Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Referat
`|àÉÄÉz|t fÉtÜxÄâ|
ßÇ
ZÜxv|t TÇà|vt
TÇà|vt
Profesor Student
Dr. Eugen Rusnac Andy Igor Torpan
Chişinău 2009
Cuprins
1. Introducere...................................................................... 1
2. Mitologia soarelui in cultura universală...................... 2
2.1. PercepŃia mitologică a corpurilor cereşti................ 2
2.2. Mitologia solară şi solaritatea fiinŃei umane........... 2
2.3. Miturile solare şi religia.......................................... 2
2.4. Trăsăturile mitologiei solare univesale................... 3
3. Perindarea divinităŃilor solare în spaŃiul egean........... 6
3.1. Cultul solar feminin................................................ 6
3.2. Cultul solar masculin.............................................. 7
3.3. Cultele lui Helios şi Apolo – perspectiva istorică... 8
4. Helios............................................................................... 9
4.1. Descrierea zeului..................................................... 9
4.2. Teogonie................................................................. 10
4.3. Acte mitice.............................................................. 10
4.4. Cultul lui Helios...................................................... 11
5. Apolo............................................................................... 11
5.1. Descrierea zeului..................................................... 11
5.2 Teogonie................................................................. 12
5.3. Ipostazele lui Apolo................................................ 12
5.4. Acte mitice.............................................................. 13
5.5. Cultul lui Apolo...................................................... 15
6. Trăsăturile mitologiei solare în Grecia Antică............ 16
6.1. Trăsăturile mitologiei solare universale în 16
mitologia greacă......................................................
6.2. ParticularităŃile mitologiei solare în Grecia Antică 20
7. Concluzii.......................................................................... 22
8. Bibliografie..................................................................... 24
1. Introducere
Lucrarea de faŃă are ca subiect mitologia solară din civilizaŃia greacă veche, „una
dintre mitologiile cele mai temeinic prelucrate poetic”1. În vederea dimensiunilor
reduse a acestei lucrări obiectivele sale se rezumă la următoarele:
1
Kernbach Victor: DicŃionar de mitologie generală, Bucureşti 1995, p. 395
1
2. Mitologia soarelui in cultura universală
Din aceste tradiŃii vechi s-a păstrat asocierea anumitor constelaŃii cu unele animale
mitice, fie cu oameni îndeplinind acte arhetipale. Această tradiŃie dăinuie şi astăzi,
fiind preluată de astrologie şi ulterior de astronomie.3
Ca cel mai mare corp pe sfera cerească, care emană căldură şi lumină
indispensabilă pentru viaŃă, soarele a devenit de timpuriu obiectul fascinaŃiei,
preocupărilor şi observaŃiilor ştiinŃifice ale civilizaŃiei umane. Din cele mai vechi
timpuri oamenii de pe tot globul pământesc au studiat poziŃia soarelui, răsăritul şi
asfinŃitul pe parcursul anului. Multe civilizaŃii au creat calendare solare în vederea
stabilirii timpului propice pentru lucrări agricole, fie pentru serbarea festivalurilor
religioase etc.4
„Ca nu cumva să ridici ochii spre cer şi să vezi soarele, luna şi stelele şi toată
armata cerească, să te laşi ispitit şi să te închini şi să slujeşti acestor făpturi.”7
2
Vezi Kernbach p. 420
3
Vezi Kernbach p. 421
4
Vezi Myth Encyclopedia: Sun, în: < http://www.mythencyclopedia.com/Sp-Tl/Sun.html>
5
Vezi Kernbach, p. 581
6
Vezi Kernbach, p. 420
7
Vechiul Testament, Deutoronomul 4:19
2
Totuşi miturile solare şi elementele cultului solar nu numai se resimt şi în prezent
în cultura popoarelor monoteiste, dar au reuşit să se împânzească profund chiar în
tradiŃia acestor religii.8
8
Vezi Maxwell Jordan, Tice Paul, Snow Alan: That Old-Time Religion, San Diego 2003, p. 4
9
Vezi Rusnac Eugen, Cuşcă Valentin, Malcoci Vitalie: În căutarea propriei identităŃi, Chişinău 2008, p.
68
10
Vezi Theoi Project: Apollon, în < http://www.theoi.com/Olympios/Apollon.html>
11
Vezi Kernbach p.581
12
Vezi Kernbach p.581
3
regiunile nordice de pe coasta Pacificului îl venera pe zeul solar Kodoyanpe, care
împreună cu Coyote13, zeul - lup, au creat lumea şi oamenii.14
Caracterul dominant al cultului solar nu se regăseşte la slavi, unde zeii solari Hors,
Pajbog, Triglav aveau o importanŃă secundară.15 În China şi Siberia practica
adorării soarelui ca divinitate este absentă.16
Deseori în epocile preagrare cultul lunii chiar prevala asupra cultului solar, cedând
treptal loc acestuia din urmă. În Mesopotamia dominaŃia cultului selenar, Sin în
raport cu Shamash, zeul soarelui, se păstrează o perioada îndelungată.18
13
Coiot - lup de prerie din America
14
Vezi Myth Encyclopedia: Sun, în: < http://www.mythencyclopedia.com/Sp-Tl/Sun.html>
15
Vezi Kernbach p. 581
16
Vezi Rusnac,Cuşcă, Malcoci, p. 68
17
Vezi Kernbach p. 581
18
Vezi Kernbach p. 581
19
Vezi Myth Encyclopedia: Sun, în: < http://www.mythencyclopedia.com/Sp-Tl/Sun.html>
20
Vezi Kernbach p. 581
21
Vezi Myth Encyclopedia: Sun, în: < http://www.mythencyclopedia.com/Sp-Tl/Sun.html>
22
Vezi Das Schwarze Netz: Helios, în < http://www.sungaya.de/schwarz/griechen/helios.htm>
4
Mesopotamia, care este descris ca „soarele cu tămăduire în aripi”.23 La celŃi zeul
luminii solare, Belenus în fiecare zi alungă ceaŃa şi negura şi poate vindeca pe cei
bolnavi.24
În Egiptul Antic zeul solar Osiris prezida „judecata de apoi”, când în faŃa zeului se
înfăŃişau spiritele oamenilor după moarte. Greutatea inimii lor reprezinta măsura
păcatelor acestora. În Mesopotamia, conform credinŃei, zeul Shamash însuşi a
întocmit Codul lui Hammurabi şi l-a înmânat direct regelui.26
23
Traducere din engleză de la Myth Encyclopedia: Sun, în: < http://www.mythencyclopedia.com/Sp-
Tl/Sun.html>
24
Vezi Myth Encyclopedia: Sun, în: < http://www.mythencyclopedia.com/Sp-Tl/Sun.html>
25
Vezi Kernbach p. 582
26
Vezi Kernbach p. 581
27
Vezi Myth Encyclopedia: Sun, în: < http://www.mythencyclopedia.com/Sp-Tl/Sun.html>
28
Vezi Kernbach p. 581
5
3. Perindarea divinităŃilor solare în spaŃiul egean
Este bine cunoscut faptul că pe teritoriul Greciei Antice cultul solar este
reprezentat de două divinităŃi masculine. Helios şi Apolo. În ultimele decenii a fost
postulată însă teza, conform căreia în epoca timpurie a civilizaŃiei eline, soarele a
fost identificat cu o divinitate de gen feminin. Această teză a fost iniŃiată în urma
unor cercetări arheologice de la palatul regal de pe insula Creta de arheologul
britanic Lucy Goodison în studiul său întitulat „Moartea, Femeile şi Soarele”.29
Julia Iwerson preia argumentaŃia lui Lucy Goodison şi o dezvoltă mai departe în
lucrarea sa „Femeia în Grecia Antică. Religie, Cultură, Societate”.30 E posibil ca
simbolismul solar feminin să fie o moştenire a civilizaŃiei protoindoeuropene,
religia căreia era dominată de divinităŃi feminine. Conform tezei lui Goodison şi
Iwerson cultul solar feminin din Grecia Antică a trecut treptat, lent la un simbolism
masculin al soarelui. Argumentele aduse de cei doi cercetători se rezumă în
principal la următoarele:
- o serie de imagini din Palatul din Creta, care atestă după părerea lui
Goodison, trecerea de la simbolismul feminin la cel masculin al soarelui.31
- Lipsa dovezilor despre cultul masculin al lui Helios înainte de Homer, poet
epic ce a trăit ăn secolul VIII-VII î.Hr.32
- Numele unei alte fiice a lui Helios numită Pasife. Pasife se traduce ca „cea
care luminiează totul”34
29
Vezi Goodison Lucy: Death, women and the sun:symbolism of regeneration in early Aegean religion,
London 1989
30
Vezi Iwersen Julia: Die Frau im Alten Griechenland . Religion, Kultur , Gesellschaft,
Düsseldorf/Zürich 2002
31
Vezi Iwersen p. 21
32
Wilson Nigel Guy: Encyclopedia of ancient Greece, London, 2006, p. 366
33
Vezi Hesiod: Teogonie, v. 955 citat de Das Schwarze Netz: Helios, în <
http://www.sungaya.de/schwarz/griechen/helios.htm>
34
Vezi Iwersen p. 67
6
- Epitetul Phoibos al lui Apolo. Zeul Apolo este cunoscut în mai multe
ipostaze divine. Când era venerat ca divinitate solară, zeul era supranumit
„Apolo Phoibos”. Epitetul „Phoibos” semnifică „strălucitor”35 şi se trage de
la Phoibe, care era sora lui Theia şi prin urmare mătuşa lui Helios, pe de-o
parte şi mama zeiŃei Leto, deci, bunica lui Apolo, pe de altă parte. Înainte de
răspândirea cultului lui Apolo, Phoibe era venerată ca zeiŃa oracolului de la
Delfi.36
Deşi Julia Iwerson susŃine că nu există dovezi anterioare poemelor lui Homer, care
ar atesta prezenŃa cultului solar masculin pe teritoriul Greciei, istoricii pornesc de
la ideea că în jurul anului 1000 î.Hr. cel târziu cultul lui Helios cât şi cultul lui
Apolo erau practicate paralel în Grecia Antică37.
35
Vezi Kernbach p. 497
36
Vezi Iwersen p. 22 şi p.67
37
Vezi ZDF: Apollon – Gott des Lichts, în:
<http://www.zdf.de/ZDFPportal/inhalt/0/0,6751,1600000,00.html>
38
Vezi Das Schwarze Netz: Helios, în < http://www.sungaya.de/schwarz/griechen/helios.htm>
39
Vezi Ovidiu: Metamorfozele, 1.750ff, citat de Hederich p. 330
40
Cititorul poate să compare de exemplu Mitru Alexandru: Legendele Olimpului, Chişinău 1990, p. 40,
p.137, p.146, p.504 precum şi Кун Николай А.: Легенды и Мифы Древней Греции, Moscova 2006, p.
46, p. 89, p. 90, p. 91
41
Vezi Kernbach p. 395
7
conŃin nici o menŃiune asupra raportului sau oricărei interacŃiuni între Helios şi
Apolo.
În al treilea rând, spre deosebire de Helios, zeul Apolo întruneşte mai multe
ipostaze divine, precum zeul profet, zeul protector al artelor, zeul urbanismului etc.
Astfel, ipostaza de zeu al luminii solare ilustrează doar un aspect al cultului lui
Apolo şi constituie o achiziŃie mai târzie42. În plus, majoritatea actelor mitice ale
lui Apolo dezvăluie cu precădere alte ipostaze ale zeului decât cea de divinitate
solară. În mitul întemeierii oracolului de la Delfi, mitul nimfei Dafne, mitul
fântânii Castaliei, mitul lui Marsias, mitul ispăşirii pedepsii lui Apolo la curtea
regelui Admet, Apolo ne este înfâŃişat ca zeul profet şi zeul artelor. Elementele
mitice ce Ńin de aspectul solar al zeului sunt mult mai rare şi mai slab pronunŃate.
Istoricii susŃin că în spaŃiul elin cultul zeului Apolo pătrunde în jurul anului 1000
î.Hr.43. Prin urmare, în timp ce cultul lui Helios este autohton, cultul apolinic este
de sorginte străină. Deşi o bună parte din istorici consideră că practica venerării lui
Apolo a pătruns în Grecia din Asia Mică44, altă parte argumentează pentru originea
nordică a zeului blond cu ochii albaştrii45.
IniŃial Apolo era adorat ca zeul turmelor şi zeul protector al artelor. În sprijinul
acestei idei vine lira lui Apolo, mitul lui Marsias, mitul fântânei Castaliei precum
şi mitul ispăşirii pedepsei la curtea regelui Admet. În jurul secolului VIII îHr.
cultul lui Apolo înlocuieşte si elimină cultul anterior feminin practicat la Delfi şi
devine zeul profet al Greciei Antice46. Treptat zeul Apolo începe să fie venerat şi
ca zeitate solară.
Poemele lui Homer ne furnizează primele atestări scrise despre cultul lui Helios şi
cultul lui Apolo. Deşi nu există consens în privinŃa datării vieŃii lui Homer o bună
parte din istorici apreciază că poemele homeriene au fost create în secolele VII-
VIII îHr.47
InformaŃiile de care dispunem despre evoluŃia celor două culte solare greceşti sunt
completate de scrierile lui Platon. Platon confirmă venerarea paralelă a lui Helios şi
a lui Apolo. Începând cu secolul V îHr. începe însă procesul de contopire a celor
42
Vezi Das Schwarze Netz: Helios, în < http://www.sungaya.de/schwarz/griechen/helios.htm>
43
Vezi ZDF: Apollon – Gott des Lichts, în:
<http://www.zdf.de/ZDFPportal/inhalt/0/0,6751,1600000,00.html>
44
Vezi ZDF: Apollon – Gott des Lichts, în:
<http://www.zdf.de/ZDFPportal/inhalt/0/0,6751,1600000,00.html>
45
Vezi Das Schwarze Netz: Apollon, în < http://www.sungaya.de/schwarz/griechen/helios.htm>
46
Vezi ZDF: Apollon – Gott des Lichts, în:
<http://www.zdf.de/ZDFPportal/inhalt/0/0,6751,1600000,00.html>
47
Vezi Wilson : Encyclopedia of ancient Greece, London, 2006, p.366
8
două culte48. Mitologia şi religia greacă a fost asimilată de civilizaŃia romană şi îşi
continuă neîntrerupt existenŃa în cadrul statalităŃii romane. De aceea, procesul de
contopire a celor două culte este mai târziu atestat şi de oameni de cultură latini. În
lucrarea Metamorfozele de Ovidiu, Apolo se identifică complet cu Helios. Astfel,
în relatarea mitului lui Faeton, care era originar fiul lui Helios şi care provoacă un
dezastru cosmic şi moare, după ce conduce carul solar al părintelui său, Ovidiu îl
prezintă pe Faeton ca fiul lui Apolo49.
Ulterior în epoca antică târzie cultul individual al lui Helios, sub numele roman de
Sol, cunoaşte o oarecare revigorare mai ales pe timpul împăratului Julian
Apostata50. În secolul III dHr. cultul lui Sol se contopeşte cu veneraŃia zeului
iranian Mithra51.
4. Helios
4.2.Teogonie
Acest mit (fig.3) tratează despre moartea fiului lui Helios, Faeton, care-l înduplecă
pe părintele său să-l lase sa parcurgă o dată în carul solar de aur bolta cerească.
Aventura naivă a lui Faeton s-a soldat cu o catastrofă naturală de proporŃii
apocaliptice, pentru care
Faeton a plătit cu propria
viaŃă. Heliadele, surorile
lui Faeton, care deplâng
moartea fratelui , au fost
preschimbate în plopi de
către zei. Smoala care se
prelinge şi picură în râu
sunt lacrimile Heliadelor.
Odiseea59
Helios apare în partea
crucială a Odiseei, când
pier ultimii însoŃitori ai
lui Ulise. Înainte să
ajungă pe insulă Fig. 3. Faeton în carul solar
Thrinakia, aceştia sunt de Nicolas Bertin, 1720, muzeul Luvru, Paris.
56
Vezi Smith p. 376
57
Vezi kernbach p.230
58
Vezi Kun p. 89-94
59
Vezi Homer: Odyssey, în traducere de W. H. D. Rouse, New York, 1999, p. 144-147
10
preveniŃi că nu trebuie să mănânce din vitele sacre ale lui Helios. ÎnfometaŃi ei
încalcă această interdicŃie. Helios se adresează lui Zeus pentru a-i pedepsi. Acesta
trimite un fulger care distruge corabia lui Ulise. ToŃi condrumeŃii, in afara de Ulise,
care nu s-a atins de carnea vitelor, pier în urma răzbunării lui Helios.
5. Apolo
5.2. Teogonie
Apolo este fiul lui Zeus şi al zeiŃei nopŃii, Leto, fiica la rândul ei a titanidei Phoebe,
care era in epoca timpurie protectoarea oracolelor greceşti. Mitul naşterii lui Apolo
şi Artemis67 descrie peregrinările lui Leto, care urma să nască de la Zeus doi zei
gemeni, Artemis şi Apolo. SoŃia geloasă a lui Zeus, Hera, în cârdăşie cu zeiŃa
pământului, Gaia, uneltesc împoptriva zeiŃei Leto pentru a preveni naşterea celor
doi copii şi pregătesc mai multe obstacole. Leto nu putea să nască pe nici un colŃ
de glie guvernat de Gaia. În plus, Hera trimite un balaur numit Piton după Leto.
După o perioadă de peregrinări şi suferinŃe cumplite Leto ajunge pe insula pustie
Ortigia, care nu era legată de fundul mării, ci doar plutea pe suprafaŃa acesteia şi
prin aceasta nu era sub controlui zeiŃei Gaia. Balaurul Piton nu putea ajunge aici.
Celelalte zeiŃe au înduplecat-o şi pe Ilitia, zeiŃa naşterii, să înlesnească Letei
naşterea celor doi prunci. După naşterea lui Apolo insula înverzeşte şi este
supranumită Delos.
Cultul lui Apolo poate servi drept exemplu edificator pentru fenomenul de
sincretism religios. Atributele sale divine treptat se lărgesc şi diferă de la o regiune
la alta. Principalele ipostaze ale zeului sunt următoarele:
Zeu – profet
Întemeiând oracolul Delfi, cel mai influent din Grecia Antică, Apolo e considerat
patronul oracolelor. El inspiră profeŃiile oracolelor şi e văzut ca mentorul ancestral
al Helladei şi prin expansiune a întregii omeniri.
66
Vezi Mitru p. 146
67
Vezi Mitru p. 39-41
68
Vezi Classic Encyclopedia: Apollo, în <http://www.1911encyclopedia.org/Apollo.>
12
Zeul artelor
Conform celor mai vechi tradiŃii mitice, Apolo e înzestrat încă din copilărie cu
harul muzical. Lira care deseori însoŃeşte reprezentarea lui Apolo accentuează
această ipostază divină. Ca protector al artei Apolo prezidă cele nouă muze.
Zeu-medic
Lui Apolo de asemenea îi este atribuit harul de tămăduitor, iar fiul său Asklepios
era venerat în calitate de zeu al medicinei
Zeul urbanismului
Aria de influenŃă a zeului se extinde şi asupra vieŃii sociale şi a schimbărilor
politice. Apolo este protector al străzilor, pieŃilor publice şi a construcŃiilor noi.
72
Vezi Mitru p. 142-143
73
Vezi Mitru 143-146
14
Mitul Troiei74
Apolo figurează şi în mitologia războiului troian
prezentat în Iliada. Pe seama lui Apolo şi Paris este
pusă moartea eroului legendar al războiului troian,
Ahile. Într-o confruntare Ahile îl atacă pe zeul solar
cu o suliŃă, ce provoacă o indignare cumplită a
zeului. De aceea, Apolo fermecând săgeata şi
ghidând mâna lui Paris, îl ajută pe acesta să
efectueze acea lovitură proverbială în călcâiul lui
Ahile.
Mitul Cassandrei75
Apolo se îndrăgosteşte de prinŃesa Cassandra (fig.6),
fiica regelui troian Priam şi-i promite s-o înveŃe
darul profeŃiei, dacă aceasta va consimŃi să i se
dăruiască. Odată lecŃiile terminate, Cassandra îşi
încalcă însă promisiunea. Zeul o blestemă, ca
prezicerile Cassandrei, deşi adevărate să nu fie
crezute de nimeni. Cassandra apare în toate
momentele cruciale ale războiului troian, dar de
fiecare dată este neînŃealesă şi crezută nebună. Fig. 6. Cassandra
de Evelyn de Morgan (1855-1919)
Mitul ispăşirii pedepsei la curtea regelui Admet
Zeus, ajutat de ciclopi, îl aruncă pe zeul medicinii,
Asklepios, care este fiul lui Apolo, în Hades, pentru ca aceasta practica
necromanŃia. Răzbunându-se Apolo omoară ciclopii. Drept pedeapsă zeii îl
osândesc la un an de sclavie la curtea regelui Admet, unde Apolo paştele turmele
regelui76. Cântările lui Apolo aduc pace şi belşug. Iar leii şi tigrii se plimbă calm
printre turme. O altă variantă a acestui mit explică munca lui Apolo la Admet ca
necesitatea de a se purifica de crima uciderii lui Piton 77.
Apolo a fost una din cele mai populare divinităŃi din lumea greacă cu nenumărate
temple şi sanctuare. Cel mai important dintre acestea era oracolul de la Delfi,
centrul profetic şi religios din Grecia Antică78. Două expresii devenite proverbiale
erau înscrise la intrare în oracol: „Nimic în exces” şi „Cunoaşte-te pe tine însuŃi”.
ProfeŃiile lui Apolo în oracolul de la Delfi erau transmise muritorilor printr-un
74
Vezi Mitru p. 504-505
75
Vezi Fitton Laura: Cassandra: cursed profhetess, în
<http://www.arthistory.sbc.edu/imageswomen/papers/fittoncassandra/intro.html.>
76
Vezi Hederich p. 329
77
Vezi Kun p. 51
78
Vezi Theoi Project: Apollon, în < http://www.theoi.com/Olympios/Apollon.html>
15
medium, preoteasa Pitia. Pitia trebuia să rămână fecioră şi doar după mulŃi ani de
viaŃă castă, după vârsta de 40 de ani, putea deveni medium. O dată pe lună, ea,
învelită în pielea unui şarpe, se aşeza pe un tripod de aur deasupra unei grote, din
care ieşeau gaze şi fum, şi intrând în extaz, şoptea cuvintele rostite de zeu, care
erau interpretate de preoŃi79.
Strâns legate de cultul lui Apolo sunt şi Jocurile Pitice, orânduite în cinstea
victoriei zeului solar asupra balaurului Piton. Jocurile Pitice durau şapte zile, cifra
sacră a lui Apolo, şi includea sacrificarea rituală a vitelor, spectacole, competiŃii
artistice şi sportive80. De asemenea, grecii sărbătoreau Pyanepsia, sărbătoarea
recoltei închinată zeului solar81.
16
Comparând cultele lui Helios şi Apolo se poate afirma totuşi că Helios ocupă o
poziŃie ierarhică mai înaltă decât Apolo în panteonul grec. În unele surse Helios
este chiar învestit cu o putere similară cu cea a lui Zeus85. În Odeseea, Helios îl
ameninŃă pe Zeus, că pe viitor va lumina doar pentru morŃi şi nu pentru cei vii,
dacă Zeus nu va pedpsi echipa lui Ulise pentru furtul vitelor sacre. Zeus, zeul
suprem, cedează imediat86.
85
Vezi Rudolphus Maria Berg: Proclus' hymns: essays, translations, commentary, Leiden, 2001, p. 145
86
Vezi Ibidem
87
Nicolai Cun ne prezintă o altă variantă a acestui mit: Apolo ispăşeşte uciderea balaurului Piton şi
slujeşte opt ani la curte regelui Admet. Vezi Кун p. 51
88
Vezi Hederich Benjamin: Gründliches mythologisches Lexikon, Leipzig 1770, p. 328
89
Vezt Mitru p. 41
17
Zeul solar – un tânăr puternic şi frumos
Cel puŃin dupa secolul XI îHr. cultul soarelui în Grecia Antică este masculin.
Ambii zei sunt înfâŃişaŃi ca tineri viguroşi şi foarte frumoşi90. Forma atletică,
pletele blonde, ochii strălucitori şi razele de lumină în jurul capului (fig. 8)
completează această imagine de o similitudine izbitoare cu arhetipul solar
universal.
90
Vezi Kernbach p. 41 şi p. 230
91
Vezi Das Schwarze Netz: Apollon, în < http://www.sungaya.de/schwarz/griechen/helios.htm>
92
Mitru p. 40
93
Vezi Das Schwarze Netz: Helios, în < http://www.sungaya.de/schwarz/griechen/helios.htm>
94
Vezi Kernbach p. 41
95
Vezi Pausanias: Description of Greece, în traducere de W.H.S. Jones, Litt.D., H.A. Ormerod, London
1918, 10.11.5
96
Vezi Das Schwarze Netz: Apollon, în < http://www.sungaya.de/schwarz/griechen/helios.htm>
18
al religiei greceşti în ansamblu. Asupra acestei idei se va reveni mai târziu. Prin
urmare aspectul de legiuitor şi judecător inerent arhetipului zeului solar din
mitologia universală este fie complet absent, cum e în cazul lui Helios, fie prezent
marginal, cum e în cazul lui Apolo.
Ideile din acest subcapitol sunt sintetizate în tabelul 1. care ilustrează în ce măsură
trăsăturile mitologiei solare universale se regăsesc în cultele lui Helios şi Apolo.
97
Vezi Mitru p. 41
98
Vezi Hederich p. 328
99
Vezi Mitru p. 42
100
Kernbach p.397
101
Vezi Kernbach p. 396
102
Vezi Кун p. 93
19
Regăsirea acestor trăsături în cultele solare
greceşti
Trăsăturile cultului
solar universal
Helios Apolo
Primatul cultului solar
Nesemnificativ Nu
Asocierea miturilor solare
cu cele ale lunii Da Da
Soarele ca legiuitor şi
judecător suprem Nu Nesemnificativ
Soarele ca zeu al
fertilităŃii Nu Da
Amoralitate
Panteonul zeilor din Grecia Antică este cu precădere antropomorf, pragmatic şi
amoral, sacralizând cele mai mari defecte şi crime umane: viclenia, adulterul,
incestul, patricidul, fratricidul, nedreptatea103. Isokrates (436-338 îHr.), un orator
grec, în lucrarea sa „Asupra schimbului de bunuri” scrie că poeŃii „au istorisit
asemenea poveşti despre zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre
duşmani; căci ei le-au reproşat zeilor nu numai răpiri, adultere şi acceptare de
plocoane de la oameni, ci şi că s-ar fi înfruptat din carnea propriilor copii, că şi-ar
fi emasculat taŃii, că şi-ar fi pus în lanŃuri mamele precum şi multe alte
fărădelegi...”104.
103
Vezi kernbach p. 395
104
Isokrates: Asupra schimbului de bunuri, XI, 38, citat de Kernbach p. 395
20
Derivată din această mitologie religia greacă era lipsită de dogme şi principii
morale105. Această particularitate a mitologiei greceşti în ansamblu se răsfrânge,
bineînŃeles, şi în miturile solare, îndeosebi cele legate de cultul lui Apolo. În mitul
nimfei Dafne106 Apolo contribuie la uciderea unui prinŃ, care era îndrăgostit de
nimfă. Iar în mitul fântânei Castaliei107, Apolo îndrăgostit de prinŃesa Castalia,
omoară fără scrupule un tânăr cioban, iubitul Castaliei. Nu mai puŃin cumplite sunt
faptele zeului şi în mitul lui Marsias108. După ce-l provoacă pe Marsias la o
competiŃie şi prin viclenie câştigă, Apolo dând dovadă de o cruzime tulburătoare
leagă pe tânărul de copac şi-l jupuieşte de piele.
Talentul profetic al lui Helios, care este mai puŃin evident decât în cazul lui Apolo,
derivă din omniscienŃa zeului, căci după cum scrie Homer, „zeul vede şi aude
105
Vezi Kernbach p. 395
106
Vezi Mitru p. 140-141
107
Vezi Mitru p. 142-143
108
Vezi Mitru p. 143-146
109
Vezi Hederich p. 327
110
Vezi Кун p. 51
111
Vezi Joseph Meyer: Meyers Großes Konversations-Lexikon ,Leipzig 1907, Vol 9. p. 143
112
Herodotus: Histories, în traducere de William Beloe, London 1831, p.442
113
Vezi Kernbach p.41
21
totul”114. În virtutea acestei capacităŃi Helios îi dezvăluie lui Hefaistos infidelitatea
soŃiei sale, Afrodita, cu Ares şi indică zeiŃei agriculturii, Demeter, unde se afla fiica
ei, Persefona115. În sprijinul atribuirii darului profetic lui Helios vin şi mărturiile
oamenilor de cultură greci despre prezenŃa statuilor lui Helios în unele oracole116.
7. Concluzii
Din trăsăturile comune ale cultului solar din cultura universală în mitologia solară
greacă se regăsesc: asocierea miturilor solare cu cele ale lunii, zeul solar – un tânăr
puternic şi frumos, capacităŃile curative ale zeului solar. Adorarea soarelui ca zeu
al fertilităŃii poate fi observată doar în cultul lui Apolo. Tot la el găsim unele
elemente al aspectului de legiuitor al arhetipului solar universal. Motivul eclipsei
ca eveniment fatal nu este valorificat de mitologia greacă. Pe lângă acestea, cultul
solar a avut un rol secundar în mitologia greacă. Acest fapt este evident mai ales în
cazul lui Apolo.
23
8. Bibliografie
CărŃi şi monografii:
• Maxwell Jordan, Tice Paul, Snow Alan: That Old-Time Religion, San
Diego 2003
25