CUPRINS

INTRODUCERE .......................................................... i Capitolul 1 Principii si concepte de baza ale restaurarii/reconstructiei cursurilor de apa. Definitii. ............................................3 1.1. Introducere .........................................................3 Capitolul 5 Glosar de termeni .................................. 43 1.2. Restaurare ecologica definitii, concepte ..............................................................4 1.3. Concepte generale de restaurare ale cursurilor de apa. Niveluri de performanta ale restaurarii ......................................................6 1.4. Criterii de evaluare preliminara a eficientei probabile a unui proiect de restaurare ............8 Capitolul 2 Principalele alterari hidromorfologice si disfunctionalitati morfo-ecologice asociate ........................................................ 16 2.1. Rectificarea cursurilor de apa (taieri de coturi, meandre) ............................. 17 2.2. Recalibrarea cursurilor de apa ....................... 18 2.3. Indepartarea vegetatiei ripariene .................. 20 Anexa 5 REALIZAREA DE PRAGURI .............. 66 2.4. Protectia malurilor .......................................... 22 2.5. Indiguirea cursurilor de apa........................... 24 2.6. Realizarea de praguri si lucrari transversale pe cursuri de apa ............................................. 26 2.7. Extragerea de balast/pietris din albiile cursurilor de apa .................................. 28 Anexa 6 RECONECTAREA ALBIEI MINORE CU ALBIA MAJORA (BRATE MOARTE, LUNCA INUNDABILA) ... 70 Anexa 7 ASIGURAREA UNUI SPATIU DE MOBILITATE A CURSULUI DE APA ...................................................................... 79 Anexa 8 REMEANDRAREA UNUI CURS DE APA .............................................................. 82 Capitolul 6 Bibliografie .............................................. 47 Capitolul 3 Etape de parcurs in elaborarea si implementarea unui proiect de restaurare ecologica ................................... 31 Capitolul 4 Sinteza principalelor tipuri de masuri de restaurare ................................................ 37

ANEXE
Anexa 1 CREAREA UNEI VEGETATII RIPARIENE............................................... 50 Anexa 2 CONSTRUCTIA DE EPIURI ................ 53 Anexa 3 REALIZAREA DE BANCURI ALTERNANTE ........................................ 57 Anexa 4 RECONSTITUIREA ARTIFICIALA A PATULUI ALUVIONAR.................... 61

INTRODUCERE
Caracteristicile hidromorfologice ale cursurilor de apa conditioneaza starea si functionarea ecologica a mediilor acvatice. De aceea, restaurarea cursurilor de apa este una din prioritatile Directivei Cadru privind Apa, a carui obiectiv principal este atingerea starii bune a apelor de suprafata pana in 2015. Oportunitatea elaborarii unui Ghid de restaurare ecologica a cursurilor

de apa alterate din punct de vedere hidromorfologic1

Din analiza efectuata in cadrul Planurilor de Management ale Bazinelor Hidrografice, rezulta ca dintr-un total de 3399 corpuri de apa, un numar de 1241 corpuri de apa (reprezentand 36,5 % din totalul corpurilor de apa) prezinta riscul de a nu atinge obiectivele de mediu in anul 2015. Dintre acestea, cca. jumatate prezinta alterari hidromorfologice semnificative (15% din totalul corpurilor de apa identificate sunt corpuri de apa puternic modificate). De aceea, un element esential al Planului de Management este reprezentat de Programul de masuri, una dintre masurile cele mai importante fiind reprezentata de restaurarea/reconstructia ecologica a corpurilor de apa. In acest sens, se evidentiaza importanta si necesitatea elaborarii unui Ghid de restaurare ecologica a cursurilor de apa alterate din punct de vedere hidromorfologic. Utilitatea Ghidului de restaurare ecologica a cursurilor de apa alterate din punct de vedere hidromorfologic. Ghidul se doreste a fi un instrument util specialistilor din domeniul gospodaririi apelor si mediului din cadrul autoritatilor bazinale de apa, si nu numai, care planifica din punct de vedere conceptual un proiect de restaurare a raului, deoarece : defineste conceptele generale de restaurare a cursurilor de apa si obiectivele de restaurare ecologica ; furnizeaza ansamblul de informatii relevante obligatoriu a fi cunoscute in faza de elaborare propriu-zisa a proiectului, respectiv continutul studiului preliminar care sta la baza oricarui proiect de restaurare/reconstructie ecologica a raurilor ; propune criterii de evaluare a eficientei probabile a unui proiect de restaurare a cursurilor de apa (utili in prioritizarea proiectelor, in cazul in care resursele financiare alocate unor astfel de proiecte sunt limitate); prezinta principalele cursurilor de apa, disfunctionalitati morfo-ecologice ale asociate alterarilor hidromorfologice

se constituie sub forma volumului I al Studiului privind restaurarea/reconstructia cursurilor de apa alterate din punct de vedere hidromorfologic, in conformitate cu obiectivele de mediu stabilite de Directiva Cadru a Apei, elaborat de INHGA in cursul anului 2011

identificate

in

Planurile

de

Management

ale

bazinelor

hidrografice;
face o serie de propuneri/recomandari privind lucrarile de restaurare necesare, in functie de alterarea hidromorfologica si disfunctionalitatea morfo-ecologica asociata; indica etapele de parcurs in realizarea unui proiect de restaurare.

In ceea ce priveste etapele de parcurs in realizarea unui proiect de restaurare, ghidul pune accent pe ceea ce, in literatura de specialitate, se numeste etapa de planificare conceptuala a proiectului de restaurare, etapa care consta in elaborarea unui studiu preliminar prin intermediul caruia se permite cunoasterea contextului hidromorfologic, ecologic, social si funciar al tronsonului de curs de apa considerat. Planificarea conceptuala se refera, in principal, la: identificarea zonei de studiu si a tipului de proprietate (publica, privata); prezentarea generala a bazinului hidrografic; descrierea alterarilor hidromorfologice ale tronsonului analizat si a efectelor generate de acestea (disfunctionalitati morfo-ecologice); evaluarea contextului socio-politic si funciar, evaluarea scorului de eficienta probabila a proiectului de restaurare; stabilirea obiectivelor restaurarii, propunerea a 1 3 scenarii de restaurare si a tipurilor de interventii asupra biotei, identificarea restrictiilor de natura juridica si a autorizatiilor necesare, estimarea duratei proiectului. Toata aceasta planificare conceptuala sta la baza furnizarii de informatii relevante necesare elaborarii propriu-zise a proiectului si implementarii acestuia. Principiile si masurile de restaurare precum si recomandarile aferente prezentate in cadrul acestui Ghid trebuie insa sa fie concretizate si dezvoltate de la caz la caz. Ghidul nu si-a propus prezentarea elementelor tehnice ale unui caiet de sarcini (indicatii cu privire la plantele utilizate, caracteristici precise ale materialelor ce vor fi folosite, dimensionarea lucrarilor de restaurare propuse, proceduri detaliate de lucru etc). Documentul va reprezenta insa un suport util pentru realizarea unor studii de caz privind restaurarea cursuri de apa ce prezinta diferite alterari hidromorfologice2.

2 etapele de parcurs propuse in cadrul Ghidului (respectiv fazele etapei de planificare conceptuala) sunt ilustrate / aplicate pentru doua studii de caz: Baseul Vechi, pe sectorul oras Stefanesti comuna Romanesti si raul Barlad, amonte confluenta cu raul Racova (situat la periferia municipiului Vaslui), care se constituie in volumul 2 al studiului elaborat mai susmentionat

ii

Capitolul

Principii si concepte de baza ale restaurarii/reconstructiei cursurilor de apa. Definitii.

1.1. Introducere
Practicienii in restaurarea ecosistemelor deteriorate, in general, si a celor acvatice, in particular, au adoptat conceptul de restaurare ecologica efectiva cu mai mult de 25 de ani in urma. In functie de aceasta achizitie conceptuala, majoritatea proiectelor de restaurare a corpurilor de apa (lotice si lentice) si-au definit ca scop restaurarea ecologica. Dupa principiile economiei ecologice si sustenabilitatii dezvoltarii, strategiile, politicile si planurile de management si utilizare ale resurselor de apa (sau sistemelor lotice si lentice), trebuie sa vizeze: conservarea si restaurarea/reconstructia integralitatii structurale si functionale a acestora (potential adaptativ, capacitatea de auto-sustinere si auto-dezvoltare). Atingerea acestor obiective garanteaza beneficii nete pe termen lung exprimate prin: viabilitatea economiilor locale, regionale, nationale; bunastarea oamenilor si securitatea sociala. Restaurarea ecologica este un proces care contribuie la refacerea unui ecosistem care a fost degradat, afectat sau distrus. Este o activitate organizata care initiaza sau accelereaza recuperarea ecosistemului luand in considerare starea de sanatate a acestuia (procesele functionale), integritatea (structura speciilor si a comunitatilor de organisme) si sustenabilitatea (rezistenta la stres, adaptabilitatea). Restaurarea ecosistemului nu inseamna neaparat intoarcerea la starea sa initiala; evolutia ecosistemului depinde in mare masura de conditiile de dezvoltare actuale si viitoare ale mediului. Reconstructia ecologica reprezinta un proces de reconstruire a unui nou tip de ecosistem dupa distrugerea si/sau regresiunea ecologica a altuia (S.Godeanu, 1998). In noua structura intra o parte din elementele vechiului ecosistem

(elemente climatice, pedologice), dar componenta biologica este in mare parte diferita de cea existenta anterior, accentul punandu-se mai mult pe functionalitatea ecologica decat pe refacerea structurilor existente anterior. In cazul reconstructiei ecologice noul ecosistem este semiartificial, dar el pastreaza multe elemente naturale. Problema restaurarii/reconstructiei ecologice a cursurilor de apa este o problema de interes public si a aparut ca urmare a efectelor impactului antropic cauzat de factori cum sunt: industrializarea, urbanizarea, activitatile agrozootehnice, industriale, exploatarea materialelor din albii, lucrarile de regularizare si indiguire. Abordarea problemei restaurarii ecologice a unui curs de apa se face in urma analizei celor doua mari componente: mediul natural, cursul de apa si zonele limitrofe ale acestuia (malurile cursului de apa, luncile inundabile etc., care sunt de importanta majora in dezvoltarea florei si faunei) si mediul antropic (fizic, economic si social), care exercita presiuni asupra cursului de apa. Restaurarea/reconstructia ecologica reprezinta, prin obiectivele sale generale, o optiune pe termen lung, care implica decizie, angajament si numeroase resurse: naturale, umane, financiare (Bradshaw 1993; Pickett si Parker 1994). Alti autori merg si mai departe, facand o distinctie intre ecologia reconstructiei si reconstructie ecologica, ca diferenta intre partea stiintifica si experimentala si partea aplicativa (Clewell 1993). Interventiile si masurile implicate de fiecare proiect de restaurare / reconstructie ecologica difera intr-o gama foarte larga de la un proiect la altul, depinzand, printre altele, de durata si intensitatea deteriorarilor la care a fost supus ecosistemul, conditiile concrete naturale, culturale si sociale si oportunitatile si contrangerile actuale. Restaurarea / reconstructia ecologica a cursurilor de apa se analizeaza si se planifica la nivel de bazin hidrografic, realizarea fiind recomandata a se face din amonte in aval.

1.2. Restaurare ecologica definitii, concepte

Potrivit definitiei date de SER International3 (1996) restaurarea ecologica este procesul de refacere si gestionare a integritatii ecologice a unui ecosistem. Integritatea ecologica include biodiversitatea, procesele ecologice, structurile la nivel regional, contextul istoric si practicile culturale durabile". Scopul restaurarii ecologice este de a reface functiile unui ecosistem degradat si de a mentine valorile biodiversitatii si sanatatea ecosistemelor restaurate. Un ecosistem restaurat trebuie sa fie un ecosistem autosustenabil, astfel incat
3

Societatea internationala de restaurare ecologica (The Society for Ecological Restoration International), http://www.ser.org.

biodiversitatea sa poata continua procesul de maturizare prin procese naturale si sa poata raspunde, pe termen lung, la schimbarea conditiilor de mediu. Facand referire strict la restaurarea unui curs de apa, aceasta cuprinde un set de activitati (ingineresti, biologice, chimice, etc.) care vizeaza ameliorarea calitatii apei (reducerea poluantilor si cresterea nivelului de oxigen dizolvat), refacerea regimului de curgere si de sedimente, a geometriei albiei, a biodiversitatii, a malurilor si a zonelor riverane adiacente. Restaurarea ecologica, cuprinde o gama larga de activitati care variaza in functie de gradul de degradare al ecosistemului si de obiectivele urmarite. Aceste activitati pot fi clasificate in activitati: de indepartare a unei presiuni/surse de alterare si de stabilizarea malurilor, remeandrare, refacerea zonei ripariene si a zonelor umede, etc. Pe plan national si international exista mai multe tipuri de abordari cu privire la conceptul de restaurare ecologica, acesta putand imbraca diverse forme: regenerare naturala, reabilitare ecologica, reconstructie ecologica, remediere ecologica, constructie ecologica:

regenerare naturala - proces de redresare ecologica, a carui

desfasurare se petrece fara interventia omului, daca desfasurarea sa are loc in conditii normale, naturale, de refacere a structurilor si functiilor unui ecosistem afectat de cauze naturale sau antropice. Acest proces dureaza minimum 2-3 ani, dar cel mai adesea peste 20 de ani. Daca omul intervine in acest proces, se vorbeste de recuperare ecologica (S. Godeanu,1998) 4.

reabilitare ecologica - proces de recreare/refacere a unui ecosistem in urma unei regresiuni ecologice, in cadrul caruia specialistii dirijeaza procesul de refacere in forma originala a structurilor si functiilor posedate anterior de ecosistemul respectiv. (S. Godeanu,1998)2. Reabilitarea ecologica este un proces extrem de complex, care implica refacerea structurilor anterioare si in primul rand a biodiversitatii sistemului ecologic respectiv. Aceasta reprezinta intoarcerea/revenirea dintr-o stare perturbata sau total alterata la o situatie anterioara, naturala sau modificata antropic. reconstructie ecologica - proces de reconstruire a unui nou tip de
ecosistem dupa distrugerea si/sau regresiunea ecologica a altuia (S.Godeanu, 1998)2. In noua structura intra o parte din elementele vechiului ecosistem (elemente climatice, pedologice), dar componenta biologica este in mare parte diferita de cea existenta anterior, accentul punandu-se mai mult pe functionalitatea ecologica decat pe refacerea structurilor existente anterior.

remediere ecologica - proces de vindecare a unor sisteme ecologice afectate grav de impacte naturale sau antropice folosind in mod deliberat un complex de mijloace fizice, chimice si biologice

Godeanu, S., (1998). Tehnologii ecologice si Ingineria Mediului - Ecotehnie, Editura Bucura Mond, Bucuresti.

(S.Godeanu,1998)2. Scopul remedierii este de a imbunatati starea ecologica a cursului de apa, dar fara sa urmareasca, in mod obligatoriu, asemanarea cu starea initiala a acestuia. Remedierea poate include oricare din urmatoarele activitati: o refacerea unui ecosistem deteriorat, o crearea unui alt tip de ecosistem regional pentru a inlocui unul care a disparut dintr-un peisaj care a suferit modificari ireversibile (ex. datorita dezvoltarii urbane); o crearea unui alt ecosistem, deoarece nu exista ecosistem de referinta care sa serveasca drept model pentru restaurare (ex. zonele dens populate de secole si in care ecosistemele initiale au disparut). 5

constructia ecologica - proces de creare artificiala a unor ecosisteme in cadrul habitatului uman care se realizeaza fie pentru sporirea confortului uman, fie pentru producerea intensiva de alimente, urmarind ca starea noului ecosistem sa fie auto-functionabila sau sa necesite lucrari permanente de intretinere. (S.Godeanu,1998)2. Constructia ecologica presupune conversia unui ecosistem (ex. habitat terestru) intr-un ecosistem diferit (ex. zona umeda), acolo unde acesta nu a existat niciodata.

1.3. Concepte generale de restaurare ale cursurilor de apa. Niveluri de performanta ale restaurarii
In conformitate cu literatura de specialitate6, au fost definite trei mari categorii de actiuni care sa aiba ca obiectiv pastrarea si restaurarea unei bune functionari morfologice si ecologice a unui curs de apa: Prezervarea in cazul in care functionarea morfo-ecologica este inca buna (categoria P)

De cele mai multe ori este vorba de actiuni de sensibilizare, masuri de protectie sau de gestionare a terenurilor care sunt amenintate de o presiune antropica latenta (de exemplu achizitionarea de terenuri riverane, incheierea unor contracte de exploatare extensiva a terenurilor riverane cu fermierii, definirea unor zone tampon, etc)
5 6

Guidelines for better practice in foreshore works, Australia, July 2004. Manuel de restauration hydromorphologique des cours deau, Direction de leau, des milieux aquatiques et de lagriculture (DEMAA) service eaux de surface, Decembrie 2007

Limitarea unor disfunctionalitati potentiale (viitoare) in cazul in care functionarea morfo-ecologica este mai putin degradata dar este inca corecta (categoria L);

Nu este cazul unei operatiuni de restaurare, dar este importanta aplicarea unor actiuni care blocheaza disfunctionalitatile in curs de manifestare cum ar fi: praguri de fund pentru stabilizarea unei adanciri incipiente de talveg, spatiu de mobilitate pentru evitarea accentuarii unei adanciri de talveg momentan moderate, mai buna exploatare a debitelor defluente dintr-un lac de acumulare, mai buna gestionare a calitatii apei, etc. Restaurarea in cazul unei degradari a mediului / a starii apei (categoria R) In cadrul categoriei R, se disting 3 niveluri ale obiectivelor de restaurare (niveluri de performanta ale lucrarilor de restaurare): o Nivelul R1; obiectiv de restaurare a unui compartiment al hidrosistemului, cel mai adesea piscicol, in cazul in care nu se poate realiza o operatiune veritabila de restructurare functionala. Este vorba, in general, de punerea in functiune a unor structuri de diversificare a regimului hidrologic si a habitatelor: deflectoare, praguri de inaltimi reduse, etc. Acest nivel de performanta nu necesita o ampriza laterala mare si poate fi pus in functiune, in general, in ampriza actuala a albiei minore; se poate aplica in cazul zonelor urbane unde restrictiile de natura funciara sunt importante. o Nivelul R2; obiectiv de restructurare functionala superior nivelului R1. Este vizata imbunatatirea tuturor compartimentelor acvatice si riverane: transport solid, habitat acvatic, vegetatie riverana. Acest nivel necesita o ampriza mai mare (de 2 pana la 10 ori latimea naturala a albiei minore). o Nivelul R3; nivelul R2 + asigurarea unui spatiu de mobilitate sau de functionalitate. Acest nivel de performanta al restaurarii este cel mai ambitios si presupune restaurarea functionala completa a hidrosistemului (inclusiv in ceea ce priveste dinamica erozionala a cursului de apa). Ampriza necesara pentru ca acest nivel de performanta sa fie eficient, este de minim 10 ori latimea albiei minore inainte de restaurare. In cazul in care cursul de apa este activ sau potential activ, aceasta ampriza va fi un veritabil spatiu de mobilitate care ii va permite raului sa erodeze malurile si sa-si regasesca in mod natural echilibrul dinamic. In cazul in care cursul de apa nu este potential activ (putere redusa, maluri coezive, tranzit aluvionar redus) aceasta ampriza se va constitui, mai cu seama, intr-un spatiu functional. Intr-un astfel de spatiu de functionalitate, se va permite instalarea unei vegetatii naturale (proprii unui coridor fluvial), unde se va crea un mediu divers biologic adiacent cursului de apa (zone umede etc.). Se mentioneaza ca aceasta clasificare a nivelurilor de restaurare corespunde unui gradient continuu care variaza de la restaurarea unui numar limitat de

functionalitati (R1) la un numar maxim de functionalitati (R3). Limita dintre aceste clase este deci fictiva.

1.4. Criterii de evaluare preliminara a eficientei probabile a unui proiect de restaurare

Desi nu exista reguli precise in privinta parametrilor uzuali de caracterizare a structurii si functiunilor ecosistemelor cursurilor de apa, se apreciaza ca acestea sunt asociate cu urmatoarele aspecte: regimul hidrologic; dimensiunile cursului de apa; eroziunea si sedimentarea; zona inundabila/vegetatia ripariana; procesele de albie; calitatea apei; speciile acvatice si ripariene si habitatele aferente.

Pe baza unei documentari laborioase a literaturii de specialitate internationale, ghidul propune o metodologie preliminara care sa permita evaluarea, intr-o maniera sumara dar rapida, eficienta probabila a unui proiect de restaurare ecologica. Aceasta eficienta este masurabila prin determinarea scorului de eficienta probabila. Principiul demonstrat prin studiile si proiectele de restaurare realizate pana in prezent este urmatorul: cu cat un curs de apa este mai activ (mai puternic), malurile sale sunt mai usor erodabile iar aportul solid este mai important, cu atat mai buna va fi garantia de raspuns pozitiv a sistemului la lucrarile de restaurare, mai rapide rezultatele sale, iar durabilitatea beneficiilor ecologice ale restaurarii va fi mai mare si, in acelasi timp, cu atat mai reduse vor fi costurile restaurarii. Astfel evaluarea scorului de eficienta probabila a restaurarii propuse are la baza valoarea a cinci variabile, dupa cum urmeaza: Puterea hidraulica a cursului de apa; Erodabilitatea potential naturala a malurilor (fara a tine seama de eventualele lucrari de protectie existente); Aporturile solide potentiale; Ampriza funciara disponibila a tronsonului propus pentru restaurare; Starea de calitate a apei.

1.4.1. Puterea hidraulica a cursului de apa

Evolutia habitatelor acvatice din apele curgatoare depinde, aproape exclusiv, de dinamica curgerii si a morfologiei fluviale. Prin modificarea conditiilor sedimentologice si hidraulice ca urmare a realizarii unei amenajari hidrotehnice, dinamica naturala a cursului de apa este perturbata. In conditii naturale, cursurile de apa realizeaza echilibrul intre incarcarea sa cu aluviuni si debitul lichid de care depinde transportul acestora. Teoria echilibrului dinamic presupune ca raurile isi ajusteaza continuu valorile variabilelor dependente, ca urmare a fluctuatiilor naturale sau artificiale ale variabilelor lor independente. In consecinta, pe un curs de apa aflat in echilibru dinamic, sunt in permanenta desfasurare fenomene de erodare sau depunere, migrari spre aval a meandrelor sau fenomene de modificare a cotelor albiei. Existenta acestor fenomene dovedeste vitalitatea cursului de apa aflat intr-o permanenta cautare a echilibrului. Orice curs de apa dispune de o gama destul de larga de variabile pentru a-si putea modela propria morfologie. Dintre aceste variabile cele mai importante pentru evolutia morfodinamica a unui curs de apa pot fi retinute (Diaconu, 1999): geologia bazinului hidrografic care determina natura materialului aluvionar disponibil; modul de ocupare a solului care conditioneaza aportul potential de material aluvionar; regimul hidrologic, in special debitele viiturilor morfogene (variabila independenta Q); panta hidraulica a curgerii J; coeziunea materialului constitutiv al patului albiei care depinde de natura sa sedimentologica (de la roca mama la argile si prafuri); albia raului isi poate modifica granulometria prin intermediul fenomenelor de depunere guvernate de curgerea lichida; coeziunea malurilor dependenta atat de natura lor sedimentologica, cat si de gradul de acoperire vegetala.

Capacitatea de regenerare a sistemului depinde de echilibrul dintre energia potentiala si coeziunea materialului constitutiv al patului albiei si al malurilor. Rolul energiei potentiale a cursului de apa in dinamica fluviala si, in particular, in refacerea dupa o interventie antropica, a fost clar demonstrata de Brookes (1988). Din punct de vedere stiintific, de-a lungul anilor a fost demonstrat ca, capacitatea de ajustare/adaptare a unui curs de apa la diverse lucrari de restaurare a fost, in mare parte rezultatul puterii sale specifice (Brookes, 1988; Wasson, 1998). Puterea hidraulica corespunde, in esenta, produsului dintre panta si debit, si caracterizeaza potentialul dinamic al cursului de apa. Similar

acestui concept, in literatura de specialitate romaneasca se intalneste notiunea de energie potentiala pe unitatea de lungime a cursului de apa (Diacon, 1999). Puterea hidraulica a unui curs de apa (P) se calculeaza cu ajutorul formulei P = QJ (watt/m), unde este greutatea specifica a apei (9,810 N/m3), Q este debitul de umplere (m3/s), J este panta liniei energetice. Puterea specifica se obtine prin impartirea puterii hidraulice (P) la latimea albiei minore corespunzatoare debitului de umplere si se exprima in (watt/m2). De o maniera sintetica, rezultatele obtinute de Brookes permit identificarea diferitelor praguri de putere specifica, dupa cum urmeaza (fig. 1):

Figura 1 Praguri de putere specifica a unui curs de apa (Brookes, 1988; Wasson, 1998).

Un prag major apare in jur de 35 W/m2, valoare de la care puterea naturala a cursurilor de apa amenajate (regularizari, canalizari etc) de o lunga perioada de timp, permite acestora sa se reajusteze/readapteze din punct de vedere morfologic, si sa-si gaseasca, incetul cu incetul, o geometrie mai apropiata de cea a cursului natural. Un prag minor este vizibil la circa 25 W/m2. Alte valori ale puterii fluviale nu permit identificarea de praguri suplimentare. In sprijinul concluziei mentionate anterior, citam (Diacon, 1999), ... sub pragul de energie potentiala specifica de 35 W/m2, cursul de apa nu mai prezinta raspunsuri morfodinamice. Dincolo de 100 W/m2, toate cursurile de apa rectificate isi pot recapata o parte a sinuozitatii lor ....

10

1.4.2. Erodabilitatea malurilor

Studii inca nepublicate ale unor cercetatori francezi au concluzionat ca exista o legatura intre pragul de 25 - 35 W/m2 si caracteristicile malurilor cursurilor de apa si mai ales de erodabilitatea (capacitatea de erodare) acestora. Astfel, cursurile de apa, a caror putere hidraulica este evaluata la 10-15 W/m2 (putere slaba), pot avea o activitate geodinamica relativ importanta daca malurile lor nu sunt sau sunt putin coezive si daca primesc din amonte o anumita cantitate de aluviuni grosiere care, prin depunere pe un mal activeaza procesele de eroziune pe malul opus. In ceea ce priveste cursurile de apa mai puternice (40-50 W/m2), a caror curgere se desfasoara in albii formate din sedimente coezive (nisipuri lutoase, argile), ele vor fi probabil mai putin active, mai ales daca aporturile solide, care provin din amonte, se afla in cantitate relativ mica. O abordare simpla a erodabilitatii consta in definirea claselor (gradelor) de erodabilitate in functie de aspectul vizual al malurilor (fig. 2.).

Erodabilitate nula

Erodabilitate slaba / redusa

Erodabilitate medie

Erodabilitate semnificativa

Figura 2. Exemple ale diverselor grade de erodabilitate a malurilor [2]

O alta metoda de evaluare a erodabilitatii malurilor consta in compararea unor harti, realizate la diverse momente in timp. Hartile disponibile la nivel national ce pot fi luate in considerare pentru aceasta analiza sunt (fig. 3.): Harti topografice scara 1:25.000, editie DTM anii 1955 si editie DTM anii 1980;

11

Imagini satelitare SPOT, rezolutie 2,5 m realizate in perioada 2004 2006; Ortofotoplanuri, rezolutie 0,5 m realizate in anul 2007.

Figura 3. A. Harta topografica scara 1:25.000 editie DTM; B. Imagine satelitara SPOT, rezolutie 2,5 m; C. Ortofotoplan, rezolutie 0,5 m

In vederea depistarii arealelor/sectoarelor supuse proceselor de eroziune, precum si cartarii zonelor de interes, deosebit de utile ar fi si hartile topografice realizate la scari de lucru 1/10000, 1/25000.

1.4.3. Aporturile solide

In afara de rolul de activare a eroziunii laterale, aportul de sediment grosier din amonte este extrem de important in ceea ce priveste formarea depozitelor sedimentare din patul albiei, unde substratul aluvionar este indispensabil numeroaselor organisme ale biocenozei acvatice. Pentru evaluarea aporturilor solide pe un curs de apa, in Romania sunt disponibile informatii cu privire la : zonarea scurgerii medii specifice de aluviuni in suspensie (t/ha.an), Diaconu, 1971 (fig. 4.); scurgerea specifica medie multianuala de aluviuni in suspensie (t/ha.an); in acest sens, sunt disponibile masuratorile la statiile hidrometrice privind curgerea de aluviuni in suspensie, sintetizate in fisele de valori medii zilnice si prelucrate sub forma graficelor de

12

corelatie R=f(Q); se precizeaza ca la unele statii hidrometrice se efectueaza si masuratori privind aluviunile din patul albiei.
t/ ha.an < 0,5 0,5 1 1 2,5 2,5 5 5 10 10 25 > 25
Regiuni cu spectru mare de variatie a debitelor

<1 < 2,5 0,5 2,5 15

Figura 4. Zonele scurgerii de aluviuni in suspensie medii specifice, t/ha.an. (Sursa: Diaconu, 1971)

Se mentioneaza ca debitul de aluviuni in suspensie reflecta cantitativ tranzitul aluvionar pe sectorul de rau, iar debitul de aluviuni tarate (insumat cu cel tranzitat in suspensie) reflecta valoarea totala a sedimentelor transportate. O alta abordare se bazeaza pe analiza aerofotogramelor disponibile la nivelul Romaniei (pentru categoria raurilor medii si mari), respectiv a imaginilor satelitare SPOT (cu rezolutie in plan de 2,5 m). Pe baza acestora pot fi cartografiate simplu (sub forma unui punct) depozitele sedimentare (bancurile aluvionare) vizibile pe ortofotoplanuri; mai apoi, rezultatul poate sa fie prezentat sub forma unei harti sintetice care sa permita evidentierea cursurilor de apa in functie de densitatea zonelor de depunere aluvionara (criteriu propus: nr. depozitelor sedimentare / km de curs de apa). Abordarea este utilizata si de Institutul de Geografie National Francez (BD Orttho) fig. 5.

13

Figura 5. Exemple de localizare si de catografiere simplificata a bancurilor aluvionare vizibile (B Dortho IGN, in Malavoi et al., 2006).

Dezavantajele folosirii acestei metode pentru a reflecta exact transportul solid dintr-un curs de apa sunt: debitele mari, la momentul surprinderii imaginii satelitare, pot masca prezenta depozitelor aluvionare; prezenta vegetatiei ripariene, existente la momentul surprinderii imaginii satelitare, poate acoperi cursul de apa; remuul generat de prezenta pragurilor sau barajelor, poate masca depozitele existente, prin inundare.

Acesti parametri sunt evaluati pe baza caracteristicilor medii ale cursului de apa, pentru sectorul avut in vedere: puterea hidraulica specifica este evaluata luand in considerare debitul de umplere si latimea albiei minore corespunzatoare acestuia; dupa unii autori acest debit este debitul mediu zilnic cu frecventa de aparitie de o data la 1,25 (Romania)7, 1,5 ani (Environmental Protection Agency)8, 1,6 ani sau 2 ani (Franta); in literatura de specialitate, frecventa de aparitie a debitului de umplere (considerat debit de formare a albiei), variaza de la 1 la 25 ani (Williams 1978), depinzand, in mare masura, de variabilitatea regimului climatic. aportul solid este evaluat tinand cont de prezenta, in amonte de tronsonul care va fi supus restaurarii, a zonelor de retinere a aluviunilor (lacuri de acumulare, zone unde se realizeaza excavatii in mod regulat pentru extragerea de balast/petris, etc); erodabilitatea malurilor este evaluata facand abstractie de lucrarile de protectie existente (erodabilitatea potentiala a malurilor naturale); ampriza disponibila se evalueaza in functie de contextul socio-politic al proiectului de restaurare; se analizeaza daca este obligatorie limitarea amenajarii la gabaritul strict actual al cursului de apa sau este posibila

ORDIN Nr. 326 din 12 martie 2007 privind aprobarea Metodologiei pentru delimitarea albiilor minore ale cursurilor de apa care apartin domeniului public al statului, Publicat in: Monitorul Oficial Nr. 213 din 29 martie 2007 8 Hydrologic Processes: Bankfull Discharge, United States Environmental Protection Agency, http://water.epa.gov/scitech/datait/tools/warsss/bankfull.cfm.

14

largirea spatiului aluvionar cu un factor cuprins intre 1 si 3 a latimii patului albiei (B), de la 3 la 10B sau cu o ampriza care sa depaseasca 10B. calitatea apei este evaluata in conformitate cu Ordinul 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calitatii apelor de suprafata in vederea stabilirii starii ecologice a corpurilor de apa, prin care, conform alin. (1), cursurile de apa se clasifica, pe baza elementelor de calitate biologice, hidromorfologice, chimice si fizico-chimice, in 5 stari ecologice: foarte buna (I), buna (II), moderata (III), slaba (IV) si proasta (V).

Nota 0 Parametru Puterea hidraulica <10 specifica W/m2 Erodabilitatea Nula malurilor Aportul solid potential Ampriza disponibila Calitatea apei Nul Latimea albiei (B) Proasta

2,5 10-30 W/m2 Slaba redusa Slab redus 1 la 3 B Slaba

5 31-100 W/m2 / / Medie Mediu 3 la 10 B Moderata

10 >100 W/m2 Semnificativa Semnificativ >10 B Buna si Foarte Buna

Scorul eficientei probabile a lucrarilor de restaurare: min = 0, max: =50

In afara criteriilor prezentate anterior, se mai pot lua in considerare si alte aspecte, precum: folosinta terenului, cantitatea si tipul de vegetatie caracteristica tronsonului de curs de apa restaurat, etc.

15

Capitolul

Principalele alterari hidromorfologice si disfunctionalitati morfoecologice asociate

In tara noastra, in ultimile decenii, cursurile de apa au fost semnificativ alterate atat din punct de vedere geomorfologic (geometrie, substrat, etc.), cat si din punct de vedere geodinamic. Fiecare tip de interventie antropica a produs in timp o mare varietate de alterari si disfunctionalitati morfo-ecologice, in functie de tipul cursului de apa afectat, lungimea sectorului pe care s-au realizat respectivele lucrari, vechimea si amploarea acestora. Prin urmare, orice proiect de restaurare a unui tronson de curs de apa, va necesita: o analiza a tipului sau a tipurilor de interventii antropice realizate;

o analiza a tipului sau a tipurilor de disfunctionalitati identificate; pe baza carora, ulterior, se vor propune unul sau mai multe tipuri de scenarii de restaurare. In continuare, se prezinta principalele tipuri de interventii antropice asupra cursurilor de apa si disfunctionalitatile morfo-ecologice produse, pe baza carora, se propun principiile generale de restaurare, pentru fiecare tip de presiune hidromorfologica, in functie de obiectivul de restaurare propus. Dintre cele mai importante interventii antropice identificate, care au produs si produc disfunctionalitati semnificative asupra cursurilor de apa din Romania, si care se pot afla la originea unor lucrari de restaurare, se enumera:

16

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)

rectificarea cursurilor de apa (taieri de coturi, meandre); regularizari ale albiilor cursurilor de apa (corectii si recalibrari de albii); indepartarea vegetatiei riparienene; protectia/consolidarea malurilor; realizare de diguri; realizarea de praguri si lucrari transversale pe cursuri de apa; extragerea de balast/pietris din albiile cursurilor de apa.

In continuare, pentru fiecare tip de interventie antropica mai susmentionata, se prezinta principalele disfunctionalitati morfo-ecologice pe care acestea le pot genera (disfunctionalitati potentiale)9 si principiile generale de restaurare, in functie de obiectivul de restaurare (nivelul de performanta al restaurarii) propus.

2.1. Rectificarea cursurilor de apa (taieri de coturi, meandre)

Foarte multe cursuri de apa cu sinuozitate naturala sau meandrate au fost rectificate pe distante lungi, in general pentru cresterea capacitatii de transport (prin cresterea pantei) si reducerea, in acest fel, a frecventei de inundare a terenurilor riverane. Un alt scop al lucrarilor de rectificare este de a imbunatati navigatia pe cursurile mari de apa. De mentionat faptul ca rectificarea unui curs de apa a fost deseori asociata si cu alte interventii antropice, cum ar fi: lucrari de regularizare a albiei, lucrari de protectie a malurilor impotriva eroziunii, lucrari de indepartare a vegetatiei ripariene si lucrari de indiguire.

Principalele disfunctionalitati caracteristice:

Omogenizarea caracteristicilor de curgere, a variabilelor hidrodinamice (viteza, adancime) si a substratului, ceea ce are ca efect banalizarea puternica a habitatelor acvatice; Reducerea frecventei si duratei de inundare a albiei majore; Coborarea talvegului albiei minore ca urmare a cresterii pantei, ceea ce produce o scadere a nivelului apei freatice adiacente,

Se mentioneaza ca atat disfunctionalitatile morfo-ecologice cat si principiile de restaurare prezentate in cadrul prezentului Ghid de restaurare / reconstructie a cursurilor de apa sunt generale; ele urmeaza a fi dezvoltate in detaliu / adaptate pentru fiecare studiu de caz in parte, in functie de particularitatile zonei, tipul cursului de apa afectat, lungimea sectorului pe care s-au realizat lucrarile hidrotehnice, vechimea si amploarea acestora etc.

17

afectarea stabilitatii lucrarilor hidrotehnice (poduri, protectii de maluri); Agravarea efectelor inundatiilor in aval.

Principii de restaurare
Nivelul R3 Pentru a elimina cea mai mare parte a disfunctionalitatilor mentionate anterior, cel mai ridicat nivel de performanta (cel mai ambitios obiectiv de restaurare) consta in recrearea unui curs de apa sinuos. Atingerea acestui nivel implica conditii prealabile extrem de dificile, si anume existenta unui spatiu de mobilitate al raului si a unui spatiu de functionalitate ( zone umede). Nivelul R2 si R1 In cazul in care ampriza disponibila este insuficienta (cursuri de apa aflate in zone urbane, prezenta balastierelor in albia majora, etc.) se va urmari un nivel de performanta mai scazut. Principalele tipuri de lucrari de restaurare avute in vedere sunt: cresterea amprizei cursului de apa; recrearea unui traseu mai sinuos; crearea de bancuri de aluviuni alternante; refacerea vegetatiei ripariene si, in anumite cazuri, crearea unor praguri pentru limitarea efectului de adancire a albiei (coborarea talvegului).

2.2. Recalibrarea cursurilor de apa

Recalibrarea cursurilor de apa este probabil una din tipurile de interventii cele mai frecvent intalnite in Romania; acest tip de lucrari hidrotehnice au fost dezvoltate cu precadere in zonele urbane, insotite adesea de lucrari de indiguire (pentru reducerea frecventei inundatiilor), precum si in zonele agricole pentru diminuarea frecventei de inundare a acestora. Principiul recalibrarii consta in cresterea capacitatii de transport a albiei minore prin cresterea sectiunii de curgere - obtinuta fie prin largirea albiei, fie prin adancirea acesteia sau prin combinarea celor doua solutii. Mentionam ca recalibrarea unui curs de apa a fost adesea asociata cu alte tipuri de interventii cum ar fi: lucrari de rectificare a albiei minore, lucrari de protectie a malurilor impotriva eroziunii, eliminarea vegetatiei ripariene (pe unul sau pe ambele maluri), etc. Impactul este deci, de cele mai multe ori, multiplu.

18

Principalele disfunctionalitati caracteristice

Deteriorarea habitatelor acvatice si semiacvatice: caracteristicile de curgere, deci habitatele acvatice, devin foarte omogene. In fapt, largirea excesiva a albiei minore, principiu tehnic de baza a acestui tip de interventie, conduce atat la reducerea lamei de apa la etiaj cat si la adancimi care devin limitante pentru o mare parte a biocenozelor acvatice si in special a speciilor de pesti; Cresterea temperaturii apei si intensificarea efectelor eutrofizarii: reducerea lamei de apa favorizeaza cresterea vitezei de incalzire a apei pe timp de vara, fenomen ce poate determina instalarea unor conditii extrem de periculoase, chiar letale pentru biocenoze si poate duce la agravarea efectelor eutrofizarii, in cazul in care aceasta este deja prezenta; Modificarea relatiei panza freatica/rau: cursurile de apa, de cele mai multe ori au tendinta de a drena panza freatica, ceea ce are ca efect reducerea zonelor umede ale albiei majore; Reducerea conectivitatii laterale: reducerea frecventei de inundare a albiei majore si lipsa bratelor/meadrelor cursului de apa genereaza dificultati in procesul de reproducere a speciilor; Cresterea vitezei si nivelului apei in timpul viiturilor - valori care limiteaza posibilitatea biocenozelor acvatice de a gasi un refugiu (adapost); In plus, daca noul curs de apa este rectiliniu si indiguit, atunci se adauga disfunctionalitatile legate de lucrarile de rectificare si indiguire.

Principii de restaurare
Nivelul R3 Nivelul de performanta cel mai ridicat consta in redarea cursului de apa a geometriei hidraulice naturale. In functie scorul de eficienta probabila al cursului de apa, tehnicile vor fi foarte diferite: in cazul unui scor mare, se recomanda reinitierea proceselor de eroziune laterala in vederea favorizarii adaptarii cursului de apa la lucrarile de restaurare (autoadaptare sau autoajustare a cursului de apa); in cazul unui scor mic, se va urmari cresterea aportului de materiale aluvionare si recrearea unui nou curs de apa. Nivelul R2 si R1 Daca ampriza funciara disponibila este insuficienta sau exista alte motive / ratiuni / argumente tehnice care sa impiedice atingerea unui nivel de performanta ridicat, se va opta pentru un nivel de performanta mai scazut (R2 sau R1).

19

Principalele tipuri de restaurare avute in vedere in acest caz sunt : Reducerea latimii albiei minore; Recrearea unui talveg sinuos ; Crearea de bancuri de aluviuni alternante; Crearea vegetatiei ripariene.

2.3. Indepartarea vegetatiei ripariene

Vegetatia ripariana poate fi indepartata partial sau total atat in timpul executarii lucrarilor de regularizare / canalizare a albiei cat si ca urmare a interventiilor mai mult sau mai putin frecvente ale detinatorilor de teren, in special in zonele agricole.

Principalele disfunctionalitati caracteristice

In scopul descrierii principalelor tipuri de impact fizic si ecologic ale indepartarii vegetatiei ripariene, in continuare se detaliaza functiile majore pe care aceasta le asigura, si implicit, disfunctionalitatile cauzate de inlaturarea acesteia. Situata la interfata dintre mediile terestre si acvatice, vegetatia ripariana joaca un rol foarte important in cadrul ecosistemelor lotice.

Vegetatia ripariana este esentiala pentru numeroase organisme (mamifere, amfibieni, pasari, pesti, etc.) asigurandu-le acestora conditii favorabile pentru adapost, hrana si reproducere. Vegetatia ripariana joaca, de asemenea, un rol de coridor care asigura o legatura intre mediile adesea fragmentate, facilitand schimburile intre diferite comunitati de animale. Radacinile copacilor, trunchiurile de copaci cazuti in apa si resturile vegetale creaza habitate favorabile faunei acvatice, toate acestea oferind loc de adapost sau sursa de hrana pentru numeroase specii de pesti sau nevertebrate. Vegetatia existenta pe maluri asigura umbra deasupra apelor, ceea ce permite mentinerea unei temperaturi scazute a apei. O temperatura ridicata a apei, datorata unui exces de lumina, scade solubilitatea oxigenului in apa, ceea ce risca sa provoace o crestere a afectiunilor virale si bacteriene si, in mod indirect, cresterea mortalitatii pestilor. Pe de alta parte, pe termen lung, excesul de lumina poate deveni o sursa de dezvoltare excesiva a algelor acvatice si de eutrofizare a apelor.

20

Formatiunile vegetale ripariene asigura un aport constant de materie organica (vegetala si animala), necesara functionarii retelei trofice. Formatiunile vegetale ripariene participa la eliminarea / reducerea poluarilor difuze prin diminuarea incarcarii apelor cu nitrati si fosfati si a concentratiei de pesticide.

Independent de aceste functii ecologice vitale pentru mentinerea biodiversitatii, vegetatia ripariana are si alte roluri precum reducerea eroziunii malurilor sau asigurarea unor functii peisagistice sau recreative. Apa, prin natura sa, a fost intotdeauna un element de modelare a formelor peisajului, prin prezenta sa, ofera un plus de atractivitate zonei, sporind valoarea recreativa a acestor sectoare de curs se apa contribuind in general la dezvoltarea economica si culturala a regiunii. Vegetatia ripariana detine in mod evident un loc important in perceptia peisajului caracteristic zonelor umede.

Figura 6. Vegetatia ripariana si acvatica detine un loc important in preceptia peisajului caracteristic zonelor fluviale

Principii de restaurare
Principiile de restaurare a vegetatiei ripariene vor tine seama de motivele care au stat la baza eliminarii acesteia. Astfel, daca indepartarea vegetatiei ripariene a fost realizata in timpul lucrarilor de canalizare a albiei, lucrarile de restaurare vor cuprinde in mod necesar si lucrari de recreare a formatiunilor vegetale riverane, fie de o maniera directa (plantarea de vegetatie, tehnici bioingineresti) sau indirecta, asigurand conditii favorabile dezvoltarii spontane a vegetatiei indigene adaptate (realizarea de deflectoare, crearea de bancuri de pietris, terasarea malurilor in panta redusa, etc.). In functie de nivelul de performanta ales si de relatia cu alte tipuri de lucrari de restaurare, se identifica: Nivelul R2 si R3 - accentul cade pe favorizarea conditiilor optime de dezvoltare a vegetatiei mai mult decat pe executarea directa a unor

21

plantari (pentru un anumit tip de vegetatie), scopul fiind acela de a recrea un veritabil coridor fluvial; cu cat puterea hidraulica a cursului de apa va fi mai importanta, cu atat restaurarea (din punct de vedere al obiectivului de creare a unei vegetatii ripariene) va fi mai pasiva: Nivelul R1 Nu exista alte alternative decat aceea de a executa plantari simple sau realizarea de lucrari de protectie vegetala a malurilor, pentru dezvoltarea de formatiuni vegetale adaptate la conditiile locale.

2.4. Protectia malurilor

Pentru asigurarea unor spatii destinate agriculturii si dezvoltarii zonelor urbane in lunca inundabila, mii de kilometrii de maluri ale cursurilor de apa au fost protejati impotriva proceselor de eroziune, cel mai adesea prin tehnici ingineresti clasice - peree, ziduri de beton, anrocamente, epiuri, palplanse, gabioane etc. (cunoscute in literatura de specialitate ca hard engineering works).

Principalele disfunctionalitati caracteristice

Blocarea dinamicii laterale Un hidrosistem fluvial natural este caracterizat printr-o diversitate geomorfologica, generata de procesele de eroziune a malurilor si de deplasarea laterala a albiei (in special pentru un curs de apa meandrat). Aceste procese de eroziune, transport de sedimente, depunere, au ca efect crearea, distrugerea si recrearea intr-o perioada scurta de timp, a unei diversitati de medii, a caror bogatie ecologica tine in mod direct de frecventa de regenerare a acestora. Blocarea dinamicii laterale, prin lucrari de protectie a malurilor, duce la o degradare a calitatii functionale a cursului de apa. Absenta proceselor de eroziune laterala duce, in plus, la o scadere a productiei de sedimente grosiere, prin lipsa unei refaceri a cantitatii de aluviuni de pe maluri. Acest lucru prezinta mare importanta avand in vedere faptul ca echilibrul dintre debitul lichid si debitul solid este un element esential al dinamicii fluviale. In acelasi timp, lucrarile de protectie a malurilor favorizeaza, cel putin la nivel local, erodarea albiei, prin coborarea talvegului. Deteriorarea starii ecologice a cursurilor de apa Lucrarile de protectie a malurilor conduc, in general, la o simplificare a caracteristicilor ecologice ale acestora. Pe langa pierderea habitatului riparian, lucrarile ingineresti (clasice) de protectie a malurilor inlocuiesc ecotonul natural al raului, de regula mult mai complex si mai favorabil unei cresteri semnificative a biodiversitatii.

22

Figura 7. Influenta lucrarilor de protectie a malurilor asupra reducerii numarului de specii la nivelul ecotonului riparian

Utilizarea ecotehniei, ca masura de protectie a malurilor reduce semnificativ acest tip de impact. Lucrarile de protectie a malurilor sunt adesea insotite si de alte tipuri de interventii (rectificarea albiei, taierea meandrelor, recalibrarea, realizarea de diguri, etc.). Impactul generat de aceste lucrari de protectie a cursurilor de apa agraveaza efectele asociate cu interventiile mai sus-mentionate.

Principii de restaurare
Nivelul R3 Singura metoda adaptata nivelului de performanta cel mai ridicat (R3) este eliminarea completa a lucrarilor de protectie existente, pentru a asigura un spatiu de libertate cursului de apa si revenirea la un ecoton riparian natural. Nivel R2 Solutia care se urmareste va consta in eliminarea lucrarilor de protectie existente si realizarea unor noi lucrari de protectie (ecotehnice, daca este posibil) la o anumita distanta de cursul de apa. In cazul in care lucrarile de protectie existente sunt realizate din blocuri de anrocamente, acestea pot fi reutilizate, pentru realizarea epiurilor, risbermelor, etc. Spatiul de mobilitate al cursului de apa va fi astfel extins, dar totusi limitat de obiectivele necesar a fi aparate. Nivel R1

23

In cazul in care, prezenta lucrarilor de protectie a malurilor este indispensabila, se urmareste inlocuirea lucrarilor de protectie clasice (hard engineering works) cu tehnici ecologice, verzi (cunoscute in literatura de specialitate ca soft engineering works).

2.5. Indiguirea cursurilor de apa

Pana in prezent, numeroase rauri din Romania au fost indiguite, uneori pe distante foarte lungi. In mediul urban, realizarea digurilor, au avut ca scop reducerea frecventei inundatiilor, distrugatoare de vieti omenesti si bunuri in zonele cu o concentratie mare a populatiei. In zonele rurale, lucrarile de indiguire a raurilor indeplinesc un rol complementar: in afara obiectivului de protectie a satelor si comunelor situate in lunca inundabila, au si scopul de a reduce frecventa de inundare a terenurilor cultivate. Indiguirea unui curs de apa este adesea asociata cu alte tipuri de interventii precum: rectificarea albiei minore, protectia antierozionala a malurilor, indepartarea vegetatiei ripariene, impactul fiind, de cele mai multe ori, multiplu.

Principalele disfunctionalitati caracteristice

Indiguirea unui curs de apa are ca rezultat, de obicei, aparitia unei serii de disfunctionalitati hidromorfologice si ecologice in albia minora a raului, si in special in albia majora, precum:

Intreruperea conectivitatii dintre albia minora si cea majora a

raului Aceste intreruperi au caracteristici extrem de variabile in functie de cursul de apa, de latimea zonei cuprinse intre diguri, de inaltimea digurilor, etc. Intreruperea conectivitatii poate avea caracter: o permanent: nu mai exista nici o legatura intre albia minora si cea majora, indiferent de nivelul apei atins la inundatii; o temporar: scaderea frecventei de inundare a albiei majore de la o data pe an sau o data la 2 ani, la o data la 5 ani, sau la 10 ani, etc. In functie de intensitatea acestor deconectari, impactul asupra mediului inconjurator poate fi mai mult sau mai putin important si mai mult sau mai putin reversibil. In general, intreruperea conectivitatii laterale (dintre albia majora si cea minora) a unui curs de apa se manifesta printr-o: o modificarea habitatelor naturale si a biocenozelor terestre din albiile majore; o reducerea numerica a unor specii acvatice, al caror ciclu de dezvoltare este legat de asigurarea conectivitatii laterale (de exemplu: reproducerea pentru anumite specii de pesti).

24

Coborarea talvegului in albia minora, datorita cresterii vitezei apei in zona cuprinsa intre diguri, in special in cazul unei distante reduse intre acestea; aceasta va produce o scadere a nivelului apelor subterane adiacente precum si o reducere a stabilitatii constructiilor hidrotehnice (poduri, diguri, lucrari de protectie a malurilor). Agravarea inundatiilor in aval. In cazul in care cursul de apa este rectificat si recalibrat, se adauga si disfunctionalitatile legate de lucrarile de rectificare si recalibrare.

Principii de restaurare
Nivelul R3 Pentru a elimina cea mai mare parte a disfunctionalitatilor generate de indiguirea cursurilor de apa, metoda cea mai eficace - dar extrema - consta in eliminarea digurilor. Prin acest nivel de performanta, cursul de apa isi va recapata un spatiu de mobilitate si un spatiu functional, cu paduri ripariene si zone umede. Nivel R2 Nivelul de performanta atins va fi diminuat in cazul in care ampriza funciara disponibila este insuficienta, in special in cazul in care terenurile adiacente au grad ridicat de securitate sau apartin unor obiective strategice socio- economic. Principalele tipuri de restaurare posibile sunt: crearea unui spatiu de mobilitate pentru cursul de apa intre diguri ; o reducere a inaltimii digurilor in zonele cu importanta redusa

Nivel R1 Refacerea legaturii intre albia minora si albia majora prin lucrari stavile cu clapet, ....etc.

25

2.6. Realizarea de praguri si lucrari transversale pe cursuri de apa

Pe cea mai mare parte a cursurilor de apa din Romania s-au construit o multime de praguri de inaltimi reduse (sub 5 m). In mare parte aceste lucrari nu mai au un rol economic "activ". Dimpotriva, ele genereaza un impact semnificativ asupra factorilor abiotici (hidromorfologici, fizico-chimici ai apei, etc.) si biologici (bariere in calea deplasarii diverselor specii acvatice). Cu toate acestea, acest tip de lucrari pot, in anumite cazuri, sa prezinte interes in mentinerea unei lame de apa la ape mici, mentinerea unui nivel al apelor subterane in scopul asigurarii apei potabile sau pentru irigatii, stabilizarea patului albiei, etc. Acest tip de activitati antropice au un efect imediat asupra procesului de omogenizare a caracteristicilor de curgere ale unui rau, deci implicit, ale habitatelor acvatice. In prezent, zeci de mii de km de rauri sunt influentate direct de prezenta pragurilor. Se mentioneaza ca pragurile de fund au fost de cele mai multe ori asociate si cu alte interventii antropice, cum ar fi: lucrari de rectificare a albiei minore, lucrari de recalibrare a cursului de apa, lucrari de protectie antierozionala a malurilor, eliminarea partiala sau totala a vegetatiei ripariene. Impactul este deci de cele mai multe ori multiplu.

Principalele disfunctionalitati caracteristice

Indiferent de scopul lor initial (derivarea apei pentru hidroenergie sau irigatii, stabilizarea patului albiei minore etc), pragurile in fund, au un impact hidromorfologic si ecologic extrem de important. Impactul hidromorfologic legat de prezenta unor pragurilor poate fi clasificat in trei categorii: afectarea scurgerii lichide si solide si a fluxurilor de materie organica, acumularea de sedimente, ingreunarea migrarii pestilor si intreruperea continuitatii ecologice pentru biocenozele acvatice; efect de acumulare a apei: se manifesta prin aparitia unui fenomen de remuu in zona amonte, ceea ce favorizeaza aparitia de biotopuri lentice si foarte adanci. In afara acestor alterari drastice ale habitatelor acvatice, aceste acumulari contribuie la incalzirea apei in perioada debitelor mici si accentueaza efectele eutrofizarii; efect de blocaj local a dinamicii fluviale, ceea ce perturba echilibrul geodinamic al cursului de apa: se diminueaza considerabil procesele naturale de eroziune laterala.

26

In cazul in care, sectorul de rau expus efectului de acumulare este rectiliniu, indiguit sau recalibrat, se adauga disfunctionalitatile legate de lucrarile de rectificare, indiguire si recalibrare a albiei raului.

Principii de restaurare
Impactul global negativ al pragurilor de fund conduce la concluzia ca, in majoritatea situatiilor, precum si in absenta intereselor economice sau a intereselor patrimoniale si peisagistice, cel mai bun mod de a atinge obiectivele Directivei Cadru Apa, este de a elimina pragurile de fund, sau de a reduce semnificativ inaltimea acestora. Nivelul R3 In acest caz, se inlatura complet lucrarile transversale (masura extrema, rar intalnita). In cazul in care se dovedeste ca lucrarile transversale sunt de interes public deosebit si/sau beneficiile aduse mediului sau societatii sunt depasite de beneficiile aduse de lucrari si acestea nu pot fi inlocuite cu alte masuri / tehnici alternative, atunci acestea ar trebui mentinute in continuare. Avantajele inlaturarii lucrarilor transversale restaurare maxima (atat din punct de vedere al ecosistemelor cat si recreativ); nu necesita intretinere ulterioara restaurarea scurgerii si a habitatelor naturale reducerea efectelor de eutrofizare legate de prezenta lacurilor / acumularilor de apa (adancimi si viteze reduse) reducerea colmatarii si ameliorarea transportului aluvionar grosier

Dezavantajele inlaturarii totale a lucrarilor transversale (se mentioneaza aspectele fizice si ecologice si nu aspectele sociologice): eroziune regresiva in amonte coborarea nivelului apei duce la reluarea procesului de eroziune laterala malurilor pentru cursurile de apa recalibrate, inlaturarea totala a pragurilor de fund va duce la o reducere a calitatii habitatului (adancimi reduse ale apei, colmatarea biefurilor) in unele cazuri, prezena pragurilor de zeci de ani, au contribuit la dezvoltarea zonelor umede in amonte. Inlaturarea lucrarilor transversale va avea un efect de secare a acestor zone umede, reducerea frecventei de inundare a terenurilor adiacente, reducerea functionalitatii anumitor zone inundabile, de exemplu zonele de reproducere. risc de disparitie a vegetatiei din vechea zona ripariana prin dezhidratarea radacinilor plantelor

27

inlocuirea unei zone umede cu un curs natural de apa: - traditii ale riveranilor dificil de a fi schimbate, daca aceste zone s-au format de decenii si chiar de secole;

Nivel R2 Daca din motive economice sau tehnice, eliminarea totala a lucrarilor transversale nu este posibila, se va alege nivelul de performanta inferior (un obiectiv de restaurare mai putin restrictiv), de exemplu reducerea partiala a inaltimii pragurilor sau, daca este vorba de un lac de acumulare, diversificarea malurilor si crearea unei vegetatii ripariene mai variate. Nivel R1 Acelasi tip de lucrari ca pentru cele mai multe proiecte de restaurare de nivel R1, indiferent de tipul de alterare.

2.7. Extragerea de balast/pietris din albiile cursurilor de apa

In prezent, cea mai mare parte a cursurilor de apa, exploatate intens in a doua jumatate a secolului XX, prezinta un deficit de aluviuni grosiere. De mentionat ca extractiile de balast / pietris din albia minora a cursurilor de apa au fost de multe ori asociate cu alte tipuri de interventii, cum ar fi: lucrari de rectificare a albiei minore si taieri de coturi si meandre; lucrari de protectie a malurilor impotriva eroziunii si indiguiri (pentru a proteja platformele de procesare a pietrisului). In acest caz, impactul este multiplu.

Principalele disfunctionalitati
Lucrari de extractie (balastiere) in albia minora: coborarea generalizata si rapida a talvegului albiei minore Principalele efecte recunoscute sunt: Scaderea nivelului acviferului aluvial si efectele sale indirecte, precum degradarea ecosistemelor riverane si reducerea resurselor de apa potabila de calitate. Intreruperea (permanenta sau temporara) a conectivitatii laterale

In functie de intensitatea acestor "intreruperi ale conectivitatii", impactul asupra mediului este mai mult sau mai putin important si mai mult sau mai putin reversibil. De o maniera generala, intreruperea conectivitatii intre albia minora si albia majora are urmatoarele efecte: reducerea biodiversitatii in albia majora, asociata cu absenta unor inundari frecvente;

28

maturizarea accelerata a vegetatiei riverane cu fixarea depunerilor de aluviuni initial mobile; reducerea biodiversitatii la nivelul biocenozelor terestre asociate; reducerea diversitatii biocenozelor acvatice, al caror ciclu de dezvoltare este legat de mentinerea unei conectivitati laterale (in special reproducerea anumitor specii de pesti). modificarea naturii substratului, cu efecte majore asupra biocenozelor bentonice si populatiei piscicole (reducerea drastica a diversitatii habitatelor); eroziunea accentuata a malurilor si destabilizarea acestora, cursul de apa incercand sa compenseze deficitul de materii solide/ sedimente prin cresterea sinuozitatii (reducerea energiei) ; afectarea stabilitatii structurii constructiilor (poduri, diguri, etc). Impactul direct al exploatarilor amplasate in albia majora este legat de disparitia imediata si definitiva a zonelor umede naturale din lunca inundabila. Bratele moarte, zonele umede adiacente, etc. sunt iremediabil inlocuite cu bazinele de exploatare a nisipurilor, pietrisurilor etc. In ceea ce priveste impactul indirect al lucrarilor de extractie a pietrisului din albia majora, cea mai grava este ireversibilitatea procesului de erodare a albiei minore (coborarea talvegului), deoarece, in acest caz, reincarcarea cursului de apa cu aluviuni provenite din eroziunea laterala este imposibila.

Lucrari de extractie in albia majora: coborarea ireversibila a talvegului

Principii de restaurare
Nivelul R3 Cea mai mare parte a cursurilor de apa active din punct de vedere dinamic, pe care au fost frecvent amplasate balastiere in albia minora, au nevoie de a se reincarca cu sedimente (prin eroziune laterala) in scopul echilibrarii din punct de vedere morfodinamic (este vorba de conceptul de spatiu de libertate sau de mobilitate al cursului de apa). Acest concept este greu aplicabil datorita reticentelor sociologice (fata de fenomenele de inundare, eroziune, etc.). Nivelul R2 Daca ampriza funciara disponibila este insuficienta (in special in cazul balastierelor din albia majora) sau exista alte ratiuni tehnice care sa impiedice atingerea unui nivel de performanta ridicat, se va opta pentru un nivel de performanta mai scazut (obiectiv de restaurare mai putin restrictiv). Principalele tipuri de restaurare avute in vedere in acest caz sunt:

29

Amenajarea ecologica a balastierelor la finalizarea exploatarii in vederea asigurarii unei functionalitati corespunzatoare (apropiata de cea naturala). Eventual, favorizarea reconectarii bratelor moarte. Aport artificial de aluviuni si, eventual, realizarea unor praguri de inaltime redusa Realizarea unor structuri transversale in albie, precum epiuri sau praguri, in cazul in care exista aport solid din amonte (in acest caz trebuie sa se aiba in vedere disfunctionalitatile generate de praguri).

Nivelul R1

30

Capitolul

Etape de parcurs in elaborarea si implementarea unui proiect de restaurare ecologica

Acest capitol descrie pasii de urmat pentru elaborarea, implementarea si urmarirea unui proiect de restaurare / reconstructie ecologica, si respecta, in mare parte, normele recomandate de Society for Ecological Restoration International; conform acestui ghid, aceste etape se aplica la restaurarea oricarui tip de ecosistem terestru sau acvatic ce se realizeaza oriunde in lume (Cleawell s.a., 2005). Se precizeaza diferentierea ce trebuie facuta intre activitatile de management a ecosistemului (necesare pentru prevenirea degradarii ecosistemelor restaurate in urma alterarii mediului inconjurator sau a modificarilor antropice aparute) si activitatile de restaurare. Cu alte cuvinte, restaurarea ecologica conduce la (re)ameliorarea / insanatosirea ecosistemelor iar managementul ecosistemelor are ca scop mentinerea integritatii acestora. Aceasta distinctie intre restaurare si gestionare (management) faciliteaza planificarea resurselor (inclusiv bugetarea), protejand astfel eforturile de restaurare fata de posibilele incoerente sau erori de decizie ce pot aparea ulterior in managementul ecosistemului. In conformitate cu normele stabilite de Society for Ecological Restoration International, in elaborarea, implementarea si monitorizarea unui proiect de restaurare/reconstructie ecologica sunt definite 6 faze de lucru: planificarea conceptuala a proiectului; activitatile preliminare; planificarea implementarii proiectului; implementarea propriu-zisa a proiectului; actiuni postimplementare (monitorizare si mentenanta); evaluarea atingerii obiectivelor proiectului si informarea publicului. Importanta planificarii conceptuale restaurare/reconstructie ecologica a proiectelor de

Toate proiectele de restaurare/reconstructie ecologica a raurilor au la baza un studiu preliminar prin intermediul caruia se permite cunoasterea contextului hidromorfologic, ecologic, social si funciar al tronsonului de curs de apa

31

considerat; este ceea ce, in literatura de specialitate, se numeste etapa de

planificare conceptuala a proiectului de restaurare.

Un astfel de studiu preliminar poate conduce, de-asemenea, la concluzia ca nu este necesara sau prioritara lucrarea de restaurare, o disfunctionalitate putand sa se atenueze sau se refaca (autoredreseze) pe cale naturala, in timp.

I. Planificarea conceptuala
I.1. Identificarea zonei de studiu delimitarea zonei care face obiectul proiectului de restaurare; marcarea pe harti (continand informatii referitoare la hidrografie, soluri, relief) a zonei care face obiectul proiectului (scara recomandata: 1:500 1:25.000).

I.2. Identificarea tipului de proprietate (publica, privata) prin indicarea numelui proprietarului (daca este cazul). I.3. Elaborarea documentatiei referitoare la istoricul zonei care face obiectul restaurarii. identificarea interventiilor antropice asupra zonei si prezentarea acestora in ordine cronologica; utilizarea hartilor / ortofotoplanurilor disponibile la diverse etape in timp sunt utile pentru a intelege modul de evolutie a zonei sub influenta factorilor externi perturbatori.

I.4. Prezentarea generala a bazinului hidrografic in care se situeaza zona ce urmeaza a fi restaurata, sub urmatoarele aspecte :

caracteristici fizico-geografice caracteristicile hidrologice,

climatice, pedologice, etc..

caracteristicile ecologice globale - calitatea biocenozelor acvatice

si terestre, populatii piscicole, calitatea fizico-chimica, starea generala a cursului de apa, continuitatea ecologica amonte aval, etc.

caracteristicile geomorfologice globale - latimea fundului si panta albiei, granulometria aluviunilor transportate, evaluarea cantitatii de solid transportata si identificarea alterarilor majore (baraje, diguri, alte lucrari hidrotehnice).

I.5. Descrierea alterarilor hidromorfologice produse si a efectelor generate de acestea (disfunctionalitati morfo-ecologice), respectiv punerea in evidenta a starii de degradare a sectorului analizat starea de degradare a caracteristicilor geomorfologice (lucrari hidrotehnice existente, ampriza, impactul acestora asupra caracteristicilor hidrodinamice de curgere, asupra traseului in plan a cursului de apa etc); modificarea regimului hidrologic in timp; starea calitatii apei;

32

starea de degradare a functionalitatii ecologice (prin raportarea la starea de referinta istorica, daca exista date; referinta se refera la conditiile existente anterioare declansarii factorilor perturbatori). evaluarea cerintelor locale sau colective de restaurare / reconstructie ecologica prin consultarea / comunicarea cu riveranii, factorii de decizie in domeniu si diversele institutii implicate; culegerea de informatii cu privire la disponibiltatea funciara a zonei (criteriu indispensabil pentru a evalua obiectivul / nivelul de performanta al restaurarii proiectului); culegerea de informatii minimale care sa permita evaluarea contextului socio- politic local.

I.6. Evaluarea contextului socio-politic si funciar - etapa presupune

I.7. Evaluarea scorului de eficienta probabila Aprecierea scorului de eficienta probabila are la baza valoarea a cinci variabile: puterea hidraulica specifica a cursului de apa; erodabilitatea potential naturala a malurilor (fara a tine seama de eventualele lucrari de protectie existente); aporturile solide potentiale; ampriza funciara disponibila a tronsonului propus pentru restaurare si starea de calitate a apei. Valoarea acesteia variaza de la 0 la 50 (a se vedea cap I.2.3.) I.8. Identificarea obiectivelor restaurarii Toate proiectele de restaurare ecologica au un obiectiv general comun care consta in recuperarea integritatii ecosistemului si asigurarea potentialului de sustenabilitate pe termen lung. Daca un ecosistem a fost distrus in totalitate inseamna ca nu exista in locul lui structuri, functionalitati si schimburi energetice si informationale, care, prin unitatea lor sa definesca un ecosistem functional. In locul ecosistemului distrus se pot construi un ecosistem (de exemplu un parc amenajat complex pe un teren viran fara vegetatie) sau mai multe, care vor forma un ecobiom functional. In acest caz, se poate construi un alt ecosistem, nu neaparat de acelasi fel (de exemplu daca exista un ecosistem lotic/de rau se poate construi un ecosistem lentic/de lac). Reconstructia unui ecosistem se poate realiza pe amplasamentul vechiului ecosistem dar cu mentiunea ca ecosistemul nou sa fie de acelasi tip cu cel existent anterior (de exemplu daca exista ecosistem letic se va construi tot ecosistem letic). Esential in reconstructia unui ecosistem este functionalitatea. Omul poate creea ecosisteme complexe, dar niciodata de complexitatea celor naturale. Inlocuirea unui ecosistem cu alt ecosistem (de exemplu ecosistem lotic cu lentic) se poate realiza cu succes numai dupa o atenta evaluare a componetelor ecosistemice anterioare si a celor propuse. Un ecosistem nu trebuie neaparat inlocuit ci trebuie sprijinit prin tehnici bioingineresti sa functioneze si sa inglobeze o biodiversitate complexa. Fiecare obiectiv de restaurare este reprezentat de un anume nivel de performanta (a se vedea cap 1.3.).

33

I.9. Propunerea a 1-3 scenarii de restaurare ecologica si tipurilor de interventii asupra biotei necesare Numeroase proiecte de restaurare necesita o manipulare a biotei, in special a vegetatiei. Zonele de vegetatie de pe malurile raurilor si din albiile majore au un rol foarte important si constituie refugiu, loc de cuibarire si de hranire pentru numeroase specii de animale (vertebrate si nevertebrate). Animalele pot fi ajutate sa colonizeze zona care necesita restaurare prin furnizarea de cataratori pentru pasari, prin asigurarea de material vegetal pentru nevertebratele bentonice. Pentru crearea/restaurarea habitatelor se folosesc specii native. Speciile invazive native si non-native pot fi inlaturate in cazul in care perturba lantul trofic al ecosistemului respectiv. Tipuri de interventii asupra biotei sunt: Multiplicarea zonelor de habitat Diversificarea zonelor de habitat Crearea de zone de habitat (diversificarea speciilor) Protectia/conservarea zonelor de habitat, etc.

I.10. Identificarea restrictiilor de natura juridica (ex. reglementari urbanistice) si a autorizatiilor necesare restrictiile legale privind accesul pe proprietate pot impiedica implementarea unor activitati de restaurare, caz in care este necesara obtinerea unei autorizatii sau derogari; verificarea existentei in zona de studiu a retelelor hidroedilitare, a retelelor de gaze si titei, linii de inalta tensiune, etc.; verificarea existentei siturilor arheologice si/sau a obiectivelor istorice; pentru realizarea unor lucrari in imediata vecinatate a acestor zone sunt necesare autorizatii; existenta in apropiere a unor amplasamente cu grad ridicat de securitate nationala (unitati militare, poligoane de tragere, depozite radioactive, etc.) incadrarea zonei de studiu pe perimetrul unei arii protejate; anumite lucrari nu pot fi executate pe teritoriul incadrat in ariile protejate motiv pentru care se considera necesar obtinerea de autorizatii; etc.

I.11. Estimarea duratei proiectului. Durata proiectului poate afecta intr-o mare masura costurile proiectului. Proiectele de restaurare pe termen scurt pot fi mai costisitoare decat proiectele pe termen lung. Cu cat durata proiectul este mai mare, cu atat ne putem baza mai mult pe recuperarea/refacerea naturala a ecosistemului in atingerea obiectivelor specifice de restaurare (identificate in etapa I.8.). In programele de restaurare accelerata procesele naturale sunt sustinute de interventii costisitoare.

34

II. Activitatile preliminare - sunt activitatile pe care se bazeaza intreaga planificare a proiectului de restaurare/reconstructie ecologica
II.1 Nominalizarea liderului de proiect, care sa se ocupe de toate aspectele tehnice ale restaurarii II.2 Stabilirea echipei de restaurare II.3 Stabilirea unui buget aferent activitatilor preliminare si a termenelor de realizare asociate. II.4 Stabilirea, daca este cazul, a unei/unor campanii de monitorizare (masuratori de baza a parametrilor biologici, fizico-chimici, hidromorfologici, etc.) inainte de inceperea implementarii proiectului (poate dura pana la 1 an). Masuratorile pot fi continuate si in perioada de implementare a proiectului, facand astfel parte din programul de monitorizare. In cazul in care rezultatele obtinute din masuratori indica potentiale disfunctionalitati in desfasurarea proiectului, acestea pot fi corectate pe parcurs pentru a preveni esecul proiectului. II.5 Efectuarea de investigatii / testari in vederea evaluarii eficientei metodelor de restaurare propuse (daca este cazul) Metodele inovatoare de restaurare pot necesita testare, inainte de a fi puse in aplicare in situ. Loturile experimentale sau "proiectele pilot" de dimensiuni reduse pot sa demonstreze fezabilitatea proiectului sau, dimpotriva, pot sa evidentieze deficiente in activitatea de proiectare si executie a restaurarii. II.6 Reevaluarea obiectivelor de restaurare (sunt acestea realiste sau este necesar sa fie modificate?) Fixarea unor obiective realiste este cruciala. Posibilitatea realizarii obiectivelor identificate pe parcursul planificarii conceptuale (etapa I.8.) poate parea acum nerealista in lumina informatiilor detaliate aparute ulterior. In acest moment, echipa proiectului ar trebui sa reevalueze obiectivele identificate in cadrul etapei I.8., putand face modificari in cazul in care acestea sunt justificate. II.7 Stabilirea obiectivelor specifice in vederea indeplinirii obiectivului general al restaurarii Indeplinirea obiectivelor restaurarii se realizeaza prin intreprinderea de actiuni explicite care conduc la o serie de rezultate finale specifice. Fiecare rezultat final poarta denumirea de obiectiv specific. II.8 Obtinerea permiselor si autorizatiilor necesare (identificate in cadrul etapei I.11.). II.9 Informarea, consultarea si implicarea factorilor interesati

III Etapa de planificare a implementarii proiectului descrie actiunile

care trebuie intreprinse pentru atingerea obiectivelor proiectului (etapa de proiectare) III.1 Descrierea interventiilor / actiunilor necesare pentru indeplinirea obiectivelor specifice (identificate in etapa II.7) III.3 Stabilirea criteriilor de performanta si a protocoalelor de monitorizare pentru masurarea indeplinirii fiecarui obiectiv

35

III.4 Intocmirea graficului de esalonare a activitatilor necesare pentru indeplinirea fiecarui obiectiv III.5 Achizitionarea de echipamente, dotari si materiale biotice. III.6 Stabilirea unui buget pentru activitatile de implementare, intretinere si neprevazute.

IV. Etapa de implementare

IV.1 Realizarea infrastructurilor necesare implementarii proiectului si delimitarea teritoriului (zonei de lucru) IV.2 Instalarea echipamentelor de monitorizare (statii de masurare, foraje piezometrice, statii fotografice, repere de nivelment, etc.) si localizarea acestora prin coordonate GPS. IV. 3 Realizarea lucrarilor de restaurare (activitatile identificate in etapa III.1.)

V. Etapa post-implementare
V.1 Protejarea zonei impotriva vandalizarii si animalelor ierbivore V.2 Realizarea mentenantei post-implementare, in cazul in care aceasta a fost identificata in cadrul etapei III.1. V.3 Inspectarea periodica a zonei pentru identificarea problemelor neprevazute si luarea masurilor adecvate V.4 Realizarea monitorizarii post-implementare; este ideal ca proiectul sa faca obiectul unei monitorizari a dinamicii parametrilor masurati pe o perioada de cativa ani (literaura de specialite indica cel mai adesea o perioada de 6 ani). V.5 Definirea de masuri corective si de ajustare VI. Evaluarea atingerii obiectivelor proiectului si informarea publicului VI.1 Interpretarea datelor de monitoring in vederea evaluarii atingerii obiectivelor proiectului VI.2 Efectuarea unei evaluari ecologice a proiectului implementat, avand ca scop compararea noului ecosistem restaurat cu cel existent inainte de inceperea lucrarilor de restaurare. VI.3 Elaborarea unui raport final al proiectului si informarea publicului cu privire la proiectul de restaurare implementat si beneficiile acestuia, inclusiv publicarea in jurnale tehnice, reviste de specialitate, etc.

36

Capitolul

Sinteza principalelor tipuri de masuri de restaurare

In cele ce urmeaza se prezinta o sinteza a practicilor existente10 in definirea masurilor de restaurare pe cele 3 niveluri de performanta (de la R1 obiectiv de restaurare a unui compartiment al hidrosistemului, cel mai adesea piscicol, in cazul in care nu se poate realiza o operatiune veritabila de restructurare functionala, la R3 - restaurarea functionala cvasicompleta a hidrosistemului), functie de tipul de disfunctionalitate identificat. Masurile de restaurare prezentate in tabelul 1 si 2 sunt detaliate in anexele 1 8.
Tabel 1. Disfunctionalitate in cadrul albiei minore
Tip de Niveluri de disfunctionalita performanta te R1 si R3 Disparitia R1 substratului ca urmare a erodarii albiei R2 minore (coborarea talvegului) Pachet de masuri posibile la scara locala Aport de material aluvionar + realizarea unor structuri de blocare a procesului de eroziune de tip epiuri, praguri Observatii si recomandari - Utilizarea aluviunilor de natura petrografica si de granulometrie echivalenta celor pe care ar trebui sa le regasim in zona de restaurare. - Netezirea pantei aluvionare

10

Manuel de restauration hydromorphologique des cours deau, Direction de leau, des milieux aquatiques et de lagriculture (DEMAA), Service eaux de surface, 2007

37

Tip de disfunctionalita te

Niveluri de performanta R1 si R3

Pachet de masuri posibile la scara locala

Observatii si recomandari ptr a nu reduce semnificativ sectiunea de curgere. - Cu cat cursul de apa este mai activ (putere hidraulica mare, erodabilitate semnficativa etc), cu atat mai redus va fi aportul de materiale necesare - Atentie la posibilitatea accentuarii deficitului de aluviuni in aval -Fenomenul se datoreaza in general extractiilor de material aluvionar din albia minora. In afara disfunctionalitatilor ecomorfologice, se poate pierde, in scurt timp, o resursa de apa potabila de calitate. - Atentie la impactul asociat cu prezenta pragurilor - Cu cursul de apa este mai activ, cu atat mai putin importanta va fi inaltimea pragurilor.

R3

Posibil aport de material + realizarea de epiuri, praguri + spatiu de libertate/mobilitate

R1 R2 Scaderea nivelului panzei freatice ca urmare a adancirii albiei minore (coborarea talvegului)

Amplasarea unor praguri

R3

Amplasarea unor praguri + asigurarea unui spatiu de libertate

Modificare drastica a caracteristicilor scurgerii si a structurii/ naturii malurilor: omogenizarea caracteristicilor de curgere datorita prezentei pragurilor si barajelor

R1 R2

Diminuarea inaltimii uvrajului + lucrari de restaurare a habitatelor in vechea cuveta a lacului, prin lucrari de mica anvergura avand ca scop reabilitarea / ameliorarea conditiilor de habitat pentru pesti sau alte specii-tinta precum si prin crearea vegetatiei ripariene (fie printr-o tehnica simpla de refacere a stratului de vegetatie plantatii, insamantari sau prin aplicarea unor tehnici de bioinginerie).

- Daca cursul de apa este mai putin activ (putere hidraulica mica, erodabilitate nesemnficativa etc ,) realizarea lucarilor de restaurare este indispensabila pentru a evita deteriorarea starii ecologice si a peisajului - Verificarea existentei riscului de eroziune regresiva

38

Tip de disfunctionalita te

Niveluri de performanta R1 si R3 R3

R1

Omogenizarea caracteristicilor de curgere datorita lucrarilor de amenajare a albiei (regularizare, rectificare etc)

R2

R3

Reducerea adancimii apei in situatia de ape mici

R1

Pachet de masuri posibile la scara locala Inlaturare totala a obstacolului + lucrari de restaurare a habitatelor in vechea cuveta Lucrari de mica anvergura in vederea creerii unei variatii a caracteristicilor curgerii (deflectoare, epiuri, risberme, blocuri de piatra, diferite structuri, etc) Lucrari de restaurare a habitatelor amenajari de mica anvergura avand ca scop reabilitarea / ameliorarea conditiilor de habitat pentru pesti, plantarea de vegetatie acvatica, reprofilarea malurilor, remeandrare partiala Restauratea completa a conditiilor geomorfologice (traseu in plan, geometria albiei si a malurilor, substrat) Reducerea latimii albiei prin orice structura hidraulica care sa permita concentrarea debitului de apa redus intr-o albie astfel dimensionata, incat sa asigure o adancime minima de circa 30 - 40cm

Observatii si recomandari - Solutie adoptata numai in cazul in care uvrajul / amenajarea transversala nu isi mai indeplineste scopul pentru care a fost realizat (a) - Cu cat cursul de apa este mai activ (putere hidraulica mare, erodabilitate semnficativa etc), cu atat restaurarea va avea un caracter mai pasiv - Dimensionarea si pozitionarea structurilor trebuie sa tina cont de: - parametrii geomorfologici este necesara cunoasterea tipului de habitat natural pe sectorul analizat si este foarte importanta stabilirea dimensiunii, formei, naturii structurilor propuse (pentru a rezista la puterea hidraulica a cursului de apa) -si de parametrii ecologici: ce tip de curgere sau de habitat se doresc a fi recreate? (adaposturi / refugii din calea pradatorilor, zone de depunere a icrelor/ sau reproducere, zone de odihna, etc.) Ce specie sau stadiu de dezvoltare dorim sa favorizam (puiet, juvenil, adult)? - Cu cat cursul de apa este mai activ (putere hidraulica mare, erodabilitate semnficativa etc), cu atat restaurarea va avea un caracter mai pasiv - Dimensionarea si pozitionarea structurilor hidraulice trebuie sa tina cont de: - parametrii geomorfologici :

39

Tip de disfunctionalita te

Niveluri de performanta R1 si R3

R2

Pachet de masuri posibile la scara locala Reconstruirea unei albii minore (prin recrearea bancurilor aluvionare sau prin realizarea risbermelor), cresterea distantei intra-diguri in cazul in care acestea sunt prea aproape de cursul de apa, remeandrare Idem R2 + asigurarea unui spatiu de functionalitate Realizarea de ascunzatori si adaposturi de-a lungul malurilor: amenajari specifice din anrocamente, trunchiuri de arbori sau realizarea de structuri artificiale sub-mal, etc fig. 1) Recrearea de maluri naturale, plantari de vegetatie adaptata la conditiile locale, structuri artificiale sub-mal care sa permita dezvoltarea sistemului radicular natural

Observatii si recomandari Care este adancimea medie, vizata si debitul corespunzator? Care este obiectivul: simpla crestere a lamei de apa sau/si cresterea concomitenta a nivelului panzei freatice, etc? Care ar trebui sa fie dimensiunea, forma, natura structurilor pentru a rezista puterii hidraulice a cursurilor de apa? -si parametrii ecologici: este vorba despre ameliorarea habitatului? sau despre o imbunatatire a posibilitatii de traversare a unui sector de rau de catre diferite specii, etc? - Necesitatea unei campanii importante de constientizare a localnicilor din zona cu privire la inlaturarea lucrarilor de protectie a malurilor realizate din peree, anrocamente, pereti de beton; se recomanda ca aceasta masura sa se realizeze in afara zonelor urbane sau industrializate - Administrare funciara a zonei susceptibile de a fi supusa din nou proceselor de eroziune, monitorizare atenta - Pe cursurile de apa caracterizate de putere hidraulica redusa si maluri joase (<1,5 m) plantarea vegetatiei riverane, chiar si la partea superioara a malurilor, poate reduce semnificativ procesele de eroziune laterala (care de altfel devine interesanta pentru restaurarea unei functionari cat mai naturale a cursului de apa).

R3

R1

Modificari ale naturii malurilor

R2

R3

Idem R2 + asigurarea unui spatiu de functionalitate

40

Tip de disfunctionalita te

Niveluri de performanta R1 si R3

R1 Modificarea drastica a vegetatiei ripariene: vegetatie ripariana absenta, foarte rara sau neadaptata

R2

Pachet de masuri posibile la scara locala Plantari simple (printr-o tehnica de refacere a stratului de vegetatie plantari, insamantari) Plantari mai extinse, in limitele amprizei funciare disponibile Plantari extinse de vegetatie, astfel incat sa se recreeze un adevarat coridor fluvial

Observatii si recomandari -Pe cursurile de apa caracterizate de putere hidraulica redusa si maluri joase (<1,5 m) plantarea vegetatiei riverane, chiar si la partea superioara a malurilor, poate reduce semnificativ procesele de eroziune laterala. - Cu cat puterea hidraulica a cursului de apa este mai mare, cu atat mai usor vor fi asigurate conditii bune de crestere prin amenajari indirecte (epiuri), decat prin plantarea imediata a vegetatiei.

R3

Tabel 2. Disfunctionalitate la nivelul albiei majore

Tip de disfunctionalitate Niveluri de performanta R1 si R3 Pachet de masuri posibile la scara locala - Aceleasi masuri locale si globale utilizate pentru stoparea adancirii albiei minore, respectiv aport de material aluvionar + realizarea de epiuri, praguri - Reconectarea canalelor, bratelor moarte Idem R1 Idem R1 Reducerea locala a cotei digurilor pentru cresterea frecventei de conectare albie minora / albie majora; realizarea de structuri regulatoare de debit (ex. stavile cu clapeta) Observatii si recomandari

Intreruperea conectivitatii dintre albia minora si albia majora (cauza: adancirea albiei minore, prin coborarea talvegului)

R1

R2 R3

Intreruperea conectivitatii dintre albia minora si albiei majora (cauza: prezenta digurilor)

R1

- Necesitatea elaborarii unui studiu hidraulic detaliat (pe baza de model hidraulic de simulare a diverselor scenarii) pentru a verifica daca masura nu agraveaza inundatiile pe anumite sectoare

41

R2

Cresterea distantei intra-diguri in limitele disponibilitatii funciare Cresterea distantei intra-diguri in limitele unui spatiu de mobilitate sau de functionalitate, sau, in anumite cazuri, inlaturarea totala a digului

ex. zone urbane.

R3

- Se are in vedere compromisul intre restaurarea unei albii majore functionale si prezervarea folosintelor economice existente in albia majora

Figura 8. Realizarea de structuri artificiale sub-mal (Cowx I.G., Welcomme R.L., 1998)

Trebuie mentionat ca, atunci cand se identifica mai multe tipuri de disfunctionalitati, se va acorda o atentie deosebita definirii masurilor de restaurare, fapt ce presupune elaborarea unor studii preliminare riguroase.

42

Capitolul

Glosar de termeni
Alohton - provenit din afara sistemului; termen opus ca sens cuvantului autohton. Antropic - tinand de existenta si actiunea factorului uman. Bentonic - organism (animal sau vegetal) care pe toata durata existentei sau in anumite stadii evolutive, populeaza zona profunda (bentala) a ecosistemului acvatic; Bentos - biocenoza acvatica alcatuita din plantele si animale ce au ca trasatura comuna utilizarea substraului ca suport de viata; Biocenoza - totalitatea organismelor vegetale vii (fitocenoza) si animale (zoocenoza) care ocupa un areal (biotop). Biom complex de ecosisteme; Biotop totalitatea factorilor fara viata (abiotici) reprezentati de substrat (elemente minerale si organice) si factori climatici (lumina, temperatura, umiditate etc.). Conservare serie de masuri necesare pentru a menine sau a readuce un habitat natural i populaiile de fauna i flora salbatica la un stadiu corespunzator; Constructie ecologica - proces de creare artificiala a unor ecosisteme in cadrul habitatului uman care se realizeaza fie pentru sporirea confortului uman, fie pentru producerea intensiva de alimente, urmarind ca starea noului ecosistem sa fie auto-functionabila sau sa necesite lucrari permanente de intretinere. Degradare/deteriorare ecologica - schimbari treptate care se produc in cadrul unui ecosistem si au ca efect reducerea integritatii ecologice si a starii de sanatate a acestuia. Distrugere - abatere de la starea normala a unui ecosistem si apare atunci cand mediul fizic este distrus, degradarea sau deteriorarea indeparteaza toata viata macroscopica.

43

Dezvoltare durabila utilizarea componentelor diversitatii biologice intr-o maniera si cu o viteza care sa nu conduca la declinul pe termen lung al resurselor biologice, mentinand in consecinta potentialul acestora de a indeplini necesitatile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare. Ecosistem ansamblu format din biotop si biocenoza, in cadrul caruia se stabilesc relatii stranse atat intre organism, cat si intre acestea si factorii abiotici; Ecosistem de referinta ecosistem care poate servi drept model pentru planificarea unui proiect de restaurare ecologica si poate servi mai tarziu, in evaluarea proiectului. Ecotehnie ramura a ecologiei generale care se ocupa cu aplicarea in practica a principiilor ecologiei si protectiei naturii Ecoton - zona de granita (zona tampon) dintre doua tipuri de ecosisteme (ca unitati structurale si functionale elementare) si dintre diferite categorii de complexe de ecosisteme Eutrofizare - proces natural sau artificial de imbogatire a mediului acvatic cu materii organice si substante nutritive (nitrati, fosfati etc); Fascina - manunchi de nuiele sau de ramuri subiri, legat din loc in loc cu sarma, uneori umplut cu piatra, moloz sau pamant, folosit la intarirea terasamentelor; Fitobentos totalitatea organismelor vegetale din bentos; Fitoplancton - totalitatea organismelor vegetale (alge unicelulare sau colonii mici) din plancton; Habitatul unei specii mediul descris de factori abiotici si biotici specifici, in care se regaseste o specie la orice stadiu al ciclului sau biologic; Habitat natural areal terestru sau acvatic care se distinge prin anumite caracteristici geografice, abiotice si biotice naturale sau seminaturale Hidrofit - planta care are nevoie de apa pentru a se dezvolta; Integritate ecosistemica - mentinerea structurii si functiilor ecosistemelor. Lant trofic - unitate functionala de transformare a substantei si de transfer de energie (intr-un singur sens), alcatuita dintr-un sir de specii (producatori consumatori descompunatori); Lotic - caracterizand apa curgatoare. Lentic - caracterizand apa statatoare sau quasi-statatoare. Macrofite acvatice - plante superioare (angiosperme - care fac flori si seminte) sau plante inferioare (alge) si se clasifica functie de caracteristicile morfologice, fiziologice si ecologice in urmatoarele grupe: Macrofite acvatice emergente (heliofite) plante a caror tulpina si frunze sunt partial aeriene, iar radacina este fixata in sol, care se dezvolta in zonele de mal cu adancimi <1,5 m (papura, pipirigul si stuful);

44

Macrofite acvatice plutitoare (hidrofite) - plante ale caror frunze plutesc la suprafata apei sau sunt semiaeriene, inradacinate in sedimentele zonei in care adancimea apei este de 2 -3 m (nuferii); Macrofite acvatice submerse - plante care se gasesc la diferite adancimi; Mediu perifluvial mediu acvatic (ex. canal, zona umeda) care este alimentat de cursul de apa principal; Petrografic - Care apartine petrografiei, privitor la petrografie Plancton - biocenoza acvatica alcatuita din plante si animale de dimensiuni mici (chiar microscopice) care plutesc in masa apei, fara a avea capacitatea de a se impotrivi curentului apei; Potential ecologic - ansamblul factorilor abiotici ai mediului ce constituie suport, dar si resurse pentru existenta si dezvoltarea organismelor vegetale si animale; Productie biologica - cantitatea de substanta organica produsa de organismele acvatice intr-o anumita perioada de timp, atat pe calea cresterii individuale, cat si pe calea reproducerii. Radacina fasciculata radacina firoasa alcatuita din ramificatii fine; Reabilitare ecologica - proces de recreare/refacere a unui ecosistem in urma unei regresiuni ecologice, in cadrul caruia se dirijeaza procesul de refacere in forma originala a structurilor si functiilor posedate anterior de ecosistemul respectiv Reconstructie ecologica - proces de reconstruire a unui nou tip de ecosistem dupa distrugerea si/sau regresiunea ecologica a altuia Regenerare naturala - proces de redresare ecologica, a carui desfasurare se petrece fara interventia omului, daca desfasurarea sa are loc in conditii normale, naturale, de refacere a structurilor si functiilor unui ecosistem afectat de cauze naturale sau antropice; daca omul intervine in acest proces, se vorbeste de recuperare ecologica Remediere ecologica - proces de vindecare a unor sisteme ecologice afectate grav de impacte naturale sau antropice folosind in mod deliberat un complex de mijloace fizice, chimice si biologice Restaurare ecologica - procesul de refacere si gestionare a integritatii ecologice a unui ecosistem Retea trofica este o structura alcatuita din mai multe lanturi trofice; Rezilienta - capacitatea unui ecosistem de a recastiga atributele structurale si functionale, care au suferit un prejudiciu. Rezistenta - termen care descrie capacitatea unui ecosistem de a-si mentine atributele structurale si functionale fata de factorii perturbatori. Risberma element de constructie al barajului deversor sau al unui stavilar cu vana, care racordeaza disipatorul de energie al constructiei cu bieful din aval;

45

Specie alohtona specie introdusa/raspandita, accidental sau intentionat, din alta regiune geografica, ca urmare directa ori indirecta a activitatii umane, lipsind in mod natural dintr-o anumita regiune, cu o evolutie istorica cunoscuta intr-o arie de raspandire naturala, alta decat zona de interes, care pot fi in competitie, pot domina, pot avea un impact negativ asupra speciilor native, putand chiar sa le inlocuiasca; Specie indigena specie de plante si animale salbatice care se regaseste in mod natural in Romania si nu ca urmare a introducerii accidentale sau fortate de catre om de-a lungul secolelor; Specie invaziva specie indigena sau alohtona, care si-a extins arealul de distributie sau au fost introdusa accidental ori intentionat intr-o arie si/sau s-a reprodus intr-o asemenea masura si atat de agresiv incat influenteaza negativ/domina/inlocuiesc unele dintre speciile indigene, determinand modificarea structurii cantitative si/sau calitative a biocenozei naturale, caracteristica unui anumit tip de biotop; Stabilitate - capacitatea unui ecosistem de a-si mentine traiectoria in ciuda stresului la care e supus; acest lucru denota un echilibru dinamic. Stabilitatea este realizata in parte, pe baza capacitatii de rezistenta si rezilienta a unui ecosistem. Taxonomie disciplina care se ocupa cu stabilirea principiilor si legilor de clasificare a lumii vii. Terasament lucrare antierozionala in trepte realizata prin sapaturi, umpluturi si transport, in scopul reducerii pantei; Traiectorie ecologica - reprezinta o traiectorie care descrie dinamica unui ecosistem in timp; Transformare - abatere de la starea normala a unui ecosistem; Xerofit - planta adaptata la mediu cu umiditate scazuta; Zoobentos totalitatea animalelor din bentos; Zona hiporeica - zona de ecoton care se afla la interfata apa subterana/apa de suprafata, un loc de schimb hidrologic, zona dinamica de tranzitie care regleaza fluxurile de energie si nutrienti intre compartimentele de suprafata si subteran. Zona ripariana - zona de ecoton care se dezvolta la interfata dintre sistemele terestre si cele acvatice, cu importanta deosebita, atat in delimitarea ecosistemelor, cat mai ales in functiile complexe pe care le indeplineste in cadrul complexelor de ecosisteme; Zona riverana zona situata pe malul (in albia majora) cursului de apa (ex. teren agricol, padure); .....

46

Capitolul

Bibliografie
Sergiu Diaconu, Cursuri de apa Amenajare, impact, reabilitare, Editura HGA, Bucuresti, 1999 Godeanu, S., (1998). Tehnologii ecologice si Ingineria Mediului - Ecotehnie, Editura Bucura Mond, Bucuresti. Gayton, D.V. (2001). Ground Work: Basic Concepts of Ecological Restoration in British Columbia. Southern Interior Forest Extension and Research Partnership, Kamloops, B.C. SIFERP Series 3, Mills, S. (1995). In service of the wild: Restoring and reinhabiting damaged land, Beacon Press, Boston, Mass, RADOANE MARIA, RADOANE N.(2003), Morfologia albiei raului Barlad si variabilitatea depozitelor actuale, Revista de Geomorfologie. PETA (PATKO) CAMELIA, Valea Barladului studiu de ecologie si hidrologie, Teza de doctorat, 2007 Gabriela IOANA-TOROIMAC, Dinamica hidrogeomorfologica a raului Prahova (Romania): functionarea actuala, evolutia recenta si consecinte geografice, Rezumatul teza de doctorat, 2009 Gheorghiu I. M., Imbunatatiri funciare, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1964 National Research Council (1992). Restoration of Aquatic Ecosystems: Science, Technology and Public Policy, Washington, DC: National Academy Press, Guidelines for better practice in foreshore works, Australia, July 2004. Manuel de restauration hydromorphologique des cours deau, Direction de leau, des milieux aquatiques et de lagriculture (DEMAA) service eaux de surface, Decembrie 2007 Society for Ecological Restoration (SER). http://www.ser.org. Raport privind starea factorilor de mediu in judetul Botosani, 2009 Plan de amenajare a teritoriului judetului Botosani, 2010

47

Planul de Management al Spatiului Hidrografic Prut Barlad, 2009 Guidelines for Developing and Managing Ecological Restoration Projects, Td Edition. Andre Clewell, John Rieger, and John Munro. December 2005. www.ser.org and Tucson: Society for Ecological Restoration International. Hydrologic Processes: Bankfull Discharge, United States Environmental Protection Agency, http://water.epa.gov/scitech/datait/tools/warsss/bankfull.cfm Restauration et entretien des cours deau en Bretagne, Guide technique, DIREN Bretagne, Rennes, Socit Rivire-Environnement, Bgles, 2001 (I.S.B.N. 29510568-9-3) Contract CEEX 756/2006, Impactul riscurilor hidro-climatice si pedo-geomorfologice asupra mediului in bazinul Barladului, Raport stiintific, Faza I/2006 Studii pentru cunoasterea resurselor de apa in vederea fundamentarii planurilor de amenajare ale bazinelor / spatiilor hidrografice, Institutul National de hidrologie si gospodarire a Apelor, 2008 WCED - Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (in engleza: Organization for Economic Cooperation and Development) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale i a speciilor de fauna i flora salbatica (Directiva Habitate) Ordonanta de Urgenta OUG Nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice

48

ANEXE

49

Anexa

CREAREA UNEI VEGETATII RIPARIENE

Tipuri de disfunctionalitati
Modificarea naturii malurilor: vegetatia ripariana absenta, foarte rara sau neadaptata la conditiile locale

Aspecte generale privind aplicarea masurii

Contextul aplicarii
Crearea / refacerea vegetatiei ripariene este o masura adaptata tuturor tipurilor de cursuri de apa; este rareori recomandata ca o masura unica de restaurare, fiind aplicata in completarea altor tipuri de lucrari precum remeandrarea, recrearea cursului de apa, etc.

Principii generale
Crearea vegetatiei riverane poate fi realizata: printr-o tehnica simpla de refacere a stratului de vegetatie (plantatii, butasi sau insamantari) avand ca obiectiv unic cresterea diversitatii speciilor de plante utilizate in vederea refacerii ecotonului riparian. prin aplicarea unei tehnici bioingineresti atunci cand se urmareste mai mult decat un obiectiv ecologic, si anume obiective de protectie impotriva

50

eroziunii (caz in care se folosesc fascine sau impletituri de rachita, suluri de nuiele - in special salcie si arin, casete cu vegetatie, fascine de helofite, butasi, geotextile biodegradabile, etc.) (conform fig. 9) rapid si indirect, prin realizarea unor lucrari adaptate conditiilor locale ale sectorului de rau in curs de restaurare (deflectori (epiuri), terasamente cu forme si pante caracteristice, reconstituirea/refacerea substratului natural).

Figura 9. Ilustrarea tehnicilor de ecotehnie (bioinginerie vegetala)

Trebuie sa fie respectate doua principii fundamentale in orice proiect de restaurare: plantarea doar a speciilor native si/sau a altor specii care se pot adapta la conditiile locale. Daca obiectivul de refacere a vegetatiei este strict ecologic, este esential sa se propuna vegetarea numai cu specii adaptate la condiile locale. O analiza prealabila a zonei si a imprejurimilor este esentiala pentru protectia ulterioara a speciilor (luarea in considerare a climatului, a expunerii la soare, a solului, a granulometriei, a compozitiei substratului etc). cresterea biodiversitatii florei si faunei si diversificarea habitatelor este realizata prin introducerea mai multor specii de plante astfel alese (marime, forma, etc.) incat sa nu apara relatii de competitie intre ele. Un proiect de restaurare (in general) si de refacere a stratului de vegetatie (in particular) nu ar trebui sa fie realizat pentru un singur grup tinta de organisme acvatice.

51

Recomandari
Masura aplicabila tuturor cursurilor de apa, dar recomandat celor cu putere hidraulica scazuta Obiectivul de restaurare preconizat a fi atins se incadreaza in categoria R1 (a se vedea cap. 1.3)

Studiu prealabil
Sunt necesare informatii cu privire la vegetatia existenta, conditiile de sol, de expunere, analiza caracteristicilor hidraulice si hidrologice, etc.

Restrictii de aplicare
Pe cursurile de apa cu putere hidraulica scazuta, plantatiile ripariene pot reduce procesele de eroziune laterala (care de altfel sunt considerate necesare pentru restaurarea unei functionari cat mai naturale a cursului de apa). In acest caz, trebuie identificate si cantarite foarte bine obiectivele prioritare. O crestere peste masura a vegetatiei ripariene poate de asemenea inchide cursul de apa avand ca efect coborarea talvegului albiei . Pe sectoarele urbanizate unde problema protectiei impotriva inundatiilor este prioritara, o crestere peste masura a vegetatiei poate, de asemenea, genera o crestere a nivelurilor apei la viituri. In acest caz, se impun operatii permanente de intretinere si de gestionare a vegetatiei ripariene (plantate sau naturale).

Masuri suplimentare obligatorii

Operatiile de refacere a stratului de vegetatie trebuie insotite de masuri de intretinere asigurate de antreprenorul lucrarilor (ideal, pe o durata minima de 3 sezoane de vegetatie care urmeaza dupa finalizarea proiectului de restaurare). De asemenea, este necesara protectia suprafetelor plantate (cel putin pe durata primelor sezoane de vegetatie) prin amplasarea de garduri temporare de protectie impotriva pradatorilor, rozatoarelor, etc precum si prin amplasarea de panouri de informare cu privire la activitatile realizate in cadrul proiectului de restaurare.

52

Anexa

CONSTRUCTIA DE EPIURI
Tipuri de disfunctionalitati
Omogenizarea caracteristicilor de curgere, reducerea adancimii apei in perioade de ape mici

Aspecte generale privind aplicarea masurii

Epiurile se construiesc in forma de diguri transversale, incepand de la mal si continuand in cursul de apa, in scopul de a obtine o meandrare a albiei si anumite latimi ale acesteia in unele zone pre-stabilite. Ele marginesc traseul teoretic al malurilor numai in puncte izolate. Campul intre doua epiuri este lasat liber si urmeaza sa se umple cu depuneri, in mod natural. Deoarece este dificil sa se stabileasca in prealabil latimea de regularizare, mai ales in cazul cursurilor de apa cu debit solid, epiurile prezinta avantajul de a putea fi ulterior prelungite, scurtate, inaltate sau coborate.

Contextul aplicarii
In cazul restaurarii cursurilor de apa, epiurile sunt realizate pentru a indeplini urmatoarele obiective: reorientarea si dinamizarea curgerii; diversificarea substraturilor albiei; asigurarea variatiei nivelurilor apei;

53

crearea de ascunzatori si adaposturi pentru fauna piscicola.

S-a observat ca pe cursurile de apa cu putere hidraulica foarte scazuta, efectele induse sunt foarte reduse si limitate la efectul de adapost pentru fauna piscicola.

Principii generale
Prin ingustarea latimii locale a albiei, epiurile au ca efect crearea de micro-turbulente (chiar si la debite mici); micro-turbulente apei conduc la diversificarea substraturilor (sub aspectul granulometriei). Aceasta diversificare/reasezare a substratului, reinnoita la fiecare crestere a nivelului apelor, este o sursa de sustinere a vietii pentru fauna acvatica (reproducerea si dezvoltarea nevertebratelor bentonice, depunerea icrelor pestilor, etc). In cazul in care epiurile sunt realizate sub forma unui aranjament special de blocuri de anrocamente, ele devin habitate pentru fauna piscicola prin rolul lor de ascunzatori si adaposturi pe care le genereaza. Forma si orientarea lucrarilor realizate influenteaza in mod direct reasezarea substraturilor si variatia nivelurilor apei (figura 10).

Figura 10. Ilustarea schematica a efectelor legate de orientarea epiurilor asupra fenomenelor de eroziune depunere (adaptata dupa Biotec).

54

Recomandari
Masura este aplicabila tuturor cursurilor de apa, mai putin celor la care vitezele de curgere sunt foarte mici, caz in care eficienta epiurilor este aproape nula. Obiectivul de restaurare preconizat a fi atins se incadreaza, in principal, in categoria R1, posibil R2 (a se vedea cap. 1.3)

Studiu prealabil
Realizarea de epiuri pe un curs de apa necesita cunoasterea precisa a topografiei albiei minore. Fixate in albia minora a cursului de apa pot avea un impact semnificativ asupra cotelor apei la inundatii. Analiza acestui impact este o componenta prealabila absolut necesara, mai ales in cazul in care sunt realizate in zone care prezinta risc de inundare (mediul urban). Este necesara, de-asemenea, analiza riscurilor legate de o eventuala adancire a talvegului sau de o posibila dezvoltare a zonelor erodabile in dreaptul sau in fata lucrarilor respective.

Caracteristici tehnice avute in vedere la stabilirea solutiei de restaurare

Deoarece se pune problema construirii de epiuri in scopul restaurarii mediilor acvatice, se recomanda sa se varieze formele structurilor, orientarea si dimensiunea acestora, astfel incat sa se favorizeze la maximum biodiversitatea. In acest sens, se foloseste extrem de rar o singura structura, epiurile fiind realizate, de obicei, in serie. Este foarte posibil sa se realizeze un singur epiu in interiorul curburii meandrelor, acest lucru avand efectul de a stimula procesele de eroziune laterala pe malul opus. Din punct de vedere constructiv, principiile fundamentale recomandate de literatura de specialitate (figura 11) sunt: realizarea de lucrari submersibile astfel incat sa se maximizeze efectele asupra curentilor hidraulici; capetele/extremitatile epiurilor fiind partile cele mai solicitate, se recomanda sa se realizeze o buna ancorare a acestora, in asa fel incat sa cresca durata de viata a lucrarii; pentru a se limita riscul de deformare in timpul inundatiilor a lucrarilor realizate, se va asigura o buna ancorare a epiurilor in mal sau o mai buna protectie a acestora impotriva eroziunii;

55

se recomanda sa se varieze dimensiunile lucrarilor, dar pentru ca efectul asupra curgerii apei sa fie semnificativ, se vor realiza epiuri a caror lungime este aproximativ egala cu 2/3 din latimea albiei minore.

Figura 11. Schema tip a unui epiu (adaptata dupa Biotec).

Restrictii de aplicare
Cresterea riscului de eroziune - datorita turbulentelor si a fenomenului de remuu provocate de epiuri, trebuie sa se supravegheze ca acestea sa nu devina, la randul lor, o sursa de degradare a malurilor limitrofe. Cresterea frecventei de inundare - datorita cresterii rugozitatii fundului albiei este posibil ca epiurile sa aiba un impact important asupra cresterii nivelului apei la viituri, asupra frecventei revarsarilor de ape.

Masuri suplimentare obligatorii

Lucrari de protectie a malurilor in dreptul lucrarilor pentru evitarea desprinderii epiurilor de mal.

Masuri optionale
De obicei epurile sunt insotite de lucrari de terasament in albia minora, atunci cand se urmareste micsorarea latimii acesteia prin realizarea bancurilor sau a rizbermelor alternante (anexa 3).

Tehnici alternative
Alternativ si in functie de caz, se pot realiza praguri de inaltimi reduse (anexa 5), bancuri alternante sau rizberme(anexa 3).

56

Anexa

REALIZAREA DE BANCURI ALTERNANTE

Tipuri de disfunctionalitati
Omogenizarea caracteristicilor de curgere, adancimi reduse in perioadele de ape mici, absenta bancurilor aluvionare

Aspecte generale privind aplicarea masurii

Contextul aplicarii
Recrearea bancurilor aluvionare sau construirea risbermelor artificiale este o tehnica ce poate fi aplicata in cazul unei albii rectilinii sau cvasirectilinii prezentand o omogenitate mare a caracteristicilor de curgere sau adancimi scazute ale apei in perioadele cu regim de ape mici. Obiectivul urmarit este in primul rand realizarea unei curgeri cat mai apropiate de regimul natural (asigurarea diversificarii caracteristicilor de curgere in albia minora). De asemenea, se urmareste si cresterea adancimii apei in cazul in care aceasta este insuficienta precum si recrearea habitatelor riverane care sa se apropie de cele caracteristice bancurilor aluvionare naturale.

57

Principii generale
Tehnica de restaurare presupune recrearea structurilor care sa se apropie de morfologia bancurilor (depozitelor) aluvionare alternante (pozitionate de-a lungul cursului de apa, alternativ, pe ambele maluri) care se dezvolta pe cursurile de apa caracterizate de un transport solid mediu sau semnificativ. Atunci cand malurile sunt erodabile, aceste bancuri alternante, favorizeaza eroziunea laterala si initiaza dezvoltarea sinuozitatilor sau a meandrelor. Experientele din laborator efectuate pe plan international, desfasurate pe parcursul mai multor decenii au demonstrat ca bancurile aluvionare alternante se dezvolta dupa o schema in plan bine definita, dupa cum urmeaza (figura 12., unde lungimea de unda este corespunzatoare lungimii masurate intre doua puncte de inflexiune a cursului de apa): din lungimea de unda este de aproximativ 4 pana la 6 ori latimea albiei pline (L) lungimea bancului este de asemenea de la 4 pana la 6 ori L latimea bancului este cuprinsa intre 0.5 si 1 L.

Figura 12. Exemplu de constructie tipica de bancuri alternante

Aceste bancuri aluvionare pot fi mai mult sau mai putin acoperite cu vegetatie, in functie de conditiile hidraulice ale cursurilor de apa.

58

Recomandari
Bancurile se formeaza mai mult sau mai putin in mod natural, pe cursurile de apa cu transport solid mediu / mare. Risbermele artificiale sunt recomandate pentru cursurile de apa cu transport solid redus. Obiectivul de restaurare preconizat a fi atins se incadreaza in categoria R1 R2 (a se vedea cap. 1.3) In functie de aportul solid al cursului de apa, se pot face recomandari privind solutia tehnica, dupa cum urmeaza: o Cazul in care exista aport solid mediu / semnificativ Este suficienta crearea unor structuri de tip epiuri (anexa 2) care sa blocheze transportul de aluviuni. Daca zonele de stocare a aluviunilor grosiere se situeaza foarte in amonte de zona care trebuie restaurata, materialul aluvionar poate fi adus pentru a fi dispus direct in dreptul structurilor de blocaj. o Cazul in care exista aport solid redus Daca nu exista aport natural de aluviuni, va fi necesara crearea artificiala a unor structuri similare bancurilor alternante naturale, de exemplu risberme.

Studiu prealabil
Este obligatorie analiza variabilelor geodinamice de transport solid, putere hidraulica si erodabilitate a malurilor, acestea determinand daca restaurarea va fi pasiva (realizarea de bancuri) sau activa (constructia de risberme).

Restrictii de aplicare
Risc de crestere a frecventei de inundare Reducerea sectiunii de curgere datorata structurilor introduse in albie poate genera o crestere a frecventei revarsarilor. De aceea, pentru zonele urbane, va fi necesara modelarea efectelor hidraulice ale reducerii sectiunii de curgere (model hidraulic simplu unidimensional care sa permita variatia rugozitatii albiei si/sau a sectiunii de curgere). Este absolut necesar ca, pe sectoarele supuse inundatiilor, sa se intretina bancurile sau risbermele realizate, astfel incat sa se evite dezvoltarea excesiva a vegetatiei care ar conduce la o reducere semnificativa a capacitatii de transport a albiei minore.

59

Riscul cresterii eroziunii malurilor Daca bancurile alternante sau risbermele sunt realizate pe tronsoane de cursuri de apa cu ampriza limitata, generata de prezenta aglomerarilor umane pe ambele parti (nivel al obiectivului de restaurare de tip R1), trebuie sa se urmareasca daca lucrarile realizate nu reprezinta de fapt cauza eroziunii malurilor (efect deflector). In asemenea situatii, ne-am putea limita la bancuri alternante sau la risberme de dimensiuni mai reduse, astfel incat latimea acestora nu depaseasca 0.3 L. In zonele cu risc la inundatii, va trebui in egala masura sa se limiteze dezvoltarea excesiva a vegetatiei pe lucrarile realizate.

Tehnici alternative
Asigurarea unui spatiu de mobilitate mai mare a cursului de apa pentru a favoriza despletirea / remeandrarea acestuia in mod natural (obtinerea unui traseu sinuos mult mai apropiat de conditiile naturale). Construirea unor epiuri in serie (anexa 2) care sa conduca la o crestere a sinuozitatii cursului de apa Pe cursurile de apa mai active se recomanda aportul artificial de material solid, in vederea reconstituirii patului aluvionar (anexa 4).

60

Anexa

RECONSTITUIREA ARTIFICIALA A PATULUI ALUVIONAR

Tipuri de disfunctionalitati
Adancirea albiei minore, disparitia substratului aluvionar

Aspecte generale privind aplicarea masurii de restaurare

Contextul aplicarii
Erodarea albiei prin coborarea talvegului (adancirea generalizata a albiei) observata pe numeroase cursuri de apa se datoreaza in general exploatarii excesive a nisipurilor si pietrisurilor din albia minora; acestea produc o multitudine de efecte, intre care se mentioneaza: modificarea regimului natural al curgerii apei si implicit al transportului de aluviuni; declansarea si/sau amplificarea unor procese de eroziune si/sau depunere aluvionara in sectorul de influenta al balastierei; modificarea regimului natural al nivelurilor apelor subterane din zona adiacenta; cea mai grava consecinta este reducerea grosimii acviferului aluvial adiacent cu pierderea intr-un timp scurt a unei resurse de apa potabila de calitate (dezavantaj major pentru populatie);

61

alterarea calitatii apelor de suprafata ca urmare a deversarilor tehnologice poluante de la utilajele din cadrul balastierelor; afectarea lucrarilor de amenajare, de protectie sau de traversare a albiei, respectiv a sigurantei si eficientei functionarii acestora.

Lucrarile de recalibrare, indiguire, consolidare, rectificare ale cursului de apa contribuie de asemenea la favorizarea adancirii albiei minore si la alterarea functionarii ecosistemelor acvatice. Pentru a remedia acest fenomen de incizie a albiei si de disparitie a substratului aluvionar, si pentru a ne asigura ca degradarea sa nu fie ireversibila, cea mai eficienta solutie pe termen lung este restaurarea unui spatiu de mobilitate, care va permite cursului de apa sa-si ajusteze geometria in profil longitudinal, in plan si in sectiune transversala si sa se reincarce cu sedimente prin eroziune laterala. Aceasta solutie, numita pasiva, corespunde nivelul de performanta R3. In cazul in care aceasta solutie ambitioasa nu este posibila, s-ar putea realiza ridicarea nivelului albiei minore si reconstituirea unui substrat aluvionar prin masuri prezentate in cele ce urmeaza.

Principii generale
Toate cursurile de apa in regim natural transporta aluviuni fine si grosiere. Cantitatea si calitatea aluviunilor transportate este extrem de variabila, in functie de natura bazinelor hidrografice, ocuparea solurilor acestora si caracteristicile geodinamice a cursurilor de apa (mai ales puterea hidraulica specifica a acestora). Unele tipuri de amenajari modifica foarte mult caracteristicile acestui transport solid (de exemplu, barajele retin integral sedimentele grosiere iar balastierele scot din circuitul fluvial material aluvionar). Transportul solid al sedimentelor grosiere (aluviunile de fund) joaca trei roluri majore: reprezinta una dintre cele doua variabile de control a echilibrului dinamic al cursului de apa. Lipsa aluviunilor genereaza sistematic o eroziune, in special a patului albiei (avand ca efect coborarea talvegului); distributia spatiala a aluviunilor creaza in mare parte diversitatea caracteristicilor de curgere si a mediilor riverane; reprezinta suportul de viata a numeroaselor biocenoze acvatice si ripariene si suportul indispensabil in reproducerea numeroaselor specii de pesti.

In consecinta, prin punerea in aplicare a acestei masuri de restaurare, se va urmari restaurarea a trei functii majore: restabilirea echilibrului dinamic;

62

restaurarea diversitatii mediilor acvatice si ripariene (caracteristici de curgere, bancuri aluvionare, etc); restaurarea conditiilor de habitat ale biocenezelor acvatice.

Recomandari
Masura aplicabila tuturor cursurilor de apa, dar mai ales celor cu transport solid redus. Obiectivul de restaurare preconizat a fi atins se incadreaza in categoria R1 R2 ( a se vedea cap. 1.3).

Studiu prealabil
Solutia tehnica aleasa va fi dependenta de caracteristicile geodinamice a cursului de apa care urmeaza a fi restaurat, si mai ales de cantitatea si natura transportului solid actual. Pe baza studiului preliminar, se vor localiza zonele de stocare/inmagazinare si de producere a aluviunilor grosiere, amonte de sectorul ce urmeaza sa fie restaurat (se recomanda utilizarea ortofotoplanurilor). Studiul prealabil va trebui de asemenea sa determine timpul necesar pentru ca aceste depuneri de sedimente sa ajunga la zona ce urmeaza a fi restaurata. Anumite publicatii permit estimarea unui ordin de marime pentru timpul necesar deplasarii depunerilor, care poate fi foarte variabil, in functie de caracteristicile geodinamice si geomorfologice ale cursurilor de apa : in medie, intre 30 500 m/an. Daca depunerile de sedimente sunt disponibile si mobilizate la o distanta rezonabila de zona de restaurare (adica se poate astepta sosirea acestora in mai putin de 4 - 5 ani), restaurarea se va rezuma doar la realizarea unor structuri de retinere a aluviunilor, lasand in continuare ca natura sa-si urmeze cursul. In cazul in care nu putem conta nici pe aportul natural din amonte, nici pe eroziunea locala a malurilor (spatiu de mobilitate), va fi necesara aducerea de material (aport artificial de sedimente). In cele ce urmeaza este detaliata aceasta masura.

Caracteristici geomorfologice avute in vedere la stabilirea solutiei de restaurare

Daca puterea cursului de apa este ridicata si exista aport solid semnificativ si in cazul in care se urmareste restabilirea functiilor morfoecologice ale patului albiei, nu se va

63

interveni artificial; natura isi va urma cursul (repartizarea sedimentelor se va face natural). Daca nu se poate conta pe puterea cursului de apa pentru repartizarea sedimentelor aduse din amonte, atunci va fi necesara interventia umana pentru modelarea bancurilor si repartitia artificiala a sedimentelor pe traseul albiei.

Restrictii de aplicare
Alegerea granulometriei aluviunilor
Daca se doreste apropierea de conditiile naturale anterioare, materialele aduse trebuie sa aiba aceeasi granulometrie si sa faca parte din acelasi tip geologic ca cele disponibile in portiunile nealterate ale tronsonului cursului de apa sau a altor cursuri de apa de acelasi tip. Se va evita, pe cat posibil, aportul de sedimente fine.

Alegerea cantitatilor de aluviuni

O grosime medie de 50 cm a stratului aluvionar, indifierent de marimea cursului de apa, reprezinta o valoare minimala care poate restabili anumite functii ecologice ale patului aluvionar si mai ales habitatele faunei bentonice, habitatele de reproducere pentru anumite specii de pesti (pastrav, lipan, mreana, clean, scobar, etc), zonele de fixare pentru vegetatia acvatica sau ripariana.

Punerea in opera
Aportul artificial de sedimente se poate face in diverse moduri: depozitarea materialului de-a lungul malurilor cursului de apa (aport difuz), dupa care se asteapta transportarea acestora de catre rau sau interventia umana prin transportul materialului si introducerea acestuia in anumite puncte / zone pe cursul de apa; repartitia aluviunilor in strat omogen pe ansamblul zonei care urmeaza sa fie restaurata; grosimea stratului trebuie sa tina seama de capacitatea de transport a viiturii de calcul. crearea unei morfologii de bancuri aluvionare alternate (anexa 3).

Alegerea amplasamentului / zonei sursa pentru materialului aluvionar

Este evident ca extragerea materialului aluvionar nu trebuie sa duca la un deficit in dreptul sau in aval de zona de extractie. Este recomandat a se extrage materialul aluvionar: in primul rand din zona amonte a pragurilor sau barajelor (coada lacurilor de acumulare);

64

de la balastierele situate in albia majora, in cazul in care acestea sunt realizate conform regulamentelor in vigoare si se afla in afara zonei de mobilitate a cursului de apa.

Se vor cauta zone la distante reduse de zona ce urmeaza sa fie restaurata pentru a limita costurile de transport. Se va evita extragerea materialelor din zonele potential poluate (pentru evitarea proliferarii speciilor xenofite).

Masuri suplimentare obligatorii

In cazul introducerii artificiale (prin interventia umana) a materialului aluvionar in albia cursului de apa, trebuie sa se respecte perioadele de reproducere a faunei piscicole.

Masuri optionale
S-a observat ca, in general, cursurile de apa isi transporta aluviunile la viteze medii anuale cuprinse intre 30 si 500 m/an. De aceea, este evident ca materialele aduse in zona vor fi, pe termen mediu, deplasate spre aval (ceea ce, de altfel, va contribui la un bun echilibru al tronsoanelor situate in aval), dar masura de restaurare nu poate fi considerata definitiva. Sunt posibile mai multe solutii pentru a continua restaurarea patului aluvionar: Aportul artificial de sedimente (realizat cu regularitate); este solutia cea mai pertinenta din punct de vedere al functionarii globale a cursului de apa, dar prezinta dezavantajul poluarii legata de transportul sedimentelor; Retinerea unei parti de aluviuni prin intermediul pragurilor (anexa 5) sau chiar prin intermediul epiurilor (anexa 2) (exista insa riscul agravarii deficitului sedimentar in aval)

Tehnici alternative
Crearea bancurilor si risbermelor alternante (anexa 3).

65

Anexa

REALIZAREA DE PRAGURI
Tipuri de disfunctionalitati
Adancirea albiei, omogenizarea caracteristicilor de curgere, deconectarea zonelor umede ale albiei majore

Aspecte generale privind aplicarea masurii de restaurare

Pragurile de fund sunt lucrari transversale care micsoreaza inaltimea sectiunii de scurgere. Daca patul albiei nu este stabil, cursul de apa se imparte cu ajutorul pragurilor de fund in biefuri, in interiorul carora nivelul apei si al talvegului albiei coboara pana cand se stabileste echilibrul intre rezistenta patului albiei si forta de antrenare a apei.

Contextul aplicarii
Construirea pragurilor este o masura adecvata, si de multe ori chiar necesara, pentru a preveni sau a limita fenomenele de adancire a patului albiei (prin coborarea talvegului), in special pe raurile caracterizate de: putere hidraulica ridicata, regularizari / canalizari pe tronsoane lungi de rau sau extractii importante de material aluvionar. Pe cursurile de ape caracterizate de putere hidraulica redusa, pragurile urmaresc diversificarea caracteristicilor de curgere si/sau reconectarea zonelor umede la cursul de apa.

66

Constructia pragurilor pe un curs de apa poate fi, de asemenea, aplicata ca o structura de blocare a incarcarii aluvionare a patului albiei (anexa 5).

Principii generale
Ca si in cazul epiurilor (anexa 2), pragurile pot fi realizate cu orice tip de material: blocuri de anrocanmente, material lemnos (busteni), gabioane etc. Dintre acestea, pragurile realizate din blocuri de anrocamente, par sa indeplineasca simultan trei criterii importante : inscrierea lucrarilor in peisaj, o mai mare flexibilitate de punere in opera a lucrarilor si asigurarea unui habitat atractiv pentru fauna piscicola.

Recomandari
Masura aplicabila tuturor cursurilor de apa. Obiectivul de restaurare preconizat a fi atins se incadreaza in categoria R1 R3 (a se vedea cap. 1.3).

Studiu prealabil
necesitatea unui profil longitudinal detaliat al tronsonului de curs de apa analizat. Chiar si in faza de studiu preliminar, avansarea unei propuneri privind numarul minim de praguri nu se poate realiza fara un profil longitudinal al cursului de apa. amplasarea corecta a pragurilor presupune cunoasterea in detaliu a caracteristicilor de curgere - debit solid, debit lichid. punerea in aplicare a lucrarilor transversale (praguri, rampe) se realizeaza exclusiv pentru a remedia o disfunctionalitate identificata (adancirea albiei minore, omogenizarea caracteristicilor de curgere, deconectarea zonelor inundabile de cursul de apa), astfel incat sa se restabileasca un profil longitudinal cat mai apropiat de conditiile naturale ale cursului de apa. Aceasta masura de restaurare nu trebuie in nici un caz sa artificializeze mai mult cursul de apa, aducand noi perturbatii. In acest sens, proiectarea lucrarilor trebuie sa fie insotita de o analiza a impactului acestora cu detalierea aspectelor pozitive si negative. alegerea solutiilor tehnice trebuie sa fie precedata de identificarea speciilor de pesti prezente (sau potential dezirabile) pe raul in cauza.

67

Caracteristici tehnice avute in vedere la proiectarea solutiei de restaurare

inaltimea pragului sa fie sub 40 cm (in conformitate cu art.6, Ordinul 1163 din 16.07.2007); in cazul in care inaltimea lucrarii este mai mare, este necesara realizarea unor amenajari in trepte cu bazine intermediare propice repausului (rampe) pentru migratia faunei piscicole (fig. 13); proiectarea lucrarilor cu panta redusa (cel mult 5:1) buna consolidare (ancorare) a lucrarilor in amonte si in aval pentru a evita erodarea/adancirea albiei minore, ceea ce ar putea conduce la imposibilitatea deplasarii faunei piscicole prin amenajarea special creata pentru migratie. buna consolidare (ancorare) a lucrarilor in maluri pentru a evita riscul de deformare a acestora. forme usor curbate in zona centrala a pragurilor pentru a evita o reducere a lamei de apa, in perioadele de ape mici.

Figura 13. Ilustrarea principiilor a fi respectate in realizarea de praguri sau rampe in vederea asigurarii migratiei faunei piscicole

68

Restrictii de aplicare
Trebuie evitata antrenarea sedimentelor in timpul executiei lucrarilor care poate avea efecte negative asupra organismelor acvatice, in special asupra faunei piscicole (de ex. depunerea suspensiilor pe branhiile pestilor determinand asfixierea, inmaluirea icrelor etc). Acest lucru poate fi realizat prin: redirectionarea curgerii pe un canal provizoriu pentru cursurile mici de apa; devierea cursului de apa intr-o jumatate a albiei, prin realizarea de batardouri pentru cursurile de apa mari.

Masuri suplimentare obligatorii

Un prag induce inevitabil o accelerare localizata a curgerii hidraulice. Aceasta accelerare va avea tendinta de a crea o zona de disipare a energiei in aval. Daca ampriza lucrarii de restaurare este limitata, vor fi necesare lucrari de protectie a malurilor.

Masuri optionale
Realizarea pragurilor constituie o masura frecventa pentru limitarea procesului de adancire a talvegului albiei unui curs de apa. Prin urmare, se recomanda ca aceste lucrari sa fie insotite de aport de material solid, in vederea cresterii nivelului patului albiei, in special pe cursurile de apa unde transportul solid este redus.

Tehnici alternative
Daca disfunctionalitatea identificata este adancirea talvegului albiei, alternativa posibila a realizarii pragurilor poate sa fie reprezentata de aportul de material pe sectorul respectiv (anexa 4), indepartarea vegetatiei acvatice existenta pe bancuri pentru favorizarea mobilitatii fundului albiei, realizarea de epiuri (anexa 2) si mai ales definirea unui spatiu de mobilitate. Daca disfunctionalitatea identificata este omogenizarea caracteristicilor de curgere, sunt posibile mai multe alternative: crearea de bancuri alternante, de risberme (anexa 3), crearea de adaposturi si habitate pentru reproducerea faunei avatice etc.

69

Anexa

RECONECTAREA ALBIEI MINORE CU ALBIA MAJORA (BRATE MOARTE, LUNCA INUNDABILA)

Tipuri de disfunctionalitati
Intreruperea conectivitatii laterale (totale sau partiale) dintre albia minora (mediul fluvial) si cea majora - bratele moarte, lunca inundabila (mediul perifluvial)

Aspecte generale privind aplicarea masurii de resturare

Contextul aplicarii
Intreruperea conectivitatii dintre albia minora (mediul fluvial) si cea majora (mediul perifluvial - bratele moarte, lunca inundabila etc) poate avea un impact ecologic semnificativ, deoarece acestea din urma reprezinta elementele majore ale hidrosistemului fluvial - habitat pentru hranirea si reproducerea mai multor specii de vertebrate (pesti, batracieni, amfibieni, pasari) si nevetebrate (insecte, melci, scoici, crustacei etc) si pentru dezvoltarea vegetatiei specifice mediilor fluviale/perifluviale. Prin urmare, reconectivitatea albiei minore cu anexele sale hidraulice (albia majora, brate moarte, etc) poate fi o solutie de restaurare a functionalitatii globale ale hidrosistemului. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, este foarte normal ca bratele moarte si lunca inundabila (mediile perifluviale) sa dispara progresiv, ca urmare a proceselor hidrodinamice (sedimentare) si ecologice (dezvoltarea vegetatiei). Ele se estompeaza de-a lungul anilor sau secolelor in functie de tipul cursului de apa, iar disparitia

70

acestora nu este neaparat un indicator al unei disfunctionalitati a sistemului. Inainte de orice interventie este foarte important sa se puna intrebarea unei reale necesitati privind restaurarea acestor zone.

Principii generale
Obiectivul aspectelor teoretice si recomandarilor asociate prezentate in continuare vizeaza imbunatatirea functionalitatii globale a hidrosistemelor fluviale. Bratele moarte corespund in general fostelor canale/trasee ale cursului de apa. Crearea acestora, apoi disparitia lor lenta, este cauzata de procese hidrodinamice naturale: impletirea/despetirea meandrelor, inchiderea in amonte apoi in aval - ca efect al formarii depozitelor aluvionare, colmatarea progresiva prin depunerea de materii in suspensie si dezvoltarea vegetatiei, mai intai celei acvatice si apoi celei terestre. In unele cazuri, disparitia meandrului este artificiala (de ex. datorita taierii coturilor cu scopul maririi vitezei de curgere a apei); in altele, intreruperea continuitatii intre albia minora si brat este de asemenea accelerata prin interventii antropice directe/indirecte (adancirea talvegului ca urmare a extragerii de nisip, pietris din albia minora, ceea ce favorizeaza deconectarea si intensifica dezvoltarea vegetatiei si procesul de sedimentare). In cele ce urmeaza, se prezinta o clasificare a bratelor/meadrelor moarte functie de conexiunea/legatura lor cu cursul de apa principal propusa in anii 80 in cadrul proiectului PIREN Rhone (Roux et al., 1982) si adaptata in lucrarea de fata la terminologia romanesca. Pot fi identificate patru tipuri de situatii in care se afla bratul mort in raport cu cursul principal, unele dintre ele putand fi impartite in subtipuri. Clasificarea este prezentata in ordinea descrescatoare a conectivitatii bratului/meadrului cu cursul de apa principal si anume de la o conectivitate buna cu raul pana la o conectivitate doar in situatia de ape mari, dupa cum urmeaza: EUPOTAMON: brat/meadru care comunica cu cursul de apa principal aval si amonte, indiferent de debit ; PARAPOTAMON: bratul mort este conectat doar la una din extremitati, de obicei aval. Se disting trei stadii de evolutie: o PARAPOTAMON 1: conexiune in aval indiferent de debit si in amonte la ape medii o PARAPOTAMON 2: conexiune in aval la ape medii si in amonte la ape mari o PARAPOTAMON 3: conexiune in aval la ape mari si in amonte la inundatii / viituri. PLEISOPOTAMON: fara conexiune in aval sau amonte; inundare (curgere pe brat) in caz de viituri.

71

PALEOPOTAMON: bratul mort este separat complet de albia minora. Inundarea se produce daca viiturile depasesc nivelul malurilor albiei minore ale cursului principal (corespunzatoare debitului de umplere). Exista doua stadii de evolutie: o PALEOPOTAMON 1: traseul bratului mort, chiar daca este foarte colmatat, este vizibil pe o anumita lungime (care prezinta continuitate). O PALEOPOTAMON 2: nu se mai observa decat depresiuni mici discontinue ale talvegului vechii albii.

Alte informatii suplimentare necesar a fi cunoscute: Aceste stadii evolutive pot fi mai mult sau mai putin alimentate de acviferele aluviale, dar acest proces este foarte variabil, deorece este strans legat de calitatea aluviunilor din albia majora (permeabilitate, transmisivitate); Fiecare stadiu de evolutie are proprietati caracteristice in ceea ce priveste elementele hidraulice si procesele de sedimentare si ecologice. Astfel, prezenta ochiurilor de apa deconectate unele de altele, este o caracteristica naturala a unui plesiopotamon sau a unui paleopotamon. Reconectarea acestora, releva un obiectiv care depaseste restaurarea: de exemplu revenirea la un stadiu evolutiv anterior tipului de parapotamon 1; Fiecare stadiu de evolutie prezinta interes in ceea ce priveste diversitatea biologica, chiar si un paleopotamon cu ochiuri de apa deconectate unele de altele.

Evolutia de la un stadiu la altul poate fi legata de procesele naturale, dar si de interventia umana (indepartarea progresiva a vegetatiei). Intreruperea conectivitatii laterale datorate interventiei umane are in general doua origini / cauze : directe: intreruperea voluntara a conectivitatii laterale prin taieri de coturi; indirecte: inchiderea sau drenarea accelerata a acestor medii (lunca inundabila, bratele moarte), ca urmare a proceselor de erodare a albiei, cel mai adesea fiind datorate interventiilor antropice (indiguiri, recalibrari si mai ales extrageri de balast si nisip din albiile raurilor).

72

Recomandari
Masura aplicabila tuturor cursurilor de apa. Obiectivul de restaurare preconizat a fi atins se incadreaza in categoria R1 R3 ( a se vedea cap. 1.3).

Studiu prealabil
Realizarea unui studiu preliminar este fundamental si ar trebui sa se efectueze la scara tronsonului geomorfologic (de la cativa km pana la mai multe zeci de km, in functie de marimea cursului de apa) si nu la scara locala. Un studiu prealabil va cuprinde urmatoarele doua elemente fundamentale: Identificarea problemei - acesta analiza trebuie sa permita: o Determinarea cauzelor deconectarii (cauze naturale / antropice / mixte), identificarea geomorfologiei si a speciilor de plante care au existat in trecut, care sa permita cunoasterea perioadei de disparitie a meandrei; o Cunoasterea frecventei si duratei de inundare precum si a modalitatilor de conectare; o Evaluarea impactului ecologic al intreruperii conectivitatii laterale (disparitia habitatelor de reproducere pentru anumite specii de pesti si a habitatelor tuturor speciilor de organisme acvatice legate de lunca inundabila), prin cercetarea indicatorilor biologici (de exemplu prezenta faunei piscicole sau tipul formatiunilor vegetale si stratificarea acestora sunt indicatori ai gradului de conectivitate); Determinarea obiectivelor restaurarii

Elementele de analiza prezentate anterior trebuie sa contribuie in mod definitoriu la stabilirea obiectivelor restaurarii conectivitatii laterale pe tronsonul cursului de apa considerat. Pana de curand, cele mai multe proiecte (in general cele initiate de Consiliul Superior al Pescuitului, ONEMA - Franta), au avut ca obiectiv principal, chiar unic, refacerea habitatului pentru depunerea icrelor de stiuca. S-a constatat ca acest peste carnivor a fost cel mai afectat, in comparatie cu alte specii de pesti de intreruperea conectivitatii laterale, lunca inundabila si meandrele reprezentand in trecut cel mai bun habitat pentru reproducerea acestuia. Restaurarea acestor habitate pentru depunerea icrelor de stiuca se face prin:

73

reconectarea bratelor moarte la cursurile de apa principale, in general prin decolmatarea conexiunii aval (nivelarea depozitelor aluvionare si indepartarea blocajelor / obstacolelor); eliminarea unei cantitati insemnate de vegetatie lemnoasa pentru a favoriza lumina soarelui necesara dezvoltarii icrelor.

Aceste proiecte de pionierat au avut in general efecte pozitive in ceea ce priveste speciile piscicole. Pe de alta parte, masurile necesare pentru realizarea unor habitate favorabile pentru stiuca (Esox lucius) nu sunt aplicabile pentru toate biocenozele perifluviale. Revenind la obiectivele restaurarii, acestea se pot clasifica dupa cum urmeaza: a) Restaurare orientata pe ihtiofauna si zone de pescuit (luarea in considerare doar a ihtiofaunei si a aspectelor legate de pescuit) crearea / restaurarea habitatelor favorabile pentru depunerea icrelor; in legatura cu aceasta, in cele ce urmeaza se prezinta principiile de restaurare pentru depunerea icrelor de stiuca - habitate care necesita o inundabilitate temporara(Chancerel, 2003): o asigurarea continuitatii hidraulice dintre cursul principal de apa si albia majora (lunca inundabila si brate moarte), cel putin pentru o perioada a anului; o nivelarea zonelor aluvionare in albia majora pentru extinderea suprafetelor inundabile productive si a perioadei de inundabilitate. Inundarea zonelor de reproducere trebuie sa fie temporara (8 -10 saptamani in martie aprilie), caz in care ne apropiem de un parapotamon 2 sau 3; o reconectare prin indepartarea vegetatiei lemnoase (arbusti si arbori) in exces pentru a favoriza dezvoltarea plantelor erbacee si cresterea temperaturii in perioada de incubare a icrelor. se urmareste o conectare permanenta sau cvasi permanenta cu cursul de apa principal (de tip parapotamon 1). Obiectivul consta in crearea habitatelor lentice si de adancime, mai mult sau mai putin umbrite, pentru a gazdui cat mai multe specii de pesti in diverse stadii de dezvoltare.

b) luarea in considerare a celorlalte aspecte ecologice care se refera la vegetatia acvatica, avifauna (pasari acvatice), entomofauna (insecte acvatice), amfibieni si alte organisme care au legatura cu mediul acvatic (in vederea hranirii sau reproducerii); c) abordare mixta - restaurarea unei functionalitati globale (a si b); trebuie sa fie fundamentata de o analiza critica pertinenta si obiectiva a disfunctionalitatilor generate de intreruperea conectivitatii laterale.

74

In cazul in care disparitia unor brate/meandre in mod natural (fara interventii antropice), trebuie sa se puna intrebarea eficientei restaurarii (este necesar a se restaura un parapotamon sau un paleopotamon natural?). Raspunsul poate fi pozitiv, daca dinamica fluviala a cursului de apa nu mai permite recrearea naturala a meandrelor (exista lucrari de protectie a malurilor, indiguiri, etc.). In cazul unei disfunctionalitati cunoscute (inchiderea printr-o lucrare, adancirea accelerata a talvegului albiei minore) lucrarile de restaurare a functionalitatii globale sunt posibile. Pentru o restaurare functionala globala, principiile recomandate de literatura de specialitate fac apel la tehnicile de amenajare prin ecotehnie care se refera in special la adaptarea formelor talvegului si a malurilor fiecarui brat mort in functie de idealul sau ecologic (tipul functional ecologic de referinta de care incercam sa ne apropiem). De aceasta alegere vor depinde in mare parte recomandarile tehnice. Elemente necesare inainte de demararea proiectului trasarea precisa in plan a sectorului de studiu, fotografii aeriene la altitudine joasa; profil longitudinal al cursului de apa principal, cu evidentierea liniei talvegului si a nivelului corespunzator apelor mici (de etiaj); studierea zonelor (brate moarte, lunca inundabila) care trebuie restaurate / reconectate (realizarea de profile longitudinale si sectiuni transversale) si colectarea datelor privind procesul de sedimentare si localizarea blocajelor (formate din vegetatie si aluviuni); aplicarea unui model in vederea simularii viiturilor pentru diverse scenarii; granulometria sedimentelor din albia cursului principal precum si din albia meandrului/bratului mort.

Caracteristici geomorfologice avute in vedere la stabilirea solutiei de restaurare

Caracteristicile geomorfologice care trebuie atinse dupa restaurare se bazeaza in principal pe (a) tipul de conexiune (intre cursul principal si bratul mort) care trebuie restaurata, (b) localizarea zonei unde s-a produs deconectarea, respectiv originea deconectarii si (c) obiectivele restaurarii (mentionate anterior). (a) In ceea ce priveste tipul de conexiune (intre cursul principal si bratul mort) care trebuie restaurata, se mentioneaza ca reconectarea bratelor moarte se realizeaza mai usor daca nu trece un interval mare de timp de la deconectarea acestora (deconectarea a fost recenta eupotamon parapotamon). Ca o regula,

75

reconectarea bratelor moarte de tip paleopotamon nu trebuie luata in considerare. (b) originea deconectarii poate fi:

Inchidere naturala in aval. Trebuie precizat faptul ca inchiderea naturala a

meadrelor se face initial din amonte, sub efectul unui depozit aluvionar important asociat cu resturile provenite din acumularile din sloiuri. Chiar si dupa mai multi ani de la inchiderea naturala a meandrului - extremitatea din amonte, cursul de apa continua sa prefere tranzitarea prin vechiul brat, transportand sedimente grosiere si fragmente de vegetatie care se depun si colmateaza rapid acest brat mort. Apoi, in timp, si conexiunea in aval se inchide ca urmare a unor procese identice. In acest caz, daca bratul este inca la un stadiu de evolutie de tip parapotamon 1 sau 2, simple lucrari de curatire / decolmatare, asociate cu lucrari de nivelare in aval, pot permite reconectarea bratului la cursul principal.

Inchiderea artificiala aval. Cazul cel mai frecvent este prezenta unei lucrari
(diguri, lucrari de protectia malurilor etc), la nivelul conexiunii aval, mai ales in cazul unor taieri de coturi. In acest caz, simpla deschidere a structurii in dreptul vechii conexiuni poate sa fie suficienta pentru restaurarea functionalitatilor meadrului.

Inchidere naturala sau artificiala + adancirea talvegului cursului de apa principal

Cand diferenta de nivel intre talvegul albiei bratului mort si talvegul cursului de apa principal este semnificativa (de la 1 la 1,5 m), reconectarea simpla prin lucrari usoare de terasament si indepartarea blocajelor/obstacolelor nu este suficienta. In acest caz, devin necesare lucrari mai ample: adancirea albiei meandrului in zona de jonctiune cu albia minora a cursului principal; adancire de-a lungul albiei minore a meandrului/bratului pentru recastigarea suprafetelor potential inundabile/submersibile (cota se va determina in functie de frecventa si durata propusa de inundare;) eventual inaltarea albiei minore a cursului de apa principal prin depozite aluvionare (anexa 4) sau prin crearea de praguri (anexa 5), cu luarea in consideratie a impacturilor negative ce pot aparea in cazul acestui tip de interventie.

76

Restrictii de aplicare
... privind reconectarea amonte
Reconectarea unui brat mort la capatul din nu este apriori naturala (se cunoaste ca bratele se deconecteaza mai ales din amonte). Punerea in aplicare a acestei metode implica studii si lucrari complexe in scopul optimizarii dimensionarii deschiderii (bresei) precum si a orientarii sale in raport cu axa de curgere a cursului de apa principal. Astfel, o alimentare din amonte, mai ales daca este vorba de un curs de apa cu transport solid ridicat, risca sa se soldeze cu o inchidere foarte rapida prin colmatare. De asemenea, o supradimensionare a deschiderii se poate traduce prin inghitirea bratului mort de catre cursul principal de apa. Reconectarea bratului la extremitatea amonte nu este recomandata decat pe cursurile de apa cu un scor geodinamic scazut, si doar in cazul in care masura este absolut necesara.

... privind reconectare aval

Este cel mai indicat tip de conectivitate pentru ca se apropie de functionarea naturala a cursului de apa. Riscul de colmatare cu sedimente si resturi vegetale totusi va exista, mai ales pe cursurile de apa cu incarcatura aluvionara ridicata, dar se va produce mai lent decat in cazul reconectarii amonte. Cu toate acestea sunt necesare: structuri hidraulice specifice care sa permita auto-curatarea naturala a zonei de conexiune (epiuri, ingustarea albiei minore a cursului principal de apa in dreptul conexiunii); dezavantajul metodei este ca presupune o amenajare hidrotehnica de amploare. intretinere periodica a conexiunii (frecventa de interventie pentru mentenanta se va determina empiric, pe baza unei monitorizari pe o perioada de cativa ani).

... privind perioada cand se pot face lucrari

Este important sa nu se intervina in perioada de reproducere a speciilor de interes. Interventiile se fac de la caz la caz, dar in general lucrarile de restaurare se recomanda a se realiza de la mijlocul lunii august pana in luna noiembrie, pentru a profita de conditiile de ape mici (niveluri scazute).

77

Masuri suplimentare obligatorii

Plantari, inierbari a zonelor restaurate pentru a preveni proliferarea speciilor de plante invazive.

Masuri optionale
Structuri de regularizare a nivelului apei pe brat.

Tehnici alternative
Asigurarea unui spatiu de mobilitate in vederea initierii procesului de remeandrare a cursului de apa in mod natural (solutie pe termen lung 50 - 150 ani). Ridicarea nivelului albiei minore a cursului de apa principal prin aport de material aluvionar sau prin introducerea de praguri (nu este recomandat cand se induc alte impacturi ecologice). Lucrari de intretinere a vegetatiei ripariene (in cazul in care intreruperea conectivitatii laterale este partiala).

78

Anexa

ASIGURAREA UNUI SPATIU DE MOBILITATE A CURSULUI DE APA

Tipuri de disfunctionalitati
Blocarea proceselor de mobilitate laterala

Aspecte generale privind aplicarea masurii de resturare

Contextul aplicarii
Majoritatea lucrarilor de regularizare, consolidari de maluri etc au fost realizate in special in scopul blocarii proceselor de eroziune laterala, procese considerate ca avand efecte negative pentru dezvoltarea socio-economica (urbanizare, agricultura). Aceasta stabilizare s-a facut in principal prin intermediul lucrarilor de protectie a malurilor (peree, anrocamente, pereti de beton, palplanse etc), care, in special pentru cursurile de apa cu o dinamica activa, au generat puternice disfunctionalitati morfo-ecologice locale si globale. Nu se pune problema unei masuri de restaurare pe sectoarele avand interese umane si economice deosebite (zone urbanizate, cai rutiere principale), dar aceasta masura poate fi aplicata pe sectoarele de curs de apa afectate din punct de vedere geomorfologic si ecologic, situate in zonele din afara localitatilor, terenuri agricole, etc. Astfel de proiecte de restaurare, prin care se asigura un spatiu de mobilitate necesar cursului de apa (prin eliminarea constrangerilor laterale ale acestuia) au inceput sa fie propuse in diferite tari, in zone unde riscul la inundatii este scazut, in vederea restabilirii mobilitatii cursului de apa si a dinamicii ecologice de care acesta depinde.

79

Principii generale
Restaurarea unui spatiu de mobilitate poate fi efectuata pasiv (prin reducerea presiunilor de degradare) sau activ (prin interventii mai grele- lucrari hidrotehnice).

Recomandari
Aceasta masura ca tehnica de restaurare nu reprezinta o prioritate decat pe cursuri de apa cu scor de eficienta probabila a lucrarilor de restaurare suficient de mare pentru a asigura auto-ajustarea acestuia la lucrarile de restaurare propuse ( minim 30). Obiectivul de restaurare preconizat a fi atins se incadreaza in categoria R3 (a se vedea cap. 1.3).

Studiu prealabil
Toate proiectele de restaurare avand ca obiectiv asigurarea unui spatiu de mobilitate a cursurilor de apa trebuie sa fie precedate de un studiu, care sa permita: identificarea disfunctionalitatilor geomorfologice si ecologice, atat la scara locala cat si scara globala (bazinala); cunoasterea precisa a scorului de eficienta probabila a lucrarilor de restaurare al cursului de apa considerat; identificarea problemelor social-economice ale zonei, inainte ca aceasta sa fie propusa in vederea restaurarii, prin urmare, expusa, intr-o oarecare masura, efectelor inundatiilor precum si prevederea unor posibile masuri compensatorii.

Este de dorit ca acest studiu sa poata evalua intr-o maniera cat mai precisa procesele de eroziune care vor urma proiectului de restaurare (de exemplu evaluarea extinderii amprizei viitoare probabile a cursului raului in urmatorii 20 - 50 de ani).

Caracteristicile geomorfologice avute in vedere la stabilirea solutiei de restaurare

Pentru atingerea obiectivului unui astfel de proiect de restaurare, este foarte important de a stabili spatiul de mobilitate al cursului de apa respectiv sau limitele de la care se vor putea realiza noile linii de protectie impotriva inundatiilor. Ordinul

80

de marime al spatiului de mobilitate poate sa fie de cca 10 ori latimea medie a albiei pline corespunzatoare debitului de umplere (Malavoi s.a., 1998).

Restrictii de aplicare
Masurile de precautie sunt de doua categorii: in timpul fazei de proiect: identificarea problemelor si a riscurilor (legate de viitoarea ampriza a cursului de apa) precum si a impacturilor posibile in plan ecologic. in timpul fazei de constructie: aceleasi precautii generale ca si pentru toate lucrarile de santier care afecteaza cursul de apa sau malurile acestuia.

Masuri optionale
Daca se doreste eliminarea lucrarilor de protectie existente (peree, anrocamente, pereti de beton, palplanse etc) pentru a restaura spatiul de mobilitate sau o parte a acestuia, se vor putea prevedea regularizari, consolidari de maluri (utilizand cu prioritate tehnici de bioinginerie vegetala sau mixte) la o distanta suficienta pentru a lasa cursul de apa sa-si manifeste mobilitatea/sa-si gasesca un nou echilibru dinamic, fie in acelasi timp cu eliminarea lucrarilor de protectie existente, fie dupa ce cursul de apa va atinge limitele de mobilitate proiectate. Daca scorul de eficienta probabila a lucrarilor de restaurare al cursului de apa este limitat (inferior valorii 15), apare necesitatea activarii proceselor de eroziune prin structuri realizate in albia minora. In acest caz, sunt recomandate epiurile (realizate din materiale locale sau folosind tehnici vegetale), astfel incat ele sa dispara progresiv dupa indeplinirea rolului de activare a proceselor de eroziune.

81

Anexa

REMEANDRAREA UNUI CURS DE APA

Tipuri de disfunctionalitati
Omogenizarea caracteristicilor de curgere, etc.

Aspecte generale privind aplicarea masurii

Contextul aplicarii
Tehnica remeandrarii este o masura de restaurare posibil a fi aplicata cursurilor naturale sinuoase la care sinuozitatile au fost eliminate in mod artificial pe distante mari.

Principii generale
Un curs de apa se considera sinuos atunci cand coeficientul de sinuozitate (raportul intre lungimea albiei minore si cel al vaii) este cuprins intre 1.1 si 1.25 si foarte sinuos daca acesta este cuprins intre 1.25 si 1.5 Un curs de apa este meandriform daca acest coeficient este mai mare de 1.5

Remeandrarea consta in repunerea cursului de apa in vechile sale meandre - daca acestea pot fi inca identificate (pe harta sau in teren) si pot fi reamenajate (mobilizabile) (in functie de constrangerile tehnice si financiare)

82

Recomandari
Masura este aplicabila tuturor cursurilor de apa, dar se recomanda celor cu putere hidraulica scazuta. Obiectivul de restaurare preconizat a fi atins se incadreaza in categoria R2R3 (cu spatiu de mobilitate / functionalitate) ( a se vedea cap. 1.3).

Studiu prealabil
Descrierea cronologica a lucrarilor executate (taieri de coturi), profile tip Evaluarea impactului fizic: amploarea fenomenului de erodare a patului albiei minore, compararea caracteristicilor de curgere naturale vs. actuale (in regim amenajat), gradul de conectivitate a albiei minore cu albia majora Caracteristicile geomorfologice locale ale cursului de apa: o Natura aluviunilor albiei majore in ampriza lucrarilor (pe baza de sondari pe verticala 2 3 m) o Granulometria aluviunilor grosiere transportate (in sectoare de referinta, daca este posibil) o Geometria in plan, longitudinala si transversala, de referinta (fie pe baza masuratorilor disponibile efectuate inaintea lucrarilor executate, fie pe baza datelor similare caracteristice unor sectoare de cursuri de apa neamenajate, fie pe baza estimarilor teoretice). Contextul funciar si ampriza disponibila, context socio-politic; Profilele longitudinale ale cursului principal actual si ale vechilor meandre daca acestea mai sunt vizibile Studiu hidraulic simplificat (frecventa actuala de inundare si frecventa estimata dupa finalizarea lucrarilor de restaurare).

Caracteristici geomorfologice avute in vedere la stabilirea solutiei de restaurare

Lungimea de unda si amplitudinea sinuozitatilor
Daca documentele cartografice sau alte date din teren permit identificarea sigura a vechiului traseu (precum si stabilirea ca este traseul natural), referinta va fi tocmai acest vechi traseu. In caz contrar, se vor utiliza abordarile teoretice din literatura de specialitate, dupa cum urmeaza:

83

Lungimea de unda a sinuozitatilor o este in general de 10 12 ori latimea (10-12 L); o este cu atat mai mare cu cat cursul de apa este mai dinamic; sinuozitatile au tendinta a se indeparta din cauza migratiei lor rapide catre aval si in acest caz lungimea de unda; poate atinge atunci valori de 12 15 L; o contrar, pe cursurile de apa mai putin dinamice, meandrele sunt mai pronuntate si lungimea de unda mai redusa (7 10 L).

Amplitudinea sinuozitatilor o este in medie de 10 12 ori latimea (10-12 L); o este cu atat mai redusa cu cat cursul de apa este mai dinamic deoarece caci traseul are tendinta de a se aplatiza din cauza migrarii sinuozitatilor catre aval; in general, atinge 6 10 L; o contrar, pe cursurile de apa mai putin dinamice, meandrele sunt mai pronuntate, amplitudinea fiind mai mare, intre 10 12 L.

Latimea si adancimea corespunzatoare profilului transversal

Sectiunea albiei minore Daca exista documente cartografice care permit cunoasterea sectiunii naturale de curgere, atunci aceastea se vor lua in considerare la stabilirea solutiei de restaurare. In absenta acestor infomatii, sectiunea proiectata va fi cea corespunzatoare debitului de umplere. Profile tip Profilele transversale vor trebui sa se apropie de profilele caracteristice ale cursurilor de apa sinuoase: simetrice pe portiunile rectilinii si in punctele de inflexiune ale sinuozitatilor si asimetrice in curbe. Substrat Daca trasportul solid este suficient sau daca substratul albiei in ampriza proiectului este constituit din aluviuni de acelasi tip ca acelea din cursul natural, nu este necesar aportul artificial de aluviuni. Contrar, daca aportul solid natural este redus, sau daca substratul albiei in ampriza proiectului nu corespunde aluviunilor transportate, se va lua in considerare aducerea de material cu o granulometrie adaptata la conditiile locale.

Restrictii de aplicare
Eroziunea albiei minore cu coborarea semnificativa a talvegului Daca cursul de apa are talvegul foarte coborat datorita taierilor de coturi si daca au fost construite praguri de stabilizare pentru limitarea eroziunii patului albiei, va fi necesar sa se restaureze in etape si mai ales din aval spre amonte. Va fi necesara asigurarea unui spatiu de mobilitate pentru a garanta reincarcarea aluvionara. Este posibil ca remeandrarea (din punct de vedere al traseului si al

84

spatiului de mobilitate) sa fie limitata din cauza necesitatii de a conserva lucrarile de stabilizare a albiei. Cresterea frecventei de inundare Datorita sinuozitatilor create, se reduce panta si creste capacitatea de depozitare a aluviunilor ceea ce conduce la o frecventa de revarsare naturala.

Masuri suplimentare obligatorii

protectia partilor concave ale cursului de apa daca proiectul nu prevede spatiu de mobilitate; plantarea suprafetelor terasate in vederea limitarii dezvoltarii speciilor xenofite.

Masuri optionale
plantarea cu vegetatie ripariana a malurilor; reconectarea bratelor moarte; asigurarea unui spatiu de mobilitate / functionalitate (R3).

Tehnici alternative
Asigurarea unui spatiu de mobilitate si eventual construirea de epiuri pentru a activa procesele geodinamice pot fi suficiente cursului de apa pentru a se autoajusta si a recrea un traseu si o geometrie de echilibru in cativa ani.

85