Noapte de decemvrie

Considerata de catre Ion Pillat una dintre cele 3-4 mai frumoase poeme din
limba romana, , Noapte de decemvrie este asezata de catre acesta alaturi de
miorita, luceafarul, Calin si zburatorul. O data cu Naopte de decemvrie,
noapte de noiembrie si noapte de mai, Al macedonski isi atine apoeul
creatiei sale, ciclul Noptile cuprinzand c!eia intreii sale poezii, dupa cum
afirma " Calinescu. Contactul strans cu poezia franceza si cu intelepciunea
orientala e#plica reasirea in poem a temelor si motivelor romantice,
elementele simbolismului si ale parnasianismului, precum si interesului
poetului pentru pildele morale.
Pornind de la valorificarea leendei orientale din poemul $eka si meka,
$acedonski preia cele doua cateorii ale idealului- meka pamanteana si
emka cereasca si le incadreaza, sub forma simbolului, in tema conditiei
dramatice a eniului in relatie cu lumea comuna si idealul sau. %iscursul
liric se refeaza pe un continut epic, poemul urmarind un flu# liric-epic-
dramatic. &tructura epica de leenda constituie doar un prrete#t pentru
proiectia lirica. %in punct de vedere compozitional, poemul este construit
din mai multe secvente, care reliefeaza trei imaini' cea a cretorului, infatisat
in conte#tul social, motivul inspiratiei si motivul luptei pentru atinerea
absolutului.
Preluand sensurile titlului, Noapte de decemvrie debuteaza cu descrierea
unui mediu ambiant si natural ostil, oranizata pe baza relatiei de opozitie
interior-e#terior. Prima strofa prezinta cadrul interior, nefavorabil
inspiratiei. &e observa termeni din campul semantic al mortii ( pustie,
moarta, trasnit, adormit), precum si epitetul cromatic alba care semnifica
e#ticntia, cadavericul. Conditia omului superior, cuprins in acest cadru
interior, este suprspinsa prin antiteza poetul trasnit sta de soarta, insa enu-
i mare e-aproape un mit. Acest cadru care il damneaza se e#tinde de la pustia
si alba camera moarta la pustia si alba intinsa campie, suerand deopotriva
incremenirea poetului dar si a spiritului. Planul natural, asociat cu cel uman
este la fel de ostil si este construit prin paralelism sintatic. Natura devine
amenintatoare, aresiva* campia eme cumplit, salbatica fiara, rastristea-l
sfasie, nametii de umbra in +uru-i se aduna. &e marc!eaza astfel un
crescendo dramatic e#terior care va avea repercursiuni interioare. ,una la
$acedonski capata o cu totul alta valoare in comparatie cu -minescu, ea
imprumutand aceleasi trasaturi aresive ca ale mediului. In fata acestor
amenintari, eniul isi pastreaza pozitia * dar fruntea tot mandra, ramane in
luna. .aptura de !uma, simbol al materiei, al carnaluilui, de mult a pierit,
fapt ce contureaza ideaa unui proces de depersonalizare, care presupune
anularea corpului si potentarea spiritului pentru a transcede intr-o alta lume.
%amnarea poetului pare definitiva, numai ca adversativul dar introduce
lumina si caldura in atmosfera pana acum atat de rece si ostila. &e
contamineaza / motive* motivul biblic al ar!an!elului si cel al inspiratiei,
simbolizat de flacara care i#bucneste pe cos. Inspirarea adusa de ar!an!el
sc!imba atmosfera cadrului initial, relevand spatiul maic al 0adadului si
produce metamorfozarea poetului in emir. In antiteza cu spatiiul anterior,
0adadul este imainea unui paradis terestru, opulent, feeric, asa cum este
descris cu a+utorul epitetelor cromatice si cuvintelor cu rezonanta e#otica *
!avuzele canta' +aruri de pietre cu falacari de sori' badadul1 Cer alben si
roz ce palpita, rai de-aripi de vise si rai de radini,' d+amii, minarete roze,
tezaur. Potretul emirului este realizat printr-o radatie ascendenta a
epitetelor( e tanar, e farmec e trasnet e zeu). $otivul emirului se
intersecteaza cu motivul $ecai. "eniul are puterea de se dezradcina de
realitatea si de a accede intr-un alt spatiu, creat de vis. Alunecand in plan
oniric, poetul poate sa a+una la dorinta sa niciodata satifacauta. &patiul
$ecai este prezentat in antiteza cu cel al 0adadului, fiind un spatiu arid,
aflat sub semnul inconfortului. %ar $ecca este un ideal mult prea mare
pentru emir si alee sa urmeze calea spe cetatea presfanta, renuntand la
puterea materiala si la fericirea terestraa badadului.
2rmatoarea secventa re in centru motivul fantanii, azut sub simbolul
olindirii. In fata fantanii apar doua e#tremitati umane* emirul si cersetorul
care capata semnificatia unui alter-eo al emirului, partea animalica, aflata
sub semnul derdarii. -mirul alee drumul drept, al compromisului si
totodata al c!inului, neabatandu-se de la constiinta sa. %rumul prin pustie
capata valenta unui drum al initierii, o aleorie a purificarii. &e deruleaza
motivul mira+ului* intre dorinta de a vedea meka si reutatile drumului,
meka incepe si ea sa meara, devenin imposibil de a+uns vreodata. -l vede
cersetorul intrand in cetate, insa victoria este de partea emirului, ultima
secventa propunand antiteza dintre meca cea cucerita de cersetor si meca cea
mare, meca cereasca, idealul suprem al emirului. Poemul se inc!eie cu
versul *muit-a emirul sub +arul pustiei, vers ce sustine mesa+ul pornit inca
din debutul poeumului. "eniul, in cautarea idealului sau, va infrunta mereu
piedici, esecuri, dar credinta in idealul sau il va face sa dainuie si dincolo de
moarte