Modernismul este un curent literar aparul in secolul al XX-lea ce reprezinta

o tendinta de innoire si arta si in literatura. Acest curent se caracterizeaza

prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi principii de creatie.
In literatura romana, modernismul este o doctrina estetica promovata de
Eugen Lovinescu. Poezia capata in aceasta perioada propria sa natura, universul
liric se extinde mai mult, poezia capata o totala libertate de inspiratie
cuprinzand domenii care erau pana atunci interzise.

Poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga este asezat
a
in fruntea primului sau volum, "Poemele luminii", si face parte din seria artelo
r
poetice moderne ale literaturii romane intebelice, alaturi de "Testament" de Tud
or
Arghezi si "Joc secund" de Ion Barbu.

Textul poate fi considerat o arta poetica, deoarece autorul isi exprima crez
ul
liric (propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale
ale acesteia) si viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice este configurata
conceptia despre poezie (teme, modalitati de creatie si de expresie) si despre
rolul poetului (raportul acestuia cu lumea si creatia, problema cunoasterii),
din perspectiva unei estetici moderne.

Poezia are o tema filozofica: cunoasterea, descriind prin metaforele
revelatorii "lumina mea" si "lumina altora", cele doua tipuri de cunoastere spec
ifice
sistemului filozofic blagian. Astfel, poetul plaseaza in opozitie atitudinea poe
tica
de potentare a marilor taine ale Universului, cunoasterea luciferica ("eu cu lum
ina
mea sporesc a lumii taina") fata de intentia de descifrare a misterului, cunoast
erea
paradiziaca ("Lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns"). Cunoasterea
lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire, prin comunicar
ea
afectiva totala: "Eu nu strivesc../caci eu iubesc.."

Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizeaza prin
atitudinea poetica transmisa in mod direct si la nivelul expresiei, prin marcile
subiectivitatii: pronumele personal la persoana I singular, adjectivul posesiv l
a
persoana I, verbele la prezent, persoana I singular.

Metafora "corolei de minuni", prezenta in titlu si in primul vers al poemulu
i
este simbolul universului misterios, al unei lumi imaginate ca o imensa floare
pulsand de mister. Corola, prin sugestia cercului este de asemenea si un simbol
al frumusetii perfecte a universului.
Demersul poetic este definit metaforic prin verbe utilizate la forma negativ
a:
"nu strivesc", "nu ucid", din prima secventa a textului.
Structura antitetica este subliniata si prin prezenta in pozitie cheie a
pronumelui personal la persoana I, reluat de cinci ori in text.

Prima secventa a poeziei defineste asadar atitudinea poetului in raport cu
universul fundamental misterior. Metaforele "flori", "ochi", "buze", "morminte"
sunt simboluri ale tainelor acestor lucruri: frumuestea si fragilitatea naturii,
cunoasterea, dragostea, chiar si moartea.

Secventa a doua formuleaza antiteza "lumina altora"-"lumina mea" definind
creatia poetica drept cunoastere lucriferica, prin metafore precum: "Eu cu lumin
a
mea sporesc a lumii taina", "Asa imbogatesc si eu intunecata zare", "tot ce-i
neinteles se schimba in neintelesuri si mai mari". Viziunea alegorica asupra
creatiei poetice se desfasoara intr'o ampla comparatie, in care demersul poetic
este asemanat efectului pe care il are luna asupra universului, care amplifica
"taina noptii".

Ultima secventa, introdusa prin conjunctia cazuala "caci" formuleaza ca o
explicatie mesajul acestei arte poetice. Poezia se naste din mister si are ca
fundament dragostea poetului pentru tot ce inseamna mister.
Metaforele din text creaza un limbaj poetic inedit, caracterizat printr'un
grad crescut de ambiguitate semantica ceea ce rezulta formarea limbaj metaforic
caracteristic poeziei moderne.
O particularitate stilistica este organizarea ideilor poetice in jurul unei
imagini realizate prin comparatia ampla a elementului abstract, de ordin spiritu
al,
cu un aspect al lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism.
In concluzie, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga est
e
o arta poetic moderna deoarece se pune problema relatiei dintre poet si lume si
mai eales dintre poet si creatie. Creatia are rolul unui intermediar intre "eu"
si "lume". Actul poetic nu trebuie sa reduca misterele lumii ci sa le dea o noua
semnificatie, sa le transforme in poezie prin intermediul cuvantului. La Lucian
Blaga, ca si la ceilalti scriitori moderni, cuvantul poetic nu inseamna, nu nume
ste
lucrurile ci le sugereaza, nu explica misterul universal si il protejeaza prin
transfigurare.