tratarea cancerului:
extract alcoolic din rizomii proaspeti ai plantei;
scosi din pmnt se piseaz si se introduc
ntr-o sticl, n care se toarn tuic (30-35)
ntr-o cantitate ce trebuie s depseasc nc o
dat nivelul materialului ce a fost pus la ma-
cerat. Se astup cu dop si se las la soare timp
de 10 zile. Din cnd n cnd, sticla se agit
pentru uniformizare. Se strecoar si se bea de
3 ori pe zi cte un phrel nainte de mas.
Reteta a fost folosit de Filipoiu Jana din co-
muna Mneciu, sat Mneciu Pmnteni jud.
norocel 537 nuc

Prahova, care suferea de un cancer genital de
gradul III confirmat prin biopsie. n cursul trata-
mentului tumoarea a nceput s involueze.
Cnd a ajuns de gradul I a fost operat. n
prezent (operat cu 5 ani n urm) persoana se
simte foarte bine. Informatia a fost primit de la
Gheorghe si Camelia Tudose din comuna
Cerasu, judetul Prahova si confirmat de fiul
bolnavei, Filipoiu Marian (1995). Uz extern.
Pentru tratarea paraliziei si parezelor nervilor
periferici: a) decoct, din 100 g frunze la 1 l de
ap. Se fierbe 3-5 minute la foc moale. Se
aplic comprese calde pe regiunea paralizat
de dou ori pe zi; b) decoct, din 150-200 g
plant la 3-4 l de ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar. Se toarn n apa de baie. Se face o
baie zilnic. 2. Pentru tratarea hemoroizilor, rni-
lor si arsurilor, unguente, preparate din frunze.
Se unge partea afectat. 3. Pentru scoaterea
btturilor (clavus): cataplasme, din frunze
proaspete. Frunzele se piseaz si se aplic pe
bttur, dup care se panseaz. Se tine
12 ore. Procedeul se repet pn cnd bttu-
ra se scoate (procedeul se aplic de medicina
traditional n orasul Vlenii de Munte, unde
planta este cunoscut numai sub numele de
norocel); 4. Pentru cresterea prului: decoct,
obtinut prin fierberea plantei, se spal prul, de
1-2 ori pe sptmn. Ornamental. Cultivat
n grdini ca specie ornamental.
NUC (Juglans regia), fam. Juglanda-
ceae. Arbore foios, megafanerofit, mezofit,
moderat-termofil, slab-acid-neutrofil, semiom-
brofil, calcicol, ntlnit sporadic prin pduri de
amestec din regiunea dealurilor pn la cca
800 m altitudine, frecvent cultivat n livezi, vii,
grdini, curti, marginea drumurilor de la
cmpie, pn n regiunea dealurilor; se mai
numeste nucar, nuc costeliv. Genetic, 2n = 32.
Adus din Persia de ctre romani. Vegeteaz
bine pe soluri bogate, constant revene sau
jilave. Nu-i prieste cresterea n masiv. Izolat
creste viguros si d productii mari de fructe.
Fitocenologic, ncadrat n Corylo-Tilietum,
Acerion. Rspndit n Europa de sud-est, Asia
de Est, Himalaya, China. Creste bine si fruc-
tific abundent n regiunea colinar, altitudinea
200-500 m. Cere o temperatur medie anual
de 9-10,5C. Suport geruri pn la minus
30C. Pretinde 700-800 mm precipitatii anual,
iar n sol pnza de ap freatic s fie la 4-6 m
adncime. Creste si n zone cu 400-600
mm
precipitatii anual. Foarte pretentios la lumin.
Prefer solurile mijlocii, usoare, adnci, cu
reactie ionic usor acid pn la neutr (pH
6-7,5). Descriere. Rdcin pivotant, puter-
nic, cu ramificatii laterale pn la 14 m. Tulpi-
n dreapt, n masiv pn la 30 m nltime,
izolat rmne mai scund. Scoarta neted, ar-
gintie-cenusie, la btrnete cu ritidom cenu-
siu-nchis cu crpturi mari. Lemn cu duramen
frumos colorat, brun, cu vine negricioase sau
rosiatice; alburn lat, albicios spre cenusiu;
raze medulare vizibile n sectiune radial;
inele anuale vizibile. Coroana strns n
masiv si larg, globuloas, cu ramificatii
puternice cnd creste izolat. Lujerii vigurosi,
bruni-verzui, lucitori, glabrii, miros aromat, cu
mduv lamelar-n-trerupt. Mugurii cenusii,
tomentosi, adeseori grupati cte doi. Frunze
imparipenat-compuse, cu 5-9 (11) foliole
obovate, mari (6-12 cm lungime) asimetrice,
acute sau acuminate, pe margini ntregi, pe
fat glabre, pe dos cu smocuri de peri la
subsuoara nervurilor. Flori unise-xuat-monoice,
cele masculen amenti negricio-si, pendenti;
cele femele terminale, sesile, cu stigmate
rsfrnte, purpurii. nflorire, V. Polenizare
anemofil. Fructe, drupe globuloase, mari,
cu nvelis crnos, verde, care la maturitate
crap neregulat; nuca ovoid, brzdat
neregulat, n interior cu o smnt mare, co-
mestibil. Capacitate germinativ, 60-80%.
Prima fructificatie la vrsta de cca 10 ani.
Urmeaz fructificri anuale, dar abundente, la
2-3 ani. Productie, 100-300 kg nuci anual.
Longevitate 300-400 ani. Compozitie chimi-
c. Semintele contin foarte putin ap, protide
(15%), grsimi (63%), hidrati de carbon (14%),
sruri de Na (4 mg%), K (545 mg%), Ca
(70 mg%), P (430 mg%), Fe (2,1 mg%),
vitamina A (4 ng%), vitamina B
1
(0,35 mg%),
vitamina B
2
(0,10 mg%), niacin (1 mg%),
vitamina C (15 mg%). Frunzele contin tanin (4-
5%), acid galic, acid elagic, inozitol, iuglon, a
si p-hidroiuglon, cantitti mici de ulei volatil,
vitamina C, tirozin. Cojile verzi de nuc
(pericarpul) contin iuglon (5-hidroxil-1, 4-
naftochinon), taninuri, ulei eteric, vitamine,
clorofile, amidon, pectine, acizi organici, ami-
noacizi liberi si multe substante minerale (As,
Ba, Ca, CI, Co, Fe, K, Mg, Mn, Na, Ni, P, S, Zn).
Nu contine iod. Iuglona d o combinatie cu
proteinele din piele si o coloreaz n brun.
Alimentatie. Miezul nucilor este foarte nutritiv.
Valoare energetic, 705 kcal/100 g, din care
nuc 538 nuc

energia absorbit este de peste 90%. Se con-
sum ca atare sau serveste la prepararea dife-
ritelor prjituri etc. Uleiul extras din seminte
este recomandat n alimentatia dietetic pentru
prevenirea aterosclerozei. Industrie. Lemn cu
textur fin, tare, trainic, flexibil, durabil sub
ap. Nu se impregneaz. Se usuc ncet. Se
prelucreaz bine. Se ncleiaz si hituieste
bine. Se lustruieste excelent. Prin afumare se
ntunec usor. Utilizat pentru furnire n industria
mobilei, sculpturi, paturi de arm, instrumente
muzicale, cutii de radio, ceasuri de perete, par-
chet, lambriuri, tmplrie artistic, jucrii. Pen-
tru mobila fin este foarte cutat lemnul de
rdcin care d, prin lustruire, cele mai fru-
moase forme. Din seminte (contine pn la
70% ulei) se extrage un ulei comestibil, folosit
n alimentatie sau la fabricarea spunurilor,
vopselelor, lacurilor si preparatelor cosmetice.
Pericarpul este utilizat pentru obtinerea de pre-
parate utilizate n cosmetic, pentru protejarea
pielii contra arsurilor solare si a unor uleiuri
necesare ngrijirii prului. Bioterapie. Frunzele
si pericarpul fructelor au utilizri terapeutice n
medicina traditional uman si veterinar. Prin-
cipiile active pe care le contin actioneaz bac-
tericid, bacteriostatic, astringent, usor hipotensiv,
hipoglicemiant, calmant, cicatrizant, emolient,
antitoxic, antimitotic, antidiareic, tonic-stomahic,
antisudoral, antigalactogog, antieczematos si
antireumatismal. Farmacodinamic principiile
active mpiedic nmultirea bacteriilor, produc o
strngere a tesuturilor, a capilarelor sanguine
si a orificiilor imprimnd o actiune hemostatic
local, realizeaz o usoar scdere a tensiunii
arteriale, scade concentratia de glucoza din
snge, diminueaz excitabilitatea nervoas n-
lturnd spasmele musculare, favorizeaz pro-
cesul de epitelizare si vindecare a rnilor, rela-
xeaz tesuturile si determin scderea strilor
inflamatorii, nltur toxinele din organism, sti-
muleaz digestia prin excitarea sucurilor
gastrointestinale, actioneaz mpotriva transpi-
ratiei, suprim diareea si nltur inflamatiile
acute ale intestinului, diminueaz si opreste
secretia de lapte a glandelor mamare, actio-
neaz activ mpotriva eczemelor. Actiunea cea
mai pregnant este cea astringent si
amaro-tonic, cu aplicatii n tratamentul dispep-
siilor si inflamatiilor catarale gastrointestinale.
Astzi se admite prezenta n frunzele de nuc a
unui principiu hipoglicemiant, alturi de unul
hiperglicemiat. Eczemele cronice ale copiilor
sunt mai greu de vindecat. Rspund n mic
msur la tratament, n comparatie cu eczemele
acute. Pentru vindecarea lor, multi dermatologi
acutizeaz o eczem cronic si apoi o
trateaz pentru vindecare. Acutizarea se face
prin aplicarea de comprese cu decoct con-
centrat obtinut din rdcina de ptrunjel. Dup
acutizare eczemele rspund favorabil la trata-
mentul cu preparate din frunze de nuc Medi-
cina traditional foloseste pericarpul verde al
nucilor ca depurativ (elimin din organism toxi-
nele, produsii rezultati din dezasimilare), si ca
antireumatic. Frunzele de nuc intr n compo-
zitia Ceaiului antidiareic si a Ceaiului dietetic
PLAFAR. Recoltare. Frunzele de nuc
(Juglandis folium) se recolteaz cu mna n
mai-iunie, iar coaja verde a fructelor (Juglandis
pericarpium), n august-septembrie. De la
frunze se culeg numai foliolele. Se usuc n
strat foarte subtire n poduri acoperite cu tabl.
Uscarea artificial, sub 40C sau la 100C,
ultima protejeaz mai bine continutul n vitami-
ne. Coaja verde a fructelor se obtine la recolta-
rea nucilor, alegnd fragmente tari, verzi. Coaja
moale, galben sau negricioas se arunc.
Se usuc n poduri acoperite cu tabl, asezate
cu scobitura n sus, ntr-un singur strat. Usca-
rea artificial la cel mult 40C. Se ambaleaz n
saci textili. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea diareei, pentru diabet za
harat, rahitism, combaterea sudoratiei exce
sive si ca tonic pentru convalescenti, casectici,
vrstnici si copii: a) infuzie, din 1 lingurit frunze
mruntite peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minu
te. Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi;
b) infuzie, din 4 linguri frunze mruntite peste
care se toarn o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
iau cte 3 linguri pe zi; c) infuzie, din 1 lingurit
pulbere frunze uscate peste care se toarn o
can cu ap clocotit. Se las acoperit 10 mi
nute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi.
2. Pentru combaterea diareei, hiperglicemiei si
ca depurativ: infuzie, din 2-3 linguri pulbere
frunze uscate peste care se toarn o can cu
ap clocotit. Se las acoperit 15-20 minute.
Se strecoar. Se beau 2-3 linguri pe zi.
3. Pentru eliminarea srurilor din corp (depu
rativ) si ca tonic stomahic: a) rachiu, din 90 g
coji verzi de nuc la 1/2l de tuic. Se las 8 zile,
timp n care sticla se agit zilnic pentru
omogenizare. Se strecoar n sticle nchise la
nuc 539 nuc

culoare. Se iau 1-2 linguri pe zi; b) rachiu, din
200 g mtisori, la 1 l de tuic. Se las 7-10 zile.
Se strecoar. Se beau 1-2 cesti nainte de
mas. 4. Pentru tratarea strilor catarale ale
tubului digestiv, diareei rebele, oprirea hemo-
ragiilor banale, n litiaz renal si incontinent
urinar, combaterea oxiurilor si limbricilor, ca
antidot n intoxicatiile cu compusi de mercur:
infuzie, din 1

lingurit coaj de nuci verzi,

peste care se toarn o can cu ap clocotit.
Se las acoperit 10-20 minute. Se strecoar.
Se beau 2 cni pe zi. 5. Pentru combaterea
aterosclerozei: ulei de nuc, se ia zilnic cte
1 lingur. 6. Empiric, pentru tratarea durerilor
de ficat: ceai din miez de nuc. Se beau 1 -2 cni
(200 ml) pe zi. 7. Pentru tratarea diferitelor boli
ca: sindroame de hipergamaglobulinemie, in-
flamatii cronice si supuratii cronice ale mucoa-
selor respiratorii, urogenitale, bronsit cronic
neobstructiv, pielonefrit cronic, cistit croni-
c, prostatit cronic, impedigo, salpingite,
metrite nongonococice si nontuberculoase, tite
cronice supurate, furuncul antracoid, abcese,
panaritiu; afectiuni hepatice, afectiuni ale cole-
cistului si ale cilor biliare cu cefalee occipital;
pancreatopatie cronic si urmri ale pancreati-
tei acute hemoragice, sindrom de malabsorbtie
n insuficienta pancreatic functional; derma-
toze pustuloase, dermatite infectate, dermatit
seboreic, acnee rosacee cu comedoane; ac-
nee pustuloas si furunculoz cu stafilococi si
streptococi; pemfigus; eczem infectat, ecze-
m impetiginizant, piodermite; meteorism
abdominal, flatulent si distensie abdominal;
bronsite cronice si supuratii cronice ale mucoa-
selor; limfatism si diatez limfatic; adenoidite;
parotidite; limfoame, limfogranuloame si
mielom; adenit supurat sau cu tendint la
supuratie; blefarit acut si cronic; granulom
dentar; blenaree cronic; inflamatii si ulceratii
ale organelor sexuale masculine; indolent
mental la subiectii plngreti si plictisiti:
macerat de muguri proaspeti, n solutie hidro-
glicero-alcoolic, 1 DH. Se iau 30-40 picturi n
putin ap cu 10 minute nainte de mesele de
prnz si sear. Pentru unele boli, maceratul
mugurilor de nuc se asociaz cu alte macerate
n solutie hidroglicero-alcoolic; cu maceratul
mlditelor de caprifoi (Lanicera nigra) si mldi-
telor de ctin rosie (Tamarix ramosissima),
pentru afectiuni ale splinei; cu maceratul
mugurilor proaspeti de artar (Acer campestre),
mugurilor de ulm (Ulmus minor) si a mlditelor
de mces (Rosa canina), pentru hepes; cu
maceratul mugurilor de ulm (Ulmus minor),
pentru eczem umed; cu maceratul mugurilor
de scorus (Sorbus domestica) si mugurilor
proaspeti de castan comestibil (Castanea
sativa), pentru ulceratii varicoase torpide; cu
maceratul mugurilor de dud negru (Morus
nigra), pentru diabet florid. Se iau 30-40 pi-
cturi cu 10 minute nainte de a mnca (F.
Piter, 2000). Uz extern. 1. Pentru tratarea
stomatitelor, cu actiune dezinfectant, antiinfla-
matorie si astringent: decoct, din 3 linguri
frunze mruntite la o can (250 ml) cu ap. Se
fierbe 5 minute. Se strecoar. Se face gargar
de mai multe ori pe zi, din care una seara la
culcare. 2. Pentru tratarea inflamatiilordin gur
si gt: decoct, din 1-2 linguri coaj de nuci verzi
la o can (200 ml) cu ap. Se fierbe 10 minute.
Se las la rcit. Se face gargar sau se clteste
bine gura de 2 ori pe zi, din care una seara.
3. Pentru tratarea leucoreei (scurgeri vaginale
n candidoze, infectii strepto-stafilococice), cu
proprietti antiseptice, antiparazitare si astrin-
gente: infuzie, din 4 linguri frunze uscate m
runtite peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15-20 minute.
Se strecoar. Se fac 2 splaturi cldute pe zi cu
irigatorul, din care una nainte de culcare.
4. Pentru tratarea eczemelor: decoct, din
30-40 g frunze la 1 l de ap. Se fierbe
15-20 minute. Se las la rcit 20-30 minute.
Se strecoar. Se spal locul afectat. 5. Pentru
cicatrizarea rnilor si refacerea tesuturilor: un
guent, din 15 g frunze mruntite macerate 7 zile
n 100 ml ulei, dup care se tine 3 ore la foc slab
pe baia de ap. Se strecoar. Se adaug 15 g
cear de albine. Se tine nc o jumtate or pe
baia de ap, apoi se omogenizeaz. Cu acest
produs se unge rana. 6. Pentru tratarea rnilor
purulente, ulceratiilor, cu efect antiseptic,
astringent, cicatrizant: decoct, preparat din
3-4 linguri frunze la o can (250 ml) cu ap. Se
fierb 5-10 minute. Se strecoar. Se fac bi
locale. 7. Pentru ndeprtarea negilor, acestia
se freac usor cu suc de nuc verde de 3 ori pe
zi, timp de 3-4 zile. 8. Pentru tratarea copiilor
scrofulosi si rahitici, cu actiune tonic: decoct,
din 80-100 g pericarp (coaja verde de pe nuc)
la 1 l de ap. Se adaug n apa de baie; pentru
tratarea amigdalitei, decoctulse adaug n apa
de gargar. 9. Pentru tratarea eczemelor cro
nice: cataplasme, cu decoct concentrat obtinut
prin fierberea a 2-3 rdcini de ptrunjel la
nuc 540 nuc

500 ml ap. Aplicarea cataplasmei acutizeaz
eczema. n continuare se aplic tratamentul cu
preparate din frunze de nuc, pregtit din 10 g
extract eteric din frunze de nuc si 90 g ulei
vegetal. Se ung zonele afectate 2-3 ori pe zi.
10. Pentru tratarea reumatismului: bi cu de-
coctul obtinut din frunze de nuc sau cu decoctul
obtinut din fierberea cojilor verzi ale fructelor. n
unele zone frunzele de nuc sau cojile verzi ale
nucilor se fierb mpreun cu floarea de fn.
Decoctul obtinut se adaug apei de baie.
11. Pentru tratarea rcelii n multe sate se prac
tic abureala cu frunze de nuc n timpul fiertului
sau imediat dup fiert se inhaleaz aburul de
gajat. 12. Empiric, pentru maturarea si sparge
rea furunculelor: miezul de nuc se piseaz, se
amestec cu fin si smntn si se aplic
pasta obtinut pe zona inflamat. Medicin
veterinar. Uz intern. 1. Pentru tratarea ente-
ritelor, cistitelor, cistitelor hemoragice si pentru
ntrcarea fortat a vacilor n vederea repau
sului mamar: a) decoct, din 10 g frunze uscate
si mruntite la 200 ml ap. Se fierbe 5 minute la
foc domol. Se strecoar. Se rceste si se admi
nistreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt);
b) infuzie, din 10 g frunze uscate si mruntite
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se rceste si se administreaz prin
breuvaj bucal. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, taurine), 50-100-200 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 20-25-50 g;
animale mici (pisici, cini), 5-10-20 g. Pentru
ntrcarea vacilor se folosesc 2 l/zi de infuzie
sau decoct n trei prize (dimineata, prnz, sea
ra). 2. Pentru tratarea de glbeaz (fascioloz),
ciobanii administreaz oilor coji verzi de nuci
sau flori de nuc, pe care le amestec n mn
care. 3. Pentru tratarea hematuriei: decoct, din
muguri de nuc. Acesta se amestec cu amidon
si 1 l de bors, se agit bine. Se administreaz
de 3 ori, dimineata, cu 2 ore nainte de mnca
re. 4. Pentru tratarea mieilor de gus hipotiroi-
dian: decoct, din coji verzi de nuci. Se fierb
pn se obtine o zeam groas. Se las la
rcit. Se strecoar prin sit. Se administreaz
mieilor cte 2-3 lingurite 5-6 zile. Uz extern.
1. Pentru tratarea furunculozei, n eczeme, ar
suri, fistule, stomatite, gingivite si afectiuni po-
dale: a) unguent, obtinut dup aceeasi metod
ca la medicina uman; se aplic unguentul
dup ce locul afectat se spal cu infuzia sau
decoctul obtinut din frunze; b) cataplasme, pe
locul afectat cu decoctul sau infuzia obtinut
din 20 g frunze uscate si mruntite la 200 ml
ap. 2. Pentru tratarea plgilor cu larve (rnilor
cu viermi): decoct, din 3-4 linguri frunze uscate
si mruntite sau 3-4 linguri de amenti uscati si
mruntiti la 500 ml ap. Se fierbe 10 minute. Se
las la rcit. Se strecoar. Se spal de 3 ori pe
zi locul afectat, folosindu-se un pansament
steril. Atentie! Pentru uzul intern supradozarea
n tratament poate provoca tulburri gastroin-
testinale exteriorizate prin diaree apoas sau
sanguinolent, colici, dromomanie. Se aplic
tratament simptomatic, se administreaz lapte,
ou, tanalbin, tonice cardiace, clisme cu clor-
hidrat. Cosmetic. Pericarpul serveste pentru
obtinerea unor preparate de protectia pielii con-
tra arsurilor solare si a unor uleiuri pentru
ngrijirea prului. 1. Pentru cosmetica si igiena
ocular, cu actiune dezinfectant: infuzie, pre-
parat din 4 linguri frunze uscate mruntite
peste care se toarn o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se aplic comprese locale cu un
pansament steril. 2. Pentru tonice capilare, cu
ntrirea rdcinii firului de pr, regenerarea lui
si obtinerea de reflexe brune: infuzie, din 50 g
frunze mruntite peste care se toarn 1 l de
ap fiart n clocot. Se las acoperit 20-25 mi-
nute. Se strecoar. Cu solutia obtinut se spal
tot capul, dup ce n prealabil prul a fost splat
cu ap si spun si a fost limpezit. 3. Pentru
colorarea prului: decoct, din 100 g frunze sau
coaj verde de nuc la 1 l de ap. Se fierbe
20-30 minute. Se las la rcit. Cu solutia obti-
nut se tamponeaz prul. Zootehnie. Turtele
rmase de la presarea miezului de nuc se
ntrebuinteaz la ngrsarea bovinelor; pentru
a proteja animalele contra mustelor se ung cu
decoctul obtinut din frunze sau coji verzi de
nuci. Ornamental. Pretuit pentru calittile sale
ornamentale prin coroana globuloas si umbra
deas. Plantat pe marginea strzilor, soselelor.
Vopsitorie. Frunzele si cojile verzi ale nucilor
ajunse la maturitate au proprietti tinctoriale.
Utilizate pentru vopsirea fibrelor naturale ntr-o
gam larg de nuante: bej, grej, cafeniu,
maron-roscat, maron-nchis, verde-msliniu,
verde-nchis, negru. 1. Pentru vopsirea n ver-
de-msliniu (oliv), frunzele verzi, proaspt cu-
lese, se fierb n ap 60 minute. Se strecoar.
Se adaug otet. Se introduce materialul pentru
vopsit si se tine la cldut 60 minute pn se
coloreaz la intensitatea maxim. Se face proba
nuc 541 nuc

de culoare. Se scoate si se usuc la umbr.
2. Pentru vopsirea n negru a fibrelor de ln
sunt necesare coji verzi, proaspete, desprinse
de pe fructele coapte, si bors. Cojile se pun
ntr-un vas peste care se toarn bors diluat cu
ap, n proportie de 1:2. Se fierb 30 minute. Se
strecoar. Lna se nmoaie n bors pn se
ptrunde bine, apoi se introduce n solutia de
vopsit. Se fierbe 30 minute. Se scoate si se
usuc la umbr. 3. Pentru vopsirea n negru a
firelor de ln sunt necesare coji verzi, calaican
si piatr acr. Cojile de nuc se fierb n ap
pn cnd solutia se nchide la culoare. Se
strecoar. Se introduce lna si se las la cald
pn ce culoarea neagr de pe fibre nu se mai
nchide. Se pregteste separat solutia de calai-
can din 75 g/l de ap. Se fierbe pn se dizolv.
Se toarn n vasul de vopsit si apoi se presar
piatra acr pisat. Se amestec bine pentru
omogenizare. Lna se pstreaz n baie pn
se fixeaz culoarea. Se scoate si se usuc la
umbr. 4. Pentru vopsirea n negru a fibrelor
naturale sunt necesare scoarta de nuc, calai-
can, piatr acr. Scoarta proaspt recoltat
(3 kg/9 1 ap) se fierbe n ap 3 ore. Se stre-
coar. n solutia obtinut se dizolv calaicanul
pisat (250-300 g/kg material de vopsit) si piatra
acr (50 g/kg material). Se amestec pentru
dizolvarea si uniformizarea solutiei. Se introdu-
ce materialul de vopsit. Se fierbe 2 ore, ames-
tecnd din 10 n 10 minute. Se scoate materia-
lul putin la aer, apoi se introduce din nou n
solutie. Operatia se repet pn se obtine un
negru-intens. Se scoate materialul si se usuc
la umbr. 5. Pentru vopsirea firelor de ln n
negru-cafeniu (cafeniu-nchis) este necesar o
cantitate de coji de nuc de 4-5 ori mai mare
dect cantitatea de ln si 20-30 g piatr acr.
Lna se spal, se scutur si se asez n vasul
de vopsit n straturi alternative cu cojile (un
strat de ln si unul de coji). Se presar peste
ele numai 10-15 g piatr acr bine pisat. Se
toarn ap pn le acoper. Se presar si
restul de 10-15 g piatr acr. Se fierbe timp de
2 ore. Se scoate si se usuc. Dac nuanta de
negru nu este cea dorit se repet operatiile
amintite. 6. Pentru vopsirea firelor de ln n
negru-verzui sau verde foarte nchis sunt nece-
sare coji verzi. Lna se spal, se scutur si se
asez n vas n straturi alternative cu cojile. Se
completeaz cu ap ct s le acopere. Se
fierbe. Se las s clocoteasc de trei ori, apoi
se amestec cu fcletul tot timpul fierberii.
Cnd s-a obtinut culoarea dorit, materialul se
scoate si se usuc la umbr. 7. Pentru vopsirea
fibrelor naturale (mai ales testuri) n negru-ca-
feniu (cafeniu-nchis) sunt necesare coji verzi si
calaican. Cojile se pun ntr-un vas cu ap si se
las la putrezit. Apoi se mbrac mnusi de
cauciuc si se freac bine. Amestecul se stoarce
si cojile se arunc. n solutia obtinut se dizolv
calaicanul pisat. Se introduce materialul de
vopsit. Se fierbe pn la obtinerea nuantei dorite.
Se scoate si se usuc. 8. Pentru vopsirea
firelor de ln n nuante de cafeniu, cafe-niu-
deschis la negru-cafeniu si negru sunt ne-
cesare coji verzi desprinse de pe fructele coap-
te, calaican si cenus. Cojile se fierb n ap
pn cnd solutia se coloreaz intens. Se intro-
duc firele de ln si se tin pn cnd culoarea
pe care o iau nu se mai intensific. Separat se
prepar o solutie obtinut prin putrezirea cojilor
verzi. Se mbrac mnusi de cauciuc, se storc
cojile si apoi se arunc. Se scot firele de ln
din prima solutie si se introduc n a doua. Se
fierbe. Calaicanul pisat se adaug n timpul
fierberii. Se amestec pentru uniformizare si
pentru ca firele s ia contact bine cu solutia.
Acestea se nnegresc. Se scot si se trec n alt
vas unde se freac cu cenus. Se spal cu ap
si se usuc la umbr. 9. Pentru vopsirea n bej
deschis se recolteaz coji verzi n cantitate
mic. Se fierb n ap 30 minute. Se strecoar.
Se presar cenus n solutie si apoi se intro-
duce materialul de vopsit. Se fierbe 30 minute.
Se scoate si se usuc la umbr. 10. Pentru
vopsirea n cafeniu se pregtesc dou solutii:
prima din rdcini de stevie, a doua din coji
verzi de nuci. Rdcinile de stevie proaspete
se spal de pmnt. Se taie n felii. Se pun
ntr-un vas, se acoper cu ap si se fierb pn
cnd culoarea solutiei este de intensitate maxi-
m. Se strecoar. Se dizolv piatr acr si se
introduce materialul. Se nclzeste si se ames-
tec. Cojile verzi recoltate de pe nucile coapte
se fierb n ap pn se obtine o solutie intens
colorat. Se strecoar. Materialul din prima so-
lutie se introduce n cea de a doua solutie. Se
las la cald 30 minute. Se scoate si se usuc la
umbr. Culoarea obtinut este rezistent la
splat. 11. Pentru vopsirea n cafeniu se utili-
zeaz frunze verzi, proaspete. Se fierb n ap
60 minute. Se strecoar. Se dizolv piatr acr
pisat (5 g/l solutie). Se amestec pentru dizol-
vare si uniformizare. Se introduce materialul de
vopsit. Se fierbe 60 minute. Se scoate si se
nucleol 542 nucleu

usuc la umbr. 12. Pentru vopsirea n cafeniu
se fierb ntr-un vas frunze de nuc si frunze de
stevie. Cnd solutia s-a colorat intens, se
strecoar. Se dizolv imediat piatra acr. Se
introduce materialul de vopsit. Se tine la cald
pn cnd se obtine culoarea dorit. Se scoate
si se usuc. Culoarea obtinut este rezistent
la soare si splat. 13. Pentru vopsirea n grej,
cojile proaspete n cantitate mic se fierb n ap
pn cnd solutia se coloreaz slab. Se stre-
coar. Se adaug otet. Se introduce materialul
de vopsit. Se fierbe 60 minute. Se scoate si se
usuc la umbr. 14. Pentru vopsirea n ma-
ron-roscat, cojile verzi desprinse de pe nuci se
fierb n ap 2 ore. Se strecoar. Se adaug
lesie. Se amestec pentru uniformizare. Se
introduce materialul de vopsit. Se las la cald
10-15 minute. Se scoate si se usuc. 15. Pen-
tru vopsirea firelor de ln si de mtase natura-
l n galben-maron, maron-nchis si negru, coji-
le verzi de pe nucile coapte se adun ntr-un
butoias de lemn sau hrdu. Se taseaz bine si
se acoper cu ap. Se las cteva luni la ma-
cerat. Solutia obtinut are culoarea galben-chi-
limbariu. n contact cu aerul culoarea se n-
chide spre maron. Solutia se nclzeste, se
dizolv piatr acr si se introduce lna. Se las
la cald. Se obtin culori deschise. Se scoate
materialul si se usuc. Pentru culori nchise, n
solutie se dizolv 250-300 g calaican si piatr
acr. Operatiunea are loc la cald. Se amestec
bine pentru dizolvare si uniformizare. Se intro-
duce lna. Se las la cald pn se obtine culoa-
rea dorit. Se scoate si se usuc la umbr
(AgnetaBtc, MargaretaTomescu, 1984)
(v. Pl. XXXVIII, 7).
NUCLEOL (Nucleolus), corpuscul cu
densitate ridicat, contur neregulat, mrime si
forme variabile, fr membran proprie, pre-
zent n carioplasma (cariolimfa) nucleului majo-
rittii celulelor vegetale si animale. Lipseste din
nucleul algelor, tubulilor polinici. De regul, n
celul se gsesc 1-2 nucleoli, reprezentnd
cca 35% din masa nuclear total. Nucleolul se
dezorganizeaz la celulele aflate n diviziune.
Se reface ctre sfrsitul ei, n telofaz. Electro-
nooptic, nucleolul este nconjurat de o retea de
filamente cromatice (ADN) de origine nuclear,
constituind cromatina perinucleolar. Din ea se
desprind mnunchiuri de fibrile ce contin ADN,
care ptrund n interiorul nucleolului, formnd
cromatina intranucleolar sau nucleolar. n
afara acestora n structura nucleolului se
disting patru componente: granular, fibrilar,
amorf si vacuolar. Componentele granular
si fibrilar sunt formate din substant ribonu-
cleoproteic. Unii cercettori (W. Brown,
E. Bertrke) consider componenta granular
ca fiind constituit din fibrile ribonucleoproteice
rsucite. Nucleolul are diametrul de 150-200
si coeficientul de sedimentare de 80 S. Compo-
nenta granular si fibrilar formeaz nucleolo-
nema nglobat n substanta fundamental
amorf, compus din proteine, ce reprezint
matricea sau matrixul. La unii nucleoli compo-
nentele granular si fibrilar sunt separate
spatial. Granulele sunt dispuse la periferie, iar
fibrilele n zona central. n alte cazuri nucleo-
lonema fibrilar este dispus la periferia
nucleolului. Alti nucleoli sunt compacti, fr
nucleoloema, avnd o distributie uniform a
structurilor ce contin ARN. n nucleol s-au mai
pus n evident vacuole cu caracter tranzitoriu
si canalicule. Nucleolul contine toate tipurile de
ARN (ARNm, ARNt, ARNr) reprezentnd apro-
ximativ 25-30% din ARN-ul nuclear. Contine
proteine si enzime (adenozintrifosfataza, fosfa-
taza acid si alcalin, nucleozid-fosforilaza,
enzime de sintez a cozimazei). Nucleolul are
rol important n sinteza proteinelor nucleare, la
formarea ribozomilor si n diviziunea celulei,
contribuind la formarea fusului de diviziune.
NUCLEOPLASM (Nucl eopl asma),
substant fundamental din nucleu n care se
scald cromatina; sin. cariolimf, suc nuclear
(-> NUCLEU).
NUCLEOPROTEIDE, proteide cons-
tituite dintr-o component proteic, de obicei cu
caracter bazic, si din acizi nucleici, ce reprezin-
t gruparea prostetic (neproteic). ntlnite n
toate celulele vegetale si animale unde formea-
z masa principal a nucleului si a cromozomi-
lor n citoplasm si n lichidele biologice.
NUCLEU (Nucleus), organit celular
mai ref ringent dect citoplasm. Descoperit de
R. Brown (1831) n celulele orhideelor. ntl-
nit n toate celulele vegetale si animale, cu
exceptia hematiilor mamiferelor. Coordoneaz
functiile celulei. Detine cea mai mare parte a
informatiei genetice si o transmite descendenti-
lor. Reprezint centrul cinetic care declanseaz
diviziunea celular. Forma lui este determinat
nucleu 543 nucleu

de morfologia si fiziologia celulei. Poate fi
sferic, oval, semilunar, stelat, cilindric, filamen-
tos. n celul ocup pozitie central sau
periferic. Pozitia central este ntlnit la celu-
lele tinere, iar pozitia periferic la celulele ma-
ture unde se acumuleaz anumite substante
sau care ndeplinesc anumite functii. Astfel, n
celulele plantelor o dat cu formarea vacuolelor
si n celulele animale (adipocite) odat cu acu-
mularea picturilor de lipide, nucleolul este
mpins la periferie. Dimensiunile nucleolului va-
riaz n limite foarte mari, (1-1000 \x) si re-
prezint un caracter de specie. Drojdiile au
nucleolul de 1-2 n; iar zigotul de Cycas sp. de
(500-1000 n). Chiar n cadrul aceleiasi celule
nucleolului si modific dimensiunile n functie
de ciclul mitotic. Volumul nucleolului este pro-
portional cu al celulei. Constituentii chimici din
structura sa sunt reprezentati de dezoxiribonu-
cleoproteine, ribonucleoproteine, enzime, ami-
noacizi, lipide, sruri de Mg, Ca, Fe, Zn, ap. n
celule pot exista un: nucleol la celulele mono-
nucleate, caz ntlnit la majoritatea plantelor si
animalelor, doi nucleoli la celulele binucleate
(Episylis sp., Paramoecium sp.) si numerosi
nucleoli la celulele multinucleate (Acetabularia
sp., Cladophora sp., Mucor sp., Saprolegenia
sp.). Nucleolul este alctuit din nvelis nuclear,
carolimf, cromatin nuclear si nucleol. nve-
lisul nuclear izoleaz n interfaz continutul nu-
cleolului de citoplasm. Se mai numeste
membran nuclear sau anvelop nuclear.
Electronomicroscopic, nvelisul nuclear este
format din dou membrane elementare electro-
nodense, fiecare cu o grosime de 75 , ntre
care exist un spatiu electronotransparent, de
100-700 , numit spatiu perinuclear sau cis-
tern perinuclear. Membranele au o structur
trilamelar. Membrana extern se racordeaz
la reticulul endoplasmatic, fiind n continuitate
cu acesta si prin el cu membrana plasmatic
celular (plasmalema). Spatiul perinuclear co-
munic cu lumenul si cavittile reticulului endo-
plasmatic. n el se constat prezenta unor
structuri filamentoase si a unui fluid format din
substante organice si ioni care particip la
schimburile nucleocitoplasmatice. Cele dou
membrane ale nvelisului nuclear fuzioneaz n
anumite puncte si formeaz pori cu un dia-
metru de cca 700 . Porii strbat dubla mem-
bran permitnd schimburile de substante, n
ambele sensuri, dintre nucleol si citoplasm.
Numrul porilor este n medie de 10-100 \J\i
2
si
reprezint cca 10% din suprafata nvelisului
nuclear. Porilor le sunt asociate o serie de
structuri numite anulus, constnd din un ma-
terial inelar, o diafragm, un granul central si un
material fibrilar. Materialul inelar reprezint un
inel proteic format din opt particule sferice cu
un diametru de cca 200 , asezate marginal,
spre fetele extern si intern a porului. Inelul
proteic limiteaz orificiul la 500 . El si mo-
dific structura n functie de metabolismul ce-
lular. Prin pierderea proteinelor caracteristice
inelului, orificiul porului se lrgeste, iar prin
aditia de material proteic orificiul se strmtea-
z. Diafragma este constituit dintr-o substant
dens si amorf. Se ntinde de la margine spre
centrul porului. Granulul central se afl localizat
n centrul porului. Are diametrul de 250 si
este format din riboproteine. Materialul fibrilar
este reprezentat de fibrile cu diametrul de 50 ,
care leag granulele sferice proteice externe si
interne ale porului cu granulul central ribopro-
teic. Materialul fibrilar este solidarizat de o fib-
ril ce ncercuieste n interior lumenul porului.
Structurile porului nuclear au un anumit rol n
diferite stadii functionale ale celulei (fig. 196).
Fata extern a nvelisului nuclear este acope-
rit cu ribozomi. De multe ori n apropierea
membranei nucleare se observ mitocondrii cu
rol de furnizare a energiei. Prin nmugurirea"
membranei externe se formeaz n citoplasm
lamele inelate purttoare de ribozomi sau ARN
ncorporate n membrane. Prin nmugurirea"
membranei externe nucleare lipsite de ribo-
zomi se formeaz o serie de vezicule ce se
desprind si, prin fuzionare, formeaz n cito-
plasm cisternele golgiene, componente ale
aparatului Golgi. Prin nmugurirea" nvelisului
nuclear rezult si vezicule ncrcate cu subs-
tante nucleoproteice. Ajunse n citoplasm se
dezorganizeaz elibernd continutul. Acest ul-
tim caracter este ntlnit la nucleolul celulelor
reproductoare din plante si animale. Fata in-
tern a nvelisului nuclear prezint din loc n loc
ngrosri de care se prind fibrele cromatinei. Se
afl acoperit cu un strat de material omogen
fibrilar formnd lamela dens intern, cu grosi-
mea de cca 200-600 (exemplu, dinoflage-
late, amibe, animale vertebrate). Spre interiorul
nucleolului lamela dens intern este mrginit
de cromatin. n dreptul porilor cele dou struc-
turi sunt ntrerupte. nvelisul nuclear are rol
important n reglarea schimburilor materiale si
energetice dintre carioplasm si citoplasm. El
nucleu 544 nucleu


Fig. 196. Modele de organizare molecular a porilor
nucleari:
a, b - model W. Franke (1970); a - structur
globular; b - structur fibrilar; 1 - membran
nuclear extern; 2 - membran nuclear intern;
3 - granul central; 4 - granul periferic; 5 - fila-
mente: c - diagrama organizrii porului nuclear
(dup B.I. Stevens, J. Andr, 1972) 1 - mem-
bran nuclear extern; 2 - membran nuclear
intern; 3 - lamel dens intern; 4 - cromatin;
5 - material anular: 6- por.
se dezorganizeaz n timpul diviziunii celulare
la majoritatea speciilor. Rmne intact numai la
ciuperci. La sfrsitul diviziunii nvelisul nuclear
se diferentiaz prin fuzionarea veziculelor reti-
culului endoplasmatic si fragmentelor de mem-
brane nucleare rezultate din dezorganizarea ei.
Carioplasma reprezint substanta fundamen-
tal a nucleolului n care sunt nglobate cromatin
si unul sau doi nucleoli. Carioplasma formeaz
matricea nucleolului. Este un gel proteic cons-
tituit dintr-o retea fin de fibrile proteice cu
diametrul de 20-30 , numite matrixin, aso-
ciate cu fibre mai groase, cu diametrul de
100-300 . Matrixina se leag de fibrele de
cromatin. Are rol important n organizarea
fibrelor de cromatin n cromomerele cromozo-
milor mitotici si meiotici (M. Ionescu-Varo,
Gh. Di mi t r i u, Cornelia Del i u 1981). Cario-
plasma se mai numeste cariolimf sau suc"
nuclear. Cromatin este o substant cu struc-
tur fibroas format din ADN asociat cu histo-
ne, proteine nehistonice, ARN, fosfolipide, ioni
minerali. ADN-ul si histonele domin cantitativ.
n interfaz, nucleolul colorat cu coloranti bazici
evidentiaz cromatin sub form de particule
mai mari sau mai mici prezent ca o ptur
subtire pe fata intern a nvelisului nuclear, n
matrice si unul sau mai multe blocuri n jurul
nucleolului. Aspectul general variaz dup
activitatea metabolic, tipul de celul si specie.
Electronomicroscopic, cromatin are aspectul
unei retele (fig. 197). Ea rezult din despiraliza-

Fig. 197. Structura cromatinei n nuclei interfazici:
a - structur eureticulat, la gru (Triticum sp.);
b - structur eureticulat cu cromocentrii, la ceap
(Alium cepa); c - structur semireticulat cu
cromocentri i , l a cartof (Sol anum tuberosum);
d - structur areticulat cu eucromocentrii sau
procromozomi, la ridiche (Raphanus sativus).
rea cromozomilor si confer nucleolului o anu-
mit configuratie structural care poate fi eure-
ticulat, reticulat, semireticulat si areticulat.
n nucleolul cu structur eureticulat, cromati-
na are aspectul unei retele foarte fine si dense.
La locul de intersectare a filamentelor croma-
tice se formeaz ngrosri numite cromocentre.
ntlnit la ceap (Allium cepa), gru (Triticum
aestivum). Nucleolul cu structur reticulat are
o retea mai putin dens. Poate avea sau nu
cromocentre, ca la mazre (Pisum sativum),
porumb (Zea mays). Nucleolul cu structur se-
mireticulat are o retea cromatic foarte lax,
cu sau fr cromocentre. ntlnit la cartof (So-
lanum tuberosum). Nucleolul cu structur are-
ticulat nu are retea cromatic. Cromatina se
nuc negru 545 nufr alb
1


prezint sub form de crepusculi cromatici sfe-
rici sau ovoizi atasati de nvelisul nucleului.
Corpusculii cromatici se numesc eucromocen-
trii sau procromozomi si corespund numrului
de cromozomi ai nucleolului ce se diferentiaz
n timpul diviziunii celulare. Sunt mentionate
cazuri cnd numrul de procromozomi este
mai mic dect cel al cromozomilor. Se presu-
pune c acest fapt rezult din decromatizarea
complet a unor cromozomi care initial ar trebui
s formeze procromozomi. Dup anumite crite-
rii, cromatina a fost clasificat n hetero-cro-
matin si eucromatin.
NUC NEGRU (Juglans nigra), fam.
Juglandaceae. Arbore foios, exotic, cu port tipic
forestier, introdus n Romnia la sfrsitul se-
colul al XIX-lea, se mai numeste nuc american.
Genetic, 2n = 32. Vegeteaz bine pe soluri
profunde, usoare, nisipo-lutoase, bogate n
elemente minerale si humus, reavn-jilave. Re-
zistent la geruri, dar sensibil la ngheturi trzii si
timpurii. Rezistent bun la gaze. ntlnit prin
lunci n regiunea de cmpie si pe coline,
altitudine 500 m, rar pn la cca 1000 m. Rs-
pndit n America de Nord. Descriere. Tulpin
de 40-45 (50) m. nltime, bine elagat n ma-
siv; scoart cu ritidom brun ntunecat, adnc
brzdat; lemn cu alburn alb, ngust, duramen
violet n stadiul verde si brun-cicolatiu, negri-
cios, dup uscare, n sectiune radial cu raze
medulare vizibile, inele anuale vizibile. Lujeri
grosi, glandulosi-prosi, cenusiu-bruni.
Frunze imparipenat-compuse, lungi pn la 40
cm, cu 15-23 foliole, pe fata superioar glabre,
iar pe cea inferioar glandulos-pubescente,
avnd barbule de peri n axilele nervurilor.
Flori mas-cule cu 20-30 stamine; flori femele
grupate cte 2-5. nflorire, V. Fruct, drup
sferic, rareori putin piriform, cu diametrul de
3,5-5 cm, verde-glbui, apoi negru,
pubescent, indehis-cent. Nuca ovoid,
globuloas, mai lat dect nalt, neregulat
brzdat. Smnta neprelucrat necomestibil.
Industrie. Lemn cu nsusiri tehnologice
superioare, rezistent la ncovoiere,
compresiune. Se usuc ncet. Se prelucreaz
si se ncleiaz bine. Prin afumare se ntunec
usor. Se bituieste bine, evidentiind culoarea
natural. Se lustruieste foarte bine. Utilizat n
industria mobilei, ca furnir, n confectionarea
cutiilor de radio, jucriilor, parchetelor, lam-
briurilor, paturilor de pusc, furnirelor pentru
piane, la vagoane, avioane, n sculptur, etc.
Silvicultur. Specie de interes forestier, pro-
ductiv, cu crestere rapid; n 6 ani ating 6-7 m
nltime, la 30-35 ani au 20-28 m nltime si
diametre pn la 50 m. Introdus n plantatiile
forestiere Zvoi-Herasca (jud. Giurgiu), Moldo-
va Nou (jud. Caras-Severin), Fntnele (jud.
Bacu). Ornamental. Apreciat ca excelent
pentru portul si frunzisul su. Cultivat n
parcuri, grdini publice.
NUFR ALB
1
(Nymphaea alba),
fam. Nymphaeaceae. Plant erbacee, peren,
helohidatofit, ultrahidrofit, la temperatur
amfitolerant, slab-acid-neutrofil, ntlnit n
ape stagnante si lin-curgtoare, adnci pn la
2 m, din Delta Dunrii si din judetele Galati,
Suceava, Cluj, Bihor, Brasov, Olt, Mures etc.;
se mai numeste corofete, crin de mare, curali-
ce, iarba-plumnei, nanufr alb, nenufar, pl-
mn, pltagin, plomn, plumier, plumn,
plop, plut, tidv de ap. Genetic, 2n = 84,105,
112. Specie ocrotit. Fitocenologic, Car.
Nymphaeion. Rspndit n Europa, Asia Mic,
Transcaucazia, Africa de Nord. Descriere. Ri-
zom bine dezvoltat, trtor pe fundul bazinului.
Frunze cu limbul triunghiular si hastat la
nceput, apoi ovat, pielos, diametrul 10-30 cm,
cu nervuri proeminente pe fata inferioar, ana-
stomozate; petiolul foarte lung. Flori albe, mari,
prezente la captul unui peduncul foarte lung;
caliciul din 4 sepale caduce; corola din cca
20 petale care, treptat, trec n stamine; andro-
ceul din numeroase stamine, cele interne, cu
filamente din ce n ce mai nguste; au antere cu
polen spinos-ornamental, aspru; gineceul cu
ovar acoperit cu stamine pn aproape de vrf
si 8-24 stigmate plane, galbene. nflorire,
VIIX. Fruct sferic sau ovoid. Seminte elipsoi-
dale. Compozitie chimic. Din rizom s-au
izolat alcaloizii nimfein, nufarin; glicozidul nim-
falin cu efect cardiotonic, substante tanante,
amidon, glucoza, grsimi. Bioterapie. Florile si
rizomii au utilizri n medicina traditional uman
si veterinar. Principiilor active din flori li se
atribuie proprietti sedativ-nervoase, cu rezul-
tate bune n insomnii, anafrodiziace cu dimi-
nuarea apetitului sexual exagerat, iar celor din
rizom proprietti sedative, anafrodiziace, tonic-
nutritive, astringente. Recoltare. Florile
(Nymphaeae albae flos) se culeg n perioada
nfloritului. Se recolteaz numai petalele. Se
usuc n strat foarte subtire, la umbr, n
camere bine aerisite sau n poduri acoperite cu
nufr alb
2
546 nufr gal ben

tabl. Se pstreaz n pungi de hrtie sau saci
de hrtie, la loc uscat. Rizomii (Nymphaeae
albae rhizom) se recolteaz toamna ctre sfr-
situl vegetatiei. Se spal de ml. Se taie n
rondele si se usuc n poduri acoperite cu tabl,
n strat foarte subtire. Uscare artificial, la 40-
50 C. Folosit de medicina uman pentru
tratarea insomniei, hiperexcitabilittii nervoase,
polutiilor nocturne, n diaree, dizenterie,
insuficient cardiac, tuberculoz, umflturi iar
de medicina veterinar pentru tratarea fascio-
lozei, hipogalaxiei, tuberculozei. Medicin
uman. 1. Pentru tratarea de insomnie: infuzie,
din 1 lingurit flori uscate si mruntite peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 10-15 minute. Se strecoar.
Se bea seara nainte de culcare. 2. Pentru
tratarea hiperexcitabilittii sexual, polutiilor
nocturne (ejaculri n timpul somnului): decoct,
din 1 lingurit flori uscate si mruntite la 200 ml
ap. Se fierbe 5 minute la foc domol. Se stre-
coar. Se beau 2 cni pe zi, din care una
nainte de culcare. 3. Pentru tratarea diareei si
insuficientei cardiace: decoct, din 1 lingurit
pulbere rizom la 200 ml ap. Se fierbe 5 mi-
nute. Se beau 2-3 cni pe zi (dimineata, prnz,
seara). 4. Pentru tratarea bolnavilor de tuber-
culoz pulmonar si insuficient cardiac:
serbet sau dulceat preparate din petalele flori-
lor. Se ia cte 1 lingur de 3 ori pe zi. 5. Pentru
tratarea bolilor de piept: extract alcoolic, din
rizom proaspt. Rizomul se spal, se toac
mrunt, se plmdeste n rachiu sau se fierbe
n vin alb. Se strecoar. Se administreaz
bolnavului cte 50 g de 2-3 ori pe zi nainte de
mas. Uz extern. Pentru tratarea umflturilor
la mini si picioare: decoct, din 6 linguri flori
uscate si mruntite la 1 l de ap. Se fierbe
5 minute. Se strecoar. Se spal zona afectat,
iar florile rmase se aplic sub bandaj pe locul
afectat. Medicin veterinar. 1. Pentru trata-
rea oilor de glbeaz (fascioloz): rizom uscat
si pulverizat (pisat bine, amestecat cu funin-
gine, sare si rachiu). Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt). 2. Pentru
tratarea hipogalaxiei la vaci cunoscut sub nu-
mele de adusul laptelui, ndreptarea laptelui
(lapte mai mult si mai gros): n hran se adaug
rizom proaspt tiat mrunt sau pulbere de
rizom uscat. 3. Pentru tratarea tuberculozei si
tusei la cai: n hran se adaug rizom de nufr
alb proaspt, tiat mrunt, sau pulbere de
rizom uscat. Ornamental. Utilizat n lacurile
amenajate, din zonele de cmpie si colinare.
Decorativ prin flori si frunze. nmultire prin
desfacerea tufelor, seminte (v. Pl. XXXIX, 1).
NUFR ALB
2
(Nymphaea candida),
fam. Nymphaeaceae. Plant erbacee, peren,
helohidatofit, ultrahidrofit, la temperatur
amfitolerant, acidofil spre acid-neutrofil, n-
tlnit sporadic n apele stagnante sau lin-cur-
gtoare din Delta Dunrii si sesul Tisei. Genetic,
2n = 112. Specie ocrotit prin lege. Rspndit
n Europa, Caucaz, Siberia, Asia Central.
Descriere. Rizom gros, repent, de cca 5 cm
diametru. Frunze ovate, lungi pn la 30 cm,
late de 25 cm, cu marginea ntreag si petiol
foarte lung. Pe fata inferioar nervurile sunt
proeminente. Flori albe, plutitoare, de 6-13 cm
diametru; caliciul din 4 (5) sepale persistente,
albe n interior si verzi la exterior, cu cca 7 ner-
vuri; corola din 12-20 petale care trec treptat n
stamine; androceul din 32-70 stamine cu fila-
mente mai late dect anterele; gineceul cu ovar
ovoid sau hemisferic si stigmat de culoare gal-
ben, rosie ori purpurie. nflorire, VII-X. Fructul
ovoid sau sferic, indehiscent sau cu deschideri
neregulate. Seminte brune, elipsoidale, cu arii.
Industrie. Rizomul foarte bogat n tanin poate
fi folosit la tbcit si vopsit. Din seminte si rizom
se extrage amidon. Ornamental. Utilizat
pentru nfrumusetarea unor luciuri de ap din
parcuri si grdini publice (v. Pl. XXXIX, 2).
NUFR GALBEN (Nuphar lutea),
fam. Nymphaceae. Plant erbacee, peren,
acvatic, helohidatofit, ultrahidrofit, la tem-
peratur amfitolerant, acido-neutrofil spre
slab acid neutrofil, ntlnit prin apele stag-
nante si lin curgtoare din cmpie, bogate n
ml; se mai numeste creat, manufr, nanufr,
nanufr galben, nfuri, nofri, nufr, plmun
galben, plumn galben, plut, plut gal-
ben. Genetic, 2n= 34. Fitocenologic, ncadrat
n Nymphaeion. Rspndit n Europa, Asia.
Descriere. Rizom repent. Frunze ovate, inciz-
cordate, cu petioli foliari, triunghiulari, lungi,
adeseori ltiti spre baz. Flori galbene, mici,
diametrul de 4-5 (6) cm, cu miros puternic;
caliciul din 5 (4-7) sepale, mari, ovate, usor
concave; corola din 10-20 petale ovate, mici,
mai scurte dect sepalele; androceul, din
numeroase stamine, linear alungite; cu antere
ndoite; gineceul n form de butelie; stigmat
discoidal. Fruct baciform. Seminte numeroase,
nufr gal ben 547 nutatie

fr arii, glabre, bogate n amidon. Compozitie
chimic. Din rizom au fost izolati alcaloizi, din
care mai important este tiobinuforindina cu pro-
prietti antibiotice si antitrichomonazice supe-
rioare, amidon, glucoza, tanin etc. Alimentatie.
Populatia nordic foloseste rizomii ca aliment.
Se consum prjiti n grsime. Uscati si mci-
nati dau o fin alimentar ce poate fi folosit la
diferite preparate de panificatie la unele supe
sau sosuri. Locuitorii din Delta Dunrii consu-
m fructele ajunse la maturitate. Le numesc
smochine de balt". n Moldova din petalele
florilor se prepara dulceat si serbet. Industrie.
Rizomii pot fi folositi la tbcitul pieilor si la
vopsit. Bioterapie. Florile si rizomii au utilizri
terapeutice n medicina uman traditional. Flo-
rilor li se atribuie proprietti sedative, astringen-
te, iar rizomilor proprietti antibiotice, antitrichomo-
nazice, emoliente si astringente. Principiile
antibiotice mpiedic dezvoltarea microbilor si
particip la distrugerea lor, iar cele antitricho-
monazice, mpiedic dezvoltarea si distruge
protozooarul Trichomonas vaginalis, care pa-
raziteaz vaginul la femeie, uretra si prostata la
brbat. n practica medical traditional actiu-
nea emolient se refer la diminuarea strii
inflamatorii, iar cea astringent la strngerea
tesuturilor si a capilarelor sanguine cu efect
favorabil n unele boli. Recoltare. Florile (Nu-
phari flos) se recolteaz la nflorire. Se culeg
numai petalele. Se usuc n poduri acoperite
cu tabl, n strat subtire. Rizomii (Nuphari
rhizoma) se recolteaz la sfrsitul perioadei de
vegetatie. Se spal de ml. Se taie n rondele
mici si se usuc n poduri acoperite cu tabl, n
strat foarte subtire. La nevoie se macin si se
obtine fina sau pulberea de rizom. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea tuber-
culozei pulmonare: infuzie, din 1 lingur petale
flori uscate si mruntite peste care se toarn o
can (250 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 15 minute. Se strecoar. Se ndulceste
cu miere. Se beau 2-3 cni pe zi. 2. Pentru
tratarea diareei: decoct, din 1 lingurit pulbere
rizom la 200 ml de ap. Se fierbe 5 minute la
foc domol. Se strecoar. Se beau 3 doze pe zi,
din care ultima la culcare. Uz extern. 1. Pentru
tratarea infectiilor vaginale (inclusiv cu tricho-
monas): decoct, din 4 linguri pulbere rizom
(fin de rizom) la 1l de ap. Se fierbe 5-10 mi-
nute la foc domol. Se strecoar. Se las s se
rceasc pn la cldut. Se fac mai multe
splaturi vaginale pe zi, din care ultima nainte
de culcare, folosind irigatorul sau o par de
cauciuc cu canul. 2. Pentru tratarea herniei
(vtmtur): decoct, din rizom pregtit ca mai
sus. Se pune compres pe locul afectat.
Ornamental. Planta poate fi adus n bazinele
acvatice din parcuri. Frunzele si florile le con-
fer o not ornamental distinct. nmultirea se
face prin rizomi si seminte.
NUTAtIE (Nutatio), miscare autono-
m a unor organe ale plantei fr ca asupra lor
s actioneze un excitant. Exist nutatii efe-
mere, care se produc o singur dat n viata
plantei, si nutatii periodice sau ciclice, care au
loc de mai multe ori. Nutatiile efemere sunt
ntlnite la germinarea epigee a semintelor.
Cotiledoanele, fiind apropiate, se ndeprteaz
si devin orizontale sau aproape orizontale,
dup ridicarea lor deasupra solului. Miscarea
pentru ndeprtarea cotiledoanelor ntre ele se
realizeaz printr-o crestere mai accentuat a
fetei lor superioare. La germinare, n perioada
cnd strbate stratul de sol, vrful tulpinitei
este ndoit n jos, pozitie care protejeaz mugu-
rele terminal. Dup rsrire, are loc o miscare
prin care vrful se ndreapt n sus, datorit
cresterii mai intense a fetei inferioare curbate.
La formarea mugurilor florali si foliari, prtile
care l compun cresc mai intens pe fata lor
extern, fapt ce le apropie foarte mult ntre ele.
Deschiderea mugurilor are loc ns printr-o
crestere mai rapid pe fetele interne ale pie-
selor ce i compun, ndeprtndu-le ntre ele.
Nutatiile periodice constau din nclinri succe-
sive ale vrfurilor rdcinii si tulpinii, de jur
mprejurul unui ax central, descriind n miscare
un cerc sau o elips. Se mai numeste miscare
de circumnutatie. Fenomenul este evident la
plantele volubile. Vrful tulpinii lor execut
miscri regulate de circumnutatie pn cnd
atinge suportul, apoi ncep s se nfsoare pe
el. Miscarea are loc prin deplasarea succesiv
a intensittii maxime a cresterii celulelor pe
toate fetele organelor, de jur mprejurul axei
centrale. Exist specii care execut miscri de
circumnutatie spre stnga (plante senestre)
[exemplu, fasole (Phaseolus vulgaris), zorele
(Pharbitis hederacea) etc.], altele execut
miscrile de circumnutatie spre dreapta, n
sensul acelor de ceasornic (plante dextre)
[exemplu, hameiul (Humulus lupulus)]. Miscri-
le de circumnutatie ale tulpinilor plantelor volu-
bile se datoreaz repartizrii inegale a auxinei
nutatie 548 nutri ti a mi neral a pl antel or

pe care o contin. Ea se afl n cantitate mai
mare njumttea inferioar si mai putin n
cea superioar a tulpinilor volubile. Dintre fe-
tele laterale, se afl n cantitate mai mare pe
fata mai ndeprtat de suport dect pe cea de
lng acesta. Fata tulpinii opus suportului are
mai mult auxin, iar cantitatea cea mai mic
se gseste pe latura superioar. Repartizarea
neuniform a auxinei explic nfsurarea tul-
pinilor volubile n jurul suportului. Substanta de
crestere stimuleaz alungirea celulelor propor-
tional cu concentratia n care se gseste n
diferite prti ale tulpinilor circumnutante. Miscri
de circumnutatie sunt ntlnite si la foliolele
unor leguminoase posesoare de pulvinule. Fo-
liolele plantei Desmodium gyranus execut cir-
cumnutatii n decurs de aproximativ un minut
prin modificarea turgescentei de jur mprejurul
pulvinului. Fenomenul poate fi observatia folio-
lele mici ale frunzei, care descriu cu vrful o
elips la fiecare 90 secunde. Vrful rdcinilor,
prin circumnutatii, se misc de jur mprejurul
axului vertical, explornd locurile cu rezistent
mai mic, printre particulele solului.
NUTRItIA MINERAL A
PLANTELOR, proces fiziologic de aprovi-
zionare a plantelor cu substante nutritive. Plan-
tele inferioare (talofite) le ncorporeaz prin
toat suprafata talului. Plantele superioare
(cormofite) le ncorporeaz prin sistemul radi-
cular si frunze. Substantele nutritive absorbite
din mediu pot fi anorganice (minerale) si orga-
nice. Plantele verzi absorb n mod predominant
substante minerale, din care, prin asimilatie
clorofilian, sunt sintetizate substante organi-
ce. Lor li se altur si bacteriile chemoauto-
trofe, lipsite de pigmenti asimilatori, dar capa-
bile s sintetizeze substante organice din cele
anorganice. Toate se numesc plante autotrofe.
Restul plantelor lipsite de pigmenti asimilatori
sunt incapabile s sintetizeze substante orga-
nice din cele minerale. Ele utilizeaz substante
organice existente n mediul lor de viat (exem-
plu, ciupercile). Se numesc plante heterotrofe.
Elementele chimice, din nutritia plantelor cu
substante anorganice (minerale) sau cu sub-
stante organice, devin elemente de constitutie
ale unor substante care particip la structura
protoplasmei si a peretilor celulari; intr n
structura chimic a enzimelor si n structura
chimic a unor substante energetice (hidrati de
carbon, grsimi, proteine) care, prin degradare
aerob sau anaerob, furnizeaz energia ne-
cesar proceselor vitale. Proportia cantitativ a
elementelor chimice din corpul plantelor varia-
z. Sunt mprtite conventional n macroele-
mente (cantitate de 10-0,01% din substanta
uscat) reprezentate de C, O, H, N, P, K, Ca, S,
Mg, Na, Cl, Si; microelemente (cantitate de
0,001-0,00001% din substanta uscat) repre-
zentate de Fe, Mn, B, Sr, Cu, Zn, Ba, Ti, Li, I,
Br, Al, Ni, Mo, As, Pb, Va, Rb etc.; ultramicro-
elemente (cantitti mai mici de 0,00001% din
substanta uscat) reprezentate prin Cs, Se,
Cd, Hg, Ag, Au, Ra, U, Th si altele. Cnd n
nutritia plantelor lipseste sau este insuficient un
element chimic necesar, apar unele boli fizio-
logice, nsotite de ncetinirea sau oprirea
cresterii rdcinilor, tulpinilor, frunzelor si fruc-
telor (fig. 198). I. Rolul fiziologic al macroele-
mentelor. Multe macroelemente sunt absolut

Fi g. 198. Plante de porumb crescute pe solutii
nutritive n lipsa unor elemente minerale absolut
necesare:
1 - solutie complet; 2- solutie fr fier; 3- solutie
fr magneziu; 4-solutie fr fosfor; 5-solutie fr
azot; 6- solutie fr potasiu; 7- ap distilat.
necesare pentru cresterea si dezvoltarea nor-
mal a plantelor. Acestea sunt: N, P, K, Ca, S,
Mg. La anumite grupe de plante se mai adaug
Na, Cl si Si. 1. Azotul este element plastic. Intr
n structura moleculelor de nucleoproteine,
protidelor protoplasmatice, lipoproteinelor din
citomembrane, n structura apoenzimelor, co-
enzimelor(NAD, FAD, ATP), vitaminelor B
1
, B
6
,
B
12
, hormonilor vegetali (diferite auxine), pig-
mentilor fotosintetici (clorofile si ficobiline),
stearidelor vegetale (alcaloizi steroidici). Ca-
renta azotului n nutritia plantelor duce la ngl-
benirea frunzelor, la ncetinirea sau oprirea
nutri ti a mi neral a pl antel or 549 nutri ti a mi neral a pl antel or

cresterii acestora (plante pitice). Excesul de
azot duce la prelungirea perioadei de vege-
tatie, formarea abundent a frunzelor, mrirea
sensibilittii la boli. Este luat din sol, ap,
atmosfer sau din corpul altor organisme.
2. Fosforul este absorbit din mediu sub form
de ioni PO3-, ajunge n celul fr a fi redus si
intr n compozitia unor compusi organici de
mare nsemntate fiziologic. Particip la alc-
tuirea fosfoprotidelor si fosfolipidelor din proto-
plasma si nucleu, fosfolipidelor din grunciorii
de amidon si aleuron, lecitinelordin citomem-
brane, fitinei si a nucleotidelor, cu grupe macro-
ergice de ~ P(ADP, ATP). Intr n compozitia
unor coenzime (FMN, NADP+ carboxilaza). n-
deplineste rol energetic central n reactiile de
sintez si de oxidare biologic. Particip n fo-
tosintez, glicoliz, ciclul Krebs, sistemul redox
al lantului respirator etc. Favorizeaz proce-
sele de nutritie, crestere, nflorire si fructificare,
depunerea hidratilor de carbon n fructe, sfecla
de zahr, tuberculi. Micsoreaz consumul spe-
cific de ap al plantelor. Fosforul se acumu-
leaz n organele tinere si seminte. n lipsa lui
plantele rmn mici, rdcinile sunt lungi si
rare, tulpina rigid, frunzele verde-nchis pn
la albastru-verde lund de multe ori o culoare
rosie sau purpurie. 3. Potasiul, element indis-
pensabil pentru metabolismul plantei, particip
n sinteza aminoacizilor si proteinelor. Actio-
neaz ca un element biocatalizator, stimulnd
numeroase procese fiziologice. Regleaz ab-
sorbtia azotului de ctre plante, prelucrnd, n
nutritia amoniacal, oxidarea amoniacului, iar
n cazul nutritiei nitrice, reducerea nitratilor. Sti-
muleaz functionarea unor enzeme care par-
ticip n procesul respiratiei si n metabolismul
hidratilor de carbon, n metabolismul azotului si
sinteza vitaminelor (O. Bol dor, M. Tr i f u,
O. Raianu, 1981). Stimuleaz sinteza clorofi-
lelor si intensitatea fotosintezei. Sporeste ca-
pacitatea plantelor de a absorbi apa. Mreste
capacitatea plantelor de a rezista la ger si se-
cet. Favorizeaz intensificarea acumulrii glu-
cidelor n plant. Potasiul circul foarte rapid n
xilemul plantei sub form de ioni. Se acumu-
leaz mai ales n tesuturile tinere, cu meta-
bolism intens si crestere rapid (vrfuri vege-
tative, cambiu, periciclu). Toamna, nainte de
cderea frunzelor, potasiul migreaz din ele n
ramuri sau tulpin. Carenta potasiului n nutritia
plantelor diminueaz cresterea si dezvoltarea
lor. Se produce o brunificare si rsucire a
frunzelor. Se deregleaz metabolismul, scade
intensitatea fotosintezei, a protosintezei. Se di-
minueaz cantitatea amidonului si proteinelor.
Se micsoreaz rezistenta la boli. La anumite
specii pe fata inferioar a frunzelor apar pete
albe, galbene, brun-roscate sau brune. 4. Cal-
ciuleste absorbit de plante sub form de cationi
(Ca
2
+). Se acumuleaz n protoplasma, vacuo-
le, cloroplaste, mitocondrii. Are rol important n
desfsurarea mitozei, cu implicatii n organi-
zarea cromozomilor. Intr n structura chimic
a enzimelor lipaz, esteraz, colinesteraz.
ndeplineste rol activator al enzimelor arginin-
chinaza, adenozinfosfataza, adenilchinaza.
Joac un rol important n fixarea sarcinilor ne-
gative la suprafata protoplasmei. mpreun cu
potasiul particip la mentinerea echilibrului
hidric celular. Este antagonist al ionilor Al
2
+
Mg
2
+, Zn
2
+, Fe
2+
, K\ Na*, NH+, Al
3
+ nlturnd
actiunea lor vtmtoare n caz de exces. Neu-
tralizeaz acizii organici [exemplu, acidul oxalic
(toxic) este transformat n oxalat de calciu in-
solubil]. Stimuleaz formarea perilor absor-
banti de pe rdcin. Calciul se gseste n te-
suturile plantelor sub form de combinatii
organice (oxalat de calciu, pectat de calciu,
fosfatide) sau combinatii anorganice (carbonat
de calciu, sulfat de calciu). Cantitativ, continutul
de calciu variaz n functie de specie floarea-
soarelui (7,64%), mazre (6,5%), tutun
(6,07%), varz (1,8%), de vrst, organ al plan-
tei si faz de vegetatie. Carenta calciului n
nutritia plantei se manifest prin oprirea
cresterii, frunzele tinere se rsucesc si
capt o culoare verde deschis, vrful
vegetativ se usuc, rdcinile rmn scurte,
groase si vrful li se usuc. Excesul de calciu
n plante determin mbtrnirea prematur,
iar excesul de calciu n sol produce
insolubilizarea borului, soldat fiziologic prin
aparitia clorozei la frunze, dereglarea
proceselor metabolice si implicit reducerea
procesului de crestere. 5. Sulful este absorbit
de plant sub form de ioni SO
2
, compusi
organici cu sulf, ca cistin, cistein,
metionin. Cerinte mari de sulf au ceapa, us-
turoiul, mustarul, telina, floarea-soarelui, inul,
lucerna, trifoiul si rapita. n organismul plantei
cantitti mai mari se acumuleaz n semintele
de mustar negru (Brassica nigra), n bulbul de
ceap (Allium cepa) si bulbul de usturoi (Allium
sativum). Sulful intr n constitutia chimic a
unoraminoacizi, ca cistein, cistin, metionin,
n constitutia chimic a multor enzime (ureaz,
nutri ti a mi neral a pl antel or 550 nutri ti a mi neral a pl antel or

papain) si coenzime (CoA), n anumite tripep-
tide (glutation) etc. El particip la procesele de
oxidoreducere. Insuficienta sulfului n nutritie
produce ncetinirea si apoi oprirea din crestere,
frunzele se nglbenesc, apare o mbtrnire
prematur. 6. Magneziul, element absolut ne-
cesar plantelor, este indispensabil formrii clo-
rofilei, n procesul de sintez a glucidelor, lipi-
delor si proteinelor. Este un activator al multor
enzime necesare respiratiei (glucochinaza,
fructochinaza, hexochinaza, enolaza, carboxi-
laza, dehidrogeneza etc.), activator al enzime-
lor ce particip n sinteza ARN si ADN. Parti-
cip la functionarea normal a mitocondriilor si
ribozomilor. Absorbtia lui din sol este legat de
raportul K:Mg si pH-ul mediului. n corpul plan-
tei se gseste n citoplasm, cloroplaste, me-
risteme, grunciorii de aleuron, latex etc. In-
suficienta magneziului n nutritie se manifest
prin aparitia unei coloratii galbene-portocalii pe
marginea frunzelor sau aparitia unor pete clo-
rotice de culoare verde-nchis pe lamina foliar.
Cnd petele clorotice se contopesc, frunzele se
rsucesc. Citologic, mitocondriile sufer impor-
tante schimbrii morfologice si functionale.
7. Sodiul se afl n cantitti mai mari n algele
marine si plantele superioare de sraturi (ha-
lofite). Este schimbabil cu alti cationi (Ca
2
*, IC,
Mg
2
+). Are ca functie mentinerea presiunii os-
motice n celule. Insuficienta sodiului la plan-
tele halofile se manifest prin culoarea des-
chis a frunzelor, aproape alb, cu aparitia de
pete necrotice (W. Bergman, 1969). 8. Clorul
este prezent n toate plantele. Se acumuleaz
n cantitti mai mari n algele marine, n ferigi si
plantele halofile. Algele l absorb din mediul
acvatic pe ntreaga suprafat a corpului lor.
Plantele superioare l iau din sol prin sistemul
radicular si din atmosfer n stare gazoas, prin
stomatele frunzelor. Fiziologic exercit o in-
fluent favorabil asupra activittii fotosintetice a
cloroplastelor (T.Y. Yamashita si colab.,
1972). Stimuleaz cresterea plantelor de spanac,
salat, tomate, sfecl de zahr (A.K. Ulrich,
K. Ohiki, 1956). Stimuleaz oxidarea citocro-
mului C, inhib absorbtia si metabolizarea azo-
tului, sinteza aminoacizilor etc. n exces clorul
este toxic. Insuficienta n nutritie determin clo-
roza frunzelor la tomate, ondularea marginilor
frunzelor si inhibarea cresterii rdcinilor, dere-
gleaz metabolismul plantelor. 9. Siliciul ne
afl n plante sub form ionic (0,5-2%),
coloidal si n cea mai mare parte (cca 90%)
greu solubil. ntlnit n cantitate mare la diato-
mee, licopodiacee, equisetacee, ciperacee,
poacee. Se acumuleaz n peretii celulari.
Fiziologic, siliciul stimuleaz cresterea la
tomate, tutun, castravete, fasole, porumb,
orez. Stimuleaz absorbtia si asimilatia fosfo-
rului, anteza si fructificatia. II. Rolul fiziologic
al microelementelor. Prezente n cantitti mici
n corpul plantelor. Prezenta lor este ns abso-
lut necesar. Intervin n metabolismul general,
n cresterea si dezvoltarea plantelor, n proce-
sele de imunitate. Lipsa unui microelement
poate fi corectat prin adugarea lui n mediu.
1. Borul are rol fiziologic multiplu. Particip n
metabolismul plantei ca anion, formnd esteri
fiziologic activi. Stimuleaz absorbtia unor ma-
cro- si microelemente, cresterea rdcinilor,
formarea organelor de reproducere, procesul
de formare a membranelor celulare, sinteza
hormonilor si acizilor nucleici. Particip n pro-
cesul de fotosintez, n formarea nodozittilor
radiculare la fabacee, n relatiile plantei cu apa
etc. Insuficienta lui n nutritie provoac cloroza,
rsucirea si deformarea frunzelor superioare,
moartea prin uscare a mugurilor terminali, opri-
rea proceselor de crestere si dezvoltare, apa-
ritia de pete brune sau negre n interiorul fructelor
sau al unor organe (exemplu, suberificarea
pulpei perelor, putregaiul inimii sfeclei de zahr
etc.). 2. Fierul este utilizat de plante sub form
de sruri feroase si ferice. Este absorbit de
plantele terestre prin sistemul radicular, iar de
plantele acvatice submerse prin ntreg corpul
lor, sub form de ioni. Prezent n cantitate mai
mare n prtile verzi si active ale plantei, ca
frunze, tulpini ierboase verzi, muguri, organe
de reproducere. Cantitativ, 0,15-8,5 mg la
100 g substant proaspt. Cea mai mare can-
titate o contin frunzele vitei de vie (10,2%). n
organele btrne se afl mai mult fier dect n
cele tinere. n tesuturile plantelor se gseste n
cea mai mare parte sub form organic (com-
binatii organice heminice) si n mic parte sub
form anorganic. Intr n structura chimic a
unor fermenti de respiratie (citocromii, citocro-
moxidaz, peroxidaz, catalaz). Are rol cata-
litic n sinteza clorofilei, n fotosintez, n proce-
sele redox etc. Carenta fierului n corpul plantei
determin nglbenirea frunzelor (cloroza),
scderea n intensitate a fotosintezei si nce-
tinirea cresterii. 3. Cuprul intr n compozitia
chimic a multor substante. Constituie compo-
nentul metalic al fenoloxidazei, lactazei, ascor-
nutri ti a mi neral a pl antel or 551 nutri ti a mi neral a pl antel or

bic-acid-oxidazei. Continutul cuprului n plante
variaz de la urme pn la 46 p.p.m. Se acu-
muleaz mai mult n seminte si fructe. Fizio-
logic, are rol important n cresterea continutului
de acid ascorbic n plante, n procesele de
oxido-reducere, n sinteza clorofilelor, intensi-
fic formarea substantelor organice cu legturi
fosfatice bogate n energie, intervine n meta-
bolismul glucidelor, stimuleaz activitatea fos-
fatazelor, nitratreductazei si nitritreductazei. n
interactiune cu molibdenul, fierul si cobaltul ia
parte la procesele biochimice de fixare a azo-
tatului atmosferic de ctre microorganisme.
Carenta cuprului apare mai ales pe terenurile
mlstinoase. Se manifest prin vestejirea si
decolorarea pn la o nuant alb a frunzelor
tinere. Observat mai des la cereale si pomi.
4. Zinculeste indispensabil pentru plante. Este
absorbit din mediul de viat sub form de ioni.
Rspndit la plantele inferioare (alge, ciuperci)
si la plantele superioare. Intr n structura chi-
mic a enzimelor carbohidraza, fosfataza,
aldolaza, carboxipeptidaza si a numeroase de-
hidrogenaze. Rol important n activarea nume-
roaselor enzime (arginaza, dehidropeptidaza,
enolaza, lecitinaza etc.), n sinteza clorofilelor,
a substantelor proteice, acizilor nucleici, a unor
vitamine, n procesul de fotointez etc. Intervine
n activarea enzimelor de transfer al fosfatilor.
Favorizeaz cresterea continutului de zaharuri
solubile n frunzele plantelor, micsoreaz inten-
sitatea respiratiei. Determin scderea conti-
nutului de ap liber din celule, rezultnd o
crestere a vscozittii protoplasmei. Carenta
lui n corpul plantei se manifest prin reducerea
cresterii plantelor, dispunerea n rozet a ramu-
rilor si frunzelor terminale, ptarea cu galben a
frunzelor. Vita de vie, inul, hameiul, ricinul si
porumbul sunt sensibile la lipsa din nutritie a
zincului. Grul, secara, ovzul, mazrea sunt
mai putin sensibile. 5. Manganul este absorbit
de plante sub form de ioni divalenti. Este
necesar plantelor inferioare si superioare. Can-
titatea de mangan prezent n plante este de
23-160 p.p.m. Se acumuleaz mai ales n frun-
ze. n cadrul celulei cea mai mare cantitate se
afl n citoplasm, iar dintre organite n
cloroplaste. Intr n structura chimic a unor
enzime (malatdehidro-genaza, hidroxilamin-
re-ductaze etc.). Fiziologic, intervine n acti-
varea unor enzime sau complexe enzimatice
(fosfataze, fosfochinaze, fosfotransferaze, nu-
cleotidpirofosfotransferaza, piruvatoxidaza etc.),
n reducerea nitratilor si influenteaz sinteza
clorofilelor, mreste intensitatea fotosintezei si
transpiratiei, mreste activitatea proceselor en-
zimatice. Carenta lui provoac ncetinirea
cresterii frunzelor si ramurilor, apar pete
necrozate glbui-cenusii pe frunze, rdcinile
rmn slab dezvoltate. S-au constatat carente
n mangan la cereale, soia, sfecla de zahr,
vita de vie etc. 6. Molibdenul se acumuleaz
n organele tinere aflate n crestere. Din
frunzele mai n vrst migreaz spre cele mai
tinere si la organele de reproducere. Intr n
structura chimic a nitratreductazei si
hidrogenazei. Stimuleaz biosinteza
clorofilelor si a vitaminei C, intensific
fotosintez, influenteaz favorabil sinteza
fosfolipidelor. Carenta lui se manifest mai
ales pe solurile acide. La graminee apar
frunze clorotice si necrozate la vrf, cresterea
redus, nflorire slab. III. Rolul fiziologic al
ultramicroelementelor. Se gsesc n cantitti
foarte mici n corpul plantelor. Prezenta lor n
nutritie este ns absolut necesar. Dintre ultra-
microelemente, cele radioactive stimuleaz
activitatea enzimelor, intensific procesele me-
tabolice, intensific diviziunile celulare, intensi-
fic fotosintez, stimuleaz cresterea si
dezvoltarea plantelor, stimuleaz trecerea
organelor de la starea de repaus la starea
activ, stimuleaz absorbtia etc. Mecanismul
lor de actiune este strns legat de energia
intraatomic emis sub form de radiatii a, p, y.
Prezint aplicabilitate n agricultur. Iradierea
n doze mici a semintelor de porumb si gru a
dus la cresterea recoltei cu 12-15% fatade
martor. Radiatiile ionizante sunt utilizate pentru
prelungirea duratei de pstrare a tuberculilor
de cartof, utiliznd pentru iradiere doze de
10 krad. Fructele se pstreaz n stare proas-
pt iradiindu-le cu doze de 200-400 krad.

o

OBLIGEAN (Acorus calamus), fam.
Araceae. Plant erbacee, peren, helohidrofit
(geofit), ultrahidrofit, mezoterm spre mode-
rat-termofil, slab-acid-neutrofil, ntlnit la
marginea bltilor si apelor curgtoare, pe locuri
mlstinoase, unde nivelul apei nu este mare
si se retrage periodic; se mai numeste
buciumas, calamar, clin, calm, calmen,
colm, crin de ap, paporotnec, papur rosie,
speriban, speteaz, spiriban, tartarachi,
trestie mirositoare. Genetic, 2n = 24, 36.
Solicit umiditate n exces. Prin desecare
planta si restrnge permanent arealul. Se
poate cultiva pe terenurile irigabile cu substrat
argilos aflate n lungul rurilor, bltilor sau
lacurilor. n Romnia se cultiv soiul
(populatia) De Bega. Fitocenolo-gic, Car.
Phragmitetalia, Phragmition. Rspndit n
sudul Asiei. Introdus n Europa n secolul al
XVI-lea. n prezent rspndit aproape n toate
trile. Descriere. Rizom orizontal, gros,
crnos, articulat, lung pn la 1 m, din care
pornesc rdcini adventive groase, ramificate,
glbui. Tulpin erect, cu 4 muchii evidente,
nalt de 60-120 (150) cm, poart o singur
frunz, la subsuoara creia exist o inflores-
cent. Frunze pornite din rizom, cu teac lung
ce nconjoar baza tulpinii si limb ensiform (ca
o sabie), lung pn la 70 cm, lat de 1-2 cm, pe
ambele fete cu nervura median proeminent.
Flori verzui sau verzui spre galben, mici, grupa-
te n numr de cteva sute, ntr-o inflorescent
de tip spadice, crnoas, lung de cca 10 cm;
perigon cu 6 tepale, cu vrf ncovoiat; androceu
cu 6 stamine; gineceu cu stil scurt si stigmat
papilos. nflorire, VVII. Fructe, bace rosiatice,
alungite. Compozitie chimic. Rizomul contine
ulei volatil (1,5-3,5%), principii amare si sescvi-
terpenice, ca acidul acoric, acoron si criptoa-
coron, calmeol, calacona, acorager-macrone,
epishiobunona, izoshiobunona, acalmona, ta-
nin, amidon, zaharuri, rezine, vitamine B, si C,
sruri minerale. Uleiul volatil este format din
azaron, aldehid azarilic, sescviterpene, a-
pinen, calamol, calamen, camfen, camfor,
eugenol etc. Industrie. Rizomii sunt utilizati n
industria lichiorurilor, n parfumerie, la prepa-
rarea pastei de dinti, apei de gur si a medica-
mentului Ulcerotrat. Extragerea uleiului volatil
din rizomii uscati si nemcinati dureaz n con-
ditii de productie 72 ore. Prin mcinarea lor
perioada de distilare se scurteaz la 22 de ore.
Cantitatea cea mai mare de ulei volatil se obti-
ne din fina foarte fin, trecut prin sita cu
ochiuri cu diametru de 1,0 mm. Bioterapie. n
India si S.U.A., rizomul plantei este folosit de
mult vreme n tratamentul febrelor, tusei, du-
rerilor n gt, bronsitelor, bolilor de stomac,
indigestiilor, dizenteriei, colicilor la copii, mus-
cturilor de sarpe. n Romnia rizomul plantei
are important terapeutic n medicina uman
si veterinar, cult si traditional. Are miros
plcut, aromat, gust aromat si amar. Principiile
active au proprietti tonice, aromatice, car-
minative, calmante, analgezice, antispastice,
obligean 554 obligean

diuretice, usor sedative si slab revulsive.
Creste secretiile salivare, gastrice si intesti-
nale, fiind un excelent stimulator al apetitului,
(mreste pofta de mncare chiar si bolnavilor
de cancer gastric), favorizeaz eliminarea ga-
zelor din intestine, diminueaz sau nltur
spasmele muschilor netezi din organele inter-
ne, actioneaz asupra hemoroizilor si epite-
liului renal mrind cantitatea de urin eliminat.
Ca tonic nervos actioneaz favorabil asupra
sistemului nervos central, mbunttind memo-
ria. Are efecte sedative n tratamentul isteriei,
dementei, epilepsiei. nltur senzatia de frig si
stabilizeaz reactiile auditive. Are proprietti
insecticide si bactericide, datorate aldehidei
azarilice. Recomandat intern n anorexie, me-
teorism, gastrite hiperacide, ulcer gastric si
duodenal, ulceratii intestinale, insomnii, stri
depresive si nervoase, epilepsie, hemoroizi.
Planta intr n compozitia ceaiurilor sau retetelor
PLAFAR pentru sindroame dispeptice (ana-
ciditate, hipoaciditate), diaree, dismenoree, to-
nice generale si a preparatului Ulcerotrat.
Dintre principiile active azarona se presupune
c este cancerigen. Constatarea a fost fcut
n ultimul timp. Aceast substant apare doar
la formele poliploide (triploide si tetraploide).
Ea lipseste la formele diploide. Se impune cul-
tivarea unor varietti fr azaron. Recoltare.
Rizomii (Calami rhizoma sau Acorusi calami
rhizoma) se recolteaz toamna IXXI, dup
evacuarea apei si zvntarea terenului. Din cul-
tur se recolteaz la sfrsitul anului al doilea.
Se extrag din sol cu cazmaua, plugul, masina
de recoltat cartofi. Din suprafetele umede se
scot cu ajutorul unor furci. Rizomii mici se in-
troduc n ml pentru a asigura perpetuarea
speciei. Imediat dup recoltare, se spal, se
curt de rdcini, li se ndeprteaz prtile
aeriene, se taie n fragmente de 10-15 cm. Cei
grosi se despic. Se decojesc dac se solicit
un astfel de produs. Se asez la umbr si se
las la zvntat cteva zile. Uscarea se face n
ncperi bine aerisite, nclzite. Uscarea artifi-
cial, la 30-35. Se pstreaz n ncperi usca-
te, rcoroase, aerisite, de preferat la tempe-
raturi de 10-25 C si umiditatea atmosferic de
60%. Depozitarea n ncperi cu temperaturi si
umiditatea atmosferic mai ridicat dect cele
mentionate determin scderea concentratiei
principiilor active. Dup un an de pstrare, con-
tinutul n ulei volatil scade cu cca 27%, iar dup
3-4 ani cu 40-57%. Productia de pe terenurile
cultivate este de 2500-3000 kg/ha rizomi des-
hidratati, uscati. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea anorexiei (lipsa poftei de
mncare), n colici abdominale, balonri abdo-
minale, tulburri neurovegetative cu anxietate,
enterite, nefrite, stri gripale: infuzie, din 15 g
(1 lingur si jumtate) rizom uscat si mruntit
sau pulbere rizom, peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se iau 3-4 linguri pe
zi; dozele mai mari produc great. 2. Pentru
combaterea lipsei poftei de mncare: a) de-
coct, din 1 lingurit pulbere rizom sau rizom
uscat mruntit la o can (200 ml) cu ap. Se
fierbe foarte putin (1-2 minute). Se strecoar.
Se bea n cursul unei zile nainte de mese;
b) macerat la rece, din 1 lingurit rizom uscat
mruntit la o can (200 ml) cu ap. Se las la
temperatura camerei (15-25 C) timp de
2-3 ore. Se strecoar. Se bea n cursul unei
zile nainte de mese; c) tinctur, din 20 g rizom
uscat mruntit la 100 ml alcool. Se las la
macerat 8-10 zile. Se strecoar. Se iau cte
20 picturi nainte de mesele principale; d) vin
tonic, din 100 g rizom uscat mruntit la 1l de vin
negru. Se las la macerat 8 zile (din cnd n
cnd se agit sticla pentru omogenizarea
amestecului). Se strecoar. Se ndulceste cu
100 g zahr. Se bea cte un phrel naintea
meselor principale. 3. Pentru tratarea gastri-
telor hiperacide, ulcerului gastric, ulceratiilor
intestinale, hemoroizilor: a) pulbere rizom, se ia
cte un vrf de cutit de 2-3 ori pe zi nainte de
mese; actioneaz ca pansament gastric; b) de-
coct, din 1 lingurit pulbere rizom la o can
(200 ml) cu ap. Se fierbe 1-2 minute. Se
strecoar. Se bea n 2-3 reprize ntre mese.
4. Pentru tratarea epilepsiei, isteriei, dementei,
strilor depresive si ca tonic nervos: infuzie, din
1 lingur pulbere rizom peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se las aco
perit 15 minute. Se strecoar. Se iau 4 linguri
pe zi, cte 1 lingur la 2 ore. 5. Pentru tratarea
insomniei: infuzie pregtit ca mai sus. Se iau
2 linguri, din care una cu o or nainte de
culcare si a doua la culcare. Uz extern. 1. Pen
tru tratarea hemoroizilor, gutei, reumatismului,
a rnilor (plgilor) si calvitiilor (chelie) partiale:
infuzie, din 4 linguri pulbere rizom peste care se
toarn 500 ml ap clocotit. Se las acoperit
20-25 minute. Se strecoar. Se aplic 2-3 ca-
taplasme pe zi cu o pnz umezit n solutia
obtinut din infuzie. 2. Pentru tratarea calvitiilor
obturator 555 ofilire

partiale: cataplasme, cu fin de rizom umezit
n putin ap. 3. Empiric, pentru tratarea rnilor
(plgilor): se presar fin de rizom direct pe
ran. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea anorexiei, ca stimulent gastric (mbu-
nttirea digestiei) si ca tonic: a) decoct, din
3-5 g rizom uscat si mruntit la 100 ml ap. Se
fierbe 2-3 minute. Se strecoar. Se rceste si
se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt); b) infuzie, din 3 g rizom uscat si
mruntit peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se rceste si se administreaz prin
breuvaj bucal; c) macerat apos din rizomul
curtat de scoart. Dozele de tratament:
animale mari (cabaline, taurine), 10-20-50 g;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 2-
5-10 g; animale mici (pisici, cini), 0,5-2 g,
gini, 0,1-1 g. Agricultur. Introducerea unor
bucti de rizom n locurile de depozitare a
orezului, ndeprteaz insectele duntoare -
uleiul volatil prezent n rizom are efect sterili-
zant asupra masculilor, determinnd scderea
capacittii de reproducere (v. Pl. XXXIX, 3).
OBTURATOR (Obturator), prolifera-
re tisular nspre micropilul ovulului. Rezult
din diviziuni intense ale celulelor epidermei
placentei (Obturator phicentar), funiculului
(Obturator funicular), integumentului (Obtura-
tor integumentar) si ale carpelelor (Obturator
carpelar). ndeplinesc functia de secretie prin
papilele secretoare sau de celule mucilagiene,
favoriznd conducerea tuburilor polinice n in-
teriorul ovulului.
OCHIUL-CAPREI (Sarcoscypha
coccinea), fam. Sarcoscyphaceae. Ciuperc
epixilofit, comestibil, lung-pedunculat, ntl-
nit primvara, solitar, pe ramurile putrede
czute n pdure; se mai numeste urechea-babei,
urechius. Descriere. Corpul de fructificatie
(apotecia) n form de cup, cu marginea nere-
gulat, diametrul 1-4 cm, n interior culoare
rosie-aprins, n exterior roz-albicioas, to-
mentoas. Peretele intern este cptusit cu stra-
tul himenial format din asce cu ascospori.
Pedunculul cilindric, pufos-granulos, lung de
1-3 cm, diametrul 2-5 mm. Ascosporii elipsoi-
dali (30-40 12-15 n), bigutulati. Alimentatie.
Utilizat regional n diferite preparate culinare.
Gustoas.
OFILIRE, fenomen fiziologic constnd
n vestejirea frunzelor si ramurilor tinere datorit
pierderii turgescentei, ca urmare a deficitului de
ap accesibil absorbtiei. Se datoreaz usc-
ciunii solului, atmosferei sau unei actiuni
simultane a secetei asupra celor dou medii.
Uscciunea solului este produs de lipsa
precipitatiilor si este ntlnit la sfrsitul lunii iulie
si n luna august. Uscciunea atmosferic este
provocat de arsite nsotite de vnturi uscate,
calde. Umiditatea relativ a aerului scade pn
la 10-20%. Transpiratia depseste absorbtia,
chiar dac solul are ap. Ofilirea se desfsoar
n trei etape: incipient, temporar, permanent.
Ofilirea incipient se manifest prin cresterea
presiunii osmotice, micsorarea gradului de des-
chidere a stomatelor, reducerea intensittii
fotosintezei, intensificarea transpiratiei, oprirea
cresterii. Are loc o reducere a suprafetei si gro-
simii frunzelor. Nu apare ns o vestejire vizibil
a organelor. Ofilirea temporar se manifest
prin oprirea fotosintezei; respiratia este foarte
intens. Cantitatea de ap pierdut prin trans-
piratie o ntrece pe cea absorbit cu ajutorul
rdcinii. Celulele si tesuturile frunzelor si pierd
turgescenta. Apare vizibil vestejirea frunzelor
si tulpinilor ierboase. Desi exist, nu apare vizi-
bil la organele puternic lignificate sau sclerifica-
te. Acest lucru se poate observa doar la nivelul
celulelor, unde se constat o usoar contractare
a peretilor. De obicei, ctre sear transpiratia se
reduce, apa absorbit o nlocuieste pe cea pier-
dut n cursul zilei, celulele redevin turgescente
si ofilirea dispare. Aceasta se observ foarte
bine la floarea-soarelui (Helianthus annuus),
sfecl (Beta vulgaris), castraveti (Cucumis
sativus) si alte plante de cultur. Modificrile
sunt reversibile, dac perioada de deshidratare
nu se prelungeste. Produce micsorarea recol-
tei. Ofilirea permanent se produce cnd solul
nu mai contine ap accesibil plantei. Apa
pierdut n cursul zilei nu mai poate fi nlocuit.
Presiunea osmotic si forta de suctiune cresc.
Procesul de fotosintez decurge slab si apoi se
opreste datorit dezorganizrii cloroplastelor.
Stomatele se nchid, influentnd procesul de
respiratie si activitatea fermentilor. Leziunile
aprute sunt ireversibile si planta moare. Se-
ceta se combate prin irigatii. n acest scop este
folosit apa cu un continut mic de sruri
dizolvate, lipsit de substante toxice provenit
din precipitatii, ruri, fluvii, lacuri.
ofioglosacee 556 omag

OFIOGLOSACEE (Ophioglossa-
ceae), familie care cuprinde 3 genuri cu 80 spe-
cii de ferigi actuale, primitive, rspndite n
regiunile temperate si o singur specie (Hel-
minthostachys ceylanica) n regiunea tropical,
asiatic. Sunt plante erbacee, perene, cu rizom
ascuns n pmnt de pe care anual creste cte
o frunz cu 2 segmente din care unul este
trofofil, verde, steril, ntreg sau sectat, iar altul
sporofil, glbui, fertil, spiciform sau paniculi-
form care poart sporangi grupati n sori.
Sporangii sunt fr inel mecanic, se deschid
printr-o crptur transversal punnd n liber-
tate izospori. Gametofitul este un protal monoic
subteran mic, tuberculiform sau vermiform, in-
color, cu nutritie saprofitic. Flora Romniei
contine 5 specii ce apartin la dou genuri:
Ophioglossum, x= 15 ?; Botrychium, x= 15 ?.
OHREE (Ochrea), formatiune mem-
branoas de forma unui cornet sau plnie ce
nconjoar si nveleste baza internodului de
unde se ridic n sus pe tulpin. Considerat
anex a frunzelor. Se admite c provine din
concresterea stipelelor. ntlnit la speciile de
plante din familia Polygonaceae (fig. 199).

Fig. 199. Ohrea la hrisc (Fagopyrum esculentum):
1 - tul pi n; 2 - ohree; 3 - peti ol ; 4 - l i mb;
5 - inflorescent.
OItE (Russula virescens), fam. Ru-
ssulaceae. Ciuperc micorizant, comestibil,
ntlnit vara si toamna (VIIIX), pe sol mai
mult sau mai putin acid, prin pduri de foioase
si de amestec; se mai numeste golmbite,
hulubite, hulubit pestrit, pinisoar verzuie.
Descriere. Plria globuloas, apoi plan, con-
cav n partea central, crnoas, cu marginea
neted, uneori crpat, diametrul 7-12 cm, cu
pielita neseparabil de carne; fata superioar
acoperit cu o cuticul groas, mereu fisurat
sub form de plcute, aspect granulos-finos,
verde-cenusiu, uneori spre alb; fata inferioar
cu lamele libere, dese, simple sau bifurcate,
inegale, albe cu reflexe crem. Piciorul plin, apoi
spongios, alb, lung de 3-6 cm, diametrul
2-3 cm. Carnea groas, tare, alb, fr miros,
crud are gust de nuci. Sporii subglobulosi
(6,5-9,5 5,5-7 n), hialini, unigutulati, albi n
mas. Alimentatie. Valoare alimentar foarte
mare. Foarte gustoas n diferite preparate cu-
linare (prjit, tocnit cu cartofi, umplute,
pane s.a.) (v. Pl. XXXIX, 4).
OLEACEE (Oleaceae), familie care
cuprinde 25 genuri cu cca 500 specii de arbori,
arbusti si liane rspndite n zona cald si
temperat a globului. Frunze simple sau pe-
nat-compuse, caduce sau sempervirescente,
asezate opus, fr stipele. Flori bisexuate
(hermafrodite), rareori unisexuate, actinomor-
fe, de obicei pe tipul 4, dispuse n raceme sau
spice terminale sau axilare; caliciul gamosepal,
din 4 sepale rareori mai multe (pn la 15);
corola gamopetal, campanulat sau hipocra-
teriform, din 4 (uneori 12) petale unite, numai
la cteva specii sunt libere sau lipsesc; andro-
ceul, din 2 stamine (rareori 3-5), nserate pe
tubul corolei, sau pe axa floral; gineceul, cu
ovar superior, bicarpelar, cu 2 pn la nume-
roase ovule apotrope, stil scurt sau lips, stig-
mat bilobat, rareori globulos. Formul floral:
<?* K
(4)
; (
1
54); o C(
4)
; (
12)
;
o
A
2
; 5-3 G
(2)
. Polenizare
entomofil. Fruct capsul, samar, bac sau
drup. Embrion drept, cu cotiledoane plane.
Flora Romniei contine 18 specii spontane si
cultivate ce apartin la 6 genuri: Fraxinus,
x = 23; Syringa, x = 11, 23; Ligustrum, x = 23;
Jasmium; Olea; Forsythia, x=7.
OLEOPLASTIDE (Ol eopl astum),
organite citoplasmatice plastidiene n care se
acumuleaz lipide. Sunt prezente n celulele
diferitelor tesuturi vegetale, mai ales n celulele
endospermului semintelor plantelor oleaginoa-
se, cum sunt floarea-soarelui (Helianthus
annuus), in (Linum ussitatissimum), dovleac
(Cucurbitapepo), nuc (Juglans regia), ricin (Ri-
cinus communis) etc. n oleoplastide exist
frecvent fosfolipide si steroizi. Acumularea lipi-
delor evidentiaz un proces de degenerare a
plastidelor.
OMAG
1
(Aconitum firmum), fam. Ra-
nunculaceae. Plant erbacee, peren, hemi-
criptofit, xeromezofit spre mezofit, micro-
term spre mezoterm, slab acid-neutrofil
omag 557 omag
2



Fig. 200. Omag
1
(Aconitum firmum).
spre neutru-bazifil, polimorf, reprezentat n
Romnia prin 9 subspecii si 13 forme, ntlnit
prin pajisti si locuri stncoase, grohotisuri din
zona montan si subalpin a Carpatilor; se mai
numeste coif, iarba-bubei, iarba-coifului,
iarba-fierului, iarba-jermilor, npsor, omac,
toaie(fig. 200). Genetic, 2n = 32. Fitocenologic,
ncadrat n Adenostylion alliariae. Rspndit n
Europa (Carpati, Balcani, Sudeti). Descriere.
Rdcini napiform-ngrosate, din care pornesc
rdcini secundare fragile. Tulpin nalt de
70-100 cm. Frunze alterne, cte una la nod,
adnc-palmat-divizate, cu lobii din nou divizati
si crestati, ngrmdite sub inflorescent. Flori
zigomorfe (monosimetrice), albastre sau
violacee, cu tepale libere, cea superioar ca un
coif hemisferic, egal n lungime si ltime, cu
cioc scurt, brusc proeminent; grupate ntr-un
racem mai mult sau mai putin dens, putin rami-
ficat la baz. nflorire, VIIIX. Fructe, folicule
glabre. Seminte proase, fr creste nalte pe
laturi. Compozitie chimic. Contine aceleasi
substante ca specia -> OMAG
3
(aconitum tauri-
cum). Toxicologia, importanta medicinal si re-
coltarea identice cu cele ale speciei -> OMAG
3
(Aconitium tauricum).
OMAG
2
(Aconitum moldavicum), fam.
Ranunculaceae. Plant erbacee, peren, en-
demic, hemicriptofit, mezofit, microterm,
acid-neutrofil, ntlnit frecvent n toat tara
prin fnete, pduri, la marginea apelor, de la
300 pn la 1800 m altitudine; se mai numeste
mrul-lupului, omac, omag albastru, toaie
(fig. 201). Fitocenologic, ncadrat n Fagionda-
cicum, Adenostyletalia. Rspndit n Europa

Fig. 201. Omag
2
(Aconitum moldavicum).
(M-tii Carpati, Spania-Galicia). Descriere. Ri-
zom crnos, simplu sau ramificat, din care se
desprind rdcini adventive. Tulpin erect,
nalt pn la 30 cm, ramificat, glabrescent
sau pubescent. Frunze mari, palmate, de 3
omag
2
558 omag
3


sau 5 ori sectate, cu segmentele din nou fidate
si serate, petiolate; nervurile si petiolul proa-
se. Flori purpurii-violete, lungi de cca 3 cm,
grupate n raceme lungi, simple sau ramificate;
perigon cu tepala posterioar n form de coif
cilindroconic, cu vrful boltit, ngustat la mijloc,
cioc proeminent; nectarii cu pedicul drept si cu
cap spiralat, semi-spiralat sau ndoit. nflorire,
VIVIII. Fructe, folicule pubescente (var.
australe), glabre (var. hacquetianum), jumtate
glabre si jumtate pubescente (var. confusum).
Seminte triunghiulare, negre, prevzute cu va-
luri muchiate, hil deasupra si nconjurat de n-
cretituri. Compozitie chimic. Nu a fost stu-
diat. Toxicologie. Stenii si ciobanii piseaz
rdcina, o amestec cu mmlig si otrvesc
cinii vagabonzi, bursucii, vulpile etc. Medici-
n veterinar. Populatia din zona muntoas
foloseste decoctul din rdcin si frunze sau
din planta ntreag (rdcin, tulpin, frunze,
flori) pentru splarea rnilor la animale, rnilor
cu viermi sau la splarea animalelor pentru
ndeprtarea pduchilor. Ornamental. Poate fi
folosit pe marginea masivelor arborescente, la
marginea apelor din parcuri sau grdini publice
existente n regiunile montane si submontane,
grdini alpine. Decorativ prin flori, port. nmul-
tire prin seminte, desfacerea tufelor.
OMAG
3
(Aconitum tauricum), fam. Ra-
nunculaceae. Plant erbacee, peren, hemi-
criptofit, mezofit, microterm spre mezoterm,
slab-acid-neutrofil spre neutrobazifil, ntlni-
t prin locuri ierboase si stncoase din etajul
alpin si subalpin al Carpatilor, n general ncepnd
cu 1000 m altitudine; se mai numeste iarb rea,
iarba-bubei, iarba-coifului, iarba-fierului, iarba-
jermilor, npsor, omac, toaie (fig. 202).
Fitocenologic, ncadrat n Aconition firmi, Ade-
nostylion. Rspndit n Europa (M-tii Carpati,
Alpi). Descriere. Rdcin crnoas, ngrosat,
conic, napiform, lung pn la 8 cm, groas
de 2-3 cm. Tulpin groas, dreapt, nalt de
10-60 cm. Frunze palmat-partite, cu diviziuni
romboidal-dilatate, n partea superioar repe-
tat-trifidate, laciniat-dentate, glabre, petiolate.
Flori albastre-violete, dispuse n racem dens,
cu frunze ngrmdite sub inflorescent; peri-
gon cu tepale libere, cea superioar ca un coif,
mai mult lat dect nalt, la vrf lat-rotunjit,
cu rostrul treptat ascutit. El adposteste 2 nec-
tarii n form de pinteni capitati sau obtuzi.
nflorire, VIIIIX. Fructe folicule. Seminte cu

Fig. 202. Omag
3
(Aconitum tauricum).
muchiile aripate, cu fete netede sau pe una din
ele putin cutat transversal. Compozitie
chimic. Rdcinile principale contin amidon
(40-50%), zaharuri, substante proteice, acizii
aconitic, malic, tartric, citric, colin, alcaloizii
napelin, napelonin, aconin, neolin, aconiti-
n, benzoilaconin, neopelin, sruri minerale.
Toxicologie. Planta, n stare proaspt si us-
cat, este extrem de toxic. Prtile cele mai
otrvitoare sunt rdcinile si semintele. Canti-
tatea de principii active este maxim n perioada
nfloririi. Dintre alcaloizii citati, cel mai otrvitor
este aconitina, care actioneaz asupra siste-
mului nervos central. Doza mortal de aconi-
tin este de 1 mg pentru om, 2-3 mg pentru
cine, 10-12 mg pentru cal, 5 g rdcin us-
cat este mortal pentru un cine, iar pentru un
cal, 300-400 g rdcin uscat. Aconitina se
absoarbe usor la nivelul tubului digestiv si se
omag
3
559 omfalotus

elimin ncet pe cale renal. Semnele intoxicatiei
sunt vome, colici gastrointestinale, ncetinirea
btilor inimii, ncetinirea respiratiei, hipersali-
vatie, sete, hipotermie, oprirea secretiei lactate,
mers nesigur, poliurie, diaree apoi constipatie,
moleseal, paralizie, dilatarea pupilei, moartea
prin asfixie. Evolutia simptomatic este fulger-
toare n majoritatea cazurilor. Nu exist un
antidot specific. Se recomand splaturi gastri-
ce, tanin, crbune n solutie de ap iodat 1%,
ulei de ricin, decoct mucilaginos de nalb, orez,
in. n convulsii se administreaz morfin sub-
cutanat, clisme cu cloral-hidrat, tonice genera-
le, vasodilatatoare si antispastice (atropin cu
adrenalin). Industrie. Tuberulele (rdcinile)
sunt utilizate n industria farmaceutic pentru
obtinerea unor produse farmaceutice precis
dozate (Sirogal, Tusomag, Sirogal cu efedri-
na). Bioterapie. Rdcinile crnoase, napifor-
me, mai rar prtile aeriene ale plantei sau frun-
zele au utilizri terapeutice n medicina uman
si veterinar, cult si traditional. Sunt cele mai
toxice produse vegetale. Aconitina este cel mai
toxic alcaloid cunoscut. Preparatele actioneaz
asupra centrului respirator si al celui termo-
reglator. Pentru aceste actiuni este utilizat ca
antinevralgic, anticongestiv, stimulent respira-
tor, hipotermizant. Medicina uman l adminis-
treaz n gripe, guturai, nevralgii de trigemen,
congestii pulmonare cu tuse, pneumonii, larin-
gite acute, sciatic, ticuri nervoase ale fetei. Se
administreaz ca antitermic n stri gripale. Ad-
ministrarea se face numai la prescriptia medi-
cului. Preparatele de aconit aplicate local (pe
piele) produc senzatie de cldur, urmat de
anestezie si furnicturi. Intr n compozitia me-
dicamentului Tusomag. n medicina veterinar
se ntrebuinteaz foarte rar ca analgezic. Re-
coltare. Rdcinile (Aconiti tuber) se recol-
teaz n timpul nfloritului. Se scot din pmnt
cu cazmaua, se scutur, se freac cu o perie
aspr si se spal. Apa rezultat dup splare
se ngroap. Uscarea se face la soare sau n
camere bine nclzite (pentru c altfel se nne-
gresc n interior). Uscarea artificial, la 25 C;
temperatura se ridic treptat pn la 45 C.
Cnd este nevoie se recolteaz si frunzele
(Aconiti folium) sau prtile aeriene ale plantei
(Aconiti herba) n timpul nfloritului. n aceast
perioad contin cantitatea cea mai mare de
alcaloizi. Se usuc la soare. Uscarea artificial,
la 25-30 C. Dup terminarea operatiunii de
recoltare se spal bine cu ap si spun minile
si fata. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea gripei, guturaiului, n nevralgii de trige-
men, congestii pulmonare cu tuse, pneumonii,
laringite acute, sciatic, ticuri nervoase ale fe-
tei: a) tinctur, cu un continut de 0,50 g alcaloizi
la 100 ml. Se administreaz 5-10 picturi o
dat si 40 picturi n 24 ore luate n mai multe
prize pe parcursul unei zile; la copii se adminis-
treaz 1-2 picturi pentru fiecare an de vrst,
dar maximum 5 picturi o dat; b) sirop, prepa-
rat din 1 g tinctur pentru 100 g sirop; c) aconi-
tin pur, n doze de 0,5 mg pentru 24 ore
divizat n fractiuni de 1/10-1/20 mg. Adminis-
trarea n toate cazurile se face cu mult pre-
cautie si nu se repet deoarece pot aprea
fenomene cumulative. Uneori aconitina pur se
prescrie sub form de pilule de 0,05-0,2 mg/doz.
2. Pentru tratarea unor nevralgii persistente:
tinctur de aconit, cte 5-10 picturi, de 3-4 ori
pe zi, sub form de cur, avnd grij ca dozele
s varieze de la o administrare la alta, fie
scznd la 5 picturi, fie urcnd la 10 picturi
(Em. Gr i gor es c u, I. Ci ul ei , Ursula St-
nescu, 1986). Uzextern. Empiric, pentru tra-
tarea reumatismului: rdcin uscat si mrun-
tit plmdit n rachiu de drojdie. Se las
7 zile. Se strecoar. Se fac frectii n zona dure-
roas. Produsele farmaceutice sunt folosite n
nevralgii, dureri faciale, ticuri nervoase ale
fetei, sciatic, laringite, bronsite, grip, tuse de
diverse etiologii, tuse convulsiv. Medicin
veterinar. Uz intern. Utilizat foarte rar ca
analgezic: tinctur, cu un continut de 0,05 g
aconitin la %. Dozele de utilizare: animale
mari (taurine, cabaline), 2-5 ml; animale mijlo-
cii (ovine, caprine, porcine), 0,5-1 ml; animale
mici (pisici, cini), 2-5 picturi. Atentie! Este
toxic pentru toate speciile de animale. Uz ex-
tern. Empiric, pentru tratarea plgilor cu larve:
a) decoct, din frunze si rdcini de omag; se
spal plaga; b) unguent, din pulbere de rd-
cin uscat amestecat cu untur de porc; se
aplic pe ran; c) decoct, folosit ca insecticid,
contra pduchilor la vite. Atentie! Depsirea
dozelor produce intoxicatii grave care provoac
moartea animalelor. Ornamental. Folosit pe
stncriile din grdinile alpine. Decorativ prin
flori, port. nmultire prin seminte, desfacerea
tufelor.
OMFALOTUS (Omphalotus olearius),
fam. Tricholomataceae. Ciuperc foarte otrvi-
toare, ntlnit vara si n prima lun de toamn
onagracee 560 orez

(VIIIX), pe lemn n putrefactie sau pe
rdcinile arborilor din pdurile de stejar, mai
ales n cele din sudul tarii. Uneori apare si pe
sol, dar n subsol exist rdcinile lemnoase.
Descriere. Plria convex, pn la putin con-
cav sau plniat, crnoas, diametrul 8-12 cm,
cu marginea subtire, rsucit; fata superioar
mtsos-lucioas, radial-fibroas, portocalie
sau brun-portocalie; fata inferioar cu lamele
decurente, serate, arcuate, galbene-aurii,
portocalii-deschis sau rosiatice, mai deschise
dect fata superioar, cu muchia fosforescent
la ntuneric. Piciorul tare, plin, usor subtiat spre
baz, uneori usor curbat, nalt de 4-12 cm cu
diametrul de 0,7-2,5 cm, putin mai deschis la
culoare dect plria. Carnea tare, elastic,
portocalie, zemoas la umezeal, miros de
frunze moarte, gust putin piperat. Sporii ovoizi,
aproape sferici (5-7 5-7 \i), hialini, netezi,
albi-glbui n mas. Toxicologie. Principiile
active cu actiune toxic nu sunt cunoscute cu
precizie. Otrvirea se manifest prin sindrom
nervos, vomismente violente, dureri abdomina-
le, diaree, transpiratie abundent, ameteli, sl-
birea treptat a pulsului, moarte (v. Pl. XXXIX, 5).
ONAGRACEE (Onagraceae), sin.
ENOTHERACEE (Oenotheraceae), familie
care cuprinde cca 500 specii de plante erbacee
sau arbusti, bianuale pn la perene, rareori
anuale, majoritatea rspndite n regiunea
temperat. Frunze simple, opuse, alterne sau
verticilate, cu stipele mici, abia vizibile, cz-
toare de timpuriu. Flori bisexuate (hermafro-
dite), epigine, actinomorfe, rar zigomorfe, n
general pe tipul 4, heterochlamidee (nvelisul
floral diferentiat n caliciu si corol), solitare,
axilare ori n raceme sau spice terminale; cali-
ciul dialisepal, din 4 sepale, uneori prin redu-
cere 2, adesea rsfrnte dup nflorire; corola
dialipetal, din 4 petale rareori 2 sau lipsesc,
rosii, albe, violacee sau galbene; androceul din
8 stamine, uneori se reduc la 4 sau la 2; gine-
ceul, cu ovar inferior, adesea concrescut cu
receptacul alungit si colorat. Formula floral:
r* rar 1 K4-2 C4-2 sau C
o
A
8
,
4
,2 G
(
)
4
. Polenizare
entomofil. Fruct capsul sau bac. Seminte
mici, netede sau verucoase, fr albumen, pre-
vzute cu un smoc de peri. Flora Romniei
contine 27 specii spontane si cultivate ce apar-
tin la 6 genuri: Fuchsia, x= 11; Circaea, x = 11;
Ludwigia, x = 8; Oenothera, x = 7; Epilobium,
x = 6; Chamaerion, x = 6.
OOGAMIE ->HETEROGAMIE
OOSFER (Oosphaera), celul de
reproducere femel sau gamet femei (macro-
gamet) situat la polul micropilar al sacului
embrionar din ovulul gimnospermelor si an-
giospermelor. Este delimitat de o membran
subtire de natur proteic. n citoplasm se afl
un nucleu haploid plasat excentric, ctre partea
inferioar a oosferei si o vacuol asezat n
partea central. Prin fecundatie oosfera devine
celul-ou sau zigot din care va lua nastere em-
brionul (-> ovul, macrosporogenez) (fig. 203).

Fi g. 203. Pozitia oosferei n sacul embrionar la
vita-de-vie (Vitis vinifera):
1 -sac embrionar; 2 - oosfer; 3-nucleul oosferei;
4-vacuola oosferei; 5-sinergide; 6-nuclei polari;
7 - antipode.
OPAItUL-MUNtILOR RODNEI
(Lychnisnivalis), fam. Caryophyllaceae. Plant
erbacee, peren, endemic n Carpati, hemi-
criptofit, xeromezofit spre mezofit, hechis-
toterm (criofil), acid-neutrofil, ntlnit n
M-tii Rodnei, ntre 1820-2200 m altitudine, pe
locuri pietroase, nierbate, umede. Specie
ocrotit prin lege. Genetic, 2n = 24. Fitoceno-
logic, ncadrat n Rhododendro-Vaccinion,
Caricetalia curvulae. Rspndit numai n
Carpati. Descriere. Rdcin pivotant. Tulpi-
n simpl, neramificat, glabr, nalt de 5-10 cm,
cu o iesire lateral din rozeta de frunze. Frunze
oblong-lanceolate, opuse, cele de la baz dis-
puse n rozet. Plant poligam. Flori mari, roz
sau albe, caliciul membranos umflat, corola din
8 petale ligulate, crestate terminal; androceul
din 10-18, rar 20 stamine; gineceul polimer.
nflorire, VII-VIII. Fruct, capsul.
OREZ (Oryza sativa), fam. Poaceae.
Cereal erbacee, anual, higro-hidrofil,
orez 561 orez


Fig. 204. Sectiune transversal prin rdcina de orez
(Oryza nativa):
1 - exoderma: 2 - strat de sclerenchim;
3 - parenchim; 4 - spatii aerifere; 5 - endoderm;
6 - cilindrul central.
termofil, alogam, luat n cultur cu mii de
ani n urm (5 milenii) n China, originar din
Indochina, Indonezia, Filipine; se mai numeste
oriz, peringi, pilau, riscas. Genetic, 2n = 24, 36,
48. La nceput au fost folosite ca aliment boa-
bele culese din formele spontane, apoi s-a cul-
tivat. n scrierile lui Confucius se mentioneaz
c sub primii mprati ai Chinei, campania de
nsmntri se fcea cu ceremonial deosebit.
Foarte veche este cultura orezului n India,
Indonezia, mentionat n scrierile dravidiene si,
respectiv, sanscrite. Din aceste prti s-a
rspndit, prin comert, n Orientul Apropiat,
apoi, prin intermediul maurilor, a ajuns n Delta
Nilului si de aici, spre vest, pn n Maroc. n
secolul al VIII-lea a trecut n Spania si Italia. n
Romnia prima orezrie a fost nfiintat n
1786, pe malul rului Brzava n localitatea
Topolia (azi satul Partos, comuna Banloc). n
secolul al XIX-lea s-a ncercat cultivarea lui si n
alte regiuni ale trii, dar s-a renuntat din lips
de specialisti si din lips de soiuri potrivite.
Experiente sistematice privind cultura orezului
ncep n 1936 la Mgurele, lng Bucuresti,
si n 1937 la Vasilati, pe Dmbovita. Rspndit
n cultur pe toate continentele. Spontan n
India, Australia, Africa tropical. Astzi se
cultiv pe 5 continente (peste 200 milioane
ha). Se apreciaz c exist peste 3000 soiuri.
Cerinte ridicate de temperatur. Germineaz
la minimum 11-12C. La nfrtire temperatura
aerului trebuie s fie de cel putin 15 C iar a
apei de 18 C. Temperatura optim de
nspicare, 28-30 C. Scderea temperaturii la
10 C provoac sterilitatea. Se comport ca
plant de zi
scurt; exist ns si forme de zi lung. Nece-
sit 1000 ore de strlucire solar n perioada de
vegetatie. Cerinte foarte mari fat de ap. Se
cul ti v n parcel e cu un strat de ap de
10-15 cm. Apa de irigare trebuie s fie aerisit,
s aib o temperatur corespunztoare si s
nu contin reziduuri industriale. Vnturile pu-
ternice cauzeaz cderea plantelor si scutura-
rea boabelor iar cele reci si fierbinti stnjenesc
cresterea. Valorific soluri diferite ca textur si
grad de fertilitate. Terenul trebuie s fie plan.
Descriere. Rdcini fasciculate, cu numeroa-
se canale aerifere (fig. 204). Perisori absor-
banti putin numerosi si slab dezvoltati. Tulpina,
pai (culm), cilindric, goal n interior, nalt de
60-130 cm, cu 6-7 internodii striate si noduri
colorate verzui, violaceu, roz etc. n functie de
soi. Epiderma puternic sclerificat si silicifiat.
Frunze liniare, cu tecile lungi, acoperite cu peri
setiformi (fig. 205). Ligul triunghiular, bifur-
cat la vrf. Urechiuse lungi, subtiri, nconjoar
tulpina ca un inel (lipsesc la unele soiuri). Inflo-
rescent, panicul lung de 12-30 cm, aplecat,
format dintr-un ax principal cu 8-10 ramificatii
secundare si tertiare fine. Ramificatiile poart
spiculete uniflore, alungit-elipsoidale, compri-
mate lateral, cu cte 4 glume, din care 2 infe-
rioare foarte reduse. Floarea reprezint dou
pale dezvoltate de culoare galben, roz, viola-
cee sau neagr, n functie de varietate. Andro-
ceul constituit din 6 stamine. Gineceul cu ovar
superior, unicarpelar, stigmat trifidat. nflorire,
VII-VIII. Fruct, cariops elipsoidal, strns
nvelit n palei. Compozitie chimic. Bobul
decorticat contine proteine (7,7%), substante
extractive neazotate (75,2%), grsimi (0,4%),
celuloz (2,2%), substante minerale (0,5%) cu
Ca, P, Fe, K, Na, S, Mg, Mn, Cl, I, Zn, Fl, As.
Vitaminele A, B
1
, B
6
, B
12
pe care le contine
cariops nedecorticat, dispar la lustruire. Ali-
mentatie. Constituie hrana de baz pentru cca
2 miliarde de oameni. Pentru unele tri din Asia
de Sud-Est (China, Japonia, Filipine, India,
Vietnam, Indonezia etc.), Africa, America Lati-
n, pinea" este asigurat prin orez. Pentru
restul trilor reprezint un aliment de comple-
tare". Deosebit de apreciat sub aspectul gus-
tului si al valorii nutritive. Industrie. Paiele de
orez se folosesc la fabricarea hrtiei, cartonu-
lui, diferitelor mpletituri (plrii, cosuri, posete
etc.). Boabele servesc la extragerea amido-
nului, fabricarea spirtului, prepararea pudrei de
calitate etc. Bioterapie. Boabele de orez au
orez 562 organe optice"

Fig. 205. Sectiune transversal prin frunza de orez (Oryza nativa):
1 - epiderma superioar; 2 - epiderma inferioar; 3 - fascicule
libero-lemnoase; 4-celule buliforme; 5 - spatii aerifere.
utilizri terapeutice n medicina traditional
uman si veterinar. Li se atribuie proprietti
energetice, constructoare, hipotensoare,
astringente, emoliente, antidiareice, diuretice,
favoriznd eliminarea ureei. Se recomand
pentru crestere, n surmenaj, hipertensiune,
azotemie, diaree, colite de fermentatii. Medi-
cin uman. Uz intern. 1. Pentru reechilibra-
rea strilor diareice: decoct, din 1 lingur de
orez decorticat la o can cu ap rece. Se fierbe
10-15 minute. Se strecoar. Zeama obtinut
se bea nendulcit. 2. Pentru tratarea afectiu-
nilor gastrointestinale, edemelor de origine car-
diac si renal, pentru crestere, n surmenaj:
consumat sub form de aliment n diferite pre-
parate culinare. Uz extern. 1. Pentru tratarea
eczemelor si a altor boli de piele: pulbere (fin),
obtinut prin mcinarea cariopselor decortica-
te. Se pudreaz local zona afectat. 2. Contra
arsurilor, eczemelor, rnilor: cataplasme, pre-
gtite din fin de orez si ap cald. Se aplic
local. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea enteritelor, gastroenteritelor, emeritelor
hemoragice: a) decoct, din 50-100 g cariopse
la 1 l de ap. Se fierbe 15 minute. Se strecoar.
Se rceste si se administreaz prin breuvaj
bucal (se toarn pe gt); b) infuzie, din 100 g
cariopse peste care se toarn 1 l ap clocotit.
Se las acoperit 60 minute. Se strecoar. Se
rceste si se administreaz prin breuvaj bucal.
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
bovine), 0,5-1 kg; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 0,200-0,350 kg; animale mici (pisici,
cini, psri), 0,025-0,050 kg. Uz extern. Pen-
tru, tratarea eczemelor si altor boli de piele:
cataplasme, din fin de orez si ap sau pudra-
rea zonei afectate cu fin de orez. Actiune
emolient. Cosmetic. Pentru catifelarea si n-
frumusetarea tenului, masc pregtit din fin
de orez. Zootehnie. Deseurile rezultate din
prelucrarea boabelor sunt folosite n alimen-
tatia animalelor.
ORGANE OPTICE", dispozitive
histologice, susceptibile de a servi la percepe-
rea excitatiilor luminoase, declansnd reactiile
de curbur fototropice sau fotonastice la plante.
Se apreciaz c perceperea luminii incidente
apartine celulelor epidermice fr a se depista
structuri histologice specializate. Ajustarea po-
zitiei limbului foliar fat de raza incident se
realizeaz prin torsiunea petiolului (de exemplu,
orientarea frunzelor de muscat ctre sursa de
lumin). Sunt ntlnite ns cazuri (Fittonia ver-
schaffelti) cnd, printre celulele obisnuite epi-
dermice exist structuri de fotoreceptie locali-
zat. Constau dintr-o celul mare, bazal, cu
peretele extern foarte bombat, pe care se afl o
celul mic, apical, ca o lentil biconvex.
Continutul lor este transparent. Celula mic are
indicele de reflectie mai ridicat. Amndou
constituie un aparat optic" eficace.

organe senzorial e tacti le" 563 orobanchacee

ORGANE SENZORIALE TAC-
TILE", dispozitive histologice care favorizeaz
receptia excitatiilor mecanice de contact, socuri,
frecare etc., determinnd miscrile de curbur.
ntlnite la crceii numeroaselor plante agttoa-
re, pentru frunzele speciilor de Mimosa, pentru lo-
bii foliari prehensili ai plantelor carnivore (Aldro-
vanda vesiculosa, Dionaea muscipula), pentru
anumite piese florale [de exemplu, staminele de la
Berberis vulgaris (dracil)] etc. Stimulul mecanic
este perceput cnd produce o deformare net si
brusc la nivelul peliculei de citoplasm de lng
peretele scheletic al celulei. Are ca efect provo-
carea unei tensiuni tangentiale, prin comprimare
sau ntindere, determinnd miscri caracteristice
organelor vegetative sau de reproducere.
ORHIDACEE (Orhidaceae), familie
care cuprinde cca 20 000 specii plante erba-
cee, perene, adesea epifite, rspndite mai
ales n tinuturile tropicale. Rizomi sau rdcini
tuberizate, micotrofe, unele fiind saprofite.
Tulpin simpl, neramificat. Frunze simple,
ntregi, alterne, rareori subopuse. Flori bise-
xuate (hermafrodite), zigomorfe, bilabiate si
pintenate, grupate n spice sau raceme simple,
foarte rar izolate; perigon petaloid, n 2 verticile
3 + 3, cu tepale libere (dialitepal); cea inte-
rioar, median, este mai mare, numit labei
se continu cu un pinten la baz; androceul din
3 stamine, din care una fertil si dou stamino-
dii, foarte rar 2 fertile si 1 staminodie, filamente-
le lor se unesc cu stilul sau stigmatul si formea-
z un ginostemiu (coloan), care are la vrf
anterele sesile, biloculare si stigmatul trilobat;
gineceul, cu ovar inferior, tricarpelar, adesea
rsucit, de obicei sesil, stigmat trilobat, cu lobul
median steril (rostel), cei 2 laterali fertili purt-
tori de fovea stigmatic (cavitate mic, vscoa-
s) care primeste polenul. Formula floral:
h1P
3+3
A
1
;2;
5
; G()3. Fruct capsul dehiscentn 3
(6) valve. Seminte numeroase, foarte mici, cu
embrion rudimentar, fr radicul si albumen.
Flora Romniei contine 57 specii spontane ce
apartin la 24 genuri grupate n 2 subfamilii:
sfam. Cypripedioideae (Diandrae): Cypripe-
dium, x= 10; sfam. Orchidoideae(Monandrae):
Ophrys, x = 9; Orchis (Incl. Traunsteinera),
x = 7 (?), 8, 9, 10, 19, 21 (?); Dactylorhiza;
Himantoglossum, x = 9; Anacamptis, x = 9
Chamorchis; Nigritella; Gymnadenia (Incl.
Pseudorchis); Coeloglossum, x = 10; Platant-
hera; Herminium, x= 10; Listera; Neottia, x = 9;
Limodorum; Epipogium, x = 17; Spiranthes,
x = 15; Goodyera; Liparis, x = 8; Microstylis;
Hammarbya; Corallorhiza, x = 7; Cephalant-
hera, x = 8; Epipactis (Helleborine).
ORIZANIN-> VITAMIN B
1

ORNITOFILIE (Ornithophylus), po-
lenizare realizat de psri; sin. ornitogamie.
ntlnit n trile tropicale umede. Florile orni-
tofile sunt mari, cu corola n form de cup, tub
sau perie, viu colorate, de obicei rosii-aprins
alturi de culori albastre, galbene sau chiar
verzi (culori ale papagalilor), lipsite de miros, cu
mult nectar fluid situat n profunzime. Pole-
nizarea o fac colibrii, psrile musc", care si
introduc ciocul lor lung pn la baza corolei
pentru a se hrni cu nectar, n explorarea florii
ating anterele staminelor cu ciocul si capul,
ncrcndu-le cu polen. Vizitnd o alt floare,
prin atingerea stigmatului realizeaz poleniza-
rea. Ornitofilia este ntlnit la unele specii de
Jasaranda, Maregravia, Tecoma si la foarte
multe familii de plante tropicale (Fabaceae,
Malvaceae, Onagraceae etc.) cu flori entomofile
(fig. 206).

Fig. 206. Polenizarea florilor de Bignoniaceae realizat
de pasrea-musc (Ocrotrochilus chimborosa).
ORNITOGAMIE -> ORNITOFILIE
OROBANCHACEE (Orobancha-
ceae), familie care cuprinde 12 genuri cu cca
160 specii plante erbacee, anuale sau perene,
lipsite de clorofil, haloparazite pe rdcinile
altor plante erbacee sau lemnoase, rspndite
n emisfera nordic si cteva n tinuturile tropi-
cale. Tulpin simpl sau putin ramificat. Frun-
ze alterne, sevamiforme. Flori bisexuate (her-
mafrodite), zigomorfe, grupate n spice sau
raceme spiciforme terminale; caliciul gamose-
pal, tubulos-campanulat, persistent, 4 dintat
orobanchacee 564 orz

sau adnc divizat n 2 lobi laterali; corol
gamopetal, tubuloas, de obicei bilabiat, cu
labiul superior bilobat, iar cel inferior trilobat;
androceul din 4 stamine libere, didiname (2 mai
lungi si 2 mai scurte), nserate pe tubul corolei;
gineceul cu ovar superior, unilocular, multiovu-
lat, cu 4 placente parietale. Formula floral:
h1K(3
5)
[C(5) A
2+2
] G(24). Fructul, capsul loculi-
cid, cu numeroase seminte al cror embrion
este lipsit de cotiledoane. Flora Romniei conti-
ne 20 specii ce apartin unui singur gen: Oroban-
che, x = 12, 19. Ele paraziteaz rdcinile
plantelor de cultur (floarea-soarelui, tomate,
tutun, morcov, porumb, cartof, cnep, varz
etc.) si multe specii din pajiste. Atacul n mas
aduce pagube mari.
ORZ (Hordeum vulgare), fam. Poa-
ceae. Cereal erbacee, anual, comun n cul-
tura agricol, uneori subspontan; se mai nu-
meste icimie, orz de primvar, orz de toamn,
orz tuns, orz tepos, orzoaic de primvar.
Provine din specia spontan Hordeum
agriocrithon descoperit n Tibet. Prima plant
cerealier cultivat pe Terra. Locul de cultivare,
Egiptul antic. Constituia hrana de baz a
populatiei nevoiase. Herodot si Plinius mentio-
neaz n scrierile lor c egiptenii preparau din
orz o butur alcoolic asemntoare berii. n
Grecia antic orzul a fost mult vreme prin-
cipala cereal. La romani pinea de orz era
consumat numai de populatia srac si de
soldatii care pierdeau rzboiul. Dacii cunosteau
cultura orzului. nsemntate mare a avut si n
viata poporului chinez; se numr printre cele
cinci plante sfinte cultivate cu ceremonial
2800 . Hr. Orzul cultivat astzi corespunde
subspeciilor: vulgare, cu spiculete asezate n
spic pe 4 rnduri, si hexastichon, cu spiculete
asezate pe 6 rnduri. n primul caz spicul este
4 muchiat, iar n cazul doi spicul este cilindric.
Larg arie de rspndire; ncepe n zonele arc-
tice si ajunge pn n oazele Saharei. Rezis-
tent la temperatura sczut, orzul de toamn
suport, la nivelul nodului de nfrtire, -10 C.
Devine sensibil la temperaturi joase, cnd gerul
urmeaz dup o vreme umed si cald. Rezis-
tent la sistvire. Prefer soluri cu textur
mijlocie, luto-nisipoase si nisipo-lutoase,
fertile. Descriere. Rdcin fasciculat slab-
dezvoltat. Greutatea cea mai mare a masei
de rdcini este atins n faza de nspicare-
nflorire, apoi scade ctre maturitate. Tulpina,
pai (culm) nalt
de 30-150 cm, cu 5-7 internodii, netede, gla-
bre. Frunze liniare, verzi-pal, glabre, cu
auricule (urechiuse) foarte mari la baza
laminei, albe sau violete, glabre; ligula putin
dezvoltat, scurt, trunchiat, ciliat. Spic lung
de 4-13 cm, cu rahisul puternic comprimat,
pros pe margine, format din segmente drepte.
Spiculete fertile, cte 3 pe un clci. Glume
liniare, lung-aristate. Palei ovat-lanceolate, gal-
bene sau negre, alipite de cariops sau libere,
cea inferioar terminat cu o arist lung pn
la 10 cm. nflorire, VIVII. Polenizare anemo-
fil. Fruct cariops fusiform, mbrcat, rar
golas, umflat la mijloc, si ascutit la ambele
capete. Compozitie chimic. Cariopsele
(boabele) contin ap (13,92%), protein brut
(10,53%), grsimi (2,08%), substante
extractive neazotate (66,18%), celuloz
(2,78%), substante minerale (2,5%), cu P, K,
Si, Mg, Ca, Fe. Proteinele sunt formate din
prolamine (35-45%), glutenine (35-40%), glo-
buline (10-20%), albumine (3-4%). Substantele
extractive neazotate sunt alctuite din amidon
(97%) si zaharuri simple (3%). Glutenul este
n cantitate foarte mic sau lipseste, de unde
slaba nsusire panificabil a finii (Gh.
Blteanu, I. Fazecas, Al. Sa l o n t a i , C.
Vasi l i ca, V. Brnaure, Fl . Ci obanu,
1973). Alimentatie. Boabele sunt utilizate n
alimentatia omului, pentru o mare parte din
populatia globului, mai ales n regiunile nalte
din Asia si nordul Africii. n celelalte regiuni ale
globului este folosit n hrana omului sub form
de arpacas; intr n compozitia surogatului de
cafea. Fina de orz amestecat cu cea de gru
serveste la pregtirea pinii. Pinea fcut nu-
mai din fin de orz este de calitate slab,
grosier, necrescut, sfrmicioas, greu dige-
rabil. Industrie. Boabele de orz sunt folosite
ca materie prim n industria berii, alcoolului,
dextrinei, glucozei. Bioterapie. Cariopsele si
planta verde n stadiul tnr au utilizri tera-
peutice n medicina traditional uman si vete-
rinar. Principiile active i confer propriettile
de: emolient, tonic general, tonic al sistemului
nervos, tonic cardiac, stimulator digestiv, dre-
nor hepatic, antidiareic, hipotensor, reglator al
tensiunii arteriale, stimulator al potentei sexua-
le, antiinflamator, rcoritor. Cariopsele (boabe-
le) sunt recomandate n afectiuni pulmonare
(tuberculoz, bronsite cronice), demineraliza-
re, atonie gastric si intestinal, insuficient
hepatic, dischinezie biliar, enterite, diaree,
orz 565 orz

dizenterie, febr tifoid, inflamatii ale cilor uri-
nare (nefrit, cistit), hipotensiune, stri febrile,
stimulare a cresterii. Orzul verde este folosit
pentru extragerea sucului sau se usuc si se
transform n pudr. Sub o form sau alta este
folosit n anorexie, anemie, stomatite, cancer,
gastrit, ulcer, colit, pancreatit, afectiuni he-
patice (hepatit viral, hepatit cronic, ciro-
z), dischinezie biliar, diabet, astm, bronsite,
tuberculoz pulmonar, viroz pulmonar, rini-
t alergic, cardiopatie ischemic, infarct mio-
cardic, hipotensiune si hipertensiune arterial,
astenie, schizofrenie, epilepsie, nevralgie de
trigemen, nevralgie facial, insomnie, artrit,
acnee, pistrui, eczeme, ulcer varicos, trombo-
flebite, hemoragii, fistule perianale, hemoroizi,
dismenoree, sterilitate, impotent sexual, avi-
taminoze, alopecie, reumatism articular acut,
lombosciatic. Recoltare. Cariopsele de orz
(Hordeumi semen) se recolteaz n faza matu-
rittii galbene. Sunt destinate alimentatiei si au
utilizrii terapeutice. La maturitatea deplin se
recolteaz loturile semincere. Se treier. Pro-
ductii destul de mari. Orzul verde (Hordeumi
herba) se recolteaz n faza tnr, pn la
nspicare. Este folosit n aceast stare pentru
obtinerea sucului sau este uscat si mcinat
obtinndu-se pudra de orz verde. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea enteroco-
litelor, dizenteriei, diareei la copii: consum, de
boabe decorticate fierte; consum de pine fa-
bricat din fin de orz. 2. Pentru tratarea boli-
lor de rinichi si vezic, pentru calmarea tusei:
decoct, din 20 g (2 linguri pline) boabe orz la 1 l
de ap. Se fierbe 20-30 minute. Se acoper si
se las s se rceasc. Se beau 2-3 cni pe zi.
3. Pentru a favoriza digestia: infuzie, din malt
(germeni prjiti), 1 lingurit cu vrf la o can cu
ap clocotit. Se las acoperit 15-20 minute.
Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi nainte sau
imediat dup mas. 4. Pentru tratarea diabe-
tului, tuberculozei, bronsitei cronice, n anemie,
cancer, gastrit, ulcer, colit, pancreatit, dis-
chinezie biliar, ciroz, hepatit viral si croni-
c, cardiopatie ischemic, cord postinfarctic,
schizofrenie, epilepsie, nevralgie, insomnie, ar-
trit, flebit, impotent sexual, sterilitate, reu-
matism, hemoroizi, acnee, eczeme, ulcer
varicos si ca tonic general: orz ncoltit, se
mnnc 1-2 linguri pe zi. Pentru a obtine orz
ncoltit se pun boabele pe o farfurie si se mbib
cu ap. Se tin 1-2 zile n buctrie. Tot pentru
tratarea acestor boli n terapeutica popular se
mai folosesc sucul de orz verde si pudra de orz
verde. Dozele de tratament: a) suc de orz ver-
de, 50 ml diluat cu ap, suc de mere sau suc
natural din alte fructe; o doz se ia dimineata si
alta seara, ntotdeauna cu 30 minute nainte de
mas; b) macerat, din 1 lingurit pudr orz
verde la 100 ml de ap rece. Se las 2-3 ore.
Se strecoar. Se bea cu 30 minute nainte de
mas. Se poate consuma si nestrecurat. n
cazul unor evolutii deosebite ale bolilor men-
tionate doza se administreaz mai des: se iau
3 doze pe zi (dimineata, prnz, seara) de suc
sau macerat. Sucul din orz se obtine din plante
imediat recoltate. Se curt de impuritti, ve-
rificndu-se fir cu fir, se spal si se introduc n
storctor. Pentru un rezultat mai bun, orzul se
trece mai nti prin masina de tocat, apoi se
introduce n storctor. Pasta rmas se pune
ntr-un borcan, se toarn ap rece cu putin
peste nivelul ei si se pune n frigider. Dimineata
urmtoare se introduce n storctor si sucul
obtinut se bea fr a mai fi diluat (reteta este
folosit n familia prof. Bdoi Radu, din satul
Olteni, jud. Prahova). Uz extern. 1. Pentru ate-
nuarea durerilor reumatice si de lumbago, n
hemoroizi, fistule perianale, alopecie, acnee,
pistrui, eczeme, ulcere varicoase, trombofle-
bite: cataplasme, cu fin de orz umectat cu
ap cald. Se aplic local pentru 1-3 ore.
2. Pentru emolierea furunculelor si reducerea
edemelor: cataplasme, cu fin de orz umec-
tat cu ap cald. Se aplic local. Medicin
veterinar. 1. Pentru tratarea gastroenterite-
lor, enteritelor hemoragice, indigestiilor si n
regimurile dietetice: a) decoct, 50 g boabe (ca-
riopse) de orz la 1 l de ap. Se fierbe 30 minute
la foc domol. Se rceste si se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) bar-
botaj, din fin de orz 10%, malt de orz 10%.
2. n mediul stesc cresctorii de animale folo-
sesc cariopsele de orz ca hran pentru gini n
scopul stimulrii ouatului. n caz de retentie
placentar, se administreaz vacilor orzul m-
preun cu boabe de gru, porumb, ovz. Zoo-
tehnie. Boabele au o larg utilizare n hrana
animalelor. Se folosesc ca atare sau sub form
de uruial, mai ales pentru porcii pusi la
ngrsat si pentru cabaline. Paiele au valoare
furajer mai ridicat dect cele de gru. Sunt
utilizate n hrana animalelor. Se cultiv si ca
plant productoare de nutret verde sau fn,
singur sau n amestec cu alte plante (mazre,
mzriche) (v. Pl. XXXIX, 6).
orzoaic 566 osul-iepurelui

ORZOAIC (Hordeum distichon),
fam. Poaceae. Plant erbacee, anual, culti-
vat, alimentar, industrial, anemofil, avnd
originea n specia slbatic Hordeum spon-
taneum C Koch; se mai numeste orzoaie, orz,
orzoic. Genetic, 2n = 14. ntlnit pn la
altitudinea de 1000 m. A aprut n cultur dup
orz, nc din Antichitate Prefer zonele cu cli-
mat potrivit de umed, nsorit vara si cu tempe-
ratur moderat, i merge bine pe solurile per-
meabile, cu textur mijlocie, luto-nisipoase si
nisipo-lutoase. Solurile grele, argiloase, i sunt
putin favorabile. Orzoaica de primvar are
cerinte mai ridicate fat de textura solului dect
orzoaica de toamn. Nu suport mediul acid.
Are tolerant ridicat la salinitate. Zonele favo-
rabile culturii sunt Cmpia de Vest, cmpiile din
sudul Olteniei si sudul Munteniei, precum si
zonele din sudul Dobrogei si nord-estul Moldo-
vei (ntre Siret si Prut). Descriere. Rdcin
fasciculat. Tulpin nalt de 60-80 (130) cm.
Frunze liniare, plane, cu auricule bazale lungi,
foarte late, glabre. Spic lung de 5-15 cm, puter-
nic comprimat. Spiculete cte 3 pe un clci al
axei spicului, cel mijlociu fertil, iar celelalte dou
adeseori reduse la rudimente florale. Fruct ca-
riops. Compozitie chimic. Orzoaica de
toamn contine proteine (9,08-18,32% S.U.),
amidon (55,95-63,17% S.U.); orzoaica de
primvar (13,41-18,80% S.U.), amidon
(54,47-63,78% S.U.), grsimi, celuloz, subs-
tante minerale. Industrie. Cariopsele sunt folo-
site la fabricarea berii. Alimentatie. Cariopsele
mcinate sunt ntrebuintate n diverse prepara-
te culinare. Utilizat si la prepararea berii n
cas. Bioterapie. Aceleasi utilizri ca -> ORZUL.
OSMOFOR (Osmophor), structur
histologic reprezentat prin celule epidermice
diferentiate sub form de papile, lacinii sau
peri. Functie de secretie a unor uleiuri eterice
care se evapor imediat n aer, mai rar pot
rmne sub form de picturi. ntlnite n florile
multor specii de plante. Se pot pune n evident
prin colorare cu rosu neutru. Florile cu osmofor
sunt folosite n industria parfumurilor.
OSTEOSCLEREIDE -> SCLEREI-
DE
OSUL-IEPURELUI (Ononis spino-
sa), fam. Fabaceae. Specie subarbustiv, pe-
ren, hemicriptofit (camefit), xerofit,
mezoterm spre moderat-termofil, la pH amfi-
tolerant, ntlnit prin psuni si fnete aride,
pe soluri nisipoase, uscate pn la uscat-reve-
ne din Transilvania, zona colinar a Olteniei si
Moldovei, Mamaia, Mangalia; se mai numeste
asudul-calului, asudul-capului, bobul-coasei,
casul-iepurelui, ciocul-cioarei, coltul-iepurelui,
drmotin, lemnie, lingoare, pir, slsitoare, su-
doarea-calului, sufin, zilezitoare (fig. 207). Ge-
netic, 2n = 30, 32. Dacii o numeau azila (assila),
azil, ssil, osil, osoi de unde a derivat
numele de azi osul-iepurelui (I. Pachi a
Tatomirescu, 1997). Fitocenologic, Car.
Festuco-Brometea. Rspndit n regiunea me-
diteranean a Europei, Asia Mic. Descriere.
Rizom continuat cu o rdcin flexibil, cenu-
sie, lung de 25-30 (40) cm, groas pn
la 1 cm. Tulpin lemnificat la baz,
ramificat, proas, nalt pn la 60 (70)
cm, foarte

Fig. 207. Osul-iepurelui (Ononis spinosa):
1 - parte din plant cu frunze si flori; 2 - caliciu;
3 - fruct.
osul-iepurelui 567 osul-iepurelui

spinoas, rmurelele sunt prevzute cu spini ri-
gizi, din care unul este terminal, iar 2-3 sunt
laterali. Frunze superioare simple, cele infe-
rioare trifoliate, cu stipelele nconjurnd tulpina
(amplexicaule), cu foliole ovale, dintate pe mar-
gine, glandulos-proase. Flori papilonate, roz
cu dungi mai nchise, dispuse la subsuoara
unor bractei spre vrful tulpinii. nflorire, VIVII.
Fruct, pstaie proas, mic, cu 1-2 seminte.
Compozitie chimic. Rdcinile contin onop-
sin, omonin (derivat flavonic), omocerin
(derivat triterpenic), trifolirizin, fitoglutin, acid
gliceritic, tanin, ulei volatil, ulei gras, zaharuri,
acid citric, sruri minerale. Alimentatie. n unele
sate din Maramures lujerii tineri ai plantei se
consum murati sau fierti n ap srat. n
Franta, mai ales copiii consum rdcinile cru-
de. Bioterapie. Rdcina si frunzele au utilizri
terapeutice n medicina uman si veterinar,
cult si traditional. Principiilor active li se atri-
buie proprietti diuretice, antiseptice ale cilor
urinare, depurative, antihemoragice. Adminis-
trarea decoctului sau infuziei mreste diureza,
favorizeaz eliminarea calculilor renali. Actiu-
nea diuretic, de eliminare a ureei si clorurilor,
este asigurat de sinergismul flavonidelor cu
uleiurile volatile si triterpenele. Actiune bun
antimicrobian. nltur edemele generate de
afectiuni metabolice (reumatismul, guta), este
folosit si n tratamentul dermatitelor cronice.
Frunzele sau partea aerian a plantei au o
actiune marcant asupra eczemelor de diferite
etiologii. n medicina uman se recomand n
hidropizia nsotit de edeme, calculoz (litiaz)
renal, cistite, reumatism, gut, bronsite, boli
de piele, iar n medicina veterinar pentru trata-
rea cistitelor, cistitelor hemoragice si afectiuni-
lor renale. Recoltare. Rdcinile (Ononidis ra-
dix) se recolteaz primvara de timpuriu
(martie-aprilie) sau toamna (septembrie-oc-
tombrie). Se scot din pmnt cu cazmaua. Se
taie coletul si se replanteaz pentru refacerea
plantei. Rdcinile se curt de pmnt, se
spal ntr-un curent de ap, se scurteaz n
bucti de 20-25 cm si se despic n lungime.
Se pot tia n rondele foarte mici de 1-2 mm.
Prtile seci si cele necorespunztoare se nde-
prteaz. Se usuc la soare n strat gros de cel
mult 10 cm. Se ntorc din timp n timp. Uscare
artificial la 50-60 C. Frunzele (Ononidis folium)
si prtile aeriene ale plantei (Ononidis herba)
se recolteaz n timpul nfloritului, pe timp fru-
mos, dup ce s-a ridicat rou. Se usuc la
umbr, n strat subtire, de preferat n poduri
acoperite cu tabl. Se pstreaz n pungi de
hrtie sau saci textili. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea edemelor datorate in-
suficientei circulatorii, n litiaz renal (calculo-
z), gut, hidropizie, bronsite, cistite, reuma-
tism: a) decoct, din 1 lingur pulbere rdcin
sau rdcin bine mruntit la o can (250 ml)
cu ap. Se fierbe la foc moale 15-20 minute.
Se strecoar. Se beau 3 cni pe zi; b) macerat,
din 1 lingurit pulbere rdcin sau rdcin fin
tiat peste care se toarn 250 ml ap rece. Se
las acoperit 12 ore. Dimineata se strecoar
si se beau 2-3 cni pe zi. 2. Pentru tratarea
cistitelor, afectiunilor cardiovasculare, edemelor
cardiorenale, afectiunilor metabolice (gut,
azotemie, uremie, obezitate): decoct, din 1 lin-
gurit pulbere rdcin la o can (250 ml) cu
ap. Se fierbe 10-15 minute la foc moale. Se
strecoar. Se beau 3 cni pe zi. 3. Pentru
tratarea ascitei, afectiunilor renale, retentiei uri-
nare: decoct, din 20 g rdcin uscat si m-
runtit la 1 l de ap. Se fierbe pn scade la
750 ml. Se strecoar. Se bea fractionat n tim-
pul unei zilei n trei prize (dimineata, prnz,
seara). Cura dureaz mai multe zile. 4. Pentru
tratarea ascitei, bolilor aparatului urinar, strilor
alergice, eczemelor de diverse etiologii: de-
coct, din 3 lingurite de frunze uscate si mrunti-te
la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe 10 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi pe
nemncate. 5. Pentru cresterea diurezei: pul-
bere de rdcin, se iau zilnic cte 1-2 g.
6. Pentru tratarea cistitelor, pielo-cistitelor, n
litiaz renal (calculoz), edeme renale, reu-
matism, obezitate, intoxicatii: decoct, din 4 lin-
guri rase pulbere rdcin la 1 l ap rece. Se
fierbe 30 minute la un foc potrivit. Se strecoar.
Se bea fractionat n cursul unei zile. 7. Empiric,
pentru tratarea durerilor de stomac: decoct,
2-3 lingurite de frunze, flori, ramuri uscate si
mruntite la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
5 minute la foc domol. Se strecoar. Se n-
dulceste, se beau 2-3 cni pe zi. 8. Empiric,
pentru combaterea durerilor de rinichi: mace-
rat, din ntreaga plant n rachiu. Se beau
3-4 phrele pe zi. 9. Empiric, pentru tratarea
herniei: decoct, din prtile aeriene ale plantei.
Se bea de 3-4 ori pe zi cte 100 ml. Uz extern.
1. Empiric, pentru tratarea herniei si eczemelor
de diverse etiologii: decoct, din prtile aeriene
ale plantei. Se spal locul si se pun comprese;
resturile plantei rmase de la prepararea
otetar 568 oul-inului

decoctului se aplic pe locul afectat, sub
bandaj, folosind o pnz nmuiat n decoct.
2. Pentru fortificarea copiilor si maturilor debili:
bi cu decoctul obtinut din plant. Planta intr
n compozitia diferitelor formule de ceai
PLAFAR pentru tratarea aterosclerozei, dis-
chinezieii biliare, cistitei, litiazei renale, gutei, n
prepararea dezinfectantelor urinare, diureti-
celor apoase. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea cistitei, cistitei hemoragice si
afectiunilor renale: a) infuzie, din 50 g rdcin
uscat si mruntit peste care se toarn 500 ml
ap clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se
strecoar. Se rceste si se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) decoct, din
50 g rdcin uscat si mruntit la 500 ml
ap. Se fierbe 15-20 minute la foc domol. Se
strecoar. Se rceste si se administreaz prin
breuvaj bucal. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, bovine), 250-300-500 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 100-200-300 g;
animale mici (pisici, cini), 10-15-20 g. Doza se
poate repeta la 24 ore. Rol diuretic, antiseptic al
cilor urinare, depurativ, antihemoragic. Orna-
mental. Specie rustic remarcabil prin colori-
tul delicat al florilor. Poate fi cultivat n parcurile
de pe litoral, pe nisipuri si n alte zone unde
vegeteaz. nmultire prin seminte.
OtETAR (Rhus typhina), fam. Ana-
cardiaceae. Arbust de interes ornamental, ada-
ptat conditiilor climatice din regiunea de cmpie
si deal, ntlnit numai n cultur, n parcuri si
grdini publice; se mai numeste mlin rosu,
ottariu, otetnic (fig. 208). Rezistent la ger.
Cere mult cldur n cursul perioadei de vege-
tatie. Prefer soluri usor srturoase. Suport
umbrirea. Rspndit n America de Nord.
Descriere. Rdcin rmuroas, bogat. Tul-
pin nalt pn la 10 m. Lujeri des-prosi,
bruni. Frunze imparipenat-compuse, lungi de
40 cm, cu 11 -13 foliole oblong-lanceolate, acu-
minate, serate, lungi de 5-12 cm, pubescente
n tinerete, apoi glauce, toamna de culoare
rosie-armie. Flori verzui dispuse n panicule
dense, proase, lungi de 10-20 cm; caliciul din
5 sepale; corola din 5 petale imbricate; andro-
ceul din 10 stamine; gineceul din ovar superior,
cu 3 stile. nflorire, VIVII. Fructe, drupe rosii,
des-proase. Drajoneaz viguros. Industrie.
Frunzele contin substante tanante ce pot fi va-
lorificate. Fructele foarte acre sunt utilizate la
fabricarea otetului. Apicultur. Florile ofer

Fig. 208. Otetar (Rhus typhina).
albinelor culesul de polen si nectar. Productia de
miere, 30-60 kg/ha. Pondere economico-api-
col mic. Protectia mediului. Utilizat n lucr-
rile de consolidare a coastelor si taluzurilor.
Ornamental. Foarte decorativ n parcurile si
grdinile publice datorit inflorescentelor rosii-
nchis, catifelate n timpul verii si frunzelor rosii
toamna, nmultire prin butasi de rdcin.
Stiint. K.E. Correns a folosit aceast specie n
cercetrile sale de hibridizare ntre indivizi de la
soiuri diferite, cu flori diferite.
OUL-INULUI (Camelina microcarpa),
fam. Brassicaceae. Plant erbacee, anual,
terofit, mezofil, mezoterm, amfitolerant la
pH, alogam; se mai numeste glbenuse,
glbenus, lubit. Genetic, 2n = 40. ntlnit prin
fnete, locuri ierboase, prloage, semnturi.
Rspndit n Europa si Asia. n unele tri
oul-inului 569 ovar

cultivat de mai bine de 2000 ani, ocupnd
suprafete mai nsemnate n secolul al XVIII-lea.
n prezent este cultivat pe suprafete ntinse n
Siberia, Ucraina, regiunile din sud-estul Rusiei,
pe soluri mai putin fertile. Specie de toamn.
Rezistent la ger. Perioada de vegetatie scurt
(70-95 zile). Descriere. Rdcin pivotant
slab dezvoltat. Tulpin glabr sau acoperit
cu peri mici, nalt de 40-100 cm, ramificat.
Frunze simple, lanceolate, sagitate la baz, se-
miamplexicaule, aspru-proase, cele din
partea inferioar a tulpinii scurt-petiolate, mai
sus sesile. Flori galbene-deschis, grupate n
raceme. Polenizare entomofil. nflorire, VVII.
Fruct, silicul piriform, cu valvule pronuntat
convexe. Seminte mici, ovale, galbene-porto-
calii. Compozitie chimic. Semintele contin
ulei sicativ (30-35%). Alimentatie. Uleiul putin
folosit. Industrie. Uleiul extras este utilizat la
fabricarea vopselelor, lacurilor, spunurilor, n
industria textil.
OVAR (Ovarium), segment bazal,
umflat, al gineceului, care se prinde direct pe
receptacul. Pozitia lui pe receptacul fat de
celelalte elemente florale l defineste ca: ovarul
superior, ovarul semiinferior si ovarul inferior
(fig. 209). 1. Ovarul superior se afl asezat n
vrful receptaculului convex sau ntr-o mic
adncitur a lui. n ambele situatii ovarul nu
concreste cu receptaculul. n primul caz, ele-
mentele florale se inser pe receptacul sub
baza ovarului, iar florile se numesc hipogine
(Liliaceae, Brassicaceae, Papilionaceae, Ra-
nunculaceae). n al doilea caz, elementele flo-
rale se inser pe marginile libere ale cupei
receptaculului din jurul ovarului, iar florile se
numesc perigine [de exemplu, prunul (Prunus
domestica), visinul (Cerasus vulgaris), caisul
(Armeniaca vulgaris), piersicul (Persica vulgaris)
s.a.]. 2. Ovarul semiinferior se afl implantat
pe jumtate ntr-o scobitur a receptaculului cu
care concreste [de exemplu, sfecla (Beta
vulgaris), socul (Sambucusnigra) etc.]. 3. Ova-
rul inferior se afl complet implantat (afundat)
n concavitatea receptaculului, cu care con-
creste. Elementele florale sunt prinse pe margi-
nea cupei receptaculului lsnd impresia c
sunt prinse pe vrful lui. Florile se numesc
epigine (Cucurbitaceae, Campanulaceae, As-
teraceae, Lamiaceae). Peretele ovarului provi-
ne din una sau mai multe crpele (macrosporo-
file) de natur foliar, care particip la formarea
gineceului. n interior, ovarul are una sau mai
multe cavitti numite loji sau loculi (fig. 210).
Ovarul unilocular, cu o singur loj, provine
dintr-o carpel sau din mai multe crpele care
concresc numai prin marginile lor. Cnd carpe-
lele concresc prin marginile lor si ntre ele,
numrul lojelor este egal cu numrul carpe-
lelor. Dup acest caracter poate fi: bilocular,
cu dou loji (Solanaceae); trilocular, cu trei loji
(Liliaceae); tetralocular, cu patru loji (unele
specii de Saxifragaceae); pental ocul ar, cu
cinci loji (Linaceae). La unele specii, pe lng
peretii adevrati se pot forma pereti secundari,
fapt ce determin cresterea numrului de
loculi. De exemplu, gineceul speciilor din fam.
Boruginaceae si Lamiaceae este format din
dou crpele. Ovarul are doi loculi. Prin aparitia
unui perete secundar se mparte fiecare locul
n dou, rezultnd patru loculi, si astfel ovarul
devine tetralocular. n loculii ovarului se for-
meaz ovule (macrosporangii). Iau nastere pe
carpel sub form de primordii. Ovulul se leag
de placenta ovarian printr-un peduncul numit
funicul. Structura anatomic a ovarului este
asemntoare cu a frunzei din care, initial, pro-
vine carpel. Are dou epiderme, una extern,
corespunztoare epidermei superioare, si una
intern, corespunztoare epidermei inferioare.
ntre epiderme se afl mezofilul, format din
celule parenchimatice clorofiliene si din fasci-
cule libero-lemnoase de tip colateral. Lemnul
Fig. 209. Pozitia ovarului pe
receptacul:
a - superior; b - semiinferior;
c - inferior; 1 - receptacul;
2 - ovar.
ovar 570 ovz
Fig. 210. Tipuri de ovar: 1 -
monocarpelar-unilocular; 2 - bi-
carpelar-unilocular; 2a - bicarpe-lar-
bilocular; 3 - trilocular-unicarpelar; 3a -
tricarpelar-trilocular; 4 - penta-
carpelar-unilocular; 4a - pentacarpe-
lar-pentalocular; 5 - policarpelar-uni-
locular; 5a - policarpelar-polilocular;
6 - bicarpelar-bilocular; 6a - bicar-
pelar-tetralocular prin aparitia a nc
unui perete desprtitor.
fasciculelor se afl orientat spre exterior, iar
liberul spre interior. Exist un fascicul median,
mai mare, corespunztor nervurii mediane a
carpelei foliare, fascicule placentare dispuse n
placent (cu lemnul spre exterior si liberul spre
interior) si fascicule marginale corespunztoa-
re locurilor de sudur a carpelelor. Epiderma
intern nveleste locului sau loculii ovarieni
unde sunt dispuse ovulele.
OVZ (Avena sativa), fam. Poaceae.
Cereal anual, de primvar si de toamn,
comun n cultura de nutret, ndeosebi n re-
giunile colinare si de munte; se mai numeste
ovz alb, ovz negru, ovscior, ovsc, ovoz,
oviez, zob. Genetic, 2n = 42. Cunoscut n cul-
tur din antichitate (nceputul secolului al IV-lea
. Hr.), Teophrast d amnunte asupra ovzului
cultivat, preciznd c nu se bucura de o pretui-
re deosebit. Pliniu mentioneaz ovzul gre-
cesc (Avena graeca), cu seminte care nu se
scutur, bun pentru a fi semnat n amestec cu
alte plante pentru obtinerea de nutret verde si
fn, si de asemenea c popoarele ce se asez
n nordul Imperiului Roman - getii, germanii -
cultiv ovzul pentru boabe, folosindu-le n ali-
mentatie sub form de grisuri sau chiar de
pine. Galenus mentioneaz c, n Asia Mic,
ovzul era cultivat pentru boabe si folosit cu
precdere n hrana animalelor de tractiune. n
Evul Mediu, pentru partea central a Europei
devenise una din principalele cereale de pri-
mvar, fiind folosit la hrnirea animalelor si n
alimentatia populatiei (gris, pine, butur
alcoolic). Plant potrivit pentru climate ume-
de si rcoroase. Germineaz la temperatura
minimum 3-5 C. Temperatura medie zilnic
optim dup rsrire, 10-11 C, iar n timpul
nfloritului, 16-18 C. Cerint mare fat de ap.
Seceta i duneaz n timpul nfloritului. Putin
pretentios fat de sol. i convin solurile lutoase,
luto-nisipoase, cu pH 5,2-7,0. Descriere. R-
dcini adventive, fasciculate, profunde, cu ca-
pacitate mare de solvire a substantelor nutritive
(P, K, Ca etc.), aflate n combinatii greu solu-
bile. Tulpin erect, neted, cu 5-7 internodii
goale n interior, glabr, la baz tufos-ramifi-
cat, nalt de 60-100 (150) cm. Frunze plane,
cu limbul usor rsucit de la dreapta spre stn-
ga, glabre sau ciliate pe margini. Ligul dezvol-
tat, dintat la vrf (exist si forme neligulate).
Urechius lips. Inflorescent, panicul lung de
15-30 cm, erect. Spiculete cu 2-3 flori prote-
jate de 2 glume lungi, inegale, cu 5-9 nervuri.
Paleea inferioar alungit, bombat, bidentat,
brun. Paleea superioar mai scurt si ngust.
nflorire, VIVIII. Polenizare anemofil. Fructe
cariopse acoperite cu palei adevrate. Com-
pozitie chimic. Cariopsele nedecorticate
contin proteine (12-15%), substante extractive
neazotate (58,2%), grsimi (4,8%), celuloz
(10,3%), vitamine A, B, substante minerale;
cariopsele decorticate contin proteine (13,5%),
substante extractive neazotate (62,8%),
grsimi (7,6%), celuloz (1,2%). Paiele si
pleava contin proteine (3,8%), substante
ovz 571 ovz

extractive neazotate (35,9%), grsimi (1,6%),
celuloz (38,7%). Alimentatie. Folosit n ali-
mentatia copiilor si adultilor cu regim dietetic,
sub form de gris, fin, fulgi, cafea (surogat).
Industrie. Din boabe se prepar gris, fin,
cafea (surogat). Bioterapie. Planta are utilizri
terapeutice n medicina traditional uman si
veterinar. I se atribuie propriettile: analeptic,
calmant, cicatrizant, depurativ, diuretic, hipogli-
cemiant, energizant, fortifiant, tonic, pectoral,
stimulent tiroidian, laxativ, reconfortant, rco-
ritor. Indicat ca aliment pentru copii n perioada
de crestere. Stimuleaz sistemul nervos cen-
tral, respectiv functiile psihomotorii, respiratia,
circulatia, functiile centrilor medulari, diminueaz
sau nltur spasmele musculare; favorizeaz
vindecarea rnilor si epitelizarea; activeaz
procesele de eliminare a toxinelor din
organism pe cale gastrointestinal, renal sau
prin glandele sudoripare; intervine asupra epite-
liului renal, mrind cantitatea de urin eliminat;
scade cantitatea de glucoz din snge, prin
activarea produselor de metabolizare a ei; flui-
dific secretiile bronsice si nlesneste expecto-
ratia; stimuleaz functia tiroidian; asigur un
tranzit intestinal normal; nltur insomniile si
asigur un somn linistit; se apreciaz c actio-
neaz mpotriva sterilittii si a impotentei se-
xuale. Se recomand n cancer, afectiuni pul-
monare, digestive, hepatice, splenice, diabet,
litiaz renal si vezical, colic renal, insufi-
cient tiroidian, insomnie, laringit, tuse, tuse
convulsiv, surmenaj, gut, impotent, steri-
litate, ulcer varicos, astenie fizic si nervoas,
nevralgii, prurit, reumatism, eruptii cutanate,
dureri intercostale. Medicin uman. Uz in-
tern. 1. n tratamentul cancerului, pe lng alte
cruditti indicate, se recomand: suc de ovz
verde obtinut prin punerea la ncoltit a semin-
telor. Plantele nalte de 15-20 cm se spal
bine. Se mbib cu ap se dau la mixer si apoi
la centrifug. Sucul obtinut se tine la frigider. Se
consum de trei ori pe zi cte un pahar. Can-
titatea se amestec cu suc de mere sau se
dilueaz cu ap. 2. Pentru tratarea afectiunilor
gastrice, hepatice, splenice, pulmonare, pentru
eliminarea nisipului la rinichi si vezic, n dia-
bet, gut, impotent, ca tonic general: decoct,
din 20 g (2 linguri pline) fulgi de ovz la 1 l de
ap. Se fierbe 15-20 minute. Se beau 3-4 cni
pe zi. 3. Pentru combaterea tusei: decoct, din
1 lingur boabe la o can de ap. Se fierbe
20-25 minute. Se strecoar. Se ndulceste cu
miere. Se beau 2-3 cni pe zi. 4. Pentru tra-
tarea astmului, asteniei, insomniei: tinctur,
obtinut din seminte nedezvoltate, mcinate
sau pisate peste care se toarn alcool 70. Se
las la macerat 8-10 zile. Se strecoar si se
pstreaz n sticle nchise la culoare si astu-
pate cu dop. n astenii se iau de trei ori pe zi,
nainte de mese, cte 20 picturi, n insomnii,
40 picturi nainte de culcare. 5. Pentru tra-
tarea diabetului, n insuficient tiroidian, aste-
nie, sterilitate, impotent sexual, litiaz renal
si vezical, tuse, surmenaj, gut: a) decoct, din
10 linguri cariopse (boabe) la 1 l de ap. Se
fierbe 30 minute. Se strecoar si se beau
3-4 cni pe zi; b) macerat, din 10 linguri boabe
de ovz pisate peste care se toarn 1 l de ap.
Se las acoperit 12 ore. Se strecoar. Se
beau 3-4 cni pe zi. Uz extern. 1. Pentru ate-
nuarea durerilor intercostale: cataplasme, din
fin de ovz si pleav, umectate cu ap cald.
Se aplic local si se tine 1-2 ore. 2. Pentru
combaterea durerilor reumatice: decoct, din 2 c-
ni boabe si o farfurie pleav la 5 l de ap. Se
fierbe ntr-un vas adnc 30 minute. Se rceste
pn la temperatura suportabil. Se introduc
minile sau picioarele bolnave si se tin pn se
rceste apa. 3. Pentru tratarea spondilozei an-
chilozante, artrozei soldului: decoct, din o mn
de paie tocate la 10 l ap cald. Se fierbe
30 minute. Se strecoar. Decoctul se toarn n
apa din cad (temperatura apei 36-37 C).
Durata de mbiere este 20-30 minute. Se face
o cur de 21 bi. Se repet dup patru luni. Medi-
cin veterinar. Uz intern. 1. Pentru tratarea
enteritelor, gastroenteritelor, preventiv si cura-
tiv, ca tonifiant, dietetic: decoct, din 1 kg grunte
la 10 l ap. Se fierbe 60 minute. Se rceste si
apoi se administreaz. Doze: animale mari
(cabaline, taurine), 1-2 portii/zi; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 1 portie. 2. Pentru
tineret: supe dietetice, din 1 kg fin de ovz,
3 l ap cald (40-50 C), 2 g drojdie de bere,
3,5 g sare. Se las 6 ore la macerat, dup care
se fierbe 30 minute. Se las la rcit si se admi-
nistreaz. Doze: purcei de 3 sptmni, 50 ml
pe zi; vitei, 250 ml pe zi. La vrsta de 2-3 luni,
doza se mreste de 4-5 ori (Eugen N e a g u,
Constantin Stnescu, 1985). Etnoiatriac,
tranii administreaz ovzul n atonie ruminal,
bronsite, emfizem pulmonar, inapetent, reten-
tie placentar, stimularea ouatului. Pentru re-
tentia placentar la vaci se administreaz o
tav de ovz prjit. Scroafelelor care nu
ovz 572 ovul

mnnc dup ftare li se dau boabe de ovz
fiert. Zootehnie. Boabele sunt utilizate n ali-
mentatia cabalinelor, taurilor pentru reproduc-
tie, vacilor cu lapte, berbecilor, psrilor etc.
Paiele si pleava sunt folosite ca furaj; valoare
nutritiv apreciabil, echivalent cu a fnului de
calitatea a doua. Se mai poate folosi n ames-
tec cu alte furaje sau sub form de nutreturi
combinate. Cultivat ca plant productoare de
nutret verde sau fn, semnat singur sau n
amestec cu alte plante (mzriche, mazre
etc.). Alte utilizri. Copiii sau adultii cu excese
de nervozitate se simt bine dormind pe o saltea
fcut din pleav de ovz.
OVUL (Ovulum), formatiune morfolo-
gic si anatomic complex, de sex feminin, ce
serveste reproducerii sexuate la plante. Ia
nastere din tesutul placentei aflat pe solzul car-
pelar, fertil, al conurilor femeiesti de la gimnos-
perme si de pe fata intern a carpelelor ce intr
n alctuirea ovarului, de la florile angiosper-
melor. Ovulul este un macrosporange unde are
loc formarea de celule necesare reproducerii
(macrospori). La pinofite (gimnosperme), ovu-
lul de pin (Pinus sylvestris) este protejat de un
integument ce las n partea terminal o des-
chidere numit micropil. tesutul parenchimatic
aflat sub integument se numeste nucel. n fata
micropilului nucel are o mic adncitur, nu-
mit camer polinic. n nucel se afl sacul
embrionar ce contine un tesut haploid cu rol nu-
tritiv, numit endosperm primar. n partea micro-
pilar a endospermului primar se gsesc dou
arhegoane, numite si corpuscule, formate din
trei etaje de celule: primele dou etaje repre-
zint gtul arhegonului, iar al treilea, reprezen-
tat printr-o singur celul, este oosfera. En-
dospermul primar este omologat cu protalul
femei al pteridofitelor. El devine tesutul de re-
zerv al semintei (fig. 211). La magnoliofite
(angiosperme), ovulul este format din funicul si
corpul ovulului. Funiculul are aspectul unui cor-
don si leag corpul ovulului de placent. Locul
de insertie a funiculului pe corp se numeste hil.
n portiunea nilului, funiculul se ngusteaz. Din
placent ptrunde si trece prin funicul un fasci-
cul libero-lemnos. Ajuns la baza corpului ovulu-
lui (salaz) se ramific. Ramificatiile lui ptrund
adesea n integumente. Corpul ovulului este
nvelit n unul sau dou integumente (unul ex-
tern, mai gros, numit primin, si altul intern, mai
subtire, secundin). Fiecare integument este

Fig. 211. Structura ovulului la pinofite (gimnosperme)
(Pinus sp.):
a - structura ovulului; b-c - structura arhegonului;
1 - integument; 2 - micropil; 3 - nucel;
4 - endosperm primar; 5 - arhegoane; 6 - celul
ventral; 7 - oosfer; 8 - sectiune n gtul
arhegonului.
format din 2-3 straturi de celule. La unele spe-
cii de plante (Viscum, Thesium) ovulele sunt
lipsite de integumente. n partea superioar in-
tegumentele las o deschidere (orificiu), numi-
t micropil, prin care ptrunde tubul polinic.
Portiunea de micropil rezultat din integumen-
tul extern se numeste exostom, iar cea rezulta-
t din integumentul intern se numeste endostom.
n cele mai multe situatii acestea formeaz un
canal continuu. La multe specii de plante mi-
cropilul are aspectul unui tub gol si ngust; la
altele, micropilul este plin cu papile secretoare
sau celule mucilagigene ale obturatorului, care
au rol nutritiv si usureaz naintarea tubului
polinic spre interiorul ovulului. Integumentele
nchid si protejeaz un tesut parenchimatic,
omogen, diploid, numit nucel. Baza nucelei
poart numele de salaz. n nucel se afl
sacul embrionar sau macrosporul, format prin
diviziune meiotic. Sacul embrionar are n inte-
rior sapte celule. La polul micropilar se afl o
celul central, numit oosfer (gametul fe-
mei), si dou celule situate cte una de o parte
si alta a oosferei, numite sinergide. Toate trei
formeaz aparatul oosferei. La polul opus se
gsesc trei celule numite antipode, care for-
meaz aparatul antipoidal. n zona central a
sacului embrionar se afl nucleul secundar al
sacului embrionar (celul secundar) (fig. 212).
ovul 573 ovul

Fig. 212. Structura ovulului la magnoliofite
(angiosperme):
1-funicul; 2-hil; 3-salaz; 4-integumentextern;
5 - integument intern; 6 - micropil; 7 - nucel;
8 - sinergide; 9-oosfer; 10- antipode; 11-sac
embrionar; 12 - celula secundar a sacului
embrionar; 13- calot; 14 - fascicul conductor.
Oosfera, sinergidele si antipodele sunt
haploide (numrul de cromozomi ai nucleului
este redus la jumtate). Celula secundar a
sacului embrionar este diploid. Unele ovule au
ntre sacul embrionar si micropil un tesut numit
calot. Orientarea ovulului fat de placent,
pozitia hilului, salazei si micropilului fat de axul
nucelei delimiteaz cteva tipuri. 1. Ovulul
ortrotop sau drept are hilul, salaz si
micropilul asezate pe o linie dreapt, n pre-
lungirea funiculului; simetrie actinomorf
(Gymnospermae, Urticaceae, Polygonaceae,

Fig. 213. Tipuri de ovule si pozitia lor:
a - ortotrop; b - anatrop; c - campilotrop;
1 - mi cropi l ; 2-sal az; 3-hi l .
Juglandaceae, Liliaceae). 2. Ovulul anatrop
are corpul rsturnat la 180 n lungul funiculu-
lui, concrescnd cu acesta pe o portiune late-
ral numit raf. Micropilul ajunge lng hil.
Salaza si micropilul sunt dispuse opus, dar pe
acelasi ax; simetrie zigomorf. n cadrul acestui
tip de simetrie, ovulul poate fi: epitrop, cnd
orientarea n cavitatea ovarian este ascen-
dent; apotrop, cnd orientarea n cavitatea
ovarian este orizontal; pleurotrop, cnd ori-
entarea n cavitatea ovarian este descenden-
t. Ovulul anatrop este favorabil fecundrii. n-
tlnit la majoritatea angiospermelor. 3. Ovulul
campilotrop are corpul puternic curbat, de for-
ma unui rinichi. Rezult dintr-o crestere inegal
a prtilor sale. Hilul, salaza si micropilului sunt
apropiate si dispuse dup o linie curb - ax
ndoit (Brassicaceae, Caryophyllaceae,
Phytolacaceae, Chenopodiaceae, Reseda-
ceae). n functie de locul de insertie a ovulului
pe peretele ovarului, el poate fi orientat ascen-
dent (ridicat), cnd se insera pe placent n
partea bazal a lojei ovariene (Convolvula-
ceae, Asteraceae), si orientat descendent
(pendent), cnd se insera pe placent n partea
superioar a lojei ovariene (Apiaceae). Poate
avea si orientare orizontal (fig. 213). Numrul
ovulelor din ovar difer pe familii si n cadrul
speciilor din aceeasi familie. Multe specii de
plante au n ovar un singur ovul (Asteraceae,
Poaceae etc.); altele pot avea dou ovule
(Apiaceae, Rubiaceae etc.); patru, la multe
angiosperme; mii de ovule (Orobanchaceae).
Fig. 214. Stadii n dezvoltarea unui ovul:
1 - funi cul ; 2 - nucel ; 3 - i ntegument i ntern;
4 - integument extern; 5- micropil; 6 - sinergide;
7 - oosfer; 8 - celula secundar a sacului
embrionar; 9- sac embrionar; 10- antipode.
13
10
oxalidacee 574 oxizomi

Numrul mic reprezint un caracter de supe-
rioritate. Ontogenetic, Ovulul se dezvolt prin
diviziuni periclinale ale celulelor aflate sub stra-
tul superficial al placentei. Apare la nceput
nucela, ca un primordiu cu vrful rotunjit. Ulte-
rior, prin diviziuni periclinale ale protodermei,
se formeaz integumentul intern si cel extern
(cnd este prezent), lsnd o mic deschidere
n partea apical, numit micropil. Integumen-
tele ovulelor anatrope si campilotrope cresc
asimetric. Sunt ntlnite cazuri cnd integu-
mentele cresc mult si nchid micropilul. Alteori,
integumentele nu ajung n vrful nucelei si, ca
urmare, nu se formeaz micropilul (de exemplu
Philadelphus sp., Torenia sp.) (fig. 214).
OXALIDACEE (Oxalidaceae), familie
care cuprinde cteva genuri cu cca 1000 specii
erbacee, de obicei perene, adeseori cu stoloni
subterani sau uneori cu rdcini napiform ngro-
sate. Frunze palmat-compuse sau penat-com-
puse (la noi palmat-compuse), lung petiolate.
Flori bisexuate (hermafrodite), actinomorfe, pe
tipul 5; caliciul dialisepal, persistent; corola dia-
lipetal, caduc; androceul din 10 stamine, dis-
puse n dou cercuri, cele din cercul intern cu
filamente mari lungi ct cele din cercul extern;
gineceul, din 5 crpele, cu ovar superior si stile
libere. Formula floral: h2K
5
C
5
A
5+5
G
(5)
. Fruct
capsul, multisperm, se deschide prin 5 valve,
care la deschidere arunc semintele la distan-
t. Flora Romniei contine 4 specii spontane ce
apartin unui singur gen: Oxalis, x = 6, 7, 9, 11.
OXIFITE -> OXILOFITE
OXILOFITE (Oxylophyta), plante de
soluri si mlastini turboase, bogate n acizi
humici; sin. oxifite (Oxyphyta). Viata lor se
desfsoar n conditii de aciditate mare si
troficitate sczut. Prin schimbarea acidittii
plantele mor. Reprezentate prin Sphagnum
sp., Oxycocus quadripetala, Andromeda po-
lifolia, Deschampsia flexuosa, D. caespitosa,
Lycopodium clavatum, Vaccinium myrtilus,
V. vitis-idaea, Polyrichum alpestre, P. junipe-
rium, Molinia coerulea etc.
OXIZOMI, subunitti structurale ale
mitocondriilor; sin. particule elementare. Forma
tripartit. Formati din o portiune sferic cu

Fig. 215. Detaliu structural al membranei interne de
mitocondrie cu oxizomi:
1 - membran extern; 2 - membran intern;
3 - spatiu perimito-condrial.
diametrul de 40-100 , se continu cu o tij
lung de 50 si groas de 40 care, la partea
bazal, se termin cu o pies sferic cilindric
sau rectangular groas de 40 si lung de
100 . Cu ajutorul ei se fixeaz de membrana
mitocondrial. Distantele dintre oxizomi sunt
de 100 (fig. 215).
p

PALTIN ARGINTIU (Acersaccha-
rinum), fam. Aceraceae. Arbore exotic, nord-
american, rezistent la ger, putin rezistent la
secet, temperament de lumin, prefer soluri
nisipo-lutoase, afnate, umede, pe care
creste viguros. Genetic, 2n = 52. La noi cultivat,
slbticit numai n zvoaiele dintre Cluj si Gilu.
Rspndit n America de Nord. Descriere. Tul-
pin nalt pn la 25 m; scoarta cenusie; riti-
dom ntunecat, din plci alungite cu marginile
rsfrnte. Lujeri roscati cu numeroase lenti-
cele; mugurii rosii, scurt-pediculati; cicatricele
frunzelor se unesc printr-o linie stipelar dreap-
t, orizontal. Frunze palmat-lobate, cu lamina
de 8-15 cm lungime, verzi pe fata superioar,
argintii pe fata inferioar, petiolul lung de 8-
12 cm. Flori apetale, androdioice, verzi,
scurt-pedicelate, grupate n fascicule, cu apa-
ritie naintea nfrunzirii. nflorire, IV. Fructe di-
samare, cu nuculele eliptice si aripile divergen-
te, putin curbate. Industrie. Lemn alb, moale,
relativ usor. Utilizat n perimetrul arealului na-
tural pentru parchete si mobil. Apicultur.
Specie melifer. Furnizeaz albinelor culesul
de nectar si polen. Polenul bogat n proteine
are o mare eficient n cresterea puietului, ac-
celernd ritmul de dezvoltare a familiei. Orna-
mental. Arbore decorativ ndeosebi pentru
forma si culoarea frunzelor sale, toamna gal-
ben-deschis. Cultivat din regiunea de cmpie
pn la munte prin parcuri, grdini publice,
de-a lungul strzilor.
PALTIN DE CMP (Acer plata-
noides), fam. Aceraceae. Arborefoios, indigen,
megafanerofit, mezofit, mezoterm, acid-neu-
trofil, semiombrofil, eutrof, drenofil, ntlnit frec-
vent n pdurile de sleau din regiunea de cm-
pie si deal, unde vegeteaz diseminat, rar n
fgete si amestecuri de rsinoase cu fag, din
regiunea montan; se mai numeste artar, artar
coaj, artar mic, artariu, jugastru. Genetic,
2n = 26, 39. Prefer soluri fertile, profunde,
afnate cu drenaj activ, acoperite cu flor de
mull, rar pe soluri compacte. Fitocenologic n-
cadrat n Fagetalia, Car. Acerion, Querco-Fa-
getea. Acest arbore este simbolul precautiei si
al modestiei. Rspndit n Europa, sud-vestul
Asiei. Descriere. Rdcin pivotant, trasant,
superficial. Tulpin nalt de 25 m, cu ritidon
timpuriu, subtire, brun-ntunecat sau cenu-siu-
brun, crpat n lung si transversal, fr a se
exfolia; scoarta neted, cenusie, cu striatiuni
albicioase n lung; lemnul uniform, elastic, cu
valoare mai mic dect a paltinului de munte.
Lujerii brun-roscati. Mugurii ovoizi sau globulo-
si, alipiti de lujer, brun-roscati, glabri, cu solzii
foarte fin-ciliati. Coroan ovoidal, deas.
Frunze palmat-lobate, din 5-7 lobi, verzi pe
fata inferioar, cu suc lptos. Flori galbene-ver-
zui grupate n inflorescente corimbiforme. nflo-
rire, IV-V. Fructe, disamare, cu nucule turtite si
aripioare divergente, pendule. Crestere rapid
n tinerete. Dup 40-50 ani este depsit de
arborii cu care se afl n amestec, rmnnd n
pal t i n de cmp 576 pal t i n de cmp

etajul al II-lea. Industrie. Lemn tare, putin du-
rabil n ap. Se impregneaz usor. Se usuc
greu si crap. Se prelucreaz, ncleiaz si hi-
tuieste bine. Utilizat pentru fabricarea de furnire
estetice, placaj, mobil, instrumente muzicale,
obiecte de strungrie, tmplrie fin. Alimen-
tatie. Din seva obtinut primvara prin ncres-
tarea scoartei, n unele regiuni se face must,
vin si chiar zahr. Un singur arbore elimin n
luna martie pn la 10-12 l sev. Bioterapie.
Fructele, scoarta, florile si seva au utilizri tera-
peutice n medicina uman traditional. Fructelor
li se atribuie proprietti astringente, antidizen-
terice. Scoartei i se atribuie proprietti astrin-
gente, antidizenterice, antidiareice, hemosta-
tice si cicatrizante. Florilor de paltin li se atribuie
proprietti tonifiante si stimulatoare pentru acti-
vitatea cardiac, iar sevei nsusiri mineraliza-
toare, tonifiante, depurative stimulnd elimina-
rea toxinelor din snge. Seva se recomand
persoanelor anemice si convalescentilor. Re-
coltare. Fructele (Aceri platanoidi fructus), se
recolteaz la maturitatea fiziologic. Se usuc
n camere aerisite, uscate sau n poduri aco-
perite cu tabl. Florile (Aceri platanoidi flos) se
recolteaz n perioada nfloritului IV-V. Se usu-
c la umbr, n strat foarte subtire de preferat n
poduri acoperite cu tabl. Scoarta (Aceri
platanoidi cortex) se recolteaz de pe crengile
ramurilor de 2-3 ani. Se taie n fragmente mici.
Se usuc n ncperi aerisite. Seva se recol-
teaz primvara prin ncrustarea tulpinilor si
prinderea de tulpin a unui dispozitiv de cur-
gere n borcan sau sticl. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea dizenteriei: decoct,
din 1 lingur fructe uscate si eventual mruntite
la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute.
Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. 2. Pentru
tratarea diareei, dizenteriei si hemoragiilor in-
terne usoare: a) decoct, din 1-1 lingurite
pulbere scoart la o can (250 ml) cu ap. Se
fierbe 5 minute. Se strecoar. Se beau 3 cni
pe zi; b) extract alcoolic, obtinut prin plm-
direa scoartei n rachiu; se beau 3-4 phrele
pe zi. 3. Pentru tratarea afectiunilor cardiace
dor de inim": decoct, din 1-2 lingurite flori de
paltin la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
5 minute. Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi.
4. Pentru tratarea copiilor si adultilor debili,
anemici sau n stare de convalescent: sev
proaspt, extras din tulpin. Copiii iau de
3 ori pe zi cte 100 ml, adultii de 3 ori pe zi cte
150-200 ml. 5. Pentru tratarea litiazei biliare
colecisto-coledocian, colestezei intra- si extra-
hepatic la subiectii hipercolesterolemici, ne-
vralgiei sciatice, herpesului zoster intercostal si
ca remediu de drenaj n procese degenerative
organice n stadiul initial, cu rol de ndeprtare a
substantelor toxice din snge si limf: macerat
de muguri proaspeti n solutie hidroglicero-al-
coolic 1 DH. Se iau 30-50 picturi o dat pe zi.
Tratamentul dureaz mai mult de 40 zile pe
ciclu de tratament. Maceratul mugurilor de paltin
de cmp, pentru anumite boli se poate asocia
cu maceratul altor plante. Maceratul mugurilor
de paltin de cmp se poate asocia cu maceratul
mugurilor de frasin (Fraxinus excelsior) n solu-
tie hidroglicero-alcoolic 1 DH, pentru tratarea
litiazei biliare si de canal coledoc; ml sau noroi
biliar; cu maceratul mlditelor de rozmarin
(Rosmarinus officinalis), pentru dischinezie bi-
liar, urmri ale parezelor de origine central si
periferic; cu maceratul mlditelor de ienupr
(Juniperus communis), cu maceratul mlditelor
de mslin (Olea europaea) si maceratul mldi-
telor de rosmarin (Rosmarinus officinalis), pen-
tru dislipidemie-hipercolesterolemie; cu mace-
ratul mugurilor de dud negru (Morus nigra) si
maceratul mugurilor de nuc (Juglans regia),
pentru diabetul florid; cu maceratul mugurilor
de mesteacn pufos (Betula pubescens), pen-
tru nevralgie intercostal; cu maceratul mugu-
rilor de smochin (Ficus carica) si maceratul
mugurilor de tei argintiu (Tilia tomentosa), pen-
tru neuroastenie, nevroz anxioas cu atacuri
de panic, fric de pericol; cu maceratul de tei
argintiu (Tilia tomentosa), pentru nevroz fobi-
c. n toate cazurile se iau 30-50 picturi o dat
pe zi (F. Pi t er , 2000). Uz extern. Pentru
tratarea rnilor: decoct, din 2 linguri pulbere
scoart la 250 ml ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar. Se fac splaturi locale folosindu-se
un tampon curat. Silvicultur. Pretioas spe-
cie de amestec n pdurile de stejar si gorun
sau n plantatiile rutiere. Apicultur. Specie
melifer. Furnizeaz familiilor de albine culesul
de nectar, polen si man, primvara timpuriu.
Productia de nectar pe floare este n medie de
0,95 mg, cu o concentratie de 50% zahr. Pro-
ductia de miere, 100-200 kg/ha. Ponderea
economico-apicol mijlocie-mare. Protectia
mediului. Cultivat n perdele antierozionale si
de protectie a cmpului. Ornamental. Indicat
pentru parcuri si grdini publice, izolat n dife-
rite grupri arborescente, ziduri verzi, garduri
vii. Decorativ prin coronamentul des si ovoidal,
pal t i n de munt e 577 papaveracee

frunze verzi-lucioase vara si galbene toamna.
Peisajul capt aspecte monumentale, solem-
ne ce ndeamn la meditatie. Rezistent la semi-
umbr si tieri. Nu rezist la srturi si atmos-
fer puternic poluat. nmultire prin seminte,
altoire. Vopsitorie. Scoarta proaspt, jupuit
de pe ramuri, posed proprietti tinctoriale. Uti-
lizat pentru vopsitul fibrelor naturale n nuante de
la bej la maron-nchis si negru (v. Pl. XXXIX, 7).
PALTIN DE MUNTE (Acerpseu-
doplatanus), fam. Aceraceae. Arbore foios de
mrimea I, megafanerofit, mezofit spre mezo-
higrofit, mezoterm, acid-neutrofil, semiombro-
fil, drenofil, ntlnit, frecvent n regiunea de deal
si munte, la altitudinea de maximum 1600 m,
prin fgete, fgete cu rsinoase, brdete sau
molidisuri, diseminat sau n grupuri mici, izolat
n raristile subalpine; se mai numeste artar alb,
artar de codru, palten. Vegeteaz pe soluri
brune revene, pn la reavn-jilave cu trofi-
citate mijlocie (T = 50-80) sau cu troficitate
mare (T= 80-120), cu mull, bogate n baze de
schimb, afnate, bine drenate, formate pe colu-
vii calcaroase, conglomerate poligene si roci
vulcanice. Genetic 2n = 52. Vegeteaz n regiu-
nile montane cu umiditate atmosferic ridicat.
Exigent fat de fertilitatea solului. Prefer soluri
brune de pdure, afnate, bine drenate, cu mull
si suficient umiditate dar nu n exces. Adesea
ntlnit pe soluri scheletice, superficiale. Spe-
cie pionier pe conurile de dejectie si grohoti-
suri calcaroase. Fitocenologic, Car. Acerion,
Querco-Fagetea. Rspndit n centrul si sudul
Europei, Caucaz, Asia Mic. Descriere. Rd-
cin pivotant-trasant. Tulpin dreapt, uneori
cu neregularitti de crestere, nalt pn la
40 m; scoarta cenusie-nchis, neted n tinere-
te, dup 40 ani cu ritidom brun-glbui, ce se
exfoliaz n plci; lemnul rezistent, durabil,
elastic, uniform. Coroana larg-globuloas, si-
metric, deas. Lujerii glabri, verzi pn la
brun-deschis, cu numeroase lenticele. Mugurii
terminali n 4 muchii, cu 6-8 solzi, cei laterali
ovoidali, mai mici, deprtati de ax, glabri, verzi
sau verzi-glbui, cu solzi scurt-ciliati pe mar-
gine si tiviti cu o dung brun. Cicatricele frun-
zelor perechi sunt unite printr-o linie stipelar
scurt. Frunze penat-palmat-lobate, cordate,
verzi-nchis pe fata superioar si verzi-albstrui
pe cea inferioar, pubescente la nceput, apoi
glabre si slab-proase pe nervuri; petiol lung de
5-15 cm; nu contin suc lptos. Flori verzi-glbui,
poligame, andromonoice, formate dup nfrun-
zire si grupate n panicule bogate. nflorire,
IV-V. Fructe disamare cu nucule convexe si
aripi lungi de 3-6 cm, deprtate sub un unghi
drept, ascutit, cu maturizarea n septembrie.
Fructificarea n masiv are loc la 3040 ani, n
perioada VII I-IX. Longevitate, 400-500 ani.
Industrie. Lemn putin durabil la aer, n ap si la
actiunea bazelor. Rezistent la actiunea acizilor.
Se impregneaz usor cu solutii fungicide. La
uscare, tendint de schimbare a culorii si cr-
pare. Se prelucreaz si ncleiaz bine. Acoperit
cu lustru alb capt calittile unui lemn pretios.
Folosit la tmplrie, fabricarea de mobil (mai
ales cel cu fibre sinuate), instrumente muzi-
cale, obiecte de strungrie, parchete, lambriuri,
furnire estetice, placaj etc. Seva arborelui con-
tine 5% zahr cristalizabil. Alimentatie. Ace-
leasi utilizri ca -> PALTINUL DE CMP. Cio-
banii pun frunzele plantei deasupra vaselor n
care tin brnza pentru a mpiedica mucezirea.
Bioterapie. Aceleasi utilizri terapeutice n
medicina uman ca -> PALTINUL DE CMP.
Silvicultur. Arbore de viitor n cultura fores-
tier. Consolideaz arboretele de molid expuse
vtmrilor mecanice. Bun ameliorator edafic
prin frunzisul su bogat n elemente minerale.
Lemnul su de calitate contribuie la ridicarea
valorii fgetelor si molidisurilor. Apicultur.
Specie melifer. Furnizeaz albinelor culesul
de man, nectar si, mai ales, polen. Floarea
contine, n medie, 235 000, iar inflorescenta,
pn la 25 milioane gruncioare polen. Produc-
tia de miere, 200 kg/ha. Pondere economi-
co-apicol mijlocie. Vopsitorie. Scoarta proas-
pt, jupuit de pe ramuri, are proprietti
tinctoriale. Utilizat pentru vopsirea fibrelor na-
turale n nuante de bej pn la maron-nchis si
negru (v. Pl. XXXIX, 8).
PAPAVERACEE (Papaveraceae),
familie care cuprinde plante erbacee bogate n
alcaloizi, cu canale laticifere anastomozate
care contin latex incolor sau colorat (alb, porto-
caliu etc.). Rdcin pivotant sau abundent
ramificat, la unele specii cu tuberculi (Coryda-
lis). Tulpin ramificat, frunzoas, la unele spe-
cii neramificat, scapiform. Frunze petiolate
sau sesile, variate ca form, ntregi, divizate
sau compuse, alterne, fr stipele. Flori bise-
xuate (hermafrodite), actinomorfe sau zigomor-
fe, terminale sau axilare, solitare sau grupate n
inflorescente racemoase, umbeliforme; caliciul
papil 578 papur

dialisepal din 2 sepale cztoare; corola diali-
petal, din 4 petale libere asezate n 2 cercuri
altern opuse, mari, viu colorate; androceul, din
2, 4 sau numeroase stamine; gineceul, cu ovar
superior, sincarp, format din 2-20 (rar mai mul-
te) crpele unite, stil 1 (rar mai multe) scurt sau
lipseste, stigmat form variat, sesil sau sub-
sesil, n ovar 1 sau numeroase ovule anatrope
sau campilotrope, cu 2 integumente. Formul
floral: h2 sau 1K
2
C2+2 A
2
-4-
a
G
(2
-20). Fruct
capsul sau acheniform. Seminte mrunte,
globuloase, ovoide sau reniforme, netede sau
reticulate. Flora Romniei contine 27 specii din
care 23 spontane, 4 cultivate, ce apartin la
8 genuri grupate n 3 subfamilii. 1. Sfam. Papa-
veroideae: Papaver, x = 6, 7, 11. 2. Sfam.
Hypecooideae: Hypecoum. 3. Sfam. Fuma-
rioideae: Dicentra, x = 8; Corydalis, x = 7, 8,
10. Fumaria, x = 7, 8.
PAPIL (Papilla), mic excrescent a
peretelui extern de la celulele epidermice. Con-
fer un aspect catifelat organelor pe care se
afl. Rol n secretia uleiurilor volatile; rezer-
voare de ap; receptori ai excitatiilor de soc sau
de frecare. ntlnite pe tulpinile de spunrit
(Saponaria officinalis), pe lamina frunzelor de
muscat (Pelargonium zonale), pe petalele
speciilor de Viola (fig. 216), pe stigmatul florilor

Fig. 216. Papile de Viola sp.
la ciubotica-cucului (Primula veris) etc. 1. Papile
glandulare, celule epidermice prelungite spre
exterior, care secret uleiuri eterice volatile, ce
difuzeaz prin perete si se rspndesc n aer.
Dau parfumul caracteristic florilor de trandafir,
zambil, crin, lcrmioare, liliac etc. Se gsesc
si pe ramurile tinere de mesteacn. 2. Papile
tactile", formatiuni histologice receptoare ale
excitatiilor de soc sau de frecare. Reprezentate
prin proeminente (protuberante) la suprafata
celulelor epidermice la anumiti crcei si la anu-
mite piese florale. Proeminentele ocup o
suprafat limitat spre mijlocul peretelui extern
al celulei. Atinse cu un ac, papilele de pe
filamentele staminale ale florii de iarb gras
(Portulaca grandiflora) se curbeaz spre par-
tea excitat. Staminele florilor la limba-soacrei
(Opuntia vulgaris), indiferent de partea excita-
t, se curbeaz totdeauna spre stigmat, pentru
a-i asigura polenizarea. Crceii foliari la liana
Eccremocarpus scaberau recurbate cele dou
ramuri ale ultimelor ramificatii. Vrful lor este
ascutit. Pe fetele laterale si inferioare exist
numeroase papile, constituite dintr-o celul
emisferic sau lenticular, reprezentnd sediul
exclusiv al sensibilittii la excitantii mecanici.
PAPUCUL-DOAMNEI (Cypripe-
dium calceolus), fam. Orchidaceae. Plant er-
bacee, peren, ocrotit prin lege, geofit, scia-
dofit, mezofit, mezoterm acid-neutrofil,
ntlnit pe soluri calcaroase, n pduri um-
broase, pe soluri revene, pn la reavn-jilave
din judetele Maramures, Bistrita-Nsud,
Slaj, Cluj, Mures, Harghita, Covasna, Brasov,
Sibiu, Alba, Hunedoara, Bihor, Caras-Severin,
Mehedinti, Gorj, Arges, Buzu, Bacu, Neamt,
Iasi, Suceava; se mai numeste blabornic,
clonton, condurul-doamnei, floarea-cucului,
gluga-ciobanului, papuc. Genetic, 2n = 20. Fi-
tocenologic, Car. Querco-Fagetea. Rspndit
n Europa si Asia de Nord. Descriere. Rizom
repent, acoperit cu solzi, cu numeroase rd-
cini adventive, relativ groase. Tulpin cilindric,
pubescent, nalt de 15-50 (70) cm. Frunze
alterne, sesile, eliptice sau ovate, cu baza vagi-
niform-amplexicaul, cu nervuri proeminente,
scurt-proase. Bractei foliacee, ovat-lanceo-
late. Flori zigomorfe, solitare, uneori cte dou,
cu o foliol a perigonului (labei) n forma unei
cupe, galben, celelalte purpurii, brune, mai
mari. Tepalele sunt asezate n cruce, proase
la baz. nflorire, V-VI. Fruct, capsul. Spora-
dic. Frumusetea si parfumul florii i-au determi-
nat pe excursionisti s o culeag fr nici o
mil, fapt ce a dus la disparitia ei din anumite
zone si rrirea considerabil n multe alte prti.
Ornamental. n cadrul spatiilor verzi poate fi fo-
losit pe stncrii calcaroase. Decorativ prin flori.
nmultire prin rizomi. Prefer straturi permanent
revene, bine drenate, turboase (v. Pl. XL, 1).
PAPUR (Typha latifolia), fam. Ty-
phaceae. Plant erbacee, peren, helohidrofi-
t, ultrahidrofit, mezoterm spre moderat-ter-
mofil, amfitolerant la pH, cosmopolit,
ntlnit n apele stagnante sau lin-curgtoare,
papur 579 papur ngust

blti, marginea lacurilor, prin mlastini, comun
n Delta Dunrii, n orezarii; se mai numeste
btea, berbecut, bot, bucsu, culm, papor,
papur de balt, speteaz, sovar. Typha este
numele ei de la Theophrast si Dioscoride.
Genetic, 2n = 30. Fitocenologic, Car. Phragmi-
tion. Rspndit n Europa, Asia, America de
Nord, Australia. Descriere. Rizom gros, no-
duros, trtor. Tulpin foliat, nalt pn la
4 m. Frunze liniare, crnoase, late de 1-2 cm.
Flori unisexuate, adunate n spic mascul si spic
femei, lungi de 6-20 (30) cm, tangente; florile
mascule au androceul cu filamente staminale
de 3 ori mai lungi dect anterele; florile femele
au gineceul superior, cu stigmatul negru-brun
n partea superioar, mai lung dect perii
(sete). nflorire, VII-VIII. Fruct, achen mono-
sperm, coriacee. Compozitie chimic. Rizo-
mii contin 15-21 % amidon, 1 % grsimi, 5-18%
proteine, substante minerale. Industrie. Rizo-
mii pot fi industrializati pentru continutul lor bo-
gat n substante organice. Frunzele si tulpinile
sunt folosite la fabricarea hrtiei, mpletirea co-
surilor, rogojinilor, presurilor si n dogrie. Peri-
sorii din spice servesc la obtinerea unei celu-
loze excelente; amestecati cu ln servesc la
fabricarea fetrului pentru plrii. Alimentatie.
Cronicile mentioneaz c n anii de foamete si
mare srcie unele familii s-au hrnit pe timp
de iarn cu rizom de papur. Erau scosi din
mlul lacurilor si consumati, dup ce n preala-
bil erau fierti. n tinutul Iasilor, odinioar, crciu-
marii fierbeau rizomul de papur cu zahr.
Decoctul obtinut strecurat si rcit l turnau n
vinul rosu ca s-i dea trie. Bioterapie. Rizomii
si spicele florale au utilizri izolate n medicina
traditional uman si veterinar. Principiilor ac-
tive din rizomi li se atribuie proprietti tonifiante,
astringente, antidiareice, calmante. Spicelor
florale li se atribuie proprietti dezinfectante,
cicatrizante. Recoltare. Rizomul (Thyphae rhi-
zoma) se recolteaz la nevoie si se foloseste
imediat. Pentru folosirea lui n sezonul rece, se
recolteaz toamna, spre sfrsitul vegetatiei. Se
scoate din ml cu cazmaua, se spal, se taie n
rondele mici si se usuc n poduri acoperite cu
tabl. Stratul trebuie s fie foarte subtire. Spi-
cele florale (Thylphae flos) se recolteaz n
perioada nfloritului si se folosesc imediat sau
se usuc la umbr, pentru a fi folosite la nevoie.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
diareei: decoct din 1 lingur pulbere rizom sau
rizom uscat si tiat mrunt la o can (250 ml) cu
ap. Se fierbe 5 minute la foc domol. Se stre-
coar. Se beau 2-3 cni pe zi. 2. Pentru tratarea
vtmturilor" (hernie, afectiuni interne, crize
acute): extractie alcoolic din rizom. Rizomul
proaspt sau uscat tiat foarte mrunt se
introduce ntr-o sticl de 1 l pn la jumtate.
Se umple sticla cu rachiu si se las la macerat
10-12 zile. Se strecoar. Se consum la ne-
voie cte 3-4 sau dup caz mai multe phrele
pe zi. 3. Pentru alinarea suferintelor la femeile
lehuze, care dup nastere acuz dureri mari n
pntece: decoct, din 1 lingur rizom uscat sau
proaspt tiat foarte mrunt la o can de vin
alb. Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. Reteta se practic n unele zone
din Moldova. Uz extern. 1. Pentru ntrirea
copiilor debili: bi cu decoct din rizom. 2. Pentru
tratarea durerilor de dinti, cnd acestia se cla-
tin: decoct, din 1 lingurit pulbere rizom si
1 lingurit cimbru de grdin. Se fierbe 5 mi-
nute la foc domol. Se strecoar. Se rceste
pn la cldut si apoi se tine n gur. Medicin
veterinar. Uz extern. Pentru tratarea rnilor
cu viermi (larve): decoct, din 2 linguri prti m-
runte de spice florale, la o can (250 ml) de
ap. Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se r-
ceste. Se spal rana. Zootehnie. Frunzele si
tulpinile nsilozate pot servi ca furaj animalelor
erbivore.
PAPUR NGUST (Typha an-
gustifolia), fam. Typhaceae. Plant erbacee,
peren, helohidrofit ultrahidrofit, moderat-ter-
mofil, amfitolerant la pH, cosmopolit, ntl-
nit prin ape stagnante sau lin-curgtoare, mar-
ginea bltilor, lacurilor, prin mlastini, mai ales n
Delta Dunrii; se mai numeste btea, berbecut,
bucsu, culm, papor, papur de balt, spe-
teaz, sovar. Genetic, 2n = 30. Fitocenologic,
Car. Phragmition. Rspndit n Europa, Asia,
America de Nord, Australia. Descriere. Rizom
trtor, gros, noduros. Tulpina nalt de 1-4 m.
Frunze ngust-liniare, usor bombate pe fata infe-
rioar, late de 4-6 (10) mm. Flori femele brac-
teate, grupate ntr-un spic femei, brun, cilindric,
lung pn la 35 cm; gineceu cu stigmatul alun-
git, acuminat. Flori mascule, grupate ntr-un spic
mascul, aflat deasupra spicului femei; androceu
cu antere mai lungi dect filamentele staminale.
nflorire, VII-VIII. Fruct, achen monosperm.
Industrie. Frunzele sunt folosite la diferite m-
pletituri, obiecte de artizanat etc. n India din
frunze se mpletesc funii. Bioterapie si
parachernit 580 parenchim

medicin uman: aceleasi utilizri ca -> PA-
PUR. Rizomii fierti sunt utilizati de medicina
popular pentru combaterea scorbutului.
PARACHERNIt (Parietaria offi-
cinalis), fam. Urticaceae. Plant erbacee, pe-
ren, hemicriptofit, mezofit, mezoterm spre
moderat-termofil, heliosciadofit-sciadofit,
eutrof, nitrofil, slab-acid-neutrofil, ntlnit
prin tufrisuri umede, margini de pduri, gro-
hotisuri, pe lng ziduri, garduri, ruine, prin
grdinile de zarzavat, prin vii, din regiunea dea-
lurilor pn la etajul montan; vegeteaz pe
soluri revene, pn la reavn-jilave, cu trofici-
tate ridicat, bine aprovizionate cu azot (N4-5);
se mai numeste grul-potrnichii, matrice, pir,
politriche, urzic moart. Genetic, 2n = 14. Fi-
tocenologic, ncadrat n Arcion, Alno-Padion.
Rspndit n spatiul mediteranean (euro-asia-
tic-african). Descriere. Rizom neted, fibros,
alungit. Tulpin erect, neramificat, scurt-p-
roas, nalt pn la 100 cm. Frunze ovate,
ovat-lanceolate sau lanceolate, la vrf lung-as-
cutite, la baz oblic-cuneiform-atenuate, des-p-
roase pe fata inferioar. Flori cu perigon foliar,
dispuse n inflorescente dichaziale. nflorire,
VIIX. Fruct, nucul oval, neagr, lucioas.
Compozitie chimic. Are continut ridicat de
azotat de potasiu. Bioterapie. Prtile aeriene
ale plantei au utilizri terapeutice n medicina
uman traditional. I se atribuie proprietti diu-
retice, depurative, emoliente, antitusive,
anti reumatismale, vulnerare. Azotatul de pota-
siu pe care l contine actioneaz asupra epite-
liului renal mrind cantitatea de urin eliminat.
Favorizeaz eliminarea toxinelor din corp. Ac-
tioneaz mpotriva tusei. Previne si diminueaz
durerile reumatice. Diminueaz starea inflama-
torie. Grbeste vindecarea rnilor. Folosit n
bolile de rinichi, n special n afectiunile cilor
urinare; se mai foloseste n tratarea tusei, rgu-
selii, intoxicatiilor usoare, n reumatism, hemo-
roizi, fisuri anale. Recoltare. Prtile aeriene ale
plantei (Parietari herba) se recolteaz pe timp
frumos, pn la nflorire, dup ce s-a ridicat
rou. Se usuc n camere aerisite, de preferat
n poduri acoperite cu tabl. Rizomul (Parietari
rhizoma) se recolteaz toamna ctre sfrsitul
vegetatiei. Se scoate din pmnt cu cazmaua.
Se spal. Se usuc n poduri acoperite cu tabl
sau n camere bine aerisite. Medicin uman.
Uz intern. Pentru tratarea tusei, rguselii, n
reumatism, afectiuni renale, afectiuni ale cilor
urinare, hemoroizi: decoct, din 1 lingurit prti
aeriene mrunti te la o can (250 ml) cu ap.
Se fierbe 5 minute la foc moale. Se acoper si
se las la rcit 16 minute. Se strecoar. Se
beau 2-3 cni pe zi. Uz extern. Pentru tratarea
hemoroizilor si fisurilor anale: decoct, din 4 lin-
guri plant mruntit la 1 l ap. Se fierbe 10 mi-
nute. Se strecoar. Se las la rcit pn la
cldut. Se spl local, folosind un tampon de
vat (v. Pl. XL, 2).
PARAPLASM (Paraplasma), tota-
litate a constituentilor fr viat din cadrul unei
celule; sin. deutoplasm. Rezult din metabo-
lismul celular. Alctuit din vacuom, incluziuni
ergastrice si perete celular.
PARENCHIM (Parenchyma), tesut
trofic sau fundamental, format din celule izodia-
metrice vii, rotunde, ovale sau poligonale, cu
peretii subtiri, de regul celulozici si cu punctu-
atiuni, cu vacuole mari si protoplast redus la un
sac periferic. ntre celule se afl spatii interce-
lulare care comunic unele cu altele, formnd
un sistem de canale care strbat tesutul n
toate directiile. De obicei, canalele sunt pline cu
aer. Celulele sunt putin diferentiate. Parenchimul
si are originea n meristemul fundamental pri-
mar sau secundar. Dup rolul pe care l nde-
plinesc parenchimele se grupeaz n 5 tipuri.
Parenchime asimilatoare (clorenchimuri)
(fig. 217) se afl, de regul, imediat sub

Fig. 217. Parenchim asimilator n frunz:
1 - epiderma superioar; 2 - epiderma
inferioar: 3 - parenchim asimilator
palisadic; 4- parenchim asimilator lacunar;
5- stomat: 6- camera substomatic.
parenchim 581 parenchim

epiderm. Celulele contin cloroplaste si reali-
zeaz procesul de fotosintez, rezultnd hidra-
tii de carbon. ntre celule se gsesc spatii aeri-
fere necesare schimburilor de gaze. ntlnite n
frunze, organe specializate n asimilatia clorofi-
lian unde exist un tesut palisadic si tesut
lacunar, n tulpini ierboase, tulpini lemnoase
tinere, unele rdcini acvatice si aeriene, n
unele piese florale (sepale) si n fructele crude
verzi. n cadrul parenchimelor asimilatoare ce-
lulele au o orientare particular fat de suprafata
organului, pentru o utilizare optim a luminii
radiante. n cadrul celulelor se remarc o anu-
mit orientare a cloroplastelor n raport cu in-
tensitatea luminii -> FRUNZ SI FOTOSIN-
TEZ. Parenchimele de depozitare (rezerv)
(fig. 218), tesuturi n care se acumuleaz si se
pstreaz diferite substante nutritive de rezer-
v, ap sau aer. Parenchimele de depozitare
pentru substante nutritive sunt formate din
tesuturi n care se depun diferite substante
nutritive de rezerv: glucide, lipide, protide etc.
amidon, caroten. n parenchimul lemnos se-
cundar de la rdcina tuberizat de ridiche, n
parenchimul liberian si lemnos din tuberculii de
napi (topinanbur), n parenchimul secundar li-
bero-periciclic de la rdcina tuberizat de sfe-
cl se depoziteaz glucoza, fructoz, amidon,
protide. n fructe se depoziteaz glucoza, fruc-
toz, acizi organici. n cotiledoanele semintelor
de leguminoase se depoziteaz amidon, proti-
de si cantitti mici de lipide. La soia predomin
protidele si cantitti aproape egale de amidon
si lipide. n cotiledoanele si endospermul se-
mintelor de floarea-soarelui, de rapit, in,
cnep, ricin exist cantitti mari de ulei si alte
substante n cantitate mai mic. n endosper-
mul secundar (albumen) din cariopsele cerea-
lelor exist mult amidon si aleuroz. Paren-
chimul acvifer este format din tesuturi n care
se depoziteaz cantitti mari de ap. Celulele
sunt bogate n suc vacuolar si substante mu-
cilaginoase, care au proprietatea de a extrage
si retine apa din mediul nconjurtor. Organele
Fig. 218. Parenchim de
depozitare:
a - n tubercul de cartof
(Sol anum tuberosum);
b - n cariopsa de gru
(Triticumaestivum); c - n
cotiledoanele semintei de
fasole (Phaseolus vulgaris):
1 - tegument seminal;
2 - aleuron; 3 - amidon.
Substantele nutritive acumulate n cazul se-
mintelor servesc la hrnirea embrionului si apoi
a plantulei, ct timp nu este capabil de nutritie
autotrof, iar n cadrul altor organe servesc la
formarea noilor prti ale plantei n prima etap
de viat activ. Substantele nutritive de rezerv
sunt depuse exclusiv n celulele vii, sub form
de substante ergastice n citoplasm, n ami-
loplaste, n vacuole sau, mai rar, chiar n peretii
celulari, ca la semintele de lupin, cafea, sm-
burii de curmal etc. La tuberculii de cartof si
gulie n tesutul cortical al tulpinii se depoziteaz
zaharoz, amidon, proteine. n parenchimnul
liberian secundar de la rdcinile tuberizate de
morcov, pstrnac, se depoziteaz zaharoz,
sunt suculente. ntlnit mai ales la plantele xe-
rofite din regiunile secetoase sau de pe solurile
srturoase. tesuturile acvifere se gsesc n
frunze, ca la Sedum, Sempervivum, sau n
tulpin, ca la speciile de cactusi, Salicornia etc.
Mari rezerve de ap se acumuleaz si n gru-
purile de celule buliforme din epiderma supe-
rioar a frunzelor de graminee. Parenchimul
aerifer (aerenchimul), (fig. 219), format din te-
sut cu spatii mari ntre celule, rezultnd lacune
sau canale n care se nmagazineaz mari can-
titti de aer. Caracteristic organelor de la plan-
tele acvatice si palustre. Canalele aerifere se
formeaz n scoart (Myriophyllum), n tesutul
medular (Juncus) sau n ambele tesuturi ca la
parenchi m fl oemi c 582 partenogenez


Fig. 219. Parenchim aerifer (aerenchim) la tulpina de
brdis (Myriophylum sp.): 1 - spatii
lacunare cu aer.
nufrul alb si cel galben. Parenchimul aerifer
micsoreaz greutatea specific a plantei, f-
cnd posibil plutirea sau mentinerea ei n po-
zitie vertical n masa de ap. Aerul atmosferic
din spatiile intercelulare serveste pentru respi-
ratie (O
2
) si pentru fotosintez (CO
2
). Paren-
chime absorbante, tesuturi specializate n
absorbtia apei din sol sau din aer si n trans-
portul ei spre vasele conductoare. Se afl
situate n zona absorbant a rdcinilor. Sunt
reprezentate prin perii absorbanti si parenchi-
mul cortical. Apa cu substante minerale dizol-
vate n ea este transmis din celul n celul
pn la vasele lemnoase din cilindrul central.
Parenchimul lemnos, tesut fundamental alc-
tuit din celule parenchimatice vii, usor-alungite,
suprapuse n coloane lungi, paralele cu axa
longitudinal a organelor; sin. parenchimul xi-
lemic, peretii celulelor sunt putin ngrosati si
prevzuti cu punctuatiuni (pori) simple, ntre
dou celule parenchimatice, si cu punctuatiuni
areolate si semiareolate, ntr-o celul parenchi-
matic si una traheal ce apartine vasului lem-
nos. Celulele parenchimul lemnos servesc la
depozitarea substantelor nutritive de rezerv
(amidon, grsimi, taninuri, cristale etc.). nso-
teste ntotdeauna vasele lemnoase, din xilemul
primar si secundar. Parenchimul liberian, te-
sut fundamental alctuit din celule vii, supra-
puse n serii longitudinale, usor alungite, cu pe-
retii celulozici subtiri, cu citoplasm si nucleu;
sin. parenchimul floemic. Serveste drept te-
sut la depozitarea amidonului, uleiului, a altor
substante nutritive organice, tanin, rsini etc.
ntlnit la angiospermele dicotiledonate. Uneori
este nsotit de sclereide, exemplu, stejar.
Lipseste la angiospermele monocotiledonate.
PARENCHIM FLOEMIC,
PARENCHIM LIBERIAN -> PARENCHIM
PARENCHIM XILEMIC,
PARENCHIM LEMNOS -> PARENCHIM
PARTENOCARPIE (Parthenocar-
pia), dezvoltare a fructului fr seminte. ntl-
nit la plantele spontane si cultivate. Apare n
mod natural la smochin, portocal, lmi,
grepfruit, mr, pr, unele soiuri de struguri
(stafide). Provocat de factori genetici sau de
mediu, poate fi ntmpltoare sau permanent.
Factorul genetic favorizeaz mentinerea unui
continut ridicat de auxine n ovare n timpul
antezei si, dup aceasta, stimulnd dez-
voltarea fructului fr participarea polenului.
Factorii de mediu (temperaturi sczute) induc
patentocarpia la plante care, n mod normal,
fac seminte. Fructul posed un pericarp
crnos, suculent, gustos. n practic, patento-
carpia se induce prin acizii indolilbutiric, nafto-
xiacetic, fenoxiacetic, auxine, gibereline.
Hormonii vegetali (auxine, gibereline) n solutii
diluate se aplic pe stigmat. n general,
patentocarpia se datoreaz urmtoarelor
cauze: degenerrii ovulelor dup formarea
sacului embrionar (exemplu, unele soiuri de
pr, cires, vit de vie); atrofierii oosferei n
sacii embrionari normal dezvoltati; semintele
formate posed endosperm, dar sunt lipsite de
embrioni; degenerrii oosferei si celulei
secundare a sacului embrionar, rezultnd
ovule sterile care nu produc seminte desi
polenul este fertil; polenizarea stimuleaz
dezvoltarea ovarului, dnd nastere fructului;
dezvoltrii partiale a semintelor, rezultnd
fructe goale (exemplu, unele varietti de
Ananas sativa, Caricapapaya).
PARTENOGENEZ (Parthenoge-
nesis), proces biologic de dezvoltare a embrio-
nului din oosfera nefecundat. Reprezint o
form de manifestare a apomixiei. Exist
partenogenoz haploid (generativ, redus)
si partenogenoz diploid (somatic, neredu-
s). Partenogenoza haploid se caracteri-
zeaz printr-o sterilitate aproape total, este
inconstant si neereditar. Se afl strns
legat de pseudogamie. Embrionul se
formeaz din oosfera haploid ntr-un sac
embrionar produs prin meioz. Declansarea
formrii embrionului are loc dup polenizare
parti cul e el ementare 583 pducel

cu polen propriu sau strin, fr a avea loc
fecundatia oosferei. La unele specii este
posibil fecundarea nucleului secundar al
sacului embrionar, care va forma endospermul.
Cercetrile citoembriologice asupra ovulului,
dup ncrucisrile dintre speciile Solanum
nigrumsi S. luteum, demonstreaz acest lucru.
La unele specii de orhidee (Epipactis latifolia,
Listera ovata, Dactylorrhiza saccifera) nu se
dezvolt endosperm. Fecundarea nu poate
avea loc. Embrionii sunt haploizi. Un numr
mare de haploizi a fost semnalat n cadrul
genurilor Triticum si Zea. Factorii care
favorizeaz partenogenoza haploid sunt ac-
tiunea temperaturii joase, ncrucisarea ntre
genuri, specii, soiuri, actiunea radiatiilor X
asupra descendentilor, folosirea n polenizare
a polenului roentgenizat. Partenogenoza di-
ploid este, n general, nelegat de pseudoga-
mie. Cazurile de pseudogamie sunt foarte rare
si de obicei ntlnite la unele specii de Poa,
Potentilla, Rubus s.a., unde formarea semin-
telor este stimulat de polenizarea stigmatului
cu polenul oricrei specii. Fecundatia este
absent. Partenogenoza diploid nelegat de
pseudogamie este ntlnit la unele genuri din
familiile Asteraceae, Calycanthaceae,
Poaceae, Ranunculaceae, Rosaceae,
Urticaceae. Polenul este aproape steril.
Fecundatia absent. Sacul embrionar este
diploid si are un nucleu secundar format din trei
pn la mai multi nuclei polari. Uneori nucleii nu
se mai contopesc (Antennaria alpina,
Calycanthus fertilis). Poate exista un numr
variat al elementelor din aparatul oosferei
(Ochna serrulata). Aparatul oosferei nu are o
polarizare normal n sacul embrionar. Poate fi
plasat lateral, n mijloc sau n partea lui
inferioar. La unele specii (Alchemilla,
Elatostema) are loc, la ovul, nchiderea
micropilului cu mult nainte de a se matura
sacul embrionar. n consecint, tuburile
polinice nu pot ptrunde n ovul. La alte specii
(Taraxacum, Alchemilla) are loc formarea
embrionului si a endospermului nainte de
nflorire. Fecundatia nu mai este posibil chiar
dac prin polenizare se formeaz tuburi
polinice. Partenogenoza poate fi indus
pentru obtinerea de homozigoti reali.
Inducerea partenogenozelor haploide d o
fertilitate normal, se transmite la descendenti
si mentine o constant relativ a formelor
(Natalia Rdulescu-Mitroiu, 1976).
PARTICULE ELEMENTARE,
OXIZOMI
PATOTOXINE, substante toxice,
produse de microorganisme invadatoare, ap-
rute ca produsi secundari ai agentilor patogeni
determinnd simptomele unor boli ale plantelor.
Ele se manifest dup distrugerea barierei chi-
mice de aprare pe care o are planta. Simpto-
mele bolilor produse de actiunea patoxinelor
sunt: cloroza, nglbenirea, necrozele, cresterile
anormale, oprirea din crestere etc.
PDUCEL (Crataegus monogyna),
fam. Rosaceae. Arbust, rareori arborescent,
microfanerofit, xeromezofit spre mezofit, me-
zoterm, acid-neutrofil, heliofil, putin pretentios
fatade sol, ntlnit n lizierele pdurilor, n stra-
turile luminoase de arbusti ai pdurilor, for-
mnd tufrisuri, n zona de step, deal si
munte, unde, pe versantii nsoriti, urc pn la
altitudinea de 1400 m; nu este pretentios la sol;
se mai numeste ccdar, gherghin, gheor-
ghinar, mces, mlai moale, mlaiul-cucului,
mlai nesrat, mlet, mrcin. Genetic,
2n= 34. Invadeaz psuni si poiene, uneori for-
mnd masive ntinse. Prezent n toate judetele
trii. Fitocenologic, ncadrat n Querco-Fage-
tea, Car. Prunetalia. Rspndit n Europa pn
la 60 latitudine, Africa de Nord, vestul Asiei.
Descriere. Rdcin rmuroas. Tulpin nere-
gulat, mult ramificat nalt pn la 8-10 m.
Scoart cu ritidom timpuriu, solzoz, brun-cenu-
siu. Lemn albicios-rosiatic, tare, greu, noduros,
rezistent la frecare. Lujerii brun-verzui, glabrii,
lucitori, cu spini de cca 1 cm lungime, asezati
alturi de muguri. Frunze rombic-ovate, cu
3-7 perechi de lobi serati pe margine, pe fata
superioar glabre, pe cea inferioar cu smocuri
de peri la subsuoara nervurilor; dispozitie alter-
n. Flori mari, albe, dispuse n corimb. nflorire,
IV-V. Fructe, poame drupacee, ovoide sau sfe-
rice, rosii, crnoase, cu gust dulceag, finoase
dup cderea brumei. O tuf produce 3-5 kg
fructe. Compozitie chimic. Prtile nflorite cu
frunze contin acizii crategic (un complex format
din acid crategolic, acid neotegolic si acid
acantolic), ursolic, oleanolic, clorogenic, cafeic;
derivati flavonici (cvercetol, vitexozid, hiper-
oxid), amigdalin, colin, sorbitol, trimetilami-
n, amilamin, baze purinice (adenin, gua-
nin), steroli, ulei volatil care contine aldehid
anisic, taninuri de natur catechic, pectine,
pducel 584 pducel

vitamina C, sruri minerale. Fructele contin
antociani, flavonoizi, taniniuri de natur cate-
chic, acizii tartic, ursolic, citric, oxalic, nico-
tinic, clorogenic; colin, acetilcolin, sorbitol,
glucoza, fructoz, pectin cear, ulei gras,
substante minerale. Alimentatie. Fructele se
consum n stare proaspt, datorit bogtiei
n vitamina C. Industrie. Fructele sunt folosite
n amestec cu alte fructe la fabricarea marme-
ladei. Prin fermentare se obtine un vin bun, iar
prin distilare se obtine tuic. Lemnul tare, greu,
rezistent la frecare, se lustruieste frumos, putin
utilizat din cauza dimensiunilor reduse. Bio-
terapie. Frunzele, florile si fructele au utilizri
terapeutice n medicina uman cult si traditio-
nal. Dintre principiile active, importanti farma-
codinamic s-au dovedit derivatii de flavan, aci-
zii triterpenici din seria pentaciclic si derivatii
aminici. Ultimii alctuiesc complexe sinergice.
A fost pus n evident actiunea simpaticolitic,
hipotensiv, vasodilatatoare si sedativ asupra
sistemului nervos central. Cercetrile au de-
monstrat c actiunea asupra circulatiei coronare
si cerebrale, asupra activittii cardiace si
circulatorii, actiunea hipotensiv sunt asigurate
de pigmentii antocianici, derivatii flavonici, acizii
triterpenici, compusii heptahidroxi-flavangli-
cozidici. Asocierea acestor principii formeaz
un fitocomplex care determin actiunea farma-
codinamic si terapeutic a acestei plante.
Asupra miocardului actiunea const n dila-
tarea vaselor coronariene. Actiunea tonogen
asupra muschiului miocardic este dat de pig-
mentii antocianici si leucoantocianici. Activita-
tea coronaro-dilatatoare si de mrire a frec-
ventei respiratorii este asigurat de acizii
triterpenici. Lor li se asociaz fractiunile flavoni-
ce care la rndul lor provoac dilatarea corona-
relor, actioneaz favorabil asupra cordului si
determin o economisire de oxigen. Experi-
mental, extractele apoase de pducel au dove-
dit o actiune foarte puternic asupra coronare-
lor, determinnd o circulatie mult mbunttit.
Se realizeaz o reglare si normalizare a activi-
ttii inimii. Nu s-a dovedit o actiune hipotensiv
direct. Ea este asigurat prin relatia circula-
tie-tonus sub actiunea complexului de principii
active. De asemenea, cercetri recente au evi-
dentiat mbunttirea circulatiei la nivelul
scoartei cerebrale. Are loc cresterea afluxului
de snge, celulele nervoase sunt mai bine oxi-
genate, iar randamentul de folosire a oxigenu-
lui se mbuntteste. Preparatele de pducel
dau bune rezultate n tratamentul tulburrilor
de ritm cardiac, elimin extrasistolele de orice
genez, nltur accesele de tahicardie paro-
xistic. Se recomand n degenerri ale cor-
dului, scleroz coronarian la persoanele n
vrst, cord hipertonic, insuficient miocardic
dup boli infectioase si aritmii cardiace. Recol-
tare. Florile (Crataegi flos) si buchetele de flori
cu frunze (Crataegi folium cum floribus) se re-
colteaz pe timp uscat, la nceputul deschiderii
florilor. Frunzele (Crataegi folium) se recoltea-
z din mai pn n iulie. Fructele (Crataegi
fructus) se recolteaz cnd devin rosii, din
septembrie pn n noiembrie. Se culeg fr
codit. Frunzele si florile se usuc la umbr, n
strat subtire, de preferat n poduri acoperite cu
tabl. Fructele se usuc la soare n strat sub-
tire. Uscarea artificial a florilor si frunzelor, se
face pn la temperatura de 35 C; fructele, la
70 C. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea, n general, a afectiunilor cardiace cu
substrat nervos: infuzie, din 1 lingurit flori cu
frunze mruntite sau fructe peste care se toar-
n o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se bea frac-
tionat pe parcursul unei zile. 2. Pentru tratarea
afectiunilor cardiace cu substrat nervos, hiper-
tensiune arterial, turburri de menopauz:
a) infuzie, din 1 lingurit amestec flori, frunze si
fructe la o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se bea
n cursul unei zile, nainte de mase; b) tinctur,
din 20 g plant mruntit (flori, frunze, fructe) la
100 ml alcool de 70. Se las la macerat
10 zile, timp n care sticla se agit zilnic. Se
strecoar. Se iau de 3 ori pe zi cte 10-15 pic-
turi o dat, nainte de mese. 3. Pentru tratarea
anginei pectorale: infuzie sau tinctur, din flori,
frunze si fructe, pregtite ca mai sus. Infuzia se
bea n timpul crizei sau preventiv. Din tinctur
se iau 15-20 picturi n timpul crizei sau pre-
ventiv de 3 ori pe zi cte 15 picturi o dat.
4. Pentru combaterea insomniilor: infuzie sau
tinctur din flori si frunze uscate, se iau
10-15 picturi seara, nainte de culcare.
5. Pentru tratarea nevrozei cardiace, n aritmie,
afectiuni aortice, stri de iritabilitate la femei:
pulbere, provenit prin uscarea si mcinarea
fructelor. Se ia de 3 ori pe zi cte un vrf de cutit
(2-5 g). 6. Pentru tratarea insuficientei corona-
riane (cardiopatie ischemic): a) infuzie, din
1 lingurit flori, frunze si fructe, peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
pducel 585 pducel al buri u

acoperit 15 minute. Se strecoar. Se bea n
timpul crizei sau preventiv, n decursul unei
zile; b) tinctur, pregtit ca mai sus. Se iau de
3 ori pe zi, nainte de mese, cte 15-20 pi-
cturi, curativ si preventiv. 7. Pentru tratarea
aritmiilor cardiace: infuzie, din 1 lingurit frun-
ze, flori, fructe, pregtite ca mai sus. Se bea n
timpul unei zile. Cura dureaz pn la disparitia
extrasistolelor. 8. Empiric, decoctulfructelorse
foloseste n unele zone din tar pentru tratarea
diareei si bolilor de rinichi, iar ceaiul din flori
contra insomniilor, n bolile de inim si de ficat.
Uzextern. Pentru tratarea clavusului (bttur):
decoct, din 2-3 linguri frunze si ramuri mrunti-
te la 200 ml ap. Se fierbe 10 minute la foc
moale. Se acoper si se las la rcit 20-30 mi-
nute. Se aplic comprese si cataplasme. Silvi-
cultur. Ca element de subarboret are mare
important n mobilizarea solului cu rdcinile
sale, l fereste de nierbare si l amelioreaz
prin frunzisul su, care, czut toamna la sol
este descompus usor de microorganisme. Tufi-
surile de pducel protejeaz n zonele uscate
dezvoltarea speciilor forestiere. La adpostul
lor se instaleaz semintisul speciilor valoroase.
Apicultur. Specie melifer. Florile ofer albi-
nelor culesul de nectar si polen. Productia de
miere, 35-100 kg/ha. Pondere economico-api-
col mijlocie. Ornamental. Cultivat frecvent n
parcuri, grdini publice, spatii verzi ca plant
decorativ-ornamental n garduri vii, ca plant
izolat, n grupuri arbustive sau n aliniamente.
Formele sunt deosebit de apreciate prin coro-
nament, frunze, flori, att n perioada de nflo-
rire, ct si toamna. nmultire prin seminte (v. Pl.
XL, 3).
PDUCEL ALBURIU (Crataegus
oxyacantha), fam. Rosaceae. Arbust, spontan,
microfanerofit, mezofit, mezoterm, acido-neu-
trofil, heliofil, ntlnit n luminisuri de pdure,
tufisuri, coaste nsorite, nsotitor al stejretelor,
prezent mai ales n regiunile din sud-estul trii;
nu este pretentios la sol; formeaz tufrisuri
ntinse chiar pe soluri uscate si compacte; se
mai numeste ccdar, gherghin, gherghinar,
gheorghin, gheorghinar, mces, mcesti,
mcies, mlai moale, mlaiul-cucului, mlai
nesrat, mlet, mlnel, mrcin, mrcine.
Genetic, 2n = 34. Fitocenologic, Car. Querco-Fa-
getea. Rspndit n Europa Central si Sudic.
Descriere. Tulpin nalt de 3-4 m. Lujeri
prosi n tinerete, mai trziu lipsiti de peri, cu
spini. Frunze rotunde, romboidale, obovate
pn la ovate, la baz lat cuneate, 3-5 lobi
scurti, pe margine neregulat serati, stipelate.
Flori albe, dispuse n corimb; caliciul din 5 se-
pale; corola din 5 petale foarte scurt unguicula-
te; androceul din numeroase stamine (de obi-
cei 20); gineceul cu (1) 2 (3) stile. Fructe rosii,
cu 2 (3) smburi. Seminte alungite, turtite, gal-
bene-brune. Compozitie chimic. Frunzele
contin amigdalin (0,15%), crategin, acid cra-
tegolic, acid clorogenic si acid cafeic; colin,
tanini catehici, pectine, sapogenine, sorbitol,
flavonoide si vitamina C (18%); acizi triterpenici
(acidul acantolic, acidul neotegolic). Scoarta
contine glugozide: crategina si oxicantina. Flo-
rile si vrfurile nflorite contin acid crategic, acid
crategolic, crategolactone, cratego-alfa-sapo-
genin, cratego-beta-sapogenin, glucocide
cianogenice, factori sedativi si amigdalin;
acizi triterpenici: ursolic, aleanoic si beta-sitos-
terin; derivati flavonici ai trimetilaminei, hipe-
rozid si vitexin-rhamnozid, polihidroxiflavonoizi
monomerici (catechina, epicatechina, dihidro-
catechina); ulei esential si multe din principiile
active continute n frunze. Fructele contin acid
crategic, crategin, compusi triterpenici, cra-
taeguslactone, tanin protocatehic, compusi
antocianici; acid citric, acid tartaric, zaharuri
(glucoz si fructoz pn la 35-37%), un ulei
gras (0,76%), vitaminele B
1
si C. Mugurii contin
glucorizi flavonici, rutozide si hiperozide
(F. Piter, 2000). Bioterapie si medicin
uman -> PDUCEL. Pentru tratarea sindro-
mului neurocardiac cu anxietate precardial tip
angin toracic, inim senil cu usoar hiper-
tensiune senil, cordului gras, tahicardiei, tul-
burrilor bradicardice ale ritmului cardiac, for-
melor usoare de extrasistole ventriculare cu
ritm de baz bradicardic, senzatiei de agnos
si opresiune n regiunea cordului, stadiilor
initiale ale insuficientei cordului stng, formelor
usoare ale insuficientei prin suprancrcarea
cordului drept, fibrozei miocardice, sclerozei
coronariane, miocarditei, miocardozei si endo-
carditei, insomniei cardiopatului, tulburrilor de
menopauz (palpitatii, insomnie, acufene si
vertijuri), tulburrilor circulatorii la obezi, favori-
zarea longevittii: macerat din mldite de pdu-
cel alburiu n solutie hidroglicero-alcoolic
1 DH. Se iau 30-40 picturi o dat pe zi, dimi-
neata, n putin ap si, n functie de valorile
tensiunii, se va ajunge la 50-70 picturi. Mace-
ratul mlditelor de pducel alburiu se asociaz
pl i ur 586 ppdie

cu maceratul mugurilor de tei argintiu, pentru
alterri ale ritmului cardiac; aritmie extrasistoli-
c, palpitatii; cu maceratul scoartei de rdcin
a mesteacnului pufos (Betula pubescens),
pentru insuficienta cardiac la debut; cu mace-
ratul rdcinilor tinere de porumb (Zea mays),
pentru sechele ale infarctului miocardic; cu ma-
ceratul mugurilor de tei argintiu (Tilia tomen-
tosa), mugurilor de snger (Cornus sanguinea)
si mugurilor de clin (Viburnum opulus), pentru
eretism cardiac tip anxios sau basedowian; cu
maceratul mugurilor de clin (Viburnum opu-
lus), pentru astm cu dispnee continu de tip
nonalergic (F. Piter, 2000). Alimentatie.
Fructele sunt comestibile. mpreun cu fructele
altor specii pot fi folosite la prepararea marme-
ladei. Silvicultur. Frunzisul, prin descompu-
nere, contribuie la afnarea orizontului de hu-
mus al solului. La adpostul tufrisurilor de
pducel alburiu se poate instala semintisul
speciilor forestiere valoroase. Apicultur.
Specie melifer valoroas. Furnizeaz albine-
lor culesul de nectar si polen pentru ntretine-
rea familiilor de albine. Productia de miere,
35-100 kg/ha; mierea este de culoare deschi-
s, aromat si foarte plcut la gust. Pondere
economico-apicol mijlocie. Ornamental. Spe-
cie foarte apreciat n cultura ornamental. Re-
zistent la ger si foarte rezistent la fum. Are
efect deosebit ca arbust de alei.
PLIUR (Paliurus spina-christi), fam.
Rhamnaceae. Arbust indigen, microfanerofit,
xerofit, moderat-termofil spre termofil, neutru-ba-
zofil, ntlnit sporadic, izolat sau n plcuri, pe
locuri pietroase, uscate, din stepa si silvostepa
Dobrogei; se mai numeste drac, mrcin,
mrcine, spinul-asinului, spinul lui Hristos
(fig. 220). Genetic, 2n = 24. Fitocenologic, Car.
Paliureto-Carpion orientalis. Specie ocrotit
prin lege. Rezistent la secet si insolatie, sen-
sibil la ger si ngheturi trzii. Rspndit n sudul
Europei si vestul Asiei. Descriere. Tulpin nal-
t pn la 3 m, des ramificat, cu lujerii anuali
cenusii-roscati, fin-prosi, mugurii nveliti n doi
solzi inegali si prosi. Frunze alterne, simple,
eliptic-ovate, asimetrice, cu marginea foarte
mrunt-crenat-serat, scurt-petiolat, fata su-
perioar verde-nchis, lucitoare, cea inferioar
verde-palid, nervuri evidente. La baza frunzelor
se afl doi spini, unul drept, cu asezare oblic
pe ax, iar al doilea mai mic si putin recurbat
napoi. Flori galbene-verzui, bisexuate, dispuse

Fig. 220. Pliur (Paliurus Spina-Hristi).
n raceme, la subsuoara frunzelor; caliciul din
5 sepale ovat-triunghiulare; corola din 5 petale
foarte mici, concave, ce nvelesc cte o sta-
min; androceul din 5 stamine; gineceul din
ovar cufundat n receptacul si concrescut cu el,
stil divizat de 2-3 ori. nflorire, VVIII. Fruct
uscat, brun-glbui, cu o arip orizontal, circu-
lar, ondulat, radiar-nervat, brun sau brun-
roscat. Seminte comprimate. Ornamental.
Specie remarcabil prin culoarea frunzisului
si forma particular a fructelor. Indicat pentru
garduri vii. nmultirea prin seminte si butasi.
PPDIE (Taraxacum officinale),
fam. Asteraceae. Plant erbacee, peren, he-
micriptofit, cosmopolit, mezofit, la tempera-
tur si pH amfitolerant, prezent n toat tara,
n locuri nsorite sau semiumbrite, n psuni,
fnete, poieni, locuri necultivate, n culturi, pe
marginea drumurilor de la cmpie pn n zona
subalpin; vegeteaz pe soluri revene, pn la
reavn-jilave, slab aprovizionate sau mijlociu
aprovizionate cu azot (N2-3); se mai numeste
buh, cicoare, cresttea, floarea-broastei,
floarea-ginii, floarea-mlaiului, floarea-sorului,
floarea-turcului, flori galbene, glbinele grase,
gusa-ginii, lptuc, lilicea, niparticli,
ochiul-boului, oule-ginilor, pana-vizgoiului,
ppdie 587 ppdie

papa-ginii, papalung, pui de gsc, turci.
Dacii o numeau popedla, prpdla, pp-
dl , ppdi e (I. Pa c h i a Tatomi rescu,
1997). Genetic, 2n = 24. Fitocenologic ncadra-
t n Arrhenatheretalia, Plantagineta, Artemi-
sietea. Rspndit n Europa si Asia. Descriere.
Rizom gros vertical, ramificat, lung de 1-2 cm,
continuat cu o rdcin pivotant lung pn la
15 cm, din care se desprind putine rdcini
secundare. Tulpin aerian cilindric, goal n
interior, fr noduri, nefoliat, terminat cu o
inflorescent. Frunze lanceolate, atenuate n
petiol, cu marginea inegal scobit, rezultnd
lobi trunghiulari acuti sau obtuzi, cu lobul ter-
minal mult mai mare. Nervura median are pe
fata superioar aspect de sant. Flori galbene,
mari, ligulate, grupate cte 100-200 ntr-un
calatidiu, care se deschide dimineata si se n-
chide seara. Calatidiul are involucru lung, for-
mat din foliole patente sau rsfrnte. nflorire,
IVIX (X). Fructe, achene globuloase (3-4 mm),
fin brzdate, cu papus alb n form de umbrel.
Compozitie chimic. Prtile aeriene contin gli-
ceride ale acizilor oleic, palmitic, stearic, ulei
volatil, colin, glucoz, polioze, flobafene, acid
tartric, substante proteice, substante antibiotice,
alcooli triterpenici (arnidiol, faradiol), caro-
tenoide, xantofile, flavoxantine, vitaminele A,
B
1
, C, D, sruri de azot, calciu, fosfati etc.
Rdcinile contin alcooli triterpenici (taraxerol,
taraxasterol, p-amirina etc.), fitosterine (sitos-
terin, stigmasterin etc.), glucide (inulin,
fructuoz, levuloz etc.), substante proteice,
rezine, tiamin, colin, gliceride ale acizilor pal-
mitic, oleic, linoleic, arginin, asparagin, acid
nicotinic si amida acidului nicotinic, vitamine B,
C, substante minerale. Toxicologie. Sucul lp-
tos poate provoca intoxicatii manifestate prin
great, vom, diaree, modificarea ritmului car-
diac. Se aplic primul ajutor cu splaturi stoma-
cale, crbune activ, administrarea de medica-
mente cu rol de stimulare a activittii inimii si
plmnilor. Alimentatie. Primvara, frunzele
se consum proaspete sub form de salat sau
n supe si ciorbe. Mugurii florali se pot mura n
otet de tarhon. n unele tri apusene prin acest
procedeu se obtine un surogat de capere. Inflo-
rescentele se folosesc n unele zone la aro-
matizarea lichiorurilor sau la prepararea unui
vin (C. Drg ul escu, 1991). Bioterapie. R-
dcina si prtile aeriene ale plantei au utilizri
terapeutice n medicina uman si veterinar
cult si traditional. Proprietti: tonic amar, tonic
general, drenor hepatobiliar, depurativ sangvin,
diuretic azoturic, decongestiv, antiputrid, anti-
scorbutic, circulator, tonifiant al pielii, colagog,
eupeptic, astringent. Stimuleaz secretiile sali-
vare si prin act reflex sau direct secretiile gastrice
si intestinale. Activeaz procesele de eliminare
a toxinelor din snge; mreste cantitatea de
urin eliminat; scoate acidul uric din orga-
nism; modific peristaltismul normal al uretere-
lor n crizele de calculoz renal, asigurnd
tranzitul calculilor sau al cristalelor dislocate si
eliminarea lor. Stimuleaz pofta de mncare.
Aprovizioneaz organismul cu vitamine (A, B,
C, D) si sruri minerale. Planta este recoman-
dat n angiocolit cronic, congestia ficatului,
insuficient hepatic, litiaz biliar, hepatit,
hipercolesterolemie, litiaz renal, insuficient
renal, afectiuni ale cilor urinare, oligurie, tul-
burri circulatorii (cianoz, varice), obezitate,
constipatie, fermentatii intestinale (enterocoli-
te), hemoroizi, anemie, astenie, scorbut, celuli-
ta, pletor, paludism, entorse (scrntituri), pe-
cingine, pistrui, negi, cataract, acnee, boli
endocrine. Pe lng acestea, medicina traditio-
nal mai foloseste planta pentru stimularea
secretiei pancreatice, n tratamentul cancerului
si ca purgativ usor n prevenirea constipatiilor.
Recoltare. Planta ntreag (Taraxaci herba
cum radicis) se recolteaz primvara nainte si
la nceputul nfloririi. Prtile aeriene (Taraxaci
herba) sau numai frunzele (Taraxaci folium) se
recolteaz primvara prin aprilie-mai. Rd-
cina (Taraxaci radix) se recolteaz toamna, n
septembrie-noiembrie sau primvara de tim-
puriu, n martie-aprilie. Uscarea se face la um-
br n strat subtire n locuri foarte bine aerate.
Uscarea artificial, la 40-50 C. Pentru tratarea
multor afectiuni frunzele sunt folosite proas-
pete, imediat dup cules. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea unor afectiuni vascu-
lare, pentru stimularea poftei de mncare, n
dischinezie biliar, afectiuni cronice ale apa-
ratului urinar, gut, cu eliminarea toxinelor din
organism: infuzie, din 1-2 lingurite plant n-
treag (frunze, rizom, rdcin) uscat si m-
runtit peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 20 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. 2. Pentru
tratarea insuficientei hepatice, tulburrilor di-
gestive functionale (digestie grea, indigestie
etc.): decoct, din 1-2 lingurite pulbere obtinut
din planta ntreag la o can (250 ml) cu ap.
Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se beau
ppdie 588 pplu

1-2 cni pe zi. 3. Pentru tratarea varicelor,
ulcerului varicos, colecistitei: infuzie, din 2 lin-
gurite plant mruntit, peste care se toarn o
can (250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe
zi, dup mesele principale. 4. Pentru tratarea
eczemelor si celorlalte boli mentionate anterior:
decoct, din 1-2 lingurite pulbere rdcin la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5-10 minute.
Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi. 5. Pentru
tratarea obezittii: decoct, din 1 lingurit amestec
de pulbere ppdie (40 g), frunze mesteacn
(20 g), flori soc (15 g), volbur sau scoart de
crusin (25 g), la o can cu ap. Se fierbe
5-10 minute. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi, cldut, nen-
dulcit, ntre mese. Cura dureaz cel putin o
lun. 6. n mediul stesc pentru tratarea bolilor
de ficat si mbunttirea circulatiei sngelui:
decoct, din frunze. Se bea n loc de ap.
7. Pentru tratarea anemiei, angiocolitei, n arte-
roscleroz, artrit, astenie, boli endocrine, coli-
c hepatic, litiaz renal si vezical, congestie
hepatic, eczeme, gut, hemoroizi, hepatit
cronic, obezitate, oligurie, afectiuni renale si
ale cilor urinare, urticarie si pentru stimularea
poftei de mncare: a) cur fcut primvara cu
salat din frunze tinere de ppdie; b) suc de
rdcin recoltat toamna, 1-2 linguri pe zi
diluate cu ap; c) tinctur, din rdcin cte
15-20 picturi, de 2-3 ori pe zi, diluate cu o
ceasc cu ap. Uz extern. 1. Pentru a trata
cataracta: decoct, din tije florale, frunze si mu-
guri. Cu solutia obtinut se spal corneea, folo-
sind un tampon de vat sterilizat. 2. Pentru
extirparea negilor: sucul alb de plant se aplic
pe l ocul afectat de mai mul te ori pe zi .
3. Empiric, pentru tratarea tricofitiei: florile se
rup si se freac leziunea cu ele. 4. Empiric,
pentru tratarea reumatismului: cataplasme, din
rdcin de ppdie bine pisat, se prjeste n
smntn proaspt, se ntinde pe o frunz de
brusture, apoi se pune pe locul dureros si se
leag cu o pnz sau tifon. Se tine 24 ore.
Tratamentul se repet pn ce trece durerea.
Planta intr n compozitia ceaiurilor PLAFAR
pentru tratarea gastritelor hiperacide, ulcerului
gastric, constipatiei, menstrelor neregulate, dia-
betului zaharat, obezittii, hemoroizilor, vomei,
gripei, guturaiului etc. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru stimularea digestiei, ca tonic si
ruminator: a) infuzie, din 5 g frunze sau 3 g r-
dcin uscat si mruntit peste care se toarn
100 ml ap. Se las acoperit 20 minute. Se
strecoar. Se rceste si se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) decoct, din
5 g frunze sau 3 g rdcin uscat si mruntit
la 100 ml ap. Se fierbe 5-10 minute la foc
domol. Se strecoar. Se rceste si se adminis-
treaz prin breuvaj bucal. Se mai poate folosi si
sub form de pulbere. Dozele de tratament:
animale mari (cabaline, taurine), 10-30-50 g;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 2-
5-10 g; animale mici (pisi ci, cini), 0,2-1-
2 g, gini, 0,1-0,5 g. n tinutul Dornelor se d
ppdie oilor pentru stimularea poftei de
mncare. Cosmetic. Pentru tratarea tenului
iritat, nrosit: decoct, din 2 linguri prti aeriene
de plant, mruntite la o can (200 ml) cu ap.
Se fierbe 30 minute. Se strecoar. Se aplic
comprese sau lotionri cu solutia obtinut. Api-
cultur. Florile furnizeaz albinelor culesul de
nectar si polen, mai ales n orele dinaintea
prnzului. Productia de miere, 200 kg/ha. Pon-
dere economico-apicol mijlocie. Vopsitorie.
Planta ntreag posed proprietti tinctoriale.
Utilizat pentru vopsirea fibrelor naturale n gal-
ben. Se spal rdcina plantei proaspt recol-
tat. Se pune ntr-un vas si se acoper cu ap.
Se fierbe pn cnd culoarea galben a solutiei
nu se mai intensific. Se strecoar. Se intro-
duce materialul de vopsit. Se tine la cald pn
se obtine nuanta dorit. Se scoate si se usuc
(v. Pl. XL, 4).
PPLU (Physalis alkekengi), fam.
Solanaceae. Plant erbacee, peren, hemi-
criptofit, heliosciadofit, mezofit, mezoter-
m, slab-acid-neutrofil, ntlnit prin tufrisuri,
margini de pdure, raristi de pdure, zvoaie,
pe locuri mai ales calcaroase, de la cmpie
pn n regiunea dealurilor; vegeteaz pe soluri
revene, pn la reavn-jilave; se mai nu-
meste babuschii, bsicut de roseat, besic,
boborea, bobosilii, bubuclie, buruian de bub,
cerasa-evreului, ceresie besicat, curcubetic,
dlac, fusui slbatic, gheorghinar, gogoase,
iarba-bubei, mslare, papal, pupele de
pdure, puturoas. Genetic, 2n = 24. Fito-
cenologic, ncadrat n Alno-Padion. Car.
Berberidiion. Rspndit n Europa, Asia.
Descriere. Rizom cilindric, repent, subtire, din
care pornesc rdcini adventive fibroase. Tul-
pin erect, muchiat, scurt-pubescent, nalt
de 25-60 (100) cm, simpl sau ramificat.
Frunze lung-petiolate, ovate sau alungit-ovate
pplu 589 pr

(4-15/1,8-8,5 cm), fin-proase, cu marginea
ntreag. Flori mari, alburii-murdar sau albe-
verzui; caliciu gamosepal, 5-dintat, cam-
panulat, la maturitatea fructelor devine umflat si
se coloreaz n rosu-aprins, acoperind fructul;
corol rotat-campanulat, actinomorf, ga-
mo-petal, androceu cu 5 stamine; gineceu cu
ovar sferic, stil mai lung dect staminele, termi-
nat cu stigmat capitat. nflorire, VIVIII. Fruct,
bac sferic, rosie-portocalie, lucioas. Seminte
reniforme, fin-verucoase, glbui. Compozitie
chimic. Fructele contin acid citric, substante
amare (fisalina), mucilagii, zaharuri, substante
minerale: au gust putin agreabil acru-amrui.
Toxicologie. Planta este n ntregime toxic,
otrvitoare, cu exceptia fructelor. Printre alca-
loizii toxici din plant se numr si solanina.
Bioterapie. Fructele au utilizare terapeutic n
medicina uman traditional, empiric, mai
putin n cea cult. Principiile active au actiune
diuretic, laxativ, antireumatic, febrifug, de-
congestiv, antiinflamatoare. Se prescrie ca
diuretic oxaluricilor, gutosilor, n stri conges-
tive hepatice, n colici abdominale si ascit.
Aplicatii externe mai ales n afectiuni dermato-
logice. Recoltare. Fructele (Alkekengi fructus)
se recolteaz la maturitatea fiziologic. Se utili-
zeaz n stare proaspt. Medicin uman.
Uz intern. 1. Ca diuretic n litiaz renal (cal-
culoz), litiaz biliar, gut, reumatism: decoct,
din 3 linguri (30 g) fructe la 1 l de ap. Se fierbe
5 minute. Se las acoperit pentru 20-25 minu-
te. Se strecoar. Se bea fractionat n timpul
unei zile. Favorizeaz eliminarea uratilor, nisi-
pului si calmeaz durerile de rinichi si
vezic.
2. Pentru combaterea colicilor, ca diuretic, la-
xativ si febrifug: vin pregtit din must de fructe
de pplu si must din struguri. Se iau prti
egale (de exemplu, 2 l must din fructe de pp
lu si 2 l must din struguri), se amestec si
se
las s fermenteze, dup care se trage n sticle
nchise la culoare. Se astup cu dop si se tine
la rece. Se bea cte un phrel dimineata.
3. Pentru tratarea ascitei: plmdire, din fructe
n vin. Se bea la nevoie, de mai multe ori pe zi,
cte o jumtate de pahar. Uz extern. 1. Pentru
tratarea eczemelor, eruptiilor tegumentare:
decoct, din 24 linguri plant tiat mrunt la 1 l
ap. Se fierbe 15 minute la foc domol. Se
strecoar. Se fac splaturi locale folosindu-se
un tampon cu vat (retet din medicina popu
lar). 2. Pentru tratarea furunculozei: infuzie,
din 1 lingurit (5 g) fructe, peste care se toarn
o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 20 minute. Se strecoar. Cu solutia
obtinut se badijoneaz zona afectat.
Medicina popular utilizeaz fructele mpotriva
durerilor de urechi la copii. n medicina vete-
rinar popular (n unele zone) decoctul este
utilizat contra dalacului si febrei aftoase. Medi-
cin veterinar. Uz intern. Empiric, pentru
tratarea antraxului si febrei aftoase: decoct, din
fructe de pplu. Se administreaz prin breu-
vaj bucal (se toarn pe gt). Uz extern. Pentru
tratarea febrei aftoase: decoct, din fructe de
pplu. Se spal locurile afectate. Ornamen-
tal. Indicat pentru parcuri si grdini publice,
alctuind grupuri pe peluze sau la liziera ma-
sivelor de arbori si arbusti. Decorativ prin port
si flori. nmultire prin seminte si desfacerea
tufelor (v. Pl. XL, 5).
PR (Pyrus communis), fam. Rosa-
ceae. Arbore cultivat n zonele temperate ale
ambelor emisfere, ptrunznd si n zona sub-
tropical. n Romnia, exist centre specializa-
te n cultura pr n judetele Arges (Topoloveni,
Leordeni), Dmbovita (Cndesti, Gemenea),
Prahova (Gornet-Cuib, Mgurele), Suceava
(Flticeni, Rdseni), Botosani (Sveni,
Sendreni, Stefnesti) etc. Genetic, 2n= 34,
51, 68. Solicit, n perioada de vegetatie,
temperaturi medii de 16-18 C. Rezistent la
secet. Temperaturi de peste 35 C, n conditii
de secet prelungit n atmosfer si sol,
provoac arsuri pe frunze la unele soiuri
(Beurr Gi f f ar d, Conference etc.).
Umiditatea relativ din aer favorabil vegetatiei
este de 70-80% iar n sol de 70% din
capacitatea de cmp. Se dezvolt bine n
regiuni cu 600-800 mm precipitatii anual.
Pretentios la lumin. Cere soluri cu textur
mijlocie, afnate, revene, cu pH n jur de 7.
Descriere. Rdcini puternice, cele verticale
pn la 4-5 m adncime, masa principal la
adncimea de 20-100 cm. Tulpina dreapt
nalt pn la 20 (30) m, scoarta cu ritidom
cenusiu-brun, crpat la exemplarele btrne.
Lujeri lipsiti de spini, cu scoarta brun si
prevzut cu numeroase lenticele. Mugurii co-
nici sau ovali, glabri sau prosi. Frunze ovate
pn la subrotunde, glabre, pe fat lucioase, cu
margini dintate sau ntregi. Flori albe, roz-pal,
grupate n corimbe sau umbele. nflorire, IV-V.
Polenizare entomofil. Fructe, poame mari, cu
pulpa fin, zemoas, dulce. Compozitie chi-
mic. Fructele contin ap (82-85%), zaharuri
pr 590 pr

(8-15%), substante pectice (0,14-0,17%), pro-
tide (0,5%), celuloz, tanin, vitaminele C (5
mg%), A (50 mg%), B
2
(70 mg%), B
6
(0,25
mg%), PP n cantitti mici, sruri de Ca, Na, K,
Fe, P, cantitti mici de S, Cl, Zn, Fe, Cu, Mn, I,
As. Alimentatie. Fructele sunt consumate
proaspete, uscate sau prelucrate. Valoare ener-
getic, 60 kcal. Rcoritoare, nutritive. Industrie.
Fructele sunt folosite pentru compoturi, mar-
melad, cidru, tuic etc. Lemn foarte durabil. Se
usuc ncet si se deformeaz. Se prelucreaz,
coloreaz si lustruieste bine. Colorat n negru
imit abanosul. Se mbib bine cu ulei. Utilizat la
fabricarea furnirelor estetice, instrumentelor de
msur (echere, rigle de calcul), confectionarea
pianelor, n sculptur, tmplrie, constructii etc.
Bioterapie. Scoarta, frunzele, florile si fructele
au utilizri terapeutice n medicina uman tra-
ditional. Scoartei i se atribuie proprietti astrin-
gente, antidiareice, febrifuge. Principiile active
pe care le contine au actiune hemostatic local
prin fenomenul de precipitare a proteinelor, con-
tract capilarele si diminueaz secretiile, com-
bate scaunele dese si moi provocate de unele
boli intestinale, previne si combate febra. Folo-
sit etnoiatric pentru tratarea diareei si pentru
scderea febrei. Frunzele au proprietti antisep-
tice, dezinfectante, calmante, diuretice, sedati-
ve. Recomandate n afectiuni ale cilor urinare,
litiaz renal (calculi), cistit, prostatit, infectii
urinare, angin. Florile au proprietti antiinfla-
matorii. Recomandate n cistite. Fructele au pro-
prietti diuretice, antiemetice, antipiretice, anti-
putride, astringente, depurative, hematopoetice,
usor hipotensive, litotriptice pentru calculi urici si
n general sunt litotriptice renale, stimuleaz di-
gestia, stimuleaz functia glandelor endocrine,
vitaminizeaz si mineralizeaz organismul. n
ansamblu, au o actiune benefic asupra orga-
nismului. Consumarea perelor atenueaz sau
nltur greturile si vrsturile, scade tempe-
ratura n strile febrile, favorizeaz eliminarea
toxinelor din organism, pe cale gastrointestinal
si renal, ntrzie si elimin procesul de putre-
factie din intestinul gros, stimuleaz formarea
globulelor rosii (hematii, eritrocite), globulelor
albe (leucocite) si trombocitelor, dizolv calculii
renali, scade usor tensiunea arterial, stimu-
leaz binefctor si armonios functiile organelor
etc. Recoltare. Scoarta (Pyrusi cortex) se
recolteaz toamna dup desfrunzire sau
primvara devreme (la nceputul lunii martie)
prin tierea si decorticarea ramurilor de 2-3 ani.
Se usuc n camere aerisite si clduroase sau n
podurile caselor acoperite cu tabl. Frunzele
(Pyrusi folium) se recolteaz pn n iulie. Se
usuc la umbr n strat subtire. Florile (Pyrusi
flos) se recolteaz (dup ora 10) la nflorire,
imediat ce floarea s-a deschis. Florile se strng
n cosuri; nu se ndeas. Se usuc n strat foarte
subtire, n poduri acoperite cu tabl sau n ca-
mere bine aerisite si uscate. Fructele (Pyrusi
fructus) se recolteaz cnd o cer conditiile tehnice
ce variaz n functie de soi. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea afec-
tiunilor urinare, litiazei urice, n reumatism, gut,
artritism, diabet, cancer, ca adjuvant: a) consum
de pere proaspete, (se recomand mai putin
celor ce sufer de hemoroizi), cte 1-1,5 kg pe
zi, nainte de mese: b) suc de pere, 2-3 pahare
pe zi, nainte de mese: c) decoct, din 40-50 g
pere uscate poame" la 1 l de ap. Se fierbe o
ora; ntreaga cantitate se bea ntr-o zi. 2. Pentru
dizolvarea calculilor renali, adjuvant n tratarea
cistitelor, prostatitei, si n afectiunile renale: infu-
zie, din 100 g frunze proaspete zdrobite sau
25 g frunze uscate mruntite peste care se
toarn 1 l de ap clocotit. Se las acoperit
25-30 minute. Se strecoar. ntreaga cantitate
se bea portionat n cursul unei zile. Favorizeaz
diureza, aseptizeaz urina, calmeaz contracta-
rea (tenesmul) sfincterului vezical. Actiunea se
mreste dac ceaiului i se adaug mere uscate
poame". 3. Pentru tratarea cistitelor: a) pulbere
flori, cte 1 lingurit la 2 ore. Se introduce n
gur. Se amestec cu putin miere si se nghite;
b) macerat, din 8 linguri pulbere flori la 1l de ap
rece. Se las 12 ore. Se bea ntreaga cantitate
n cursul unei zile. 4. Pentru tratarea diareei:
decoct, din 1 lingurit pulbere scoart la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute la foc domol.
Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. Uz ex-
tern. 1. Pentru tratarea infectiilor faringiene,
amigdalitei, anginei: macerat, din 40 g (14 lin-
guri) frunze mruntite la 1 l de ap rece. Se las
acoperit 12 ore. Cu extractul obtinut se fac mai
multe gargare pe zi, din care una nainte de cul-
care. 2. Empiric, decoctul din frunze se adaug
apei pentru mbierea copiilor debili. Apicul-
tur. Specie melifer. Florile sunt vizitate intens
de albine pentru culegerea de nectar si polen.
Productia de nectar, 0,51 mg/floare, cu o con-
centratie de zahr de 30%. Valoare zahr,
0,153 mg/fl oare. Producti a de mi ere,
18-20 kg/ha. Pondere economico-apicol
mijlocie (v. Pl. XL, 6).
pr pduret 591 pstaie

PR PDUREt (Pyrus pyraster),
fam. Rosaceae. Arbore indigen, spinos, uneori
arbust, nalt pn la 20 m, microfanerofit, mega-
fanerofit, xeromezofit, mezoterm, slab-acid-neu-
trofil, ntlnit n cmpii, livezi, crnguri, tufisuri,
dumbrvi, stejrete, pe coaste nsorite, n re-
giunile de cmpie si dealuri, rar n regiunea de
munte; se mai numeste coricov, gort, pr
slbatic, prsad. Genetic, 2n = 34. Putin pre-
tentios fat de clim si sol. Rezistent la secet
si ger. Vegeteaz pe soluri grele, compacte,
luto-argiloase si cernoziomuri degradate. Su-
port greu solurile calcaroase. Fitocenologic,
ncadrat n Quercetea. Car. Querco-Fagetea
(fig. 221). Rspndit n zona temperat din
magiunului, pireului, pastei de fructe, sucului,
vinului de pere, iar prin distilare rachiul de pere.
Din perele uscate se poate pregti un surogat
de cafea. Lemnul dur, omogen, rezistent, dens,
utilizat pentru furnire estetice, sculpturi fine,
constructii de piane, confectionarea instrumen-
telor de precizie, decoratiuni interioare. Impreg-
nat cu coloranti negri imit lemnul de abanos.
Pomicultur. Din semnarea semintelor se ob-
tin portaltoi pentru soiurile de pr si gutui,
precum si pentru formele ornamentale. Silvicul-
tur. Specie de interes forestier. Utilizat la
alctuirea perdelelor de protectie si mpduriri.
Indicat pentru cultur pn n silvostep. Cine-
getic. Fructele constituie hran pentru vnat.
Fig. 221. Pr pduret (Pyruspyraster).
Europa si Asi a, aj ungnd pn l a cca
56 latitudine nordic, nrdcinare puternic.
Descriere. Tulpin neregulat, puternic-ramifi-
cat, cu coroan afnat; scoart verde-rosia-
tic, formeaz de timpuriu un ritidom cenusiu,
solzos, friabil; lemn glbui-roscat, fr dura-
men, raze medulare abia vizibile n sectiune
radial. Lujerii bruni, glabri, lucitori, cu brahi-
blaste viguroase, uneori terminate n spini. Mu-
gurii avoconici, acuti, glabri, deprtati de lujer,
lucitori. Frunze alterne, mici, rotund-ovate pn
la eliptice, acute la vrf, pe margini mrunt-din-
tat-serate sau ntregi, cu baza rotunjit sau usor
cordat, lucitoare, glabre, pieloase, lung-petio-
late. Flori albe, mari, grupate n corimb. nflorire,
IV-V. Fructe, poame mici, cu pulp pietroas,
gust astringent, comestibil dup cderea din
arbore. Fructific la vrsta de 8-10 ani. Ali-
mentatie. Din fructe se pot pregti compoturi.
Industrie. Fructele sunt folosite la prepararea
PSTAIE, fruct uscat, dehiscent, cu
numeroase seminte. Provine dintr-un ovar mo-
nocarpelar si unilocular, cu mai multe ovule
dispuse parietal sau marginal. La maturitate se

Fig.222. Pstaie:
a - mazre (Pisum sativum); b - mzriche
(Vicia sativa).
pstaie 592 pstrnac

deschide n dou valve, de la vrf spre baz.
Deschiderea are loc pe linia de sudur a margi-
nilor carpelei si pe nervura median a carpelei.
Forma si mrimea variaz n functie de specie
(exemplu, fasolea, mazrea etc.) (fig. 222).
PSTRNAC (Pastinaca sativa), fam.
Apiaceae. Plant erbacee, bianual, termofit,
hemicriptofit, mezofit, moderat-termofil,
slab-acid-neutrofil, legumicol, cu valoare te-
rapeutic, originar din regiunea mediteranea-
n, cultivat pentru rdcina tuberizat, n
stare spontan ntlnit prin fnete, psuni, se-
mnturi, margine de drum, de la cmpie pn
n regiunea montan inferioar; se mai nu-
meste nap psresc, pstrnac slbatec,
pstrnachi. Genetic, 2n = 22. Indicat n toat
tara pentru consum, n tot cursul anului. Rs-
pndit n Europa, Asia, cultivat si slbticit n
America, Australia, Noua Zeeland. Rezistent
la frig, poate ierna n cmp. Temperatura mini-
m de germinare, 1-2 C. Temperatura optim
de crestere si dezvoltare, 18-20 C. Cerinte
mari fat de umiditate. Vegeteaz bine pe so-
luri bogate n substante nutritive si cu stratul
arabil adnc. Descriere. Rdcin pivotant
tuberizat, conic-alungit pn la rotund-tur-
tit, lung pn la 40 cm, alb sau usor glbuie,
dulce, cu miros caracteristic. Rdcinile secun-
dare ptrund n sol la adncime mare. Tulpina
florifer nalt de 100-180 cm, puternic ramifi-
cat, pubescent, striat, fistuloas, verde,
uneori cu pigmentatie violacee. Frunze pe-nat-
sectate, lung-petiolate, cu foliole mari, ovale sau
alungite, dintate pe margini, pubescente pe fata
inferioar, lucioase pe fata superioar. Flori
mici, galbene, dispuse n umbele mari cu radii
inegale, scurt-proase sau glabre. Polenizare
entomofil. nflorire, VII-VIII. Fructe, dica-
riopse oval-turtite, cu marginile aripate, cafenii,
miros caracteristic. Compozitie chimic. R-
dcinile contin ap (83%), proteine (1,40%),
grsimi (0,38%), monozaharide (2,34%),
substante extractive neazotate (8%), celuloz
(3,58%), sruri de K, vitaminele A (cca
0,10 mg%), B
1
(0,11 mg%), B
2
(0,07 ng%), C
(30 mg%), ulei eteric cu apiol. Alimentatie.
Rdcinile sunt folosite la prepararea diferitelor
mncruri. Gust dulce, arom plcut. Proprie-
tti nutritive remarcabile. Valoare energetic,
40 kcal/100 g. Se pot consuma si frunzele
tinere. Industrie. Rdcinile sunt folosite la
prepararea conservelor de carne si peste.
Bioterapie. Rdcinile si semintele au utilizri
terapeutice n medicina uman traditional.
Proprietti: aperitiv, depurativ, diuretic, antipi-
retic, emenagog, antireumatic, calmant, seda-
tiv. Stimuleaz pofta de mncare, ajut la
eliminarea toxinelor din snge si n general din
organism, mreste cantitatea de urin eliminat,
actioneaz antifebril, determin aparitia ciclurilor
menstruale ntrziate, previne reumatismul
dac se foloseste n alimentatie sau trateaz
procesul reumatic, diminueaz excitabilitatea
nervoas si ajut la instalarea somnului. Reco-
mandat n insomnie, nefrit, atonia vezicii bilia-
re, menstre dureroase, dureri gastrice, dureri
provocate de calculi renali dislocati din rinichi si
aflati pe traiectul ureterelor spre vezica urinar,
febr intermitent, frisoane, infectii, disurie, tu-
se, reumatism, obezitate. Recoltare. Rdci-
nile (Pastinaci radix) se recolteaz cnd ajung
la maturitatea de consum. Semintele (Pastinaci
semen) se recolteaz cnd ajung la maturitate.
Productia este de 600-800 kg/ha. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea inso-
mniei, nefritei, atoniei vezicii biliare, n menstre
dureroase si neregulate, calculi renali, febr
intermitent, frisoane, infectii: a) rdcini con-
sumate ca atare; se dau prin rztoare si se
consum de 2-3 ori pe zi la interval de 4 ore;
b) rdcin consumat n preparate culinare.
2. Pentru tratarea insomniei: a) suc, obtinut din
rdcin, cte o jumtate de pahar nainte de
culcare; b) infuzie, din 1 lingurit seminte peste
care se toarn o can de ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se bea cu
30 minute nainte de culcare. 3. Pentru tratarea
atoniei vezicii biliare, nefritei, n menstre dure-
roase si pentru reglarea ciclului menstrual, du-
reri gastrice, dureri renale, febr intermitent,
frisoane, infectii, disurie, tuse, reumatism, obe-
zitate: a) suc, obtinut din rdcin, cte o jum-
tate sau cte un pahar, de 3 ori pe zi; b) infuzie,
din 1 1 lingurit de seminte peste care se toarn
o can (250 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se beau
3 cni pe zi. Efectul cel mai bun l are sucul. Uz
extern. 1. Pentru tratarea pistruilor: suc proas-
pt, se fac 4-6 tamponri locale, zilnic, timp de
15-20 de zile. 2. Pentru tratarea reumatismu-
lui: cataplasme, cu extractie alcoolic din rd-
cin sau seminte. Rdcina se trece prin rz-
toare si se pune la macerat n alcool 70;
alcoolul trebuie s depseasc cu putin mate-
rialul radicular dat prin rztoare; se las la
pstrv 593 pst r v r osu de
st ej ar

macerat 15 zile; agitnd sticla zilnic, pentru
omogenizare. Se aplic cataplasme locale prin
mbibarea n extract a unui pansament steril;
semintele se piseaz si apoi se toarn alcool
70 doar s le acopere, depsind nivelul lor cu
cca 1 cm. Se las la macerat 15 zile. Se aplic
cataplasme locale. Apicultur. Specie melife-
r. Furnizeaz nectar si polen pentru ntretine-
rea si dezvoltarea familiilor de albine. Productia
de miere, 10-50 kg/ha. Pondere economi-co-
apicol mic (v. Pl. XLI, 1).
PSTRV (Polyporus squamosus),
fam. Polyporaceae. Ciuperc saprofit sau para-
zit, comestibil, ntlnit n perioada (IVVI),
pe trunchiuri vii, cioturi si buturugi de foioase,
mai ales pe nuc si paltin, cu crestere izolat sau
n grupuri; se mai numeste burutele-nucului,
ciuperc de pstrv, pstrv de nuc, ure-
chea-nucului. Descriere. Plria convex,
reniform sau n form de evantai, cu diametrul
5-40 cm, grosime 0,5-10 cm, crnoas; fata
superioar putin deprimat, crem sau ocracee,
cu numeroase scvame fibriloase, brune, mai
numeroase spre centru; fata inferioar cu tu-
buri sporifere lungi pn la 1 mm, prevzute cu
pori mari (1-2 mm diametru), alveolari, dintati,
albiciosi apoi glbui, decurenti, pe picior poli-
gonali. Picior scurt (pn la 8 cm), grosime
1-3 cm, crem, reticulat la vrf, brun-nchis sau
negru la baz. Carnea alb, suculent, tare, cu
miros plcut, gust de fin, cele btrne cu
miros ptrunztor de tanin. Sporii alungit-eli-
psoidali (10-12 4-5 n). Alimentatie. Valoare
alimentar mic. Gustos n preparate culinare
(pane, cu sos vntoresc etc.). Prezent n retete
culinare ardelenesti nc din secolul al XVII-lea.
Se detaseaz de suport cu un cutit de lemn
pentru a nu se ntri. Pentru iarn se mureaz
(conservare n otet dup fierbere). Industrie.
n zona Tecuciului, prin fierbere n ap se
obtine o solutie galben utilizat pentru vop-
sirea la cald a sculurilor de bumbac si cnep.
Cojocarii din tinutul Bistrita-Nsud l folosesc
pentru vopsirea n brun a irhelor, din care reali-
zeaz o gam de motive decupate, ce le aplic
pe pieptare si cojoace, ntregindu-le cu broderii
multicolore si ciucuri. Duntor. Produce putre-
zirea alb a lemnului. Copacul atacat este dis-
trus n ctiva ani (v. Pl. XLI, 2).
PSTRV DE FAG (Pleurotus
ostreatus), fam. Pleurotaceae. Ciuperc
comestibil, lignicol, ntlnit toamna si chiar
iarna (IXXII), abundent n octombrie si no-
iembrie, prezent n grupuri mari, imbricate, pe
trunchiuri btrne de arbori foiosi, ndeosebi pe
fag; se mai numeste burete negru, ginu-sa-
pdurii, pstrag, pstrvul-cerului. Cresc
etajat, aplicate unele peste altele. Dintr-o baz
comun pot porni mai multe ciuperci cu lungi-
mea piciorului diferit. Descriere. Plria ori-
zontal, n form de ureche sau scoic, dia-
metrul 5-15 cm, cu marginea rsucit; fata
superioar neted, cenusie, brun-cenusie, ce-
nusiu-maronie, negricioas, se decoloreaz cu
vrsta; fata inferioar cu lamele albicioase sau
cenusii, foarte decurente, largi, anastomozate
la baz. Piciorul lateral, scurt de 1-4 cm, gros
de 1-3 cm, alb-zbrlit-pros la baz, adeseori
lipseste. Carnea alb, moale, elastic, miros
plcut, gust dulce. Sporii cilindrici sau ovoizi
(8-12 3-4 n), hialini, netezi, albi n mas.
Duntoare. Produce putregaiul alb al lem-
nului. Alimentatie. Ciuperc cu foarte mare
valoare alimentar. Utilizat n diverse prepa-
rate culinare (sup, papricas, pane, cu umplu-
tur, cu sos vntoresc, tocnit, salat, musa-
ca, murat pentru iarn). Industrie. Se poate
cultiva folosind ca substrat rumegus, coceni de
porumb, ciocli. n Romnia, primele culturi
au fost organizate din 1973. Valorific celuloza
si hemiceluloza din substrat, cu continut bogat
de lignin. Cele mai bune rezultate s-au obtinut
pe fag, plop, carpen si nuc. Exemplarele obti-
nute pe salcie, cires, stejar, anin, artar, cedru
sunt necorespunztoare. n cultur intensiv
se folosesc opt cicluri pe an, cu o productie de
90-100 kg/m
2
. Pentru 100 kg substrat lemnos
se utilizeaz 2,5 l miceliu solutie. ncep s se
formeze cnd n aer temperatura este de cca
15 C. Substratul poate fi pregtit dup urm-
toarele retete (una din ele) a) vrejuri soia 66%,
plus ciocli de porumb 34%; b) ciocli de
porumb 92%, plus orz boabe 3%; ciocli de
porumb 50%, plus scoart de rsinoase si
foioase; paie 50% amestecate cu scoart de
rsinoase si foioase 50% (v. Pl. XLI, 3).
PSTRV ROSU DE STEJAR
(Fistulina hepatica), fam. Fistulinaceae. Ciu-
perc lignicol, saprofit sau parazit, comes-
tibil numai n stadiul tnr, ntlnit vara si
toamna (VIIIX), solitar sau n grupuri de
2-3 exemplare imbricate, unite la baz, pe
lemn de stejar, situate la baza trunchiurilor vii,
pst r v r osu de
st ej ar
594 ptlagin

n scorburile arborilor btrni sau pe cioturi; se
mai numeste bureti de stejar, limba-boului. Ci-
clul vital se desfsoar n corpul lemnos viu al
plantei sau numai pe lemnul mort. Descriere.
Basidiocarpul, cu aspect de limb, diametrul
10-20 cm, grosimea 3-6 cm; fata superioar
gelatinoas, vscoas, cu numeroase papile
punctiforme, rosie-crmizie pn la culoarea
ficatului, lipicioas pe timp umed; fata infe-
rioar cu tuburi fine, scurte, n form de cup,
glbui-albicioase, prevzute cu pori mici, ro-
tunzi, glbui la nceput, apoi rosiatici, la atin-
gere se coloreaz n rosu-nchis. Picior
asezat lateral, scurt (3-7 cm), gros, plin, dur,
pruinos, brun-negricios. Carnea rosie,
fibroas, suculent, secret la sectionare un
latex rosu cu miros plcut si gust acrisor.
Praful sporifer brun-deschis. Spori ovoizi (4-
5,5 3-4 \i) netezi, glbui, cu o pictur
uleioas. Duntoare. Produce putregaiul
rosu al lemnului. Alimentatie. Valoare
alimentar sczut. Folosit putin n preparate
culinare (tocnit cu smntn sau pane).
nainte de folosire se sectioneaz n lung de
mai multe ori si se introduce n ap srat
pentru 30 minute. Zeama se arunc (v. Pl. XVI,
4).
PTLAGIN (Plantago media), fam.
Plantaginaceae. Plant erbacee, peren, xero-
mezofit spre mezofit, la temperatur amfito-
lerant, slab-acid-neutrofil spre neutro-bazi-
fil, comun n toat tara, prin pajisti uscate,
locuri ierboase, culturi de trifoi, marginea dru-
murilor, locuri ruderale, de la cmpie pn la
munte; se mai numeste iarba de cale, lim-ba-
mnzului, limba-oii, minciun, patlanjer. Dacii
o numea patlajersi o foloseau n afectiuni
pulmonare, rni, bube, umflturi, furuncule.
Genetic, 2n = 12, 24. Suport temperaturile
excesive din var si iarn. Vegeteaz pe orice
tip de sol, uscat-revene, revene si reavn-jila-
ve, fr ap stagnant, n afar de cele grele.
Fitocenologic, Car. Festuco-Brometea et
Arrhenatheretea. Rspndit n Europa si
Asia. Descriere. Rizom pivotant din care por-
nesc numeroase rdcini. Frunze eliptice,
surii-dispers-proase, cu nervuri laterale putin
arcuite si reunite la vrf, dispuse n rozet.
Tulpina, scap florifer lung de (10) 20-50 m,
spre vrf alipit-pros. Flori albe, gamopetale,
cu filamentele staminelor lungi, violete, grupate
ntr-un spic cilindric, lung de 2-6 cm. nflorire,
V-IX. Fruct, capsul (3-4 mm). Seminte negre,
slab-zgrbuntoase. Compozitie chimic. Planta
n ntregime contine aucubozid (aucubin, ri-
nantin) cu actiune cicatrizant si antibacte-
rian; prtile aeriene contin mucilagii formate
din xiloz, acid poliuronic, pentozani etc.; putin
amidon, pectin, planteoz, tanin, glicozizi, sa-
ponine, ulei volatil, zaharuri, rezine, substante
proteice, carotenoizi, filochinon, vitaminele A,
C, K, sruri minerale cu Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn,
Zn, Cu. Semintele contin proteine, ulei gras,
tanin, mucilagii. Bioterapie. Planta are utilizri
terapeutice n medicina uman si veterinar,
cult si traditional. Principiile active actioneaz
emolient, expectorant, hemostatic, antidia-
reic, diuretic, bactericid, cicatrizant si astrin-
gent. Intervine favorabil n strile inflamatorii
catarale ale cilor respiratorii, ale tractului
gastrointestinal si tractului urogenital. Scade
colesterolul din snge. Actioneaz usor hipo-
tensiv. Intern este utilizat cu succes n bronsi-
te cronice, astm bronsic, diaree, ulcer gastroin-
testinal, hipercolesterolemie si hipertensiune
arterial, iar extern n tratamentul ulcerului vari-
cos, ulceratiilor cutanate, conjunctivitelor blefa-
ritelor (inflamatia pleoapelor), laringitelor si tra-
heitelor. Recoltare. Frunzele (Plantaginis
folium) se recolteaz nainte de nflorire si n
timpul nfloririi, din mai pn n octombrie, pe
timp uscat, dup ce se ridic rou. Tierea
frunzelor se face la nivelul solului. Se usuc la
umbr, n locuri bine aerate, n strat subtire.
Uscare artificial, la 40-50 C. Medicin uma-
n. Uz intern. 1. Pentru tratarea aterosclero-
zei: infuzie, din 1-2 lingurite pulbere frunze sau
frunze uscate bine mruntite peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. 2. Pentru tratarea hemoragiilor:
infuzie, din 1 lingurit pulbere frunze sau frunze
uscate mruntite pregtit ca mai sus. Se beau
2 cni pe zi. 3. Pentru tratarea hipertensiunii
arteriale, diareei: infuzie, din o lingur pulbere
frunze sau frunze uscate mruntite, peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
ia cte 1 lingur la 2-3 ore. 4. Pentru tratarea
gastritelor hiperacide, ulcerului gastric: a) pul-
bere frunze, se iau cte 2-3 vrfuri de cutit, de
2-3 ori pe zi; b) infuzie, din 2 linguri pulbere
frunze sau frunze uscate mruntite peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
ia cte 1 lingur la 2-3 ore. 5. Pentru tratarea
ptlagin 595 ptl agi n ngust

tusei de diverse etiologii, bronsitei, astmului
bronsic: infuzie, din 1 lingur pulbere frunze
sau frunze uscate mruntite peste care se toar-
n o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se bea trep-
tat n cursul unei zile. Uz extern. 1. Pentru
tratarea afectiunilor vasculare (ulcer varicos):
infuzie, din 30 g frunze uscate mruntite peste
care se toarn 1 l de ap clocotit. Se las
acoperit 25-30 minute. Se strecoar. Se fac
bi locale n zona afectat. 2. Pentru tratarea
stomatitelor, laringitelor, traheitelor: infuzie, din
2 linguri pulbere frunze sau frunze uscate
mruntite peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 15-20 minu-
te. Se strecoar. Se fac gargare, din care una
seara nainte de culcare. Dup gargar se cl-
teste bine gura cu o nou cantitate de infuzie.
3. Pentru tratarea rnilor purulente, ulceratiilor:
infuzie, din 2 linguri pulbere frunze sau frunze
uscate mruntite peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se fac bi locale
pe zona afectat. Din frunze se prepar siropul
de ptlagin. Frunzele intr n compozitia Cea-
iului bronsitic nr. 2 si n diferite retete PLAFAR
pentru tratarea emfizemului pulmonar, silico-
zei, bronsitei, laringitei, traheitei, tusei convulsi-
ve si spastice. Medicin veterinar. Aceleasi
utilizri ca -> PTLAGINA NGUST (Plantago
lanceolata). Cosmetic. Pentru igiena ocular
si tratarea conjunctivitei: infuzie, din 2 linguri
pulbere frunze sau frunze mruntite la o can,
pregtit ca mai sus. Se fac bi locale cu infu-
zie proaspt folosind un tampon de vat. Api-
cultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Fr pon-
dere economico-apicol (v. Pl. XLI, 5).
PTLAGIN NGUST (Planta-
go lanceolata) fam. Plantaginaceae. Plant er-
bacee, peren, spontan si cultivat, hemicrip-
tofit, amfitolerant la umiditate, temperatur si
pH, comun n toat tara, prin pajisti aride,
psuni, fnete, la marginea drumurilor, de la
cmpie pn n zona montan; se mai numeste
crutele, coada-soricelului de crut, iarba-tie-
turii, limba-bltilor. limba-broastei, limba-oii, lim-
ba-sarpelui, limbarit, minciun, protagin.
Dacii o numeau spioox-spioac (I. Pachi a
Tatomirescu, 1997) si o foloseau pentru
combaterea tusei, a rcelilor, a bolilor de piept,
a ofticii (tuberculozei) si durerilor de stomac, iar
extern contra rnilor si tieturilor pe care se
aplicau frunze pentru a opri sngerarea si a
grbi vindecarea. Se mai folosea contra furun-
culelor. Genetic, 2n = 12. Vegeteaz bine pe
orice tip de sol, n afar de solurile grele. Prefe-
r solurile cernoziomice si pe cele de lunc. Nu
are pretentii deosebite fat de lumin; suport
semiumbra. Fitocenologic ncadrat n Festu-
co-Brometea, Car. Molinio-Arrhenatheretea.
Cultivat mai ales n jud. Cluj. Propriettile te-
rapeutice ale acestei plante sunt cunoscute
nc din Antichitate. Rspndit n Europa,
Asia, America de Nord. Descriere. Rizom gros
si scurt din care pornesc numeroase rdcini
fasciculate. Tulpin scapiform florifer, erec-
t, nefoliat, nalt de 5-50 cm. Frunze lanceo-
late pn la liniar-lanceolate, usor-ngustate n
petiol, cu 3-7 nervuri, mai mult sau mai puase
sau glabrescente. Flori foarte mici (3-4 mtin
prom), tipul 4, glbui-brune, grupate ntr-un
spic ovoidal sau scurt-cilindric, gros de
5-8 mm; caliciu cu sepale ovate, bicarenate,
putin proase pe marginea superioar si care-
n; corol gamopetal, actinomorf; androceu
cu 4 filamente staminale albicioase, lungi si
antere glbui; gineceu cu stigmat filiform. n-
florire, V-IX. Fruct, capsul ovoidal. Seminte
negricioase, mici, lungi de 2 mm. Compozitie
chimic. Frunzele contin aucubozid (aucubi-
n, rinantin) cu rol cicatrizant si antibacterian.
Maximum de aucubin (2,80-3,20%) se acu-
muleaz n timpul nfloririi. Aucubin este nso-
tit de catalpozid. Mai contine pectine (5-
10%), acizii ferulic, siringic, vanilie, hidroxi-
benzoic, cumaric, gentisic, clorogenic, necloro-
genic, protocatiechic, hidroxifenilacetic, cafeic,
ursolic, vitaminele A, C si K (prin uscare vitami-
na C dispare), mici cantitti de amidon, mucila-
gii, sruri minerale cu K, Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn,
Zn, B, Cu, Mo, Al. Bioterapie. Frunzele plantei
au utilizri n medicina uman si veterinar,
cult si traditional. Principiile active au aceleasi
actiuni ca -> ptlagina (Plantago media). Se
administreaz intern, la tratarea dizenteriilor,
enteritelor diareice, nefritelor cronice si n di-
verse hemoragii. Are o bun actiune antiinfla-
matore. Ca diuretic, contribuie la cresterea vo-
lumului urinei, eliminrii clorurilor, acidului uric
si al ureei. Folosit mult n medicina popular
ca antiulceros gastric, ca diuretic n afectiunile
renale, pentru tratarea furunculelor si afectiuni-
lor ochiului. Propriettile antiinflamatorii asigur
un efect satisfctor n tratarea ntepturilor
ptl agi n ngust 596 ptl agi n mare

de insecte. Frunzele intr n compozitia Ceaiului
bronsic nr. 2 si n diferite retete PLAFAR
pentru tratarea emfizemului pulmonar, silico-
zei, bronsitei, laringitei, traheitei, tusei convul-
sive si spastice. Uleiul gras extras din seminte
de la toate speciile de ptlagin ngust a
dovedit o bun actiune antiinflamatoare si ra-
dioprotectoare fat de radiatiile ultraviolete.
Aceast plant este nscris n farmacopeea
multor tri. Recoltare. Frunzele (Plantaginis
folium) sau frunzele cu scapul florilor (Plan-
taginis herba) se recolteaz n timpul nfloritului
deoarece are un continut maxim de aucubin
(2,80-3,20%). Recoltarea se face numai pe
timp uscat, dup ce s-a ridicat rou. Frunzele
mpreun cu scapul florilor se taie de la supra-
fata pmntului. Se usuc la umbr n strat
subtire, n camere bine aerate. Uscarea artifici-
al, la 40-50 C. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea aterosclerozei, n hemoragii,
hipertensiune arterial, diaree, gastrite hipera-
cide, ulcer gastric, tuse de diverse etiologii,
bronsit, astm bronsic: infuzie, din frunze sau
pulbere de frunze dup aceleasi retete prezen
tate la -> PTLAGIN (Plantago media) si
-> PTLAGIN MARE (Plantago major).
2. Pentru tratarea tusei la copii: sirop de p
tlagin ngust pregtit din frunze proaspt
culese. Se mruntesc si se storc bine. Sucul
obtinut se amestec cu un volum egal de
miere. Sucul integral se obtine prin introduce
rea frunzelor n congelator, nghetate se scot,
se tritureaz si apoi se filtreaz sucul. Se
amestec cu miere n prti egale. n ambele
cazuri sucul amestecat cu miere se fierbe
20 minute. Se pstreaz n sticle bine nchise.
Se foloseste la nevoie. Uz extern. 1. Pentru
tratarea afectiunilor vasculare, stomatitelor, la-
ringitelor, traheitelor, rnilor purulente, ulcera
tiilor, se foloseste infuzia din frunze dup rete
tele prezentate la -> PTLAGIN (Plantago
media). 2. Pentru tratarea afectiunilor pielii,
iritatiilor: a) decoct, din 100 g frunze uscate si
mruntite la 3l de ap. Se fierbe 10-15 minute.
Se las acoperit 30 minute. Se strecoar si
apoi se toarn n apa de baie din cad care
trebuie s aib 37 C. Se st n baie 15-20 mi
nute; b) unguent, preparat din 15 g extract
plant, 5 g lanolin, 10 g vaselin. Se ames
tec bine pn la omogenizare. Se ung zonele
afectate. 3. Pentru vindecarea rnilor, comba
terea ntepturilor de viespi, albine, tntari:
frunze proaspete aplicate pe zona afectat.
4. Pentru tratarea conjunctivitei, blefaritei: a) in-
fuzie, din 2 linguri pulbere frunze sau frunze
uscate mruntite peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se fac splaturi
locale folosind un pansament steril; b) infuzie,
din 1 lingur amestec 10 g pulbere frunze de
ptlagin ngust, 5 g flori sulfin, 5 g flori
fierea-pmntului, peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
10-15 minute. Se strecoar. Se fac splaturi
locale folosind un tampon de vat. Din frunze
se prepar siropul de ptlagin pentru com-
baterea tusei. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea bronsitelor, n catar laringo-tra-
heal, diaree: a) infuzie, din 20-40 g frunze
uscate si mruntite peste care se toarn 200 ml
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se rceste si se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) decoct, din
20-40 g frunze uscate si mruntite la o can
(250 ml) ap. Se fierbe 5 minute. Se strecoar.
Se rceste. Se administreaz prin breuvaj bu-
cal; c) macerat crud, din frunze sfrmate peste
care se toarn 3 l ap rece. Se tin 12 ore. Se
strecoar si se administreaz prin breuvaj bu-
cal. Dozele de tratament: animale mari (caba-
line, bovine), 50-100-200 g; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 20-30-50 g; animale
mici (pisici, cini, psri), 5-10-20 g. Uzextern.
1. Pentru tratarea plgilor varicoase, conjuncti
vitelor, blefaritelor: a) infuzie sau decoct, din
40 g frunze uscate si mruntite. Se fac splaturi
locale; b) cataplasme, cu frunze proaspete to
cate mrunt si amestecate cu unt proaspt.
2. Medicina popular pentru tratarea tendinite-
lor, bursitelor, tenosinovitelor, artritelor, miozi-
telor, edemelor declive cunoscute sub numele
de boli de picioare: cataplasme, cu frunze de
ptlagin ngust. Acestea se toac mrunt
sau se piseaz si se amestec cu unt proaspt.
Alifia se aplic pe locul afectat si se leag cu un
bandaj (v. Pl. XLI, 6).
PTLAGIN MARE (Plantago
major), fam. Plantaginaceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit, mezofit, amfitolerant
la temperatur si pH, comun n toat tara,
ntlnit la marginea drumurilor, locuri cultivate
si necultivate, psuni umede, fnete, locuri b-
ttorite, nisipoase, de la cmpie pn la zona
subalpin; se mai numeste batlagin, iarb de
cale, iarba-bubei, iarb gras de grdin,
ptl agi n mare 597 ptl agi n mare

iarb-mare, limba-boului, limba-oii, mama
ploaie, mama-pdurii, minciun, palagin.
Dacii o numeau scinpocul, schinpocul, ptlagina
lat, ptlagina mare (I. Pac hi a Tatomi-
rescu, 1997). Genetic, 2n = 12. Fitocenolo-
gic, ncadrat n Plantaginetea. Rspndit pe
tot globul. Descriere. Rizom scurt, gros, din
care pornesc rdcini fasciculate. Tulpin sca-
piform, cilindric, neted, nalt de 10-40 cm.
Frunze lat-ovate, glabre, cu 3-7 nervuri,
brusc-atenuate n petiol, dispuse n rozet.
Flori galbene-albicioase, grupate ntr-un spic
cilindric lung; caliciu cu sepale lat-eliptice,
verzi, cu marginea alb-membranoas; corol
gamopetal, actinomorf, cu lacinii nguste;
androceu cu 2 filamente staminale iesite mult
afar din corol si terminate cu cte o anter, la
nceput palid-violet apoi galben; gineceu cu
stigmat filamentos iesit mult din corol. nflo-
rire, VIIX. Fruct, capsul ovoidal, bilocular.
Seminte brune-nchis. Compozitie chimic.
Frunzele contin aucubin, pectine care prin hi-
droliz se desfac n acid galacturonic, galacto-
z, arabioz, ramnoz, mici neocantitti de glu-
coza, xiloz, metilgalactoz; glucide solubile
constnd din glucoza, fructoz, xiloz, ramno-
z, zaharoz, planteobioz, planteoz, rafino-
z, stahioz; numerosi acizi organici, din
14 acizi hidroxicinamici, acizii ferulic, siringic,
vanilic, hidroxibenzoic, cumaric, gentisic, cloro-
genic, neoclorogenic, cafeic, fumrie, benzoic,
cinamic, salicilic; flavonele baicalein, baica-
lin, scutelaein, luteolin, apigein, nepetin
si hispidulin; taninuri (4-5,76%), acid oleano-
lic; saponine, aminoacizi aromatici si alti ami-
noacizi liberi (asparagin, acid glutamic, glici-
n, histidin, alanin, metionin, valin, lizin,
leucin, serin, fenilalanin, triptofan), urme de
alcaloizi, enzime (invertaz, emulsin, polife-
noloxidaz, catalaz, peroxidaz etc.), vitami-
nele A, C, K, acid nicotinic, ulei eteric (0,2%),
urme de rsin, ulei gras, sruri minerale de
Ca, K, Na, P, Fe, Mn, Zn, Cu. Industrie. Pecti-
nele extrase din frunze se comercializeaz sub
denumirea de Plantaglucid, cu actiune bun n
tratamentul ulcerului gastric. Bioterapie. n An-
tichitate frunzele, florile si rdcina erau folosi-
te la combaterea durerilor de rinichi, a durerilor
de dinti, a bolilor de piele, a viermilor intestinali,
contra tuberculozei, vindecarea rnilor, a um-
flturilor si a bubelor. S-a pstrat si n fitote-
rapia Evului Mediu, prin aplicarea pe rni de
zeam din frunzele proaspete. Astzi frunzele
au utilizri terapeutice n medicina traditional
uman si veterinar. Principiile active au pro-
prietti antisclerotice, hipotensive, diuretice,
astringente, antiinflamatorii, cicatrizante, emo-
liente. Folosite pentru tratarea aterosclerozei,
n hemoragii, diaree, hipertensiune arterial,
tuse de diverse etiologii, bronsite cronice, astm
bronsic, ulcer gastroduodenal, hipercolestero-
lemie, ulcer varicos, stomatite, laringite, traheite,
rni purulente, ulceratii, combaterea nteptu-
rilor de insecte. Recoltare. Frunzele (Plantagi-
nus folium) se recolteaz n timpul nfloritului,
pe timp uscat, dup ce se ridic rou. Frunzele
si scapul florilor se taie de la suprafata
pmntului. Se usuc la umbr n strat subtire.
Uscarea artificial, la 40-50 C. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea ateros-
clerozei: infuzie, din 1-2 lingurite pulbere frun-
ze sau frunze uscate mruntite peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. 2. Pentru tratarea hemoragiilor:
infuzie, din 1 lingurit pulbere frunze sau frunze
uscate mruntite peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
10-15 minute. Se strecoar. Se beau 2 cni pe
zi. 3. Pentru tratarea hipertensiunii arteriale,
diareei: infuzie, din 1 lingur pulbere frunze sau
frunze uscate mruntite peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperi-
t 10-15 minute. Se strecoar. Se ia cte 1 lin-
gur la 2-3 ore. 4. Pentru tratarea gastritelor
hiperacide, ulcerului gastric: a) pulbere frunze,
se iau cte 2-3 vrfuri de cutit, de 2-3 ori pe zi;
b) infuzie, din 2 linguri pulbere frunze sau frunze
uscate mruntite, peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se ia cte 1 lingu-
r la 2-3 ore. 5. Pentru tratarea tusei de diverse
etiologii, n bronsit, astm bronsic: infuzie, din
1 lingur pulbere frunze sau frunze uscate m-
runtite, peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se bea treptat n cursul unei zile.
6. Pentru tratarea bronsitei cronice, n astm
bronsic, diaree, ulcer gastroduodenal, hiperco-
lesterolemie, hipertensiune: infuzie, din 1 lingu-
r pulbere frunze sau frunze uscate mruntite
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se ia cte 1 lingur la 2 ore; pentru
tratarea ulcerului gastric se pot lua cte 2 lin-
guri dup mesele principale, iar ntre mese
ptl agi n mare 598 pt l gel e
rosi i

1 lingur la 3 ore. Uz extern. 1. Pentru tratarea
afectiunilor vasculare (ulcer varicos): infuzie,
din 30 g pulbere frunze sau frunze uscate m-
runtite peste care se toarn 1 l de ap clocotit.
Se las acoperit 25-30 minute. Se strecoar.
Se spal zona afectat folosind un tampon de
vat. 2. Pentru tratarea stomatitelor, laringi-
telor, traheitelor: infuzie, din 2 linguri pulbere
frunze sau frunze uscate mruntite peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
fac gargare, din care una seara nainte de
culcare. Dup gargar se clteste bine gura cu
o nou cantitate de infuzie. 3. Pentru tratarea
rnilor purulente, n ulceratii, ulcer varicos, iri-
tatii ale pielii: a) infuzie, din 2 linguri pulbere
frunze sau frunze uscate mruntite peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
spal zona afectat folosind un tampon de vat;
b) infuzie, din 100 g frunze uscate, mruntite,
peste care se toarn 3 l de ap clocotit. Se
las acoperit 30 minute. Se strecoar si apoi
se toarn n apa de baie din cad, care trebuie
s aib 37 C. Se st n baie 15-20 minute;
c) unguent, preparat din 51 g extract plant, 5 g
lanolin, 10 g vaselin. Se amestec bine pn
la omogenizare. Se ung zonele afectate.
4. Pentru vindecarea rnilor, combaterea nte
pturilor de viespi, albine, tntari: frunzeproas
pete aplicate pe zona afectat. 5. Pentru trata
rea conjunctivitei, blefaritei se va folosi reteta
4 b (medicin uman) prezentat la -> PTLA
GIN NGUST. Medicin veterinar. Intern
si extern, pot fi folosite retetele prezentate la
-> PTLAGIN NGUST (Plantago lanceo-
lata). Cosmetic. Pentru igien ocular: infu
zie, din 2 linguri pulbere frunze sau frunze
uscate mruntite peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se fac bi locale,
folosind un tampon de vat. Din frunze se pre
par siropul de ptlagin pentru combaterea
tusei. Frunzele intr n compozitia Ceaiului
bronsitic nr. 2 si n diferite retete PLAFAR
pentru tratarea enfizemului pulmonar, silicozei,
bronsitei, laringitei, traheitei, tusei convulsive si
spastice. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Fr pondere economico-apicol (v. Pl. XLI, 7).
PTLGELE ROSII (Lycopersicon
esculentum), fam. Solanaceae. Plant erbacee,
anual, n zonele cu climat temperat, si peren,
n climat tropical, legumicol, cu valoare tera-
peutic, originar din Per unde aztecii le culti-
vau sub numele de tomata"; se mai numeste
brediu, brdici, domade, gogonele, gltea-
n, mihlele, ntlgele, paradaice, patlage rosii,
prdaisi, ptlgele de Paradis, ptlgele gal-
bene, porobici, tomate. Genetic, 2n = 24, 36,
48. Au fost aduse n Europa de conchistadorii
spanioli. Se consider c specia de origine
este Lycopersicon esculentum, var, cerasifor-
me ( Humbol dt , 1911; P h i l i p s , 1891;
J e n k i n s, 1948). Descoperirile arheologice din
Valea Teotihuacan - Mexic atest cultura ptl-
gelelor rosii nc din perioada anilor 200 . Hr.-
700 d. Hr. n Europa s-au cultivat prima dat n
Spania si n Portugalia, de unde au trecut n
Franta, Italia si Anglia. n trile din Extremul
Orient au fost introduse n secolul al XVI-lea. n
secolul al XVII-lea au aprut n Siria, Arabia,
Egipt, Ethiopia; n America de Nord si Romnia
abia n secolul al XIX-lea. n productia
mondial de tomate Europa ocup primul loc
(12,5 mil. t/an), urmat de America de Nord.
(9,7 mil. t/an). n Europa productii mari se obtin
n Italia, Spania, Grecia, Federatia Rus,
Olanda, Romnia, Bulgaria. Plante termofile.
Temperatura optim necesar 22 C, sub
10-12 C devine duntoare. Peste 30 C nu
fructific, pentru c polenul nu germineaz.
Temperatura optim de germinare a polenului,
21-26 C, iar pentru dezvoltarea fructelor,
18-24 C. Cerinte mari fat de intensitatea
luminii; rol important n formarea diferitelor or-
gane si fructificare. Pretentii mari la ap n faza
de formare a rsadului si la plantarea lui n
cmp. Se aplic irigatii. Umiditatea atmosferic
solicitat, n faza de rsad, este de 55-65%, iar
n timpul fructificrii, 60-70%. Plafonul optim
de umiditate a solului pentru sudul si sud-estul
trii este de 68-70% din capacitatea de cmp
n faza de crestere si de 75-80%, n perioada
fructificrii. Umiditatea n exces este
duntoare. Poluarea cu diferite gaze (dioxid
de sulf, amoniac) n concentratii de numai
0,02% provoac arsuri pe frunze. Descriere.
Rdcina pivotant, ramificat, ptrunde
adnc n pmnt . Tul pi n nal t , de
30-300 cm, n functie de varietate, soi, erect,
cu mare capacitate de lstrire, formnd copili
la subsuoara frunzelor (se nltur prin co-
pilire). Tulpina, n contact cu pmntul reavn,
formeaz rdcini adventive. Frunze
pt l gel e
rosi i
599 pt l gel e
rosi i

ntrerupt-imparipenat-compuse, acoperite cu
perisori glandulari cu miros caracteristic.
Foliole ovale, lanceolate, de diferite mrimi, cu
suprafata gofrat sau neted, cu marginea din-
tat sau neted dispuse alternativ. Flori galbe-
ne dispuse n racem cu aspect de ciorchine.
Polenizare autogam, n cazuri rare polenizare
alogam entomofil (5%). nflorire, VII-VIII.
Fruct, bac crnoas de diferite forme si culori
diferite (galbene, rosii, roz etc.). Greutatea,
ntre 30-500 g. Seminte oval-rotunjite, turtite,
acoperite cu perisori, gri sau argintii. Com-
pozitie chimic. Fructele contin ap (90%),
protide (2%), lipide (0,3%), hidrati de carbon
(3%), Na (6 mg%), K (285 mg%), Ca (13 mg%),
P (25 mg%), Fe (0,5 mg%), vitaminele A
(130 ng%), B
1
, B
2
si B
6
(0,03-0,05mg%), niacin
(0,5 mg%), vitamina C (cca 25 mg%), vita-
mina E si K, microelemente (Mg, Zn, Cu, Ni,
Co, Br), acizi organici (citric, malic, pecticetc.).
Alimentatie. Folosite n stare proaspt sau n
preparate culinare. (Salata de rosii pregtit cu
mult timp nainte de mas si pierde proprie-
ttile). Recomandate ca aliment n astenii, ina-
petent, intoxicatii cronice, stri congestive,
ateroscleroz, afectiuni vasculare, artritism,
gut, reumatism, azotemie, litiaz biliar si uri-
nar, constipatie, enterit. Industrie. Se indus-
trializeaz sub forme diverse: past de tomate,
bulion, conserve, sucuri simple sau picante,
murturi. Bioterapie. Fructele, respectiv rosiile
(tomatele), frunzele si tulpinele au utilizri n
medicina uman traditional si cult ca adju-
vant n tratamentul bolilor. Actioneaz ca
remineralizant, revitalizant, aperitiv, antiscor-
butic, alcalinizant al sngelui dezintoxicant,
antiinfectios, echilibrant celular, diuretic, dizol-
vant uric, eliminator al ureii, usureaz digestia.
Utilizate intern n astenii, inapetent, intoxicatii
cronice, arterioscleroz, afectiuni vasculare,
artritism, gut, reumatism, azotemie, litiaz uri-
nar si biliar, constipatie, enterite, hiperacidi-
tate gastric, atonie gastric, obezitate, inape-
tent, hipervscozitate sanguin, boli de ficat,
pletor manifestat prin roseata pielii si a mu-
coaselor, contractii puternice ale inimii nsotite
de palpitatii, puls arterial plin, vene pline si
respiratii superficiale scurte determinate de
cantitatea de snge sau lichide ce depsesc
valorile normale n ntreg corpul sau n anumite
prti ale lui. Extern sunt folosite n acnee si
ntepturi de insecte. Recoltare. Fructele
(Lycopersici fructus) se recolteaz cnd ajung
la maturitatea fiziologic. Ca adjuvant n trata-
rea anumitor boli se recomand rosiile cultivate
n cmp sau grdin, care beneficiaz de con-
ditii naturale, si mai putin cele din sere sau
solarii. Productie, 20-30 t/ha chiar 40-60 t/ha.
Frunzele (Lycopersici folium) si prtile aeriene
(Lycopersici herba) se recolteaz la nevoie si
se folosesc proaspete. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea insuficientei cardiace
cu edeme, n uremie, ateroscleroz, astenii,
intoxicatii cronice, arterioscleroz, afectiuni
vasculare, artritism, gut, reumatism, azote-
mie, litiaz urinar si biliar, enterite, hipervs-
cozitate sanguin, pletor, hiperaciditate
gastric, atonie gastric, stimularea secretiei
gastrice si pancreatice, constipatie: a) suc,
obtinut din fructe coapte; rosiile, bine coapte,
se spal, se scot coditele, se taie felii si se pun
n masina centrifug de obtinut suc; n lipsa
acesteia, rosiile se trec prin masina de tocat
pentru fcut bulion; zilnic se bea cte un pahar,
timp ndelungat; b) rosii, consumate ca atare.
2. Pentru tratarea bolilor de ficat, eruptiilor te-
gumentare, stimularea digestiei: dimineata se
consum cte 2-3 rosii proaspete. 3. Pentru
tratarea obezittii: suc, obtinut din rosii bine
coapte. Zilnic, pe nemncate, se bea cte o
can. Uz extern. 1. Pentru tratarea reumatis-
mului degenerativ (artroze), periartritei scapu-
lo-humerale: decoct, din 300-400 g frunze si
lujeri de rosii (fr rdcini) la 5 l de ap. Se
fierbe 30 minute. Se strecoar. Se toarn n
apa de baie (37-38%). Durata unei bi este de
20-30 minute. Se fac 21 bi ntr-o cur. Se
repet dup patru luni. 2. Pentru tratarea nte-
pturilor de insecte. Uz extern. 1. Pentru cur-
tarea tenurilor grase: masc, cu fructe zdrobite.
Se spal fata cu ap cald. Se aplic pe ten
fructe zdrobite pentru 20 minute. Se spal din
nou cu ap cldut. 2. Pentru revitalizarea
tenului: frectii cu suc proaspt. Seara se spal
fata cu ap cald, apoi se freac cu o rosie
tiat n dou. Se las asa pn dimineata. Se
spal cu ap cald. Procedura se aplic de mai
multe ori. 3. Pentru combaterea acnei: a) tam-
ponarea pielii fetei de mai multe ori pe zi cu felii
de rosii proaspete, bine coapte; procedura se
face zilnic, 3-4 sptmni; b) tamponarea pielii
cu o felie de rosie, iar a doua zi cu frunze de
mcris strivite; dup o jumtate de or se spal
cu ap rece. 4. Pentru ngrijirea minilor: lapte
nutritiv pregtit din 50 ml suc rosii, o lingurit
glicerin, un vrf de cutit sare. Se aplic pe
ptl gel e vi nete 600 ptrunjel

mini cu o usoar masare. Se las ct mai
mult. Procedura se poate face zilnic. Cos-
metic. Utilizate pentru curtarea tenurilor
grase, cu puncte negre, ngrijirea minilor.
Atenueaz sau ndeprteaz iritatiile produse
de degerturi. Alte utilizri. ntepturile de
insecte se freac cu frunze de ptlgele rosii
strivite. Frunzele nsirate pe at si agtate n
camer alung tntarii si viespile. Petele de
cerneal de pe o pnz alb se scot prin freca-
re cu suc de ptlgele rosii (v. Pl. XLII, 1).
PTLGELE VINETE (Solanum
melongena), fam. Solanaceae. Plant erbacee,
anual, legumicol, cu valoare terapeutic,
autogam, originar din India si Birmania,
unde creste n stare slbatic; se mai numesc
godin, ptlgea, tomadele, vinete. Genetic,
2n = 24, 36, 48. Cultivarea lor a nceput spre
sfrsitul secolul al XV-lea. n America se cultiv
ncepnd cu secolul al XIX-lea. n India, China,
Japonia, Filipine suprafetele cultivate sunt
foarte mari. n Romnia se cultiv ncepnd cu
secolul al XVIII-lea, mai ales n sudul si vestul
trii. Pretentioase la factorii de mediu. Cer o
perioad clduroas lung. Semintele germi-
neaz la 13-15 C. Temperatura optim
cresterii si dezvoltrii este de 25-30 C. Rezis-
t chiar si la 45 C. Sensibile la frig, distruse de
ngheturi usoare, afectate n vegetatie de pe-
rioade reci fr ngheturi. Plant de zi lung.
Cerinte mari fat de lumin; intensitatea
minim, 8000-10 000 lucsi; pentru nflorire si
f r uct i f i car e abundent sunt necesar i
20 000-40 000 lucsi. Insuficienta apei n sol
provoac cderea n mas a bufonilor florali.
Solicit soluri fertile si bine drenate, cu reactie
usor acid sau neutr (pH 6,5-7). Vnturile
puternice produc deprecierea fructelor. Des-
criere. Rdcin bine dezvoltat, adnc n
sol pn la 150 cm, n majoritate ns pn la
20-40 cm. Tulpin erect, ramificat, verde-
violacee, nalt de 0,4-1,5 m. Frunze mari,
groase, oval-lanceolate, cu marginile ntregi,
lung-petiolate, cu nervuri groase, uneori
prevzute cu spini. Flori solitare, axilare, nuan-
tate de la violet la albastru. Polenizare autoga-
m, la care se adaug 10% o polenizare ento-
mofil. Fruct bac neted, lucioas,
neagr-roscat sau violet, dimensiuni si forme
foarte variate n functie de soi. Pulpa fructului
fraged, alb-verzuie, iar la maturitatea fiziolo-
gic, galben-albicioas. Seminte numeroase,
turtite, glabre, galbene-cenusii. nflorire, VIVIII.
Compozitie chimic. Fructele contin ap
(92%), protide (13%), lipide (0,2%), hidrati de
carbon (5,5-6%), Na (5 mg%), K (220 mg %),
Ca (10 mg%), P (15 mg%), Fe (0,5 mg%), S
(15 mg%), microelementele Mg, Mn, Zn, Cu, I,
Al, Rb, Co, vitaminele A (4 ng%), B
1
si B
2
(0,05 mg%), niacin (0,06%), C (cca 6 mg%).
Alimentatie. Valoarea energetic redus:
27 kcal/100 g parte comestibil. Servesc la
prepararea unor mncruri apreciate (salat,
musaca, ghiveci, vinete mpnate etc.). Solici-
tate n tot cursul anului. Trebuie utilizate numai
fructele ajunse la maturitate, n stare verde sau
neajunse complet la maturitate contin solanin
care este o substant toxic. Industrie. Fo-
losite la prepararea conservelor, de obicei n
amestec cu alte legume. Bioterapie. Fructele
si frunzele au utilizri terapeutice n medicina
uman. Fructele servesc ca adjuvant n trata-
mentul unor boli. Medicin uman. Actioneaz
ca antianemic, laxativ, diuretic, calmant, stimu-
lent hepatic si al pancreasului, tonic. Recoman-
date ca aliment n bolile cardiovasculare, rena-
le, hepatice, diabet, reumatism, gut, afectiuni
pancreatice, oligurie. Uz i ntern: consumate
sub form de preparate culinare. Uz extern:
cataplasme cu frunze, n arsuri, abcese, hemo-
ragii, pecingine.
PTRUNJEL (Petroselinum crispum),
fam. Apiaceae. Plant erbacee, bienal, aloga-
m, legumicol, cu valoare terapeutic, cultiva-
t pentru rdcini (convar. ridicosum) si pentru
frunze (convar. crispum); se mai numeste g-
gut, macdeadon, mirodea, ptlgele, petrinjei
de cas (fig. 223). Dacii i spuneau patrinathla,
patrinoelu, de unde mai trziu a derivat denu-
mirea de ptrinjel, ptrintei, ptrunjel. Genetic,
2n = 22. Provine din ptrunjelul slbatic ce
creste pe litoralul mediteranean. Cultivat din
Antichitate de ctre greci si romani. Amintit n
scrierile lor de ctre Hipocrate, Dioscoride,
Pliniu cel Btrn, Galen. Dioscoride foloseste
termenul de petroselinon, iar Pliniu de petrose-
linum. Folosit ca plant alimentar si farmaceu-
tic. Rspndit n regiunea mediteranean.
Cultivat si pe alte continente. Rezistent la tem-
peraturi sczute. Semintele germineaz la
minimum 2-3 C. Plantele abia rsrite rezist
la minus 8-9 C, iar cele mature pn la minus
18 C. Pot ierna n cmp. Temperatura optim
de crestere este de 20 C. Cerinte mari fat de
ptrunjel 601 ptrunjel
Fig. 223. Ptrunjel (Petroselinum
hortense).
ap n timpul germinrii, rsririi si imediat
dup rsrire. Plantele cu sistem radicular pu-
ternic rezist la secet. Seceta si excesul de
umiditate l sensibilizeaz fat de boli, produc-
tia se micsoreaz. Pretentios fat de lumin.
Prefer soluri cu textur usoar sau mijlocie,
afnate, bogate n humus, fr buruieni, cu
reactie usor acid sau neutr (pH 6,5-7). Rs-
punde bine la ngrsminte cu fosfor si potasiu.
Solicit din sol microelementele bor, magneziu,
mangan, cupru. Descriere. Rdcina pivotan-
t, conic, tronconica sau alungit, alb-cenu-
sie, gust dulce, miros plcut, aromatic. Tulpin
florifer nalt pn la 130 cm, cilindric, usor
striat, uneori fistuloas, glabr, ramificat
chiar de la baz. Frunzele bazale si cele din
rozet lung-petiolate, de 2-3 ori penat-sectate,
cu foliole oval-cuneate, trifidate, cu lobii dintati,
glabre, lucioase pe fata superioar, miros ca-
racteristic. Pe tulpin frunze sesile, lanceolate,
usor dintate n partea de jos, ntregi n
apropierea inflorescentei. Flori mici, albe-verzui
sau galbene, hermafrodite, grupate n umbele
mici, pedunculate, iar acestea ntr-o umbel
compus. Polenizarea entomofil. Fructe, di-
cariopse mici, ovale, cu cinci coaste longitu-
dinale, fine. Facultatea germinativ, 2-3 ani.
nflorire, VIVII I. Productia de rdcini,
12-20 t/ha; frunze, 8-10 t/ha. Compozitie chi-
mic. Frunzele contin ulei volatil (0,3%) format
din apiol, miristicin, aliltetra-metoxibenzen,
terpineol, p-cimol, felandren, vitaminele A, B
1
,
C (200 mg/100 g), mici cantitti de acid folie,
sruri minerale etc. Rdcina contine ap
(85%), protide (3%), hidrati de carbon (6%),
ulei volatil (format din terpene, pinene, apiol,
apein), Na (20 mg%), K (600 mg%), Ca
(145 mg%), P (75 mg%), Fe (4,8 mg%),
microelementele I, Mg, Mn, S, Cu, vitaminele A
(730 nfif), B
1
(0,10 mg%), B
2
(0,20 mg%), niacin
(0,8 mg%), C (peste 100 mg%), mai mult de
2-3 ori dect portocalele, o enzim; semintele
contin ulei gras (cca 20%), format din acizi
grasi nesaturati ce au n constitutia lor acidul
petroselinic si apiozidul-heterozid flavonic. Ali-
mentatie. Frunzele servesc la aromatizarea
preparatelor culinare. Rdcinile sunt folosite,
alturi de morcov, la prepararea diferitelor
mncruri. Considerat aliment-medicament.
Industrie. Materie prim pentru aromatizarea
conservelor de legume. Bioterapie. Planta are
utilizri terapeutice n medicina uman si vete-
rinar, traditional si cult. Sunt folosite rd-
cinile, frunzele, semintele, planta ntreag.
Principiile active au urmtoarele proprietti: sti-
mulent general al sistemului nervos si al
ptrunjel 602 ptrunjel

glandelor endocrine, tonic, antianemic, antirahi-
tic, antiscorbutic, antixeroftalmic, antiasmatic,
anticanceros, antiinflamator, antifebril, elimin
toxinele din organism, afrodiziac, calmant,
depurativ, diuretic, diaforetic, emenagog, ex-
pectorant, mineralizant, secretolitic, tonic ner-
vos, capilar si uterin, vermifug, vitaminizant,
vasodilatator, colagog, aromatic, aperitiv. Sti-
mulent al fibrelor musculare netede intestinale,
urinare, biliare, uterine. Semintele amplific
erotismul, stimuleaz tririle si realizarea acte-
lor sexuale. Rdcina, frunzele, semintele
actioneaz benefic n astmul bronsic prevenind
si eliminnd crizele, actioneaz asupra epite-
liului renal, mrind cantitatea de urin elimina-
t, diminueaz tensiunea arterial. Frunzele si
rdcina reprezint un produs natural care re-
gleaz ciclul menstrual. Provoac sau fac s
reapar ciclurile menstruale ntrziate. Consu-
mul de frunze sau rdcin elimin starea de
anemie, rahitismul, scorbutul, mpiedic xerof-
talmia (uscarea conjunctivei si corneei), elimi-
n sau limiteaz procesul inflamator, scade
sau elimin febra generat de unele boli, dimi-
nueaz excitabilitatea nervoas, stimuleaz
eliminarea din corp a toxinelor pe cale gastro-
intestinal, renal sau prin glandele sudoripare
(transpiratie), favorizeaz cresterea transpira-
tiei, stimuleaz expectoratia eliminnd din
bronhii si plmni substantele duntoare, sti-
muleaz secretia bilei, vitaminizeaz si minera-
lizeaz organismul, produce mrirea lumenului
vascular si cresterea afluxului de snge prin
actiunea pe care o are, de relaxare a
musculaturii netede din peretii vaselor (tunica
muscular), provoac eliminarea viermilor pa-
raziti din intestin. Intern, planta sau prti din
plant sunt folosite pentru tratarea anemiei,
stimularea cresterii, nlturarea tulburrilor de
nutritie, stimularea poftei de mncare, nltura-
rea tulburrilor digestive (digestie dificil, grea-
t, gaze intestinale, arsuri gastrice etc.), vicii
ale sngelui, n pletor (cresterea peste normal
a cantittii de snge din organism), celulita
(procese inflamatorii ale tesutului adipos sub-
cutanat), febre intermitente, infectii, reumatis-
me, gut, menstre dureroase, hepatism, nervo-
zitate, atonie a vezicii biliare, cancer, paraziti
intestinali, artrit, blefarit, litiaz renal si
biliar, cardiopatie ischemic, diaree, edeme
cardio-renale, flebite, hepatite, intoxicatii alcoo-
lice si tabagice, ciclu menstrual neregulat, rahi-
tism, afectiuni renale si ale cilor urinare,
uremie, oligourie, palpitatii, paludism, hiperten-
siune arterial, afectiuni splenice, gastrice etc.
Extern, este recomandat n leucoree, contuzii,
plgi, nevralgii, oftalmii, ntepturi de insecte,
pistrui, echimoze (vnti). Recoltare. Frun-
zele (Petroselini folium) se recolteaz si se
folosesc proaspete. Pentru anotimpul rece se
recolteaz pe timp frumos si se usuc n came-
re bine aerisite sau n poduri acoperite cu tabl.
Rdcinile (Petroselini radix) se recolteaz n
octombrie si recoltarea poate dura pn toam-
na trziu. Fructele (Petroselini fructus) se re-
colteaz cnd ajung la maturitate. Productia de
frunze este de 8-10 t/ha, iar de rdcini de
12-20 t/ha. Medicin uman. Uz i nt er n.
1. Pentru toate bolile mentionate la Bioterapie
se va consuma n preparate culinare. 2. Pentru
calmarea durerilor de stomac, rinichi, combate-
rea hipertensiunii, astmului, ca efect diure-tic-
depurativ: a) infuzie, din 1-2 lingurite frunze
uscate mruntite la o can cu ap n clocot. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
bea cldut n mai multe reprize; b) infuzie, din
1-2 lingurite fructe la o can cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se bea ntreaga cantitate prin nghitituri rare
sau cu lingurita. 3. Pentru tratarea durerilor de
stomac, n litiaz renal, litiaz biliar, hiper-
tensiune, astm, cu actiune diuretic-depurativ:
a) decoct, din 20 g rdcin tiat mrunt la 1 l
de ap. Se fierbe 20-25 minute. Se las vasul
acoperit pentru a se rci, timp de 15-20 minute.
Se strecoar. Se bea n cursul unei zile, n mai
multe reprize; b) decoct, din 20 g plant ntrea-
g (rdcin, frunze, fructe) la 1 l de ap. Se
fierbe 20-25 minute. Se las la rcit 15-20 mi-
nute. Se beau 2-3 cni pe zi. 4. Contra betiei:
decoct, din 50 g ptrunjel, 1 g coaj de grepfrut,
1 g coaj portocal la 1 l de ap. Se fierbe pn
se reduce la jumtate. Se strecoar. Se ndul-
ceste. Se ia cte 1 lingurit dimineata pe ne-
mncate. 5. Pentru eliminarea oxiurilor: decoct,
din o mn frunze ptrunjel, una de telin, una
de violete la 1 l de ap. Se bea cte o can
(200 ml) dimineata pe nemncate. 6. Pentru
tratarea reumatismului, n litiaz urinar, oli-
gurie, tulburri menstruale, paludism: decoct,
din 50 g seminte sau rdcini la 1 l de ap. Se
fierbe 5 minute. Se acoper si se las la
rcit 15 minute. Se strecoar. Se bea cte o
ceasc nainte de mesele principale (prnz,
seara). 7. Pentru tratarea anorexiei cu
stimularea poftei de mncare, tratarea
afectiunilor renale si a
ptrunjel 603 pt runj el de cmp

cilor urinare, n hipertensiune si pentru stimu-
larea functiei sexuale: cte 1-2 vrfuri cutit cu
seminte de ptrunjel nainte de mese, de obicei
n mai multe reprize pe zi. Rezultate mai bune
se obtin dac n prealabil semintele sunt mci-
nate. 8. Empiric, pentru tratarea hidropiziei,
eliminarea calculilor renali, n edeme cardio-re-
nale, nefrit purulent, retentie urinar, cu-
rtirea sngelui de toxine, prostatit: decoct, 6-
10 rdcini tiate mrunt se fierb n 2 1 l ap
ntr-o oal acoperit pn scade la 1 l. Se bea
ntreaga cantitate ntr-o zi, n trei reprize (dimi-
neata, prnz, seara). 9. Empiric, pentru tra-
tarea herniei: decoct din 6-10 rdcini la 2 l de
vin sau bors. Se fierbe pn scade la 1 l. Se
strecoar. Lichidul se bea, iar rdcinile frecate
pn se obtine o past se aplic pe locul afec-
tat, sub bandaj. 10. Pentru combaterea mens-
trelor dureroase si reglarea ciclului menstrual:
suc din frunze. Se bea cu cteva zile nainte de
menstruatie cte 100-150 ml pe zi n doz
unic. 11. Pentru combaterea strilor rele dup
consum exagerat de alcool: consum de frunze
proaspete. Uz extern. 1. Pentru tratarea leuco-
reei: a) decoct, din 100 g seminte la 1 l de ap.
Se fierbe 5 minute. Se acoper si se las s se
rceasc 15 minute. Se strecoar. Se fac sp-
lturi vaginale cu irigatorul; b) macerat, din
fructe (seminte) pisate, 10 linguri la 500 ml ap
rece; se las acoperit 6-12 ore; se strecoar;
se fac splaturi vaginale cu ajutorul irigatorului.
2. Pentru tratarea nevralgiilor: solutie, din suc
obtinut din rdcin si alcool 70 C, n prti
egale. Se aplic cu degetul pe traseul nervului,
pe gingii, pe fat. Flaconul se pstreaz la
ntuneric, bine astupat. 3. Pentru tratarea irita-
tiilor aprute pe piele, n contuzii, echimoze,
ntepturi de insecte, inflamatii ale ochilor: suc
de frunze sau frunze strivite aplicate pe locurile
corespunztoare; se maseaz usor. 4. Pentru
diminuarea inflamrii snilor la luze: cataplas-
me, cu frunze si rdcini fierte n lapte. Se
adaug putin camfor si albus de ou. Se aplic
pe sni si se mentine 30-40 minute. 5. Pentru
oprirea lactatiei: frunze strivite aplicate pe sni.
Medicin veterinar. Uz intern. 1. Pentru tra-
tarea afectiunilor renale, cistitelor, stimulativ n
cresterea tineretului: infuzie, din 5-10 g frunze,
rdcini sau seminte peste care se toarn 100 ml
ap clocotit. Se las acoperit 20-25 minute.
Se strecoar. Se rceste si se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, bovine),
10-30-50 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 3-5-10 g; animale mici (pisici, cini,
psri), 02-0,5-2 g. 2. Pentru tratarea atoniei
ruminate cresctorii de vite prepar un ames-
tec de lapte acru si frunze tocate de ptrunjel.
Se administreaz prin breuvaj bucal. 3. Pentru
tratarea constipatiei: decoct, din frunze si rd-
cini de ptrunjel amestecate cu usturoi. Se
administreaz prin breuvaj bucal. 4. Pentru sti-
mularea ouatului la gini, frunze de ptrunjel
tocate n amestec cu fin de orz sau mlai
(fin de porumb). Uz extern. 1. Pentru com-
baterea ectoparazitilor: 10 g fructe ptrunjel
pisate amestecate cu 90 g untur de porc. Se
unge animalul pe corp. 2. Pentru tratarea
tricofitiei: decoct, concentrat din frunze de p-
trunjel si cimbru de cmp. Se spal plgile
tricofitice folosindu-se un pansament steril.
Atentie! Dozele prea mari n tratamentul intern
pot determina intoxicarea animalului. Simpto-
me: colici, timpanism, urticarie, tuse, congestie
pulmonar care trece n faza de edem pul-
monar. Primele semne apar la 2-3 ore dup
breuvajul bucal. Tratament simptomatic. Cos-
metic. 1. Pentru curtirea tenului si ca reme-
diu contra pistruilor: a) suc de frunze, se aplic
pe fat seara mentinndu-se peste noapte; di-
mineata se spal cu ap cald; b) infuzie, din
2-3 lingurite frunze uscate sau mai multe frun-
ze proaspete tocate mrunt, la o can cu ap
clocotit. Se las acoperit 20-25 minute. Se
strecoar. Se spal fata cu ap si spun, apoi
se aplic pe fat solutia obtinut prin infuzie; c)
decoct, din o mn frunze ptrunjel la 1 l de
ap. Se fierbe 15 minute. Se strecoar. Se
spal fata dimineata si seara timp de 7 zile.
2. Pentru disparitia petelor rosii: decoct, din
20 g rdcin si frunze tocate mrunt la 1 l de
ap. Se fierb 20-25 minute. Se las acoperit
pentru a se rci. Se strecoar. Se fac splaturi
pe fat sau se tamponeaz cu vat. Apicultu-
r. Plant melifer. Furnizeaz nectar si polen
pentru ntretinerea si dezvoltarea familiilor de
albine. Productia de miere, 10-50 kg/ha. Pon-
dere economico-apicol mic.
PTRUNJEL DE CMP (Pimpi-
nella saxifraga), fam. Apiaceae. Plant erbacee,
peren, oligotrof, hemicriptofit, xeromezofit
spre mezofit, amfitolerant la temperatur si
pH, comun prin fnete umede, psuni, tuf-
risuri, coaste, de la cmpie pn la regiunea
subalpin; vegeteaz pe soluri uscat-revene
pt runj el de cmp 604 pt runj el de cmp

pn l a revene, cu t rof i ci t at e sczut
(T= 10-30); se mai numeste buruiana-srciei,
ptrinjel. Genetic, 2n = 36, 40. Fitocenologic,
Car. Festuco-Brometea. Rspndit n Europa.
Descriere. Rdcin pivotant, ramificat, cu
miros respingtor. Tulpin cilindric, striat,
nalt de 15-60 cm, ramificat mai mult n
partea superioar. Frunze bazale penat-secta-
te (3-5 perechi de foliole); frunze tulpinale mij-
locii vaginate, cu limb pn la 2-3 penat-sectat;
cele superioare simplu-penat-sectate, scurt-m-
runt-proase. Flori albe sau glbui-albe, rar
rozee, mici, grupate n umbele compuse; invo-
lucru si involucel lips. nflorire, VIIIX. Fructe
ovoidale (2-2,5 mm), aproape fr coaste.
Compozitie chimic. Rdcina contine ulei
volatil (1,2-6%), poliine, acizii cafeic si cloroge-
nic, saponozide triterpenice, umbeliferon,
pimpinelin, izopimpinelin, acizi organici, s-
ruri minerale. Uleiul volatil este format din esteri
ai acidului izovalerianic, acid metilesterbutiric
al izoeugenolepozidului etc. Alimentatie. Intr
n compozitia unor buturi alcoolice. Biotera-
pie. Rdcina, prtile aeriene si fructele au
utilizri terapeutice n medicina uman si vete-
rinar, cult, si traditional. n medicina uman
cult rdcina este folosit pentru tratamentul
anginei, faringitelor, laringitelor, bronsitei, ca
diuretic, nefetrolitic, galactogog. Medicina
uman traditional, empiric foloseste planta
pentru tratarea rnilor greu vindecabile, ascitei,
retentiei urinare (oprirea udului), herniei, rgu-
selii, tusei, bolilor venerice. I se atribuie pro-
prietti diuretice, carminative, bactericide,
anticatarale, antiinflamatoare, expectorante,
galactogoge, emenagoge. Medicina veterinar
foloseste planta pentru tratarea cistitelor,
afectiunilor renale, crbunelui emfizematos, ca
stimulativ n cresterea tineretului si ca antipara-
zitar extern. Recoltare. Rdcina (Pimpinellae
radix) se recolteaz toamna, n septem-brie-
octombrie, cu cazmaua. Se scutur de
pmnt. Se spal repede ntr-un curent de ap
(dac este nevoie). Se taie n bucti mai mici.
Se usuc la soare sau n poduri acoperite cu
tabl, n strat subtire. Prtile aeriene ale plantei
(Pimpinellae herba) se recolteaz n timpul
nfloritului, dup ce s-a ridicat rou. Se usuc n
poduri acoperite cu tabl, n strat subtire, sau n
mnunchiuri agtate de grind. Fructele (Pim-
pinellae fructus) se recolteaz cnd se afl
aproape de maturitatea fiziologic. Se las in-
florescentele la uscat. Apoi se freac n palme
si se nltur impurittile. Medicin uman. Uz
intern 1. Pentru tratarea litiazei renale, litiazei
biliare, stimularea poftei de mncare (n ano-
rexie), ca tonic stomahic si diuretic: pulbere de
rdcin, se ia cte un vrf de cutit nainte de
mncare sau se amestec n mncare. 2. Pen-
tru stimularea poftei de mncare, combaterea
rguselii, curtirea bronhiilor, eliminarea pietre-
lor de la rinichi si vezic urinar, ca diuretic,
tonic stomahic si intestinal: decoct, din 1-2 lin-
guri (10-20 g) pulbere rdcin la o can cu
ap. Se fierbe 5 minute la foc domol. Se stre-
coar. Se ia n timpul zilei cte 1 lingur din or
n or. Tratamentul nu se aplic la gravide.
3. Pentru tratarea ascitei, retentiei urinare, cu
actiune diuretic: infuzie, din 1 lingurit ames
tec prti egale pulbere tulpin plant si boabe
de ienupr peste care se toarn o can cu ap
(200 ml) clocotit. Se las acoperit 15-20 mi
nute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi.
4. Pentru combaterea arsurilor stomacale si
rguselii: tinctur, pregtit din o parte pulbere
rdcin sau rdcin uscat bine mruntit si
5 prti alcool 70 diluat sau tuic. Se las la
macerat 10 zile, timp n care sticla se agit
zilnic pentru omogenizare. Se filtreaz n sticle
nchise la culoare si se astup cu dop. Se pun
15-20 picturi pe o buctic de zahr care se
suge, sau se beau 10-12 picturi ntr-o lingur
cu ap. 5. Empiric, pentru tratarea herniei (v-
tmtur) si afectiunilor interne cu dureri acute:
decoct, obtinut prin fierberea plantei. Se bea n
mai multe prize pe zi; plantele rmase dup
strecurarea decoctului se aplic pe locul afec
tat si se bandajeaz. 6. Empiric, pentru tratarea
bolilor venerice: a) planta ntreag (rdcin si
prtile aeriene) se fierbe n lapte. Se beau
3 cni pe zi; b) planta ntreagse toac mrunt,
se pune ntr-o sticl si se toarn rachiu. Se las
7 zile. Se strecoar. Se bea de 3 ori pe zi cte
50 g, de preferat nainte de mas. Uz extern.
1. Pentru tratarea amigdalitei, faringitei, rgu
selii: tinctur (obtinut ca mai sus), 4 picturi la
4 linguri cu ap. Se face gargar. 2. Pentru
tratarea rnilor, afectiunilor bucofaringiene si n
rguseal: macerat, din 1-2 lingurite pulbere
rdcin la o can (200 ml) de ap rece. Se tine
5-6 ore la temperatura din buctrie. Din cnd
n cnd vasul se agit pentru omogenizare. Se
strecoar. La ntrebuintare se nclzeste usor.
Rnile se spal cu extrasul de plant, folosind
un tampon de vat. Pentru rguseal si
afectiuni bucofaringiene se face gargar.
pinea-pmntului 605 pinisoar
piperat

Medicin veterinar. Uz intern. 1. Pentru tra-
tarea afectiunilor renale, cistitelor si ca stimu-
lent n cresterea tineretului: infuzie, din 10 g
rdcin mruntit sau 5 g fructe, peste care
se toarn 100 ml ap clocotit. Se las acope-
rit 20 de minute. Se strecoar. Se rceste si
se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt). Dozele de tratament: animale mari
(cabaline, taurine), 10-30-50 g; animale mij-
locii (ovine, caprine, porcine), 3-5-10 g; animale
mici (pisici, cini, psri), 0,2-0,5-2 g. 2. Empi-
ric, pentru tratarea crbunelui emfizematos, se
fierbe rdcina plantei si decoctul obtinut se
administreaz prin breuvaj bucal. Este bine s
se respecte dozele de mai sus. Uz extern.
1. Empiric, pentru combaterea ectoparazitilor:
unguent, din 10 g fructe pisate la 100 g untur
de porc. Se las amestecul 4-5 ore si apoi este
uns animalul. Se unge o parte a corpului, iar a
doua zi cealalt. 2. Empiric, decoctul de frunze
sau de rdcin ptrunjel de cmp si cimbru se
foloseste la tratarea tricofitiei. Plgile tricofitice
se spal de 3 ori pe zi cu decoct (v. Pl. XLII, 2).
PINEA-PMNTULUI (Russula
vesca), fam. Russulaceae. Ciuperc micorizan-
t, comestibil, ntlnit vara si toamna (VIIX),
pe sol, izolat sau n grupuri, prin pduri de
foioase si rsinoase, cu dezvoltarea n mas n
luna iulie; se mai numeste vinetic. Descriere.
Plria sferic, semisferic, apoi ntins si de-
primat la mijloc, diametrul 5-10 cm, cu pielita
usor separabil de carne, spre marginea
plriei las carnea descoperit; fata superioar
brun-ocracee, bej-roz, n partea central mai
nchis la culoare; fata inferioar cu lamele
striate aderente la picior, elastice, albe. Piciorul
cilindric, putin atenuat la baz, plin, casant,
lung de 5-10 cm, diametrul 1,54 cm, alb,
uneori cu pete ruginii. Carnea casant, alb
sau usor ptat n brun, miros slab, plcut,
necaracteristic, gust de alun. Sporii sferici sau
subsferici (7-9 6-7 \i), hialini, echinulati, uni-
gutulati, albi n mas. Alimentatie. Valoare
alimentar mare. Foarte gustoas; se poate
consuma crud sau gtit asemntor speciei
vinetic (Russula cyanoxantha) (v. Pl. XLIV, 5).
PINISOAR (Russula lepida),
fam. Russulaceae. Ciuperc micorizant,
comestibil, ntlnit vara si toamna (VIIX),
pe sol, prin pduri de foioase. Descriere.
Plria convex, apoi ntins si usor
concav, compact,
tare, cu marginea neted, diametrul 4-10 cm;
fata superioar cu pielita neseparabil de car-
ne, colorat rosu-carmin; fata inferioar cu la-
mele albe-crem, nuantate roz spre margine,
sinuoase, strmte. Piciorul pruinos, lung de
3-6 cm, diametrul 1,5-3 cm, alb, uneori partial,
rosu-roz. Sporii globulosi (8-9 7-9 n),
palid-crem, echinulati. Alimentatie. Valoare
alimentar mic. Utilizat la diferite preparate
culinare (v. Pl. XLIV ,6).
PINISOAR NEAGR ( Russu-
la nigricans), fam. Russulaceae. Ciuperc mi-
corizant, comestibil, ntlnit pe sol, n pdu-
ri de foioase (fag, stejar) si de conifere, vara
pn toamna trziu (VIIXI). Cresc izolate sau
n grupuri. Descriere. Plria semisferic, cr-
noas, cu mijlocul deprimat, diametrul 7-15
(20) cm; fata superioar alb-cenusie cu nuante
de crem, mai trziu maron-fumurie, negricioa-
s; fata inferioar cu lamele foarte groase, spa-
tiate, inegale, casante, apoase, albe-glbui,
glbui, cenusii, la apsare se nrosesc, apoi se
nnegresc. Piciorul cilindric, nalt de 6-10 cm,
gros de 1,5-2,5 cm. Carnea tare, se rupe cu
zgomot, se nroseste la aer apoi se
nnegreste, fr miros caracteristic, gust
dulce. Sporii ovoizi (6-8 6-7 \i), hialini,
echinulati, albi n mas. Exemplarele btrne
se usuc si se nnegresc la locul de
formare, rmnnd printre frunzele litierei
pn la prima zpad sau chiar pn
primvara. Alimentatie. Putin cunoscut
culinar. Plriile tinere sunt foarte gustoase
prjite n tigaie. Tiat subtire este foarte bun
pentru papricas n amestec cu alte ciuperci.
Atentie! Se poate confunda cu Russula
densifolia; aceasta ns are lamele strns
apropiate, iar carnea rupt se nnegreste
imediat (v. Pl. XLIV, 7).
PINISOAR PIPERAT (Ru-
ssula emetica), fam. Russulaceae. Ciuperc
micorizant, ntlnit frecvent vara si toamna
(VIIX), prin pduri, pe soluri umede si aco-
perite cu muschi, turbrii, n etajul montan; se
mai numeste scuipatul-dracului, vinetica-focului.
Descriere. Plria convex, apoi plan, cr-
noas, cu marginea neted, ondulat, diame-
trul 5-10 cm; fata superioar putin vscoas,
cu pielita usor separabil de carne, rosie ca
sngele sau roz-maron-roscat; fata inferioar
cu lamele libere, egale, albe, sfrmicioase. Pi-
ciorul cilindric, neted, plin, apoi gol, lungimea
plnioar 606 pecetea l ui Sol omon

4-8 cm, diametrul 1-2 cm, alb. Carnea tare,
mai trziu spongioas, sfrmicioas, miros
respingtor, gust acru, piperat, pisctor. Sporii
globulosi sau ovoizi (7,5-12,5 6-9,5 \x), hiali-
ni, echinulati, albi n mas. Toxicologie. Sus-
pect de a contine principiul toxic muscarin.
Consumarea ei provoac tulburri gastrointes-
tinale, vomismente, datorit substantelor rezi-
noidice, cetonelor sau chinonelor din carnea
ciupercilor, fr a se nregistra urmri grave.
Alimentatie. n unele tri se pune cte un
exemplar n mncare, drept condiment, ntre
alte specii de ciuperci (v. Pl. XLIV, 8).
PLNIOAR (Clitocybe infundibuli-
formis), fam. Tricholomataceae. Ciuperc sa-
profit, tericol, comestibil, ntlnit n perioa-
da VIIX, prin pduri de foioase si rsinoase,
vegetnd pe sol n form de cerc n jurul arbo-
rilor. Descriere. Plria n form de plnie,
diametrul 5-8 cm, cu marginea subtire, rsu-
cit; fata superioar neted, mtsoas, gal-
ben-brun, galben-roscat-brun sau glbuie;
fata inferioar cu lamele serate, lung-decuren-
te, albicioase. Piciorul cilindric, lung de 3-6 cm,
mai gros si vilos la baz, elastic, fibros, spon-
gios n interior, albicios. Carnea subtire, moale,
elastic, alb, cu miros plcut. Sporii ovoizi
(5-7,5 3-4 n), hialini, netezi, albi n mas.
Alimentatie. Ciuperc cu valoare alimentar
mic. Folosit n diferite preparate culinare (v.
Pl. XLV, 1).
PECETEA LUI SOLOMON (Po-
lygonatum odoratum), fam. Lillaceae. Plant
erbacee, peren, geofit, heliosciadofit, xe-
romezofit, mezoterm, mezotrof, slab-a-cid-
neutrofil, ntlnit n pduri de foioase,
tufrisuri, pe locuri mai uscate, rar n pduri de
conifere, de la cmpie pn n regiunea
montan; vegeteaz pe soluri humoase de
pdure, uscat-revene, pn la revene, cu
troficitate mijlocie (T= 50-80); se mai numeste
cercelus, clopotele, cocos, coada-cocosului,
coada-racului, creasta-cocosului, iarb de do-
ruri, iarb de dureri. Dacii o numeau cercr,
cercel, ceruri, mai apoi pecetea, peceti-le-lui-
Salmos (I. Pa c h i a Tatomirescu, 1997).
Genetic, 2n = 20. Fitocenologic, ncadrat n
Quercetea, Geranion sanguinei, Fes-tuco-
Brometea. Rspndit n Europa, Asia.
Descriere. Rizom alungit, alctuit din articule
anuale cu cicatrice, pozitie orizontal; din el se
desprind rdcini adventive. Tulpin erect,
glabr, muchiat, nalt de (10) 15-50 cm.
Frunze eliptic-ovoidale, glabre, sesile, cu
nervuri evidente, asezate pe 2 rnduri si n-
dreptate n sus. Flori albe cu marginea verde,
pendule, cu miros de migdale amare, grupate
n raceme, cte 1-2 la subsuoara frunzelor
mijlocii, dar orientate pe partea opus. nflorire,
V-VI. Fruct, bac subsferic, neagr-albs-
truie, pruinoas. Seminte galbene. Compozi-
tie chimic. Rizomii contin glicozizi, saponine,
mucilagii, alcaloizi, tanin. Toxicologie. Consu-
marea fructelor provoac iritatii gastrointesti-
nale si hemoliz. Rizomii au o pronuntat actiune
hemolitic. Bioterapie. Rizomii si rdcinile au
utilizri terapeutice n medicina traditional. Li
se atribuie proprietti antiinflamatorii, anti-
reumatismale si antiexematoase. Recoltare.
Rizomii si rdcinile (Polygonati rhizoma et
radix) se recolteaz toamna, n octombrie, se
taie n rondele subtiri. Se usuc ntr-un singur
strat, de preferat n podurile acoperite cu tabl.
Cnd se impune tratamentul cu aceast plant
n timpul verii, se recolteaz si se foloseste
proaspt. Medicin uman. Uz i nt er n.
1. Calmant si analgezic n hernie: macerat, din
o mn rizom mruntit (50 g) la 1 l de vin alb.
Se las ntr-o sticl astupat timp de 1-2 zile,
agitnd de 2-3 ori pe zi pentru omogenizare.
Se strecoar. Se bea de 3 ori pe zi cte o
jumtate de pahar. Local se aplic zilnic si cte
o cataplasm cu rizom fiert. Tratamentul du-
reaz 10-15 zile. 2. n Banat si n alte zone din
tar rizomul se plmdeste n rachiu timp de o
sptmn. Zilnic se bea de 3 ori pe zi, cte un
phrut contra podagrei. Uz extern. 1. Pentru
tratarea contuziilor, echimozelor, bolilor de
piele: cataplasme, cu rizom fiert, aplicate pe
zonele afectate. Se poate asocia si cu con-
sumul unei jumtti de pahar cu vin n care s-a
macerat rizom (ca mai sus). 2. Pentru tratarea
panaritiului: decoct, din o mn rizom mruntit
(60 g), 60 g untur topit si un pahar cu ap. Se
tine pe foc pn ce fierbe rizomul. Se scurge o
parte de lichid ntr-un vas. Se las s se r-
ceasc, Se introduce degetul bolnav pentru
cca 15 minute, dup care se aplic o cataplas-
m cu rizom proaspt ras si pisat n unsoare.
3. Empiric, pentru tratarea reumatismului:
a) decoct, din rizomi si rdcini, se adaug apei
de baie; b) extractie, din rizom tiat mrunt
peste care se toarn spirt. Se las la macerat
14 zile. Sticla se agit zilnic. Se strecoar. Se
pectIne 607 pedicut

fac frectii pe zonele dureroase. Cosmetic.
Pentru curtarea tenului si vindecarea echi-
mozelor: extractie, pregtit din ap distilat n
care se tin fragmente de rizom timp de 3-4 ore.
Se spal fata cu un tampon de vat. Vop-
sitorie. Rdcinile au proprietti tinctoriale. Se
scot din pmnt, se spal bine si se usuc la
umbr n strat subtire. Utilizate pentru vopsirea
fibrelor naturale n rosu. 1. Rdcinile se intro-
duc ntr-un vas de aram. Se toarn bors pn
se acoper bine. Se fierbe pn cnd rdci-
nile devin albicioase si solutia se coloreaz
intens. Se strecoar. Se introduce materialul
de vopsit si se fierbe pn cnd se coloreaz la
intensitatea dorit. Se scoate si se usuc la
umbr. Dac colorantul nu s-a fixat bine, n
flota de vopsire se mai adaug rdcin uscat
si se fierbe n continuare. Pn la scoaterea
fibrelor se face proba de culoare cu un esan-
tion. 2. Rdcina se piseaz bine, se introduce
n bors si se fierbe pn se obtine intensitatea
maxim a culorii. Materialul de vopsit se intro-
duce n ap la care s-a adugat bors cald sau
se introduce n bors cald n care s-a dizolvat
piatra acr. Se las s se ptrund bine. Se
scoate si se trece n flota de vopsire. Se fierbe
pn la obtinerea nuantei de rosu dorite. Se
scoate si se usuc la umbr. 3. Rdcinile se
fierb n apa n care s-a dizolvat piatra acr. n
rest se procedeaz ca mai sus (v. Pl. XLII, 3).
PECTINE, heteropoliglucide ntlnite
n tesuturile mature, n cadrul lamelei mediane
dintre peretii celulari. Folosite ca substante
emulsionante la nchegarea pastelor de ptl-
gele rosii, prepararea maionezelor si
sosurilor. Manifest proprietatea de a forma
geluri cu zahr n mediu acid; pe aceast
baz se prepar din fructe jeleuri, gemuri si
marmelade. Introducerea cnepii n ap pentru
fermentatie are ca scop distrugerea pectinei de
ctre bacterii, lsnd libere fibrele de celuloz.
Fermentatia tutunului const n distragerea
enzimatic a pectinei din frunze.
PEDALIACEE (Pedaliaceae), fami-
lie care cuprinde 16 genuri cu 50 specii plante
erbacee rspndite n regiunile calde, tropica-
le, subtropicale si mediteraneene. Flori bise-
xuate (hermafrodite) solitare, zigomorfe, pe
tipul 5; caliciul gamosepal, 5-fidat; corola ga-
mopetal, tubuloas sau campanulat, 5-loba-
t, subbilabiat; androceul din 4 stamine
didiname; gineceul, cu ovar superior, cu 2-4 lo-
culi, cu numeroase ovule, stigmat cu 2-4 lobi.
Formula floral: h1 K
(5)
C
(5)
A4 G
(5)
. Fruct capsul.
Flora Romniei contine o singur specie
cultivat: Sesamum indicum (susan).
PEDICUt (Lycopodium clavatum),
fam. Lycopodiaceae. Plant erbacee, criptoga-
mic, peren, camefit, heliofit-heliosciadofit,
mezoterm, mezofit-eurifit, oligotrof, calci-
fug, foarte acidofil, poliploid 2n = 68, ntl-
nit pe coastele dealurilor, prin pduri umede,
molidisuri, brdet, pduri de amestec, psuni
umede, zone pietroase, din regiunea montan
si subalpin, mlastini de turb; vegeteaz pe
soluri revene, reavn-jilave, jilav-umede, cu tro-
ficitate sczut (T= 10-30), fr ioni de calciu;
se mai numeste barba-ursului, brdisor, brn-
c, brul-vntului, bunceag, chedicut, coa-
da-alor de vnt, corntel, crucea-pmntului,
iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, muschi
de pmnt, muschi de piatr, netot, plmid,
prul-porcului, pecelec, peceleca-ursului, pi-
ciorul-lupului, piedic, piedica-gini, piedi-ca-
vntului, praful-strigoilor, talpa-ursului. Daco-
getii o numeau braduta, braduelida, br-duta,
brdilit (I. Pa c h i a Tatomirescu, 1997).
Prezent n Carpatii Orientali, Carpatii
Meridionali, Muntii Apuseni. Fitocenologic, n-
cadrat n Pino-Quercion, Car. Nardo-Callu-
netea. Rspndit n Europa, Asia, America,
Africa, insulele Hawaii si Mariane. Descriere.
Rdcini adventive, subtiri. Tulpin repent
(trtoare), lung de 5-100 cm, cu ramuri ar-
cuite ascendent, nalte de 5-15 cm, ramificate
dicotomie. Frunze mici, foarte dese, ntregi-lini-
ar-lanceolate, ascutite, terminate printr-o arist
lung si incolor, dispuse spiralat pe tulpin.
Sporangii grupati n spice sporifere, cte 2(3)
pe un pedicul cu scvame. Axul spicului poart
sporofile triunghiulare pe care se afl cte un
sporange reniform. Sporii, de culoare galben,
cu miros usor rsinos, maturizate, VIIIX.
Compozitie chimic. Prtile aeriene contin 35
alcaloizi (clavatina, annotina, licopodina,
clavatoxina, nicotin etc.), substante de natur
triterpenoid, de natur flavonic, substante
minerale. Sporii contin acizi grasi (40%), printre
care acidul hexadecenic, acidul dioxistearic si
alti acizi esterificati cu glicerina, fitosterine etc.
Industrie. Sporii sunt folositi la presrarea for-
melor n care se toarn fonta, la fabricarea
artificiilor (ard fr fum). Recoltare. Planta
pedicut 608 pel i n al b

(Lycopodii herba) se recolteaz pe vreme
cald, dup ce s-a ridicat rou, n iulie-august.
Ramurile ascendente se taie cu foarfec.
Spicele se taie si se separ n cutii de carton.
Se usuc n locuri umbrite, bine aerisite.
Uscarea artificial, la 40-50 C. Recoltarea
produsului pentru spori (Lycopodium sporae)
se face pe vreme cald, n iulie-august, la
maturarea spicelor. Spicele se taie cu foarfec.
Se usuc la soare, pe hrtie, n cutii de carton.
Prin uscare sporii se deschid si cad pe hrtie.
Se cerne pe o sit cu ochiuri mici, apoi printr-o
sit de mtase. Sporii rezultati se usuc n
continuare la soare, sau n ncperi
clduroase, lipsite de curenti. Din 14-16 kg
spice se obtine 1 kg spori uscati. Se ambaleaz
n pungi de hrtie. Se pstreaz n camere
uscate, fr umiditate. Bioterapie. Planta are
utilizri terapeutice n medicina traditional
uman si veterinar. n unele localitti rurale
(Bertea, Stefesti, Schiulesti, Mneciu,
Btrni, Bisoca etc.) asezate n Carpatii de
Curbur la locul de ntlnire ntre partea
superioar a dealurilor si munte, precum si n
localitatea Sngeorz-Bi din jud. Bistrita-
Nsud, btrnii i atribuie proprietti diuretice,
antilitiazice, antialcoolice, antitabagice,
antitumorale, anticirotice, antireumatice,
purgative etc. Este folosit n tratarea
reumatismului, n artrit, boli ale rinichilor si ale
cilor urinare, hemoroizi, constipatie cronic,
boli ale organelor genitale, boli hepatice,
hipertensiune arterial, crampe musculare,
rni. Medicina veterinar traditional utilizeaz
planta pentru tratarea riei, eczemelor,
diverselor dermatoze. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru combaterea nico-tinismului si
alcoolismului: infuzie, din 5 g plant uscat
la 150 ml ap clocotit. Se consum dimineata
la o or dup micul dejun, timp de 6-8 zile.
Intoleranta la fumat creste, dup cteva
fumuri de tigar se declanseaz voma.
2. Pentru tratarea litiazei renale si vezicale:
decoct, din spori n vin. Se beau 2 cni pe zi.
3. Pentru tratarea litiazei renale, litiazei vezi
cale, ca diuretic si laxativ: decoct, din 1 lingur
plant uscat si mruntit la 1 l de vin. Conti
nutul se fierbe 15-20 minute. Se acoper vasul
si se las la rcit. Se bea fractionat n cursul
unei zile. 4. Empiric pentru tratarea hemoroi
zilor, n constipatie cronic, ciroz hepatic,
cancer hepatic (tumori ale tesutului conjunctiv
hepatic), litiaz renal, colic renal, boli ale
organelor genitale: infuzie, din 1 lingurit plant
uscat si sfrmat peste care se toarn o
can (250 ml) cu ap clocotit. Se las acope-
rit 15 minute. Se strecoar. Se beau 1-2 cesti
pe zi, cu nghitituri rare, cu 30 minute nainte de
a mnca. Uz extern. 1. Pentru tratarea opre-
lilor" la copii, dermatitelorsi eczemelor: pudrare
local cu spori. 2. Pentru combaterea reumatis-
mului: sporii fierti. 3. Pentru combaterea
reumatismului si durerilor de sale: decoct, din
plant uscat. Se fac frectii locale. 4. Empiric,
pentru tratarea crampelor musculare (crcei),
la gambe, spasme vezicale, artrit: a) se asaz
planta pe locul dureros si se bandajeaz;
b) mai multe plante de pedicut se pun ntre
dou pnze curate si se asaz pe locul
dureros. Efectul este mai bun cu ct planta este
mai proaspt; dup cca 6-8 luni efectul ei
ncepe s scad. Planta contine rodiu. Se ad-
mite c actiunea benefic a plantei se datorea-
z acestui element. 5. Pentru tratarea hemoroi-
zilor se fac bi repetate cu decoctul obtinut din
plant. Medicin veterinar. Uz ext er n.
1. Pentru tratarea eczemelor umede si a diver-
selor dermatoze: pulbere din plant uscat n
amestec cu oxid de zinc. Se tamponeaz locul
afectat. 2. Empiric, n anumite zone din tar se
trateaz ria animalelor prin splarea sau tam-
ponarea corpului cu decoctul obtinut din sporii
de pedicut. Efect antiparazitar. Cosmetic.
1. Pentru combaterea cderii prului: tinctur,
din 2 linguri plant uscat si mruntit la 200 ml
alcool alb. Se fac tamponri cu vat la rdcina
prului. 2. Pentru cresterea prului: decoct, din
planta verde sau uscat. Se spal capul de mai
multe ori n cursul sptmnii. Procedeul este
folosit n nordul Moldovei (v. Pl. XLII, 4).
PELIN ALB (Artemisia absinthium),
fam. Asteraceae. Plant erbacee, peren, ca-
mefit-hemicriptofit, xeromezofit, mezoterm
spre moderat-termofil, la pH amfitolerant,
comun n toate regiunile trii n zona de ses si
de deal, pe cmpuri, lng drumuri, locuri rude-
rale nsorite, cimitire, suportnd terenuri aride,
pietroase; se mai numeste iarba-fecioarelor,
lemnul-Domnului
;
pelin bun, pelin de grdin,
pelin negru, pelin verde, pelinas. polen de cel
mare. Genetic, 2n= 18. Se poate cultiva. Zone
favorabile pentru cultur se afl n judetele
Buzu, Prahova, Ialomita, Giurgiu, Teleorman,
Brila, Olt, Dolj. Fitocenologic, Car. Arc-tion-
Onopordion, Artemisietea, Festucion
rupicolae. Rspndit n Europa, Asia, Africa.
pel i n al b 609 pel i n al b

Descriere. Rdcin lemnificat, ramificat.
Tulpin erect, cilindric fin striat, suriu-pu-
bescent, nalt pn la 120 cm, ramificat. Pe
tulpinile florifere frunze sesile, bipenat-sectate,
cu segmente fine, lanceolate, verzi-cenusii pe
fat, argintii-cenusii pe dos. Tulpinile sterile
poart frunze lung-pedunculate, tripenat-sec-
tate. Flori galbene grupate n calatidii globuloa-
se, aplecate, la rndul lor, asezate n racem.
nflorire, VII-IX. Fructe, achene mici, brun-des-
chise, fr papus. Compozitie chimic. Planta
contine ulei eteric (0,20-0,50% n materialul
proaspt si 0,20-1,41% n cel uscat), mai ales
frunzele si vrfurile nflorite, flavone (artemi-
tina), derivati lignanici, querbrahitol, un fitoste-
rol, acizii organici: palmitic, arahidic, linoleic,
lauric, stearic, miristic, oleic, nicotinic, vitami-
nele C (41-56 mg%) n frunze proaspete si
155-352 mg% n frunzele uscate, B
6
, acid folic,
substante minerale cu elementele Ca, K, Na, P,
Fe, Mn, Mg, Zn, Cu, Mo, B. Uleiul eteric are
miros caracteristic, gust amar, culoare verde,
uneori albastr sau brun si contine tojona,
izotojone, alcool tujilic, nerol, felandren, pinen,
cimen, sabinen, mircen, cariofilen, selinen, bi-
sabolen, cadinen, azulene etc. Toxicologie.
Consumat abuziv, determin stri de agitatie,
halucinatii, convulsii, pierderea cunostintei,
chiar moartea. Abuzul de buturi cu pelin deter-
min tulburri psihice, pierderea memoriei,
great, tremurturi. Folosit nc din Antichitate
la aromatizarea unor buturi. Cultivatorii vi-
tei-de-vie din Curbura Carpatilor l pun n vinul
rosu, preparnd vinul pelin". Industrie. Planta
este folosit la prepararea unor buturi alcooli-
ce (vin pelin, vermut etc.). n Franta este utilizat
la prepararea lichiorului de absint" Este de
nenlocuit la obtinerea vermutului. Bioterapie.
Daco-getii si mai apoi daco-romanii i-au acor-
dat ntrebuintri medicinale multiple. Planta
plmdit n vin a fost folosit ca stimulent
digestiv n anorexii, afectiuni hepatice si gastro-
intestinale. Cu zeama de pelin alb se splau
rnile. Frunzele oprite cu otet se legau la cap
contra durerilor. Zeama de pelin era folosit
pentru eliminarea viermilor intestinali si la sp-
lturi vaginalen bolile femeiesti. Contra friguri-
lor se lua dimineata cte o lingurit de suc obtinut
prin pisarea si stoarcerea plantei. Astzi,
planta are utilizri terapeutice n medicina
uman si veterinar, cult si traditional. Pro-
dusul are miros puternic aromat, caracteristic,
gust amar, aromatic. Principiile active au
actiune antiinflamatoare asupra mucoasei
gastrointestinale, vermifug, excitant asupra
secretiilor gastrice, diuretic, laxativ. Dup
administrare ndelungat si n doze mari este
emenagog, provoac aparitia fluxului menstrual
ntrziat. Indicat intern n anorexie, anorexiile
convalescentilor, dispepsii cu constipatie, gas-
trite hiperacide, edeme renale, n bolile apa-
ratului digestiv cu hipotonie gastric, lips de
aciditate, vomismente, iar extern n tratarea
hemoroizilor, vaginitelor atrofice, n oxiuraz,
plgi purulente. Contraindicatii: femei gravide,
femei care alpteaz, bolnavi cu afectiuni ner-
voase, afectiuni acute intestinale. Empiric, peli-
nul alb mai este folosit pentru tratarea frigurilor,
luxatiilor (crnituri), umflturilor, n albeat, r-
ceal, reumatism, paralizie, hipertensiune. Me-
dicina veterinar l foloseste pentru stimularea
secretiilor gastrice si ca antiparazitar (vermifug
si insectifug). Recoltare. Pentru extractia de
ulei volatil planta (Absinthii herba) se recoltea-
z nainte de nflorire VIVII, iar pentru continut
ridicat n substante amare, n timpul nfloritului
VI I-IX. Uscarea se face la umbr, n strat sub-
tire, de preferat n poduri acoperite cu tabl.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru stimula-
rea poftei de mncare, eliminarea din organism
a unor substante toxice, tratarea hipertensiunii,
eliminarea viermilor intestinali, nlturarea
senzatiilor de vom, n edeme renale, gastrite
hipoacide, dispepsii cu constipatie: infuzie, din
1 lingurit plant uscat mruntit la o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
20 minute. Se strecoar. Se bea n trei reprize,
cu o jumtate de or nainte de mas. 2. Pentru
combaterea viermilor intestinali: amestec, din
1-2 lingurite pulbere plant cu miere. Se ia
dimineata pe stomacul gol. Tratamentul intern
se asociaz cu o infuzie din pelin din care se
fac clisme si bi de sezut. 3. Pentru
mbunttirea activittii digestive, n dischinezie
biliar si colecistopatii: a) infuzie, din 1 lingurit
plant uscat mruntit la 1 l de ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se bea cte o jumtate de ceasc dup mese;
b) tinc-tur, din 20 g plant uscat mruntit
pus la macerat n 100 ml alcool. Se las
acoperit 7-10 zile. Se strecoar. Se iau 15-
20 picturi n ap ndulcit, de trei ori pe zi.
4. Pentru tratarea bolilor de stomac, ficat,
dereglarea ciclului menstrual si combaterea
viermilor intestinali: tinctur, pregtit din 20-
30 g vrfuri nflorite n 20-30 ml alcool. Se
las la macerat
pel i n al b 610 pel i n negru

24 ore, dup care se adaug 200 ml ulei de
floarea-soarelui, soia sau germeni de porumb.
Se fierbe pe baia de ap 3-4 ore. Se las
acoperit 2-3 zile. Se strecoar n sticle mici,
nchise la culoare. Se folosesc cte 10 picturi
pe zi. 5. Pentru tratarea frigurilor palustre (ma-
larie): a) suc de pelin alb proaspt; planta,
imediat dup ce se recolteaz, se piseaz,
pasta se pune ntr-un tifon si se stoarce; sucul
obtinut se bea dimineata cte o lingurit; b) de-
coct, din 1 lingurit plant uscat si mruntit la o
can (200 ml) de ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar; ntreaga cantitate se bea ntr-o zi:
jumtate dimineata si jumtate pn la masa
de prnz; c) extractie, din 4 linguri plant uscat
si mruntit la 1 l de vin alb sau rosu. Se las la
macerat 14 zile. Se strecoar. Se bea cte o
jumtate de pahar dimineata, dup care se
mnnc. Aceste preparate intervin favorabil si
n anorexii, dispepsii, edeme renale, boli ale
aparatului digestiv, vomismente, rceal. Uz
extern 1. Pentru combaterea oxiurilor: a) infu-
zie, din 20-30 g la 1 l de ap clocotit. Se las
acoperit 20-30 minute. Se strecoar. Se fac
bi anale; b) clisme, cu infuzia pregtit an-
terior. 2. Pentru tratarea rnilor purulente, ulce-
ratiilor: infuzie, din 2 linguri plant uscat,
mruntit, la o can cu ap clocotit. Se las
30 minute acoperit. Se strecoar. Se aplic
bi locale folosindu-se un tampon de vat sau
comprese. 3. Pentru tratarea luxatiilor, umfltu-
rilor: decoct, din 2 linguri pelin alb mruntit la o
can (250 ml) cu vin. Se fierbe 10 minute. Se
las la rcit. Decoctul si planta fiart se ames-
tec cu o mn de frunze de pelin alb proaspe-
te tiate mrunt, cu miez de pine si mmlig.
Se asaz pe locul afectat si se bandajeaz.
Atentie! n tratament se fac cure de scurt
durat (cel mult 2 sptmni), deoarece apar
tulburri nervoase si digestive. Medicin vete-
rinar. Uz intern. Pentru tratarea indigestiilor,
n atonia prestomacelor, ca ruminator: a) infu-
zie, din 2 g frunze uscate si mruntite peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 20 minute. Se strecoar. Se rceste
si se administreaz prin breuvaj bucal (se toar-
n pe gt); b) pulbere plant, obtinut prin
uscare si frmitare; c) tinctur, din 30 g frunze
uscate si mruntite si 100 ml alcool 30-40. Se
las 5-7 zile; se agit sticla zilnic pentru omo-
genizare. Se strecoar si se foloseste. Dozele
de tratament cu pulbere: animale mari (cabaline,
taurine), 15-25-40 g; animale mijlocii (ovine,
caprine, porcine), 2-5-10 g; animale mici (pisi-
ci, cini, psri), 0,2-0,5-1 g. Dozele de
tratament cu tinctur: animale mari, 1-3-8 ml;
animale mijlocii, 0,5-1-2 ml; animale mici,
0,05-0,1-0,3 ml. Planta transmite miros spe-
cific crnii si laptelui. Atentie! Supradozarea la
animale determin stri toxice manifestate prin
amauroz, surescitare general, neliniste, fric,
cresterea brusc a temperaturii, contractii con-
vulsive, tremurturi musculare, convulsii cloni-
ce, opistotonus, transpiratie abundent. Evolu-
tia acut dureaz 3-5 ore, sfrsind cu moartea.
Se intervine n evacuarea prin sifonaj a tubului
digestiv, cu calmante, cloralhidrat per os n
mucilagiu sau clisme, tonice generale, cafeina,
ulei camforat, pilocarpin, comprese reci pe
corp. n formele cronice, dup evacuarea tubu-
lui digestiv, se administreaz prin breuvaj bucal
15-30 g permanganat de potasiu, 60-100 g
bicarbonat de sodiu si tratament simptomatic
(E. Neagu, C. Sttescu, 1985). Vopsi-
torie. Frunzele si vrfurile ramurilor cu inflores-
cente posed proprietti tinctoriale. Utilizate
pentru vopsirea fibrelor naturale n verde (v. Pl.
XLII, 5).
PELIN NEGRU (Artemisia vulga-
ris), fam. Asteraceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, mezofit, mezoterm, slab-a-
cid-neutrofil, comun prin locuri cultivate, pr-
loage, pe lng drumuri, pe lng garduri, pe
drmturi, n tufrisuri, zvoaie, de la cmpie
pn n regiunea montan; vegeteaz pe soluri
revene, pn la reavn-jilave, mijlociu aprovi-
zionate (T= 50-80) sau bine aprovizionate cu
azot (T= 80-140); se mai numeste iarb br-
boas, mturi, pelin de cmp, pelin psresc,
pelin sterp, pelinit neagr, pelinul-calului, stir
negru, vetricel. Genetic, 2n = 16. Fitocenologic,
ncadrat n Arction, Rumicion alpini, Artemisie-
tea, Car. Tanaceto-Artemisietum vulgaris. Rs-
pndit n Europa, Asia, America de Sud. Des-
criere. Rizom multicapitat, continuat cu r-
dcin abundent-ramificat. Tulpin cilindric,
striat, adesea nuantat n rosu, glabr, ra-
mificat, nalt de 50-150 (200) cm. Frunze
dublu-sectate n partea inferioar a tulpinii, cele
mijlocii si superioare simplu-penate, pe fat
glabre, verzi-nchis, pe dos alb-tomentoase.
Flori galbene, tubuloase, grupate n calatidii
ovate, la rndul lor dispuse n panicul compus;
foliole involucrale lanceolate, alburii. nflorire,
VIIIX. Fruct, achen cilindric, foarte subtire.
peltigera 611 peoniacee

Compozitie chimic. Planta contine ulei volatil,
substante amare, sruri minerale. Uleiul volatil
este alctuit din compusi terpenici, metili-
nozitol, tauremizin, sitosterine, tetracozanol,
cetone etc. Alimentatie. Condiment pentru
fripturile grase de porc, gsc, si ingredient
pentru untul de verdeturi. Bioterapie. Planta
are utilizri terapeutice n medicina traditional
uman si veterinar. I se atribuie proprietti
emenagoge, antiinflamatoare, vermifuge, diu-
retice, excitante asupra secretiilor salivare si
gastrice, laxative. Folosit n unele zone pentru
stimularea poftei de mncare, stimularea di-
gestiei, functiei hepatice, combaterea isteriei,
reglarea ciclului menstrual, combaterea reu-
matismului, tratarea leucoreei. Ciobanii din
Carpati o folosesc pentru tratarea animalelor
ce sufer de indigestie si ca antiparazitar
extern. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei
(Artemisiae vulgaris herba) se culeg n timpul
nfloririi, prin ruperea vrfurilor si a frunzelor.
Rizomul si rdcinile (Artemisiae rhizoma et
radix) se recolteaz toamna, prin scoatere din
pmnt cu cazmaua. Se usuc n strat subtire
la umbr, n poduri acoperite cu tabl. Uscare
artificial la maximum 35 C. Medicin uma-
n. Uz intern. 1. Pentru stimularea digestiei,
stimularea functiei hepatice, reglarea menstrua-
tiei, combaterea isteriei, epilepsiei si hiperten-
siunii: infuzie, din 1 lingurit pulbere plant sau
plant uscat si bine mruntit peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap n clocot. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se bea
fractionat n timpul unei zile. 2. Pentru stimula-
rea secretiilor gastrice si favorizarea digestiei:
pulbere plant, se ia cte un vrf de cutit nainte
de mas. Se impune respectarea dozelor
prescrise. Tratamentele sunt de scurt durat.
n caz contrar pot rezulta intoxicatii manifestate
prin hepatonefrite, fenomene convulsive, putnd
surveni chiar moartea. Uz extern. 1. Planta
proaspt este pus de excursionisti n nclt-
minte pentru combaterea transpiratiei si oboselii
picioarelor. 2. Pentru combaterea reumatismu-
lui: decoct, din 400 g plant tocat mrunt la 3l
ap. Se fierbe 25-30 minute. Se strecoar si se
adaug apei de baie. Procedeul este utilizat n
mediul stesc, n unele prti ale trii. n prtile
Nsudului, empiric, decoctul plantei se bea
dimineata, putin cte putin, pentru combaterea
leucoreei. Medicin veterinar. Pentru tra-
tarea indigestiilor, ca stimulent al secretiei
gastrice, n atonia prestomacelor, ca ruminator:
a) infuzie, din 2 g plant uscat si mruntit
peste care se toarn 100 ml ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar, se
rceste si se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt); b) tinctur, din 30 g frunze
uscate si mruntite la 100 ml alcool de 30-40.
Se las 5-7 zile; sticla se agit zilnic pentru
omogenizare. Se strecoar si se foloseste.
Dozele de tratament cu tinctur: animale mari
(cabaline, taurine), 1-3-8 ml; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 0,5-1-2 ml; animale
mici (pisici, cini, psri), 0,05-0,1-0,3 ml. Do-
zele de tratament cu infuzie sunt la fel ca la
tinctur. n tratament se poate folosi pulberea
de plant cu urmtoarele doze: animale mari
(cabaline, taurine), 15-25-40 g; animale mij-
locii (ovine, caprine, porcine), 2-5-10 g; ani-
male mici (pisici, cini, psri), 02-0,5-1 g.
Planta transmite miros specific crnii si laptelui.
Supradozarea determin stri toxice. Simp-
tomele si tratamentul ca la -> PELIN ALB
(Artemisia absinthium). Alte utilizri. Planta se
pune printre haine pentru combaterea moliilor
si n pat contra puricilor (v. Pl. XLII, 6).
PELTIGERA (Peltigera canina),
fam. Peltigeraceae. Lichen ntlnit n statiuni
umbroase si umede, pe muschi, lemne si
putregaiuri. Comun n regiunea montan
din Carpati. Descriere. Tal cu numerosi lobi,
mari (20 5 cm), flexibili, cu marginile putin
ridicate, ntinsi pe substrat. Fata superioar alb-
cenusie sau cenusiu-brun, fin-psloas, mai
ales spre periferie. Fata inferioar alb sau
alb-cenusie, prevzut cu o nervatiune sub
form de retea. Rizine lungi pn la 12 mm,
albicioase. Udat, talul capt culoare gri-
verzuie. Apotecii brun-roscate, cu diametrul
de 4-10 mm n pozitie vertical, cu laturile
recurbate, usor ridicate fat de suprafata
general a talului. Medicin uman. Talul
contine metionin. n unele tri este folosit n
tratarea bolilor de ficat. n Romnia,
odinioar, n retete populare, era folosit
mpotriva turbrii.
PEONIACEE (Paeoniaceae), familie
care cuprinde specii de plante perene, cu rd-
cini tuberizate. Tulpini erbacee, erecte, simple,
rar lemnoase, ramificate. Frunze alterne, divi-
zate, fr stipele. Flori bisexuate (hermafrodi-
te), actinomorfe, tipul 5, solitare, heteroclami-
dee; caliciul dialisepal; corola dialipetal;
androceul, din numeroase stamine, cu disc
pepene furaj er 612 pepene gal ben

nectarifer intrastaminal; gineceul superior, din
2-5 crpele libere, ovule dispuse biserial. For-
mul floral: h2K
5
C5-10 A
a
G5-2. Fruct polifoli-
cul. Flora Romniei contine 7 specii spontane
si cultivate ce apartin genului Paeonia, x= 5.
PEPENE FURAJER (Citrullus co-
locynthoides), fam. Cucurbitaceae. Plant er-
bacee, anual, alogam, furajer; se mai nu-
meste arbujpentru animale, bostan, curcubete,
lubenit furajer, ludi furajeri. Cultivat n regiu-
nile secetoase. Descriere. Rdcin puter-
nic, profund, pn la 2-3 m adncime, cu
5-10 rdcini laterale si numeroase ramificatii.
Tulpina repent, volubil, lung de 2-8 m, goa-
l n interior, aspru-proas, la noduri formea-
z rdcini adventive. Frunze adnc-sectate,
cu 3-5 lobi rotunjiti care se ating sau se supra-
pun partial, rigid-proase. Flori unisexuate,
monoice, galbene-pal, solitare. Cele femele
sunt putin mai mari dect cele mascule. Poleni-
zare entomofil. nflorire, VI VIII. Fruct peponi-
d, n greutate pn la 20 kg. Pulpa foarte
compact, gust acrisor sau amrui, verzuie,
glbuie, rar alb-rosiatic. Coaja groas si com-
pact. Seminte ovoide, turtite. Cerintele fat de
clim si sol asemntoare cu cele de la -> PE-
PENELE VERDE. Compozitie chimic. Fructul
contine protein brut (0,84-13,86%), albumin
(0,66-10,89%), substante grase (0,70-11,55%),
substante extractive neazotate (2,34-38,61%),
celuloz (1,61-26,56%), vitamine B
1
C, PP,
sruri minerale (mai ales sruri de fier). Se-
mintele contin ulei. Industrie. Semintele sunt
folosite la extragerea unui ulei comestibil foarte
valoros. Zootehnie. Folosit, n stare proaspt
sau nsilozati cu coceni de porumb sau paie,
pentru furajarea animalelor. n stare proaspt
se pot pstra timp ndelungat, uneori n tot
cursul iernii. Pot fi conservati n subsoluri sau n
stoguri de paie. Turtele rezultate la extragerea
uleiului din seminte sunt folosite n hrana
animalelor.
PEPENE GALBEN (Cucumis
melo), fam. Cucurbitaceae. Plant erbacee,
anual, alogam, legumicol, cu valoare tera-
peutic, origine contradictorie, dup unii provi-
ne din Africa, unde exist forma slbatic, dup
altii din Asia Mic si Afghanistan, unde se ntl-
nesc cele mai variate forme si tipuri cultivate;
se mai numeste bosari, bostan galben, canta-
losi, cantalup, caune, glboni, harbuz, himunic,
ieur, peapene, pepini scortosi, popone, vlegi,
zmos. Genetic, 2n = 24, 48. Conductorii de
caravane ce traversau tinuturi aproape pustii
din Asia Central si potoleau setea si foamea
consumnd pepene galben, ce vegetau spon-
tan n oaze (N. Zamf i re scu sicolab., 1965).
Cultivat nc din Antichitate. n Europa a aprut
n primul secol d. Hr., la greci si romani. Mult
cultivat n India, Iran, Federatia Rus, China,
trile mediteraneene, balcanice, America. n
Romnia se cultiv n zona sudic si vestic.
Rspndit n Africa Tropical si estul Indiei.
Foarte pretentios la cldur, cu cerinte specifice
fat de ceilalti factori de mediu. Temperatura
minim de germinatie, 15 C. Temperatura
optim pentru vegetatie, 28-30 C. Foarte sen-
sibil la temperaturile sczute (la 0,2 C plantele
mor). Oscilatiile bruste de temperatur cu o
amplitudine mai mare de 8-10 C pot provoca
cderea florilor. Foarte rezistent la tempera-
turile ridicate. Relativ rezistent la seceta solului
si cea atmosferic. Pentru obtinerea de pro-
ductii mari se indic irigarea n regiunile unde
precipitatiile sunt sub 350-400 mm anual. n
timpul nfloritului manifest o sensibilitate mai
pronuntat la arsit si secet (polenul nu ncol-
teste). Nevoia de ap creste n timpul formrii
fructelor. Prefer soluri nisipoase si nisipo-lu-
toase, fertile, calde, bine structurate, cu reactie
usor acid pn la neutre si chiar usor
alcaline (pH 6-7,2). Sensibil la curentii reci de
aer. Descriere. Rdcin ramificat,
superficial, adnc n sol pn la 40-60-100
cm. Tulpin trtoare, cilindric, acoperit cu
peri fini si desi. Are crcei simpli si emite
usor rdcini adventive. Frunze palmate sau
reniforme, cu marginile ntregi sau lobate (3-4
lobi rotunjiti), dintate, acoperite cu perisori
albiciosi. La baza frunzelor cresc lstari, se
insereaz crcei si flori. Flori unisexuat-
monoice, mici, galbene. Cele mascule sunt
grupate cte 3-4 la un loc. Cele femele sunt
solitare, cu ovarul ngrosat, globulos,
elipsoidal, acoperit cu perisori albi-verzui.
Polenizare entomofil. nflorire, VIIX.
Fruct, melonid globuloas sau oval,
multisperm. Pulpa fructului alb, galben,
portocalie sau verde, parfumat, suculent sau
finoas, crocant sau fondant. Seminte
albe-glbui, alungite, plane. Compozitie chi-
mic. Fructul contine ap (90-95%), protide
(0,6-1%), grsimi (0,1%), glucide (3-6%),
vitaminele A (25-3000 U.I.), B
1
(0,03 mg%), B
2
(0,03 mg%), C (50-60 mg/100 g), sruri de
pepene gal ben 613 pepene verde

potasiu (75 mg%), de calciu (1 mg%), fosfor
etc. Valoarea energetic, 30 kcal/100 g
substant proaspt. Alimentatie. Consumat
n stare proaspt la maturitatea fiziologic.
Apreciat pentru gust, suculent, arom. ntre-
buintat si la prepararea unor produse de cofe-
trie (fructe glasate), dulceat, marmelad,
sucuri, salate de fructe. Fructele verzi, de
mrimea unei nuci, se mureaz n otet. Bio-
terapie. Fructul are utilizri terapeutice ca
adjuvant n medicina uman traditional. Pro-
prietti: rcoritor, aperitiv, laxativ, diuretic,
regenerator al tesuturilor. Recomandat n
anemii, constipatie, hemoroizi, oligourii, litiaz
urinar, gut, reumatism, tuberculoz pul-
monar. Contraindicat n diabet, dispepsii,
colite, enterite. Principiile active din seminte
au actiune calmant, antivomitiv, expec-
torant, fluidificatoare a secretiilor bronsice.
Utilizate n unele zone n convalescente,
tratarea rcelii cu tuse n hemoroizi. Recol-
tare. Fructele (Cucumisi meli fructus) se
recolteaz cnd ajung la maturitatea fiziologi-
c. Semintele (Cucumisi meli semen) se recol-
teaz cnd se consum fructele. Se usuc pe
prelate, n camere sau poduri aerisite. Medici-
n uman. Uz i nt ern. 1. Ca adjuvant n
anemii, constipatie, hemoroizi, litiaz urinar,
gut, reumatism etc.: consumat n stare
proaspt la nceputul mesei sau dup
mesele principale; se consum si sub form
de dulceat. 2. Pentru efect laxativ si diuretic:
suc proaspt, dou cni pe zi. 3. Pentru
tratarea hemoroizilor, n bronsite, tuse, cu
efect expectorant: decoct, din 1 lingurit
seminte la o can. Se fierb 15-20 minute. Se
las acoperit pentru a se rci. Se beau 2 cni
pe zi. 4. Pentru nlturarea senzatiei de vom:
macerat la rece, din 1-2 lingurite seminte
pisate, peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap rece. Se las 2-3 ore. Se strecoar si
se bea. Uz extern. Pentru combaterea infla-
matiilor si grbirea vindecrii arsurilor usoare:
cataplasme locale cu pulp zdrobit. Cosme-
tic. Pentru ngrijirea tenului uscat se spal
fata n fiecare sear cu un amestec, n prti
egale, de suc de pepene galben, lapte proas-
pt nefiert si ap distilat. Apicultur. Specie
melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul
de nectar si polen. Cantitatea de polen,
0,08-1,0 mg/floare. Productia de miere, 19-
40 kg/ha. Pondere economico-apicol
mijlocie.
PEPENE VERDE (Citrullus lana-
tus), fam. Cucurbitaceae. Plant erbacee, anua-
l, legumicol, cu valoare terapeutic, alogam,
originar din Africa de Sud si Africa Central
unde creste spontan; se mai numeste arbuj,
bosar, bostan, curcubete, di, dic, duleti,
himanic, lebinit, lub, lubenit verde, siarchin,
tigv de tin, trgul, zmos. Genetic, 2n = 22.
Cunoscut si cultivat de vechii egipteni cu 1500
de ani . Hr., apoi de ctre indieni, arabi, chi-
nezi. n Europa a fost adus n secolul al XI-lea
si cultivat n trile din partea sudic si occiden-
tal a continentului. n prezent, mari cultiva-
toare sunt Federatia Rus, S.U.A., Japonia,
Spania, Iugoslavia, Italia. n Romnia se cultiv
pe suprafete apreciabile. Rspndit n sud-vestul
Asiei, nord-vestul Africii. Foarte pretentios fat
de cldur. Smnta germineaz la 16 C,
temperatura optim de vegetatie, 25-30 C, iar
cea maxim de 40 C. Oscilatiile termice de
peste 10 C ntre zi si noapte stnjenesc sau
opresc vegetatia. Vnturile uscate si fierbinti
frneaz procesul de fecundare. Extrem de
pretentios la lumin. Rezistent la seceta solului
si cea atmosferic. Sistemul radicular dezvoltat
i asigur absorbtia unei mari cantitti de ap.
Seceta influenteaz ns negativ productia. Iri-
garea n timpul nfloritului si fructificrii mreste
foarte mult productia. Prefer soluri cu textur
nisipoas, sau luto-nisipoas, bine drenate,
afnate. Cele mai mari recolte se obtin pe cer-
noziomurile usoare, nisipo-lutoase, cu reactie
neutr sau slab alcalin (pH 7-7,2). Potasiul si
fosforul influenteaz favorabil coacerea si cali-
tatea fructului. Perioada de vegetatie, 90-135
zile. Descriere. Rdcin principal profund
(1-2 m adncime), cu ramificatii laterale pe o
raz de 3-4 m. Tulpin trtoare, 2-8 m lun-
gime, foarte ramificat, goal n interior, acope-
rit cu peri rigizi, cu crcei lungi, bifurcati, ce
pornesc de la subsuoara frunzelor. Formeaz
rdcini adventive. Frunze mari, adnc-secta-
te, cu lobii rotunjiti sau obtuzi, rigid-proase,
lung-petiolate. Flori unisexuate, galbene-pal.
Polenizare entomofil. nflorire, VIVIII. Fruct,
peponid, greutate 2-15 kg, sferic, oval,
ovoid, cilindric, verde-albicioas, glbuie,
dungat, verde-negricioas, marmorat etc.
Coaja groas de 0,5-2,5 cm. Miez rosu, roz,
galben, alb, suculent, dulce. Seminte ovoide,
turtite, albe, galbene-deschis, galbene-nchis,
cenusii, rosii, negre. Din fruct, 2% reprezint
greutatea semintelor. Compozitie chimic:
peponid 614 perete cel ul ar

miezul contine ap (95%), protide (0,3%), acizi
organici (1%), hidrati de carbon (3-5%), K
(60 mg%), Na (cantitti foarte mici), Ca
(4 mg%), P (5 mg%), Fe (0,2 mg%), vitaminele
A (54 nm%), B
1
(0,02 mg%), B
2
(0,02 mg%), PP
(0,1 mg%), C (3 mg%). Valoare energetic, 12
kcal/100 g miez. Alimentatie. Fructele ajunse la
maturitatea fiziologic, se consum proaspete.
Apreciate pentru suculent, gust dulce
rcoros. Se pot folosi si murate. Uleiul extras
din seminte este utilizat n consum. Industrie.
Sucul de pepene se concentreaz prin fierbere
pn la consistenta mierii de albine; contine
70-80% zahr, gust delicios; serveste la pre-
pararea hidromelului. Din coaj se prepar
asa-zisele fructe zaharisite. Din seminte se
extrage un ulei comestibil valoros. Bioterapie.
Fructele si semintele au utilizri n medicina
traditional uman si veterinar. Miezul fruc-
tului posed proprietti antilitiazice, depurative,
diuretice, saluretice, rcoritoare. Consumarea
lui determin oprirea precipitrii compusilor
chimici cu formarea calculilor si chiar determin
eliminarea lor; retrage din masa umorilor toxi-
nele si le elimin din corp; mreste diureza,
antreneaz si elimin sarea din corp; nltur
senzatia de nclzire excesiv. Semintele intervin
favorabil n litiaza hepatobiliar si renal.
Miezul este recomandat ca adjuvant n tratarea
gutei, n litiaz hepatobiliar si renal, litiaz
vezical, inflamatii ale splinei, boli venerice
(gonoree), obezitate, pletor (cresterea peste
normal a cantittii de snge n organism), vo-
mismente, hiperuricemie (cresterea concentra-
tiei de acid uric n snge), arsuri. Semintele
sunt recomandate n medicina uman pentru
tratarea afectiunilor litiazice hepatobiliare, re-
nale si vezicale, iar n medicina veterinar n
retentie placentar, de asemeni si coaja. Re-
coltare. Fructele (Citrulli fructus) se recolteaz
la maturitatea fiziologic. Semintele (Citrulli
semen) se obtin atunci cnd se consum fruc-
tele. Se usuc n strat subtire. Se pstreaz n
pungi de hrtie, la loc uscat. Medicin uman.
Uz intern 1. Pentru tratarea litiazei, hiperurice-
miei, cu actiune diuretic: consum de miez, 1-
2 kg pe zi. Cur de sezon, 2-3 sptmni.
2. Pentru tratarea litiazei renale, biliare si vezi
cale: seminte pisate, se iau 1-2 linguri pe zi.
3. Pentru tratarea hepatitei cronice: suc, obti
nut din miez, dup ce se nltur semintele. Se
d prin masina de tocat si apoi se stoarce sucul
sau prin masina centrifug de scos sucuri. Se
foloseste imediat. Se consum un pahar pe zi.
Uz extern. Pentru diminuarea inflamatiilor si
grbirea vindecrii arsurilor usoare: cataplas-
me, cu felii de pulp. Medicin veterinar. n
unele zone, se administreaz vacilor trte n
amestec cu coaja de pepene verde uscat si
mcinat, trte n amestec cu seminte de
pepene verde mcinate sau suc de pepene
verde pentru expulzarea placentei. Zootehnie.
Turtele rezultate la extragerea uleiului din se-
minte sunt folosite n hrana animalelor. Valoare
nutritiv ridicat. Toamna, cojile si fructele n-
tregi neajunse la maturitate sunt folosite la hr-
nirea animalelor. Apicultur. Specie melifer.
Florile furnizeaz albinelor culesul de nectar si
polen. Productia de nectar, 0,08-1,0 mg/floare.
Productia de miere, 40-100 kg/ha. Pondere
economico-apicol mijlocie (v. Pl. XLII, 7).
PEPONID, MELONID
PERETE CELULAR, constituent
citoplasmatic neviu situat la exteriorul membra-
nei plasmatice (plasmalemei) celulare. Re-
prezint o structur rigid de suprafat. Ca-
racteristic celulei vegetale. ntlnit si la unele
animale unicelulare (foraminifere). Este primul
element constitutional al celulei observat de
Robert Hooke (1665) la microscopul optic.
Are n structura sa schelet, matrice si substant
de ncrustare. Scheletul constituie partea fibri-
lar a peretelui celular. Este format din micele
(fibrile elementare) si microfibrile de celuloz.
Microfibrilele se unesc si formeaz macro-fibri-
le groase de 0,4 m. Sunt adevrate elemente
de structur. Matricea este substanta funda-
mental, de consistent moale, format din
hemiceluloze, substante pectice, proteine, lipi-
de. Are functie de liant. Raportul dintre canti-
tatea de substant fundamental si substanta
fibrilar variaz n limite largi. Substantele de
ncrustare sunt suberina, lignina, cutina, tani-
nul, ceara, chitina. Prin impregnarea matricei
rezistenta peretelui celular se mreste consi-
derabil (fig. 224). Impregnarea determin mo-
dificarea lui secundar. n formare, peretele
celular parcurge trei stadii: primordial, primar,
secundar, rezultnd diferentierea peretilor ce-
lulari primordiali, primari, secundari. Geneza lui
se evidentiaz n a patra faz a diviziunii mito-
tice (telofaz). Din fibrele fusului de diviziune
se formeaz, n zona central-ecuatorial, placa
celular numit fragmoplast. Prin impregnarea
perete cel ul ar 615 perete cel ul ar


Fig. 224. Perete celular:
1 - lamela mijlocie; 2 - perete primar; 3 - partea
extern a peretelui secundar; 4 - partea intern a
plcii celulare cu substante pectice rezult
peretele primordial cunoscut sub numele de
lamel mijlocie. Aceasta este traversat din loc
n loc de tubuli ai reticulului endoplasmatic,
care vor deveni mai trziu plasmodesme. La-
mela mijlocie cimenteaz ntre ele celulele unui
tesut, fr a le mpiedica cresterea. De o parte
si de alta a lamelei mijlocii, fiecare celul nou
format elaboreaz cte un perete primar,
propriu, prin depunere n straturi succesive de
substante pectice, hemiceluloz si celuloz.
Microfibrilele de celuloz formeaz o testur
lax, tangential la suprafata lamelei mijlocii. n
compozitia peretelui primar mai exist proteine
si lipide. Proteinele sunt reprezentate prin
enzime (pectinaza, pirofosfataza, adenozin-tri-
fosfataza, glicerofosfataza, uridindifosfataza,
fosfataza acid, invertaza, pectinesteraza etc.)
cu rol n permeabilitate si n sinteza
compusilor
necesari peretelui celular. La celulele meris-
tematice si parenchimatice peretele celular
rmne n stadiul primar de dezvoltare. Foarte
multe celule se diferentiaz si se specializeaz.
Ca urmare, peretele primar sufer modificri
secundare esentiale, de structur si compo-
zitie. Modificrile apar dup ce cresterea prin
ntindere a celulei s-a terminat, ea avnd forma
si dimensiunile caracteristice unui tesut (me-
canic, conductor, protector). Acestea constau
n depuneri secundare de noi lamele (hemice-
luloze, substante pectice, lignin, suberina, cu-
tin, cear s.a.) pe fata intern a peretelui celular,
mai rar pe cea extern (fig. 225). Depunerile au
loc numai n portiunile dintre punctuatiuni, nu si
n dreptul punctuatiunilor, unde celulele vecine
sunt desprtite doar de lamela mijlocie str-
btut de plasmodesme. Prin depuneri pere-
tele celular creste n grosime. Uneori peretele
secundar este acoperit cu xilane, care for-
meaz un strat tertiar. Unele alge si ciuperci
posed un perete celular cu compozitie si
structur particular, diferit de a plantelor cor-
mofite. Bacteriile au un perete celular prevzut
cu un strat rigid, ce i confer forma si asigur
protectia membranei plasmatice. Structura de
baz este dat de murein, substant specific
analoag proteinei. Ea formeaz sacul murei-
nic". Bacteriile Gram-negative au sacul mu-
reinic" asociat cu proteine, lipide, mici cantitti
de polizaharide si mucopeptide. Peretele
celularndeplineste, pentru celula vie, functii de
protectie si sustinere, permeabilitate, depozi-
tare a substantelor de rezerv si circulatie a
apei. Functia de protectie const n separarea
plasmalemei de ap, n cazul plantelor
acvatice, si de aer, n cazul plantelor terestre.
Fig. 225. Modificri secundare ale
peretelui celular (sectiuni transversale):
a - frunze de Dianthus plumarius;
b - tulpin de Cereus triangularis;
c - t ul pi n de Kl ei ni a neri f ol i a;
d - tul pi n de Ci ti sus l aburnum;
e - Klopstockia cerifera: 1 - cuti-
cul; 2- perete cutinizat; 3 - lamela
mi j l oci e; 4 - spati u i ntercel ul ar;
5 - suber; 6 - felogen; 7 - felo-
der m; 8 - scoar t ; 9 - cear ;
10 - canal de legtur cu stomata; a,
b, c - cutinizare si cuticularizare la
celule epidermale; d - suberificare;
e - cerificare.
perete cel ul ar 616 peri

n lipsa peretelui celular protoplasma se deshi-
drateaz si moare. Permeabilitatea este diferi-
t. Peretii celulari porosi (diametrul 10-500 \xm)
ntlniti la unele celule parenchimatice si la
vasele conductoare liberiene asigur traver-
sarea de solutii coloidale micro- si macromole-
culare. Alti pereti ntlniti la celulele unor tesuturi
meristematice si parenchimatice permit
trecerea numai a solutiilor micromoleculare.
Exist ns pereti celulari semipermeabili ce
permit numai trecerea solventului si a mole-
culelor izolate. La unele specii de plante pere-
tele celular depoziteaz hemiceluloze ca sub-
stante de rezerv. Aspectul este ntlnit la
endospermul unor Liliaceae si la cotiledoanele
speciilor de Fabaceae, unde hemiceluloz
depozitat este consumat n timpul germinrii
semintelor. Peretele celular permite circulatia
n lungul lui a apei absorbite si condensate.
PERI, excrescente ale celulelor epi-
dermice care iau nastere prin cresterea si
alun-girea peretilor externi; sin. trihomi. Form,
dimensi uni, structur si functiuni diferite
(fig. 226). Pot fi unicelulari sau pluricelulari,
simpli sau ramificati, vii sau morti, ascutiti sau
mciucati, protectori, agttori, secretori, sen-
zitivi, absorbanti, nmagazinatori de ap. Dup
moarte, interiorul perilor se umple cu aer si
capt o culoare, alb-argintie. n general, pe-
retii lor se mineralizeaz prin impregnare cu
SiO
2
sau CaCO
3
, devenind aspri sau teposi
(exemplu, Cucurbitaceae, Boraginaceae). La
urzic si alte plante rmn vii toat viata. Rol
important n taxonomie pentru determinarea
unor specii. Prezenta lor le confer organelor
plantei caracterul morfologic catifelat, glabru,
hirsut, lanat, pubescent, seriaceu etc. Speciile
stepice, mediteraneene, alpine sunt protejate
de peri contra insolatiei, transpiratiei excesive,
pierderii de cldur n timpul noptii, contra fri-
gului si umezelii, contra atacului unor animale
fitofage (omizi, insecte, melci, mamifere). Unii
peri au rol n transportul semintelor ce i poart,
exemplu: salcie, plop. Se apreciaz c uleiurile
volatile emanate de unii peri ndeplinesc un rol
protector pentru plant prin realizarea unei
atmosfere saturat n vapori la suprafata ei.
1. Peri absorbanti, formatiuni epidermice cu
rol n absorbtia apei si a srurilor minerale
dizolvate n ea. Sunt unicelulari, neramificati,
form cilindric, lungime (0,8-1,5 mm) si grosime
(5-7 n diametru) variabile; pereti subtiri,

Fig. 226. Peri celulari:
a - pr pl uricel ular simplu; b - pr
pluricel ular ramificat; 1-epiderm; 2-cuticul; 3-
axa prului.
necutinizati, vacuol mare si nucleu situat de
obicei apical. Se formeaz deasupra zonei ne-
tede a rdcinii, nspre vrful ei (acropetal).
Apar sub form de proeminente ale peretelui
celular extern din rizoderm (epiderm radi-
cular). Proeminentele se alungesc la captul
lor unde peretele este subtire si plastic. Nucleul
se localizeaz apical nconjurat de citoplasm
dens si numeroase vezicule golgiene. La une-
le plante, perii sunt formati numai de anumite
celule mici numite trihoblaste (pilifere), rezulta-
te din diviziuni inegale ale celulelor rizodermei.
Ajung la maturitate foarte repede (36-40 ore).
Au viat scurt, de numai 10-20 zile, dup care
mor, nlocuindu-i altii. Numrul lor este foarte
mare, ntre 200 si 400/mm
2
. n general, r-
dcinile plantelor ierboase au mai multi peri
dect rdcinile plantelor lemnoase. Secara
are 2500 peri/cm
2
, salcmul 520 peri/cm
2
, iar
pinul 217 peri/cm
2
. Pe o rdcin se formeaz
o suprafat de absorbtie de zeci si chiar sute de
m
2
(de exemplu, secara are cca 14 bilioane peri
absorbanti, iar suprafata de absorbtie este de
441 m
2
). ntlniti la rdcinile ce cresc n p-
mnt si la unele specii acvatice (Potamogeton,
Elodea). Multe specii de plante acvatice
(Butomus, Nuphar) si toate speciile de plante
peri 617 peri


Fig. 227. Formarea perilor absorbanti: 1 -
nucleu; 2 - vacuol; 3 - citoplasm.
epifite cu rdcini aeriene nu posed peri ab-
sorbanti. (fig. 227). 2. Peri glandulari, forma-
tiuni epidermice unicelulare sau pluricelulare
care au capacitatea de a secreta anumite sub-
stante; sin. peri secretori. ntlniti pe frunz,
tulpin, rareori pe bracteele inflorescentei
(hamei) sau pe solzii protectori ai mugurilor
(castan). De obicei sunt constituiti din ttn,
situat ntre celulele epidermice, picior sau pe-
dicel ce proemineaz deasupra epidermei si
capul, reprezentnd partea glandular aflat n
portiunea terminal. Forma si structura prtilor
componente sunt caracteristice pentru anumite
familii si specii de plante. Pot fi masivi cu partea
glandular format din dou rnduri de celule
(Asteraceae); mai mult sau mai putin scurti cu
cap octocelular (Lamiaceae); scurti sau lungi
cu capul unicelular sau pluricelular (Solana-
ceae); n form de solzi la hamei (Humulus
lupulus), mslin (Olea europaea) etc. Mecanis-
mul functional difer. La garoaf, ciubotica-cu-
cului, piciorul pluricelular poart n vrf o celul
glandular, n care uleiul eteric produs de cito-
plasm se adun ntre peretele celulozic si
cuticul, pe care o bombeaz. De aici difuzea-
z n aer rspndind un miros caracteristic.
Mselarita are n vrful piciorului pluricelular
uniseriat un grup de celule glandulare de unde
secretia se scurge n lungul lui. Izma-broastei,
izm bun si alte specii de Lamiaceae au peri
glandulari cu ttn unicelular, picior unice-
lular scurt si capul format din opt celule dispuse
ntr-un singur plan, protejate de o cuticul co-
mun bombat sub care se acumuleaz uleiul
eteric secretat. La cel mai mic soc se rupe si
difuzeaz n mediu un miros caracteristic. La
hamei inflorescenta femel are pe bractei peri
glandulari cu o ttn pluricelular, picior uni-
celular scurt si cap pluricelular format dintr-un
singur strat de celule cu aspect de cup, aco-
perite de cuticul. Substanta secretat numit
lupulin, amar si aromatic, se acumuleaz
sub cuticul. Serveste la aromatizarea si con-
servarea berii. La castan, pe catafile (solzi pro-
tectori ai mugurelui), peri glandulari secret o
substant uleioas care protejeaz mugurul de
frig si umezeal. 3. Peri lichenici, prelungiri
ale hifelor cortexului inferior, prelungiri ale hi-
felor medulei unde cortexul lipseste sau, mai
rar, prelungiri ale hifelor cortexului superior, ce
i confer talului un aspect catifelat-pslos sau
catifelat-brumat. Rolul lor nu este bine definit.
Se presupune c cei de pe fata inferioar a
talului fixeaz lichenul de substrat, substituind
astfel rolul rizinelor care lipsesc. n general, ei
pot fi subtiri, mtsosi, lungi, care imprim ta-
lului anumite aspecte sau nsusiri morfologice.

Fig. 228. Pr urticant la urzic (Urtica dioica):
1 - vrful prului; 2 - baza prului; 3 - cordoane
citoplasmatice; 4 - citoplasm; 5 - vacuol;
6 - nuclei; 7-cuticul; 8- soclu; 9- epiderm.
periant 618 perisor1

4. Peri si sete tactile", structuri histologice
capabile de tigmoreceptie. Perii pot fi unice-
lulari sau pluricelulari. Setele sunt apendici mai
rigizi dect perii. Unele dintre ele sunt sediul
receptiei si perceptiei stimulului cnd vin n
contact cu un obiect solid. Altele se comport
ca prghii inerte care, prin baza lor, se afl n
contact cu celulele senzoriale propriu-zise,
concentrnd ntr-un singur punct energia utili-
zabil derivat de la un soc. 5. Peri urticanti,
formatiuni epidermice cu rol de aprare a prti-
lor aeriene ale plantei mpotriva consumatorilor
fitofagi. ntlniti la urzic. Sunt unicelulari, nera-
mificati. Form alungit, subtiat la vrf si umflat
la baz. Vrful are peretele impregnat cu dioxid
de siliciu (SiO
2
), iar spre baz cu carbonat de
calciu (CaCO
3
). Baza rmne subtire. La atin-
gere perii se rup de la umfltur dup un plan
oblic. Vrful ascutit se introduce sub piele unde
si vars sucul celular bogat n acetilcolin si
histamin, producnd mai nti o senzatie de
arsur si apoi de mncrime (fig. 228).
PERIANT (Perianthium), nvelis dublu
floral format din frunzisoare modificate. n-
velisul extern este reprezentat de sepale verzi
(caliciu). nvelisul intern este reprezentat de
petale colorate (corol). Sepalele si petalele se
deosebesc ntre ele prin form, mrime si cu-
loare (cires, prun, mr, mces, rapit, cicoare,
mac). Periantul are rol de protectie a organelor
sexuale si de atragere a insectelor pentru po-
lenizare. La speciile unde nu exist o distinctie
ntre sepale si petale, nvelisul floral poart
numele de -> PERIGON.
PERIGON (Perigonium), nvelis simplu
floral format din frunzisoare modificate. Ele-
mentele componente ale nvelisului floral se
numesc tepale. Ele nu se deosebesc prin for-
m, mrime si culoare. Exist perigon sepaloid
cu tepalele verzi (urzic, sfecl, mcris) si peri-
gon petaloid cu tepalele colorate (lalea, ghio-
cel, crin). Culoarea tepalelor variaz n functie
de specie si de varietate n cadrul speciei.
Perigonul are rol de protectie a organelor
sexuale si de atragere a insectelor pentru
polenizare.
PERILA (Perilla ocymoides), fam. La-
miaceae. Plant erbacee, anual, oleaginoas,
ornamental, alogam, cultivat din Antichitate
n China, Japonia, Coreea si India. n prezent
este cultivat pe suprafete mari n China, am-
bele state coreene, Japonia, Federatia Rus.
Recent introdus si n Romnia. Se dezvolt
bine pe cernoziom si soluri aluviale profunde si
fertile. Vegetatie, 4-5 luni. Semintele germi-
neaz la temperatura minim de 6-7 C.
Suport usor seceta pn la nflorire, apoi i
duneaz. Rspndit n China, Indochina,
Japonia, India, America de Nord. Descriere.
Rdcin pivotant, adnc n sol pn la
150 cm. Tulpin erect, cu patru muchii spre
baz, nalt de 40-120 cm, puternic ramificat,
purpurie-nchis, acoperit cu peri lungi si co-
lorati. Frunze opuse, petiolate; cele inferioare
cuneate, crenat-dintate, cu peri rari; cele supe-
rioare alungite-ovate. Flori scurt-pedicelate;
caliciu campanulat; corol campanulat,
slab-bilabiat, alb sau rosiatic, pubescent
la exterior; florile grupate n inflorescent pani-
culat, lax, format din raceme spiciforme,
axilare sau terminale. nflorire, VII. Polenizare
entomofil. Fruct, nucul mic, aproape sferi-
c, usor turtit, alb, cenusie, glbuie, cafenie,
brun-nchis, cu suprafata reticulat. Compo-
zitie chimic. Semintele contin ulei (45-50%),
proteine (23%), glucide (10%), celuloz (10%),
ulei eteric (0,25%). Industrie. Din seminte se
extrage ulei sicativ, cu indicele de iod 181-206,
utilizat la prepararea lacurilor superioare, vop-
selelor, culorilor pentru pictur, impregnatul
stofelor, a hrtiei, la fabricarea culorilor tipogra-
fice, n industria electrotehnic, aeronautic,
naval etc. Zootehnie. Turtele, rezultate la ex-
tragerea uleiului, sunt folosite n hrana
animalelor. Ornamental. Cultivat ca plant
ornamental.
PERISPERM (Perispermium), tesut
nutritiv al semintei rezultat din celulele nucelei.
Se formeaz la exteriorul sacului embrionar
prin nmagazinarea substantelor de rezerv n
celulele nucelei rmase nedigerate de endo-
sperm n cursul embriogenezei. Unele seminte
contin perisperm si albumen (endosperm se-
cundar) (exemplu, nufrul galben, garoaf,
piperul), altele contin numai perisperm (exem-
plu, Cana indica). Serveste pentru nutritia
embrionului.
PERISOR
1
(Orthilia secunda), fam.
Pyrolaceae. Plant erbacee, peren, camefit,
mezofit, amfitolerant la temperatur si pH,
ntlnit n pdurile de foioase si de rsinoase,
perisor
2
619 periteciu

pe soluri bogate n humus, din regiunea de
dealuri pn n cea montan; se mai numeste
brbnoc, brebenoc, lim, luminoas, merisor.
Genetic, 2n = 38. Fitocenologic, ncadrat n
Dicrano-Pinion (-> Fagion), Car. Vaccinio-Pi-
ceetalia. Rspndit n Europa, Asia, America
de Nord. Descriere. Rizomi subtiri, fragili, rami-
ficati, lungi pn la 1 m. Tulpin erect, nalt
de 10-30 cm. Frunze ovate pn la alun-git-
ovate, pieloase, cu nervuri reticulate, luci-
toare, sempervirente. Flori galbene-verzui, cu
form de clopot, grupate pn la 30, ntr-un
racem unilateral; caliciul din 5 sepale ovat-tri-
unghiulare; corola din 5 petale ovate, grupate
n form de tub; androceul din stamine mai
scurte dect pistilul, cu antere necorniculate;
gineceul din ovar, stil putin curbat, mai lung
dect corola, terminat cu stigmat n form de
stea. nflorire, VIVII. Fruct, capsul globuloa-
s. Bioterapie. Frunzelor li se atribuie proprie-
tti diuretice si de dizolvare a calculilor renali.
Utilizate n unele zone de medicina popular
pentru tratarea afectiunilor renale. Medicin
uman. Uz intern. Pentru tratarea afectiunilor
renale, combaterea litiazei renale: a) infuzie,
din 2 lingurite frunze uscate, mruntite la o
can (250 ml) cu ap clocotit. Se las acope-
rit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau 3 cni
pe zi; b) decoct, din 50 g plante proaspete la 1 l
de ap. Se fierbe 10-15 minute la foc domol.
Se strecoar; ntreaga cantitate se bea portio-
nat n 2 zile (v. Pl. XLII, 8).
PERISOR
2
(Pyrola rotundifolia), fam.
Pyrolaceae. Plant erbacee, peren, hernicrip-
tofit, circumpolar-boreal, mezofit, amfitole-
rant la temperatur, acidofil spre acido-neu-
trofil, ntlnit sporadic pe soluri bogate n
humus, prin pduri umede, umbroase, tuf-
risuri de jnepeni, smrdar, mai rar n locuri
mlstinoase, n regiunea montan si subalpin,
rar n regiunea dealurilor; se mai numeste br-
bnoi, cununit, merisor, perisoare. Fitocenologic,
Car. Vaccinio-Piceetalia, Pino-Quercetalia et
Dicrano-Pinion. Rspndit n Europa, Asia,
America de Nord. Descriere. Rizom repent,
fragil, cu rdcini adventive. Tulpin glabr, la
baz culcat, n rest ascendent, pronun-tat-
trunchiat si usor rsucit n spiral, nalt de
60 cm. Frunze sempervirescente, lat-ovate sau
eliptice pn la rotunde, lung-petiolate, dispuse n
rozet. Flori campanulate, albe, alb-roz,
grupate cte 8-15 (30) n racem terminal,
asezate de jur-mprejurul axei; caliciu dialise-
pal, cu sepale triunghiular-lanceolate, cu vrful
ntors, verzi pn la rosii; corol dialipetal, cu
petale lat-ovate; androceu cu stamine mai
scurte dect pistilul, usor ncovoiate n afar,
purtnd antere cu 2 cornicule; gineceu cu stil
lung si curbat n afar. nflorire, VIVII (X).
Fruct, capsul globuloas, cu baza stilului per-
sistent. Compozitie chimic. Frunzele contin
arbutozid, metilarbutozid, tanoizi, mucilagii, za-
haruri, rezine, substante pectice, substante mi-
nerale. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei
au utilizri n medicina uman traditional. Li se
atribuie proprietti astringente, vulnerare, anti-
hemoragice, antidiareice, dezinfectante. Local-
nicii din partea superioar a bazinului Teleajen
o folosesc pentru tratarea rnilor, hemoragiilor
gastrointestinale, contuziilor interne si externe
provocate prin cdere sau lovire. Recoltare.
Prtile aeriene ale plantei (Pyrolae herba) se
recolteaz n timpul nfloritului (iunie-iulie), prin
tierea lor cu cutitul sau foarfec. Se usuc la
umbr n strat subtire, de preferat n poduri
acoperite cu tabl. La 2-3 zile se ntoarce. Se
pstreaz n pungi sau saci de hrtie, la loc
uscat. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea hemoragiilor interne, hidropiziei si dia-
reei: infuzie, din 1 lingurit frunze uscate mrunti te
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 10-15 minute. Se
strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi. 2. Pentru
tratarea hemoragiilor gastrointestinale, n hi-
dropizie si diaree: pulbere frunze uscate, se ia
cte un vrf de cutit pe zi. Uz extern. 1. Pentru
vindecarea rnilor: frunze proaspete sau sucul
stors din frunze se aplic pe locul afectat. 2. Pen-
tru vindecarea rnilor, uscarea si nchiderea
lor: alifie, pregtit din suc proaspt de frunze
sau frunze triturate bine amestecate cu o baz
de unguent luat de la farmacie. Se amestec
bine pn la omogenizare. Se ung zilnic prtile
afectate. 3. Pentru vindecarea rnilor si a con-
tuziilor provocate prin cderi: decoct, din 1 lin-
gurit frunze uscate mruntite la o can (200 ml)
cu ap. Se fierbe 5 minute la foc domol. Se las
acoperit 15-20 minute pentru a se rci. Se
strecoar. Se spal rnile si contuziile folosin-
du-se un tampon de vat. Cu decoctul obtinut
se pot pune comprese pe locul contuzionat.
Vindec si contuziile interne (v. Pl. XLIII, 1).
PERITECIU (Perithecium), organ de
fructificatie care serveste la nmultirea sexuat
periteciu 620 petal


Fig. 229. Structura unui periteciu:
1 - cortex superior; 2 - strat gonididal; 3 - strat
medul ar; 4 - osti ol ; 5 - parateci u; 6 - asce cu
ascospori; 7-parafize.
(forma perfect a ciupercii) ntlnit la ciupercile
ascomicete (fig. 229). Organul sexual femei
numit ascogon este fecundat de o spermatie
(gamet masculin), rezultnd zigotul (cenozi-
got). Prin germinare formeaz numeroase fila-
mente ascogene dicariotice pluricelulare ce vor
da nastere la cte un sporange n care se for-
meaz ascosporii. Periteciul elibereaz asco-
sporii n diferite moduri. Acestia, germinnd,
dau nastere la micelii pe care se formeaz, pe
de o parte, conidioforii, ce dau nastere la conidii
(forma imperfect de nmultire vegetativ), iar
pe de alt parte la ascogoane si spermatii, care
repet procesul de nmultire sexuat. Peritecii
sunt complet cufundati n talul lichenului. For-
ma lor este de butelie, sferic sau piriform.
Comunic cu exteriorul printr-un mic orificiu
numit por sau ostiol. La formele cele mai evo-
luate anatomic sunt constituite dintr-un cortex
superior, strat gonidial, strat medular, para-
teciu, asce cu ascospori si parafize. Parateciul
l separ de stratul medular si configureaz
partea sa intern unde se afl ascele separate
de parafize. Exist forme mai putin evoluate
care au alte caracteristici. Ascosporii formati
ies afar prin ostiol. De aici sunt luati de vnt
sau ap si diseminati n mediu. Ajunsi n con-
ditii optime germineaz si dau nastere unui
miceliu. Peritecii se formeaz n cadrul ciu-
percilor lichenice, la ascomicetele parazite si
pe organele plantelor atacate, la cele saprofite
si pe cele mai variate substraturi (brnz, mar-
melad, frunzar mort etc.).
PETAL (Petalum), element anato-
mic ce intr n alctuirea nvelisului floral intern
(-> COROL), (-> PERIANT). Provine dintr-o
frunz modificat. Structura ei este ase-
mntoare unei frunze. Posed o epiderm
superioar si o epiderm inferioar. ntre
epiderme se afl mozofitul de tip lacunar, lipsit
de cloroplaste, dar bogat n caroteinoplaste.
Caracteristice sunt: papilele glandulare de pe
cele dou epiderme, dar mai ales de pe epi-
derma superioar, care secret uleiuri eterice
volatile - parfumul florilor; osmoforii, tip special
de glande secretoare de uleiuri eterice volatile;
antocianii din sucul vacuolar al celulelor care
dau petalei culoarea albastr, violet, rosie;
glucozizi flavonici din sucul vacuolar care con-
fer petalei culoarea galben sau alb. Nervu-
rile sunt reduse. Dup form, petalele pot fi:
orbicular [exemplu, piciorul-cocosului (Ra-
nunculus acris)]; ovat-lanceolat [exemplu, nu-
frul alb (Nymphaea alba)]; unguiculat [exem-
plu, micsunele ruginite (Cheiranthus cheiri)],
bilobat [exemplu, iarb moale (Stellaria holos-
tea)]; tetralobat [exemplu, floarea-cucului
(Lychnis flos-cuculi)]; liniar cornet (exemplu,
Hammamelis sp.). Unele petale au o parte
transformat n cornet nectarifer [exemplu,
omag (Aconitum sp.) sau pinten nectarifer
[exemplu, toporasi (Viola odorata)] (fig. 230).

Fig. 230. Forme de petale: 1 - orbicular,
la piciorul-cocosului (Ranunculus acris); 2- ovat-
lanceolal la nufrul alb (Nymphaea alba); 3 -
unguiculat, la micsunele ruginite (Cheiranthus
cheiri); 4 - liniar, la Hummamelis virginica; 5 -
lobat, la rocoin (Stellaria media), 6 -
tetralobat, la floarea-cucului (Lychnis flos-
cuculi); 7 - 9 - petale transformate n cornete
nectari fere; 7 - bul buci (Trol l i us europaeus);
8 - spnz (Helleborus purpuranscens); 9 - omag
(Aconitum napellus); 10 - petal transformat n
pinten nectarifer, la toporas (Viola odorata).
petiol 621 pi ci orul -
cocoSul ui

PEtIOL (Petiolus), organ cilindric sau
usor turtit, monosimetric, flexibil, de lungime
variabil, cu rol de sustinere si ndeprtare de
ax a limbului foliar pentru a-l expune luminii. Se
prinde cu baza pe tulpin sau ramur iar cu
vrful de marginea limbului foliar (cires, mr,
prun, fag, stejar) sau de partea inferioar a
limbului ca la cltunasi (Tropaeolum majus).
tesuturile lui provin din activitatea unui me-
ristem intercalar aflat la baza limbului, mai rar
localizat la baza petiolului sau n ambele pozitii.
n sectiune transversal, n functie de specie,
poate avea un contur circular, semicircular,
semilunar, cordiform, n form de U" sau V".
Este delimitat la exterior de epiderm care o
continu pe a tulpinii. Sub epiderm se afl
parenchimul fundamental, fiind o continuare a
celui din scoarta ramurii sau tulpinii. Imediat
sub epiderm se afl tesutul colenchimatic sub
care se gsesc celule cu cloroplaste. Sistemul
conductor este reprezentat de fascicule libe-
rolemnoase. Unele petioluri au un singur fas-
cicul conductor, cu floemul dispus spre fata
inferioar iar xilemul spre fata superioar
(fig. 231). La cele mai numeroase ns exist

de substante ntre frunz si tulpin. Mai trziu,
la exteriorul plcii de suber ia nastere o ptur
separatoare, format din 2-3 straturi de celule
cu un continut bogat de amidon, care cuprinde
si liberul (floemul) fasciculelor conductoare.
Din fascicule nu mai rmn dect vasele lem-
noase. Prin gelificarea lamelei mijlocii dintre
dou straturi ale pturii separatoare, frunzele
devin legate de tulpin numai prin vasele lem-
noase. La cea mai mic adiere de vnt acestea
se desprind si cad. Vasele lemnoase se obtu-
reaz prin formare de tile, iar cele liberiene, prin
caloz. Partea rmas liber prin cderea frun-
zei se acoper cu un strat de suber, cicatri-
znd-o. Cderea frunzelor devine o necesitate
si o adaptare la mediu. n cursul perioadei de
vegetatie, n peretele celular si n citoplasm se
acumuleaz substante minerale ce o mbtr-
nesc. n plus, prin cderea frunzelor, plantele
evit pierderile de ap pe timpul iernii cnd,
initial, absorbtia se ncetineste considerabil sau
se opreste (fig. 232).


Fig. 231. Tipuri de petiol:
A - moleostelic, cu fascicule libero-lemnoase
nconjurate de o endoderm comun; B - polistelic,
unde fiecare fascicul libero-lemnos este nconjurat
de o endoderm proprie: a-b - plan de simetrie;
1 - endoderm; 2 - fascicul vascular; 3 - liber;
4 - l emn.
mai multe fascicule conductoare, dispuse sub
form de arcuri sau cercuri, avnd orientat floe-
mul spre exterior si xilemul spre interior. Fasci-
culele conductoare sunt adesea nsotite de
fibre mecanice care, mpreun cu colenchimul
de sub epiderm, imprim rigiditatea petiolului.
Toamna, la sfrsitul perioadei de vegetatie, se
formeaz, la baza petiolului, o ptur de suber
care l strbate si se uneste cu suberul ramurii.
Fasciculele conductoare liberolemnoase nu
sunt afectate, continund s existe schimburi
Fig. 232. Mecanismul cderii frunzelor: a - schem:
1 - tesut conductor; 2 - ptur separatoare; 3 -
suber de cicatrizare; 4 - suber peridermic; 5 -
mugure auxiliar; b - sectiune longitudinal prin
baza pedunculului foliar la dicotiledonate: 1 -
tulpin; 2- petiol; 3- epiderm; 4 - scoart; 5 -
fascicul vascular; 6 - tesut de separatie.
PICIORUL-COCOSULUI (Ranun-
culusacris), fam. Ranunculaceae. Plant erba-
cee, peren, hemicriptofit, mezofit spre me-
zohigrofit, amfitolerant la temperatur si pH,
comun prin pajisti si fnete umede, santuri,
turbrii, de la cmpie pn n zona alpin;
vegeteaz pe soluri reavn-jilave, pn la
jilave-umede, de preferat humo-nisipoase si
semiumbrite; se mai numeste curpenit, floare
brosteasc, jap, jebdi, jebghie, leustean
brostesc, ochiul-boului, ochiul-broastei,
piciorul-ursului 622 piersic

rrunchi, talpa-cocosului. Genetic, 2n= 14. Fi-
tocenologic, Car. Molinio-Arrhenatheretea.
Rspndit n Europa, Asia, Africa de Nord,
America de Nord. Descriere. Rizom promoros,
scurt, din care pornesc numeroase rdcini
fasciculate. Tulpin erect, ramificat, goal n
interior, nalt de 20-60 (100) cm, adpres-p-
roas. Frunze palmat-sectate, cu segmente din
nou trifidate, ale cror lacinii sunt ngust-lan-
ceolate, la cele inferioare, si lanceolate, la cele
superioare, alipit-proase petiolate. Flori gal-
bene-aurii, mici, cu peduncul adpres-seri-ceu-
pros. nflorire, VVIII (IX). Fruct, polia-chen.
Compozitie chimic. Prtile aeriene contin
anemonin, tanin, rsin, flavonozide, sruri
minerale. Anemonina are actiune iritant,
vezicant si ulcerant, dar se afl n cantitti
mult mai mici dect la alte specii de Ranun-
culus. Toxicologie. Planta este toxic numai
n stare verde. Ea se afl n atentia toxicologilor
veterinari, avnd n vedere dezvoltarea n
mas prin unele culturi de nutreturi. La om,
ingerarea plantei provoac intoxicatii manifes-
tate prin dureri interne acute, prin rs sardonic
determinat de contractia muschilor mimicii. Se
intervine cu lapte dulce n cantitate mare si
ceaiuri mucilaginoase. Nu se folosesc buturi
alcoolice. Bioterapie. n unele zone, prtile
aeriene ale plantei au utilizri terapeutice n
medicina traditional uman si veterinar. Li se
atribuie proprietti iritant-revulsive, vezicante,
chiar ulcerante, antispastice. Medicina uman
traditional foloseste planta destul de rar ca
rubefiant n nevralgii locale, n reumatism si
dermatoze, iar medicina veterinar traditional
ca antispastic bronsic, n mamit (aprindere de
uger) si meteorism. Recoltare. Planta (Ranun-
culi acris herba) se recolteaz la nevoie si se
foloseste imediat. Medicin uman. Uz extern.
1. Pentru tratarea reumatismului: cataplasme,
prtile aeriene ale plantei se piseaz, se ames
tec cu sare si se aplic pe locul dureros.
2. Pentru tratarea nevralgiilor locale: cataplas
me, cu frunze si flori pisate. 3. Pentru tratarea
dermatozelor: decoct, din planta proaspt. Se
spal locul afectat folosind un pansament steril
si apoi se aplic o cataplasm cu frunze si flori
pisate. Tratamentul este de scurt durat; ne-
respectarea indicatiilor determin vezicatie te-
gumentar, ce se transform n ulcere si plgi
deschise. O dat formate, acestea se trateaz
greu. Uz extern. Pentru frectii se foloseste suc
proaspt de plant. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea meteorismului ruminal
recurent (cronic): decoct, din 1 lingur prti aeri-
ene ale plantei tiate mrunt. Se fierbe 5 minute.
Se strecoar. Se rceste. Se amestec cu 2 ou
btute. Se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt). Principiile active au actiune
iritant. Probabil actioneaz ca eupeptic. Uz
extern. Pentru tratarea mamitei: decoct, obtinut
ca mai sus. Se spal ugerul, iar cu planta se
aplic cataplasme (v. Pl. XLIII, 2).
PICIORUL-URSULUI (Ramaria
flava), fam. Clavariaceae. Ciuperc comestibi-
l, ntlnit vara si toamna (VI I-X), n pdurile
de foioase si conifere; se mai numeste bar-
ba-caprei, buretele-calului, burete cret, creas-
ta-cocosului, cretisoar, laba-mtei, laba-ursu-
lui, melosel, opintici, rmurele, togmgei.
Creste pe sol bogat n substante organice,
rezultate din descompunerea frunzelor.
Descriere. Corp fructifer (bazidiocarp)
reprezentat printr-un trunchi gros, albicios,
nalt de 8-20 cm, diametrul 7-15 cm, din care
se desprind numeroase ramuri fragile,
galbene-aurii, comprimate si striate n
lungime, ramificate dicotomic n ramuri mai
subtiri. Carnea alb, tare, casant, gust si
miros plcut, caracteristic. La exemplarele
btrne gustul devine amrui. Sporii elip-
soidali (18 4-6,5 n), culoare ocracee, fin-ve-
rucosi. Alimentatie. Valoare alimentar mare.
Folosit pentru orice fel de mncare cu" ciu-
perci, dar mai ales pentru mncare de" ciuper-
ci. nainte de pregtire, vrfurile ramurilor se
taie si se arunc iar ciuperca se opreste. Vr-
furile ramurilor si ciuperca btrn au efecte
diuretice, care dispar prin oprire. Confuzie.
Se poate confunda cu Ramaria formosa. Semne
de recunoastere: toat ciuperca este galbe-n-
ocru. Are ramuri lungi, cilindrice. Vrfurile
ramurilor se ramific dicotomie (v. Pl. XLIII, 3).
PIERSIC (Persica vulgaris), fam. Ro-
saceae. Arbust sau arbore, originar din China
unde se cultiv de cca 4000 de ani, pentru
fructele sale gustoase. Solicit anual tempera-
tura medie de 10-11,5 C, rezistent la secet,
sensibil la geruri trzii, pretentios la lumin
(necesit 1500 ore de insolatie), cere soluri
profunde, bine drenate; cultivat n toate conti-
nentele, ntre 50 latitudine nordic si 35-40 la-
titudine sudic (exceptnd zona intertropical);
se mai numeste chearsic, hiarbic, marila,
persec, tersc. Genetic, 2n = 16, 24. Cultivat
piersic 623 piersic

mult n jud. Constanta, Ialomita, Bihor, Timis,
Arad, Slaj, sudul Olteniei, Sectorul Agricol
Ilfov. Rspndit spontan n China si cultivat n
Europa, America. Descriere. Rdcini dispuse
superficial, nu depsesc 100 cm adncime, dar
depsesc de 1,7-2 ori zona proiectiei coroanei.
Tulpin nalt ntre 2-6 m, coroan piramidal,
apoi se deformeaz, lujeri rosiatici sau brunii,
muguri ngusti, alipiti. Frunze eliptice sau elip-
tic-lanceolate, lung-acuminate, la baz cuneate,
pe margine serate, crenat-serate, glabre, cu pe-
tioli lungi de 1-1,5 cm, glandulosi la baz. Flori
solitare, rosii-carmin pn la albe, scurt-pedice-
late sau sesile, cu sepale la exterior pubescente.
nflorire, III-IV. Fruct, drup globuloas, tomen-
toas, cu pulp aromat, suculent, galben-aurie
pn la rosu-nchis. Smbure tare, regulat-brz-
dat, cu mici adncituri. Seminte usor aromate.
Compozitie chimic. Fructele proaspete contin
ap (85-89%), protide (0,7%), zaharuri (5,0-
12,9%), acizi organici (0,3-1,4%), vitaminele A,
B
1
, B
2
, niacin, vitamina C (9 mg%), sruri
minerale cu Na, K (200 mg%), Ca, P, Fe, I etc.
Uleiul volatil obtinut prin distilare contine esteri,
linalol, acid acetic, formic, caprilic, cadinen, alde-
hide etc. Alimentatie. Fructele consumate n
stare proaspt sau prelucrate. Industrie. Se
prelucreaz industrial sub form de compot,
gem, dulceat, marmelad. Bioterapie. Fructele,
frunzele si florile au utilizri terapeutice n me-
dicina traditional uman si veterinar. Principiile
active din fructe actioneaz stomahic, diuretic,
depurativ, energizant, usor laxativ, spasmolitic,
cicatrizant, sedativ, antihelmintic. Consumarea
lor favorizeaz digestia prin excitatia sucurilor
gastrointestinale, actioneaz asupra epiteliului
renal mrind cantitatea de urin eliminat n timp,
provoac eliminarea rapid a toxinelor din corp,
revitalizeaz organismul, stimuleaz peristaltis-
mul intestinal, provoac eliminarea viermilor in-
testinali, elimin spasmele, favorizeaz vindeca-
rea rnilor. Indicate n dispepsii, hematurii, litiaz
urinar, colici intestinale, constipatie, convales-
cent, contuzii, gut, intoxicatie, varice, debilitate
fizic, reumatism, nervozitate. Frunzele au pro-
prietti calmante, diuretice, laxative, vermifuge.
Folosite la tratarea cancerului ulcerat, constipa-
tiilor, eliminarea viermilor intestinali, n boli rena-
le. Florile au proprietti calmante, antispastice,
diuretice, laxative, vermifuge. Recomandate n
constipatie, insomnie, boli renale, tuse convul-
siv. n medicina veterinar traditional frunzele
si florile sunt folosite pentru tratarea rnilor vechi
si rnilor cu larve. Recoltare. Fructele (Persici
fructus) se recolteaz la maturitatea fiziologic.
Se folosesc n stare proaspt sau conservate.
Frunzele (Persici folium) se recolteaz pn n
iulie. Se usuc la umbr, n strat subtire. Florile
(Persici flos) se recolteaz imediat dup ce s-au
deschis. Se usuc la umbr, n strat subtire. Se
nltur impurittile. Se pstreaz n pungi de
hrtie. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea litiazei urinare, gutei, reumatismului, n
hematurie, colici intestinale, intoxicatii, consti-
patie, convalescent, debilitate fizic, nervozi-
tate, varice, dispepsii, stimularea secretiei glan-
delor digestive: consum de fructe proaspete,
suc sau compot. 2. Pentru tratarea, la copii, a
constipatiei, nefritei, contra oxiurilor, nervozittii
(efect sedativ), tusei spastice: a) infuzie, din
1-2 linguri flori la can. Se consum 2-3 cni pe
zi; aceeasi infuzie se poate face numai cu frun-
ze; b) sirop, foarte parfumat, din infuzie concen-
trat de flori si frunze (100 g la litru), cu o
greutate egal de zahr sau miere. Se fierbe pe
foc moale pn la consistenta siropoas. Se iau
20-30 g pe zi. 3. Pentru tratarea constipatiei,
eliminarea viermilor intestinali, n nefrite: infuzie,
din 1 lingurit frunze mruntite peste care se
toarn o can (200 ml) de ap n clocot. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se ndul-
ceste cu miere sau cu zaharin n cazul diabeti-
cilor. Se consum 1-2 cni pe zi. Efect laxativ,
diuretic. Uz extern. Pentru tratarea cancerului
tegumentar ulcerate: cataplasme, cu frunze
proaspete. Medicin veterinar. Uz extern.
1. Pentru tratarea plgilor cu larve (rnilor cu
viermi): infuzie, din 1 lingur flori uscate si m-
runtite peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15-20 minute.
Se strecoar. Se spal rana cu un pansament
steril, dup care se asaz pe ran frunze uscate
de piersic si se bandajeaz. 2. Pentru tratarea
plgilor vechi, plgilor cu larve: suc de frunze.
Acestea se zdrobesc bine prin pisare. Se pune
peste ele putin ap ct s le acopere. Se las
15-20 minute si apoi se storc printr-un tifon. Cu
sucul obtinut se badijoneaz rana. Cosmetic.
Pentru curtirea tenului se aplic o masc cu
fructe (piersici) zdrobite. Apicultur. Specie
melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul de
nect ar si pol en. Product i a de nect ar,
1,60 mg/floare cu o concentratie de zahr
31,0%. Valoarea zahr, 0,496 mg/floare.
Productia de miere, 20-40 kg/ha. Pondere
economic-apicol mijlocie (v. Pl. XLIII, 4).
pigmenti asimilatorI 624 pigmenti clorofilieni

PIGMENtI ASIMILATORI, an-
samblul pigmentilor prezenti n celulele plan-
telor care intervin n procesul de fotosintez.
Particularittile de structur i grupeaz n pig-
menti clorofilieni, pigmenti carotenoizi si
pigmenti ficobilinici. Posed spectre de absorb-
tie diferite, determinate de capacitatea de
absorbtie selectiv a radiatiilor spectrului solar.
Energia radiatiilor de lumin este utilizat n
sinteza substantelor organice n cursul
fotosintezei.
PIGMENtI CAROTENOIZI, sub-
stante organice neazotate cu structur poliizo-
prenic. Alctuiti din cte 40 atomi de carbon,
atomi de hidrogen, unii si din atomi de oxigen.
Larg rspndire n regnul vegetal. Identificati
n organe clorofiliene si neclorofiliene (rdcini,
frunze, tulpini, flori, fructe, seminte, polen).
Imprim tesuturilor culoarea galben, porto-
calie, rosie sau chiar albastr. n prtile verzi
ale plantei culoarea este mascat de clorofil.
Majoritatea sunt substante cristalizate, repre-
zentate de caroten, xantofil, fucoxantin.
1. Carotenul (C
40
H
56
) ntlnit n formele a, p si y,
a-carotenul se gseste n plantele superioare
si unele alge. n algele rosii si algele verzi din
ordinul Siphonales constituie carotenul princi-
pal. Benzi de absorbtie n hexan sau eter de
petrol la 445 si 475 nm. nsoteste p-carotenul n
plant n cantitate foarte mic (urme), pn la
25%, iar n uleiul de palmier pn la 40%. ^-
carotenul reprezint pigmenti carotenoizi prin-
cipal din majoritatea plantelor. Benzi de ab-
sorbtie la 451 si 482 nm. Confer morcovilor,
ardeilor etc., culoarea portocalie, -^-carotenul
este dominant n bacteriile sulfuroase verzi. n
cantitti mici se ntlneste si n plante (morcovi
0,1%, pepene rosu, unele ciuperci). Benzi de
absorbtie n hexan sau eter de petrol la 431,
462 si 494 nm. 2. Xantofil (C
4
0H
54
(OH)
2
)
nsoteste carotenul n cloroplaste. Spectrul de
absorbtie la lungimile de und 450 si 581 nm.
Este reprezentat prin o serie de carotenoli
care posed grupri alcoolice. Asa sunt luteolul
ce reprezint carotenolul principal n plantele
superioare, algele verzi si algele rosii; violaxan-
tolul, prezent n frunzele plantelor; spiriloxanto-
lul, prezent n bacteriile purpurii. 3. Fucoxanti-
na (C
4
0H54-60O
6
) este prezent n cantitate
mare n algele brune crora le confer culoarea
caracteristic. Spectru de absorbtie cu dou
benzi, 452 si 470 nm. Identificat n cantitate
mic si n alte plante (alge albastre, alge verzi,
alge rosii). Pigmenti carotenoizi, au rol fiziolo-
gic important n fotosintez prin absorbtia ener-
giei luminoase si prin aprarea de autodistru-
gere a clorofilei si a altor substante biologic
active, cum sunt citocromi, peroxidaze, catala-
ze, pigmenti flavonici, vitamine E, K, B
12
etc.
Rol important n procesele de oxidoreducere,
n fototaxii, fototropism, reproducere. Pot sti-
mula sau inhiba dezvoltarea plantelor. Nume-
roase utilizri n ind. alimentar, farmaceutic,
cosmetic, furajarea animalelor. Pentru om si
animale molecula p-carotenului reprezint
sursa de provitamin A. Prin ruperea moleculei
la mijloc se obtin dou molecule de provitami-
n A. n mucoasa intestinului subtire provita-
min A, sub actiunea enzimei carotenaza, se
transform n vitamina A.
PIGMENtI CHINONICI, substante
organice neazotate colorate n galben, porto-
caliu si rosu. Larg rspnditi n natur. ntlniti
n unele plante superioare si inferioare, nume-
roase animale marine si n insecte. n multe
plante apar initial sub form de hidrochinone
incolore. Pe msura cresterii plantei, se oxi-
deaz si se coloreaz. Rol important n reactiile
de oxidoreducere. Folositi sub form de droguri
la tratarea unor boli. Coloranti folositi mult n
trecut, n cadrul pigmenti chinonici mentionm:
pigmenti benzochinonici, ntlniti frecvent n
ciuperci, bacteriile din sol si n unele plante su-
perioare cu ntrebuintri medicinale; pigmenti
naftochinonici, ntlniti n plantele superioare;
aici se ncadreaz juglona din coaja nucilor
verzi, de culoare brun, folosit la vopsitul lnii
si vitaminele K cu rol nsemnat n reactiile de
oxidoreducere; pigmenti antrachinonici, ntlniti
n ciuperci si n plantele superioare (Rubia-
ceae, Polygonaceae, Rhamnaceae etc.); mai
importanti sunt alizarina si purpurina folositi
mult n Antichitate pentru vopsit.
PIGMENtI CLOROFILIENI,
pigmenti asimilatori de culoare verde cu rol im-
portant n fotosintez. Reprezentati de: clorofila
a, ntlnit n celulele asimilatoare ale tuturor
plantelor fotosintetizate; clorofila b, n plantele
superioare si algele verzi; clorofila c, n diato-
mee si algele brune; clorofila d, n unele alge
rosii (exemplu, Gigartina agardhii); clorofila e,
n algele galbene-aurii; bacterioviridina, n
bacteriile verzi (exemplu, Chlorobium mirabile,
pigmenti clorofilieni 625 pigmenti clorofilieni


Fig. 233. Clorofila a.
Ch. limicola, Ch. thiosulfatophilum); bacterioclo-
rofila a, n bacteriile purpurii si verzi (exemplu,
Thiocystis violacea, Rhodovibrio sp.); bacterio-
clorofila b, ntr-o tulplin a unei bacterii purpurii
din genul Rhodopseudomonas. 1. Clorofila a
(C55H
7
2O5N
4
Mg), n stare pur, se prezint ca
substant cristalin. Se obtine sub form de
foite ascutite prin evaporarea lent a solutiei
eterice. Punct topire, 117-120 C. Insolubil n
ap, putin solubil n eter de petrol, solutie n
alcool metilic, etilic, butilic, n benzen, eter etilic,
cloroform, sulfura de carbon. n solutia de
alcool etilic are culoarea verde-albstruie, n
solutiile eterice albastr, iar n cele cu sulfura
de carbon gal ben-verzuie. n toate cazurile
fluorescenta este rosie-rubinie. Maximele de
absorbtie ale luminii sunt situate la 662 nm (n
rosu) si, respectiv, la 430 nm (n albastru).
Structura molecular este reprezentat
printr-un nucleu tetrapirolic, cu un atom de mag-
neziu n centru, care se leag - prin dou
valente chimice si dou legturi fizice - de
atomii de azot ai celor patru nuclee pirolice.
Nucleul tetrapirolic (dimensiune 10 ), repre-
zentnd acidul clorofilinic, posed o serie de
radicali constnd din grupri metilice, grupri
etilice, o grupare esterificat cu un metanol, o
grupare esterificat ncorporat ntr-o functie
lactonic, rezultnd un al cincilea ciclu (homo-
ciclu pentanonic), si o grupare esterificat cu
un alcool nesaturat numit fitol, cu dimensiunea
de 20 , legat de al patrulea nucleu pirolic.
Clorofilina are nsusiri hidrofile imprimate de
homociclul pentanonic, nucleii pirolici, acizii
formic si propionic. Fitolul este hidrofob si con-
fer caracterul de cear clorofilei, fcnd-o in-
solubil n ap. Tratat cu acizi, rezult feofiti-
na a, substant de culoare brun si consistent
de cear. Clorofila a se hidrolizeaz sub
actiunea KOH dizolvat n alcool etilic, rezultnd
sarea de potasiu a acidului clorofilinic, alcool
metilic si fitol. Capacitate mare de fotooxidare
(fig. 233). 2. Clorofila b (C
55
H
7
0O
6
N
4
Mg) se
deosebeste de clorofila a prin doi atomi de H
mai putin si un atom de O mai mult. Diferenta
structurii moleculare este ntlnit numai la ni-
velul acidului clorofilinic. La al doilea nucleu
pirolic, gruparea metilic (-CH
3
) este nlocuit
printr-o grupare a aldehidei formice (-C H O).
Deosebirile sunt suficiente pentru a le conferi
proprietti caracteristice. Cristalizeaz din solutie
eteric n foite. Punct de topire, 120-130 C.
Ceva mai putin solubil n solventi organici
dect clorofila a. n solutie de alcool etilic este
colorat n verde-glbui cu fluorescent ro-

pigmenti clorofilieni 626 pigmenti ficobilinici

sie-brun. Fat de clorofila a, maximul de ab-
sorbtie din spectru rosu este deplasat putin mai
spre stnga, iar cel din albastru putin mai spre
dreapta. Tratat cu acizi se obtine feofitina b.
Are capacitate de fotooxidare mai mic dect
clorofila a. Transfer energia luminii absorbite
clorofilei a (fig. 234). 3. Clorofila c nu are
structura molecular cunoscut precis. Se pare
c nu contine un rest de fitol, iar gruparea
carboxilic a restului de acid propionic este
esterificat probabil cu un alcool. Culoare verde.
Spectru de absorbtie are maximul de fluores-
cent principal la 635 nm si secundar la
690 nm. Tratarea solutiilor de clorofil c cu acizi
determin eliminarea atomului de Mg si culoa-
rea devine galben-verzuie cu formarea de feofi-
tina c. Pe hrtie cromotografic zona de cloro-
fil c este galben-brun. 4. Clorofila d nu are
structur molecular cunoscut precis. Se stie
c la C
2
exist o grupare aldehidic (-C H O) n
locul gruprii etilice (-CH = CH
2
) ntlnit la
clorofila a. Se poate obtine din clorofila a prin
oxidare cu KMnO
4
. Tratat cu acizi clorofila d
trece ntr-un amestec de feofitina dsi izofeofiti-
n d, prin eliminarea atomului de Mg. Maximele
de fluorescent sunt situate la 693 si 750 nm.
5. Clorofila e nu are structura chimic cunoscu-
t. Spectrul de absorbtie se aseamn, dar nu
este identic cu cel al clorofilei c(H.H. St r ai n,
1943). 6. Bacterioclorifila (C55H74O6N4Mg) are
structura molecular asemntoare clorofilei a;
se deosebeste ns de aceasta prin faptul c
gruparea vinilic (-CH = CH
2
) de la primul
nucleu pirolic este nlocuit cu gruparea ace-
tilic (-CO-CH3). Nucleul pirolic II are o singur
dubl legtur, iar de atomii C
3
si C
4
se leag
cte un atom de H. Solutiile eterice ale bacte-
rio-clorofilei sunt colorate n violet, cu fluores-
cent rosie si are trei benzi de absorbtie, dintre
care una este la lungimea de und de 770 nm.
n etanol maximele de fluorescent sunt situate
la 695 si, respectiv, 805 nm. Hidrolizat de
clorofilaz rezult bacterioclorofilida. Tratat
cu acizi elimin magneziul si formeaz bacte-
riofeofitina (fig. 235). 7. Bacterioviridina este
nrudit cu clorofila a. Nu are structura molecu-
lar cunoscut. Solubil n etanol si aceton,
putin solubil n eter de petrol. Spectrul de
absorbtie situat la lungimea de und de
670 nm. Tratat cu acizi elimin magneziul si
trece n bacterioviridinfeofitin. Biosinteza pig-
mentilor clorofilieni necesit prezenta unor
elemente chimice, cum sunt magneziul, fiorul,

Fig. 235. Bacterioclorofila.
cuprul, manganul, zincul si molibdenul. Magne-
ziul intr n structura molecular a pigmentilor
clorofilieni. Restul elementelor chimice parti-
cip la alctuirea sistemelor enzimatice care
intervin n biosinteza pigmentilor clorofilieni. Prin
reactii de ntuneric se sintetizeaz protoclorofi-
la a si protoclorofila b. La lumin protoclorofila a
se transform n clorofila a, iar protoclorofila b
se transform n clorofil b. La angiosperme,
procesul de transformare are loc prin fotore-
ductie, iar la alge, briofite, pteridofite, conifere,
prin reducere enzimatic. Exceptnd angios-
permele, restul plantelor pot sintetiza pigmenti
clorofilieni si la ntuneric, ns ntr-o cantitate
mic.
PIGMENtI FICOBILINICI, sub-
stante organice azotate care au n molecul
cte patru nuclee pirolice unite prin grupri
metilice si metinice n form de lant. Repre-
zentati de ficoeritrin si ficocianin. 1. Ficoeri-
trina (C34H47N4O8), pigment de culoare rosie.
Solubil n ap, insolubil n solventi organici.
Spectrul de absorbtie a luminii cu trei benzi
situate la lungimile de und 497,540 si 566 nm.
Prezent n algele rosii. 2. Ficocianin
pigmenti flavonici 627 pin

(C34H42N
4
O
9
), pigment de culoare albastr. So-
lubil n ap si n solventi organici. Spectrul cu
maximum de absorbtie a luminii la lungimea de
und 615 nm. Prezent n algele albastre.
PIGMENtI FLAVONICI, sub-
stante organice neazotate sintetizate predomi-
nant n plantele superioare. Identificati n rd-
cini, tulpini, frunze, flori, fructe sub form de
glicozide fenolice si n stare liber. Prezenti n
cantitate mic n unele alge, bacterii si insecte.
Particip n mare parte la colorarea florilor si
fructelor. Se gsesc n sucul vacuolar si n
cromoplaste. Sunt cunoscute sase tipuri de
flavonoide: flavani, antocianidine, flavone, fla-
vonone, calcone si aurone.
PIGMENtI INDOLICI, substante
organice azotate prezente n regnul vegetal
sub form de cromo-proteine sau glicozide. Din
aceast categorie fac parte indigoul si melani-
nele. Indigoul se gseste sub form de glico-
zid, numit indican, n speciile Isatis tinctoria
(drobusor), cultivat n Europa, si Indigofera
tinctoria, originar din India. Pentru extragere
plantele sunt lsate la macerat n mediu apos.
Are loc hidroliza enzimatic a indicanului rezul-
tnd indoxilul, care prin autooxidare formeaz
indigoul. Utilizat nc din Antichitate pentru
vopsit. Melaninele se formeaz din aminoacizi
aromatici, sunt de culoare nchis si se gsesc
n plantele superioare, animalele vertebrate si
nevertebrate.
PILI (Pilus), apendice filamentoase fle-
xibile, pericelulare, prezente la bacteriile
Gram-negative. Descoperiti de Anderson
(1949). Se pot vedea numai la microscopul
electronic. Au lungimea de 20 nm si diametrul
de 6-15 nm. Unii au structuri tubulare, cu canal
axial de 2,5-3,0 nm diametru, numiti pilii F, cu
sintez determinat de informatia genetic ex-
tracromozomial a unei plasmide de sex F" si
altii cu structur compact, fr canal axial,
numiti pilii I, cu sintez dirijat de unii factori col
de tip special, cu rol de conjugon. Extremitatea
liber a unor pili este prevzut cu un buton
terminal ca un disc (015-20 nm), cup
(40-80 nm) sau sferic (vezicular, compact
sau cu structur laminar ( 25-70 nm). Func-
tional ei asigur transferul de ADN cromozo-
mial sau plasmidic n cursul conjugrii, dintre
celulele bacteriene mascule si femele.
Actioneaz ca o conduct sau ca o band
transportoare. ndeprtarea lor de pe suprafata
celulelor mascule, duce la pierderea capacittii
de donator de material genetic. Recptarea
capacittii de conjugare coincide cu refacerea
lor prin biosinteza. Numrul pililor de sex varia-
z ntre 1-10 pe celul. Cresc rapid, atingnd
lungimea maxim n 4-5 minute. Formate din
molecule de pilin-fosfoglico-protein (masa mo-
lecular 11 800 daltoni), asamblate dup o si-
metrie helical (G. Z a r n e a, 1983).
PILORIZ (Pileorrhiza), formatiune
de protejare a conului de crestere din vrful r-
dcinii mpotriva asperittilor solului; sin. scu-
fie, caliptr (-> fig. 167, 247). Are forma de de-
getar cu grosimea cea mai mare la vrf (punct
terminal) si se subtiaz progresiv ctre mar-
gine. Format din mai multe straturi de celule
parenchimatice vii, altele suberificate. Celulele
aflate n vrf contin gruncioare de amidon
(statoliti), distribuite pe peretii transversali cu
rol important n miscrile geotropice. La multe
specii de plante n partea central a pilorizei se
afl un grup de celule cu asezare longitudinal,
rezultnd o structur numit columel. Prin di-
viziuni periclinale, celulele columelei formeaz
noi celule ce se adaug pilorizei, mentinndu-i
grosimea n urma exfolierii sau distrugerii stra-
tului extern n contact cu solul. Pentru a nlesni
ptrunderea rdcinii n adncime, peretii celu-
lelor din stratul extern se gelific, umectnd si,
respectiv, nmuind solul la zona de contact.
Restul celulelor rmn tari si turgescente ap-
rnd conul de crestere. Piloriza este ntlnit la
toate plantele, cu exceptia celor parazite. La
plantele acvatice este nlocuit cu o formatiune
mult mai lung asemntoare unui deget de
mnus, numit rizomitr.
PIN (Pinus sylvestris), fam. Pinaceae.
Arbore conifer, rsinos, megafanerofit,
amfitolerant, cu mare amplitudine ecologic
(umiditate, temperatur, lumin, pH, trofici-
tatea solului), ntlnit sporadic, n plcuri sau
mici masive, pe soluri srace, stnci, turbrii n
etajul montan sau subalpin din Muntii Carpati,
uneori cobornd pn n regiunea dealurilor
nalte (Bisoca-Buzu); se mai numeste brad,
brad de munte, ctuni, chifr, chin, jolc, luciu,
malete, molid, pin de munte, pin rosu, pin
silvestru, pinel, schin, silh, sosenca, tin, zad.
Genetic, 2n = 24. Creste la altitudini cuprinse
pin 628 pin

ntre 260 si 1600 m, ocupnd cca 5000 ha,
respectiv 0,14% din suprafata pduroas a trii.
Pe glob se ntinde pe cca 143 000 000 ha,
respectiv 3,7% din suprafata pdurilor existente
pe Terra. Spre nord se ntinde pn la 70 la-
titudine si spre sud coboar insular pn la cca
40 latitudine. Fitocenologic, ncadrat n Dicro-
no-Pinion. Rspndit n Europa si Asia. Putin
pretentios fat de clim si sol. Prefer regiuni
rcoroase. Rezist la ger si secet. Nu suport
poluarea. Descriere. Rdcin trasant pn
la profund. Tulpin cilindric, relativ dreapt,
nalt pn la 40 (50) cm, cu ramuri orizontale.
Coroana piramidal n tinerete, apoi devine ta-
bular. Lemn cu duramen rosiatic, rezistent,
elastic, traini c si alburn l at, format di n
10-20 inele anuale; ambele greu de distins la
lemnul btrn. Raze medulare greu vizibile.
Inele anuale bine vizibile. Scoarta prezint un
ritidom subtire, rosu-crmiziu ce se exfoliaz
n foite lungi si subtiri. La btrnete, n partea
inferioar a trunchiului, ritidomul devine gros,
adnc-brzdat, brun-cenusiu. Lujerii sunt
verzi-cenusii, cu muguri ovoid-ascutiti, solzi li-
piti si putin rsinosi. Frunze aciculare, rigide,
usor rsucite, persistente (2-4 ani), lungi de
4-6 (7) cm, verzi-albstrui cu nuant cenusie,
cuprinse cte dou ntr-o teac. Canale rezini-
fere subepidermale, nconjurate de celule me-
canice. Flori unisexuat-monoice, conuri solita-
re, mici (3-7 cm), pedunculate, brun-cenusii,
mate. nflorire, V-VI. Polenizare anemofil.
Maturarea semintelor n anul al doilea, iar dise-
minarea n al treilea an. Puietii se obtin n
pepinier. n perioada rsririi necesit umbr.
Devin apti pentru plantat la 2-3 ani. Compozi-
tie chimic. Mugurii si cetina de pin au aceeasi
compozitie cu -> JNEAPNUL (PIN MUGO).
Industrie. Lemn durabil, cu pstrare foarte
bun sub ap. Se impregneaz bine. Se usuc
si prelucreaz usor. Se strunjeste mai bine
dect bradul si molidul. Se despic usor. Se
bituieste bine. Se lustruieste slab. Utilizat n
constructii navale, hidraulice, fabricarea mo-
bilei, plci din aschii si fibrolemnoase, obiecte
de strungrie, n industria celulozei, lemn de
foc. Prin distilarea uscat (pirogen) a lemnului
si rdcinilor se obtin gudroane vegetale. Rsi-
na recoltat prin incizarea scoartei si a lemnului
este folosit pentru fabricarea terebentinei si
colofoniului. Cetina si mugurii servesc pentru
obtinerea extractelor si uleiului volatil folosite n
medicin si cosmetic. Bioterapie. Mugurii,
frunzele si produsul de distilare a lemnului (Pix
liquida) au utilizri terapeutice n medicina tra-
ditional uman si veterinar. Principiile active
din muguri si frunze au actiune antispastic,
antiinflamatoare, antiseptic, dezinfectant, ci-
catrizant, diuretic, modificatoare a secretiilor
bronsice. Recomandate n inflamatii ale cilor
respiratorii nsotite de tuse, n bronsite, pielite,
cistite, uretrite, nevroze, reumatism, rni.
Esenta, intern are actiune antihelmintic, iar
extern iritativ-revulsiv. Gudronul (Pix liquida),
format din fractiuni volatile grele (acizi organici,
fenoli, aldehide, acizi pirorezinici), este modifi-
cator al secretiilor bronsice, balsamic, antisep-
tic, cherato-plastic n dilutie de 2-5%, cherato-
litic n dilutie de 30-50%, antiparazitar extern si
antipruriginos. Folosit n dermatoze diverse,
eczeme cronice, psoriazis. Recoltare. Frunze-
le (Pini sylvestri folium) se recolteaz n tot
timpul anului. Sunt folosite proaspete. Pentru
uscare se recolteaz de primvara pn toam-
na. Se usuc la umbr, n strat subtire. Mugurii
(Pinisylvestrigemma) se recolteaz primvara
si se folosesc imediat pentru diferite preparate.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
bolilor pulmonare, bronsitelor, bolilor aparatului
urinar (cistite, pielite, uretrite): infuzie, din 2 lin-
guri frunze (ace) proaspete, zdrobite, peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 10-15 minute. Se strecoar
si se ndulceste dup gust. Se bea zilnic cte o
can. 2. Pentru tratarea tusei (de diverse etio-
logii), bronsitei, bolilor aparatului respirator, ale
aparatului urinar, nevralgiilor, reumatismului:
sirop de muguri, pregtit din 100 g muguri si
100 ml alcool 70. Se las la macerat 12 ore.
Se adaug apoi 1 l de ap clocotit si se las
acoperit 6 ore. Se strecoar. Se adaug 200 g
zahr la 100 ml solutie. Se fierbe din nou pn
se topeste zahrul si capt o consistent siro-
poas. Se strecoar si se trage la sticle. Se iau
2-3 lingurite pe zi. 3. Pentru tratarea pielocisti-
telor, cistitelor, n litiaz urinar, bronsite croni-
ce: infuzie, din 1 lingur muguri peste care se
toarn o can (250 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. 4. Pentru combaterea tusei,
tratarea bolilor aparatului urinar (cistite, pielite,
uretrite), ca dezinfectant al gurii, nasului si fa-
ringelui: tinctur, din o parte frunze proaspete
zdrobite peste care se toarn 10 prti alcool
70. Se pregteste ntr-o damigeana care se
astup. Se las la macerat 14 zile. Se filtreaz
pin 629 pinacee

n sticle de un litru sau o jumtate de litru, care
se astup cu dop de plut sau plastic. Se folo-
sesc 5-10 picturi la un pahar cu ap. 5. Pentru
tratarea periartritei scapulo-humerale: infuzie,
din 2 lingurite muguri la 400 ml ap n clocot. Se
bea n cursul unei zile, n 4-5 reprize. 6. Pentru
boli ale aparatului respirator: ulei de pin se
inhaleaz la nevoie. Uz extern. 1. Pentru trata-
rea reumatismului, n nevroz, nevroz cardia-
c, scabie, pentru cicatrizarea rnilor si ca un
bun reconfortant: decoct, din 500-1500 g frun-
ze proaspete si 3l de ap. Se acoper vasul si
se fierbe 30 minute. Se strecoar si se toarn
n apa de baie, la temperatura la 36-37 C.
Baia dureaz 10-15 minute. Cur de 20 de bi.
2. Pentru tratarea dermatozelor cu eczeme,
psoriazisului, scabiei: gudroanele, obtinute prin
distilarea uscat a lemnului si rdcinilor (con-
tin acizi organici, hidrocarburi, gaicol, creozol,
crezoli etc.) sunt utilizate n fitoterapia extern:
alifie, pregtit din gudron, sulf, untur rnce-
d. Amestecul se nclzeste usor pe baia de
ap pentru omogenizare. Se unge partea afec-
tat. 3. Pentru cicatrizarea rnilor: infuzie, din
1 lingur muguri pin la o can cu ap. Se fierbe
5 minute. Se las acoperit 15 minute pentru
rcire. Se strecoar. Se fac bi locale. 4. Pen-
tru tratarea rnilor: alifie, pregtit din rsin si
untur n prti egale care se fierb pe baia de
ap. Se ung prtile afectate. 5. Pentru tratarea
psoriazisului: ulei de pin, se unge zona afec-
tat. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea pielitelor, cistitelor, afectiunilor cilor
respiratorii, mai ales pentru cabaline si cini:
a) infuzie, din 100 g muguri zdrobiti peste care
se toarn 1000 ml ap clocotit. Se las aco-
perit 15-20 minute. Se strecoar. Se las la
rcit. Se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt); b) esent; c) dilutii 1
5
Liquor
picis per os. Dozele de tratament cu infuzie
10%: animale mari, (cabaline, taurine), 3-4-6l;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 2-3l;
animale mici (pisici, cini), 0,1-0,2 1. Dozele de
tratament cu esent: animale mari, 10-25-50 g;
animale mijlocii, 2-5 g; animale mici, 0,5-2 g.
Dozele de tratament cu Liquor picis: animale
mari, 10-20-30 g; animale mijlocii, 3-5 g; ani-
male mici, 0,5-2 g. Uz extern. Pentru tratarea
miozitei, strilor reumatice, efort articular: gu-
dron solutie alcoolic 10%. Se unge locul afec-
tat. Serveste si ca unguent pentru ntretinerea
copitelor. Atentie! Supradozarea provoac
gastroenterite, enterit hemoragic, vom,
colici, afectiuni renale. Si aplicatiile externe pot
provoca intoxicatii prin absorbtie tegumentar.
Se intervine cu pansament gastric, mucilagii,
tratament simptomatic (E. Neagu, C. Stte
scu, 1985). Cosmetic. n cazul tenurilor
iritate, nrosite: lotiuni cu infuzie preparat din
2-3 linguri muguri la can. Zootehnie. Scoarta
contine mult amidon. Poate fi utilizat ca adaos
la hrana animalelor. Apicultur. Specie melife-
r. Furnizeaz albinelor culesul de polen, man
si propolis. Pe ramurile de 2-3 ani si pe lstarii
tineri mai trieste lahnida mare a pinului (Cina-
ra pinea), productoare de cantitti importante
de man. Albinele desfsoar culesul intense
la sfrsitul lui iunie, nceputul lui iulie; la altitu-
dini mai mari culesul are loc n iulie-august.
Orele de cules sunt 6-11 si spre sear, 17-19.
n arboretele de pin mai este ntlnit lahnida
mic a pinului (Protolachnus sp.), fr impor-
tant economic. Produce cantitti mici de man.
Productia de miere, 10 kg/ha. Pondere econo-
mico-apicol mijlocie. Protectia mediului. Fo-
losit la mpdurirea terenurilor degradate n
bazinele de receptie a torentilor montani. Orna-
mental. Cultivat ca arbore ornamental mpreu-
n cu Pinus nigra n parcuri, grdini, spatii
verzi, asezate n masive, grupuri, aliniamente
ori solitar, pe peluze sau de-a lungul aleilor.
Ofer un decor deosebit. nmultire prin seminte
(IV sau XI) (v. Pl. XLIII, 5).
PINACEE (Pinaceae), familie care cu-
prinde 16 genuri cu 150 specii conifere, monoi-
ce, rsinoase. Tulpin ramificat monopodial.
Frunze aciculare, uninerve. Flori unisexuate.
Florile mascule au form de conuri mici,
alctuite dintr-un ax, pe care sunt dispuse n
spiral strns staminele ce poart pe partea
inferioar cte 2 saci polinici. Florile feminine
sunt grupate n inflorescent cu form de con.
Floarea feminin este alctuit dintr-o carpel
plan, sub form de solz ce poart pe partea
superioar 2 ovule descoperite. La baza fiec-
rei flori se afl cte o bractee solzoas mai mult
sau mai putin concrescut cu carpela. Car-
pelele si bracteele sunt dispuse spiralat n jurul
unui ax, formnd conurile. Polenizarea este
anemofil (vnt). Polenul cade direct pe ovule.
Seminte de cele mai multe ori aripate. Flora
Romniei contine 7 genuri cu 24 specii, distri-
buite n 3 subfamilii: sfam. Abietoideae, cu ge-
nurile Abies, x = 12; Picea, x = 12; Pseudo-
tsuga, x = 12, 13; Tsuga; sfam. Laricoideae, cu
pi net 630 pinofite

genurile Larix, x= 12; Cerdus; sfam. Pinoideae,
cu genul Pinus, x= 12.
PINET (Pineta), grup de formatii p-
duroase zonale, cuprinznd arborete pure de
pin silvestru, ori de pin negru si amestecuri ale
acestora cu alte specii, ca molid, brad, fag,
gorun, plop tremurtor, crpinit s.a. Subarbo-
retul este rar si compus din arbusti acidofili,
relativ xerofiti, exemplare arbustive ale spe-
ciilor de amestec. Flora erbacee caracteristic
conditiilor stationale, nu este specific. Formatii:
pinet pure de pin silvestru (Pineta sylvestri), cu
tipurile de pinet de pin silvestru cu Rubus,
pinet de pin silvestru cu Vaccinium, pinet de pin
silvestru de stncrie, pinet de pin silvestru pe
soluri cu fenomene de nmlstinare (arborete
de tinoave); pinet de pin de Banat (Pineta
nigrae banatica), cu tipurile pinet de pin de
Banat pe soluri cu substrat calcaros (alturi de
specia edificatoare se afl ienupr, scumpie,
liliac), pinet de pin de Banat pe soluri cu sub-
strat silicos (alturi specia identificatoare se
afl subarboret format din grnit, cer, gorun,
mojdrean, uneori fag), pinete amestecate de
pin negru (specia edificatoare plus gorun, alun
turcesc, tei), iar subarboretul format din moj-
drean, scorus, crpinit s.a. (I. I ancu, 1982).
PINOCITOZ, proces fiziologic prin
care celulele vegetale si animale nglobeaz n
citoplasm lor picturi de lichid din mediul exte-
rior. Mecanismul n sine presupune schimbri la
suprafata membranei celulare (plasmalemei),
unde particule, respectiv ioni din mediul extra-
celular, actioneaz asupra ei ca un inductor. La
acest nivel membrana si reduce tensiunea su-
perficial, si pierde din rigiditate si se inva-
gineaz, rezultnd un tub sau cup cu lichid din
mediul extracelular. Formatiunea tubular sau
cupa format se nchide prin refacerea mem-
branei celulare, ntrerupte, se desprinde de ea
si devine liber n citoplasm, sub form de
vezicule. Formatiunile tubulare, devenite vezi-
cule de pinocitoz, alungite, pot suferi mai mult
strangulri, avnd ca rezultat formarea altor
vezicule de pinocitoz. Membrana ce delimi-
teaz veziculele provine din plasmalem. Pino-
citoza ndeplineste functia de nutritie celular,
mijlocind integrarea proteinelor din mediu, si
functia de aprare, care const n integrarea
unor cantitti limitate de ioni si ap din mediul
nconjurtor, cu pstrarea echilibrului ionic
celular ce mpiedic ptrunderea unor cantitti
mai mari de alti ioni. La plante, pinocitoza a fost
observat la celulele diferitelor tesuturi din r-
dcin, tulpin, frunze.
PINOFITE (Pinophyta), ncrengtur
care cuprinde plante autotrofe, exclusiv lem-
noase, reprezentate prin arbori, arbusti, rar lia-
ne sau subarbusti; sin. Gimnosperme. Cormul
este format din rdcin, tulpin, frunze. Prin
caracterele lor fac trecerea ntre pteridofite si
magnoliofite (angiosperme). Au aprut n
Devonian, cu mare expansiune si diversificare
n Mezozoic, cnd existau 10 000 specii. n
prezent triesc 800 specii. Sunt diplobionte,
eusporangiate si heterospore. Sporangii se for-
meaz pe sporofile specializate: microsporan-
gii pe stamine (masculi), macrosporangii pe
crpele (femeii). Staminele si carpelele se for-
meaz pe lstari reproductori care constituie
flori. Sunt antofite (purttoare de flori), unisexu-
ate, fr periant (aclamide), ntotdeauna ane-
mogame (polenizate prin vnt) monoice sau
dioice. La unele pinofite (gimnosperme) fosile
(Bennettitales) florile erau bisexuate. Sunt
plante ovulate, spermatofite, cu macrosporan-
gele nvelit n integument, unde ovulul dup
fecundare se transform ntr-o smnt gola-
s, neacoperit. Primele diviziuni ale zigotului
sunt nucleare, cu formarea unui proembrion
nediferentiat cu cca 1000 de nuclei lipsiti de
pereti celulari. Plantele au ntotdeauna meri
steme secundare, cu lemnul constituit din tra-
heide, fr celule anexe. Rdcina se ramific
n plan vertical. Ramificatia este dicotomic la
formele fosile (Cordaites) si monopodial sau
simpodial la cele actuale. Structura anato-
mic este endarh, cu crestere secundar n
grosime. La unele specii (Pinus) rdcinile for-
meaz micorize, la altele (Taxodium distichum)
emit pneumatofori pentru aeratie si evitarea
asfixiei. Tulpina lemnoas posed ngrosare
secundar. Ramificarea este dicotomic la fo-
silele primitive (Pteridospermales), iar la forme-
le actuale un stip (Cycadatae), trunchi monopo-
dial (Pinatae) sau simpodial (Ginkgoatae).
Ritidomul este bine dezvoltat si uneori se des-
prinde n plci (Pinus). Scoart relativ redus.
Xilemul secundar reprezint uneori un dura-
men pronuntat. Mduva este dezvoltat numai
la Cycadales, unde constituie un parenchim de
depozitare a amidonului. Razele medulare sunt
omogene. Pineales posed n toate organele
pinofite 631 piperul-bltii

canale resinifere schizogene, exceptnd pe
Taxus, Cycadales posed canale secretoare
de gome. Lemnul la Cycadatae este constituit
exclusiv din traheide scalariforme si spiralate,
iar la Pinatae din traheide areolate. La
Gnetatae apar si trahei inelate. Liberul nu are
celule anexe. La Pinus, pe macroblaste apar
microblaste care cad odat cu frunzele. Tulpina
la Welwitschia este scurt si neramificat, iar la
Ephedra, virgat si articulat, cu noduri si inter-
noduri. Frunzele sunt sevamiforme si neclorofi-
late la Ephedra, aciculare, solziforme si asi-
milatoare la Cupressaceae, aciculare si
asimilatoare la Pinaceae, ltite si asimilatoare
la Cordaites, Gnetum, Podocarpus, bilobate si
asimilatoare la Ginkgo, n form de panglic
mare si asimilatoare la Welwitschia, pe-nat-
divizate, mari si asimilatoare la Cycadatae,
Bennettitatae. Frunzele sunt persistente
(sempervirente), cad pe rnd la 2-12 ani. La
Pinus frunzele cad uneori mpreun cu micro-
blastele lsnd pe tulpin cicatrici caracteris-
tice. La Welwitschia primele frunze persist
toat viata plantei, respectiv cca 2000 ani. Pe
msur ce li se usuc vrful si continu
cresterea de la baz. Nervatiunea este uniner-
v la Pinaceae, dicotomic la Ginkgo, penat la
Cycas, Gnetum, paralel la Welwitschia. Struc-
tura anatomic a frunzei adesea este xero-
morf, cu epiderma cutinizat si cerificat, cu
stomate sub nivelul epidermei, haplocheile la
cele fosile si sindetocheile la cele actuale, cu
mezofilul bogat n cloroplaste, cu canale secre-
toare. Floarea este aclamid (lipsit de periant)
sau cu periant foarte redus la Gnetatae, cu
conformatie strobilar de con. Sporofilele co-
nurilor mascule se numesc stamine, iar la
conurile femele se numesc crpele. Ele sunt
asezate pe un lstar scurt, terminal sau axilar,
dispuse spirociclic, rezultnd flori unisexu-at-
dioice (Cycadatae, Ginkgoatae, Gnetatae,
Taxus), unisexuat-monoice (Pinatae), rar bise-
xuate (unele Bennettitales). Florile mascule
sunt grupate n inflorescente de conuri compu-
se (exemplu, Pinaceae); de spice (exemplu,
Ginkgo Cordaites, Gnetum). Staminele se pre-
zint sub form de microsporofil penat (exem-
plu, Pteridospermales, Bennettitales); de scut
peltat cu antere antrope (exemplu, Taxus); de
solz cu dou antere dorsale (exemplu, Pina-
ceae); de solz cu numeroase antere (exemplu,
Cycadales); de filament simplu (exemplu, Gink-
go); de filament ramificat (exemplu, Ephedra).
Antera are doi saci polinici (exemplu, Pina-
ceae); trei saci polinici (exemplu Ginkgo); mai
multi saci polinici (exemplu, Taxus). Florile fe-
mele sunt formate din crpele n form de cup
(exemplu, Ginkgo, Taxus); de solz (exemplu,
Pinaceae); foliacee si penate (exemplu,
Cycas). La fosila Caytonia, carpela se
rsuceste circinat si nveleste ovulele ntr-o
cavitate asemntoare ovarului, fr a fi ns
omoloag cu el. La Pinaceae, pe lng solzul
carpelar fertil (pe care se afl ovulele) exist si
unul steril, constnd dintr-o bractee ligular
(frunz steril). Ovulele sunt macrosporangi.
Reprezint organe noi si caracteristice gim-
nospermelor. Ele sunt ortrotrope (cu micropilul
n sus) (exemplu, Cycadatae, Bennettitatae,
Ginkgoatae) sau anatrope (cu micropilul n jos)
(exemplu, Pinatae); sunt pedicelate la Benne-
ttitatae, Ginkgoatae si sesile la Pinatae,
Gnetatae. Ovulul este acoperit de un singur
integument si rmne deschis prin micropil, loc
de ptrundere a tubului polinic; rareori apare un
al doilea integument (exemplu, Gnetatae). n
interior se afl nucela (arhesporul femei), tesut
necutat sporogen. Micro- si macrosporii se for-
meaz prin dou diviziuni succesive ale unei
celule sporogene, din care prima este reductio-
nal. Polenizarea este anemofil. Fecundatia
simpl si foarte ndelungat, aproape un an.
Zigotul rezultat din fecundare rmne nchis n
endospermul primar al ovulului si este diploid.
Prin diviziuni repetate va da nastere embrio-
nului format din rdcin, tigel, gemul. n
ciclul ontogenetic sporofitul este net dominat,
ca durat si volum, fat de gametofit care este
redus si nchis n organele sporofitului.
PIPERUL-BLtII (Polygonum hy-
dropiper), fam. Polygonaceae. Plant erbacee,
anual, terofit, mezohidrofit spre hidrofit,
mezoterm, slab acid-neutrofil, prezent n
locuri umede, mlstinoase, marginea lacurilor,
locuri inundabile, marginea umed a drumu-
rilor, de la cmpie pn n zona subalpin;
vegeteaz pe soluri reavn-jilave, pn la ji-
lav-umede; se mai numeste ardeiul-dracului,
ardeiul-porcului, buruiana-jermilor, buruia-na-
viermilor, cnep de ap, dintele-dracului,
iarba-puriceilor, iarb iute, iarb rosie, piparc
slbatic, piper de ap, piper de balt, piperul
broastei, troscot piperat, troscot rosu. Genetic,
2n = 20, 22. Fitocenologic, ncadrat n
Bidention, Bindentetea, Populetalia, Alnetea.
piperul-bltii 632 pi r t rt or

Rspndit n Europa si Asia. Descriere. Tul-
pina glabr, rosiatic, erect sau ascendent,
nalt de 25-60 cm, adesea cu rdcini adventi-
ve la nodurile bazale. Frunze lanceolate, glabre,
pe fata superioar adesea cu o pat neagr n
form de V. Flori cu perigon verde sau rosiatic,
grupate n spice false". nflorire, VIIIX. Com-
pozitie chimic. Contine acizi (formic, malic,
valerianic), taninuri, ulei volatil, fitosteroli, vita-
mina K, sruri si compusi flavonici (rutozid,
hiperozida, cvercitrozida, remnazina, persica-
rina, metoxiper-sicarina, kemferol). Gust iute.
Bioterapie. Prtile aeriene nflorite si uneori
fructificate ale plantei au utilizri terapeutice n
medicina traditional uman si veterinar. Prin-
cipiile active au actiune hemostatic si hipoten-
siv datorit flavonelor si vitaminei K, actiune
iritant datorit substantelor tadeon si tadeo-
nal din uleiul volatil. Extractul fluid este utilizat
n hemoptizii (eliminarea pe gur a sngelui
provenit din arborele respirator), hemoragii
gastrice, vezicale si hemoroidale; folosit ca he-
mostatic n ginecologie pentru tratamentul
meno- si metroragiilor, sau dup raclarea ute-
rului (chiuretaj). Recoltare. Prtile aeriene ale
plantei cu frunze si flori (Polygoni hydropiperis
herba) se recolteaz pe timp frumos, din iulie
pn n octombrie, dup orele 10. Se usuc la
umbr, n strat subtire. Se pstreaz n pungi
de hrtie, saci de hrtie sau saci textili. Me-
dicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
metroragiilor juvenile, ca hemostatic si diuretic:
a) infuzie, din 1 lingurit mruntit peste care
se toarn o ceasc de ap n clocot. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar si se bea
nainte de mas; b) pulbere, cte 1-4 g (un vrf
de cutit, o jumtate pn la o lingurit) pe zi,
nainte de mas. 2. Pentru tratarea hemoragii-
lor gastrice si intestinale, n hemoptizii, hemo-
ragii, metroragii juvenile, fibrom uterin: extract
fluid si tinctur pregtit dup prescriptiile far-
maceutice. Se folosesc 50-80 picturi pe zi. Uz
extern. Pentru oprirea sngerrii rnilor, se
pudreaz cu pulbere de plant. Medicin vete-
rinar. Uz extern 1. Pentru tratarea rnilor
(plgilor): a) planta proaspt pisat, se asaz
pe rnile deschise ale animalelor pentru a opri
sngerarea si pentru a mpiedica insectele s
depun ou din care s se formeze larve (vier-
mi); b) suc de plant, rezultat din pisarea si
stoarcerea plantei; cu sucul obtinut se badijo-
neaz rana de 2-3 ori pe zi, mai ales pe vreme
cald, pentru a mpiedica formarea larvelor
(viermilor). 2. Pentru tratarea rnilor infectate la
purcei si vitei, n urma castrrii: decoctsau suc,
se aplic pe locui afectat (v. Pl. XLIII, 6).
PIR TRTOR (Agropyron repens),
fam. Poaceae. Plant erbacee, peren, segeta-
l, geofit, mezofit, amfitolerant la umiditate,
temperatur si pH, ntlnit ca buruian de
cultur ntelenind terenurile prost ntretinute,
prin pajisti, coaste uscate, grdini, pe lng
marginea drumurilor, pe lng garduri, de la
cmpie pn n zona montan inferioar; vege-
teaz bine pe soluri revene pn la reavn-ji-
lave; se mai numeste albei, chir, grul-mtei,
iarba-cinelui, pir gros, pir mic, rglie, tiru.
Cunoscut de ctre daci care o numeau
cotiatela, cotitel, cositel, cosietel, costel ( I .
Pachi a Tat omi rescu, 1997). Genetic, 2n
= 42. Frecvent n judetele Botosani, Suceava,
Cluj, Slaj, Bistrita-Nsud, Hunedoara,
Harghita, Brasov, unde se ntinde pe mari
suprafete. Fitocenologic, ncadrat n Arte-
misietea, Molinio-Arrhenatheretea, Car. Agro-
pyron-Rumicion. Rspndit n Europa, Asia,
America de Nord. Descriere. Rizom trtor,
stolonifer, ramificat, galben-lucitor-neted, lung
de ctiva metri, gros de cca 2 mm, cu noduri la
distante de cca 5 cm, la care se gsesc frun-
zulite membranoase, mici, muguri si rdcini
adventive. Tulpin erect, neted, cu noduri
pronuntate, nalt de 20-150 cm, glabr,
verde, cenusiu-verde sau albstruie. Frunze
liniare, cu teac despicat ce nconjoar tulpi-
na si limb ngust (6-9 mm), lung de 10-20 cm,
aspru pe fata superioar, neted pe cea infe-
rioar, nervuri paralele, albicioase. Flori dispu-
se n spic compus, cu spiculete mai adesea
nearistate, comprimate lateral si asezate pe
dou rnduri; fiecare spiculet este format de
obicei din 5 flori. nflorire, VIVIII (X). Fructe,
cariopse. Compozitie chimic. Rizomul contine
saponozide, fructozane, inozitol, ulei volatil,
mucilagii, acid salicilic, vitamine A, B, sruri de
potasiu, alte sruri minerale. Bioterapie. Rizo-
mul plantei are utilizri terapeutice n medicina
uman si veterinar, cult si traditional. Im-
portanta terapeutic este cunoscut de mult
vreme. Ea a fost mentionat n operele lui
Theophrast, Dioscoride si Pliniu. Principiile
active din rizom actioneaz diaforetic, diuretic,
fungistic si antimicrobian, tonic si reminera-
lizant al sistemului osos, depurativ si febrifug.
Actiunea antibiotic este asigurat de o ceton
pi r t rt or 633 pi r t rt or

format prin oxidarea agropirenului n prezenta
aerului. Produsul determin si scderea pre-
siunii arteriale, actiunea este temporar si pro-
portional cu doza administrat. Recomandat
n bronsite, rceli, grip, boli renale si vezicale,
gut si reumatism, boli de ficat si de plmni.
Intr n compozitia ceaiurilor (PLAFAR) diuretic
si sudorific. Se foloseste singur sau asociat n
tratarea strilor inflamatorii ale tubului digestiv
si aparatului genito-urinar. Extractul fluid intr
n compozitia a numeroase prescriptii magis-
trale cu actiune diuretic. Recoltare. Rizomii
(Graminis rhizoma) se recolteaz primvara si
toamna. Se spal (dac este nevoie) repede
ntr-un curent de ap. Se nltur prtile aerie-
ne. Se usuc n strat subtire, la soare sau n
camere bine aerisite. Uscarea artificial, la
35-40 C. Medicin uman. Uz intern. 1. Pen-
tru tratarea dischineziei biliare, n bronsit,
grip, guturai, cistit, gut, obezitate, uretrit,
tuberculoz pulmonar: a) infuzie, din 1 lin-
gurit rizom mruntit sau pulbere rizom peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se beau 3-4 cni pe zi; b) decoct, din 1 lingurita
pulbere rizom sau rizom uscat mruntit la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar. Se beau 3-4 cni pe zi. 2. Pentru
tratarea colicilor renale: a) infuzie, din 1 lingur
ras pulbere rizom sau rizom uscat mruntit
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se beau 3-4 sau chiar mai multe cni pe
zi; b) decoct, din 1 lingur ras de pulbere
rizom sau rizom uscat mruntit la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se stre-
coar. Se beau 3-4 cni sau chiar mai multe pe
zi. 3. Pentru tratarea colicilor renale, n boli de
rinichi si vezic, uretrit, boli de ficat: decoct,
din 30 g rizom uscat mruntit la o can (250 ml)
cu ap. Se fierbe un minut. Se arunc lichidul
(gust amar). Se adaug peste planta din vas
1,250l ap. Se fierbe pn scade la un litru. Se
strecoar. Se bea n cursul unei zile. 4. Pentru
tratarea afectiunilor renale, n gut, reumatism,
cistite, bronsite, grip, guturai, rceal: infuzie,
din 1 lingur rizom uscat mruntit peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. 5. Pentru tratarea dischineziei
biliare, hepatitei virale (icter), hepatitei cronice,
bolilor aparatului urinar: pulbere rizom, se ia
cte 1 g (un vrf de cutit nainte de mas).
6. Pentru tratarea ascitei, n boli de rinichi si
vezic urinar: tinctur, din 5-10 g (o lingurit
pn la o lingur) rizom uscat mruntit la
250 ml cu alcool 32-40. Se las acoperit, la
temperatura camerei timp de 1-10 zile. Sticla
se agit zilnic de 2-3 ori pentru omogenizare.
Se strecoar n sticl nchis la culoare si se
astup cu dop. Se bea cte 1 lingurit nainte
de mas. 7. Pentru tratarea diabetului, hiper-
tensiunii: decoct, din 1 lingur amestec prti
egale pulbere rizom sau rizom uscat mruntit
de pir, frunze de vsc si flori de pducel, la o
can (200 ml) cu ap rece. Se las 5-10 mi-
nute la macerat, apoi se pune la fiert si se d n
clocot. Se strecoar. Se bea de 3 ori pe zi
nainte de mas, cte 1-2 lingurite o dat.
Medicin veterinar. Uz intern. Pentru trata-
rea nefropatiilor, n bronsectazii, stri a frigore,
catar cronic intestinal, catar cronic al cilor
respiratorii: a) decoct, din 5 g rizom uscat si
mruntit sau pulbere rizom la 100 ml ap. Se
fierbe 5 minute. Se strecoar. Se rceste si
se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt); b) infuzie, din 5 g rizom uscat si
mruntit sau pulbere rizom peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se rceste si se
administreaz prin breuvaj bucal. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, bovine),
25-50-100 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 5-10-25 g; animale mici (pisici,
cini, psri), 0,5-1-5 g. Rol stimulator n
secretia intestinal, diuretic, depurativ,
sudorific si anticataral. Zootehnie. Prtile
aeriene (tulpin, frunze, spic) sunt folosite n
furajarea animalelor erbi-vore. Agricultur.
Buruian cu rspndire rapid si general n
toate culturile. mpiedic executarea culturilor
agricole. Compromite recolta prin consumarea
din sol a apei si elementelor minerale.
Constituie o problem pentru toate culturile.
Se dezvolt bine n zonele mai umede si reci
ale trii. Frecvent are o densitate de 30-35
plante/m
2
, chiar 100 plante/m
2
. La pioase
micsoreaz recolta cu 30-70%, la porumb cu
50-85%, la cartof si sfecl cu 30-50%. Gh.
I onescu Si sest i (1955) o considera
dusmanul nr. 1 al agriculturii". Concureaz
puternic plantele de cultur lund 55% din
azotul aflat n sol, 45% din fosfor si 66% din
potasiu" (C. Pi nt i l i e, C. Chi r i l , 1985).
Semintele germineaz bine la 2-4 ani de la
formare si si pstreaz vitalitatea 4-5 ani. O
tuf poate forma pn la 10 000 seminte.
piridoxin 634 pitoanc

Combatere prin artur de var, discuiri, ar-
tur adnc de toamn, prasile repetate cnd
buruiana are 3-4 frunze, asolament cu borceag
sau alte plante furajere care umbresc bine
solul, erbicide (v. Pl. XLIV, 1).
PIRIDOXIN, VITAMIN B
6

PIROLACEE (Pyrolaceae), familie
care cuprinde 11 genuri cu cca 60 specii plante
erbacee, rareori subarbusti, perene, rspndite
n Europa, Asia si America boreal. Frunze
ntregi, de obicei bazale, fr stipele, verzi si
iarna. Flori bisexuate (hermafrodite), actino-
morfe, tipul 5 sau 4; caliciul dialisepal; corola
dialipetal sau cu petale usor concrescute; an-
droceul, din 10 sau 8 stamine, n 2 siruri, cu
antere introrse, dispuse spre interior; gineceul,
cu ovar superior, avnd 5 sau 4 loji incomplet
separate, ovule numeroase, foarte mici, ana-
trope, stil cu stigmat simplu sau lobat. Formula
floral: h2 K5
4
C54 sau C
(5
-4) A
1
0-
8
G(5

4). Fruct
capsul valvicid, uneori bac. Seminte foarte
mici, numeroase. Flora Romniei contine
9 specii ce apartin la 5 genuri: Pyrola, x = 23;
Orthilia x = 19; Moneses x = 13; Chimophila
x = 13; Monotropa x = 8.
PITARC DE MESTEACN
(Boletus scaber), fam. Boletaceae. Ciuperc
micorizant, comestibil, ntlnit vara si toam-
na (VI-X), pe sol, sub mesteceni, prin tufris;
se mai numeste burete clugresc, burete de
mesteacn, chitarc, mitarc gras, mitarcde
mesteacn. Descriere. Plria semisferic,
apoi ntins, diametrul 5-7 (15) cm; fata superi-
oar fin-tomentoas, cenusie, maron-cenusie,
maron-glbuie, pe timp umed usor-vscoas;
fata inferioar cu tuburi sporifere lungi si porii
alburii, apoi cenusii, uneori cu nuant albs-
truie sau verzuie. Piciorul ngustat sub plrie,
plin, lung de 6-9 (20) cm, diametrul 1-1,5
(3) cm, cu scvame mici, brune-nchis sau negri-
cioase. Carnea albicioas, moale, n contact cu
aerul se coloreaz rosiatic, albastru sau verzui,
cu FeSO
4
se coloreaz n albastru; miros si
gust plcut. Sporii ovoizi sau fusiformi
(14-20 4-7 n), netezi, gutulati, galbeni, ocra-
cei n mas. Alimentatie. Valoare alimentar
mic. Foarte gustoas si aromat. Este evitat
de popor din cauza unor superstitii. Fiart si
uscat se nchide la culoare. Proaspt poate fi
folosit la orice fel de mncare, singur sau n
amestec cu alte ciuperci. Uscat devine mai
gustoas. Pentru iarn se conserv prin uscare,
mai ales exemplarele tinere (v. Pl. XLIV, 2).
PITA-VACII (Boletus bovinus), fam.
Boletaceae. Ciuperc micorizant, comestibil,
ntlnit vara si toamna (VIIX), pe sol, prin
pduri de pin, prefernd locurile nierbate cu
muschi. Descriere. Plria convex, diametrul
4-9 cm, glabr; fata superioar brun-portoca-
lie sau brun-rosiatic, foarte vscoas; fata
inferioar cu tuburi sporifere scurte, prevzute
cu pori largi, colturosi, dintati, olivaceu-glbui
sau olivaceu-bruniu. Piciorul are culoarea pl-
riei, lung de 2-8 cm, diametrul 0,6-1,2 cm.
Carnea moale, glbuie. Alimentatie. Valoare
alimentar mic. Utilizat regional pentru diferi-
te preparate culinare.
PITRCUt (Boletus aurantiacus),
fam. Boletaceae. Ciuperc micorizant, comes-
tibil, ntlnit vara si toamna (VI-X) pe sub
plopul tremurtor. Descriere. Plria crnoa-
s, cu diametrul de 6-25 cm; fata superioar
catifelat, rosie-portocalie sau crmizie; fata
inferioar cu tuburi sporifere si pori alburii, apoi
cenusii. Piciorul albicios, prevzut cu scvame
albe, apoi rosu-portocaliu pn la rosu-brun.
Carnea se nnegreste. Alimentatie. Valoare
alimentar mare. Foarte gustoas n diferite
preparate culinare. Se curt de pielit pentru a
nu da vscozitate preparatelor culinare (v.
Pl. XLIV, 3).
PITOANC (Boletus aereus), fam.
Boletaceae. Ciuperc micorizant, comestibil,
ntlnit vara si toamna (VII-X), pe sol, n sta-
tiuni calde, prin pduri de foioase, mai ales prin
stejrete, grnitete si cerete; se mai numeste
mitarc bun. Descriere. Plria semisferic,
bombat, apoi ntins, diametrul 5-15 cm; fata
superioar brun-nchis, aproape neagr, apoi
brun-ciocolatie, catifelat, fr a etala nuanta
rosiatic; fata inferioar cu tuburi sporifere lun-
gi, albe, apoi glbui, prevzute cu pori circulari,
de aceeasi culoare. Piciorul foarte gros, uneori
umflat la baz, brun, ornamentat sub plrie cu
o retea alb apoi brun. Carnea alb, compac-
t, cu miros si gust plcut. Sporii alungiti
(12-15 5 \x), gutulati, glbui, ocracei n mas.
Alimentatie. Valoare alimentar foarte mare.
Foarte gustoas n diferite preparate culinare
(v. Pl. XLIV, 4).
pi t oasc 635 plantaginacee

PITOASC (Boletus granulatus), fam.
Boletaceae. Ciuperc micorizant, ntlnit de
primvara pn toamna (V-X), pe sol, prin
pduri de pin. Descriere. Plria convex, dia-
metrul 3-8 cm; fata superioar brun-ruginie,
brun-glbuie sau brun-ocracee, foarte vs-
coas, cu pielita usor separabil de carne; fata
inferioar cu tuburi sporifere scurte, prevzute
cu pori mici, culoarea galben sau sulfurie-des-
chis, la nceput cu picturi lptoase. Piciorul
glbui, cu granulatii galbene, apoi brune. Carnea
galben-palid, moale. Alimentatie. Valoare ali-
mentar foarte mare. ntrebuintat n diferite
preparate culinare.
PLACENTAtIE (Placentatio), mod
de dispunere a placentelor, n cavitatea ovaria-
n, pe care se insera ovulele (macrosporangii).
Reprezint un caracter constant pentru speciile
plantelor. Are important n stabilirea legturi-
lor filogenetice dintre diferite grupe si constituie
un criteriu n clasificarea lor. 1. Placentatie pa-
rietal, ntlnit la ovarul monocarpelarsi pluri-
carpelar. Placentele sunt dispuse pe peretii
ovarului la locul de unire a carpelelor (placen-
tatie parietal-marginal), pe nervura principal
a carpelei ce formeaz ovarul (placentatie pa-
rietal-laminal) sau pe ntreaga ltime a
carpelei (placentatie parietalpropriu-zis);
(exemplu, specii din fam. Violaceae, Ramm-
culaceae). 2. Placentatie axilar, ntlnit la
ovarul pluricarpelar si plurilocular eusincarpic.
Placentele ocup unghiul intern al fiecrui locul
(loji), rezultnd, n centrul ovarului, o ax longi-
tudinal purttoare de ovule, aflat n legtur
cu peretii ovarieni (exemplu, specii din fam.
Liliaceae). 3. Placentatie central, ntlnit la

ovarul lisicarp, unilocular, n centrul cruia se
afl o coloan de tesut placentar, de form
globuloas sau cilindric, pe care se insera
ovulele. Coloana nu are legtur cu peretii ova-
rului. Ea porneste de la baza ovarului n conti-
nuarea axei florale (exemplu, specii din fam.
Primulaceae, Caryophylaceae) (fig. 236).
PLACENT (Placenta). 1. Regiune
din interiorul ovarului pe care sunt fixate ovu-
lele. 2. tesut care d nastere sporangiilor la
speciile criptogame.
PLAGIOGEOTROPISM (Pl agi o-
geotropismus), miscare de orientare orizontal
a unor organe ale plantelor. Rizomii si stolonii
iau o pozitie orizontal, fiind orientati perpendi-
cular sau aproape perpendicular fat de direc-
tia fortei de gravitatie a Pmntului. tinuti n
pozitie vertical sau nclinat, execut o cur-
bur, orientnd din nou cresterea organului n
pozitia orizontal. Frunzele si unele flori reac-
tioneaz la forta de gravitatie. Indiferent cum se
nclin planta, frunzele se orienteaz cu fata
superioar n sus. Ramurile de ordinul I ale
rdcinii si tulpinii reactioneaz prin curburi.
Rdcinile secundare de ordinul I cresc oblic n
jos. Ele au un unghi limit geotropic. Schim-
bnd pozitia rdcinii, ele se curbeaz dup
acelasi unghi limit geotropic, lundu-si pozitia
caracteristic.
PLANCTON VEGETAL,
FITOPLANCTON
PLANOSPOR, spor mobil, zoospor,
prevzut cu 1-2 flageli, rezultat din sporangii
din iarn la unele grupe de ciuperci (exemplu,
la Synchytrium endobioticum).
PLANTAGINACEE (Plantagina-
ceae), familie care cuprinde 32 genuri cu cca
250 specii plante erbacee, rareori arbustive,
rspndite pe tot globul. Frunze simple, fr
stipele, dispuse n rozete bazale, foarte rar
opuse. Tulpini florifere, lipsite de frunze, ter-
minate cu inflorescente spiciforme (spic), mai
mult sau mai putin alungite. Flori bisexuate
(hermafrodite), actinomorfe, pe tipul 4; caliciul
gamosepal, persistent; corola gamopetal, tu-
buloas, cu 4 lacinii membranoase; androceul,
din 4 stamine, rar 2, inserate pe tubul corolei la
diferite nltimi; gineceul, cu ovar superior din
Fig. 236. Tipuri de placentatie: A, B,
C- ovare monocarpelare; D, E, F-ovare
cenocarpe sau sincarpe. A - parietal;
B - laminal; D - axilar; E - parietal;
F - central (bazal); a-ovul.
plantaginacee 636 plant

2 crpele concrescute, cu placentatie central
si ovule apotrope, stil lung, filiform terminat cu
stigmat ntreg sau bilobat. Formula floral:
h2K
(4
) [C(
4
), A4] G(
2
). Fruct pixid, respectiv cap-
sul membranoas dehiscent printr-un cp-
cel transversal. Seminte de diferite forme, cu
embrion drept, rar putin curbat. Flora Romniei
contine 16 specii ce apartin la dou genuri:
Plantago, x = 5, 6; Littorella, x = 6.
PLANT (Planta), nume generic dat
organismelor vegetale monocelulare sau pluri-
celulare. n functie de anumite caractere
plantele se pot grupa n mai multe categorii:
1. Plante anemofile, organisme vegetale la
care florile sunt polenizate cu ajutorul vntului.
Apartin familiilor Pinaceae, Taxodiaceae, Cu-
pressaceae, Taxaceae, dintre gimnosperme, si
familiilor Betulaceae, Fagaceae, Juglan-
daceae, Poaceae, Cyperaceae, Chenopodia-
ceae, Cannabinaceaeetc., dintre angiosperme
(anemofilie). 2. Plante anuale, organisme ve-
getale care triesc un singur an n care si
desfsoar ntregul ciclu evolutiv. Are loc ger-
minarea semintelor, cresterea plantelor, fructi-
ficarea si apoi moartea lor. n cadrul unui an,
viata lor poate fi mai scurt sau mai lung.
Unele plante apar primvara si au o durat de
viat doar de cteva sptmni (plante efeme-
re) [exemplu, flmnzic (Draba verna), cuisorit
(Holosteum umbellatum)]. Altele ncoltesc pri-
mvara, cresc, fructific si mor toamna [exemplu,
fasolea (Phaseolus vulgaris), porumbul (Zea
mays), tutunul (Nicotiana tabacum), floa-rea-
soarelui (Helianthus annus)] sau ncoltesc
toamna, ierneaz sub form de plantul, cresc
primvara, fructific si mor vara [exemplu,
grul de toamn (Triticum aestivum)]. Semnul
conventional. 3. Plante arize (fig. 237), orga-
nisme vegetale la care rdcinile lipsesc. La
unele nu se formeaz deloc sau dispar la scurt
timp dup germinarea semintei. Functia de
absorbtie a apei cu sruri minerale (sev brut)
este preluat de alte organe. De exemplu, la
pestisoar (Salvinia natans), care pluteste pe
apele stttoare, absorbtia se face prin niste
frunze modificate ce au aspect de rdcin; la
cosor (Ceratophyllum submersum, C. demer-
sum) absorbtia se realizeaz prin toat supra-
fata corpului ei; iar la otrtelul de balt (Utricu-
laria vulgaris) prin frunze. 4. Plante autotrofe,
organisme vegetale care dispun de capacita-
tea de a sintetiza substantele organice proprii,
folosind ca materii prime n exclusivitate sub-
stante anorganice (sruri minerale, ap, CO
2
).
n aceast grup intr toate plantele verzi.
5. Plante bienale, organisme vegetale care n
primul an formeaz frunze, acumuleaz n
organele subterane su muguri substante de
rezerv, iar n al doilea an formeaz tulpini
Fig. 237. Plante lipsite de
rdcini (arize):
a- pestisoara (Salvinia
natans); b - cosor
(Ceratophyllum submersum);
c - otrtel de balt (Utricularia
vulgaris).
plant 637 plant
Fig. 238. Plante carnivore: a
- otrtel de balt (Utricularia
vulgaris); b - Nepenthes sp.; 1
- urne; 2-frunze ramificate; 3
- pedi cel ; 4 - gl and
ramificat; 5- cpcel; 6- pr
ramificat sensibil; 7-portiunea
ltit a petiolului; 8- opercul.
aeriene florifere, care nfloresc si fructific.
Dup fructificare mor [exemplu, sfecla (Beta
vulgaris), morcovul (Daucus carota), varza
(Brassica oleracea)] s.a. Semnul conventional.
6. Plante carnivore (fig. 238), organisme ve-
getale care au nsusirea de a-si sintetiza sin-
gure substantele organice prin fotosintez, dar
datorit cantittilor extrem de reduse de sub-
stante minerale si n special azotoase, s-au
adaptat pentru retinerea sau prinderea de ani-
male foarte mici (insecte, crustacee), din corpul
crora, prin digerare, si procur substantele
necesare dezvoltrii lor normale. Prezint anu-
mite conformatii si structuri adecvate, limitate
exclusiv la frunze, constnd din capcane
pentru prins, retinut si digerat prada: plnii,
urne, vrse, plci sau peri glandulari lipiciosi.
Manifest o mare sensibilitate la nivelul lor,
determinat de excitatiile fizice sau chimice,
exprimat n miscri mai lente sau mai rapide
pentru retinerea przii. Plantele carnivore se
diferentiaz dup modul n care captureaz
prada: cu ajutorul perilor glandulari lipiciosi
(Drosera sp., Drosophyllum); cu ajutorul unor
capcane provenite din transformarea frunzelor
(Aldrovanda, Dionaea, Pinguicula); cu ajutorul
urnelor provenite prin transformarea partial
sau total a frunzelor (Cephalotus, Nepenthes,
Serracenia, Utricularia). Pentru digestia orga-
nismelor animale capturate glandele digestive
ale tuturor plantelor carnivore secret protea-
ze, esteraza si fosfataza acid. Acestea asigu-
r degradarea substantelor organice complexe
n substante organice simple ce pot fi absorbite
n corp. Plantele carnivore nu dispun de en-
zime capabile s descompun chitina. Pentru
unele din ele enzimele sunt prezente, n
permanent, n lichidele secretate (Drosera,
plant 638 plant

Nepenthes), la altele enzimele sunt secretate
doar n momentul capturrii przii (Pinguicula,
Dionaea). Procesul secretiei este indus de pre-
zenta acidului uric si a altor substante azotate
din excrementele insectelor. Absorbtia sub-
stantelor rezultate din digestie este realizat
prin glandele digestive, aceleasi care au secre-
tat enzimele. n cazul speciilor adaptate la me-
diul acvatic (Aldrovanda, Utricularia), intervin si
n absorbtia apei din capcane dup capturarea
przii. 7. Plante entomofile, organisme vege-
tale la care polenizarea florilor se face cu ajuto-
rul insectelor. Florile au adaptri foarte diverse,
dezvoltate n decursul timpului ca rezultat al
relatiilor dintre ele si insecte. Adaptrile se refer
la culoarea, mirosul si structura florilor, la
nectar si grunciorii de polen. Apartin familiilor
Ranunculaceae, Rosaceae, Solanaceae, Gen-
tianaceae, Liliaceae, Orchidaceae, Lamiaceae
etc. (entomofilie). 8. Plante estivavi-rescente,
organisme vegetale cu frunze ce se mentin pe
ramuri si sunt active numai o perioad de vege-
tatie. Frunzele se numesc monociclice. Des-
prinderea lor de pe ramuri are loc toamna
[exemplu, fagul (Fagus sylvatica), aninul (Alnus
glutinosa), plopul (Populus sp.), nucul (Juglans
regia) etc.]. 9. Plante eutrofe, organisme ve-
getale adaptate s triasc pe soluri, n
mlastini sau lacuri cu troficitate ridicat pn la
foarte ridicat (V = 75-100%). Pe pajisti sunt
ntlnite Festuca pratensis, F. valesiaca,
F. pseudovina, Phleum pratense, Poa
pratensis, Dactylis glomerata, Symphytum
officinalis, Lolium perene, Potentila recta etc.;
n pduri: Aegopodium podagraria, Asarum
europaeum, Convallaria majalis, Dentaria
bulbifera, Lythospermum purpureo-coeruleum,
Polygonatum latifolium; n mlastini si marginea
lacurilor: Equisetumpalustre, Dryopteris thelip-
teris, Phragmites australis, Typha sp., Juncus
sp., Eriophorum sp., Comarum palustre,
Menyanthes trifoliata, Lythrum salicaria,
Galium palustre, Sparganium erectum, Salix
repens, S. cinerea, S. fragilis, Potamogeton
natans, Alisma plantago-aquatica, Lemna sp.
etc.; buruieni din culturile agricole: Salsola rut-
henica, Digitaria sanquinalis, Hibiscus
ternatus, Reseda lutea. 10. Plante heterotrofe,
organisme vegetale lipsite de pigmenti clorofi-
lieni, care folosesc ca surs de carbon sub-
stantele organice din mediul lor de viat, pentru a
sintetiza substante organice proprii. Unele
folosesc substantele nutritive din cadavrele
plantelor si animalelor (plante saprofite), altele
si procur substantele nutritive din corpul
organismelor vii (plante parazite). 11. Plante
megatrofe, organisme vegetale adaptate s
triasc doar n medii de viat cu grad mare de
troficitate (V= 85-100%). n pajistile cu aseme-
nea caractere sunt ntlnite speciile Astragalus
monospessulanus, Echium altissimum, E.
rubrum, Phlomis pungens, Salvia aethiopis,
Melica ciliata, Thalictrum minus, Taraxacum
officinale, Stachys recta; pentru pduri sunt
caracteristice Aperula taurina, Chaerophyllum
temulum, Allium ursinum, Geranium robertia-
num, Alliaria officinalis, Physalis alkekengi,
Arum maculatum etc. Pe solurile cultivate
adesea sunt prezente Amaranthus hypochon-
driacum, A. retroflexus, Chenopodium album
etc. 12. Plante mezotrofe, organisme vegetale
adaptate s triasc n medii de viat (soluri,
mlastini), cu troficitate sczut pn la ridicat
(V= 60-85%). n pajisti sunt ntlnite speciile
Betonica officinalis, Campanula persicifolia,
Centaurium umbellatum, Filipendula hexapetala,
Veronica orchidaea, Silene nutans, Fragaria
viridis, Stachys germanica, Carex caryophyllea,
Agrostis tenuis, Festuca rubra, Arrhenatherum
elatius etc. n pduri: Dryopteris filix-mas,
Athyrium filix-femina, Melica uniflora, Anemone
nemorosa, Asperula odorata, Brachypodium
sylvaticum, Carex spicata, C. divulsa etc. n
mlastini sunt ntlnite specii cu amplitudine
ecologic mai larg. 13. Plante mixotrofe,
organisme vegetale cu nutritie mixt-autotrof
si heterotrof n acelasi timp. si procur
carbonul necesar pentru sinteza substantelor
organice proprii att pe cale autotrof, prin
fotosinte-z, ct si pe cale heterotrof,
recurgnd la diferite substante organice si
anorganice pe care le iau din alte organisme
vii. Din aceast grup fac parte plantele
semiparazite, carnivore si simbionte. 14.
Plante monocarpice, organisme vegetale
care fructific o singur dat n viata lor. Din
aceast categorie fac parte plante anuale si
bienale. 15. Plante oli-gome-zotrofe,
organisme vegetale adaptate s triasc pe
soluri sau n mlastini cu troficitate foarte
sczut pn la mijlocie (V= 15-75%)
(exemplu, Festuca heterophylla, Genista
tinctoria, Campanula abietina, Cytisus nigricans,
Salix bicolor, Eriophorum vaginatum, Sparga-
nium minimum etc.). 16. Plante oligotrofe,
organisme vegetale adaptate s triasc pe
soluri, n mlastini sau lacuri cu troficitate foarte
plant 639 plant

sczut sau sczut. A. Exist specii extrem
oligotrofe localizate n medii cu troficitate
foarte sczut (V = 4-25%) (exemplu,
Bruckenthalia spiculifolia, Calluna vulgaris,
Vaccinium myrtillus, V. vitis-idaea, V. oxyco-
ccos, Polytrichum alpestre, P. juniperinum,
Sphagnum sp., Scheuchzeria palustris, Drose-
ra sp., Carex curta, C. pauciflora etc.). Multe
din ele apar n mlastinile de turb cu Sphagnum
(sfagnete), altele n pajistile din regiunea mon-
tan, n pduri (molidisuri, pinete sau chiar
gorunete). Ele indic conditii slabe de dezvoltare
ale pajistilor si pdurilor (arborii sunt piperniciti,
productie slab). B. Specii oligotrofe,
localizate n medii cu troficitate foarte sczut
pn la sczut (V= 25-55%) (exemplu, Moli-
nia coerulea, Nardus stricta, Deschampsia
caespitosa, Agrostis canina, Calama-grostis
arundinacea, Pteridium aquilinum, Luzula
luzuloides, Soldanella montana, Huperzia sela-
go, Dryopteris spinulosa etc.). ntlnite n sfag-
nete, pajisti montane, pduri. n culturile agricole,
indicatoare de astfel de conditii sunt Spergula
arvensis, Spergularia rubra, Galeopsis lada-
num, Alchemilla arvensis, Gnaphalium lu-teo-
album. 17. Plante ornitofile, organisme
vegetale la care florile se polenizeaz cu ajuto-
rul psrilor ornitofilie. ntlnite n tinuturile tro-
picale (exemplu, Tecoma radicans florile sunt
tubuloase, de forma unei trompete, rosii-cr-
mizii). 18. Plante plagiotrope, organisme ve-
getale cu tulpin prostrat, culcat sau ntins
pe sol. Stereomul putin dezvoltat nu le permite
s se mentin vertical. Multe din ele se fixeaz
de pmnt prin rdcini adventive (formate la
noduri) si cresc n lungime printr-un mugure
terminal [exemplu, fragul (Fragaria vesca),
glbioara (Lysimachia nummularia), silnicul
(Gleochoma hederacea), piciorul-cocosului
trtor (Ranunculus repens)]. Altele stau
culcate la pmnt mpreun cu ramurile n tot
lungul tulpinei [exemplu, cimbrul de cmp
(Thymus pulcherrimus), salcia pitic (Salix
retusa) etc.]. 19. Plante simbionte, organisme
vegetale reprezentnd asociatii trofice mai mult
sau mai putin intime, durabile, n care unul este
n mod obligatoriu autotrof, iar cellalt hetero-
trof. Indivizii ce alctuiesc simbioza se numesc
simbionti. Tipurile de simbioz ntlnite sunt:
micorizele, constnd din asociatii ntre unele
ciuperci din sol si rdcinile unor plante supe-
rioare lemnoase sau erbacee; nodozittile, de
pe rdcinile plantelor leguminoase n care se
afl bacterii fixatoare de azot; lichenii, constnd
dintr-o asociatie morfoanatomic si fiziologic
ntre o ciuperc si o alg unicelular verde-
albastr. ntre simbionti exist o sprijinire trofic
reciproc. De exemplu, ciupercile mico-ritice
absorb apa cu sruri minerale si le cedeaz
rdcinii. Din celulele acestea hifele ciupercii
absorb substantele organice necesare vietii lor.
Plantele leguminoase aprovizioneaz bacteria
cu zaharuri, ap si sruri minerale, iar
bacteria fixeaz azotul molecular din aer si l
pune la dispozitia plantei sub form de azot
mineral. Hifele ciupercii din talul lichenilor ab-
sorb, din mediul nconjurtor, apa si srurile
minerale, care, n parte, sunt folosite de alg n
procesul de fotosintez. Ciuperca absoarbe din
corpul algei, cu ajutorul haustorilor, substantele
organice rezultate prin fotosintez. 20. Plante
saprofite, organisme vegetale lipsite de
pigmenti clorofilieni, care si-au dezvoltat capa-
citatea de a folosi n nutritie carbonul din sub-
stantele organice provenite prin descompune-
rea organismelor moarte (exemplu, ciupercile).
Folosesc substantele organice dizolvate n
ap. Pot utiliza si substantele organice insolu-
bile pe care le solubilizeaz cu ajutorul enzi-
melor. Exist plante saprofite omnivore, care
si procur carbonul dintr-un mare numr de
substante organice, si plante saprofite specia-
lizate, care folosesc ca surs de carbon doar
anumite substante organice. Din marele numr
de substante organice utilizate n nutritie,
plante omnivore, manifest preferint fat de
glucide. Celelalte substante organice, pentru a
putea fi consumate, trebuie s fie mai nti
transformate n glucide. Reprezentativ pentru
acest grup este mucegaiul verde comun
(Penicillium glaucum). Unele plante saprofite
specializate, folosesc n nutritie doar o singur
substant organic. De exemplu, ciuperca
Acetobacter xylinum utilizeaz, ca surs de
carbon, alcoolul etilic, pe care l oxideaz la
acid acetic. Dup consumarea lui, utilizeaz n
continuare ca surs de carbon acidul acetic.
21. Plante semiparazite, organisme vegetale
cu frunze verzi, capabile de fotosintez, care si
procur apa si srurile minerale prin interme-
diul haustorilor din corpul altor plante vii. Sunt
ncadrate n grupa plantelor cu nutritie
mixotrof si reprezentate prin specii din familia
Scrophulariaceae (Rhinanthus, Melampyrum,
Pedicularis, Euphrasia, Bartsia, Tozzia), fam.
Loranthaceae (Viscum, Loranthus), fam.
plant 640 plasmalem

Santalaceae (Thesium). Toti reprezentantii
fam. Scrophulariaceaeau tulpini cu frunze mari
si verzi. Rdcinile sunt mici si lipsite de peri
absorbanti. Ele formeaz niste umflturi din
care pornesc haustori, ce ptrund n rdcinile
altor plante nvecinate. De aici absorb ap si
sruri minerale necesare procesului de fotosin-
tez. Se apreciaz c fotosinteza pe care o
realizeaz este normal ca intensitate. Cantita-
tea de substant organic realizat este ns
foarte mic. Respiratia lor este foarte intens.
Raportul ntre intensitatea fotosintezei si inten-
sitatea transpiratiei este 3. Acelasi raport, la
plantele autotrofe, este de peste 6. Ca urmare,
se presupune c, pe lng ap si sruri mi-
nerale, ele iau din plantele gazde si substante
organice(N. Slgeanu, 1963). S.P. Kos-
tcev apreciaz c acestea folosesc de la
planta gazd numai apa si srurile minerale,
motiv pentru care le consider specii hidropa-
razite. Reprezentantii fam. Loranthaceae, pe
lng caracterul de hidroparaziti pe care l au,
folosesc si substante organice sintetizate de
planta gazd. Acest lucru a fost clarificat de
E. Pora, E. Pop, D. Rosea si A. Radu,
pe deoparte si N. Slgeanu si Georgeta
Fabi an- Gal an, pe de alt parte. Ultimul
grup de cercettori a folosit n experientele lor
izotopii radioactivi de
14
C. 22. Plante semper-
virescente, organisme vegetale cu frunze ce
se mentin pe ramuri si sunt active mai multe
perioade de vegetatie. Frunzele se numesc
pleiociclice. Desprinderea lor de pe ramuri se
face pe rnd [exemplu, bradul (Abies alba),
molidul (Picea abies), pinul (Pinus sylvestris),
dafinul (Laurus nobilis)]. 23. Plante volubile
(fig. 239), organisme vegetale care au ca-
pacitatea de a se ridica de la sol prin rsucirea
tulpinei n spiral n jurul unor suporturi. Supor-
tul poate fi un arac sau alte tulpini. La nceput,
cnd sunt tinere, cresc vertical. Dup un anu-
mit timp vrful lor ncepe s se miste, descriind
un cerc. Miscarea, numit nutatie rotatorie,
dureaz pn cnd atinge un suport vertical.
Pe msur ce cresc, tulpinile se nvrtesc n
jurul lui ntr-o spir larg si n acelasi timp se
rsucesc n jurul axului lor. nvrtirea lor se
poate face spre dreapta, n sensul mersului
acelor de ceasornic [exemplu, hameiul (Humu-
lus lupulus)] sau spre stnga [exemplu, volbura
(Convolvulus arvensis), fasolea (Phaseolus
vulgaris) etc.]. Primele se numesc plante volu-
bile dextrorse, iar celelalte sinistrorse. Exist si

Fig. 239. Plante volubile:
a - hamei (Humulus lupulus); b - volbur
(Convolvulusarvensis); 1 tulpin; 2-frunze;
3 - suport.
plante volubile ale cror tulpini se nvrtesc
ctva timp ntr-un sens si apoi si schimb
directia nvrtindu-se n sens contrar [exemplu,
lsniciorul (Solanum dulcamara)].
PLASMALEM (Plasmalemma),
pelicul fin, hialin, rezistent, elastic, intim
aplicat pe peretele celular; sin. membran
plasmatic. Pus n evident la suprafata celu-
lelor vegetale dup ingenioase cercetri efec-
tuate de Seitfritz (1918-1928). Este conside-
rat ca un strat periferic al citoplasmei. Are
grosimea de 75 -80 , cu exceptia unor celule
vegetale unde ajunge la 100-120 . Are
structur trilamelar, constnd dintr-o pelicul
bimolecular (30-40 ) de lipide (steroli,
fosfoaminolipide, lecitine, cefaline), acoperit
de ambele laturi de cte o pelicul de proteine
(20-25 ). Lipidele au gruprile hidrofobe ori-
entate fat n fat, iar gruprile hidrofile orientate
spre structurile proteice. Proteinele au structur
globular, format din lanturi polipeptidice
rsucite n spiral, permitnd moleculelor de
lipide s ptrund n interiorul lor. Fata extern
a plasmalemei se acoper cu macromolecule
polizaharidice formnd glicocalixul polizahari-
dic, iar cea intern se acoper cu proteine
globulare, ambele fiind complemente ale su-
prafetelor plasmatice. Strnsa legtur dintre
plasmalem si glicocalix imprim noi proprietti
plasmodesme 641 plasmoliz

suprafetei celulare. Plasmalema este polari-
zat electric, la suprafat este (+) si n interior
(-). Ultrastructura trilamelar a fost observat
de Buvat (1958) n celulele mugurilor foliari
de la planta ciuma apelor (Elodea canadensis),
de Chardard (1962) n celulele-mame ale
microsporilor de orhidee, de Grun (1963) n
rdcinile tinere de cartof (Solanum tubero-
sum), deCiobanu (1968) n celule mame ale
microsporilor de cartofi si tomate. Functiile cele
mai importante ale plasmalemei sunt: miscarea
si recombinarea suprafetelor celulare, permea-
bilitatea si transportul prin membran, adezivi-
tatea, suport al antigenilorde suprafat si reactii
imunologice, reglarea sau limitarea cresterii
unui organ, generarea si conducerea influxului
nervos n cazul neuronului, conversia energiei
luminoase n impuls electric n cazul membra-
nei celulelor cu bastonase din retin, izolator
electric n cazul tecii de mielin a celulelor
Schwann aflate pe axonul neuronului. Permea-
bilitatea este o nsusire fundamental a
plasmalemei si are un rol esential n realizarea
functiilor celulei. Schimbul de substante fcut
de celul cu mediul este reglat de plasmalem,
care se comport ca o membran semiper-
meabil. Absorbtia si eliminarea de substante
se face n mod selectiv. Selectivitatea este
dirijat de enzime (permeaze) aflate la supra-
fata plasmalemei, care fac posibil traversarea
membranei biologice a unor anumite substan-
te. Integritatea structurii plasmalemei este asi-
gurat de rennoirea continu, prin sintez, a
constituentilor ce o alctuiesc. Leziunile pro-
duse asupra ei se remit imediat.
PLASMODESME (Plasmodesma),
diferentieri canaliculare sau microtubulare ale
peliculei ectoplasmatice (plasmalemei), care
traverseaz peretele pectocelulozic prin mici
orificii numite punctuatiuni, asigurnd continui-
tatea citoplasmei ntre celulele vii ale plantelor.
Prin intermediul plasmodesmei citoplasma
unei celule comunic nentrerupt cu citoplasma
celulelor vecine. Numrul plasmodesmelor
este foarte mare. O singur celul meriste-
matic sau parenchimatic, a diverselor specii
de briofite sau angiosperme, se leag cu celu-
lele vecine prin 10 000-20 000 plasmodesme.
Ele asigur realizarea unei unitti morfologice
si functionale a ntregului organism al plantei.
Prin ele se face transportul unor enzime, hor-
moni, substante pectice si a excitatiei dintr-o
parte a plantei n alta. S-au evidentiat plas-
modesme prin care pot trece, dintr-o celul n
alta, diferite organite celulare, ca ribozomi,
plastide, mitocondrii.
PLASMODIEREZ, CITOCHINE-
Z
PLASMOFILAMENTE, diferentieri
citoplasmatice sub form de microfibrile fine,
sinuoase, cu diametrul de 20-30 , la celulele
vegetale, si 80 la unele protozoare (amibe).
n citoplasm celulelor vegetale formeaz o
retea care, din loc n loc, are structura unui
helix neregulat. Microfibrilele poart ribozomi
constituind, n ansamblu, poliribozomi sau poli-
zomi. La celulele amebiene plasmofilamentele
se adun n jurul veziculelor endocitare. Sunt
implicate n miscrile de contractie si chiar n
alunecarea celulelor pe substrat (A. Al l i s o n,
1971).
PLASMOLIZ (Plasmolysis), deshi-
dratare a protoplasmei n solutie hipertonic,
urmat de contractarea membranei plasmatice
ca urmare a scderii presiunii osmotice.
Observat pentru prima oar la microscop de
Nagel i (1849). Descris amnuntit si numit
ca atare de Hugo de Vr i es (1877). Apa iese
din sucul vacuolar, apoi din protoplasm si
peretele celulozic. Pierderea de ap este nso-
tit de micsorarea volumului protoplasmei,
contractarea si desprinderea membranei plas-
matice de peretele celular. Protoplasma capt
o form neregulat, unghiular, rmnnd n
multe puncte n legtur cu peretele celular, re-
zultnd plasmoliza concav. Din cauza tensiu-
nii superficiale si a elasticittii plasmalemei,
colturile rmase se retrag, protoplasma se con-
tract, capt o form sferic sau ovoidal, cu

Fig. 240. Plasmoliz: a -
unghiular; b - convex.
plastide 642 plmnric

suprafata uniform convex, rezultnd plasmo-
liza convex. Timpul de trecere, de la starea de
plasmolizei concav la cea de plasmoliz con-
vex, serveste ca indiciu pentru msurarea
vscozittii protoplasmei. Trecerea celulelor de
la starea de plasmoliza la cea de turgescent
se face prin asezarea lor n ap sau solutii
hipotonice, care au o concentratie mai mic
dect sucul vacuolar. Fenomenele de plasmo-
liz servesc la msurarea intensittii cu care
apa si substantele dizolvate intr sau ies din
celul (fig. 240).
PLASTIDE (Plastidium), organite ci-
toplasmatice vii, specifice regnului vegetal. Rol
elaborator, sintetizeaz si acumuleaz rezer-
ve. Vizibile la microscopul fotonic. ntlnite
numai n celulele plantelor fototrofe, exceptnd
cianobacteriile. Provin din proplaste (plaste
preexistente), aflate n celula ou si n meris-
teme, sau din plastide adulte, prin diviziune,
caracter ntlnit la alge. Dup natura pigmen-
tilor si a substantelor acumulate se clasific n
plastide colorate si plastide incolore. Plastide
colorate sunt reprezentate de: cloroplaste,
prezente n toate celulele tesuturilor verzi ale
plantelor (frunze, tulpini, flori, rdcini aeriene
si acvatice asimilatoare); feoplaste, prezente n
algele brune, unde clorofila, ca pigment asimi-
lator, este asociat si mascat de pigmentul
brun f ucoxantin; rodoplaste, prezente n alge-
le rosii, unde clorofila este asociat si mascat
de pigmentul rosu ficoeritrin; cromoplaste, fr
rol asimilator, prezente n petalele florilor, peri-
carpul fructelor coapte, n rdcinile de mor-
cov, mai rar n tulpini, frunze. Plastide incolore
sau leucoplaste, reprezentate de: proteoplas-
te, care produc sau acumuleaz proteine cu
structur fibrilar; amiloplaste, care acumulea-
z amidon: oleoplaste, care acumuleaz lipide.
PLATANACEE (Platanaceae), fa-
milie cu pozitie sistematic controversat. Ca-
racterul de primitivitate reprezentat de lemnul
secundar alctuit din traheide cu punctatiuni
areolate a fcut ca unii oameni de stiint s
ataseze aceste plante n unele sisteme magno-
lialelor, iar altii n sisteme din ordinul Rosales.
Speciile acestei familii ncadrate ntr-un singur
gen, Platanus, sunt rspndite n America de
Nord si tinuturile mediteraneene din Europa.
Arbori nalti cu ritidom neted care se exof iaz n
plci mari. Frunze palmat-lobate, lung petiolate,
alterne. Stipele mari, dintate, concrescute,
formeaz un guler n jurul lstarului. Flori uni-
sexuate, monoice, grupate n capitule sferice,
globuloase lung pedunculate; nvelis floral din
4-6 elemente; androceul din 4-6 stamine cu
filamente foarte scurte si antere lungi; ginoceul
din 3-6 crpele, libere, uneori 3-8, la baz
proase, ovar superior, cu 1, exceptional 2 ovule.
Formula floral: mK
83
,C8-3,A
83
; fK
83
C8-3G
63
uneori
^j. Fructe multiple, poliachene. n flora
Romniei genul Platanus, x = 7, are o singur
specie plantacee hispanica, 2n = 42, cultivat ca
arbore ornamental.
PLASTIDOM (Plastidoma), totalitate
a plastidelor dintr-o celul. Denumirea a fost
dat de P.A. Dangeard (1919).
PLMNRIC (Pulmonaria offici-
nalis), fam. Boraginaceae. Plant erbacee, pe-
ren, hemocriptofit, heliosciadofit, mezofit
spre mezohidrofit, mezoterm, acid-neutro-
fil, sciafil, ntlnit prin locuri umbroase, n
pduri de foioase, margini de pduri, fnete, de
la cmpie pn n zona de deal si montan
inferioar, comun; vegeteaz pe soluri revene
pn la reavn-jilave, uneori jilav-umede; se
mai numeste albstrele, boranze, crucisor,
cuscrisor, iarba-pmntului, iarba-plmnilor,
malcavit, mierea-ursului, sngiorgel, sudoare,
sudoarea-calului, sudorele, tutun de pdure,
tta-oii. Genetic, 2n = 16 (14). Fitocenologic,
Car. Fagetalia, Acerion, Carpinion. Rspndit
n Europa. Descriere. Rizom gros (3-6 mm),
trtor, lung pn la 15 cm, ramificat. Tulpin
erect, cilindric, neramificat, proas, nalt
de 15-30 cm. Frunzele din rozet erecte, elip-
tice sau cordat-ovate, mari (7-16/3,5-7 cm),
lung-petiolate, apar dup nflorire; frunze tulpi-
nale inferioare spatulate, ngustate ntr-un pe-
tiol aripat, cele mijlocii alungit-ovate, sesile, mai
mici (4-6/1-3 cm), n ntregime des-catife-lat-
proase. Flori rosii, la nceput, apoi vireaz
spre violet, grupate cte 6-15 n cim scorpioid;
aceeasi inflorescent are flori diferit colorate,
datorit deschiderii lor n etape diferite; caliciu
tubulos, cu lacinii triunghiulare, pros. Corol
n form de plnie; androceu cu antere lungi de
1,8-2 mm; gineceu cu stil lung (8-9 mm) la
florile ginodinamice si stil scurt (4-5 mm) la
cele androdinamice. nflorire, III-V. Fructe, nu-
cule brun-negre, grupate cte 4. Compozitie
chimic. Prtile aeriene contin saponozide,
plmnric 643 pl op al b

mucilagii, acid salicic (4%), tanoizi (6-10%),
derivati polifenolici, flobafene, polioze, care hi-
drolizate formeaz acid galacturonic, galactoz
si pentoz; acizii palmitic, stearic si miristic;
fitosterine, vitamina C (3-4 g%), rezine, caro-
ten, sruri minerale (mai ales de magneziu).
Bioterapie. Frunzele plantei au utilizri tera-
peutice n medicina uman si veterinar, cult
si traditional. Principiile active actioneaz diu-
retic si reconstituent, emolient si antiinflamator,
antidiareic, analgezic si cicatrizant, expecto-
rant si antiseptic bronsic, remineralizant si su-
dorific. Recomandat n bronsite, laringite, tuse,
rguseal, afectiuni renale, diaree, ulcer gas-
tric si duodenal, reumatism, boli pulmonare,
cistite, rni, pecingine, degerturi, mtreat,
crparea snilor. Recoltare. Frunzele (Pulmo-
nariae folium) se recolteaz n timpul nfloritului
si dup nflorire; tot n aceast perioad se pot
recolta prtile aeriene (Pulmonariae herba).
Recoltarea se face numai pe timp frumos, dup
ce s-a ridicat rou. Uscarea se face la umbr,
n strat subtire, pe rame, n poduri sau soproa-
ne. Uscarea artificial, la 35-40 C. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea gastritelor
hiperacide, n ulcer gastric si duodenal, diaree,
tuse de diverse etiologii, bronsit, laringite, tra-
heite, afectiuni renale, pentru remineralizare:
infuzie, din 1 lingur pulbere frunze sau frunze
uscate mruntite peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe
zi. 2. Pentru tratarea tuberculozei: decoct, din
1 lingur pulbere frunze sau frunze uscate m-
runtite, la o can (250 ml) cu ap rece. Se fier-
be 5-10 minute. Se strecoar. Se beau 2-3 c-
ni pe zi. 3. Pentru tratarea cistitei: infuzie, din
1-2 lingurite frunze uscate mruntite, peste
care se toarn o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se beau 2-3 cni pe zi. Uz extern. 1. Pentru
tratarea rnilor: infuzie, din 2 linguri frunze us-
cate mruntite peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se fac bi locale
sau se aplic comprese (efect cicatrizant).
2. Pentru tratarea degerturilor, pecinginei,
mtretei, crparea snilor: infuzie, pregtit ca
mai sus, cu care se fac lotionri (frectii) locale.
Medicin veterinar. Uz intern. Pentru trata-
rea afectiunilor pulmonare, afectiunilor renale,
cistitelor: a) decoct, din 10 g frunze uscate si
mruntite la 200 ml ap. Se fierbe 5-10 minute.
Se strecoar. Se rceste. Se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) infuzie,
din 10 g frunze uscate si mruntite peste care
se toarn 200 ml ap clocotit. Se las aco-
perit 15-20 minute. Se strecoar. Se rceste.
Se administreaz prin breuvaj bucal. Se mai
administreaz sub form de pulbere frunze sau
de extract. Dozele de tratament: animale mari
(cabaline, taurine), 50-100-200 g; animale mij-
locii (ovine, caprine, porcine), 20-50 g; animale
mici (pisici, cini, psri), 5-10-20 g. Uz
extern. Pentru tratarea plgilor: infuzie sau
decoct pregtite ca mai sus. Se spal local
folosindu-se un tampon de vat sau un pansa-
ment steril. Rol emolient, expectorant, diuretic,
astringent, antiseptic, hemostatic, cicatrizant.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Productie
miere, n medie, 70 kg/ha. Pondere econo-
mico-apicol mic (v. Pl. XLV, 2).
PLOP ALB (Populus alba), fam. Sa-
licaceae. Arbore foios, megafanerofit pn la mi-
crofanerofit, heliofit-heliosciadofit, mezofit spre
mezohigrofit, mezoterm, eutrof-mezotrof, acid-
neutrofil, ntlnit frecvent n zvoaie si luncile
din lungul rurilor mari, n Lunca Dunrii si n
Delta Dunrii, adeseori formnd arborete
pure sau arborete de amestec cu plopul negru,
slciile sau aninul negru; se mai numeste iblan,
pleop, plomp, plomp blan, plop argintiu, plut.
Genetic, 2n = 38, 57. Prefer soluri profunde,
afnate, cu textur usoar si troficitate ridicat.
Rezistent la insolatie, temperaturi nalte si inun-
datii, fr a suporta apa stagnant. Adesea
vtmat de gerurile mari. Fitocenologic, Car.
Salicetalia purpurea, Salici-Populetum. Rs-
pndit n Europa, Asia. Descriere. Rdcin
profund, cu numeroase ramificatii laterale. Tul-
pin cilindric, puternic ramificat, nalt pn
la 30-35 cm, diametrul peste 1,50 m. Scoart
alb-verzuie, neted, la btrnete cu ritidom
pietros, negricios, adnc-brzdat. Lemn cu du-
ramen glbui-rosiatic pn la glbui-brun, al-
bum, alb-glbui, raze medulare greu de distins
cu lupa, inele anuale vizibile. Coroana neregu-
lat si viguros ramificat, luminoas. Lujerii albi
tomentosi. Mugurii mici, ovoid-conici, tomen-
tosi, alterni. Frunze lung-petiolate, variate ca
form: pe lujerii lungi si pe lstari, ovate pn la
rotund-ovate, 3-5-palmat-lobate, acute, la baz
cordate sau cuneate, pe dos palid-tomentoase;
pe lujerii scurti sunt mai mici, ovate pn la
pl op al b 644 pl op negru

oblongi, pe margini sinuat-dintate, trunchiate la
baz, pe dos cenusiu-tomentoase. Flori unise-
xuat-monoice, grupate n amenti pendenti, cei
femeii lungi de cca 5 cm, cei masculi de 7 cm,
grosi, cu scvame laciniate. nflorire, III-V. Pole-
nizare anemofil. Fructificare anual abunden-
t. Fructul, capsul dreapt (3-6 mm), lung-pe-
dicelat, cu 2 valve si numeroase seminte mici,
proase. Regenerare vegetativ usoar. Dra-
joneaz viguros. Butseste cu usurint. Lst-
reste slab. Longevitate, 300-400 ani. Indus-
trie. Lemn moale, usor, putin durabil. Se usuc
repede n aer liber. Se prelucreaz, ncleiaz si
baituieste bine. Se lustruieste greu. Folosit la
fabricarea chibriturilor, furnirelor, plansetelor,
caroseriilor, past de hrtie, plci aglomerate
din fibre, plcilor aglomerate din aschii si lemn
presat, obiectelor de uz gospodresc (albii, lin-
guri, fuse), n industria celulozei si hrtiei etc.
Apicultur. Specie melifer. Produce prim-
vara o mare cantitate de polen si, n anumite
conditii, nsemnate cantitti de man. Mana
este produs de afidele Pterocoma populeum
si Chaitophorus populeti. Culesul manei are loc
n perioada 20.V-10.VI, ntre orele 6-11 si
16-20, obtinndu-se pn la 20 kg miere de
man pentru o familie de albine. Se fac culesul
si de propolis. Ponderea economico-apicol
mijlocie. Ornamental. Cultivat n parcuri si gr-
dini publice, n grupuri sau individual, pe lng
ape, pe insule, lng constructii ornamentale
aflate lng ap (debarcadere, pavilioane etc.).
Decorativ prin coronament larg, frunze, amenti.
nmultire prin butasi (v. Pl. XLV, 3).
PLOP NEGRU (Populus nigra), fam.
Salicaceae. Arbore foios, megafanerofit, eutrof
spre mezotrof, mezohigrofit, mezoterm-eu-
term, neutro-bazifil, heliofil, putin pretentios
fat de clim, ntlnit prin lunci, depresiuni
umede, zvoaie, poieni umede, n pduri, din
regiunea de cmpie si dealuri joase; vegeteaz
pe soluri reavn-jilave pn la jilav-umede,
uneori pn la umed-ude; se mai numeste
pliop negru, plopotas, plut, plutas. Genetic,
2n = 38. Creste viguros pe soluri aluvionare,
afnate, usoare, profunde, bogate n elemente
minerale si aprovizionate cu ap. Suport inun-
datii de lung durat fr ca apa s stagneze.
Fitocenologic, Car. Salici-Populetum. Rspn-
dit n Europa, Asia, Africa, America de Nord.
Descriere. Rdcin puternic, cu rdcini
adventive pe tulpin n regiunile inundabile.
Tulpin nalt pn la 30-35 m, adeseori cu
umflturi la baz (glme), produse prin aglo-
merarea mugurilor dorminzi. Scoart cenusie
cu ritidom format de timpuriu, negricios, brz-
dat longitudinal. Lemn cu duramen brun-des-
chis la cenusiu, alburn mai deschis, razele me-
dulare nu se observ cu lupa, inele anuale
vizibile, pete medulare mari, de culoare deschi-
s. Coroana larg, rar, lbrtat, nesimetric.
Lujerii slab muchiati, glabrii, galbeni-verzui, lu-
citori. Mugurii fusiformi, brun-glbui, conici,
alungiti-ascutiti, vscosi-aromatici. Mugurii flo-
rali mai mari, deprtati de lujeri. Frunze lung-
petiolate, rombic-ovate sau triunghiulare, lung-
acuminate, la baz lat-cuneate, pe margini
mrunt-crenat-serate, glabre. Flori unise-xuat-
monoice, dispuse n amenti, cu scvame
lacinate, mici, ce cad de timpuriu. Amentii mas-
culi au 4-6 cm lungime, cei femeii 10-15 cm
lungime. nflorire, III-IV. Polenizare anemofil.
Fructe, capsule de 7-9 mm lungime, ovoide,
drepte, lung-pedicelate. Longevitate, 300-400 ani.
Mare capacitate de lstri re. Butseste usor.
Drajoneaz slab. Compozitie chimic. Mugurii
contin glicozizi fenolici: salicina (care prin
hidroliz se scindeaz n saligenin si gluco-
z), salicipopulorid, salicortina, salicitremuloi-
dina, salireposrid, tremulacina. Alte caracteris-
tici importante sunt date de flavonoide cum
este de exemplu crisina, care se scindeaz n
floroglucin, acid benzoic, acid acetic, galangi-
na, icaritina, isalpinina, isosalipurozid, pino-
cembrina, pinostrobina, tectocrisina, 6-C-metil-
dihidroquercitina, 2-6dihidroxi-4-metoxi-dihidro-
calcola etc. Uleiul volatil este format din betulen,
a, p si y-betulenol, d-humulen, a-cariofilen).
Industrie. Lemn moale, omogen, usor de pre-
lucrat. Cel cu glme este utilizat pentru furnire
(foarte pretuit). Lemnul neted este folosit n
industria celulozei, a chibriturilor, la fabricarea
lopetilor, sindrilei, plansetelor, obiectelor de uz
gospodresc (linguri, fuse, albii), plcilor aglo-
merate etc. Bioterapie. Mugurii au utilizri te-
rapeutice n medicina uman si veterinar,
cult si traditional. Principiile active actioneaz
astringent, usor antiinflamator si slab anal-
gezic, balsamic, antiseptic, diuretic, antifebril,
diaforetic, calmant (mai ales n inflamatiile ci-
lor urinare), cicatrizant, expectorant. Substan-
tele cu caracter fenolic au proprietatea de a
distruge microorganismele, flavonele favori-
zeaz diureza cu eliminarea acidului uric. Gli-
cozidele i asigur actiunea antipiretic.
pl op negru 645 pl op negru

Recomandat intern n tuse, bronsite, bronsite
acute, afectiuni renale, reumatism, cancer, iar
extern pentru tratarea hemoroizilor, arsurilor,
rni, rnilor dureroase, dermatomicozelor. Mu-
gurii intr n componenta formulei Unguentum
Populeum, alturi de extractele de beladon si
hiosciam. Scoarta recoltat primvara si toam-
na, apoi uscat, are proprietti febrifuge. Se
administreaz sub form de decoct 2-3%.
Lemnul este folosit la obtinerea crbunelui
vegetal, cu rol absorbant si dezinfectant intern.
Recoltare. Mugurii (Populi gemma) se recol-
teaz la sfrsitul lunii februarie pn la nce-
putul lunii aprilie, cnd ncep s se umfle. Se
desprind de pe ramuri cu mna. Uscarea se
face n aer liber, ntr-un singur strat. Uscarea
artificial, pn la 35 C. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea bronsitei acute, bron-
sitei cronice, pielocistitei, cistitei, nefritei, uretri-
tei, n cancer: infuzie, din 1-2 lingurite muguri
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se beau 2-3 cni pe zi. 2. Pentru trata-
rea astmului bronsic, spondilitei anchilozante
dermatomicozelor: infuzie, din 1 lingurit mu-
guri peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap n clocot. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se beau 2 cni pe zi. 3. Pentru
tratarea tusei: tinctur, din peste 50 g muguri la
250 ml spirt. Se las 8-10 zile la temperatura
camerei. Se agit zilnic pentru omogenizare.
Se strecoar n sticle nchise la culoare. Se
astup cu dop. Se iau de 3 ori pe zi cte
15 picturi n ap. 4. Pentru tratarea plgilor si
a ulcerelor atone secundare insuficientei arte-
riale, artopatiei gutoase, poliartrozei, gutei-hi-
peruricemie: macerat din muguri proaspeti n
solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH. Se iau
50 picturi nainte de mese, de 3 ori pe zi, timp
de 3-4 luni. Acest macerat se poate combina
cu alte macerate: cu maceratul mugurilor
proaspeti de snger (Cornus sanguinea) si cu
maceratul mugurilor proaspeti ai arborelui lui
Iuda (Cercis siliquastrum), pentru arterite ale
membrelor inferioare; cu maceratul mugurilor
proaspeti ai arborelui lui Iuda (Cercis
siliquastrum) si mugurilor de porumbar (Prunus
spinosa), pentru insuficient arterial a mem-
brelor inferioare; cu maceratul alternativ al mu-
gurilor proaspeti de mesteacn pufos (Betula
pubescens) si cel de anin negru (Alnus gluti-
nosa), pentru arterite trombotice; cu maceratul
mugurilor proaspeti ai arborelui lui Iuda (Cercis
siliquastrum), pentru aortite si angin
abdominal; cu maceratul mugurilor proaspeti
de snger (Cornus sanguinea), pentru insufici-
ent arterial a membrelor inferioare n taba-
cism; cu maceratul mugurilor proaspeti de
mesteacn pufos (Betula pubescens), pentru
impotent sexual n tabacism; cu maceratul
mugurilor proaspeti de coacz negru (Ribes
nigrum), carpen (Carpinus betulus) si nuc
(Juglans regia), pentru bronsite cronice si tra-
heite recidivante ale copilului; cu maceratul
scoartei interne a rdcinilor de migdal (Prunus
amygdalus) si muguri proaspeti de snger
(Cornus sanguinea), pentru tromboflebite si
tendint la manifestri trombo-embolice ale
membrelor inferioare. Se iau 50-70 picturi o
dat pe zi, n putin ap, dimineata. n situatia
cnd se realizeaz numai maceratul mugurilor
proaspeti de plop negru, se iau 50 picturi, de
3 ori pe zi, nainte de mese, timp de 3-4 luni. Uz
extern. 1. Pentru tratarea foliculitelor, derma-
tomicozelor, actinomicozelor, candidozei,
acneelor: infuzie, din 1 lingurit muguri peste
care se toarn o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se acoper pentru 15 minute. Se strecoar. n
foliculit si dermatomicoze se aplic comprese.
Pentru tratarea dermatomicozelor, candidozei
si actinomicozelor n cavitatea bucal si farin-
gian se face gargar, de mai multe ori pe zi.
Pentru tratarea dermatomicozelor si candido-
zei vaginale se fac splaturi cu irigatorul.
2. Pentru tratarea tuberculozelor cutanate si
degerturilor: infuzie, din 20-30 g muguri peste
care se toarn 1 l de ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se fac
bi locale sau se aplic cataplasme nainte de
ungere cu propolis. 3. Pentru tratarea ecze-
melor si fisurilor anale, arsurilor: infuzie, din
20 g muguri pisati la 1 l de ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se pun comprese pe
locul afectat, de mai multe ori pe zi. n cazul
fisurilor anale se fac bi locale. 4. Pentru tra-
tarea rnilor: infuzie, din 1 lingur muguri la
can (250 ml). Se fac bi locale. 5. Pentru
tratarea hemoroizilor, fisurilor anale si rnilor:
a) infuzie, din 15-20 g muguri la litru. Se fac bi
locale; b) unguent, pregtit din 20 g muguri
zdrobiti pusi n 2 ml alcool si lsati la macerat
ntr-un vas nchis 24 ore. Se adaug apoi 100 g
untur de porc, 5 g cear albine. Se tine 3 ore
pe baia de abur la 100 C. Se filtreaz si se
freac pn se obtine o past omogen. Se
ung zonele afectate; c) ulei, se prepar n
pl op tremurtor 646 plumbaginacee

acelasi mod ca si unguentul; n loc de untur
si cear se adaug ulei de floarea-
soarelui. 6. Pentru paza portilor de intrare a
microbilor n organism: infuzie, din 1 lingurit
muguri la o can (200 ml) cu ap n clocot.
Se las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
clteste gura si se aspir pe nas de 2-3 ori
pe zi, dimineata, la prnz si seara. 7. Pentru
mentinerea snttii: infuzie, din 200 g muguri la
5l ap clocotit. Se las acoperit 20-30
minute. Se strecoar. Se toarn n apa de baie
(27 C). Baia dureaz 30 minute. Se fac 20
bi consecutive, cte una pe zi. Se repet dup
trei luni. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea bronsitelor, afectiunilor renale:
infuzie, din 5 g muguri uscati peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se rceste. Se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt). Dozele de tratament: animale mari
(cabaline, taurine), 50-100-150 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 20-30 g.
Uzextern. Pentru tratarea arsurilor, plgilor,
reumatismului: unguent sau alifie, pregtit
din 50 g muguri zdrobiti pusi n 10 ml alcool
de 90. Se las la macerat 24 ore. Se
amestec cu 200 g untur si 10-15 g cear
de albine. Se tine 3 ore pe baia de abur la
100 C. Se filtreaz si se freac pn se
obtine o past omogen. Se las la rcit. Se
ung zonele afectate. Apicultur. Specie
melifer. Furnizeaz albinelor culesul de
polen si man. Secretia rezinoas reprezint
sursa principal de propolis. Ornamental.
Decorativ prin port, coronament larg, frunze,
amenti. Cultivat pe marginea apelor din parcuri
si grdini publice, pe alei, n grupuri, alinia-
mente. nmultire prin butasi (v. Pl. XLV, 4).
PLOP TREMURTOR (Populus
tremula), fam. Salicaceae. Arbore foios, indi-
gen, megafanerofit pn la microfanerofit, me-
zofit, microterm, acidofil, heliofil, prezent n p-
duri si tufrisuri din regiunea dealurilor si
etajul montan, pn la 1600 m altitudine; se
mai numeste nufr alb, plomp, plop de munte,
plop de pdure, plot, plut. Genetic, 2n = 19,
38, 57. Rezistent la iernile lungi, geroase,
ngheturi trzii. Putin pretentios fat de sol.
Vitalitate ridicat. Vegeteaz bine n regiunile
de deal si munte si multumitor la cmpie.
Fitocenologic, ncadrat n Querco-Fagetea.
Rspndit n Europa, Africa de Nord.
Descriere. Rdcin trasant, bogat.
Tulpin dreapt cilindric,
bine elagat, nalt de 15-20 (30) m. Scoart
albicioas cu nuant verzuie, neted, la btr-
nete cu ritidom gros, negricios, pietros, adnc-
brzdat la baza tulpinii. Lemn alb-cenu-siu,
fr duramen, raze medulare neobservabile
cu lupa, inele anuale vizibile. Coroana ovoi-d
sau larg-cilindric, rar, afnat, luminoas, cu
ramuri foarte fragile. Lujerii glabrii, rar-pro-si,
bruni-roscati, lucitori. Mugurii ovoizi-conici,
brun-roscati, lucitori, apropiati de lujer. Frunze
subrotunde pn la ovate, lungi de 4-8 cm,
usor cordate, pe margini inegal-sinuat-crenate,
glabre, cu petiol lung pn la 8 cm, puternic
turtit lateral, care la cea mai mic adiere de
vnt tremur. Flori unisexuat-monoice; amentii
masculi lungi, delicati, pufosi; cei femeli, mai
scurti si mai grosi. nflorire, III-IV, dup vrsta
de 20 ani. Polenizare anemofil. Fructele si
semintele, ca la ceilalti plopi. Drajoneaz puter-
nic. Se nmulteste prin butasi de rdcin.
Crestere rapid. Longevitate, 100 ani. Industrie.
Lemn alb, omogen, fin, moale, usor. Folosit n
industrie pentru derulaj, chibrituri, celuloz,
vscoz, producerea alcoolului metilic, aceto-
nei, confectionarea lopetilor din lemn, a sindri-
lelor pentru acoperisul caselor. Bioterapie.
Mugurii acestui arbore pot nlocui mugurii plo-
pului negru, n terapia uman si veterinar.
Apicultur. Specie melifer. Furnizeaz albi-
nelor culesul de polen, man si propolis. Pon-
derea economico-apicol mic. Ornamental.
Rustic. Coroana ovoidal si frunzisul sunt de-
corative. Putin cultivat n parcuri si grdini. Indi-
cat a fi utilizat individual, lng constructii orna-
mentale, n grupuri mici. nmultire prin seminte,
drajoni, butasi de rdcin Obiceiuri. n satele
Prahovei fetele care merg pentru prima dat la
hor tin n mn o frunz de plop, ca s se bat
flcii pentru ele (v. Pl. XLVI, 5).
PLUMBAGINACEE (Plumbagina-
ceae), familie care cuprinde cca 10 genuri cu
aproximativ 300 specii plante erbacee perene
sau arbustive, rspndite pe tot globul, mai
ales pe litoralul mrilor. Tulpini uneori unghiulat
sulcate (muchii sinuoase). Frunze simple, n-
tregi, alterne sau dispuse n rozet bazal, fr
stipele, cu un remarcabil caracter anatomic:
prezenta glandelor secretoare de calcar sau
cear n epiderm. Flori bisexuate (hermafrodi-
te), actinomorfe, pe tipul 5; dispuse n capitule
sau n dihazii, prevzute cu bractee; caliciul de
obicei persistent, din 5 sepale de obicei
pneumatofori 647 pochivnic

complet concrescute, cu cute longitudinale ntre
ele; corola gamopetal, ca un tub ngust, for-
mat din concresterea a 5 petale la Plumbago,
sau putin unite la baz, mai rar libere, la restul
genurilor, roze sau violete; androceul, din 5 sta-
mine opuse petalelor, libere la speciile din genul
Plumbago, concrescute cu petalele la speciile
din genurile Limonium (Statice), Armeria, Go-
niolimon; gineceul, din 5 crpele concrescute,
din care 4 sterile si una fertil, cu ovarul supe-
rior ce contine un singur ovul bazai, bitegumen-
tar, stile 5, libere sau concrescute ce poart
stigmate capitate sau filamentos cilindrice. Formu-
l floral: h2K(
5)
, C(5)A5G(5) sau h2K
(5)
[C(
5
)A
5
]G(5).
Fruct uscat, variat. Seminte cu embrion drept si
albumen finos. Flora spontan a Romniei
contine 12 specii ce apartin genurilor: Plum-
bago, x = 6, Armeria, x = 9; Limonium, x = 8, 9;
Goniolimon, x = 8, 9.
PNEUMATOFORI (Pneumatopho-
rum), rdcini adaptate functiei de respiratie.
ntlniti la arbori, arbusti si plante erbacee care
vegeteaz pe terenurile mlstinoase din regiu-
nile tropicale. La speciile lemnoase (Taxodium
distichum, Sonneratia sp.), pneumatoforii se
formeaz din rdcinile subterane care dau
ramuri cu geotropism pozitiv, iau o directie as-
cendent si ies n atmosfer. La plantele erba-
cee (Jussiaca repens), pneumatoforii iau nastere
de pe rizomii orizontali, ca rdcini, cresc verti-
cal si ajung n atmosfer. Structural, pneuma-
toforii posed la exterior o exoderm suberoa-
s subtire, iar n interior un arenchim spongios
cu spatii aerifere mari. Vrful este prevzut cu
pneumatode de tip special, reprezentate prin
grupuri de celule cu ngrosri spiralate foarte
dese, ce servesc schimbului de gaze (fig. 241).
POCHIVNIC (Asarum europaeum),
fam. Aristolochiaceae. Plant erbacee, peren,
toxic, hemicriptofit-geofit, mezofit spre me-
zohigrofit, mezoterm, slab acid-neutrofil,
sciadof it, ntlnit n toat tara prin pdurile de
foioase din regiunea de cmpie si de dealuri
pn n etajul montan inferior; vegeteaz pe
soluri revene pn la reavn-jilave, bogate n
humus, cu troficitate ridicat (T= 80-140); se
mai numeste buba inimii, buruiana-frigurilor,
buruian de atac, chiprus, chiperul-lupului,
dafin mic, fictea, lingura-popii, nejitnic, psu-
lic, piperul-lupului, pohionic, trierei, tulipin,
urechea-hrtului, urechea omului. Genetic,
2n = 26 (24, 40). Vegeteaz n vetre de ctiva
metri ptrati, n locuri umbrite, umede, pe soluri
grele. Fitocenologic, Car. Fagetalia. Rspndit
n Europa, Asia. Descriere. Rizom subtire, su-
perficial, albicios, ramificat, din care pornesc
rdcini adventive firoase. Tulpinile aeriene
pornesc din rizom, nalte de 4-10 cm, ascen-
dente, acoperite la baz cu 3-5 catafile brune,
scvamiforme. Frunze circular-reniforme, de
obicei hibernante, lung-petiolate, scurt-proa-
se. Flori ntunecat purpurii, solitare, cu miros de
piper; perigon actinomorf, urceolat-campanu-
lat; androceu din 12 stamine libere dispuse pe
dou verticile; gineceu din 6 crpele, cu ovar
semiinferior, stil scurt, stigmat disciform. nflori-
re, III-V. Fruct, capsul. Compozitie chimic.
Planta contine ulei eteric (1-2%), format din
azaron (30-40%), aldehid azarilic, acetat
de bornil, terpene, sesquiterpene, metileuge-
nol, diazaron, alcaloid, glicozid, tanin, zaha-
ruri, rezine, vitaminele C si B, sruri minerale.
Toxicologie. Principiile toxice sunt reprezen-
tate de componentele uleiului eteric, care ma-
nifest actiune iritant local. Bioterapie.
Rizomul si rdcinile au utilizri terapeutice n
medicina traditional uman si veterinar. Prin-
cipiile active au actiune vomitiv (emetic) si
stimuleaz expectoratia. Utilizat n bronsite
acute si cronice, silicoz pulmonar nsotit de
astm bronsic. n doze reduse are proprietti
diuretice, sudorifice si antibiotice pe un mare
numr de germeni patogeni. Recoltare. Rizo-
mul (Asari rhizoma) sau planta ntreag (Asari
rhizoma etradix) se recolteaz n timpul nfloririi
(martie-mai) sau toamna (august-septem-
brie). Dup recoltare se rup frunzele brunifica-
te, se curt de alte impuritti. Uscarea, la
umbr, n strat subtire. Uscarea artificial, la
50 C. Medicin uman. Pentru actiunea
Fig. 241. Pneumatofori.
pochivnic 648 podbal

expectorant se foloseste o dilutie 1/10 a tinc-
turii(1 ml) sau 0,05-0,2 g extract fluid. Extrac-
tul fluid n cantitate de 0,5-1 g are actiune eme-
tic. Efectele sunt intense si prelungite. Planta
poate determina tulburri de irigare cerebral,
soldate cu hemiplegii. Atentie! Dup unii autori,
azarona pe care o contine este cancerigen.
Medicin veterinar. Uz intern. Etnoiatric, n
unele zone se trateaz animalele de emfizem
pulmonar si sindrom tignafes administrndu-le
ovz cu pochivnic tiat mrunt. Stimuleaz
centrul cardiovascular, influenteaz n bine
coronarele, are efect expectorant, antibiotic,
diuretic, sudorific, (Ingeborg Bogdan, 1989).
Ornamental. Poate fi utilizat ca plant decora-
tiv n zonele mpdurite din parcuri. Decorativ
prin flori, port. nmultire prin seminte, despr-
tirea tufelor.
PODBAL (Tussilago farfara), fam. As-
teraceae. Plant erbacee, peren, geofit-hemi-
criptofit, mezofit spre mezohigrofit, la tem-
peratur amfitolerant, acid-neutrofil spre
neutru-bazifil, heliofil si semiombrofil, co-
mun n ntreaga tar, ntlnit n statiunile
umede de pe malul rurilor, santurilor, ravene-
lor, coastelor erodate, spturilor, de la cmpie
pn n regiunea de munte; vegeteaz pe soluri
nisipoase, pietroase, argiloase, revene pn la
reavn-jilave, uneori jilav-umede; se mai nu-
meste bruscnis, brustan, brustur alb, ce-
nusoar, glbinele, gusa-ginii, limba-vecinei,
lposel, papalung, ppdie, rotungioare.
Dacii o numeau propdila, propodil, brobodil,
bripdil, podbdil, podbeal, podbl, pod-
beal (I. Pa c h i a Tatomirescu, 1997).
Denumirea stiintific provine de la cuvintele
tussis = tuse si agere = a conduce, cu sensul
de a ndeprta tusea. Genetic, 2n = 60. Pionie-
r pe eroziuni, alunecri de teren, rpe etc.
Fitocenologic, ncadrat n Tussilaginion, Fili-
pendulo-Petasition. Vegeteaz pe soluri nisi-
poase, pietroase, argiloase. Dominant mai ales
n zonele de deal si munte. Cerinte ridicate fat
de umiditate. Rspndit n Europa, Asia. Des-
criere. Rizom cilindric, alb, vertical sau orizon-
tal, acoperit cu solzi din care pornesc stoloni si
rdcini. Tulpin nalt de 5-15 (30) cm, des-
proas, poart terminal inflorescenta. Frunze
lung-petiolate cu limbul aproape rotund, adnc-
cordat, pe margine dublu-dintat, n stadiul de
tinerete tomentos pe ambele fete, mai trziu pe
fat glabru iar pe dos cenusiu-tomentos.
Flori galbene, grupate ntr-un calatidiu, cele de
pe margine ligulate, sterile, iar n centru tubuloa-
se, fertile. nflorire, III-V. Fructe, achene cilin-
drice cu papus lung. Compozitie chimic. Frun-
zele contin mucilagii, tanin (17%), tusilagin
(substant amar), acizii galic, stearic, palmitic,
carotenoizi, inulin, fitosterine, sruri minerale
reprezentate prin nitrat de potasiu, sruri de
zinc, magneziu, fosfor etc. Florile contin muci-
lagii, tanin, faradiol, arinidol, rutozid, hiperin,
xantofile, fitosterine, urme de ulei volatil, sruri
minerale. Prin hidroliza mucilagiilor se formea-
z galactoz si pentoz. Alimentatie. Frunzele
tinere, n unele zone, sunt folosite la ciorbe
(borsuri), supe sau lanvelirea sarmalelor. Bio-
terapie. Frunzele si florile au utilizri terapeu-
tice n medicina uman si veterinar, cult si
traditional. Cunoscut ca plant medicinal
din Antichitate. Dioscoride si Plinius o foloseau
n tratamentul unor afectiuni pulmonare. Hipo-
crat recomanda decoctul, ca emolient pentru
furuncule. El si elevii si administrau rdcina
plantei oamenilor aflati n convalescent, dup
boli grele. Planta este un produs lipsit de toxici-
tate. Principiile active pe care le contine actio-
neaz colagog si diuretic, secretolitic, emolient
si expectorant, antispastic bronsic, antiseptic al
aparatului respirator. Stimuleaz eliminarea
bilei din vezica biliar, mreste cantitatea de
urin eliminat, efect de scdere sau chiar de
oprirea unei secretii, relaxeaz tesuturile si di-
minueaz starea inflamatorie, favorizeaz ex-
pectoratia, diminueaz sau nltur spasmele
sau contracturile involuntare ale bronhiilor,
distruge, microorganismele aflate pe mucoasele
sau tesuturile aparatului respirator. Planta
este recomandat n bronsit, tuse, astm, r-
guseal, emfizem pulmonar, silicoz si n ge-
neral n toate bolile cilor respiratorii, n dischi-
nezii biliare nsotite de tulburri usor dispeptice
si ca tonic aperitiv. Planta intr n compozitia
ceaiurilor (PLAFAR) antiasmatic, antibronsitic
si a tigrilor antiasmatice. Recoltare. Inflores-
centele (Farfarae flos) se culeg prin ciupire la
nceputul deschiderii lor, n martie-aprilie Frun-
zele (Farfarae folium) se recolteaz din aprilie
pn n iulie. Recoltarea ambelor produse se
face pe timp frumos dup ora 10. Uscarea se
face la umbr, n strat foarte subtire. Uscarea
artificial, la 40-50 C. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea tusei de diverse etio-
logii, astmului bronsic, emfizemului pulmonar,
n silicoz pulmonar, dispepsii, dischinezie
podbal 649 polaritate

biliar: a) infuzie, din 1-2 lingurite flori si frunze
uscate si mruntite la o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se beau 2-3 cni pe zi; b) infuzie con-
centrat, din 2-3 linguri la o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 25-30 minute.
Se strecoar. Se ia cte 1 lingur la 2-3 ore.
2. Pentru tratarea emfizemului pulmonar si sili-
cozei pulmonare: infuzie, din 10 g flori si frunze
peste care se toarn 2 cni (500 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se amestec cu miere de tei sau
flori de munte. Se beau 2 cni pe zi, una dimi-
neata si alta seara nainte de culcare. 3. Pentru
tratarea bronsitei: infuzie, din 2-3 linguri flori si
frunze uscate si mruntite la o can cu ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se bea la 2-3 ore cte o can. 4. Pentru
scderea crizelor de astm bronsic: frunzele us-
cate si tiate mrunt, folosite n loc de tutun.
5. Pentru tratarea laringitelor, traheitelor, dis-
pepsiilor: infuzie, din 2-3 linguri flori si frunze
uscate si mruntite la o can cu ap clocotit.
Se las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
bea n cursul unei zile n mai multe prize. Florile
si frunzele intr n compozitia ceaiurilor PLA-
FAR pentru tratarea tuberculozei pulmonare,
tusei convulsive si spastice, remineralizarea
organismului. Uz extern. 1. Pentru tratarea pl-
gilor, ulceratiilor si eruptiilor tegumentare: decoct,
din 2-3 linguri frunze zdrobite la o can cu ap.
Se fierbe 10 minute. Se las apoi acoperit
20 minute. Se strecoar. Se spal local, folo-
sind un tampon de vat. 2. Pentru tratarea
rnilor: frunze crude, se asaz pe locul afectat.
Au rolul de a grbi vindecarea. Medicin vete-
rinar. Uz intern. Pentru tratarea afectiunilor
cilor respiratorii, n tuse, dischinezie biliar:
infuzie, din 3-10 g frunze uscate si mruntite
sau flori uscate si mruntite peste care se toar-
n 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se rceste. Se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt).
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
taurine), 20-30-60 g; animale mijlocii (ovine,
caprine, porcine), 5-20 g; animale mici (pisici,
cini), 5-10-15 g; gini 1-3 g. Cosmetic.
Pentru ngrijirea tenurilor uscate, ridate: infu-
zie, din 1 lingur flori uscate la 100 ml ap clo-
cotit. Se las acoperit 15 minute. Se aplic
comprese. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen
pentru ntretinerea si dezvoltarea familiilor de
albine. Fr pondere economico-apicol (v. Pl.
XLV, 6).
POLARITATE (Polaritas), diferen-
tiere morfofiziologic ntre vrful organului sau
organismului, care reprezint polul apical, si
partea bazal, ce constituie polul bazal. Feno-
men universal pentru plante.ntlnit la talofite
si cormofite. Se recunoaste la zoosporii algelor
verzi, brune, ciupercilor, sporii de Equisetum, la
plantele unicelulare (Charatium, Botrydium) si
la cele pluricelulare. Zoosporii si sporii au fusul
de diviziune orientat perpendicular fat de pla-
nul de fixare. De exemplu, zoosporii se prind de
substrat cu polul apical. Din ei, prin diviziuni
celulare succesive, se diferentiaz taluri fila-
mentoase. Fusul de diviziune este orientat per-
pendicular fat de planul de fixare. Polul apical
devine, n acest caz, formatiunea de adeziune,
numit rizoid, si reprezint definitiv polul bazal.
n general, polul bazal proemineaz n mediul
nconjurtor prin diviziuni succesive, din care
rezult polul apical, din care se formeaz orga-
nismul vegetal uniserial sau poliserial. Prin divi-
ziune, peretele celular transversal nou format
mparte celula-mam n dou celule-fiice ine-
gale. Din ele, celula apical are putere mai
mare de diviziune dect cea bazal. La celulele
unicelulare de la algele brune ce apartin fam.
Sphacelariaceae exist o diferentiere polar a
plasmei n celulele mai mari din vrful talului.
Plasma situat apical este mai intens colorat
fat de zona bazal a celulei. Caz asemntor
poate fi ntlnit la unele alge verzi (Botrydium
granulatum). Polaritatea bine pronuntat fizio-
logic este ntlnit la celule de Ulothrix. Dac
filamentul se desface n celule singuratice, se
constat c la baza celulelor se formeaz rizoi-
zii, iar la polul apical, filamentul verde al talului.
Fenomenul polarittii se recunoaste la tesuturi,
n distribuirea si n cresterea rdcinilor si a
mugurilor, la butasi. La tesuturi, dac, din mij-
locul unei rdcini de sfecl, se taie un mic bloc
prismatic si n locul lui se introduce, n aceeasi
pozitie, un alt bloc prismatic scos de la o alt
rdcin, se constat concresterea tesuturilor.
Dac ns blocul de tesuturi se introduce ntr-o
pozitie rsturnat, concresterea nu mai are loc
(St. Pt er f i , N. Sl geanu, 1972). La bu-
tasi, cresterea rdcinilor si mugurilor are loc
conform polarittii, indiferent de pozitia pe care o
au n mediu. Dac un segment de ramur de
salcie se suspend n pozitie normal ntr-o
polaritate 650 polen


Fig. 242. Fenomenul de polaritate la butasii de salcie
(Salix sp.):
a - butas n pozitie normal; b - butas n pozitie
invers; 1 - rdcini adventive; 2- lstari cu muguri.
atmosfer umed, se constat aparitia rd-
cinilor adventive la polul morfologic bazal si a
lstarilor la polul morfologic apical. n situatia
cnd, n aceleasi conditii de mediu, segmentul
se asaz rsturnat la 180, rdcinile se for-
meaz la polul bazal, care este acum captul
superior, lstarii la polul superior, care, n spa-
tiu, reprezint captul inferior. n cazul butasilor
se constat existenta, la partea inferioar, a
unui pol rizogen, din care se formeaz rd-
cinile, si, la partea superioar, a unui pol caulo-
gen, ce va forma tulpina. Fenomenul prezint
important n practica horticol (fig. 242).
POLEN (Pollen), totalitate a celulelor
reproductive din anterele fanerogamelor, care
fecundeaz ovulul (fig. 243). Granulul de polen
al pinofitelor (gimnospermelor) este format

Fig. 243. Structura granulelor de polen: a - granul
de polen de la sinobite (gimnosperme); b -
granul de pol en de l a magnol i ofi t e
(angiosperme); 1 - exin; 2 - intin; 3 - celule
protaliene; 4 - celul antiridial; 5-nucleu vegetativ;
6- celul generativ.
dintr-un nvelis dublu: unul extern, gros, cutini-
zat, numit exin, altul intern, subtire, celulozic,
numit intin. Lateral, exina se desprinde de
intin formnd dou vezicule pline cu aer numi-
te saciaeriferi, care i permit plutirea si disemi-
narea prin vnt. Interiorul este prezentat de
dou celule protaliene, o celul generativ (an-
teridial) si o celul vegetativ, cu un nucleu
vegetativ. Granulul de polen al magnoliofitelor
(angiospermelor) este delimitat de sporoder-
m, n care se disting exina cutinizat, groas,
si intina, celulozic, subtire. Exina poate fi ne-
ted sau ornamentat cu benzi, verucozitti,
retea etc., reprezentnd o caracteristic pentru
familii, genuri si chiar specii. Compozitie chi-
mic. Contine protein brut (13,53-41,92%),
zahr total (3,44-45,00%), grsimi (0,88-8,30%),
substante minerale (2,50-9,55%), vitaminele A,
B
1
, B
2
, B
5
, B
6
, C, D, E, K, PP, enzime, substante
antibiotice, aminoacizi (cistein, cistin, lizin,
histidin, arginin, acid aspartic + serin, glico-
col, acid glutamic + treonin, prolin, tirosin,
alanin, metionin, valin, fenilalanin, leuci-
n, izoleucin). Apicultur. Constituie un ele-
ment deosebit de important n nutritia albinelor,
n toate stadiile lor de viat. Un consum intens
se constat primvara, cnd familia de albine
se afl n crestere si nmultire intens, si toam-
na, cnd albinele desfsoar o intens activi-
tate de ntrire si dezvoltare a familiei si de
acumulare a rezervelor de polen si nectar
pentru iarn. Productia de polen pe floare sau
inflorescent variaz n functie de specie: mes-
teacn, 5,4 milioane granule ntr-o inflorescen-
t; paltin, 23 500 milioane ntr-o floare si 25 mi-
lioane ntr-o inflorescent; castan slbatic,
180 000 ntr-o floare si 42 milioane pe inflores-
cent; mcrisul caprei, 180 000 ntr-o floare si
393 milioane pe inflorescent etc. Eliberarea
polenului din antere, pentru a fi recoltat de
albine, se face specific si la ore diferite pentru
anumite categorii de plante. Astfel, ptlagina,
curpenul de pdure, macul de cmp, mustarul
elibereaz polen ntre orele 4-9 dimineata;
ppdia, porumbul, ciubotica-cucului, pufulita si
alte specii elibereaz polen n proportie de
60-90%, de dimineat pn la amiaz; brn-
dusa galben, brusturele pun n libertate polen
ntre orele 12-14; piersicul, mrul, prul elibe-
reaz 30-40% din polen de dimineat pn la
amiaz si 60% dup-amiaz; magnolia, bobul
elibereaz 75-86% din polen dup-amiaz; p-
ducelul, zmeurul, murul, micsuneaua, rezeda
polemoniacee 651 polenizare

s.a. elibereaz polen n mod uniform, toat ziua;
alte specii elibereaz polen noaptea (exemplu,
dovleacul), dar nu este folositor albinelor si
altor insecte. Bioterapie. Polenul are un efect
benefic asupra organismului uman. Este un
stimulent general. Regleaz functiile gastroin-
testinale, vindec constipatiile. Constituie un
adjuvant n tratarea enteritelor, enterocolitelor,
colibacilozelor. Combate anorexia, mrind pof-
ta de mncare; combate strile de anorexie,
nevrozele, depresiunile nervoase, neuroaste-
nia; reduce nervozitatea, iritabilitatea, red cal-
mul, optimismul. Vindec afectiunile prostatei
si red virilitatea. Vindec diabetul incipient.
nltur surmenajul fizic si intelectual, ame-
telile, palpitatiile, spaima, tulburrile circulatorii.
Fortific reteaua capilar, dizolv calculii biliari,
vindec afectiunile ficatului si aparatului pul-
monar. Are actiune eficient n flebite, varice si
de stimulare a functiei sexuale. Actioneaz ca
vermifug, antiseptic, febrifug, depurativ, diure-
tic, emolient, antigutos, antireumatismal. Medi-
cin uman. Utilizat n tratarea diferitelor boli
cu rezultate bune. Uz intern. 1. Pentru tratarea
aterosclerozei, hepatitei epidemice si cronice,
n enterocolit cronic, anemie, colite de putre-
factie, diaree, se iau 20 g granule polen pe zi,
dimineata, pe nemncate, timp de 30 zile. Se
fac 4 cure pe an, cte una de o lun la nceput
de trimestru. Tablete, cte 6-8 pe zi. 2. Pentru
tratarea constipatiei, prostatitei si hipertrofiei
de prostat, se iau 20 g granule polen zilnic. Se
nghit cu ap ndulcit cu miere. Cura dureaz
30 zile. Se repet dup dou luni. Se fac 4 cure
pe an. 3. Pentru tratarea denutritie: copiii -10 g
granule polen pe zi, adultii - 20 g granule polen
pe zi. Cura dureaz o lun din fiecare trimestru.
n cazuri grave se ia n fiecare zi, cu ntreruperi,
7 zile la trei luni. 4. Pentru tratarea nevrozelor
se iau 10 g granule polen dimineata pe sto-
macul gol. Dup 30 minute se ia micul dejun.
Cura dureaz 30 zile. 5. Pentru prevenirea si
ntrzierea mbtrnirii se iau 20 g granule
polen dimineata pe nemncate, timp de 30 zile.
Dup caz, cura se face n fiecare lun din
cadrul unui an, cu pauz de 7 zile la sfrsitul
unei luni.
POLEMONIACEE (Polemoniaceae),
familie care cuprinde 8 genuri cu 300 specii
erbacee, rareori lemnoase, perene sau anuale,
rspndite mai ales n America de Nord. Tul-
pin erect. Frunze alterne, fr stipele. Flori
bisexuate (hermafrodite), actinomorfe, pe
tipul 5; caliciul gamosepal, persistent, cu 5 divi-
ziuni; corola gamopetal, infundibuliform sau
campanulat, mai lung dect caliciul, cu tubul
scurt si lobii subrotunzi; androceul, din 5 stami-
ne fixate pe tubul corolei, usor curbate n jos, cu
baza filamentelor proase; disc nectarifer apa-
rent; gineceul, tricarpelar, cu ovar superior, trilo-
cular, placentatie axilar si ovule anatrope, stil la
fel de lung ca staminele sau mai lung, stigmat
trifidat. Formula floral: h2K
(5)
[C(5) A
5
]G(3). Fruct
capsul loculicid. Seminte cu endosperm. Em-
brion voluminos. Flora Romniei are 5 specii din
care 4 cultivate si 1 spontan, uneori si
aceasta cultivat n grdinile rurale ca plant
ornamental, apartinnd genurilor:
Polemonium, x = 9; Phlox, x = 7.
POLENIZARE (Pollinatio), transport
al polenului de la anterele staminelor pe stig-
matul gineceului. Polenizarea precede fecun-
datia. Exist polenizare direct sau autopo-
lenizare si polenizare indirect sau ncrucisat.
Polenizarea direct (autopolenizarea) se rea-
lizeaz prin transportul polenului de pe anterele
staminelor pe stigmatul aceleiasi flori (auto-
gamie) sau de pe anterele staminelor unei flori
pe stigmatul altei flori de pe aceeasi plant sau
din cadrul aceleiasi inflorescente (geitonoga-
mie). Autogamia si geitonogamia sunt ntlnite
la florile homogame, unde maturitatea stam-
inelor si gineceului are loc n acelasi timp
(auto-gamie si geitonogamie). Polenizarea
indirect sau ncrucisat se realizeaz prin
transportul polenului, n cadrul aceleiasi specii,
de la anterele staminelor unei flori, de pe o
plant, pe stigmatul gineceului unei flori de pe o
alt plant. Se mai numeste alopolenizare,
alogamiesau xeno-gamie. Mult rspndit n
natur. ntlnit la florile unisexuate si
hermafrodite. Este evoluat. Asigur
recombinarea genotipurilor celor doi indivizi n
cadrul florilor unisexuate, unul productor de
polen, altul de ovule. Florile posed diferite
particularitti morfostructurale si fiziologice ce
mpiedic autopolenizarea. Florile diho-game
maturizeaz organele de reproducere
masculine (stamine) si feminine (gineceu) n
perioade diferite (dihogamie); dioicia presupune
existenta, n cadrul aceleiasi specii, a dou feluri
de plante: masculine si feminine, cu flori unise-
xuate; heterostilia const n diferenta de lungime
a organelor de reproducere masculine (stamine)
si acelor feminine (stilul gineceului), situndu-le
poliachen 652 poliembrionie

n floare la niveluri diferite (heterostilia); herco-
gamia const n dispozitive morfoanatomice
adecvate ale corolei, androceului si gineceului
ce mpiedic autopolenizarea (hercogamia).
Polenizarea indirect sau ncrucisat este asi-
gurat de vnt (anemofilie), de animale (zoofilie)
si de ap (hidrofilie).
POLIACHEN (Polyachaenium),
fruct multiplu rezultat dintr-un gineceu policar-
pelar apocarpic, unde fiecare carpel formeaz
un pistil separat; sin. polinucul. n urma pole-
nizrii si fecundrii din fiecare ovar se formea-
z un fruct (achen) ce rmne prins pe recep-
tacul. La frag, cpsun, receptaculul crnos si
colorat n rosu poart nfipte n el numeroase
achene galbene. ntlnit la Ranunculus,
Clematis, Anemone, Potentilla, Fragaria s.a.
POLIDERM (Polydermis), tesut pro-
tector complex produs de un felogen special
aprut n periciclul rdcinilor sau tulpinilor sub-
terane. Format din straturi de celule de suber cu
peretii subtiri nesuberificati n alternant cu un
strat de celule de tip endodermic (M. Andr ei ,
1978). Celulele sunt vii cu exceptia celor aflate
n straturile cele mai exterioare care sunt moar-
te. Numrul straturilor poate fi peste 20. Ser-
veste ca tesut de nmagazinare a substantelor
nutritive.
POLIDRUP (Polydrupa), fruct mul-
tiplu, crnos, provenit dintr-un gineceu policar-
pelar apocarpic, unde fiecare carpel formeaz
un pistil. Dup polenizare si fecundare, din
fiecare ovar al pistilului va rezulta o mic drup
(drupeol) ce rmne inserat pe receptacul
dnd nastere polidrupei. ntlnit la zmeur, mur.
POLIEMBRIONIE (Polyembryonia),
formare de seminte cu mai multi embrioni. Frec-
vent la gimnosperme, mai putin la angiosper-
me. Normal, semintele au un singur embrion.
Embrionii suplimentari apar n urma procesului
sexuat sau asexuat, pe cale apomictic. Em-
brionii normali sunt diploizi. Cei suplimentari
sunt haploizi sau poliploizi. n general, unul din
embrioni se dezvolt mult mai rapid si i striveste
pe ceilalti. Cei striviti se atrofiaz. Rar se for-
meaz mai multi embrioni capabili s germi-
neze. Poliembrionia are un caracter ntmpltor
sau permanent. Exist poliembrionia fals
(pseudoembrionie) si poliembrionie propriu-zis.
Poliembrionia fals (pseudoembrionia) pre-
supune formarea de embrioni n saci embrionari
diferiti. Sunt ntlnite dou aspecte. 1. n stadii
tinere, dou-trei ovule fuzioneaz. n fiecare nu-
cel a lor se dezvolt cte un sac embrionar n
care se va forma cte un embrion (Sorbus aucu-
paria, Gymnadenia conopea, Loranthus euro-
paeus, Viscum album, Malussp., Pyrus sp. s.a.).
2. Aparitia, n acelasi ovul, a mai multor saci
embrionari care vor da nastere la mai multi
embrioni. Cauzele ce determin acest caracter
sunt: a) dintr-un arhespor pluricelular se dezvol
t mai multe celule macrosporogene (Asperula,
Fragaria, Galium etc.); b) diferentierea mai
multor macrospori fractionali (Alchemilla, Fagus,
Lilium, Salixetc.); c) formarea n acelasi ovul din
celule nucelare a sacului embrionar normal si a
sacilor embrionari aposporici (Artemisia, Hiera-
cium, Ochnaetc.). Poliembrionia propriu-zis
presupune formarea de mai multi embrioni n
acelasi sac embrionar. Comun la gimnosper
me, sporadic la angiosperme. Mecanismul lor
de formare este diferit. 1. Aparitia de embrioni
suplimentari prin clivaj din zigot: a) diviziunea
neregulat a zigotului si formarea unui grup de
celule numit corp embriogen"; acesta, prin
cresterea de volum si diferentiere, poate da
nastere la unul sau doi-patru embrioni supli
mentari (Tulipa gesneriana, Vincetoxicum offici-
nale, V. nigrum, Erythronium americanum); b) for
marea mai multor embrioni prin scindare lon
gitudinal a proembrionului (Crotalaria incana,
Empetrum nigrum, Nymphaea advena); c) for
marea unor excrescente nmugurire" din vrful
proembrionului (Nicotiana rustica); d) formarea
unor excrescente din celula bazal a proem
brionului si din unele celule ale suspensorului
(Actinidia sinensis, Lobelia syphilitica, Isotoma
longiflora). 2. Aparitia de embrioni suplimentari
din sinergide. Aceasta se divide asemntor
oosferei. Poate fi sau nu fecundat (Najas major).
3. Aparitia de embrioni suplimentari din antipode
(Allium odorum, Ulmus americana, U. glabra).
4. Aparitia de embrioni suplimentari prin diferen
tiere apomictic din celule ale nucelei (embrio-
nie nucelar) sau din celule ale integumentelor
(embrionie integumentar) (exemplu, Citrus,
Eugenia, Mangifera). La aceste specii numrul
embrionilor pot ajunge pn la 30 ntr-o smn
t. Embrionii nu sunt asemntori. n functie de
nutritia lor, unii sunt mari si bine diferentiati, altii
sunt mici si slab diferentiati sau complet nedife
rentiati. Multi din ei nu ajung la stadiul de plantul.
polifolicul 653 polispermie

POLIFOLICUL (Polyfolliculus),
fruct multiplu, uscat sau crnos, provenit
dintr-un gineceu poli-carpelar apocarpic, unde,
din fiecare carpel, rezult un pistil separat.
Dup polenizare si fecundare din fiecare ovar
se formeaz un fruct (folicul) ce rmne ata-
sat de receptacul. ntlnit la spnz (polifolicul
uscat), bujor (polifulicul crnoas) s.a.
POLIGALACEE (Polygalaceae), fa-
milie care cuprinde 10 genuri cu cca 800 specii
erbacee, rarsubarbusti, rspndite aproape pe
ntreg globul. Frunze ntregi, simple, alterne,
fr stipele. Flori bisexuate (hermafrodite), zi-
gomorfe, grupate n raceme; caliciul dialisepal,
din 3 sepale externe mai mici si 2 interne mai
mari, numite aripi, persistente, petaloide; co-
rola din 5 petale, din care obisnuit se dezvolt
numai 3, unite la baz; androceul, din 8 sta-
mine, cu filamentele unite spre baz sau pn
dincolo de mijloc cu aspect de tub despicat n
partea de jos; anterele cu o singur loj; gine-
ceul, de obicei bicarpelar, cu ovar superior,
ovul descendent si epitrop. Formula floral:
h1K
5
C(5
3)
A
8
G(2). Fruct capsul aripat. Seminte
cu albumen, proase, embrion drept. Flora
Romniei contine 10 specii spontane ce apartin
unui singur gen: Polygala, x = 7, 8, 17,19.
POLIGONACEE (Polygonaceae),
familie care cuprinde cca 1000 specii erbacee,
anuale sau perene, rar lemnoase, arbust sau
lian, rspndite pe tot globul. Frunze alterne,
ntregi, simple, cu stipele concrescute formnd
ochrea. Flori bisexuate (hermafrodite), rar uni-
sexuate, actinomorfe dispuse n raceme, spice
sau cime; perigon sepaloid sau petaloid, format
din 3-6 tepale, prefoliatie imbricat; androceul
din 3-6 stamine (rar 4), dispuse pe 2 cicluri,
concrescute cu baza perigonului; gineceul, bi-
sau tricarpelar, cu ovar superior unilocular si
uniovulat, ovul ortrotop, stigmat n form de
pensul sau capitat. Formula floral: h2P
6
3A3
+3
G(3

2). Fruct achen. Smnt cu

peresperm. Embrion drept sau curbat, central
sau lateral, cotiledoane plane sau plicate, sub-
tiri. Flora Romniei contine 55 specii spontane
si cultivate ce apartin genurilor: Polygonum,
x = 10,11,12; Fagopyrum, x = 8; Oxyria, x = 7;
Rumex, x = 4, 5, 7, 8, 9, 10; Rheum, x = 11.
POLINUCUL, POLIACHEN
POLIOLI, derivati hidroxilati de natur
alcoolic, cu mai mult de dou grupri hidro-
xilice n molecul. Larg rspndire n regnul
vegetal. Pot fi aciclici si ciclici. Poliolii aciclici
ndeplinesc, de multe ori, rolul de glucide de
rezerv. Aplicatii n industria farmaceutic si
bacteriologie. Poliolii ciclici se extrag din mate-
rialul vegetal prin fierbere n ap, alcool sau
aceton. Rolul lor n plant este putin cunoscut.
Unii stimuleaz cresterea plantelor, activeaz
biosinteza proteinelor si a acidului ascorbic.
Reprezint o rezerv de acid fosforic n plante.
POLIPODIACEE (Polypodiaceae),
familie care cuprinde 65 de genuri cu cca
1200 specii ferigi erbacee, n majoritate epifite,
putine terestre, perene, rspndite pe tot glo-
bul. n Romnia vegeteaz numai specii erba-
cee cu rizom. Frunze ntregi sau penat-sectate,
pe fata inferioar cu sori circulari, rareori alun-
giti, lipsiti de induzie. Sporangii posed parafi-
ze. Sporii sunt izospori, iar protalele monoice,
cordiforme, cu arhegoane si anteridii pe fata
inferioar. Flora Romniei contine 39 specii
spontane, ce apartin genurilor Phyllitis, x = (36?);
Matteuccia (Struthiopteris), x = 10, 40?;
Blechnum, x = 17; Ceterach, x = 9 (36?)
Cheilanthes (Notholaena), x = 29?; Pteridium;
Asplenium, x = 36; Athyrium, x = 10(40)?;
Polypodium, x = 37; Woodsia, x = 39, 41;
Cystopteris, x = 7 (si 42?); Polystichum, x = 41;
Dryopteris, x = 41; Thelypteris.
POLISPERMIE (Polyspermia), pro-
ces de fecundare a oosferei, celulei secundare,
a sinergidelor sau antipodelor de ctre mai
multi gameti masculini ajunsi la maturitate n
acelasi timp si provenind de la mai multe
tuburi polinice ajunse la sacul embrionar.
Fecundarea altor celule ale sacului embrionar,
n afar de oosfer si celula secundar, are
loc numai n cazuri exceptionale. La speciile
Sagittaria gramineum, Scilla siberica etc.
fecundarea are loc normal. Uneori ns
sinergidele capt aspectul oosferei. Un al
doilea tub polinic ptruns n sacul embrionar
elibereaz doi gameti care (probabil) le
fecundeaz. Ca urmare, n partea superioar
a sacului embrionar rezult trei proembrioni.
Nu este o dovad sigur. Sinergidele pot
suferi cteva diviziuni dnd nastere la
embrioni haploizi maturi sau embrionul zigo-tic
poate forma prin diviziune sau nmugurire
embrioni aditionali. La o serie de plante (Nigella
popenchi 654 poroinic2

arvensis, Aster novae-angliae, Ulmus sp.) este
descris fecundarea celulelor antipodiale. La
specia Myricaria germanica fiecare din nucleii
polari pot fuziona cu cte un gamet masculin.
Se constat astfel "c n sacul embrionar al
angiospermelor toate celulele constituie oosfe-
re potentiale, ceea ce n procesul evolutiei sa-
cului embrionar si a schimbrii metabolismului
su a dus la modificarea si diferentierea celu-
lelor sale, ajungndu-se ca rolul oosferei s fie
ndeplinit numai de o singur celul a acestuia"
(Natalia Rdul es c u- Mi t r oi , 1976).
POPENCHI (Coprinus atramenta-
rius), fam. Coprinaceae. Ciuperc terofit, co-
mestibil, ntlnit de primvara pn toamna
trziu (V-XI), cu dezvoltare n mas n iunie si
septembrie, pe sol umed, dup ploaie, n gru-
puri mari sau foarte mari, prin pduri, parcuri,
grdini, cimitire, pe lng gropile si grmezile
de gunoi. Descriere. Plria ovoid-globuloas,
apoi campanulat, brzdat de santuri striate
la margine, uneori crpat, diametrul 3-7 cm,
putin crnoas, la maturitate se lichefiaz; fata
superioar cu o cuticul cenusie sau brun-ce-
nusie, acoperit, spre centru, cu mici scvame
brune sau brune-ocracee; fata inferioar cu
lamele subtiri, libere, albe, apoi cenusii, bru-
ne-purpurii si negre, transformndu-se, la sfr-
situl maturittii, ntr-un lichid brun. Piciorul
cilindric, fistulos, albicios, nalt de 6-12 cm,
diametrul 0,5-1 cm, mai dilatat la baz, cu
burelet anuliform nepersistent. Carnea alb n
picior, brun n plrie, miros si gust plcut.
Sporii netezi, elipsoidali (7-10 5-6 \x), multi-
gutulati, bruni, negriciosi sau negri. Toxicolo-
gie. Provoac intoxicatii gastrointestinale: stare
de ru general, greturi, vom, frisoane, dia-
ree, colici stomacale violente, dar trectoare.
Alimentatie. Unele persoane consum aceste
ciuperci n stadiul tnr. Foarte gustoase. Dup
culegere nu rezist dect cteva ore. Este in-
terzis consumul de bere, vin, tuic atunci cnd
se mnnc aceast ciuperc deoarece pro-
voac deranjamente intestinale alarmante,
apar congestia si cianoza fetei, pielii capului,
trunchiului, membrelor, ca urmare a unei
intense vasodilatatii. Acestea sunt nsotite de
palpitatii, zgomote n urechi, stri de apatie,
rcirea extremittilor (v. Pl. XLV, 7).
PORCAN (Sarcodon imbricatus), fam.
Hydnaceae. Ciuperc micorizant, comestibil,
ntlnit toamna (VIIIXI) n grupuri, prin pdu-
rile de conifere; se mai numeste barba-tapului,
buretele-cerbilor, burete solzos, burete-le-
uliului, ciuperca de pine. Uneori, pe solul din
jurul arborilor formeaz hore de vrjitoare.
Descriere. Plria convex sau infundibulifor-
m, diametrul 6-20 cm; fata superioar bru-
n-cenusie sau castaniu-neagr, puternic
scvamoas, cu solzi imbricati, dispusi n cercuri
concentrice; fata inferioar cu numerosi tepi
alburii, apoi cenusii, decurenti. Piciorul neted,
tare, gol, cenusiu sau brun, lung de 3-7 cm,
diametrul 1-3 cm. Carnea alb sau cenu-sie-
brun, miros plcut, gust amrui. Sporii sferici
sau aproape sferici (6-7 5-6 n) verucosi,
glbui, bruni n mas. Alimentatie. Valoare
alimentar mic. n preparatele culinare se va
folosi numai n stadiul tnr; mai trziu devine
dur si amar (v. Pl. XLV, 8).
POROINIC
2
(Orchis militaris L.), fam.
Orchidaceae. Plant erbacee, peren, geofit,
ntlnit prin pajisti, raristi si margini de
pdure, tufrisuri, mai ales pe substrate
calcaroase, din regiunea dealurilor si cea
montan; se mai numeste bujorei, bujori,
gemnrit, poranic, poranici, poranic,
scultoare, untul vacii. Genetic, 2n = 42.
Fitocenologic, ncadrat n Molinietalia,
Festucetalia valesiacae, Alno-Pa-dion.
Rspndit n Europa si Asia. Planta este
cunoscut din vechime. Ea a fost folosit ca
afrodiziac si pentru reconfortarea organismului
aflat n convalescent, probabil nc de pe
timpul dacilor. Specie mezoterm, mezofit,
eurifit, slab acid-neutrofil. Are cerinte mijlocii
fat de cldur, gsind cele mai bune conditii
termice ntre izotermele medii anuale 4,5 C si
7,5 C. Vegeteaz pe soluri revene pn la
reavn-jilave, cu pH-ul 6,0-7,2, aflate mai ales
pe substrat calcaros. Este adaptat la oscilatii
mari ale regimului de umiditate, care adesea
este alternant. Descriere. Tuberculi ntregi,
ovoidali, ngustati putin spre vrf, rareori
aproape globulosi, cu rdcini filiforme. Tulpin
nalt de 25-45 (60) cm, erect, putin
muchiat, verde-deschis n partea superioar,
uneori violet nuantat si lipsit de frunze, la
baz cu frunze vaginiforme subtiri, membra-
noase. Frunze oblong-eliptice, acute, apropiate
ntre ele, aproape crnoase, cu nervuri eviden-
te, lucioase. Inflorescent la nceput piramida-
l, apoi cilindric, cu numeroase flori la exterior
palid rozee si adesea cenusiu nuantate, iar la
poroinic
2
655 portocal

interior mai mult sau mai putin deschis purpu-
riu-violete, cu nervuri nchis purpurii, cu miros
slab de cumarin. Bractee mai scurte dect
ovarul, scvamiforme, roz-violete. nflorire, V-VI.
Compozitie chimic. Contine mucilag (45-90%)
cu structur neozuronic care, prin hidroliz,
formeaz glucoz sau maltoz; mai contine
amidon (30%), dextrine (pn la 13%), pento-
zane, sruri minerale constnd din fosfat de
potasiu, clorur de potasiu, clorur de calciu.
Bioterapie. Principiilor active din tuberculi li se
atribuie proprietti de pansare intestinal, anti-
diareice pentru copii si ca aliment reconstituant
n stri de epuizare, convalescent. I se mai
atribuie proprietti afrodiziace. Recoltare. Tu-
berculii (Orchisae tuber) se recolteaz si se
folosesc proaspeti sau se usuc nsirati pe
sfoar. Se comercializeaz sub numele de
salep tuber. Sunt lipsiti de miros si au gust mu-
cilaginos. Florile (Orchisae fios) se recolteaz
pe timp frumos si se usuc la umbr. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea iritatiilor
intestinale: mucilagiu dens (Mucilago Salpi), se
ia la recomandarea medicului, servind ca pan-
sament intestinal. 2. Pentru tratarea de diaree
la copii: praf, lingurit, dup care se bea ap.
3. Empiric, pentru stimularea sexual: macerat,
de tuberculi pisati n tuic. Se beau 1-2
phrute seara, nainte de culcare. Medicin
veterinar. Uz i ntern. Pentru stimularea
sexual la animale, ca aliment reconstituant si
combaterea diareei: tuberculi, se piseaz si se
amestec n tarte. Uz extern. Pentru oprirea
hemoragiilor externe: pulbere, din flori uscate si
fin mcinate se pune pe ran. Ornamental.
Poate fi cultivat prin parcuri si grdini publice, n
zona pduroas, margini de pdure. Decora-
tiv prin flori. Se foloseste ca flori tiate pentru
interioare. nmultire prin tuberculi (v. Pl. LII, 3).
PORTOCAL (Citrus aurantium),
fam. Rutaceae. Arbust sau arbore spinos, pre-
tentios fat de temperatur, sol, umiditate si
lumin (pentru nflorire solicit +15 pn la
+18 C, ngheat la -7 C), frecvent cultivat n
apartamente; se mai numeste naranz, nroz-
m, neramce, noront, pomoroanc, portucal,
purdacalie. Originar din China si India, adus n
Europa n timpul cruciadelor si diseminat mai
ales n zona mediteranean. Rspndit n
Europa si Asia de Sud. Descriere. Tulpini
nalte de 3-12 m. Frunze eliptice, acuminate la
vrf, slab-dintate pe margini, petioli aripati. Flori
albe, cu caliciu pros, foarte mirositoare, soli-
tare sau dispuse n corimbi panciflori. nflorire,
IV-V. Fruct, bac globuloas, portocalie.
Compozitie chimic. Portocalele contin ap
(90%), proteine (0,7%). hidrati de carbon (cca
9%), acizi organici (1,5-25 g%), vitaminele C
(35-50 mg%), A (11 ng%), B
1
(0,06 mg%), B
2
(0,03 mg%), niacin (0,2 mg%), sruri de sodiu
(2 mg%), potasiu (130 mg%), calciu (30 mg%),
fosfor (15 mg%), fier (0,4 mg%). Valoare ener-
getic 39 kcal/100 g pulp, din care se resoar-
be 89%. Alimentatie. Foarte nutritiv. Consumat
ca atare fructe. Suplineste carentele vitami-
nice. Cojile uscate servesc la aromatizarea
prjiturilor, compoturilor. Aperitiv: cojile a sase
portocale se pun la macerat n 0,5 l rachiu. Se
las 15 zile ntr-o sticl acoperit. Din cnd n
cnd sticla se agit pentru omogenizare. Con-
tinutul sticlei se transfer ntr-o damigeana de
3 l. Se adaug 2 l vin alb, n care n prealabil
s-au dizolvat 500 g zahr. Se las o zi. Se
filtreaz si se las la nvechit 7-10 zile. Se
consum cte un phrel nainte de mas.
Industrie. Fructele utilizate la prepararea de
suc, preparate de cofetrie, jeleuri, buturi
alcoolice, marmelad. Bioterapie. Fructele
plantei, frunzele si florile au utilizri terapeutice
n medicina traditional uman si veterinar.
Principiile active din fructe actioneaz ca tonic
muscular si al sistemului nervos, reminerali-
zant, ntreste capacitatea de aprare natural,
stimuleaz regenerarea celulelor si tegumente-
lor, previne hemoragiile si contribuie la oprirea
lor, combate scorbutul, diminueaz sau nl-
tur spasmele, limiteaz sau nltur actiunea
toxinelor, dezvolt pofta de mncare, favori-
zeaz secretia bilei si eliminarea ei n intestin,
retrage din masa umorilor toxinele si provoac
eliminarea lor din corp, favorizeaz transpira-
tia, actioneaz asupra epiteliului renal mrind
cantitatea de urin eliminat, fluidific sngele,
protejeaz celulele hepatice (hepatoprotectoa-
re), ocrotitoare si tonifiante a vaselor sanguine,
usor laxative. Coaja (pericarpul) actioneaz
febrifug si laxativ. Frunzele si florile contin prin-
cipii active cu rol antiseptic si calmant. Fructele
sunt recomandate intern pentru crestere, n
convalescente si pentru prevenirea mbtrnirii,
anemie, lipsa poftei de mncare (anorexie),
scorbut, demineralizare, astenie fizic si inte-
lectual, dispepsie, tendinte hemoragice si fra-
gilitate capilar, boli hepatice, hipervscozitate
sanguin, tromboz, ameteli, amortirea
portulacacee 656 porumb

membrelor, infectii diverse, stri febrile, palu-
dism, intoxicatii, dermatoze, eczeme, stoma-
tite, gingivite, diabet, isterie, meteorism (gaze
intestinale), laringit. Frunzele-se recomand
n cefalee, insomnie, palpitatii, tuse, spasme.
Florile sunt utile n tratarea cefaleei, insomnie,
cuperozei (nas rosu), palpitatiilor, tusei, spas-
melor gastrointestinale. Coaja (pericarpul) este
indicat n febr, oboseal. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea dispepsiilor, me-
teorismului, hemoragiilor, trombozelor, fragili-
ttii capilare, n hipervscozitate sanguin,
astenie fizic si intelectual, scorbut, preve-
nirea mbtrnirii, infectii, intoxicatii, isterie,
laringit, boli hepatice: consumate ca atare, n
stare proaspt; suc, obtinut prin stoarcerea
pulpei portocalei; 2-3 pahare pe zi. 2. Pentru
prevenirea constipatiei: coaja de la 2 portocale
se fierbe 30 minute. Se scoate si se arunc
apa. Se fierbe din nou n 1 l de ap la care se
adaug 20 g zahr. Se scoate si se las pe o
farfurioar pn a doua zi dimineata, cnd se
consum. Actiune laxativ. 3. Pentru tratarea
obezittii: decoct, din o portocal si trei lmi
tiate felii, la 1 l de ap. Se fierbe 10 minute. Se
adaug dou linguri de miere. Se fierbe din nou
cinci minute. Se strecoar. Se las la rcit. Se
beau trei pahare pe zi (dimineata, prnz,
seara). 4. Pentru tratarea cefaleei, insomniei,
tusei, palpitatiilor: a) infuzie din 1-2 lingurite
pulbere frunze peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap. Se las acoperit 15 minute.
Se strecoar; pentru cefalee, tuse, palpitatii se
beau 2-3 cni pe zi; pentru insomnie se bea
seara nai nte de cul care; b) decoct, di n
1 lingurit pulbere frunze la o can (200 ml) cu
ap. Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se folo-
seste ca mai sus. 5. Pentru tratarea spasmelor
gastrointestinale, n palpitatii, tuse, insomnie:
infuzie, din 1 lingurit pulbere flori peste care se
toarn 200 ml ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se consum 2-3 cni
pe zi. 6. Pentru tratarea febrei, oboselii: coaja,
se consum ca atare. Uz extern. Pentru trata-
rea stomatitelor, gingivitelor, dermatozelor, ec-
zemelor se fac tamponri locale cu suc obtinut
prin stoarcerea unei portocale. Medicin vete-
rinar. Uz intern. Pentru stabilirea digestiei
normale: a) coaja ca atare mruntit si dat n
hrana animalelor; b) tinctur, din 100 g coaj la
200 ml alcool de 40-50. Se las 10 zile ntr-o
sticl cu dop. Se agit zilnic sticla pentru omo-
genizare. Se strecoar. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt) dup ce s-a
diluat cu ap. Dozele de tratament cu coaj
mruntit: animale mari (cabaline, taurine),
10-50 g; animale mici (pisici, cini, psri),
0,2-2 g. Dozele de tratament cu tinctur:
animale mari (cabaline, taurine), 1-3-8 g; ani-
male mici (pisici, cini, psri), 5-10 picturi.
Cosmetic. Pentru ntretinerea tenului, se apli-
c pe fat felii de portocal, timp de 15-20 mi-
nute. Previne formarea ridurilor, tonific si cati-
feleaz pielea. Se pot aplica si pe gt, umeri.
Tratarea tenului se face dup demachiaj. Alte
utilizri. 1. Fructul se poate folosi la nfrumu-
setarea posetelor si ncltmintei. Acestea se
freac cu o coaj de portocal proaspt si cu
o bucat de postav moale. si recapt strlu-
cirea. 2. Pentru ndeprtarea moliilor, se agat
n sifonier sau dulap cte o portocal ntepat
n mai multe locuri cu cteva cuisoare (v. Pl.
XLVI, 1).
PORTULACACEE (Portulaca-
ceae), familie care cuprinde plante erbacee,
glabre, cu frunze simple, ntregi. Flori bisexuate
(hermafrodite), actinomorfe, solitare sau gru-
pate n cim bipar ori helicoidal; caliciul, din
2 sepale, rar 3-5, libere sau concrescute; co-
rola din 5 petale, rar 4-6 petale, libere sau
concrescute; androceul, din 3 la numeroase
stamine, cu antere biloculare, introrse; gine-
ceul, cu ovar unilocular, posesor a mai multe
ovul e campi l ot r ope. For mul a f l oral :
h2K
2
rar, 3
5
;
(2)
rar(35)C5rar46;(5); rar^A^G^.
Fruct capsul. Flora Romniei contine 3 specii
spontane si cultivate ce apartin la 2 genuri
incluse n 2 subfamilii. Sfam. Montioideae, cu
genul Montia; sfam. Portulacoideae, cu genul
Portulca, x=9.
PORUMB (Zeamays), fam. Poaceae.
Cereal erbacee, anual, unisexuat-monoic,
alogam, diploid (2n= 20), originar din Ame-
rica; se mai numeste cucuruz, cucorit, grni-
sor, mlai, ppuse, pormb, penche, tenchiu,
tengheri. Genetic, 2n = 20, 40, 80. Cultivat din
timpuri preistorice de triburile amerindiene.
Cercetri arheologice n unele pesteri din statul
Noul Mexic (S.U.A.) au scos la iveal stiuleti
datnd cu 2000 ani . Hr. A constituit substratul
economic al civilizatiilor precolumbiene (inca-
s, aztec, maya). Bstinasii din insula Haiti l
numeau machiz, din care a derivat numele
speciei mays. Adus n Europa din prima
porumb 657 porumb

expeditie a lui C o l u m b (1493), a fost cultivat
n Spania, apoi n Italia si alte tri. Ulterior s-a
rspndit n Asia si Africa. n Romnia a fost
introdus la sfrsitul secolul al XVII-lea. Potrivit
letopisetelor, n Muntenia porumbul a fost adus
si cultivat n timpul domniei lui Serban
Cantacu-zino, n Moldova pe vremea lui
Constantin Duca-Vod, iar n Transilvania pe
vremea mprtesei Maria Thereza. Cerinte
termice ridicate n tot cursul vegetatiei.
Germineaz la minimum 8-10 C si optim la
20-30 C. Rsrite, plantele pier la minus 4 C.
Temperatura optim de crestere este de 20-
22 C. Brumele usoare distrug polenul si
stigmatele. Cantitatea de cldur necesar
ntr-o perioad de vegetatie a soiurilor si
hibrizilor de la noi este de 1800-2800 C.
Cerinte mari fat de ap. Consum cca 180-
190 l ap/m
2
de teren. Pentru mrirea
productiei se practic irigatul. Plant de zi
scurt. Prefer soluri cu structur lutoas, luto-
nisipoas, cernoziomuri levigate, brun-
roscate formate pe loess, cu pH-ul de 6,5-8.
Dintre solurile zonale, valorific bine pe cele
aluviale cu textur mijlocie, fertile, frea-tic-
umede. Descriere. Rdcin fasciculat
adventiv (format din cte 4-10 (16) rami-
ficatii la fiecare nod-subteran al tulpinii. Cresc
lateral pn la 75 cm, iar n adncime peste
2,5 m. Primele 2-5 noduri supra-terestre for-
meaz rdcini adventive de sprijin, care an-
coreaz planta si o nutresc cu ap si sruri
minerale. Tulpin cilindric, nalt de 1,5-3 m,
diametrul 2-6 cm, canaliculat pe o parte, cu
7-15 (21) internoduri pline cu mduv. For-
mele tardive sunt mai nalte si mai viguroase
dect cele timpurii. Frunze liniar-lanceolate,
alterne, pe dou rnduri de-a lungul tulpinii,
formate din teac si limb lanceolat, lung de
50-80 cm, pe fat aspru-pubescente, pe dos
glabre, lucioase, cu nervura principal foarte
pronuntat. Teaca glabr sau proas. Ligula
emarginat, lung de 3-5 mm, ciliat, pubes-
cent. Flori mascule formate din 3 stamine,
grupate cte 2 (3) n spiculete, iar acestea n
panicul spiciform ramificat, terminal. Flori fe-
mele formate din ovar monocarpelar, stigmat
filiform (lung de 15-25 (40) bifurcat la vrf,
acoperit cu papile stigmatice (mtase), grupate
200-800 ntr-o inflorescent numit stiulete,
lung de 10-30 (50) cm, acoperit cu frunze for-
mate numai din teac (pnusi). Rahisul stiule-
telui poart spiculete inserate n rnduri pere-
chi, continnd o floare superioar fertil si una
inferioar steril. Glume late, mai scurte dect
ovarul, albe, roz sau rosii. Palee scurte si
transparente. Polenizare alogam, anemof il.
Tubul polinic strbate stigmatul n 12-18 ore.
Fruct, cariops golas, cu mrime si culoare
variabile (alb, galben, portocalie, rosie, rar
albastr nchis). n Romnia se cultiv
numerosi hibrizi obtinuti n institute sau statiuni
de cercetare locale. Compozitie chimic.
Boabele contin ap (13,5%), proteine (10%),
glucide (70,7%), din care amidon (61,0%),
pentozani (6,0%), celuloz (2,3%), dextrine
(1,4%), grsimi (4,0%), sruri minerale (1,4%),
substante organice acide (0,4%), vitaminele B
1
,
B
2
, E, vitamina PP. Mtasea de porumb
contine sruri de potasiu si calciu, dioxid de
siliciu, saponine, ulei volatil, alantoin, cear,
vitaminele C, E, K. Alimentatie. Folosit n
hrana omului ca fin (mlai), preparat sub
diferite forme, ca boabe nemature, fierte ori
coapte. Uleiul din germeni de porumb este
energizant, reconstituent. De-coctul boabelor
este foarte hrnitor. Se fierb 1 or, 50 g de
boabe n 1l de ap. Se bea ntr-o zi. Industrie.
Cariopsele (boabele) sunt folosite la fabricarea
spirtului, amidonului, glucozei, uleiului
comestibil si sroturilor de embrioni. Din
strujeni si ciocli se poate fabrica celuloz.
Bioterapie. Mtasea (stilurile si stigmatele
gineceelor) are utilizare terapeutic n medi-
cina uman si veterinar, cult si traditional.
Cocenii (stiuletele fr boabe) au utilizri n
medicina uman traditional. Mlaiul (fina de
porumb) actioneaz ca antiinflamator, calmant,
coleretic, galactogog, energizant, hemostatic,
nutritiv, vitaminizant (C, E, K), reconstituent,
emolient tegumentar. Stimuleaz eliminarea
bilei n intestin, elimin sau limiteaz procesul
inflamator, diminueaz excitabilitatea nervoa-
s si asigur un efect usor sedativ, stimuleaz
secretia glandelor mamare, actioneaz ca to-
nic, stimulent, revitalizant, ntritor, regenera-
tor, opreste hemoragiile usoare gastrointesti-
nale. Mtasea actioneaz diuretic, saluretic,
colagog. Actiunea sa diuretic si saluretic
este asigurat de sinergismul dintre flavone,
saponine si srurile de potasiu. Cenusa de
stiuleti (coceni) este antiinflamator gastric, nl-
tur durerile gastrice, stimuleaz secretia
gastric. Mmliga pregtit din mlaiul (fina)
de porumb este indicat a fi consumat de cei
care sufer de afectiuni cardio-vasculare, he-
patice, renale, albuminurie, artrite, bronsit
acut, cal cu li renali, cistit, colecistit cronic,
porumb 658 porumbar

diabet, dischinezie biliar, dismenoree, gut,
grip, tuse, traheobronsit, uricemie, uretrit,
hepatit, hipoglicemie, impetigo, litiaz renal,
metrit, reumatism, hemoragii usoare gastroin-
testinale. Mtasea poate fi utilizat ca adjuvant
n afectiuni cardiace si urinare, amigdalit,
ascit, colic renal, edem, menstruatie dificil,
metroragii, nefrit, pleurezie, obezitate,
afectiuni ale vezicii bilare si ale vezicii urinare.
Cenusa de stiulete (cocean) este indicat n
durerile de stomac si pentru stimularea functiei
lui. Procedeul se practic la Cisndie, jud.
Sibiu. Recoltare. Mtasea (Maydis stigma) se
culege nainte de maturizarea porumbului,
cnd boabele se afl n faza de lapte. Se usuc
la umbra. Mirosul este slab, particular. Gustul
dulce, mucilaginos. Se pstreaz n pungi de
hrtie. Medicin uman. Uz intern. 1. Ca adju-
vant n tratamentul disfunctiile hepatobiliare,
litiazei biliare, n menstre neregulate si dure-
roase, tulburri de menopauz, cistite, afectiuni
ale sistemului cardiovascular, litiaz renal,
hidropizie, reumatism, hemoragii: infuzie, din
2 linguri mtase de porumb peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se bea
cte 1 lingur la 3 ore. 2. Pentru tratarea litiazei
renale, gutei: infuzie, din 1 lingurit mtase
porumb la o can cu ap clocotit. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. 3. Pentru tratarea afectiunilor
renale, vezicale, cistitelor: infuzie, din 3-5 g
mtase porumb la o can cu ap fierbinte. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
beau 2-3 cni pe zi. 4. Pentru tratarea ascitei,
afectiuni renale, vezicale, contra umflrii
picioarelor (n boli de inim): decoct, din 1 lin-
gurit amestec prti egale mtase de porumb
si cozi cirese la o can. Se d n clocot 2-3 mi-
nute. Se las acoperit 10-15 minute. Se
strecoar. Se beau 1-2 cesti pe zi. 5. adjuvant
n boli de rinichi si vezic, ascit, dup boli de
ficat, inim, metroragii etc.: sirop, preparat din
25 g extract mtase de porumb, la care se
adaug 975 g sirop de zahr. Se iau 2-4 linguri
pe zi. 6. Pentru dieta celor care prezint valori
ridicate ale colesterolului, n ateroscleroz: ulei
din germeni de porumb, se iau cte 2 linguri de
sup dimineata si nainte de masa de sear.
Tratamentul dureaz cteva sptmni sau
luni. 7. Medicina popular foloseste pentru tra-
tarea durerilor de stomac si stimularea functiei
lui extractul alcoolic din cenusa de coceni. La
Cisndie medicamentul se pregteste astfel:
se ard 20 de stiuleti (coceni) de porumb foarte
bine uscati si fr boabe pe o tav inoxidabil.
Arderea se face curat si complet. Cenusa obti-
nut se pune ntr-o sticl si se toarn peste ea
1 l de tuic. Se las la macerat 3 sptmni.
Sticla se agit zilnic pentru omogenizarea con-
tinutului. Cu 2-3 zile nainte de mplinirea celor
21 zile se las la decantat - sticla nu se mai
agit. La termen se strecoar. Se pstreaz
ntr-o sticl nchis la culoare si astupat cu
dop. Se ia un phrel zilnic pe stomacul gol. Uz
extern. 1. Empiric, din mlai se face o mm-
lig deas (uscat) cu care se tamponeaz
tricofitiile si impetigoul la copii. Tamponarea se
face cu mmlig fierbinte. 2. Pentru tratarea
durerilor, (unghiurilor, rceli, crampelor stoma-
cale, durerilor de ficat, amigdalitei: cataplasme,
cu mmlig fierbinte. Se asaz pe locul du-
reros. 3. Pentru tratarea umflturilor, musctu-
rilor, plgilor, dermitelor: cataplasme cu mlai.
Acesta se amestec cu putin ap, se asaz
pe locul afectat si se bandajeaz. Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru activarea functiei
renale si intensificarea excretiei biliare: infuzie,
din 5-10 g mtase porumb peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se rceste. Se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt). Dozele de tratament: animale mari (ca-
baline, taurine), 20-40 g; animale mici (pisici,
cini, psri), 4-8 g. Apicultur. Specie meli-
fer. Furnizeaz albinelor culesul de polen.
Pondere economico-apicol mijlocie. Zoo-
tehnie. Folosit n hrana animalelor sub form
de boabe mature, boabe mature uruite, ori
boabe ajunse la coacere n cear, transformate
n past" sau fulgi" si nsolizate. Porumbul ca
plant ntreag, ajuns la coacerea lapte-cear,
tocat si nsilozat constituie un nutret suculent
valoros. Cocenii pot fi folositi si ca furaj grosier
n nutritia animalelor (bovine, ovine, caprine)
(v. Pl. XLVI, 2).
PORUMBAR (Prunusspinosa), fam.
Rosaceae. Arbust spinos, indigen, microfane-
rofit, xeromezofit spre mezofit, mezoterm,
acid-neutrofil, rezistent la ger, heliofil, ntlnit
pe coaste nsorite, dealuri pietroase, stncrii,
rzoare, psuni, fnete, margini de pdure,
rrituri de pdure, de la cmpie pn la etajul
montan (1000 m); vegeteaz pe soluri
uscat-revene pn la revene, cu troficitate
porumbar 659 porumbar

mijlocie, suportnd ns si soluri cu umiditate
ridicat, reavn-jilave, cum sunt cele din
zvoaie; se mai numeste cotobrei, curcudel,
mrcine, porumb, porombrel, scorobar, spi-
nul-cerbului, spin sconunbar, trn. Dacii i spu-
neau colcodela, care a derivat cu timpul n
corcodel, curcudel, nume care exist si astzi
n diferite judete din tar. Genetic, 2n = 32. Nu
suport umbrirea, putin pretentios fat de sol.
Posed putere de drajonare, invadnd lumi-
nisurile si terenurile din vecintate. Formeaz
desisuri spinoase. Fitocenologic, Car. Prune-
talia, Prunion spinosae. Rspndit n Europa,
Asia, Africa de Nord, America de Nord. Des-
criere. Rdcin profund, ramificat. Tulpin
nalt de 1-2 (3) m, cu numeroase ramificatii
laterale. Scoarta cenusie nchis, putin crpat.
Lemnul dur si dens. Lujerii pubescenti, cenusii,
cu numeroase brahiblaste detintoare a nume-
rosi muguri spre vrf. Muguri mici (1-1,5 mm).
Frunze eliptice, alungit-obovate, cu baza cu-
neat, pe margine crenat-serate, proase pe
fata inferioar. Flori albe, hermafrodite, solitare,
pedicelate, apar naintea nfrunzirii. nflorire, IV-
V. Fructe, drupe globuloase, negre-albs-trui,
brumate, cu pulpa aderent de smbure,
lung-pedicelate. Fructificare, VII-VIII. Compo-
zitie chimic. Florile contin flavone, acizi orga-
nici, quercitin, kemferol, sruri de magneziu si
potasiu, glicozide. Fructele contin zaharuri,
acizi organici, antociani, prunicianin, polife-
noli, gumirezine, taninuri, vitamina C, sruri de
calciu si magneziu. Scoarta contine florizina,
uleiuri esentiale si taninuri. Industrie. Fructele
pot fi industrializate sub form de marmelad,
tuic etc. Alimentatie. Fructele se pot consu-
ma proaspete. Sunt astringente. Pot servi la
prepararea marmeladei, vinului, tuicii, lichioru-
rilor, otetului si siropului. Pentru iarn se usuc.
n anotimpul rece se fierb, iar zeama se consu-
m cu mmlig prjit. Marmelada se prepar
asemntor celei de prune. Siropul este pre-
zent n gospodriile din mediul rural. Se spal
500 g fructe, se fierb 10 minute cu 250 g zahr,
1-2 pachetele zahr vanilat si 3-4 cuisoare. Se
d la o parte de pe foc, se acoper si se las la
macerat 24 ore. Se strecoar. Siropul obtinut
se fierbe pn se ngroas. Se toarn n sticle
de mrime corespunztoare. Bioterapie. Rd-
cinile, scoarta, frunzele, florile si fructele au
utilizri terapeutice n medicina uman si vete-
rinar, cult si traditional. Florile au proprietti
sedative, diuretic-depurative. Aceste nsusiri le
confer glicozidele cianogenetice si flavonoi-
delor. Fructele au actiune astringent si diuretic.
Au efect antidiareic, antidizenteric. Medicina
traditional foloseste rdcinile, scoarta rd-
cinii si chiar scoarta tulpinei contra durerilor
de inim, florile ca antidiabetice, antiasmatice,
antiinflamatoare. Fructele sunt recomandate n
dureri de stomac, diaree, dizenterie, afectiuni
renale, dischinezii biliare, gut, tuse convulsiv
si spastic, afectiuni ale aparatului cardiovas-
cular si pentru stimularea digestiei. Florile sunt
folosite ca sedativ si ca diuretic n tratamentul
bolilor aparatului excretor (nefrite, cistite, cistite
hemoragice), enteritelor. Frunzele sunt folosite
n eruptii tegumentare, boli de rinichi, boli de
vezic si pentru eliminarea toxinelor din
organism. Recoltare. Florile (Pruni spinosus
flos) se recolteaz n perioada de nceput a
nfloririi, pe timp uscat, prin ciupirea floare cu
floare. Se usuc la umbr, n poduri acoperite
cu tabl. Uscarea artificial, la 40 C. Frunzele
(Pruni spinosus folium) se recolteaz pn n
luna iulie. Se usuc la umbr n strat subtire de
preferat n poduri acoperite cu tabl. Rdcinile
mai subtiri (Prunispinosus radix), scoarta rd-
cinilor si scoarta ramurilor tinere (Pruni spino-
sus cortex) se recolteaz toamna la sfrsitul
vegetatiei. Se usuc n camere bine aerisite, n
strat subtire. Medicin uman. Uz i nt ern.
1. Pentru usurarea defecatiei n strile de cons-
tipatie, ca hipotensiv, sedativ nervos si diuretic:
infuzie, din 1 lingurit petale flori peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap n clocot. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. 2. Pentru tratarea eruptiilor
tegumentare, bolilor de rinichi, bolilor de vezi-
c, ca depurativ: infuzie, din 1 lingurit pulbere
frunze peste care se toarn o can (200 ml) n
ap n clocot. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. 3. Pentru
tratarea diareei, calmarea nervilor, ca tonic sto-
mahic: vin, din 300 g fructe zdrobite peste care
se toarn 1l de must. Se las la fermentat, apoi
se trage n sticle si se astupa cu dop. Se bea
zilnic cte un phrel. 4. Pentru tratarea dia-
reei, stimularea digestiei prin excitarea sucu-
rilor gastrointestinale, n afectiuni ale aparatului
cardiovascular, infectii ale aparatului urinar,
gut cu stimularea diurezei (cu eliminare de
acid uric, creatinin), tuse convulsiv si spas-
tic: decoct, din 1 lingurit fructe la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 20 minute. Se stre-
coar. Se beau 2-3 cni pe zi. 5. Pentru
porumbar 660 porumbar

tratarea diareei, enteritei: decoct, din rdcini
uscate. Se beau 2-3 cni pe zi. 6. n satele din
zona Vaslui pentru tratarea dizenteriei: decoct,
din fructe uscate. Dup fierbere fructele se
mnnc, apoi se bea de 3 ori pe zi zeama,
cte o can (200 ml). 7. Pentru tratarea celor
care au urmri ale pneumoniilor, inapetent la
copii, sindrom neuroastenic si astenie gene-
ral, stri constitutionale depresive, habitus
phitisicus, tuberculinism, disarmonii de crestere
la copii, staz metabolic, tendint de edeme
cardiace si renale, mici sindroame cardio-rena-
le, bronsite cronice ale omului n vrst astenic
cu miocardioastenie, edeme asociate cu car-
diopatii, colici abdominale de timp colitic, me-
teorism abdominal, nevralgii ciliare si oculare
dup eforturi ca si cum ochiul ar exploda, irido-
ciclite si iridocoroide, dureri nevralgice si cram-
poide cu iradiere spre dreapta, disurie spastic
si tenseme vezicale, cu nevoie imperioas de
urinare, dureri ale vezicii si la nivelul uretrei n
timpul mictiunii, astenie de primvar, stri de
epuizare general, stri de slabiciune date de
poluarea atmosferic si a existentei de sub-
stante potential carcinogene, depurativ al sn-
gelui, revitalizarea tuturor functiilor cutanate,
retractia cicatricelor: macerat din muguri
proaspeti, n solutie hidroglicero-alcoolic
1 DH. Se iau 30-50 picturi de 1-3 ori pe zi.
Acest macerat se poate asocia cu alte mace-
rate: cu maceratul mlditelor de mces (Rosa
canina) n solutie hidroglicero-alcoolic 1DH
pentru deficit imunitar, covalescente prelungi-
te, covalescent post-gripal; cu maceratul
mugurilor de mesteacn pufos (Betula pubes-
cens), pentru anorexie; cu maceratul semin-
telor de mesteacn pufos (Betula pubescens),
pentru sindrom de astenie general; cu ma-
ceratul mugurilor de smochin (Ficus carica),
pentru distonie neurovegetativ si distonie
constitutional; cu maceratul mlditelor de
ctin rosie (Tamarix gallica) si mugurilor de
alun (Carylus avellana), pentru anemie; cu ma-
ceratul mugurilor de brad (Abies alba); pentru
tulburri si ntrzieri n crestere; cu maceratul
mugurilor de mesteacn pufos (Betula
pubescens), pentru ntrzieri ale menstruatiei
si de pubertate; cu maceratul mugurilor proas-
peti de fag (Fagus sylvatica), scoartei de rd-
cin luat de la mesteacnul pufos (Betula
pubescens) si al sevei acestui arbore, pentru
aligourie cu edeme ale membrelor inferioare;
cu maceratul mugurilor de liliac (Syringa
vulgaris), pentru angina pectoral; cu maceratul
mlditelor de pducel alburiu (Crataegus
oxycantha), pentru insuficient cardiac
usoar si dilatatii ale inimii drepte; cu maceratul
mugurilor proaspeti de artar sau jugastru (Acer
campestre); pentru herpes zoster oftalmic; cu
macerarea mugurilor de tei argintiu (Tilia to-
mentosa), pentru spasme ale aparatului ocular,
ale vezicii urinare si inimii; cu maceratul mugu-
rilor de nuc (Juglans regia), pentru acnee juve-
nil si furunculoz; cu maceratul mugurilor de
coacz negru (Ribes nigrum) si mldite de ros-
marin (Rosmarinus officinalis), pentru hipoto-
nie si hipotensiune. n toate cazurile se iau
50-70 picturi o dat pe zi. Pentru toate bolile
mentionate, dac maceratul mugurilor proas-
peti de porumbar (Prunus spinosa) nu se aso-
ciaz cu alte macerate, atunci se iau 30-50 pi-
cturi de 1-3 ori pe zi, n putin ap, nainte de
a servi masa (F. Piter, 2000). Uz extern.
Pentru tratarea durerilor de dinti: decoct, din
rdcini uscate si mruntite sau din scoart
uscat si mruntit. Se fierbe 20 minute. Se
strecoar. Se las la rcit pn la cldut, apoi
se tine n gur. Medicin veterinar. Uz intern.
1. Pentru tratarea cistitelor, cistitelor hemoragi-
ce, nefritelor, enteritelor: a) infuzie din 10-15g
flori uscate si mruntite sau fructe uscate peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se rceste.
Se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt); b) decoct, din 10-15 g flori uscate si
mruntite sau fructe uscate la 100 ml ap. Se
fierbe 20 minute la foc domol. Se strecoar. Se
rceste. Se administreaz prin breuvaj bucal.
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
taurine), 100-150 g; animale mijlocii (ovine,
caprine, porcine), 20-50-75 g. Dozele se pot
repeta de 2-3 ori n 24 ore. 2. Pentru tratarea
dizenteriei: decoct, din rdcini uscate si m-
runtite. Se fierbe 30 minute. Zeama obtinut se
amestec cu secar prjit si se d animalului
bolnav s mnnce sau i se administreaz prin
breuvaj bucal. Se practic n satele din zona
Carei. Pomicultur. Portaltoi valoros pentru
prun si cais. Indicat pentru forme pitice, din
silvostep. Apicultur. Specie melifer. Furni-
zeaz culesul de polen si nectar. Productia de
miere, 25-40 kg/ha. Are culoare galben-aurie,
arom pronuntat si gust plcut. Pondere eco-
nomico-apicol mijlocie. Protectia mediului.
Cultivat pe terenurile degradate din silvostep,
unde amelioreaz solul pentru instalarea unor
porumb zaharat 661 postinhibitori

specii valoroase. Ornamental. Pentru spatiile
verzi sunt cultivate variettile purpurea, plena
si variegata. Aspect florifer foarte plcut prim-
vara, nmultirea prin seminte si drajoni nrd-
cinati. Vopsitorie. Scoarta posed proprietti
tinctoriale. Utilizat pentru vopsirea fibrelor na-
turale n rosu. 1. Sunt necesare scoart de
porumbar si de prun, proaspt recoltate de pe
ramuri, flori de sovrf, recoltate la sfrsitul lunii
iulie cnd sunt bine nflorite, bors, piatr acr.
Scoarta de porumbar, prun si florile de sovrf
se pun ntr-un vas, se acoper cu ap si se
fierb pn cnd solutia se coloreaz n rosu-
intens. Separat se dizolv piatra acr n bors
nclzit, n care se introduce materialul de
vopsit. Se las s se ptrund bine. Se scoate,
se las la scurs, apoi se introduce n vasul cu
solutia de vopsit. Se tine la cald pn cnd se
obtine nuanta dorit. Se scoate si se usuc.
Dac dup uscare Culoarea nu corespunde,
materialul se reintroduce n solutie si se tine la
cald, ct este nevoie (Agneta Btc, Marga-
reta Tom escu, 1984). Obiceiuri. n unele
sate din tar, mai ales n Oltenia, fetele pun
mrtisoare n porumbar nflorit cu credinta de
a-si pstra culoarea pielii de iarn si pe
parcursul verii, cu izbnd n dragoste (v. Pl.
XLVI, 3).
PORUMB ZAHARAT (Zea mays,
convar. saccharata), fam. Poaceae. Plant er-
bacee, anual, unisexuat monoic, legumicol,
originar din Per si Bolivia, unde se cultiva cu
peste 3000 ani n urm. Se cultiv pentru con-
tinutul ridicat de zahr, pe suprafete mari, n
S.U.A., Canada, Mexic, Argentina, Australia,
Federatia Rus. n Romnia suprafetele culti-
vate sunt mici. Pretentii ridicate de cldur pe
tot parcursul vegetatiei. Temperatura optim
de rsrire, 21 C. Temperatura medie a lunilor
de var necesar este de 18-24 C. Tempe-
ratura ridicat nsotit de secet duneaz.
Cresterea nceteaz la peste 48 C. La recoltat
este necesar vremea rcoroas. Cerinte ridi-
cate fat de lumin. Cerinte mari fat de umidi-
tate, mai ales n perioada nfloritului si formrii
bobului. n perioada nfloritului seceta este du-
ntoare; reduce viabilitatea polenului si recepti-
vitatea stigmatelor, accentueaz protandria.
Prefer soluri cu textur luto-nisipoas aflate n
lungul rurilor si cernoziomuri degradate de tip
sudic (sudul si vestul trii), reactie ionic
neutr, usor acide sau usor alcaline. Descriere.
Rdcini fasciculate, bine dezvoltate, ce ptrund
n sol pn la 3 m, cu masa principal n stratul
de 30-60 cm. La primele 2-3 noduri tulpinale
se formeaz rdcini adventive, de sprijin. Tul-
pin cilindric, plin cu mduv, prevzut cu
noduri. Frunze lanceolate, dispuse altern pe
dou rnduri, cu nervura median pronuntat.
Florile mascule sunt grupate ntr-un panicul ter-
minal. Florile femele sunt grupate n spice cu
rahisul ngrosat (stiuleti). Polenizare anemofil.
Fruct, cariops golas. La maturitatea tehno-
logic sunt moi; la maturitatea fiziologic sunt
zbrcite si sticloase. Compozitie chimic.
Boabele, la maturitatea tehnologic, contin
zahr (4-7%), amidon (6-10%), proteine (cca
11,5%), grsimi (8%), cantitti nsemnate de
vitamine C, B
1
, B
2
, B
6
si PP. ( St r el ni kova
R.T., 1979). Alimentatie. Folosit la prepararea
diferitelor mncruri. n S.U.A. se consum ca
salat. Se recolteaz n faza de lapte. Indus-
trie. Folosit n industria alimentar pentru
conserve sau congelare. Apicultura. Specie
melifer. Furnizeaz albinelor culesul de polen.
Pondere economico-apicol mijlocie.
POSTINHIBITORI (Postinhibitores),
compusi organici postinfectionali, prezenti n
tesuturile sntoase ale plantelor care, n urma
infectiei, devin activi, fiind toxici pentru agentii
patogeni. Majoritatea sunt glicozide: glicozide-
le cianogenetice, prin hidroliz, sub actiunea
unei p-glicozidaze specifice, formeaz aldehi-
de sau cetone si acid cianhidric, substant toxi-
c pentru numeroase microorganisme; tioglico-
zidele, prin hidroliz, sub actiunea mirozinazei
formeaz izotiocianat, substant aromat
extrem de toxic pentru mucegaiul pufos
(Perenospora parasitica), mrind rezistenta
plantelor, mai ales a brasicaceelor; tulipozidele
A si B, prezente n bulbii tineri de lalele, prin
izomerizare intramolecular formeaz 6-tulipo-
zide A si B care, prin hidroliz si ciclizare, dau
nastere la substante extrem de toxice pentru
microorganisme; acestea asigur rezistenta la
actiunea ciupercii Fusarium oxysporum; larg
rspndite la plantele din familia Liliaceae; poli-
fenolii, prin oxidarea 3, 4-dihidroxifenolilor
rezult chinone toxice, care, prin condensarea
lor cu compusii aminici, formeaz substante
extrem de toxice pentru agentii patogeni; ntl-
nite la meri; oxidarea polifenolilor n chinone
are loc numai dup ce, prin infestare, agentul
patogen distruge membranele protoplasmatice
(G. Neamtu, 1983).
potamogetonacee 662 praz

POTAMOGETONACEE (Pota-
mogetonaceae), familie care cuprinde 10 ge-
nuri cu cca 115 specii plante erbacee, perene,
acvatice, submerse sau cu frunze natante, rs-
pndite aproape pe tot globul. Rizom lung sau
scurt, deseori trtor, multiramificat, solzos, cu
rdcini adventive la noduri. Frunze alterne, rar
opuse sau verticilate, nervate, de regul cu
stipele convolute sau concrescute cu lamina.
Flori bisexuate (hermafrodite), pe tipul 4, acti-
nomorfe sau zigomorfe, grupate n spice pe-
dunculate; perigon sepaloid, liber; androceul,
din 4 stamine concrescute cu baza tepalelor;
gineceul, din 4 crpele libere sau putin unite la
baz, ovarul superior. Formula floral:
h2sau1[P
4
A4]G4. Fructe multiple (nuciforme,
drupacee). Smnt fr endosperm cu em-
brion de regul curbat. Flora Romniei are
16 specii spontane apartinnd genurilor:
Potamogeton, x= 13; Groenlandia, x= 15.
PRAHAGHItA (Lycoperdonpyrifor-
me), fam. Lycoperdaceae. Ciuperc epixilofit,
comestibil, ntlnit frecvent toamna (VIIIXI),
cu dezvoltarea n mas n luna octombrie, n
grupuri, pe trunchiuri putrede de foioase, coni-
fere si sol bogat n humus. Descriere. Corpul
de fructificatie pirifom, acoperit cu solzi mrunti,
lung de 3-7 cm, cu partea inferioar atenuat
ntr-un picior scurt (0,5-1 cm), usor curbat,
neted; culoare albicioas la nceput, apoi gal-
ben-murdarsi, n cele din urm, maron. Exem-
plarele tinere au aspectul de mici tuberculi,
aproape cilindrici, uneori putin turtiti. Carnea
(gleba), albicioas la nceput, apoi gal-ben-
verzuie si, n cele din urm, maron-murdar, cu
gust si miros de medicamente. Sporii sferici (3-
5 n), aproape netezi, unigutulati, galbeni-oli-
vacei. Alimentatie. Valoare alimentar mic.
Sunt folosite n alimentatie numai exemplarele
foarte tinere, de obicei n cantitti mici si n
amestec cu alte ciuperci, din cauza gustului si
mirosului ciudat. Singur este gustoas cu sos
tartar. Medicin uman. Sporii au fost folositi si
se mai folosesc, intern, n tratarea ulcerului, iar
extern, pentru tratarea guturaiului, arsurilor si
mpotriva transpiratiei picioarelor. La unele per-
soane inhalarea sporilor determin fenomene
alergice. Manifest proprietti antihemoragice
(v. Pl. XLVI, 4).
PRAHAIt (Bovista plumbea), fam.
Lycoperdaceae. Ciuperc saprofit, comestibil,
ntlnit n perioada VI I-X, prin psuni si
fnete, izolat. Descriere. Corp fructifer bazi-
diocarp, globulos, cu diametrul 1,5-3 cm,
uneori cu resturi de substrat la baz. Exoperdia
alb, apoi brun, granulos-tomentoas, cadu-
c la maturitate prin ruperea ei n bucti. Endo-
peridia plumburie. Gleba brun-purpurie, miros
plcut, gust piperat caracteristic. Sporii ovoizi
(4,5 5,5 \x), netezi sau fin-verucosi, ies printr-un
mic orificiu. Alimentatie. Valoare alimentar mi-
c. Utilizat n diferite preparate culinare (cu
sos tartar, papricas, n amestec cu alte ciuper-
ci). Este socotit o delicates (v. Pl. XLI, 5).
PRAZ (Allium porrum), fam. Liliaceae.
Plant erbacee, bienal, alogam, legumicol,
cu valoare terapeutic, cultivat, originar din
zonele vecine Mrii Mediterane (Egipt, Grecia,
Asia Mic); se mai numeste: ai srbesc, ajim,
ceap alb, ceap blnd, coada-vacii, ha-
gim, por, pur. Genetic, 2n = 32. Cunoscut n
cultur cu mii de ani . Hr. Papirusurile egiptene
mentioneaz c faraonul Kheops l-a recom-
pensat regeste pe un medic, cu o 100 legturi
de praz", pentru c l-a scpat de o afectiune
urinar. n Iudea era apreciat pentru calittile
sale si mentionat n Cartea numerelor. Hipo-
crate i-a stabilit numeroase actiuni terapeutice,
multe din ele valabile si azi (emolient, expec-
torant, pectoral). Nero folosea prazul pentru
curtirea corzilor vocale, de unde si porecla sa
porofagul. Foarte apreciat si n Evul Mediu.
Cultivat pe suprafete mai mari n vestul, sudul
si sud-estul Europei. n Romnia se cultiv pe
suprafete mai mari n sudul si estul trii, mai
putin n Ardeal, Banat, Crisana. Rezistent la
temperaturi joase. Semintele germineaz la 3-
5 C. Plantele vegeteaz bine n conditii de
temperatur moderat. Foarte pretentios fat
de ap, fr a suporta excesul ei n sol. Preten-
tios fat de lumin. Prefer soluri bogate n
substante nutritive si cu reactie usor acid sau
neutr (pH 6,5-7). Productie, 15-20 (25-30) t/ha.
Descriere. Rdcin firoas (fasciculat). Bulb
mic, cu un singur mugure prins pe disc. Frunze
liniare, lungi de 8-12 cm, late de 4-30 (60) mm,
atenuate la vrf, cu nervuri paralele, fine, evi-
dente. Tecile lor formeaz, prin suprapunere,
n primul an, o tulpin fals, lung de 20-70
(100) cm, de care bulbul se distinge greu. Tul-
pin floral dreapt, aproape cilindric, neted,
glauc, plin n interior cu tesut spongios,
nalt de 50-120 (200) cm. Spat univalv caduc.
praz 663 prefoliatie

Flori cu perigon campanulat, albicios, roz sau
violaceu, grupate 800-3000 ntr-o inflorescen-
globuloas. Polenizare alogam, entomofil.
Fruct, capsul obtuz. Seminte negre. nflorire,
VIVIII. Compozitie chimic. Contine ap (87-
90%), substant uscat (10-13%). Sub-
stantele active sunt reprezentate de proteine (2-
3%), grsimi (0,30-0,4%), hidrati de carbon
(4%), sodiu (3 mg%), potasiu (130 mg%), calciu
(50 mg%), fosfor (25 mg%), fier (0,6%),
magneziu, mangan, sulf, siliciu, vitaminele A
(20 ng%), B
1
, B
2
(0,05 mg%), niacin (0,3%), C
(30 mg%), ulei volatil (n cantitti mici), fitoncide
etc. Alimentatie. Utilizat n consum n stare
proaspt sau pregtit (mncruri, supe,
ciorbe). Bioterapie. Planta are utilizri tera-
peutice n medicina uman traditional. Pro-
prietti: tonic al sistemului nervos, diuretic uric,
foarte usor digerabil, laxativ (mtura intestinu-
lui), antihelmintic antiseptic, expectorant, emo-
lient, hemostatic, sedativ, mineralizant, pectoral,
rezolutiv, maturativ. Recomandat intern n dis-
pepsii, anemie, reumatism, artrit, gut, afectiuni
ale cilor urinare, albuminurie, angin, ateros-
cleroz, bronsit, insuficient renal, azotemie,
obezitate, litiaz renal, cistit, constipatie,
convalescent, dureri cardiace, dureri otice
(ureche), faringit, laringit, afectiuni hepatice,
hidropizie, pletor, retentie urinar, traheo-
bronsit, uremie, tuse, sterilitate iar extern n
abcese, furuncule, cistite retentie urinar, he-
moroizi, ntepturi de insecte, bttur
(clavus), plgi, ngrijirea tenului, afectiuni
dentare. Intervine favorabil n unele tulburri
digestive (great, arsuri, meteorism, flatuent,
digestie dificil). Recoltare. Prazul se recoltea-
z toamna n luna octombrie. Se pstreaz n
pivnite, cu rdcinile si o parte din tulpin ngro-
pate n nisip. Medicin uman. Uz i nt ern.
1. Pentru efectul adjuvant n tratamentul artri-
tismului, aterosclerozei, helmintiazei, traheitei,
faringitei: consumat ca atare sau preparat
culinar. 2. Pentru tratarea litiazei uric, gutei,
azotemiei, colicilor gastrointestinale n helmin-
tiaz, boli cardiorenale, insuficient renal,
cistit, dureri cardiace, afectiuni hepatice,
pletor, retentie urinar, uremie, albuminurie,
sterilitate, constipatie: decoct, foarte concen-
trat, pregtit din plant tocat mrunt si ap n
cantitti egale. Se fierbe 20-30 minute. Se las
acoperit pentru a se rci. Se strecoar. Se
consum 3 cni pe zi. 3. Pentru afectiuni
pectorale: a) sirop, din decoct foarte concentrat
amestecat cu o cantitate egal de miere. Se
consum 4-5 lingurite pe zi; b) sirop, din praz
tiat foarte mrunt. Se cntreste si se pune
ntr-un borcan; peste el se toarn miere n
greutate egal cu planta tiat (de preferat
miere de salcm sau poliflor). Se amestec
continutul cu o lingur de lemn. Se las 10 zile.
Siropul obtinut se trece ntr-o sticl nchis la
culoare. Se iau 4-5 linguri pe zi (reteta se
practic n satele din mprejurimile orasului
Vlenii de Munte). Uz extern. 1. Pentru tratarea
anginei pectorale, furunculelor, abceselor, ul-
ceratiilor supurate, umflturilor gutoase, hemo-
roizilor retentiei urinare: cataplasme, cu frunze
fierte aplicate calde pe zonele afectate. Pentru
emisia urinei n caz de retentie, cataplasmele
se asaz pe abdomen. Puse pe furuncule le
maturizeaz mai repede. 2. Contra btturilor la
picioare (clavus): cataplasme, cu macerat de
frunze n otet 24 ore. Maceratul se aplic pe
bttur si se tine 6-8 ore. Tratamentul durea-
z 6-7 zile. 3. Pentru tratarea ntepturilor de
insecte: dup ce se extrage acul de albin,
viespe, se freac locul cu o cptn de praz
tiat n dou. Cosmetic. 1. Pentru descon-
gestionarea tenului, combaterea acneii: mas-
c, cu frunze fierte n ap timp de 30 minute. Se
face o past si se aplic pe fat. 2. Pentru
combaterea rosetilorsi a eruptiilor fetei: suc de
praz si zer sau lapte dulce, n prti egale. Se
amestec. Se fac tamponri locale sau se unge
fata. 3. Pentru imprimarea unor reflexe frumoa-
se prului brun: decoct, din frunze si tulpin
tocate mrunt. Se fierb 25-30 minute. Se stre-
coar. Cu solutia obtinut se clteste prul
dup splare. Apicultur. Florile furnizeaz albi-
nelor culesul de nectar si polen (v. Pl. XLVI, 6).
PREFOLIAtIE (Praefoliatio), mod
de asezare sau dispunere a frunzelor indivi-
duale n mugure fr a tine cont de relatiile lor
cu frunzele vecine; sin. vernatie (fig. 244). Exis-
t: prefoliatie plan, unde frunzele din mugure
sunt plane si dispuse fat n fat (pin, brad,
molid); prefoliatie conduplicat, cele dou ju-
mtti ale limbului frunzei sunt ndoite n lungul
nervurii mediane (mces, cires, piersic, ulm,
stejar, alun etc.); prefoliatie plicat, limbul frun-
zei este plisat sau cutat de-a lungul nervurilor
secundare (varz, carpen, fag, artar, paltin,
cretisoar); prefoliatie involut, cele dou ju-
mtti ale limbului frunzei sunt rsucite spre
fata superioar (pr, plop, toporasi): prefoliatie
prefoliatie 664 pri boi
Fig. 244. Prefoliatie (vernatie):
1 - plan, la pin (Pinus sylvestris);
2 - conduplicat, la ulm (Ulmus
minor); 3 - plicat, la fag (Fagus
sylvatica); 4 - reclinat, la Lirio-
dendron tulipifera; 5 - involut, la
plopul negru (Populus nigra);
6 - revolut, la stevie (Rumex
patientia); 7 - convolut, la
lcrmioare (Convallaria majalis):
8 - crcinat, la ferig (Dryopteris
filix-mas).
revolut, cele dou jumtti ale limbului frunzei
sunt rsucite spre fata inferioar (spanac sl-
batic, ciubotica-cucului, mcris, stevie, sfecl);
prefoliatie convolut, limbul frunzei este rulat
ca o tigar de foi (prun, lcrmioar); prefoliatie
reclinat, limbul frunzei este ndoit pe lat rezul-
tnd o suprapunere a celor dou jumtti, su-
perioar si inferioar (Liriodendron tulipifera);
prefoliatie circinat, limbul frunzei este rsucit
n spiral (ferig).
PRIBOI (Geranium macrorrhizum),
fam. Geraniaceae. Plant erbacee, peren,
geofit, mezohigrofit, mezoterm, sciadofit,
neutru-bazifil, ntlnit prin locuri pietroase,
umede, umbroase, pe soluri calcaroase din
regiunea montan si subalpin; vegeteaz pe
soluri reavn-jilave pn la jilav-umede; se mai
numeste banat, bribor, butur, cumtr,
floarea-raiului, floarea-vinului, floarea-viorii, la-
ba-gstii, mascat, mntnac, muscat,
musca-ta-jinului, plria-cucului, pliscu-
cucoarei, poala-Sf. Mrii, talpa-gstii.
Genetic, 2n = 46, 87-93. Fitocenologic, Car.
Peltarion. Rspndit n Europa Central.
Descriere. Rizom gros, orizontal, lung pn la
10 cm, acoperit cu scva-me brune. Tulpin
ramificat dicotomie n partea superioar,
proas, nalt pn la 25 cm. Frunze
palmat-partite sau fidate, cu lobii obo-vati,
lung-petiolate, cele superioare scurt-petio-late.
Flori rosii-nchis, grupate ntr-o inflorescent
ramificat dicotomie, uneori
corimbiform; caliciu cu sepale rosii, proase,
cu 3 nervuri; corol din 5 petale rotund-obo-
vate; androceu din 10 stamine; gineceu din
5 crpele. nflorire, VVII. Fruct glabru. Com-
pozitie chimic. Frunzele, rizomul si rdci-
nile, contin ulei eteric bogat n germacrol (50%)
si alte substante organice si minerale. Indus-
trie. Planta este plcut mirositoare. Utilizat n
industrie pentru extragerea uleiului eteric nece-
sar n parfumerie. Bioterapie. Prtile aeriene
ale plantei, frunzele si rdcinile au utilizri
terapeutice n medicina uman traditional.
Planta nu este studiat farmacodinamic. I se
atribuie proprietti astringente, diuretice, hipo-
tensive, afrodiziace, dezinfectante. Planta este
folosit intern n durerile de stomac, hiperten-
siune, afectiuni renale iar extern n stomatite,
angine herpetice, epilepsie, congestie cerebra-
l, paralizie facial, epilepsie, rni, varice,
albeat. Recoltare. Planta ntreag (Geranii
macrorrhizi herba) si frunzele (Geranii ma-
crorrhizi folium) se recolteaz la nceputul nflo-
ririi. Se usuc la umbr, n poduri acoperite cu
tabl. Uscarea artificial, la 40-50 C. Pentru
extragerea uleiului eteric se foloseste proasp-
t. Medicin uman. 1. Pentru tratarea hiperten-
siunii, n dureri de stomac, afectiuni renale si
pentru stimularea functiei sexuale: infuzie, din
1-1

lingurit plant sau frunze uscate si

mruntite peste care se toarn o can (250 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 15 minute.
Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. n unele
primulacee 665 propolis

sate pentru infuzie, este folosit uneori planta
proaspt. 2. Pentru stimularea functiei sexuale
si nlturarea durerilor de stomac: extractie
alcoolic. Peste plant se pune tuic (rachie).
Se las 10 zile. Sticla se agit zilnic pentru
omogenizare. Se strecoar. Se beau cte un
phrut, de 3 ori pe zi. Uz extern. 1. Pentru
tratarea stomatitelor, anginelor herpetice: suc
de plant. Se fac tamponri locale de mai multe
ori pe zi. Tot n acest scop se fac gargarisme cu
decoctul plantei. 2. Pentru tratarea epilepsiei,
congestiei cerebrale, paraliziei faciale: bi cu
ap cald n care se pun multe frunze sau
planta proaspt culeas si fragmentat.
3. Pentru tratarea rnilor si varicelor: cataplas-
me cu frunze proaspete. Frunzele se rup, se
spal repede ntr-un curent de ap. Se asaz
pe locul afectat si se bandajeaz. 4. Pentru
tratarea albeatei: decoct, din planta proaspt.
Se spal globul ocular. Ornamental. Se poate
cultiva n grdinile alpine sau alte spatii verzi
din regiunile montane si subalpine, pe stnc-
rii, n zonele umbrite. Arom penetrant. Deco-
rativ prin frunze, flori. nmultire prin desfacerea
tufelor si seminte (v. Pl. XLVI, 7).
PRIMULACEE (Primulaceae), fami-
lie care cuprinde 600 specii plante erbacee,
perene sau anuale, rspndite pe tot globul
terestru. Frunze simple, alterne sau opuse,
rareori verticilate, fr stipele. Flori bisexuate
(hermafrodite), actinomorfe, pe tipul 5 (-7);
solitare sau grupate n umbele terminale, n
raceme, panicule sau spice axiliare; caliciul,
gamosepal; corola gamopetal cu 5 lobi pe
margine, uneori campanulat; androceul, de
obicei din 5 stamine epipetale; gineceul, cu
ovar superior, rareori semiinferior (Samolus),
unilocular, plancentatie central, avnd
numeroase ovule, hemianatrope sau sub-
campilotrope, sesile sau pediculate, stigmat
globulos. Formula floral: h2K(
5)
[C
(5)
A
5
] Q
&
.
Fruct capsul sau pixid. Seminte turtite sau
muchiate, cu embrion nconjurat de un
albumen crnos sau cornos. Flora Romniei
cuprinde 35 de specii spontane si cultivate ce
apartin genurilor: Primula, x = 9, 11, 12, 31;
Androsace, x = 9, 10, 19, 39; Cortusa x = 12;
Soldanella, 9, 10; Hottonia, x= 10; Cyclamen,
x = 9, 10, 12, 17; Lysimachia, x = 5, 6, 7, 8, 9;
Trientalis, x = 8; Glaux, x = 5, 15 ?; Anagallis,
x = 10,11; Centunculus, x = 11; Samolus
x=13,12.
PROPOLIS, substant rsinoas
aromat din mugurii si axilele frunzelor anumi-
tor copaci, colectat de albine pentru acoperi-
rea peretilor interiori din stup, astuparea gu-
rilor si crpturilor, lipitul ramelor si acoperirea
duntorilor intrati si omorti n stup. Biotera-
pie. Propriettile terapeutice sunt cunoscute
nc din Antichitate. Folosit de medicina popu-
lar pentru tratarea diferitelor afectiuni. n
Egiptul Antic era folosit la mumificarea cadav-
relor. Compozitie chimic. Contine un com-
plex de antibiotice vegetale si elemente de care
organismul are nevoie (Fe, Zn, Cu, Co, Mn,
Mo, Al, V, Ca, Si, St, Ba. Are o actiune bioactiv
puternic. Posed proprietti anestezice, bac-
tericide, antimicotice (fungice), antivirale, anti-
toxice, antiinflamatorii, analgezice, regenera-
toare. Suspend sau diminueaz temporar
sensibilitatea, avnd o actiune de 5,2 ori mai
mare dect a novocainei. Diminueaz inflama-
tiile sau le vindec, distruge bacteriile, virusu-
rile, limiteaz multiplicarea sau distruge ciuper-
cile patogene, limiteaz sau nltur actiunea
toxinelor, suprim sau diminueaz senzatia de
durere chiar si atunci cnd cauza nu a fost nl-
turat; favorizeaz refacerea tesuturilor. Me-
dicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
gripei, meningitei, febrei tifoide, erizipelului, hi-
pertensiunii, aterosclerozei, traheitei, bronsitei,
bronsiectaziilor, pneumoniilor, actinomicoze-
lor: solutie alcoolic, din 20-30 g propolis la
100 ml alcool 30-40. Se las la macerat cca
5 zile sau mai putin pn cnd se obtine so-
lutia. Sticla se agit pentru obtinerea dizolvrii
propolisului. Se iau 30 picturi ntr-un pahar
mic cu ap, de 2-3 ori pe zi, cu 30 minute
nainte de mas. 2. Pentru tratarea ulcerului
gastroduodenal, enteritelor, colitei acute, colitei
cronice, inflamatiilor ficatului, infectiilor rinichilor
si cilor urinare: solutie alcoolic 20%, se iau
de 2 ori pe zi (dimineata si la prnz), cu o or
nainte de mas, cte 40 picturi o dat, sau
se sug 5 g propolis pe zi. 3. Pentru tratarea
cancerului mamar, cancerului pielii si cance-
rului organelor interne: a) se sug si se mestec
10 g propolis pe zi, n 3 prize, dimineata, prnz,
seara; b) tinctur (solutie alcoolic) din 20-30 g
propolis la 100 ml alcool, pregtit ca la punctul
1; se iau de 2 ori pe zi cte 30 picturi o dat, cu
30 minute nainte de mas. Uz extern. 1. Pen-
tru tratarea gingivitelor, glositelor, stomatitelor,
durerilor de dinti, paradentozei aflat n faza de
nceput, amigdalitei, faringo-amigdalit, laringitei,
procambiu 666 protoftle

otitei, rinitei: a) se sug si se mestec 15 g
propolis pe zi, n 3 prize (dimineata, prnz,
seara), cte 5 g o dat; b) gargarisme cu tinctu-
r (solutie alcoolic) din 10 g propolis la 100 ml
alcool de 30-40, diluat apoi n 200 ml ap
distilat. 2. Pentru tratarea cancerului mamar si
al pielii: alifie, cu 20% propolis. Se unge locul
afectat de 2 ori pe zi, asociindu-se si cu trata-
mentul intern de la punctul 3. 3. Pentru tratarea
actinomicozelor, eczemelor, ulcerului varicos,
fisurilor anale, hemoragiilor, degerturilor, ar-
surilor, furunculelor: a) unguent (alifie), cu 20 g
propolis si 80 g vaselin farmaceutic; se unge
de 3 ori pe zi locul afectat; b) tinctur, din 20 g
propolis la 100 ml alcool; se badijoneaz de
3 ori pe zi locul afectat. Tratamentul extern al
actinomicozelor se asociaz cu tratamentul in-
tern recomandat la punctul 1.
PROCAMBIU, DESMOGEN -> ME-
RISTEME
PROINHIBITORI (Proinhibitores),
compusi chimici prezenti n plant care inhib
germinatia si cresterea agentilor fitopatogeni.
Asa sunt: hidroxistibenele, pentru plantele lem-
noase, mai important fiind pinosilvina din ge-
nul Pinus; acidul protocatechic si catecol, pre-
zente n bulbul unor soiuri de ceap, care sunt
toxice pentru sporii de Colletrichum circinans
(ptarea cepei) mpiedicndu-i s germineze;
pigmentii flavonici, n special cianidina care
inhib germinatia sporilor ciupercii Glocosporium
perennans ce provoac putrezirea mrului; lu-
teona, prezent n frunzele de lupin (Lupinus
albus), inhib germinatia sporilor si dezvoltarea
ciupercii Helminthosporium carbonum; compu-
si fenolici, ca hordatina A si B, prezente n
semintele de orz (Hordeum vulgare), asigur
rezistenta la ciuperca Helminthosporium sativum
pn n faza de tinerete; aventacina, glicozid
pentaciclic triterpenic, asigur rezistenta rd-
cinilor de ovz (Avena sativa) la atacul ciupercii
Ophiobolus graminis; berberina, din rdcinile
de Mahonia trifoliata, actioneaz asupra ciu-
percii Phymatotricum omnivorum.
PROMERISTEME->MERISTEME
PROTANDRIE (Protandrie), maturi-
zare a staminelor naintea stigmatelor n cadrul
aceleiasi flori; sin. proterandrie.
PROTEINE, substante organice,
complexe, macromoleculare, formate din ami-
noacizi. Masa molecular mare, cuprins ntre
10 000 si 60 000 000 (exemplu, gliadina, extra-
s din gru, hordeina - extras din orz au masa
molecular 27 500; zeina - extras din po-
rumb, 51 000; edestina - extras din cnep,
330 000 etc.). Forma macromoleculelor sufer
modificri, n functie de conditiile de mediu n
care se gsesc celulele (proteine globulare si
proteine fibrilare). Proteinele globulare sunt re-
prezentate prin albumine, globuline, prolamine,
gluteline, histone si protamine. Sunt sensibile
la actiunea agentilor fizico-chimici. Predomi-
nant se ntlnesc n celule. Au rol metabolic
important. Intr n constitutia enzimelor, a pig-
mentilor respiratori, a anticorpilor si a altor sub-
stante proteice cu rol activ. Proteinele fibrilare
se formeaz din cele globulare, prin denatu-
rarea structurii lor. Se mai numesc protenoide,
scleroprotenoide. Prezint rezistent la actiu-
nea hidrolizant a factorilor chimici si a enzime-
lor. Sunt insolubile n ap, n solutii de sruri, n
acizi si baze diluate. ndeplinesc rol de protec-
tie si sustinere. Identificate n plante n stratul
aleuronic din seminte. Larg rspndite n orga-
nismele animale. Sunt reprezentate de cola-
gen, elastin, fibrin si keratin.
PROTEOPLASTE (Pr ot eopl as-
tum), organite citoplasmatice specifice regnului
vegetal provenite din transformarea leucoplas-
telor, cloroplastelor sau cromoplastelor prin
acumulare de proteine. Acumularea de
proteine are loc n leucoplastele din celulele,
rdcinilor, n leucoplastele din sacul embrio-
nar al crinului (Lilium candidum), n cloroplas-
tele din tesuturile vegetale expuse la lumin.
PROTERANDRIE, PROTANDRIE
PROTODERM (Protoderma), meris-
tem primar superficial reprezentnd ptura
extern a vrfului vegetativ. Alctuit din celule
cu o dispozitie ordonat care prin diviziune
anticlinal si diferentiere celular va da nastere
epidermei si rizodermei (-> MERISTEME).
PROTOFTLE (Protophyllum), pri-
mele frunze care apar deasupra cotiledoane-
lor. Se mai numesc frunze primare sau primor-
diale. Rmn n general mici si difer ca form
protofloem 667 prun

fat de frunzele caracteristice speciei ce apar
mai trziu. Protofilele trifoiului (Trifolium sp.),
fasolei (Phaseolus sp.) s.a. au limbul ntreg si
nu format din foliole: stejarul (Quercus sp.) are
limbul foliar putin lobat; sgeata-apei (Sagitta-
ria sagittifolia) are limbul mai ngust dect nor-
mal s.a. (-> NOMOFILE).
PROTOFLOEM (Protophloema),
tesut conductor al prtilor tinere de plant, cu
crestere continu n lungime. Deriv din pro-
cambiu. Se diferentiaz n primele etape onto-
genetice. Situat spre periciclu. Format din vase
liberiene (tuburi ciuruite) cu lumenul ngust,
adesea lipsite de celule anexe. Specializat n
conducerea substantelor plastice. De obicei
functioneaz un timp relativ scurt. n organele
cu crestere rapid, curnd dup formare, este
strivit de celulele nconjurtoare cu activitate
mitotic. Identificat la spermatofite n rdcin,
tulpin si frunzele speciilor lemnoase si ierboa-
se (-+ FLOEM).
PROTOPLASM (Protoplasma),
ansamblu al constituentilor dintr-o celul vie,
constnd din citoplasm, nucleu, plasmalem,
reticul endoplasmatic, aparat Golgi, mitocon-
drii, plastide, ribozomi, microzomi s.a. Proto-
plasma contine, n structura sa chimic, peste
60 elemente chimice. Acestea sunt reprezen-
tate prin ultramicroelemente aflate n cantitti
infime-0,000001% (As, Mo, Co, I, Pb, Hg, Xg,
Au, Ra); microelemente aflate n cantitti
variabile - 0,001 %-0,00001% (Mn, Fe, B, Sr,
Ti, Zn, Si, Br, F, Rb, Sn, Ni) si macroelemente
n cantitti mari (C, H, O, N, S, P, K s.a.). Din
totalul macroelementelor, O, C si H reprezint
98,5% (oxigenul 70%, carbonul 18%, hidroge-
nul 10,5%). Principalii compusi chimici organici
din protoplasm sunt proteinele, lipidele si
glucidele. Cea mai mare parte din proteine si
lipide se afl sub forma unei solutii apoase
coloidale. Compusii chimici anorganici sunt s-
rurile minerale si apa. Srurile minerale se afl
disociate sub form de ioni (Mn
+
+, Ca", IC, H+,
SO
4

, NO
3

, OH

) sau combinate cu diferite

molecule organice. Apa reprezint 95-98% din
continutul protoplasmei si se ntlneste ca ap
de constitutie, de inhibitie si liber. Proprietti
fizice. Protoplasma este incolor, semitrans-
parent (indice de refractie 1,35-1,50), vs-
coas, elastic, coagulant si cu presiune os-
motic diferit. Vscozitatea variaz n limite
mari de la celul la celul si n cadrul aceleiasi
celule, n functie de factorii interni, externi,
vrst, stare fiziologic, stare de sol sau gel,
ambele cu caracter reversibil. Celulele cu acti-
vitate metabolic intens posed vscozitate
mic, si invers. Elasticitatea este evident,
protoplasma se poate ntinde si poate reveni la
forma initial ca urmare a prezentei existentei
moleculelor ce manifest tendinta de a pstra
aceeasi distant ntre ele. Protoplasma nu difu-
zeaz n ap, ea si pstreaz forma si masa.
Coaguleaz sub influenta cldurii sau a diferi-
telor substante chimice (acidul acetic, acizi mi-
nerali etc.). Variabilitatea presiunii osmotice
este determinat de difuziune, care exercit o
fort dinspre solutia diluat spre cea concen-
trat. Proprietti chimice. Reactia ionic este
neutr sau usor alcalin. Protoplasma repre-
zint sediul a numeroase reactii chimice de
oxidare si reducere, care asigur mentinerea
compozitiei chimice si nsusirilor morfo-functio-
nale. Se dizolv n solutia de KOH si se
coloreaz galben-brun n prezenta solutiei de
iod n iodur de potasiu.
PROTOXILEM (Protoxylema), tesut
conductor lemnos primar diferentiat din
procambiu n embrion sau n stadiile postem-
brionare. si ncheie diferentierea nainte de
terminarea cresterii n lungime a organului.
Apare n primele etape ontogenetice ale plan-
tei. Format din vase lemnoase (trahee, trahei-
de) si parenchim lemnos. Celulele sunt moarte,
cu lumenul ngust si peretii prevzuti cu ngro-
sri inelate, spiralate si reticulate. La rdcin
dezvoltarea vaselor este centripet si sunt si-
tuate spre periferie (exarh). La tulpin dezvolta-
rea vaselor este centrifug si se afl n centrul
organului (endarh) (-> XILEM).
PRUN (Primus domestica), fam. Ro-
saceae. Arbore sau arbust cu cerinte mari fat
de ap (570-600 mm precipitatii anual), exigent
fat de cldur [suma temperaturilor active n
perioada de vegetatie (3400-3850 C); la
nflorit sunt necesare temperaturi de 10-25 C
pentru a asigura o fecundare masiv], rezistent
la ger (mugurii florali rezist pn la -33 C, iar
partea aerian pn la -36 C...-38

C), ce-
rinte minime fat de structura si textura solului,
nesuportnd pe cele srturoase. Genetic,
2n = 48. Cultivat n toat tara prin livezi si
grdini, de la cmpie pn la limita etajului
prun 668 prun

montan, mai ales n depresiunile si pe dealurile
subcarpatice. Rspndit n Europa, Asia,
Africa de Nord, America. Descriere. Rdcin
superficial. Tulpin nalt pn la 10 m, scoar-
ta cu ritidom cenusiu crpat, lemn cu duramen
rosiatic-brun, alburn ngust, glbui, inele anua-
le vizibile. Coroan globuloas cu lujeri tineri, la
nceput pubescenti, verzui, mai trziu glabrii,
lucitori, bruni-rosiatici. Muguri cu solzi necleio-
si. Frunze eliptice pn la obovate, lungi de
5-10 cm, pe margine fin-neregulat-crenat-se-
rate, cu fata inferioar moale-pubescent, reti-
culat-nervate, petiol scurt (1-2,5 cm). Flori albe,
cte (1)2(5) pe pedicel lungi, cu petale alun-
git-ovate sau eliptice. nflorire, IV-V, naintea
nfrunzitului. Fruct, drup ovat sau alungit-o-
vat, neagr-albstruie, violet, rosie-violet,
brumat, carnea dulce. Smbure comprimat,
carenat. Smnt amar. Longevitate, 20-45
(70) ani n functie de soi. Cel mai longeviv, soiul
de prune grase romnesti (40-45 ani,
exceptional pn la 70 ani). Compozitie
chimic. Fructele proaspete mature contin ap
(80%), zaharuri (14-15%), protide (0,6%), acizi
organici, celuloz, mucilagii, vitaminele A
(33 ng%), B
1
, B
2
, C, sruri minerale de Na, K,
Ca, Fe, Mg, Mn, cu pr edomi nar ea K
(210 mg%). Valoarea nutritiv energetic este
de 58-62 kcal/100 g pulp n stare proaspt si
249 kcal/100 g pulp n stare uscat. Alimen-
tatie. Prunele sunt consumate n stare proas-
pt, uscate sau prelucrate. Foarte nutritiv,
energetic, stimulent nervos si regenerator al
nervilor. Industrie. Din prune se fabric mar-
melad, gem, dulceat, magiun, compot, tuic.
Lemnul este utilizat la confectionarea mobilei,
instrumente muzicale de suflat (fluiere).
Bioterapie. Fructele au utilizri n medicina
uman cult si traditional, iar frunzele numai
n medicina traditional. Fructelor li se atribuie
proprietti antipiretice, antihelmintice, depura-
tive, decongestionant-hepatice, emoliente, sti-
mulente nervos, dezintoxicante, tonice, laxative,
iar frunzele sunt febrifuge, laxative, vermifuge.
Substantele pe care le contin au nsusirea de a
scdea febra (temporar). Actioneaz mpotriva
viermilor intestinali si provoac eliminarea lor.
Retrage din umori toxinele si favorizeaz elimi-
narea lor. Amelioreaz congestia hepatic. Re-
laxeaz tesuturile si diminueaz starea infla-
matorie. Creste peristaltismul intestinal,
usureaz tranzitul prin lubrifiere, favoriznd de-
fecatia. Recoltare. Fructele (Pruni domesticae
fructus) se recolteaz la maturitatea fiziologic.
Se prelucreaz sau sunt date n consum. Frun-
zele (Pruni domesticae folium) se recolteaz
pn n luna iulie. Se usuc la umbr, de prefe-
rat n podurile acoperite cu tabl. Medicin
uman. Uz intern. 1. Consum de fructe proas-
pete (prune), dimineata sau la nceputul mesei.
Pentru efectul laxativ sunt necesare 8-20 bu-
cti. 2. Pentru efecte diuretice, laxative, des-
congestive ale ficatului si hemoroizilor: decoct,
din prune uscate. Cte 2 cni pe zi. Se bea
lichidul, se consum si fructele. 3. Pentru
tratarea inflamatiilor splinei: decoct, din prune
uscate. Dimineata se bea lichidul iar seara se
consum fructele din decoct. 4. Pentru tratarea
irascibilittii copiilor: a) infuzie, dintr-o prun si
o smochin la 100 ml ap: se administreaz
zilnic; b) suc de prune, cte un pahar nainte de
mese. 5. Pentru eliminarea oxiurilor, limbricilor,
mrirea diurezei, combaterea constipatiei:
decoct, din 1 lingur frunze mruntite la o can.
Se fierbe 10-15 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. 6. Pentru eliminarea viermilor
intestinali: decoct, din 25-30 g frunze la un litru
de ap. Se fierbe 15 minute. Se strecoar. Se
beau 2-3 cni pe zi, din care una dimineata pe
stomacul gol. 7. Pentru combaterea constipa-
tiilor, ca emolient si diuretic: sirop, din 100 g
pulp prune si 150 ml alcool de 60. Se las o zi
la macerat. Se face un sirop din 330 ml ap si
770 ml zahr. Siropul obtinut se toarn peste
prune. Se foloseste cte o lingurit dup mace-
rare. Uz extern. Pentru f rectii, medicina popu-
lar macereaz plante medicinale n tuic. Pe
alocuri borhotul (lives) rezultat dup distilare se
foloseste la frectionarea minilor pe partea de
luare a pulsului pentru combaterea indigestiei
(aplecate). Tincturile sunt aplicate pe locurile
dureroase. Cosmetic. Din prune proaspete
se realizeaz o masc astringent pentru tenu-
rile cu pori deschisi. Prunele se zdrobesc si
se asaz pe ten timp de 20 minute, dup care
se spal cu ap cldut. Apicultura. Specie
meli-fer. Ofer albinelor culesul de nectar,
polen si man. Productia de miere din flori, 20-
30 kg/ha. Pondere economico-apicol mijlocie.
Vopsito-rie. Scoarta proaspt jupuit de pe
ramuri posed proprietti tinctoriale. Utilizat
pentru vopsirea fibrelor naturale n rosu. 1.
Pentru vopsitul n rosu-palid, scoarta se pune
ntr-un vas; se toarn ap ct s o acopere.
Se fierbe pn se obtine o solutie colorat la
intensitatea maxim. Fiart n continuare nu se
mai nchide
pseudocife 669 pufulit

la culoare. Se strecoar. Se dizolv piatra acr.
Se amestec pentru uniformizare. Se introduce
materialul de vopsit si se fierbe pn cnd se
obtine nuanta dorit. Se scoate si se usuc.
2. Pentru colorarea n rosu, scoarta proaspt
recoltat se asociaz cu scoarta de porumbar
si flori de sovrf (Agneta Btc, Margareta
Tomescu, 1984) (v. Pl. XLVII, 1).
PSEUDOCIFE, pete de forme varia-
te, cu contur neregulat si fr delimitare precis
ntlnite pe suprafata talului la unele specii de
licheni. Caracteristice genurilor Cetraria,
Lobaria, Nephroma, Parmelia etc.
PSEUDOGAMIE (Pseudogamia),
proces de fecundatie simpl ntlnit la unele
specii de plante angiosperme. Este fecundat
numai nucleul polar al sacului embrionar. Oo-
sfera rmne nefecundat. n urmafecundatiei
se declanseaz formarea endospermului, care,
la rndul lui, stimuleaz, la multe specii, diviziu-
nea oosferei nefecundate rezultnd embrionul.
Caracteristic la speciile Hypericum perfo-
ratum, Poa alpina, Ranunculus auricomus s.a.
PUFAI (Lycoperdon perlatum), fam.
Lycoperdaceae. Ciuperc saprofit, comestibi-
l, ntlnit de vara pn toamna trziu (VIXI),
cu dezvoltare n mas n lunile septembrie-oc-
tombrie, la marginea pdurilor, n tieturi de
pdure (conifere sau foioase), n pajisti, parcuri,
grdini. Corpul fructifer (basidiocarp), piriform,
nalt de 2-8 cm, diametrul 2-4 cm, culoare alb,
apoi glbuie, ocracee sau brun, cu suprafata
acoperit cu numeroase papile sau granulatii
caduce. La maturitate, n vrf se deschide un
orificiu circular prin care sunt eliberati sporii.
Piciorul steril, cilindric, lung de 3-10 cm, dia-
metrul 1-2 cm, usor ngustat la baz, adesea
putin curbat, neted sau granulos. Carnea
(gleb) la nceput alb, plin, elastic, comesti-
bil, apoi ocracee-verzuie, la maturitatea
deplin mslinie, prfoas, miros neplcut, gust
piperat. Sporii sferici (3,5-4,5 n), echinulati, uni-
gutulati, bruni. Alimentatie. Valoare alimentar
mic. Util pentru consum numai n stadiul
foarte tnr. Recomandat ca antreu pregtit
cu sos tartar, sau n papricas, n amestec cu alte
soiuri de ciuperci. Pentru iarn se usuc.
Rmn la fel de gustoase ca cele proaspete,
dar, cu gust mai piperat; de aceea se folosesc
pentru a da gust mncrurilor (v. Pl. XLVII, 2).
PUFULIt (Epilobium hirsutum),
fam. Onagraceae. Plant erbacee, peren, eu-
trof, hemicriptofit-helohidatofit, mezohidrofi-
t, mezoterm, acid-neutrofil spre neutro-ba-
zifil, ntlnit n toat tara prin locuri umede,
mlstinoase, trestiisuri, tufrisuri, crnguri, z-
voaie, mai ales pe substrat calcaros, pe lng
izvoare, pruri, ruri, lacuri; vegteteaz pe
soluri jilav-umede pn la umed-ude, avnd
rdcinile n ap sau n solul nmlstinit, cu
troficitate ridicat (T = 80-140); se mai nu-
meste limbricas, rscoage, zburtoare. Gene-
tic, 2n= 18, 36, 54. Fitocenologic, ncadrat n
Phragmitetea. Car. Filipendulo-Petasition.
Rspndit n Europa, Asia, Africa. Descriere.
Rizom gros, cu stoloni repenti, lungi, crnosi.
Tulpin erect, ramificat, usor muchiat n
partea inferioar, cilindric n partea superioa-
r, acoperit cu peri lungi, patenti si printre ei
cu peri scurti, glandulosi, nalt de 50-150 cm.
Frunze ovat-lanceolate, amplexicaule, glandu-
los-lanate sau pslos-proase, lungi de 4-12 cm,
cu marginile acut-serate sau dintate. Muguri
florali pslosi, erecti. Flori rosii-purpurii: caliciu
din 4 sepale lanceolate, scurt-acuminate; coro-
l din 4 petale obcordate, la baz cu un inel de
peri; androceul, din 8 stamine; gineceul, cu stil
drept sau usor ncovoiat; stigmat globulos,
prevzut cu 4 lobi. nflorire, VIVIII. Fructe,
capsule. Seminte invers-ovate. Compozitie chi-
mic. Dup efectul bun pe care l asigur planta
n tratarea unor boli hepatice si renale n mod
sigur contine polifenoli, acid elagic, acid cafeic,
camferol, myrcetin, myrcetin-rubinozid, quer-
cetol; taninuri reprezentati mai ales prin acizi
triterpenici (ursolic, hidroxiursolic, oleanolic, hi-
droxioleanolic); saponine triterpenice, sapo-
nine steroidice, antociani, ulei volatil, zaharuri,
aminoacizi esentiali (cistein, serin, valin,
treonin, leucin, fenilalanin, prolin, izoleu-
cin, tirozin etc.), vitamin C, sruri de Co,
Cu, Zn, K, S, P, Mg. Alimentatie. Planta este
utilizat pentru prepararea unor ceaiuri alimen-
tare. Bioterapie. Prtile aeriene nflorite ale
plantei au utilizri terapeutice n medicina tradi-
tional uman si veterinar. Principiilor active li
se atribuie proprietti depurative, coleretice,
colagoge, hemostatice, astringente, diuretice,
dezinfectante, antiinflamatoare, decongestio-
nante, regeneratoare ale tesuturilor. Activeaz
procesele fiziologice de eliminare a toxinelor pe
cale gastrointestinal, renal sau prin glandele
sudoripare; stimuleaz functia de secretie a
pufulit 670 puful i t de colin

celulelor hepatice; favorizeaz eliminarea bilei
din vezicula biliar prin stimularea contractiilor
acesteia; taninurile pe care le contine precipit
proteinele asigurnd o actiune hemostatic lo-
cal; compusii sterolici au actiune hipocoles-
terolemiant; alte principii active diminueaz
inflamatiile sau chiar le vindec; favorizeaz
eliminarea congestiei provocat de fluxul san-
guin crescut sau a unei scderi a ntoarcerii
venoase; stimuleaz si grbeste refacerea
structurilor sau tesuturilor afectate mai ales a
celor hepatice, renale si ale prostatei; stimulea-
z functiile pancreatice, gastrointestinale. Pro-
babil actiunea benefic este asigurat de ntre-
gul complex de principii unde un rol important l
au aminoacizii. Cu un amestec de prti egale
de combinatie de prti egale pufulit, pufulit de
mlastin (Epilobium palustre) si pufulit de
zvoaie (Epilobium parviflorum) uscate si m-
runtite autorul s-a tratat de hepatit cronic
persistent. Boala a stagnat si ficatul s-a ref-
cut. De atunci au trecut 18 ani fr ca boala s
progreseze. Tratamentul a fost asociat cu con-
sumul de brnz dulce, obtinut din lapte de
vac prins, amestecat cu o lingurit de miere
de salcm sau miere poliflor. Sunt interzise
preparatele prjite si alcoolul. Planta e reco-
mandat n tratarea hepatitei, hepatitei cronice,
hepatitei cronice evolutive, cirozei hepatice,
prostatitei, adenomului de prostat, adjuvantn
tratamentul cancerului de prostat, n ulcer
gastroduodenal, enterite, boli renale si ale ci-
lor urinare. Recoltare. Prtile aeriene ale plan-
tei (Epilobi hirsitusi herba) se recolteaz n
timpul nfloririi, pe timp frumos, nsorit, dup
ora 11. Se rup sau se taie prtile superioare ale
plantei (treimea superioar). Tulpina rmas
lstreste din nou. Se usuc la umbr, n strat
subtire, n camere spatioase, bine aerisite, de
preferat n poduri acoperite cu tabl. Uscare
artificial, la 30-40 C. Se pstreaz n saci
textili. Medicin uman. Uz intern. Pentru
tratarea hepatitei, hepatitei cronice, hepatitei
cronice evolutive, cirozei hepatice, prostatitei,
adenomului de prostat, bolilor renale, si ale
cilor urinare, vezicii urinare, ulcerului gastric si
duodenal, enteritelor: a) infuzie, din 1 lingurit
cu vrf plant uscata si mruntit (pulbere)
peste care se toarn o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi, cu 30 minute
nainte de mas (dimineata, prnz, seara);
b) decoct, din 1 lingurit cu vrf plant uscat si
mruntit la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
2-3 minute. Se strecoar. Se administreaz la
fel ca infuzia: este mult mai bine dac acest
produs se amestec n prti egale cu pufulit
de mlastin sau pufulit de zvoaie; c) suc de
plant proaspt, cte 1 phrut sau un
phrut diluat n ap. Medicin veterinar. Uz
intern. n unele zone subcarpatice cresctorii
de animale trateaz animalele de afectiuni
hepatice si gastrointestinale cu infuzia sau
decoctul plantei. Apicultur. Specie melifer.
Florile furnizeaz albinelor culesul de nectar si
polen. Cantitatea de nectar, 0,3-0,5 mg/floare.
Productia de miere, 40-60 kg/ha. Pondere
economico-apicol mic (v. Pl. XLVII, 3).
PUFULIt DE COLIN (Epilo-
bium collinum), fam. Onagraceae. Plant erba-
cee, peren, hemicriptofit, xeromezofit spre
mezofit, mezoterm, oligotrof, heliofit, foarte
acidofil spre acidofil, ntlnit prin locuri nso-
rite, uscate, pietroase, pe grohotisuri, coaste
rpoase, margini de drumuri si pe malurile n-
sorite ale rurilor din regiunea dealurilor si
montan corespunztoare etajelor gorunu-lui-
molidului; vegeteaz pe soluri uscat-revene
pn la revene cu troficitate sczut (T= 10-30);
se mai numeste pufulit cu flori mici, pufulit cu
flori mici rosii-roz, zburtoare cu flori mici,
zburtoare de colin. Genetic 2n = 18. Fito-
cenologic, ncadrat n Epilobietalia, Car.
Androsacetalia, Asplenietalia septendrionalis.
Rspndit n Europa, Groenlanda. Descriere.
Rizom scurt si viguros, din care pornesc stolo-
nii subterani de toamn, lungi pn la 4 cm,
care ies la suprafat si formeaz rozete de
frunze. Tulpin nalt de 10-40 cm, adesea
ramificat, cu vrfurile florifere nutante, cu peri
simpli, desfoliat, n axilele frunzelor cu ramuri
scurte. Frunze mici, opuse pn la inflores-
cent, pe partea inferioar fin pufos proase,
pe margine neregulat mrunt dintate, frunzele
din partea superioar a inflorescentei lanceo-
late. Muguri florali globulos ovoidali, nutanti.
Flori mici, roz spre rosii; caliciul, din 4 sepale
(dialisepal); corola din 4 petale (dialipetal) mai
lungi dect sepalele; androceul, din 8 stamine,
cele episepale mai lungi; gineceul, cu stigmat
lobat. nflorire, VIIX. Fruct capsul alipit p-
roas. Seminte obovoidale, cu vrful rotunjit.
Compozitie chimic. Nestudiat. Dup efectele
terapeutice se presupune existenta unor
flavone, steroli, taninuri, polifenoli, aminoacizi
puful i t de ml asti n 671 puful i t de munte

(poate toti cei esentiali), zaharuri, uleiuri vola-
tile, vitamina C, elemente minerale. Biotera-
pie. Prtile superioare aeriene ale plantei au
utilizri n medicina uman traditional n unele
localitti submontane. Li se atribuie proprietti
depurative, diuretice, colagoge, coleretice,
antiinflamatoare, dezinfectante, astringente,
hemostatice, decongestionante, regeneratoa-
re, remineralizante. Activeaz procesele fizio-
logice de eliminare a toxinelor pe cale gastroin-
testinal, renal, si prin glandele sudoripare;
activeaz functia renal mrind cantitatea de
urin eliminat si odat cu ea toxinele; stimu-
leaz functiile hepatice; stimuleaz secretia de
bil; diminueaz inflamatiile, pn la disparitia
lor; favorizeaz ameliorarea congestiei provo-
cat de aportul sanguin crescut, scdere a
ntoarceri venoase sau de o alt cauz; sti-
muleaz si grbeste refacerea structurilor (te-
suturilor) afectate, mai ales a celor hepatice,
gastrointestinale, renale si ale prostatei, sti-
muleaz functia pancreatic; remineralizeaz
organismul. Recoltare. Prtile aeriene supe-
rioare ale plantei (Epilobi collini herba) se recol-
teaz n timpul nfloririi prin ruperea acestora.
Produsul biologic format din frunze si flori se
usuc la umbr, n strat subtire, de preferat n
poduri acoperite cu tabl. Se pstreaz n saci
textili. Planta poate fi folosit si n stare proas-
pt. Medicina uman. Pentru tratarea hepati-
tei, hepatitei cronice, cirozei hepatice, afectiu-
nilor cilor biliare, afectiunilor tubului digestiv
(colite, ulcer gastroduodenal), prostatitei, ade-
nomului de prostat: a) suc, extras din planta
proaspt recoltat; se taie mrunt si se intro-
duce ntr-un robot pentru preparat sucuri; se
bea cte o lingur de 3 ori pe zi, cu 30 minute
nainte de mas (cantitatea de suc msurat (o
lingur) se adaug unei jumtti de pahar cu
ap); b) extractie de suc n ap, din frunze si
flori pisate bine pn devin o past. Se pun
ntr-un pahar si se adaug ap. Se amestec
cu o lingurit inoxidabil sau cu o lingur de
lemn. Se acoper si se las n repaus 2-6 ore.
Se strecoar si se bea de 2 ori pe zi (dimineata
si seara) cte o jumtate de pahar; c) infuzie,
din 1 lingurit cu vrf pulbere plant sau plant
uscat si foarte bine mruntit peste care se
toarn 200 ml ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni
pe zi, cu 30 minute nainte de mas; d) decoct,
din 1 lingurit cu vrf plant uscat si mruntit
la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe 3-5 minute.
Se strecoar se beau 2-3 cni pe zi; e) pulbere
flori si pulbere frunze n prti egale cte
1 lingurit ras, se tin sub limb cca 5 minute si
apoi se nghit cu ap. Apicultur. Specie
melifer. Florile asigur albinelor culesul de
nectar si polen pe o perioad relativ lung
(4 luni). Pondere economico-apicol mijlocie.
PUFULIt DE MLASTIN ->
ZBURTOARE DE MLASTIN '
PUFULIt DE MUNTE (Epi l o-
bium montanum), fam. Onagraceae. Plant er-
bacee, peren, hemicriptofit, mezofit, mezo-
trof, la temperatur amfitolerant, acido-neu-
trofil spre slab acid-neutrofil, comun n toate
regiunile trii, ntlnit prin locuri revene si
jilav-umede cu troficitate mijlocie (T= 50-80),
prin tufrisuri, n pduri de fag, stejar, pduri de
sleau (amestec), de conifere, adesea prin
tieturi de pdure, pe soluri cu humus, mai mult
pe substrat turbos; se mai numeste pufulit,
fat-nfat; Genetic, 2n = 36. Fitocenologic, Car.
Fagetalia, Pino-Quercetalia. Rspndit n Eu-
ropa si Asia. Descriere. Rizom scurt, viguros,
ncovoiat. Tulpin nalt de 10-80 (100) cm,
simpl sau ramificat, cu 2 siruri longitudinale
de peri erecti. Frunze opuse, n partea superioar
alterne, cele mijlocii ovate, cele de la baz
rotunjite pn la usor cordate. Flori erecte sau
nutante; corol cu petale cordiforme, cu 5-6 ner-
vuri longitudinale mai nchise. Stigmat 4-lobat.
nflorire, VIIX. Fruct capsul pufos-proas.
Compozitie chimic. Nestudiat. Se presupune
c exist aceleasi substante ca la pufulit
(Epilobium hirustum). Bioterapie. n unele zone
din tar planta este utilizat de medicina traditio-
nal pentru tratarea hepatitei, hepatitei cronice,
cirozei hepatice, prostatitei, hipertrofiei de pros-
tat, bolilor de rinichi, ale cilor urinare si vezicii,
cancerului de prostat si de vezic urinar. I se
atribuie proprietti decongestionante, colagoge,
coleretice, antiinflamatoare, antimicrobiene,
antitumorale, regeneratoare. Recoltare. Prtile
aeriene ale plantei (Epilobi montani herba) se
recolteaz n timpul nfloririi, pe timp frumos,
nsorit, dup ora 11. Se usuc la umbr, n strat
subtire, de preferat n podurile acoperite cu
tabl. Se pstreaz n saci de hrtie sau textili.
Medicin uman. Uz intern. Empiric, pentru
tratarea hepatitei cronice, cirozei hepatice, ente-
ritei, ulcerului gastric si duodenal, prostatitei,
hipertrofiei de prostat, cancerului de prostat
puful i t de zvoi 672 pulvinule

(?), si de vezic urinar (?), bolilor de rinichi si
ale cilor urinare; infuzie, din 1 lingur ras sau
1 lingurit cu vrf de pulbere plant peste care
se toarn o can (250 ml) cu ap clocotit . Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
beau 2 cni pe zi, una dimineata pe stomacul
gol, se mnnc dup 30 minute, si a doua,
seara, cu 30 minute nainte de cin. Medicin
veterinar. Uz intern. Empiric, pentru tratarea
enteritei la animale: decoct, din plant uscat si
mruntit. Se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt). Apicultur. Specie melifer.
Florile asigur albinelor culesul de polen si
nectar. Productia de miere, 40-50 kg/ha. Pon-
dere economico-apicol mic.
PUFULIt DE ZVOI (Epilo-bium
parviflorum), fam. Onagraceae. Plant
erbacee, peren, hidrofit, mezoterm, slab
acid neutrofil spre neutro-bazifil, ntlnit pe
malul apelor, prin zvoaie, prin vi, din regiu-
nea de cmpie pn n cea montan, adeseori
prin tieturi de pdure, nmlstinite n fnete
umede, uneori ca buruian prin grdini si locuri
ruderale umede; vegeteaz pe soluri perma-
nent umede pn la submerse, uneori si pe
terenuri umed-ude; se mai numeste pufulit cu
flori mici, zburtoare de mlastin, zburtoare
de zvoi. Genetic, 2n = 36. Fitocenologic, nca-
drat n Phragmitetea-Molinietalia, Car. Gluce-
rio-Sparganion. Rspndit n Europa si Asia,
introdus n America de Nord. Descriere. Tul-
pin nalt pn la 1 m, cilindric, cu peri
patenti, uneori amestecati cu peri glandulosi,
scurti. Baza tulpinii are lstari scurti. Frunze n-
gust-lanceolate, mrunt si ascutit-dintate, cele
inferioare si mijlocii opuse, rareori alterne sau
verticilate cte trei. Flori mici, cu receptacul
infundibuliform; caliciul din 4 sepale; corola din
4 petale cordiforme; androceul din 8 stamine,
cele episepale mai lungi; gineceul cu stigmat
4-lobat. nflorire VIIX. Fruct capsul, cu peri
simpli. Seminte ovale. Compozitia chimic.
Nestudiat. Probabil aceleasi substante ca la
-> PUFULIt. Bioterapie. n unele asazri
ruderale din Transilvania si din zona sudic a
Carpatilor de Curbur planta are utilizri tera-
peutice n medicina uman traditional. I se
atribuie proprietti depurative, coleretice, cola-
goge, astringente, hemostatice, decongestio-
nante, antiinflamatoare, antimicrobiene, anti-
canceroase (?) regeneratoare (?). Folosit n
tratarea prostatitei, hipertrofiei de prostat
(adenom), n boli de rinichi, ci urinare, si vezi-
c, n cancerul de prostat si de vezic urinar,
n hepatit, hepatit cronic, ciroz hepatic,
ulcer gastroduodenal. Recoltare. Prtile aerie-
ne ale plantei (Epilobiparviflori herba) se recol-
teaz n timpul nfloririi, pe timp frumos, nsorit,
dup ora 11. Planta se rupe sau se taie din
treimea ei superioar. Din prtile rmase vor
da noi ramuri. Se usuc la umbr, n strat
subtire, de preferat n poduri acoperite cu tabl.
Se pstreaz n saci de hrtie sau textili. Medi-
cin uman. Uz intern. Empiric, pentru trata-
rea prostatitei, hipertrofiei de prostat, aduce
ameliorare n cancerul de prostat (?), de vezi-
c urinar (?), n boli de rinichi si ci urinare,
hepatit, hepatit cronic, ciroz hepatic, ulcer
gastroduodenal, enterite: infuzie, din 1 lingur
ras sau 1 lingurit cu vrf de pulbere plant
peste care se toarn o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se beau 2 cni pe zi, una dimineata
pe stomacul gol (se mnnc dup 30 minute)
si a doua, seara, cu 30 minute nainte de cin.
Apicultur. Specie melifer. Florile ofer albi-
nelor culesul de nectar si polen. Productia de
miere, cca 200-300 kg/ha. Pondere econo-
mico-apicol mare.
PULVINULE (Pulvinus), articulatii de
structur special prezente la unele frunze. Au
aspect de umfltur, datorit existentei unei

Fig. 245. Pulvinule:
A - frunza de fasole (Phaseolus vulgaris); B- frunze
de Monstera deliciosa; a - limb (lamin); b - petiol;
1 - pul vi nul bazal ; 2 - pul vi nul l ami nal ;
3 - pulvinul terminal; 4 - articulatie terminal;
5 - teaca frunzei; 6- rdcini.
punctuatiuni 673 pusca-
dracul ui

cantitti mai mari de parenchim dect n restul
petiolului. Pot fi situate n partea bazal, la locul
de insertie a petiolului pe tulpin; intermediare
sau laminate, situate de-a lungul petiolului, la
locul de prindere a foliolelor; apical, situate la
partea apical si la baza limbului. Rol n
orientarea frunzelor ctre sursa de lumin cea
mai potrivit. (fig. 245).
PUNCTUAtIUNI, spatii microscopice
(orificii) circulare, simple sau ramificate, exis-
tente n peretele celular al plantelor, prin care se
face comunicarea ntre celulele adiacente.
Punctuatiunile sunt mrginite de pelicula ecto-
plasmatic (plasmalem) si sunt prezente att
n peretele primar, ct si n cel secundar. Pere-
tele primar are n dreptul punctuatiunii o testur
mai larg de microfibrile celulozice, cu multi pori,
prin care trec palsmodesmele. n peretele se-
cundar punctuatiunile au forma de canalicule.
Exist punctuatiuni simple si punctuatiuni areo-
late. Punctuatiunile simple se ntlnesc n pere-
tele celulelor parenchimatice. Au form circular
sau oval si sunt asemntoare unor micro-
tuneluri". Punctuatiunile areolate se formeaz n
peretele celular dublu (primar si secundar)
(fig. 246). Peretele secundar se dezvolt deasu-
pra punctuatiunilor, ca o cupol, cu o deschidere
n partea central. n sectiune transversal aceste
punctuatiuni au o form lenticular. Punctua-
tiunea este strbtut de lamela mijlocie si de

Fig. 246. Punctuatiuni areolate la pin (Pinussp.):
a - sectiune tangential; b - sectiune radiar; 1
- torus; 2 - cavitatea punctuatiunii; 3 - des-
chiderea punctuatiunii; 4 - membrana punctua-
tiunii; 5- baza punctuatiunii; 6- lamela mijlocie; 7
- perete primar (n negru); 8 - perete secundar
tristratificat.
membranele primare ale celor dou celule veci-
ne. mpreun formeaz membrana punctuatiunii,
care separ punctuatiunea n dou camere.
Membrana punctuatiunii contine orificii submi-
croscopice prin care comunic cu celulele
adiacente. Exist punctuatiuni areolate simple si
cu torus. Torusul se diferentiaz din membrana
punctuatiunii. Are forma unui disc lenticular si
serveste la reglarea fluxului de ap cu sruri
minerale n vasele de lemn (traheide) ale coni-
ferelor. La pin (Pinus sylvestris) torusul are orificii.
PUNCTUAtIUNI TACTILE",
formatiuni histologice foarte sensibile la exci-
tatiile de contact, de soc sau de frecare. Sunt
reprezentate prin cavitti scobite n peretele
extern al celulelor epidermice. Au forma unor
chiuvete circulare sau eliptice, lrgindu-se ade-
sea ctre exterior ntr-un fel de plnie. ntlnite
n peretele epidermic extern al crceilor de
castravete (Cucumis sativus), imitatoare (Bryo-
nia dioica) si n glandele cu care se termin
tentaculele frunzelor de la planta carnivor
roua-cerului (Drosera rotundifolia).
PURICEASC (Lecanora subfusca),
fam. Lecanoraceae. Lichen corticol, lignicol,
saxicol, ntlnit pe scoarta copacilor (adesea
pe fag), pe lemn, stnci, pietre. Tal mai mult
sau mai putin rugos, cu marginea continu,
subtire, fin-compartimentat, cu mici ridicturi.
Culoare cenusie-albicioas sau glbuie, cu o
margine neagr. Apoteci rotunde, ovale sau
colturoase, cu diametrul de 0,5-1,5 mm, prev-
zute cu bord, rugoase, netede sau bombate,
mate sau lucioase, galbene-roscate pn la
brun-roscate.
PUSCA-DRACULUI
(Mycenastrum corium), fam. Lycoperdaceae.
Ciuperc sapro-fit, comestibil, ntlnit vara
si toamna (VI-X), pe soluri nisipoase.
Descriere. Corpul de fruc-tificatie (bazidiocarp),
sferic la nceput, diametrul 2-10 cm, la
maturitate crpat n form de stea, avnd la
baz un cordon micelian. Exoperidia subtire,
alb-glbuie sau cenusie, caduc. En-doperida
scortoas, de culoare maronie sau brun-
cenusie. Gleba glbuie, mai trziu oliva-cee
sau brun-purpurie. Spori verucosi (10-12 \i)
(Gh. Sl geanu, A. Sl geanu, 1985).
Alimentatie. Valoare alimentar mic. Utilizat
regional pentru diferite preparate culinare (v.
Pl. XLVII, 4).

R

RADICEL (Radicella), ramificatie
endogen a rdcinii din tesuturi relativ matu-
re; sin. rdcin lateral, rdcin secundar.
Apare imediat dup regiunea pilifer sau sub
aceasta, ultimul caz fiind ntlnit mai ales la
plantele de ap (hidrofite). si are originea n
periciclu la gimnosperme (pinofite) si majorita-
tea angiospermelor (magnoliofite); n celulele
initiale ale endodermei, pentru pteridofite; n
endoderm, pentru unele angiosperme; n stra-
turile cele mai interne ale scoartei, ca la unele
plante hidrofite din fam. Fabaceae, Cucurbita-
ceae s.a.; n straturile externe ale scoartei si
epiderm, fapt ntlnit la rdcinile plantelor din
fam. Brassicaceae (fig. 247). Celulele rizogene
ale periciclului ce dau nastere radicelei sunt
situate n dreptul fasciculelor de lemn ale cilin-
drului central. Numrul sirurilor longitudinale
(ortostihurilor) de radicel corespunde num-
rului de fascicule conductoare lemnoase, cu
exceptia rdcinilor la care numrul fascicu-
lelor conductoare lemnoase scade la dou
sau la unu. La acestea (din urm) se formeaz
cte dou radicele la fiecare fascicul lemnos.
Ele rezult din celulele rizogene situate de o
parte si de alta a fiecrui fascicul de lemn,
respectiv ntre fasciculul de lemn si fasciculul
de liber. Dispozitia radicelei n primul caz este
izostih, iar n al doilea caz, diplostih. La plan-
tele din fam. Apiaceae (fig. 248), radicela se
formeaz n fata fasciculelor de liber, deoarece
n fata fasciculelor de lemn se afl canale
glandulare. La angiosperme s-a stabilit c pri-
mordiul radicelei se formeaz prin diviziunea si
cresterea celulelor rizogene ale periciclului, la
nceput prin diviziuni periclinale si apoi
anticlinale. Primordiul radicelei n crestere iese
treptat la exterior distrugnd n calea lui tesutu-
rile scoartei. La speciile unde primordiul radicelei
porneste din endoderm celulele se divid de
obicei prin pereti anticlinali si din cnd n cnd
prin pereti periclinali.
RAFIDE (Raphides), incluziuni ergas-
tice vacuolare existente n celulele vegetale
formate din gruparea n mnunchiuri a cristale-
lor aciculare, lungi, de oxalat de calciu, dispuse
ntr-o mas mucilaginoas. ntlnite n celulele
frunzelor de ghiocel (Galanthus nivalis), zambil
(Hyacinthus orientalis), slbnog (Impatiens
nolitangere) (-> CELULE OXALIFERE).
RAMIE (Boehmeria nivea), fam. Urti-
caceae. Plant peren, monoic, originar din
China; numit si urzic chinezeasc. Cultivat
pentru fibrele din tulpin. Rspndit n China,
Japonia, nordul Africii, America de Nord.
Cultivat pe suprafete mari n China, Japonia,
Filipine, Indonezia, India, Egipt. n Romnia se
fac 2-3 recolte pe an, exceptnd anul I, cnd
se obtine o recolt. n trile calde se obtin 4-5
recolte anual. Prima recolt se obtine la cca
60 zile de la pornirea n vegetatie. Productia la
noi, 8-10 t/ha tulpini uscate. Plantatia dureaz
ramie 676 ranunculacee


Fig. 247. Originea si dezvoltarea radicelei:
a - arc rizogen din dou straturi de celule; b - arc
rizogen din trei straturi de celule; c - stadiu avansat
n formarea radicelei; d - sectiune transversal
printr-o rdcin de tip tetrarh cu radicel iesit din
scoart; 1 - cil indrul central; 2 - dermatogen;
3 - endoderm; 4 - liber; 5 - l emn;
6 - periciclu; 7 - periblem; 8- plerom; 9-piloriz;
10 - radicel; 11 - rizoderm; 12 - scoart.
2
1
Fig. 248. Schem cu dispozitia radicelelor: a -
dispozitie radicelar izostih; b - dispozitie
diplostih: 1 -fascicul lemnos; 2-fascicul liberian.
7-15 ani. Rezistent mare la boli si duntori.
Cerinte ridicate la cldur, insolatie, umiditate.
Sensibil la ger. Prefer soluri lutoase, fertile,
bogate n humus, profunde, afnate, expozitie
sudic. Nu se dezvolt bine pe solurile usoare
(nisipoase) si grele (argiloase). Descriere.
Rdcin pivotant, cu ramificatii la 30-40 cm
adncime. Rizomii servesc ca organe de n-
multire. Tulpini fin-proase, nalte de 150-200 cm,
groase de 1 cm, grupate cte 5-20 ntr-o tuf.
Frunze lat-ovate, dintate pe margine, ascutite
la vrf, des-proase pe fata interioar. Flori
mici, unisexuate, grupate n ciorchini desi; flori-
le femeiesti se afl n partea superioar a inflo-
rescentei, iar cele mascule n partea inferioar
a ei. Fruct, achen alungit cu o singur s-
mnt. Industrie. Fibrele obtinute din tulpini
sunt fine, strlucitoare, albe ca zpada, lungi
de 18-25 cm, foarte rezistente (de 3 ori mai
rezistente dect fibrele de cnep si de 22 ori
mai rezistente dect cele de bumbac); se spa-
l, se coloreaz si se fileaz bine. Utilizate n
obtinerea de dantele, tricouri, servete, fete de
mas, rufrie, perdele, stofe pentru tapitat mo-
bile, covoare, pnz pentru cauciucuri de auto-
mobile, curele de transmisie, pnze de corabie,
pnz pentru corturi, nvoade, at pentru
cizmrie, hrtie pentru tiprirea bancnotelor.
testurile sunt fine si foarte rezistente.
RANUNCULACEE (Ranuncula-
ceae), familie care cuprinde cca 1500 specii
erbacee anuale, bianuale, perene, rareori lem-
noase, rspndite pe tot globul terestru, mai ales
n regiunile temperate. Este cea mai important
si cea mai numeroas familie din ordinul
Ranunculales. Rdcina primar lipseste, fiind
nlocuit de rdcini adventive. Frunze variate ca
form, de obicei divizate, rar ntregi, alterne,
fr stipele. Flori bisexuate (hermafrodite) acti-
nomorfe, rar zigomorfe, solitare sau grupate n
inflorescente cimoase; elementele florale sunt
dispuse spiralat, ciclic sau hemiciclic pe un
receptacul alungit, mai mult sau mai putin co-
nic; periant petaloid haplochlamideu trimer sau
diplochlamideu pentamer, cu foliole nectarifere
variate ca form si mrime plasate ntre periant
si androceu, uneori lipsesc; androceul polimer,
cu stamine libere, rareori unite la baz; gine-
ceul, polimer, rareori din 2 sau o singur carpel,
cu ovar superior, foarte rar sincarp. Formula
floral: <?* rar i-Ps^AcGc,; Kio-sCa-sAaG^. Pole-
nizare entomofil, anemofil, ornitofil. Fructe
multiple - folicule, nucule, bace, cu rspndire
anemochor, zoochor si hidrochor. Seminte
cu endosperm bogat, embrion mic, cu dou co-
tiledoane, rareori unul singur. Flora Romniei
contine 113 specii spontane si cultivate
ranunculacee 677 rapit mare

apartinnd la 23 genuri grupate n 3 subfamilii.
Subfamilia HELLEBOROIDEAE cu formula
floral: h2 K
10
-
5
C
1
0-
5
A
a
G5-2 si genurile:
Cimicifuga, x = 6; Actaea, x = 8; Helleborus,
x = 8; Eranthis, x = 7; Isopyrum, x = 7;
Aqui l egi a, x = 7; Cal tha, x = 8; Trol l i us,
x = 8; Nigella, x = 6; Aconitum, x = 8;
Delphinium, x = 8; Consolida, x = 8;
Callianthemum, x = 8. Sfam. ANEMONO-
IDEAE, cu formula floral: h2P
3+
3 A
a
G
a
si
genuri l e: Anemone, x = 7, 8; Pul sati l l a,
x = 8; Hepatica, x = 7; Clematis, x = 8.
Sfam. RANUNCULOIDEAE cu formula floral:
h2K
5
3, C
5
A
a
G
a
i genurile: Thalictrum, x = 7;
Myosurus, x = 8; Ceratocephalus, x = 7, 8;
Ranunculus, x = 7, 8; Adonis, x = 8.
RAPIt MARE (Brassi ca napus
ssp. oleifera), fam. Brassicaceae. Plant erba-
cee, anual, cultivat, alogam, terofit, mezo-
fit, mezoterm, la pH amfitolerant; se mai
numeste brojb, brozbe de vite, colz, curechi
de cmp, mustar negru, nap rotund, napicure-
cesti, napi de miriste, rapit. Genetic, 2n = 38,
76. Cultivat din Antichitate de popoarele din
jurul Mrii Mediterane si n Orientul Apropiat.
De aici s-a rspndit n India si alte tri din Asia.
Cultivat pe suprafete mari n India, China,
Pakistan, Canada, Polonia, Franta, Suedia,
Germania. n Romnia cultivat n trecut
(1900-1938) pe suprafete mari, astzi mult re-
duse. Rezistent la temperaturi sczute. Roze-
ta de frunze de la soiurile de toamn rezist
pn la minus 15-25 C, sub acoperisul de
zpad. Pe soluri cu exces de umiditate si fr
strat protector de zpad pot fi distruse la
minus 7-10 C. Sensibil primvara la alter-
nanta nghet si dezghet. Brumele aprute n
faza mbobocirii si nfloririi compromit cultura.
Suma temperaturilor pentru vegetatia soiurilor
de toamn este de 2100-2500 C, iar pentru
soiurile de primvar, 1500-1800 C. Cerinte
moderate fat de umiditate. Solicit soluri cu
textura lutoas, profunde, bogate n humus si
calciu si cu reactie neutr. Prefer aluviunile,
cernoziomurile si solurile brun-roscate.
Descriere. Rdcin pivotant, nelignificat,
slab-ramificat, adnc pn la 60-80 cm. Tul-
pin erect, nalt de 120-160 cm, bine ramifi-
cat. La formele de toamn alungirea tulpinii
ncepe primvara. Frunze glabre, brumate,
verzi-albstrui; cele bazale petiolate, lirate,
penat-sectate; cele mijlocii sesile, lanceolate;
cele superioare sesile, oblong-lanceolate, cu
baza cordat-amplexicaul, nconjurnd tulpina
numai pe jumtate. Flori galbene, grupate n
racem alungit, cele nedeschise sunt asezate
mai sus dect cele deschise. nflorire, VIVIII.
Polenizare entomofil. Fruct, silicv cu pozitie
apropiat de orizontal. Perioada de vegetatie
pentru soiurile de toamn, 270-300 zile, iar
pentru cele de primvar, 110-130 zile.
Compozitie chimic. Semintele contin grsimi
(37,2-49,6%), proteine (19,6-23,8%), glucide
(17,8-19,1%), celuloz (5,8-7,4%), sruri minerale
(4,1-5,2%), ap (5,2-7,3%). Turtele obtinute
dup extragerea uleiului contin proteine (38,1-
41,9%), glucide (31,5-36,6%), celuloz (11,9-
14,4%), sruri minerale (7,9-9,8). Napii
(rdcina ngrosat) contin proteine (1%),
hidrati de carbon (6%), vitaminele A (14 ng%),
B
1
(0,05 mg%), B
2
(0,05 mg%), niaci n
(0,7 mg%), C (27 mg%), sodiu (8 mg%),
potasiu (190 mg%), calciu (40 mg%), fosfor
(25 mg%), fier (0,4 mg%). Valoarea energetic,
29 kcal/100 g napi. Industrie. Din seminte se
extrage uleiul. Pentru uzul alimentar uleiul se
rafineaz pentru ndeprtarea gustului nepl-
cut si a i se imprima culoarea galben-deschis.
Este folosit la fabricarea untului vegetal, fabri-
carea de vopsele, lacuri, spunuri si n indus-
tria textil. Prin combinarea cu sulful se obtine
un material elastic care nlocuieste cauciucul.
Paiele se utilizeaz la fabricarea plcilor aglo-
merate. Bioterapie. Napii si frunzele au utilizri
terapeutice n medicina traditional. Principiile
active au actiune depurativ-diuretic, emolien-
t, dezinfectant, expectorant, maturativ. Se
folosesc n boli renale, angine, gut, enterite,
bronsite, tuse, degerturi, furuncule, ulcer
varicos. Recoltare. Frunzele (Brassici napusi
folium) se recolteaz la nevoie si se folosesc
imediat. Napii (Brassici napusi) se recolteaz
toamna. Se pstreaz n beci n strat de nisip.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
bolilor renale, anginei, gutei, enteritelor, tusei:
napii consumati ca atare. Actiune depurativ-
diuretic: infuzie, din 1 lingur pulbere napi la 1
l ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se bea ntreaga cantitate ntr-o
zi n dou reprize, la intervale de 4-5 ore. 2.
Pentru afectiuni pectorale, tuse, bronsite:
decoct, din 100 g napi tiati n felii la 1 l ap sau
lapte. Se fierbe 15-20 minute. Se strecoar. Se
consum cte 2 cni pe zi. Se poate face gar-
gar. Uz extern. 1. Pentru grbirea maturrii
rapit slbatic 678 rchitan

abceselor si furunculelor, pentru vindecarea
degerturilor si completarea tratamentului
fcut intern pentru gut: cataplasme locale, cu
napi fierti. Se preseaz usor pentru a-si lsa
sucul. 2. Pentru tratarea ulcerului varicos: cata-
plasme, cu frunze proaspete puse pe locul
afectat. Se panseaz cu tifon. Se las 24 ore (o
zi si o noapte). Se aplic apoi comprese mbi-
bate n infuzie obtinut din 50 g frunze, peste
care se toarn 1 l ap clocotit. Se las aco-
perit 30 minute. Se strecoar. Procedura se
repet pn la vindecare. Zootehnie. Turtele
rezultate la extragerea uleiului sunt folosite pen-
tru furajarea animalelor. Vacilor de lapte li se
dau n cantitti moderate pentru a nu produce
indigestii si a nu mprumuta laptelui gust ne-
plcut. Silicvele (pleava) pot fi folosite ca furaj n
amestec cu nutreturile suculente. Tulpinile se
pot folosi ca asternut pentru animale. Poate fi
utilizat ca plant de nutret verde. Agricultur.
Bun premergtoare pentru culturile de toamn,
mai ales pentru grul si orzul de toamn. Las
solul ntr-o bun stare de afnare si fertilitate.
Prseste devreme terenul permitnd preg-
tirea n conditii bune a solului. Apicultur.
Specie melifer. Excelent plant melifer
timpurie, cu o productie de 40-50 kg miere/ha.
Cantitatea de nectar pe floare, 0,3-0,8 mg.
Pondere economico-apicol mare.
RAPIt SLBATIC (Brassica
rapa ssp. campestris), fam. Brassicaceae.
Plant erbacee, terofit, anual sau bienal,
mezofit, mezoterm, slab-acid-neutrofil, cul-
tivat ca plant oleifer sau pentru nutret, sl-
bticit prin locuri ierboase, uneori ntlnit ca
buruian n culturile de cereale, mazre, soia,
n locuri ruderale, pe lng drumuri etc.; se mai
numeste brojd, curechi de cmp, mustar
negru, nap rotund, napi de miriste, ripac. Genetic,
2n = 20 Fitocenologic, ncadrat n Secalietea.
Car. Polygono-Chenopodion. Rspndit n
Europa, Asia, Africa de Nord. Descriere. R-
dcin pivotant. Tulpin nalt de 30-40
(100) cm, ramificat, suriu-glauc. Frunze infe-
rioare petiolate, penat-sectate, cu lobul termi-
nal mai mare, celetulpinate mijlocii si superioa-
re sunt sesile, ntregi, cu baza cordat-sagitat.
Flori viu-galbene, grupate n racem umbeliform.
nflorire, IVVII. Fruct, silicv comprimat,
lung de 4-6 cm. Seminte sferice, brun-nchise
pn la negru, reticulate. O plant produce cca
1000-20 000 seminte. Industrie. Din seminte
se extrage un valoros ulei industrial. Era folosit
si la iluminat; produce prin ardere mai mult fum
dect cear. Zootehnie. n combinatie cu alte
plante poate servi ca furaj pentru rumegtoare.
Agricultur. Buruian pentru culturile de ce-
reale, mazre, soia. Combatere prin conditio-
narea materialului de semnat, asolament,
prasile, erbicide. Apicultur. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Cantitatea
de nectar, 0,1-0,5 mg/floare. Productia de
miere, 30-100 kg/ha. Pondere economico-api-
col mic. Vopsitorie. Florile au proprietti
tinctoriale. Se culeg cnd sunt bine dezvoltate,
nflorite si se usuc un timp la soare. Utilizate
pentru vopsirea fibrelor naturale n galben.
Cantitativ, se foloseste 1 kg flori uscate la 10 l
ap; florile se introduc n ap si se las la
macerat pn cnd solutia se coloreaz n
galben la intensitatea maxim. Solutia astfel
obtinut este slab colorat. Se strecoar. Flo-
rile se storc bine si se ntind la soare n strat
subtire; se las 3 ore. Se introduc apoi ntr-un
sculet de pnz, care se leag si se introduce
n solutie. Se fierbe amestecnd continuu. Se
dizolv piatra acr n cantitate de 2-3 g/l solu-
tie, pentru vopsirea n galben obisnuit, si 4-5 g/l
solutie, pentru vopsirea n galben nchis. Sunt
necesari 4-5 l solutie astfel pregtit pentru
1 kg material. Cnd solutia are culoarea galben
intens se scoate sculetul cu flori si se stoarce
bine. Se introduce n solutie materialul de vop-
sit. Pentru culoarea n galben obisnuit se tine
30-60 minute, timp n care se face proba de
culoare, scotnd din cnd n cnd materialul
din solutie, iar pentru galben nchis se fierbe
dou ore. (Agneta Btc, Margareta
Tomescu, 1984).
RCHITAN (Lythrum salicaria), fam.
Lythraceae. Plant erbacee, peren, hemicrip-
tofit-helohidatofit, mezohigrofit-higrofit, me-
zoterm, la pH amfitolerant, cosmopolit, co-
mun la marginea lacurilor, rurilor, n locuri
mlstinoase, de la cmpie pn n regiunea
montan; vegeteaz pe soluri nsorite,
reavn-jilave, jilav-umede pn la umed-ude si
permanent ude, uneori pn la submerse, cu
troficitate mijlocie (T= 50-80); se mai numeste
brileanc, clbsoar, crligtea, floarea-znei,
florile-znelor, glbejoar, lemnie, sburtoare
brbteasc. Genetic, 2n = 50, 60. Specific
pentru locurile mlstinoase, abundent n Lunca
si Delta Dunrii. Asociat adesea cu trestia,
rchitan 679 rchit

specii de Carex si Juncus. Fitocenologic,
ncadrat n Phragmitetea, Molinio-Juncetea,
Salicetea, Alnetea, Car. Filipendulo-Petasition.
Rspndit n Europa, Asia, Africa de Nord,
America de Nord, Australia. Descriere. Rizom
scurt, lemnos, din care pornesc numeroase
rdcini elastice. Tulpin erect, simpl sau
ramificat, n patru muchii, cu peri scurti, nalt
de 30-200 cm. Frunze triunghiular-lanceolate,
la baz rotunjite sau cordate, cu nervatiune
pronuntat pe fata inferioar. Flori rosii-violete,
rar roz, tipul 6, grupate n inflorescente n form
de racem (ciorchine) sau spic; receptacul
tubulos; caliciu din 6 sepale dentiforme; corol
dialipetal, actinomorf, din 6 petale eliptice
sau alungit-ovale; androceul din 12 stamine
inserate pe 2 cercuri la baza receptaculului;
gineceul cu ovar bicarpelar, sincarp, cu stil de
diferite lungimi. nflorire, VIIX. Fruct, capsul
elipsoidal sau ovoidal, de 3-5 cm, nchis n
receptacul. Seminte bruniu-glbui, mici. Com-
pozitie chimic. Prtile aeriene contin galota-
ninuri (5-10%), substante de natur flavonic
(vitexina, orientina), antociani, colin, glucozi-
dul salicarina, pectine, carotenoide, ulei volatil,
substante minerale. Bioterapie. Prtile aeriene
ale plantei au utilizri terapeutice n medicina
uman si veterinar, cult si traditional. Princi-
piile active au rol astringent, antidiareic, anti-
septic, hemostatic, hipoglicemiant, cicatrizant.
Inhib dezvoltarea florei microbiene patogene
intestinale. Folosit din cele mai vechi timpuri
pentru instilatii nazale n epistaxis, tratarea ex-
pectoratiilor sanguinolente, plgilor deschise,
reglarea fluxului menstrual. Actiunea antibac-
terian si antiinflamatore este asigurat de un
grup de principii active. n primul si n al doilea
rzboi mondial epidemiile de dizenterie au fost
tratate folosind aceast plant. Recomandat n
afectiuni gastrointestinale, hemoragii, metrora-
gii, hipotensiune, ulcere varicoase, eczeme,
dermatoze, urticarie, vaginite acute. Recoltare.
Prtile aeriene superioare (Salicariae herba)
se recolteaz la nceputul nfloritului, din iunie,
pn la nceputul lunii august, pe timp frumos.
Planta se taie la maximum 25 cm de la vrf n
jos. Se ndeprteaz inflorescentele cu flori
scuturate. Se usuc la umbr n strat subtire.
Se ntoarce usor la 1-2 zile. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea hemoragiilor, afec-
tiunilor gastrointestinale, metroragiilor (hemo-
ragii uterinen afara menstruatiilor ciclice), dia-
reei, dizenteriei: infuzie, din 1 lingurit pulbere
plant sau plant uscat mruntit peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
beau 3 cni pe zi. 2. Pentru tratarea diareei,
dizenteriei: pulbere plant, se iau cte 1-4 g pe
zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea ulcerelor vari-
coase, eczemelor, dermatozelor, urticariei: in-
fuzie, din 1-2 linguri pulbere plant sau plant
uscat mruntit peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se fac bi locale folo-
sindu-se un tampon de vat sau se aplic com-
prese folosindu-se un pansament steril nmuiat
n infuzie. 2. Pentru tratarea ulcerelor varicoa-
se, pruritului vulvar, vaginitelor acute: decoct,
din 4 linguri (20 g) plant uscat mruntit la 1 l
de ap. Se fierbe 5-10 minute la foc moderat.
Se las la rcit 15-20 minute. Se strecoar. Se
fac bi locale n ulcere varicoase, folosindu-se
un tampon de vat si splaturi vaginale cu
ajutorul irigatorului, n prurit vulvar si vaginite.
Medicin veterinar. Uz intern. Pentru trata-
rea enteritelor, enteritelor hemoragice: a) decoct,
din 3-5 g frunze si flori uscate si mruntite la
100 ml ap. Se fierbe 5-10 minute la foc domol.
Se strecoar. Se rceste si se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) infuzie,
din 3-5 g frunze si flori uscate si mruntite
peste care se toarn 100 ml ap clocotit. Se
las acoperit 20 minute. Se strecoar. Se
rceste si se administreaz prin breuvaj bucal.
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
bovine), 10-15g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 2-3-5 g; animale mici (pisici, cini,
psri), 0,2-0,5 g. Cosmetic. Planta intr n
compozitia ceaiurilor Plafar pentru tratarea tenu-
rilor uscate si n preparatul Floriten 2, utilizat ca
masc cosmetic. Apicultur. Specie melife-
r. Florile furnizeaz albinelor culesul de nectar
si polen. Cantitatea de zahr, 0,2-1,2 mg/floa-
re, cu 62% concentratie medie de zahr. Pro-
ductia de miere, 200 kg/ha. Pondere economi-
co-apicol mijlocie. Ornamental. n zonele mai
umede ale parcurilor si grdinilor, cultivat n
grupuri, la margini de boschete, n jurul lacurilor,
praielor. Decorativ prin port si flori. nmultire
prin seminte (v. Pl. XLVII, 5).
RCHIT (Salix viminalis), fam. Sali-
caceae. Arbust foios, nalt pn la 6 m, micro-
fanerofit, hidrofit, microterm, eutrofo-mezotrof,
slab-acid-neutrofil spre neutru-bazifil, sporadic
n luncile rurilor din regiunea de cmpie pn
rchi t
rosi e
680 rcusor

la dealuri; vegeteaz pe soluri bogate n humus,
grele, lutoase pn la luto-argiloase, jilav-ume-
de, cu troficitate ridicat (T= 80-140) sau cu
troficitate mijlocie (T= 50-80); se mai numeste
lozie, mlaje, rchiteat, rchitic alb, salce,
salcie rosie, strvt. Genetic, 2n = 38. Fito-
cenologic, ncadrat n Salicetalia, Car.
Salicetum triandrae. Rspndit n Europa si
Asia. Descriere. Tulpini nalte pn la 6 m.
Lujeri lungi, erecti, flexibili, verzi sau bruni-gl-
bui. Mugurii albiciosi-prosi, inegali ca mrime,
comprimati pe lujeri. Frunze liniar-lanceolate,
pe dos alb-cenusii-proase, cu nervur media-
n proeminent, galben. Amentii, de 1,54
(6) cm, apar naintea frunzelor; androceul din 2
stamine; gineceul cu ovar ovoconic, pubes-
cent, stil subtire, stigmate liniare. nflorire, III-
IV. Cultivat n rchitrii d cea mai mare
productie de mldite, de foarte bun calitate.
Industrie. Mlditele sunt utilizate la mpletituri
de cosuri, mpletituri fine si la legat. Medicin
uman. Utilizare asemntoare ca la -> SAL-
CIE. Apicultur. Specie melifer. Florile, dis-
puse n inflorescente viu colorate, furnizeaz
albinelor culesul de polen si nectar. Productia
de miere, 100 kg/ha. Pondere economico-api-
col mijlocie. Ornamental. Apreciat pentru
frunzisul elegant, discolor. Indicat pentru
parcuri si grdini publice, pe terenuri argiloase,
umede, pe marginea apelor, n grupuri sau
aliniamente. nmultire prin butsire si marcotaj
(v. Pl. XLVII, 7).
RCHIT ROSIE (Salixpurpurea),
fam. Salicaceae. Arbust indigen, foios, nalt,
mezoterm, slab-acid-neutrofil spre neutru-bazi-
fil, ntlnit pe prundisurile din lungul rurilor,
praielor, n locuri pietroase si umede din re-
giunile de cmpie pn n etajul montan
superior; se mai numeste loz, mlaj, rchit,
richit rosie, salc rosie, salce neagr. Genetic,
2n = 38. Fitocenologic, Car. Salicetalia purpu-
reae. Rspndit n Europa si Asia. Cultivat n
rchitrii. Descriere. Lujeri subtiri, elastici,
rosii-purpurii sau galbeni. Muguri alungiti,
rosii-bruni, frecvent opusi. Frunze obovat-lan-
ceolate pn la liniar-lanceolate, acute, baza
ngust, mrunt serate numai n jumtatea su-
perioar, opuse sau imperfect-opuse; dup
uscare se nnegresc. Flori grupate n amenti
negriciosi, lungi de 4 cm. nflorire, III-IV, nainte
de nfrunzire. Fructe, capsule. Industrie.
Nuielele sunt folosite la mpletituri fine si la
legat. Medicin uman. Aceleasi utilizri ca la
-> SALCIE (Salix alba). Apicultur. Specie
melifer valoroas. Furnizeaz nectar si polen
pentru ntretinerea si dezvoltarea familiilor de
albine. Recolt de miere: 8-12 kg pentru o
familie de albine. Productia de miere, 100 kg/ha.
Pondere economico-apicol mijlocie. Orna-
mental. Apreciat ca arbust decorativ. Are co-
lorit purpuriu si frunzis persistent pn peste
iarn. Frecvent cultivat n parcuri si grdini n
grupuri sau aliniamente. nmultire prin butsire
si marcotaj. Vopsitorie. Vrfurile ramurilor ti-
nere, frunzele, scoarta jupuit de pe ramurile
mai groase au proprietti tinctoriale. Se folo-
sesc n stare proaspt sau uscate la umbr,
pentru vopsirea fibrelor naturale (ln) n gal-
ben, galben-auriu, crem, portocaliu. Retetele
sunt cele prezentate la -> SALCIE (Salix alba)
(v. Pl. XLVII, 6).
RCHItELE (Vaccinium oxycoccos,
ssp. oxycoccus), fam. Ericaceae. Arbust indi-
gen, chamefit, circumpolar-boreal, microterm
spre mezoterm, mezohigrofit, acido-neutrofil,
ntlnit prin tinoave din regiunea montan si
subalpin; vegeteaz pe soluri reavn-jilave
pn la jilav-umede; se mai numeste boabe.
Genetic, 2n = 48. Fitocenologic, ncadrat n
Oxycocco-Sphagnetea, Car. Sphagnion medii.
Rspndit n nordul si centrul Europei, Siberia,
America de Nord. Descriere. Tulpini trtoare,
subtiri, lungi de cca 80 cm, adesea rosii. Frunze
pieloase, ntregi, ovat-eliptice, cu fata inferioar
glauc, pe margini revolute. Flori albe sau
roz-carmin, grupate cte 2-4 n umbele. nflo-
rire, V-VI. Fructe, bace sferice, rosii-deschis.
Seminte alungite. Se coc n luna a IX-a. Gust
acrisor toamna si dulce, aromatic, primvara.
Compozitie chimic. Fructele contin glucoza,
fructoz, zaharoz, vitamina C, acid citric, s-
ruri minerale. Fructele culese primvara pierd
mult din vitamina C. Alimentatie. Consumate
n stare proaspt sau prelucrat. Se poate
mura n butoaie. Industrie. Fructele sunt folo-
site la prepararea sucurilor naturale, siropului,
marmeladei, dulcetii, limonadei, compotului etc.
RCUSOR (Polygonum bistorta),
fam. Polygonaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, mezohigrofit, microterm spre
mezoterm, acid-neutrofil, ntlnit prin turb-
rii, fnete, psuni umede, n regiunea montan
si subalpin; vegeteaz pe soluri reavn-jilave
rcusor 681 rdcin

pn la jilav-umede; se mai numeste buruia-
na-rndunicii, crligat, crligel, crligtic,
gintur, iarba-balaurului, iarb rosie, iarba-sar-
pelui, lemn dulce, motul-curcanului, nodurar,
rdcina- sarpelui, serparit, troscot, tta-fiului.
Dacii i spuneau lx, lcs (I. Pachia Tato-
mirescu, 1997). Genetic, 2n = 44, 46, 24.
Fitocenologic, ncadrat n Thseto-Polygonion,
Molinietalia, Car. Calthion. Rspndit n Euro-
pa, Asia, America de Nord. Descriere. Rizom
gros, contorsionat, rosiatic, gros de 2-3 cm.
Tulpin erect, simpl, umflat la noduri, nalt
pn la 30 cm. Frunze oblong-ovate, oblong-
lanceolate, lung-petiolate, cele superioare
lanceolate. Flori rosii grupate n inflorescent
spici-form compact. nflorire, VIVIII. Fruct,
trigon lucios, castaniu deschis. Compozitie
chimic. Rizomul, pe lng alte substante
active, contine multtanin (15-25%) si amidon.
Bioterapie. Rizomul plantei are utilizri te-
rapeutice n medicina traditional uman si
veterinar. Proprietti: astringente, antidiarei-
ce, hemostatice. Folosit n tratamentul enteri-
tei, diareei, ulcerului, hemoragiilor uterine, in-
cotinentei urinare, aftelor, stomatitelor, fisurilor
anale, hemoroizilor. Recoltare. Rizomul (Bis-
tortae rhizoma) se scoate din pmnt toamna
sau primvara. Se usuc la soare. Medicin
uman. Uz intern. 1. Empiric, rizomul pisat si
plmdit n rachiu este folosit pentru comba-
terea diareei si a durerilor de stomac. 2. Pentru
tratarea enteritei, hemoragiei uterine: decoct,
din 1 lingurit pulbere rizom la 1 l de ap. Se
fierbe 15 minute la foc domol. Se strecoar. Se
beau 2-3 cni pe zi. 3. Pentru tratarea diareei,
enteritei etc.: tinctur, din 10 g pulbere rizom,
la 100 ml alcool concentrat. Se las sticla la
temperatura camerei 5-6 zile. Zilnic se agit
de 3-4 ori. Se filtreaz ntr-o sticl nchis la
culoare si se astup. Se iau 40-50 picturi n
ap. 4. Pentru oprirea incontinentei urinare la
brbati: decoct, din 20 g pulbere rizom sau
rizom mruntit la 1 l ap. Se beau 2 cesti pe zi.
5. Pentru tonifierea general a organismului:
vin, pregtit din 250 g rizom zdrobit la 125 ml
alcool concentrat. Se las, pentru extractia de
principii active, timp de 24 ore. Se adaug apoi
1 l de vin si se tine nc 5 zile la temperatura
camerei. Continutul se agit, prin miscarea va-
sului, de mai multe ori pe zi. Se strecoar n
sticle nchise la culoare si se astup. Se iau
4-5 linguri pe zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea
aftelor, stomatitelor, hemoroizilor, fisurilor anale:
decoct, din 1 lingurit pulbere rizom la o can
cu ap. Se strecoar. Se clteste gura de mai
multe ori pe zi n afectiunile buco-faringiene; se
fac splaturi locale n afectiunile anale, mai ales
dup defecatie. 2. Pentru tratarea hemoroizilor,
fisurilor anale: supozitoare, din extract moale
de rizom si unt de cacao. Se utilizeaz 0,5-1 g
extract la 2-3 g unt de cacao pentru un supo-
zitor. 3. Pentru oprirea hemoragiilor provocate
de rni: pulbere de rizom presrat pe rana
proaspt. Medicin veterinar. Uz i ntern.
1. Pentru tratarea dizenteriei la cal: a) pulbere
rizom, se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt); b) pulbere rizom, amestecat cu
furajul (trte, uruial). 2. Pentru tratarea ente-
ritelor: decoct, din pulbere rizom. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
40-50 g; animale mijlocii (purcei, miei), 1-2 g;
animale mici (pisici, cini), 10-20 g. Uz extern.
Pentru tratarea plgilor, plgilor cu viermi si
ulcerelor tegumentare: a) pulbere rizom, se
presar pe ran; b) decoct concentrat din pul-
bere rizom, se spal local folosind un tampon
steril (v. Pl. XLVIII, 1).
RDCIN (Radix), organ vegetativ
cu rol de fixare a plantei n sol si absorbtie a
apei cu sruri minerale dizolvate n ea. ntlnit
la plantele superioare (cormofite). Are geotropism
pozitiv, cresterea fcndu-se de sus n jos, n
sensul fortei de gravitatie pmntului. Nu are
muguri, frunze si stomate. Pentru unele specii
rdcina serveste ca organ de nmagazinare a
materiilor nutritive (sfecl, morcov, ridiche), de
nmagazinare a apei (Araceae, Bromeliaceae,
Orchidaceae), de nmultire vegetativ, iar la
putine plante, ca organ de asimilatie clorofilian
(lintit, epifite tropicale). Filogenetic, rdcina a
aprut din tulpin, ca organ distinct, specializat
structural si fiziologic. Este privit ca o conti-
nuare a tulpinii. Ontogenetic, rdcina principal
provine din radicula embrionului. Rdcinile ad-
ventive se formeaz din hipocotilul embrionului,
tulpini, ramuri, frunze. Rdcina principal si
rdcinile adventive poart ramificatii endogene
numite radicele sau rdcini laterale. Ramifica-
rea (fig. 249) poate fi dicotomic, ntlnit la
putine specii de plante (Lycopodium, Selagi-
nella), sau monopodial, frecvent ntlnit la
majoritatea cormofitelor. Ramificarea dicotomi-
c const n bifurcarea vrfului vegetativ n
dou ramuri egale; acestea repet ramificarea
n acelasi mod s.a.m.d. Ramificarea
monopodial
rdcin 682 rdcin

Fig. 249. Schema ramificrii rdcinii:
a - dicotomic; 1-2 - succesiunea ramificatiilor dicotomice; b - monopoidal; 1-3
- radicele de diferite ordine.
este prezent la rdcin cu o ax principal ce
creste continuu, de pe care pornesc ramificatii
laterale numite radicele de ord. I; pe acestea
apar alte ramificatii, numite radicele de ord. II
etc. Morfologic, la rdcina tnr sunt
ntlnite patru regiuni, ncepnd de la vrf spre
baz. 1. Vrful vegetativ (fig. 250), format din

Fig. 250. Regiunile de la vrful rdcinii:
1 - piloriz; 2 - vrf vegetativ; 3- regiunea neted;
4 - regiunea pilifer; 5- regiunea aspr.
celule embrionare, meristematice, protejate de
o formatiune special numit -> PILORIZ (ca-
liptr sau scufie). n contrast cu asperittile
solului piloriz se uzeaz. Refacerea are loc
concomitent cu uzura. Piloriza lipseste la
plantele parazite (discuta) si la unele plante
autotrofe, ca ciulinul de balt (Trapa natans),
castanul (Aesculus hippocastanum). La unele
plante acvatice (lintita, broscarita, foarfeca-bl-
tii) piloriz este nlocuit de o formatiune ase-
mntoare, numit -> RIZOMITR. 2. Regiu-
nea neted este n general scurt (2-10 mm),
situat dup vrful vegetativ, format din celule
tinere care nu se mai divid sau se divid foarte
rar. Acestea cresc, prin ntindere, n suprafat
si volum, mrindu-si de cteva ori dimensiunile
initiale, mai ales longitudinal, determinnd
cresterea n lungime a rdcinii, contribuind si
la crearea fortei de ptrundere n adncime.
3. Regiunea pilifer sau regiunea perilor radi-
culari, lung de aproximativ 0,1-1 cm, are peri
absorbanti diferentiati din rizoderm, cu rol n
absorbtia apei cu sruri minerale. Rdcinile
majorittii plantelor acvatice si rdcina aeria-
n a orhideelor epifite nu au peri absorbanti.
Plantele acvatice absorb apa pe ntreaga su-
prafat a corpului. Orhideele epifite absorb apa
printr-un tesut specializat acvifer numit -> VE-
LAMEN RADICUM. 4. Regiunea aspr se n-
tinde de la regiunea pilifer pn la colet. Poart
cicatrice ale perilor absorbanti. Celulele ce intr
n structura sa au peretii mai mult sau mai putin

Fig. 251. Forme de rdcini: 1 -
pivotant; 2- rmuroas; 3- fasciculat.
suberificati. Tipurile morfologice de rdcini co-
respund gradului de dezvoltare a ramificatiilor
fat de rdcina principal. Exist rdcin
pivotant, rmuroas si fasciculat (fig. 251).

rdcin 683 rdcin

Rdcinile pivotante au rdcina principal
de forma unui trus (pivot), mai lung si mai
groas dect ramificatiile ce pornesc din ea
[exemplu, ppdia (Taraxacum officinale),
traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), tri-
foi (Trifolium pratense), pin (Pinus sylvestris)
etc.]. Rdcinile rmuroase au rdcina princi-
pal si rdcina secundare de aproximativ
aceeasi grosime si lungime. Uneori rdcinile
secundare ntrec n lungime si grosime rdci-
na principal. Sunt ntlnite la arborii pdurilor
de foioase, la pomi, la unele plante ierboase.
Rdcinile fasciculate sunt numeroase, subtiri,
aproximativ de aceeasi mrime. Se formeaz
adventiv din nodurile bazale ale tulpinii. La ase-
menea plante rdcina principal moare de
timpuriu, locul ei este luat de rdcina adven-
tive. Se ntlnesc la plantele monocotiledonate
cu si fr bulb. Rdcinile adventive se for-
meaz endogen, din tesuturile definitive sau
embrionare si nu se deosebesc, morfologic,
anatomic si fiziologic, de rdcinile normale
rezultate din radicula embrionului. La numeroa-
se specii de plante rdcina sufer modificri
morfologice, anatomice si functionale impor-
tante, astfel nct absorbtia si fixarea devin
functii secundare. Acestea se numesc rdcini
metamorfozate si din categoria lor fac parte:
rdcinile contractile, rdcini aeriene fixatoa-
re, rdcini proptitoare, rdcini transformate
n spini, rdcini tuberizate, rdcini asimila-
toare (-> METAMORFOZE). A. Structura pri-
mar a rdcinilor rezult din activitatea me-
ristemului apical. n regiunea perilor radiculari,
unde are loc o specializare a celulelor si, res-
pectiv, o diferentiere a tesuturilor, se disting trei
zone anatomice concentrice: rizoderma, scoarta
si cilindrul central sau steiul. 1. Rizoderma
este format dintr-un singur strat de celule
izodiametrice, strns unite ntre ele, usor si
inegal alungite n directia axului rdcinii, cu
peretii subtiri, celulozici, necutinizati, unele din
ele transformate n peri absorbanti. Celulele
care dau nastere perilor absorbanti se numesc
trihoblaste, sunt mai mici, cu citoplasm mai
dens si un continut mai bogat n acid
ribonucleic. Rdcina are existent limitat. n
regiunea aspr este nlocuit de exoderm.
2. Scoarta se afl doar n regiunea pilifer si
este format din unul sau mai multe straturi de
celule parenchimatice cu spatii intercelulare.
La multe specii de plante scoarta este diferen-
tiat n trei subzone: exoderma, reprezentat
de primele 2-4 straturi de celule cu peretii
suberificati, impermeabile pentru ap si gaze;
printre celulele suberificate se gsesc celule de
pasaj sau comunicatie cu peretii nesuberificati,
ce permit ptrunderea apei n interior; paren-
chimul cortical(cea mai groas ptur), consti-
tuit din mai multe straturi de celule bogate n
substante nutritive de rezerv (amidon, inulin);
rdcinile cu functie asimilatoare au parenchi-
mul cortical bogat n cloroplaste; endoderma
reprezint stratul cel mai intern al scoartei, for-
mat din celule de aceeasi dimensiune, strns
unite, prevzute cu ngrosri (benzi) Caspary;
n dreptul vaselor lemnoase celulele endoder-
mice rmn nengrosate; acestea sunt celule
de pasaj, sau comunicatie, ce permit apei s
circule spre interior. 3. Cilindrul central sau
steiul este alctuit din periciclu si fascicule
conductoare de liber si lemn. Periciclul este
primul tesut al su. Este unistratificat, ca la
majoritatea plantelor, sau pluristratificat, ca la
vita-de-vie (Vitis vinifera). El reprezint locul de
origine al radicelelor, mugurilor adventivi, cam-
biului, formatiunilor libero-lemnoase anormale
etc. Fasciculele conductoare de liber si cele
de lemn sunt asezate alternativ. Fasciculele de
liber sunt formate din tuburi ciuruite, celule ane-
xe (ntlnite numai la angiosperme) si paren-
chim liberian. Fasciculele de lemn sunt formate
din vase lemnoase (traheide la gimnosperme,
trahei la angiosperme) si uneori parenchim
lemnos. Prin vasele lemnoase circul seva
brut (ap si sruri minerale dizolvate) de la
rdcin spre frunze. Structura primar este
ntlnit la rdcinile plantelor pterodofite,
monocotiledonate si unele dicotiledonate. La
gimnosperme si majoritatea dicotiledonatelor
structura primar are un caracter tranzitoriu
spre structur secundar. B. Structura secun-
dar (fig. 252) a rdcinii este caracteristic
gimnospermelor si angiospermelor monocoti-
ledonate arborescente, dicotiledonatelor lem-
noase si majorittii celor ierboase. Aceste r-
dcini cresc n lungime si grosime. ngrosarea
are loc ca urmare a formrii de tesuturi noi,
secundare, care se suprapun peste cele prima-
re. Aparitia tesuturilor secundare se datoreaz
zonelor generatoare meristematice (fig. 253),
cambiul si felogenul, formate ulterior. Cambiul
ia nastere n cilindrul central la limita intern si
lateral a fasciculelor de liber primar si limita
extern si lateral a fasciculelor de lemn pri-
mar, rezultnd o zon generatoare cu contur
rdcin 684 rdcin


Fi g. 252. Sectiune transversal prin rdcina de
stnjenel (Iris germanica):
1 - peri absorbanti; 2 - rizoderm; 3 - exoderm:
4 - parenchim cortical; 5-endoderm; 6-celule de
pasaj; 7- periciclu: 8-fascicul conductor liberian;
9 - metaxilem; 10 - fascicul conductor lemnos;
11 - mduv sclereficat.

Fig. 253. Schem cu pozitia zonelor generatoare de
rdcin:
1 - rizoderm; 2 - scoart; 3 - cilindrul central;
4 - fascicul conductor liberian; 5 - fascicul
conductor lemnos; 6-felogen; 7-cambiu.
sinuos. Printr-o diviziune activ a celulelor se
formeaz, spre interior, elemente de lemn se-
cundar, iar spre exterior, liberul secundar. De-
punerea elementelor de lemn secundar este

Fig. 254. Zonele generatoare din rdcina de Vitis
gongylodes:
1 - cambiu vascular; 2- endoderm; 3- liber primar;
4 - l emn pri mar; 5 - metaxi l em; 6 - peri ci cl u;
7 - protoxilem; 8- mduv; 9- scoart.

Fig. 255. ngrosarea anormal a rdcinii de sfecl
(Beta vulgaris):
a - structur primar; b - structur cu formatiuni
secundare normale si primul cambiu periciclic; c-al
doilea cambiu periciclic; d- apare cambiul periciclic
trei si patru; 1 - cambiu periciclic unu: 2 - cambiu
periciclic doi: 3 - cambiu periciclic trei; 4 - cambiu
periciclic patru; 5-cilindrul central; 6- endoderm;
7 -fascicul libero-lemnos periciclic; 8- liber primar;
9 - liber secundar; 10 - lemn primar; 11 - lemn
secundar; 12 - limita terminatiunilor normale;
13 - rizoderm; 14 - scoart.
mai activ, la nceput, n dreptul fasciculelor de
liber primar, determinnd mpingerea lor spre
exterior. Ca urmare, rezult o zon generatoare
rdci n l ateral 685 rmurele

cu contur circular si functionalitate bifacial. n
zonele temperate, cambiul functioneaz numai
n perioada de vegetatie. Lemnul format prim-
vara are lumenul vaselor mai larg si se micso-
reaz din ce n ce spre sfrsitul verii cnd,
initial, si nceteaz activitatea. Se creeaz
astfel inele anuale ce pot fi observate prin
sectionarea transversal a rdcinii (fig. 254).
Felogenulse formeaz, de regul, n periciclu,
uneori n scoart (la anumite specii). Are contur
circular. Prin activitatea de diviziune a celulelor
rezult, la exterior, suberul secundar, si n in-
terior, un parenchim secundar numit feloderm.
Scoarta secundar format mpinge spre
exterior scoarta primar, care se exfoliaz.
C. Structura anormal a rdcinii este ntl-
nit la rdcinile tuberizate (sfecl, morcov,
ridiche). La aceste rdcini se formeaz cambii
supranumerare care, prin activitatea lor, deter-
min cresterea anormal n grosime (fig. 255).
RDCIN LATERAL, RADI-
CEL
RDCIN SECUNDAR, RA-
DICEL
RDCINI ADVENTIVE (Radix
adventivus), nume dat rdcinilor care se for-
meaz pe tulpin si frunze. Nu apar niciodat n
rdcina principal sau pe radicele. Sunt ase-
mntoare morfologic, anatomic si functional
cu rdcinile normale. De regul se constituie
la noduri si, mai ales, la cele situate la baza
tulpinii. La unele specii se pot forma n orice
parte a plantei care se afl n ap sau n p-
mnt. Adesea se formeaz la capetele tiate,
pe tesutul de cicatrizare (calus) sau deasupra
lui. Dezvoltarea lor este stimulat de contactul
organului cu un mediu umed (ap, sol). Origi-
nea lor poate fi: endogen, putnd proveni din
periciclu (Zea, Holcus), din zonele aflate ntre
periciclu si cambiu (Lonicera, Tropaeolum), din
liberul secundar nediferentiat interfascicular,
cu participarea cambiului (Rosa), din cambiul
interfascicular cu participarea periciclului (Por-
tulaca), mai rar din liberul diferentiat (Begonia)
si mduva diferentiat (Portulaca); mezogen,
rezultnd din straturile corticale externe
(Nuphar luteum, Nymphaea alba, unele specii
parazite sau saprofite); exogen, derivnd din
epiderma mugurilor sau hipocotilului cu partici-
parea celulelor corticale hipodermice [exem-
plu, multe specii de Brassicaceae, cum sunt
stupitul-cucului (Cardamine pratemis), glbe-
nea (Rorippa austriaca)]. Pe frunze sau cotile-
doane se formeaz din meristemul persistent,
din parenchimul perifascicular sau din epider-
m. Frecvent apar la plantele acvatice sau pa-
lustre, la plantele de uscat pe stoloni, rizomi,
bulbi, la care periciclul se afl sub endoderma
tipic (fig. 256).
RMURELE (Ramaria botrytis),
fam. Clavariaceae. Ciuperc saprofit, comes-
tibil, ntlnit vara si toamna (VII-X) n pdu-
rile de foioase si conifere, pe sol, izolat sau n
grupuri numeroase, formnd hore de vrjitoare
n jurul arborilor; se mai numeste barba-caprei,
burete de conopid, bureti creti, buretii-veve-
ritei, creasta-cocosului, cretisoar, mrgean,
melosel, opintici, tomgel. Descriere. Corpul
de fructificatie (bazidiocarp) masiv, cu aspectul
unei conopide, nalt de 7-15 cm, diametrul

Fig. 256. Rdcini adventive:
a - la frunza de begonie; b - la ceap (Allium cepa); c - coada-cocosului (Polygonatum
odoratum); d - la porumb (Zea mays); e - la ieder (Hedera helix); 1 - rdcini adventive; 2 -
muguri adventivi; 3-muguri auxiliari; 4-catafile; 5-frunze modificate; 6- mugure floral.
rmurele 686 rscoage

6-20 cm. Trunchiul cu ramuri foarte bogat ra-
mificate, cilindrice, drepte sau ndoite, crnoa-
se, fragile, la nceput albe, apoi galbene. Ra-
murile mici sunt scurte, obtuze, cu extremittile
roze, roz-rosiatice sau rosii-purpurii. Carnea
alb, tare, gust dulce, miros plcut de fructe, la
exemplarele btrne gustul este amrui. Sporii
elipsoidal-oblongi (12-20 4-6 n), ocracei.
Alimentatie. Valoare alimentar mare. Folo-
site n diferite preparate culinare (pane, papri-
cas, mncare de ciuperci, ciuperci cu smnt-
n). Confuzie. Se poate confunda cu Ramaria
formosa(v. Pl. XLVIII, 2).
RSCOAGE (Chamaerion angusti-
folium), fam. Onagraceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit, circumpolar boreal,
mezohidrofit, hechistoterm (criofil) spre
microterm, la pH amfitolerant (eurionic),
comun n toate regiunile trii prin raristi de
pdure, poieni si margini de pdure, adeseori
invadeaz n mas tieturile de pdure,
doborturile si arsurile recente de pdure, din
regiunea dealurilor si de munte, uneori pe ln-
g pru, pe aluviuni; se mai numeste biscn,
brsacn, ceaiul lui loan, iarba lui Sf. Ioan,
iarba Sf. Ion, priscan, pufutit, rchitic, rs-
coace, sburtoare de pdure, zburtoare de
pdure. Genetic, 2n = 36. Fitocenologic, Car.
Epilobietalia. Rspndit n Europa, Asia,
America de Nord. Descriere. Rizom lung,
repent, emite stoloni subterani care dezvolt
tulpini florifere. Tulpin cilindric, usor muchia-
t, erect, nalt de 50-100 (200) cm, simpl,
rar ramificat, glabr, adesea roscat. Frunze
lanceolate sau linear-lanceolate, scurt petiolate,
moi, pe margine mrunt si rar dintate, nume-
roase, n partea superioar trec usor n bractei.
Flori rosii purpurii, rareori albe grupate n ra-
cem terminal; caliciul din 4 sepale linear-lan-
ceolate; corola din 4 petale obovate, unguicu-
late, usor reflecte, 2 inferioare mai mici dect
cele superioare; androceul, din stamine cu
baza ngrosat si antere rosii purpurii,
alungite; gineceul, cu stil pros la baz si
stigmat cu 4 lobi, la nceput alipiti, mai apoi
recurbati. nflorire VI VIII. Fructe capsule.
Seminte mici (1-2 mm), alungite si ngustate la
ambele capete. Compozitie chimic.
Rdcinile contin tanin cu acizi triterpenici,
polifenoli, saponine etc. Dup efectul
terapeutic, frunzele si florile contin probabil,
acid elagic, acid cafeic, cam-ferol, taninuri
(ursolic, oleanolic etc.), saponine
(triterpenice, steroidice), antociani, ulei volatil,
aminoacizi, zaharuri, vitamina C (190 mg%),
sruri minerale cu Ca, Cu, Zn, K, S, P, mg etc.
Alimentatie. Frunzele tinere si lstarii tineri
sunt consumati n unele zone sub form de
salat. n Federatia Rus din frunze se prepar
ceaiul lui Ivan" care nlocuieste ceaiul natural.
Bioterapie. Frunzele si mai ales florile au pe
alocuri utilizri terapeutice n medicina uman
traditional. Li se atribuie proprietti depu-
rative, hemostatice, astringente, coleretice si
colagoge, diuretice, dezinfectante, antiinfla-
matorii, decongestionante. Se apreciaz c
activeaz procesele fiziologice de eliminare a
toxinelor din corp; precipit proteinele
asigurnd o actiune hemostatic local; inten-
sific functia celulelor hepatice de secretie a
bilei si totodat le asigur protectie antitoxic
(rol hepato-protector); diminueaz inflamatiile
organelor interne si chiar le vindec; elimin
congestia unor organe interne; le tonific
functia. n acest proces intervine ntregul
complex de principii active. Recoltare. Florile
(Chamaerioni angustifoli flos) si frunzele
(Chamaerioni angustifoli folium) se recolteaz
pe timp frumos, nsorit, dup ora 11. Se pot
folosi proaspete pentru extragerea sucului
pentru scopuri terapeutice sau se usuc. Usca-
rea se face la umbr, n strat subtire. Se ps-
treaz n saci textili. Medicin uman. Uz
intern. Empiric, pentru tratarea hepatitei cro-
nice, cirozei hepatice, afectiunilor renale, ale
cilor urinare, ale vezicii urinare, prostatitei si
adenomului de prostat: suc proaspt, extras
din flori si frunze cu ajutorul robotului, sau prin
pisarea lor si introducerea n ap ct s le
acopere. Se las 30-60 minute, se strecoar si
se administreaz. Sucul pur cte o lingur,
diluat n putin ap, sau cte un phrel din
sucul obtinut din frunze pisate si puse n ap.
Tratamentul se face n trei reprize cu 30 de
minute nainte de mas. Tot n acest scop se
poate folosi infuzia din 1 lingurit plant uscat
si mruntit peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
10 minute. Se strecoar. Se ndulceste cu puti-
n miere. Se beau 2 cni pe zi, una dimineata si
alta seara, cu 30 de minute nainte de mas.
Zootehnie. Planta tnr constituie un bun
nutret verde pentru vite si pentru vnat. Apicul-
tur. Specie melifer. Florile asigur albinelor
culegeri importante de nectar si polen. Cantita-
tea de nectar variaz ntre 1 si 3 mg/floare, cu o
rsufltoarea-pmntului 687 receptacul

concentratie de 44-60% zahr. Productia de
miere 200-600 kg/ha, exceptional 1000 kg/ha.
Ponderea economico-apicol este mare. Mierea
obtinut este limpede, putin verzuie, aromat si
gustoas.
RSUFLTOAREA-PMNTU-
LUI (Lasiosphaeragigantea), fam. Lycoperda-
ceae. Ciuperc saprofit, comestibil, ntlnit
n perioada VIIIXI, prin psuni si fnete, grdini
livezi, pe sol, izolat sau n grupuri. Descriere.
Corpul fructifer bazidiocarp, sferic sau ovoid,
diametrul 10-65 cm, pn la 2,5 kg, sesil, fragil,
putin cutat n partea inferioar. Exoperidia fi-
nos-granuloas, alb apoi alb-glbuie, brun,
sfrmicioas. Endoperidia fragil, alb apoi
brun. Carnea (gleb) lnoas, galben, apoi
brun-olivacee, prfoas, miros neplcut. Pro-
duce cel mai mare numr de spori dintre ciu-
perci. Eliberarea lor are loc cnd se dezorgani-
zeaz exoperidia. Sporii sferici (4-5 n), aproape
netezi, scurt-pedunculati, bruni, bruni-mslinii.
Alimentatie. Valoarea alimentar mic. Utili-
zat n diferite preparate culinare. Foarte gus-
toas. Se usuc bine n felii nsirate pe at. si
pstreaz gustul si mirosul (v. Pl. XLVIII, 3).
RSINI, produse de excretie ale
plantelor. Apar frecvent si n cantitate mare n
tesutul lemnos si n scoarta rnit a coniferelor.
Rezult din activitatea celulelor secretoare re-
zinifere, ca picturi fine care se adun n pungi
sau canale rezinifere, longitudinale si transver-
sale. Rsinile se afl de obicei n amestec cu
cantitti mici de uleiuri eterice. Substante semi-
solide n interiorul tesuturilor, solide n afara
tesuturilor. Culoare galben pn la brun.
Insolubile n ap, solubile n solventi organici.
Miros specific, imprimat de unele substante
nsotitoare (uleiuri eterice). Punct de fierbere
peste 300 C. n contact cu aerul se solidific.
Nu au puncte de topire fixe, ci numai puncte de
nmuiere, datorit amestecurilor de substante,
nclzite peste punctul de nmuiere se trans-
form ntr-o mas. transparent, vscoas si
cleioas. n compozitia chimic se gsesc
acizii rezinici (acidul abietic, acidul levo- si dex-
tropimaric etc.), rezinoli (derivati hidroxilati
reprezentnd alcooli aromatici superiori, fenoli,
alcooli terpenoidici) si rezene (substante orga-
nice insuficient cunoscute, rezistente la actiu-
nea factorilor chimici, respectiv la acizi si baze).
Se admite c rsinile au rol n vindecarea
rnilor aprute pe organele plantei. Prin distila-
rea uscat a rsinilor de conifere se separ
colofoniu (70-80%) de terebentin (20-10%).
Colofoniul este utilizat n industria textil, la
prepararea lacurilor, vopselelor, spunului,
hrtiei, cauciucului, maselor plastice, prepara-
rea unor cerneluri tipografice, industria farma-
ceutic etc. Terebentina este larg folosit n
prepararea lacurilor, vopselelor, cremei de
ghete, n industriile textil, farmaceutic etc.
RSCOV (Lactarius deliciosus), fam.
Russulaceae. Ciuperc micorizant, comesti-
bil, ntlnit ntotdeauna numai n regiunile de
munte, pe sol, n pduri de conifere si fag,
liziere, pajisti; se mai numeste bureti dulci, lp-
tuci, pinea-pdurii, pita-pdurii, rscovde fag,
roscov, roscov de brad. Cresc n grupuri, ctre
sfrsitul verii pn toamna trziu (VIIIXI), cu
dezvoltare n mas din august pn n octom-
brie. Descriere. Plria convex, apoi ntins,
cu aspect de plnie, diametrul 4-10 cm; fata
superioar galben-portocalie, cu zone con-
centrice mai nchise, glabr, putin vscoas;
fata inferioar cu lamele portocalii, la atingere
se pteaz cu verde, fragile, decurente, bifur-
cate la baz. Piciorul cilindric, plin, tare, lung de
3-6 cm, grosime 1-2 cm, alb n interior, la
culoare asemntor cu plria. Carnea casan-
t, alb sau galben, rupt elimin un latex
rosu-portocaliu, dulce. n contact cu aerul,
carnea, devine portocalie, apoi verde, gust
dulce, miros aromatic plcut. Sporii elipsoidali
(7,5-9 6-8 \x), hialini, echinulati, multigutulati,
albi n mas. Alimentatie. Consumati n stare
crud sau preparati dup anumite retete
culinare (v. Pl. XLVIII, 5).
RECEPTACUL (Receptaculum) 1.
Extremitate superioar a peduncului floral (ax
floral) pe care se inser elementele florii:
sepale, petale, stamine, carpele. Are form di-
ferit: cilindric, la micsunele (Cheireanthus
cheiri); conic, la piciorul-cocosului (Ranuncu-
lus acris); de butelie, la ghiocel (Galanthus
nivalis); cup, numit hipanthiu, la mces (Rosa
canina); taler discoidal, la frag (Fragaria
vesca). 2. Parte proeminent a dosului frunze-
lor purtnd sorediile (exemplu, Filices). 3. Su-
port dilatat al organelor de reproducere la He-
paticae. 4. Parte de tal, care poart apoteciul la
Lichenes. 5. Plrie a ciupercilor sau coloana
lor central (exemplu, Ithyphallus).
rechie
1
688 resedacee

RECHIE
1
(Reseda lutea), fam. Rese-
daceae. Plant erbacee, terofit, anual, de
var, sau hemiterofit si hemicriptofit, bienal
sau peren, xeromezofit, mezoterm spre
moderat-termofil, heliofil, slab-acid-neutrofil
spre neutro-bazifil, ntlnit pe cmpuri, coas-
te aride, semnturi, margini de drumuri, mai
frecvent n sudul, vestul si sud-estul trii, in-
clusiv n Dobrogea, n regiunea de cmpie si
dealuri joase; vegeteaz pe soluri uscat-re-
vene pn la revene, mai ales pe cernoziomul
ciocolatiu si castaniu; se mai numeste drobint,
drobit, prescurea, rozet, rozet slbatic.
Genetic, 2n = 48. Prefer cernoziomuri mai
mult sau mai putin degradate, mai ales cerno-
ziomul ciocolatiu si castaniu. Fitocenologic, n-
cadrat n Festucion rupicolae, Car. Onopor-
dion. Rspndit n Europa, Africa de Nord.
Descriere. Rdcin pivotant, ramificat,
adnc n sol pn la 80 cm. Tulpin nalt de
30-60 (70) cm, ramificat de la baz, uneori
simpl. Frunze alterne, simplu sau dublu-pe-
nat-fidate sau sectate, cu segmente ntregi,
lanceolate pn la liniare. Flori verzui-galbene,
grupate ntr-un racem terminal. nflorire, VIIX.
Fruct, capsul trunchiat la vrf. Seminte obo-
vat-reniforme, brun-negricioase, netede. O mie
de seminte cntresc 0,7-0,8 g. Bioterapie.
Planta contine principii active cu proprietti diu-
retice, sudorifice, vulnerare. Tulpinile au fost
folosite de medicina uman popular ca vomi-
tiv, purgativ si antiscorbutic. Agricultur. Buru-
ian n culturile de porumb, soia, floarea-soa-
relui, cereale, vita de vie, lucernrie, pajisti
erodate de dealuri. Combatere prin arturi de
toamn, prasile, erbicide. Apicultur. Florile
ofer culesul de nectar si polen. Sunt deosebit
de atractive pentru albine spre sfrsitul verii.
Productia de miere, 50-60 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mic. Ornamental. Poate fi
introdus n grupuri pe pante aride din parcuri
si grdini din regiunea de cmpie si deal.
Decorativ prin flori si portul plantei. nmultire
prin seminte.
RECHIE
2
(Reseda luteola), fam. Re-
sedaceae. Plant erbacee, anual, terofit, he-
liofit, xeromezofit, mezoterm, amfitoleran-
t, la pH, comun n regiunea deluroas si la
cmpie; se mai numeste brombint, prescurea,
rezed, rozet. Genetic, 2n = 24, 26, 28. Fito-
genologic, Car. Onopordetalia. Rspndit n
Europa, sud-vestul Asiei, nordul Africii, America
de Nord. Descriere. Rdcin pivotant.
Tulpin nalt de 50-130 cm, simpl sau slab-
ramificat. Frunze lanceo-late, liniare, ntregi,
sesile. Flori galbene-deschis, grupate n racem
spiciform ngust, alungit, dens. nflorire, VIVIII
(IX). Fruct, capsul cu 6 coaste si 3 dinti mari
ascutiti. Seminte brune, reniforme. Bioterapie.
Folosit n medicina uman popular ca
vermifug. Apicultur. Florile sunt intens vizitate
de albine pentru culesul de nectar si polen.
Ornamental. Indicat pentru spatiile verzi, par-
curi si grdini publice. Decorativ prin port, flori.
nmultire prin seminte. Vopsitorie. Planta contine
luteolin, substant colorant care coloreaz
fibrele naturale n galben frumos si durabil. Din
ea se scoate si un lac galben. Fructele, recoltate
n stadiul verde, neajunse la maturitate, se usu-
c la umbr. Pot fi pstrate un timp ndelungat.
La folosire ele se piseaz pn la obtinerea unei
pulberi fine, se pun n ap si se fierb pn cnd
solutia se coloreaz la intensitatea maxim. Se
strecoar. Se adaug ap tare (1 lingurit la 10l
solutie). Se amestec pentru uniformizare si se
introduce materialul de vopsit. Se fierbe pn la
obtinerea nuantei de galben dorite. Se scoate si
se usuc la umbr (Agneta B t c , Margareta
Tomescu, 1984).
REPRODUCERE SEXUAT
(Reproductio sexualis), proces de formare a
unei noi plante, plecnd de la contopirea a
dou celule sexuate haploide numite gameti;
sin. nmultire sexuat. Contopirea gametilor se
numeste -> FECUNDAtIE, iar produsul lor, zi-
got sau celula ou. Zigotul sau oul este o celul
germinativ diploid capabil s formeze prin
dezvoltare un nou organism, ce va poseda
caractere de la ambii printi. n formarea lui,
organismul va parcurge toate etapele dezvoltrii
prin care au trecut printii si. ntlnit la majo-
ritatea plantelor, reproducerea sexual se poa-
te asigura prin -> IZOGAMIE, HETEROGA-
MIE, GAMETANGIOGAMIE, SOMATOGAMIE.
RESEDACEE (Resedaceae), fami-
lie care cuprinde plante erbacee anuale, bia-
nuale sau perene, majoritatea mediteraneene.
Frunze alterne, ntregi sau divizate, cu stipele
foarte mici. Flori bisexuate (hermafrodite), zi-
gomorfe, dispuse n racem sau spic cu pozitie
terminal sau la subsuoara frunzelor; caliciul,
dialisepal, din 4-8 sepale (de regul 4-6);
corola dialipetal, din petale n numr egal cu
resedacee 689 respiratie

sepalele cu care alterneaz; androceul, din
3-40 stamine, inserate pe un disc unilateral,
purtnd antere introrse; gineceul, din 2-6 car-
pele (de regul 3-4) unite, ovarul unilocular,
superior, cu numeroase ovule campilotrope,
placentatie parietal sau central bazal, stig-
mate sesile. Formula floral: r-i-Ku^Cs^Ac-sGe^
mai frecvent r-i-Ke^Ce^Ac-sG^). Fruct cap-
sul, totdeauna deschis la vrf. Seminte reni-
forme sau ovale, fr endosperm, cu embrionul
ndoit n form de arc. Flora Romniei contine 6
specii, dou cultivate si patru spontane ce
apartin genului Reseda, x = 6, 7, 13. Speciile
au interes horticol, medicinal, industrial.
RESPIRAtIE (Respiratio), proces
fiziologic de oxidare a substantelor organice si,
de eliberare a energiei necesare manifestrii
proceselor vitale. Energia rezultat este utili-
zat la diferite sinteze organice, n absorbtia si
conducerea substantelor, n crestere, pentru
mentinerea labilittii protoplasmei, n miscrile
plantei etc. Punerea n libertate a energiei se
realizeaz pe cale aerob (respiratie aerob) si
pe cale anaerob (respiratie anaerob sau fer-
mentatii). I. Respiratie aerob (Respiratio
aerobius), proces fiziologic exergonic, care
const n oxidarea substantelor organice din
celule cu ajutorul oxigenului, rezultnd CO
2
ap
si energie necesar manifestrii proceselor vi-
tale. Planta absoarbe O
2
si degaj CO
2
. Schim-
burile gazoase corespund cu oxidarea
complet a substratului organic. Pornind de la
glucoz, ecuatia global este urmtoarea:
C
6
H
12
O
6
+ 6O
2
-> 6CO
2
+ 6H
2
O + 674 kcal/mol.
Oxidarea are loc la temperaturi compatibile cu
viata si se desfsoar n etape ce implic
numerosi intermediari. Fiecare reactie este ca-
talizat de o enzim respiratorie particular, cu
producerea unei cantitti mici de energie, pe
care celula o poate recupera n bun parte. O
mic parte se risipeste sub form de energie
caloric, care ridic temperatura tesuturilor cu
cteva zecimi de grad (exemplu, la inflores-
centa de rodul-pmntului - Anim maculatum,
temperatura tesuturilor se ridic cu cteva gra-
de fat de cea a mediului ambiant). Cataboli-
zarea unei substante organice implic dou
etape n succesiunea: hidroliza sau fosforilarea
substantei n molecule organice elementare
(oze, acizi grasi, glicerina, acizi aminici etc.) si
desmoliza, prin care moleculele organice sunt
degradate pn la CO
2
+ H
2
O cu degajare de
energie. Substratul respirator poate fi glucidic,
lipidic, protidic. Intensitatea respiratie aerobe
este influentat de factori externi si interni.
A. Factorii mediului extern cu influent asupra
respiratiei sunt temperatura, lumina, concen-
tratia de O
2
si CO
2
din atmosfer, traumatis-
mele. 1. Temperatura. La majoritatea plantelor
n stare de viat activ, respiratia ncepe la
aproximativ 0 C si creste rapid ctre 30-40 C.
Peste temperatura optim, temperatura are
efecte distructive asupra sistemelor enzimatice
si asupra structurilor celulare, ducnd la scde-
rea treptat a intensittii respiratiei. La tempe-
raturi mai mari de 50-60 C tesuturile sunt
iremediabil lezate. Respiratia nceteaz. Exist
ns si numeroase variatii specifice si ecologice
care se abat de la aceast regul (exemplu,
respiratia mugurilor si frunzelor aciculare de la
conifere nceteaz la temperaturi sub -25 C;
unele alge din apele termale respir nc la
+65 C). 2. Lumina intervine n mod direct
asupra fotosintezei, unde, initial, are loc sinteza
substratului respirator, de NADH + W si de
ATP, care intervin n reactiile respiratiei. La
lumin respiratia este calitativ diferit de cea la
ntuneric. Este putin cunoscut influenta luminii
asupra respiratiei plantelor lipsite de pigmenti
clorofilieni (exemplu, ciupercile). 3. Concentra-
tia O
2
din aer. Respiratia creste n intensitate o
dat cu sporirea continutului de oxigen pn la
limita normal de 20,94%. O crestere a con-
centratiei pn la 50% accelereaz intensita-
tea respiratiei. Peste aceast concentratie in-
tensitatea respiratiei se accelereaz pentru o
scurt perioad de timp, apoi scade brusc;
aceeasi micsorare rapid are loc si la o
concentratie a oxigenului sub 5%. Pentru
sporirea productiilor agricole se impune
afnarea solurilor prin prasile pentru
oxigenarea rdcinilor, aerisirea serelor etc. 4.
Concentratia CO
2
din aer afecteaz puternic
respiratia dac devine dens n jurul organelor.
Chiar dac n atmosfer exist suficient
oxigen, cresterea presiunii partiale a CO
2

diminueaz respiratia. Concentratia de pn la
5% CO
2
inhib respiratia, dac se mreste la
10-15% produce omorrea celulelor.
Acumularea CO
2
n lacunele tesuturilor
provoac o narcoz care ntrzie senescenta
organelor. 5. Traumatismele determin o in-
tensificare a respiratiei tesuturilor lezate. Aici
respiratia de ntretinere este nlocuit cu o
respiratie de crestere pentru cicatrizare. Un
tubercul de cartof sectionat respir, timp de cea
respiratie 690 reticul endoplasmatic

dou ore, de patru ori mai intens dect atunci
cnd era ntreg. B. Factorii interni influenteaz
intensitatea respiratiei prin cantitatea de subs-
tante organice, gradul de hidratare a celulelor,
vrsta. 1. Cantitatea de substante organice.
Respiratia descreste pe msur ce substratul
respirator se micsoreaz. Plantele, expuse la
soare, produc, prin fotosintez, o cantitate mai
mare de substante organice. Respiratia lor este
mai intens dect a celor de la umbr, unde
fotosintez este mai slab. 2. Gradul de hidra-
tare a protoplasmei. Plantele aflate n stare de
anhidrobioz au o respiratie aproape imper-
ceptibil. Semintele n stare de repaus, din
cauza continutului foarte sczut de ap, au o
respiratie foarte slab. Semintele uscate se
pstreaz bine si nu se autonclzesc. 3. Vrs-
ta. n cursul ontogeniei, intensitatea maxim a
respiratie are loc n momentul germinrii se-
mintelor, apoi descreste progresiv. La un organ
aflat n perioada de crestere activ intensitatea
respiratiei este mare si scade pe msura mb-
trnirii lui. Frunzele, pe msur ce mbtr-
nesc, au intensitatea respiratiei mai sczut.
La fructele crnoase intensitatea respiratiei
scade progresiv pn n momentul coacerii lor.
Celulele unui tesut tnr respir mai intens
dect celulele unui tesut btrn. II. Respiratia
anaerob (Respiratio anaerobius), proces
fiziologic de descompunere a unor substante
organice n substante organice mai simple, cu
eliberare de energie necesar manifestrii pro-
ceselor vitale; sin. fermentatie. Fermentatiile
sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri si au
stat la baza obtinerii buturilor alcoolice, a pro-
ducerii pinii, a producerii laptelui si otetului.
Mecanismul biochimic al fenomenului a fost
lmurit abia n secolul trecut. Oxidarea
substantelor organice se realizeaz n lipsa
oxigenului din aer sub influenta unor enzime
specifice. Oxidrile din celule sunt incomplete
si se termin cu formarea a cel putin unui
produs intermediar. Acesta contine energie si,
n conditii aerobe, poate fi oxidat mai departe
pn la CO
2
. Nu se produce ap. Cantitatea de
energie rezultat este mic. Reactia se des-
fsoar dup ecuatia general: C
6
H
12
O
6

specliS- Produs intermediar + CO
2
+
+ 16-30 kcal. Respiratia anaerob a fost des-
coperit la ciuperci si bacterii, apoi n tesuturile
plantelor superioare. Mecanismul biochimic al
fermentatiilor, care const n degradarea zaha-
rurilor, se realizeaz n dou faze: 1 - are loc
glicoliza (descompunerea) hexozelor n acid
piruvic, la fel ca n aerobioz, cu deosebirea c
NADH + H
+
, format prin dehidrogenarea alde-
hidei 1,3-difosfoglicerice, nu poate fi reoxidat
de O
2
; teoretic se sintetizeaz 4 molecule de
ATP, din care dou n momentul oxidrii aldehi-
dei glicerice si dou n momentul hidrolizei le-
gturii enolfosfat; dou din moleculele produse
sunt necesare pentru fosforilarea hexozelor,
utilizate ca substrat; mai rmn dou molecule
de ATP furnizoare de energie; 2-acidul piruvic
rezultat va suferi transformri particulare ce
caracterizeaz diferite tipuri de fermentatii.
Fermentatia alcoolic, de exemplu, este produ-
s de drojdia de bere (Saccharomyces cerevi-
siae), drojdia-vinului (S. ellipsoideus) si alte
ciuperci, de bacteriile Pseudomonas lindneri,
Baci l l us maceranus, B. granul obact er,
B. pectinovorum, Escherichia coli etc.
RETICUL ENDOPLASMATIC,
sistem tridimensional de membrane intracito-
plasmatice prezent n celulele vegetale si ani-
male sub form de canalicule, vezicule si
cisterne, ramificate si anastomozate. Lipseste
din celulele procariote (bacterii, alge albastre
verzi). Unii cercettori (H. R i s si R.H. S i n g h,
1961) au evidentiat, n citoplasm procario-
telor, un sistem de membrane asemntoare
reticul endoplasmatic. Descoperit n celula ve-
getal n 1945 (R.K. Porter, A. Claude,
E.F. Fultam) (fig. 257). Este mrginit de o
membran plasmatic continu. La nivelul
plasmodesmelor elementele lui constructive
trec prin peretele celular asigurnd continuita-
tea dintre celule. Complexitatea reticulului
endoplasmatic creste o dat cu diferentierea
celular si este caracteristic fiecrui tip de
celul. Constituie un sistem canalicular dina-
mic. Se lrgeste rezultnd vezicule si cisterne
de diferite mrimi, se retracta sau se poate
fragmenta, avnd ca rezultat formarea de vezi-
cule si cisterne izolate. Vacuolele din citoplas-
m sunt considerate cavitti dilatate ale reticu-
lului endoplasmatic. (R. Buvat, 1969). n
spatiul intracitoplasmatic formeaz o retea ca-
nalicular care se racordeaz la membrana
plasmatic (plasmalena), iar n interior circum-
scrie nucleul, rezultnd membrana nuclear.
Diametrul canaliculelor reticulului endoplasma-
tic este cuprins ntre 250 si 500 , iar diametrul
veziculelor si cisternelor, ntre 800 si 2000 .
Membranele reticulului endoplasmatic, groase
retinol 691 revent


Fig. 257. Reticul endoplasmatic:
1 - membran nucl ear: 2 - pori ; 3 - reti cul
endoplasmatic negranulat; 4- membrana reticulului
endoplasmatic; 5 - reticul endoplasmatic granulat;
6 - ribozomi; 7-tubulete.
de 50-60 , au o structur globular si nu o
structur trilamelar ca membrana plasmatic
celular. Are nsusiri proprii de densitate, indice
de refractie, punct izoelectric, afinitate fat de
ionii de calciu si magneziu. Lumenul reticulului
endoplasmatic contine o substant amorf, cu o
densitate mai mic dect a hialoplasmei.
Reticulul endoplasmatic contine proteine, fos-
folipide, ARN, pigmentul hemocromogen, enzi-
me ale sistemului transportor de electroni, ale
metabolismului glicogenului colesterolului,
enzime ale dezintoxicrii, pentru hidrolizarea
hormonilor steroizi. n reticulul endoplasmatic
din perii de urzic s-a pus n evident acetilcoli-
na (F. Marty, 1968). Pe reticulul endoplas-
matic pot exista sau nu ribozomi, diferentiindu-l
n reticul endoplasmatic neted (agranular) si
reticul endoplasmatic rugos (granular). Reticul
endoplasmatic neted(agranular) difer de la un
tip de celul la altul, iar n cadrul aceleiasi
celule si schimb aspectul n functie de starea
fiziologic. Preponderent este reprezentat de
microtubuli ramificati (diametrul 500 ) si
vezicule turtite (diametrul 1000 ), formnd o
adevrat retea n citoplasm. Veziculele sunt
dispuse n vecintatea mitocondriilor sau n
apropierea nucleului. Se afl puternic dezvoltat
n celulele secretoare. Reticul endoplasmatic
rugos (glanular) este format din tubuli, vezicule
si cisterne pe care se afl ribozomi dispusi la
aceeasi distant. Are rol important n biosin-
teza celular. A fost denumit de C. G a r n i e r
(1897) ergastoplasm. Functiile reticulului en-
doplasmatic sunt insuficient cunoscute. Asigu-
r sinteza substantelor pectice si celulozice
care intr n structura peretilor celulari, a pro-
teinelor, hormonilor steroizi si a colesterolului,
particip la sinteza zimogenului, asigur trans-
portul enzimelor si substantelor necesare sin-
tezei peretilor celulari si membranelor celulare,
transportul si eliminarea unor substante din
celul la exterior. Se presupune c, la unele
specii de plante (Heracleum, Lonicera),
secret unele uleiuri eterice sau precursori ai
acestora. Asigur o continuitate ntre spatiile
interne ale reticulului endoplasmatic cu spatiul
perinuclear.
RETINOL, VITAMINE A
REVENT (Rheum officinale, R. pal-
matum, R. rhabarbarum), fam. Polygonaceae.
Plante erbacee, perene, legumicole (ultima
specie), originare din Federatia Rus (Siberia
Oriental), China (Tibet), Mongolia; se mai
numesc rabarbar, rabint, ravent. Cunoscut
cu milenii n urm de chinezi, apoi de greci si de
romani pentru virtutile sale purgative. Speciile
R. palmatum, R. rhabarbarum au fost introduse
n Grdina Botanic din Bucuresti, n 1871.
Cultivat mai mult n Transilvania si nordul
Moldovei. Pretentii moderate fat de cldur,
umiditate, lumin. Prefer solurile mijlocii, chiar
grele, dar adnci, fertilitate ridicat si reactie
ionic neutr sau usor acid. Descriere. Rd-
cini crnoase, viguroase, ce pornesc dintr-un
rizom puternic, napiform, multicapilat, gros de
3-6 cm. Tulpina aerian cilindric, goal, cu
articulatii evidente si ohree ca un manson
membranos la fiecare nod, nalt pn la 2 m,
apare n anul al doilea. Frunze bazale mari,
subreniforme, mai late dect lungi, diametrul
pn la 100 cm, cu fata inferioar pubescent,
cu 5 lobi multidintati si petiol pubescent, la R.
officinale, genetic, 2n = 22, 44; frunze bazale
mari, cordiform-palmat-lobate, mai lungi dect
late, lobii cu 1-2 dinti, cu fata superioar aspr,
petiol subcilindric, glabru, la R. palmatum, ge-
netic, 2n = 22; frunze bazale ovale sau subcor-
diforme, ntregi, mai lungi dect late, ondulate,
revent 692 revent

diametrul 70-80 cm, pe fata inferioar subvi-
loase, lung-petiolate, la R. rhabarbarum, gene-
tic, 2n= 44 Flori albe-verzui, roz sau rosiatice,
dispuse n inflorescente paniculiforme. nflori-
re, V-VI. Fruct, achen triunghiular, cu trei ari-
pioare. Contine o singur smnt. Facultate
germinativ, cca 90% si se pstreaz 2-3 ani.
Compozitie chimic. Rizomii si rdcinile con-
tin ap (66-67%), antrachinone (crizofanolul,
reoemodina, reocrizidina, renina etc.), sub-
stante tanante (glucogolina, catecolul, tetra-
rina), acizii oxalic, oxalati de calciu, acid galic si
cinamic, rezine, ulei volatil, substante minerale.
Petiolul si lamina frunzei contin hidrati de car-
bon (2%), acizi organici: lactic, malic, oxalic
(0,5-0,6%), proteine (0,5%), vitamina C
(10-15 mg/100 g substant proaspt), sub-
stante minerale: potasiu (3,42%), calciu (1,0%),
fosfor (6,33%), magneziu (0,28%), sodiu
(0,01%), fier (17,2 mg%), mangan (19,8 mg%),
zinc (2,7 mg%), cupru (0,53 mg%), molibden
(0,021 mg%) etc. Alimentatie. Petiolurile de R.
rhabarbarum au gust dulce-acrisor. Servesc la
prepararea compoturilor, dulceturilor, jeleurilor,
peltelei, sucurilor. n unele prti ale trii este
folosit la acri rea ciorbelor. Nu se consum frun-
zele, contin substante toxice care produc
accidente grave, uneori moartea. Industrie.
Petiolurile de revent rhabarbarum sunt indus-
trializate sub form de compoturi, cidru, peltele,
marmelad. Bioterapie. Rizomul are utilizri
terapeutice n medicina uman si veterinar,
cult si traditional. Dintre speciile de revent,
numai Rheum palmatum si Rheum officinale
sunt oficializate de Farmacopeea Romn.
Produsul are gust amar si scrtie ntre dinti din
cauza druzelor de oxalat de calciu. Mirosul este
caracteristic. Principiile active actioneaz as-
tringent, antianemic, antiinflamator, antiputrid,
colagog, aperitiv, stomahic, digestiv, stimulent
circulator, vermifug, cicatrizant. Intern, elimin
sindromul de anemie, elimin sau limiteaz
procesul inflamator, ntrzie sau elimin pro-
cesul de putrefactie, cu actiune hemostatic
local prin precipitarea proteinelor, stimuleaz
pofta de mncare, favorizeaz secretia bilei si
digestia, stimuleaz circulatia sngelui, pro-
voac eliminarea viermilor intestinali. Extern,
favorizeaz procesul de epitelizare si vinde-
care a rnilor. Recomandat n anemie,
alcoolism, atonie gastric, constipatie, diaree,
dizenterie, afectiuni hepatice, inapetent, para-
ziti (viermi) intestinali, gastralgie, rni, contuzii,
btturi (clavus), laringit. Atentie! Nu se ad-
ministreaz bolnavilor cu afectiuni inflamatorii
ale micului bazin, persoanelor predispuse la
constipatie cronic, cu hiperclorhidrie, hemo-
roizi, gut, litiaz oxalic. Recoltare. Rizomul
(Rhei rhizoma) se recolteaz toamna, n luna
octombrie. Din flora spontan se recolteaz
cnd ajunge la vrsta de 8-10 ani. Din cultur
recoltarea ncepe cu anul al III-lea. Se obisnu-
ieste recoltarea n anii IV-V. Rizomii scosi din
pmnt se curt de impuritti si se transport
la locul de conditionare. Rizomii se decojesc,
se fragmenteaz prin tiere si se despic dac
sunt grosi, apoi se asaz n strat subtire n
soproane, pe platforme, la soare sau la umbr
pentru zvntare. Uscarea se face n poduri
acoperite cu tabl sau camere bine aerisite.
Procesul de uscare dureaz mult. Uscarea ar-
tificial, la 50-60 C. Dup uscare rdcinile
devin galbene. Productia: rdcini proaspete,
8000-10 000 kg/ha; rdcini uscate,
2000-2500 kg/ha. Dup uscare se ambaleaz
n bale, saci. Se pstreaz n ncperi uscate,
curate si bine aerisite. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru combaterea constipatiilor:
pulbere rizom, cte un vrf de lingurit, seara,
nainte de culcare. 2. Pentru stimularea diges-
tiei prin excitatia sucurilor gastrointestinale, ca
tonic stomahic si usor laxativ: a) decoct,
din 1 lingur pulbere rizom la o can (250 ml)
cu ap, n care se adaug 1 lingurit bicarbonat
de sodiu. Se d n clocot. Se acoper si se las
la rcit. Se strecoar. Se bea cte o lingurit
nainte de mesele principale; b) vin tonic, obti-
nut din macerarea a 4 linguri (60 g) pulbere
rizom, 1 lingur (15 g) coaj de portocale, 8 g
cardamon n 960 ml vin negru. Se las 7 zile la
temperatura camerei. Sticla se agit de mai
multe ori pe zi pentru omogenizarea continu-
tului. Se strecoar. Se adaug zahr. Se bea
cte un phrel nainte de mas. 3. Pentru
stimularea poftei de mncare si atenuarea sau
diminuarea total a durerilor de stomac: tinc-
tur, obtinut prin macerarea a unei lingurite
pulbere rizom cu o lingur pulbere rdcin
gentian la un phrel de alcool concentrat. Se
astup sticla cu dop si se las 7 zile, agitn-
du-se zilnic de 2-3 ori. Se strecoar si se
pstreaz n sticlute mici nchise la culoare. Se
i au de 2-3 ori pe zi cte 15-20 pi cturi .
4. Pentru stimularea poftei de mncare la copii:
sirop, din 1 lingurit pulbere rizom, 1 lingurit
pulbere rdcin cicoare, un vrf de cutit
reotropism 693 riboflavin

bicarbonat de sodiu la o can (250 ml) cu ap.
Se d n clocot. Se strecoar. Reziduul rmas
se stoarce. Se adaug zahr si se fierbe pn
la consistenta dorit. Se ia nainte de mas
cte 1 lingurit (A. Radu, E. Andronescu,
1984). 5. Pentru combaterea viermilor intesti-
nali si ca purgativ: se iau 2 g praf rizom ames-
tecat cu miere, dimineata pe stomacul gol. Uz
extern. 1. Pentru tratarea rnilor, tieturilor,
contuziilor: decoct, din 1 lingur pulbere rizom
la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5-10 mi-
nute la foc domol. Se strecoar. Se rceste. Se
spal locul afectat. Pe contuzii se aplic
cataplasme cu pansament nmuiat n decoct.
2. Pentru tratarea laringitei, 2-3 gargare pe zi,
cu decoctul pregtit ca mai sus. 3. Pentru trata-
rea btturilor (clavus): cataplasme, cu pulbe-
re, rizom nmuiat cu putin ap. Se asaz pe
locul afectat si se bandajeaz. Procedeul se
repet pn cnd bttura este nlturat. Me-
dicin veterinar. 1. Pentru tratarea consti-
patiei sau pentru provocarea purgatiei: boluri si
electuarii, n doze mari: animale mici (pisici,
cini, psri), dozele sunt de 1-5-15-30 g;
animalele mijlocii (ovine, caprine, porcine),
30-80 g. 2. Pentru facilitarea digestiei se fo-
loseste tinctur. Zootehnie. Frunzele sunt
consumate de animale.
REOTROPISM (Rheotropismus),
miscare de orientare a rdcinilor spre locul
unde circul apa. Introducnd rdcinile pln-
tutelor, prin perforatii, ntr-un tub prin care cir-
cul un curent de ap, acestea se curbeaz
nspre surs. Reactia cea mai puternic este
provocat de curentul cu viteza de 100-500 cm
pe minut. Un curent mai mare ndoaie n mod
pasiv rdcinile n sensul curgerii apei. Perce-
perea excitatiei provocat de curentii de ap
are loc n zona de crestere. Se apreciaz c
diferenta de presiune a apei pe fata rdcinii
dinspre surs si pe fata opus este perceput
de vrful rdcinii. Reactiile reotrope sunt favo-
rizate de srurile dizolvate n ap. n curentul
de ap distilat curburile rdcinilor spre surs
nu au loc (St. Pe t e r f i , N. Slgeanu,
1972).
REZED MIROSITOARE (Re-
seda odorata), fam Resedaceae. Plant erba-
cee, anual, n cultur devine peren, culti-
vat n grdini; i se mai spune busuioc
domnesc, floare domneasc, prescurea,
rechie, smeuric. Genetic, 2n = 12. Rs-
pndit n Egipt, Libia. Introdus prima dat n
Europa n Grdina Botanic din Paris (1787).
Descriere. Rdcin pivotant. Tulpin nalt
de 30-60 cm, ramificat de la baz. Frunze
ntregi, spatulate, cele superioare ternat-in-
cise. Flori galbene-verzui, n cultur albicioa-
se sau brun-rosiatice, plcut mirositoare, dis-
puse n racem dens, mai mult sau mai putin
piramidal. nflorire, VIIX. Fruct, capsul
papilos-aspr. Seminte reniforme, transver-
sal-rugoase. Apicultur. Florile ofer culesul
de nectar si polen pentru albine. Productia de
miere, 50-60 kg/ha. Fr pondere econo-
mico-apicol. Ornamental. Cultivat n par-
curi si grdini, n grdini particulare. Deco-
rativ prin flori si port. Utilizate si ca flori tiate.
nmultire prin seminte. Vopsitorie. Planta are
proprietti tinctoriale. Utilizat pentru vopsirea
fibrelor naturale n galben. Alte utilizri. n
unele zone este obiceiul ca tulpinile florifere s
se pun n scldtoarea copiilor mici.
REZOLIZ, proces de rupere a pere-
tilor celulari n directia suprafetei de separare a
organului de plant. Apare ntr-o anumit etap
ontogenetic.
RHAMNACEE (Rhamnaceae), fami-
lie care cuprinde 50 de genuri cu cca 600 specii
plante lemnoase, arbusti sau arbori, adesea
spinosi. Frunze simple, opuse sau alterne, c-
ztoare sau persistente, cu stipele mici, caduce
sau transformate n spini. Flori mici, bisexuate
(hermafrodite), actinomorfe, tipul 4 sau 5, soli-
tare sau grupate n inflorescente, axilare, fasci-
culate, mai rar racemiforme; receptacul n
form de cup; caliciul dialisepal, cu sepale
valvate; corola dialipetal, cu petale evident
concave sau glugate; androceul, cu stamine
asezate n fata petalelor; gineceul, din 2-5 car-
pele, unite, cu ovar inferior, de obicei liber fat
de receptacul, n fiecare loj cu cte un ovul
bazai, ascendent si apotrop, stil simplu sau
divizat. Formula floral: h2K4-
5
C
4
-
5
A^sG^.
Fruct capsul plurilocular sau drup cu mai
multi smburi. Smnt fr endosperm sau cu
endosperm slab dezvoltat. Embrion drept, cu
cotiledoane plane, mari. Flora Romniei con-
tine 5 specii ce apartin la 4 genuri: Paliurus;
Zizphus; Rhamnus; Frangula.
RIBOFLAVIN, VITAMIN B
2

ribozomi 694 ricin

RIBOZOMI, particule subcelulare de
natur ribonucleoproteic prezente n celulele
procariote (bacterii, alge albastre-verzi) si
eucariote. Descoperite n celula animal, si
denumite microzomi" de G. Palade (1953).
La pl ant e au f ost pusi n evi dent de
E. Robinson,R. Brown (1953) n celulele
rdcinii de bob. Denumirea de ribozomi a fost
dat de R. Roberts (1958). Se afl liberi n
citoplasm sau atasati de reticulul endoplas-
matic din celul. Mai sunt ntlniti n mitocondrii
si cloroplaste. Form elipsoidal. Dimensiuni:
180-340 (210 media) - lungime si 140-240
(190 media) - grosime. n procariote dimen-
siunile lor sunt mai mici (180 140 ). La
eucariote ceva mai mari (270 210 n cloro-
plaste, 280 220 n citoplasm). Coeficientul
de sedimentare a ribozomilor este de 70 S la
procariote, mitocondrii si cloroplaste, iar la eu-
cariote de 80 S. Masa molecular a ribozomilor
de 70 S este de 2,7 10
6
daltoni, iar a celor de
80 S, de 4 10
6
daltoni. Ribozomul este format
dintr-o subunitate mic, de form oval, si alta
mai mare, de form sferic, diferite structural si
functional. Fiecare subunitate este constituit
dintr-o macromolecul de ARNr, fosfolipide si
proteine. Legtura dintre subunitti se realizea-
z ntre gruprile fosfatice ale macromoleculei
de ARN prin ionii de magneziu sau calciu. Per
total, n ribozom exist 55% proteine, 37%
ARNr, 4,5% fosfolipide. Se apreciaz c n
ribozomii din celulele eucariote exist cca
57 proteine specifice distribuite n cele dou
subunitti. Unele proteine din subunitatea mic
au o important particular n interactiunea
subunittilor. n ambele unitti ARNr este for-
mat din lanturi polinucleotidice pliate n diverse
grade, cu o structur dublu helix. Pozitional,
proteinele se gsesc n interiorul ribozomilor,
iar ARNr la suprafat. La eucariote biosinteza
ARNr si a proteinelor care intr n structura
ribozomilor au loc n nucleol. Realizarea celor
dou subunitti ribozomale are loc tot n
nucleol. Asamblarea lor sub form de ribozomi
se realizeaz n citoplasm. Functional, joac
un rol activ si de suport n sinteza proteinelor.
Pe suprafata lor se asambleaz aminoacizii,
cele dou subunitti ribozomale actionnd
coordonat pentru sinteza proteinelor. De sub-
unitatea mic se leag ARNr care detine in-
formatia genetic necesar sintezei proteinei.
Subunitatea mare posed dou locasuri spe-
cializate: unul denumit D-donator (peptidil) si al
doilea A-acceptor (aminoacil). Pentru a se pu-
tea desfsura sinteza mai este necesar
prezenta ARNt si a enzimelor care fixeaz si
transport aminoacizii la locul de sintez. Dup
terminarea sintezei proteinelor, ribozomii se di-
sociaz n subunittile constitutive. n timpul
sintezei, ei controleaz fidelitatea traducerii
informatiei genetice.
RICIN (Ricinus communis), fam. Eu-
phorbiaceae. Plant erbacee, anual, n sudul
Europei, arbust sau arbore (1-3 m nltime) n
Africa, termofil, originar din Etiopia si
sud-vestul Indiei, cultivat pentru seminte
foarte bogate n ulei tehnic; se mai numeste
boabe de turb, cpuse, crlis, eicer, floare
boiereasc, recin, ritin. Genetic, 2n = 20, 40.
Cultivat din Antichitate de chinezi, indieni,
egipteni, greci si arabi. Au fost gsite seminte
n unele monumente antice chinezesti si n
sarcofagele egiptene. Herodot citeaz planta
sub numele de chichi". Romanii i dau numele
de ricinus", ceea ce nseamn cpuse, dup
asemnarea semintelor cu aceast insect
(N. Zamfirescu, V. Ve l i c a n , N. Su-
l escu, I. Safta, F. Cantr, 1965). ntlnit
n flora spontan din zonele calde si umede din
Africa si Asia tropical. Alte tri cultivatoare
sunt Italia, Franta, Spania, Federatia Rus,
Algeria, Egipt, Sudan, Senegal, Madagascar,
Brazilia, Argentina, S.U.A., China, Iran. n
Romnia este cultivat n sudul trii. Semintele
germineaz la minimum 12-15 C. Creste si se
dezvolt bine la temperaturile de 20-30 C.
Este distrus de brumele trzii de primvar si
de cele timpurii de toamn. Pretentios la umidi-
tate. Pentru sintetizarea unui kg de substant
uscat consum 417 l ap. Productii bune n
locurile unde ntre rsrire si formarea semin-
telor cad minimum 200-300 mm precipitatii.
Solicit soluri permeabile, usor drenabile, cu
stratul arabil profund si reactie ionic usor-aci-
d sau neutr (pH 6,8-8,5). Descriere. Rd-
cin pivotant, adnc n sol pn la 2 m, cu
rdcini secundare de diferite ordine, pe un
diametru de cca 2 m. Tulpin erect, fistuloas,
cu 5-8 internoduri, nalt de 1-2 m, verzuie-al-
bstrie sau rosiatic, ramificat, acoperit cu
un strat de cear. Frunze alterne, palmat-lobate,
glabre, lucioase, lung-petiolate. Flori unisexuate,
femele si mascule, grupate distinct pe acelasi
racem. Florile femele reprezint 50-70% din
inflorescent, grupate n partea superioar a
ricin 695 ricin

axului central (ciorchine), cele mascule n par-
tea inferioar. nflorire, VIIIX. Polenizare ane-
mofil si entomofil. Dup eliberarea polenului,
florile mascule se usuc si cad. Fruct, capsul
tri- sau tetralocular, indehiscent sau dehis-
cent, cu suprafata neted, rugoas sau aco-
perit cu tepi. Seminte mari, oval-alungite, cu
endosperm, cu o excrescent n vrf numit
caruncul, lucioase, cenusii-albstrui sau roz-
verzui, mozaicat prin desene punctiforme sau
liniare. Compozitie chimic. Semintele contin
ulei nesicativ (47,2-58,6%), constituit din
acizii: oleic (6,8%), linoleic (1,4%), ricinoleic
(82%), stearic (3,4%), dioxistearic (1,3%); pro-
teine, din care una foarte toxic, ricina; glucide,
enzime, vitamina E, substante minerale. Gust
oleaginos si acru. Indice de iod, 81-86. Turtele
rezultate dup extragerea uleiului contin sub-
stante proteice (peste 40%), din care ricina
1,5%, foarte toxic, otrvitoare (provoac
moartea animalelor), alcaloidul ricina
(1,5-3%), cu toxicitate moderat, ulei, sruri
minerale cu continut de azot (6,3%), fosfor
(2,55%), potasiu (0,96%). Toxicologie. Sub-
stantele mentionate se gsesc acumulate si n
tulpini, frunze, inflorescente, fructe provocnd
stri de intoxicatie grav la muncitorii din cmp,
n timpul culturii si al treieratului. Semintele
contin ricin, cu o toxicitate mai mare dect a
stricninei, cianurilor, acidului cianhidric, ase-
mntoare cu a veninului de sarpe. Toxicitatea
se manifest prin leziuni hepatice, nefritice,
coagularea fibrinei, aglutinarea hematiilor, le-
zarea peretilor vaselor de snge, dereglarea
circulatiei sngelui, iritarea mucoasei gastrice
si intestinale etc. Pentru om, consumul a
15-20 seminte constituie doza mortal. Se
instaleaz nefrita, apoi necroza ficatului, urma-
t de paralizia vasomotorie. Ingerarea a 10 se-
minte provoac dureri de mini si picioare,
scaun coleric, tahicardie, anurieetc. Se impune
tratament medical de specialitate. Industrie.
Uleiul se extrage prin presare la cald sau cu
ajutorul solventilor chimici, pentru industrie, si
prin presare la rece, pentru medicin. Nu conti-
ne substante toxice. Utilizat n industria piel-
riei, industria textil, la fabricarea spunurilor,
cauciucului sintetic, linoleumului, cernelii tipo-
grafice, n metalurgie, la impermeabilizarea
stofelor, fabricarea fibrelor sintetice, maselor
plastice, diferitelor produse farmaceutice,
cosmetice etc. Turtele sunt folosite ca materie
prim pentru fabricarea unor cleiuri. Tulpinile
sunt utilizate pentru extragerea celulozei si a
fibrelor textile grosiere necesare la fabricarea
hrtiei, obtinerea frnghiilor, sforii, a pnzelor
pentru confectionarea sacilor si saltelelor. Bio-
terapie. Uleiul de ricin (Oleum Ricini) are utili-
zri terapeutice n medicina uman si veteri-
nar, cult si traditional. Este un lichid vscos,
aproape incolor sau slab glbui. Miros si gust
particular, densitatea 0,945-0,966 g/dm
3
. La
0 C se tulbur. La -16 C trece ntr-o mas
albicioas, cu consistent moale. Este solubil
n alcool absolut, acid acetic, eter si cloroform.
Contine 80% ricinolein, glicerida acidului rici-
noleic, gliceride ale acizilor izoricinoleic, stea-
ric, hidroxistearic si dihidroxistearic. Utilizat ca
purgativ. Ajuns n intestinul gros (colon) se
saponific, pune n libertate acidul ricinoleic.
Acesta stimuleaz peristaltismul intestinal. La-
s local o iritatie moderat, iar actiunea este
rapid. Dozele de administrare: 20-50 g pentru
adulti, 5-10 g pentru copii tinndu-se cont s
se adauge cte 2 g pentru un an de vrst. Se
mai foloseste pentru nlturarea negilor, a pete-
lor de ficat aprute la vrstnici pe fat si pe
mini, a btturilor. Intern se mai poate
administra sub form de capsule gelatinoase,
clisme sau supozitoare. Din uleiul de ricin se
prepar un unguent cu actiune cicatrizant,
folosit n chirurgie. Medicin uman. Uz in-
tern. 1. Pentru evacuarea intestinal: ulei de
ricin extras la rece, adulti 20-50 g o dat; copii -
se stabileste cantitatea n functie de vrst
(cte 2 g pentru un an de vrst). 2. Homeopa-
tic, dilutiile a 3-a decimal la a 4-a centezimal
ale tincturii-mam se administreaz n tendinta
de diaree, iar dilutia a 5-a centezimal, n
constipatii, congestie hepatic cronic, icter cu
great, hepatit, cefalee occipital hepatic.
Acest tratament este bine s se fac la ora 16.
Dilutia a 4-a centezimal este activ n gastro-
enterite, diaree acut sau cronic, holer, di-
zenterie, vom. Dilutiile a 3-a decimal la a 4-a
centezimal se mai administreaz n mamite
cu secretie lactat abundent, sni umflati,
adenopatie oscilar, dureri mamare, pulsatiile
cu iradiere n brate. n hipergalactie se admi-
nistreaz dilutiile a 4-a sau a 5-a centezimal,
iar n hipogalactie se administreaz dilutiile de
la a 3-a decimal la a 3-a centezimal (Mihai
Neagu Bas ar ab, 1985) . Uz ex t er n .
1. Pentru tratarea negilor: frectii cu ulei de ricin
seara si dimineata. Dup 3-4 sptmni
dispar. 2. Pentru tratarea papiloamelor: frectii
ricin 696 ridiche

usoare si ungere de 3 ori pe zi cu ulei ricin.
Dispar dup 1-2 luni. 3. Pentru combaterea
petelor de ficat aprute la vrstnici pe mini si
fat: frectii seara si dimineata cu ulei ricin.
Dispar dup 1-2 luni. 4. Pentru combaterea
btturilor: frectie local cu ulei ricin, apoi se
aplic o bucat de propolis topit la foc, peste
care se pune leucoplast. Procedura se repet
n fiecare sear pn cnd bttura dispare.
5. Pentru combaterea seboreii: pomad sau
lotiune cu ulei de ricin, 20-50% n ap de
colonie. Se poate asocia si cu alte ingrediente.
Medicin veterinar. Pentru evacuarea intes-
tinului subtire se administreaz uleiul de ricin
ca atare sau n amestec cu 2 prti ap cald si
srat. Dozele de tratament: animale mari (ca-
baline, bovine), 250-400-800 g, efectul apare
dup 16-18 ore; animale mijlocii (ovine, ca-
prine, porcine), 20-100-200 g, efectul apare
8-10 ore; animale mici (pisici, cini), 5-15 g,
efectul apare dup 5-6 ore. Atentie! Ricina din
tegumentul semintelor este toxic. Pentru om
doza letal este 0,02 g. La actiunea acestei
substante sunt sensibile toate animalele, dar
mai ales cabalinele. Simptome: stri de agita-
tie, transpiratii reci, sete mare, contractii spas-
modice ale muschilor striati, maclonie frenic
(semn caracteristic), diaree sanguinolent, mo-
dificri ale ritmului cardiac. Se intervine cu sp-
lturi gastrice, se administreaz de vomitive,
purgative saline, mucilagii si cardiotonice. (E.
Neagu, C. Stnescu, 1985). Agricultur.
Turtele sunt folosite ca ngrsmnt organic.
Zootehnie. Turtele, prin autoclavizare crora li
se distrug substantele toxice (ricina, ricinina),
rmnnd proteinele (38,4-46,4%), glucidele
(24%), srurile minerale (10,5%), reprezint un
valoros furaj pentru animale. Frunzele sunt fo-
losite n hrana unor viermi de mtase (Bombyx
cyntia, Philosomia ricini). Ornamental. Culti-
vat n grdini publice si individuale ca plant
decorativ prin talie si frunze multilobate,
divers colorate. nmultire prin seminte.
RIDICHE (Raphanus sativus, convar.
sativus, ridiche de lun; convar. niger, ridiche
de var si iarn), fam. Brassicaceae. Plante
anuale (ridiche de lun) si bienale (ridiche de
var si iarn), alogame, melifere, legumicole,
cu valoare terapeutic, cultivate pe tot globul;
se mai numesc: arape, aripane, rdiche, rdic-
he de grdin, rghiti, redichi; convar. sativus:
ridiche de lun, ridiche rosii; convar. niger,
ridichii negre, rdichi, rdichi albe, rdit,
ridiche tomnatic, ridiche de bere, ridiche de
iarn, ridiche de toamn, ridiche de var,
ridiche negre de iarn. Centre de origine pentru
ridichile de lun sunt considerate Asia de Est,
India, Asia Central si zona Mrii Mediterane.
Nu se cunoaste centrul de origine al ridichei de
var si iarn. Cultivat n China, Japonia, Egipt,
Grecia. Herodot mentioneaz c sclavilor care
construiau piramidele li se asigurau, n hran,
ridichii. Hipocrate o recomand n hidropizie.
Amintit de Teofrast si apreciat de Dioscoride
pentru nsusirile de a stimula apetitul, a favo-
riza digestia si a calma tusea. n Evul Mediu se
folosea ca antidot n unele otrvuri si pentru
eliminarea din viscere a tumorilor maligne".
Savantul Renasterii Matthiolus o recomanda
pentru propriettile ei diuretice si antilitiazice.
Mizauld, n lucrarea Grdina de plante
medicinale (1578), o recomand n tratamentul
antilitiazic (Mircea Alexan, Ovidiu Bojor,
1983). Cerinte moderate fat de cldur. Se-
mintele germineaz la minimum 1-3 C. Tem-
peratura optim de depunere a substantelor n
rdcin este de 10-12 C. Ridiche de var si
iarn sunt rezistente la temperaturi ridicate.
Exigente fat de umiditate (lipsa apei din sol
depreciazcalitatea- rmn mici, spongioase,
lignificate, cu gust iute). Ridiche de lun dau
bune rezultate n cultur primvara si toamna.
Prefer soluri cu textur mijlocie, afnate, bo-
gate n humus. Descriere. Rdcin pivotan-
t. Tuberizarea la ridichea de lun provine din
hipocotil, iar la ridichea de var si iarn, din
hipocotil si rdcina propriu-zis. Tulpina flori-
fer dreapt, cilindric, puternic ramificat,
rigid-proas, nalt pn la 100 cm. Frunze
inferioare petiolate, mari, pubescente, lirat-pe-
nat-sectate; cele tulpinale lanceolate, mai mult
sau mai putin sectate. Flori albe, roze-pal sau
violete, grupate ntr-un racem lax. nflorire,
V-IX. Polenizare entomofil. Fruct, silicv in-
dehiscent, cu rostru de form conic. Seminte
globuloase, maronii-roscate. Facultatea germi-
nativ, 80-85%. Se pstreaz 4 ani. Compo-
zitie chimic. Ridichea de lun contine ap
(93,34%), proteine (1,23%), grsimi (0,15%),
substante extractive neazotate (3,77%), celuloz
(0,75%), sruri minerale (0,74%). Ridichea de
var si iarn contin ap (86%), proteine (1,92%),
grsimi (0,11%), hidrati de carbon (6,90%),
sodiu (15 mg%), potasiu (254 mg%), calciu
(25 ng%), fosfor (20 mg%), fier (0,6 mg%),
ridiche 697 ridiche

vitaminele A (1 ng),
B
1 (0,05 mg%), B
2
(0,02 mg%), niacin (0,3 mg%), C (25 mg%).
Ridichile negre contin un ulei volatil sulfurat
format din rafinol si mici cantitti de tocoferol.
Valoare energetic, 15 kcal/100 g. Alimen-
tatie. Consumate la mese n stare crud. n
trile din Asia de Est se consum prelucrat
termic. Au gust picant-nteptor datorit sulfurii
de alil. Frunzele se consum mpreun cu
rdcinile n aperitive sau se pot aduga la
ciorbe. Bioterapie. Rdcinile au utilizri tera-
peutice n medicina traditional uman si
veterinar. Ridichea neagr are proprietti
antiscorbutice, antialergice, antitusive, colecis-
tochinetice (provoac golirea vezicii biliare),
tonice respiratorii, stimulatoare ale celulei he-
patice, diuretice, digestive, pectorale, revulsi-
ve, sedative. Ridichile rosii au actiune antilitia-
zic, antiscorbutic, antiseptic, antirahitic,
depurativ, diuretic, drenor hepatic si renal,
colagog, coleretic, aperitiv, calmant, rco-
ritoare, revulsiv, sedativ, tonic. Principiile
active ale ambelor specii provoac eliminarea
viermilor intestinali; mpiedic formarea calcu-
lilor renali si hepatici (colecistici); contribuie la
combaterea scorbutului; distrug microorganis-
mele de pe tegumente si mucoase; stimuleaz
pofta de mncare; scade excitabilitatea ner-
voas actionnd asupra centrului tusei din bulb
si punte; stimuleaz secretia bilei; retrage din
umori toxinele si favorizeaz eliminarea lor;
actioneaz asupra epiteliului renal, mrind
cantitatea de urin eliminat; fluidific si elimi-
n prin expectoratie substantele duntoare
din bronhii si plmni; elimin senzatia de
nclzire; determin o congestie superficial
local avnd ca efect decongestionarea n pro-
funzime; calmeaz strile de excitatie cere-
bral. Rdcinile ridichilor rosii se recolteaz
primvara, iar a celor de ridiche negre toamna.
Ultimele se pstreaz bine pn primvara.
Recomandate n tratarea litiazei urinare si
biliare, dispepsiilor, colecistitelor, insuficientei
hepatice, afectiunilor pulmonare (pneumonie,
bronsit cronic, astm), tusei, tusei convulsive,
alergiei, ametelilor, dischineziei biliare, gutei,
reumatismului cronic degenerativ, artritelor
cronice, scorbutului, urticariei, icterului,
insomniei, migrenei, constipatiei, rahitismului,
eczemelor. Medicin uman. Uz i nt er n.
1. Pentru tratarea bolilor mentionate ridichea
se consum n stare proaspt la mese. Pot fi
tiate felii sau rase. 2. Pentru tratarea litiazei
biliare si renale: suc, obtinut prin introducerea
de ridichii negre tiate n masina centrifug
pentru sucuri. n lipsa acesteia, ridichea se
spal si se dau prin rztoare, apoi prin
masina de tocat. Se storc bine prin pnz de
tifon, obtinndu-se sucul. Se iau 30-40 g cu
cca 15 minute nainte de mese. Rol de
mruntire a pietrelor. 3. Pentru tratarea
dischineziei biliare hipotonesi atone: a) suc de
ridiche neagr, obtinut ca mai sus, dup ce se
spal si se curt de coaj; ntr-un borcan de
sticl, 1 l suc se amestec cu o jumtate pahar
de miere; se iau 3-6 linguri pe zi, ntre mese,
pn la ameliorare. Favorizeaz eliminarea
bilei; b) suc de ridichii, diluat n proportii egale
cu ap; n prima zi, seara, la culcare, se beau
100 ml, apoi, zilnic, cantitatea se mreste,
ajungndu-se dup 6-8 sptmni la 400 ml
pe zi. 4. Pentru tratarea bronsitelor cronice,
tusei, rguselii: suc de ridiche neagr, o
jumtate de pahar, amestecat cu o jumtate
de pahar de miere. Se pstreaz la frigider.
Copiii iau 1-2 lingurite de trei ori pe zi, adultii,
1-2 linguri de trei ori pe zi. 5. Pentru tratarea
afectiunilor pectorale: a) suc, obtinut din
ridiche neagr tiat felii peste care se pune
zahr; se acoper; dup 24 ore rezult un
sirop din care se iau 3-4 lingurite pe zi; b) suc
de ridiche neagr, obtinut prin scobirea unei
ridichii mai mari si umplerea cu zahr sau
miere si hrean; se coace; din sucul lsat se iau
3-4 lingurite pe zi. 6. Pentru calmarea tusei:
suc, obtinut din ridiche neagr. Ridichea se
taie n dou jumtti egale. n fiecare jumtate
se face o gaur adnc, folosindu-se o lingur
cu marginile mai ascutite. Se umple cu zahr.
Se las 6 ore. Se bea siropul rezultat si se mai
umple nc o dat cu zahr. Operatia se face
dimineata pentru a bea la prnz siropul format,
la prnz pentru a bea siropul seara, iar seara
pentru siropul de dimineat. Dou zile, maxi-
mum trei zile de tratament sunt suficiente. Uz
extern. Pentru tratarea pneumoniei, diminua-
rea congestiei ficatului: cataplasme, din ridi-
che neagr ras; pentru plmni se asaz pe
cavitatea toracic, iar pentru ficat, pe jumta-
tea dreapt abdominal, ncepnd de la
coaste n jos. Se recomand ca ridichea de
lun s se mnnce si cu frunze. Medicin
veterinar. Pentru tratarea cailor de tuse,
ridichea se taie mrunt si se administreaz n
mncare sau prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt) (v. Pl. XLVIII, 4).
ritidom 698 rizom

RITIDOM (Rhytidoma), tesut de ap-
rare, reprezentnd un ansamblu eterogen de
tesuturi primare si secundare moarte, crpate
n diferite moduri, ce nvelesc rdcinile si trun-
chiurile arborilor btrni. Ritidomul are o struc-
tur histologic complex, fiind format din peri-
derme succesive (periderm = suber, felogen,
feloderm), portiuni de scoart primar, peri-
ciclu, liber primar si secundar. ntre periderme
se afl resturi de tesuturi primare. Formarea
ritidomului ncepe la o vrst naintat si cu att
mai devreme cu ct primul felogen a fost situat
mai profund. La vita de vie si salcm, ritidomul
ncepe s se formeze dup 2 ani, la ulm dup
3-4 ani, la tei dup 10-12 ani, la stejar dup
25-30 ani, la molid si carpen chiar dup 50 de
ani. Formarea este un caracter de specie. La
prtile aeriene ale plantelor declansarea for-
mrii ritidomului este favorizat de vtmri ale
primului periderm, determinate de factori abio-
tici (grindin, vnturi puternice) si factori biotici
(diferite specii de licheni si muschi), ce actio-
neaz mai ales pe partea nordic si estic a
tulpinilor. Aici ritidomul este mai gros dect pe
laturile sudic si vestic. Acest lucru se poate
constata n special la exemplarele ce cresc
izolat. Unele specii de plante (stejar, ulm, nuc,
salcie) posed ritidom persistent, alte specii
(pin, platan, vit de vie) au ritidom exfoliator.
Exfolierea se face prin fsii circulare la mestea-
cn (Betula pendula), cires (Cerasus avium),
prin fsii longitudinale la curpen (Clematis vital-
ba), vita de vie (Vitis vinifera) sau sub form de
plci solzoase la platan (Platanus hispanica),
molid (Picea abies) etc. Ritidomul persistent, n
urma ngrosrii, crap, rezultnd fisuri largi si
adnci. Are un rol important n viata plantelor:
mpiedic pierderile de ap prin evaporare, le
apr de supranclzire n verile clduroase si
de nghet n iernile geroase, le protejeaz m-
potriva duntorilor animali si agentilor
patogeni vegetali. Ritidomul stejarului de plut
(Quercus suber) este recoltat la intervale de
8-10 ani si folosit la confectionarea dopurilor
pentru sticle, a colacilor de salvare, ca material
izolator pentru frigidere, tlpi pentru sandale de
dam etc.
RIZINE (Rhizinae), organe pentru fi-
xarea de substrat a lichenilor foliacei si fruticu-
losi (tufosi), a unor ciuperci si unele briofite.
La licheni sunt formate din prelungiri ale
hifelor cortexului inferior, adunate n
cordoane si cu
membranele sudate ntre ele. Hifele rmn li-
bere numai la extremitatea apical, unde sunt
nconjurate de o teac mucilaginoas ce le
permite aderarea de substrat (-> LICHENI).
RIZODERM (Rhizodermis), tesut
situat n interiorul rdcinii primare. si are
originea n dermatogen sau protoderm; sin.
epiblem(-+ RDCINA).
RIZOFILE (Rhizophyllum), frunze
transformate n organe de absorbtie prin diviza-
rea lor n lacinii filiforme [exemplu, pestisoara
(Salvinia natans)].
RIZOM (Rhizoma), tulpin metamor-
fozat (n ea se depun substante de rezerv),
subteran, simpl sau ramificat, alungit, mai
mult sau mai putin ngrosat, format din no-
duri foarte apropiate (microblaste), mai rar dis-
tantate (macroblaste). Conul de crestere nu
este acoperit cu piloriz ca la rdcin. Frun-
zele sunt rudimentare, sevamiforme, cu aspect
de solzi bruni sau incolori, purtnd la subsuoa-
r muguri. Structur anatomic caracteristic
tulpinii. La noduri formeaz rdcini adventive,
iar din muguri iau nastere lstari aerieni purt-
tori de flori. Ramificarea este monopodial sau
simpodial, asemntoare tulpinilor aeriene.
Ramificarea monopodial este ntlnit la rizo-
mul de dalac (Paris quadrifolia) (fig. 258), m-
crisul-iepurelui (Oxalis acetosella), lcrmit

Fig. 258. Rizom monopoidal la dalac (Paris
quadrifolia).
(Maianthemum bifolium), lcrmioare sau mr-
gritrel (Convalaria majalis) etc. Cresterea lor
este nelimitat si asigurat de mugurele termi-
nal. Lstarii aerieni se nasc din mugurii axilari.
rizomitr 699 rodiu

Ramificarea simpodial este ntlnit la rizomul
de obligean (Acorus calamus), pecetea lui
Solomon (Polygonatum multiflorum) (fig. 259),

Fig. 259. Rizom simpoidal la pecetea lui Solomon
(Polygonatum multiflorum).
stnjenei (Iris germanica) etc. Cresterea lor
este limitat prin faptul c mugurele terminal d
nastere unui lstar florifer. Alungirea rizomului
se face prin ramuri care se formeaz din mu-
guri axilari. Pozitia lor n sol poate fi vertical si
se numeste rizomiortotropi, ca la ppdie (Ta-
raxacum officinale), oblic, cala ciubotica-cu-
cului (Primula elatior), si orizontal, numin-
du-se rizomi plagiotropi (mrgritrel, pecetea
lui Solomon, stnjenel). Rizomii unor plante
sunt folositi n medicin pentru tratarea unor
boli. n acest sens mentionm rizomi de pir
(Agropyron repens), ferig (Dryopteris filix
mas), feregut dulce (Polypodium vulgare).
RIZOMITR (Rhizomitra), formatiu-
ne de protejare a conului de crestere din vrful

Fig. 260. Rizomitr la lintit (Lemna minor):
a - plant; b - rizomitra mult mrit; 1 - rizomitr;
2 - tulpin metamorfozat.
rdcinii. Prezent la plantele acvatice ce plu-
tesc cu rdcina n ap. Are forma unui deget
de mnus, nu se uzeaz si nu se rennoieste.
Este ntlnit la speciile de lintit (Lemna
minor, L trisulca, L polyrhiza), iarba-broastelor
(Hydrocharis morsus ranae), foarfeca-bltii
(Stratiotes aloides) etc. (fig. 260).
ROCAMBOLE, USTUROI DE
EGIPT
RODIU (Punica granatum), fam. Puni-
caceae. Arbust, uneori arboras, spinos, termo-
fil, cultivat, ntlnit n parcurile din Timisoara,
Bile Herculane, Grdina Botanic din
Bucuresti, Techirghiol - pe malul lacului spre
Tuzla -, uneori subspontan la Buzias; se mai
numeste arodie, bodier, pitlijan, pomogram.
Rspndit n Iranul de Nord, Turcia, Afghanis-
tan. Se cultiv n Grecia, Italia si alte tri
mediteraneene. Descriere. Tulpin nalt de
1-5 m, n arealul natural pn la 10 m. Ramuri
opuse. Frunze scurt-petiolate, alungit-lanceo-
late, pieloase, glabre, lucioase pe fat. Flori
rosii de 2-4 cm diametru, grupate cte 1-5 la
extremitatea lujerului; caliciul purpuriu, campa-
nulat sau tubular, din 5-8 sepale valvate, cr-
noase; corola din 5-7 petale imbricate; andro-
ceul din numeroase stamine; gineceul cu ovar
inferior, nflorire, VVIII. Fruct, bac globuloa-
s, galben-intens pn la rosu-aprins. Fruc-
tificare, IX-X. Compozitie chimic. Scoarta
rdcinii contine alcaloizi ai piperidinei, un deri-
vat al tropioninei (pseudopeletierina), tanin, ela-
gic, acid betulinic, fridelin, betasitosterol, oxalat
de calciu si alte substante minerale. Fructele
contin zaharuri, acid citric, acid malic, vitamina
C, tanin, celuloz etc. Semintele contin o
substant identic cu estrona uman. Alimen-
tatie. Fructele sunt comestibile. Pot fi consu-
mate n stare proaspt. Industrie. Sucul fruc-
tului este utilizat pentru prepararea serbetului si
siropului. Scoarta fructelor, bogat n tanin,
poate fi utilizat pentru tbcirea pieilor. Din
scoart se pot extrage substante colorante
pentru ln si mtase. Lemnul este folosit
pentru sculpturi mici. Bioterapie. Scoarta are
utilizri n medicina uman. Pseudopeletierina
are proprietti cardiovasculare. Produsul vege-
tal este folosit ca tenifug, mpotriva ascaroizilor
si ankilostomelor, pe care nu-i omoar ci numai
i paralizeaz. Pentru evacuarea lor trebuie luat
dup tratament un purgativ. Scoarta este si un
rodospor 700 rodul-pmntului

excelent antidizenteric. Recoltare. Scoarta
(Granati cortex) se recolteaz toamna, la sfr-
situl vegetatiei sau primvara nainte de nce-
perea vegetatiei. Se usuc n camere bine
aerate. Se macin si se foloseste imediat.
Atentie! Toate preparatele cu peletierin sunt
contraindicate la nevrotici, femei gravide si
copii mici. Medicin uman. Uz intern. Pentru
tratarea teniei, ascaroizilor, dizenteriei: decoct,
din 1-2 lingurite pulbere scoart la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 2-3 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. Sub form
de tanat, gata preparat, peletierin se admi-
nistreaz cte 0,40-0,50 g la copii si 1,0-1,2 g
la adulti. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea teniei: decoct, din 10 g scoart
uscat si mruntit, eventual pulbere scoart la
100 ml de ap. Se fierbe 10-15 minute la foc
domol. Se strecoar. Se las la rcit. Se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt).
Dozele de tratament: animale mici (pisici, cini),
5-10-50 g. Dup 2 ore de la administrare se d
ulei de ricin pentru a provoca eliminarea teniei
paralizate. Ornamental. Cultivat pentru inte-
rior, cu scop decorativ, pentru florile si frunzisul
bogat, viu colorat. nmultire prin seminte,
marcotaj si butsire.
RODOSPOR, CARPOSPOR
RODUL-PMNTULUI (Arum
maculatum), fam. Araceae. Plant erbacee,
peren, toxic, geofit, xeromezofit spre me-
zofit, mezoterm spre moderat-termofil,
eutrof, slab-acid-neutrofil, frecvent n toate
regiunile trii, n pduri de foioase din regiunea
de cmpie si dealuri; vegeteaz pe soluri
uscat-revene pn la revene, uneori rea-vn-
jilave, cu troficitate ridicat (T= 80-140); se
mai numeste aron, baltag, barba lui Aron,
calendarul-codrului, ceapa-znelor, cocosoai-
c, ghimber nemtesc, hrib, limba-broastei,
limba-vacii, marceti, mrcet, murt, piciorul-vite-
lului, porumbul-cucului, porumbul-sarpelui,
purcei, rdcin de friguri, sgeat, timp, un-
gurean. Genetic, 2n = 56. Fitocenologic, Car.
Fagetalia. Rspndit n Europa Central, Asia.
Descriere. Tubercul cilindric-ovoidal din care
pornesc rdcini subtiri. Frunze lung-petiolate
cu lamina hastat-sagitat, cu nervuri proemi-
nente. Peduncul floral mai scurt sau mai lung
dect petiolii, terminat cu un spic cu axa mult
ngrosat, crnoas, nconjurat de o frunz
rsucit n cornet (spat). Inflorescenta este
format din flori mici, unisexuate, femele, dea-
supra crora, pe ax, se afl florile mascule.
Polenizare entomofil. nflorire, IV-V. Fructe,
bace rosii. Seminte sferice. Compozitie chimi-
c. Rizomul contine amidon, mucilagii, gume,
substante grase si zaharate, substante toxice
(aroin, aronin, aroidina, conicina), saponine,
glicozizi, compusi cianici etc. Toxicologie.
Sucul plantei irit puternic pielea si mucoasele
gastrointestinale. Provoac purgatie violent,
salivatie, vom. Produce paraparez si hemo-
globinurie. Copiii care mnnc fructele prezin-
t dureri stomacale, arsuri ale gtului, diaree cu
crampe, convulsii. Bioterapie. Franzele si tu-
berculii au utilizri terapeutice n medicina
traditional uman si veterinar. Li se atribuie
proprietti purgative, vomitive, antiasmatice,
antihemoroidale, antiinflamatoare (aplicate ex-
tern), antihelmintice, vulnerare, antinevralgice.
Determin evacuarea continutului intestinal
prin mrirea peristaltismului. Produce senzatia
de vom si declanseaz voma. Previne si elimi-
n crizele caracteristice astmului bronsic. Dimi-
nueaz procesul de dezvoltare a hemoroizilor.
Elimin sau limiteaz procesul inflamator
extern. Provoac evacuarea viermilor intesti-
nali. Stimuleaz vindecarea rnilor. E folosit n
tratarea empiric a astmului, hemoroizilor, rni-
lor, umflturilor, viermilor intestinali. Recoltare.
Tuberculul (Ari tubei) se recolteaz toamna sau
primvara devreme (martie, nceputul lui apri-
lie). Se curt de pmnt si se spal repede
ntr-un curent de ap. Se foloseste proaspt.
Pentru iarn se usuc la umbr n ncperi bine
aerisite. Uscarea artificial, la 35 C. Frunzele
(Ari folium) se recolteaz n cursul vegetatiei.
Se usuc la umbr, de preferat n poduri aco-
perite cu tabl. Medicin uman. Uz i ntern.
1. Pentru tratarea astmului si hemoroizilor: infu-
zie, din 1 lingurit frunze uscate si mruntite
sau tubercule zdrobite peste care se toarn o
can (250 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 10-15 minute. Se strecoar. Se bea cte
o lingurit sau se amestec cu lapte dulce sau
miere si apoi se consum. 2. Pentru tratarea
hemoroizilor, la Valea Clugreasc si n sate-
le din jur, se face o extractie alcoolicdin tuber-
culi. Se bea de 3 ori pe zi cte un phrel. Uz
extern. Pentru tratarea rnilor si umflturilor:
a) cataplasme, cu frunze zdrobite sau tubercul
zdrobit, bine tocate, puse pe zona afectat;
b) decoct, din 1-2 lingurite de rizom mruntit la
rodul-pmntului 701 roib

o can (200 ml) cu ap. Se pune la fiert si se
las s dea de 2-3 ori n clocot. Se strecoar.
Se mbib pansamente si se aplic compres
pe zona afectat. Atentie! Utilizarea plantei se
face cu grij, deoarece pot aprea fenomene
de intoxicatie manifestate prin iritatii ale pielii,
ale mucoasei bucale, mucoaselor gastrice si
intestinale, diaree, modificri ale ritmului inimii,
paralizii ale sistemului nervos periferic. n ca-
zuri extreme poate interveni moartea. Primul
ajutor const n administrarea de crbune me-
dicinal si lichide diuretice n cantitate mare
pentru eliminarea toxinelor din organism. Me-
dicin veterinar. Uz intern. Empiric, pentru
tratarea septicemiei: decoct, din frunze sau tu-
berculi tiati mrunt sau pisati. Decoctul obtinut
se amestec cu bors si se administreaz
animalelor prin breuvaj bucal. Folosirea retetei
nu trebuie ncurajat. Ornamental. Se poate
planta prin pduri umbroase din parcuri si gr-
dini publice. Decorativ prin frunz si spadice.
nmultire prin seminte si divizare.
ROIB (Rubia tinctorum), fam. Ru-
biaceae. Plant erbacee, peren, hemicripto-
fit, cultivat si subspontan pe lng garduri,
prin vii, pe coastele dealurilor; vegeteaz pe
soluri revene; se mai numeste broci, garant,
iarb de margin, iarb vpsitoare, patachin,
robie rdcin, rud, rughie, ruib, rumele,
stevie. Genetic, 2n = 22, 44. Rspndit n
regiunea mediteranean. Descriere. Tulpin
cu patru muchii, prevzute cu peri mici si aspri,
nalt de 50-80 cm. Frunze lanceolat-eliptice,
dispuse verticilat, pe nervuri si margini cu peri
aculeati, aspri si retorsi. Flori galbene pal, gru-
pate n cime laxe, pauciflore; caliciul lipseste;
corola scurt-tubuloas cu 5 lacinii ovat-lanceo-
late; androceul cu 5 stamine fixate de gtul
corolei, purtnd antere alungite, eliptice; gine-
ceul cu ovar bilocular si stil cu stigmat capitat.
nflorire, VIVII. Fruct, bac brun-roscat.
Compozitie chimic. Rdcinile si frunzele
contin acid ruberitrinic, galiozina, rubiadinprim-
verozid, rubiadin cu agliconi, alizarin,
pseudo-purpurina, purpurina, rubiadina, purpu-
roxantina, munjistina etc. Bioterapie. Frunzele
si rdcinile plantei au utilizri terapeutice n
medicina uman cult si traditional. Principiile
active pe care le contine actioneaz ca diuretic
si saluretic, spasmolitic, tonic si emenagog.
Actioneaz asupra epiteliului renal mrind can-
titatea de urin eliminat. Opreste cristalizarea
srurilor si provoac eliminarea lor din or-
ganism. Favorizeaz tranzitul cristalelor si al
calculilor renali dizolvndu-le vrfurile si
transformndu-le n gel. Elimin spasmele.
Provoac aparitia ciclului menstrual ntrziat.
Indicat n litiaz renal, cistit, pielonefrit,
insuficient renal. Recoltare. Rdcinile (Ru-
bii tinctoriae radix) cu grosimea mai mare dect
a unui creion (sau mai mic) se recolteaz
toamna la sfrsitul vegetatiei. Se curt de
impuritti. Se usuc n camere bine aerisite sau
n poduri acoperite cu tabl. Frunzele (Rubii
tinctoriae folium) se recolteaz n timpul nflo-
ririi. Se usuc la fel ca rdcinile. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea litiazei
renale, cistitei, pielonefritei, insuficientei renale:
a) pulbere de rdcin, de 3 ori pe zi cte 1 g (se
nghite); b) extract fluid, preparat din g
pulbere de rdcin sau rdcin uscat m-
runtit la 100 ml alcool 60. Se las 10 zile.
Sticla se agit zilnic pentru omogenizare. Se
st recoar. Se i au de 3 ori pe zi ct e
20-30 picturi, sau doze zilnice de 0,10 g.
2. Pentru tratarea acelorasi afectiuni, cercet-
rile farmacodinamice si microbiologice din tara
noastr au demonstrat actiunea de prevenire a
formrii calculilor renali. Unele produse farma-
ceutice obtinute din plant au efecte antibiotice
(F. Cr c i un, O. Bojor, M. Alexan, 1977).
n fitoterapie produsele farmaceutice obtinute
din plant servesc n tratamentul litiazei renale,
n colicile nefritice si n afectiunile infectioase
inflamatorii ale aparatului urinar. Empiric, i se
atribuie proprietti antirahitice: a) infuzie, din un
vrf de cutit (1 g) pulbere de frunze peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
bea o can pe zi; b) pulbere de frunze, se ia
cte un vrf de cutit la 3-6 ore. Tratamentul nu
se aplic femeilor gravide. tesutul osos al per-
soanelor care utilizeaz planta se coloreaz n
rosu. Vacile care pasc planta au laptele rosu.
Zootehnie. Vacile care pasc planta au laptele
colorat n rosu. Agricultur. Se cultiv ca plant
tinctorial. Se foloseste rdcina care are cu-
loarea rosie nchis. Vopsitorie. Planta ntrea-
g, dar mai ales rdcina, posed proprietti
tinctoriale. Se recolteaz si se usuc bine la
umbr. nainte de a fi puse la uscat, rdcinile
se spal bine de pmnt. Utilizat la vopsirea
fibrelor naturale n rosu. 1. Rdcinile uscate se
introduc ntr-un vas de aram. Peste ele se
toarn bors pn le acoper. Se fierb pn cnd
roib 702 roinit

solutia devine rosie-intens iar rdcinile devin
albicioase. Se strecoar. Se introduce
materialul de vopsit si se fierbe pn cnd se
obtine nuanta dorit. Dac culoarea este pal,
se mai adaug n vas rdcin uscat si se
continu fierberea. Se scoate materialul si se
usuc. 2. Rdcina se piseaz bine. Se intro-
duce n bors si se fierbe pn cnd solutia se
coloreaz n rosu intens. Materialul de vopsit
se introduce n ap la care se adaug bors
cald, sau n bors cald n care s-a dizolvat piatr
acr. Se scoate, dup ce s-a ptruns, si se
introduce n solutia de vopsit. Se fierbe pn la
obtinerea nuantei dorite. 3. Rdcinile se pun n
vas. Se toarn ap. Se adaug piatr acr.
Se fierbe pn la colorarea solutiei n rosu de
intensitate maxim. Se strecoar. Se introduce
materialul de vopsit. Se fierbe pn se obtine
culoarea dorit. Se scoate materialul si se
usuc la umbr. 4. Rdcina se piseaz. Se
pune la nclzit borsul. Se adaug piatr acr.
Se amestec pentru dizolvare si omogenizare.
Se introduce materialul de vopsit. Se las la
cald s se ptrund bine. Se scoate materialul,
se las s se scurg, dup care se asaz n
vasul de vopsit. Se presar praful de rdcin
obtinut prin pisare (2-3 linguri la 1 kg de material).
Se toarn bors pn se acoper materialul. Se
acoper cu un capac. Se las la cald 2-3 zile.
Cnd materialul are nuanta dorit, se scoate,
se presar peste el cenus si se las 2-3 ore.
Se clteste n solutia de vopsit si se pune la
uscat. 5. Se pregtesc 2 solutii. Prima se obtine
din praful de rdcin pus n ap. Se fierbe
pn se obtine culoarea rosie de intensitate
maxim. Solutia a doua se obtine din tanin si
sulfat de aluminiu care se dizolv n ap ct s
acopere firele. La obtinerea ei se introduce
materialul. Se tine un timp suficient ca s se
ptrund bine. Se scoate, se scurge si se intro-
duce n prima solutie de colorare. Se las la
cald pn la obtinerea unui rosu strlucitor,
rezistent la lumin si splat. Pentru a mri
calitatea vopsitului materialul se scoate si se
fierbe cu sod, apoi se scoate si se fierbe n alt
vas, apoi, n ap cu otet. Se scoate, se spu-
neste, se clteste si se usuc la umbr. 6. Se
prepar o emulsie apoas din untdelemn rn-
cezit n amestec cu potas caustic. Materialul
de vopsit se introduce n aceast solutie, se
scoate si se usuc. Operatia se repet de mai
multe ori, dup care materialul se introduce n
lesie cald, se scoate, se clteste n ap, se
usuc si apoi se introduce ntr-o solutie cald
(30 C) de tanin si sulfat bazic de aluminiu. Se
las s se ptrund bine. Se scoate si se trece
n vasul cu solutia de colorare, pregtit prin
fierberea n ap a rdcinilor uscate si mci-
nate. Se las pn se obtine nuanta dorit. Se
scoate, se clteste si se introduce ntr-o solutie
de sod. Se fierbe. Se scoate, se clteste n
ap. Se mai clteste nc o dat n ap la care
se adaug otet. Materialul se introduce apoi
ntr-o solutie format prin dizolvarea staniului n
ap. Se scoate, se spuneste si se clteste
cu ap cldicic, apoi cu ap rece. Se usuc
la umbr. Se obtine un rosu strlucitor, foarte
rezistent la lumin si splare. Procedeul
ilustreaz ingeniozitatea si miestria mesterilor
artizani din trecut. (Agneta Btc, Margareta
Tomescu, 1984) (v. Pl. XLVIII, 6).
ROINIt (Melissa officinalis), fam.
Lamiaceae. Plant erbacee, peren, hemicrip-
tofit, xeromezofit spre mezofit, moderat-ter-
mofil, la pH amfitolerant, heliosciadofit, cu
miros de lmie, ntlnit pe locuri uscate, pie-
troase, luminisuri si locuri poienite din pdurile
de stejar, pajisti, fnete, tufrisuri, mai ales n
regiunile din sudul si vestul trii, frecvent
cultivat; se mai numeste almit, buru-
iana-stupului, busuiocul-stupului, ctusnic,
floarea-stupilor, iarba-albinelor, iarba-roilor,
izma-stupilor, lmit, mtciune, melis,
mint motoac, poala-Sf. Mrii, rstupeasc,
roiste, stupelnit, voiosnit de albini. Genetic,
2n = 32. Prefer iernile blnde. Sensibil la
temperaturi sczute. Umbrirea afecteaz dez-
voltarea plantei si continutul n ulei volatil. Se
dezvolt bine pe soluri lutoase pn la nisi-
po-lutoase. Solul bogat n humus scade conti-
nutul n ulei eteric. Cunoscut si folosit ca
plant medicinal de greci si de romani. Planta
este mentionat n scrierile lui Teofrast, Varro
etc. n Evul Mediu Paracelsus (1541) aprecia
c este cea mai bun plant pentru tratarea
bolilor de inim. Se cultiva pe suprafete mici
nc din Antichitate. n secolul al X-lea se cul-
tiva n Spania. Ceva mai trziu se cultiva prin
grdini la nord de Pirinei si Alpi. Astzi se
cultiv mult n Franta. n Romnia cultura este
zonat n jud. Constanta, Giurgiu, Teleorman,
Buzu, Prahova, Timis. Fitocenologic, ncadra-
t n Quercetea, Arction. Rspndit n regiu-
nea mediteranean din Europa si n Asia. Des-
criere. Rizom orizontal, brun-glbui, articulat,
roinit 703 roinit

lignificat, lung de cca 30 cm, din care pornesc
rdcini adventive. Tulpin erect, ramificat,
pubescent, nalt pn la 80 (120) cm, cu
4 muchii. Frunze ovate, cu vrful obtuz, pe
margine serat-crenate, proase, arom plcu-
t, gust amrui. Flori albe sau albe-liliachii,
grupate ntr-o inflorescent cu verticile de 5-
10 exemplare la fiecare nod; caliciu bilabiat
cu 10 nervuri acoperite cu peri; corol bilabiat,
infundibuliform, n interior pubescent, cu
labiul superior bilobat, iar cel inferior trilobat;
androceu cu stamine conivente, cu antere albe;
gineceu cu stil de lungimea staminelor. nflori-
re, VIVII I. Fructe, nucule ovoide, netede, cas-
tanii (1,5-2 mm). Compozitie chimic. Prtile
aeriene contin ulei eteric (0,05-0,15%), acizii
cafeic (1,62%), clorogenic (1,93%), protocate-
chic, rosmarinic, ursolic, oleanolic, pomolic,
ramnazin, taninuri (3-6%), mucilagii (12%),
care prin hidroliz dau glucoz, xiloz, ramno-
z, glucide (planteoz, zaharoz), substante
amare (1,8 mg%), acid succinic, oxalati, sub-
stante minerale cu Fe, Al si
40
K (radioactiv).
Uleiul eteric este format din aldehide terpenice
(citral, geranial etc.), alcooli terpenici (geraniol,
linalool, citronelol etc.), hidrocarburi terpenice
(pinen, limonen, ocimen, cubeben, copaen,
burbonen, cariofilen). Semintele contin ulei
gras constituit din acizii linolenic (58%), linoleic
(29%), oleic (6%), palmitic (5,1%), stearic
(2,1%) si planteoz. Alimentatie. Frunzele
verzi si uscate se ntrebuinteaz drept condi-
ment, oferind preparatelor gust si arom foarte
plcute. Industrie. Esenta extras din plant se
ntrebuinteaz n industria farmaceutic, n
parfumerie si la fabricarea lichiorurilor. Biote-
rapie. Frunzele au utilizri terapeutice n medi-
cina uman si veterinar, cult si traditional.
Principiile active actioneaz antiseptic, carmi-
nativ, coleretic, stomahic, sedativ, antispastic,
usor laxativ, cicatrizant, galactogog si insecti-
cid. Principala actiune farmacodinamic este
spasmolitic si sedativ - elimin spasmele
gastrointestinale de origine nervoas si consti-
tuie un bun remediu n nevrozele cardiace.
Actiunea sedativ a uleiului volatil pe care l
contin frunzele au ca punct de atac sistemul
limbic, rspunztor de dirijarea functiilor vege-
tative si de ecranare a cortexului cerebral fat
de excitantii puternici de la periferia corpului.
Este indicat n tratamentul gastropatiei func-
tionale (nevroz gastric) si a distoniei vegeta-
tive. Administrat seara favorizeaz instalarea
somnului. Determin si alte efecte: curt orga-
nismul de toxine, elimin balonrile abdominale
prin expulzarea gazelor, stimuleaz eliminarea
bilei n intestin, favorizeaz digestia, stimulea-
z secretia glandelor mamare la lehuze, favori-
zeaz procesul de epitelizare si vindecare a
rnilor. Extern actioneaz asupra insectelor,
mai ales asupra moliilor, omorndu-le. Recol-
tare. Frunzele (Melissae folium) se recolteaz
la sfrsitul butonizrii si aparitiei primelor flori
deschise. ntotdeauna recoltarea se va face
dup ce s-a ridicat rou, pe timp nsorit, cldu-
ros si fr vnt. Uscarea se face la umbr, n
strat subtire. Uscarea artificial, la 30 C, maxi-
mum 35 C. Medicin uman. Uz i nt ern.
1. Pentru tratarea colicilor gastrointestinale, co
litelor cronice, colitelor de putrefactie, sindro
mului enterorenal, dischineziei biliare, duodeni-
telor, dischineziei duodenale cu staz, diareei,
vomei, anoreziei, tulburrilor neuro vegetative,
insomniilor, nevralgiilor dentare, ametelilor, du
rerilor de cap, palpitatiilor nocturne, balonrilor
abdominale: infuzie, din 1 lingurit (5 g) pulbere
frunze la o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
beau 2-3 cni pe zi. La copii, cantittile se
dozeaz dup vrst. 2. Pentru combaterea
bolilor pulmonare, crizelor de astm: extract, din
2 lingurite pulbere frunze la 1 l de vin. Se las la
macerat 15-20 zile. Sticla se tine la tempera
tura camerei si se agit zilnic pentru omogeni
zare. Se strecoar. Se pstreaz n sticle bine
astupate. Se beau zilnic cte 1-2 phrele.
3. Pentru stimularea poftei de mncare, com
baterea migrenelor, ametelilor: infuzie, din
1-2 lingurite pulbere de frunze la 1 l de vin
fierbinte. Se las acoperit pn se rceste. Se
strecoar. Se bea cte o ceasc dimineata.
Bun reconfortant mai ales pentru persoanele
btrne si obosite. 4. Pentru combaterea som
nolentei, surmenajului, migrenelor, ametelilor,
astmului umed si catarului pulmonar: infuzie,
din 1 lingurit amestec n prti egale de pulbere
de frunze roinit si flori de lmit la o can
(250 ml) cu ap n clocot. Se las 15 minute. Se
beau 1-2 cni pe zi la nevoie. Tonic general.
Uz extern. 1. Pentru tratarea reumatismului:
tinctur, din 1 parte pulbere de frunze la 3 prti
alcool 70. Se las la macerat 10-15 zile. Sticla
se agit zilnic. Se strecoar. Se pstreaz n
sticle bine astupate. Se fac frectii locale si se
iau cteva picturi pe o bucat de zahr.
2. Pentru combaterea durerilor de dinti, ca
roinit 704 rosacee

antiseptic si cicatrizant al rnilor: infuzie, din
2 lingurite pulbere frunze la o can (200 ml) cu
ap fierbinte. Se las acoperit 20 minute. Se
strecoar. Se fac badijonri locale, bi sau se
spal zona afectat. Planta intr n compozitia
ceaiurilor PLAFAR necesare n tratamentul
afectiunilor cardiace cu substrat nervos, anginei
pectorale, aterosclerozei, sindroamelor dispep-
tice (anaciditate, hipoaciditate, enterocolite,
constipatie), dismenoreei, bronsitei, diabetului
zaharat, rahitismului, pentru mrirea secretiei
de lapte la lehuze etc. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea colicilor intestinale, st-
rilor diareice, vomei, anorexiei, tonic si stimulent
al productiei de lapte: a) infuzie, din 1-2 g frunze
peste care se toarn 100 ml ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar si se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt); b) decoct, din 1-2 g frunze la 100 ml ap.
Se fierbe 5 minute la foc domol. Se strecoar.
Se las la rcit si se administreaz prin breuvaj
bucal. Dozele de tratament: animale mari (ca-
baline, bovine), 15-20-50 g; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 5-10-15 g; animale
mici (pisici, cini, psri), 2-5-8 g. Uz extern.
Pentru tratamentul plgilor: infuzie, din 2 linguri
frunze uscate mruntite peste care se toarn o
can cu ap clocotit. Se las acoperit 20 mi-
nute. Se strecoar. Se spal local cu un pansa-
ment steril. Infuzia poate fi folosit ca insecticid.
Apicultur. Specie melifer valoroas, mult
cutat de albine, crora le furnizeaz culesul
de nectar si polen. Florile sunt intens cercetate
de albine mai ales n timpul orelor de prnz.
Cantitatea de nectar, 0,07-0,2 mg/floare. Pro-
ductia de miere, 100-150 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mic. Apicultorii folosesc planta
nflorit pentru prinderea roiurilor de albine.
Ornamental. Poate fi folosit n spatiile verzi
pentru gazon nflorit sau la marginea masivelor
arborescente, tufrisuri. Decorativ prin port si
flori. nmultire prin desfacerea tufelor, seminte
(v. Pl. XLVIII, 7).
ROSACEE (Rosaceae), familie care
grupeaz peste 3000 de specii plante erbacee,
arbusti si arbori, foarte heterogene ca struc-
tur, rspndite pe toat suprafata globului, dar
mai ales n zonele temperate din emisfera nor-
dic. Tulpini simple sau ramificate, frunzoase,
adeseori cu ghimpi sau spini. Frunze alterne,
rar opuse, simple sau compuse, penatinervate,
stipelate, caduce, foarte rar persistente. Flori de
obicei actinomorfe bisexuate (hermafrodite), rar
unisexuate, solitare sau grupate n inflorescente
racemoase (raceme, spice, corimbe) sau diha-
zii. nvelisul floral diferentiat n caliciu si corol,
mai rar perigon, cu elemente libere. Receptacu-
lul, gineceul si fructele prezint o mare variabi-
litate (folicule, nucusoare, bace sau drupe).
Formula floral: h2 K5C5A20-10 sau G^i-
Polenizare entomofil, rar anemofil. Flora
Romniei contine 39 genuri si subgenuri, cu
238 specii spontane si cultivate grupate n patru
subfamilii. Sfam. SPIRAEOIDEAE, cuprinde
arbusti, rar plante erbacee, cu flori mici, albe,
actinomorfe, cu receptaculul plan sau usor con-
cav, dispuse n corimb globulos. Formula flora-
l: h2K
5
C5A
10+
10+10G
5
2 sau G^. Fruct folicul.
Specii 19. Genuri: Physocarpus, x=9; Spiraea,
x= 5, 9; Sorbaria; Aruncus. Sfam. MALOIDEAE
(POMOIDEAE) cuprinde plante lemnoase, im-
portante economic, rspndite mai ales n re-
giunile temperate din emisfera nordic. Recep-
taculul concav, concrescut cu gineceul; la
maturitate formeaz un fruct fals, metansincarp,
numit poam, comestibil. Formula floral:
f*K
5
C
5
A
5
o-2dG(^2);,. Genuri: Mespilus, x = 17;
Cydonia, x= 17; Chaenomeles, x= 17; Coto-
neaster, x = 17; Crataegus, x = 17; Sorbus,
x = 17; Pyrus, x= 17; Malus, x= 17; Amelan-
chier, x= 17. Specii 38. Sfam. ROSOIDEAE,
cuprinde specii arbustive si erbacee cu carac-
tere variabile. Frunze diferite n functie de gen si
specie. Flori hipogine sau epigine cu recep-
taculul convex sau urceolat, gineceul din mai
multe carpele libere sau redus la una singur.
Formula floral: ^Kss+sCsAoGir sau G
a
. Fruct
polinucul sau polidrup. Genuri: Rhodotypos;
Kerria, x= 9; Rubus, x = 7 (n cadrul cruia se
deosebesc subgenurile Cyclactis, Anoplobatus,
Idaeobatus, Rubus-Eubatus); Fragaria, x = 7;
Comarum, x = 7; Potentilla, x = 7; Geum,
x = 7; Dryas, x = 9; Waldsteinia, x = 7; Are-
monia; Filipendula, x = 7, 8; Aphanes, x = 8;
Alchemilla, x = 8; Agrimonia, x = 7; Sangui-
sorba, x = 7; Rosa, x = 7. Specii 161. Sfam.
PRUNOIDEAE, grupeaz arbori si arbusti, une-
ori spinosi, cu caractere de superioritate. Frunze
simple. Receptacul concav, caduc, nu particip
la formarea fructului. Flori cu elemente cu mai
putin de 30-20 stamine, 1 carpel. Formula flo-
ral: h2 K5C
5
A30-20G 1. Fruct drup. Genuri:
Amygdalus, x = 8; Persica, x = 8; Armeniaca,
x = 8; Primus, x = 8; Cerasus, x = 8; Padus,
x = 8; Laurocerasus. Specii 20.
rostopasc 705 rostopasc

ROSTOPASC (Chelidonium ma-
jus), fam. Papaveraceae. Plant erbacee, pe-
ren, hemicriptofit, mezofit, mezoterm, me-
zotrof, slab-acid-neutrofil, sciafil, ntlnit
prin locuri umbroase prin pduri, tufrisuri, gr-
dini, pe lng garduri, ziduri, ruine, n jurul
asezrilor omenesti, de la cmpie pn n zona
montan, la altitudinea maxim de 800-1000 m;
vegeteaz pe soluri revene pn la reavn-jila-
ve, cu troficitate ridicat (T= 80-140) recent
introdus n cultur. Se mai numeste ai de
pdure, alndurise, buruian de cele sfinte,
bueti de pesngine, buruian de negei,
buruian de pecingine, buruian de ttarc,
buruiene sfinte, calce mare, chica maramgie,
crucea-voinicului, glbnare, godie, hrmiaiu,
hilindunea, iarba- rndunelei, lptiug, mac sl-
batic, mselarit, negeloas, oiasc, paparun,
plescnit, sltea, scalce mare, scanteiut.
Genetic, 2n = 12. Evit lumina direct. Cere
umiditate ceva mai accentuat si soluri usoare,
chiar nisipuri. Fitocenologic, Car. Arction,
Alliarion, Epilobietea, Chenopodietea. Rspn-
dit n Europa, Asia. Adventiv n America,
regiunea atlantic. Descriere. Rizom dezvol-
tat, ramificat, brun-rosiatic, gros de 1-2 cm,
lung pn la 10 cm, din care pornesc rdcini.
Tulpin ramificat, nalt pn la 100 cm, dis-
pers-proas. Frunze alterne, imparipenat-sec-
tate, cu 2-5 perechi segmente inegale-crenate,
cel terminal mai mare si trilobat-crenat, pe fata
inferioar glabre sau dispers-proase. Flori
galbene, actinomorfe, pedunculate, grupate n
umbele simple; caliciu cu sepale caduce;
corol din 4 petale; androceu din numeroase
stamine galbene; gineceu bicarpelar cu ovar
multiovulat, stil scurt, stigmat bilobat. nflorire,
V-IX. Toate prtile plantei contin un suc lptos
(latex) de culoare galben, care, n contact cu
aerul, se brunific. Fruct, capsul silicviform,
unilocular, multisperm, cu deschiderea n
2 valve. Compozitie chimc: planta contine al-
caloizii chelidonina, homeochelidonona, oxi-
chelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina,
sanguinarina, coptizina, tetrahidrocoptizina,
protopina, alocriptopina, cantitti mici de
berberin, spartein, vitamina C, rezine, ulei
volatil, substante de natur flavonic, sapo-
nozide, sruri minerale. Maximum de alcaloizi
se afl n rizomi si rdcini. Toxicologie.
Alcaloizii din plant sunt toxici prezentnd, n
ansamblu, o actiune narcotic si spasmolitic.
n parte, actiunea lor fiziologic este diferit:
chelidonina si homeochelidonina au actiune
analgetic si spasmolitic; cheleritrina actio-
neaz ca iritant local; sanguinarina stimuleaz
peristaltismul intestinal si mreste secretia
gastric, pancreatic, hepatic, intestinal;
berberin paralizeaz centrul respirator nervos
si scade tensiunea arterial; protopina actio-
neaz asupra centrului nervos vasomotor. Into-
xicatiile cu aceast plant se manifest prin
vome, colici abdominale, purgatii violente,
scaune cu snge (V. Zanoschi , E. Turen-
schi , M. Toma, 1981). Bioterapie. Utilizat
din Antichitate ca plant medicinal. n Evul
Mediu era folosit pentru tratamentul icterului.
Primul studiu farmacologic asupra rostopasc-i
a fost efectuat n 1818 de ctre Orfils. Cerce-
trile chimico-farmaceutice au continuat pn
n zilele noastre. Cu toate acestea folosirea ei
terapeutic a depsit cu putin cadrul medicinei
populare. Se studiaz n continuare actiunea
bacteriostatic si antiblastic a alcaloizilor pe
care i contine. Chelidoninasi homochelidonina
actioneaz ca citostatic de tip colchicinic, actio-
neaz sedativ si narcotic asupra centrilor ner-
vosi superiori fr a reduce reflexele, deprim
miocardul, relaxeaz musculatura neted a co-
ronarelor si a altor vase sanguine, stimuleaz
usor respiratia. Chelidonina actioneaz anti-
spastic, micsornd tonusul musculaturii netede
bronhiale, gastrice, intestinale si uterine. San-
guinarina are actiune excitant asupra centrilor
medulari si antitumoral de tip colchicinic. n
doze mari produce convulsii. Aplicat local,
provoac paralizia terminatiilor nervoase. Are
proprietti carioclazice asemntoare colchi-
cinei. Inhib acetil-colinesteraza. Cheleritrina
stimuleaz peristaltismul intestinal, stimuleaz
contractiile uterine, coboar presiunea arteria-
l. Coptizina prezint actiune colecistochine-
tic. Complexul alcaloidic este narcotic, spas-
molitic si coleretic, antibacterian si antifungic.
Stimuleaz tonusul si peristaltismul vezicii bili-
are cu efect colecistocinetic, amelioreaz fluxul
biliar n dischinezii biliare, hepatit cronic si
dup hepatit acut, n hipotonie si atonie vezi-
cular. Normalizeaz valorile bilirubinei si co-
lesterolului. Stimuleaz secretia pancreatic,
mrind secretia de lipaz si a-amilaz. Repre-
zint un medicament hepatoprotector, cu pro-
prietti lipotrope, hipolipidemiante, hipocoles-
terolemiante, antilitogenice, analgezice si
antispastice. Intr n compozitia Ceaiului hepa-
tic nr. 2, n compozitia produselor farmaceutice
rostopasc 706 rotungioar

Nervocalm, Pasinal si a altora. Extractele totale
din plant au efecte antibiotice pe un mare
numr de germeni patogeni" (L. S.Muntean,
1990). Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea colicilor hepatobiliare, dischineziei biliare,
tusei convulsive si spastice, anginei pectorale,
spasmelortractului gastrointestinal: infuzie, din
o jumtate lingurit pulbere plant la o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se iau cte 1-2 linguri
la 3 ore. 2. Pentru tratarea dischineziei biliare,
colecistopatiilor, hepatitelor acute, cirozei he-
patice initiale, litiazei biliare, spasmelor
tractului gastrointestinal: infuzie, din 5 g plant
mruntit la 1 l de ap. Se pune apa la fiert
ntr-un vas smltuit. Se las s dea bine n
clocot. Se ia de pe foc, se asaz vasul pe
mas, se acoper si se las la rcit exact
10 minute. Apoi se introduce planta cntrit si
se amestec cu o lingur pentru a lua contact
cu apa. Se las acoperit 12 ore (orele 18 la
6 dimineata). Se strecoar. Se cntresc 200 g
miere de salcm si se amestec cu infuzia
obtinut. Se pstreaz n sticle nchise la
culoare, eventual la frigider. Se ia cte o lingur
din or n or, de 10-12 ori pe zi. Se poate
administra zilnic si cte o fiol vitamina C. Cura
pentru copii dureaz 5 zile, iar pentru adulti 7-
10 zile. 3. Pentru tratarea afectiunilor
ficatului, splinei si ca diuretic: infuzie n vin, din
12-20 g (1-2 linguri) pulbere de plant peste
care se toarn 1 l de vin fierbinte. Se las
acoperit 1-2 zile. Se strecoar. Se iau zilnic
1-4 linguri nainte de mesele principale.
4. Pentru tratarea psoriazisului: infuzie, din o
jumtate lingurit plant mruntit, peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 10-12 ore. Se strecoar. Se ia o
lingur la 3 ore. Aceast infuzie se foloseste si
pentru comprese. Atentie! Nu se supradozea-
z si nici nu se administreaz cantitti mai mari,
deoarece poate avea actiune toxic constnd
din iritatia tubului digestiv, vom, respiratie n-
cetinit, uneori delir. Se intervine cu laxative,
vomitive, crbune activ. 5. Homeopatic, tinctu-
ra-mam se prepar din planta proaspt, re-
coltat n momentul nfloririi. Dilutiile ntre a 3-a
decimal si a 4-a centezimalse administreaz
hepaticilor, cu gust amar n gur (Mihai
Neagru Basarab, 1985). At ent i e! Nu se
supradozeaz si nici nu se administreaz canti-
tti mai mari, deoarece poate avea actiune toxi-
c, constnd din iritatia tubului digestiv, vom,
respiratie ncetinit, uneori delir. Uz extern.
1. Pentru cicatrizarea rnilor: unguent, obtinut
din 30 g pulbere de plant, 15 g lanolin, 15 g
vaselin, 5 picturi de acid fenic. Se amestec
bine pn se obtine o past omogen. Se unge
rana si se panseaz. La 2-3 zile se repet
tratamentul. 2. Ca adjuvant n tratarea tubercu-
lozei pielii, herpesului, bubelor dulci: unguent,
din aceleasi substante si cantitti, cu exceptia
acidului fenic din care se pun 10 picturi. Se
amestec bine. Se unge rana si se panseaz.
La 2-3 zile, se repet tratamentul. 3. Pentru
combaterea cheliei: alifie, obtinut din 6 g suc
plant, spun alb si unguent camforat. Dup
tunderea prului, se spal bine capul cu spun
si ap cald. Se aplic pe tot capul, 6-8 minute,
compres cu decoct din frunze, apoi se aplic
alifia si se frictioneaz bine. 4. Pentru tratarea
formatiunilor papiloase benigne (negi, btturi):
a) suc proaspt, obtinut prin ruperea plantei de
pe rizom, sau prin ruperea rizomului; se fac
badijonri de trei ori pe zi pe locul afectat;
b) infuzie, din 2 lingurite pulbere de plant
peste care se toarn 200 ml ap. Se las aco-
perit 10-12 ore. Se strecoar. Se pun mai
multe comprese pe zi. 5. Pentru tratarea r-
nilor, fistulelor: pulbere de plant, se aplic pe
locul afectat. 6. Pentru tratarea psoriazisului:
comprese, cu infuzie din 2 lingurite pulbere de
plant la 200 ml ap clocotit (v. Pl. XLIX, 2)
ROTUNGIOAR (Glechoma hede-
racea), fam. Lamiaceae. Plant erbacee,
peren, spontan, camefit-hemicriptofit,
mezofit spre mezohigrofit, mezoterm, la pH
amfitolerant, ntlnit n ntreaga tar, prin
pduri, tufrisuri, livezi, locuri umbrite si umede,
fnete, pn n regiunea subalpin; vegeteaz
pe soluri revene pn la reavn-jilave; se mai
numeste brnc, buruian rotund de bube,
buruiana-leacului, buruiana-zgibii, buruian de
orbalt, ctusnica-copiilor, coada-ielelor, creas-
ta-vilor, frunz de zgaib, iarba-crtitelor, iar-
ba-mtrililor, iedera-znelor, mrul-lupului,
nejlnic, orbalt, pelungoas, piperul-apelor,
prelungioas, pristinioar, rnun- chioar, rotun-
dioar, silnic, suprare. Genetic, 2n= 18, 36.
Vegeteaz prin pdurile de foioase din ntreaga
tar. Uneori formeaz plcuri ntinse. Fitoceno-
logic, ncadrat n Alliarion, Trifolion medii,
Agropyron-Rumicion, Alno-Padion. Descriere.
Rspndit n Europa, Asia, naturalizat n
America de Nord. Rdcin lignificat, putin
rotungioar 707 roua- cerului

dezvoltat. La nodurile tulpinii apar rdcini
filiforme. Tulpin repent (culcat), lung de
20-50 (60) cm, din care se desprind numerosi
lstari floriferi ascendenti, putin proas. Frunze
opuse, reniforme sau cordat-ovate, cu mar-
ginile crenate, petiolate. Flori albastre-viola-
cee, rar rosii-liliachii sau albe, scurt-pedicelate,
grupate cte 3-10, n cime, la subsuoara frun-
zelor din partea superioar a lstarilor. Caliciu
cu nervuri evidente si 5 dinti triunghiulari. Co-
rol glabr sau dispers-proas. Stilul putin
mai lung dect lobul superior al corolei. nflorire,
IVVI. Polenizare alogam entomofil. Fructe,
nucule elipsoidale, netede, brune, lungi de 2 mm.
Compozitie chimic. Contine ulei volatil (0,03-
0,06%), colin, tanoizi, substante amare
(glecomin), substante grase, saponozide,
ceruri, rezine etc. Bioterapie. Prtile aeriene
(somittile florale) ale plantei au utilizri tera-
peutice n medicina traditional uman si ve-
terinar. I se atribuie proprietti behice,
antiscorbutice, antidiareice, tonice, diuretice,
antiinflamatorii, antilitiazice, cicatrizante, ver-
mifuge. Se apreciaz c principiile active au
actiune antitusiv, combate scorbutul si maladiile
corelate cu acestea, normalizeaz tranzitul
intestinal nlturnd strile diareice, actioneaz
asupra epiteliului renal mrind cantitatea de
urin eliminat, atenueaz procesul inflamator,
limiteaz sau elimin litiaza, favorizeaz pro-
cesul de epitelizare si vindecare a rnilor, pro-
voac eliminarea viermilor intestinali, stimulea-
z pofta de mncare. Folosit intern n bolile
aparatului urinar, aparatului respirator si diges-
tiv, n afectiuni hepatice, iar extern ca cicatrizant
n leziuni greu vindecabile. Recoltare. Prtile
aeriene ale plantei (Gleocomae herba) se recol-
teaz n timpul nfloririi, pe vreme frumoas. Se
usuc la umbr, n strat subtire. Se ntoarce din
timp n timp. Uscarea artificial, la maximum
50 C. n stare uscat are gust slab amrui, fr
miros caracteristic. Recoltat n cantitti mai
mari din pdurile din zonele Bucuresti, Cluj,
Bran (jud. Brasov), Cheia, Muntele Rosu (jud.
Prahova). Medicin uman. Uz intern. Pentru
tratarea diareei, litiazei renale, bolilor aparatului
urinar, aparatului respirator, si aparatului
digestiv, afectiunilor hepatice: infuzie, din 2 lin-
gurite de plant mruntit la o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15-20 minute.
Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. Pentru
tratarea catarului bronsic: suc, din planta proas-
pt, cte 1 lingur de 2-3 ori pe zi. Uz extern.
Pentru tratarea leziunilor cutanate greu vin-
decabile, tratarea rnilor: infuzie, din 3 lingurite
plant mruntit peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap. Se las acoperit 20-30 mi-
nute. Se strecoar. Se spal local folosind un
pansament steril. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea cailor de viermi intes-
tinali: pulbere de plant, se administreaz n
trte. Uz extern. Pentru tratarea plgilor la
animale: infuzie, din 2 linguri pulbere de plant
peste care se toarn o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se stre-
coar. Se spal zona afectat, folosind un pan-
sament steril. Apicultur. Specie melifer. Flo-
rile furnizeaz albinelor culesul de nectar si
polen. Productia de miere, 60-70 kg/ha.
Pondere economico-apicol mic (v. Pl. XLIX, 3).
ROUA-CERULUI (Drosera rotundi-
folia), fam. Droseraceae. Plant erbacee, car-
nivor, peren, hidrofit, microterm spre me-
zoterm, foarte acidofil, ntlnit prin turbrii,
unde vegeteaz n pernele de Sphagnum
;
ocrotit; se mai numeste iarba-cerii, iarba-ferii,
iarba-fiarelor, rou, roua-soarelui (fig. 261).

Fig. 261. Roua-cerului (Drosera rotundifolia).
roua-cerului 708 rozmarin

Genetic, 2n = 20. Fitocenologic, Car. Oxyco-
cco-Sphagnetea (Caricetalia nigrae), Sphag-
netalia fusci. Rspndit n Europa, Asia,
America de Nord. Descriere. Frunze dispuse
n rozet, limbul rotund, pe fata superioar si
marginal cu peri glandulari capitati, petiol gla-
bru. Tulpin florifer. Flori albe dispuse ntr-o
cim scorpioid; caliciu tubulos, campanulat.
Corol alungit-obovat; androceu din 5 sta-
mine cu antere extrorse; gineceu cu ovar supe-
rior. nflorire, VIVIII. Fruct, capsul. Seminte
fusiforme, galbene-deschis, lungi pn la
2 mm. Compozitie chimic. Planta contine
tanin, acid malic, acizii citric, galic, benzoic,
ascorbic, flavone (cvercetol, substante cu
structur naftochinonic de tip plumbagon,
ramenton, rosalizid, ramentaceton, car-
boxioxinaftochinon si enzime proteolitice.
Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au utili-
zri n medicina uman traditional. Principiile
active au proprietti antispastice-bronhice si
intestinale, antitusive, antibiotice (chiar la dilutii
mari 1:50 000). Utilizare limitat n fitoterapie.
Folosit pentru tratarea bronsectaziei, colicilor
intestinale. mpiedic aparitia brohospasmului.
Actiunea antispastic la nivel bronsic si de
calmare a tusei se datoreaz carboxixinafto-
chinonei (CON), probabil n combinatie si cu
alte principii care influenteaz enzimatic sau
catalitic o serie de procese intime la acest nivel.
Actiunea spasmolitic se instaleaz la aplica-
rea unor doze mici si se rsfrnge si asupra
capilarelor periferice. n general extractul de
roua-cerului se asociaz cu unele preparate
antiaterosclerotice. Recoltare. Prtile aeriene
ale plantei (Droserae herba) se recolteaz n
luna iunie. Se usuc n strat subtire, la umbr
de preferat n poduri acoperite cu tabl. Se
pstreaz n pungi de hrtie. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru bronsectazie:
infuzie, din 2 lingurite roua-cerului si 2 lingurite
lichen de piatr, peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se ndulceste cu
miere. Se beau 2 cni pe zi, dimineata si seara.
2. n cadrul tratamentului medical al abcesului
pulmonar, ca adjuvant: infuzie, din 2 lingurite
dintr-un amestec cu ap n clocot (250 ml). Se
ndulceste cu miere. Se beau 2 cni pe zi, una
dimineata si una seara. Cura dureaz 30 zile.
3. Pentru tratarea tusei convulsive, astmului si
catarului pulmonar, bronsitei spastice si
altor
afectiuni pulmonare: tinctur, din roua-cerului
uscat si mruntit peste care se toarn alcool
(acesta trebuie s depseasc cu 1 cm nivelul
plantelor din sticl). Se las 10 zile. Sticla se
agit zilnic. Se strecoar. Se administreaz
10 picturi de 3 ori pe zi la copii si 15-20 pi-
cturi de trei ori pe zi la adulti. Tot n acest scop
se poate folosi cu efect favorabil, o combinatie
de principii active n urmtoarea formul:
Extractum Droserae fluidum 5 g, Tinctura Anisi
15 g, Extractum Thymi 5 g, din aceast com-
binatie iau de 3 ori pe zi cte 10-20 picturi.
Alte utilizri. trncile opresc oalele de lut
punnd n apa fierbinte frunze de roua-cerului.
Fermentii din frunz dizolv substantele
proteice depuse pe peretii vasului.
ROZMARIN (Rosmarinus officinalis),
fam. Lamiaceae. Subarbust peren, plcut mi-
rositor, de origine mediteranean, unde creste
spontan. n Romnia se cultiv ca plant medi-
cinal, condimentar si ornamental; se mai
numeste dendrului, mirtin, rojmalin, rusmarin.
Rspndit n regiunea mediteranean. Des-
criere. Tulpin erect, nalt de 60-150
(200) cm, cu ramuri ascendente sau arcuite, la
baz scoarta exfoliat, n partea superioar
patrunghiular, proas, cenusie. Frunze linia-
re, sesile, aciculare, coriacee, persistente (r-
mn verzi peste iarn), pieloase, lungi de
2-3 cm, late de 34 mm, cu nervura median
pronuntat dezvoltat pe fata inferioar. Flori
albstrui-pal sau usor-violacee, rar albe, dis-
puse cte 3-10 n dicazii, dnd, n totalitatea
lor, un aspect de spic. Corola bilabial, proas
la exterior, cu labiul inferior din 3 petale, cea
median n form de lingur, iar cel superior,
din 2 petale adnc-sectate. Androceul din
4 stamine (din care 2 rudimentare). La baza
gineceului se afl un disc nectarifer. nflorire,
IV-V. Polenizare entomofil. Fruct, nucul
ovoidal, cafenie, neted, grupate cte patru n
caliciul persistent. Seminte fr endosperm.
Compozitie chimic. Frunzele si ramurile cu
flori contin ulei volatil (0,5-9%), format din
hidrocarburi terpenice (a-pinen, p-pinen,
camfen, limonen, dipenten, mircen, p-cimen,
cariofilen, humulen, santen, a-tujen, fenechen,
sabinen, A
3
-caren, a si y-terpinen, a- si p-
felandren, tansocimen), alcooli (borneol, a si
p-terpineol, verbenol), oxizi (1,8-cineol), cetone
(camfor, verberon, octanon). Frunzele contin
flavonide libere (luteolin, diosmetin, 6-
metoxiluteolin, 6-metoxiluteolin-7-metileter,
rozmarin 709 rozmarin

gencvanin, gencvanin-4-metileter, 6-metoxi-
gencvanin, hispidulin) si flavonide
glexozidate (diosmin, 7-glucozida luteolinei,
7-glucozida 6-metoxiluteolinei, 7-glucozida api-
geninei). Mai contin o serie de triterpene a si
p-amirin, epi-a-amirin, betulin, germanicol),
acizi triterpenici (ursolic, 19-a-hidroxiursolic,
oleanolic, 2-p-hidroxioleanolic etc.), tanin, sa-
ponin neprecizat, p-sitosterol, colin, acid
glicolic, acid gliceric, urme de acid nicotinic,
vitamina C. Semintele contin ulei gras compus
din acid palmitic (8,9-11,7%), stearic (3,0-3,8%),
oleic (16,4-20%), linoleic (53,5-64%), linolenic
(2,1-15,5%), elemente minerale printre care
cupru (1,04-1,36 mg%), plumb (0,477 mg%),
zinc (cca 0,3 mg%) (Viorica Cucu, Cornel
Bodea, Cristina Cioac, 1982). Alimenta-
tie. Frunzele au fost mult timp utilizate drept
condiment pentru anumite preparate culinare.
Industrie. Utilizat pentru obtinerea uleiului vo-
latil necesar n cosmetic. Este necesar ma-
terie prim proaspt, format din tulpini si
ramuri foliate (Rosmarini herba) recoltate n
timpul nfloririi. Se prelucreaz n stare proas-
pt. Uleiul volatil este un lichid refringent,
incolor, slab glbui, cu miros camforat si gust
arztor. Produce senzatia de rece. Are densita-
tea 0,900-0,920 g/dm
3
. Mult utilizat n parfume-
rie. Bioterapie. n Antichitate si Evul Mediu,
Rozmarinul era cunoscut ca plant medicinal.
Avea o larg utilizare. Astzi folosirea acestei
plante de medicina uman cult este redus,
iar n medicina veterinar cult este absent.
Planta are aplicatii ns n medicina traditional
uman si veterinar. Sunt folosite frunzele si
uleiul volatil. Principiile active din frunze au
proprietti coleretice, colagoge, antiseptice,
diuretice si antigonadotrope. Stimuleaz secre-
tia bilei si eliminarea ei n intestin; distruge
microorganismele: actioneaz asupra epite-
liului renal mrind cantitatea de urin eliminat;
inhib formarea celulelor sexuale. Uleiul volatil
este emenagog si coleretic. Provoac sau fac
s reapar ciclurile menstruale ntrziate, sti-
muleaz eliminarea bilei n intestin. Uleiul
volatil ajuns n plmn prin inspiratie se resoar-
be, ajunge n snge si prin el la sistemul nervos
central, exercitnd un efect psihostabilizant
fr a imprima o stare euforic. Contribuie la
mbunttirea irigrii si oxigenrii cerebrale. Se
administreaz tinerilor palizi, cu debilitate fizic
si vrstnicilor cu stri de astenie, cu tulburri
vasculare, n gripe, pneumonii, boli
contagioase si dup eforturi fizice mari. Tinc-
tura se recomand n lesinuri si colaps
ortostatic. Pentru prevenirea sclerozei este
bine ca persoanele trecute de 40 ani s ncea-
p o cur cu tinctura, de 2-3 ori pe zi cte
5 picturi. Pentru reconfortarea organismului
se fac bi dimineata n care se adaug ulei de
rozmarin sau frunze de rozmarin. Uleiul este
recomandat pentru ntretinerea prului. Solutia
alcoolic d rezultate bune n tratarea reu-
matismului si nevralgiilor. n tulburrile car-
diace este indicat f rectia cu ulei de rozmarin n
zona inimii. Sub form de unguent se reco-
mand n dureri pectorale, stri anginoase,
ntepturi la nivelul inimii, cu reflexe n umrul
si bratul stng, tulburri de ritm cardiac si
tendint de sufocare. Intr n compozitia unor
produse farmaceutice, ca opodeldoc, liniment
si spirt camforat etc. (Em. Grigorescu, I.
Cul ei , Ursula Stnescu, 1986). Recol-
tare. Frunzele (Rosmarini folium) se recolteaz
n timpul nfloririi. Se taie cu o secer sau
foarfec de vie vrfurile florale. Din cultur se
fac anual dou recoltri. Se usuc la umbr, de
preferint n poduri acoperite cu tabl, pentru a
fi folosite n timpul iernii. Pentru uleiul volatil
materia prim recoltat imediat se transport la
statiile de distilare. Productia realizat este de
2500-3000 kg/ha materie prim n stare proas-
pt. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea bolilor de stomac, reumatismului
cardioarticular, reumatismului degenerativ, ri-
nitelor cronice catarale hipertrofice, anemiei,
tusei: infuzie, din 1 lingurit pulbere de frunze
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap n
clocot. Se las acoperit 10-15 minute. Se
strecoar. Se beau 2 cni pe zi. 2. Pentru stri
de convalescent, dispepsii, surmenaj psihic si
intelectual: infuzie, din 1 lingurit si jumtate
pulbere de frunze la o ceasc de ap clocotit.
Se acoper pentru 10-15 minute. Se strecoa-
r. Se beau 1-2 cesti pe zi. 3. Pentru tratarea
ascitei, bolilor de rinichi si inim: decoct, din
1 lingurit amestec prti egale de rozmarin,
ienupr, leustean, la o ceasc de ap. Se fierbe
n clocot 1-2 minute. Se acoper pentru 10 mi-
nute. Se strecoar si se beau 1-2 cesti pe zi.
Actiune diuretic. 4. Pentru tonifierea organis-
mului si ca adjuvant n tratamentul bolilor de
inim: vin tonic, din 3 prti frunze rozmarin la
100 ml vin. Se astup sticla cu dop si se tine la
temperatura camerei 5-6 zile. Se strecoar. Se
bea zilnic cte un phrel. 5. Pentru tratarea
rozmarin 710 rozmarin

hipotensiunii arteriale: tinctur, din 10 g frunze
uscate mruntite la 100 ml alcool de 70. Sticla
se astup si se las la ntuneric 7-8 zile,
agitndu-se zilnic. Se strecoar n alt sticl de
culoare neagr. Se iau 20-40 picturi pe zi,
timp de o lun. 6. Pentru tratarea sclerozei
cerebrale, cur pentru prevenirea sclerozei la
persoanele de peste 40 de ani: tinctur, din
frunze si flori de rozmarin, de 2-3 ori pe zi cte
5 picturi. 7. Pentru tratarea lesinurilor, colap-
sului ortostatic: tinctur, din frunze si flori usca-
te, de 2-3 ori pe zi cte 10-20 pi cturi .
8. Pentru declansarea aparitiei menstruatiei n-
trziate si pentru stimularea contractiei vezicii
biliare: ulei volatil, n doze de 2-3 picturi. n
doze mai mari devine convulsionant. 9. Pentru
tratarea de insuficient hepato-biliar, dispep-
sie cu atonic digestiv a colecistului, colic
hepatic si dischinezie a cilor biliare cu hiper
si hipotonic, coleciste cronice si colecistopatie
cu sau fr calculoz, tulburri metabolice, fri-
giditate, anafrodizie, alopecie, hiperfosfataze-
mie alcalin, tulburri ale circulatiei periferice,
atonie si irigatie periferic insuficient, tulburri
ale termoreglrii: macerat de mldite proas-
pete n solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH. Se
administreaz 50-70 picturi o dat pe zi, n
putin ap, cu 15 minute nainte de masa de
prnz (nu se administreaz seara). Pentru alte
boli, maceratul mlditelor de rozmarin se
asociaz cu alte macerate: cu maceratul
mlditelor de ienupr (Juniperus communis) si
rdcini tinere de secar (Secale cereale);
pentru insuficient hepatic incipient; cu
maceratul mlditelor de caprifoi negru (Lonicira
nigra), pentru hepatomegalie; cu maceratul
mlditelor de ienupr (Juniperus communis),
maceratul mugurilor de coacz negru (Ribes
nigrum) si de rdcini de secar (Secale
cereale), pentru ciroz hepatic; cu maceratul
mlditelor de ienupr (Juniperus communis),
pentru ascit; cu maceratul mugurilor de frasin
(Fraxinus excelsior) si mugurilor de artar (Acer
campestris), pentru litiaz biliar; cu sev de
mesteacn (Betula pendul a) sau de
mesteacn pufos (Betula pubescens) si sev
de frasin (Fraxinus excelsior), pentru hiperure-
cemie; cu maceratul mugurilor de dud negru
(Morus nigra), mugurilor de nuc (Juglans regia)
si mldite de afin (Vaccinium myrtillus); pentru
diabet zaharat; cu maceratul semintelor de fra-
sin (Fraxinus excelsior), pentru impotent; cu
maceratul mlditelor merisorului de munte
(Vaccinium vitis idaea) si mldite de zmeur
(Rubus idaeus), pentru scenescent precoce
feminin si menopauz; cu maceratul mugu-
rilor de stejar pedunculat (Quercus pedun-
culata), pentru hiperhidroz; cu maceratul
semintelor de mesteacn (Betula pendula) si
muguri de migdal (Prunus amygdalus), pentru
scderea memoriei; cu maceratul mlditelor de
zmeur (Rubus idaeus), mugurilor de smochin
(Ficus carica) si muguri sau amenti de salcie
alb (Salix alba), pentru dismenoree; cu
maceratul mugurilor de coacz negru (Ribes
nigrum) si muguri de porumbar (Prunus
spinosa), pentru tendint de lipotimie; cu
maceratul mugurilor de artar (Acer
camprestre), pentru sechele de paralizie; cu
maceratul mugurilor de porumb (Prunus
spinosa) si de smochin (Ficus carica), pentru
distonie vegetativ. Se admi nistreaz
50-70 picturi o dat pe zi, cu 15 minute nainte
de mas. Tratamentul este contraindicat epi-
lepticilor si hipertensivilor (F. Pi t er , 2000).
Uz extern. Decoctul concentrat de frunze este
utilizat pentru combaterea durerilor reumatice
(se fac bi locale). Frunzele se introduc printre
testurile de ln pentru ndeprtarea moliilor.
1. Pentru tratarea rinitei cronice catarale hiper-
trofice, reumatismului cardiovascular: inhalatii,
din 1 lingur frunze mruntite la o can (250 ml)
cu ap. Se fierbe 5 minute. Se continu fier-
berea la foc mic si se inspir profund, n mod
repetat, aburul degajat. 2. Pentru tratarea
hemiplegiilor si paraplegiilor spastice: zilnic, o
baie general, timp de 15 minute, cu ap la
temperatura de 36-37 C n care s-a adugat
2 linguri extract din frunze. 3. Pentru
reconfortare: baie, cu apa la temperatur de
34-36 C n care s-a adugat decoctdin frunze
de rozmarin sau ulei de rozmarin. Durata bii,
10 minute, apoi timp de o or repaus la pat.
4. Pentru tratarea tulburrilor cardiace: solutie
alcoolic din frunze si flori de rozmarin. Se fac
frectii n regiunea inimii. Medicin veterinar.
Empiric, pentru tratarea tetanusului, animalul
bolnav se afum cu frunze si flori de rozmarin
Cosmetic. Pentru catifelarea fetei, comba-
terea mtretii si cresterea prului: infuzie, din
50 g frunze la 1 l de ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se lotioneaz tenul cu
infuzia obtinut. n combaterea mtretii si
pentru cresterea prului, se spal prul, fr
spun. Apicultur. Specie melifer. Florile sunt
vizitate de albine pentru culegerea de nectar si
rubiacee 711 ruscut de primvar

polen. Cantitatea de nectar, 0,5-0,98 mg/floare,
cu o concentratie de 38-40% zahr. Productia
de miere, 100-130 kg/ha. Fr pondere econo-
mico-apicol. Ornamental. Cultivat mai ales ca
plant subarbustic n grdinile si parcurile din
regiunile sudice. Necesit lumin direct. Pre-
fer soluri profunde, usoare, bogate n calciu,
permeabile, cu expozitie sud-vestic. Rezist
la secet. Iarna se pstreaz la temperatura de
2-4 C. n zonele sudice poate ierna afar.
nmultire prin butsire la pat rece, n septem-
brie-octombrie (v. Pl. XLIX, 1).
RUBIACEE (Rubi aceae), famili e
care grupeaz 500 genuri cu 6000 specii rs-
pndite pe tot globul. Arbori, arbusti, liane si
epif ite n zonele tropicale, specii erbacee anua-
le sau perene, n zona temperat. Frunze opu-
se, simple, ntregi, cu stipele asemntoare
frunzelor. Inflorescent racemoas sau cimoa-
s. Flori bisexuate (hermafrodite), actinomorfe,
uneori usor zigomorfe tetra-pentamere, rareori
polimere; caliciul gamosepal sau lips; corol
gamopetal, infundibuliform, urcealatsautu-
buloas; androceu izostemon, din stamine n
numr egal cu petalele prinse pe tubul corolei si
alternnd cu laciniile acesteia; gineceu n ge-
neral bicarpelar, cu ovar inferior, bicarpelar, stil
filiform, ntreg sau bifidat. Formula floral: h2
uneori usor 1 K
(54
);(8) [C
(5
-4)
;
^A^p^^). Pole-
nizare entomofil si ornitofil. Fruct dicariops,
capsul, bac, drup. Seminte albuminate.
Flora Romniei contine 49 specii ce apartin la 6
genuri: Rubia, x = 11; Sherardia, x = 11;
Crucianella, x= 11; Asperula, x= 11 (10);
Galium, x = 11, 12(10); Cruciata, x = 9, 11.
RUPIACEE (Ruppiaceae), familie
care grupeaz specii de plante acvatice sub-
merse, perene. Frunze lineare, alterne, cu teci
evidente. Flori bisexuate (hermafrodite), gola-
se. Androceul din 2 stamine. Gineceul, din
4 carpele libere. Formula floral: h2K
0
C
0
A
2
G
4
.
Fructe drupacee. Flora Romniei contine un
singur gen Ruppia, x= 10, cu specia R. mariti-
ma L (at de mare), 2n = 20, ntlnit n ap
marin si lacuri mai mult sau mai putin srate
din jud. Bistrita-Nsud, Cluj, Brasov, Sibiu,
Brila, Constanta, Tulcea.
RUSCUt DE PRIMVAR
(Adonis vernalis), fam. Ranunculaceae. Plant
erbacee, peren, hemicriptofit, xerofit spre
xeromezofit, mezoterm spre moderat-termo-
fil, slab-acid-neutrofil, heliofit, ntlnit pe
soluri calcaroase nsorite, coaste abrupte,
psuni si fnete uscate, de la cmpie pn n
zona montan, prezent mai des n regiunile
de deal si podis; vegeteaz pe soluri uscate
pn la uscat-revene, uneori chiar revene; se
mai numeste bulbuc, buruiana-calului, buruia-
n de talan, buruian neagr, chioara-ginii,
cocosei, dedinit, deditei galbeni, scnteit,
spnt, spnz, sprnz de cal, sprent. Genetic,
2n = 16. Fitocenologic, ncadrat n Festuce-
talia valesiacae, Car. Festuco-Brometea. Rs-
pndit n Europa, vestul Asiei. Descriere.
Rizom scurt, tare, gros de cca 3 mm, din care
pornesc rdcini fibroase. Tulpin erect, gla-
br, foliat, putin ramificat, nalt de 10-40
(50) cm; lstarii sterili au la baz sevame bru-
ne, lipsiti de frunze bazale. Frunze tulpinale
sesile, numeroase, de 2-4 ori penat-sectate,
cu lacinii ngust-liniare, late pn la 1 mm. Flori
galbene-aurii, solitare, la vrful tulpinii, mari
(diametru cca 8 cm); caliciu cu 5 sepale,
brun-membranoase, mai mult sau mai putin
proase; corol cu 10-20 petale, ntregi, lu-
cioase; androceu cu numeroase stamine;
gineceu pluricarpelarapocarpic. nflorire, IV-V.
Fruct, poliachen cu achene scurt-proase si
rostru ncrligat. Compozitie chimic. n pr-
tile aeriene, la nceputul nfloririi, sunt prezenti
glicozizii adonitoxina, adonidozidul, care contin
cumarin si vernadin-derivat cumarinic; ulei
volatil, tanin, saponine, rezine, colin, acizii
palmitic si linoleic, fitosteroli, sruri minerale.
Adonitoxina, prin hidroliz, se scindeaz n
adonixigenin si a-ramnoz. Cumarin, prin
hidroliz, se scindeaz n strofantidin si
cimaroz. Toxicologie. Principiile toxice din
plant sunt adonitoxina, care contine cumarin
si un derivat cumarinic, vernadin. Prin uscare
toxicitatea plantei se pstreaz; prin fierbere
toxicitatea dispare. Animalele care consum
planta manifest sensibilitate toxic, constnd
din gastroenterit cu diaree rebel, poliurie,
tulburri cardiovasculare exteriorizate prin puls
accelerat apoi ncetinit, insuficient cardiac,
mucoase palide, colaps, convulsii, depresiune,
moarte. La om, excesul n tratament cu aceas-
t plant, duce la intoxicare manifestat cu
great, vom, diaree, stop cardiac, moarte. Se
intervine cu vomitive, purgative, crbune activ
si analeptice cardiace. Bioterapie. Prtile
aeriene si rdcinile plantei au utilizri
ruscut de primvar 712 rutacee

terapeutice n medicina uman si veterinar,
cult si traditional. Constituie un vechi re-
mediu, la noi si n alte tri, pentru tratarea
hidropiziei si migrenelor. Principiile active con-
tin 1% amestec de glicozide cardiotonice
(adonitoxinozida, adonidozida si adoniverno-
zida) de care se altur saponozide si flavo-
noide. Actiune cardiotonic si diuretic,
calmant, usor hipertensiv. Actiunea cardioto-
nic este de scurt durat. Se administreaz n
pauzele digitalice. D rezultate bune n trata-
mentul tahicardiilor, extrasistolelor de natur
nervoas, hipotensiunii arteriale si tulburrilor
neurovegetative. Recoltare. Prtile aeriene
(Adonidis herba) se recolteaz n timpul nflo-
ririi, pe timp frumos, dup ce s-a ridicat rou.
Rdcinile nu se recolteaz, pentru a proteja
planta si a o mentine n fitocenoz. Se usuc la
umbr, n camere aerisite, de preferat n poduri
acoperite cu tabl. Se pstreaz n pungi de
hrtie. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
efect cardiotonic: infuzie, din 1 lingurit pulbere
de plant, peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap n clocot. Se las acoperit 15-20 mi-
nute. Se strecoar. Se bea fractionat n cursul
unei zile. 2. n boli de inim, tahicardii, extra-
sistole, tulburri neurovegetative: a) infuzie, din
2 g (ct se ia cu 3 degete) pulbere de plant
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se beau 2 cni pe zi; b) tinctur, din
2 linguri pulbere plant (20 g) la 100 ml alcool
de 70; se las la macerat 10 zile; sticla se
agit zilnic pentru uniformizarea concentratiei
extractului. Se filtreaz. Se pstreaz n sticle
nchise la culoare. Se iau cte 10 picturi de
5-6 ori pe zi. 3. Hemeopatic, dilutiile tinctu-rii-
mam, de la prima la a 3-a decimal, se
administreaz n decompensrile cardiace.
Remediul se aplic obezilor, reumaticilor
ozalemici si sedentarilor. Medicin veterinar.
Uz i ntern. Pentru tratarea insuficientelor
cardiace subacute si cronice: infuzie, din 4-5 g
plant uscat si mruntit peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperi t
30 minute. Se strecoar si se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, bovine), 5-
10-15 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 0,2-1-3 g; animale mici (pisici, cini),
0,2-0,5 g. Apicultur. Specie melifer. Flori
atractive pentru albine, furnizndu-le culesul
de nectar si polen. Ornamental. Indicat n
grupuri pe peluze, locuri deschise, balcoane,
apartamente. Foarte decorativ prin flori si
port. nmultire prin desprtirea tufelor si
seminte (v. Pl. XLIX, 4).
RUTACEE (Rutaceae), familie care
grupeaz peste 100 genuri cu 960 specii de ar-
bori, arbusti si erbacee perene, cele mai
multe rspndite n regiunile tropicale si
subtropicale de pe ntreg globul. Frunze
alterne, rar opuse, simple sau compuse, fr
stipele, cu numeroase pungi secretoare sub
form de puncte transparente. Flori
bisexuate (hermafrodite) sau unisexuate,
actinomorfe (predominant) si zigomorfe,
heteroclamidee, rareori haploclami-dee, pe
tipul 4-5, solitare sau grupate n inflorescente
(raceme, corimbi, cime corimboase sau
umbeliforme); caliciul din 5-4 sepale libere sau
putin unite spre baz, uneori cupuliform;
corola dialipetal, rareori gamopetal, din ace-
lasi numr de elemente ca la caliciu; androceul
frecvent obdiplostemon, rareori haplostemon
sau polistemon, cu disc intrastaminal subovarian;
gineceul are ovar superior format din 2-5 cr-
pele. Formula floral: h2 sau K^C^As^^;
aGfca;^,; m2 sau 1 K5-2C5-2 A5+5;2+2; ; f2 sau
1
K5-
2C5-2 G52;(52). Fruct hesperid, drup sau
samar. Seminte alungite sau reniforme, cu
sau fr albumen, cu embrion drept sau curbat.
Flora Romniei contine 9 specii ce apartin la
6 genuri, grupate n 3 subfamilii. Sfam.
RUTOIDEAE: Ruta, x = 9; Haplophylhim;
Dictamnus, x = 9. Sfam. AURANTIOIDEAE:
Citrus. Sfam. TODDALIOIDEAE: Ptelea;
Phellodendron.

SAC EMBRIONAR (Sacculusem-
bryonalis), formatiune vezicular prezent n
ovulul gimnospermelor si angiospermelor, re-
prezentnd gametofitul femel. Se mai numeste
macrospor, megaspor (gimnosperme) sau ma-
croprotal (angiosperme). La gimnosperme, sa-
cul embrionar contine endospermul primar si
arhegonul sau corpusculul. Endospermul pri-
mar constituie tesutul de rezerv al semintei si
este omologat cu protalul femel al pteridofitelor.
La angiosperme sacul embrionar contine
aparatul oosferei, celula secundar a sacului
embrionar si aparatul antipodial (-> OVUL,
MACROSPOROGENEZ, MACROGAMETO-
GENEZ). La angiosperme exist trei (fig. 262)
tipuri principale de saci embrionari maturi: mo-
nosporic, bisporic, tetrasporic*. 1. Tipul mono-
sporic (tip Polygonum) normal este cel mai
evoluat. Se formeaz din celula inferioar a
tetradei macrosporale n urma a cinci diviziuni
succesive. Sacul embrionar matur contine 8 nu-
clee. Aici se ncadreaz si tipul Oenothera,
unde sacul embrionar se formeaz din celula
superioar a tetradei macrosporale si contine
4 nuclee rezultate din patru diviziuni succesive
libere. Acest tip de sac embrionar este ntlnit
la peste 80% dintre angiosperme (Fagales,
Juglandales, Lamiaceae, Scrophulariaceae,
Fabaceae s.a.). 2. Tipul bisporic (tip Allium)
este primitiv. Provine din cel monosporic. Se
formeaz din celula inferioar a diadei macro-
sporale, care rezult din prima etap a diviziunii
meiotice. Sacul embrionar matur contine
8 nuclee formate prin 4 diviziuni succesive. Aici
se ncadreaz si sacul embrionar bisporic de la
Scilla, care se diferentiaz din celula superioar
a diadei. Este ntlnit la unele angiosperme
dicotiledonate, dar mai ales la monocotiledo-
nate (Amaryllidaceae, Liliaceae, Orchidaceae
s.a.). La acest tip se poate include si subtipul
Podostemon. 3. Tipul tetrasporic este primitiv
si provine din cel monosporic. Cuprinde sacii
embrionari maturi, variabili ca structur, cu n-
susirea ns de a se forma direct din celu-la-
mam macrosporal. Celula-mam macro-
sporal este un arhespor unicelular. Prin dou
diviziuni succesive se formeaz 4 nuclee ma-
crosporale. Acestea, prin diviziuni libere, dau
numrul de nuclee caracteristic mai multor
variante structurale: a) tipul Balsamita (tip
Anthemis) cuprinde sacii embrionari maturi cu
11 nuclee (rezultate din diviziunea celor 4 nu-
clee macrosporale), din care 3 sunt neviaile;
b) tipul Drusa cuprinde sacii embrionari maturi
cu 16 nuclee haploide, rezultate prin diviziunea
direct, de 4 ori, a celor 4 nuclee macrosporale;
c) tipul Fritillaria cuprinde sacii embrionari ma
turi cu 8 nuclee. Din acestea 4 nuclee, sunt
haploide iar 4 nuclee sunt triploide. Se
formeaz prin patru diviziuni libere a celor
* M. Andrei, Anatomia plantelor, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1978, p. 336-337.
sac embri onar 714 salat

Fig. 262. Schema dezvoltrii tipurilor de saci embrionari la angiosperme.
4 nuclee macrosporale. n partea inferioar a
celulei macrosporale 3 nuclee se contopesc
rezultnd dou nuclee triploide. Contopirea are
loc n momentul diviziunii nucleului superior.
Nucleele aparatului oosferei si nucleul polar
superior sunt haploide. Nucleele aparatului
antipodial si nucleul polar inferior sunt triploide.
Aici se ncadreaz subtipul Acalypha lanceola-
ta si tipurile Clentonia, Plumbagella, Adoxa,
Tulipa tetraphylla, Eriostemones, Penaea,
Plumbago, Peperonia.
SALAT (Lactuca sativa), fam. Aste-
raceae. Plant erbacee, anual, autogam, le-
gumicol, cu valoare terapeutic, cultivat din
cele mai vechi timpuri de ctre egipteni, greci si
romani; se mai numeste lptiuc, lptuc,
marole, manile, salat cu cptn, salat de
grdin, salat mic, salat necreat, salat
rosie, salata limba oii, slatr. Genetic, 2n= 18.
Rspndit pe toate continentele. Provine din
specia slbatic Lactuca seriola, ntlnit n
Europa, Asia si Africa de Nord. n Romnia se
cultiv n toate judetele, mai ales n jurul ora-
selor mari si centrelor industriale. Exist trei
varietti: salata de cptn (Lactuca sativa,
convar, incocta, var. capitata); marula (Lactuca
sativa, convar sativa, var. longifolia) - formeaz
cptni alungite; salata de foi (Lactuca sativa,
convar. incocta, var. crispa) - nu formeaz
cptni. Cel mai mult cultivat este salata
pentru cptn. Putin pretentioas la cldur.
Semintele germineaz la minimum 2-3 C si
optimum 5-10 C. Aflat n faza de rozet
(5-6 frunze) rezist la temperaturi de minus
5-6 C. Temperatura optim de crestere, cca
16 C, iar pentru formarea tulpinilor florale si
nflorire, 20-22 C. Plant de zi lung. n
conditii de zi scurt formeaz un aparat foliar
bogat, cptni mari, pentru aceasta se
seamn primvara devreme. Pentru
cresterea vegetativ solicit 4000-5000 lucsi.
Pretentioas la umiditate mai ales n perioada
de rsrire si formarea cptnilor. Excesul de
umiditate este duntor. Prefer soluri cu
textur mijlocie, bogate n humus si pH 6-7,2.

salat 715 salat

Descriere. Rdcin pivotant, adnc n sol
pn la 60-70 cm. Ramificatiile laterale se ntind
pe o raz de 10-15 cm. Frunze glabre, cu
form, mrime si culoare caracteristice soiului.
Scurt-petiolate, limbul gofrat, marginile netede,
verzi de diferite nuante. Cptna are form,
mrime si culoare specifice soiului. Tulpin flo-
ral nalt de 100-120 cm, puternic ramificat,
glabr, cilindric. Flori galbene, hermafrodite,
grupate n capitule mici, ovoidal-cilindrice. Invo-
lucru verde, cu foliole biseriate, albu-riu-
marginate. Polenizare direct (autogam), rar
alogam, n proportie de cel mult 2-6%.
nflorire, VII-VIII. Fruct, achen mic, alb-ar-
gintie, cafenie sau neagr, prevzut cu papus.
Facultatea germinativ, 65-85%; se pstreaz
3-4 ani. Compozitie chimic. Frunzele contin
protide (1,4%), urme de substante grase, hidrati
de carbon (1%), sodiu (5 mg%), potasiu
(150 mg%), calciu (15 mg%), fosfor (25 mg%),
fier (0,4 mg%), vitaminele A (90 ng%), B
1
(0,05 mg%), B
2
(0,05 mg%), C (pn la
50 mg%), E (2 unitti), PP (0,5 mg%) niacin
(0,3 mg%). Alimentatie. Legum reminerali-
zant, depurativ, sedativ, emolient etc.
Frunzele sunt consumate mai ales n stare
proaspt sub form de salat, primvara de
timpuriu si toamna trziu. Sunt folosite si la
prepararea ciorbelor sau mncrii sczute. Ser-
vit ca aperitiv la nceputul meselor, stimuleaz
secretia glandelor digestive. Bioterapie. Frun-
zele plantei au utilizri terapeutice, ca adjuvante
n tratarea unor boli. Principiile active pe care le
contine actioneaz ca anafrodisiac, analgezic,
antispastic, depurativ, coleretic, digestiv, diu-
retic, emenagog, hipoglicemiant, laxativ, emo-
lient, maturativ, sedativ, uricozuric, drenor hepa-
tic. Consumat, planta reduce libidoul sexual
exagerat, reduce cantitatea de sperm la brbat
si fluxul menstrual la femei; diminueaz senza-
tia de durere; previne si chiar elimin spasmele
muschilor intestinali; stimuleaz secretiile sali-
vare si gastrointestinale; retrage din masa umo-
rilor substantele toxice si favorizeaz eliminarea
lor; stimuleaz eliminarea bilei n intestin, fiind
un bun drenor hepatic; usureaz digestia; actio-
neaz asupra epiteliului renal, mrind cantitatea
de urin eliminat si o dat cu ea eliminarea din
organism a unor substante toxice; provoac sau
favorizeaz aparitia menstruatiei ntrziate; mic-
soreaz glucoza din snge; faciliteaz defeca-
tia; relaxeaz tesuturile si elimin starea infla-
matorie; accelereaz maturarea furunculelor;
calmeaz strile de excitatie cerebral; stimu-
leaz eliminarea prin urin a acidului uric si
uratilor. Recomandat n palpitatii, spasme vis-
cerale, gastralgii, spermatoree, excitatie sexua-
l, insomnii, artrit, astm bronsic, bronsit, cole-
cistit, cuperoz, diabet zaharat, dismenoree,
constipatie, gut, litiaz renal, nefrit, inflamatii
intestinale, menstre dureroase, congestie hepa-
tic, hepatit, panaritiu, furuncule. Semintele
sunt folosite de medicina traditional pentru tra-
tarea blefaritei, conjunctivitei, afectiunilor respi-
ratorii. Recoltare. Frunzele (Lactuci folium) se
recolteaz si se folosesc proaspete. Semintele
(Lactuci semen) se recolteaz toamna. Se taie
inflorescentele si se freac prtile care contin
seminte n mini. Se nltur frunzele, impuri-
ttile. Se pstreaz n pungi de hrtie. Medicin
uman. Uz intern. 1. Adjuvant dietetic n afec-
tiuni gastrointestinale, nefrit, litiaz uric, artri-
t, gut, reglarea ciclurilor menstruale, menstre
dureroase, spermatoree, insomnii, astm bron-
sic, colecistit, diabet zaharat, constipatie, con-
gestie hepatic, hepatit: a) consumat ca plan-
t alimentar sub form de salat sau diferite
preparate culinare; b) decoct, din 60-80 g frun-
ze la litru de ap. Se fierbe 20-25 minute. Se
acoper pentru a se rci. Se strecoar. Se beau
4 cni pe zi; actiune antispastic calmant, diu-
retic. 2. Pentru calmarea tusei asmatice, tusei
spasmodice: infuzie, din 1 lingurit seminte la o
can cu ap n clocot. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni
pe zi. 3. Pentru hiperexcitabilitate sexual la
femei: extract fluid de lptuc, cte 2-3 lingurite
pe zi. 4. Pentru diabet: alcoolatur, 60 picturi
de trei ori pe zi, nainte de mas. Uz extern.
1. Pentru maturare n panaritiu, furuncule, cu
grbirea vindecrii: cataplasme calde locale cu
frunze fierte. 2. Pentru igiena ocular n
blefarite, conjunctivite: decoct, din 1 lingurit
frunze uscate si mruntite la o can cu ap. Se
fierbe 30-35 minute. Se strecoar si se spal
locul afectat cu vat. 3. Pentru tratarea
degerturilor: decoct, din 30 g frunze uscate si
2 linguri seminte la 4 l de ap. Se fierb
40-45 minute. Se las la rcit pn la cldut. Se
toarn n lighean si se introduc picioarele n
solutia obtinut (retet din medicina traditional).
Cosmetic. Pentru ngrijirea tenurilor uscate
si decongestionarea lor: decoct, din o salat
verde la 0,5l ap. Se fierbe cca 2 ore. Se aplic
lotionri locale. Actiune decongestiv si
catifelant (v. Pl. XLIX, 5).
sal at de i arn 716 sal b moal e

SALAT DE IARN (Scorzo-
nera hispanica), fam. Asteraceae. Plant erba-
cee, peren, cultivat ca legumicol, bienal;
se mai numeste artifi, salsifi. Genetic, 2n= 14.
Cultivat pe mari suprafete n vestul Europei. n
Romnia este cultivat numai de amatori. Ve-
geteaz spontan n sudul Europei. Rezistent
la frig, poate ierna n cmp. Cerinte moderate
fat de umiditate. Vegeteaz bine pe soluri
fertile, permeabile, cu reactie neutr sau alcali-
n. Reactioneaz bine la aplicarea ngrsmin-
telor organice descompuse. Nu suport fertili-
zarea cu gunoi de grajd proaspt. Descriere.
Rdcin pivotant, tuberizat, lung de
25-30 cm, groas de 3-4 cm, neagr la exte-
rior. Contine latex n celule laticifere articulate.
Frunze alungit-lanceolate, ntregi, slab-dintate
pe margine, dispuse n rozet. Tulpin florifer
erect, nalt de 60-120 cm, ramificat. Flori
galbene, grupate n calatidii. Polenizare auto-
gam si alogam. nflorire, VII-VIII. Fruct,
achen alungit, putin curbat, alb-glbuie. Fa-
cultatea germinativ, 70-80%; se pstreaz
doi ani. Productia de rdcini, 20-25 t/ha. Com-
pozitia chimic. Rdcinile contin albumin
(1%), grsimi (0,5%), zahr (2,5%), substante
extractive neazotate (2,1%), Ca, Fe, P, vitami-
nele B
1
, B
2
, C, n cantitti mici insulin si aspa-
ragin. Alimentatie. Rdcinile tuberizate,
fragede, sunt folosite la prepararea mnc-
rurilor. Frunzele tinere sunt ntrebuintate pentru
salate. Legum valoroas.
SALB MOALE (Euonymus euro-
paea), fam. Celastraceae. Plant lemnoas,
arbustiv, microfanerofit, mezofit, mezoter-
m, mezotrof, acid-neutrofil, frecvent n
subarboretul pdurilor luminoase, de cmpie si
dealuri, prin zvoaie, tufrisuri, vegeteaz pe
soluri revene pn la reavn-jilave, profund
afnate, cu troficitate mijlocie (T= 50-80); se
mai numeste caprifoi, clocut, grujarc, lemn
cinesc, parastasul-popii, pomit de snger,
snger, voiniceriu. Dacii o numeau salliama,
sal b moal e (I . Pachi a Tat omi rescu,
1997). Genetic, 2n = 64. Temperament de
semiumbr. Rezistent la secet. Putin preten-
tioas la clim si sol. Fitocenologic, ncadrat
n Querco-Fagetea, Car. Prunetalia. Rspndi-
t n Europa. Descriere. Rdcin pivo-tant-
trasant. Tulpin strmb, tufoas, nalt
pn la 6 m, cu lemn omogen, glbui deschis.
Lujerii verzi, 4 muchii suberoase, albicioase
sau brune. Muguri ovoizi, ascutiti, muchiati sunt
imperfect opusi si apropiati de ax. Frunze alun-
git-lanceolate sau ovat-lanceolate, lungi de
3-10 cm, acuminate, cu marginea crenat-se-
rat, pe dos glabre sau pubescente, opuse,
petiolate. Flori verzi-glbui, grupate n cime
axilare; tipul 4; caliciul din 4 sepale, corol din
4 petale, androceu din 4 stamine inserate la
marginea unui disc nectarifer romboidal; gi-
neceu superior din 4 carpele. nflorire, V. Fruct,
capsul roz sau rosie-carmin, cu deschiderea
prin 4 valve. Seminte albicioase, nconjurate de
un aril crnos, portocaliu. Maturizare, IX-X.
Drajoneaz puternic. Creste ncet. Compozi-
tia chimic. Contine heterozide cardiotonice
de tip digitalic, cuatrozida, cuatromonozida.
Fructele contin heterozide cardiotonice. Pn
n prezent s-a izolat o mic cantitate de evo-
nosid (heterozid cardiotonic) si alcaloidul arme-
pavina. Scoarta rdcinilor contine gutaperc
(1-6%). Industrie. Lemnul este utilizat pentru
scobitori si cuie de cizmrie. Carbonizat n va-
se nchise, formeaz un crbune fin pentru de-
sen si fabricarea pulberilor. Gutaperca extras
din scoarta rdcinilor este folosit n electro-
tehnic pentru izolarea cablurilor. Toxicolo-
gie. Principiile active din scoart, frunze si se-
minte, n cantitate mare sunt toxice. Manifest
actiune iritant asupra tubului digestiv si de
inhibare pe cale nervoas a functiilor inimii.
Sunt semnalate cazuri de otrvire prin consum
de frunze la cai, oi si capre. La om, n special la
copii, sunt evidentiate intoxicatii cu fructe si
seminte, manifestate prin inflamatii ale
intestinului, diaree, crampe, tulburri n circu-
latia sngelui etc. Se intervine cu laxative si
crbune medicinal. Bioterapie. Scoarta rd-
cinile si fructele au utilizri terapeutice n medi-
cina traditional uman si veterinar. Principiile
active au actiune cardiotonic, coleretic si
colagog. Stimuleaz functiile inimii, secretia
de bil si eliminarea ei n intestin. Recoltare.
Frunzele (Euonymi folium) se recolteaz n
iunie. Florile (Euonymi flos) se recolteaz la
nflorire, n mai. Scoarta rdcinii (Euonymi
cortex) se recolteaz toamna la sfrsitul vege-
tatiei. Se usuc la umbr, n strat subtire. Medi-
cin uman. Folosite empiric de medicina
popular ca vomitive, purgative, pentru sti-
mularea secretiei de bil si eliminarea ei n
intestin, pentru scderea tensiunii n cazurile
hipertensive. n doze mari preparatul este un
purgativ drastic si poate duce la intoxicatii
sal b moal e 717 salcm

grave. Uz extern. 1. Pentru vindecarea rnilor:
se aplic frunze proaspete pe locul afectat si se
bandajeaz. 2. Pentru combaterea pduchilor
din pr: decoct, din scoart sau frunze. Se
fierbe 30 minute. Cu solutia obtinut se spal
pe cap. Atentie! Solutia nu trebuie s ptrund
n ochi. Medicin veterinar. Pentru tratarea
cailor si cinilor de rie: decoct, din fructe,
frunze si scoart, fierte 30 minute n ap. Se
las la rcit pn la cldut. Se strecoar. Se
spal zonele afectate. Silvicultur. Specie de
interes forestier, apreciat ca valoroas pentru
subarboret si n perdelele de protectie. Larg
introdus n pdurile de silvostep si chiar ste-
p. Ornamental. Planta se poate cultiva n
parcuri si grdini publice ca exemplare izolate,
pentru garduri vii, borduri, plcuri. La sfrsitul
verii si toamna, confer un aspect decorativ
deosebit prin frunzisul strlucitor si fructele sale
roz-rosii. Vopsitorie. Scoarta de pe ramuri
poate fi utilizat la vopsirea fibrelor naturale n
galben. Alte utilizri. Larg introdus n pdu-
rile de silvostep si zona forestier de cmpie,
pentru ameliorarea solului, n culturi de protec-
tie si pentru garduri vii.
SALCM (Robinia pseudacacia), fam.
Fabaceae. Arbore foios, megafanerofit, adven-
tiv, xeromezofit spre mezofit, moderat-termofil,
la pH amfitolerant, heliofit, psamofil, originar
din America de Nord, introdus mai nti n
Franta (1601), mai trziu n Romnia (1750),
ca plant ornamental, n parcuri, comun de la
cmpie pn n regiunea dealurilor; vegeteaz
bine pe solurile usoare, permeabile, revene
sau reavn-uscate, fertile, relativ bogate n
humus si substante minerale, slab acide, sufi-
cient de umede, profunde si usoare; se mai
numeste acacie, acat, artar, bagrin, brebene,
dafin, frasin, lemn alb, lemn de acat, liliac,
magrin, pnar, rug, salchism, salcm alb,
salcm rotund, vocatie. Genetic, 2n = 20, 22. n
Romnia a fost luat n culturi forestiere din
1852. Pn n 1872 a fost plantat pe cca
25 000 ha pentru fixarea nisipurilor misctoare
din Oltenia, iar dup 1883 s-a extins si natu-
ralizat pe mari suprafete n toate regiunile trii.
Astzi ocup 120 000 ha, ndeosebi n judetele
de cmpie. Sensibil la ger, ngheturi timpurii.
Usor vtmat de curenti puternici care-i pro-
voac cresteri neregulate. Prefer soluri
revene, sau reavn-uscate, usor-permeabile.
Fitocenologic, Car. Robinion pseudacaciae.
Rspndit n America de Nord, adventiv pe
restul continentelor. Descriere. Rdcin pi-
votant-trasant, ntinzndu-se lateral pn la
20 m. Tulpin relativ dreapt, nalt pn la
30 (35) m, groas pn la 80-100 cm, bine
elagat n masiv; scoarta de timpuriu cu ritidom
foarte gros, adnc-brzdat-longitudinal, contine
o cantitate mare de substante minerale; lemn
cu alburn ngust-galben-verzui, duramen brun-
verzui, raze medulare vizibile n sectiune
radiar, inele anuale bine vizibile, parenchim
lemnos bine reprezentat n inelul anual. Co-
roan larg, rar, luminoas. Lujerii muchiati,
mslinii, glabri, cu cte 2 spini n dreptul frun-
zelor; muguri mici, alterni. Frunze imparipe-
nat-compuse, cu 7-19 foliole eliptice sau
ovate, scurt petiolate, glabre, rotunjite la vrf,
ntregi pe margine. Flori albe, papilionacee,
puternic mirositoare, dispuse n raceme; caliciu
campanulat, cu 5 dinti scurti, usor pubescent;
corol cu vexil rotund, aripi auriculate, caren
obtuz; androceu cu stamine galbene; gineceu
cu stil curbat n sus ce poart un stigmat cu peri
rigizi. nflorire, V-VI. Pstaie turtit, brun-rosia-
tic, lung de 5-10 cm, lat de 1-2 cm, cu 3-
10 seminte reniforme. La 1 kg intr 50 000
seminte. Lstreste si drajoneaz puternic.
Longevitate, peste 100 ani. Compozitie chimi-
c. Florile contin flavonide (robinin, acaciin),
ulei volatil, acizii cafeic si clorogenic. Industrie.
Lemn foarte durabil; se pstreaz bine sub
ap. Se usuc ncet si cu deformri. Se strun-
jeste si se lustruieste bine. Se impregneaz
greu. Utilizat pentru ramele de usi, parchete,
stlpi de telegraf, pari de gard, araci de vie, cozi
de unelte, doage, spite de roti pentru crute,
traverse, constructii, cherestea, articole sportive,
ca excelent combustibil. Alimentatie. Florile
servesc la prepararea unor buturi rcoritoare
si a unor preparate de cofetrie. n multe sate
florile sunt folosite n aluatul de cltite si la
prepararea unui serbet. Pentru serbet se
opreste 1 kg flori cu 1l de ap dat n clocot. Se
continu fierberea pn cnd lichidul scade la
jumtate. Se strecoar. Decoctul obtinut se
amestec cu zahr n proportie de 3 pahare (1)
lichid la 1 kg de zahr. Se continu fierberea
pn cnd lichidul scade la jumtate. Spuma
se ndeprteaz. Se ia de pe foc si se toarn n
borcane, de asemenea foarte bine nclzite,
sub care se introduce lama unui cutit. Se
pstreaz la rece. Bioterapie. Florile, frunzele
si scoarta au utilizri terapeutice n medicina
salcm 718 sal cm gal ben

traditional uman si veterinar. Principiilor ac-
tive din flori li se atribuie proprietti antireuma-
tice, antiacide gastrice, emoliente, calmante,
antitusive; cele din frunze actioneaz ca anti-
acid gastric, calmant gastric, calmant n migre-
n, iar cele din scoart ca purgativ si antiulce-
ros gastric. Florile sunt folosite n combaterea
durerilor reumatice, hiperacidittii gastrice si
durerilor provocate de acestea, caemolient al
secretiilor bronsice si antitusiv, tratamentul mi-
grenelor, leucoreii, nevralgiilor dentare. Frun-
zele servesc pentru combaterea acidittii gas-
trice, durerilor gastrice, migrenelor, iar scoarta
n combaterea constipatiilorsi ulcerului gastric.
Recoltare. Florile (Robiniae pseudacaciae
flos) se recolteaz n timpul nfloririi. Se rupe
din inflorescent floare cu floare. Se usuc la
umbr ntr-un singur strat, de preferat n poduri
acoperite cu tabl. Frunzele (Robiniae pseuda-
caciae folium) se recolteaz pn la nflorire
sau n timpul nfloririi plantei. Se usuc la fel ca
florile. Scoarta (Robiniaepseudacaciae cortex)
se recolteaz primvara prin jupuire de pe ra-
murile de 2 si 3 ani. Se usuc la soare sau n
poduri acoperite cu tabl. Se pstreaz n saci
textili. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea gastritelor hiperacide, ulcerului gastric
si duodenal, n pirosis (arsuri la stomac), astm,
tuse, rceal: infuzie, din 1 lingur flori uscate
peste care se toarn o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se beau 2 cni pe zi dup mesele princi-
pale. Pentru tratarea astmului, tusei, rcelii se
beau 1-2 cni pe zi, n mai multe reprize.
Stimuleaz apetitul sexual. 2. Pentru tratarea
leucoreei (scurgeri vaginale), n migrene, ne-
vralgii dentare: infuzie, din 5 g flori uscate peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 30 minute. Se strecoar. Se beau
3 cantitti pe zi. 3. Pentru tratarea acidittii
gastrice, durerilor gastrice, migrenelor: infuzie,
din 2 lingurite cu vrf de frunze uscate si m
runti te peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. 4. Pentru
tratarea ulcerului gastric si constipatiilor: infu
zie, din 1 lingurit pulbere de scoart peste
care se toarn 200 ml ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea
rnilor, arsurilor: pulbere de flori se pune pe
rni. 2. Pentru tratarea leucoreei: infuzie, din
4 linguri flori uscate peste care se toarn o
can (250 ml) cu ap clocotit. Se las acope-
rit 30 minute. Se strecoar. Se fac 3 splaturi
vaginale pe zi, din care una seara nainte de
culcare. Medicin veterinar. Pentru stimu-
larea ouatului pe timp de iarn la psri, li se
pun n mncare frunze de salcm uscate si
mruntite. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar, polen si
man. Cantitatea de nectar, 1-4 mg/floare, cu
o concentratie de zahr de 40-70%. Productie,
1000 kg/ha. Pondere economico-apicol foarte
mare. n functie de altitudine si microclimat,
perioada de nflorire este esalonat n timp. n
cadrul aceluiasi sezon apicol se pot face
2-3 culesuri. Productorul de man cel mai
important este afida neagr (Aphis madicagi-
nis). Protectia mediului. Cultivat pentru fixa-
rea si ameliorarea solurilor degradate, instabi-
le, nisipurilor misctoare. Ornamental. Cultivat
ca arbore decorativ prin parcuri, grdini, spatii
verzi, marginea strzilor, soselelor, drumurilor,
de multe ori n garduri vii. nmultire prin seminte
(v. Pl. L, 2).
SALCM GALBEN (Laburnum
anagyroides), fam. Fabnceae. Arbust indigen,
microfanerofit, mezofit, mezoterm, acid-neutro-
fil spre slab-acid-neutrofil, heliofil, spontan n
pdurile montane din sud-vestul Olteniei, sub-
spontan sau cultivat n alte regiuni din tar; se
mai numeste bobitei, drob, grozam, lemnul-bo-
bului. Genetic, 2n = 48. Fitocenologic, ncadrat
n Orno-Cotinetalia. Putin exigent fat de sol.
Rezistent la secet, ger, fum. Rspndit n
sudul Europei. Descriere. Rdcin pivo-tant-
trasant. Tulpin nalt pn la 7 m cu lujerii
vigurosi, verzi-cenusii, alipit-pubescenti;
mugurii conici, mari, prosi. Frunze cu 3 foliole
argintii-proase. Flori galbene-aurii, mirositoa-
re, grupate n ciorchini pendenti, lungi pn la
30 cm; caliciu campanulat, cu buze neegale;
corol terminat cu cioc ascutit, androceu cu
stamine monodelfe; gineceu cu stil nchis n
caren. nflorire, V-VI. Fruct, pstaie lung de
4-6 cm, proas, cu 3-7 seminte. Lstreste
bine, uneori drajoneaz. Toxicologie. Scoar-
ta, frunzele, fructele si semintele sunt otrvitoa-
re. Ele contin alcaloidul citisina, prezent n
seminte pn la 1,5%. Bovinele intoxicate cu
aceast plant manifest excitabilitate, vom,
lipsa de coordonare a miscrilor, transpiratie,
convulsii, com si moartea prin asfixie. Princi-
piul toxic se elimin prin lapte, care devine toxic
sal cm gal ben 719 sal cm japonez

pentru consumatori (laptele este amar). Doza
mortal pentru un cal este 100 g seminte. La
om simptomele intoxicatiei sunt: great, vom,
crampe, tresriri si contractii ale muschilor,
stop respirator. Se intervine cu splaturi stoma-
cale, crbune medicinal, cafea fierbinte, purga-
tive. Bioterapie. Semintele au utilizri terapeu-
tice n medicina uman cult. Contin citizin.
Profesorul T. Goi na de la Cluj a studiat
exhaustiv obtinerea, propriettile si aplicatiile
terapeutice ale citizinei. Are actiune farmacodi-
namic asemntoare lobelinei. Constituie un
analeptic respirator. Folosit ca antiasmatic.
Recoltare. Semintele (Cytisi semen) se recol-
teaz cnd ajung la maturitatea fiziologic. Au
culoarea neagr sau brun-negricioas, gustul
amrui, fr miros. Uscarea se face la soare
sau la umbr, n poduri bine aerate. Dup
recoltare, se vor spla bine minile cu ap si
spun. Medicin uman. Se utilizeaz numai
preparate farmaceutice precis dozate cu citizi-
n, cu efecte stimulatoare asupra centrilor res-
piratori. Sub form de Tabex" se foloseste la
combaterea fumatului. Silvicultur. Folosit n
culturi forestiere de protectie, din step si sil-
vostep, si specie marginal n parcurile de
vntoare. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Cantitatea de nectar, 1-7 mg/floare. Productia
de miere, 50 kg/ha. Fr pondere economi-
co-apicol. Cinegetic. Specie mult cutat de
vnat n timpul iernii pentru hran. Ornamen-
tal. Frecvent cultivat n parcuri, grdini, spatii
verzi, cimitire ca plant decorativ-inflorescen-
te mari, pendente. nmultire prin seminte. Indicat
pentru regiunile industriale si zona verde a
litoralului (v. Pl. L, 3).
SALCM JAPONEZ (Sophoraja-
ponica), fam. Fabaceae. Arbore foios, medici-
nal, melifer, ornamental, megafanerofit, exotic,
rezistent la secet si atacul insectelor, sensibil
la ger, mai ales n tinerete, putin exigent fatde
sol, heliofil, suport bine poluarea aerului din
centre industriale; se mai numeste acatie
boiereasc, salcm boieresc, sofor. Genetic,
2n = 28. ntlnit aproape n toate judetele trii si
n Municipiul Bucuresti n parcuri, grdini,
strzi, uneori n plantatii si perdele forestiere
(Dobrogea, Brgan). Rspndit n Asia
(China, si cele dou state coreene). Descriere.
Rdcin pivotant-trasant. Tulpin nalt de
20 (30) m, cu scoart neted, cenusie, la
btrnete formeaz ritidom brzdat longitudi-
nal; lemn tare cu alburn ngust, alb-cenusiu,
duramen brun-cenusiu, raze medulare vizibile
cu lupa, inele anuale distincte, late. Coroan
larg, deas. Lujeri verzi, glabri, cu miros ne-
plcut sub scoart; mugurii alterni, mici, ascunsi
n cicatricea frunzei. Frunze alterne, impari-
penat-compuse, cu 517 foliole ovate, mici, pe
fata superioar verzi-nchis, lucitoare, pe cea
inferioar palide si proase. Flori albe-glbui
sau albe-verzui, grupate n panicule terminale,
erecte, mirositoare, de 15-35 cm. nflorire,
VII-VIII. Fructe, psti verzi, crnoase, indehis-
cente. Seminte negre. Compozitie chimic.
Florile contin ritozid (15-20%), alte glucozide
flavonice, glucide, mucilagii, pectine, betulinol,
soforadiol. Organele vegetative si semintele
contin alcaloizi, sruri minerale. Industrie. Prin
prelucrri industriale, din bobocii florali se
obtine rutina, care se vinde n farmacie ca pre-
parat medicamentos. Lemnul este folosit pen-
tru mobil, parchete. Florile se folosesc pentru
vopsirea testurilor fine n galben. Bioterapie.
Bobocii florali au utilizri terapeutice n me-
dicina uman cult. Rutozedul pe care l contin
se resoarbe la nivelul intestinului subtire. El are
capacitatea de a scdea concentratia lipidelor
serice fr a modifica n normolipemie con-
centratia de p-lipoproteine. La Facultatea de
Medicin din Iasi s-a realizat preparatul
RUTIN-S, cu actiune vazotonic, antihiperten-
siv si de protejare a permeabilittii capilarelor
sanguine. Recoltare. Bobocii florali (Sophorae
flos) se recolteaz chiar la nceputul formrii
lor. Se taie inflorescentele din pom, apoi se
strujesc bobocii dup ele. Colectarea se face n
cosuri. Uscarea se face la soare, pe rame,
prelate, sau la umbr n poduri acoperite cu
tabl. Uscare artificial, la 40 C. Medicin
uman. Rutina se administreaz pe cale oral
sau parenteral. Produsele farmaceutice rom-
nesti se numesc RUTOZID - solutie injectabil
4% si RUTOSIDUM-PULBERE. Rol important
n metabolismul hidricsi ionic. Intervine favora-
bil n procesele redox din organism si metabo-
lismul glucidic. Recomandat n edeme cardia-
ce, insuficient hepatic, tumori sngernde,
scarlatin, difterie, boala Barlow si ca adjuvant
n hemoragia retiniana, glaucom, retinopatie
diabetic. Florile sunt utilizate n retete PLAFAR
privind amestecurile de plante pentru obtinerea
unui decoct necesar tratrii edemelor. Apicul-
tur. Specie melifer. Florile furnizeaz
sal cm japonez 720 sal ci e al b

albinelor culesul de nectar si polen. Cantitatea
de nectar, 0,5-1,0 mg/floare, cu o concentratie
medie de cca 40% zahr. Productia de miere,
300-350 kg/ha. Pondere economico-apicol
mijlocie. Ornamental. Specie bine apreciat
pentru aspectul su decorativ, dat de frunzisul
fin, verde-viu, nflorirea trzie si forma parti-
cular a fructelor. Cultivat n parcuri, grdini,
alei, spatii verzi.
SALCIE ALB (Salix alba), fam.
Salicaceae. Arbore foios, indigen, megafanerofit
pn la microfanerofit, higrofit, euterm-mezo-
term, heliofit, slab-acid-neutrofil, extrem-helio-
fit, inundofil, ntlnit pe malul apelor, n lunci,
zvoaie, depresiuni, locuri umede, n regiunea
de cmpie si de dealuri, sporadic n etajul mon-
tan, vegeteaz pe soluri afnate sau moderat
compacte, uneori puternic pseudogleizate sau
chiar gleice, cu troficitate mijlocie (T= 50-80)
sau mare (T= 80-140); se mai numeste lozie,
rchit, rchit alb, rchit de lunc, rchit
mare, salc, salsi, slcut. Genetic, 2n = 76.
Suport usor gerurile mari de iarn, ngheturile
trzii sau timpurii. Suport inundatiile de lung
durat. Se dezvolt luxuriant pe soluri aluviale,
fertile, bine aprovizionate cu ap din orizontul
freatic. Fitocenologic, ncadrat n Alno-Pa-
dion, Salicion albae, Car. Salici-Populetum,
Salicetum albae-fragilis. Rspndit n Europa,
Africa de Nord si n zonele cu clim temperat
ale Asiei. Descriere. Rdcin trasant, puter-
nic, uneori cu rdcini adventive aeriene pn
la nivelul inundatiilor. Tulpina adesea strmb,
sinuoas, nalt pn la 25 (30) m, diametrul
pn la 2 m. Scoarta subtire la nceput, neted,
cenusie-verzuie, de timpuriu formeaz un riti-
dom brun-cenusiu, adnc-crpat n lung. Lemn
cu duramen rosu-deschis pn la nchis sau
brun-negricios, cu dungi cenusii; alburn n-
gust-albicios. Coroana larg-rotunjit, neregu-
lat-ramificat, transparent. Lujeri flexibili,
subtiri, verzi-glbui sau bruni, n tinerete albu-
riu-mtsosi-prosi. Mugurii alungiti, gl-bui-
roscati. Frunze alterne, lanceolate, lungi pn
la 10 cm, pe margini mrunt-serate, acu-
minate, la nceput argintii-mtsos-proase pe
ambele fete, la maturitate, pe dos, mtsos-pu-
bescente. Flori unisexuat-dioice, cele mascule
grupate n amenti glbui, lungi de 2-6 cm, cu
dou stamine; cele femele grupate n amenti
verzui, lungi de cca 4 cm, cu ovar glabru, stil
scurt si o gland nectarifer la baz. nflorire,
IV-V, odat cu nfrunzirea. Fructe, capsule
alungite, cu maturitatea prin mai-iunie. Seminte
prevzute cu egrete. Longevitate, 80-100 ani.
Componenta chimic. Scoarta contine tanin
(3-10%), salicin (0,3-0,8%), saligenol, popu-
lozid, salire-pozid, piceosit, cear, rezine,
oxalati cu efecte farmacodinamice importante
asupra organismului uman. Amentii contin sub-
stante estrogene. Recent s-a izolat oestreolul,
substant estrogen. Acidul salicilic a fost ex-
tras n 1838, apoi sintetizat n 1860. Frunzele
contin acid galic, clorofil, zahr. Amentii fe-
minini contin substante cu actiune estrogen
(estradiol). Amentii masculi contin hormoni cu
proprietti testosteron-licke. Industrie. Lemn
usor, moale, foarte durabil. Nu dureaz sub
ap. Se usuc repede. Se impregneaz usor.
Se bituieste usor. Se lustruieste slab. Utilizat
la fabricarea plcilor din aschii de lemn si fibro-
lemnoase, chibriturilor, calapoadelor, articole-
lor sportive, celulozei, constructiilor rurale. Din
nuiele se fac mpletituri de cosuri, garduri s.a.
Din scoart se extrag substante tanante si acid
salicilic. Scoarta ramurilor era folosit n trecut
pentru vopsirea n galben a lnii si testurilor.
Bioterapie. Scoarta si frunzele au utilizri tera-
peutice n medicina uman si veterinar, cult
si traditional. Heterozidele salicilice din prepa-
ratele din scoart au proprietti antireumatice,
analgezice, febrifuge si sedative nervoase, iar
taninurile actiune tonic, astringent, coagu-
lant si usor hemostatic. Previne sau
trateaz reumatismul, suprim sau diminueaz
senzatia de durere, nltur febra si mpiedic
recidiva acceselor de febr, calmeaz strile
de excitatie cerebral. Folosit la tratarea
insomniilor nevrotice, n dismenoree cu
simptome dureroase, hiperexcitabilitate
nervoas, dureri pel-vine, n anxietate
(neliniste psiho-motorie, team nedefinit),
reumatism, eritem genital, neuroastenie,
grip, rinit, nevralgii, stomatite, hemoroizi,
btturi (clavus), transpiratia picioarelor.
Medicina veterinar foloseste scoarta n
tratarea diareei la vitei. Mugurii sunt utilizati n
isterie, insomnie nervoas, nevroze, eretism
sexual etc. Amentii au principii active cu actiune
n anemoree, hiperexcitabilitate sexual,
colic uterin, dispnee, sindrom premenstrual,
tulburri de menopauz si sterilitate cu hipo-
estrogenie, ejaculare precoce, colic biliar etc.
Seva contine principii active cu actiune n tul-
burrile la nivelul cristalinului si ale corpului
vitros, tulburri de vedere, inflamatii oculare,
sal ci e al b 721 sal ci e al b

cataract, revitalizarea ochiului mbtrnit etc.
Recoltare. Scoarta (Salicis cortex) se recoltea-
z de pe ramurile de 2-3 ani, prin jupuire n
fsii. Uscarea se face la soare sau n ncperi
bine aerisite. Uscarea artificial, pn la maxi-
mum 60 C. Se ambaleaz n saci textili. Frun-
zele (Salicis folium) se recolteaz n iunie-iulie.
Se usuc la umbr. Se pstreaz n saci textili.
n acelasi scop se pot face recoltri si de la alte
specii nrudite cu salcia, respectiv de la rchit
(Salix fragilis), rchit rosie (Salix purpurea).
Mugurii se recolteaz la sfrsitul lunii februa-
rie-nceputul lunii martie si se folosesc proas-
peti pentru extractia hidroglicero-alcoolic. Me-
dicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
reumatismului: a) decoct, din 2 linguri de scoar-
mruntit la can. Se consum 3-4 linguri pe
zi; b) decoct, din 10 g scoart mruntit la
200 ml ap rece. Se fierbe 20-30 minute. Se
iau 3-4 linguri pe zi; c) pulberede scoart, se ia
de 3 ori pe zi cte 1 lingurit nainte de mas. 2.
n cadrul tratamentului de spondilit anchilo-
zant: decoct, din 10 g scoart la 200 ml ap.
Se fierbe 10-15 minute. Se strecoar. Se bea
n timpul unei zile. 3. Pentru tratarea gripei,
rinitei banale, rinitei gripale, guturaiului, nevral-
giilor, insomniilor, gutei, durerilor musculare:
decoct, din 2 linguri scoart mruntit la can.
Se iau 3 linguri pe zi. 4. Pentru tratarea erite-
mului genital, neuroasteniei: infuzie, din 1 lin-
gurit frunze uscate si mruntite peste care se
toarn o can cu ap n clocot. Se acoper si
se las 15 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi. Actiune de diminuare a apetitu-
lui sexual exagerat. 5. Pentru tratarea hemo-
ptiziei si diareei cu snge: decoct, concentrat,
din 3 linguri (30 g) coaj de salcie la o can
(250 ml) cu ap. Se ia cte 1 lingurit la 2 ore.
6. Pentru tratarea reumatismului si linistirea
sistemului nervos (efect sedativ): macerat din
pulbere de scoart n vin; 1 lingur (10 g) pul
bere de scoart la 250 ml vin. Se las 2 spt
mni la temperatura camerei. Se strecoar n
sticle nchise la culoare si se acoper cu dop.
Zilnic se ia cte un phrel nainte de mas.
7. Pentru tratarea isteriei, insomniei nervoase,
eretismului sexual masculin si feminin cu redu
cerea dorintelor sexuale la nivele fiziologice,
dismenoree: macerat de muguri proaspeti n
solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH. Se iau
50-70 picturi, o dat pe zi, n putin ap,
nainte de mas. 8. Pentru tratarea amenoreei,
hiperexcitabilittii sexuale (eretism sexual),
colicii uterine, dispareuniei functionale, disme-
noreei si tulburrilor nervoase pe care le pro-
voac, durerilor pelvine, sindromului premens-
trual, sterilittii cu hipoestrogenie, tulburrilor de
menopauz, hipo-oligomenoreei, nimfomaniei,
onanismului, preaprismului, ejaculrii precoce,
spermatoreei, tulburrilor hormonale feminine,
colicii biliare, dispepsiei clorhidrice si lienterice,
angoasei de rzboi: macerat de amentin solutie
hidroglicero-alcoolic 1 DH. Se iau 30-50 pi-
cturi pe zi, n putin ap, nainte de mesele
principale. 9. Pentru tratarea fibromialgiei si
reumatismului muscular, artritismului articular
degenerativ, poliartritei acute, reumatismului
articular acut, artrozei, hiperhidrozei, strilor
febrile, transpiratiilor nocturne, sindroamelor
gripale cu hiperpirexie si atralgii, reumatismului
articular, nevralgiilor reumatice: macerat din
scoart de pe ramurile tinere n solutie hidrogli-
cero-alcoolic 1 DH. Se iau 50-70 picturi, n
putin ap, seara nainte de culcare. 10. Pentru
tratarea de tulburri la nivelul cristalinului,
tulburri ale corpului vitros, degenerare fibri-
noid a corpului vitros, polimerizarea corpului
vitros, tulburri ale vederii, inflamatii oculare,
miodesopsie, ocipafieri corneale si de revita-
lizare a ochiului mbtrnit: sev, o lingur de
3 ori pe zi, nainte de mesele principale.
11. Pentru tratarea unor afectiuni, maceratul
mugurilor, scoartei ramurilor tinere si seva se
combin cu alte macerate: cu maceratul mu-
gurilor de smochin (Ficus carica) si mugurilor de
tei argintiu (Tilia tomentosa), pentru nevroze
gastrice si tulburri dispeptice psiho-somatice;
cu maceratul mugurilor de tei argintiu, pentru
stri de agnos si anxietate; cu maceratul
amentilor de mesteacn (Betula pendula),
pentru nimfomanie si priaprism; cu maceratul
mlditelor de ctin rosie (Tamarixgallica), pen-
tru anemie; cu maceratul mugurilor proaspeti de
coacz negru (Ribes nigrum), mugurilor de
jneapn (Pinus montana), mugurilor, scoartei de
rdcin sau mldite ale vitei-de-vie (Vitis vini-
fera), pentru artroze generalizate; cu seva de
salcie alb si cu maceratul mugurilor de mes-
teacn pufos (Betula pubescens), pentru cata-
ract; cu seva de salcie alb si cu maceratul
mugurilor de coacz negru (Ribes nigrum) pen-
tru conjunctivite sezonale; cu seva de salcie
alb si cu maceratul mlditelor proaspete de afin
(Vaccinium myrtillus), pentru stimularea vederii,
cresterea capacittii vizuale; cu maceratul mu-
gurilor de laur ghimpos (Ilex aquifolium), pentru
sal ci e al b 722 sal ci e al b

reumatism ocular. Se iau 50-70 picturi pe zi, o
dat (F. Piter, 2000). Uz extern. 1. Pentru
tratarea stomatitelor: decoct, din 4 linguri
scoart mruntit la can. Se face gargar de
mai multe ori pe zi, din care ultima seara nainte
de culcare. 2. n tratamentul spondilitei anchilo-
zante: decoct, din 100-150 g scoart la 1 l de
ap. Se fierbe 30 minute. Se strecoar. Se
adaug apei de baie nclzite la 37 C. Se fac
21 bi n cure de 3-4 ori pe an. 3. Pentru
tratarea hemoroizilor, avnd proprietti coagu-
lante si hemostatice: decoct, din 40 g scoart
mruntit la litru de ap. Se fac bi locale.
4. Pentru stimularea circulatiei periferice si re
facerea tesuturilor cu efect n cicatrizarea rni
lor: decoct, din 2-3 linguri scoart mruntit la
can. Se fac bi locale sau se aplic compres.
5. Pentru tratarea rnilor purulente, ulceratii:
decoct, din 3-4 linguri scoart mruntit la ca
n. Se fac bi locale. 6. Pentru oprirea secretiei
de lapte la lehuze (efect antigalactogog): de
coct, din 2-3 linguri scoart mruntit la can.
Se aplic cataplasme pe mamele. 7. Pentru
tratarea btturilor (clavus): decoct, din 2-3 lin
guri frunze mruntite la 200 ml ap. Se fierbe
15 minute. Se strecoar. Se pun de dou ori pe
zi comprese pe btturi. 8. Pentru cei crora le
miroase gura: gargar, cu ap n care se adau
g cteva picturi de otet n care s-a plmdit
scoart de salcie. Se prepar ntr-o sticl din
1 lingur (10 g) scoart la 100 ml otet. Se tine
2 sptmni, timp n care se agit sticla de mai
multe ori. Se strecoar. 9. Pentru cei crora le
transpir si le miros picioarele: decoct, din 3 lin
guri (30 g) pulbere de scoart la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 15-20 minute. Se fac
bi locale. Medicin veterinar. Pentru trata
rea viteilor de diaree: decoct, din 2-4 g pulbere
scoart sau scoart uscat si mruntit bine la
100 ml ap. Se fierbe 10-15 minute la foc
domol. Se las la rcit. Se strecoar. Se admi
nistreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt).
Dozele de tratament, 10 ml/kg, nainte de hr-
nirea cu lapte. Apicultur. Specie melifer.
Furnizeaz culesul de nectar, polen, man si
propolis. Culesul de nectar si polen din flori
dureaz aproximativ 3 sptmni. Polenul are
un continut ridicat de proteine (41,9%), culoa
rea ghemotoacelor culese de albine este gal-
ben-limon; productie foarte bun. Productia de
nectar, 0,02-0,06 mg/floare. Productia de miere,
100-150 kg/ha. Pondere economico-apicol
mare. n lunile august-septembrie, furnizeaz
nsemnate cantitti de man pentru albine, pro-
dus de lecanida mare a cojii. Productia miere
man, pn la 20 kg pe familia de albine. Are
culoarea ciocolatie, cu reflexe albastre-verzui.
Ornamental. Specie rustic. Cultivat n par-
curi, grdini publice, pe malurile lacurilor,
mlastinilor, rurilor, conferindu-le o frumusete
aparte. nmultire prin butasi, marcotaj. Vopsi-
torie. Vrfurile ramurilortinere, frunzele, scoar-
ta jupuit de pe ramurile mai groase posed
proprietti tinctoriale. Se folosesc n stare
proaspt sau uscate la umbr, pentru vopsi-
rea fibrelor naturale n galben, galben-auriu,
crem, portocaliu. 1. Pentru vopsirea n galben
se foloseste 1 kg vrfuri proaspete de ramuri la
4 l de ap. Se fierb pn cnd solutia se colo-
reaz n galben la intensitatea maxim. Se
strecoar. n solutia de fierbere se dizolv pia-
tr acr (5 g/l solutie). Se introduce lna pentru
vopsit. Sunt necesari 4-5 l solutie pentru 1 kg
ln. Solutia nu se pstreaz la cald. Materialul
se tine n solutie pn cnd se obtine nuanta de
galben dorit. Se scoate si se usuc la umbr.
2. Pentru vopsirea firelor de ln n galben-au-
riu se foloseste 1 kg vrfuri proaspete de ramuri
tinere la 1 l de ap. Se fierb pn cnd solutia
se coloreaz la intensitatea maxim. Se stre-
coar. n solutia fierbinte se dizolv piatr acr
(10 g/kg ln). Se introduce lna pentru vopsit.
Sunt necesari 4-5l solutie pentru 1 kg ln. Se
las la cald (fr s fiarb) 60 minute, dup
care se las s se rceasc treptat. Se scoate
si se usuc la umbr. 3. Pentru vopsirea firelor
de ln n galben se pot utiliza si vrfurile tinere
ale ramurilor recoltate proaspt. Se cntresc.
Se foloseste 1 kg plant la 4 l de ap. Dup ce
se stabilesc cantittile, vrfurile se piseaz
bine pn ce se obtine o past (terci) ver-de-
glbuie. Se introduce n ap si se fierbe
pn cnd solutia se coloreaz la intensitatea
maxim. Se strecoar. n solutia fierbinte se
dizolv piatr acr (5 g/l solutie). Lna se intro-
duce mai nti n bors acru proaspt si se
fierbe pentru mordantare. Se las la cald
pn se obtine nuanta dorit. Se scoate si se
usuc la soare, apoi se introduce n solutia
cald de vopsit. Se scoate si se usuc la
umbr. 4. Pentru vopsirea firelor de ln n
galben-nchis se aplic reteta 3, dar se tine mai
mult n solutia de colorare pn la obtinerea
nuantei dorite. 5. Pentru vopsirea firelor de
ln n galben-li-moniu se folosesc ramuri
tinere. Acestea se fierb n ap pn cnd
solutia se coloreaz n
sal ci e cpreasc 723 sal ci e pl etoas

galben-intens (maxim). Se strecoar. Solutia
se mentine cald. Se dizolv piatra acr (3-4 g/l
solutie). Pentru vopsit sunt necesari 4-5l solutie
la 1 kg ln. Se introduce lna n solutie si se
las la cald pn cnd se coloreaz la inten-
sitatea dorit. Se scoate si se usuc la umbr.
6. Pentru vopsitul lni n galben-limoniu se
poate utiliza si scoarta jupuit de pe ramuri; se
fierbe n ap 2 ore. Se obtine o solutie colorat
n galben la intensitatea maxim. Se scoate
scoarta si apoi solutia se strecoar. Solutia se
tine la cald. n ea se dizolv piatr acr n
cantittile prevzute la punctul 7. Se introduce
lna si se fierbe 2 ore. Se scoate si se usuc.
8. Pentru vopsirea lni n nuante de la gal-ben-
deschis la galben-portocaliu se poate folosi
scoarta jupuit de pe ramurile mai groase de
2 cm, vrfuri tinere, cu cteva frunze tinere
recoltate n luna iunie si uscate la umbr si
frunze galbene de mesteacn culese de pe jos
n luna septembrie. Scoarta si ramurile tinere
recoltate se piseaz si se pun n ap. Se adaug
frunzele de mesteacn, se amestec si se ncl-
zeste. Se introduce materialul. Se las o zi.
Firele se scot si se usuc la soare. Dup uscare
se reintroduc din nou n solutia mentinut la
cald. Se mai las o zi. Se scot si se usuc din
nou. Operatiile se repet pn la obtinerea
nuantei de galben dorit, nainte de a introduce
materialul pentru ultima dat, n solutia colorat
se dizolv piatr acr, se introduce materialul si
se tine o zi. Se scoate si se usuc la umbr.
Pentru vopsirea lni n galben ca lmia, nainte
ca materialul s fie introdus n solutie se cufun-
d n zer de lapte de vac proaspt nclzit,
unde se las cteva ore. Se scoate, se usuc si
se introduce n solutia de vopsit, procedndu-se
n continuare ca mai sus. 9. Pentru vopsirea lni
n crem foloseste reteta 3. Lna trebuie tinut n
flota de vopsire un timp ndelungat. Se face
proba de culoare. Dac materialul se tine mai
putin n solutie, firele se vopsesc n galben.
10. Pentru vopsirea lni n portocaliu se folo-
seste scoart combinat cu frunze galbene de
mesteacn sau vrfurile ramurilor tinere cu
prtile aeriene de drobit (-> DROBIt,
MESTEACN) (Agneta Btc, Margareta
Tomescu, 1984). Alte utilizri. Mestesuguri.
Lemnul este folosit la constructii rurale usoare si
pentru foc, la cuptoarele de pine. Mai este
folosit la fascine, cercuri de butoaie, araci, pari
de gard, tambre. Nuielele groase se folosesc
pentru mpletirea de garduri (v. Pl. XLIX, 6).
SALCIE CPREASC (Salix
caprea), fam. Salicaceae. Arbust foios, micro-
fanerofit, mezofit spre mezohigrofit, mezoterm,
acid-neutrofil, heliofil, euritrof, ntlnit prin p-
duri, raristi, margini de pdure, poieni, fnete,
vlcele, marginea praelor, n regiunea de coli-
ne pn n etajul montan; se mai numeste iov,
mtisoar, rchit, rchit moale, rchit
puturoas, salc moale, salce crestat.
Genetic, 2n = 38, 57, 76. Vegeteaz pe soluri
de la uscate pn la revene, reavn-jilave si
mlstinoase. Fitocenologic, Car. Sambuco-Sa-
licion capreae. Rspndit n Europa, Asia.
Descriere. Tulpina strmb, nalt pn la
10 m. Scoarta, neted la nceput, cenusie-ver-
zuie, mai trziu cu ritidom crpat-neregulat,
subtire. Lemn rosiatic. Coroana rar, ntrerupt.
Lujerii brun-ros- cati sau verzi-glbui. Mugurii
ovoconici, comprimati, glbui-roscati. Frunze
lat-eliptice, groase, lungi de 4-12 cm, alb-to-
mentoase pe dos, nervuri foarte proeminente.
Amenti aproape sesili, apar naintea frunzelor;
cei masculi, elipsoidali, lungi de 2-3 (4) cm, cei
femeii cilindrici. nflorire, III-IV. Stil scurt, sau
lips, stigmat emarginat sau bifid, lung pn la
6 cm; androceu din 2 stamine; gineceu din ovar
cenusiu pros. Industrie. Lemnul este utilizat
la fascine, cercuri de butoaie, araci, pari de
gard, tambre. Scoarta poate fi folosit n tb-
crii. Silvicultur. Conserv si protejeaz
solul. Specie de prim mpdurire. Adeseori se
foloseste la fixarea coastelor, malurilor, rave-
nelor, talazurilor etc. Apicultur. Specie meli-
fer. Florile din amenti sunt deosebit de
atractive pentru albine. Productia de nectar,
0,05-0,10 mg/floare; culoarea ghemotoacelor
culese de albine, galben-limon. Productia de
miere, 150-200 kg/ha. Culoarea mierii, argin-
tie, plcut la gust. Toamna produce man, din
care albinele pregtesc mierea de man. Pon-
dere economico-apicol mare. Ornamental.
Specie rustic. Cultivat prin parcuri, pe tere-
nuri umede, revene, n apropierea apelor.
Decorativ prin frunze si amenti, care apar
nainte de nfrunzire. nmultire prin butsire,
marcotaj (v. Pl. XLIX, 7).
SALCIE PLETOAS (Salix baby-
lonica), fam. Salicaceae. Arbore foios megafa-
nerofit, mezohidrofit, moderat-termofil, slab-a-
cid-neutrofil, rspndit n cultur de pe litoral
pn n regiunea montan; vegeteaz pe
solurile revene pn la reavn-jilave, afnate,
salicacee 724 salvie

constant aprovizionate cu ap din pnza frea-
tic; se mai numeste lozie, rchit mljoas,
rchit pletoas, rchit suprat, mlaje, r-
cita-plngerii, salc jalnic, salce plngtoare,
salce pljoas. Rspndit n Asia de Est.
Descriere. Tulpin nalt pn la 15 m. Coroa-
n cu rmurele si lujeri foarte lungi, flexibili,
glbui, glabrii, lucitori, pendenti, uneori pn la
pmnt. Frunze ngust-lanceolate, lungi de
8-16 cm, glabre, pe dos verzi-cenusii, la vrf
oblic-acuminate, cu margini fin si ascutit-sera-
te. Amenti scurt-pedicelati, apar o dat cu frun-
zele; cei masculi de 4 cm; cei femeli de cca
2 cm; androceu din 2 stamine; gineceu din ovar
glabril sesil sau aproape sesil. nflorire, III-IV.
Bioterapie, Medicin uman, Medicin
veterinar. Aceleasi utilizri ca la -> SALCIE.
Apicultur. Specie melifer. Planta ofer albi-
nelor culesul de nectar, polen si man. Produc-
tia de polen foarte bun; culoarea ghemotoa-
celor galben-limon. Productia de miere,
100 kg/ha. Pondere economico-apicol mic.
Ornamental. Rustic. Cultivat prin parcuri,
grdini, cimitire, ca arbore decorativ prin frun-
ze, amenti. nmultire prin butsire, marcotaj.
Vopsitorie. Vrfurile ramurilor tinere, frunzele,
scoarta jupuit de pe ramurile mai groase po-
sed proprietti tinctoriale. Se folosesc n stare
proaspt sau uscate la umbr, pentru
vopsirea lni n galben, galben-auriu, crem,
portocaliu. Retetele sunt cele prezentate la -
> SALCIE (Salixalba) (v. Pl. L, 1).
SALICACEE (Salicaceae), familie
care grupeaz cca 350 specii plante lemnoase,
arbori si arbusti, dioici, cu rspndire mai mult
holartic. Frunze simple, alterne, ntregi, stipe-
late. Flori unisexuate, dioice, golase, grupate n
amenti, apar nainte sau dup nfrunzire. Dup
maturatie cad de pe ramuri. Formula floral:
P0A30-2; fP0G(
2
) Ovar unilocular, cu placentatie
parietal si numeroase ovule. Polenizare ane-
mofil. Fruct capsul. Seminte cu peri lungi.
Flora Romniei contine 31 specii spontane si
cultivate ce apartin la 2 genuri: Salix, x= 19;
Populus, x= 19. Au important economic si
diverse utilizri.
SALVIE (Salvia officinalis), fam. La-
miaceae. Subarbust cultivat, originar din bazi-
nul mediteranean, cerinte ridicate fat de cl-
dur, cu veri toride si ierni blnde, heliofil,
cerinte relativ reduse fat de umiditate, prefer
soluri lutoase, permeabile, cu pH neutru sau
usor-alcalin, ntlnit n sudul trii; se mai nu-
meste cilvie, jale, jales bun, jales de grdin,
jalnic, joaie, salbie, selghie, salet, serlai. Dacii
o numeau sallbia, salbie (I. Pachia
Tatomirescu, 1997). Genetic, 2n= 14, 16.
Folosit ca plant medicinal din cele mai vechi
timpuri. Galen citeaz n lucrrile sale nsusirile
tonice, diuretice si hemostatice ale plantei. n
Antichitate planta era considerat un panaceu
universal. Romanii i apreciau foarte mult n-
susirile terapeutice, ncepnd cu secolul
al XVI-lea se cunoaste utilizarea terapeutic a
uleiului obtinut din plant. Cultivat n partea de
sud a Europei, mai putin n Europa Central, n
Marea Britanie, S.U.A. Uneori slbticit. n
Romnia se cultiv n regiunile sudice dinspre
Dunre. Productia de frunze, 1500-2000 kg/ha.
Rspndit n Europa (mediteranean), Asia
Mic. Descriere. Rizom lignificat, ramificat, din
care pornesc rdcini. Tulpin erect ramifica-
t, uniform foliat, cu peri desi, albiciosi, alipiti,
nalt pn la 80 cm, lignificat n partea infe-
rioar. Frunze alungit-ovate pn la lanceolate,
des-albicios-proase si cu nervuri reticulate,
proeminente pe fata inferioar; dispuse opus.
Flori albastre-violete, dispuse n verticile si gru-
pate n inflorescente spiciforme, simple sau
ramificate; caliciu tubulos, despicat pn la ju-
mtate, cu 15 nervuri scurt-proase, ntre ner-
vuri se afl glande sesile; corol mai lung
dect caliciul, la exterior slab-proas, bilabiat;
androceu cu stamine nchise sub labiul su-
perior; gineceu cu stil mai lung dect corola.
nflorire, VIVII. Fruct, nucule brun-negricioa-
se, ovoide, grupate cte 4 la baza caliciului
persistent. Compozitie chimic. Planta contine
ulei eteric (0,385-2,54% n frunzele uscate,
0,38% n cele verzi), sitosterol (0,24%),
stigmasterol, compusi parafinici (0,31%), fla-
vone (1,66-1,92%) reprezentate prin derivati
de luteolin si apigenin liberi sau glicozati,
taninuri (13,70% p.u.) care, n timpul uscrii, se
transform n flobafene, acid rozmarinic (2%),
acizii cafeic, clorogenic, p-cumaric, ferulic, fu-
mrie, glicolic, gliceric, vitamina B
1
, acid nico-
tic, vitamina C, enzime (fenolaze, peroxidaze,
oxidoreductaze, biciclic-monoterpenol-dehi-
drogenaza), rsin, lipide, glucide, o saponin,
un fitoncid cu actiune bactericid, substante
minerale cu K, Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, B,
Cu, Mo. Uleiul eteric contine hidrocarburi terpe
salvie 725 salvie

nice (pinen, camfen, mircen, terpinen, limonen,
ocimen, alloocimen, cimen, terpinolen, tujen,
tujan, triciclen, cubeben, copaen, bourbonen,
gurjumen, cariofilen, izocariofilen, maalien,
aromadendren, alloaromadendren, humulen,
cadinen, calamenen etc.) si compusi oxigenati
(borneol, terpineol, linalol, sabinol, viridifloral,
cariofil-enoxid, tujon, camfor, aldehid ace-
tic, aldehid izovalerianic, acetat de bornil,
acetat de linalil, acetat de sabinii, izovalerianat
de metil etc.). Se apreciaz c uleiul, procen-
tual, este constituit din 35% hidrocarburi terpe-
nice si sesquiterpenice, 50% cetone, 12% alco-
oli, 3% esteri (Viorica C u c u, Cornel B o d e a,
Cristina Cioac, 1982). Industrie. Uleiul
extras din frunzele plantei este mult utilizat n
industria parfumurilor si a cosmeticelor. Ali-
mentatie. n unele tri frunzele plantei se folo-
sesc drept condiment n preparatele culinare.
Bioterapie. Frunzele plantei au utilizri tera-
peutice n medicina uman si veterinar, cult
si traditional. Principiile active au actiune cole-
retic, carminativ, antiseptic, antispastic,
astringent, antisudoral, antiflogistic, antiga-
lactagog, usor hipoglicemiant, cicatrizant.
Stimuleaz secretia bilei de ctre celulele
hepatice; favorizeaz eliminarea gazelor din
intestine; particip activ la distrugerea microor-
ganismelor; diminueaz sau nltur spasmele
muschilor netezi; are actiune hemostatic
local prin precipitarea proteinelor, contract
capilarele si diminueaz secretiile; diminueaz
transpiratia; diminueaz inflamatiile; limiteaz
procesul de secretie lactat; scade usor tensiu-
nea arterial; favorizeaz procesul de epiteli-
zare si vindecare a rnilor. Folosite intern n
afectiunile cronice ale cilor biliare, pentru opri-
rea transpiratiei nocturne la cei bolnavi de tu-
berculoz, n inflamatiile gastrointestinale
urmate de balonri, n bolile de ficat pentru a
mri secretia de bil, n menstruatii neregulate,
diabet, circulatia defectuoas a sngelui, bron-
site cronice, dischinezii, varice, nervozitate,
reumatism, vaginit atrofic, micsorarea secre-
tiei de lapte la femeile care alpteaz. Extern
este folosit n abcese dentare si amigdalit,
gingivite sngernde, afte bucale. Recoltare.
Frunzele (Salviae folium) se recolteaz de 2-3
ori pe var, numai pe timp frumos, dup ce s-a
ridicat rou, n orele cu insolatie maxim (11-
15). Prima recolt se face cnd florile se afl
n faza de butonizare, deoarece continutul de
ulei volatil are valorile cele mai ridicate.
Frunzele se recolteaz manual prin rupere sau
prin tiere cu cutitul. Se aseaz n cosuri fr
s se preseze. Se usuc la umbe, n camere
bine aerisite, n strat subtire. Uscarea artifi-
cial, la 30-35 C. Recoltarea plantei ntregi
(Salviae herba) se face n timpul nfloritului, cu
masina de recoltat furaje si se transport ime-
diat la distilrie. Productia de frunze uscate
300-600 kg/ha, iar productia de herba uscat
2000-3000 kg/ha. Medicin uman. Uz i n-
tern. 1. Pentru tratarea afectiunilor vasculare:
infuzie, din 1 lingurit frunze uscate mruntite
(pulbere) la 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se bea
n cursul unei zile. 2. Pentru tratarea balonrilor
abdominale (meteorism), n menstre neregu-
late (dismenoree), diabet zaharat, nervozitate
(sedativ nervos): infuzie, din 1 lingurit frunze
uscate mruntite (pulbere) la o can (250 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 15-20 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi.
3. Pentru tratarea astmului bronsic: infuzie, din
2 lingurite frunze mruntite, 1 lingur musetel, 1
lingurit coada soricelului la 100 ml ap clo-
cotit. Se beau 2 cni pe zi. 4. Pentru tratarea
dischineziei biliare: infuzie, din 1 lingurit frun-
ze uscate mruntite la can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se bea treptat n cursul unei zile.
5. Pentru combaterea sudoratiei excesive: infu-
zie, din 2 lingurite frunze uscate mruntite la o
can (250 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 30 minute. Se strecoar. Se bea rece,
treptat, n cursul unei zile. 6. Pentru tratarea as-
teniei nervoase, surmenajului psihic, surmena-
jului intelectual, pentru stimularea functiei se-
xuale (afrodiziac): vin dejales, din 80 g frunze
uscate la 1 l de vin bun. Se las la macerat
10 zile, agitndu-se zilnic sticla. Se strecoar.
Se pstreaz n sticle astupate cu dop. Se iau
1-3 linguri dup mncare. 7. Pentru tratarea
bronsitelor cronice, balonrilor abdominale, n
diabet zaharat, varice, vaginit atrofic, dischi-
nezie biliar, reumatism: infuzie, din 1 lingurit
frunze uscate mruntite (pulbere) la 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 10-15 minute. Se
strecoar. Se beau dou cni pe zi. 8. Pentru
reglarea fluxului menstrual, refacerea uterului
infantil, favorizarea conceptiei (fecundatiei) si
purtarea sarcinii: supozitoare, cu extract
hidroalcoolic din frunze. Uz extern. 1. Pentru
tratarea gingivitei, abceselor dentare, n aftoz
bucal, amigdalit, faringit: infuzie, din
salvinacee 726 samar

2 lingurite frunze uscate mruntite la 100 ml
ap clocotit. Se las acoperit 15-20 minute.
Se strecoar. Se face gargar pentru laringite,
amigdalite. Apoi se arunc, se clteste foarte
bine gura cu infuzie, n gingivite, abcese den-
tare, aftoz bucal. 2. Pentru tratarea rnilor
purulente, ulceratiilor: infuzie, din 3 linguri frun-
ze uscate mruntite la o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se fac bi locale. 3. Pentru tratarea
rnilor si contuziilor: alifie, preparat din 30 g
extract plant, 250 g untur proaspt, 45 g
cear albine. Se unge zona afectat. Contrain-
dicatii. Mamele care alpteaz nu trebuie s
fac tratament intern cu infuzia acestei plante
deoarece le micsoreaz secretia de lapte.
Frunzele plantei intr n componenta ceaiurilor
Plafar recomandate n sindroame dispeptice
(anaciditate, hipoaciditate), enterocolite, he-
moroizi, leucoree, bronsit, grip, guturai, larin-
gite, traheite, pentru oprirea secretiei de lapte
si ca stomahice. Medicin veterinar. 1. Pen-
tru tratarea bronsitei, faringitei, enterocolitelor,
meteorizatiei (balonri) si ntrcarea vacilor
pentru repaus mamar: infuzie, din 5 g frunze
uscate si mruntite peste care se toarn 100 ml
ap clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se
strecoar. Se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt). Dozele de tratament: ani-
male mari (cabaline, bovine), 30-60-80 g;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 5-
10-15 g; animale mici (pisici, cini), 3-5 g. 2.
Empiric, pentru tratarea febrei aftoase: de-
coct, din frunze uscate. Se spal animalul n
gur si pe picioare. 3. Empiric, pentru tratarea
muscturilor de animale slbatice si mai ales
de nevstuic: decoct, din frunze uscate. Se
spal plaga muscat. 4. Empiric, pentru tra-
tarea rosturilor de jug, de hamuri, loviturilor:
decoct, concentrat din frunze uscate. Se spal
de mai multe ori locurile afectate. Cosmetic.
1. Pentru ngrijirea tenurilor grase, seboreice:
infuzie, din 1 lingur frunze uscate mruntite la
100 ml ap cl ocoti t. Se l as acoperi t
15-20 minute. Se strecoar. Se aplic compre-
se pe ten; apoi se spal fata tot cu infuzie
folosind un tampon de vat. 2. Pentru ngrijirea
prului, mpiedicarea cderii si ntrirea rdci-
nii lui: a) tinctur, din frunze uscate, n proportie
de 1/10 alcool 60-70. Se las la macerat
10-15 zile. n acest timp sticla se agit de
2-3 ori pe zi. Se strecoar. Se pstreaz n
sticle nchise la culoare si astupate cu dop. Se
fac frectii pe pielea capului; b) infuzie, din 5%
frunze n ap clocotit. Se fac frectii si se aplic
comprese. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor n tot cursul zilei culesul de
nectar si pol en. Canti tatea de nectar,
0,3-1,5 mg floare, cu o concentratie de 47-60%
zahr. Productia de miere, 200-400 kg/ha, n
conditii exceptionale 600 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mijlocie (v. Pl. L, 4).
SALVINACEE (Salvinaceae), familie
care grupeaz plante acvatice, natante. Tr-
iesc liber la suprafata apelor stagnante. Spo-
rangi diferentiati n macrosporangi si microspo-
rnagi, ce contin macro- si microspori. Macro- si
micro-sporangii sunt nchisi separati n sporo-
carpi situati la baza petiolului frunzelor. Flora
Romniei contine un singur gen Salvinia, x=9,
cu specia S. natans, 2n = 18, frecvent n ape
putin adnci, stagnante sau lin curgtoare.
Frecvent la cmpie.
SAMAR (Samara), fruct uscat, in-
dehiscent, turtit, cu o singur smnt. Pericar-
pul este dur si prelungit ntr-o arip lateral (de
exemplu frasin, ulm, carpen, mesteacn) sau
cu dou aripi (de exemplu, artar), ce servesc
rspndirii fructelor si, respectiv, semintelor, cu
ajutorul vntului (fig. 263).

Fig. 263. Tipuri de samare:
1 - ulm (Ulmus minor); 2-frasin (Fraxinus excelsior);
3- carpen (Carpinus betulus); 4 - paltinul de cmp
(Acer platanoides).
santalacee 727 saschiu

SANTALACEE (Santalaceae), fa-
milie care grupeaz cca 400 specii erbacee
sau subarbusti, semiparazite pe rdcinile altor
plante, rspndite mai mult n tinuturile calde.
Frunze alterne, simple, ntregi, fr stipele. Flori
mici, bisexuate (hermafrodite), actinomorfe, pe
tipul 4-5, grupate n inflorescente (raceme,
panicule, corimb); perigon petaloid, homochla-
mideic, unit, tubulos, infundibuliform, campa-
nulat; androceu din 4-5 stamine fixate la baza
perigonului, cu antere introrse; gineceu cu ovar
inferior. Formula floral: h2 [P
(4
-
5
) A4-5] G
(
3^.
Fruct achen. Smnt fr tegument, dar cu
endosperm, embrion drept cu cotiledoane mici,
semicilindrice. Flora Romniei contine 8 specii,
din care 7 specii apartin genului Thesium, x= 6,
7,13, ierburi semiparazite prin pajisti de deal si
munte, iar o specie genului Comandra, arbus-
tiv, rar, (C. elegans).
SAPI NDACEE (Sapi ndaceae),
familie care grupeaz 140 genuri cu cca
1050 specii plante lemnoase, arbori, arbusti,
liane, rareori specii erbacee cu canale secre-
toare de rsini si latex, rspndite n zonele
calde ale globului. Frunze alterne, penat com-
puse. Flori zigomorfe, penta-sau tetra-mere,
adesea unisexuate prin reducere, cu discuri
nectarifere extrastaminale; androceu obdiplas-
temon, cu numr de stamine dublu fat de
piesele periantului; gineceu tricarpelar, cu ovar
superior, ovule ascendente, apotrope. Fructe
de tipuri variate. Seminte cu aril mare, bogat n
zahr, fr albumen. Flora Romniei are n
cultur ca plant ornamental o singur specie
Staphylea spinnata, originar din China. A fost
introdus n Europa n anul 1750. Apreciat
pentru frunzisul bogat si florile albe.
SASCHIU (Vincaminor), fam. Apocy-
naceae. Plant erbacee, peren, chamefit,
mezofit, mezoterm, heliofit-sciadofit,
acid-neutrofil, ntlnit prin pduri de fag,
stejar, tufrisuri, margini de pduri, pn n
regiunea montan inferioar, adesea cultivat
prin grdini, cimitire; vegeteaz pe solurile
luto-nisipoase, revene pn la reavn-jilave,
slab sau mijlociu aprovizionate cu azot (N2-3);
se mai numeste barbanoc, bnut, brebenei,
caprafoi, coada-vntorului, cununit, foaien-
fiu, foaia n fir, foi-foi, folonfiu, ieder, merisor,
perisor, pervinc, ponchiu, sac fiu, sacsu,
verdeat. Genetic, 2n = 46. Fitocenologic,
ncadrat n Fagetalia, Car. Carpinion. Cultivat
rspndit n Europa, Asia Mic. Descriere. Tul-
pina culcat, partial lemnoas, lung pn la
1 m, radicant, cele florifere erecte sau ascen-
dente. Frunze eliptice sau ovat-eliptice, ntot-
deauna verzi (sempervirescente), opuse. Flori
din 5 petale unite la baz n form de tub,
albastre-violete, rar roz sau albe. nflorire, IV-V
(VI). Folicule acuminate. Seminte brune. Compo-
zitia chimic: prtile aeriene ale plantei contin
cca 40 aminoacizi cu diferite tipuri de structur
indolic (eburnamin, aspidospermin, acuami-
cin, chebracamin, lochnerin etc.), dintre care
fac parte chebracamina, dehidroaspidospermi-
na, desacetilacuamilina, dimetoxieburnamonina,
erburnamina, eburnamenina, eburnamonina,
epipleiocarpamin-N
4
-oxid, epivincamina, izoe-
burnamina, metilchebracamina, metoximino-
vincina, minovina, minovincina, minovincinina,
pervincina, picrinina, vinactina, vincamidina
(strictamina), vincaminoreina, vincaminorina,
vincaminoridina, vincanorina, vincaridina, vin-
casina, vincatina, vincatrina, vincesina, vincina,
vincorina, vinomina, vinorina, vinoxina, vintisina
etc. S-au pus n evident numerosi aminoacizi:
aspartic, glutamic, y-aminobutiric, alanin,
arginin, asparagin, glicin, histidin, izoleu-
cin, leucin, lizin, fenilalanin, prolin, serin,
treonin, tirozin si valin. Frunzele sunt cele
mai bogate n aminoacizi. Planta contine nu-
meroase flavone, mai ales n frunzele tinere,
acizi fenolici liberi (pirocatechic, cafeic, p-
hidroxibenzoic), acid ursolic, taninuri,
carotenoide, dambonitol, L-glutamat-carboxila-
z, elemente minerale Ca, Na, P, Fe, Mn, Zn,
Cu, Mo, N. Rdcinile contin vincozid n can-
titate mai mare dect frunzele, aminoacizi
(Viorica Cucu, Cornel Bodea, Cristina
Cioac, 1982). Bioterapie. Frunzele sau
toate prtile aeriene ale plantei au utilizri tera-
peutice n medicina uman cult si traditional
si n medicina veterinar traditional. Folosit
nc din Evul Mediu, cnd se prescria n migre-
ne, ameteli si pierderea memoriei. Utilizat de
medicina popular ca hipotensiv, bradicardi-
zant, antiscleros cerebral, astringent, hemosta-
tic, diuretic, laxativ, antigalactogog, tonic diges-
tiv, cicatrizant. Actiunea farmacodinamic a
plantei a fost bine pus n evident de
F. N. Mi hescu, 1957. n prezent din plant
se extrag alcaloizii care intr n compozitia
medicamentelor folosite pentru reducerea
hipertensiunii arteriale, diminuarea ritmului
saxifragacee 728 sgeata-apei

cardiac si oxigenarea creierului (Em. Pun,
A. Mi h a l e a , M. Verzea, O. Cosocari u,
1988). Produsele farmaceutice obtinute din
plant au actiune hipotensiv, spasmolitic si
simpatolitic. Recoltare. Prtile aeriene ale
plantei (Vincae minoris herba) sau numai
frunzele (Vincae minoris folium) se recolteaz
n timpul nfloririi, sau mai bine n iunie si
septembrie cnd continutul n principii active
este cel mai ridicat. Din cultur se recolteaz
ncepnd cu anul al doilea de vegetatie si pn
n anul al saselea. Recoltarea se face pe timp
frumos, nsorit, dup ce s-a ridicat rou. Se taie
cu secera la 7 cm de sol, se nltur impurittile
si se pun la uscat n camere aerisite, n start
subtire de cel mult 10 cm. Uscarea dureaz
8-10 zile, timp n care plantele se ntorc de mai
multe ori. Uscarea artificial, la 40-45 C.
Producti a n anul al doi l ea este de
2500-3500 kg/ha produs proaspt, n anii
urmtori se ajunge la 4000-5000, chiar
6000-7000 kg/ha produs proaspt. Di n
4-5 t/ha produs proaspt anual rezult cca 1 t
produs uscat. Medicin uman. Uz i ntern.
1. Pentru combaterea secretiei de lapte la fe-
meile lehuze, tratarea hemoragiilor, hiperten-
siunii, pentru rrirea frecventei btilor inimii,
combaterea sclerozei cerebrale, constipatiei,
ca tonic digestiv, grbirea cicatrizrii rnilor:
infuzie, din 1 lingurit pulbere plant sau
plant uscat si mruntit peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
consum o can pe zi. 2. Pentru tratarea
aterosclerozei: decoct, din 2 lingurite frunze
mruntite la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
5 minute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe
zi. Uz extern. Empiric, tratamentul extern este
completat cu splaturi vaginale, n cazul
hemoragiilor uterine, si splarea rnilor pentru
grbirea cicatrizrii lor. Medicin veterinar.
Pentru tratarea hematuriei: decoct, din plant
uscat si mruntit. Se fierbe 15-20 minute.
Se las la rcit. Se strecoar. Se adminis-
treaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt).
Ornamental. Planta se poate cultiva printre
arbori, n grdini, platbande, cimitire, pe
ntreaga zon colinar si de podis, pe dealurile
subcarpatice din toat tara cu exceptia
Dobrogei. Vegeteaz n masive compacte, pe
terenuri umede, si are un efect decorativ
deosebit. nmultire prin seminte, butasi
marcote (v. Pl. L, 5).
SAXIFRAGACEE (Saxifragaceae),
familie care grupeaz cca 75 genuri cu peste
800 specii plante erbacee sau lemnoase, pe-
rene sau bianuale, rar anuale. Frunze diferite
ca form, ntregi sau partite, alterne, rar opuse,
cele bazale n rozet, fr stipele. Flori bise-
xuate (hermafrodite), rar unisexuate prin avor-
tare, actinomorfe, rar cu tendinta de zigomorfe,
pe tipul 5 rar pe tipul 4, grupate n inflorescente
cimoase; receptacul bombat, plan sau concav;
caliciu din 5, rar 4 sepale, mai mult sau mai
putin unite la baz; corola din 5, rar din 4 petale
libere, uneori petalele lipsesc; androceu obdi-
plostemon din 5, 8, 10 stamine, n general ct
dublul sepalelor; gineceu brachisincarp, din
2 carpele, rar 3-5, unite ntre ele, cu ovar
superior, semiinferior sau inferior. Formula flo-
ral: h2K
5
rar
4
C
5
rar
4
; 0 A
5+5
;
5
Q
m
rar
lrSi
; <
2)
rar (lEi);
@ rar<5=B)- Fructe capsule, rar bace. Flora
Romniei contine 47 specii ce apartin la 10 ge-
nuri grupate n 3 subfamilii. Sfam. Saxifragoi-
deae cu genurile Saxifraga, x= 7, 8, 9, 10, 11,
13; Bergenia, x= 17?; Chrysosplenium, x=6, 7
Parnassia, x = 9; Astible, x = 7; Heuchera,
x = 7; Subfam. Hydrangeoideae cu genurile
Hydrangea; Deutzia, x = 13; Philadelphus,
x= 13. Sfam. Ribesoidene, cu un singur gen:
Ribes, x = 8.
SGEATA-APEI (Sagittaria sagit-
tifolia), fam. Alismataceae. Plant erbacee,
peren, spontan, monoic, helohidatofit,
ultrahidrofit, mezoterm, slab acido-neutrofi-
l, ntlnit prin blti, marginea lacurilor,
mlastini, ape lin curgtoare; se mai numeste
iarba-sgetii, sgeat, sgeata-apelor, Genetic,
2n = 22. Fitocenologic, ncadrat n Phragmi-
tion, Car. Sagittano-Sparganietum. Rspndit
n Europa, cu exceptia zonei arctice. Descriere.
Rizom scurt din care pornesc rdcini fascicu-
late. Tulpin florifer nalt de 20-100 cm.
Frunzele submerse sesile, liniare, cele emerse
lung petiolate cu limbul sagitat. Flori unisexuate
cte 3 n verticil; n partea inferioar flori feme-
le, n cel superior flori mascule; caliciu din 3 se-
pale, persistent; corola alb cu unguicula viole-
t; androceu din numeroase stamine cu antere
violete; gineceu cu ovar uniovulat. nflorire
VIVIII. Fructe multiple, aproape sesile cu
rostru scurt si erect. Compozitie chimic. Ne-
studiat. Hibernaculii contin 35% amidon si un
procent apreciabil de proteine. Alimentatie. n
Franta si alte tri, hibernaculii sunt consumati
slcioar 729 smnt

fierti. n unele tri rizomii uscati sunt folositi n
alimentatie, prjiti ori mcinati. Prin mcinare se
obtine o fin alimentar bun. Bioterapie.
Prtile aeriene ale plantei au utilizri terapeutice
n medicina uman traditional. Li se atribuie
proprietti de nlturare a urticariilor. Recoltare.
Prtile aeriene ale plantei (Sagittariae herba)
se recolteaz n timpul nfloririi. Se folosesc
proaspete sau uscate. Uscarea se face la
umbr, n strat subtire. Medicin uman. Uz
extern. Empiric, cu decoct concentrat de
sgeata-apei se fac splaturi pe cap contra
urticariei.
SLCIOAR, NICORETE
SMNt (Sperma), organ al plan-
telor superioare, gimnosperme si angiosper-
me, provenit din ovul n urma fecundatiei.
Forma si mrimea lor sunt variate si
constante pentru specii. La gimnosperme,
smnta este alctuit din tegument si un
embrion nconjurat de endosperm primar.
Embrionul este format din radicul, tulpinit,
mai multe cotiledoane (pn la 18) si ntre ele
un muguras. Numrul cotiledoanelor este
inconstant. La unele specii (Taxus, Gnetales),
numrul lor se reduce la dou. Semintele sunt
prevzute cu o aripioar ce le serveste la
diseminarea prin vnt. La angiosperme,
smnta este alctuit din tegument, embrion
si rezerve nutritive. Tegumentul provine din
integumentul sau integumentele ovulului dup
fecundatie. Are rol de protectie a embrionului.
Suprafata poate fi neted (trifoi,
lucerna), cu asperitti (cuscuta) sau cu peri
foarte lungi (bumbac). Se mai disting anumite
formatiuni, ca: hilul- locul de prindere al semin-
tei de funicul; micropilul- proeminent prev-
zut cu un por pe unde iese radicula embrio-
nului n timpul germinatiei; rafii- ca o dung n
lungul semintei, rezultat din concresterea
funiculului cu o parte din corpul ovulului (ricin,
mazre) si este caracteristic ovulelor anatro-
pe. La unele seminte tegumentul posed ane-
xe crnoase, ca: arilul- cu aspect de cup ce
nconjoar smnta n regiunea nilului (nufr,
tis); arioidul - apare n jurul micropilului si
nveleste partial sau total smnta (salb moa-
le); caruncula - de forma unui neg, astup
micropilul si acoper o mic portiune din tegu-
ment (ricin); strofiolul- apare ca excrescent n
apropierea nilului de o parte si de alta a rafiei
(rostopasc). Structural, tegumentul este
alctuit din testa - format din unul sau dou
straturi de celule sclereficate, ndeplinind rol
mecanic - si tegmenul - constituit din mai
multe straturi de celule celulozice cu rol de
inbibitie (absorbtie a apei) (fig. 264). La unele
seminte nu se disting testa si tegmenul (picio-
rul-cocosului). Embrionul provine din zigot.
Este format din radicula, tulpinit (tigel), mu-
gurasul (gemula) si unul sau dou
cotiledoane. Numrul cotiledoanelor este
constant la aceeasi specie. Forma embrionului
n smnt este variat si determinat de
forma sacului embrionar. El poate fi drept
(ricin), curbat (tutun, lptuc), spiralat
(cartof), arcuat sau circular (sfecl, lobod).
Rezervele nutritive se

Fig. 264. Morfologia si structura semintei de fasole (Phaseolus vulgaris):
a - smnt vzut din profil; b - smnta desfcut; c - jumtate de smnt cu embrion si fr test;
d - sectiune transversal prin test; 1 - micropil: 2- strofil: 3 - hipocotil; 4 - cotiledoane; 5- rdcinit;
6 - tulpinit; 7-frunzulite: 8-test; 9 - cuticul; 10-epiderm; 11 -hipoderm; 12-tegmen; 13-amidon.

12
smnt 730 sni soar


gsesc n tesuturi speciale ca albumen (endos-
perm secundar), perisperm, iar, n lipsa lor, n
cotiledoane. Albumenul-triploid, perisper-mul-
diploid sunt tesuturi cu rol nutritiv, bogate n
substante de rezerv, reprezentate prin
amidon, hemiceluloze, proteine. Albumenul se
formeaz din zigotul accesoriu, iar perispermul
din nucela ce nu a fost digerat de albumen n
cursul embriogenezei. n natur exist plante
cu seminte albuminate care contin albumen
(endosperm) si perisperm (nufrul alb, nufrul
galben); contin numai albumen (gru, ricin);
sau numai perisperm (Cana indica), depuse n
afara embrionului, si seminte exalbuminate, cu
embrioni mari si substantele de rezerv depuse
n cotiledoanele embrionului (Fabaceae, Aste-
raceae, Cucurbitaceae).
SNISOAR (Sanicula europaea),
fam. Apiaceae. Plant erbacee, peren, hemi-
criptofit, mezofit spre mezohigrofit, mezo-
term, slab-acid-neutrofil, sciadofit, ntlnit
n ntreg arcul carpatic, la altitudini de 600-800 m,
n pduri, fiind specie caracteristic pentru
stratul erbaceu al fgetelor sau pdurilor de
amestec, unde, n unele ecosisteme forestiere,
devine codominant; vegeteaz pe solurile cu
continut ridicat de humus, revene pn la rea-
vn-jilave, cu umiditate crescut si troficitate
mijlocie (T= 50-80); se mai numeste buruian
de dambla, cinci foi, iarba-frntului, iarba-sa-
sului, omeag, sarponel, snicioar. Genetic,
2n = 16. Are nevoie de lumin difuz, umiditate
crescut si continut ridicat de humus. Fitoce-
nologic, Car. Fagetalia. Rspndit n Europa,
Asia, Africa de Nord. Descriere. Rizom brun,
scurt, vertical sau oblic, din care pornesc r-
dcini adventive, n partea superioar cu restul
de petioli. Tulpina erect, cilindric, glabr, ne-
ramificat, nalt de 30-40 cm. Frunze lung-pe-
tiolate, cu limb 3-5 palmat-partit, cu lobii nere-
gulat-serati pe margine, lucioase, dispuse n
rozet; frunzele tulpinale (cnd exist) sunt
sesile. Flori albe sau palid-rosiatice, mici, poli-
game, grupate n umbelesimple, globuloase, la
baz cu involucru din 3-5 bractei; caliciu cu
dinti lanceolati, acuminati (1 mm); corol cu
petale inflexe, obcordate; gineceu cu stile sub-
tiri, filiforme, curbate n afar. nflorire, VVII.
Fructe diachene, cu ghimpi moi ncovoiati la
cap. Compozitie chimic. Planta contine sa-
ponozide, rezine, tanoizi, acizii cafeic,
clorogenic si rozmarinic, siringin, lipide, urme
de ulei volatil, sruri minerale. Cea mai mare
cantitate de saponozide se afl n rizom (6,6-
11%), prtile aeriene au un continut mai redus
(1-4%). Saponozidele reprezentate prin
sanicula A, B sunt principale, iar C, D secun-
dare. Prin hidroliz dau glucoza, arabinoz,
saniculogenina A si B. Bioterapie. Rizomul,
frunzele si florile au utilizri terapeutice n me-
dicina uman traditional. n trecut a fost oficia-
lizat n farmacopei. Li se atribuie proprietti
antiinflamatorii, antiseptice. Folosite pentru tra-
tarea inflamatiilor cavittii bucale, afectiunilor
gastrointestinale, stimularea digestiei si a
poftei de mncare, n dureri pectorale, ameteli,
hemoragii interne mici, diaree, dizenterie cro-
nic, hemoptizie (eliminarea pe gur de snge
provenit din arborele respirator), cicatrizarea
plgilor (rni) deschise. Recoltare. Rizomul
(Saniculae europaeae rhizoma) se recolteaz
toamna. Se scoate din pmnt si se curt de
impuritti. Prtile aeriene ale plantei (Saniculae
europaeae herba) se recolteaz n timpul nflo-
ririi (VVII). Se taie cu cutitul sub rozeta de
frunze. Se nltur frunzele atacate, brunifi-
cate. Ambele produse se usuc, n strat subtire
la umbr, n poduri acoperite cu tabl. Uscarea
artificial, la 35-40 C. Medicin uman. Uz
i ntern. 1. Ca tonic stomahic si stimulent al
poftei de mncare: pulbere de frunze, se ia cte
un vrf de cutit nainte de mas. 2. Pentru
tratarea durerii pectorale, afectiunilor gastroin-
testinale, ametelii si ca tonic stomahic: infuzie,
din 1 lingurit de pulbere frunze si flori sau
frunze si flori mruntite, peste care se toarn o
can (200 ml) cu apa clocotit. Se las aco-
perit 10-15 minute. Se strecoar. Se bea cu
lingurita. 3. Bun remediu n hemoragii interne,
diaree, dizenterie cronic, hemoptizie: vin
tonic, obtinut din un pumn de frunze zdrobite
peste care se toarn un pahar de vin. Se
acoper si se las la macerat o noapte. Se
strecoar. Frunzele se storc printr-un tifon. Se
bea pe nemncate, cu nghitituri rare. Uz
extern. 1. Pentru tratarea inflamatiilor cavittii
bucale si a plgilor deschise (rni deschise):
decoct, din 2 lingurite pulbere de rizom sau
pulbere de plant la o can (250 ml) cu ap. Se
fierbe 5 minute la foc domol. Se las la rcit
pn la cldut. Se strecoar. Se fac mai multe
gargare pe zi, mai ales dup ce se ia masa. Se
spal plaga sau rana de 2-3 ori pe zi, folosind
un pansament steril. 2. n unele localitti
ruderale pentru tratarea durerilor intercostale,
snger 731 spunarit

durerilor de mijloc si de rinichi: cataplasme cu
decoctul si plantele fierte. 100-150 g de plante
frmitate n prti mari se fierb n 500 ml ap
30 minute. Se las la rcit, pn la cldut. Se
introduce n solutia obtinut o pnz si se
mbib bine. Se scot plantele, se pun pe locul
dureros si se aplic peste ele pnza mbibat n
decoct. Se fac dou cataplasme pe zi, din care
una nainte de culcare. Cataplasma se tine cca
60 minute sau mai mult. Ornamental. Indicat
pentru masive si grupuri arborescente, n par-
curi. Decorativ prin frunze si flori. nmultire
prin desfacerea frunzelor, seminte (v. Pl. L, 6).
SNGER (Cornus sanguinea L.),
fam. Cornaceae. Arbust indigen, foarte frec-
vent n toate regiunile trii prin pduri, tufri-
suri, lunci, zvoaie de cmpie, deal si munte,
urc pn la altitudinea de 900-1000 m, unde
se instaleaz pe versanti umbriti si cu climat
relativ umed. Vegeteaz pe soluri argiloase,
compacte, pseudogleizate, dar mai ales pe so-
luri fertile din pdurile de sleau, iar la altitudini
mai mari, pe versanti umbriti si clim relativ
umed. Prefer solurile revene pn la
reavn-jilave, uneori si pe cele jilav-umede, cu
troficitate mijlocie (T= 50-80) sau cu troficitate
mare (T= 80-140); se mai numeste lemnpucios,
sngerel, snginel. Fitocenologic, ncadrat n
Querco-Fagetea, Car. Prunetalia. Rspndit n
Europa Central. Arbustul este cunoscut din
cele mai vechi timpuri. Decoctul din frunze se
lua contra hemoragiilor. A fost folosit si la
animale cnd sngerau. Descriere. Tulpini
nalte de 3-4 m. Lujeri anuali subtiri, mai mult
sau mai putin pubescenti si rosii-purpurii pe
partea dinspre soare. Scoarta lor zdrobit las
un miros caracteristic. Frunze lat-eliptice sau
ovate, petiolate si abrupt-acuminate, cu baza
atenuat n petiol, lungi de 5-6 cm si late de
3,5-4 cm, pe fata superioar verde-nchis,
dispers si alipit-pubescente, pe fata inferioar
verde-deschis, cu peri mai ndesuiti, cu 3-4
perechi de nervuri laterale arcuite si conver-
gente. Flori albe-verzui dispuse n dihazii, ase-
zate n panicule corimbiforme. nflorire, V-VI.
Fruct, drup cu maturitatea IX-X. Recoltare.
Frunzele (Cornusi sanguineusae folium) se re-
colteaz prin lunile iunie-iulie, pe timp frumos.
Se usuc la umbr n strat subtire. Uscare
artificial la 30-35 C. Florile (Cornusi sangui-
neusae flos) se recolteaz n timpul nfloritului
pe timp uscat. Se usuc n aceleasi conditii ca
si frunzele. Scoarta (Cornusi sanguineusae
cortex) se recolteaz, toamna sau primvara
devreme, de pe ramuri de 1-2 ani. Se usuc la
umbr. Compozitie chimic. Florile si frunzele
contin verbenalin, rutin, acid galic, diferite glico-
zide. Scoarta contine primersidaz, primerosid,
verbenalin. Bioterapie. Medicina popular
atribuie florilor si frunzelor proprietti antihemo-
ragice si antiascaridiene. Fructelor le atribuie
proprietti astringente, antidiareice, bacterio-
statice. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
oprirea hemoragiilor digestive mici si combate-
rea ascaroizilor: decoct, dintr-o lingurit frunze
sau flori uscate si mruntite, la o can (250 ml)
cu ap. Se fierbe 3-4 minute la foc mic. Se las
s se rceasc pn la cldut. Se strecoar.
Se bea cu nghitituri rare. 2. Pentru tratarea
diareei: consum de 4-5 fructe proaspete, de
2-3 ori pe zi. Atentie! Retetele nu sunt verifi-
cate. Ele au fost culese din mediul stesc. Uz
extern. Pentru oprirea hemoragiilor externe
mici: decoct, din 2-3 lingurite frunze sau flori
uscate si mruntite la o can (250 ml) cu ap.
Se fierbe 5 minute. Se las s se rceasc
pn la cldut. Se strecoar. Se aplic comprese
pe locul afectat. Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru tratarea de hemoragii externe:
a) frunze de snger, se administreaz n mn-
care; b) frunze uscate si pulverizate se adaug
apei de but. Se las 2-3 ore si apoi se adap.
Silvicultur. Prezint interes silvic. Se situea-
z printre primele specii indigene de subarbo-
ret, deoarece acoper si protejeaz bine solul.
n cultura forestier este introdus pe cale artifi-
cial. Apicultur. Florile asigur nsemnate
culesuri de nectar si polen pentru ntretinerea
familiilor de albine. Productia de miere,
20-30 kg/ha. Pondere economico-apicol mij-
locie. Ornamental. Se poate cultiva prin parcu-
rile si grdinile publice, fiind folosit la constitui-
rea boschetelor, a gardurilor vii, pentru liziere
sau ca subarboret. Are mare valoare deco-
rativ primvara, cnd nfloreste si toamna,
datorit coloritului rosu-purpuriu strlucitor al
frunzisului. nmultire prin seminte, marcotaj si
diviziunea tufei. Semnatul se face n
septembrie.
SPUNARIt (Saponaria officina-
lis), fam. Caryophyllaceae. Planta erbacee, pe-
ren, hemicriptofit, mezofit, mezoterm, la
pH amfitolerant, heliofil, ntlnit pe locuri
nisipoase, nsorite, pe marginea rurilor, a
spunarit 732 spunarit

drumurilor, pe lng garduri, n zona de ses si
deal; vegeteaz pe soluri usoare, profunde,
bine drenate, fertile, revene pn la
reavn-jilave; se mai numeste bsic de aii din
vnt, berbecei, buruian alb, ciuin, floare de
spun, floarea-clugrului, floarea-studentului,
flori albe, flori blai, flori de parfum, flori de
tietur, grozdic, juni, iarb de sponit, odo-
gaci, rupturi de mal, sponel, spunul-calului,
spunul-popii, soponarit, spumrit, vcric.
Genetic, 2n = 28. Prezent mai ales n partea
de vest a trii (jud. Cluj) si n jud. Suceava,
Dmbovita, Prahova etc. Fitocenologic, nca-
drat n Calystegion sepium, Chenopodietea,
Car. Senecion fluviatilis. Rspndit n Europa,
Asia. Descriere. Rizom cilindric, ramificat,
trtor, cu suber roscat, din care pornesc rd-
cini. Tulpin erect, putin sau deloc ramificat,
nalt de 30-70 (80) cm. Frunze eliptice,
opuse, cu 3 nervuri putin concrescute la baz,
marginea limbului ntreag. Flori albe sau roz
pal, cu caliciu gamosepal, tubulos, frumos mi-
rositoare. nflorire, VIIX. Fruct, capsul cu o
loj, n interior cu numeroase seminte renifor-
me, usor turtite, negre. Compozitie chimic.
Rizomul si rdcinile contin saponine triterpe-
nice (gimnosegin, acizi glicolic si gliceric), fla-
vone (saponarina), glucide, substante albu-
minoide, substante minerale. Alimentatie.
Rdcinile se folosesc la prepararea alvitei si
halvalei. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei
au utilizri terapeutice n medicina uman si
veterinar, cult si traditional. Se mentioneaz
utilizarea plantei nc din Antichitate, ca
expectorant, depurativ, diuretic. n medicina
traditional romneasc i se atribuie proprietti
expectorante, colagoge, diuretice, detoxifiante,
antihelmintice, cicatrizante. Favorizeaz ex-
pectoratia eliminnd din bronhii si din plmni
substantele duntoare, favorizeaz secretia
bilei, actioneaz asupra epiteliului renal, m-
rind cantitatea de urin eliminat si o dat cu ea
a toxinelor din organism, elimin viermii intesti-
nali, favorizeaz procesul de epitelizare si de
vindecare a rnilor. Rdcinile plantei sunt
folosite intern n bronsite, dischinezii biliare,
oxiuraz, iar extern pentru vindecarea plgilor
(rnilor), eczemelor, furunculelor si sub form
de bi pentru distrugerea oxiurilor. Nu se su-
pradozeaz, devine toxic. Rdcina se utili-
zeaz mruntit, nu se pulverizeaz (fiind
iritant, produce strnut). Medicina veterinar
o foloseste n bronsite, pneumonii si
bronho-pneumonii. Actiunea farmacodinamic
a produsului o confer saponinele. Ele scad
tensiunea superficial si mresc permeabili-
tatea celular, hemolizeaz eritrocitele, irit
tesuturile si mucoasele cu care vine n contact.
Nu se absorb la nivelul mucoasei intestinale,
dar favorizeaz absorbtia celorlalte substante.
Recoltare. Din cultur, rizomii si rdcinile
(Saponariae rubrae rhizoma et radix) se
recolteaz la sfrsitul anului al doilea sau al
treilea de vegetatie, toamna, dup ce tulpinile
s-au uscat. (De preferat n lunile august-sep-
tembrie, perioad n care continutul de sapo-
nine este maxim). Recoltate n luna noiembrie
ele contin o cantitate mai mic de substante
active, (saponinele scad aproape la jumtate).
Se utilizeaz masina de recoltat cartofi. Din
flora spontan, rdcinile se scot cu cazmaua.
n toate cazurile rdcinile se scutur de p-
mnt, se detaseaz rdcina de prtile aerie-
ne, se spal, se zvnt, se taie n bucti de cca
10 cm lungime, cele groase se despic. Usca-
rea se face la soare, n strat subtire, sau n
poduri acoperite cu tabl. Uscarea artificial, la
40-50 C. Productia de rdcini uscate,
1500-2000 kg/ha. Se ambaleaz n saci de
pnz rar. Se pstreaz n ncperi uscate,
curate, aerisite. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea dischineziei biliare, bronsitei,
ca depurativ si diuretic, tratarea oxiurilor, ecze-
melor, furunculozei etc.: se amestec, n prti
egale, pulbere de rizom si rdcin cu pulbere
de rizom si rdcin de ipcrige. Retetele de
tratament sunt cele la -> IPCRIGE. 2. Pentru
tratarea eruptiilor tegumentare cronice, icteru-
lui, astmului, bronsitelor, ca depurativ si expec-
torant: infuzie, din 1 lingurit pulbere de rizom
si rdcin la un pahar (50 ml) cu ap. Se las
la macerat 6-8 ore. Apoi continutul se rstoar-
n ntr-o can de 250 ml. Se adaug ap pn
se umple. Se d n clocot. Se las acoperit
10 minute. Se strecoar. Se bea n cursul unei
zile. 3. Pentru tratarea afectiunilor hepatice,
eruptiilor tegumentare, tusei vechi, circulatiei
venoase deficitare: decoct, din 2 lingurite pul-
bere de rizom si rdcin la o can (250 ml) cu
ap. Se fierbe 10-15 minute. Se strecoar. Se
bea n cursul unei zile. 4. Pentru tratarea bron-
sitei, tusei: extract, din 1 lingurit pulbere de
rizom si rdcin la o can (200 ml) cu ap
rece. Se las la macerat 8 ore. Se strecoar.
Se bea n cursul unei zile. Uz extern. Pentru
tratarea bronsitei, oxiurilor, rnilor: decoct, din
sngele-voinicului1 733 snzi ene al be

2 lingurite pulbere de rizom si rdcin la o
can (250 ml) cu ap. Se las la macerat
6-8 ore, apoi se d n clocot 10 minute. Se
strecoar. Pentru bronsite se fac mai multe
gargare pe zi. Pentru curtirea si grbirea vin-
decrii rnilor se fac tamponri cu vat nmuia-
t n decoct. Pentru combaterea oxiurilor se fac
bi anale si clisme. Atentie! Nu se depsesc
dozele deoarece apar fenomene de intoxicare,
manifestate prin tremurturi, uscarea gurii si a
gtului, pareza limbii, halucinatii, midriaz, iri-
tatii ale tractului gastrointestinal si ale pielii si
mucoaselor. Se administreaz pentru contra-
carare vomitive, purgative, crbune medicinal.
Praful provoac strnut. Medicin veterinar.
Uz i ntern. Pentru tratarea bronsitelor, pneu-
moniilor, bronhopneumoniilor: a) infuzie, din
3-10 g rdcin uscat mruntit peste care
se toarn 100 ml ap clocotit. Se las acope-
rit 30 minute. Se strecoar Se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) decoct,
din 3-10 g rdcin uscat mruntit la 100 ml
ap Se fierbe 5 minute Se las la rcit Se
strecoar si se administreaz prin breuvaj bu-
cal. Dozele de tratament: animale mijlocii (ovi-
ne, caprine, porcine), 2-5 g; animale mici
(pisici, cini, psri), 0,5-1 g. Ornamental.
Indicat n locuri semiumbrite din lungul apelor
ce strbat spatiile verzi din regiunea colinar.
Decorativ prin flori si port. nmultire prin se-
minte si port. Vopsitorie. Florile au proprietti
tinctoriale. Utilizate pentru vopsirea fibrelor
naturale n galben si portocaliu (v. Pl. LI, 1).
SNGELE-VOINICULUI
1
(Nigri-
tella nigra), fam. Orchidaceae. Plant erbacee,
peren, ocrotit prin lege, geofit, xeromezofit
spre mezofit, hechistoterm (criofil) spre mi-
croterm, oligotrof, slab-acid-neutrofil spre
neutru-bazifil, ntlnit sporadic n zona alpin
si etajul subalpin, prin pajisti cu substraturi cal-
caroase din Muntele Penteleu, Muntii Bucegi,
Cibinului, Mehedinti si Godeanu. Vegeteaz pe
soluri uscat-revene pn la revene, uneori
reavn-jilave, cu troficitate sczut (T= 10-30).
Genetic, 2n = 64. Fitocenologic, ncadrat n
Seslerietalia. Rspndit n Muntii Alpi, Pirinei,
Apenini, Balcani si Carpati. Descriere. Tuber-
culi 2-5 palmat-divizati comprimati. Tulpin
erect, nalt de 8-20 cm. Frunze liniare, gla-
bre, canaliculate si carenate, orientate n sus,
verde mai nchis pe fata superioar si verde-pa-
lid pe fata inferioar. Flori rosii-purpurii nchis
spre negricios sau negricios-purpurii, grupate
n inflorescent oval-globuloas. Eman un
parfum puternic de vanilie. nflorire, VIIX.
Aspectul general atractiv al plantei si mirosul
mbietor al florilor a fcut ca ea s fie culeas
fr mil de excursionisti. Pe multe plaiuri ale
muntilor nu mai exist, iar pe altele exempla-
rele sunt destul de rare. Specia este pe cale de
disparitie (v. Pl. LII, 6).
SNGELE-VOINICULUI
2
(Nigri-
tella rubra), fam. Orchidaceae. Plant erbacee,
peren, ocrotit prin lege, geofit, xeromezofit
spre mezofit, amfitolerant la temperatur,
slab-acid-neutrofil spre neutru-bazifil, ntl-
nit sporadic n pajisti alpine si subalpine, pe
substraturi calcaroase, din Muntii Rodnei,
Bistritei, Giurgeu, Ciucas, Bucegi, Muntele Mare
si Trascu. Vegeteaz pe soluri revene pn la
reavn-jilave, uneori si pe cele jilav-umede, cu
troficitate mijlocie (T = 50-80) sau mare
(T= 80-140). Genetic, 2n = 64. Fitocenologic,
Car. Nardetalia. Rspndit n Muntii Carpati,
Alpi. Tuberculi 2-3 divizati. Descriere. Tulpin
erect, nalt de 10-25 cm. Frunze bazale linia-
re, glabre, canaliculate. Flori roz pal, cu miros de
vanilie, grupate ntr-o inflorescent ovoidal; n-
velis floral cu tepale lanceolate. nflorire, VIVIII
(v. Pl. LII, 7).
SNZIENE ALBE (Galium mollu-
go), fam. Rubiaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, mezofit, amfitolerant la tem-
peratur, acid-neutrofil, frecvent pn n re-
giunea montan prin fnete, tufrisuri, margini
de pdure; vegeteaz pe soluri uscat-revene
pn la reavn-jilave, scheletice; se mai nu-
meste drgaic, peteala-reginei, sinznie, sn-
tiene albe. Genetic, 2n = 22. Fitocenologic,
ncadrat n Seslerio-Festucion pallentis,
Arrhenatheretalia, Teucrion montani, Car.
Festuco-Brometea. Rspndit n Europa si
Asia. Descriere. Rizom subtire, ramificat, cu
rdcini la noduri. Tulpin cu 4 muchii, lung de
25-100 cm, culcat sau sustinut de plantele
din jur, ramificat, pubescent la partea inferi-
oar. Frunze ngust-eliptice sau liniar-lanceo-
late, uninerve, dispuse n verticile, cte 7-8 la
un nod. Flori albe, mici (2,5-4 mm diametru),
cu lacinii mucronate, grupate n panicule mari,
dense. nflorire, V-IX. Fructe negricioase, putin
rugoase. Compozitie chimic. Prtile aeriene
contin cumarine, flavone, tanin, enzime, materii
snzi ene de grdi n 734 snziene galbene

colorante, substante minerale. Rdcinile contin
glicozide antrachinonice (putin studiat).
Alimentatie. Florile uscate sunt folosite de c-
tre ciobani la nchegarea laptelui. Bioterapie.
Prtile aeriene ale plantei au utilizri terapeu-
tice n medicina uman traditional. Actiune
antispastic, diuretic, antireumatic, afrodisi-
ac. Diminueaz sau nltur spasmele; actio-
neaz asupra epiteliului renal favoriznd
cresterea cantittii de urin si eliminarea toxi-
nelor; previne sau trateaz procesul reumatic;
stimuleaz functia sexual, amplific erotismul
si tririle intense ale actului sexual. Principiile
active din plant au si proprietatea de a
coagula laptele. Recoltare. Prtile aeriene ale
plantei (Galii herba) se recolteaz n timpul
nfloritului (mai-august). Se usuc la umbr, n
strat subtire, de preferat n poduri acoperite cu
tabl sau n camere bine aerisite. Se ntorc la
2-3 zile. Se pstreaz n pungi de hrtie. Medi-
cin uman. Uz intern. 1. Pentru calmarea
nervilor, ca diuretic, antispasmodic si afrodiziac,
tratarea impotentei, stimularea functiei sexuale:
infuzie, din 1 lingurit cu plante uscate,
mruntite sau pulbere de plant peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se bea
cldut. 2. Pentru calmarea nervilor, ca anti-
spasmodic si afrodiziac: pulbere de plant, se
ia la nevoie cte un vrf de cutit. Ornamental.
Planta poate fi cultivat n parcurile si grdinile
publice, n alpinrii. Decorativ prin portul ei,
frunze si flori. Poate fi folosit si n arta bu-
chetier. nmultire prin seminte si divizare. Se
cultiv n locuri nsorite (v. Pl. LII, 8).
SNZIENE DE GRDIN (So-
lidago gigantea, ssp. serotina), fam. Astera-
ceae. Plant erbacee, peren, hemicriptofit,
mezofit spre mezohigrofit, mezoterm, acid-
neutrofil, initial cultivat ornamental, apoi
slbticit, ntlnit n locuri deschise, umede,
pe nisipuri si pietrisuri din zvoaiele rurilor,
mai ales n judetele Brasov (Tohani, Zrnesti),
Bihor (Zvoaiele Crisului), Caras-Severin; ve-
geteaz n plin lumin, pe solurile usoare,
revene pn la reavn-jilave, adeseori pe nisi-
puri si pietrisuri n zvoaiele rurilor; se mai
numeste nvalnicul l mare, slcioar, sm-
ziene. Genetic, 2n = 36. Cultivat n Transilva-
nia n grdini, cimitire. Fitocenologic, ncadrat
n Alno-Padion, Salicctca, Car. Calystegion
sepium. Rspndit spontan n America de
Nord. Descriere. Rizom cilindric, repent, din
care se formeaz stoloni trasanti, ce dau
nastere la noi tulpini aeriene. Rdcini adven-
tive. Tulpin erect, cilindric, glabr, uneori
usor-proas n partea superioar, nalt de
1-2,5 m. Frunze lanceolate, fr petiol, fin-se-
rate numai spre vrf, nervatiune reticulat,
glabre; uneori pe dos, n lungul nervurilor,
dispers-proase. Flori galbene-aurii grupate n
antodii, iar acestea adunate ntr-un panicul, pe
ramificatii curbate. nflorire, VIIX. Fructe,
achene mici cu papus. Compozitie chimic.
Prtile aeriene contin cvercitin, acid solidago-
nic si cauciuc. Medicin. Putin studiat. Api-
cultur. Florile sunt vizitate de albine pentru
culegerea de nectar si polen. Cantitatea de
miere, 50-60 kg/ha. Pondere economico-api-
col mic. Ornamental. Cultivat n Transilva-
nia n parcuri, grdini, n fata caselor, cimitire,
n grupuri de plante sau ca pete de culoare. Se
poate cultiva si singur. Utilizat si ca flori
tiate (proaspete sau uscate).
SNZIENE GALBENE (Galium
verum), fam. Rubiaceae. Plant erbacee, pere-
n, hemicriptofit, xeromezofit spre mezofit,
microterm spre mezoterm, la pH amfitole-
rant, heliofil, ntlnit prin fnete, tufisuri,
marginea pdurilor, marginea drumurilor si mai
ales de-a lungul cilor ferate, de la cmpie
pn n marginea montan; vegeteaz pe
soluri uscat-revene pn la revene, chiar
reavn-jilave; se mai numeste drgaic, floa-
rea lui Sntion, nchegtoare, samzieni, snje-
ne, snjuane galbene, snzuiene, smntnic:
Genetic, 2n = 22, 44. Fitocenologic, ncadrat
n Festuco-Brometea, Festuco-Sedetalia, Car.
Origanetaliu. Rspndit n Europa, Asia.
Descriere. Rizom subtire, ramificat, din care se
desprind rdcini adventive. Tulpin erect,
cilindric, cu proliferarea a 4 muchii putin evi-
dente, nalt de 30-100 cm, glabr. Frunze
liniare foarte subtiri, ascutite, cu marginea
rsfrnt, proase pe fata inferioar, dispuse n
verticile, cte 8-12 la un nod. Flori mici
(2-3 mm), galbene-aurii, plcut mirositoare,
grupate dens n panicule terminale; corol diali-
petal, actinomorf, cu 4 petale; androceu cu 4
stamine, mai lungi dect pistilul; gineceu cu
stigmat usorcapitat. nflorire, V-IX. Fructe, nu-
cule netede, mici (pn la 1,5 mm), grupate
cte dou. Compozitie chimic. Prtile plantei
aflate n floare contin izocvercitin, rutozid,
snzi ene gal bene 735 scai mgresc

cvercitin-7-glicozid, luteolin-7-glicozid, aspe-
rulozid, monotropeozid, palustrozid, acid cloro-
genic, tanin, acid citric, enzime, substante mi-
nerale. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei
au utilizri terapeutice n medicina traditional
uman si veterinar. Li se atribuie proprietti
diuretice, depurative, laxative, sedative, anti-
reumatice. Principiile active actioneaz asupra
epiteliului renal mrind cantitatea de urin eli-
minat n timp; activeaz procesele de elimi-
nare a toxinelor; provoac eliminarea unuia
sau mai multor scaune moi; usureaz tranzitul
intestinal; calmeaz strile de excitatie cere-
bral; previne si trateaz procesul reumatic.
Recoltare. Prtile aeriene ale plantei (Galii veri
herba) se recolteaz n timpul nfloritului (mai-
august), tindu-se la 3-5 cm deasupra
solului. Se nltur prtile nglbenite. Se usu-
c la umbr, n strat subtire. Se ntorc zilnic.
Uscarea artificial, la 40-50 C. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea bolilor
vezicii urinare, eruptiilor tegumentare, ca diure-
tic, depurativ, sedativ: infuzie, din 1 lingur
plant uscat, mruntit, peste care se toarn
o can (200 ml) cu ap n clocot. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi, cldute. 2. Pentru tratarea herniei,
afectiunilor interne cu dureri acute: plantele se
plmdesc n rachiu. Se bea cte 50 g nainte
de mas. Uz extern. 1. Pentru tratarea dureri-
lor reumatice si eruptiilor tegumentare: decoct,
din 6-8 linguri de plant uscat, mruntit, la 1 l
de ap. Se fierbe 15-20 minute la foc domol.
Se strecoar. Se fac bi locale sau bi gene-
rale. 2. Pentru tratarea erizipelului: decoct, din
pulbere plant. Se spal local. 3. Pentru trata-
rea frigurilor: suc de plant, obtinut prin pisare
si stoarcere. Se ia de 2-3 ori pe zi cte 1 lin-
gur. 4. Pentru fortificarea copiilor debili:
decoctul, din plant se adaug apei de baie.
Medicin veterinar. Uz intern. Pentru trata-
rea hematuriei la animale: decoct, din 5 g plant
uscat si mruntit la 200 ml ap. Se fierbe 5
minute. Se strecoar. Se las la rcit. Se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt). Uz extern. Pentru tratarea bolilor mem-
brelor (dureri de picioare): se spal zilnic cu un
decoct dintr-un amestec de snziene galbene
(Galium venim), sporis (Verbena officinalis) si
sulfin alb (Meliloth us albus) Apicultur. Flo-
rile sunt vizitate de albine pentru culegerea de
nectar si polen. Fr pondere economico-api-
col. Ornamental. Planta poate fi cultivat prin
parcuri, grdini publice si cimitire. Decorativ
prin port si florile sale deosebit de frumoase,
dispuse n inflorescente. Se pot folosi si ca flori
tiate, n vaze sau n arta buchetar. nmultire
prin seminte si divizare. Se cultiv n locuri
nsorite (v. Pl. LII, 9).
SCAI MGRESC (Onopordon
acanthium), fam. Asteraceae.Plant erbacee,
bienal, terofit, xeromezofit, spre mezofit,
moderat-termofil, slab-acid-neutrofil, ntlni-
t ca specie comun prin locuri ruderale, pe
drmturi, n prloage, lng garduri si dru-
muri, din regiunea de cmpie pn la munte
(altitudine maximum 1000 m); vegeteaz pe
soluri uscat-revene, revene si uneori reavn-ji-
lave, bine aprovizionate cu azot sau foarte
bogate n azot (N4-5); se mai numeste ciulin,
ghimpe mare, plmid, prsad de cmp, scai
mare, scai muced, scai voinicesc, schin alb,
schin de buboaie, sita-znelor. Dacii i spuneau
sciarila, skiarila, scieril si era folosit contra
durerilor de picioare. Genetic, 2n = 34. Fitoce-
nologic, Car. Onopordion. Rspndit n
Europa, Asia de Vest. Descriere. Rdcin
pivotant. Tulpin erect, robust, nalt de
30-200 cm, alb-lnoas, bogat-ramificat.
Frunze ovate, sinuate, spinoase, decurente pe
tulpin, alb sau auriu-tomentoase pe ambele
fete. Flori rosii uneori violacee, grupate n cala-
tidii mari. Foliole involucrale imbricate, verzi.
nflorire, VIIVII. Fructe, achene putin compri-
mate, cu papus glbui-bruniu. Compozitie chi-
mic. Planta contine antociani, flavone, cuma-
rine, tanin catechic, ulei volatil, glucide si
alcaloizii acantoina si acantoidina. Alimenta-
tie. Lstarii tineri apruti primvara se consum
ca legum. Bioterapie. Prtile aeriene ale
plantei, n special frunzele si inflorescentele, au
utilizri terapeutice n medicina uman traditio-
nal. I se atribuie proprietti anticanceroase,
diuretice, antitusive, antiinfectioase, antisepti-
ce, cicatrizante. Folosit pentru tratarea cance-
rului de piele, ulcer, lupus, litiaz renal, tuse
convulsiv, rni supurnde. Florile acestei spe-
cii n amestec cu flori de ciubotica cucului (Pri-
mulae flos) si frunze de mselarit (Hyoscyami
folium), n proportie de 2,5:2,5:0,1, sub form
de macerate n alcool 25 (10 ml), intr n
compozitia unor preparate farmeceutice stri-
ne folosite pentru tratarea hipertensiunii si
anginei pectorale. Recoltare. Frunzele plantei
(Onopordoni acanthi folium) si florile
scai mgresc 736 scaiul-dracului

(Onopordoni acanthi flos) se recolteaz n timpul
nfloririi, pe timp frumos, clduros, dup ce s-a
ridicat rou. Se usuc la umbr, n strat subtire,
n camere aerisite, de preferat n poduri aco-
perite cu tabl. Se pstreaz n saci textili.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
litiazei renale, tusei convulsive, ulcerului: de-
coct, din 1 lingurit frunze si inflorescente uscate
mruntite la o can (250 ml) cu ap. Se
fierbe 3-5 minute la foc slab. Se strecoar. Se
beau 2-3 cni pe zi. 2. Pentru tratarea tusei
convulsive: decoct, din 1 lingurit pulbere de
vrfuri florifere la 250 ml ap. Se fierbe 5 minu-
te la foc domol. Se strecoar. Se beau 2-3 cni
pe zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea rnilor
deschise supurnde: decoct, din 4 linguri frun-
ze si inflorescente uscate mruntite la 1 l de
ap. Se fierbe 10 minute. Se strecoar. Se las
la rcit pn la cldut. Se spal rana folosind
un tampon de vat. 2. Pentru tratarea cance-
rului pielii, al fetei: suc de plant, aplicatii locale
repetate (de 4-6 ori pe zi). Sucul se obtine din
planta proaspt recoltat, folosind storctor de
fructe. n lipsa acestuia frunzele plantei se pi-
seaz bine pn rezult o past, care apoi se
stoarce ntr-un tifon. Se poate proceda si la
aplicarea acestei paste pe locul afectat.
3. Contra pistruilor: se tamponeaz tenul, de
mai multe ori timp de o sptmn, cu rou de
pe scai. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen
pentru ntretinerea si dezvoltarea familiilor de
albine. Fr pondere economico-apicol.
SCAIUL-DRACULUI (Eryngium
campestre), fam. Apiaceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit, xerofit, termofil, slab-
acid-neutrofil, heliofil, ntlnit n locuri aride,
pietroase, fnete, psuni, coaste, margine de
drumuri si ci ferate, aluviuni, din regiunea de
step pn la altitudinea de 600-800 m;
vegeteaz pe soluri uscate pn la us-cat-
revene, cu troficitate sczut (T= 10-30); se mai
numeste amrea, buruian muced, cru-ta-
dracului, ghimpe tflog, iarba-mgarului,
ndrcit, morcov de deal, rostogol, scai, scai
mneriu, scai vnt, scaiul-vntului, scai
voinicesc, schin otrvitor, sperioas, spin alb,
spinta-dracului, sporiul-casei, tvlici. Dacii i
spuneau scirela, skirela, scierelsi era folo-
sit contra durerilor de stomac. Fitocenologic,
ncadrat n Festuco-Brometea, Festucetalia
valesiacae, Car. Festuco-Brometea. Rspndit
n centrul si sudul Europei, vestul Asiei. Des-
criere. Rizom fusiform, vertical, gros pn la
1 cm, lung de 10-15 cm, din care se desprind
rdcini fibroase; n partea superioar se afl
numeroase fibre ce l mbrac circular. Tulpin
cilindric, glabr, globulos-ramificat, alburie,
nalt pn la 50 cm. Frunze rigide, 2-3 pe-
nat-sectate, cu foliole tepoase, decurente pe
rahisul frunzei, cele bazale lung-petiolate, cele
tulpinale sesile si nconjoar tulpina. Flori
albe-verzui, grupate n capitule ovoidale, cu
involucru din 5-10 bractei spinoase, lungi de
3-4 cm; caliciu cu dinti lanceolati, mai lungi
dect corola; corol cu petale lungi si inflexe.
nflorire, VII-VIII. Fruct, diachen elipsoidal,
ghimpoas. Toamna, planta este rupt de vnt
si purtat prin rostogolire la mari distante, de
unde si numele de rostogol". Compozitie chi-
mic. Rizomii si rdcinile contin saponozide,
tanoizi, acid cafeic, acid clorogenic, mici canti-
tti de ulei volatil, poliine (falcarinon), sub-
stante minerale. Alimentatie. n trile scandi-
nave, rdcina este consumat ca legum. n
Grecia lstarii tineri sunt consumati ca salat.
Bioterapie. Rizomul plantei are utilizri tera-
peutice n medicina uman traditional. Princi-
piilor active li se atribuie proprietti depurative,
diuretice, carminative, calmante, cicatrizante.
Empiric, se apreciaz c provoac eliminarea
toxinelor din umorile organismului; mreste
diureza; favorizeaz eliminarea gazelor intesti-
nale si prin aceasta balonrile; diminueaz
excitabilitatea nervoas pe locurile dureroase;
favorizeaz procesul de epitelizare si vinde-
care a rnilor. Adesea rizomul este folosit n
anorexie pentru stimularea poftei de mncare,
n dureri de stomac, diaree, paradontoz, carie
dentar, ulcer gastric, rni. Recoltare. Rizomii
(Eryngii campestris rhizoma) se recolteaz
primvara devreme (martie-aprilie) sau toam-
na trziu (octombrie-noiembrie). Se curt de
rdcini si prtile aeriene. Uscarea natural la
soare sau n ncperi aerisite. Uscarea artificia-
l, la 40 C. Medicin uman. Uz intern. Em-
piric, pentru tratarea meteorismului (balonri),
litiazei vezicale, urinare, n anorexie, ulcer gas-
tric, tuse convulsiv, ca tonic aperitiv: decoct,
din 1 lingurit rizom uscat mruntit la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute la foc
domol. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi.
Uz extern. Pentru tratarea paradontozei, cariei
dentare, rnilor: decoct, din 1 lingur rizom
uscat si mruntit la o can (250 ml) cu ap. Se
scaiul-dracului 737 scai vnt

fierbe 5 minute la foc domol. Se las acoperit
nc 15 minute s se rceasc pn la cldut.
Se strecoar. Se clteste bine gura de mai
multe ori pe zi sau se tine decoctul cteva
minute pe locul dureros. Rnile se spal cu
decoct, folosind un pansament steril. Agricul-
tur. Buruian peren, policarpic, cu nmultire
prin seminte. ntlnit prin izlazurile din step.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Productia
de miere, 100 kg/ha. Pondere economico-api-
col mijlocie. Ornamental. ntrebuintat pentru
borduri, n stncrii si ca floare uscat pentru
aranjamente decorative (v. Pl. LI, 2).
SCAI VNT (Eryngium planum),
fam. Apiaceae. Plant erbacee, peren, hemi-
criptofit, xeromezofit, mezoterm, oligo-trof-
mezotrof, slab-acid-neutrofil, heliofil,
ntlnit pe soluri usoare, nisipoase, prin p-
suni, fnete, rzoare, margini de drumuri si ci
ferate, de la cmpie pn n zona de deal
(altitudine 500-600 m); vegeteaz pe soluri
usoare, nisipoase, uscat-revene pn la reve-
ne, uneori reavn-jilave, cu troficitate sczut
(T= 10-30); se mai numeste buruiana-smeu-
lui, buruian de crtite, mrcini, scai albastru,
spin albastru, spin de muced, spul vntului.
Dacii l numeau meloscire, meloskir,
meru-scaire, scai-mneru (I. Pachia
Tatomirescu, 1997). Genetic,2n= 16. Pre-
zent n toat tara, dar mai ales n Transilvania
si Banat. Fitocenologic, ncadrat n Arrhenathe-
rion. Rspndit n Europa, Asia. Descriere.
Rizom fusiform din care se desprind rdcini n
partea superioar cu coroan de fibre. Tulpina
albstrui-vinetie, cu 3-5 ramuri n partea
superioar. Frunze rigide, spinoase, cu nervuri
pronuntate pe ambele fete, diferite ca form;
cele inferioare lung-petiolate, ntregi, ovate, la
baz cordate, pe margine setiform-serate; cele
tulpinale, inferioare, scurt-petiolate, mai mici,
iar cele superioare sesile, palmat-sectate, cu
3-5 lobi puternic dintati. Flori albastre, grupate
n capitule ovoidale, cu foliole involucrale rigi-
de, nguste; caliciu cu sepale lanceolate, acu-
minate, depsind putin petalele; corola cu petale
alungite, inflexe. nflorire, VII-VIII. Fructe,
dicariopse (5-6 mm) cu scvame de forma spini-
lor pe partea dorsal. Compozitie chimic.
Prtile aeriene contin saponozide triterpenice
(1-2,5%), ntre care saniculasaponozida B, sa-
niculagenina A, eringiumsapogenina D, F, G,
H; zaharoz, chestoz, ferulol etc, sruri mine-
rale. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au
utilizri terapeutice n medicina uman si ve-
terinar, cult si traditional. Proprietti: flui-
difiant al secretiilor bronsice, expectorant si
antiseptic bronsic, calmant, diuretic. Provoac
eliminarea din bronhii si din plmni a substan-
tele duntoare, distruge microorganismele,
actioneaz asupra centrului tusei, diminueaz
excitabilitatea nervoas si nltur spasmele
bronsice, actioneaz asupra epiteliului renal
mrind cantitatea de urin eliminat, curtind
corpul de unele deseuri metabolice. Folosit
intern n bronsite si tuse convulsiv, retentie
urinar, iar extern n tratarea artritei si der-
matozei. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei
(Eryngiiplaniherba) se recolteaz n momentul
nfloririi, pe timp frumos, dup ce s-a ridicat
rou. Se ndeprteaz prtile lemnificate ale
tulpinii. Se usuc n camere ntunecoase; lumi-
na o decoloreaz. Se pstreaz n saci textili.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
bronsitei, tusei convulsive si spastice: decoct,
din 2 linguri plant uscat si mruntit la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se stre-
coar. Se ndulceste cu miere. Se iau 4 linguri
pe zi. 2. Pentru tratarea traheo-bronsitei acute,
retentiei urinare: infuzie, din 1 lingurit plant
mruntit peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 10-15 mi-
nute. Se ndulceste cu miere. Se beau 2-3 cni
pe zi. Eficient n caz de tuse rebel. Uz
extern. Pentru tratarea paradontozei, derma-
tozei si eczemei infectioase la copii: decoct, din
2 linguri pulbere de plant la o can (250 ml) cu
ap. Se fierbe 10 minute la foc domol. Se
strecoar. Se spal locul afectat folosind un
tampon de vat. Pentru paradontoz decoctul
se tine n gur 5-10 minute, apoi se elimin n
exterior. Medicin veterinar. Uz i ntern.
Pentru tratarea bronsitei: a) infuzie, din 5-10 g
plant uscat si mruntit peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperit 30 mi-
nute. Se strecoar si se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) decoct, din
10 g plant uscat si mruntit la 150 ml ap.
Se fierbe 10 minute la foc domol. Se strecoar.
Se rceste si se administreaz prin breuvaj
bucal. Dozele de tratament: animale mari (ca-
baline, taurine), 25-50-100 g; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 10-15-25 g; animale
mici (pisici, cini), 2-5-10 g. Uzextern. Pentru
tratarea dermatozelor: a) decoct, din 4 linguri
scai vnt 738 scara-Domnului

plant uscat si mruntit la 500 ml ap. Se
fierbe 10-15minute la foc domol. Se strecoar.
Se las la rcit. Se spal locul afectat folosin-
du-se un pansament steril; b) unguent, din un-
tur si cenusa florilor sau fructelor. Se ames-
tec bine n proportii egale. Se las 2 zile. Se
amestec din nou. Se aplic unguentul pe locul
afectat dup ce n prealabil zona a fost splat
cu decoct. Agricultur. Buruian pentru izla-
zuri si diferite culturi din regiunea de step. Se
nmulteste prin seminte. Apicultur. Specie
melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul de
nectar si polen.
SCARA-DOMNULUI (Polemonium
caeruleum), fam. Polemoniaceae. Plant erba-
cee, perena, hemicriptofit, circumpolar-borea-
l, mezohigrofit, microterm spre mezoterm,
slab-acid-neutrofil, ntlnit n regiunea mon-
tan prin fnete umede si poieni umbroase;
vegeteaz pe soluri reavn-jilave pn la ji-
lav-umede; se mai se mai numeste scara-
doamnei, scricea (fig. 265). Genetic, 2n= 18.
Fitocenologic, ncadrat n Alnion glu-tinosae-
incanae, Salicion cinereae, Vacci-nio-
Piceetea, Caricetalia fuscae, Calamagros-
tidion arundinaceae, Molinio-Arrhenatheretea.
Rspndit n Europa, pn n M-tii Caucaz si
Siberia, America de Nord, Japonia. Descriere.
Rizom cu aspect pivotant, din care se desprind
rdcini secundare. Tulpin erect, sulcat,
glauc, usor-glanduloas n partea superioar,
nalt pn la 60 cm. Frunze penat-fidate, cu
foliole lanceolate, alterne. Flori albastre, rar
albe, grupate n cime axilare, iar toate la un loc
ntr-o panicul terminal; caliciu gamosepal,
persistent, cu 5 diviziuni; corol rotat-campa-
nulat, cu tubul scurt, lobii ovati, cu o coronul
de peri albi la gt; androceu din stamine fixate
pe tubul corolei, cu antere obcordiforme; gine-
ceu tricarpelar, stil de aceeasi lungime cu sta-
minele sau mai putin lung, stigmat trifidat. nflo-
rire, VIVIII. Fruct, capsul subrotund,
dehiscent, trilocular. Seminte alungite, ru-
goase, castanii sau negricioase. Compozitie
chimic. Rizomul si rdcinile contin saponine
triterpenice. Bioterapie. Rizomul si rdcinile
au utilizri terapeutice n medicina uman
traditional. Proprietti expectorante, antibron-
sitice, sedative. Principiile active contribuie la
eliminarea din bronhii si din plmni a substan-
telor duntoare. Actiune de prevenire si tratare
a bronsitelor acute sau cronice. Calmeaz

Fig. 265. Scara-Domnului (Polemonium caeruleum):
1 - plant nflorit: 2- fruct tnr cu caliciu mrit.
strile de excitatie cerebral. Folosite n
tratarea bronsitelor acute, bronsitelor cronice
si prevenirea sclerozei. Recoltare. Rizomul si
rdcinile (Polemonii rhizoma et radix) se
recolteaz toamna pn la aparitia nghetului.
Se scot din pmnt cu cazmaua. Se scutur
de pmnt si se spal ntr-un curent de ap.
Se las la zvntat. Se usuc n strat subtire la
soare sau n poduri acoperite cu tabl. Medici-
n uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea bron-
sitelor cronice, bronsitelor acute si ca sedativ:
infuzie, din 1 lingurit pulbere de rizom la o
can (250 ml) cu ap fierbinte. Se las aco-
perit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau la
nevoie 2-3 cni pe zi. 2. Pentru prevenirea
sclerozei sau ntrzierea procesului: infuzie
sau decoct, din 1 lingurit pulbere de rizom la o
can (250 ml) cu ap. Se beau zilnic cte
1-2 cni. Apicultur. Specie melifer. Florile
scara-Domnului 739 scnteiut

furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Productie miere, 50 kg/ha. Fr pondere eco-
nomico-apicol. Ornamental. Indicat n locuri
umbrite din jurul lacurilor din parcurile mon-
tane. Decorativ prin port si flori. nmultire prin
seminte. Adeseori cultivat prin grdini ca plan-
t de ornament.
SCNTEIUt (Anagallis arvensis),
fam. Primulaceae. Plant erbacee, anual, te-
rofit-hemiterofit, cosmopolit, mezofit, me-
zoterm, mezotrof, la pH amfitolerant, ntl-
nit pe ogoare, semnturi, prin vii, grdini
legumicole, psuni, fnete, pe marginea dru-
murilor, pe lng garduri, prin tieturi de pdure,
la cmpie si n regiunea dealurilor; vegeteaz
pe soluri revene pn la reavn-jilave, cu trofi-
citate mijlocie (T= 50-80); se mai se mai nu-
meste auric, buruiana-buretilor, buruian de
rnduri rosii, coard de grdin, focsor, goni-
toarea-vacii, iarb de psri, intit, nsturasi,
nigelarit, ochisor rosu, paperin, plescit,
rcuin, rosut, slci mici, scnteie, sclipeti,
soponelul-calului, vcrit. Genetic, 2n = 40.
Fitocenologic, Car. Polygono-Chenopodion.
Rspndit n zona. temperat, pe tot globul.
Descriere. Rdcin pivotant subtire. Tulpin
lung de 5-30 (40) cm, n patru muchii n-
gust-aripate, ramificat, cel mai adesea ntins
la pmnt. Frunze mici, ovate, sesile, opuse,
punctate pe fata inferioar. Flori rosii, roz sau
albastre; caliciu cu 5 petale ngust-lanceolate;
corol rotat; androceu cu stamine concres-
cute la baz, fin-ciliate; gineceu cu stil filiform si
stigmat globulos. nflorire, V-IX. Fruct, capsul
cu stilul persistent. Seminte mici (1-1,7 mm),
negricioase, verucoase. Compozitie chimic.
Prtile aeriene contin substante amare, gluco-
saponozide, tanoizi, enzime (primaveraza, ci-
clamaza), flavonoizi, substante toxice neidenti-
ficate chimic etc. Toxicologie. Sunt semnalate
cazuri de intoxicare la animalele rumegtoare
(oi, bovine) si psri. Se manifest prin depre-
siune progresiv, lipsa rumegrii, diaree puter-
nic. La om, simptomele intoxicatiei constau
din dureri de cap, uscarea gurii, dureri articula-
re, tremurturi, hiperexcitabilitate. Bioterapie.
Prtile aeriene ale plantei au utilizri n medici-
na traditional uman si veterinar. Li se atri-
buie proprietti expectorante, tonice pentru
sistemul nervos, afrodiziace, colagoge, diafo-
retice, diuretice si cicatrizante externe. Princi-
piile active au proprietatea de a elimina din
bronhii si din plmni substantele duntoare
prin expectoratie; actioneaz tonic asupra
sistemului nervos; stimuleaz functia sexual,
amplificnd erotismul, senzualitatea si tririle
interioare n timpul relatiei sexuale; favorizeaz
secretia bilei; favorizeaz transpiratia; actio-
neaz asupra epiteliului renal mrind canti-
tatea de urin eliminat si contribuind n acest
fel la curtirea corpului de substante toxice
rezultate din metabolism; provoac si ntretine
procesul de epitelizare grbind vindecarea r-
nilor. Planta este folosit pentru tratarea tusei,
astmului cardiac, neuroasteniei, impotentei, ul-
cerului gastric, mbunttirea secretiei de lapte
la luze, stimularea digestiei, n metroragie,
rni, ulcere varicoase, eczeme. Medicina po-
pular veterinar o foloseste pentru tratarea
animalelor de papilomatoz si combaterea ste-
rilittii vacilor. Recoltare. Prtile aeriene ale
plantei (Anagalliherba) se recolteaz tot timpul
anului; se recomand ca recoltarea s se fac
n timpul nfloririi. Se curt de frunzele ngl-
benite sau uscate. Se usuc la umbr, n strat
subtire, de preferat n poduri acoperite cu tabl.
Uscarea artificial, la 40-50 C. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea tusei de
diverse etiologii, astmului cardiac, neuroasteni-
ei, ulcerului gastric, stimularea functiei sexuale
(impotent), stimularea secretiei glandelor gas-
trice, intestinale si a ficatului, n boli renale,
metroragie: infuzie, din 1 lingurit plant uscat
mruntit peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minu-
te. Se strecoar. Se bea fractionat, pe parcursul
unei zile. 2. Pentru tratarea metroragiei: a) de-
coct, din 2 lingurite plant uscat si mruntit la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar. Se bea dimineata pe stomacul gol,
cte un phrel (nceteaz hemoragiile ute-
rine); b) decoct, din 3 lingurite plant uscat si
mruntit la 1 l de bors. Se fierbe 10 minute. Se
strecoar. Se bea cte un phrel pe nemn-
cate (n timpul tratamentului cu acest preparat
nu se sreaz mncarea). Uz extern. Pentru
tratarea rnilor, ulcerelor varicoase, eczeme-
lor: a) decoct, din 2 linguri plant uscat mrun-
tit la o can (200 ml) cu ap. Se fierbe 5 mi-
nute la un foc domol. Se las acoperit
10-15 minute. Se strecoar. Se spal pe locul
afectat cu un tampon de vat sau un pansa-
ment steril; b) alifie, preparat din 3 g extract
fluid de plant, 5 g lanolin, 25 g vaselin. Se
amestec bine pn continutul devine omogen.
scheuchzeriacee 740 schinduf

Cu alifia obtinut se acoper rnile, ulceratiile
si eczemele, dup ce au fost splate cu decoc-
tul pregtit mai sus si apoi se panseaz; c) sucul
proaspt, obtinut prin zdrobirea si stoarcerea
plantelor, se aplic pe rni, varice ulceroase,
eczeme pentru vindecare. Medicin veterina-
r. Uz intern. Pentru tratarea sterilittii la vaci,
se d olanta n hran. Uz extern. Pentru trata-
rea papilomatozei (cutanate si mamare) la
bovine si cabaline: decoct, din 2 linguri plant
uscat si mruntit la 250 ml ap. Se fierbe
10 minute. Se strecoar si se badijoneaz cu
un pansament steril locul afectat. Ornamental.
Planta poate fi cultivat prin parcuri si grdini
publice, n locuri nsorite. Decorativ prin port,
frunze si flori. nmultire prin seminte, n lunile
martie-aprilie sau prin diviziune, n sol fertil, n
pozitii nsorite (v. Pl. LI, 4).
SCHEUCHZERIACEE (Scheu-
chzericaceae), familie care grupeaz plante
erbacee ce vegeteaz n mlastini acide, numite
tinoave sau sfagnete, rspndite n Europa,
Asia, Japonia, America de Nord. Frunze
alterne, lineare. Flori bisexuate (hermafrodite),
grupate n inflorescente racemoase, cu 3-5 flori;
perigon sepaloid, cu tepale putin unite la
baz, actinomorf; androceu, din 6 stamine;
gineceu superior format din 6 carpele, 3 interne
sterile, 3 externe fertile. Formula floral:
^P^A^Gs^. Fruct, folicule bisperme. Flora
Romniei contine o singur specie Scheuchze-
ria palustris, ntlnit n mlastinile turbif icale din
jud. Maramures, Cluj, Alba, Harghita, Sibiu,
Buzu, Prahova, Suceava. n jud. Prahova,
planta vegeteaz n mlastina turbo-sfagnicol
Blbitoarea si a fost pus n evident n 1973
de C. Prvu, o dat cu introducerea n
circuitul stiintific a acestui ecosistem necunos-
cut pn atunci n literatura de specialitate.
SCHINDUF (Trigonella foenum-grae-
cum), fam. Fabaceae. Plant erbacee, anual,
terofit, xeromezofit, termofil, slab-acid-neu-
trofil, cultivat n jud. Brila si Constanta,
sporadic slbticit prin semnturi; vegeteaz
pe soluri uscat-revene pn la revene; se mai
se mai numeste molotru, schindut, sfndig.
Dacii o numeau scindof, de unde mai trziu a
evoluat numele popular de azi schinduf.
Genetic, 2n = 16. Fitocenologic, ncadrat n
Secalietea. Rspndit n Europa, sudul Asiei.
Descriere. Rdcin pivotant. Tulpin erect,
cilindric, fistuloas, glabr, nalt de 30-50
(70) cm. Frunze petiolate, trifoliate, cu foliole
usor dintate, pe fata superioar glabre, pe cea
inferioar slab-proase; stipele lanceolate.
Flori papilonate, glbui sau pal-liliachii, grupate
cte 1-2 la subsuoara frunzelor; caliciu pros,
membranos; corol cu striuri violacee la baz,
petalele care formeaz carena sunt foarte scur-
te; androceu diadelf, cu stamine unite n dou
fascicule; gineceu cu ovar multiovulat. nflorire,
VIVII. Fructe, psti alungite (8-10 cm),
drepte sau usor curbate, cu 10-20 seminte
comprimate. Semintele au miros de cumarin.
Compozitie chimic. Semintele contin com-
pusi azotati (0,40%), constnd din colin,
trigonelin L, substante glucidice (20-30%)
reprezentate mai ales prin stanchinoz si
gaiactornanane; lipide sterolice (8-10%), for-
mate din lecitin, fitin, alte fitosterine, triglice-
ride ale acizilor linoleic, linoic, oleic, palmitic;
protide si nucleoprotide (30%), substante ama-
re, rutozid, taninuri, ulei volatil, sruri minerale
de Fe, Mg, P etc. Industrie. Semintele mci-
nate sunt folosite n fabricile textile la apretarea
testurilor de ln si bumbac. Alimentatie. n
Dobrogea si n Orientul Apropiat lujerii tineri
sunt folositi n preparate culinare. Semintele
crude mcinate sunt folosite drept condiment,
iar prjite si mcinate ca surogat de cafea.
Planta uscat si triturat se foloseste la aroma-
tizarea fripturilor la grtar. Miros aromat-p-
trunztor, caracteristic, mai ales dup uscare.
Bioterapie. Semintele plantei au utilizri tera-
peutice n medicina traditional uman si
veterinar. Cunoscut nc din Antichitate.
Dioscoride si medicii arabi foloseau semintele
pentru tonifierea organismului, mrirea secre-
tiei de lapte la femeile care alpteaz si vin-
decarea rnilor. Femeile egiptene din Antichi-
tate se hrneau cu semintele plantei pentru a
creste n greutate. Tot egiptenii le foloseau ca
helmintic. Din secolul trecut semintele sunt
folosite pentru cresterea ponderal a tubercu-
losilor. Semintelor li se atribuie proprietti afro-
diziace, nutritive, galactogene, aperitive, depu-
rative, diuretice, stimulente neuromusculare,
antiinflamatoare, cicatrizante; reprezint o
surs de vitamina PP. Principiile active pe care
le contin semintele trezesc senzualitatea, am-
plific erotismul, stimuleaz tririle si realizarea
actelor sexuale; stimuleaz secretia glandelor
mamare; stimuleaz secretiile salivare, secre-
tiile gastrice si intestinale (recomandate n
schinduf 741 schinel

anorexie sau n dispepsii), mrind pofta de
mncare si usurnd digestia; au actiune tonic
general asupra organismului, fiind un foarte
bun stimulent al muschilor si sistemului nervos;
elimin sau limiteaz procesul inflamator, favo-
rizeaz epitelizarea si vindecarea rnilor, retra-
ge toxinele din masa umorilor si favorizeaz eli-
minarea lor, actioneaz asupra epiteliului renal
mrind cantitatea de urin eliminat. Dintre
plante constituie sursa de aprovizionare a
organismului cu vitamina PP. Folosite de me-
dicina popular uman pentru stimularea
metabolismului, stimularea sistemului nervos
central si neuromuscular, stimularea functiei
sexuale, n anorexie pentru stimularea poftei
de mncare, combaterea strilor toxice, stimu-
larea urinrii. Recomandate persoanelor limfa-
tice, anemice, copiilor anorexici, n diatez
artritic, n pelagr, impotent sexual, astenie
fizic si psihic, nevroze, tuberculoz, gus
exoftalmic, tulburri digestive, sarcin, subnu-
tritie, convalescent, hiperglicemie, rni. Medi-
cina popular veterinar foloseste semintele
pentru ntrirea animalelor si pentru ngrsare.
Recoltare. Semintele (Trigonellae semen) se
recolteaz cnd psti le au nceput s se usu-
ce. Recoltarea se face cu combina, dimineata
pn la ora 10, pentru a evita scuturarea. Pro-
ductie, 1300-1800 kg/ha. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru stimularea metabolismului,
stimularea sistemului nervos central si neuro-
muscular, stimularea functiei sexuale (afrodi-
ziac), stimularea secretiei de lapte la luze, n
anemie, astenie fizic si psihic, nevroze,
tuberculoz, sarcin, tulburri digestive si ca
antiinflamator si cicatrizant intern: a) infuzie,
din 1 lingurit pulbere de seminte peste care se
toarn o can (200 ml) cu apa n clocot. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se n-
dulceste si se bea cldut; b) decoct, din 1 lingu-
rit seminte mcinate peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap rece. Se las 5-6 ore,
apoi se fierbe 5 minute la foc domol. Se stre-
coar. Se ndulceste cu miere. Se iau 4 reprize
n timpul unei zile. 2. Pentru tratarea ascaridio-
zei, tricocefalozei: seminte, sub form de
extract fluid, tinctur, sirop si pulbere. 3. Pentru
tratarea anemiei, asteniei fizice, asteniei inte-
lectuale, n diatez artritic, pelagr, impotent
sexual, nevroze, tuberculoz, gus exoftal-
mic, tulburri digestive, sarcin, subnutritie,
hiperglicemie, diabet, stimularea secretiei de
lapte la luze, pentru tonifierea sistemului
nervos si stimularea metabolismului: macerat,
din 50 g seminte la 500 ml ap. Se las 24 ore.
Se beau 1-2 cni de 200 ml pe zi. Semintele
mcinate au eficacitate mai mare. Uz extern.
Pentru tratarea rnilor deschise, purulente, in-
flamatiilor, furunculelor, abceselor si ganglioni-
lor: cataplasm, pregtit din seminte mcina-
te, putin ap si otet. Totul se amestec bine
pn se obtine o past omogen. Se aplic pe
zona afectat. Medicin veterinar. Pentru
ameliorarea strii de nutritie a animalelor care
aparent nu sufer de vreo boal si pentru ngr-
sare (mai ales a cailor) li se administreaz
seminte de schinduf. Cosmetic. Pentru com-
baterea mtretii si vindecarea bubelor de pe
pielea capului: decoct, din 3-4 linguri pulbere
seminte la 1 l de ap. Se fierbe 10-15 minute la
foc domol. Se las s se rceasc pn la
cldut. Cu solutia obtinut se spal pe cap.
Zootehnie. Prtile aeriene ale plantei sunt fo-
losite ca furaj pentru animale, n special pentru
cai. Semintele reprezint un aliment pretios n
cresctoriile de animale (v. Pl. LI, 3).
SCHINEL (Cnicus benedictus), fam.
Asteraceae. Plant erbacee, anual, originar
din zonele calde, heliofil (prefer numai locuri
nsorite), fr cerinte deosebite fat de tempe-
ratur si umiditate, creste bine pe soluri profun-
de, mai grele si bogate n calciu, nu suport
perioadele lungi de secet, cultivat ca plant
medicinal, uneori slbticit. Genetic, 2n= 22.
Vegeteaz bine n jud. Prahova, Buzu,
Sectorul Agricol Ilfov. Descriere. Rdcin
fuziform, lung pn la 12 cm. Tulpin erect,
n cinci muchii, lnos-proas, simpl sau ra-
mificat, nalt pn la 1 m. Frunze alungit-lan-
ceolate, cu nervuri proeminente, pe margini
sinuate, spinos-dintate, dispers-proase, se-
sile, alterne, nconjoar tulpina ca un guleras.
Flori galbene, tubuloase, cu nervuri mai nchise
la culoare, grupate n calatidii terminale, lungi
de cca 4 cm, acoperite cu bractei mari. nflorire,
VIVIII. Achene galbene-brune, cilindrice, cu
papus. Compozitie chimic. Planta contine
ulei volatil, substante amare (cniicina, benedic-
tina), mucilagii, tanin, fitosterine, acizi rizinici,
acid nicotinic, amida acidului nicotinic, un prin-
cipiu antibiotic, vitamina B
1
, sruri de K, Ca, Mg
etc. Industrie, datorit gustului amar se utili-
zeaz n industria lichiorurilor. Bioterapie. Pr-
tile superioare ale plantei cu frunze si flori au
utilizri terapeutice n medicina uman si
schinel 742 sclereide

veterinar cult si traditional. Proprietti: tonic
amar, stomahic, carminativ, coleretic, colagog,
diuretic, antimicrobian, anticitotoxic, hipoglice-
miant. Planta face parte din compozitia vestitei
buturi benedictina, preparat de preotii ve-
chiului ordin al benedictinilor, pentru mrirea
pof t ei de mncar e" ( Em. Gr i gor escu,
I. Ci ul ei , UrsulaStnescu, 1986). Princi-
piile active pe care planta le contine stimuleaz
secretia glandelor salivare, gastrice si intes-
tinale, provoac secretia bilei si eliminarea ei n
intestin, favorizeaz si usureaz digestia, favo-
rizeaz eliminarea gazelor din intestine dimi-
nund sau nlturnd balonrile, actioneaz
asupra epiteliului renal mrind cantitatea de
urin eliminat si contribuind n acest fel la
curtirea corpului de mataboliti nocivi, provoac
o usoar scdere a glicemiei, distruge mi-
crobii sau mpiedic nmultirea lor, previne si
nltur toxicitatea celulelor. Folosit n gas-
trit, constipatii cronice, ascit, astm, tuse,
afectiuni hepatice, anorexie, dureri reumatice,
arsuri, degerturi, rni purulente, pentru sti-
mularea digestiei, vindecarea ulceratiilor si cr-
pturilor de sn. Recoltare. Prtile aeriene
superioare ale plantei cu frunze si flori (Cardui
benedicti herba) se recolteaz pe vreme usca-
t dup ce s-a ridicat rou. Uscarea natural
numai la umbr n strat subtire sau nsirate pe
sfoar. Uscarea artificial, la 45-50 C. Se
pstreaz n saci textili sau de hrtie. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea gastritei,
constipatiilor cronice, n ascit, astm, tuse
seac, afectiuni hepatice, ca stimulent al
digestiei, diuretic: infuzie, din 1linguritpulbere
de plant la o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 20 minute. Se strecoar. Se
bea cte un sfert de can, cu o jumtate de or
nainte de mese. 2. Pentru tratarea sindroame-
lor dispeptice (anaciditate, hipoaciditate), cu
stimularea secretiei sucului gastric nceat dar
de lung durat: a) tinctur, din 20 g pulbere de
plant sau plant uscat si mruntit la 100 ml
alcool. Se las la macerat 10 zile. Sticla se
agit zilnic. Se strecoar. Se iau 40-50 pi-
cturi, n ap sau vin cu o jumtate de or
nainte de mese; b) infuzie, ca mai sus, cu
aceeasi doz si utilizare. 3. Pentru linistirea
durerilor reumatice, nervoase, scderea febrei,
fortificarea organismului, stimularea secretiilor
gastrice si mbunttirea digestiei: vin de
schinel, obtinut din o mn pulbere de plant la
1 l vin. Se fierbe pn scade la jumtate. Se
strecoar. Se bea un phrel nainte de mese.
Uz extern. 1. Pentru tratarea arsurilor, deger-
turilor: infuzie, din 20 g pulbere de plant la 1 l
de ap n clocot. Se las acoperit 30 minute.
Se strecoar. Se fac bi locale. 2. Pentru trata-
rea rnilor purulente, ulceratiilor: a) infuzie, din
1 lingur pulbere de plant la o can (250 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 20-30 mi-
nute. Se strecoar. Se fac bi locale; b) pulbere
de plant, se aplic pe rni, ulceratii, prin
pudrare; c) decoct, din 3 lingurite pulbere de
plant la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
20 minute. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se spal rana prin tamponare cu
vat. 3. Pentru tratarea ulceratiilor si crp-
turilor pe sn: alifie, din pulbere de plant si
lanolin-vaselin. Se amestec bine pn la
omogenizare. Se aplic unguente locale. Me-
dicin veterinar. Uz intern. Pentru stimula-
rea poftei de mncare la animale: decoct, din
2-5 g pulbere de plant sau plant uscat si
bine mruntit la 100 ml ap. Se fierbe 5 minute
la foc domol. Se las la rcit. Se strecoar si
se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt). Dozele de tratament: animale mari
(cabaline, bovine), 10-25-50 g; animale mijlo-
cii (ovine, caprine, porcine), 2-5-10 g; animale
mici (pisici, cini, psri - mai ales gini),
0,2-1 g. Apicultur. Florile ofer albinelor cu-
lesul de nectar si polen.
SCLEREIDE (Sclereidae), celule
moarte, mai mult sau mai putin izodeiametrice,
cu peretii foarte ngrosati, lignificati. Se formeaz
din celulele parenchimatice sau direct din celu-
lele initiale care se individualizeaz de tim-
puriu. Peretii celulelor sufer o ngrosare si
lignificare secundar si sunt traversati de
punctuatiuni simple sub form de canalicule,
adesea ramificate. n timpul dezvoltrii, canali-
culele leag ntre ele mai multe celule. Peretii
celulari, n sectiunea transversal, sunt stratifi-
cati concentric, mai mult sau mai putin uniform.
Sclereidele pot contine taninuri, mucilagii, oxa-
lat de calciu (cristale), granule de amidon etc.
Apar n epiderm, scoarta primar, parenchi-
mul lemnos, mduv, tegumentul seminal, pe-
ricarpul fructelor formnd tesutul mecanic nu-
mit sclerenchim scleros (fig. 266). Exist sase
tipuri de sclereide: brahisclereide, macroscle-
reide, osteosclereide, astrosclereide, trihoscle-
reide si librosclereide. 1. Brahisclereidele,
celule scurte, adesea grupate, mai rar izolate,
sclereide 743 sclerenchim


Fig. 266. Sclereide:
a - n pericarpul de par; b - n mezocarpul de
gutuie; c-canalicule.
cu punctuatiuni ramificate. Reprezint celule
pietroase propriu-zise. ntlnite n scoarta pri-
mar si ritidomul arbustilor (soc) si arborilor,
n liberul organelor aeriene de la unele plante
lemnoase (brad, molid, frasin, carpen, stejar
etc.), n rizomi (bujor), n rdcinile tuberizante
(hrean), n mezocarpul fructelor crnoase (par,
gutuie), n endocarpul fructelor crnoase-sm-
bure (cirese, visine, prune, piersici, caise), n
pericarpul unor fructe uscate (alun, stejar), n
tegumentul unor seminte (pin) etc. 2. Macro-
sclereidele, celule usor alungite n form de
bastonase sau de coloane paralele, ntlnite n
scoarta tulpinii (arborele de chinin), n petiolul
frunzei (pr), pedunculul fructului (pr), pericar-
pul fructelor si tegumentul semintelor de legu-
minoase (fasole, mazre etc.). 3. Osteoscle-
reidele, celule cilindrice sau prismatice, cu
capetele dilatat-lobate. ntlnite n tegumentul
semintelor de mazre. 4. Astrosclereidele,
celule ramificate n form de stea. ntlnite n
scoarta tulpinii de brad, larice si frunzele multor
plante dicotiledonate. 5. Trihosclereidele, ce-
lule cu peretii subtiri si asemntoare perilor.
Au ramificatii care ptrund n spatiile intercelu-
lare ale tesuturilor din frunze (nufr) sau din
tulpin (Monstera sp.). 6. Librosclereidele,
celule lungi, cu lumenul foarte mic, foarte ase-
mntoare cu fibrele. Frecvente n scoarta si
mduva lstarilor tineri, pedunculii si pedicelii
florilor unor specii de plante.
SCLERENCHIM (Sclerenchyma),
tesut mecanic adaptat pentru functia de susti-
nere a organelor mature, ale plantelor, care
s-au oprit din crestere (fig. 267). Confer rezis-
tent la presiune, tractiune si ndoire. Format
din celule moarte, strns unite ntre ele, fr
meaturi (spatii), adesea cu peretii egal si
puternic ngrosati cu lignin. Poate fi de origine
Fig. 267. Sclerenchim:
a - sectiune transversal; b- mnunchi de fire;
c - schema unui fasci cul de cel ul e
sclerenchimatice; 1 - membran primar;
2-3 - zonele membranei secundare; 4- lemn.
primar, provenind din meristemul fundamen-
tal si procambiu, sau de origine secundar,
provenind din cambiu, unde este reprezentat
prin fibre liberiene secundare si fibre lemnoase
secundare. Forma si dimensiunile celulelor l
diferentiaz n sclerenchim fibros, libriform si
scleros 1. Sclerenchim fibros, tesut mecanic
format din celule prozenchimatice, lungi, ascu-
tite la capete si cu lumenul ngust. Apare n
periciclu (fibre periciclice) si n liberul secundar
(fibre liberiene). Lungimea fibrelor este variabil:
2-3 mm la tei, 4-40 mm la cnep, 4-50 mm la
urzic, 8-60 mm la in etc. Fibrele liberiene pot
avea peretele celular complet lignificat (mono-
cotiledonate), lignificat numai la periferie (c-
nepa) sau rmne celulozic (in). Gradul de
lignificare a peretilor celulari determin valoa-
rea textil a fibrelor. Fibrele elementare, reunite
n mod natural mai multe la un loc, formeaz
fibrele textile. Prin topitul" plantelor textile,
bacteriile Bucillus amylobactersi B. pectini-vo-
rus produc degajarea fibrelor textile de celelalte
tesuturi ale tulpinii, prin hidroliza substantelor
pectice. 2. Sclerenchim libriform, tesut me-
canic format din celule prozenchimatice mai
scurte dect sclerenchimul fibros. Lungimea lor
este de 1-1,5 mm. Apare n lemnul secundar,
alctuind fibre lemnoase. Fibrele au peretii ce-
lulari puternic ngrosati si lignificati, n lemnul
dur si rezistent al esentelor tari (stejar, carpen,
corn, castan), sau mai putin ngrosati si lignifi-
cati, n lemnul esentelor moi (salcie, plop, tei,
anin). 3. Sclerenchim scleros, tesut mecanic
format din celule numite sclereide, mai mult
sau mai putin izodiametrice, cu peretii foarte
ngrosati si lignificati, strbtuti de canalicule
radiare, uneori ramificate. Apare n epiderm,
scoarta primar, parenchimul lemnos, mduv,
tegumentul seminal si pericarpul fructelor.

sclipeti 744 sclipeti

SCLIPEtI (Potentilla erecta), fam.
Rosaceae. Plant erbacee, peren, mezofi-
t-mezohigrofit, oligotrof, microterm, amfi-
tolerant la umiditate si pH, prezent mai ales
pe soluri calcaroase, turboase, umede, tinoa-
ve, prin poieni, marginea pdurilor din zona
colinelor pn n etajul subalpin; se mai nu-
meste calidemia, cinci degete, ginuse,
ghimneriu, iarba-faptului, scrintitoare, strmsu-
rea. Genetic, 2n = 28. Rspndit n toate regiu-
nile trii, dar mai ales n Muntii Maramuresului,
Bihorului, Sebesului, Iezer-Ppusa etc. Fitoce-
nologic, ncadrat n Molinio-Airhenatheretea,
Pino-Quercetalia, Nardo-Callunetea, Car.
Nardo-Callunetea. Rspndit n Europa, Asia.
Descriere. Rdcini adventive, desprinse
dintr-un rizom gros, tuberos, lemnos, brun la
exterior, rosu n interior. Tulpini aeriene erecte,
subtiri, slab-proase, ramificate, lungi pn la
30 (50) cm. Frunze bazale, ternate, rar 4-5 fo-
liate, cu foliole cuneat-obovate; frunze tulpinale
trifoliate, cu foliole alungit-lanceolate, pe margi-
ne pronuntat-acut-dintate, stipele adnc-secta-
te. Flori galbene (pe tipul 4), lung-pedicelate,
solitare sau n dicazii. nflorire, VVIII. Fructe,
nucule. Compozitie chimic. Planta este putin
studiat. Contine tanin (14-20%) rosu, de Tor-
mentilla, tormentol, acid elagic, acid chinovie,
rezine, substante minerale. Industrie. Axa ba-
zal tuberoas a tulpinii este folosit ca tanant
si fabricarea cernelei rosii. Poate fi utilizat
pentru argseal si vopsirea n rosu. Biotera-
pie. Prtile aeriene ale plantei si rizomul au
utilizri n medicina traditional uman si vete-
rinar. Li se atribuie proprietti antidiareice,
antidizenterice, astringente, antimicrobiene si
hemostatice. Principiile active au proprietatea
de strngere a suprafetei tesuturilor prin preci-
pitarea proteinelor, opresc hemoragiile, dimi-
nueaz secretiile si cicatrizeaz rnile; combat
scaunele dese si moi datorate unor boli intesti-
nale, inhib dezvoltarea si nmultirea microbi-
lor. Recomandat pentru tratarea diareei, diareei
hemoragice, n hemoragii stomacale (melen),
enterite, enterocolite, hematurie, incontinent
urinar nocturn, inflamatii bucale, rni, arsuri,
ulcere varicoase, degerturi, bube, panaritiu.
Recoltare. Rizomul plantei (Potentillae erectae
rhizoma) se recolteaz primvara de timpuriu
(aprilie-mai) nainte de nflorire sau toamna ct
mai trziu, cnd vegetatia este pe sfrsite. Se
spal ntr-un curent de ap. Se usuc la soare
ntr-un strat subtire sau n ncperi nclzite.
Uscare artificial, la 40-50 C. Medicin uma-
n. Uz intern. 1. Pentru tratarea enteritelor,
enterocolitelor, diareei, hemoragiei si ca tonic
general: pulbere de plant, se ia de 3 ori pe zi
cte un vrf de cutit nainte de mas. 2. Pentru
tratarea diareei, hemoragiilor stomacale (mele-
n), hemoragiilor uterine ntre perioadele
menstruale (metroragii), hematuriei, inconti-
nentei urinare nocturne: decoct, din 1 lingurit
pulbere de rizom plant la o can (200 ml) cu
ap. Se fierbe 10-15 minute. Se strecoar. Se
bea cu nghitituri rare. 3. Pentru tratarea enteri-
telor si enterocolitelor acute: decoct, din 1 lin-
gur rdcin mruntit la o can (250 ml) cu
ap. Se fierbe 10 minute. Se strecoar. Se
beau 3 cni pe zi. 4. Pentru tratarea diareei
cronice la btrni, hemoragiilor interne, tonic:
vin de sclipeti, pregtit prin macerarea a 50 g
rizom n 1 l de vin. Se las 10 zile la tempe-
ratura camerei. Se strecoar. Se beau zilnic
1-2 phrele. 5. Empiric, n unele zone din
tar, pentru tratarea herniei, afectiunilor interne
cu crize acute: extractie alcoolic, din 4 linguri
rizom pisat sau pulbere de rizom la 1 l de tuic
(rachiu). Se las la macerat 7 zile. Sticla se
agit zilnic. Se strecoar. Se bea de 3 ori pe zi
cte 50 g o dat (un phrel). Uz ext er n.
1. Pentru tratarea inflamatiilor bucale, aftoze-
lor: decoct, din 1 lingurit pulbere de rizom la o
can (200 ml), pregtit ca mai sus. Se fac mai
multe gargare pe zi, din care una nainte de
culcare. 2. Pentru tratarea rnilor vechi, ulcere-
lor varicoase, n arsuri, degerturi, bube pe cap
si corp: cataplasme locale cu amestec de pul-
bere de rizom si fin in sau pulbere de rizom si
trte de gru amestecate cu ap cald. Se
pune amestecul ntre dou pansamente si se
aplic pe locul ce necesit a fi tratat. 3. Pentru
tratarea panaritiului: past, pregtit din pulbere
de rizom si glbenus de ou proaspt. Se
aplic zilnic pe locul infectat si se panseaz.
4. Pentru tras (frectionat) pe corp si legturi la
scrntituri (luxatie): unguent, din pulbere de
rizom amestecat cu grsime. Medicin veteri-
nar. Uz intern. Pentru tratarea diareelor di-
verse: a) decoct, din 15 g rizom la 100 ml ap.
Se fierbe 5 minute. Se las la rcit. Se strecoa-
r. Se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt); b) infuzie, din 20 g pulbere-ri-
zom peste care se toarn 100 ml ap clocotit.
Se las acoperit 30 minute. Se strecoar. Se
administreaz prin breuvaj bucal. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, bovine),
scoart 745 scor us de
deal

15-50-100 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 10-25 g; animale mici (pisici, cini),
0,5-1-5 g, gini 0,5-1 g. Apicultur. Florile
sunt vizitate de albine pentru culegerea de nectar
si polen. Fr pondere economico-apicol.
Ornamental. Planta poate fi cultivat n zonele
mai umede. Decorative prin flori. nmultire prin
seminte si desprtirea tufelor.
SCOARt (Cortex), tesut protector
extern care acoper tulpina si rdcina plan-
telor. Este format din mai multe straturi de
celule parenchimatice vii, cu peretii celulozici
subtiri si cu spatii intercelulare. A. La -> RD-
CINILE celor mai multe plante se subdivide,
structural, n exoderm, parenchimul cortical si
endoderm (-> fig. 249, 250). Exoderm se
afl la exterior si este format din mai multe
straturi de celule lipsite de spatii intercelulare.
Parenchimul cortical reprezint partea cea
mai groas. Are spatii intercelulare, iar celulele
sunt bogate n substante nutritive de rezerv,
amidon sau inulin. Endoderm reprezint
ultimul strat de celule al scoartei. Este lipsit de
spatii intercelulare. Scoarta rdcinilor aeriene
cu rol asimilator (Taeniophyllum zollingeri) are
n celule cloroplaste. B. La -> TULPIN, scoar-
ta se subdivide n zona extern si zona intern.
Zona extern este format din celule ce contin
cloroplaste. Culoare verde. Realizeaz proce-
sul de fotosintez. Uneori, prin transformarea
celulelor, se diferentiaz elemente mecanice
de sustinere, reprezentate prin colenchim
(Apiaceae, Lamiaceae) si slerenchim (Poa-
ceae, Cyperaceae). Colenchimul se formeaz
numai n straturile externe. Sclerenchimul se
poate forma oriunde n scoart. Zona intern
este incolor, cu celule nmagazinatoare de
materii de rezerv. La tulpinile acvatice, subte-
rane si la multe plante lemnoase aeriene ulti-
mul strat al scoartei spre cilindrul central este
reprezentat de endoderm (-> fig. 307, 308).
Lipseste, de regul, de la tulpinile erbacee aeri-
ene ale multor monocotiledonate si unele dico-
tiledonate. Scoarta unor plante contine celule
secretoare, canale secretoare (Pinaceae,
Apiaceae), celule si canale mucilagigene (Mal-
vaceae, Lauraceae). La unele specii de plante,
scoarta particip la formarea de spinilor sau
emergentelor (de exemplu, zmeur, mur etc.).
SCORUS DE DEAL (Sorbus do-
mestica), fam. Rosaceae. Arbust sau arbore,
microfanerofit pn la megafanerofit, xerofit spre
xeromezofit, mezoterm spre moderat-termofil,
neutru-bazofil, ntlnit pe coline nsorite, lumini-
suri si margini de pdure, uneori cultivat, cu deo-
sebire n sudul trii, cteva localitti din Transil-
vania si Banat. Introdus n cultur de ctre
romani. Vegeteaz pe soluri uscate pn la us-
cat-revene, uneori chiar revene. Genetic,
2n = 34. Fitocenologic, ncadrat n Vaccinio-Pi-
cetea, Quercetalia pubescenti-petraeae. Rs-
pndit n Europa de Sud, Asia Mic, Africa de
Nord. Descriere. Rdcini pn la 50-100 cm
adncime. Tulpin nalt de 15 (20) cm, scoart
cu ritidom solzos. Lujerii tineri cenusiu-tomentosi,
mai trziu glabres-centi. Muguri glabrii, cleiosi.
Frunze imparipenat-compuse, cu 13-21 foliole-
sesile, alungit-eliptice sau alungit-ovate, cu mar-
ginile n % superioare adnc-acut-serate. Flori
albe-rosiatice, tomentoase, cu 5 stile, grupate n
corimb larg-piramidal, tomentos. nflorire, V-
VI. Fructe, globuloase, maliforme sau pirifor-
me, galbene sau brune cu pete rosii, posesoare a
2-5 loji. Seminte cte dou n fiecare loje.
Fructific la 2-3 ani, ncepnd cu vrsta de
13-15 ani. Compozitia chimic. Fructele
contin zaharuri (8-10%), acizi organici (0,62-
1,75%) (acetic, citric, malic, tartric, pectine,
acid parasorbic, glucoz, levuloz etc.),
vitamina C (19,88-44,83 mg%), vitamina A
(10,57-16,0 mg%), sruri minerale. Mugurii
contin tanin (1,76%), substante pec-tice,
antihemoragice (2,54%), acid acetic, citric,
galic, malic, tartric, vitamina C etc. Industrie.
Fructele sunt industrializate sub form de mar-
melad, compoturi, dulceat, past, diferite b-
uturi alcoolice. Din fructele tinere se extrage
acidul malic, cele ajunse la maturitate si us-
cate, dau prin mcinare un bun surogat de ceai.
Scoarta este utilizat n industria tanantilor;
lemnul foarte dur, brun-roscat este folosit la
confectionarea unor obiecte de art, mobil,
roti dintate, tacuri de biliard, rechizite de birou,
instrumente pentru desen. Bioterapie. Frunzele
si fructele au utilizri terapeutice n medicina
traditional uman si veterinar. Li se atribuie
proprietti antiscorbutice, depurative, diuretice,
hemostatice, astringente, antitusive, antireu-
matice. Combate scorbutul; retrage din masa
umorilor toxinele si favorizeaz eliminarea lor
rapid din organism; actioneaz asupra epite-
lului renal mrind cantitatea de urin eliminat
si o dat cu ea substantele rezultate din meta-
bolismul organismului; are actiune hemostatic
scor us de
deal
746 scor us de
munt e

local si mpotriva tusei; previne procesul reu-
matic. Utilizate n scorbut, tuse, reumatism,
colici intestinali. Mugurii au important n trata-
mentul varicelor, insuficientei venoase, flebitei,
sindroamelor venoase pletorice, sindroamelor
de insuficient venoas, ulcerelor varicoase,
hipertensiunii venoase, hemoroizilor, hipoacu-
zie etc. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea reumatismului (spondilitei anchilozan-
te) si colicilor intestinale: decoct, din 1 lingurit
pulbere frunze, pulbere scoart si fructe (prti
egale) la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
10 minute. Se strecoar. Se bea n cursul unei
zile. 2. Pentru tratarea tusei, scorbutului, coli-
cilor intestinale si ca adjuvant n tratamentul
tuberculozei: infuzie, din 1 lingurit fructe uscate
la o can (200 ml), peste care se toarn ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se bea continutul a 2-3 cni pe zi.
3. Pentru tratarea varicelor si terenului varicos,
flebitelor si sindroamelor corelate, sindroame-
lor de hipervscozitate cu ncetinirea circula-
tiei, ulcerelor varicoase, tulburrilor circulatorii
la menopauz: macerat din muguri proaspeti n
solutie hidroglicero-alcoolic, 1 DH. Se admi-
nistreaz 50 picturi de 2 ori pe zi, n putin
ap, nainte de mese. Pentru tratarea altor boli,
maceratul mugurilor proaspeti de scorus de
deal se asociaz cu alte macerate: maceratul
mugurilor proaspeti de castan comestibil
(Castanea sativa), pentru insuficient venoas,
varice ale membrelor inferioare, sindroame de
insuficient venoas (edeme, varicozitti, sen-
zatie de greutate n membrele inferioare); cu
maceratul mugurilor proaspeti de castan co-
mestibil (Castanea sativa) si de castan slbatic
(Aesculus hippocastanum), pentru varice vul-
vare si vaginale; cu maceratul mugurilor proas-
peti de anin negru (Alnus glutinosa), pentru
urmri ale flebitelor; cu maceratul mugurilor
proaspeti de castan slbatic (Aesculus hippo-
castanum), pentru hipertensiune nervoas si
hemoroizi; cu maceratul mugurilor proaspeti de
anin negru (Alnusglutinosa), laurghimpos (Ilex
aquifolium) si clin (Viburnum lanuta), pentru
hipoacuzie si surditate prin timpanoscleroz.
Se iau 70 picturi dimineata (F. Pi t er ,
2000). Apicultur. Specie melifer. Florile for-
meaz albinelor culesul de nectar si polen.
Productia de miere, 30-40 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mijlocie. Ornamental. Cultivat
ca plant ornamental n parcuri si grdini pu-
blice, izolat, n grupuri, aliniamente. Are port
frumos, nfloreste abundent iar toamna frunze-
le se coloreaz n rosu. nmultire prin seminte,
altoire. Vopsitorie. Fructele au proprietti tinc-
toriale. Utilizate pentru vopsirea fibrelor naturale
n negru. Fructele, bine coapte, se culeg si se
fierb n ap pn cnd solutia capt o culoare
rosie-intens. Se strecoar. Se dizolv piatra
acr n solutia cald si se amestec pentru
uniformizare. Se introduce materialul pentru
vopsit. Se amestec bine si se las 24 ore. Se
scoate si se usuc la umbr (Agneta Btc,
Margareta Tom escu, 1984) (v. Pl. LI, 5).
SCORUS DE MUNTE (Sorbus
aucuparia), fam. Rosaceae. Arbore indigen, de-
seori sub form arbustiv, megafanerofit-mi-
crofanerofit, mezofit, microterm spre mezo-
term, acidofil, subheliofil, cu areal ntins n
regiunile de munte si de deal din ntreg lantul
carpatic, sporadic n cmpie, prin luminisuri,
liziere, pduri rrite; vegeteaz bine pe soluri
fertile, cu humus n curs de descompunere,
moderat acide. Poate vegeta si pe soluri usca-
te, superficiale, srace, att pe calcare, ct si
pe roci silicioase; se mai numeste lemn cinesc,
lemn pucios, merisor, pomul-ursului, scoruj,
sorb. Genetic, 2n = 34. Prezent mai ales pe
versanti nsoriti. Sensibil la umbrire, deseori
eliminat n amestecurile cu molidul. Rezistent
la ger. Fitocenologic, ncadrat n Vaccinio-Pi-
cetea, Quercetalia pubescenti-petraeae. Rs-
pndit n Europa, Asia Mic, Siberia de Vest.
Descriere. Rdcin trasant. Tulpin relativ
dreapt, nalt de 12 (20) m, cu scoart neted,
lucioas, cenusiu-ptat n tinerete, mai trziu
cu ritidom negricios, brzdat, lemnul tare, omo-
gen, rezistent. Coroana larg, srac, rotund,
cu lujeri tomentosi n tinerete, apoi bruni-roscati,
glabrii, lucitori, prevzuti cu multe lenticele. Mu-
gurele terminal mare, pros, cei laterali mici si
alipiti de lujer. Frunze alterne, imparipe-nat-
compuse, cu 9-17 foliole oblong-lanceolate,
acute sau obtuze la vrf, marginile acut-serate,
spre baz sesile: toamna, nainte de cdere, se
coloreaz n visiniu. Flori albe, proase, dispu-
se n corimbe terminale, erecte. nflorire, VVII.
Polenizare entomofil. Fruct, drup fals", glo-
bular, rosie, rmne pe arbore mult timp. Fruc-
tific la 10-12 ani. Un arbore produce
2,5-5,0 kg fructe. Lstreste si uneori drajonea-
z. Longevitate, 100 ani. nmultire prin seminte,
marcotaj, butasi, altoire. Compozitie chimic.
Fructele contin tanin, zaharuri, acizi organici
scor us de
munt e
747 scorus de
munte

(malic, sorbinic, parasorbinic), carotenoide, ulei
eteric, dextroze, vitamina C (150-200 mg%),
sruri minerale. Mugurii contin tanin, substante
pectice, antihemoragice, acizi: acetic, citric,
galic, malic, tartric, vitamina C etc. Industrie.
Fructele sunt folosite la fabricarea unor buturi
alcoolice (vin, rachiu, otet, lichior), marmeladei,
pastei de fructe, gemului, compotului, siropu-
rilor, sucurilor naturale etc. Lemnul, de calitate
superioar, este utilizat n tmplrie, strung-
rie, la confectionarea cozilor de unelte. Ali-
mentatie. Sucul obtinut din fructe este utilizat
la acidularea laptelui pentru sugari. Stimuleaz
cresterea imunittii si cresterea n greutate cu
10-15%. Fructele sunt ntrebuintate n unele
zone la prepararea marmeladei si a rachiului.
n nordul Europei servesc la prepararea unei
buturi fermentate. Bioterapie. Frunzele si
fructele au utilizri terapeutice n medicina tra-
ditional uman si veterinar. Li se atribuie
proprietti antiscorbutice, depurative, diuretice,
hemostatice, astringente, antitusive, anti reu-
matice. Combate scorbutul; retrage din masa
umorilor toxinele si favorizeaz eliminarea lor
rapid din organism; actioneaz asupra epite-
liului renal mrind cantitatea de urin eliminat
si o dat cu ea substantele rezultate din meta-
bolismul organismului; are actiune hemostatic
local si mpotriva tusei, previne procesul reu-
matic. Utilizate empiric n scorbut, tuse, reuma-
tism, colici intestinale. Recoltare. Frunzele
(Sorbus aucupariae folium) se recolteaz vara
pn n luna august. Se usuc la umbr n strat
subtire. Fructele (Sorbus aucupariae fructus)
se recolteaz la sfrsitul lunii sept. nceputul lui
noiembrie, prin ruperea ciorchinilor n ntregi-
me. Uscarea artificial, la 35-40 C timp de
3-4 ore, apoi se ridic temperatura la 60-70 C.
Scoarta (Sorbus aucupariae cortex) se recol-
teaz toamna dup ncheierea vegetatiei sau
primvara pn la pornirea n vegetatie folosin-
du-se ramuri de 2-3 ani. Se jupoaie cu un cutit.
Se usuc n camere bine aerisite. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea reumatis-
mului (spondilitei anchilozante) si colicilor in-
testinale: decoct, din 1 lingurit pulbere frunze,
pulbere de scoart si fructe (prti egale) la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 10 minute. Se
strecoar. Se bea n cursul unei zile. 2. Pentru
tratarea tusei, scorbutului, colicilor intestinale si
ca adjuvantn tratamentul tuberculozei: infuzie,
din 1 lingurit fructe uscate peste care se toar-
n o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. 3. Pentru tratarea varicelor si
terenului varicos, flebitelor si sindroamelor co-
relate, sindroamelor de hipervscozitate cu n-
cetinirea circulatiei, ulcerelor varicoase, tulbu-
rrilor circulatorii la menopauz: macerat din
muguri proaspeti n solutie hidroglicero-alcoo-
lic, 1 DH. Se administreaz 50 picturi de 2 ori
pe zi, n putin ap, nainte de mese. Pentru
tratarea altor boli, maceratul mugurilor proas-
peti de scorus de deal se asociaz cu alte
macerate: maceratul mugurilor proaspeti de
castan comestibil (Castanea sativa), pentru in-
suficient venoas, varice ale membrelor infe-
rioare, sindroame de insuficient venoas
(edeme, varicozitti, senzatie de greutate n
membrele inferioare); cu maceratul mugurilor
proaspeti de castan comestibil (Castanea sati-
va) si de castan slbatic (Aesculus hippocasta-
num), pentru varice vulvare si vaginale; cu
maceratul mugurilor proaspeti de anin negru
(Alnus glutinosa), pentru urmri ale flebitelor;
cu maceratul mugurilor proaspeti de castan
slbatic (Aesculus hippocastanum), pentru
hipertensiune nervoas si hemoroizi; cu mace-
ratul mugurilor proaspeti de anin negru (Alnus
glutinosa), laur ghimpos (Ilex aquifolium) si
clin (Viburnum lanuta), pentru hipoacuzie si
surditate prin timpanoscleroz. Se iau 70 pic-
turi dimineata (F. Pi t er , 2000). Medicin
veterinar. Empiric, pentru tratarea oilor de
fascioloz (glbeaz), boal avansat si nsoti-
t de edem intermandibular, edeme subcuta-
nate, ascit: decoct, din un pahar fructe uscate
la un litru de ap. Se fierbe 15-20 minute la foc
domol. Se las la rcit. Se strecoar. Se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt),
cte 200 ml de 3 ori pe zi. Silvicultur. Specie
de interes forestier, pionier de mpingere. Pre-
zent n tieturile de pdure si de amestec, n
pdurile subalpine si montane. Amelioreaz
solul n plantatiile de molid si, n general, n
subzona molidisurilor. Apicultur. Specie me-
lifer. Florile furnizeaz albinelor culesul de
nectar si polen. Productia de miere, pn la
30 kg/ha. Pondere economico-apicol mijlocie.
Cinegetic. Fructele servesc ca hran cocosu-
lui de munte, cocosului de mesteacn, stur-
zului, ursilor, jderilor, viezurilor. Scoarta este
mult cutat de cerbi. Ornamental. Rustic.
Planta folosit ca arbore decorativ n lungul
soselelor, aleilor, n boschete, ca subarboret n
masive, ca arbore izolat pe peluze, n grdini
scrofulariacee 748 scultoare

etc. Impresioneaz primvara prin nflorirea
abundent, iar toamna prin coloritul frunzelor si
fructelor rosii-aprins. nmultire prin seminte, al-
toire. Vopsitorie. Fructele au proprietti tincto-
riale. Se culeg cnd sunt bine coapte. Utilizate
pentru vopsirea fibrelor naturale n negru. Se
foloseste reteta prezentat la -> SCORUS
(SORBUS DOMESTICA) (v. Pl. LI, 6).
SCROFULARIACEE (Scrophula-
riaceae), familie care grupeaz 200 genuri cu
cca 3000 specii plante erbacee si arbustive,
rareori arborescente, uneori semiparazite sau
parazite, larg rspndite pe tot globul. Frunze
fr stipele, simple, alterne sau opuse. Familia
este neomogen prin alctuirea variat a coro-
lei si androceului, dar omogen prin alctuirea
gineceului (V. Ci ocr l an, 1990). Flori bise-
xuale (hermafrodite), zigomorfe, pentamere,
exceptional tetramere, grupate n inflorescente
axilare, cimoase sau racemoase; caliciu gamo-
sepal, persistent; corola gamopetal, rotat,
infundibuliform sau bilabiat, cu buza supe-
rioar din 2 petale concrescute, iar cea inferi-
oar din 3 petale concrescute; androceu didi-
nam, rar numai din 2 stamine (unele devin
staminodi) sau 5 prinse de tubul corolei; gine-
ceu cu ovar superior, bicarpelar si bilocular,
ovule anatrope, placentatie parietal sau axi-
lar. Formula floral: h2 K(54) [C
(5
-4) A
5
,
4
,
2
] G
(
2).
Polenizare entomofil sau ornitofil. Fruct cap-
sul sau bac cu numeroase seminte albumi-
nate. Flora Romniei contine 122 specii spon-
tane si cultivate ce apartin la 23 genuri:
Verbascum; Linaria, x = 6; Antirrhinum, x = 8;
Cymbalaria, x=7; Kickxia,x = 9; Chaenorrhi-
num, x=7; Scrophularia, x=9, 10, 13; Mimu-
lus, x = 7, 8; Gratiola, x = 8; Limosella, x = 10;
Lindernia; Veronica (inclusiv Pseudolysima-
chion), x= 7,8,9,17; Digitalis, x= 7; Odontites,
x= 10; Bartsia, x=6; Tozzia, x= 10; Euphrasia,
x= 11; Pedicularis, x= 6,8; Rhinanthus, x= 11;
Melampyrum, x = 9; Lathraea; Paulownia;
Penstemon (Pentstemon).
SCUFIE, PILORIZ
SCULTOARE (Dactylorhiza macu-
lata), fam. Orchidaceae. Plant erbacee, pe-
ren, geofit, amfitolerant la umiditate, tem-
peratur si pH, ntlnit pe soluri umede sau
alternant-umede, prin pajisti, tufrisuri, margini
de pdure, pduri rrite, fnete, n jurul izvoarelor,
pn n etajul molidisurilor; se mai numeste
bujor, limba-cucului, iapa-sarpelui, mna-Maicii
Domnului, poroinic. Genetic, 2n = 40, 60, 80.
Fitocenologic, ssp. maculata, Car. Molinietalia;
ssp. schurii Car. Caricion canescenti-fuscae,
Sphagnion fusci. Rspndit n nordul si centrul
Europei. Descriere. Tuberculi comprimati, sec-
tati digitiform. Tulpin slab-muchiat si rosiatic
n partea superioar, nalt de 15-65 cm. Frun-
ze vaginiforme, obovate, obovat-oblonge sau
oblong-lanceolate pn la lanceolate, cu vrful
mai mult sau mai putin rotunjit, erect-patente, pe
fata superioar verzi-nchis cu numeroase pete
brune. Flori rosii sau roz ptate purpuriu, zigo-
morfe, pintenate; labelul plan trilobat, ornamen-
tat cu pete si linii purpuriu-violete, dispuse sime-
tric; gineceu cu ovar lung si rsucit. nflorire,
VIVII. Compozitie chimic. Tuberculii contin
45-50% mucilagii, 30% amidon, pn la 13%
dextrine, pentozane, fosfat de potasiu, clorur
de potasiu, clorur de calciu, alte substante
minerale. Bioterapie. Planta ntreag sau
numai tuberculii au utilizri terapeutice n medi-
cina traditional uman. Li se atribuie proprietti
afrodisiace si antidiareice. Determin trezirea
senzualittii, amplific erotismul, stimuleaz
tririle si realizarea actelor sexuale. Medicin
uman. Uz intern. 1. Empiric, este folosit de
femeile care doresc s aib copii. Se fierbe
planta ntreag (inclusiv tuberculii), iar decoctul
este but portionat. 2. n regiunea montan a
vii Teleajenului femeile recolteaz tuberculii
n prima jumtate a lunii iunie, pe timp de noap-
te, cnd e lun plin sau lun n crestere.
Tuberculii recoltati se las la zvntat n contact
cu aerul, n strat subtire. Apoi se iau 6-8 tuber-
culi, se piseaz ntr-un mojar de lemn (nu de
metal). Se pun la 100 ml tuic. Se las 12 ore
(se pregteste seara pentru a doua zi). Se
strecoar prin tifon. Se d brbatilor pentru
ridicarea potentei sexuale. Efect rapid. Tuber-
culii pisati (1-1 lingurit) se pot pune si n
mncarea din farfurie. Efectul este acelasi. Alte
specii nrudite cu efect afrodisiac: plosnitoa-
s-Orchis cariophora; poroinic-Orchis militaris,
O. purpurea; untu-vacii-Orchis morio. 3. Pen-
tru stimularea potentei sexuale, prentmpina-
rea ejaculrii precoce: decoct, din 1 lingurit
tulpini si frunze de lungoare (Ononis hircina),
1 lingurit busuioc de cmp (Prunella vulgaris),
1 lingurit dumbt (Teucriumchamaedrys), 1
lingurit tuberculi gemnrit (Orchis papilo-
naceae), 1 lingurit inflorescent morcov de
scultoare 749 scumpie

cmp (Daucuscarota), 1 lingurit tuberculi scu-
ltoare (Dactylorhiza maculata), 1 lingurit
frunze si seminte de schinduf (Trigonella coe-
rulea), 1 lingurit rdcin de telin (Apiumgra-
veolens), 1 lingurit frunze si rdcini de priboi
(Geranium macrorrhizum) la 2 l de ap clocoti-
t. Se fierbe un minut. Se las la rcit 15 minu-
te. Se strecoar. Se bea 6-8 linguri pe zi (la un
interval de o or se ia o lingur) sau naintea
meselor de dimineat, prnz, seara cte o
ceasc. Cura dureaz 40 zile. Ornamental.
(Dactylorhiza maculata) Este indicat n jurul
lacurilor si bazinelor de ap, n lungul praielor
din parcuri si grdini publice. Decorativ prin
frunze, flori. nmultire prin tuberculi. Poroinicul
(Orchis militaris) se poate cultiva n grupuri
arborescente, rabate. Decorativ prin flori. n-
multire prin tuberculi. Untu-vacii (Orchis morio)
se poate cultiva n spatiile verzi, pentru gazon,
nflorit sau n grupuri arborescente. Decorativ
prin flori. nmultire prin tuberculi (v. Pl. LII, 1).
SCUMPIE (Cotinus coggygria), fam.
Anacardiaceae. Arbust spontan si cultivat, xe-
romezofit, moderat-termofil, heliofil, subcalcicol,
slab-acid-neutrofil, rezistent la ger si fum, putin
exigent fat de profunzimea solului, ntlnit
frecvent la margini de raristi de pduri sau
formnd tufrisuri pe coaste nierbate n Do-
brogea, Banat si insular, n unele puncte din
Oltenia, Muntenia, Moldova; vegeteaz pe so-
luri uscate pn la uscat, revene si revene, cu
troficitate mijlocie (T= 50-80); se mai numeste
liliac, otetar, rui(fig. 268). Fitocenologic, nca-
drat n Orno-Cotinion. Rspndit n sudul si
centrul Europei, Asia de Sud-vest. Descriere.
Tulpin nalt pn la 5 m, acoperit cu scoart
solzoas, fin. Lujeri roscati, glabri, lucitori, la
tiere secret suc lptos. Frunze alterne simple
eliptice pn la obovate (3-8 cm), cu baza
cuneat, la vrf rotunjite, sau usor emarginate,
pe margini ntregi, zdrobite eman miros de
morcov. Flori verzi-glbui, poligame, mici
(0,3 cm), grupate ntr-o panicul mare; caliciu
persistent, cu 5 lacinii; corol din 5 petale; disc
nectarifer ntre sepale si petale; androceu din
5 stamine; gineceu cu ovar superior, 3 stile
scurte. nflorire, VVII. Fruct, drup mic
(3-4 mm), uscat, oblic-obovat. Fructificare,
VIIIIX. Compozitie chimic. Scoarta si frun-
zele contin fustinozid, taninuri elagice (21-35%),
gumirezine, miricetin etc. Frunzele mai contin
ulei volatil. Industrie. Materie prim pentru

Fig. 268. Scumpie (Cotinus coggygria): 1 -
ramur cu frunze si inflorescent; 2- floare.
extragerea tanantilor. Frunzele sunt utilizate la
tbcirea pieilor groase si a iuftului. Dup pre-
lucrare capt o culoare deschis si devin elas-
tice, moi, rezistente. Lemn auriu, tare, usor,
foarte rezistent. Se lustruieste frumos. Utilizat
n industria mobilelor, pentru piese de lux si
incrustatii. Rdcina si tulpina sunt folosite n
vopsitorie pentru obtinerea culorilor galben
sau portocalie, iar scoarta pentru culoarea
neagr. Bioterapie. Frunzele si scoarta au
proprietti febrifuge, hemostatice, cicatrizante,
antiseptice, astringente. Actioneaz hemostatic
prin precipitarea proteinelor; elimin sau li-
miteaz procesul inflamator, limiteaz procesul
de dezvoltare a hemoroizilor, favorizeaz epi-
telizarea si cicatrizarea rnilor, nltur sen-
zatia de vom, intervine favorabil n tratarea
pierderii de urin (incontinent). Recoltare.
Frunzele (Cotini coggygriae folium) se recol-
teaz n timpul nfloririi, pe vreme frumoas,
nsorit, dup ora 10. Scoarta (Cotini
coggygriae cortex) se recolteaz la sfrsitul
vegetatiei sau primvara prin martie-aprilie
pn s nfrunzeasc. Se folosesc ramuri de
2-3 ani. Ambele produse se usuc n strat
subtire, n camere bine aerisite sau n poduri
acoperite cu tabl. Medicin uman. Uz in-
tern. Pentru nlturarea strilor febrile, tratarea
afectiunilor gastrice, intestinale, strilor diarei-
ce, afectiunilor hepatice, hemoroidale, tratarea
incontinentei urinare, nlturarea strilor de
scutelum 750 secar

vom si stimularea poftei de mncare: decoct,
din 1-2 lingurite frunze uscate si mruntite la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
acoper; si se las la rcit 10 minute. Se stre-
coar. Nu se ndulceste. Se beau 2 cni pe zi
nainte de mesele principale. Uz extern. 1. Pen-
tru tratarea afectiunilor bucale, gingivite: decoct,
din 2-3 lingurite pulbere de frunz la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se acoper
si se las la rcit 10-15 minute. Se strecoar.
Se ia proportionat extractul obtinut si se clteste
bine gura de 3 ori pe zi (dimineata, prnz, seara)
dup ce se ia masa. 2. Pentru tratarea hemo-
roizilor externi: decoct, din 34 linguri pulbere de
frunz la 1 l de ap. Se fierbe 5-10 minute. Se
acoper si se las la rcit 10-15 minute. Se
strecoar. Se spal local dup fiecare defecatie
folosind un tampon de vat. Seara, nainte de
culcare, se umecteaz o farfurie de mlai cu
decoctul nclzit ct poate suporta mna, se
aseaz ntre dou pnze sau ntr-un sculet si
se aplic comprese perianale sau se st cu
sezutul pe el. Silvicultur. Specie utilizat la
formarea perdelelor de protectie si a subarbo-
retului. Stimuleaz cresterea speciilor principale
din pduri mai ales a stejarului. Protectia me-
diului. Rol important n consolidarea nisipurilor
si fixarea rpelor. Ornamental. Specie rustic.
Cultivat frecvent ca plant decorativ n grupu-
ri, aliniamente, izolat, n parcuri, grdini publice,
spatii verzi industriale, grdini particulare. Atrac-
tiv prin inflorescente mari, bogate, verzui-albi-
cioase sau verzui-glbui si prin frunze care,
primvara, n stadiul I de dezvoltare, au culoa-
rea rosie-violacee, vara devin verzi-nchis, iar
toamna rosii. n mod natural, la Bile Herculane,
unele coaste devin rosii n sezonul de toamn,
tocmai datorit acestei specii. nmultire prin
seminte, butsire si marcotaj.
SCUTELUM (Scutellum) 1. Cotiledon
al embrionului speciilor de graminee. Rmne
n contact cu endospermul semintei, din care
absoarbe substantele nutritive de rezerv si le
cedeaz prtilor componente ale embrionului
aflat n crestere. 2. Apendice al labiului superior
al caliciului la unele specii de antof ite (de exem-
plu, Scutellaria). 3. Apoteciu disciform si sesil
ntlnit la unele talofite (de exemplu, Parmelia).
SECAR (Secale cereale), fam. Poa-
ceae. Cereal anual, alogam, originar din
Asia de Sud-est si Asia Mic, unde creste
ca
buruian n culturile de gru si uneori de orz; se
mai numeste scar, sicrie. Genetic, 2n = 14.
Necunoscut n agricultura veche greac,
egiptean, roman. La romani este mentionat
prima dat n literatur de Plinius cel Btrn
(d. Hr.), ca fiind cultivat la poalele Muntilor
Alpi, iar la greci de Galen (d. Hr.), care preci-
zeaz c, n Tracia, din boabele de secar se
prepar o pine neagr neplcut la gust. Se
pare c n partea central si rsritean a
Europei era cunoscut din timpuri mai vechi. n
Saxonia, Westfalia, Silezia au fost descoperite
boabe de secar, de gru si orz datnd din
secolul al VII-lea si al VI-lea . Hr. n sudul
Europei, secara a trecut dincolo de muntii Alpi
si de Dunre abia n secolul I d. Hr. Semintele
germineaz la minimum 1-2 C, iar optim la
12-14 C. Intr n iarn cu mas vegetal
abundent. Clite normal suport la nivelul no-
dului de nfrtire temperaturi de minus 18-
20 C. Sensibil la asfixie sub stratul gros de
zpad. Cerinte mari fat de umiditate. n
conditii neirigate asigur productii bune numai
n zonele cu 650 mm precipitatii anual. Prefer
soluri cu textur mijlocie, fertile, profunde si
reactie ionic acid pn la usor alcalin
(pH 4-8). Descriere. Rdcini adventive bine
dezvoltate, profunde (pn la 140-200 cm), cu
multi perisori absorbanti. Tulpini erecte, nalte
de 1,50-2 m, uneori si mai mari. nfrtirea are
loc toamna (3-5 frati). Frunze plane, liniar-lan-
ceolate, verzi-albstrui, pruinoase, glabre sau
dispers-proase. Baza limbului se termin cu
dou urechiuse glabre. Coleoptil rosu-violaceu.
Spic comprimat, lung de 5-20 cm. Rahis com-
pus din articole scurte, flexibil, cu peri alburii pe
marginea clciului. Spiculete cu 2-3 flori, din
care 2 sunt fertile. Glume nguste, cu vrf scurt
aristat, glabre. Paleea inferioar lanceolat.
Deschiderea florilor are loc n orele de dimi-
neat (temperatura, 12-20 C), la 10-12 zile
de la aparitia spicului, mai nti ceva mai jos
dect mijlocul spicului si avanseaz spre extre-
mitti. nflorire, VIVII. Polenizare anemofil.
Fruct, cariops fin-reticulat, alungit, putin
comprimat pe laturi, culoare glbuie-verzuie
pn la galben brun. Compozitie chimic.
Cariopsele contin proteine (9%), hidrati de car-
bon (70,7%), lipide (1,7%), celuloz (1,9%),
substante minerale (1,7%), ap (15%).
Substantele proteice contin aminoacizii argini-
n (6,1%), histidin (2,6%), isoleucin (4,0%),
leucin (5,9%), lizin (3,5%), metionin (1,0%),
secar 751 seismonastii

fenilalanin (5,4%), triptofan (2,4%), valin
(4,9%). Alimentatie. Fina este folosit n pa-
nificatie pentru prepararea unei pini gustoase.
Constituie hrana de baz pentru o bun parte a
populatiei globului. La populatiile care consu-
m cu regularitate pine de secar maladiile
cardiovasculare, arterioscleroza sunt rare sau
inexistente. Ca aliment actioneaz ca antiscle-
rotic, fluidifiant sangvin, energetic si constric-
tor. Industrie. Cariopsele (boabele) servesc ca
materie prim pentru industria amidonului, dex-
trinei, glucozei, alcoolului etc. Aprovizioneaz
industria farmaceutic cu ciuperca cornul se-
crii", din care se extrag substante antihemo-
ragice (ergotina, ergotamina, ergosina etc.).
Paiele sunt utilizate pentru diferite mpletituri
sau n industria celulozei. Bioterapie. Cariop-
sele plantei au utilizri terapeutice n medicina
traditional uman si veterinar. Proprietti:
valoare nutritiv, energizante cu actiune
antisclerotic, emolient, laxativ, fluidifiant a
sngelui, reconstituant, sedativ, vitaminizant,
rcoritoare. Folosite dup vrsta de 40 de ani,
previne scleroza. Intervine favorabil n rela-
xarea tesuturilor si diminuarea strilor inflama-
torii, usureaz tranzitul intestinal si defecatia,
fluidific (subtiaz) sngele, calmeaz usor
strile de excitatie cerebral, elimin senzatia
de nclzire excesiv, vitaminizeaz organis-
mul, Folosit n afectiuni interne cu crize acute,
afectiuni vasculare, amigdalit, angin difteric,
arteroscieroz, ateroscleroz, (ascaridioz),
viermi intestinali, constipatie, enterit, enure-
zis, hipertensiune arterial, hernie, hipervsco-
zitate sangvin, inflamatii gastrointestinale si
renale, leucoree, infarct miocardic, menstruatie
dificil, panaritiu, abces, contuzii, supuratii.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
aterosclerozei, n maladii cardiovasculare,
constipatie, diabet si pentru remineralizarea or-
ganismului: pine de secar consumat zilnic
la toate mesele. 2. Pentru tratarea constipatiei,
bolilor renale si cardiovasculare, n ateroscle-
roz, arteroscieroz, hipertensiune arterial,
menstruatii dificile, convalescent dup infarct
miocardic, angin difteric, enterite, ascaridio-
z, pentru vitaminizarea si remineralizarea or-
ganismului: cariopse (seminte) puse la ncoltit
ntr-o farfurie; cnd a nceput s ias coltul
radiculei, se iau 1-2 linguri, se spal si se
mnnc; semintele ncoltite se mestec bine
pn se face o past, apoi se nghite. Se vor
consuma de 3 ori pe zi, dimineata, prnz,
seara. 3. Pentru tratarea hepatitei epidemice,
hepatitei cronice, sechelelor hepatice, n hiper-
vscozitate sangvin, arterioscleroza, ateros-
cleroz, ascaridioz, inflamatii gastrointestinale
si renale, infarct miocardic, constipatie,
menstre dificile, hipertensiune, afectiuni vas-
culare: a) decoct, din 1 lingur boabe la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 10-15 minute. Se
las acoperit 15 minute pentru a se rci. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi; b) pine de
secar, consumat zilnic. 4. Pentru prevenirea
btrnetii sau ntrzierea aparitiei ei: germeni
de secar, se consum zilnic cte 500 g. Con-
tin de patru ori mai multe proteine dect un ou,
plus enzime. Uz extern. 1. Pentru tratarea in-
flamatiilor, abceselor, panaritiului, supuratiilor,
contuziilor: cataplasme, din fin de secar
amestecat cu ap cald pn se formeaz o
past consistent. Se aplic pe locul afectat si
se bandajeaz. 2. Pentru tratarea herniei, afec-
tiunilor interne cu crize acute: cataplasm, cu
pasta rezultat dintr-un amestec de fin de
secar, piper negru, rachiu si undelemn, se
aplic pe zona afectat. 3. Pentru tratarea
amigdalitei (glci): cataplasme, cu fin de se-
car amestecat cu ulei. Medicin veterinar.
Uz intern. 1. Pentru tratarea cailor de emf izem
pulmonar (adjuvant): consum de secar verde
atunci recoltat. 2. Pentru tratarea ovinelor de
glbeaz: pulbere de rdcin de spnz ames-
tecat cu sare si trte de secar. Se adminis-
treaz numai toamna; primvara provoac
avortul. 3. Pentru tratarea retentiei placentare
la vac: se administreaz o tav de cariopse de
secar prjite. Zootehnie. Boabele, sub form
de fin sau uruial, reprezint un nutret con-
centrat valoros pentru cabaline, cornute si alte
animale. Trtele (continut proteic 14-15%)
sunt folosite n hrana vacilor cu lapte si pentru
ngrsarea porcilor. Paiele pot fi folosite la aco-
perirea adposturilor pentru animale, ca aster-
nut n grajduri sau ca furaj, dup ce, n preala-
bil, sunt tocate si amestecate cu alte nutreturi
(meleas). Amestecul secarei de toamn cu
mzrichea de toamn constituie borceagul,
un excelent furaj pentru animale n regiunile
secetoase. Secara de toamn se cultiv n
regiunile secetoase pentru a fi psunate pri-
mvara (v. Pl. LII, 4).
SEISMONASTII (Seismonastia),
miscri ale organelor unor plante provocate de
socuri mecanice. ntlnite la frunzele de
selaginelacee 752 sev


Fig. 269. Miscri seismonastice la Mimosa pudica:
a-frunza n pozitie normal; b-frunza n urma unei
excitatii; c-pulvinul.
mimosa (Mimosa pudica) (fig. 269), mcris
(Oxalis acctosella), dioneea (Dionaca mus-
cipulla), la filamentele staminelor si la lobii
stigmatelor de la florile unor specii de plante.
Miscrile aparn urma atingerii sau lovirii lor. La
mcris, lovirea zonei de la baza foliolelor
provoac ndoirea acestora n lungul nervurii
mediane si aplecarea lor. La zguduiri puternice,
mimosa, ia o pozitie caracteristic, foliolele se
apropie ntre ele cu fata superioar, petiolurile
principale se apleac, iar cele secundare se
apropie ntre ele. Aceast miscare are loc la
ntreaga plant. Dup 10-15 minute planta
revine treptat la pozitia initial. La socuri mai
mici au loc miscri numai ale unor foliole sau
ale unei singure frunze. Propagarea miscri
este determinat de formarea, n locul de
atingere, a cel putin unei substante chimice
care este condus n sens acropet si bazipet,
cu viteze de la ctiva mm pn la 1000 mm/s,
n functie de intensitatea socului, de natura lui
si de starea plantei. Frunzele plantei carnivore
Dionaea au, pe fiecare jumtate de limb, cte
trei peri senzitivi. La atingerea lor de ctre o
insect, urmeaz o perioad latent de 0,1 s,
succedat de o miscare rapid, de 0,01-0,02 s,
de nchidere brusc a valvelor frunzei.
Miscarea de nchidere se realizeaz prin
cresterea turgescentei celulelor de pe fata
inferioar a mezofilului aflate n vecintatea
nervurii mediane. Stigmatul florii de Mimulus
luteus are stigmatul bifurcat. La o excitatie
produs de o insect se produce alipirea lor.
Acest mecanism usureaz polenizarea.
SELAGINELACEE (Selaginella-
ceae), familie care grupeaz cca 600 specii
plante ce vegeteaz n pduri, pe soluri si stn-
ci umede, ncepnd din zona tropical pn n
regiunile cu clim temperat. n Romnia sunt
plante erbacee, mici, perene. Frunze solzoase,
moi, cu ligul si diferentiate n trofofile (asimila-
toare) si sporofile care sunt purttoare de spo-
rangi. Sporangii sunt diferentiati n macros-
porangi cu macrospori si microsporangi cu
microspori. Cnd ajung la maturitate cad pe
sol. Prin germinare, macrosporii dau protale de
sex feminin pe care se formeaz arhegoane,
iar microsporii formeaz protale de sex mas-
culin pe care se formeaz anteridiile. Flora
Romniei contine 2 specii, ce apartin genului
Selaginella, x = 9.
SEPAL (Sepalum), element anato-
mic foliaceu ce intr n alctuirea nvelisului
floral (caliciu). Provine dintr-o frunz modifi-
cat. Structura anatomic se aseamn foarte
bine cu a unei frunze. Posed o epiderm su-
perioar si o epiderm inferioar. Epiderma
inferioar este prevzut cu stomate si uneori
cu peri tectori sau secretori. ntre epiderme se
afl mezofilul de tip lacunar, rareori diferentiat.
Posed cloroplaste ce i confer culoarea
verde si realizeaz procesul de fotosintez.
Mezofilul poate contine cristale, idioblaste, lati-
cifere. Nervurile au lemnul orientat spre epider-
ma superioar (fata interioar) iar liberul spre
epiderma inferioar (fata exterioar). Sepalele
verzi formeaz un caliciu foliaceu. La unele
specii de plante sepalele iau culoarea petale-
lor, formnd un caliciu petaloid [de exemplu,
salvie (Salvia splendens)].
SEV, solutie nutritiv care circul n
vasele plantelor, cu rol de hrnire, depozitare
de substante organice etc. 1. Sev brut, solu-
tie de sruri minerale luate din sol cu ajutorul
rdcinilor, sau din ap cu ajutorul altor orga-
ne, adaptate pentru procurarea din mediu a
substantelor minerale necesare plantei. Ea cir-
cul prin vasele lemnoase n sens ascendent,
respectiv de jos n sus, pn la tesuturile asimi-
latoare, unde se desfsoar procesul de
sev 753 sf ecl de zahr

fotosintez. Viteza de conducere a sevei brute
variaz n functie de particularittile de
structur si de talia plantelor. n traheide, viteza
este de 1-6 m/h iar n trahei, de peste 100 m/h.
Viteza de conducere variaz n cursul anului si
n cursul a 24 ore. n timpul anului ea este
maxim primvara, se reduce puternic toamna
si este oprit iarna. n cursul a 24 ore este
maxim n timpul zilei si minim n timpul noptii.
n conducerea sevei brute intervin forta de
suctiune a celulelor din frunze, ca urmare a
transpiratiei, si presiunea radicular. 2. Sev
elaborat, solutie de materii organice bogat
n glucide, format n tesuturile asimilatoare
prin procesul de fotosintez. Ea circul prin
vasele liberiene n sens descendent, respectiv
de sus n jos.
SFECL DE ZAHR (Beta vul-
garis, var. altissima), fam. Chenopodiaceae.
Plant erbacee, bienal, cultivat, originar din
bazinul mediteranean; se mai numeste buraci,
burgund, gogonet, napi, napi de zahr, napi
pentru vite, pange, rpe, sfecl de bors, sfleche
de tucar, tecl, tigle. Asiro-babilonienii o cul-
tivau pentru frunze, cu 1500-2000 ani . Hr.
folosindu-le ca hran. Prin secolul al VII-V-lea
. Hr., din Levant a fost adus n Grecia si Sicilia
de fenicieni si greci, iar apoi romanii, numind-o
beta sau beta sicula, au rspndit-o n imperiul
lor, pn n Spania si la nord de Rin. Sfecla
pentru rdcini s-a rspndit o dat cu inten-
sificarea si extinderea comertului bizantin. n
secolele VIVII d. Hr. a fost dus spre Asia
Central si Siberia, n secolele X-XI spre nord
n Rusia si Polonia, iar n secolele XIIIXIV n
Europa Apusean, unde a nceput s fie culti-
vat alturi de sfecla pentru frunze. n Europa,
sfecla de zahr asigur n exclusivitate materia
prim pentru industria zahrului. Cere tempe-
raturi medii zilnice si totale specifice perioa-
delor de vegetatie. n primul an de vegetatie are
nevoie n total de 2400-2900 C, iar n anul al
doilea, pentru seminceri, de 1800 C. Solicit
anual 320400 mm precipitatii (400 mm n apri-
lie, 100-1300 mm n mai-iunie, 140-160 mm
n iulie-august si 70-80 mm n septem-brie-
octombrie). Plant de zi lung, valorific
foarte bine energia solar. Prefer soluri pro-
funde, bine structurate, aerate, bogate n hu-
mus si elemente fertilizante, cu reactia usor
acid pn la usor alcalin (pH 6,5-8): cerno-
ziomuri levigate si mediu levigate, soluri brune,
aluviuni solificate etc. Descriere. Rdcin pi-
votant, crnoas, groas. Dezvoltarea ei, a
hipocotilului si epicotilului formeaz un organ
numit corpul sfeclei. Epicotilul este partea a
superioar corpului pe care, n primul an, sunt
inserate frunzele, iar n anul doi, tulpinile florife-
re. Reprezint cca 18% din greutatea corpului.
Este delimitat, n partea inferioar, de ultimul
rnd de frunze. Hipocotilul constituie portiunea
neted dintre limita inferioar de insertie a frun-
zelor si partea superioar de insertie a celor
dou rnduri de rdcini secundare. Reprezin-
t cca 28% din greutatea corpului sfeclei de
zahr. Rdcina propriu-zis este partea cea
mai dezvoltat. Reprezint 55-60% din greuta-
tea corpului. Rdcina ptrunde n sol pn la
1,5-2 m adncime. Rdcinile laterale se ex-
tind pe o raz de 50-60 cm. n primul an de
vegetatie, frunzele sunt crnoase, viguroase,
cu port erect si marginea ondulat, petiolat; n
al doilea an, frunzele tulpinale sunt mici, alun-
gite pn la lanceolate. Tulpinile florifere se
formeaz n anul doi de vegetatie; nalte de
120-200 cm, au ramificatii de tip monopodial
pe care se afl inserate florile. Flori sesile,
verzi, hermafrodite, pe tipul 5, grupate cte
2-5, inserate pe jumtatea superioar a ramifi-
catiilor formate de lstari. nflorire, VII-VIII. Po-
lenizare anemofil si entomofil. Fruct, nucul.
La soiurile plurigerme, fructele formeaz un
glomerul, rezultat din concresterea bazei car-
pelelor cu axul inflorescentei. Smnta elipsoi-
dal, neted, lucioas, visinie-rosiatic. Com-
pozitia chimic. Corpul sfeclei de zahr
contine ap (75%), proteine brute (1,3%), gr-
simi brute (0,1%), substante extractive neazo-
tate (21,4%), celuloz (1,5%), substante mine-
rale (0,7%). Capul + frunzele contin ap
(83,5%), proteine brute (2,3%), grsimi brute
(0,4%), substante extractive neazotate (7,4%),
celuloz (1,6%), substante minerale (4,8%).
Substantele extractive neazotate sunt formate
n cea mai mare parte din zaharoz, putin glu-
coza, rafinoz etc. Melasa contine ap
(21,90%), proteine brute (10,5%), substante
extractive neazotate (60,40%), substante mi-
nerale (7,20%). Titeii proaspeti contin ap
(93%), proteine brute (0,6%), substante extrac-
tive neazotate (4,7%), celuloz (1,4%), sub-
stante minerale (0,3%). Titeii uscati contin ap
(11,20%), proteine brute (8,10%), grsimi
(0,60%), substante extractive neazotate
(58,50%), celuloz (17,60%), substante
sf ecl de zahr 754 sfecl furaj er

minerale (4%). Industrie. Utilizat ca materie
prim pentru extragerea zahrului si fabricarea
spirtului. Melasa este folosit n industria spir-
tului. Extragerea zahrului din sfecla de zahr
a fost realizat pentru prima dat de chimistul
german Marggraf (1747). Prima fabric de
zahr a fost nfiintat n Silezia (1802). Indus-
tria zahrului extras din sfecla de zahr a
nceput s se dezvolte dup 1840. Bioterapie.
Rdcinile si frunzele au utilizri n medicina
uman traditional. Contin principii active care
regularizeaz functiile hepatice, amelioreaz
sau nltur durerile de stomac, stimuleaz
pofta de mncare. n unele zone sfecla de
zahr este folosit contra diareei si dizenteriei,
pentru tratarea amigdalitei, rnilor infectate,
contuziilor, scurgerilor vaginale. Recoltare.
Rdcinile sunt bune de recoltat cnd nce-
teaz s mai creasc, iar continutul de zahr a
ajuns la limita maxim, ceea ce corespunde cu
maturitatea tehnologic. Recoltarea lor se face
n septembrie-octombrie. Productia variaz n
limite mari n functie de mersul vremii,
agrotehnic, soiul cultivat, boli si duntori.
Pentru a o putea folosi iarna n scopuri
medicinale sfecla de zahr se pstreaz n
beciuri sau pivnite unde nu ngheat. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru stimularea functiei
hepatice, tratarea durerilor de stomac, n
anorexie (lipsa poftei de mncare): a) suc de
sfecl de zahr, cte un pahar de 2-3 ori pe zi;
b) consum, de rdcin proaspt dat prin
rztoare sau coapt. 2. Empiric, pentru trata-
rea diareei, dizenteriei, durerilor de stomac,
anorexiei: decoct, din rdcin. Se beau
2-3 cni pe zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea
amigdalitei: frunze crude, se pun sub ureche si
n jurul gtului. 2. Pentru tratarea amigdalitei,
contuziilor, rnilor infectate: cataplasme, din
rdcin tiat felii si prjite, sau rdcin ras
si prjit. Se aseaz pe locul afectat si se
bandajeaz. 3. Pentru tratarea scurgerilor vagi-
nale (leucoree): decoct, din rdcin dat prin
rztoare. Se fierbe 30 minute. Se strecoar.
Se fac trei splaturi pe zi, din care ultima nain-
te de culcare. 4. Pentru tratarea panaritiului,
furunculelor: frunza proaspt se asaz pe
locul afectat si se bandajeaz. Zootehnie.
Melasa se foloseste n hrana animalelor. Titeii
(partea insolubil) proaspeti, uscati, murati sunt un
nutret valoros. Frunzele si coletele
reprezint un nutret verde cu valoare nutritiv
ridicat, comparabil cu a porumbului si a
sfeclei de nutret. Apicultur. Specie melifer.
Florile sunt cutate de albine pentru nectar, dar
mai ales pentru abundenta de polen. Productia
de miere, 5-15 kg/ha. Pondere economi-co-
apicol mijlocie.
SFECL FURAJER (Beta vul-
garis, var. crassa), fam. Chenopodiaceae. Plant
erbacee, bienal, furajer, cultivat, melifer,
origine mediteranean. Cultivat la nceputul
secolului al XVIII-lea pe valea Rinului, de unde
s-a extins, spre vest-nord-vest (Anglia) si spre
est. n Romnia cultura sfeclei furajere s-a ex-
tins n secolul al XIX-lea, n regiunile mai boga-
te n ploi din Transilvania. Descriere. Caracte-
rele morfologice, anatomice si fiziologice sunt
asemntoare cu cele ale -> SFECLEI DE
ZAHR, cu urmtoarele deosebiri: corpul n
stadiul tnr (dup aparitia cotiledoanelor) are
hipocotilul galben sau rosu; la maturitate dep-
seste, ca mrime, sfecla de zahr; corpul poate
fi lung, oval, cilindric, sferic; lipsesc sntuletele
laterale; smocurile de pe radicelele secundare
sunt rare; anatomic, contine 5-7 inele cu
fascicule libero-lemnoase. Productie medie,
15 000-60 000 kg/ha. Compozitie chimic.
Rdcinile contin ap (88%), proteine brute
(1,2%), grsimi brute (0,1%), substante extrac-
tive neazotate (8,7%), celuloz (0,9%), sruri
minerale (1,1%). Frunzele proaspete contin
ap (89%), proteine brute (2,4%), grsimi brute
(0,4%), extractive neazotate (4,6%), celuloz
(1,6%), sruri minerale (2%). Frunzele murate
contin ap (77,6%), proteine brute (3%), grsimi
(1,1%), substante extractive neazotate (10%),
celuloz (3,3%), sruri minerale (5%). Biotera-
pie. Rdcinile si frunzele au utilizri terapeuti-
ce n medicina uman traditional pentru tratarea
contuziilor, rnilor, scurgerilor vaginale (leuco-
ree). Medicin uman. Uz extern. 1. Pentru
tratarea rnilor: frunze proaspete, se pun pe
locul afectat si se bandajeaz. 2. Pentru trata-
rea contuziilor: cataplasm, cu past de rd-
cin ras si prjit n ulei. Se pune ntr-un
sculet si se aplic pe zona afectat. 3. Pentru
tratarea scurgerilor vaginale (leucoree): decoct,
din rdcin ras si fiart n ap. Se las la rcit
pn la cldut. Se strecoar. Se fac splaturi
vaginale cu irigatorul. Zootehnie. Folosit ca
furaj suculent n hrana animalelor de toate spe-
ciile. Apicultur. Florile furnizeaz albinelor
polen si nectar. Productie miere, 5-15 kg/ha.
Pondere economico-apicol mijlocie.
sf ecl
rosi e
755 sf ecl
rosi e

SFECL ROSIE (Beta vulgaris,
var. canditiva), fam. Chenopodiaceae. Plant
erbacee, bienal, alogam, legumicol, cu va-
loare terapeutic, cultivat; se mai numeste
napi de mncare, napi rosii, sfecl de bors,
sfecl de mas, rpe, tegle rosie, tuic. Provine
din specia spontan rspndit n regiunile n-
vecinate Mrii Mediterane si pe trmul rs-
ritean al Oceanului Atlantic. Cultivat ncepnd
cu secolele II-III . Hr., n secolul al XVI-lea
cultura s-a extins n unele tri din Europa (Italia,
Germania, Franta). Soiurile valoroase de
sfecla rosie au fost create la sfrsitul secolului
al XIX-lea, nceputul secolului al XX-lea.
Astzi este rspndit pe toate continentele. n
Romnia se cultiv n toate judetele. Prefer
solurile cu textur mijlocie, strat arabil adnc,
fertile, slab-acid-neutre (pH 6-7). n faza de
crestere are nevoie de azot si fosfor. n faza de
acumulare a substantelor are nevoie de pota-
siu. Intensitatea culorii rosii este conditionat
de existenta n sol a unei cantitti suficiente de
potasiu. Pretentie mare fat de ap n fazele de
ncoltire, acumularea substantelor de rezerv
n rdcini, cresterea tulpinii florifere si forma-
rea fructelor. Plant de zi lung. Solicit tempe-
raturi de 15-23 C. Germineaz la minimum
5-6 C. Descriere. Rdcin pivotant, tuberi-
zat, cu form variat, n functie de soi; format
pe seama epicotilului si hipocotilului, are form
rotund sau rotund-turtit; format pe seama
hipocotilului si rdcinii, are form conic alun-
git. Anatomic, contine cercuri concentrice rosii
(tesut parenchimatic) si cercuri mai deschise la
culoare (tesut liberolemnos). Culoarea rosie
este dat de pigmentii antociani. Rdcinile de
calitate bun sunt cele cu cercuri liberolemnoa-
se reduse. Frunzele din rozet mari, lung-petio-
late, cu lamina cordiform, ondulat si vrf ro-
tunjit. Cele de pe tulpina florifer, mici si
alungite. Culoarea laminei verde sau rosie, cu
nervuri rosii-violacee. Ctre toamn lamina
frunzei devine rosie. Tulpin florifer nalt de
1-1,2 m, muchiat, cu striatii longitudinale,
glabr, ramificat. Flori mici, albe-verzui, her-
mafrodite, actinomorfe, grupate n glomerule si
reunite n spice. Polenizare entomofil. Fructe,
achene concrescute, 2-6 n glomerul. Faculta-
tea germinativ, 90-95%, se pstreaz
3-4 ani. Compozitie chimic. Rdcinile con-
tin ap (85-89%), protide (1-1,8%), hidrati de
carbon (6%), sodiu (cca 60 mg%), potasiu
(260 mg%), calciu (25 mg%), fosfor (35 mg%),
fier (0,7%), microelemente (Rb, Cs, Cu, Mg, B,
Zn), vitaminele A (2 ng%), B
1
, B
2
(0,02-0,03 mg%),
niacin (0,2%), C (10 mg%), asparagin, betai-
n, acid glutamic, leucin, alaninetc. Alimen-
tatie. Valoare nutritiv mare. Rdcina, folosit
n alimentatie preparat, salate, ciorbe, mari-
nat, murat etc. Frunzele tinere se folosesc la
prepararea supelor, ciorbelor. Valoare ener-
getic, cca 30 kcal/100 g. Industrie. Rdci-
nile sunt ntrebuintate n industria conservelor.
Bioterapie. Rdcinile si frunzele au utilizri
terapeutice n medicina uman traditional.
Principiile active au proprietti antibiotice, anti-
septice, antitumorale, citostatice, colagoge, de-
purative, diuretice, hipotensive, echilibrante
pentru sistemul nervos, hematopoetice, laxati-
ve, tonice, sedative, nutritive, remineralizante,
rubefiante, stimulente ale glicogenei. Au proprie-
tatea de a distruge microorganismele; limitea-
z dezvoltarea tumorilor prin oprirea multipli-
crii celulelor canceroase; favorizeaz secretia
bilei; retrage din masa umorilor toxinele si favo-
rizeaz eliminarea lor; actioneaz asupra epi-
teliului renal mrind cantitatea de urin elimi-
nat; provoac o scdere usoar a tensiunii;
echilibreaz functia ntregului sistem nervos;
stimuleaz hematopoeza constnd n formarea
de hematii (globule rosii), leucocite (globule
albe), trombocite; usureaz tranzitul intestinal
si favorizeaz defecatia, cu aparitia scaunelor
moi; tonifiaz si aprovizioneaz organismul cu
substante minerale; stimuleaz transformarea
la nivelul ficatului a glucozei n glicogen - rezer-
v de substant energetic pentru organism.
Recomandat n afectiuni renale, afectiuni he-
matologice, anemie, artrit, astenie fizic si
nervoas, colit, cancer, constipatie, enterit,
afectiuni hepatice, gut, grip, viroze, afectiuni
renale, litiaz renal, afectiuni ale vezicii urina-
re, afectiuni ale sistemului nervos, hiperten-
siune, febr tifoid, hemoroizi, hernie, malarie,
pecingine, reumatism, dermatoze, deminerali-
zare, tuberculoz, abces, stri febrile; luzelor
care nu expulzeaz placenta. Actiunea bene-
fic asupra organismului este cunoscut nc
din Antichitate. Medicul grec Dyphilos din
Siphos (secolul al IV-lea d. Hr.) arta c sucul
de sfecl rosie poate fi utilizat ca medicament
n locul mierii de albine. Recoltare. La fel ca la
-> SFECLA DE ZAHR. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru normalizarea metabolismului
general, stimularea glicozuriei la nivelul fica-
tului, adjuvant n tratarea colitelor, enteritelor,
sferozomi 756 silicul

n tuberculoz, grip, cancer, hipertensiune si
alte boli mentionate la bioterapie: consumat
ca atare n salate si alte preparate culinare
(fiart sau coapt si pierde n mare parte
propriettile terapeutice). Actiune bactericid.
Contraindicat n diabet. 2. Pentru eliminarea
toxinelor din organism si mrirea diurezei: suc
de sfecl rosie, 100-150 ml se bea dimineata
pe stomacul gol. 3. Pentru tratarea litiazei urice
si diatezei urice: suc de sfecl rosie, suc de
morcov si de castravete n prti egale. Se bea
dimineata, pe stomacul gol, 100-150 ml. 4. Ca
adjuvant n tratamentul cancerului: a) suc, din
una sau mai multe rdcini sfecl. Se spal, se
curt de coaj. Se d prin rztoare si apoi se
trece prin masina de tocat. Se stoarce n pnz
de tifon. Din sucul rezultat se bea cte un pahar
dimineata la prnz si seara; sucul se poate
obtine si prin storctorul de fructe si legume. Se
bea simplu sau n amestec cu suc de morcov,
mere sau castravete; b) salat, obtinut prin
trecerea rdcinii prin ochiurile mari ale rz-
toarei. Se aromatizeaz cu infuzie de frunze
telin si ulei vegetal. Se consum cte 20 g o
dat, de dou ori pe zi; cura dureaz sase luni.
5. Pentru tratarea anemiei: suc, obtinut ca mai
sus. Se bea cte o jumtate de pahar, diminea-
ta si seara dup mese. Cura dureaz pn la
completa ameliorare. 6. Pentru expulzarea pla-
centei la femei dup nastere: decoct, 500 g
rdcin dat pe rztoare la 1 l de ap. Se
fierbe 30-40 minute. Se strecoar. Se beau
3-4 cni pe zi. Uz extern. 1. Empiric, pentru
tratarea febrei tifoide: cataplasme, pe corp cu
frunze fierte n lapte dulce. 2. Pentru tratarea
panaritiului, arsurilor, pecingini: frunzele se
opresc si se asaz pe locul afectat. Zooteh-
nie. Frunzele sunt utilizate la furajarea vitelor,
porcilor, psrilor, ca nutret verde. Apicultur.
Specie melifer. Florile sunt vizitate de albine
pentru nectar, dar mai ales pentru polen. Pro-
ductie miere, 5-15 kg/ha. Pondere economi-
co-apicol mijlocie.
SFEROZOMI (Sphaerosoma), cor-
puscul i sf er i ci de di mensi uni reduse
(0,5-1,0 n), prezenti n citoplasm celulei vege-
tale. Descoperiti de J. Haustein (1880), care
i numeste microzomi. Ulterior P. Dangeard
(1919) si E. Perne r (1953) le schimb denu-
mirea n sferozomi. Sunt delimitati de o singur
membran elementar. Se diferentiaz din re-
giunea terminal a canaliculelor reticulului en-
doplasmatic, ncepnd prin acumularea de
substante osmiofile si apoi desprinderea de el
sub form de prosferozomi, care, ulterior, prin
anumite metamorfozri (-> PRESFEROZOMI),
se transform n sferozomi. Prezint densitate
si indice de refractie mai ridicate dect hialo-
plasma. Echipamentul lor enzimatic difer, mai
mult sau mai putin, n functie de specie. De
exemplu: sferozomii din celulele epidermice de
ceap (Allium cepa) contin enzimele: fosfataz
acid, esteraza, p-glucuronidaza, p-galactozi-
daza, lipaza, dezoxiribonucleaza, arilsulfataza.
La tutun (Nicotiana tabacum), sferozomii contin
enzimele: proteaza, lipaza, esteraza, fosfataza
acid, ribonucleaza, dezoxiribonucleaza. Sfe-
rozomii din celulele coleorizei porumbului (Zea
mays) au o singur enzim: lipaza. Lipaza este
singura enzim comun. Sferozomii sunt con-
siderati de unii cercettori (A. Frey-Wys-s
l i n g si colab., 1963), ca centre de sintez si
depozitare a uleiului vegetal. Altii (H. So-
r ot ki n, 1967) neag orice relatie existent
ntre sferozomi si picturile de ulei din tesuturile
de nmagazinare, sutinnd c acestia se con-
serv si dup extragerea uleiului (fig. 270).

Fig. 270. Ontogenia sferozomilor si
picturilor de ulei.
SICON (Syconus), fruct compus
provenit dintr-o inflorescent globuloas, pre-
vzut cu o cavitate pe peretii creia se gsesc
numeroase flori femele si mascule. Dup
polenizare si fecundare, din ovarul gineceului
fiecrei flori femele se formeaz un fruct uscat
(achen). Partea globuloas nchide n interior
achenele, devine crnoas si dulce. ntlnit la
smochin (Ficus carica).
SILICUL (Silicula), fruct uscat,
dehiscent, scurt si lat, cu mai multe seminte.
Provine dintr-un ovar bicarpelar. Carpelele sunt
separate ntre ele de un perete membranos fals
(septum) [de exemplu, traista ciobanului
silicv 757 silur


Fig. 271. Silicula:
a - traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris);
b - pana-zburtorului (Lunaria annua).
(Capsella bursa-pastoris), loptea (Lunaria redi-
viva) s.a.]. Deschiderea are loc prin patru linii de
sudur a carpelelor de peretele fals (fig. 271).
SILICV (Siliqua), fruct uscat, dehis-
cent, ngust si lung, cu numeroase seminte.
Provine dintr-un ovar bicarpelar. Carpelele sunt
separate de un perete membranos fals (sep-
tum), de care se prind semintele. La maturitate
deschiderea are loc de la baz spre vrf prin
patru linii de sudur a carpelelor de peretele
fals [de exemplu, majoritatea speciilor din fam.
Brassicaceae)] (fig. 272).

Fig. 272. Silicv la rapit (Brassica
rapa ssp. oleifera).
SILUR (Euphrasia rostkoviana), fam.
Scrophulariaceae. Plant erbacee, anual,
terofit, mezofit, mezoterm, acid-neutrofil,
ntlnit n locuri umede din fnete, poieni, tuf-
risuri, margini de pdure din regiunea montan;
se mai numeste burenit alb, buruienit, din-
tur, dragostea-fetei, floare de ochi, mngie-
rea-apelor. Genetic, 2n = 22. Fitocenologic,
Car. Molinio-Arrhenatheretea. Rspndit n
Europa, Asia Mic. Descriere. Rdcin pivo-
tant. Tulpin erect, glandulos-proas, nal-
t de 10-50 cm, ramificat. Frunze inferioare
obtuze; cele mijlocii si superioare ovate,cu 3-6
dinti ascutiti, verzi sau rosiatice, pe fat cu peri
simpli, aspri si cu peri articulati, glandulosi,
lungi. Bractei asemntoare cu frunzele supe-
rioare, dar mai scurte si late, cu peri glandulosi,
pe margine cu dinti ascutiti. Flori albe sau pa-lid-
liliachii, scurt-pedicelate, grupate n inflores-
cente laxe; caliciu tubulos, cu peri simpli si peri
glandulosi; corol bilabiat,cu tubul alungit, la-
biul superior violaceu, iar cel inferior cu o pat
galben la baz si dungi violete fine; androceu
cu 4 stamine didiname, proase, nchise n la-
biul superior; gineceu cu ovar bilocular, stil
fin-pros si stigmat capitat. nflorire, VIIX.
Fruct, capsul elipsoidal, emarginat, scurt-p-
roas, nchis n caliciu persistent. Compozitie
chimic. Prtile aeriene contin substante amare,
ulei gras, tanin, aucubin, sruri minerale.
Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au
utilizri terapeutice n medicina traditional
uman si veterinar. Este utilizat de medicina
popular uman pentru tratarea afectiunilor he-
patice, gastrice si n anorexie, iar de medicina
popular veterinar n insuficiente cardiace.
Recoltare. Prtile aeriene ale plantei (Euphra-
siae herba) se recolteaz n iunie-septembrie,
cnd se afl n floare. Se taie de la baz. Se
usuc, n strat subtire, n poduri acoperite cu
tabl sau camere bine aerisite. Se ntorc la
23 zile. Se pstreaz n pungi de hrtie.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru com-
baterea hepatiei (icterului) si stimularea diges-
tiei: pulbere de plant, se ia cte un vrf de cutit
pe zi. 2. Pentru tratarea afectiunilor gastrice:
infuzie, din 3 lingurite cu pulbere de plant sau
cu plant uscat, bine mruntit, peste care se
toarn 1-2 cni (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
beau 1-2 cni pe zi. 3. Pentru stimularea
vederii: pulbere de plant, se iau dou vrfuri
de cutit pe zi, respectiv 2 g pe zi. Uz extern.
Pentru tratarea inflamrii acute si subacute a
ochilor, tratarea conjunctivitelor, blefaritelor, n
traumatismele recente ale ochiului care ar
simbioz 758 simetrie

putea degenera n ulcus serpens corneae:
decoct, din 1 lingur plant mruntit peste
care se toarn o can (250 ml) cu ap. Se
fierbe 10 minute. Se strecoar. Se las s se
rceasc. Se aplic comprese folosind un pan-
sament steril. Adesea, tratamentul extern se
asociaz cu un tratament intern, constnd din
consumarea a 3 cni decoct pe zi, fiecare a 250
ml. Medicin veterinar. Pentru tratarea ani-
malelor de insuficient cardiac: a) infuzie, din
5 g plant uscat si mruntit peste care se
toarn 100 ml ap clocotit; se las acoperit
30 minute. Se strecoar. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) decoct, din
2-5 g plant uscat si mruntit la 100 ml ap.
Se fierbe 5-10 minute la foc domol. Se las la
rcit. Se strecoar si se administreaz prin
breuvaj bucal. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, taurine), 5-10-15 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 0,2-1-3 g;
animale mici (pisici, cini, psri), 0,2-0,5 g.
Cosmetic ocular. 1. Pentru combaterea um-
flturilor ochilor, oboselii ochilor si scurgerea
ochilor: infuzie, din 3 lingurite cu pulbere de
plant sau plant uscat mruntit, peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 10-15 minute. Apoi se d n
clocot 1-2 minute. Se strecoar. Se las la
rcit pn la cldut. Se spal ochii cu un tam-
pon de vat. n timpul noptii se aplic
comprese pe ochi. 2. Pentru tratarea ochilor
obositi ai btrnilor si ai celor care citesc
seara: splaturi oculare cu apa distilat de pe
plant. Apa obtinut este aromatic si are
aspect lptos. 3. Pentru tratarea afectiunilor
oculare, a nlturrii oboselii lor si redrii unei
expresivitti normale: decoct, din 1-3 lingurite
amestec, n prti egale, de frunze si flori de
silur, flori de salvie, flori de roinit. Se fierbe
3-5 minute. Se acoper si se las la rcit pn
la cldut. Se strecoar. Cu solutia obtinut se
spal ochii, folosind un tampon cu vat, apoi
se aplic comprese care se pstreaz 30
minute.
SIMBIOZ (Symbiosis), convietuire
reciproc-avantajoas a dou sau mai multe or-
ganisme (plante, animale) ale cror necesitti
ecologice, fiziologice se completeaz. Simbo-
liza ntre dou organisme vegetale este mai
mult sau mai putin intim, dar durabil. O
specie este n mod obligatoriu autotrof, iar
cealalt heterotrof (de exemplu, micorize-
le-asociere ntre o ciuperc si rdcinile unei
plante autotrofe, erbacee sau lemnoas; li-
cheni-asociere ntre miceliul unei ciuperci si o
alg unicelular verde sau albastr). Sim-
boliza ntre un organism vegetal autotrof si o
bacterie (de exemplu, nodozittile de pe r-
dcinile plantelor leguminoase). Plantele
autotrofe realizeaz, prin fotosintez, sub-
stante organice pentru ele si planta heterotro-
f. Specia heterotrof realizeaz si favorizea-
z absorbtia apei si srurilor minerale - cazul
micorizelor -, sau fixeaz azotul atmosferic n
nodozitti transformndu-l din azot molecular
n azot mineral util plantei gazde-cazul relatiei
dintre bacterii si rdcinile leguminoaselor.
Simboliza ntre un organism vegetal si furnici
[de exemplu, unele plante tropicale (Tococa
longifolia) formeaz, la baza limbului, proe-
minente gunoase, n care se adpostesc
furnicile; la alte specii (Acacia) stipelele devin
gunoase; furnicile folosesc adposturile si
hrana de la plante, dar, n acelasi timp, la
apr mpotriva insectelor].
SIMARUBACEE (Simaroubaceae),
familie care grupeaz 30 genuri cu aproximativ
200 specii plante lemnoase, arbori si arbusti cu
scoarta amar, rspndite n regiunile tropicale
si subtropicale, putine n regiunile temperate.
Frunze alterne, mai rar opuse, penate sau
simple. Flori mici, bisexuate (hermafrodite) sau
unisexuate, actinomorfe; caliciu cu 4-5 sepale
libere sau concrescute; corola din 4-5 petale;
androceu, cu stamine de dou ori mai multe
dect petalele; gineceu 2-6 carpelar, cu ovar
superior. Formula floral: h2K4-
5
sau
(4
-
5
) C4-5
A8
1
0 G(2-6). Fruct drup, rar bac sau samar.
Seminte fr albumen sau cu albumen n strat
foarte subtire. Embrion foarte mare, cu cotile-
doane nguste. Flora Romniei contine o singu-
r specie: Simaroubaceae (Cenuser), 2n = 64,
cultivat ca arbore ornamental si subspontan pe
terenuri degradate, nsorite, pe soluri usoare.
SIMETRIE (Symmetria), raport de
corespondent si egalitate ntre prtile identice
ale unor organe, urmare a mprtirii acestora
prin unul sau mai multe planuri de simetrie.
Exist simetrie radiar, bilateral si dorsoven-
tral. Simetria radiar (fig. 273) const n
prezenta mai multor planuri, toate trecnd prin
axa longitudinal. Fiecare plan mparte organul
n dou prti egale numite enantiomorfe.
simetrie 759 siminoc


Fig. 273. Simetrie radiar:
a - tulpin, la piciorul-cocosului (Ranunculus acris);
b - floare, la lalea (Tulipa gesneriana); c - fruct de
mr (Malus domestica).
ntlnit la unele plante inferioare (ciuperci), la
rdcina si tulpina plantelor superioare (brad,
molid, pin, fag, stejar, gru etc.), la multe flori
(cires, cais, cicoare, piciorul-cocosului, lalea
s.a.), numite actinomorfe. Are simbolul 2. Si-
metria bilateral (fig. 274) const n prezenta
a dou planuri perpendiculare unul pe altul.
Organele, n acest caz, sunt bisimetrice, au fie
o parte dreapt si una stng, fie o parte ante-
rioar si una posterioar. ntlnite la tulpinile
modificate ale cactusilor [de exemplu, la ramu-
rile modificate (cladodii) de Opuntia, mugurii de
liliac, florile zigomorfe (fabaceele, lamiaceele,
violaceele s.a.), smnta de nuc]. Are simbolul
1. Simetria dorsoventral const n prezenta
unui singur plan, numit plan median. Organele
cu un asemenea plan se numesc mono-sime-
trice (fig. 275). ntlnit la unii rizomi, frunzele
celor mai multe plante, unele fructe (pstile
leguminoaselor). Are simbolul . Exist si organe
asimetrice (lipsite de simetrie) (de exemplu,
frunzele de ulm, tei alb etc.).

Fig. 275. Organe monosimetrice:
a - floare de mazre (Pisum sativum); b - pansea
(Viola wittrockiana); c - floare de urzic moart
(Laminum album).
SIMINOC (Helichrysum arenarium),
fam. Asteraceae. Plant erbacee, peren, he-
micriptofit, xeromezofit spre mezofit, micro-
term spre mezoterm, acid-neutrofil spre
slab-acid-neutrofil, ntlnit n regiunea de
cmpie, prin locuri nierbate si nisipoase; vege-
teaz pe soluri nisipoase, uscat-revene pn la
revene; se mai numeste floarea-patului, floride
paie, iarb flocoas, imortele, mrgic, ochi-
sori, semenic, siminic. Genetic, 2n = 14, 28.
Fitocenologic, ncadrat n Festucetalia vagina-
tae, Car. Festuco-Sedetalia. Rspndit n
Europa (continental). Descriere. Rdcin pi-
votant, lemnoas, la exemplarele btrne
multicapitat. Tulpin erect, neramificat,
acoperit cu peri mici, surii, desfoliat, nalt
pn la 30 (50) cm. Frunze oblanceolate, sesi-
le, pe ambele fete acoperite cu peri mici, surii.
Flori galbene, grupate n calatidii globuloase,

Fig. 274. Simetrie bilateral:
a - cercelul-doamnei (Dicentra spectobilis): b - schema sectiunii transversale
prin floare: c- smnta de nuc (Juglans regia); d- schema sectiunii transversale
prin smnta de nuc; e- tulpina de Opuntia sp.
siminoc 760 sinergide

iar acestea adunate n panicul corimbiform.
nflorire, VIIX. Fructe, achene mici (1 mm).
Compozitie chimic. Florile contin ulei volatil,
substante amare, flavonozizi (salipurpozid, api-
genin, astragalin), taninuri, substante mine-
rale. Importante sunt helicrizina A, glicozid a
naringenolului, helicrizina B, identic cu salipur-
pozida. Bine reprezentat cantitativ este
izosalipurpozida, care confer culoarea aurie
florilor. Mai contine glicozide ale apigenolului,
luteolului, cvercetolului, kamferolului, naringe-
nolului etc. Bioterapie. Florile plantei au utili-
zri terapeutice n medicina traditional uman
si veterinar. Produsul este oficializat n Belgia,
Elvetia, Panonia, Rusia. n Romnia are o larg
ntrebuintare terapeutic etnoiatric. Principiile
active mresc secretia biliar, dilueaz lichidul
biliar, micsoreaz concentratia acizilor biliari,
micsoreaz concentratia bilirubinei, modific
raportul colesterol/acizi biliari n sensul cresterii
colatilor, mreste tonusul vezicii biliare, stimu-
leaz secretia glandelor gastrice, stimuleaz
secretia de suc pancreatic, actioneaz asupra
epiteliului renal producnd cresterea diurezei
si, respectiv, a cantittii de urin, reduce grea-
ta, senzatia de durere n regiunea ficatului,
meteorismul, vrsturile, reduce dimensiunile
ficatului mrit patologic, determin disparitia
colorrii subicterice a pielii si scleroticii globului
ocular (Em. Grigorescu,I. Ci ul ei , Ursula
S t n e s c u, 1786). Florile sunt folosite pentru
tratarea gutei, reumatismului, afectiunilor he-
pato-biliare, tulburrilor gastrointestinale, he-
patitei, combaterea viermilor intestinali. Recol-
tare. Florile (Helichrysi flos) se recolteaz pe
timp frumos, nsorit, dup ce se ridic roua, de
preferat dup ora 11. Se usuc n strat subtire,
n camere ntunecoase, aerisite, sau n poduri
acoperite cu tabl. Uscarea artificial, la 40 C.
Se pstreaz n pungi sau n saci de hrtie.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
gutei, reumatismului, colicistitei cronice, stimu-
larea secretiei gastrice si pancreatice, comba-
terea viermilor intestinali: decoct, din 1 lingur
cu flori la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
10 minute. Se las acoperit 15 minute. Se
beau 1-2 cni pe zi, cu o jumtate de or
nainte de mas. Pentru combaterea viermilor,
se bea dimineata pe stomacul gol si nu se
mnnc pn la ora 12. 2. Pentru tratarea
hepatitei (glbinare): decoct, din 1 lingur cu
flori uscate si mruntite la o can (250 ml) cu
lapte dulce. Se fierbe 15 minute. Se strecoar.
Se beau 1-2 cni pe zi. 3. Pentru tratarea
intoxicatiilor, colecistitei cronice, hepatitei, co-
langitei, n vomismente, great, meteorism, sti-
mularea digestiei: decoct, din 10 g flori uscate
si mruntite la 100 ml ap. Se fierbe 5 minute.
Se acoper si se las la rcit. Se strecoar. Se
ia cte 1 lingur de 3-4 ori pe zi. Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea dischi-
neziei biliare, edemelor, intoxicatiilor: infuzie,
din 6 g flori uscate si mruntite peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
30 minute. Se strecoar. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, bovine),
15-30 g; animale mici (pisici, cini), 2-6 g.
Apicultur. Specie melifer. Florile sunt vizitate
ocazional de albine pentru culegerea de nectar
si polen. Ornamental. Indicat n parcuri, n
grupuri, platbande, pe nisipuri nierbate, si ca
flori tiate pentru interior. Decorativ prin port si
flori, nmultire prin desfacerea tufelor si semin-
te. Vopsitorie. Florile au proprietti tinctoriale.
Se culeg cnd ajung la maturitate. Se usuc la
umbr. Utilizate pentru vopsirea fibrelor natura-
le n diferite nuante de galben. 1. Florile uscate
se toac mrunt. Se introduc n bors cald si
se las pn a doua zi. Se adug ap. Se
nclzeste usor solutia si se adaug piatr
acr. Se fierbe pn cnd culoarea galben
ajunge la intensitatea maxim. Se strecoar.
Se introduce materialul pentru vopsit. Se las
la cald pn se obtine nuanta de galben dorit.
Se scoate si se usuc la umbr. 2. Solutia de
vopsit se obtine ca mai sus. Florile se scot si se
storc bine n vas. Se pun apoi n alt vas, se
adaug ap si se fierb pn se obtine intensita-
tea maxim a culorii. Se strecoar. n aceast
solutie, cald, se dizolv piatra acr. Se ames-
tec pentru uniformizare, apoi se toarn peste
prima solutie. Se introduce materialul si se las
la cald pn se obtine nuanta de galben dorit.
Se scoate si se usuc la umbr (Agneta
Btc, Margareta Tomescu, 1984) (v. Pl.
LII, 5).
SINERGIDE (Synergidae), celule din
aparatul oosferei, situate la polul micropilar al
sacului embrionar din ovulul angiospermelor.
nsotesc ntotdeauna gametofitul femei, numit
oosfer. Sunt delimitate de o membran plas-
matic, subtire, de natur proteic. Nucleul
este haploid si este asezat n citoplasm n
partea central a celulei. La partea bazal a
sitosterin 761 slbnog

fiecrei sinergide exist o vacuol mare. Siner-
gida sufer un proces de degenerescent
nainte de fecundatie, ce duce la disparitia lor.
n mod exceptional, se ntmpl ca una din si-
nergide s se dezvolte si s dea nastere unui
haustor, organ de absorbtie al embrionului
( I . Ciobanu,1971)(->.OVULiOOSFER).
SITOSTERIN, FITOSTEROLI
SITOSTEROL, FITOSTEROLI
SLBNOG
11
(Impatiens nolitange-
re), fam. Balsaminaceae. Plant erbacee,
anual, terofit, mezohigrofit-higrofit, mezo-
term, sciadofit, entrof, slab-acid-neutrofil,
ntlnit prin pduri, mai ales n regiunea mon-
tan si subalpin, prefernd locurile umede,
umbroase, mai ales pe lng praie; vege-
teaz pe soluri reavn-umede, jilav-umede si
umed-ude, cu troficitate mare (T= 80-140); se
mai numeste brdulet, brie, buruiana-celor
slabi, clpr, iades, iarb rosie, ploponog,
rchitele, sclbnog. Dacii o numeau bls,
bree, brie(I. PachiaTatomirescu, 1997).
(fig. 276). Genetic, 2n = 20, 40. Fitocenologic,

ncadrat n Alno-Padion, Fagetalia. Rspndit
n Europa si Asia. Descriere. Rdcini fascicu-
late. Tulpini erecte, uneori rosiatice, cu nodurile
umflate, ramificate n partea superioar, nalte de
40-120 cm. Frunze ovate sau eliptice (5-
10/2-5 cm), obtuz-serate pe margine, alterne,
cele inferioare petiolate, cele superioare
aproape sesile. Flori zigomorfe, galbene-aurii
cu puncte rosii spre interior, pendule, dispuse
cte 2-5 pe un peduncul comun; caliciul din
3 sepale galbene (2 laterale ovate si una poste-
rioar, prelungit ntr-un pinten ncovoiat); co-
rola din 5 petale, cea anterioar mare, cele
laterale si posterioare concrescute dou cte
dou, lsnd impresia c exist numai 3 pe-
tale; androceul din 5 stamine cu filamente unite
n partea superioar, antere cordiforme con-
crescute; gineceul din ovar superior pentacar-
pelar, cu placentatie axilar, fr stil, stigmat
conic. nflorire, VII-VIII. Fruct, capsul crnoa-
s, cilindric, verde sau cafeniu-dungat. La
maturitate se deschid brusc n cinci valve ce se
rsucesc n spiral, mprstiind semintele.
Seminte alungite (4 mm), zbrcite, glabre. Com-
pozitie chimic. Este putin studiat. Planta
contine substante amare, alcool cerilic, substante
stigmasterinice, palmitin, stearin, substante
astringente, zahr invertit, colin, acid fosforic,
enzime. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei
au utilizri terapeutice n medicina traditional
uman si veterinar. Li se atribuie proprietti
diuretice, laxative, antiinfectioase, antibacterie-
ne. Actioneaz asupra epiteliului renal mrind
cantitatea de urin eliminat n timp; usureaz
tranzitul intestinal si provoac eliminarea scau-
nelor moi; opreste sau limiteaz procesul infla-
mator; distruge bacteriile. Folosit n litiaz
renal si vezical, hemoragii, reumatism, um-
flturi, leucoree, constipatie, hematurie. Recol-
tare. Prtile aeriene ale plantei (Impatiensi
herba) se recolteaz n timpul nfloririi, pe timp
nsorit, dup ce s-a ridicat rou. Se usuc n
strat subtire, la umbr, n camere bine aerisite
sau n poduri acoperite cu tabl. Se pstreaz
n saci textili. Semintele (Impatiensi semen) se
recolteaz cnd ajung la maturitatea fiziologi-
c. Se pstreaz n pungi de hrtie. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea litiazei
renale si vezicale, hemoroizilor: infuzie, din
1 lingurit cu plant uscat, mruntit, peste
care se toarn 200 ml ap clocotit. Se las
acoperit 10 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi. 2. Pentru tratarea dizenteriei:
Fig. 276. Slbnog
1
(Impatiens nolitangere).
slbnog2 762 smirdar

semintele se plmdesc n tuic. Se beau 1-
2 phrele nainte de mas. 3. Pentru tratarea
durerii de stomac: decoct, din 1-2 lingurite cu
frunze si flori uscate, mruntite la o can (250
ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se strecoar.
Se beau 1-2 cni pe zi, la nevoie. Uz extern.
1. Fructele, trecute prin rztoare si
plmdite n spirt medicinal, se aplic pe locu-
rile reumatice dureroase. 2. Pentru tratarea
umflturilor planta se fierbe n ap ori lapte
dulce. Cu decoctul se spal locul afectat, iar
plantele strecurate se aplic pe umfltur si se
bandajeaz. 3. Pentru tratarea leucoreei: de-
coct, din 2 lingurite cu frunze si flori uscate,
mruntite, la o can (250 ml) cu ap. Se las la
fiert 5 minute. Se strecoar. Se fac splaturi
vaginale. Medicin veterinar. Uz i ntern.
1. Pentru tratarea animalelor de dizenterie:
decoct, din 1 lingur smnt pisat la 1 l de
ap. Se fierbe 10 minute. Se las la rcit.
2. Pentru tratarea constipatiei: decoct, din
1 lingur cu seminte zdrobite, pisate, la 250 ml
de ap. Se fierbe 5 minute. Se las la rcit. Se
strecoar. Se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt). 3. Pentru tratarea hematu-
riei: decoct, din 10 g plant uscat si mruntit
la 500 ml ap. Se fierbe 5 minute. Se las
acoperit 30 minute. Se strecoar. Se ames
tec cu mlai si se administreaz dimineata, pe
nemncate.
SLBNOG
2
, CRCEL
SMIRDAR (Rhododendron kotschyi),
fam. Ericaceae. Arbust indigen, declarat monu-
ment al naturii, mezofit, oligotrof, amfitolerant
la temperatur, acidofil, ntlnit n Muntii Car-
patii Orientali si Meridionali, ncepnd din
Muntii Rodnei pn n masivul Godeanu; se
mai numeste bojor de munte, coacz, ieder
de munte, merisor, perisoare, popdele, ruj,
trandafir de munte, tulpin, vase de munte. Fito-
cenologic, Car. Rhododendron-Vaccinion, for-
mnd adeseori tufrisuri ntinse mpreun cu
Vaccinium vitis-idaea, V. myrtillus; se locali-
zeaz si n asociatii de jnepenisuri si n raristi
subalpine de molid si larice. Evit coastele
btute de vnt. Vegeteaz pn la altitudinea
de2100m, nu depseste 2300 m. Rspnditn
Muntii Carpati, Balcani. Descriere. nrdci-
nare ntretesut puternic. Tulpin putin ramifi-
cat, formnd tufrisuri scunde (nalte de maxi-
mum 50 cm), cu lujeri bruni, pe care se afl
glande solzoase, ruginii. Frunze alterne, mici
(1-2 cm), eliptice, cu marginile ntregi, lucitoa-
re, persistente, ngrmdite spre vrful lujeru-
lui. Flori mari (1,5 cm), rosii-purpurii sau roz-
aprins, tipul 5, dispuse n raceme terminale;
caliciu mic, disciform; corol infundibu-
liform, cu 5 lacinii; androceu din 10 stamine;
gineceu superior, cu stil scurt. nflorire, VIVII.
Fruct, capsul cu 5 valve. Compozitie chimi-
c. Frunzele si florile contin andromedotoxin,
leucocianidin, cvercetol, derivati fenilpropani-
ci, ulei volatil etc. Toxicologie. Planta este to-
xic. Intoxicatia se manifest prin great, colici
abdominale, afectiuni ale sistemului nervos
central, stop respirator. Se intervine cu laxative,
pentru evacuarea continutului intestinal, stimu-
lente nervoase, crbune medicinal si consum
mare de lichide (A. Radu, Ec. Andrones-
cu, 1984). Bioterapie. Frunzele si florile plantei
au utilizri terapeutice n medicina traditional
uman si veterinar. Frunzele contin principii
active cu actiune narcotic, diaforetic, afrodi-
ziac. Actioneaz deprimant, ns reversibil,
asupra oricrei celule vii, dar mai ales asupra
celulelor sistemului nervos central; favorizeaz
transpiratia; actionnd ca un somnifer, amplific
erotismul, si tririle lui. Florile contin principii
active care actioneaz antitusiv si antihemora-
gic. Intervin favorabil n combaterea tusei, flui-
dific secretiile bronsice si favorizeaz expec-
toratia; previn sau opresc pierderile de snge.
Andromedotoxin din frunze posed actiune
iritant si intr n compozitia unor preparate
antireumatice. Florile sunt utilizate n tuse, boli
pectorale, afectiuni renale, hematurie (urinri
cu snge). Recoltare. Frunzele (Rhododendri
folium) si florile (Rhododendri flos) se recol-
teaz la cerere pentru scopuri farmaceutice.
Pentru tratamentul traditional florile se recol-
teaz pe timp frumos, dup ora 11. Florile cule-
se se aseaz n cos, fr a se presa. Se usuc
n strat subtire, n camere ntunecoase, bine
aerisite, de preferat n poduri acoperite cu
tabl. Se pstreaz n saci textili sau saci de
hrtie. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea tusei, bolilor pectorale si hematuriei
(urinri cu snge): decoct, din 1 lingurit petale
flori uscate si mruntite la o can (250 ml) cu
ap. Se fierbe 5 minute la foc domol. Se stre-
coar. Se beau 2-3 cni pe zi. Pentru tratarea
tusei se ndulceste cu miere. 2. Homeopatic,
tinctura-mam se prepar din flori, pedunculi
florali si muguri de flori uscati. Dilutiile
smirdar 763 smochin

centezimale de la a 4-a la a 7-a se administrea-
z n reumatisme musculo-fibroase, articulare
sau periostale, guta degetului mare de la picior,
uricemie, torticolis, lombago, cefalee. Dilutiile
centezimale de la a 5-a la a 9-a se administrea-
z n nevralgia de trigemen, nevralgia dentar,
nevralgia de cordon spermatic, odontalgii. Dilu-
tia a 4-a centezimal se foloseste n orhit,
epididimit, hidrocel la copii, atrofie testicular
ndurat dup orhit (este interesat mai ales
partea dreapt). n aceleasi afectiuni cronici-
zate si n atrofie se administreaz dilutia a 5-a
centezimal. Dilutiile centezimale de la a 7-a la
a 8-a se administreaz n hipersensibilitatea la
furtuni si nervozitate (Mihai Neagu Basa-
rab, 1985). Medicin veterinar. Pentru tra-
tarea hematuriei la animale: decoct, din 2 lin-
guri flori uscate si mruntite la 500 ml cu ap.
Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se rceste.
Se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt) n dou reprize, dimineata si seara.
Alimentatie. Florile sunt culese de steni si
utilizate la prepararea dulcetii. Protectia me-
diului. Rdcinile ntretesute puternic mpie-
dic erodarea solului. Prin coloritul frumos si
mirosul plcut al florilor confer muntilor un
aspect ornamental deosebit, reprezentnd o
mare atractie turistic. Se interzice ruperea de
ramuri pentru formarea de buchete. Ornamen-
tal. Utilizat la alpinrii si stncrii. Minunat
component al peisajului alpin, mai ales n tim-
purile nfloritului. nmultire prin seminte,
marcotaj, altoire.
SMOCHIN (Ficus carica), fam.
Moraceae. Arbust exotic de climat cald, putin
rezistent la ger, heliofil, cultivat n Romnia, n
regiunile cu microclimat favorabil din partea de
sud a trii (Svinita, Coronini, Drobeta-Turnu
Severin, Moldova Veche, Timisoara, Tismana,
Mangalia, Sulina etc.). Cultivat prima dat de
locuitorii Arabiei de Sud. Genetic, 2n = 26.
Homer l mentioneaz n Iliada si Odiseea.
Teofrast si Dioscoride l mentioneaz n scrie-
rile lor. Pliniu cel Btrn precizeaz c planta
se cunostea de mult vreme n Peninsula
Italic. Centrul genetic al speciei este Carica
din Asia Mic. Se cultiv pe suprafete mari n
trile din bazinul mediteranean (Asia Mic si
Central) si n California (S.U.A.). Cerinte mari
fat de ap (600-700 mm precipitatii anual),
fat de temperatur (3500-4000 C anual) si
lumin. Adaptat pe soluri variate (pietroase,
granitice). Prefer solurile lutoase sau luto-nisi-
poase, fertile, revene, permeabile, calde.
Vegeteaz slab pe solurile argiloase.
Descriere. Rdcin puternic, pn la
100 cm, cu o circumferint de ramificatie de
aproape 2 ori mai mult dect coroana. Tulpina
neted, cu cicatrice ale ramurilor czute, nalt
de 4-5 m, ramificat la baz. Coroana larg, cu
un numr redus de ramuri. Lujerii verzi, grosi,
prosi, contin latex lptos, lipicios. Frunze
alterne, mari (10-20 cm), cu 3-5 lobi adnc-
crestati, cu marginile dintate, proase pe fata
inferioar. Flori unisexuat-monoice, mici,
foarte numeroase; cele femele alctuiesc
inflorescente nchise ntr-un receptacul
pi r i f orm; cel e mascul e au peri gon cu
2-6 diviziuni si 1-3 (6) stamine; cele femele au
perigon neregulat divizat. nflorire, III si VIII.
Fruct, piriform, crnos, solitar, lung de 5-8 cm,
foarte dulce, gustos, provine n principal din
ngrosarea receptacului. Longevitate mare, cu
rodire timp de 60-70 ani. Se nmulteste usor
prin drajoni, marcote, butasi. Compozitie
chimic. Fructele contin protide (3,5%), hidrati
de carbon-zahr invertit (61%), potasiu
(840 mg%), sodiu (40 mg%), calciu (190 mg%),
fosfor (150 mg%), fier (3,3 mg%), vitaminele A
(10 nmg%), B
1
(0,10 mg%), B
2
(0,10 mg%),
niacin (1,1 mg%), cantitti mici de vitamina C,
magneziu, brom (M. Alexan, O. Bojor,
1983). Frunzele contin furocumarine: psorale-
ne, bergaptene, substante lptoase. Laptele
contine substante enzimatice cu actiune ase-
mntoare celor din pancreas: chinaze, care
coaguleaz cazeina din lapte, lipaze, amilaze,
lipodiastaze si proteaze. Alte substante sunt:
cravin, enzim peptonizant similar pepsi-
nei, rezin, zaharoz, substante peptice, acid
boric. Alimentatie. Fructele se consum des-
hidratate si prelucrate (dulceat, gemuri), mai
putin n stare proaspt. Contin 60-70% zahr.
Folosite ca desert. Valoarea energetic,
269 kcal/100 g, din care se absorb 90%. Reco-
mandate ca aliment sportivilor, copiilor, adoles-
centilor, convalescentilor, femeilor gravide,
btrnilor. n vechime, latexul servea la prepa-
rarea brnzeturilor si frgezirea crnii. n gos-
podrie se pregteste o butur din 1 kg smo-
chine, cteva boabe de ienupr si 10 l de ap.
Se las la macerat 7 zile, ntr-o damigeana sau
butoias. Se trage n sticle. Se las astupate
nc 7 zile, dup care se poate consuma.
Industrie. Fructele sunt prelucrate sub form
smochin 764 smochin

de dulceat, fructe n sirop, fructe zaharisite.
Uscate si transformate n pudr intr n compu-
nerea unor finuri alimentare. Carbonizate par-
tial si rsnite servesc ca nlocuitor de cafea.
Bioterapie. Fructele au utilizri terapeutice
adjuvante n medicina traditional. Au proprie-
tti astringente, caustice, diuretice, nutritive,
emenagoge, emoliente, laxative, expectorante,
pectorale, purgative, stimulente, tonice, topice,
vermifuge, maturative. Prin precipitarea protei-
nelor favorizeaz o actiune hemostatic local;
puse n contact cu tesuturile, la temperatura
obisnuit, le dezorganizeaz ntr-o anumit
msur; actioneaz asupra epiteliului renal, fa-
voriznd eliminarea unei cantitti de urin mai
mare dect n mod obisnuit; provoac aparitia
ciclului menstrual; relaxeaz tesuturile si dimi-
nueaz starea inflamatorie; usureaz tranzitul
intestinal prin lubrefiere si emulsionare, reali-
znd scaune moi; favorizeaz expectoratia;
provoac eliminarea viermilor intestinali; tonifi-
c organismul; accelereaz formarea si colec-
tarea puroiului, grbind abcederea. Recoman-
date copiilor, adolescentilor, btrnilor,
convalescentilor, sportivilor, femeilor nsrci-
nate. Indicate n afectiunile cilor respiratorii
(bronsit, traheit, laringit), ale tubului diges-
tiv (gastrit, colit), ale cilor urinare (inflamatii,
iritatii, nefrit, cistit etc.), n angin, amigdali-
t, boli de inim, tulburri circulatorii, insomnie,
stri febrile, constipatie, psihastenie, rujeol,
scarlatin, abces dentar, gingivit, stomatit,
guturai rebel, negi, leucoree, rujeol, scarlatin,
tuse, tuse convulsiv, furunculoz. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea asteniei
fizice, asteniei nervoase, n gastrit, colit,
constipatie: smochine consumate ca atare.
2. Pentru tratarea inflamatiilor aparatului urinar,
bronsitelor cronice, n laringite, traheite, guturai
prelungit, stri febrile: decoct, din 40-120 g
smochine la 1l de ap. Se fierbe 15-20 minute.
Se acoper si se las la rcit. Se beau 2-3 cni
pe zi. 3. Pentru combaterea constipatiei: a) de-
coct, din 4 smochine proaspete tiate n patru
si 12 stafide la 500 ml de lapte. Se fierbe
10-15 minute. Se las la rcit. Se bea o can
dimineata, pe nemncate; b) se iau 6 smochi-
ne, se spal n ap cldut. Se las la nmuiat
n putin ap. Se pregtesc seara si dimineata.
Se consum pe nemncate. 4. Pentru sugari,
ca tonifiant: suc, obtinut din fructe. Se adminis-
treaz o dat pe zi, timp de mai multe zile.
5. Pentru tratarea tusei, tulburrilor circulatorii,
reglarea ciclurilor menstruale: infuzie, din
20-30 g frunze peste care se toarn 1 l de ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar, se beau 2-3 cni pe zi. 6. Pentru com-
baterea constipatiei si mrirea diurezei: decoct,
din 2 linguri cu rmurele tinere tiate mrunt la
o can (250 ml) cu ap. Se fierbe 10-15 mi-
nute. Se beau 1-2 cni pe zi (una seara la
culcare). 7. Pentru tratarea bronsitei cronice,
laringitei, n stri febrile: sirop, din 500 g smo-
chine la 1 l de ap. Se fierbe pe baia de ap
pn se reduce la jumtate. Se strecoar. Se
adaug 250 g miere de albine. Se ia de 2-3 ori
pe zi cte 1 lingurit. 8. Pentru actiunea sa ca
remediu n toate strile distonice ca reglator al
axei cortico-hipotalamice, disritmie, tulburri
neurovegetative si psihosomatice sau de origine
functional la nivelul tubului gastro-duode-no-
colic, disfagie esofagian cu tulburri ale
motilittii prin acalazie, gastro-duodenite si
simptome corelate cu acestea (dispepsie,
pirozis etc.), tulburri ale secretiei gastrice fie
hipo", fie hiper", gastrit cronic cu anemie
sideropenic, ulcer duodenal, disfagie esofa-
gian si hernie diafragmatic cu motilitate alte-
rat, colite si sigmoidite, suprapondere, pentru
reechilibrarea axei diencefalice n caz de
hiperfagie si obezitate, poliartrite ale adoles-
centilor, nevroze cu episoade obsesivo-fobice,
supuratii superficiale (abcese, furuncule, pana-
ritii, acnee, sinuzite) stres cu somatizri,
sechele ale hematoamelor intracraniene post-
traumatice, alergie mucoas hipoplazic, crize
senzitivo-senzoriale ale extremittilor, crize
senzoriale luminoase, halucinatii sonore,
olfactive si gustative sau vertij: macerat din
muguri proaspeti n solutie hidroglicero-alcooli-
c, 1 DH. Se iau 30-50 picturi n putin ap,
cu 15 minute nainte de mesele de prnz si
seara. Pentru ulcer se iau 70 picturi n doz
unic, dimineata, timp de cel putin 2 luni, urmat
de 50 de picturi timp de 20 zile pe lun pentru
ntretinere sau 30 picturi de 3 ori pe zi, nainte
de mesele principale. 9. Pentru tratarea de alte
boli sau a unora dintre cele mentionate, mace-
ratul mugurilor proaspeti de smochin se poate
asocia cu alte macerate de la alte specii: cu
maceratul mlditelor de merisor de munte
(Vaccinium vitis-idaea), pentru tulburri dis-
peptice functionale asociate cu meteorism,
aerofagie, aerocolie; cu maceratul mugurilor
proaspeti de lmi (Citrus limon), pentru vr-
sturi; cu maceratul mugurilor de anin negru
sobolii 765 soc

(Alnus glutinosa) si mldite de afin (Vaccinium
myrtillus), pentru ulcer gastroduodenal recidi-
vant cu cicatrizare lent; cu maceratul muguri-
lor de alun (Corylus avellana), pentru hemora-
gie la nivel de colon sigmoidian; cu maceratul
semintelor de mesteacn (Betula pendula),
pentru depresie si neuroastenie; cu maceratul
mugurilor de tei (Tilia platyphyllos, T. cordata,
T. tomentosa) pentru insomnie a nevroticilor
sau tulburri neurovegetative; cu maceratul
mugurilor de artar sau jugastru (Acer campes-
tre), pentru sciatic si ischialgie; cu maceratul
mlditelor de zmeur (Rubus idaeus), pentru
anemoree functional; cu maceratul amentilor
de stejar pedunculat (Quercus pedunculata),
pentru oligospermie; cu maceratul mugurilor
de coacz negru (Ribes nigrum), pentru
alergie solar; cu maceratul mlditelor de
vsc (Viscum album), pentru epilepsie focal,
crize motorii, crize tip Bravais-Jackson; cu
maceratul mlditelor de laur ghimpos (Ilex
aquifolium); cu maceratul mugurilor de snger
(Cornus sanguinea), pentru resorbtia
hematoamelor post-traumatice; cu maceratul
mugurilor de nuc (Juglans regia) si a
mlditelor de ctin rosie (Tamarix gallica),
pentru scleroz medular. Maceratul mugu-
rilor proaspeti si mlditelor proaspete se face
n solutie hidroglicero-alcoolic, 1 DH. Se
administreaz 50-70 picturi o dat, n putin
ap, cu 15 minute nainte de mas (F.
Pi t er , 2000). Uz extern. 1. Pentru tratarea
anginei, inflamatiilor gingiilor: decoct, din
100 g smochine la 1 l de ap. Se fierbe
15-20 minute. Se acoper si se las la rcit.
Se strecoar. Pentru angin se face gargar,
iar n inflamatia gingiilor, se clteste gura cu
solutia obtinut. 2. Pentru tratarea furun-
culelor, abceselor, arsurilor: cataplasme, cu
smochine fierte n ap sau lapte. Dup
fierbere smochina se taie n dou si se aplic
pe locul afectat. Rol maturativ. 3. Pentru tra-
tarea negilor si btturilor: tamponare local
dimineata, la prnz si seara, cu latexul scurs
din rmurelele tinere sau frunze, dup ce sunt
tiate. Aplicatii locale cu suc obtinut din
fructele tinere. Procedura dureaz 5-6 zile.
Alte utilizri. Frunzele sunt folosite pentru
curtarea vaselor de buctrie (cratite, oale)
si a diverselor ustensile. Se freac bine, apoi
se limpezesc cu ap. Ornamental. Arbust
ornamental. Vegeteaz bine pe soluri cal-
caroase, revene, nsorite (v. Pl. LII, 10).
SOBOLII, STOLONI SUBTERANI
(-> STOLONI)
SOC (Sambucus nigra), fam. Caprifo-
liaceae. Arbust sau arboras indigen, micro-
fanerofit-megafanerofit, mezofit-mezohigrofit,
mezoterm, acid-neutrofil, subheliofil, eu-trof-
mezotrof, ntlnit pe soluri fertile, afnate,
revene, bogate n humus; prezent n subar-
boretele pdurilor de deal si cmpie, n lumini-
suri sau margini de pdure, pe lng garduri,
de la cmpie pn n partea inferioar a munti-
lor; vegeteaz pe soluri revene pn la rea-
vn-jilave si jilav-umede, profunde, afnate,
bogate n humus si substante minerale, mbo-
gtite azoto-nitrofil; se mai numeste huler, hoz,
iboz, scorpat, soace, sog usuclu. Dacii i spu-
neau soax, socs, soc din care a derivat
numel e de soc (I. Pachi a Tat omi rescu,
1997). Sambucus este numele socului la Pliniu
cel Btrn si la Columella. Genetic, 2n = 36.
Fitocenologic, ncadrat n Prunetalia, Alno-Pa-
dion, Epilobietea. Cultivat n S.U.A., Federatia
Rus, Norvegia, Suedia, Marea Britanie,
Austria, Elvetia s.a. n Romnia, n anul 1975
s-a organizat prima cultur de concurs pentru
obtinerea de biotipuri. n cadrul C.A.P. Bicu-
lesti se cultiv biotipuri valoroase pe o supra-
fat de 10 ha. Rspndit n Europa si Asia.
Descriere. Tulpin nalt de 4-5 (10) m, nere-
gulat-ramificat, cu ramificatii direct de la baz,
lungi si drepte, scoarta cenusie cu ritidom cr-
pat. Lemnul glbui uniform. Coroana globuloas,
destul de deas. Lujerii grosi, verzui-cenusii, cu
lenticele proeminente si mduv spongioas,
alb-glbuie. Muguri opusi, mari, ovoid-ascuti-
ti. Frunze imparipenat-compuse, cu 5-7 foliole
eliptice sau ovat-eliptice, acute, pe margini ne-
regulat-ascutit-serate, pe fata inferioar dis-
pers-proase n lungul nervurilor, miros nepl-
cut. Flori albe, dispuse n cime umbeliforme,
plane, mari, cu diametrul 12-20 cm, plcut si
puternic mirositoare. nflorire, VVII. Fructe,
bace negre, lucioase, sferice, gust dulceag-a-
crisor, cu 3-5 smburi. Compozitie chimic.
Florile contin ulei volatil (0,03%), rutozid (3%),
etil, izobutil si izoamilamine, (3-D-glicozizi ai
acizilor cafeic si ferulic, zaharuri, mucilagii, vita-
mina C etc. Frunzele contin sambunigrin,
aldehide glicolice, oxalati, vitamina C, sruri
minerale etc. Fructele contin zaharuri (9,1%),
proteine (2,5%), potasiu (300 mg%), vitamine-
le C (65-120 mg%), A (300 micrograme%), B
soc 766 soc

s.a. Scoarta contine colin, zaharuri, tanin etc.
Alimentatie. Florile sunt utilizate pentru obti-
nerea unei buturi rcoritoare, numit socat.
Se umple un borcan de 10 l cu ap, se adaug
8-10 flori proaspete sau uscate, 4-5 lmi
tiate felii, 1 kg zahr si 10 g drojdie. Se las la
fermentat 2 zile, timp n care se amestec
continutul cu o lingur lung de lemn, de 2 ori
pe zi. Se trage la sticle si se astup bine cu dop.
Se pstreaz la loc rcoros si cu gura n jos,
eventual nfipte n nisip. Butura este spuman-
t ca sampania. Florile mai servesc la pre-
pararea unor cltite (la fel ca si cele de salcm)
si a unui sirop. Fructele se folosesc la dulceat,
gem, vin (mai ales n sudul Transilvaniei), mar-
melad, jeleu, vin. Mugurii florali murati n otet
cu sare dau surogatul de capere. Industrie.
Florile servesc la prepararea sucurilor, siro-
purilor, vinurilor. Aroma extras din ele este
folosit la nnobilarea unor buturi sau pre-
parate. Fructele au o mare valoare alimentar
si sunt industrializate sub diverse forme: suc,
sirop, compot, dulceat, marmelad, lichior,
vin, tuic, otet, produse farmaceutice cu efect
diuretic, usor purgativ. Din sucul fructelor se
obtine un excelent colorant vegetal. Florile intr
n compozitia ceaiurilor Plafar, antireumatic,
depurativ, sudorific. Bioterapie. Florile, fruc-
tele, frunzele si scoarta au utilizri terapeutice
n medicina uman si veterinar, cult si mai
ales traditional care foloseste mai multe pro-
duse ale plantei. Florile au proprietti sudorifi-
ce, diuretice, laxative, galactogoge, antinevral-
gice si antiseptice. Imprim un efect purificator
prin mrirea activittii de secretie a glandelor
sudoripare; actioneaz asupra epiteliului renal,
mrind cantitatea de urin eliminat n timp;
favorizeaz evacuarea continutului intestinal;
stimuleaz secretia glandelor mamare; distruge
microorganismele; amelioreaz sau nltur
durerile cauzate de nevralgii. Fructele au actiu-
ne laxativ, vitaminizant, mineralizant, anti-
nevralgic, antiseptic, diuretic, galactogog.
Frunzele au actiune antiinflamatore, cicatrizan-
t. Scoarta are proprietti diuretice si purgative.
Florile sunt indicate n gripe, bronsite, tuse, boli
reno-vezicale, furunculoze, abcese, arsuri, flic-
tene. Fructele sunt utilizate mai ales n consti-
patie. n doze ns mari produc stri de vom,
arsuri epigastrice, iritarea gtului, insuficient
respiratorie, convulsii. Frunzele proaspete
zdrobite se recomand n arsuri si n trata-
mentele hemoroizilor. Scoarta se poate folosi
n boli ale cilor urinare si n constipatie. Recol-
tare. Florile (Sambuci flos) se culeg cu mna,
pe timp frumos, dup ce s-a ridicat rou. Se
taie cu foarfec sau cutitul ntreaga inflores-
cent. Se usuc la soare puternic, cu florile n
sus, ntr-un singur strat, pe rame acoperite cu
hrtie. Pe vreme nefavorabil se usuc n po-
duri acoperite cu tabl, bine ventilate. Uscarea
artificial, la 35-40 C. Dup uscare, se freac
inflorescentele cu mna pentru obtinerea flori-
lor. Fructele (Sambuci fructus) se culeg n sep-
tembrie-octombrie, prin tierea ntregii inflo-
rescente. Se usuc la soare cu fructele n sus,
ntr-un singur strat. Pe timp nefavorabil usca-
rea se face n poduri acoperite cu tabl.
Uscarea artificial, la 50-60 C. Dup uscare
se curt de pe pedunculi. Se pstreaz n saci
de hrtie sau de pnz. Scoarta (Sambuci
cortex) se recolteaz primvara pn la por-
nirea n vegetatie sau toamna dup terminarea
vegetatiei. Se folosesc ramurile de 2-3 ani. Se
usuc n poduri acoperite cu tabl. Se ps-
treaz n pungi de hrtie, saci de hrtie sau saci
textili. Frunzele (Sambuci folium) se recolteaz
si se folosesc imediat, n stare verde. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea nevralgiei
sciatice, nevralgiei de trigemen, nevralgiei
intercostale, periartritei scapulo-humerale:
infuzie, din 2 lingurite flori uscate peste care se
toarn o can (250 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se beau
3 cni pe zi. 2. Pentru tratarea gripei, rinitei
banale, rinitei gripale, n guturai, adenoviroze,
cistite si alte afectiuni renale: infuzie, din 1-
2 lingurite cu flori uscate, peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se beau
3-4 cni pe zi. 3. Pentru tratarea constipatiei si
n pentru cura de slbire: infuzie, din 1 lingurit
flori uscate, mruntite la o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se bea seara nainte de culcare.
Actiune usor laxativ, diuretic, sudorific.
4. Pentru tratarea hidropiziei (acumularea de
lichid n pleur, pericard, peritoneu, articulatii)
prezent la bolnavii cardiorenali, ca adjuvant:
infuzie, din 2-3 lingurite cu flori uscate, peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
beau 3-4 cni pe zi. 5. Pentru tratarea afec-
tiunilor cilor urinare, ca diuretic: decoct, din
1 lingurit fructe la o can cu ap rece. Se d n
clocot, se preseaz fructele pentru a se sparge
si se adaug zahr sau zaharin (n cazul
soc 767 soc

diabeticilor). Se beau 1-2 cni pe zi. 6. Pentru
tratarea pemfigusului: infuzie, din 2 lingurite cu
flori, peste care se toarn o can (250 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
beau 2 cni pe zi. 7. Pentru tratarea afectiunilor
cilor urinare si constipatiei: extract fluid din
scoart uscat si mruntit, n doze de 20 g pe
zi. n doze mai mari devine purgativ drastic.
8. Pentru eliminarea toxinelor din organism,
tratarea nevralgiei: a) 20 g suc obtinut prin
stoarcerea fructelor; b) 20-30 g suc amestecat
cu 20% alcool. Alcoolul potenteaz n inten-
sitate si rapiditate actiunea sucului. Durerile pot
disprea n 10-15 minute, iar n cazul formelor
cronice dup 3-5 zile. 9. Pentru eliminarea
toxinelor din organism si pentru slbire:
tinctur, din fructe de soc, pregtit din 30 g
soc amestecat cu 20% alcool. n curele pentru
dezintoxicare se consum, 10 zile la rnd, cte
o lingurit dimineata si una seara. Pentru cura
de slbire se ia o lingurit n prima zi, a doua zi
2 lingurite, crescndu-se doza pn n a 7-a zi,
cnd se ajunge la 7 lingurite. Se mentine luarea
dozei de 7 lingurite pe zi timp de 30 zile. Se
face o pauz de 7 zile si se continu n acelasi
mod, dac este necesar. 10. Homeopatic, tinc-
tura-mam de soc n dilutia a 4-a centezimal
(n pomad si a 3-a decimal) se foloseste n
coriza uscat, obstructia nazal cataral,
rguseal si laringit, mai ales la copiii care
respir numai pe gur si se trezesc noaptea cu
o sufocatie spasmodic. Cnd copilul doarme,
pielea lui este uscat si arztoare, iar dup
trezire, acesta transpir abundent, mai ales pe
fat. De multe ori se evidentiaz pusee febrile
nsotite de o tuse uscat si profund. La adulti
acest aspect se constat mai rar. La ei, carac-
teristic este o rguseal si o laringit cu secre-
tii abundente. Aceeasi dilutie se administreaz
copiilor la care se constat existenta unei larin-
gite striduloase, astm, bronsit cataral cu
accese sufocante, tuse convulsiv, angin
pectoral, sufocare dup o rceal. Aceeasi
dilutie se administreaz si adultilor, n urma
unor excese sexuale, care acuz o compresiu-
ne puternic toracic sau cardiac, care se
profileaz prin ridicarea din spate ntre umeri
(Mihai Neagu Basarab, 1985). Uz ext ern.
1. Pentru tratarea pemfigusului, n arsuri, erizi-
pel, abcese, furuncule, foliculite, contuzii: infu-
zie, din 40 g flori la 1 l de ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se fac
bi locale si se aplic cataplasme. 2. Pentru
tratarea nevralgiei sciatice, nevralgiei intercos-
tale, reumatismului abarticular: infuzie, din 50-
100 g flori, frunze, fructe peste care se
toarn 3 l de ap clocotit. Se las acoperit
30 minute. Se strecoar. Se toarn n apa de
baie din cad care trebuie s aib 37 C.
3. Pentru tratarea nevralgiei intercostale:
infuzie, din 50 g flori, frunze, fructe, la 1 l de ap
clocotit. Se las acoperit 20-25 minute. Se
strecoar. Se aplic cataplasme pe locul dure-
ros. 4. Pentru tratarea de guturaiului: inhalatie,
2-3 lingurite cu flori se pun ntr-un vas cu apa n
clocot. Se fac dou inhalatii pe zi, din care una
nainte de culcare. 5. Pentru tratarea nevralgiei
de trigemen: cataplasme, cu infuzie din 30 g
flori, frunze, fructe, la 1 l de ap (se pregteste
ca mai sus). 6. Pentru tratarea arsurilor si he-
moroizilor: suc de frunze, obtinut prin zdrobirea
frunzelor. Se fac tamponri locale. Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea mala-
diilor a frigore, ca sudorific, diuretic, emolient:
infuzie, din 5-8 g flori uscate peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
30 minute. Se strecoar si se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, bovine), 5-
10-15 g; animale mici (pisici, cini, psri),
0,5-1 g. n unele zone, florile plantei se mai
folosesc ca adjuvant n tratarea morului apara-
tului respirator si nematodozelor gastrointesti-
nale. Apicultur. Specie melifer. Florile sunt
vizitate intens de albine. Productia de miere,
80 kg/ha. Pondere economico-apicol mic.
Ornamental. Interes decorativ deosebit n pe-
rioada nfloririi. Recomandat n compunerea
subarboretului salcmetelor. mpiedic nmulti-
rea pirului. Prin putrezire, frunzisul mbog-
teste solul n elemente minerale. Rezistent la
fum si gaze. nmultire prin seminte, butsire.
Vopsitorie. Florile, frunzele, fructele si scoarta
au proprietti tinctoriale. Toate prtile de plant
se culeg numai pe vreme nsorit. Utilizate
proaspete pentru vopsirea fibrelor naturale n
galben si negru. 1. Pentru vopsirea n galben,
frunzele se piseaz ntr-un vas de lemn. Se
fierb n ap pn cnd solutia devine galbe-
n-intens. Se strecoar. Se dizolv piatra acr
(solutia s fie cald). Se amestec pentru uni-
formizare. Se introduce materialul de vopsit. Se
las la cald pn cnd materialul capt
nuanta dorit. Se scoate si se usuc la umbr.
2. Pentru vopsirea n negru, fructele (boabele)
se recolteaz cnd sunt bine coapte. Se pun
soc 768 soia

ntr-un vas si se fierb 2-3 ore. Se strecoar n
alt vas si se strivesc bine. Se toarn peste ele
din solutia din care au fiert, se amestec bine si
se toarn n primul vas. Se clteste bine vasul
n care s-au strivit si se toarn n vas. Solutia se
coloreaz n albastru. ntreaga solutie din vas
se strecoar printr-un sculet de pnz. n so-
lutia cald se dizolv calaicanul (200-300 g/kg
material) si piatra acr (20-30 g) si apoi se
introduce materialul. Se prepar 5-6 l solutie
pentru 1 kg material. Acesta se introduce n
solutie. Se fierbe 2-2 1 ore. Se scoate si se
usuc la umbr. Se obtine un negru foarte
f rumos ( Agnet a Bt c, Margaret a
Tomescu, 1984) (v. Pl. LIII, 1).
SOIA (Glycine max), fam. Fabaceae.
Plant erbacee, anual, autogam, legu-
micol, cu valoare terapeutic, originar din
China si Japonia; se mai numeste fasole
japonez, fasole soia, psul. Genetic, 2n=40.
Cultivat n China cu cel putin cinci milenii n
urm. Documente mentioneaz soia printre
cele cinci plante sfinte ale poporului chinez
(orz, gru, mei, soia si ciumiz). n prezent este
rspndit pe toate continentele. n Europa
este mentionat abia n anul 1739, ca fcnd
parte din speciile de plante rare ale Grdinii
Botanice din Paris. Ca plant agricol apare
sporadic n diferite tri (Italia, Ungaria, Federatia
Rus), ncepnd cu anul 1840. n Romnia
este cultivat mai nti n Transilvania (1876),
apoi n restul teritoriului (N. Zamfirescu,
V. Ve l i c a n , N. Sulescu 1965).Ceamai
util plant din lume, fiind folosit n proportie
100%. Iubitoare de cldur. Semintele germi-
neaz la minimum 7-9 C. Dup rsrire su-
port temperaturi de minus -2-3 C. n tim-
pul verii, temperaturile joase (sub 14 C), cele
ridicate (peste 30 C) si oscilatiile ntre zi-noap-
te influenteaz negativ fecundarea, formarea
fructelor si boabelor. Exigent ridicat fat de
umiditate. Are coeficientul de transpiratie mare
(500-700). Prefer solurile cu textur mijlocie,
bogate n humus, potasiu, calciu, cu reactie
sl ab aci d pn l a neutr, respecti v cu
pH 6,5-7 (cernoziomuri, soluri brun roscate,
soluri de lunc). Descriere. Rdcin pivotan-
t, lung pn la 1 m, multiplicat, cu numeroa-
se nodozitti. Tulpin erect sau semierect,
mai mult sau mai putin ramificat, nalt de 30-
150 cm, cu perisori aspri, desi, albi-ciosi-
glbui, brun, rosiatici etc. Frunze trifoliate,
mari, proase, lung-petiolate, cu foliola mijlocie
ovat, cele laterale sagitat-ovate. Stipele
reduse. Flori liliachii sau albe-glbui, cu diferite
nuante, lipsite de miros si nectar, grupate cte
3-9 (25) n raceme. Se deschid dimineata pn
n ora 9. nflorire, VII-VIII. Autopolenizare. Fe-
cundare autogam. Pstaie usor curbat,
lung de 3-6 cm, lat de 1 cm, acoperit cu
numerosi perisori, galben sau galbe-n-
brunie, dehiscent, cu 2-4 seminte.
Seminte de form, mrime si culori diferite.
Compozitie chimic. Semintele contin proteine
(37-40%), formate din aminoacizii leucin, izo-
leucin, cistein, metionin, fenilalanin, treo-
nin, lizin, valin, triptofan; grsimi (15-22%),
hidrati de carbon (26%), sodiu (4 mg%),
potasiu (1870 mg%), calciu (195 mg%), fosfor
(555 mg%), fier (12,1 mg%), vitaminele A
(15 ng%), B
1
(0,75 mg%), B
2
(0,30 mg%),
niacin, mici cantitti de vitamine C, D, E, K.
Contine diastaze, lecitin, ceruri, rezine,
celuloz. Valoarea energetic, 469 kcal/100 g
(M. Alexan, O. Bojor, 1983). Uleiul de soia
contine 85% acizi grasi nesaturati si 10-15%
acizi grasi saturati. Acizii grasi nesaturati sunt
reprezentati de acizii oleic (25-35%), linolic
(40-50%), linolenic (2-10%), arahidonic
(urme). Acizii saturati sunt stearic, palmitic,
arahidic, lignoceric. Acizii grasi polinesaturati
(linoleic, linolenic, arahidonic) i confer pro-
prietti hipocolesterolemiante. Alimentatie.
Aliment complet, foarte digestibil. Rol plastic si
stimulator pentru muschi, oase, nervi. Energi-
zant, remineralizant si echilibrant celular. Re-
comandat n completarea alimentatiei la copii,
la adultii surmenati, demineralizati, nervosi.
Semintele (boabele) si pstile verzi sau se-
mintele ncoltite se consum n salate, avnd o
exceptional valoare nutritiv si terapeutic n
combaterea asteniei (contin acid lecitino-fos-
foric). Aliment pretios pentru bolnavii de diabet.
Produsele industriale obtinute se pot consuma
ca alimente, din seminte. nlocuiesc carnea n
alimentatie. Fina de soia este de 20 ori mai
bogat n materii grase si de 4 ori mai bogat n
azot dect fina de gru. Poate fi ntrebuintat
la prepararea pinii de cas, titeilor, maio-
nezei, perisoarelor, soteurilor, prjiturilor etc.
Uleiul de soia este folosit la preparatele culina-
re. Industrie. Semintele (boabele), transfor-
mate n grisuri sau fin, servesc la prepararea
produselor alimentare: lapte, fulgi, brnz, cio-
colat, biscuiti, cafea, bomboane, macaroane,
soia 769 solanacee

prjituri, diferite sosuri etc. Fina de soia,
amestecat cu cea de gru (proportie 5-10%),
se foloseste la fabricarea unei pini gustoase.
Din seminte se extrage uleiul comestibil de
exceptional calitate, folosit n alimentatie, pre-
cum si la fabricarea conservelor de legume,
untului vegetal, spunului, maselor plastice.
Ocup primul loc n productia mondial de ulei
vegetal. Din ulei se separ lecitina. Proteinele
din seminte sunt utilizate la prepararea uleiului
de placaj, ca adezivi si lianti pentru agentii de
acoperire pe baz de caolin, folositi la fabrica-
rea hrt i ei de cal i t at e (N. Zamf i rescu,
V. Ve l i c a n , N. Sulescu, 1965). Biote-
rapie. Semintele au utilizri terapeutice n
medicina uman cult si traditional. Este un
aliment complet si foarte digestibil, constructor
de primul ordin (muschi, oase, nervi), energetic
viguros, dietetic, remineralizant, echilibrant
celular, hepatoprotector, hipocolesterolemiant,
venotonic. Recomandate n completarea ali-
mentatiei la copii, la persoanele surmenate, la
cele ce sufer de demineralizare, la nervosi.
Este indicat, de asemenea, n astenie,
arterioscleroz, n crestere, convalescent,
diabet zaharat, gut, menopauz, reumatism,
tulburri renale ale metabolismului lipidic, hi-
percolesterolemie, psihastenie, cancer de sn,
afectiuni dermatologice. Lecitinele pe care le
contine, purificate si concentrate, se numesc
Essentielle Phospholypide, EPL, sau fosfolipide
esentiale". Intr n compozitia medicamentelor
Essaven, cu proprietti veinotrope; Essentiale,
cu proprietti hepatoprotectoare; Lipostabil,
folosit n tulburri ale metabolismului lipidic.
Uleiul de soia, standardizat la 48-58% acid
linoleic, se foloseste n tratamentul afectiunilor
dermice. Recoltare. Semintele (Sojae semen)
se recolteaz cnd aproximativ 75-85% dintre
psti (fructe) au ajuns la maturitatea fizio-
logic, au culoarea cafenie-brun, iar boabele
sunt tari. (Cnd pstile se scutur se simte
miscarea semintelor n interior). La multe soiuri
planta se desfrunzeste la maturitate, ceea ce
usureaz recoltatul mecanizat, ntrzierea n
recoltat provoac pierderi, datorit scuturrii.
Pe suprafete mici se folosesc mijloace manua-
le; pe suprafete ntinse recoltarea se face cu
combina. Productia, 1000-1400 kg/ha. n con-
ditii de irigare se pot nregistra 60-80% sporuri
de productie. Medicin uman. Uleiul are
actiune hipocolestero-lemiant; fina de soia
este aliment ideal pentru diabetici, reumatici,
convalescenti, astenici, celor surmenati fizic si
intelectual. Uz intern. 1. Uleiul, folosit n ali-
mentatie, cel putin 2-3 sptmni fr alte
grsimi. 2. Lapte de soia" pentru sugari si
copii. Se prepar din 150 g seminte peste care
se toarn 1 l de ap. Dup 36 de ore se decan-
teaz lichidul limpede supematant si se filtrea-
z. Se consum n aceeasi zi. Aceleasi semin-
te pot fi folosite pentru o nou cantitate de
lapte. 3. Hrana pregtit din seminte sau fin
si consumat ca atare. 4. Germeni de soia; se
pun semintele (boabele) la nmuiat 48-72 ore.
Apa se schimb la 12 ore. Dup nmuiere se
ntind pe o suprafat umed (pnz umed) la
ntuneric si suficient cldur, ca s germineze
Se consum cte 2-3 linguri de boabe ncoltite
pe zi. Zootehnie. Fina de soia nlocuieste
complet fina de carne n hrana animalelor.
Boabele sunt uruite sub form de fin, dup
separarea uleiului. Planta este folosit ca mas
verde, fn sau siloz. Un nutret foarte bun se
obtine prin semnatul, n amestec, de soia,
porumb, gaolean, iarb de Sudan. Sroturile
rmase de la fabricarea uleiului se soia repre-
zint un nutret concentrat de calitate supe-
rioar; are un continut ridicat de proteine si alte
principii nutritive; folosite ndeosebi n hrana ti-
neretului animal. Pstile si planta uscate fin-
sfrmate, apoi oprite, sunt folosite ca furaj.
Agricultur. Plant bun premergtoare
pentru cultura cerealelor. mbogteste solul n
azot, ridicndu-i fertilitatea. Poate fi folosit ca
ngrsmnt verde, dnd bune rezultate n
combaterea riei negre la cartofi.
SOLANACEE (Solanaceae), familie
care grupeaz 90 de genuri cu cca 2500 specii
de plante erbacee si arbustive, rareori arbores-
cente, liane sau epifite, rspndite n regiunile
calde, tropicale, mai putin n cele temperate.
Frunze fr stipele, alterne, simple pn la
imparipenat compuse. Flori bisexuate (herma-
frodite), rareori unisexuate, de obicei pentame-
re, actinomorfe, numai uneori si rar zigomorfe,
grupate n inflorescente cimoase, rareori sunt
solitare; caliciul gamosepal; corola gamopeta-
l; androceul din 5 (rareori mai putine) stamine
episepale, prinse de petale, cu antere introrse;
gineceul cu ovar superior, bicarpelar (la Lyco-
persicon) si multicarpelar, ovule campilotrope
pn la anatrope, stil simplu, stigmat de obicei
bilobat sau emisferic. Formul floral:
h2K
(5)
[C(
5
) A5] G(2); (5

4). Fruct bac sau capsul.

sorale 770 sorbestrea

Seminte numerose, albuminate, cu embrion
arcuit sau curbat. Flora Romniei contine
28 specii spontane si cultivate ce apartin la
13 genuri: Nycandra, x = 10; Lycium, x = 6;
Atropa, x = 6; Scopolia, x = 6; Hyoscyamus,
x = 7, 17; Physalis, x = 6; Solanum, x = 6;
Lycopersicon, x = 6; Datura, x = 6; Petunia,
x=7; Nicotiana; Capsicum, x=6.
SORALE (Soralium), loc de pe talul
lichenilor reprezentnd un lagr de soredi.
Exist sorale capitate, situate la capetele
lobilor talini, caracter ntlnit la specia Parmelia
tubulosa (A); sorale situate pe partea inferioar
a capetelor lobilor talini, ca la Parmelia
physodes (B) si sorale liniare, ca la Parmelia
sulcata (C) (fig. 277).

Fig. 277. Tipuri de sorale:
a - sorale capitate, la Parmelia tubulosa; b- sorale
situate pe fata inferioar a capetelor lobilor talini, la
Parmelia physodes; c - sorale liniare, la Parmelia
sulcata.
SORB (Sorbus torminalis), fam. Rosa-
ceae. Arbore indigen, megafanerofit, xerome-
zofit spre mezofit, mezoterm, slab-acid-neutro-
fil, ntlnit prin pduri de foioase, de la cmpie
pn n etajul montan; se mai numeste mrci-
ne, scorus, sorb slbatic, sorb. Genetic,
2n = 34. Vegeteaz bine pe soluri calcaroase,
profunde. Rezistent la ger si fum. Suport umbra.
Fitocenologic, Car. Quercetalia pubescenti-pe-
traea. Rspndit n Europa, Asia Mic, Federa-
tia Rus, statele caucaziene, Africa de Nord.
Descriere. Tulpin nalt pn la 20-25 m;
lemn cu duramen nchis, alburn larg, mai des-
chis, cu raze medulare invizibile, rareori inele
anuale vizibile. Scoart neted pn la aproape
20 ani, apoi devine ritidom solzos. Coroan
ovoidal sau globuloas, rar piramidal. Lujeri
slab-muchiati, la nceput verzi-tomentosi, apoi
bruni-cenusii, glabri, lucitori. Frunze simple
lat-ovate, cu 3-5 perechi de lobi triunghiulari,
pe margine neregulat-serati. Flori albe, grupate
n corimbe. nflorire, V-VI. Fructe elipsoidale
sau obovoidale, lungi de 1,5 cm, brune, cu
puncte albicioase. Se coc n septembrie-octom-
brie. Dup aparitia primelor geruri se nmoaie,
devin finoase, cafenii si au gust plcut.
Fructific la vrsta de 15-20 ani, o dat la
2-3 ani. Lstreste bine, uneori drajoneaz.
Longevitate, 100-200 ani. Industrie. Fructele
sunt folosite la fabricarea marmeladei, pastei
de fructe, gemului, compotului, buturilor alco-
olice (vin, rachiu, lichior, otet), sucurilor naturale,
siropurilor. Lemnul dur, greu-omogen, elastic,
durabil, se prelucreaz greu. Nu se ncleiaz
bine. Se lustruieste excelent. Utilizat n strun-
grie, sculpturi, pentru confectionarea unor
instrumente scolare (echere, linii etc.), suveici,
instrumente muzicale, roti dintate, forme de
turntorie, mobil. Silvicultur. Formeaz
subarboretul pdurilor de stejar. Specie ajut-
toare n sleaurile de cmpie si de deal. n
Rusia recomandat pentru fixarea coastelor
degradate si realizarea perdelelor de protectie a
cmpului. Apicultur. Florile ofer albinelor
culesul de nectar si polen. Productia de miere,
30 kg/ha. Pondere economico-apicol mic.
Ornamental. Cultivat prin parcuri si grdini
ca arbore ornamental, impresionnd
primvara prin florile sale albe, vara prin
frunzisul verde, lucitor, iar toamna prin
frunzisul rosu si fructele viu colorate.
nmultire prin seminte.
SORBESTREA (Sanguisorba offici-
nalis), fam. Rosaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, mezohigrofit, mezoterm, oli-
gotrof-mezotrof, amfitolerant la pH, ntlnit
prin fnete umede, marginea tufisurilor, de la
cmpie pn n etajul montan; vegeteaz pe
soluri revene si reavn-jilave pn la jilav-ume-
de, cu troficitate sczut (T= 10-30) pn la
mijlocie (T= 30-50) sau cu troficitate mijlocie
( T= 50-80). Se mai numeste bibernil, crli-
gtea, cebare, sngereas, soarbestre, sorbi-
toare. Dacii o numeau slbuastrul, sorbas-
trut, de unde a derivat numele de azi
sor best r ea ( I . Pachi a Tat omi r escu,
1997) (fig. 278). Genetic, 2n = 28, 42, 56. Fito-
cenologic, ncadrat n Molinio-juncetea, Car.
sorbestrea 771 soredie


Fig. 278. Sorbestrea (Sanguisorba officinalis).
Molinietalia. Rspndit n Europa, Asia,
Africa, America de Nord. Descriere. Rizom
gros, brun. Tulpin erect, glabr, ramificat n
partea superioar, nalt de 30-90 (150) cm.
Frunze penat-lobate, lungi pn la 40 cm, cu
3-11 foliole alungit-ovate pn la eliptice, cele
inferioare n rozet. Stipele pdeloase la baz.
Flori rosii-purpurii, uneori brunii, grupate n ca-
pitule sau inflorescente cilindrice, compacte;
caliciu din 4 foliole mici; corola lipseste; andro-
ceu din 4 stamine cu filamente rosiatice si
ante-re galbene; nectarii inelare; gineceul din
ovar inferior, unicarpelar, stil scurt, stigmat
penicilat. nflorire, VI-X. Fructe, nucule nchise
n receptacul. Compozitie chimic. Contine
taninuri, flavoane, acizi triterpenici, de tip acid
ursolic, f oart e mul t vi t ami na C ( n
f r unze 900-1000 mg/100 g produs), sruri
minerale. Rdcinile contin 25% tanin mixt.
Alimentatie. Frunzele sunt folosite primvara
ca salat si verdeat la supe. Bioterapie.
Prtile aeriene
ale plantei au utilizri terapeutice n medicina
traditional uman si veterinar. Li se atribuie
proprietti astringente, hemostatice, diuretice,
depurative, galactogoge, vulnerare, cicatrizante;
normalizeaz tranzitul intestinal mpiedicnd
diareea; opresc hemoragia; provoac mrirea
cantittii de urin eliminat n timp si odat cu
ea a toxinelor acumulate n organism; stimulea-
z secretia glandelor mamare; intervine favora-
bil n cicatrizarea rnilor. Utilizate n entero-
colite, colite de fermentatie, diaree cu si fr
snge, hematurie, boli renale, hemoroizi, ar-
suri, rni, ntepturi pentru mrirea secretiei de
lapte la femeile luze. Recoltare. Prtile aerie-
ne ale plantei (Sanguisorbae herba) se recol-
teaz din mai pn n august, pe timp nsorit,
dup ce s-a ridicat roua. Se usuc la umbr n
camere bine aerisite. Se pstreaz n saci textili.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
enterocolitelor, colitelor de fermentatie, diareei
cu si fr snge, hemoroizilor, hematuriei, boli-
lor renale, mrirea secretiei de lapte la femeile
luze: infuzie, din 1-2 lingurite cu plant uscat
mruntit, peste care se toarn o can (250 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 5-10 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi
(dup caz). 2. Pentru combaterea durerilor de
stomac: tinctur, din 100 g rizom uscat si m-
runtit, peste care se toarn rachiu pn se
umple sticla de 1 l. Se las la macerat 14 zile.
Din cnd n cnd sticla se agit pentru uniformi-
zarea concentratiei. Se strecoar. Se pstrea-
z n sticl nchis la culoare. La nevoie se bea
cte un phrut. Uz extern. Pentru tratarea
hemoroizilor, cicatrizarea rnilor, n arsuri, nte-
pturi: decoct, din 1 lingur plant uscat, m-
runtit, la 1 l ap. Se fierbe 10 minute la foc
domol. Se strecoar. Se spal local cu un tam-
pon de vat si se aplic compresii folosind un
tifon steril. Medicin veterinar. Uz i ntern.
Pentru tratarea diareei (adjuvant): decoct, din
10 g pulbere rizom si rdcini, sau rizom si
rdcini uscate si bine mruntite la 100 ml ap.
Se fierbe 10 minute la foc domol. Se las s se
rceasc. Se strecoar. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de trata-
ment: animale mari (cabaline, bovine), 10-30 g;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 1-5 g;
animale mici (pisici, cini), 0,5-1,5 g.
SOREDIE (Soredium), organ de n-
multire vegetativ ntlnit la licheni. Apare pe
suprafata talului sub forma unei mase prfoase,
soredie 772 sorg

fin-finoase, sau granuloase. Structural sunt
constituite din una sau mai multe celule gonidi-
ale (alge verzi) nconjurate de hife miceliene.
Se nasc sub cortex, n stratul gonidial, din anu-
mite portiuni ale talului, numite -> SORALE,
unde celulele se divid intens. Sub presiune,
cortexul crap si sorediile ies n afar sub for-
m de grmjoare. Culoarea lor, n functie de
specie, poate fi alb, galben, cenusie. Pozitia
de formare pe tal poate fi marginal (Ramalina
farinacea), terminal (Ramalina strepsilis), su-
perficial (Parmelia caperata), pe fata inferioar
(Parmelia physodes). Locurile unde apar pot fi
confluente pe suprafata talului (Parmeliop-
sis), sub form de crpturi sau santuri (Par-
melia sulcata), de manson (Parmelia physodes),
mciucate (Parmelia tubulosa), punctiforme
(Parmelia sp.). Sorediile desprinse de pe tal
sunt luate cel mai adesea de vnt. Ajunse n
conditii de viat corespunztoare speciei, for-
meaz un nou lichen.
SORG (Sorghumbicolor), fam. Poaceae.
Cereal anual, erbacee, robust, autogam,
dup Linne originar din India, dup alti cer-
cettori (De Candolle, Kornicke etc.) din Africa
Ecuatorial, de unde a ajuns n India; se mai
numeste bliuc, flocoas, mlai, mlai de
mturi, mlai negru, mlai ttresc, mlai
turcesc, mturi, mei ttresc, mohor, ttar.
Genetic, 2n = 20. n secolul al V-lea . Hr., sub
numele de dechen, era cultivat de babilonieni,
mentiune fcut de Ezechiel. n secolul I d. Hr.
a fost adus din India n Grecia, mentiune fcut
de Pliniu cel Btrn. n secolul al V-lea este
destul de rspndit n sudul Europei, dar spo-
radic, sub denumirea de mei indian, se cultiva
pn n Olanda (S p r e c h e r, 1929). n secolul
al IX-lea, sub denumirea arab de dorah, se
cultiva n Zanzibar. ncepnd cu secolul
al XIII-lea este mentionat tot mai des de bota-
nisti. n America a fost introdus mai nti sorgul
tehnic si abia prin 1885 a fost cultivat sorgul
zaharat. Pretentios la cldur. Semintele ger-
mineaz la minimum 10 C. n stadiul tnr
foarte sensibil la ngheturi mici. La minus 15 C
si nceteaz cresterea. Foarte rezistent la arsi-
t. Suport temperaturi pn la 40 C. Pentru
ntreaga perioad de vegetatie are nevoie de
2500-3300 C. Rezistent la secet. Putin pre-
tentios la ap (numit cmila vegetal). Solicit
soluri nisipo-lutoase sau lutoase, profunde,
permeabile, calde, cu pH 4,5-8,5. Descriere.
Rdcin fasciculat, puternic, adnc pn
la 125-200 cm, cu numerosi peri absorbanti.
Tulpin plin, cilindric, erect, nalt de
1,50-2,50 m, la tropice pn la 6 m. Capacitate
mare de lstrire. Frunze liniare, alterne, cu
limb lanceolat, lung de 50-80 cm, lat de
5-12 cm, pe margine aspre, fin-denticulate, cu
nervura median pronuntat. Spre baz, fata
superioar este acoperit cu peri moi si desi.
Ligul scurt, retezat, proas la exterior,
arcuit n dreptul curburii mediane. Teac
deschis cu marginile putin petrecute, glabr.
Inflorescenta, panicul rsfirat sau recurbat, cu
ramificatii lungi de 10-12 cm la sorgul pentru
boabe, si pn la 100 cm, la sorgul pentru
mturi. Spiculete, cte dou, inserate n vrful
ramificatiilor, din care unul pedicelat, steril, for-
mat din flori numai cu stamine, si altul sesil,
fertil, cu floare hermafrodit. nflorire, VIIIX.
Autopolenizare si autofecundare n proportie
de 94%. Fruct, cariops (bob) comprimat,
alb, galben, rosiatic, brun, cu jumtatea
bazal mbrcat n pleve. Plevele constituie
5-15% din greutatea bobului. ntr-un panicul se
formeaz 1000-5000 boabe. Perioada de ve-
getatie, 130-140 zile. Subspecii: effusum, cu
paniculul rsfirat si ramificatii lungi; contrac-
tum, cu paniculul compact, adunat si ramificatii
scurte. Dup modul de utilizare, exist sorgul
pentru boabe (Sorghum guinense, S. bautum,
S. cafer, S. durra, S. chinense); pentru sirop
(S. saccharatum); pentru mturi (S. tehnicum);
pentru furaj. Compozitie chimic. Cariopsele
contin (n medie) proteine (11,84%), amidon
(75,37%), grsimi (3,79%), celuloz (2,18%),
cenus (1,28%). Fina contine proteine
(12,24%), grsimi (2,82%), substante extracti-
ve neazotate (68,82%), celuloz (1,52%), ce-
nus (1,46%). Trtele contin proteine
(15,44%), grsimi (4,68%), substante extrac-
tive neazotate (55,70%), celuloz (9,34%), ce-
nus (3,12%). Sorgul zaharat contine n tulpin
zahr (16-18%) care nu cristalizeaz. Alimen-
tatie. Boabele sunt utilizate n hrana unei
populatii de peste 200 milioane de oameni,
reprezentnd alimentul principal al negrilor din
Africa, al populatiei din India si al unei nsem-
nate prti din populatia Chinei, a Orientului
Apropiat si a Egiptului. Industrie. Boabele pot
fi folosite n industria spirtului, iar n amestec cu
orzul n industria berii. Din tulpina sorgului za-
harat se extrage, prin presare, un suc dulce
care, prin concentrare, d un sirop cu 60%
soroza 773 sovrf

zahr, folosit n alimentatie si n industria
buturilor. Tulpinile uscate si resturile rmase
dup extragerea siropului pot fi folosite n in-
dustria hrtiei si a celulozei (contin 30%
celuloz pur). n Africa si China, din flori, din
tecile frunzelor si chiar din tulpini se extrag
substante colorante care se folosesc la vop-
sirea stofelor, a lni si a pieilor. Paniculele
sorgului tehnic sunt folosite la confectionarea
mturilor, periilor, diverselor mpletituri. Zoo-
tehnie. Folosit n nutritia animalelor erbivore ca
nutret verde, siloz, fn sau psune, mai ales n
zonele aride. Ca mas verde se foloseste
numai dup nspicare. Otava trebuie cosit si
plit la soare, apoi dat n consum bovinelor si
ovinelor, deoarece altfel contine glucozidul du-
rin" care, n stomacul animalelor se transfor-
m n acid cianhidric. Agricultur. Plant bun
premergtoare pentru multe culturi agricole.
SOROZA (Sorosis), fruct compus din
bace agregate, provenit dintr-o inflorescent
unde florile sunt foarte apropiate. Din fiecare
ovar rezult un fruct uscat (achen), nconjurat
de un perigon crnos ce constituie partea co-
mestibil. Rmn apropiate ntre ele si se deta-
seaz de plant mpreun, ca un fruct unitar.
ntlnit la dud (Morus alba, Morus nigra).
SOVRF (Origanum vulgare), fam.
Lamiaceae. Plant erbacee, peren, hemicrip-
tofit, xeromezofit spre mezofit, mezoterm,
acid-neutrofil, heliofil, comun n ntreaga
tar, ntlnit mai ales prin tieturi de pdure,
margini de pdure, rrituri de pdure, poieni,
tufrisuri, marginea drumurilor, de la cmpie
pn n regiunea subalpin; vegeteaz pe so-
luri uscat-revene pn la revene, uneori pn
la reavn-jilave; se mai numeste arigan,
broasc, budean, busuioc de pdure, busuio-
cul-fecioarelor, forostu, mgeran slbatic,
milet, poala-Sf. Mrii, rigan, solovrv, sufulf,
trifoiste. Dacii i spuneau budma, budila,
budean, budi l (I. Pachi a Tatomi rescu,
1997). Genetic, 2n = 30. Putin pretentios fat
de sol si umiditate, rezistent la temperaturile
sczute din timpul iernii, rezist la clduri extre-
me. Fitocenologic, Car. Origanetalia, Pruneta-
lia, Quercetea. Rspndit n Europa, Asia (me-
diteranean). Descriere. Rizom orizontal,
brun-cenusiu, gros de 2-3 cm, din care por-
nesc stoloni subterani si numeroase rdcini
filiforme. Tulpin erect, rigid, lignificat la
baz, n patru muchii putin proeminente, cu
ramuri opuse la partea superioar, proas,
nalt pn la 60 (80) cm. Frunze ovate, pe
margini slab-crenat-serate, proase mai ales
pe dos, glandulos-punctate pe ambele fete,
scurt-petiolate, opuse. Flori poligam-dioice,
purpurii, rar albe, grupate ntr-o inflorescent
corimbiform; caliciu campanulat, redus, cu
10 nervuri longitudinale, cu 5 dinti triunghiulari,
pros n interior; corol infundibuliform, tu-
buloas, bilabiat, cu labiul superior emarginat,
erect, iar cel inferior trilobat; androceu din 4 sta-
mine, gineceu cu stil lung. nflorire, VII-VIII.
Fructe, nucule mici, ovoidale, brune, grupate
cte 4 n caliciu persistent. Compozitie
chimic. Prtile aeriene contin ulei volatil
(0,15-1%), bogat n timol si carvacrol; cimol,
a-tuion, a-terpinen, dipenten, selinen etc.,
tanoizi (8%), acid ursolic, substante amare,
substante minerale. Alimentatie. n unele prti
ale trii, planta este folosit la prepararea unei
buturi reconfortante, respectiv, butura de
sovrf: 50 g sovrf uscat, 3 l ap, 150 g miere.
Apa se pune la fiert si cnd clocoteste se
adaug planta. Se ia vasul de pe foc si se las
2-3 ore, dup care se strecoar. Lichidul obti-
nut se amestec cu mierea si se mbuteliaz n
sticl. (C. Drg ul escu, 1991). Industrie.
Din planta n floare se extrage ulei volatil (prin
distilatie n vapori de ap) cu miros aromatic,
folosit n parfumerie si la prepararea unor li-
chioruri. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei
au utilizri n medicina uman si veterinar,
cult si traditional. Principiile active au actiune
antispastic asupra musculaturii netede si se-
dativ asupra sistemului nervos central si, mai
ales, asupra centrilor respiratori din trunchiul
cerebral; antiseptic cu proprietatea de a dis-
truge microorganismele de pe tegumente si
mucoase, actionnd eficient mpotriva putre-
factiilor; stomahic constnd n favorizarea di-
gestiei; carminativ, cu proprietatea de a elimina
gazele intestinale ducnd la disparitia balo-
nrilor; fluidifiant asupra secretiilor bronsice si
favoriznd expectoratia. Indicate n gastrite,
gastrite hipoacide, tuse convulsiv, traheite,
bronsite, astm bronsic, boli de stomac si n
anorexie pentru a mri pofta de mncare, n
diferite boli de piele. Intr n compozitia ceaiului
antibronsitic nr. 2 si a ceaiului sedativ Plafar.
Recoltare. Prtile aeriene ale plantei (Origani
herba) se recolteaz n timpul nfloririi, pe timp
frumos, clduros, dup ora 11. Se taie prtile
sovrf 774 sovrf

nelignificate de la locul de ramificare. Prtile
recoltate trebuie s aib lungimea de cca
20 cm. Se usuc n strat subtire, n camere bine
aerisite, de preferat n poduri acoperite cu tabl.
Uscare artificial, pn la 35 C. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea sindroa-
melor dispeptice (anaciditate, hipoaciditate):
infuzie, din 3 linguri de plant mruntit sau
pulbere de plant la o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se beau 3-4 linguri nainte de mas.
2. Pentru tratarea bronsitei, tusei convulsive
si
spastice, astmului bronsic: infuzie, din 1 lin
gurit cu pulbere de plant la o can (250 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minu
te. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi.
3. Pentru tratarea astmului bronsic: infuzie, din
2 lingurite pulbere de plant la o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se beau 3 pahare pe zi.
4. Pentru tratarea colicilor renale, litiazei rena
le, n enterite, colici gastrointestinale, febr:
infuzie, din 10 g plant mruntit la 1 l de ap
clocotit. Se las acoperit pn se rceste.
Se bea de 3 ori pe zi cte o cescut, ncet, cu
nghitituri rare. 5. Pentru stimularea functiilor
digestive: infuzie, din 1 lingurit de vrfuri n
florite, mruntite, la o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 20-30 minute. Se
strecoar. Se bea cte o can nainte de me
sele principale. Bun tonic digestiv. 6. Pentru
tratarea gastritelor: decoct, din 15 g plant m
runtit la o can (200 ml) cu ap rece. Se fierbe
5 minute. Se las acoperit 15 minute. Se stre
coar. Se beau 4 linguri nainte de mas.
7. Pentru tratarea tusei convulsive la copii,
tusei rebele la adulti, n astm, catar bronsic la
btrni: extract fluid, cte 3-5 g pe zi; pentru
nlturarea fermentatiilor intestinale la adulti,
de 4 ori pe zi cte 40 picturi. 8. Pentru tratarea
faringitei acute si cronice: infuzie, din 1 lingurit
plant peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Nu se ndulceste. Se beau 2-3 cni
pe zi. 9. Pentru tratarea rinofaringitei, faringitei
acute si cronice: infuzie, din 15 g plant peste
care se toarn 200 ml ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Nu se ndul
ceste. Se beau 2-3 cni pe zi. 10. Homeopatic,
dilutiile a 4-a si a 5-a centezimale ale tinctu-
rii-mam sunt active n excitatiile sexuale cu
predispozitie la masturbare. Se administreaz
unor femei sau fete urmrite de idei sexuale
excitante sau vise lascive, la care por aprea
un prurit la nivelul mameloanelor si dureri de
sni. Uneori exist si o anume agresivitate
sexual (Mihai Neagu Basarab, 1985). Uz
extern. 1. Pentru ndeprtarea mirosului urt
din gur, ameliorarea si diminuarea durerilor de
dinti: decoct, din 15 g plant mruntit la 100
ml ap. Se fierbe 3-5 minute, apoi se las
acoperit 10 minute. Se face gargar sau se tine
n gur 15 minute. 2. Pentru tratarea otitei,
amigdalitei: suc proaspt, obtinut din plant
prin presare. Pentru tratarea otitei, sucul se
picur n ureche. Pentru tratarea amigdalitei,
se ia ntr-o lingurit sau pe o bucat de zahr.
3. Pentru vindecarea rnilor si arsurilor: a) frun
ze crude se aplic pe locurile afectate; b) alifie,
din frunze crude pisate si amestecate bine cu
unt; se aplic ca unguent pe locul afectat.
4. Pentru tratarea astmului bronsic: inhalatii,
2-3 lingurite de plant ntr-un vas cu ap cloco
tit. Se inspir aburul emanat. 5. Pentru trata
rea faringitei acute si cronice: gargar, cu infu
zie din 2 lingurite la o can cu ap clocotit.
Planta face parte din compozitia ceaiurilor Pla
far pentru tratarea hemoroizilor, gripei, guturaiu
lui, cicatrizarea rnilor. Medicin veterinar.
Uz intern. Pentru tratarea iritabilittii la cini si
pisici, ca drog linistitor: infuzie, din 5-10 g plan
t uscat si mruntit peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperit 30 mi
nute. Se strecoar. Se administreaz prin breu-
vaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de trata
ment, 1-5 g. Uz ext ern. Pentru tratamentul
abceselor, furunculelor si arsurilor: cataplasme
cu infuzie pregtit ca mai sus. Se foloseste un
pansament steril, nmuiat n infuzie. Apicultu
r. Specie melifer. Florile furnizeaz albinelor
culesul de nectar si polen. Cantitatea de ne
ctar, 0,04-0,06 mg/floare. Productia de miere,
70-80 kg/ha. Pondere economico-apicol mij
locie. Ornamental. Indicat pentru marginea
masivelor arborescente, grupuri de parcuri,
grdini publice, de la cmpie pn la munte, si
ca flori tiate. Decorativ prin port si flori. nmulti
re prin desfacerea tufelor, seminte. Vopsitorie.
Florile, frunzele, scoarta si tulpina au proprietti
tinctoriale. Prtile de plant sunt folosite n sta
re proaspt sau uscat. Utilizate pentru vopsi
rea fibrelor naturale n rosu (diferite nuante),
portocaliu, galben, cenusiu si negru. 1. Pentru
vopsirea n galben ca lmia (galben-limon),
frunzele se pun ntr-un vas si se acoper cu
ap. Se fierb 60 minute. Se strecoar. Se dizol
v piatra acr (5 g/l solutie). (Cnd se dizolv
sovrf 775 spanac

piatra acr solutia trebuie s fie cald). Se
introduce materialul de vopsit si se fierbe pn
se obtine nuanta galben-limon. Se scoate si se
usuc la umbr. 2. Pentru vopsirea n negru,
planta ntreag (fr rdcin), nflorit si usca-
t, se fierbe n ap pn cnd solutia devine
cenusiu-nchis. Se strecoar. Se dizolv ca-
laicanul pisat. Se introduce materialul pentru
vopsit. Se tine la cldur timp de 7 zile. La
interval de 2 zile materialul se scoate si se
usuc. Apoi se repune n vas pentru a fi vopsit
n continuare. Se scoate si se usuc la umbr.
3. Pentru vopsitul n cenusiu se folosesc prtile
aeriene ale plantei si scoart de mr sau mr
slbatic (-> MR, MR SLBATIC). 4. Pentru
vopsirea firelor de ln n rosu, florile proaspe-
te se amestec cu scoart de -> ANIN NEGRU
sau cu flori proaspete de cimbrisor de cmp si
corn (-> CIMBRISOR DE CMP) etc. (Agneta
Btc, Margareta Tom escu, 1984).
SPANAC (Spinacea oleracea), fam.
Chenopodiaceae. Plant erbacee, anual, uni-
sexuat, dioic, legumicol, cu valoare
terapeutic, originar din Asia Central; se mai
numeste spanac, spenog, spenot. Genetic,
2n = 12. Provine din spanacul slbatic (Spina-
cea tetranda Roxb.). Cultivat din secolul
al IV-lea. Introdus n Europa din Persia, de
ctre arabi si cruciati, mai nti n Spania, de
unde s-a rspndit n alte tri ale continentului.
Se cultiv n prtile cu climat temperat si chiar
nordice. Se poate cultiva pn la 2000 m. n
Romnia se cultiv n toate judetele, mai ales
n jurul oraselor mari si centrelor industriale.
Productii bune se obtin primvara devreme si
toamna, n conditii de zi scurt. n conditii de zi
lung emite repede tulpini florale, nainte de a
forma rozeta de frunze. Rspndit n Europa,
Asia, America. Rezistent la temperaturi sczu-
te. Semintele germineaz la 2-3 C. Tempera-
tura optim de crestere, 15-17 C. Semnat de
toamn suport geruri pn la minus 8-10 C.
Temperaturile mai ridicate de 25 C depreciaz
cultura (frunze mici, fibroase). Pretentii sczute
fat de intensitatea luminii; intensitatea optim,
4000-5000 l ucsi ; i nt ensi tat ea mai mare
(10 000 lucsi) si temperatura mai mare de 25
C provoac formarea tulpinilor florale. Pretentii
ridicate fat de umiditate; necesit irigatii. Pre-
fer soluri cu textur mijlocie, fertile, permea-
bile, afnate, bogate n humus, pH 6,5-7,5.
Descriere. Rdcin pivotant, adnc n sol
pn la 180 cm, cu ramificatii laterale pe o raz
de 30 cm. Frunze lung sau scurt-petiolate, cu
lamina triunghiular (soiul Nores), lanceolat-l-
tit (soiul Viroflai), ovale mari (soiul Matador),
triunghiular, cu vrful rotunjit (soiul Matares),
verzi-nchis, moi, cu nervura median proemi-
nent. n rozet exist 8-12 frunze. Tulpin flo-
rifer cilindric, nalt de 60-80 cm, slab-rami-
ficat. Flori unisexuate, dioice, sesile, cele
mascule cu 4 lacinii verzi si 4-5 stamine, unite
la baz. Florile femele sunt axilare, grupate mai
multe la un loc, cu perigonul format din 2 dinti,
stigmate 4-5, lungi, filiforme. Proportia ntre
florile mascule si cele femele este de 1:1; plan-
tele femele sunt mai viguroase, cu frunze mai
mari si crnoase. Polenizare anemofil. Fruct,
achen sferic, colturoas sau spinoas,
galben cu nuante verzui, cenusii sau cafenii.
Facultatea germinativ, 50-70%; se pstreaz
4-5 ani. Compozitie chimic. Frunzele contin
protide (3-14,13%), hidrati de carbon (3,6%),
lipide (0,5%), spinacine (arginin, lizin),
clorofile, sodiu (510 mg%), potasiu (540 mg%),
calciu (85 mg%), fosfor (37 mg%), magneziu
(37 mg%), sulf (29 mg%), fier (5 mg%),
mangan (0,60 mg%), zinc (0,45 mg%), cupru
(0,13 mg%), iod, arsenic, vitaminele A
(600 ng%), B
1
(0,05 mg%), B
2
(0,20 mg %), PP
(0,5 mg%), C (50-60 mg%). Alimentatie. Le-
gum remineralizant, antianemic, antiscor-
butic. Frunzele, n stare proaspt, deshidra-
tate, fierte sau oprite sunt ntrebuintate n
pentru diferite preparate culinare. Valoare
energetic, 18 kcal/100 g. Industrie. Folosit n
fabricile de conserve deshidratat sau conservat
n borcane. Bioterapie. Prtile aeriene ale
plantei si semintele au utilizri terapeutice n
medicina uman cult si traditional. Propriet-
tile spanacului: remineralizant de mare valoa-
re, antianemic, antiscorbutic, tonic cardiac,
depurativ, diuretic, hipotensor, nutritiv, remine-
ralizant, stimulent pancreatic, anticancer (?),
fortifiant, vermifug. Asigur un mare procent de
substante minerale necesare organismului, eli-
min sindromul anemic, combate scorbutul, re-
trage toxinele din masa umorilor si favorizeaz
eliminarea lor, provoac cresterea cantittii de
urin eliminat n timp, provoac o usoar sc-
dere de tensiune, tonific miocardul si stimu-
leaz activitatea inimii, stimuleaz secretiile
gastrice, pancreatice si biliare, stimuleaz
cresterea, provoac eliminarea viermilor
intestinali. Recomandat intern n anemie,
spanac 776 sparanghel

convalescent, scorbut, crestere, senescent,
astenie fizic si nervoas, cancer (?), afectiuni
ale cilor urinare, afectiuni cardiace, astm, ato-
nia vezicii urinare, cistit, diabet zaharat, grip,
gut, edeme, hemoptizie, hemoragie, hiperten-
siune arterial, insuficient hepatic si renal,
nefrite, obezitate, palpitatii, prostatit, rahitism,
reumatism, tuse uscat, vscozitate sangvin
crescut, iar extern n pecingine, plgi atone,
acnee, abces, afectiuni dermatologice, arsuri.
Recoltare. Prtile aeriene ale plantei (Spina-
ceae herba) se recolteaz cnd este bun de dat
n consum, cnd rozeta de frunze a ajuns la
mrimea normal, specific soiului cultivat. La
culturile de primvar recoltarea se face la
sfrsitul lunii martie-nceputul lunii aprilie si
pn la nceputul lunii iunie, iar la cultura de
toamn din a doua decad a lunii octombrie
pn la sfrsitul lui noiembrie (n unele zone).
Productie, 10-15 t/ha. Semintele (Spinaceae
semen) se recolteaz cnd 1
3
pn la din
plante ncep s se nglbeneasc, cnd semin-
tele sunt tari, iar culoarea lor este verzui-ca-
fenie. Se recolteaz manual, cu secera. Se
leag n snopi. Se aseaz n cli. Se treier cu
combina. Semintele se conditioneaz,
ambaleaz si se depoziteaz. Productia,
600-900 kg/ha. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea anemiei, scorbutului, rahitis-
mului, n senescent, astenie fizic, astenie
nervoas, cancer: frunze proaspete consuma-
te ca atare, de preferint n salat de cruditti.
Indicate n regimul alimentar al copiilor si per-
soanelor mai n vrst. 2. Pentru tratarea de-
presiunilor fizice si nervoase, cancer (?): suc,
scos din frunze proaspete, cte un pahar n
fiecare dimineat. 3. n convalescent, senes-
cent: vin tonic, preparat din 750 ml vin rosu
natural si 200 ml suc de spanac. Se beau cte
100 ml nainte de mas. 4. Pentru combaterea
constipatiei: a) infuzie, din 2 lingurite seminte
peste care se toarn o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 10-15 minute. Se
strecoar. Se bea ziua sau seara nainte de
culcare; b) decoct, din 1 lingurit cu seminte la
o can (250 ml) de ap. Se fierbe n clocot
5 minute. Se acoper pentru 5-10 minute si se
las la rcit. Se strecoar. Se bea o can pe zi,
mai ales seara. 5. Pentru mrirea diurezei n
bolile de rinichi si de vezic: infuzie, din 1 lin-
gurit de frunze zdrobite, peste care se toarn
o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi. Uz extern. Pentru tratarea arsu-
rilor, pecingini, psoriazisului, plgilor atone:
cataplasme, cu frunze proaspete fierte n ulei
de msline sau ulei de soia. Contraindicatii:
boli hepatice, reumatism, artritism, inflamatii
gastrice, inflamatii intestinale, litiaz uric. Alte
utilizri. Apa de la fierberea spanacului se
foloseste la splatul lnii negre. Apicultur.
Specie melifer. Florile mascule sunt vizitate
de albine pentru culesul de polen, necesar sti-
mulrii si dezvoltrii familiilor acestora (v. Pl.
LIII, 2).
SPARANGHEL (Asparagus offici-
nalis), fam. Liliaceae. Plant erbacee, peren,
unisexuat-dioic, geofit, xerofit spre mezo-
term, moderat-termofil spre termofil, acid-
neutrofil, spontan si cultivat, legumicol, cu
valoare terapeutic, originar din Extremul
Orient (Taiwan), ns vegeteaz spontan n
locuri umede din luncile rurilor din Europa
Central si de Sud, Africa, Asia Mic, vestul
Siberiei; se mai numeste asperag, coas-ta-
dracului, coasta-vrjmasului, iepurel, pr,
ragila-pmntului, sparang, sperghic, um-bra-
cucuhii, umbra-iepurelui. Genetic, 2n = 20.
Cunoscut si cultivat din antichitate de greci si
romani. Amintit n scrierile lor de Dioscoride,
Pliniu cel Btrn, Galen, Columella, Cato etc.,
care l recomandau ca adevrat medicament
pentru afectiuni hepatice si colici nef ritice. Rs-
pndit n cultura trilor din vestul Europei
(Franta, Germania, Belgia, Olanda), S.U.A.,
America de Sud, Africa, China, Japonia. n
Romnia se cultiv pe suprafete mici n jurul
marilor orase, ca Bucuresti, Craiova, Cluj,
Timisoara, Constanta. Legum mult solicitat
la export. Rezist la temperaturi sczute, su-
port bine gerurile din timpul iernii. Semintele
germineaz la temperatura optim de
20-25 C. Pretentii moderate fat de umiditate.
Prefer soluri usoare sau mijlocii, bine drenate,
bogate n humus, cu reactie usor acid sau
neutr (pH 6,5-7,5). Fertilizare cu ngrsmin-
te organice sau cu ngrsminte verzi (fasolea,
soia, trifoiul). ntoarcerea ngrsmntului ver-
de se face naintea plantrii materialului sdi-
tor. Rdcin embrionar cu durat limitat,
substituit de un rizom puternic, pe care se
formeaz numeroase rdcini adventive si tul-
pini aeriene. Descriere. Rdcinile sunt cr-
noase, lungi pn la 40-50 cm, terminate cu un
vrf numit ghear de sparanghel. n fiecare an
sparanghel 777 sparanghel

se formeaz tot mai sus pe rizom, cu tendinta
de a iesi la suprafata solului. Partea superioar
a rizomului formeaz lstari aerieni, care se
recolteaz cnd au cca 30 cm. Lsati s creasc,
formeaz tulpini aeriene nalte de 120-150 cm,
flexibile, puternic ramificate, reprezentnd ver-
ticile de filocladii cu rol n asimilatia clorofilian.
Frunze solziforme, asezate la baza ramifica-
tiilor tulpinii. Dioic. Tulpinile brbtesti au flori
mici, asezate la baza filocladiilor, cu perigonul
alb-verzui; androceul din 6 stamine cu filamen-
te rsucite purtnd antere galbene-portocalii.
Cele femele, asezate pe alte tulpini, sunt mai
mici dect cele mascule. Ovar trilocular, stil
scurt cu trei muchii, stigmat trilobat. Cele mas-
cule au 6 stamine cu antere galbene-portocalii.
nflorire, VIVIII. Polenizare entomofil. Fruct,
bac rosie, mic. Contine 1-8 seminte (frec-
vent 4-6) negre, lucioase, netede, cu tegument
tare. Compozitie chimic. Contine ap (92-
95%), proteine (1,5-1,8%), lipide (0,1%),
hidrati de carbon (1,6-1,8%), celuloz (0,63%),
sruri minerale (Mg, Ca, P, Fe, K, Cu, F, Br, I,
Al, Zn, Si, S, Co), vitaminele B
1
(0,025 mg%),
B
2
(0,1-0,3 mg%), C (25 mg%), asparagin,
metilmercaptan, fitohormoni, enzime. Alimen-
tatie. Lstarii tineri se consum n stare etiolat
sau verzi, preparati sub diferite forme: supe,
ciorbe, pane, budinci, cu sos de maionez, sos
al b et c. Val oar e ener get i c sczut ,
14 kcal/100 g. Gust specific. Recomandat ca
aliment n cura de slbire si diabet. Industrie.
Lstarii tineri sunt ntrebuintati la fabricarea
conservelor sau sub form mcinat, pentru
producerea supelor deshidratate sau cremelor
de legume. Solicitat mult la export. Bioterapie.
Rdcina are utilizri terapeutice n medicina
uman cult si traditional. Proprietti: depura-
tiv, diuretic, drenor pulmonar, hepatic, intesti-
nal si renal, fluidifiant sangvin, hipoglicemiant,
calmant al eretismului cardiac (excitatie ner-
voas), tonic hepatic si nervos, sedativ, diges-
tiv, expectorant, laxativ. Farmacodinamic, acti-
veaz procesele de eliminare a toxinelor din
corp; actioneaz asupra epiteliului renal m-
rind cantitatea de urin eliminat n timp;
fluidific sngele; produce scderea glicemiei;
calmeaz excitatia nervoas a inimii; stimu-
leaz functia ficatului si a sistemului nervos,
stimuleaz digestia; favorizeaz expectoratia
producnd eliminarea din bronhii si plmni a
substantelor duntoare; mreste peristaltis-
mului intestinal, usureaz tranzitul intestinal si
defecatia. Recomandat n astenii fizice si
intelectuale, convalescente, anemii, deminera-
lizare, insuficient hepatic si renal, colici
gastrointestinale si renale, atonia vezicii urina-
re, cistit, afectiuni renale si ale cilor urinare
nefrit, obezitate, oxiuroz, hidropizie, ascit,
bronsit cronic, palpitatii, sciatic, vscozitate
sanguin, diabet. Recoltare. Lstarii se recol-
teaz ncepnd din anul al treilea de cultur, cu
sezonul de tiere limitat la 2-3 sptmni. n
anii urmtori recoltarea se extinde la 4-6 chiar
8 sptmni n functie de starea de dezvoltare
a plantelor. Lstarii etiolati se recolteaz la
timp, pentru a prentmpina nverzirea vrfu-
rilortinere. Recoltarea se realizeaz dimineata,
cnd lstarii sunt suculenti, prin rsucirea si
ruperea lor. Dup recoltare se perie, sorteaz,
ambaleaz si se valorific imediat, pentru a
nu-si pierde calittile gustative. Chiarn primele
24 de ore are loc o scdere a continutului de
zahr si o crestere a cantittii de material fib-
ros. Se pstreaz n ncperi rcoroase, ntu-
necate. Productia, 2-3 t/ha n anul trei de cultur
si 6-9 t/ha ntre 5-10 ani de cultur. Desfiintarea
culturii se face la 12-14 ani. Rizomul si r-
dcinile (Asparagi rhizoma et radix) se recol-
teaz ncepnd din anul trei de cultur, cnd se
cere tratarea anumitor afectiuni. Recoltarea se
face la nevoie, n orice anotimp. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea asteniei
fizice si intelectuale, anemiei, insuficientei he-
patice si renale, litiazei urice, diabetului, gutei,
artritismului, bronsitei cronice, palpitatiilor:
a) consumat ca atare, n stare crud, trecut prin
rztoare, n aperitive, salate de sparanghel
fiert n preparate culinare dietetice; b) decoct,
din 20 g lstari tineri la 1 l de ap. Se fierbe
30 minute. Se bea n cursul unei zile, n 3-4 re-
prize; c) suc proaspt, obtinut prin tierea n
bucti a lstarilor si introducerea lor n
storctorul de legume si fructe; se pot da si prin
rztoare si stoarce prin tifon. Se consum
1-2 pahare pe zi. 2. Pentru tratarea eretismului
cardiac (excitatie nervoas): sirop, pregtit din
o parte suc de rizom si rdcin zahr. Se
fierbe pe baia de ap pn la obtinerea consis-
tentei dorite. Se iau 2 lingurite pe zi, dimineata si
seara. Efect sedativ. 3. Pentru tratarea coli-
cilor gastrointestinale, colicilor renale: tinctur,
din o parte rdcin si rizom la 3 prti alcool
concentrat. Se las 15 zile la temperatura ca-
merei. Sticla se agit de 2-3 ori pe zi. Se
strecoar n sticle nchise la culoare. Se astup
sparcet 778 spnz

cu dop. Se iau 5-10 picturi pe zi. 4. Pentru eli-
minarea obiectelor ascutite nghitite accidental:
consumare de rizom fiert n cantitate mai mare.
Structura f ilamentoas nglobeaz obiectul, eli-
minndu-l la defecatie fr a provoca leziuni (v.
Pl. LIII, 3).
SPARCET (Onobrychis viciifolia),
fam. Fabaceae. Plant erbacee, peren, hemi-
criptofit, xeromezofit, moderat-termofil,
slab-acid-neutrofil spre neutru-bazifil, ntl-
nit frecvent prin psuni si fnete; se mai nu-
meste bartacin, iarb srac, parcet,
spartet, trifoi ispnesc trifoi turcesc. Genetic,
2n = 28. Fitocenologic, Car. Mesobromion,
Festucetalia valesiacae. Cultivat ca plant
de nutret n Romnia ncepnd cu secolul al
XIX-lea. Rspndit n Europa. Rdcin
pivotant, roscat, ptrunde n sol pn la
1,5-2 m, uneori pn la 7 m. Descriere.
Rizom ramificat. Tulpin arcuit-erect sau
erect nalt pn la 100 cm, mai mult sau mai
putin proas. Frunze imparipenate, compuse
din 7-14 perechi de foliole plus una terminal,
alungit-obovate sau eliptice; stipele alun-git-
ovate, membranoase, la mijloc brun-rosii,
libere. Flori viu-carmin-rosii, grupate n racem
dens, scurt; caliciul cu tub scurt, campanulat;
corola cu vexilul ntunecat-nervat, lat-eliptic,
aripi scurt-auriculate, caren androceul, din
stamine diadelfe; gineceul cu ovar uniovulat.
nflorire, VIVIII. Fruct, pstaie indehiscent, n
form de semicerc comprimat cu rugozitti
accentuate. Seminte ovat-reniforme, alun-git-
eliptice. Compozitie chimic. Planta contine
proteine (19,65%), lipide (5,24%), substante
extractive neazotate (50-42%), celuloz
(17,45%), substante minerale (Ca, Mg, P, Si
etc.). Zootehnie. Utilizat ca nutret verde, fn,
psune sau nutret nsilozat. Consumat cu
plcere de animale. Nu produce meteorisme.
Se cultiv singur sau n amestec cu
ovzciorul, obsiga si golomtul. Productie,
10 000-20 000 kg/ha mas verde. Agricul-
tur. Planta are influent favorabil asupra
structurii solului. Bun premergtoare pentru
toate culturile. Folosit cu succes n comba-
terea eroziunii Apicultur. Specie melifer.
Florile furnizeaz albinelor culesul de nectar si
polen. Cantitatea de nectar, 0,3-0,9 mg/floare,
cu o concentratie de zahr de 40-60%. Pro-
ductia de miere, 120-300 kg/ha. Ponderea
economico-apicol mare. (v. Pl. LIII, 4).
SPARGANIACEE (Sparganiaceae),
familie care grupeaz plante erbacee perene
cu rizomi trtori. Tulpini erecte sau natante,
simple sau ramificate. Frunze liniare, alterne.
Flori foarte mici, unisexuate, monoice, actino-
morfe, grupate n capitul, globuloase, cele fe-
mele n partea de jos, iar cele mascule n partea
de sus; perigon sepaloid, actinomorf, format
din 3-6 tepale membranoase, verzi, adesea
caracteristic florii mascule; androceul din 6 sta-
mine, uneori redus la 3; floarea femel nud,
dar bracteat, cu gineceul unicarpelar, ovar
superior. Formula floral: m2 P6
3
A6
3
; G1
(3)
.
Fruct drup cu epicarp spongios. Flora
Romniei contine 3 specii spontane ce apartin
genului Sparganium.
SPNZ (Helleborus purpurascens),
fam. Ranunculaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, xeromezofit spre mezofit, me-
zoterm, calcicol, slab-acid-neutrofil, sciafil,
ntlnit prin pduri si tufrisuri din regiunea
de deal (altitudine peste 500-600 m) si munte,
mai ales n poienile din fgete, raristi, margini
de pdure, n tot lantul carpatic si dealurile
nalte precarpatine; vegeteaz pe soluri uscat-
revene pn la revene, uneori reavn-jilave;
se mai numeste barba-lupului, bojotel, bottel,
coa-da-popii, cucurig, iarba-nebunilor, oule-
popii, poranici, spant, spunz. Dacii i
spuneau budthla, budtel, spandula,
spndula, spunz, spnz (I . Pachi a
Tat omi rescu, 1997). Genetic, 2n = 32. n
unele locuri cultivat ca plant decorativ
primvratic. Element car-pato-balcano-
panonic. Fitocenologic, ncadrat n Fagetalia.
Rspndit n Europa, Asia Mic. Descriere.
Rizom lung pn la 10 cm, din care se dezvolt
numeroase rdcini adventive cilindrice.
Tulpin erect, bifurcat-ramificat, nalt pn
la 50 cm. Frunze bazale lung-petio-late, palmat-
sectate, cu 5-7 segmente ntregi, ori din nou
sectate; frunze tulpinale cu petiol din ce n ce
mai mic pn la sesile, ctre partea
superioar a tulpinii, unde si lamina devine
tripartit; lobii frunzei cu nervuri proeminente si
fin-dintati pe margine. Flori nemirositoare, slab-
mutante, formate din 5 tepale, verzi-pur-purii,
persistente n timpul fructificrii; 15-20
nectarine usor bilabiate; androceu cu
numeroase stamine, gineceu din 4-6 carpele
concrescute la baz. nflorire, II-IV. Fructe, foli-
cule comprimate lateral si cu rostrul lung, pe
dos cu caren evident si pe laturi cu nervuri.
spnz 779 spnz

Compozitie chimic. Planta contine heterozi-
de steroidice-helebrozidul; saponozidele hele-
borinasi heleboreina; lactona, protoanemonina
etc. Prin hidroliz, helebrozidul, formeaz hele-
brigenin, glucoza si ramnoz. Toxicologie.
ntreaga plant este toxic, n stare proaspt
si uscat. Toxicitatea este determinat de hele-
boreina si heleborina. Heleboreina este un pur-
gativ puternic. Heleborina provoac narcoz si
anestezia sistemului nervos. Heterozidele ste-
roidice au actiune cardiotonic. Animalele into-
xicate prezint inapetent, gastroenterit he-
moragic, crampe, vom, ritm cardiac ncetinit
cu perioade de aritmie, respiratie neregulat,
tremur muscular, com. Consumarea laptelui
de la vitele intoxicate produce diaree si vom.
La om, intoxicatia provenit din utilizarea tera-
peutic nerational se manifest prin vom,
iritatii ale mucoaselor cu sngerare, ritm car-
diac ncetinit, cu perioade aritmice, paralizia
respiratiei, moartea. Se intervine cu splaturi
stomacale, purgative (sulfat de sodiu), ana-
leptice cardiace si respiratorii, crbune medici-
nal. Industrie. Planta este folosit n industria
farmaceutic pentru prepararea unor medica-
mente cu efecte cardiotonice, si antireumatice
(Boicil). Bioterapie. Rizomul, rdcinile, frun-
zele si florile plantei au utilizri terapeutice n
medicina uman si veterinar, cult si traditio-
nal. Cunoscut nc din Antichitate. Paracelsus
prescria un elixir pentru viat lung" preparat
din frunzele uscate de spnz. Preparatul era
foarte apreciat. Dozele mici administrate au
efecte cardiotonice remarcabile. n Romnia
are o larg utilizare terapeutic produsul Boicil,
cu actiune antireumatic. Preparatul a fost con-
ditionat si sub form de tablete si unguente.
Forma cea mai activ ns o constituie injectiile
loco dolenti. Principiile active din plant au
actiune iritant, ocitocic si constituie un purgativ
drastic. Helebrozida n stare pur reprezint un
foarte bun cardiotonic. n prezent exist un
numr mare de preparate cu helebrozida. Cer-
cetri recente au stabilit c frunzele contin
principii cardiotonice cu o tolerant mai bun.
Recoltare. Rizomul si rdcinile (Hellebori
rhizoma etradix) se recolteaz din august pn
la nceputul lui noiembrie. Se scoate din p-
mnt cu cazmaua. Se taie prtile aeriene. Se
spal de pmnt. Se usuc la soare sau n
locuri acoperite, bine aerisite. Uscarea artifi-
cial, la 40-60 C. Frunzele (Hellebori folium)
si florile (Hellebori flos) se recolteaz n timpul
nfloririi. Se usuc la umbr, n strat subtire, n
camere bine aerisite, de preferat n poduri aco-
perite cu tabl. Uscarea artificial, la 40-50 C.
Produsele se pstreaz n pungi de hrtie. Me-
dicin uman. Uz i ntern. 1. Pentru tratarea
amenoreei datorit congestiei uterului, inflama-
tiilor intestinului gros: a) pulbere de rizom, se ia
numai sub supraveghere medical, cte un
vrf de cutit (0,25-1 g) pe zi; b) tinctur, se iau
20-30 picturi pe zi. 2. Empiric, pentru tratarea
amorteala nervilor la mini, durerilor de pnte-
ce, herniei si afectiunilor interne cu crize acute:
extractie alcoolic. Rizomul si rdcinile se pl-
mdesc n rachiu. Se las 3 zile. Se strecoar
si se ia de 3 ori pe zi cte un phrut mic.
3. Pentru tratarea de cancer genital (ovare, col
uterin), testicule, prostat: decoct, din 0,1 g
rdcin spnz (un fir de rdcin de lungimea
unei jumtti de bt de chibrit) la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe acoperit 5 minute. Se
las la rcit, acoperit. Se strecoar prin tifon
mpturit n 3-4. Lichidul obtinut se mparte n
3 portii egale. Se bea dimineata, la prnz si
seara, dup ce, de fiecare dat, se mnnc
bine. Nu se bea pe stomacul gol. Reteta a fost
practicat de Posea Florica din comuna
Cerasu, judetul Prahova. Tratamentul a fost
fcut cu 30 de zile nainte de operatie. Prin-
cipiile active din tratamentul fcut cu spnz au
redus tumoarea ca dimensiune, lucru constatat
de medic. Pacienta se simte foarte bine. Tot n
aceast comun, mai multi brbati s-au tratat
de cancer la prostat si s-au vindecat. 4. Empi-
ric, pentru tratarea tumorilor canceroase neo-
perate, fibromului uterin, chisturilor ovariene,
leucemiei, nodulilor mamari, adenomului de
prostat, sinuzitei, arteritei: a) decoct, din 1 g
rdcin spnz uscat la 1 l de ap. Se fierbe
cca 1-2 minute. Se las la temperatura ca-
merei s se rceasc. Se strecoar. Se ia n
prima zi cte o lingurit de 3 ori pe zi (dimi-
neata, prnz, seara). A doua zi se trece la o
doz de 2 lingurite de 3 ori pe zi. Se continu,
mrind doza cu o lingurit, timp de 15 zile. Se
face o pauz de 7 zile si tratamentul se reia
pn la vindecare. b) n zona Sasului, fitote-
rapeutii populari recomand pentru tratamentul
cancerului: decoct, obtinut din 2-3 g rdcin
spnz uscat care se fierbe n 2 litri ap, timp
de 1-2 minute. Dozajul depinde de starea paci-
entului, de greutate, vrst etc. Se toarn n
sticle ce se tin n frigider. Se tine la temperatura
camerei o mic cantitate care se foloseste n
spnz 780 spnz

aceeasi zi. Se iau, n prima zi, cte 3 linguri,
una dimineata, alta la prnz si apoi seara; n
ziua a doua se iau, de 3 ori pe zi, cte 2 linguri o
dat; n ziua a treia, cte 3 linguri o dat de 3 ori
pe zi. Se creste n fiecare zi cantitatea cu o
lingur la doz, pn se ajunge n a douzecia
zi, cnd se iau 20 de linguri dimineata, 20 de
linguri la prnz si 20 de linguri seara. Se face o
pauz de 7 zile si tratamentul se reia pn la
vindecare. Luarea dozelor are loc dup ce se
mnnc; c) Ion Grozea din Arad recomand
(1999): decoct, din 3 mm rdcin de spnz la
250 ml ap. Apa se nclzeste pn la fierbere,
se adaug rdcina si se dau 1-2 clocote. Se
ia ibricul de pe foc, se strecoar. Din acest
preparat, timp de patru zile se iau cte 4 lin-
gurite pe zi. Pauz patru zile. Pentru o mai
bun eficient, se infuzeaz o lingurit cu vrf
de rdcin de spnz mruntit la 250 ml ap.
Se rceste, se strecoar. Cu acest produs se
tamponeaz, cu vat, n 3-4 locuri de pe corp.
Prin piele absorbtia este maxim, iar eficienta
foarte bun (Formula AS, anul IX, nr. 367, iunie
1999); d) n unele sate din nordul, sudul si
vestul trii, terapeutii populari practic reteta:
decoct din 4-5 mm rdcin de spnz la 250 ml
ap. Rdcina se introduce n vasul de fiert
cnd apa este gata s clocoteasc. Se fierbe
1-2 minute. Se las la rcit la temperatura
camerei. Se ia o lingurit n prima zi, n ziua
a 2-a, 2 lingurite. Doza se mreste cu cte
o lingurit pn n ziua a 5-a. Se face pauz
5 zile. Se face apoi decoct, din 1 cm rdcin
de spnz la 250 ml ap. Apa se nclzeste
pn aproape de fierbere. Se adaug rdcina
si se fierbe 5 minute. Se las la rcit. Se stre-
coar. Din acest preparat se ia o lingurit n
prima zi, n ziua urmtoare 2 lingurite, dintre
care una nainte de mas si a doua dup ce se
mnnc; a treia zi, se iau 3 lingurite, una
nainte de mas si dou dup ce s-a mncat;
a 5-a zi de iau 5 lingurite, una nainte de a
mnca si patru dup ce s-a mncat. n unele
zone, tratamentul cu spnz se asociaz cu cel
de obligean si iarb rosie. 5. Homeopatic,
tinctura-mam se prepar din rdcin proas-
pt. Dilutiile centezimale de la a 5-a la a 9-a se
administreaz n melancolii, hipocondrii, stri
maniacale, slbiciune fizic pronuntat, nceti-
nirea exasperant a functiilor psihice, privire
vid fr gndire, aviditate de consolare.
Dilutia a 4-a centezimal se administreaz n
cazul unor simptomatologii digestive, constnd
n stri tifice cu diaree apoas abundent, cu
arsuri anale, senzatie de plenitudine a
stomacului, great si vom. Aceeasi dilutie se
administreaz n nefrit cu anasarc rapid,
care se manifest prin oligourie cu nevoi ine-
ficiente de a urina, cu urina nchis la culoare,
tulbure, cu sedimente n zat de cafea (Mihai
Neagu Basarab, 1985). At ent i e! Spnzul
este o plant toxic. Dozele de tratament prac-
ticate de medicina popular au eficient n cele
mai multe cazuri. Rezultatul tratamentului de-
pinde si de starea general a organismului,
precum si de particularittile lui. n timpul trata-
mentului, locul afectat devine mai cald. Dac
organismul nu tolereaz principiile active din
spnz, pe el apar pete rosii, nsotite uneori de
vom. n acest caz, tratamentul se ntrerupe.
De fiecare dat, cnd se iau dozele de spnz,
se mnnc. Regimul alimentar trebuie s fie
adecvat. Nu se fumeaz, nu se consum bu-
turi alcoolice, nu se mnnc carne de porc, nu
se consum grsimi animale. Se recomand
hran vegetal. n cazuri extreme (la mare
poft), se poate consuma carne de pasre sau
vit, fiart sau la grtar. Se beau sucuri proas-
pete de plante (morcov, telin, mere, cartof,
putin sfecl, rosie, stevie, spanac etc.). Ime-
diat dup extragerea lor, se consum (nu se
ntrzie pentru c se oxideaz). Uz extern.
1. Pentru tratarea reumatismului abarticular,
nevralgiei sciatice: decoct, din 50-100 g rizom
la 1 l de ap. Se fierbe 20-30 minute. Se
strecoar. Se toarn n apa de baie (37 C).
Baia dureaz 20-30 minute. 2. Pentru tratarea
nevralgiei sciatice, nevralgiei de trigemen: ca-
taplasme, din flori si frunze calde aplicate pe
locul dureros. 3. Empiric, pentru tratarea dure-
rilor de msele: decoct, din 1 lingurit rizom
uscat si bine mruntit la 250 ml rachiu de droj-
die. Se fierbe 1 -2 minute. Se acoper si se las
s se rceasc pn la cldut. Decoctul se tine
n gur timp de 2-3 minute; nu se nghite.
4. Empiric, pentru tratarea sifilisului: decoct, din
1 lingurit ras de pulbere de rizom la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se stre-
coar. Se las s se rceasc. Se spal local,
pe gomele sifilitice. 5. Medicin veterinar. Uz
intern. 1. Pentru tratarea strilor febrile, strilor
a frigore, n rujet, agalaxie contagioas: a) in-
fuzie, din 5-10 g rizom uscat si mruntit peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 30 minute. Se strecoar. Se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt);
spermiogenez 781 splinut

b) decoct, din 5-10 g rizom uscat si mruntit la
100 ml ap. Se fierbe 5 minute la foc domol. Se
strecoar. Se las la rcit. Se administreaz
prin breuvaj bucal. Dozele de tratament: ani-
male mari (cabaline, bovine), 2-4-6 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 0,5-1-2 g;
animale mici (pisici, cini), 0,01-0,03-0,05 g.
Dac se foloseste rizomul proaspt recoltat
dozele se dubleaz; att n decoct ct si n
infuzie se folosesc 10-20 g. Concomitent se
folosesc fragmente de rdcin per se" ca
implant. 2. Empiric, pentru tratarea atoniei ru-
minale: decoct, din 2-3 g rizom si rdcini
uscate si mruntite sau 6 g rizom si rdcini
proaspete la 4-5 l de ap. Se fierbe 20-30 mi-
nute. Se strecoar. Se las la rcit si se admi-
nistreaz toat cantitatea prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt). Concomitent se face si o veni-
sectie de 250-500 ml snge, n functie de m-
rimea animalului. 3. Empiric, pentru tratarea
fascioloz (glbeaz): rizomul uscat si
rdcinile uscate se piseaz bine, apoi se
amestec cu trte de secar si cu sare si se
dau oilor toamna, o dat pe sptmn. Nu se
administreaz primvara, deoarece avorteaz.
4. Empiric, pentru tratarea septicemiei: se pi-
seaz rdcinile de spnz si ctei de usturoi,
se toarn peste ele bors si se administreaz
prin breuvaj bucal. 5. Empiric, pentru tratarea
animalelor cahectice si care nu mnnc: r-
dcini pisate de spnz se amestec cu untur
rnced, se face un bol si se aseaz la baza
limbii ca animalul s-l nghit. Uz extern. Pen-
tru tratarea pestei la porcine si ovine si pentru
prevenirea bolilor infectioase la porcine, ovine,
caprine, bovine, cabaline se aplic implant cu
rdcin de spnz. Se perforeaz lobul urechii
si se introduce n el un fragment de rdcin.
Ornamental. Indicat pentru marginea masive-
lor arborescente, grupuri din parcuri si grdini
publice existente n regiunea colinar si monta-
n. Decorativ prin flori, portul plantei. nmultire
prin desfacerea tufelor, seminte.
SPERMIOGENEZ,
METOGENEZ
SPIN (Spina), excrescent dur, pun-
ginat, nedetasabil, fcnd corp comun cu
lemnul, ntlnit la unele specii de angiosperme,
de exemplu pducel (Primus spinosa)].
SPINASTEROL -> FITOSTEROLI
SPLINUt (Solidago virgaurea),
fam. Asteraceae. Plant erbacee, peren, he-
micriptofit, xeromezofit spre mezofit, mezo-
term, acid-neutrofil, element circumpolar-bo-
real, ntlnit prin tufrisuri, poieni, fnete,
tieturi de pdure, pduri, coaste, stnci, din
regiunea de cmpie pn n zona alpin; vege-
teaz pe soluri uscat-revene pn la revene,
uneori reavn-jilave; se mai numeste floare
boiereasc, floare buiac, mnunchi, smeoai-
c, splinarit, varga de aur. Genetic, 2n = 18.
Cunoscut ca plant medicinal din Evul
Mediu. Fitocenologic, ssp. virgaurea ncadrat
n Origanetalia, Epilobietalia, iar ssp. alpestris,
Car. Nardo-Callunetea, Potentillo-Nardion.
Rspndit n Europa, Asia, America de Nord.
Descriere. Rizom cilindric, oblic, noduros. Tul-
pin erect, simpl sau ramificat, uneori n
partea superioar usor-pubescent, glabr,
nalt pn la 1 m. Frunzele de la baz, ovate,
cu margini serate, cele din vrful tulpinii eliptice
sau lanceolate, cu margini usor-serate sau
ntregi, dispers-proase. Flori galbene, grupate
n calatidii; cele marginale sunt alungit-liniare.
nflorire, VIIIX. Fructe, achene mici cu papus.
Compozitie chimic. Prtile aeriene contin
ulei volatil, substante amare, saponozide, azu-
lene, taninuri catechice, acizii cafeic si cloroge-
nic, flavonozide, cumarine. Bioterapie. Vrfu-
rile nflorite ale plantei (somittile) au utilizri
terapeutice n medicina uman traditional.
Principiile active au proprietti diuretice, antiin-
fectioase, antiseptice, astringente, antidiareice,
colagoge, expectorante, cicatrizante, calmante.
Actioneaz asupra epiteliului renal stimulnd
mrirea cantittii de urin eliminat n timp;
diminueaz si nltur inflamatiile, distrug
microorganismele de pe tegumente si mucoa-
se; au actiune hemostatic local prin fenome-
nul de precipitare a proteinelor; intervin favora-
bil n tratarea strilor diareice, reducnd treptat
afectiunile inflamatorii acute ale intestinului; fa-
vorizeaz eliminarea bilei prin stimularea con-
tractiilor vezicii biliare; favorizeaz expectoratia;
favorizeaz procesul de epitelizare producnd
vindecarea rnilor, diminueaz excitabilitatea
nervoas mai ales la nivel local. Recomandate
n ascit, reumatism, diaree, diaree cu snge,
inflamatii intestinale (enterite), litiaz renal si
vezical, metroragii, afectiuni biliare, rni (pl-
gi), ulceratii n cavitatea bucal, nevralgii den-
tare. Recoltare. Somittile nflorite (Solidaginis
summitates) ale plantei se recolteaz la
MICROGA-
splinut 782 sporici

nceputul nfloririi. Se taie sau se rupe numai
partea superioar. Se usuc n strat subtire, la
umbr, n soproane, poduri acoperite cu tabl.
Uscare artificial, la 30-35 C. Medicin uma-
n. Uz intern. 1. Pentru tratarea bolilor de
rinichi si vezic, diareei cu snge, metroragiilor,
afectiunilor biliare: infuzie, din 1 lingurit de
vrfuri nflorite, uscate si mruntite, la o can
cu ap n clocot. Se las putin s dea n clocot
mpreun cu planta. Se las acoperit 12 ore.
Se strecoar. Se ndulceste dup gust. Se
beau fractionat, 1-2 cni pe zi. 2. Pentru elimi-
narea pietrelor din vezica urinar: pulbere de
plant amestecat n mncare. Tratamentul
dureaz 9 zile consecutiv. Dup o pauz de
20 zile, dac este nevoie, procedeul se repet.
3. Pentru tratarea adultilor de litiaz, diaree si
ca expectorant: decoct, din 2 linguri cu vrfuri
nflorite la o can (200 ml) cu ap n clocot. Se
las acoperit 12 ore. Se strecoar. Se ndul
ceste si se beau fractionat 1-2 cni pe zi.
4. Pentru tratarea enteritei, diareei rebele, dia
reei la copii n perioada de dentitie: sirop, din
2 lingurite cu vrfuri plant nflorit, uscat si
mruntit, la o can (200 ml) cu ap. Se fierbe
10 minute. Se las la infuzat 12 ore. Se stre
coar. Se adaug 300 g zahr si se d n clocot
pn ce se obtine consistenta dorit. Se ia cte
o lingurit. 5. Homeopatic, tinctura-mam n
dilutiile de la a 3-a decimal la a 4-a cente-
zimalse administreaz n insuficient renal,
litiaz renal, fosfaturie, albuminurie, disurie.
Tabloul clinic al bolnavului const din oligourie,
tendint de reumatism si azotemie, urina este
nchis la culoare, rosiatic, cu depozit nisipos
de fosfati, n unele cazuri si putin albumin;
limba este ncrcat. n unele situatii, bolnavul
poate prezenta si un anumit grad de insufi
cient hepatic. n insuficienta hepatic se ad
ministreaz aceleasi dilutii ale tincturii-mam.
Tabloul clinic al bolnavului const din: limb
ncrcat, abdomen destins si flatulent, cu du
reri periombilicale agravate de presiune inten
s, gust amar n gur (mai accentuat noaptea),
scaune cu aspect si consistent variabile, fica
tul este mic, urina nchis la culoare, dureri
lombare, catar nosofaringian. Mesele copioase
agraveaz bolnavul (Mihai Neagu Basa-
rab, 1985). Uz extern. Pentru cicatrizarea r
nilor, ulceratiilor din cavitatea bucal si pentru
atenuarea durerilor n nevralgiile dentare: de-
coctconcentrat din 2 linguri cu vrfuri nflorite la
o can (200 ml) cu ap, dup procedeul
prezentat mai sus. Cu solutia obtinut se spal
rnile si se clteste bine gura, n cazul nevral-
giilor dentare si ulceratiilor. Apicultur. Este o
exceptional plant melifer. Are o perioad
lung de nflorire (iulie-septembrie). Albinele o
cerceteaz n tot cursul zilei, pentru culegerea
de nectar si polen pentru ntretinerea si dezvol-
tarea familiilor de albine. Productia de miere,
50 kg/ha. Pondere economico-apicol, mijlocie.
Ornamental. Indicat pentru grupuri, rabate,
marginea masivelor, marginea grupurilor arbo-
rescente din parcuri, de la cmpie pn n zona
alpin, si ca flori tiate, cu efect estetic deo-
sebit pentru interior. Decorativ prin port, flori.
nmultire prin desfacerea tufelor, seminte. Vop-
sitorie. Planta a fost utilizat n trecut la vopsi-
tul n galben al firelor si pnzeturilor (v. Pl. LIII, 5).
SPORICI (Verbena officinalis), fam.
Verbenaceae. Plant erbacee, anual pn la
peren, terofit-hemicriptofit, cosmopolit, me-
zoterm, xeromezofit-mezofit, slab-acid-neu-
trofil, ntlnit ca buruian pe locuri ruderale,
virane, miristi, marginea drumurilor, de la cm-
pie pn n regiunea montan; vegeteaz pe
solurile uscat-revene pn la revene, uneori si
pe cele reavn-jilave; se mai numeste buruian
de boal, gusa-porumbelului, iarba-fierului,
iarba-fiarelor, iarb spornic, mturic, sgea-
ta-Domnului, spor, sporis, spornic, verbin,
verbin slbatic. Medicina dacic salmosia-
n/zalmosian o folosea la rni, abcese, dureri
de cap, de ficat, de splin si de rinichi. Genetic,
2n = 14. Fitocenologic, ncadrat n Chenopo-
dietea-Plantaginetea, Car. Plantaginetalia-Sy-
simbrietalia, Agropyron-Rumicion, Arction.
Rspndit pe tot globul. Descriere. Rdcin
pivotant, adeseori cu rizom scurt, gros de
0,5-1 cm. Tulpin erect, cu 4 muchii, rami-
ficat, nalt de 30-100 cm. Frunze petiolate,
opuse, cele inferioare (adesea uscate la nflo-
rire) ovat-triunghiulare, aproape pn la baz
simplu-penat-sectate (trifoliate), cele superioare
mai mici si mai putin divizate, glabrescente.
Flori mici, palid-rosii sau palid-violete, rar albe,
grupate spiciform; caliciu si axa inflorescentei
des-proase, cu 4-5 dinti scurti; corol cu 5 pe-
tale unite ntr-un tub cilindric, putin curbat spre
vrf usor bilabiat (labiul superior cu 2 lobi, cel
inferior cu 3 lobi, din care mijlociul mai mare);
androceu cu 4 stamine didiname, concrescute
cu tubul corolei: gineceu bicarpelar cu stigmat
din 2 lobi inegali. nflorire, VIIX. Fructe, nucule
stafileacee 783 stamin

4-muchiate. Compozitie chimic. Planta con-
tine substante amare, emulsin, invertin, ver-
benalin (glicozid), tanin. S-au indentificat si
heterozide cardiotonice. Bioterapie. Prtile
aeriene nflorite ale plantei au utilizri terapeuti-
ce n medicina traditional uman si veterinar.
Principiilor active li se atribuie proprietti anes-
tezice, de potentare a prostaglandinelor, anti-
gonadotrofice, antiinflamatoare, antimigrenoa-
se, galactogoge, anti reumatice, astringente,
aperitiv-amare, cicatrizante. Folosite ca vulne-
rar, antiinflamator, antimigrenos, n colici hepa-
tice, renale si de splin, afectiuni ale splinei,
renale si gastrice, stimularea digestiei, secre-
tiei de lapte, n dureri de cap, de ochi, de dinti,
abcese, rni, ulceratii, reumatism, afectiuni
tegumentare. Recoltare. Prtile aeriene nflorite
(Verbenae herba) se recolteaz pe timp fru-
mos. Se aleg plante cu flori si multe frunze. Se
taie din apropierea solului. Se usuc n strat
subtire, la umbr, de preferat n podurile
acoperite cu tabl. Se pstreaz n saci textili.
Medicin uman. Uz intern. Pentru tratarea
afectiunilor hepatice, afectiunilor splinei, afec-
tiunilor renale si gastrice, durerilor de cap, sti-
mularea digestiei si secretiei de lapte: infuzie,
din 1-2 lingurite cu plant mruntit peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
beau 1-2 cni pe zi. Utilizrile nu sunt verificate
stiintific. Stimularea secretiei de lapte este ns
cert. Uz extern. 1. Pentru tratarea durerilor de
ochi, nevralgiilor, durerilor de dinti, ulcerelor
buzelor, ale cavittii bucale, abceselor, rnilor:
decoct, din 1-2 linguri plant mruntit la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute la un
foc moderat. Se strecoar. Se face gargar n
cazul afectiunilor cavittii bucale, dup care se
clteste bine gura cu decoct. Pentru combate-
rea durerilor de dinti, decoctul se tine 1-2 minute
n gur. Pentru tratarea ulcerelor buzelor,
rnilor si durerilor de ochi se spal locul afectat
cu decoct, fol osi nd un tampon de vat.
2. Pentru combaterea durerilor reumatice loca-
le: cataplasm, cu plant plmdit n ap
cald. Se aplic pe locurile dureroase, ct se
suport de cald. 3. Pentru tratarea afectiunilor
tegumentare, reumatismului, fortificarea copii-
lor astenici: baie, n apa cald, la 37-38 C, din
cad se introduce un sculet ce contine 1-
2 pumni de plant mruntit. Se las 10 mi-
nute, apoi sculetul se plimb prin ap si se
stoarce. Se las n continuare n apa de baie.
Baia dureaz 20-30 minute. Medicin veteri-
nar. Pentru tratarea bolilor membrelor (dureri
de picioare, umflturi la picioare, dureri de
unghii): decoct, din 300 g sporici, sulfin alb
(Melilotus albus) si snziene galbene (Galium
venim), n prti egale, la 1 l de ap. Se fierbe
30 minute. Se strecoar. Se las s se rceas-
c. Se fac bi locale. Tratamentul este eficace.
Cosmetic. Pentru combaterea cheliei: de-
coct, din 1-2 linguri de plant mruntit la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
spal prul; se maseaz usor pielea capului.
STAFILEACEE (Staphyleaceae),
familie care cuprinde 5 genuri, cu cca 25 specii
de arbusti sau arbori scunzi, rspnditi n regiu-
nile temperate din emisfera nordic. Frunze
opuse sau alterne, trifoliate sau penat-compu-
se, cu stipele. Flori unisexuate (hermafrodite),
actinomorfe, tipul 5, grupate n inflorescente
axilare sau terminale; caliciul cu sepale libere
(dialisepal) sau numai la baz concrescute,
imbricate; corola dialipetal, cu petale imbrica-
te; androceul din 5 stamine situate n fata sepa-
lelor, prinse de marginea discului intrastaminal;
gineceul, din (2) 3 carpele, ovar superior, cu
ovule anatrope, placentatie axilar. Formula
floral: h2K
5
C
5
A
5
G(23). Fruct capsul. Seminte
cu endosperm, embrion mare posesor de
cotiledoane plan convexe. Flora Romniei con-
tine o singur specie, Staphylea pinata (Cloco-
tis), 2n = 26, arbust pn la 5 m, sporadic n
zona forestier de la cmpie pn n etajul
montan inferior, uneori cultivat n grdini.
STAMIN (Staminis), organ mascu-
lin de reproducere a florii (microsporofil), unde
se formeaz polenul. Filogenetic si are origi-
nea ntr-o formatiune de tip foliar numit gono-
fil, care poart ramuri fertile. Prin condensri
si reduceri, gonofil a dat nastere staminei. Ea
reprezint deci o frunz profund modificat si
fertil. Este format din filament conectiv si
anter. Filamentul provine din petiolul frunzei
modificate. De obicei, este lung, subtire, cilin-
dric, simplu, neramificat si steril. Unele specii
au filamentul ltit, caz ntlnit la nufr (Nym-
phaea alba); bifurcat ca la alun (Corylus
avellana); ramificat de mai multe ori ca la ricin
(Ricinus communis). Florile majorittii speciilor
au filamentele de aceeasi lungime; la alte spe-
cii lungimile difer (de exemplu, Lamiaceae,
stamin 784 stamin

Scrophulariaceae, Brassicaceae). Anatomic,
structura filamentului const dintr-o epiderm
cutinizat la exterior, un parenchim fundamen-
tal si un fascicul conductor central la interior.
Fasciculul conductor este de tip hadrocentric
(lemnul este nconjurat de liber), la angiosper-
mele dicotiledonate, sau de tip colateral, la
angiospermele monocotiledonate. Conectivul
provine din limbul frunzei metamorfozate. Este
continuarea filamentului n anter si reprezint
tesutul steril care leag cele dou loji ale ante-
rei. Antera constituie partea fertil a staminei.
De regul, este format din dou jumtti sime-
trice (biloculare) numite loji sau teci, atasate de
o parte si de alta a conectivului. Fiecare loj au
cte doi saci polinici (microsporangi) n care se
afl polen (microspori). Exist ns si antere
formate dintr-o singur loj (unilocular) cu doi
saci polinici, caracter ntlnit la speciile de nal-
b (Althaea pallida, A. rosea, A. officinalis etc.);
cu patru loji (tetralocular), cu un total de opt
saci polinici, ca la scortisoar (Cinnamomum
zeylandicum), sau un numr mai mare de loji
(polilocular), ca la vsc (Viscum album). Ante-
rele, dup pozitia lor pe filament, pot fi: introrse,
cu sacii polinici orientati spre interiorul florii [de
exemplu, izm (Mentha sp.)] (fig. 279); extror-
se, cu sacii polinici orientati spre exteriorul florii
[de exemplu, stnjenel (Iris sp.)]; oscilante,


Fig. 280. Dezvoltarea anterei si originea granulelor
de polen la iarba-ciutei (a-c) si trifoistea de balt (d):
a - sect i une nt r - o ant er f oar t e t nr ;
b - diferentierea arhesporului; c- stadiu avansat;
d - originea granulelor de polen; 1 - arhespor;
2 - celule-mame polinice; 3-tapet.
nvelisului floral. La nceput, primordiul staminal
este nediferentiat. Are la exterior o epiderm
sau exoteciu ce protejeaz, spre interior, un
tesut meristematic omogen. Conturul primordiului
este trapezoidal (fig. 280). n colturile trape-
zului, sub epiderm, se individualizeaz patru
celule initiale ale sacilor polinici, numiti si
arhesporii primari. Fiecare celul initial se di-
vide tangential, rezultnd dou celule: o celul
extern, parietal, si alta intern, sporogen.
Celula extern, parietal, prin diviziuni tangen-
tiale si anticlinale, va da nastere peretelui ante-
rei, alctuit din stratul mecanic sau endoteciul,
stratul tranzitoriu si stratul tapet (fig. 281). Celu-
la sporogen, prin diviziuni succesive, d
nastere tesutului sporogen, din care se formea-
z polenul (microsporogenez). La nceputul
formrii, stratul mecanic acumuleaz n celu-
lele lui amidon. Cu timpul acesta se consum si

Fig. 279. Sectiune transversal prin antera
staminei de ment:
a - fascicul libero-lemnos; 2 - conectiv;
3 - epiderm; 4 - tesut mecanic; 5 - saci
polinici cu granule de polen.
care se prind de filament ntr-un singur punct.
Punctul de insertie a filamentului poate fi la
baza anterei, si atunci se numesc antere bazi-
fixe [de exemplu, la lalea (Tulipa gesneriana)],
sau poate fi pe partea dorsal a anterei, si se
numesc antere dorsifixe [de exemplu, specii
din fam. Liliaceae, Poaceae, Plantaginaceae].
Ontogenetic, staminele apar pe receptacul sub
forma urtei mici primordii. Primordiile stami-
nelor se formeaz dup aparitia primordiilor

Fig. 281. Sectiune transversal ntr-un sac polinic de
ttneas (Symphytum officinale):
1 - epiderm; 2- strat mecanic; 3- strat tranzitoriu;
4-tapet; 5-celule-mame polinice.
staminodii 785 stnjenel

pe seama lui are loc ngrosarea inegal a pere-
tilor celulari, sub form de benzi nguste, lignifi-
cate, dispuse pe peretii interni si laterali (radia-
li). Peretii externi, celulozici, rmn subtiri. Cu o
astfel de structur, tesutul mecanic, prin
contractii higroscopice, determin deschiderea
anterei ajuns la maturitate. Stratul tranzitoriu
(uneori mai multe) de celule dispare de tim-
puriu prin gelificare. Stratul tapet, format din
celule cubice mari, cu vacuole mari, ndepli-
neste rolul de hrnire a tinerelor granule de
polen. Hrnirea se face n dou moduri. n
primul caz peretii celulelor se lichefiaz (tapet
ameoboid). Continutul lor se contopeste ntr-un
sincitiu numit periplasmodiu, care ptrunde n
sacii polinici si serveste ca hran granulelorde
polen [de exemplu, ata de mare (Ruppia
rostellata)]. n cazul al doilea, celulele tapetului
nu se dezorganizeaz, ci secret substante
nutritive (tapet secretor), care ptrund n sacii
polinici si servesc ca hran granulelor de polen
[de exemplu, nufrul alb (Nymphaea alba), po-
rumbul (Zea mays), vita de vie (Vitis vinifera),
mrgritarul (Convallaria majalis)]. Anterele,
ajunse la maturitate, elibereaz polenul. Des-
chiderea lor se face prin crpturi longitudinale,
caracter ntlnit la majoritatea angiospermelor;
prin crpturi transversale, care formeaz mici
capacele ce se ridic partial (dehiscenta valvi-
cid), ca la speciile de Lauriaceae, Berberi-
daceae, sau prin orificii mici aflate n vrful
lojilor (dehiscenta poricid), ca la cartof
(Solanum tuberosum) (fig. 282).

Fig. 282. Dehiscenta anterelor: a - prin dou santuri
longitudinale, la ptlgele rosii (Lycopersicon
esculentum); b - transversal, la trepdtoare
(Mercuriales annua); c - prin pori (poricid), la
cartof (Solanum tuberosum); d - prin valvule, la
dracil (Berberis vulgaris); c - prin cpcele, la
Garcinia sp.
STAMINODII (Staminodium), ele-
mente florale sterile provenite din stamine prin
pierderea anterei. Din stamin nu rmne
dect filamentul. La specia numit popular
limba boului sau belsit (Canna indica), din
cinci stamine, una rmne fertil, iar patru din
ele se transform n staminodii colorate. La alte
specii, ca bulbucii de munte (Trollius euro-
paeus), spnz (Helleborus purpurascens) etc.
staminodiile au rol de organe nectarigene. La
unele specii (Lychnis dioica) toate staminele se
transform n staminodii n aceast situatie,
floarea devine unisexuat femel.
STNJENEL (Iris germanica), fam.
Iridaceae. Plant erbacee, peren, exclusiv
cultivat, heliofil, suport semiumbra, dar are
ritm de crestere slab, rezistent la ierni reci, pe
soluri variate, nisipoase, pietroase, argiloase,
dar bine drenate; se mai numeste cacit,
ceap, coada-cocosului, cocoar mnerie,
cocos, cosita-fetelor, crin, crin albastru, floare
vnt, frunz lat, gitane vinete, iarb lat,
lilie, lilie slbatic, lilion, paparig, ppuric,
pescuti, sabie, sanfil, speteaz, stnj, stnjeni
vineti, sperisc, stnjineii-miresii, sovrsc,
suvar, tulipan. Dacii i spuneau coicodil,
codil, coeclmelua, cocodil, cocozil, coelil,
cocr, meru (I. Pachia Tatomirescu,
2000). Genetic, 2n = 34. Fitocenologic, nca-
drat n Aceri-Quercion, Querceta pubescen-ti-
petraeae, Car. Brometalia. Rspndit n
regiunea mediteranean. Descriere. Rizom
orizontal brun, lung de 5-10 cm, ramificat, cu
portiuni mai groase si strangulri, din care se
desprind rdcini adventive. Tulpin cilindric,
nalt de 50-100 cm, ramificat de la mijloc.
Frunze sesile, enziforme (n form de sabie),
formate de pe rizom si dispuse cte 5-8 n
evantai, lungi de 50-70 cm, late de 2-4 cm,
nervatiune paralel. Flori violete, solitare, n
vrful tulpinii sau ramificatiilor, putin mirosi-
toare; perigon pe dou cicluri, cel exterior din
3 elemente rsfrnte, iar cel intern din 3 ele-
mente ndreptate n sus; androceu cu stamine
albe sau liliachii-deschis. nflorire, V-VI.
Fructe, capsule mari (5,5/2 cm), ce se deschid
prin 3 linii longitudinale. Seminte alungit-ova-
te, usor ascutite la capete. Compozitie chi-
mic. Rizomul contine iridozid (heterozid
flavonic), irone (a si y), p-ionon sau esteri cu
acizii miristic sau oleic, mirisat de metil, ami-
don, glucide, mucilagii, ulei volatil etc. Biote-
rapie. Rizomul plantei are utilizri terapeutice
n medicina uman traditional. Principiile
stnjenel 786 stnjenel galben

active au proprietti diuretice, cicatrizante,
antispastice si expectorante. Actioneaz
asupra epiteliului renal mrind cantitatea de
urin eliminat n timp; diminueaz sau n-
ltur spasmele; favorizeaz expectoratia
eliminnd din bronhii si din plmni sub-
stantele duntoare; stimuleaz epitelizarea
si vindecarea rnilor. Folosit n ascit, tuse,
astm, vindecarea rnilor. Recoltare. Rizomul
(Iridis germanici rhizoma) se recolteaz n
septembrie-octombrie, cnd continutul n
substante este maxim. Se taie prtile aeriene.
Se nltur rdcinile si prtile seci din rizom.
Se taie n felii groase de 0,2-3 cm sau se
despic n lung. Se usuc la soare, pe rame,
ntr-un singur strat. Uscarea artificial, maxi-
mum 35 C. Miros aromat, gust dulceag.
Medicin uman. Uz i nt ern. 1. Pentru
tratarea ascitei (efect diuretic), tusei: decoct,
din 2-3 g pulbere de rizom la o can (250 ml)
cu ap. Se fierbe 5 minute la foc domol. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
beau 1-2 cni pe zi. 2. Pentru tratarea tusei
convulsive, astmului, bronsitei: decoct, din
5 g pulbere de rizom de stnjenel, 5 g
rdcin de lemn dulce mruntit, 2 g fructe
de anis la 1 l de ap. Se fierbe 30 minute, timp
n care cantitatea de lichid scade la jumtate.
Se strecoar. Se ndulceste cu miere. Se ia,
dup caz, cte o lingur din or n or sau o
lingur la 2 ore. 3. Empiric, pentru tratarea
ascitei: decoct, din fierberea rizomilor n vin.
Se beau 3 pahare pe zi. 4. Pentru a exclude
contractiile false la nastere: extractie
alcoolic, din rizomi pisati. Se las la
plmdit 5-6 zile. Se d gravidelor pentru a
naste mai repede si mai usor. Uz ext ern.
Pentru grbirea vindecrii rnilor: pulbere de
rizom, se pune direct pe ran. Rizomul
plantei este folosit, mpreun cu alte plante,
n diferite retete Plafar pentru tratarea dis-
chineziei biliare, reumatismului, cosmetica
minilor si ca tonice capilare. Cosmetic.
Pentru ntretinerea minilor: amestec, din
10 g praf de rizom de stnjenel, 15 g fin in,
30 g miere, 15 g talc, 40 g spun praf, 20 g
glicerina. Pasta format se ntinde pe mini.
Se tine 30-60 minute. Industrie. Folosit n
industria parfumurilor. Ornamental. Cultivat
n parcuri, grdini, cimitire, ca plant deco-
rativ pentru formarea de borduri de-a lungul
aleilor, pe peluze, n grupuri compacte. Pot fi
tinuti pe acelasi loc 8-10 ani (v. Pl. LIV, 2).
STNJENEL GALBEN (Irispseu-
dacorus), fam. Iridaceae. Plant erbacee, pere-
n, toxic, medicinal, geofit-heliohidatofit,
higrofit, amfitolerant la temperatur si pH,
comun n locuri mlstinoase, marginea lacu-
rilor, marginea bltilor, santuri cu ap, n ape lin-
curgtoare, n regiunea de cmpie si deluroas,
uneori si n regiunea muntoas; vegeteaz pe
soluri mlstinoase, permanent ude, ude pn
la submerse; se mai numeste coltul-hipu-lui, crin
de ap, crin galben, liliu galben, speteaz,
speteaz slbatic, spetegioar, stnjenel
ppuros. Genetic, 2n = 24, 30, 32, 34, 40.
Fitocenologic, ncadrat n Phragmitetea, Popu-
letalia, Alnetea, Car. Phragmitetalia. Descrie-
re. Rizom gros de pe care pornesc rdcini
adventive si tulpini aeriene, aflat n mlul
apelor. Tulpin comprimat lateral, ramificat,
nalt pn la 150 cm. Frunze enziforme, late
de 1,5-2,5 cm, n forma unor sbii. Foliolele
spatului liniar-lanceolate, pe dos carenate,
lungi de cca 5-6 cm. Flori galbene, mari, tipul 3,
cu pedunculi subtiri, lungi de 2,3-4,5 (5,5) cm.
Perigon cu lacinii lat-ovate, glabre, galbene la
baz, cu striatiuni si puncte visinii-violacee; an-
droceu din 3 stamine lungi de 2-3 cm, cu fila-
mentul galben-pal; gineceu cu stil divizat n
stigmat petaloid, galben, si lung de 1-1,5 cm.
Polenizare entomofil. nflorire, VVII. Fruct,
capsul loculicid. Seminte comprimate, negri-
cioase la maturitate. Compozitie chimic.
Rizomul contine amidon, tanin, substante rezi-
noase, iridin (glicozid), sruri minerale. Toxi-
cologie. Planta este toxic n stare verde si
uscat. Principiul activ este glicozidul iridin si
altele cu structur nc necunoscut. Consu-
mat de ctre animale, toxinele se acumuleaz
n snge si, dup o anumit perioad, le pro-
voac moartea. Bioterapie. Rizomul plantei
are utilizri terapeutice n medicina uman tra-
ditional. Principiile active au proprietti diuretice
antispastice, tonic-stomahice, expectorante si
cicatrizante. Actioneaz asupra epiteliului
renal, mrind cantitatea de urin eliminat n
timp; diminueaz sau nltur spasmele; fa-
vorizeaz expectoratia eliminnd din bronhii si
din plmni substantele duntoare; favorizeaz
digestia prin excitarea sucurilor gastrointes-
tinale; stimuleaz epitelizarea si vindecarea
rnilor. Folosit n ascit, tuse, astm, vindecarea
rnilor. Recoltare. Rizomii (Iridis pseudacori
rhizoma) se scot din ml toamna sau primvara
de timpuriu. Se spal, se despic sau se taie n
steaua-pmntului 787 stejar

rondele subtiri si se usuc la umbr de preferat
n poduri acoperite cu tabl. Medicin uman.
Uz intern. Pentru actiunea diuretic se folo-
seste empiric n tratarea ascitei ca tonic stoma-
hic, pentru stimularea digestiei si ca expecto-
rant: decoct, din 2 lingurite cu pulbere de rizom
la o can (250 ml) cu ap. Se las la macerat
1-2 ore, apoi se fierbe 10-15 minute. Se aco-
per si se las la rcit. Se strecoar. Se bea
fractionatn timpul unei zile. Uz extern. Pentru
tratarea rnilor, urticariilor, si combaterea m-
tretii: decoct, din 2 linguri pulbere de rizom la o
can (250 ml) cu ap. Se las 2 ore la macerat.
Se fierbe 10-15 minute la foc domol. Se
strecoar. Se spal local (v. Pl. LIV, 3).
STEAUA-PMNTULUI (Astraeus
hygrometricus), fam. Astraeaceae. Ciuperc
micorizant, necomestibil, ntlnit vara si
toamna (VIIXI), n locuri pietroase sau
argiloase. Corpul de fructificatie (bazidiocarp),
cu diametrul de 5-6 cm, brun-cenusiu.
Exoperidia este divizat n 8-15 lobi, care
execut miscri higroscopice: pe timp umed se
desfac, pe timp uscat se nchid acoperind
endoperidia. Gleba brun, pulverulent. Sporii
de8-12n(v. Pl. LIII, 6).
STEJAR (Quercus robur), fam. Faga-
ceae. Arbore foios, megafanerofit, mezofit spre
mezohigrofit, mezoterm, heliofil, n privinta
reactiei solului eurionic (amfitolerant), ntlnit n
regiunea de cmpie si dealuri (terasele rurilor,
platforme, piemonturi), cu limita superioar la
cca 600-650 (700) m altitudine, formnd arbo-
rete de amestec cu alte foioase (pduri de
sleau), sau arborete pure (stejrete); se mai
numeste gorun, sledun, stejar pedunculat,
sledun, stojar, ters, trjer, tufan. Genetic,
2n = 24. Fitocenologic, ncadrat n Quercion
roboris, Alno-Padion. n Romnia ocup 2%
din suprafata pduroas a trii, respectiv cca
141 364 ha. Pdurile cele mai ntinse (peste
80% din total) se gsesc n sudul trii, cmpiile
din vestul trii, nord-vestul Moldovei si n
Podisul Transilvaniei. Specie de climat variat;
cerinte ridicate fat de cldur n timpul verii;
rezistent la gerurile de iarn - cele excesive i
provoac gelivuri (crpturi n lemn). Preten-
tios fat de lumin. Prefer soluri profunde,
afnate, revene pn la umede, fertile. Suport
multumitor solurile compacte, argiloase, cu po-
dzolire accentuat de hidrogenez, pe terase si
platforme. Creste nesatisfctor pe soluri s-
race si acide. Rspndit n Europa. Descriere.
Rdcin pivotant, profund. Tulpin dreapt,
bine legat, nalt pn la 50 m, diametrul
1-2 m. Scoarta cu ritidom brun-negricios, tare,
adnc-brzdat longitudinal si transversal, pn
la 10 cm adncime. Lemn cu duramen brun-ro-
siatic, alburn glbui-rosiatic, raze medulare
mari, bine vizibile, inele anuale vizibile. Coroa-
na profund si larg, cu ramuri viguroase,
noduroase, ntinse orizontal. Lujerii vigurosi,
muchiati, glabri, bruni-mslinii. Mugurii ovoizi,
bruni-lucitori. Frunze lobate pn la pen-
tafidate, cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiti,
inegal separati prin sinusuri neregulate, glabre,
pieloase la maturitate. Flori unisexuat-mo-
noice, cele femele lung-pedunculate, dispuse
cte 3-6 n ciorchine. nflorire, IV-V. Poleniza-
re anemofil. Fructe, achene (ghind) ovoida-
le, alungite pn la cilindrice (2-4 cm) bru-
ne-glbui, n stare proaspt cu dungi
longitudinale verzui caracteristice; grupate cte
2-5 pe un peduncul comun. Cup hemisferic,
lemnoas, cu solzi mici, ovati-triunghiulari,
strnsi-alipiti, concrescuti, liberi numai la vrf.
Capacitate germinativ, 70-80%. Fructific o
dat la 6-10 ani. Prima fructificare, la 70 ani,
cnd se afl n masiv, si la 40-50 ani, cnd
creste izolat. Posed mare capacitate de rege-
nerare vegetativ prin lstrire. Creste activ
pn la 150-200 ani, cu maximum ntre
50-70 ani. Longevitate, 500-600 ani, exceptio-
nal, 2000 ani. Compozitie chimic. Scoarta
contine acizii cavercitanic (9-15%), elagic, ga-
lic, nictanicsi roburic, cvercina (principiu amar),
floroglucina, substante pectice, rezine, zaha-
ruri, substante minerale. Lemnul contine pento-
zane, galactan, lignin, substante tanante, mici
cantitti de ceruri si grsimi, substante mine-
rale (K, Ca, Mg, Fe, Si, Na). Industrie. Lemn
tare, elastic, rezistent, durabil n aer si ap.
Utilizat n constructii civile, hidraulice si de ma-
sini, pentru grinzi, stlpi, piloti, traverse de ci
ferate, lambriuri, parchete, doage, confectio-
narea mobilei de nalt calitate (lemn masiv si
furnire), n tmplrie, strungrie, lemn de foc.
Scoarta, galele de pe frunze si coltanii fructelor
tinere sunt folosite n tbcrie (contin mult
tanin, 17-40%). Fructele sunt folosite n
fabricile de spirt. Alimentatie. Pn nu demult,
n unele zone, ghindele au fost utilizate la pre-
pararea unui surogat de cafea. Din ghindele
uscate si mcinate se obtine o fin care, n
stejar 788 stejar

amestec cu fin de cereale, poate fi folosit n
panificatie. Bioterapie. Scoarta si ghindele au
utilizri terapeutice n medicina uman si vete-
rinar, cult si traditional. Principiile active
actioneaz hemostatic, antiseptic, antidiareic,
astringent, cicatrizant, dezinfectant. Recoman-
dat n gastrite, ulcer, diaree, enterite, melene,
hemoroizi, rinofaringit, faringit, gingivit, sto-
matit, leucoree, metrit, degerturi, rosturi
de pantof, arsuri, rni, contra transpiratiei pi-
cioarelor. Recoltare. Scoarta (Quercus cortex)
se recolteaz toamna la sfrsitul vegetatiei sau
primvara n martie-aprilie, de pe ramurile tine-
re de 2-3 ani. De obicei se recolteaz prim-
vara. Produsul se prezint sub form de bucti
plate sau rulate n tuburi, altele sub form de
jgheab. Gust astringent. Prin nmuiere n ap,
dezvolt un miros de materie tanant. Se usu-
c n locuri aerate. Se pstreaz n saci textili.
Ghindele (Quercus fructus) se recolteaz
toamna, cnd ajung la maturitate. Se usuc n
poduri acoperite cu tabl. Li se ndeprteaz
nvelisul, se prjesc, se pulverizeaz obtinnd
cafeaua de ghind" (Quercus tostumsemen).
Galele (Quercus gallae) se recolteaz de pe
frunze si pot fi folosite ca substant activ
astringent. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea gastritei hiperacide, ulcerului
gastroduodenal, n diaree, enterite, melene,
hemoroizi, rinofaringit, faringit acut si croni
c: a) decoct, din 2 lingurite de scoart mrun-
tit la o can (200 ml) cu ap rece. Se fierbe
20-30 minute. Se beau 2 cni pe zi, ntre mese,
nendulcit; b) decoct, din 2 lingurite cu pulbere
de scoart la o can (250 ml) cu ap. Se fierbe
10-15 minute. Se las n repaus acoperit. Se
strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi; c) cafea,
dintr-o lingurit de ghinde prjite si mcinate.
Se bea cte o ceasc nendulcit, dimineata,
pe stomacul gol. Regleaz scaunul n diaree.
2. Pentru tratarea anemiilor, rahitismului, si ca
antidiuretic: decoct, din 1 lingurit ghinde pr
jite si mcinate (pulverizate) la o ceasc
cu
ap. Se fierbe 1-2 minute. Se strecoar. Se
beau 2-3 cesti pe zi. Uz ext ern. 1. Pentru
tratarea hemoroizilor, degerturilor, transpira
tiei excesive a picioarelor si minilor: decoct,
din 20-30 g scoart mruntit la 1 l de ap.
Puternic astringent. Se fac bi locale. 2. Pentru
tratarea leucoreei: decoct, din 2 linguri de
scoart mruntit la o can (250 ml) cu ap. Se
fac 2 splaturi vaginale pe zi, din care ultima
seara, nainte de culcare. 3. Pentru oprirea
secretiei de lapte (efect antigalactogog): de-
coct, din 2-3 linguri de scoart mruntit la o
can cu ap. Se aplic local cataplasme calde.
4. Pentru tratarea afectiunilor cavittii bucale,
durerilor de dinti, rinofaringitelor, faringitei acu-
te, cronice, arsurilor, degerturilor: decoct, din
3-4 lingurite de pulbere de scoart la o can
(250 ml) cu ap. n afectiuni bucale se clteste
gura cu decoct, contra degerturilor se tampo-
neaz local cu vat nmuiat n decoct, iar n
rinofaringit, faringit acut si cronic se face
gargar de 2-3 ori pe zi, cu decoct la tempera-
tur suportabil. 5. Pentru combaterea transpi-
ratiei picioarelor, a rosturilor de pantofi, de-
gerturilor: decoct, din 10 g pulbere scoart (o
lingurit) la 100 ml ap. Se face baie la picioa-
re, zilnic, nainte de culcare. 6. Pentru tratarea
hemoroizilor: alifie, din 5 g pulbere de gale
recoltate de pe frunze si 30 g untur de porc
proaspt. Se aplic unguente locale. 7. Pen-
tru tratarea gingivitelor: tinctur, se las 10 zile
l a macer at , nt r-o st i cl , 10 g gal e si
100 ml alcool. Sticla se agit zilnic de 2-3 ori.
Se strecoar. Se trage n sticle nchise la cu-
loare. Se astup cu dop. Cu 10-15 picturi la o
ceasc cu ap rece (temperatura camerei) se
face gargar, se freac gingiile si se clteste
gura. Scoarta este inclus n compozitia diferi-
telor ceaiuri PLAFAR. 8. Pentru tratarea hemo-
roizilor: decoct, din 10 g scoart uscat si bine
mruntit la o can (200 ml) cu ap. Se fierbe
5 minute. Se acoper si se las s se rceasc
pn la cldut. Se strecoar. Se fac splaturi
intrarectale cu irigatorul. Medicin veterinar.
Uz intern. Pentru tratarea gastroenteritelor:
decoct, din 5-10 g pulbere de scoart sau
pulbere de gale la 100 ml ap. Se fierbe 10 mi-
nute. Se las la rcit. Se strecoar. Se adminis-
treaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt).
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
taurine), 14-50g; animale mijlocii (ovine, capri-
ne, porcine), 5-10 g; animale mici (pisici, cini),
0,1-1-5 g; gini, 0,1-1 g. Pulberea de scoart
se mai administreaz sub form de boluri si
mixturi. Uz extern. Pentru tratarea panaritiului
si furculitei putrede: decoct concentrat, din
10-15 g scoart la 100 ml ap. Se fierbe 5 mi-
nute. Se las la rcit. Se strecoar. Se spal
local cu decoct, folosind un pansament, si apoi
se aplic comprese mbibate n decoct si se
bandajeaz. Cosmetic. Pentru ntrirea rd-
cini prului si oprirea cderii lui: decoct, din
4 lingurite cu pulbere de scoart la o can
stej ar brumri u 789 stej ar pufos

(250 ml) cu ap. Se tamponeaz rdcina p-
rului pe ntreaga suprafat a capului sau se fac
bi si frectii sptmnal sau de dou ori pe
sptmn. Recoltare. Pentru utilizri medi-
cinale, scoarta (Cortex Quercus) se recolteaz
numai n parchete pe msura tieturilor. Pe-
rioada optim este martie-aprilie. Se desprinde
numai scoarta neted a ramurilor de 3-5 ani,
cu grosimea pn la 10 cm. Se usuc la soare.
Pe ploaie se adposteste. Uscarea artificial,
la 40-50 C. Zootehnie. Ghindele pot fi utiliza-
te n hrana porcilor. Silvicultur. Specie de
interes forestier. Produce lemn de calitate su-
perioar. Specie de baz n alctuirea perde-
lelor de protectie. Apicultur. Specie melifer.
Furnizeaz albinelor culesul de polen si man.
Mana contine 62-64% zahr. Cantitatea de
miere de man, 20 kg/ha. Pondere economi-
co-apicol mijlocie. Mana este produs de lica-
nida brun a coji de stejar (Lachnus roboris).
Perioadele de secretie a manei sunt 20 iu-nie-
10 iulie si 10-30 septembrie, n raport de
conditiile stationale n evolutia timpului. Pro-
tectia mediului. Prin puternicul su sistem ra-
dicular, reprezint solutia optim pentru pune-
rea n valoare a potentialului mineral si hidric al
solului, asigurnd optimizarea regimurilor hi-
drologice si un drenaj biologic de mare eficient
n statiunile cu exces de umiditate. Ornamen-
tal. Remarcabil prin dimensiunile impresionan-
te. Atractiv prin port si masivitate. Specie de
baz pentru constituirea masivelor pduroase
n stil peisajer din parcuri, n grupri monumentale
n poieni. nmultire prin seminte (v. Pl. LIII, 7)
STEJAR BRUMRIU (Quercus
pedunculiflora), fam. Fagaceae. Arbore foios,
indigen, megafanerofit, xeromezofit, termofil,
slab-acid-neutrofil, heliofil, psamofil, identificat
n Romnia n 1936, cu areal ntins n silvoste-
p, unde formeaz arborete pure sau n ames-
tec; se mai numeste gantoi, slodun. Vegeteaz
bine pe cernoziomuri levigate sau pe dune cu
sol nisipos, afnat, suficient de reavn. Iubitor
de cldur, rezistent la secet, uscciunea so-
lului si atmosferei. Specie de baz deosebit de
valoroas n pdurile de silvostep ale Olteniei,
Munteniei, Dobrogei. Fitocenologic, Car.
Quercion pedunculi florae. Rspndit n Penin-
sula Balcanic, nordul Asiei Mici, M-tii Caucaz
si Peninsula Crimeea. Descriere. Rdcin pi-
votant-trasant. Tulpin dreapt, nalt pn la
25-30 (35) m. Scoart cu ritidom gros,
adnc-crpat, aprut de timpuriu. Lemn cu du-
ramen brun-rosiatic, alburn glbui-rosiatic,
raze medulare mari, bine vizibile, inele anuale
vizibile. Frunze variabile ca form, cu ltimea
mai mare la mijloc sau spre vrf, iar lobii mijlocii
aproape perpendiculari pe nervura median,
pe fata superioar verzi-ntunecat, pe cea infe-
rioar cenusii-brumrii, glaucescente, de regul
pubescente, rareori glabre. Unisexuat-monoic,
cu inflorescente femele lung-pedunculate, iar
n cadrul florilor stigmate late, capitate, plane si
ntinse orizontal. nflorire, V. Fructe, achene
(ghinde) mari, lungi de 3-5 cm, grosime 2 cm,
prinse pe un peduncul lung pn la 15 cm.
Cup cu solzi ghebosi, asezati n rnduri circu-
lare. Industrie. Lemn tare, elastic, durabil, re-
zistent. Folosit la fabricarea mobilei, n tmplrie,
dogrie, constructii si lucrri sub ap. Scoarta
este folosit n tbcrie. Ghindele sunt utili-
zate la fabricarea spirtului. Medicin uman si
veterinar. Aceleasi utilizri ca la -> STEJAR.
Apicultur. Specie melifer. Furnizeaz
albinelor culesul de polen si man. Productia
de miere de man, 20 kg/ha. Pondere econo-
mico-apicol mijlocie. Ornamental. Specie de-
corativ prin port, utilizat n dumbrvi, indivi-
dual sau n grupuri mici. nmultire prin seminte.
STEJAR PUFOS (Quercus pubes-
cens), fam. Fagaceae. Arbore foios, megafa-
nerofit, xerofit, moderat-termofil, neutru-bazifil,
heliofil, oligopulviofil, ntlnit sub form de
arborete, dumbrvi, plcuri si tufrisuri izolate
n subzona silvostepei si colinar, n Muntenia,
Dobrogea, Oltenia, Banat, vestul Transilvaniei;
se mai numeste ceretic, grneat, goron, lemn
tare, stejar negru, stejar rosu, stejar scmos,
stejric, sledun, tufan, tuf, tuf rioas.
Genetic, 2n = 24. Iubitor de cldur, rezistent la
secet, uscciune. Vegeteaz bine pe soluri
cernoziomice, calcaroase, relativ compacte, cu
regim de ap deficitar. Fitocenologic, Car.
Quercetalia pubescentis Echinopo-(banati-ci)-
Quercetum pubescentis. Rspndit n
regiunile mediteranean si submediteranean.
Descriere. Rdcin pivotant-trasant. Tulpi-
n frecvent strmb, nalt pn la 15 m.
Scoart cu ritidom brun-negricios, tare, des si
adnc-crpat, format de timpuriu. Coroan
rar, larg, luminoas. Lujeri cenusiu-pubes-
centi. Muguri mici, ovoizi, tomentosi. Frunze
mici (4-8 cm), lobat-ovate, tari, neregulat-si-
nuat-lobate, cu 3-6 perechi de lobi ncretiti,
st ej ar
rosu
790 stel

ondulati, desprtiti n sinusuri nguste, pe fata
inferioar cenusiu-tomentoase. nflorire, V.
Fructific la 8-12 ani. Fructe, achene (ghinde)
mici, cca 1,5 cm, asezate n cupe cu solzi mici,
cenusiu-pubescenti, sesile. Longevitate mic.
Industrie. Lemn cu bune nsusiri tehnologice.
Din cauza dimensiunilor reduse nu poate fi
folosit dect pentru foc. Scoarta contine mult
tanin; folosit n industria tbcriei pentru t-
bcitul pieilor. Medicin uman si veterinar.
Aceleasi utilizri ca la -> STEJAR. Silvicultu-
r. Specie de interes forestier. Indicat pentru
statiuni extreme. Lemnul, bun combustibil. Api-
cultur. Specie melifer. Furnizeaz albinelor
culesul de polen si man. Productia de mie-
re-man, 20 kg/ha. Pondere economico-apico-
l mijlocie. Protectia mediului. Specie foarte
important pentru perdelele de protectie din
step. Ornamental. Rustic. Utilizat ca arbore
decorativ n parcuri, spatii verzi, individual sau
n grupuri, pe locuri uscate (unde exist condi-
tiile ecologice propice), din silvostep si step,
n sudul si vestul trii. Uneori folosit ca arbore
de alei. Decorativ prin port, coronament larg,
lujeri tomentosi, frunze, nmultire prin seminte
(v. Pl. LIV, 1).
STEJAR ROSU (Quercus rubra),
fam. Fagaceae. Arbore foios, exotic, megafa-
nerofit, mezofit, moderat-termofil, cu amplitudi-
ne ecologic larg, vegetnd bine pe soluri
podzolice, argiloviale, pseudogleizate si gleice,
afnate, textur usoar, suficient de umede;
prezent si pe soluri srace, soluri argiloase
compacte; se mai numeste stejar rosu ameri-
can. Genetic, 2n = 24. Originar din jumtatea
estic a Americii de Nord. Introdus n Romnia
la nceputul secolului, n culturile forestiere de
la Mihesti, Lipova, Rsnov, Cristian, Sabed
si pe marginea strzilor, n parcuri, ca arbore
decorativ. Rspndit n America. Descriere.
Rdcin pivotant, cu ramificatii laterale, pro-
fund, puternic. Tulpin dreapt, cilindric,
bine elagat, nalt pn la 30 m, diametrul
pn la 1 m. Scoart subtire, cenusie, neted.
Ritidom subtire, cu crpturi rare, apare ctre
baza tulpinii dup 40 ani. Lemn cu duramen
glbui, inele anuale vizibile. Lujeri rosii-bruni, cu
lenticele glbui. Muguri rosii-bruni, glabrii, lungi
de cca 6 mm. Frunze oblongi, mari (10-22 cm),
adnc-lobate, cu lobii triunghiular-ovati, lobulati,
terminati cu vrf setaceu, alungit, pe dos cu
smocuri de peri ruginii n axilele nervurilor.
Toamna, frunzisul se coloreaz n rosu sau
portocaliu. Fructific la 2-3 ani. Fructe, achene
(ghinde) mari, lat-ovoide, brune, asezate ntr-o
cup putin adnc, usor conic, scurt-pedun-
culat. Maturatie bianual. Industrie. Lemn dur,
durabil, dar inferior celui de stejar si gorun. Se
impregneaz usor. Folosit n tmplrie la fabri-
carea placajelor, mobilei, traverselor, carose-
riilor, parchetelor, dusumelelor. Are pori si nu
poate fi folosit la confectionarea doagelor.
Scoarta are aceleasi utilizri ca la -> STEJAR.
Silvicultur. Specie de interes forestier.
Crestere rapid, mai ales n tinerete. Utilizat
frecvent ca genitor n lucrrile de selectie. Api-
cultur. Specie melifer. Furnizeaz albinelor
culesul de polen si man. Ornamental.
Decorativ prin portul drept, coroan globuloas,
coloritul frunzelorverzi, vara, si galben-rosiatice,
toamna. Cultivat n parcuri si n plantatii de ali-
niament. Nu se recomand plantarea pe strzi
si bulevarde. Creste ncet, sufer de prlirea
scoartei si duntori criptogamici.
STEL (Steles), zona axial (central)
a rdcinii si tulpinii format din toate tesuturile
situate sub endoderm, nconjurate de peri-
ciclu; sin. cilindru central. Pozitia tesuturilor de-
fineste urmtoarele tipuri de stel (fig. 283):
protostel, cel mai primitiv. Constituit din tesut
conductor lemnos, nconjurat de liber si apoi
de scoart; sin. haplostel. Considerat ca form
fundamental din care au derivat celelalte ti-
puri, ntlnit pentru prima dat la tulpina de
Rhynia; actinostel, dezvoltat o dat cu aparitia
emergentelor foliare; sin. protostel stelat sau
radiar. tesutul lemnos are contur stelat, iar cel
liberian este fragmentat n fascicule. Identificat
la Asteroxylon si unele ferigi primitive. S-a ps-
trat n rdcinile tuturor carmof itelor fosile si re-
cente; plectostel, rezultat din mpletirea tesutu-
lui lemnos cu cel liberian. Deriv din actinostel
si este mai evoluat. ntlnit la Lycopodiaceae;
sifonostel, format din mduv nconjurat de
un cilindru de xilem, iar acesta de un cilindru de
floem; sin. sifonostel ectofoiic. ntlnit la
Mediilosae, Lepido-dendrinae, Lycopodiaceae.
La Osmunda, pe partea intern a liberului se
afl dispus lemnul sub form de cordoane lon-
gitudinale. Mai evoluat dect precedentul;
eustelul, constituit din fascicule colaterale dis-
puse n cerc si separate de raze medulare,
reprezentnd fsii de tesut parenchimatic. Re-
zult din fragmentarea sifonostelului ectofolic.
stereide 791 stil


Fig. 283. Evolutia stelului.
ntlnit la gimnosperme si majoritatea dicotile-
donatelor; atactostel, alctuit din numeroase
fascicule liberolemnoase dispuse n tesutul
fundamental fr o ordine strict. Deriv din
eustel. ntlnit la monocotiledonate; sifonostel
amfifloic, constnd dintr-un cordon de liber
ntre lemn si mduv. ntlnit la Marsilea. Prin
formarea lacunelor foliare n dreptul frunzelor,
acesta se ntrerupe din loc n loc. n situatia
cnd floemul de pe ambele prti ale xilemului
se uneste, rezult un cilindru central de tip
dictiostelic, unde apar fascicule concentrice
hadrocentrice. ntlnit la Leptosporangiatae.
Cnd floemul nu se uneste n jurul xilemului,
rezult un cilindru, central de tip eustelic, ca-
racterizat prin numeroase fascicule bicolate-
rale. ntlnit la Asclepiadaceae, Apocynaceae,
Campanulaceae, Convolvulaceae, Cucurbita-
ceae, Gentianaceae, Myrtaceae, Onagraceae.
STEREIDE (Stereidae), celule cu
peretii ngrosati care, n totalitate, alctuiesc
stereomul.
STEREOM (Stereoma), totalitate a te-
suturilor mecanice de sustinere (colenchimuri,
sclerenchimuri), formate din celule cu peretii
ngrosati. ntlnit la rdcin (stereomul rd-
cinii) si la tulpin (stereomul tulpinii), care si
modific de timpuriu structura. La speciile de
Lamiaceae, Apiaceae apare sub form de
coaste subepidermale de colenchim; la Junca-
ceae, Cyperaceae, sub form de stlpi periferici;
la Poaceae (porumb), sub form de cordoane
de sclerenchim n jurul fasciculelor conduc-
toare dinspre periferie. Trunchiurile arborilor
prezint o organizare stereomic perfect. Rol
de rezistent la ndoire, turtire, tractiune,
presiune exercitat de-a lungul organului.
STIGMAT (Stigma), extremitate a gi-
neceului florilor angiosperme. Se afl situat la
partea terminal a stilului. Are suprafata pre-
vzut cu papile secretoare de lichid vscos,
bogat n zaharuri, care retine polenul ajuns aici
si i stimuleaz germinatia. Epiderma si subepi-
derma ntrunesc particularittile unui necatriu.
Forma stigmatului variaz mult n functie de
specie. Poate fi stigmat globulos, ca la speciile
de Primulaceae, Solanaceae; stigmat scobit
[de exemplu, sofran (Crocus sativus)]; stigmat
gunos [de exemplu, trei frati ptati (Viola tri-
color)]; stigmat bifid, ca la fam. Asteraceae,
Lamiaceae si unele Brassicaceae; stigmat tri-
fid [de exemplu, speciile fam. Liliaceae, Irida-
ceae]; stigmat foliaceu [de exemplu, stnjenel
(Iris germanica)]; stigmat filiform [de exemplu,
tposic (Nardus stricta) si la speciile de Planta-
ginaceae]; stigmat disciform-stelat [de exem-
plu, mac (Papaver somniferum)]; stigmat papi-
los (penat-pros) [de exemplu, mohor (Setaria
glauc), gru (Triticum aestivum)] (fig. 284).
STIL (Stylus), segment mijlociu al gi-
neceului (pistilului). Reprezint o prelungire
subtire si de obicei cilindric a ovarului. Se
termin cu stigmatul. Ca pies intermediar
face legtura dintre ovar si stigmat. Foarte va-
riat sub aspect morfologic. La unele specii gi-
neceul este lipsit de stil. [de exemplu, macul
(Papaver somniferum)], sau este scurt [de
exemplu, piciorul-cocosului (Ranunculus acris)].
La alte specii, stilul este lung [de exemplu,
rostopasc (Chelidonium majus)] sau foarte
lung [de exemplu, porumbul (Zea mays)]. Lun-
gimea stilului este un caracter constant pentru
specie. Florile cu stile egale ca lungime se
stip 792 stipele
Fig. 284. Forme de stigmat: 1 -
globulos, la ciubotica-cucului
(Primula verris); 2 - bifid, la sarnic
(Arnica montana): 3- trifid, la crinul alb
(Lilium candidum); 4 - trifid, la sofran
(Crocus sativus); 5 - gunos, la trei
frati ptati (Viola tricolor); 6-foliaceu,
l a st nj enel ( I r i s ger mani ca) ;
7 - filiform, la tposic (Nardus
stricta); 8- papilos, la mohor (Setaria
galauca); 9 - papilos, la festuc
(Festuca elatior); 10 - stelat, la mac
(Papaversp.).
numesc hesmostile. Exist ns specii care au,
n unele flori, stilul lung-flori longistile, iar n
altele stile scurte, flori barahistile. Ultimele dou
tipuri de flori se numesc heterostile (fig. 285 [de
exemplu, ciubotica-cucului (Primula veris),
mierea-ursului (Pulmonaria officinalis)]. ntr-o
floare, numrul stilelor este determinat de nu-
mrul carpelelor ce particip la formarea gine-
ceului si de nivelul pn unde concresc. Gine-
ceul monocarpelar va avea un singur stil.
Gineceul policarpelar, la care concresterea car-
pelelor are loc numai la nivelul ovarului, va avea
un numr de stile egal cu numrul carpelelor.
Cnd concresterea carpelelor se face la nivelul
mijlociu al gineceului, ovarul va avea ca
prelungire un singur stil. Prinderea stilului pe
ovar se face, de regul, n partea lui central.
Se ntlnesc si cazuri cnd se insera lateral pe
ovar [de exemplu fragul (Fragaria vesca), cinci

Fig. 285. Heterostilia la ciubotica-cucului
(Primula veris): a - floare cu stil
scurt; b - floare cu stil lung.
degete (Potentilla sp.)] sau se insera la baza
ovarului - stil ginobazic (de exemplu, specii din
fam. Boraginaceae, Lamiaceaeetc.). Structura
anatomic a stilului const dintr-o epiderm ce
nconjoar un tesut parenchimatic omogen, n
centrul cruia se afl un fascicul conductor
libero-lemnos. Fasciculul conductor libe-ro-
lemnos este o prelungire a celui din ovar. n
axul stilului multor specii de plante exist un
tesut stigmatoid sau conductor", prin care
nainteaz tubul polinic pentru a ajunge la ovar.
STIP (Stipes) 1. Tulpin lemnoas ne-
ramificat, care poart n vrf un buchet de
frunze (de exemplu, palmieri). 2. Piciorul-ciu-
percii (de exemplu, Agaricus). 3. Suportul
frunzei (de exemplu, Pteridophyta).
STIPELE (Stipellum), excrescente
marginale ale bazei frunzelor lipsite de teac.
Se formeaz din acelasi primordiu ca si
frunza si apar n numr pereche la baza
petiolului. Sunt dispuse pe laturile petiolului
sau opuse acestuia. Au form variat, viat
scurt sau lung, si una sau mai multe functii:
de aprare a mugurilor axilari si stipelari,
asimilatie clorofi-lian etc. La unii arbori (tei,
fag, ulm, mesteacn) si la pomi (mr, pr),
stipele sunt sol-ziforme, colorate n galben
sau brun, neasimilatoare si caduce. Cad
naintea sau n timpul deschiderii mugurilor,
cnd ncepe dezvoltarea frunzelor. La foarte
multe specii de plante, stipele sunt
persistente. La mazre (Pisam sativum),
lintea pratului (Lathyms aphaca), stipele sunt
mai mari dect foliolele
stipele 793 stirigoaie


Fig. 286. Tipuri de stipele: a - stipele libere, la
muscat (Pelarogonium zonale); b- stipele ltite si
concrescute cu baza petiolului, la mazre (Pisum
sativum); c - stipele nguste si concrescute cu
petiolul, la mces (Roza canina); d - stipele
interpetiolare, la hamei (Humulus lupulus); e-
stipele nguste, la fag (Fagus sylvatica); f- stipele
transformate n crcei, la Smilax aspera; g - stipele
transformate n spini, la salcm (Robinia
pseudacacea): 1 - stipele; 2- stipele transformate n
crcei; 3- stipele transformate n spini.
frunzei si au rol n asimilatia clorofilian. La
unele specii din fam. Rubiaceae, ca de
exemplu, snziene (Galium venim), lipicioas
(Galium aparine), stipele sunt interpetiolare, au
aceeasi mrime si sunt asemntoare frun-
zelor. Se deosebesc de acestea numai prin
faptul c nu formeaz muguri axilari la baz.
Salcmul (Robinia pseudacacia) are stipele
transformate n spini (ghimpi), iar la speciile de
Smilax sunt transformate n crcei (fig. 286).
STIRIGOAIE (Veratrum album), fam.
Liliaceae. Plant erbacee, peren, geofit, me-
zofit-mezohigrofit, microterm spre mezoter-
m, heliofit, slab-acid-neutrofil, ntlnit prin
fnete, poieni, psuni, comun, uneori inva-
dant (combtut prin mijloace agropastorale
pentru toxicitate si scderea calittii fnului),
din regiunea dealurilor pn n cea alpin; ve-
geteaz pe soluri revene, reavn-jilave si ji-
lav-umede; se mai numeste stejie, stere-
goanie, stirigie, stirigoaie, stirigoice, stirigoaic,
stereghie, stirigoaie. Dacii o numeau stirisozila,
stisogzila, stiriogil, stirigie, de unde a derivat
numele de astzi stirigoaie, steregoaie (I.
Pachia Tatomirescu, 1997). Genetic, 2n
= 16. Fitocenologic, ncadrat n Adenos-
tyletalia, Rumicion alpini, Molinion. Rspndit
n Europa, Asia. Descriere. Rizom vertical,
conic, scurt, crnos, cu numeroase rdcini
adventive, lungi, groase, glbui-albicioase. Tul-
pin cilindric, fistuloas, erect, cu peri scurti,
nalt de 50-175 cm. Frunze alterne, ovate,
sesile, cu nervuri arcuate proeminente (ntre
cele groase sunt situate altele foarte subtiri), pe
fata superioar glabre sau glabrescente, iar pe
cea inferioar fin-proase, mai ales pe nervuri.
Flori albe-verzui grupate ntr-un racem com-
pus, terminal, cele inferioare hermafrodite, pro-
terandrice, iar cele superioare mascule; peri-
gon din 6 tepale dispuse n 2 rnduri, cu glande
nectarifere la baz; androceu cu stamine albe,
albe-verzui, ce poart antere reniforme (dehis-
cente la vrf prin 2 valve); gineceu cu stile.
nflorire, VIVIII. Fruct, capsul ovoidal,
dispers-proas, brun, dehiscent prin 3 linii.
Seminte roscate, mici (6-7 mm). Compozitie
chimic. Prtile aeriene, rizomul si rdcinile
plantei contin alcaloizi de tip jerveratrum libe-
ri-germina, protoverina - si sub form glicozidi-
c-jervina, rubijervina, izorubijervina, veratro-
basina; alcaloizi de tip cerveratrum: germerin,
germidin, germitetrin, germitrin, izogermi-
din, neogermbudin, protoveratridin-esteri ai
germinei -, germbutrin, desacetilprotoveratri-
n, protoveratrina A, B etc., - esteri ai protove-
rinei - si veratridin, - ester al veracevinei.
Rdcinile si rizomii mai contin acizii veratric si
chelidonic, rezine, lipide, amidon, substante
minerale. Toxicologie. Toate organele plantei,
n stare proaspt si uscat, contin alcaloizi
toxici. Doza mortal pentru om: 0,02-0,03 g.
Pentru animalele nerumegtoare doza letal
este de 1 g rdcin proaspt la 1 kg greutate
animal, iar la animalele rumegtoare, 2 g/kg.
Porcii nu se intoxic, ei vomeaz imediat toxi-
cul. Intoxicatia se manifest prin salivatie, dia-
ree cu snge, vom, poliurie, puls slab si nere-
gulat, respiratie lent si profund, transpiratie
abundent, ataxie locomotorie, dureri de cap,
convulsii, delir, tremur, paralizia centrilor ner-
vosi bulbari care coordoneaz respiratia si
circulatia, moartea. Se intervine cu splaturi
stomacale, tanin, crbune medicinal, medica-
mente cu actiune analeptic cardiac si
stirigoaie 794 stirigoaie

respiratorie. Sunt semnalate cazuri de intoxica-
tie accidentale la om, prin confundarea rizomi-
lor de la strigoaie (V. Album) cu cei de la ghintu-
r (Gentiana lutea si G. punctata), utilizati la
prepararea unor buturi aperitive. Frunzele
ghinturei nu sunt proase si sunt grupate cte 2
la un nod, n timp ce frunzele de la strigoaie
sunt proase si dispuse altern. Bioterapie. Ri-
zomul si rdcinile plantei au utilizri n medici-
na traditional uman si veterinar. Principiile
active sunt hipotermizante, hipotensive, neuro-
sedative, sedative pn la narcotic, hipnotice,
antipiretice. Folosite sub supraveghere medi-
cal n hipertensiune malign, crize hiperten-
sive, toxicoz gravidic, eclampsie (toxicoz
gravidic cu debut brusc exteriorizat prin con-
vulsii, fat cianotic, ascensiune termic, oli-
gourie cu albuminurie si uremie consecutiv).
Recoltare. Rizomul si rdcinile (Veratrirhizoma
et radix) se recolteaz primvara (martie-apri-
lie) sau toamna (septembrie-octombrie) prin
scoatere din pmnt cu cazmaua. Se taie tulpi-
nile aeriene si rdcinile nnegrite. Se spal n
ap. Se las la zvntat. Rizomii grosi se despi-
c. Se usuc n strat subtire, la soare sau n
poduri acoperite cu tabl. Uscarea artificial, la
50 C. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea hipertensiunii maligne, crizelor hiper-
tensive, toxicozei gravidice, eclampsiei si
pentru scderea febrei, se folosesc preparate
galenice: tinctur, din 10 g pulbere rizom la
100 ml alcool. Se las la macerat 7 zile. Sticla
se agit zilnic. Se strecoar. Se folosesc cte
20-30 picturi. n acelasi scop se mai utili-
zeaz extractul fluid, n doz de 2-3 picturi.
Tratamentul este contraindicat n insuficient
renal si concomitent cu administrarea prepa-
ratelor digitalice. La aparitia fenomenelor toxice
se folosesc ca antidot atropin si simpatomi-
metice. 2. Homeopatic, tinctura-mam se pre-
par din rdcin proaspt, recoltat la nce-
putul lunii iunie. Dilutiile centezimale a 4-a si
a 5-a se administreaz n diareea acut, ente-
rite holeriforme, gastroenterite acute si grave.
Tabloul clinic al bolnavului const n gur
uscat, sete vie de ap rece sau aciditate,
salivatie abundent; apare senzatia de foame,
prefernd alimentele reci. Simte ca si cum prin
vene ar circula ap rece. Pulsul e filiform.
Aceste stri apar dup o diaree de tip
Camphora, cnd ajunge la prostratie si algi-
ditate, cnd este palid si cianozat, cu faciesul
hipocratic, corpul rece acoperit cu sudori reci,
mai ales pe frunte. Dilutiile centezimale de la
a 4-a la a 7-a se administreaz n tendinite
lipotemice, n strile pregonice sau dup o
spaim, n cursul menstruatiei, a unei nasteri
sau a unei constipatii. Tabloul clinic al bolna-
vului const n rcirea corpului (se amelioreaz
prin nvelire), transpiratii reci, tendint de vom
si diaree. Dilutia a 4-a centezimalse adminis-
treaz n timpul menstruatiilor, iar cea de a 7-a
nainte, cnd menstrele sunt abundente si n
avans, precedate de epuizare, paloare, colici
crampoide cu transpiratii reci pe frunte, uneori
cu vom si diaree. Dilutiile centezimale de la
a 5-a la a 7-a se administreaz n manii si
deliruri, n formele cu agitatie. Dilutiile de la a
9-a la a 30-a se administreaz n depresiile
melancolice, care apar la vrstnicii slbiti, loviti
de soart sau la amenoreice, dismenoreice,
precum si la gravide. La femei, tabloul clinic
poate etala indiferent, disperare, stare an-
xioas; femeia plnge usor, devine taciturn
etc. sau femeia devine logoreic, delirant, im-
pudic cu dezbrcare n public si dorinta de a
mbrtisa pe toat lumea. Dilutiile centezimale
a 4-a sau a 5-a se administreaz n spasme
musculare crampoide, convulsii epileptiforme
sau tetaniforme, spasme ale glotei, ale intesti-
nelor, ale diafragmului, ale peretelui abdomi-
nal, cefalee, tuse spasmodic. Aceste manifes-
tri sunt nsotite de o slbire a miocardului,
exteriorizat prin paloare, rcirea corpului, trans-
piratii reci la nivelul fetei, vom (Mihai N eag u
Ba sa r b, 1985). Uz extern (retete empirice).
1. Pentru tratarea eczemelor si riei: a) decoct
concentrat, din rizom si rdcini, tiate mrunt,
la 1 ap. Se fierbe 15-20 minute la foc mode-
rat. Se las acoperit 2 zile. Se strecoar. Cu
solutia obtinut se ung zonele afectate; b) de-
coct, din 1 lingurit prti aeriene si rdcin la
200 ml ap. Dup 2 zile de la preparare, se
badijoneaz eczema cu decoct. 2. Pentru trata-
rea riei cpresti si mncrimii de piele: praful,
obtinut prin sfrmarea tulpinilor si frunzelor
uscate, se amestec cu lapte de oi, apoi se
aplic pe zona afectat. Medicin veterinar.
Uz intern. Pentru ndeprtarea corpurilor stri-
ne sau de alt natur, din stomac la porci, cini,
pisici: electuarii. Dozele vomitive: porc, 0,5-2 g;
pisici, cini, 0,05-0,4 g. Rizomul mai este folo-
sit n tratamentul prestomacelor, bronho-pneu-
mopatiilor inflamatorii, hipodermozei. Uz
extern. 1. Pentru combaterea parazitilor la ani-
malele mari se spal animalul cu decoctul
stolon 795 stomate

obtinut prin fierberea plantei. 2. Pentru comba-
terea soarecilor si sobolanilor: rizomul si rd-
cinile uscate se piseaz mrunt, si se ameste-
c cu mlai. Se plaseaz n locurile umblate de
aceste roztoare pentru a le otrvi. Ornamen-
tal. Se poate planta prin parcurile si grdinile
publice din regiunea montan, n grupe, n alpi-
nrii, n teren umed humos, lutos, turb. Deco-
rativ prin port, frunze si flori. nmultire prin
divizarea rizomilor, mai ales toamna, si prin
seminte, n lunile mai-iunie.
STOLON (Stolo), tulpin subtire, t-
rtoare, cu internodii lungi, dezvoltnd n drep-
tul nodurilor rdcini adventive si tulpini care,
prin separare, dau nastere la noi indivizi. Se
formeaz ca ramuri ale tulpinii principale.
Servesc la nmultirea vegetativ. Exist stoloni
aerieni si subterani. Stolonii aerieni provin de
la baza tulpinilor aeriene ortrotrope, erecte. La
noduri posed rdcini adventive si muguri axi-
lari. n conditii optime de viat, mugurii dau
nastere la un lstar, care, cu timpul, prin des-
prindere de planta-mam, formeaz o nou
plant [de exemplu, fragul (Fragaria vesca),
cpsunul (Fragaria colina), vinerita (Ajuga rep-
tans) s.a.]. Stolonii subterani provin de la baza

tulpinii acoperit cu pmnt sau din rizom. n
primul caz, sunt ramuri subterane, bogate n
amidon, care se ngroas la extremitti prin
acumularea subtantelor nutritive de rezerv,
formnd tuberculi sferici, ovoizi sau cilindrici
[de exemplu, cartoful (Solanum tuberosum)].
Stolonii care provin din rizom sunt ramuri sub-
terane, de obicei ramificate. La noduri au rd-
cini adventive si muguri din care se vor forma
ramuri verzi, aeriene sau noi ramificatii ale sto-
lonilor; se mai numesc sobolii. Sunt ntlniti la
plmid. (Cirsium arvense) (fig. 287).
STOMATE (Stomatium), structuri
specializate, localizate la nivelul epidermei, cu
rol n schimbul de gaze dintre plant si mediul
extern, precum si n degajarea vaporilor de ap
(transpiratia). Prin organizarea lor, se deose-
besc de celulele epidermice. Stomate tipic
(fig. 288) este format din dou celule stoma-
tice reniforme, dispuse fat n fat, lsnd ntre
ele o deschidere, numit ostiol. Fat de celu-
lele epidermice propriu-zise, celulele stomatice
contin mult citoplasm, nucleu clar si
cloroplaste dispuse n jurul nucleului. Pe lng
cloroplaste, se disting mici gruncioare de ami-
don. Celulele stomatice sunt nconjurate de
dou sau mai multe celule anexe, lipsite de
cloroplaste; ndeplinesc legturi functionale si
de protejare a celulelor stomatice. Fiecare ce-
lul stomatic are un perete ventral, ngrosat,
spre ostiol; un perete dorsal, mai subtire, celu-
lozic, spre celula anex; un perete extern, aco-
perit cu o cuticul mai groas sau mai subtire,
spre exterior; un perete intern, subtire, celulo-
zic. Peretii ventrali au dou creste, una extern
si alta intern. Uneori sunt mai dezvoltate cres-
tele externe, ngrosate, cutinizate. Alipirea lor
poate nchide complet ostiol. Ambele creste
externe delimiteaz atriul superior, reprezen-
tnd deschiderea izodial, iar crestele interne
delimiteaz atriul inferior, reprezentnd deschi-
derea opistial. Uneori, celulele stomatice se
gsesc scufundate printre celulele epidermice,
rezultnd camera suprastomatic. Rolul ei este
de a mpiedica o transpiratie puternic. n toate
cazurile, sub cele dou celule stomatice se afl
delimitat un spatiu intercelular, numit camera
substomatic. Aceasta se afl n legtur cu
toate spatiile intercelulare si constituie un si-
stem de aerisire. Ansamblul celulelor stomatice
cu celulele anexe alctuiesc -> APARATUL
STOMATIC. Stomatele se deschid la lumin si
Fig. 287. Stoloni:
a - stolon aerian, la frag (Fragaria vesca); b - stoloni
subterani, la cartof (Solanum tuberosum); 1 - stolon;
stomate 796 stomate

Fig. 288. Alctuirea stomatei:
a - frunz de cimbrisor (Thymus serpyllum); b - stnjenel (Iris germanica): I - vzut din fat; II - sectiune
transversal; 1 - stomate; 2 - celule anexe; 3 - ostiol; 4 - nucleu: 5 - cloroplaste; 6 - atrium
superior; 7 - atrium inferior; 8 - camera suprastomatic: 9 - camera substomatic.
se nchid la ntuneric. Ziua sunt deschise, spre
sear si noaptea sunt nchise. Exceptii fac
unele specii (Anemone silvestris, Bellis pere-
nis), la care stomatele rmn deschise si n
timpul noptii. Mecanismul deschiderii lor const
n hidrolizarea amidonului preexistent din sto-
mate, sub influenta unor enzime care actioneaz
la ivirea luminii. Sucul celular al stomatelor se
concentreaz n glucoza, substant osmotic
activ. Apa din celulele epidermice vecine
trece n celulele stomatice, care devin turges-
cente. Sub influenta turgescentei, peretii subtiri se
ntind si trag dup ei peretii ngrosati ce
delimiteaz ostiol, deschiznd-o. Spre seara,
glucoza se transform n amidon, substant
osmotic inactiv. Ca urmare, are loc trecerea
apei din stomate n celulele epidermice, turges-
centa scade si ostiolele se nchid. n timpul
deschiderii ostiolei, celulele stomatice si
modific n mod caracteristic forma, delimitn-
du-se trei tipuri principale (fig. 289). 1. Forma
celulelor stomatice se schimb perpendicu-
lar pe suprafata epidermei. Celulele stomati-
ce au peretii externi si interni subtiri. Peretele
ventral este subtire si prevzut cu coaste cutini-
zate. Peretele dorsal este ngrosat. Tip primitiv
(pteridofitic) (Mnium) rspndit la muschi si
partial la ferigi. 2. Forma celulelor stomatice
se schimb paralel cu suprafata epidermei.
Celulele stomatice au form de halter. Cape-
tele sunt dilatate si cu peretii subtiri, partea
mijlocie ngustat, au peretii dorsali si ventrali
mult ngrosati. La cresterea turgescentei peretii
subtiri ai capetelor se ntind, iar portiunile mijlocii
ngrosate si rigide se ndeprteaz, deschi-
znd ostiola. Tip graminaceu, rspndit la spe-
ciile de Poaceae si Cyperaceae. 3. Miscarea
de deschidere a stomatelor se face att pa-
ralel, ct si perpendicular pe suprafata epi-
dermei. Celulele stomatice au peretele dorsal
subtire, fin, elastic; n dreptul ostiolei peretele
ventral este subtire si bombat, iar spre partea
extern si intern, prezint ngrosri sub form
de creste, orientate paralel cu suprafata epider-
mei. Cresterea turgescentei duce la bombarea
peretilor dorsali spre celulele anexe, iar peretii
ventrali devin concavi, deschiznd ostiola. Tip
amarilidaceu ntlnit la numeroase monocoti-
ledonate si dicotiledonate. Pozitia stomatelei
pe frunz este dependent de diverse adaptri
ecologice. Exist frunze amfistomatice, orien-
tate n spatiu vertical sau aproape vertical, cu
stomatele n epiderma ambelorfete [de exem-
plu, stnjenelul (Iris germanica), porumbul (Zeu
mays), grul (Triticum aestivum), ovzul (Ave-
na sativa) etc.]; frunze hipostomatice, orientate

stomate 797 stomate

Fig. 289. Tipuri de stomate:
a - pteridofitic (sectiune transversal); b- graminaceu (vzut apical); c- amarilidaceu (sectiune transversal); d-
gimnospermie; 1 - celul stomatic; 2-ostiol; 3-celul anex; 4- cloroplaste; 5-celule epidermice; 6
- dorsal; 7-perete ventral; 8-celule asimilatoare; 9-cuticul; 10 - hipoderm; 11 - camer substomatic.
n spatiu mai mult sau mai putin orizontal, cu
stomatele numai n epiderma fetei inferioare
[de exemplu, fagul (Fagus sylvatica), stejarul
(Quercusrobur), teiul (Tilia tomentosa), mrul
(Malus domestica) etc.]; frunze epistomatice,
cu stomate numai n epiderma fetei superioare,
caracteristice plantelor acvatice cu frunze
natante [de exemplu, nufrul alb (Nymphaea
alba), nufrul galben (Nuphar luteum), bros-
carit (Potamogeton natans) etc.]. Nivelul la
care sunt asezate stomatele variaz n functie
de conditiile de viat n care triesc plantele.
Numeroase plante au stomatele asezate la ni-
velul celulelor epidermice si nu posed camer
suprastomatic [de exemplu, spnzul (Helle-
borus), zambila (Hyacinthus) narcisa (Narcis-
sus)]. Acestea triesc n conditii de umiditate
normal. Unele plante ce cresc n astfel de
conditii au stomatele usor iesite n afar (de
exemplu Anemone) sau foarte mult iesite n
afar fat de epiderm [de exemplu ca la dov-
leac (Cucurbita pepo)]. Plantele caracteristice
regiunilor secetoase, srace n ap, au stoma-
tele scufundate fat de nivelul celulelor epi-
dermice si, n acest caz, se formeaz o camer
suprastomatic care contribuie la micsorarea
transpiratiei [de exemplu, Agave, Aloe etc.)].
Numrul stomatelor pe limbul frunzei variaz n
functie de specie. n general, pe 1 mm
2
pot
exista 10 stomate (de exemplu, Seclum acre)
sau 1200, ca la cretusc (Filipendula ulmaria).
Pe lamina frunzelor de floarea-soarelui (He-
lianthus annuus) numrul stomatelor este de
ordinul milioanelor. n epiderma petalelor nu-
mrul stomatelor este foarte sczut. Frunzele
submerse nu au stomate [de exemplu, ciu-
ma-apelor (Elodea canadensis), srmulita-apei
(Vallisneria spiralis)]. n general, la plantele
lemnoase si acele care cresc ntr-un mediu
uscat si luminat, numrul stomatelor este mai
mare dect la plantele erbacee si cele care
triesc ntr-un mediu umed si ntunecos
( Gabr i el a Ser bnescu- Ji t ar u, C. Toma,
1980). Ontogenetic, stomatele si au originea n
celulele epidermice. Prin simpl diviziune a
unei celule epidermice rezult dou celule ine-
gale: o celul mic, reprezentnd celula-mam
stomatic, si o celul mai mare, din care se va
forma celula anex (secundar) a stomatelor.
Celula-mam stomatic este opac, bogat n
citoplasm, continnd leucoplaste fr granule
de amidon, mitocondrii, multi rizomi, reticul en-
doplasmatic granular, vacuole mrunte si un
nucleu sferic, mai voluminos dect al celulei
mari ce va forma celula anex. Celula-mam
stomatic se rotunjeste si, prin aparitia unui
perete longitudinal, rezult cele dou celule
stomatice. Peretele longitudinal se ngroas

strugure 798 strugurii-ursului

cptnd forma lenticular. Ostiola se formea-
z pe cale schizogen, prin dezintegrarea sub-
stantei pectice a peretelui longitudinal. Celulele
stomatice si celulele anexe pot rezulta din una
si aceeasi celul initial (stomate tip sindote-
cheilic). n alte situatii celulele anexe se for-
meaz prin diviziuni ale unor celule epidermice
tinere vecine cu stomatele (stomate tip haplo-
cheilic) (-> APARAT STOMATIC).
STRUGURE, inflorescent cu fructe
(infrutescent) caracteristic vitei-de-vie (Vitis
vinifera), n form de ciorchine. Forma, culoa-
rea, gustul si aroma sunt specifice numeroaselor
soiuri pe care le are aceast specie. Compo-
zitie chimic. Pulpa boabelor de strugure con-
tine ap (72-73%), zaharuri fermentabile (22-
23,51%), acid tartric liber (0,29%), alti acizi
organici (0,30-0,35%), protide (0,7%), hidrati
de carbon (16%), sodiu (2 mg%), potasiu
(255 mg%), fosfor (25 mg%), calciu (20 mg%),
fier (0,5 mg%), vitaminele A (5 ng%), B
1
(0,05 mg%), B
2
(0,03 mg%), niacin (0,2 mg%),
vitamina C (3 mg%). n pielit, taninuri (1,2-
1,16%), substante lignoase insolubile (cca
32,43%), acizi liberi (cca 0,36%),
substante minerale (cca 2,09%), ap (64%)
etc. Alimentatie. Aliment cu valoare energe-
tic mare, 70 kcal/100 g boabe strugure; se
resoarbe n organism 90%. n general, consu-
mat n stare proaspt. nainte de consum se
vor spal bine. Industrie. Boabele de struguri
sunt folosite n vinificatie. Se obtin vinuri superi-
oare, albe sau rosii, pentru consum, sau vinuri
pentru distilare, din care se obtine coniacul. n
fabricile de conserve, din struguri se obtin su-
curi naturale pentru consumul curent, sucuri
concentrate pentru industria alimentar, com-
poturi, dulceat, gem, marmelad etc. Din
smburi de struguri se extrage un ulei bogat n
acizi grasi polinesaturati (cca 85%). Biotera-
pie. Boabele (bacele) de struguri au utilizri
terapeutice n medicina uman cult si traditio-
nal. Au actiune stimulatoare pentru sistemul
nervos central; mpiedic procesul de putre-
factie n intestinul gros; mpiedic intoxicarea
sau limiteaz actiunea toxinelor din organism;
deschid, armonizeaz si mresc apetitul prin
stimularea secretiilor salivare, gastrice si
intestinale, pancreatice si hepatice; stimuleaz
eliminarea bilei n intestin; favorizeaz extra-
gerea toxinelor din umorile corpului si elimina-
rea lor; actioneaz asupra epiteliului renal,
favoriznd cresterea cantittii de urin elimi-
nat n timp; provoac eliminarea din corp a
acidului uric; actioneaz tonic, stimulent, revi-
talizant, ntritor, regenerator, stimuleaz n
mod armonios organele, le fortific si le d un
plus de energie; diminueaz tensiunea arterial;
usureaz tranzitul intestinal; fluidific secretiile
bronsice si favorizeaz expectoratia; elimin
senzatia de nclzire excesiv; asigur sub-
stante minerale necesare organismului; favori-
zeaz digestia; vitaminizeaz organismul;
rentinereste pielea si fortific musculatura. Re-
comandati n anemie, convalescent, demine-
ralizare, sarcin, surmenaj, astenie, sporturi de
rezistent, stri acute si febrile, congestia fica-
tului si a splinei, afectiuni hepatice, hepatite,
afectiuni pulmonare, afectiuni traheale, tuber-
culoz pulmonar, tuse, catar pulmonar cronic,
laringite, pletor, afectiuni renale, nefrite, afec-
tiuni vezicale, cistite, gut, reumatism, rahitism,
ascite, calculoz biliar, constipatie, dispepsii,
edeme, enterite, hemoroizi, hemoragii, hipera-
zotemie, hipercolesterolemie, litiaz renal,
metroragii uterine, obezitate, afectiuni oculare,
sciatic, scrofuloz, sngerri, stomatit, der-
matoze (eczeme, furunculoz), ngrijirea tenu-
lui. Medicin uman. Uz intern. 1. n dispepsii,
constipatii, litiaz biliar, litiaz urinar, artri-
tism, intoxicatii cronice, dermatoze, hemoroizi,
tuberculoze pulmonare si alte afectiuni preci-
zate la bioterapie: cur de struguri, 1-2 kg pe
zi. 2. Pentru dezintoxicare, n stri febrile, angi-
ne, stomatite, hemoptizii: must proaspt,
3-4 pahare pe zi. 3. Pentru afectiuni pulmo-
nare, traheale, hepatice, renale, vezicale: cur
de stafide, 200 g pe zi. 4. Pentru afectiuni
cardiovasculare, hipercolesterolemie: ulei de
smburi de struguri. Se fierbe 3 ore. Se las la
rcit. Se ia cte o lingur dimineata si seara.
Cosmetic. 1. Pentru curtirea si revitalizarea
tenului: se lotioneaz tenul cu must, folosind un
tampon de vat. Se las 10 minute. Se spal cu
ap cldut n care s-a pus un vrf de bicar-
bonat de sodiu la o can de 250 ml. 2. Pentru
camuflarea ncruntirii: solutie, pregtit din 4 g
sulfat de fier la 250 ml vin rosu. Se fierbe
15 minute. Se las la rcit. Se nmoaie piep-
tenul n solutie si se piaptn prul cteva
minute. Procedeu se va aplica cu regularitate
15-20 zile.
STRUGURII-URSULUI (Arctosta-
phylos uva-ursi), fam. Ericaceae. Arbust trtor,
strugurii-ursului 799 stupinit

nanofanerofit, circumpolar-boreal, xeromezo-
fit-mezofit, microterm, heliofil-helosciadofil, la
pH amfitolerant (eurionic), ntlnit n locuri
uscate si nisipoase, pe stnci de calcar, do-
lomit si serpentin, prin pinete, n locuri nsorite
sau semiumbrite; vegeteaz pe soluri uscat-re-
vene, revene si reavn-jilave cu troficitate sc-
zut (T= 10-30), srace n calciu, mezobazice
eubazice, n general moderat acide; se mai
numeste afine, camninc, merisorul-cinelui,
porumbeaua-ursului, srbezele, srbezele ro-
sii. Genetic, 2n = 52. Fitocenologic, ncadrat n
Vaccinio-Picetea, Car. Pinetalia, Pineto-Vac-
cinietum vitis idaeae-Arctostaphyletosum.
Specie ocrotit n rezervatiile Scrisoara-Be-
lioara (jud. Alba) si Rchitisul Mare (Moldova
Sulitajud. Suceava). Rspndit n nordul
Europei si al Asiei. Tulpin trtoare, puternic
ramificat, lung pn la 250 cm, cu lujeri tineri
pubescenti. Frunze obovate pn la cu-neat-
obovate, tari, pieloase, persistente, alterne,
petiol scurt si fin-pubescent. Flori rosiatice sau
albe, cu 5 diviziuni, grupate cte 3-12 n
raceme nutante; caliciul din 5 sepale libere,
obtuze; corol ovoidal-urceolat, cu cinci laci-
nii, caduc; androceul din 8-10 stamine; gine-
ceul cu ovar superior, 5 (6-10) locular. nflorire,
V-VI. Fruct, bac sferic, rosie, lucitoare. Se-
minte turtite, reniforme. Compozitie chimic.
Frunzele contin arbutozid (4-10%), metil-ar-
butozid, pirozid, cafeoil-arbutozid, tanin
galic (19%), flavonozide reprezentate n spe-
cial prin hiperozid (2,5-3%), izocver-citozid
(pn 1%), acizii chinic, ursolic, oleanolic, for-
mic, un alcool-uvaol; ercolin, vitamina C, sruri
minerale, taninuri (cca 30%). Industrie. Fruc-
tele sunt industrializate sub form de compot,
gem, dulceat, serbet, sucuri naturale recon-
fortante. Ramurile si frunzele sunt ntrebuintate
la tbcirea pieilor; le imprim o culoare
neagr, brun. Bioterapie. Frunzele plantei au
utilizri terapeutice n medicina traditional
uman si veterinar. Principiile active au actiu-
ne diuretic astringent, antiseptic. Actiunea
diuretic este asigurat de flavonozide, cea
antiseptic de arbutozid, iar actiunea astrin-
gent si hemostatic de taninuri. Arbutozid se
scindeaz n corp n hidrochinon si coloreaz
urina n verde. Recomandate n gut, reuma-
tism, cistite, pielit, litiaz renal, hematurie,
diaree, gastroenterite. Recoltare. Frunzele
(Uvae ursi folium) se recolteaz din iulie pn
n septembrie. Se usuc la umbr, n strat
subtire. Uscare artificial, la cca 30 C. Se
pstreaz n saci textili. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea gutei, reumatismului,
n cistite, pielite, litiaz renal (calculoz),
hematurie, diaree, inflamatii mucopurulenteale
aparatului genito-urinar, tuse: a) extract, din
2 lingurite de frunze la 100 ml ap rece. Se las
n repaus 60 minute. Se strecoar. Peste
aceleasi frunze se toarn 100 ml ap clocotit.
Se fierbe la foc moale 15 minute. Se acoper si
se las la rcit 10 minute. Se strecoar. Se
amestec lichidele. Se bea, la 3-4 ore, cte o
lingur. Pentru alcalinizarea urinii (mai ales n
gut), se adaug lichidului un vrf de cutit de
bicarbonat de sodiu; b) decoct, din 1 lingurit
cu pulbere de frunze la o can (250 ml) cu ap.
Se fierbe 15 minute la foc moale. Se beau
2 cni pe zi. 2. Pentru tratarea afectiunilor cilor
urinare: infuzie, din 1 lingurit cu pulbere de
frunze peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap n clocot. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se beau 2 cni pe zi. Tratamen-
tul este contrai ndi cat femei l or gravi de.
3. Pentru tratarea cistitei, pielitei, uretritei, ca
antiseptic al cilor urinare: pulbere de frunze,
se ia cte un vrf de cutit (2-3 g) de 3 ori pe zi.
Medicin veterinar. Uz intern. Pentru trata-
rea afectiunilor renale si gastroenteritelor:
decoct, din 10 g pulbere de frunze sau frunze
uscate si mruntite la 100 ml ap. Se fierbe
5 minute la foc domol. Se las la rcit 30-40 mi-
nute. Se strecoar. Se administreaz prin breu-
vaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, bovine),
20-50 g; animale mijlocii (ovine, caprine, porci-
ne), 5-12 g; animale mici (pisici, cini, psri),
1-3-5 g. Ornamental. Indicat pentru parcuri si
grdini publice, pe stncrii calcaroase, indivi-
dual sau n grupuri. Decorativ prin port, frunze,
flori, fructe, nmultire prin seminte, butsire,
diviziunea tufelor. Specie ocrotit. Scrisoa-
ra-Belioara (jud. Alba) si Rchitisul Mare
(Moldova Sulita-jud. Suceava) (v. Pl. LIV, 4).
STUPINIt (Platanthera bifolia),
fam. Orchidaceae. Plant erbacee, peren,
geofit, mezofit spre mezohigrofit, la tempe-
ratur amfitolerant, acido-neutrofil, frecvent
ntlnit n toate regiunile trii prin pduri,
poieni, margini de pdure, pajisti umede, de la
cmpie pn n zona montan, etajul molidului;
vegeteaz pe soluri revene pn la reavn-ji-
lave, uneori jilav-umede; se mai numeste bujor
suber 800 suberificare

alb, iarba-csunatului, iarba-csunturii, leor-
dac, untul-vacii mirositor, violete de noapte.
Genetic, 2n = 42. Fitocenologic, ncadrat n
Molinietalia, Querco-Fagetea. Descriere. Tu-
berculi alungiti, treptat ngustati spre vrf. Tul-
pin erect, fistuloas, nalt de 15-30
(45) cm. Frunze mari eliptice, ovate sau alungit
obovate, glabre, n numr de 2, exceptional 4,
cu nervuri evidente, glabre, lucioase. Flori albe,
cu miros plcut, grupate n inflorescenta lax,
mai mult sau mai putin cilindric. nflorire, VVII.
Fruct capsul. Compozitie chimic. Tuberculii
contin substante mucilaginoase (cca 50%),
amidon (cca 30%), zaharuri, proteine. Mucila-
gul are structur neozuronic, care prin hidroli-
z formeaz glucoza si manoza. Bioterapie.
Rdcinile tuberizate au utilizare terapeutic n
medicina traditional uman si veterinar, ca
protector al mucoasei gastrointestinale. Recol-
tare. Rdcinile tuberizate (Plantantheri tuber
sau Salep tuber) se recolteaz n timpul nflori-
rii. Se usuc, n strat subtire, n camere aerisite
sau n poduri acoperite cu tabl. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea afectiuni-
lor gastrice si intestinale, ca pansament gastric
si intestinal: pulbere de rdcini tuberizate, cte
1 lingurit dimineata si seara. 2. Pentru tratarea
diareei la copii: mucilag dens (Mucilago
Salepi), cte 1 lingurit, de 3 ori pe zi. Medi-
cin veterinar. Uz intern. Pentru protectia
mucoasei gastrointestinale: infuzie, din 5-10 g
pulbere de rdcini tuberizate, peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
30 minute. Se strecoar. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, bovine),
10-50-100 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 5-20-30 g; animale mici, (pisici,
cini), 0,5-2-5 g; gini, 0,5-1 g. Ornamental.
Planta poate fi cultivat prin parcurile si grdi-
nile publice n diferite combinatii florale. Aspect
deosebit prin frunze si flori. nmultire, toamna,
prin rdcinile tuberizate.
SUBER (Suber), tesut de aprare
ntlnit la plante, ntotdeauna multiserial, de
origine secundar, rezultnd din activitatea
felogenului (meristem secundar). Se formeaz
prin suberificarea peretilor celulari. Celulele te-
sutului suberos sunt moarte, de culoare gri-bru-
n, pline cu aer si lipsite de spatii intercelulare
(fig. 290). Exist suber moale si tare. Suberul
moale are celule cu peretii subtiri si elastici;

Fig. 290. Suberificarea peretelui celular: 1 -
suber; 2- felogen; 3- feloderm; 4 - scoart.
ntlnit la stejarul de plut (Quercus suber).
Suberul tare este format din celule cu peretii
grosi si rigizi; prezent la fag (Fagus sylvatica).
La unele plante, suberul moale alterneaz cu
cel tare [de exemplu, mesteacnul (Betulapen-
dula)]. n lumea plantelor mai este ntlnit sube-
rul de ran (traumatic) si suber de cicatrizare.
Suber de ran se formeaz pe organele plan-
telor rnite. n zona afectat, sub influenta
necrohormonilor (hormoni de ran), produsi de
celulele rnite, ia nastere un felogen special ce
permite intrarea n diviziune a celulelor nve-
cinate neafectate. Ele acoper rana, suferind
un proces de suberificare. Suberul de cicatri-
zare se formeaz toamna, sub tesutul de sepa-
ratie, ce permite detasarea frunzelor de pe
ramuri. Apare nainte de cderea frunzelor. Su-
berul este impermeabil pentru gaze, slab
impermeabil pentru ap, ru conductor de
cldur si electricitate. Bun aprtor mpotriva
transpiratiei excesive, a variatilor mari de tem-
peratur, mpotriva agentilor patogeni virali si a
duntorilor animali. Suberul stejarului de plut
(Quercus suber) care, n 10-12 ani, poate atin-
ge grosimea de 20 cm, este folosit pentru con-
fectionarea dopurilor necesare nchiderii er-
metice a sticlelor, colacilor de salvare si tlpilor
la pantofii de dam, ca material izolator la
frigidere, n constructia avioanelor.
SUBERIFICARE (Suberificatio), fe-
nomen biologic, de impregnare general a pe-
retilor celulari cu suberin (substant bogat n
substante pectice 801 sul fi n al b


Fig. 291. Celula suberoas n sectiune transversal:
1 - lamela mijlocie; 2 - perete primar; 3 - perete
secundar; 4 - lumen; 5 - punctuatiuni simple
nefunctionale; 6- perete celulozic.
acizi grasi) ntlnit la plante, (fig. 291). Sube-
rina este depus, prin apozitiune, sub form de
lamele stratificate peste peretele primar, rezul-
tnd peretele secundar. Celula suberificat
prezint urmtoarele straturi: lamel mijlocie,
perete primar, perete secundar, perete tertiar.
Peretele tertiar, subtire si format din celuloz,
cptuseste cavitatea celular, delimitnd pro-
toplastul. Suberificarea este caracteristic te-
suturilor secundare generate de felogen (me-
ristem secundar). Suberificarea afecteaz ns
si unele tesuturi primare (de exemplu, exo-
derma). Celulele suberificate mor, iar lumenul
lor este ocupat cu aer. Prin suberificarea celu-
lelor se formeaz tesutul suberos cu rol foarte
important de protectie a tesuturilor vii interne
ale plantei. Se ntlneste o suberificare puter-
nic la stejarul de plut (Quercus suberosa),
ulmul rios (Ulmus campestris var. suberosa)
ulmul rios (Ulmus minor var. suberosa) si
salba moale (Euonymus europaeus).
SUBSTANtE PECTICE, hetero-
poliglucide formate din molecule de acid a-ga-
lacturonic, unite prin legturi 7,4-a-glicozidice,
la care sunt asociate D-galactani, L-rabani, D-
xilani. Grupele carboxilice ale lantului sunt
esterificate cu alcool metilic. Diferentele dintre
substantele pectice sunt determinate de gradul
de esterificare a grupelor carboxilice si de ca-
racteristicile substantelor nsotitoare. Substan-
tele pectice constituie componentele principale
ale lamelei mediane dintre peretii celulari. Au
fost identificate n stare dizolvat si n sucul
celular. Au mare capacitate de inhibitie. Solu-
tiile concentrate formeaz geluri transparente.
Rol de sudare a tesuturilor celulozice si de a
reglementa permeabilitatea celular. Sunt
reprezentate de protopectine si pectine. Se
prezint sub form de pulberi amorfe albe sau
alb-glbui.
SUC NUCLEAR, NUCLEOPLASM
SULFIN ALB (Melilorus albus
Medic.), fam. Fabaceae/Leguminosae. Plant er-
bacee, bisanual, hemiterofit, spontan si cul-
tivat, ntlnit de-a lungul cursurilor de ap, prin
prloage, pe coaste si locuri pietroase, nisipoase,
dune maritime, pe marginea drumurilor, adesea
n asociatie cu sulfin galben (Melilotus
officinalis) si cu sulfin nalt (M. altissima); se
mai numeste molotr, molotru, molotru alb,
sulchin alb, sulfin alb, sulfin, trifoi mare.
Genetic 2n = 16. Fotocenologic, ncadrat n
Chenopodietea, Car. Artemisietea. Rspndit
n Europa si Asia. Plant cunoscut nc din
Antichitate. Dacii o numeau tandil, sulfin,
surcin. Ei au folosit-o n scopuri medicinale.
Fiart n vin, se folosea ca leac pentru poal
alb (leucoree, scurgeri vaginale si uretrale).
Tot pentru aceeasi boal, fierbeau planta n
ap mpreun cu ceap si decoctul se bea.
Mult mai trziu, prin Evul Mediu, sulfina alb se
fierbea mpreun cu rdcinile de bujor, flori de
salcm si flori de crin, iar decoctul se lua pentru
tratarea poalei albe (leucoree, scurgeri vagi-
nale), fcndu-se n acelasi timp si splturi
vaginale (Gh. Bujoreanu, 1934). Cu sulfin
alb se afumau cei speriati. Gospodinele pu-
neau sulfina alb printre haine, pentru miros si
contra moliilor (V. But ur , 1979). Exist do-
vezi, mentionate de Al. Borza siV. Butur,
c etnoiatria romneasc utiliza decoctul de
sulfin alb pentru a vindeca durerile de cap.
I.P. Hasdeu precizeaz c fumigatiile cu
aceast plant se practicau, n zona Brladului,
pentru alinarea celor speriati. Specie mezoter-
m, xeromezofit-mezofit, amfitolerant la
pH. Are cerinte mijlocii fat de cldur. Prefer
statiunile umede media izotermelor anuale
este cuprins ntre 4,5 si 7,5 C. Este deosebit
de rezistent la secet si ger. Ea foloseste
destul de economicos rezervele de ap din sol.
Are un coeficient de transpiratie redus. Putin
pretentioas la sol. Adeseori ntlnit pe soluri
uscat-revene pn la revene si reavn-jilave,
slab aprovizionate cu azot, dar bogate n
calciu. Posed o larg amplitudine ecologic
fat de reactia ionic a solului. Valorific bine
solurile srace, cele superficiale si erodate.
Reuseste pe solurile nisipoase. Nu suport so-
lurile acide si reci. Descriere. Tulpin erect
sau ascendent, ramificat, nalt pn la
150 cm, uneori rosiatic, glabr sau numai n
sul fi n al b 802 sul fi n al b


Fig. 292. Sulfin alb (Melilotus albus).
partea superioar puberulent, la maturitate
lignificat. Frunzele inferioare cu foliole
obovate, la baz cuneate, la vrf obtuze, slab si
neregulat-dintate, lungi de 2,5 cm, late de (4)
8-12 (14) mm; frunzele superioare cu foliole
mai nguste, alungit-lanceolate, la vrf obtuze,
pe margini slab-dintate, pe fat glabre, pe dos
slab si dispers-proase, cu 8-12 perechi de
nervuri laterale. Stipele nguste, ntregi sau
slab dintate la baz. Florile albe, pedicelate,
grupate ntr-un racem spiciform, lax lung de
4-6 (10) cm, n timpul nfloririi de 3-6 ori mai
lung dect frunza de la baz. nflorirea, VIIX.
Fructe, psti glabre, ovate, la vrf obtuze,
lungi de 2,5-3,5 mm, late de 2,5 mm, rostrate si
reticulat-ncretite, de culoare negricioas, cu 1-
2 seminte. Seminte glbui, ovale, mai mult sau
mai putin tuberculate, lungi de cca 2 mm (fig.
292). Recoltare. Pentru scopuri medicinale,
din flora spontan sau cultivat, florilor
(Mellioti flos) sau prtile aeriene cu flori si
frunze (Melliloti herba) se recolteaz n timpul
nfloririi (VIIX), pe timp frumos, dup ora 10.
Florile se recolteaz prin strujirea inflores-
centei. Herba se recolteaz prin tiere, la o
distant de cca 30 cm de la vrf n jos. Se
usuc la umbr, n strat subtire. Uscarea arti-
ficial, la 30-34 C. Se pstreaz n saci textili.
Pentru scopuri furajere, sulfina se recolteaz
diferit. Pentru fn, se recolteaz nainte de
mbobocire. Dac se ntrzie recoltatul, creste
continutul de cumarin, care i confer gustul
amrui, si continutul de celuloz, sczndu-i
valoarea nutritiv. Pentru siloz, se recolteaz la
nceputul nfloritului. nsilozarea se face n
amestec cu alte plante sau cu titei de sfecl.
Productia de fn, 2-6 t/ha. Productia de s-
mnt este de 600-800 kg/ha. Conditii tehnice
de receptie. Se admit ca impuritti: maximum
5% flori decolorate; maximum 1% resturi de
frunze; maximum 0,5% corpuri strine orga-
nice; maximum 0,1% corpuri minerale; maxi-
mum 12% umiditate. Compozitie chimic.
Florile contin ulei volatil, melitotizide, cumarin
(0,14-1,41%), alantoin, acizii alantoic si uric,
colin, tanin, mulceag, proteine, lipide, sruri
minerale etc. Bioterapie. Medicina popular i
atribuie proprietti antiseptice, diuretice, astrin-
gente, antiinflamatoare. Principiile active au
proprietatea de a mpiedica dezvoltarea mi-
croorganismelor si de distrugere a celor care
se afl pe mucoase si tegumente; actioneaz
asupra epiteliului renal, mrind excretia si se-
cretia de urin; produce local retractarea tesu-
turilor prin precipitarea proteinelor sau coagu-
larea reversibil a proteinelor de suprafat;
previne inflamatiile sau, dac exist, le dimi-
nueaz si n cele din urm le nltur. Folosit
pentru tratarea leucoreei. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea leucoreei (scurgeri
vaginale si uretrale): decoct, dintr-o lingurit cu
vrf flori uscate si mruntite la o can cu ap
(250 ml). Se fierbe 3-4 minute la foc domol. Se
las acoperit, s se rceasc pn la cldut.
Se bea continutul a 2-3 cni pe zi. 2. Homeo-
patic, tinctura-mam se prepar din planta n-
treag (rdcin, tulpin, frunze, flori), cnd
nfloreste, n iunie sau iulie. Dilutiile centezi-
male a 4-a si a 5-a se administreaz n
cefaleea congestiv, congestia cefalic, meno-
pauz, congestii locale active, pletor, convul-
sii cu congestie cerebral la copii (mai ales n
perioada eruptiilor dentare). Tabloul clinic al
bolnavului const n fat rosie si aproape livid;
carotidele pulseaz. Dilutiile centezimale de la
a 5-a la a 9-a se administreaz n tulburri
sul fi n al b 803 sul fi n gal ben

mintale cu congestie cefalic, nsotite de me-
lancolie sau ipocondrie. Exist o slbiciune in-
telectual nsotitoare, hipomnezii, fobii (teama
de a vorbi tare), impulsiuni, ca impulsul de a
fugi, de a se ascunde, de a ucide, de a se sinu-
cide. Dilutia a 5-a centezimal se administrea-
z n constipatii atone, cu senzatia de constructie
si plentitudine a rectului, cu pulsatii anale
(Mihai Neagu Basarab, 1985). Uzext ern.
Pentru tratarea leucoreei (scurgeri vaginale):
decoct, dintr-o lingur cu vrf flori uscate si
mruntite la 500 ml cu ap. Se fierbe 5 minute.
Se las acoperit, s se rceasc pn la cl-
dut. Se strecoar. Se fac, de 3 ori pe zi, spl-
turi vaginale cu irigatorul sau cu o par de cau-
ciuc, prevzut cu canul. Agricultur.
Formele anuale de sulfin alb se utilizeaz ca
ngrsmnt verde, mai ales pe solurile
usoare din zona secetoas, unde nu reusesc
alte leguminoase. Zootehnie. Folosit n
hrana animalelor, ca furaj verde, fn sau siloz.
Furajul verde contine 28,3% substant uscat;
4,1 % protein brun, din care 2,6% protein
digestibil; 0,8% grsime brut, din care 0,4%
grsime digestibil; 7,4% substante extractive
neazotate diges-tibile; 5,7% celuloz brut, din
care 2,8% celuloz digestibil; 2,3% cenus.
Fnul recoltat n faza tnr contine 81,0%
substant uscat; 16,7% protein brut, din
care 8,5% protein digestibil; 2,8% grsime,
din care 1,6% grsime digestibil; 26,2%
substante extractive neazotate brute, din care
18,1% substante extractive digestibile; 30,3%
celuloz, din care 13,6% digestibil; 8,0%
cenus. Nutretul siloz contine 23,3% substant
uscat; 4,6% protein brut, din care 2,9%
protein digestibil; 1,6% grsime brut, din
care 0,6% grsime digestibil; 7,6% substante
extractive neazotate, din care 5,1% digestibile;
6,2% celuloz brut, din care 3,0% celuloz
digestibil; 3,3% cenus. Psunatul se face
numai pe parcelele unde sulfina a fost
semnat n amestec cu grami-neele perene
(raigrasul englezesc, raigrasul aristat,
golomtul) n momentul cnd plantele au 30-
135 cm nltime. Apicultur. Planta prezint
important pentru apicultur. Florile sunt
vizitate de albine pe o lung perioad de timp,
din iunie pn n octombrie. Cantitatea de
nectar este de 0,03-0,07 mg/floare. Mierea
este aproape incolor, cu o arom fin si de
cea mai bun calitate. Productia de miere,
200-500 kg/ha. Ponderea economico-apicol
mijlocie. Ornamental. Planta se poate cultiva
n grupuri, prin parcuri si grdini publice. Deco-
rativ prin port si florile sale albe. Perioada de
nflorire este destul de lung, din iunie pn n
septembrie.
SULFIN GALBEN (Melilotus
officinalis), fam. Fabaceae. Plant erbacee,
anual sau bienal, terofit, xeromezofit spre
mezofit, mezoterm spre moderat-termofil,
eutrofo-mezotrof, la pH amfitolerant, heliofil,
calcifil, ntlnit prin fnete, coaste pietroase,
semnturi, vii, marginea drumurilor si de-a
lungul cilor ferate, de la cmpie pn n etajul
montan, altitudine 1200-1400 m; vegeteaz pe
soluri srace, superficiale sau erodate, unde
formeaz asociatii compacte. Reuseste si pe
soluri nisipoase, pe srturi sau pe cele bogate
n calciu; se mai numeste iarb de piatr,
molotru galben, salcin, sufulf, surcin. Dacii o
numeau tanidila, tnidil, tandil, tandr,
surcin, de unde a descins numele actual de
sul fi n (I. Pachi a Tatomi rescu, 2000).
Genetic, 2n = 16. Putin pretentioas fat de sol si
umiditate. Fitocenologic, ncadrat n Cheno-
podietea, Secalietea, Car. Artemisietea. Rs-
pndit n Europa, Asia. Descriere. Rdcin
pivotant, cu nodozitti. Tulpin erect, cilindri-
c, glabr, ramificat (ramuri prismatice), nalt
de 50-100 (200) cm. Frunze trifoliate, cu foliole
obovate n partea inferioar si lanceolate n
partea superioar, pe margine neregulat-se-
rat-dintate; stipele nguste. Flori papilonate,
galbene, grupate cte 30-70 n raceme alun-
gite (5-10 cm), dispuse la subsuoara frunzelor;
caliciu cu 5 dinti triunghiulari, glabri; corol cu
aripi mai lungi dect carena; androceu din
10 stamine (9 + 1); gineceu cu ovar pubescent,
cu 5-8 ovule. nflorire, VIIX. Fructe, psti
usor comprimate, brune-negricioase, nedehis-
cente. Seminte ovoidale, galbene-verzi. Com-
pozitie chimic. Florile contin ulei volatil, meli-
lotizide, glucoza, acid cumaric, alantoin, acizii
alantoic si uric, colin, mucilag, tanin. Toxico-
logie. Uscarea defectuoas a plantei determi-
n formarea dicumarolului (derivat al cumari-
nei), care inhib producerea de protrombin la
organismele animale, cu mpiedicarea capa-
cittii de coagulare a sngelui. Animalele con-
sumatoare de fn cu sulfin mucegit (cu-
marina s-a transformat n dicumarol) prezint
hemoragii subcutanate si viscerale prelungite.
Bioterapie. Somittile florale, reprezentnd
prtile superioare nflorite, au utilizri
sul fi n gal ben 804 sul fi n gal ben

terapeutice n medicina uman si veterinar.
Actiune farmacodinamic antiseptic, anticata-
ral, hipersecretoare, diuretic, cicatrizant,
anticoagulant, regeneratoare, emolient, as-
tringent, cicatrizant. Principiile active distrug
microbii si actioneaz eficient mpotriva putre-
factiilor; reduc inflamatiile mucoaselor; actio-
neaz asupra epiteliului renal, stimulnd
cresterea cantittii de urin eliminat; stimulea-
z epitelizarea si vindecarea rnilor existente
pe mucoasele tubului digestiv si cilor renale;
au actiune de limitare a coagulrii sngelui
datorit cumarinelor si sunt eficace n trombo-
flebite; stimuleaz refacerea tesuturilor prin n-
locuirea celor distruse cu altele nou-formate,
identice morfofunctional cu primele; produc re-
generarea tesutului hepatic, fapt constatat ex-
perimental pe animale hepatoctomizate; contri-
buie la sinteza ARN-ului; mucilagiile au actiune
emolient si sunt benefice n tratarea afectiuni-
lor gastrice; sunt hemostatice local prin actiu-
nea de precipitare a proteinelor. Florile sunt
folosite n afectiuni gastrice, varice, trombofle-
bite, hepatit epidemic, hepatit cronic, he-
patit cronic evolutiv, ciroz hepatic, afec-
tiuni renale, gut, reumatism, litiaz renal,
hematurie, cistit, pielit, pielonefrit, uretrit,
glosit, hipertensiune, gingivit, abcese, afte,
rni, contuzii, ulceratii, boli de piele. Recoltare.
Florile (Melliloti flos) sau prtile aeriene cu flori
si frunze (Melliloti herba) se recolteaz n tim-
pul nfloririi (VIIX), pe timp frumos, dup ora
10. Florile se recolteaz prin strujirea inflores-
centelor. Herba se recolteaz prin tiere la o
distant de cca 30 cm de la vrf n jos. Se
usuc la umbr, n strat subtire. Uscarea arti-
ficial, la 30-34 C. Se pstreaz n saci textili.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
afectiunilor vasculare (arterit si trombangeit
obliterant), durerilor abdominale la adulti
(colici), ca stimulente ale functiei hepatice cu
regenerarea celulei hepatice, n hepatit croni-
c, hepatit cronic evolutiv, ciroz hepatic,
afectiuni renale, litiaz renal, hematurie, cisti-
t, pielit, pielonefrit, uretrit, hipertensiune,
reumatism, gut, gastrite, varice, tromboflebi-
te, bronsite: infuzie, din 1 lingurit cu vrf cu
flori uscate si mruntite sau pulbere de plant,
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi; n bronsite,
2-3 cni pe zi. 2. Pentru tratarea glositei:
infuzie, din 1 lingurit cu flori la 200 ml ap
clocotit. Se face gargar, de mai multe ori pe
zi, din care una nainte de culcare. 3. Pentru
tratarea hipertensiunii arteriale: infuzie, 1 lingur
cu flori la can. Se ndulceste cu miere. Se
beau 2 cni pe zi. 4. Pentru combaterea insom-
niilor: infuzie, pregtit ca mai sus. Se bea
seara nainte de culcare. 5. Pentru tratarea
afectiunilor hepatice, n hepatit cronic, ciro-
z, afectiuni renale si ale cilor urinare inclusiv
uretritele, gut, reumatism, afectiuni gastrice,
varice, tromboflebit: a) suc, obtinut din flori
sau din frunze si flori cu ajutorul storctorului de
fructe si legume; se bea de 2-3 ori pe zi cu
30 minute nainte de mas un pahar cu ap n
care s-au pus 1-2 linguri de suc; b) suc, obtinut
prin pisarea florilor sau frunzelor si florilor pn
cnd se obtine o past; se pune pasta ntr-o
can cu ap rece (250 ml) si se las pentru
extractie 2-3 ore. Se strecoar. Se bea cte o
jumtate de pahar cu 30 minute nainte de
mas; c) 1 lingurit cu pulbere de flori sau
pulbere de flori si frunze, se tine 3-5 minute
sub limb, apoi se nghite cu putin ap. Uz
extern. 1. Pentru tratarea reumatismului: infuzie,
din 3 linguri cu pulbere de plant sau plant
uscat, mruntit, peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se aplic com-
prese calde pe locul dureros. 2. Pentru tratarea
gingivitelor, abceselor dentare, aftelor: infuzie,
din 2 lingurite cu pulbere de plant sau plant
uscat, mruntit, peste care se toarn 100 ml
ap clocotit, sau 4 lingurite cu plant peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las 15-20 minute. Se strecoar. Se face
gargar. 3. Pentru tratarea laringitei, traheitei:
infuzie, din 2 lingurite cu plant uscat, mrun-
tit, la o can (200 ml) cu ap pregtit ca mai
sus. Se face gargar. 4. Pentru tratarea contu-
ziilor, rnilor, ulceratiilor: infuzie, din 2 linguri cu
plant uscat, mruntit, peste care se toarn
o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 15-20 minute. Se strecoar. Pe contuzii
se aplic cataplasme; rnile si ulceratiile se
spal cu un tampon de vat. 5. Pentru tratarea
bolilor de piele: infuzie, din 100 g plant uscat
peste care se toarn 2l ap n clocot. Se las n
repaus 15-20 minute. Se strecoar. Se toarn
n cad cu apa de baie. 6. Pentru tratarea r-
nilor, furunculelor, durerilor reumatice: a) alifie,
pregtit din 20 g flori de sulfin, 40 g cear,
40 g ulei. Se amestec pn se omogenizeaz.
Se ung zonele afectate; b) alifie, din 50 g flori
sul fi n gal ben 805 suliman

de sulfin, 50 g untur, 50 g cear de albine.
Se nclzesc pe foc mic. Se amestec bine
pn se rceste. Se ung zonele afectate. Cos-
metic. 1. Pentru tratarea inflamatiilor oculare
cauzate de aplicarea fardurilor: infuzie, din
2 lingurite pulbere de plant sau plant uscat
mruntit peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 15-20 mi-
nute. Se strecoar. Lotionri, comprese local,
instilatii n ochi. 2. Pentru aromatizare: esent,
din o parte flori si 3 prti alcool concentrat.
Medicin veterinar. Uz i ntern. Pentru tra-
tarea afectiunilor tubului digestiv, renale,
hepatice, pulmonare: infuzie, din proportia a
5 g flori sau pulbere de frunze si flori peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Pentru
animale mari se folosesc 50 g flori uscate, sau
frunze si flori uscate si mruntite peste care se
toarn 1 l de ap clocotit. Se las acoperit
30-60 minute. Se strecoar. Se administrea-
z prin breuvaj bucal (se toarn pe gt).
Decoctul se face din aceleasi cantitti, folo-
sind ap rece. Se fierbe 15-20 minute la foc
domol. Se administreaz prin breuvaj bucal.
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
bovine), 1-2l; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 0,250-0,5 l; animale mici (pisici,
cini), 0,050-0,100 l. Dozele se repet la
24 ore. Uz extern. Pentru tratarea plgilor,
plgilor purulente, inflamatiilor tegumentare,
edemelor, bolilor membrelor (dureri de picioa-
re, umflturi la picioare, dureri de unghii):
infuzie sau decoct concentrat, pregtit ca mai
sus. Se fac bi sau se aplic cataplasme lo-
cale folosind pansamente sterile. Atentie! La
tratamentul intern este obligatorie respectarea
dozelor. Derivatii cumarinici din plant
determin intoxicatii. Acestia se transform n
dicumarin, care micsoreaz coagulabilitatea
sngelui. Cele mai sensibile sunt taurinele.
Si mpt omel e de i nt oxi cat i i apar dup
2-3 sptmni si constau din mers greoi,
dificil, nesigur; la cele mai mici traumatisme
apar hematoame, spumozitti sangvine,
bucale si nazale, hipotermie, mamite hemo-
ragice, hiperstazie cutanat, frisoane, mi-
driaz, melen. Se intervine prin asigurarea
repausului la animalele intoxicate, evitarea
traumatismelor, injectii cu vitamina K n doze
mari si repetate, injectii intravenoase cu
clorur de calciu (E. Neagu, C. Sttescu,
1985). Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Productia de miere, 130-300 kg/ha. Pondere
economico-apicol mijlocie. Zootehnie. Folo-
sit n hrana animalelor, ca furaj verde, fn sau
siloz (v. Pl. LIV, 5).
SULIMAN (Ajuga genevensis), fam.
Lamiaceae. Plant erbacee, peren, hemicrip-
tofit, xeromezofit spre mezofit, mezoterm,
slab-acid-neutrofil, comun, ntlnit prin tuf-
risuri si fnete n ntreaga tar; vegeteaz pe
soluri uscat-revene pn la revene, uneori si pe
cele reavn-jilave; se mai numeste gubnas,
iarb de greutate, lavrentin, vinerit. Genetic,
2n = 32. Fitocenologic, Car. Festuco-Brometea.
Rspndit n Europa si Asia. Descriere. Rizom
scurt, oblic, din care pornesc numeroase
rdcini. Tulpin erect, simpl, uneori putin
ramificat, n partea superioar patrunghiular,
proas, nalt pn la 40 cm. Frunze mai mult
sau mai putin ovate, dintate sau crenate, putin
proase, cele inferioare atenuate n petioluri
scurte, cele superioare sesile. Flori albastre,
rar roz sau albe, bilateral simetrice, grupate la
subsuoara frunzelor n dicazii; caliciu cam-
panulat, cu 5 dinti triunghiulari, pros; corol cu
tub drept, lung de 14-18 mm, proas;
androceu cu stamine didiname, glandulos, din
ovar cu gland nectarifer, asezat lateral, stil
glabru terminat cu doi lobi stigmatici. nflorire,
VVII. Fructe, nucule apocarpoide reti-culat-
rugoase. Compozitie chimic. Planta contine
taninuri, peste 15%; s-au izolat aucu-bozida o
heterozid iridoidic, glicozide, ulei volatil.
Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au
utilizri terapeutice n medicina uman tra-
ditional. Au proprietti antihemoragice, seda-
tive, antileucoreice si vulnerare. Normalizeaz
rapid tranzitul intestinal. Continutul ridicat de
taninuri precipit proteinele din continutul intes-
tinal si nltur strile diareice. Alte principii
active intervin favorabil n combaterea leuco-
reii, avnd actiune antibiotic si antiinflamatoa-
re. Favorizeaz epitelizarea, grbind vindeca-
rea rnilor. Previne sau opreste hemoragiile.
Constituie un calmant nervos. Folosit n trata-
rea diareei, enteritei, leucoreei si rnilor. Re-
coltare. Prtile aeriene ale plantei (Ajugae
genevensisae herba) se recolteaz n timpul
nfloririi. Se usuc n strat subtire, la umbr, n
camere bine aerate sau n poduri aerate, aco-
perite cu tabl. Se pstreaz n saci de hrtie
sau textili. Medicin uman. Uz intern. Pentru
tratarea diareei, enteritei, enteritei hemoragice:
suliman 806 suntoare

a) infuzie, din 1 lingurit cu vrf plant uscat si
mruntit peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 15-20 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi, cu
30 minute nainte de mas; b) decoct, din 1 lin-
gurit cu vrf plant uscat si mruntit (pulbere
de plant) la 250 ml ap. Se fierbe 3-5 minute.
Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi cu 30
minute nainte de mas. Uz extern. Pentru
tratarea anginei, leucoreei, rnilor: infuzie, din
4 linguri cu vrf de plant uscat si mruntit
peste care se toarn 1 l de ap clocotit. Se
las acoperit 30 minute. Se strecoar. Pentru
tratarea leucoreei-splaturi vaginale cu iriga-
torul. Rnile se spal cu un pansament steril.
Se poate aplica o cataplasm, 30 minute, cu un
pansament steril nmuiat n infuzie. Pentru ace-
lasi scop se poate face si decoct. Se folosesc
aceleasi cantitti. Fierberea dureaz 5-10 mi-
nute. Pentru tratarea anginei se fac mai multe
gargare pe zi. Apicultur. Florile sunt explo-
rate de albine pentru culesul de nectar si polen.
SUNTOARE (Hypericum perfora-
tum), fam. Hypericaceae. Plant erbacee, pere-
n, spontan si cultivat, hemicriptofit, xero-
mezofit-mezofit, mezoterm, oligotrof, la pH
amfitolerant, heliofil, ntlnit n toat tara, pe
locuri destul de uscate, calcaroase sau silicioase,
prin fnete, la marginea drumurilor si pdurilor,
tieturilor de pdure, locurilor necultivate, de la
cmpie pn n zona subalpin, mai abundent
n zona deluroas; vegeteaz pe soluri
uscat-revene, revene, dar si pe cele
reavn-jilave, cu troficitate sczut (T= 10-20);
se mai numeste asuntoare, buruian de foc
ghiu, buruian de nduf, buruian de pe rzor,
floare de foc viu, floare de nduf, floare de
suntoare, floare galbin, floarea lui Ion,
harnic, hamei de pmnt, iarba lui Sf. Ion,
iarba-crucii, iarba-spaimei, iarba-sngelui, iarb
suntoare, iarba-spurctiijale de munte, lemnie,
nchegtoare, osul-iepurelui, pojar, pojarnit,
sanitoare, sburtoare, sunaic, sovrf galben,
serlai, sovrvarit. Dacii i spuneau prodiazma,
prozi ran, (I. Pachi a Tatomirescu, 2000).
Genetic, 2n = 32. Are amplitudine ecologic
mare. Suport regim hidric srac sau precipitatii
abundente. Rezistent la temperaturi joase din
iarn si ridicate din timpul verii. Suport soluri
acide si bazice. Pretentioas la lumin.
Fitocenologic, ncadrat n Sedo-Scleranthetea,
Origanetaliu, Festuco-Brometea. Rspndit n
Europa, Asia, Africa de Nord, America, Australia.
Descriere. Rizom scurt, din care se desprind
numeroase rdcini adventive. Tulpin erect,
lemnoas n partea inferioar, cu 4 muchii lon-
gitudinale, nalt de 20-100 cm, cu numeroase
ramuri sterile formate la axilele frunzelor. Frunze
sesile, ovate pn la eliptice, semiamplexicaule,
glabre, opuse, pe margine cu un rnd de puncte
negre, n rest punctiforme strvezii (pungi se-
cretoare). Flori galbene, grupate n inflorescente
cimoase; caliciu din 5 sepale lanceolate, glabre,
nefimbriate, cu puncte negre (glande); corol
din 5 petale, de 2 ori mai lungi dect sepalele
galbene si negru-punctate; androceu cu nu-
meroase stamine; gineceu cu 3 loji. nflorire,
VIIX. Fructe, capsule ovale. Seminte cilindrice
brun-negricioase. Compozitie chimic. Planta
contine ulei volatil (0,05-0,10%, n prtile verzi
aeriene, 0,40-0,50% n flori), hiperin,
hipericin, flavone (hiperozida), cvercetol, ga-
lactoz, cvercitrina, rutina, tanin catechic (12%),
colin, caroten, acid valerianic, vitamina C,
vitamina PP, saponine, sruri minerale. Uleiul
volatil este format din a-pinen, carburi
sescviterpenice, sruri minerale. Industrie. n
Norvegia este folosit la aromatizarea berii. I se
spune regele berii. Bioterapie. Prtile su-
perioare nflorite ale plantei au utilizri n medi-
cina uman si veterinar, cult si traditional.
Proprietti: antispastic, astringent, cicatri-
zant, vasodilatatoare, hipotensiv, antiinfla-
matoare si colagog, antiseptic, antibiotic,
antidiareic. nsusirile terapeutice sunt asigu-
rate de complexul de principii active pe care le
contine planta, unde componentul principal l
constituie hiperacina, alturi de o serie de izo-
meri, rezine, tanin, flavonozide (hiperozida,
cvercitozid, rutozid), acizii cafeic si clorogenic,
carotinoide provenite din petale, n special
lutein, violaxantin, luteoxantin, cistrollixan-
tin, trollicrom. Principiile active au proprietti
antispastice, astringente, cicatrizante, vasodi-
latatoare si hipotensive, antiinflamatoare, cola-
goge, antispastice, antibiotice, antidiareice,
antidepresive. Ele diminueaz sau nltur
spasmele sau contracturile involuntare ale
muschilor aflati n structura visceral; taninurile
asigur precipitarea proteinelor din lumenul
intestinal, producnd o actiune hemostatic lo-
cal; favorizeaz procesul de epitelizare,
grbind vindecarea rnilor; determin o mrire
a lumenului vascular prin relaxarea mus-
culaturii netede a vaselor realiznd o crestere a
suntoare 807 suntoare

afluxului sangvin n teritoriul respectiv; provoac
scderea tensiunii arteriale; favorizeaz dimi-
nuarea si nlturarea inflamatiilor; favorizeaz
secretia de bil; diminueaz procesele infla-
matorii hepatice cronice si pe cele intestinale; au
proprietatea de a distruge microorganismele ce
se gsesc pe mucoasa gastrointestinal sau pe
tegument; intern, actioneaz eficient mpotriva
putrefactiilor din intestinul gros; actioneaz
bacteriostatic, bactericid, antivirotic, antifungic;
amelioreaz sau nltur strile depresive fiind
indicat n tratarea depresiilor simptomatice si
reactive, depresii nevrotice, distoniei vegetativ,
sindromului psihovegetativ, n enuresis, pavor
nocturn la copii. Planta este folosit n hepatite
acute, hepatite cronice evolutive, colite cronice,
ulcer gastric, diaree. Pe lng acestea, medici-
na popular i acord credit ca balsamic antiin-
flamator al cilor bronsice si genito-urinare, ca
antihemoragic, antihemoroidal, antinevralgic,
cicatrizant n tratamentul gingivitelor, arsurilor.
Alturi de alte ingrediente extractul fluid al
plantei face parte din compozitia preparatului
Fiogastrin preparat de Oficiul Farmaceutic Iasi.
Recoltare. Prtile aeriene nflorite (Hyperici
herba) se recolteaz n timpul nfloririi, pn n
momentul formrii fructelor, pe timp frumos,
dup ce s-a ridicat roua. Fructificatiile se nltu-
r. Se usuc la umbr, n strat subtire. Se
ntoarce din cnd n cnd. O bun uscare se
face n poduri acoperite cu tabl. Uscare artifi-
cial, la 35 C. Se pstreaz n saci textili sau de
hrtie. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea dischineziei biliare si stimularea
functiei hepatice: a) infuzie, din 1 lingurit cu
plant uscat, bine mruntit, peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi; b) infuzie, din 2 linguri cu plant
uscat, mruntit, peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap n clocot. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se bea cte o
lingur dup fiecare mas; c) ulei, pregtit din
20 g plant uscat, pus la umectat, 12 ore n
20 ml alcool. Se adaug 200 ml ulei de
floarea-soarelui. Se nclzeste 3 ore pe baia de
ap. Se amestec din cnd n cnd. Se las la
macerat 2-3 zile. Se strecoar. Se las s
sedimenteze 24 ore si se filtreaz n sticle
nchise la culoare. Se tin nchise cu dop. Se ia
cte o lingurit dup mese. 2. Pentru tratarea
enterocolitei (n special colitei cronice): a) infu-
zie, din 1 lingurit cu plant uscat, mruntit,
la o can (200 ml) cu ap. Se pregteste ca mai
sus. Se beau 2-3 cni pe zi, dup mese; b) in-
fuzie, din 2 linguri cu plant mruntit la o can
(200 ml) cu ap, pregtit ca mai sus. Se ia
cte o lingur dup fiecare mas. 3. Pentru
tratarea gastritei hiperacide, ulcerului gastric:
infuzie, din 1-2 linguri cu plant uscat, mrun-
tit, la o can (200 ml) cu ap, pregtit ca mai
sus. Se beau 2 cni pe zi. Se poate administra
cte 1 lingurit de ulei ntre mese, pregtit dup
reteta prezentat anterior. 4. Pentru tratarea
hepatitei, hepatitei cronice evolutive, n ulcer
gastric, colite cronice, colecistit si alte boli
mentionate la bioterapie: infuzie, din 1 lingur
cu plant uscat, mruntit, peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau
3 cni pe zi. 5. Pentru tratarea incontinentei
urinare: infuzie, din 1 lingurit cu amestec, n
prti egale, de suntoare si coada-soricelului,
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap n
clocot. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se d copiilor care urineaz noaptea
n pat. 6. Pentru tratarea depresiilor simptoma-
tice si reactive, depresiilor nevrotice, n distonie
vegetativ, sindrom psihovegetativ, enuresis,
pavor (spaim, groaz) nocturn: a) infuzie, din
1-2 lingurite plant uscat si mruntit (pul-
bere) peste care se toarn 200 ml ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se bea zilnic, dimineata si seara (tratamentul
dureaz minimum 2-3 luni); b) Extractum Hy-
perici fluidum, zilnic cte 5 picturi, n 3 reprize
timp de o sptmn, apoi se trece la doza de
10 picturi de 3 ori pe zi timp de 3 sptmni;
c) Oleum Hyperici, cte 1 lingurit, de 2-3 ori
pe zi. 7. Pentru tratarea ulcerului gastric, cata-
rului gastric: Oleum Hyperici, cte 3 lingurite pe
zi, cu 30 minute nainte de a mnca. Se admi-
nistreaz 3-4 sptmni. Asigur o cicatrizare
bun. Oleum Hyperici coctum, numit si unt de
suntoare, se prepar din florile si frunzele
proaspete ale plantei, zdrobite bine, macerate
cu ulei, ntr-un vas bine nchis, la temperatura
camerei. Dup 3 sptmni, vasul se scoate si
se expune la soare timp de 2 sptmni. Se
filtreaz. Se pstreaz n sticle nchise la cu-
loare. Se foloseste la nevoie. 8. Homeopatic,
tinctura-mam se prepar din plant proaspt
ntreag, nflorit. Dilutiile centezimale de la
a 5-a la a 9-a se administreaz n traumatis-
mele tesutului nervos cu dureri agravate la
atingere si miscare, n convulsii sau
cefalee
susai pduret 808 susai pduret

pulsatil, dup traumatism craniocerebral, n
nevrite reumatice, foarte dureroase, n hemo-
roizii durerosi si sngernzi, n astmul amelio-
rat de expectoratie. Dilutia a 9-a centezimal
se administreaz sptmnal (Mihai Neagu
Basarab, 1985).Uz extern. 1. Pentru trata-
rea gingivitei, abceselor dentare, rnilor: infuzie,
din 2 linguri cu plant uscat, mruntit, peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15-20 minute. Se strecoar.
Se fac mai multe gargare pe zi, din care una
seara, nainte de culcare. Apoi tot cu infuzie se
clteste bine gura. Pentru tratarea rnilor se
aplic cataplasme, folosind pansamente sterile
nmuiate n infuzie, sau se fac bi locale folo-
sind un tampon de vat. 2. Pentru tratarea
arsurilor si nevralgiilor: infuzie, din 30 g plant
uscat, mruntit, peste care se toarn 1 l de
ap clocotit. Se las acoperit 20 minute. Se
strecoar. Se aplic cataplasme sau bi locale.
3. Pentru tratarea rnilor, eczemelor, arsurilor,
durerilor reumatice: ulei de suntoare pregtit
din plmdirea la soare sau pe cuptor a florilor
n ulei. Se las 5-6 zile. Cu acest produs se
unge locul afectat. Planta este folosit, mpreu-
n cu alte specii, la tratarea balonrilor abdomi-
nale, colicilor abdominale, hemoroizilor, coli-
cilor hepatobiliare, n dismenoree, tulburri de
menopauz, bronsite, gut. 4. Pentru tratarea
inflamatiilor intestinului gros, hemoroizilor interni:
clism cu 10 ml ulei de suntoare. (Oleum
Hyperici) nclzit la 37 C. Se introduce n rect
seara cu ajutorul unei pere de cauciuc. Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea hematu-
riei, indigestiei, n meteorism cronic, enteroco-
lite: infuzie, din 5 g flori si frunze uscate peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 30 minute. Se strecoar. Se adminis-
treaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt).
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
taurine), 15-20 g; animale mici (pisici, cini,
psri), 1-2 g. Uz extern. Pentru tratarea pl-
gilor, plgilor cu larve: decoct, din 10 g plant cu
flori uscat si mruntit la 100 ml ap. Se fierbe
5 minute. Se strecoar. Se spal local cu un
pansament steril. Cosmetic. Pentru ntretine-
rea tenului uscat, a tenurilor sensibile, a ridurilor:
a) decoct, din 2 lingurite flori uscate la o can
(200 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute la un foc
moderat. Se spal bine fata cu un tampon de
vat; b) infuzie, din 2-3 linguri cu plant uscat,
mruntit, peste care se toarn o can (250 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 20 minute.
Se strecoar. Se aplic pe fat comprese cu
infuzia obtinut Apicultur. Florile sunt vizitate
de albine pentru culegerea de nectar si polen.
Productia, 200-250 kg/ha. Pondere economi-
c-apicol mijlocie-mare. Ornamental. Poate fi
plantat n parcuri si grdini publice. Se poate
folosi ca borduri n fata boschetelor, pe stnci si
alpinrii, n grupuri. Decorativ prin florile sale gal-
bene, grupate n partea terminal a tulpinii. nmul-
tire prin seminte si divizarea tufei. (v. Pl. LIV, 6).
SUSAI PDUREt (Mycelis mura-
lis), fam. Asteraceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, mezofit, mezoterm, sciadofit,
la pH amfitolerant, ntlnit n pduri, pe soluri
bogate n humus si revene pn la reavn-ji-
lave, la marginea pdurilor, n tufrisuri, din re-
giunea de dealuri pn n cea subalpin. Specie
indicatoare de soluri mijlociu aprovizionate; se
mai numeste crestanie, cresttea, fgetea, floa-
rea-hotului, floarea-tlharului, iarba-tlharului,
salat cinoas, susai de munte, susai de
pdure, susai pduret, tlhrea. Genetic,
2n = 18. Fitocenologic, Car. Querco-Fagetea,
Epilobietea angustifolii, Asplenietea. Rspndit
n Europa, Asia Mic, Africa de N-V. Descriere.
Rizom gros si scurt, orizontal sau oblic, cu nu-
meroase rdcini. Tulpin nalt de 30-120 cm,
erect, cilindric, glabr des frunzoas, uneori
numai n partea inferioar. Frunze mari, subtiri,
glabre, cele inferioare petiolate, cele superioare
semiamplexicaule, penat sectate. Involucru
cilindric. Flori galbene-aurii, putin mai lungi dect
involucrul. nflorire, VIVIII. Fruct achen, cu
papus lob fin, lung ct involucrul. Compozitie
chimic. Nestudiat. Bioterapie. Nu este men-
tionat ca plant medicinal. Utilizat n tera-
peutic de medicina popular pentru tratarea
gastritei, ulcerului, cicatrizarea rnilor cutanate
si musculare. Recoltare. Prtile aeriene (Myceli
herba) se recolteaz n timpul nfloritului, pe
timp frumos, clduros, dup ora 11. Se usuc
n strat subtire la umbr, de preferat n poduri
acoperite cu tabl. Medicin uman. A fost
folosit n scopuri medicale de daci si apoi de
romani care au purtat rzboaie n Dacia. Frun-
zele se puneau pe rni si tieturi, pentru a le
vindeca, de aceea si denumirea de cresttea.
Uz intern. Empiric, pentru tratarea gastritei si
ulcerului: decoct, din 1 lingurit plant uscat si
mruntit la un pahar cu ap. Se fierbe 5-10 mi-
nute la foc domol. Se strecoar. Se beau 3 pa-
hare pe zi, cte unul naintea fiecrei mese, timp
susan 809 suspensor

de 1-2 luni. Se exclud mncrurile iritante, condi-
mentate, inclusiv fumatul. Vindec ulcere avan-
sate. Uz extern. Pentru tratarea rnilor: a) suc,
obtinut prin zdrobirea frunzelor si a tulpinii
imediat, dup ce planta este recoltat. Se aplic
pe ran; b) decoct, din 1 lingurit plant uscat
si mruntit la un pahar (100 ml) cu ap. Se
fierbe 10 minute. Se las la rcit pn la cldut.
Se strecoar si se spal local de 3-4 ori pe zi.
SUSAN (Sesamum indicum), fam.
Pedaliaceae. Plant erbacee, anual, autoga-
m, termofil, de origine tropical. Nu se poate
preciza cnd si unde s-a cultivat prima oar. n
scrierile lui Herodot si Teofrast se mentioneaz
aceast plant. Este semnalat cultura ei n
Siria si Mesopotamia. Pliniu cel Btrn mentio-
neaz cultura acestei plante n Grecia si Asia
Mic. Astzi ocup suprafete nsemnate n agri-
cultura mondial, mai ales n Asia. n Romnia
se cultiv n jud. Constanta, Ialomita, Teleor-
man, Giurgiu, Timis si n Sectorul Agricol Ilfov.
Pretentii ridicate la temperatur pe tot cursul
vegetatiei. Semintele germineaz la minimum
15-16 C. La minus 3 C planta piere. Tempera-
tura optim de vegetatie, 22-24 C. Suma tem-
peraturilor, 2500 C. Cerinte ridicate fat de
umiditate, mai ales la germinare, si n primele
faze de vegetatie. Prefer soluri cu textur mijlo-
cie, fertile. Merge bine pe cernoziomuri si aluviu-
ni. Perioada de vegetatie, 75-120 zile. Descriere.
Rdcin pivotant, putin dezvoltat, ramificatie
redus. Tulpin dreapt, cu 4-8 muchii, nalt de
50-150 cm, ramificat, proas. Frunze opuse,
ovate n partea inferioar a tulpinii, alterne si
lanceolate la cea superioar, limb cu marginea
ntreag sau dintat, cu peri rari pe fata supe-
rioar si pe nervurile fetei inferioare, petiol lung.
Flori albe, galbene, violete, scurt-pedunculate,
actinomorfe, gamosepale, gamopetale, cte 1-3
la subsuoara frunzelor. nflorire, VII. Autopoleni-
zare, realizat nainte de a se deschide floarea.
Fruct, capsul dehiscent, mucronat, lung de
cca 4 cm, pubescent, cu 60-70 seminte asezate
pe 4-8 coloane. Seminte mici, turtite, ovale, de
culoare variabil (alb, glbuie, cenusie chiar
neagr). Compozitie chimic. Semintele contin
substante grase (48-65%), substante proteice
(24%), substante extractive neazotate (14-18%),
vitaminele B, D, E, F. Uleiul este semisicativ si
format din gliceridesteri ai acizilor oleic, linoleic,
palmitic, stearic, arahinic, linoceric, fitostearine,
alcooli superiori, compusi nesaponificabili,
sezamol si sezamolin. Turtele rmase dup ex-
tragerea uleiului contin substante proteice,
grsimi, sruri minerale etc. Alimentatie. Uleiul
este folosit n alimentatie. Turtele pot fi ntre-
buintate la prepararea unor produse de cofetrie.
Semintele sunt folosite n cofetrie. Curtate de
coaj si mcinate se obtine asa-numitul tahn",
din care se prepar halvaua de cea mai bun
calitate. Industrie. Din seminte, prin presare la
rece, se extrage un ulei comestibil galben-des-
chis, cu gust fin, folosit n alimentatie, n industria
conservelor, la fabricarea margarinei, a produ-
selor de cofetrie; prin presare la cald se obtine
un ulei nchis la culoare, cu gust neplcut, utilizat
la fabricarea spunurilor, n industria hrtiei, indi-
goului etc. Se poate folosi n alimentatie dup
rafinare. Uleiul obtinut prin presare (Oleum
sesami) la rece este folosit n industria farma-
ceutic la prepararea unor solutii injectabile
uleioase. Este mentionat n tratamentul purpurei
trombopenice, trombopeniei esentiale si a unor
stri hemoragice. Se mai ntrebuinteaz si ca
excipient la prepararea unguentelor. Zootehnie.
Turtele sunt folosite ca furaj pentru animale.
SUSPENSOR (Suspensor), forma-
tiune anex a embrionului, cu rol de a-l fixa n
endosperm si de a extrage sau suge din el
substantele nutritive necesare proceselor meta-
bolice vitale. Deriv din polul inferior al pro-
embrionului. ntlnit la plantele angiosperme,
dicotiledonate si monocotiledonate. Poate avea
form masiv sau a unui filament celular simplu
sau ramificat. Prin alungire, afund embrionul n
profunzimea endospermului si a nucelei. Mri-
mea, forma si structura lui variaz ntre grupele
taxonomice si chiar n cadrul aceleiasi grupe
taxonomice. De exemplu, fam. Fabaceae au
specii la care suspensorul lipseste (repre-
zentanti ai sfam. Mimosoideae si tribului
Hedysareae), specii la care suspensorul este
rudimentar, constnd din 3-4 celule (Soja sp.,
Trifolium sp.), specii la care este alungit,
filamentos, format din mai multe celule asezate
liniar (Ononis sp.), specii cu suspensor alungit,
dar masiv (Medicago sp., Trigonella sp., Pha-
seohis sp.) si specii cu suspensor de form
globuloas, alctuit din celule mari, sferice. Spe-
ciile din fam. Rubiaceae, Crassulaceae si
Papaveraceae (sfam. Fumaroideae) au sus-
pensor haustorial. Aceasta are forma unui
filament multilobat, ramificat la primele dou
familii si relativ masiv la ultima familie.

s

SOFRAN (Crocus sativus), fam.
Iridaceae. Plant erbacee, peren, nalt pn
la 30 cm, cultivat din cele mai vechi timpuri n
scopuri alimentare; se mai numeste brndus,
sofran bun, sofran galben, sofran de grdin,
sofran primvratec s.a. (fig. 293). Genetic,
2n = 24. Vegeteaz pe soluri uscat-revene
pn la revene. Rspndit n Asia. Descriere.
Rdcin fasciculat. Bulb globulos, acoperit
cu resturi de teac foliar. Frunze drepte, ngus-
te, ciliate pe margine si pe nervur. Flori vio-
let-deschise, odorante; perigon din 6 lacinii
alungit-eliptice, proase la partea inferioar;
androceu din 3 stamine cu filamente albe si

antere galbene; gineceu cu ovar inferior, tri-
locular; stil filiform, lung de 10 cm, terminat cu un
stigmat trifidat, portocaliu-rosu. nflorire, IXXI.
Fruct, capsul trimuchiat. Seminte globuloa-
se. Compozitie chimic. Stigmatele contin ule-
iuri eterice si glicozidul protocrocina, glicozil- si
gentiobiozil-a-crocina, licopen, (p-caroten, zea-
xantina, pectine, gume. Alimentatie. Stigma-
tele sunt folosite drept condiment sau colorant
alimentar. Bioterapie. Produsul farmaceutic
constnd din stigmatele florilor (Croci stigma)
are o culoare brun, gustul amar, miros puter-
nic aromat, iar la gustare coloreaz saliva n
galben. Contine substante cardiotonice. Oficia-
lizat n diversele editii ale farmacopeei, pentru
colorarea colixului n galben. Farmacodinamic
este carminativ, spasmolitic, stimulent al siste-
mului nervos si emenagog. Ca emenagog pro-
voac aparitia ciclului menstrual ntrziat. Se
recomand a fi folosit cu mult prudent,
deoarece poate provoca accidente grave. Con-
traindicat n timpul sarcinii. n unele tri este uti-
lizat ca eupeptic, ajutnd la stabilirea unei di-
gestii normale. n medicina popular, izolat, n
unele zone sunt folosite frunzele la tratarea he-
moroizilor, n alte locuri pentru tratarea empiri-
c a hepatitei (frunze de sofran n amestec cu
mcrisul si stnjenelul galben. Recoltare. Stig-
matele (Croci stigma) se recolteaz n timpul
nfloririi. Frunzele (Croci folium) se recolteaz
n timpul nfloririi sau mai trziu. Ambele produ-
se se usuc n camere bine aerisite. Medicin
Fig. 293. Sofran (Crocus sativus).
sofran 812 sofrnel

uman. Uz intern. 1. Pentru stimularea diges-
tiei, combaterea meteorismului (gaze intestina-
le) si ca stimulent al sistemului nervos, n unele
tri, se foloseste infuzia 0,20 g/l sau tinctura
1:10. n Romnia, nu se admite n medicina
cult dect administrarea extern. 2. n Rom-
nia, medicina traditional practic tratarea he-
moroizilor: infuzie, din 1 lingurit frunze de sofran,
uscate si mruntite, peste care se toarn o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 15 minute. Se strecoar. Se beau 2 cni
pe zi, dimineata si seara. 3. Empiric, pentru
tratarea hepatitei n faza de debut: tinctur, din
frunze de sofran, mcris proaspt si stnjenel
galben, n prti egale. Se las la macerat
5-7 zile. Se strecoar. Cte o lingurit ntr-un
pahar cu ap, cu 30 minute nainte de mas.
4. Pentru stimularea digestiei, preparat din:
T-ra Croci 2 p, T-ra Anisi 2 p, T-ra Chinae 1 p,
T-ra Absinthii 0,5 p. Se administreaz cte
20-30 picturi nainte de mas. Uz extern.
Pentru tratarea hemoroizilor: decoct, din 1 lin-
gur frunze uscate si mruntite la 250 ml ap.
Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Bi locale de
3 ori pe zi, din care una seara nainte de culca-
re. Vopsitorie. Florile au proprietti tinctoriale.
Se folosesc proaspete, pentru vopsirea fibrelor
naturale n galben-deschis sau crem-pal. 1. Pen-
tru vopsirea fibrelor de bumbac, in, cnep n
galben-deschis, florile, recoltate proaspt, se
fierb n ap pn cnd solutia se coloreaz n
msliniu. Se strecoar. Se introduce materialul
si se las la cald (60 C) 24 ore. Se scoate si se
usuc la umbr. 2. Pentru vopsirea bumbacului
n crem-pal-luminos, se culege o cantitate mare
de flori. Se fierb n ap pn cnd solutia se
coloreaz n msliniu. Se strecoar. Se intro-
duce materialul n solutie si se tine pn cnd
se obtine nuanta dorit. Se scoate si se usuc
la umbr. 3. Pentru vopsirea fibrelor naturale n
crem-pal-luminos, florile, proaspt culese sau
uscate, se zdrobesc si se fierb n ap 60 minute.
Se strecoar. Se tine solutia cald. Se nclzeste
zeam de varz (30 C) si se toarn n solutia de
vopsit. Se introduce materialul. Se las 30 minu-
te, se scoate si se usuc la umbr (Agneta
Btc, Margareta Tomescu, 1984). Api-
cultur. Florile sunt vizitate de albine pentru
culegerea de nectar si polen. Productia de miere,
10-20 kg/ha. Pondere economico-apicol mic.
Ornamental. Planta poate fi cultivat prin par-
curi si grdini publice, n rabate, singur sau n
amestec cu alte flori care au aceeasi perioad
de nflorire. Se poate cultiva si singur m-
prstiat pe peluze. Decorativ prin florile sale
mari. nmultirea prin bulbi si seminte ntr-un p-
mnt nisipos ngrsat cu mranit bine putrezit.
SOFRNEL (Carthamus tinctorius),
fam. Asteraceae. Plant erbacee, anual, alo-
gam, oleaginoas, medicinal, melifer, origi-
nar din Africa tropical; se mai numeste cr-
pusnic, pintenoag, sofran, sofrnet rosu,
sofrnet prost, uruian. Genetic, 2n = 24. Culti-
vat nc din Antichitate ca plant uleioas si
tinctorial, mai nti n India, Egipt, alte tri din
nordul Africii, Asiei de Vest si Sud. n Europa a
fost adus prima dat de arabi, n Spania, de
unde s-a extins n Franta, Italia, iar de aici n
partea de rsrit a continentului (N. Zamfi-
rescu, V. V e l i c a n , N . Sul escu, I . Saf -
t a, F. Cantr, 1965). Astzi cultivat pe su-
prafete mari n India, Iran, Egipt, Federatia Rus,
America de Nord si America Central. Perioada
de vegetatie, 90-150 zile. Rezistent la secet.
Valorific bine solurile slab-fertile, erodate. Uneori
subspontan. Rspndit n Africa, Asia, America,
Europa. Descriere. Rdcin pivotant, rami-
ficat, adnc n sol pn la 2 m. Tulpin erect,
cilindric, neted, glabr,nalt de 20-60
(100) cm, mai mult sau mai putin ramificat n
partea superioar. Frunze sesile, lanceolate sau
alungit-ovate, cu marginile spinos-dintate, glabre,
pieloase. Flori tubuloase, portocalii, mai trziu
rosii, grupate n calatidii (diametrul 3-3,5 cm),
cu foliole involucrale, externe, verzi. nflorire,
VII-VIII. Polenizare entomofil. Fruct, achen
ovat-alungit, cu marginile putin mucheate, albe.
Compozitie chimic. Semintele contin ulei (37-
42%) bogat n acizii linoleic (74-79%) si oleic
(11-15%), substante proteice, substante
extractive neazotate, sruri minerale. Alimen-
tatie. Uleiul rafinat este folosit n diferite pre-
parate culinare. Posed deosebite calitti diete-
tice. Consumat cu regularitate, mai ales n salate,
scade colesterolul din snge. Industrie. Din se-
minte se extrage uleiul, folosit n alimentatie si la
fabricarea margarinei. mpreun cu uleiul de
susan sau de arahide este ntrebuintat la pre-
pararea unui unt vegetal de cea mai bun cali-
tate. Folosit n industria vopselelor, lacurilor si ca
materie prim pentru prepararea vitaminei F.
Din flori se extrage un colorant galben sau porto-
caliu folosit n industriile cosmetic, de medi-
camente, alimentar si pentru vopsirea n di-
ferite nuante de galben. Bioterapie. Florile,
sofrnel 813 soprlit alb

fructele si uleiul au utilizri terapeutice n me-
dicina uman traditional. Principiilor active li se
atribuie proprietti expectorante, antitusive,
antiflogistice, bacteriostatice, behic, cicatrizan-
te. Provoac fluidificarea si eliminarea secretii-
lor traheo-bronsice; actioneaz mpotriva tusei
(calmeaz); combate inflamatia; mpiedic dez-
voltarea bacteriilor; favorizeaz epitelizarea si
cicatrizarea rnilor. Folosite n tratarea tusei si
vindecarea rnilor. Uleiul se foloseste intern ca
purgativ, provoac evacuarea continutului in-
testinal, si extern, n tratarea reumatismului.
Fructele sunt folosite empiric n hidropizie, boal
cauzat de acumularea patologic de ap n
tesuturi sau cavitti ale corpului. Recoltare.
Florile plantei (Carthami tinctoriae flos) se re-
colteaz n iulie-august, pe timp frumos, dup
ora 10. Se usuc la umbr, n camere aerisite.
Se pstreaz n pungi de hrtie sau saci de
hrtie. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea tusei, tusei convulsive, tusei asmatice:
infuzie, din 1 lingurit cu vrf flori uscate si
mruntite peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 15 minute.
Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. 2. Empi-
ric, pentru tratarea hidropiziei: decoct, din 1 lingu-
rit ras de fructe la 200 ml ap. Se fierbe
5 minute. Se consum 1-2 cni pe zi. Uz extern.
1. Pentru tratarea rnilor si cicatrizarea lor:
macerat, din 4 linguri flori la 250 ml ulei. Se las
7 zile la macerat. Sticla se tine la temperatura
camerei, apoi se tine la soare nc 5-6 zile. Se
filtreaz. Se pstreaz n sticle nchise la cu
loare. Se unge locul afectat de 2-3 ori pe zi.
2. Pentru tratarea reumatismului: se f rectionea-
z zonele dureroase, de 2-3 ori pe zi cu ulei de
sofrnel. Zootehnie. Turtele au valoare nutri
tiv ridicat [(18%) proteine], gust neplcut.
Putin folosite n hrana animalelor. Apicultur.
Specie melifer. Florile sunt vizitate de albine,
pentru culegerea de nectar si polen, cu frec
vent mare ntre orele 10-14 (v. Pl. LIV, 7).
SOPRLIt ALB (Parnassia pa-
lustris), fam. Saxifragaceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit, mezohigrofit pn la
higrofit si mezohidrofit spre hidrofit, micro-
term, euritrof, slab-acid-neutrofil spre neu-
tru-bazifil, ntlnit prin fnete umede, coaste
erboase umede, locuri mlstinoase pn n re-
giunea alpin; vegeteaz pe soluri reavn-ji-
lave, pn la jilav-umede, dar si pe soluri
umed-ude, uneori si pe soluri permanent ude,

avnd o larg amplitudine ecologic fat de
troficitate; se mai numeste coronit, floricele de
flori albe, florite albe, plescait, soprlait
(fig. 294). Genetic, 2n= 18. Fitocenologic, n-
cadrat n Caricetalia davallianae, Molinion, Car.
Tofieldetalia. Rspndit n Europa, Asia,
America de Nord. Descriere. Rizom scurt, cu
multe rdcini. Tulpini, una sau mai multe, erec-
te, pronuntat costate, nalte de 3-45 cm. Frunze
profund-cordate, vrful obtuz, cu numeroase
puncte ntuncat-rosiatice, lung-petiolate, des-
prinse din rizom; pe tulpin exist o singur
frunz sesil, mai mult sau mai putin ample-
xicaul. Flori albe, grupate cte una n vrful
tulpinii; caliciul din 5, sepale; corola din 5 petale
oval-rotunde sau eliptice, cu 5-15 nervuri gal-
bene-castanii sau verzui; androceul din 5 sta-
mine cu antere albe si 5 staminodii simple;
gineceul cu ovar unilocular si 4 stigmate sub-
sesile. nflorire, VIIIX. Fructe, capsule ce se

Fig. 294. Soprlita alb (Parnassia palustris).
soprlit alb 814 stevia-
stnelor

deschid terminal prin valve. Seminte casta-nii-
deschise, putin arcuite. Compozitie chimic.
Prtile aeriene sunt bogate n tanin si alte
substante nestudiate nc. Bioterapie. Prtile
aeriene ale plantei au utilizri terapeutice n
medicina uman traditional. Contin principii
active cu actiune tonic si astringent. Utilizat
empiric pentru tratarea diareei rebele, n metro-
ragii, hiperaciditate gastric, dureri intestinale.
Recoltare. Prtile aeriene ale plantei (Parnas-
siae herba) se recolteaz n timpul nfloritului,
dup ora 11, pe timp nsorit. Se usuc la um-
br, n strat subtire. Se pstreaz n pungi de
hrtie sau saci textili. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea diareei, metroragiei,
hiperacidittii gastrice si durerilor intestinale:
infuzie, din 2 lingurite de plant uscat, mrun-
tit, peste care se toarn o can (250 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 5-10 minute.
Se strecoar. Nu se ndulceste. Se beau 2-3 cni
pe zi. 2. Pentru tratarea epilepsiei, leucoreei,
laringitei, diareei, hiperacidittii gastrice, durerilor
intestinale: decoct, din 8 g plant uscat si
mruntit la 500 ml ap. Se fierbe 4-5 minute
la un foc domol. Se acoper si se las s se
rceasc pn la cldut. Se consum ntr-o zi
n mai multe reprize. Ornamental. Se pot n-
multi, pentru aspectul decorativ, n locurile
mlstinoase din parcurile sau grdinile aflate n
zona montan.
STEVIA-STNELOR (Rumexalpi-
nus), fam. Polygonaceae. Plant erbacee, per-
en, hemicriptofit, mezofit spre mezohigro-
fit, microterm, nitrofil, la pH amfitolerant,
prezent n jurul stnelor si psunilor apropia-
te, pe locuri grase, gunoite, din regiunea mon-
tan si subalpin (1200-1800 altitudine); co-
boar pe vi pn la stnele unde ierneaz
oile; vegeteaz pe soluri revene pn la rea-
vn-jilave, uneori jilav-umede, bogate n azot; se
mai numeste mcris-ciesc, mcrisul-cailor,
stege, steghie, steag, urzica-ratei. Genetic,
2n = 20. Fitocenologic, Car. Rumicion alpini,
Adenostylion. Rspndit n M-tii Alpi, Carpati
si Balcani. Descriere. Rizom gros, trtor, ra-
mificat, brun-roscat, cu multe cicatrice de rd-
cini si tulpini. Tulpin suprateran, erect, nal-
t de 1-2 m, cu santuri longitudinale, adnci.
Frunze mari (cele bazale de 35-50 cm lungime
si late de 20-25 cm), plane sau ondulat-cris-
pate, cu petiol lung-canaliculat. Flori verzi, gru-
pate n inflorescent ngust. nflorire, VII-VIII.
Fruct, nucul lucioas, colturoas. Compozi-
tie chimic. Rizomii contin tanin (2-10%),
crizofanol, emodin, fiscionin, crizofanein,
reocrizin, vitaminele C si K. Au continut ridicat
de derivati antrachinonici. Bioterapie. Rizomul
si rdcinile plantei au utilizri n medicina tra-
ditional uman si veterinar. Produsul era cu-
noscut n secolul al XVI-lea sub denumirea de
Radix Rhei monachorum si folosit ca nlocuitor
al reventului. Principiilor active li se atribuie
proprietti laxative, purgative, stomahice, sti-
mulente ale musculaturii netede uterine, cica-
trizante, antiputride, ruminatoare, diuretice.
Produsul cu mult tanin are actiune astringent.
Actioneaz ca purgativ usor, sau purgativ cu
scaune dese si moi, favorizeaz cresterea pe-
ristaltismului intestinului gros; favorizeaz di-
gestia - mai ales la animale; extern, favorizeaz
procesul de epitelizare a rnilor, grbind vinde-
carea lor; ntrzie sau elimin procesul de putre-
factie; actioneaz asupra epiteliului renal, favori-
znd cresterea cantittii de urin. Produsul este
folosit n constipatie, hepatit, tratarea rnilor.
Recoltare. Rizomii si rdcinile (Rumicis alpi-
nae rhizoma et radix) se recolteaz n mar-tie-
mai sau septembrie-octombrie, cnd continutul
de principii active este maxim. Se scot din
pmnt cu cazmaua sau sapa. Se spal, se
taie prtile aeriene si rdcinile seci. Rizomii se
scurteaz si se despic. Se usuc la soare.
Uscare artificial, la 50 C. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru combaterea constipatiei:
pulbere de rizom, cte un vrf de cutit, se ia
seara nainte de culcare. 2. Pentru actiune
laxativ-purgativ: decoct, din 1 lingur de pul-
bere de rizom la o can (250 ml) cu ap. Se d
n clocot si se strecoar. Se ia cte 1 lingur, de
mai multe ori pe zi. 3. Pentru tratarea glbinri:
decoct n lapte, din bucti mrunte de rizom
sau pulbere de rizom. Se las la plmdit
24 ore. Se strecoar. Se ia de mai multe ori pe
zi cte 1 lingur. Uz extern. Pentru tratarea
rnilor: decoct, din 1 lingur pulbere rizom la
250 ml ap. Se fierbe 5-10 minute. Se acoper
si se las la rcit. Se strecoar. Se spal local
cu un pansament steril. Medicin veterinar.
Uz intern. Pentru tratarea constipatiei, ca rumi-
nator, diuretic, stomahic si antiputrid: pulbere de
rizom sub form de boluri, electuarii, mixturi, ma-
cerate. Doze medii pentru a servi ca stomahic,
ruminator diuretic n atonia uterin: animale mari
(cabaline, taurine), 10-20-30 g; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 2-5-10 g; animale
stevi a-
stnel or
815 stevi e

mici (pisici, cini), 0,1-0,5-1 g. Doze mari pen-
tru a servi ca purgativ: animale mari (cabaline,
taurine), 100-150-200 g; animale mijlocii (ovi-
ne, caprine, porcine), 30-80-100 g; animale
mici (pisici, cini), 1-5-15 g. Uzextern. Pentru
tratarea furunculozei, tricofitiei si al plgilor pu-
tride: macerat proaspt din 3 linguri pulbere
rizom la o can cu ap rece. Se las 4-5 ore.
Se strecoar. Se spal locul afectat folosin-
du-se un pansament steril, apoi se aplic cata-
plasm cu un alt pansament steril nmuiat n
solutia obtinut prin macerare. Atentie! Con-
sumul plantei n exces sau mrirea dozelor
peste cele maxime recomandate provoac tul-
burri renale; apar semne de retentie urinar,
anurie si chiar uremie. Urina se coloreaz gal-
ben-intens. Se suspend administrarea si se
aplic tratament simptomatic (v. Pl. LV, 1).
STEVIE (Rumexpatientia), fam.
Poly-gonaceae. Plant erbacee, peren,
hemicripto-fit, mezofit, moderat-termofil,
amfitolerant n privinta solului, dar prefernd
totusi pe cele profunde, structurate, argilo-
nisipoase, revene si bogate n humus; se mai
numeste dragomir, mcris de grdin,
mcrisul-calului, macrisul-cu-cului, steghie,
stevie, stevie bun, stevie rdcini, stege,
steghie de grdin. Rspndit n Europa,
Asia Mic si Orientul Mijlociu (Iran).
Fitocenologic, Car. Arction, Chenopodietea. Cul-
tivat n grdini ca plant culinar, n Maramu-
res, Moldova, Muntenia. Productie, 10-20 t/ha
frunze. ntlnit n flora spontan pe lng dru-
muri, prloage, fnete. Putin pretentioas fat de
conditiile de mediu. Rezistent la temperaturi
sczute. Semintele germineaz la minimum 2-
3 C. Porneste n vegetatie imediat dup ce
se dezgheat solul. Pretentii mici fat de
umiditate. Descriere. Rdcina bine dez-
voltat i asigur aprovizionarea cu ap. Nu
suport seceta prelungit. Nu suport excesul
de umiditate. Prefer soluri bine structurate,
argilo-nisipoase, profunde, bogate n humus.
Rdcin pivotant, cu ramificati secundare,
rspndite la adncimi de peste 80 cm. Tulpin
erect, ramificat, nalt de 1-2 (3) m. Frunze
mari, ovat-lanceolate, cu marginea usor ondu-
lat, gust acrisor-amrui; cele tulpinale infer-
ioare scurt-petiolate. Flori verzui, cte 10-16,
ntr-un glomerul, grupate n racem paniculi-
form. nflorire, VIVII. Fructe, nucule triedrice,
brune. Facultatea germinativ, 96-98%. Se
pstreaz 3-4 ani. Compozitie chimic.
Frunzele contin protide, mici cantitti de gr-
simi, esmodine, acizii oxalic, crizofanic, tartric,
vitamina C, sruri de Ca, K, Fe, Mg. Alimen-
tatie. Frunzele tinere se folosesc la prepararea
ciorbelor sau piureurilor. Gust bun, continut
ridicat de sruri minerale si vitamine. Mncare
sczut. Contraindicatii. Nu se consum de
ctre cei care au colici nefritice, litiaz, ulcer,
gastrit hiperacid. Industrie. Stevia este folo-
sit pentru diferite conserve n ulei. Bioterapie.
Frunzele si rdcinile au utilizri n medicina
uman. Propriettile plantei: antiscorbutica, as-
tringent, antiemetic, depurativ, digestiv,
diuretic, laxativ, purgativ, remineralizant,
tonic, topic. Frunzele sunt folosite n boli
endocrine, erizipel, abces, afectiuni hepatice,
icter, insuficient hepatic, atonie digestiv,
gastric, ulcer gastroduodenal, vrsturi, ade-
nit, blocaj urinar, diabet, diaree, dizenterie,
hemoptizie, hemoragie uterin, hemoroizi, her-
nie, leucoree, laringit, scrofuloz, stafilococie,
tuse, tuberculoz, impetigo. Rdcinile sunt fo-
losite n intoxicatii, reumatism, scorbut, sifilis,
afectiuni gastrice, afectiuni ale sngelui, ulcer
cutanat. Recoltare. Frunzele (Rumicis patienti
folium) se recolteaz manual prin ruperea lor,
ncepnd din aprilie-mai. Productie 5-7 t/ha.
Se valorific n stare proaspt sau conservat
(frunze la borcan). Frunzele se pot pstra bine
6-8 zile n spatii bine aerate, la temperatura de
0-1 C, cu o umiditate a aerului ridicat (90-
95%). Rdcinile (Rumicis patienti radix) se
recolteaz toamna, la sfrsitul vegetatiei. Se
scot din pmnt cu cazmaua. Se spal. Se taie
n fragmente si se usuc la soare. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea bolilor
mentionate la bioterapie: a) consumate ca atare
n amestec cu salata. Se aleg frunze fragede,
de stevie si frunze de salat, n cantitti egale.
Se taie mrunt. Se adaug sare, otet (eventual
de mere) si ulei. Se consum; b) preparate
culinare din frunze (ciorb, piure, mncare sc-
zut). 2. Pentru tratarea intoxicatiilor, afectiunilor
gastrice, si ale sngelui, n reumatism, scorbut,
sifilis: decoct, 1 lingurit cu vrf rdcin
uscat si mruntit la 250 ml ap. Se fierbe
5 minute. Se las s se rceasc pn la cldut.
Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. 3. Pentru
tratarea scorbutului: rdcina proaspt se m-
nnc dat prin rztoare. 4. Pentru actiune
diuretic, depurativ, laxativ: infuzie, din
20-30 g frunze la 1 l de ap clocotit. Se beau
3 cni pe zi. Uz ext ern. 1. Pentru grbirea
stevi e 816 st i r

maturrii furunculelor, abceselor: cataplasme,
cu frunze fierte si o cantitate egal de untur.
2. Pentru tratarea eczemelor, pecinginilor:
a) decoct, din 1 lingur rdcin mruntit la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 15 minute. Se
las acoperit 20-30 minute. Se strecoar. Se
pun cataplasme cu pansament mbibat n de-
coct
;
b) unguent, cu rdcin pisat. Se aplic
de dou ori pe zi. Vopsitorie. Inflorescenta si
rdcinile au proprietti tinctoriale. Inflorescen-
tele se recolteaz cnd sunt toate florile des-
chise. Rdcina se recolteaz toamna, dup
ce inflorescenta s-a uscat. Prtile de plant se
folosesc proaspete sau uscate la umbr. Utili-
zate pentru vopsirea fibrelor naturale n diferite
nuante de galben, brun-auriu, bej-cafeniu.
1. Pentru vopsirea n galben, inflorescentele se
fierb n ap pn cnd solutia devine galben-in-
tens si se pstreaz culoarea. Se strecoar. Se
prepar separat o solutie prin dizolvarea de
piatr acr n ap cald. Se introduce n ea
materialul de vopsit pentru mordantare. Se las
s se ptrund bine. Se scoate si se trece n
solutia de vopsit. Se las la cald pn se obtine
nuanta dorit. Se scoate si se usuc la umbr.
2. Pentru vopsirea n galben, inflorescentele de
stevie, uscate la umbr, se fierb n ap pn
cnd solutia se coloreaz intens. Se strecoar.
Se dizolv piatra acr. Se amestec pentru
uniformizare. Se introduce materialul pentru
vopsit. Se las la cald pn se obtine nuanta
preferat. Se scoate si se usuc la umbr.
3. Pentru vopsirea firelor de ln n galben
(nuanta dorit), rdcinile se rad pe rztoare
sau se piseaz. Se fierb n ap. Din cnd n
cnd solutia se rceste si se freac fragmen
tele de rdcin ntre degete. Se fierb din nou.
Operatiile se repet pn se obtine nuanta de
intensitate maxim. Se strecoar. Se introduce
materialul de vopsit si se las la cald pn se
obtine nuanta dorit. Se scoate si se usuc la
umbr. 4. Pentru vopsirea n galben a fibrelor
naturale, mai ales lna, rdcinile de stevie,
pregtite ca la punctul 3, se introduc n bors, se
adaug frunze de gutui si se fierbe totul 60 mi
nute. Se strecoar. Separat, materialul de vopsit
se introduce n bors nediluat pentru mordantare.
Se las s se ptrund, apoi se scoate si se
trece n solutia de vopsit. Se fierbe 60 minute.
Se scoate si se usuc la umbr. Se obtine un
galben intens. 5. Pentru vopsirea n galben-ru-
giniu, rdcina, scoas din pmnt, se spal, se
piseaz ntr-o piu din lemn. Se fierbe n ap
2-3 ore. Se strecoar. n solutia obtinut se
dizolv piatra acr (2-2,5 g/l solutie). La dizol-
vare, solutia s fie cald. Se amestec pentru
uniformizare. Se introduce materialul. Sunt ne-
cesare 4-5l solutie/kg material. Se fierbe 2-3 ore.
Se scoate si se usuc la umbr. 6. Pentru vop-
sirea n cafeniu se folosesc frunze proaspete de
stevie si frunze de nuc proaspete. Se fierb m-
preun n ap pn cnd se obtine o solutie
colorat la intensitatea maxim. Se strecoar.
Se dizolv la cald piatra acr. Se introduce
materialul si se tine la cald pn se obtine
culoarea dorit. Se scoate si se usuc la um-
br. 7. Pentru vopsi rea n brun-auriu, rdcinile
se piseaz n piu si se fierb n ap 2 ore. Se
strecoar. Se dizolv, la cald, piatra acr. Se
amestec pentru uniformizarea solutiei. Se intro-
duce materialul. Se tine la cald 60 minute. Se
scoate si se usuc la umbr (Agneta Btc,
Margareta Tom escu, 1984) (v. Pl. LV, 2).
STIR (Amaranthus graecizanus), fam.
Amaranthaceae. Plant erbacee, anual, tero-
fit, xeromezofit spre mezofit, moderat-ter-
mofil spre termof il, slab-acid-neutrofil, ntl-
nit prin vii, prloage, ogoare nisipoase, pe
lng ziduri, margini de drumuri, lng case,
drmturi cu moloz; vegeteaz pe soluri us-
cat-revene pn la revene; se mai numeste
motul-curcanului, nasul-curcanului, stir mic, stir
rosu, stir porcesc. Dacii i spuneau stirela,
stirel (I. Pa c h i a Tatomirescu, 1997).
Genetic, 2n = 34. Mentionat n Italia n 1551
(ierbarul Aldrovandi), iar n Romnia n 1853.
Fitoceno-logic, Car. Polygono-
Chenopodietalia. Rspndit n Europa
(regiunea mediteranean). Descriere.
Rdcin pivotant. Tulpin erect, nalt pn
la 70 cm, glabr sau crispat-proas n partea
superioar. Frunze ovate sau romboidale,
eliptice, lung-petiolate, verzui sau de roscat-
murdar. Flori trimere, cele mascule cu lacinii
perigonale ovat-lanceolate, iar cele femele cu
lacinii eliptice pn la alungit-lanceolate,
grupate n dicazii glomerate la subsuoara frun-
zelor, iar acestea ntr-o inflorescent spiciform.
nflorire, VIIIX. Fruct, capsul elipsoidal-glo-
buloas. Smnta cu marginea carenat. Ali-
mentatie. n Grecia a fost utilizat ca plant
alimentar. n Etiopia, din seminte se obtinea
fina pentru pine (pine de mazre"). n Ro-
mnia se utilizeaz la ciorbe. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru mineralizarea organismului
si n boli renale: decoct, din prtile aeriene,
sti r al b 817 stir
slbatic

tinere, proaspete. Se fierb 20-30 minute. Se
las s se rceasc pn la cldut. Se strecoa-
r. Se bea continutul a 3 cni pe zi (dimineata,
prnz, seara). 2. Pentru combaterea teniei: pul-
bere smnt (smnt mcinat), se ia cte o
lingur pe stomacul gol.
STIR ALB (Amaranthusalbus), fam.
Amaranthaceae. Plant erbacee, anual, tero-
fit, adventiv, mezoterm, xeromezofit-me-
zofit, acid-neutrofil, ntlnit ca buruian co-
mun prin culturile de sfecl, porumb, n lungul
drumurilor si cilor ferate, din regiunile joase si
nsorite. Vegeteaz pe soluri uscat-revene si
revene, cu troficitate ridicat (T = 80-140).
Genetic, 2n = 32. Fitocenologic, ncadrat n
Chenopodietea. Rspndit n America de
Nord, de unde a fost adus n Europa. Semna-
lat n Italia n 1723, n Franta n 1756, n sudul
Rusiei n 1846, n Romnia, mai nti n Transil-
vania, n 1705, si Muntenia, n 1909. Descri-
ere. Rdcin pivotant. Tulpin erect, bogat
ramificat, deform globuloas, piramidal, al-
burie. Frunze mici, invers-ovate sau spatulate,
petiolate, glabre. Flori mici, la baz cu dou
bractei subulate; perigonul din 3 lacinii, grupate
n glomerule laxe. nflorire, VIIIX. Fruct, cap-
sul. Smnta neagr cu marginea acut.
Agricultur. Buruian prin culturile legumicole
si n alte culturi (v. Pl. LV, 3).
STIR DE OGOARE (Amaranthus
chlorostachys), fam. Amaranthaceae. Plant
erbacee, anual, terofit, adventiv, xerome-
zofit, mezofit, mezoterm, la pH amfitoleran-
t, ntlnit prin ogoare, culturi prsitoare, locuri
gunoite, pe lng terasamentele cilor ferate,
pe drmturi etc.; vegeteaz pe soluri us-
cat-revene pn la revene, bogate n azot; se
mai numeste stir rosu. Genetic, 2n = 32. Fito-
cenologic, ncadrat n Secalietea, Chenopo-
dietea. Rspndit n America Central si de
Nord, n Europa, Asia, Africa. Descriere. R-
dcin pivotant. Tulpin erect, nalt pn la
80 cm, verde pn la rosie, tufos-proas n
partea superioar, n rest glabr. Frunze rom-
bic-ovate, petiolate, verzi pn la rosii. Flori
pentamere, uneori tri- sau tetramere, grupate
ntr-o inflorescent spiciform, simpl sau ra-
mificat. nflorire, VIIIIX. Fruct, capsul rom-
boidal-eliptic. Seminte negre. Alimentatie.
Folosit n preparate culinare, la ciorbe, mai ales
varianta rosie. Zootehnie. Hran verde pentru
porci, rate, gste. tranii l toac mrunt, l
amestec cu trte si l dau ca hran la rate si
gste.
STIR ROSU (Amaranthus panicula-
thus), fam. Amaranthaceae. Plant erbacee,
anual, mezotermofil-subtermofil, mezofit,
heliofil, slab acid-neutrofil, cultivat n gr-
dini ca plant ornamental si alimentar; se
mai numeste: bojor, bojoroaic, bujor, coa-
da-vulpii, gta-turcului, mucul-curcanului, stir
rosu de grdin, stir rosu de grdin. Genetic,
2n = 32. Origine necunoscut. Vegeteaz pe
soluri revene pn la reavn-jilave, grase, gu-
noite. Rspndit n zona cald si temperat a
ambelor emisfere ale globului. Seamn la
port cu stirul de ogoare, deosebindu-se prin
spicele mai subtiri. Alimentatie. n stadiu
tnr este folosit pentru ciorbe si umpluturi la
plcinte din aluat, coapte la vatr sau n tigaie.
Medicina uman. Uz intern. Pentru mine-
ralizarea organismului si tratarea afectiunilor
renale: decoct, din prtile aeriene ale plantei.
Se fierbe 20-30 minute. Se bea continutul a
3 cni pe zi (dimineata, prnz, seara).
STIR SLBATIC (Amaranthus re-
troflexus), fam. Amaranthaceae. Plant erba-
cee, anual, terofit, adventiv, mezofit, me-
zoterm, nitrofil, eutrof, la pH amfitolerant,
ntlnit ca buruian n grdini, pe ogoare,
culturi prsitoare, prloage, pe lng garduri,
ziduri, drmturi si moloz, n lungul drumu-
rilor si cilor ferate, din regiunile joase pn la
700 m altitudine; vegeteaz pe soluri revene
pn la reavn-jilave, bogate n azot, cu tro-
ficitate ridicat (T = 80-140), ngrsate cu
blegar; se mai numeste chir, stir alb, stir de
porci, stir verde. Genetic, 2n = 32, 34. Buru-
ian duntoare culturilor din zonele joase.
Fitocenologic, ncadrat n Chenopodietea.
Rspndit n America de Nord, introdus n Eu-
ropa de Linn si cultivat la Uppsala, n 1750,
de unde s-a rspndit n sudul si centrul Euro-
pei, n Asia Mic, n sudul si nordul Africii. n
Romnia a fost semnalat prima dat, ca plant
comun, n Transilvania, n 1816, iar n Mol-
dova, n 1835 (Flora R.P.R., vol. I, p. 594).
Descriere. Rdcin pivotant. Tulpin erect,
nalt pn la 100 cm, des- si fin-proas, mai
ales n partea superioar, verde, uneori
roscat. Frunze rombic-ovate, lung-petiolate,
pe fata inferioar cu nervatiuni proeminente,
sti r
verde
818 sti ul ete

verzi-pal si fin-proase. Flori grupate spiciform;
lacinii perigonale femele liniar-cuneate sau
spatulate, alb-membranoase. nflorire, VII-IX.
Fructul, capsul elipsoidal comprimat dehis-
cent. Smnt mic (1 mm) lenticular. Agri-
cultur. Duntor culturilor unde se instalea-
z. Prin consumul biologic, scad considerabil
resursele de ap si elementele minerale din
sol, umbrind n acelasi timp plantele din cultur.
Diminueaz productia agricol. Folosit n unele
zone numai la n hrnirea porcilor (v. Pl. LV, 4).
STIR VERDE (Amaranthus lividus),
fam. Amaranthaceae. Plant erbacee, anual,
terofit, cosmopolit, mezofit spre mezohi-
drofit, moderat-termofil, slab-acid-neutrofil,
ntlnit prin grdini, prin vii, terenuri cultivate,
pe lng ziduri, pe marginea strzilor, pe sol
gras, reavn pn la reavn-jilav, cu troficitate
ridicat ( T= 80-140) si afnat; se mai nu-
meste motul-curcanului, stir mic, stir prost,
stirisor. Dacii i spuneau stirsua, stirsu, stir
( I . Pac hi aTat omi r es c u, 1997). Genetic,
2n = 34. Fitocenologic, Car. Polygono-Cheno-
podion. Rspndit pe tot globul. Indigen n Eu-
ropa. Mentionat prima dat n Italia, n 1415. n
Romnia a fost semnalat n 1816, de Baumgar-
ten, sub denumirea de Amaranthus blitum L.
(Flora R.P.R., vol. I, p. 604). Descriere. R-
dcin pivotant. Tulpin erect pn la repe-
nt, glabr, lung pn la 90 cm, verzuie-al-
bicioas sau roscat. Frunze rombice pn la
oval-rotunde, pe fata superioar cu pete negre
sau albicioase, lung-petiolate. Flori mici, tri-
mere, cu lacinii perigonale liniare pn la alun-
git-spatulate, grupate n glomerule, unele dis-
puse ntr-un spic terminal nefoliat, altele la
subsuoara frunzelor. nflorire, VIIIX. Fruct,
capsul. Smnt lenticular (1-1,2 mm).
Alimentatie. n unele zone cultivat pentru
cerinte culinare. Contine glucide, aminoacizi,
sruri minerale, vitamina C. Medicin uman.
Principiile active au proprietti calmante si
emoliente. Utilizat odinioar ca plant ofi-
cinal de medicina popular, n tratarea unor
afectiuni. Uz i ntern. Pentru tratarea strilor
nervoase: decoct, din plant proaspt. Se
fierbe 10 minute la foc domol. Se las s se r-
ceasc pn la cldut. Se strecoar. Se bea
continutul a 3 cni pe zi. Uz extern. Pentru tra-
tarea crpturilor de piele: cataplasme, cu
frunze proaspete sau cu frunze oprite si
aplicate local. Avicultur. Semintele sunt un
aliment pretios pentru ngrsat psrile. Agri-
cultur. Poate fi utilizat ca ngrsmnt verde
pentru sol.
STIULETE, fruct compus, alctuit din
numeroase fructe simple (cariopse) prinse pe
un ax comun si nvelite de pnusi, provenite din
frunze modificate, ntlnit la porumb (fig. 295).

Fig. 295. Stiulete.
T

TAL (Thallus), corp de vegetatie al
criptogamelor, nediferentiat n rdcini, tulpini,
frunze. Caracteristic plantelor inferioare, denu-
mite Thallophyta. Tipurile (fig. 296) existente
sunt: tal sferic, suprafat relativ mic, organi-
zare simpl, caracter de primitivitate (exemplu,
alga verde Chlorella vulgaris); tal alungit, fr
diferentiere polar, cu form determinat:
oval, cilindric, lenticular, filiform, fusifor-
m, cordiform, helicoidal, ntlnit n grupul
bacteriilor si ciupercilor; tal alungit, cu diferen-
tiere polar, prezentnd un vrf si o baz, mai
evoluat; organismele libere au polul anterior
prevzut cu organe locomotorii, cili sau flageli
(exemplu, Euglena viridis); organismele fixate
de substrat poart la polul bazal organite sau
organe fixatoare: apresoare, crampoane, rizo-
izi; tal lamelar, poate fi n ntregime sau numai
partial turtit, ntlnit la unele alge verzi (Ulva
lactuca), alge brune (Laminada sacharina),
alge rosii (Delesseria sp.), licheni (Xanthoria
parietina) si la muschii din grupul Hepaticae;
tal cu forme nedeterminate, variabile,
constituite dintr-o mas de citoplasm cu mai
multi nuclei, nedelimitat de un perete celular
(exemplu, plasmodiile si mixamibele
mixomicetelor). Talul poate avea ramificare
adevrat sau pseudo-ramificatii. Ramificarea
veritabil sau adevrat poate fi dicotomic si
lateral (racemoas). Ramificarea dicotomic
const n dividerea vrfului n dou ramuri
egale, situate n acelasi plan. Procesul
porneste de la dividerea celulei
initiale apicale din vrful talului n dou celule
egale. Din fiecare se formeaz ramificatii iden-
tice (exemplu, alga brun Dictyota dichotoma).
Ramificarea lateral sau racemoas const n
formarea de celule initiale, laterale, pe axul
principal. Din ele se dezvolt ramuri lungi si
ramuri scurte. Ramurile apropiate de vrf sunt
cele mai scurte si cele mai tinere (exemplu,
alga verde Cladophora). La unele specii talul,
este ramificat si articulat. Pe axul principal exis-
t noduri si internoduri. La noduri se gsesc
dispuse ramuri n verticil (exemplu, alga verde
Chara fragilis). Pseudoramificatiile sunt ramifi-
catii false. Filamentul se rupe. Cele dou prti
ale filamentului rmase libere continu cresterea
concomitent sau numai una continu cresterea
(exemplu, bacterii, alge albastre). Organismele
mai evoluate au un tal divizat ca o frunz
(exemplu, alga brun Laminada digitata). Unele
specii au tal puternic diferentiat n rizoid (cram-
pon), cu rol de fixare a plantei de substrat;
cauloid, de form cilindric si asemntoare tul-
pinei; filoid sau filoizi, care sunt ramuri ltite cu
aspect de frunze. Toate acestea sunt analoage,
n ordine, cu rdcina, tulpina si frunza de la
plantele superioare (exemplu, alga rosie De-
lesseria sanguinea, algele brune Laminada,
Fucus etc.). Structura talului este extrem de
diversificat. La alge, exist tal cu celule nedi-
ferentiate [exemplu, mtasea broastei (Spiro-
gyra sp.)]; tal constituit din dou straturi de
celule (bistratificat) (exemplu, Enteromorpha);
tal 820 talpa-
gstei


Fig. 296. Tipuri de tal:
a - lamelar (Enteromorpha sp.); b - lamelar si
ramificat dicotomic (Dictyota dichotoma); c-filamen-
tos, ramificat, cu aspect de tuf (Cladophora sp.);
d - lamelar, foliaceu (Del esseri a sanguinea);
e- pluriaxial, cu noduri si internoduri (Chara fragilis);
f - cu tal diferentiat n filoid asimilator, caulodiu
prostrat, rizoid; 1 - filoid; 2 - cauloid; 3 - rizoizi
(Caulerpa sertularoides).
tal constituit din mai multe straturi de celule,
diferentiate structural si functional. Celulele de
la periferie si ngroas peretele extern si l
ncrusteaz de multe ori cu carbonat de calciu.
Rol de protectie. Urmeaz un parenchim asimi-
lator, format din celule scurte si bogate n cloro-
plaste discoidale sau lenticulare, iar n interior
un parenchim de depozitare alctuit din celule
scurte, lipsite de cloroplaste, dar bogate n
materii de rezerv. n centru se afl un pa-
renchim conductor, constituit din celule lungi,
nguste si cu peretii transversali prevzuti cu
plci ciuruite. ndeplinesc rolul de conducere a
substantelor organice (exemplu, Laminada,
Macrocystis). La ciuperci (Fungi), talul este for-
mat din multe filamente cilindrice, ramificate,
lipsite de clorofil, numite hife. Acestea se m-
pletesc si alctuiesc un miceliu (plectenchim).
Hifele ciupercilor parazite formeaz ramuri
scurte numite haustori, care ptrund n celulele
vii ale plantelor gazd si aprovizioneaz ciuper-
ca cu substante nutritive. La briofite (muschi),
talul este diferentiat n rizoizi, cu rol de fixare de
substrat si de absorbtie a apei cu sruri mine-
rale; tulpinit ramificat sau neramificat si
frunzulite cu rol n asimilatia clorofilian. Anato-
mic, la exteriorul tulpinitei se gseste o epider-
m - acoperit, la formele terestre, de o cuticu-
l -, parenchim clorofilian cu rol n asimilatie,
celule alungite conductoare ce ndeplinesc ro-
lul vaselor ciuruite. La unele briofite, ntre epider-
m si parenchimul clorofilian se afl elemente
mecanice, reprezentate prin celule sclerificate.
TALPA-GSTEI (Leonurus cardi-
aca), fam. Lamiaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, xeromezofit, mezofit, nitrofil,
moderat-termofil, slab-acid-neutrofil, heliofil,
dar rezist la semiumbr, comun n tar,
ntlnit pe marginea drumurilor si cilor ferate,
marginea pdurilor, locuri poienite, pe lng
garduri si drumuri, pe terenuri necultivate, n
zona de cmpie si deal, pn la altitudinea de
500-600 m; vegeteaz bine pe soluri uscat-re-
vene, revene pn la reavn-jilave bine apro-
vizionate sau supra ngrsate cu azot; se mai
numeste apuctoare, buruiana-orbaltului, buru-
ian de bleasn, ctjnic, ctusnit, cervan,
cione, creasta-cocosului, gisdei, iarba-csun-
turii, iarb flocoas, iarb de dat, laba-lupului,
santa, lingoric, somnisor, talpa-lupului. Gene-
tic, 2n = 18. Cunoscut din Antichitate pentru
efectele ei n afectiunile cardiace. Fitocenologic,
ncadrat n Chenopodietea (Car. Arction).
Poate fi cultivat pe terenuri degradate. Rs-
pndit n Europa, Asia. Descriere. Rizom ligni-
ficat, gros (1-1,5 cm), scurt, din care pornesc
multe rdcini brune, subtiri, lungi pn la
30 cm. Tulpin erect, cu 4 muchii, goal n
interior, proas pe muchii. Frunze opuse,
palmat-lobate (aspectul unei labe de gsc),
lungi de 6-12 cm, late de 4-10 cm, cu peri
talpa-
gstei
821 talpa-
gstei

aspri, petiolate. Flori roz, dispuse cte 10-20 n
pseudoverticile foarte strnse (dicazii nde-
suite) la baza frunzelor din partea superioar a
tulpinii; caliciu campanulat, usor bilabiat, cu
dinti teposi; corol cu tubul usor curbat, prev-
zut cu un inel pros, labiul superior cu peri albi;
androceu cu antere brunii; gineceu cu stil fili-
form. nfloreste toat vara. Fructe, nucule ovoi-
dale, pubescente la vrf. Compozitie chimic.
Planta contine alcaloizi (0,050-0,070%), repre-
zentati de leunucardina si stachidrina, he-
terozizi cardiotonici, glicozide amare, sterolice,
bufadienolidice, ulei volatil, tanoizi, rezine, sa-
ponozide, flavone, acizi flavonici si alti acizi
organici, vitaminele A, C, E, substante mine-
rale. Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au
utilizri terapeutice n medicina uman si vete-
rinar, cult si traditional. Intern, principiile
active intervin farmacodinamic asemntor cu
valeriana, dar de trei ori mai puternic. Proprie-
tti: intern - sedativ al sistemului nervos cen-
tral, al cordului si stomacului, hipotensiv, anti-
asmatic, vasoconstrictor periferic, uterotonic,
diuretic; extern-cicatrizant, antiinflamator, anti-
septic. Calmant nervos intervenind favorabil n
nlturarea strilor de excitatie cerebral; pro-
duce relaxarea musculaturii netede a vaselor
care alimenteaz cordul ct si a cordului; dimi-
nueaz starea de excitatie a cordului si stoma-
cului, nlturnd tulburrile vegetative; regleaz
presiunea sngelui; efectul uterotonic, asigurat
de leonurin, motiveaz folosirea plantei n
obstretic si ginecologie. Elimin sau limiteaz
procesul inflamator, favorizeaz procesul de
epitelizare si cicatrizare a rnilor. Recomandat
n stri depresive nervoase, distonii neurove-
getative, nevroz cardiac, tulburri de meno-
pauz (climaterium), tromboz n sfera genita-
l, n obstetric, hipertensiune arterial, astm,
usurarea digestiei, afectiuni ale prostatei, boli
de plmni, reglarea btilor inimii, tratarea
contuzilor, rnilor, arsurilor. Recoltare. Prtile
aeriene ale plantei (Leonuri herba) se recol-
teaz pe timp frumos, dup ce s-a ridicat rou,
din iunie pn la nceputul lui august. Se taie
doar vrful nflorit, de cca 20-25 cm lungime.
Se usuc n strat subtire, la umbr, n soproane
sau n poduri acoperite cu tabl. Se ntoarce la
12 zile, fr a se sfrma frunzele. Uscare
artificial, la 35-40 C. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea strilor depresive,
nervoase, n nevroze, distonii neurovegetative,
tulburri de menopauz, hipertensiune arterial,
afectiuni ale prostatei, boli de plmni, acrocia-
noz: infuzie, din 15 g pulbere din prtile
aeriene ale plantei la o can (250 ml) cu apa
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se iau 3-4 linguri pe zi. 2. Pentru sti-
mularea digestiei, n tulburri de menopauz,
astm bronsic, ca sedativ nervos: a) infuzie, din
3 linguri cu plant uscat, mruntit (pulbere)
la o can (250 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 15-20 minute. Se strecoar. Se iau
3-5 linguri pe zi; b) tinctur, din 20 g plant
mruntit (pulbere) la 100 ml alcool 70. Se
las la macerat ntr-o sticl 8-10 zile. Sticla se
agit zilnic de 2-3 ori. Se strecoar. Se ps-
treaz n sticle nchise la culoare si astupate cu
dop. Se iau de 2-3 ori pe zi cte 20-40 picturi
o dat. 3. Pentru tratarea afectiunilor cardiace
cu substrat nervos (nevroz cardiac): a) infu-
zie, din 1 lingurit de pulbere din vrfuri nflorite
si frunze, la o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se fierbe apa si apoi se toarn peste planta din
can. Se las acoperit 15-20 minute. Se stre-
coar. Se beau 2 cni pe zi, din care una seara,
nainte de culcare. Tratamentul se face de 6 ori
pe an, cte o sptmn; b) tinctur, pregtit
ca mai sus. Se iau, de 2-3 ori pe zi, cte
20-40 picturi, o dat, naintea meselor princi-
pale. 4. Pentru tratarea afectiunilor cardiace,
bolilor pulmonare: infuzie, din 1 lingurit cu
pulbere de plant la o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi. 5. Pentru
tratarea reumatismului, mrirea diurezei si
transpiratiei: decoct, din 15 g pulbere de plant
la 1 l de ap. Se fierbe pn scade la jumate
(15-20 minute). Se ia fractionat n timpul unei
zile. 6. Pentru efect hipotensiv si somnifer n
insomnii: ceai, din 1 lingurit pulbere dintr-un
amestec de prti egale de talpa-gstei si odo-
lean la o can de 250 ml cu ap. Se bea seara,
nainte de culcare. Uz extern. 1. Pentru tra-
tarea contuziilor, rnilor, arsurilor: infuzie, din
2-3 linguri cu pulbere de plant la o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
20-25 minute. Se strecoar. Se aplic cata-
plasme locale cu un pansament sterilizat.
2. Pentru diminuarea durerilor reumatice: infu-
zie, din 25 g pulbere plant la o can (250 ml)
cu ap clocotit, pregtit ca mai sus. Se aplic
comprese locale. 3. Pentru tratarea contuziilor,
rnilor, arsurilor: decoct, din 2 linguri pulbere
de plant la 250 ml ap. Se fierbe 5 minute. Se
las la rcit 15-20 minute. Se strecoar. Se
talpa-mtei 822 tamaricacee

aplic cataplasme pe locul afectat. 4. Empiric,
pentru tratarea hidropiziei (dropic): decoct,
concentrat din prti aeriene ale plantei uscate.
Decoctul obtinut se adaug apei de baie.
5. Pentru tratarea durerilor de spate: unguent,
din plant proaspt pisat bine sau pulbere de
plant uscat amestecat cu unsoare. Se las
7 zile. Se amestec bine din nou si apoi se
frectioneaz bolnavul pe zonele dureroase.
6. Empiric, pentru tratarea febrei tifoide: cata
plasme, cu plant proaspt pisat bine. Cata-
plasmele se aseaz la ceaf si pe tlpi. Medi
cin veterinar. 1. Pentru tratarea nevrozelor
cardiace si insuficientelor cardiace: infuzie, din
2-5 g plant uscat si mruntit (pulbere de
plant) peste care se toarn 100 ml ap cloco
tit. Se las acoperit 30 minute. Se strecoar.
Se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt), dup ce s-a rcit. Dozele de tratament:
animale mari (cabaline, bovine), 5-10 g; ani
male mici (pisici, cini, psri), 0,5-2 g. 2. Pen
tru tratarea mamitei (aprindere de uger): de
coct, din 3 linguri plant uscat si mruntit la
500 ml ap. Se fierbe 5 minute. Se acoper si
se las s se rceasc. Se strecoar. Se spal
ugerul oilor care sufer de aceast afectiune.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen pe o perioa
d lung. Cantitatea de nectar, 0,26 mg/floare.
Productie miere, 230-400 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mijlocie. Aceleasi utilizri are si
specia Leonurus villosus, care are aceleasi as
pecte cu planta descris, cu exceptia perozittii
(v. Pl. LV, 5).
TALPA-MtEI (Antennaria dioica),
fam. Asteraceae. Plant erbacee, peren, dioi-
c, hemicriptofit-chamefit, element circum-
polar-boreal, mezofit, nitrofil, criofil, acido-
fil spre acid-neutrofil, frecvent n toat tara,
prin pajisti, soluri srace, revene pn la rea-
vn-jilave, cu substrat nisipo-pietros, foarte slab
aprovizionate sau slab aprovizionate cu azot,
de la cmpie pn n zona alpin; se mai nu-
meste brnca-mtii, floarea-patului, flocosele,
laba-mtii, lnarit, oltenol, parpian, prlei,
scnteiut de munte, schilidus, semenic, sun-
toare de munte, talpa-pisicii. Genetic, 2n = 28.
Uneori vegeteaz n plcuri mari, albe sau roze.
Fitocenologic, Car. Nardetalia. Rspndit n
Europa, America de Nord. Descriere. Rizom
oblic sau orizontal, din care se desprind rd-
cini si stoloni aerieni radicanti. Tulpin nalt de
6-25 (35) cm, argintiu-proas, foliat. Frunze
bazale alungit-spatulate, atenuate n petiol, cele
tulpinale ngust-lanceolate, sesile, acute, am-
bele argintii-proase, mai trziu, pe fata super-
ioar, glabre. Exemplarele mascule au flori
albe, iar cele femele roz, grupate n calatidii.
nflorire, VVIII. Fructe, achene mici (1 mm), cu
papus. Compozitie chimic. Planta contine
ulei volatil, substante amare, flavonozide, fito-
sterine, rezine, mucilagii, tanin, urme de hidro-
xiantrachinon etc, sruri minerale. Biotera-
pie. Prtile aeriene nflorite sau numai florile au
utilizri terapeutice n medicina uman traditi-
onal si cult. Proprietti: emoliente, behice,
colagoge, vulnerare. Farmacodinamic, principiile
active pe care le contin relaxeaz tesuturile si
diminueaz starea inflamatorie; favorizeaz
vindecarea rnilor; calmeaz tusea, provoac
secretia bilei. Recomandat n afectiunile bron-
hopulmonare, tuse, guturai, rni. Intr n com-
pozitia unor ceaiuri pectorale. Recoltare. Prtile
aeriene nflorite (Antennariae herba) sau
numai florile (Antennariae flos) se recolteaz n
mai-iunie prin rupere cu mna. Se usuc la
umbr n strat subtire, n spatii bine aerate. Se
pstreaz n pungi de hrtie. Medicin uma-
n. Uz intern. 1. Pentru tratarea afectiunilor
bronhopulmonare (actiune expectorant si cal-
mant), pentru cicatrizarea rnilor si stimularea
secretiei biliare: infuzie, din 2 linguri cu vrfuri
nflorite la o can (250 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se
bea o can pe zi. 2. Empiric, pentru tratarea
tusei, stimularea secretiei biliare, vindecarea
rnilor pe tubul digestiv: infuzie, din 5-10 g
plant uscat si mruntit peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperit 15 mi-
nute. Se strecoar. Se bea o jumtate din can-
titate dimineata pe stomacul gol, cu 30 minute
nainte de a mnca si cealalt seara. Apicultur.
Specie melifer. Florile furnizeaz albinelor cu-
lesul de polen si nectar. Fr important eco-
nomico-apicol. Ornamental. Planta se poate
cultiva prin parcuri si grdinile publice, mai ales
n zona montan, pe stncrii, ronduri lucrate
n mozaic si ca floare tiat. Decorativ prin
flori. nmultire prin divizare, nsmntare si bu-
tasi, vara sau primvara, sub sticl, ntr-un sol
nisipos, srac si expus la soare (v. Pl. LV, 6).
TAMARICACEE (Tamaricaceae),
familie care grupeaz cca 130 specii de arbu-
sti, semiarbusti, rareori arbori, rspndite n
taninizare 823 tarhon

Asia Central, Africa de Nord, Europa. Frunze
alterne, simple, mici, sevamiforme, fr stipele.
Flori bisexuate (hermafrodite), actinomorfe, tipul
4-5, grupate n raceme spiciforme; caliciul diali-
sepal (4-5 sepale libere), persistent; corola dia-
lipetal cu 4-5 petale libere, caduce; androceul,
din 4-15 stamine, fixate pe un disc hipogin n
1-2 cicluri, cu antere extrorse, rareori introrse;
gineceul (2) 3 (5) crpele concrescute, cel mai
adesea tricarpelar, gamocarp, cu ovar superior,
ovule 2 pn la numeroase, parietale sau bazai
parietale, ascendente, stile (1) 3 (5) libere cu
stigmate terminale capitate sau clavat spatulate.
Formula floral: h2 K4-5 C4-5A4-5; 8-10; 12-15;G
(2
5).
Fruct, capsul septicid. Seminte numeroase,
cu sau fr endosperm, cu peri unicelulari, lungi.
Embrion drept, oblong, cu cotiledoane plane
sau plan convexe, oblongi. Flora Romniei
contine 4 specii spontane si cultivate ce apartin
la 2 genuri: Tamarix, x = 6; Myricaria, x=6.
TANINIZARE, proces de impregna-
re a peretilor celulari vegetali cu taninuri, sub-
stante care, n dese cazuri, se acumuleaz si n
vacuolele celulare. ntlnit la scoarta arborilor,
la frunze, rdcini, fructe. Cantitatea de tanin n
scoarta de stejar este de 10-20%, la salcie 9-
13%, eucalipt50%.
TANINURI (Taninum), substante or-
ganice heterogene derivate din polifenoli sau
acizi fenolici. Sunt amorfe, de culoare alb sau
glbuie, solubile n ap cald, insolubile n sol-
venti organici nepolari. Caracter slab-acid si
gust astringent. Se oxideaz usor si se bruni-
fic (exemplu, mrul tiat proaspt). Precipit
proteinele din solutiile apoase (albuminele, ge-
latina). Formeaz precipitate cu alcaloizii, cu
unele substante organice cu caracter bazic (fe-
nilhidrazina, chinolina), cu ionii metalici, cu
unele sruri de zinc, cupru, aluminiu, molibden.
Reactioneaz cu clorura feric, formnd com-
pusi de culoare albastr, verde sau neagr.
Rspndite n organele plantelor, mai ales ale
arborilor (rdcin, tulpin, frunze, fructe, ex-
crescente). n scoarta de anin, stejar, molid,
brad, plop, concentratia taniturilor ajunge pn
la 48% din substanta uscat. n galele frunzelor
de stejar concentratia ajunge pn la 25% din
substanta uscat. Se extrag din plante cu ap
fierbinte. Fiziologic, mresc rezistenta plantelor
la atacul virusurilor si microorganismelor. De-
termin valoarea alimentar a unor fructe si
produse alimentare (vin, ceai, cacao, cafea).
Utilizate la limpezirea vinurilor, a berii, la tbci-
rea pieilor, la fabricarea cernelurilor, n industria
textil, farmaceutic etc. Exist tanituri hidro-
lizabile (galotaninuri), reprezentnd esteri na-
turali ai glucozei cu acidul malic sau produsi de
condensare ai acidului galic, si tanituri conden-
sate (catechintaninuri), formate din condensa-
rea mai multor molecule de catechin sau a
unor substante ce deriv din catechin. Galota-
ninurile nu sunt substante macromoleculare.
Hidrolizeaz usor n mediu acid sau sub actiu-
nea enzimelor specifice (tanaze). Catechinta-
ninurile sunt substante macromoleculare. Nu
hidrolizeaz cu apa. Prin nclzire formeaz
pirocatechina. Prezente n aproape toate spe-
ciile de plante.
TARHON (Artemisia dracunculus),
fam. Asteraceae. Plant semilemnoas,
peren, legumicol, condimentar, cu valoare
terapeutic, originar din Siberia si Mongolia;
se mai numeste dracon, matricea, taracon,
tacon, tarcum, trhan. Genetic, 2n = 18, 36,
90. Cunoscut din Antichitate. Introdus n
Europa n secolul al XVI-lea. Ocup suprafete
mari n Caucaz. n Romnia este cultivat pe
suprafete restrnse. Rspndit n Federatia
Rus (Siberia). Rezistent la temperaturi sc-
zute. Suport geruri pn la minus 25-35 C.
Pretentii mari fat de lumin. Cerinte moderate
fat de umiditate. Nu suport excesul de ap n
sol. n conditii de secet se aplic irigatul prin
aspersiune. Prefer soluri cu textur mijlocie,
profunde, fertile, cu pnza de ap freatic ctre
suprafat. Descriere. Rdcin subtire, ra-
mificat, adnc pn la 30-40 cm. Tulpini
ascendente, bogat-ramificate, foliate, nalte de
50-100 cm. Frunze liniar-lanceolate, lungi de
2-10 cm, late de 4-7 mm, glabre, alterne, pu-
ternic-aromate. Flori albe, galbene, brun-viola-
cee, grupate n calatidii. nflorire, VIIIIX. Fruc-
te, achene foarte mici, fr papus. Facultatea
germinativ, 2-3 ani. Compozitie chimic.
Frunzele si rmurelele tinere contin ulei volatil
(0,1-0,4%), format n spacial din metichavicol
(60-70%), felandren si acimen, taninuri, sub-
stante amare, vitamina B
1
, vitamina C, sruri
minerale, urme de iod. Alimentatie. Frunzele
si tulpinile tinere sunt folosite pentru aroma-
tizarea diferitelor preparate si a murturilor.
Gust aromat, iute, rcoritor. Industrie. Utilizat
n industria alimentar pentru condimentarea
taxacee 824 tmit

unor conserve de carne si legume, la diferite
marinate, castraveti si murturi n otet. Bio-
terapie. Prtile aeriene ale plantei au utilizri
terapeutice n medicina uman traditional.
Principiile active sunt eupeptice; stimulente di-
gestive. Asigur o digestie normal. Medicina
empiric i atribuie plantei proprietti diuretice.
Planta este recomandat n tratarea bolilor de
ficat, rinichi, ascit, pentru stimularea poftei de
mncare si a digestiei, n reumatism, dureri de
cap, dureri de dinti. Recoltare. Prtile aeriene
nflorite (Dracunculi herba) se recolteaz din
iulie pn n septembrie. Tierea tulpinilor flo-
rale pe msur ce apar favorizeaz formarea
organelor vegetative; n vederea obtinerii unor
productii ct mai mari de lstari si frunze. Se
usuc la umbr, n strat subtire. Se pstreaz
n pungi de hrtie sau saci de hrtie. n scopuri
culinare sau pentru industrie, recoltarea frun-
zelor de tarhon se face dup 6 sptmni n
primul an de plantare, iar n anii urmtori prim-
vara si vara pe msur ce plantele au crescut.
Recoltarea se face prin tundere, cnd au lun-
gimea de 15-20 cm. Productie, 10-20 t/ha.
Pentru 8 infuzie 15 zile depozitarea se face n
spatii rcite la temperatura de 0-1 C si cu
umiditate atmosferic de 85-95%. Cultura este
eficient 4-5 ani; poate dura pn la 10-15 ani.
Medicin uman. Uz intern. 1. n tulburri
digestive generale consumat ca atare, n salate
sau murat n otet. 2. Pentru tratarea bolilor de
ficat si rinichi, ascitei, stimularea poftei de mn-
care: infuzie, din 1 lingurit cu pulbere de plant
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap n
clocot. Se las acoperit 10-15 minute. Se
strecoar. Se bea o can pe zi. Uz ext ern.
1. Pentru tratarea reumatismului, durerilor de
cap si durerilor de dinti: macerat, din 2 linguri cu
frunze ntr-o jumtate pahar otet de vin. Se
acoper si se las 8-10 zile. Se strecoar. Se
fac frectii n cazul durerilor reumatice si dureri-
lor de cap, iar pentru combaterea durerilor de
dinti solutia se tine n gur. 2. Pentru tratarea
pulpitei: macerat, din 1 lingurit cu rdcin
pisat la 100 ml otet. Se las 10 zile. Se strecoa-
r. Se tine n gur si se clteste (v. Pl. LVI, 1).
TAXACEE (Taxaceae), familie care
grupeaz arbori si arbusti fr canale rezinifere,
rspnditi n Europa, Asia, Africa. Frunze aci-
culare, persistente, asezate spiralat. Flori dio-
ice; cele femele reduse la o singur carpel cu
un ovul; cele mascule alctuite din 6-14 stamine,
fiecare cu 4-8 saci polinici. Smnta acoperit
cu arii (nvelis crnos). Flora Romniei contine
un singur gen Taxus, x = 12, cu o singur
specie T. baccata, 2n = 24.
TAXODIACEE (Taxodiaceae) fami-
lie care grupeaz arbori rsinosi, uneori gigan-
tici. Frunze solzoase sau spiralate. Flori monoi-
ce; cele mascule din stamine cu cte 2-8 saci
polinici; cele femele din numeroase crpele
grupate ntr-o inflorescent cu form de conuri,
fiecare carpel purtnd 2-12 ovule. Carpelele
si bracteele sunt concrescute partial sau total.
Seminte ngust aripate. Flora Romniei contine 3
specii cultivate ca plante ornamentale, ce
apartin la 3 genuri: Taxodium; Sequoiaden-
dron; Cryptomeria.
TMIt (Daphne cneorum), fam.
Thymelaeaceae. Plant arbustiv, putin tufoas,
microfanerofit, xeromezofit spre mezofit,
mezoterm spre moderat-termofil, oligotrof,
slab-acid-neutrofil spre neutru-bazifil, ntl-
nit prin pduri luminoase, pe pante nsorite,
prin locuri pietroase si psuni uscate cu
substrat calcaros si cu soluri uscat-revene
pn la reve-ne, cu troficitate sczut (T= 10-
30), ncepnd din zona alpin si cobornd
pn la cmpie; se mai numeste brostean de
pdure, melin de pdure, tamit
fermectoare, tulchin. Genetic, 2n = 18. Mai
abundent n zonele din jud. Cluj, Maramures,
Bihor, Brasov, Suceava. Este monument al
naturii. Fitocenologic, ncadrat n Festucetalia
valesiacae, Car. Erico-Pinetalia. Rspndit n
Europa. Descriere. Tulpini nalte pn la 40
cm, umbeliforme sau racemos-rami-ficate, cu
ramuri lungi, drepte sau usor curbate, subtiri,
pe scoart adesea cu peri moi, foliate spre vrf.
Frunze sempervirescente (vesnic verzi), pieloase,
obovate sau ngust-lanceolate, sesile, glabre, la
vrf usor dintate sau rotunjite. Flori rosii, rar
albe, puternic si plcut mirositoare, grupate 5-
13 (15) ntr-un capitul terminal, ndesit,
nconjurate de bractei foliacee (hipsofile); peri-
gon cu 4-5 foliole ovale; gineceul pros. nflori-
re, IVVIII. Fruct, bac elipsoidal, rosie-brunie.
Seminte alungit-ovoidale, brun-negricioase.
Protectia naturii. Planta este declarat monu-
ment al naturii si ocrotit prin lege. Ornamental.
Indicat pentru grupuri, pe stncrii, la baza
zidurilor, mai departe de alei. Decorativ prin
frunze, flori, fructe. nmultire prin altoire, but-
sire, marcotaj (v. Pl. LVI, 2).
ttneas 825 ttneas

TTNEAS (Symphytum officina-
le), fam. Boraginaceae. Plant erbacee, pere-
n, hemicriptofit, mezohigrofit-higrofit, me-
zoterm, la pH amfitolerant, ntlnit la
marginea apelor stttoare, marginea praie-
lor, n santuri, fnete umede, locuri mlstinoase,
zvoaie, lunci, uneori ca buruian prin culturi,
n ntreaga tar, de la cmpie pn n zona
montan inferioar; se mai numeste bar-ba-
tatei, boracioc, buruiana lui Tatin, foaia lui
Tatin, foaia-tatii, gavt, iarba-lutatinului, iarb
bloas, iarb ntritoare, iarb neagr, luta-
tin, mierea-ursului, ndai, plosnicioas, rd-
cin neagr, zlac. Dacii i spuneau prodiarnela,
pojrne, tciuna, tcin, tciun, de unde a deri-
vat numele de ttneas (I. Pachi a Ta-
t omi r escu, 1997). Genetic, 2n= 24, 26, 36,
40, 42, 48, 54. Vegeteaz pe soluri grele, argi-
loase, reavn-jilave, jilav-umede si ume-de-
ude, cu ap stagnant. Fitocenologic, nca-
drat n Molinio-Juncetea, Phragmitetea, Car.
Molinietalia. Rspndit n Europa, Asia.
Descriere. Rizom scurt, gros, ramificat, din
care pornesc rdcini fusiforme, crnoase,
groase de 1-2,5 cm, lungi pn la 30 cm,
negre. Tulpin erect, muchiat la baz, n
partea superioar aripat-muchiat, ramificat,
aspru-proas, nalt ntre 10-120 cm. Frunze
alterne decurente, cele inferioare eliptic sau
ovat-lanceolate, cu petiol aripat, canaliculat,
cele mijlocii si superioare din ce n ce n-gust-
lanceolate, ngustate ntr-un petiol aripat,
proase, aspre, cu nervura median proe-
minent. Flori rosii-violacee, grupate cte 5-10
n cime scorpioide; caliciu pros, cu diviziuni
lanceolat-acuminate, campanulat; corol tubu-
loas. nflorire, VVIII. Fructe, nucule (4-5 mm),
grupate cte 4 n caliciu persistent. Compo-
zitie chimic. Rizomii si rdcinile contin alan-
tonin (0,6-0,8%), consolidin, consolicin, tanin,
colin, asparagin, zaharuri, amidon, mucilagii,
gumirezine, cantitti mici din alcaloizii simfi-to-
cinoglosin, coniferin, substante minerale.
Frunzele contin ulei volatil, mucilagii, colin,
consolidin, simfitocinoglosin. Alimentatie. n
unele zone din tar, tulpinile si frunzele tinere,
culese primvara, se consum fierte ca legum
n supe si ciorbe, iar lstarii tineri, se folosesc ca
surogat de sparanghel. Bioterapie. Frunzele,
rizomul si rdcinile plantei au utilizri terape-
utice n medicina uman si veterinar, cult si
traditional. Proprietti: actiune antiinflamatorie si
hemostatic, astringent - antidiareic si
antidizenteric, emolient si expectorant, ci-
catrizant, decongestiv, antitumoral. Elimin
sau limiteaz procesul inflamator, opreste he-
moragiile, normalizeaz tranzitul intestinal, m-
piedic diareea si dizenteria prin precipitarea
proteinelor din continutul intestinal; prin muci-
lagiile pe care le contine relaxeaz tesuturile si
diminueaz starea inflamatorie; favorizeaz
prin expectoratie eliminarea din bronhii si pl-
mni a substantelor duntoare; elimin con-
gestia; favorizeaz epitelizarea si vindecarea
rnilor, opreste dezvoltarea tumorilor. Exper-
ientele efectuate cu alantonin, extras din
plant au confirmat actiunea antitumoral. Utili-
zat stiintific si empiric n afectiuni respiratorii,
bronsite, tuse, ulcer gastric, diaree, cancer,
hemoroizi, ulcere varicoase, procese inflama-
torii, abcese dentare, psoriazis, gut, diabet.
Eu nsumi, diagnosticat cu gut la spitalul Fun-
deni, m-am vindecat folosind infuzia de 24 ore.
Recoltare. Frunzele (Symphyti folium) se re-
colteaz n timpul nfloririi, pe timp frumos,
dup ora 10. Se usuc la umbr, n strat sub-
tire. Rizomul si rdcinile (Symphyti rhizoma et
radix) se recolteaz toamna, de la sfrsitul lunii
septembrie pn la primele ngheturi, sau pri-
mvara, n martie-aprilie. Se spal bine ntr-un
curent de ap. Se taie n bucti mai mici, iar
cele groase se despic. Se usuc ntr-un sin-
gur strat la soare sau n poduri acoperite cu
tabl. Uscarea artificial, la 40-50 C. Medici-
n uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea gastri-
telor hiperacide, ulcerului gastric si duodenal,
afectiunilor renale, spondilit anchilozant, dia-
ree, tuse de diverse etiologii, bronsit: decoct,
din 1-2 lingurite cu pulbere de rdcin sau
rdcin bine mruntit la 1 l ap. Se fierbe
20-30 minute, timp n care lichidul scade la
j umt at e. Se acoper si se l as l a rci t
15-20 minute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni
pe zi. 2. Pentru tratarea cancerului, psoriazisu-
lui: a) decoct, din 2 lingurite cu pulbere de
rdcin la 500 ml ap. Se pregteste ca mai
sus. Se beau 4 cni pe zi; b) tinctur, din 20 g
rdcin tiat mrunt la 80-90 ml alcool 70.
Se las n sticl astupat cu dop 10-15 zile.
Din cnd n cnd se agit sticla. Se iau nainte
de mese cte 10-20 picturi. 3. Pentru tratarea
bronsitei: infuzie, din 1-2 lingurite cu pulbere
de plant peste care se toarn o can (250 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 15 minute.
Se strecoar. Se ndulceste dup gust. Se
beau 2-3 cni pe zi. 4. Pentru tratarea gutei:
ttneasc 826 teac

decoct, din 2 linguri pulbere de rizom si rd-
cin la 2l de ap. Se fierbe 30 minute. Se d la
o parte de pe foc, se acoper si se las 24 ore.
Se beau 3 cni (200 ml) pe zi (dimineata, prnz,
seara). Tratamentul dureaz 2-3 sptmni.
Procedeul a fost experimentat de autor, cu
rezultate foarte bune. 5. Empiric, pentru com-
baterea durerilor la luze: decoct, din 1 lingurit
pulbere de rizom si rdcin la o can (250 ml)
cu ap. Se fierbe 15 minute. Se acoper. Se
las 2 ore. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe
zi. Decoctul mai este folosit intern n unele zone
pentru tratarea de vtmtur (hernie) afec-
tiuni interne cu crize acute cu aplicarea extern
de cataplasme. Uz extern. 1. Pentru tratarea
afectiunilor vasculare, ulcerului varicos: tinctu-
r, din 20 g rdcini mruntite la 100 ml alcool
70. Se las la macerat 10-15 zile; sticla se
agit zilnic. Se strecoar n sticl nchis la
culoare. Se fac badijonri locale. 2. Pentru tra-
tarea ulcerului varicos, n artrite, reumatism:
decoct, din 60-80 g rdcini mruntite la 1 l de
ap. Se pregteste ca mai sus. Se fac bi
locale sau se aplic comprese. 3. Pentru trata-
rea stomatitelor, abceselor dentare, hemoroizi-
lor, eczemelor, arsurilor, n contuzii, rni (rol
cicatrizant), nevralgii, cancer de piele si sn:
decoct, din 4-5 linguri cu rdcini mruntite la o
can (250 ml) cu ap. Se fierbe 15-20 minute
ntr-un vas acoperit. Se strecoar. Se fac gar-
gare si se clteste bine gura n stomatite si
abcese dentare, iar n eczeme, arsuri, contuzii,
rniri, nevralgii, hemoroizi se fac bi locale sau
se aplic cataplasme. Cu decoctul obtinut se
facclisme, pentru tratarea hemoroizilor. Pentru
tratarea cancerului la sn se aplic comprese.
4. Pentru cicatrizarea arsurilor, fisuri ale ma-
meloanelor: pudrare local, cu pulbere rd-
cin. 5. Pentru tratarea ulcerului varicos, n
cancerul pielii si al snului: a) cataplasme, cu o
past (terci) obtinut din pulbere de rdcin
amestecat cu ap cald: pasta se pune pe
tifon si se aplic pe rni; b) decoct, din 4-5 lin-
guri cu rdcini la 250 ml ap (o can); Se
aplic cataplasme pe locul afectat. 6. Pentru
tratarea rnilor, ulcerului varicos: alifie, pre-
gtit din 12 g extract fluid de rdcin, 20 pi-
cturi esent de bergamote, 20 g oxid de zinc,
10 g lanolin, 30 g vaselin. Se amestec bine
pn la obtinerea unei paste omogene. Se
unge locul afectat. 7. Pentru tratarea reumatis-
mului: decoct, din 100-200 g rdcin mrunti-
t la 3l ap. Se fierbe 30 minute. Se strecoar.
Se adaug apei de baie. Baia dureaz 20-30 mi-
nute. 8. Pentru tratarea psoriazisului: a) de-
coct, din 10 lingurite cu rdcin mruntit la 5l
ap. Se fierbe 20-30 minute. Se strecoar. Se
adaug zilnic apei de baie pn la vindecare;
b) alifie, din 20 g pulbere de rdcin si 80 g
lanolin. Se ung locurile bolnave de dou ori pe
zi. 9. Empiric, pentru tratarea luxatiilor: cata-
plasme, cu rizom si rdcin prjite n untur.
Se aseaz pe locul afectat si se panseaz.
10. Empiric, pentru tratarea de vtmtur
(hernie) dureri de pntece, de splin: a) cata-
plasm, cu rdcin ras si fiart n lapte; dup
fierbere se aseaz pe locul afectat si se banda-
jeaz; b) tratamentul intern asociat cu trata-
ment extern: o bucat de rizom si rdcin se
curt, se spal, se taie mrunt si se introduce
ntr-o sticl cu rachiu si se astup cu dop. Se
las 7 zile; o alt rdcin proaspt se pisea-
z bine, se amestec cu ceap pisat si cu
trte de gru apoi se prjeste ntr-o tigaie. Se
pune pe o pnz curat, se aplic pe locul
afectat si se bandajeaz. Concomitent se bea
de 3 ori pe zi cte un phrel din rachiul pre-
parat. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea diareei si afectiunilor cilor respiratorii,
ca expectorant: decoct, din 10 g pulbere de
rdcin la 100 ml ap. Se fierbe 15 minute la
foc domol. Se acoper si se las la rcit. Se
strecoar. Se administreaz prin breuvaj bucal
(se toarn pe gt). Dozele de tratament: ani-
male mari (cabaline, taurine), 10-20g; animale
mici (pisici, cini), 3-6 g. n aceleasi doze pot fi
folosite pulberea de rizom si rdcin. Api-
cultur. Specie melifer. Florile furnizeaz al-
binelor culesul de nectar si polen. Cantitatea de
zahr din nectar, 0,7-1,8 mg/floare pentru o zi.
Productia de miere, 130-220 kg/ha. Pondere
economico-apicol mijlocie. Agricultur. Bu-
ruian problem pentru culturile de cereale pr-
sitoare si fnetele aflate pe soluri aluvionare si
pe lcovisti. O plant produce 800-2000 se-
minte. Combatere prin drenaj, arturi adnci,
prasile, erbicide. Ornamental. Indicat pentru
parcuri si grdini publice, n jurul lacurilor, pe
terenuri umede. Decorativ prin flori. nmultire
prin seminte. Vopsitorie. Florile au proprietti
tinctoriale. Se folosesc proaspete pentru vop-
sirea fibrelor naturale n galben (v. Pl. LVI, 3).
TEAC (Theca), parte morfoanatomi-
c a frunzei cu care aceasta se insera la nodul
tulpinii. Se mai numeste vagin. Este bine
tegument 827 tei argi nti u

reprezentat la Poaceae, fiind lung, cilindric
si despicat longitudinal, sau ntreag, ca la
Cyperaceae. n ambele cazuri nconjoar com-
plet tulpina. Frunzele de la unele specii de
Apiaceae au teaca voluminoas si umflat. La
speciile de pipirig (Scripus sp., Juncus sp.)

Fig. 297. Tipuri de teac:
1 - despicat, la Poaceae; 2 - ntreag, la
Cyperaceae; 3 - umflat, la Apiaceae; 4 - frunze
reduse numai la teac, la pipirig (Juncus sp.):
t- teac; l- lamin (limb); i- inflorescent.
ntreaga frunz se reduce numai la teac. Foto-
sinteza este ndeplinit de tulpin. La unele
frunze, teaca este reprezentat printr-o mic si
simpl dilatatie a prtii inferioare a petiolului, ca la
muscat (Pelargoniumzonale), grusor (Ra-
nunculus ficaria), sau poate lipsi complet, ca la
liliac (Syringa vulgaris). n multe cazuri (poa-
cee, ciperacee, apiacee), teaca prin nconju-
rarea tulpinii, contribuie la sustinere (fig. 297).
TEGUMENT (Tegumentum), nvelis
protector al semintei. Provine din transforma-
rea integumentului sau integumentelor ovulului
dup fecundatie (-^SMN).
TEI ARGINTIU (Tilia tomentosa),
fam. Tiliaceae. Arbore foios, indigen, mega-
fanerofit, xeromezofit spre mezofit, mezoterm
spre moderat-termofil, eutrof, acid-neutrofil,
semiombrofil, ntlnit pe soluri profunde, afn-
ate, revene, levigate de carbonati, fertile,
eubazice, cu troficitate ridicat (T= 80-140),
unde vegeteaz viguros, n regiunea de cmpie
si de dealuri, mai ales n regiunile joase din
sudul si estul trii, ca exemplare izolate, n
plcuri, n pduri de amestec sau formnd
arborete pure mai ales n Dobrogea de Nord,
unde a devenit invadant; se mai numeste cei,
tei cinesc, tei de toamn, tei blan, tei bun.
Genetic, 2n = 82. Suport bine uscciunea n
pdurile de amestec cu cerul, grnita sau
stejarul pufos. Evit statiunile de lunc, expuse
inundatiilor. Fitocenologic, ncadrat n
Quercion farnetto, Orno-Corinion, Fagion
illyricum. Rspndit n sud-estul Europei.
Descriere. Tulpin dreapt, cilindric, cu co-
roana deas si ramuri ndreptate n sus, nalt
pn la 40 m; lujerii verzi-cenusii, tomentosi,
poart muguri ovoizi, cu 2 solzi pslosi, aproa-
pe egali; scoart cenusie si neted, pn la
20-30 ani, apoi se instaleaz un ritidom cu
crpturi nguste, longitudinale; lemn moale al-
bicios. Frunze alterne, cordiforme, 5-12 cm
lungime, subrotunde, cu vrf brusc-ascutit, serate
pe margini, fata superioar verde-ntunecat-lu-
cioas, pe cea inferioar argintii-stelat-tomen-
toase, fr smocuri de peri la subsuoara nervu-
rilor, petiol lung si tomentos. Flori mari,
galbene-aurii, grupate cte 5-10 n cime pen-
dente si prinse pe o bractee lanceolat, sesil,
puternic si frumos mirositoare; caliciu cu sepale
stelat-tomentoase; corol dialipetal, actino-
morf, cu petale mai lungi dect sepalele; an-
droceu cu numeroase stamine si 5-11 stamino-
dii subtiri; gineceu cu stil simplu si 5 stigmate,
nflorire, VII. Fructe, achene tomentoase, ovo-
ide, netede sau cu coaste putin evidente. Ls-
treste sau drajoneaz puternic. Compozitie
chimic. Florile contin mucilagii formate din
acid galacturonic, arabinoz, galactoz, ram-
noz; ulei volatil (0,04-0,07%), cvercetrin,
izocvercetrin, rutozid, tilirozid, gume, taninuri
galice si catechice (acid protocatechic si
elagic); cantitti reduse de fraxozid si escu-
lozid, o saponin nehemolitic, zahr, colin
si acetilcolin. Uleiul volatil contine farnesol
(alcool alifatic sescviterpenic) care imprim flo-
rilor mirosul caracteristic. Scoarta contine fluo-
roglucinol, taninuri de natur catechic si galic,
heterozide cumarice (fraxozid, esculozid etc.).
Semintele contin ulei gras, albumine, zaha-
roz, stachinoz, rafinoz etc. Alimentatie. Flo-
rile sunt folosite la prepararea ceaiului care se
bea dimineata la micul dejun sau seara la mas.
Industrie. Lemn putin durabil n aer si sub ap.
Se usuc relativ greu. Se prelucreaz, ncleia-
z si bituieste bine. Utilizat pentru fabricarea
chibriturilor, placajelor, ambalajelor, creioane-
lor, mobilei masive de buctrie, pandurilor,
utilajelor pentru desen (plansete), calapoadelor
tei argi nti u 828 tei argi nti u

de plrii, crbunelui activ etc. Bioterapie.
Florile plantei si albumul scoartei au utilizri
terapeutice n medicina uman si veterinar,
cult si traditional. Principiile active au actiune
sudorific, antitermic, emolient, expectoran-
t, sedativ, decongestiv, antiinflamatoare,
spasmolitic, diuretic. Florile au proprietatea
de a mri sudoratia cu efect purificator; nltur
sau reduce febra; relaxeaz tesuturile si dimi-
nueaz starea inflamatorie; favorizeaz expec-
toratia provocnd eliminarea din bronhii si din
plmni a substantelor duntoare; calmant
nervos cu diminuarea strilor de excitatie cere-
bral; diminueaz congestia; elimin sau limi-
teaz procesul inflamator; diminueaz sau eli-
min spasmele musculaturii netede din peretii
tubului digestiv; actioneaz asupra epiteliului
renal, mrind cantitatea de urin eliminat fa-
voriznd nlturarea din corp a unor deseuri
metabolice. Actiunea emolient este asigurat
de mucilagiu, cu imprimarea propriettilor be-
hice; actiunea diaforetic (sudorific) si usor
sedativ este produs de farnesol; actiunea
spasmolitic si diuretic este asigurat de fla-
vone, iar cea usor antiinflamatoare de substan-
tele triterpenice. Partea intern alb a scoartei
este utilizat cu succes de medicina traditi-
onal pentru tratarea afectiunilor hepatobiliare
si n migrene. Principiile active au proprietti
coleretice, antispastice si vasodilatatoare. Pro-
voac eliminarea bilei n intestin; diminueaz
sau nltur spasmele sau contracturile invo-
luntare ale muschilor; determin mrirea lume-
nului vascular prin relaxarea musculaturii nete-
de a vaselor, favoriznd cresterea afluxului de
snge n teritoriu. Uleiul gras, izolat din fructele
plantei este netoxic. Are proprietti terapeutice.
Poate fi prescris n tratamentul hemofiliei. Are
actiune coleretic-colagog, stimulnd elimna-
rea bilei n intestin si secretia bilei de ctre
celulele hepatice (hepatocite). Recoltare. Flo-
rile cu bractei (Tiliae flos sine bracteis) sau
florile fr bractei (Tiliae flos) se culeg la nce-
putul nfloririi, cnd o parte din ele mai sunt nc
n faza de boboc. Recoltarea se face numai pe
timp frumos, iar dac plou, la un interval de
1-2 zile de la cderea ploii. Uscarea se face la
umbr, n strat subtire, n ncperi sau poduri
bine aerisite. Uscarea artificial, la 35 C. Par-
tea intern alb a scoartei trunchiului (Tiliae
cortex) se obtine prin decorticarea de suber. Se
taie n fragmente mici sau foarte mici si se
usuc la umbr, n strat subtire, de preferat n
poduri acoperite cu tabl. Se pstreaz n saci
textili. Fructele (Tiliae fructus) se recolteaz
toamna, cnd ajung la maturitate. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea tusei de
diverse etiologii, bronsitei, gripei, n rceal,
dureri de piept, dischinezie biliar, stri de neli-
niste: infuzie, din 1-2 lingurite flori peste care
se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
ndulceste cu miere. Se beau 2-3 cni pe zi.
2. Pentru combaterea insomniilor: infuzie, ca
mai sus pregtit. Se bea cte o can, seara, la
culcare. Actiune usor somnifer. 3. Pentru tra-
tarea gripei, rcelii, afectiunilor reumatice: infu-
zie, din 1-3 g flori uscate peste care se toarn
100 ml ap clocotit. Se las acoperit 15 mi-
nute. Se strecoar. Se administreaz trei doze
pe zi (dimineata, prnz, seara). 4. Pentru trata-
rea afectiunilor hepatobiliare, migrenei, cefa-
leei: extract uscat, n doze de 0,50-0,75 g pe zi,
capsule gelatinoase a 0,25 g sau dragele.
5. Pentru nlturarea pierderilor de snge la
femei: crbune de tei pisat, se ia cu ap.
6. Pentru tratarea distoniei neuro-vegetative si
manifestrii functionale n anxietate, insomniei
adultului si copilului, hiperemotivittii, durerilor
n timpul primei eruptii dentare, dischineziei bili
are hipertonice, tulburrilor spastice de etiolo-
gie cortical: macerat din muguri proaspeti n
solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH. Copii iau
10-40 picturi, seara, iar adultii, 50-70 picturi,
o dat sau de mai multe ori pe zi, n putin ap.
Ultima administrare se face seara, cu 60 de
minute nainte de culcare. Nu prezint toxici
tate. Pentru unele boli, maceratul mugurilor
proaspeti de tei argintiu se poate asocia cu alte
macerate de la alte specii: cu maceratul mugu
rilor de artar sau jugastru, pentru nevroz si
angoas, sindroame anxioase; cu macera
tul mlditelor de laur pros (Ilex aquifolium),
pentru epilepsie; cu maceratul mlditelor de
pducel (Crataegus oxyacantha, C. monogy-
na), pentru eretism cardiac cu palpitatii, tahi
cardie si anxietate; cu maceratul mlditelor de
pducel si mugurilor proaspeti de liliac (Syringa
vulgaris), pentru spasme coronariene usoare;
cu maceratul mlditelor proaspete de ctin
rosie (Tamarix gallica), pentru colici abdomi
nale cu aerocolie la nou-nscut; cu maceratul
mugurilor proaspeti de smochin (Ficus carica),
pentru disfagie esofagian, bulimie, gastralgie;
cu maceratul mlditelor de merisor (Vaccinium
vitis-idaea), pentru colici spastice, cu maceratul
tei argintiu 829 t ei cu f runza mare

mugurilor proaspeti de snger (Cornus sangui-
nea), cu maceratul de drmoz (Viburnum la-
nata) si de mldite proaspete de pducel (Cra-
taegus sp.), pentru sindrom de hipertiroidie; cu
maceratul mugurilor proaspeti de smochin (Fi-
cus carica) si de brad (Abies alba), pentru
spasmofilie. Toate maceratele se fac n solutie
hidrogliceto-alcoolic 1 DH. Adultii iau 50-70 pi-
cturi pe zi, de mai multe ori, n putin ap. La
indivizii unde apare o usoar excitatie, numrul
picturilor se reduc la 20-40. Tratamentul nu
prezint toxicitate sau risc de acumulare
( F. Piter, 2000) Uz ext er n. 1. Pentru
tratarea stomatitelor, amigdalelor, faringitelor:
infuzie, din 4 linguri cu flori peste care se toarn
0 can (200 ml) cu ap clocotit. Se las aco
perit 15-20 minute. Se strecoar. Se adaug
1 lingurit cu bicarbonat de sodiu. Se fac una
sau mai multe gargare pe zi. 2. Pentru tratarea
faringitelor, laringitelor: infuzie, din 5-10 g flori
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap n
clocot. Se fac inhalatii. Se nclzeste pn la
clocot si se continu inhalatia dup necesitate.
3. Pentru calmarea copiilor nervosi si cu insom
nii: infuzie, din 500 g-1 kg de flori peste care se
toarn 3 l de ap clocotit. Se las acoperit
20-30 minute. Se strecoar. Se toarn n apa
de baie a crei temperatur nu trebuie s dep
seasc 37 C. Se st n baie 15-20 minute.
Medicin veterinar. Uz i ntern. Pentru tra
tarea bronhopneumopatiilor, sindromului de re-
tentie a apei n organism, a unor stri de excitatie
excitatorii ale sistemului nervos central: infuzie,
din 2-4 g flori peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se stre
coar. Se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt). Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, bovine), 5-10-15 g; animale
mici (pisici, cini, psri), 0,5-1 g. Uz extern.
Pentru tratarea inflamatiilor locale, n boli ale
membrelor (dureri de picioare, umflturi la pi
cioare, dureri de unghii): infuzie, din 10 g flori
uscate peste care se toarn 250 ml ap clocoti
t. Se las acoperit 30 minute. Se strecoar.
Se spal locul afectat si apoi se aplic cata-
plasme folosind un pansament steril mbibat n
infuzie. Se bandajeaz. La oi se frectioneaz
piciorul inflamat cu bractei de flori. Cosmetic.
1. Pentru combaterea ridurilor si a cearcnelor:
infuzie, din 4 linguri cu flori peste care se toarn
o can (200 ml) cu ap clocotit (sau 8 linguri la
2 cni). Se expune fata vaporilor de ap dega
jati si apoi se aplic comprese cu infuzia cldut.
2. Pentru stimularea cresterii prului: tinctur,
din 10 g flori peste care se toarn 100 ml alcool
de 70. Se las la macerat 10 zile. Sticla se
agit zilnic. Se strecoar n sticle nchise la
culoare. Se astup cu dop. Se freac rdcina
prului cu vat mbibat n tinctur obtinut.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Cantitatea
de nectar, 0,20-0,50 mg/floare, cu o concentra-
tie de zahr de 46-62%. Productie de miere,
1000-1200 kg/ha. Pondere economico-apicol
foarte mare. Protectia mediului. n pdurile
din cmpie, frunzisul bogat particip la crearea
unui microclimat de economisire a apei din sol,
fiind si un ameliorator al acestuia. Ornamental.
Cultivat n parcuri, pe marginea strzilor, n
grdini, cimitire, ca arbore decorativ, foarte
apreciat pentru frumusetea coroanei si a re-
flexelor argintii ale frunzelor. nmultire prin se-
minte, marcotaj, altoire. Vopsitorie. Florile, cu
sau fr bractei, au proprietti tinctoriale. Se
culeg cnd sunt bine nflorite si se usuc la
umbr. Sunt folosite pentru vopsirea fibrelor
naturale n galben. 1. Florile se fierb n ap pn
se obtine o solutie colorat n galben, de inten-
sitate maxim. Se strecoar. Se introduce ma-
terialul (solutia cald). Se d n clocot putin, apoi
se las la cald pn la obtinerea nuantei pre-
ferate. Se scoate si se usuc la umbr. (Agneta
Btc, Margareta Tom escu, 1984).
TEI CU FRUNZA MARE (Tilia
platyphyllos), fam. Tiliaceae. Arbore foios, indi-
gen, megafanerofit, xeromezofit spre mezofit,
subtermofil, slab-acid-neutrofil, heliofil-subhe-
liofil, diseminat n pdurile din cmpie si deal,
dar mai ales la limita dintre cmpie si deal, pe
soluri fertile, brune-roscate de pdure, bine
structurate, uscat-revene pn la revene, ade-
seori cultivat ca plant ornamental; se mai
numeste tei alb, tei de var, tei rosu, tei verde.
Genetic, 2n = 82. Fitocenologic, ncadrat n
Querco-Fagetea, Car. Fagetalia, Acerion. Rs-
pndit n Europa (M-tii Caucaz). Descriere.
Rdcin profund, ramificat lateral. Tulpin
dreapt, cilindric, nalt pn la 40 cm, cu
trunchi bine legat; coroan rar, cu ramuri groa-
se, lujeri anuali slab-pubescenti vara, apoi glabri,
pe care se afl muguri ovoizi-ascutiti, cu 3 solzi
din care cel inferior se ridic cel mult la jum-
tatea mugurelui; scoart cenusie la nceput,
neted (pn la 20-30 ani), apoi se acoper cu
un ritidom negricios, brzdat n lung; liber foarte
tei cu frunza mare 830 tei puci os

dezvoltat, lemn glbui, moale, raze medulare
vizibile cu ochiul liber, inele anuale slab-delimi-
tate. Frunze alterne, mari (6-12 cm), subrotun-
de sau ovate, la baz cordate, asimetrice, glabre
pe fata superioar, cu smocuri de peri albiciosi
la subsuoara nervurilor; pe margine acut-se-
rate. Flori galbene, grupate cte 3-8 ntr-o cim
pendent, cu bracteie glabr, mult mai scurt
dect inflorescenta, foarte mirositoare; caliciu
cu sepale lungi pn la 6 mm; corol dialipe-
tal, actinomorf, cu 5 petale obovate de cea
8 mm; androceu cu 15-40 stamine, fr sta-
minodii. nflorire, VI. Fructe, achene globuloase,
mari (6-10 mm), glabre, cu peretii duri, lemnosi
si 4-5 coaste proeminente. Lstreste si
drajo-neaz pn la distante de 1-2 m de la
baza tulpinii. Compozitie chimic. Compozitia
este asemntoare n mare parte cu cea a ->
TEIULUI ARGINTIU (TILIA TOMENTOASE).
Industrie. Aceleasi utilizri ca ale -> TEIULUI
ARGINTIU. Bioterapie, Medicin uman si
veterinar. Aceleasi utilizri ca ale -> TEIULUI
ARGINTIU. Apicultura. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Cantitatea de nectar, 0,09-0,22 mg/floare, cu o
concentratie de 36-48% zahr. Productia de
miere, 400-800 kg/ha. Pondere economico-api-
col mare. Protectia solului. Litiera are efect
ameliorator asupra solului. Ornamental. Cultivat
prin parcuri, grdini, curti, spatii verzi, cimitire,
ca arbore decorativ. Dintre toate speciile de tei,
are florile cele mai mirositoare. nmultire prin
seminte, marcotaj, altoire. Vopsitorie. Florile,
cu sau fr bractei, posed proprietti tincto-
riale. Se culeg cnd sunt bine nflorite si se
usuc la umbr. Utilizate pentru vopsirea fibrelor
naturale n galben (-> reteta la TEIUL ARGIN-
TIU) (v. Pl. LVI, 4).
TEI PUCIOS (Tilia cordata), fam.
Tiliaceae. Arbore foios, indigen, megafanerofit,
mezofit, mezoterm, eutrof, acid-neutrofil, semi-
ombrofil, prezent n pdurile de sleau din regi-
unea dealurilor pn n etajul montan inferior
(altitudine 900 m), rar la cmpie; vegeteaz pe
soluri nisipo-lutoase si luto-nisipoase, uneori si
pe cele uscat-revene, profunde, fertile, bogate
n substante nutritive, cu troficitate ridicat
(T= 80-140); se mai numeste tei pduret, tei
rosu pduret, tei de mijloc, tei cpresc, tei de
deal, tei de pdure, tei fluturesc. Genetic,
2n = 82. Rar formeaz teisuri pure. Exigent fat
de cldur. Sensibil la secet. Fitocenologic,
Car. Carpinion. Rspndit n Europa, cu areal
larg, ncepnd din zonele mediteraneene, pn
n Marea Britanie si Scandinavia, iar n directia
vest-est, de la trmurile Atlanticului pn n
Siberia. Descriere. nrdcinare puternic. Tul-
pin dreapt, bine elagat, nalt pn la 30 m,
cu coroana deas, ovoidal si ramuri ndrep-
tate n sus, pe lujerii crora se afl muguri
ovoizi, prevzuti cu 2 solzi prosi, aproape
egali; scoart cenusie, n faza de tinerete, apoi
cu ritidom negricios, brzdat longitudinal; lemn
fr duramen, moale, omogen, compact, alb-gl-
bui; raze medulare vizibile cu ochiul liber, inele
anuale slab-delimitate. Frunze mari (3-7 cm),
subrotunde, cordate la baz, acuminate la vrf,
frecvent asimetrice, serate pe margine, pe fata
inferioar cu smocuri de peri ruginii la subsu-
oara nervurilor. Flori mici, galbene, frumos mi-
rositoare, cte 5-10 n cime pendente, mai
scurte dect lungimea bracteii, acoperit cu
peri stelati; caliciu cu sepale ovate, acute, pu-
bescente; corol cu 5 petale nguste; androceu
cu 15-40 stamine, fr staminodii. nflorire,
VIVII. Fruct, achen ovoid, tomentoas
(5-7 mm), neted, necostat sau cu coaste
putin evidente, fragil. Lstreste viguros. Lon-
gevitate pn la 200 ani. Compozitie chimic.
Florile contin mucilagii, uleiuri volatile (0,04-
0,07%), cvercetrin, izocvercetrin, ruto-zid,
tilirozid, gume, tanin, zahr, colin, acetil-
colin. Mucilagiile sunt formate din acid galactu-
ronic, arabinoz, galactoz si ramnoz. Uleiul
volatil contine farnesol (alcool alifatic), care im-
prim florilor mirosul caracteristic. Scoarta contine
taninuri, fluoroglucinol, heterozide cumarice
(fraxozid, esculozid). Semintele contin ulei gras,
albumine, zaharoz, rafinoz, stachinoz etc.
Industrie. Lemnul are aceleasi nsusiri ca ale
-> TEIUL ARGINTIU. Se prelucreaz usor. Fo-
losit la fabricarea chibriturilor, plansetelor de
desen, ambalajelor, creioanelor, tocurilor de n-
cltminte, mobilei masive de buctrie, n sculp-
tur, tmplrie, strungrie. Foarte bun combus-
tibil pentru cuptoarele de var, crmizi, brutrii.
Bioterapie. Medicin uman si veterinar.
Aceleasi utilizri ca ale -> TEIUL ARGINTIU
(TILIA TOMENTOSA). Silvicultur. Specie va-
loroas de amestec n sleauri. Stimuleaz cres-
terea si elagajul stejarilor. Amelioreaz solul.
Frunzele din litier se descompun usor, mbog-
tind substratul n substante minerale. Apicul-
tur. Arbore melifer apreciat. Florile furnizeaz
albinelor culesuri intense de nectar si polen.
tenchiu 831 termonastii

Cantitatea de nectar, 0,15-0,35 mg/floare, cu
45-56% concentratie de zahr. Productia de
miere, 600-1000 kg/ha. Pondere economi-
co-apicol mare. Ornamental. Cultivat n toate
parcurile, pe alei, n spatii verzi, cimitire, n
curti, pe strzi, ca arbore decorativ, n masive,
aliniamente. Excelent pentru umbrire prin co-
roana sa regulat si frunzisul des. nmultire prin
seminte, marcotaj, altoire. Vopsitorie. Florile,
cu sau fr bractei, sunt utilizate pentru vop-
situl fibrelor naturale n galben (-> reteta la
TEIUL ARGINTIU) (v. Pl. LVI, 5).
TENCHIU (Triticum dicoccom), fam.
Poaceae. Cereal cu form de primvar (cele
mai multe) si de toamn, anual, tetraploid
(2n = 28), nalt de 80-130 cm; se mai nu-
meste alac, gru alb, gru de scrobeal, gru
moale, mutrel. Descriere. Rdcini adventive,
fasciculate (firoase). Tulpini viguroase, cu
internodiile superioare pline cu mduv. Frun-
ze mai mult sau mai putin pubescente, cu auri-
cule rosiatice, glabre. Spic comprimat lateral,
lung de 5-10 cm, cu rahisul pros pe muchii,
fragil la maturitate. Spiculete cu 3-4 flori, din
care numai 2 fertile. Palei aristate, rar nea-
ristate. Glume rigide, carenate, terminate cu
dinte acut. Fruct, cariops lung de 7-9 mm,
comprimat lateral. La maturitate rmne
strns-nvelit n palei. nflorire, V-VI. Provine
din Podisul Abisiniei. Prima specie de gru
cultivat n Egipt cu 4000 ani . Hr. Cel mai
important centru de cultur se afl la Teba. n
Romnia nu se cultiv.
TENTACULE GLANDULIFE-
RE (Tentaculum glandularis), structuri histo-
logice specializate n capturarea si digestia in-
sectelor. ntlnite la planta roua-cerului (Drose-
ra rotundifolia, D. intermedia etc.) (-> GLANDE
DIGESTIVE).
TEPAL (Tepalum), pies floral (fo-
liol) din constitutia perigonului [exemplu, Or-
chis sp. (poroinic), Tulipa gesneriana (lalea)
etc.].
TERMOFITE (Termophyta), orga-
nisme vegetale adaptate s triasc n medii
acvatice sau terestre calde. n Romnia, n
complexul de ape termale de la Bile 1 Mai si
Felix - Oradea, n care temperatura se mentine
n jur de 25-30 C, cresc speciile macrofite
Nymphaea lotus var. termalis, Nelumbo nuci-
fera (numite de localnici drete), Myriophyllum
brasiliens, Victoria cruziana etc. Dintre micro-
fite exist alge care rezist la temperaturi de
peste 80 C. La acestea, fermentii respiratori
sunt oxidati si deci inactivati la temperaturi mai
joase dect temperatura de coagulare a prote-
inelor. Ca urmare, protoplasma are proprietti
aparte, permitndu-le s reziste la temperaturi
mari, fr a se transforma ireversibil (H. Ki -
esl i ng, 1947). Mediile lor de viat sunt ghei-
zerele si izvoarele calde sau fierbinti. Exist
temperaturi-limit pentru diferite grupe de alge
termofile: Cyanophyta, 85,2 C; Chrysophyta,
40,2 C; Cryptophyta, 39,9 C; Diatomee,
50,7 C; Clorophyta, 50,50 C. n gheizerele
din Parcul National Yellowstone (S.U.A.)
exist alge care rezist la temperaturi nalte
(Gloeocapsa yellowstonense, 81,2 C; Phor-
midium bijahensis, 86,6 C; Synechococcus
elongatus var. amphigranulatus, 86,6 C; Sy-
nechococcus lividus, 82,5 C) (E.J. Mann,
E.H. Schi cht i g, 1967). Plantele terestre
termofile sunt caracteristice zonei tropicale.
Speciile termofile pot aprea n fitocenoze
care apartin unor zone cu climat rece, n stra-
turi inferioare protejate (exemplu, cornul, n
pdurile de sleau sau n gorunete). Supra-
nclzirea o prentmpin prin transpiratie,
prin formarea de nvelisuri speciale de reflec-
tare a radiatiei (exemplu, suprafetele lucioase
ale frunzelor la plantele tropicale) sau de pro-
tejare termic a plantei prin straturi de scoart,
solzi, peri etc.
TERMONASTII (Thermonastia),
miscri de deschidere si nchidere a florilor
unor specii de plante, provocate de tempe-
ratur. Florile de lalea (Tulipa gesneriana),
sofran (Crocus luteus), trandafir (Rosa centi-
folia) se deschid la cresterea temperaturii si se
nchid la scderea ei. Florile de lalea si sofran
reactioneaz la diferente mici de temperatur,
2 C si, respectiv, 0,2-0,5 C. Cnd diferen-
tele de temperatur se realizeaz ntr-un
interval scurt de timp (cteva minute), reactiile
sunt mai puternice. Miscarea de deschidere
sau nchidere se realizeaz printr-o crestere
inegal pe fata intern si extern a petalelor.
Celulele din mijlocul petalelor nu-si modific
aproape deloc cresterea. Miscrile termonas-
tice de deschidere a florilor la temperatur
ridicat si de nchidere a lor la temperatur
termoperiodism 832 tigmotropism

Fig. 298. Termonastia la floarea de brndus
galben (Crocus flavus): a - stare
nchis, la temperatur joas; b - stare
deschis, la temperatur ridicat.
TERMOPERIODISM (Thermoper-
iodismus), fenomen de adaptare termic a plan-
telor n privinta declansrii stadiului de nflori-
re-fructificare, sub influenta unei anumite stri
termice a mediului, de regul, prin efectul cumulat
al temperaturilor din o anumit perioad de timp
sau prin socuri termice. Pentru a nflori plantele
din zonele calde, au nevoie s parcurg o per-
ioad cu temperaturi mai reduse [exemplu, ms-
linului (Olea europaea) i sunt necesare tem-
peraturi sub 7,5 C). Multe specii de plante din
regiunea temperat nu nfloresc si nu fructific
dac nu trec printr-o temperatur joas pozitiv
(0-7 C) [exemplu, grul de toamn (Triticum
aestivum)].
TERMOTACTISM (Thermotacti-
smus), miscare de orientare a unor organisme
vegetale spre temperatura mai ridicat, dac ea
nu depseste temperatura optim
(termotactism pozitiv) sau spre temperatura mai
sczut (termotactism negativ). De exemplu,
plasmodiul mixo-micetei Fuligo varians, tinut pe o
hrtie de filtru, cu un capt introdus n ap
cald si cu cellalt capt n ap rece, se
deplaseaz spre apa cald, dac temperatura ei
nu depseste 33 C. Dac temperatura este
mai ridicat, el se deplaseaz spre apa rece,
cutnd locul cu temperatura optim cerut de
organismul su (St. Pt er f i , N.
Sl geanu, 1972).
TERMOTROPISM (Thermotropis-
mus), miscare de orientare a plantelor spre
sursa de cldur (pozitiv termotrope) sau de
ndeprtare fat de sursa de cldur (negativ
termotrope). Tulpinile speciilor de Tulipa syl-
vestris si Anemone sylvestris, tinute sub cutii
de tabl, se curbeaz spre temperatura cea mai
ridicat, care coincide cu punctul de incident a
razelor solare. Rdcinile de mazre, crescute
n cutii cu rumegus umed, nclzite lateral, pe o
parte, pn la 35 C si n partea opus, pn la
16 C, se curbeaz spre mijlocul vasului, unde
temperatura este de 25 C. Curburile au loc n
zona cresterii n lungime. Sporangioforii unor
ciuperci (Phycomyces sp.) se ndeprteaz de
sursa de cldur, reactionnd negativ termo-
trop(St. P t e r f i , N. Slgeanu 1972).
TETRACHEN (Tetrachaena),
fruct, apocarpoid, uscat, indehiscent, format
din patru achene. Provine dintr-un ovar bicar-
pelar sincarpic (carpele unite), prevzut cu
dou loji, unde sunt dou ovule. n fiecare loj,
ntre ovule se formeaz un perete care mparte
ovarul n patru compartimente, devenind tetra-
locular. Din fiecare loj se formeaz cte o
achen care se detaseaz separat. ntlnit la
plante din fam. Boraginaceae si Lamiaceae.
TIGMONASTII (Thi gmonasti a),
miscri ale organelor unor plante, produse de
excitatii de atingere. Perii glandulari de rou
cerului (Drosera rotundifolia), la atingere, se
curbeaz, orientnd partea mciucat spre in-
teriorul frunzei. Excitatia tactil este perceput
la nivelul prtii glandulare. Miscarea are loc n
urma cresterii mai intense a celulelor pe fata
extern. Dup ctva timp, tentaculul revine,
printr-o miscare lent, la pozitia initial. Exci-
tatiile nu sunt produse de picturile de ap
(ploaie) ci numai de corpuri solide, n cazul
Droserei, de insecte.
TIGMOTROPISM (Thigmotropis-
mus), miscri de curbur ale unor organe ale
plantei provocate de excitatiile de contact. n-
tlnite la plantele cu crcei. Crceii cresc repe-
de n lungime, mai ales prin jumtatea lor baza-
l. ntr-o singur zi si dubleaz lungimea; n
3-5 zile ajung la dimensiunea normal, dup
care ritmul de crestere scade. n timpul cresterii
execut miscri de circumnutatie, cu rol de
gsire a suportului. Venind n contact cu el, se
nfsoar n jurul acestuia. Miscrile de ncol-
cire sunt executate de partea lor subterminal
al cror sens se schimb la un moment dat:
sczut joac rol important de protejare a sta-
minelor, pistilului si tuburilor polinice pe stigmat
(fig. 298).
til 833 tis


Fig. 299. Tigmotropism la muttoare (Bryonia dioica):
1 - crcel nainte de atingerea suportului; 2- crcel
dup atingerea suportului; 3 - crcelul care nu a
atins suportul rmne chircit.
spirele sunt jumtate ntr-un sens si jumtate n
sens opus. Dup atingerea suportului, crceii
cresc mai mult n grosime si membranele celu-
lare se lignific. Cei care nu ating nici-un suport,
rmn mai mici, iar viata lor este mai scurt. Cu
ajutorul crceilor, plantele realizeaz o fixare
elastic pe suport. La specia Bryonia dioica
(fig. 299), pe crcel se gsesc celule cu punctu-
atiuni tactile, n dreptul crora peretele celular
este subtire, favoriznd perceperea excitatiilor
de ctre protoplasma. La crceii multor specii
de plante nu s-au identificat celulele epidermi-
ce cu structur special pentru perceperea ex-
citatiilor. Se apreciaz c perceperea ei se
realizeaz prin deformri ale citoplasmei ce-
lulelor epidermice venite n contact cu excitantul.
TIL (Thyllae), expansiune n form
de vezicul, produs de o celul de parenchim,
ce ptrunde n cavitatea vaselor lemnoase -
prin punctuatiunile areolate sau semiareolate -,
sub form de excrescent, dup care se umfl
mult devenind veziculiform. Peretele tilei poate
rmne subtire sau se ngroas. Ele contin pro-
toplasma, uneori amidon. Servesc la obturarea
vaselor lemnoase vechi. Apar la plantele lem-
noase cu vase lungi (stejar, salcm) si lipsesc la
plantele cu vase nguste (salcie, mesteacn,
anin). ndeplinesc rolul de conservare a lemnului
prin mpiedicarea ptrunderii n vas a apei,
aerului si filamentelor ciupercilor parazite. Cons-
tituie duramenul.
TILIACEE (Tiliaceae), familie care
grupeaz cca 40 genuri cu cca 400 specii arbo-
ri sau arbusti, mai rar subarbusti si plante erba-
cee, majoritatea rspndite la tropice, putine n
regiunea temperat. Frunze alterne, rar opuse,
ntregi sau lobate, cu stipele cztoare. Flori
bisexuate (hermafrodite), actinomorfe, pe tipul 5,
grupate n inflorescente cimoase, unde axul in-
florescentei este concrescut cu o bractee mem-
branoas, ce serveste la rspndirea fructelor;
caliciul, din sepale libere (dialisepal); corola din
petale libere (dialipetal); androceu pentadelf,
din numeroase stamine unite prin filamente n
5 fascicule, uneori cu un cerc extern de sta-
minodii; gineceul, cu ovar superior, de obicei
pentacarpelar, la unele specii din alte zone cu
o variatie de crpele. Formula floral pentru
speciile din Romnia: h2K
5
C
5
A
0
-c, G(5).
Formula floral general pentru familie:
h2K4-5 C
5
^ Ao-c Ga-g. Fruct, tip achen. Flora
Romniei contine 7 specii apartinnd genului
Tilia,x= 41.
TIMELEACEE (Thymelaeacee), fa-
milie care grupeaz specii de arbusti, subar-
busti sau plante erbacee anuale, rspndite n
Australia, sudul Africii si n regiunea medite-
ranean. Frunze simple, sublanceolate,
lineare sau aciculare, alterne, rar opuse. Flori
bisexuate (hermafrodite), actinomorfe pe ti-
pul 4; receptacul tubulos campanulat; pe mar-
ginile cruia se insera un nvelis floral simplu;
androceul obdiplostemon, din 8 stamine in-
serate pe peretii interni ai receptaculului, n
2 verticile; gineceul monocarpelar, cu ovar in-
ferior, liber fat de receptacul. Fruct bac sau
nucul. Flora Romniei contine 5 specii, ce
apartin la 2 genuri: Daphe, x= 9; Thymelaea.
TILOIDE (Thylloide), excrescente ale
celulelor parenchimatice care obtureaz cana-
lele rezinifere de la conifere.
TIS (Taxusbaccata), fam. Taxaceae.
Arbust declarat monument al naturii, microfa-
nerofit, mezofit, mezoterm spre moderat-ter-
mofii, saxicol, calcicol, slab-acid-neutrofil,
sciafil, ntlnit sporadic n Carpati, prin fgete,
amestecuri de fag cu rsinoase, pe versanti
abrupti si stncrii; vegeteaz pe soluri reve-
ne pn la reavn-jilave, calcaroase sau cu
substrat de calcar, cu troficitate ridicat
(T = 80-140); se mai numeste tisar, tisoi.
tifacee 834 topinambur

Genetic, 2n= 24. Fitocenologic, ncadrat n Fa-
gion, Asplenio-Syringetum, Car. Querco-Fage-
tea. Rspndit n Europa, vestul Asiei, nordul
Africii. Prefer terenuri calcaroase. Nu suport
seceta. Creste la umbr. Descriere. Tulpin
nalt de 10-15 (25) m, cu scoart subtire pe
care se formeaz ritidomul de timpuriu, subtire,
cenusiu-roscat; seexfoliaz n plci; lemnul omo-
gen, cu alburn ngust, alb-glbui sau alb-cenu-
siu-verzui si duramen brun-rosiatic, dungat-n-
chis, inele anuale foarte nguste, distincte, fr
canale rezinifere. Coroan ovoid-conic, dez-
voltat pn aproape de sol, cu cetin bogat,
deas. Mugurii ovoizi, grupati la vrful lujerului.
Frunze liniar-ltite, plane, lungi de 2-3 cm, late
de 2 mm, moi, lipsite de dungi albe pe dos,
dispuse pectinat, fr canale rezinifere. Flori
unisexuat-dioice. Polenizare anemofil. Smnt
ovoid, la maturitate acoperit cu un aril rosu.
Capacitate de nmultire vegetativ prin lstari,
butasi, marcote. Longevitate, 2000-3000 ani.
Toxicologie. I se cunoaste toxicitatea nc din
Antichitate. Teofrast mentioneaz c frunzele
sunt veninoase (toxice) pentru animale, iar Iuliu
Cezar c sgetile galilor erau otrvite cu sucul
extras din fructe" (smnta nvelit n aril).
Principiile toxice sunt alcaloidul taxina si gluco-
zidul taxicatina. Cele mai toxice sunt frunzele.
Toxicitatea lor este mai crescut iarna dect
vara. Cele mai sensibile mamifere erbivore la
intoxicatii cu frunzele plantei sunt calul, mga-
rul, catrul. Rumegtoarele au rezistent mai
mare, datorit dilutiei din rumen (V. Zanov-
schi , E. Tur ens c hi , M. Toma, 1981).
Bioterapie. n unele zone, frunzele plantei au
utilizri terapeutice n medicina traditional
(empiric) uman si veterinar. n medicina
uman sunt folosite ca emenagog, abortiv, anti-
ovulare si hipotensive. Provoac aparitia ciclului
menstrual ntrziat; provoac avortul; mpiedic
ovulatia la femei; scade tensiunea arterial.
Atentie! Folosirea frunzelor ns conduce frec-
vent la accidente mortale. Deci, atentie, n me-
dicina veterinar, se foloseste sporadic pentru
combaterea turbrii. Frunzele uscate mcinate
se amestec cu mustar, usturoi si otet si se
toarn pe gtul animalului si apoi se las snge
de la venele jugulare. Utilizarea ei ns este
irational provoac intoxicatii grave. Ornamen-
tal. Mare valoare decorativ. Se poate tunde,
modela si transplanta cu succes. Folosit izolat
n partere, ziduri verzi, aliniamente, n garduri
vii. Coroana poate fi modelat n diferite forme.
Se nmulteste prin butasi, marcotaj, altoire. Du-
rata de nrdcinare a butasilor, 8-9 luni.
Altoirea se face primvara. nmultirea prin
seminte se face dup ce n prealabil au fost
stratificate 1-2 ani. Alte utilizri. Lemn durabil.
Utilizat n sculptur si pentru obiecte decorative
de birou. Este interzis tierea (v. Pl. LVI, 6).
TIFACEE (Typhaceae), familie care
grupeaz 15 specii de plante acvatice, erba-
cee, perene, cu rizomi, avnd o larg rspn-
dire din mlastinile tropicale pn n cele din
zona temperat. Tulpin simpl, cilindric, fr
noduri, de regul foliat. Frunze alterne, liniare,
vaginate, strnse la baza tulpinii, biseriate. Flo-
ri unisexuate, monoice, grupate ntr-o inflores-
cent n form de spic cilindric, compact, n
partea superioar cu flori mascule, n cea infer-
ioar cu flori femele; nvelisul floral lipseste sau
este nlocuit cu peri, sete sau scvame liniare.
Androceul din 3 (1-8) stamine, cu filamente
adesea unite si antere biloculare; gineceul, cu
ovar superior, pedicelat, unilocular si uni-
ovulat, cu mai multe ovare sterile. Formula
floral: m P
0
A
3
, uneori 1-8; f P
0
G1. Fruct ache-
n, monosperm. Flora Romniei contine
5 specii ce apartin genului Typha, x= 15.
TOCOFEROLI, VITAMINE E
TONOPLAST (Tonoplastum), mem-
bran plasmatic de natur lipoproteic, semi-
permeabil, care delimiteaz vacuola de cito-
plasm celular. Electronomicroscopic este
constituit din dou lamele proteice, extern si
intern, separate de una lipidic. Lamela pro-
teic intern are grosimea de 75-250 A, mult
mai mare dect cea extern, care vine n con-
tact cu citoplasm. Permeabilitate selectiv. Pro-
vine din dilatarea canaliculului reticulului endo-
plasmatic.
TOPINAMBUR (Helianthus tubero-
sus), fam. Asteraceae. Plant erbacee, peren,
cultivat, originar din America; se mai nu-
meste baraboi, brojb, bulib, cartoafe de
iarn, cartofi porcesti, ciocaribe, crumpi por-
cesti, damoveti, floarea-baraboiului, floare
soare de grdin, flori galbene, glbinele, gher-
ghine galbene, gulii, guraline, mr de pmnt,
mere de iarn, morcovi-porcesti, napi de p-
mnt, nati, pere iernatice, picioarc, picioci,
pirole, putoac, sfecl. Genetic, 2n= 102. Nu
topinambur 835 topinambur

se cunoaste vechimea n cultur. La desco-
perirea Americii, s-a constatat c indienii din
America de Nord l cultivau ca plant alimenta-
r. n Europa a fost adus n secolul al XV-lea.
Se nmulteste prin tuberculi. Se cultiv usor.
Rezistent la temperaturi sczute. Poate ierna
n sol pn la temperaturi de minus 30-40 C.
Plantele tinere si mature suport ngheturi de
minus 5-6 C. Temperaturile ridicate, arsita
din timpul verii nu-i duneaz. Rezistent la
secet datorit sistemului radicular care ia
apa n profunzime. Cerinte mari fat de umidi-
tate. Pretentii mici fat de sol. Recolte bune se
obtin pe soluri luto-humoase de lunc,
afnate, suficient de umede, usor acide pn
la usor alcaline (pH 6-7,5). Contraindicate
terenurile grele, reci. Descriere. Rdcini
fibroase si rizom tuberizat, adnci pn la
50-80 cm. Fiecare rdcin formeaz nume-
roase ramificatii secundare, scurte, pn la
cel mult 5 cm. Stolonii, formati din partea sub-
teran a tulpinii, dau nastere la tuberculi prin
ngrosarea prtii terminale. Tulpin erect, ci-
lindric, usor brzdat n lung, aspru-proas,
nalt de 1-3 cm, ramificat n partea su-
perioar. Frunze lung-petiolate, cordat-ovate
la baza tulpinii si ovat-lanceolate spre vrful
ei, dintate, aspru-proase. Flori galbene, adu-
nate ntr-un calatidiu de 4-8 cm diametru. Pe
marginea lui se afl flori ligulate, sterile, gal-
bene-deschis, iar n interior flori tubulare, her-
mafrodite, cu papus. nflorire, IXXI. Poleniza-
re entomofi l . Fruct, achen, l ung de
5-6 mm, cu pericarp pielos, cenusiu cu puncte
de culoare mai nchis. n climatul temperat, n
general, florile nu fructific. Recoltarea tuber-
culilor se face primvara, iar a tulpinilor
toamna. Productie, 30-35 t/ha tuberculi; 30-
50 t/ha, mas aerian (tulpini, frunze).
Compozitie chimic. Tuberculii contin, n
medie, substant uscat (22,1%), proteine
(1,66%), grsimi (0,20%), substante extractive
neazotate (18,43%), celuloz (1,0%), sruri
minerale (0,95%). Substantele extractivele ne-
azotate sunt formate din inulin (65-70%), za-
haroz si foarte putin amidon. Tulpinile contin
substant uscat (18,88%), proteine (2,58%);
grsimi (0,47%), substantele extractive nea-
zotate (9,85%), celuloz (3,52), sruri minerale
(2,45%). Spre toamn, continutul de substant
uscat creste (pn la 30%), si, de asemenea,
cantitatea de substante extractive neazotate
(16-17%) si de celuloz (4-6%) (I. Safta,
N. Zamfirescu, V. V e l i c a n , N. Su-
l escu, F. Cantr, 1965). Alimentatie.
Tuberculii sunt folositi n alimentatie, mai ales
n unele regiuni din vestul si centrul Europei.
Tuberculii se curt de coaj ct se poate de
fin, se pun n ap, la care se adaug sare. Se
fierb 20-30 minute. Se scot si din ei se poate
pregti o salat. Tuberculii se taie felii, se
toac mrunt ceap, ptrunjel. Se amestec.
Se toarn ulei si otet de vin. Alt preparat:
nainte de a se rci, tuberculii se taie n felii
groase. Se pun ntr-o farfurie fierbinte care are
pe fund putin ap cald. Se presar ptrunjel
tiat mrunt si pesmet. Se stropeste cu unt
topit. Industrie. Tuberculii reprezint materia
prim pentru industria spirtului. Din 100 kg
tuberculi rezult 7-10 l alcool si cca 60 kg
borhot. Din tuberculi se scoate inulina care, la
hidrolizare, se transform n fructoz, care
este de cca 1,7 ori mai dulce dect zaharoz si
de 3 ori mai dulce dect glucoza. Sub aceast
form se foloseste la fabricarea dulciurilor.
Bioterapie. Tuberculii au utilizri terapeutice
n medicina uman traditional. Principiile
active au actiune dezinfectant, energetic,
galactogog. Au actiune antiseptic, tonic,
ntritoare, revitalizant; stimuleaz secretia
glandelor mamare. Sunt recomandati n aste-
nie, constipatie, alptare, crestere, gut, dia-
bet, dispepsie, mbtrnire, reumatism. Se re-
comand n dieta diabeticilor, deoarece
inulina, respectiv fructoz, nu duneaz orga-
nismului. Recoltare. Tuberculii (Helianthi tu-
berosi tuber) se recolteaz toamna la sfrsitul
vegetatiei sau cnd este nevoie. Se pstreaz
n beciuri, n conditii asemntoare cartofilor.
Medicin uman. Uz intern. Pentru tratarea
asteniei, gutei, diabetului, pentru cresterea
secretiei de lapte, favorizarea cresterii, ca re-
generator, pentru prevenirea mbtrnirii, com-
baterea reumatismului: consumat ca atare,
proaspt, dup ce se nltur coaja sau n pre-
parate culinare. Zootehnie. Tulpinile si frunzele
sunt nsilozate singure sau cu cocenii de
porumb. Servesc furajrii animalelor. Tuberculii
sunt folositi ca atare n hrana animalelor, mai
ales a porcilor. Borhotul obtinut de la fabricile de
spirt poate fi folosit n hrnirea animalelor.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Cantitatea
de zahr, 0,09-0,3 mg/floare. Productia de
miere, 30-60 kg/ha. Alte utilizri. Se utilizeaz
ca biomas chimizabil.
toporas 836 toporas

TOPORAS (Viola odorata), fam.
Vio-laceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, xeromezofit spre mezofit,
mezotrof-eutrof, mezoterm, moderat-
termofil, slab-acid-neu-trofil, semiombrofil,
ntlnit - prin pduri de foioase, tufrisuri,
zvoaie - primvara, nainte de nfrunzirea
speciilor lemnoase, prin poieni, mai ales n
regiunea de cmpie sau deluroas; vegeteaz
pe soluri bogate n humus, nisi-po-argiloase,
afnate, revene pn la rea-vn-jilave, cu
troficitate ridicat (T= 80-140); se mai
numeste cltunasi, crligei, cocosei, fiache,
floare domneasc, flori mrunte, garoafe,
ghiorele, hioar, hobridrag, lemoie, ligoace,
mereoare, micsandre, micsunele, nemtoaice,
simboie, tmioare, vioar, violete, vioric,
zambile de cmp. Dacii o numeau sebela,
sibiel, siboiel (I. Pachi a Tato-mi r escu,
1997). Genetic, 2n = 20. Cerinte moderate
fat de umiditate. Rezist la temperaturi
sczute. Vegeteaz pe soluri bogate n
humus, nisipo-argiloase, afnate. Fitocenolo-
gic, ncadrat n Querco-Fagetea, Alliarion,
Prunetalia. Element atlantic-mediteranean.
Rspndit n Europa, Asia Mic. Descriere.
Rizom gros de ctiva milimetri, lung de
2-3 cm, articulat, din care pornesc numeroase
rdcini adventive si stoloni repenti, care, la
noduri, emit rdcini adventive. Tulpin
aerian, lips. Frunze rotunde reniform-cor-
date, cu marginea crenat, lung-petiolate, la
baz cu stipele triunghiulare. Flori violete sau
albe, cu un pinten drept sau ndoit n sus,
lung-pedunculate, frumos mirositoare. nflo-
rire, III-IV. Fruct, capsul sferic, verde sau
purpurie. Compozitie chimic. Florile contin
ulei volatil (0,003%), rezine, zaharuri, vio-la-
cvercetin, violamin (substant colorant
albastr), mucilagii, urme de acid salicilic,
substante minerale. Uleiul eteric este consti-
tuit din aldehide, alcooli alifatici nesaturati
(nonadienol, octodienol), alcool benzilic,
parmona (ceton nesaturat), urme de euge-
nol. Frunzele contin ulei volatil brun, n compo-
zitia cruia se afl nonadienol si esteri ai
acidului salicilic. Rizomul si rdcinile contin
odorantin (alcaloid), saponozide, ulei volatil,
acid 2-nitropropionic, esteri ai acidului salicilic,
substante amare, substante minerale. Indus-
trie. Din flori si frunze se extrage nonadi-
enolul, utilizat n industria parfumurilor. Bio-
terapie. Rizomul, rdcinile, frunzele si florile
au utilizri terapeutice n medicina uman
cult si mai ales traditional. Principiilor active
din prtile aeriene li se atribuie proprietti
behice, expectorante, emoliente, diuretice.
Recomandate n tratamentul catarului cilor
respiratorii, a reumatismului si chiar a afecti-
unilor renale. Principiile active din rdcin
sunt expectorante, purgative, iar n doze mari
devin emetice, declansnd senzatia de vom.
Planta intr n compozitia unor specii pecto-
rale. Din flori se separ siropul de violete
(Sirupus violae). Recoltare. Prtile aeriene
nflorite ale plantei (Violae odoratae herba),
frunzele fr petiol (Violae odoratae folium),
florile (Violae odoratae flos) se recolteaz n
timpul nfloririi, pe timp frumos, dup ce s-a
ridicat rou. Rizomul si rdcinile (Violae
odoratae rhizoma et radicis) se recolteaz
primvara devreme sau toamna. Se usuc la
umbr n strat subtire, pe rame sau ziare.
Uscarea artificial, la 40 C. Florile se usuc si
se pstreaz la ntuneric pentru a nu se
decolora. Medicin uman. Uz intern. 1. Ca
vomitiv: decoct, din 1 lingur cu pulbere de
rizom si rdcini la o can (250 ml) cu ap. Se
fierbe 5 minute. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se bea cldut. 2. Pentru tratarea
tusei, cu efect expectorant, calmant, diuretic,
usor laxativ: decoct, din 1 lingurit cu pulbere
de rizom si rdcini la o can (250 ml) cu ap.
Se prepar la fel ca mai sus. Se beau 1-2 cni
pe zi, ndulcite cu miere. 3. Pentru tratarea
bronsitelor, tusei: infuzie, din 1 lingur cu
pulbere de plant la o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15 minute. Se
strecoar. Se ndulceste cu miere. Se bea o
can pe zi n dou prize. 4. Pentru tratarea
tusei: infuzie, din 1 lingur flori uscate si
mrunti te peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni
pe zi. 5. Homeopatic, tinctura-mam se pre-
par din ntreaga plant, atunci cnd este
nflorit. Dilutiile centezimale a 4-a si a 5-a se
administreaz n dureri reumatice, mai ales n
partea dreapt a corpului, cu predilectie corpul
si metacarpul drept, uneori si deltoidul drept.
Durerile devin dure la aer rece si dimineata, la
coborrea din pat. Se mai administreaz n
bronhospasme, spasme coronariene. Dilutia
a 5-a centezimal se administreaz ntr-o
serie de dureri nevralgice sau tensive, fie fron-
tale (arztoare), fie la nivelul scalpului, de
unde se ntind pe frunte, ochi, fat, cu tulburri
torus 837 traheide

de vedere, fie la nivelul uterului, provocate de
un fibrom. Dilutia a 4-a centezimal se admi-
nistreaz copiilor slabi, nervosi, cu somn agitat,
care au paraziti intestinali. Urina are aspect
lptos si miros puternic (Mihai Neagu Basa-
rab, 1985). Uz extern. 1. Pentru a favoriza
iesirea dintilor la copii: rdcin proaspt, li se
d copiilor s o road, fr a o nghitii. 2. Pentru
grbirea vindecrii rnilor, bubelor: frunze proas-
pete fr petiol, se asaz pe locul afectat si se
bandajeaz. Cosmetic. Pentru ngrijirea te-
nului: infuzie, din o mn de flori la 1 l lapte
dulce. Cnd laptele fierbe, se pun florile. Se
acoper si se las s se rceasc. Se strecoar.
Se lotioneaz tenul. Ornamental. Specie indi-
cat a fi cultivat pe lizierele gruprilor si masi-
velor de arbori din parcuri si grdini publice, pe
lng ziduri. Utilizat ca flori n glastre pentru
interioare. Decorativ prin frunze, flori. nmultire
prin desfacerea tufelor, seminte. Se seamn n
lunile iulie-august, pe brazde, n cmp sau n
rsadnite reci, la semiumbr. Semintele se aco-
per cu un strat de mranit bine descompus
sau cu nisip. Repicarea se face toamna. Prin
butasi de tulpin se nmulteste toamna sau pri-
mvara. Vopsitorie. Florile au proprietti tincto-
riale. Se folosesc proaspete. Utilizate pentru
vopsirea fibrelor naturale n albastru-pastelat.
Se vopseste bine bumbacul, lna si cu preca-
utie inul si cnepa. Se fac probe de culoare
pentru a potrivi cantitatea de plant. 1. Petalele
de flori, n cantitate mare, se fierb n ap pn
cnd solutia se coloreaz n albastru, la intensi-
tatea maxim. Se dizolv piatr acr n solutia
cald, fr s se scoat petalele. Se amestec
bine. Cnd solutia a devenit albastr ca stnje-
nelul, se introduce materialul de vopsit. Se fier-
be pn se obtine intensitatea dorit a culorii.
Se scoate si se usuc la umbr (Agneta Btc,
Margareta Tomescu, 1984) (v. Pl. LVI, 7).
TORUS (Torus), formatiune cu aspect
de disc lenticular prezent n punctuatiunile
areolate din vasele de lemn (traheide) ale
gimnospermelor si ale unor angiosperme. Se
formeaz prin ngrosarea si suberificarea
membranei punctuatiunii. Are de obicei contu-
ruri regulate. Multe conifere au torul dintat, iar
la unele din ele (pin) torul posed orificii. Elec-
tronomicroscopic s-a constatat c torul are
forma de disc cu centrul nengrosat. Torul re-
gleaz fluxul de ap si sruri minerale n
traheide, functionnd ca o supap.
TRAHEI (Tracheae), vase lemnoase
perfecte, evoluate, deschise, formate din celule
prozenchimatice cilindrice suprapuse, la care
au disprut peretii transversali, devenind tuburi
continui. Peretii longitudinali poart ngrosri
lignificate ce limiteaz suprafete celulozice, al-

Fig. 300. Tipuri de trahee n sectiune longitudinal:
1 - trahee inelat; 2- spiralate; 3- forme de trecere
ntre traheile spiralate si cele reticulate; 4-trahee cu
punctuatiuni simple; 5 - trahee scalariform;
6- trahee cu punctuatiuni areolate.
ctuind ornamentatii reticulate sau punctate.
Trahei reticulate au ngrosri de forma unei
retele mai mult sau mai putin dense, ce nu mai
permite alungi rea vasului. Apar dup cresterea
n lungime. Trahei punctate posed peretii
longitudinali lignificati, ngrosati cu punctuatiuni
simple nengrosate, areolate sau semiareolate.
Rezistente. Rol principal, n conducerea sevei
brute; rol secundar, de sustinere. ntlnite la
Gnetale, dicotiledonate (exceptnd grupele taxo-
nomice inferioare), monocotiledonate si unele
pteridofite (Selaginella, Equisetum) (fig. 300).
TRAHEIDE (Tracheidae), vase lem-
noase imperfecte, nchise, formate din celule
prozenchimatice cilindrice sau prismatice (poli-
gonale n sectiune), cu capetele ascutite sau
rotunjite, articulate unele de altele si desprtite
traheide 838 traista-ciobanului

prin pereti transversali, mai mult sau mai putin
oblici. Lungimea, de la ctiva microni pn la
2-3 cm. Diametrul, 1-10 . Peretii longitudinali
si transversali sunt ngrosati si lignificati. Ligni-
na elaborat de protoplast se depune carac-
teristic pe suprafetele celulozice longitudinale
si transversale, rezultnd ngrosri inelate, spi-
ralate, inelat-spiralate, scalariforme etc. Sunt
capabile de alungire, mai ales vasele inelate,
avnd ca rezultat distantarea ngrosrilor. Rol
principal n conducerea sevei brute. Circulatia
se face ncet, prin difuziune, din celul n ce-
lul. Rol secundar, de sustinere. ntlnite la
pteridofite, gimnosperme, la angiospermele
mai primitive (Magnoliaceae, plante acvatice si
parazite) si la ultimele terminatii ale nervurilor
frunzelor tuturor angiospermelor. Lemnul pteri-
dofitelor este constituit din traheide scalari-
forme. Poligonale n sectiune. Extremittile
oblice. Muchiile sunt ngrosate prin lignin si
apar ca niste bare longitudinale. Fetele sunt
ngrosate transversal prin bare nguste, des-
prtite de zone nengrosate. Ornamentatia n-
grosrilor rezultate prin depunerea ligninei
aminteste o scar, de unde si numele lor. Lem-
nul gimnospermelor este constituit din trahei-
de cu punctuatiuni areolate. Peretii lignificati
prezint ngrosri neuniforme, constnd din
zone circulare, slab-ngrosate, n jurul crora
ngrosarea secundar centripet formeaz o
bolt n centrul creia rmne o punctuatie.
Privit din fat, apare ca dou cercuri concen-
trice, sub forma unei areole, n jurul punctuatiei.
Punctuatiile sunt dispuse n siruri. Forma si
mrimea lor sunt caracteristice fiecrei specii.
Primele traheide cu ngrosri de tip inelat si
spiralat au aprut la Psilophytales (pteridofite
fosile). La Equisetales exist traheide cu punc-
tuatiuni areolate duble, dispuse scalariform. Ti-
pul cel mai specializat de traheide apare la
gimosperme (Bennettitales, Coniferales).
TRAISTA-CIOBANULUI (Cap-
sella bursa-pastoris), fam. Brassicaceae. Plant
erbacee, anual sau bianual, terofit, mezofit,
amfitolerant la temperatur si pH, heliofil sau
semiombrofil, pe soluri de la aride la foarte
umede, cu texturi diferite, cu troficitate mijlocie
(T = 50-80) sau cu t rof i ci t at e ri di cat
( T= 80-140), adesea n mas prin psuni,
livezi, culturi, marginea drumurilor, pe lng
ziduri, foarte comun de la cmpie pn n
etajul subalpin; se mai numeste arior, buruian
de friguri, coada-pisicii, pstel, pastele-calului,
plosca-ciobanului, punga-babei, punga-popii,
pungulit, rapn, straita-ciobanului, tsculit.
Genetic, 2n = 20. Fitocenologic, ncadrat n
Chenopodio-Scleranthea. Rspndit pe tot
globul. Descriere. Rdcin pivotant. Tulpin
erect, solitar, simpl sau ramificat, glabr,
nalt de 6-60 (100) cm. Frunze bazale n
rozet, oblanceolate, ntregi pn la penat-sec-
tate, treptat-ngustate n petiol; cele tulpinale
sesile, amplexicaule, sagitate, rare, din ce n ce
mai mici spre vrf. Flori albe, emarginate, gru-
pate n raceme; pe msur ce nfloresc, axul
central se alungeste; caliciu din 4 sepale lat-
ovate sau lanceolate, mici (1-2 mm), alb-
marginate; corol din 4 petale obovate, mici
(2,5-3 mm), emarginate; androceu din 6 stami-
ne. nflorire, IVVIII. Fructe, silicule triunghiu-
lar-invers-cordate (6-9 mm), amintind de gluga
ciobanului. Seminte numeroase (0,8-1 mm),
brunii-deschis. Compozitie chimic. Prtile
aeriene contin alcaloizi, acetilcolin, colin,
tiamin, substante tanante, rezine, diozamin
care se scindeaz n rutinozid si dioximetin,
sruri de potasiu, acid fumrie, acid protoca-
techic. Semintele contin ulei gras si sinigrozid.
Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au utili-
zri terapeutice n medicina uman si veteri-
nar, cult si traditional. Principiile active au
proprietti astringente, vasodilatatoare corona-
riene, vasoconstrictoare si hemostatice asupra
uterului, usor diuretice, analgezice, reglatoare
ale tensiunii arteriale, antitumorale. Se pare c
principiile hemostatice nu exist n planta
proaspt. Ele se formeaz n timpul uscrii
plantei. Conservarea prea ndelungat a pro-
dusului diminueaz efectul. Cercetri experi-
mentale pe animale au confirmat propriettile
antitumorale ale extractului. Aceast actiune
este atribuit acidului fumrie. Prtile aeriene
ale plantei sunt recomandate n hemoragii ute-
rine, diaree, hipotensiune si hipertensiune arte-
rial, ateroscleroz, boli de rinichi, angin pec-
toral. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei
(Bursae pastoris herba) se recolteaz n apri-
lie-mai, cnd fructificatiile lipsesc sau sunt rare.
Planta se taie sub rozeta de frunze. Se usuc la
umbr, n strat subtire, n poduri acoperite cu
tabl. Uscarea artificial, la 35-40 C. Medici-
n uman. 1. Pentru tratarea anginei pectora-
le, n insuficient cardiac compensat, atero-
scleroz, hipertensiune arterial, dismenoree
(menstre neregulate), metroragii (hemoragii
trandaf i r de cmp 839 trandafir de dul ceat

uterine), diaree: infuzie, din 1-32 lingurite cu
pulbere de plant sau plant uscat, mruntit,
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 10-15 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. 2. Pentru
tratarea aterosclerozei, n hipertensiune arte-
rial, metroragii: infuzie, din 2-3 linguri cu pul-
bere de plant sau plant uscat, mruntit
peste care se toarn o can (200 ml) cu ap
clocotit. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se iau 4-5 linguri pe zi. Pentru regla-
rea ciclului menstrual se iau 6-8 linguri pe zi
nainte de ciclu. 3. Pentru tratarea hemoragiilor
interne (stomac, plmni), n litiaz renal, ciclu
cu snge abundent: decoct, din 4-5 g plant
uscat mruntit la o can (200 ml) cu ap. Se
fierbe 5 minute. Se las n repaus 10-15 minute.
Se strecoar. Se iau cte 3 linguri, de 3 ori pe zi.
4. Pentru tratarea hemoragiilor interne si dureri-
lor de stomac: macerat, 180 g plant mruntit,
peste care se toarn 1 l de vin natural. Se las
10 zile la macerat. Sticla se agit zilnic pentru
uniformizarea extractului. Se strecoar. Planta
rmas ca reziduu se stoarce. Se tine n sticle
bine astupate si nchise la culoare. Se ia cte o
lingur la nevoie. 5. Pentru combaterea ciclurilor
frecvente, neregulate, si n hemofilie: extract
fluid, din care se iau 2 lingurite pe zi, timp de
10 zile nainte de ciclu si, n hemofilie, atunci
cnd este cazul. Uz extern. Empiric, pentru
tratarea blenoragiei (adjuvant): splaturi vaginale
cu decoctul obtinut din plant. Medicin vete-
rinar. Uz intern. Pentru tratarea gastroente-
ritelor, diareei sau ca hemostatic si uterotonic:
infuzie, din 5-10 g plant uscat si mruntit,
peste care se toarn 100 ml ap clocotit. Se
las acoperit 30 minute. Se strecoar. Se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe gt).
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
bovine), 12-20 g; animale mijlocii (ovine,
caprine, porcine), 2-10 g; animale mici (pisici,
cini, psri), 0,2-2 g. Agricultur. Buruian
problem, frecvent n culturile de cereale,
mazre, linte, lucerniere si chiar prsitoare.
Amplitudine ecologic larg. Combateri prin
asolament, cosirea vetrelor nainte de fructifica-
re, plivitul lor nainte de fructificare, erbicidare.
TRANDAFIR DE CMP (Rosa
gallica), fam. Rosaceae. Arbust mic, nanofane-
rofit, xerofit-xeromezofit, moderat termofil,
slab-acid-neutrofii, comun n toate regiunile trii,
din etajul inferior pn n cel montan, prin locuri
cultivate, mrcinisuri, coaste nsorite, pe margi-
nea pdurilor, prin poieni, tufisuri, margini de
drumuri, psuni si fnete, cu deosebire pe soluri
calcaroase, uscate pn la uscat-revene, uneori
si reavn-jilave; se mai numeste rsur, ruxan-
dre, trandafir mic, trandafir pitic, trandafirel, tran-
dafiras. Genetic, 2n = 21, 28. Fitocenologic,
ncadrat n Quercetea Geranion sanguinei, Ber-
beridion, Car. Quercetalia et Berberidion. Rs-
pndit n Europa, Asia Mic, Africa de Nord.
Descriere. Arbust cu stoloni subterani repenti.
Tulpini lungi de 0,5-1,5 m, adesea trtoare,
ramificat, cu ramuri mai mult sau mai putin
erecte, cu ghimpi mari, arcuiti sau drepti. Ramuri
florifere dens-glandulos-setoase. Frunze (3) 5-fo-
liate, petioli subtiri, glandulosi si ghimposi. Stipe-
le nguste, liniar alungite, glanduloase. Flori mari,
adesea solitare, rar cte 2-3, rosii-deschis pn
la purpurii-nchis; caliciul cu sepale linear lan-
ceolate; corola cu petale mari, lungi de 2-3 cm si
aproximativ tot att de late; androceul din nume-
roase stamine; gineceul cu stile libere si stigma-
te semiglo-buloase. nflorire, VI. Fructe nucule
unisperme, cu receptacul piriform, subrotund,
rosu-bruniu. Compozitie chimic. Petalele
contin 0,01-0,04% ulei volatil, format din 5-70%
geraniol si alte hidrocarburi, alcooli, aldehide
monoterpenice, taninuri, glicozide ale cverceto-
lului si cianidolului, glucide, elemente minerale.
Alimentatie. Petalele sunt folosite pentru prepa-
rarea dulcetii. Bioterapie. Petalele florilor au uti-
lizri terapeutice n medicina uman traditional
si cult. Principiile active au proprietti antipire-
tice, antiinflamatoare, antiseptice, astringente, de-
congestive. Farmacodinamic prezint aceleasi
utilizri ca -> TRANDAFIRUL DE DULCEAt.
Recoltare. Petalele (ROSA CENTIFOLIA) se
recolteaz imediat dup nflorire, pe timp
frumos, dup ora 10. Se transport n cosuri fr
a fi ndesate. Se usuc n strat foarte subtire, n
camere ntunecoase. Medicin uman. Utilizri
si preparare -> TRANDAFIRUL DE DULCEAt
(ROSA CENTIFOLIA). Apicultur. Florile ofer
albinelor culesul de nectar si polen. Productia de
miere, 20 kg/ha. Pondere economico-apicol
mic. Ornamental. Uneori cultivat prin parcuri
si grdini ca plant ornamental. Efect deosebit.
TRANDAFIR DE DULCEAt
(Rosa centifolia), fam. Rosaceae. Arbust ghim-
pos, subtermofil-termofil, heliofil, mezotrof,
slab acid-neutrofil; vegeteaz pe soluri cu
textur lutoas, permeabile, suficient de calde,
trandafir de dul ceat 840 trandafir de dul ceat

bogate n substante nutritive, revene, cu expo-
zitie sudic; iarna suport temperaturi pn la -
18 C, vara suport greu insolatia puternic
din iulie-august, iubitoare de umiditate n at-
mosfer si sol; se mai numeste diul, floride rug,
ghiol, roz, saghis, trandachir, trandafil, tran-
dasir. (fig. 301). Cultivat cu peste 5000 de ani

Fig. 301. Trandafir de dulceat (Rosa centifolia).
. Hr. Astzi se cultiv n grdini sau n cultur
intensiv n zone mai fertile si cu posibilitti de
mecanizare a lucrrilor solului. Descriere.
Rdcin putin profund, cu putine ramificatii.
Tulpini neuniforme, cu ghimpi tari, roscati, cur-
bati. Muguri micsti, conici, rari, maronii, din
care pornesc lstari floriferi. Frunze imparipe-
nate, cu 5 foliole, mari (5-7/4-5 cm), eliptice
sau lat-ovate, pieloase, serate pe margine, pu-
bescente pe fata inferioar. Flori roz-intens,
rosii sau purpurii, parfumate, solitare, globu-
loase apoi campanulate; caliciu cu sepale re-
flecte dup deschiderea florii; corol mare, cu
50-100 petale, nflorire VIVII. Fructe, achene
nconjurate de receptacul ovoidal, rosu sau
rosu-negricios, putin crnos. Capacitate redus
de drajonare. Compozitie chimic. Petalele
florilor contin ulei eteric, zaharuri, acid malic,
acid citric, pectine, taninuri, vitaminele A, B
2
, C,
K, PP, substante minerale cu K, Ca, Fe, Mg.
Industrie. Petalele sunt folosite n industria
alimentar, pentru prepararea siropului, dulce-
tii, serbetului, lichiorului, limonadei, industria
parfumurilorsi industria farmaceutic. Biotera-
pie. Petalele florilor au utilizri terapeutice n
medicina uman cult si traditional. Principiile
active actioneaz intern antipiretic, antiinfla-
mator, antiseptic, astringent, iar extern-dezin-
fectant si decongestiv. Farmacodinamic, produc
scderea temperaturii n strile febrile; diminu-
eaz sau nltur starea inflamatorie; distrug
microorganismele ce se gsesc pe tesutul viu
(tegumente si mucoase) si actioneaz eficient
mpotriva putrefactiilor; taninurile produc preci-
pitarea proteinelor si realizeaz o actiune he-
mostatic local; au nsusirea de eliminare a
congestiei. Petalele florilor sunt recomandate
n diaree cronic, dizenterie, hemoptizie, grip,
astm, angin pectoral, bronsectazie, afectiuni
bucale, amigdalit, faringit, glosit, afectiuni
oculare si vaginale. Petalele florilor intr n
compozitia preparatului MEIROSTATUM fo-
losit n tratarea aftelor bucale. Recoltare. Peta-
lele florilor (Rosae petalum) se recolteaz ma-
nual n faza de deschidere a bobocilor sau
cnd floarea este complet deschis. Se taie
floarea mpreun cu receptaculul. Se transpor-
t n cosuri de rchit sau ldite, n strat sub-
tire. Pn la folosire se depoziteaz n locuri
umede si rcoroase. Productie, 4 t/ha. Pentru
pstrare se usuc n strat subtire, n camere
ntunecoase, bine aerisite. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea dizenteriei, hemo-
ptiziei, n grip, astm: a) infuzie, peste 2 lingu-
rite cu petale proaspete, zdrobite, se toarn o
can cu ap clocotit (200 ml). Se las acope-
rit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi; b) tinctur, din 2 linguri cu petale
la 100 ml alcool 60. Se las la macerat 10 zile.
Sticla se agit zilnic. Se filtreaz si se trage n
sticle mici nchise la culoare se iau 10-20 pi-
cturi diluate n ap. 2. Pentru tratarea diareei,
anginei pectorale: a) miere de trandafir de dul-
ceat preparat din 100 g petale proaspete
peste care se toarn o jumtate litru ap n
clocot. Se acoper si se las pn se rceste.
Se strecoar. Peste solutia obtinut se toarn 5
prti alcool 60 si 1 kg de miere albine. Se
fierbe pe baia de ap pn scade la un litru;
b) miere de trandafir de dulceat se prepar
ntr-o damigeana din o parte petale proaspete,
si 5 prti alcool 60. Se las la macerat 24 ore.
Se strecoar. Petalele rmase se preseaz si
trandafir de dulceat 841 trandafi r de l un

solutia obtinut se amestec cu cea strecurat.
Se filtreaz din nou. La solutia filtrat se ada-
ug 9 prti miere albine si o parte glicerina. Se
fierbe pe baia de ap pn scade la 10 prti. Se
pstreaz n borcane cu capac. Se ia con-
centrat sau diluat pentru combaterea diareei.
3. Pentru tratarea bronsectaziei: miere de tran
dafir de dulceat preparat din petale: se toac
mrunt 100 g petale, si se pun ntr-un vas de
sticl. Se adaug 150 g miere de tei sau din
flora spontan montan. Se amestec pn la
omogenizare. Se acoper si se las la macerat
5 zile, la rece (frigider). Se ia o lingur diminea
ta si una seara. Preparatul tinut 2-3 zile la
temperatura camerei sau peste 2 sptmni la
frigider se arunc. Devine toxic. Uz ext ern.
1. Pentru tratarea afectiunilor bucale si vaginale:
infuzie, din 3-4 lingurite cu petale peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se fac
gargare n afectiunile bucale; splaturi vaginale
cu irigatorul n caz de scurgeri. 2. Pentru tra
tarea durerilor de ochi: ap de trandafir de
dulceat preparat prin distilarea cu vapori de
ap a petalelor proaspete. Procedeul se men
tine pn cnd se obtine o cantitate de distilat
egal cu greutatea petalelor luate n lucru. Se
spal local, folosind un tampon de vat sau se
aplic comprese, utiliznd un pansament steril
nmuiat n apa obtinut. 3. Pentru a trezi din
lesin, tratarea durerilor de cap, afectiunilor bu
cale, n amigdalite, laringite, traheite, angin:
otet de trandafir de dulceat, preparat din 250 g
petale proaspete peste care se toarn 2 l otet
de bun calitate, eventual otet obtinut din mere.
Se las la macerat 8-10 zile. Sticlele sau vasul
n care se prepar otetul se agit zilnic de 2-3
ori, pentru uniformizarea extractului. Se stre
coar, se filtreaz printr-un tifon sau pnz. Se
trage n sticle si se astup cu dop. Se pun
cteva picturi ntr-un pahar cu ap si se face
gargar. Celor lesinati li se d s inspire.
4. Pentru tratarea aftelor n gur si n gt: past
de trandafir de dulceat, obtinut din 10 g peta
le proaspete, 20 g ap de trandafir de dulceat,
50-70 g zahr pudr si 5 g glicerina. Petalele
se trateaz cu glicerina, se adaug zahrul si
se tritureaz bine. Se adaug ap de trandafir
de dulceat pn se obtine o past omogen.
Se iau mai multe lingurite pe zi. 5. Pentru trata
rea afectiunilor bucale, amigdalelor, faringitelor,
anginei, se ia miere de trandafir de dulceat
pregtit dup reteta de mai sus, sau dulceat
de trandafir de dulceat. 6. Pentru tratarea
glositei: infuzie, din 2 lingurite cu petale peste
care se toarn 200 ml ap clocotit. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se face
gargar de mai multe ori pe zi. Ornamental.
Decorativ prin flori si portul su.
TRANDAFIR DE LUN (Rosa
damascena) fam. Rosaceae. Arbust ghimpos,
n Romnia exclusiv de cultur, rezistent la
temperaturi sczute, heliofil, prefer cernozi-
omuri adnci, afnate sau soluri aluvionale, cu
apa freatic sub 1,5 m si fr stagnare de ap,
sunt contraindicate solurile argiloase, grele,
reci, pretentii moderate la umiditate; se mai
numeste trandafir bulgresc, trandafir de
Damasc (fig. 302). Specie zonat n jud. Cons-
tanta si Timis. Origine mediteranean. Des-
criere. Tulpini nalte de 1,5-2 m, ramificate, cu
ghimpi uniformi, erecti, printre ei numerosi spini

Fig. 302. Trandafir de lun (Rosa damascena).
mai scurti si glande. Frunze imparipe-nat-
compuse, cu 5-7 foliole ovate sau alun-git-
ovate, cu marginea serat, fata superioar
verde, cea inferioar palid-verzuie, cu peri alipiti,
mai desi pe nervuri, la baz cu stipele alungite,
divergente, proase pe dos, glabre pe fat.
Flori rosii sau roz, lung-pedunculate, grupate
cte 3-5 n inflorescente tip dicaziu. Petalele n
floare sunt foarte numeroase si caduce (du-
reaz 1-2 zile de la deschiderea bobocului).
translator 842 transpiratie

nflorire, VVII. Fructe, achene, nchise ntr-un
receptacul ovoidal, rosu, caduc nainte de a
ajunge la maturitate. Compozitie chimic.
Petalele contin ulei volatil (0,06%) format din -
citronelol, geraniol, nerol, eugenol, l-linalol, al-
dehideterpenice, stearoptene; taninuri, derivati
de natur flavonic, cianozid, cianidin, zaha-
ruri, cear etc. Bioterapie. Petalele florilor au
utilizri terapeutice n medicina uman cult si
traditional. Principiile active au nsusiri astrin-
gente, antidiareice, dezinfectante, cicatrizante,
antifungice, antifebrile. Utilizate n tratarea
aftelor, diareei, gripei, guturaiului, micozelor
bucale, rnilor. Recoltare. Petalele (Rosae
petalum) se recolteaz cu mna. Se transport
imediat la distilare sau la uscare. Uscarea natu-
ral pe rame,n strat subtire, la umbr, n locuri
bine aerisite. Uscarea artificial, la 30-35 C.
Medicin uman. Uz intern. Pentru tratarea
diareei: infuzie, din 1-2 lingurite de petale
uscate la o can. Se beau 2-3 cni pe zi. Uz
extern. 1. Pentru tratarea aftelor: infuzie, din
2 linguri cu petale la 200 ml ap. Se face
gargar de mai multe ori pe zi. 2. Pentru tra-
tarea aftelor si micozelor bucale la sugari:
macerat, de petale n miere. Se tamponeaz
repetat, n timpul unei zile, zonele afectate.
3. Decoct, din 100 g petale la 400 ml ap n
clocot, lsat la foc moale. Se strecoar si se
adaug 650 g miere de albin. Se badijoneaz
cavitatea bucal, de mai multe ori pe zi.
4. Pentru tratarea gripei, guturaiului: macerat,
100 g petale n 100 ml alcool si 900 ml otet,
timp de 5 zile. Se strecoar prin tifon, pre-
sndu-se bine petalele. Se fac frectii pe corp,
mai ales seara. Cosmetic. Uleiul volatil, este
folosit n industria parfumurilor si cosmetic.
Pentru ochii obositi, pleoape ridate, con
junctivite, blefarite: infuzie, din 1 lingurit cu
petale la 100 ml ap. Se strecoar si se aplic
comprese cldute locale.
TRANSLATOR (Translator), cor-
puscul lipicios ce uneste cele dou ramuri ale
poliniilor. El se prinde de partea dorsal a in-
sectelor, care transport astfel polenul de la o
floare la alta, asigurnd polenizarea ncruci-
sat. ntlnit la Asclepiadaceae. Translatorul
poate avea dou brate la captul crora se
prinde o polinie (exemplu, Cynanchum, Ascle-
pias), sau vrful lui este ltit ca o lingurit pe
care se acumuleaz tetradele de polen iesite
din anter (exemplu, Periploca).
TRANSPIRAtIE (Transpiratio), ca-
pacitate a plantelor de a elimina din corp ap
sub form de vapori, prin toate celulele care vin
n contact cu atmosfera. Plantele inferioare,
unicelulare sau pluricelulare, sunt poikilohidre,
cu o transpiratie variabil, ca intensitate, dup
starea fiziologic a celulelor si dup fortele care
retin apa n ele. Plantele vasculare (pteridofite,
gimnosperme, angiosperme) sunt homeohidre,
cu o transpiratie constant, realizat prin ostio-
lele stomatelor din epiderm, prin cuticula epi-
dermei si suber. Prin ostiole emit cantitti mari
de ap sub form de vapori, iar prin cuticula si
suber, cantitti mici. Ultimele dou formatiuni
reprezint bariere contra pierderilor de ap.
Cuticula subtire poate avea ns perforatii infra-
microscopice sau zone mai putin hidrofobe
care permit pierderea unei mici cantitti de ap
sub form de vapori. Printr-o cuticul groas,
transpiratia este exclus. Transpiratia prin su-
ber este mult mai redus dect prin cuticul.
Vaporii de ap au de strbtut mai multe mem-
brane suberificate. La tulpinile si ramurile arbo-
rilor si arbustilor, suberul este ntrerupt de lenti-
cele. La nivelul lor, transpiratia este mult mai
intens dect prin suber (fig. 303), datorit fap-
tului c spatiile intercelulare ale parenchimului
cortical sunt n legtur cu aerul. Lenticelele
reprezint cca 2% din suprafata plantei. Transpi-
ratia prin ramuri si trunchiul plantei este mult
mai redus n raport cu a frunzelor si reprezint
Vapori de apa

3 2
Fig. 303. Transpiratia prin lenticel:
a mia parte pentru aceeasi suprafat. Pentru
aceeasi perioad, transpiratia prezint variatii
n functie de tipul ecologic al plantei. Vara, pe
timp clduros, higrofitele elimin peste 10 g/dm
2
/h;
mezofitele, pn la 10 g ap/dm
2
/h, iar xero-
fitele, 0,1 g ap/dm
2
/h. Un singur exemplar de
Acer tataricum, nalt de 15 m, cu cca 170 000
frunze, totaliznd o suprafat de cca 680 m
2
,
elimin n cursul verii prin transpiratie, peste
transpiratie 843 transpiratie

300 l ap/h. n cursul unei perioade de vege-
tatie, un exemplar de porumb (Zea rnays) pier-
de 150 l ap, iar un hectar de ovz, 200-300t
ap. n viata plantelor transpiratia are o deose-
bit important. Intensific absorbtia apei cu
sruri minerale la nivelul rdcinii si determin
circulatia ei n sens ascendent pn la frunze.
ndeplineste un rol termoreglator, asigurnd r-
cirea organelor (la evaporarea unui gram de
ap se consum 537 calorii). Favorizeaz schim-
burile de O
2
si CO
2
, prin ostiolele stomatelor.
Plantele care transpir intens au o fotosintez
mai activ si cresc mai repede. Usureaz si
accelereaz ajungerea la maturitate a fructelor
si semintelor uscate. Apa eliminat prin transpi-
ratie provine, n parte, din aceste organe. Trans-
piratia devine duntoare pe timp de secet,
cnd mecanismele reglatoare, eficace ntre
anumite limite, rmn fr efect. Aceasta duce
la o deshidratare puternic, soldat cu vesteji-
rea pronuntat a plantelor, ceea ce le poate
produce moartea. Intensitatea transpiratiei var-
iaz n limite foarte largi sub influenta unor
factori externi si interni. Factorii mediului ex-
tern care influenteaz transpiratia sunt umidi-
tatea relativ a atmosferei, lumina, tempera-
tura, curentii de aer, presiunea aerului si umi-
ditatea din sol. 1. Influenta umidittii relative a
atmosferei. Uscciunea usoar a aerului ac-
celereaz transpiratia. Celulele epidermice sunt
primele care pierd apa, determinnd mrirea
pasiv a gradului de deschidere a stomatelor.
Uscciunea accentuat a aerului determin di-
minuarea transpiratiei. Are loc o reducere a
turgescentei celulelor stomatice, soldat cu o
micsorare activ a gradului de deschidere a lor.
Micsorarea deschiderii stomatelor scade pro-
portional cu intensitatea transpiratiei ntr-o at-
mosfer saturat cu vapori de ap si la lumin
are loc o usoar transpiratie, datorit faptului
c frunzele au o temperatur, si deci o tensiune
a vaporilor de ap, usor superioar fat de cea
a mediului. 2. Influenta luminii. n general,
transpiratia este sczut la ntuneric si foarte
intens la lumin. Intensitatea transpiratiei var-
iaz direct proportional cu variatia intensittii
luminii. La lumin, transpiratia este de sute de
ori mai mare dect la ntuneric. Frunzele expuse
razelor solare transpir de sute de ori mai intens
dect la umbr. Acest lucru se explic prin
cresterea permeabilittii celulare si a gradului de
deschidere a stomatelor. Din energia luminoas
czut pe frunze, ele absorb o proportie relativ
mare, din care numai 1-2% este folosit de
fotosintez. Restul energiei luminoase absorbite
este transformat n cldur si se elimin n
mare parte prin transpiratie. Exceptie de la
aceast regul fac cactusii. Ca rezultat al adap-
trii la secet, transpir mai mult la ntuneric.
Ziua gradul de deschidere a stomatelor este
redus la minimum. 3. Influenta temperaturii.
Cnd temperatura este joas, transpiratia este
slab sau nul. ncepnd de la 0 C, transpi-
ratia creste n intensitate o dat cu cresterea
temperaturii pn la un optim, aflat n jur de
30 C, dup care ncepe s scad, micsorn-
du-se puternic ctre temperatura de 45 C.
Cresterea n continuare a temperaturii produce
vtmarea protoplasmei. Se produce o mrire a
permeabilittii celulare, are loc din nou deschi-
derea stomatelor, tesuturile se vestejesc si planta
moare. Apa care se pierde, din corpul ei, prin
transpiratie, se elimin n acest caz printr-un
proces fizic le evaporare. 4. Influenta curen-
tilor de aer. Transpiratia prin cuticul, lenticele
si stomate este putin influentat de vnt. Ea
creste cu putin la frunzele cu stomate nchise
sau putin deschise. Cnd stomatele sunt com-
plet deschise, intensitatea transpiratiei creste
cel mult de dou ori fat de aceea din aerul
linistit. Explicatia const n nlturarea vaporilor
de ap aflati deasupra frunzelor, usurndu-le
difuziunea n mediu. Curentii de aer nu ptrund
n spatiile intercelulare ale frunzelor, acolo unde
initial are loc transpiratia. Prin ndoirea frun-
zelor se produc usoare deplasri ale aerului din
spatiile intercelulare. 5. Influenta presiunii ae-
rului. Intensitatea transpiratiei variaz invers
proportional cu modificarea presiunii atmosfe-
rice. Plantele din zona alpin si subalpin, unde
presiunea este mai mic, transpir mai putin
dect cele de la ses, unde presiunea este mai
mare. 6. Influenta umidittii din sol. Solul
bine aprovizionat cu ap permite rdcinilor s
absoarb ap suficient si frunzele transpir
intens. Cnd solul contine cantitti mai mici de
ap, rdcinile absorb mai putin ap si frun-
zele intr n deficit hidric. Intensitatea transpira-
tiei este reglat prin micsorarea sau mrirea
deschiderii stomatelor. Reactia plantelor este
diferit la lipsa unor cantitti suficiente de ap
accesibil din sol. Plantele izohidrice si reduc
substantial transpiratia la amiaz, prin nchi-
derea stomatelor. Efectul const n mentinerea
apei n celule. Plantele anizohidrice si nchid
stomatele dup aparitia unor deficite mai mari
transpiratie 844 trapacee

de ap, ca urmare, pierderile de ap prin
transpiratie sunt mari, iar efectele duntoare.
Factorii interni care influenteaz transpiratia
sunt suprafata de transpiratie, permeabilitatea
peretilor celulari, pilozitatea suprafetei de
transpiratie, densitatea stomatelor. 1. Influ-
enta suprafetei de transpiratie. Intensitatea
transpiratiei este determinat nu de suprafata
frunzelor ci de suprafata lacunelor din mezofil,
mai ales din parenchimul lacunar. Suprafata
intern de evaporare a apei este direct
proportional cu intensitatea transpiratiei. 2.
Influenta permeabilittii peretilor cel ulari .
Mrirea sau micsorarea transpiratiei prin
cuticul este determinat de modificrile
secundare pe care le sufer peretii celulari.
ngrosarea cuticulei, cerificarea, sclerificarea
epidermei si a tesuturilor mai profunde, sube-
rificarea diminueaz considerabil intensitatea
transpiratiei. 3. Pilozitatea suprafetei de
transpiratie. Intensitatea transpiratiei este
influentat de perii ce exist pe frunzele si
tulpinile plantelor. Perii morti contin aer si sunt
ru conductori de cldur. Prezenta lor pe
suprafata plantei micsoreaz intensitatea
transpiratiei. Perii vii mresc suprafata de
contact a plantei cu atmosfera. Aici are loc o
crestere a transpiratiei cuticulare. Ambele
categorii de peri, vii sau morti, influenteaz
intensitatea transpiratiei prin stomate. Psl
deas format de ei imobilizeaz, n jurul
ostiolelor stomatice, un strat de aer saturat n
vapori. 4. Densitatea stomatelor. Cresterea
numrului de stomate, pe unitatea de supra-
fat, la mai mult de zece ori dect diametrul
ostiolelor duce, proportional, la cresterea
intensittii transpiratiei. Plantele higrofite, ce
triesc n medii umede, au un numr mare de
stomate. Plantele xerofite, ce vegeteaz n
medii secetoase, au un numr mic si, res-
pectiv, o densitate mai mic a stomatelor.
Plantele mezofite au o densitate a stomatelor
intermediar ntre higrofite si xerofite. La plan-
te se constat o periodicitate a transpiratiei
ntr-un interval de 24 ore si o periodicitate
sezonier. Pe parcursul a 24 ore transpiratia
este intens n timpul zilei si redus n timpul
noptii. Pe timp de noapte, deschiderea sto-
matelor se micsoreaz la maximum, se r-
ceste atmosfera si creste umiditatea relativ
a aerului. Acestea fac ca intensitatea trans-
piratiei s scad foarte mult. La aparitia zorilor
ncepe mrirea fotoactiv a gradului de
deschidere a stomatelor, accentuat ulterior
prin cresterea progresiv, ctre amiaz, a
puterii de deshidratare a aerului si diminuarea
corespunztoare a umidittii relative a lui.
Intensitatea transpiratiei, n ritmul noapte-zi, zi-
noapte, este variabil n functie de specie, iar
n cadrul speciei, n functie de nsusirile
factorilor mediului extern. Periodicitatea sezo-
Fig. 304. Periodicitatea sezonier a transpiratiei:
a - zi de iarn; b - zi de primvar; c - zi de var
cald si umed; d - zi de var cald si uscat;
e - perioada de var secetoas, prelungit; f- zi de
toamn.
nier a transpiratiei (fig. 304) este determinat
de factorii mediului extern ai anotimpului. Pe
timp de iarn, transpiratia la foioase (fag,
stejar, mesteacn, anin, nuc s.a.) este foarte
redus, datorit cderii frunzelor. La plantele
cu frunze persistente (molid, brad, pin, tuia
s.a.), transpiratia este mult diminuat datorit
reducerii absorbtiei si opririi conducerii sevei
brute. Primvara se intensific absorbtia apei
si circulatia sevei brute, iar transpiratia se
realizeaz, cca 40%, prin cuticula subtire a
frunzelor tinere, abia formate. Vara, transpi-
ratia este intens pe vreme potrivit de cald,
nu prea uscat si se reduce pe vreme ploioas.
Desi stomatele sunt larg deschise, puterea
deshidratat a aerului este sczut influen-
tnd negativ intensitatea transpiratiei. Toam-
na, transpiratia se reduce puternic, datorit
scderii capacittii de deshidratare a aerului,
adesea umed si rcoros (O. B o l d o r, M. T r i -
f u, O. Rai anu, 1981).
TRAPACEE (Trapaceae), familie
care grupeaz peste 100 specii acvatice, ce
apartin genului Trapa, rspndite n Europa,
Asia, Africa, America. Frunze submerse liniare,
opuse, frunze natante trapezoidale cu tesut
traumatotropism 845 trei frati ptati

aerifer de origine schizogen n umflturile
petiolului, stipele liniare sau ngust lanceolate.
Flori bisexuate (hermafrodite), actinomorfe, te-
tramere; caliciu din sepale libere (dialisepal),
valvate n mugure; corola din petale libere (dia-
lipetal), imbricate n mugure; androceul din
stamine introrse; gineceul bicarpelar, semiin-
ferior, cu dou ovule anatrope. Formula floral:
f* K4 C
4
A4;
2
G
(
)2 .Fruct drup. Flora RomnieI
contine o singur specie: Trapa natans (Cor-
naci), 2n=36, 48.
TRAUMATOTROPISM (Trauma-
totropismus), miscare de curbare a rdcinii si
tulpinii n sens, invers directiei de actiune a
factorului traumatic. Rnind vrful rdcinii,
prin ntepare sau cu un curent electric, se pro-
duc reactii de curbur care l ndeprteaz de
excitantul duntor. Acelasi lucru este carac-
teristic si tulpinilor. Perceperea excitatiei are
loc n vrful organelor. Conducerea excitatiei
are loc acropetal si bazipetal. Curbura se reali-
zeaz prin diferenta de crestere a celulelor
dinspre fete opuse. Probabil un rol n acest sens
l joac si auxina, care se concentreaz pe par-
tea opus rnirii, favoriznd inhibarea cresterii
prin alungire a celulelor, fapt ce determin apa-
ritia unei curburi negative traumatotrope.
TRMBItA-MUSCHIULUI (Cla-
donia pyxidata), fam. Cladoniaceae. Lichen
ntlnit pe sol, muscinee, uneori pe trunchiuri
de copaci, de la cmpie pn n etajul subalpin.
Descriere. Tal fidat-lobat, scvamos la baz,
de 2-7 mm lungime. Fata superioar verde-ce-
nusie sau cenusiu-albstruie. Fata inferioar
alb. Podetioni de 1-4 cm lungime, cu peretii
grosi, care se lrgesc spre partea superioar,
n cupe regulate, cu marginea neted, dintat
sau proliferat. Apotecile se formeaz pe mar-
ginea cupei, brun ntunecate, rar palid-brune,
sesile sau usor pedunculate. Gust amar.
Medicin. Principiile active stimuleaz secre-
tia pancreatic, contractia vezicii si a cilor
biliare (colagog) provocnd golirea conti-
nutului lor, excit secretiile gastrice favoriznd
digestia (stomahic), fluidific secretiile bron-
sice, emolient si calmant al aparatului respi-
rator si digestiv, actiune antibiotic. Folosit n
unele zone pentru tratarea insuficientei pan-
creatice, a bronsitelor, laringitelor, traheitelor,
strilor de vom la gravide, combaterea lipsei
poftei de mncare.
TRMBItA-PITICILOR (Crate-
rellus cornucopioides), fam. Cantharellaceae.
Ciuperc micorizant, comestibil, ntlnit n
perioada (VIIIXI) pe sol, prin pduri de foioa-
se, acoperind uneori suprafete mari; se mai
numeste cornul-abundentei, trmbita-mortilor.
Descriere. Bazidiocarp infundibuliform, n form
de trompet sau plnie, nalt de 6-20 cm, cu
partea superioar rsfrnt, ondulat sau loba-
t, fin-sevamoas, cu diametrul de 3-8 cm,
spre baz se ngusteaz mult (diametrul
0,5-1,5 cm); fata superioar cenusie-nchis
sau brun-negricioas; fata inferioar (extern)
cenusiu-pruinoas, catifelat, decurent. Piciorul
gol n interior. Carnea subtire, neagr-cenusie,
elastic, fragil, cu miros si gust plcut. Sporii
ovoizi (10-15 6-9 ), hialini, netezi, gutulati,
albi n mas. Alimentatie. Valoare alimentar
mare. Foarte gustoas n amestec cu alte ciu-
perci (proportie 1/5). Utilizat n diferite prepa-
rate culinare (papricas, cu cartofi, cu cartofi si
maionez, salat etc.). Pentru iarn se murea-
z sau se usuc (v. Pl. LVII, 6).
TRMBIt (Craterellus cinereus),
fam. Cantharellaceae. Ciuperc micorizant,
comestibil, ntlnit pe sol, prin pduri de fo-
ioase, mai ales prin fgete. Descriere. Bazidio-
carp infundibuliform, n form de trompet sau
plnie, cenusiu sau cenusiu-albstrui. Suprafa-
ta fertil cu pliuri lamelare, ramificate si reunite
prin vinisoare cenusii-albicioase. Carnea cu
miros de prune. Alimentatie. Valoare alimen-
tar mare. Utilizat n diferite preparate culinare.
TREI FRAtI PTAtI (Vi ol a tri co-
lor), fam. Violaceae. Plant erbacee, anual
sau hibernant, terofit-hemicriptofit, xerome-
zofit spre mezofit, mezoterm, la pH amfi-
tolerant, heliofit, ntlnit la marginea pdu-
rilor, n lunci umede, prin fnete, poieni, coaste,
stncrii din zona de deal (200-300 m alti-
tudine) pn n etajul subalpin; vegeteaz pe
soluri uscat-revene pn la revene si revene,
nisipo-argiloase, permeabile, bogate n sub-
stante nutritive; se mai numeste barba-mp-
ratului, buruian de spurcciune, buruian de
nou daturi, catifelute, cltunasi de cmp, crli-
gei, flori domnesti, frtiori, ghizd, lmioar,
mlcez, mschioane slbatice, micsunele, pan-
sele slbatice, puizea, sor cu frate, tmioar,
toporasi, viorea. Genetic, 2n = 26. Solicit lu-
min direct. Rezist la temperaturi sczute.
t r ei f r at i pt at i 846 t r ei f r at i pt at i

Nu suport temperaturi prea ridicate vara. Ve-
geteaz bine pe soluri nisipo-argiloase, per-
meabile, bogate n substante nutritive. Fitoce-
nologic, ncadrat n Molinio-Arrhenatheretea,
Asplenio-Festucion et Seslerio-Festucion, Se-
do-Scleranthetea. Rspndit n Europa, Asia.
Descriere. Rdcin subtire, lung de 3-5 cm.
Tulpin arcuit de la baz sau ascendent,
simpl sau ramificat, glabr. Frunze inferioare
lat-ovate, lung-petiolate, apoi din ce n ce lami-
na se alungeste si petiolul se scurteaz, deve-
nind alungite lanceolate n partea superioar.
Stipele lungi, penat-partite. Pedunculul floral
lung de 3-12 cm, cu 2 bracteole laterale alter-
ne, sub floare sau ceva mai jos. Flori zigomor-
fe, unde corola are petale colorate diferit (peta-
la inferioar galben, cu 5-7 dungi de culoare
nchis si pinten slab arcuit n sus; petalele
laterale albe, galbene sau violet-albstrui; pe-
tala superioar violet-nchis, mai rar violet des-
chis, galben sau alb), caliciu cu sepale linia-
re. nflorire, VVIII. Fruct, capsul alungit-ovat
(7-10 mm), n interior cu smnt cu carun-
cul. Compozitie chimic. Planta contine mu-
cilagii, saponozidetriterpenice, derivati si esteri
ai acidului metil salicilic, sruri minerale. Florile
contin violacvercetina - pigment flavonic gal-
ben, violaxantine - carotenoide -, violaninaca-
re, hidroliznd, se desface n glucoza si ramno-
z; mai contine delfinidin, acidp-cumarici, ulei
volatil, tanin, -caroten, gume, vitamina C. Bio-
terapie. Prtile aeriene ale plantei au utilizri
terapeutice n medicina uman si veterinar,
cult si traditional. Principiile active au actiune
diuretic, expectorant, fluidificatoare a secre-
tiilor bronsice, colagoge, depurative, antialergi-
ce si usor laxative, protectoare a mucoasei
gastrointestinale inflamate. Farmacodinamic,
actioneaz asupra epiteliului renal mrind can-
titatea de urin eliminat; favorizeaz expec-
toratia cu expulzarea din cile respiratorii a
mucusului si a secretiilor bronsice (sput); fa-
vorizeaz secretia de bil; retrage din masa
umorilor toxinele si favorizeaz eliminarea lor
rapid din corp pe cale gastrointestinal, renal
sau prin glandele sudoripare (transpiratie); pre-
vine sau suprim o reactie alergic; provoac
usurarea tranzitului intestinal prin lubrifiere si
emulsionare; diminueaz inflamatiile gastro-
intestinale. Planta se recomand n tuse, bron-
site, constipatii, unele afectiuni renale, der-
matoze, eczeme, urticarii, cosuri, furunculoze.
Produsul vegetal intr n compozitia unor
preparate Plafar (ceaiului depurativ si a ceaiu-
lui pectoral nr. 2). n medicina veterinar se
recomand n pneumonii, bronhopneumonii,
gastroenterite si pentru eliminarea continutului
patologic din stomac la pisici, cini, porci. Re-
coltare. Prtile aeriene ale plantei (Violae trico-
ioris herba) se recolteaz n perioada nfloririi,
prin tierea tulpinilor de la baz. Se usuc la
umbr n strat subtire. Uscarea artificial, la
45-50 C. Medicin uman. Uz intern. 1. Pen-
tru tratarea rinitelor, rinosinuzitelor alergice,
bronsitelor, astmului bronsic, afectiunilor rena-
le, eczemelor, urticariei, furunculozei, acneei:
a) infuzie, din 1 lingurit de plant uscat, m-
runtit (eventual pulbere), la o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 15-20 minute.
Se strecoar. Se beau 3 cni pe zi; b) infuzie,
din 4 linguri de plant uscat, mruntit, la o
can (200 ml) cu ap clocotit. Se las aco-
perit 15-20 minute. Se strecoar. Se ia o
lingur la 3-4 ore. 2. Pentru tratarea astmului
bronsic: infuzie, din 1 lingurit de plant, peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap n clocot.
Se las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
beau 2-3 cni pe zi. Cura dureaz 30 zile. Se
repet dup 30 zile. 3. Pentru tratarea tusei cu
secretie muco-purulent: decoct, din 2 linguri
de plant la o can cu ap. Se fierbe 5 minute.
Se strecoar. Se ndulceste cu miere. Se beau
2 cni pe zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea der-
matozelor, bubelor dulci, scurgerilor vaginale
(poal alb): infuzie, din 4 linguri cu plant
mruntit la o can (200 ml) cu ap clocotit
sau 18-20 linguri la 1 l de ap clocotit. Se las
acoperit 30 minute. Se strecoar. Se aplic
comprese n dermatoze si bube dulci; se fac
splaturi vaginale pentru tratarea poalei albe
(leucoree) (adjuvant). 2. Pentru tratarea rinitelor,
rinosinuzitelor alergice: a) infuzie, din 1 lingur
cu plante la o can (250 ml) cu ap clocotit. Se
fac splaturi nazale; b) inhalatii, din 1 lingur cu
plante ntr-o can (250 ml) cu ap clocotit; se
inhaleaz aburii degajati n timpul fierberii.
Medicin veterinar. Pentru tratarea pneumo-
niilor, bronhepneumoniilor, gastroenteritelor: in-
fuzie, din 10 g plant uscat si mruntit peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 30 minute. Se strecoar. Se rceste.
Se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt). Dozele de tratament: animale mari (ca-
baline, taurine), 20-40-50 g; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 5-10-30 g; animale
mici (pisici, cini), 1-2-5 g; gini, 1-2 g.
trei ri 847 trestie

Ornamental. Specie indicat a fi cultivat n
grupuri la marginea pdurilor arborescente, n
parcuri si grdini publice, de la cmpie pn la
munte. Decorativ prin flori si port. nmultire
prin seminte. Vopsitorie. Florile au proprietti
tinctoriale. Utilizate pentru vopsirea fibrelor
naturale n galben (v. Pl. LVII, 1).
TREI RI, CRUCEA-VOINICULUI
TREMURICI (Pseudohydnum gela-
tinosum), fam. Tremellaceae. Ciuperc sapro-
fit, comestibil, ntlnit n perioada (IXIV) n
pdurile de conifere, pe lemn putred de brad,
molid sau pe cetin, din regiunea montan.
Descriere. Corpul fructifer, numit bazidiocarp,
este gelatinos, n form de scoic sau loptic,
diametrul 3-6 cm, pe fata inferioar cu tepi moi,
albi, cu reflexe albstrui. Sesil sau cu picior
lateral scurt. Carnea alb, translucid, la ume-
zeal gelatinoas, uscat devine tare. Sporii
ovoizi-oblongi (5-75 4,5-6,5 ), glbui. Ali-
mentatie. Valoare sczut. Utilizat uneori la
prepararea unor mncruri. Se poate consuma
n stare crud ca salat. Gust si miros de rsin.
TREPDTOARE (Mercurialis an-
nua), fam. Euphorbiaceae. Plant erbacee,
anual, terofit, cosmopolit, xeromezofit spre
mezofit, eutrof, nitrofil, moderat-termofil,
slab-acid-neutrofil, ntlnit prin culturi si
locuri ruderale, pe lng garduri, ziduri umbrite,
n preajma asezrilor omenesti, de la cmpie
pn n regiunea montan; vegeteaz pe soluri
uscat-revene si pe cele revene, cu troficitate
ridicat ( T= 80-140), bine aprovizionate cu
azot (N4-5); se mai numeste bree, brei, breide
cmp, brei de pdure, brei de pmnt,
buruian cineasc, musttoare, slbnog.
Dacii o numeau blis din care, mai trziu, a
derivat numele de brei( I . Pac hi a Tatomi-
rescu, 1997). Genetic, 2n = 16. Fitoceno-
logic, ncadrat n Chenopodietea-Secalietea,
Car. Polygono-Chenopodion. Rspndit n
Europa, sud-vestul Asiei, nordul Africii, Ame-
rica de Nord. Descriere. Rdcin pivotant.
Tulpin cu noduri ngrosate, ramificat, nalt
pn la 40 (70) cm. Frunze ovat-lanceolate, pe
margine crenat-serate, lung-petiolate, glabre.
Stipele liniar-lanceolate. Flori unisexuat-dioice,
cu periant din 3 diviziuni; cele mascule sunt
constituite din 8-12 stamine, dispuse n glo-
merule apropiate sau distantate, pe pedunculi
filiformi lungi; cele femele solitare sau 2-3 dis-
puse la subsuoara frunzelor. nflorire, V-X.
Fruct, capsul, alb-proas, aspr. Seminte
ovate, brune, moi. Compozitie chimic. Planta
contine mercurialin, monometilamin, tri-
metilamin, o saponin, hermidin (substant
cromogen), substante amare, sruri minerale
etc. Toxicologie. Plant toxic n stare proas-
pt si uscat. Toxicitatea maxim o are n
timpul nfloririi si maturizrii semintelor, dar ea
scade considerabil dup rspndirea semin-
telor. Intoxicatia survine dup mai multe zile de
la ingerarea plantei. Animalele sunt sensibile la
intoxicarea cu aceast plant. Simptomele
constau n tristete, lips de apetit, tremurturi
musculare generale, deplasare greoaie, respi-
ratie dispneic, colici gastrointestinale, diaree
cu snge, poliurie, albuminurie, hematurie (urina
rosie datorit hermidinei din plant si a hema-
tiilor din snge). La om, intoxicatiile apar n
urma folosirii excesive a infuziilor plantei ca
diuretice ori laxative (V. Zanovschi, E. Tu-
r enschi , M. Toma, 1981). Bioterapie. Pr-
tile aeriene ale plantei au utilizri terapeutice
sporadice n medicina uman traditional. Prin-
cipiilor active li se atribuie proprietti antireu-
matice, antiinflamatorii, purgative, antigalacto-
goge. Previne sau trateaz procesul reumatic,
elimin sau limiteaz procesul inflamator, pro-
voac evacuarea continutului intestinal, limi-
teaz procesul de secretie lactat mamar.
Recoltare. Prtile aeriene ale plantei (Mercuri-
alisi herba) se recolteaz n timpul nfloririi, pe
timp uscat, nsorit, dup ce s-a ridicat rou. Se
usuc la umbr, n ncperi bine aerisite, n
strat subtire. Se poate folosi si proaspt. Me-
dicin uman. Uz intern. Utilizat ca diuretic,
purgativ: a) infuzie, din 1 lingurit cu plant
proaspt, tiat mrunt, peste care se toarn
o can (200 ml) cu ap n clocot. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Cu pre-
cautie, se bea fractionat n timpul unei zile;
b) suc proaspt de plant, inclus n miere. Se ia
cte o lingurit pe zi. Uz extern: infuzie, din
4 lingurite de plant proaspt, bine mruntit,
peste care se toarn 1 l de ap clocotit. Se
las acoperit 20-25 minute. Se fac clisme;
efect purgativ (v. Pl. LVII, 2).
TRESTIE (Phragmites australis), fam.
Poaceae. Plant peren, helohidrofit, ultra-
hidrofit, amfitolerant la temperatur, slab-a-
cid-neutrofil, cosmopolit, frecvent ntlnit
trestie 848 tri f oi al b t rt or

n mlastini, blti, pe marginea lacurilor, pe ma-
lul apelor lin curgtoare, n santuri, depresiuni
umede, mai ales n Delta Dunrii unde formea-
z insule plutitoare (plaur); se mai numeste
nad, nclad, pan, papur, pipirig, stohuri,
stuf, suic, sulic, tresce. Fitocenologic, Car.
Phragmition. Rspndit pe tot globul, pn n
regiunile arctice. Descriere. Rizom ramificat,
cu numerosi stoloni subterani, repenti, lungi de
3-4 (15) m, grosi, uneori plutitori pe ap. Tul-
pin nalt pn la 4 m, groas de 2-2,5 cm,
glabr, fistuloas, foliat. Frunze liniar-lance-
olate, plane, rigide, late de 1-3 cm. Flori gru-
pate n panicul lax, lung de 20-30 (50) cm,
format din spiculete liniar-lanceolate, brune-n-
chis, cu 3-7 flori comprimate lateral. nflorire,
VIIIX. Fructe, cariopse galbene-brune. Com-
pozitie chimic. Tulpina contine celuloz, lig-
nin, pectine etc. Industrie. Prtile aeriene
sunt folosite ca materie prim n industria celu-
lozei, din care se obtine hrtie, fire si fibre
celulozice, stufit n plci pentru constructii etc.
Tulpinile se folosesc ca material de constructii
pentru fixarea tencuielii, acoperirea unor ad-
posturi etc. Alimentatie. n timpul secetei din
1947, n Romnia, rizomii de trestie au fost
folositi n alimentatia local. Se fierbeau si se
mncau. Prin uscare si mcinare se obtinea o
fin alimentar. Bioterapie. Vrfurile florifere
si rizomii au utilizri terapeutice n medicina
uman traditional. Li se atribuie proprietti
antiinflamatorii, antireumatice, decongestive.
Folosite pentru tratarea spondititei anchilozan-
te, umflturilor, rnilor, inflamatiilor. Recoltare.
Vrfurile nflorite ale plantei (Phragmitesi flos)
se recolteaz n iulie-august. Se usuc la umbr,
n strat subtire. Rizomii (Phragmitesi rhizoma)
se recolteaz toamna, n octombrie, nceputul
lui noiembrie. Se scot din nmol sau din plaur,
se spal, se taie n fragmente mici, se las la
zvntat si se usuc, n strat subtire, n poduri
acoperite cu tabl. Se pstreaz n saci textili.
Medicin uman. Uz extern. 1. Pentru trata-
rea spondilitei anchilozante: decoct, din 200 g
vrfuri florale si rizomi la 5 l de ap. Se fierbe
30-40 minute. Se strecoar. Se adaug la apa
de baie. Se face o cur de 21 bi. Se repet de
2-3 ori pe an. 2. Pentru tratarea umflturilor,
rnilor, inflamatiilor: cataplasme, cu rizom fiert
si transformat prin pisare n past. Se aplic pe
locul afectat. 3. Pentru tratarea umflturilor,
inflamatiilor: decoct, din vrfuri nflorite. Solutia
obtinut se foloseste la splarea local, apoi se
aplic cataplasm folosind un pansament gros
mbibat n decoct. Zootehnie. n stadiul tnr
poate fi utilizat ca plant furajer. Agricul-
tur. Buruian problem pentru diverse culturi
de pe terenurile irigate si neirigate, pe terenu-
rile cu apa freatic foarte aproape de suprafata
solului, pe canalele de irigatie, pe marginea
orezriilor sau n orezarii. Combatere prin dre-
narea si nivelarea terenului, arturi adnci de
toamn (28-30 cm sau mai mult) cu rsturna-
rea brazdelor, mruntirea puternic a rizomilor.
TRIFOI ALB TRTOR (Trifo-
lium repens), fam. Fabaceae. Plant erbacee,
peren, hemicriptofit, mezofit spre mezohi-
grofit, amfitolerant la temperatur si pH, cu
pretentii reduse fat de sol, suportnd si pe
cele usor srturoase, ntlnit prin fnete si
psuni mai mult sau mai putin umede, margi-
nea drumurilor, de la cmpie pn n etajul
alpin (altitudine 2100 m), abundent n regi-
unea de deal si munte; vegeteaz pe soluri
revene pn la reavn-jilave si jilav-umede,
suportnd cu usurint inundatii de durat; for-
meaz frecvent asociatii pe terenurile cu ap
freatic aflat la mic adncime, uneori chiar la
suprafat, pe soluri lcovistite sau gleizate; se
mai numeste iarba-muncilor, poal alb, trifoi
mare alb. Genetic, 2n=32. Fitocenologic, nca-
drat n Molinio-Arrhenatheretea, Beckmannion,
Secalietea, Plantaginetea, Cynosurion. Are si
forme cultivate pentru furaj. Rspndit n Euro-
pa, Asia. Descriere. Rdcin pivotant, rami-
ficat, cu nodozitti. Tulpin repent, glabr,
ramificat, cu rdcini adventive la noduri.
Frunze trifoliate, glabre, petiol lung, cu foliole
subsesile, obovate, adesea cu o pat albicioa-
s sau liliachie, n form de V, pe margine mai
mult sau mai putin dintate; stipele membra-
noase, albe-glbui. Flori albe, grupate cte
20-50 (80) n capitule globuloase (diametrul
23 cm); caliciu slab-bilabiat, alb-verzui, cu
10 nervuri verzi; corol cu vexil eliptic, liber;
androceu cu 10 stamine: (9 + 1); gineceu cu
ovar cu 5-6 ovule, nflorire, V-X. Fructe, psti
mici, comprimate, cu 34 seminte ovate, galbene
sau brune-deschis. Compozitie chimic. Flo-
rile contin saponozide triterpenice, flavonoizi,
ulei volatil, linamarozid (monoglicozid al ace-
ton-cianhidrinei). Toxicologie. Nu se adminis-
treaz la vaci si oi gestante. Opreste dezvoltarea
fetusului si i provoac moartea. Administrat n
doze mici si pe o perioad mai ndelungat
trifoi alb trtor 849 tri foi
rosu

animalelor negestante produce perturbri tiroi-
diene, soldate uneori cu aparitia gusii. Unele
varietti, bogate n acid cianhidric, provoac
bovinelor balonri acute, succedate de intoxi-
catii mortale, caracteristice otrvirilor cianhidri-
ce. Furajarea trebuie s se fac cu trifoi uscat.
Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au utili-
zri n medicina uman traditional. Li se atri-
buie proprietti antiinfectioase, decongestive,
tonice, fortifiante si de combatere a durerilor
gastrointestinale. Folosirea terapeutic limita-
t. Recoltare. Prtile aeriene nflorite (Trifolii
albiherba) sau numai florile (Trifolii albi flos) se
recolteaz n timpul nfloririi, pe timp nsorit,
dup ce s-a ridicat rou. Produsul cel mai bun
se obtine cnd recoltarea se face imediat dup
ce planta a nflorit. Se aleg inflorescentele fr
flori brunificate. Se rupe inflorescenta fr pe-
duncul sau cu peduncul foarte scurt. Se usuc
la soare. Uscarea artificial, la 35-40 C. Medi-
cin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea r-
celii, gripei: infuzie, din 1 lingurit cu flori uscate,
mruntite, peste care se toarn o can (200
ml) cu ap clocotit. Se las acoperit 15
minute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi.
Actiune emolient. 2. Pentru tratarea durerilor
gastrointestinale: infuzie, din 1 lingur flori
uscate si mruntite sau herba peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea
leucoreei (poal alb): infuzie, din 4 linguri flori
uscate si mruntite peste care se toarn 1 l de
ap clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se
strecoar. Se fac splaturi 2 splaturi vaginale
pe zi, dimineata si seara, folosind irigatorul sau
o par de cauciuc cu canul. 2. Pentru ntrirea
celor slbiti de boli: decoct, din 200-300 g flori
uscate la 5l de ap. Se fierbe 10-15 minute. Se
strecoar. Se adaug apei de baie. Zootehnie.
Cultivat ca plant furajer si utilizat ca hran, n
stare verde sau fn. Indicat pentru psuni, de-
oarece suport bine clcatul si pscutul. Se
regenereaz usor. Agricultur. Foarte bun
ameliorator de sol, l structureaz si mbog-
teste n azot. Se poate utiliza ca ngrsmnt
verde. Apicultur. Specie melifer. Florile fur-
nizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Cantitatea de nectar, 0,04-0,4 mg/floare, cu o
concentratie de zahr de 35-70%. Florile sunt
explorate intens de albine n tot timpul zilei.
Productia de miere, 100-250 kg/ha. Pondere
economico-apicol mare. Ornamental. Indicat
pentru peluze, n grdini publice, parcuri, alte
spatii verzi, de la cmpie pn n etajul sub-
alpin. Decorativ prin port si flori. nmultire prin
seminte (v. Pl. LVII, 3).
TRIFOI ROSU (Trifoliumpratense),
fam. Fabaceae. Plant erbacee, peren, for-
mele cultivate sunt bienale sau trienale, hemi-
criptofit-terofit, mezofit, amfitolerant la tem-
peratur si pH, ntlnit prin psuni, fnete,
raristi de pduri, buruienisuri de coast, de la
cmpie pn n etajul alpin (altitudine 2100 m);
vegeteaz pe soluri revene pn la reavn-ji-
lave, mijlocii pn la grele, bogate n humus, cu
troficitate mijlocie (T= 50-80) sau cu troficitate
ridicat (T= 80-140), slab aprovizionate sau
mijlociu aprovizionate cu azot (N2-3); se mai
numeste bujorul-vitelului, capul-dracului, ca-
pul-popii, cncei, ciucurul-popii, ciucurul-voi-
nicului, luhr, tirifoi, trafoi, trifoi slbatic, trifoi
turcesc, trifoiul-calului. Genetic, 2n = 14. Abun-
dent n psunile de deal. Fitocenologic, Car.
Molinio-Arrhenatheretea, Secalietea, Plantagi-
netea. A fost luat n cultur n secolul al XV-lea,
mai nti n Spania, Franta, Italia, de unde s-a
rspndit n celelalte prti ale lumii. n Romnia
a fost introdus n cultur ctre sfrsitul secolului
al XVIII-lea. Rspndit n Europa, Asia. Cerinte
moderate fat de temperatur. Semintele
germineaz la temperatura minim de 1 C.
Rezistent la gerurile iernii. ngheturile trzii de
primvar distrug lstarii fragezi. Sensibil la
temperaturi ridicate si secet. Coeficientul de
transpiratie, 400-600. Cere umiditate suficient
pe tot parcursul vegetatiei. Nu suport excesul
de umiditate. Prefer soluri cu textur mijlocie,
luto-nisipoase sau nisipo-lutoase, profunde,
permeabile, cu reactie ionic neutr pn la
usor acid (pH 6-7). Cele mai potrivite sunt
solurile brun-roscate si cernoziomurile cambice.
Descriere. Rdcin pivotant, ramificat,
multicapitat, cu nodozitti, n cultur adnc
pn la 1,20 m. Tulpin simpl sau ramificat,
nalt de 20-50 (80) cm. Frunze trifoliate, cele
bazale lung-petiolate, cele tulpinale scurt-peti-
olate, cu foliole aproape sesile, ovate, obovate
sau eliptice, pe spate si pe margini usor-proa-
se, pe fata superioar cu o pat mai deschis;
stipele alungite, pn la ovate. Flori purpurii
sau rosii-rozee, grupate n capitule globuloase
(diametrul 2-3 cm); caliciu tubulos, alburiu sau
rosiatic, cu 10 nervuri; corol cu vexilul mai
lung dect aripile si carena; androceu cu
trifoi
rosu
850 trifoiste de
balt

10 stamine: (9 + 1); gineceu cu ovar sesil
(1-2 ovule), nflorire, V-IX (X). Fructe, psti
mici, comprimate, cu 3-4 seminte. Compozitie
chimic. Florile contin saponozidetriterpenice,
flavonoizi, linamarozid (monoglicozid al ace-
ton-cianhidrinei), ulei volatil. Ca plant furajer,
recoltat la nceputul nfloririi, contine substan
uscat (83,66%), format din protein
(14,84%), albumin (12,85%), grsimi (2,91%),
substante extractive azotate (40-51%), celu-
loz (13,21%), substante minerale (5,69%).
Fnul recoltat n floare contine substant
uscat (83,61%), format din protein
(14,52%), albumin (12,49%), grsimi (3,0%),
substante extractive neazotate (38,22%), celulo-
z (20, 41%), substante minerale (7,46%) cu
elementele Ca, K, P, Mg, Na, Fe, S, vitamine D,
C, caroten. Bioterapie. Florile plantei au utilizri
terapeutice n medicina uman traditional. Li
se atribuie proprietti antiinfectioase, antitusive,
antiasmatice, antireumatice, anticatarale. Limi-
teaz sau suprim infectiile, actioneaz mpo-
triva tusei, previne si elimin crizele caracteris-
tice astmului bronsic, previne sau trateaz
procesul reumatic, reduce inflamatiile mucoa-
selor si nltur colicile. Folosite n tratarea
tusei, astmului, reumatismului, combaterea co-
licilor, gutei, bolilor renale. Recoltare. Florile
plantei (Trifolii rubi flos) se recolteaz pe timp
frumos, dup ce se ridic rou, prin ruperea
inflorescentei. Pedunculul trebuie s fie ct mai
scurt, de cel mult 1 cm. Miros caracteristic, gust
dulceag. Produsul cel mai bun se obtine la
nceputul perioadei de nflorire (mai-iunie). Se
usuc la soare, pe rame, n strat subtire, sau n
locuri bine aerisite si adpostite. Uscarea artifi-
cial, la 35-40 C. Medicin uman. Uz intern.
1. Ca adjuvant n tratarea tusei, diareei, bolilor
renale, gutei: infuzie, din 1 lingurit cu flori
uscate, mruntite, peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe
zi. Actiune emolient si diuretic. 2. Pentru tra-
tarea spondilitei anchilozante: decoct, din 2 lin-
gurite de flori, frunze si tulpini la o can (250 ml)
cu ap. Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se
beau 2 cni pe zi. Uz extern. Pentru calmarea
durerilor reumatice: infuzie, din 100 g flori uscate
peste care se toarn 1 l cu ap clocotit. Se las
acoperit 20 minute. Se strecoar. Se adaug
apei de baie, care trebuie s aib temperatura de
cca 37 C. Se st n cad 15-20 minute, fric-
tionndu-se usor prtile dureroase. Zootehnie.
Folosit la hrnirea tuturor speciilor de animale
erbivore (ovine, caprine, bovine, cabaline), dat
n stare verde sub form de fn sau nsilozat.
Consumat cu plcere. Agricultur. Planta con-
tribuie foarte mult la structurarea solului si spo-
rirea considerabil a fertilittii lui. Poate fi in-
trodus cu usurint n asolament. n unele zone
este folosit ca ngrsmnt verde. Pentru
aceasta se renunt la ultima coas si, prin
artur, se introduce sub brazd. Cultivarea
acestei plante a sporit baza furajer. Are pro-
ductivitate ridicat. Cultivat ndeosebi n zone-
le umede. Productia de fn, 2500 kg/ha; n
conditii prielnice, 5000-10 000 kg/ha. Se re-
colteaz n faza de vegetatie mai tnr, de-
oarece nutretul este bogat n proteine si mai
srac n celuloz. Apicultur. Specie melifer.
Florile furnizeaz albinelor culesul de nectar si
polen. Cantitatea de nectar, 0,01-0,03 mg/floa-
re. Productia de miere, 25-50 kg/ha. Pondere
economico-apicol mijlocie. Nectarul este putin
accesibil pentru albine, deoarece trompa lor
este mai scurt (6 mm) dect tubul corolei
(8-10 cm). n secretie abundent ns ele l pot
recolta, mai ales dup coasa a doua, cnd florile
sunt mai putin dezvoltate (v. Pl. LVII, 4).
TRIFOISTE DE BALT (Meny-
anthestrifoliata), fam. Menyanthaceae. Plant
erbacee, peren, palustr, medicinal, circum-
polar-boreal, heliohigrofit, higrofit, la tem-
peratur si pH amfitolerant, ntlnit n locuri
cu umiditate excesiv, nmlstinite, turbrii, p-
raie cu ap lent, de la cmpie pn n regiu-
nea montan; vegeteaz luxuriant n mediul
acvatic, de exemplu, n mlastina Blbitoarea
din Muntii Ttaru, ochiul mare de ap adnc de
12,5 m este nconjurat de un bru de trifoiste de
balt care si ntinde rizomii pe ap, n spatele
crora nainteaz muschiul de turb Spha-
gnum sp. si speciile Carex sp. (C. Prvu,
1974); se mai numeste bobul-broastei, plum-
nare, plumnea, trei frati, trifoi amar, trifoi de
balt, trifoi de lac. Genetic, 2n = 54. Fitoceno-
logic, ncadrat n Magnocaricion, Caricetalia
nigrae, Car. Scheuchzerio-Caricetea nigrae
(fuscae). Rspndit n Europa, Asia, America
de Nord. Descriere. Rizom orizontal, verde,
ramificat, lung pn la 1 m, gros pn la
1-1,5 cm, din care pornesc rdcini adventive.
Lipseste tulpina aerian. Frunze lung-petiolate,
trifoliate, cu foliole eliptice, ntregi, lungi de
3-10 cm, pornite direct din rizom. Flori
trihomi 851 troscot

albe-roze, dispuse n racem dens, la partea
terminal a unui peduncul lung de 10-20 cm.
nflorire, IVVI. Fruct, capsul aproape sferic,
unilocular, dehiscent prin 2 valve, n interior
cu numeroase seminte elipsoidale. Compo-
zitie chimic. Planta contine meniantina (prin-
cipiu amar), gentianina (alcaloid). Frunzele
sunt bogate n rutozid, hiperin, trifoliozid, loga-
nin, tanin (1-7%), acid oxicina-micocafeic,
ulei volatil, ulei gras, colin, flobafene, alcool
cerilic, carotenoide, enzime, acid fosforic, sruri
minerale bogate mai ales n mangan. Biote-
rapie. Frunzele au utilizri n medicina traditio-
nal si mai putin n cea cult uman si
veterinar. Produsul actioneaz ca stomahic,
tonic amar, antiscorbutic, emenagog, antitiroi-
dian, febrifug, diuretic, colagog si purgativ n
doze mari. Stimuleaz functiile hepatice, echili-
breaz procesele digestive, ajut secretia pep-
tic. Efectul favorabil asupra digestiei se reali-
zeaz prin echilibrare neurovegetativ, constnd
n mrirea sensibilittii receptorilor adrenergici
si diminuarea sensibilittii celor colinergici. Po-
tenteaz actiunea glicemiant a adrenalinei.
Stimuleaz apetitul secundar, provoac sau
fac s reapar ciclurile menstruale ntrziate,
inhib functia tesutului tiroidian, elimin febra si
mpiedic recidiva acceselor de febr, actio-
neaz asupra epiteliului renal favoriznd
cresterea cantittii de urin eliminat. Stimu-
leaz secretia bilei. Produsul se foloseste pen-
tru tratarea anorexiei, hepatitei cronice si
epidemice, febrei, pentru stimularea digestiei si
combaterea acceselor de astm. Recoltare.
Frunzele (Trifolii fibrini folium sau Menyanthidis
folium) se recolteaz n perioada de nflorire
prin tierea lor. Uscarea se face la umbr, n
poduri acoperite cu tabl sau soproane. Usca-
rea artificial, la 60-70 C. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru stimularea poftei de mn-
care (anorexie) si stimularea functiei hepatice,
n hepatit cronic, hepatit epidemic: infuzie,
din 1-2 lingurite cu pulbere de frunze, peste
care se toarn o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 10-15 minute. Se strecoar.
Se bea cte o can nainte de mesele prin-
cipale (2 cni pe zi). 2. Pentru combaterea
strilor febrile si ca tonic digestiv: a) extract, din
1 lingur cu pulbere de frunze la 1 l ap rece.
Se las la macerat 1-2 ore. Se beau 1-2 linguri
nainte de mas; b) extract, din 100 g pulbere
de frunze la 1 l vin rosu. Se las la macerat
2 ore. Se strecoar. Se beau cte 1-2 linguri
nainte de mas. 3. Pentru stimularea digestiei:
pulbere de frunze, se ia cte un vrf de cutit la
amiaz si seara. 4. Pentru tratarea astmului:
tigri de frunze pregtite n acest scop. 5. Pen-
tru mrirea poftei de mncare: frunze plm-
dite n rachiu. Cte un phrut nainte de mas.
Medicin veterinar. Uz i ntern. 1. Pentru
cresterea poftei de mncare, stimularea functii-
lor hepatice: frunze, ca atare, la animalele mari
si tinctur de trifoiste de balt la cele mici.
Dozele de tratament: animale mari (cabaline,
taurine), 25-50-75 g; animale mici (pisici,
cini), 2-5-10 g; tinctur: 10-20 picturi, de
trei ori pe zi. 2. Empiric, pentru tratarea bolilor
pulmonului: infuzie, din 1 lingur frunze uscate
peste care se toarn 250 ml ap clocotit. Se
las acoperit 30 minute. Se strecoar. Se
administreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt). Ornamental. Confer un aspect plcut
marginilor de ape. Indicat a fi cultivat n jurul
lacurilor, n lungul praielor din parcuri si gr-
dini publice, pe locuri unde apa musteste. Foa-
rte decorativ prin frunze si flori. nmultire prin
desfacerea tufelor si seminte (v. Pl. LVII, 5).
TRIHOMI, PERI
TROPEOLACEE (Tropaeolaceae),
familie care grupeaz specii de plante erbacee,
anuale si perene. Frunze alterne, ntregi, pelta-
te, uneori sectate. Flori bisexuate (hermafrodi-
te), actinomorfe, lung pedicelate, tipul 5; cali-
ciul, din 5 sepale petaloide libere; corola din
5 petale; androceul din 8 stamine libere, dis-
puse n dou cicluri; gineceul superior din
3 crpele; n fiecare carpel cu cte un ovul
anatrop, stil cu trei ramuri stigmatifere. Formula
floral: h2 K
5
C
5
A
5t3
Q
m
. Fruct din 3 nucule sau
3 bacule mericarpice, apicarpoide. Flora
Romniei contine o singur specie: Tropae-
olum majus (Condurasii, Cltunasii).
TROSCOT (Polygonum aviculare),
fam. Polygonaceae. Plant erbacee, anual,
terofit, cosmopolit, xerofit, xeromezofit
spre mezofit, n privinta temperaturii
amfitolerant, acid-neutrofil, antropofil,
ntlnit pe lng asezrile omenesti, pe
terenuri virane, marginea drumurilor, sosele,
strzi, adeseori printre pietrele de pavaj, de la
cmpie pn n etajul subalpin; vegeteaz pe
soluri uscate, uscat-revene, revene si rea-
vn-jilave, adeseori nisipoase sau n alte
troscot 852 troscot

texturi, uneori srturate sau mlstinoase; se
mai numeste brebenel, costrei, hericic, iar-
ba-ginilor, iarb gras de grdin, iarb
noduroas, iarb rosie, laba-ginii, porcin,
sporis, trsoac, trgntoare, troscot gras,
trotl. Genetic, 2n = 40, 60. Creste pe orice tip
de sol, rezistent la secet. Fitocenologic, Car.
Polygonion avicularis. Rspndit pe ntregul
glob, cu exceptia regiunii tropicale. Descriere.
Rdcin pivotant, fusiform. Tulpin tr-
toare, rar ascendent sau erect, ramificat,
glabr, cu noduri umflate si mansoane mem-
branoase albicioase (ochree) la baza frunze-
lor. Frunze alterne, eliptice sau lanceolate,
plane, scurt-petiolate pn la sesile. Flori
verzui sau rosiatice, scurt-pedicelate, grupate
cte 3-5 la subsuoara frunzelor. nflorire, V-
IX. Fructe, achene mici. Specie polimorf cu
numeroase forme si varietti. Compozitie
chimic. Contine acid silicic total (1%, din
care, 0,08-0,20% acid silicic solubil prin
decoctie), tanin (3-4%), pigmenti flavonici
(avicularozide, camferitrozida), rezine, ceruri,
grsimi, zaharuri, mucilagii, derivati antrachi-
nonici, vitamina C, urme de ulei volatil (F.
Cr c i u n , O. Bojor, M. Alexan, 1976).
Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au utili-
zri terapeutice n medicina uman si ve-
terinar, cult si traditional. Principiile active
au nsusiri astringente, antidiareice, diuretice,
hipotensive si mineralizatoare. Normalizeaz
tranzitul intestinal si combate diareea. Preci-
pit proteinele din continutul intestinal si dimi-
nueaz afectiunile inflamatorii. Actioneaz
asupra epiteliului renal, favoriznd cresterea
cantittii de urin eliminat. Diminueaz tensi-
unea arterial. Planta este indicat ca anti-
inflamator n combaterea reumatismului, n
ulcer stomacal, hemoragii intestinale, gut,
tuberculoz, afectiuni ale aparatului cardio-
vascular. Recoltare. Partea aerian a plantei
(Polygoni avicularis herba) se recolteaz n
perioada nfloririi (V-IX) prin rupere sau
cosire. Se ndeprteaz prtile inferioare ligni-
ficate. Uscarea n strat subtire, la umbr, n
poduri, camere aerisite. Uscarea artificial, la
40 C. Se pstreaz n saci textili. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea diareei,
ulcerului stomacal, hemoragiilor intestinale,
gutei: a) infuzie, din 1-2 lingurite cu pulbere de
plant, peste care se toarn o can (200 ml)
cu ap n clocot. Se las acoperit 10-15 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi;
b) infuzie, din 4 linguri cu pulbere de plant la
can. Se beau 3-5 linguri pe zi. 2. Pentru
tratarea hemoragiilor intestinale, metroragiilor:
macerat, din 1 lingur cu pulbere de plant la o
can (250 ml) cu vin vechi. Se las 7-10 zile.
Se strecoar. Se bea cte un phrel nainte
de mese. 3. Pentru tratarea tuberculozei
pulmonare: decoctsau infuzie, din 3-5 g%. Se
beau 2 cni pe zi. 4. Pentru tratarea afecti-
unilor aparatului cardiovascular (insuficient
cardiac, hipertensiune, edeme cardiorenale)
si afectiunilor metabolice (obezitate, gut,
azotemie, uremie), precum si ca tonic general:
a) infuzie, din 1-2 lingurite cu pulbere de plant
la can. Se beau 2-3 cni pe zi; b) infuzie, din
4 linguri cu plant mruntit la can. Se iau 3
linguri pe zi. 5. Pentru remineralizarea orga-
nismului: infuzie, din 1-2 lingurite cu plant m-
runtit la can. Se beau 2-3 cni pe zi. Uz
extern. 1. Pentru cicatrizarea rnilor: infuzie,
din 3-4 linguri cu plant mruntit la can. Se
fac bi locale. 2. Pentru tratarea reuma-
tismului si bolilor ginecologice: bi cu ap
cald la 37 C, n care s-a tinut, 15-30 minute,
un sculet cu 500 g plant uscat. Se st n
cad cca 20 minute. Planta este inclus n mai
multe retete de ceaiuri Plafar. Medicin
veterinar. Uz intern. Pentru tratarea enteri-
telor, gastritelor, afectiunilor pulmonare, afec-
tiunilor renale: infuzie, din 5-10 g pulbere de
plant peste care se toarn 100 ml ap clo-
cotit. Se las acoperit 30 minute. Se stre-
coar. Se rceste. Se administreaz prin bre-
uvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
50-100-150 g; animale mijlocii (ovine, capri-
ne, porcine), 20-50 g; animale mici (pisici,
cini), 5-10 g. Dozele se repet de 2-3 ori pe
zi. Uz extern. Pentru grbirea vindecrii rni-
lor si inflamatiilor: decoct, din 20 g plant
uscat si mruntit la 200 ml ap. Se fierbe
5 minute. Se acoper si se las la rcit. Se
strecoar. Se spal local de 3 ori pe zi.
Atentie! Toate erbivorele se intoxic dac in-
ger cantitti mari de plant sau nu se res-
pect dozele de tratament. Simptome: iritatia
mucoaselor, timpanism, colici, constipatii. Se
intervine cu splaturi gastrice, purgative ule-
ioase, mucilagii cardiotonice si tonice gene-
rale (E. Neagu, C. Sttescu, 1985). Api-
cultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Productia
de miere, 40 kg/ha (v. Pl. LVIII, 1).
troscot de bal t 853 tubercul

TROSCOT DE BALT (Polygo-
num amphibium), fam. Polygonaceae. Plant er-
bacee, peren, cosmopolit, geofit-higrofit,
mezohigrofit, ultrahidrofit, mezoterm, la pH
amfitolerant, ntlnit n mlastini, n orezarii, pe
marginea bltilor, lacurilor sau apelor lin-curg-
toare, n regiunea de cmpie sau montan; se
mai numeste iarb rosie brosteasc, slcut,
troscotul-broastelor. Genetic, 2n = 66. Fitoceno-
logic, ncadrat n Polygono-Chenopodion,
Agropyron-Rumicion. Rspndit n Europa,
Asia, Africa de Sud, America de Nord. Descrie-
re. Tulpin plutitoare sau, pe uscat, prostrat
sau ascendent, lung pn la 100 cm, la noduri
cu rdcini adventive. Ohreea membranoas.
Frunze oblong-lanceolate, acute, pe dos glan-
dulos-pubescente, petiolate. Flori cu perigon
rosu, dispuse n raceme spiciforme terminale.
nflorire, VIIX. Fruct, negru-cafeniu, trigon, n-
chis n perigon. Medicin uman. Rdcinile
contin principii active cu proprietti diuretice si
astringente. Uz intern. Empiric, pentru elimi-
narea toxinelor din corp, tratarea bolilor renale si
ale cilor urinare: infuzie dintr-o lingurit rdci-
n uscat si mruntit la o can (250 ml), peste
care se toarn ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se bea continutul a 1-
2 cni pe zi, cu nghitituri rare. Atentie! Reteta a
fost culeas din mediul stesc transilvnean si
nu a fost verificat. Uz extern. Infuzia sau de-
coctulse folosesc n tratamentul bolilor de piele,
sub form de bi locale si cataplasme. Agricul-
tur. Buruian problem pentru culturile de
porumb din Lunca Dunrii si orezarii. Combate-
re prin desecare, prasile, cosiri, erbicidare.
TRUF ALB (Choiromyces mae-
andriformis), fam. Terfeziaceae. Ciuperc mico-
rizant, comestibil, ntlnit n solul pdurilor
de foioase si rsinoase, n perioada iulie-sep-
tembrie. Descriere. Ascocarpul pn la 13 cm
grosime, albicios la nceput, apoi brun-gl-bui-
deschis, parfumat. Peridia subtire, neted, de
multe ori crpat. Gleba crnoas, moale,
alb, apoi marmorat si brun-glbuie. Asce pe-
dunculate, claviforme, dispuse n benzi ntorto-
cheate, separate ntre ele prin filamente sterile.
Sporii sferici, echinulati, de culoare galben-des-
chis. Alimentatie. Ciuperc cu mare valoare
alimentar. Foarte apreciat n preparatele culi-
nare (pane, n pateuri cu ou, pateuri reci de
vnat; tiat felii subtiri si fiart n vin se ser-
veste la fripturi reci; sandvisuri; tocnit etc.).
TRUF DE IARN (Tuber mela-
nosporum), fam. Tuberaceae. Ciuperc micori-
zant, comestibil, ntlnit prin pduri de ste-
jar din sudul trii, n soluri permeabile, aerisite,
bogate n humus, cu 2-29% calcar, n general
pe terenuri n pant si cu expozitie sudic, n
perioada noiembrie-martie; se mai numeste
truf neagr, truf de Perigord. Descriere. As-
cocarpul tubericuliform, sferic sau usor-alungit,
diametrul 3-10 cm, gust si miros foarte plcute,
aromatic. Peridia cu verucozitti poligonale,
groase de 3-5 mm, negricioas sau brun-n-
chis. Gleba (partea fertil) alb la nceput, apoi
rosiatic, si n cele din urm, brun sau nea-
gr-violacee, strbtut de vene externe albi-
cioase, ramificate, fine, care delimiteaz zone-
le cptusite de stratul himenial, alctuit din
asce cu cte 3-4 acospori. Sporii elipsoidali
(3-40 22-312 ), echinulati, brun-nchisi. Ali-
mentatie. Ciuperc cu foarte mare valoare ali-
mentar. Preparat culinar n diferite moduri
(pane, pateuri cu ou, pateuri reci de vnat,
lng fripturi reci tiate n felii, tocnit n felii
etc.). Mult cutat (v. Pl. LVIII, 2).
TRUF DE VAR (Tuber aesti-
vum), fam. Tuberaceae. Ciuperc micorizant,
comestibil, ntlnit n soluri calcaroase
bogate n humus, la adncimea de 3-15 cm,
prin pduri de foioase n sudul trii, din luna
august pn n febroarie; se mai numeste truf
vratic. Descriere. Ascocarpul tuberculiform
(corp fructifer), diametrul 4-10 cm, cu peridia
grosier-verucoas, neagr-purpurie sau nea-
gr-brunie. Verucile din suprafata peridiei sunt
mari, piramidale (5-10 1,5-2,5 mm). Gleba
crnoas, compact, alb-glbuie, cu miros
plcut de porumb fiert, mai trziu devine brun,
cu vene externe albe, ramificate si orientate
ctre baz. Strat himenial format din asce sferi-
ce sau ovale, scurt-pedunculate, cu 1-6 spori.
Sporii elipsoidali (18-45 14-32 ), incolori,
apoi bruni-glbui. Alimentatie. Ciuperc cu
foarte mare valoare alimentar. Preparat n
diferite moduri (pane, n pateuri cu ou, pateuri
reci de vnat, la fripturi reci tiat felii, tocnit
etc.). Mult cutat (v. Pl. LVIII, 3).
TUBERCUL (Tuberculum), tulpin
subteran metamorfozat, scurt (microblast)
si puternic ngrosat n care se
nmagazineaz substante nutritive de rezerv
(amidon, inulin etc.). Forma lor este oval,
globuloas, alungit
tuberule 854 tuia

sau comprimat. Provin din tuberizarea vrfului
unor stoloni subterani, ca la cartof (Solanum
tuberosum); din tuberizarea portiunii hipocotile
a tulpinii, respectiv hipocotilul, ca la brebenei
(Corydalis cava); din tuberizarea epicotilului
subteran (Testudinaria sp.); din tuberizarea hi-
pocotilului si rdcinii primare, ca la ridiche
(Raphanus sativus), muttoare (Bryonia alba)
etc. Tuberculul de cartof este acoperit de un
tesut suberos. Pe suprafata sa se afl mici
adncituri (ochi) constituite dintr-o frunz sol-
zi-form incolor ce adposteste cte trei mu-
guri axilari asezati colateral. La partea opus
de prindere a stolonului se afl un mugure
terminal. La napii porcesti (Helianthus tubero-
sus), mugurii sunt dispusi pe niste proeminente.
Tuberculi de cartof sunt ntrebuintati n alimen-
tatia omului, n hrana animalelor si n industrie;
tuberculii de ridiche doar n alimentatia omului.
Tuberculii unor plante spontane sunt folositi de
medicina traditional n tratarea unor boli.
TUBERULE (Tuberuia), organe de
nmultire vegetativ provenite din metamor-
fozarea, prin tuberizare, a axului mugurilor
vegetativi sau florali, n care se depoziteaz
substante nutritive de rezerv. Partea foliar de
pe axul acestor muguri dispare de timpuriu.
Planta cunoscut popular sub numele de gru-
sor sau sltic (Ranunculus ficaria) are la
subsuoara frunzelor tuberule provenite din mu-
gurii vegetativi, iar iarba soprlelor (Polygonum
viviparum) are tuberule n inflorescent prove-
nite din mugurii florali. Ajunsi la maturitate se
desprind de pe planta-mam, cad pe sol si dau
nastere la noi plante.
TUB POLINIC (Tubuspollinicus),
continut viu al polenului mrginit de membrana
intinei, care crescnd, strbate tesutul stigma-
tului, ptrunde prin canalul stilului (cnd acesta
exist) sau prin spatiile intercelulare ale stilului
(cnd acesta nu are canal), pn la ovar
(fig. 305). Ajuns aici nainteaz pe peretii aces-
tuia pn la tesuturile placentare pe care le
strbate, trece prin funicul si apoi pe suprafata
ovulului, pn ajunge la micropil si de aici la
sacul embrionar. La nceput tubul polinic creste
si se dezvolt pe seama substantelor nutritive
existente n grunciorul de polen. La epuizarea
lor continu s se nutreasc cu substante ab-
sorbite din tesuturile stigmatului cu care vine n
contact. Papilele stigmatului si tesutul conductor

Fig. 305. Principalele faze ale germinatiei granulei
de polen:
1-exin;2-inzin; 3-nucleu generativ; 4-nucleu
vegetativ: 5- nuclee spermatice.
al stilului contin substante care orienteaz
cresterea tubului. La majoritatea plantelor tubul
polinic ptrunde n ovul si apoi n sacul embrio-
nar prin micropil, proces numit porogamie. La
unele specii, ptrunderea are loc prin salaz,
iar fenomenul se numeste salazogamie (Betula
pendula, Juglans regia, Corylus avellana etc.).
Se cunosc si cazuri cnd tubul polinic ptrunde
lateral n ovul, prin strbaterea integumentelor;
fenomenul se numeste mezogamie. Tubul poli-
nic format poart n vrful su celula vegetati-
v. n spatele ei se gsesc doi grneti (sperma-
tii) rezultati din diviziunea celulei generative a
granulei de polen. n contact cu sacul embrio-
nar, vrful tubului polinic se gelific iar celula
vegetativ se resoarbe. Urmeaz fecundarea.
TUBURI CIURUITE, VASE
BERIENE
TUIA (Thuja occidentalis), fam. Cu-
pressaceae. Arbore rsinos, exotic, cultivat, n
diferite conditii climato-edafice, ca plant orna-
mental n parcuri, grdini, cimitire, de la cmpie
pn n regiunile montane; se mai numeste
arborele-vietii, brdulit, jolc, sosna, tmie,
tuie. Originar din zonele sud-estice ale Ame-
ricii de Nord. Specie rezistent la ger si secet.
Suport umbra. Sensibil la praf si fum. De-
scriere. Tulpin nalt pn la 20 m, dreapt.
LI-
tuia 855 tui e ori ental

n culturile ornamentale rmne arbustiv.
Scoarta brun-rosiatic se exfoliaz n fsii.
Coroan piramidal, format din mai multe ra-
mificatii, de nltimi apropiate. Lujerii compri-
mati, dispusi n planuri orizontale sau oblice,
verzi-ntunecat pe fat, palid-verzui pe dos.
Frunzele solziforme, asezate opus, pe patru
rnduri, mbrac complet lujerul. Frunzele pe-
rechi, dorsoventrale, au cte o gland rezini-
fer rotund, proeminent. Iarna se coloreaz
n ruginiu. Flori unisexuat-monoice. nflorire,
IV-V. Polenizare anemofil. Conuri ngust-ovo-
ide, mici (1-1,5 cm lungime), cu 3-6 perechi de
solzi imbricati, pielosi, uscati, scurt-mucronati la
vrf, brun-glbui, din care numai 2-3 perechi
sunt fertile. Seminte mici, aripate, cte 2 la
subsuoara solzilor. Industrie. Lemn foarte
durabil. Se prelucreaz usor. Utilizat pentru
ambarcatiuni, fabricarea doagelor. Toxicolo-
gie. Prtile aeriene, si mai ales ramurile tinere,
contin ulei eteric ce are n compozitia sa mono-
terpenoide (a-tujona, (p-tujona, fenchona etc.).
Intoxicatiile sunt mortale pentru rumegtoare,
debutnd prin salivatie, colici, diaree sangvi-
nolent urmate de o rcire a extremittilor si
paralizie. Se intervine cu splaturi gastrice,
purgative uleioase, mucilagii cardiotonice si
tonice generale. Bioterapie. Ramurile frunzoa-
se contin principii amare, glicozidul thyin,
tanin, ulei eteric. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea bolilor renale, tusei, comba-
terea viermilor, provocarea ciclului menstrual:
dozri fcute n farmaciile specializate. Trata-
mentul se face dup prescriptiile medicului de
specialitate. Atentie! Supradozarea provoac
gastroenterie, cistite, nefrite etc. 2. Homeopa-
tic, tinctura-mamse prepar din frunze tinere,
recoltate la sfrsitul lunii iunie, care se mace-
reaz n alcool. Dilutiile a 4-a centezimal si
chiar de la a 9-a la a 12-a, la 15-20 zile o dat,
se administreaz n neoformatii constnd n
vegetatii genitale si perianale, veruci, polipi na-
zali, polipi pe coardele vocale, chist de ovare
stng (cu durere iradiat n coaps si agravat
la menstre), fibrom, hipertrofie de amigdale.
Dilutiile centezimale a 4-a si a 5-a se adminis-
treaz n cistite, uretrite, metrite, vulvovaginite,
rinite, bronsite sau otoree sicosic cronic. n
bolile vaginale poate s apar o durere de ovar
stng, durere ce se agraveaz la menstruatie.
Secretiile vaginale sunt verzui si au miros de-
zagreabil. Dilutia a 4-a centezimalse adminis-
treaz n sindromul gonoreic acut sau subacut.
La bolnav, mictiunile sunt cu frison, dup micti-
onare se evidentiaz dureri uretrale, cu
senzatia c o pictur de urin s-ar mai
prelinge pe canal. Erectiile nocturne sunt
dureroase. Transpiratiile n regiunea genital
au miros dezagreabil. Aceeasi dilutie a
tincturii-mam se administreaz n eruptiile de
la nivelul tegumentelor acoperite de haine.
Dilutiile de la a 5-a la a 9-a se administreaz n
dispepsiile flatulente, aerocolite, diareea
sciaticilor, dispepsia buturilor de ceai,
peristaltism exagerat. La umezeal apare
tendinta de diaree matinal, expulzat cu fort
si multe gaze. Abdomenul este destins,
peristaltismul exagerat. Ceaiul, cafeaua, grsi-
mile, berea, ceapa, consumate n aceast sta-
re, agraveaz boala. Persoanele slbite pot
prezenta constipatie prin parez rectal (Mihai
Neagu Basarab, 1985). Uz ext ern. Pentru
tratarea papiloamelor si verucilor (negilor) de
mic ntindere: tinctur, din frunze care se rup
n fragmente ct mai mici, se introduc ntr-o
sticl nchis la culoare si, peste ele, se toarn
spirt de 70 (alcoolul trebuie s depseasc
nivelul frunzelor cu 1 cm). Sticla se tine 7-10 zile
la temperatura camerei. Zilnic se agit o
dat, pentru uniformizarea extractului. Se stre-
coar. Se fac pensulatii dimineata si seara. Se
poate utiliza o pomad care contine 10% tinc-
tur. Medicin veterinar. Uz extern. Pentru
tratarea papilomatozei (ningei): decoct, din frun-
ze. Se badijoneaz locul afectat de 2-3 ori pe
zi. Silvicultur. n tara noastr, tuia nu prezint
important forestier. Cresterea are loc ncet si
nu realizeaz dimensiuni mari. Se poate cultiva
la marginea arboreturilor unde realizeaz o fru-
moas nchidere. Specia fructific la noi abun-
dent, dnd seminte de bun calitate. Orna-
mental. Prezint interes ornamental. Are mare
rusticitate. Utilizat n pdurile-parc, solitare
sau n grup pe marginea parterelor, datorit for-
melor columnare si globuloase, precum si la
obtinerea de garduri vii, pretndu-se la tundere.
Se nmulteste prin seminte, butasi, marcotaj si
altoire.
TUIE ORIENTAL (Thuja orienta-
lis), fam. Cupressaceae. Arbore rsinos, cu
dimensiuni arbustive, exotic, cultivat ca plant
ornamental n parcuri, grdini, alte spatii verzii,
de la cmpie pn n regiunile de munte; rezis-
t la secet, fum, mai putin la geruri; se mai
numeste arborele-vietii, brad, brdilic, bosanci,
tulichin 856 tulpin

brdulit, jelc, jolc, sosna, tmie. Genetic,
2n = 22. Originar din Asia (nordul Chinei,
Coreea de Nord). Descriere. Tulpin arbusti-
v, ce poate atinge nltimi pn la 10 m. Lujerii
subtiri, putin turtiti, dispusi n planuri verticale.
Frunze solziforme, opuse, cu o adncitur n-
gust si alungit pe mijloc. Uneori, iarna se
coloreaz n rosu-brun. nflorire, IV-V. Pole-
nizare anemofil. Conuri mari (10-25 mm), cr-
noase, verzi-albstrui, formate din 6-8 solzi
grosi, cu vrful curbat n afar. La maturitate,
solzii devin lemnosi, se deschid larg, semintele
cad. Seminte mari, nearipate, brune. Orna-
mental. Specie rustic. Apreciat pentru calit-
tile sale ornamentale. Cultivat n exemplare
izolate, n grupuri, garduri vii etc. Se tunde usor.
TULICHIN (Daphne mezereum),
fam. Thymelaeaceae. Arbust scund, lemnos,
toxic, medicinal, melifer, nanofanerofit, mezofit
spre mezohigrofit, mezoterm, acid-neutrofil,
frecvent ntlnit n regiunile montane, din
fgete pn n raristi subalpine de molid, spo-
radic mai sus n jnepenisuri, rar la altitudini mai
mici, dealuri sau cmpie, n raristi, luminisuri,
margini de pdure, tufrisuri si buruienisuri;
vegeteaz pe soluri reavn-jilave si chiar ji-
lav-umede, bogate n humus si baze de schimb;
n etajul subalpin este ntlnit pe soluri podzo-
lice sau negre acide, scheletice cu humus brut,
precum si pe redzine; se mai numeste afin
slbatic, cerlepciu, chiperul-lupului, cleit, clip-
siu, cireasa-lupului, dafin, dafin mic, lemn ci-
nesc, liliac de pdure, liliac slbatic, masalari,
mlin slbatic, piperul-lupului, popionic, salb
moale, slcut, teiul-lupului, tilichin, tapchin,
tolul-lupului. Genetic, 2n = 18. Vegeteaz pe
soluri umede, bogate n humus, moderat-acide
pn la neutre, uneori scheletice, mai ales cal-
caroase, n semiumbr sau lumin plin. Fito-
cenologic, Car. Fagetaha. Rspndit n Euro-
pa, Asia. nrdcinare bun. Descriere. Tulpin
putin ramificat, nalt pn la 1-1,5 (2) m, cu
lujerii cenusii-verzui sau glbui, glabri; scoarta
jupuit are miros neplcut; muguri alterni, ovo-
conici, verzi, ndeprtati de ax, cei floriferi
globulosi, bruni, ngrmditi si desfcuti la vrf.
Frunze alterne, oblong-obovate, glabre, lungi
de 3-8 cm, marginea ntreag, la vrf obtuze
sau acute. Flori roz-violacee, grupate cte 2-4
n fascicule sesile, aprnd naintea frunzelor;
perigon tubulos, actinomorf, tetramer; androceu
din 8 stamine; gineceu cu ovar monocarpelar
scufundat ntr-un receptacul tubulos. nflorire,
II-IV. Fruct, bac rosie. Compozitie chimic.
Planta contine dafnozid, umbeliferon, dafno-
retin (derivati cumarinici), mezerin (rezin cu
proprietti vezicante), ulei eteric etc. Mezerina
are proprietti cancerigene. Toxicologie. Planta
este extrem de toxic, mai ales fructele si
scoarta. Gustul iute si propriettile vezicante
fac s fie evitat de animale. Doza mortal
pentru un porc este de 3 fructe (bace); pentru
un cine, 12 g scoart, iar pentru un cal, 30 g
scoart; pentru un copil, 3-10 fructe (bace).
Mezerina produce iritatii ale pielii, tubului diges-
tiv, rinichilor, sistemului circulator si nervos. Se
intervine prin vomitive, analeptice cardiace si
respiratorii. Bioterapie. Scoarta are utilizri n
medicina uman traditional (empiric). Este
utilizat pentru tratarea dermatitelor cronice,
durerilor reumatice si ca antihelmintic. Medici-
n uman. Uz extern. Pentru tratarea derma-
titelor si durerilor reumatice: tinctur, preparat
din o parte scoart si 10 prti alcool 70. Se
las la macerat 8-10 zile, timp n care sticla se
agit zilnic pentru uniformizarea extractului. Se
strecoar si se filtreaz printr-un tifon sau pn-
z. Sefacfrectii pe locurile dureroase. Atentie!
Frectiile se fac cu grij, deoarece pe tegumen-
tele sensibile apar bsici (vezicatii). Recoltare.
Scoarta (Mezereii cortex) se recolteaz toam-
na. Se usuc n poduri aerate, n strat subtire.
Dup recoltare se spal bine pe mini cu ap
cald si spun. Silvicultur. Specie forestier
interesant, cu aspect frumos, decorativ. n-
multire prin seminte si butasi de rdcin.
Apicultur. Specie melifer. Florile furni-
zeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Productia de miere, 10-20 kg/ha. Pondere
economico-apicol mic. Ornamental. Indi-
cat pentru stncrii, terenuri uscate, pietroa-
se, din grdinile subalpine, parcuri montane.
Decorativ prin flori. Pretuit pentru nflorirea
de lung durat, puternic mirositoare. nmul-
tire prin altoire (v. Pl. LVIII, 4).
TULPIN (Caulis), organ vegetativ al
plantelor superioare (cormofite), cu rol de susti-
nere a ramurilor, frunzelor, florilor, de condu-
cere a sevei brute, de la rdcin spre frunze,
si a sevei elaborate, de la frunze n tot corpul
plantei. Unele tulpinii ndeplinesc si functii nes-
pecifice, constnd n nmagazinarea materiilor
de rezerv (rizomi, tuberculi, bulbi), asimilatie
clorofilian, nmultire vegetativ (tuberculi,
tulpin 857 tulpin

bulbi, stoloni). Tulpinile prezint geotropism ne-
gativ, cresterea fcndu-se de jos n sus, con-
trar fortei gravitationale. Are simetrie radiar si
este articulat, fiind format din noduri si inter-
noduri (ntre-noduri). Nodul este portiunea de
tulpin putin mai umflat. La nivelul lor se insera
frunzele. Internodul reprezint axa tulpini, mai
subtire, dintre dou noduri. De la baz spre
vrf, internodurile sunt din ce n ce mai scurte.
Baza tulpinii se confund morfologic cu rd-
cina, formnd o zon de tranzitie numit colet,
diferentiat anatomic fat de ele. I. Tulpina
este purttoare de muguri si apare ca organ
distinct ncepnd cu ferigile. Mugurii de pe tul-
pin sunt terminali, aflati n vrful ramurilor, si
laterali (axilari), asezati la subsuoara frunzelor.
Acestia sunt: muguri vegetativi, care dau na-
stere la lstari ce poart frunze; muguri florali,
care dau nastere la flori sau inflorescente; mu-
guri micsti, care produc ramuri scurte cu frunze
si flori. II. Cresterea n lungime a tulpinii se
realizeaz prin vrful vegetativ, care are un
meristem terminal (crestere terminal), si prin
prelungirea internodurilor (crestere intercala-
r). La graminee, deasupra nodurilor se afl o
zon meristematic care permite cresterea in-
ternodurilor timp ndelungat. Cresterea este
asigurat de nmultirea celulelor n meristeme
si apoi de alungirea lor. Cresterea n grosime
este asigurat de dou zone meristematice
(cambiulsifelogenul) si este caracteristic gim-
nospermelor si dicotiledonatelor. III. Majoritatea
cormofitelor au tulpin ramificat. La unele


Fig. 307. Tipuri de ramificare a tulpinii: a- lateral
monopoidal (scheme); b- pseudodico-tomie, la
liliac (Syringa vulgaris); c- simpoidal, la vita de
Canada (Parhenocissus quinquefolia); I, II, III, IV, V,
VI- ordinea aparitiei ramificatiilor; 1 -mugure apical;
2- mugure auxiliar.
plante, cum sunt palmierii, gramineele, liliaceele
(monocotiledonate), tulpina rmne simpl, ne-
ramificat n tot cursul vietii. Asemenea plante
se numesc monocaule. Ramificarea (fig. 306,
307) este asigurat de mugurii axilari, iar, n
unele cazuri, prin conul de crestere a mugurelui
terminal. Se cunosc trei tipuri principale de rami-
ficatii: dicotomic, monopodial, simpodial.
1. Ramificarea dicotomic are loc prin bifurca-
rea conului de crestere a mugurelui terminal,
rezultnd dou ramuri de ordinul I. Acestea se
vor divide la fel, rezultnd ramuri de ordin super-
ior (II, III s. a.). Cele dou ramuri formate pot fi
egale ca lungime si grosime pentru fiecare serie
de ramificare. Aceasta se numeste dicotomie
isotom si este ntlnit la brdisor (Huperzia
selago). Alteori, cele dou ramuri formate sunt
inegale ca lungime. Ramura mai lung continu
cresterea si bifurcarea. n rare cazuri se
ramific
Fig. 306. Ramificarea dicotomic a rdcinii:
1 - isotom, la brdis (Huperzia selago);
2- anisotom, la strutisor (Selaginella helvetica).
tulpin 858 tulpin

si ramura scurt. Aceasta este dicotomie anisot-
om sau simpodial. Este ntlnit la planta
numit strutisor (Selaginella helvetica). La unele
plante angiosperme, cum sunt vscul (Viscum
album), liliacul (Syringa vulgaris), castanul
(Aesculus hippocastanum), exist o ramificare
pseudodicotomic, asemntoare cu ramifica-
rea dicotomic. Mecanismul de realizare este
ns diferit. Mugurele terminal si nceteaz
cresterea. Cei doi muguri axilari, aflati imediat
sub acestea, dau nastere fiecare la cte o
ramur, egale ntre ele ca lungime si grosime.
n acelasi mod, ramificarea se continu rezul-
tnd ramuri de diferite ordine. 2. Ramificarea
monopoidal se caracterizeaz printr-o conti-
nu crestere n lungime a tulpinii principale,
prin mugurele terminal. Din mugurii axiali se
dezvolt ramuri de ordinul I, iar pe acestea,
ramuri de ordin II etc. Ramurile sunt mai slab
dezvoltate dect tulpina. Se formeaz acro-
petal, de la baz spre vrf si nu depsesc
niciodat vrful acesteia. Se ntlneste la plan-
tele erbacee si lemnoase. Asezarea ramurilor
de ordinul I pe tulpin poate fi altern, ntlnit
la majoritatea plantelor [exemplu, stejar (Quer-
cus sp.), fag (Fagus sylvatica), in (Linum usita-
tissimum)]; opus, ca la roinit (Melissa officina-
lis), cervan (Lycopus europaeus); verticilat,
ca la molid (Picea abies), brad (Abies alba),
larice (Larixdecidua). 3. Ramificarea simpodi-
al se caracterizeaz printr-o crestere limitat a
tulpinii principale. Mugurele terminal avorteaz
sau si ncheie activitatea dnd nastere unei
flori, inflorescente sau unui crcei. Cresterea n
lungime a tulpinii este preluat de un mugure
axilar imediat inferior. Din el rezult o ramur
care continu n lungime axul. Cresterea ei se
opreste n acelasi mod. Urmeaz formarea unei
noi ramuri n mod asemntor cu cazul prece-
dent. Rezult c alungirea axului se face printr-o
suprapunere de segmente (ramuri), avnd o
usoar form de zigzag, observabil n tinerete.
Mai trziu axul se ndreapt si se uniformizeaz,
disprnd urmele acestui sistem de crestere. Se
ntlneste la unele plante erbacee, cum sunt
cartoful (Solanum tuberosum), ptlgelele rosii
(Lycopersicon esculentum) si la foarte multe
plante lemnoase, ca mrul (Malus domestica),
prul (Pyrus communis), prunul (Prunus domes-
tica), ciresul (Cerasus avium), salcia (Salixalba),
carpenul (Carpinus betulus), mesteacnul (Bet-
ula pendula), teiul (Tilia sp.), vita de vie (Vitis
vinifera) s.a. 4. nfrtirea la graminee reprezint
un caz particular de ramificare, rezultnd mai
multe tulpini pornite din nodurile de nfrtire
aflate foarte apropiate. Ramificarea ncepe la
nivelul nodului embrionar al coleoptilului, din
muguri care dau nastere la lstari (frati) de
ordinul I. Acestia au la baz noduri foarte apro-
piate, din mugurii crora se formeaz noi lstari
de ordinul II s.a. Ramificarea la nivelul coleo-
ptilului poart numele de nfrtire embrionar,
iar ramificarea ulterioar se numeste nfrtire
tulpinal. IV. Dup pozitia pe care o au n
spatiu, tulpinile sunt ortotrope si plagiotrope.
1. Tulpini ortotrope au axele principale orien-
tate drept n sus. Ele sunt erecte sau urctoare.
a) Tulpini erecte au stereom bine dezvoltat,
crestere vertical, geotropism negativ. Sunt n-
tlnite la plantele lemnoase si multe plante
erbacee. b) Tulpinile urctoare au stereomul
slab dezvoltat. Mentinerea lor n pozitie vertical
este asigurat prin agtare (tulpin agt-
toare) sau se rsucesc n jurul unui suport cu
pozitie vertical (tulpini volubile). c) Tulpin ag-
ttoare se fixeaz de suport cu ajutorul crceilor
[exemplu, mazrea de cmp (Pisum arvense),
curpenul (Clematis vitalba), vita de vie (Vitis

Fig. 308. Tulpini volubile:
a - dextrors, la hamei (Humulus lupulus);
b - sinistrors, la volbur (Convolvulus arvensis).
vinifera)]; cu ajutorul unor crlige [exemplu,
lipicioas (Galium aparine)]; cu ajutorul rdci-
nilor fixatoare [exemplu, ieder (Hedera helix)
s.a.]. d) Tulpini volubile (fig. 308) sunt dextror-
se, cnd sensul de nvrtire pe suport este spre
dreapta [exemplu, hamei (Humulus lupulus)],
sau sinistrorse, cnd sensul de nvrtire este
tulpin 859 tulpin

spre stnga [exemplu, volbur (Convolvulus
arvensis)]. 2. Tulpini plagiotrope au stereom
slab dezvoltat, cresc fr a se ridica de la
pmnt. Sunt lipsite de geotropism. Unele plante
din aceast categorie au tulpina culcat la p-
mnt (prostrat) [exemplu, cimbrisorul de cmp
(Thymus pulcherrimus)], altele au tulpina

Fig. 309. Tulpin repent,
la glbjoar
(Lysimachia nummularia).
trtoare (repent)(e), alipite de pmnt si cu
rdcini la noduri [exemplu, drete sau glbjoar
(Lysimachia nummularia) (fig. 309), silnicul
(Glechoma hederacea) s.a.]. V. Dup mediul
de viat se deosebesc tulpini aeriene, subtera-
ne si acvatice. 1. Tulpinile aeriene sunt cele
mai rspndite. Prezint mare variabilitate mor-
fologic. Se subdivid n tulpini erbacee si tulpini
lemnoase: a) tulpinile erbacee sunt verzi, au
tesuturi nelignificate sau slab lignificate. Tr-
iesc o singur perioad de vegetatie. Toamna
se usuc si mor. La plantele anuale, tulpina
pentru anul urmtor ia nastere dintr-o smnt
sau din alte organe de diseminare. La plantele
bienale si perene, tulpinile iau nastere din orga-
nele subterane sau din muguri formati la baza
tulpinii din anul precedent. Dup organizarea
lor, tulpinile erbacee sunt de mai multe tipuri:
culmul sau caulul (caulisul), scapul, calamusul,
caudexul; b) tulpini lemnoase au tesuturile lig-
nificate. Sunt de diferite nltimi si grosimi. Re-
cordul l detine coniferul Sequoia gigantea din
California, a crui tulpin atinge nltimea de
142 m, diametrul de 36 m. De asemenea, tulpi-
nile speciilor australiene de Eucalyptus ating
nltimea de 155 m. n Romnia, tulpina cea
mai nalt este ntlnit la molid (Picea abies),
50 m, cu diametrul de 2 m; brad (Abies alba),
50 m; stejar (Quercus robur), 50 m s.a. Longe-
vitatea este variabil n functie de specie. Astfel,
coniferul american Taxodium mexicanum si
baobabul african Adansonia digitata triesc
5000 ani, Sequoia gigantea, cca 4000 ani, tisa
(Taxus baceata), pn la 3000 ani, molidul
(Picea abies) si stejarul (Quercus robur),
1200-1500 ani, fagul (Fagus sylvatica), 900-
1000 ani s.a. Tulpinile lemnoase, n functie de
caracterele morfologice, se subdivid n arbori,
arbusti, semiarbusti si stip. 2. Tulpinile
subterane asigur, plantelor crora le apartin,
existenta tulpinilor aeriene de la un an la altul.
n general, tulpinile subterane sunt organe de
depozitare a substantelor nutritive de rezerv.
Dup modul lor de organizare acestea sunt
rizomi, stoloni, tuberculi, bulbi, bulbotuberi.
3. Tulpinile acvatice sunt erbacee, de dimen-
siuni reduse. La speciile care stau toat viata
acoperite de ap, epiderma tulpinii este lipsit
de cuticul si stomate, contine clorofil. Paren-
chimul cortical este foarte dezvoltat si prevzut
cu multe spatii intercelulare pline cu aer ce le
permit s se mentin n pozitie vertical. Ste-
reomul este slab dezvoltat, constnd n redu-
cerea tesuturilor mecanice. Vasele lemnoase
sunt reduse ca numr. Uneori ele lipsesc com-
plet [exemplu, cosor (Ceratophyllum demer-
sum)]. Pozitia lor n ap le defineste ca tulpini
submerse, cnd sunt complet scufundate n
ap [exemplu, nufrul alb (Nymphaea alba),
nufrul galben (Nuphar luteum), broscarit
(Potamogeton natans), brdisul sau penita
(Myriophyllum verticillata)]; tulpini natante,
cnd plutesc pe suprafata apei [exemplu, pesti-
soara (Salvinia natans), lintita (Lemna minor,
L. gibba)]; tulpini amfibii, care triesc n mediul
acvatic, iar dup retragerea apei rmn pe
uscat continundu-si ciclu de dezvoltare
[exemplu, piciorul cocosului de ap (Ranun-
culus aquattilis)]. Tot n cadrul mediului acvatic
sunt ntlnite plante la care partea inferioar a
tulpinii este n ap, iar restul se ridic deasupra
ei, ntr-o pozitie erect, dreapt. Li se spun
plante cu tulpini emerse. Acestea au elemente
de sustinere dezvoltate [exemplu, mana de ap
(Gliceria aquatica), cucuta de ap (Cicuta
virosa), buzduganul (Sparganium erectum),
pipirgul (Scirpus lacustris), trestia (Phragmites
australis)]. Sunt ntlnite la marginea lacurilor si
tulpin 860 tulpin

bltilor unde formeaz, mpreun cu alte specii,
o centur verde n jurul lor. VI. Structura pri-
mar. tesuturile definitive ale structurii primare
si au originea n meristemul apical, unde are
loc o permanent diviziune periclinal si anti-
clinal a celulelor. Este ntlnit la pteridofite,
monocotiledonate si la unele dicotiledonate er-
bacee anuale. n structura primar, de la exterior
spre interior, se disting urmtoarele zone: epi-
derma, scoarta si cilindrul central sau steiul.
1. Epiderma reprezint nvelisul extern al tulpi-
nii. Este format dintr-un singur strat de celule
vii, strns alipite ntre ele, cu peretele extern
ngrosat, cutinizat, cerificat sau mineralizat. Nu
au clorofil. Printre celulele epidermice se afl
stomate. Unele celule sunt transformate n peri
protectori sau secretori. 2. Scoarta este format
din mai multe straturi de celule parenchi-
matice cu peretii subtiri, de form poliedric
sau rotunjite, cu spatii intercelulare. Celulele
aflate imediat sub epiderm, mai ales la plan-
tele erbacee, contin cloroplaste si ndeplinesc
rol asimilator. Ultimele straturi pot fi ncrcate
cu substant de rezerv. n scoarta multor specii
de plante se diferentiaz elemente mecanice,
de sustinere, reprezentate de colenchim sau
sclerenchim. Colenchimul se formeaz numai
n straturile externe ale scoartei. Poate avea
forma de cordoane ori fsii, ca la speciile de
Lamiaceae, Cucurbitaceae, Apiaceae, sau de
manson continuu, ca la plantele floa-rea-
soarelui (Helianthus annuus), lcrmit
(Maianthemum bifolium). Sclerenchimul poate
aprea oriunde n scoart. Se poate forma att
sub epiderm, ct si n partea intern a ei. La
graminee, ciperacee, sclerenchimul se formea-
z imediat sub clorenchim (tesut constituit din
cteva straturi de celule cu peretii celulozici,
bogate n cloroplaste), unde formeaz un man-
son continuu. Ultimul strat de celule al scoartei
nu este diferentiat, de regul, ntr-un endoderm
tipic asemntor celui de la rdcin. Acest
caracter este ntlnit la majoritatea tulpinilor
plantelor erbacee. El apare vizibil la unele tul-
pini subterane cum sunt rizomii, stolonii, la
tulpini acvatice si la multe din tulpinile lemnoa-
se aeriene. La tulpinile subterane si cele acvati-
ce, endodermul este format din celule cu peretii
ngrosati, ndeplinind rol de sustinere. La plan-
tele lemnoase, endodermul apare ca o teac
amilifer (endodermoid), ndeplinind rol protec-
tor. Contine gruncioare de amidon, iar uneori
cristale minerale. La unele plante, endodermul
apare format din celule cu peretii suberificati
[exemplu, ricin (Ricinus communis)] sau scleri-
ficati [exemplu, unele specii de (Liliaceae)].
Scoarta, n functie de specie, poate contine
cristale de oxalat de calciu, celule secretoare
izolate (Lauraceae), canale secretoare (Coni-
ferales, Apiaceae, Myrtaceae), celule si canale
mucilaginoase (Malvaceae), laticifere (Euphor-
biaceae, Moraceae). La speciile acvatice,
scoarta este structurat ntr-un tesut aerifer
(aerenchim), caracterizat printr-un sistem var-
iat de lacune pline cu aer. La unele specii cu
tulpini aeriene, scoarta produce emergente
care devin spini [exemplu, mcesul (Rosa
canina), murul (Rubus caesus)], peri urticanti
[exemplu, urzica (Urtica dioica)]. 3. Cilindrul
central (steiul) este format din celule parenchi-
matice, n care sunt dispuse fascicule conduc-
toare libero-lemnoase. Structura sa este variat
si caracteristic diferitelor specii de plante. La
tulpini unde exist endoderm, cilindrul central
ncepe cu periciclul, format dintr-un singur
strat sau din mai multe straturi de celule. n
multe situatii el poate aprea ca un manson
continuu de tesut mecanic (sclerenchim), ca-
racter ntlnit la speciile de Cucurbitaceae. Ca-
ryophyllaceae, sau numai sub form de benzi
n dreptul fasciculelor conductoare libero-lem-
noase [exemplu, cnep (Cannabis sativa), in
(Linum usitatissimum)]. Periciclulreprezint locul
de origine al mugurilor si rdcinilor adventive.
Monocotiledonatele si unele dicotiledonate nu
diferentiaz periciclul. Cu toate acestea, cilin-
drul central al monocotiledonatelor ncepe cu o
zon de parenchim sclerificat, pe care unii au-
tori o numesc periciclu sclerenchimatic. Fasci-
culele conductoare libero-lemnoase sunt for-
mate din vase liberiene reprezentate de tuburi
ciuruite, celule anexe si, uneori, parenchim li-
berian si din vase lemnoase (traheide la gim-
nosperme, trahei la angiosperme), nsotite
uneori de parenchim lemnos. Ambele tipuri de
vase formeaz un singur fascicul. Acestea, n
functie de pozitia liberului fat de lemn, pot fi:
colaterale, bicolaterale si concentrice; a. Fasci-
culele libero-lemnoase colaterale au orientate
elementele liberiene ctre exterior, iar pe cele
lemnoase spre interior. Sunt ntlnite la majori-
tatea speciilor. La gimnosperme si multe dicoti-
ledonate, n interiorul fasciculului, ntre liber si
lemn, se afl cteva straturi de celule cu peretii
celulozici, subtiri, ce reprezint un meristem gene-
rator libero-lemnos numit cambiu intrafascicular,
tulpin 861 tulpin

care genereaz elemente noi de lemn si liber,
reprezentnd tesuturi secundare. Din aceast
cauz se numesc fascicule colaterale deschi-
se. Monocotiledonatele nu au cambiu intrafas-
cicular. Fasciculele lor sunt colateral nchise;
b. Fasciculele libero-lemnoase bicolaterale, pe
lng liberul obisnuit orientat spre exterior, au
un liber intern asezat pe partea intern a lem-
nului. Cambiul intrafascicular se afl localizat
ntreg liberul orientat spre exterior si lemn. Se
numesc fascicule bicolaterale deschise. Sunt

Fig. 310. Structura primar a tulpinii, la
piciorul-cocosului (Ranunculus repens): a - sectiune
transversal; b - sectiune transversal prin fasciculul
libero-lemnos (mrit); 1 - epiderm; 2- scoart; 3-
fascicul libero-lemnos; 4 - stomat; 5 - lacun
medular; 6 - sclerenchim; 7 - liber; 8 -
cambi u; 9 - mel axi l em; 10 - prot oxi l em; 11 -
parenchim lemnos.
ntlnite la speciile plantelor de Cucurbitaceae,
Solanaceae. c. Fasciculele libero-lemnoase
concentrice sunt prezente la unele plante. Aici
unul din tesuturile conductoare l nconjoar
pe cellalt. Elementele de liber le pot nconjura
pe cele lemnoase. n acest caz partea central
a fasciculului contine vase lemnoase, iar exter-
iorul su vase liberiene. Se numesc fascicule
hadrocentrice si sunt ntlnite la ferigi. Cnd
elementele de lemn nconjoar pe cele de liber
se numesc fascicule leptocentrice. Partea cen-
tral a fasciculului contine vase liberiene, iar
exteriorul su vase lemnoase. Se ntlnesc la
rizomul de lcrmioare (Convallaria majalis).
Fasciculele liberolemnoase sunt cele mai im-
portante elemente ale cilindrului central si nu
pot lipsi niciodat din structura sa. La unele
specii de plante dicotiledonate (Ranunculus)
(fig. 310) si monocotiledonate, fiecare fascicul
este nconjurat de dou arcuri de tesut scleren-
chimatic cu rol de sustinere. Unul se afl pe
partea extern a fasciculului, iar altul pe partea
intern. Fasciculele conductoare libero-lem-
noase au un anumit mers n tulpin. Ramificatiile
lor ptrund n frunze, unde devin fascicule
foliare. ntre fasciculele conductoare libero-lem-
noase se afl tesut parenchimatic. Acesta for-
meaz raze medulare. tesutul parenchimatic
situat n zona central a tulpinii formeaz m-
duva. La anumite specii de plante nu exist
acelasi ritm de dezvoltare ntre celulele paren-
chimului medular si restul tesuturilor. Dezvolta-
rea mai rapid a tesuturilor nconjurtoare de-
termin ruperea celulelor medulare si formarea
lor, n centrul tulpinii, a unui spatiu gol numit
canal medular. VII. Structura secundar. La
gimnosperme, dicotiledonate lemnoase (arbori,
arbusti) si cele erbacee, perene, n structura
primar a tulpinii apar meristeme noi: cambiul si
felogenul (fig. 311). Acestea, prin activitatea de
diviziune celular, produc tesuturi secundare
care determin cresterea n grosime a tulpinii.
1. Cambiul se formeaz totdeauna n cilindrul
central. Provine din meri sternul primar (pro-
cambiu) aflat n vrful tulpinii. Apare ntre liberul
si lemnul fasciculului conductor primar, unde
se mai pstreaz un tesut meristematic capabil
s intre n diviziune si s produc celule noi.
Acesta se racordeaz cu cambiul interfascicular
care se diferentiaz ntre fascicule, rezultnd un
cambiu continuu. Este format dintr-un singur
strat de celule tinere, care cresc n sens radiar si
se divid tangential. n urma diviziunii, una din
tulpin 862 tulpin

Fig. 311. Structura secundar a tulpinii, la tei (Tilia cordata):
I - epiderm; 2- suber; 3 - felogen; 4 - feloderm; 5- scoart primar; 6- periciclu;
7-liber primar; 8-cristale minerale (ursinii); 9-tuburi ciuruite; 10 fibre liberiene;
I I - parenchim de dilatare; 12 - raze liberiene secundare; 13 - celule anexe;
14 - cambiu; 15 - raze medulare secundare; 16 - parenchim lemnos; 17 - vase
lemnoase; 18 - zon anual; 19 - celule lemnoase primare; 20 - lemn primar;
21 - mduv; 22- celule cu tanin.
celule rmne mai departe meristematic, cu
nsusirea de a se divide n continuare, cealalt
si pierde capacitatea de diviziune, se altur al-
ternativ, fr regularitate, de lemnul primar si de
liberul primar, rezultnd lemnul secundar si libe-
rul secundar; a) Lemnul secundar este format
din vase conductoare lemnoase (trahee, trahe-
ide), fibre lemnoase si parenchim lemnos. Traheile
sunt vase conductoare perfecte fr pereti
desprtitori. Sunt caracteristice angiospermelor.
Traheidele sunt vase conductoare care au
peretii laterali si oblici perforati prin punctuatiuni
duble sau areolate. Sunt caracteristice gimno-
spermelor. Fibrele lemnoase sunt ntlnite la
angiosperme. Lipsesc la gimnosperme. ndepli-
nesc functia de sustinere. Sunt dispuse, printre
vase, n parenchimul lemnos. Parenchimul lem-
nos este bine reprezentat la arborii si arbustii
foiosi si absent sau slab dezvoltat la gimno-
sperme, iar atunci cnd exist, nsoteste canalele

tulpin 863 tulpin

rezinifere. La foioase, n parenchimul lemnos
se depoziteaz rezerve nutritive pentru perioa-
da de repaus; b) Liberul secundar este format
din vase conductoare liberiene, celule anexe,
fibre liberiene si parenchim liberian. Vasele con-
ductoare liberiene sunt formate din celule
alungite, cu peretele subtire si nelignificat. Peretii
transversali au o pozitie oblic si sunt ciuruiti,
perforati. Celulele anexe sunt ntlnite la angio-
sperme si lipsesc la gimnosperme. Fibrele liberi-
ene sunt celule foarte alungite, cu lumenul ngust
si peretii foarte ngrosati, uneori lignificati. Pot fi
dispersate sau grupate n pachete. ndeplinesc
rol de sustinere, de protectie a liberului condu-
ctor si de depozitare a substantelor organice.
Parenchimul liberian este format din celule cu
peretii nelignificati. ndeplineste functia de con-
ducere n sens radiar si de depozitare a sub-
stantelor organice. La speciile lemnoase se
produc mai multe celule de lemn dect de liber.
Producerea lemnului este de aproximativ zece
ori mai mare dect a liberului. n zonele cu
clim temperat, activitatea cambiului este per-
iodic si neuniform. Pe timp de iarn, activi-
tatea cambiului este oprit. Primvara circula-
tia apei este abundent. Cambiul genereaz
vase lemnoase cu lumenul mare. Dup nflori re
si fecundatie, nevoia de ap se micsoreaz
treptat. Ca urmare, de acum ctre toamn
cambiul va produce vase de lemn cu lumenul
din ce n ce mai mic. La sfrsitul verii se for-
meaz numai fibre lemnoase, care ndeplinesc
un rol mecanic (M. Pun si colab., 1980). n
fiecare an activitatea cambiului se repet iden-
tic. ntre fasciculele conductoare libero-lem-
noase se formeaz parenchimul interfascicu-
lar, care alctuieste razele medulare. Lemnul
de primvar este de culoare mai deschis, iar
cel de toamn de culoare mai nchis. mpre-
un formeaz inelul anual. Dup numrul de
inele anuale se apreciaz vrsta arborelui. La
unele specii (stejar, ulm, salcm etc.), o dat cu
mbtrnirea se produce o diferentiere a lem-
nului n dou zone: una central, nchis la
culoare, numit duramen, si alta periferic, mai
deschis, numit alburn. Duramenul este for-
mat din tesuturi moarte. Celulele sufer impor-
tante transformri chimice. Peretele celular si
lumenul se impregneaz cu diferite substante
organice (taninuri, coloranti, gume, rsini) sau
cu substante minerale. n trahei se formeaz
tile. Aceast parte a tulpinii se mai numeste
inima lemnului si este de consistent tare. Al-
bumul este format din tesuturi vii. Are nsusirea
de a conduce apa si depoziteaz substante de
rezerv. 2. Felogenul apare sub forma unui
manson cilindric, n epiderm la salcie, n
scoarta primar la fag, carpen, n endoderm si
chiar n periciclu la vita de vie. El provine din
redobndirea capacittii de diviziune a unor
celule definitive din cadrul tesuturilor primare.
Prin activitatea sa, felogenul genereaz, spre
exterior, suber, iar spre interior, un tesut paren-
chimatic fundamental, numit feloderm. tesu-
turile produse de felogen formeaz mpreun
peridermul. Suberul are un rol foarte important
Fig. 312. Mersul fasciculelor
conductoare n tulpin: a -
tulpin cu frunze opuse de
curpen (Clematis vitalba); b- tulpin
cu frunze alterne de lilicele (Iberis
amara); c- rizom de pana-cocosului
(Aspidistra eliator); 1,2, 3etc. - nivelul
frunzelor; f1, f2 - frunze pe cale de
dezvoltare, ininterod; ma- mugure
auxiliar; n - nod; pt- petiol; v- vrf
vegetativ; fc-fascicule conductoare;
ff-fascicul foliar; fr-frunze.
turgescent 864 turit mare

n functia de protectie. Pe suprafata scoartei
suberificate se afl lenticele. Acestea sunt for-
matiuni cu aspect de puncte sau butoniere, for-
mate din celule suberificate rarefiate, care permit
respiratia tesuturilor vii din tulpin. Activitatea
succesiv a felogenului ngroas scoarta prin
tesuturi moarte care alctuiesc ritidomul. VIII. n
lumea plantelor exist patru tipuri de trecere de
la structura primar la structura secunda-
r a tulpinii. (G. Se r b n e s c u - J i t a r u ,
C. Toma, 1980) (fig. 312). Ti pul I (Aristo-
lochia) se ntlneste la liane cum sunt m-rul-
lupului (Aristolochia clematitis), curpenul
(Clematis vitalba), vita de vie (Vitis vinifera).
Cambiul apare ca arcuri intrafasciculare. n razele
medulare primare ia nastere cambiul interfasci-
cular. Prin racordarea lor rezult inelul cambial.
Activitatea cambiului produce liber secundar si
lemn secundar n fasciculele conductoare si
raze medulare secundare parenchimatice, in-
tercalate printre cele primare. Tipul II (Heli-
anthus) se ntlneste la floarea-soarelui (Helian-
thus annuus), fasole (Phaseolus vulgaris),
diferite specii de bob (Vicia sp.) si alte plante
dicotiledonate erbacee. Cambiul apare ca arcuri
intrafasciculare n fasciculele conductoare pri-
mare. n razele medulare se diferentiaz fascicu-
lele conductoare libero-lemnoase mai mici.
Fiecare din ele au cambiu intrafascicular. Prin
nsumarea cambiilor intrafasciculare rezult
cambiul inelar. n foarte mic msur particip
cambiile interfasc icul are formate n razele me-
dulare. Cambiul produce liber secundar, lemn
secundar si raze medulare secundare. Tipul III
(Coniferales) se ntlneste la conifere si la unele
dicotiledonate lemnoase si erbacee. Dintre dicoti-
ledonatele lemnoase mentionm speciile de salcie
(Salixsp.), artar (Acersp.), soc (Sambucussp.),
prun (Prunus sp.) etc. Fasciculele conductoare
primare cu cambiu intrafascicular sunt asezate
des si separate prin raze medulare foarte ngus-
te. tesuturile secundare formate au aspectul
unor cilindrii sau inele continue. Tipul IV (Tilia)
se ntlneste la unele dicotiledonate cum sunt
speciile de tei (Tilia sp.), liliac (Syringa sp.),
tutun (Nicotiana tabacum) etc. Procambiul are o
form inelar si produce, chiar n structura pri-
mar, liber primar si lemn primar. Lemnul primar
format este strbtut de raze medulare nguste.
Procambiul devine apoi cambiu care produce
inele de liber secundar spre exterior si lemn
secundar spre interior. Razele medulare din
inelele lemnului secundar sunt foarte nguste.
TURGESCENt (Turgescentia),
stare de ntindere a membranei si peretelui
celular produs de presiunea osmotic a sucu-
lui celular din vacuole. Starea de turgescent
asigur desfsurarea n conditii optime a functi-
unilor celulare din organismele vegetale vii. La
speciile de plante cu tesuturi mecanice mai
putin dezvoltate, turgescenta particip la men-
tinerea lor n pozitie erect. Unele miscri ale
plantelor (seismonastii), rspndirea seminte-
lor (diseminarea), deschiderea si nchiderea
stomatelor se datoreaz variatilor de turges-
cent a celulelor. Turgescenta are rol nsemnat
si n cresterea celulelor.
TURIt MARE (Agrimonia eupa-
toria), fam. Rosaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, heliofit, heliosciadofit, xerome-
zofit spre mezofit, mezotrof, mezoterm,
slab-acid-neutrofil, ntlnit n toate regiunile
trii, prefernd locurile umede si semiumbrite
din luminisuri si margini de pdure, tufrisuri,
pajisti, livezi, margini de drumuri, de la cmpie
pn n zona montan la cca 1000 m altitudine;
vegeteaz pe soluri uscat-revene pn la reve-
ne, uneori si pe cele reavn-jilave cu troficitate
mijlocie (T= 50-80); se mai numeste asprisoa-
r, boitorean, buruian de friguri, canipoal,
coada-racului, corntel, dumbravnic, glbna-
re de germe, lipici, mtcut, scai mrunt, sora-
fragilor, turicioar. Genetic, 2n = 28. Fito-
cenologic, ncadrat n asociatiile vegetale Fes-
tuco-Brometea, Quercetea, Car. Trifolion medii
et Festuco-Brometea. Rspndit n Europa,
Asia, Africa, America. Descriere. Rizom scurt,
simplu sau ramificat, din care pornesc rdcini
filamentoase, rare. Tulpin rigid, neramificat,
cu internoduri din ce n ce mai alungite spre vrf,
foarte proas, nalt pn la 100 cm. Frunze
mari, ntrerupt-penat-sectate (foliolele mari al-
terneaz cu cele mici), moi-proase, cu stipele
ovate la baz. Foliolele frunzelor sunt inci-zat-
dintate pe margine. Flori galbene (pe tipul 5, cu
10-20 stamine), scurt-pedicelate, cu receptacul
subrotund, bogat-pros, grupate n racem
spiciform, lung. nflorire, VIVIII (X). Fructe, nu-
cule care rmn n receptacul. Compozitie chi-
mic. Prtile aeriene contin tanin (galotanin,
elagitanin), glicozizi ai asparaginei si luteolinei,
cvercetin, hiperin, rutozid, urme de ulei volatil,
substante amare, acid ursolic, acid nicotinic,
vitamina C, vitamina K, dioxid de siliciu. Bio-
terapie. Prtile aeriene ale plantei au utilizri
turit mare 865 turta-vacii

terapeutice n medicina uman si veterinar,
cult si traditional. Principiile active sunt cole-
retice si colagoge, astringente, anticatarale, sti-
muleaz secretiile gastrointestinale si dezvolt
apetitul. Stimuleaz eliminarea bilei n intestin,
favorizeaz secretia bilei de ctre celulele he-
patice (hepatocite). Continutul ridicat de tanin
le asigur o bun actiune antidiareic. Au nsu-
sirea de a reduce inflamatiile mucoaselor.
Planta este folosit n tratamentul colecisto-
patiilor cronice si congestiilor hepatice, n hipo-
aciditate gastric, enterite catarale, n calculo-
ze renale si biliare, diatez uric, n reumatism
cronic muscular si articular, gut, alergii, lipsa
poftei de mncare, gingivite, stomatite, infla-
matii n gur si ale faringelui, ulcer varicos,
tumori, rni, contuzii, boli de piele, muscturi
de sarpe, sau insecte. Este un bun regenerator
vascular datorit continutului su n catechine
si are rezultate n tratamentul ulcerelor varicoa-
se. Extractul alcoolic are proprietti antivirale.
Recoltare. Prtile aeriene ale plantei (Agri-
moniae herba) se recolteaz la nceputul nflo-
ririi, din iunie pn n august. Se taie partea
foliat nelignificat. Se usuc la umbr n strat
subtire. Uscare artificial, la 35 C. Se pstrea-
z n saci textili sau de hrtie. Medicin uma-
n. Uz intern. Pentru tratarea litiazei biliare si
renale, colecistopatiilor cronice, congestiilor he-
patice, n enterite catarale, hipoaciditate gastri-
c, diaree, gastrite, reumatism, gut, alergii, lip-
sa poftei de mncare: a) infuzie, din 1 lingur cu
pulbere plant la o can (200 ml) cu ap cloco-
tit. Se las acoperit 15 minute. Se strecoar.
Se beau 2-3 cni pe zi nainte de mese; b) de-
coct, din 1 lingur cu plant mruntit la o can
(200 ml) cu ap. Se fierbe 5-10 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. Contraindi-
catii. Nu se fac supradozri, deoarece se poate
declansa o eliminare brusc a pietrelor, fiind
posibil o astupare a cilor biliare si renale. Uz
extern. 1. Pentru tratarea gingivitelor, stomati-
telor: a) infuzie, din 2 linguri cu plant mruntit
la o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se face
gargar de mai multe ori pe zi; b) decoct, din
2 linguri cu plant mruntit la o can (250 ml)
cu ap. Se fierbe 15 minute. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se face gargar
de mai multe ori pe zi. 2. Pentru tratarea infla-
matiilor n gur sau gt: decoct, dintr-un pumn
de frunze din plant la 1 l ap. Se fierbe
15-20 minute. Se strecoar. Se adaug putin
otet. Se face gargar de mai multe ori pe zi.
3. Pentru tratarea rnilor, afectiunilor tegumen-
tare, amigdalitei, faringitei: decoct, din 1 lingur
cu pulbere de plant la o can (250 ml) cu ap.
Se fierbe pn scade la o treime din cantitatea
initial. Se strecoar. Rnile si afectiunile tegu-
mentare se spal, folosind un tampon de vat.
Pentru tratarea amigdalelor si faringitelor se
face gargar de mai multe ori pe zi. 4. Pentru
tratarea ulcerului varicos: decoct, din 200 g
plant la 1 l devin rosu. Se fierbe 30 minute. Se
strecoar. Se spal local. 5. Pentru comba-
terea tumorilor si inflamatiilor articulare: alifie,
din frunze tocate foarte mrunt, amestecate cu
vin rosu si untur proaspt. Se aplic pe tu-
moare sau pe inflamatia articular. 6. Pentru
tratarea entorselor, luxatiilor, tumorilor: decoct,
din o mn de plant, o mn trte de gru si
putin drojdie de vin la 1 l ap. Amestecul se
fierbe 30 minute. Se aplic cataplasme locale
cu un sculet n care se introduce amestecul si
decoctul. 7. Pentru tratarea rnilor, contuziilor,
muscturilor de sarpe si insecte: cataplasme,
cu planta proaspt, zdrobit. 8. Pentru tra-
tarea bolilor de piele: decoct, din un pumn de
amestec n prti egale de turit mare cu fum-
rit la 1 l lapte dulce. Se fierbe 30 minute. Se
strecoar. Se spal locul afectat. Medicin ve-
terinar. Uz intern. Pentru tratarea enteritelor,
gastritelor, strilor alergice cu urticarie, strilor
subicterice, afectiunilor hepatice: a) infuzie, din
2-3 g plant uscat si mruntit peste care se
toarn 100 ml ap clocotit. Se las acoperit
30 minute. Se strecoar. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) decoct, din
3 g plant uscat si mruntit la 100 ml ap; se
fierbe 5 minute la foc domol; se strecoar; se
las la rcit si se administreaz prin breuvaj
bucal. Dozele de tratament: animale mari (ca-
baline, taurine), 25-50-100 g; animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 5-10-20 g; animale
mici (pisici, cini, psri), 0,5-1-3g (E. Nea-
gu,C. St t escu, 1985). Cosmetic. Pentru
tratarea afectiunilor oculare, conjunctivitelor:
infuzie, din 2 linguri cu pulbere de plant la o
can (250 ml) cu ap n clocot. Se las aco-
perit 15-20 minute. Se strecoar. Se aplic
comprese locale (v. Pl. LVIII, 6).
TURTA-VACII (Boletus luteus), fam.
Boletaceae. Ciuperc micorizant, comestibil,
ntlnit vara si toamna (VI-X) pe sol, izolat
sau n grupuri, prin pdurile de pin, uneori si
turta-vacii 866 turt

prin brdet, cu dezvoltare n mas n lunile iulie,
august, septembrie; se mai numeste vcute.
Descriere. Plria convex, apoi ntins, plan,
crnoas, diametrul 4-12 cm; fata superioar
brun-glbuie sau brun-roscat, vscoas pe
timp umed, cu pielita usorseparabil; fata infer-
ioar cu tuburi sporifere scurte, fine, galbene,
cu porii mici si rotunzi, la cele tinere acoperite
cu o cortin albicioas care leag plria de
picior. Piciorul cilindric, usor-ngustat la baz,
lung de 3-6 cm, diametrul 1-2,5 cm, albicios,
glbui sau galben-brun, cu inel membranos
alb, apoi albicios-violaceu, care, n cele din
urm se brunific. Carnea moale, alb sau
alb-glbuie, cu miros de fructe si gust dulce.
Sporii ovoizi (7-10 34 ), netezi, gutulati,
galbeni, ocracei n mas. Alimentatie. Valoare
alimentar foarte mare. Foarte bun la gust.
Una din cele mai cutate ciuperci ale pdurilor
de conifere. Se poate curta repede si usor.
ntrebuintat n diverse preparate culinare. Se
poate usca pentru iarn. Se curt de pielit
pentru a nu da vscozitate preparatelor culinare.
TURT (Carlina acaulis), fam. Astera-
ceae. Plant erbacee, peren, hemicriptofit,
xeromezofit spre mezofit, oligotrof, amfito-
lerant la temperatur si pH, ntlnit prin fne-
te si psuni pe care le depreciaz calitativ,
frecvent n regiunea montan si subalpin;
vegeteaz pe soluri uscat-revene, revene si
reavn-jilave, cu troficitate sczut (T= 10-30);
se mai numeste ceap ciorasc, ciortopelog,
ciurul-znelor, ciurul-zorilor, colacul-babii, gi-
nus, iarba-lupului, mrul-ciobanului, nevstui-
c, plmid, pinea-babei, punga-babei,
sita-znelor, spinul-cerbului, ttiase, tul, tur-
cea, turturea. Dacii o numeau tutrastra, turtras-
t, turt(I. Pa c h i a Tatomirescu, 1997).
Genetic, 2n = 20. Fitocenologic, ncadrat n
Arrhenatheretea, Potentillo-Nardion, Car. Me-
sobromion. Rspndit n Europa Central.
Descriere. Rizom gros, pivotant. Tulpin
scurt de 1-2 cm sau absent. Frunze alun-
git-ovate sau lanceolate, sectate si spinoase,
glabre, rigide, cu nervuri proeminente. Flori
brun-rosiatice, tubuloase, foarte numeroase,
adunate ntr-un calatidiu cu diametrul de 7-12
(15) cm, cu foliole involucrale negricioase, spi-
nos-penat-sectate, cele interne pe fat albe,
lucioase, usor curbate spre exterior. nflorire,
VIIIIX. Fructe, achene mici (4-5 mm), fin-p-
roase, cu papus de 3-4 ori mai lung dect la
achena cu sete plumoase. Compozitie chi-
mic. Rizomul si rdcinile contin ulei volatil,
inulin, tanin, rezine, sruri minerale. Biotera-
pie. Rizomul si rdcinile plantei au utilizri n
medicina uman traditional si n medicina ve-
terinar cult si traditional. Principiile active
actioneaz diuretic, sudorific, stomahic, cola-
gog, antiinfectios si antidermatozid. Actiunea
antibacterian este evident, mai ales fat de
stafilococi. Asupra lor intervine oxidul de carli-
n. Farmacodinamic, intervin asupra epiteliului
renal mrind cantitatea de urin eliminat; fa-
vorizeaz sudoratia cu efect purificator si de
nlturare a febrei; favorizeaz digestia si se-
cretia de bil; principiile active previn infectia
sau nltur procesul inflamator. Planta este
utilizat empiric n medicina popular pentru
tratarea ascitei, bolilor de stomac, viermilor in-
testinali, n catar bronsic, febrei, bolilor de piele.
Medicina veterinar foloseste planta n nefrite,
cistite, stri febrile, ascit, indigestii, plgi puru-
lente, dermatite, scabie (rie), tricofitie. Recol-
tare. Rizomul si rdcinile (Carline rhizoma et
radix) se recolteaz n august-septembrie.
Scoaterea clin pmnt se face cu cazmaua. Se
scutur de pmnt, iar dac este nevoie se
spal. Se usuc n poduri acoperite cu tabl.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea
ascitei, bolilor de stomac, viermilor intestinali:
pulbere de rdcin, se ia de 2-3 ori pe zi cte
un vrf de cutit. 2. Pentru tratarea ascitei, boli-
lor cilor urinare: decoct, din 1-2 lingurite cu
pulbere de rdcin la o can (250 ml) cu ap.
Se fierbe 5 minute la foc moderat. Se stre-
coar. Se bea cldut. 3. Ca tonic stomahic:
macerat n vin, din 40-60 g pulbere de rdcin
la 1 l de vin. Se las la macerat 8-10 zile,
agitnd sticla zilnic pentru uniformizarea ex-
tractului. Se strecoar. Se bea cte un phrel
pe zi. Uz extern. Pentru tratarea bolilor de piele
(pecingine, bube cu coji, piele aspr): a) de-
coct, din 2 lingurite cu pulbere de rdcin la o
can (250 ml) cu ap rece. Se fierbe 5 minute la
foc moderat. Se strecoar. Se spal locul afec-
tat folosind un tampon de vat; b) extractie
acetic, din 20-30 g pulbere de rdcin la 1 l
otet de vin. Se las la macerat 7 zile. Se agit
sticla zilnic pentru uniformizarea extractului. Se
strecoar. Se spal sau tamponeaz locul
afectat. Medicin veterinar. Uz intern. Pen-
tru tratarea nefritei, cistitei, strilor febrile, asci-
tei, indigestiilor: infuzie, din 10 g pulbere de
rizomi si rdcini peste care se toarn o can
turt 867 tutun

(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
30 minute. Se strecoar. Se administreaz prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt); decoct, din
10 g pulbere de rizom si rdcin la 250 ml ap.
Se fierbe 5 minute la foc domol. Se strecoar.
Se las la rcit. Se administreaz prin breuvaj
bucal (se toarn pe gt). Dozele de tratament:
animale mari (cabaline, taurine), 50-100-250 g;
animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 10-
15-30 g; animale mici (pisici, cini), 1-5-10 g. Se
utilizeaz cu predilectie la cabaline. Uz extern.
Pentru tratarea plgilor purulente, derma-titelor,
scabiei (rie), tricofitiei: extractie umed, din 5 g
pulbere de rizom si rdcin la 100 ml otet.
Se las 7 zile la macerat. Zilnic sticla se agit
pentru uniformizarea extractului. Se strecoar.
Se badijoneaz zonele afectate sau ntregul
corp (v. Pl. LVIII, 5).
TUTUN (Nicotiana tabacum), fam.
Solanaceae. Plant erbacee, anual, alogam,
cultivat, originar din America de Sud; se mai
numeste bacon, duhan, tabac, tiutiun. Genetic,
2n = 48 (dar si 24, 36). Produs fumativ folosit
pentru prima dat n America. La debarcarea n
insula San Salvador, Columb constat, la
indigeni, obiceiul de a fuma frunze de tutun n
pipe de bambus, numite tabaco". n Europa
este cunoscut abia n 1519, fiind adus de
spanioli. Cultivat mai nti ca plant orna-
mental si apoi ca plant furnizoare de tutun,
pentru prizat si fumat, procedeu aprut pe con-
tinent n Anglia. n tara noastr a fost introdus
de turci. La mijlocul secolului al XVI-lea, supra-
fete mai importante cultivate cu tutun sunt ntl-
nite n Portugalia, apoi n Franta. Principalele
tri cultivatoare sunt S.U.A., China, India, Fe-
deratia Rus, Brazilia, Japonia, trile din Orientul
Apropiat si din sudul Europei. Specie iubi-
toare de cldur. n cursul vegetatiei suma de
grade se ridic la 1800-3200 C. Semintele
ncoltesc la minimum 12 C. Temperatura opti-
m (medie zilnic) cerut, 24-25 C. La peste
35 C sufer. Sensibil fat de temperaturile
joase. Pretentioase la lumin. Tutunul folosit
pentru tigrile de foi solicit o luminozitate mo-
derat; de aceea se cultiv printre sirurile de
pomi sau porumb. Mrimea si calitatea produc-
tiei depinde de umiditate. Vegeteaz bine dac
primeste 180-200 mm precipitatii. Coeficient
de transpiratie, 300-500. Vnturile puternice
sfsie frunzele. Pretinde soluri luto-nisipoase,
bine structurate, afnate, bogate n humus.
Descriere. Rdcin pivotant, ramificat,
adnc pn la 2 m. Masa radicular principal
se afl n straturile superficiale ale solului. Tul-
pin erect, cilindric, glandulos-proas, simpl
sau putin ramificat la vrf, nalt pn la 180
(200) cm. Frunze mari alungit-eliptice pn la
ngust-lanceolate, sesile sau scurt-petiolate,
alterne, ntregi, glandulos-proase. Flori albe,
roz sau rosii, mirositoare, grupate ntr-o inflo-
rescent paniculat-ramificat. nflorire, VIIX.
Polenizare predominant autogam, secundar
entomofil. Fruct, capsul bilocular cu
2000-4000 seminte ovoide sau reniforme, cafe-
nii, cu suprafata rugoas. Compozitie chimic.
Frunzele mature contin ap (proaspete, 75-90%;
uscate, 20-30%; fermentate, 15-17%); substante
minerale (K, Ca, Na, Mg, Fe, Mn, Al, P, S, Si, Cl,
Cu si urme de Se, Be, Br, Zn, Cd, Cr, Co
etc.); compusi organici (N-nicotine, pn la
0,5% p.u.; N-proteic, 0,8-3,0% p.u.; N-amidic
0,02-0,57% p.u.; celuloz brut 8-15% p.u.;
amidon 3,3-4,6% p.u.; glucide solubile, 1-2%
p.u.; substante pectice, 6,3-12,8% p.u.; lipide
brute 0,6-3,4% p.u.; acizi organici 5,5-29,3%
p.u.; rsini 3-16% p.u.; ulei eteric, 0,4-1,2%;
ceruri 0,2-0,3% p.u.). Dintre substantele orga-
nice azotate se mentioneaz alcaloizi cu nu-
cleu piridinic (nicotin, nornicotin, anabasin,
anatabin, N-metilanabasin, N-metilanatabi-
n, nicotin-l-N-oxid, nicotirin, nicotelin, cotini-
n, miosmin, piridin, izonicotein, 3-piridil-me-
til-ceton, 3-piridil-propil-ceton); cu nucleu
piperidinic (piperidina); cu nucleu pirolidinic
(pirolidin, N-metil-pirolidin, 2-metil-pirolidin,
N-metil-pirolin); cu nucleu indolic (harman,
norharman). Unii alcaloizi secundari se for-
meaz n cursul procesului de uscare sau fer-
mentare a frunzelor. Frunzele mai contin mici
cantitti de compusi bazici azotati (metilamin,
izoamilamin, colin, trigonelin); aminoacizi
liberi (prolin, ornitin, citrulin) si peptide. Ni-
cotin se sintetizeaz la nivelul rdcinilor, de
unde este transportat si depozitat n frunze,
sub form de sruri organice sau combinatii
glucidice. Celuloza si amidonul sunt nsotite de
mici cantitti de dextrine, hemiceluloze, materii
pectice, acid pectic, glucoza, fructoz, zaha-
roz, maltoz, rafinoz, stahioz, glucozamin,
galactozamin. Semintele contin ap (9%),
proteine (22-25%), lipide (35-58%), amidon si
zahr (6-7%), pentosane (3%), celuloz (7%),
substante minerale (3,5-3,8%). Uleiul gras din
seminte de provenient romneasc are n
tutun 868 tutun

compozitie acizii: palmitic (8,07%), stearic
(3,25%), oleic (11,9%), linoleic (76,13%), lino-
lenic (0,65%). Sunt semnalate prezenta ni-
cotinei, nornicotinei, cantitti foarte mici de
anatabin si urme de anabasin; glucoza, fruc-
toz, zaharoz, rafinoz, planteoz etc. Toxi-
cologie. Nicotin este foarte toxic. n doz de
5-6 mg provoac moartea unui om. O pictur
de nicotin pus pe limb sau injectat omoar
un cine. A sasea parte dintr-o pictur este
doza mortal pentru un iepure sau pentru o
pisic. Sapte picturi constituie doza mortal
pentru un cal. Ingerarea frunzelor verzi sau
uscate de ctre animalele erbivore, inspirarea
nicotinei n grajduri si magazii, unde sunt
atrnate frunzele pentru uscare, splarea cu
solutie de tutun a animalelor pentru distrugerea
parazitilor, provoac intoxicatii grave cu nico-
tin. Simptomele constau n zbrlirea prului,
neliniste, salivatie, greturi, tremurturi, balo-
nare, constipatie, diaree fetid, respiratie
accelerat si ntretiat, btile inimii acce-
lerate si neregulate, rcirea extremittilor, sudori
reci, ameteli, pierderea sensibilittii, paralizie,
moartea. Fumatul produce tulburri functionale
si aparitia de boli ce nu mai pot fi vindecate.
Fumul contine nicotin, oxid si dioxid de car-
bon, gudron, hidrogen sulfurat, acid cianhidric,
alcool metilic etc., unele din ele rezultnd n
timpul combustiei (794-827 C), prin distilarea
uscat a substantelor ce le are n compozitie.
Gudronul din fumul de tigar contine benzopi-
ren, substant puternic cancerigen. Experi-
mental, prin injectarea benzopirenului extras
din fumul de tigar la trei loturi de soareci, s-au
produs, fr exceptie, tumori canceroase dup
42 zile (Paris, 1946). Injectiile cu nicotin la
animale produc atrofierea testiculelor si ova-
relor. La brbat, fumatul determin dereglarea
functiei sexuale pn la impotent. La femei,
fumatul provoac atrofierea ovarelor, aparitia
de tulburri menstruale, insuficient ovarian
constnd n hiposecretie de hormoni sexuali,
sterilitate, avorturi spontane, dureri de sale,
dureri de cap etc. Fumul determin mboln-
virea inimii si a vaselor de snge, faciliteaz
aparitia infarctului miocardic, aterosclerozei, hi-
pertensiunii arteriale; determin mbolnvirea
aparatului respirator prin aparitia bronsitei ta-
bacice, ce anticipeaz adesea un cancer pul-
monar sau o tuberculoz pulmonar. Fumatul
determin aparitia cancerului laringian, cance-
rului gastric format pe ulcere gastrice vechi,
hiperacidittii gastrice, ulcerului gastric (de 10
ori mai frecvent la fumtori dect la nefum-
tori); cancerului renal si vezical (de cinci ori mai
frecvent la fumtori), cirozei hepatice etc. In-
dustrie. Frunzele sunt folosite la prepararea
produsului comercial de tutun tiat pentru pip,
tigri de foi si tigarete, solicitate de fumtori;
prepararea de insecticide (praful de tutun,
zeama de tutun), extragerea acidului nicotinic
(vitamina PP), acidului citric etc. Din seminte se
extrage un ulei semisicativ folosit n alimentatie
(dup rafinare) si la pregtirea vopselelor. Bio-
terapie. n anul 1555 clugrul franciscan
Andre Thevet folosea frunzele plantei ca anti-
nevralgic. El a tratat cu aceast plant pe re-
gele Francisc al II-lea si pe Caterina de Medici.
Empiric, tutunul era folosit odinioar contra
viermilor intestinali, n colici, retentie urinar,
hidropizie, dureri de ochi. Astzi nu mai prezint
important terapeutic. Acidul nicotinic (vita-
mina PP), obtinut din extractul de nicotin, este
folosit n combaterea pelagrei si a altor afecti-
uni. Medicina uman. Administrarea n doze
ponderabile produce ameteli cu great si pros-
tratie, tremurturi, incertitudini n demersuri,
excitarea motorie a fibrelor musculare cu ten-
dint la arterioscleroz, hipersecretia glandelor
digestive cu cresterea peristaltismului, obosea-
l cerebral, slbire. Homeopatic, tinctura-mam
se prepar din frunze proaspete, recoltate
vara, nainte de nflorire. Dilutiile centezimale
de la a 5-a la a 7-a sunt active n ru de
automobile sau de mare, ameteli cu great,
vertij arterioscelerotic, vrsturi de sarcin, li-
potimie. Bolnavul prezint paloarea fetei aco-
perit cu sudori reci, rcirea glacial a corpului,
prostratie muscular accentuat, greturi, ame-
teli, uneori tulburri de vedere. Aceleasi dilutii
centezimale se administreaz n angin pecto-
ral, fals angor la arteriosclerotici sau la fum-
tori, n aortit. Tabloul clinic al bolnavului con-
st n senzatie de cutit nfipt n spatele
sternului, durere ntre omoplati si senzatie de
constructie spre mica apertur toracic. Dilu-
tiile centezimale a 4-a si a 5-a se administreaz
n diarei holeriforme. Tabloul clinic al bolnavului
const n indiferent, salivatie abundent,
extremitti foarte reci, greturi intense si persis-
tente, vom, transpiratii la nivelul minilor, ce-
falee care se agraveaz la emisia diareic, puls
slab si neregulat. Dilutiile centezimale a 4-a si
a 5-a se mai administreaz n cefalee matinal
nsotit de greturi, uneori si de tulburri de
tutun 869 tutun turcesc

vedere, spasme tetaniforme, nevrit sau atrofi-
te de nerv optic, hipomnezia arterioscleroticilor.
n cazul marilor fumtori se folosesc dilutiile
centezimale de la a 7-a la a 9-a (Mihai N e a g u
Basarab, 1985). Medicin veterinar. Uz
intern. Pentru combaterea pduchilor, puricilor
si ai agentilor etiologici ai scabiei: decoct, din
5 g plant uscat la 100 ml ap. Se fierbe
5 minute. Se las la rcit. Se strecoar. Se
umezeste corpul cu aceast solutie. Atentie!
Prin mbiere pot aprea uneori intoxicatii. Ni-
cotin se absoarbe destul de bine prin piele.
Zootehnie. Turtele rezultate dup extragerea
uleiului sunt bogate n proteine, glucide, sruri
minerale. Servesc la furajarea animalelor. Api-
cultur. Specie melifer. Florile furnizeaz al-
binelor culesul de nectar si polen pentru o
lung perioad de timp. Cantitatea de nectar,
0,3-0,5 mg/floare. Productia de miere, 30-
50 kg/ha. Pondere economico-apicol mij-
locie. Vopsitorie. Frunzele au proprietti tinc-
toriale. Se culeg cele improprii pentru prelucra-
rea industrial. Se usuc bine. Utilizate pentru
vopsirea fibrelor naturale n galben-nchis
(untdelemniu) si tabac. 1. Frunzele uscate se
freac n palme pn se obtine o pulbere fin.
Se introduce ntr-un sculet de pnz deas,
se clteste cu ap rece, se las s se scurg
bine, apoi se introduce n ap si se fierbe pn
cnd culoarea solutiei devine galben-nchis.
Se dizolv piatr acr (solutie calda), se ames-
tec pentru uniformizare, se introduce mater-
ialul pentru vopsit, se d n clocot si apoi se
las la cald dou zile. Se scoate si se usuc la
umbr. 2. Frunzele uscate se freac n palme
pn se obtine o pulbere fin. Pulberea obti-
nut se pune ntr-un vas, se toarn ap si se
fierbe pn cnd solutia se coloreaz galben-
nchis la intensitatea maxim. Se strecoar.
Separat, se nclzeste bors si se introduce
materialul de vopsit. Se las s se ptrund
bine. Se scoate si se trece n vasul cu solutia
de vopsit, si se fierbe 30 minute. Se scoate si
se usuc. 3. Materialul de vopsit, dup ce a fost
tratat cu bors, se introduce n solutia de vopsit
(preparat ca la punctul 2). Se las la tempe-
ratura camerei dou zile. Se scoate si se usuc
la umbr. Nu se clteste (Agneta Btc,
Margareta Tom escu, 1984) (v. Pl. LVIII, 7).
TUTUN TURCESC (Nicotiana
rustica), fam. Solanaceae. Plant erbacee,
anual, predominant autogam, originar din
America; se mai numeste bacon, baconit,
duan, mahoarc, tabac tignesc, tabac tur-
cesc, tiutiun, tutunit. Genetic, 2n = 24, 48.
Cultivat pe suprafete mari n Federatia Rus
si Polonia. Rezistent la frig. Rspndit n
America. Descriere. Rdcin pivotant. Tul-
pin erect, cilindric, glandulos-proas (mai
ales la vrf), ramificat aproape de la baz,
nalt de peste 100 cm. Frunze mari, ovate
pn la triunghiular ovate, petiolate, moi, glan-
dulos-proase. Flori galbene-verzui, campanu-
late, scurt-pedicelate, grupate ntr-o inflores-
cent racemos-paniculat, glandulos-proas.
nflorire, VIIX. Polenizare predominant auto-
gam, secundar entomofil. Fruct, capsul
rotund-ovoid, polisperm. Seminte brunii, cu
suprafata reticulat-nervat, bogate n ulei
(40%). Compozitia chimic este asemntoare
cu a -> TUTUNULUI (NICOTINA TABACUM),
cu mentiunea c este mai bogat n nicotin
(5-6, chiar 12%) si acid citric (10-15%).
Utilizare. Folosirea n industrie, zootehnie,
medicin, ca plant melifer si toxicitatea sunt
asemntoare cu cele ale speciei NICOTINA
TABACUM (-> TUTUN) (v. Pl. LVIII, 8).

T

tELIN (Apium graveolens), fam.
Apiaceae. Plant erbacee, bienal, alogam,
legumicol, cu valoare terapeutic, cultivat
pentru rdcini (convar. rapaceum), pentru
frunze (var. secalinum) si pentru petiol (convar.
dulce); se mai numeste achiu, celer, celin,
salin, selr, sindirei, talr. Genetic, 2n = 22.
ntlnit n flora spontan aproape de litoralul
Mrii Negre. Rspndit n Europa Central,
Asia de Vest, Africa, America. Rezistent la
temperaturi sczute. Semintele germineaz la
minimum 2-3 C, optimum 20-30 C. Cresc si
se dezvolt bine la temperaturile de 12-15 C.
Cere mai mult cldur n timpul nfloritului. n
faza de rsad rezist pn la minus 3-4 C, iar
n faza de maturitate, pn la minus 7-9 C.
Descriere. Rdcinile ngrosate se recolteaz
nainte de nghet; nu rezist sub 0 C. Cerinte
reduse fat de lumin. Pretentioas la umidi-
tatea din sol si la cea atmosferic, mai ales la
rsrire, si toamna, n perioada acumulrii sub-
stantelor de rezerv n rdcin. Pretinde soluri
cu textur mijlocie, fertile, bogate n humus,
bogate n substante nutritive, calciu, cu pH-ul
6,5-7,5. Excesul de azot depreciaz rdci-
nile. Rdcin tuberizat, globuloas, ramifi-
cat la partea inferioar, n cazul telin pentru
rdcin, si rdcini ramificate, dezvoltate,
nengrosate, n cazul telin pentru frunze sau
petioli. Portiunea tuberizat provine din ngro-
sarea partial a epicotilului, hipocotilului si a
unei portiuni din pivotul rdcinii. Tulpina
fl ofi fer puterni c rami fi cat, nal t de
0,8-1,2 m, striat, fistuloas. Frunze petiolate,
verzi-nchis, glabre, lucioase, cele de la baz
dublu-penate, cele de mai trziu penat-sectate.
Flori mici, albe sau verzui, hermafrodite, cu
dou pistile, rar unisexuate, grupate n multe
umbele mici, iar acestea reunite ntr-o umbel
compus, fr involucru si involucel. Pole-
nizare entomofil. nflorire, VII-VIII. Fructe,
dicariopse mici, verzi-cenusii, oval-rotunde,
turtite lateral, prevzute cu 5 coaste, cu canale
secretoare ce contin uleiuri eterice. Facultatea
germinativ, 3-4 ani. Toate organele plantei
sunt aromate. Compozitie chimic. Contine
ap (cca 83%), protide (1 %), hidrati de carbon
(cca 5%), sruri minerale-sodiu (55 mg%),
potasiu (235 mg%), calciu (50 mg%), fosfor
(60 mg%), fier (0,4 mg%); vitaminele A (2 n%),
B
1
si B
2
(0,05 mg%), niacin (0,7 mg%), C
(10 mg%), magneziu, mangan, fier, iod, cupru,
sodiu, potasiu, calciu, fosfor, ulei volatil format
din anhidrin sedanoic; colin, tirozin, acid
glutamic etc. Alimentatie. Aperitiv. Valoare
energetic, cca 28 kcal/100 g. Nutrimentele
continute se resorb cca 92%. ntrebuintat la
diferite preparate culinare. Se folosesc petiolii
cu sau fr etiolare, recoltati de la telin pentru
petiol, sau rdcina recoltat de la telin pentru
rdcin. Bioterapie. Consumat pentru pro-
priettile sale terapeutice nc din Antichitate.
Recomandat n diferite boli de Dioscoride si
Pliniu cel Btrn. Principiile active intervin
telin 872 telin

afrodisiac, antipiretic, antiscorbutic, antisep-
tic, aperitiv, stomahic, carminativ, depurativ,
diaforetic, diuretic, drenor hepatic, emenagog,
galactogog, regenerator sanguin, hipoglicemi-
ant, hipotensor, ocitocic, tonic al sistemului
nervos si tonic glandular (mai ales al glandelor
suprarenale), vermifug, cicatrizam i ca reme-
diu al obezittii. Stimuleaz sexualitatea si
intervine favorabil n cresterea potentei; deter-
min scderea temperaturii corpului n cursul
diferitelor stri febrile; nltur efectele scor-
butului; provoac distrugerea microorganis-
melor si actioneaz eficient mpotriva putre-
factiilor; favorizeaz digestia; provoac elimina-
rea gazelor intestinale; favorizeaz retragerea
toxinelor din umorile organismului si provoac
eliminarea lor; favorizeaz cresterea transpi-
ratiei; actioneaz asupra epitelului renal
determinnd cresterea cantittii de urin
eliminat; stimuleaz activitatea de drenare a
bilei din canalele biliare; provoac aparitia ci-
clului menstrual ntrziat; stimuleaz secretia
glandelor mamare; activeaz hematopoeza;
determin scderea glucozei din snge si a
tensiunii arteriale; favorizeaz contractia ute-
rului; provoac eliminarea viermilor intestinali;
favorizeaz epitelizarea si grbeste vinde-
carea rnilor; favorizeaz slbirea. Recoman-
dat n inapetent, digestii lente, astenie,
surmenaj, convalescente, insuficient supra-
renal, nervozitate, afectiuni ale vezicii urinare,
afectiuni cardiace, hepatice, pulmonare,
metabolice, renale, anorexie, meteorism,
artritism, bronsit, litiaz renal, constipatie,
colic nefritic, diabet, febr intermitent,
gut, hidropizie, obezitate, retentie urinar,
ulcer, tuse cronic, contuzii, degerturi, dureri
ale snilor, scrofuloz, pletor, pirozis,
cancer, plgi, prurit. Recoltare. Rdcinile
plantei (Apii graveolentidis radix) se re-
colteaz vara, esalonat, pentru cultura de
var. Productia, 15-18 t/ha. Toamna se recol-
teaz n octombrie-noiembrie, nainte de n-
ghetarea solului. Se pstreaz n silozuri. Pro-
ductia, 20-25 t/ha. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru stimularea vindecrii afecti-
unilor renale, celor nsotite de edeme cardio-
renale si albuminurie (reumatism, gut),
insuficientei suprarenale, pentru stimularea
functiei sexuale si tratarea afectiunilor prezen-
tate la bioterapie: consumat ca atare sub
form de salat crud sau n alte preparate
culinare. 2. Pentru cura de slbire, n
reumatism, gut, tuse, catar bronhie: suc, cte
100 g dimineata nainte de mas. 3. Ca
diuretic: a) decoct, din 30 g rizom si rdcin
la litrii de ap. Se fierbe 20-30 minute. Se
strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi; b) tinctur,
preparat din prti egale, de rdcini tiate
mrunt si alcool de 40. Se las 6-8 zile la
macerat. Se ia, de dou ori pe zi, cte o
lingurit. 4. Pentru tratarea catarului pulmo-
nar, rguselii, eliminarea gazelor intestinale,
ca diuretic si laxativ: infuzie, din 4 linguri cu
pulbere de frunze la 1 l de ap n clocot. Se
las 20-25 minute. Se strecoar. Se bea o
ceasc pe zi. 5. Pentru scderea tensiunii
arteriale, stimularea apetitului sexual si ca
laxativ: consum de rizom si rdcin crude
dup ce, n prealabil, au fost rase. 6. Ca diure-
tic si tonic general: vin tonic, preparat din o
rdcin mruntit la 1 l de vin alb, la care se
adaug 100 g zahr. Se las la macerat
2-3 zile. Se agit sticla pentru uniformizarea
extractului. Se iau 2-3 phrele pe zi. 7. Pen-
tru stimularea digestiei si eliminarea gazelor
din intestin: infuzie, din 1 de lingurit cu se-
minte la o can cu ap n clocot. Se acoper si
se beau 2 cni pe zi. Uz extern. 1. Pentru
tratarea afectiunilor oftalmice, presbitiei: suc,
din rdcin, extras prin presare. Se tampo-
neaz local cu vat sau se toarn pe pleoape
si n ochi cteva picturi. 2. Pentru tratarea
degerturilor: decoct, din o plant ntreag
(frunze si rdcin) tiat mrunt la 2l ap. Se
fierbe 45-50 minute. Se las s se rceasc
putin. Prtile degerate se tin 10 minute n
decoctul ct se poate de fierbinte. Se rencl-
zeste si se foloseste de 3 ori pe zi. Trata-
mentul dureaz 5 zile. Dup baie se sterg
picioarele si se vor nclta ciorapi de ln.
3. Pentru tratarea vitiligo: decoct, din 100 g
rdcin si frunze la 1 l de ap. Se fierbe cca
45 minute. Se acoper si se las la rcit. Se
strecoar. Se ung prtile afectate si apoi se
aplic comprese. 4. Pentru tratarea plgilor,
ulcerelor, cancerelor tegumentare, anghine-
lor, afoniei: decoct, din 200 g rdcin si
frunze la 1 l de ap. Se fierbe o or la foc
moale. Se acoper si se las la rcit pn la
cldut. Pe plgi, ulcere si cancere tegumen-
tare se aplic comprese, folosind un pansa-
ment steril. 5. Pentru tratarea ulceratiilor din
gur, n anghine, stingere vocal se face gar-
garsi se clteste cura cu decoct de mai
multe ori(v. Pl. LIX, 1).
tesut 873 tesuturi secretoare

tESUT (Teici), unitate anatomic si
fiziologic din corpul plantei, format prin gru-
parea de celule care au aceeasi origine,
aceeasi form, aceeasi structur si aceeasi
functie. 1. Dup modul de formare a celule-
lor, exist tesuturi parenchimatice, formate
din celule izodiametrice, care au cele trei dia-
metre egale sau aproape egale, si tesuturi pro-
zenchmatice, alctuite din celule heterodiame-
trice, care au diametrul longitudinal de cel putin
patru ori mai mare dect celelalte dou. Primul
tip caracterizeaz tesuturile de aprare, asimi-
latoare, acvifere, absorbante, de depozitare, sen-
zitive, iar al doilea tip, tesuturile conductoare
si mecanice. 2. Dup gradul de diferentiere a
celulelor, exist tesuturi meristematice (em-
brionare), formate din celule nediferentiate, fr
spatii intercelulare, cu mare capacitate de divi-
ziune, si tesuturi definitive, provenite din pri-
mele prin diferentierea structural si functional a
celulelor care, n general, si pierd capacitatea
de diviziune. Ultimele sunt tesuturi aprtoare,
tesuturi fundamentele, tesuturi conductoare,
tesuturi mecanice, tesuturi secretoare. 3. Dup
origine se deosebesc tesuturi primare si se-
cundare. 4. Dup functiile pe care la ndepli-
nesc se deosebesc tesuturi de origine, forma-
tive sau meristematice, tesuturi acoperitoare
sau de aprare, tesuturi trofice sau funda-
mentale, tesuturi de sustinere sau mecanice,
tesuturi conductoare, tesuturi secretoare
si excretoare. Clasificarea cel mai des ado-
ptat astzi const n gruparea tesuturilor n
meristematice si definitive, dup urmtoarea
schem (Gabri el a Serbnescu-Ji taru,
Constantin Tom a, 1980).
tESUTURI SECRETOARE, te-
suturi definitive formate din celule vii, cu peretii
celulozici, foarte fini. Produc anumite substante
lichide sau solide, care rmn nchise n inter-
iorul celulei. Reprezentate prin celule secre-
toare izolate (celule mucilagene, oleifere, tani-
nifere, oxalifere, rezinifere, celule cu alcaloizi,
celule litociste) si celule fuzionate (laticifere
nearticulate, neramificate sau ramificate, si lati-
cifere articulate, neanastomozate sau anas-
tomozate) (-> CELULE SECRETOARE IZO-
LATE, CANALE RAZINIFERE) (fig. 313).

Fig. 313. Stadii de diferentiere a unui
canal rezinifer:
a - pin (Pinus sylvestris); b - brad
(Abies alba); 1 - canal colector;
2 - cel ul e secretoare; 3 - cel ul e
sclerenchimatice.

tesuturi secretoare 874 tesuturi secretoare

tintaur 875 tintaur

tINTAUR (Centaurium erythraea),
fam. Gentianaceae. Plant erbacee, anual
sau bienal, terofit, mezofit, mezoterm, aci-
dofil, heliofil sau semiombrofil, ntlnit prin
fnete, poieni umede, tufrisuri, marginea p-
durilor, de la cmpie pn n zona subalpin,
mai abundent spre zona de deal; vegeteaz
pe soluri revene pn la reavn-jilave; se mai
numeste buruian de friguri, buruian de vier-
mi, cintaur, cocosei de grdin, crucea-p-
mntului, fiere de pmnt, floare de friguri,
fumric besicoas, ghintur, hierea-pmn-
tului, iarb de curc, iarba-frigurilor, iarb de
friguri, iarb nceptoare de snge, ochincee,
potroac, sn firei de cmp, scunel, scn-
teut, taul, trocn, tintaul, tintorie. Dacii o
numeau rodiarnula, proniarnida, projnuie, po-
jrnit, tuntaur, de unde mai trziu a rezultat
numel e ti ntaur(I. Pachi a Tatomi rescu,
1997). Genetic, 2n = 40. Fitocenologic, nca-
drat n Quercetea, Molinion-Arrhenatheretea,
Car. Epilobietalia. Rspndit n Europa, Asia.
Descriere. Rdcin pivotant. Tulpin erect,
glabr, cu patru muchii, simpl, rar ramificat,
nalt de 10-40 cm. Frunze bazale obovat-elip-
tice, scurt-petiolate, dispuse n rozet, se
usuc dup nflorire; frunze tulpinale alun-git-
ovate sau lanceolat-eliptice, sesile, opuse.
Flori rosii, rar albe, grupate n cime bipare
terminale. nflorire, VIIIX. Fruct, capsul bilo-
cular galben, cu seminte mici, reticulate,
brune. Compozitie chimic. Planta contine
eritaurin (principiu amar), eritrocentaurin
(glicozid), eritricin (alcaloid), rezine, gume,
eritrosterin, acid oleanolic (0,1-0,7%), sub-
stante minerale. Bioterapie. Prtile aeriene ale
plantei au utilizri terapeutice n medicina
uman si veterinar, cult si traditional. Princi-
piile active n ansamblul lor constituie un stimu-
lator al secretiilor gastrointestinale, eupeptic
amar, tonic gastric, colagog, febrifug. La sim-
plul contact cu mucoasa bucal se declan-
seaz imediat cresterea secretiei gastrice si a
motilittii stomacului; declanseaz o activare a
circulatiei sanguine, exprimat prin cresterea
tonusului capilarelor; produce o excitare a sim-
paticului; stimuleaz pofta de mncare; favo-
rizeaz secretia bilei; determin eliminarea fe-
brei si mpiedic recidiva acceselor de febr.
Planta se recomand n anorexie pentru mri-
rea poftei de mncare, regenerarea sngelui,
dischinezie biliar, boli de ficat, scderea fe-
brei, rceal, grip, sciatic, oxiuri, eczeme,
rni. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei
(Centauri herba) se culeg n timpul nfloritului,
prin tierea tulpinilor cu foarfec sau un cutit.
Nu se smulg. Uscarea se face la umbr, n
buchete, atrnate pe srm sau sfori ori ntinse
n strat subtire pe rame sau rogojini. Uscarea
artificial, la 40-50 C. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru stimularea poftei de mncare,
tratarea dischineziei biliare, hipotone si atone,
ca diuretic si sudorific: a) infuzie, din 1 lingurit
cu plant la o can (250 ml) cu ap dat n
clocot. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se bea un sfert de can cu 30 minu-
te nainte de mas; b) tinctur, din 20 g pulbere
de plant sau plant mruntit la 100 ml alcool
70. Se las la macerat 7-8 zile. Se strecoar.
Se beau 30-40 picturi ntr-un pahar cu ap
sau vin, cu 30 minute nainte de mesele prin-
cipale; c) vin tonic, pregtit din 60 g plant
mruntit sau pulbere de plant la 1 l de vin
negru. Se las la macerat 8 zile. Sticla se agit
zilnic pentru uniformizarea extractului. Se stre-
coar. Se bea cte un phrel nainte de me-
sele principale; d) sirop, pregtit dintr-o infuzie
obtinut din 2 linguri de plant mruntit la
300 ml ap clocotit. Se strecoar si se adaug
500 g zahr. Se fierbe pn se obtine consis-
tenta siropoas. Se administreaz copiilor cte
un phrel naintea meselor principale. 2. Pen-
tru tratarea malariei, n boli de ficat si ca tonic
stomahic: extract, din 1 lingurit de plant us-
cat la o ceasc de ap rece. Se las la ma-
cerat 6-8 ore. Se strecoar. Se bea f ractionat,
cu lingurit, n timpul unei zile. 3. Pentru com-
baterea frigurilor: extract, din 30-50 g pulbere
de plant la 1 l de tuic. Se las la macerat 6-
7 zile, agitndu-se sticla zilnic. Se strecoar.
Se ia zilnic cte un phrel. 4. Pentru tratarea
guturaiului, gripei: a) infuzie, din 1 lingurit cu
pulbere de plant la o can (250 ml) cu ap
fierbinte. Se las acoperit 15-20 minute. Se
strecoar. Se bea n cursul unei zile n 3-4 re-
prize; b) tinctur, pregtit ca mai sus. Se iau
de 2-3 ori pe zi cte 30-40 picturi o dat. Uz
extern. 1. Pentru eliminarea oxiurilor si com-
baterea durerilor de sciatic: decoct, din 5 g de
pulbere de plant sau plant mruntit la
100 ml ap. Se fierbe 5-10 minute. Se acoper
si se las la rcit 30 minute. Se strecoar. Se
fac clisme rectale si bi anale pentru tratarea
de oxiuri, iar pentru alinarea durerilor de scia-
tic se aplic comprese locale calde. 2. Pentru
tratarea eczemelor si cicatrizarea rnilor: amestec
tintaur 876 tintur

de suc proaspt, obtinut din stoarcerea tinta-
urei si ppdiei. Se aplic local. Planta intr n
compozitia ceaiurilor PLAFAR recomandate n
hipertensiune arterial, sindroame dispeptice,
gastrite hiperacide, ulcer gastric, dismenoree,
cistite, vrsturi, balonri abdominale. Medici-
n veterinar. Uz extern. 1. Pentru mrirea pof-
tei de mncare si tratarea strilorfebrile: pulbere
de plant, pentru animalele mari si tinctur, pen-
tru animalele mici. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, taurine), 25-50-75 g pulbere de
plant se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt); animale mici (pisici, cini),
10-20 picturi tinctur, de 3 ori pe zi; se admi-
nistreaz prin breuvaj bucal. 2. Pentru tratarea
atoniei ruminale: decoct, din 1 lingur rdcin
uscat si mruntit la 250 ml ap. Se fierbe
10 minute. Se strecoar. Se rceste. Se admi-
nistreaz animalelor mari prin breuvaj bucal.
Cosmetic. Pentru combaterea seboreii, m-
tretii, ntrirea rdcinii firelor de pr si rege-
nerarea lui: decoct, din 50-60 g pulbere de
plant sau plant mruntit la 1 l de ap. Se
fierbe 30 minute. Se strecoar. Se spal prul
masnd usor pielea capului. Ornamental. Indi-
cat pentru gazon nflorit, borduri n parcuri si
grdini publice. Decorativ prin flori si port.
nmultire prin seminte (v. Pl. LIX, 2).
u

ULEIURI ETERICE, amestecuri de
substante organice (uneori peste 50), de obicei
lichide, mai mult sau mai putin dense, cu miros
aromat, incolore sau galbene pn la brune.
Aspect uleios, asemntor gliceridelor. Uneori
se solidific, ca urmare a cristalizrii unor com-
ponenti principali. Insolubile n ap, solubile n
solventi organici. Greutatea specific, 0,80-1,07.
Temperatura de fierbere, 150-300 C. Indicele
de refractie, 1,45-1,60. Propriettile chimice
nu sunt specifice si depind de propriettile sub-
stantelor pe care le nglobeaz. La formarea lor
particip hidrocarburi alifatice saturate si olefi-
nice, hidrocarburi acetilenice, compusi acetile-
nici, hidrocarburi aromatice, terpenoide, alcooli,
aldehide, cetone, eteri, fenoli si eteri fenolici,
acizi organici, esteri, lactone, lignani, substante
azotate, substante cu sulf, pigmenti etc. Mirosul
aromatic este asigurat de prezenta n compozi-
tia lor a substantelor volatile mirositoare. Con-
stituie parfumul caracteristic al diferitelor specii
de plante. Prezente n toate organele plantei,
mai ales n flori, frunze, fructe, seminte si mai
putin n rdcini, tulpini lemnoase. Apar ca
emulsii n vacuole sau localizate n canale,
pungi intercelulare, peri glandulari etc. Univer-
sal rspndite si specifice regnului vegetal. Re-
prezint produse finale ale metabolismului, n-
tlnite n cantitate mare n plantele superioare
si, mai ales, la speciile familiilor Pinaceae, La-
miaceae, Mirtaceae, Rutaceae, Apiaceae. Rolul
fiziologic pe care l au n corpul plantei este mai
putin cunoscut. Favorizeaz polenizarea prin
atragerea insectelor spre florile ce eman mirosuri
aromatice. Constituie produsi de aprare contra
unor animale. Uleiurile eterice se obtin din ma-
terialul vegetal proaspt, mai rar din materialul
uscat, prin antrenare cu vapori de ap (disti-
lare), prin presare, prin extragere cu solventi
lichizi (eter etilic, eter de petrol etc.) sau solizi
(grsimi). Utilizate n industria parfumurilor si
spunurilor, industria farmaceutic, industria ali-
mentar (prepararea produselor zaharoase -
bomboane, a diferitelor buturi rcoritoare sau
alcoolice), n cosmetic.
ULM DE CMP (Ulmus minor),
fam. Ulmaceae. Arbore foios, megafanerofit,
mezofit, mezoterm, slab-acid-neutrofil, helio-
fil-heliosciadofit, cu areal ntins n regiunea de
cmpie si de dealuri, frecvent n pduri de
amestec, margini de pduri, tufrisuri, zvoaie,
uneori cultivat n grdini; se mai numeste carga-
cei, sleau, ulmac, ulmar. Dacii i spuneau
caragaci, sleau, ulmac, ulmar, de unde a derivat
numele de astzi ulm. Genetic, 2n = 28. Prefe-
r soluri aluvionare, argilo-nisipo-calcaroase,
revene pn la reavn-jilave, profunde, afna-
te, cu troficitate ridicat (T= 80-140). Pe soluri
compacte, grele, devine arbustiv. Rezistent la
secet. Gerurile puternice i provoac gelivuri.
Uneori formeaz arborete pure (ulmete). Fito-
cenologic, ncadrat n Querco-Fagetea, Carpinion.
Berberidion, Car. Fraxino-Ulmetum. Rspndit
ul m de cmp 878 ul m de cmp

n Europa, Asia, Africa de Nord. Descriere.
Rdcin pivotant-trasant, mult dezvoltat
lateral. Tulpin dreapt, elagat, ngrosat la
baz, nalt pn la 30 (35) m. Scorta cu ritidom
timpuriu, pietros, cenusiu-nchis, adnc-brz-
dat-longitudinal. Lemn cu duramen ciocola-tiu-
brun-roscat, alburn lat (1
3
-1
2
din diametru), alb-
glbui cu nuanta brun, raze medulare vizibile -
n sectiune radial si tangential - cu numeroase
pete deschise, inele anuale vizibile. Coroan
conic pn la globuloas, cu ramuri
ascendente. Lujeri anuali brun-roscati, glabrii
sau pubescenti; cei de doi ani glabrii, cu cr-
pturi longitudinale fine. Mugurii ovoizi, acuti,
bruni-violacei, fin-ciliati, asezati distih. Frunze
alterne, eliptice, glabre, acuminate la vrf, asi-
metrice la baz, cu 7-12 perechi de nervuri, pe
dos cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor.
Flori hermafrodite, petiolate, sesile, dispuse n
fascicule dese, brun-violacee, apar naintea n-
frunzirii. nflorire, III-IV. Fruct, samar obovat,
turtit, eliptic, cu smnta excentric, asezat
spre vrf, n apropierea crestturii aripioarei.
Capacitatea germinativ este mic (30-40%)
si se pstreaz putin timp. Lstreste si drajo-
neaz bine. Longevitate, 300-400 ani. Com-
pozitie chimic. Scoarta contine substante
amare, rsini, tanin, mucilagii etc. Industrie.
Lemn foarte durabil, frumos colorat, greu, tare,
elastic, trainic, rezistent. Se impregneaz usor.
La uscare artificial se deformeaz si crap. Se
prefer uscarea natural sub soproane. Se pre-
lucreaz bine. Prin aburire se curbeaz. Nu se
lustruieste. Utilizat la fabricarea mobilei ca furnir
si lemn masiv, pentru paturi de arm, articole
sportive (crose de hochei), constructii hidraulice,
navale, vagoane de cale ferat, caroserii de
masini, parchete, lambriuri, crute (butuci,
spite) etc. Bioterapie. Scoarta si frunzele au
utilizri terapeutice n medicina uman tradi-
tional. Li se atribuie proprietti astringente,
antidiareice, hemostatice, depurative, sudori-
fice, cicatrizante. Prin precipitarea proteinelor
produc o strngere a suprafetei tesuturilor,
opresc hemoragiile, diminueaz secretiile si ci-
catrizeaz rnile. Combate scaunele moi si dese
provocate de unele boli intestinale. Provoac
eliminarea toxinelor din snge si din organism.
Mreste sudoratia, cu efect purificator. Folosite
intern n ascit, pleurezie, boli de piept, obezi-
tate, diaree, curtirea sngelui, iar extern n
dermatoze, eruptii tegumentare, rni, arsuri.
Recoltare. Scoarta (Ulmicortex) se recolteaz
primvara, de pe ramurile tinere. nainte de
uscare se curt de suber. Se usuc n strat
subtire, la soare sau n poduri acoperite cu
tabl. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea pleureziei, ascitei, bolilor de piept: decoct,
din 2 linguri cu pulbere de scoart la 1 l de ap.
Se las s se rceasc si se strecoar. Se
consum 4-5 cni pe zi. 2. Pentru tratarea
ascitei, curtarea sngelui, leucemii, n eruptii
tegumentare: decoct, din 50 g pulbere de scoart
la 1 l de ap. Se fierbe pn scade la jumtate.
Se las la rcit si se strecoar. Se bea o ceasc
dimineata si una seara. 3. Pentru tratarea obe-
zittii: consumarea ctorva frunze proaspete
potolesc senzatia de foame. 4. Homeopatic,
tinctura-mam se prepar din scoart proas-
pt de ulm pros de cmp plus alcool 50-70.
Dilutiile centezimale de la a 3-a la a 5-a se
administreaz n congestia cronic a ficatului,
insuficient hepatic, icter, litiaz biliar, cole-
cistit cronic, cefalee hepatic. Bolnavul are
gust amar n gur, cefalee, tulburri gastrice
imediat dup ce a luat masa, tristete la o or
dup fiecare mas, tristete la trezirea din somn,
scaun capricios, nesuportarea unei centuri mai
strnse. Apare senzatia de vid epigastric, ne-
calmant la mncare, care dup ingestia ali-
mentelor se transform ntr-o senzatie de piatr
n stomac". La unele persoane apare si great,
urmat de vrsturi; manifest aversiune pentru
grsimi si carne. Cefalea este nsotit de foame
si ameliorat dup defecatie. Uneori constipa-
tia alterneaz cu diareea. Salivatia este abun-
dent. Ficatul e mare si sensibil, uneori se
evidentiaz subicter. Dilutiile centezimale a 4-a
si a 5-a se administreaz n dispepsie atonic,
gastralgie, gastrit cronic si cefalee digestiv
(Mihai Neagu Basarab, 1985). 5. Pentru
tratarea alopeciei sebareice, transpiratiei acide
si urt mirositoare, dermatozelor umede, trans-
sudate, dermatozelor rebele, dermatozelor
scuamoase si buloase, pielii grase si lucioase,
aftelor, stomatitei aftoase, sindromului hiper-ga-
ma cu tendint la fibroscleroz, leucareei, cervi-
citei, arsurilor, remediu pentru orice stare infla-
matorie n faz exudativ: macerat din muguri
proaspeti n solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH.
Se iau 50-70 picturi pe zi, n putin ap, nainte
de mas. Pentru tratarea altor boli, maceratul
mugurilor proaspeti de ulm de cmp se aso-
ciaz cu maceratul de la alte specii de plante:
cu maceratul mugurilor de nuc (Juglans regia),
pentru cruste lactate, dermatoze pustuloase,
ul m de munt e 879 unghia-ciutei

aczeme veziculoase infectate, impetigo, plci
supurate, hidrosadenit, herpes; cu maceratul
mugurilor proaspeti de coacz negru (Ribes ni-
grum), pentru eczem acut si eruptie ecze-
matoas, eczem umed, eczeme veziculoase
neinfectate, urticarie; cu maceratul mugurilor
proaspeti de nuc (Juglans regia), mugurilor de
coacz negru (Ribes nigrum) si mugurilor de
paltin (Acerplatanoides), pentru acnee juvenil;
cu maceratul ramurilor tinere de mces (Rosa
canina), pentru herpes recidivant, herpes ocular;
cu maceratul mugurilor proaspeti de frasin (Fra-
xinus excelsior), pentru hiperuricemie si gut
(F. Pi t er , 2000). Uz extern. Pentru tratarea
arsurilor si dermatozelor: decoct concentrat, obti-
nut din 50 g pulbere la 1l de ap. Se spal local.
Silvicultur. Specie de amestec valoroas n
pdurile de lunc si sleau; pretioas pentru per-
delele de protectie a cmpului, rpilor si coaste-
lor degradate. Stimuleaz cresterea si elagajul
stejarilor. Apicultur. Specie melifer. Primva-
ra ulmul de cmp furnizeaz polen pentru dezvol-
tarea familiilor de albine si culesul de man pentru
ntretinerea familiilor de albine. n cursul zilei inten-
sitatea maxim a culesului are loc ntre orele
10-12. Mana este produs de puricele frunzei
de ulm (Psylla ulmi). Cantitatea de miere, 10 kg/ha.
Pondere economico-apicol mijlocie. Ornamen-
tal. Variettile decorative sunt utilizate n spatii
verzi industriale, aflate n regiunile de deal si cm-
pie, parcuri, grdini, bulevarde, n grupuri arbo-
rescente de amestec si ca plantatie de aliniament.
nmultire prin seminte, altoire (v. Pl. LIX, 3).
ULM DE MUNTE (Ulmus glabra),
fam. Ulmaceae. Arbore foios, microfanerofit
pn la macrofanerofit, mezohidrofit, mezoterm,
acid-neutrofil, cu areal ntins n zonele de dealuri
si de munte (400-1200 m altitudine), frecvent n
stare izolat, intrnd n arborele diseminat cu
alte specii; se mai numeste mlad, ulm. Gene-
tic, 2n = 28. Vegeteaz bine pe soluri afnate,
fertile. Nu suport uscciunea excesiv. Rezis-
tent la fum si praf. Rezistent la grafioz. Fitoce-
nologic, ncadrat n Alno-Padion, Fagetalia, Po-
puletalia, Car. Acerion. Rspndit n Europa,
Asia de Nord, Africa de Nord. Descriere. Rd-
cin rmuroas trasant, superficial. Tulpin
relativ dreapt, cilindric, nalt pn la 30 m.
Scoarta cenusie la nceput, mai trziu formeaz
un ritidom cenusiu-negricios, subtire, solzos.
Lemn cu duramen brun-deschis, alburn alb-gl-
bui-rosiatic cuprinznd cca 1
3
-1
2
din diametru,
raze medulare observabile n sectiune radial si
tangential sub form de numeroase pete des-
chise, inele anuale vizibile. Coroana larg, nere-
gulat. Lujerii bruni-verzui, pubescenti, cu lenti-
cele mari. Mugurii violacei, pubescenti, cu peri
aurii. Frunze lat-eliptice pn la obovate, lungi
de 8-16 cm, cu 15-18 perechi de nervuri late-
rale, brusc-acuminate la vrf, puternic asime-
trice la baz, pe margini acut-dublu-serate, sca-
bre pe fat, pubescente pe dos, scurt-petiolate.
Flori hermafrodite, apetale, grupate n fascicule
sesile, brune-violacee. nflorire, IV-V. Fructe,
samare lat-eliptice. Industrie. Lemn relativ
moale, putin durabil, n rest cu aceleasi nsusiri
si utilizri ca -> ULMUL DE CMP (ULMUS
MINOR). Protectia mediului. Important spe-
cie de amestec, n pdurile de dealuri si de
munte, mai ales n molidisuri. Contribuie la con-
solidarea si ameliorarea lor. Introdus frecvent n
formele de mpdurire din statiuni forestiere mon-
tane. Ornamental. Poate fi utilizat cu succes la
decorarea spatiilor verzi din parcuri, grdini si
pentru bulevarde. Decorativ prin port si frunzele
mari. nmultire prin seminte, altoire (v. Pl. LIX, 4).
ULMACEE (Ulmaceae), familie care
grupeaz peste 100 specii plante lemnoase, ar-
bori, mai rar arbusti, rspnditi petotglobul, dar
mai ales n regiunile temperate ale emisferei
nordice. Mugurii cu solzi imbricati. Frunze alter-
ne, asimetrice la baz, dublu serate, nervatiune
penat, cu stipele perechi. Florile mici, bisexu-
ate (hermafrodite) sau unisexuate, apetale, acti-
nomorfe apar primvara de timpuriu si naintea
frunzelor, sunt solitare sau asezate n fascicule
(glomerule); perigon sepaloid, subcampanulat,
4-6 lobat, mai adesea pe tipul 5; androceul izo-
mer, cu stamine n numr egal cu diviziunile
perigonului (rar 12); gineceul bicarpelar, ovar
superior, unilocular si ovulat. Formula floral bi-
sexuat: h2P4-6 A4-6; 8-12 G
(2
). Fruct samar sau
drup. Smnt de regul fr endosperm. Flora
Romniei contine 6 specii spontane si 2 culti-
vate, de interes forestier si ornamental, ce apar-
tin la dou genuri: Ulmus, x=7; Celtis. Speciile
au crestere rapid.
UMBELIFERE (Umbeliferae) - Apia-
cee (Apiaceae)
UNGHIA-CIUTEI (Ceterach officina-
rum), fam. Aspleniaceae. Ferig erbacee, peren,
spontan, hemicriptofit, atlantic-mediteranean,
unguicul 880 unguras

xerofit spre xeromezofit, termof il, slab-acid-ne-
utrofil spre neutro-bazifil, ntlnit pe stnc-
riile din sudul trii, mai ales n Muntii Banatului;
se mai numeste limba-cerbului, unghia-ginii.
Genetic, 2n = 144. Fitocenologic, ncadrat n
Asplenietalia rutae-murariae, dif. Asplenio-Sy-
ringetum, Asplenio-Ceterachetum. Rspndit
n Europa, Asia. Descriere. Rdcini adventive.
Rizom scurt, ascendent. Frunze lungi de 5-20 cm,
dispuse n tufe la partea superioar a rizomului.
Petiol scurt, acoperit cu scvame. Limb pena-
tisectat, cu lobi scurti, oval-obtuzi sau rotunjiti,
ntregi sau crenati, alterni, confluenti la baz, pe
fata superioar glabri, verzi, pe fata inferioar
acoperiti cu scvame mrunte, roscate. Sorii sunt
alungiti, asezati ntre scvame, fr induzie. Ma-
turare, IV-X. Bioterapie. Pe alocuri, planta are
utilizri terapeutice n medicina uman traditio-
nal. Principiilor active li se atribuie proprietti
astringente, hemostatice, cicatrizante, antidia-
reice, diuretice. Realizeaz strngerea supra-
fetei tesuturilor prin precipitarea proteinelor,
opresc hemoragiile, diminueaz secretiile si ci-
catrizeaz rnile. Combate diareea. Actioneaz
asupra epiteliului renal favoriznd cresterea
cantittii de urin eliminat. Folosit pentru tra-
tarea diareei, eliminarea acidului uric, n gut,
pentru cicatrizarea rnilor. Recoltare. Rizomul
plantei (Ceterachi rhizoma) se recolteaz toam-
na (X). Se scoate din pmnt cu cazmaua. Se
scutur de pmnt si apoi se spal ntr-un curent
de ap. Se usuc n poduri acoperite cu tabl.
Medicin uman. Uz intern. Empiric, pentru
tratarea gutei eliminarea acidului uric, diareei:
infuzie, din 1 lingurit ras de pulbere de rizom
peste care se toarn 200 ml ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se beau trei doze a
200 ml pe zi. Uz extern. Pentru tratarea rnilor,
dermatozelor: decoct, din 1 lingur pulbere de
rizom sau rizom uscat si mruntit la 250 ml ap.
Se fierbe 10 minute. Se acoper si se las la
rcit. Se strecoar. Se spal local de 2-3 ori pe zi
si se aplic cataplasme prin nmuierea unui
pansamet steril n decoct (v. Pl. LIX, 5).
UNGUICUL (Unguiculus), partea in-
ferioar a petalei, ngustat, cu care se prinde
de receptacul [exemplu, Cucubalus baceifer
(gusa-porumbelului), Dianthus caroyphyllus
(garoafa de grdin), D. superbus (garofita de
munte), Saponaria officinalis (spunrit),
Gypsophila paniculata (ipcrige), Lychnis flos-
cuculi (floarea-cucului) etc.].
UNGURAS (Marrubium vulgare), fam.
Lamiaceae. Plant erbacee, peren, medicina-
l, melifer, hemicriptofit-camefit, xeromezo-
fit, moderat-termofil, lapH amfitolerant, heli-
ofit; vegeteaz pe soluri uscat-revene pn la
revene, chiar si pe cele bttorite, mijlocii sau
bine aprovizionate cu azot (N3-4), la marginea
drumurilor, n locuri ruderale, psuni degradate,
mai ales n zona de step; se mai numeste
blttur, ctusnic, gutuit, iarb flocoas,
iarb mambrie, smeit, unsuroas, voronic.
Genetic, 2n = 34. Fitocenologic, Car. Onopordi-
on. Rspndit n Europa, Asia, Africa de Nord;
naturalizat n America de Nord. Descriere.
Rdcin pivotant, lignificat, alburie, groas
pn la 2 cm. Tulpin n patru muchii, erect,
goal n interior, simpl sau ramificat, cu peri
lungi si alipiti. Frunze opuse, aproape rotunde
(2-4 cm diametru), cu marginea neregulat-cre-
nat, lung-petiolate, cu peri rari pe fata superioar
si alburii-tomentosi pe cea inferioar, nerva-
tiune evident, cu descrestere n mrime spre
vrful tulpinii. Flori mici, albicioase, scurt-pedi-
celate, grupate 20-50 n verticile globuloase.
Caliciul tubulos, cu 10 dinti, rsfrnti, pros.
Corola fin-proas. Polenizare entomofil. n-
florire, VIIX. Fruct, nucul brun, grupate cte
4 n caliciul persistent. Compozitie chimic.
Planta contine marubina (principiu amar), acid
marubic, tanin, ulei volatil, mucilagii, substante
pectice, rezine, ceruri, acid ursolic, substante
grase, colin, vitamina C, substante nc nei-
dentificate, o saponozid, o glicozid, sruri
minerale etc. Bioterapie. Prtile aeriene ale
plantei au utilizri terapeutice n medicina uma-
n si veterinar traditional, mai putin n medi-
cina cult. Principiile active au actiune balsamic,
stomahic, antitermic, febrifug, colagog, ex-
pectorant, secretorie si modificatoare a ritmu-
lui cardiac. Sunt stimulente armonioase ale func-
tiilor digestive. Stimuleaz secretia bilei, secretia
mucoas a cilor respiratorii, a celor intestinale
si renale. Favorizeaz eliminarea prin expecto-
ratie a secretiilor brosice fluidificate. Produce
scderea temperaturii n caz de febr, elimin
febra si mpiedic recidiva acceselor de febr.
Actiunea colagog este imprimat de srurile
de sodiu si potasiu ale acidului marubic si mai
putin de marubiin. Ca antitermic, planta poate
nlocui chinina. (Se recomand persoanelor cu
intolerant la chinin). Planta este folosit n
bronsite, astm bronsic, grip, guturai, tuse con-
vulsiv si spastic, anorexie, dischinezie biliar,
unguras 881 untul-pmntului

afectiuni cardiace, rni, ulceratii tegumentare.
Recoltare. Ramurile si tulpinile tinere (Marrubii
herba) se recolteaz n timpul nfloririi, din iunie
pn n septembrie. Se taie la maximum 20 cm
de la vrf. Nu se iau prtile lignificate. Se usuc
la umbr sau n poduri cu tabl. Uscarea artifi-
cial, la 30-35 C. Se pstreaz n saci textili
sau n pungi de hrtie. Medicin uman. Uz
intern. 1. Pentru tratarea afectiunilor cardiace
cu substrat nervos: a) infuzie, din 1 lingurit
plant mruntit la o can (250 ml) cu ap n
clocot. Se las acoperit 15 minute. Se stre-
coar. Se beau 2-3 cni pe zi, de preferint
nainte de mese; b) infuzie, din 2 linguri de
plant mruntit la o can (250 ml) cu ap n
clocot; se las acoperit 20-30 minute; se stre-
coar; se ia cte o lingur nainte de mese.
2. Pentru stimularea poftei de mncare: infuzie,
din 2 linguri cu plant mruntit la o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se bea cte o lingur
nainte de mesele principale. 3. Pentru tratarea
dischineziei biliare, n bronsit, astm bronsic,
grip, guturai, tuse convulsiv si spastic: a) in-
fuzie, din 1 lingurit de plant mruntit la o
can (250 ml) cu ap dat n clocot. Se las
acoperit 15 minute. Se strecoar. Se beau
2-3 cni pe zi; b) infuzie, din 2 linguri de plant
mruntit la o can (250 ml) cu ap clocotit;
se las acoperit 30 minute. Se strecoar. Se
iau 3 linguri pe zi; n bronsit, tuse convulsiv si
spastic, 3-4 linguri pe zi. Uz extern. 1. Pentru
tratarea rnilor purulente, ulceratiilor, cu efect
antiseptic si grbirea cicatrizrii: infuzie, din
1-2 linguri de plant mruntit la o can
(250 ml) cu ap fierbinte. Se las acoperit
20-30 minute. Se strecoar. Se fac bi locale
folosind un tampon de vat. 2. Empiric, pentru
tratarea durerilor de cap si durerilor de rinichi:
decoct, din 30 g plant uscat si mruntit la 3l
de ap. Se fierbe 15-20 minute. Se las la
rcit. Se strecoar. Se spal pe cap pentru
nlturarea durerilor de cap sau se aplic cata-
plasme n zona lombar, folosind o pnz n-
muiat n decoct. pentru combaterea durerilor
renale. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
stimularea poftei de mncare, ruminator, comba-
terea febrei: infuzie, din 5 g plant uscat si
mruntit peste care se toarn 100 ml ap clo-
cotit. Se las acoperit 30 minute. Se strecoar.
Se administreaz prin breuvaj bucal (se toarn
pe gt). Dozele de tratament: animale mari
(cabaline, taurine), 10-30-50 g: animale mijlocii
(ovine, caprine, porcine), 2-5-10 g; animale
mici (pisici, cini), 0,2-1-2 g; gini. 0,1-0,5 g.
Uz extern. Pentru tratarea rnilor purulente,
ulceratiilor tegumentare: decoct, din 10 g plant
uscat si mruntit la 500 ml ap. Se fierbe
15-20 minute. Se las la rcit. Se strecoar.
Se spal locul afectat, folosind un pansament
steril. Apicultur. Specie melifer. Florile furni-
zeaz albinelor culesul de nectar si polen. Pro-
ductia de miere, 50-60 kg/ha. Pondere econo-
mico-apicol mijlocie (v. Pl. LIX, 6).
UNTUL-PMNTULUI (Tamus
communis), fam. Dioscoreaccae. Plant peren,
volubil, dioic, medicinal, ornamental, geo-
fit, eutrof, mezofit, mezoterm spre mode-
rat-termofil, slab-acid-neutrofil, ntlnit prin
pduri umbroase, marginea pdurilor, tufri-
suri, garduri vii; vegeteaz la semiumbr pe
soluri revene pn la reavn-jilave, cu troficitate
ridicat (T = 80-140); se mai numeste bric,
brie, brie, lemn nelemn, napi de pdure, na-
pii-porcului de pdure, unsoarea-pmntului,
usoarea-pmntului, untisorul-pmntului, vit
neagr. Dacii i spuneau bls-ma, bree, brie-
mare(I. Pachia Tatomirescu, 1997).
Genetic, 2n = 48. Fitocenologic, ncadrat n
Orno-Cotinetulia, Carpino-Fagetea, Fanion
illyricum, Quercion frainetto. Car. Berberidion.
Rspndit n Europa. Asia, Africa, Insulele Ca-
nare. Descriere. Rdcin cilindric, alungit,
crnoas, rar ramificat. Tulpin volubil, nal-
t de 2-4 m. Frunze adnc-cordat-ovate, acu-
minate, cu marginile ntregi, petiolate, alterne.
Flori mascule glbui-verzi, tubuloase, cu 6 sta-
mine, stigmat atrofiat, dispuse n racem alungit;
flori femele cu ovar inferior, stil scurt purtnd
3 stigmate; uneori contine staminodii. nflorire,
V-VI. Fruct, bac globuloas, rosie. Seminte
globuloase, brun-roscate. Compozitie chimi-
c. Contine alcaloizi, glicozizi, saponozide, tani-
nuri. Semintele contin licopin si licoxantin.
Alimentatie. n sudul trii, lstarii tineri sunt
folositi n alimentatie. n regiunea lacului Balaton
din Ungaria, rdcinile sunt consumate, de lo-
calnici, prjite. Se stie numai c rdcina con-
tine mucilagiu, o substant asemntoare hista-
minei, urme de diosgenol, cristale de oxalat de
calciu, sruri minerale. Bioterapie. Rdcina
plantei are utilizri terapeutice n medicina uma-
n traditional. I se atribuie proprietti antireu-
matice, diuretice, purgative, antiinflamatorii. Se
foloseste la tratarea reumatismului, gutei,
untul-vacii 882 urechia-babei

contuziilor, echimozelor. Recoltare. Rdcina
(Tami radix) se recolteaz toamna. Se scoate
din pmnt cu cazmaua. Se spal de pmnt.
Se foloseste proaspt sau se usuc la umbr
sau n camere nclzite. Medicin uman. Uz
intern. Pentru tratarea reumatismului, gutei,
contuziilor si echimozelor: a) macerat, din rd-
cin ras si alcool n prti egale. Se rade r-
dcina si se pune ntr-o sticl peste care se
toarn alcool. Se acoper, se las 5-6 zile. Cu
solutia obtinut se f rectioneaz usor locul dureros,
de 2-3 ori pe zi; b) alifie, din rdcin ras si
lanolin sau vaselin, n prti eszalc. Se unge
locul dureros. Ornamental. Planta se poate
cultiva prin parcuri si grdini publice, la semi-
umbr. Decorativ prin portul su, frunze, dar
mai ales prin fructe care sunt otrvitoare. n-
multire prin seminte si divizare (v. Pl. LIX, 7).
UNTUL-VACII (Orchis morio L.),
fam. Orchidaceae. Plant erbacee, peren,
geofit, frecvent n toat tara prin pajisti,
raristi, margini de pdure, n statiuni nsorite,
pe soluri srace, adesea n plcuri mari, din
silvostep pn n regiunea montan (etajul
fagului); se mai numeste boas, boasa colitei,
boasele popii, bojor, bosie, bujorel, bijorei, bu-
joreni, bujori, buruiene de copii, gemnrit,
gemenarit, gonitoare, poranici, poranic, salep,
scultoare, unt de brnz, untisor. Genetic,
2n = 36 (ssp. morio), 26 (ssp. picta). Fitoceno-
logic, ncadrat n Festuco-Brometea, Arrhe-
natheretea Brometalia, Mesobromion. Rs-
pndit n Europa. Planta este cunoscut din
Antichitate. Numele genului Orchis vine de la
cuvntul grecesc rchis = testicule, cu referire
la forma celor doi tuberculi care au form de
testicule. Din cele mai vechi timpuri, locuitorii
meleagurilor noastre au folosit tuberculii plantei
ca afrodiziac, iar ceaiul din flori contra frigurilor
(malarie). Decoctul florilor s-a mai folosit pentru
scurgeri de snge la vite (N. Leon, 1903;
Gr . Gr i gor i u- Ri go, 1907). Specie mezo-
term, heliofit, xeromezofit spre mezofit,
oligotrof, slab acid-neutrofil. Are cerinte mij-
locii fat de cldur. Prefer statiunile unde
media izotermelor anuale este cuprins ntre
4,5 si 7,5 C. Are temperament de lumin.
Vegeteaz pe soluri uscat-revene pn la reve-
ne si revene cu troficitate sczut (T= 10-30)
si pH-ul 6,0-7,2. Descriere. Tuberculi mici,
ntregi, sferici, ovoidali sau elipsoidali, cu rd-
cini filiforme, relativ groase. Tulpin muchiat,
nalt pn la 6-40 (50) cm, n partea superioa-
r adesea cu nuant rosiatic, foliat pn la
inflorescent, la baz cu frunze vaginiforme
acute, alburii, strns alipite. Frunze inferioare
lanceolate sau oblongi, acute sau obtuzi uscu-
le, cu nervuri evidente, nemaculate, rareori cu
pete mici, putin evidente; frunzele mijlocii si
superioare vaginiform amplexicaule. Flori nchis
sau deschis violet-purpurii, cu nervuri verzi,
mai rar roz, albe-glbui sau albe, plcut mirosi-
toare, grupate cte 7-16 (25) ntr-o inflorescen-
ovoidal sau cilindric, lung de 4-8 cm.
nflorire, IV-V. Recoltare. Florile (Orchisi flos)
se recolteaz pe timp nsorit. Se folosesc proas-
pete sau se usuc n poduri acoperite cu tabl,
n strat subtire. Tuberculii (Orchisi tuber) se
recolteaz n timpul nfloritului sau mai trziu.
Uscarea lor se face la soare sau n poduri
acoperite cu tabl. Se pot folosi si proaspete.
Compozitie chimic. Incomplet studiat. Se
stie c planta contine mucilagii (45-50%), amidon
(cca 30%), dextrine (pn la 13%), pentozane,
sruri minerale (fosfat de potasiu, clorur de
potasiu si calciu). Bioterapie. Medicina popu-
lar i atribuie proprietti reconstituante n stri
de epuizare, convalescent, n iritatii ale tubului
digestiv sau ale cilor urmare, ca afrodiziac
(excit dorinta). A fost folosit n Orient sub
denumirea de Salep. Medicin uman. Uz
intern. Pentru nlturarea strilor de epuizare,
a iritatiilor tubului digestiv, iritatiilor cilor urinare
si ca afrodiziac (stimulare sexual): a) con-
sum zilnic, cte 3-4 tuberculi timp de 10 zile;
b) tinctur, din 10 g tuberculi pisati, la 1 l rachiu.
Se las la macerat 10 zile. Zilnic sticla se agit
pentru uniformizarea concentratiei. Se strecoar.
Se pstreaz ntr-o sticl nchis la culoare. Se
bea zilnic continutul a 1-2 phrele de 2-3 ori
pe zi. Apicultur. Florile sunt vizitate de
albine pentru culegerea de polen si nectar.
Fr pondere economico-apicol. Ornamen-
tal. Planta poate fi cultivat prin parcurile si
grdinile publice, pe gazon sau n ronduri. Mai
poate fi folosit n ghivece pentru interioare sau
ca flori tiate. nmultire prin tuberi(v. Pl. LII, 2).
URECHEA-BABEI (Ahuri u auran-
tia), fam. Pezizaceae. Ciuperc saprofit. co-
mestibil, sesil, ntlnit sporadic de primva-
ra pn toamna (V-X), cu dezvoltarea n mas
mai ales, n luna octombrie. Creste n grupuri
numeroase, strns apropiate, pe pmnt umed,
n luminisuri de pdure, marginea drumurilor si
urechelnit 883 urechelnit

potecilor de pdure, peluze; se mai numeste
baba ureche, iarb de urechi. Descriere. Cor-
puri fructifere (apoteciu) n form de cup, n
interior portocalii-rosiatice. n exterior rosii-
des-chis, pruinoase, cu granulatii albicioase,
diametrul 2-8 cm. La maturitate cupele se
deschid mult si ating diametrul de cca 10 cm.
Carnea, fragil ca ceara, nu are gust si miros
deosebit. Stratul himenial ce cptuseste
peretele intern este format din asec cu
ascospori. Spori elip-soidali (16-24 8-10 n).
Alimentatie. Valoare alimentar mic. Folosit
n alimentatie singur sau n amestec cu alte
ciuperci, ca salat sau papricas.
URECHEA-IUDEI, BURETE DE
SOC
URECHELNIt (Sempervivum
tectorum), fam. Crassuluceae. Plant erbacee,
peren, camefit, xerofit spre xeromezofit,
mezoterm, acidolil spre acid-neutrofil. ntl-
nit ca plant subspontan pe stnci si cultivat;
vegeteaz pe soluri uscate pn la uscat-reve-
ne si uscat revene; se mai numeste urgintur,
buruiana-porcului, curechiu-stncii, frunzar,
ghintur, iarba-ciutei, iarba-lupului, iarba-tunului,
iarb de urechi, iarb gras, jinter, nevstui-
c, olois, oreclesnit, prescurrit, tta-mielu-lui,
urechea-iepurelui, urechea-mtei, urecheata,
urechiusa de stnc, varz de stnc, verzi-
soar (fig. 314). Genetic, 2n = 36, 72 (74, 76).
Fitocenologic, ncadrat n Asplenietea. Culti-
vat pe lng case, suri, grajduri, n credinta c
apr mpotriva trsnetului. Rspndit n regi-
unile montane din Europa. Descriere. Tulpin
nalt de 40-60 (100) cm, spre glandulos-viloa-
s. Frunze groase, cele din rozet stelat-ntinse,
obovat-lanceolate, abrupt-acuminate, glabre,
rigid-ciliate pe margini, spre vrf adeseori rosia-
tice. Pe tulpin frunzele sunt ovat-spatulate,
acuminate, brun-rosiatice la vrf, rzlet-glan-
dulos-pubescente, ciliate pe margini. Flori pur-
purii-deschis spre roz, grupate n corimbe p-
ros-glanduloase; caliciul divizat pn la mijloc
n foliole spatulate, glandulos-proase; petale
dispuse stelat, mai lungi de 2 ori dect sepa-
lele, proase pe fata inferioar si pe margini;
androceul, din 24-32 stamine purpurii; gineceul,
din 12-16 carpele, verzi, glandulos-proase. Are
solzi nectariferi. nflorire, VII-IX. Fructe, folicule
polisperme. Seminte liniar-alungite. Compo-
zitie chimic. Frunzele contin acid malic, malat
de calciu, flavonide, rezine, tanin, mucilagii,
acid formic etc. Bioterapie. Prtile aeriene ale
plantei au utilizri terapeutice n medicina tradi-
tional uman si veterinar. Principiilor active li
se atribuie proprietti antiseptice, antiinflama-
toare, vulnerare, astringente, sedative, antifebrile,
diuretice, antispasmodice, hemostatice. Au n-
susirea de a distruge microbii; elimin sau limi-
teaz procesul inflamator; favorizeaz vinde-
carea rnilor; efect de strngere a suprafetei

Fig. 314. Urechelnit (Sempervivum tectorum).
tesuturilor prin precipitarea proteinelor, opresc
hemoragiile, diminueaz secretiile si cicatrizea-
z rnile; calmeaz durerea, calmeaz strile
de excitatie cerebral; determin scderea fe-
brei; actioneaz asupra epiteliului renal favori-
znd cresterea cantittii de urin eliminat; dimi-
nueaz sau nltur spasmele sau contracturile
involuntare ale muschilor; intervine n oprirea
hemoragiilor. Planta este folosit n combaterea
febrei, durerilor de urechi, arsurilor, pecinginei,
rnilor, btturilor, afectiunilor renale, afectiunilor
nervoase, viermilor intestinali, hemoroizilor,
aftelor, stomatitelor, umflturilor, erizipelului. Re-
coltare. Prtile aeriene ale plantei (Sempervivi
urechelnit 884 urzic

herba) se recolteaz cnd este nevoie. Se folo-
sesc proaspete. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru mrirea diurezei, combaterea febrei si a
viermilor intestinali: macerare, 200 g frunze
proaspete la un litru de vin rosu natural. Frun
zele proaspete se piseaz, se adaug vin rosu
pn la 1 l. Se pstreaz ntr-o sticl nchis la
culoare timp de 3-4 zile. Se bea cte 1 pahar
de 3 ori pe zi; pentru combaterea viermilor
intestinali, continutul se ia pe stomacul gol.
2. Pentru tratarea afectiunilor nervoase si rena
le se ia cte 1 lingurit de suc extras din frunze.
Uz extern. 1. Pentru tratarea pecinginei, acneei,
ntepturilor de insecte, arsurilor, si a altor
afectiuni cutanate: ungerea locului afectat cu
suc proaspt extras din plant. (Prtile aeriene
ale plantei se piseaz ntr-un mojar si apoi se
storc). 2. Pentru tratarea durerilor de urechi:
sucul extras din frunzele proaspete se picur n
ureche. 3. Pentru scoaterea btturilor: cata-
plame, din frunze proaspete. Frunzele se piseaz
si se aplic pe locul afectat. Se panseaz. Se
schimb la 12 ore. Procedeul se continu fr
ntrerupere pn se scoate ntreaga bttur
(clavus). 4. Pentru tratarea hemoroizilor: cata-
plasme, cu frunze proaspete. 5. Pentru tratarea
negilor: seva plantei se pune pe negi, de mai
multe ori pe zi. 6. Pentru tratarea aftelor, sto-
matitei: gargar, cu suc de plant diluat n ap
fiart si rcit. 7. Pentru tratarea durerilor de
ochi: planta se tine n ap cca 5-6 ore; se spal
globul ocular. Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea animalelor de stri febrile, stri
a frigore: frunze proaspete pisate, sucproaspt
extras din plant sau macerat. Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
50-100-150 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 20-30-50 g. Uz extern. Pentru trata
rea mamitei, conjunctivitei, n dermatite, papi-
lomatoz, plgi atone: suc proaspt diluat n
ap. Se spal locul afectat. Atentie! La trata
mentul intern, mrirea dozelor poate provoca
intoxicatii exteriorizate prin tulburri digestive si
circulatorii de mic intensitate. Se intervine cu
tratament simptomatic. Cosmetic. Ca remediu
mpotriva pistruilor: se tamponeaz local, de
2-3 ori pe zi, cu sucul obtinut din frunze sau se
aplic frunze proaspete zdrobite. Apicultur.
Florile sunt vizitate de albine pentru culegerea
de nectar si polen. Fr pondere economico-api-
col. Ornamental. Planta poate fi cultivat prin
parcuri si grdini publice, pe alpinrii, stnci,
borduri, mozaicuri si n ghivece ca plant de
apartament. Decorativ prin frunze si flori. n-
multire prin divizare, stoloni, seminte.
Semnatul se face n ghivece sau pmnt
foarte nisipos, fr a le acoperi.
URECHIUSE, prelungiri (2), mai
mult sau mai putin dezvoltate, ale bazei
limbului de la graminee. Urechiusele sunt mari
la orz (Hor-deum vulgare), potrivit de mari si
proase la gru (Triticum aestivum), potrivit de
mari si fr peri la secar (Secale cereale).
Urechiusele lipsesc la ovz (Avenasativa).
URSINII (Ursinae), incluziuni ergasti-
ce vacuolare din celulele vegetale, formate din
sudarea sau ntreptrunderea, n partea mijlo-
cie, a cristalelor de oxalat de calciu, la care
extremittile prismatice rmn libere; sin. druse,
macle. ntlnite n petiolul frunzei de Begonia,
tulpina cactusului Opuntia (limba soacrei),
frunza de sfecl, catafilele bulbului de ceap.
URTICACEE (Urticaceae), familie
care grupeaz specii de plante erbacee, rar
lemnoase (ntre cele exotice), anuale sau perene,
cu fibre textile, adeseori cu peri urticanti, mai rar
glabre, rspndite pe ntreg globul terestru,
exceptnd regiunea arctic, centrul si sudul Africii.
Frunze simple, ntregi, alterne sau opuse, cu mar-
ginile serate sau ntregi, cu stipele de form dife-
rit, uneori lipsesc. Flori unisexuate sau bisexuate
(hermafrodite) si unisexuate mascule, actinomor-
fe, de obicei pe tipul 4, dispuse la baza frunzelor n
mici glomerule capituliforme, umbele sau spice
aparente; perigon sepaloid; androceul, din 4 sta-
mine asezate n fata tepalelor perigonale; n
floarea mascul exist uneori un rudiment car-
pelar; gineceul, cu ovar superior, unilocularsi uni-
ovulat, stil scurt, stigmat capituliform. Formula
floral: m2 P4A4; f2 P4G
(2
1). Fruct achen nchis,
n perigon. Smnt cu tegument subtire si en-
dosperm uleios; embrion drept cu cotiledoane cr-
noase. Flora Romniei contine 6 specii spontane,
ce apartin la 2 genuri: Urtica, x = 6, 11, 13;
Parietaria, x=7, 13.
URZIC (Urtica dioica), fam. Urtica-
ceae. Plant erbacee, peren, hemicriptofit,
geofit, cosmopolit, mezofit, mezoterm,
slab-acid-neutrofil, ntlnit pe lng garduri,
ziduri, drumuri, drmturi, tieturi de pdure,
pe lng case, grajduri, stne, n locuri unde se
depoziteaz blegar, malul apelor de la cmpie
urzic 885 urzic

pn n zona alpin; vegeteaz pe soluri reve-
ne pn la reavn-jilave, bine si foarte bine
aprovizionate cu azot (N4-5); se mai numeste
oisea, urzic creat, urzic criasc, urzic
mascat, urzic de pdure, urzic romneas-
c. Genetic, 2n = 48, 52. Nu are cerinte speci-
fice fat de lumin. Fitocenologic, Car. Artemi-
sietea, Epilobietalia, Alno-Padion, Fagetalia,
Salicion. Urtica este numele genului la Hratius
si la alti scriitori latini. El deriv de la cuvntul
latin rere=a arde, cu referire la arsurile simtite
pe piele prin urzicare. Rspndit pe tot globul
cu exceptia regiunii arctice, centrul si sudul
Africii. Descriere. Rdcini subtiri psloase.
Rizom cilindric, subtire, brun-deschis, repent,
lung si ramificat. Tulpin cu patru muchii evi-
dente, simpl, erect, acoperit cu peri urticati,
setacei, nalt pn la 1,30. Frunze opuse,
ovate, lanceolate sau ovat-lanceolate, la vrf
ascutite, la baz cordate sau rotunjite, dintate
pe margini, pe ambele fete cu peri urticati seta-
cei, petiolate. Flori unisexuat-dioice, dispuse n
panicule la axila frunzelor superioare. nflorire,
VI-X. Fructe, nucule ovale, verzi, cu perigonul
persistent. Compozitie chimic. Contine sub-
stante proteice cu un mare numr de aminoaci-
zi, glucide, amine, steroli, cetone (metilhepte-
nona, acetofenona), ulei volatil, substante
grase, sitosteroli, acizii acetic, formic, pan-
totenic, folie, complex vitaminic (A, B
2
, C, K),
clorofil, protoporfirin, coproporfirin, p-caroten,
sruri de Ca, Mg, Fe, Si, P. s.a. n peri se afl o
substant vezicant pentru piele, constituit
din acid formic, o enzim si o toxalbumin (F.
Cr c i u n , O. Bojor, M. Alexan, 1976).
Alimentatie. Folosit n alimentatie, nc din
Antichitate. Astzi, mai ales primvara folosit
n diferite preparate culinare. Industrie. Con-
servare sub form de piure pentru consumul
din timpul iernii. Prezint ns mare important
pentru extractia p-carotenului, ca surs de pro-
vitamin A, si pentru obtinerea clorofile-materie
prim pentru diverse preparate medicamen-
toase si cosmetice (past de dinti, pomezi,
aerosoli, sprayuri deodorante), gum de mes-
tecat. Unele substante extrase servesc la trata-
rea dermatozelor, arsurilor, cu un bun efect
cicatrizant. Bioterapie. Planta are utilizri tera-
peutice n medicina uman si veterinar cult si
traditional. Folosit ca plant medicinal nc
din Evul Mediu, semintele constituind un bun
remediu natural. Principiile active din plant au
un spectru foarte larg farmacodinamic. Elimin
starea de anemie. Intervine favorabil n diferite
afectiuni ale cilor respiratorii (bronsite, astm).
Actioneaz asupra epiteliului renal, mrind
cantitatea de urin eliminat si o dat cu ea a
substantelor toxice din snge si, n general, din
organism. Deplaseaz acidul uric din tesuturi n
snge, favoriznd eliminarea masiv a acidului
uric pe cale renal. Stimuleaz secretia bilei,
secretia pancreatic, gastric si intestinal, sti-
muleaz peristaltismul intestinal si digestia.
Stimuleaz secretia glandelor mamare la femeile
luze. Actioneaz hipoglicemiant provocnd
scderea glucozei din snge. Alturi de princi-
piul hipoglicemiant exist ns si unul hipergli-
cemiant. Actiune hemostatic, oprind sngerarea.
Stimuleaz hematopoeza, activnd procesele
fiziologice de formare a eritrocitelor, leucoci-
telor, trombocitelor. Fluidific sngele. Fluidific
secretiile bronsice si favorizeaz eliminarea lor
prin expectoratie. Activeaz regenerarea tesu-
turilor si epitelizarea, cicatriznd rnile. Provoa-
c scderea temperaturii corpului n diferite
stri febrile. Actioneaz revulsiv asupra tegu-
mentului, cu efect decongestiv n profunzime.
Remineralizeaz si vitaminizeaz organismul.
Combate diareea, dizenteria si strile inflama-
torii ale mucoasei tubului digestiv. Combate
tusea. Actioneaz bactericid, limitnd sau nl-
turnd multiplicarea bacteriilor. Actioneaz m-
potriva viermilor intestinali, dereglndu-le me-
tabolismul. Asigur disparitia nepurulent a
proceselor patologice, urmat de absorbtia
acestora. Tonic capilar, urzica combate m-
treata. Recomandat n afectiuni renale, ale
prostatei si vezicii urinare; afectiuni circulatorii,
gastrice, hepatice, ale splinei si afectiuni intes-
tinale, indigestii; enterit, diaree, dizinterie; in-
suficient secretorie gastric, hepatic, pan-
creatic si intestinal; ulcer duodenal; litiaz
biliar si renal; retentie urinar, uremie, incon-
tinent urinar; hematurie; insuficient galacto-
gen; hemoptizie, hemoragie intern si uterin;
metroragie, menstre neregulate, vaginite, vagi-
nit trofic, leucoree; ascit, reumatism, gut;
obezitate; lombago, sciatic; tumori, cancer
(consumul de urzici folosit n profilaxia cance-
rului), pneumonie, varice, rni, urticarie, psoriazis,
alergie, mtreat, alopecie (chelie), amigdalite,
hemoroizi. Recoltare. Frunzele (Urticae folium)
se recolteaz prin strujirea tulpinilor direct pe
plant; tulpina cu frunzele (Urticae herba) se
recolteaz prin cosire sau rupere manual.
Uscarea se face la umbr, n soproane, poduri,
urzic 886 urzic

ncperi aerisite, n strat subtire. Lumina le
decoloreaz. Uscarea artificial, la 50-60 C.
Semintele (Urticae semen) se recolteaz toam-
na cnd ajung la maturitatea fiziologic. Se
pstreaz n pungi de hrtie. Rdcinile (Urti-
cae radix) se recolteaz toamna trziu prin
smulgere sau cu sapa. Se spal de pmnt, se
taie prtile aeriene si se ndeprteaz. Se usuc
la soare. Uscarea artificial, la 50-60 C. Medi-
cin uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea he-
moroizilor, hemoragiilor, n diaree, dismenoree
(menstre abundente si neregulate), metroragii
(hemoragii uterine ntre menstre), bronsit,
litiaz renal si biliar, uremie, diabet zaharat,
gut, hidropizie, si altor afectiuni prezentate la
bioterapie, eliminarea toxinelor din corp, vita-
minizare: a) infuzie, din 1 lingur cu frunze
uscate mruntite peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe
zi; b) suc, obtinut din frunze proaspete, pisate si
stoarse. Se beau 2-3 lingurite pe zi. 2. Pentru
usurarea activittii digestive (stomahice): infuzie,
din 1-2 lingurite de frunze mruntite la can
(200 ml) cu ap, pregtit ca mai sus. Se beau
2 cni seara la culcare. 3. Pentru tratarea ente-
ritei, ascitei, n metroragii, hemoragii, hemoro-
izi, astm bronsic, eruptii tegumentare, hidropizie,
retentie urinar, reumatism, icter: decoct, din
1-2 lingurite cu pulbere de rdcin la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se las s
se rceasc pn la cldut. Se strecoar. Se
beau 1-2 cni pe zi. Frunzele intr n compozitia
ceaiului antibronsic nr. 2 (PLAFAR). 4. Pentru
tratarea enurezisului (pierderea necontrolat a
urinei), incontinent urinar: seminte de urzic
mcinate, 2-3 g se iau seara mpreun cu
o lingurit de miere. Uz extern. 1. Pentru tratarea
ulcerului varicos si reumatismului: infuzie, din
40-50 g frunze mruntite la 1 l de ap clocotit.
Se las acoperit 20-30 minute. Se strecoar.
Se fac bi locale sau se aplic cataplasme.
2. Pentru tratarea stomatitelor: infuzie, din 2 lin-
guri de frunze mruntite la o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 10-20 minute.
Se strecoar. Se face gargar. Actiune antiin-
flamatorie. 3. Pentru tratarea rnilor si grbirea
cicatrizrii lor: infuzie, din 3-4 linguri de frunze
mruntite la o can cu ap, pregtit ca mai
sus. Bi locale sau comprese. Medicin vete-
rinar. Uz intern. 1. Pentru tratarea bolilor
digestive, respiratorii si renale: infuzie, din 2-5 g
frunze uscate si mruntite sau rdcini uscate
si mruntite peste care se toarn 100 ml ap
clocotit. Se las acoperit 30 minute. Se stre-
coar. Se administreaz prin breuvaj bucal (se
toarn pe gt). Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, bovine), 20-50 g. Pentru vitei
10-25 g, de 3-4 ori pe zi. 2. Pentru tratarea
hipogalaxiei (adusul laptelui) la vaci: plant to-
cat foarte mrunt, si amestecat cu trte.
3. Pentru stimulatul ouatului la psri: planta se
fierbe, se toac, se amestec cu trte si se
administreaz n mncare. Uz extern. Pentru
tratarea riei (rapn): decoct, din urzici proaspe-
te sau uscate. Solutia obtinut prin fierbere
este folosit cu adjuvant n tratarea animalelor.
Se spal corpul. Efect antiseptic, cicatrizant,
hiperemiant, tonifiant, antitricofitic. Cosmetic.
Pentru tonifierea prului, combaterea mtretii
si a seboreii: a) infuzie, din 40-50 g frunze
mruntite la 1 l de ap clocotit. Se las 30 mi-
nute acoperit. Se strecoar. Se spal prul;
b) decoct, din 250 g rdcini splate, tulpini si
frunze la 5 l de ap. Se las la fiert 30 minute.
Se strecoar. Se las la rcit pn la cldut. Se
clteste bine prul cu decoct, splat n prealabil
cu ap si spun, masnd usor pielea capului;
c) lotiune pentru pr, din pulbere de frunze de
urzic, rdcin de brusture, frunze de mestea
cn, flori de lavand, conuri de hamei, n prti
egale; din acest amestec se pun la infuzat
6 linguri la 1 l de ap clocotit. Se mai cloco
teste 1 -2 minute. Se las la rcit. Se strecoar.
Cldut, se spal pe cap, masnd bine pielea
capului; d) ap pentru pr, din 100 g pulbere de
frunze de urzic la 30 g alcool concentrat (70);
sticla se nchide cu dop. Se las 15 zile s stea
la soare pe timp de var, iarna se tine n cas la
cldur. Se agit sticla de mai multe ori pe zi
pentru uniformizarea extractului. Se strecoar
si se pstreaz n sticle de culoare nchis. Din
acest extract se pun 3-4 linguri la o can de
ap (200 ml) cldut si se maseaz pielea
capului. Vopsitorie. Frunzele tinere si rdci
nile au proprietti tinctoriale. Se recolteaz n
timpul verii. Se folosesc proaspete. Utilizate
pentru vopsirea fibrelor naturale n diferite nuante
de galben. 1. Frunzele se fierb n ap pn
cnd solutia se coloreaz la intensitatea maxim.
Se strecoar. Separat se dizolv, n zer cald,
piatr acr. Se introduce materialul de vopsit si
se las s se ptrund bine. Se scoate si se
trece n solutia de vopsit, mentinut cald. Se
las la cald pn se obtine nuanta de galben
dorit. Se scoate si se usuc. 2. Rdcinile de
urzi c mi c 887 urzi c moart al b

urzic se spal bine de pmnt, apoi se pisea-
z ntr-o piu de lemn. Se fierb n bors proaspt
pn cnd solutia se coloreaz la intensitatea
maxim. Se d la o parte de pe foc. Se las s
se rceasc putin, apoi se dizolv piatra acr.
Se amestec pentru uniformizare. Se introduce
materialul de vopsit. Se las (fr cldur) pn
cnd se obtine nuanta de galben dorit. Se
scoate si se usuc (Agneta B t c , Margareta
Tomescu, 1984) (v. Pl. LX, 1).
URZIC MIC (Urtica urens), fam.
Urticaceae. Plant erbacee, anual, terofit,
cosmopolit, mezofit, mezoterm, sciadofit,
nitrofil, slab-acid-neutrofil, ntlnit prin locuri
necultivate, ruderale, pe lng ziduri, garduri,
cli cu fn, pe lng drumuri, grdini, vii, de la
Marea Neagr pn la altitudinea de 2000 m;
vegeteaz pe soluri revene pn la reavn-ji-
lave, usoare, umede, bine aprovzionate cu azot;
se mai numeste oiesea, urzic blnd, urzic
de sur, urzic mruntic, urzic srbeasc,
urzic criasc, urzic creat, urzic greceas-
c, urzic iute, urzic mplesat. Genetic,
2n = 24, 26, 52. Fitocenologic, Car. Cheno-
podictca. Urtico-Malvetum. Rspndit pe ntreg
globul terestru, cu exceptia regiunii arctice si a
sudului Africii. Descriere. Rdcin fusiform,
alb-glbuie. Tulpin n 4 muchii, erect, simpl
sau ramificat, verde-nchis, nalt de 10-15 cm.
Frunze opuse, ovate sau eliptice, adnc-se-
rate, petiol pros. Flori femele si mascule dis-
puse mpreun n spice nguste, prinse la baza
frunzelor, nflorire, V-XI. Fruct oval, verde-des-
chis. Compozitie chimic. Planta contine ace-
tilcolin, histamin, acizi formic, acetic, butiric,
o substant rsinoas toxic, vitamine, ele-
mente minerale. Alimentatie. Folosit n multe
prti ale trii ca legum. Bioterapie. Prtile
aeriene si rdcina plantei au utilizri terapeu-
tice n medicina traditional uman si veterina-
r. Principiilor active li se atribuie proprietti
vitaminizante, de protectie a capilarelor sang-
vine, antihemoragice, antireumatice, fortifiante
etc. Prezint aceleasi utilizri ca -> URZICA
(URTICA DIOICA), cu precizarea c farmaco-
dinamic este mai activ dect aceasta. Recol-
tare. Prtile aeriene (Urticae minoris herba) se
recolteaz primvara si se folosesc proaspete
sau se usuc la umbr. Rdcinile (Urticae
minoris radix) se recolteaz toamna. Se usuc
n poduri acoperite cu tabl. Medicin uman.
Utilizat empiric pentru rennoirea sngelui",
mpotriva hemoragiilor, pentru tratarea dizen-
teriei, gutei, durerilor de piept, ascitei, reumatis-
mului si a altor afectiuni prezentate la -> URZIC
(URTICA DIOICA). Administrat n doze mari
provoac febr, o iritatie urticarian a pielii, o
reactie dureroas a splinei, scderea pH-ului
urinar, scderea secretiei de lapte, dureri reu-
matismale. Stiintific se foloseste pentru tratarea
urticariilor anafilactic, hepatic sau alimenta-
r, a arsurilor de gradul I, a ntepturilor de
albin, muscturilor de pianjen, pentru calma-
rea pruritului arztor si vindecarea degertu-
rilor. Se aplic tinctur-mamsi primele 3 dilutii
decimale n criz si de a 4-a centezimal n
urticarii acute. n agalactia lehuzelorse utilizea-
z dilutia la decimal(Mihai Neagu Basa-
rab, 1984). Medicin veterinar. Uz intern.
Pentru tratarea hipogalaxiei, cu stimularea se-
cretiei de lapte la vaci: planta uscat, se sfr-
m, se amestec cu trte si se administreaz
ca hran. Zootehnie. Empiric, plantele uscate,
sfrmate si amestecate cu trte se dau
vacilor pentru mbunttirea calittii laptelui.
Vopsitorie. Frunzele si rdcinile au proprie-
tti tinctoriale. Se recolteaz n timpul verii. Se
folosesc proaspete. Utilizate pentru vopsirea
fibrelor naturale n diferite nuante de galben. Se
aplic retetele 1 si 2 de la -> URZIC (URTICA
DIOICA) (v. Pl. LX, 2).
URZIC MOART ALB (La-
mium album), fam. Lamiaceae. Plant erbacee,
peren, medicinal, melifer, hemicriptofit,
mezofit, mezoterm, la pH amfitolerant, sci-
adofit, solicit soluri revene pn la rea-vn-
jilave, mijlociu aprovizionate, bine aprovi-
zionate sau foarte bine aprovizionate cu azot,
usoare, umede; ntlnit n locuri umbroase,
margini de pdure, tufrisuri, luminisuri, pe lng
garduri si ziduri, n zona colinar pn n etajul
subalpin; se mai numeste fata-mtei, mierea-ur-
sului cu flori blai, sugelalb, urzic alb, urzic
creat, urzic surd, urzici mortrete. Dacii o
numeau dyn (dsin/dzin) - zin/zn (I. P a c h i a
Tatomirescu, 1997). Fitocenologic, nca-
drat n Arction, Car. Alliarion. Rspndit n
Europa, Asia. Descriere. Rizom alungit orizon-
tal din care pornesc rdcini adventive si sto-
loni subterani. Tulpinile aeriene pornesc de pe
stoloni, au 4 muchii, sunt proase, nerami-
ficate, nalte de 20-50 (70) cm. Frunze opuse,
triunghiular-ovate, proase, marginile serate
cu dinti mari, petiolate. Flori albe, mari (lungi de
urzi c moart al b 888 urzi c moart al b

2-2,5 cm), sesile, dispuse cte 3-6 n cime, la
subsuoara frunzelor; caliciu campanulat, dis-
pers-pros, cu dinti egali; corol tubuloas, in-
fundibuliform, cu labiul superior asemntor
unui coif, iar labiul inferior ca o lingur; andro-
ceu cu antere brune-nchis acoperite cu labiul
superior. nflorire, IVIX. Fructe, nucule trimu-
chiate, brune. Compozitie chimic. Prtile ae-
riene ale plantei contin mucilagii, flavonoide,
saponine, tanin, ulei volatil, vitaminele C si K,
acizi fenolici, alcaloizi, amine biogene (hista-
min, tiramin, metilamin), glicozide, sruri
minerale (mai ales de potasiu) etc. Bioterapie.
Prtile aeriene ale plantei si rdcinile au utili-
zri terapeutice n medicina uman si veteri-
nar, cult si traditional. Principiile active au
proprietti diuretice, antiinflamatoare, antidia-
reice, astringente, depurative, rezolutive, vul-
nerare, emoliente, expectorante, vasocons-
trictoare. Farmacodinamic actioneaz asupra
epiteliului renal favoriznd cresterea cantittii
de urin; elimin sau diminueaz procesul in-
flamator; lichideaz afectiunile acute inflamatorii
ale intestinului, combate diareea si normali-
zeaz tranzitul intestinal; ajut la eliminarea
toxinelor din snge si din organism n general;
asigur disparitia nepurulent a proceselor
patologice; mucilagiile pe care le contine rela-
xeaz tesuturile si diminueaz starea infla-
matorie; fluidific secretiile bronsice si provoa-
c eliminarea lor prin expectoratie; provoac
ngustarea lumenului vascular; sedare a siste-
mului nervos. Planta este folosit intern de
medicina uman n leucoree, dismenoree, hi-
pertrofia sau inflamatia prostatei (cur), diaree,
bronsite, stri nervoase la femei n timpul me-
nopauzei, insomnii, tuse convulsiv, iar extern
n abcese, tumori, varice, ulcer, umflturi pro-
vocate de gut. Medicina veterinar o foloseste
n enterite, pielonefrite, cistite, catar al cilor
respiratorii, tulburri gastrointestinale (mai ales
la porci), tumori, ulcere, otite. Recoltare. Florile
(Lamii albi flos) se recolteaz fr caliciu. Prtile
superioare aeriene ale plantei (Lamii albi herba)
se recolteaz n timpul nfloririi, pe timp frumos.
Se usuc la soare, pe rame. Peste noapte se
trec n camere sau poduri bine aerisite. Uscarea
rtificial, 35-40 C. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea tulburrilor gastrointestinale:
pulbere, se iau 1-3 vrfuri de cutit nainte de
mas. Aceeasi cantitate se poate amesteca cu
mncarea. 2. Pentru tratarea leucoreei, metro-
ragiilor, n prostatit, hipertrofia prostatei (cur),
bronsite, diaree, insomnie (cur): infuzie, din
1 lingurit de flori sau 1 lingurit de pulbere de
plant la o can (250 ml) cu ap clocotit. Se
las acoperit 15-20 minute. Se strecoar. Se
beau 2 cni pe zi. 3. Pentru tratarea tulburrilor
de menopauz, n inflamarea prostatei, tulburri
gastrointestinale: infuzie, din 1 lingurit cu flori
proaspete la o can (250 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 15 minute. Se strecoar. Se
beau 1-2 cni pe zi. 4. Pentru combaterea
hemoragiilor: extract alcoolic, dup norme far-
maceutice. Se iau cte 30 picturi din 30 n
30 minute. 5. Pentru tratarea leucoreei, metro-
ragiilor, retroflexiei uterin: sirop, pregtit prin
adugarea, a 100 g tinctur, a 50 g sirop simplu
si 25 g ap. Se ia cte o lingurit din 30 n
30 minute. Uz extern. 1. Pentru splaturi va-
ginale si tratarea ulceratiilor tegumentare, ab-
ceselor, prostatitei: infuzie, din 2-3 linguri cu
flori proaspete la o can (250 ml) cu ap cloco-
tit. Se las acoperit 20 minute. Se strecoar.
Splaturile vaginale se fac seara nainte de
culcare. Pe ulceratii si abcese tegumentare se
aplic comprese cu infuzia obtinut sau se fac
bi locale. Pentru prostat se fac bi (foarte
calde) la sezut. Pentru infectii bucale se face
gargar. 2. Pentru tratarea ulcerelor varicoase,
n furunculoz, rni purulente, ulceratii, tumori,
varice, umflturi provocate de gut: infuzie, din
50 g plant uscat si mruntit sau flori la 1 l cu
ap clocotit. Se las acoperit 20-30 minute.
Se strecoar. Bi locale sau se aplic cataplas-
me. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea pielonefritelor, cistitelor, enteritelor, tul-
burrilor gastrointestinale (mai ales la porci),
catarului cilor respiratorii, tumorilor: a) infuzie,
din 4-5 g plant uscat si mruntit peste care
se toarn 200 ml ap clocotit. Se las acope-
rit 30 minute. Se strecoar. Se administreaz
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt); b) decoct,
din 4-6 g plant uscat si mruntit la 200 ml
de ap. Se fierbe 5 minute. Se acoper si se
las la rcit. Se strecoar. Se administreaz
prin breuvaj bucal. Dozele de tratament:
animale mari (taurine), 50-150 g; animale mij-
locii (ovine, caprine, porcine), 10-15-30 g.
Dozele se repet dup 24 ore. Atentie! Dep-
sirea dozelor poate da stri de intoxicatie
manifestate prin tulburri digestive. Se inter-
vine prin suprimarea tratamentului, diet ali-
mentar si tratament simptomatic (E. N e a g u,
C. S t t e s c u, 1985). Uz extern. Pentru trata-
rea otitei: infuzie sau decoct, se toarn cldut n
urzicut moart 889 urzicut moart

ureche. Apicultur. Specie melifer. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Productia de miere, 50-150 kg/ha. Pondere
economico-apicol mijlocie. Ornamental. Planta
se poate cultiva n locuri umbroase din parcuri
si grdini publice. Decorativ prin frunze si flori.
nmultire prin divizare (v. Pl. LX, 3).
URZICUt MOART (Lamium
purpureum), fam. Lamiaceae. Plant erbacee,
anual sau bianual, terofit-hemicriptofit, me-
zofit, amfitolerant la temperatur, slab-acid-ne-
utrofil, comun n toate regiunile trii, ntlnit
prin semnturi, prloage, culturi horticole, pe
lng garduri, prin drmturi, n pduri de
salcm, pn la limita superioar a culturilor,
respectiv 1200 m altitudine; vegeteaz pe soluri
revene pn la reavn-jilave, mijlociu sau bine
aprovizionate cu azot; se mai numeste buruian
de ceas ru, glbenit, rusinea-tigncii, sugrel,
sugrel puturos, tiganc, urzica-cinelui, urzic
rosie(fig. 315). Genetic, 2n= 18. Fitocenologic,
ncadrat n Secalietea, Car. Polygono-Cheno-
podietalia. Rspndit n Europa, Asia. Descri-
ere. Rdcin fibroas, bine dezvoltat. Tulpin
ramificat de la baz cu ramuri ascendente,
pubescent de la mijloc n sus, nalt de 15-20
(30) cm. Frunze inferioare lat-ovate, adnc-cor-
date, serate, lung-petiolate, cele superioare
cordat-ovate, pe margine serat-dintate, pubes-
cente pe fata superioar, glabrescente pe cea
inferioar. Flori purpurii, rar albe, dispuse ntr-o
inflorescent piramidal; caliciu slab-bilabiat,
pros, tubulos-campanulat; corol tubuloas,
usor curbat, bilabiat, cu un inel pros n
interior; androceu din stamine cu antere vio-
lete; gineceu din ovar cu disc nectarifer la baz.
nflorire, III-IX. Fructe, nucule cu 4 muchii.
Compozitie chimic. Nestudiat. Probabil
contine ulei volatil, flavonoide, saponine, acizi
flavonici, tanin, alcaloizi, histamin, metilalani-
n, vitaminele C, K, sruri minerale. Bioterapie.
Prtile aeriene ale plantei au utilizri terapeutice
n medicina uman traditional. Principiilor
active li se atribuie proprietti antiepileptice,
antireumatismale, hemostatice si emoliente.
Empiric, planta este folosit la tratarea epilepsi-
ei, reumatismului, abceselor, rnilor. Recoltare.
Prtile aeriene ale plantei (Lamii purpureum
herba) se recolteaz n timpul nfloririi, pe timp
frumos, nsorit, dup ora 10. Se usuc n strat
subtire, n camere bine aerate sau n poduri

Fig. 315. Urzicut moart
(Lamium purpureum).
acoperite cu tabl. Se pstreaz n pungi de
hrtie. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea epilepsiei: a) macerat din plant proas-
pt, mruntit, n miere; se iau 2 lingurite pe
zi; b) infuzie, din 1 lingurit plant uscat, m-
runtit, peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 5 minute. Se
strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi. 2. Pentru
tratarea reumatismului: decoct, din tulpini flori-
fere n vin. Se las la fiert 10 minute. Se stre-
coar. Se bea de 3 ori pe zi cte un pahar. Uz
extern. 1. Pentru tratarea abceselor: a) planta
pisat se pune pe abces si se panseaz; b) de-
coct, din 10 g plant la 250 ml ap. Se fierbe
10 minute. Se spal locul afectat, se aplic
comprese cu decoctul obtinut, apoi se leag cu
tifon frunzele plantei rmase dup strecurarea
decoctului. Are proprietti hemostatice si emo-
liente. Agricultur. Buruian problem pentru
culturile de prsitoare, cereale, lucerniere, vit
de vie. Combatere prin arturi de toamn, pra-
sile, asolament, erbicide. Apicultur. Impor-
tant pentru culesul timpuriu de primvar,
avnd rol n cresterea si dezvoltarea puietului
de albine. Productia de nectar, 0,4-0,6 mg/floare.
usturoi 890 usturoi

Productia de miere, 50-90 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mijlocie. Ornamental. Planta
se poate cultiva prin parcurile si grdinile publi-
ce, n grupuri pe lng garduri, pe drmturi.
Decorativ prin frunze si flori. nmultire prin
divizare si seminte.
USTUROI (Allium sativum), fam. Lili-
aceae. Plant erbacee, peren, n conditiile de
cultivare de la noi este anual, nu formeaz
tulpini florale si nu produce seminte; alogam,
legumicol, cu valoare terapeutic, cultivat,
originar din Asia Mic, Kazahstan, Uzbekis-
tan, Afganistan, India, bazinul Mrii Medite-
rane, Muntii Caucaz si Carpati; se mai numeste
ai, ai de grdin, ai de primvar, aide toamn,
ai de var, aniu, baib, ceap alb, osturoi, pur,
scloi, usturoi de primvar, usturoi de toam-
n, usturoi de var, usturoni. Creste spontan n
Peninsula Iberic (Spania), insula Sicilia,
nord-estul si nord-vestul Africii (Egipt, Algeria).
Cultivat cu cca 5000-6000 ani . Hr. Pentru
prima dat luat n cultur n mai multe centre:
zona mediteranean, Asia Mic, Iran,
Afghanistan, China, n prezent se cultiv pe tot
globul terestru, pe suprafete mai mici n estul si
nordul Europei. n Romnia se cultiv n toate
judetele. Rezistent la frig. nrdcinat din toam-
n, rezist n timpul iernii pn la minus 25 C.
Nu suport apa n exces, bltirea si nici seceta.
Pretentios la structura, fertilitatea solului. Plant
de zi lung, pretentioas la lumin. n conditii
de umbrire sau zi scurt nu formeaz bulbi.
Productia, 6-10 t/ha. Descriere. Rdcini fi-
broase (fasciculate). Bulb ovoidal, lat-ovoidal,
format din 12-15 (50) bulbili (ctei), prinsi pe un
disc comun si nveliti la exterior din tunici per-
gamentoase comune. Fiecare bulbii (ctel) are
un disc propriu, este nvelit ntr-o tunic perga-
mentoas, sub aceasta o cmas crnoas
protejeaz n interior un mugure prins de disc.
Fiecare bulbii desprins de pe discul comun si
pus n pmnt va forma o nou plant. Frunze
liniare, lungi de 20-60 cm, late de 4-12
(30) mm, acute la vrf pe fata inferioar cu
nervura median proeminent. n trile de ori-
gine, tulpin florifer plin, nalt de 25-100
(200) cm, nvelit cu tecile frunzelor pn la
jumtate. Flori albicioase, verzui-rosiatice sau
purpurii, grupate n inflorescente. nflorire,
VIVIII. Seminte negre, cu trei muchii. Compo-
zitie chimic. Bulbii contin glucide (23-27%)
(glucoza, fructoz, zaharoz, maltoz, rafinoz
etc.); protide (6-7%); lipide (0,1-0,5%); ulei
eteric (0,009 g%) format din 67 compusi, printre
care disulfura de alilpropil (6%), disulfura de alil
(60%), trisulfur de alil (cca 20%), cantitti mici
de tetrasulfur de alil; acizi organici neazotati
(citric, malic, pini vie, succinic, oxalic, glucuro-
nic); vitaminele C (14-20 mg% g s.p.), B
1
, B
2
si
PP (nu depsesc fiecare 0,5 mg% g s.p.), E
(25-29 mg% g s.u.); fitohormoni (gibereline),
enzime (ribonucleaz, invertaz, polifructozi-
daz); substante anorganice, ap 61-64%,
macroelemente reprezentate de potasiu
(540 mg% g s.p.), fosfor, magneziu, calciu,
sodiu, clor, microelemente constnd din fier
1,4-1,7 mg% g s.p., mangan, cupru, siliciu,
cadmiu. Alimentatie. Consumat sub form de
bulbi sau verde, cnd se utilizeaz frunzele si
tulpina fals. Se adaug diferitelor mncruri,
preparatelor din carne etc. Industrie. Folosit n
industria conservelor (condiment) si industria
farmaceutic ca materie prim pentru prepara-
rea medicamentelor hipotensive. Bioterapie.
Bulbii plantei au utilizri terapeutice n medi-
cina uman si veterinar, cult si traditional.
Din timpuri strvechi, usturoiul a fost utilizat, ca
fortifiant, contra ciumei. Aristofan elogiaz ustu-
roiul pentru numeroasele proprietti terapeutice.
Dioscoride si Galen l descriu ca un bun vermifug.
Arabii l recomandau ca antidot contra turbrii
si muscturilor de viper. Scoala din Salermo
i recunoaste propriettile antiseptice. n
timpul Renasterii, Paracelsus si chirurgul
Ambroise Pare l considerau un adevrat
panaceu. Timp de secole a constituit singurul
mijloc de combatere a epidemiilor de cium.
Principiile active au proprietti antiseptice,
bacteriostatice si bacte-ricide, antispastice,
carminative, coleretice, diuretice, afrodisiace,
emenagoge, expectoran-te, febrifuge,
fluidifiante ale secretiilor bronsice,
hipocolesterolemiante, hipoglicemiante, hipo-
tensore, sedative, rezolutive, revulsive, anticata-
rale, aperitive, antigutoase, antiartritice, stoma-
hice, tonice (capilar, nervos, vascular, cardiac),
vermifuge, de prevenire a cancerului, vasodila-
tatoare, antigripale, antidiareice, antidizenterice,
antifermentative, antihemoroidale, antisclerotice,
bradicardizante, cardiotonice. Actiunea antibac-
terian se datoreaz alicinei. n concentratie de
1:100 000 actioneaz att asupra germenilor
gram-pozitivi, ct si a celor gram-negativi (stafilo-
coci, streptococi etc.). Are si actiune antifun-
gic. Medicii chinezi trateaz cu usturoi menin-
gita produs de ciuperca Cryptococcus
usturoi 891 usturoi

neoformans. Actiunea hipotensiv, constnd n
scderea tensiunii arteriale, se datoreaz di-
sulfurii de alil. Sucul de usturoi conservat sau
stocat un timp si pierde acest efect. Prin con-
sumarea usturoiului se produce o scdere a
colesterolului din snge, o scdere a trigliceri-
delor, p-lipoproteinelor si fosfolipidelor serice.
Dozele mici stimuleaz peristaltismul intestinal,
dozele mari devin inhibitoare. Usturoiul se re-
comand n profilaxia si tratamentul bolilor
infectioase (epidemii gripale, febr tifoid, dif-
terie); n afectiuni ale tubului digestiv (entero-
colite, diaree, dizenterie), spasme intestinale,
atonie digestiv, digestie anevoioas, paraziti
intestinali (ascarizi, oxiuri, tenie), constipatie,
dispepsie de fermentatie, fermentatie amdebi-
an, ulcer gastro-duodenal; n afectiuni renale
si ale cilor urinare, n retentie urinar, litiaz
renal uric, oligourie; n afectiuni ale siste-
mului cardio-vascular, constnd din tahicardii,
spasme vasculare, tulburri circulatorii, varice,
hemoroizi, arterioscleroz, ateroscleroz, hiper-
tensiune arterial, spasme vasculare; n edem
al gambelor, edem ale picioarelor, gut, reuma-
tism, pletor, parodontoz, pecingine, scabie,
stomatite, surditate, btturi (clavus), negi, ne-
vralgii reumatismale, antrax, tumori albe (artrite
tuberculoase cronice, cu inflamatia tesuturilor),
plgi, plgi infectate, ulcere varicoase. Re-
coltare. Bulbii (Allii satixi bulbus), denumiti
curent cptni de usturoi, se recolteaz n
iulie-august. Se pstreaz n ncperi uscate,
bine aerisite, la temperatura de 0-4 C. Pro-
ductia, 6-10 t/ha. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea hipertensiunii, n dispepsii de
fermentatie, balonri intestinale, helmintiaz,
bronsite cronice, grip, rinite, tuse, litiaz uric,
gut, artritism, reumatism si alte afectiuni pre-
zentate la bioterapie: a) consumat ca atare,
zilnic, minimum 2-3 bulbii (ctei) zdrobiti; b) de-
coct, din 2-3 bulbili zdrobiti, fierti n 200 ml ap
sau lapte, 15 minute; cantitatea rezultat se
bea n cursul unei zile; c) sirop, din 50 g usturoi
fiert n 200 ml ap. Se filtreaz. Se ndulceste
cu 50 g zahr. Se iau 2-3 linguri pe zi; n cazul
teniei se bea dimineata, pe stomacul gol,
ntreaga cantitate; se repet zilnic pn la
expulzarea parazitului; d) tinctur, obtinut din
bulbili zdrobiti si o cantitate egal de alcool. Se
las la macerat 5 zile. Se iau 2-3 lingurite pe zi,
timp de 10 zile pe lun. 2. Pentru tratarea
hipertensiunii, aterosclerozei: tinctur, obtinut
dup reteta de medicin traditional chinez:
350 g bulbili de usturoi se piseaz, se ames-
tec cu 200 ml alcool concentrat (70). Se las
10 zile la macerat n loc rcoros. Se strecoar
(filtreaz), dup care se las trei zile la limpe-
zire prin decantare. Se pstreaz n sticlute
brune, astupate cu dop, la temperatur mo-
derat. Doza se administreaz prin picturi
dup urmtoarea schem: se porneste de la o
pictur, n dimineata primei zile, si se ajunge
la un maximum de 15 picturi, n seara zilei a
cincia, cnd se ncepe descresterea numrului
de picturi; se continu pn n ziua a zecea,
cnd se ajunge iar la o pictur. n ziua a
unsprezecea se administreaz doza de atac
constituit din 25 picturi (dimineata, prnz,
seara). n ziua a dousprezecea se reia la fel
ca n prima zi. Tratamentul se face continuu
conform schemei de mai jos, timp de cteva
luni, pn la terminarea tincturii. Cantittile
mentionate se iau cu 20-30 minute nainte de
mese, n 50 ml lapte sau ap zaharat. Efectul
n boala hipertensiv si ateroscleroz se
pstreaz 3-5 ani. 3. Pentru tratarea viermilor
intestinali (limbrici, oxiuri): a) macerat, din
3-4 bulbili, care se zdrobesc si se pun ntr-o
can cu ap sau lapte n clocot. Se acoper. Se
bea ntreaga cantitate, dimineata, pe stomacul
gol, nu se mnnc nimic pn la prnz. Trata-
mentul se face zilnic timp de 3 sptmni;
b) suc, din 20 g bulbili la 200 ml lapte cald; se
bea dimineata pe stomacul gol. 4. Pentru trata-
rea teniei: decoct, din 50 g bulbili pisati la o
can (200 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar. Se las la rcit. Se ndulceste cu
50 g miere sau zahr. Se bea dimineata pe
Ziua I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII XIV XV
Dimineaa 1 4 7 10 13 15 12 9 6 3 25 1 4 7 10
Prnz 2 5 8 11 14 14 11 8 5 2 25 2 5 8 11
Seara 3 6 9 12 15 13 10 7 4 1 25 3 6 9 12
doza
de
atac
usturoi 892 usturoi

stomacul gol. Se repet mai multe zile pn la
eliminarea parazitilor. 5. Pentru tratarea oxiu-
rilor si limbricilor: decoct, din o parte bulbili de
usturoi si dou prti ap. Se fierbe la foc do-
mol, ntr-un vas emailat, acoperit, pn scade
la jumtate. Se strecoar. Se las la rcit. Se
amestec cu miere (o lingurit ras de miere
la un pahar lichid). Se pstreaz la frigider, cel
mult o sptmn, timp n care se face trata-
mentul. Se administreaz astfel: copiilor, ntre
6-9 ani, li se dau seara dou lingurite, la cei de
9-12 ani li se dau seara cte 3 lingurite; copiii
mai mari si adultii iau 3-4 pahare, o dat sau
de dou ori pe sptmn. Tratamentul du-
reaz dou sptmni. 6. Pentru tratarea
tusei nsotite de secretie mucopurulent: infu-
zie, din 15 g bulbili pentru copiii pn la 2 ani;
25 g bulbili pentru copiii de 2-5 ani; 40 g bulbili
pentru copiii de 10-12 ani; 60-80 bulbili pen-
tru alte vrste. Se piseaz. Se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
30 minute. Se strecoar. Copiii pn la 5 ani
iau 8-10 lingurite pe zi; copiii de 10-12 ani iau
8-10 linguri desert; pentru vrste mai mari,
inclusiv adultii, se iau 8-10 linguri de sup.
7. Pentru tratarea bronsectaziei: infuzie, din
80 g bulbili pisati peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
30 minute. Se strecoar. Se administreaz
copiilor 8 lingurite pe zi iar adultilor 8 linguri pe
zi. 8. Pentru tratarea astmului bronsic, hiper-
tensiunei arteriale: infuzie/ decoct, din 80 g
bulbili pisati peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se acoper si se mai
fierbe un minut. Vasul acoperit se las la rcit.
Se bea ntr-o zi, cte o lingur la un sfert de
or. Cura dureaz 20-30 zile. n crize de astm
se iau cteva picturi de suc de usturoi pe o
bucat de zahr cubic. 9. Pentru tratarea
sclerozei, astmului, reumatismului, hipertensi-
unii: tinctur, din 50 g cptn de usturoi si
250 g alcool de 60. Se curt bulbii de
usturoi, se taie n bucti mici si se pun la
macerat 10 zile n alcool. Periodic sticla se
agit pentru uniformizarea extractului. Se sto-
arce si se filtreaz. Se iau cteva picturi n
ap. n astm se iau cteva picturi pe o bucat
de zahr n momentul crizei. 10. Homeopatic,
dilutiile centezimale de la a 4-a la a 7-a ale
tincturii-mame se administreaz n ameliora-
rea marilor gurmanzi carnivori cu astenie di-
gestiv, n bronsit cronic si n durerile de
sold. Dilutiile centezimale de la a 4-a si a 5-a
se administreaz n traheite, bronsectazii si
astm periodic. Dilutiile centezimale de la a 5-a
la a 7-a se folosesc n artrita soldului, coxalgie
si psoit (Mihai Neagu Basarab, 1985). Uz
extern. 1. Pentru tratarea oxiurazei: extract,
din 80 g bulbili de usturoi pisati la 500 ml ap n
alcool. Se fac bi anale. 2. Pentru tratarea
btturilor si negilor: cataplasme, cu bulbili
pisati sau rasi. Se aplic seara si se tine pn
dimineata. Procedura dureaz 15 zile. 3. Pen-
tru dezinfectarea rnilor, ulceratiilor: solutie,
din 10% suc de usturoi plus 1-2% alcool. Se
fac badijonri locale. 4. Pentru calmarea dure-
rilor de urechi: suc de usturoi, se mbib n vat
si se introduce n conductul auditiv extern.
5. Contra surdittii de origine reumatismal:
suc de usturoi, obtinut prin pisarea si stoar-
cerea bulbililor, amestecat cu ulei. n fiecare
sear se introduce n ureche un tampon de
vat nmuiat n acest preparat. 6. Pentru
diminuarea durerilor reumatice: bulbili fierti, se
aplic ct se poate suporta de cald pe zona
afectat; unguent. Contraindicatii. Nu se ad-
ministreaz n tratamentul intern persoanelor
cu cataruri gastrice si intestinale, n simptome
congestive pulmonare (tuse seac, tuse san-
ghinolent, stri febrile), deoarece accentuea-
z starea iritant; de asemenea mamelor care
alpteaz; se transmite laptelui gustul si miro-
sul de usturoi. Medicin veterinar. Uz intern.
1. Pentru tratarea animalelor de boli pulmona-
re, constipatie, fascioloz, anorexie, ca vasodi-
latator si hipotensiv: suc proaspt, administrat
prin breuvaj bucal (se toarn pe gt). Dozele de
tratament: animale mari (cabaline, taurine),
25-75 g; animale mijlocii (ovine, caprine, porci-
ne), 5-10-15 g; animale mici (pisici, cini, p-
sri), 1-2 g. n doze mari produce hipertensiune
si tulbur ritmul cardiac. 2. Empiric, pentru tra-
tarea bronhopneumoniilor la bovine: decoct,
din ramuri de mur, ramuri de cires, flori de
musetel, mtase de porumb si usturoi pisat la
2 l de ap. Se fierbe 30 minute. Se strecoar.
Se las la rcit. Se ia 500 ml din acest decoct si
se amestec cu 50 ml alcool. Aceasta consti-
tuie doza pe zi. Se repet 3 zile consecutiv
(Reteta se practic n jud. Mures.). 3. Empiric,
pentru tratarea fasciolozei: decoct, din ames-
tecul format din ardei iute pulbere (boia iute),
usturoi pisat, hrean ras, funingine pisat, otet
tare si zeam de varz. Se fierbe 2 zile. Se
administreaz oilor, cte o lingurit pe zi, prin
breuvaj bucal (se toarn pe gt). 4. Empiric,
usturoi a
s
893 usturoit

pentru tratarea constipatiei: decoct, din frunze
si rdcini de ptrunjel, amestecat cu usturoi.
Se administreaz prin breuvaj bucal (v. Pl. LX, 4).
USTUROI AS (Marasmius
alliaceus), fam. Tricholomataceae. Ciuperc
saprofit, comestibil, ntlnit n perioada au-
gust-octombrie, prin pdurile de fag btrne,
cu dezvoltare n mas n luna august. Creste
pe sol, frunzar, ramuri putrede, cte una, de
obicei n grupuri mici. Descriere. Plria putin
crnoas, subtire, la nceput convex, apoi
ntins, cu marginea usor striat, cutat, dia-
metrul 2-4 cm; fata superioar crem-brun,
adeseori zbrcit; fata inferioar cu lamele
sinuoase, groase, libere, spatiate, albicioase,
mai trziu crem-cenusii. Piciorul usor dilatat la
baz, fistulos, lung pn la 10 cm, diametrul
0,2-0,3 cm, brun-negricios. Carnea n plrie
fragil, n picior rezistent, maron-cenusie,
gust si miros puternic de usturoi. Sporii sferici
sau ovoizi (7-11 6-8 \x), hialini, albi n mas.
Alimentatie. Folosit pentru aromatizarea
mncrurilor crora le d gust de usturoi. Pen-
tru iarn se usuc si se macin.
USTUROI DE EGIPT (Allium
sativum ssp. sagittatum), fam. Liliaceae. Plan-
t erbacee, peren, cultivat, legumicol, cu
valoare terapeutic, originar din Orientul
Apropiat si coasta Mrii Mediterane, unde
creste n stare slbatic; sin rocambole. Culti-
vat pe mici suprafete de teren. D productii
mari si timpurii. Bulbii nu sunt rezistenti la
pstrare. Se nmulteste prin bulbisori aerieni
sau prin bulbi-frati. Rezistent la ger, si n gene-
ral, la conditii neprielnice de mediu. Descri-
ere. Rdcina, frunzele si tulpina fals" sunt
asemntoare cu cele ale usturoiului comun,
dar de dimensiuni mai mari. Tulpina florifer
este asemntoare cu cea de praz. n inflo-
rescent formeaz bulbisori aerieni. Bulbul
poate fi format dintr-un singur grunte sau din
mai multi bulbi-frati prinsi pe un disc comun,
fiecare format dintr-un singur grunte. Com-
pozitie chimic. Planta contine aceleasi
substante ca -> USTUROIUL comun. Bio-
terapie, medicin uman si veterinar la fel
ca -> USTUROI. Alimentatie. Consumat n
stare verde, primvara devreme. Industrie.
Bulbii sunt ntrebuintati n industria conser-
velor, imediat dup recoltare. Capacitate de
pstrare mic.
USTUROIt (Alliaria petiolata), fam.
Brassicaceae. Plant erbacee, bienal, rar pere-
n, medicinal, hemicriptofit, terofit, mezofit,
eutrof, mezoterm, slab-acid-neutrofil, scia-
dofit, cu miros de usturoi, comun n pdurile
de foioase, tufrisuri, locuri umbroase din gr-
dini, livezi, poieni, pe lng garduri si drumuri;
vegeteaz pe soluri revene si reavn-jilave, cu
troficitate ridicat (T= 80-140), bine aprovizio-
nat cu azot (N4); se mai numeste aisoar, brun-
cut usturoaie, buruian de bub rea, buruian
de perit, buruian pentru rni, floare de lingoa-
re, frunza-voinicului, glbenele, iarba-tieturii,
iarb de boale, iarb de lingoare, iarb de ran,
iarb de toate boalele, rdcin de langoare
(lungoare), usturoaie, vindectoare, voinicic.
Daco-getii o numeau aebustrone, crustane,
crut-stani, ibustrone, maebustrone, usturoane,
de unde a derivat mai trziu numele de ustu-
roaie, iar apoi usturoit (I. Pachi a Tatomi-
rescu, 1997). Genetic, 2n = 36, 42. Fitoceno-
logic, ncadrat n Alliarion, Querco-Fagetea,
Arction, Epilobietea. Rspndit n spatiul me-
diteranean si submediteranean euro-asiatic-a-
frican. Descriere. Rdcin pivotant. Tulpin
erect, cilindric, glabr n partea superioar,
cu peri mici n partea inferioar, de obicei ra-
mificat, nalt de 20-80 (100) cm. Frunze
bazale si inferioare lung-petiolate, rotund-reni-
forme, cordate, dur-crenate; cele superioare cu
petioli progresiv mai scurti ctre vrful tulpinii,
cordate, triunghiular-ovate, pe margine adnc-si-
nuat-crenat-dintate. Flori albe, grupate n racem.
nflorire, IVVI. Fruct, silicv rigid, lung de
5-7 cm, mai mult sau mai putin n 4 muchii.
Seminte negre-brune, cu zbrcituri longitudi-
nale. Compozitie chimic. Contine principii
active cu sulf, asemntoare celor ale usturoiu-
lui si cepei, la care se adaug a flavonozide, o
heterozid azotat, enzime, vitamina C, sruri
minerale. Alimentatie. Frunzele se folosesc
drept condiment, nlocuind usturoiul. Se poate
consuma ca salat. Din seminte se obtine o
fin de mustar. Bioterapie. Prtile aeriene ale
plantei au utilizri terapeutice n medicina uman
traditional. Contin principii active cu sulf ase-
mntoare celor ale usturoiului si cepei, la care
se adaug a-flavonozide, o heterozid azotat,
enzime. Se foloseste ca antiscorbutic, diuretic,
vermifug, hipotensiv, antidiareic, antiinflamator
(inflamatii externe, furuncule, traumatisme), n
tratarea astmului si tusei. Recoltare. Prtile
aeriene ale plantei (Alliarriae herba) se
usturoit 894 utricul

recolteaz si se folosesc proaspete; prin uscare
planta si pierde propriettile. Medicin uman.
Uz intern. 1. Pentru tratarea astmului, tusei de
diverse etiologii, scorbutului, ca diuretic, depu-
rativ, cu provocare de transpiratie, ca stimulent:
infuzie, din 1 lingurit cu frunze proaspete, zdro-
bite, peste care se toarn o can (200 ml) cu
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi. 2. Pentru
tratarea bolilor renale si eliminarea viermilor in-
testinali: consum de frunze proaspete pe stoma-
cul gol. Se mnnc dup 60 minute. Uz extern.
1. Pentru vindecarea rnilor: frunzele proaspe
te, crude, se aplic pe rni si se panseaz.
2. Pentru vindecarea rnilor produse de rosturile
de pantofi sau bocanci si, n general, a altor
tipuri de rni: extract alcoolic, din o parte plant
proaspt zdrobit, la 10 prti alcool 70. Se
las 2-3 zile. Sticla se agit zilnic pentru unifor-
mizarea extractului. Se strecoar. La utilizare se
dilueaz cu ser fiziologic, apoi, cu un tampon de
vat, se spal locul afectat. 3. Pentru tratarea
traumatismelor, inflamatiilor, furunculelor: cata-
plasme, cu frunze proaspete (v. Pl. LX, 5).
UTRICUL (Utriculus) 1. Organ apen-
dicular saciform, ntlnit la frunzele submerse
de Utricularia. 2. Bractei care acoper ovarul si
apoi fructul la Carex. 3. Parte umflat a anteri-
dei la Bryophyta.
V

VACUOL (Vacuola), constituent ne-
protoplasmatic ntlnit n celula vegetal. Dimen-
siuni si forme variate. Limitat de o membran,
numit tonoplast. Contine suc celular format din
excesul de ap al celulei, substante organice si
anorganice, dizolvate, substante de excretie. Con-
centratia, pH-ul si tipul de substante variaz, n
limite mari, de la o specie la alta, iar n cadrul
aceleiasi specii n functie de tesut si gradul onto-
genetic de dezvoltare a celulelor. Vscozitatea su-
cului celular este mai mare dect a apei, iar n
cadrul aceleiasi celule variaz n functie de natura
substantelor dizolvate. Substantele anorganice di-
zolvate pot fi cloruri, bromuri, ioduri, fosfati, sulfati,
azotati, iar cele organice-acizi organici (citric, ma-
lic, oxalic, tartric), glucide (glucoza, fructoza, ga-
lactoza), aminoacizi (asparagina, leucina, tiro-
zina), uleiuri eterice, gume, mucilagii, taninuri,
alcaloizi, pigmenti antocianici. Rol de barier
osmotic.
VACUOM (Vacuoma), ansamblul
tuturor vacuolelor existente ntr-o celul; sin.
aparat vacuolar. Se ntlneste n celulele vege-
tale si animale mature. Caracteristice mai
ales celulelor vegetale. Poate cuprinde mai
mult de nou zecimi din volumul celular.
VAGIN^ TEAC
VAGINUL (Vaginula), teac mic
(exemplu, teaca de la baza setei sporogonului
de la briofite, floarea tubuloas de la Aste-
raceae).
VALERIANACEE (Valerianaceae),
familie care grupeaz 10 genuri cu cca
400 specii plante erbacee, anuale si perene,
rareori arbustive si liane, rspndite n regiu-
nea holartic a globului. Frunze opuse, ntregi
sau divizate, fr stipele. Flori bisexuate (her-
mafrodite) sau unisexuate, zigomorfe, pe tipul 5,
grupate n cime; caliciul, foarte redus, adesea
acrescent, variat alctuit, dnd nastere la ma-
turitate unor prelungiri cu perisori (plumoase)
care favorizeaz diseminarea fructelor; corola
gamopetal, tubuloas pn la infundibulifor-
m, cu limbul 3-5 divizat; androceul, din
4-1 stamine, inserate la baza tubului corolei,
cu antere biloculare, introrse; gineceul, cu ovar
inferior, din 3-1 carpele unite, cu o singur loj
fertil, ovul anatrop. Formula floral bisexuat:
h
1
K5C(5-3)A4-1 G^. Fruct achen. Flora Ro-
mniei contine 15 specii spontane ce apartin la 2
genuri: Valerianella, x = 7, 8, 9; Valeriana,
x=7, 8.
VALERIAN (Valeriana officinalis),
fam. Valerianaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, mezohidrofit, mezoterm, slab-a-
cid-neutrofil, heliofil sau semiombrofil, culti-
vat n flora spontan, ntlnit prin tufrisuri,
pduri, margini de pduri, locuri umede si um-
broase, marginea apelor, lunci, zvoaie, n
valerian 896 valerian

special n zona de deal si de munte; se mai
numeste gusa-porumbelului, iarba-mtului, iar-
ba-pisicii, nvalnic, odolean. Genetic, 2n = 14.
Fitocenologic, ncadrat n Magnocaricion, Moli-
nietalia, Alno-Padion, Alnetea Car. Filipendu-
lo-Petasition. Suport temperaturile sczute.
Pretentioas la umiditate, vegetnd bine la pre-
cipitatii de cca 650 mm anual, la lumin si semi-
umbr. Prefer soluri profunde, usoare, luto-nisi-
poase, bogate n humus, permeabile pentru ap.
n culturi sunt contraindicate solurile grele. Cu-
noscut ca plant medicinal din Antichitate. I
s-a recunoscut actiunea sedativ n secolul al
XVIIIlea. Rspndit n Europa si Asia septen-
trional. Cultivat ca plant medicinal n multe
tri din Europa; introdus si n S.U.A. Descri-
ere. Rizom vertical, scurt, tronconic (2-4 cm),
brun, din care pornesc numeroase rdcini ad-
ventive, miez alb, gust acru-amar. Tulpin erec-
t, simpl, scurt-proas n partea inferioar,
cilindric, fistuloas, goal n interior, nalt de
25-150 (200) cm. Frunze imparipenat-sectate
(5-25 cm), cu 5-11 perechi de lacinii lanceolate,
pe margine ntregi sau dintate; frunzele bazale
petiolate, cele tulpinale sesile. Flori rosii-liliachii
pn la albe, mici (5 mm diametru), tipul 5, cu
elementele unite, miros de vanilie, grupate n
dicaziu umbeliform; corol gamopetal infun-
dibuliform, cu lobi inegali; androceu cu 3 sta-
mine; gineceu cu un stil si stigmat trilobat. nflo-
rire, V-IX. Fructe, achene ovate, comprimate,
ngustate spre vrf, cu o nervur pe fat si 3 pe
dos, terminal cu coroan de papus. Compozitia
chimic. Rizomul si rdcinile contin ulei eteric,
acid cafeic, acid clorogenic, heterozide, lipide,
lipaze, oxidaze, zaharoz, glucoza, antibiotice,
parafine, rsini, flavonoide (cvercetol, camferol,
apigenin, luteolin, diosmetin), sruri mine-
rale de K, Ca, Mg, Mn. Uleiul eteric este format
din pinen, camfen, dipenten, citren, terpinen,
limonen, cimen, hidrocarburi sesquiterpenice de
tip auzolen si cariofilen, borneol, terpineol, esteri
ai borneolului (formiat, acetat, butirat, izovaleri-
anat de bronil), ce imprim un miros caracte-
ristic. Din fractiuni (acid si neutr) ale uleiului
eteric s-au separat acizii formic, acetic, butiric,
malic, izovalerianic, behenic, hesperetinic, acetil
valerenolic. Fractiunea lipidic contine acizii pal-
mitic, stearic, arahic, oleic, linoleic, linolic. Prtile
aeriene contin mici cantitti de ulei eteric. Bio-
terapie. Rizomul si rdcinile plantei au utilizri
terapeutice n medicina uman si veterinar.
Principiile active pe care le contin formeaz un
fitocomplex care are la baz o corelatie a siner-
gismelor ce se stabilesc ntre diferiti componenti.
Ca tranchilizant planta nu este toxic, nu pro-
voac efecte secundare nedorite. Farmacodi-
namic, asigur sedarea sistemului nervos si car-
diac, este antispastic, antiseptic. Indicatii:
calmant al sistemului nervos, micsoreaz strile
de excitatie, regleaz ritmul inimii (nevroz car-
diac), n insomnii, anticolic si antispastic, anti-
asmatic, emetic, hipotensiv. Intr n compozitia
preparatelor Pasinal si Extraveral si a unor cea-
iuri Plafar - ceai calmant, ceai gastric si ceai
sedativ. Recoltare. Rizomul si rdcinile (Vale-
rianae rhizoma cum radicibus) se recolteaz
toamna trziu, cu cazmaua, iar din cultur in-
tensiv, cu masina de scos cartofi. Se taie par-
tea aerian de la colet. Se curt de pmnt prin
scuturare, se spal repede ntr-un curent de ap
pentru a nu-si pierde calittile. Se las la zvntat
1 -2 zile, n straturi de 5-6 cm, direct n aer liber,
la soare sau n ncperi bine aerisite, podurile
caselor, soproane. Uscarea artificial, la 35-40 C,
dureaz 3-6 zile. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea afectiunilor cardiace (tulburri
de ritm cardiac, nevroz cardiac), vomei, colici-
lor abdominale la adulti (dureri), n astm bronsic,
insomnii, palpitatii: a) infuzie, din 1 lingurit pul-
bere de rdcin peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15-20 minute. Se strecoar. Se bea treptat n
cursul unei zile; b) pulbere de rdcin, de 3 ori
pe zi cte un vrf de cutit, preferabil n casete
procurate de la farmacie; bun calmant si somni-
fer; c) tinctur, din 20 g pulbere de rdcin la
100 ml alcool de 70. Se las la macerat 8 zile;
pentru omogenizarea continutului sticla se agit
zilnic. Se strecoar n sticle nchise la culoare.
Se astup cu dop. Se iau de 2-3 ori pe zi cte
15-20 picturi. Actiune sedativ, calmant car-
diac. 2. Pentru combaterea durerilor menstru-
ale, ca sedativ, somnifer, antinevralgic: extractie
apoas, din 10 g pulbere de rdcin la un
pahar cu ap rece. Se las la macerat de seara
pn dimineata. Se strecoar. Se ndulceste cu
miere sau zahr. Se ia fractionat n cursul unei
zile. 3. Pentru combaterea insomniei: decoct,
din 1 lingurit pulbere de rdcin la o can
(200 ml) cu ap. Se fierbe 3-5 minute. Se las la
rcit 10-15 minute. Se strecoar. Se bea seara,
nainte de culcare. 4. Pentru combaterea viermi-
lor intestinali, n colici renale, diaree, dizen-
terie: decoct, din 8-10 g rdcin la 150 ml
ap. Se fierbe 5 minute. Se l as l a rci t
valerian 897 varz al b

20-30 minute. Se fac clisme, splturi anale.
Rdcina si rizomul plantei se folosesc n ames-
tec cu diverse alte plante, dozate cantitativ, pen-
tru tratarea anginei pectorale, aterosclerozei,
sindroamelor dispeptice (anaciditate, hipoacidi-
tate), gastritelor hiperacide, n ulcer gastric, me-
teorism (balonri), colici hepato-biliare, disme-
noree, helmintiaz. (O. Bojor, M. Alexan,
Plante medicinale - izvor de sntate, 1981).
Medicin veterinar. Uz intern. Pentru trata-
rea bolilor sistemului nervos central, n transpi-
ratii excesive, nefrite, poliurie sau anurie, tul-
burri intestinale: a) infuzie, din 10 g pulbere de
rizom si rdcin peste care se toarn 100 ml
ap. Se las acoperit 15-20 minute. Se stre-
coar. Se rceste si se administreaz prin breu-
vaj bucal (se toarn pe gt); b) extractie apoas,
din 10 g pulbere de rizom si rdcin la 100 ml
ap rece. Se las la macerat de seara pn
dimineata (12 ore). Se strecoar. Se adminis-
treaz prin breuvaj bucal; c) tinctur, din 10 g
pulbere rizom si rdcin la 100 ml alcool 70.
Se las la macerat 8 zile. Sticla se agit zilnic
pentru uniformizarea extractului. Se strecoar.
Se administreaz prin breuvaj bucal. Se mai
administreaz sub form de pilule si boluri. Do-
zele de tratament cu drog (infuzie, extractie a-
poas): animale mari (cabaline, taurine), 15-
50-100 g; animale mijlocii (ovine, caprine,
porcine), 5-8-12 g; animale mici (pisici, cini),
0,25-1-5 g. Dozele de tratament cu tinctur:
animale mari, 10-20-40 ml; animale mijlocii,
2-5-8 ml; animale mici, 0,2-0,5-1 ml. Rol seda-
tiv asupra sistemului nervos, antispasmodic.
Administrat n doze mici la pisic determin
excitatie. Atentie! Supradozarea drogului duce
la inapetent, hipersalivatie, poliurie sau anurie,
nefrite, tulburri intestinale, transpiratii. n faza
avansat a intoxicatiei cu valerian apar feno-
mene de ameteal, somnolent, hipotermie, ta-
hicardie, tahipnee, colaps, com asfixic. Se
administreaz purgativ uleios, permanganat de
potasiu, 1/5000, uleiul camforat, cofein, infuzii
de fn, injectii repetate cu doze mici de atropin
(E. Neagu, C. Stnescu, 1985). Orna-
mental. Utilizat la decorul platbandelor, stn-
criilor, ruinelor sau ca plant de bordur. nmul-
tire prin seminte (v. Pl. LX, 6).
VARZ ALB (Brassica oleracea
var. capitata), fam. Brassicaceae. Plant erba-
cee, bienal, alogam, melifer, legumicol, cu
valoare terapeutic, cultivat nc de la sfrsitul
Epocii de piatr; se mai numeste broazde, cure-
chi, curechi de iarn, varz cptn, varz de
grdin, varz de iarn, varz de toamn, vear-
z. Genetic, 2n= 18. Provine din Brassica olera-
cea var. sylvestris, ntlnit n stare slbatic n
regiunea Mrii Mediterane. Cea mai veche legu-
m folosit de om. Cultivat n Antichitate n
mod deosebit de greci, romani si chinezi. n
Europa este cunoscut n cultur din secolul al
XI-lea. Astzi se cultiv pe toate continentele.
Cea mai mare varz alb, cu o circumferint de
6,6 m si greutate de 60 kg, a fost recoltat n
1865 de William Collingwood din Durham, An-
glia. Plasticitate biologic mare, cu adaptare la
conditii variate de mediu. Cultivat n diferite
zone geografice ale Romniei, pn la
1200-1500 m. Temperatura optim pentru ger-
minarea semintelor, 18-20 C. Temperatura op-
tim pentru rsad, 10-12 C. Temperatura opti-
m pentru vegetatia n cmp, 15-20 C. Plant
tipic de zi lung. Cantitatea insuficient de lu-
min, n faza de rsad, o predispune la alungire,
iar n cmp, pe locurile umbrite, formeaz cp-
tni afnate, mici, uneori rezultnd numai o ro-
zet de frunze. Cerinte mari la umiditatea din sol
si atmosfer. La formarea cptnii n sol umidi-
tatea trebuie s fie de 70-75%. Peste aceste
valori, cptnile rmn mici, iar dac sunt for-
mate, crap. Descriere. Rdcin pivotant,
nelemnoas, bine dezvoltat, cu ramificatii. P-
trunde la adncimea de 40-50 (150) cm. Tulpi-
na, n primul an, este scurt (15-30 cm), cu
form cilindric. n al doilea an se formeaz
tulpin florifer, nalt de 90-150 cm, ramificat.
Frunze cu limb lat, crnoase, cu nervura medi-
an proeminent, acoperite cu pruin; particip
la formarea cptnii. Cele exterioare sunt verzi,
cele interioare albe-glbui si servesc la depune-
rea substantelor de rezerv. Pe tulpina florifer,
frunze alungit-obovat-cuneate sau alungit-lini-
are. Flori galbene, 3000-4000 pe o plant, dis-
puse n racem lung. Polenizare entomofil. nflo-
rire, VVII. Fruct, silicv. Seminte mici, sferice,
netede, maron-nchis. Compozitie chimic. n
stare proaspt, contine ap (91,7%), proteine
(1,8 g%), lipide (0,2 g%), glucide (5,8 g%), vitami-
nele A (0,3 ng%), B
1
(0,07 mg%), B
2
(0,05 mg%),
PP (0,3 mg%), C (43 mg%); mai contine Na
(30 mg%), K (400 mg%), Ca (72 mg%), Mg
(70 mg%), Fe (1,5 mg%), Cu (0,099 mg%), P
(60 mg%), S (67 mg%), CI (40 mg%). Poluarea
mediului determin acumularea unor microele-
mente ca Sr, Pb, Cd, Zn, Co, Cr, Ni, As, Hg etc.
varz al b 898 varz al b

Valoare energetic, 33 kcal/100 g. Murat (acr)
contine ap (90%), proteine (1,2 g%), glucide
(3,3 g%), vitaminele B
1
(0,03 mg%), B
2
(0,02 mg%), PP (0,15 mg%), C (20 mg%), F si
K; mai contine Na (1300 mg%), K (350 mg%),
Ca (51 mg%), Fe (0,3 mg%), P (34 mg%).
Valoare energetic, 25 kcal/100 g. Alimentatie.
ntrebuintat n numeroase preparate culinare.
Industrie. Larg ntrebuintare n fabricile de con-
serve, asigurnd consumul n tot timpul anului
sub form murat, deshidratat sau congelat.
Bioterapie. Calitti terapeutice recunoscute nc
din Antichitate de ctre Hipocrat, Pliniu cel B-
trn, Caton cel Btrn, Galen. Romanii con-
siderau varza un adevrat panaceu. Cteva
exemple: Hipocrat recomanda varza cardiacilor
si n dizenterii, cu conditia s fie fiart de dou
ori cu putin sare si apoi s fie ingerat. Caton
cel Btrn se trata cu aceast plant indiferent
de maladie. A folosit-o si mpotriva ciumei. Re-
comanda aplicarea frunzelor de varz alb pe
eruptii tegumentare, pe rni, plgi torpide (care
evolueaz lent), artrite. Romanii, timp de sase
secole au folosit varz alb intern si extern n
tratamentul tuturor bolilor. O foloseau ca purga-
tiv, depurativ si n cataplasme. Soldatii pansau
rnile cu frunze de varz alb. Rembert Dodens
(medicul lui Maximilian al II-lea si al lui Rudolf,
mprati ai Germaniei), mentiona n Istoria Plan-
telor(1557), c zeama de varz alb are rol pur-
gativ; sucul proaspt de varz alb vindec ul-
cerele vechi; sucul de varz amestecat cu miere
vindec tusea si rguseala; frunzele fierte si apli-
cate pe ulcere cutanate atone, le vindec; frun-
zele pisate bine si aplicate pe plgi si tumori, le
vindec. Gaspard Bahuin din Bale (1550-1624)
scrie n Istoria Plantelor c varza alb are acti-
une binefctoare asupra tremurturilor nervoa-
se ale membrelor, curt organismul de toxine.
Usor fiart si ingerat ca o ciorb, te destinde,
iar fiart ndelung, te ntreste, mreste diureza.
O recomanda n tratarea de gut, prin cata-
plasme locale cu frunze, dup care se banda-
jeaz portiunea afectat. Benedictinul Nicolas
Alexandre (1654-1728) mentioneaz frunzele
de varz alb ca disicative si vindectoare ale
rnilor si plgilor, sucul este foarte bun n plgi si
ulcere. Zeama de varz alb murat este indi-
cat n arsuri, rar smnta o recomand ca
remediu contra viermilor intestinali. Exemplele
pot continua. De la anul 1700 ncoace medicii
Dr. Lemery, Dr. Gilibert, Dr. Chonnel, Dr. Mrat,
Dr. Lens, Dr. Rogues, Dr. Blanc etc. pun mare
baz pe aceast plant n tratarea multor afec-
tiuni. n Romnia planta are utilizri terapeutice
n medicina traditional uman si veterinar.
Varza alb intr si n dieta indicat de medicina
uman cult. Proprietti: anticanceroas, anti-
diareic, analgezic, antianemic, antihelminti-
c, antihemoragic, antiinflamatoare, aperitiv,
antiseptic, cicatrizant, depurativ, deconges-
tionant, digestiv, diuretic, energizant, emo-
lient, galactogog, hipoglicemiant, laxativ,
pectoral, reechilibrant, reconstituant, remi-
neralizant, sedativ, vitaminizant, vermifug.
Recomandat intern n adenite, afectiuni pul-
monare, tiroidiene, vasculare, alcoolism, afonie,
anemie, antrax, angin, afectiuni digestive, ar-
trit, artritism, astenie, ascit, astm bronsic,
bronsite, calculoz (litiaz) urinar, catar, catar
pulmonar, cefalee, ciroz, colic nefritic si ul-
ceroas, congestie cerebral, constipatie, dia-
bet zaharat, degerturi, diaree, dismenoree,
dispepsii hepatobiliare, edeme, febr tifoid,
afectiuni hepatice, flebit, great, helmintoz,
hipertensiune arterial, mbtrnire, impetigo,
inflamatii, infectii intestinale, insomnie, larin-
git, migren, nefrit, nervozitate, nevralgie,
oligourie, oxiuraz, parazitoze, pirozis, pleurezie,
prostatit, prurit, rahitism, retentie urinar, eruc-
tatii (rgieli), sarcin, sciatic, scorbut, sinu-
zit, afectiuni gastrice, surditate tuberculoz,
tulburri metabolice, tumori albe, tumori tegu-
mentare, tuse, ulcer gastro-duodenal, vrs-
turi, iar extern n abcese, acnee, afectiuni der-
matologice, arsuri, contuzii, cruste de lapte,
degerturi, eczeme, flegmoane, furuncule, can-
grene, insolatii, ntepturi de insecte, junghiuri,
lumbago, muscturi de animale, necroz, pana-
ritiu, plgi, scabie (rie), sciatic, segoree, sifi-
lide, ulcer cutanat, ulcer varicos, ulceratii, zona
zoster. Recoltare. Partea aerian a plantei
(Brassicae oleraceae capitatae herba) se re-
colteaz cnd cptnile au dimensiunile, for-
ma si caracteristicile soiului cultivat. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea gastrite-
lor hiperacide, ulcerului gastric, n litiaz urinar,
diabet, artrit si alte afectiuni prezentate la bio-
terapie: a) consumat ca atare (300-400 g/zi),
n salate de cruditti sau preparate culinare usoa-
re; b) cure de suc ntre mese, un pahar pe zi.
2. Pentru tratarea afectiunilor pectorale (bron-
site, lasringite, astm): decoct, din 60 g varz
tocat mrunt la 1 l de ap. Se fierbe 20-25 mi-
nute. Se strecoar si se amestec cu 70 g
miere. Se bea de mai multe ori pe zi. 3. Pentru
varz al b 899 varz al b

tratarea diareei: varza se toac si se fierbe nde-
lung, apoi se consum. 4. Pentru tratarea ane-
miei, artritismului, strilor depresive, n demine-
ralizri, litiaz urinar: suc de varz, 1-2 pahare
pe zi. 5. Pentru tratarea afoniei: suc de varz, un
pahar n care se pune o lingurit cu miere. Se
agit bine pn la dizolvare. Se fac mai multe
gargare. Dup fiecare gargar lichidul se nghi-
te. 6. Pentru tratarea bronsitelor cronice: a) de-
coct, din 60 g varz alb tiat mrunt, la 500 ml
ap. Se fierbe o or. Se adaug 70 g miere. Se
consum 2-3 pahare pe zi; b) suc proaspt de
varz alb, 1-2 pahare pe zi. 7. Pentru tratarea
cirozei: consum de varz albcrudsau nbu-
sit. 8. Pentru tratarea cirozei, colitei, edemelor:
suc de varz alb, cte 3 pahare pe zi (dimi-
neata, prnz, seara). Se continu ct este nece-
sar. Sucul extras va fi but imediat. n acest
tratament este bine ca sucul de varz alb s se
amestece cu sucul de morcov, prti egale. Dac
tratamentul depseste o lun, se face o ntreru-
pere de 7 zile. 9. Pentru tratarea edemelor,
oligouriei, n nervozitate, pleurezie, pleurit, se-
nescent (mbtrnire), tumori, tumori albe, ul-
cere gastrice, scorbut, diabet zaharat: suc de
varz alb proaspt, 2-3 pahare pe zi. 10. Pen-
tru tratarea constipatiei: decoct, de varz fiart,
2-4 pahare pe zi. Uz extern. 1. Pentru calmarea
durerilor musculare, nevralgiilor reumatismale
(lumbago, sciatic), nevralgiilor faciale, gutoa-
se, ca decongestiv n contuzii, cicatrizant pentru
plgi, maturativ n flegmoane, panaritiu, furun-
cule, abcese: cataplasme, cu frunze strivite cu o
sticl, aplicate direct pe piele (naintea strivirii se
nltur nervura principal), fixate cu un pansa-
ment. Se schimb de 2 ori pe zi. 2. Pentru
tratarea inflamatiilor din gur si gt: gargar, cu
suc de varz amestecat cu miere. 3. Pentru
tratarea durerilor musculare, reumatismale, n
gut, degerturi, entorse: cataplasme, cu frunze
proaspete de varz alb n 3-4 straturi. Acestea
se acoper cu o testur de bumbac, si se
bandajeaz lejer. Se rennoiesc de 2-3 ori pe zi.
4. Pentru tratarea durerilor musculare, durerilor
reumatismale, gutei: cataplasme, cu frunze de
varz alb fierte n vin alb. Se aplic pe locul
afectat, se bandajeaz si se acoper cu o fla-
nel. Concomitent se beau 2-3 pahare de suc
de varz alb, pe zi. 5. Pentru tratarea ecze-
melor: cataplasme, cu frunze de varz alb
proaspete. Se pstreaz o or. Dac sunt bine
suportate se continu. n cazul eczemelor usca-
te frunza se unge cu ulei de msline. Tratamentul
se asociaz cu consum de varz crud sau suc
de varz alb proaspt. 6. Pentru tratarea echi-
mozelor, contuziilor: cataplasme, repetate cu
frunze de varz alb proaspete n 2-3 straturi.
Se bandajeaz lejer. 7. Pentru tratarea anginei,
adenitei, arteritei: cataplasme, cu frunze de varz
alb proaspete. Calmeaz durerile si ajut la
eliminarea toxinelor. 8. Pentru tratarea varicelor,
n flebit, arterit, cianoza tegumentelor: cata-
plasme, cu 2-3 straturi frunze de varz alb
proaspt, peste care se aplic un pansament.
Cataplasma se tine toat noaptea. Se realizea-
z decongestionarea tesuturilor, activarea circu-
latiei, revitalizarea vaselor si deblocarea lor.
9. Pentru tratarea hemoroizilor: cataplasme, cu
frunze de varz alb proaspete, zdrobite cu o
sticl. 10. Pentru tratarea insomniilor: cataplas-
me, cu 3-4 frunze proaspete de varz alb pe
ceaf sau gambe. 11. Pentru tratarea higromei
(inflamatia pungilor seroase de la nivelul coate-
lor): cataplasme, cu frunze de varz alb dup
ce au fost tinute cteva minute n ap clocotit.
Cataplasma se face cu 3-4 straturi de frunze si
apoi se bandajeaz. 12. n lumbago: cataplas-
me, cu 3-4 straturi frunze de varz alb proas-
pete; ziua 3-4 ore ori toat noaptea. Tratamen-
tul se continu pn cnd dispare durerea.
13. Pentru tratarea metritelor: cataplasme, cu
3-4 straturi frunze de varz alb proaspt pe
partea inferioar a abdomenului. Produce alina
rea durerilor si decongestionare pelvian.
14. Pentru tratarea durerilor de ficat: cataplas
me, cu 3-4 straturi frunze proaspete pe zona
ficatului. Se leag cu o pnz. 15. Pentru tra
tarea afectiunilor renale (colici nefritice, retentie
de urin, litiaz, inflamatii diverse): cataplasme,
cu 3-4 straturi frunze de varz alb proaspete,
ziua 4 ore si toat noaptea. 16. Pentru tratarea
pleureziei, pleuritei: cataplasme, cu 3-4 straturi
frunze de varz alb proaspete pe locul afectat.
Aplicrile continu si dup trecerea bolii. Trata
mentul extern se completeaz prin consumarea
de suc de varz alb cte 1-2 pahare pe zi.
17. Pentru tratarea sinuzitei: cataplasm, cu
3 straturi de frunze proaspete pe sinusurile fron
tale sau maxilare. Se las cteva ore. Seara se
aplic si se las toat noaptea. Dimineata si
seara se introduce n fiecare nar suc proaspt
de varz alb. 18. Pentru tratarea surdittii: a-
mestec de suc de varz albsi suc de lmie, n
prti egale; se introduc cte 4-5 picturi n ure
chi. 19. Pentru tratarea ulcerelor tegumentare:
cataplasme prelungite, cu frunze de varz alb
varz chinezeasc 900 varz creat

proaspt n 3-4 straturi. 20. Pentru tratarea
afectiunilor vezicii urinare: cataplasme, cu 3-
4 straturi frunze de varz alb proaspete pe
partea inferioar a abdomenului, noaptea si
ziua. 21. Pentru tratarea zonei zoster: cataplas-
me, cu frunze de varz alb proaspete. Se ren-
noiesc de 3-4 ori n 24 de ore. 22. Pentru tra-
tarea tumorilor, tumorilor albe: cataplasme, cu
frunze de varz, n 3-4 straturi, dup care se
panseaz. Tratamentul se completeaz intern
prin consumul a 1-2 pahare de suc de varz
alb proaspt. Medicin veterinar. Uz intern.
1. Cresctorii de animale de la sate pentru trata-
rea de atonie ruminal administreaz zeam de
varz alb acr. Fac explorri rectale repetate si
se las snge. 2. Pentru tratarea oilor de fascio-
loz amestec boia de ardei iute, cu usturoi
pisat, hrean ras, funingine pisat, otet si zeam
acr de varz alb. Se fierbe n dou zile
consecutive. Se las la rcit. Se strecoar. Se
administreaz oilor cte o lingurit pe zi, timp de
8 zile. 3. Pentru tratarea vacilor de inapetent
(lipsa poftei de mncare) li se administreaz
zeam de varz alb acr. Aceasta stimuleaz
secretia si motilitatea compartimentelor gastri-
ce. 4. Empiric, pentru tratarea cailor de rie, se
fierbe zeam de varz alb acr cu ginat de
gsc. Se las la rcit. Se spal zona afectat.
Cosmetic. Contra acnei: lotionri cu suc de
varz proaspt obtinut prin presarea frunzelor.
Apicultur. Specie melifer. Furnizeaz nectar
si polen pentru ntretinerea si dezvoltarea fami-
liilor de albine. Productia de miere, 20-60 kg/ha.
Pondere economico-apicol mijlocie.
VARZ CHINEZEASC (Bras-
sica pekinensis), fam. Brassicaceae. Plant
erbacee, bianual sau anual, alogam, legumi-
col, cu valoare terapeutic, cultivat pe supra-
fete mici n sud, sud-est si unele zone din Tran-
silvania. Originar din Asia Oriental. Cultivat
pe suprafete mari n China, Japonia si alte tri.
Pe suprafete mai reduse se cultiv n Europa de
Vest, America. Rezistent mare la temperaturi
sczute. Pentru scurt timp suport valori de
minus 4-8 C. Cerinte mari fat de umiditate. Nu
suport excesul si deficitul apei din sol. Lipsa
apei din sol si temperaturile ridicate determin
formarea tulpinilor florale n primul an de vege-
tatie. Valorific bine lumina, n conditii de zi
scurt. Descriere. Rdcin pivotant putin dez-
voltat. Tulpin scurt, groas. Frunze petiola-
te, lamina cu nervura principal bine dezvoltat,
albicioas, crocant. Cptn afnat, alun-
git (20-45 cm). Tulpina florifer se formeaz n
anul al doilea. Poate fi tratat n cultur pentru
producerea semintelor si ca plant anual, ase-
mntor cu conopida. Flori galbene, grupate n
raceme. Polenizare entomofil. Fructe, silicve.
Seminte mici, maron. Compozitie chimic. n
stare proaspt contine ap (93%), proteine
(1,3 g%), lipide (0,2 g), glucide (2,9%), vitaminele
A (2,1 ng%), B
1
(0,06 mg%), B
2
(0,03 mg%), PP
(0,4 mg%), C (25 mg%); mai contine Na (30
mg%), K (400 mg%), Ca (100 mg%), Fe (2
mg%). Prin poluarea mediului planta acumu-
leaz elementele toxice: As (1,97 mg/kg), Cd
(0,199 mg/kg), Pb (1,087 mg/kg), Hg (23,0y/kg).
Valoare energetic, 19 cal/100 g. Alimentatie.
Folosit n diferite preparate culinare apreciate
pentru gustul plcut, picant. Valoare alimentar
ridicat. Apicultur. Specie melifer. Florile fur-
nizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Bioterapie si medicin uman - VARZA AL-
B. Contine aceleasi substante organice si anor-
ganice cu valoare terapeutic ca -> VARZA
ALB (BRASSICA OLERACEAvar. CAPITATA).
VARZ CREAt (Brassica olera-
cea var. sabauda), fam. Brassicaceae. Plant
erbacee, bienal, legumicol, cu valoare tera-
peutic, melifer; se mai numeste chel varz
creat, chil, curechi cret, varz bsicat, varz
chel, varz de var, varz nemteasc. Genetic,
2n = 18. Provine din aceeasi specie slbatic si
zon geografic ca si varza alb. La noi se
cultiv mai mult n Banat, Transilvania si n zona
centrelor mari urbane, mai ales n scop deco-
rativ. Rezistent la temperaturi sczute de scur-
t durat. Nu o afecteaz temperaturile pn la
minus 5,6 C. Temperatura optim pentru vege-
tatie, 15-18 C. Mare consumatoare de ap.
Sensibil la excesul sau deficitul apei din sol si
seceta atmosferic. Cerinte mari fat de ele-
mentele nutritive (azot, fosfor, potasiu). Descri-
ere. Rdcin pivotant, cu ramificatii. Tulpin,
n primul an, scurt. Frunze cu suprafata pro-
nuntat gofrat, datorit ritmului inegal de crestere
dintre parenchim si nervuri, acoperite cu pru-
in. Cptni mai putin dense, sensibile la
crpare n cazul unei irigri excesive. Tulpin
florifer, flori, fructe si seminte cu aceleasi ca-
ractere ca -> VARZA ALB. n semincere se
obtin 500-600 kg seminte/ha. Mult rspndit n
vestul Europei, Rusia, estul Asiei, America de
Nord. Compozitie chimic. n stare proaspt,
varz de Bruxelles 901 varz
rosie

contine zaharuri (3,0-5,6%) si alte substante (-
> VARZ ALB). Alimentatie. Se consum n
stare crud, sub form de salate, sau pregtit
ntr-o gam variat de preparate culinare. Mai
apreciat dect varza alb. Gust plcut,
dulceag. Consumul este esalonat pe o perioa-
d mare de timp. Industrie. ntrebuintat n
fabricile de conserve din zona unde se cultiv,
asigurnd consumul sub form murat sau
deshidratat. Bioterapie si medicin uman
-> VARZA ALB. Aliment valoros cu proprietti
curative. Aceleasi recomandri terapeutice ca
-> VARZA ALB (BRASSICA OLERACEA var.
CAPITATA). Apicultur. Specie melifer. Flo-
rile furnizeaz albinelor culesuri de nectar si
polen. Productia de miere, 20-60 kg/ha. Pondere
economico-apicol mijlocie (v. Pl. LX, 7).
VARZ DE BRUXELLES (Bras-
sica oleracea var. gemmifera), fam. Brassica-
ceae. Plant erbacee, bienal, alogam, legumi-
col, cu valoare terapeutic, melifer, cultivat;
sin. verzisoar. Genetic, 2n = 18. Provine din
aceeasi specie slbatic si zon geografic
ca si varza alb. Ocup suprafete nsemnate
n vestul si centrul Europei. n Romnia se
cultiv pe suprafete reduse. Consumat mai
mult n Transilvania, Banat si zona centrelor
urbane cu pondere industrial. Rezistent
mare la temperaturi sczute, minus 10-14 C,
accidental chiar sub acestea. Poate rmne n
cmp pn toamna trziu, n iernile blnde
poate fi lsat n cmp. La temperaturi ridicate
si n conditiile lipsei apei din sol, verzisoarele
crap. Plant de zi lung. Solicit umiditate
mare n sol si atmosfer. Cerinte mari fat de
elementele nutritive (azotati, fosfor, potasiu,
calciu, magneziu). Descriere. Rdcin
pivotant, ramificat. Tulpin nalt de 50-100
cm, n functie de soi. Frunze tulpinale lung-
petiolate, verzi, cu lamina usor gofrat si
marginile ndoite n sus, lund aspectul de
cup. La subsuoara frunzelor exist muguri
axilari activi, cu crestere nchis, formnd 50-60
verzisoare sferice sau ovale, dispuse apropiat
unele de altele, mbrcnd tulpina n spiral
n toat lungimea sa. Pe msura formrii
verzisoarelor, frunzele cad, ncepnd cu cele
de la baza tulpinii, rmnnd cteva la vrf
sub form de rozet. n anul al doilea, din
verzisoare se diferentiaz tulpini flo-rifere pe
care se formeaz flori galbene dispuse n
racem. Polenizare entomofil. nflorire, VVII.
Fructe, silicve. Seminte mici, sferice,
netede, maron nchis. Compozitie chimic. n
stare proaspt contine ap (84%), proteine
(4 g%), lipide (0,5 g%), glucide (7 g%), vita-
mine A (0,5 ng%), vitamina B
1
(0,08 mg%),
vitamina B
2
(0,16 mg%), vitamina PP (0,7 mg%),
vitamina C (94 mg%), sodiu (32 mg%), potasiu
(400 mg%), calciu (30 mg%), fier (1 mg%),
fosfor (78 mg%), sulf (184 mg%). Valoare ener-
getic, 50 calorii la 100 g. Alimentatie. Verzi-
soarele se consum pregtite ntr-o gam var-
iat de preparate culinare, mai ales sub form
de garnitur la fripturi. Valoare alimentar deo-
sebit. Asigur consumul esalonat n stare proas-
pt o perioad mare de timp, inclusiv iarna.
Medicin. Recomandri terapeutice asemn-
toare cu cele de -> VARZA ALB (BRASSICA
OLERACEA var. CAPITATA). Dintre speciile
de varz are cea mai puternic actiune antigli-
cemiant. Agricultur. Masa vegetativ pe care
o dezvolt si habitusul su o recomand ca
furaj pentru animale. Apicultur. Specie melife-
r. Florile sunt cercetate asiduu de albine pentru
nectar si polen. Productie miere, 20-60 kg/ha.
Pondere economico-apicol mijlocie. Orna-
mental. Pentru frumusetea sa poate fi utilizat
ca plant cu aspect decorativ (v. Pl. LXI, 1).
VARZ ROSIE (Brassica oleracea
var capitata, forma rubra), fam. Brassicaceae.
Plant erbacee, bienal, alogam, melifer, le-
gumicol, cu valoare terapeutic, cultivat. Ge-
netic, 2n= 18. Luat n cultur o dat cu varza
alb. Prezent n toate zonele de pe glob, unde
exist conditii corespunztoare. La noi se culti-
v n toate judetele. Provine din specia slbati-
c Brassica oleraceavar. sylvestris. Rezistent
la temperaturi sczute, minus 5-8 C. Sensibi-
l la lipsa apei n sol. Cerint ridicat de fosfor,
n prima parte a vegetatiei (favorizeaz dezvol-
tarea sistemului radicular). Cerinte ridicate de
azot, n echilibru cu fosforul si potasiul, cnd
ncepe formarea cptnilor. Excesul de pota-
siu intensific coloratia frunzelor n rosu-nchis.
Excesul de azot reduce coloratia frunzelor.
Descriere. Rdcin pivotant, ramificat.
Masa radicular principal se afl la adnci-
mea de 30-35 cm. Tulpina din primul an este
scurt. Cptna ndesat, format din frunze
colorate rosu-nchis, datorit pigmentului anto-
cianic, care se afl n stratul de celule de la
suprafat. Tulpina florifer (se formeaz n anul
al doilea) nalt pn la 150 cm, ramificat.
Flori galbene. Polenizare entomofil. nflorire,
varz
rosie
902 vclie

VVII. Fructe, silicve. Seminte mici, maronii.
Compozitie chimic. n stare proaspt, con-
tine ap (90,5%), proteine (1,4-1,9%), lipide
(0,16 g%), glucide (5,6 g%), vitamina C
(50 mg%), sodiu (32 mg%), potasiu (250 mg%),
calciu (55 mg%), magneziu (17 mg%), fier
(2 mg%), fosfor (32 mg%), clor (30 mg%), man-
gan, cupru, fluor, iod. Posed 33 calorii la 100 g.
Alimentatie. Consumat n stare proaspt sub
form de salate, esalonat, pe o lung perioad
de timp. n cantitate mare este duntoare da-
torit antocoanilor. Industrie. Utilizat pentru
conservarea sub form de salat sau la prepa-
rarea unor sortimente de conserve. Bioterapie
si medicin uman. Uz intern. Recomandat
terapeutic ca bun pectoral n bronsite, laringite,
astm. Are actiune diuretic (litiaz urinar),
amelioreaz strile de ascit, ciroz. Uz extern.
Aceleasi actiuni ca -> VARZA ALB. Apicul-
tur. Specie melifer. Florile sunt vizitate de
albine pentru culegerea de nectar si polen. Pro-
ductie miere, 20-60 kg/ha. Pondere economi-
co-apicol mijlocie (v. Pl. LXI, 2).
VASE LIBERIENE (Vasa liberum),
elemente de baz ale tesutului conductor
liberian (floemului) ntlnite n rdcin, tulpin,
frunze, floare; sin. tuburi ciuruite. si au originea
n celulele procambiale si cambiale. Alctuite
din celule prozenchimatice vii, cilindrice, supra-
puse, grupate n coloane (fig. 316). nalt grad de
diferentiere. Peretii laterali sunt subtiri sau usor-
ngrosati, totdeauna celuloizici, cu punc-
tuatiuni simple. Peretii transversali sunt perfo-
rati, foarte nclinati la pterofite si gimnosperme,
nclinati (vita de vie) sau perpendiculari pe axul
longitudinal al vasului (dovleac). Peretii trans-
versali au mai multe cmpuri ciuruite (plci
uruite multiple), cei perpendiculari au un singur
cmp ciuruit (plac ciuruit simpl). Posed ci-
toplasm, nucleu (care dispare de timpuriu),
vacuol cu suc celular si leucoplaste. Citoplas-
m tuburilor ciuruite comunic ntre dou vecine
prin canale de legtur, asemntoare plasmo-
desmelor, care strbat peretii desprtitori ciuruiti.
La unele grupe de plante (pterofite, gimno-
sperme) exist perforatii si pe peretii laterali,
rezultnd plci ciuruite laterale, ce permit cir-
culatia sevei n sens transversal. Specializate n
conducerea sevei elaborate, constituit din sub-
stante plastice si energetice. Functioneaz un
timp relativ scurt. De obicei o singur perioad
de vegetatie, dup care mor. Anul urmtor se
formeaz altele noi. La monocotiledonate func-
tioneaz tot timpul vietii plantelor. La unele plante
lemnoase (vita de vie, teiul etc.) vasele libe-
riene pot functiona mai multi ani. Iarna devin
inactive, prin acoperirea peretilor transversali de
caloz. Primvara caloza se resoarbe si vasele
si reiau activitatea. Sunt dispuse n fascicule.
VCLIE (Phellinus igniarius), fam.
Polyporaceae. Ciuperc parazit, ntlnit tot
timpul anului (I-XII) pe trunchiuri de salcie,
rchit, frasin; se mai numeste babit, copit,
iasc fals. Descriere. Corp fructifer (bazidio-
carp) la nceput aproape rotund, apoi n form
de copit, cu putine santuri concentrice zonale,
cu dimensiunile de 1-13 2-25 1-12 cm,
brun-negricios sau cenusiu-negricios. Trama su-
beroas zonat, dur, lemnoas, brun-roscat.
Tuburile si porii cu o culoare brun-
roscat.
Fig. 316. Structura vaselor
liberiene:
a - vas liberian la bostan
(Curcubita pepo): b - cmpuri
ciuruite; c - vas liberian plas-
molizat; d - plac ciuruit, secti-
une lonigitudinal: e - plac
ciuruit multipl, vzut din fat;
1 - celule anexe; 2 - cmpuri
ciuruite; 3 - continutul vasului
plasmolizat; 4 - plac ciuruit
multipl, n sectiune longitudinal.
vclie
2
, 903 vtmtoare

Sporii subglobulosi (4,5-6 4-5,5/0, hialini,
unigutilati. Duntoare. Atac inima lemnului
producnd putregaiul albicios (v. Pl. LXI, 3).
VCLIE
2
, IASC
VCLIE DE MESTEACN
(Piptoporus betulinus), fam. Polyporaceae. Ciu-
perc parazit, ntlnit vara si toamna (VIIXI)
pe trunchiuri si ramuri de mesteacn; se mai
numeste bureti de mesteacn, iasca-mestea-
cnului. Descriere. Corpuri fructifere (bazidi-
ocarp) la nceput rotunde, apoi n form de
copit, plane, marginea rotund, cu diametrele
4-20 50-20 cm; grosimea 2-6 cm; fata su-
perioar neted, acoperit cu o crust subtire,
cenusie sau brun-cenusie, mai mult sau mai
putin fisurat; fata inferioar albicioas sau
usor-cenusie, cu tuburi sporifere lungi de
2-8 mm, cu porii alburii, de 0,1-0,3 mm diame-
tru. Tram suberoas, uscat, alb sau alb-gl-
buie, cu miros si gust acid. Sporii elipsoidali,
alungiti, arcuati (4,5-6 1-1,5 n), hialini, netezi.
Duntoare. Produce putregaiul rosiatic intens
al lemnului (v. Pl. LXI, 4).
VCRUS (Polyporus brumalis),
fam. Polyporaceae. Ciuperc saprofit, ntlnit
pe lemnul mort de foioase, ndeosebi pe ramuri
si rmurele, din var pn iarna (VIXII).
Descriere. Plrie convex sau plan, uneori
usor concav, diametrul 2-7 cm, grosimea
0,2-0,8 cm; fata superioar fin-tomentoas, ali-
pit-sevamoas, de culoare brun-glbuie, bru-
n-cenusie, brun-ruginie, brun-negricioas;
fata inferioar cu porii sporiferi mici (0,2 mm
diametru), rotunzi, albi sau crem. Piciorul situat
central sau excentric, ajung pn la 6 cm, dia-
metrul 3-7 mm, fin-sevamos sau granulos, apoi
glabru, cenusiu sau bruniu. Produce putrezirea
lemnului pe care se instaleaz (v. Pl. LXI, 5).
VTMTOARE (Anthyllis vulne-
raria), fam. Fabaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, xeromezofit; ssp. vulneraria, am-
fitolerant la temperatur, xeromezofit, slab
acid-neutrofil prezent pe soluri uscat-revene
pn la revene, cu troficitate sczut (T= 10-30);
ssp. polyphylla, mezoterm, xeromezofit slab
acid-neutrofil spre neutru-bazofil, prezent pe
soluri uscat-revene pn la revene cu substrat
calcaros; ssp. alpestris, microterm, xeromezo-
fit, calcicol, acid-neutrofil, prezent pe soluri
uscat-revene pn la revene, cu substrat calca-
ros; ntlnit prin psuni, fnete, locuri ierboase,
stnci calcaroase, de la cmpie pn n etajul
alpin; se mai numeste capul-turcului, iarb de
rni, iarba-faptului, iarba-osului, iarb de vatm,
nluc, rantoare, rnelvan, scultoare, trifoi
galben, trifoiul-racului, vtmtur. Genetic,
2n = 12. Fitocenologic: ssp. vulneraria, Car.
Festuco-Brometea; ssp. polyphylla, ncadrat n
Festucetalia valesiacae, Danthonio-Chrysopo-
gonetealina; ssp. alpestris, Car. Seslerietalia.
Uneori cultivat pe soluri nisipoase ca plant
furajer. Rspndit n Europa, Asia Mic, Afri-
ca de Nord. Descriere. Rdcin pivotant, bine
dezvoltat. Tulpin erect, cilindric, simpl sau
ramificat, alipit-proas, spre baz adeseori
patent-alb-proas. Frunze impari-penat-com-
puse, cu foliola terminal mai mare; la frunzele
bazale foliolele laterale uneori lipsesc. Flori gal-
bene, alb-glbui, uneori mai mult sau mai putin
roscat-galbene, grupate n inflorescent capituli-
form; caliciu tubulos, umflat, pros, alb, alb-gl-
bui, uneori rosiatic. nflorire, V-X. Fruct, pstaie
nchis n caliciu, indehiscent sau, mai trziu,
dehiscent. Seminte ovate, ptate cu galben si
verde. Compozitie chimic. Florile contin sa-
ponoizide, flavonozide, substante tanante. Bio-
terapie. Florile plantei au utilizri terapeutice n
medicina uman traditional. Li se atribuie pro-
prietti laxative, depurative, vulnerare. Folosite
n constipatie, eliminarea toxinelor din corp si
vindecarea rnilor. Recoltare. Florile plantei
(Anthilli flos) se recolteaz imediat dup nflorire
din mai pn n octombrie. Se usuc la umbr,
n camere aerisite sau n podurile caselor aco-
perite cu tabl. Se pstreaz n pungi de hrtie.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru actiune
laxativ n constipatie si ca depurativ: infuzie,
din 1 lingurit flori peste care se toarn o can
cu ap clocotit (200 ml). Se las acoperit
10-15 minute. Se strecoar. Se beau 1-2 cni
pe zi. 2. Pentru tratarea vtmturilor (hernie,
afectiuni interne cu crize acute: decoct, din 2 lin-
gurite flori uscate si mruntite la o can cu ap
(250 ml). Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se
bea dimineata cte un phrel, iar cu plantele
fierte se leag zona afectat. Uz extern. 1. Pen-
tru vindecarea bolilor de piele si a bubelor: infu-
zie concentrat, din flori. Dup preparare se
toarn n apa de baie la 37 C. Se spal bine
prtile afectate. 2. Pentru vindecarea rnilor:
flori proaspete, zdrobite, se aplic pe locul a-
fectat, apoi se bandajeaz. 3. Pentru tratarea
vtmtoare 904 vsc

contuziilor: cataplasme, cu flori proaspete zdro-
bite sau cu infuzie concentrat aplicat pe locul
afectat (v. Pl. LXI, 6).
VSC (Viscum album), fam. Loran-
thaceae. Arbust indigen semiparazit, peren,
camefit-nanofaneriofit, mezofit, mezoterm spre
moderat-termofil, n privinta pH-ului amfitole-
rant, ntlnit pe plop, salcie, carpen, mestea-
cn, anin, fag, stejar, gorun, grnit, ulm, mr,
mr pduret, prun, cires, visin, salcm, artar,
castan bun, castan slbatic, tei, frasin s.a.; se
mai numeste stoletnic, vsc, vsc de pr, vase
de brad. Genetic, 2n = 20. Prezent adeseori n
asociatia vegetal Pulmonario (rubrae)-Abie-ti-
Fagetum. Rspndit n Europa, Asia, Africa
de Nord. Descriere. Tulpin scurt, groas,
nalt de 30-60(100) cm, ramificat dicotomie
sau polidicotomic, articulat, glabr, galbe-n-
cenusie sau galben-verzuie. Frunze opuse,
groase, pieloase, ovate, invers-ovate sau lanceo-
late, galbene-verzui. Flori unisexuat-dioice,
mici, dispuse n 3-5 dicazii capituliforme. nflo-
rire, III-V. Fruct, bac fals", alb sau alb-gl-
buie, cu o smnt ovat sau trimucheat,
inclus ntr-o materie cleioas. Compozitie
chimic. Difer n functie de planta gazda. S-
au izolat saponozide triterpenice (p-amirina),
derivati ai acidului oleanolic, si p-viscol, colina,
acetilcolina, p-feniletilamin, inozitol, aminoaci-
zi liberi, substante grase constituite din acid
oleic, linoleic, palmitic, siringina, cvercetin,
zaharuri, viscotoxina, acid viscic, un polizaharid
cu actiune antitumoral, vitamina C, vitamina E,
sruri minerale s.a. (F. Cr ci un, O. Bojor,
M. Alexan, 1976). Toxicologie. Frunzele,
ramurile tinere si mai ales fructele de la exem-
plarele ce triesc n special pe plop, salcie, tei,
artar contin viscotoxina, substant toxic for-
mat din acidul glucuronic si o hidroxidimetil-
naftalin. Ea actioneaz asupra organismului
uman prin modificarea tensiunii arteriale, a rit-
mului cardiac, temperaturii, prin tulburri
nervoase cu paralizie si pierderea sensibilittii
(V. Zanoschi , E. Turenschi , M. Toma,
1981). Bioterapie. Ramurile tinere cu frunze
au utilizri terapeutice n medicina uman cult
si traditional. Farmacodinamic actioneaz
hipotensiv, cardiotonic, vasodilatator coronari-
an si periferic, bradicardizant, antispasmodic si
antitumoral. Propriettile hipotensive sunt cu-
noscute de foarte mult vreme. Scderea pre-
siunii sngelui este determinat de colin si
acetilcolina, care au actiune parasimpatomi-
metic. Recent s-au pus n evident propriettile
tumorinhibitoare. Fractiunea antitumoral este
alctuit din 16 aminoacizi. n plant exist si un
factor de stimulare tumoral, continnd n
compozitia sa o mare cantitate de N-metil-lizin.
Se folosesc numai exemplarele n care nu este
prezent aceast substant. n doze mari ex-
tractul de vsc opreste inima n sistol. Toxici-
tatea vscului este imprimat si de planta gazd.
Vscul crescut pe artar, frasin, salcm este
foarte toxic. Cel care creste pe mr, pr, brad,
mesteacn, trandafir este mai putin toxic. Vs-
cul intr n compozitia ceaiurilor medicinale
hipotensive PLAFAR. Este folosit n ateroscle-
roz, hipertensiune, crizele de astm, tuse con-
vulsiv, sughituri persistente. n Antichitate,
Teofrast atribuie plantei nsusiri terapeutice de
vindecare a epilepsiei. Dioscoride precizeaz
n scrierile lui c planta determin maturarea
tuturor induratiilor. Galenus scrie c: absoarbe
foarte bine tumorile care se dezvolt profund n
corp. n Evul Mediu, planta era folosit n bolile
pulmonare, ictirice, n gut, n parazitoze. Ma-
joritatea, considera astzi, c vscul are propri-
etti antispastice, hipotensoare si antiblastice.
n 1942 Ph. Fraft precizeaz c extractul de
vsc provoac diminuarea durerilor neoplazice,
uneori chiar disparitia acestora, oprirea cresterii
tumorilor, mergnd chiar pn la disparitia lor
(F. Pi t er , 2000). Recoltare. Frunzele si
ramurile tinere (Visci stipes) se recolteaz n
intervalul noiembrie-aprilie. Se ndeprteaz
prtile lemnificate si fructele. Uscarea se face
la umbr, n camere aerate, n poduri etc. sau
agtat pe srme sau frnghii. Se ambaleaz n
saci textili. Medicin uman. 1. Pentru tratarea
afectiunilor vasculare, ateroscleroz: a) macerat
la rece, 3 lingurite frunze, mruntite, n 1 l ap.
Se las 8 ore. Se strecoar. Se ndulceste si se
bea n cursul unei zile; b) pulbere din frunze, se
iau 1-3 vrfuri de cutit pe zi. 2. Pentru tratarea
hipertensiunii arteriale: a) macerat la rece, 2 lin-
gurite frunze mruntite n 1 l ap. Se las 8 ore.
Se strecoar. Se ndulceste si se bea n cursul
unei zile; b) pulbere de frunze, se iau 1-3 vrfuri
de cutit ntr-o zi; c) macerat la rece, din 2 lingu-
rite pulbere de frunze la o ceasc de ap. Se
las 8 ore. Se strecoar. Se ia jumtate seara
la culcare si restul peste o zi dup mncare.
3. Pentru tratarea tusei convulsive si spastice:
a) macerat la rece, 3-4 lingurite frunze la can.
Se las 7-8 ore. Se beau 2-3 cni pe zi;
vsc 905 velamen radicum

b) pulbere de frunze, cte 3 vrfuri de cutit pe
zi. 4. Pentru tratarea bolilor de piept, hemopti-
ziei, arterosclerozei, hipertensiunii: vin de vsc
preparat din 1 l vin n care se pun 40 g pulbere
de vsc. Se las la macerat 5 zile, apoi se
strecoar si se trage n sticle de culoare nchi-
s. Zilnic se ia cte un phrel de 100 ml.
5. Pentru actiune hipotensiv, antispasmodic
si n hemoragii menstruale: macerat, din 30 g
frunze si ramuri tinere mruntite la 1 l de ap
rece. Se bea cte un phrel zilnic. 6. Pentru
tratarea hipertensiunii: pulbere de amestec de
frunze de vsc, rdcin de pir, flori de pdu-
cel. Cte un vrf de cutit de trei ori pe zi. S-a
constatat c cel mai valoros vsc este cel de pe
mr, apoi de pe pr, brad, mesteacn, tranda-
fir, frasin. 7. Pentru tratarea de sindroame epi-
leptice, spasme, convulsii, petit mal, epilepsie
de lung durat la femei care sufer de metro-
ragie si iritatii ale uterului, coee, epilepsie isteri-
form (crize tip Bravais-Jackson); atetoz, sin-
droame vertiginoase persistente dup crize de
epilepsie care degenereaz n team, nevral-
gie, sciatic si lombagie cu iradiere n soldul
drept, arteroscleroz (cu pericol de atac apo-
leptic), vascolopatie cerebral, hipertensiune
cu albuminurie, reumatism cronic (gutos, cu
dureri), nefrite cronice pe fond aterosclerotic si
cu hiperazotemic, sindroame dureroase ale
spatelui si cefei, ale genunchilor si coatelor,
menoragie si metroragie, retentie placentar,
tuse spastic cu zgomote de secretii bronhice,
status asmatic, cancer: macerat din mldite
proaspeten solutie hidroglicero-alcoolic 1 DH.
Se iau 20-50 picturi de 2-3 ori pe zi. Pentru
tratarea altor boli, maceratul mlditelor de vsc
se poate asocia cu alte macerate de la alte
plante: cu maceratul mlditelor de rosmarin
(Rosmarinus officinalis), pentru tulburri cro-
nice metabolice, diabet (reactiveaz complet
schimburile metabolice); cu maceratul mugurilor
de scorus (Sorbus domestica), pentru tulburri
de echilibru; cu maceratul mlditelor proaspete
de merisor de munte (Vaccinium vitis-idaea),
pentru tulburri de menopauz; cu macerarea
mlditelor proaspete de laur ghimpos (Ilexaqu-
ifolium); cu maceratul mlditelor proaspete de
cimisir (Buxus sempervirens), pentru cancere,
stri precanceroase, neoplazie si carcinoge-
nez. S-a constatat c vscul actioneaz diferit
asura cancerului n functie de arborele de pe
care este recoltat. De exemplu, vscul de ulm
este mai activ asupra cancerului pulmonar,
vscul plopului este activ n cazul cancerului
vezical si al rinichilor, vscul pinului este activ
n tumori superficiale. Maceratele mentionate
pentru o mai mare eficient se amestec cu
maceratul mlditelor proaspete de vsc. Se iau
50-70 picturi de 2-3 ori pe zi, n putin ap,
nainte de mas (F. Pi t er , 2000). Orna-
mental. n timpul srbtorilor de iarn, ramurile
verzi cu fructe se decoreaz apartamentele;
sunt simbol al biruintei vietii. Atentie! S nu se
consume fructele. Confuzii. A nu se confunda
vscul (Viscum album) cu vscul de stejar (Lor-
anthus europaeus). Primul are frunze glbui,
aproape sesile, persistente iarna, fructe albe,
grupate cte trei, cel de al doilea are frunze
verzi-nchis, petiolate, caduce iarna, fructe gl-
bui, dispuse n mici ciorchini (v. Pl. LXIII, 2).
VELAMEN RADICUM, tesut pa-
renchimatic epidermal, unistratificat si multi-
stratificat, ntlnit la rdcinile aeriene ale plan-
telor epifite neparazite ce triesc pe trunchiul si
ramurile unor arbori si arbusti. Velamen radi-
cum unistratificat (caz exceptional) este prezent
la rdcina aerian a plantei Vanilia planifolia,
iar cel multistratificat (caz normal) este ntlnit
la rdcina aerian a unor specii epifite de
Orchidaceae, Araceae, Liliaceae, Amarilidace-
ae. Velamenul se formeaz prin diviziuni repe-
tate ale celulelor din stratul extern al rdcinii.
Este relativ gros, avnd n structura sa celule
mari, lipsite de continut viu (moarte), cu peretii
celulari ngrosati prin benzi spiralate sau reticu-
late, prevzuti cu pori si fr spatii intercelu-
lare. Prin pori se realizeaz o comunicatie ntre
toate celulele velamenului. Cnd aceste celule
sunt pline cu aer, rdcina are un aspect argin-
tiu, iar cnd sunt pline cu ap, capt o culoare
verde datorit celulelor cu cloroplaste din exo-
dermul scoartei, aflat sub velamen. Exodermul
este format din celule lungi, cu peretii aproape
suberificati, ce protejeaz tesuturile interne m-
potriva pierderii de ap n timpul uscciunii
atmosferice si din celule mici, cu membrane
foarte subtiri, bogate n citoplasm, numite celule
de comunicatie, care au functia de absorbtie a
apei din velamen. Velamenul functioneaz ca
tesut de absorbtie si de nmagazinare a apei
din atmosfer. Absoarbe apa n stare lichid ca
un burete, cu ajutorul fortei capilare. Absoarbe,
de asemenea, vaporii de ap pe care i conden-
seaz, rezultnd ap sub form lichid. n
general, retine o cantitate relativ mare de ap.
vegetatie 906 ventrilic

Din velamen apa este absorbit de celulele de
comunicatie ale exodermului si condus n va-
sele de lemn, iar prin ele se rspndeste n tot
corpul plantei. Velamenul lipseste la Orhideele
epifite care au frunze crnoase prevzute cu
tesut acvifer bine dezvoltat.
VEGETAtIE, totalitate a gruprilor
naturale de plante (fitocenoze) sau cultivate
(agrofitocenoze) care populeaz un anumit te-
ritoriu geografic sau un anumit biotip; sin. nve-
lis vegetal. Prezint o variatie latitudinal si
altitudinal (Covor" vegetal).
VELNIS (Ulmuslaevis), fam. Ulmace-
ae. Arbore foios, megafanerofit pn la micro-
fanerofit, mezohigrofit, mezoterm, acid-neutrofil,
subheliofil, slab-inundofil, ntlnit sporadic prin
zvoaie, lunci, pe lng ape, n regiunea de
cmpie si dealuri, mai ales n Oltenia si
Banat; vegeteaz pe soluri reavn-jilave pn
la ji-lav-umede, suportnd uneori si apa
stacnant; se mai numeste ulm, venes, venis,
vnj. Dacii l numeau olma, omoax, ulmac(I.
Pachia Ta-tomirescu, 1997). Genetic, 2n
= 28. Manifest preferinte pentru climate
relativ dulci. Putin pretentios fat de troficitatea
solului. Temperament mai pronuntat de lumin
fat de ceilalti ulmi. Important forestier relativ
redus. Fitocenologic, Car. Alno-Padion.
Rspndit n Europa Central si de Sud-est,
Caucaz. Descriere. Rdcin rmuros-
trasant, superficial. Tulpin dreapt, zvelt,
cu coaste evidente la baz, nalt pn la 30-
35 m; scoarta cenu-siu-brun, la btrnete cu
ritidom brzdat, lemn cu duramen brun-deschis,
alburn alb-glbui cu nuant brun, raze
medulare cu pete numeroase deschise, inele
anuale vizibile. Lujeri aproape pendenti, glabri,
brun-verzui, cu muguri conici sau fusiformi.
Frunze eliptice sau obovate, dublu-serate,
acuminate, asimetrice la baz, petiol scurt.
Flori, cte 20-25, grupate n fascicule. nflorire,
III-IV. Fructe, samare ovate sau aproape
rotunde, cu marginile ciliate si nucule
centrale. Lstreste viguros. Drajoneaz slab.
Industrie. Lemn de culoare deschis, noduros,
durabil, cu aceleasi utilizri ca cele ale ulmului
de cmp (Ulmus minor); att pentru lucru ct si
pentru foc este ns inferior acestuia si ulmului
de munte. Medicin uman. n unele sate din
tar, are acelasi utilizri ca ulmul de cmp
(Ulmus minor). Ornamental. Element decorativ
de mare pret n spatiile verzi, cultivat n grupuri,
pe lng ape. nmultire prin seminte, altoire.
Este atacat de grafioz. Apicultur. Florile furni-
zeaz culesul de polen pentru dezvoltarea fami-
liilor de albine si culesul de man pentru ntreti-
nerea familiilor de albine. Cantitatea de miere,
10 kg/ha. Pondere economico-apicol mijlocie.
VENTRILIC (Veronica officinalis),
fam. Scrophulariaceae. Plant erbacee, peren,
camefit, xeromezofit, microterm, acidofil,
frecvent n pduri, marginea pdurilor, tieturi
de pdure, tufrisuri, pajisti, n lungul praielor,
mai ales n regiunea montan si subalpin; ve-
geteaz pe soluri uscat-revene pn la revene,
cu troficitate sczut (T= 10-30); se mai nu-
meste buruian de perit, matrice, strtoric, so-
prlit, ventricea, vindrilic. Genetic, 2n = 18,
36. Fitocenologic ncadrat n Potentillo-Nardi-
on, Pino-Quercetalia, Quercion roboris, Dicra-
no-Pinion, Deschampsio-fagion, Vaccinio-Picion,
Car. Nardo-Callunetea. Rspndit n Europa,
Asia, America de Nord. Descriere. Rizom cilin-
dric, repent. Tulpin proas, culcat, cu rd-
cini adventive la noduri (radicant),cu ramuri
ascendente, des-foliate. Frunze eliptice pn la
obovat-eliptice (1,5-4/1-2 cm), scurt-serate pe
margine, scurt-petiolate, dispers-proase. Flori
palid-violacee, uneori alburii, grupate n raceme
dese, erecte; caliciu gamosepal, 4-partit, cu laci-
nii lanceolate, glandulos-proase, corol ro-
tat-campanulat din 5 petale, aparent 4 petale,
dou fiind unite ntre ele, cu lobii inegali; an-
droceu cu 2 stamine mai lungi dect corola si
terminate cu antere ovoidale; gineceu cu ovar,
stil si stigmat capitat. nflorire, VIVIII. Fruct,
capsul mai lung dect caliciul, pubescent, cu
stil de 2 ori mai lung dect capsula. Seminte
lenticulare, mici (1 mm diametru). Compozitie
chimic. Planta contine glicozide de tip aucu-
binic, saponoizide, tanin, substante amare, ulei
eteric, acid cafeic, acid vanilie, acid protocatehic
etc. Bioterapie. Prtile aeriene nflorite ale plantei
au utilizri terapeutice n medicina uman
traditional. Li se atribuie proprietti stomahice,
colagoge, astringente, vulnerare, diuretice. Far-
macodinamic, principiile active favorizeaz di-
gestia; favorizeaz secretia bilei; provoac o
strngere a suprafetei tesuturilor prin precipita-
rea proteinelor, opresc hemoragiile si cicatri-
zeaz rnile; intensific activitatea renal de-
terminnd cresterea cantittii de urin. Planta
este folosit empiric pentru tratarea catarului
bronhial, afectiuni hepatobiliare, litiaz biliar si
ventrilic 907 verigariu

renal, anorexie, reumatism, rni, arsuri, boli de
piele. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei (Ve-
ronicae herba) se recolteaz n lunile mai-iunie,
cnd se afl nflorit, dup ce s-a ridicat roua, pe
vreme nsorit. Se taie prtile superioare foliate
si nflorite. Se usuc la umbr, n strat subtire, n
camere bine aerisite sau n poduri acoperite cu
tabl. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea colicilor abdominale, nevralgiilor, litiazei
renale, litiazei biliare, reumatismului si ca tonic
digestiv: infuzie, din o lingurit (20 g) pulbere
plant peste care se toarn o can de ap
clocotit (200 ml). Se las acoperit 15-20 mi-
nute. Se strecoar. Se beau 3 cni pe zi. 2. Pen-
tru tratarea de afectiuni hepatice (hepatit croni-
c, ciroz) etc., catar pulmonar, bronsit: infuzie,
din 2 lingurite pulbere plant peste care se toar-
n o can cu ap rece (200 ml). Se las acope-
rit 30 minute, apoi se d n clocot. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se beau
1-2 cni pe zi. 3. Pentru tratarea catarului pul-
monar, astmului, rguselii, tusei, bolilor de piele:
infuzie, din 10 g pulbere plant la o can cu ap
rece (200 ml). Se las acoperit 30 minute, apoi
se d n clocot. Se las acoperit pentru rcire
10-15 minute. Se strecoar. Se bea o lingur la
2 ore, sau seara si dimineata cte o ceasc.
4. Pentru combaterea aerofagiei, afectiunilor
pulmonare si favorizarea secretiei sucului gas-
tric: decoct, ct se ia ntre trei degete, amestec
din 60 g prti aeriene de ventrilic, 15 g de frun-
za-mamei (Cassia), 15 g frunze calapr, 10 g
rdcin lemn dulce, la o can cu ap (200 ml).
Se fierbe 5 minute. Se strecoar. Se ia nainte
de a mnca. Uz extern. 1. Pentru favorizarea
vindecrii rnilor, cicatrizarea lor: infuzie, din
2 lingurite pulbere plant peste care se toarn o
can de ap rece. Se las acoperit 30 minute,
apoi se d n clocot. Se acoper si se las la
rcit 15-20 minute. Se strecoar. Se aplic sp-
laturi locale folosindu-se un tampon cu vat.
2. Pentru tratarea rnilor, arsurilor, bolilor de
piele: alifie, pregtit din o ceasc suc proaspt
(obtinut prin zdrobirea si stoarcerea plantei)
peste care se pune 1 ceasc de alcool. Se las
la macerat 5-7 zile. Se filtreaz. Se adaug
125 prti spun de bun calitate, 100 ml ap de
trandafir, 250 ml alcool 70. Se amestec totul
bine pe baia de ap pn la omogenizarea
perfect. Se aplic unguente locale (A. R a d u,
Ecaterina Andronescu, 1984). Apicultur.
Specie melifer. Florile sunt vizitate de albine
pentru culegerea de nectar si polen. Ornamental.
Planta poate fi cultivat prin parcuri si grdini
publice, din regiunea montan, la semiumbr, la
margini de pdure, de-a lungul praielor, pe
lng tufisuri. Decorativ prin frunze si flori. n-
multirea prin divizare si seminte (v. Pl. LXI, 7).
VERBENACEE (Verbenaceae), fa-
milie care grupeaz cca 100 genuri, cu cca
2700 specii plante erbacee perene, arbustive si
arborescente rspndite mai ales n regiunile
tropicale si subtropicale ale Asiei de SE si Ame-
ricii, putine n regiunile temperate. Frunze opuse,
simple, ntregi sau lobate, penat divizate, fr
stipele. Flori bisexuate (hermafrodite), zigo-
morfe, de obicei pentamere, uneori tetramere,
grupate n inflorescente racemoase sau cimoa-
se; caliciul gamosepal; corola gamopetal,
adesea tubuloas, slab bilabiat; androceu di-
dinam, cu staminele nserate pe tubul corolei;
gineceu bicarpelar, uneori din 4(5) carpele, cu
ovar superior, ovul apotrop. Formula floral:
fi- K(
5
)[C(5)A2
+2
]G(2) uneori (4-5). Fruct mericarpic,
tetrachen. Flora Romniei contine 6 specii
spontane ce apartin genului Verbena, x= 5, 7.
VERIGARIU (Rhamnus catharticus),
fam. Rhamnaceae. Arbust indigen, microfane-
rofit, xeromezofit, mezoterm pn la subtermofil,
subheliofil-heliofil, subcalcicol, oligotrof-mezotrof,
slab-acid-neutrofil, frecvent ntlnit n lizierele p-
durilor, subarboretul pdurilor de stejar, tufrisuri
de la cmpie (silvostep) si deal, sporadic n
etajul montan; vegeteaz pe soluri scheletice,
calcaroase, uscat-revene, pn la revene si pe
cele revene, cu troficitate sczut (T= 10-30), cu
troficitate pn la mijlocie (T= 30-50) si pe cele
cu troficitate mijlocie (T= 50-80); se mai numeste
crasici, crusei, gladis, lemnul-cinelui, patachin,
prul-ciutei, poama-cinelui, porumbel, salb
moale, spinele-cerbului, verigas, voniceriu. Ge-
netic, 2n = 24. Rezistent la secet, ger si soluri
uscate, superficiale, scheletice, calcaroase.
Prefer statiunile expuse insolatiei. Nu suport
umbrirea. Fitocenologic ncadrat n Querco-Fa-
getea, Car. Prunetalia, Alno-Padion. Rspndit
n Europa, Asia. Descriere. Rdcin pro-
fund. Tulpin nalt de 2-3 m, cu scoart
brun, ce se exfoliaz n inele; lemn cu album
glbui, duramen roscat, tare, greu. Lujerii ce-
nusii, frecvent terminati cu un ghimpe; mugurii
imperfect-opusi, ovoconici, ascutiti, alipiti de ax.
Frunze opuse, eliptice, cu nervuri arcuite, pe
margini crenat-serate, lungi de 4-8 cm, glabre.
vernalizare 908 vetrice

Flori verzi-glbui, poligame, mici, tipul 4, dis-
puse cte 2-5 n fascicule axilare. nflorire,
V-VI. Fructe, drupe sferice (6-8 mm), negre, cu
peduncul de 0,5-1 cm. Smnt ovoidal.
Compozitie chimic. Fructele contin antra-glu-
cozide, flavonozide, acizi organici, substante re-
zinoase, pectine, mucilagii, pigmenti antociani,
derivati de kemferol, cvercetol, ramnetol, sruri
minerale. Toxicologie. Planta posed principii
purgative, dar poate provoca intoxicatii. Doza
mortal pentru un cine este de 50-80 g fructe.
Simptomele otrvirii constau din convulsii, ame-
teli, midriaz, pierderea cunostintei. Industrie.
Siropul extras din fructe este purgativ energic.
Utilizat mai ales n medicina veterinar. Lemn
excelent pentru strungrie. Bioterapie. Fructele
plantei au utilizri terapeutice n medicina uma-
n cult si traditional. Principiile active repre-
zint un purgativ foarte energic, au si actiune
depurativ, diuretic. Actiunea depurativ const
n retragerea toxinelor din umorile organis-
mului si eliminarea lor rapid pe cale renal si
intestinal. Folosite n constipatie cronic, elimi-
narea toxinelor din corp, combaterea conges-
tiilor cerebrale, mrirea secretiilor intestinale si
pentru slbire. Recoltare. Fructele (Rhamnica-
tharticae fructus) se recolteaz verzi n iulie-au-
gust, sau mature n septembrie-octombrie. Se
adun fr pedunculi. Uscarea artificial la
50-60 C. La sate se usuc n cuptorul de pine,
pentru a fi folosite n timpul iernii. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru combaterea con-
stipatiilor cronice si n hidropizie: a) fructe proas-
pete, cte 10-15, se consum dimineata pe ne-
mncate; b) decoct, din 25-30 fructe la o can
de ap (200 ml); se fierb 5 minute; se acoper
si se las la rcit; se strecoar; se bea
dimineata; actiune purgativ; c) sirop, pregtit
din 500 g fructe peste care se pune 1 kg zahr;
se las acoperit 3-5 zile pentru a-si lsa must,
apoi se fierbe pn la consistenta siropoas se
pstreaz n sticle; se ia de mai multe ori pe zi
cte o lingurit. Efect laxativ. 2. Pentru cura de
slbire: fructele se fierb si apoi se pun n mn-
care. Se inger o dat cu mncarea. Uz ext-
ern. Empiric, pentru tratarea copiilor de atrep-
sie: bi cu decoctul fructelor. Agricultur.
Frunzele sunt gazd intermediar pentru rugi-
na-grului si ovzului. Se practic distrugerea
arbustului n vecintatea culturilor de cereale.
Apicultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Productie,
30-50 kg miere. Pondere economico-apicol
mijlocie. Ornamental. Indicat la limita par-
curilor, n grupuri de arbusti, pe terenuri mai
degradate si la distant mare de culturile agri-
cole (gazd intermediar pentru o serie de du-
ntori agricoli). Decorativ prin frunze, flori, fructe.
nmultire prin seminte, butasi de rdcin si
tulpin (v. Pl. LXI, 8).
VERNALIZARE (Vernalisatio), acti-
une a temperaturilor joase pozitive, pe o peri-
oad mai lung, asupra plantelor, pentru a
putea trece din starea vegetativ la cea gene-
rativ; sin. iarovizare. Frigul permite realizarea
maturittii fiziologice pentru antez (nflorire).
Formarea primordiilor florale are loc dup ve-
rnalizare, n anumite conditii termice.
VERNAtIE, PREFOLIAtIE
VERZISOAR, VARZ DE BRU-
XELLES
VETRICE (Tanacetum vulgare), fam.
Asteraceae. Plant erbacee, peren, hemi-
criptofit, mezofit, mezoterm, heliofil, la pH
amfitolerant, comun, ntlnit n zona de ses
si de deal, pe ogoare, n fnete, pe lng dru-
muri, garduri, ci ferate, locuri necultivate, lunci
mai uscate, prundisuri, malul rurilor, pe stn-
crii; vegeteaz pe soluri revene si reavn-jila-
ve; se mai numeste aurat, brncarit, buruia-
n de ceas ru, buruiana-mtricii, calapr,
carpn, creata-broastelor, crucea-pstii, ferece,
glbenare, hodolan, iarba-raiului, iarb dulce
de munte, jolteal, lihar, marin, mdrise, m-
runc neagr, mint romneasc creat, poar-
ta-raiului, roman, spilcute, teret, undulemnut,
vtrice, vitrit. Dacii o numeau aurumtti, au-
ruomti (I. Pac hi a Tatomirescu, 1997).
Genetic, 2n= 18. Rezistent la conditiile variabile
de mediu. Ocup suprafete nsemnate n Do-
brogea. Fitocenologic ncadrat n Arction,
Car. Tanaceto-Artemisietum. Rspndit n
Europa si Asia. Descriere. Rizom noduros, cu
rdcini adventive. Tulpin erect, cilindric,
glabr, cu striatii fine, foliat, nalt de 40-150
(160) cm. Frunze alterne, penat-sectate, cu
10-12 perechi foliole ovoide pn la lanceolate,
adnc-serate, cele inferioare lung-petiolate, cele
superioare scurt-petiolate, glabre. Flori galbe-
ne-portocalii, tubuloase, cu miros specific, grupa-
te n calatidii, iar acestea la rndul lor adunate
ntr-un corimb. nflorire, VIIIX. Fructe, chene
vetrice 909 vinarit

mici, obovate, de cca 1,5 mm, lipsite de papus.
Compozitie chimic. Inflorescentele, frunzele si
ramurile contin ulei volatil (0,2-0,6%), sub-
stante amare (tanacetina I si II), eteri enolici,
flavonoizi, gumirezine, acid malic, tartric, acid
tancetumolic, tanoizi, vitamina B
1
. Uleiul volatil
este format din tanaceton, cineol, l-camfen,
borneol, camfor etc. Alimentatie. n unele locuri,
mugurii florali culesi si pusi n otet se folosesc
ca surogat de capere. Bioterapie. Prtile su-
perioare nflorite si semintele plantei au utilizri
n medicina traditional uman si veterinar.
Principiilor active li se atribuie proprietti eme-
nagoge, vermifuge, excitante ale functiilor di-
gestive. n doze mici actiunea este benefic.
Combate oxiuraza si ascarizii. Nu actioneaz
asupra teniilor. Provoac aparitia menstrei n-
trziate, n doze mari produce fenomene toxice.
Folosit n tratamentul viermilor intestinali, boli
de stomac, rinichi, avort, combaterea mtretii.
Tanaceton din uleiul volatil produce congestii
ale mucoasei tubului digestiv, ficatului si rinichi-
lor. Toxicitatea se declanseaz prin colici abdo-
minale puternice, vom, convulsii, tulburri res-
piratorii, paralizia centrilor nervosi respiratori,
puls slab, colaps. n functie de cantitatea luat
moartea survine de la cteva minute pn la
2-3 ore. A fost folosit de medicina popular
veche pentru dureri de cap, dureri de stomac,
diaree, boli de ficat, tifos, viermi intestinali. Re-
coltare. Somittile florale ale speciei (Tanaceti
herba), numai florile plantei (Tanaceti flos) se
recolteaz n timpul nfloririi si se taie la cel mult
25 cm sub inflorescent. Nu se recolteaz prtile
brunificate. Produsul nu trebuie s contin tul-
pini lignificate. Uscarea se face la umbr, n
strat subtire, de preferint n poduri acoperite
cu tabl sau soproane. Uscarea artificial pn
la 30 C. Se ambaleaz n saci textili sau hrtie.
Semintele (Tanacetisemen) se recolteaz toamna.
Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru comba-
terea ascarizilor, oxiurilor, bolilor de stomac si
rinichi: a) infuzie, din o lingur flori, frunze si
ramuri, foarte bine mruntite, la 1 can (200 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 20 minute.
Se strecoar. Se bea cu mare precautie n
timpul zilei, f ractionat, cu nghitituri rare; b) decoct,
din o lingurit seminte la o ceasc de ap. Se
strecoar. Se bea cu precautie; c) pulbere
plant, 2-4 g pe zi. 2. Pentru combaterea oxi-
urilor: clism, cu infuzie flori; extract eteric
0,20-0,30 g, sub form de supozitoare la copii
sau 8 pilule a 0,25 g la adulti. Atentie! Femeile
gravide nu au voie s consume infuzia sau
decoctul deoarece provoac avort. 3. Empiric,
pentru combaterea durerilor de pntece: flori
plmdite n tuic. Se ia cte un phrut dimi-
neata si seara. Uz extern. 1. Pentru eliminarea
viermilor intestinali: cataplasme pe abdomen
cu seminte zdrobite. Se pot amesteca cu usturoi
pisat. 2. Pentru combaterea mtretii: decoct,
din 20 g plant uscat la un litru de ap. Se fac
splaturi pe cap fr spun. Pentru tratarea
bubelor la copiii mici: decoctulflorilor sau nssi
florile se adaug apei de baie. 3. Pentru com-
baterea febrei tifoide, n trecut se fcea baie cu
decoctul plantei. Medicin veterinar. Empi-
ric, pentru tratarea enteritei: decoct, din plant
uscat fiart n bors proaspt. Se administrea-
z prin breuvaj bucal (se toarn pe gt). Api-
cultur. Florile furnizeaz nectar si polen pentru
ntretinerea si dezvoltarea familiilor de albine.
Cantitatea de polen este mai mare dect cea
de nectar. Ornamental. Indicat pentru grdini
publice, parcuri, zone verzi industriale. Decora-
tiv prin frunze si flori. nmultire prin seminte,
desfacerea tufelor (v. Pl. LXII, 1).
VINARIt (Galium odoratum), fam.
Rubiaceae. Plant erbacee, peren, geofit,
mezofit, mezoterm, sciadofit, acid-neutrofil,
ntlnit n pduri, pe soluri fertile, afnate,
suficient de umede, revene si reavn-jilave, cu
troficitate mijlocie (T= 50-80), slab sau mijlociu
aprovizionate cu azot (N2-3), de la cmpie
pn n etajul montan, dominnd pe mari su-
prafete n pdurile de fag sau brad, adesea
urcnd n molidisuri pn la altitudinea de
1300-1400 m; se mai numeste asprisoar,
avirut, buruiana-muscului, buruian de perit
negru, cucuruz de pdure, dumbravnic, floa-
rea-pdurii, scultoare, snjuane de pdure,
tmioas, vinarie. Dacii i spuneau prus,
pruss, prus, din care mai trziu a derivat
numele de aprisoardenumire ce se pstreaz
si astzi n unele localitti din tar (I. P ac h i a
Tatomirescu, 1997). Genetic,2n = 44. Fito-
cenologic Car. Fagetalia. Rspndit n Eu-
ropa, Asia, Africa de Nord. Descriere. Rizom
orizontal, lung, subtire, ramificat, de la nodurile
cruia pornesc rdcini adventive si tulpini ae-
riene cu 4 muchii, glabre, nalte de 15-25 cm.
Frunze lanceolat-eliptice, uninerve, glabre, se-
sile, cu peri mrunti pe margine si pe nervura
median de pe fata inferioar; sunt dispuse
verticilat, cte 6 spre baz si cte 8-9 n partea
vinarit 910 vindecea

mijlocie si superioar a tulpinii. Flori albe, mici
(4-6 mm), grupate n cime laxe; caliciu redus la o
margine ngust, verde; corol gamopetal, in-
fundibuliform, cu 4 lacinii. nflorire, V-VI. Fructe,
nucule mici (2-3 mm), concrescute cte dou,
acoperite cu tepi recurbati la vrf. Compozitie
chimic. Prtile aeriene contin glicozizi cumari-
nici, ulei volatil, substante amare, tanin, acid nicoti-
nic, asperulozid, substante antibiotice, cumari-
n, flavone, ulei gras, sruri minerale. Cumarinele
si terpenil-cumarinele i confer un miros plcut.
Industrie. Utilizat la aromatizarea tutunului,
unor vinuri, brnzeturi si ceaiuri. Bioterapie. Pr-
tile aeriene ale plantei au utilizri terapeutice n
medicina uman traditional. Li se atribuie propri-
etti sedative, antiseptice, antispastice. Cumari-
n ca substant pur are actiune hepato-toxic si
chiar cancerigen. Acest aspect a fost stabilit prin
cercetarea pe animale. Totusi principiile active pe
care le contine planta formeaz un fitocomplex,
iar dozele de toxicitate ale cumarinei n cadrul
acestuia sunt foarte departe de a determina
acest efect. Experimentri farmacodinamice cu
doze uzuale ale plantei nu provoac modificri
vizibile la animalele de experient (Em. G r i -
gorescu, I. Ci u l e i , Ursul a Stnescu,
1986). Extractul acestei plante asociat cu extrac-
tul de virnat (Ruta graveolens) are efecte bene-
fice n varice si tromboflebite. Medicina popular
foloseste planta n combaterea insomniilor la
copii si btrni, combaterea flebitelor si antiseptic
al cilor urinare. Recoltare. Prtile aeriene ale
plantei (Galii odoratae herba) se recolteaz
nainte de nflorire sau n timpul nfloririi. Se taie la
4-5 cm de sol. Se ndeprteaz prtile bruni-
ficate. Se usuc n strat subtire, n poduri sau
soproane. Uscare artificial la 30-35 C. Medici-
n uman. Uz intern. 1. Pentru combaterea in-
somniilor la copii si btrni, combaterea flebitelor,
ca sedativ si antiseptic al cilor urinare: infuzie,
din 2 lingurite pulbere plant peste care se toarn
o can cu ap rece (200 ml). Se las mai multe
ore apoi se d n clocot. Se strecoar. Se bea
seara cte o ceasc. 2. Pentru calmare, isterie:
macerat, din 2 lingurite pulbere plant la o can
cu ap rece (200 ml). Se las 10-12 ore. Se
strecoar. Se bea dimineata. Atentie! n doze
mari este toxic. Intoxicatia se manifest prin
dureri de cap, ameteli si poate duce chiar la
moarte. Ornamental. Planta poate fi cultivat
prin parcuri si grdini publice, n pozitii umbroase,
n humus de frunze. nmultire toamna si prim-
vara prin seminte si divizare.
VINDECEA (Stachys officinalis), fam.
Lamiaceae. Plant erbacee, peren, hemi-
criptofit, mezofit, mezoterm, amfitolerant
la pH, ntlnit n toat tara prin fnete, poieni,
tufrisuri, margini de pduri, pduri rrite, margini
de drumuri, livezi; vegeteaz pe soluri revene
pn la reavn-jilave; se mai numeste buruian
de artritis, buruian de tietur, cretisor, cuisori-
t, frunza-tejului, iarba-bubii, iarba-tieturii, iar-
ba-tlharului, iarba-vntuhii, sovrvarit, sclipet.
Genetic, 2n = 16. Fitocenologic Car. Molinion,
Nardo-Callunetea, Origanetalia. Rspndit n
Europa, Asia Mic, Africa de Nord. Descriere.
Rizom scurt, din care pornesc rdcini adven-
tive. Tulpin erect, dreapt, proas sau gla-
brescent, nalt de 30-100 cm. Frunze lat-
sau alungit-ovate, cu baza cordat, crenate pe
margine, reticulat-nervate, dispers-alipit-proase,
cele bazale dispuse n rozet. Flori purpurii,
dispuse spiciform, n verticile multiflore com-
pacte: caliciu tubulos, campanulat, la baza din-
tilor lung-pros, n rest dispers-pros; corol bi-
labiat, alipit-proas, cu labiul superior ovat-alun-
git, concav, labiul inferior trilobat. nflorire, VIVIII.
Fruct, nucule alungit-ovoidale, netede, brune.
Compozitie chimic. Prtile aeriene contin ta-
ninuri, substante amare, colin, betain, stahi-
drin. Bioterapie. Apreciat ca plant medici-
nal nc din Antichitate si Evul Mediu cnd
frunzele se foloseau pentru calmarea durerilor
de cap, tuse cu snge si durerilor de piept.
Astzi, prtile aeriene ale plantei au utilizri
terapeutice n medicina uman traditional.
Principiilor active li se atribuie proprietti tonice,
astringente, antidiareice, diuretice, antiseptice,
febrifuge, colagoge, vulnerare. Farmacodina-
mic, n medicina popular, se admite c princi-
piile active stimuleaz secretiile salivare, gastrice
si intestinale; au actiune hemostatic local
prin precipitarea proteinelor; au rol adjuvant n
tratamentul afectiunilor inflamatorii acute ale
intestinului; provoac cresterea cantittii de
urin eliminat; distrug microorganismele de
pe tegumente si mucoase; combate febra; fa-
vorizeaz eliminarea bilei prin stimularea con-
tractiilor vezicii biliare; contribuie la vindecarea
rnilor. Planta este folosit empiric n tratarea de
gut, litiaz biliar si renal, astm, diaree, catar
pulmonar, ulcere varicoase, plgi (rni), dureri
intra-craniene, guturai, stimularea digestiei.
Recoltare. Prtile aeriene ale plantei (Stachysi
herba) se recolteaz n timpul nfloririi, pe timp
frumos, nsorit, dup ora 10. Se usuc n strat
vineciori 911 vinerit

subtire, n camere aerisite sau n poduri aco-
perite cu tabl. Medicin uman. Uz intern.
Pentru tratarea de gut, litiaz biliar, litiaz
renal, catar pulmonar, astm, diaree, stimularea
digestiei: infuzie, din 1 lingurite plant uscat,
mruntit, peste care se toarn o can (250 ml)
cu ap clocotit. Se las acoperit 10-15 mi-
nute. Se strecoar. Se beau cldute, 2-3 cni
pe zi. Uz extern. 1. Pentru tratarea de plgi si
ulcere varicoase: decoct, din 1 lingur plant
mruntit la o can de ap (250 ml). Se fierbe
5 minute. Se strecoar. Se las la rcit pn la
cldut. Se fac splaturi locale, folosindu-se un
tampon de vat. 2. Empiric, frunzele pulverizate
sunt folosite ca strnuttoare, n scopul dega-
jrii cilor nazale de guturai. n Oas, planta se
piseaz si apoi se stoarce seva n urechi, pen-
tru tratarea de nfundtur la cap". n anumite
zone din tar planta se fierbe, iar decoctul
serveste la splatul pe cap pentru nlturarea
durerilor intracraniene. Apicultur. Specie me-
lifer. Florile furnizeaz albinelor culesul de
nectar si polen. Importanta economico-apicol
mic. Ornamental. Planta poate fi cultivat
prin parcuri si grdini publice, n pozitii umbroa-
se, n humus de frunze. Decorativ prin frunze
si flori. nmultire toamna si primvara prin se-
minte si divizare.
VINECIORI (Clitocybe odora), fam.
Tricholomataceae. Ciuperc saprofit, tericol,
comestibil, adeseori prezent pe resturi de
plante n putrefactie din litiera pdurilor de fo-
ioase si conifere, ntlnit n perioada au-
gust-noiembrie. Se descoper usor dup miro-
sul su de turt dulce sau anason. Descriere.
Plria sferic, semisferic, apoi ntins, depri-
mat, mamelonat, diametrul 3-10 (12) cm, cu
marginea sinuoas si rsfrnt; fata superioar
neted, mtsoas, verde-albstruie sau ver-
de-cenusie, cu timpul, prin decolorare, devine
cenusie-glbuie sau palid-cenusiu; fata infer-
ioar cu lamele albicioase. Piciorul cilindric, elas-
tic, umflat si pslos la baz, nalt de 4-7 cm,
diametrul 0,5-1 cm, albicios sau de culoarea
plriei. Carnea alb sau verzuie-deschis, tare,
gust usor piperat, miros puternic de anason.
Sporii ovoizi (6-7 3-4 \x), hialini, netezi, albi n
mas. Alimentatie. Ciuperc cu mic valoare
alimentar. Utilizat n diferite preparate culi-
nare. Foarte gustoas n supe. Pentru iarn,
plria si piciorul se despic si se usuc la
soare. si pstreaz gustul (v. Pl. LXII, 2).
VINERIt (Ajuga reptans), fam. La-
miaceae. Plant erbacee, peren, hemicripto-
fit-camefit, mezofit spre mezohidrofit, la
temperatur si pH amfitolerant, comun n
ntreaga tar prin tufisuri, margini de pdure,
fnete montane; vegeteaz pe soluri revene
pn la reavn-jilave; se mai numeste bar-
ba-boierului, bugul, buruian de sub alun,
cearta-casei, gonit, frunz de orbalt, frunz de
sub tuf, iarb ntritoare, iarba-spurcului, la-
vrentin, luparit, suliman, tacin, tmic, vine-
tic. Genetic, 2n = 32. Fitocenologic ncadrat
n Arrhenatheretalia, Fagetalia. Rspndit n
Europa, Asia Mic, Africa de Nord. Descriere.
Rizom scurt, din care pornesc numeroase rd-
cini si stoloni care formeaz la noduri rdcini
adventive. Tulpini erecte, simple, spre vrf cu
4 muchii proase, nalte pn la 40 cm. Frunze
bazale eliptice, atenuate n petiol, glabre, cu
marginile ondulat-neregulat-crenate, cele su-
perioare mai mici, cu petiol scurt. Flori albas-
tre-azurii, rar roz-pal sau albe, scurt-pedice-
late, dispuse n mai multe vertieile la subsuoara
frunzelor din partea superioar a tulpinii; caliciu
campanulat, cu peri lungi si glande puncti-
forme, prevzute terminal cu 5 dinti; corol cu
labiul inferior trilobat, cu lobul din mijloc mai
mare si lobul superior redus; androceu cu sta-
mine didiname; gineceu cu ovartetralocular, stil
ginobazic si stigmat bifid. nflorire, IV-VI (VIII).
Fructe, nucule. Compozitie chimic. Planta
contine tanin (15%), rezine, ulei volatil, glico-
zide ale cianidinei, delfinidin, heterozide etc.
Bioterapie. I se atribuie proprietti antidiare-
ice, antiseptice, antiastmatice, antitusive, anti-
hemoragice, antileucoreice si vulnerare. Nor-
malizeaz tranzitul intestinal mpiedicnd
manifestarea diareei. Distruge microorganisme-
le de pe tegumente si mucoase. Previne si
elimin crizele caracteristice astmului bronsic.
Actioneaz mpotriva tusei. Previne sau opreste
pierderile patologice de snge. Combate leuco-
reea. Grbeste vindecarea rnilor. Folosit n
angin pectoral, pneumonii, astm bronsic, tuse
cu snge, hemoragii uterine, hemoroizi, erizi-
pel (boal infectioas si contagioas provocat
de streptococul hemolitic, manifestat prin in-
flamarea si ngrosarea localizat a pielii pe fat
si membre), ulcere tegumentare, arsuri, rni,
fracturi. Cunoscut din vechime, frunzele crude
se puneau pe orobalt (erizipel). Aceast afecti-
une se mai trata cu decoctul plantei, prin spl-
turi locale. Recoltare. Prtile aeriene ale plantei
vinetic
1
912 violacee

(Ajugae herba), frunzele (Ajugae folium) si flori-
le (Ajugae flos) se recolteaz n timpul nfloririi,
pe timp frumos, nsorit, dup ora 10. Se usuc
la umbr, n strat subtire. Uscare artificial, la
35-40 C. n Renastere, planta era considerat
ca panaceu universal". Nu se cunoaste stiintific
actiunea farmacodinamic. Utilizat empiric.
Medicin uman. Uz intern. Pentru tratarea
anginei pectorale, n pneumonii, astm bronsic,
tuse cu snge, hemoragii uterine, hemoroizi,
leucoree, diaree: infuzie, din 1 1 lingur pulbere
de plant la 1 l de ap dat n clocot. Se las
acoperit 20-25 minute. Se strecoar. Se beau
de 3 ori pe zi, cte 100-200 ml o dat. Uz
extern. 1. Pentru tratarea ulcerelor tegumen-
tare, rnilor, arsurilor, fracturilor de oase: alifie,
pregtit din frunze proaspete, zdrobite, ames-
tecate cu untur proaspt de porc. Se aplic
local; pentru mrirea eficacittii se poate pre-
para din frunze proaspete de vinerit, de sni-
soar (Sanicula), de sipic (Scabiosa), zdrobite
si amestecate cu untur proaspt de porc. Se
unge locul afectat. 2. Pentru tratarea leucoreei,
hemoragiilor uterine: infuzie, pregtit ca mai
sus. Se fac splaturi vaginale. 3. Pentru trata-
rea erizipelului: cataplasme, cu infuzia plantei.
Medicin veterinar. Uz i ntern. Empiric,
pentru combaterea sterilittii, cresctorii de
animale din satele aflate n partea superioar
a Teleajenului, amestec planta uscat si m-
runtit cu trte si o administreaz vacilor ca
s le fac fertile. Ornamental. Planta poate fi
cultivat prin parcuri si grdini publice, n pozi-
tii umbroase, n humus de frunze. Decorativ
prin frunze si flori. nmultire primvara, prin
seminte si divizare (v. Pl. LXII, 3).
VINEtIC
1
(Russula cyanoxantha),
fam. Russulaceae. Ciuperc micorizant, co-
mestibil, ntlnit vara si toamna (VI I-X) pe
sol, prin pduri de foioase si rsinoase,
izolat sau n grupuri mici, risipite; se mai
numeste burete vnt, hulubit, pinisoar.
Descriere. Plria globuloas, apoi plan si, n
cele din urm, concav, diametrul 7-15 cm,
marginea neted, rsucit spre interior, apoi
ntins, striat; fata superioar usor vscoas,
violacee, cu reflexe schimbtoare pn la
violet-nchis, liliachie, oli-vacee, verde sau
verzui-violet-liliachie; fata inferioar cu lamele
elastice, largi, groase, albe, ce ader de picior.
Piciorul cilindric, plin, alb, lung de 5-10 cm,
diametrul 1,5-4 cm. Carnea tare, alb, roz sub
cuticul, fr miros, gust plcut de
alun. Spori globulosi (7-9 6-9 \i), hialini,
echinulati, unigutulati, albi. Alimentatie. Valoare
alimentar mare. Se culege n cantitti mari.
Utilizat n diferite preparate culinare (fript n
ulei, fript cu sare, n papricas, mncare cu
usturoi s.a.). Pentru iarn se conserv prin us-
care sau murare. Uscat si pierde din gust.
nmuiat n ap este bun pentru salat, papri-
cas etc. Praful obtinut prin mcinare trebuie
amestecat cu alte prafuri de ciuperci mai aro-
mate (v. Pl. LXII, 4).
VINEtIC
2
(Russula integra), fam.
Russulaceae. Ciuperc micorizant, comesti-
bil, ntlnit vara si toamna (VII-X) n pdurile
de conifere, uneori n grupuri numeroase; se
mai numeste azimioare, nitrci, pinea-pdurii,
pinisoara-cucului, pinisoare. Descriere. P-
lria convex, apoi ntins si deprimat n cen-
tru, cu marginea subtire, rsucit, crnoas,
tare, acoperit cu o cuticul striat pe margine,
diametrul 5-12 cm; fata superioar violacee,
rosie-purpurie, ptat cu galben, purpurie-nea-
gr, brun-armie, vscoas pe timp umed;
fata inferioar cu lamele galben-ocracee, largi,
reunite la baz prin vine groase. Piciorul neted,
cilindric, usor ngustat la baz, brzdat n lung
cu santuri, plin, mai trziu spongios, alb, lung
de 3-9 cm, diametrul 1,5-3 cm. Carnea tare,
crocant, alb, dulce, fr miros sau cu miros
abia perceptibil. Sporii globulosi sau elipsoidali
(9-11 7-9,5 \x), hialini, verucos-echinulati,
unigutulati, galbeni-ocracei n mas. Alimenta-
tie. Valoare alimentar mic. Folosit n diferite
preparate culinare (v. Pl. LXII, 5).
VIOLACEE (Violaceae), familie care
grupeaz cca 850 specii erbacee perene n Ro-
mnia, iar n alte tri semiarbusti, arbusti si
arbori, rspndite pe tot globul, dar mai mult n
regiunile temperate. Frunze alterne, simple, cu
stipele. Flori bisexuate (hermafrodite), zigomor-
fe, mai rar actinomorfe, solitare, pe tipul 5; caliciul
dialisepal, din sepale persistente cu apendici la
baz; corola dialipetal, cu petala inferioar pin-
tenat; androceul, din stamine care converg for-
mnd un inel n jurul stilului, purtnd antere
introrse, cu apendici conectiviali, anterele a dou
stamine anterioare au apendici nectariferi care
ptrund n pintenul petalei; gineceul cu ovar
superior, unicarpelar, tricarpelar sau de la 3
pn la 5 crpele, purtnd ovule anatrope, pla-
centatie parietal, stil scurt, stigmat foarte variat.
viorea 913 virnant

Formula floral: h1 rar 2K
5
C
5
Gi;
&)
;
(35)
. Fruct
capsul loculicid. Seminte mici, cu elaiozom
foarte cutat de furnici. Flora Romniei contine
29 specii (28 spontane si 1 cultivat) ce apartin
genului Viola, x= 5, 6, 11, 13, 17, 29.
VIOREA (Scilla bifolia), fam. Liliaceae.
Plant erbacee, peren, floricol, spontan si
cultivat geofit, mezofit spre mezohidrofit,
mezoterm, heliosciadofit, slab-acid-neutrofi-
l, comun n toat tara, ntlnit prin pduri,
pajisti, tufrisuri, n regiunea de cmpie si
deal; vegeteaz pe soluri revene si reavn-
jilave; se mai numeste ceapa-ciorii, crcrele,
cucuruzei, furculit, gurele, gheocei albastri,
ghiorele, me-risor, miorit, mies slbatic,
mneriori, viorica, zambil de cmp. Genetic,
2n = 18, 36, 54. Fitocenologic, Car. Querco-
Fagetea, Caipinion, Alno-Padion. Rspndit n
Europa, Asia Mic, Africa. Descriere. Bulb
ovoidal, cu rdcini fasciculate n partea
inferioar, lipsit de bulbili, mbrcat n tunici
brune-nchis. Frunze lat-linia-re, plane sau
canaliculate, glabre, n numr de 2. Tulpin,
scap cilindric, lung de 6-20 (30) cm, solitar.
Flori albastre-azurii sau cu nuant violacee, rar
roz sau albe, dispuse n racem; peri-gon din 6
foliole alungit-eliptice, uninervate; an-droceu cu
stamine erecte, albastre, purtnd antere
violacee la nceput, apoi negre; gineceu cu
ovar trilocular, stil lung, conic, albastru, nflorire,
III-IV. Polenizare entomofil. Fruct, capsul
globuloas sau eliptic. Seminte cu un apendice
ariliform, albicios, ncretit. Apicultur. Specie
melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul de
nectar si polen. Productia de miere, 10-12 kg/ha.
Pondere economico-apicol mic. Ornamen-
tal. Cultivat, ca plant decorativ prin flori, n
parcuri si grdini, n ronduri, n platbande, izo-
late sau n grupuri, n borduri, cu efect remar-
cabil primvara, n ghivece pentru apartamente,
nmultire prin bulbi. Vopsitorie. Florile fr co-
dit au proprietti tinctoriale. Se folosesc proas-
pete. Utilizate pentru vopsirea fibrelor naturale
n albastru. 1. Florile, n cantitate mare, se fierb
bine n ap pn cnd solutia se coloreaz la
intensitatea maxim. Nu se scot florile, n solutia
cald se dizolv piatra acr. Cnd solutia este
albastr ca stnjenelul se introduce materialul
pentru vopsit. Se d n clocot. Se ia de pe foc.
Se tine la rcoare pn se obtine culoarea al-
bastr dorit. Se scoate si se usuc la umbr
(Agnet a Bt c, Margaret a Tomescu,
1984) (v. Pl. LXII, 6).
VIRNANt (Ruta graveolens), fam.
Rutaceae. Plant erbacee, peren, uneori sub-
arbustiv, hemicriptofit, xeromezofit, mode-
rat-termofil spre termofil, slab-acid-neutrofil,
ntlnit n flora spontan pe coaste nsorite, aride,
frecvent cultivat; vegeteaz pe soluri uscat-reve-
ne si revene; se mai numeste rut, virnat. Ge-
netic, 2n = 72, 81. Rspndit n regiunea
mediteranean. Cultivat n toat Europa.
Descriere. Rdcin lemnoas, oblic. Tulpi-
n erect, rigid, lignificat spre baz, rami-
ficat la partea superioar, nalt de 20-50
(100) cm. Frunze alterne, de 2-3 ori penat-sec-
tate, cele inferioare si mijlocii lung-petiolate,
cele superioare scurt-petiolate pn la sesile,
cu foliole invers-alungit-spatulate, cele termina-
le obovate. Flori galben-verzui, grupate n inflo-
rescente corimbiforme; caliciu din 4 (5) sepale
putin concrescute la baz, triunghiular-ascu-
tite; corol, din 4 (5) petale glugate la vrf,
denticulate sau fimbriate pe margini, glandu-
los-punctate; androceu, din 8 (10) stamine, in-
serate la baza unui disc n form de pern, cu
filamente glabre, subtiri, cu antere introrse; gi-
neceu, din 4 (5) crpele, stil scurt, stigmat capi-
tat. nflorire, VIVIII. Fruct, capsul cu suprafa-
ta verucoas. Seminte negricioase. Compozitie
chimic. Planta contine alcaloizii schimianina,
graveolina, graveolinina, cocusaginina, y-faga-
rina, ulei eteric, rutozid, derivati cumarinici (ber-
gapten, xantotoxin), sruri minerale. Uleiul
volatil este format din metilnonilceton, metil-
heptilceton, metiloctilceton, alcooli alifatici
(nonanol, adecanol), hidrocarburi ciclice si aro-
matice (cimol, limonen, cuminaldehida, cineol).
Schimianina si graveolina se gsesc mai ales
n fructe, rar y-fagarina n rdcini. Toxicolo-
gie. Uleiul eteric, n cantitate mare, are actiune
excitant general, urmat de actiune parali-
zant. Derivatii fumarocumarinici manifest o
puternic actiune iritant si vezicant asupra
pielii, care se vindec greu. Intern, n doze
mari, provoac salivatie, gastroenterit, nefrit,
avort. La femeie, intern, favorizeaz aparitia
menstruatiei, dar poate fi nsotit de hemoragie
puternic, gastroenterit, com si moarte. Bio-
terapie. Prtile aeriene ale plantei au utilizri
terapeutice n medicina traditional uman si
veterinar. Cunoscut nc din Antichitate ca
emenagog si abortiv. I se mai atribuie proprie-
tti diuretice, antispastice, rubrefiante, antireu-
matismale, antiinflamatoare, antiulceroase, fe-
brifuge, carminative, antiepileptice, antihelmintice,
virnant 914 visin

somnifere, contra ntepturilor de insecte. Sti-
intific se stie astzi c provoac declansarea
menstruatiei; provoac avort; mreste cantita-
tea de urin eliminat; diminueaz sau nltur
spasmle sau contracturile involuntare ale
muschilor; actioneaz hipnotic, deprimant al
sistemului nervos central provocnd instalarea
somnului, produce roseat si o nclzire local
acolo unde se aplic, explicatia fiind afluxul
crescut de snge, previne si trateaz procesul
reumatic. Folosit n tratarea nevrozelor, iste-
riei, convulsiilor, epilepsiei, tahicardiei. Feme-
ilor care au folosit planta fr a cunoaste doza
le-a provocat menstre violente, gastroenterite,
excitatie urmat de hipotermie, puls lent, poli-
urie, congestia si inflamatia uterului, uneori
moartea. Recoltare. Somittile nflorite, formate
din vrfurile nflorite si frunzis (Rutae herba),
se recolteaz pe timp frumos, nsorit, dup
ora 10. Se manipuleaz cu grij. Produce erup-
tii tegumentare. Intoxicatia se manifest prin
agitatie, uscarea buzelor si a gurii, dureri n gt
etc. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru a
provoca declansarea menstruatiei si respectiv
avortul: infuzie, din 1 lingurit plant uscat si
sfrmat (pulbere) peste care se toarn 200 ml
ap clocotit. Se las acoperit 10-15 minute.
Se strecoar. Se bea dimineata pe stomacul
gol, dar cu mare atentie. 2. Empiric, pentru
cresterea poftei de mncare si combaterea
anorexiei; frunze proaspete plmdite n rachiu.
Se bea cte un phrut cu 30 minute nainte de
mas. 3. Empiric, pentru tratare de vtmtur
(hernie; afectiuni interne cu crize acute): de-
coct, din 1 lingurit plant uscat si mruntit la 2
cni cu vin alb. Se fierbe 5 minute. Se stre-
coar. Se bea o jumtate de pahar, dimineata
si seara. 4. Homeopatic, tinctura-mamse pre-
gteste din plant proaspt si alcool. Dilutia
a 3-a decimal se administreaz n tumori rec-
tale, cu dureri iradiind spre vezic si uretr, cu
senzatie de vezic plin. Dilutiile centezimale
a 4-a si a 5-a se administreaz n prolapsul
rectal al constipatilor sau al lehuzelor, cu du-
rere rectal, n tulburri gastrice cu intolerant
la carne. Tot aceste dilutii se folosesc n dureri
oculare, conjuctivite, ostenopie prin surmenaj
vizual, cnd bolnavul are tendinta de a se freca
la ochi, cu senzatie de arsur. Dilutiile de la a
3-a decimal la a 4-a centezimal se admi-
nistreaz n eruptiile eritematoase sau vericu-
loase aprute dup ingestia de carne (Mihai
Neagu Basarab, 1985). Uz extern. 1. Pentru
eliminarea viermilor intestinali si ca rubrefiant
n dureri reumatice: macerat obtinut din frunze
n ulei. Se las 5-10 zile. Se strecoar. Se fac
frectii pe abdomen pentru eliminarea viermilor
intestinali si frectii pe locurile reumatice dure-
roase. 2. Homeopatic, dilutiile centezimale
a 4-a si a 5-a ale tincturii-mam se folosesc
local, n comprese sau frectii, n reumatism, dureri
tendinoase, cartilaginoase, articulare sau peri-
ostale, tendinite, sinovite, bursite, lombago, re-
tractia tendoanelorflexorilor minii si piciorului.
Dilutia a 4-a centezimal se aplic local n
entorse, lumbago traumatic n urmri ale entor-
selor si traumatismelor osoase sau periostale
(Mihai Neagu Basarab, 1985). Medicin
veterinar. Uz extern. n jud. Maramures, de-
coctul plantei este folosit pentru tratarea ani-
malelor de gurm si indigestie. Apicultur. Specie
melifer. Florile furnizeaz albinelor culesul de
nectar si polen pe o lung perioad de timp
(VIVII). Cantitatea de zahr, 0,4-3 mg/floare.
Productia de miere, 80-400 kg/ha. Pondere
economico-apicol mic. Ornamental. Planta
prezint interes ornamental. Ea se cultiv prin
parcuri, grdini publice si grdini particulare pe
stncrii, n pozitie nsorit, n sol lutos, stncos.
nmultire prin seminte si divizare (v. Pl. LXII, 7).
VISIN (Cerasus vulgaris), fam. Rosa-
ceae. Arbore fructifer ale crui soiuri au provenit
din visin comun (C. vulgaris) si visin de step
(C. fruticosa). Frecvent cultivat n livezi, grdini,
n regiunea de cmpie si dealuri; se mai numeste
antep, cires amar, cires slbatic, gisen, jisin,
visan, zisinar. Genetic, 2n = 32. Rspndit
semi-spontan n jurul Mrii Caspice, n M-tii
Caucaz, n India, Iran si Asia Mic, Peninsula
Balcanic. Spre nord se ntinde pn la latitu-
dinea de 60. n Romnia este cultivat n Mol-
dova si n jud. Arad, Bihor, Prahova. Descrie-
re. Rdcin superficial (pn la 50 cm
adncime), cu o circumferint de 2 ori mai mare
dect a coroanei. Tulpin nalt pn la 8
(10) m. Coroana rotund. Lujeri glabrii, cenusii
sau brun-rosiatici, cu brahiblaste. Frunze elip-
tic-obovate pn la alungit-obovate, acute, pe
margini fin-dublu-crenat-serate, glabre. Flori
albe, dispuse n fascicule, la baz cu cteva
frunzisoare. nflorire, IV-V. Fructe, drupe glo-
buloase, rosii-nchis, rozee sau negre, acrisoa-
re. Smbure globulos pn la ovat. Compozi-
tie chimic. Fructele contin ap (90%),
zaharuri (634-13,80%), pectine (0,08-029%),
visin 915 visin

substante tanoide (0,18-0,21%), vitamina C (cca
13 mg%), sruri de Na, K, Ca, P, Mg, Fe, CI, S,
microelemente: Zn, Cu, Mn, Co etc. Valoarea
energetic, 57 kcal/100 g fructe. Cozile contin
sruri de K, derivati flavonici, tanin de natur
catechic, saponine. Alimentatie. Fructele
sunt consumate n stare proaspt. Industrie.
Fructele industrializate (n proportie de 90%)
sub form de gemuri, compoturi, dulceat,
buturi rcoritoare, buturi alcoolice (visinat).
n stare proaspt si sub form de pulp sunt
solicitate la export n cantitti mari. Lemnul se
usuc si se prelucreaz usor, cu tendint de
deformare. Se slefuieste si lustruieste bine.
Folosit n tmplrie si strungrie. Bioterapie.
Fructele, cozile si uleiul din miezul smburilor
au utilizri terapeutice n medicina uman si
veterinar. Farmacodinamic, principiile active
elimin sindromul anemic; combate diareea;
previne sau elimin procesul gripal; previne
guta, sau dac boala exist deja scade frec-
venta crizelor dureroase; elimin sau limiteaz
procesul inflamator; produce scderea tempe-
raturii crescute a corpului n cursul diferitelor
stri febrile; previne sau amelioreaz procesul
reumatic; provoac retragerea substantelor
toxice din umorile corpului si favorizeaz elimi-
narea lor; favorizeaz transpiratia; faciliteaz
digestia; actioneaz asupra epiteliului renal
mrind cantitatea de urin eliminat; actioneaz
asupra pielii fcnd-o mai elastic; actioneaz
ca energizante fizice si psihice, tonice,
revitalizante foarte utile pentru btrni; ajut la
oprirea sngelui n cazul hemoragiilor usoare;
diminueaz tensiunea arterial; provoac o
usoar purgatie si usureaz tranzitul intestinal;
contribuie la mineralizarea organismului; actio-
neaz ca un usor calmant nervos. Fructele sunt
folosite n afectiunile renale, afectiuni ale cilor
renale si vezicii urinare, afectiuni cardiace,
artritism, ateroscleroz, litiaz hepatobiliar,
litiaz renal, catar urinar, cistit, celulita, colici
renale, colit de fermentatie, constipatie,
crestere, cuperoze, demineralizare, diaree, du-
reri gastrice, dureri lombare, enteropatie cro-
nic, fermentatii intestinale, febr, grip, gut,
hepatit cronic, hidropizie, hipertensiune arte-
rial, laringit, nefrit, obezitate, pecingine,
pielonefrit, plgi, pistrui, pletor, reumatism,
tuse, uretrit. Cozile de visin sunt folosite n
artrit, ascit, edeme, gut, migren, pericar-
dit, pielit, afectiuni ale vezicii urinare, iar n
medicina veterinar se utilizeaz n cistite,
pielite, pielonefrite, diaree. Actiunea farmacodi-
namic a cozilor este determinat de
sinergismul dintre flavone, saponine si srurile
de potasiu. Reprezint unul dintre cele mai utili-
zate diuretice vegetale. Intr n compozitia
Ceaiului diuretic Plafar. Recoltare. Fructele
(Cerasi fructus) se recolteaz n iulie, cnd
ajung la maturitatea fiziologic. Productie cca
7000/t anual. Cozile (Cerasistipes) se obtin de
la fructe dup ce sunt folosite n industria ali-
mentar sau n gospodria individual. Se usu-
c la umbr, n camere bine aerisite. Medicin
uman. Uz intern. 1. Pentru tratarea afectiu-
nilor mentionate la bioterapie: consumarea ca
atare a fructelor, n fiecare zi cte 500-1000 g.
2. Pentru tratarea afectiunilor renale, ale cilor
urinare, vezicii urinare, n cistit, pielocistit,
pleurezie, migren, pielit, artrit, ascit, edeme,
gut: decoctdin 1 lingur cozi de visin uscate la
200 ml ap. Se fierbe 10 minute la foc domol.
Se strecoar. Se beau 2-3 cni pe zi. Medi-
cin veterinar. Uz intern. Pentru tratarea
cistitei, pielitei, pielonefritei, diareei: a) decoct,
din 15 g cozi de fructe coapte la 250 ml ap. Se
fierbe la foc moale 15 minute. Se las la rcit.
Se strecoar. Se administreaz prin breuvaj
bucal (se toarn pe gt); b) infuzie, din 15 g cozi
de fructe coapte peste care se toarn o can
(250 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
30-40 minute. Se strecoar. Se administreaz
prin breuvaj bucal. Dozele de tratament: animale
mari (cabaline, taurine), 100-150-250 g; animale
mijlocii (ovine, caprine, porcine), 30-50-100 g;
animale mici (pisici, cini, gini), 5-10-20 g.
Cosmetic. Fructe zdrobite aplicate pe fat si
gt pentru a da elasticitate pielii. Apicultur.
Specie melifer. Florile sunt vizitate de albine
pentru culesul de nectar si polen. Productia de
nectar, 1,20 mg/floare, cu o concentratie de
zahr de 32,5%. Productia de miere, 30-40 kg/ha.
Pondere economico-apicol mijlocie. Orna-
mental. Aspect decorativ deosebit n timpul
nfloririi. nmultire prin plantare de puieti.
VITACEE (Vitaceae), familie care n-
sumeaz 12 genuri cu cca 800 specii plante
lemnoase, agttoare, adesea cu crcei (liane).
Tulpin noduroas. Frunze alterne, simple,
palmat lobate, uneori ntregi cu stipele. Flori
mici, bisexuate (hermafrodite), actinomorfe, pe
tipul 4-5, grupate n inflorescente cimoase sau
racemo-cimoase; caliciul rudimentar, cu 4-5 dinti;
corola dialipetal (petale libere sau lipite la vrf),
vi tami na B 916 vitamina B
2


caduc; androceul, din 4-5 stamine epipetale
(asezate n fata petalelor); gineceu bicarpelar,
cu ovar superior bilocular, n fiecare loj cu
2 ovule anatrope; la baza ovarului, ntre fila-
mentele staminale exist glande sau disc nec-
tarifer. Formula floral: h2 K54, C^ A^ G
(
2).
Fruct bac. Flora Romniei contine 12 specii
(1 spontan si 11 cultivate), ce apartin la dou
genuri: Vitis, x= 10,19; Parthenocissus, x= 20.
VITAMINA B1 (C
12
H
1
8C12ON
4
S),
substant organic, solid, cristalizat n prisme,
format dintr-un nucleu pirimidinic si unul tiazo-
lic, uniti printr-o grupare metilic; sin. aneurin,
clorhidrat de tiatnin, orizanin. Larg rspn-
dit n regnul vegetal, izolat nti n stare im-
pur si apoi n stare pur, sub form de cristale,
din trte de orez (1912, 1927). n cantitate
relativ mare se gseste n capsulele cerealelor,
n semintele leguminoaselor, cojile de orez,
frunze, flori, polen, drojdie de bere. Cantittile
sunt variabile n functie de specie si organ
(mg/100 g substant proaspt): ardei verde
0,06 mg%, arahide 0,90 mg%, afine 0,02 mg%,
agrise 0,02 mg%, alune 0,39 mg%, cartofi
0,11 mg%, castraveti 0,02 mg%, ceap 0,03 mg%,
ciuperci 0,10 mg%, conopid 0,30 mg%, caise
0,04 mg%, castane 0,20 mg%, cpsuni
0,03 mg%, cirese 0,04 mg%, coacze negre
0,05 mg%, fasole boabe 0,46%, fasole verde
0,08 mg%, gulii 0,05 mg%, grapefruit 0,5 mg%,
gutui 0,03 mg%, lmi 0,05 mg%, mazre
0,30 mg%, morcovi 0,07 mg%, mandarine
0,07 mg%, msline 0,03 mg%, mere 0,04 mg%,
migdale 0,22 mg%, mure 0,03 mg%, nuci
0,34 mg%, pstrnac 0,08%, ptrunjel 0,12 mg%,
pepeni 0,05 mg%, praz 0,10 mg%, pere
0,03 mg%, piersici 0,03 mg%, portocale
0,08 mg%, prune 0,07 mg%, ridichi 0,03 mg%,
ridichi negre 0,03 mg%, spanac 0,11 mg%,
sparanghel 0,11 mg%, sfecl rosie 0,02 mg%,
struguri 0,05%, tomate 0,06 mg%, telin
0,04 mg%, usturoi 0,20 mg%, varz alb
0,05 mg%, varz rosie 0,07 mg%, vinete
0,04 mg%, visine 0,50 mg%, zmeur 0,02 mg%
(W.S. Souci si colab., 1981). Din 11 500 kg
trte orez s-a putut obtine 1,6 g vitamin B
1
(S. Ohadake, 1932). n organismul animal si
al omului este sintetizat de microflora bacteri-
an din intestinul gros, iar la animalele ierbivore
rumegtoare si n prestomace (rumen, ciur,
foios). n organism actioneaz sub form de
coenzim (pirofosfat-cocarboxilaza) a unui mare
numr de sisteme enzimatice, participnd la
numeroase transformri metabolice la nivel ce-
lular. Stimuleaz cresterea rdcinilor la plante.
Medicin. La om, intervine n metabolismul
glucidelor, favoriznd oxidarea lor pn la CO
2
si H
2
O, mreste depunerea de glicogen n ficat
si muschi; intervine n metabolismul lipidelor,
stimulnd sinteza lor din glucide, intervine n
metabolismul protidelor. Joac rol important n
echilibrul nervos. Stimuleaz activitatea sistemu-
lui nervos central. Faciliteaz transmiterea im-
pulsului nervos prin activarea acetilcolinei. Scade
oboseala nervoas. Mreste capacitatea de
efort a organismului. Influenteaz metabolis-
mul apei, n lipsa ei apar edemele. Stimuleaz
pofta de mncare si peristaltismul intestinal. n
medie un adult are nevoie de 1,5-2 mg vita-
min B
1
/24 ore (0,6 mg pentru 1000 calorii). n
efort intelectual sau n timpul practicrii unei
activitti sportive sunt necesare 3-5 mg vita-
min B
1
/24 ore. n conditii de concurs, la unele
discipline sportive (scrim, schi alpin, gimnas-
tic, jocuri sportive, curse de fond si mare
fond), unde sistemul nervos si activitatea mus-
cular sunt intens solicitate, sunt necesare pn
la 10 mg/24 ore (C. Alexandrescu, 1977).
Carenta vitaminei se manifest prin oboseal,
lips de concentrare, iritabilitate, nevrite, tulbu-
rri gastrointestinale, tulburri cardiace, palpi-
tatii. Lipsa ei complet duce la aparitia bolii
Beri-Beri, manifestat prin edem si slbiciunea
picioarelor, palpitatii, dureri reumatismale, pa-
ralizia si atrofia muscular a picioarelor care se
ntinde pn la muschii spatelui, tulburri circu-
latorii, retractii ale tendoanelor, insuficient car-
diac, edemul membrelor inferioare, tulburri
ale nervilor cranieni, vom, convulsii, sincope,
moartea prin asfixie (J. Val net, 1986). Indi-
catii. O alimentatie sntoas biologic acoper
necesarul de vitamin B
1
; se recomand
consum de legume, fructe, miez de nuc, ara-
hide, drojdie de bere, orez, gru ncoltit. Fier-
berea alimentelor atrage dup sine pierderi im-
portante de vitamine.
VITAMINA B
2
(C
17
H
2
0O
6
N
4
), substant
organic format dintr-un nucleu izoa-loazinic
si ribitol; sin. lactoflavina, riboflavina; izolat
prima dat din lapte (R. Kuhn si colab., 1933).
Universal rspndit n regnul vegetal, att
liber ct si sub form de coenzim. Aflat n
structura unor dehidrogenaze, contribuie la
reactiile de oxido-reducere ce au loc la nivelul
vitamina B
3
, 917 vitamina B
5


celulelor. n legumele si fructele proaspete can-
titatea de vitamin B
2
(mg/100 g substant
proaspt) variaz n functie de specie: ardei
verde 0,05 mg%, arahide 0,15 mg%, cartofi
0,05 mg%, castraveti 0,03 mg%, ceap 0,03 mg%,
ciuperci 0,44 mg%, conopid 0,10 mg%, fasole
boabe 0,16 mg%, fasole verde 0,12 mg%, gulii
0,05 mg%, mazre 0,16 mg%, morcovi 0,05 mg%,
pstrnac 0,13 mg%, ptrunjel 0,08 mg%, pepeni
0,06 mg%, praz 0,06 mg%, ridichi negre
0,03 mg%, salat 0,08 mg%, spanac 0,23 mg%,
sparanghel 0,12 mg%, sfecl rosie 0,04 mg%,
tomate 0,04 mg%, telin 0,07%, usturoi
0,08 mg%, varz alb 0,04 mg%, varz rosie
0,05 mg%, vinete 0,05 mg%, afine 0,02 mg%,
agrise 0,02 mg%, alune 0,21 mg%, banane
0,06 mg%, caise 0,05 mg%, castane 0,21 mg%,
cpsuni 0,05 mg%, cirese 0,40 mg%,
coacze negre 0,04 mg%, grapefruit 0,03
mg%, gutui 0,03 mg%, lmi 0,02 mg%,
mandarine 0,02 mg%, msline 0,08 mg%, mere
0,03 mg%, migdale 0,62 mg%, mure 0,04
mg%, nuci 0,12 mg%, pere 0,04 mg%,
piersici 0,05 mg%, struguri 0,03 mg%,
portocale 0,04 mg%, prune 0,04 mg%, vi si ne
0, 06 mg%, zmeur 0, 05 mg% ( W. S.
Souci si colab., 1981). Medicin.
Stimuleaz cresterea. Particip, alturi de vi-
tamina A, n procesul vederii. Intervine n me-
tabolismul lipidelor pentru sinteza de fosfo-
lipide; n metabolismul glucidelor, scznd
glicemia din snge; n metabolismul protidelor
favoriznd cresterea celulelor. Stimuleaz res-
piratia celular. Are rol important n procesul
de bioluminiscent la licurici. Carenta vitami-
nei din organism determin cderea prului;
pielea devine rosie, cu aspect solzos, gras
(dermatit seboreic) pe fat, scrot si vulv;
scade rezistenta la infectii, apar conjunctivite,
inflamarea gurii (stomatit angular), nrosi
rea limbii cu papile atrofiate si fisuri (glosit),
tulburri gastrointestinale (enterit, tulburri
n absorbtia grsimilor), oboseal, crampe
musculare, unghii casante etc. La om, doza
zilnic medie este n de 2-3 mg, ajungnd la
sportivi (maraton, ciclism, schi fond) 8-10 mg.
VITAMINA B
3
, VITAMINA PP
VITAMINA B
4
(C
5
H
5
N,), substant
organic ntlnit n plante, liber sau sub form
de compusi (sfecl de zahr, drojdie de bere,
hamei etc.) si n diferite organe ale organis-
mului animal (placent, ficat); sin. adenin,
6-aminopurina. Rol important n biosinteza nu-
cleoproteinelor. La om, cresterea aportului de
adenin conduce la mbunttirea leucogramelor.
VITAMINA B
5
(C
9
H
17
NO
5
), sub-
stant organic, hidrosolubil, prezent n
plante n stare liber sau combinat sub form
de coenzima A; sin. acid pantotenic. Foarte
rspndit n regnul vegetal si animal. n legu-
me si fructe proaspete variaz cantitativ
(mg/100 g substant proaspt) n functie de
specie: ardei verde 0,23 mg%, arahide
2,60 mg%, afine 0,16 mg%, agrise 0,20 mg%,
alune 1,15 mg%, banane 0,23 mg%, cartofi
0,40 mg%, castraveti 0,24 mg%, ceap
0,17 mg%, ci uperci 2,10 mg%, conopi d
1,01 mg%, caise 0,29 mg%, castane 0,50 mg%,
cpsuni 0,30 mg%, cirese 0,19 mg%,
coacze negre 0,40 mg%, fasole verde 0,98
mg%, gulii 0, 10 mg%, gutui 0,21 mg%,
grapefrui t 0, 21 mg%, l mi 0, 27
mg%, mazre 0,72 mg%, morcovi 0,27
mg%, msline 0,02 mg%, mere 0,10 mg%,
migdale 0,58 mg%, mure 0,22 mg%, nuci 0,82
mg%, pstrnac 0,50 mg%, ptrunjel 0,03
mg%, pepeni 0,40 mg%, pere 0,06 mg%,
piersici 0,14 mg%, portocale 0,24 mg%, prune
0,18 mg%, ridichi 0,18 mg%, ridichi negre
0,18 mg%, salat 0,11 mg%, spanac 0,25
mg%, sparanghel 0,62 mg%, sfecl rosie
0,12 mg%, struguri 0,06 mg%, tomate 0,31
mg%, varz alb 0,26 mg%, varz rosie
0,32 mg%, vinete 0,23 mg%, zmeur 0,30
mg% (W.S. Souci si colab. 1981). n
produsele de origine animal se gseste n
lapte, ou, ficat. Bun ocrotitoare a celulelor,
epiteliilor, celulei hepatice. Particip la
asimilarea materiilor grase. Pentru
microorganisme constituie un factor de crestere
indispensabil. Carenta ei (experimental) se
manifest prin simptome variate, n functie de
specia animal (la sobolani si puii de gin
apare atrofia glandelor suprarenale, albirea
prului, rrirea penajului, ncetarea cresterii,
aparitia unor dermatite specifice, leziuni
degenerative si inflamatorii ale ficatului, ale
mucoaselor respiratorii si gastrointestinale
etc.). Medicin. Indicat n tratarea afecti-
unilor hepatice, n enterocolite, inflamatii pul-
monare, dermatoze, seboree, rni atone, stri
depresive, cderea prului la femei. Doza
zilnic 10 mg. Se poate asigura prin con-
sumarea alimentelor, legumelor si fructelor
mentionate.
vitamina B
6
918 vitamina B
12
,

VITAMINA B
6
(C
8
H11NO
2
), substan
organic larg rspndit n regnul vegetal,
animal si la microorganisme; sin. adermin,
piridoxin. Izolat prima dat de S. Ohdake
(1932). Particip, sub form de coenzime, la
importante transformri metabolice. Stimulea-
z lipogeneza si depunerile de grsimi, partici-
p la sinteza colesterolului si fosfolipidelor, gr-
simi ce intr n structura sistemului nervos.
Intervine n mentinerea glicemiei, prin influen-
tarea ritmului oxidrii tisulare a glucozei si a
glicogenogenezei, stimuleaz sinteza de ami-
noacizi din cetoacizii corespunztori. Medicin.
Este esential pentru crestere la toate organis-
mele animale, om si microorganisme. Favori-
zeaz producerea de energie n timpul efortului
fizic, prin folosirea protidelor. mbuntteste
activitatea miocardului. Stimuleaz metabolis-
mul muscular. Carenta n organism produce
modificri cutanate, tulburri nervoase, anemie.
La animale: dermatit, eritern, hiperkeratinoz,
alterri ale glandelor sebacee, cderea prului,
leziuni arteriale, ale mduvei si ale nervilor peri-
ferici, anemie. La cine apare nnegrirea limbii.
La om se observ o excesiv stare nervoas,
iritabilitate accentuat, insomnii, astenie, dureri
abdominale. n legumele si fructele proaspete
cantitatea de vitamin B
6
(mg/100 g substant
proaspt) variaz n functie de specie: ardei
verde 0,27 mg%, arahide 0,30 mg%, afine
0,06 mg%, agrise 0,02 mg%, alune 0,45 mg%,
banane 0,37 mg%, cartofi 0,21 mg%, castraveti
0,03 mg%, ceap 0,13 mg%, caise 0,07 mg%,
castane 0,35 mg%, cpsuni 0,06 mg%,
cirese 0,05 mg%, coacze negre 0,08 mg%,
fasole boabe 0,28 mg%, fasole verde 0,28
mg%, gulii 0,12 mg%, grapefruit 0,01 mg%,
mazre 0,16 mg%, morcovi 0,09 mg%,
mandarine 0,07 mg%, msline 0,02 mg%,
mere 0,05 mg%, migdale 0,06 mg%, mure
0,05 mg%, nuci 0,87 mg%, pstrnac 0,11
mg%, ptrunjel 0,20 mg%, pepeni 0,11 mg%,
praz 0,25 mg%, pere 0,02 mg%, piersici 0,03
mg%, portocale 0,05 mg%, prune 0,04 mg%,
ridichi 0,06 mg%, ridichi negre 0,06 mg%,
salat 0,05 mg%, spanac 0,22 mg%,
sparanghel 0,06 mg%, sfecl rosie 0,05
mg%, struguri 0,07 mg%, tomate 0,10 mg%,
telin 0,20 mg%, varz alb 0,11 mg%,
varz rosie 0,15 mg%, vinete 0,09 mg%,
zmeur 0,08 mg% (W.S. Souci si colab.,
1981). n medie, omul are nevoie de 2-4 mg
vitamin B6/24 de ore; sportivii, n timpul
competitiilor au nevoie, de 15-30 mg/24 ore.
VITAMINA B
8
, VITAMINA H
VITAMINA B
9
(C
19
H
1
8O
6
N
6
), substan
organic care are, n structura chimic, un
nucleu pteridinic substituit, acidul paraamino-
benzoic si acidul glutamic; sin. acid folic, acid
pteroilglutamic. Izolat prima dat din frunzele
de spanac de H.K. Mi t chel l (1941). Rspn-
dit n toate organele plantelor. n cantitate mai
mare se gseste n frunze. n legumele si fruc-
tele proaspete cantittile de vitamin (mg/100 g
substant proaspt) variaz n functie de specie:
ardei verde 0,02 mg%, arahide 0,05 mg%, afine
0,01 mg%, alune 0,07 mg%, banane 0,02 mg%,
cartofi 0,01 mg%, castraveti 0,02 mg%, ciuperci
0,02 mg%, conopid 0,05 mg%, cpsuni
0,02 mg%, cirese 0,01 mg%, fasole boabe
0,13 mg%, fasole verde 0,04 mg%, gulii
0,01 mg%, lmi 0,1 mg%, mazre 0,01 mg%,
morcovi 0,06 mg%, mandarine 0,02 mg%, mig-
dale 0,05 mg%, nuci 0,08 mg%, pstrnac
0,06 mg%, pepeni 0,04 mg%, portocale
0,02 mg%, ridichi 0,02 mg%, ridichi negre
0,02 mg%, salat 0,04 mg%, spanac 0,08 mg%,
sparanghel 0,09 mg%, sfecl rosie 0,09 mg%,
struguri 0,01 mg%, tomate 0,04 mg%, telin
0,01 mg%, varz alb 0,08 mg%, varz rosie
0,04 mg%, vinete 0,03 mg%. De primvara si
pn toamna continutul (cantitativ de vitamin)
n plantele ierboase se mentine constant, cu
exceptia lunii iulie, cnd se constat o usoar
scdere. Cariopsele de gru, orz, ovz si semintele
de mazre, fasole contin cantitti mari n faza
verde; acestea scad ns treptat pn la coacere.
Prezent si n organismele animale, mai ales n
ficat si rinichi. Pentru numeroase microorganis-
me reprezint un factor de crestere. Medicin.
n organismele animalelor si al omului stimuleaz
formarea hematiilor si leucocitelor. Stimuleaz
diviziunea celular si, respectiv, cresterea la orga-
nismele tinere. Particip la metabolismul acizilor
aminati. Carenta n organismul uman determin
anemia macrocitar si tulburri nervoase, mani-
festate prin insomnii, iritabilitate, scderea me-
moriei. Indicat n anemii, tulburri digestive, con-
valescente. Doza pentru om, 100-200 gamma
(miimi de miligram)/24 ore.
VITAMINA B
12
, substant organic
constituit dintr-un nucleotid si un nucleu
porfirinic care are n centrul su cobalt; sin.
ciancobalamina. Analogie structural cu he-
moglobina. Identificat n regnul vegetal,
vitamina B12 919 vitamina C

animal si microflora bacterian. n plante se
gseste n cantitate mic, ceva mai mari sunt
cantittile prezente n mediile de cultur a
bacteriilor. ntlnit n drojdii, germenele de
gru, orezul integral, n malt, pestele de mare,
ou, ficat de animale. Izolat pentru prima
dat din extractul de ficat de K. Fol k er s
(1948) si E.L. Sm ith (1960). Medicin. Cons-
tituie un factor de crestere. Stimuleaz biosin-
teza nucleoproteinelor. Stimuleaz, n organele
hematopoietice, formarea hematiilor si leucoci-
telor. Protectoare a celulelor ficatului (particip
la sinteza metioninei si colinei), mpiedicnd
ncrcarea gras a acestuia. Asigur reface-
rea celulelor nervoase. Stimuleaz refacerea
glicogenului consumat n efortul fizic, prin sc-
derea acidului lactic format n muschi. Carenta
vitaminei duce, n organismul animalelor si al
omului, la scderea globulelor rosii. Pot ap-
rea leziuni la nivelul mduvei spinrii, nevrite,
diferite simptome digestive si cardiovasculare.
Se resoarbe la nivelul intestinului subtire n pre-
zenta factorului intrinsec. Microflora intestinu-
lui gros (colonului) elaboreaz cantitti mari
de vitamin B
12
; nu poate fi ns absorbit si
utilizat din cauza lipsei, din acest segment, a
factorului intrinsec. Stocat mai ales n ficat,
muschi si pancreas. Utilizat n anemii de orice
natur; nevralgii diverse - polinevrite alcoolice
si diabetice, dureri reumatismale - colite, alergii,
oboseal fizic, oboseal intelectual etc.
Doza pentru om 0,005 mg vitamin B
12
/24 ore.
(Sportivii care vor s-si mreasc masa mus-
cular au nevoie de 0,1-0,2 mg/24 ore, aso-
ciat cu ingerare de proteine).
VITAMINA B
15
, substant organic
hidrosolubil ntlnit n plante si n ficat; sin.
acid pangamic. Medicin. Donor de metil n
unele reactii de metilare si transmetilare n bio-
sinteza adrenalinei, colinei, metioniei, creatinei
etc. Activeaz respiratia celular. Creste rezis-
tenta organismului n hipotoxie (scderea oxi-
genului). Creste sinteza glicogenului si
coeficientul de utilizare a O
2
. Actiune favorabil
asupra miocardului si ficatului. Utilizat n
ultimul timp de sportivi, mai ales de cei care
depun efort la altitudine. Doza, 300 mg/24 ore,
timp de 3 zile (N.N. I akovl ev, 1959).
VITAMINA C (C
2
H
7
O
6
), substant
organic solid, cristalin, solubil n ap, larg
rspndit n natur; sin. acid L-ascorbic.
Sintetizat de toate plantele si animalele, cu
exceptia cobaiului, maimutei si a omului, care o
preiau prin ingerare din alimente vegetale
proaspete. n tesuturile plantelor biosinteza are
loc printr-o succesiune de reactii fotochimice,
pornind de la D-glucoz sau D-galactoz. Izolat
prima dat din varza creat de N. Bezsso-
noff (1925). Medicin. Actioneaz n celule
ca sistem oxidoreductor. Stimuleaz metabo-
lismul glucidelor, lipidelor, glucoproteidelor, al
anumitor aminoacizi etc., actionnd ca trans-
portor de hidrogen. Rol important n formarea
tesutului conjunctiv. Grbeste formarea clu-
sului osos n fracturi. Favorizeaz hematopoie-
za, asigurnd maturarea globulelor rosii. Inter-
vine favorabil n coagularea sngelui. Asigur
functionarea normal a tuturor tesuturilor si or-
ganelor. Scade permeabilitatea capilarelor sang-
vine. Stimuleaz depunerea glicogenului n
ficat. Previne infiltrarea gras a ficatului si m-
reste actiunea antitoxic a acestuia. Mreste
rezistenta organismului la bolile infecto-conta-
gioase. Stimuleaz functia tiroidei, suprarena-
lelor si a corpului galben din ovar. Carenta n
organismul uman determin scorbutul, mani-
festat prin hemoragii la nivelul gingiilor (gingivite),
diaree, hemoragii digestive, subcutanate, mus-
culare, anemie, cderea dintilor, pierderea n
greutate, cderea prului si uneori a unghiilor,
fetiditatea respiratiei, apar pete galbene, verzi
si rosii pe trunchi si membrele inferioare, ge-
nunchii se umfl, muschii devin rigizi, oasele se
demineralizeaz. Doza pentru un sugar, cca
30 mg vitamin C/24 ore; la copii 1-14 ani,
30-90 mg/24 ore; 15-20 ani cca 100 mg/24 ore;
adult cu o activitate obisnuit - 75 mg/24 ore
(n medie 1 mg/kilocorp 24 ore). Sportivii, doza
medie 150-200 mg/24 ore, iar n concursuri,
300-400 mg/24 ore. Depsirea dozei produce
insomnie, diaree, crampe, stare de excitatie
etc. Se recomand consum de legume si fructe
n stare proaspt. (Atentie! Vitamina C se
distruge la fierbere). Cantitatea (mg/100 g sub-
stant proaspt) cea mai mare de vitamin C
se afl n plantele proaspete tinere si variaz n
functie de specie: ardei verde 139 mg%, cartofi
17 mg%, castraveti 11 mg%, ceap 8 mg%,
ciuperci 5 mg%, conopid 70 mg%, fasole
boabe 3 mg%, fasole verde 20 mg%, gulii
63 mg%, mazre 25 mg%, morcov 8 mg%,
pstrnac 18 mg%, ptrunjel 35 mg%, pepeni
9 mg%, praz 30 mg%, ridichi 29 mg%, ridichi
negre 26 mg%, salat 13 mg%, spanac 52 mg%,
vitamina F 920 vitamina P

sparanghel 21 mg%, sfecl rosie 10 mg%, to-
mate 24 mg%, telin 8 mg%, usturoi 14 mg%,
varz alb 46 mg%, varz rosie 5 mg%, vinete
5 mg%, afine 22 mg%, agrise 35 mg%, alune
3 mg%, bame 12 mg%, caise 9 mg%, castane
29 mg%, cpsuni 64 mg%, cirese 15 mg%,
coacze negre 177 mg%, grapefruit 45 mg%,
gutui 13 mg%, lmi 53 mg%, mandarine
31 mg%, mere 12 mg%, migdale 3 mg%, mure
17 mg%, nuci 3 mg%, pere 5 mg%, piersici
10 mg%, struguri 4 mg%, portocale 50 mg%,
prune 5 mg%, visine 12 mg%, zmeur 15 mg%,
mrar 50 mg%, urzici 100 mg%, lobod
140mg%(S.W. Souci si colab., 1981).
VITAMINA F, substant organic,
liposolubil, rezultat din amestecul de acizi
grasi nesaturati polietilenici (linolic, linoleic,
arahidonic). Sintetizat numai n plante. Impor-
tant esential pentru organismele animal si
uman. La om, acidul linoleic reprezint cca
1/10 din totalitatea acizilor grasi. Acizii grasi
polinesaturati ce intr n componenta vitamin F
exist n toate celulele, cu rol de cofermenti, n
prezenta indispensabil a covitaminelor B
6
si E.
Necesar n sinteza grsimilor. Medicin.
Constituie un factor de crestere. Previne boala
canceroas. Intervine n metabolismul coleste-
rolului si al anumitor acizi grasi (uleiul de porumb
contribuie la eliminarea colesterolului din orga-
nismul uman). Mreste functia antitoxic a fica-
tului. Mentine permeabilitatea normal a mem-
branelor celulare. Favorizeaz prospetimea,
strlucirea si catifelarea pielii. Carenta acestei
vitamine provoac aparitia diferitelor dermatoze
(eczema infantil, seboreea, acneea, crp-
turile, pruritul anal), artero-sclerozei, arteritei,
flebitei, infarctului miocardic, tulburrilor hepa-
tice (sczndu-i puterea antitoxic) si nervoase,
mreste permeabilitatea membranelor celulare
si a peretelui intestinal, fcndu-le usor pene-
trabile pentru bacteriile patogene si nepatogene.
(Biopsia unor tumori a demonstrat prezenta
vitamin F, n tesutul tumoral al bacteriilor,
majoritatea banale (J. Valnet, 1986).) Cos-
metic. Masca de argil, pregtit cu ulei pur
de msline sau ulei de porumb bogat n acizi
grasi, prezint importante proprietti antitoxice
si tonifiante tisulare.
VITAMINA H (C
10
H
16
N
2
O
3
S), sub-
stant organic, care are n structura chimic
un nucleu pirimidinic si unul tiofenic, de care se
leag acidul valerianic sau izovalerianic; sin.
biotin, coenzima R, vitamina B
8
. Larg rspn-
dit n regnul vegetal unde stimuleaz creste-
rea tesuturilor meristematice prin intensificarea
diviziunii celulare. Se afl n stare liber sau
combinat cu proteine, peptide si chiar amino-
acizi. ndeplineste rolul de transportor de CO
2
sau COO

n reactii de carboxilare. n plantele

furajere uscate se gsesc 16-40 ng/100 g sub-
stant. n legumele si fructele proaspete canti-
tatea (mg/100 g substant proaspt) variaz
n functie de specie: arahide 0,034 mg%, afine
0,001 mg%, banane 0,005 mg%, castraveti
0,001 mg%, ciuperci 0,016 mg%, conopid
0,001 mg%, castane 0,002 mg%, cpsuni
0,004 mg%, coacze negre 0,002 mg%, fasole
verde 0,007 mg%, mazre 0,005 mg%, morcovi
0,005 mg%, mere 0,004 mg%, nuci 0,020 mg%,
piersici 0,002 mg%, portocale 0,002 mg%, sala-
t 0,002 mg%, spanac 0,007 mg%, sparanghel
0,002 mg%, tomate 0,004 mg%, varz rosie
0,002 mg%. Medicin. Factor alimentar indis-
pensabil pentru organismul uman si animal, factor
de crestere pentru microorganisme. Carenta vita-
minei n organismul uman determin descua-
marea pielii, cderea prului, scderea hemo-
globinei, lipsa poftei de mncare, oboseal,
alterarea psihicului. La nivel celular exercit
functia de coenzim n reactiile de carboxilare si
transcarboxilare. Unui adult de 70 kg i sunt
necesare zilnic 20 mg vitamin H/24 ore. Reco-
mandat n dermatoze si n strile de oboseal.
VITAMINA I [C
6
H
12
(OH)
6
2H
2
O],
substant organic, prezent n toate tesuturile
vegetale si animale, dar mai ales n fasole,
mazre si trte, n stare liber si sub form de
ester hexafosforic, numit acid fitic; sin. mioino-
zitol, inozitol, hexahidroxiciclohexan, mezoino-
zitol. Factor esential pentru bacterii si factor de
crestere pentru drojdii si fungi. Medicin. n
organismul uman ia parte la metabolismul co-
lesterolului, anihilnd depozitarea lui n paren-
chimul hepatic. Carenta vitaminei n organism
determin cderea prului (alopecia) si derma-
titele perioculare la unele mamifere, anemia si
stagnarea cresterii la psri.
VITAMINA P, amestec de glicozide
flavonice naturale constnd din hesperidin,
rutin, cvercetin, eriodictin si esculin; sin.
citrin. Primele trei glicozide au activitate vita-
minic mai important. Larg rspndite n natur.
vitamina PP 921 vi tami ne A

Puse n evident pentru prima dat n sucul de
lmi e de A. Szent-Gyorgyi (1936). Se
gsesc cu preponderent n regnul vegetal,
mai ales n fructe (lmi, ardei), frunze si unele
rdcini (ptrunjel). n corpul animalelor sunt
prezente n cantitti extrem de mici, rezultate
prin ingerarea hranei vegetale. Resorbtia are
loc la nivelul intestinului subtire si gros. Repre-
zint sisteme oxidoreductoare care actionea-
z la nivel celular. Medicin. Prezint rol nsem-
nat n transferul de hidrogen si n procesele
energetice ale tesuturilor, intervine n mentine-
rea permeabilittii capilarelor, determin scde-
rea tensiunii arteriale, mreste tonusul miocar-
dului si rezistenta la rupere a vaselor sangvine.
VITAMINA PP (C
6
H
6
N
2
O), substan
organic reprezentnd amida acidului nicoti-
nic; sin. nicotina-mida, vitamina B
3
. Biosinte-
tizat n plante, iar n organismul uman si al
animalelor de flora intestinal, n ficat si rinichi.
n regnul vegetal cea mai mare cantitate de
vitamin PP este ntlnit n trtele de orez,
42-96 mg/100 g substant uscat; drojdia de
bere 34-93 mg% substant uscat; germeni de
gru 6,6-53 mg/100 g substant uscat; n rest
majoritatea legumelor si fructelor contin canti-
tti variabile n functie de specie: ardei verde
0,33 mg%, arahide 15,30 mg%, afine 0,40 mg%,
agrise 0,25 mg%, alune 1,35 mg%, banane
0,65 mg%, cartofi 1,20 mg%, castraveti 0,20 mg%,
ceap 0,20 mg%, ciuperci 5,20 mg%, conopid
0,60 mg%, caise 0,77 mg%, castane 0,87 mg%,
cpsuni 0,51 mg%, cirese 0,27 mg%,
coacze negre 0,28%, fasole boabe 2,10
mg%, fasole verde 0,60 mg%, l mi 0,17
mg%, gul i i 1,80 mg%, gutui 0,20 mg%,
grapefruit 0,20 mg%, mazre 2,40 mg%,
morcovi 0,60 mg%, mandarine 0,20 mg%,
msline 0,50 mg%, mere 0,30 mg%, migdale
4,18 mg%, mure 0,40 mg%, nuci 1,00 mg%,
pstrnac 0,09 mg%, ptrunjel 2,00 mg%,
pepeni 0,05 mg%, praz 0,50 mg%, pere 0,22
mg%, piersici 0,85 mg%, portocale 0,30 mg%,
prune 0,44 mg%, ridichi 0,20 mg%, ridichi
negre 0,40 mg%, salat 0,30 mg%, spanac
0,60 mg%, sparanghel 1,00 mg%, sfecl rosie
0,20 mg%, struguri 0,23 mg%, tomate 0,50
mg%, telin 0,90 mg%, usturoi 0,60 mg%,
varz alb 0,32 mg%, varz rosie 0,43 mg%,
vinete 0,60 mg%, visine 0,40 mg%, zmeur
0,30 mg%. n regnul animal, n cantitate mai
mare este ntlnit n lapte, ficat, rinichi, carne
slab etc. Universal rspndit n lumea vie n
stare liber si n constitutia coenzimelor piridi-
nice celulare (NAD, NADP) care intervin ntr-un
numr mare de reactii biochimice (oxidoredu-
cere), n diverse etape ale metabolismului glu-
cidic, protidic, lipidic si n sinteza legturilor
fosfat-macroergice. Vitamina PP se absoarbe
rapid din intestin, trece n snge si apoi se
ncorporeaz n coenzimele mentionate. Pentru
numeroase microorganisme reprezint un factor
de crestere. Medicin. Carenta vitaminei n
organismul uman provoac pelagra - boal ce
apare n urma consumului ndelungat de porumb,
excese n consumul de alcool si melas. Se
manifest prin dermatite n zonele tegumenta-
re expuse radiatiilor solare (eritem si vezicule,
keratinizare si pigmentare); leziuni ale mucoa-
sei tubului digestiv, cu dureri si diaree; leziuni
ale mucoasei genito-urinare, cu uretrit si vagi-
nit la femei; tulburri neuropsihice - melanco-
lie, delir, dezorientare, dement. Doza zilnic
de vitamin PP la adult este de 20 mg. Reco-
mandat n pelagr, dermatoze, tulburri circu-
latorii periferice, afte, inflamatii bucale, entero-
colite, psihoze, stri depresive, degerturi.
VITAMINE A (retinoli), substante
organice reprezentate prin doi alcooli primari
nesaturati; retinolul (vitamina A
1
) si dehidrore-
tinol (vitamina A
2
). Prezente n regnul vegetal
sub form de provitamine, numite carotenoide.
Retinolul este biosintetizat la nivelul intestinului
subtire din p-caroten (C
4
0H
5
6), care este o
hidrocarbur nesaturat (polien), ntlnit mai
ales n rdcina de morcov (Daucus carota).
Un adult cu greutate de 70 kg are nevoie zilnic
de 1500 U.I. retinol sau de 3000 U.I. p-croten.
Depsirea ratiei de p-caroten duce la colorarea
n galben-rosu a tegumentelor palmare si
plantare. Dehidroretinolul se prezint sub
form de ulei galben; are formula molecular
C20H27OH. Manifest doar 40% din activitatea
vitaminic a retinolului. Sensibil la actiunea
oxidantilor, a luminii (mai ales a radiatiilor
ultraviolete), ter-mostabil n absenta aerului si
autooxidabil. ntlnit sub form de provitamina
A sau carotin, n majoritatea plantelor si mai
ales n morcovi, usturoi, ceap, rosii, frunze de
spanac, piersici, caise, dude, lmi, portocale,
castan, agud, nap, ananas, coacze, zmeur,
mces, fructe oleaginoase, boabe de gru, n
produse animaliere (ou, lapte, smntn, unt,
ficat de peste). Medicin. La om si animale
stimuleaz cresterea si functia de reproducere
(spermatogeneza,
vi tami ne D 922 vitamina E

ovogeneza); protejeaz integritatea tegumen-
telor si mucoaselor respiratorii, digestive, uri-
nare, prevenind descuamarea lor; previne cde-
rea prului, infectiile (rol antiinflamator),
formarea calculilor biliari si renali. Intervine n
metabolismul lipidelor, mrind rezervele de gli-
cogen din corp. Constituie un factor de ntine-
rire. Mreste acuitatea vizual (din vitamine A
ea rezult rodopsina, pigment fotosensibil al
bastonaselor retiniene). Stimuleaz oxidrile ti-
sulare si formarea sngelui. Hipovitaminoza A
produce fenomenul de hemeralopie. Lipsa total
provoac xeroftalmie, manifestat prin uscarea
conjunctivei, ulcerare si distrugere a corneii
care devine opac, orbire. Doza zilnic de vita-
mine A pentru un adult este de 1,5-2 mg/24 ore
sau 5000 U.I.; sportivii ce practic not, patinaj,
schi, hochei pe gheat, scrim, tir, box, jocuri
sportive au nevoie de 2,5 mg/24 ore. Depsirea
dozei produce intoxicatie. Se administreaz
vitaminele B
1
si C concomitent, 2 mg vitamine A
se gseste n: 100 g morcov, sau 3-50 mg ficat
de animal.
VITAMINE D (calciferoli), substante
organice care deriv din steroli. Prezente n
regnul vegetal si animal n stare liber (mic
cantitate), dar mai ales sub form de provita-
mine. Pentru plante sursa principal de vitami-
ne D o reprezint provitamina ergosterol. La
animale si om, dintre provitaminele localizate n
piele predomin 7-dihidrocolesterolul. Trans-
formarea sterolilor n vitamine D se face sub acti-
unea radiatiilor ultraviolete din energia solar,
printr-un proces fotochimic cu consum de ener-
gie. La plante, radiatiile ultraviolete transform
ergosterolul ntr-un produs intermediar numit
precalciferol, pe care energia termic l trans-
form n calciferol, ce reprezint vitamina D
2
(C28H43OH). n urma reactiei rezult, ca produsi
secundari, lumisterolul si tahisterolul. Natura
sterolilor din care provin delimiteaz vitaminele
de la D, la D
7
. Vi tami na d este un amestec
echimolecular de vitamin D
2
cu lumisterol;
vitamina D
2
provine din ergosterol; vitamina D
3
(C
2
7H
4
3,OH) provine din 7-dihidrocolesterol;
vitamina D
4
(C28H45OH) provine din 22-dihidro-
ergosterol; vitamina D
5
(C28H47OH) din
dehidrositosterol; vitamina D
6
(C29H45OH) din
7-dihidrositosterol; vitamina ti, reprezint o
dehidroaceton cu structur molecular ana-
loag vitaminei D
3
. Toate sunt substante ter-
mostabile. Prezint activitate optic. Se gsesc
n cantitate mare n drojdia de bere, ulei vegetal
expus razelor ultraviolete, spanac, varz, fasole,
morcov, ficat, unt, lapte, piele, splin etc.
Medicin. Fiziologic, n organismul uman,
vitaminele D actioneaz predominant asupra
diverselor etape ale metabolismului fosfocal-
cic. Aportul exogen de vitamine D este resorbit
la nivelul intestinului subtire. Sunt retinute n
cantitate mai mare n ficat, rinichi si plmni.
Excesul de vitamine D provoac mobilizri ma-
sive ale calciului din oase, producnd deminera-
lizarea lor. Excesul de calciu rezultat determin
aparitia calculilor hepatici, calculilor renali sau
se depune n diverse tesuturi din vase, stomac,
plmni etc. Carenta vitaminelor D determin
tulburri n calcifierea oaselor cu aparitia rahitis-
mului. La copii, tulburri n formarea dintilor,
tulburri de crestere, ngrosarea articulatiilor,
anemie, tuberculoz. La adulti apare osteo-
malacia. Hipervitaminoza D determin tulburri
digestive (greturi, constipatie), tulburri renale
(albuminurie, nefrit), oboseal fizic si intelec-
tual, slbire, deshidratare, tulburri nervoase.
Doza ce se poate administra, 1,5 mg/24 ore
(400 U.I.).
VITAMINE E, amestec a sapte sub-
stante organice uleioase nrudite, numite toco-
feroli. Larg rspndire n regnul vegetal. Se
sintetizeaz numai n plante. Omul si animalele
le procur prin ingerarea alimentelor vegetale.
Medicin. Se absorb n intestin mpreun cu
lipidele. Functioneaz n organism ca antioxi-
danti. mpiedic oxidarea acizilor grasi nesaturati, a
vitaminelor A, C, D, F, a biotinei, a caroteno-
idelor etc. Protejeaz hematiile de actiunea
substantelor hemolitice. Intervin n metabolis-
mul intermediar ca transportori de electroni.
Favorizeaz cresterea si reproducerea, nles-
nesc depozitarea glicogenului n ficat si
muschi. Mresc capacitatea functional a
muschilor, prin mbunttirea circulatiei capi-
lare si o bun utilizare a oxigenului. Favori-
zeaz asimilarea calciului si a fosforului. Ca-
renta vitaminei produce sterilitate la animale si
om. La masculi se diminueaz si dispare ins-
tinctul sexual. Spermatozoizii si pierd mobili-
tatea. Are loc o atrofiere a tesutului sperma-
togen, care determin oprirea formrii de
spermatozoizi. La femele se produce moartea
intrauterin a ftului. Se produce atrofia testi-
cular, ovarian si a uterului. La copii produce
ntrzierea dezvoltrii organelor genitale,
vitamina K 923 vit-de-vie

ntrzierea puberttii, menstruatiile sunt nso-
tite de dureri uneori violente. Apar tulburri
musculare si ale sistemului nervos (scleroz n
plci, sechele poliomielitice), tulburri functionale
si boli ale aparatului cardiovascular (miocar-
dite, ateroscleroz la hipertensivi, angina pec-
toral), eczeme si ulcere ale gambelor, este
afectat globul ocular prin instalarea unei miopii
evolutive. Acest complex vitaminic este absolut
necesar omului. Doza utilizabil, 10-25 mg
vitamine E/24 ore. La sportivi doza este de
50-70 mg/24 ore. Pentru cresterea performan-
telor se administreaz 90-120 mg/24 ore, la an-
trenamente, si 150-200 mg/24 ore, n timpul
marilor competitii. Se recomand o alimentatie
bogat n vitamine E. n legumele si fructele
proaspete cantittile de vitamine E (mg/100 g
substant proaspt) variaz n functie de spe-
cie: ardei verde 0,65 mg%, arahide 20,20 mg%,
agrise 1,00 mg%, alune 28 mg%, banane
0,45 mg%, cartofi 0,09 mg%, castraveti
0,20 mg%, ceap 0,20 mg%, ciuperci 0,08 mg%,
conopid 0,09 mg%, caise 0,50 mg%, castane
7,50 mg%, cpsuni 0,22 mg%, cirese 0,27 mg%,
gutui 0,25 mg%, coacze negre 1,00 mg%, fasole
verde 0,28 mg%, fasole boabe 0,28 mg%, lmi
0,80 mg%, mazre 3,00 mg%, morcovi 0,70 mg%,
mere 0,57 mg%, migdale 26,10 mg%, mure
9,70 mg%, nuci 24,70 mg%, pstrnac 1,00 mg%,
ptrunjel 1,80 mg%, pepeni 0,10 mg%, praz
2,00 mg%, pere 0,43 mg%, piersici 0,60 mg%,
portocale 0,24 mg%, prune 0,80 mg%, salat
0,39 mg%, spanac 2,50 mg%, sparanghel
2,50 mg%, sfecl rosie 0,10 mg%, tomate
0,49 mg%, telin 2,60 mg%, usturoi 0,10 mg%,
varz alb 0,02 mg%, varz rosie 2,50 mg%,
vi net e 0, 03 mg%, zmeur 1, 40 mg%
( W. S. Souci si colab., 1981).
VITAMINE K, substante organice cu
structur naftochinonic. Vitamina K
1
a fost izo-
lat pentru prima dat, independent, din frunze
verzi de lucerna si spanac de P. Karrer si
A.E. Doisy (1939), iar vitamina K
2
, din fina
de peste alterat, de Mc Kee, Doisy (1937).
Formeaz, n celule, importante sisteme de
oxidoreducere, asigurnd transportul hidroge-
nului pe cale neenzimatic. La animale si om
asigur coagularea sngelui. K
1
(fitochinon),
K
2
(farnochinona) sunt vitamine naturale; K
3
(menadiona), K
5
, K
6
sunt vitamine sintetice.
Vitaminele naturale sunt larg rspndite n regnul
vegetal. Identificate n cantitate mare n frunzele
de lucern, trifoi, spanac, varz, inflorescenta
de coada-soricelului, fin de peste n putre-
factie. n organitele celulare, este prezent n
cantitate mai mare n cloroplaste. n legume si
fructe proaspete cantittile de vitamine K
(mg/100 g substant proaspt) variaz n func-
tie de specie: cartofi 0,05 mg%, castraveti
0,01 mg%, ciuperci 0,02 mg%, conopid
0,001 mg%, fasole verde 0,02 mg%, mazre
0,02 mg%, morcovi 0,08 mg%, salat 0,20 mg%,
spanac 0,35 mg%, sparanghel 0,04 mg%,
tomate 0,63 mg%, telin 0,10 mg%, varz alb
0,15 mg%, varz rosie 1,50 mg%, cpsuni
0,01 mg%. Medicin. Hipovitaminoza K favo-
rizeaz hemoragiile spontane sau dup trauma-
tisme usoare. Prescris n hemoragiile de orice
fel, tulburri hepatice (hepatite), urticarii, dege-
rturi, tratamentul cu antibiotice care distrug
flora intestinal ce sintetizeaz vitamine K.
VIt DE CANADA (Parthenocis-
sus quinquefolia), fam. Vitaceae. Arbust agt-
tor, cultivat; se mai numeste ctrtori, ieder,
ieder cu cinci foi, jie bolund, jie slbatic,
poam slbatic, rurusc, vie slbatic, vin
slbatic, vit american, vit slbatic, vit
slbatic american. Genetic, 2n = 40. Des-
criere. Uneori cu rdcini aeriene. Crcei cu
5-12 ramificatii verzi-roscate, terminate cu
ventuze. Frunze palmat-compuse, cu 5-7 foliole,
petiolate. Flori grupate n cime formnd mpre-
un un panicul; caliciu n form de cup; corol
din 5 petale libere; disc nectarifer glbui. nflo-
rire, VII-VIII. Fruct, bac sferic, neagr-albs-
truie, putin brumat, cu 1-3 seminte cordiforme.
Maturarea fructelor, IX-X. Rspndit n Ame-
rica de Nord. Apicultur. Florile furnizeaz
albinelor culesuri de nectar si polen. Secretia
de nectar se declanseaz mai ales n orele
prnzului, cnd temperatura n atmosfer atinge
20-30 C (I. C r n u, 1980). Productia de miere,
200 kg/ha. Pondere economico-apicol mijlocie.
Ornamental. Cultivat pentru ornamentarea
cldirilor, gardurilor, zidurilor. Varietatea tipic
este foarte rezistent la ger, variettile muro-
rum, hirsuta, mai sensibile. Cultura lor este
indicat numai n statiuni ferite de geruri mari.
nmultirea speciei tipice prin seminte, varie-
ttile prin altoire si butsire. Decorativ prin
port, frunze, flori.
VIt-DE-VIE (Vitis vinifera), fam.
Vitaceae. Arbust trtor, agttor, mezofit,
vit-de-vie 924 vit-de-vie

moderat termofil spre termofil, cu prag biologic
inferior, pentru nceputul si sfrsitul nfloritului,
de 14-16 C, slab-acid-neutrofil spre neutru-ba-
zifil, heliofil, cultivat pe toate tipurile de sol cu
exceptia celor srturoase si a celor pe care
blteste apa, vegetnd bine pe cele usoare
nu prea fertile, cu pH 5,5-8,5, de la nivelul
Mrii Negre pn n zona subcarpatic; se
mai numeste acrid, aguridariu, agurid, au,
coarn, gie, halngar, heghi, labrusc, leorus,
poam, rlusc, razachie, vie slbatic, vinie.
Genetic, 2n = 38, 57, 76. Cultivat pe teritoriul
Romniei cu 700-1000 ani . Hr. Pe teritoriul
Daciei viticultura era bine dezvoltat.
Podgoriile reprezentau o atractie pentru
popoarele migratoare, motiv pentru care
Deceneu, a dat ordin de distrugere a viilor.
Sub Decebal viticultura s-a refcut. La
cucerirea Daciei de ctre romani, viticultura
era bine dezvoltat. Romanii introduc n
Dacia noi soiuri de vit, mbogtind sortimentul
autohton. Aplic practici deosebite n vinificatie
si procedee de tiere a plantei. n aceast
perioad se descoper unele nsusiri
medicamentoase ale vinului si ale sevei scurse
din butucul de vit, dup tiere. n prezent este
bine reprezentat n cultur n podgoriile - Dr-
gsani, Stefnesti, Dealu Mare-Istrita, Odobesti,
Panciu, Nicoresti, Cotnari, Husi, Trnavelor,
Aradului, Murfatlar, Ostrov etc. Rspndit n
Europa, Asia, unde poate fi ntlnit si n stare
spontan; n cultur, pe tot globul terestru. Ori-
ginar din India. Descriere. Rdcini pivotante
la exemplarele provenite din smnt si rd-
cini adventive la cele provenite din butasi, mar-
cotaj. Tulpina poate atinge lungimea de
25-30 m, iar scoarta se desprinde n fsii; n
cultur, tulpina este scurt si se numeste
butuc. De pe ea pornesc ramuri de ordinul I,
numite brate, iar de pe ele, ramuri de ordinul II,
numite coarde. Pe coarda anual se gsesc
copiii, crcei, pedunculi de struguri si muguri.
Crcei bi- sau trifurcati. Frunze orbicular-cor-
date, 3-5 lobate, pe fata superioar glabre, pe
cea inferioar pinjinos-tomentoase, pe mar-
gine neregulat-dintate. Flori hermafrodite, gal-
bene-verzi, grupate n ciorchine; caliciu rudi-
mentar, cu 5 dintisori; corol, din 5 petale lipite
la vrf, caduc n momentul nfloririi; androceu
din 5 stamine avnd altern glande nectarifere;
gineceu cu ovar superior si stil scurt purtnd
terminal stigmat usor turtit, capitat. nflorire, V.
Fructe, bace de mrimi si forme variate, albas-
tre-violacee, rozee, galbene, galbene-verzui etc.,
variind dup soi. Seminte, 2-4 n fiecare fruct.
Longevitate, 200-300 ani. Compozitie chi-
mic. Frunzele contin taninuri catehice, anto-
ciani, esteri ai acizilor hidroxicinamici si acid
tartric, sruri minerale. Fructele (strugurii) con-
tin zaharuri, acizii malic, succinic, tartric, ta-
noizi, derivati flavonici, colin, lecitin, leucin,
cear, substante minerale (-> STRUGURE).
Alimentatie. Strugurii se consum n stare
proaspt sau sub form de compot, dulceat
etc. Pentru acest scop au fost create soiuri
speciale cu fructe mari. Se pot pstra n timpul
iernii n camere frigorifice. Frunzele sunt folo-
site pentru prepararea sarmalelor n foi de vit.
Industrie. Strugurii sunt utilizati n vinificatie.
Din ei se obtin vinuri de calitate superioar
(obisnuit, superior, desert, demisec, dulce, lico-
ros), pentru distilare (distilate crude si conia-
curi), musturi si sucuri naturale de consum curent
sau concentrate necesare industriei. Strugurii
sunt folositi la fabricile de conserve pentru
compoturi, dulceat, gem, marmelad, pentru
murat si stafide (-> STRUGURE). Bioterapie.
Frunzele si strugurii au utilizri terapeutice n
medicina uman traditional. Frunzelor li se
atribuie proprietti astringente capilar pro-
tectoare, tonic venoase, tonifiante ale pielii.
Propriettile terapeutice ale strugurilor -> STRU-
GURE. Cercetri recente au demonstrat c
pigmentii antocianici extrasi din strugurii negri,
au asemnri de compozitie si actiune ca cei
din fructele de afin (Vaccinium myrtillus). Frun-
zele, n special cele de la vita cu frunzele rosii,
sunt considerate un tonic vascular cu efecte
astringente venoase si vasoprotectoare. Un
timp, frunzele au fost utilizate pentru oprirea
hemoragiilor (F. Pi t er , 2000). Medicin
uman. Uz intern. 1. n unele tri frunzele sunt
folosite sub form de infuzie sau decoct n
tratarea afectiunilor vasculare, hemoragiilor
uterine, tulburrilor de menopauz, diareei.
2. Pentru tratarea constipatiei, bolilor de rinichi:
cur de struguri n perioada coacerii lor, 1-2 kg
pe zi. 3. Pentru combaterea obezittii, n cura de
slbire: consum zilnic, dimineata, la amiaz si
seara, cantitti crescnde de struguri, timp de
trei sptmni, apoi n nc trei sptmni, se
scad din ce n ce cantittile de consum zilnic,
pn se ajunge la cantitatea initial de la care
s-a nceput. 4. Pentru tratarea hipermenoreei,
flebitei, hemoroizilor: extract fluid, din 100 g
frunze la 100 g alcool de 70. Se las la mace-
rat 8-10 zile. Se strecoar. Se ia zilnic cte
vit-de-vie 925 vit japonez

1-2 lingurite. 5. Pentru combaterea hemora-
giilor uterine (menoragii) sau a durerilor la
instalarea menopauzei (dismenoree): infuzie,
din 1 lingurit amestec obtinut din 50 g frunze
de vit rosie, 25 g vrfuri nflorite de fumrit,
25 g vrfuri nflorite de sovrf, peste care se
toarn o can (200 ml) cu ap clocotit. Se las
15-20 minute. Se strecoar. Se bea cldut
ntreaga cantitate. 6. Pentru combaterea balo-
nrilor: 1 l vin alb la care se adaug 100 g
seminte anason. Se las la macerat 8-10 zile.
Sticla se agit zilnic de 2-3 ori pentru uniformi-
zarea extractului. Se strecoar n sticle mici,
astupate cu dop. Se tine la rece. Se bea cte
un phrel nainte de mas. 7. Pentru tratarea
litiazei biliare, litiazei urinare: sev de primvar
(lacrimile vitei-de-vie), cte o lingurit, dimineata,
pe stomacul gol. Seva se obtine primvara din
tierea coardelor vitei-de-vie. 8. Pentru tratarea
sarcodiozei si ca adjuvant n limfoame,
afectiuni fibrohialinozice, rectocolit granulo-
matoas sau boala Crohn, toate afectiunile
hipergama si sindroamele caracterizate prin
hipergamaglobulinimie, sindroame hiperimune
policlonale care evolueaz ctre fibroscleroz,
artroze cu spondiloz osteofitic, hemoragie ute-
rin n menopauz: macerat din muguri, scoart
de rdcini sau mldite proaspete n solutie
hidroglicero-alcoolic, 1 DH. Se iau 30-50 picturi
de 2-3 ori pe zi, n putin ap. Pentru alte boli,
acest macerat se asociaz cu alte macerate de
la alte specii de plante: cu maceratul mugurilor
de coacz negru (Ribes nigrum) si mlditelor
proaspete de mces (Rosa canina), pentru ur-
mri ale reumatismului articular acut (amelioreaz
evolutia bolii si previne aparitia complicatiilor); cu
maceratul mugurilor de cununit (Spirea ulmi-
folia) si salcie alb (Salix alba), pentru artrite
deformante ale micilor articulatii; cu maceratul
mugurilor de jneapn (Pinus montana) si mu-
gurilor de coacz negru (Ribes nigrum), pentru
artroze generalizate si reumatism generativ
cronic; cu maceratul mugurilor proaspeti de
nuc (Juglans regia) si mlditelor proaspete de
ctin rosie (Tamarix gallic), pentru leuco-
citoz cu limfocitoz; cu muguri proaspeti de
nuc (Juglans regia), pentru limfoame; cu mace-
ratul mugurilor proaspeti de mesteacn pufos
(Betula pubescens) si mugurilor proaspeti de
coacz negru (Ribes nigrum), pentru gonartro-
z; cu sev de mesteacn (Betula pendula), cu
maceratul mugurilor proaspeti de jneapn
(Pinus montana) si mugurilor proaspeti de
coacz negru (Ribes nigrum), pentru artroze cu
hiperuricemie; cu maceratul mlditelor proaspete
de merisor de munte (Vaccinium vitis-idaea),
mugurilor proaspeti de mur (Rubus fructico-
sus), mugurilor proaspeti de jneapn (Pinus
montana) si cu maceratul mugurilor proaspeti
de coacz negru (Ribes nigrum), pentru osteo-
poroz; cu maceratul mugurilor proaspeti de
nuc (Juglans regia), pentru angine recidivante,
rinofaringite recidivante; cu maceratul mugu-
rilor proaspeti de coacz negru (Ribes nigrum),
mugurilor de jneapn (Pinus montana) si ra-
muri tinere proaspete de mces (Rosa canina),
pentru cefalee musculo-tensiv n cervicartro-
ze; cu maceratul mugurilor de anin alb (Alnus
incana) si ramurilor tinere de cimisir sau buxus
(Buxus serpenvirens), pentru neoformatiuni cu-
tanate. Se iau 50-70 picturi, o dat pe zi, n
putin ap, nainte de a mnca cu 15 minute
(F. Pi t er , 2000). Uzextern. Pentru tratarea
dermatitelor, conjunctivitelor: sev de primva-
r, se unge locul afectat. Alte retete -> STRU-
GURE. Cosmetic (-+ STRUGURE). Concentra-
tele de vin rosu ca si extractele din frunze intr
n compozitia unor preparate cosmetice. Api-
cultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Ele sunt
cercetate intens mai ales n cursul diminetii.
Productia de miere, 5-10 kg/ha. Pondere eco-
nomico-apicol mijlocie. Ornamental. Apreci-
at ca plant ornamental pentru frunzisul bogat,
decorativ, mai ales toamna cnd ia diverse
nuante de galben, brun si rosu. Cultivat n
grdini si parcuri pentru acoperirea si ornamen-
tarea chioscurilor, pergolelor etc. nmultire prin
butas, marcotaj, altoire. Vopsitorie. Frunzele au
proprietti tinctoriale. Se folosesc proaspete
pentru vopsirea fibrelor naturale n galben
(v. Pl. LXII, 8).
VIt JAPONEZ (Parthenocissus
tricuspidata), fam. Vitaceae. Arbust exotic ag-
ttor, cultivat. Genetic, 2n = 40. Descriere.
Crcei mici, cu 5-7 ramificatii terminate cu
discuri adezive (ventuze). Frunze polimorfe, de
regul lat-ovate, diametrul 10-20 cm, trilobate,
cu lobii acuminati, serati, lung-petiolate, cu
marginea purpurie, lucioase pe fata superioa-
r. Flori verzui, foarte numeroase, grupate n
cime, iar acestea n panicul; disc nectarifer n
jurul ovarului, cu glande nectarifere bine dez-
voltate. nflorire, VII-VIII. Fruct, bac neagr,
brumat, cu 2-3 seminte cordiforme, castanii.
vit japonez 926 vitelar

Maturarea fructelor, X. Rspndit n China,
Japonia. Apicultur. Florile furnizeaz albine-
lor culesul de nectar si polen pe o durat de
nflorire ce corespunde la cca 3 sptmni.
Eliberarea polenului si secretia maxim de nec-
tar are loc ntre orele 14-16 cnd temperatura
atmosferic depseste 25 C. Cantitatea de
nectar, 0,9-2,0 mg/floare. Concentratia de zahr,
29-67%. Productia de miere, 180-260 kg/ha.
Pondere economico-apicol mijlocie. Ornamental.
Foarte apreciat n cultur pentru acoperirea
zidurilor, fatadelor. Nu suport temperaturi sub -
20 C. Asaneaz zidurile igrasioase. Un exem-
plar acoper 100-200 m
2
. Frunzele reprezint
o suprafat de evaporatie considerabil. Deco-
rativ prin port, frunze, flori, fructe. nmultirea
speciei tipice prin seminte. Semnatul n luna
martie. n ldite, ntr-un amestec din 3 prti
nisip, o parte pmnt lutos si o parte turb.
Lditele se tin n rsadnite. Puietii, cu cea de a
doua pereche de frunzulite, se repic n ghivece,
ntr-un amestec de 3 prti pmnt de pepinier,
o parte turb, o parte nisip.
VIt SLBATIC (Vitis sylvestris),
fam. Vitaceae. Arbust trtor sau agttor,
mezofit spre mezohidrofit, moderat termofil
spre termofil, slab-acid-neutrofil spre neutro-ba-
zifil, rezistent la ger, secet, umbrire, poluare.
ntlnit sporadic n toata tara, prin lunci, pdurile
de lunc, ncepnd cu litoralul Mrii Negre,
ostroavele Dunrii si pn la altitudinea de
300-400 m, chiar 600-800 m, n stejrete si
fgete instalate pe locuri stncoase sau groho-
tisuri; se mai numeste agorid, agurid,
alang, asman, curpen, hlng, labrusc,
leurusc, poam de pdure, rurusc,
struguri slbatici, vie psreasc, virnie
slbatic (fig. 317). Genetic, 2n = 38.
Fitocenologic, ncadrat n Alno-Padion,
Salicion albae, Querco-Fagetea. Rspndit
n Europa Central, de Sud si Sud-est, Asia
de Sud-vest, Africa de Nord. Descriere.
Rdcin puternic. Tulpin agttoare cu
lujeri subtiri, crcei intermitenti. Scoarta se
desprinde n fsii. Frunze aproape ntregi,
dintate, uneori 3-5 lobate, mari (diametrul 8-
10 cm), glabre pe fata superioar,
tomentoase pe cea inferioar. Flori galbe-ne-
verzui, poligame, mirositoare, dispuse n
ciorchini de 10-15 cm lungime. nflorire, VI.
Fructe bace mici, sferice, albastre-violacee,
brumate, acrisoare. Seminte, 2-3 n fiecare
fruct, piriforme sau elipsoidale. Alimentatie.

Fig. 317. Vit slbatic (Vitis sylvestris).
Strugurii culesi nainte de maturitate sunt folositi
la acrirea ciorbelor. Industrie. Strugurii, copti si
culesi la sfrsitul lunii octombrie sunt folositi la
extragerea alcoolului sau prepararea otetului.
Din ei se poate obtine si vin. Apicultur. Florile
furnizeaz albinelor culesul de nectar si polen.
Ornamental. Indicat pentru acoperirea per-
golelor, decorarea stncilor si arborilor, fixarea
taluzelor. Decorativ prin frunze, care toamna
devin rosii-purpurii, flori, fructe. nmultire prin
butasi.
VItELAR (Anthoxanthum odoratum),
fam. Poaceae. Plant erbacee, peren, des-
cespitoas, hemicriptofit, mezofit, oligotrof,
amfitolerant la temperatur si pH, ntlnit
prin pajisti, fnete, din regiunea de cmpie
pn n cea alpin; se mai numeste iarba-f-
nului, iarb mirositoare, paiangin, pleian.
Genetic, 2n= 10, 20. Fitocenologic, ncadrat
n Molinio-Arrhenatheretea, Nardo-Callunetea,
Quercetalia. Rspndit n Europa, Asia, nor-
dul Africii; introdus n Australia si America de
Nord. Descriere. Rdcin fasciculat. Tulpini
subtiri, erecte, nalte de 10-70 cm. Frunze
plan-liniare, lungi pn la 15 (30) cm, glabre,
numai la baz ciliate. Teci glabre sau proase.
Ligul membranoas. Spiculete uniflore, grupate
n panicul spiciform mai mult sau mai putin
ovoidale. Glume, 4, cele interne proase. Miros
puternic de cumarin. nflorire, IVVI. Fruct,
cariops. Compozitie chimic. Planta, pe lng
alte substante organice, contine mult cuma-
rin, care se comport ca o antivitamin K,
ntrzie (scade) coagularea sngelui. Toxico-
logie. Contin factori antivitaminici (cumarin).
Poate genera intoxicatii grave si tulburri de nu-
tritie. Cosmetic. Planta este ntrebuintat la
prepararea apei aromatice pentru splarea prului.
vitelar 927 volbur

Empiric, n unele zone stesti, mai ales n
Muntii Apuseni, femeile fierb planta, iar decoc-
tull folosesc la splatul prului (v. Pl. LXIII, 1).
VOLBUR (Convolvulus arvensis),
fam. Convolvulaceae. Plant erbacee, peren,
hemicriptofit, eutrofo-mezotrof, amfitoleran-
t la umiditate, temperatur si pH, cosmopolit,
heliofil, ntlnit ca buruian n culturi, locuri
necultivate, grdini, cmpuri, ncolcindu-se pe
suport, abundent n regiunea de cmpie si dea-
luri, n toate judetele trii; vegeteaz pe toate
tipurile de soluri, revene pn la reavn-jilave si
jilav-umede, cu troficitate ridicat (T= 50-140),
dar si pe cele cu troficitate mijlocie (T= 50-80);
se mai numeste bolbur, bun dimineata,
cmasa-domnuiui, forfecri, fusta-doamnei,
fusta-rndunicii, holbor, poala-Maicii Domnului,
poala-rndunicii, polomid, ponete, poponet, ro-
chia-rndunelei, struna-gstei, vobur mic,
zorele. Genetic, 2n = 50. Adaptat la conditii
ecologice foarte variate. Fitocenologic, nca-
drat n Chenopodio-Scleranthea, Sisymbrion,
Festuco-Brometea, Molinio-Arrhenatheretea,
Caucalidion, Arction. Descriere. Rizom lung,
subtire, albicios, ramificat, din care pornesc
numeroase rdcini filiforme. Tulpin prostrat
sau volubil, cu 5 muchii, glabr sau usor pu-
bescent. Frunze alterne, sagitate, glabre sau
pubescente, petiolate. Flori albe sau roz-pal,
lung-pedunculate, solitare, prinse la subsuoara
frunzelor; caliciu din 5 sepale alungit-ovate,
glabre sau dispers-proase; corol gamope-
tal, n form de plnie (diametrul 2-3 cm);
androceu din 5 stamine, cu filamente pubescente
ce poart antere violete; gineceu cu stigmat
bifidat. nflorire, V-IX. Fruct, capsul brun,
sferic, dehiscent, cu 2 loje. Seminte elipsoidale,
cte 2 n fiecare loj. Compozitie chimic.
Prtile aeriene ale plantei contin rezine (2-3%),
formate din convolvulin si jalapin, tanoizi,
vitamina C, substante minerale. Convolvulin
se scindeaz n glucoza, ramnoz si acid con-
volvulinic, reprezentnd un amestec de acizi
dioxilpalmitic, exogenic, tiglinic, izovalerianic,
metiletilacetic. Bioterapie. Planta ntreag (r-
dcin, tulpin, frunze, flori) prezint importan-
terapeutic n medicina uman si veterinar.
Farmacodinamic, principiile active actioneaz
purgativ, coleretic, cologog, cicatrizant. Deter-
min evacuarea continutului intestinal cu un
scaun unic, abundent, nensotit de fenomene
secundare, colici sau vomismente; stimuleaz
secretia si eliminarea bilei; favorizeaz procesul
de epitelizare si vindecare a rnilor. Folosit n
constipatie, dischinezie biliar, uneori n tuse,
vindecarea rnilor, arsurilor, furunculelor. Re-
coltare. Planta ntreag, format din rdcin,
tulpin, frunze, flori (Convolvuli herba), se re-
colteaz nainte de nflorire sau cnd este nflo-
rit. S nu contin fructificatii sau s aib foarte
putine. Planta se smulge din pmnt. Se nde-
prteaz frunzele nglbenite si fructificatiile.
Uscarea se face la umbr, n poduri acoperite
cu tabl, n camere bine aerate, n strat subtire.
Uscare artificial, la 40-50 C. Produsul recol-
tat primvara este mai activ dect cel recoltat
toamna. Medicin uman. Uz intern. 1. Pentru
tratarea constipatiei si dischineziei biliare: a) in-
fuzie, din 2 lingurite pulbere de plant sau plant
uscat mruntit, peste care se toarn o can
(200 ml) cu ap clocotit. Se las acoperit
15 minute. Se strecoar. Se bea dimineata pe
stomacul gol; b) pulbere de plant, se iau cte
2 vrfuri de cutit n miere, dimineata, pe stoma-
cul gol; c) tinctur, din 20 g (2 linguri) plant
uscat mruntit sau pulbere de plant la
100 ml alcool 70. Se las 10-15 zile la mace-
rat. Sticla se agit zilnic pentru uniformizarea
extractului. Se strecoar. Se iau 2-4 linguri n
amestec cu 2-4 linguri sirop sau miere, dimi-
neata pe stomacul gol. 2. Pentru oprirea tusei:
decoct, din 1 lingur pulbere de plant la o
can (200 ml) cu ap. Se fierbe 5 minute. Se
strecoar. Se bea cald cu lingura. Uz extern.
Pentru vindecarea rnilor, arsurilor si furuncu-
lelor: frunze ntregi, proaspete, se aplic pe locul
afectat si se bandajeaz. Medicin veterinar.
Uz intern. Pentru tratarea constipatiei sau cu
efect purgativ la animalele mici (pisici, cini):
infuzie, din 2-5 g plant uscat si mruntit peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 10-15 minute. Se strecoar. Se ad-
ministreaz prin breuvaj bucal (se toarn pe
gt). Dozele de tratament, 5-10 g. Agricul-
tur. Buruian problem pentru toate culturile
agricole, exceptnd orezriile. Prezint mare
constant n culturile de porumb, cereale, n
grdinile de zarzavat. Este atacat de anumite
viroze si reprezint un factor de infectie pentru
plantele agricole. Amplitudine ecologic larg.
ntlnit pe toate tipurile de sol. Rezistent la
secet. Putin rezistent la temperaturi sczute.
i merge bine pe solurile mijlociu bogate n azot.
Combatere prin arturi de var, arturi de toamn,
prasile repetate, monocultur de sorg, iarb de
vol bur de ni si p 928 vulturic

sudan, cnep (timp de 2-3 ani), erbicidare
(Gh. Anghel, C. Chi r i l , V. Ci o c r l a n ,
A. Ul i ni ci , 1972).
VOLBUR DE NISIP (Convolvu-
luspersicus), fam. Convolvulaceae. Plant erba-
cee, peren, hemicriptofit, xeromezofit, mode-
rat-termofil sau termofil, slab-acid-neutrofil,
ntlnit pe locuri nisipoase de pe litoralul Mrii
Negre la Agigea, Mamaia, Sf. Gheorghe, la gurile
Dunrii, pe grindul Letea, n raza comunei C.A.
Rosetti. Element ponto-caspic declarat monument
al naturii. Fitocenologic, ncadrat n Cakiletea
maritimae. Rspndit pe litoralul Mrii Negre
si litoralul iranian al Mrii Caspice. Descriere.
Rizom trtor, foarte lung. Tulpin culcat la
pmnt, lung de 20-40 cm, catifelat-tomen-
toas, cu ramuri ascendente. Frunze scurt-pe-
tiolate, cu lamina oval, groas, acoperit cu
peri fini. Flori solitare, albe, bracteolate; caliciul
din sepale ovate, concrescute la baz, tomen-
toase la exterior; corola gamopetal cu 5 lobi
putin aparenti; androceul din 5 stamine fixate la
baza tubului corolei; gineceul bilocular, n fie-
care loj cu 2 ovule apotrope, erecte, stil lung
cu lobii stigmatului filiformi. nflorire, VIVII.
Fruct, capsul dehiscent proas, bilocular.
VULTURIC (Hieracium pilosella),
fam. Asteraceae. Plant erbacee, peren, he-
micriptofit, xeromezofit spre mezofit, oligo-
trof, pionier, amfitolerant la tempertur si
pH, comun prin pajisti relativ uscate, ndeo-
sebi n regiunea deluroas si montan; vege-
teaz pe soluri uscat-revene, revene si uneori
reavn-jilave, cu troficitate sczut (T= 10-30),
slab aprovizionate cu azot (N2); se mai nu-
meste buruiene de clcat, buruian pentru
trntitur, clctur, ciubrul-clostii, culcu-
sul-clostei, culcusul-vacii, glbeioare, hultu-
neal, iarba-eretei, iarba-ginilor, ncheietoa-
re, ochiul-sarpelui, opintic, urechea-soarecelui,
vulturoanc. Genetic, 2n = 18, 36, 45, 54, 63.
Fitocenologic, ncadrat n Festuco-Brome-
tea, Sedo-Scleranthetea, Arrhenatheretea,
Nardo-Callunetea. Rspndit n Europa,
Asia, America de Nord. Descriere. Rizom ori-
zontal din care se desprind rdcini adventive
si stoloni aerieni, lungi, neramificati, dens si
lung-prosi, cu frunze mici, distantate, proa-
se. Tulpina florifer (scap) nalt de 20-30 cm,
lipsit de frunze, proas, poart n vrf inflo-
rescenta. Frunze bazale dispuse n rozet,
lanceolate sau eliptic-lanceolate, ntregi, pe
fat lung- si setiform-proase, pe dos cu peri-
sori surii sau albiciosi, alipiti. Flori galbene-au-
rii, uneori portocalii, grupate ntr-un calatidiu
globulos sau ovoidal, cu involucru lung de
9-11 mm, de obicei abundent-stelat-pros. n-
florire, V-IX. Fruct, achen cu papus din sete
simple. Planta contine unlatex alb, care, n
contact cu aerul, se brunific, devine vscos,
cu arom si gust amrui. Compozitia chimi-
c. Planta contine acizii cafeici si clorogenic,
umbeleferon glucozidat n pozitia 7 si 7-glu-
cozida luteolinei. Bioterapie. Prtile aeriene
ale plantei si rdcina au utilizri terapeutice
n medicina traditional uman si veterinar.
Actiune diuretic energic, azoturic, antife-
bril, antiulceroas. Folosit n ascit, oligo-
urie, edeme, litiaz renal, boli de ficat, ulcer
gastric si duodenal, catar intestinal, hematu-
rie, diaree, n furuncule etc. Recoltare. Prtile
aeriene ale plantei (Hieracii piloselli herba),
culese n timpul nfloririi (V-IX) si rdcinile
(Hieracii piloselli radix), recoltate toamna
(IX-X) sunt utilizate proaspete, n tratarea
afectiunilor organismului. Medicin uman.
Uz intern. Pentru tratarea ulcerului gastric si
duodenal, catarului intestinal, diareei, bolilor
de ficat, n litiaz renal, edeme, ascit, oligu-
rie, hematurie, azoturie, stri febrile, afectiuni
bucale: decoct, din 1-2 linguri plant proas-
pt mruntit (tocat mrunt) la o can
(250 ml) cu ap. Se fierbe 10-15 minute la foc
moderat. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe
zi. Uz extern. Cu acelasi decoct, n cazul
afectiunilor bucale, n afar de tratamentul
intern, se face gargar si se clteste gura
bine. Medicin veterinar. Uz intern. Pentru
tratarea avortului epizootie la bovine: decoct,
din 4 linguri plant proaspt tocat mrunt la
500 ml ap. Se fierbe 10-15 minute. Se las la
rcit. Se strecoar. Se administreaz prin bre-
uvaj bucal (se toarn pe gt). Procedeul este
practicat la nevoie de cresctorii de vite din
mai multe sate din Curbura Carpatilor (Bertea,
Stefesti, Schiulesti, Bisocaetc.).
Ornamental. Planta se poate cultiva prin
parcuri si grdini publice. Decorativ prin
flori. Se cultiv pe soluri expuse la soare si
bine drenate. nmultire prin seminte si
desprtirea tufelor.
X

XANTOFIL
TENOIZI
XENOGAMIE (Xenogamia), poleni-
zare indirect, ncrucisat, ntre indivizii acele-
iasi specii (-> POLENIZARE).
XEROFITE (Xerophyta), plante a-
daptate s triasc n statiuni uscate, cu deficit
de umiditate, sezonier sau permanent. Abrevi-
erea termenului: Xer. ntlnite n semideserturi,
stepe, coaste cu expozitie sudic si erodate din
regiunea deluroas, coaste sudice pietroase
din regiunea montan. Se subdivid n euxero-
fite si xerofite suculente. Euxerofitele prezint
urmtoarele caracteristici: presiune osmotic
celular foarte mare (peste 100 atmosfere);
sistem radicular foarte bine dezvoltat (de regul
mai dezvoltat dect prtile aeriene); tesut
conductor foarte bine dezvoltat; suprafete foli-
are reduse, ce se rsucesc n tub la uscciune;
puternica dezvoltare a epidermei; cuticula
groas; prezenta nvelisurilor de cear sau peri
cenusii ce formeaz o psl deas; celule si
spatii intracelulare mici; stomate numeroase,
obisnuit protejate n cripte; posibilitate de regla-
re a transpiratiei; protoplasma celulelor rezist
la deshidratri prelungite, fr vtmare. Pe
baza sistemului radicular se mpart n trei gru-
pe: plante cu sistem radicular foarte bine
dezvoltat n pturile superficiale ale solului
[exemplu, specii de piusc (Festuca sp.),
colilie (Stipa sp.)]; plante cu sistem radicular
foarte ramificat si profund, ce cuprinde un
mare volum de sol [exemplu, pelinul (Artemisia
sp.)]; plante cu sistem radicular foarte pro-
fund si ramificat doar n apropierea apelor
freatice [exemplu, lucerna (Medicago sativa),
culbeceasc (M. falcata) etc.]. Xerofite sucu-
lente prezint tesuturi acvifere dezvoltate n tul-
pini sau frunze pentru aprovizionarea cu ap n
perioadele ploioase ale anului (numite cmilele
regnului vegetal); rdcinile superficiale absorb
repede apa czut la suprafata solului; epider-
m si cuticula bine dezvoltate; numr mic de
stomate, ce stau nchise n timpul zilei; metabo-
lism sczut crestere si dezvoltare lente; cnd
stomatele sunt nchise si procur CO
2
necesar
fotosintezei din acizii organici ce iau nastere prin
descompunerea incomplet a zaharurilor, n pro-
cesul de respiratie nocturn (Doina I van,
1979). Suculentele cu tulpini crnoase au frunze
reduse, sunt transformate n spini, peri sau lip-
sesc (exemplu, unele specii de Cactaceae si
Euphorbiaceae). Suculentele cu frunze crnoa-
se au tesuturile acvifere n frunze (exemplu,
unele specii de Aizoaceae, Crassulaceae, Lilia-
ceaeetc.). Xerofitele cultivate sunt reprezentate
prin sorg, mei, migdal, mslin etc.
XILEM (Xylema), tesut conductor
lemnos alctuit din vase lemnoase (trahee, tra-
heide), parenchim lemnos si fibre lemnoase.
Dup timpul de aparitie n procesul ontogenezei
PIGMENtI CARO-
xilem _______________________________ 930
___________________________________ xilem
plantei, exist xilem primar si xilem secundar. se diferentiaz din cambiul vascular sau cambiul
Xilemul primar se initiaz n embrion sau n libero-lemnos. Xilemul primar se deosebeste mai
stadiile postembrionare din procambiu. Difere- mult sau mai putin de cel secundar. De obicei
ntiat n primele etape ontogenetice, se nu- ntre ele exist stadii succesive de tranzitie,
meste protoxilem; diferentiat ntr-o etap mai fcndu-le greu de separat. Fibrele lemnoase
trzie se numeste metaxilem. Xilemul secundar sunt ntlnite numai n lemnul secundar.
z

ZAD (Larix decidua ssp. polonica),
fam. Pinaceae. Arbore conifer, rsinos, mega-
fanerofit, xerofit spre mezofit, amfitolerant la
ternperatur (amplitudini mari) si pH, tempe-
rament pronuntat la lumin, ntlnit pe soluri
bogate n substante minerale de pe calcare sau
conglomerate din etajul subalpin si alpin infer-
ior, n M-tii Bistritei, Ciucasului, Bucegi, Lotru-
lui, Gilului, Trascului; se mai numeste brad
rosu, brad de var, cadrin, crin de munte, dcin,
larice, rarit, viad. Genetic, 2n = 24. Vegeteaz
n climate suficient de umede pe soluri afnate,
aerisite, structurate, scheletice, care retin bine
apa si o cedeaz usor rdcinilor, pe versanti
bine aerisiti si cu insolatie puternic. Fitoceno-
logic, ncadrat n Vaccinio-Piceon. Specie de-
clarat monument al naturii. Rspndit n
Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali, Muntii
Apuseni. Descriere. Rdcin dezvoltat mai
mult oblic si lateral, puternic ancorat n sol.
Tulpin dreapt, bine elagat, uneori arcuit
din cauza fototropismului accentuat, vntului si
zpezii, nalt pn la 40-50 (60) m, cu diame-
trul de 1-2 m. Scoart cenusie, cu ritidomul
gros ce se desprinde n plci neregulate, cu
fundul crpturilor rosu-violaceu. Lemn cu du-
ramen distinct, rosiatic; alburn ngust, glbui
sau rosiatic; raze medulare vizibile n sectiune
radial, inele anuale vizibile. Coroana conic,
relativ ngust, concentrat n partea super-
ioar, foarte rar, luminoas, compus din ver-
ticile neregulate, ramuri orizontale. Lujeri lungi,
subtiri, glbui, glabri; cei scurti, negriciosi, cu
un mugure terminal. Frunze aciculare, caduce,
lungi de 1-3 cm, asezate spiralat pe lujerii lungi
si grupate n fascicule de cte 30-40 pe lujerii
scurti; culoare verde-deschis; toamna, nainte
de cdere, devin galbene-portocalii. Fructific
la 3-5 ani, ncepnd de la cea 30 ani. Flori
monoice. Cele mascule, amenti glbui; cele
femele, rosii-violacee, cu numerosi solzi imbri-
cati. Conuri scurt-ovoide sau aproape sferice,
brune-deschis, lungi de 2-3 cm. Seminte con-
crescute cu o arip, nu contin rsin. Creste
rapid n tinerete (la 3 ani ajunge la 1 m), mai
ales la vrsta de 20-25 ani pentru exemplarele
din regiunea montan si 25-30 ani pentru cele
din regiunea dealurilor. La 55-60 ani atinge
nltimea de 28-30 m. Cresterea diminueaz
ctre 100-120 ani. Longevitate, 600-700 ani
(V. Stnescu, 1979). Industrie. Lemn fru-
mos colorat, uniform, greu, foarte elastic, foarte
durabil n aer si ap, rezistent la eforturi meca-
nice, acizi si alcalii. Se' usuc usor cu tendinte
de deformare. Se prelucreaz usor. Se debi-
teaz si hituieste greu. Se lustruieste bine.
Utilizat n constructii civile si navale, pentru
confectionarea mobilei fine, fabricarea furni-
rului, grinzilor de poduri, traverselor, produ-
selor de strungrie etc. Contine mult rsin
din care se extrage terebentina venetian".
Scoarta este bogat n tanin valorificabil.
Bioterapie. Scoarta are utilizri terapeutice n
medicina uman traditional. Principiilor active
zaharuri 932 zlog

li se atribuie proprietti bacteriostatice, antisep-
tice, antibronsitice, astringente, antihemoragi-
ce. Actioneaz asupra bacteriilor mpiedicn-
du-le nmultirea, distrug microorganismele ce
se gsesc pe mucoase, nltur stare de boal
n bronsita acut si amelioreaz starea de boa-
l n bronsitele cronice favoriznd expectoratia,
precipit proteinele, intervine n oprirea hemo-
ragiilor interne. Recoltare. Scoarta (Larixi cortex)
se recolteaz toamna (IX-X) de pe ramurile de
2-4 ani. Se usuc, n strat subtire, la umbr. Se
pstreaz n pungi de hrtie. Medicin uma-
n. Empiric, pentru tratarea bronsitelor acute,
bronsitelor cronice, hemoragiilor digestive:
tinctur, din scoart uscat sau proaspt si
alcool de 70. Peste scoarta mruntit si intro-
dus ntr-o sticl nchis la culoare se toarn
alcoolul; nivelul acestuia trebuie s depseas-
c cu putin nivelul scoartei. Se las 10 zile.
Sticla se agit de mai multe ori pentru uniformi-
zarea concentratiei extractului. Se strecoar.
Se ia de 3 ori pe zi cte 10 picturi ntr-o ceasc
cu ap. Procedeul este folosit de localnicii din
zona subcarpatic a Vii Teleajenului. Orna-
mental. Indicat pentru parcuri, grdini publi-
ce, grdini alpine si spatii verzi industriale, ali-
ate n regiunile de deal si munte. Se poate
cultiva izolat sau n grupuri arborescente pure.
Decorativ prin port, frunze. Realizeaz efecte
deosebit de frumoase pe lng stncrii, pe-
luze de iarb, boturi de deal aflate n btaia
vntului, promontorii. nmultire prin seminte,
altoire (v. Pl. LXIII, 3, 4).
ZAHARURI, GLUCIDE
ZAMBIL (Hyacinthus orientalis),
fam. Liliaceae. Plant erbacee, peren, florico-
l, heliofil, originar din Balcani si Asia Mic;
se mai numeste coroncut, floarea-viorelei,
lalea, miliori, mies, tvusi, viorele, zambin.
Genetic, 2n = 16, 24, 32. Rspndit n Asia
(Iran, Irak, Siria, Turcia) si Europa (Grecia);
subspontan n Franta, Iugoslavia. Prefer solu-
rile argilo-nisipoase, bogate n humus, cu per-
meabilitatea bun, nsorite. Descriere. Bulb
mare, globulos sau ovoidal (diametrul pn la
5-8 cm), cu tunici albicioase, rozee sau viola-
cee, n partea inferioar cu rdcini fasciculate.
Frunze plane sau plan-canali-culate, lat-liniare,
crnoase, lungi pn la 20-25 cm, dispuse n
rozet. Tulpin cilindric, lung de 20-30
(50) cm. Flori albastre, roz, rosii, albe, galbene,
scurt-pedicelate, puternic si frumos mirositoare,
grupate n raceme terminale; perigon tubular,
infundibuliform, cu 6 diviziuni, caduc; androceu
cu stamine incluse, concrescute pe partea in-
tern a perigonului, libere, asezate pe un rnd;
gineceu cu ovar trilocular. Polenizare entomo-
fil. nflorire, III-IV. Fruct capsul, divizat n
3 loji. Apicultur. Specie melifer. Florile furni-
zeaz albinelor culesul de nectar, polen si
propolis. Productia de miere, 30-35 kg/ha. Or-
namental. Cultivat n platbande, grupuri, mar-
ginea aleilor, n grdini, parcuri, n ghivece n
apartamente ca plant decorativ. Vegeteaz
bine n lumin direct (accept si semiumbra),
pe soluri adnci, bine drenate, bogate n hu-
mus, cu adaos de turb si nisip. Solicit udri
regulate, cu exceptia perioadei de nflorire. n-
multire prin bulbi. n culturi fortate se poate
obtine nflorirea si n timpul iernii (v. Pl. LXIII, 5).
ZANICHELIACEE (Zannichelliace-
ae), familie care cuprinde 2 specii de plante
erbacee perene, acvatice, submerse, monoice,
rspndite aproape pe tot globul terestru. Frun-
ze liniare, ntregi, aparent cte 2-3. Flori axilare,
solitare, unisexuate; cele masculefr perigon;
cu 1-2 stamine; cele femele cu perigon mem-
branos, unit, cupuliform; gineceu din 2-9, mai
frecvent 4 carpele libere. Fructe multiple, dru-
pacee. Flora Romniei contine o singur spe-
cie: Zannichellia palustris (Mtrit), 2n= 12,24,
28, 32, 34, 36, prin ape stagnante sau ncet
curgtoare, dulci si srate, sporadic din zona
stepei pn n etajul gorunului.
ZLOG (Salix cinerea), fam. Salica-
ceae. Arbust fdios, nalt pn la 9 m, micro-
fanerofit, hidrofit, mezoterm, acid-neutrofil,
frecvent n zvoaie, n lungul rurilor, praielor,
bltilor, marginea turbriilor cu Sphagnum,
locuri umede de la cmpie, dealuri, mai rar la
munte; se mai numeste iov, loz, rchit, r-
chit puturoas, rchiti, salcie slbatic, zloa-
g. Genetic, 2n = 76. Vegeteaz pe soluri n-
mlstinate, gleice. Fitocenologic, ncadrat n
Frangulo-Salicetum cinerae, Alneta, Alno-Pa-
dion. Rspndit n Europa, Asia, Africa de
Nord. Lujerii grosi brun-roscati sau verzui-gl-
bui, n tinerete fin-cenusiu-prosi. Muguri glabri.
Frunze obovat-lanceolate, pe dos des-cenu-
siu-pubescente, scurt-acuminate, la baz cu-
neate, pe margini serat-dintate. Amenti erecti,
grosi, aproape sesili. nflorire, III-IV, naintea
zlog 933 zamosit

nfrunzitului. Apicultur. Furnizeaz albinelor
culesul de nectar, polen si propolis. Florile re-
prezint o surs important de nectar si polen.
Productia de miere, 100-150 kg/ha. Pondere
economico-apicol mare. Ornamental. Specie
de interes ornamental, decorativ prin frunze,
amenti. Remarcabil la nflorire n timpul prim-
verii. Recomandat a fi plantat n parcuri, grdi-
ni, n lungul cursurilor de ap, pe marginea
lacurilor sau zonelor nmlstinate. nmultire
prin butsire, marcotaj. Alte utilizri. Nuielele
se folosesc pentru mpletiri de garduri si fascine
(v. Pl. LXIII, 6).
ZAMOSIt (Hibiscus trionum), fam.
Malvaceae. Plant erbacee, anual, terofit,
xeromezofit spre mezofit, moderat-termofil,
slab-acid-neutrofil, heliofil, ntlnit ca buru-
ian prin culturi prsitoare, legumicole, n culturi
de porumb, pepiniere, pe marginea drumurilor
n zona de cmpie si prin vii, pn la
200-400 m altitudine; se mai numeste bamie
bescoas, brnc, buruian ce se nvrteste
(ntoarn) dup soare, cavan, ciulin, cucur-
betic mrunt, floarea-ursului, lubenicioar,
macul-cioarei, nalb mare, zamosit besicoa-
s. Genetic, 2n = 28, 56. Pretentioas fat de
lumin. Prezent n special pe teritoriul jud.
Giurgiu, Ialomita, Brila, Constanta, Sectorul
Agricol Ilfov. Fitocenologic, ncadrat n Con-
solido et Tribulo-Eragrostion, Car. Eragrosti-
dion. Rspndit n sudul Europei, Asia, Africa,
Australia. nsotitoare de culturi agricole nc din
Neolitic. Descriere. Rdcin pivotant, ramifi-
cat, superficial (10-15 cm adncime). Tulpin
erect, uneori curbat, simpl sau ramificat,
aspru-proas. Frunze proase, lung-petiola-
te, cu limb diferentiat ca form; cele inferioare
aproape rotunde, slab-lobate, mai mici; cele
mijlocii si superioare, mai mari, cu cte 3 seg-
mente penat-fidate; la baza petiolului, stipele
liniar-filiforme. Flori galbene-pal cu baza pur-
puriu-nchis, mari (diametrul 4 cm), solitare,
lung-pedunculate, dispuse cte una la subsu-
oara frunzelor; caliciu dublu, cel extern caduc,
din 12 lacinii ngust-liniare, cel intern persistent
si format din 5 sepale palid-verzui; corol diali-
petal, actinomorf, din 5 petale oval-rotunde,
lungi de 1,5-3 cm; androceu din numeroase
stamine, ale cror filamente rosii se unesc
ntr-un tub; poart antere portocalii; gineceu cu
stigmate globuloase, negre-purpurii. nflorire,
VIIX. Fruct, capsul nconjurat de caliciu. Se
deschide prin 5 valve. Seminte reniforme.
Compozitie chimic. Prtile aeriene contin
flavonoide, substante mucila-ginoase, sub-
stante minerale. Substantele mucilaginoase
sunt formate din acid galacturonic, arabinoz,
ramnoz, flavonoide etc. Bioterapie. Prtile
aeriene ale plantei au utilizri terapeutice n
medicina uman. Farmacodinamic, principiile
active asigur o actiune diuretic si saluretic,
favoriznd eliminarea masiv din organism a
ionilor de clor si de sodiu, mai putin a ionilor de
potasiu. Folosit n cistite, pielite, litiaz renal
(elimin nisipul si calculii mici renali), uneori
chiar n afectiuni ale stomacului, nevralgii den-
tare, furuncule, bube etc. Recoltare. Prtile
aeriene (Hibiscusi trioniherba) se recolteaz n
perioada nceputului de nflorire, prin tierea
plantei. Se usuc la umbr, n locuri foarte bine
aerisite. Se ntoarce din cnd n cnd. Uscare
artificial, la 40-50 C. Planta intr n compozitia
Ceaiului diuretic nr. 3 PLAFAR. Medicin uma-
n. Uz intern. 1. Pentru tratarea afectiunilor
aparatului urinar (cistite, pielite.) si ale stoma-
cului: infuzie, din 1 lingurit de amestec, n prti
egale, de pulbere de plant si ment, peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap n clocot.
Se d n clocot de 3-4 ori. Se las acoperit
15 minute pentru rcire si extractie de principii
active. Se strecoar. Se beau 1-2 cni pe zi.
2. Pentru tratarea cistitelor, pielitelor, litiazei
renale (nisip, calculi mici renali): decoct, din 5 g
plant uscat si mruntit n asociere cu cozi
de cirese sau cu cozi de visine ori cu mtase de
porumb (n prti egale) la 200 ml ap. Se fierbe
5 minute la foc moderat. Se acoper si se las
s se rceasc pn la cldut. Se strecoar.
Se beau 1-2 cni pe zi, la nevoie 3 cni pe zi.
Uz extern. Pentru tratarea mtretii, bubelor de
pe cap, furunculelor si pentru atenuarea nevral-
gii dentare: decoct, din 1-2 linguri pulbere de
plant la o can (250 ml) cu ap, respectiv
4-8 linguri pulbere de plant la 1 l de ap. Se
fierbe 5-10 minute. Se las la rcit 30 minute.
Se strecoar. Se spal prul n caz de mtrea-
si vindecarea bubelor; se tamponeaz sau
se aplic comprese pe furuncule cu decoctul
obtinut; decoctul se tine n gur pentru alinarea
durerilor de msele. Agricultur. Buruian
problem. Prezent mai ales n culturile de
plante prsitoare. Suport perioade lungi de
secet. Germinatie epigee, esalonat. nflorire
si fructificare esalonat. Combatere prin curti-
rea semintelor, aratul miristilor, discuiri, arturi
zvoi 934 zarn

de toamn, semnatul la densitatea optim,
prasile repetate, erbicidare (C. Chi r i l ,
C. Pintilie, 1986). Apicultur. Speciemeli-
fer. Florile furnizeaz albinelor culesul de nec-
tar si polen. Productia de miere, 50 kg/ha. Pon-
dere economico-apicol mic. Ornamental.
Planta se poate cultiva prin parcuri si grdini
publice. Decorativ prin flori si frunze. n ghive-
ce se poate folosi ca plant de interior. nmul-
tire prin seminte.
ZVOI, pdurice de plop sau salcie
situat n lunca rurilor.
ZMBRU (Pinuscembra), fam. Pina-
ceae. Arbore conifer, rsinos, indigen, mega-
fanerofit, mezofit, oligotrof, criofil spre micro-
term, acidofil, ntlnit n etajul subalpin si alpin,
la limita superioar a zonei forestiere, n vi cu
fenomene glaciare din Muntii Rodnei, Clima-
ni, Bucegi, Fgras, Parng, Godeanu, tarcu
si Retezat, unde coboar pe vi reci si umede
pn la 1200 m altitudine si urc pn la
1900-2000 m, cu cresteri frumoase pe gneis,
argile, sisturi etc.; vegeteaz pe soluri revene
pn la reavn-jilave, cu troficitate sczut
(T= 10-30), profunde; se mai numeste chin,
livan, pin, pin de munte, tisar, zimbrel, zimbri-
sor. Relict glaciar. Declarat monument al natu-
rii. Fitocenologic, ncadrat n Vaccinio-Piceta-
lia, Pinion mugi. Rspndit n Muntii Carpati,
Alpi. Descriere. Rdcin pivotant, cu rd-
cini laterale puternice. Tulpin conic, ltit la
baz, nalt pn la 25 m; dup 30 ani capt
un aspect tufos. Coroan ovoid, compact,
ngust-piramidal, apoi larg, deas, rotunjit
la vrf. Lemn cu duramen rosu-glbui, rosu-
roz si alburn ngust, glbui, raze medulare
vizibile numai n sectiune radial, inele anuale
nguste si vizibile. Scoart tnr, neted,
cenusiu-ver-zuie, formeaz de timpuriu ritidom
subtire, alungit-brzdat, brun-cenusiu. Lujerii
tineri scurt-tomentosi, cu peri galbeni-roscati,
n al doilea an glabri, cenusii-negriciosi. Muguri
ovoizi, ascutiti, brun-roscati, rsinosi. Frunze
acifor-me, drepte, fine, rigide, lungi de 5-10
cm, n sectiune triunghiulare, prinse cte 5 ntr-o
teac, ngrmdite la vrful lujerului,
persistente (cad la 3-5 ani). Flori unisexuat-
monoice; cele mas-culeelipsoidale, sesile,
rosii-carmin; cele femele violet-rozii, cte 2-4
n verticile. nflorire, VIVII. Polenizare
anemofil. Conuri terminale, erecte, subsesile,
ovoid-ltite, violaceu-brumate
la nceput, brune la maturitate, lungi de 5-8 cm.
Solzi grosi cu apofiza putin bombat si umbilic
terminal, redus, obtuz. Seminte mari (12 mm
lungime), ovoide, cu tegument tare, brun-roscat,
nearipat, comestibile, numite de silvicultori co-
conari". Maturarea lor se face la doi ani. Perio-
dicitatea de fructificatie, la 6-10 ani. Puterea de
germinatie a semintelor, 60-80%. Germinatia
are loc dup un an de la semnare, uneori dup
2-3 ani. Plantula are 8-12 cotiledoane. Perioa-
da de vegetatie, 3,5-4 luni. Longevitate, peste
1000 ani. Industrie. Lemn fin, usor, moale,
foarte durabil, rosu-glbui sau rosu-roz, mult
apreciat. Se impregneaz bine. Se prelucreaz
usor. Se bituieste bine. Folosit la fabricarea
mobilei rustice, n constructii, tmplrie artisti-
c, decoratii interioare, rame, pirogravur, pro-
duse de strungrie, confectionarea instrumen-
telor muzicale. Este interzis tierea lui.
Scoarta este utilizat pentru distilare, rezultnd
crbunele, care este de 2 ori mai activ dect cel
obtinut din mesteacn. Silvicultur. Se pot
crea arborete prin cultur forestier, cu rol n
ridicarea valorii pdurilor de limit si o foarte
bun protectie a solului. Apicultur. Specie
melifer. Pe ramuri si lstari tineri triesc la-
chnide productoare de man, pe care albinele
o culeg rezultnd mierea de man. Productia
de miere, 10 kg/ha. Pondere economico-api-
col mijlocie. Ornamental. Specie admirabil
pentru ornament. Remarcabil prin coroana
ovoidal-compact si frunzis verde-brumriu.
nmultirea prin seminte. Semnarea se face n
ldite cu fund de plas. Se preteaz la altitudini
corespunztoare speciei, dar si la altele mai
joase.
ZARN (Solanum nigrum), fam. Sola-
naceae. Plant erbacee, terofit, anual, me-
zofit, moderat termofil, heliofit, amfitoleran-
t la pH, cosmopolit, ntlnit pe terenuri
cultivate, ruderale, ruine, margini de drumuri,
din regiunea de cmpie si de dealuri. Vege-
teaz pe soluri revene pn la reavn-jilave,
bine sau foarte bine aprovizionate cu azot
(N4-5). Se mai numeste bobit porceasc, bo-
lnzele, buruian dulce, iarb mare, lsnicior,
moartea-porcilor, poama-cinelui, strugur-ci-
nesc, turbarea-cinelui, umbra-noptii. Genetic,
2n = 72. Prefer locurile gunoite. Manifest
exigente sporite fat de temperatur. Fitoceno-
logic, Car. Chenopodietea. Rspndit pe toate
continentele. Descriere. Rdcin pivotant,
zarn 935 zrn austral i an

cu ramificatii laterale si orizontale lungi. Tulpin
nalt de 20-50 (70) cm, ramificat. Frunze
lat-ovate sau eliptic-ovate, petiolate. Flori albe,
grupate cte 4-6 n cime umbeliforme. nflorire,
VIIX. Fruct, bac sferic, neagr, cu nume-
roase seminte, rotund-ovate, puternic turtite la-
teral. O plant produce pn la 40 000 seminte.
Masa a 1000 seminte este de 0,9 g. Compozitie
chimic. Prtile aeriene ale plantei contin sola-
sonin, sola-margin, solasodin, a si p-solani-
grine, acizi organici, zaharuri, grsimi, rutozid,
saponozide, asparagin, vitamina C. Toxico-
logie. Toate prtile plantei sunt toxice mai ales
cnd cresterea are loc n plin soare. Toxicitatea
cea mai mare o au fructele necoapte. Produce
leziuni gastrice, inflamatia mucoaselor intesti-
nale, diaree, sunt afectati rinichii cu aparitia de
nefrite grave. Actioneaz asupra sistemului
nervos central prin surescitare si apoi prin
deprimare. Inima si vasele de snge sufer
modificri functionale pronuntate, produce he-
moliza eritrocitelor, urina se coloreaz n rosu.
n intoxicatia acut afectarea sistemului nervos
duce, n procente mari, la moarte. Bioterapie.
Somittile florale ale plantei au utilizri tera-
peutice n medicina uman traditional. n Evul
Mediu planta era folosit pentru narcotizarea
celor care trebuiau s sufere o interventie chi-
rurgical, iar mai trziu n diferite afectiuni, ca
sedativ, analgezic, anestezic, antireumatic,
antiasmatic, antipruriginos, antiseboreic, la tra-
tarea colicilor hepatice. Se citeaz rezultate
bune n tratarea otitelor cronice si rinitelor
mucopurulente. Utilizrile empirice au fost con-
firmate de investigatii farmacodinamice. Re-
coltare. Prtile superioare nflorite ale plantei
(Solani nigrumi herba) se recolteaz imediat
dup deschiderea florilor, pe timp nsorit, dup
ora 11. Se usuc la umbr, ntr-un singur strat.
Se prefer poduri acoperite cu tabl. Se ps-
treaz n saci textili. Zarna intr n compozitia
preparatului Oleum Hyoscyami compositum.
Medicin uman. Uz intern. Empiric, pentru
tratarea paraliziilor agitante, nevralgiilor, gas-
tralgiilor, colicilor hepatice, spasmelor vezicale:
infuzie, din 1 g plant uscat si mruntit peste
care se toarn 100 ml ap clocotit. Se las
acoperit 10 minute. Se strecoar. Se consu-
m ntr-o zi n mai multe etape si cu prudent.
Uz extern. Pentru tratarea hemoroizilor, ecze-
melor umede, n prurit anal, otite cronice: de-
coct, din 5 g plant uscat si mruntit la
100 ml ap. Se fierbe 10 minute la foc moderat.
Se las acoperit 15 minute s se mai rceas-
c. Se strecoar. Se fac cataplasme cu un
pansament steril nmuiat n decoct, pentru tra-
tarea hemoroizilor, eczemelor, pruritului anal,
si se pun 5-6 picturi n ureche, n cazul otite-
lor. Agricultur. Buruian problem. Plant
gazd pentru raia neagr a cartofilor. Extrage
din sol o mare cantitate de substante nutritive.
ntlnit n grdinile de legume, culturile de
soia, fasole, prin vii, livezi, lucernrii etc. Se
combate prin asolament, arturi de toamn
executate corect, pregtirea perfect a patului
germinativ primvara, executarea de prasile
mecanice si manuale, nainte de a ajunge la
maturitate, asigurarea densittii optime si
adncimii de semnat, utilizarea erbicidelor.
Vopsitorie. Frunzele si fructele au proprietti
tinctoriale. Se folosesc proaspete la vopsirea
fibrelor naturale n negru.
ZRN AUSTRALIAN (Sola-
num laciniatum), fam. Solanaceae. Plant er-
bacee, exclusiv de cultur, n conditiile climati-
ce din Romnia este anual, pretentii ridicate
fat de temperatur si umiditate, pe soluri
usoare, afnate, permeabile, fertile. Zonat n
partea sudic a trii, pe teritoriile judetelor
limitrofe Dunrii (Dolj, Olt, Teleorman, Giur-
giu, Ialomita). Cultura se irig. Rspndit n
regiunea subtropical. Descriere. Rdcin
ngrosat, adnc si puternic ramificat. Tul-
pin nalt de 2-2,5 m, groas de 2-3 cm,
ramificat. Frunze alterne, ovate, adnc-seg-
mentate, cu lobii ascutiti, neregulati, aspri,
nervatiune reticular. Flori violete, grupate
cte 7-15 n raceme axilare; corol gamope-
tal, tipul 5. nflorire, VIIX. Fruct, bace ovate,
galbene-portocalii, grupate n raceme. Com-
pozitie chimic. Planta contine solasodin,
solancarpin, solamargin. Continut ridicat de
solasodin n frunze (1,10-1,68%) si n alte
organe aeriene (1,05-1,32%), mai ales n
perioada de la nceputul nfloririi pn la fructi-
ficare. Toxicologie. Toate prtile plantei sunt
toxice. Industrie farmaceutic. Din frunze se
extrag hormonii steroizi: Frunzele sunt utili-
zate pentru obtinerea de hormoni steroizi:
cortizon, testosteron, progesteron etc. cu mul-
tiple utilizri n terapeutic. Recoltare. Recol-
tarea prtilor aerine (Solani laciniati herba) se
face cu combina de recoltat furaje, cnd
primul racem a nflorit n mas. Productie,
25 000-30 000 kg/ha materie prim, n stare
zbrciog 936 zbrci og gras

proaspt, sau 2000-3000 kg/ha, n stare
deshidratat. Uscarea artificial, la 70-80 C,
dup ce n prealabil au fost trecute prin masina
de tocat si fragmentate la 2-3 cm.
ZBRCIOG
1
(Morchella conica),
fam. Morchellaceae. Ciuperc saprofit, teri-
col, comestibil, ntlnit n perioada (IV-V),
pe sol, n pdurile de conifere si foioase, uneori
prin pajisti, mai ales n regiunea montan. Se
dezvolt izolat sau n grupuri, n locuri cu
descompuneri abundente ale resturilor de
plante ierboase, fructe si frunze czute. Des-
criere. Cciula tuguiat reprezint ascocarpul,
nalt de 5-10 cm, cu diametrul de 1-3 cm,
brun-deschis sau brun-cenusiu, cu alveole dis-
puse ordonat, n siruri longitudinale, separate
prin creste negricioase, gol pe dinuntru. Picior
cilindric, albicios, gol n interior. Carnea alb,
casant, gust si miros plcut. Sporii elipsoidali
(22-24 12-15 n), netezi, glbui. Var. deliciosa,
ascocarpul mai mic, fragil; creste n locuri nier-
bate, la marginea drumurilor, n pduri de coni-
fere; var. rigida, cciul galben-ocracee sau
brun-ocracee, cu creste putin neregulate, pe
alocuri ncretite; creste pe coaste nierbate,
nsori te(Gh. Sl geanu, A. Sl geanu,
1985). Alimentatie. Foarte gustoas, cu mare
valoare alimentar. ntrebuintat la orice fel de
mncare (supe, ciorbe, ciuperci cu ou, ciuperci
cu orez, ciuperci umplute etc.) (v. Pl. LXIV, 2).
ZBRCIOG
2
(Morchella esculenta),
fam. Morchellaceae. Ciuperc saprofit, teri-
col, comestibil, ntlnit n perioada IV-V,
prin locuri umede din grdini, parcuri, pajisti, n
locuri cu ierburi, tufrisuri, la marginea pdu-
rilor, n luminisuri de pdure, uneori pe margi-
nea drumurilor; se mai numeste ciuciulete de
mai, ciuciulete pupi, ciuciuleti, pupi. Creste izolat
sau n grupuri, cu cele mai numeroase exempla-
re n luna mai. Descriere. Cciula alungit-ovo-
idal reprezint ascocarpul nalt de 10-15 cm,
diametrul 2-6 cm, gol n interior, la exterior
cenusiu sau ocru-cenusiu, apoi galben-ocra-
ceu, cu numeroase alveole neregulate ca form,
dispuse dezordonat, separate ntre ele prin
creste brun-deschis. n alveole se afl asce cu
ascopori. Picior cilindric, gros, lung de 3-8 cm,
diametrul 2-3 cm, la baz mai ngrosat si zbr-
cit, ocru-albicios, acoperit cu un praf granulos.
Carnea casant, alb, miros de fin, gust plcut.
Sporii elipsoidali (10-12 18-20 n), netezi,
glbui-ocracei. Var. rotunda, cciul rotund,
cu alveole mari, creste ndeosebi sub frasini
si ulmi; var. crassipes, ascocarpul nalt pn
la 25 cm, iar piciorul de 10-14 cm lungime, ltit
la baz; var. alba, ascospor albicios n
totalitate. Alimentatie. Ciuperc cu foarte mare
valoare alimentar. Foarte bun, miros si gust
plcute. ntrebuintat la orice fel de mncare,
nainte de preparare se opreste (v. Pl. LXIV,
1).
ZBRCIOG DE MUNTE (Mor-
chella elata), fam. Morchellaceae. Ciuperc
saprofit, tericol, comestibil, ntlnit prim-
vara (IV-V) pe solul pdurilor de conifere din
etajul montan. Desciere. Cciul ovat, de
culoare brun-mslinie, cu creste paralele lon-
gitudinale negre, unde pliuri fertile submpart
alveolele primare mari n alveole mai mici.
Ascocarpul gol pe dinuntru, sfrmicios, nalt
de 10-20 cm. Picior cilindric, brun-glbui, n
partea superioar brzdat. Spori elipsoidali,
fr picturi de ulei. Alimentatie. Ciuperc cu
foarte mare valoare alimentar. Foarte bun,
cu miros si gust plcute. ntrebuintat la orice
fel de mncare. nainte de preparare se opreste.
ZBRCIOG GRAS (Gyromitra
esculenta), fam. Helvellaceae. Ciuperc sapro-
fit, tericol, comestibil, cu mare valoare ali-
ment ar (Gh. Sl geanu, A. Sl gea-
nu, 1985), dup alti autori suspect, toxic
(F. El i ade, M. Toma, 1977), ntlnit n
perioada IV-V, pe sol nisipos din molidisuri; se
mai numeste ciuciuleti, sbrciogi. Creste n
grupuri numeroase n jurul trunchiurilor de coni-
fere. Descriere. Plria diform sau subglobu-
loas reprezint ascocarpul nalt de 5-9 cm,
diametrul 3-10 cm, extern cu aspectul unui
creier, prezentnd pliuri n form de circumvo-
lutiuni tapitate cu himeniu, culoarea brun-cas-
tanie sau brun-negricioas, gol n interior.
Marginile plriei sunt sudate cu piciorul. Hime-
niul este alctuit din asce cu ascospori. Picior
cilindric nalt de 3-6 cm, diametrul 2-3 cm,
compact, mai trziu cavernos, pslos, neted
sau brzdat, albicios, uneori crem sau ocru-des-
chis. Carnea alb, casant, sfrmicioas, gu-
noas, cu miros si gust plcute. Sporii elipsoidali
(9-12 18-22 n) netezi, glbui, la ambele cape-
te cu cte o pictur de ulei. Alimentatie. Utili-
zri culinare reduse. Toxicologie. Sunt citate
numeroase otrviri n Germania, Austria,
Elvetia, Franta, Polonia, America de Nord etc.
zbuvcust 937 zburtoare de
mlastin

Provoac intoxicatii imprevizibile. Ciuperca con-
tine gyromitrin (C
4
H
8
N
2
O) care, prin hidroliz,
formeaz monomet-hilhidrazina, substant cu
proprietti toxice letale. Simptomele otrvirii
apar dup 2-24 ore, chiar 53 ore de la ingerare
si constau din balonare, great, vom, diaree,
dureri musculare, crampe abdominale, conti-
nundu-se cu hepatit citolitic, tulburri nervoa-
se (somnolent, agitatie, convulsii, com), tul-
burri respiratorii, apoi sindrom hemolitic cu
dureri de ficat, icter, anemie, hemoglobinurie,
anurie, moartea (V. Zanoschi, E. Ture-
schi , M. Toma, 1981) (v. Pl. LXIV, 3).
ZBUVCUST (Astragalus dasy-
anthus), fam. Fabaceae. Plant erbacee, pere-
n, spontan, xeromezofit, mezoterm spre
moderat termofil, slab acid neutrofil, ntlnit
pe coaste nerbate, la margini de pduri, n
fnete, pe loes calcaros sau nisipos din jude-
tele Cluj, Alba, Hunedoara, Dolj, Constanta,
Galati, Iasi. Genetic, 2n = 16. Fitocenologic
ncadrat n Festucion rupicolae Quercion
pubescentis. Rspndit n M-tii Balcani, n
partea de sud a Ucrainei, a Federatiei Ruse si
altele. Descriere. Tulpini lungi de 20-45 cm,
erecte, acoperite cu peri lungi, glbui bruni.
Frunze imparipenat compuse, cu foliolele cili-
ate pe margini si nervuri. Stipele membranoa-
se, triunghiular lanceolate. Flori galbene, p-
roase pe vexsil, grupate n inflorescent glo-
buloas sau capitat sferic. nflorire, V-VI.
Fruct pstaie proas, brunie. Seminte oblic
reniforme. Bioterapie. Planta are important n
medicina uman popular. I se atribuie proprie-
tti antiinflamatorii, antidiareice si antidureroa-
se. Sunt utilizate numai rdcinile pentru tratarea
durerilor de piept, durerilor de stomac, durerilor
de intestine, hernie si durerilor de dinti. Pentru
usurarea nasterilor se folosesc prtile aeriene
ale plantei. Recoltare. Rdcinile (Astragali
radix) se recolteaz cnd se afl nflorit. Se
scot din pmnt cu cazmaua sau sapa, se
spal ntr-un curent de ap, se taie n frag-
mente mici si se usuc n strat subtire, la soare
sau n poduri acoperite cu tabl. Se pstreaz
n saci textili sau pungi de hrtie. La nevoie
rdcina poate fi folosit si n stare proaspt.
Prtile aeriene ale plantei (Astragali herba) se
recolteaz n timpul nfloririi, pe timp frumos,
ntre orele 10-14. Se usuc la umbr, de preferat
n poduri acoperite cu tabl. Se pstreaz n
pungi de hrtie. Medicin uman. Uz intern.

1. Pentru tratarea durerilor de piept, durerilor
de abdomen si hernie: extractie alcoolic, din
10 g rdcin mruntit, peste care se toarn
500 ml rachiu de 30-40; se las 10 zile, timp n
care sticla se agit pentru uniformizarea con
centratiei; se strecoar; se ia cte un phrel
de trei ori pe zi (dimineata, prnz si seara).
2. Pentru usurarea nasterii: decoct, din 1 lingurit
plant uscat mruntit la o can (250 ml) cu
ap; se fierbe 2-3 minute; se las la rcit pn
la cldut; se strecoar; se beau 3 cni pe zi. Uz
extern. Pentru atenuarea durerilor de dinti: ex
tractie alcoolic pregtit ca mai sus. Se tine n
gur cca 1-2 minute. Apicultur. Florile furni
zeaz culesul de nectar si polen. Productia de
miere 200-400 kg/ha. Ponderea economi-
co-apicol mijlocie. Ornamental. Decorativ
prin flori si frunze. Poate fi folosit la marginea
masivelor arborescente, pe terenuri nisipoase.
ZBURTOARE DE MLASTIN
(Epilobium palustre), fam. Onagraceae. Plant
erbacee, peren, hemicriptofit, circumpo-lar-
boreal, hidrofit, amfitolerant la temperatur,
acidofil, ntlnit prin mlastinile de turb, pe
aluviunile rurilor, coaste pietroase, pietrisuri,
grohotisuri din regiunea montan; se mai
numeste puf ulit de mlastin. Genetic, 2n = 36.
Fitocenologic, Car. Caricetalia nigrae (-> MAG-
NOCARICION), Calthion. Rspndit n Euro-
pa, Asia. Descriere. Rizom ramificat, cu stoloni
subterani lungi, grosi, crnosi, roscati. Tulpini
cilindrice, rigide, nalte pn la 1 m, slab-
proase n partea superioar. Frunze liniare
sau liniar-lanceolate, sesile sau cu petiolul
foarte scurt, glabre sau alipit-proase. Flori
roz-deschis, rareori albe, grupate n racem
terminal; caliciul din 4 sepale rosii, alipit sau
scurt-proase; corola din 4 petale, mai lungi
dect sepalele; androceul din 8 stamine roz-
pal, cu antere brune-cenusii; gineceul cu ovar
inferior, stil filiform, stigmat cu 4 lobi. nflorire,
VIIIX. Fruct, capsul. Seminte alungite,
papiloase. Compozitia chimic. Nestudiat.
Potrivit rezultatelor obtinute n tratamentul
empiric asupra bolilor ficatului si tubului diges-
tiv presupunem c planta contine flavone,
steroli, taninuri, polifenoli (acidelagic, acidca-
feic,camferol, quercetol, myrcetin), saponine,
acizi triterpenici (ursolic, hidroxiursolic, oleano-
lic, hidroxioleanolic), antociani, vitamina C, ulei
volatil, zaharuri, aminoacizi (serin, valin, leu-
cin, cistein, treonin, fenilalanin, tirozin,
zgaib 938 zigofilacee

izoleucin, prolin, alanin, arginin, aspara-
gin, glutamin, glicin, triptofan, metionin
etc.), sruri minerale cu Ca, Cu, Zn, K, S, P.
Bioterapie. n satele din bazinul Teleajen, rizo-
mul, stolonii si prtile superioare ale tulpini au
utilizri terapeutice. Li se atribuie proprietti
antiinflamatorii, anticirotice, antiinfectioase he-
patice si intestinale, diuretice. Folosit n bolile
hepatice si ale tubului digestiv, rni, dureri de
inim, avitaminoze. Recoltare. Rizomul si sto-
lonii (Epilobii palustre rhizoma et sarmentum)
se recolteaz n timpul nfloririi sau toamna.
Prtile aeriene superioare nflorite (Epilobii pa-
lustre herba), se recolteaz pe timp frumos,
nsorit, dup ora 10. Se usuc la umbr, n strat
subtire, n camere bine aerisite sau n poduri
acoperite cu tabl. Se pstreaz n saci textili,
n camere uscate. Medicin uman. Uz i n-
tern. Pentru tratarea hepatitei cronice, cirozei,
n enterite, ulcer gastroduodenal, diaree, dureri
de inim, avitaminoz: infuzie, din 4,300 g rizom
si stoloni uscati si mruntiti peste care se toarn
1 l de ap dat n clocot. Se las acoperit 5-
6 ore. Se strecoar. Se bea de 3 ori pe zi
cte o ceasc (100 ml) cu 30 minute nainte de
mas. De obicei infuzia obtinut se amestec
n prti egale cu cea obtinut din florile de
zburtoare (Chamaerion angustifolium). Se bea
aceeasi cantitate. Uz extern. Pentru tratarea
rnilor, aftelor: infuzie, din 5-10 g plant uscat
si mruntit la 250 ml ap clocotit. Se las
acoperit 2-3 ore. Se strecoar. Se fac spl-
turi bucale n cazul rnilor si se clteste de mai
multe ori gura pe zi. Apicultur. Specie melife-
r. Florile ofer albinelor culesul de nectar si
polen. Productia de miere, 40-50 kg/ha. Pon-
dere economico-apicol mic (v. Pl. LXIV, 4,5).
ZGAIB (Lapsana communis), fam.
Asteraceae. Plant erbacee, anual, terofit,
xeromezofit spre mezofit, mezoterm, aci-
do-neutrofil, comun n ntreaga tar, prin lo-
curi umbroase, pduri, zvoaie, livezi, tieturi
de pduri, pe lng garduri, de la cmpie pn
n regiunea montan; se mai numeste buruian
de brnc, buruian de orbalt, iarb de zgibi,
iarb de zgaib, iarba-zgibii, salat-cineas-
c, salata-cinelui, scai, scietiu, zgrbuntic.
Genetic, 2n = 14. Fitocenologic, ncadrat n
Querco-Fagetea, Arction, Car. Alliarion. Rs-
pndit n Europa, Asia de Vest, Africa de
Nord. Descriere. Tulpin erect, usor muchia-
t si usor sulcat, simplu sau glandulos
proas, paniculat ramificat. Frunze ovat-elip-
tice, cele inferioare petiolate, cele mijlocii
scurt-petiolate, cele superioare sesile, ovat
pn la ngust lanceolate. Flori galbene, gru-
pate n calatidiu. nflorire VIVIII. Fruct achen,
fr papus. Compozitie chimic. Nestudiat.
Bioterapie. Prtile aeriene ale plantei au utili-
zri terapeutice n medicina traditional uman
si veterinar. Plantei i se atribuie proprietti
antiinflamatoare, antibacteriene, cicatrizante.
Exist prerea c limiteaz sau elimin proce-
sul inflamator, manifest proprietti bacterici-
de, favorizeaz procesul de epitelizare si vin-
decare a rnilor. Folosit de medicina uman
popular n tratarea rnilor care au prins coaj
(zgaib), rni obisnuite, bube, erizipel (boal
contagioas provocat de streptococul hemo-
litic manifestat prin inflamarea si nrosirea
unei portiuni de piele), rar de medicina veteri-
nar traditional la tratarea porcului de rujet.
Recoltare. Prtile aeriene ale plantei (Lapsani
herba) sau numai frunzele (Lapsani folium) se
recolteaz n timpul nfloririi. Se folosesc n
stare proaspt. Medicin uman. Uz intern.
1. Pentru tratarea tieturilor, rnilor, rnilor cu
coaj: cataplasme, cu frunze proaspete. Se
aseaz pe locul afectat si se panseaz. Se
schimb de 2 ori pe zi (dimineata si seara).
2. Pentru tratarea erizipelului: cataplasme, cu
2-3 straturi de frunze pe ntreaga suprafat a
pielii infectate. Se panseaz. Medicin veteri
nar. Empiric, pentru tratarea porcilor de rujet:
plant proaspt, se toac si se adaug n
mncare. Planta contine substante antibiotice
care actioneaz mpotriva antraxului. Reco
mandat si n aceast boal.
ZIGOFILACEE (Zygophyllaceae),
familie neomogen, care cuprinde 30 de genuri,
cu cca 250 specii plante erbacee perene sau
arbusti, rar plante erbacee anuale sau arbori,
rspndite mai ales n deserturi si stepe cu
soluri srturoase. Frunze opuse sau alterne,
ntregi, simplu sau dublu penate, cu 2 stipele la
baza petiolului, uneori transformate n spini.
Flori bisexuate (hermafrodite), actinomorfe sau
zigomorfe, pe tipul 5, rar 4; caliciul dialisepal;
corola dialipetal; androceul, din 10 sau 8 sta-
mine, din jumtate externe, opuse petalelor, si
jumtate interne, opuse sepalelor, cu antere
introrse; gineceul, sesil sau stipelat, cu ovar
superior din 3-5 carpele, cu 2 pn la nume-
roase ovule epitrope, pendule sau ascendente.
zigolfilacee 939 zmeur

Formula floral: h2 sau K^C-MA^SI
4
+4G
(53)
.
Fruct variat. Seminte cu sau fr albumen,
embrion drept, rar curbat, cotiledoane crnoa-
se. Speciile de plante contin rsini, saponine,
alcaloizi. Flora Romniei contine 4 specii, apar-
tinnd la tot attea genuri: Reganum; Zygo-
phyllum; Tribulus; Nitraria.
ZMEUR (Rubus idaeus), fam. Rosa-
ceae. Arbust tufos, cu lstari trtori, nanofane-
rofit, circumpolar (boreal), mezofit, mezoterm,
acid-neutrofil, ntlnit prin pduri, luminisuri de
pdure, tufrisuri, coaste stncoase, frecvent
si abundent n tieturile de pdure din regiunea
montan, rar la dealuri, pe soluri eubazice,
moderat acide, bogate n humus, afnate,
revene; se mai numeste azmur, man, mli-
n, mur, poame de rug, rug de munte, sco-
bicuri, smeurar. Genetic, 2n = 14, 21, 28, 42.
Fitocenologic, ncadrat n Fagetalia, Car. Epilo-
bietalia angustifolii. Rspndit n zona subartic
si rece temperat din emisfera nordic (Euro-
pa, Asia, America de Nord). Cunoscut din
timpuri preistorice. Cultivat n unele zone ale
trii. Cerinte moderate fat de cldur. Lemnul
tulpinilor anuale bine copt nu este afectat de
geruri. Coacerea insuficient a lemnului facili-
teaz degerarea vrfurilor la tulpini n iernile
aspre. Vegeteaz multumitor n zonele cu
600-700 mm precipitatii anual si excelent n
cele cu 800-900 mm. Apa stagnant n sol si
perioadele secetoase i sunt duntoare. Pro-
ductii mari la lumina solar direct si mai sc-
zute n conditii de umbrire. Prefer soluri mijlo-
cii, bine structurate, fertile, suficient de umede,
permeabile, cu reactie slab acid (pH 5,6-6,8)
si apa freatic sub 1-1,5 m adncime. Fructele
obtinute n zona dealurilor mici si mijlocii sunt
mai bine colorate si mai dulci. Descriere. R-
dcin ramificat, superficial (10-30 cm). Tul-
pini erecte, arcuite la vrf, cilindrice, simple sau
ramificate, nalte pn la 1,50 (2) m, cu ghimpi
desi n partea inferioar, cu durata de viat
2 ani. Frunze imparipenate, cu 3-5-7 foliole
ovat-lanceolate, adnc-serate si cu dinti mu-
cronati, pe dos albicioase. Flori mici, albe, gru-
pate n raceme. Fruct, polidrup rosie, aromat,
dulce. Maturizare, VII-VIII. Compozitie chimi-
c. Fructele contin zaharuri (4,5-10,6 g%), acizi
organici (1,1-2,3 g%), pectine (0,5-2,8 g%),
proteine (1,2 g%), cenus (0,6 g%), potasiu
(127 mg%), fosfor (45 mg%), calciu (27,3 mg%),
magneziu (24 mg%), mangan (15 mg%), sodiu
(3,9 mg%), zinc (3 mg%), cupru (1 mg%), fier
(0,6 mg%), acid carbonic (25 mg%), vitaminele B
1
(0,02 mg%) si B
2
(0,03 mg%), provitamina A,
vitaminele D si P, substante tanante s.a.
( M. Bot ea, Gh. Bdescu, A. Bot ar ,
1984). Frunzele contin tanin (10%), substante
de natur flavonic, vitamina C (800 mg%),
substante minerale. Alimentatie. Fructele,
hrnitoare, se consum n stare proaspt sau
prelucrate. Gust plcut, aromat, rcoritor. Va-
loare energetic, 40 kcal/100 g fructe. Din lujerii
tineri se poate pregti un ceai plcut aromat.
Industrie. Fructele sunt industrializate sub
form de suc, past, peltea, gelofruct, jeleu,
gem, marmelad, dulceat, compot, fructe za-
harisite, serbet, sirop, buturi rcoritoare, n-
ghetat, crem, spum, fructe congelate, vin,
vermut, lichior, coloranti naturali (inclusiv pentru
cosmetic), preparate farmaceutice s.a. Bio-
terapie. Fructele si frunzele plantei au utilizri
terapeutice n medicina uman traditional.
Fructele au actiune tonic general asupra or-
ganismului, favorizeaz digestia, normalizeaz
tranzitul intestinal si mpiedic manifestarea
diareei, retrage din umorile corpului toxinele si
favorizeaz eliminarea lor, actioneaz asupra
epiteliului renal mrind cantitatea de urin eli-
minat, favorizeaz sudoratia, elimin spas-
mele gastrointestinale, elimin senzatia de
nclzire excesiv. Indicate n astenie, afectiuni
cardiace, digestive, pulmonare, renale, urinare,
colici renale, colit cronic, congestie pulmo-
nar, diabet zaharat, dureri cardiace si gastri-
ce, enterit, enterocolit, angiocolit, gastrit
hiperacid, hiperazotemie, hemoragie, inflamatii
ale cilor urinare, pielonefrit, cistit, prostatit,
reumatism, ulcer gastro-duodenal, tuberculo-
z, febr, afectiuni oculare, amigdalit, bron-
sit, cefalee, constipatie, eczeme, dismenoree,
pirosis, rguseal, rceal, scarlatin, scorbut,
stri febrile infectioase. Frunzele au actiune
astringent, digestiv, diuretic, sudorific,
dezinfectant. Recoltare. Frunzele (Rubiiidaei
folium) se recolteaz nainte si n timpul nfloririi
prin strujirea foliolelor de pe petiolul principal.
Se usuc la umbr, n strat subtire, n ncperi
bine aerate. Uscarea artificial, la 40-50 C. Se
pstreaz n saci textili. Fructele (Rubii idaei
fructus) se recolteaz cnd ajung la maturita-
tea fiziologic. Se transport n ldite. Produc-
tia, 8 t/ha. Medicin uman. Uz intern. 1. Pen-
tru tratarea diareei, n enterocolit, gastrit
hiperacid, ulcer gastric, pirosis: infuzie, din
zoofilie 940 zosteracee

1-2 lingurite frunze uscate mruntite peste
care se toarn o can (200 ml) cu ap clocotit.
Se las acoperit 10-15 minute. Se strecoar.
Se beau 2-3 cni pe zi. 2. Pentru tratarea
constipatiei, mrirea diurezei, sudoratiei, trata-
rea asteniei, reumatismului, gutei si a altor a-
fectiuni mentionate la bioterapie: consum de
fructe crude; suc, sirop din suc. 3. Pentru tratarea
tusei, rcelii, bronsitei: infuzie, din 1 lingurit
frunze uscate si mruntite peste care se toarn
o can (250 ml) cu ap n clocot. Se acoper
pentru 10-15 minute. Se strecoar. Se ndul-
ceste cu miere. Se beau 2-3 cni pe zi. n unele
regiuni infuzia de frunze este utilizat pentru
tratarea afectiunilor prostatei. 4. Pentru trata-
rea de hiperfoliculinism, dismenoree, tulburri
premenstruale (tensiune mamar, dismenoree
etc.), inflamatii ale organelor genitale feminine
metrite, ovar polichistic, mastopatie, dispare-
unie: macerat din mldite proaspete n solutie
hidroglicero-alcoolic, 1 DH. Se iau 30-50 pic-
turi o dat pe zi, n putin ap, nainte de a
mnca cu 15 minute (F. Pi t er , 2000). Uz
extern. 1. Pentru tratarea bolilor de piele, ecze-
me, bube: cataplasme, calde, cu zeama rezul-
tat din fierberea frunzelor. 2. Pentru tratarea
conjunctivitei, nevralgiilor dentare, rnilor,
eruptiilor tegumentare: infuzie, din 2 linguri
frunze uscate mruntite la can (250 ml). Se
acoper timp de 10-15 minute. Se strecoar.
Cu infuzia cldut se spal ochii, n caz de
conjunctivit; se face gargar, se clteste gura
sau se tine lichidul n gur 1-2 minute n
nevralgii dentare; se aplic cataplasme sau se
spal locul afectat, n cazul rnilor si eruptiilor
tegumentare. 3. Pentru aceleasi afectiuni ca
mai sus: infuzie, din 1 lingurit amestec n prti
egale, de frunze uscate, mruntite, de zmeur si
mur de pdure, la o can (250 ml) cu ap
clocotit. Se acoper pentru 15 minute. Se
strecoar. Acelasi tratament ca mai sus. Api-
cultur. Specie melifer. Florile furnizeaz
albinelor culesul de nectar si polen. Productia
de nectar, 1,6-3,0 mg/floare n zona forestier.
Productia de miere n masivele ncheiate de
zmeuris, 200 kg/ha. Pondere economico-api-
col foarte mare (v. Pl. LXIV, 6).
ZOOFILIE, polenizare a florilor reali-
zat de animale; sin. zoogamie. Se subdivide
dup agentii polenizatori n entomogamie, orni-
togamie, chiropterogamie.
ZOOGAMIE, ZOOFILIE
ZOSTERACEE (Zosteraceae), fa-
milie care grupeaz 7 specii plante erbacee,
perene, marine, submerse, rspndite pe tot
globul. Frunze liniare, ntregi. Flori golase, uni-
sexuat-monoice, fr periant, grupate ntr-o in-
florescent spiciform nchis n baza umflat
a unei hipsofile (spat) foliacee; florile mascule
cu cte o stamin; florile femele cu un ovar, stil
filiform terminat cu 2 stigmate si un ovul. Fruct
acheniform, monosperm. Flora Romniei conti-
ne 2 specii ce apartin genului Zostera, x= 6.
Clasificarea botanic a
speciilor de plante descrise
REGNUL VEGETALIA (PLANTAE)
Srg. MYCOBIONTA
nc. Mycophyta (Fungi)
Cl. Ascomycetae
Scl . Gymnosascomycetidae
Ord. Protascales
Fam. Saccharomycetaceae
Saccharomyces cerevisiae Sc l .
Carpoascomycetidae Ord.
Elaphomycetales Fam.
El aphomycetaceae
Elaphomyces granulatus
Ord. Helotiales Fam.
Geogl ossaceae
Trichoglossum hirsutum
Ord. Pezizales Fam.
Pezi zaceae
Aleuria aurantia, Disciotis venosa, Otidia
onotica, Peziza badia
Fam. Hel v el l ac eae
Gyromitra esculenta, G. infula Fam.
Morchellaceae
Morchella conica, M. elata, M. esculenta,
Ptychoverpa bohemica Ord.
Tuberales Fam.
Tuber aceae
Tuber aestivum, T. melanosporum
Fam. Terfeziaceae
Choiromyces maeandriformis
Cl. Basidiomycetae
Ord. Tremellales
Fam. Tr emel l aceae
Pseudohydnum gelatinosum Ord.
Auriculariales Fam.
Aur i c ul ar i a c e a e
Auricularia auricula-jadae, A. mesenterica
Ord. Dacrymycetales Fam.
Dacr ymycet aceae
Colocera viscosa, Dacrymyces palmatus
Ord. Aphyllophorales Fam. St er eaceae
Stereum hirsutum
Fam. Clavariaceae
Clavulina cristata, Ramaria aurea, R. botry-
tis, R. crispula, R. flava, R. formosa, Spa-
rassis crispa
Fam. Hydnaceae
Hericium erinaceum, Hydnellum suaveo-
lens, H. zonatum, Hydnum repandum, Sar-
codon imbricatus
Fam. Meruliaceae
Serpula lacrymans
Fam. Fi s t ul i nac eae
Fistulina hepatica
Fam. Scutigeraceae
Polypilus umbellatus, Scutiger confluens,
S. ovinus
Universul plantelor 942 Clasificare botanic

Fam. Polyporaceae
Coriolus hirsutus, C. versicolor, Daedalea
quercina, Fomes fomentarius, F. pinicola,
Ganoderma applanatum, G. lucidum, Io-
nonotus hispidus, Laetiporus sulphureus,
Phellinus igniarius, Ph. robustus, Piptopo-
rus betulimis, Polyporus brumalis, P. squa-
mosus, Pycnoporus cinnabarinus
Fam. Cantharellaceae
Cantharellus cibarius, C. lutescens, Crate-
rellus cinereus, C. cornucopioides
Ord. Agaricales
Fam. Pl eur ot aceae
Panus rudis, Pleurotus ostreatus
Fam. Hygrophoraceae
Hygrocybe punicea, Hygrophorus ebur-
neus, H. penarius
Fam. Tricholomataceae
Armillariella mellea, A. tabescens, Calocybe
gambosa, Catathelasma imperiale, Clitocy-
be alexandri, C. geotropa, C. infundibulifor-
mis, C. odora, Clitopilus prunulus, Flammuli-
na velutipes, Lentinellus cochleatus, Lepista
nuda, L .personata, Marasmius alliaceus,
M. oreades, Omphalotus olearis, Strobilurus
exsculentus. Tricholoma orirubesn, T. ro-
bustum, Xerula longipes
Fam. Amanitaceae
Amanita caesarea, A. muscaria, A. panthe-
rina, A. phalloides, A. rubescens, Pluteus
cervinus, Volvariella bombycina
Fam. Agaricaceae
Agaricus arvensis, A. campestris, Lepiota
clypeolaria, Macrolepiota procera, M. rha-
codes
Fam. Coprinaceae
Coprinus atramentarius, C. comatus, C. mi-
caceus, C. picaceus
Fam. Strophariaceae
Hypholoma fasciculare
Fam. Cortinariaceae
Cortinarius balteatus, C. violaceus, Dermo-
cybe cinnamomea
Fam. Rhodophyllaceae
Rhodophyllus clypeatus, Rh. saundersii
Fam. Boletaceae
Boletus aereus, B. appendiculatus, B. auran-
tiacus, B. bovinus, B. duriusculus, B. edulis,
B. granulatus, B. griseus, B. luridus, B. lu-
teus, B. purpureus, B. regius, B. reticulatus,
B. satanas, B. scaber, B. subtomentosus
Fam. Russulaceae
Lactarius deliciosus, L. mitissimus, L. pipe-
ratus, L. subdulcis, L torminosus, L. vole-
mus, Russula alutacea, R. aurata, R. cya-
noxantha, R. delica, R. emetica, R. foetens,
R. integra, R. lepida, R. nigricans, R. oliva-
cea, R. vesca, R. virescens, R. xerompelina
Ord. Gasteromycetales
Fam. Phal l aceae
Phallus impudicus
Fam. Lycoperdaceae
Bovista nigresscens, B. plumbea, Lasio-
sphaera gigantea, Lycoperdon perlatum,
L. pyriforme, Mycenastrum corium
Fam. Ni dul a r i ac eae
Crucibulum laeve, Cyanthus striatus
Fam. Sclerodermataceae
Scleroderma aurantium
Fam. Astraeaceae
Astraeus hygrometricus
nc. Lichenophyta
Cl. Ascolichenes
Ord. Discolichenes (Gymnocarpea)
Fam. Pel t i ger aceae
Peltigera canina
Fam. Stictaceae
Lobaria pulmonaria
Fam. Cladoniaceae
Cladonia pyxidata, C. rangiferina
Fam. Parmeliaceae
Cetraria islandica, Parmelia furfuracea,
P. physodes
Fam. Usneaceae
Evernia prunastri, Usnea barbata
Fam. Teloschistaceae
Xanthoria parietina
Srg. BRYOBIONTA
nc. Bryophyta (Aschegoniatae avascula-
re)
Cl. Hepaticatae
Ord. Marchantiales
Fam. Mar chant i aceae
Marchantia polymorpha Cl.
Bryatae (Musci) Scl.
Sphagnidae Ord.
Sphagnales
Fam. Sphagnaceae
Sphagnum palustre
Scl . Pol ytri chadae
Ord. Polytrichales
Universul plantelor 943 Clasificare botanic

Fam. Polytrichaceae
Polytrichum commune
Srg. CORMOBIONTA
nc. Pteridophyta
Cl. Lycopodiatae (Lycopsida)
Ord. Lycopodiales
Fam. Lycopodi aceae
Lycopodium annotinum, L. clavatum, Hu-
perzia selago Fam.
Sel agi nel l aceae
Selaginella helvetica Cl.
Equisetatae (Sphenopsida) Ord.
Equisetales Fam.
Equi setaceae
Equisetum arvense, E. telmateja
Cl. Filicatae (Filicopsida) Scl .
Ophioglossidae Ord.
Ophioglossales Fam.
Ophi ogl ossaceae
Ophioglossum vulgatum
Sc l . Pllypodiidae Ord.
Filicales Fam.
Aspi di aceae
Dryopteris filix-mas
Fam. Athyriaceae
Cystopteris fragilis
Fam. Aspleniaceae
Ceterach officinarum, Phyllitis scolopen-
drium Fam.
Polypodiaceae
Polypodium vulgare Sc l .
Hydropterididae Ord.
Salvinales Fam.
Sal vi ni aceae
Salvinia natans
Fam. Azolaceae
Azolla caroliniana, A. filiculiodes nc.
Pinophyta (Gymnospermatophyta) Cl.
Pinatae Ord. Pinales Fam.
Cupressaceae
Juniperus communis, J. sabina, Thuja occi-
dentalis, T. orientalis
Fam.Taxaceae
Taxus baccata Cl.
Gnetate Ord. Ephedrales
Fam. Ephedraceae
Ephedra distachya
Fam. Pinaceae
Abies alba, Larix decidua ssp. polonica,
Picea abies, Pinus cembra, P. mugo,
P. sylvestris
Fam. Taxodiaceae
Seguoia gigantea, Taxodium distichum
nc. Magnoliophyta (Angiospermatophyta)
Cl. Magnoliatae (Dicotyledonatae)
Scl . Magnoliidae (Polycarpicae)
Ord. Magnoliales
Fam. Magnol i aceae
Magnolia acuminata, M. grandiflora
Fam. Lauraceae
Laurus nobilis
Ord. Berberidalis
Fam. Berberi daceae
Berberis vulgaris, Mahonia aquifolium
Ord. Aristolochiales
Fam. Ari st ol ochi aceae
Aristolochia clematitis, Asarum europaeum
Ord. Nymphaeales
Fam. Nymphaeaceae
Nymphaea alba, N. alba var. thermalis,
N. candida, Nuphar lutea
Ord. Ranunculales
Fam. Ranuncul aceae
Sfam. Hel l ebor i deae
Aconitum firmum, A. moldavicum, A. tau-
ricum, Coltha palustris. Consolida regalis,
Helleborus purpurascens, Nigella sativa,
Trollius europaeus
Sfam. Anemonoideae
Anemone nemorosa, A. ranunculoides,
Clematis alpina, C. jackmanni, C. recta,
C. vital ba, C. recta, Hepatica trans-
silvanica, Pulsatilla montana, P. vul-
garis
Sfam. Ranunculoideae
Adonis vernalis, Ranunculus acris, R. fi-
caria
Fam. Berberidaceae
Berberis thunbergii, B. vulgaris, Mahonia
aquifolium
Ord. Papaverales
Fam. Papaveraceae
Chelidonium majus, Corydalis bulbosa, Pa-
paver bracteatum, P. corona-sancti-ste-
phani, P. rhoeas, P. somniferum
Fam. Fumariaceae
Fumaria officinalis
Universul plantelor 944 Clasificare botanic

Scl . Hamamelidae (Amentiferae)
Ord. Hamamelidales
Fam. Pl at anaceae
Platanus occidentalis, P. orientalis
Ord. Urticales
Fam. Ul maceae
Ulmus glabra, U. laevis, U. minor
Fam. Moraceae
Ficus carica, Morus alba, M. nigra
Fam. Cannabaceae
Cannabis sativa, Humulus lupulus
Fam. Urticaceae
Boehmeria nivea, Parietaria officinalis, Ur-
tica dioica, U. urens
Ord. Fagales
Fam. Fagaceae
Castanea sativa, Fagus sylvatica, Quercus
borealis, Q. cerris, Q. frainetto, Q. pedun-
culiflora, Q. petraea, Q. pubescens, Q. ro-
bur, Q. rubra
Fam. Betulaceae
Alnus glutinosa, A. incana, A. viridis, Betula
nana, B. pendula, B. pubescens, Carpinus
betulus, Corylus avellana, C. colurna
Ord. Iuglandales
Fam. I ugl andaceae
Juglans nigra, J. regia
Sc l . Rosi dae
Ord. Saxifragales
Fam. Gr ossul ar i aceae
Ribes nigrum, R. rubrum, R. uva-crispa
Fam. Hydrangeaceae
Philadelphus coronarius
Fam. Saxifragaceae
Parnasia palustris
Ord. Sarracenilles
Fam. Dr oser aceae
Drosera rotundifolia
Ord. Rosales
Fam. Cr assul aceae
Sedum acre, S. telephium, Sempervivum
tectorum
Fam. Rosaceae
Sfam. Rosoideae
Agrimonia eupatoria, Alchemilla vulgaris,
Filipendula ulmaria, F. vulgaris, Fragaria
moschata, F. vesca, Geum urbanum, Po-
tentilla anserina, P. erecta, Rosa canina,
R. centifolia, R. damascena, R. gallica,
R. pendulina, Rubus caesius, R. fruticosus,
R. idaeis, Sanguisorba officinalis
Sfam. Maloideae (Pomoideae)
Cerasus avium, C. vulgaris, Crataegus mo-
nogyna, Crataegus axyacantha, Cydonia
oblonga, Malus domestica, M. sylvestris,
Mespilus germanica, Pyrus pyraster, P. sa-
tiva, Sorbus aucuparia, S. domestica,
S. torminalis
Sfam. Prunoideae
Amygdalus communis, Cerasus avium,
C. fruticosa, C. vulgaris, Persica vulgaris,
Armeniaca vulgaris, Prunus cerasifera,
P. domestica, P. spinosa, Padus avium,
P. serotina
Ord. Fabales (Leguminosales)
Fam. Mi mosaceae
Mimosa pudica
Fam. Caesalpiniaceae
Gleditschia triacanthos
Fam. Fabaceae ( Legumi nosae, Pa-
pi l i onaceae)
Anthyllis vulneraria, Arachis hypogaea, Ci-
cer arietinum, Galega officinalis, Genista
tinctoria, Glycine max, Glycyrrhiza echinata,
G. glabra, Laburnum anagyroides, Lathyrus
sativus, Lens culinaris, Lotus corniculatus,
Lupinus albus, L. luteus, L. polyphyllus,
Medicago sativa, Mellilotus officinalis,
Onobrychis viciifolia, Onosis spinosa, Pha-
seolus vulgaris, Pisum sativum, Robinia
pseudacacea, Sarothamnus scoparius,
Spartium junceum, Sophora japonica, Trifo-
lium pratense, T. repens, Trigonella foenum
graecum, Vicia faba, Vigna sinensis
Ord. Myrtales
Fam. Onagr aceae( Oenot her aceae)
Chamaerion angustifolium, Epilobium colli-
num, E. hirsutum, E. montanum, E. palus-
tre, E. parviflorum, E. roseum
Fam. Lythraceae
Lythrum salicaria
Fam. Trapaceae
Trapa natans
Fam. Punicaceae
Punica granatum
Ord. Elaeagnales
Fam. El aeagnaceae
Hippopha rhamnoides
Ord. Rutales (Terebinthales)
Fam. Rut aceae
Citrus aurantium, C. limon, C. nobilis, Dic-
tamnus albus, Ruta graveolens
Universul plantelor 945 Clasificare botanic

Fam. Anacardiaceae
Cotinus coggygria, Rhus typhina
Fam. Simaroubaceae
Ailanthus altissima
Ord. Sapindales (Acerales)
Fam. Hi ppocast anaceae
Aesculus hippocastanum
Fam. Aceraceae
Acer campestre, A. monspessulanum,
A. negundo, A. platanoides, A. pseudopla-
tanus, A. saccharinum, A. tataricum
Ord. Geraniales
Fam. Oxal i daceae
Oxalis acetosella
Fam. Linaceae Linum
usitatissimum
Fam. Geraniaceae
Erodium cicutarium, Geranium
macrorrhizum, G. robertianum, Pelargo-
nium zonale
Fam. Tropaeolaceae
Tropaeolum majus
Fam. Balsaminaceae
Impatiens noli-tangere
Ord. Polygalales
Fam. Pol ygal aceae Polygala
amara, P. vulgaris
Ord. Cornales
Fam. Cor naceae
Cornus mas, C. sanguinea
Ord. Araliales
Fam. Ar al i aceae
Hedera helix
Fam. Apiaceae ( Umb e l l i f e r a e )
Angelica archangelica, Anethum graveo-
lens ssp. hortorum, Anthriscus cerefolium,
Apium graveolens, Carum carvi, Corian-
drum sativum, Daucus carota ssp.
sativum, Eryngium campestre, E. planum,
Foeniculum vulgare, Levisticum officinale,
Pastinaca sativa, Petroselium hortense,
Pimpinella anisum, P. saxifraga, Sanicula
europaea
Ord. Celastrales
Fam. Cel ast r aceae
Euonymus europaea
Ord. Rhamnales
Fam. Rhamnaceae
Frangula alnus, Paliurus spina-Christi, Par-
thenocissus quinquefolis, P. tricuspidata,
Rhamnus catharicus
Fam. Vitaceae
Parthenocisus quinquefolia, P. tricuspidata,
Vitis sylvestris, V. Vinifera
Ord. Santalales
Fam. Lor ant haceae
Viscum album
Ord. Euphorbiales
Fam. Euphor bi aceae
Euphorbia cyparissias, Mercuriales annua,
Ricinus communis
Fam. Buxaceae Buxus
sempervirens
Ord. Thymelaeales
Fam. Thymel eaceae
Daphne blagayana, D. cneorum, D. lau-
reola, D. mezereum
Ord. Ericales
Fam. Pyr ol aceae
Orthilia secunda, Pyrola rotundifolia
S c l . Di l l eni dae
Ord. Dilleniales
Fam. Paeoni aceae
Caltha palustris, Paeonia daurica, P. offici-
nalis, P. peregrina, P. tenuifolis
Ord. Theales
Fam. Theaceae
Thea sinensis
Fam. Hypericaceae ( Gu t t i f e r a e )
Hypericum perforatum
Ord. Violales (Parietalis)
Fam. Vi ol aceae
Viola odorata, V. tricolor
Ord. Capparales (Rhoeadales)
Fam. Cappar aceae
Capparis spinosa
Fam. Brassicaceae (Cruciferae)
Alliaria petiolata, Armoracea rusticana,
Barbarea vulgaris, Brassica juncea, B. na-
pus var. napobrassica, B. napus ssp. olei-
fera, B. nigra, B. oleraceavar. botrytissub-
var. cauliflora, B. oleracea var. capitata,
B. oleracea var. capitata forma rubra,
B. oleracea var. gemmifera, B. oleracea
var. gongylodes, B. oleracea var. sa-
bauda, B. pekinensis, B. rapa, Camelina
microcarpa, C. sativa, Capsella bursa-pas-
toris, Cardamine bulbifera, Cochlearia
pyrenaica, Cheiranthus cheiri, Isatis
tinctoria, Nasturtium officinale, Raphanus
sativus, Sinapis alba, S. nigra, Sisymbrium
officinale
Universul plantelor 946 Clasificare botanic

Fam. Resedaceae
Reseda lutea, R. luteola, R. odorata
Ord. Tamaricales
Fam. Tamari caceae
Myricaria germanica, Tamarix ramosissi-
ma
Ord. Salicales
Fam. Sal i caceae
Populus alba, P. nigra, P. tremula, Salix
alba, S. babylonica, S. caprea, S. cinerea,
S. fragilis, S. purpurea, S. viminalis
Ord. Cucurbitales
Fam. Cucurbi taceae
Bryonia alba, Citrullus lanatus, C. colocyn-
thoides, Cucumis melo, C. sativus, Cucur-
bita maxima, C. pepo, Luffa cilindrica
Ord. Malvales
Fam. Ti l i aceae
Tilia cordata, T. platyphyllos, T. tomentosa
Fam. Sterculiaceae
Theobroma cacao
Fam. Malvaceae
Althaea officinalis, A. rosea, Gossypium hir-
sutum, G. herbaceum, Hibiscus cannabi-
nus, H. esculentus, H. trionum, Lavathera
thuringiaca, Malva crispa, M. glabra, M. ne-
glecta, M. sylvestris
Ord. Ericales (Bicornes)
Fam. Eri caceae
Arctostaphylos uva-ursi, Calluna vulgaris,
Rhododendron kotschi, Vaccinium myr-
tillus, V. oxycoccus, V. vitis-idaea
Fam. Pyrolaceae
Orthilia secunda, Pyrola rotundifolia
Ord. Primulales
Fam. Pri mul aceae
Anagallis arvensis, Cortusa matthioli, Lysi-
machia nummularia, L vulgaris, Primula
elatior, P. verris
Sc l . Caryophyl l i dae
Ord. Caryophyllales (Centrospermae)
Fam. Phytol accaceae
Phytolacca americana
Fam. Nyctaginaceae
Mirabilis jalapa
Fam. Caryophyl l aceae
Sfam. Al i snoi deae
Herniaria glabra
Sfam. Si l enoi deae
Dianthus callizonus, D. caryophyllus, Lych-
nis flos-cuculi, Saponaria officinalis
Sfam. Caryophylloideae
Gypsophyla paniculata, Lychnis flos-cuculi
Fam. Portulacaceae
Portulaca oleracea
Fam. Chenopodiaceae
Atriplex hortensis, Beta vulgaris var. altissi-
ma, B.v. var. canditiva, B. v. var. crassa,
Chenopodium album, Ch. rubrum, Spina-
cea oleracea
Fam. Amaranthaceae
Amaranthus albus, A. caudatus, A. graeci-
zans, A. chlorostachys, A. lividus, A. pani-
culatus, A. retroflexus, Celosia argentea
var. eristata
Ord. Polygonales
Fam. Pol ygonaceae
Fagopyrum esculentum, Polygonum am-
phibium, P. aviculare, P. bistorta. P. hydro-
piper, P. persicaria, Rheum officinale,
Rh. palmatum, Rh. rhabarbarum, Rumex
acetosa, R. acetosella, R. alpinus, R. cris-
pus, R. patientia
Ord. Plumbaginales
Fam. Pl umbagi naceae
Plumbago europaea
Cl. Asteridae
Scl . Asteridae
Ord. Gentianales
Fam. Genti anaceae
Centaurium erythraea, Gentiana acaulis,
G. asclepiadea, G. lutea, G. punctata
Fam. Menyanthaceae
Menyanthes trifol iata
Fam. Apocynaceae Vinca
minor
Fam. Asclepiadaceae
Periploca graeca, Vincetoxicum hirundinaria
Fam. Rubiaceae
Coffea arabica, Galium aparine, G. mollugo,
G. odoratum, G. verum, Rubia tinctorum
Ord. Dipsacales
Fam. Capr i f ol i aceae
Sambucus ebulus, S. nigra, Viburnum opulus
Fam. Valerianaceae
Valeriana officinalis
Fam. Dipsacaceae
Scabiosa ochroleuca
Ord. Oleales
Fam. Ol eaceae
Forsythia suspensa, Fraxinus excelsior,
Jasminum fruticans, J. officinalis, Ligus-
Universul plantelor 947 Clasificare botanic

trum vulgare, Olea europaea, Syringa josi-
kaea, S. vulgaris
Ord. Polemoniales
Fam. Pol emoni aceae
Polemonium caeruleum
Fam. Convolvulaceae
Convolvulus arvensis, C. persicus, Ipo-
moea batatus
Fam. Boraginaceae
Anchusa officinalis, Borago officinalis, Cy-
noglossum officinale, Lithospermum offici-
nale, Echium vulgare, Pulmonaria mollis,
P. officinalis, Symphytum officinale
Fam. Verbenaceae
Verbena officinalis
Ord. Scrophulariales
Fam. Sol anaceae
Atropa belladonna, Capsicum annuum, Da-
tura stramonium, Hyoscyamus niger, Lyco-
persicon esculentum, Nicotiana rustica,
N. tabacum, Physalis alkekengi, Scopolia
carniolica, Solanum dulcamara, S. lacinia-
tum, S. luteum, S. melongena, S. nigrum,
S. tuberosum
Fam. Scrophulariaceae
Digitalis lanata, D. purpurea, Euphrasia
rostkoviana, Linaria vulgaris, Scrophularia
nodosa, Verbascum desiflorum, V. phlo-
moides, V. thapsus, Veronica chamaedrys,
V. officinalis
Fam. Pedaliaceae
Sesamum indicum
Fam. Plantaginaceae
Plantago lanceolata, P. major, P. media
Ord. Lamiales
Fam. Verbenaceae
Verbena officinalis
Fam. Lamiaceae (Labiatae)
Ajuga genevensis, A. reptans, Ballota ni-
gra, Dracocephalum moldovica. Gleocho-
ma hederacea, Hyssopus officinalis, Lami-
um album, L. purpureum, Lavandulla
angustifolia, Leonurus cardiaca, Lycopus
europaeus, Majorana hortensis, Marrubium
vulgare, Melissa officinalis. Melittis melis-
sophyllum, Mentha aquatica, M. crispa,
M. piperita, M. pulegium, Nepeta cataria,
Ocimum basillicum, Origanum vulgare. Pe-
rilla ocymoides, Prunella vulgaris, Ros-
marinus officinalis, Salvia glutinosa. S. offi-
cinalis, S. sclarea, Satureja hortensis,
Stachys germanica, S. officinalis, Teucrium
chamaedrys, Thymus serpyllum, Thy-
mus vulgaris
Ord. Campanulales
Fam. Campanul aceae
Campanula persicifolia, C. trachelium
Ord. Asterales
Fam. Ast er aceae ( Composi t ae)
Achillea millefolium, A. clypeolata, A. colli-
na, Antennaria dioica, Anthemis tinctoria,
Anthriscus ccrefolium, Arctium lapa, Arnica
montana, Artemisia abrotanum, A. absin-
thium, A. dracunculus. A. vulgaris, Astrae-
us hygrometricus, Bellis perennis, Bidens
tripartita, Calendula officinalis, Carlina aca-
ulis, Carthamus tinctorius, Centaurea cya-
naus, Chamomilla recutita, Chrysanthe-
mum balsamita, Ch. cinerariifolium,
Cichorium inthybus, Cnicus benedictus,
Cynara cardunculus, C. scolymus,
Eupatorium cannabinum, Erigeron cana-
densis, Helianthus annuus, H. tuberosus,
Helichrysum arenarium, Hieracium pilosel-
la, Inula helenium, Lactuca sativa, Lapsana
communis, Leontopodium alpinum, Leu-
canthemum vulgare, Mycelis muralis,
Onopordon acanthium, Petasites hybridus,
Scorzonera hispanica, Senecis vulgaris,
Silybum marianum, Solidago virgaurea,
S. gigantea ssp. serstina, Tagetes erecta,
Tanacetum vulgare, Taraxacum officinale,
Tussilago farfara, Xanthium spinosum
Cl. Liliatae (Monocotyledonatae)
Scl . Liliidae
Ord. Alismatales
Fam. Al i smataceae
Sagittaria sagittifolia
Ord. Liliales
Fam. L i l i a c e a e
Allium ascalonicum, A. cepa, A. fistulosum,
A. porrum, A. sativum, A.s. ssp. sagitatum,
A. ursinum, A. victoriales, A. vineale, As-
paragus officinalis, Asphodeline lutea, Col-
chicum autumnale, Convallaria majalis,
Fritillaria imperialis, Fritillaria meleagris,
F. orientalis, Hyacinthus orientalis, Lilium
candidum, Lilium jankae, L. martagon,
Merendera sobolifera, Muscari neglectum.
Paris quadrifolia, Polygonatum odoratum,
Ruscus aculeatus, Scilla bifolia, Tulipa ges-
neriana, Veratrum album
Universul plantelor 948 Clasificare botanic

Fam. Amaryllidaceae
Galanthus nivalis, Narcissus poticus,
N. pseudonarcissus, N. stellaris
Ord. Iridales
Fam. I r i d a c e a e
Crocus flavus, C. sativus, C. vernus, Iris
germanica, I. graminea, I. pseudacorus
Ord. Orchidales
Fam. Or chi daceae
Cypripedium calceolus, Dactylorhiza macu-
lata, Nigritella nigra, N. rubra, Orchis milli-
taris, O. moris, Platanthera bifolia
Fam. Dioscoreaceae
Tamus communis
Ord. Cyperalis
Fam. Cyperaceae
Cyperus esculentus
Ord. Poales
Fam. Poaceae (Grami neae)
Anthoxanthum odoratum, Avena sativa,
Elymus repens, Hordeum sativum, Ory-
za sativa, Panicum miliaceum, Phrag-
mites australis, Secale cereale, Setaria
italica, Sorghum bicolor, S. halepense,
Triticum aestivum, T. dicoccom, T. du-
rum, Zea mays, z. m. convar. saccha-
rata
Sc l . Aricidae
Ord. Arales
Fam. Araceae
Acorus calamus, Arum maculatum
Ord. Typhales
Fam. Typhaceae
Typha angustifolia, T. latifolia
Bibliografie
Abbayes, H. des, Chadefaud, M. si colab. - Botanique Anatomie, Cycles volutives Sys-
tmatique, Masson et C-ie Editeurs, Paris, 1963.
Acatrinei, Gh. - Biologia celulei vegetale, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1975.
Albu, C.D., Brezeanu, Maria - Mic enciclopedie de chimie, Editura Stiintific si Enciclopedic,
Bucuresti, 1974.
Alehin, V. - Rastitelinosti S.S.S.R. v eio osnovnh zonah, Sovetskaia Nauka, Moskva, 1951.
Alexan, M. - Ghidul micului culegtor de plante medicinale, Trustul Plafar, Bucuresti, 1976.
Alexandrescu, C. - Igiena vrstei de crestere si igiena sporturilor, Editura Didactic si Peda-
gogic, Bucuresti, 1962.
Alexandrescu, C. - Regimul de viat al sportivului, Editura Uniunii de Cultur Fizic si Sport,
Bucuresti, 1964.
Alexandrescu, C. - Igiena general cu aplicatii n sport, Editura Didactic si Pedagogic, Bucu-
resti, 1967.
Alexandrescu, C. - Alimentatia sportivului, Editura Stadion, Bucuresti, 1973.
Alexandrescu, C. - Igiena educatiei fizice si sportului, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1977.
Alexandri, Al., Al. - Chematoterapia si combaterea bolilor la plante, Editura Ceres, Bucuresti,
1982.
Alexandrova, V. - Klassifikatia rostitelinosti, Nauka, Leningrad, 1969.
Alexandrova, V. - Metodi videlenia rastitelinh assotiatii, Nauka, Leningrad, 1971.
Alexopoulus, C., I - Einfhrung in die Mykologie, Editura G. Fischer, Jena, 1966.
Aliev, D.A. - Fotosinteticeskaia deiatelnost, mineralnoe pitanice i produktivnost rastenii, Izda-
telstvo ELM, Baku, 1974.
Andrei, M. - S cunoastem plantele medicinale, Editura Didactic si Pedagogic, Bucu-
resti, 1971.
Andrei, M. - Anatomia plantelor, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1978.
Andrei, M., Anghel, I., Popescu, I., Stoica, E. - Lucrri practice de botanic, Editura Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1975.
Anghel, I. - Citologie vegetal, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1979.
Anghel, Gh. - Etape importante n studiul tipologic al pajistilor din Republica Socialist Romnia,
Probleme agricole, nr. 5, 1967.
Anghel, Gh., Rvrut, M., Turcu, Gh. - Geobotanica, Editura Ceres, Bucuresti, 1971.
Anghel, Gh. si colab. - Determinarea calittii semintelor, Editura Academiei R.P.R., Bucu-
resti, 1959.
Universul plantelor ________________________950 _______________________________Bibliografie
Anghel, Gh., Chiril, C. Ciocrlan, V., Ulinici, A. - Buruienile din culturile agricole si combaterea
lor, Editura Ceres, Bucuresti, 1972.
Antal, A. - Igiena scolar, Editura Medical, Bucuresti, 1973.
Artenie, V. - Curs de chimie biologic, Vol. III, Universitatea Al. I. Cuza, Iasi, 1976-1979.
Atanasiu, E. - n lumea plantelor de leac, Editura Agrosilvic, Bucuresti, 1968. Atanasiu, L.,
K., Fabian-Galan, Georgeta. - Progrese recente n cunoasterea proceselor de asi-
milatie fotosintetic a carbonului. n volumul: Progrese si perspective n biologie. Centrul de
multiplicare al Universittii din Bucuresti, Bucuresti, 1977. Bobos, M., Lszl, K., Silaghi,
Gh. - Contributii la cunoasterea macromicetelor din Romnia.
Studii si cercetri de biologie, Seria Botanic, Tom 20, Nr. 3, Editura Academiei R. S. R.,
Bucuresti, 1968.
Baciu, I. - Fiziologie, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1977. Baicu, T., Svescu. A.
- Combaterea integrata bolilor si duntorilor plantelor agricole, Editura
Ceres, Bucuresti, 1978.
Bajenov, S.V. - Toxicologia veterinar (traducere din l. rus), Bucuresti, 1954. Balatkii, O.F. -
Ekonomica cistogo vozduha, Naukova Rumka, Kiev, 1979. Bassham, J .A. - Increasing Crop
Production Through More Controlled Photosynthesis, Science,
vol. 197, 1977.
Bastin. R. - Physiologie vgtale, Libraire Blanchard, Paris, 1961. Brbat, I., Calancea, L. -
Nutritia mineral a plantelor, Editura Ceres, Bucuresti, 1970. Brbulescu, C., Burcea, P.,
Motc, Gh. - Determinator pentru flora pajistilor cu elemente de
tehnologie, Editura Ceres, Bucuresti, 1980. Btc, Agneta, Tomescu Margareta -
Vopsitul traditional si modern n gospodrie, Editura
Ceres, Bucuresti, 1984.
Beju, Angela - Tratamentul bolilor de ochi cu ajutorul plantelor, Editura Paco, 1995. Beldie, A. -
Observatii asupra vegetatiei lemnoase din Muntii Bucegi, Analele I.C.F., vol. VI, 1940. Beldie. A. -
Fgetele montane superioare dintre Valea Ialomitei si Valea Buzului, Editura
Academiei R.P.R., Bucuresti, 1951.
Beldie, A. - Plante lemnoase din R.P.R., Editura Agrosilvic, Bucuresti, 1953. Beldie, A. - Flora
si vegetatia Muntilor Bucegi, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1967. Beldie, A., Chirit,
C. -Flora indicatoare din pdurile noastre, Editura Agrosilvic, Bucuresti, 1967. Beldie, A. -
Flora Romniei - determinator ilustrat al plantelor vasculare. 1, 2. Editura Academiei
R.S.R., Bucuresti, 1977, 1979.
Beldie, A., Pridvornic, C. - Flori din muntii nostri, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucu-
resti, 1968. Benigni, R., Capra, C., Cattorini, P.E. - Piantimedicinali-chimia, farmacologia e
terapia, Editura
Inverni della Befa-Milano, vol. I si II, Editiile 1962 si 1971. Berger, Fr. - Handbuch der
Brogenkunde, Verlag Mandrich, Wien, 1952. Berkaloff, A., Bourguet, I., Favard, P.,
Guinnebault, M. - Biologie et physiologie cellulaire,
Collection Mthodes, Editura Hermann, Paris, 1967. Benezech, C. - L'eau: base structurale
et fonctionelle des tres vivants, Masson et C-ie Editeurs,
Paris, 1962.
Bevers, H. - Respiratory metabolism in plants, Harper et Row, New York, 1981. Binet, P.,
Brunel, J.P. - Physiologie vgtale. T I-III, Editura Doin, Paris, 1967-1968. Bkov, B. - V
vedenie v tifotenologhiu, Nauka Kazahskoi S.S.R., Alma-Ata, 1970. Blteanu, G. - Fitotehnie,
Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1974. Bjrkman, O., Berry, J., High - Efficiency
Photosynthesis, Scientific American, vol. 229,
No 4, 1973.
Bobes, I. - Atlas de patologie vegetal, Institutul Agronomic Cluj-Napoca, 1974. Bodea, C,
Frcsan, V., Nicoar, E., Slusanschi, H. - Tratat de biochimie vegetal, Editura
Academiei R.S.R., Bucuresti, vol. I 1954, vol. II 1965, vol. III 1966. Bodea C., Cucu, V.,
Cioac, C. - Tratat de biochimie vegetal, vol. IV, Editura Academiei R.S.R.,
Bucuresti, 1982. Bogdanov, I.M., Kracoviak, G.M. - Manual de igien pentru Institutul de
Cultur Fizic, Editura
Cultur Fizic si Sport, Bucuresti, 1952. Bojor, O., Alexan, M. - Plantele medicinale - izvor
de sntate, Editura Ceres, Bucuresti, 1981.
Universul plantelor ________________________951 _______________________________Bibliografie
Boldor, O., Trifu, M., Raianu, O. - Fiziologia plantelor, Editura Didactic si Pedagogic, Bucu-
resti, 1981.
Bondartev, A. - Trutove grib evropienskoi ciasti S.S.S.R. i Kavkaza, Akademia nauk S.S.S.R.,
Moskva-Leningrad, 1953.
Bonner, J., Galston, A. W. - Principios de fisiologia vegetal, Pueblo y educatin, La Haba-
na. 1972.
Bonner, J., Verner, J. E. - Plant Biochemistry, Academic Press, New York and London, 1965.
Bontea, V. - Ciuperci parazite sisaprofite din R.P.R., Editura Academiei R.P.R., Bucuresti, 1953.
Bordeianu, T., Stanciu, Gh. - Cultura lmiului n apartament, Editura Ceres, Bucuresti, 1970.
Borza, Al. - Vegetatia Muntelui Semenic din Banat, Bul. Grd. Bot., Cluj, 26, 24-53, Cluj, 1946.
Borza, Al. - Dictionar etnobotanic, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1968.
Borza, Al. - Flora sl vegetatia Vii Sebesului, Editura Academiei R.P.R., Bucuresti, 1959.
Borza, Al. - Fitocenoze specifice pentru tara noastr, Acta botanica Horti-Bucurestien-
sis 1961-1962. Fascic. II, Bucuresti, 1963.
Borza, Al., Boscaliu, N. - Introducere n studiul covorului vegetal, Editura Academiei R.S.R.,
Bucuresti, 1965.
Boscaiu, N. - Flora si vegetatia Muntilor tarcu, Godeanu si Cernei, Editura Academiei R.S.R.,
Bucuresti, 1973.
Botnariuc, N. - Conceptia si metoda sistemic n biologia general, Editura Academiei R.S.R.,
Bucuresti, 1976.
Boullard, B. - Les mycorrhizes, Monographie 2, Masson et C-ie, Paris, 1968.
Bourdat, H., Galzin, A. - Hymenomycetes de France, Reprint 1969, Verlag J. Cramer, 1927.
Bouvarel, P. - L'adaptation cologique des arbores forestieres, Paris-Bruxelles-Montreal, 1974.
Braun-Blanquet - Pflanzensoziologie, I Aufl., Springer-Verlag, Wien, 1928.
Braun-Blanquet - Pflanzensoziologie, III Aufl., Springer-Verlag, Wien-New York, 1964.
Brtescu, G. - Hipocratismul de-a lungul secolelor, Editura Stiintific, Bucuresti, 1968.
Brook, A. - The living plant, Edinburg, At the University Press, 1964.
Brugovitzky, E., Teodoreanu, E. - Kinetinele si efectele lor, Rev. Natura nr.6/1970, p. 56-65.
Bucur, E. - Putregaiulbacterian al verzei, Analele I.C.A.R., vol. XXV, Bucuresti, 1958.
Buia, Al. si colab. - Botanica agricol, vol. I-II, Editura Agrosilvic, Bucuresti, 1965.
Buia, Al. - Plantele noastre medicinale, Editura Poporul Romn, Timisoara, 1944.
Buia, A. si colab. - Pajistile din Masivul Parng si mbunttirea lor, Editura Agrosilvic,
Bucuresti, 1962.
Burcea, P., Panait, V., Stefnescu, Al. - Lucrri practice - plante de nutret, psuni si fnete,
Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1967.
Burduja C., Mihai, Gh. - Curs de geobotanic, vol. I, II, Centrul de multiplicare, Univ. Al. I.
Cuza, Iasi, 1972, 1973.
Butler, T., Jones, S. G. - Plant Pathology, Editura St. Martin, London, New York, 1955.
Butur, V. - Enciclopedie de etnobotanic romneasc, Editura Stiintific si Enciclopedic,
Bucuresti, 1979.
Buvat, R. - La cellule vgtale, Editura Hachette, Paris, 1969.
Caillas, M.A. - Polenul, Editura Apimondia, Bucuresti, 1975.
Cappelletti, C. - Botanica, tom. I-II, Editrice Torinese, Torino, 1959.
Caramete, C. si colab. - Nutritia plantelor si aplicarea ngrsmintelor, Editura Ceres, Bucu-
resti, 1973.
Clinescu, R. - Introducere n biogeografia Romniei, Bucuresti, 1946.
Clinescu, R. - Curs de geografia plantelor, Litografia si tipografia nvtmntului, Bucu-
resti, 1958.
Clinescu, R., Bunescu, A., Ptroescu, Nardiu, M. - Biogeografie, Editura Didactic si Pedago-
gic, Bucuresti, 1972.
Ceapoiu, N. - Evolutia speciilor, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1980.
Ceausescu, I., Blasa, M., Voican, V., Savitchi, P., Radau, G., Stan, N. - Legumicultura
general si special, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1990.
Ceausescu Maria-Elena, Doru Gabriela, Berescu Ileana - Plante aromatice si condimentare
utilizate n preparatele culinare, Editura Ceres, Bucuresti, 1989.
Chadefaud, M., Emberger, L. - Trait de Botanique, Masson et C-ie, Paris, 1960.
Universul plantelor ________________________952 _______________________________Bibliografie
Champagnat, R., Ozenda, P., Baillaud, L. - Croissance, morphogense, reproduction, In:
Grass P.P., Biologie vgtale, T. III, Masson et C-ie, Paris, 1969. Chirilei, H., Puscas, M.,
Brbat, I. - Fiziologia plantelor si microbiologie, Editura Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1960 (ed. I), 1970 (ed. II). Chiril, C., Pintilie, C. - Principalele
buruieni si combaterea lor (XIX). Coada-calului (Equisetum
arvense), Cereale si plante tehnice, nr. 8, 1985. Chiril, C., Pintilie, C. - Buruienile din
culturile agricole si combaterea lor (XXIV). Zmosita
(Hibiscus trionum L.), Cereale si plante tehnice, nr. 1, 1986. Chiril, C., Pintilie, C. -
Buruienile din culturile agricole si combaterea lor (XXVI). Iarba gras
(Portulaca oleracea L.). Cereale si plante tehnice, nr. 5, 1986. Chiril, P. - Medicin
naturist, Editura Medical, Bucuresti, 1987. Chirit, C. - Pedologie general, Editura
Agrosilvic, Bucuresti, 1955. Chirit, C., Vlad, I., Punescu, C, lancu, I. - Statiuni forestiere, II,
Editura Academiei R.S.R.,
Bucuresti, 1977.
Chirit, C. si colab. - Pdurile Romniei, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1980. Chouard,
P., Jacques, R., Bildering, N. - Phytotrons et phytotronique, Endeavour, vol. XXXI,
nr. 112, 1972.
Ciobanu, I. - Morfologia plantelor, Ed. a II-a, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1971.
Ciocrlan, V. - Flora ilustrat a Romniei, vol. I, II, Editura Ceres, Bucuresti, 1988, 1990. Ciuc,
M. - Curs de botanic sistematic cu elemente de geobotanic, vol. I si II. Litografiat.
Universitatea Bucuresti, 1969-1970.
Crnu, V.I. - Plante melifere, Editura Ceres, Bucuresti, 1972. Crnu, V.I. - Flora melifer,
Editura Ceres, Bucuresti, 1980. Clarkson, D.T. - Ion Transport and Cell Structure in Plants,
Mc Graw-Hill Book Company
London, 1974.
Claus, E.P., Tyler, V.E. Jr. - Pharmacognosy, Lea and Febiger, Philadelphia, 1965.
Clements, F. - Plant succession, Carnegie Inst., Washington, 1916.
Coiciu, E., Racz, G. - Plante medicinale si aromatice. Editura Academiei R.P.R., Bucuresti, 1962.
Comes, I. - Contributii la cunoasterea genului Claviceps. n: Lucrri stiintifice. Institutul Agro-
nomic Craiova, 1957. Comes I., Lazr, AL, Bobes, I, Hatman, M., Drcea, El., A. -
Fitopatologie, Editura Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1982.
Cosmovici, Ludmila, Zisu, L. - Caleidoscop cosmetic, Editura Medical, Bucuresti, 1988.
Constantinescu, C. - Plantele medicinale n aprarea snttii, Editura Centrocoop, Bucu-
resti, 1967. Constantinescu, C, Artin, A. - Plante medicinale din flora spontan, Editura
Centrocoop,
Bucuresti, 1967.
Constantinescu, Gr. D., Hateganu, E. - Plante medicinale, Editura Medical, Bucuresti, 1979.
Constantinescu, Gr., D., Hateganu-Buruian, Elena - Biologia molecular a celulei vegetale,
Editura Medical, Bucuresti, 1983. Corlteanu, S. - Ciuperci comestibile si otrvitoare din
R.P.R., Editura Agrosilvic de Stat,
Bucuresti, 1950.
Corner, E.J.H. - A Monograph of Clavaria and Allied Genera, Ann. Bot. Memoirs, 1. Lon-
don, 1950.
Cotru, M. - Toxicologie, Editura Junimea, Iasi, 1978. Crciun, Fl., Constantinescu, A. -
Plante medicinale si aromatice cultivate, Editura Centrocoop,
Bucuresti, 1969. Crciun, Fl., Bojor, O., Alexan, M. - Farmacia naturii, Editura Ceres,
Bucuresti, vol. I, 1976;
vol. II, 1977. Cupcea, Emilia, Iliescu, Emilia, O., Boldor, Brugovityky, Edit, Petrea,
V.D., Popovici, N.,
Soare, Florica - Lucrri practice de fiziologia plantelor, Editura Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 1965.
Darwin, Ch. - Originea speciilor, Editura Academiei R.P.R., Bucuresti, 1957. Darwin, Ch. -
Plante insectivore (Traducere din limba englez), Editura Academiei R.S.R.,
Bucuresti, 1965. Davidescu, D., Davidescu, Velicica - Chimizarea agriculturii, Editura
Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 1974.
Universul plantelor ________________________953 _______________________________Bibliografie
Debuigne, G. - Dictionnaire des plantes qui guerissent, Editura Larousse, Paris, 1972.
Delaveau, P. - Plantes agresives etpoisons vgtaux. Horizons de France, Editeurs Paris, 1974.
Demolon, A.- Croissancedes vgaux. Principesd'agronomie, T. II, Editura Dunod, Paris, 1968.
Derivaux, J., Ligeois, F. - Toxicologie vtrinaire, Vigot Frres, Editeurs Paris, 1962.
Deysson, G. - Cours de botanique gnrale. T. III, Physiologie et biologie des plantes vascu-
laires. Deuxime partie: Croissance, reproduction cologie, phytopatologie, Socit d'dition
d'enseignement suprieur, Paris, 1970. Diaconescu, V. - Plante decorative, Editura
Stiintific, 1970. Dihoru, Gh. - Ghid pentru recunoasterea si folosirea plantelor medicinale,
Editura Ceres,
Bucuresti, 1984. Dihoru, Gh., Donit, N. - Flora si vegetatia Podisului Babadag, Editura
Academiei R.S.R.,
Bucuresti, 1970.
Dihoru, G. - nvelisul vegetal din Muntele Siriu, Editura Academiei R.S .R., Bucuresti, 1975.
Dihoru, G., Prvu, C. - Plante endemice n flora Romniei, Editura Ceres, 1987. Dobrescu, D.
- Farmacodinamie, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1970. Doby, G. - Plant
Biochemistry. Acadmiai Kiad, Budapest, 1965. Docea, E., Rdulescu, E., Frtil, E. - Bolile
legumelor si combaterea lor, Editura Academiei
R.S.R., Bucuresti, 1979.
Dohman, G. - Istoria geobotaniki v Rossi, Izd. Nauka, Moskva, 1973. Donit, N. - Grupele
cenologice ale pdurilor dobrogene, Studii si cercetri de biologie, Seria
Botanic, Tom 21/nr. 5, Bucuresti, 1969.
Donit, N. si colab. - Ecologie forestier, Editura Ceres, Bucuresti, 1978. Drcea, A.E., Goian,
M., Popescu, Gh. - Asupra comportrii unor soiuri de gru de toamn la
cteva boli pe fondul infectiei naturale, n Lucrri stiintifice, vol. XIII, Institutul Agronomic
Timisoara, 1970.
Drobot, M. - Cultura citricelor n gospodrie, Editura Ceres, Bucuresti, 1988. Dumitriu-
Ttranu, I. - Arbori si arbusti forestieri si ornamentali cultivati n R.P.R., Editura
Agrosilvic, Bucuresti, 1960.
Dumitru, I.F. - Biochimie, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1980. Durand, M.,
Favard, P. - La cellule, Hermann, Paris, 1977. Duyigneaud, P. - La synthse cologique,
Dunod, Paris, 1974. Eames, A. - Morfologhia tvetkovh rastenii, Izdat. Mir. Moskva, 1964.
Eliade, E. - Conspectulmacromicetelordin Romnia, Lucrrile Grdinii Botanice Bucuresti, 1965.
Eliade, Eugenia - Biologia parazitilor vegetali, Editiaa II-a, Centrul de multiplicare al Universittii
din Bucuresti, Bucuresti, 1979.
Eliade, E., Crisan, A., Volcinschi, A. - Biologia parazitilor vegetali, Editura Didactic si Pedago-
gic, Bucuresti, 1983. Eliade, E., Toma, M. - Ciuperci. Mic atlas, Editia a II-a revizuit, Editura
Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 1977.
Ellenberg, H. - Vegetation Mitteleuropas, Ulmer-Verlag, Stuttgart, 1963. Ene, Il. - Fitopatologie,
vol. II, Tipografia Universittii din Craiova, Craiova, 1981. Enescu, Val. - Ameliorarea
principalelor specii forestiere, Editura Ceres, Bucuresti, 1975. Epstein, E. - Mineral Nutrition of
Plants. Principles and Perspective, John Wiley and Sons, Inc.,
New York-London-Sydney-Toronto, 1972.
Esau, K.- Plant Anatomy, Sec. Edit. John Wiley and Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1965.
Felszeghy, E., Abraham, A. - Biochimie, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1972.
Finean, J.B., Coleman, R., Michell, R. H. - Membrani i ih funktii v kletke, Izdatelstvo Mir,
Moskva, 1977.
Fingerling, G. - Die Ernhrung der landwirtschaftlichen Ntztiere, Berlin, 1916. French, C.S. -
Photosynthesis, Holt, Rinchart and Winston, New York, 1962. Frey-Wissling, A. -
Submicroscopic Morphology of Protoplasm, Elsevier Publ. Comp. Amsterdam, 1953.
Fukarek, F. - Pflanzensoziologie, Akademie-Verlag, Berlin, 1961. Galston, A. W. - Principles of
Plant Physiology, Freeman and Cy, San Francisco, 1952. Gammerman, A., Iurkevici, I. -
Lekarstveniie rasteniia dikorastuscie, Minsk, 1967. Gams, H. - Prinzipiefragen der
Vegetationsforschung. Ein Bolitrag zur Begriffsklrung und
Methodic der Biocnologie, n "Vierteljahrschr, naturf, Ges. inZrich

, 63, Zrich, 1918.

Universul plantelor ________________________954 _______________________________Bibliografie
Gavril, L., Dbal, I. - Genetica diviziunii celulare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975.
Geiculescu, T. Virgil - Bioterapie, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1986.
Georgescu, C.C., Morariu, I. - Monografia stejarilor din Romnia, Bucuresti, 1948. Gherghi,
H., Millim, K., Borzo, I. - ndrumtor pentru valorificarea fructelor n stare proaspt,
Editura Ceres, Bucuresti, 1980. Gherghi, A., Borzo, I., Mrgineanu, Liliana, Denes,
Steliana, Dobreanu, M., Pattantyus, K. -
Biochimia si fiziologia legumelor si fructelor, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1983.
Ghinea, Lucian - Aprarea naturii, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1978.
Giurgiu, Victor - Conservarea pdurilor, Editura Ceres, Bucuresti, 1978. Goina, T.,
Constantinescu, E., Ciulei, I., Racz, G., Grigorescu, E., Petcu, P. - Farmacognozie,
Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1967.
Gontea, I., Sutescu, Paraschiva - Ratia alimentar, Editura Medical, Bucuresti, 1956.
Gontea, I. - Bazele alimentatiei, Editura Medical, Bucuresti, 1963.
Gontea, I. - Alimentatia rational a omului, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1971.
Goodman, L.S., Gilman, A. - Thepharmacologica basis of therapeutics, III, Editura New York,
Mac Millan Comp., 1966.
Grigorescu, Em. - Din ierburi s-au nscut medicamente, Editura Albatros, Bucuresti, 1987.
Grigorescu, Em., Ciulei, I., Stnescu, Ursula - Index fitoterapeutic, Editura Medical, Bucu-
resti, 1986.
Grintescu, I. - Curs de botanic general, Cluj, 1928-1934.
Grintescu, G. - Cultura si recolta plantelor farmaceutice, Editura Universul, Bucuresti, 1945.
Grintescu, G. - ndrumtor pentru culegerea, uscarea, pstrarea si predarea plantelor medicinale,
Bucuresti, 1943.
Grintescu, G. - Botanica, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1985. Grozdov, B. V. -
Dendrologhia, Golslesbumizdat, Moskva, 1952. Guderian, R. - Phytotoxicity of Acidic, Gases
and its Significance in Air Pollution Control, Berlin,
Heidelberg. New York, 1977. Hall, D.O., Rao, K.K. - Photosynthesis, Second edition,
Southampton, The Camelot Press
Ltd., 1977.
Halmai, I., Novk, J. - Farmakognozia, Editura Medicina, Budapest, 1963. Haralamb, A. -
Cultura speciilor forestiere, Editura Agrosilvic, Bucuresti, 1967. Haralamb, A. - Cultura
arbustilor forestieri, Editura Agrosilvic, Bucuresti, 1969. Harborne, B. J. - Introduction to
Ecological biochemistry, Acad. Press, London-New York-San
Francisco, 1977.
Harnaj, V. si colab. - Polenizarea cu albine, Editura Apimondia, Bucuresti, 1973. Harper,
Harold - Prcis de biochimie, Les Presses de l'Universit Laval, Quebec, Libraire
Armand Colin, Paris, 1965. Hass, H. - Pilze
Mitteleuropa I, II, Stuttgart, 1955.
Hauschild, F. - Pharmakologie und Grundiagen der Toxicologie, Veb G Thieme, Leipzig, 1961.
Hegnauer, R. - Chemotaxonomie derphlanzen, Birkhauser Verlag, Bassel - Stuttgart, vol. 1-4,
1964-1966. Heller, R. - Abrg de physiologie vgtale, T. I. Nutrition T. II.
Dveloppement, Masson,
Paris-New York-Barcelone-Milan, 1977-1978.
Helm, R. - Les Champignons d'Europe, Tom I, II, Editura N. Boube et C-ie, Paris, 1957.
Heltman, H. - Ghintura galben (Gentiana lutea L.), o important plant medicinal si alimentar,
Natura, seria Biologie, 1, 1967.
Hempel, G., Wilhelm, K. - Die Bume und Strucher des Waldes, Wien, 1938. Henderson,
I.F., Henderson, W.D. - A dictionary of scientific terms, Ed. V, Editura Kenneth, J.H.,
D. van Nostrand Comp. Inc., New York, 1953.
Heraud, A. - Nouveau dictionnaire des plantes mdicinales, Editura Boilliere, Paris, 1932.
Holodni, N.G. - Charles Darwin si cunostintele actuale despre plantele insectivore, Natura, Seria
Biologie, nr. 1-3, 1966. Horsfall, J. G., Dimond, A.E. - Plant PathologyAn Advanced
Treatese, vol. III, Acad. Press, New
York-Londra, 1960. Hulea, Ana, Rdulescu, E., Bontea, Vera- Dictionar de termeni
populari, tehnici si stiintifici n
fitopatologie, Editura Ceres, Bucuresti, 1983.
Universul plantelor ________________________955 _______________________________Bibliografie
Hulea, Ana, Paulian, Fl., Comes, I., Hatman, M., Pelu, M., Popov, C. - Bolile si duntorii
cerealelor, Editura Ceres, Bucuresti, 1975.
Hulme, A.C. - The Biochemistry of Fruits and their Products, Academic Press, London-New
York, 1970.
Iakovlev, N.N. - Regimul si alimentatia sportivului n perioada de antrenament si concurs, Editura
Tineretului, Bucuresti, 1959.
Iarosenko, P. - Geobotanica (trad. l. rus), Editura Academiei R.P.R., Bucuresti, 1963.
Iarosenko, P. - Gheobotanika, Izd. Akademii Nauk S.S.S.R., Moskva-Leningrad, 1961.
Ingeborg, B. - Remedii populare n bolile animalelor, Editura Ceres, Bucuresti, 1979.
lonescu, Al. - Fenomenul de poluare si efectele sale n agricultur, Editura Ceres, Bucuresti,
1974.
Ionescu, Al. - Efectele biologice ale polurii mediului, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1973.
lonescu, N. A. - Femeia si cultura fizic, Editura U.C.F.S., Bucuresti, 1984.
Ionescu, N. A., Mazilu, V. - Cresterea normal si dezvoltarea armonioas a corpului, Editura
C.N.E.F.S., Bucuresti, 1968.
Ionescu-Sisesti, G. - Buruienile si combaterea lor, Editura Agrosilvic de Stat, Bucuresti,
1955.
Ionescu-Varo, M. - Biologia celular, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1976.
Ivan, D. - Geobotanica (note de curs), Centrul de multiplicare al Universittii Bucuresti, 1969.
Ivan, D. - Fitocenologie si vegetatia Republicii Socialiste Romnia, Editura Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1979.
Jvorka, S., Csapody, V. - Iconographia Florae Hungariae, Budapest, 1934.
Jurkevici, I., Misenin, I. - Lekarstvennie rasteniia i ih primenenie, Izd. Nauka i Tehnika,
Minsk, 1976.
Jeanrenaud, Elena- Fiziologia plantelor. Capitolul IV, Universitatea Al. I. Cuza, Iasi, 1973.
Johansen, D.A. - Plan embryology, Waltham, Mass. U.S.A., 1950.
Jukoski, P. M. - Kulturnie rastenia i ih sorodici, Moskva, 1950.
Karlson, P. - Scurt manual de biochimie pentru medici si naturalisti, Editura Medical, Bucu-
resti, 1967.
Kerner von Marilaun, A. - Das Pflanzenleben der Donaulnder, Innsbruck, 1863.
Kirchner, H.A. - Grundriss der Phytopathologie unddes Planzenschutz, Verlag Gustav Fischer,
Jena, 1975.
Klika, J. - Fitocenologie, Praha, 1955.
Knapp, R. - Einfhrung in die Pflanzenzozioiogie, ed. 3, Ulmer Verlag, Stuttgart, 1971.
Kofler, Lucie - Croissance et dveloppementdesplantes, Gauthier-Willars, Editeurs Paris, 1963.
Konrad, P., Maublanc, A. - Icones Selectae Fungorum, Tom, I, II, III, IV, V, Paris, 1924-1937.
Konrad, P., Maublanc, A. - Les Agaricales, Tom, I, II. Editura Paul Lechevalier, Pa-
ris, 1948-1952.
Kotlaba, Fr. - Prispevek k mykoflore, Rumunska, Cesk Mycologie 13, Praha, 1959.
Kreisel, H. - Die phytopathogenen Grosspilze Deutschland, Verlag G. Fischer, Jena, 1961.
Kretovici, V.L. - Bazele biochimiei plantelor (Traducere din limba rus), Academia R.P.R.,
Institutul de studii romno-sovietice, Bucuresti, 1960.
Kugler, H. - Einfhrung in die Bltenkologie, Gustav Fischer Verlag, Jena, 1955.
Khner, R., Romagnesi, H. - Flore analytique des champignons suprieurs, Editura Masson et
C-ie, Paris, 1953.
Landacker-Moore, Elizabeth - Fundamentals ofthe Fungi, Prentice Hall Inc. Englewood Cliffs,
New York, 1972.
Larcher, W. - Ecofisiologia vegetal, Ediciones Omega, Barcelona, 1960.
Laza, A., Rcz, G. - Plante medicinale si aromatice, Editura Ceres, Bucuresti, 1975.
Lazr, Al., Bobes, I., Comes, I., Drcea, Aneta, Hatman, M. - Fitopatologie, Editura Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1980.
Lazr, Al., Hatman, M., Bobes, I., Perju, T., Spunaru, T., Goian, M. - Protectia plantelor,
Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1980.
Lehninger, A. L. - Biochimia, Izdatelstvo Mir, Moskva, 1976.
Libbert, E. - Lerbuch der Planzenphysiologie, VEB Gustav Fischer Verlag, Stuttgart-New
York, 1979.
Locquin, M. - Petite flore des champignons de France, Tom I, Paris, 1956.
Losch, F. - Les plantes medicinales, Vigot Frres Editeurs, Paris.
Universul plantelor ________________________956 _______________________________Bibliografie
Lucescu, A., Ionescu, T. - Fructele de pdure, Editura Ceres, Bucuresti, 1985.
Lundegardh, H. - Pflanzenphysiologie, VEB Gustav Fischer Verlag, Jena, 1960.
Macovschi, E. - Biostructura, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1969.
Maheshwari, P. - An introduction to the embryology of Angiospermes, McGraw-Hill Book
Company. I.U.C., New York, Toronto, London, 1950.
Maheshwari, P. and Kapil, R. N. - Fifty years ofscience in India, Progress of Botany. Ind. Sc.
Congr. Assoc, Calcutta, 1963.
Mantu, El, Petria, El. - Lichenii, un paradox al naturii, Editura Stiintific, Bucuresti, 1971.
Marcu, Gh. - Studiul ecologic si silvicultural al grnitelor dintre Olt si Teleorman, Editura Agrosil-
vic, Bucuresti, 1965.
Martin, E. A. M. A. - Dictionary oflife sciences. Pan. Books, Ltd., 1976.
Martin, Th. - Viticultura, Editura Agrosilvic, Bucuresti, 1960.
Martin, T., Oslobeanu, M., Gordea, Gh., Martin Dorina, Bltatu, I. - Strugurii de mas, Editura
Ceres, Bucuresti, 1974.
Maublanc, A. - Les Champignons de France, Tom. III. Paul Lechevalier, Paris, 1959.
Maximov, N. A. - Fiziologia plantelor (Traducere din limba rus), Editura de Stat pentru Literatur
si Stiint, Bucuresti, 1951.
Maximov, N. A. - Vodni rejim i zasukoustoicivosti. Izbranie rabot po zasukoustoicivosti i
zimoustoicivosti, T. I., Izdatelstvo Akademii NaukS.S.S.R., 1952.
Mayber, A. M., Poljakoff-Mayber, A. - The germination of Seeds, Pergamon Press, Ox-
ford, 1963.
Mnescu, C, Baciu, E., Cosmin, S. - Controlul biologic n pomicultur, Editura Ceres, Bucu-
resti, 1975.
Mnescu, C. - Diferentierea mugurilor floriferi la mr, Sinteza, nr. 4732, 1974.
Mengel, K. - Ernhrung und Stoffwechsel der Pflanze, VEB Gustav Fischer Verlag, Jena, 1979.
Mentzer, Gh., Fatianoff, Olga - Actualits de Phytochimie fondamentale, Editura Masson et C-ie,
Paris, 1964.
Mevius, W. - Taschenbuch derBotanik, P. l., Stuttgart, G. Thinae, 1961.
Michael-Henning-Kreisel - Handbuch fr Pilzfreude, Bd. I, II, III, IV, V, VI, Verlag G. Fischer,
Jena, 1958-1973.
Mihilescu, I. Gr. - Curs de fiziologia plantelor, Institutul Agronomic T. Vladimirescu,
Craiova, 1966.
Milcu, St. - Omul n lumea contemporan, Editura Stiintific, Bucuresti, 1972.
Milescu, I., Alexe, A. - Fagul, Editura Agrosilvic, Bucuresti, 1967.
Milic, C. I., Brbat, I., Dorobantu, N., Nedelcu Polixenia, Baia, V. - Fiziologia plantelor, Editura
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1977.
Militiu, I. - Horticultura, vol. I, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1967.
Militiu, I. - Ecologia speciilor fructifere n plantatiile intensive si super intensive. Acad. de Stiinte
Agricole si Silvice, B.A. Documentare curent, Bucuresti, 1980.
Mincu, I., Boboia, Doina - Alimentatia rational a omului sntos si bolnav, Editura Medical,
Bucuresti, 1975.
Minoiu, N., Lefter, Gh. - Bolile si duntoriispecilorsmburoase, Editura Ceres, Bucuresti, 1987.
Miric, I., Miric, Afrodita - Combaterea bolilor si duntorilor la vita de vie, Editura Ceres,
Bucuresti, 1976.
Mitroiu, N. - tudes morphopolliniques et des aspectes embryologiques surle Polycarpicae et
Helobiae, avec des considerations phylogntiques, Acta Bot. Horti. Buc., 1969, Bucuresti,
1970.
Mocanu, S., Rducanu, D. - Plante medicinale n terapeutic, Editura Militar, Bucuresti, 1983.
Mogos, Gh. - Proteinele si viata, Editura Stiintific, Bucuresti, 1967.
Mohan, Gh. - Pionier, cunoaste si ocroteste monumentele naturii, Bucuresti, 1976.
Morar R. - Noi produse romnesti de uz veterinar obtinute din plante, Editura Ceres, Bucuresti,
1989.
Morariu, I. - Botanic general si sistematic, Editura Agrosilvic, Bucuresti, 1965.
Morlova, I. - Curs de Botanic. Morfologie. Partea I-a, Inst. Agronomic N. Blcescu, Bucu-
resti, 1972.
Moruzi, C, Andrei, M. - Lucrri practice de botanic general, Editura Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 1967.
Universul plantelor ________________________957 _______________________________Bibliografie
Moruzi, C, Toma, N. - Licheni, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1971.
Moser, M. - Die Rhrlinge, Bltter- undBauchpilze In Kleine Kryptogamenflora, Bd. II b. Verlag
G. Fischer, Stuttgart, 1955. Moser, M. - Ascomycetes (Schlauchpilze). In Kleine
Kryptogamenflora, Bd. II a. Verlag
G. Fischer, Stuttgart, 1963. Moser, M. - Die Rhrlinge und Bltterpilze. In Kleine
Kryptogamenflora, Bd. II b. 3. Verlag
G. Fischer, Jena, 1967.
Muntean, S. L. - Plante medicinale si aromatice cultivate n Romnia, Editura Dacia, Cluj, 1990.
Munteanu, Teodora - Sucuri si buturi din fructe si legume, prepararea si valoare alimentar,
Editura Ceres, 1989. Neagu, E., Sttescu, C. - Practicum de fitoterapie si fitotoxicologie n
medicina veterinar, Editura
Ceres, Bucuresti, 1985.
Neamtu, G. - Biochimie vegetal, Editura Ceres, Bucuresti, 1981. Neamtu, G. - Biochimie
ecologic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983. Nedelcu, Polixenia- Fiziologia plantelor, Editura
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1975. Negulescu, E., Svulescu, Al. - Dendrologie,
Editura Agrosilvic, Bucuresti, 1965. Negulescu, E., Stnescu, V. - Dendrologia, cultura si
protectia pdurilor, vol. I. Editura Didactic
si Pedagogic, Bucuresti, 1964. Niciporovici, A., A. - Svetovoe i uglerodnoe pitanie
rastenii (fitosintez), Izdatelstvo Akademii
NaukS.S.S.R., Moskva, 1955. Nikolajeva, T. L. - Ejovikov. Flora sporovh rastenii S.S.S.R.,
Tom IV, grib (2). Akademia Nauk
S.S.S.R., Moskva-Leningrad, 1961. Odum, E. - Osnovekologhi, Izd. Mir, Moskva, 1975.
Opris, T. - Uzina flora, Editura Ion Creang, Bucuresti, 1980. Oprea, N., Pintilie, C., Chiril,
C., Chiril, Rosica - Principalele buruieni si combaterea lor (III).
Zrna (Solanum nigrum L.), Cereale si plante tehnice, nr. 3, 1984. Parascan, D. - Fiziologia
plantelor, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti. 1967. Parmasto, E. - Opredelitel
rogatikovh gribov S.S.S.R., Sem. Clavariaceae. Akademia Nauk
S.S.S.R., Moskva-Leningrad, 1965. Pascovschi, S., Leandru, V. - Tipuri de pdure din
Republica Popular Romn, Editura
Agrosilvic, Bucuresti, 1958. Pascovschi, S., Donit, N. - Vegetatia lemnoas din
silvostepa Romniei, Editura Academiei
R.S.R., Bucuresti, 1967.
Pantu, Z.C. - Plante cunoscute de poporul romn, Editura Casa Scoalelor, Bucuresti, 1906.
Pantu, C., Zach. - Plante cunoscute de poporul romn, Bucuresti, 1929. Pauc, A. -
Geobotanica, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1963. Pun, E. - Menta, Editura
Ceres, Bucuresti, 1975. Pun, E., Mihalea, A., Dumitrescu, A., Verzea, M., Cojocariu, O. -
Tratat de plante medicinale si
aromatice cultivate, vol. I, II, Editura Academiei, Bucuresti, 1986, 1988. Pun, M., Palade,
L. - Flora spontan, surs de plante pentru spatiile verzi, Editura Scrisul
Romnesc, Craiova, 1976.
Pun, M, si colab. - Botanica, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1980. Prvu, C.
(subredactie) - Ecosistemele din Romnia, Editura Ceres, Bucuresti, 1980. Prvu, C. - Secretul
florilor, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1981. Prvu, C. - ndrumar pentru
cunoasterea naturii, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1981.
Prvu, C. - Plante si animale ocrotite, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1983.
Prvu, C., Godeanu, S., Stroe, L. - Cluz n lumea plantelor si animalelor, Editura Ceres,
Bucuresti, 1985.
Prvu, C. - Universul plantelor. Mic enciclopedie, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 1991.
Prvu, C. - Flora si fauna mlastinii Blbitoarea. Problema ocrotirii ei, Comunicri si referate,
Muzeul de Stiintele Naturii, Ploiesti, 1995. Prvu, C, lancu Emilia - Studiul ecologic al
florei si vegetatiei macrofite din Lacul Vitioara si
modificarea lor sub influenta consumatorilor primari, Comunicri si referate, Muzeul de Stiin-
tele Naturii, Ploiesti, 1995.
Peiulescu, A., Pepescu, H.M. - Plante medicinale n terapia modern, Editura Ceres, Bucu-
resti, 1978.
Universul plantelor ________________________958 _______________________________Bibliografie
Percival, M. - Floralbiology, Headington Hill, Oxford, 1955.
Pterfi, St., Slgeanu, N. - Fiziologia plantelor, Editura Didactic si Pedagogic, Bucu-
resti, 1972.
Petrea, V. - Manual de citohistofiziologie vegetal, Centrul de multiplicare al Universittii din
Bucuresti, Bucuresti, 1971.
Petrescu, M., Suteanu, Aurora - Nutritie si dietoterapie, Editura Medical, Bucuresti, 1958.
Pilat, A. - Flora CSR, Gasteromycetes, Bd. I., Praha, 1958.
Pilet, P. - La cellule. Structure et fonctiones, Masson et C-ie, Paris, 1964.
Pintilie, C., Chiril, C. - Principalele buruieni din culturile agricole si combaterea lor (XXXIII).
Turtita (Gelium aparine L.), Cereale si plante tehnice, nr. 4, 1987.
Pintilie, C., Chiril, C., Chiril, Rodica - Principalele buruieni si combaterea lor (IX). Loboda
slbatic (Chenopodium album L.), Cereale si plante tehnice nr. 9, 1984.
Podubnaia-Arnoldi, V.A. - Obsciaia embriologhia pocrtosemennh rastenii, Izdat. Nauka,
Moskva, 1964.
Padubnaia, B.R.-Arnoldi - Titoembriloghia pokrtosemenh rastenii, Sovetskaia nauka,
Moskva, 1976.
Percek, A. - Medicamentul - acest necunoscut, Editura Ceres, Bucuresti, 1985.
Pop, E. - Mlastinile de turb din Republica Popular Romn, Editura Academiei R.P.R., 1960.
Pop, E., Slgeanu, N.-Monumente ale naturii din Romnia, Editura Meridiane, Bucuresti, 1965.
Pop, E. si colab. - Progrese n palinologia romneasc, Editura Academiei R.S.R., Bucu-
resti, 1971.
Pop, E., Slgeanu, N., Ptrfi, St., Chirilei, H. - Fiziologia plantelor, vol. I, Litografia si tipografia
nvtmntului, Bucuresti, 1957.
Pop, E., Slgeanu, N., Ptrfi, St., Chirilei, H. - Fiziologia plantelor, voi. II, Editura Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1960.
Pop, I. - Flora si vegetatia Cmpiei Crisurilor, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1968.
Popescu, I. - Fiziologia plantelor, Centrul de multiplicare al Universittii din Bucuresti, Bucu-
resti, 1971.
Popescu, I., Mohan, Gh., Prvu, C. - Dictionar de biologie vegetal, Editura Ceres, Bucu-
resti, 1974.
Popescu, M., Militiu, I., Cireas, V., Godeanu, I., Cepoiu, N., Drobot, Gh., Ropan, G.,
Parniu, P. - Pomicultur (general si special), Editura Didactic si Pedagogic, R.A.,
Bucuresti, 1992.
Poplavskaia, G.I. - Ekologhia Rastenii, Moskva, 1946.
Popovici, L., Moruzi, C, Toma, I. - Atlas botanic, Editura Didactic si Pedagogic, Bucu-
resti, 1985.
Potlog, P., Petre, Zoe - Introducere n microscopia electronic cu aplicatii la biologia celular si
molecular, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1979.
Potlog, A., Velican, V. - Dictionar practic de biologie agricol, Editura Stiintific si Enciclopedic,
Bucuresti, 1974.
Potlog, A., Vintan, A. - Plante aromatice, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1985.
Purceleanu, St., Beldie, Al., Cocalcu, T. - Specii exotice din grdina dendrologic Snagov
(Tncbesti), Editura Agrosilvic, Bucuresti, 1954.
Puscaru, D. si colab. - Psunile alpine din Muntii Bucegi, Editura Academiei R.P.R., Bucu-
resti, 1963.
Puscaru-Soroceanu, E. si colab. - Psunile si fnetele din Romnia, Editura Academiei R. P.
R., Bucuresti, 1963.
Puscaru-Soroceanu, E., Popova-Cucu, A. - Geobotanica, Editura Stiintific, Bucuresti, 1966.
Rabega, M., Rabega, C. - Biochimie, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1979.
Rabega, M., Rabega, C. - Vitamine, enzime si hormoni, Editura Albatros, Bucuresti, 1983.
Rabinowitch, E., Govindjec - Photosynthesis, John Wiley and Sons, New York-London-Syd-
ney-Toronto, 1969.
Rcz, G., Laza, A., Coiciu, A. - Plante medicinale si aromatice, Editura Ceres, Bucuresti, 1970.
Radu, A., Andronescu, Ecaterina, Firi, I. - Botanica farmaceutic, Editura Didactic si Pedago-
gic, Bucuresti, 1981.
Raianu, O. - Fiziologia plantelor, vol. I, Universitatea Al. I. Cuza, Iasi, 1979.
Universul plantelor ________________________959 _______________________________Bibliografie
Raicu, Cristina, Stan, G., Costache, M., Mihilescu, S. - Bolile si duntorii culturilor de legume
protejate, Editura Ceres, Bucuresti, 1974. Raicu, P., Mihilescu, Al., Popescu, C., Duma,
D., Chiril, R. - Poliploidia si aneuploidia la
plante, Editura Ceres, Bucuresti, 1975. Ratiu, O. - Geobotanica - Fitocenologie si ecologie,
Centrul de multiplicare al Universittii Babes
Bolyai, Cluj-Napoca, 1973.
Rdulescu, E., Docea, E. - Fitopatologie, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1967.
Rdulescu, E., Rafail, C. si colab. - Tratat de fitopatologie agricol, vol. I, II, III, IV, Editura
Academiei R.S.R., 1967-1972.
Rdulescu-Mitroiu, N. - Embriologie vegetal, Tipografia Univ. Bucuresti, 1976. Rvrut, M.,
Turenchi, E. - Botanic, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1973. Rehm, H. -
Hysteriaceen und Discomyceten. n Rabenhorst, Kryptogamenflora, Verlag E. Kum-
mer, Leipzig, 1896. Resmerit, I. - Flora, vegetatia si potentialul productiv pe masivul
Vldeasa, Editura Academiei
R.S.R., Bucuresti, 1970.
Rice, E. L. - Allelopathy, Academic Press, New York-San Francisco-London, 1974. Roodyn, D.
B. - Enzyme Cytology, Academic Press, London and New York, 1967. Romagnesi, H. - Petit
atlas des champignons, Vol. I-III, Paris, 1962-1971. Romagnesi, H. - Les Russules d'Europe et
d'Afrique de Nord, Paris, 1967. Romagnesi, H. - Nouvel atlas des champignons, Vol. I-IV,
Paris, 1956-1967. Roman, N. - Flora si vegetatia din sudul Podisului Mehedinti, Editura
Academiei R.S.R., Bucuresti, 1974.
Roventa, I., Silva, F., Farca, M. - Peisajele snttii, Editura Recoop, Bucuresti, 1975. Rubin,
B.A. - Curs fiziologhii rastenii, Izdatelstvo Vssaia Skola Moskva, 1971. Rubin, B.A.,
Gavrilenko, V.F. - Biochimia i fiziologhia fotosinteza, Izdatelstvo Moskovskovo
Universitet, Moskva, 1977. Ruhland, W. (sub redactie) - Handbuch der
Pflanzenphysiologie, vol. I-XVIII, Berlin-Gottin-
gen-Heidelberg. 1955-1967. Rutishauser, A. - Embryologie und fortpilansungsbiologie der
Angiospermen, Springer-Verlag,
Wien-New York, 1969. Sabinin, D.A. - Fizioioghiceskie osnovpitania rastenii, Izdatelstvo
Akademii Nauk S.S.S.R.,
Moskva, 1955. Sanda, V., Popescu, A., Doltu I., M., Donit, N. - Caracterizare ecologic
si fitocenologic a
speciilor spontane din flora Romniei, Studii si comunicri nr. 25, Stiinte naturale, supliment,
Muzeul Brukenthal, Sibiu, 1983.
Sandu-Viile, C. - Ciupercile Erysiphaceae din Romnia, Editura Academiei R.S.R., 1967.
Sandu-Viile, C. - Ciuperci Pyrenomycetes-Sphaeriales din Romnia, Editura Academiei R.S.R.,
Bucuresti, 1971. Slgeanu, A. - Contributii la cunoasterea macromicetelor din bazinul
superior al Lpusului,
Contributii botanice, Cluj, 1969.
Slgeanu, Gh. - Contributii la microflora Dobrogei, Lucrri stiintifice, Biologie, Constanta, 1981.
Slgeanu, Gh., Stefureac, I. Tr. - Cercetri asupra macromicetelor gsite n unele mlastini
turboase din Romnia, Studii si cercetri de biologie, Seria Botanic, Tom 24, Nr. 5, Academia
R.S.R., Bucuresti, 1972. Slgeanu, Gh., Toma, M. - Contributii la cunoasterea
macromicetelor din zona lacului de
acumulare de la Portile de fier, Lucrri stiintifice, Stiinte Naturale, Constanta, 1972.
Slgeanu, Gh., Slgeanu, A. - Determinator pentru recunoasterea ciupercilor comestibile,
necomestibile si otrvitoare din Romnia, Editura Ceres, Bucuresti, 1985. Slgeanu, N. -
Fotosinteza, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1972. Svulescu, Tr. si colab. - Starea
fitosanitar n Romnia, Editura Academiei Romne, Bucuresti, 1929-1959. Svulescu, O. si
colab. - Bolile plantelor ornamentale din Romnia, Editura Academiei R.S.R.,
Bucuresti, 1969.
Svulescu, Olga - Elemente de micologie, Bucuresti, 1964. Svulescu, Tr., Svulescu, O. -
Tratat de patologie vegetal, Editura Academiei R.P.R.,
Bucuresti, 1959.
Universul plantelor ________________________960 _______________________________Bibliografie
Svulescu, O., Eliade, E., Sevcenco, V., Popa-Mrgritescu, El. - Lucrri de fitopatologie,
Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1965. Schnarf, K. - Embryologie der
Gymnospermen, n Linsbauner K. Handubch der Pflanzen-
anatomie" II. Abt. 2. Teil, Bd. X/2 Verlag Gebr. Borntraeger, Berlin, 1933. Schnelle, F. -
Pflanzenphenologie, Acad. Verlagsgeschaft-Leipzig, 1955. Seaver, F. The North american
Cup-Fungi, (Inoperculatgs), New York, 1951. Seaver, F. - The North American Cup-Fungi,
(Operculates), New York, 1942. Severin, V. - Bolile bacteriene ale plantelor agricole, Editura
Ceres, Bucuresti, 1972. Singer, R. - Agaricales in modern Taxonomy, Verlag J. Cramer, 1964.
Silaghi, Gh. - Studiul sistematic, ecologic, cenologic si economic al maciomicetelor din regiunea
Cluj, Tez de doctorat, Cluj, 1966.
Simionescu, I. - Flora Romniei, Editura Tineretului, Bucuresti, 1961. Snskaia, E. -
Maslinicine i corneplofi semeistvsa Cruciferae, Leningrad, 1929. Smith, G. - Cryptogamie
Botany, Bryophytes and Pteridophytes, Vol. II, Sec. Edit. Mc. Graw-Hill
BookCompany, I.N.C., Ne w York, Toronto, London, 1955.
Sprecher, V., Bernegg - Tropische u. subtropische Weltwirtschaftsplanzen, Stuttgart, 1929.
Steward, F.C. - Plant Physiology, Vol. I-VI. Academic Press, New York and London, 1960-1972.
Stancu, E. - Chimie biologic, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1970. Stancu, M.,
Segal, B. - Surse noi de proteine, Editura Tehnic, Bucuresti, 1976. Stnescu, V. -
Dendrologie, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1979. Stnescu, V. - Genetica si
ameliorarea speciilor forestiere, Editura Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 1977.
Stnescu, V., Furnic, V. - Dendrologie. Specii tropicale, Universitatea din Brasov, 1974.
Stocker, O. - Grundriss der Botanik, Berlin - Gottingen - Heidelberg, Springer Verlag,
Jena, 1952.
Strasburger, E. - Lehrbuch der Botanik, Veb. Gustav Fischer, Verlag, Jena, 1962.
Strasburger, E. - Lehrbuch der Botanik, 30. Aufl. Veg. Gustav Fischer Verlag, Jena, 1971.
Streinikova, R. T. - Saharnaia kukuruza, Kisinu, 1976. Stret, H. E. - Plant metabolism,
Pergamon Press, Oxford, 1966.
Sukaciov, V. - Dendrologhia s osnovami lesnoi gheobotaniki, Goslestehizdat, Moskva, 1938.
Sutcliffe, J. F. - Mineral Salts Absorbtion in plants, Pergamon Press, Oxford-London-New
York-Paris, 1962.
Sutcliffe, J. F., Baker, D. A. - Plants and Mineral Salts, Edward Arnold, London, 1974.
Szemere, L. - Die unterirdschen Pilse des Karpaten-beckens, Akademiai Kiad, Budapest, 1965.
Szent-Gyrghyi, A. - Bioenergetica, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1962.
Serbnescu, I. - Plante din pdurile noastre, Editura Stiintific, Bucuresti, 1960. Serbnescu-
Jitaru, Gabriela - Morfologia si anatomia plantelor, Centrul de multiplicare al
Universittii din Bucuresti, Bucuresti, 1975. Serbnescu-Jitaru, Gabriela, Toma, C. -
Morfologia si anatomia, plantelor, Editura Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1980. Stefureac, Tr. - Evolutia plantelor oglindit n opera recent
de botanic filogenetic, Editura
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1970.
Stirban, M. - Procese primare n fotosintez, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981. Suta, Victoria
si colab. - Protectia pomilor si arbustilor fructiferi, Editura Ceres, Bucuresti, 1974. Tansley, A. -
Introduction to plant ecology, London, 1946.
Tarnavschi, I.T.- Adaptrile morfologice ale plantelorcarnivore, Natura, nr. 4, Bucuresti, 1957.
Tarnavschi, I. T., Petria, El. - Dezvoltarea gametofitului masculin la unii reprezentanti ai familiei
Vitaceae, Analele Univ. Bucuresti, Seria St. Naturii, Biol. An XVII, 1968. Tarnavschi, T. I.,
Serbnescu-Jitaru, G., Mitroiu-Rdulescu, N., Rdulescu, D. - Monografia
polenului florei din Romnia, (I) Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1981.
Trziu, D. - Pdurile tropicale, Editura Ceres, Bucuresti, 1983.
Teodorescu, Em., C. - Opere complete, I-III, Editura Academiei R.P.R., Bucuresti, 1951.
Thomas, I. A. - Problmes de mtabolisme respiratoire et d'oxydation cellulaire, Editura Masson,
Paris, 1963. Todor, I. - Mic atlas de plante din flora Republicii Socialiste Romnia,
Editura Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1968.
Universul plantelor ________________________961 _______________________________Bibliografie
Toma, M. - Buretele de soc [Agricularia auricula (Hook) Undew.], Rev. Natura, nr. 1, Bucuresti,
1965.
Toma, M. - Cercetri asupra florei si vegetatiei depresiunilor Domelor, jud. Suceava. Tez de
doctorat, Cluj-Napoca, 1975.
Tomescu, D. - Practica medico-sportiv n fotbal, Editura Stadion, Bucuresti, 1970.
Trifu, M. - Nutritia mineral a plantelor, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, 1976.
Troll, W. - Allgemeine Botanik, Editura 3, Stuttgart, F. Enke, 1959; W. F. Enke Verlag, Stuttgart,
1973.
Turova, A.D. - Lekarstvennie rastenia S.S.S.R. iihprimenenie, Editura Meditina, Moskva, 1967.
Tutin, T. si colab. - Flora europea, 1-5, Cambridge University Press, Cambridge, 1964-1980.
Vczy, C. - Dictionar botanic poliglot, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1980.
Valnet, J. - Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale, Editura Ceres, Bucuresti, 1986.
Varga, P., Kellner, E. si colab. - Cultura plantelor de nutret bogate n proteine, Editura
Agrosilvic, Bucuresti, 1965.
Vlceanu, Gh. - Cultura legumelor mai putin rspndite, Editura Ceres, Bucuresti, 1982.
Velenovsky, J. - Monographia Discomycetum Bohemiae, Vol. I-II, Praga, 1934.
Vlad, I. - Regenerarea moral a molidului, Editura Agrosilvic, Bucuresti, 1957.
Vlad, I., Petrescu, L. - Cultura molidului n Romnia, Editura Ceres, Bucuresti, 1977.
Volicinschi, A. - Biologia parazitilor vegetali, Curs litografiat, Iasi, 1979.
Walter, J. C. - PlantPathology, Mc. Graw-Hill BookCompany, New York-Toronto-London, 1957.
Walter, H. - Vegetatia Pmntului, n perspectiv ecologic, Editura Stiintific, Bucuresti, 1974.
Watson, J.D. - Biologia molecular a genei, Editura Stiintific, Bucuresti, 1974.
Whittingham, C. P. - The Mechanism of Photosynthesis, Edward Arnold, London, 1974.
Wettstein, R. V. - Handbuch der systematischen Botanik, I. Bd. Franz Deuticke, Leipzig und
Wien, 1933.
Wiebner, W. - Bioenergetik bei Pflanzen, Veb. Gustav Fischer Verlag, Jena, 1975.
Wiss, R. F. - Lehrbuch derPhitotherapie, Hippokrates Verlag, Stuttgart, 1960.
Wittaker, R. - Communitees and ecosystems, Mac Millan, New York, 1970.
Wood, R. K. S. - Physiological Plant Pathology, Blackwell, Oxford, 1967.
Wood, R. K. S., Ballio, A., Graniti, A. - Phytotoxins in Plant-Diseases. Acad. Press, Lon-
don, 1972.
Zamfirescu, N. - Bazele biologice ale productiei vegetale, Editura Ceres, Bucuresti, 1977.
Zanoschi, V., Tureschi, E., Toma, M. - Plante toxice din Romnia, Editura Ceres, Bucu-
resti, 1981.
Zarnea, G. - Microbiologie general, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1970.
Zavrajnov, V., Kitaeva, R., Hmelev, K. - Lekarstvennie rastenna tentralnovo cernozemia. Izd
voronejskovo universiteta, Voronej, 1972.
Zemlinski, S. - Lekarstvennie rasteniia S.S.S.R., lzd. Moskovskovo obscestva ispitatelei privod,
Moskva, 1951.
Zimmermann, W. - Die Phylogenie der Pflanzen, 2. Aufl., Veb. Gustav Fischer Verlag, Stut-
tgart, 1959.
X X X - Flora Republicii Socialiste Romnia, vol. I-XIII, Editura Academiei R.P.R., R.S.R.,
Bucuresti, 1952-1980.

Index - denumiri stiintifice

Abies alba, 70
Acer campestre, 386
Acer negundo, 51
Acer platanoides, 575
Acer pseudoplatanus, 577
Acer saccharinum, 575
Acer tataricum, 51
Achillea millefolium, 175
Aconitum firmum, 556
Aconitum moldavicum, 557
Aconitum tauricum, 558
Acorus calamus, 553
Adonis vernalis, 711
Aesculus hippocastanum, 112
Agaricus arvensis, 164
Agaricus campestre, 163
Agrimonia eupatoria, 864
Agropyron repens, 632
Ailanthus altissima, 135
Ajuga genevensis, 805
Ajuga reptans, 911
Alchemilla xanthochlora, 195
Aleuria aurantia, 882
Alliaria petiolata, 893
Allium ascalonicum, 130
Allium cepa, 127
Allium fistulosum, 130
Allium porrum, 662
Allium sativum, 890
Allium sativum ssp. sagittatum, 893
Allium ursinum, 406
Allium victorialis, 130
Alnus glutinosa, 34
A
lnus
incana, 32 ,4/nus wrrafe, 34
Alo arborescens, 14 Althaea
officinalis, 520 Althaea rosea,
var. nigra, 518 Amanita
caesarea, 193 Amanita
muscaria, 507 Amanita
pantherina, 93 Amanita
phalloides, 92 Amanita
rubescens, 205 Amaranthus
albus, 817 Amaranthus
caudatus, 502 Amaranthus
graecizanus, 816 Amaranthus
chlorostachys, 817 Amaranthus
lividus, 818 Amaranthus
paniculathus, 817 Amaranthus
retroflexus, 817 Amygdalus
communis, 491 Anagallis
arvensis, 739 Anchusa
officinalis, 418 Anemone
nemorosa, 274 Anethum
graveolens, 456 Angelica
archangelica, 29 Antennaria
dioica, 822 Anthemis tinctoria,
281 Anthoxanthum odoratum,
926 Anthriscus cerefolium, 53
Anthyllis vulneraria, 903 Apium
graveolens, 871 Arachis
hypogaea, 44 Arctium lappa,
80
Index 964 Denumiri stiintifice

Arctostaphylos uva-ursi, 798
Aristolochia clematis, 205
Armeniaca vulgaris, 102
Armillariella mellea, 313
Armillariella tabescens, 314
Armoracia lapathifolia, 344
Arnica montana, 50 Artemisia
abrotanum, 404 Artemisia
absinthium, 608 Artemisia
dracunculus, 823 Artemisia
vulgaris, 610
A
rum maculatum,
700 Asarum europaeum, 647
Asclepias syriaca, 131
Asparagus officinalis, 776
Asphodeline lutea, 10 Astraeus
hygrometricus, 787 Astragalus
dasyanthus, 937 Atriplex
hortensis, 425 Atropa
belladonna, 464 Auricularia
auricula-judae, 91 Avena sativa,
570
Ballota nigra, 121
Barbarea vulgaris, 203
Bellis perennis, 62
Berberis vulgaris, 223
Berteroa incata, 160
Beta vulgaris var. altissima, 753
Beta vulgaris var. canditiva, 755
Beta vulgaris var. crassa, 754
Betula nana, 480
Betula pendula, 477
Betula pubescens ssp. carpatica, 480
Bidens tripartita, 216
Boehmeria nivea, 675
Boletus aereus, 634
Boletus appendiculatus, 493
Boletus aurantiacus, 634
Boletus bovinus, 634
Boletus duriusculus, 146
Boletus edulis, 346
Boletus granulatus, 635
Boletus luridus, 347
Boletus luteus, 865
Boletus regius, 493
Boletus reticulatus, 469
Boletus satanas, 347
Boletus scaber, 634
Boletus subtomentosus, 100
Borago officinalis, 419
Bovista nigrescens, 323
Bovista plumbea, 662
Brassica juncea, 512
Brassica napus var. rapifera, 525
Brassica napus ssp. oleifera, 677
Brassica nigra, 511
Brassica oleracea var. capitata, 897
Brassica oleracea var. botrytis subvar.
cauliflora, 183
Brassica oleraceavar. capitata forma rubra, 901
Brassica oleracea var. gemmifera, 901
Brassica oleracea var. gongyloides, 328
Brassica oleracea var. sabauda, 900
Brassica pekinensis, 900
Brassica rapa ssp. campestris, 678
Bryonia alba, 513
Buxus sempervirens, 152
Calamintha clinopodium, 40
Calendula officinalis, 307 Calocybe
gambosa, 90 Calluna vulgaris, 356
Caltha palustris, 103 Camelina
microcarpa, 568 Camelina sativa,
427 Campanula trachelium, 166
Cannabis sativa, 123 Cantharellus
cibarius, 311 Cantharellus
lutescens, 79 Capsella
bursapastoris, 838 Capsicum
annuum, 47 Cardamine bulbifera,
179 Carlina acaulis, 866 Carpinus
betulus, 107 Carthamus tinctorius,
812 Carum carvi, 144 Castanea
sativa, 110 Catathelasma imperiale,
322 Celosia argentea var. cristata,
194 Centaurea cyanus, 10
Centaurium erythraea, 875 Cerasus
avium, 156 Cerasus vulgaris, 914
Cerinthe glabra, 139 Ceterach
officinarum, 879 Cetraria islandica,
410 Chamaerion angustifolium, 686
Cheiranthus cheiri, 489 Chelidonium
majus, 705 Chenopodium album,
426 Choiromyces maeandriformis,
853 Cicer arietinum, 530 Cichorium
intybus, 146
Index 965 Denumiri stiintifice

Citrullus colocynthoides, 612
Citrullus lanatus, 613
Citrus aurantium, 655
Citrus limon, 396
Citrus nobilis, 444
Cladonia rangiferina, 414
Cladonia pyxidata, 845
Clematis alpina, 208
Clematis jackmannii, 208
Clematis recta, 430
Clematis vitalba, 207
Clitocybe alexandri, 166
Clitocybe geotropa, 91
Clitocybe infundibuliformis, 606
Clitocybe odor a, 911
Clitopilus prunulus, 535
Cnicus benedictus, 741
Cochlearia borzaeana, 422
Coffea arabica, 101
Colchicum autumnale, 75
Consolida regalis, 533
Convallaria majalis, 395
Convolvulus arvensis, 927
Convolvulus persicus, 928
Conyza canadensis, 63
Coprinus atramentarius, 654
Coprinus comatus, 90
Coprinus micaceus, 90
Coriandrum sativum, 185
Coriolus versicolor, 359
Coriolus hirsutus, 360
Cornus mas, 187
Cornus sanguinea, 731
Cortusa matthioli, 160
Corydalis cava, 77
Corylus avellana, 19
Corylus col urna, 21
Cotinus coggygria, 749
Crataegus monogyna, 583
Crataegus oxyacantha, 585
Craterellus cinereus, 845
Craterellus cornucopioides, 845
Crocus flavus, 77
Crocus sativus, 811
Crocus vernus, 75
Cucumis melo, 612
Cucumis sativus, 113
Cucurbita maxima, 221
Cucurbita pepo, 219
Cucurbita pepo convar. giromontia, 222
Cyathus striatus, 505
Cydonia oblonga, 329
Cynara cardunculus, 106
Cynara scolymus, 31
Cynoglossum officinale, 419
Cyperus esculentus, 492
Cypripedium calceolus, 578
Cystopteris fragilis, 261
Dactylorhiza maculata, 748
Daedalea quercina, 359
Daphne blagayana, 363
Daphne cneorum, 824 Daphne
laureola, 363 Daphne
mezereum, 856 Datura
stramonium, 161 Daucus carota
ssp. sativus, 499 Diagramma
florale, 217 Dianthus callizonus,
307 Dianthus caryophyllus, 307
Dictamnus albus, 292 Digitalis
lanata, 213 Digitalis purpurea,
214 Dracocephalum moldavica,
463 Drosera rotundifolia, 707
Dryopteris filix-mas, 259
Echium vulgare, 350 Ephedra
distachya, 125 Epilobium
collinum, 670 Epilobium
hirsutum, 669 Epilobium
montanum, 671 Epilobium
palustre, 937 Epilobium
parviflorum, 672 Epilobium
roseum, 125 Equisetum
arvense, 171 Equisetum
telmateia, 173 Erodium
cicutarium, 155 Eryngium
campestre, 736 Eryngium
planum, 737 Euonymus
europaea, 716 Eupatorium
cannabinum, 122 Euphorbia
cyparissias, 391 Euphrasia
rostkoviana, 757 Evernia
prunastri, 411
Fagopyrum esculentum, 347
Fagus sylvatica, 251 Ficus
carica, 763 Filipendula ulmaria,
196 Filipendula vulgaris, 8
Fistulina hepatica, 593
Foeniculum vulgare, 257
Index 966 Denumiri stiintifice

Fomes fomentarius, 358
Fomitopsis officinalis, 359
Forsythia suspensa, 284
Fragaria moschata, 116
Fragaria vesca, 289
Frangula alnus, 204
Fraxinus excelsior, 290
Fritillaria imperialis, 390
Fritillaria meleagris, 64
Fritillaria orientalis, 389
Fumaria officinalis, 306
Galanthus nivalis, 318 Galega
officinalis, 162 Galium aparine,
423 Galium mollugo, 733
Galium odoratum, 909 Galium
verum, 734 Ganoderma
applanatum, 359 Ganoderma
lucidum, 422 Genista tinctoria,
226 Gentiana asclepiadea, 428
Gentiana lutea, 316 Gentiana
punctata, 317 Gentiana
pneumonnthe, 317 Gentiana
utriculoasa, 262 Geranium
macrorrhizum, 664 Geranium
palustre, 293 Geranium
robertianum, 527 Geum
urbanum, 138 Glaucium
corniculatum, 436 Glaucium
flavum, 437 Glechoma
hederacea, 706 Glycine max,
768 Glycyrrhiza echinata, 402
Glycyrrhiza glabra, 402
Gossypium hirsutum, 88
Gypsophila paniculata, 271, 373
Gyromitra esculenta, 936
Hedera helix, 361 Helianthus
annuus, 275 Helianthus
tuberosus, 834 Helichrysum
arenarium, 759 Helleborus
purpurascens, 778 Hepatica
transsilvanica, 202 Herniaria
glabra, 256 Hibiscus
cannabinus, 143 Hibiscus
esculentus, 60 Hibiscus
trionum, 933 Hieracium
pilosella, 928
Hippopha rhamnoides, 117
Hordeum vulgare, 564 Humulus
lupulus, 332 Huperzia selago,
73 Hyacinthus orientalis, 932
Hydnum repandum, 93
Hygrocybe punicea, 343
Hygrophorus penarius, 343
Hyoscyamus niger, 460
Hypericum elegans, 277
Hypericum perforatum, 806
Hypholoma fasciculare, 314
Hyssopus officinalis, 375
Ianotus hispidus, 359 Ilex
aquiflium, 394 Impatiens
nolitangere, 761 Inula
helenium, 354 Inula
salicina, 278 Ipomoea
batatus, 61 Iris germanica,
785 Iris graminea, 114 Iris
pseudacorus, 786 Isatis
tinctoria, 228
Jasminum fruticans, 361
Jasminum officinale, 360
Juglans nigra, 545 Juglans
regia, 537 Juniperus
communis, 363 Juniperus
sabina, 141
Laburnum anagyroides, 718
Lactarius deliciosus, 687
Lactarius mitissimus, 95
Lactarius piperatus, 91
Lactarius subdulcis, 92
Lactarius torminosus, 94
Lactarius volemus, 91 Lactuca
sativa, 714 Laetioporus
sulphureus, 359 Lallemantia
iberica, 390 Lamium album,
887 Lamium purpureum, 889
Lapsana communis, 938 Larix
decidua ssp. polonica, 931
Lasiosphaera gigantea, 687
Lathyrus sativus, 468 Laurus
nobilis, 211 Lavandula
angustifolia, 408
Index 967 Denumiri stiintifice

Lavathera thuringiaca, 515
Lecanora subfusca, 673 Lens
culinaris, 423 Leontopodium
alpinum, 277 Leonurus cardiaca,
820 Lepiota clypeolaria, 314
Lepista nuda, 535 Lepista
personata, 535 Leucanthemum
vulgare, 445 Levisticum officinale,
406 Ligustrum vulgare, 400 Lilium
candidum, 197 Lilium carniolicum
ssp. jankae, 199 Lilium martagon,
198 Linaria vulgaris, 421 Linun
usitatissimum, 366 Lithospermum
officinale, 469 Lobaria pulmonaria,
74 Lotus corniculatus, 319 Luffa
cylindrica, 427 Lupinus albus, 431
Lupinus luteus, 432 Lupinus
polyphyllus, 102 Lychnis flos-
cuculi, 270 Lychnis nivalis, 560
Lycoperdon perlatum, 669
Lycoperdon pyriforme, 662
Lycopersicon esculentum, 598
Lycopodium annotinum, 189
Lycopodium clavatum, 607
Lycopus europaeus, 141
Lysimachia nummularia, 225
Lysimachia vulgaris, 310 Lythrum
salicaria, 678
Macrolepiota procera, 93
Magnolia acuminata, 441
Mahonia aquifolium, 443
Majorana hortensis, 452
Malus domestica, 454 Malus
sylvestris, 458 Malvaglabra,
517 Malva neglecta, 523
Malva pusilla, 523 Malva
sylvestris, 519 Malva
verticillata, 516 Marasmius
alliaceus, 893 Marasmius
oreades, 94 Marrubium
vulgare, 880 Matricaria
recutita, 508 Melilotus albus,
801 Melilotus officinalis, 803
Melissa officinalis, 702
Melittis melissophyllum, 235
Mentha aquatica, 377 Mentha
spicata, 379 Mentha piperita,
377 Mentha pulegium, 98
Menyanthes trifol iata, 850
Mercurialis annua, 847
Merendera sobolifera, 74
Mespilus germanica, 501
Mirabilis jalapa, 60 Morchella
conica, 936 Morchella elata,
936 Morchella esculenta, 936
Morus alba, 231 Morus nigra,
233 Muscari neglectum, 127
Mycelis muralis, 808
Mycenastrum corium, 673
Myricaria germanica, 119
Narcissus poeticus ssp. radiiflorus, 526
Narcissus poticus ssp. poeticus, 526
Narcissus pseudonarcissus, 527
Nasturtium officinale, 529
Nepeta cataria, 122
Nerium oleander, 399
Nicotiana rustica, 869
Nicotiana tabacum, 867
Nigella sativa, 532
Nigritella nigra, 733
Nigritella rubra, 733
Nuphar lutea, 546
Nymphaea alba, 545
Nymphaea candida, 546
Nymphaea lotus var. thermalis, 280
Ocimum basilicum, 96 Olea
europaea, 462 Omphalotus
olearius, 559 Onobrychis
viciifolia, 778 Ononis spinosa,
566 Onopordon acanthium,
735 Ophioglossum vulgatum,
420 Orchis militaris, 654
Orchis morio, 882 Origanum
vulgare, 773 Orthilia
secunda, 618 Oryza sativa,
560 Oxalis acetossella, 451
Index 968 Denumiri stiintifice

Padus avium, 453 Padus serotina,
454 Paeonia darnica, 85 Paeonia
officinalis, 85 Paeonia peregrina, var.
romanica, 86 Paeonia tenuifolia, 86
Paliurus spina-Christi, 586 Panicum
miliaceum, 469 Papaver bracteatum,
438 Papaver corona sancti-stephani,
437 Papaver rhoeas, 436 Papaver
somniferum, 433 Parietaria
officinalis, 580 Paris quadrifolia, 211
Parnassia palustris, 813
Parthenocissus quinquefolia, 923
Paronychia cephalotes, 282
Parthenocissus tricuspidata, 925
Pastinaca sativa, 592 Peltigera
canina, 611 Perilla ocymoides, 618
Periploca graeca, 409 Persica
vulgaris, 622 Petasites hybridus, 82
Petroselinum crispum, 600 Phallus
impudicus, 93 Phaseolus vulgaris,
254 Phellinus igniarius, 903
Phellinus robustus, 358 Philadelphus
coronarius, 360 Phragmites australis,
847 Phycoverpa bohemica, 155
Phyllitis scolopendrium, 531 Physalis
alkekengi, 588 Phytolacca
americana, 125 Picea abies, 497
Pimpinella anisum, 25 Pimpinella
saxifraga, 603 Primula elatior, 160
Pinus cembra, 934 Pinus mugo, 385
Pinus sylvestris, 627 Piptoporus
betulinus, 903 Pirola rotundifolia, 619
Pisum sativum, 446 Plantago
lanceolata, 595 Plantago major, 596
Plantago media, 594 Platanthera
bifolia, 799 Pleurotus ostreatus, 593
Plumbago europaea, 270
Polemonium caeruleum, 738
Polygala amara, 22
Polygala vulgaris, 23
Polygonatum odoratum, 606
Polygonum amphibium, 853
Polygonum aviculare, 851
Polygonum bistorta, 680
Polygonum hydropiper, 631
Polygonum persicaria, 357
Polypilus umbellatus, 95
Polypodium vulgare, 258
Polyporus brumalis, 903
Polyporus squamosus, 593
Populus alba, 643 Populus nigra,
644 Populus tremula, 646
Portulaca oleracea, 354 Potentilla
anserina, 174 Potentilla erecta,
744 Primula elatior, 160 Primula
verris, 158 Primus domestica, 667
Prunella vulgaris, 98 Prunus
cerasifera, 184 Prunus spinosa,
658 Pseudohydnum gelatinosum,
847 Pulmonaria mollis, 490
Pulmonaria officinalis, 642
Pulsatilla montana, 212 Pulsatilla
vulgaris, 212 Punica granatum,
699 Pyrus communis, 589 Pyrus
pyraster, 591
Quercus cerris, 136 Quercus
frainetto, 311 Quercus
pedunculiflora, 789 Quercus
petraea, 323 Quercus
pubescens, 789 Quercus
robur, 787 Quercus rubra,
790
Ramaria aurea, 389
Ramaria botrytis, 685
Ramaria flava, 622
Ramaria formosa, 473
Ranunculus acris, 621
Ranunculus ficaria, 327
Ranunculus repens, 279
Raphanus sativus, convar. niger, 696
Raphanus sativus, convar. sativus, 696
Reseda lutea, 688
Reseda luteola, 688
Index 969 Denumiri stiintifice

Reseda odorata, 693 Rhamnus
catharticus, 907 Rheum
officinale, 691 Rheum
palmatum, 691 Rheum
rhabarbarum, 691
Rhododendron kotschyi, 762
Rhodophyllus clypeatus, 94
Rhodophyllus saundersii, 94
Rhus typhina, 568 Ribes
nigrum, 168 Ribes rubrum, 170
Ribes uva-crispa, 9 Ricinus
communis, 694 Robinia
pseudacacia, 717 Rosa canina,
447 Rosa centifolia, 839 Rosa
damascena, 841 Rosa gallica,
839 Rosa pendulina, 449
Rosmarinus officinalis, 708
Rubia tinctorum, 701 Rubus
caesius, 506 Rubus fruticosus,
505 Rubus idaeus, 939 Rumex
acetosa, 449 Rumex acetosella,
451 Rumex alpinus, 814 Rumex
crispus, 224 Rumex patientia,
815 Ruscus aculeatus, 314
Russula aurata, 348 Russula
cyanoxantha, 912 Russula
delica, 194 Russula emetica,
605 Russula foetens, 62
Russula integra, 912 Russula
lepida, 605 Russula nigricans,
605 Russula vesca, 605
Russula virescens, 556 Ruta
graveolens, 913
Saccharomyces cerevisiae, 230
Sagittaria sagittifolia, 728
Salix alba, 720
Salix babylonica, 723
Salix caprea, 723
Salix cinerea, 932
Salix purpurea, 680
Salix viminalis, 679
Salvia glutinosa, 154
Salvia officinalis, 724
Salvia sclarea, 350
Sambucus ebulus, 68
Sambucus nigra, 765
Sanguisorba minor, 131
Sanguisorba officinalis, 770
Sanicula europaea, 730
Saponaria officinalis, 731
Sarcodon imbricatus, 654
Sarcoscypha coccinea, 555
Sarothamnus scoparius, 467
Satureja hortensis, 152
Scilla bifolia, 913
Scleroderma aurantium, 92
Scopolia carniolica, 514
Scorzonera hispanica, 716
Scrophularia nodosa, 83
Scutiger ovinus, 92
Secale cereale, 750
Sedum acre, 352
Sedum fabaria, 224
Sedum maximum, 352
Sedum telephium ssp. maximum, 536
Sempervivum tectorum, 883
Senecio vulgaris, 203
Sequoia gigantea, 46
Serpula lacrymans, 90
Serratula tinctoria, 309
Sesamum indicum, 809
Setaria italica ssp. mocharicum, 233
Silybum marianum, 49
Sinapis alba, 510
Sisymbrium officinale, 74
Solanum dulcamara, 398
Solanum laciniatum, 935
Solanum melongena, 600
Solanum nigrum, 934
Solanum tuberosum, 108
Solidago gigantea ssp. serotina, 734
Solidago virgaurea, 781
Sophora japonica, 719
Sorbus aucuparia, 746
Sorbus domestica, 745
Sorbus torminalis, 770
Sorghum halepense, 351
Sorghum bicolor, 772
Sparassis crispa, 194
Spartium junceum, 84
Sphagnum sp., 508
Spinacea oleracea, 775
Spiraea ulmifolia, 207
Stachys officinalis, 910
Symphytum officinale, 825
Syringa josikaea, 417
Index 970 Denumiri stiintifice

Syringa vulgaris, 416
Tagetes erecta, 193 Tamarix
ramosissima, 120 Tamus
communis, 881 Tanacetum
balsamita, 104 Tanacetum
cinerariifolium, 274 Tanacetum
vulgare, 908 Taraxacum officinale,
586 Taxodium distichum, 145
Taxus baccata, 833 Tenacetum
vulgare, 908 Teucrium
chamaedrys, 234 Thea sinensis,
126 Theobroma cacao, 45 Thuja
occidentalis, 854 Thuja orientalis,
855 Thymus serpyllum, 149
Thymus vulgaris, 151 Tilia cordata,
830 Tilia platyphyllos, 829 Tilia
tomentosa, 827 Trapa natans, 188
Tricholoma orirubens, 535 Trifolium
pratense, 849 Trifolium repens,
848 Trigonella foenum-graecum,
740 Triticum aestivum ssp. vulgare,
325 Triticum dicoccom, 831
Triticum durum, 327 Trollius
europaeus, 88 Tropaeolum majus,
116, 181 Tuber aestivum, 853
Tuber melanosporum, 853 Tulipa
gesneriana, 389 Tumus communis,
881 Tussilago farfara, 648 Typha
angustifolia, 579 Typha latifolia,
578
Ulmus glabra, 879
Ulmus laevis, 906
Ulmus minor, 877
Urtica dioica, 884
Urtica urens, 887
Usnea barbata, 466
Vaccinium myrtillus, 6
Vaccinium oxycoccos ssp. oxycoccus, 680
Vaccinium vitis-idaea, 475
Valeriana officinalis, 895
Vecronica beccabunga, 67
Veratrum album, 793
Verbascum densiflorum, 429
Verbascum phlomoides, 429
Verbascum thapsus, 429
Verbena officinalis, 782
Veronica officinalis, 906
Viburnum opulus, 115
Vicia faba, 66
Vigna sinensis, 255
Vinca minor, 727
Vincetoxicum hirundinaria, 349
Viola odorata, 836
Viola tricolor, 845
Viscum album, 904
Vi
t
is sylvestris, 926
Vi
t
is vinifera, 924
Volvariella bombycina, 90
Xanthium spinosum, 315
Xanthoria parietina, 414
Xerula longipes, 314
Zea mays, 656
Zea mays, convar. saccharta, 661
Index - denumiri populare
Abrmeasc -> ghintur galben, 316
abricaz -> cais, 102
acacie -> salcm, 717
acat -> salcm, 717
acatie boiereasc -> salcm japonez, 719
achiu -> telin, 871
acres -> agris, 9
acrid -> vit-de-vie, 924
acril -> dracil, 223
acris -> mcris, 449
acris rosu -> coacz rosu, 170
adistin -> castan, 110
adormitele -> deditei mari, 212
afene -> afin, 6
afic -> drete, 225
afin -> merisor de munte, 475
afin de munte -> afin, 6
afine -> strugurii-ursului, 798
afine negre -> afin, 6
afinghi -> afin, 6
afin rosu -> merisor de munte, 475
afin slbatic -> tulichin, 856
afion -> mac, 433
afrange -> frag, 289
aghires -> agris, 9
aghistin -> castan slbatic, 112
agipteanc -> ceap de iarn, 130
aglic -> angelic, 29, ciubotica-cucului, 158,
cretusc, 196
aglice -> ciubotica-cucului, 158 aglici
-> ciubotic mic, 160, aglis ->
ciubotica-cucului, 158 aglit ->
ciubotica-cucului, 158 agnistin ->
castan, 110
agorid -> vit slbatic, 926
agrasle -> agris, 9
agrazerie -> agris, 9
agreas -> coacz rosu, 170
agricea -> ciubotica-cucului, 158
agris -> coacz rosu, 170, dracil, 223
agrisel -> ciubotic mic, 160
agris negru -> coacz negru, 168
agris pomisoar -> coacz rosu, 170
agris rosu -> coacz rosu, 170
agris slbatic -> agris, 9
agrut -> agris, 9
agud -> dud alb, 231, dud negru, 233
agurei -> coacz rosu, 170
aguridariu -> vit-de-vie, 924
agurid -> agris, 9, vit-de-vie, 924, vit slba-
tic, 926
ahim -> ceap esalot, 130
ahrean -> hrean, 344
ai -> ceap de munte, 130, usturoi, 890
ai ciorsc -> leurd, 406
ai de grdin -> usturoi, 890
ai de munte -> ceap de munte, 130
ai de pdure -> ceap esalot, 130, crin de
pdure, 198, leurd, 406
ai de pdure -> rostopasc, 705
ai de primvar -> usturoi, 890
ai de toamn -> usturoi, 890
ai de var -> usturoi, 890
ai hajm -> ceap esalot, 130
aijim -> praz, 662
ailor -> dud alb, 231
aior -> crin de pdure, 198, dud negru, 233,
laptele-cucului, 391
Index 972 Denumiri populare

ai slbatic -> ceap esalot, 130
ai srbesc -> praz, 662
aisir> nsturel, 529
aisoar -> ghiocel, 318, usturoit, 893
aisor -> ai de pdure, 10, crin de pdure, 198,
dalac,211
aisor de cmp -> crin de pdure, 198 aisor
de pdure -> crin de pdure, 198 ai turcesc -
> ceap de iarn, 130 aiul sarpelui -> ceap
de munte, 130 aiuti -> leurd, 406 ajimi ->
ceap esalot, 130 alac -> tenchiu, 831
alang -> vit slbatic, 926 alaur ->
ciumfaie, 161 alaut -> iarb mare, 354
almi -> lmi, 396 almioar -> gutui, 329
almit -> roinit, 702 alndurise ->
rostopasc, 705 albstrele -> plmnric,
642 albstrioare -> nemtisori de cmp, 533
albeat -> cerentel, 138 albumeal -> floare de
colti, 277 aldan -> cnep, 123 aliman ->
lemnul-Domnului, 404 alin -> anin negru, 34
alior -> crin de pdure, 198, dud alb, 231, dud
negru, 233, laptele-cucului, 391, limba-mie-
lului, 419
aliu de iunie -> leurd, 406 alune -> cartof,
108 alune americane -> arahide, 44 alune de
pmnt -> arahide, 44, cartof, 108 alunel ->
alun, 19 alunele -> coada-soricelului, 175
alun slbatic -> alun turcesc, 21 amei ->
hamei, 334 amigdal -> migdal, 491 amur ->
floarea-amorului, 270 amur -> mur de
miriste, 506 anaperi -> ienupr, 363 anason -
> coriandru, 185, fenicul, 257 anason dulce ->
fenicul, 257 anason romnesc -> anason, 25
anchicel -> ciubotica-cucului, 158 andicel ->
ciubotica-cucului, 158 angelic -> ghimpe
1
,
314 anghelic -> angelic, 29 anghelin ->
ciubotica-cucului, 158 anghinare de grdin -
>cardon, 106 anglicei -> ciubotica-cucului,
158 anin -> anin negru, 34 aninis -> anin
negru, 34 anin verde -> anin de munte, 34
anis -> anason, 25 aniu -> usturoi, 890
anos -> anason, 25
antajicuri -> cltunasi, 116
antep -> visin, 914
antonic -> angelic, 29
aprtoare -> busuiocul-cerbilor, 98
apuctoare -> talpa-gstei, 820
arape -> ridiche, 696
arrel -> limba-cinelui, 419
arriel -> limba-mielului, 419
arbagic -> ceap, 127
arborele-vietii -> tuia, 854, tuie oriental, 855
arbore puturos -> cenuser, 135
arbore schinosel -> mr pduret, 458
arbuj -> pepene verde, 613
arbuj pentru animale -> pepene furajer, 612
archis -> ienupr, 363
archit -> curpen, 207
ardeias -> barba-mpratului, 60, iarb ro-
sie, 357
ardei borcnos -> ardei, 47
ardei gras -> ardei, 47
ardei iute -> ardei, 47
ardei lung -> ardei, 47
ardei rosu -> ardei, 47
ardeiul-broastei -> iarb rosie, 357
ardeiul-dracului -> piperul-bltii, 631
ardeiul-porcului -> piperul-bltii, 631
argavan -> liliac, 416
argentin -> coada-racului, 174
argindean -> coada-racului, 174
argintur -> urechelnit, 883
argintel -> coada-racului, 174
argintic -> coada-racului, 174
argintic de grdin -> armurariu, 49
aribi -> laptele-cucului, 391
arici -> ciumfaie, 161
arigan -> sovrf, 773
arin de munte -> anin de munte, 34
arin negru -> anin negru, 34
aripane -> ridiche, 696
armurar -> armurariu, 49
arnut -> gru comun, 325, gru durum, 327
arior -> traista-ciobanului, 838
arodie -> rodiu, 699
aron -> rodul-pmntului, 700
arpagic -> ceap, 127, ceap esalot, 130
artifi -> salat de iarn, 716
artar -> jugastru, 386, paltin de cmp, 575, sal-
cm, 717
artar alb -> paltin de munte, 577
artar coaj -> paltin de cmp, 575
artar de codru -> paltin de munte, 577
artariu -> artar ttresc, 51, paltin de
cmp, 575
artar mic -> paltin de cmp, 575
asfodelin -> ai de pdure, 10
asine -> afin, 6
Index 973 Denumiri populare

asmaciu -> ceap esalot, 130
asman -> vit slbatic, 926
asmatuc -> asmtui, 53
asmatuchi -> asmtui, 53
asmtile -> asmtui, 53
asperag -> sparanghel, 776
aspic -> levntic, 408
aspric -> ghimpe
2
, 315
asprisoar -> lipicioas, 423, turit mare, 864,
vinarit, 909
asudul-calului -> osul-iepurelui, 566
asudul-capului -> osul-iepurelui, 566
asuntoare -> suntoare, 806 asias ->
mac, 433 atingicuri -> cltunasi, 116
atratel -> limba-boului, 418 atrtel ->
limba-cinelui, 419 atmaciuc -> ceap
esalot, 130 atmatuchi -> asmtui, 53 au
-> vit-de-vie, 923 aurati -> margaret;
445, vetrice, 908 auric -> scnteiut,
739 avirut -> vinarit, 909 avrmeasc -
> dumbravnic, 235 azimioare -> vinetic
2
,
912 azmatuc -> asmtui, 53 azmur ->
zmeur, 939
Baba ureche -> urechea-babei, 882 babita-
norocului -> iasc galben a foioaselor, 359
babit -> iasca-fagului, 358, vclie, 902
babohnic -> bobornic, 67 babornic ->
bobornic, 67 babuschii -> pplu, 588
baclale -> bob, 66 baclu -> fasole, 254
bacon -> tutun, 867, tutun turcesc, 869
baconit -> tutun turcesc, 869 badem ->
migdal, 491 baden -> fenicul, 257 baghi -
> fasole, 254 bagrin -> salcm, 717 baib
-> usturoi, 890 bajaruji -> bujor, 85
balageane -> cartof, 108 balbor ->
bulbuci de munte, 88 balsam ->
cimbrisor, 149 baltag -> rodul-
pmntului, 700 bambe -> bame, 60
bambie -> bame, 60 bamie -> bame, 60
bamie basicoas -> zmosit, 933
bamne -> bame, 60 banat -> priboi, 664
bandrabur -> cartof, 108
banul-popii -> drete, 225
baraboi -> cartof, 108, topinambur, 834
barabule -> cartof, 108
baradu -> brad, 70
bardac -> brad, 70
barbanoc -> saschiu, 727
barba-boierului -> vinerit, 911
barba-bradului -> mtreata-bradului, 466
barba-caprei -> cretusc, 196, melosel, 622,
piciorul-ursului, 622, rmurele, 685
barba-ciutei -> iarba-fiarelor, 349
barba-copacilor -> mtreata-bradului, 466
barba-mpratului -> mtreata-bradului, 466,
trei frati ptati, 845
barba lui Aron-> rodul-pmntului, 700
barba-lupului -> norocel, 536, spnz, 778
barba-sasului -> coada-calului, 171, coada-ca-
lului mare, 173
barba-tatei -> ttneas, 825
barba-tapului -> porcan, 654
barba-ursului -> coada-calului, 171, coada-ca-
lului mare, 173, ferig, 259, mtreata-bra-
dului, 466, pedicut, 607
bargavan -> liliac, 416
bartacin -> sparcet, 778
basamac -> fenicul, 257
basic -> busuioc, 96
batlagin -> ptlagin mare, 596
bbruj -> bujor, 85
bci -> cltunasi, 116
bdean -> anason, 25
blur -> brndus de toamn, 75
bliuc -> sorg, 772
blttur -> unguras, 880
blur -> iarb de Sudan, 351
bnat -> ciocul-berzei, 155, npraznic, 527
bngiu -^ cimisir, 152
bnicei -> nalb mic, 523
bnulet -> cimisir, 152
bnut -> saschiu, 727
bnutei -> bnuti, 62, cimisir, 152, nalb de
pdure, 519
bnuti -> nalb mrunt, 523
brdici -> ptlgele rosii, 598
brbisoar -> crustea, 203
brbuleanc -> ceap esalot, 130
brbusoar -> cerentel, 138
brediu -> ptlgele rosii, 598
bsacn -> glbinele, 310
bsileac -> busuioc, 96
bsic de ali din vnt -> spunrit, 731
bsicuta-porcului -> grusor, 327
bsicut de roseat -> pplu, 588
bttarnic -> cruciulit, 203
btea -> papur, 578, papur ngust, 579
blbor -> bulbuci de munte, 88, calcea-ca-
lului, 103
Index 974 Denumiri populare

brboi -> cartof, 108
brsacn -> rscoace, 686
bz -> floarea-Raiului, 274
belbor -> bulbuci de munte, 88
belengher -> iarb de Sudan, 351
belfe -> crite, 193
berbeci -> spunrit, 731
berbecut -> papur, 578, papur ngust, 579
berbenit -> dovleac, 219
berbenite -> dovlecel, 222
besic -> ardei, 47, pplu, 588
besicut -> lumnrica-pmntului, 428
bez-> liliac, 416
bibernil -> cebrea, 131, sorbestrea, 770
bibici -> dafin, 211
bibilic -> bibilic, 64
bibornic -> bobornic, 67
bican de pdure -> ciumrea, 162
bichin slbatic -> ghizdei, 319
bicioici -> cartof, 108
bidiroci -> cartof, 108
biesnioc -> busuioc, 96
biguri -> cartof, 108
bisacn -> rscoage, 686
bische -> agris, 9
bizilioc -> busuioc, 96
blabornic -> bobornic, 67, papucul-doam-
nei, 578
blagaian -> ieder alb
1
, 363 blbornic ->
bobornic, 67 blidrei -> bnuti, 62 blndusc -
> brndus de toamn, 75 bulbuc -> ruscut
de primvar, 711 blustur -> brustur, 80
boaba-lupului -> dalac, 211 boaba-vulpii ->
dalac, 211 boambe -> bame, 60 boab ->
bob, 66 boabe de brad -> ienupr, 363 boabe
de turb -> ricin, 694 boabe de vtmtur ->
cebrea, 131 boabe vinete -> cartof, 108
boambe -> bame, 60, cartof, 108 boance ->
crite, 193, glbenele, 307 boasele-popii ->
cucurbetic, 205 boate -> crite, 193 bob ->
cafelute, 102, fasole, 254, mselari-
t, 460
boblnic -> bobornic, 67, nsturel, 529
bob de mare -> crmz, 125 bobidragi ->
cltunasi, 116 bobit -> agris, 9 bobit
porceasc -> zrn, 934 bobitei -> drobit,
226
bobitel -> ciumrea, 162, salcm galben, 718
bob nut -> nut, 530 bobolnic -> bobornic,
67
boboase -> cartof, 108 boborea ->
pplu, 588 bobornic -> nsturel, 529
bobosilii -> pplu, 588 bobul-broastei -
> trifoiste de balt, 850 bobul-coasei ->
osul-iepurelui, 566 bochioi -> crite, 193
bodier -> rodiu, 699 bodioic ->
muttoare, 513 bofte -> crite, 193
boglar -> floarea-Raiului, 274 boglarc ->
bnuti, 62 boglari -> bnuti, 62 boia ->
ardei, 47 boiengioae -> drobusor, 228
boitorean -> turit mare, 864 boitoriu ->
drobusor, 228 boj -> boz, 68
bojor -> motul-curcanului, 502, stir rosu, 817
bojor de munte -> smirdar, 762 bojoroaic ->
stir rosu, 817 bojotel -> spnz, 778 bolndrit
-> ciumfaie, 161 bolnzele -> zrn, 934
bolboci -> calcea-calului, 103 bolbur ->
volbur, 927 bolejnit -> izma-broastei, 377
bolghitari -> agris, 9 bologeane -> cartof, 108
bolovan -> dovlecel, 222 boloveni muntenesti
-> dovleac turcesc, 221 bolundare ->
ciumfaie, 161 bolunditoare -> mselarit, 460
bomb -> bob, 66 bomboan -> coacz rosu,
170 bon -> bob, 66 bonjur -> bujor, 85
boracioc -> ttneas, 825 borant -> iarba-
sarpelui, 350 borant rosie -> limba-mielului,
419 boranze -> plmnric, 642 borjolic ->
busuioc, 96 boroant -> limba-boului, 418
boroant rosie -> limba mielului, 419 borolan -
> liliac, 416 borostean -> ieder, 361, liliac,
416 borsoc -> mazre, 446 bors -> cretusc,
196, mazre, 446 borsnit -> izm bun, 377
bosanci -> tuie oriental, 855 bosioace ->
busuioc, 96 bosiog -> busuioc, 96 bosioc
rosu -> busuioc, 96 bosoioc -> busuioc, 96
bosorog -> fecioric, 256 bostan -> dovleac
turcesc, 221, pepene furajer, 612, pepene
verde, 613
Index 975 Denumiri populare

bostan de tar -> dovleac, 219
bostan domnesc -> dovlecel, 222
bostan galben -> pepene galben, 612
bostani moldovenesti de fript -> dovleac tur-
cesc, 221
bostani muntenesti -> dovleac turcesc, 221
bostani turcesti -> dovleac, 219, dovleac tur-
cesc, 221, dovlecel, 222
bostan porcesc -> dovleac, 219, dovlecel, 222
bostnei -> cltunasi, 116
bosar -> pepene verde, 613
bosari -> pepene galben, 612, pepene fura-
jer, 612
bot -> papur, 578
bota-calului -> coada-calului, 171
bota-cucului -> coada-calului, 171
botnci -> crite, 193
bottel -> spnz, 778
botoane -> crite, 193
bozdoag -> crite, 193
bozii -> boz, 68
bozuz -> burete puturos, 93
brab -> drobit, 226
brad -> coada-calului mare, 173, molid, 497,
pin, 627, tuie oriental, 855
brad alb -> brad, 70
brad de var -> zad, 931
brad nalt -> molid, 497
brad de munte -> pin, 627
brad negru -> molid, 497
brad nemes -> brad, 70
brad rosu -> molid, 497, zad, 931
bradul-ciumei -> ienupr, 363
brazi pitici -> ienupr, 363
brbnoi -> perisor
2
, 619
brdac -> coada-calului mare, 173
brdaic -> brad, 72, molid, 497
brditel -> coada-soricelului, 175
brdilic -> tuie oriental, 885
brdisor -> cetin de negi, 141, coada-calu-
lui, 171, coada-calului mare, 173, ienu-
pr, 363, pedicut, 607
brdulet -> slbnog
1
, 761
brdulit -> tuia, 854, tuie oriental, 855
brdut -> brdisor, 73
brileanc -> rchitan, 678
brnca-mtei -> talpa-mtei, 822
brnca-porcului -> buberic, 82, cinstet, 137
brncarit -> vetrice, 908
brnc -> buberic, 83, coltisor, 157, pedicu-
t, 607, rotungioar, 706, zmosit, 933
brnca-ursului -> cenuser, 135
brncut-voiniceasc -> nsturel, 529
brndus -> sofran, 811
brndus albastr -> brndus de primvar, 75
brndus galben de primvar -> brndus
galben, 77
brndus de munte -> brndus de prim-
var, 75
brndusi -> brndus de primvar, 75, brn-
dus galben, 77
brnol -> busuiocul cerbilor, 98
brnza-vacii -> grusor, 327
brul-vntului -> pedicut, 607
bread -> brad, 70
brebene -> salcm, 717
brebenel -> deditei mari, 212, troscot, 851
brebenoc -> perisor
1
, 618
bree -> trepdtoare, 847
brei -> muttoare, 513, trepdtoare, 847
brei de cmp -> trepdtoare, 847
brei de pdure -> trepdtoare, 847
brei de pmnt -> trepdtoare, 847
briboi -> bobornic, 70, priboi, 664
bribonic -> dumbravnic, 235
brie -> slbnog, 761, untul-pmntului, 881
brilianc -> iarba-fiarelor, 349
brilioanc -> luminoas, 430, lumnrica-p-
mntului, 428
broasc -> sovrf, 773
broazde -> varz alb, 897
broboan -> coacz rosu, 170
broci -> roib, 701
brocoli -> conopid, 183
brojb -> rapit mare, 677, rapit slba-
tic, 678, topinambur, 834
brojbe -> nap, 525
brombint -> rechie
2
, 688
bronghi -> dragavei, 224
brostean de pdure -> tmit, 824
brozb -> gulie, 328
brozbe de vite -> rapit mare, 677
brozdii -> dragavei, 224
brumat -> gorun, 323
brumrie -> cretisoar, 195
bruncut ustoroaie -> usturoit, 893
brusclan -> iarb mare, 354
brusclu -> brustur, 80
bruscnis -> podbal, 648
brustan -> brustur, 80, podbal, 648
brusturele-mgarului -> brustur dulce, 82
brustur alb -> podbal, 648
brustur rosu -> brustur dulce, 82
bub -> dovlecel, 222
bub boroas -> dovleac, 219, dovlecel, 222
bubernic -> buberic, 83
buboas -> coada-racului, 174
bubolnic -> bobornic, 67, brncut, 74
bubuclie -> pplu, 588
bubuschii -> pplu, 588
buegea-faptului -> fecioric, 256
bucel -> cimisir, 152
bucinis -> angelic, 29
buciumas -> obligean, 553
Index 976 Denumiri populare

bucsu -> papur, 578, papur ngust, 579
bucsan -> mturi, 467
bucsulit -> bucsu, 84
budean -> sovrf, 773
budiene -> crite, 193
budiene galbene -> crite, 193
budiene mari -> crite, 193
buedea ciumei -> brustur dulce, 82
bueti de pesgine -> rostopasc, 705
bugul -> vinerit, 911
buhaci -> brad, 70, fag, 251, molid, 497
buh -> ppdie, 586
bujor -> merisor de munte, 475, motul-curca-
nului, 502, scultoare, 748, stir rosu, 817
bujor alb -> stupinit, 799
bujor de grdin -> bujor, 85
bujor de munte -> smirdar, 762
bujor de pdure -> bujor romnesc, 86
bujorul-vitelului -> sfecl de zahr, 753, 849
bulbuc -> calcea-calului, 103
bulbucei -> bulbuci de munte, 88
bulbuci -> clopotul-caprei, 166
bulbuci de balt -> calcea-calului, 103
bulbuci de munte -> clopotul-caprei, 166
bulghene -> cartof, 108
bulib -> topinambur, 834
bumbac de cmp -> linarit, 421
bumbcar -> bumbac, 88
bumbcrit -> linarit, 421
bumbcel -> bumbac, 88
bumbisor -> calomfir, 104
bumbisori -> bnuti, 62, floarea-Raiului, 274
bumbuscute -> bnuti, 62
bun dimineata -> volbur, 927
bunceg -> pedicut, 607
buraci -> cartof, 108, sfecl de zahr, 753
burbane -> coacz rosu, 170
burbolnic -> bobornic, 67
burbunac -> mcris, 449
burci -> cartof, 108
burculite -> bnuti, 62
bureciori -> bureti de rou, 94
burenit alb -> silur, 757
burete -> hrib, 346
burete acru -> burete lptos, 91
burete alb -> burete lptos, 91
burete blos -> blosel, 62
burete brunisor -> brunisor, 79
burete de conopid -> rmurele, 685
burete de gze -> muscrit, 507
burete de iasc -> iasca-fagului, 358
burete de inimioar -> burete puturos, 93
burete de mesteacn -> bureti flocosi, 94,
pitarc de mesteacn, 643
burete domnesc -> crite, 193
burete clugresc -> pitarc de mestea-
cn, 643
burete cret -> piciorul-ursului, 622 burete
galben -> glbiori, 311 burete iute -> burete
lptos, 91 burete lptos -> burete dulce, 91
buretele-calului -> piciorul-ursului, 622
buretele-cerbilor -> porcan, 654 buretele-
dracului -> hrib tignesc, 347 buretele-nucului
-> pstrv, 593 burete negru -> pstrv de
fag, 593 burete piperat -> burete lptos, 91
burete rosu -> burete dulce, 91, hrib tig-
nesc, 347
burete solzos -> porcan, 654 burete spinos ->
burete tepos, 93 burete serpesc -> muscrit,
507 buretele-uliului -> porcan, 654 burete
usturos -> burete lptos, 91 burete vegetal ->
luf, 427 burete vnt -> narcise galbene,
527, 912 bureti -> burete cu peruc, 90,
narcise galbene, 527
bureti creti -> rmurele, 685 bureti de
mesteacn -> vclie de mesteacn, 903
bureti de pajiste -> bureti de rou, 94 bureti de
stejar -> pstrv rosu de stejar, 593 bureti
dulci -> rscov, 687 bureti pestriti -> muscrit,
507 buretii veveritei -> rmurele, 685 burgund
-> sfecl de zahr, 753 buroas -> dovlecel,
222 busor -> bujor, 85 burugheni -> cartof,
108 buruian -> ciumfaie, 161 buruiana-
armurrii -> armurariu, 49 buruiana-buretilor ->
scnteiut, 739 buruiana-calului -> ruscut de
primvar, 711 buruiana-celor slabi ->
slbnog
1
, 761 buruiana-dalacului -> izma-
broastei, 377 buruiana-fetei -> dumbt, 234
buruiana-jermilor -> iarb rosie, 357, pipe-
rul-bltii, 631
buruiana-junghiurilor -> coada-racului, 174
buruiana-leacului -> rotungioar, 706
Buruiana lui Tatin -> ttneas, 825
buruiana-mtricii -> vetrice, 908 buruiana-
muscului -> vinarit, 909 buruiana-omizii ->
dumbt, 234 buruiana-orbaltului -> talpa-
gstei, 820 buruiana-porcului -> urechelnit,
883 buruiana-rndunicii -> rcusor, 680
buruiana-srciei -> ptrunjel de cmp, 603
buraiana-smeului -> scai vnt, 737 buruiana-
stupului -> roinit, 702 buruiana-viermilor ->
piperul-bltii, 631 buruiana-zburtorului ->
ieder, 361 buruiana-zgibii -> rotungioar,
706
Index 977 Denumiri populare

buruian alb -> spunarit, 731 buruian-
bolund -> ciumfaie, 161 buruian ca capul
cinelui -> ciumfaie, 161 buruian ce se
nvrteste dup soare -> z-
mosit, 933
buruian cineasc -> trepdtoare, 847
buruian gras -> iarb gras, 354 buruian
pucioas -> coriandru, 185 buruian de argint
-> glbinele, 310 buraian de artritis ->
vindecea, 910 buruian de balsam ->
cimbrisor, 149 buruian de besic -> dalac,
211 buruian de bleasn -> talpa-gstei, 820
buruian de boal -> sporici, 782 buruian de
brnc -> zgaib, 938 buruian de bub ->
buberic, 83, dalac, 211,
pplu, 588 buruian de bub rea ->
busuioc slbatic, 98,
usturoit, 893
buruian de bube rele -> lsnicior, 398
buruiene de clcat -> vulturic, 928 buruian
de crtite -> scai vnt, 737 buruian de ceas
ru -> urzicut moart, 889,
vetrice, 908
buruian de cucui -> cerentel, 138 buruian
de dalac -> btrnis, 63, lsnicior, 398
buruian de dambla -> snisoar, 730
buruian de fcut copii -> nemtisori de
cmp, 533
buruian de cele sfinte -> rostopasc, 705
buruian de foc ghiu -> suntoare, 806
buruian de fragi -> frag, 289 buruian de
friguri -> dumbt, 234, glbinele, 310,
laptele-cucului, 391, trais-ta-ciobanului,
838, turit mare, 864, tintaur, 875
buruian de in -> linarit, 421 buruian de
lungoare -> leustean, 406 buruian de
msele -> mselarit, 460 buruian de nduf -
> suntoare, 806 buruian de negei ->
rostopasc, 705 buruian de negi -> laptele-
cucului, 391 buruian de nou daturi -> trei frati
ptati, 845 buruian de orbalt ->
rotungioar, 706,
zgaib, 938
buruian de pecingine -> rostopasc, 705
buruian de pe rzor -> suntoare, 806
buruian de perit -> usturoit, 893, ventri-
lic, 906
buruian de perit negru -> vinarit, 909
buruian de pete -> btrnis, 63 buruian de
rul bietilor -> brncut, 74 buruian de rimpf
-> cucurbetic, 205 buruian de rie
mgreasc -> laptele-cucului, 391
buruian de rnduri rosii -> scnteiut, 739
buruian de roseat -> iarba-sarpelui, 350, n-
praznic, 527
buruian de sgettur -> npraznic, 527
buruian de scrinte -> coada-racului, 174
buruian de spulberri -> dumbt, 234
buruian de spurcciune -> trei frati ptati, 845
buruian de sub alun -> vinerit, 911 buruian
de surptur -> fecioric, 256 buruian de
talan -> ruscut de primvar, 711 buruian de
tietur -> iarba-fiarelor, 349,
vindecea, 910
buruian de ttarc -> rostopasc, 705
buruian de trnji -> iarb de soaldin, 352
buruian de viermi -> tintaur, 875 buruian
domneasc -> crite, 193 buruian dulce ->
feregut dulce, 258, zr-
n, 934
buruian gras -> iarb gras, 354 buruian
mgreasc -> laptele-cucului, 391 buruian
mnerie -> albstrele, 10 buruian muced ->
scaiul-dracului, 736 buruian neagr ->
ruscut de primvar, 711 buruian pentru
inim ai rea -> cerentel, 138 buruian pentru
rni -> usturoit, 893 buruian pentru
trntitur -> vulturic, 928 buruian pucioas
-> coriandru, 185 buruian rotund de bube ->
rotungioar, 706 buruiene de clcat ->
vulturic, 928 buruiene de fapt -> linarit, 421
buruiene de germe -> garoaf de cultur, 307,
garofita-Pietrei Craiului, 307 buruiene de
ghitei -> garoaf de cultur, 307,
garofita-Pietrei Craiului, 307 buruiene
sfinte -> rostopasc, 705 buruieni de bsic
rea -> iarba-fiarelor, 349 buruienit -> silur,
757 busioc -> busuioc, 96 busiocul-cerbilor -
> busuiocul-cerbilor, 98 busuioaca-cerbilor ->
aprtoare, 40 busuioc domnesc -> rezed
mirositoare, 693 busuioc rosu -> creasta-
cocosului
1
, 194, mo-
tul-curcanului, 502
busuioc de cmp -> busuioc-slbatic, 98
busuioc de grdin -> busuioc, 96 busuioc de
munte -> mtciune, 463 busuioc de pdure -
> sovrf, 773 busuioc mnstiresc ->
mtciune, 463 busuiocul-broastei ->
bobornic, 67 busuiocul-calului -> busuiocul-
cerbilor, 98,
dumbt, 234
busuiocul-fecioarelor -> sovrf, 773
busuiocul-fetelor -> busuiocul-cerbilor, 98
busuiocul-stupilor -> mtciune, 463
busuiocul-stupului -> mtciune, 463, roini-
t, 702
butimoac -> ienupr, 363 butucasi ->
cltunasi, 116, crite, 193
Index 978 Denumiri populare

busor -> bujor, 85
butur -> priboi, 664
buzduci -> crite, 193
buznec- liliac, 416
Cab-> ceap, 127
cabuliste -> nalb de grdin, 518
cacadr -> mces, 447
cacit -> stnjenel, 758
cadrin -> zad, 931
cafea -> cafelute, 102, lupin, 431
cafea american -> cafelute, 102
cafele -> lupin, 431, lupin galben, 432
cafei -> cafelute, 102
cafelute -> lupin galben, 432
caftalan -> brustur, 80
cahincea -> ghintur galben, 316
caisine- cais, 102
calai -> iarb de Sudan, 351
calmar -> obligean, 553
calamfir -> garoaf de cultur, 307
calampr -> calomfir, 104
calapr- calomfir, 104, vetrice, 908
calarabe -> gulie, 328
calce -> bulbuci de munte, 88, ciubotica-cucu-
lui, 141, glbenele, 307 calcea-calului ->
bulbuci de munte, 88 calce mic -> grusor,
327 calce mare -> rostopasc, 705 calcoceni
-> brustur, 80 calendarul-codrului -> rodul-
pmntului, 700 calidemia -> sclipeti, 744
calinic -> glbenele, 307 calm -> obligean,
553 calmen -> obligean, 553 calompire ->
cartof, 108 calt -> ciubotica-cucului, 158
calubr- calomfir, 104 camfor -> izm bun,
377 camninc -> strugurii-ursului, 798
canjan -> calcea-calului, 103 canipoal ->
turit mare, 864 canipoale -> cnepa-codrului,
122 canlonchir calomfir, 104 cantalosi ->
pepene galben, 612 cantalup -> pepene
galben, 512 capitalei -> brustur, 80 capralan -
> brustur dulce, 82 capr nemteasc ->
bulbuci de munte, 88,
calcea-calului, 103 caprifoaie -> cretusc,
196 caprifoi -> lemn cinesc, 400, salb
moa-
lesalb moale, 716, saschiu, 727
caprine -> narcis, 526 captalaci ->
brustur dulce, 82 captalan ->
brustur, 80
captalan cel galben -> lumnric, 429 capul-
clugrului -> brustur, 80 capul-dracului ->
trifoi rosu, 849 capul-popii -> trifoi rosu, 849
capul-turcului -> vtmtoare, 903 capul-
veveritei -> iarba-sarpelui, 350 capul-viperei -
> iarba-sarpelui, 350 carabe -> cartof, 108
caract -> agris, 9 caractei -> floare de colti,
277 caralambe -> gulie, 328 cardam ->
drobusor, 228, nsturel, 529 carfiol ->
conopid, 183 cargacei -> ulm de cmp, 877
carmuz -> crmz, 125 caroti -> morcov, 499
carpn -> carpen, 107, vetrice, 908 carpin ->
calomfir, 104, carpen, 107 cartafior ->
conopid, 183 cartoafe -> cartof, 108 cartoafe
de germe -> buberic, 83 cartoafe de iarn ->
topinambur, 834 cartofei -> cartof, 108 cartofi
porcesti -> topinambur, 834 carul pdurilor ->
arnic, 50 carul-znelor -> arnic, 50 carvan
-> cervan, 141 castan bun -> castan, 110
castane cu ghimpi -> cornaci, 188 castane de
ap -> cornaci, 188 castane de balt ->
cornaci, 188 castane de lac -> cornaci, 188
castan de India -> castan slbatic, 112
castanul-calului -> castan slbatic, 112
castanul-porcului -> castan slbatic, 112 cas -
> nalb mic, 523 casi -> nalb mic, 523
casie -> lemn cinesc, 400 casul babei ->
nalb mic, 523 casul-copiilor -> nalb
mrunt, 523 casul-iepurelui -> osul-
iepurelui, 566 casul-popii -> nalb de pdure,
519, nalb mrunt, 523, nalb mic, 523
catcubete -> muttoare, 513 catifelute -> trei
frati ptati, 845 caune -> pepene galben, 612
cavan -> zmosit, 933 cavei -> cafelute, 102
ccdar -> pducel, 583, pducel alburiu, 585
cciula-sarpelui -> burete cu peruc, 90
clpr-> slbnog
1
, 761 clbsoar ->
rchitan, 678 clcdariu -> mces, 447
clctur -> vulturic, 928 clci -> calcea-
calului, 103 cldrus -> glbenele, 307
cldruse -> lalea pestrit
1
, 389
Index 979 Denumiri populare

clin -> lemn cinesc, 400, obligean, 553
cltunasi -> toporasi, 836 cltunasi de cmp -
> trei frati ptati, 845 cltunasul popii ->
cltunasi, 116 clugr- calomfir, 104
clugreasc -> mturi, 467 clugrit ->
cear, 131 cmasa-domnului -> volbur, 927
cncei -> trifoi rosu, 849 caprine -> narcise
galbene, 527 cprit -> buberic, 83 cpuse ->
ricin, 694 cpsun de grdin -> cpsun, 116
cpsuni -> frag, 289 crcei -> floarea-Raiului,
274 criciu -> calcea-calului, 103 crligat ->
rcusor, 680 cruta-dracului -> scaiul-
dracului, 736 crutele -> ptlagin ngust,
595 cstan -> castan, 110 castraveti ->
castravete, 113 csuti -> floarea-Raiului, 274
csut -> nalb mic, 523 csiutii popii -> nalb
mic, 523 ctan -> jneapn, 385 ctjnic ->
talpa-gstei, 820 ctin -> ghimpe
2
, 315
ctin cenusie -> ctin alb, 117 ctin de
negri -> cetin de negi, 141 ctin de ru ->
ctin alb, 117 ctin de ruri -> dracil, 223
ctin rosie -> ctin mic, 119 ctus ->
cervan, 141 ctus mic -> ctusnic, 122
ctusc -> ctuse, 121 ctusnic -> cear, 131
ctusnica-copiilor -> rotungioar, 706
ctusnic -> unguras, 880, roinit, 702
ctusnit -> talpa-gstei, 820 ctrtoare ->
muttoare, 513 ctrtori -> vit de Canada,
923 ctim -> jneapn, 385 ctuni -> pin, 627
cinii-babei -> lipicioas, 423 cnepa-vrghiei
-> cnepa-codrului, 122 cnep de ap ->
cnepa-codrului, 122, piperul bltii, 631
cnep de Bombay -> chenaf, 143
cnep de iarn -> cnep, 123
cnep de toamn -> cnep, 123
cnepioar- cnepa-codrului, 122
cnepiste -> corn, 187 cnip ->
cnep, 123 cnipioar -> dentit,
216 cntcei -> floarea-Raiului, 274
crcei -> brustur, 80 crdan ->
drobusor, 228
crligrit -> rcusor, 680
crligtea -> rchitan, 678, sorbestrea, 770
crligei -> nemtisori de cmp, 533, toporasi,
836, trei frati ptati, 845
crligior -> dentit, 216
crlis -> ricin, 694
ceabare -> cebrea, 131
ceairot -> grusor, 327
ceaiul lui Ioan -> rscoace, 686
cealma turceasc -> crin de pdure, 198
ceapa-ciorii -> brndus de toamn, 75, vio-
rele, 931
ceapa-znelor -> rodul-pmntului, 700
ceap -> stnjenel, 758
ceap alb -> praz, 662, usturoi, 890
ceap blnd -> ceap esalot, 130, praz, 662
ceap bulgreasc -> ceap, 127
ceap doreasc -> ceap de iarn, 130,
turt, 866
ceap de ap -> ceap, 127
ceap de arbagic -> ceap, 127
ceap de grdin -> ceap, 127
ceap frantuzeasc -> ceap esalot, 130
ceap hasm -> ceap, 127
ceap lung -> ceap de iarn, 130
ceap lunguiuse -> ceap, 127
ceap mrunt -> ceap, 127, ceap esalo-
t, 130
ceap moldoveneasc -> ceap, 127
ceap nemteasc -> calcea-calului, 103,
ceap esalot, 130
ceap ruseasc -> ceap, 127
ceap tufoas -> ceap esalot, 130
ceap turceasc -> ceap esalot, 130
ceara-albinei -> cear, 131
cear de albine -> cear, 131
cearta-casei -> vinerit, 911
cebare -> sorbestrea, 770
cebariu -> cebrea, 131
cebul -> ceap, 127
cei -> tei argintiu, tei argintiu, 827
celer -> telin, 871
celin -> telin, 871
cel perit -> cruciulit, 203
cenusoar -> podbal, 648
ceorvanc -> cervan, 141
cepi -> brad, 70
cepoi -> ceap, 127
cepsoare -> ceap de iarn, 130, ceap esa-
lot, 120
cepusoar de var -> ceap, 127
ceran -> cer, 136
cerasa-evreului -> pplu, 588
cers pduret -> cires, 156
cers psresc -> cires, 156
cerban -> cebrea, 131
cerblut -> cebrea, 131
Index 980 Denumiri populare

cercelus -> pecetea lui Solomon, 606
cercelusi -> lcrmioar, 395
cerculet -> cerentel, 138
ceren -> cer, 136
ceresie besicat -> pplu, 588
ceretic -> stejar pufos, 789
ceretie -> cer, 136
cerlepciu -> tulichin, 856
cernice -> dud alb, 231
cernusc -> negrilic, 532
cerulete -> cer, 136
cervan -> talpa-gstei, 820
cetin -> ienupr, 363
cetin strmb -> jneapn, 385
chedica-ursului -> brdisor, 73
chedicut -> pedicut, 607
cheiti colorate -> ciubotica-cucului, 158
chelchez -> calcea-calului, 103
chel varz creat -> varz creat, 900
chelrabe vinete -> gulie, 328
chenopid -> conopid, 183
cherasic -> piersic, 622
chervl -> asmtui, 53
chica maramgie -> rostopasc, 705
chifr -> pin, 627
chil -> varz creat, 900
chim -> chimen, 144
chim de cmp -> chimen, 144
chimen -> coriandru, 185
chimen dulce -> mrar, 456
chimen negru -> negrilic, 532
chimeon -> chimen, 144
chimin de cmp -> chimen, 144
chimin dulce -> anason, 25, fenicul, 217
chiminoc -> chimen, 144
chiminog -> chimen, 144
chimin slbatic -> chimen, 144
chimion -> chimen, 144, fenicul, 257
chimion de grdin -> anason, 25
chimisor -> chimen, 144
chim slbatic -> chimen, 144
chin -> molid, 497, pin, 627, zmbru, 934
chioara-ginii -> ruscut de primvar, 711
chiparc -> ardei, 47
chiprus -> ardei, 47, coltisor, 157
chiper -> ardei, 47
chiperat -> ardei, 47
chiper de cel dulce -> ardei, 47
chiper iute -> ardei, 47
chiper lung -> ardei, 47
chiperul-lupului -> tulichin, 856
chir -> stir slbatic, 817
chirean -> hrean, 344
chirelis -> narcise albe, 526
chirfili -> cartof, 108
chistin -> castan slbatic, 112
chisculite -> barba-mpratului, 60
chitarc -> hribul-vrjitoarei, 347, pitarc de
mesteacn, 643
chitr -> lmi, 396
ciaclama -> ceap, 127
ciapa-ciorii -> brndus de toamn, 75
ciap ciorasc -> turt, 866
cicer -> ricin, 694
cicoar -> cicoare, 146
cicoare -> ppdie, 586
cicoare de cmp -> cicoare, 146
cicoare de var -> cicoare, 146
cicoare slbatic -> cicoare, 146
cicorie amar -> cicoare, 146
ciga mic -> glbiori, 311
cilimic -> glbenele, 307
cilvie -> salvie, 724
cimahaie -> ciumfaie, 161
cimbrior^ cimbru, 151
cimbrisor de cmp -> cimbrisor, 149
cimbrisor grecesc -> cimbru, 151
cimbrisor slbatic -> cimbrisor, 149
cimbru adevrat -> cimbru, 151, cimbru de gr-
din, 152
cimbru bun -> cimbru, 151, cimbru de gr-
din, 152
cimbru cel bun -> isop, 375
cimbru de grdin -> cimbru, 151, isop, 375
cimbru-ciobanului -> cimbrisor, 149
cimbru mirositor -> cimbru, 151, cimbru de gr-
din, 152
cimbru psresc -> cimbrisor, 149
cimbru slbatic -> cimbrisor, 149
cimbru trlit -> cimbrisor, 149
cimin ^chimen, 144
cimiseriu -> cimisir, 152
cimisir -> merisor de munte, 475
cinci clopotele -> ciubotica-cucului, 158
cinci degete -> sclipeti, 744
cinci foi -> ciubotica-cucului, 158, snisoa-
r, 730
cinichioar -> coltisor, 157
cinstit -> mtrgun, 464
cinsir -> cimisir, 152
cintaur -> tintaur, 875
ciobot mic -> ciubotica-cucului, 158
ciocaribe -> topinambur, 834
ciocnasi -> cltunasi, 116, nemtisori de
cmp, 533
ciocrlani -> cltunasi, 116
ciocrlie -> bureti de rou, 94
ciocul-babii -> nemtisori de cmp, 533
ciocul berzei -> npraznic, 527, nemtisori de
cmp, 533
ciocul-cioarei -> osul-iepurelui, 566
ciocul-ciocrliei -> nemtisori de cmp, 533
ciocul-psrii -> nemtisori de cmp, 533
cione -> talpa-gstei, 820
Index 981 Denumiri populare

ciorng -> lemn dulce
1
, 402
ciortopelog -> turt, 866
ciorvan -> cervan, 141
ciorvanc -> cervan, 141
cireasa-cinelui -> muttoare, 513
cireasa-codrului -> mtrgun, 464
cireasa-lupului -> mtrgun, 464, tulichi-
n, 856
ciremcar -> mlin, 453
cires amar -> visin, 914
cires de pdure -> lemn cinesc, 400
cirese -> cires, 156
cires psresc -> cires, 156
cires slbatic -> cires, 156, visin, 914
cirici -> dud alb, 231, dud negru, 233
ciubrul-clostii -> vulturic, 928
ciubotele-cucului -> ciubotica-cucului, 158,
grusor, 327
ciubotea -> ciubotica-ursului, 160
ciubotica-cucului -> ciubotic mic, 160
ciubotic -> ciubotica-ursului, 160
ci uci ul et e de mai - > mi gdal de p-
mnt, 492
2
, 936
ciuciulete de plop -> ciolan, 155
ciuciulete pupi -> zbrciog
2
, 936
ciuciuleti -> zbrciog
2
, 936, zbrciog gras, 936
ciuciuleti glbiori -> glbiori, 311
ciucurel -> cear, 131
ciucuric -> lumnric, 429
ciucuri de mrcine -> mces, 447
ciucurul-popii -> trifoi rosu, 849
ciucurul-voinicului -> trifoi rosu, 849
ciud -> arnic, 50
ciuf -> migdal de pmnt, 492
ciulin -> brustur, 80, cornaci, 188, scai mg-
resc, 735
cilin de balt -> cornaci, 188
ciuin -> spunarit, 731
ciulin -> zmosit, 933
ciulini -> cartof, 108
ciulungraf -> lemn dulce
1
, 402
ciumasc -> mselarit, 460
ciuma-fetei -> ciumfaie, 161, dafin, 211
ciumahaie -> ciumfaie, 161
ciumac -> cenuser, 135
ciumar -> ciumrea, 162
ciumare -> ciumfaie, 161
ciumfaia-cucului -> ciumfaie, 161
ciumfaie -> dafin, 211
ciumfoaie -> ciumfaie, 161
ciumahaie -> ciumfaie, 161
ciuperc alb -> buretele-viperei, 92
ciuperc de braniste -> ciuperc de cmp, 164
ciuperc de gunoi -> ciuperc de blegar, 163
ciuperc de pstrv -> pstrv, 593
ciuperc de pine -> porcan, 654
ciuperc de pivnit -> burete de cas, 90
ciure- cires, 156
ciuresic -> coada-soricelului, 175
ciureti -> glbiori, 311
ciurul-znelor -> turt, 866
ciurul-zorilor -> turt, 866
cius -> nap, 525
cizma-cucului -> ciubotica-cucului, 158, nemti-
sori de cmp, 533 clanit -> jugastru, 386
cleit -> tulichin, 856 cletaic -> cimisir, 152
clipsiu -> tulichin, 856 cloceni -> dracil, 223
clococean -> brustur, 80, brustur dulce, 82
cloconei -> ghiocel, 318 clocotici ->
cucurbetic, 205 clocosei -> curpen, 207
clocoti de omt -> ghiocel, 318 clocotei ->
clin, 115 clocut -> salb moale, 716 clonton
-> papucul-doamnei, 578 clontonei -> cear,
131 clontul-cocostrcului -> ciocul-berzei,
155,
nemtisori de cmp, 533 clontul-curcanului -
> motul-curcanului, 502 clontul-nagtului ->
nemtisori de cmp, 533 clopotei ->
lcrmioar, 395 clopotei de primvar ->
ghiocel, 318 clopotel -> albstrele, 10
clopotele -> lcrmioar, 395, pecetea lui
Solomon, 606
clopotel galben -> forsitia, 284 closte -> cartof,
108 coact -> agris, 9 coacz -> merisor de
munte, 475 coacz -> afin, 6, coacz
rosu, 170, smir-
dar, 762
coacz neagr -> coacz negru, 168
coacz slbatic -> agris, 9 coacz de
munte -> merisor de munte, 475 coacze ->
cimisir, 152, iarb neagr, 356 coachezi ->
ghimpe
1
, 314 coada alor de vnt -> pedicut,
607 coada-boului -> cornaci, 188, lumnric,
429 coada-cocosului -> iarb de soaldin,
352, lcrmioar, 395, pecetea lui Solomon,
606,
stnjenel, 758
coada-dracului -> coada-racului, 174 coada-
hrtului -> coada-soricelului, 175 coada-
hulpii -> btrnis, 63 coada-ielelor ->
rotungioar, 706 coada-iepei -> coada-calului,
171 coada-lupului -> btrnis, 63,
lumnrica-p-
mntului, 428, lumnric, 429
coada-mielului -> lumnric, 429
coada-mnzului -> coada-calului, 171
coada-pisicii -> traista-ciobanului, 838
Index 982 Denumiri populare

coada-popii -> spnz, 778
coada-racului -> drete, 225, margaret, 445,
pecetea lui Solomon, 606, turit mare, 864
coada-rndunicii -> nemtisori de cmp, 533
coada-soarecii -> coada-soricelului, 175
coada-soprlei -> coada-calului, 171
coada-soricelului de crut -> ptlagin ngus-
t, 595
coada-vacii -> btrnis, 63, lumnrica-p-
mntului, 428, lumnric, 429, praz, 662
coada-vntorului -> saschiu, 727
coada-vul pii -> iarba-sarpelui, 350, sti r
rosu, 817
coad goal -> coada-calului, 171
coarn -> cervan, 141, corn, 187, vit-
de-vie, 923
coarne de pmnt -> iarba-fiarelor, 349
coasta-dracului -> sparanghel, 776
coasta-vrjmasului -> sparanghel, 776
coard de grdin -> scnteiut, 739
cobac -> dovlecel, 222
cocasder -> mces, 447
cocean cpresc -> cinstet, 154
cochie -> bob, 66
cocit -> cicoare, 146
cocoar mnerie -> stnjenel, 758
coconite -> glbenele, 307
cocorit -> narcise albe, 526
cocos -> pecetea lui Solomon, 606, stnje-
nel, 758
cocosei -> bnuti, 62, cltunasi, 116, cea-pa-
ciorii, 127, floarea-cucului, 270, narcise
albe, 526, ruscut de primvar, 711, topo-
rasi, 836
cocosei de grdin -> tintaur, 875
cocosoaic -> rodul-pmntului, 700
codaie -> coada-calului, 171
codie de a mare -> coada-calului mare, 173
coif -> stnjenel galben, 786
1
, 556
colacul-babii -> turt, 866
colcei -> nalb de pdure, 519, nalb
mic, 523
colceii-babii -> nalb mic, 523
colceii-popii -> nalb mrunt, 523
colcel -> nalb mrunt, 523
coleandr -> coriandru, 185
coles -> mei, 496
colm -> obligean, 553
coltan -> cornaci, 188
coltul-iepurelui -> osul-iepurelui, 566
coltul-lupului -> linarit, 421, stnjenel gal-
ben, 786
colz -> nap, 525, rapit mare, 677
condurasi -> cltunasi, 116
condurasii-doamnei -> cltunasi, 116
condurul-doamnei -> papucul-doamnei, 578
copita-calului -> iasca-fagului, 358
copit -> vclie, 902
coprine -> narcis, 526, narcise albe, 526
corcodan -> fumrit, 306
corcut -> ciumfaie, 161
coricov -> mr pduret, 458, pr pduret, 591
corlegeni -> mcris, 449
corles -> dracil, 223
corn -> lemn cinesc, 400
cornar -> corn, 187
corntel -> lemn cinesc, 400, lipicioas, 423,
pedicut, 607, turit mare, 864
corneci -> ghimpe
2
, 315 cornisor ->
brdisor, 73 cornit -> corn, 187
cornul-abundentei -> trmbita-piticilor, 845
cornul-plugului -> nemtisori de cmp, 533
cornut -> ciumfaie, 161 corn voinicesc ->
corn, 187 coroab -> busuioc slbatic, 98
coroana-mi resei -> ipcrige, 373 corobatic -
> lumnric, 429 corobatic albastr ->
albstrele, 10 corobeat -> mr pduret, 458
corofete -> nufr alb
1
, 545 corolob -> gulie,
328 coroncut -> zambil, 932 coronit ->
soprlit alb, 813 corovatic -> lumnric,
429 corovatic -> lumnric, 429 corvan ->
cervan, 141 cost -> drete, 225 cosita-fetelor
-> stnjenel, 758 costrei -> iarb de Sudan,
351, troscot, 851 cotobrei -> porumbar, 568
covrigei -> nalb mrunt, 523, nalb
mic, 523
cozmete -> agris, 9
crai -> crite, 193
crasici -> crusin, 204, verigariu, 907
crastavete -> castravete, 113
crcrele -> viorele, 931 crite ->
glbenele, 307 crint -> crit, 193
crpusnic -> armurariu, 49, sofrnel, 812
crtic de grdin -> mcris, 449 crmpirni -
> cartof, 108 crnces -> cerentel, 138 creasta-
cocosului -> lumnrica-p-
mntului, 428, nemtisori de cmp, 533,
pecetea lui Solomon, 606, picio-
rul-ursului, 622, rmurele, 685, tal-
pa-gstei, 820
creata-broastelor -> vetrice, 908 creat ->
izm creat, 379, nalb de
pdure, 519, nufr galben, 546
crences -> cerentel, 138 creson ->
nsturel, 529
Index 983 Denumiri populare

creasta-cocosului -> lumnrica-pmntu-
lui, 428
creasta-vilor -> rotungioar, 706
crestanie -> susai pduret, 808
cresttea -> coada-soricelului, 175, pp-
die, 586, susai pduret, 808
cresttele -> dragavei, 224
cretar -> gorun, 323
cretrel -> cretisoar, 195
cretisoar -> piciorul-ursului, 622, rmu-
rele, 685
cretisoare -> creasta-cocosului
2
, 194
cretisor -> vindecea, 910
cretusc -> creasta-cocosului
2
, 194
crevit -> nsturel, 529
cricalic -> coada-soricelului, 175
crimolin -> liliac, 416
crin -> crin de pdure, 198, stnjenel, 758
crin albastru -> stnjenel, 758
crin de ap -> obligean, 553, stnjenel
galben, 786
crin de grdin -> crin alb, 197
crin de mare -> nufr alb, 545
crin de munte -> zad, 931
crin galben -> stnjenel galben, 786
crini -> crite, 193
crini galbeni -> crite, 193
crin pestrit -> crin de pdure, 198
crin slbatic -> crin de pdure, 198
crinul-mtii -> brndus de toamn, 75
croampe -> cartof, 108
crop -> mrar, 456
crucea-pmntului -> cenuser, 135, noro-
cel, 536, pedicut, 607, tintaur, 875
crucea-pstii -> vetrice, 908
crucea-voinicului -> rostopasc, 705
crucisor -> plmnric, 642
crudetie -> crustea, 203
crugulit -> cruciulit, 203
crumciri -> cartof, 108
crumpe -> cartof, 108
crumpene -> cartof, 108
crampi porcesti -> topinambur, 834
crungulit -> btrnis, 63
crusei -> verigariu, 907
crusei -> crusin, 204
cucent -> degetel lnos, 213
cuci -> lalea, 389
cucorit -> porumb, 656
cuculeas -> floarea-cucului, 270
cucumar -> castravete, 113
cucurbet -> muttoare, 513
cucurbet porceasc -> dovleac, 219
cucurbete -> dovlecel, 222
cucurbete de nutret -> dovlecel, 222
cucurbetic -> pplu, 588
cucurbetic mrunt -> zmosit, 933
cucurbite romnesti -> dovleac, 219
cucurez -> brustur dulce, 82
cucurig -> spnz, 778
cucuruz -> porumb, 656
cucuruz de pdure -> vinarit, 909
cucuruzei -> viorele, 931
cucuruz galben -> lumnric, 429
cucuruz rosu de captalan -> brustur dulce, 82
cucut mare -> angelic, 29
cucute -> ciocul-berzei, 155
cucuzie -> afin, 6
cujd -> arnic, 50
cuisoare -> cear, 131, garoaf de cultur, 307
cuisorit -> cerentel, 138, vindecea, 910
culbeceasc -> ghizdei, 319
culcusul-clostii -> vulturic, 928
culcusul-vacii -> vulturic, 928
culecel bun -> isop, 375
culm -> papur, 578, papur ngust, 579
cumtr -> ciocul-berzei, 155
cumtur -> priboi, 664
cumin -> fenicul, 257
cumlu -> hamei, 334
cununioare -> nemtisori de cmp, 533
cununit -> lemn cinesc, 400, perisor
2
, 619,
saschiu, 727
cuprin de pdure -> lcrmioar, 395
cuprine -> narcis, 526, narcise albe, 526
curalice -> nufr alb, 545
curcubete -> pepene furajer, 612, pepene ver-
de, 613
curechi -> gulie, 266, varz alb, 897, varz
creat, 900
curechi chinezesc -> nap, 525
curechi cret -> varz creat, 900
curechi de cmp -> nap, 525, rapit slbati-
c, 678, rapit mare, 677
curechi de iarn -> varz alb, 897
curechiu-stncii -> urechelnit, 883
curmen -> curpen, 207
curpn -> hamei, 334
curpnas -> curpen, 207
curpen -> vit slbatic, 926
curpen alb -> curpen, 207, mustar alb, 510
curpen de pdure -> curpen, 207, lumi-
noas, 430
curpeni t -> curpen, 207, curpen de
munte, 208, piciorul-cocosului, 621
curpin -> curpen, 207
curpini albi -> curpen, 207
curpini negri -> curpen, 207
cuscrisor -> mierea-ursului, 490, plmnri-
c, 642
Dafin -> tulichin, 856, salcm, 717
dafin mic -> ieder alb
2
, 363, tulichin, 856
Index 984 Denumiri populare

damoveti -> topinambur, 834
dcin -> zad, 931
ddtei -> deditei, 212
dlac -> pplu, 588
di -> pepene verde, 613
drmotin -> osul-iepurelui, 566
drzu -> jneapn, 385
dic -> pepene verde, 613
debrovnic -> cnepa-codrului, 122
dedinit -> ruscut de primvar, 711
deditei albastri -> deditei
1
, 212
deditei galbeni -> ruscut de primvar, 711
deditei de pdure -> deditei mari, 212
deditei vineti -> deditei
1
,212, deditei mari, 212
degetrit -> degetel lnos, 213, degetel
rosu, 214
deget rosu -> degetel rosu, 214
degetel > deditei
1
, 212
degetel de cmp -> degetel lnos, 213
dembet -> dumbt, 234
dendrului -> rozmarin, 708
desagii-popii -> cucurbetic, 205
deselnic mic -> nemtisori de cmp, 533
dian -> izm creat, 379
dian slbatic -> busuiocul-cerbilor, 98
dindinit -> dentit, 216
dinitr -> drobit, 226
dintele-dracului -> dentit, 216, piperul-bl-tii,
631
dintele-lupului -> dentit, 216
dintii-babii -> dentit, 216
dintur -> coltisor, 157, ghintur ptat, 317,
silur, 757
dioc -> albstrele, 10
diul -> trandafir de dulceat, trandafir de dul-
ceat, 839
dovleci fr vrej -> dovleac turcesc, 221
doamna-codrului -> mtrgun, 464
doamna mare -> mtrgun, 464
dobrisor -> dumbravnic, 235
dobromnic -> cnepa-codrului, 122, dum-
bravnic, 235
doftani -> dovleac, 219, dovlecel, 222
doi dinti -> dentit, 216
domade -> ptlgele rosii, 598
dorulet -> cicoare, 146
doselnic mic -> nemtisori de cmp, 533
dosnic -> nemtisori de cmp, 533
dovlecei galbeni -> dovleac, 219
dovlecei pestriti -> dovleac, 219
dovlecei plcintari -> dovleac turcesc, 221
dovlete -> dovleac, 219, dovlecel, 222
dovlete romnesc -> dovleac turcesc, 221
drac -> pliur, 586
dracil -> ghimpe
2
, 315
dracin -> dracil, 223
dracon -> tarhon, 823
dragavei -> mcris, 449
dragme -> ceap esalot, 130
dragomir -> stevie, 815
dragoste -> iarb gras, 354, norocel, 536
dragostea-fetei -> silur, 757
drgaic -> snziene albe, 733, snziene gal-
bene, 734
drgin -> dracil, 223
drebsoi -> drobit, 226
dreniu -> corn, 187
drete -> floare de lotus, 280
dretel -> bobornic, 67
drob -> drobusor, 228, ghizdei, 319, m-
turi, 467, salcm galben, 718
drobint -> rechie, 688
drobit -> rechie, 688
droc-> albstrele, 10
drog -> drobit, 226
droghit -> drobusor, 228
drogonite -> cimisir, 152
duan -> tutun turcesc, 869
dubleti -> dovleac turcesc, 221
dubrajnic -> dumbravnic, 235
dudi ^cnep, 123
dudu -> cicoare, 146
dighie -> iarb de Sudan, 351
dughie mare -> dughie, 233
duhan -> tutun, 867, tutun turcesc, 869
dulcisor -> lemn dulce
2
, 402
duleti -> dovleac, 219, dovlecel, 222, pepene
verde, 613
dumbravnic -> calomfir, 104, cnepa-co-
drului, 122, vinarit, 909
dumbravnic -> turit mare, 864
dumbravnicul-calului -> cinstet, 154
dumbrvioar -> lcrmioar, 395
duminecea -> drete, 225
dumitrit -> drete, 225
dungtea -> nut, 530
duntur -> ghintur galben, 316
durducan -> ciumfaie, 161
durerea-inimii -> cervan, 141
durhaiu -> cnep, 123
durhlani -> cnep, 123
duvleac -> dovlecel, 222
Engere -> ghintur galben, 316
entur -> ghintur ptat, 317
ergovan -> liliac, 416
Fanchiu -> ieder, 361 fansule ->
fasole, 254 fapt mntl -> fecioric,
256 fasoi -> fasole, 254 fasola-
calului -> cucurbetic, 205
Index 985 Denumiri populare

fasola-cioarei -> cucurbetic, 205
fasola-dracului -> cucurbetic, 205
fasola-vermelui -> cucurbetic, 205
fasole greceasc -> cucurbetic, 205
fasole japonez -> soia, 768
fasole soia -> soia, 768
fasolic -> cucurbetic, 205
fasul -> fasole, 254
fata-mtei -> urzic moart alb, 887
fat n fat -> pufulit de munte, 671
fav -> bob, 66
fgetea -> susai pduret, 808
fgoaie -> fag, 251
fin de in -> cretisoar, 195
fliuit -> ferig, 259
frfli -> cltunasi, 116
fsuic -> linte, 423
fsule -> fasole, 254
fsuit -> linte, 423
fn smnat -> dughie, 233
frfen -> crite, 193
fecioar -> fecioric, 256
felig -> ferig, 259
fenhiel -> fenicul, 257
feniar -> ienupr, 363
ferece -> vetrice, 908
ferecei -> feregut dulce, 258
fereg -> ferig, 259
fereg dulce -> feregut dulce, 258
ferent -> izm bun, 377
feresea -> feregut dulce, 258
ferfeni -> crite, 193
ferfenit -> crite, 193
ferice -> ferig, 259
ferig -> feregut dulce, 258, nvalnic, 531
ferigut -> feregut dulce, 258
feristei -> feregut dulce, 258
fermeri -> cartof, 108
fetic -> grusor, 327
fetisc -> glbenele, 307
fiache -> toporasi, 836
fidireie -> cartof, 108
fiere -> crin de pdure, 198
fierea-pmntului -> fumrit, 306, ghintur
galben, 316, ghintur ptat, 317, lum-
nrica-pmntului, 428 fiere de
pmnt -> tintaur, 875 filimic ->
glbenele, 307, glbinele, 310 filiut ->
ferig, 259 finchil -> fenicul, 257 firic ->
ferig, 259 firicic -> linarit, 421 firut ->
lemn dulce
1
, 402 fisuliu -> fasole, 254
floarea-baraboiului -> topinambur, 834
floarea-broastei -> ppdie, 586 floarea-
carmilului -> margaret, 445
floarea-clugrului -> spunarit, 731
floarea-ciumei -> brustur dulce, 82
floarea-codrului -> mtrgun, 464
floarea-cucului -> mtrgun, 464, papu-cul-
doamnei, 578
floarea-focului -> frsinel, 292
floarea-ginii -> ppdie, 586
floarea-gstei -> bnuti, 62
floarea-hotului -> susai pduret, 808
floarea-mpratului -> barba-mpratului, 60
Floarea lui Ion -> suntoare, 806
Floarea lui Sntion -> snziene galbene, 734
floarea-luminei -> frsinel, 292
floarea-lupului -> cucurbetic, 205
floarea-mlaiului -> ppdie, 586
floarea-miresei -> ipcrige, 373
floarea-paiului -> albstrele, 10
floarea-Pastelui -> bnuti, 62, deditei mari, 212
floarea-patului -> siminoc, siminoc, 759,
talpa-mtei, 822
floarea-pdurii -> vinarit, 909
floarea-petcului -> cafelute, 102
floarea-raiului -> priboi, 664
floarea-reginei -> floare de colti, 277
floarea-secerei -> cicoare, 146
floarea-soarelui -> margaret, 445
floarea-sorului -> ppdie, 586
floarea-studentului -> spunarit, 731
floarea-stupilor -> roinit, 702
floarea-tlharului -> susai pduret, 808
floarea-turcului -> lcrmioar, 395, pp-
die, 586
floarea-ursului -> deditei mari, 212, zmo-
sit, 933
floarea-vntului -> deditei mari, 212
floarea-vinului->ciocul-berzei, 155, priboi, 664
floarea-viorelei -> ceapa-ciorii, 127, zam-
bil, 932
floarea viorii -> priboi, 664
floarea znei -> rchitan, 678
floare boiereasc -> splinutsplinut, 781
floare buiac -> splinut, 781
floare domneasc -> rezed mirositoare, 693
floare de foc viu -> suntoare, 806
floare de friguri -> tintaur, 875
floare de gru -> albstrele, 10
floare de lingoare -> glbinele, 310, ustu-
roit, 893
floare de lungoare -> drete, 225
floare de nduf -> suntoare, 806
floare de nimica -> ctusnic, 122
floare de ochi -> silur, 757
floare de piatr -> iarb gras, 354
Floare de Sf. Ana -> ieder alb
1
, 363
floare de spun -> spunarit, 731
floare de stnc -> floare de colti, 277
floare de suntoare -> suntoare, 806
Index 986 Denumiri populare

floare de tu -> floare de lotus, 280
floare de viol -> micsunele ruginitemicsunele
ruginite, 489
floare boiereasc -> ricin, 694
floare brosteasc -> piciorul-cocosului, 621
floare domneasc -> floare de colti, 277,
nemtisori de cmp, 533, toporasi, 836
floare frumoas -> bnuti, 62
floare galben -> glbenele, 307
floare de galbin -> suntoare, 806
floare gras -> margaret, 445
floare nipral -> lupin galben, 432
floare soare de grdin -> topinambur, 834
floare vnt -> albstrele, 10, stnjenel, 758
flocoas -> sorg, 772
flocosei -> bureti flocosi, 94
flocosel -> burete tepos, 93
flocosele -> agris, 9, floare de colti, 277, tal-
pa-mtei, 822
focsor -> scnteiut, 739
flori albe -> spunarit, 731
flori blai -> spunarit, 731
floricele de flori albe -> soprlit alb, 813
floricele negri -> nalb de pdure, 519
flori de paie -> siminoc, 759
flori de parfum -> spunarit, 731
flori de primvar -> narcise albe, 526
flori de rug -> trandafir de dulceat, 839
flori de tietur -> spunarit, 731
flori domnesti -> garoaf de cultur, 307,
lcrmioar, 395, trei frati ptati, 845
flori galbene -> crite, 193, drobit, 226, pp-
die, 586, topinambur, 834
flori mrunte -> toporasi, 836
flori osenesti -> glbenele, 307
flori tomnatice -> barba-mpratului, 60
florile-znelor -> rchitan, 678
florite albe -> soprlit alb, 813
flotosani -> cltunasi, 116
Foaia lui Tatin -> ttneas, 825
foaia-tatii -> ttneas, 825
foaia-tietorului -> margaret, 445
foaia-tieturii -> margaret, 445
foaia n fir -> saschiu, 727
foalchin de iarn -> micsunele ruginite, 489
foalchine galbene -> micsunele ruginite, 489
focsor -> lemnul-Domnului, 404
forfecri -> volbur, 927
forostu -> sovrf, 773
forostoi -> coada-racului, 174
fracsn -> frasin, 290
frag -Klud alb, 231
frag -> cpsun, 116
fragi de cmp -> cpsun, 116
fragi de lemn alb -> agris, 9
frangostafil -> coacz rosu, 170
franz -> frag, 289
frapsin -> frasin, 290
frasen -> frasin, 290
frasin -> salcm, 717
fratinel -> frsinel, 292
frgar -> dud alb, 231
frgar negru -> dud negru, 233
frgut slbatic -> frag, 289
frtiori -> frsinel, 292, trei frati ptati, 845
frumoasa de noapte -> barba-mpratului, 60
frumusic -> bnuti, 62
frunzar -> urechelnit, 883
frunza-tejului -> vindecea, 910
frunza-voinicului -> brncut, 74, crus-
tea, 175, nsturel, 529, usturoit, 893
frunz de iarb -> buberic, 83 frunz de orbalt
-> vinerit, 911 frunz de sub tuf -> vinerit,
911 frunz de zgaib -> dalac,
211,
rotungioar, 706 frunz lat ->
stnjenel, 758 frunzisoar -> dafin, 211
fulg de stuh -> iarb de Sudan, 351 fulie -
> narcis, 526, narcise albe, 526 fumatul-
pmntului -> fumrit, 306 fumric
besicoas -> tintaur, 875 fundici ^alun,
19 furculit -> viorele, 931 fusaic ->
mazre, 446 fusei -> fasole, 254 fusoi ->
fasole, 254 fusta-doamnei -> volbur,
927 fusta-rndunicii -> volbur, 927 fusui
slbatic -> pplu, 588
Galopr -> calomfir, 104
ganofor^ ghimpe
2
, 315
gantoi -> stejar brumriustejar brumriu, 789
garant -> roib, 701
garoafa-Craiului -> garofita-Pietrei Craiului, 307
garoaf de grdin -> garoaf de cultur, 307
garoafe -> barba-mpratului, 60, crite, 193,
toporasi, 836
garoafe oloage -> barba-mpratului, 60
garofil -> garoaf de cultur, 307
garzoane -> cais, 102 gavt ->
ttneas, 825 gdunie -> gutui, 329
ggut -> ptrunjelptrunjel, 600
ginusa-pdurii -> pstrv de fag, 593
ginus -> turt, 866 ginuse -> sclipeti,
744 gltan -> ptlgele rosii, 598
glbjoar -> drete, 225 glbnare ->
rostopasc, 705 glbnare de germe ->
turit mare, 864 glbeioare -> vulturic,
928
Index 987 Denumiri populare

glbejoar -> rchitan, 678
glbenare -> glbenele, 307, linarit, 421, ve-
trice, 908
glbenele -> usturoit, 893
glbenele de pdure -> drete, 225
glbenit -> urzicut moart, 889
glbenus -> oul-inuluioul-inului, 568
glbenusa-inului -> lubit, 427
glbenuse -> oul-inului, 568
glbigioar -> glbinele, 310
glbinare -> linarit, 421, lumnrica-pmn-
tului, 428
glbinele -> calcea-calului, 103, podbal, 648,
topinambur, 834
glbinele grase -> ppdie, 586
glboni -> pepene galben, 612
gltane vinete -> stnjenel, 758
gluste -> narcise albe, 526
grn -> grnit, 311
gstane -> castan, 110
gurele -> viorele, 931
ggtele -> brndus de toamn, 75
glceav -> nemtisori de cmp, 533
grneat -> stejar pufos, 789
grnit -> carpen, 107
gstine -> castan, 110
gta-turcului -> stir rosu, 817
gti -> gutui, 329
genist -> drobit, 226
georgealene -> cais, 102
georgite -> lcrmioar, 395
ghiara-mtei -> ghizdei, 319
gheata-catanei -> nemtisori de cmp, 533
ghebe de rdcin -> ghebe
1
, 313
ghemele-popii -> cucurbetic, 205
gheocei -> narcise galbene, 527
gheorghin -> pducel, 583, pducel albu-
riu, 585
gheorghinar -> pducel, 583, pducel albu-
riu, 585
gheorghinar -> pplu, 588
gheorghivan -> liliac, 416
gherghin -> pducel, 583
gherghinar -> pducel, 583
gherghine galbene -> topinambur, 834
ghetric -> norocel, 536
ghetisoare -> iarb de soaldin, 352
ghiasm -> izm bun, 377
ghiata-pmntului -> bobornic, 67
ghiat de pmnt -> bobornic, 67
ghicitoare -> brndus de toamn, 75
ghiezuri -> margaret, 445
ghilicei -> ghiocel, 318
ghilie -> nalbnalb, 515
ghimber nemtesc -> rodul-pmntului, 700
ghimbere -> ghintur ptat, 317
ghimbere de munte -> ghintur galben, 316
ghimneriu -> sclipeti, 744
ghimpr -> ienupr, 363
ghimpe lat -> ghimpe
1
, 314
ghimpe mare -> ghimpe
1
, 314, scai mg-
resc, 735
ghimpe pduret -> ghimpe
1
, 314 ghimpe tare ->
ghimpe
2
, 315 ghimpe tflog -> scaiul-
dracului, 736 ghimpoas -> brustur, 80
ghintur -> lumnrica-pmntului, 428, tintau-
r, 875, urechelnit, 883 ghioc ->
albstrele, 10 ghiocei -> narcise galbene, 527
ghiocei albastri -> viorele, 931 ghiocei albi ->
narcisenarcise, 526, narcise
albe, 526 ghiocei de grdin -> narcise
albe, 526, narcise
galbene, 527 ghiocei de munte ->
narcis, 526, narcise
albe, 526
ghiocei de Postvar -> ieder alb
1
, 363 ghiol
-> trandafir de dulceat, 839 ghiorele ->
toporasi, 836, viorele, 931 ghirc -> gru
durum, 327 ghirele -> ghiocel, 318 ghistin ->
castan, 110 ghizd -> trei frati ptati, 845
ghizdel -> ghizdei, 319 giazma-broastii ->
izm bun, 377 giazm -> izm bun, 377 gie
-> vit-de-vie, 923 gintur -> rcusor, 680
giorele -> ghiocel, 318 gipsrit -> ipcrige,
373 gisdei -> talpa-gstei, 820 gistinie ->
castan, 110 gisen -^ visin, 914 giugastru ->
jugastru, 386 giugium creat -> izm creat,
379 gium -> izm bun, 377 gizm creat ->
izm creat, 379 glades -> verigariu, 907
glodes -> artar ttresc, 51 gloant -> calcea-
calului, 103 gloant -> bulbuci de munte, 88
globuru -> ienupr, 363 glogheje -> mces,
447 glojdan -> dracil, 223 glojdani -> mcris,
449 gluga-ciobanului -> busuioc slbatic, 98,
papu-
cul-doamnei, 578 gneapn -> jneapn,
385 gnint -> izm bun, 377 gnint neagr -
> izma-broastei, 377 goante -> cartof, 108
godie -> rostopasc, 705 godin- ptlgele
vineteptlgele vinete, 600
Index 988 Denumiri populare

gogoase -> cartof, 108, pplu, 588
gogonele -> ptlgele rosii, 598
gogonet -> sfecl de zahr, 753
golmbite -> oite, 556
gonele -> cartof, 108
gonghicioase -> coacz rosu, 170
gonitoarea-vacii -> scnteiut, 739
gonit -> vinerit, 911
gorin -> gorun, 323
goron -> gorun, 323
gort -> pr pduret, 591
gorun -> mosmon, 501, tenchiu, 831, 787,
stejar pufos, 789 gramciri -> cartof, 108
grbariu -> carpen, 107 grdun -> gorun, 323
gritoare de ru -> limba-sarpelui, 420
grsit -> iarb gras, 354 grnisoare ->
calcea-calului, 103 gru alb -> gru comun,
325, gru durum, 327,
tenchiu, 831
gru arnut -> gru durum, 327 gru crnu -
> gru comun, 325 gru de primvar ->
gru comun, 325, gru
durum, 327
gru de scrobeal -> tenchiu, 831 gru de
toamn -> gru comun, 325 gru moale ->
tenchiu, 831 gru rusesc -> gru comun, 325
grul-potrnichii -> parachernit, 580 grusor
-> porumb, 656 grusor mrunt -> grusor,
327 grusorul vrabiei -> mei psresc, 469
gru tare -> gru durum, 327 gru turcesc ->
gru durum, 327 greghetin -> ciocul-berzei,
155 gretel -> drete, 225 grozam -> drobit,
226, mturi, 467, salcm
galben, 718
grozdic -> spunarit, 731 grujarc
-> salb moale, 716 grumzare de
porci -> buberic, 83 grumpe ->
cartof, 108 gubnas -> suliman, 805
gugti -> mtrgun, 464 gul de
balt -> brustur dulce, 82 gulie de
iarn -> gulie, 328 gulii ->
topinambur, 834 gulimani -> gulie,
328 gulioare -> gulie, 328 gura-leului
-> linarit, 421 guraline ->
topinambur, 834 gura-mtei ->
linarit, 421 gurare -> muttoare,
513 gurita-cucului -> cltunasi, 116
gurun -> gorun, 323 gustine ->
castan, 110
gusa-ginii -> ppdie, 586, podbal, 648
gusa-porumbelului -> fumrit, 306, spo-
rici, 782, valerian, 895
guster -> buberic, 83
gutani -> gutui, 329 gutuit
-> unguras, 880
Hadaburce -> cartof, 108
hagimatuchi -> ceap esalot, 130
hagim -> ceap, 127, ceap esalot, 130,
praz, 662
haism -> asmtui, 53
hajm -> ceap, 127
hajme -> ceap de iarn, 130, ceap esa-
lot, 130
hajme turcesti -> ceap esalot, 130
hajmite -> ceap esalot, 130
halngar -> vit-de-vie, 923
haldan -> cnep, 123
haldani -> cnep, 123
haldaroi -> cnep, 123
haler -> soc, 765
halimas -> ghebe
1
, 313
hamei de pmnt -> suntoare, 806
hamei slbatic -> hamei, 334
handrabule -> cartof, 108
hantagic -> cltunasi, 116
hanos -> anason, 25, fenicul, 257
hanus -> anason, 25, fenicul, 257
hardal -> mustar alb, 510, mustar negru, 511
harbuji albi -> dovlecel, 222
harbuz -> dovleac, 219, pepene galben, 612
hardal -> nap, 525
harnic -> suntoare, 806
harpagic -> ceap esalot, 130
hartabuji -> cartof, 108
hasmaciuc -> asmtui, 53
hasmatuchi -> asmtui, 53, ceap esalot, 130
hasme -> ceap esalot, 130
hasc -> brad, 70
hasis -> cnep, 123
hatmatuchi -> ceap esalot, 130
hazmacic -> asmtui, 53
hciug -> brad, 70
hjmute -> ceap esalot, 130
hlciug -> curpen, 207
hlng -> vit slbatic, 926
hrean -> hrean, 344
hrmeasc -> dumbravnic, 235
hrlet -> ieder, 361
hrmiaiu -> rostopasc, 705
heghi -> vit-de-vie, 923
helimoac -> ienupr, 363
hericic -> troscot, 851
hiarbic -> piersic, 622
hiasm -> asmtui, 53
Index 989 Denumiri populare

hierea-pmntului -> tintaur, 875
hilibe -> cartof, 108
hilimic -> glbenele, 307
hilindunea -> rostopasc, 705
himei -> hamei, 334
himunic -> pepene galben, 612
hin -> dumbt, 234
hintur -> ghintur galben, 316
hioar -> toporasi, 836
hirisc -> hrisc, 347
hobridrag -> toporasi, 836
hocegi -> ceap, 127
hodolan -> vetrice, 908
holr -> liliac, 416
holbor -> volbur, 927
holdane -> cnep, 123
holer -> ghimpe
2
, 315, dracil, 223
holman -> iarb mare, 354
horcegi -> ceap esalot, 130
horneai -> luminoas, 430
horsti -> mustar negru, 511
hosporuse -> mosmon, 501
hoz -> soc, 765
hrnit -> nsturel, 529
hrenoas -> mustar alb, 510
hrenut -> dragavei, 224
hrib -> rodul-pmntului, 700
hrichi -> hrib, 346
hulc -> gru comun, 325
hultuneal -> vulturic, 928
hulubit -> vinetic
1
, 912
hulubit pestrit -> oite, 556
hulubite -> oite, 556
Iades -> slbnog, 761
iagod -> dud alb, 231
ialovt -> ienupr, 363
iantur -> ghintur galben, 316
iarba-aerului -> iarba-fiarelor, 349
iarba-albinei -> dumbravnic, 235
iarba-albinelor dumbravnic, 235, roinit, 702
iarba-balaurului -> rcusor, 680
iarba-boierului -> brustur, 80
iarba-bubei -> omag
1
, 556, omag
3
, 558, pp-
lu, 588, ptlagin mare, 596, vinde-
cea, 910
iarba-csunatului -> stupinit, 799 iarba-
csunturii -> stupinit, 799, tal-
pa-gstei, 820
iarba-crtitelor -> rotungioar, 706 iarba-cerii
-> iarba-fiarelor, 349, roua-ce-
rului, 707
iarba-ciumei -> ciumrea, 162 iarba-ciutei ->
dumbravnic, 235, iarb de
soaldin, 352, urechelnit, 883
iarba-codrului -> mtrgun, 464
iarba-coifului -> omag
1
, 556, omag
3
, 558
iarba-crucii -> suntoare, 806
iarba-cucului -> cimbrisor, 149, cimbru, 151,
izma-broastei, 377 iarba-datului ->
fecioric, 256 iarba-dracului -> ciumfaie, 161
iarba-eretei -> vulturic, 928 iarba-faptului ->
cerentel, 138, fecioric, 256,
lipicioas, 423, sclipeti, 744,
vtmtoare, 903 iarba-fecioarei ->
fecioric, 256 iarba-fecioarelor -> pelin alb,
608 iarba-feciorilor -> fecioric, 256 iarba-ferii
-> roua-cerului, 707 iarba-fiarelor^ roua-
cerului, 707, sporici, 782 iarba-fierului ->
omag
1
, 556, omag
3
, 558,
sporici, 782
iarba-fnului -> vitelar, 926 iarba-frigurilor ->
albstrele, 10, tintaur, 875 iarba-fumatului ->
fumrit, 306 iarba-ginilor -> troscot, 851,
vulturic, 928 iarba-gstei -> coada-racului,
174 iarba-jermilor -> omag
1
, 556, omag
3
, 558
iarba-junghiului -> margaret, 445 iarba lui
Antonie -> busuioc slbatic, 98 iarba lui ceas
ru -> cervan, 141 iarba lui cel slab -> iarba-
sarpelui, 350 iarba lui Daraboiv -> lemn
dulce
1
, 402 iarba lui Sfntu Gheorghe ->
lcrmioar, 395 iarba lui Sf. Ion -> cinstet, 154,
mselarit, 460,
rscoace, 686, suntoare, 806 iarba Sf.
Ioan -> rscoage, 686 iarba-lupriei ->
busuioc slbatic, 98 iarba-lupului ->
mtrgun, 464, turt, 866,
urechelnit, 883
iarba-lutatinului -> ttneas, 825 iarba-
mgarului -> scaiul-dracului, 736 iarba-
mrgritarului -> lcrmioar, 395 iarba-
mtrililor -> rotungioar, 706 iarba-mtei ->
ctusnic, 122 iarba-mtului -> valerian, 895
iarba-muncilor -> trifoi alb trtor, 848 iarba-
nprcii -> iarba-sarpelui, 350 iarba-
nebunilor -> spnz, 778 iarba-oilor -> coada-
soricelului, 175 iarba o mie bun -> frsinel,
292 iarba-omului -> mei psresc, 469 iarba-
osului -> vtmtoare, 903 iarba-plriei ->
brustur dulce, 82 iarba-pmntului ->
plmnric, 642 iarba-prului -> brustur
dulce, 82 iarba-pisicii -> valerian, 895 iarba-
prciului -> npraznic, 527 iarba-plumnei ->
nufr alb, 545 iarba-plmnilor ->
plmnric, 642 iarba-porcilor -> iarb
gras, 354, iarb rosie, 357
Index 990 Denumiri populare

iarba-porcului -> buberic, 83
iarba-puricelui -> iarb rosie, 357
iarba-purceilor -> piperul-bltii, 631
iarba-raiului -> vetrice, 908
iarba-rndunelei -> iarba-fiarelor, 349, rosto-
pasc, 705
iarba-rndunelului -> grusor, 327
iarba-roilor -> roinit, 702
iarba-sasului -> snisoar, 730
iarba-sgetii -> sgeata-apei, sgea-ta-
apei, 728
iarba-sngelui -> glbinele, 310, npraz-
nic, 527, suntoare, 806
iarba-scrntiturii -> coada-racului, 174
iarba-smizii -> dumbt, 234
iarba-soarelui -> arnic, 50
iarba-spaimei -> suntoare, 806
iarba-spurctii -> suntoare, 806
iarba-spurcului -> vinerit, 911
iarba-stelei -> dalac, 211
iarba-stupului -> aprtoare, 40
iarba-sarpelui -> feregut dulce, 258, feri-
g, 219, rcusor, 680, scultoare, 748
iarba-soarecelui -> coada-soricelului, 175
iarba-soarecului -> ciocul-berzei, 155
iarba-soprlei -> busuioc slbatic, 98
iarba-tieturii -> lumnrica-pmntului, 428,
margaret, 445, ptlagin ngust, 595, us-
turoit, 893, vindecea, 910
iarba-tlharului -> vindecea, 910
iarba-tunului -> iarb gras, 354, urechel-
nit, 883
iarba-tutunului -> iarb de soaldin, 352
iarba-tntarilor -> iarb rosie, 357
iarba-urechii -> iarb de soaldin, 352, noro-
cel, 536
iarba-urciunii -> linarit, 421
iarba-ursului -> pedicut, 607
iarba-vntului -> ctusnic, 122, deditei
mari, 212, vindecea, 910
iarba-voinicului -> brncut, 74, nsturel, 529
iarba-zgibii -> zgaib, 938
iarba-zmeului -> norocel, 536
i ar b amar - > i ar b r os i e, 357,
schinel, schinel, 741
iarb bloas -> ttneas, 825
iarb de bou slbatic -> limba-boului, 418
iarb de cale -> ptlagin, 594, ptlagin ma-
re, 596
iarb creat -> izm creat, 379
iarb de boale -> usturoit, 893
iarb de cositor -> coada-calului, 171
iarb de curc -> fumrit, 306, tintaur, 875
iarb de dat -> talpa-gstei, 820
iarb de doruri -> pecetea lui Solomon, 606
iarb de dureri -> pecetea lui Solomon, 606
iarb de friguri -> tintaur, 875
iarb de grdin -> iarb gras, 354
iarb de greutate -> suliman, 805
iarb de ntruiele -> cnepa-codrului, 122
iarb de lmioar -> cimbru, 151
iarb de lingoare -> glbinele, 310, usturoi-
t, 893
iarb de mare -> zrn, 934
iarb de margin -> roib, 701
iarb de piatr -> sulfin, sulfin, 801
iarb de psri -> scnteiut, 739
iarb de prci -> npraznic, 527
iarb de ran -> usturoit, 893
iarb de rni -> vtmtoare, 903
iarb de toate boalele -> usturoit, 893
iarb de trnji -> buberic, 83
iarb de urechi -> nvalnic, 531, norocel, 536,
urechelnit, 883, urechea-babei, 882
iarb de vatm -> linarit, 421, vtm-
toare, 903
iarb de zgaib -> zgaib, 938
iarb de zgibi -> zgaib, 938
iarb de zugrvit -> drobusor, 228
iarb dulce -> lemn dulce
1
, 402, lemn
dulce
2
, 402
iarb dulce de munte -> feregut dulce, 258,
vetrice, 908
iarb dulce de pdure -> feregut dulce, 258
iarb flocoas -> ctusnic, 122, siminoc, 759,
talpa-gstei, 820, unguras, 880
iarb frumoas -> bnuti, 62
iarb gras -> amreal
1
, 22, amreal
2
, 23,
iarb de soaldin, 352, norocel, 536, ure-
chelnit, 883
iarb gras de grdin -> ptlagin mare, 596,
troscot, 851
iarb iute -> iarb rosie, 357, piperul-bltii, 631
iarb nceptoare de snge -> tintaur, 875
iarb ntritoare -> ttneas, 825, vine-
rit, 911
iarb lat -> stnjenel, 758
iarb lptoas -> amreal
1
,22, amreal
2
,23
iarb lipitoare -> lipicioas, 423
iarb mambie -> unguras, 880
iarb mare -> ptlagin mare, 596, zrn, 934
iarb mare frumoas -> iarb mare, 354
iarb mcris -> mcris, 449
iarb mirositoare -> vitelar, 926
iarb neagr -> buberic, 83, busuioc sl-
batic, 98, iarb mare, 354, izm bun, 377,
izm creat, 379, ttneas, 825
iarb nodoroas -> troscot, 851
iarb puturoas -> coriandru, 185
iarb rea -> omag
3
, 558
iarb rosie -> dentit, 216, piperul-bltii, 631,
rcusor, 680, slbnog
1
, 761, troscot, 851
iarb rosie brosteasc -> troscot de balt,
853
iarb srac -> sparcet, 778
Index 991 Denumiri populare

iarb srat -> buberic, 83
iarb spornic -> sporici, 782
iarb strnuttoare -> coada-soricelului, 175
iarb strictoare -> cruciulit, 203
iarb suntoare -> suntoare, 806
iarb tare -> lemn dulce
1
, 402
iarb vopsitoare -> drobusor, 228, roib, 701
iasca-mesteacnului -> vclie de mestea-
cn, 903
iasc fals -> vclie, 902
iasig -> frasin, 290
iasm -> izm bun, 377
iasmin -> iasomie, 360
iasmium -> iasomie slbatic, 361
iasomie -> iasomie slbatic, 361
ibavnic -> dumbravnic, 235
iblan -> plop alb, 643
iboz -> soc, 765
ibozlu -> boz, 68
iecimie -> orz, 564
iedera celor frumoase -> ieder, 361
iedera znelor- ieder, 361, rotungioar, 706
ieder -> ghimpe
1
, 314, mghiran, 452, sas-
chiu, 727, vit de Canada, 923
ieder cu cinci foi -> vit de Canada, 923
ieder de munte -> smrdar, 762
ieder de pdure -> ieder, 361
iedere -> cimisir, 152
ienupr -> coriandru, 185
ienuper -> ienupr, 363
iepurel -> sparanghel, 776
ierboaie -> floarea-soarelui, 275
iesic -> frasin, 290
ieur -> pepene galben, 612
ignele -> garoaf de cultur, 307
iliac -> anin de munte, 34
ililec > liliac, 416
imortele -> siminoc, 759
inric -> linarit, 421
in de fuior -> in, 368
in de smnt -> in, 368
inet -> linarit, 421
inibahar -> ienupr, 363
inima-pmntului -> drete, 225
inistrea -> drobit, 226
in slbatic -> linarit, 421
intit -> scnteiut, 739
intur -> lumnrica-pmntului, 428
intur rosie -> ghintur ptat, 317
iolut -> coada-racului, 174
iorgovan -> liliac, 416
iov -> salcie cpreasc, 723
iov -> zlog, 932
iperige -> ipcrige, 373
irean -> hrean, 344
iutari -> burete lptos, 91
ivr galben -> dovleac, 219
ivere -> dovlecel, 222
izdoave -> crite, 193
izma-apei -> izma-broastei, 377
izm creat a cerbilor -> izm creat, 379
Izma-Maicii Preciste -> calomfir, 104
izma-stupilor -> roinit, 702
izm btrneasc -> izm creat, 379
izm creat -> izma-broastei, 377
izm de ap -> izm creat, 379
izm lung -> izma-broastei, 377
izm neagr -> izma-broastei, 377
izm porceasc -> izma-broastei, 377
izm proast -> busuiocul-cerbilor, 98
izm proast -> busuiocul-cerbilor, 98,
izma-broastei, 377
izm slbatic -> aprtoare, 40, busuioc sl-
batic, 98, izma-broastei, 377
mprteasa-buruienilor -> mtrgun, 464
mprteas -> muttoare, 513
nchegtoare -> luminoas, 430, npraz-
nic, 527, snziene galbene, 734, suntoa-
re, 806, vulturic, 928
ncingtoare -> cicoare, 146
ndorsi -> jneapn, 385
ndrcit -> scaiul-dracului, 736
Jale -> cinstet, 154, salvie, 724
jale de munte -> suntoare, 806
jales -> cinstet, 154
jales bun -> salvie, 724
jales de grdin -> salvie, 724
jalnic -> salvie, 724
jap -> piciorul-cocosului, 621
jebdi -> piciorul-cocosului, 621
jebghie -> piciorul-cocosului, 621
jelc -> tuie oriental, 885
jep -> jneapn, 385
jestril -> artar ttresc, 51
jie bolund -> vit de Canada, 923
jie slbatic -> vit de Canada, 923
jinept -> ienupr, 363
jinter -> urechelnit, 883
jiorele de toamn -> brndus de toamn, 75
jip -> gorun, 323
jipel -> jneapn, 385
jip mare -> jneapn, 385
jip mic -> ienupr, 363
jisin -^ visin, 914
jneapn -> ienupr, 363
jneapn ce nu nstin -> cetin de negi, 141
joaie -> salvie, 724
jolc -> pin, 627, tuia, 854, tuie oriental, 855
jolteal -> vetrice, 908
jordoline -> cais, 102
Index 992 Denumiri populare

jorea galben -> calcea-calului, 103
jugastru -> paltin de cmp, 575
jugastru negru -> artar ttresc, 51
jugrel -> dumbt, 234 jugrast ->
jugastru, 386 juni -> spunrit, 731
jup -> jneapn, 385
Laba-ginii -> troscot, 851
laba-gstei -> lobod cineasc, 426
laba-gstei -> calcea-calului, 103, priboi, 664
laba-lupului -> pedicut, 607, talpa-gstei, 820
laba-mtei -> drobusor, 228, mces, 447, tal-
pa-mtei, 822, piciorul-ursului, 622
laba-ursului -> brdisor, 73, pedicut, 607, pi-
ciorul-ursului, 622
labea -> bibilic, 64, zambil, 932
labidragi -> cltunasi, 116
labrusc -> vit-de-vie, 923, vit slbatic, 926
lacrimile-Elenei -> iarb mare, 354
lalea de grdin -> lalea, 389
lalea pestrit -> bibilic, 64
landas -> lcrmioar, 395
laor-> ciumfaie, 161
lapte brostesc -> laptele-cucului, 391
laptele-cinelui -> laptele-cucului, 391, limba-
mielului, 419
laptele-lupului -> laptele-cucului, 391
lapuc -> brustur, 80
larice -> zad, 931
latir -> mzroi, 468
laur -> dafin, 211, ciumfaie, 161
laur porcesc -> ciumfaie, 161
lavrentin -> suliman, 805, vinerit, 911
lcrmit -> lcrmioar, 395
lmioar -> cimbru, 151, cimbru de grdi-
n, 137, glbinele, 310, trei frati ptati, 845
lmit -> cimbrisor, 149, cimbru, 151, cimbru
de grdin, 152, iasomie, 360, lemnul-
Domnului, 404, roinit, 702
lpdtoare -> cucurbetic, 205
lposel -> podbal, 648
lptiuc -> salat, 714
lptiug -> rostopasc, 705
lptuc -> salat, 714
lptuc -> ppdie, 586
lptuc dulce -> burete dulce, 91
lptuci -> rscov, 687
lpu- cinstet, 154
lsnicior -> zrn, 934
lzmuitor -> lsnicior, 398
lnarit -> talpa-mtei, 822
lnaric -> floare de colti, 277
lnarit -> linarit, 421
lebenit -> pepene verde, 613
lemn acru -> cenuser, 135
lemn alb -> salcm, 717
lemn cinesc -> crusin, 204, ieder alb
2
, 363,
scorus de munte, 746, tulichin, 856
lemn cinesc -> salb moale, 716, tulichi-
n, 856
lemn de acat -> salcm, 717
lemn de ap -> ctin mic, 119
lemn domestic -> cenuser, 135
lemn domnesc -> lemnul-Domnului, 404
lemn dulce -> feregut dulce, 258, lemnul-
Domnului, 404, rcusor, 680
lemn galben -> dracil, 223
lemnie -> osul-iepurelui, 566, rchitan, 678,
suntoare, 806
lemn nelemn -> untul-pmntului, 881
lemn pucios -> scorus de munte, 746
lemn tare -> stejar pufos, 789
lemn ttresc -> artar ttresc, 51
lemnul-bobului -> drobit, 226, salcm gal-
ben, 718
lemnul-cinelui -> lemn cinesc, 400, veri-
gariu, 907
lemnul-Domnului -> cimisir, 152, lumnri-
c, 429, pelin alb, 608
lemnul-vntului -> liliac transilvnean, 417
lemnus -> lemnul-Domnului, 404
lemoie -> toporasi, 836
lemonie -> lmi, 396
lene -> lipicioas, 423
leord -> leurd, 406
leordac -> stupinit, 799
leordin -> jugastru, 386
leorus -> vit-de-vie, 923
leostean -> leustean, 406
leposteni -> cltunasi, 116
Iesit -> gru comun, 325
leur -> laptele-cucului, 391
leurd -> ceap de munte, 130
leurd -> crin de pdure, 198
leurusc -> vit slbatic, 926
leusteanul-broastei -> bulbuci de munte, 88
leusteanul-broastei -> piciorul-cocosului, 621
levand -> levntic, 408
levcoaie -> micsunele ruginite, 489
libistoc -> leustean, 406
lichen de stejar -> lichen de prun, 411
lichitoare -> dentit, 216, lipicioas, 423
lihar -> vetrice, 908
liliac -> anin de munte, 34, mlin, 453, sal-
cm, 717, scumpie, 749
liliac nemtesc -> liliac, 416
liliac de pdure -> tulichin, 856
liliac rosu -> liliac, 416
liliac slbatic -> tulichin, 856
lilicea -> ppdie, 586
lilie -> crin alb, 197, crin de pdure, 198, stn-
jenel, 758
Index 993 Denumiri populare

lilie slbatic -> stnjenel, 758
liliom alb -> crin alb, 197
lilion -> stnjenel, 758
lilion bun -> lcrmioar, 395
liliur -> laptele-cucului, 391
liliu galben -> stnjenel galben, 786
limar -> nvalnic, 531
lim -> chimen, 144, perisor
1
, 618
limba-bltilor -> ptlagin ngust, 595
limba-boului -> dragavei, 224, iarba-sarpe-
lui, 286, limba-cinelui, 419, nvalnic, 531,
pstrv rosu de stejar, 593, ptlagin ma-
re, 596
limba-broastei -> ptlagin ngust, 595, ro-
dul-pmntului, 700
limba-cerbului -> ferig, 259, nvalnic, 531,
unghia-ciutei, 879
limba-cucului -> limba-cinelui, 419, scultoa-
re, 748
limba-mnzului -> ptlagin, 594
limba-mielului -> limba cinelui, 419
limba-oii -> nvalnic, 531, ptlagin, 594,
ptlagin ngust, 595, ptlagin mare, 596
limbarit -> limba-boului, 418, nvalnic, 531,
ptlagin ngust, 595
limba-sarpelui -> ferig, 259, ptlagin n-
gust, 595
limba-vacii -> nvalnic, 531, rodul-pmntu-
lui, 700
limba vecinei -> nvalnic, 531, podbal, 648
limbricas -> pufulit, 669
ligoace -> toporasi, 836
lingoare -> osul-iepurelui, 566
lingoric -> talpa-gstei, 820
lingura-popii -> cucurbetic, 205
lingura-znei -> lingurita-znelor, 422
lingur de vnt -> iarba-sarpelui, 350
linte alb -> mzroi, 468
lintea-pratului -> mzroi, 468
lint -> mazre, 446
liorbe- dafin, 211
lipan -> brustur, 80, brustur dulce, 82, cin-
stet, 137, lumnric, 429
lipean -> lumnric, 429
lipici -> ghimpe
2
,315, limba-cinelui, 419, turit
mare, 864
lipicios -> anin negru, 34
liubu -> dafin, 211
livan -> zimbru, 934
livant -> levntic, 408
lobenit -> dovleac, 219, dovlecel, 222
lobod alb -> lobod, 425
lobod bolund -> lobod cineasc, 426
lobod bobat -> lobod, 425
lobod bun -> lobod, 425
lobod domneasc -> lobod, 425
lobod porceasc -> lobod, 425
lobod rosie -> lobod, 425 lobode rosii de
vrzare -> lobod, 425 lobodin -> lobod,
425 locotit -> cucurbetic, 205 lopostani ->
cltunasi, 116 losnicioar de ceas ru ->
lsnicior, 398 loz -> rchit rosie, 680, zlog,
932 lozie -> rchit, 679, salcie, 720, salcie
pletoas, 723
lub -> pepene verde, 613 lubenicioar -
> zmosit, 933 lubenit -> dovleac, 219,
dovlecel, 222 lubenit furajer -> pepene
furajer, 612 lubenit verde -> pepene
verde, 613 Iubit -> oul-inului, 568 luciu -
> pin, 627
ludaie bulgreasc -> dovleac turcesc, 221
ludaie turceasc de mncat -> dovleac tur-
cesc, 189
ludan -> dovleac, 219 ludi -> pepene furajer,
612 ludi furajeri -> pepene furajer, 612
ludoaie de pmnt -> muttoare, 513 ludoaie
porceasc -> dovlecel, 222, dovleac
turcesc, 221 luhr -> trifoi rosu, 849
lumineat -> iarba-fiarelor, 349 luminoas ->
curpen, 207, perisor
1
, 618 lumnarea-
Domnului -> lumnric, 429 lumnarea ->
lumnrica-pmntului, 428 lungorice ->
cucurbetic, 205 luparit -> vinerit, 911
lupidragi -> cltunasi, 116 lupoaic -> iarb de
Sudan, 351 lurb -> dovleac, 219, dovlecel,
222 lurbu -> liliac, 416 luste -> ghiocel, 318,
narcis, 526 lustrean -> leustean, 406
lutatin -> ttneas, 825 lutculite -> bnuti, 62
Mac alb -> mac, 433
mac albastru german -> mac, 433
mac bracteat -> mac iranian, 438
mac bun -> mac, 433
mac cornut galben -> mac galben, 437
macdeadon -> ptrunjel, 600
mac de grdin -> mac, 433, mac de
cmp, 436
mac galben -> mac de munte, 437 mac
iepuresc -> mac de cmp, 436 mac involut ->
mac, 433 mac negru -> mac, 433 mac
psresc -> mac de cmp, 436 macrici ->
mcris, 449 macris -> mcris mrunt, mcris
mrunt, 451
Index 994 Denumiri populare

macris bun -> mcris, 449
macris de cmp -> mcris mrunt, 451
macris de grdin -> mcris, 449, mcris
mrunt, 451
macris de munte -> mcris, 449
macris iepuresc -> mcris mrunt, 451
macrisor> mcrisul-iepurelui, 451
macris psresc -> mcris mrunt, 451
macris trifolios -> mcris mrunt, 451
macrisul-calului -> dragavei, 224
macrisul-caprei -> mcris, 449
macrisul-caprei de pdure -> mcrisul-iepu-
relui, 451
mac rosu -> mac de cmp, 436
mac rosu de grdin -> mac iranian, 438
mac slbatic -> mac de cmp, 436, mac cor-
nut, mac cornut, 436
macul-cioarei -> zmosit, 933
macsor -> mac cornut, 436
mac slbatic -> rostopasc, 705
macul-cucului -> mac de cmp, 436
maderan -> mghiran, 452
mag -> mac, 433
magrin -> salcm, 717
mahoarc -> tutun turcesc, 869
maioran -> mghiran, 452
malcavit -> plmnric, 642
malete -> pin, 627
malin -> liliac, 416
mama-pdurii -> ptlagin mare, 596
mama ploaie -> ptlagin mare, 596
mamorit -> musetel, 508
man -> zmeur, 939
mandragun -> ciumfaie, 161
mandul -> migdal, 491
manufr -> nufr galben, 546
marariu de cas -> fenicul, 257
marcicin -> izm creat, 379
marceti -> rodul-pmntului, 700
margarete -> margaret, 445
marila -> piersic, 622
marin -> vetrice, 908
marole -> salat, 714
marule- salat, 714
masalari -> mselarit, 460, tulichin, 856
mascat -> priboi, 664
masin -> mslin, 462
maslad -> mselarit, 460
maslin -> mslin, 462
mastacn -> mesteacn, 477
masmule -> mosmon, 501
matragon -> mtrgun, 464
matrice -> musetel, 508, parachernit, 580,
tarhon, 823
matele-ghinilor -> drete, 225
mazre alb -> mazre, 446
mazre cu catrint -> mazre, 446
mazre de grdinit -> mazre, 446
mazre de trse -> mazre, 446
mazre doag -> mazre, 446
mazre dulce -> mazre, 446
mazre fugus -> mazre, 446
mazre galben -> mazre, 446
mazre grbit -> mazre, 446
mazre mic -> mazre, 446
mazre moldoveneasc -> mazre, 446
mazre neagr -> mazre, 446
mazre semntoare -> mazre, 446
mazre sirtosit -> mazre, 446
mazre sur -> mazre, 446
mazre tta-n bors -> mazre, 446
mazre turcan -> mazre, 446
mazre urctoare -> mazre, 446
mces -> mosmon, 501, pducel, 583, pducel
alburiu, 585
mcesti -> pducel alburiu, 585 mcies ->
pducel alburiu, 585 mcris -> nsturel, 529
mcris boieresc -> dracil, 223 mcris ca
trifoi -> mcrisul-iepurelui, 451 mcris ciesc
-> stevia-stnelor, 814 mcris de balt ->
nsturel, 529 mcris de grdin -> stevie,
815 mcris de pdure -> mcrisul-iepurelui,
451 mcris de ruri -> dracil, 223 mcris
iepuresc -> mcrisul-iepurelui, 451 mcris
mare -> mcris, 449 mcrisor -> mcrisul-
iepurelui, 451 mcris psresc -> mcrisul-
iepurelui, 451 mcris spinos -> dracil, 223
mcris trifoios -> mcrisul-iepurelui, 451
mcrisul-cailor -> stevia-stnelor, 814
mcrisul-caprei -> dracil, 223 mcrisul-
cucului -> stevie, 815 mcut -> mac de cmp,
436 mdrise -> vetrice, 908 mgdlan ->
migdal, 491 mgdlane -> cais, 102 mgeran
slbatic -> sovrf, 773 mgheruste -> cartof,
108 mghiranul-pmntului -> drete, 225
miug -> hamei, 334 mlag -> nalb de
pdure, 519 mlai -> mei, 496, porumb, 656,
sorg, 772 mlai mrunt -> mei, 496 mlai de
mturi -> sorg, 772 mlai moale ->
pducel, 583, pducel
alburiu, 585
mlai negru -> lemn cinesc, 400, sorg, 772
mlai nesrat -> pducel, 583, pducel
alburiu, 585
mlai psresc -> mei psresc, 469
mlai pentru furaj -> dughie, 233 mlai
pietros -> mei psresc, 469
Index 995 Denumiri populare

mlai ttresc -> sorg, 772
mlai turcesc -> sorg, 772
mlaiul-cucului -> pducel, 583, pducel
alburiu, 585
mlcin -> busuioc, 96
mlnel -> pducel alburiu, 585
mlet-pducel -> pducel alburiu, 585
mlcez -> trei frati ptati, 845
mlin -> clin, 115, cires, 156, lemn ci-
nesc, 322, liliac, 416
mlin alb -> liliac, 416, mlin, 453
mlin -> zmeur, 939
mlin alb -> mlin, 453
mlin negru -> mlin, 453
mlin psresc -> cires, 156
mlin rosu -> liliac, 416, otetar, otetar, 568
mlin slbatic -> tulichin, 856
mlin verde -> liliac, 416
miug -> hamei, 334
mlur -> fenicul, 257
mndule- cais, 102
mntnac -> priboi, 664
mnunchi -> splinut, 781
mrar de grdin -> mrar, 456
mrariu -> dughie, 233
mrariul-cinelui -> musetel, 508
mrariul-cmpului -> nemtisori de cmp, 533
mrar tare -> mrar, 456
mr auriu -> bulbuci de munte, 88
mrcin -> pducel, 583, pducel alburiu, 585,
pliur, 586
mrcine -> ghimpe
1
, 314, mces, 447,
pliur, 586, sorb, 770, porumbar, 568
mrcini -> scai vnt, 737
mrcinele-cioarei -> mces, 447
mrcinele-cotofenei -> mces, 447
mrcet -> rodul-pmntului, 700
mr butii -> gutui, 329
mr de pmnt -> topinambur, 834
mr de titron -> lmi, 396
mrgran -> mghiran, 452
mrgrit -> lcrmioar, 395
mrgritare -> lcrmioar, 395
mrgrit -> bnuti, 62
mrgea -> lcrmioar, 395
mrgean -> rmurele, 685
mrgeluse -> mei psresc, 469
mrgheruste -> cartof, 108
mr ghimpos -> ciumfaie, 161
mrgic -> siminoc, 759
mr lupesc -> cucurbetic, 205
mr spinos -> ciumfaie, 161
mrul-ciobanului -> turt, 866
mrul-cucului -> glbinele, 310
mrul-lupului -> dalac, 211, iarba fiarelor, 349,
omag
2
, 557, rotungioar, 706
mrul-porcului -> ciumfaie, 161
mrunc neagr -> vetrice, 908 mrurariul-
cmpului -> nemtisori de cmp, 533
mrtloag -> iarb neagr, 356 mslare ->
pplu, 588 mschioane slbatice -> trei frati
ptati, 845 mselarit -> rostopasc, 705
msies -> mces, 447 mslag -> ciumfaie,
161 mtasea-pmntului -> mierea-ursului,
490 mtcin -> busuioc, 96, mtciune, 463
mtcin creat -> izm creat, 379 mtcine -
> roinit, 702 mtcut -> turit mare, 864
mtrguna-gunoiului -> ciumfaie, 161
mtrgun -> ciumfaie, 161, mselarit, 460
mtrgun mic -> mutulic, mutulic, 514
matrice -> ventrilic, 906 mtur verde ->
mturi, 467 mturi -> sorg, 772 mturic ->
albstrele, 10, btrnis, 63,
sporici, 782
mturcea -> mturi, 467 mturit -> iarb de
Sudan, 351 mzriche -> ghizdei, 319,
mazre, 446,
mzroi, 468
mzriche turceasc -> lupin galben, 432
mzroaie -> mzroi, 468 mna-Maicii
Domnului -> scultoare, 748 mntarca-
dracului -> hrib tignesc, 347 mntarc
pietroas -> hrib, 346 mngierea-apelor ->
silur, 757 mnzoaic -> coada-calului, 171
mrcov -> morcov, 499 mtisoar -> salcie
cpreasc, 723 mederan -> mghiran, 452
medunet -> cinstet, 154 megeran -> mghiran,
452 mei -> dughie, 233, hamei, 334 mei bun -
> mei, 496 mei galben -> mei, 496 mei
mciucat -> mei, 496 mei negru -> mei, 496
mei psresc -> mei, 496 mei romnesc ->
mei, 496 mei slbatic -> mei, 496 mei
ttresc -> sorg, 772 mejioran -> busuioc, 96
melin de pdure -> tmit, 824 melis ->
mtciune, 463, roinit, 702 melis
romneasc -> mtciune, 463 melis
turceasc -> mtciune, 463 meliu -> mei,
496
melosel -> piciorul-ursului, 622, rmurele, 685
ment -> izm creat, 379 mere acre -> mr
pduret, 458 mere de iarn -> topinambur,
834 mere de pmnt -> cartof, 108
Index 996 Denumiri populare

mere de vin -> mr pduret, 458
mereoare -> toporasi, 836
merisor -> ghimpe
1
, 314, perisor
1
, 618, peri-
sor
2
, 619, saschi u, 727, scorus de
munte, 746, smirdar, 762, viorele, 931
merisor turcesc -> cimisir, 152
merisorul-cinelui -> strugurii-ursului, 798
mesteacn alb -> mesteacn, 477
mestecan -> mesteacn, 477
mestecn -> mesteacn pufos, mesteacn
pufos, 480
mestecnas -> mesteacn pufos, 480
mestic -> cicoare, 146
mic slbatic -> viorele, 931
micsandr -> micsunele ruginite, 489
micsandre -> toporasi, 836
micsandre slbatice -> brncut, 74
mics -> zambil, 932
micsorit -> cucurbetic, 205
micsunele -> toporasi, 836, trei frati ptati, 845
micsunic -> micsunele ruginite, 489
mierea-ursului -> iarba-sarpelui, 350, limba-
mielului, 419, plmnric, 642, tt-
neas, 825
mierea-ursului cu flori blai -> urzic moart
alb, 887
mighiran -> mghiran, 452
mihlele -> ptlgele rosii, 598
milet -> sovrf, 773
miliori -> zambil, 932
minciun -> ptlagin, 594, ptlagin ma-
re, 596
minta-bltilor -> izma-broastei, 377
minta-calului -> izma-broastei, 377
mint de chicusuri -> izm bun, 377
mint flocoas -> busuiocul-cerbilor, 98
mint moldoveneasc -> izm bun, 377
mint motoac -> roinit, 702
mint neagr -> izm bun, 377
mint romneasc creat -> vetrice, 908
mint turceasc -> mtciune, 463
minute -> bnuti, 62
miorit -> viorele, 931
mirodea -> ptrunjel, 600
mirtin -> rozmarin, 708
mirtoi -> lemn cinesc, 400
mirut -> limba-boului, 418
miscorit -> cucurbetic, 205
miscul -> mosmon, 501
miscule -> cartof, 108
mitarc bun -> pitoanc, 634
mitarc de mesteacn -> pitarc de mestea-
cn, 643
mitarc gras -> hribul-vrjitoarei, 347, pitarc
de mesteacn, 643
mitarc rosie -> hrib, 346
mlad -> ulm de munte, 879
mlaj -> rchit rosie, 680, rchit, 679
mlaje -> salcie pletoas, 723
mneriori -> viorele, 931
mnint creat -> izm creat, 379
moaci -> mac, 433
moartea-ginilor -> ghizdei, 319
moartea-porcilor -> zrn, 934
mocris -> mcris, 449
mocru -> cires, 156
modolane -> cais, 102
module -> dud negru, 233
moghiruste -> cartof, 108
mohor -> dughie, 233, iarb de Sudan, 351,
mei psresc, 469, sorg, 772 molete ->
ienupr, 363, molid, 497, pin, 627 molid ->
pin, 627 molid alb -> molid, 497 molid gras ->
molid, 497 molidar -> molid, 497 molid sc ->
molid, 497 molidv rosu -> molid, 497 molift ->
molid, 497 molift mic -> jneapn, 385 molotr
-> fenicul, 257 molotru -> anason, 25,
schinduf, 740 molotru galben -> sulfin, 801
molur -> anason, 25 morar -> mrar, 456
morcoghei -> morcov, 499 morcov de deal ->
scaiul-dracului, 736 morcova-ielelor ->
muttoare, 513 morcovei -> muttoare, 513
morcovi albi -> cartof, 108 morcovi-porcesti -
> topinambur, 834 morun -> musetel, 508
morvar -> dud alb, 231 mostachiu -> mosmon,
501 mositel -> musetel, 508 motane -> iarba-
sarpelui, 350 motocei -> ghizdei, 319 motul-
curcanului -> stir, 816, stir verde, 818,
rcusor, 680
mucezea -> floare de colti, 277 muclan ->
motul-curcanului, 502 mucul-curcanului ->
motul-curcanului, 502, stir
rosu, 817
mulug -> hamei, 334 mur -> dud alb, 231,
dud negru, 233, zme-
ur, 939
murar -> mur de miriste, 506 mur ->
mur, 505 mur de ghite -> dalac, 211
mur de ogoare -> mur de miriste, 506
murcoi -> morcov, 499 mur de pdure ->
mur, 505 mur de zvoaie -> mur de
miriste, 506 mur negru -> mur, 505
Index 997 Denumiri populare

mure negre -> mur de miriste, 506
mur pduret slbatic -> mur, 505
mur tufos -> mur, 505
murt -> rodul-pmntului, 700
mustea -> musetel, 508
muscarin -> muscarit, muscarit, 507
mustret -> carpen, 107, jugastru, 386
musttoare -> trepdtoare, 847
mustl -> floarea-Raiului, 274
muscata-jinului -> priboi, 664
muscat -> ciocul-berzei, 155, crin alb, 197,
priboi, 664
muscatu-vinului -> ciocul-berzei, 155
musctel -> musetel, 508
muschi cret -> lichen de piatr, 410
muschi de munte -> lichen de piatr, 410
muschi de pmnt -> pedicut, 607
muschi de pe colturi -> lichenul-renului, 414
muschi de piatr -> lichen de piatr, 410, pedi-
cut, 607
musetel de cmp -> busuiocul-cerbilor, 98, mu-
setel, 508
musmul -> mosmon, 501
mustar alb -> brncut, 74, mustar bun, 510,
mustar de grdin, 510
mustar bun -> mustar alb, 510
mustar de cmp -> mustar negru, 511
mustar de grdin -> mustar alb, 510
mustar negru -> rapit mare, 677, rapit sl-
batic, 678
mustar slbatic -> mustar negru, 511, mustar
vnt, 512
mutrel -> tenchiu, 831
muttoare cu poame negre -> muttoare, 513
Nad -> trestie, 847
nalba-calului cea mrunt -> nalb de pdu-
re, 519
nalb -> nalb mrunt, 523 nalb alb ->
nalb de pdure, 519, nalb
mare, 520
nalb bun -> nalb mare, 520 nalb de ai
mare -> nalb de grdin, 518 nalb de cmp
-> nalb mare, 520, nalb de
pdure, 519
nalb de lunc -> nalb mare, 520 nalb de
pdure -> nalb mare, 520 nalb nalt ->
nalb de grdin, 518 nalb nvoalt -> nalb
de grdin, 518 nalb mare -> nalb de
grdin, 518, zmo-
sit, 933
nalb mic -> nalb de pdure, 519 nalb
rosie -> nalb de grdin, 518 nalb rotund
-> nalb mrunt, 523 nalb slbatic ->
nalb, 515, nalb de pdure, 519, nalb mic,
523
nanufr -> nufr galben, 546
nanufr alb -> nufr alb, 545
nanufr galben -> nufr galben, 546
nap rotund -> rapit mare, 677, rapit slba-
tic, 678
napi -> sfecl de zahr, 753
napi curecesti -> nap, 525, rapit mare, 677
napi de miriste -> nap, 525, rapit mare, 677,
rapit slbatic, 678
napi de mncare -> sfecl rosie, 755
napi de pdure -> untul-pmntului, 881
napi de pmnt -> cartof, 108, topinambur, 834
napi slbatici -> nap, 525
napi de var -> nap, 525
napi de zahr -> sfecl de zahr, 753
napii porcului de pdure -> untul-pmntu-
lui, 881
napi pentru vite -> sfecl de zahr, 753
nap psresc -> pstrnac, 592
nap porcesc -> gulie, 328
napi rosii -> sfecl rosie, 755
napreas -> luminoas, 430
naranz -> portocal, 655
narcise -> narcise galbene, 527
nastacn -> cenuser, 135
nasul-curcanului -> motul-curcanului, 502,
stir, 816
nati -> topinambur, 834
natote -> brdisor, 73
nclad -> trestie, 847
ncotele -> glbenele, 307
ndai -> brustur, 80, ttneas, 825
nfuri -> nufr galben, 546
nhut -> nut, 530
nlbusoar -> nalb mic, 523
nluc -> vtmtoare, 903
npstrocel -> degetel rosu, 214
nprasnic -> luminoas, 346, curpen, 207
nprasnic -> ciocul-berzei, 155
npraznic -> curpen de munte, 208, luminoa-
s, 346
npsor -> omag
1
, 556, omag
3
, 558
nrzoam -> portocal, 655
nsturasi -> bnuti, 62, scnteiut, 739
nsturea -> nsturel, 529
nsturtii -> cltunasi, 116
ntlgele -> ptlgele rosii, 598
ntrgul -> mtrgun, 464
nvalnic -> feregut dulce, 258, ferig, 259,
valerian, 895
nvalnicul l mare -> snziene de grdin, 734
nebunarit -> ciumfaie, 161, mselarit, 460
nebuneal -> ciumfaie, 161
negeloas -> rostopasc, 705
neginea -> garoaf de cultur, 307
negralic -> chimen, 144
negrusc -> negrilic, 532
Index 998 Denumiri populare

negur -> garoaf de cultur, 307
nejelnic -> rotungioar, 706
nelemn -> cenuser, 135
nenufr -> nufr alb, 545
nemes -> brad, 70
nemtoaice -> cltunasi, 116, toporasi, 836
nent btrneasc -> izma-broastei, 377
neramce -> portocal, 655
netoat -> brdisor, 73
netod -> cetin de negi, 141
netot -> pedicut, 607
nevstuic -> turt, 866, urechelnit, 883
nevestele -> narcise albe, 526
nicorete -> burete de mai, 90
nigelarit -> scnteiut, 739
nigelut -> negrilic, 532
nimet -> mutulic, 514
nint -> izm bun, 377, busuiocul-cerbilor, 98
nint brosteasc -> izm bun, 377
nint de camfor -> izm bun, 377
nint de chictur -> izm bun, 377
nint de picusuri -> izm bun, 377
nint rece -> izm bun, 377, izm creat, 379
nipral -> lupin, 431
nipral galben -> lupin galben, 432
nitarc -> hrib, 346
nitrci -> vinetic
2
, 912
noatt ->brdior, 73
nodtic -> coada-calului, 171
nodurar -> rcusor, 680
nofri -> nufr galben, 546
nohot -> nut, 530
noptit -> barba-mpratului, 60
noroant -> portocal, 655
norete de grdin -> barba-mpratului, 60
nucar -> nuc, 537
nuc costeliv -> nuc, 537
nuc puturos -> cenuser, 135
nuc slbatic -> cenuser, 135
nuci de balt -> cornaci, 188
nuci de lac -> cornaci, 188
nucsoar -> cucurbetic, 205
nufr -> floare de lotus, 280, nufr galben, 546
nufr alb -> plop tremurtor, 646
nuscea -> brndus de primvar, 75
Ochesele -> crite, 193 ochi galbeni ->
glbenele, 307 ochinle -> lumnrica-
pmntului, 428 ochincea -> ghintur
galben, 316, ghintur
ptat, 317
ochincele -> tintaur, 875 ochisele ->
crite, 193, glbenele, 307 ochisor rosu -
> scnteiut, 739 ochisori -> siminoc,
759
ochiul-boului -> bnuti, 62, bulbuci de munte, 86,
calcea-calului, 103, glbenele, 307, iarb
mare, 354, margaret, 445, musetel, 508,
ppdie, 586, piciorul-cocosului, 621
ochiul-broastei -> piciorul-cocosului, 621
ochiul-mtei -> iarba-sarpelui, 350
ochiul-soarelui -> floarea-soarelui, 275
ochiul-sarpelui -> vulturic, 928
ochiul-veveritei -> iarba-sarpelui, 350
odolan -> nvalnic, 531
odogaci -> spunarit, 731
odolean -> valerian, 895
ogrci -> castravete, 113
ogliciu -> ciubotica-cucului, 158
oglincei -> ciubotica-cucului, 158
ogristene -> glbenele, 307
oiasc -> rostopasc, 705
oiesea -> urzic mic, 887
oisea -> urzic, 884
oite -> deditei mari, 212
oler -> iarb de Sudan, 351
oloag -> drete, 225
oloic -> iarb de soaldin, 352
oloioas -> amreal
1
, 22, amreal
2
, 23, no-
rocel, 536, urechelnit, 883
olois -> urechelnit, 883
oltenol -> talpa-mtei, 822
omac -> omag
1
, 556, omag
2
, 557, omag
3
, 558
omag -> iarb mare, 354
omag albastru -> omag
2
, 557
omeag -> snisoar, 730
onis -> anason, 25
opintic -> vulturic, 928
opintici -> coada-calului, 171, ghebe
1
, 313, pi-
ciorul-ursului, 622, rmurele, 685
orbalt -> rotungioar, 706
orceag -> ceap, 127
oreclesnit -> urechelnit, 883
orz de toamn -> orz, 564
orgon- liliac, 416
oriz -> orez, 560
orz -> orzoaic, 566
orzoaie -> orzoaic, 566
orzoic -> orzoaic, 566
orz de primvar -> orz, 564
orzoaic de primvar -> orz, 564
orz tuns -> orz, 564
orz tepos -> orz, 564
osturoi -> usturoi, 890
osul-iepurelui -> suntoare, 806
otrtel -> limba-cinelui, 419, limba-mielu-
lui, 419
ottar -> cenuser, 135
ottariu -> otetar, 568
otetar -> cenuser, 135, creasta-cocosu-
lui
1
, 194, scumpie, 749
Index 999 Denumiri populare

otetnic -> otetar, 568
ou de pmnt -> cartof, 108
ou frnteasc -> coacz rosu, 170
oule-ginilor -> ppdie, 586
oule-popii -> spnz, 778
oul-inului -> lubit, 427
oul-nagtului -> bibilic, 64
ovz alb -> ovz, 570
ovzcior -> ovz, 570
ovz negru -> ovz, 570
ovsc -> ovz, 570
oviez -> ovz, 570
ovoz -> ovz, 570
Paepene -> pepene galben, 612
paiangin -> vitelar, 926
palagin -> ptlagin mare, 596
palten -> paltin de munte, paltin de munte, 577
pana-zburtorului -> iarba-fiarelor, 349
pana-vzgoiului -> ppdie, 586
pan -> trestie, 847
pange -> sfecl de zahr, 753
pansele slbatice -> trei frati ptati, 845
pantonea -> floarea-soarelui, 275
papa-ginii -> ppdie, 586
papal -> pplu, 588
papalu -> mtrgun, 464
papalung- ppdie, 586, podbal, 648
paparig -> stnjenel, 758
paparoane -> mac, 433, mac de cmp, 436,
mac cornut, 436
paperin -> scnteiut, 739
papor -> papur, 578, papur ngust, 579
paparun -> rostopasc, 705
paparune -> mac cornut, 436
paporotnec -> obligean, 553
papric -> ardei, 47
papuc -> ciumfaie, 161, papucul-doam-
nei, 578
papucul-doamnei -> limba-cinelui, 419
papur -> trestie, 847
papur de balt -> papur, 578, papur ngus-
t, 579
papur rosie -> obligean, 553
paradaice -> ptlgele rosii, 598
parastasul-popii -> salb moale, 716
parcet -> sparcet, 778
parinc -> dughie, 233, mei, 496
parpangic -> ceap, 127
parpian -> talpa-mtei, 822
pasachin -> crusin, 204
pasul -> mazre, 446
pastele-calului -> traista-ciobanului, 838
patlage rosii -> ptlgele rosii, 598
patlagea -> ptlgele vinete, 600
patlanjer -> ptlagin, 594
patachin -> verigariu, 907
patachin -> roib, 701
pduchi de tigani -> dentit, 216
phrute -> lcrmioar, 395
phui -> molid, 497
pis -> dughie, 233
plasc -> cretisoar, 195
plmid -> ghimpe
2
, 315, pedicut, 607, scai
mgresc, 735, turt, 866
plria-cucului -> ciocul-berzei, 155, pri-
boi, 664
plria-sarpelui -> muscarit, 507
pleian -> vitelar, 926
pltinele -> coacz rosu, 170
pltinele rosii -> coacz rosu, 170
pluc^ clin, 115
pnar -> salcm, 717
ppdie -> podbal, 648
pprun -> mac cornut, 436
ppuric -> stnjenel, 758
ppusoaic -> iarb de Sudan, 351
ppuse -> porumb, 656
pr -> sparanghel, 776
prdais -> ptlgele rosii, 598
paralei -> talpa-mtei, 822
prlute -> bnuti, 62
pr slbatic -> pr pduret, 591
prul-ciutei -> verigariu, 907
prul-porcului -> ciumfaie, 161, coada-calu-
lui, 150, coada-calului mare, 173, pedicu-
t, 607
prusei -> bureti flocosi, 94
psat -> mei, 496
psat mnntel -> mei, 496
pstel -> traista-ciobanului, 838
pscnat -> leustean, 406
pscute -> bnuti, 62
pstrnachi -> pstrnac, 592
pstrnac slbatic -> pstrnac, 592
pstrag -> pstrv de fag, 593
pstrv de nuc -> pstrv, 593
pstrvul-cerului -> pstrv de fag, 593
psui -> fasole, 254
psul -> fasole, 254, soia, 768
psule -> bob, 66
psulic -> cucurbetic, 205
ptlagin de dalac -> lsnicior, 398
ptlgele -> ptrunjel, 600
ptlgele de Paradis -> ptlgele rosii, 598
ptlgele galbene -> ptlgele rosii, 598
ptrinjel -> ptrunjel de cmp, 603
pinea-babei -> turt, 866
pinea-Domnului -> nalb mic, 523
pinea-oii -> margaret, 445
pinea-pdurii -> burete dulce, 91, hrib, 346,
rscov, 687, vinetic
2
, 912
pinisoara-cucului -> vinetic
2
, 912
Index 1000 Denumiri populare

pinisoar -> nalb mic, 523 pinisoar
verzuie -> oite, 556 pinisoare -> vinetic
1
, 912
prcioici -> cartof, 108 peana-cucului ->
mierea-ursului, 490 peceleaca-ursului ->
pedicut, 607 peceleac -> pedicut, 607
pecioici -> cartof, 108 pehin -> jneapn, 385
pelin -> ctin mic, 119, liliac, 416 pelinas ->
pelin alb, 608 pelin bun -> pelin alb, 608 pelin
de grdin -> pelin alb, 608 pelin domnesc ->
lemnul-Domnului, 404 pelin negru -> pelin
alb, 608 pelin verde -> pelin alb, 608
pelungoas -> rotungioar, 706 penche ->
porumb, 656 pepene -> castravete, 113,
dovleac, 219, dovlecel, 222
pepenic -> cretusc, 196 pepeni irinci -
> castravete, 113 pepeni murturi ->
castravete, 113 pepeni riosi ->
castravete, 113 pepini scortosi -> pepene
galben, 612 pere - cartof, 108
pere de pmnt -> cartof, 108, napi, 525
pere iernatice -> topinambur, 834 peria-
ursului -> coada-calului, 171 peringi ->
orez, 560
perisoare -> smirdar, 762, perisor
2
, 619
perisor -> saschiu, 727 pernaj -> iarb
neagr, 356 persec -> piersic, 622 peruste ->
cartof, 108 pervinc -> saschiu, 727 pescuti -
> stnjenel, 758 peste pdure -> hamei, 334
peteala-reginei -> snziene albe, 733
petreanc -> cear, 131 petrinjei de cas ->
ptrunjel, 600 petimbroas -> cruciulit, 203
picherce -> cartof, 108 pichioce -> cartof, 108
picioarc -> topinambur, 834 picioare ->
cartof, 108 picioci -> topinambur, 834 picionci
-> cartof, 108 piciorul-caprei -> lobod
cineasc, 426 piciorul-gstei -> lobod
cineasc, 426 piciorul-lupului -> cervan,
141, pedicut, 607 piciorul-vitelului -> rodul-
pmntului, 700 piedica-ginii -> pedicut, 607
piedica-vntului -> pedicut, 607 piedic ->
pedicut, 607 piersic de var -> cais, 102
pilau -> orez, 560
pimau -> cimbrisor, 149
pin -> zmbru, 934
pin alb -> brad, 70
pin de piatr -> jneapn, 385
pin de munte -> pin, 627, zimbru, 934
pin pitic -> jneapn, 385
pin rosu -> molid, 497, pin, 627
pin silvestru -> pin, 627
pin strmb -> jneapn, 385
pinel -> pin, 627
pintenasi -> cltunasi, 116, nemtisori de
cmp, 533
pintenoag -> sofrnel, 812 pin trtor ->
jneapn, 385 pipaci -> mac de cmp, 436
piparc -> ardei, 47 piparc slbatic ->
piperul-bltii, 631 piproase -> crin alb, 197
piper -> coriandru, 185, negrilic, 532 piper
alb -> coriandru, 185 piper de ap -> piperul-
bltii, 631 piper de balt -> piperul-bltii, 631
piper negru -> negrilic, 532 piper rosu ->
ardei, 47 piper turcesc -> ardei, 47 piperul-
apelor -> rotungioar, 706 piperul-broastei ->
piperul-bltii, 631 piperul-lupului ->
cucurbetic, 205, tulichi-
n, 856
piperus -> chimen, 144
pipijcare -> mac de cmp, 436
pipirig -> trestie, 847
pir -> osul-iepurelui, 566, parachernit, 580
piretru -> floarea-Raiului, 274 pirole ->
topinambur, 834 piroste -> cartof, 108 pisicei -
> deditei
1
, 212 pita-cucului -> mcris
mrunt, 451, mcri-
sul-iepurelui, 451 pita-porcului ->
iarb gras, 354 pitarc -> hribul-
vrjitoarei, 347 pita-pdurii -> rscov,
687 pita-vacii -> burete dulce, 91, hrib,
346 pitioci -> cartof, 108 pitlijan -> rodiu,
699 pitoanc -> hrib, 346 platan ->
cenuser, 135 plcintele -> bulbuci de
munte, 88 plmnric -> mierea-ursului,
490 plmn -> nufr alb, 545 plmuna
galben -> nufr galben, 546 pltagin ->
nufr alb, 545 pleasc -> cretisoar, 195
pleoasc -> ciumfaie, 161 pleop -> plop
alb, 643 plescait rosie -> limba-cinelui,
419 plescnita -> rostopasc, 705
Index 1001 Denumiri populare

plescit -> busuioc slbatic, 98, scnteiu-
t, 739, soprlit alb, 813
pliop -> plop negru, 644
pliscul-berzei -> ciocul-berzei, 155
pliscul-cocorului -> ciocul-berzei, 155
pliscul-cucoarei -> priboi, 664
plitute -> floarea-Raiului, 274
plomn -> nufr alb, 545
plomp -> plop alb, 643, plop tremurtor, 646
plomp blan -> plop alb, 643
plop -> nufr alb, 545
plop argintiu -> plop alb, 643, plop slb-
nog
1
, 761
plop de munte -> plop tremurtor, 646
plop de pdure -> plop tremurtor, 646
plopotas -> plop negru, 644
plosca-ciobanului -> traista-ciobanului, 838
plosnicioas -> ttneas, 825
plot -> plop tremurtor, 646
plumier -> nufr alb, 545
plumn -> nufr alb, 545
plumnare -> trifoiste de balt, 850
plumn galben -> nufr galben, 546
plumnea -> trifoiste de balt, 850
plut -> nufr alb, 545, nufr galben, 546, plop
alb, 643, plop negru, 644, plop tremu-
rtor, 646
plut galben -> nufr galben, 546
plutas -> plop negru, 644
plutitoare dulce -> lemn dulce
2
, 402
plutoac -> topinambur, 834
poala-Maicii Domnului -> volbur, 927
poala-rndunicii -> volbur, 927
poala-Sf. Mrii -> ctusnic, 122, ciocul-ber-
zei, 138, musetel, 508, priboi, 664,
roinit, 702, sovrf, 773
poala-vulpei -> dalac, 211
poal -> buberic, 83
poal alb -> trifoi alb trtor, 848
poama-cinelui -> lsnicior, 398, veriga-
riu, 907, zrn, 934
poama-vulpii -> cucurbetic, 205
poam -> vit-de-vie, 923
poam de pdure -> vit slbatic, 926
poam slbatic -> muttoare, 513, vit de
Canada, 923
poame -> coacz rosu, 170
poamele-mtei -> limba-cinelui, 419
poame de pmnt -> cartof, 108
poame de runc -> zmeur, 939
poarta-raiului -> vetrice, 908
pocnitoare -> ciumfaie, 161
podbal -> arnic, 50, nvalnic, 531
podbeal de munte -> arnic, 50
podin -> molid, 497
podoaba-zilei -> barba-mpratului, 60
podval mare -> brustur dulce, 82
pojar -> suntoare, 806
pojarnit -> suntoare, 806
poleai -> izma-broastei, 377
polegin -> busuiocul-cerbilor, 98
polei -> busuiocul-cerbilor, 98
polen de cel mare -> pelin alb, 608
politriche -> parachernit, 580
polomid -> volbur, 927
poama vulpii -> cucurbetic, 205
pom cotei -> gutui, 329
pom nrod -> cenuser, 135
pom de mandul -> migdal, 491
pomisoar -> agris, 9, coacz rosu, 170
pomisoar neagr -> coacz negru, 168
pomisor -> coacz rosu, 170
pomitar -> dud alb, 231
pomitar cu pomite negre -> dud negru, 233
pomit -> frag, 289
pomit de snger -> salb moale, 716
pomite -> cpsun, 116
pom jitariu -> dud alb, 231
pomogram -> rodiu, 699
pomoroanc -> portocal, 655
pomul-ursului -> scorus de munte, 746
pomusoare -> afin, 6
ponchiu -> saschiu, 727
ponete -> volbur, 927
popchi ^crie, 193
popdele -> smrdar, 762
popenchi -> burete cu peruc, 90
popi -> crite, 193
popionic -> tulichin, 856
popivnic -> ardei, 47
popone -> pepene galben, 612
poponet -> volbur, 927
popric -> ardei, 47
por -> praz, 662
poranici -> merisor de munte, 475, spnz, 778
pormb -> porumb, 656
porumbei -> ceapa-ciorii, 127
porc -> ciumfaie, 161
porcin -> iarb gras, 354, troscot, 851
porculet -> ciumfaie, 161
pordici -> cnep, 123
porobici -> ptlgele rosii, 598
porod -> brad, 70
poroinic -> scultoare, 748
portucal -> portocal, 655
porumb -> porumbar, 568
porumbeaua-ursului -> strugurii-ursului, 798
porumbel -> verigariu, 907
porumbrel -> porumbar, 568
porumbul-cucului -> rodul-pmntului, 700
porumbul-sarpelui -> rodul-pmntului, 700
pospang -> cimisir, 152
postae -> fasole, 254
postaia-lupului -> iarba-fiarelor, 349
Index 1002 Denumiri populare

potroac -> albstrele, 10, ghintur ptat,
258, tintaur, 875
praful-strigoilor -> pedicut, 607
prf ulit de munte -> crligei, 125
prsad -> pr pduret, 591
prsad de cmp -> scai mgresc, 735
prelungoas -> rotungioar, 706
prelungioas -> rotungioar, 706
prescurrit -> urechelnit, 883
prescurea -> rechie
1
, 688, rechie
2
, 688, rezed
mirositoare, 693
priboi -> ciocul-berzei, 155, npraznic, 527
priboinic -> dumbravnic, 235
pribolic -> bobornic, 67, nsturel, 529
primvrut -> ghiocel, 318
prisacn -> rscoage, 686
prisnel -> coada-soricelului, 175
pristinioar -> rotungioar, 706
promnitar -> dud alb, 231
prostovanic -> linarit, 421
protagin -> ptlagin ngust, 595
prune de pmnt -> cartof, 108
prun slbatic -> mlin, 453
pufulit -> pufulit de munte, 671, rscoage,
686
pufulit cu flori mici -> pufulit de colin, 670,
pufulit de zvoaie, 672
pufulit cu flori mici rosii-roz -> pufulit de coli-
n, 670
pufulit de mlastin -> zburtoare de mlasti-
n, 937
pucioas -> coriandru, 185
pui de gsc -> ppdie, 586
puizea -> trei frati ptati, 845
pueze de foaie -> cebrea, 131
punga-babei -> traista-ciobanului, 838, turt, 866
punga-popii -> traista-ciobanului, 838
pungulit -> traista-ciobanului, 838
pupele de pdure -> pplu, 588
pupi -> mghiran, 452, zbrciog
2
, 936
pur-> lumnric, 429, usturoi, 890, praz, 662
purcei -> ciumfaie, 161, rodul-pmntului, 700
purdacalie -> portocal, 655
pur de grdin -> ceap esalot, 130
puricarnit -> iarb rosie, 357
purit -> dentit, 216
puspan -> cimisir, 152
pustoaic -> fasole, 254
putoac -> topinambur, 834
puturoas -> coriandru, 185, cucurbetic, 205,
pplu, 588
Rabarbar -> revent, 691 rabint ->
revent, 691 ragila-pmntului ->
sparanghel, 776 rantoare ->
vtmtoare, 903
rapn -> traista-ciobanului, 838
rapit -> brncut, 74, nap, 525, rapit mare,
677
rapit alb -> mustar alb, 510
rapit colta -> nap, 525
rapit de cmp -> nap, 525
rapit de grdin -> mustar alb, 510
rapit de mustar -> mustar alb, 510, mustar
negru, 511
rapit mrunt -> nap, 525
rapit slbatic -> mustar negru, 511, nap, 525
rarit -> zad, 931
ravent -> revent, 691
razachie -> agris, 9, vit-de-vie, 923
razele-soarelui -> nvalnic, 531
rchit -> rchit rosie, 680, salcie, 720, salcie
cpreasc, 723, zlog, 932
rchit alb -> salcie, 720
rchit de lunc -> salcie, 720
rchit mare -> salcie, 720
rchit mljoas -> salcie pletoas, 723
rchit moale -> salcie cpreasc, 723
rchit pletoas -> salcie pletoas, 723
rchit puturoas -> salcie cpreasc, 723,
zlog, 932
rchit suprat -> salcie pletoas, 723
rchiteat -> rchit, 679
rchitele -> slbnog, 761
rchiti -> coltisor, 157, zlog, 932
rchitic -> iarb rosie, 357, rscoage, 686
rchitic alb -> rchit, 679
rcita-plngerii -> salcie pletoas, 723
rcitoare -> crligei, 125
rcuin -> scnteiut, 739
rcusor -> cretusc, 196
rdcina-ciumei -> brustur dulce, 82
rdcin de lngoare -> glbinele, 310, ustu-
roit, 893
rdcin dulce -> lemn dulce
1
, 402, lemn
dulce
2
, 402, morcov, 499
rdcin de friguri -> rodul-pmntului, 700
rdcin dulce de munte -> feregut dulce, 258
rdcin neagr -> ttneas, 825
rdcin rosie -> mei psresc, 469
rdcin slbatic -> hrean, 344
rdcina-sarpelui -> rcusor, 680
rdiche -> ridiche, 696
rdiche de grdin -> ridiche, 696
rdichi -> ridiche, 696
rdichi albe -> ridiche, 696
rdit -> ridiche, 696
rghicioar -> cerentel, 138
rghiti -> ridiche, 696
rlusc -> vit-de-vie, 923
rmf -> cucurbetic, 205
rmurele -> piciorul-ursului, 622
rnelvan -> vtmtoare, 903
Index 1003 Denumiri populare

rnunchioar -> rotungioar, 706
rsrit -> floarea-soarelui, 275
rscoage -> pufulit, 669
rsfug -> crin de pdure, 198, dalac, 211
rsfug de oi -> crin de pdure, 198
rstupeasc -> roinit, 702
rsur -> mces, 447, trandafir de cmp, 839
rsit -> agris, 9
rrunchi -> piciorul-cocosului, 621
rtunjir -> cretisoar, 195
rtuste -> cartof, 108
rurusc -> vit slbatic, 926, vit de
Canada, 923
rjioar -> bujor, 85, bujor romnesc, 86
rjnic -> drobusor, 228 rmf -> cucurbetic,
205 rndunit -> iarba-fiarelor, 349 rnz ->
alun, 19, dud alb, 231 rnzisioar ->
lumnric, 429 rpe -> sfecl de zahr, 753,
sfecl rosie, 755 rscov auriu -> burete dulce,
91 rscov de fag -> rscov, 687 rscov de
mesteacn -> bureti flocosi, 94 rean -> hrean,
344 rechie -> rezed mirositoare, 693 recin ->
ricin, 694
reglis -> lemn dulce
1
, 402, lemn dulce
2
, 402
remf -> cucurbetic, 205 rezed -> rechie, 688
ribiz -> coacz rosu, 170 ribizl -> coacz
rosu, 170 ribizle albe -> coacz rosu, 170
ribizle rosii -> coacz rosu, 170 riblh ->
cartof, 108 ribute -> coacz rosu, 170 richit
rosie -> rchit rosie, 680 ridiche de bere ->
ridiche, 696 ridiche de iarn -> ridiche, 696
ridiche de toamn -> ridiche, 696 ridiche de
var -> ridiche, 696 ridiche slbatic -> hrean,
344 ridichi de lun -> ridiche, 696 ridichi
negre -> ridiche, 696 richi rosii -> ridiche, 696
ridichioar -> cerentel, 138 rigan -> sovrf,
773 ripac -> nap, 525, rapit slbatic, 678
riscas -> orez, 560 risc -> hrisc, 347 risit
-> agris, 9 ritin -> ricin, 694 robie rdcin ->
roib, 701 rocambole -> usturoi de Egipt,
usturoi de
Egipt, 893
rochia-rndunelei -> volbur, 927 rochia-
rndunicii -> ghizdei, 319 roinit -> crit,
193, mtciune, 463
roit -> arnic, 50
roj -> nalb de grdin, 518
rojmalin -> rozmarin, 708
roman -> margaret, 445, musetel, 508, vetri-
ce, 908
romanit -> musetel, 508 romanit mare ->
margaret, 445 romasc -> floarea-Raiului,
274, musetel, 508 romonit -> musetel, 508
romonit -> floarea-Raiului, 274 rosichin ->
agris, 9 rosintine -> coacz rosu, 170
rosmarin -> lemnul-Domnului, 404 rostogol ->
scaiul-dracului, 736 rostoponi -> cltunasi,
116 roscov -> rscov, 687 roscov de brad ->
rscov, 687 rosculete -> narcis, 526 rosii ->
limba-boului, 418 rosioar -> glbenele, 307
roiste -> roinit, 702 rosut -> scnteiut, 739
rottele albe -> coada-soricelului, 175 rototele
-> bnuti, 62 rotundioar -> rotungioar, 706
rotungioare -> podbal, 648 roua-soarelui ->
roua-cerului, 707 rou -> roua-cerului, 707
roz -> trandafir de dulceat, 839 roz de
Rusalii -> bujor, 85 rozenchene -> coacz
rosu, 170 rozncini -> coacz rosu, 170
rozet -> rechie
1
, 688, rechie
2
, 688 rozet
slbatic -> rechie
1
, 688 rozmarin -> lemnul-
Domnului, 404 rud -> roib, 701
rug ->mur, 505, mur de miriste, 506 rug de
mces -> mces, 447 rug de munte ->
zmeur, 939 rug de mure -> mur, 505 rug de
pdure -> mur de miriste, 506 rughie -> roib,
701 ruginele -> glbinele, 310 rug -> salcm,
717 rug slbatic -> mces, 447 rugul-vacii ->
mces, 447 rui -> scumpie, 749 ruib ->
roib, 701 ruj -> nalb de grdin, 518
rujalin -> nalb de grdin, 518 ruja-soarelui
-> floarea-soarelui, 275 ruj -> mces, 447,
nalb mare, 520, smir-
dar, 762
ruj buj rosie -> bujor, 85 ruj
de deal -> nalb, 515 ruj
floare mare -> nalb, 515
rujmbuj -> bujor, 85
Index 1004 Denumiri populare

ruje -> bujor romnesc, 86
ruji -> mur de miriste, 506
ruji de bot -> nalb de grdin, 518
rijinc -> drobusor, 228
rujinele -> glbinele, 310
rujioar -> bujor romnesc, 86
ruji pe tuleu -> nalb de grdin, 518
rumnit mare -> floarea-soarelui, 275
rumele -> roib, 701
rumeioar -> crmz, 125
rumeneal -> iarba-sarpelui, 350
rupturi -> busuioc slbatic, 98
rupturi de bal -> spunarit, 731
ruscea de poian -> brndus de toamn, 75
ruscut plin si goal -> narcise albe, 526
rusmarin -> rozmarin, 708
rusinea-fetelor -> iarb rosie, 357
rusinea-tingcii -> urzicut moart, 889
rusioar -> bujor, 85
rusnici -> glbinele, 310
rusulite -> glbenele, 307
rut -> floarea-Raiului, 274, virnant, 913
ruxandre -> trandafir de cmp, 839
Sabie -> stnjenel, 758
sacsu -> saschiu, 727
sacfiu -> saschiu, 727
saghis -> trandafir de dulceat, 839
salata-cinelui -> zgaib, 938
salata-cucului -> grusor, 327
salata-mielului -> grusor, 327
salat -> ceap esalot, 130
salat cineasc -> zgaib, 938
salat cinoas -> susai pduret, 808
salat cu cptn -> salat, 714
salat de cmp -> grusor, 327
salat de grdin -> salat, 714
salat mic -> grusor, 327, salat, 714
salat necreat -> salat, 714
salat nemteasc -> grusor, 327
salat rosie -> salat, 714
salat slbatic -> grusor, 327
salb moale -> lemn cinesc, 400, tulichi-
n, 856, verigariu, 907 salc ->
salcie, 720 salc jalnic -> salcie
pletoas, 723 salc moale -> salcie
cpreasc, 723 salc rosie -> rchit
rosie, 680 salbie -> salvie, 724
salce -> calcea-calului, 103, rchit, 679
salce crestat -> salcie cpreasc, 723 salce
neagr -> rchit rosie, 680 salce pljoas ->
salcie pletoas, 723 salce plngtoare ->
salcie cpreasc, 723 salcie rosie -> rchit,
679 salcie slbatic -> zlog, 932
salcm alb -> salcm, 717
salcm boieresc -> salcm japonez, 719
salcm rotund -> salcm, 717
salchism -> salcm, 717
salcin -> sulfin, 801
salomie -> glbinele, 310
salomii galbene -> margaret, 445
salsifii -> salat de iarn, 716
salsi -> salcie, 720
salvie alb -> nalb, 515
samzieni -> snziene galbene, 734
sanfii -> stnjenel, 758
sanitoare -> suntoare, 806
santa -> talpa-gstei, 820
sarcie -> ieder, 361
sarcoji -> dud alb, 231, dud negru, 233
sarea-caprei -> lichenul-renului, 414
sarponel -> snisoar, 730
sarsalam -> ciumfaie, 161
scar -> secar, 750
scric -> chimen, 144
sftrea -> fumrit, 306
sgeata-apelor -> sgeata-apei, 728
sgeata-Domnului -> sporici, 782
sgeat -> rodul-pmntului, 700, sgeata-
apei, 728
slsitoare -> osul-iepurelui, 566
sltea -> rostopasc, 705
slbis -> crusin, 204
slcii mici -> scnteiut, 739
slcioar -> nicorete
1
, 535, snziene de grdi-
n, 734
slcut -> troscot de balt, 853, tulichin, 856,
salcie, 720
salin -> telin, 871
slunin -> glbinele, 310
smtise -> ghizdei, 319
smntar -> dovleac turcesc, 221
snfirei de cmp -> tintaur, 875
snjene -> snziene galbene, 734
snicioar -> snisoar, 730
sponel -> spunarit, 731
spunul-calului -> spunarit, 731
spunul-popii -> spunarit, 731
srbezele -> strugurii-ursului, 798
srbezele rosii -> strugurii-ursului, 798
srcin -> mei, 496
srpun -> cimbrisor, 149
smcut -> brncut, 74
sngeorgel -> plmnric, 642
snger -> salb moale, 716
sngeroas -> sorbestrea, 770
snjenel -> casit, 114
snjerul slbatic -> casit, 114
snjuane de pdure -> vinarit, 909
snjuane galbene -> snziene galbene, 734
sntnic -> cretusc, 196
Index 1005 Denumiri populare

sntiene albe -> snziene albe, 733
snziene -> snziene de grdin, 734
snzuiene -> snziene galbene, 734
srdar -> ieder, 361
sbrciogi -> zbrciog gras, 936
sburtoare->cnepa-codrului, 122, pufulitde
zvoi, 672, 430, pufulit, 669, suntoa-
re, 806
sburtoare brbteasc -> rchitan, 678
sburtoare cu flori mici -> pufulit de coli-
n, 670
sburtoare de colin -> pufulit de colin, 670
sburtoare de ml asti n -> puful i t de
zvoi, 672
sburtoare de pdure -> rscoage, 686
sburtoare de zvoi -> pufulit de zvoi, 672
scai -> scaiul-dracului, 736, zgaib, 938
scai albastru -> scai vnt, 737
scai de papur -> bucsu, 84
scai mare -> scai mgresc, 735
scai mrunt -> boz, 68, brustur, 80, lipicioa-
s, 340, turit mare, 864
scai mneriu -> scaiul-dracului, 736
scai muced -> scai mgresc, 735
scai pestrit -> armurariu, 49
scai vnt -> scaiul-dracului, 736
scalce mare -> rostopasc, 705
scaiul-oii -> brustur, 80
scaiul-Sf. Mrii -> armurariu, 49
scaiul-vntului -> scaiul-dracului, 736
scai voinicesc -> cicoare, 146, scai mg-
resc, 735, scaiul-dracului, 736
scara-doamnei -> scara-Domnului, 738
sciete musclesc -> ghimpe
2
, 315
scietiu -> zgaib, 938
sciuset de cas -> cicoare, 146
sclci -> bulbuci de munte, 88, calcea-calu-
lui, 98
sclci mici -> grusor, 327
scloi -> usturoi, 890
scrtvete -> castravete, 113
scunel -> tintaur, 875
scricea -> scara-Domnului, 738
scnteie -> liliac, 416, scnteiut, 739
scnteioar -> bnuti, 62
scnteit -> ruscut de primvar, 711
scnteiut -> dumbt, 234, rostopasc, 705
scnteiut de munte -> talpa-mtei, 822
scnteiut -> tintaur, 875
scnteiut galben -> grusor, 327
scnteute -> garoaf de cultur, 307
sceav -> dragavei, 224
schiaz -> mcris, 449
schilculite -> crite, 193
schilidus -> talpa-mtei, 822
schin -> pin, 627
schin alb -> scai mgresc, 735
schin de bubuoaie -> scai mgresc, 735
schin otrvitor -> scaiul-dracului, 736
schinduf -> cimbrisor, 149
schindut -> schinduf, 740
schinistr -> drobit, 226
schinteuta-lupului -> floarea-cucului, 270
schinut -> cruciulit, 203
sclbnog -> slbnog, 761
sclintit -> coada-racului, 174
sclipet -> vindecea, 910
sclipeti -> dumbt, 234, scnteiut, 739
scluntie^ liliac, 416
scoabe -> mces, 447
scobicuri -> zmeur, 939
scochin -> mces, 447
scorobar -> porumbar, 568
scorpat -> soc, 765
scoruj -> scorus de munte, 746
scorus -> mosmon, 501, sorb, 770
scorus nemtesc -> mces, 447
scrncen -> liliac, 416
scrnteal -> coada-racului, 174
scrntitoare -> ciumrea, 162, drete, 225
scrntitoare de balt -> coada-racului, 174
scrintitoare -> sclipeti, 744
scuipatul-dracului -> pinisoar piperat, pini-
soar piperat, 605 scultoare -> linarit,
421, vtmtoare, 903,
vinarit, 909
scultoare mare -> mutulic, 514 scumpie ->
liliac, 416 scuturice -> ipcrige, 373 secar ->
chimen, 144 secrea -> anason, 25, fenicul,
257 secric -> chimen, 144 seceruici ->
amreal
1
, 22, amreal
2
, 23 selr -> telin,
871 selghie -> salvie, 724 semenic -> siminoc,
759, talpa-mtei, 822 semeit -> unguras, 880
seminic -> floare de colti, 277 serg -> mei, 496
serped -> creasta-cocosului
1
, 194 serpunel ->
cimbrisor, 149 sfndig -> schinduf, 740 sfecl
-> topinambur, 834 sfecl de bors -> sfecl
de zahr, 753, sfecl
rosie, 755
sfecl de mas -> sfecl rosie, 755
sfleche -> sfecl de zahr, 753 sgae
-> brustur, 80 sglvoc -> albstrele,
10 sicare -> secar, 750 sihl ->
brad, 70 silh -> molid, 497, pin,
627 silimin -> glbinele, 310 silinii -
> glbenele, 307
Index 1006 Denumiri populare

silnic -> rotungioar, 706
simbru -> cimbrisor, 149
siminic -> floare de colti, 277, siminoc, 759
simir- cimisir, 152
sinboie -> toporasi, 836
sinceric -> fecioric, 256
sindirei -> telin, 871
sinznie -> snziene albe, 733
sipic -> mces, 447
si rac -> mei, 496
sireni -> liliac, 416
siruslit -> coada-calului, 171
sisinei -> deditei mari, 212
sita-znelor -> scai mgresc, 735, turt, 866
slbnog -> crcel, 125, trepdtoare, 847
sledun -> stejar, 787, stejar pufos, 789
slodun -> gorun, 323, stejar brumriu, 789
smeit -> ctusnic, 122, cnepa-codru-
lui, 113, unguras, 880 semenic ->
siminoc, 759 smeoaic->cnepa-codrului, 122,
splinut, 781 smeurar -> zmeur, 939 smeuric
-> rezed mirositoare, 693 smirdar- agris, 9
siminic -> siminoc, 759 smirn -> calomfir,
104 smntnic -> brustur dulce, 82,
iarb
mare, 354, snziene galbene, 734
smrdar -> bujor romnesc, 86, merisor de
munte, 475
smordin -> coacz negru, 168 smordin ->
coacz rosu, 170 smordin neagr -> coacz
negru, 168 smordin rosie -> coacz rosu,
170 soace -> soc, 765 soarbestre ->
sorbestrea, 770 soc mic -> boz, 68 sofor ->
salcm japonez, 719 sog usuclu -> soc, 765
solc -> dud alb, 231 solcov -> dud alb, 231
solovrv -> drobusor, 228, sovrf, 773
somnisor -> aprtoare, 40, mac, 433,
talpa-gstei, 820
somnoroas -> nemtisori de cmp, 533
soponarit -> spunarit, 731 soponelul-
calului -> scnteiut, 739 sora-fragilor ->
turit mare, 864 sora-soarelui -> floarea-
soarelui, 275 sor cu frate -> trei frati
ptati, 845 sorb -> scorus de munte, 746
sorb -> sorb, 770 sorbestru -> mturi,
467 sorbitoare -> sorbestrea, 770 sorb
slbatic -> sorb, 770 sorb -> sorb, 770
sorcov -> dud alb, 231
sorg -> mei, 496
sorin -> floarea-soarelui, 275
sorecie -> coada-soricelului, 175
sorocin -> coada-soricelului, 175
sosenca -> pin, 627
sosna -> tuia, 854, tuie oriental, 885
sospain -> cimisir, 152
sovrf -> mghiran, 452, npraznic, 527
sovrf galben -> suntoare, 806
sovrsc -> stnjenel, 758
spanac porcesc -> lobod cineasc, 426
spanac slbatic -> lobod cineasc, 426
spant -> spnz, 778
sparang -> sparanghel, 776
spartet -> sparcet, 778
spasul-dracului -> feregut dulce, 258, feri-
g, 219
spata-dracului -> ferig, 259, nvalnic, 531
splcioas -> cruciulit, 203
spnac -> spanac, 775
spnt -> deditei mari, 212, ruscut de primvar,
711
spnz -> ruscut de primvar, 711
spnz de cal -> ruscut de primvar, 711
spenog -> spanac, 775
spenot -> spanac, 775
sperghie -> sparanghel, 776
speriban -> obligean, 553
sperioas -> scaiul-dracului, 736
sperisc -> stnjenel, 758
speteaz -> obligean, 553, papur, 578, pa-
pur ngust, 579, stnjenel, 758, stnjenel
galben, 786
speteaz slbatic -> stnjenel galben, 786
spetegioar -> stnjenel galben, 786
spichinel -> levntic, 408
spiculete -> calomfir, 104, vetrice, 908
spin alb -> ghimpe
2
, 315, scaiul-dracului, 736
spin albastru -> scai vnt, 737
spinat -> lobod, 425
spin de holer -> ghimpe
2
, 315
spin de muced -> scai vnt, 737
spinele-cerbului -> verigariu, 907
spin mocnesc -> ghimpe
2
, 315
spin musclesc -> ghimpe
2
, 315
spin scorumbar -> porumbar, 568
spinul-asinului -> pliur, 586
spinul-cerbului -> turt, 866, porumbar, 568
spinul-soarecelui -> ghimpe
1
, 314
spinul lui Hristos -> pliur, 586
spiriban -> obligean, 553
spirince -> btrnis, 63
spita-dracului -> scaiul-dracului, 736
splinarit -> splinut, 781
spor -> sporici, 782
sporis -> cicoare, 146, sporici, 782, troscot, 851
sporiul-casei -> scaiul-dracului, 736
Index 1007 Denumiri populare

spornic -> sporici, 782
sprent -> ruscut de primvar, 711
spulbertur -> dumbt, 234
spumrit -> spunarit, 731
spunz -> spnz, 778
stajar -> gorun, 323
stea ->cornaci, 188
stege -> stevia-stnelor, 814, stevie, 815
steger -> ghintur galben, 316
steghie -> stevia-stnelor, 814, stevie, 815
stejar alb -> gorun, 323
stejar scmos -> stejar pufos, 789
stejar negru -> stejar pufos, 789
stejar pedunculat -> stejar, 787
stejar rosu -> stejar pufos, 789
stejar rosu american -> stejar rosu, 790
stejrel -> cer, 136
stejric -> stejar pufos, 789
steluta-soaricelui -> btrnis, 63
stelut -> btrnis, 63, floare de colti, 277
stelute -> bnuti, 62
stelute de munte -> floare de colti, 277
steregoanie -> stirigoaie, 793
stevie -> dragavei, 224
stevie rdcini -> stevie, 815
stirigie -> stirigoaie, 793
stncut -> glbinele, 310
stnj -> stnjenel, 758
stnjenel alb -> crin alb, 197
stnjenel ppuros -> stnjenel galben, 786
stnjenii-miresii -> stnjenel, 758
stnjeni vinetii -> stnjenel, 758
stnjenite -> narcis, 526
stnjer -> gorun, 323
stohuri -> trestie, 847
stoletnic -> vsc, 904
straita-ciobanului -> traista-ciobanului, 838
strlucit -> ipcrige, 373
strtoric -> ventrilic, 906
strvt -> rchit, 679
strmsurea -> sclipeti, 744
strigoaie -> ghintur galben, 316
stropsele -> merisor de munte, 475
strugurasi -> coacz rosu, 170
strugurasi rosii -> coacz rosu, 170
strugur cinesc -> zrn, 934
strugurei -> coacz rosu, 170
strugurei negri -> coacz negru, 168
struguri negri -> coacz negru, 168
strugurei rosii -> coacz rosu, 170
strugurel -> crmz, 125
struguri -> coacz rosu, 170
struguri de mare -> crmz, 125
struguri domnesti -> agris, 9
struguri slbatici -> vit slbatic, 926
strugurit -> coacz rosu, 170
strugur spinos -> agris, 9
strugurul-lupului -> dalac, 211
strugurul-ursului -> agris, 9
struna-gstei -> volbur, 927
struta-mirelui -> btrnis, 63
strutisor -> brdisor, 73
studelite -> floare de colti, 277
stuf -> trestie, 847
stupelnit -> roinit, 702
sudoare -> plmnric, 642
sudoarea-calului -> dumbt, 234, iarba-sarpe-
lui, 286, osul-iepurelui, 566, plmnri-
c, 642
sudoarea-laptelui -> brustur dulce, 82
sudorele -> plmnric, 642
suflete -> lcrmioar, 395
sufletele -> deditei mari, 212
sufulf -> sovrf, 773, sulfin, 801
sugrel -> urzicut moart, 889
sugrel puturos -> urzicut moart, 889
sugel alb -> urzic moart alb, 887
suic -> trestie, 847
suies -> mces, 447
suitoare -> muttoare, 513
sulcin de pus printre straie -> dumbrav-
nic, 199
sulfin -> osul-iepurelui, 566
sulic -> trestie, 847
suliman -> vinerit, 911
sulin- cornaci, 188
sultnele -> cltunasi, 116
sumuduc -> cimbrisor, 149
sunaic -> suntoare, 806
suntoare -> mselarit, 460
suntoare de munte -> talpa-mtei, 822
suprare -> rotungioar, 706
surcin -> sulfin, 801
surguci -> nemtisori de cmp, 533
susai de munte -> susai pduret, 808
susai de pdure -> susai pduret, 808
susai pduret -> susui pduret, 808
svisdoage -> crite, 193
Saboi -> micsunele ruginite, 489
salet -> salvie, 724
salat limba oii -> salat, 714
sarlai -> iarba-Sf. Ioan, 285
slatr -> salat, 714
srparit -> iarb de soaldin, 352
serlai -> cinstet, 154, suntoare, 806,
salvie, 724
serlaie -> iarba-Sf. Ioan, 285 seroi ->
cer, 136 serparit -> rcusor, 680
serprit -> amreal
1
, 22, amreal
2
, 23
serpunel -> cimbrisor, 149 siarchin ->
pepene verde, 613
Index 1008 Denumiri populare

sifrnel galben -> brndus galben, 77
sinap -> ienupr, 363
sinistr -> drobit, 226
sleau -> ulm de cmp, 877
sledun -> stejar, 787
sneapn -> jneapn, 385
sof ran -> brndus de primvar, 75,
brndus de toamn, 75, sofrnel, 812
sofran bun -> sofran, 811
sofran de grdin -> sofran, 811
sofran de primvar -> brndus de primva-
r, 77
sofran galben -> brndus galben, 77, so-
fran, 811
sofran primvratec -> sofran, 811
sofrnet prost -> sofrnel, 812
sofrnet rosu -> sofrnel, 812
soldin -> brdisor, 73, iarb de soaldin, 352
solovt -> ienupr, 363
solovrv -> drobusor, 228
soprlait -> soprlit alb, 813
soprlit -> amreal
1
, 22, amreal
2
, 23, bu-
suioc slbatic, 98, ventrilic, 906
sorcovit -> dud alb, 231
sorecie -> coada-soricelului, 175
soricel -> btrnis, 63
sovar -> papur ngust, 579
sovcar -> dud negru, 233
sovrsc -> stnjenel, 758
sovrvarit -> suntoare, 806, vindecea, 910
spul vntului -> scai vnt, 737
spenog -> spanac, 775
spenot -> spanac, 775
steag -> stevia-stnelor, 814
stege -> stevie, 815
stegie -> dragavei, 224
stevie -> mcris, 449, roib, 701
tir- lobod, 425, motul-curcanului, 502
stir alb -> stir slbatic, 817
stir de grdin -> stir rosu, 817
stir de porci -> stir slbatic, 817
stirisor -> stir verde, 818
stir mic -> stir, 816, stir verde, 818
stir porcesc -> stir, 816
stir prost -> stir verde, 818
stir rosu -> motul-curcanului, 502, stir, 816, stir
de ogoare, stir de ogoare, 817
stir rosu de grdin -> stir rosu, 817
stir verde -> stir slbatic, 817
stirisor -> stir verde, 818
stojar -> stejar, 787
suvar -> stnjenel, 758
Tabac -> tutun, 867
tabac turcesc -> tutun turcesc, 869
tabac tignesc -> tutun turcesc, 869
tabacu-cmpului -> arnic, 50
tacin -> vinerit, 911
tacon -> tarhon, 823
talpa-cocosului -> piciorul-cocosului, 621
talpa-gstei -> ciubotica-cucului, 158, creas-
ta-cocosului
1
, 194, lobod, 425, priboi, 664
talpa-lupului -> talpa-gstei, 820 talpa-mtei -
> floare de colti, 277 talpa-pisicii -> talpa-mtei,
822 talpa-ursului -> pedicut, 607 tamarisc -
> ctin mic, 119 toponisi -> nemtisori de
cmp, nemtisori de
cmp, 533
taracon -> tarhon, 823 tarcum -> tarhon, 823
tresce -> trestie, 847 tarhon -> anason, 25,
chimen, 144 tarit ^ dentit, 216 tartarachi ->
obligean, 553 tatnici -> nemtisori de cmp,
533 taul -> cretusc, 196, tintaur, 875 tbac
-> dovleac, 219, dovlecel, 222 tietoare ->
lumnrica-pmntului, 428 tmic ->
vinerit, 911 tmie -> tuia, 854, tuie oriental,
855 tmioar -> amreal
1
, 22, amreal
2
,
23,
floarea-Raiului, 274, trei frati ptati, 845
tmioare -> toporasi, 836 tmioas ->
vinarit, 909 tmit -> cimbrisor, 149 tmit
fermectoare -> tmit, 824 trhan ->
tarhon, 823 trclis -> cetin de negi, 141
trcei -> cetin de negi, 141 trsoac ->
troscot, 851 trtcute rotunde -> dovlecel, 222
tsculit -> traista-ciobanului, 838 ttar ->
sorg, 772
ttarc -> dovlecel, 222, hrisc, 347 ttiase
-> turt, 866 ttis -> iarb rosie, 357 ttis
vnt -> albstrele, 10 ttisi -> floarea-
Raiului, 274, glbinele, 310,
margaret, 445
ttneasc -> nemtisori de cmp, 533
ttur -> ciumfaie, 161 ttne ->
cltunasi, 116 tul -> iarb neagr, 356,
turt, 866 tvlici -> scaiul-dracului, 736
tvusi -> zambil, 932
tlhrea- muttoare, 513, susai pduret, 808
tlv -> dovleac, 219 tmfeni -> crite, 193
trscior -> molid, 497 trs -> molid, 497
trtric -> fasole, 254 teac -> fasole, 254
Index 1009 Denumiri populare

tearfoni -> crite, 193
tencheri -> porumb, 656
tenchiu -> porumb, 656
tei alb -> tei cu frunza mare, tei cu frunza
mare, 829
tei blan -> tei argintiu, 827 tei bun -> tei
argintiu, 827 tei cpresc -> tei pucios, tei
pucios, 830 tei cinesc -> tei argintiu, 827 tei
de deal -> tei pucios, 830 tei de mijloc -> tei
pucios, 830 tei de pdure -> tei pucios, 830
tei de toamn -> tei argintiu, 827 tei de var -
> tei cu frunza mare, 829 tei fluturesc -> tei
pucios, 830 tei pduret -> tei pucios, 830 tei
rosu -> tei cu frunza mare, 829 tei rosu
pduret -> tei pucios, 830 teisor -> cretusc,
196 teiul-lupului -> tulichin, 856 tei verde ->
tei cu frunza mare, 829 teret -> vetrice, 908
tersc -> piersic, 622 ters -> stejar, 787 tetine
-> cltunasi, 116 tidv de ap -> nufr alb, 545
tidv de pmnt -> muttoare, 513 tigb ->
dovleac turcesc, 221 tigv de tin -> pepene
verde, 613 tilichin -> tulichin, 856 timian ->
cimbrisor, 149 timisor -> cimbrisor, 149 timp -
> rodul-pmntului, 700 tin -> pin, 627
tinghirele- cais, 102 tiprus -> chimen, 144
tiper amar -> ardei, 47 tiper dulce -> ardei, 47
tirfoi -> trifoi rosu, 849 tisar -> tis, 833,
zimbru, 934 tisoi -> tis, 833 titv -> dovleac,
219 tiutiun -> tutun, 867, tutun turcesc, 869
toaie -> fenicul, 257, omag
1
, 556, omag
2
, 557,
omag
3
, 558
todorus -> dumbravnic, 235 tofolean ->
hamei, 334 togmgei -> piciorul-ursului, 622
tomadele -> ptlgele vinete, 600 tomate ->
ptlgele rosii, 598 tomgel -> melosel, 473,
rmurele, 685 toporasi -> nemtisori de cmp,
533, trei frati
ptati, 845
toporasi de cmp -> nemtisori de cmp, 533
tormac -> hrean, 344 trafoi -> trifoi rosu, 849
trandachir -> trandafir de dulceat, 839
trandafil -> trandafir de dulceat, 839
trandafir -> mces, 447
trandafir bulgresc -> trandafir de lun, 841
trandafir cu pari -> nalb de grdin, 518
trandafir de balt -> busuiocul-cerbilor, 98
trandafir de cmp -> mces, 447
trandafir de Damasc -> trandafir de lun, 841
trandafir de munte -> mces de munte, 449,
smrdar, 762
trandafir de pdure -> mces de munte, 449
trandafir mic -> trandafir de cmp, 839
trandafir pitic -> trandafir de cmp, 839
trandafir slbatic -> mces, 447 trandafiras ->
trandafir de cmp, 839 trandafirel -> trandafir
de cmp, 839 trandafirul-broastelor ->
busuiocul-cerbilor, 98 trandachir -> trandafir
de dulceat, 839 trandafil -> trandafir de
dulceat, 839 trandahir -> izm creat, 379
trandasir -> trandafir de dulceat, 839
trgntoare -> troscot, 851 trjer -> stejar,
787 trgul -> pepene verde, 613 trpag ->
linarit, 421 trei frati -> trifoiste de balt, 850
trei ri -> crucea-voinicului, 202 trestie
mirositoare -> obligean, 553 trepdtoare ->
lobod cineasc, 426 tresce -> trestie, 847
trifoi acru -> mcrisul-iepurelui, 451, mcris
mrunt, 451
trifoi amar -> trifoiste de balt, 850 trifoi de
balt -> trifoiste de balt, 850 trifoi de lac ->
trifoiste de balt, 850 trifoi galben ->
vtmtoare, 903 trifoi iepuresc -> mcrisul-
iepurelui, 451, mcris mrunt, 451 trifoi
ispnesc -> sparcet, 778 trifoi mare alb ->
trifoi alb trtor, 848 trifoi slbatic -> trifoi
rosu, 849 trifoiste -> ghizdei, 319, sovrf, 773
trifoi turcesc -> sparcet, 778, trifoi rosu, 849
trifoiu mcris -> mcris mrunt, 451,
mcrisul-iepurelui, 451 trifoiul-calului -> trifoi
rosu, 849 trifoiul-racului -> vtmtoare, 903
trpang -> linarit, 421 trmbita-mortilor ->
trmbita-piticilor, 845 trnjen -> iarb de
soaldin, 352 troac -> dovlecel, 222 trocn
-> tintaur, 875 trompa-elefantului -> motul-
curcanului, 502 troscot -> coada-racului, 174,
rcusor, 680 troscot gras -> iarb gras, 354,
troscot, 851 troscot piperat -> piperul-bltii,
631 troscot rosu -> piperul-bltii, 631
troscotul-broastelor -> troscot de balt, 853
Index 1010 Denumiri populare

troscotel -> iarb neagr, 356
trotl -> troscot, 851
truf de Perigord -> truf de iarn, 853
truf neagr -> truf de iarn, 853
truf vratic -> truf de var, truf de
var, 853
tubaroz -> bujor, 85
tudelit -> floare de colti, 277
tufan -> gorun, 323, stejar, 787, stejar pu-
fos, 789
tuf -> alun, 19, grnit, 311, stejar pufos, 789
tuf de rug -> mces, 447
tufnic -> margaret, 445, nalb de gr-
din, 518
tuf rioas -> stejar pufos, 789
tuie -> tuia, 854
tul -> turt, 866
tulburea -> asmtui, 53
tulichin -> ieder alb
1
, 363, tmit, 824
tulichin galben -> ieder alb
1
, 363
tulichioar -> lemn cinesc, 400
tulipan -> lalea, 389, stnjenel, 758
tulipan de grdin -> lalea, 389
tulipin -> smrdar, 762
tulucesti -> crite, 193
turbare -> ciumfaie, 161, dafin, 211
turbarea-cinelui -> zrn, 934
turbare cornut -> ciumfaie, 161
turbciunea-cinelui -> ciumfaie, 161
turbrie -> ciumfaie, 161
turbeaza-cinelui -> muttoare, 513
turcea -> turt, 866
turcei -> cetin de negi, 141
turci -> ppdie, 586
turicioar -> turit mare, 864
turnari -> muttoare, 513
turnep -> nap, 525
turta-Domnului -> nalb mic, 523
turta-lupului -> dalac, 211
turt -> ceap de iarn, 130
turtel -> ienupr, 363
turtele -> nalb mrunt, 523
turtit -> lipicioas, 423
turturea -> turt, 866
tutun de pdure -> plmnric, 642
tutunas -> barba-mpratului, 60
tutunit -> tutun turcesc, 869
tus -> nap, 525
talr -> telin, 871 tapchin -> tulichin, 856
tde de blic -> floarea-soarelui, 275
tmfeni -> crite, 193 trn -> porumbar,
568
a-caprei-> ciubotica-cucului, 158, curpende
munte, 208
tta-fiului -> rcusor, 680
tta-mielului -> urechelnit, 883
tta-oii -> ciubotica-cucului, 158, degetel l-
nos, 213, degetel rosu, 214, plmn-
ric, 642
tta-oilor -> arnic, 50 tta-vacii -> ciubotica-
cucului, 158, ciubotic
mic, 160
tt forcoteci -> coada-soricelului, 175
eapn ceap, 127 teatire -> nut, 530
tecl -> sfecl de zahr, 753 tegle rosie -
> sfecl rosie, 755 tepoi -> ceap, 127
termeni -> cartof, 108 tervan -> cervan,
141 tiganc -> urzicut moart, 889
tigncusi -> crite, 193 tigle -> sfecl de
zahr, 753 tilidonie -> mtrgun, 464
timbrisoare -> cimbrisor, 149 tintaul ->
tintaur, 875 tintorie -> tintaur, 875 tintur
-> ghintur galben, 316 tiprus -> lemnul-
Domnului, 404 tolul-lupului -> tulichin,
856 tucr -> fasole, 254 tulc -> sfecl
rosie, 755
Ugorci -> castravete, 113
ulc -> gru comun, 325, iarb de Sudan, 351
ulm -> ulm de munte, 879, velnis, 906
ulmac -> ulm de cmp, 877
ulmar -> ulm de cmp, 877
umbra-cucului -> sparanghel, 776
umbra-iepurelui -> mturi, 467, sparan-
ghel, 776
umbra-muntelui -> cretisoar, 195
umbranic -> dumbravnic, 235
umbra-noptii -> lsnicior, 398, zrn, 934
umbrarul-doamnei -> cretisoar, 195
umbrvioar -> lcrmioar, 395
undulemnut -> vetrice, 908
unghia-caprei -> glbiori, 311
unghia-gii -> ciumrea, 162, ghizdei, 319,
lemn dulce
1
, 402, unghia-ciutei, 879
ungurean -> rodul-pmntului, 700
unguri -> iarba-sarpelui, 350
unsuroas -> unguras, 880
untisor -> crin de pdure, 198, grusor, 327
untisorul-vacii -> grusor, 327
untul-vacii mirositor -> stupinit, 799
untul-vacilor -> grusor, 327
urechea-babei -> ochiul-caprei, 555
urechea-iepurelui -> urechelnit, 883
urechea-Iudei -> burete de soc, 91
Index 1011 Denumiri populare

urechea-mtei -> urechelnit, 883
urechea-nucului -> pstrv, 593
urechea-porcului -> ctuse, 121, cinstet, 154
urechea-soarecelui -> vulturic, 928
urechea-ursului -> ciubotica-ursului, 160
urechelnit -> iarb gras, 354, norocel, 536
urecherit -> urechelnit, 883
urechita-ursului -> ciubotica-cucului, 158
urechius -> ochiul-caprei, 555
urechiuse de stnc -> urechelnit, 883
urfen de zvoi -> ctin mic, 119
ursan -> npraznic, 527
ursoaic -> iarba-sarpelui, 350
uruian -> sofrnel, 812
urzica-cinelui -> urzicut moart, 889
urzica-ratei -> stevia-stnelor, 814
urzic -> buberic, 83
urzic alb -> urzic moart alb, 887
urzic blnd -> urzic mic, 887
urzic chinezeasc -> ramie, 675
urzic criasc -> urzic, 884, urzic mic, 887
urzic creat -> urzic, 884, urzic mic, 887,
urzic moart alb, 887 urzic de pdure -
> urzic, 884 urzic de sur -> urzic mic,
887 urzic greceasc -> urzic mic, 887
urzic iute -> urzic mic, 887 urzic
mplesat -> urzic mic, 887 urzic mascat
-> urzic, 884 urzic mruntic -> urzic
mic, 887 urzic moart -> ctuse, 121,
ctusnic, 122,
parachernit, 580 urzic neagr ->
glbinele, 310 urzic rosie -> urzicut moart,
889 urzic srbeasc -> urzic mic, 887
urzic surd -> urzic moart alb, 887 urzici
mortarete -> urzic moart alb, 887 urzici
romnesti -> urzic, 884 usturoaie ->
usturoit, 893 usturoi -> ceap de munte, 130,
hrean, 344 usturoi de primvar -> usturoi,
890 usturoi de toamn -> usturoi, 890 usturoi
de var -> usturoi, 890 usturoit -> brancut,
76, crin de pdure, 198,
dalac
1
, 181, ghiocel, 318 usturoni ->
usturoi, 890 usoarea-pmntului -> untul-
pmntului, 881
Varga de aur -> splinut, 781 varz
bsicat -> varz creat, 900 varz
cptn -> varz alb, 897 varz
chel -> varz creat, 900 varz de
grdin -> varz alb, 897, varz de
iarn -> varz alb, 897 varz de
stnc -> urechelnit, 883 varz de
toamn -> varz alb, 897
varz de var -> varz creat, 900
varz nemteasc -> varz creat, 900
vascusoar -> cires, 156
vclie -> iasca-fagului, 358, iasc, 359
vclie de fag -> iasca-fagului, 358
vcric -> spunarit, 731
vcrit -> scnteiut, 739
vcute -> turta-vacii, 865
vrgute -> frag, 289
vrsat -> nalb de pdure, 519
vsc -> vsc, 904
vsc de brad -> vsc, 904
vsc de pr -> vsc, 904
vsileac -> busuioc, 96
vtmtur -> vtmtoare, 903
vtrice -> vetrice, 908
vzdoag -> micsunele ruginite, 489
vzdoage -> crite, 193
vn de hamei -> hamei, 334
vnj -> velnis, 906
vnturele -> deditei mari, 212
vsc de munte -> smrdar, 762
vzdoag -> garoaf de cultur, 307
vzdoage -> crite, 193, glbenele, 307
vearz -> varz alb, 897
venes -> velnis, 906
venis -> velnis, 906
ventricea -> ventrilic, 906
verbin -> sporici, 782
verbin slbatic -> sporici, 782
verdeat -> cimisir, 152, saschiu, 727
vernetel -> cerentel, 138
verigar -> artar ttresc, 51
verigas -> verigariu, 907
verze -> lobod cineasc, 426
verzisoar -> iarb de soaldin, 352, noro-
cel, 536, urechelnit, 883, varz de
Bruxelles, 901
vesnit -> izma-broastei, 377
vetrice -> calomfir, 104
viad -> zad, 931
vie pdurean -> curpen, 207
vie psreasc -> vit slbatic, 926
vie slbatic -> vin slbatic, 923, vit de
Canada, 923, vit-de-vie, 923
vinarie -> vinarit, 909
vindictoare -> usturoit, 893
vindrilic -> ventrilic, 906
vinerit -> suliman, 805
vinete -> ptlgele vinete, 600
vinetea -> albstrele, 10
vinetica focului -> pinisoar piperat, 605
vinetic -> pinea-pmntului, 605, vinerit,
911
vinetic cu lapte -> burete dulce, 91
vinie -> vit-de-vie, 923
vintricea -> coada-racului, 174
Index 1012 Denumiri populare

vioal -> micsunele ruginite, 489
vioar -> toporasi, 836
vioar rosie -> micsunele ruginite, 489
violete -> toporasi, 836
violete de noapte -> stupinit, 799
viorea -> trei frati ptati, 845
viorele -> zambil, 932
vioric -> toporasi, 836, viorele, 931
viperic -> iarba-sarpelui, 350
viperin -> iarba-sarpelui, 350
virnant -> floarea-Raiului, 274
virnat -> virnant, 913
virnie slbatic -> vit slbatic, 926
visdei -> ghizdei, 319
visan -^ visin, 914
visin -> cires, 156
vitrit -> vetrice, 908
vita-evreului -> lsnicior, 398
vit alb -> curpen, 207, luminoas, 430
vit american -> vit de Canada, 923
vit de hamei -> hamei, 334
vit neagr -> untul-pmntului, 881
vit slbatic -> vit de Canada, 923
vit slbatic american -> vit de
Canada,923 vitisoar -> curpen, 207
vlasit -> ceap esalot, 130 vocatie ->
salcm, 717 vlegi -> pepene galben, 612
voiniceriu -> salb moale, 716, verigariu, 907
voinicic -> nsturel, 529, usturoit, 893
voiosnic de albini -> roinit, 702 volbur mic
-> ghimpe
2
, 315, volbur, 927 voronic ->
unguras, 880 vosnit -> izma-broastei, 377
vrasit -> ceap esalot, 130 vulpoaic ->
iarb de Sudan, 351
vulturoanc -> vulturic, 928
Zad -> pin, 627
zambac -> crin alb, 197
zambile de cmp -> toporasi, 836, viorele, 931
zambin -> zambil, 932
zambul -> ceapa-ciorii, 127
zardalei -> cais, 102
zarnacadele -> narcis, 526, narcise albe, 526,
narcise galbene, 527 zarzlii -> cais, 102
zarzra cais, 102, corcodus, 184 zloag ->
zlog, 932 zmos -> pepene galben,
612, pepene
verde, 613
zmosit -> bame, 60 zmosit besicoas ->
zmosit, 933 zbac -> dovleac, 219,
dovlecel, 222 zburtoare cu flori mici ->
pufulit de
colin, 670
zburtoare de colin -> pufulit de colin, 670
zburtoare de pdure -> rscoage, 686
zdrnot -> muttoare, 513 zdrevite -> ctin
alb, 117 zeliznec -> lemn dulce
1
, 402
zgorghin -> mces, 447 zgrbuntic ->
zgaib, 938 zilezitoare -> osul-iepurelui, 566
zimbrel -> zimbru, 934 zimbrisor -> zimbru,
934 zisinar -> visin, 914 zlac -> ttneas,
825 zob -> ovz, 570 zolotnic -> coada-
racului, 174 zordolini -> cais, 102 zorele ->
volbur, 927
Index - medicin uman Boli
care pot fi tratate cu plante
Abces: bob, 66; cartof, 108; ceap, 127; gl-
benele, 307; in, 368; musetel, 508; ptlge-
le vinete, 600; praz, 662; rapit mare, rapit
mare, 677; secar, 750; smochin, 763; so-
vrf, 773; urzic moart, 887; usturoi, 890;
usturoit, 893; varz, 897; varz chine-
zeasc, 900; varz creat, 900.
Abces dentar: cerentel, 138; coada-soricelu-
lui, 175; musetel, 508; nalb de cultu-
r, 517; nalb mare, 520; soc, 765;
sporici, 782; sulfin, 801; suntoare, 806;
ttneas, 825.
Abces pulmonar: lichen de piatr, 410; roua-
cerului, 707; soc, 765.
Acnee: brustur, 80; cicoare, 146; drojdie de
bere, 230; fasole, 254; frasin, 290; glbene-
le, 307; hamei, 334; ienupr, 363; nap, 525;
ptlgele rosii, 598; plop negru, 644; plop
tremurtor, 646; praz, 662; trei frati
ptati, 845; urechelnit, 883; varz, 897;
varz chinezeasc, 900; varz creat, 900.
Acrocianoz: talpa-gstei, 820.
Actinomicoz: plop negru, 644.
Adenit: nalb mic, 523; stevie, 815;
varz, 897; varz creat, 900.
Adenoviroze: busuioc, 96; chimen, 144;
musetel, 508; soc, 765.
Adenom de prostat: dovleac, 219; ghim-
pe
2
, 315; puf ulit de colin, 670; puf ulit de
munte, 671; pufulit de zvoi, 672; rs-
coage (zburtoare), 686.
Afectiuni bucale: brustur, 80; busuioc, 96; bu-
suioc slbatic, 98; lemn dulce
2
, 402; ptrun-
jel de cmp, 603; scumpie, 749; stejar, 787;
strugure, 798; trandafir de cmp, 839; tran-
dafir de dulceat, 839; trandafir de lun, 841;
varz, 897; vulturic, 928; zmeur, 939.
Afectiuni cardiovasculare: castan, 110; coa-
cz negru, 168; dentit, 216; dovleac, 219;
lcrmioar, 395; lmi, 396; osul-iepu-
relui, 566; paltin de cmp, 575; paltin de
munte, 577; pducel, 583; ppdie, 586;
ptlgele vinete, 600; porumbar, 568;
praz, 662; secar, 750; talpa-gstei, 820;
ttneas, 825; troscot, 851; unguras, 880;
urzic, 884; urzic mic, 887; usturoi, 890;
valerian, 895; visin, 914; vit-de-vie, 923;
zmeur, 939.
Afectiuni cutanate: coada-soricelului, 175; fa-
sole, 254; fenicul, 257; frag, 289; fumri-
t, 306; gru comun, 325; hrean, 344; iarb
mare, 354; leustean, 406; levntic, 408;
lipicioas, 423; mac, 433; nalb mare, 520;
pochivnic, 647; porumbar, 568; roib, 701;
salat, 714; salcie, 720; soia, 768; ste-
vie, 815; trifoiste de balt, 850; usturoi, 890;
ventrice, 906; zrn, 934; zmeur, 939.
Afectiuni gastrice si intestinale: anghina-
re, 31; calomfir, 104; dumbt, 234; gru
comun, 325; nalb mare, 520; orez, 560;
ovz, 570; rchitan, 678; salat, 714; sni-
soar, 730; scumpie, 749; silur, 757; spo-
rici, 782; strugure, 798; urzic, 884; urzic
mic, 887; varz, 897; zmeur, 939.
Afectiuni ginecologice: angelic, 29; gru co-
mun, 325; lobod, 425; sofran, 811.
Actiuni hepatice si ale splinei: drobit, 226;
frag, 289; lmi, 396; lobod, 425;
Index 1014 Medicin uman

msl i n, 462; ovz, 570; pt l gel e
vinete, 600; praz, 662; schinel, 741; scum-
pie, 749; silur, 757; splinut, 781; spori-
ci, 782; strugure, 798; stevie, 815; teli-
n, 871; urzic, 884; urzic mic, 887;
varz, 897; varz chinezeasc, 900.
Afectiuni hepatobiliare: brebenel, 77; calom-
fir, 104; linarit, 421; lobod, 425; ms-
lin, 462; praz, 662; strugure, 798; ste-
vie, 815; urzic, 884; zmeur, 939.
Afectiuni intestinale: mtreata-bradului, 466;
nvalnic, 531; urzic, 884.
Afectiuni metabolice: coacz negru, 168; teli-
n, 871.
Afectiuni nervoase: narcise galbene, 527;
urechelnit, 883.
Afectiuni oculare: zmeur, 939.
Afectiuni pancreatice: ptlgele vinete, 600;
praz, 662.
Afectiuni pulmonare: brad, 70; ienupr, 363;
molid, 497; mur, 505; nalb de gr-
din, 518; ovz, 570; ridiche neagr, 696;
ridiche rosie, 696; strugure, 798; teli-
n, 871; varz, 897; varz chinezeas-
c, 900; varz creat, 900; ventrilic, 906;
zmeur, 939.
Afectiuni renale si ale vezicii urinare: al-
bstrele, 10; angelic, 29; anghinare, 31;
btrnis, 63; bob, 66; boz, 68; brad, 70;
brustur, 80; busuioc, 96; castan, 110; cas-
travete, 113; cimbrisor, 149; cimbru de gr-
din, 152; cires, 156; coacz negru, 168;
ciumrea, 162; dentit, 216; dovlecel, 222;
drobit, 226; fenicul, 257; frag, 289; faso-
le, 254; gru comun, 325; hrean, 344; iarb
mare, 354; iarb neagr, 356; iarb ro-
sie, 357; ipcrige, 373; izm bun, 377;
nalb de pdure, 519; nalb mare, 520;
nvalnic, 531; nemtisori de cmp, 533;
osul-iepurelui, 566; ppdie, 586; pr, 589;
ptlgel e vinete, 600; perisor
1
, 618;
pir, 632; plmnric, 642; priboi, 664;
soc, 765; sporici, 782; strugure, 798; stru-
gurii-ursului, 798; sulfin, 801; ttnea-
s, 825; trei frati ptati, 845; telin, 871;
urechelnit, 883; urzic, 884; urzic
mic, 887; usturoi, 890; vinerit, 911;
visin, 914; zmosit, 933.
Afectiuni tegumentare (cutanate): bube-
ric, 83; sporici, 782; urechelnit, 883.
Afectiuni tiroidiene: varz, 897; varz
chinezeasc, 900; varz creat, 900.
Afectiuni uterine: clin, 115; gru comun (n-
coltit), 325; lobod, 425; sofran, 811.
Afectiuni vasculare: coada-soricelului, 175;
ptlgele rosii, 598; vsc, 904.
Afonie: ardei, 47; brncut, 74; cais, 102;
hrean, 344; turit mare, 864; valeria-
n, 895; varz, 897; varz chinezeas-
c, 900; varz creat, 900; varz de Bru-
xelles, 901.
Afte: afin, 6; busuioc, 96; calomfir, 104; cea-
p, 127; iarba-Sf. Ioan, 350; lmi, 396;
l emn ci nesc, 400; morcov, 499;
mosmon, 501; npraznic, 527; rcu-
sor, 680; sul fi n, 801; trandafi r de
cmp, 839; trandafir de dulceat, 839; tran-
dafi r de l un, 841; zburtoare de
mlastin, 937.
Albeat (cataract): ppdie, 586; pepene
galben, 612; priboi, 664.
Albuminurie: agris, 9; btrnis, 63; cea-
p, 127; coacz rosu, 170; coada-calu-
lui, 171; fasole, 254; fecioric, 256; m-
selarit, 460; mesteacn, 477; nuc, 537;
parachernit, 580; pplan, 588; po-
rumb, 656; praz, 662; rostogol, 736; ridiche
rosie, 696; tei, 827; telin, 871; vsc, 904;
vulturic, 928.
Alcoolism: aloe, 14; ardei, 47; brdisor, 73;
ctin alb, 117; ceap, 127; coacz ne-
gru, 168; drojdie de bere, 230; mces, 447;
ptrunjel, 600; pedicut, 607; praz, 662;
revent, 691; stejar, 787; varz, 897; varz
creat, 900.
Alergii: coada-soricelului, 175; mslin, 462;
osul-iepurelui, 566; pelin, 608; pir, 632; ridi-
che neagr, 696; ridiche rosie, 696; spli-
nut, 781; trandafir, 839; turit mare, 864;
urzic, 884.
Alienatie mintal: mselarit, 460.
Alopecie(chelie): ardei, 47; muttoare, 513;
nsturel, 529; orz, 564; urzic, 884.
Amenoree: leustean, 406; ptrunjel, 600;
ridiche rosie, 696; spnz, 778; urzic, 884;
urzic mic, 887;.
Ameteli: cinstet, 154; negrilic, 532; ridiche
neagr, 696; ridiche rosie, 696; roinit, 702;
snisoar, 730.
Amigdalite: bob, 66; brad, 70; busuioc sl-
batic, 98; cerentel, 138; fenicul, 257; fra-
sin, 290; gorun, 323; iarba-Sf. Ioan, 350;
iarb neagr, 356; lmi, 396; lipicioa-
s, 423; mslin, 462; mzroi, 468;
mosmon, 501; musetel, 508; nalb de cul-
t ur, 517; nal b mare, 520; nal b
mic, 523; npraznic, 527; nuc, 537;
pr, 589; ptrunjel de cmp, 603; rozma-
rin, 708; sfecl de zahr, 753; sfecl
furajer, 754; sovrf, 773; tei argintiu, 827;
tei cu frunza mare, 829; tei pucios, 830;
trandafir de dulceat, 839; turit mare, 864;
Index 1015 Medicin uman

urzic, 884; urzic mic, 887; vultu-
ric, 928; zmeur, 939.
Amorteala nervilor la mini: spnz, 778.
Anemie: alun, 19; ctin alb, 117; cimbri-
sor, 149; coada-calului, 171; drojdie de be-
re, 230; fasole, 254; hrean, 344; iarb
mare, 354; mr, 454; morcov, 499;
orz, 564; paltin de cmp, 575; paltin de
munte, 577; ppdie, 586; pstrnac, 592;
piersic, 622; prun, 667; ptlgele rosii, 598;
pepene galben, 612; rozmarin, 708; sala-
t, 714; schinduf, 740; sfecl rosie, 755;
spanac, 775; sparanghel, 776; stejar, 787;
strugure, 798; stevie, 815; urzic, 884; urzi-
c mic, 887; varz, 897; varz creat, 900;
vit-de-vie, 923.
Angin: aloe, 14; brustur dulce, 82; clopo-
tul-caprei, 166; lmi, 396; limba-bou-
lui, 418; mtreata-bradului, 466; nalb
mic, 523; nap, 525; npraznic, 527; pdu-
cel, 583; praz, 662; rapit mare, 677;
secar, 750; suliman, 805; traista-cioba-
nului, 838; varz, 897; vinerit, 911.
Angin difteric: bob, 66; mselarit, 460;
mslin, 462; polen, 650; propolis, 665;
secar, 750.
Angiocolit: anghinare, 31; cardon, 106; cru-
sin, 204; dracil, 223; frasin, 290; ridiche
neagr, 696.
Anorexie: afin, 6; agris, 9; aloe, 14; amrea-
l\ 22; amreal
2
, 23; anason, 25; ange-
lic, 29; ardei, 47; armurariu, 49; brad, 70;
cervan, 141; cimbrisor, 149; cimbru, 151;
cimbru de grdin, 152; cretisoar, 195;
crustea, 203; dafin, 211; dumbt, 234; fe-
nicul, 257; fumarit, 306; ghintur galben,
316; ghintur ptat, 317; gulie, 328;
hrean, 344; iarb mare, 354; mcris, 449;
mghiran, 452; morcov, 499; mustar
alb, 510; negrilic, 532; obligean, 553;
osul-iepurelui, 566; ppdie, 586; pepene
galben, 612; pir, 632; ridiche neagr, 696;
ridiche rosie, 696; roinit, 702; sni-
soar, 730; spunrit, 731; scaiul-dracu-
lui, 736; scai vnt, 737; scara-Dom-
nului, 738; scumpie, 749; sfecl de
zahr, 753; smochin, 763; tarhon, 823; tt-
neas, 825; tintaur, 875; trifoi rosu, 849;
turit mare, 864; telin, 871; usturoi, 890;
ventrilic, 906; unguras, 880.
Antrax: arnic, 50; busuioc slbatic, 98; cea-
p, 127; crin alb, 197; gru comun, 325;
musetel, 508; nuc (fruct), 545; salvie, 724;
smochin, 763; soc, 765; trifoi rosu, 849;
usturoi, 890; varz, 897; zmeur, 939.
Anxietate (neliniste psihomotorie, team
nedefinit): deditei, 212; ghizdei, 319;
gutui, 329; hamei, 334; levntic, 408;
mghiran, 452; mces, 447; musetel, 508;
nuc (frunze), 545; obligean, 553; roini-
t, 702; ruscut de primvar, 711; salcie,
720; salvie, 724; tei (flori), 827; valeria-n,
895; vinarit, 909.
Aritmii cardiace: pducel, 583; tal-pa-
gstei, 820; unguras, 880.
Arsuri: aloe, 14; cartof, 108; castravete, 113;
ctin alb, 117; coada-soricelului, 175; do-
vleac, 219; dovlecel, 222; glbenele, 307;
gutui, 329; lmi, 396; levntic, 408; ms-
lin, 462; migdal, 491; morcov, 499; muse-
tel, 508; nalb creat, 516; norocel, 536;
nuc, 537; ptlgele vinete, 600; pepene
galben, 612; pepene verde, 613; paracher-
nit, 580; schinel, 741; sfecl rosie, 755;
smochin, 763; soc, 765; sorbestrea, 770;
sovrf, 773; spanac, 775; suntoare, 806;
talpa-gstei, 820; ttneas, 825; ulm de
cmp, 877; urechelnit, 883; varz, 897;
varz creat, 900; ventrilic, 906; vine-
rit, 911; volbur, 927.
Arsuri stomacale: ptrunjel de cmp, 603.
Arterit: afin, 6; ctin alb, 117; coacz ne-
gru, 168; coada-racului, 174; ghimpe
2
, 315;
gru comun (ncoltit), 325; ptrunjel, 600;
ridiche neagr, 696; ridiche rosie, 696; sal-
vie, 724; sulfin, 801; varz, 897; varz chi-
nezeasc, 900; varz creat, 900; vsc, 904.
Artrit (inflamatii acute, subacute sau cro-
nice ale articulatiilor): anason, 25; b-
trnis, 63; brustur dulce, 82; bujor, 85; car-
tof, 108; cimbrisor, 149; cires (fructe,
cozi), 156; ciubotica-cucului, 158; dovle-
cel, 222; fasole, 254; frasin, 290; mlin, 453;
ptlgele rosii, 598; ptrunjel, 600; po-
rumb, 656; praz, 662; ridiche neagr, 697;
ridiche rosie, 696; sparanghel, 776; sala-
t, 714; spunrit, 731; sfecl rosie, 755;
sofran, 811; telin, 871; untul-pmn-
tului, 881; usturoi, 890; urzic, 884; urzic
mic, 887.
Artritism (boli cronice articulare): agris, 9;
anghinare, 31; brndus de toamn, 75;
brustur, 80; cartof, 108; castravete, 113;
cpsun, 116; ceap, 127; cimbrisor, 149;
cires, 156; coacz negru, 168; coacz
rosu, 170; dovleac, 219; frag, 289; feregut
dulce, 258; frasin, 290; ghimpe
2
, 315; l-
mi, 396; mcris, 449; mr, 454; mestea-
cn, 477; morcov, 499; pplu, 588;
pr, 589; ptlgele rosii, 598; plop, 644;
praz, 662; spanac, 775; sparanghel, 776;
splinut, 781; struguri, 798; ttneas, 825;
telin, 871; varz, 897; varz creat, 900;
visin, 914.
Index 1016 Medicin uman

Artroze: coacz negru, 168; frasin, 290; mes-
teacn, 477; mustar negru, 511; ptlgele
rosii, 598; turit mare, 864.
Ascandioz (limbrici): afin, 6; anason, 25;
coada-soricelului, 175; coriandru, 185; cru-
sin, 204; dovleac, 219; dovleac turcesc, 221;
dovlecel, 222; ghintur galben, 316;
ghintur ptat, 317; iarb mare, 354; leur-
d, 406; lumnrica-pmntului, 428; m-
ces, 447; pelin, 608; rodie, 699; schin-
duf, 740; secar, 750.
Ascit: bnuti, 62; boz, 68; ceap, 127; cre-
tusc, 196; mesteacn, 477; nalb de
pdure, 519; osul-iepurelui, 566; pp-
lu, 588; ptrunjel de cmp, 603; rozma-
rin, 708; schinel, 741; stnjenel, 758; stn-
j enel gal ben, 786; st rugure, 798;
tarhon, 823; turt, 866; ulm de cmp, 877;
urzic, 884; urzic mic, 887; visin, 914;
vulturic, 928.
Astenie: anason, 25; angelic, 29; ardei, 47;
cais, 102; castan, 110; ctin alb, 117;
ceap, 127; cerentel, 138; cicoare, 146;
cimbrisor, 149; cimbru de grdin, 152;
coacz negru, 168; coacz rosu, 170; da-
fin, 211; dracil, 223; drojdie de bere, 230;
frag, 289; gru comun, 325; limba-bou-
lui, 418; mr, 454; mzroi, 468; ovz, 570;
ppdie, 586; pstrnac, 592; ptlgele
rosii, 598; portocal, 655; schinduf, 740;
smochin, 763; soia, 768; spanac, 775;
sparanghel, 776; strugure, 798; topinam-
bur, 834; toporasi, 836; telin, 871;
varz, 897; varz chinezeasc, 900; varz
creat, 900; zmeur, 939.
Astm bronsic: alun, 19; amreal
1
, 22; am-
real
2
, 23; angelic, 29; brustur dulce, 82;
busuioc, 96; busuioc slbatic, 98; cr-
cel, 125; ceap, 127; cimbrisor, 149; cimbru
de grdin, 152; ciubotica-cucului, 158; ciu-
mfaie, 161; coacz negru, 168; coada-so-
ricelului, 175; fenicul, 257; iarb mare, 354;
lsnicior, 398; lichen de piatr, 410; lingu-
rea, 422; lumnric, 429; mtrgun, 464;
morcov, 499; musetel, 508; mutulic, 514;
nalb de grdin, 518; nalb de pdu-
re, 519; narcise albe, 526; narcise galbe-
ne, 527; negrilic, 532; nemtisori de
cmp, 533; ovz, 570; ptrunjel, 600; plop
negru, 644; plop tremurtor, 646; pochiv-
nic, 647; podbal, 648; ridiche neagr, 696;
ridiche rosie, 696; rodul-pmntului, 700;
roinit, 702; roua-cerului, 707; salat, 714;
salcm, 717; spunrit, 731; schinel, 741;
sovrf , 773; st nj enel , 758; t al - pa-
gstei, 820; trandafir de cmp, 839; trandafir
de dulceat, 839; trandafir de lun, 841;
trei frati ptati, 845; trifoiste de balt, 850;
unguras, 880; urzic, 884; urzic mic, 887;
usturoit, 893; valerian, 895; varz
rosie, 901; vinerit, 911.
Astm cardiac: mcris, 449; mrar, 456; mor-
cov, 499; ridiche neagr, 696; ridiche
rosie, 696; scnteiut, 739.
Arterioscleroz: anason, 25; anghinare, 31;
ardei, 47; arnic, 50; cpsun, 116; cea-
p, 127; cires, 156; coacz negru, 168;
coada-calului, 171; coriandru, 185; creti-
soar, 195; fasole, 254; frag, 289; fum-
rit, 306; gru comun, 325; hamei, 334;
lmi, 396; mces, 447; mrar, 456;
mr, 454; mesteacn, 477; mustar, 511;
nuc (frunze), 537; pducel, 583; pp-
die, 586; ptlgele rosii, 598; praz, 662;
prun (fruct), 668; rostopasc, 705; rozma-
rin, 708; salvie, 724; spunrit, 731; seca-
r, 750; soia, 768; soc, 765; struguri, 798;
tei, 827; traista-ciobanului, 838; trei frati p-
tati, 845; troscot, 851; usturoi, 890;
vsc, 904.
Ateroscleroz: afin, 6; anghinare, 31; arahi-
de, 44; cpsun, 116; ctin alb, 117; cea-
p, 127; ceap de munte, 130; ceap esa-
lot, 130; cires, 156; coacz negru, 168;
frag, 289; isop, 375; lmi, 396; lipicioa-
s, 423; mces, 447; mesteacn, 477; m-
rar, 456; morcov, 499; nuc, 537; pdu-
cel, 583; ppdie, 586; ptlgele rosii, 598;
polen, 650; porumb, 656; praz, 662;
prun, 667; salcm japonez, 719; saschiu
mic, 727; secar, 750; struguri, 798; so-
fran, 811; trai sta-ci obanul ui , 838;
usturoi, 890; vsc, 904; visin, 914.
Atonie digestiv: agris, 9; ardei, 47; asm-
tui, 53; castan (fruct), 110; ceap, 127; cea-
p esalot, 130; cerentel, 138; cicoare, 146;
coacz rosu, 170; dafin, 211; dumbt, 234;
gutui, 329; hrean, 344; mustar alb, 510;
nalb de pdure, 519; obligean, 553;
ptlgele rosii, 598; pelin, 608; stevie, 815;
urzic, 884; urzic mic, 887; usturoi, 890.
Avitaminoz: alun, 19; coacz negru, 168;
coacz rosu, 170; frag, 289; lmi, 396;
mces, 447; mr, 454; pr, 589;
portocal, 655; prun, 667; ridiche rosie, 696;
strugure, 798; urzic, 884; zmeur, 939.
Azotemie: osul-iepurelui, 566; ptlgele
rosii, 598; praz, 662.
Azoturie: vulturic, 928.
Balonri abdominale (meteorism): roini-
t, 702; usturoi, 890; vit-de-vie, 923; si alte
plante, - Meteorism.
Index 1017 Medicin uman

Bttur (clavus): norocel, 536; praz, 662;
revent, 691; ricin, 694; salcie, 720; salcie
pletoas, 723; smochin, 763; urechel-
nit, 883; usturoi, 890.
Btrnete: cais, 102; coacz negru, 168; fra-
sin, 290; ghintur galben, 316; mr, 454;
morcov, 499; ovz, 570; portocal, 655; stru-
gure, 798.
Blbial: ciubotica-cucului, 158; levntic.
Blefarit: asmtui, 53; lmi, 396; salat, 714;
silur, 757.
Blenoragie: afin (frunze), 6; btrnis, 63; dra-
cil, 223; floarea-soarelui, 275; hamei, 334;
ienupr, 363; liliac, 416; luminoas, 430;
osul-iepurelui, 566; ptrunjel de cmp, 603;
salvie, 724; traista-ciobanului, 838.
Blocaj urinar: stevie, 815.
Boala Raymond: pducel , 583; tal -pa-
gstei, 820.
Boli ale aparatului digestiv: frasin, 290; gl-
benele, 307; lemnul-Domnului, 404; nalb
mare, 520; rotungioar, 706.
Boli cronice ale aparatului urinar: fra-
sin, 290; mrar, 456; osul-iepurelui, 566;
ptlgele vinete, 600; pin, 627; praz, 662;
rotungioar, 706; turt, 866.
Boli cronice ale sngelui: gru comun, 325.
Boli de ficat: albstrele, 10; ardei, 47; b-
nuti, 62; cerentel, 138; cicoare, 146; coa-
da-calului, 171; mr, 454; morcov, 499;
ptlgele rosii, 598; ptlgele vinete, 600;
pir, 632; portocal, 655; rostopasc, 705; ro-
tungioar, 706; secar, 750; tarhon, 823;
tintaur, 875; vulturic, 928.
Boli de inim: cerentel, 138; coada-calu-
lui, 171; leustean, 406; mrar, 456; narcise
albe, 526; ptlgele vinete, 600; praz, 662;
rozmarin, 708.
Boli de ochi: albstrele, 10; asmtui, 53; gru
comun, 325; morcov, 499; nalb de
pdure, 519; npraznic, 527.
Boii de piele: brustur, 80; cimisir, 152; glbe-
nele, 307; gru comun, 325; grusor, 327;
iarba-fiarelor, 349; nalb de pdure, 519;
pecetea lui Solomon, 606; sulfin, 801;
turit mare, 864; turt, 866; vtm-
toare, 903; ventrilic, 906.
Boli de rinichi: albstrele, 10; bnuti, 62;
bob, 66; boz, 68; busuioc, 96; coada-ca-
lului, 171; mrar, 456; mei psresc, 469;
mesteacn, 477; mur, 505; orz, 564; osul-
iepurelui, 566; pducel, 583; pir, 632;
porumbar, 568; praz, 662; rapit mare, 677;
rozmarin, 708; secar, 750; sorbes-
trea, 770; spanac, 775; splinut, 781;
tarhon, 823; trifoi rosu, 849; urechel-
nit, 883; vit-de-vie, 923.
Boli de splin: ardei, 47; ctin rosie, 120.
Boli de stomac: lemnul-Domnului, 404;
leustean, 406; limba-mielului, 419; turt, 866.
Boli de vezic urinar: coada-calului, 171;
iarb mare, 354; lemnul-Domnului, 404;
limba-mielului, 419; lumnric, 429;
orz, 564; orzoaica, 627; pir, 632; porum-
bar, 568; snziene galbene, 734; spa-
nac, 775; splinut, 781.
Boli endocrine: ppdie, 586; stevie, 815.
Boli genitale la femei: angelic, 29; fra-
sin, 290; gru comun, 325; pedicut, 607.
Boli intestinale: gru comun, 325.
Boli nervoase: mac cornut, 436.
Boli pectorale (piept): smirdar, 762; ulm de
cmp, 877.
Boli pulmonare cronice: asmtui, 53; cins-
tet, 154; pir, 632; roinit, 702; rotungioar,
706; talpa-gstei, 820; talpa-mtei, 822.
Boli venerice: ptrunjel de cmp, 603.
Bronsectazie (dilatatii bronhice): amrea-
l1 , 22; amreal
2
, 23; anason, 25; asm-
tui, 53; bame, 60; ceap, 127; ienupr, 363;
nalb de pdure, 519; roua-cerului, 707;
talpa-mtei, 822; trandafir de cmp, 839;
trandafir de dulceat, 839; trandafir de
lun, 841; urzic, 884; usturoi, 890.
Bronsite: asmtui, 53; amreal
1
, 22; busu-
ioc, 96; cltunasi, 116; ceap, 127; chi-
men, 144; cimbrisor, 149; cimbru, 151; cim-
bru de grdin, 152; crcel, 125; coada-
soricelului, 175; dumbt, 234; fenicul,
257; gru comun, 325; hrean, 344; iarba-
Sf. Ioan, 350; iarb mare, 354; ienupr,
363; ipcrige, 373; isop, 375; jnea-pn,
385; lsnicior, 398; lemn dulce
2
, 402;
lichen de piatr, 410; limba-mielului, 419;
lingurea, 422; lumnric, 429; mac
galben, 437; morcov, 499; mur, 505; nalb
de grdin, 518; nalb mare, 520; nap, 525;
npraznic, 527; negrilic, 532; orz, 564;
orzoaica, 627; pin, 627; pir, 632;
plmnric, 642; plop negru, 644; plop
tremurtor, 646; pochivnic, 647; ridiche
neagr, 696; ridiche rosie, 696; roua-ce-
rului, 707; spunrit, 731; sovrf, 773;
sparanghel, 776; stnjenel, 758; sul-
fin, 801; ttneas, 825; tei argintiu, 827;
tei pucios, 830; tei cu frunza mare, 829;
toporasi, 836; trei frati ptati, 845; teli-
n, 871; unguras, 880; urzic, 884; urzic
mic, 887; usturoi, 890; varz rosie, 901;
ventrilic, 906; zad, 931; zmeur, 939.
Bronsite cronice: pentru combaterea tusei:
fenicul, 257; porumbar, 568; scai v-
nt, 737; pentru fluidificarea si eliminarea
secretiilor bronhice: ciubotica-cucului, 158;
Index 1018 Medicin uman

iarb mare, 354; lumnric, 429; nalb de
grdin, 518; nalb de pdure, 519; nalb
mare, 520; ptlagin, 594; pentru
combaterea spasmului bronhic: ienupr,
363; isop, 375; sovrf, 773; pentru
combaterea infectiei bronhice: busuioc, 96;
ceap, 127; coada-soricelului, 175; lichen de
piatr, 410; mrar, 456; plop negru, 644; plop
tremurtor, 646; pin, 627; ridiche neagr,
696; usturoi, 890; varz, 897. Bube, bube
dulci: alun, 19; busuioc slbatic, 98;
calomfir, 104; coada-calului, 171; iarba-
fiarelor, 349; ieder, 361; topora-si, 836; trei
frati ptati, 845; turt, 866; vtmtoare, 903;
zmosit, 933.
Calmarea nervilor: snziene albe, 733; sn-
ziene galbene, 734.
Calvitie: brdisor, 73; muttoare, 513;
obligean, 553.
Cancer: brustur dulce, 82; floarea-amorului, 270;
lmi, 396; limba-boului, 418; linte, 423;
mr, 454; orz, 564; ovz, 570; pr, 589; plop
negru, 644; sfecl rosie, 755; spanac, 775;
ttneas, 825; telin, 871; urzic, 884.
Cancer genital: norocel, 536.
Cancer hepatic: pedicut, 607.
Cancerul pielii: scai mgresc, 735.
Candidoz: glbenele, 307; ghiocel, 318;
nuc, 537; plop negru, 644; plop tremur-
tor, 646.
Cardiopatie ischemic: degetel rosu, 214;
ghimpe
2
, 315; hrean, 344; orz, 564;
pducel, 583; ptrunjel, 600; rostopas-
c, 705.
Carie dentar: scaiul-dracului, 736.
Casexie: nuc, 537.
Catar bronsic: floarea-cucului, 270; hrean, 344;
rotungioar, 706; sovrf, 773.
Catar gastrointestinal: morcov, 499; nuc, 537.
Catar intestinal: vulturic, 928.
Catar pulmonar: hrean, 344; lingurea, 422;
roua-cerul ui , 707; st r ugure, 798;
varz, 897; varz chinezeasc, 900; varz
creat, 900; ventrilic, 906.
Catar urinar: visin, 914.
Cderea prului si stimularea cresterii lui:
cltunasi, 116; curpen, 207; lumnri-
c, 429; mesteacn, 477; norocel, 536; ros-
topasc, 705; urzic (rdcini), 886;
usturoi, 890.
Cefalee: crcel, 125; ieder, 361; mr, 454;
portocal, 655; varz, 897; zmeur, 939.
Celulit: visin, 914.
Cistite, pielocistite: btrnis, 63; cltuna-
si, 116; cires, 156; coada-soricelului,
175;
fasole, 254; fecioric, 256; ghimpe
2
, 315;
iarb gras, 354; jneapn, 385; nalb de
cultur, 517; nap, 525; npraznic, 527;
osul-iepurelui, 566; pr, 589; pin, 627;
pir, 632; plmnric, 642; plop negru, 644;
plop tremurtor, 646; praz, 662; roib, 701;
soc, 765; strugure, 798; strugurii-ursu-
lui, 798; sulfin, 801; visin, 914; zmosi-
t, 933; zmeur, 939.
Ciroz hepatic: ctin alb, 117; crli-
gei, 125; lmi, 396; orz, 564; pedicu-
t, 607; portocal, 655; pufulit, 669; pufulit
de colin, 670; pufulit de munte, 671;
pufulit de zvoi, 672; rscoage, 686; sul-
fin, 801; varz, 897; varz creat, 900;
zburtoare, 937; zburtoare de mlasti-
n, 937.
Colangenite: siminoc, 759.
Colecistopatii: turit mare, 864.
Colecistit: anghinare, 31; cardon, 106; fra-
sin, 290; glbenele, 307; ppdie, 586;
pelin alb, 608; ridiche neagr, 696; ridiche
rosie, 696; rostopasc, 705; salat, 714;
silur, 757; suntoare, 806.
Colesterolemie: mesteacn, 477; soia, 768.
Colibaciloz: morcov, 499.
Colic abdominal: isop, 375; izm bu-
n, 377; izm creat, 379; mghiran, 452;
mlin, 453; migdal, 491; musetel, 508; ne-
grilic, 532; obligean, 553; pplu, 588;
valerian, 895; varz, 897; varz chine-
zeasc, 900; varz creat, 900; ventrilic,
906.
Colic hepato-biliar: coada-soricelului, 175;
frsinel, 292; lemnul-Domnului, 404; lili-
ac, 416; zrn, 934.
Colic intestinal: castravete, 113; coada-so-
ricelului, 175; fenicul, 257; iarb nea-
gr, 356; isop, 375; leustean, 406; m-
rar, 456; mi csunel e rugi ni t e, 489;
piersic, 622; praz, 662; roua-cerului, 707;
scorus de munte, 746; sovrf, 773; spa-
ranghel, 776; varz, 897; visin, 914.
Colic nefritic: bob, 66; fasole, 254;
ovz, 570; telin, 871; varz, 897.
Colic renal: bob, 66; brustur, 80; calom-
fir, 104; coacz negru, 168; coada-calu-
lui, 171; cretisoar, 195; fasole, 254;
frag, 289; frasin, 290; leustean, 406; m-
ces, 447; mlin, 453; mtase de po-
rumb, 656; mesteacn, 477; osul-iepu-
relui, 566; ovz, 570; parachernit, 580;
pducel, 583; ppdie, 586; pplu, 588;
pedicut, 607; pir, 633; porumbar, 568; scai
vnt, 737; scnteiut, 739; scorus, 746;
sovrf, 773; splinut, 781; strugurii-ursu-
lui, 798; sulfin, 801; trandafir, 839; turit
Index 1019 Medicin uman

mare, 864; turt, 866; valerian, 895;
visin, 914; zmeur, 939.
Colici gastrice si intestinale: chimen, 144;
cicoare, 146; coada-racului, 174; coada-so-
ricelului, 175; fenicul, 257; gorun, 323; iarb
negr, 356; isop, 375; mghiran, 452;
mlin, 453; mtciune, 463; negrilic, 532;
praz, 662; roinit, 702; sovrf, 773;
sparanghel, 776; varz, 897; visin, 914.
Colit de fermentatie: cires, 156; mie-rea-
ursului, 490; mosmon, 501; nalb de
pdure, 519; orz, 564; orzoaic, 566; roi-
nit, 702; sfecl rosie, 755; smochin, 763;
sorbest rea, 770; sunt oare, 806;
zmeur, 939.
Colit de putrefactie: ienupr, 363; roinit,
702; suntoare, 806; zmeur, 939.
Combaterea secretiei de lapte la femei: sas-
chiu, 728.
Congestia splinei: struguri, 798.
Congestie cerebral: ceap, 127; dedi-
tei, 212; ghintur galben, 316; hrean, 344;
izm bun, 377; levntic, 408; mghi-
ran, 452; muttoare, 513; mr, 454; muse-
tel, 508; priboi, 664; roinit, 702; sulfi-
n, 801; varz, 897.
Congestie hepatic: agris, 9; aloe, 14; armu-
rariu, 49; castan, 110; cicoare, 146; coacz
rosu, 170; dracil, 223; lmi, 396; pp-
die, 586; salat, 714; struguri, 798; turit
mare, 864.
Congesti e pul monar: hrean, 344;
omag
1
, 556; omag
3
, 558; zmeur, 939.
Conjunctivit: afin, 6; cerentel, 138; cre-
tisoar, 195; deditei, 212; dumbravnic, 235;
fenicul, 257; fumrit, 306; gutui (semin-
te), 329; lemn dulce
1
, 402; mghiran, 452;
musetel, 508; nalb, 515; nalb de
pdure, 519; nalb mare, 520; nuc, 537;
pelin, 608; salat, 714; silur, 757; sul-
fin, 801; urzic, 884; zmeur, 939.
Constipatie: aloe, 14; anghinare, 31; cp-
sun, 116; crusin, 204; dracil, 223; fere-
gut dulce, 258; frag, 289; frasin, 290; gru
comun, 325; lemn dulce
2
, 402; lem-nul-
Domnului, 404; mr, 454; micsunele
ruginite, 489; mustar alb, 510; muttoa-
re, 513; ptlgele rosii, 598; pedicut, 607;
pepene galben, 612; piersic, 622; porto-
cal, 655; porumbar, 568; revent, 691;
ricin, 694; ridiche neagr, 696; ridiche
rosie, 696; salcm, 717; saschiu, 728;
schinel, 741; secar, 750; slbnog, 761;
smochin, 763; soc, 765; strugure, 798; ste-
via-stnelor, 814; trepdtoare, 847; te-
lin, 871; varz, 897; varz chinezeas-
c, 900; varz creat, 900; varz
r osi e, 901; vt mt oar e, 903;
verigariu, 907; visin, 914; vit-de-vie, 923;
volbur, 927.
Contuzii: cartof, 108; coada-calului, 171; coa-
da-soricelului, 175; levntic, 408; lim-ba-
cinelui, 419; ptrunjel, 600; pecetea lui
Solomon, 606; perisor, 618; revent, 691;
secar, 750; sfecl de zahr, 753; sfecl
furajer, 754; soc, 765; sulfin, 801; turit
mare, 864; telin, 871; untul-pmntu-
lui, 881; varz, 897.
Convulsii: mselarit, 460.
Convalescente: mr, 454; nuc, 537; pr, 589;
paltin de cmp, 575; paltin de munte, 577;
piersic, 622; rozmarin, 708; secar, 750;
spanac, 775; strugure, 798; telin, 871.
Cord postinfartic: orz, 564.
Crpturi ale pielii: cartof, 108; ceap, 127;
coacz negru, 168; coada-soricelului, 175;
glbenele, 307; gutui, 329; migdal, 491;
schinel, 741.
Crpturi de buze, clcie, sni (gland ma-
mar): busuioc, 96; glbenele, 307; gu-
tui, 329; plmnric, 642.
Crestere: alun, 19; ceap, 127; coacz ne-
gru, 168; gru comun (germeni), 325; l-
mi, 396; mazre, 447; mces, 447;
mr, 454; morcov, 499; orez, 560; orz, 564;
ovz, 570; ptrunjel, 600; portocal, 655;
porumbar, 568; soia, 768; topinambur, 834.
Cur de slbire: verigariu, 907.
Cruste de lapte: varz, 897.
Cuperoze: visin, 914.
Curtirea sngelui: ulm de cmp, 877;
urzic, 884.
Debilitate: brad, 70; paltin de cmp, 575;
paltin de munte, 577.
Degerturi: brndus de toamn, 75; car-
tof, 108; castan, 110; ctin alb, 117; cea-
p, 127; coada-calului, 171; glbenele, 307;
gutui, 329; lmi, 396; morcov, 499;
nap, 525; plop negru, 644; plop tremur-
tor, 646; rapit mare, 677; salat, 714; schi-
nel, 741; stejar, 787; stejar brumriu, 789;
stejar pufos, 789; telin, 871; varz, 897.
Demineralizare: castan, 110; cpsun, 116; ci-
res, 156; coacz rosu, 170; coada-calu-
lui, 171; drojdie de bere, 230; frag, 289;
gru comun, 325; hrisc, 347; lmi, 396;
morcov, 499; portocal, 655; ridiche ro-
sie, 696; secar, 750; sfecl rosie, 755;
soia, 768; spanac, 775; sparanghel, 777;
strugure, 798; visin, 914.
Denutritie (slbire): drojdie de bere, 230;
polen, 650.
Index 1020 Medicin uman

Dermatomicoze: asmtui, 53; plop negru, 644;
plop tremurtor, 646; scai vnt, 737;
unghia-ciutei, 879; vit-de-vie, 923.
Dermatite si dermatoze: brdisor, 73; brus-
tur, 80; cnepa-codrului, 122; lemn ci-
nesc, 400; piciorul-cocosului, 622; pin, 627;
portocal, 655; rchitan, 678; strugure, 798;
trei frati ptati, 845; tulichin, 856.
Dezinfectia cavittii bucale: lichen de prun,
411.
Diabet zaharat: afin, 6; brustur, 80; cp-
sun, 116; ceap, 127; ciumrea, 162;
dovleac, 219; dud alb, 231; dud negru, 233;
fasole, 254; frag, 289; iarba-Sf. Ioan, 350;
i enupr, 363; l upi n, 431; mr, 454;
nuc, 537; orz, 564; orzoai c, 566;
ovz, 570; pr, 589; ptlgele vinete, 600;
pir, 632; salat, 714; schinduf, 740; seca-
r, 750; soia, 768; sparanghel, 776; ste-
vie, 815; topinambur, 834; telin, 871;
urzic, 884; urzic mic, 887; varz, 897;
varz chinezeasc, 900; varz creat, 900;
zmeur, 939.
Diaree: afin, 6; albstrele, 10; anin negru, 34;
arnic, 50; busuioc slbatic, 98; calom-
fir, 104; castan, 110; ctin rosie, 120;
cenuser, 135; cerentel, 138; cires, 156;
coada-racului, 174; corn, 187; creasta-co-
cosului
1
, 194; cretisoar, 195; drete, 225;
dud alb, 231; dud negru, 233; fag, 251;
frag, 289; gorun, 323; gru comun, 325;
gutui, 329; hrean, 344; iarba-sarpelui, 350;
iarb neagr, 356; izm bun, 377; izm
creat, 379; lemn cinesc, 400; limba-ci-
nelui, 419; mr, 454; mtciune, 463; meri-
sor de munte, 475; morcov, 499; mur, 505;
musetel, 508; narcise albe, 526; npraz-
nic, 527; nvalnic, 531; nuc, 537; nufr
alb, 545; orez, 560; orz, 564; orzoaic, 566;
paltin de cmp, 575; paltin de munte, 577;
papur, 579; pr, 589; perisor
2
, 619;
porumbar, 568; rchitan, 678; rcusor, 680;
roinit, 702; rotungioar, 706; salat, 714;
snisoar, 730; sclipeti, 744; scumpie, 749;
sorbestrea, 770; splinut, 781; stejar, 787;
suliman, 805; suntoare, 806; soprlit
alb, 813; stevie, 815; ttneas, 825;
traista-ciobanului, 838; trandafir de
cmp, 839; trandafir de dulceat, 839; tran-
dafir de lun, 841; trifoi rosu, 849; tros-
cot, 851; turit mare, 864; unghia-ciu-
tei, 879; urzic, 884; urzic mic, 887;
usturoi, 890; valerian, 895; varz, 897;
vinerit, 911; visin, 914; vit-de-vie, 923;
vulturic, 928.
Dischinezie biliar: anghinare, 31; ctin ro-
sie, 120; crusin, 204; fumrit, 306;
glbenele, 307; iarba-Sf. Ioan, 350; iarb
mare, 354; ipcrige, 373; izm bun, 377;
lemnul-Domnului, 404; levntic, 408; m-
ces, 447; mces de munte, 449; ms-
lin, 462; orz, 564; orzoaica, 627; pp-
di e, 586; pel i n al b, 608; pi n, 627;
podbal, 648; ridiche neagr, 696; ridiche
rosie, 696; roinit, 702; spunrit, 731; su-
ntoare, 806; tei argintiu, 827; tei cu frunza
mare, 829; tei pucios, 830; tintaur, 875;
unguras, 880; vsc, 904; volbur, 927.
Disfunctia glandelor sudoripare (hiperse-
cretie): brustur, 80; nuc, 537; pir, 632;
salvie, 724; soc, 765; stejar, 787; tei, 827.
Disfunctie hepatobiliar: cardon, 106.
Dismenoree: clin, 115; cerentel, 138; coa-
da-racului, 174; cruciulit, 203; dedi-
tei1, 212; frasin, 290; glbenele, 307; lemn
dulce
2
, 402; traista-ciobanului, 838;
urzic, 884; urzic mic, 887; usturoi, 890;
varz, 897; vit-de-vie, 923; zmeur, 939.
Dispepsii: albstrele, 10; angelic, 29; cimbri-
sor, 149; cimbru de grdin, 152; conopi-
d, 183; gutui, 329; piersic, 622; pod-
bal, 648; portocal, 655; ridiche neagr, 696;
ridiche rosie, 696; rozmarin, 708; stru-
guri, 798; usturoi, 890; varz, 897; varz
chinezeasc, 900; varz creat, 900.
Distonie neurovegetativ: talpa-gstei, 820.
Dizenterie: bobornic, 67; cenuser, 135; ceren-
tel, 138; corn, 187; drete, 225; fag, 251;
iarba-sarpelui, 350; limba-cinelui, 419;
mosmon, 501; orz, 564; orzoaic, 566;
paltin de cmp, 575; paltin de munte, 577;
rchitan, 678; rodiu, 700; snisoar, 730;
slbnog, 761; stevie, 815; urzic, 884;
urzic mic, 887; usturoi, 890; valeria-
n, 895.
Dorinta femeilor de a avea copii: scultoa-
re, 748.
Duodenit: busuioc, 96; izm bun, 377; li-
chen de piatr, 410; mtciune, 463;
musetel, 508; polen, 650; roinit, 702.
Dureri abdominale: ceap, 127; cinstet, 154;
coada-racului, 174; fenicul, 257; izm bu-
n, 377; limba-cinelui, 419; mghi-
ran, 452; mzroi, 468; musetel, 508; ridi-
che rosie, 696; spnz, 778; sulfin, 801.
Dureri de cap: aloe, 14; anason, 25; car-
tof, 108; cicoare, 146; cinstet, 154; ciubo-
tica-cucului, 158; gru comun, 325; iasomie
de pdure, 360; izm bun, 377; limba-bou-
lui, 418; muttoare, 513; nalb mic, 523;
tarhon, 823; trandafir de dulceat, 839;
unguras, 880.
Dureri de dinti: aloe, 14; anin negru, 34; ca-
lomfir, 104; ctusnic, 122; ciubotica-cucu-
Index 1021 Medicin uman

lui, 158; gorun, 323; gru comun, 325; lemn
cinesc, 400; limba-boului, 418; luminoa-
s, 430; mselarit, 460; mslin, 462; pa-
pur, 579; sovrf, 773; splinut, 782; spo-
rici, 782; stejar, 787; tarhon, 824.
Dureri de ficat: nuc, 537.
Dureri de mijloc: snisoar, 730.
Dureri de ochi: sporici, 782; trandafir de
cmp, 839; trandafir de dulceat, 839; tran-
dafir de lun, 841.
Dureri de picioare: brustur dulce, 82; iar-ba-
fiarelor, 349; iarb-de-soaldin, 352;
lemnul-Domnului, 404; nalb mic, 523;
pelin negru, 611.
Dureri de sn: telin, 871.
Dureri de urechi: migdal, 491; urechelni-
t, 883.
Dureri gastrice (stomac): afin, 6; anason, 25;
cires, 156; coacz negru, 168; lmi, 396;
leustean, 406; mrar, 456; morcov, 499;
nuc, 537; pstrnac, 592; ptrunjel, 600;
pelin alb, 608; priboi, 664; rcusor, 680;
revent, 691; salcm, 717; sfecl de
zahr, 753; slbnog, 761; traista-cioba-
nului, 838; trifoi alb, 849; visin, 914.
Dureri intercostale: snisoar, 730.
Dureri intestinale: nuc, 537; soprlit
alb, 813.
Dureri lombare: visin, 914.
Dureri menstruale: mrar, 456; traista-cioba-
nului, 838.
Dureri musculare: salcie, 720.
Dureri postnatale: angelic, 29; bnuti, 62;
ctusnic, 122; ttneas, 825.
Dureri renale: fasole, 254; nalb de pdu-
re, 519; osul-iepurelui, 566; ptrunjel, 600;
unguras, 880.
Dureri reumatice: leustean, 406; npraz-
nic, 527; orz, 564; trifoi rosu, 849; tulichi-
n, 856; virnat, 913.
Dureri testiculare: angelic, 29.
Echimoze: ptrunjel, 600; pecetea lui Solo-
mon, 606; untul-pmntului, 881.
Eczeme pruriginoase: afin, 6; angelic, 29;
asmtui, 53; brdisor, 73; brustur, 80; coa-
da-calului, 171; deditei
1
, 212; frasin, 290;
glbenele, 307; iarb mare, 354; ienu-
pr, 363; ipcrige, 373; limba-boului, 418;
luminoas, 430; migdal, 491; morcov, 499;
musetel, 508; nap, 525; nvalnic, 531;
nuc, 537; orz, 564; orzoaic, 566; osul-ie-
purelui, 566; ppdie, 586; pin, 627; plop
negru, 644; ridiche rosie, 696; spun-
rit, 731; scai vnt, 737; scnteiut, 739;
strugure, 798; suntoare, 806; trei frati
ptati, 845; tintaur, 875; varz, 897;
zmeur, 939.
Eczeme zemuinde: afin, 6; angelic, 29; as-
mtui, 53; brdisor, 73; brustur, 80; coa-
da-calului, 171; coada-soricelului, 175; de-
ditei
1
, 212; frasin, 290; glbenele, 307;
iarb mare, 354; ienupr, 363; ipcri-
ge, 373; lsnicior, 398; limba-boului, 418;
luminoas, 430; migdal, 491; morcov, 499;
musetel, 508; nap, 525; nvalnic, 531;
nuc, 537; orz, 564; osul-iepurelui, 566;
ppdie, 586; pin, 627; plop negru, 644;
plop tremurtor, 646; portocal, 655;
rchitan, 678; ridiche neagr, 696; ridiche
rosie, 696; spunrit, 731; scai vnt, 737;
scnteiut, 739; stirigoaie, 793; strugure,
798; suntoare, 806; trei frati ptati, 845;
tintaur, 875; varz, 897; zmeur, 939.
Edeme: alun, 19; cartof, 108; ceap, 127; coa-
cz negru, 168; coada-calului, 171; drobu-
sor, 228; fasole, 254; ienupr, 363; mestea-
cn, 477; orez, 560; osul-iepurelui, 566;
ptlgele rosii, 598; strugure, 798; teli-
n, 871; usturoi, 890; varz, 897; visin, 914;
vulturic, 928.
Edeme cardiorenale: ienupr, 363; orez, 560;
osul-iepurelui, 566; troscot, 851.
Edeme cirotice: ienupr, 363.
Edeme renale: ienupr, 363; orez, 560; osul-
iepurelui, 566.
Eliminarea de obiecte ascutite nghitite:
sparanghel, 776.
Eliminarea particulelor strine din ochi: mei
psresc, 469.
El i mi nar ea t oxi nel or di n cor p:
mesteacn, 477; ppdie, 586.
Emfizem pulmonar: alun, 19; brad, 70; floa-
rea-soarelui (petale), 275; gutui (semin-
te), 329; podbal, 648; salvie, 724; ungu-
ras, 880.
Endocardit postreumatic: castan, 110;
salvie, 724.
Enterocolite acute: afin, 6; chimen, 144; cim-
brisor, 149; cimbru, 151; cimbru de gr-
din, 152; coada-racului, 174; coada-so-
ricelului, 175; frasin, 290; mces, 447;
morcov, 499; mur, 505; nap, 525; orz, 564;
orzoaic, 566; sclipeti, 744; secar, 750;
sorbestrea, 770; suliman, 805; sun-
toare, 806; turit mare, 864; usturoi, 890.
Enterocolite cronice: afin, 6; cimbrisor, 149;
cimbru, 151; cimbru de grdin, 152; coa-
da-racului, 174; coada-soricelului, 175; fra-
sin, 290; ienupr, 363; mces, 447; mor-
cov, 499; mur, 505; nap, 525; secar, 750;
sorbestrea, 770; suliman, 805; turit
mare, 864.
Index 1022 Medicin uman

Enterite: anin negru, 34; cerentel, 138;
frag, 289; ienupr, 363; mces, 447; n-
praznic, 527; obligean, 553; ptlgele
rosii, 598; rapit mare, 677; rcusor, 680;
sclipeti, 744; secar, 750; sfecl rosie, 755;
sovrf, 773; splinut, 781; stejar, 787; stru-
gure, 798; suliman, 805; suntoare, 806.
Enteropatie cronic: visin, 914.
Entors: mslin, 462; turit mare, 864.
Enurezis (urinri nocturne): crcel, 125; se-
car, 750; urzic, 884.
Epilepsie: bob, 66; calomfir, 104; cium-
rea, 162; dalac, 211; frsinel, 292; mse-
larit, 460; obligean, 553; orz, 564;
orzoaic, 566; pelin negru, 611; priboi, 664;
urzicut moart, 889.
Eretism cardiac (excitatie nervoas): spa-
ranghel, 776.
Eritem: gru comun, 325; salcie, 720.
Eritrocianoz: alun, 19.
Erizipel: brncut, 74; cartof, 108; mig-
dal, 491; stevie, 815; urechelnit, 883; vine-
rit, 911; zgaib, 938.
Eructatie (rgieli): varz, 897.
Eruptii tegumentare: cartof, 108; cre-
tu
s
c, 196; frag, 289; linarit, 421; molid,
497; ptlgele rosii, 598; podbal, 648;
porumbar, 568; spunrit, 731; snziene
galbene, 734; ulm de cmp, 877; urzi-
c, 884; urzic mic, 887.
Excitabilitate nervoas: micsunele rugini-
te, 489.
Expulzarea placentei: sfecl rosie, 755.
Extrasistole: ruscut de primvar, 711.
chelnit, 883; urzic, 884; urzic mic, 887;
visin, 914; vulturic, 928; zmeur, 939.
Febr tifoid: mesteacn pufos, 480; sfecl
rosie, 755; talpa-gstei, 820; varz, 897.
Fermentatii intestinale: afin, 6; anghinare, 31;
cimbru, 151; cires, 156; orez, 560; so-
vrf, 773; sulfin, 801; visin, 914.
Fibrom: piperul-bltii, 631.
Fistule: glbenele, 307; orz, 564.
Fisuri anale: dracil, 223; mtrgun, 464;
mutulic, 514; orz, 564; plop negru, 644;
plop tremurtor, 646; rcusor, 680.
Fisuri la sn: coada-soricelului, 175; mtr-
gun, 464; mutulic, 514; ttneas, 825.
Fixarea sarcinii: cretisoar, 195.
Flebit: orz, 564; varz, 897; vinarit, 909;
vit-de-vie, 923;.
Flegmon: varz, 897.
Foliculit: plop negru, 644; plop tremur-
tor, 646; soc, 765.
Fracturi de oase: vinerit, 911.
Fragilitate capilar: portocal, 655.
Frisoane: pstrnac, 592.
Furunculoz: brustur, 80; busuioc slba-
tic, 98; calomfir, 104; ceap, 127; ipcri-
ge, 373; lsnicior, 398; lemn dulce
2
, 402;
musetel, 508; nalb creat, 516; nalb de
cultur, 517; nalb mare, 520; nap, 525;
orez, 560; pplu, 588; rapit mare, 677;
salat, 714; spunrit, 731; sfecl de za-
hr, 753; smochin, 763; soc, 765; stru-
gure, 798; sulfin, 801; trei frati ptati, 845;
usturoit, 893; volbur, 927; zmosit, 933.

Faringit: afin, 6; brncut, 74; gorun, 323;
lemn dulce
2
, 402; lipicioas, 423; mur, 505;
nalb mare, 520; ptrunjel de cmp, 603;
pin, 627; praz, 662; sovrf, 773; stejar, 787;
tei argintiu, 827; tei cu frunza mare, 829; tei
pucios, 830; turit mare, 864.
Faringo-amigdalit: cerentel, 138; feni-
cul , 257; muset el , 508; mur, 505;
salvie, 724; stejar, 787.
Favorizarea aparitiei menstruatiei: micsunele
ruginite, 489; vetrice, 909.
Febr: anin negru, 34; brustur dulce, 82; bu-
suioc, 96; cartof, 108; cerentel, 138; cicoa-
re, 146; corn, 187; cretusc, 196; den-
tit, 216; dumbt, 234; frasin, 290;
frsinel, 292; iarb-de-soaldin, 352; iarb
neagr, 356; lupin, 431; nvalnic, 531; p-
plu, 588; pstrnac, 592; portocal, 655;
schinel, 741; scumpie, 749; smochin, 763;
sovrf, 773; telin, 871; tintaur, 875; ure-
Gangren: varz, 897.
Gastralgie: zrn, 934.
Gastrit: bame, 60; busuiocul-cerbilor, 98; coa-
cz negru, 168; coada-calului, 171; coa-
da-soricelului, 175; dud alb, 231; dud
negru, 233; feregut dulce, 258; glbenele,
307; hrean, 344; lemn dulce
2
, 402; lem-
nul -Domnul ui , 404; mghi ran, 452;
mr, 454; mierea-ursului, 490; musetel, 508;
obligean, 553; orz, 564; orzoaic, 566;
plmnric, 642; salcm, 717; schi-
nel, 741; sovrf, 773; stejar, 787; stejar bru-
mriu, 789; stejar pufos, 789; sulfin, 801;
suntoare, 806; susai pduret, 808; tt-
neas, 825; turit mare, 864; varz, 897;
zmeur, 939.
Gastroenterit: anin negru, 34; bame, 60;
brad, 70; cerentel, 138; mur, 505; mur de
miriste, 506; musetel, 508.
Glci: nalb mic, 523.
Gaze intestinale: bnuti, 62.
Index 1023 Medicin uman

Gingivit: anin negru, 34; cerentel, 138; coa-
da-racului, 174; fumrit, 306; iarba-Sf.
Ioan, 350; luminoas, 430; mtreata-bradu-
lui, 466; mur, 505; musetel, 508; porto-
cal, 655; scumpie, 749; smochin, 763; ste-
jar, 787; stejar brumriu, 789; stejar
pufos, 789; sulfin, 801; suntoare, 806;
turit mare, 864.
Glosit: sulfin, 801; trandafir de cmp, 839;
trandafir de dulceat, 839; trandafir de
lun, 841.
Graviditate: mr, 454.
Greturi: izm bun, 377; mtciune, 463;
siminoc, 759; varz, 897.
Grip: aloe, 14; anason, 25; brustur, 80; busu-
ioc, 96; cltunasi, 116; ceap, 127; dum-
bt , 234; ghi nt ur gal ben, 316;
hrean, 344; isop, 375; izm bun, 377;
levntic, 408; lichen de piatr, 410; lim-
ba-boului, 418; lumnrica-pmntu-
lui, 428; mac galben, 437; mtreata-bradu-
lui, 466; musetel, 508; nalb, 515;
obligean, 553; omag
1
, 556; omag
2
, 557;
pir, 632; salcie, 720; sfecl rosie, 755;
soc, 765; tei argintiu, 827; tei cu frunza
mare, 829; tei pucios, 830; trandafir de dul-
ceat, 839; trandafir de cmp, 839; tran-
dafir de lun, 841; telin, 871; tintaur, 875;
unguras, 880; usturoi, 890; visin, 914.
Gus exoftalmic: schinduf, 740.
Gut: afin, 6; brndus de toamn, 75; bu-
jor, 85; busuiocul-cerbilor, 98; cpsun, 116;
ctin alb, 117; ctuse, 121; cimisir, 152;
coacz negru, 168; coada-calului, 171; coa-
da-racului, 174; dracil, 223; fasole, 254;
feri g, 259; frag, 289; frasi n, 290;
hamei, 334; hrean, 344; iarb mare, 354;
ieder, 361; lmi, 396; mr, 454; ms-
lin, 462; mei psresc, 469; merisorde mun-
te, 475; mesteacn, 477; mosmon, 501;
nap, 525; nemtisori de cmp, 533; obli-
gean, 553; osul-iepurelui, 566; ovz, 570;
ppdie, 586; pplu, 588; pr, 589;
ptlgele rosii, 598; ptlgele vinete, 600;
pepene galben, 612; piersic, 622; pir, 632;
porumbar, 568; praz, 662; rapit mare, 677;
ridiche neagr, 696; ridiche rosie, 696;
salat, 714; salcie, 720; siminoc, 759; spa-
ranghel, 776; strugurii-ursului, 798;
sulfin, 801; ttneas, 825; topinam-
bur, 834; toporasi, 836; trifoi rosu, 849;
troscot, 851; turit mare, 864; telin, 871;
unghia-ciutei, 879; untul-pmntului, 881;
urzic, 884; urzic mic, 887; usturoi, 890;
visin, 914; zmeur, 939.
Guturai: brncut, 74; busuioc, 96; cea-
p, 127; ienupr, 363; isop, 375; izm
bun, 377; musetel, 508; nalb, 515;
omag
1
, 556; omag
2
, 557; pir, 632; para-
chernit, 580; salat, 714; smochin, 763;
soc, 765; unguras, 880.
Helmintoz: anason, 25; brebenel, 77; cenu-
ser, 135; lemn dulce
2
, 402; praz, 662;
usturoi, 890; varz, 897.
Hematurie: alun, 19; arnic, 50; coada-
calului, 171; frag, 289; glbenele, 307;
iarb gras, 354; ienupr, 363; lmi, 396;
leurd, 406; merisor de munte, 475; nval-
nic, 531; napraznic, 528; piersic, 622; pipe-
rul-bltii, 631; salvie, 724; saschiu, 728;
splinut, 781; sorbestrea, 770; sulfin, 801;
urzic, 884; urzic mic, 887; vulturic, 928.
Hemeralopie: crite, 193.
Hemiplegie: brebenel, 77; rozmarin, 708.
Hemofilie: traista-ciobanului, 838.
Hemoptizie: piperul-bltii, 631; salb
moale, 716; snisoar, 730; stevie, 815;
trandafir de cmp, 839; trandafir de dul-
ceat, 839; trandafi r de l un, 841;
vsc, 904.
Hemoragii externe superficiale: anin ne-
gru, 34; ciubotica-cucului, 158; iarb nea-
gr, 356; ptlgele vinete, 600; piperul-
bltii, 631.
Hemoragii gastrointestinale: drete, 225;
nalb de pdure, 519; nuc, 537; pe-
risor
2
, 619; piperul-bltii, 631; portocal, 655;
rchitan, 678; saschiu, 728; sclipeti, 744;
struguri, 798; urzic, 884.
Hemoragii interne mici: alun, 19; btr-
nis, 63; cerentel, 138; coada-calului, 171;
gorun, 323; iarb gras, 354; iarb nea-
gr, 356; limba-cinelui, 419; morcov, 499;
nalb de pdure, 519; nalb mare, 520;
nuc, 537; paltin de cmp, 575; paltin de
munte, 577; perisor
2
, 619; piperul-bl-
tii, 631; portocal, 655; rchitan, 678; rcu-
sor, 680; saschiu, 728; snisoar, 730;
sclipeti, 744; struguri, 798; traista-ciobanu-
lui, 838; troscot, 851; urzic, 884.
Hemoragii nazale: gorun, 323.
Hemoragii uterine: coada-calului, 171; creas-
ta-cocosului
1
,194; gutui, 329; rcusor, 680;
saschiu, 728; stevie, 815; traista-cioba-
nului, 838; urzic, 884; urzic mic, 887;
vinerit, 911; vsc, 904; vit-de-vie, 923.
Hemoroizi: afin, 6; alun, 19; anghinare, 31;
angelic, 29; asmtui, 53; bobornic, 67;
brustur dulce, 82; buberic, 83; busuioc sl-
batic, 98; calomfir, 104; castan, 110; castan
slbatic, 112; coada-soricelului, 175; cre-
tisoar, 195; crusin, 204; dracil, 223;
Index 1024 Medicin uman

floarea-amorului, 270; frasin, 290; glbe-
nele, 307; gorun, 323; gru comun, 325;
grusor, 327; gutui, 329; lemn dulce
1
, 402;
limba-cinelui, 419; linarit, 421; lumn-
ric, 429; mrar, 456; musetel, 508; nalb
de cultur, 517; nalb de pdure, 519; nal-
b mic, 523; norocel, 536; obligean, 553;
orz, 564; orzoaic, 566; ppdie, 586;
pedicut, 607; pepene galben, 612; plop
negru, 644; plop tremurtor, 646; praz, 662;
rcusor, 680; rodul-pmntului, 700; scum-
pie, 749; slbnog, 761; sorbestrea, 770;
stejar, 788; stejar brumriu, 789; stejar pu-
fos, 790; strugure, 798; sofran, 811; ste-
vie, 815; ttneas, 825; urechelnit, 883;
urzic, 884; urzic mic, 887; usturoi, 890;
vinerit, 911; vit-de-vie, 923.
Hepatit acut: suntoare, 806; sofran, 811.
Hepatit cronic: afin, 6; alun, 19; anghina-
re, 31; ardei, 47; armurariu, 49; ctin
alb, 117; crligei, 125; cicoare, 146; ci-
res, 156; lemnul-Domnului, 404; levnti-
c, 408; lichen de piatr, 410; orz, 564;
orzoaic, 566; ppdie, 586; pepene
verde, 613; pir, 632; pufulit, 669; pufulitde
colin, 670; pufulit de mlastin, 670;
pufulit de munte, 671; pufulit de zvoi,
672; salat, 714; secar, 750; silur, 757;
siminoc, 759; sulfin, 801; suntoare, 806;
trifoi rosu, 849; trifoiste de balt, 850;
urzic, 884; urzic mic, 887; visin, 914;
zburtoare de mlastin, 937.
Hepatit epidemic: armurariu, 49; ctin al-
b, 117; rostopasc, 705; secar, 750;
suntoare, 806; trifoiste de balt, 850.
Hernie: nvalnic, 531; osul-iepurelui, 566; pa-
pur, 579; ptrunjel de cmp, 603; pecetea
lui Solomon, 606; snziene galbene, 734;
sclipeti, 744; spnz, 778; stevie, 815; vt-
mtoare, 903.
Herpes: brustur, 80; dracil, 223; luminoa-
s, 430; priboi, 664.
Hidropizie: bobornic, 67; ceap, 127; faso-
le, 254; iarba-fiarelor, 349; isop, 375;
hrean, 344; mesteacn, 477; osul-iepure-
lui, 566; perisor
2
, 619; soc, 765; sofr-
nel, 812; talpa-gstei, 820; tutun, 868;
telin, 871; urzic, 884; urzic mic, 887;
verigariu, 907; visin, 914.
Hiperaciditate gastric: cartof, 108; coa-da-
calului, 171; fenicul, 257; ptlgele rosii,
598; pelin, 608; salcm, 717; soprlit alb,
813; turit mare, 864.
Hiperazotornie: strugure, 798; verigariu, 907;
vulturic, 928; zmeur, 939.
Hipercolesterolemie: lmi, 396; p-
pdie, 586; struguri, 798.
Hiperexcitatie sexual: nufr alb, 546.
Hiperglicemie: nuc, 537; schinduf, 740;
urzic, 884.
Hiperhidroz: nuc, 537; stejar, 787.
Hipermenoree: vit-de-vie, 923.
Hipertrofie de prostat: castan slbatic, 112;
dovleac, 219; ghimpe
2
, 315; rscoage, 686;
usturoi, 890; zburtoare, 938.
Hiperuricemie: pepene verde, 613.
Hipervscozitate sanguin: ptlgele
rosii, 598; portocal, 655; secar, 750; ur-
zici, 885.
Hipertensiune arterial: anghinare, 31; ar-
dei, 47; brustur, 80; cartof, 108; coacz ne-
gru, 168; dovleac, 219; dovlecel, 222;
frag, 289; hrean, 344; isop, 375; lmi, 396;
leurd, 406; leustean, 406; mr, 454; mor-
cov, 499; nemtisori de cmp, 533; pdu-
cel, 583; pstrnac, 592; ptlgele ro-
sii, 598; ptlgele vinete, 600; ptrunjel, 600;
pelin alb, 608; pelin negru, 611; pir, 632;
porumbar, 568; priboi, 664; salat, 714; sas-
chiu, 728; secar, 750; sfecl rosie, 755;
sulfin, 801; talpa-gstei, 820; traista-cioba-
nului, 838; troscot, 851; usturoi, 890; var-
z, 897; vsc, 904; vi si n, 914; vit-
de-vie, 923.
Hipotiroidie: drobit, 226; ghimpe
2
, 315.
Icter: ctin rosie, 120; drobusor, 228; orz,
564; ridiche neagr, 696; ridiche rosie,
696; spunrit, 731; stevie, 815; urzic,
884.
Impetigo: lsnicior, 398; luminoas, 430; ste-
vie, 815; varz, 897.
Impotent sexual: ceap, 127; negrili-
c, 532; orz, 564; orzoaic, 566; ovz, 570;
schinduf, 740; scnteiut, 739; scul-
toare, 748; snziene albe, 733; telin, 871.
Incontinent urinar: ctuse, 121; crcel, 125;
gorun, 323; nuc, 537; suntoare, 806;
urzic, 884.
Inflamatiile articulare: drete, 225; turit mare,
864.
Inflamatii bucale, gt: dracil, 223; mur, 505;
nalb de grdin, 518; snisoar, 730;
smochin, 763; turit mare, 864.
Inflamatii ale cilor digestive: iarb gra-
s, 354; smochin, 763; varz, 897.
Inflamatiile cilor urinare: busuioc, 96; cl-
tunasi, 116; coada-calului, 171; dentit, 216;
mces, 447; mces de munte, 449;
migdal, 491; nalb de cultur, 517; nalb
mare, 520; secar, 750; smochin, 763;
zmeur, 939.
Inflamatii faringo-amigdaliene: fenicul, 257; nal-
b de grdin, 518; pr, 589; smochin, 763.
Index 1025 Medicin uman

Inflamatii intestinale: castravete, 113; glbe-
nele, 307; izm bun, 377; mr, 454;
secar, 750; smochin, 763; spnz, 778.
Inflamatiile ochilor: nalb creat, 516;
npraznic, 527; ptrunjel, 600; silur, 757.
Inflamatiile pielii: castravete, 113; nalb
creat, 516; npraznic, 527; varz, 897.
Inflamatiile respiratorii: iarb gras, 354; nal-
b de grdin, 518; nalb mic, 523;
smochin, 763.
Inflamatiile snului: ptrunjel, 600; seca-
r, 750; trestie, 847.
Inflamatiile urechii: izm bun, 377.
Inflamatiile vezicale: bob, 66; busuioc, 96;
feregut dulce, 258; mces, 447; mces de
munte, 449; nalb de cultur, 517;
secar, 750; smochin, 763.
Insomnie: ghizdei, 319; hamei, 334; m-
ghiran, 452; mr, 454; mrar, 456; nufr
alb, 546; orz, 564; ovz, 570; pducel, 583;
pstrnac, 592; portocal, 655; ridiche
neagr, 696; ridiche rosie, 696; roinit, 702;
salat, 714; sulfin, 801; talpa-gstei, 820; tei
argintiu, 827; tei cu frunza mare, 829; tei
pucios, 830; valerian, 895; varz, 897;
vinarit, 909.
Insuficient cardiac cu edeme: cartof, 108;
dovleac, 219; fasole, 254; hrean, 344; l-
mi, 396; mesteacn, 477; morcov, 499;
nufr alb, 546; osul-iepurelui, 566; ptl-
gele rosii, 598; ruscut de primvar, 711;
traista-ciobanului, 838; troscot, 851.
Insuficient coronarian (cardiopatie is-
chemic): ghimpe
2
, 315; pducel, 583;
rostopasc (adjuvante), 705.
Insuficient galactogen: anason, 25; busu-
ioc, 96; fenicul, 257; chimen, 144; corian-
dru, 185; stejar, 787.
Insuficient hepatic: agris, 9; alun, 19; car-
don, 106; feregut dulce, 258; gutui, 329;
ppdie, 586; ridiche neagr, 696; ridiche
rosie, 696; sparanghel, 776; stevie, 815;
urzic, 884; urzic mic, 887.
Insuficientpancreatic: anason, 25;
urzic, 884; urzic mic, 887.
Insuficient renal: dracil, 223; fr-
sinel, 292; fumrit, 306; iarb-de-soal-
din, 352; praz, 662; roib, 701; sparan-
ghel, 776.
Insuficient suprarenal: telin, 871.
Insuficient tiroidian: ovz, 570.
Indigestii: aloe, 14; leustean, 406; m-
rar, 456; ppdie, 586; urzic, 884.
Infarct miocardic: orz, 564; secar, 750.
Infectii urinare: afin, 6; agris, 9.
Insolatie: cartof, 108; ieder, 361; mu-
setel, 508; varz, 897.
Intoxicatii: fasole, 254; mcris, 449; mcris
mrunt, 451; osul-iepurelui, 566; ptlgele
rosii, 598; piersic, 622; portocal, 655;
siminoc, 759.
Iritatii ale pielii: gutui, 329; nalb creat, 516;
npraznic, 527; ptrunjel, 600.
Iritatii capilare: salb moale, 716.
Isterie: angelic, 29; crin alb, 197; frsi-
nel, 292; iarb mare, 354; iarb nea-
gr, 356; leustean, 406; obligean, 553;
pducel , 583; portocal , 655; sal b
moale, 716; vinarit, 909.
ntepturi de insecte: ceap, 127; lmi, 396;
usturoi, 890; varz, 897.
Laringite: arnic, 50; bame, 60; busuioc slba-
tic, 98; ceap, 127; cimbrisor, 149; cimbru
de grdin, 152; fenicul, 257; isop, 375;
jneapn, 385; lemn dulce
2
, 402; levnti-
c, 408; lichen de piatr, 410; lumnri-
c, 429; mac gal ben, 437; mi e-rea-
ursul ui, 490; mur, 505; mur de
miriste, 506; nalb de cultur, 517; nalb
mare, 520; omag
1
, 556; omag
3
, 558; pl-
mnric, 642; podbal, 648; portocal, 655;
revent, 691; smochin, 763; strugure, 798;
sulfin, 801; stevie, 815; tei argintiu, 827; tei
cu frunza mare, 829; tei pucios, 830;
trandafir de dulceat, 839; varz, 897; varz
chinezeasc, 900; varz creat, 900; varz
rosie, 901; visin, 914.
Lehuzie: papur, 579.
Leucoree (poal alb): anin negru, 34; ce-
rentel, 138; coada-racului, 174; frasin, 290;
glbenele, 307; ghiocel, 318; gorun, 323;
iarb mare, 354; iasomie de pdure, 360;
lemn cinesc, 400; musetel, 508; nalb
creat, 516; nalb mare, 520; npraz-
nic, 527; nuc, 537; ptrunjel, 600; sal-
cm, 717; sfecl de zahr, 753; sfecl fura-
jer, 754; slbnog, 761; stejar, 787; stejar
brumriu, 789; stejar pufos, 789; su-
liman, 805; stevie, 815; trei frati ptati, 845;
trifoi alb, 849; urzic, 884; urzic mic, 887;
usturoi, 890; vinerit, 911.
Leziuni cutanate: rotungioar, 706.
Litiaz biliar: agris, 9; brustur, 80; cp-
sun, 116; ceap, 127; cires, 156; draci-
l, 223; frag, 289; frsinel, 292; hrean, 344;
ienupr, 363; izm bun, 377; pplu, 588;
ptlgele rosii, 598; ptrunjel, 600; ptrunjel
de cmp, 603; pepene verde, 613; ridiche
neagr, 696; ri di che r osi e, 696;
strugure, 798; turit mare, 864; urzic, 884;
Index 1026 Medicin uman

urzic mic, 887; ventrilic, 906; visin, 914;
vit-de-vie, 923.
Litiaz urinar (renal): agris, 9; asmtui, 53;
bob, 66; brdisor, 73; cpsun, 116; ctin
rosie, 120; ceap, 127; coacz negru, 168;
coada-calului, 171; coada-racului, 174; dra-
cil, 223; fag, 251; fasole, 254; fasoli-
t, 255; frag, 289; frsinel, 292; ghim-
pe
2
, 315; iarb gras, 354; iarb nea-
gr, 356; ienupr, 363; jneapn, 385; m-
ces, 447; mr, 454; merisorde munte, 475;
mesteacn, 477; mosmon, 502; nap, 525;
nuc, 537; osul-iepurelui, 566; ovz, 570;
ppdie, 586; pplu, 588; pr, 589; pt-
lgele rosii, 598; ptrunjel, 602; ptrunjel de
cmp, 603; pedicut, 607; pepene
galben, 612; pepene verde, 613; peri-
sor
1
, 618; piersic, 622; pin, 627; praz, 662;
ridiche neagr, 696; ridiche rosie, 696;
roib, 701; rotungioar, 706; salat, 714;
scai mgresc, 735; scaiul-dracului, 736;
sfecl rosie, 755; slbnog, 761; sparan-
ghel, 776; sulfin, 801; traista-ciobanu-
lui, 838; turit mare, 864; telin, 872; urzi-
c, 884; usturoi, 890; varz, 897;
ventrilic, 906; visin, 914; vit-de-vie, 923;
vulturic, 928; zmosit, 933.
Litiaz vezical: fasole, 254; fasolit, 255; ie-
nupr, 363; linarit, 421; ovz, 570; pp-
die, 586; pplu, 588; pedicut, 607;
praz, 662; slbnog, 761; splinut, 781;
strugure, 798.
Lombago: btrnis, 63; orz, 564; urzic, 884.
Luxatii: pelin alb, 608; sclipeti, 744; turit
mare, 864.
Maladii cardiovasculare: secar, 750.
Mtreat: brustur, 80; hamei, 334; mestea-
cn, 477; musetel, 508; plmnric, 642;
salvie, 724; stnjenel galben, 786;
urzic, 884; vetrice, 909.
Menopauz: pducel, 583; talpa-gstei, 820.
Menstre abundente: coada-racului, 174; cre-
tusc, 196; gorun, 323; morcov, 499.
Menstre cu dureri: coada-racului, 174; coa-
da-soricelului, 175; musetel, 508; pstr-
nac, 592; ptrunjel, 600; salat, 714; seca-
r, 750; stejar, 787; stejar brumriu, 789;
stejar pufos, 789; valerian, 895.
Meteorism: angelic, 29; busuioc, 96; busuio-
cul-cerbilor, 98; cimbrisor, 149; coada-so-
ricelului, 175; dracil, 223; isop, 375; izm
bun, 377; izm creat, 379; leustean, 406;
mghiran, 452; mtciune, 463; mor-
cov, 499; obligean, 553; portocal, 655;
scaiul-dracului, 736; siminoc, 759; so-
fran, 811; telin, 871; vit-de-vie, 923;.
Metriteulcerate: cerentel, 138; coada-racu-
lui, 174;
Metroanexite: cerentel, 138; coada-racu-
lui, 174; coada-soricelului, 175.
Metroragii: bumbac, 88; frasin, 290; iarb
rosie, 357; lemn cinesc, 400; piperul-bl-
tii, 631; rchitan, 678; scnteiut, 739; spli-
nut, 781; struguri, 798; soprlit alb, 813;
traista-ciobanului, 838; troscot, 851;
urzic, 884.
Migrene: anason, 25; brustur dulce, 82; busu-
ioc slbatic, 98; ceap, 127; cimbri-
sor, 149; coacz negru, 168; deditei
1
, 212;
hrean, 344; iasomie de pdure, 360; lcr-
mioar, 395; lmi, 396; levntic, 408;
mghiran, 452; musetel, 508; ridiche
neagr, 696; ridiche rosi e, 696; roi-
nit, 702; salcm, 717; tei argintiu, 827; tei
cu frunza mare, 829; tei pucios, 830; turit
mare, 864; telin, 871; varz, 897; ventri-
lic, 906; vinarit, 909; visin, 914;
zrn, 934.
Miopie: crite, 193.
Miros de picioare: lemnul-Domnului, 404;
salcie, 720.
Miros urt n gur: sovrf, 773; salcie, 720.
Musctur de cine: mesteacn, 477.
Musctur de sarpe: anason, 25; hrean,
344; turit mare, 864.
Nastere: bumbac, 88.
Necroz: varz, 897.
Nefrit: anghinare, 31; brad (rsin), 70; cp-
sun, 116; cerentel, 138; dracil, 223;
frag, 289; mselarit, 460; mslin, 462;
mesteacn, 477; musetel, 508; nalb de
cultur, 517; nalb mare, 520; obligea-
n, 553; pstrnac, 592; piersic, 622; plop
negru, 644; plop tremurtor, 646; sala-
t, 714; struguri, 798; varz, 897; visin, 914.
Negi: ceap, 127; laptele-cucului, 391; l-
mi, 396; nuc, 537; ppdie, 586; ricin
(ulei), 695; rostopasc, 705; smochin, 763;
usturoi, 890.
Nervozitate: angelic, 29; bujor, 85; busu-
ioc, 96; calomfir, 104; ctusnic, 122; ghiz-
dei (flori), 319; hamei, 334; izm bun, 377;
levntic, 408; mac rosu, 437; mr, 454;
narcise galbene, 527; obligean, 553;
piersic, 622; porumbar, 568; rozmarin, 708;
salcie, 720; sulfin, 801; tei argintiu, 827; tei
cu frunza mare, 829; tei pucios, 830;
telin, 871; varz, 897.
Index 1027 Medicin uman

Neurastenie: salcie, 720; scnteiut, 739.
Nevralgie cervicobranhial: cerentel, 138;
ciubotica-cucului, 158; cretusc, 196; dedi-
tei
1
, 212; ienupr, 363; orz, 564; ptrunjel,
600; piciorul-cocosului, 621; pin, 627;
salcie, 720; soc, 765; suntoare, 806;
ttneas, 825; ventrilic, 906; zrn, 934.
Nevralgie dentar: ceap, 127; cerentel, 138;
cretusc, 196; deditei
1
, 212; ienupr, 363;
pin, 627; roi nit, 702; salcm, 717;
soc, 765; splinut, 781; suntoare, 806.
Nevralgie de trigemen: cerentel, 138; ciubo-
tica-cucului, 158; cretusc, 196; dedi-
tei
1
, 212; ienupr, 363; mselarit, 460;
omag
1
, 556; omag
3
, 558; piciorul-coco-
sului, 621; pin, 627; soc, 765; spnz, 778;
suntoare, 806; varz, 897.
Nevralgie intercostal: cerentel, 138; ciuboti-
ca-cucului, 158; cretusc, 196; dedi-
tei
1
, 212; ieder, 361; ienupr, 363;
ovz, 570; piciorul-cocosului, 622; pin, 627;
salcie, 720; soc, 765; suntoare, 806; ven-
trilic, 906; zrn, 934.
Nevroze: ctin alb, 117; deditei
1
, 212; ha-
mei, 334; levntic, 408; mghiran, 452;
mrar, 456; mselarit, 460; pin, 627;
talpa-gstei, 820; tei, 827; valerian, 895.
Nevroz cardiac (astenie neurocirculato-
rie): levntic, 408; pducel, 583; pin, 627;
t al pa-gst ei , 820; unguras, 880;
valerian, 895.
Nicotism: pedicut, 607.
Obezitate: afin, 6; alun (mtisori), 19; ci-
res, 156; fenicul (rdcini), 257; ieder, 361;
ienupr, 363; lipicioas, 423; mtase de po-
rumb, 656; mr, 454; nalb mic, 523;
osul-iepurelui, 566; ppdie, 586; ps-
trnac, 592; ptlgele rosii, 598; ptlgele
vinete, 600; pepene verde, 613; pir, 632;
portocal, 655; praz, 662; rozmarin, 708;
soc, 765; sovrf, 773; strugure, 798;
telin, 871; ulm de cmp, 877; urzic, 884;
urzic mic, 887; visin, 914.
Oboseala picioarelor: pelin negru, 611.
Obstructie hepatic: nvalnic, 531.
Obstructie intestinal: nvalnic, 531.
Obstructie vezical: nvalnic, 531.
Oligomenoree: cucurbetic, 205.
Oligourie: anghinare, 31; ceap, 127; pp-
die, 586; ptlgele vinete, 600; ptrun-
jel, 600; usturoi, 890; varz, 897; vultu-
ric, 928.
Oprirea secretiei de lapte la sfrsitul luziei:
anin negru, 34; ptrunjel, 600; salcie, 720;
stejar, 787.
Oxiuraz: afin, 6; cpsun, 116; crusin,
204;
ipcrige, 373; izm bun, 377; lmi, 396;
ptrunjel, 600; pelin alb, 608; piersic, 622;
spunrit, 731; varz, 897; vetrice, 909.
Oboseal: coacz negru, 168; morcov, 499;
nap, 525; portocal, 655; urzic, 886;.
Otalgii: migdal, 491. Otit: lmi, 396;
sovrf, 773.
Palpitatii: migdal, 491; portocal, 655;
roinit, 702; saschiu, 728; sparanghel, 776;
valerian, 895.
Paludism: mosmon, 501; ptrunjel, 600.
Panaritiu: cartof, 108; ceap, 127; linte, 423;
nalb mic, 523; pecetea lui Solomon, 606;
salat, 714; secar, 750; sfecl de
zahr, 753; varz, 897; zrn, 934.
Pancreatit: coada-racului, 174; lichen de pia-
tr, 410; orz, 564; urzic, 884.
Pancreatit cronic: anason, 25; lichen de
piatr, 410; urzic, 884.
Papiloame: ricin, 694.
Paradontoz: hrean, 344; scaiul-dracului, 736;
scai vnt, 737; usturoi, 890.
Paralizie si pareze ale nervilor periferici:
brebenel, 77; dafin, 211; deditei
1
,212; dum-
bravnic, 235; ghiocel, 318; iarb gra-
s, 354; mcris, 449; mcris mrunt, 451;
norocel, 536; priboi (adjuvante), 664.
Paraplegii: rozmarin, 708.
Paraziti: cucurbetic, 205.
Parkinson: brebenel, 77; mselarit, 460.
Pecingine: alun, 19; bobornic, 67; mcris, 449;
mcris mrunt, 451; mesteacn, 477;
ptlgele vinete, 600; plmnric, 642;
sfecl rosie, 755; spanac, 775; turt, 866;
urechelnit, 883; usturoi, 890; visin, 914.
Pelagr: limba-boului, 418; npraznic, 527;
schinduf, 740.
Pletor: ptlgele rosii, 598; praz, 662; stru-
gure, 798; telin, 871; usturoi, 890;
visin, 914.
Pemfigus: soc, 765.
Periartrit scapulohumeral: boz, 68; coa-
cz negru, 168; mustar negru, 511;
nuc, 537; ptlgele rosii, 598; pin, 627;
soc, 765; sulfin, 801.
Pericardit: anghinare, 31; ceap, 127; cires
(cozi), 156; ienupr, 363; porumb (mta-
se), 658; mesteacn, 477; muttoare, 513;
ptrunjel, 600; soc, 765; visin (cozi), 915;
vulturic, 928.
Periflebit: alun, 19.
Pete de ficat: ricin (ulei), 695.
Picioare crpate: glbenele, 307.
Index 1028 Medicin uman

Picioare obosite, inflamate: ferig, 259.
Piele aspr: turt, 866.
Pielite: cires, 156; merisor de munte, 475;
nalb de cultur, 517; nalb mare, 520;
sulfin, 801; visin, 914; zmosit, 933.
Pielonefrite: cltunasi, 116; cires, 156; faso-
le, 254; nalb de cultur, 517; sulfin, 801;
visin, 914; zmeur, 939.
Pistrui: bobornic, 67; ceap, 127; hrean, 344;
scai mgresc, 735; visin, 914.
Pirosis (arsuri la stomac): cartof, 108;
salcm, 717; varz, 897; zmeur, 939.
Plgi: buberic, 83; cartof, 108; cerentel, 138;
ferig, 259; floarea-amorului, 270; fra-
sin, 290; lmi, 396; podbal, 648;
snisoar, 730; spanac, 775; telin, 872;
varz, 897; vindecea, 910; visin, 914.
Pleurezie: ardei, 47; bnuti, 62; ceap, 127;
ulm de cmp, 877; varz, 897.
Pneumonie: angelic, 29; arnic, 50; cl-
tunasi, 116; ciubotica-cucului, 158; coacz
negru, 168; coada-soricelului, 175; degetel
rosu, 214; hrean, 344; in, 368; lsnicior, 398;
levntic, 408; limba-mielului, 419; lumn-
ric, 429; morcov, 499; mustar negru, 511;
muttoare, 513; omag
1
, 556; omag
2
, 557;
pin, 627; pochivnic, 648; propolis, 665;
ridiche neagr, 696; ridiche rosie, 696;
rostopasc, 705; rozmarin, 708; salvie, 724;
soc, 765; urzic, 884; urzic mic, 887;
vinerit, 911; zrn, 934; zmeur, 939.
Poliartrite: frasin, 290.
Polinevrite: gru comun, 325; ment, 379;
musetel, 508; mustar negru, 511.
Polutii: nufr alb, 546.
Presbitie: afin, 6; cimisir, 152.
Prevenirea btrnetii: cires, 156.
Prostatit, hipertrofie de prostat: cea-
p, 127; dovleac, 219; dovlecel, 222; dum-
bt, 234; fasolit, 255; ghimpe
2
, 315; mei
psresc, 469; pufulit de colin, 670; pu-
fulit de munte, 671; pufulit de zvoi, 672;
talpa-gstei, 820; urzic mic, 887; urzic
moart, 887; varz, 897; zmeur, 939.
Prurit: asmtui, 53; cretisoar, 195; marga-
ret, 445; rchitan, 678; telin, 871;
varz, 897; zrn, 934.
Psoriazis: brdisor, 73; deditei, 212; go-
run, 323; lsnicior, 398; mesteacn, 477;
migdal, 491; mierea-ursului, 490; mur, 505;
nuc, 537; ptlgele rosii (frunze), 599;
pedicut, 607; pin, 627; rostopasc, 705;
spanac, 775; ttneas, 825; telin, 871;
urzic, 884; urzic mic, 887.
Pulpit: cerentel, 138; fumrit, 306; ha-
mei, 334; hrean, 344; roinit, 702;
tarhon, 823.
Radiatii: ctin alb, 117.
Rahitism: ceap, 127; gru comun, 325;
mslin, 462; morcov, 499; nuc, 537; ridiche
neagr, 696; ridiche rosie, 696; roib, 701;
stejar, 787; stejar brumriu, 789; stejar
pufos, 789; struguri, 798.
Rceal: anason, 25; boz, 68; cti n
rosie, 120; ciubotica-cucului, 158; mtrea-
ta-bradului, 466; mustar negru, 511;
nalb, 515; nuc, 537; pir, 632; salcm, 717;
trifoi alb, 849; tintaur, 875; zmeur, 939.
Rguseal: anason, 25; brncut, 74; brustur
dulce, 82; busuioc slbatic, 98; limba-mie-
lului, 419; nalb mic, 523; ptrunjel de
cmp, 603; ventrilic, 906; zmeur, 939.
Rni: bnuti, 62; brndus de toamn, 75;
brustur, 80; brustur dulce, 82; buberic, 83;
busuioc, 96; busuioc slbatic, 98; ctu-
se, 121; cnepa-codrului, 122; cicoare, 146;
cimbrisor, 149; cimbru, 151; ciubotica-cu-
cului, 158; coada-calului, 171; coada-sori-
celului, 175; cretisoar, 195; cretusc, 196;
crustea, 203; cucurbetic, 205; dentit, 216;
drete, 225; drobusor, 228; glbenele, 307;
iarba-Sf. Ioan, 350; iarb neagr, 356; iarb
rosie, 357; ipcrige, 373; isop, 375; izm
creat, 379; lemn cinesc, 400; lemnul-Dom-
nului, 404; levntic, 408; limba-mie-
lului, 419; limba-sarpelui, 420; marga-
ret, 445; mcris, 449; mcris mrunt, 451;
mtciune, 463; molid, 497; morcov, 499;
nalb creat, 516; nalb de pdure, 519;
nvalnic, 531; norocel, 536; nuc, 537;
obligean, 553; paltin de cmp, 575; paltin de
munte, 577; ptrunjel de cmp, 603; pelin
alb, 608; perisor
2
, 619; pin, 627; pl-
mnric, 642; plop negru, 644; plop
tremurtor, 646; priboi, 664; revent, 691; ro-
dul-pmntului, 700; rotungioar, 706;
salat, 714; salcm, 717; saschiu, 728; sni-
soar, 730; spunrit, 731; scai mg-
resc, 735; scaiul-dracului, 736; scnteiu-
t, 739; sfecl furajer, 754; sorbestrea, 770;
sovrf, 773; splinut, 781; sporici, 782;
stnjenel, 758; stnjenel galben, 786;
sulfin, 801; suliman, 805; suntoare, 806;
susai pduret, 808; sofrnel, 812; ste-via-
stnelor, 814; talpa-gstei, 820; tal-pa-
mtei, 822; ttneas, 825; toporasi, 836;
trestie, 847; turit mare, 864; tintaur, 875;
unghia-ciutei, 879; urzic, 884; urzic
mic, 887; usturoit, 893; ventrilic, 906;
vinerit, 911; volbur, 927; zgaib, 938.
Rni ale mucoasei bucale: lingurea, 422; m-
cris, 449; mcris mrunt, 451; musetel, 508;
salcm, 717; sorbestrea, 770; sovrf, 773;
sporici, 782; sofrnel, 812.
Index 1029 Medicin uman

Rni purulente: coada-soricelului, 175; gl-
benele, 307; gorun, 323; iarb mare, 354;
molid, 497; morcov, 499; musetel, 508; pe-
lin alb, 608; rodul-pmntului, 700; sal-
cm, 717; salcie, 720; scai mgresc, 735;
schinel, 741; sorbestrea, 770; sovrf, 773;
sofrnel, 812; unguras, 880.
Rni sngernde: afin, 6; arnic, 50; sal-
cm, 717; saschiu, 728; sporici, 782;
sorbestrea, 770; sovrf, 773; sofrnel, 812.
Reconfortarea organismului: isop, 375; izm
bun, 377; izm creat, 379; rozmarin, 708.
Reglarea menstrelor: calomfir, 104; c-
tuse, 121; lemn dulce
2
, 402; pstrnac, 433;
pelin, 608; salat, 714; smochin, 763.
Remineralizarea organismului: coa-da-
calului, 171; fasole, 254; gru comun,
325; secar, 750; troscot, 851.
Retentie urinar: bobornic, 67; limba-mielu-
l ui , 419; mei psresc, 469; nal b
mic, 523; osul-iepurelui, 566; ptrunjel de
cmp, 603; praz, 662; scai vnt, 737; tu-
tun, 867; telin, 871; urzic, 884; urzic
mic, 887; usturoi, 890; varz, 897.
Reumatism articular: afin, 6; agris, 9; am-
real
1
, 22; anin negru, 34; arnic, 50; b-
trnis, 63; bob, 66; boz, 68; brad, 70; bube-
ric, 83; bujor, 85; cartof, 108; castan
slbatic, 112; cpsun, 116; ctin al-
b, 117; ctin rosie, 120; ctuse, 121;
ceap, 127; cicoare, 146; cimisir, 152;
cne-pa-codrului, 122; cinstet, 154;
coacz negru, 168; conopid, 183;
cretusc, 196; dafin, 211; deditei, 212;
dovlecel, 222; dra-cil, 223; drete, 225;
drobit, 226; dum-bt, 234; fag, 251;
fasole, 254; ferig, 259; frag, 289; frasin,
290; hrean, 344; iarba-Sf. Ioan, 350;
iarb mare, 354; iarb neagr, 356;
ieder, 361; ienupr, 363; isop, 375;
izm bun, 377; izm creat, 379;
jneapn, 385; lsnicior, 398; lemn cinesc,
400; liliac, 416; limba-boului, 418; mlin,
453; mr, 454; mselarit, 460; mslin,
462; merisor de munte, 475; mesteacn,
477; molid, 497; mosmon, 501; musetel,
508; mustar negru, 511; muttoare,
513; mutulic, 514; nuc, 537; obligean,
553; orz, 564; orzoaic, 566; osul-
iepurelui, 566; ppdie, 586; p-plu,
588; pr, 589; ptlgele rosii, 598;
ptrunjel, 600; pelin negru, 611; pepene
galben, 612; piciorul-cocosului, 621;
piersic, 622; ridiche neagr, 696; ridiche
rosie, 696; rozmarin, 708; salcie, 720; salb
moale, 716; scorus de munte, 746;
siminoc, 759; soc, 765; soia, 768;
spanac, 775; sporici, 782; strugure, 798;
strugurii-ursului, 799; sulfin, 801; sofr-
nel, 812; talpa-gstei, 820; tarhon, 823;
ttneas, 825; turit mare, 864; telin,
871; untul-pmntului, 881; urzic, 884;
urzic mic, 887; urzicut moart, 889;
usturoi, 890; usturoit, 893; varz, 897;
varz chinezeasc, 900; varz creat, 900;
ventrilic, 906; visin, 914; zmeur, 939.
Rinite: bnuti, 62; busuioc, 96; cimbrisor, 149;
cimbru de grdin, 152; ciubotica-cucu-
lui, 158; coacz negru, 168; coada-sorice-
lului, 175; lmi, 396; salb moale, 716;
soc, 765; trei frati ptati, 845; usturoi, 890.
Rinite si rinosinuzite alergice: busuioc, 96;
cimbrisor, 149; cimbru de grdin, 152; ciu-
botica-cucului, 158; coada-soricelului, 175;
mces, 447; pir, 632; rozmarin, 708;
salcie, 720; soc, 765; tei, 827; tintaur, 875.
Rinofaringite: sovrf, 773; stejar, 787.
Rinolaringite: bnuti, 62; sovrf, 773;
stejar, 787; trei frati ptati, 845.
Rinosinuzite: cerentel, 138; coacz negru, 168;
coada-soricelului, 175; musetel, 508;
rchitan, 678; salvie, 724; trei frati ptati, 845.
Rosturi de pantofi: stejar, 787.
Sarcin: schinduf, 740; varz, 897.
Sngerri di n nas: l i ngur ea, 422;
struguri, 798.
Scabie (rie): crusin, 204; iarb mare, 354;
ieder, 361; lemn cinesc, 400; pin, 627;
stirigoaie, 793; usturoi, 890; varz, 897.
Scarlatin: zmeur, 939.
Scenescent: ceap, 127; spanac, 775.
Schizofrenie: orz, 564.
Sciatic: anason, 25; cartof, 108; deditei
1
,212;
must ar negr u, 511; omag
1
, 556;
omag
3
, 558; soc, 765; strugure, 798; tintau-
r, 875; urzic, 884; urzic mic, 887;
varz, 897.
Scleroz: aloe, 14; arnic, 50; limba-bou-
lui, 418; nuc, 537; rozmarin, 708; sas-
chiu, 728; scara-Domnului, 738; ustu-
roi, 890.
Scorbut: bobornic, 67; brncut, 74; creti-
soar, 195; crustea, 203; drobusor, 228;
iarb-de-soaldin, 352; lmi, 396; lingu-
rea, 422; mcris, 449; mcris mrunt, 451;
portocal, 655; ridiche neagr, 696; ridiche
rosi e, 696; scorus de munt e, 746;
sovrf, 773; varz, 897; zmeur, 939.
Scrofuloz: bobornic, 67; iarba-fiarelor, 349;
lsnicior, 398; lingurea, 422; strugure, 798;
stevie, 815; telin, 871.
Scurgeri purulente din nas si urechi: ie-
der, 361.
Index 1030 Medicin uman

Scurgeri vaginale: iasomie de pdure, 360;
slbnog, 761.
Seboree: brustur, 80; cimbru de grdin, 152;
hamei, 334; mesteacn, 477; musetel, 508;
nuc, 537; ricin, 694; salvie, 724; stejar, 787;
urzic, 884; varz, 897.
Sechele peliomielitice: rozmarin, 708.
Senescent: ceap, 127; spanac, 775.
Silicoz: pochivnic, 647; podbal, 648.
Sindrom azotermic: mesteacn, 477.
Sindrom dispeptic: schinel, 741; sovrf, 773.
Sindrom hiperfoliculinic: coada-racului, 174;
urzic, 884; zmeur, 939.
Sinuzit: lmi, 396; varz, 897.
Somnolent: roinit, 702.
Spasme vezicale: pedicut, 607; zrn, 934.
Spermatoree: salat, 714.
Spondilit anchilozant: iarb mare, 354;
plop negru, 644; plop tremurtor, 646;
salcie, 720; ttneas, 825; trestie, 847;
trifoi rosu, 849.
Stri depresive de natur climateric: lim-
ba-mielului, 419; mac, 433; obligean, 553;
talpa-gstei, 820; usturoi, 890.
Stri febrile: struguri, 798; zmeur, 939.
Sterilitate: npraznic, 527; orz, 564.
Stimularea circulatiei periferice: cimbru,
151.
Stimularea declansrii menstruatiei ntr-
ziate: ciocul-berzei, 155; morcov, 499;
rozmarin, 708.
Stimularea digestiei: amreal
1
, 22; ana-
son, 25; asmtui, 53; castan, 110; c-
tusnic, 122; chimen, 144; cimbrisor, 149;
cimbru, 151; cimbru de grdin, 152; coa-
da-soricelului, 175; cretisoar, 195; da-
fin, 211; dracil, 223; lumnrica-pmntu-
lui, 428; mtciune, 464; orz, 564;
orzoaic, 566; ptlgele rosii, 598; pelin
alb, 608; pelin negru, 611; pepene
galben, 612; porumbar, 568; revent, 691;
schi nel , 741; scnt ei ut , 739;
scumpie, 749; silur, 757; siminoc, 759;
sovrf, 773; sporici, 782; stnjenel
galben, 786; sofran, 811; talpa-gstei, 820;
trifoiste de balt, 850; telin, 871; ventri-
lic, 907.
Stimularea functiei hepatice: cimbrisor, 149;
cimbru, 151; cimbru de grdin, 152; coa-
da-soricelului, 175; lumnrica-p-
mntului, 428; musetel, 508; rozmarin, 708;
scnteiut, 739; sfecl de zahr, 753;
siminoc, 759; sulfin, 801; talpa-mtei, 822;
trifoi rosu, 849; trifoiste de balt, 850;
urzic, 884; urzic mic, 887.
Stimularea functiei sexuale: busuioc slbatic,
98; negrilic, 532; ovz, 570; praz, 662;
priboi, 664; salvie, 724; schinduf, 740;
scnteiut, 739; scultoare, 748; snziene
albe, 733; telin, 871.
Stimularea salivatiei: ctusnic, 122.
Stimularea secretiei gastrointestinale: am-
real
1
, 22; asmtui, 53; ctusnic, 122; cer-
van, 141; chimen, 144; cimbrisor, 149;
cimbru de grdin, 152; morcov, 499; ptl-
gele rosii, 598; revent, 691; scnteiut, 739;
schinel, 741; scumpie, 749; siminoc, 759;
urzic, 884; urzic mic, 887.
Stimularea secretiei laptelui la luze: am-
real
1
, 22; anason, 25; chimen, 144; ciu-
mrea, 162; conopid, 183; mrar, 456;
morcov, 499; schinduf, 740; sorbes-
trea, 770; sporici, 782; topinambur, 834;
urzic, 884; urzic mic, 887.
Stimularea secretiei pancreatice: simi-
noc, 759; urzic, 884; urzic mic, 887.
Stimularea sistemului nervos: busuio-cul-
cerbilor, 98; lumnrica-pmntu-lui,
428; schinduf, 740; sofran, 811.
Stimularea vederii: morcov, 499; silur, 757.
Stomatit: afin, 6; anin negru, 34; coada-racu-
lui, 174; cretisoar, 195; gorun, 323; lemn
cinesc, 400; mtreata-bradului, 466;
morcov, 499; mur, 505; mur de miriste, 506;
musetel, 508; npraznic, 527; nuc, 537;
portocal, 655; priboi, 664; salcie, 720;
salvie, 724; struguri, 798; tei argintiu, 827;
tei cu frunza mare, 829; tei pucios, 830;
turit mare, 865; urzic, 884; urzic
mic, 887.
Stricturi uretrale: curpen, 207; luminoa-
s, 430.
Sudoratie: nuc, 537.
Sughit: anason, 25; mrar, 456.
Supuratii: secar, 750.
Surditate: ceap, 127; urechelnit, 883;
varz, 897.
Surmenaj: ceap, 127; mr, 454; orez, 560;
ovz, 570; roinit, 702; rozmarin, 708;
soia, 768; struguri, 798; telin, 871.
Tabagism: pedicut, 607.
Tahicardie: deditei
1
,212; isop, 375; ruscutde
primvar, 711; usturoi, 890.
Tieturi: cicoare, 146; coacz negru, 168; cu-
curbetic, 205; iarba-fiarelor, 349; marga-
ret, 445; revent, 691; zgaib, 938.
Teniaz: alun (ulei), 19; dovleac, 219; cea-
p, 127; hr ean, 344; r odi u, 700;
usturoi, 890.
Ticuri nervoase ale fetei: omag
1
, 556; omag
3
,
558.
Tonic cardiac: fasole, 254;.
Index 1031 Medicin uman

Tonic digestiv: cimbrisor, 149; cimbru de gr-
din, 152.
Tonic nervos: ciubotica-cucului, 158; obli-
gean, 553.
Tonic general: mces, 447; mces de
munte, 449; orz, 564; orzoaic, 566;
turt, 866.
Tonificarea mucoasei bucale si agingiilor:
anin negru, 34; rcusor, 680.
Tonifierea organismului: gru comun, 325;
osul-iepurelui, 566; ovz, 570; sclipeti, 744.
Traheite: cimbrisor, 149; cimbru de grdi-
n, 152; fenicul, 257; jneapn, 385; lemn
dulce
2
, 402; lumnric, 429; nalb de
cultur, 517; nalb de grdin, 518; nalb
mare, 520; npraznic, 527; plmn-
ric, 642; podbal, 648; praz, 662; smo-
chin, 763; sulfin, 801; trandafir de
dulceat, 839.
Traheobronsit: amreal
1
, 22; arnic, 50;
bame, 60; castan, 110; isop, 375; jnea-
pn, 385; lichen de piatr, 410; mustar
negru, 511; nalb de cultur, 517; scai
vnt, 737; smochin, 763.
Transpiratie: anin negru, 34; pelin negru, 611;
stejar, 787; stejar brumriu, 789; stejar
pufos, 789.
Transpiratie la picioare: anin negru, 34; go-
run, 323; iarb rosie, 357; paracher-
nit, 580; salcie, 720; stejar, 787; stejar
brumriu, 789; stejar pufos, 789; talpa-
gstei, 820.
Tricocefaloz: cimbrisor, 149; cimbru de gr-
din, 152; hrean, 344; schinduf, 740.
Tricofitie: ppdie, 586; porumb, 656.
Tricomonaz: glbenele, 307; hamei, 334; ia-
somie de pdure, 360.
Trombageit: aloe, 14; coacz negru, 168;
portocal, 655; sulfin, 801.
Tromboflebit: ghimpe
2
, 315; gru co-
mun, 325; limba-boului, 418; orz, 564;
sulfin, 801.
Tuberculoz pulmonar: fasole, 254; frag, 289;
gru comun, 325; hamei, 334; lichen de
prun, 411; morcov, 499; nufr alb, 546;
orz, 564; pir, 632; schinduf, 740; scorus de
munte, 746; struguri, 798; stevie, 815;
troscot, 851; varz, 897; zmeur, 939.
Tulburri de ciclu: leustean, 406; ptrun-
jel, 600; talpa-gstei, 820; vit-de-vie, 923.
Tulburri de circulatie periferic: mces, 447;
mces de munte, 449; smochin, 763.
Tulburri digestive: busuiocul-cerbilor, 98;
ppdie, 586; schinduf, 740; tarhon, 823.
Tul burri nervoase: ct usni c, 122;
mac, 433; obligean, 553; roinit, 702; rus-
cut de primvar, 711.
Tumori: cartof (crud), 108; gru comun, 325;
rostopasc, 705; ttneas, 825; turit
mare, 864; urzic, 884; urzic mic, 887;
usturoi, 890.
Tumori albe: usturoi, 890; varz, 897.
Turbare: ghimpe
2
, 315.
Tuse: amreal
1
, 22; amreal
2
, 23; ana-
son, 25; boz, 68; brncut, 74; brustur dul-
ce, 82; cervan, 141; cimbrisor, 149; cimbru
de grdin, 152; cinstet, 154; ciubotica-cu-
cului, 158; coada-calului, 171; coada-sorice-
lului, 175; crin alb, 197; feregut dulce, 258;
hrean, 344; iarb mare, 354; iasomie, 360;
ieder, 361; isop, 375; izm creat, 379;
lemn dulce
2
, 402; leustean, 406; levnti-
c, 408; limba-cinelui, 419; lumnri-
c, 429; mac galben, 437; mselarit, 460;
merisor de munte, 475; mierea-ursului, 490;
migdal, 491; nalb mare, 520; nalb de
cultur, 517; nalb mic, 523; nap, 525;
narcise albe, 526; orz, 564; orzoaic, 566;
ovz, 570; pepene galben, 612; plm-
nric, 642; podbal, 648; portocal, 655; po-
rumbar, 568; rapit mare, 677; ridiche
neagr, 696; ridiche rosie, 696; roua-ce-
rului, 707; rozmarin, 708; salat, 714;
salcm, 717; spunrit, 731; schinel, 741;
scnteiut, 739; scorus de munte, 746;
smirdar, 762; smochin, 763; sovrf, 773;
strugure, 798; sofrnel, 812; stevie, 815;
ttneas, 825; toporasi, 836; trei frati
ptati, 845; trifoi rosu, 849; telin, 871;
unguras, 880; urzic, 884; urzic mic, 887;
usturoi, 890; usturoit, 893; varz, 897;
varz chinezeasc, 900; varz creat, 900;
vsc, 904; ventrilic, 906; vinerit, 911;
visin, 914; volbur, 927.
Tuse asmatiform: cimbru, 151; nalb de
pdure, 519; salcm, 717.
Tuse convulsiv: amreal
1
, 22; anason, 25;
ctuse, 121; cimbrisor, 149; cimbru, 151;
cimbru de grdin, 152; dalac, 211; dedi-
tei
1
, 212; fenicul, 257; iasomie, 360; iede-
r, 361; leustean, 406; levntic, 408; lim-
ba-mielului, 419; migdal, 491; nalb de p-
dure, 519; nvalnic, 531; ovz, 570;
pi n, 627; pl mnri c, 642; pl op
negru, 644; plop tremurtor, 646;
porumbar, 568; ridiche neagr, 696; ridiche
rosie, 696; roua-cerului, 707; salat, 714;
scai mgresc, 735; scaiul-dracului, 736;
scai vnt, 737; smochin, 763; sovrf, 773;
st nj enel , 758; sof rnel , 812; t ei
argintiu, 827; trifoi rosu, 849; unguras, 880;
urzic, 884; urzic mic, 887; usturoi, 890;
usturoit, 893; vsc, 904; vinerit, 911;
volbur, 927.
Index 1032 Medicin uman

tiuituri n urechi: ceap, 127.
Ulcer cutanat (tegumentar): luminoas, 430;
podbal, 648; praz, 662; salcie, 720;
unguras, 880; varz, 897; vinerit, 911.
Ulcer gastroduodenal: aloe, 14; coada-ca-
lului, 171; coada-soricelului, 175; dre-
te, 225; dud alb, 231; dud negru, 233; fra-
sin, 290; glbenele, 307; lmi, 396; lemn
dulce
2
, 402; lemnul-Domnului, 404;
mr, 454; mi erea-ursul ui, 490; mor-
cov, 499; musetel, 508; obligean, 553;
orz, 564; orzoaic, 566; plmnric, 642;
parachernit, 580; salcm, 717; scai m-
gresc, 735; scaiul-dracului, 736; scnteiu-
t, 739; stejar, 787; stejar brumriu, 789;
stejar pufos, 789; suntoare, 806; susai de
pdure, 809; stevie, 815; ttneas, 825;
troscot, 851; telin, 871; usturoi, 890;
varz, 897; volbur, 927; zmeur, 939.
Ulcer la buze: sporici, 782; unguras, 880.
Ulcer varicos: alun, 19; cartof, 108; coada-ca-
lului, 171; coada-soricelului, 175; dre-
te, 225; iarb mare, 354; lemn cinesc, 400;
mtrgun, 464; musetel, 508; mutuli-
c, 514; orz, 564; orzoaic, 566; pp-
die, 586; ptlagin, 594; rapit mare, 677;
rchitan, 678; salcie, 720; salvie, 724;
scnteiut, 739; ttneas, 825; turit
mare, 864; unguras, 880; urzic, 884; ur-
zic mic, 887; varz, 897; vindecea, 910.
Ulceratii bucale: mcris, 449; mcrisul-iepu-
relui, 451; musetel, 508; podbal, 648;
praz, 662; salcie, 720; splinut, 781;
sporici, 782; unguras, 880.
Ulceratii: aloe, 14; anin negru, 34; asm-
tui, 53; cimbrisor, 149; cimbru, 151; coa-
da-soricelului, 175; cucurbetic, 205; gl-
benele, 307; iarba-Sf. Ioan, 350; iarb
mare, 354; ieder, 361; leustean, 406;
nal b mi c, 523; obl i gean, 553;
schinel, 741; sulfin, 801; unguras, 880;
varz, 897.
Ulcus cruris: limba-cinelui, 419.
Umflturi: mtrgun, 464; mutulic, 514;
nalb de pdure, 519; rodul-pmntu-
lui, 700; slbnog, 761; trestie, 847; ustu-
roi, 890.
Urcior: mrar, 456.
Uremie: afin, 6; mesteacn, 477; osul-iepu-
relui, 566; ptlgele rosii, 598; praz, 662;
urzic, 884; urzic mic, 887.
Uretrite: jneapn, 385; luminoas, 430; nalb
de cultur, 517; nalb mare, 520; pin, 627;
pir, 632; plop negru, 644; plop tremur-
tor, 646; strugurii-ursului, 798; sulfin, 801;
visin, 914; zmeur, 939.
Urticarie: ctin alb, 117; coacz negru, 168;
gru comun, 325; isop, 375; izm bu-
n, 377; ppdie, 586; rchitan, 678; ridi-
che neagr, 696; ridiche rosie, 696;
stnjenel galben, 786; trei frati ptati, 845;
urzic, 884; urzic mic, 887.
Usurarea activittii digestive: isop, 375; izm
bun, 377.
Vaginit: dracil, 223; glbenele, 307; ha-
mei, 334; iasomie, 360; rchitan, 678; tran-
dafir de cmp, 839; trandafir de dulcea-
t, 839; trandafir de lun, 841; urzic, 884;
urzic mic, 887.
Varice: alun, 19; castan slbatic, 112; glbe-
nele, 307; grusor, 327; npraznic, 527; p-
pdie, 586; priboi, 664; salvie, 724;
sulfin, 801; urzic, 884; urzic mic, 887;
usturoi, 890.
Vtmtur (hernie): papur, 579.
Viermi intestinali: anason, 25; brustur dul-
ce, 82; calomfir, 104; ceap, 127; cimbri-
sor, 149; cimbru, 151; coada-soricelu-
lui, 175; conopid, 183; corn, 187;
crusin, 204; dovleac, 219; dovlecel, 222;
ferig, 259; frsinel, 292; iarb gras, 354;
iarb mare, 354; hrean, 344; linarit, 421;
lumnrica-pmntului, 428; mces, 447;
mces de munte, 449; mslin, 462;
morcov, 499; negrilic, 532; nuc, 537; pelin
alb, 608; pelin negru, 611; piersic, 622; re-
chie
2
, 688; urechelnit, 883; urzic, 884;
urzic mic, 887; usturoi, 890; vale-
rian, 895; vetrice, 909; virnat, 913.
Vitiligo: telin, 871.
Vomismente: angelic, 29; anghinare, 31;
coada-calului, 171; gutui, 329; izm bu-
n, 377; mtciune, 463; pelin alb, 608; pe-
pene galben, 612; roinit, 702; scum-
pie, 749; siminoc, 759; stevie, 815;
toporasi, 836; valerian, 895.
Index - plante
folosite n cosmetic
Acnee: hamei, 334; iarb-de-soaldin, 352; l-
mi, 396; mrar, 456; nap, 525; ptlgele
rosii, 600; praz, 662; varz alb, 900; varz
creat, 900.
Afectiuni oculare: silur, 757; turit mare, 865.
Aromatizare: levntic, 408; sulfin, 801.
Blefarit: trandafir de dulceat, 839; trandafir
de lun, 841. Bube pe pielea
capului: schinduf, 740.
Catifelareasi hidratrarea pielii: migdal, 492.
Catifelarea tenului: castravete, 113;
migdal, 492; orez, 560; rozmarin, 708.
Camuflarea ncruntirii: struguri, 798.
Cderea prului: iarb mare, 354; ienu-
pr, 363; levntic, 408; mslin, 462;
pedicut, 607.
Combaterea rosetii fetei: praz, 662.
Conjunctivit: gutui, 329; trandafir de
dulceat, 839; trandafir de lun, 841; turit
mare, 865.
Cosmetic ocular: musetel, 508; nuc, 537;
silur, 757.
Crpturi pe buze, fat, mini: mslin, 462.
Crpturi pe mini si sn: gutui, 329;
mslin, 462.
Cresterea elasticittii tenului: cires, 156;
visin, 914.
Cresterea prului: drete, 225; iarb ma-
re, 354; mesteacn, 477; pedicut, 607;
rozmarin, 708.
Cearcne la ochi: tei argintiu, 827; tei cu
frunza mare, 829; tei pucios, 830.
Colorarea prului: nuc, 537. Combaterea
cderii prului: iarb mare, 354;
ienupr, 363; levntic, 408; mslin, 462;
pedicut, 607; sporici, 782; stejar, 787;
stejar brumriu, 789; stejar pufos, 789.
Combaterea eruptiilor pe fat: praz, 662.
Combaterea petelor de pe fat: morcov, 499.
Combaterea pistruilor: castravete, 113;
hrean, 344; urechelnit, 883. Combaterea
ridurilor: castravete, 113. Cuperoz (retele
de vinisoare rosii si vinetii
pe nas si pometii obrajilor): nalb
creat, 517; nalb de cultur, 518; nalb
mare, 520. Curtirea punctelor negre
de pe fat:
ptlgele rosii, 600. Curtirea tenului:
pecetea lui Solomon, 606;
strugure, 798.
Decongestionarea tenului: praz, 662.
Evitarea zbrcirii tenului: albstrele, 10.
Frgezirea tenului: ptlgele rosii, 600.
Igien ocular: glbenele, 307; musetel, 508;
nuc, 537; ptlagin, 594; ptlagin
mare, 598.
Index 1034 Plante folosite n cosmetic
Index - medicin veterinar Boli
care pot fi tratate cu plante
Afectiunea ongloanelor: anin negru, 34.
Afectiuni ale cilor respiratorii: leustean, 406;
ptlagin, 594.
Afectiuni cronice hepatice: anghinare, 31;
armurariu, 49; mesteacn, 477.
Afectiuni digestive: fenicul, 257.
Afectiuni hepatice: turit mare, 865.
Afectiuni podale: lemn cinesc, 400; nuc, 537.
Afectiuni pulmonare: anason, 25; cimbru,
151; cimbru de grdin, 152; cimbrisor,
149; ciubotica-cucului, 158; coada-ca-lului,
171; fenicul, 257; iarb mare, 354;
ienupr, 363; ipcrige, 373; limba-mielu-
lui, 419; lumnric, 429; mrar, 456; pl-
mnric, 642; sulfin, 801; troscot, 852.
Afectiuni renale: albstrele, 10; ange-
lic, 29; anghinare, 31; busuioc, 96;
ceap, 127; cicoare, 146; ciubotica-cu-
cului, 158; coacz negru, 168; coada-ca-
lului, 171; cretisoar, 195; cretusc, 196;
frag, 289; frasin, 290; iarb mare, 354;
ienupr, 363; leustean, 406; limba-mie-
l ul ui , 419; mces, 447; meri sor de
munte, 475; mesteacn, 477; osul-iepu-
relui, 568; ptrunj el, 600; plmn-
ric, 642; plop, 646; podbal, 646;
porumb, 656; zmeur, 940; strugu-rii-
ursului, 798; stevia-stnelor, 814;
troscot, 852; usturoit, 893.
Afectiuni respiratorii: mac de cmp, 436;
pin, 629.
Agalaxie: crin alb, 197.
Anchilostomiaz: tmit de grdin, 824.
Angiocolit: chimen, 144.
Anorexie: aloe, 14; anason, 25; angelic, 29;
anghinare, 31; armurariu, 49; cicoare, 146;
cimbru, 151; cimbru de grdin, 152; cim-
brisor, 149; ghintur galben, 316; ghintur
ptat, 317; hamei, 334; mces, 447; mo-
lid, 498; mur, 505; mustar, 512; obligea-
n, 555; roinit, 702.
Ariceal: gru comun, 325.
Arsuri: aloe, 14; ceap, 127; glbenele, 307;
in, 368; musetel, 508; nuc, 537; plop, 646;
sovrf, 773; suntoare, 808.
Ascit: fasole, 254; turt, 866.
Astm: ciumfaie, 161.
Atonia prestomacelor: ghintur galben, 316;
ghintur ptat, 317; hrean, 344; in, 368;
pelin alb, 608; pelin negru, 611; stiri-
goaie, 793.
Atonie ruminal: hrean, 344.
Atonie uterin: stevia-stnelor, 814.
Blefarit: ptlagin, 594.
Boli ale sistemului nervos central: valeria-
n, 895.
Boli infectioase: coacz negru, 168.
Bronhopneumonii: spunrit, 733; stiri-
goaie, 793; tei argintiu, 827; tei cu frunza
mare, 829; tei pucios, 830; trei frati p-
tati, 846.
Bronsit: amreal
1
, 22; chimen, 144; cim-
bru, 151; cimbru de grdin, 152; cimbri-
sor, 149; fenicul, 257; hrean, 344; isop, 375;
lemn dulce
1
, 402; lumnric, 429; m-
trgun, 464; nalb de cultur, 518; nalb
Index 1036 Medicin veterinar

de pdure, 520; nalb mare, 520; pt-
lagin, 594; plop, 646; salvie, 724; spu-
nrit, 733; scai vnt, 737.
Catar al cilor respiratorii: pir, 632; urzic
moart alb, 887.
Catar intestinal: pir, 632.
Catar pulmonar: hrean, 344.
Cistite: albstrele, 10; busuioc, 96; cires, 156;
ciubotica-cucului, 158; coada-calului, 171;
coada-sori cel ul ui , 175; fasol e, 254;
frag, 289; frasin, 290; leustean, 406; m-
ces, 447; merisor de munte, 475; mestea-
cn, 477; npraznic, 529; nuc, 537; osul-
iepurelui, 568; ptrunjel, 600; pin, 629;
pl mnri c, 642; porumbar, 568;
turt, 866; urzic moart alb, 887.
Cistite hemoragice: arnic, 50; bujor, 85;
busuioc, 96; coada-calului, 171; coada-ra-
cului, 174; coada-soricelului, 175; creti-
soar, 195; glbenele, 307; ghintur gal-
ben, 316; ghi nt ur pt at , 317;
leurd, 406; leustean, 406; npraznic, 529;
nuc, 537; osul-iepurelui, 568; porum-
bar, 568.
Congestie pulmonar: mustar, 512.
Conjunctivit: glbenele, 307; musetel, 508;
ptlagin, 594; urechelnit, 883.
Colici: anason, 25; coada-soricelului, 175; co-
riandru, 185; fenicul, 257; mac de grdi-
n, 433; roinit, 702.
Colit: nalb de cultur, 517; nalb mare, 520;
nalb de pdure, 519.
Contuzii: arnic, 50.
Constipatii: aloe, 14; cicoare, 146; cru-
sin, 204; drojdie de bere, 230; floarea-soa-
relui, 275; frasin, 290; in, 368; lemn dul-
ce
1
, 402; mtrgun, 464; mustar, 512;
revent, 691; ricin, 694.
Convalescent: angelic, 29; cerentel, 138;
coacz negru, 168; gru comun, 325;
mces, 447.
Coree: valerian, 895.
Crampe abdominale: izm bun, 377; m-
rar, 456; mselarit, 460.
Debilitate: angelic, 29; cerentel, 138; ha-
mei, 334; molid, 498.
Degerturi: glbenele, 307.
Dermatite, dermatoze: aloe, 14; brustur, 80;
coada-soricelului, 175; gru comun, 325;
mesteacn, 477; musetel, 508; pedicu-
t, 608; scai vnt, 737; turt, 866; urechel-
nit, 883; usturoit, 893.
Diaree: albstrele, 10; castan, 110; cires, 156;
musetel, 508; ptlagin, 594; plmn-
ric, 642; roinit, 702; salcie, 720;
sclipeti, 744; sorbestrea, 771; visin, 914.
Di schinezi e bi li ar: anghi nare, 31;
cicoare, 146; cimbru, 151; cimbru de grdi-
n, 152; cimbrisor, 149; coada-soricelu-
lui, 175; porumb, 656; siminoc, 759.
Dispepsii: albstrele, 10; izm bun, 377.
Ectoparaziti: anason, 25; cimbru, 151; cimbru
de grdin, 152; cimbrisor, 149.
Eczeme: arnic, 50; brustur, 80; cerentel, 138;
coada-calului, 171; coada-soricelului, 175;
glbenele, 307; gru comun, 325; ipcri-
ge, 373; mesteacn, 477; musetel, 508;
nalb de cultur, 518; nalb mare, 520;
nalb de pdure, 520; npraznic, 529;
nuc, 537; orez, 560; pedicut, 608.
Edeme: castan, 110; siminoc, 759; sul-
fin, 801.
Enterit: anin negru, 34; cerentel, 138; coa-
da-racului, 174; cretisoar, 195; gru co-
mun, 325; izm bun, 377; mur, 505;
nuc, 537; orez, 560; ovz, 570; porum-
bar, 568; rchitan, 679; rcusor, 680; tros-
cot, 852; turit mare, 865; urzic moart
alb, 887.
Enterit hemoragic: coada-racului, 174;
npraznic, 529; orez, 560; orz, 564;
rchitan, 679; rcusor, 680.
Enterocolit: chimen, 144; cimbru, 151; cim-
bru de grdin, 152; cimbrisor, 149; coa-
da-racul ui , 174; i zm bun, 377;
musetel, 508; salvie, 724; suntoare, 808.
Emfizem pulmonar: degetel lnos, 213;
degetel rosu, 214.
Epilepsie: valerian, 895.
Faringit: salvie, 724.
Fascioloz: castravete, 113; drobusor, 228;
fasole, 254; hrean, 344; iarb mare, 354;
mlin, 453; mslin, 462; nuc, 537; nufr
alb, 546; secar, 750.
Fistule: npraznic, 529; nuc, 537; usturoi-
t, 893.
Flegmon: in, 368; usturoit, 893.
Furculit putred: stejar, 787; stejar
brumriu, 789.
Furunculoz: brustur, 80; ceap, 127; coa-
da-soricelului, 175; drojdie de bere, 230;
glbenele, 307; in, 368; nalb de cultu-
r, 518; nalb mare, 520; nalb de p-
dure, 520; nuc, 537; sovrf, 773.
Index 1037 Medicin veterinar

Furunculoz mamar: brustur, 80; drojdie de
bere, 230.
Gastrit: dud alb, 231; dud negru, 233; glbe-
nele, 307; musetel, 508; troscot, 852; turit
mare, 865.
Gastroenterit: anin negru, 34; cerentel, 138;
cretisoar, 195; dud alb, 231; dud ne-
gru, 233; lemn dulce
1
, 402; merisorde mun-
te, 475; molid, 498; nalb de cultur, 518;
nalb mare, 520; nalb de pdure, 520;
npraznic, 529; orez, 560; orz, 564;
ovz, 570; stejar, 787; stejar brumriu, 789;
stejar pufos, 789; strugurii-ursului, 798;
traista-ciobanului, 838; trei frati ptati, 846;
troscot, 852.
Gingivit: nuc, 537.
Insuficient cardiac: degetel lnos, 213; de-
getel rosu, 214; ruscut de primvar, 712;
silur, 757; talpa-gstei, 820.
Intoxicatii: drojdie de bere, 230; musetel, 508;
siminoc, 759.
mpslirea rumenului: in, 368.
Laringit: lumnric, 429.
Mamite hernoragice: leurd, 406; urechelni-
t, 883.
Mastit: crin alb, 197; leurd, 406.
Meteorism: chimen, 144; salvie, 724.
Mialgii: mustar, 512. Miozite: mustar,
512; pin, 629.

Helmintoz: ceap, 127; dovleac, 219; pelin
alb, 608; usturoi, 890.
Hematurie: bujor, 85.
Hemoragii uterine: cornul-secarei, 190.
Hemostatic: clin, 115.
Hepatit: cicoare, 146; npraznic, 529.
Hidropizie: degetel rosu, 214.
Hiperperistaltism digestiv: valerian, 895.
Hipodermoz: boz, 68; stirigoaie, 793.
Hipogalaxie: anason, 25; bnuti, 62; cal-
cea-calului, 103; crin de pdure, 198;
iarb mare, 354; linarit, 421; lumn-
ric, 429; mama-pdurii, 598; mrar, 456;
muttoare, 514; nufr alb, 546; tt-
neas, 826; urzic, 884; urzic mic, 887.
Icter: fenicul, 257.
Inapetent: chimen, 144.
Indigestii: albstrele, 10; aloe, 14; anason, 25;
armurariu, 49; ceap, 127; drojdie de be-
re, 230; floarea-soarelui, 275; izm bu-
n, 377; mces, 447; mur, 505; orz, 564;
pelin alb, 608; turt, 866.
Inflamatia mucoaselor: nalb de cultur, 518;
nalb de pdure, 520; nalb mare, 520.
Inflamatie: castan, 110; musetel, 508; sul-
fin, 801; tei argintiu, 827; tei cu frunza
mare, 829; tei pucios, 830; troscot, 852.
Inflamatii ale tubului digestiv: corian-
dru, 185; in, 368.
Inflamatii ale cilor respiratorii: lichen de
piatr, 410; mtreata-bradului, 467.
Impetigo: drojdie de bere, 230.
Insecticid: ardei, 47; roinit, 702.
Nefrit: coada-soricelului, 175; fasole, 254; ip-
crige, 373; pir, 632; porumbar, 568;
turt, 866.
Nefropatii: pir, 632.
Nevroz: talpa-gstei, 820.
Otit: urzic moart alb, 887.
Panaritiu: ceap, 127; lemn cinesc, 400; ste-
jar, 787.
Papilomatoz: coada-soricelului, 175; glbe-
nele, 307; rostopasc, 705; urechelnit, 883.
Pareza prestomacelor: mur, 505.
Pielite: cires, 156; pin, 629; visin, 914.
Pielonefrite: cires, 156; coada-soricelu-
lui, 175; urzic moart alb, 887.
Piodermii: drojdie de bere, 230.
Plgi: aloe, 14; anin negru, 34; ceap, 127;
cerentel, 138; coada-racului, 174; crin
alb, 197; glbenele, 307; hamei, 334; ipcri-
ge, 373; isop, 375; lichen de piatr, 410;
limba-mielului, 419; mtreata-bradului, 467;
mur, 505; npraznic, 529; plmnric, 642;
plop, 646; rcusor, 680; roinit, 702; sul-
fin, 801; suntoare, 808; troscot, 852;
usturoi, 890; usturoit, 893.
Plgi atone: ctin alb, 117; coada-ca-
lului, 171; crin alb, 197; hamei, 334; iarb
neagr, 356; l emn ci nesc, 400;
musetel, 508; rchitan, 679; rcusor, 680;
troscot, 852; urechelnit, 883.
Index 1038 Medicin veterinar

Plgi cu larve: boz, 68; brustur, 80; cium-
faie, 161; iarb rosie, 357; lumnric, 429;
nuc, 537; omag, 556; piperul-bltii, 631;
rcusor, 680; suntoare, 808.
Plgi hemoragice: cretisoar, 195; fra-
sin, 290.
Plgi inflamate: arnic, 50; cretisoar, 195;
crin alb, 197; troscot, 852.
Plgi purulente: glbenele, 307; muse-
tel, 508; salvie, 724; turt, 866.
Plgi varicoase: ptlagin, 594.
Pleurit: mustar, 512.
Pneumonie: spunrit, 733; trei frati ptati,
846.
Rni: coada-soricelului, 175; cretisoar, 195.
Reglarea motricittii tractusului gastroin-
testinal: amreal
1
, 22.
Repaus mamar: salvie, 724.
Retentie placentar: ceap, 127; cornul-seca-
rei, 190; orz, 564; ovz, 570; ttnea-
s, 826.
Retentie urinar: ardei, 47; cnep, 123; cea-
p, 127; ptrunjel, 600.
Reumatism: cretusc, 196; mselarit, 461;
pin, 629; plop, 646.
Rujet: zgaib, 938.
Ruminator: brustur, 80; ceap, 127; coada-so-
ricelului, 175; ienupr, 363; ppdie, 586;
pelin alb, 608; pelin negru, 611; stevie, 815.
Scabie: lemn cinesc, 400; turt, 866.
Spasme intestinale: musetel, 508.
Sedativ: clin, 115.
Stri alergice: musetel, 508; turit mare, 865.
Stri a frigore: amreal
1
, 22; angelic, 29;
brustur, 80; busuioc, 96; cretusc, 196; crin
alb, 197; frasin, 290; hrean, 344; ienu-
pr, 363; izm bun, 377; leurd, 406; lim-
ba-mielului, 419; lumnric, 429; mac de
cmp, 437; mces, 447; merisor de
munte, 475; nalb de cultur, 518; nalb de
pdure, 520; nalb mare, 522; n-
praznic, 529; pir, 632; soc, 767; spnz, 780;
urechelnit, 883; usturoit, 893.
Stri de inapetent: amreal
1
, 22.
Stri de excitatie ale sistemului nervos cen-
tral: tei arginti u, 827; tei cu frunza
mare, 829; tei pucios, 830.
Stri febrile: angelic, 29; anghinare. arni-
c, 50; crin alb, 197; isop, 375; npraz-
nic, 529; spnz, 780; turt, 866;
tintaur, 875; urechelnit, 883; ustu-
roit, 893.
Stri inflamatorii ale mucoaselor: muse-
tel, 508.
Stri toxice: brustur, 80; musetel, 508.
Stimularea digestiei: anghinare, 31; coada-so-
ricelului, 175; ienupr, 363; mustar, 512;
obligean, 555; ppdie, 586; pelin alb, 608;
pelin negru, 611; schinel, 741; trifoiste de
balt, 851; tintaur, 875.
Stimularea functiei hepatice: trifoiste de bal-
t, 851; tintaur, 875.
Stimularea secretiei de lapte: amreal
1
, 22;
anason, 25; chimen, 144; coriandru, 185;
roinit, 702.
Stimulent gastric: aloe, 14; anghinare, 31;
coada-soricelului, 175; ienupr, 363;
mustar, 512; obligean, 555; ppdie, 586;
pel i n al b, 608; pel i n negr u, 611;
schinel, 741; trifoiste de balt, 851.
Stomatit: anin negru, 34; frag, 289; lemn ci-
nesc, 400; musetel, 508; nuc, 537.
Soareci: lumnric, 429.
Tonic: coacz negru, 168; mces, 447; mes-
teacn, 477; molid, 498; obligean, 555;
ovz, 570; ppdie, 586; roinit, 702;
troscot, 852.
Traheobronsit: npraznic, 529.
Traumatisme: ciubotica-cucului, 158.
Tricofitie: coada-soricelului, 175.
Trichomonaz vaginal: glbenele, 307.
Tulburri de metabolism: anghinare, 31; c-
tin alb, 117; dud alb, 231; dud ne-
gru, 233; ghintur galben, 316; ghintur
ptat, 317.
Tulburri de ritm cardiac: lcrmioar, 395.
Tulburri gastrointestinale: busuioc, 96;
ghintur galben, 316; ghintur ptat,
317; urzic moart alb, 887.
Tumori: urzic moart alb, 887.
Ulcer: glbenele, 307; rcusor, 680; urzic
moart alb, 887.
Ulceratii: aloe, 14; npraznic, 529; salvie, 724.
Ulcere cutanate: cerentel, 138; coada-ra-
cului, 174.
Viermi intestinali: hrean, 344; usturoit, 893.

Planse




PLANSA I
1. Agris (Ribes uva-crispa, soiul May-Duke); 2. Agris (Ribes uva-crispa, soiul Triumphant);
3. Albstrele (Cent aurea anus), 4. Alun (Conclus avellana); 5. Anghinare (Cynara
scolymus); 6. Anin de munte (Alnus viridis)

PLANSA II
1. Anin negru (Alnus glutinosa); 2. Arbore de cacao (Theobroma cacao); 3. Armurariu
(Silybum marianum); 4. Arnic (Arnica montana); 5. Asmtui (Anthriscus cerefolium)

PLANSA III
1. Blosel (Russula foetans), 2. Bnuti (Bellisperennis); 3. Bibilic (Fritillaria meleagris); 4.
Bob (Vicia faba); 5. Boz (Sambucus ebulus; a - ramur cu flori, b - ramur cu fructe)

PLANSA IV
1. Brad (Abies alba); 2. Brdisor (Huperzia selago); 3. Brndus de toamn (Colchicum
autumnale); 4. Brustur (Arctium lappa); 5. Brustur dulce (Petasites hybridus); 6. Bulbuci
de munte (Trollius europaeus)

PLANSA V
1. Bumbac (Gossypium herbaceum); 2. Burete cu peruc (Coprinus comatus); 3. Burete
de mai (Calocybe gambosa); 4. Burete de rou (Coprinus micaceus); 5. Burete dulce
(Lactarius volemus); 6. Burete lptos (Lactarius piperatus); 7. Buretele-cerbilor (Scle-
roderma aurantium)

PLANSA VI
1. Burete pestrit (Amanita pantherina); 2. Burete puturos (Phallus impudicus); 3. Burete
serpesc (Macrolepiota procera), 4. Burete tepos (Hydnum repandum); 5. Bureti de prun
1
(Rhodophyllus clypeatus); 6. Bureti flocosi (Lactarius torminosus), 7. Bureti glbiori
(Lactarius mitissimus)

PLANSA VII
1. Busuiocul-cerbilor (mentha pulegium), 2. Buza-caprei (Boletus subtomentossus), 3.
Cafea (Coffea arabica); 4. Cais (Armeniaca vulgaris); 5. Calomfir (Chrysanthemum
balsamita)

PLANSA VIII
1. Cardon (Cynara cardunculus); 2. Carpen (Carpinus betulus); 3. Cartof (Solanum
tuberosum); 4. Castan (Castanea sativa); 5. Castan slbatic (Aesculus hippocastanum)

PLANSA IX
1. Castravete (Cucumis sativus); 2. Casit (Iris graminea); 3. Clin (Viburnum opulus); 4.
Cpsun (Fragaria moschata); 5. Ctuse (Ballota nigra); 6. Ctusnic (Napeta cataria)

PLANSA X
1. Ceai chinezesc (Thea sinensis); 2. Ceapa-ciorii (Muscari neglectum); 3. Ceap (Allium
cepa) (a - inflorescent; b - bulb); 4. Ceap de iarn (Allium fistulosum); 5. Ceap de
munte (Allium victorialis)

PLANSA XI
1. Ceap esalot (Allium escalonicum); 2. Cer (Quercus cerris); 3. Cerentel (Geum
urbanum); 4. Cervan (Licopus europaeus); 5. Cetin de negi (Juniperus sabina); 6.
Chimen (Carum carvi)

PLANSA XII
1. Cicoare (Cichorum inthybus); 2. Cimbrisor (Thymus serpyllum); 3. Cimbru (Thymus
vulgaris); 4. Cimbru de grdin (Satureja hortensis); 5. Cinstet (Salvia glutinosa)

PLANSA XIII
1. Ciolan (Ptychoverpa bohemica); 2. Cires (cerasus sp.); 3. Ciubotica-ursului (Cortusa
matthioli); 4. Ciubotic mic (Primula elatior); 5. Ciumfaie (Datura stramonium);
6. Ciumrea (Galega officinalis)

PLANSA XIV
1. Ciuperc de blegar (Agaricus campestris); 2. Ciuperc de cmp (Agaricus arvensis);
3. Cnepa-codrului (Eupatorium cannabinum); 4. Cnep (Cannabis sativa) (a - mascul;
b - femel)

PLANSA XV
1. Coacz negru (Ribes nigrum); 2. Coacz rosu (Ribes rubrum); 3. Coada-calului
(Equisetum arvense); 4. Coada-calului de mare (Equisetum telmateja); 5. Coada-racului
(Potentilla anserina)

PLANSA XVI
1. Conopid (Brassica oleracea, var. botrytis, subvar. cauliflora); 2. Coriandru (Cori-
andrum sativum); 3. Corn (Cornus mas); 4. Cornaci (Trapa natans); 5. Cornisor (Lyco-
podium annotinum); 6. Crit (Amanita caesarea)

PLANSA XVII
1. Crntnei (Russula delica); 2. Creasta-cocosului
2
(Sparassis crispa); 3. Cretusc
(Filipendula ulmaria); 4. Crin alb (Lilium candidum); 5. Crin de pdure (Lilium martagon);
6. Crusin (Frangula alnus)

PLANSA XVIII
1. Cuci (Amanita rubescens); 2. Curpen (Clematis vitalba); 3. Dafin (Laurus nobilis);
4. Dalac (Paris quadrifolia); 5. Deditei
2
(Pulsatilla vulgaris); 6. Degetel rosu (Digitalis pur-
purea)

PLANSA XIX
1. Dentit (Bidens tripartita); 2. Dovleac (Curcubita pepo); 3. Dracil (Berberis vulgaris); 4.
Dragavei (Rumex crispus); 5. Drete (Lysimachia nummularia); 6. Dud alb (Morus alba)

PLANSA XX
1. Dud negru (Morus nigra); 2. Dughie (Setaria italica, ssp. mocharicum); 3. Dumbt
(Teucrium chamaedrys); 4. Dumbravinc (Melitis melissophyllum); 5. Fag (Fagus
sylvatica); 6. Fasole (Phaseolus vulgaris)

PLANSA XXI
1. Feregut dulce (Polipodium vulgare); 2. Ferigut de stnc (Cystopteris fragilis);
3. Floarea-amorului (Plumbago europaea); 4. Floarea-cucului (Lychnis flos-cuculi);
5. Floarea-soarelui (Helianthus annuus); 6. Floare de colt (Leontopodium alpinum)

PLANSA XXII
1. Floare de lotus (Nymphaea lotus var. thermalis); 2. Frag (Fragaria vesca); 3. Frasin
(Fraxinus excelsior); 4. Frsinel (Dictamnus albus); Fumrit (Fumaria officinalis)

PLANSA XXIII
1. Garoaf de cultur (Dianthus caryophyllus); 2. Garofita-Pietrei Craiului (Dianthus
callizonus); 3. Glbenele (Calendula officinalis); 4. Glbinele (Lysimachia vulgaris);
5. Glbiori (Cantharellus cibarius); 6. Ghebe de brad (Lepiota clypeolaria)

PLANSA XXIV
1. Ghebe pucioas (Hypholoma fasciculare); 2. Ghebe
1
(Armillariellea meleea); 3. Ghe-
be
2
(Armillariellea tabescens); 4. Ghimpe
1
(Ruscus aculeatus); 5. Ghiocel (Galanthus
nivalis); 6. Ghintur galben (Gentiana lutea); 7. Ghizdei (Lotus corniculatus); 8. Gogoase
(Bovista nigrescens)

PLANSA XXV
1. Gorun (Quercus petrea); 2. Gru comun (Triticum aestivum); Gru durum (Triticum
durum); Grusor (Ranunculus ficaria); 5. Gutui (Cydonia oblonga); 6. Hamei (Humulus
lupulus)

PLANSA XXVI
1. Hrib (Boletus edulis); 2. Hrib tignesc (Boletus satanus); 3. Hribul-vrjitoarei (Boletus
luridus); 4. Hrisc (Fagopyrum esculentum); 5. Iarba-Sf. Ioan (Salvia sclarea); 6. Iarb
mare (Inula helenium)

PLANSA XXVII
1. Iarb neagr (Calluna vulgaris); 2. Iarb rosie (Polygonum persicaria); 3 Iasca-fagului
(Fomes fomentarius); 4. Iasca-stejarului (Phellinus robustus); 5. Iasc (Ganoderma
applanatum); 6. Iasomie (Jasminum officinale)

PLANSA XXVIII
1. Iasomie slbatic (Jasminum fruticans); 2. Ieder (Hedera helix); 3. Ieder alb
1
(Daphne blagaiana); Ieder alb
2
(Daphne laureola); 5. Ienupr (Juniperus communis);
6. In (Linum usitatissimum); 7. Isop (Hyssopus officinalis)

PLANSA XXIX
1. Izma-broastei (Mentha aquatica); 2. Jneapn (Pinus mugo); 3. Jugastru (Acer cam-
pestre); 4. Laba-ursului (Ramaria aurea); 5. Lalea (Tulipa gesneriana); 6. Laptele-cucului
(Euphorbia cyparissias)

PLANSA XXX
1. Lcrmioare (Convallaria majalis); 2. Lmi (Citrus limon); 3. Lemn cinesc (Ligustrum
vulgare); 4. Lemn dulce
2
(Glycyrrhiza glabra); 5. Leurd (Allium ursinum); 6 Leustean
(Levisticum officinale); 7. Levntic (Lavandula angustifolia)

PLANSA XXXI
1. Liliac (Syringa vulgaris); 2. Limba-boului (Anchusa officinalis); 3. Limba-mielului (Borago
officinalis); 4. Limba-sarpelui (Ophioglossum vulgatum); 5. Linarit (Linaria vulgaris);
6. Lingurita-znelor (Ganoderma lucidum)

PLANSA XXXII
1. Linte (Lens culinaris); 2. Lipicioas (Galium aparine); 3. Lobod (Atriplex hortensis);
4. Lumnrica-pmntului (Gentiana asclepiadea); 5. Lumnric
1
(Verbascum densi-
florum); 6. Lumnric
2
(Verbascum phlomoides); 7. Luminoas (Clematis recta)

PLANSA XXXIII
1. Lupin (Lupinus albus); 2. Lupin galben (Lupinus luteus); 3. Mac (Papaver somniferum);
4. Mac de cmp (Papaver rhoeas); 5. Mac de munte (Papaver coronasanctistephani); 6.
Margaret (Leucanthemum vulgare); 7. Mazre (Pisum sativum)

PLANSA XXXIV
1. Mces (Rosa canina); 2. Mces de munte (Rosa pendulina); 3. Mcris (Rumex
acetosa); 4. Mcris mrunt (Rumex acetosella); 5. Mcrisul-iepurelui (Oxalis
acetosella); 6. Mlin (Prunus padus); 7. Mr (Malus domestica)

PLANSA XXXV
1. Mselarit (Hyosciamus niger); 2. Mslin (Olea europeae); 3. Mtrgun (Atropa
belladonna); 4. Mei (Panicum milliaceum); 5. Melosel (Ramaria formosa); 6. Mesteacn
(Betula pendula); 7. Mesteacn pitic (Betula nana)

PLANSA XXXVI
1. Mesteacn pufos (Betula pubescens); 2. Migdal (Prunus dulcis) (a - ramur cu flori; b -
fructe); 3. Mitarc (Boletus appendiculatus); 4. Mntarc (Boletus reticulatus); 5. Molid
(Picea abies); 6. Morcov (Daucus carota, ssp. sativum) (a - inflorescent; b - tulpin
subteran ngrosat)

PLANSA XXXVII
1. Muierita-pmntului (Cyathus striatus); 2. Muscrit (Amanita muscaria); 3. Muttoare
(Bryonia alba); 4. Nalb de pdure (Malva silvestris); 5. Nalb mare (Alhaea officinalis); 6.
Nalb mic (Malva neglecta); 7. Narcise albe (Narcisus poticus); 8. Narcise galbene
(Narcissus pseudonarcissus)

PLANSA XXXVIII
1. Npraznic (Geranium robertianum); 2. Nut (Cicer arietinum); 3. Nvalnic (Phyllitis
scolopendrium), 4. Negrilic (Nigella sativa); 5. Nemtisor de cmp (Consolida regalis);
6. Nicorete (Clitopilus prunulus); 7. Nuc (Juglans regia)

PLANSA XXXIX
1. Nufr alb
1
(Nymphaea alba); 2. Nufr alb
2
(Nymphaea candida); 3. Obligean (Ancorus
calamus); 4. Oite (Russula virescens); 5. Omfalotus (Omphalotus olearius); 6. Orz
(Hordeum sativum); 7. Paltin de cmp (Acer platanoides); 8. Paltin de munte (Acer
pseudoplatanus)

PLANSA XL
1. Papucul-doamnei (Cypripedium calceolus); 2. Parachernit (Parietaria officinalis);
3. Pducel (Crataegus monogyna) (a - inflorescente; b - fructe); 4. Ppdie (Taraxacum
officinalis); 5. Pplu (Physalis alkekengi); 6. Pr (Pyrus sativa)

PLANSA XLI
1. Pstrnac (Pastinaca sativa); 2. Pstrv (Polyporus squamosus); 3. Pstrv de fag
(Pleurotus ostreatus); 4. Pstrv rosu de stejar (Fistulina hepatica); 5. Ptlagin (Plantago
media); 6. Ptlagin ngust (Plantago lanceolata); 7. Ptlagin mare (Plantago major)

PLANSA XLII
1. Ptlgele rosii (Lycopersicum esculentum); 2. Ptrunjel de cmp (Pimpinella saxifraga);
3. Pecetea lui Solomon (Polygonatum odoratum); 4. Pedicut (Lycopodium clavatum);
5. Pelin alb (Artemisa absinthium); 6. Pelin negru (Artemisia vulgaris); 7. Pepene verde
(Citrullus lanatus); 8. Perisor
1
(Orthilia secunda)

PLANSA XLIII
1. Perisor
2
(Pyrola rotundifolia); 2. Piciorul-cocosului (Ranunculus acris); 3. Piciorul-ursului
(Ramaria flava); 4. Piersic (Persica persica); 5. Pin (Pinus sylvestris); 6. Piperul-bltii
(Polygonum hydropiper)

PLANSA XLIV
1. Pir (Elymus repens); 2. Pitarc de mesteacn (Boletus scaber); 3. Pitrcut (Boletus
aurantiacus); 4. Pitoanc (Boletus aereus); 5. Pinea-pmntului (Russula vesca); 6. Pi-
nisoar (Russula lepida); 7. Pinisoar neagr (Russula nigricans); 8. Pinisoar piperat
(Russula emetica)

PLANSA XLV
1. Plnioar (Clitocybe infundibuliformis); 2. Plmnric (Pulmonaria officinalis); 3. Plop
alb (Populus albus); 4. plop negru (Populus nigra); 5. Plop tremurtor (Populus tremula);
6. Podbal (Tussilagofarfara); 7. Popenchi (Coprinusatramentarius); 8. Porcan( Sarcodom
imbricatus)

PLANSA XLVI
1. Portocal (Citrus aurantium); 2. Porumb (Zea mays); 3. Porumbar (Prunus spinosa);
4. Prahaghit (Lycoperdon pyriforme); 5. Prahait (Bovista plumbea); 6. Praz (Allium
porrum); 7. Priboi (Geranium macrorhizum)

PLANSA XLVII
1. Prun (Prunus domestica); 2. Pufai (Lycoperdon perlatum); 3. Pufulit (Epilobium
hirsutum); 4. Pusca-dracului (Mycenastrum corium); 5. Rchitan (Lythrum salicaria);
6. Rchit rosie (Salix purpurea); 7. Rchit (Salix viminalis) (F - inflorescent femel;
O - inflorescent mascul)

PLANSA XLVIII
1. Rcusor (Polygonum bistorta); 2. Rmurele (Ramaria botrytis); 3. Rsufltoarea-p-
mntului (Lasiosphaera gigantea); 4. Ridiche (Raphanus sativus); 5. Rscov (Lactarius
deliciosus); 6. Roib (Rubia tinctorum); 7. Roinit (Melissa officinalis)

PLANSA XLIX
1. Rozmarin (Rosmarinus officinalis); 2. Rostopasc (Chelidonium majus); 3. Rotunjioar
(Glechoma hederacea); 4. Ruscut de primvar (Adonis vernalis); 5. Salat (Lactuca
sativa); 6. Salcie (Salix alba); 7. Salcie cpreasc (Salix caprea) (F - inflorescent femel;
O -inflorescent mascul)

PLANSA L
1. Salcie pletoas (Salix babylonica); 2. Salcm (Robinia pseudacacea); 3. Salcm galben
(Laburnum anagyroides); 4. Salvie (Salvia officinalis); 5. Saschiu (Vinca minor); 6. Sni-
soar (Sanicula europaea)

PLANSA LI
1. Spunrit (Saponaria officinalis); 2. Scaiul-dracului (Eriyngium campestre); 3. Schinduf
(Trigonella foenum-graecum); 4. Scnteut (Anagallis arvensis); 5. Scorus de deal
(Sorbus domestica) (a - inflorescent; b - fructe); 6. Scorus de munte (Sorbus aucuparia)
(a - inflorescent; b - fructe)

PLANSA LII
1. Scultoare (Dactylorhiza maculata); 2. Untul-vacii (Orhis morio); 3. Poroinic (Orchis
militaris); 4. Secar (Secale cereale); 5. Siminoc (Helichrysum arenarium); 6. Sngele
voinicului
1
(Nigritella nigra), 7. Sngele voinicului
2
(Nigritella rubra); 8. Snziene albe
(Galium mollugo); 9. Snziene galbene (Galium verum); 10. Smochin (Ficus carica)

PLANSA LIII
1. Soc (Sambucus nigra); 2. Spanac (Spinacea oleracea); 3. Sparanghel (Asparagus
officinalis); 4. Sparcet (Onobrychis viciifolia); 5. Splinut (Solidago virgaurea); 6. Stea-
ua-pmntului (Astraeus hygrometricus); 7. Stejar (Quercus robur)

PLANSA LIV
1. Stejar pufos (Quercus pubescens); 2. Stnjenel (Iris germanica); 3. Stnjenel galben
(Iris pseudacorus); 4. Strugurii-ursului (Arctostaphylos uva ursi); 5. Sulfin (Melilotus
officinalis); 6. Suntoare (Hypericum perforatum); 7. Sofrnel (Carthamus tinctorius)

PLANSA LV
1. Stevia-stnelor (Rumex alpinus); 2. Stevie (Rumex patientia); 3. Stir alb (Amaranthus
albus); 4. Stir slbatic (Amaranthus retroflexus); 5. Talpa-gstii (Leonurus
cardiaca); 6. Talpa-mtei (Atennaria dioica)

PLANSA LVI
1. Tarhon (Artemisia dracunculus); 2. Tmit (Daphne cneorum); 3. Ttneas (Symphy-
tum officinale); 4. Tei cu frunza mare (Tilia platyphyllos); 5. Tei pucios (Tilia cordata); 6. Ti-
s (Taxus baccata); 7. Toporasi (Viola odorata)

PLANSA LVII
1. Trei frati ptati (Viola tricolor); 2. Trepdtoare (Mercurialis annua); 3. Trifoi alb
(Trifolium repens); 4. Trifoi rosu (Trifolium pratense); 5. Trifoiste de balt (Menyanthes
trifoliata); 6. Trmbita-piticilor (Craterellus cornucopioides)

PLANSA LVI II
1. Troscot (Polygonum aviculare); 2. Truf de iarn (Tuber melanosporum); 3. Truf de
var (Tuber aestivum); 4. Tulichin (Daphne mezereum); 5. Turt (Carlina acaulis); 6. Tu-
rita mare (Agrimonia eupatoria); 7. Tutun (Nicotiana tabacum); 8. Tutun turcesc (Nicotiana
rustica)

PLANSA LIX
1. telin (Apium graveolens); 2. tintaur (Centaurium erythraea); 3. Ulm de cmp (Ulmus
minor); 4. Ulm de munte (Ulmis glabra); 5. Unghia-ciutei (Ceterach officinarum); 6.
Unguras (Marrubium vulgare); 7. Untul-pmntului (Tamus communis)

PLANSA LX
1. Urzic (Urtica dioica); 2. Urzic mic (Urtica urens); 3. Urzic moart alb (Lamium
album); 4. Usturoi (Allium sativum); 5. Usturoit (Alliaria petiolata); 6. Valerian (Valeriana
officinalis); 7. Varz creat (Brassica oleracea, var. sabauda)

PLANSA LXI
1. Varz de Bruxelles (Brassica oleracea, var. gemifera); 2. Varz rosie (Brassica
oleracea, var. capitata, forma rubra); 3. Vclie (Phellinus igniarius); 4. Vclie de
mesteacn (Piptoporus betulinus); 5. Vcrus (Polyporus brumalis); 6. Vtmtoare
(Anthyllis vulneraria); 7. Ventrilica (Veronica officinalis); 8. Verigariu (Rhamnus catha-
rticus)

PLANSA LXII
1. Vetrice (Tanacetum vulgare); 2. Vineciori (Clitocytbe odora); 3. Vinerit (Ajuga reptans);
4. Vinetic
1
(Russula cyanoxantha); 5. Vinetic
2
(Russula integra); 6. Viorele (Scilla
bifolia); 7. Virnant (Ruta graveolens) (a - plant cu flori; b - fructe); 8. Vit de vie (Vitis

PLANSA LXIII
1. Vitelar (Anthoxanthum odoratum); 2. Vsc (Viscum album); 3. Zad (Larix decidua); 4.
Zambil (Hyacinthus orientalis); 6. Zlog (Salix cinerea) (F - inflorescent femel; M - in-
florescent mascul)

PLANSA LXIV
1. Zbrciog
1
(Morchella esculeta); 2. Zbrciog
2
(Morchella conica); 3. Zbrciog gras
(Gyromitra esculenta); 4. Zburtoare (Epilobium angustifolium); 5. Zburtoare de mlastin
(Epilobium palustre); 6. Zmeur (Rubus idaeus)