REATIVITATEA - CA LATURA TRANSFORMATIV-CONSTRUCTIVA A

PERSONALITATII
1. Conceptul de creativitate
Creativitatea constituie una dintre problemele majore ale contemporaneitatii,
devenind un ,,concept central" in psihologie. Creativitatea a devenit una dintre cele mai
fascinante probleme, depasind cu mult sfera psihologiei si patrunzand in cele mai
diverse specialitatii stiintifice
Unii psihologi formuleaza definitii reductioniste, prin asimilarea creativitatii cu alte
fenomene psihice (capacitati, aptitudini, rezolvare de probleme, inteligenta, etc.). Pentru
Guilford creativitatea si rezolvarea de probleme nu se deosebesc prin nimic intre ele.
Manualele recente de psihologie considera creativitatea ,,un caz particular al
rezolvarii problemelor"(Wittig) sau ,,un tip de rezolvare a problemelor"(Papalia).
Conceptul de creativitate isi are originea in cuvantul latin creare care inseamna
zamislire, faurire, nastere.
ntr!o acceptiune foarte larga creativitatea constituie un fenomen general uman,
forma cea mai inalta a activitatii omenesti.
"in perspectiva ceva mai ingusta si mai specific psihologica, creativitatea apare in
4 acceptiuni importante: ca produs# ca proces# ca disponibilitate, potentialitate general
umana, ca o capacitate si abilitate creativa# ca dimensiune comple$a de personalitate.
a) Creativitatea ca produs
Cei mai multi psihologi care au definit creativitatea s!au referit la caracteristicile
produsului creator, ca note di %&%i'(g stinctive ale ei. Caracteristicile esentiale ale unui
produs al activitatii umane care sa permita incadrarea acestuia in categoria produselor
creatoare au fost considerate)
1. noutatea si originalitatea lui
! acest atribut al produsului creator a fost interpretat
- in sens foarte larg, luand in considerare noutatea entru sb produsului creator
(*e+ell, ,ha+, ,imon)
! in sens restrans luand in considerare numai noutatea produsului pentru
societate.(-l. .osca)
! ,,noul" a fost interpretat si dintr!o alta acc. impusa de necesitatea
evaluarii raspunsurilor la testele de creativitate, si anume nou in sens de rar
intalnit d.p.d.v. statistic. Unicitatea rasp. devine deci esentiala pentru
considerarea lui ca fiind nou si original, chiar daca luat in sine raspunsul este
banal.
*outatea produsului trebuie considerata insa numai corelativ cu utilitatea
lui ,,ntrucat un produs poate sa fie original, dar fara valoare, cei doi termeni ai definitiei
nu pot fi separati"(Rosca).
2. valoarea, utilitatea sociala, si aplicailitatea vasta
) Creativitatea ca proces
-ceasta acceptiune vizeaza caracterul fazic, procesual al creativitatii, faptul ca ea
necesita parcurgerea unor etape disticte intre ele, numarul acestora variind de la autor
la autor.
/. 0allas, 1.". 2utchinson, .. 3homson stabilesc 4 etape ale procesul creator)
! pregatirea, incuatia, iluminarea, verificarea
-titudinea psihologica fata de aceste etape a fost e$trem de variata)
! incubatia a fost contestata, /uilford o considera ca fiind mai degraba o conditie
decat o forma ale activitatii cum sunt celelalte etape.
! luminarea controversata (pot avea loc iluminari false)
! ,usccesiunea etapelor a ramas neconfirmata (uneori etapele se suprapun, se
inverseaza asa incat procesul creator este nu stadial, ci continuu cu intrepatrunderea
etapelor).
,ingurele ( etape care au intrunit adeziunea tuturor psihologilor au fost prepararea
si verificarea.
"ar si in cazul acestora au fost evidentiate diferente importante intre ele in functie
de tipul de creatie.
c) Creativitatea ca potentialitate general umana
-ceasta acceptiune ofera raspunsul la una dintre problemele mult dezbatute in
psihologie) e$ista oameni noncreatori5
"e!a lungul timpului au fost formulate o serie de teorii care refuzau creativitatea
unor oameni.
-stfel creativitatea a fost considerata ca fiind un dar sau har divin rezervat unor
privilegiati ai soartei, unei minoritatii.
Unii autori o credeau ca fiind o capacitate innascuta, transmisa pe cale ereditara.
/alton, in lucrarea sa Hereditary genius afirma ca e$ista atatea talente cate s!au
manifestat, afirmat.
-semenea conceptii au franat nu numai studiul stiintific al creativitatii, ci si
dezvoltarea creativitatii multor oameni. Creativitatea este o capacitate general umana.
,ub o forma latenta, virtuala, evident in grade si proportii diferite, se gaseste la
fiecare individ.
d) Creativitatea ca dimensiune comple!a a personalitatii
Creativitatea integreaza in sine intreaga personalitate si activitate psihica a
individului iar la randul ei, se subsumeaza si integreaza organic in structurile de
personalitate devenind astfel una dintre dimensiunile cele mai comple$e ale
personalitatii.Creativitatea este o dimensiune de sine statatoare a P, integrata organic in
ea.
"upa /uilford personalitatea creatoare se distinge prin)
! fluiditate
! fle$ibilitate
! originalitate
! elaborare
! sensibilitate fata de probleme
! capacitate de redefinire.
3a6lor ) anumite trasaturi ale P cum ar fi )
! lipsa de ingamfare
! toleranta fata de situatiile ambigui
! incredere in propria activitate creatoare
! sunt definitorii pentru personalitatile creatoare
Pentru caracterizarea persoanelor inalt creative, in afara metodei descrierii si
autodescrierii, s!a utilizat si metoda studierii familiilor cu persoane creative.
,!a descoperit ca oamenii creativi nu!si petrec de obicei copilaria intr!un climat de
dragoste si caldura paterna, dimpotriva relatiile dintre ei si parintii lor sunt reci si
distante, bazate pe incurajarea gandirii si actiunii independente.
,tudiul a 788 de persoane e$ceptionale intre 79!&: ani (matematicieni, olimpici) a
demonstrat ca acestea au fost de timpuriu absorbite de lumea stiintei, sportului, multe
cazuri parintii practicand profesiunile respective.
Prin creativitate, P umana se inscrie intr!un orizont a$iologic, omul valorific;!se pe
sine insusi.
"actorii creativitatii
<iind o dimensiune a personalitatii atat de comple$a, creativitatea este nu numai
plurifazica, ci si multidimensionala.<actori e$trem de diversi ca natura, structura si
valoare actioneaza asupra individului pentru a genera conte$tul propice functionarii ei.
"actorii interiori-structurali sunt de natura psihologica.
,e subdivid in & categorii)
- intelectuali (se refera inteligenta si la gandirea creatoare, cu forma ei
sentiala gandirea divergenta, orientata spre solutii)
! afectiv-motivationali (dezlantuie, sustin si orienteaza creativitatea#
curiozitatea, pasiunea, cresterea tensiunii motivationale, tendinta de autorealizare,
tendinta de a comunica sau nevoia de nou si de claritate impulsioneaza creatia)
! de personalitate (atitudinali, aptitudinali, temperamentali ! cresc sau franeaza
potentele creatoare ale individului# initiativa, tenacitatea, atitudinea activa fata de
dificultati, asumarea riscului, indrazneala in gandire faciliteaza creatia, pe cand
indecizia, audescurajarea, timiditatea e$cesiva, frica de critica sau de esec o inhiba)
"actorii e!terior-con#uncturali sau socioculturali sunt legati de particularitatile
sociale, istorice, de oranduirea, clasa sociala, de grupul caruia apartine individul, de
conditiile materiale favorabile sau precare, ca si de ceea ce am putea numi ,,spiritul
timpului".
"actorii psi$osociali se refera la ambianta relationala, la climatul psihosocial in
care traieste individul.
Climatele destinse, cooperatoare bazate pe incurajarea schimbului de idei
favorizeaza creatia, in timp ce cele tensionale, conflictuale, rigide, conformiste o
fr;eaza.
"actorii socio-educationali sunt legati de nivelul educational, de prezenta sau
absenta influentelor educative ale familiei, procesului de invatamant, colectivelor de
munca, etc.
Analiza globala a acestor factori ne duce la cateva concluzii:
7. creativitatea nu poate fi redusa la foctori psihologici. -cestia desi
indispensabili prin ei insisi nu conduc automat la creatie.
(. *ici in interiorul factorilor psihologici nu pot fi facute reductii unilaterale la
factorii intelectuali, cei mai desi invocati in legatura cu creativitatea, ci este necesara
considerarea multitudinilor.
&. Ceea ce conteaza in actul creator este nu atat prezenta in sine a tuturor
factorilor, ci configuratia lor. ,e pare ca raporturile dintre factori sunt mult mai
importante decat valoarea absoluta a fiecaruia in parte.
Relatia dintre creativitate si inteligenta
=a prima vedere s!ar putea crede ca intre creativitate si inteligenta e$ista o
corelatie crescuta.
Cercetarile nu au confirmat insa o asemenea presupunere. Pana in anii >%8 relatia
creativitate!inteligenta a fost studiata accidental.
-devarata controversa cu privire la raportul dintre cele ( dimensiuni ale P incepe o
data cu aparitia lucrarii lui G%&'%() si *+C,)-., Creativity and Intelligence (7?%().
Cei ( autori au selectionat dintr!un esantion mai mare, investigat prin teste de
inteligenta si creativitate, ( grupuri de subiecti)
! primul grup continea (% de sb. care se situasera printre primii (8@ la testele de
creativitate, fara a fi printre primii (8@ si la testele de inteligenta#
! cel de!al doilea grup cuprindea (' de sb. situati printre primii (8@ la testele de
inteligenta, fara a fi printre primii (8@ si la cele de creativitate.
Comparand rezultatele acestor grupuri artificial construite s!a ajuns la ideea
independentei absolute si chiar a antagonismului intre coeficientul de inteligenta si cel
de creativitate.
R.(. &$orndi/e in >%& ree$aminand datele lui /etzels si AacBson pe un esantion
reprezentativ a descoperit e$istenta unor corelatii ridicate intre testele de inteligenta si
cele de creativitate, ca si cele dintre diferite teste de creativitate. Constatarile lui
3horndiBe au ramas singulare, multi autori au infirmat e$istenta unui asemenea tip de
corelatie.
-stfel, &orrance in >%( refacand cercetarile lui /etzels si AacBson, tinde sa
e$agereze contrastrul dintre inteligenta si creativitate.
"upa opinia multor psihologi aceste rezultate nu sunt surprinzatoare, ele se
datoreaza )
! erorilor de esantionare
! unor caracteristici ale instrumentelor de diagnoza folosite
! cauza esentiala o constituie faptul ca prin testele de inteligenta se
masoara gandirea convergenta, iar prin cele de creativitate gandirea
divergenta, total opuse intre ele.
,e pare ca atributele psihice care faciliteaza inteligenta nu sunt aceleasi cu cele
implicate in creativitate.
-lti autori au descoperit ca nu inteligenta in general conteaza in procesul creator, ci
un anumit nivel al ei. ,!a considerat ca pentru a se obtine performante creative este
necesar un nivel minimal de inteligenta, care variaza de la un moment la altul de
activitate. Pentru activitatea stiintifica nivelul minim al coeficientului de inteligenta ar fi
de 778, iar pentru activitatea artistica de ?:!788. Peste acest nivel minim, un coeficient
de inteligenta mai ridicat nu garanteaza o crestere automata a creativitatii.
Cercetarile au descoperit ca scorurile peste medie sau fost foarte joase la testele
de inteligenta au o asociatie scazuta cu creativitatea.
"aca o inteligenta crescuta nu garanteaza activitatea, o inteligenta scazuta
lucreaza impotriva ei. C frana in calea creativitatii o poate reprezenta si un nivel foarte
inalt al inteligentei. - aparut astfel problema coeficientului de inteligenta optimal
pentru activitate. ,tudiile lui )imonton arata ca nivelul optimal al lui D.. pentru
creativitate este de 7? puncte deasupra mediei subiectilor dintr!un camp de investigatie.
Cand persoanele dispun de nivelul optimal al integentei, performantele lor creative
sau noncreative se datoreaza factorilor nonintelectuali (motivationali si de
personalitate).
"ecurge de aici ideea ca nu atat nivelul de inteligenta in sine conteaza, cat modul
lor de utilizare.
,e poate vorbi de o utilizare creativa a inteligentei sau de una noncreativa, sterila.
,terilitatea inteligentei nu este o consecinta directa a insuficientei dezvoltari a
inteligentei, ci a absentei sau insuficientei dezvoltari a altor atribute specifice creativitatii
(redusa fantezie creatoare, slaba independenta a gandirii, slaba originalitate).
Structura si devenirea personalitatii
1. P%R)-.+(0&+&%+ - un comple! structurat
Componentele personalitatii interactioneaza unele cu altele, se organizeaza, se
relationeaza reciproc, se ierarhizeaza, dand nastere unei structuri ce dispune de o
arhitehtonica specifica. n e$istenta concreta a individului ceea ce conteaza nu este atat
gradul lor de dezvoltare, cat modul propriu in care ele se structureaza. 3ocmai de aceea
psihologia trebuie sa se centreze pe evidentierea structurii personalitatii, a relatiilor
reciproce e$istente intre laturile si componentele ei care conduc in plan
psihocomportamental, la efecte diverse.
Relatia dintre temperament si caracter 1& - C)
n legatura cu aceste laturi ale personalitatii s!au manifestat & pozitii distincte)
1) Unii autori neputandu!le diferentia au recurs la amestecul lor:
.2&&0. definea - caracterul: ,,componenta afectivo-
dinamica a personalitatii3
! temperamentul: ,,componenta fiziologica, in mare parte
stabila si ereditara."
2) -lti autori au ajuns la concluzia separarii lor, pornind de la marea constanta a
temperamentului de!a lungul vietii individului)
"e e$., se considera ca temperamentul influenteaza viata psihica in general si
nicidecum personalitatea, de aceea el este rupt, desprins de personalitate. -rgumentul
invocat il reprezenta e$istenta unor manifestari temperamentale care apar independent
de atitudinile caracteriale si uneori chiar in ciuda acestora.
Caracterul era interpretat doar ca un simplu strat ce se suprapune peste
temperament, el fiind un fel de dublura a temperamentului.
4) ,unt autori care sustin ideea interactiunii dintre T si C de tip
antagonist:
ntre 3 si C ar e$ista o lupta, o contradictie permanenta, dezvoltarea C. avand loc
ca urmare)
! a unei continui destramari a comple$ului tipologic,
! concomitent cu reorganizarea lui in forme corespunzatoare
C
Consecinta acestei viziuni) in lupta dintre 3 si C s!ar ajunge in cele din urma la
lichidarea 3 sau, in cel mai bun caz, la golirea lui de consistenta, ceea ce este o
absurditate.
*ici una dintre cele & solutii nu este convingatoare si realista.
"iversi autori au crezut ca vor rezolva problema prin invocarea relatiilor
dialectice dintre T si C, numai ca, aplicand nediferential si nespecific dialectica, au
ajuns la concluzii eronate.
,i tipul de activitate nervoasa este implicat in C ,,ca o latura a acestuia".
,i intr!un caz si in altul se ajunge la ,,amestecul" celor ( laturi ale personalitatii, la
pierderea specificului fiecareia dintre ele.
5upa '(+&% adevarata solutie a relatiei dintre 3 si C o constituie relevarea
interinfluentelor reciproce cu efecte
! benefice, constructive
! erodante ale personalitatii
"aca avem in vedere influenta & asupra C, atunci constatam urmatoarele situatii
tipice)
7. 3 coloreaza modul de e$primare, de manifestare in comportament a
trasaturilor caracteriale
(. 3 predispune la anumite manifestari caracteriale
&. 3 avantajeaza sau provoaca dificultati in formarea unor trasaturi
caracteriale
%6. intr!un fel isi e$teriorizeaza generozitatea un coleric, altfel un melancolic
-asa cum colericul este predispus spre perceptii rapide dar cu multe erori, tot asa
3 coleric va predispune si spre o anumita instabilitate caracteriala
0nfluenta C asupra &, consta in principal, controlarea, reglarea acestuia din
urma si se concretizeaza in urmatoarele situatii)
1. C retine, inhiba an. insusiri temperamentale (mai ales pe acelea care
se asociaza in plan comportamental cu aparitia unor efecte negative)
2. C mascheaza si compenseaza temporar insusirile temperamentale
care odata manifestate in comportament ar produce efecte dezadaptative
4. C valorifica la ma$im trasaturile temperamentale care se asociaza in
plan comportamental cu efecte pozitive
fiecare dintre cele ( componente ale personalitatii detine o anumita ,,putere"
asupra celeilalte, chiar daca aceasta nu este la fel de mare si la fel de semnificativa.
*umai prin efort voluntar constient, prin organizarea superioara a C omul isi poate
lua in stapanire propriul 3.
.olul reglator al C nu trebuie sa fie insa e$cesiv, nu trebuie sa mearga pana la
anihilarea 3.
R%(+&0+ 50.&R% +P&0&250.0 )0 C+R+C&%R
<aptul ca intre -!C e$ista o stransa legatura a fost remarcat de multa vreme. 1l se
releva chiar in descrierea a oamenilor dupa cele componente ale P. "e e$, despre un
om se poate spune ca este inteligent dar si bun, cinstit si harnic, in timp ce despre un
altul ca este inteligent, dar rau, incorect, lenes.
"in corelarea variabilelor de mai sus apar 4 situatii tipice)
1. oameni cu aptitudini si cu trasaturi pozitive de caracter (cu
,,caracter")
2. fara - dar si fara C (cu trasaturi negative de caracter)
4. cu - dar ,,fara C"
4. fara - dar cu C
7E( F sunt situatii de congruenta (acord)
&E4 F sunt situatii de noncongruenta
Personalitatea va fi afectata cu atat mai mult cu cat dezacordul dintre - si C este
mai profund# de asemenea, cu cat posibilitatile de compensare reciproca sunt e$prem
de reduse.
mportante sunt relatiile de interinfluentare reciproca.
C, prin sistemul sau atitudinal, favorizeaza sau defavorizeaza punerea in valoare a
capacitatilor.
C valorizeaza aptitudinile.
=a randul lor - modifica atitudinile caracteriale.
-cest fapt are loc atunci cand ele sunt integrate in C, cand mijloacele actiunii sunt
convertite in scopuri de viata, cand ele intra in sfera preocuparilor si eforturilor
permanente ale sb.
R%(+&0+ 50.&R% &%7P%R+7%.& )0 +P&0&250.0 1&-+)
3 ca latura dinamico!energetica a P constituie doar o premisa e$trem de generala
in raport cu -.
1l nu predetermina -.
3 joaca, raportat la -, rol de predispozitie.
3 poate avantaja sau provoca dificultati in formarea -, aceste dificultati fiind
depasite prin antrenamentGcompensare.
Modificarea manifestarilor temperamentale este in masura sa conduca la
modificarea -.
Conclu8ie generala
,e considera ca intre laturile P e$ista relatii de)
! ierarhizare, cu dominanta neta a C asupra celorlalte ( si cu
capacitatea acestuia de a regla si valorifica ma$imal#
! interinfluentare, cu efecte pozitive sau negative, de
avantajare sau de periclitare, rigidizare si chiar anulare reciproca#
! compensare, a.i. unitatea globala a P sa nu fie afectata#
! feed-bac, efectele produse de o latura in alta
repercutandu!se chiar asupra laturii care le!a generat.
,tructura P este data de)
1. configuratia componentelor ei psihice
2. a relatiilor dintre ele
4. modul de asimilare in sine a influentelor altor componente si
substructuri.
2. 5%9%.0R%+ P%R)-.+(0&+&00
Cmul nu se naste P, ci devine P. =a nastere el este un canditat pentru dobandirea
acestui atribut, dobandire care se realizeaza in timp sub influenta nenumaratilor factori.
Procesul constituirii P incepe din primele zile ale copilariei si continua toata viata
omului. 1l nu are loc intotdeauna uniform si continuu, ci si cu zig!zaguri, sacadat,
discontinuu, cu salturi spectaculoase dar si cu plafonari.
"esi procesul structurarii si reimprospatarii P se produce de!a lungul vietii
individului, e$ista, totusi, unele perioade, unele varste cand el cunoaste o mai mare
accentuare.
,pecialistii considera ca in jurul varstei de & ani (prescolaritate) sunt puse marea
majoritate a premiselor P, pentru ca in adolescenta P sa fie in linii mari constituita
deoarece dispune de toate laturile si chiar de maturizarea relatiilor dintre ele.
Procesul transformativ al P este indelungat, comple$, multifazic si plurifactorial
,2R& (%W0. (7?&%) distinge & nivele de structurare a P)
1. n. structurilor primare ! insuficient diferentiate, fara cone$iuni
interne intre elementele componente#
2. n. structurilor semi-dezvoltate ! caracterizate prin diferentierea
interioara a elementelor componente si specifice fiecarui subsistem, prin relatii
corelative intre acestea, prin sporirea gradului lor de functionalitate#
4. n. structurilor dezvoltate ! pp. individualizarea subsistemelor
psihologice ale P (cognitive, afectiv!motivationale, volitive), amplificarea cone$iunilor
de tip reglator intre ele, integrarea lor succesiva intr!o structura functional!
echilibrata.
n 7?'', '(+&% fiind solicitat sa elaboreze un material referitor la adolescenta a
propus un set de 78 criterii ca fiind relevante pentru definirea P. Cmul devine P atunci
cand)
!. devine constient de lume, de altii, de sine
1sentiala este ultima forma de constiinta, ea fiind o formatiune psihica e$trem de
comple$a ce permite individului sa!si dea seama cine este si ce este, ce reprezinta
pentru sine si pentru altii, ce scopuri si idealuri are, ce!si propune sa devina.
-sa!numita ,,prima nastere" a P este legata de cei mai multi autori de momentul
cristalizarii Cs de sine care, concomitent cu tendinta de independenta si
autodelimitare ,,pp. si raportarea critica la propriile acte de conduita, la propriile dorinte
si placeri prin compararea cu altii) aplicarea la sine a acelorasi criterii, conditii si ingradiri
(respectiv permisiuni pe care individul le aplica altora)"(7. G-(2)
". isi elaboreaza un sistem propriu, personal de reprezentari,
conceptii, motive, scopuri, atitudini, convingeri in raport cu lumea si cu sine
Ceea ce conteaza este legarea si sudarea lor intr!un sistem.
Conteaza conceptiile, ideile si convingerile personale izvorate din traiectoria
propriei vieti si e$periente.
#. desfasoara activitati socialmente utile si recunoscute
*umai asemenea activitati permit insertia optima a individului in societate,
practicarea unor comportamente dezirabile sub raport social, asumarea responsabilitatii
sociale.
-ctivitatile sociale il socializeaza pe individ, il transforma intr!o fiinta umana.
4. emite, sustine si argumenteaza $udecati de valoare intemeiate
Pune sub semnul intrebarii aspectele care intra in contradictie cu modul sau de a fi,
gandi, actiona, cu sistemul de idei si conceptii formate pana la un moment dat.
*evoia argumentarii afirmatiilor facute il conduc pe sb. la elaborarea unor seturi
sau sisteme de criterii apreciative, valorizatoare, fapt care ii permite intrarea treptata in
lumea valorilor.
*evoia de indoiala il imping la reevaluari si descoperiri de fapte si relatii noi.
%. creeaza valori sociale, se transforma din consumator de valori in
producator de valori, desfasurand o activitate in conformitate cu esenta sa creatoare#
C asemenea particularitate isi are radacinile in nevoia omului de valorificare
sociala, de a!si depasi conditia de fiinta biologica, pentru a ajunge la statutul de fiinta
creatoare.
&. are un profil moral bine conturat, nobil, coerent care ii permite sa se dedice
unor idei, idealuri, militand pentru traducerea lor in fapt# profilul psihomoral il leaga
cognitiv, afectiv si volitiv pe individ de idei si conceptii, il incita pe sb. spre actiuni prin
intermediul carora sa si le realizeze.
:. si-a format capacitatea de control si autocontrol in concordanta cu
semnificatia situatiilor, cu cerintele lor permisive si restrictive, traind afectiv, la
inalta tensiune, ceea ce crede si face, asumandu!si constient responsabilitatile si
consecintele actelor sale.
;. se integreaza armonios si util in societate
Cmul este prin e$celenta o fiinta sociala si nu solidara# grupul ii ofera sb. modele
de actiune sociala, pregatindu!l si ajutandu!l in felul acesta pentru integrarea cat mai
facila in reteaua relatiilor sociale.
<. stie sa se puna in valoare, sa se faca recunoscut de altii
-ceasta particularitate este legata de ,,reusita in viata"# nu este suficient ca o
persoana sa dispuna de multe cunostine, deprinderi, capacitati pentru a reprezenta o P#
daca ea nu stie sa!si valorifice aceste disponibilitati va ramane anonima.
Un autor american, *ames &. 7angan considera ca e$ista ( sisteme de reusita in
viata)
7. sistemul de merit bazat pe cunostinte si capacitati, pe invatare si munca
asidua
(. sistemul ,,de a te pune in valoare" bazat pe capacitatea de a te valoriza,
de a deveni cineva.
1=. poate fi luat drept model pentru formarea altor personalitati
P are valoare de model educational, ea formandu!se intr!un conte$t social in care
altii s!au ilustrat si tocmai de aceea sunt luati ca reper in formarea altor P.
"aca cele 78 criterii ar fi interpretate ca variabile si caracterizate dupa)
! sensul lor de evolutie
! nivelul de dezvoltare
! gradul de corelaresi interdependenta
! configuratia lor la un anumit moment dat
vom intelege mai bine structura si devenirea P.
Pot apare) ! structuri echilibrate, armonioaseGdezechilibrate, dizarmonice
! structuri consonante (congruente)Gdisonante (incongruente)
! structuri fle$ibileGrigide
n dezvoltarea P este posibil sa se ajunga pana la un anumit nivel, nu intotdeauna
cel optim, pot apare ,,scurt circuitari", momente de deruta si deriva evolutiva, accidente,
stagnari.
Cand toate acestea se instaleaza accidental, pentru perioade relativ scurte de timp,
pot fi socotite ca fenomene de dezadaptare trecatoare, usor de influentat si de corectat,
cand sunt insa constante si persistente in timp, ele reprezinta semnele clare ale unui
proces de alterare a P, cu efecte negative asupra posibilitatilor de adaptare.
n aceste conditii, o mare importanta o are nu P in general a sb., ci tipul de P caruia
el ii este subordonat