Sei sulla pagina 1di 78

Viaþa ºi acatistul
Sfântului Nectarie Taumaturgul

La vida y el acatisto
de San Nectario el Taumaturgo

Episcopia Spaniei ºi Portugaliei
Parohia "Sf. Nectarie Taumaturgul"
Coslada (Madrid)

Viaþa ºi acatistul
Sfântului Nectarie Taumaturgul

La vida y el acatisto
de San Nectario el Taumaturgo

Tipãritã cu binecuvântarea
PS Timotei,
Episcopul Spaniei ºi Portugaliei

Coslada
2009
Parohia „Sf. Nectarie Taumaturgul”- Coslada
Paroh: Pr. iconom stavrofor George-Ovidiu CIMPOCA
Avenida de Fuentemar Nr. 20, Coslada (Madrid), 28822
e-mail: gcimpoca@yahoo.com,
parohiasfnectarie_coslada@yahoo.com
site: www.sfnectariecoslada.ro
telef.: 0034.677.27.52.36
Cuvânt înainte

În vremurile noastre observãm din ce în ce mai


mult o îndepãrtare a omului de Dumnezeu cauzatã
fiind tocmai de lipsa rugãciunii. Tot mai mulþi
credincioºi se destãinuiesc duhovnicilor lor,
spunându-le cã nu se mai pot ruga aºa cum o fãceau
odinioarã, mai ales atunci când erau copii. Acest
lucru din cauza faptului cã lumea nu-L mai cautã pe
Dumnezeu, lumea nu mai cautã Împãrãþia Cerurilor,
ci toate cãutãrile omului se îndreaptã înspre lucrurile
materiale, palpabile, trecãtoare, lucruri care nu
hrãnesc sufletul, ci dimpotrivã îl înfometeazã pe zi ce
trece ºi îl sufocã.
Sfântul Ioan Scãrarul spune: „Rugãciunea este,
dupã fiinþa ei, apropierea ºi unirea omului cu
Dumnezeu; iar dupã lucrare, rugãciunea este puterea
susþinãtoare a lumii, împãcarea cu Dumnezeu”, iar
Sfântul Siluan Athonitul adaugã: „Lumea dãinuie
prin rugãciune ºi când nu vor mai fi rugãtori pe
pãmânt, ea va pieri”. Aflãm din spusele celor doi
sfinþi cât de importantã este rugãciunea ?i care sunt
efectele ei: apropierea ºi unirea cu Dumnezeu, dar ºi
faptul cã ea, rugãciunea, este susþinãtoare a lumii.

3
Fãrã rugãciune lumea piere, se adânce?te în
întunericul necuno?tinþei. Pentru ca lumea sã nu
piarã, Dumnezeu, în marea Lui milostivire, ridicã din
mijlocul nostru sfinþi care sã se roage pentru lume ºi
care sã mijloceascã pentru ea, mai ales dupã ce trec „de
la moarte la viaþã ºi de pe pãmânt la cer.”
Un astfel de mijlocitor ºi rugãtor este ºi Sfântul
Nectarie Taumaturgul, care, om fiind ca ºi noi, a
îndurat ispite venite atât de la diavol, cât ºi de la
oameni. Însã cu adânca smerenie pe care a dobândit-o,
a reuºit sã iasã biruitor din toate încercãrile. S-a fãcut
asemãnãtor Mântuitorului nostru Iisus Hristos. A
fost judecat pe nedrept, dar prin faptul cã a rãbdat
insultele, neîmpotrivindu-se ?i dând slavã lui
Dumnezeu pentru toate, L-a gãsit pe Domnul în
rugãciune ?i rugãciunea l-a gãsit pe el. A gãsit
rugãciunea cea adevãratã care se dã în dar doar celor
dornici de ea. ªi ce este rugãciunea adevãratã decât
numai „a tãcea ºi a asculta vocea fãrã cuvinte a lui
Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta sã lucrezi de
unul singur, a pãtrunde în lucrarea lui Dumnezeu”,
dupã cum frumos spune episcopul Kallistos Ware.
Rugãciunea este cea care l-a fãcut atât de mare pe
Sfântul Nectarie ºi aceeaºi rugãciune, a lui cãtre
Dumnezeu, tãmãduieºte tot sufletul împovãrat de
pãcate care aleargã cu credinþã la sfintele lui moaºte ºi
care se închinã la icoana sa.

4
Sã ne folosim de viaþa ?i pilda Sfântului Nectarie,
de prezenþa sa lângã noi, rugându-l sã mijloceascã
pentru noi la Hristos, pentru ca ?i noi sã descoperim
adevãrata rugãciune ?i, prin rugãciune, pe
Dumnezeu.

† Timotei
Episcopul Spaniei ºi Portugaliei

Coslada (Madrid), Spania


9 noiembrie 2009
† Pomenirea Sfântului Nectarie Taumaturgul

5

Sf. Nectarie din Eghina
(1846-1920)

Sfântul Ierarh Nectarie (1846-1920),


fãcãtorul-de-minuni din Eghina, a fost
Mitropolit al Pentapolei (Libia), director al
Seminarului Rizareios ºi întemeietor al
Mãnãstirii Sfânta Treime, în insula Eghina
(Grecia). Cultul sãu ca sfânt al Bisericii a fost
oficial recunoscut de Patriarhia Ecumenicã din
Constantinopol în anul 1961. Prãznuirea sa se
face în ziua de 9 noiembrie. Din aprilie 2007 este
ºi ocrotitorul parohiei ortodoxe din Coslada.

17
Viaþa

Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinþi


canonizaþi de cãtre Biserica Greciei în secolul al
XX-lea, s-a nãscut în anul 1846, în Silivria Traciei,
din pãrinþi sãraci, dar foarte evlavioºi. Din botez
a primit numele de Anastasie, bucurându-se din
pruncie de o aleasã educaþie creºtineascã. Dupã
primii ani de ºcoalã, Anastasie este trimis sã
înveþe carte la Constantinopol (Istanbulul de
astãzi), unde studiazã teologia ºi scrierile
Sfinþilor Pãrinþi. Aici, sufletul sãu începe sã-L
descopere pe Hristos prin rugãciune, prin citirea
cãrþilor sfinte ºi prin cugetarea la cele
dumnezeieºti.
La vârsta de douãzeci de ani, tânãrul
Anastasie se stabileºte în insula Hios, povãþuit
de Duhul Sfânt, unde predã religia copiilor, într-
o ºcoalã. Apoi, fiind chemat de Hristos, intrã în
nevoinþa monahalã în vestita chinovie, numitã
"Noua Mãnãstire" din insula amintitã, primind
tunderea monahiceascã la 7 noiembrie 1876, sub
numele de Lazãr. Mai târziu, la tunderea în
marele ºi îngerescul chip al schimniciei, avea sã
primeascã numele de Nectarie, pe care l-a purtat
toatã viaþa.
Dupã ce terminã studiile teologice la Atena,
în anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul
Sofronie ca ucenic la Alexandria (Egipt), fiind

8
hirotonit preot ºi apoi mitropolit de Pentapole, o
veche eparhie ortodoxã din Libia superioarã.
Mai mulþi ani, evlaviosul mitropolit a slujit ca
secretar al patriarhiei, predicator la biserica
Sfântul Nicolae din capitala Egiptului, devenind
un iscusit slujitor ºi povãþuitor de suflete, fiind
dãruit de Dumnezeu cu multã rãbdare, smerenie
ºi blândeþe. De aceea, era mult cãutat de
credincioºi ºi iubit de cãtre toþi.
Vãzând diavolul cã nu-l poate birui cu
mândria ºi iubirea de sine a încercat sã-l loveascã
pe fericitul ierarh Nectarie cu altã armã tot aºa de
periculoasã, adicã cu invidia ºi gelozia din
partea celorlalþi ierarhi ºi slujitori ai Patriarhiei
Alexandriei, vorbindu-l de rãu cãtre patriarh,
cum cã doreºte sã-i ia locul. Aceasta a tulburat pe
toþi ºi a fãcut sã fie eliberat din cinstea
arhiereascã în care se afla. Cerându-ºi iertare de
la toþi, cu toate cã nu greºise nimãnui cu nimic,
dovedind o adâncã smerenie, a dat slavã lui
Dumnezeu, cãci ºi cu dânsul s-a împlinit
cuvântul Mântuitorului, Care zice: „Fericiþi veþi
fi, când vã vor ocãrî ºi vã vor prigoni ºi vor zice
tot cuvântul rãu împotriva voastrã, minþind din
pricina Mea” (Matei 5,11). Apoi s-a retras la
Atena, în anul 1891, sãrac, defãimat de ai sãi ºi
nebãgãt în seamã, având toatã nãdejdea numai
în Dumnezeu ºi în rugãciunile Maicii Domnului.
Aici a fost câþiva ani predicator, profesor ºi

9
director al unei ºcoli teologice pentru preoþi,
pânã în anul 1894, reuºind sã formeze
duhovniceºte mulþi tineri iubitori de Hristos, pe
care îi hrãnea din cuvintele Sfintei Evanghelii ºi
cu scrierile Sfinþilor Pãrinþi. În acelaºi timp, fãcea
slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.
În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie
era un adevãrat isihast ºi un mare lucrãtor al
rugãciunii lui Iisus, care îi dãdea multã pace,
bucurie, blândeþe ºi îndelungã rãbdare. Cu
aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creºtea
duhovniceºte pe cei din jurul sãu ºi avea
întotdeauna pace ºi bucurie în Hristos,
nebãgând în seamã defãimarea ºi osândirea
confraþilor.
Dorind la bãtrâneþe sã se retragã la mai multã
liniºte, a construit între anii 1904-1907, cu
ajutorul multor credincioºi ºi ucenici, o
frumoasã mãnãstire de cãlugãriþe, în insula
Eghina, din apropierea Atenei, rânduind aici
viaþã desãvârºitã de obºte, dupã tradiþia Sfinþilor
Pãrinþi. Apoi, se retrage definitiv în aceastã
mãnãstire ºi duce o viaþã înaltã de smerenie ºi
slujire, de dãruire totalã ºi rugãciune, arzând cu
duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii ºi
pentru toþi care veneau ºi îi cereau
binecuvântare, rugãciune ºi cuvânt de folos
sufletesc. Aici l-a avut ucenic ºi pe Sfântul cuvios
Sava cel Nou (1862–1948), mare ascet al secolului

10
al XX-lea, care a pustnicit o vreme în pustiul
Hozeva, Palestina.
Pentru viaþa sa înaltã, Dumnezeu l-a
învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul
Duhului Sfânt. Pentru aceasta, mulþi credincioºi
alergau la biserica mãnãstirii din Eghina ºi
cereau ajutorul lui. Mai ales dupã Primul rãzboi
mondial, numeroºi sãraci ºi bolnavi, lipsiþi de
orice ajutor, veneau la el ca la pãrintele lor
sufletesc. Iar Sfântul Nectarie dãdea poruncã
maicilor ce se nevoiau în mãnãstirea sa, sã
împartã celor lipsiþi orice fel de alimente ºi sã nu
pãstreze nimic pentru ele, cãci Dumnezeu, prin
mila Sa, îi hrãnea ºi pe unii ºi pe alþii. Dar ºi cei
bolnavi se vindecau cu rugãciunile fericitului
Nectarie, cãci se învrednicise de darul facerii de
minuni.
Într-o varã, fiind mare secetã în insula
Eghina, cu rugãciunile Sfântului Nectarie, a
venit ploaie din belºug ºi au rodit þarinile, încât
toþi s-au îndestulat de hranã. De aceea, toþi -
mireni ºi cãlugãri, sãraci ºi bogaþi - cinsteau pe
Sfântul Nectarie, ca pe un pãstor ºi vas ales al
Duhului Sfânt ºi urmau întru toate cuvântul lui.
Astfel, el era totul pentru toþi, cãci putea toate
prin Hristos, Care locuia în el. Apoi, era foarte
smerit ºi blând ºi nu cãuta cinste de la nimeni. În
timpul liber lucra la grãdina mãnãstirii,
îmbrãcat într-o hainã simplã, încât toþi se

11
foloseau de tãcerea ºi smerenia lui. Pe lângã
multele sale ocupaþii duhovniceºti, Sfântul
Nectarie a scris ºi a redactat mai multe lucrãri
teologice de moralã ºi de istorie a Bisericii,
intrând astfel în tradiþia Sfinþilor Pãrinþi din
patria sa, împotriva influenþelor occidentale care
asaltau þãrile ortodoxe.
Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra
Sfântului Nectarie numeroase ispite, cãutând sã-
l biruiascã. Astfel, numeroºi slujitori ºi ierarhi ai
Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra
fericitului, fãcându-i multe neplãceri. Dar
Dumnezeu îl izbãvea din toate necazurile.
Trãind ca un înger în trup ºi iubind neîncetata
rugãciune, tãcerea, smerenia, postul ºi
milostenia, Sfântul Nectarie trãgea pe mulþi la
Hristos, revãrsând în jurul lui, pacea, bucuria ºi
lumina cea necreatã a Duhului Sfânt, prin care
mângâia ºi odihnea pe toþi care veneau la chilia
lui. Din aceastã cauzã, diavolul, nerãbdând
nevoinþa lui, pânã la sfârºitul vieþii sale a ridicat
împotriva sfântului multe calomnii din partea
multor clerici ºi ierarhi greci, care, din cauza
invidiei, îl cleveteau ºi îl acuzau, atât pe el, cât ºi
mãnãstirea lui. Dar fericitul Nectarie le rãbda pe
toate, în numele lui Hristos, Care locuia în inima
sa.
Simþindu-ºi sfârºitul aproape, pe când fãcea
un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula

12
Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor
sãi cã în curând va pleca la Hristos. Apoi,
îmbolnãvindu-se, a fost dus la un spital din
Atena. Dar el rãbda cu tãrie toatã boala ºi ispita,
aºteptând cu bucurie ceasul ieºirii sale din
aceastã viaþã.
Dupã aproape douã luni de suferinþã, Sfântul
Nectarie ºi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui
Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbãvindu-se de
toate ispitele acestei vieþi, pentru care s-a
învrednicit sã se numere în ceata sfinþilor lui
Dumnezeu. Ucenicii sãi, dupã ce l-au plâns
mult, l-au înmormântat, dupã rânduialã, în
biserica ziditã de el, fãcând acolo multe minuni
de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu
credinþã la ajutorul lui.
Trecând mai bine de douãzeci de ani, trupul
sãu s-a aflat în mormânt întreg ºi nestricat,
rãspândind multã mireasmã. La 3 septembrie
1953, sfintele sale moaºte au fost scoase din
mormânt ºi aºezate în biserica mãnãstirii din
Eghina, pentru cinstire ºi binecuvântare. Iar în
anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, vãzând
numeroasele minuni care se fãceau la moaºtele
sale, l-a declarat Sfânt, cu zi de prãznuire la 9
noiembrie, devenind astfel cel mai venerat sfânt
din aceastã binecuvântatã þarã ortodoxã, dar ºi
din multe þãri din lume. Zilnic, credincioºii se
închinã la moaºtele Sfântului Nectarie ºi la

13
mormântul sãu, fãcând din mânãstirea sa din
insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din
toatã Grecia. Este un sfânt foarte cunoscut pentru
vindecãrile sale de cancer ºi, în general, de orice
boalã incurabilã.
Cu rugãciunile Sfântului Ierarh Nectarie,
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieºte-ne ºi pe noi! Amin!

14
Acatistul
Sfântului Ierarh Nectarie din
Eghina

Rugãciunile începãtoare:

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al


Sfântului Duh, Amin.

Slavã Þie, Dumnezeul nostru, Slavã Þie!


Slavã Þie, Dumnezeul nostru, Slavã Þie!
Slavã Þie, Dumnezeul nostru, Slavã Þie!

Împãrate ceresc, Mângâietorule, Duhul


adevãrului, Care pretutindenea eºti ºi pe toate le
împlineºti, Vistierul bunãtãþilor ºi Dãtãtorule de
viaþã, vino ºi Te sãlãºluieºte întru noi ºi ne
curãþeºte pe noi de toatã întinãciunea ºi
mântuieºte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de
moarte, miluieºte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de
moarte, miluieºte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de
moarte, miluieºte-ne pe noi!

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.


ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

15
Preasfântã Treime, miluieºte-ne pe noi.
Doamne, curãþeºte pãcatele noastre. Stãpâne,
iartã fãrãdelegile noastre. Sfinte, cerceteazã ºi
vindecã neputinþele noastre, pentru numele
Tãu.

Doamne miluieºte, Doamne miluieºte,


Doamne miluieºte,
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Tatãl nostru, Care eºti în ceruri, sfinþeascã-se


numele Tãu, vie împãrãþia Ta, facã-se voia Ta,
precum în cer aºa ºi pe pãmânt. Pâinea noastrã
cea spre fiinþã dã-ne-o nouã astãzi, ºi ne iartã
nouã greºelile noastre, precum ºi noi iertãm
greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã, ci
ne izbãveºte de cel rãu.
Pentru rugãciunile Preasfintei Nãscãtoarei
de Dumnezeu, ale Sfinþilor Pãrinþilor noºtri ºi ale
tuturor Sfinþilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieºte-ne pe noi. Amin.

Troparul:

Pe cel nãscut în Silivria ºi ocrotitorul Eghinei,


pe cel ce s-a arãtat în vremurile din urmã prieten
adevãrat al virtuþii, pe Sfântul Ierarh Nectarie
sã-l cinstim cei credincioºi ca pe un dumnezeiesc
slujitor al lui Hristos, cã izvorãºte bogate
16
1
vindecãri celor ce strigã cu evlavie: Slavã lui
Hristos, Celui ce te-a slãvit! Slavã Celui ce
minunat te-a arãtat! Slavã Celui ce lucreazã prin
tine tuturor tãmãduiri!

Condacele ºi Icoasele:
Condacul 1:

Veniþi, ucenicilor ai lui Hristos, care însetaþi


dupã împãrãþia cea cereascã, sã îi aducem laude
iubitului nostru ocrotitor, Sfântului Ierarh
Nectarie. ªi, mulþumindu-i pentru nemãsurata
sa dragoste faþã de noi, sã-i cântãm într-un glas:
Bucurã-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare
fãcãtorule de minuni!

Icosul 1:

Precum oarecând marele ierarh Nicolae, care


fusese întemniþat pentru cã l-a pãlmuit pe
ereticul Arie, fost-a mângâiat de Preacurata
Nãscãtoare de Dumnezeu, aºa ºi tu ai fost
mângâiat când ai fost aruncat în temniþa
prigonirilor, iar Sfântul Nicolae þi s-a arãtat în
vis, spunându-þi: „Eu te voi înãlþa sus, sus de
tot...” Prin care minune ni se aratã nouã mãsura
sfinþeniei tale, ca sã îþi cântãm:
B ucurã-te, bucurie a Bisericii drept-
slãvitoare;
Bucurã-te, dar dãruit lumii de cãtre Cela ce se
17
1
dãruieºte pe Sine celor credincioºi;
B ucurã-te, reazem al cãlugãrilor ºi al
mirenilor;
Bucurã-te, pildã pentru pãstorii de suflete;
Bucurã-te, încununare a ierarhilor;
Bucurã-te, cã dispreþuit fiind de oamenii
pãcãtoºi, îmbrãþiºat ai fost de Sfântul Ierarh
Nicolae;
Bucurã-te, cã nu ne mai trebuie altã mãrturie
despre sfinþenia ta;
Bucurã-te, cã pustnicului athonit i s-a
descoperit cã eºti puternic prigonitor al îngerilor
cãzuþi;
Bucurã-te, dascãl al celor care se strãduiesc sã
înveþe teologia, sporind în rugãciune;
B ucurã-te, hram al multor biserici ºi
paraclise;
Bucurã-te, icoanã a lui Hristos zugrãvitã de
Duhul Sfânt în vremurile din urmã;
Bucurã-te, apostole al mântuirii;
Bucurã-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare
fãcãtorule de minuni!

Condacul 2:

Întrebându-te Hristos în vis care este pricina


pentru care plângi, rãspunsu-I-ai a doua zi,
scriindu-I cã sãrãcia, frigul ºi foamea întunecã
frumuseþea copilãriei tale. ªi, din rânduialã
dumnezeiascã, deschizând scrisoarea ta,
18
negustorul Themistokle s-a sârguit a-þi trimite
cele spre trebuinþã, iar tu, vãzând cum a rãspuns
Dumnezeu la cerinþele tale, L-ai lãudat cu ochii
înlãcrimaþi, cântându-I: Aliluia!

Icosul 2:

Nu de un negustor precum Themistokle au


trebuinþã copiii necãjiþi, ci de tine, Sfinte
Nectarie, ºtiind cã dragostea ta vine întru
întâmpinarea lipsurilor lor, ajutându-le cum
niciun negustor nu poate sã îi ajute. Ca primind
sprijinul tãu, sã li se usuce lacrimile ºi sã îþi cânte
þie, cu inimã plinã de bucurie:
Bucurã-te, cel ce i-ai scris Domnului despre
necazurile tale;
Bucurã-te, cel ce ne îndemni a spune lui
Dumnezeu necazurile noastre;
Bucurã-te, cã Hristos a primit a ta epistolie ºi
þi-a trimis prin Themistokle, negustorul, cele de
trebuinþã;
Bucurã-te, cã Hristos ne trimite prin tine ceea
ce ne este de folos spre a merge pe calea
mântuirii;
Bucurã-te, dascãl al copiilor evlavioºi care
cautã adevãrata înþelepciune;
Bucurã-te, dezlegare a pântecelor celor
neroditoare;
Bucurã-te, cã uºurezi durerile naºterii când
mamele te cheamã în ajutor;
19
Bucurã-te, vãzând pe pruncii care primesc la
botez numele tãu;
Bucurã-te, cã ne povãþuieºti sã nu cãutãm
ajutor de la oameni, ci de la Dumnezeu;
Bucurã-te, cel ce ai trudit din greu spre a-þi
ajuta familia;
Bucurã-te, cã îi ajuþi pe oamenii fãrã de slujbã
sã îºi gãseascã de lucru;
Bucurã-te, apostole al cumpãtãrii;
Bucurã-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare
fãcãtorule de minuni!

Condacul 3:

Pe nedrept ai fost prigonit în Alexandria din


pricina urzelilor diavoleºti. Iar tu ai purtat fãrã a
te tulbura crucea rãbdãrii, învãþându-i pe toþi cei
prigoniþi sã se roage pentru prigonitorii lor, ºi
Domnului sã-I cânte: Aliluia!

Icosul 3:

Ca o slugã credincioasã fost-ai urmãtor


virtuþilor Stãpânului tãu, Care s-a rugat pentru
cei care Îl rãstigneau pe lemnul Crucii, ºi te-ai
rugat pentru cei ce te-au rãstignit pe Crucea
rãbdãrii. Pentru care, folosindu-ne de virtutea
ta, zicem þie cu glas de bucurie:
Bucurã-te, sprijinitor al celor apãsaþi de

20
rãutatea celor vicleni;
Bucurã-te, cã te-ai rugat pentru luminarea
celor ce te nedreptãþeau;
Bucurã-te, cã nu te-ai gândit la binele tãu, ci
numai la binele Bisericii;
Bucurã-te, cã nu te-ai tulburat de hulele
celora care nu au vrut sã asculte învãþãturile tale;
Bucurã-te, cel ce l-ai ajutat pe Luchian cel
bolnav sã nu îºi piardã slujba;
Bucurã-te, cã fãrã sã te scârbeºti, ai fãcut în
locul lui curãþenie în locaºul seminarului;
Bucurã-te, cã pentru smerenia ta Hristos þi-a
primit osteneala ca pe o nevoinþã pustniceascã;
Bucurã-te, cã fiind prigonit pe nedrept, ai
rãbdat mucenicie fãrã-de-sânge;
Bucurã-te, pavãzã a creºtinilor batjocoriþi
pentru credinþa lor;
Bucurã-te, cel ce ne înveþi a primi defãimãrile
necredincioºilor ca pe niºte cununi de mult preþ;
Bucurã-te, apostole al rãbdãrii;
Bucurã-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare
fãcãtorule de minuni!

Condacul 4:

Socotit-ai cã sufletele din obºtea Cuvioasei


Xenia aveau trebuinþã de tine ºi ai venit cu
dragoste în Eghina, spre a le fi povãþuitor celor
ce voiau sã urce pe scara desãvârºirii. Iar ele, cu
mulþumire, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
21
Icosul 4:

Mai mult decât ucenicele tale din Eghina,


care lepãdând lumea au ascultat chemarea cea
cereascã, avem noi trebuinþã de povãþuirea ta,
sfinte al lui Dumnezeu, pentru cã ispitele ne
învãluie ºi patimile ne apasã, ºi nu gãsim ieºire
din fundãtura în care ne aflãm. Dar, nãdãjduind
spre ajutorul tãu, îþi cântãm:
Bucurã-te, îndrumãtor al monahilor ºi al
monahiilor care au lepãdat înþelepciunea acestui
veac;
Bucurã-te, pavãzã a mirenilor care duc o
viaþã jertfelnicã;
Bucurã-te, cã aduci liniºtea mãnãstirii în
casele acestora;
Bucurã-te, cel ce îi iubeºti pe cei care poartã în
inimi dragostea pentru aproapele;
Bucurã-te, luminãtor al duhovnicilor, pentru
rugãciunile ucenicilor;
Bucurã-te, mânã întinsã creºtinilor, pentru
rugãciunile preoþilor;
Bucurã-te, ocrotitor al copiilor, pentru
rugãciunile pãrinþilor;
Bucurã-te, înþelepþitor al pãrinþilor, pentru
rugãciunile fiilor;
Bucurã-te, chivot al rugãciunii de care
atingându-se, creºtinii gustã din pacea veacului
ce va sã vie;
Bucurã-te, cã îi ajuþi pe creºtini sã vieþuiascã
22
dupã voia lui Dumnezeu;
Bucurã-te, razã a virtuþii pe care întunericul
acestei lumi nu o poate covârºi;
Bucurã-te, apostole al desãvârºirii;
Bucurã-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare
fãcãtorule de minuni!

Condacul 5:

Mâhnitu-s-a bãtrânul pescar vãzând cã


marea era plinã de peºti rãpitori ºi osteneala sa
rãmânea fãrã rod. Tu ai binecuvântat cu credinþã
nãvodul lui ºi, prin rugãciuni, ai izgonit peºtii cei
rãpitori, pentru care pescarul a mulþumit lui
Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 5:

ªi noi suntem încercaþi de greutãþile vieþii, ºi


noi suntem întristaþi vãzând cum peºtii
necazurilor au pãtruns în marea sufletelor
noastre. ªi, ºtiindu-ne neputinþele, alergãm la
ajutorul tãu, precum pescarul de odinioarã.
Aratã-ne puterea mijlocirilor tale, Sfinte
Ierarhe Nectarie, ca sã îþi cântãm cu inimã
mulþumitoare:
Bucurã-te, cã îi ajuþi pe cei covârºiþi de
necazuri;
B ucurã-te, cel ce cu dragoste alungi
deznãdejdea din inimile noastre;
23
Bucurã-te, cã dai hranã celor ce flãmânzesc;
Bucurã-te, cã îi îmbraci pe cei goi;
Bucurã-te, liman al celor fãrã de
adãpost;
Bucurã-te, cel ce ai pedepsit pe cel ce nu voia
sã îºi ajute aproapele;
Bucurã-te, cã îi îndemni pe cei pedepsiþi de
Dumnezeu sã îºi cunoascã pãcatele;
Bucurã-te, prieten care sari în ajutorul celor
nãpãstuiþi ºi al celor apãsaþi de singurãtate;
Bucurã-te, cã tânãrului care voia sã se ucidã
pe sine, i-ai întors cugetul cel rãu;
Bucurã-te, cã ai fost nou pãrinte pentru fiica
celui care îºi ucisese fratele;
Bucurã-te, noule Ierarh Nicolae, care ai
purtat grijã de mântuirea ei ºi a surorilor sale;
Bucurã-te, apostole al ajutorului
dumnezeiesc;
Bucurã-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare
fãcãtorule de minuni!

Condacul 6:

Cine poate grãi mulþimea minunilor tale,


sfinte al lui Dumnezeu? Cã toþi cei care te-au
chemat întru ajutor au fost mângâiaþi întru
nevoile lor. ªi, dimpreunã cu bolnavii care au
primit prin tine tãmãduire minunatã, cântã lui
Dumnezeu: Aliluia!

24
Icosul 6:

Apãsãtoare este Crucea bolii, Sfinte Nectarie,


ºi încã mai grea este atunci când nu vedem în ea
leacul trimis de Dumnezeu pentru tãmãduirea
sufletelor noastre. Cerând de la tine sã te rogi lui
Dumnezeu pentru înþelepþirea acelora care
cârtesc din pricina bolilor, rugãmu-te sã le vii în
ajutor, tãmãduindu-i degrabã, ca sã-þi cânte
împreunã cu noi:
Bucurã-te, cã arãtându-te grabnic
tãmãduitor, îndatã dupã adormirea ta ai
vindecat un bolnav;
Bucurã-te, cã cei tãmãduiþi de tine au
mãrturisit harul tãu;
Bucurã-te, ceresc doctor fãrã-de-arginþi,
ajutãtor al doctorilor pãmânteºti;
Bucurã-te, cã uºurezi durerile celor ce se
închinã la sfintele tale moaºte;
Bucurã-te, cã cei ce se roagã în faþa icoanei
tale primesc puterea de a îndura boala;
Bucurã-te, izgonitor al duhurilor necurate ºi
al cãpeteniilor lor;
Bucurã-te, cel ce ai tãmãduit ºi tãmãduieºti
cele mai grele suferinþe;
Bucurã-te, ºtiind cã la Dumnezeu nicio boalã
nu este fãrã de leac;
Bucurã-te, cel ce ai purtat Crucea bolii fãrã sã
cârteºti;
Bucurã-te, cã în chip minunat ai fost
25
tãmãduit de Preasfânta Nãscãtoare de
Dumnezeu;
Bucurã-te, cã acum te rogi ei pentru
tãmãduirea celor bolnavi;
Bucurã-te, apostole al vindecãrilor trupeºti ºi
sufleteºti;
Bucurã-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare
fãcãtorule de minuni!

Condacul 7:

Dupã trecerea ta la Domnul, în chip minunat


te-ai arãtat oamenilor care aveau trebuinþã de
sprijinul tãu, spre a le fi cãlãuzã pe calea
mântuirii. ªi noi, deºi nu am primit un asemenea
semn, ne-am împãrtãºit de bucuria lor când am
aflat despre arãtãrile tale, ºi I-am cântat lui
Dumnezeu într-un cuget cu ei: Aliluia!

Icosul 7:

Vedem cum se împuþineazã credinþa ºi cum


se rãspândesc apostazia ºi desfrâul. Dar, luând
aminte la grija pe care ai arãtat-o celor cãrora te-
ai înfãþiºat dupã adormire, nu ne vom teme de
povara ispitelor, ci vom nãdãjdui în ajutorul tãu.
Pe mulþi i-ai ajutat, arãtându-te lor, dar pe ºi mai
mulþi i-ai ajutat fãrã ca ei sã ºtie de unde le vine
ajutorul. ªtiind aceasta, îþi mulþumim, grãind:
Bucurã-te, cã ºi dupã moarte propovãduieºti
26
credinþa ortodoxã;
Bucurã-te, mângâindu-i pe creºtinii cãrora te
arãþi în chip minunat;
Bucurã-te, cã auzind despre arãtãrile tale,
mulþi dobândesc nãdejde în ajutorul tãu;
Bucurã-te, cel ce te-ai arãtat de multe ori
ucenicului tãu, Cuviosul Filothei;
Bucurã-te, cã te arãþi celor ce au trebuinþã de
mângâierea ta cea sfântã;
Bucurã-te, cã nu te arãþi acelora care cautã cu
mândrie semne minunate;
Bucurã-te, cã dupã ce te-a vãzut, fãrã sã ºtie
cã ai murit, jandarmul a crezut în Dumnezeu;
Bucurã-te, cã pãrintele ce îþi purta numele a
ascultat a ta cerinþã de a-þi ridica un paraclis;
Bucurã-te, cel ce ai venit ca un pelerin la
biserica sa;
Bucurã-te, cã ai fost vãzut ºi de alþi
credincioºi;
Bucurã-te, cã primind binecuvântarea ta,
Nectarie ieromonahul a fost tãmãduit prin
rugãciunile tale;
Bucurã-te, apostole al biruirii legilor firii prin
harul Celui ce a fãcut cerul ºi pãmântul;
Bucurã-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare
fãcãtorule de minuni!

27
Condacul 8:

Simþind din depãrtare mireasma sfintelor


tale moaºte, tânãra desfrânatã a venit la
mormântul tãu, înfiorându-se. ªi, dãruindu-þi
podoaba ei cea de mult preþ drept mulþumire cã
i-ai arãtat calea cãtre Hristos, s-a lepãdat de
pãcatele ei, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

N u avem pocãinþa desfrânatei, Sfinte


Nectarie, iar marea patimilor se luptã sã ne tragã
întru adâncuri. Dar avem nãdejde în ajutorul tãu
cel puternic ºi, rugându-te sã ne ridici din
cãderea în care ne aflãm, îþi cântãm unele ca
acestea:
B ucurã-te, primind darul pãcãtoasei
dimpreunã cu lacrimile ei;
Bucurã-te, cel ce nu te scârbeºti a-i ajuta pe
pãcãtoºii care se pocãiesc;
Bucurã-te, cã îi înveþi pe creºtini sã se
împotriveascã desfrâului ºi patimilor;
Bucurã-te, vãzând roadele pocãinþei noastre;
Bucurã-te, cel ce îi îndrumi pe pãcãtoºi spre
scaunul spovedaniei;
Bucurã-te, tunet care îi trezeºti pe cei care îºi
ascund pãcatele, batjocorind Taina Spovedaniei;
Bucurã-te, duhovnic sfânt care îi ajuþi pe
creºtini sã îºi gãseascã pãstorii de care au
28
trebuinþã;
Bucurã-te, cel ce te rogi pentru îndreptarea
noastrã;
Bucurã-te, cã ori de câte ori cãdem în pãcate,
ne ajuþi sã ne ridicãm;
Bucurã-te, mângâietor al acelora care se luptã
cu ispitele ºi se leapãdã de mândrie;
Bucurã-te, glas al Evangheliei care mustri
pãcatele pe care lumea le socoteºte nevinovate;
Bucurã-te, apostole al pocãinþei
tãmãduitoare de suflete;
Bucurã-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare
fãcãtorule de minuni!

Condacul 9:

Urmaº al Sfântului Marcu al Efesului te-ai


arãtat, apãrând credinþa cea neprihãnitã de
rãtãcirile ereticilor, ºi, pentru râvna ta,
Dumnezeu te-a primit în ceata Cuvântãtorilor
de Dumnezeu, împreunã cu care cânþi neîncetat:
Aliluia!

Icosul 9:

Apãrãtor râvnitor al predaniilor Sfinþilor


Pãrinþi ai fost, Sfinte Nectarie, spre ocara acelora
care preþuiau mai mult cugetarea omeneascã
decât pe cea insuflatã de Dumnezeu. Pentru care
te lãudãm, grãind:
29
Bucurã-te, cã ne înveþi sã unim dreapta-
fãptuire cu dreapta-cugetare;
Bucurã-te, rudenie dupã duh a Sfântului
Marcu, noul apostol din Efes;
B ucurã-te, prieten al Sfântului Fotie,
înþeleptul patriarh al Constantinopolului;
Bucurã-te, vestitor al învãþãturilor Sfintei
Biserici;
Bucurã-te, apãrãtorule al acelora care iubesc
predaniile Sfinþilor Pãrinþi;
Bucurã-te, cã asemenea Sfântului Maxim
Grecul, ai rãbdat prigoana de la cei de-o-credinþã
cu tine;
Bucurã-te, cã urmând aceluia, ai vãdit
rãtãcirile ereticilor;
Bucurã-te, cã fãrã sã te scârbeºti de cei de alte
credinþe, scârbitu-te-ai de minciunile lor;
B ucurã-te, pilda ierarhilor care apãrã
credinþa ortodoxã;
B ucurã-te, potrivnic al acelora care
rãstãlmãcesc adevãrul;
Bucurã-te, bucurie a acelora prigoniþi pentru
Hristos;
Bucurã-te, apostole râvnitor al dreptei
credinþe;
Bucurã-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare
fãcãtorule de minuni!

30
Condacul 10:

Din lucrarea vrãjmaºului, pentru pãcatele


unor credincioºi sau chiar ale unor nevrednici
slujitori ai altarului, unii oameni se smintesc ºi se
depãrteazã de Bisericã. Pune înaintea lor chipul
vieþuirii tale jertfelnice, o, sfinte al lui
Dumnezeu, ºi, întorcându-i pe drumul cel bun,
învaþã-i sã cânte dimpreunã cu tine:
Aliluia!
Icosul 10:

În focul încercãrilor puþinã credinþã avem,


sfinte al lui Dumnezeu, ºi întru ale noastre inimi
cu uºurinþã se cuibãresc îndoiala ºi deznãdejdea.
Nu voim sã fim osândiþi pentru aceasta de cãtre
Dreptul Judecãtor, Sfinte Nectarie, ci vrem ca
prin ale tale rugãciuni sã fim întãriþi în credinþã,
în nãdejde ºi în dragoste, pe care, dobândindu-
le, sã îþi cântãm:
Bucurã-te, cã mulþi sunt cei ce citesc ori aflã
despre viaþa ta cea minunatã;
Bucurã-te, cã ei te cheamã sã le fii ocrotitor;
Bucurã-te, cã cei slabi se întãresc prin a ta
dragoste;
Bucurã-te, alinare a sufletelor zdrobite de
încercãri;
Bucurã-te, îndepãrtând îndoiala din inimile
noastre;
Bucurã-te, învãþându-ne sã nu fim tulburaþi
31
de sminteala pe care o împrãºtie diavolul;
Bucurã-te, povãþuindu-i pe creºtini sã
pãrãseascã pãcatul ºi minciuna;
Bucurã-te, balsam pentru inimile rãnite de
pãcat;
Bucurã-te, cela ce ne-ai învãþat sã nu
amestecãm lumina cu întunericul;
Bucurã-te, cã goneºti necredinþa cu care ne
ispitesc duhurile necurate;
Bucurã-te, mãrturie a împãrãþiei cerurilor;
Bucurã-te, apostole al virtuþii pentru pãstori
ºi pãstoriþi;
Bucurã-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare
fãcãtorule de minuni!

Condacul 11:

Trupul tãu a devenit Bisericã a Duhului Sfânt


ºi moaºtele tale au izvorât bunã-mireasmã,
vãdind harul pe care l-ai primit de la Dumnezeu.
ªi, închinându-se sfintelor tale moaºte, cei
credincioºi prind putere în lupta cea
duhovniceascã, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11:

„Eu L-am rugat pe Dumnezeu ca moaºtele


mele sã fie împãrþite în întreaga lume”, i-ai spus
femeii care se întristase, neºtiind pricina pentru
care la multã vreme dupã adormirea ta, trupul
32
tãu pãrea sã se supunã legilor firii. ªi din oasele
tale au izvorât mir, de a cãrui mireasmã s-au
minunat credincioºii din toatã lumea, care s-au
învrednicit sã primeascã în bisericile lor câte o
pãrticicã din sfintele tale moaºte. Pentru care îþi
cântã:
Bucurã-te, cã Domnul a voit ca lumea
întreagã sã afle de sfinþenia ta;
Bucurã-te, cã trupul tãu a fost bisericã
vie;
Bucurã-te, cã inima ta a fost altar al lui
Dumnezeu;
Bucurã-te, cã atunci când monahiile au vrut
sã îþi punã epitrahilul pe sfintele tale moaºte, þi-
ai ridicat capul;
Bucurã-te, cã deºi te desfãtezi de frumuseþile
raiului, nu te depãrtezi de cei care te cinstesc;
Bucurã-te, cã rugându-se la mormântul tãu,
monahiile au prins aripi duhovniceºti;
B ucurã-te, cã urmând poveþele tale,
Cuvioasa Xenia, egumena, a primit alese daruri
duhovniceºti;
Bucurã-te, cã ucenica ta a dobândit darul
vederii cu duhul;
Bucurã-te, cã închinându-se la racla ta,
Cuviosul Filothei a râvnit a-þi urma pe calea
sfinþeniei;
Bucurã-te, cã ºi dupã ce ai trecut la Domnul, i-
ai îndrumat paºii spre intrarea în împãrãþia cea
cereascã;
33
Bucurã-te, vãzându-i pe credincioºii care,
aflând despre vieþuirea ta, pun început bun
mântuirii;
Bucurã-te, apostole al sfinþirii creºtinilor în
vremurile din urmã;
Bucurã-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare
fãcãtorule de minuni!

Condacul 12:

Tãmãduind-o de a ei boalã pe femeia ce purta


numele Sfintei Parascheva, ai mustrat-o mai apoi
cã nu a sârguit sã mãrturiseascã altora ajutorul
tãu. ªi, primind cu smerenie mustrarea ta, ea a
scris de îndatã cum ai vindecat-o, îndemnându-
ne sã cântãm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Pentru a nu fi mustraþi ca femeia aceea, chiar


de nu avem priceperea de a mãrturisi minunile
tale, nu vom tãcea a grãi altora despre ajutorul pe
care îl dai acelora care se roagã þie. Pentru ca,
dimpreunã cu noi, ºi dânºii sã te laude cu glas de
bucurie, spunând:
B ucurã-te, ocrotitorule, de minuni
sãvârºitor;
Bucurã-te, ierarh fãcãtor de minuni;
Bucurã-te, mare fãcãtorule de minuni;
Bucurã-te, cã nu ne sãturãm a-þi aduce laudã;
34
Bucurã-te, floare aleasã a raiului;
Bucurã-te, prieten al creºtinilor care dau
mãrturie despre puterea ta;
Bucurã-te, învãþându-ne sã mãrturisim ale
tale minuni;
Bucurã-te, cã nu vrei sã þinem lumina sub
obroc;
B ucurã-te, primind rugãciunile celor
credincioºi care au nãdejde în ajutorul tãu;
B ucurã-te, cã nemãsuratã mulþime de
credincioºi þi-a mulþumit pentru ajutor;
Bucurã-te, mustrãtorule al celor
nerecunoscãtori;
B ucurã-te, apostole al minunilor lui
Dumnezeu;
Bucurã-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare
fãcãtorule de minuni!

Condacul 13:
(acest condac se zice de trei ori)

O, Sfinte Nectarie, sprijin al celor care Îl


mãrturisesc ºi Îl vor mãrturisi pe Hristos prin
viaþa lor, rãbdând felurite prigoane din partea
vãzuþilor ºi nevãzuþilor vrãjmaºi, ocroteºte-i cu
puterea ta pe toþi creºtinii, uºurându-le
suferinþele ºi întãrindu-i în lupta cea
duhovniceascã, pentru ca împreunã cu tine sã
cânte Dumnezeului celui Viu: Aliluia!

35
1
Apoi, se zic iarãºi Icosul 1 ºi Condacul 1
Dupã aceea, zicem aceastã:

RUGÃCIUNE

O, preasfinte ºi întru tot lãudate, mare


fãcãtorule de minuni, Ierarhe Nectarie, primeºte
aceastã puþinã rugãciune de la noi, nevrednicii
tãi robi, cãci cãtre tine, ca la un adevãrat izvor de
tãmãduiri ºi grabnic folositor ºi ajutãtor
preaminunat scãpând, ºi cãtre sfânt chipul
icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinþi ne
rugãm þie: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi
sãrãcia ºi ticãloºia noastrã. Vezi rãnile sufletelor
ºi ale trupurilor noastre. Rugãmu-ne þie, Sfinte
Nectarie, sârguieºte a ne ajuta cu neîncetatele ºi
sfintele tale rugãciuni, ºi ne sprijineºte pe noi,
robii tãi. Ia aminte la suspinele noastre ºi nu ne
trece cu vederea pe noi, ticãloºii ºi scârbiþii, cãci
ºtim, sfinte al lui Dumnezeu, cã ai pãtimit grele
prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin
ele ai aflat har de la Dumnezeu ºi astãzi luminat
vieþuieºti întru împãrãþia cea gãtitã sfinþilor,
fiindcã ne-am încredinþat cã ºi dupã mutarea ta
din viaþa aceasta trecãtoare, cine a nãzuit la
ajutorul tãu ºi cu credinþã þi s-a rugat, nu a rãmas
neajutat. Cãci, cine te-a chemat pe tine, de
minuni fãcãtorule, ºi tu l-ai trecut cu vederea?
Sau cui, întru dureri fiind, ºi spre ajutorul tãu
alergând, nu i-ai uºurat suferinþa?

36
Minunile ºi ajutorul tãu ne-au fãcut ºi pe noi,
ticãloºii ºi scârbiþii, sã te chemãm în ajutor. Am
auzit cã trupul tãu a rãmas neputrezit, pentru a
întãri în noi credinþa în Înviere. Am auzit ºi cã,
din dragoste pentru poporul credincios, mai
apoi L-ai rugat pe Dumnezeu ca binecuvântarea
sfintelor tale moaºte sã se rãspândeascã în toatã
lumea. ªtim, o, alesule ierarhe, de mulþimea
tãmãduirilor pe care le-ai sãvârºit, nou doctor
fãrã-de-arginþi arãtându-te. Nu cunoaºtem nici
suferinþã ºi nici durere, pe care tu sã nu le poþi
alina. Nu cunoaºtem nicio boalã cãreia tu sã nu îi
poþi aduce tãmãduire, dacã tãmãduirea este spre
mântuirea celor ce se roagã þie. Dar, mai mult
decât atât, nu numai cã ai tãmãduit boli despre
care doctorii ziceau cã nu pot fi tãmãduite, ci si
pe mulþi bolnavi i-ai ajutat a se întãri în credinþã
ºi în rãbdare, ºi sã ia platã de la Dumnezeu
pentru osteneala lor. ªi aceºtia, fãrã sã primeascã
tãmãduirea trupeascã, au primit tãmãduirea
sufleteascã ºi i-au mulþumit Domnului cã prin
ghimpele bolii au fost aduºi de la iubirea acestei
lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea largã a
patimilor, la calea cea îngustã a mântuirii.
Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au fãcut ºi
pe noi a crede cã la orice facere-de-bine eºti gata
ajutãtor ºi grabnic folositor ºi sprijin minunat.
Drept aceea, suntem încredinþaþi cã pe tot cel ce
aleargã la tine, cerând cu credinþã ajutor, nu-l
treci cu vederea. Pentru aceasta ºi noi credem cã

37
ºi acum acelaºi eºti, sfinte, precum atunci când i-
ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Credinþa
noastrã este slabã, dar fiind scârbiþi ºi pãgubiþi,
la tine alergãm cu credinþã ºi cu lacrimi.
Îngenunchind, rugãmu-ne þie, Sfinte Ierarhe
Nectarie, sã te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, Cela ce n-a trecut cu vederea
rugãciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat ºi
te-a întãrit ºi te-a primit în cereºtile
locaºuri.
Cãtre Acela roagã-te, ca sã fim ºi noi ajutaþi ºi
miluiþi pentru rugãciunile tale, ºi din pagube ºi
necazuri izbãviþi, ca sã lãudãm ºi sã
binecuvântãm ºi sã slãvim întru-tot-lãudatul ºi
prea-puternicul nume al Tatãlui ºi al Fiului ºi al
Sfântului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii
vecilor. Amin!

38
La vida y el acatisto
de San Nectario el Taumaturgo

Versión española,
por Romana Anca Radulescu

San Nectario de Éguina
(1846-1920)

El Santo Jerarca Nectario (1846-1920), el


Hacedor de Milagros de Éguina, fue Obispo
Metropolitano de Pentápolis (Libia), director de
la Escuela Eclesiástica Rizarios en Atenas ºi
fundador del Monasterio de la Santísima
Trinidad de la Isla de Éguina (Grecia). Su culto
como santo de la Iglesia fue oficialmente
reconocido por el Patriarcado Ecuménico de
Constantinopla en el año 1961. Su celebración se
hace cada 9 de noviembre. Desde el mes de abril
de 2007 es también el protector de la parroquia
ortodoxa rumana de Coslada.

42
Su vida

Este Santo, uno de los más recientemente


canonizados por la Iglesia de Grecia durante este
siglo, nació en el año 1846 en Selybria, Tracia
(donde nació también la piadosa Parasqueva de
Iaºi), en el seno de una familia pobre pero muy
piadosa. Recibió el nombre de Anastasios,
gozando desde su infancia de una exquisita
educación cristiana. Después de sus primeros
estudios, Anastasios es enviado a
Constantinopla (el actual Estambul), donde
estudia la teología y los escritos de los Santos
Padres. Es aquí donde su alma empieza a
descubrir a Cristo a través de la oración, a través
de las sagradas escrituras y a través de la
meditación sobre lo divino.
A la edad de veinte años, el joven Anastasios
se traslada a la Isla de Chios, guiado por el
Espíritu Santo, donde enseña la religión en una
escuela. Luego, escuchando la llamada de
Cristo, se convierte en monje en el conocido
“Nuevo Monasterio” de la misma Isla, siendo
recibido en la orden monacal con el nombre de
Lázaro, el 7 de noviembre de 1876. Más tarde,
siendo recibido en la gran orden angelical de los
diáconos, recibiría el nombre de Nectario, que
llevaría durante toda su vida.
Después de acabar sus estudios teológicos en
Atenas, en el año 1885, Nectario fue llevado a
43
Alejandria (Egipto) por el patriarca Sofronio
como aprendiz, donde fue ordenado sacerdote y
luego archimandrita de Pentápolis, una antigua
eparquía ortodoxa de la Libia superior. Durante
varios años, el piadoso archimandrita
desempeñó el cargo de secretario del
patriarcado, predicador en la Iglesia de San
Nicolás de la capital de Egipto, convirtiéndose
en un hábil servidor y consejero de almas,
poniendo de manifesto su don divino de la
paciencia, el de la piedad y el de la misericordia.
Viendo el diablo que no lo puede vencer con
la soberbia y con el amor propio, intentó golpear
al piadoso jerarca Nectario con otra arma, igual
de peligrosa, es decir con la envidia y los celos de
parte de los demás jerarcas y servidores del
Patriarcado de Alejandría, quienes hicieron
saber al patriarca el rumor de que el
archimandrita pensaba en tomar su cargo. Esto
enturbió a todos e hizo que sea despedido de su
función de jerarca. Pidiendo el perdón de todos,
aunque no hubiera faltado el respecto a nadie,
mostrando una profunda humildad, dió las
gracis a Dios, porque se cumplieron sus
palabras: „Felices ustedes, cuando sean
insultados y perseguidos, y cuando se los
calumnie en toda forma a causa de mí” (Mateo
5,11). Luego se retiró en Atenas, en el año 1891,
pobre, difamado por los suyos y abandonado,

44
poniendo todas sus esperanzas en Dios y en las
oraciones a la Virgen.
Aquí fue, durante algunos años, predicador,
profesor y director de una escuela teológica para
curas, hasta el año 1894, consiguiendo formar
espiritualmente a muchos jovenes dedicados a
Cristo, que nutría con las palabras del Santo
Evangelio y de los Santos Padres. Al mismo
tiempo, celebraba misas misioneras en las
parroquias de los alrededores de Atenas.
En el fondo de su alma, el santo jerarca
Nectario era un verdadero penitente y un gran
predicador de la oración a Jesús, que le aportaba
mucha paz, alegría, mansedumbre e infinita
paciencia. Con estas armas él siempre vencía al
diablo, formaba espiritualmente a los de su
alrededor y tenía siempre paz y alegría en
Jesucristo, sin hacer caso a la difamación y al
castigo de parte de sus compañeros.
Pensando en su vejez y deseando más
tranquilidad, construyó entre los años 1904-
1907, con la ayuda de muchos fieles y
aprendices, un bello monasterio para monjas en
la isla de Éguina, cerca de Atenas, instaurando
allí una vida modélica según la tradición de los
Santos Padres. Se retira definitivamente en este
monasterio donde lleva una vida de piadoso y
servidor, de dedicación total y de oración,
ofreciendo su espíritu a Jesucristo, el Salvador

45
del mundo y a todos los que venían para pedir
bendición, oración y palabra aliviadora del
alma. Aquí tuvo como aprendiz a San Sabas el
Nuevo (1862–1948), gran asceta del siglo XX,
quien fue ermitaño durante un período de
tiempo en el desierto de Hozeva, en Palestina.
Para su vida ejemplar, Dios bendijo a su
devoto Nectario con el Don del Espíritu Santo.
Por esta razón, muchos creyentes iban a la iglesia
del monasterio de Éguina y pedían su ayuda.
Especialmente después de la Primera guerra
mundial, un gran número de pobres y enfermos,
desprovistos de cualquier ayuda, iban hacia el
como hacia el padre de sus almas. Y San Nectario
ordenaba a las monjas, que convivían en su
monasterio, repartir a los necesitados todo tipo
de víveres y no guardar nada para ellas, porque
Dios, en su misericordia, daba de comer a unos y
otros a la vez. Pero también los enfermos se
curaban con las oraciones del feliz San Nectario,
porque había adquirido el don de hacedor de
milagros.
Un verano, habiendo una gran sequía en la
isla de Égina, con las oraciones de San Nectario,
vino abundante lluvia y los campos dieron fruto,
de manera que todos tuvieron suficientes
alimentos. Por esta razón, todos – laicos y
clérigos, pobres y ricos – alababan a San Nectario
como a un pastor y una voz elegida del Espíritu

46
Santo y seguían su palabra en todo lo que hacían.
Así, él era el todo para todos, porque podía con
todo a través de Jesucristo, Quien vivía en él.
También era muy humilde y tierno y no buscaba
el reconocimiento de nadie. En su tiempo libre
trabajaba en el jardín del monasterio, vestido de
manera sencilla, haciendo que todos se
beneficiaran de su calma y su humildad. Entre
sus muchas ocupaciones espirituales, San
Nectario escribió varios trabajos teológicos de
moral y de historia de la Iglesia, entrando de esta
manera en la tradición de los Santos Padres de su
patria, en contra de las influencias occidentales
que asaltaban a los países ortodoxos.
Por todo aquello, el diablo levantó contra él
muchas tentaciones, intentando vencerlo. Gran
numero de servidores y jerarcas de la Iglesia de
Grecia se elevaron con envidia en contra del feliz
servidor, provocándole muchos disgustos. Pero
Dios le absolvía de todos las penas. Viviendo
como un ángel en su cuerpo y amando la
oración, el silencio, la humildad, el ayuno y la
misericordia, San Nectario acercaba a muchos
de los suyos hacia Jesicristo, desbordando a su
alrededor la paz, la alegría y el haz invisible del
Espíritu Santo, con el que acariciaba y
descansaba a todos los que iban a su ermita. Por
esta razón, el diablo, no pudiendo soportar su
resistencia, elevó en contra del santo, hasta el fin

47
de sus días, muchas calumnias de parte de
muchos clérigos y jerarcas griegos, quienes, por
envidia, hablaban en contra de él y de su
monasterio. Pero el feliz Nectario soportaba
todo, en nombre de Jesucristo, Quien vivía en su
corazón.
Sintiendo acercándose su fin, mientras iba en
peregrinación con el ícono de la Virgen en la isla
de Éguina, San Nectario desveló a sus
aprendices que pronto iba a irse hacia Jesucristo.
Cayendo enfermo, fue llevado a un hospital de
Atenas. Pero él aguantaba con fuerza toda la
enfermedad y la provocación, esperando con
alegría la hora de su salida de esta vida.
Después de cerca de dos meses de
sufrimiento, San Nectario entregó su alma en
paz en las manos de Jesucristo, el 8 de noviembre
de 1920, librándose de todas las tentaciones de
esta vida, en la que hizo todo lo posible para
llegar a ser uno de los santos de Dios. Sus
aprendices, después de lamentarlo mucho, lo
enterraron, según la costumbre, en la iglesia
edificada por él, en la que hizo tantas milagros,
curando a los enfermos que iban con fe a buscar
su ayuda.
Al cabo de más de veinte años, su cuerpo fue
encontrado en la tumba intacto y entero,
emanando un agradable olor. El 3 de septiembre
de 1953, sus sagradas reliquias fueron sacadas

48
de la tumba y colocadas en la iglesia del
monasterio de Éguina, para ser honradas y
bendecidas. En el año 1961, el Sinodo de la
Iglesia de Grecia, viendo el gran número de
milagros que se producían junto a sus reliquias,
lo declaró Santo, con día de celebración el 9 de
noviembre, convirtiéndose en el más venerado
santo de este bendito país ortodoxo, pero
también de muchos otros países. Cada día, los
creyentes acuden a honrar las reliquias de San
Nectario y su tumba, convirtiendo su
monasterio de la isla de Égina, en el más querido
lugar de peregrinación de toda Grecia . Es un
santo muy conocido por sus curaciones en casos
de cáncer y, en general, de cualquier enfermedad
incurable. ¡Con las oraciones del Santo Jerarca
Nectario, Señor Jesucristo, Hijo de Dios, ten
misericordia de nosotros! ¡Amén!

49
Acatisto del Santo Jerarca
Nectario de Éguina
Nuevo Hacedor de Milagros
Oraciones de inicio:

En el nombre del Padre, del Hijo y del


Espíritu Santo, Amén.

¡Alabado seas, Dios nuestro, Alabado seas!


¡Alabado seas, Dios nuestro, Alabado seas!
¡Alabado seas, Dios nuestro, Alabado seas!

Rey celestial, Alentador, Espíritu de la


verdad, que estás en todo lugar llenándolo todo,
Tesorero de todo lo bueno y Dador de vida, ven y
habita en nosotros, y límpianos de toda mancha
y salva, Tú, que eres Bueno, nuestras almas.
Santo Dios, Santo poderoso, Santo inmortal,
¡ten piedad de nosotros!
Santo Dios, Santo poderoso, Santo inmortal,
¡ten piedad de nosotros!
Santo Dios, Santo poderoso, Santo inmortal,
¡ten piedad de nosotros!

Gloria al Padre, el Hijo y el Espíritu Santo,


ahora y siempre, y por los siglos de los
siglos, Amén.

50
Sagrada Trinidad, ten piedad de nosotros.
Señor, limpia nuestros pecados, Maestro,
perdona nuestras ofensas, Santo, visítanos y
cura nuestras debilidades, por Tu Nombre.

Dios, ten piedad;


Dios, ten piedad;
Dios, ten piedad.
Gloria al Padre, al Hijo y al Espíritu Santo,
ahora y siempre, y por los siglos de los
siglos, Amén.

Padre nuestro, Que estás en el cielo,


santificado sea Tu Nombre; venga a nosotros Tu
reino; hágase Tu voluntad, en la tierra como en el
cielo. Danos hoy nuestro pan de cada día;
perdona nuestras ofensas, como también
nosotros perdonamos a los que nos ofenden; no
nos dejes caer en la tentación y líbranos del mal.
Por las oraciones de la Santísima Madre de
Dios, de todos nuestros Santos Padres y de todos
los Santos, Señor Jesucristo, Hijo de Dios, ten
piedad de nosotros. Amén.

Troparion:

Al nacido en Silivria y protector de Éguina, al


que en los últimos tiempos se ha mostrado
amigo verdadero de la virtud, al Santo Jerarca
Nectario, honrémoslo nosotros, los creyentes,

51
como a un siervo de Cristo, porque da
milagrosos remedios a los que claman con
piedad: “¡Gloria a Cristo, El que te ha alabado!
¡Gloria a Aquel que maravilloso te ha enseñado!
¡Gloria a Aquel que a todos da remedios a través
de ti!”

Kontakios y Oicoi:
Kontakion 1:

Venid, discípulos de Cristo, quienes estáis


sedientos por el reino de los cielos, alabemos a
nuestro querido protector, Santo Jerarca
Nectario. Y, agradeciéndole su infinito amor
hacia nosotros, cantémosle en una sola voz:
Salve, Santo Jerarca Nectario, gran hacedor de
milagros.

Oicos 1:

Como antaño el gran Jerarca Nicolás, quien


había sido encarcelado por abofetear al hereje
Aries, fue consolado por la Santísima Madre de
Dios, tú también fuiste consolado cuando te
persiguieron y encarcelaron, y San Nicolás se te
apareció en el sueño diciéndote: “Yo te levantaré
en lo alto, muy en lo alto...” Y a través de este
milagro entendemos nosotros la medida de tu
santidad, y te cantamos:

52
Alégrate, alegría de la Iglesia de recta
alabanza;
Alégrate, don ofrecido al mundo de Quien se
entrega a Sí Mismo a los creyentes;
Alégrate, apoyo de los monjes y laicos;
Alégrate, ejemplo para los pastores de alma;
Alégrate, coronación de los jerarcas;
Alégrate, despreciado por los pecadores,
fuiste abrazado por el Santo Jerarca Nicolás;
A légrate, porque no necesitamos más
pruebas de tu santidad;
Alégrate, que al asceta del Monte Athos se le
reveló que eres fuerte perseguidor de los ángeles
caídos;
Alégrate, maestro de los que se esfuerzan
para estudiar teología y crecen en sus oraciones;
Alégrate, protector de muchas iglesias y
lugares de culto;
Alégrate, ícono de Cristo pintado por el
Espíritu Santo en los últimos tiempos;
Alégrate, apóstol de la Salvación;
Alégrate, Santo Jerarca Nectario, gran
hacedor de milagros!

Kontakion 2:

Preguntado por Dios en el sueño por qué


llorabas, le contestaste al día siguiente por
escrito que la pobreza, el frío y el hambre

53
oscurecen la belleza de tu infancia. Y, por el
divino buen hacer, el comerciante Themistokle
abrió la carta y con mucha diligencia te envió lo
que necesitabas, y tú, viendo cómo responde
Dios a tu petición, Lo alabaste con lágrimas en
los ojos, cantando ¡Aleluya!

Oicos 2:

N o comerciantes como Themistokle


necesitan los niños, sino que te necesitan a ti, San
Nectario, sabiendo que tu amor sale al encuentro
de sus necesidades, ayudándolos como ningún
comerciante los podría ayudar. Y, recibiendo tu
ayuda, sequen sus lágrimas y canten con el
corazón lleno de alegría:
Alégrate, el que a Dios escribiste sobre tus
desgracias;
Alégrate, el que nos animas a hablar con Dios
sobre las nuestras;
Alégrate, que Cristo recibió tu escrito y te
envió, a través de Themistokle, el comerciante,
lo que necesitabas;
Alégrate, que Cristo nos envía a través de ti lo
que necesitamos para ir camino de la salvación;
Alégrate, maestro de los niños piadosos que
buscan la verdadera sabiduría;
Alégrate, liberación de los vientres sin fruto;
Alégrate, el que alivias los dolores de parto
cuando las madres piden tu ayuda;
54
Alégrate, cuando ves que los críos reciben tu
nombre en el bautizo;
Alégrate, el que nos aconsejas buscar la
ayuda de Dios y no la de los hombres;
Alégrate, el que mucho trabajaste para
ayudar a tu familia;
Alégrate, el que ayudas a los parados a
encontrar un trabajo;
Alégrate, apóstol del comedimiento;
Alégrate, Santo Jerarca Nectario, ¡gran
hacedor de milagros!

Kontakion 3:

Injustamente fuiste perseguido en Alejandría


por culpa de diabólicos tejemanejes. Pero tú
llevaste sin rechistar la cruz de la paciencia,
enseñando a todos los perseguidos cómo rezar
por sus perseguidores y cantar a Dios: ¡Aleluya!

Oicos 3:

Como un siervo fiel fuiste seguidor de las


virtudes de tu Amo, Quien rezó por aquellos que
le estaban crucificando en la Cruz de madera, y
rezaste por los que te crucificaban en la Cruz de
la paciencia. Por ello, haciendo uso tu virtud, te
cantamos con voz de alegría:
Alégrate, el que apoyas a los atosigados por

55
los malos;
Alégrate, el que rezaste por la iluminación de
los que te hacían injusticia;
Alégrate, porque no pensaste en tu bien, sino
solo en el bien de la Iglesia;
Alégrate, porque no te inmutaste por las
blasfemias de los que no quisieron escuchar tus
enseñanzas;
Alégrate, el que ayudaste a Luquián, que
estaba enfermo, para no perder el empleo;
Alégrate, porque, sin molestarte, limpiaste
en su lugar el recinto del seminario;
A légrate, porque, por tu humildad,
Jesucristo recibió tu mortificación como
esfuerzo ascético;
A légrate, porque siendo perseguido
injustamente, aguantaste martirio sin sangre;
Alégrate, escudo de los cristianos atosigados
por su fe;
Alégrate, el que nos enseñas a tomarnos las
difamaciones de los infieles como coronas muy
valiosas;
Alégrate, apóstol de la paciencia;
Alégrate, Santo Jerarca Nectario, ¡gran
hacedor de milagros!

56
Kontakion 4:

Pensaste que las almas acogidas por la


Piadosa Xenia te necesitaban, y te fuiste lleno de
amor a Éguina para ser el consejero de aquellas
que querían subir los escalones de la perfección.
Y ellas, con agradecimiento, Le cantaron a Dios:
¡Aleluya!

Oicos 4:

Más que las discípulas de Éguina, que


dejaron el mundo y escucharon la llamada
celestial, necesitamos nosotros tus consejos,
santo de Dios, porque las tentaciones nos rodean
y las pasiones nos aplastan, y no encontramos
salida del agujero en el que estamos. Pero
ponemos nuestras esperanzas en tu ayuda y te
cantamos:
Alégrate, guía de los monjes y las monjas que
se alejaron de la sabiduría de este mundo;
Alégrate, protección de los laicos que llevan
una vida en sacrificio;
Alégrate, porque llevas la tranquilidad de los
monasterios a sus casas;
Alégrate, el que amas a los que llevan en sus
corazones el amor al prójimo;
A légrate, iluminador de los padres
espirituales por los rezos de sus discípulos;

57
Alégrate, mano extendida a los cristianos por
los rezos de los sacerdotes;
Alégrate, protector de los niños por los rezos
de sus padres;
Alégrate, el que da sabiduría a los padres por
los rezos de sus hijos;
Alégrate, grial de las oraciones: los que te
tocan prueban la paz del otro mundo;
Alégrate, porque ayudas a los cristianos a
vivir según la voluntad de Dios;
Alégrate, rayo de virtud que la oscuridad de
este mundo no logra vencer;
Alégrate, apóstol de la perfección;
Alégrate, Santo Jerarca Nectario, ¡gran
hacedor de milagros!

Kontakion 5:

El viejo pescadero se desanimó cuando vio


que el mar estaba lleno de peces rapaces, y su
esfuerzo quedaba sin fruto. Tú bendijiste con fe
sus redes y con oraciones ahuyentaste los peces
rapaces y por ello el pescadero dio gracias a
Dios, cantando ¡Aleluya!

Oicos 5:

A nosotros también la vida nos pone a


menudo a prueba, y nos desanimamos viendo

58
que los problemas, como peces rapaces, invaden
el mar de nuestras almas. Y, admitiendo nuestra
impotencia, pedimos tu ayuda, tal como lo hizo
antaño el pescadero. Muéstranos la fuerza de tu
intermediación, Santo Jerarca Nectario, para
poder cantarte con el corazón lleno de
agradecimiento:
Alégrate, porque ayudas a los aplastados por
las desgracias;
Alégrate, el que ahuyentas con amor el
desaliento de nuestras almas;
Alégrate, porque alimentas a los
hambrientos;
Alégrate, porque vistes a los desnudos;
Alégrate, puerto de los atormentados;
Alégrate, el que castigó a aquel que no quería
ayudar al prójimo;
Alégrate, el que animas a los castigados por
Dios a conocer sus pecados;
Alégrate, amigo que te apresuras a ayudar a
los desgraciados y a losagobiados por la
soledad;
Alégrate, porque le devolviste la sensatez a
aquel que quería matarse;
Alégrate, porque fuiste nuevo padre para la
hija de aquel que mató a su hermano;
Alégrate, nuevo jerarca Nicolás, porque
velaste por la salvación de ella y la de sus
hermanas;

59
Alégrate, apóstol de la ayuda divina;
Alégrate, Santo Jerarca Nectario, ¡gran
hacedor de milagros!

Kontakion 6:

¿Quién puede hablar de tus innumerables


milagros, santo de Dios?, porque todos aquellos
que te han llamado en auxilio fueron consolados
en sus desgracias. Y junto con los enfermos que
han recibido a través de ti milagrosa curación,
cantan a Dios ¡Aleluya!

Oicos 6:

Pesada es la cruz de la enfermedad, San


Nectario, y pesa más aún cuando no entendemos
que ella es el remedio que nos envía Dios para la
curación de nuestras almas. Pidiéndote que
reces a Dios para que aquellos que se quejan
cobren sabiduría, te suplicamos: auxílialos,
cúralos pronto para que canten junto a nosotros:
A légrate, porque te mostraste rápido
taumaturgo, nada mas fallecer curaste un
enfermo;
Alégrate, porque aquellos que tú curaste
manifestaron tu gracia;
Alégrate, doctor sin plata, auxiliador de los

60
doctores del mundo;
Alégrate, el que alivias los dolores de
aquellos que se postran ante tus santas reliquias;
Alégrate, porque aquellos que rezan ante tu
ícono reciben la fuerza para aguantar la
enfermedad;
Alégrate, ahuyentador de los malos espíritus
y sus cabecillas;
Alégrate, el que alivias los más graves
sufrimientos;
Alégrate, sabiendo que para Dios ninguna
herida es incurable;
Alégrate, aquel que llevaste la cruz de la
enfermedad sin rechistar;
Alégrate, porque milagrosamente fuiste
curado por la Santa Madre de Dios;
Alégrate, porque rezas por la recuperación
de los enfermos;
Alégrate, apóstol de los remedios del cuerpo
y del alma;
Alégrate, Santo Jerarca Nectario, ¡gran
hacedor de milagros!

Kontakion 7:

Después de pasar al mundo de más allá,


milagrosamente te apareciste a los que
necesitaban tu apoyo para serles guía en el
camino de la salvación. Nosotros, aunque no

61
recibimos tales señales, compartimos su alegría
cuando nos enteramos de tus apariciones, y nos
unimos a ellos para cantar a Dios: ¡Aleluya!

Oicos 7:

Vemos que la fe disminuye y la apostasía y el


desenfreno se extienden. Pero, teniendo en
cuenta cómo cuidaste a aquellos a los que te
apareciste después de muerto, no tememos el
peso de las tentaciones sino que ponemos
nuestras esperanzas en tu auxilio. Te apareciste a
muchos de aquellos que ayudaste, y a muchos
más ayudaste sin que ellos lo supieran siquiera.
Sabiendo esto, te agradecemos diciendo:
Alégrate, porque después de muerto sigues
manifestando la fe ortodoxa;
Alégrate, alivio de los cristianos a los que te
apareciste milagrosamente;
Alégrate, porque oyendo de tus apariciones,
a muchos se animan a pedir tu ayuda;
Alégrate, porque te apareciste muchas veces
a tu discípulo, el Piadoso Filothei;
Alégrate, porque te apareces a aquellos que
necesitan tu sagrado consuelo;
Alégrate, porque no te apareces a aquellos
que solo buscan con orgullo presenciar un
milagro;

62
Alégrate, porque después de hablar contigo y
sin saber que habías muerto, el gendarme creyó
en Dios;
Alégrate, porque el padre que llevaba tu
nombre escuchó tu petición de levantar una
ermita;
Alégrate, peregrino que ha llegado a su
iglesia;
Alégrate, porque muchos feligreses te vieron;
Alégrate, porque recibiendo tu bendición, el
religioso Nectario fue curado por tus oraciones;
Alégrate, apóstol de la victoria sobre las
flaquezas del ser humano, por la gracia de Aquel
que ha hecho el cielo y la tierra;
Alégrate, Santo Jerarca Nectario, ¡gran
hacedor de milagros!

Kontakion 8:

Sintiendo desde lejos el buen olor de tus


santas reliquias, la joven de mal vivir se fue a tu
tumba estremeciéndose. Y, regalándote lo que
más quería, en señal de agradecimiento porque
le enseñaste el camino hacia Jesucristo, se libró
de sus pecados, clamando a Dios ¡Aleluya!

63
Oicos 8:

No tenemos el arrepentimiento de la ramera,


San Nectario, y el mar de nuestras pasiones
lucha para hundirnos cada vez más. Pero
confiamos en tu poderosa ayuda y, rezando para
que nos levantes de donde estamos, te cantamos:
Alégrate, el que has recibido el obsequio de la
ramera junto con sus lágrimas;
Alégrate, el que no te repele ayudar a los
pecadores que se arrepienten;
Alégrate, porque enseñas a los cristianos
cómo oponerse al desenfreno y a las pasiones;
Alégrate, porque ves los frutos de nuestro
arrepentimiento;
Alégrate, aquel que guías a los pecadores
hacia el confesionario;
Alégrate, trueno que despierta a los que
ocultan sus pecados, burlando el Sacramento de
la Confesión;
Alégrate, padre espiritual que ayudas a los
cristianos a encontrar los pastores que necesitan;
A légrate, el que rezas por nuestro
enderezamiento;
Alégrate, porque cada vez que caemos en
pecados, nos ayudas a levantarnos;
Alégrate, consolador de aquellos que luchan
contra las tentaciones y se libran de su orgullo;
Alégrate, voz del Evangelio que censuras los

64
pecados que la gente considera inocentes;
Alégrate, apóstol del arrepentimiento que
alienta las almas;
Alégrate, Santo Jerarca Nectario, ¡gran
hacedor de milagros!

Kontakion 9:

Seguidor de San Marco de Efes te mostraste,


defendiendo la inmaculada fe ante los herejes, y
por tu esmero Dios te recibió entre los que
manifiestan a Dios, junto con los que cantas sin
parar ¡Aleluya!

Oicos 9:

Defensor incansable de las prédicas de los


Santos Padres fuiste, San Nectario, para la rabia
de aquellos que valoraban más los pensamientos
humanos que los insuflados por Dios. Por ello te
alabamos diciendo:
Alégrate, porque nos enseñas a unir el buen
hacer con el buen pensar;
Alégrate, porque estás unido en espíritu con
San Marcos, el nuevo apóstol de Efes;
A légrate, amigo de San Fotios, sabio
patriarca de Constantinopla;
Alégrate, revelador de las enseñanzas de la
Iglesia;
Alégrate, defensor de aquellos que aman las
65
enseñanzas de los Santos Padres;
Alégrate, porque al igual que San Máximo el
Griego, aguantaste la persecución de aquellos
que compartían tu fe;
A légrate, porque siguiendo a aquel,
descubriste la perdición de los herejes;
Alégrate, porque sin rechazar a los de otras
creencias, rechazaste sus mentiras;
Alégrate, ejemplo para los jerarcas que se
unen a la fe ortodoxa;
Alégrate, enemigo de aquellos que retuercen
la verdad;
Alégrate, alegría de los perseguidos por su fe
en Cristo;
Alégrate, apóstol incansable de la recta
creencia;
Alégrate, Santo Jerarca Nectario, ¡gran
hacedor de milagros!

Kontakion 10:

Por la obra del Mal y por los pecados de unos


feligreses, incluso de algunos despreciables
servidores del altar, algunos creyentes se
desvían del camino de la Iglesia. Pon ante ellos el
rostro de tu sacrificada vida, o, santo de Dios, y,
dirigiéndolos por el buen camino, enséñalos a
cantar junto a ti, ¡Aleluya!

66
Oicos 10:

En el fuego de las pruebas, poca fe tenemos,


santo de Dios, y en nuestras almas con mucha
facilidad se cuelan la duda y la desolación. No
queremos ser condenados por ello por el Justo
Juez, Nectario santo, sino que, por tus oraciones,
queremos empoderarnos en nuestra fe, en la
esperanza y en el amor y consiguiéndolos
cantarte:
Alégrate, porque son muchos los que quieren
saber más sobre tu maravillosa vida;
Alégrate, porque ellos te llaman a ser su
protector;
Alégrate, porque los débiles se empoderan a
través de tu amor;
Alégrate, consuelo de las almas
atormentadas y arruinadas en las desgracias;
Alégrate, porque alejas de nuestras almas
todas las dudas;
Alégrate, porque nos enseñas a quedarnos
incólumes ante el diablo;
Alégrate, porque animas a los cristianos a
dejar el pecado y la mentira;
Alégrate, bálsamo de los corazones heridos
por el pecado;
Alégrate, el que nos enseñaste a no mezclar la
luz con la oscuridad;
Alégrate, porque alejas de nosotros las dudas
con la que los malos espíritus nos asechan;
67
Alégrate, testigo del reino de los cielos;
Alégrate, apóstol de la virtud para los
pastores y el rebaño;
Alégrate, Santo Jerarca Nectario, ¡gran
hacedor de milagros!

Kontakion 11:

Tu cuerpo se volvió templo del Espíritu


Santo y tus reliquias emanan buen olor
probando la gracia que recibiste de Dios. Y,
postrándose ante tus santas reliquias, los
creyentes cobran fuerzas para la lucha espiritual,
cantando a Dios ¡Aleluya!

Oicos 11:

„Le pedí a Dios que mis reliquias sean


dispersadas por todo el mundo”, le dijiste a la
mujer que no entendía por qué, mucho después
de tu muerte, tu cuerpo parecía ajeno a las leyes
de la naturaleza. Y de tus huesos salió aroma que
maravilló a los feligreses del mundo entero,
quienes recibieron en sus iglesias pequeñas
partes de tus santas reliquias. Por ello, te cantan:
Alégrate, porque Dios quiso que el mundo
entero se enterase de tu santidad;
Alégrate, porque tu cuerpo fue iglesia viva;
Alégrate, porque tu corazón fue altar para
Dios;
68
A légrate, porque cuando las monjas
quisieron poner el hábito sobre tus santas
reliquias, levantaste la cabeza;
Alégrate, porque aunque disfrutas ahora con
la belleza del paraíso, no te alejas de los que te
alaban;
Alégrate, porque rezando ante tu tumba, las
monjas cobraron alas espirituales;
Alégrate, porque siguiendo tus consejos, la
Piadosa Xenia egúmena recibió muchos dones
espirituales;
Alégrate, porque tu discípula recibió el
carisma de la videncia;
Alégrate, porque postrándose ante tu ataúd,
el Piadoso Filothei se esmeró para seguirte por el
camino de la santidad;
Alégrate, porque aun después de irte al
mundo de más allá, le guiaste los pasos hacia el
reino de los cielos;
Alégrate, porque los feligreses que conocen
tu vida, empiezan a ocuparse de su salvación;
Alégrate, apóstol de la santificación de los
cristianos en los últimos tiempos;
Alégrate, Santo Jerarca Nectario, ¡gran
hacedor de milagros!

69
Kontakion 12:

Curándole la enfermedad a la mujer que


llevaba el nombre de la Santa Parascheva, la
reñiste después porque no se molestó en
manifestar a los demás tu ayuda. Y, recibiendo
con humildad tu regañina, seguidamente, la
mujer escribió cómo la curaste, animándonos a
cantar a Dios:¡ Aleluya!

Oicos 12:

Para no ser reñidos como esa mujer, aunque


no sabemos manifestar a los demás tus milagros,
no vamos a callarnos la ayuda que reciben los
que rezan a ti. Para que, junto a nosotros, ellos te
canten con alegría:
Alégrate, protector y hacedor de milagros;
Alégrate, jerarca hacedor de milagros;
Alégrate, gran hacedor de milagros;
Alégrate, porque no nos cansamos de
alabarte;
Alégrate, singular flor del paraíso;
Alégrate, amigo de los cristianos que
manifiestan tus milagros;
Alégrate, porque nos enseñas a manifestar
tus milagros;
Alégrate, porque no quieres que
mantengamos la luz tapada;
Alégrate, porque bien recibes las oraciones
70
de los creyentes que ponen su fe en ti;
Alégrate, porque innumerables personas te
están agradecidas por tu ayuda;
Alégrate, el que riñes a los desagradecidos;
Alégrate, apóstol de los milagros de Dios;
Alégrate, Santo Jerarca Nectario, ¡gran
hacedor de milagros!

Kontakion 13:
(este Kontakion se dice tres veces)

O, San Nectario, apoyo de los que confiesan y


confesarán a Cristo a través de su vida,
aguantando persecuciones de todo tipo de parte
de los enemigos visibles e invisibles, protégelos
con tu poder a todos los cristianos, alíviales el
sufrimiento empoderándolos para la lucha
espiritual, para que, junto a ti, canten a Dios vivo
¡Aleluya!

71
Luego se repite el Oicos 1 y el Kontakion 1
Después se dice esta:

ORACIÓN:

O, santo y por siempre alabado, gran hacedor


de milagros, Nectario, acepta esta poca oración
de parte de nosotros, inmerecedores siervos
tuyos, porque nos volvemos hacia ti como hacia
una fuente de remedios y rápido auxilio, y hacia
tu santo rostro miramos, y con ardientes
lágrimas rezamos: Ve, santo, nuestras dolencias,
nuestra pobreza y nuestras deudas. Ve las
heridas de nuestros cuerpos y almas: Te
rogamos, San Nectario, apresúrate y ayúdanos
con tus incesables y sagradas oraciones, y nos
apoya a nosotros, siervos tuyos. Ten en cuenta
nuestros sollozos y no nos olvides a nosotros,
maleantes y sufridores, porque sabemos, santo
de Dios, que has sufrido inmensas penas por
Cristo y a través de ello has recibido don y gracia
de Dios y hoy vives iluminado en el reino de los
cielos preparado para los santos, porque nos
hemos convencido de que, aun después de dejar
este mundo transitorio, has ayudado a todo
aquel que ha puesto sus esperanzas en ti. ¿Quién
te ha llamado a ti, de milagros hacedor, y se ha
quedado sin tu ayuda? O, ¿quién, sufriendo, ha
acudido a ti y no le has aliviado el dolor?

72
Tus milagros y tu ayuda nos han llevado a
nosotros, malhechores y sufridores, a pedirte
auxilio. Hemos oído que el estado de tu cuerpo
está incorrupto, para fortalecernos la fe en la
resurrección. Hemos oído que por amor a los
feligreses, le pediste a Dios que repartiera por
todo el mundo la bendición de tus santas
reliquias. Conocemos, o, Jerarca elegido, la
multitud de las curaciones cumplidas, nuevo
doctor sin plata mostrándote. No conocemos ni
sufrimiento, ni dolor que tú no puedas aliviar.
No conocemos ninguna enfermedad que tú no
puedas curar, si la curación es para la salvación
de aquellos que te traen oraciones. Y no sólo
curaste enfermedades que los médicos decían
que no tienen remedio, sino a muchos enfermos
ayudaste a fortalecer su fe y su paciencia, para
recibir la recompensa de Dios por sus esfuerzos.
Y algunos, sin conseguir curar sus cuerpos, han
recibido la curación del alma y han agradecido a
Dios que a través de la espina de la enfermedad
han sido llevados del amor terrenal al amor
celestial, del largo camino de los vicios al
estrecho camino de la salvación.
Estos milagros tuyos, santo, nos han hecho
saber que con mucha diligencia y urgencia
ofreces tu maravilloso apoyo para cualquier
obra buena. Por ello, convencidos estamos de
que no abandonas a nadie de los que corren a tu
encuentro y piden con fe tu ayuda. Por ello,

72
nosotros creemos que hoy, santo, sigues siendo
el mismo que ayudaste en vida a aquellos que se
dirigieron a ti. Poca es nuestra fe, pero sufriendo
y padeciendo, hacia ti nos dirigimos con fe y con
lágrimas en los ojos. Arrodillándonos, te
rogamos, Santo Jerarca Nectario, ruega tú a
Jesucristo, Hijo de Dios, Aquel que no obvió tus
sacrificadas oraciones sino que te escuchó, te
fortaleció y te recibió en las celestiales moradas.
A Aquel Le ruega tú ahora que nos ayude y
tenga piedad de nosotros por tus oraciones, y
salidos de las amarguras y las desgracias,
alabemos y bendigamos el Todopoderoso
nombre del Padre, del Hijo y del Espíritu santo,
ahora y siempre, por los siglos de los siglos.
Amén.

73
Redactor
Pr. George Cimpoca
Culegere ºi tehnoredactare
Prezbitera Gina Cimpoca
Versiunea spaniolã
Romana-Anca Rãdulescu
Corecturã
Prezbitera Gina Cimpoca
Foto
Prezbitera Gina Cimpoca
Biserica "Sf. Treime" din Eghina

Potrebbero piacerti anche