Doctorul Joe Dispenza

Doctorul Joe Dispenza este unul dintre cei mai populari

protagonisti ai filmului  „What the bleep do we know?”, unde
expune inspiratul punct de vedere despre „Cum sa-ti construiesti
ziua intr-un mod
pozitiv”.Dar cunoasterea sa despre creier trece mult dincolo de
acele scurte secvente din film. Doctorul Joe Dispenza ne explica
in acest interviu cum lucreaza substantele chimice in creierul
nostru, mentinandu-ne in vechile obiceiuri si modele
comportamentale si ce poate fi facut pentru a depasi aceste
tipare. El ne explica cum
proliferarea jocurilor video violente  este un pericol pentru
societate.
 I: Stiti despre ce vorbiti, deoarece ati avut o experienta in viata
dumneavoastra care v-a fortat sa faceti eforturi pentru a va
recupera propria sanatate. Puteti sa ne vorbiti despre asta?
 R: Aveam 26 de ani si locuiam in sudul Californiei. Participam la
un concurs de triatlon si cand ma indreptam cu bicicleta catre o
intersectie, un organizator mi-a facut semn sa virez. Eu am facut-o
fara sa ma asigur si in acel moment a trecut o masina care „mi-a
mancat” bicicleta si a incercat sa „ma manance” si pe mine. In
urma accidentului am avut 6 vertebre fracturate in coloana,
multiple fracturi,
fragmente osoase in maduva spinarii si cateva vertebre intr-o stare
foarte proasta. Medicii mi-au pus un diagnostic destul de grav, nu
credeau ca voi mai merge vreodata si mi-au recomandat o
interventie chirurgicala complexa, in care sa-mi introduca o tija pe
toata lungimea coloanei, pentru a o sustine. Mi-au spus ca trebuie
sa port ghips cel
putin jumatate de an. Dupa ce am ascultat opinia a 4 chirurgi
eminenti, am luat decizia sa nu ma operez, ceea ce i-a facut sa
creada ca mi-am pierdut mintile. Nu puteam sa-mi imaginez cum
voi trai restul vietii ca un handicapat.Am trecut de la modul meu
de viata modern: dinamic, cu viata sociala, cu o cariera,
conducand masini sport, etc, la cu totul altceva, fiind imobilizat la
pat, stand cu fata in jos.
Principiul in care credeam atunci si inca cred si acum este ca
puterea care a creat corpul vindeca corpul. Momentul in care am
luat decizia
a fost critic, deoarece a trebuit sa cred cu adevarat ca pot aplica
acest principiu, astfel incat sa trec de la filozofie la aplicarea
practica, incat sa vad daca pot crea unele efecte in corpul meu. Nu
mai aveam nimic altceva de facut. Am luat doua decizii:
Prima: nu voi lasa sa treaca nici un gand fara sa-l verific.
A doua: daca cred in aceasta putere, poate ca pot sa creez o relatie
cu ea, sa interactionez cu ea, sa-i dau un model, niste instructiuni.
Zilnic, timp de 2 ore dimineata si 2 ore seara re-cream in mintea
mea
fiecare vertebra in parte. Acesta era planul pe care doream sa-l
vada subconstientul. Cand mintea mea se ducea catre un gand, o
frica, o temere, un simtamant, sau la intamplare, incepeam totul de
la inceput. O vigilenta absoluta. Dupa cateva saptamani procesul a
devenit mai usor. Cand am reusit sa creez acea imagine in
intregime, fara nici un alt gand care sa ma distraga, era ca si cum
am atins tinta, ceva era
la locul lui. Si am fost atent la asta!Dupa o perioada, am inceput sa
observ niste schimbari si procesul a devenit din ce in ce mai usor,
durand din ce in ce mai putin timp. Ce nu stiam in acel moment
era ca imi cream noi legaturi in creier. Cand am inceput sa observ
schimbarile masurabile in corpul meu - referitoare la durere,
senzatii fizice - stiam ca realizasem ceva. In zece saptamani
si jumatate m-am intors la birou, la munca mea, aveam
pacienti, mergeam, nu aveam nici un ghips si nu facusem nici
o operatie. In acea perioada, in
noptile in care nu puteam sa dorm, am facut o intelegere cu mine:
daca voi fi in stare sa merg din nou, atunci voi studia toata viata
mea conexiunea dintre minte si corp si conceptul de minte mai
presus de materie.
 I: De atunci a trecut ceva vreme. Acum ajutati oamenii sa
inteleaga cum functioneaza creierul, cum interactioneaza cu
mintea
superioara, cum interactioneaza cu trupul. Imi place ce ati scris:
„daca iti schimbi cu adevarat mintea, poti vedea dovezi fizice ca
creierul se schimba”.Putem sa intram in detalii? Ce inseamna
asta? Cum se aplica asta?
 R: Conceptul de neuro - plasticitate ne spune ca ori de cate ori
invatam ceva nou, facem noi conexiuni prin sinapse. Invatarea
creeaza aceste conexiuni, reamintirea mentine si sustine aceste
circuite. E nevoie de cateva repetitii pentru a face ca grupuri de
neuroni sa inceapa sa creeze relatii pe termen lung. Conceptul de
evolutie a creierului se refera la a invata lucruri noi si a avea
experiente noi (astfel imbunatatim partea sa de hard -la fel ca la un
calculator).Creierul este un organ anatomic, nu cu mult diferit de
ficat sau rinichi. Dar mintea este atunci cand creierul este in
actiune, cand
lucreaza. Mintea este ceea ce face creierul. Avem milioane de
neuroni adunati impreuna si un neuron mediu are aproximativ
40.000
de conexiuni. Deci producem nivele infinite de minte, schimband
secventele, modelele si combinatiile in care acesti neuroni emit, se
leaga.Cand schimbam mintea, determinam creierul sa lucreze
diferit.
Un concept din neurologie spune: celulele nervoase ce emit
impreuna
se leaga impreuna. Daca zilnic emitem aceleasi ganduri, facem
aceleasi actiuni si adoptam aceleasi sentimente, atunci creierul
nu se schimba niciodata. Ramanem blocati in obiceiuri, in
modele fixe, in credinte, perceptii, atitudini si ganduri fixe.Prin
insistenta si
repetitie creierul incepe sa se lege intr-un numar finit de circuite si
de modele. Acea structura finita neuro - chimica care se dezvoltata
astfel, noi o numim „cutia creierului”. Incepem sa gandim in
interiorul cutiei,
prin propria noastra gandire, prin comportamentele noastre, prin
propriile stari mentale si sentimente. Cum sa gandim „inafara
cutiei”?  Trebuie sa incepem sa invatam informatii, sa facem alte
circuite. Acele noi conexiuni devin materialul de baza care va
incepe sa-i
permita creierului sa exploreze posibilitati, sa prognozeze
evenimente, sa examineze „dar daca...”, „cum ar fi sa...”.Daca
facem asta si asteptam timp suficient pentru a incepe sa gasim un
raspuns,
atunci se activeaza lobul frontal (care este conducatorul, dirijorul).
Ce face lobul frontal? Ne permite sa incepem sa luam cunostintele
pe care le-am invatat din carti, filozofie, impreuna cu experientele
avute si sa le imbinam in noi paradigme, noi idei si sa facem in
mod concret o noua minte. Daca suntem capabili sa schimbam
mintea noastra si daca reproducem acelasi model in aceeasi
secventa, in aceeasi combinatie, atunci grupuri de neuroni se vor
aduna in modele noi si astfel schimbam creierul. Deci, cand
schimbam mintea se schimba creierul. Acum, de indata ce
creierul se schimba - anatomia si
circuitele sunt diferite - este mai usor sa schimbam mintea. Asa
imbunatatim hardul (la fel ca la un calculator), cand schimbam
mintea schimbam creierul si asta devine un ciclu in sine.
 I: Sa vorbim despre activitatile care ajuta la extinderea plasticitatii
creierului si in procesul despre care ati vorbit. De exemplu,
invatarea unei limbi straine - sa zicem italiana.Ce se intampla
atunci? Explicati-ne un pic, ca sa intelegem.
 R: Avem trei creiere intr-unul, trei creiere care ne permit sa
trecem de la a gandi la a face la a fi. Creierul care gandeste este
neuro -
cortexul (partea mare, cutata). Este asa pentru ca in aceasta forma
sinuoasa poate intra mai multa materie cenusie. Aceasta parte este
creierul nou, creierul care gandeste cand invatam informatii noi,
fapte, semantica. Nu e suficient sa invatam informatie. Putem
invata toate
cuvintele italienesti din dictionar, putem citi un manual, putem
asculta niste inregistrari audio, totusi toate aceste informatii sunt
inca stocate in creierul care gandeste. Acum, pentru a activa
al doilea creier trebuie sa aplicam ceea ce am invatat. Trebuie sa
personalizam, sa demonstram, sa ne modificam cu
adevarat comportamentul. Cand facem asta vom avea o noua
experienta. Cand traim acea experienta noua, cand suntem in
mijlocul ei si folosim toate cele 5 simturi, iar informatiile de
la simturi se duc catre creier prin cele 5 cai diferite,
atunci neuroniI se grupeaza si forteaza creierul sa elibereze
substante chimice.Acele substante chimice se numesc sentimente.
In momentul in care avem un sentiment nou, inseamna ca avem o
experienta noua. Sentimentele si emotiile sunt produsul final al
experientelor.
 I: Deci, putem invata cuvintele, dar pana cand nu ne ducem la o
cafenea italieneasca si gustam un cappucino incredibil si incercam
sa vorbim italieneste, sa interactionam cu chelnarul, procesul nu e
complet.
 R: Tineti minte: cunoasterea este pentru minte, experienta este
pentru corp. Trebuie sa invatam corpul ceea ce mintea a inteles
intelectual. Cand suntem in stare sa facem asta, al doilea creier
(numit creierul limbic, creierul ce elibereaza substante chimice) se
activeaza. Acum lucreaza doua creiere impreuna.
Comandand mancare italieneasca, avand o conversatie cu
chelnarul in italiana, interactionand, experienta face ca mai mult
hard (la fel ca la un calculator) sa reflecte ceea ce am facut in afara
noastra. Astfel, corpul primeste un nou semnal
chimic.Nu este suficient sa ne ducem o singura data la restaurant
si sa spunem ca stim italiana fluent. Trebuie sa fim capabili sa
repetam
experienta. Cand incepem sa o repetam foarte constienti si plini de
dorinta, atunci, peste un timp, activam al treilea creier. Acesta este
creierul „a fi”, trecem de la „a face” la „a fi”. Acest al treilea creier
este cerebelul, subconstientul. El ne permite sa tinem minte
abilitati, reactii emotionale, comportamente, conditionari, amintiri
asociate. Daca practicam asta de suficiente ori procesul devine
subconstient, conditionand neuro - chimic corpul sa le memoreze,
impreuna cu creierul constient.Un exemplu: atunci cand eram mici
si cineva ne intreba cum se scrie un cuvant si nu puteam sa ne
amintim, mana il scria in aer; atunci cand nu ne amintim un numar
de telefon, corpul il stie si il formeaza.Asta inseamna ca trupul a
devenit minte. Asa se
formeaza un obicei, atunci cand trupul devine minte. Daca
repetam experienta de multe ori, ea este stocata in sistemul
subconstient, numit sistemul „a fi”.Pe la 35 ani, cand suntem in
acest sistem, aproape 90% din cine suntem este legat de
comportamente, programe automate. Un exemplu in care corpul si
mintea lucreaza in opozitie: o persoana vrea sa fie fericita, dar a
suferit si a memorat acea stare
emotionala (poate timp de 20 de ani). Referitor la exemplul
cu limba straina: daca continuam sa practicam, va sosi un moment
in care nu ne mai gandim ce spunem, creierul emite intr-un model
sincron si suntem intr-un flux constient. Cand ajungem la acea
stare de a fi, atunci limba straina este fixata, integrata in sistemul
nostru nervos si nu mai presupune nici un efort.
 I: Sa presupunem ca am devenit dependenti de ceva si am ajuns la
disperare. Cum incepem sa abordam problema, care este modul
cel mai eficient de a iesi din acest mecanism?
 R: Cat timp avem? Asta este o intrebare de milioane! De fiecare
data cand sunt la un interviu sau la televizor si mai sunt doar
cateva minute,
realizatorul ma intreaba „Cum sa ne schimbam?” Eu ii raspund sa
vina la cursurile mele. De fiecare data cand avem un gand se emite
o substanta chimica. Gandurile bune emit anumite substante
chimice care ne fac sa ne simtim bine. Ganduri negative emit
substante care ne fac sa ne simtim negativi. Deci, acest lucru eteric
numit gand
produce un set de reactii chimice in creier care activeaza circuite
care incep sa ne faca sa ne simtim exact in modul in care gandim.
 Avem un gand despre nesiguranta, in cateva secunde ne simtim
nesiguri. In momentul in care incepem sa ne simtim asa cum
gandim,
deoarece creierul este intr-o continua comunicare cu
trupul, incepem sa gandim in modul in care ne simtim. Si
atunci creierul emite mai multe substante chimice ca sa simtim
asa cum gandim, si asa se intra intr-un ciclu. Acest ciclu,
aceasta repetitie, cu timpul, produce o stare de a fi.
Noi conditionam chimic corpul sa memoreze acea stare. Acest
ciclu in care gandul devine sentiment si sentimentul gand, produce
o stare de a fi in care sentimentele devin mijloace de a gandi, sau,
altfel spus, nu putem gandi mai bine decat ne simtim.Daca
nu putem gandi mai bine decat ne simtim, nu ne vom
schimba niciodata.O persoana care sufera si a memorat aceasta
stare emotionala timp de 20 de ani, se afla in acel sistem
subconstient despre care am vorbit. Se poate spune constient
„vreau sa fiu fericit” - mintea, intelectul, spune asta - dar corpul a
memorat nevoie si suferinta. Deci mintea si corpul lucreaza in
opozitie. Cand o persoana se decide sa faca un efort constient sa
se schimbe, isi da seama peste putin timp ca face aceleasi lucruri,
gandeste aceleasi ganduri si a devenit inconstienta.
Singurul mod in care putem face aceste schimbari este sa intram in
sistemul de operare. Trebuie sa incepem sa gandim independent de
mediul inconjurator, sa incepem sa schimbam undele cerebrale, sa
ne permitem noua sa intram in acea lume subconstienta.
 I: Cum arata, cum functioneaza ea?
 R: Va voi raspunde dezvoltand o alta idee. Acelasi sistem al
creierului care ne permite sa trecem de la a gandi la a face la a fi,
este acelasi sistem care ne permite sa invatam sa experimentam si
sa dobandim intelepciune; minte, corp, suflet. Ajungem la o
anumita varsta cand acele programe automate se deruleaza fara sa
fim constienti de ele. Astfel, avem un anumit comportament fata
de fiecare persoana pe care o intalnim, avem o anumita strategie
cum sa actionam in conditii diferite.Ce se intampla pe
termen lung, este ca in momentul in care aceste programe
se desfasoara (la fel ca si programele din calculator atunci cand
incep sa actioneze haotic), incercarea de a folosi mintea constienta
pentru a le schimba este ca si cum am tipa la calculator sa se
opreasca, sa nu mai ruleze programele. Calculatorul va merge mai
departe. Noi trebuie sa invatam sa intram in sistemul de operare si
sa il schimbam.Scopul meditatiei, al calatoriei interioare este de a
trece de mintea egoista, care se bazeaza pe analiza amanuntita si
critica, ce gandeste fiind focusata pe supravietuire. In tibetana
cuvantul meditatie inseamna a deveni familiar cu, a face
cunoscut. Unul dintre privilegiile de a fi fiinte umane este ca
putem sa ne observam propriile ganduri, sa reflectam asupra
propriilor noastre actiuni si putem privi constient cum
ne comportam si cum simtim. Astfel, daca incepem sa devenim
familiari cu propriile ganduri inconstiente si le facem constiente,
daca incepem sa cunoastem propriile actiuni si comportamente
inconstiente si le facem
constiente, daca incepem sa observam cum simti, cum actionam si
gandim (acest concept numindu-se metacunoastere) , atunci putem
sa ne modificam comportamentul in mod constient si sa facem un
plan cum vom gandi si vom actiona in aceleasi circumstante.
 I: E similar cu ceea ce ati facut cand erati imobilizat la pat, cand
observati fiecare gand, simtamant care aparea.
 R: Daca servea scopului meu sau nu. Intram in sistemul
de operare atunci cand ne asezam in meditatie, cand nu
mai permitem ca mediul inconjurator sa activeze aceleasi circuite
in creierul nostru (cunoastem aceiasi oameni, facem aceleasi
lucruri, mergem in aceleasi locuri, avem aceleasi experiente), cand
eliminam mediul inconjurator si incepem sa gandim independent
de el, cand incepem sa devenim constienti de aceste programe
inconstiente.Atunci undele cerebrale se schimba, frecventa lor se
micsoreaza, creierul nu mai
este focusat pe supravietuire, egoul nu mai este atat de activ. De
fapt, permitem mintii si trupului nostru sa inceapa sa ne dea
informatii.
Daca putem face asta si devenim constienti de atitudinea de
neincredere, de indoiala fata de noi insine, atunci putem “preda”
aceasta atitudine puterii din noi. Daca poti sa creezi 10 milioane
de celule intr-o secunda inseamna ca sti mult mai multe decat
mine sau tine. Daca reusesti sa coordonezi 100000 de reactii
chimice pe secunda intr-o singura celula inseamna ca ai o vointa
impresionant de mare. Daca poti sa mentii o persoana in viata si sa
iubesti viata mai mult decat o face acea persoana. Daca egoul si
personalitatea vor
sa moara, atunci ceva mult mai mare decat suntem noi ne iubeste
neconditionat si raspunde doar daca i-o cerem.Aceasta minte
superioara, aceasta putere, ne daruieste viata si ne
sustine indiferent de cum suntem. Campul cuantic este campul
care mentine inteligenta care mentine Pamantul in miscarea
de rotatie in jurul Soarelui si este aceeasi inteligenta care face ca
inima noastra sa bata.Cand incepem sa trecem catre starea de a fi,
deoarece am inceput sa invatam, sa
experimentam, sa memoram noi emotii si sa le dez - invatam pe
cele vechi, atunci unul dintre lucrurile care se intampla (deoarece
am facut gandul mai real decat orice altceva), dupa ce “preda”
acea stare emotionala care ne limita, este ca putem sa ne
reinventam pe noi
insine.Exista suficiente experimente stiintifice care sa dovedeasca
ca putem schimba creierul doar gandind in mod diferit. Cati
oameni isi acorda timpul necesar sa faca asta? Putini si stiti de ce?
Pentru ca in trecut, ori de cate ori am avut un sentiment
neplacut, modul in care am scapat de el a fost sa ne ocupam
de altceva: sa ne uitam la televizor, sa vorbim la telefon, etc. Acel
lucru exterior noua, produce in corpul nostru o schimbare chimica
de moment si ne face sa ne simtim mai
bine. Astfel, noi suntem in mod inconstient (prin asocieri
subconstiente) atenti la acel lucru exterior. Identificarea acelui
televizor, acelei persoane, acelui program ce ne schimba in interior
si ne face sa ne simtim bine, este un eveniment de sine statator si
asta este ceea ce creeaza identificari si asocieri puternice. O
persoana careia nu-i place cum se simte, sa priveasca acest
simtamant si sa-si
spuna: il pot preda unei minti mai mari, ma pot reinventa pe mine
insumi, pot ajunge la cel mai ideal eu. Lasa-ma sa incep sa
gandesc in moduri diferite! Ce carte sa citesc, ce informatie sa
primesc pentru a ma inspira sa incep sa creez o renastere in mine
insumi? Dar cei mai multi oameni devin dependenti de exterior,
sau de droguri, in aceasta ordine.
 I: Nu neaparat droguri ilegale, ci chiar medicamente. Daca
persoana doreste, poate creierul sa faca aceste schimbari, in
prezenta altor
substante chimice, medicamente?
 R: Anumiti oameni au nevoie de medicamente, deoarece exista un
dezechilibru chimic in creierul lor. Dar amintiti-va: o schimbare in
constiinta produce o schimbare in reactiile chimice, si reactiile
chimice sunt emotii si emotiile sunt energie si corpul incepe sa se
regleze pe un nou set de reactii chimice.
 I : Imi place cum folositi modelul calculatorului, pentru ca
oamenii se pot relationa cu acesta. Sa trecem la nivelul
tehnologiei, pentru ca ma ingrijoreaza foarte mult, pe multe
planuri. Sa vorbim despre interfata dintre dezvoltarea creierului
si jocurile pe calculator, acestea fiind aproape toate foarte violente.
Ce impact au asupra creierului uman si a fiintei umane? 
R: Aceasta este o zona periculoasa! Atunci cand copii se joaca pe
calculator si impusca pe cineva, arunca ceva in aer, darama ziduri,
etc, in momentul in care ei depasesc acel obstacol ridicat de joc,
creierul lor produce dopamina. Dopamina este substanta chimica a
placerii, stimuleaza centrul recompensei din creier. Astfel, copilul
petrece ceva timp cu acest incredibil stimulator al senzatiilor. Daca
continua sa faca asta, centrul placerii se recalibreaza la un prag
mai inalt, avand nevoie de un pic mai multa dopamina ca sa-l faca
sa functioneze. Receptorii din centrul placerii sunt foarte receptivi
la aceste substante chimice si daca ii stimulam prea puternic, ei se
desensibilizeaza si avem nevoie de mai multe substante chimice
pentru ai activa. (La fel se intampla si in cazul in care unul dintre
soti tipa la celalalt. De fiecare data el trebuie sa tipe un pic mai
tare
pentru a capta atentia celuilalt.) Daca copilul petrece doua ore
jucand jocuri pe calculator, creierul este supus prea mult timp unei
astfel de stimulari. Asta impinge la un nivel foarte ridicat pragul
de sensibilitate al centrului placerii. Apoi copilul se duce la scoala.
Deoarece creierul
a produs atat de multa dopamina si uneori adrenalina, atunci cand
copilul se afla intr-un mediu obisnuit cu stimuli obisnuiti (de
exemplu sa se joace cu cainele, sa se plimbe prin parc cu bunicii),
acesti stimuli nu vor activa centrul placerii.
 I: La multi copii se poate observa o privire pierduta!
 R: Unii nu mai au o placere din nimic, creierul lor are o chimie
interna care nu mai este normala. Cand a invata ar trebui sa fie o
recompensa in sine, acesti copii nu sunt stimulati, asa ca ei adorm
sau descopera ca o buna modalitate de activare este sa intre in
necazuri. Cand fac prostii, nivelul adrenalinei creste si au un
moment in care sunt foarte alerti. Copii nu sunt constienti ca fac
asta, fac
ceva ca sa simta aceeasi stare excitata, alerta.Ganditi-va ce se
intampla peste 10 ani cu acesti copii cand se confrunta cu situatii
dificile – si-a pierdut cel mai bun prieten, a divortat, etc – corpul
fiind intr-o stare chimica diferita! Ce fac ei ca sa se simta mai
bine? In loc sa priveasca inauntrul lor si sa integreze durerea
si suferinta, ei se vor intoarce catre exterior, catre ceva dinafara
care sa-i aduca in starea excitata: poate droguri.
 I: Spuneti-ne ceva despre ciclurile de violenta ca rezultat al starii
de
excitatie si desensibilizare.
 R: Asta se numeste a programa si programarea creierului se face
prin repetitie. Este un proces inconstient. Iei un grup de oameni si
le spui: iata 5 cuvinte, va rugam sa formati o propozitie cu ele.
Daca aceste cuvinte sunt de genul slab, debil, obosit, dupa ce au
scris propozitia pleaca de acolo in starea descrisa de cuvinte. Ei nu
isi dau seama ca sunt asa, se petrece sub nivelul mintii
constiente. Deci,
creierul incepe sa fie programat intr-un anumit mod
datorita stimularii excesive si acea stare devine normala. Cand se
petrece asta, se pierde contactul cu realitatea.
 I: Genul acesta de oameni nu sunt utili in armata, datorita
nivelului lor mare de conditionare?
 R: Da. Daca tu sau eu vedem pe cineva ca este impuscat, vom
avea o reactie foarte severa, inclusiv la nivel chimic. Pe termen
lung, daca te conditionezi pe tine suficient de mult, vine un
moment in care daca apesi pe tragaci nu mai ai aceste
reactii puternice. Cei mai buni tragatori de elita sunt asa.
 I: Se poate dezvolta un grup de tineri care, teoretic, sa poata fi
programati in aceasta directie?
 R: Nu exista lucruri clare care sa dovedeasca asta, dar putem
specula zicand ca daca se impinge mai sus pragul centrului
placerii, atunci exista posibilitatea ca acestia sa devina dependenti
de
lucrurile exterioare lor. Astfel se schimba valorile lor, morala lor si
in final devin foarte controlabili.
 I: Sa vorbim de mintea care se dezvolta, creierul dezvoltandu- se
pe deplin abia la 25 de ani. Ce se intampla cu o persoana care si-a
petrecut foarte mult timp cu jocurile pe calculator, inclusiv in
perioada dezvoltarii sale sociale? Problema multor tineri este lipsa
capacitatii de a se putea relationa din punct de vedere social.
 R: Se intampla asta deja. S-au facut niste experiente pe copii care
se joaca mult pe calculator. Li s-a spus: iti dam un dolar daca te
opresti din joc ori de cate ori suna clopotelul. Copii au fost
incantati sa participe la experiment pentru a castiga usor niste
bani. Rezultatul a
fost ca nici unul nu s-a oprit. Ei spuneau: stai asa, inca putin, inca
o secunda! Nu puteau sa se opreasca. Dependenta este ceva din
care nu te poti opri. Noi avem capacitatea de a citi semnele
sociale, intr-un mod non - verbal. Daca incepem sa devenim
bidimensionali  cred ca ne pierdem bucuria vietii. Daca toata
aceasta placere este data de
niste puncte care se misca pe un ecran si pe care creierul le
interpreteaza ca ceva placut, ca o recompensa, atunci cand va veni
momentul sa traim in lumea reala vom deveni aproape inapti.
 I: Asta seamana cu un tip de autism social!
 R: Da, asa este.
 I: Referitor acum la adulti. In domeniul pornografiei exista o
stimulare extrem de inalta. Ce se intampla in relatiile in care s-a
introdus
pornografia de unul dintre parteneri, sau de amandoi?
 R: Pe masura ce imbatranim si traim avand puternice dependente
emotionale (budistii le numesc atasamente emotionale), cu cat
suntem
mai dependenti de emotii, cu atat mai mare este discrepanta intre
cum ne prezentam celorlalti si cine suntem cu adevarat, cum
simtim cu adevarat. Intre aceste doua nivele sunt simtamintele cu
care traim fiecare zi. Cu cat suntem mai dependenti, cu atat mai
mare este aceasta discrepanta. Avem nevoie de mediul, oamenii,
locurile, lucrurile, experientele care sa ne reaminteasca cine
suntem. Fugind de acest gol avem acest simtamant si nu stim cum
sa-l facem sa
dispara.In criza varstei de mijloc ne cumparam o masina noua, ne
facem o noua relatie, ne ducem la un club nou, in vacanta, avem
nevoie de lucruri si oameni noi, toate acestea folosind mediul
exterior,
pentru ca sa incercam sa ne amintim cine suntem si sa facem sa
dispara acel simtamant ca suntem neimportanti, nefericiti. In
aceasta criza ne dam seama ca nimeni si nimic nu ne va face
fericit si putem sa prezicem destul de bine cum ne vom
simti. Urmatorul nivel sunt
dependentele: pornografie, cumparaturi, jocuri video, jocuri de
noroc, droguri, alcool. Ceva va face ca acel simtamant de gol si
durere sa dispara si sa dispara repede. Dar, se aplica aceeasi lege.
Data viitoare e nevoie de un pic mai mult pentru a-l face sa
dispara. Acest tip de dependenta in care se pierd oamenii, este cel
mai bun lucru pe care stiu sa-l faca pentru ca sa dispara acel
simtamant. Adevarata
schimbare incepe cand ne uitam la acea emotie, cand incepem sa o
definim si sa o dez - invatam. Persoana care devine dependenta de
pornografie si e puternic stimulata, cu timpul, poate deveni
dependenta de alcool. Efectul este ca va incerca sa gaseasca noi
moduri diferite pentru a crea un nou simtamant, intr-un mod
diferit dintr-o experienta similara, consumata. Asa ca ajunge la o
limita, dar continua sa o impinga la extrem pentru a avea acel
stimul, pentru ca
nu stie cum sa faca sa dispara golul. Rezultatul final este ca traim
intr-o societate foarte nerealista, unde devenim cautatori ai
placerii. Avem tendinta sa cercetam mediul inconjurator si sa ne
indreptam catre lucrurile care ne fac sa ne simtim bine si ne aduc
confort si sa ne departam de lucrurile care ne fac sa ne simtim rau
si ne aduc
disconfort. Este o stimulare de baza, durere –placere. Aceasta
conditionare se petrece si in lumea animala, pentru supravietuire.
Dar daca am inteles ca schimbarea este un proces inconfortabil, ce
vom face atunci? In momentul in care nu se simt bine, cei mai
multi oameni se reintorc la ce le este familiar si incearca sa creeze
un
simtamant nou care sa-i faca sa se simta mai bine, astfel incat sa
se simta mai mult ca fiind ei insisi. Aceste persoane nu se vor
schimba niciodata. In momentul in care se rup de acea continuitate
chimica intre gand si simtamant, nevoie si suferinta, corpul intra
in haos. Deci, in loc sa se schimbe, aceste persoane alearga catre
ceva care sa faca sa dispara simtamantul de gol si durere. Se poate
trece de la
jocuri de noroc la pornografie, de la alcool la droguri, iar motivul
adevarat care-i face pe oameni sa faca asta este ca exista un
simtamant terifiant si nu stiu cum sa-l faca sa dispara.
 I: In conditiile crizei economice, toate acele optiuni exterioare de
a trai de placere s-ar putea sa dispara, pur si simplu pentru ca
nu mai avem mijloacele financiare sa ni le procuram. Ce
va asteptati sa vedeti la nivelul maselor?
 R: In mod evident vom vedea mult haos! Vom vedea oameni
actionand intr-un mod ilogic, pentru ca nu mai pot avea excitarea
obisnuita din
stimulii exteriori (jocuri pe calculator,  masini noi, etc). Stiti,
confort, consum, convenabil, capitalism, toate C-urile! Cand
aceste lucruri ne sunt luate ne raman valorile. Oamenii care au fost
dependenti se vor afla in situatia de a se trezi foarte repede sau a
pierde controlul.
 I: Care este reteta dumneavoastra ca sa iasa din aceasta situatie, sa
se intoarca la umanitate ? Sa se intoarca la a se cunoaste pe sine?
 R: Cand traim crezand ca ceva din afara noastra ne face fericiti si
incercam sa acumulam lucruri, nu facem decat sa intarim ego-ul.
Daca traim folosind doar substantele chimice pentru supravietuire
(ceea ce fac cei mai multi oameni, toata ziua), acele substante
chimice produc agresiune, manie, frica, durere, neliniste, suferinta
si alte variatiuni pe aceeasi tema. Aceste substante chimice ne
determina sa ne concentram toata atentia noastra pe corpul nostru,
sa devenim foarte constienti de mediul inconjurator si foarte
preocupati de timp. Nu suntem prea mult diferiti de un animal care
este vanat de un pradator. Pentru a iesi din acea situatie, animalul
trebuie sa protejeze sinele - identificat cu trupul – trebuie sa o
faca foarte repede si trebuie sa priveasca foarte atent
mediul inconjurator, ca sa stie in ce directie sa fuga. O
emisie puternica de adrenalina il ajuta sa faca
asta. Noi traim toata ziua in mod inconstient sub influenta acestor
substante chimice, deoarece ne putem astepta sa se petreaca ceva,
putem anticipa ca se va petrece ceva. Cand aceste previziuni se
indeplinesc ne felicitam singuri spunand: vezi ce destept am fost!
Dar, ce se intampla cand anticipam un eveniment si acesta nu se
petrece? Atunci apare depresia, nelinistea, insomnia. Noi putem
activa raspunsul la stres doar prin gand si cand nu putem sa-l
oprim, ajungem la dezechilibru, boala. Cu timpul, acele substante
chimice deregleaza genele si corpul si astfel se creeaza
bolile.Cealalta stare a mintii in care traim se numeste creatie. Cand
te afli cu adevarat in aceasta stare, uiti de tine insuti. Nu mai exista
sine, nu mai exista trup, nu mai exista timp. Esti atat de implicat in
ceea ce faci incat gandul devine experienta unui alt sine.Acele
persoane care traiesc in modul de supravietuire  sunt centrate
doar pe ele, vorbesc despre problemele lor, se gandesc la ele. Asa
se comporta oamenii care gandesc aceleasi lucruri, fac aceleasi
lucruri si se asteapta ca ceva sa se schimbe in viata lor, pentru ca
aceste substante chimice ne intorc
catre actiuni primitive si activeaza circuitele necesare pentru asta.
Razboiul, competitia, politica, toate sunt doar versiuni diferite ale
acestor substante chimice.Starea adevarata de creatie implica un
nou set de substante chimice care se relationeaza cu a fi inspirat, a
fi vesel, a avea o stare inalta. Acestea nu se gasesc inafara noastra
ci inauntrul nostru. In starea mea prezenta de ignoranta, atat cat
am evoluat ca fiinta umana, pot spune ca atunci cand am
experimentat acele momente, sau cand am devenit bucuros fara
nici un motiv, bucuria era in mine, nu aveam nevoie de nimeni si
de nimic si ma bucuram de mintea mea, aveam tendinta sa nu fiu
egoist.Cand eliminam barierele, blocajele acelor stari emotionale
ale mintii care ne mentin in starea de a intari ego-ul, cand
„desfacem” ego-ul, identitatea noastra, atunci patrunde lumina
prin noi si avem tendinta sa adoptam acele caracteristici ale
puterii din fiinta noastra, ale mintii superioare: sa fim
bucurosi, generosi, altruisti, iubitori, inspirati, rabdatori.Cred ca
adevarata noastra misiune in viata este sa exprimam acea putere
din noi prin noi, sa eliminam barierele, blocajele.Cand facem asta,
exista o tendinta mai mare in natura noastra ne - egoista sa
manifestam unele dintre acele calitati de care are nevoie lumea
noastra pentru a se schimba.