Sei sulla pagina 1di 5

CONCEPŢII REFERITOARE LA TAXONOMIA SOLURILOR DIN ROMÂNIA

Lector Universitar Doctor OPREA Constantin - Răzvan


Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti

Aprofundarea cunoştiinţelor despre sol a făcut necesară clasificarea acestora. În secolul al XIX-
lea, apare în Rusia clasificarea naturalistă elaborată de Dokuceaev, unde solul este înţeles ca un corp
natural dinamic, care interacţionează strâns cu factorii de mediu. În cea de-a doua jumătate a secolului
al XX-lea, specialiştii americani au elaborat un sistem de clasificare (Soil Taxonomy) bazat pe
proprietăţile intrinseci ale solului ca resursă.
Iniţial, şi în România, la începutul secolului al XX-lea este promovată în studiul solurilor
concepţia naturalistă a lui Dokuceaev, de către Gh. Munteanu-Murgoci. Ulterior, în ultimele decenii ale
secolului al XX-lea este elaborat Sistemul român de clasificare a solurilor (S.R.C.S.), care urmăreşte
pe de o parte păstrarea conceptului genetico-geografic, iar pe de altă parte, (în spiritul clasificării
propuse de americani) accentul pus pe proprietăţile solului, definite prin orizonturi şi caractere de
diagnostic.
În ultimele decenii ale secolului al XX-lea, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi
Agricultură (F.A.O.-U.N.E.S.C.O.) şi-a propus inventarierea resurselor de sol la nivel mondial. Acest
proiect internaţional a fost finalizat în anul 1981, prin editarea Hărţii Solurilor Lumii, folosindu-se o
legendă (revizuită ulterior) unică pentru toate continentele. Ultima formă a sistemului de clasificare,
denumită Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol / World Reference Base for Soil
Resources (W.R.B. – S.R.) a fost oficializată în anul 1998, ca sistem unic de referinţă, la cel de al XVI-
lea Congres Mondial de Ştiinţa Solului de la Montpellier-Franţa. Având în vedere progresele
înregistrate la nivel internaţional în problemele de clasificare a solurilor, s-a încercat şi în România o
modernizare a Sistemului român de clasificare a solurilor (S.R.C.S.) apărut în anul 1980. Astfel, în
anul 2003 a apărut Sistemul român de taxonomie a solurilor (S.R.T.S.), ai cărui promotori sunt N.
Florea şi I. Munteanu.
Echivalarea denumirilor solurilor din cele două sisteme de clasificare amintite, la nivelul clasei
de soluri se realizează relativ uşor deoarece definiţiile diferitelor clase au rămas în general
neschimbate, modificându-se la unele dintre ele doar denumirile (tabelul nr. 1). În privinţa denumirilor
s-a preferat folosirea unui singur cuvânt (de exemplu în loc de soluri hidromorfe se foloseşte termenul
hidrisoluri). În plus, unele denumiri au fost corectate prin introducerea vocalei i ca vocală de legătură
(de exemplu denumirea de spodosol a fost înlocuită cu cea de spodisol).
Tabelul nr. 1 Echivalarea denumirilor solurilor din S.R.C.S. cu cele din S.R.T.S.
la nivelul clasei de sol (cifrele romane dintre paranteze indică ordinea în interiorul clasificării/taxonomiei)
S.R.C.S.-1980 S.R.T.S.-2003
Molisoluri (I) Cernisoluri (II)
Argiluvisoluri (II) Luvisoluri (V)
Cambisoluri (III) Cambisoluri (IV)
Spodosoluri (IV) Spodisoluri (VI)
Umbrisoluri (V) Umbrisoluri (III); Andisoluri (VIII)
Soluri hidromorfe (VI) Hidrisoluri (IX)
Soluri halomorfe (VII) Salsodisoluri (X)
Vertisoluri (VIII) Pelisoluri (VII)
Soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate (IX) Protisoluri (I); Antrisoluri (XII)
Soluri organice (Histosoluri) (X) Histisoluri (XI)

În cazul molisolurilor, pentru evitarea confuziilor (termenul de molisol este folosit şi pentru
stratul de sol dezgheţat sezonier, în tundră, situat deasupra pergelisolului / permafrostului) denumirea a
fost înlocuită cu cea de cernisoluri (soluri închise la culoare, de la rusescul cernâi – negru). La
argiluvisoluri denumirea a fost prescurtată la luvisoluri. Pentru vertisoluri definiţia a fost lărgită prin
includerea unor soluri foarte argiloase, dar care nu prezintă caractere tipice de vertisol, iar denumirea a
fost înlocuită cu cea de pelisoluri (de la pelit - argilă).
Doar clasele umbrisolurilor şi solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate au fost
scindate, iar definiţiile au fost adaptate în mod corespunzător. Clasa umbrisolurilor a fost scindată prin
separarea unei clase noi, a andisolurilor, iar clasa solurilor neevoluate trunchiate sau desfundate a
fost scindată prin separarea solurilor neevoluate sub denumirea de protisoluri şi a celor influenţate
puternic de activitatea umană sub denumirea de antrisoluri. Astfel S.R.T.S. cuprinde în total 12 clase
de sol, faţă de S.R.C.S. care cuprinde doar 10 clase de sol, de asemenea şi ordinea acestora este alta.
Spre deosebire de clasificarea la nivel de clasă, la nivelul tipului de sol (tabelul nr. 2) între cele
două clasificări au apărut mai multe modificări, dintre care, pe cele mai importante, le vom prezenta în
continuare.
• În clasa molisolurilor (cernisolurilor) au rămas 4 tipuri de sol (kastanoziom,
cernoziom, faeoziom, rendzină) faţă de 8 câte erau iniţial. Kastanoziomurile sunt solurile bălane
cărora definiţia le-a rămas nemodificată fiind adoptată doar denumirea după F.A.O. (din latinescul
castanea – castaniu). Pentru cernoziom definiţia a fost lărgită, astfel încât, în acest tip au fost incluse
cernisolurile cu carbonat de calciu în primii 125 cm (cernoziomurile şi o parte dintre cernoziomurile
cambice, cernoziomurile argiloiluviale şi solurile cenuşii). Faeoziomurile (denumirea este adoptată
după F.A.O., de la grecescul phaios – culoare închisă) reunesc cernisolurile cu carbonat de calciu la o
adâncime de peste 125 cm (o parte dintre cernoziomurile cambice, argiloiluviale şi solurile cenuşii,
solurile cernoziomoide, pseudorendzinele şi solurile negre clinohidromorfe, care anterior erau incluse
în clasa solurilor hidromorfe). La rendzină, definiţia a fost modificată prin restrângerea sferei (prezenţa
rocii calcaroase până la 50 cm adâncime, faţă de 150 cm).
• În clasa argiluvisolurilor (luvisolurilor) sunt incluse 4 tipuri de sol (preluvosol,
luvosol, planosol, alosol) faţă de 6 în S.R.C.S. Preluvosolul include atât solul brun-roşcat cât şi pe cel
brun-argiloiluvial, iar luvosolul include solul brun roşcat luvic, brun luvic şi luvisolul albic. Pentru
planosoluri atât definiţia cât şi denumirea au rămas aceleaşi. Alosolul este un tip de sol nou introdus,
prin ridicarea la nivel superior a varietăţii holoacide a solului brun luvic sau luvisol albic.
• În clasa cambisolurilor cele 3 tipuri de sol din S.R.C.S. au fost reduse la două
(eutricambosol, districambosol). Eutricambosolul include atât solul brun eu-mezobazic cât şi solul
roşu, iar districambosolul este fostul sol brun acid căruia i s-a modificat doar denumirea.
• În clasa spodosolurilor (spodisolurilor) în S.R.C.S. erau două tipuri de sol, iar în
prezent sunt 3 (prepodzol, podzol, criptopodzol). Prepodzolul este solul brun feriiluvial căruia i s-a
adaptat doar denumirea. La podzol atât definiţia cât şi denumirea au rămas neschimbate, iar
criptopodzolul (cu sens de podzolire ascunsă) este un tip de sol nou introdus prin ridicarea la nivel
superior a subtipului criptospodic al solului brun acid (de la altiduni mari).
• În clasa umbrisolurilor au rămas doar nigrosolul şi humosiosolul fostul sol negru acid
şi respectiv sol humico-silicatic a căror definiţie nu s-a modificat, adaptându-se doar denumirea.
Andosolul a fost trecut în clasa andisolurilor apărută în S.R.T.S. prin scindarea clasei umbrisolurilor.
• Clasa solurilor hidromorfe (hidrisolurilor) include 3 tipuri de sol (gleiosol, limnosol,
stagnosol) cu unul mai puţin decât în clasificarea anterioară. Gleiosolul are o denumire adaptată şi o
definiţie care include atât solul gleic, a cărui sferă a fost restrânsă (orizont Gr în primii 50 cm faţă de
orizont Gr în primii 125 cm în S.R.C.S.) cât şi lăcoviştea. Limnosolul este un concept nou introdus
pentru solurile submerse, de pe fundul bălţilor puţin adânci. Stagnosolul este solul pseudogleic a cărui
definiţie a rămas nemodificată.
• Clasa solurilor halomorfe (salsodisolurilor) include ca şi în S.R.C.S. două tipuri de
sol, solonceac şi soloneţ a căror definiţii au fost modificate, prin extinderea condiţiei de orizont salic
respectiv natric, de la primii 20 cm la primii 50 cm.
• Clasa vertisolurilor (pelisolurilor) include două tipuri de sol (pelosol, vertosol), cu
unul în plus faţă de clasificarea anterioară. Pelosolul este un tip de sol nou introdus. Este argilos
asemenea vertosolului, dar nu are caractere vertice la fel de bine exprimate. Vertosolul este fostul
vertisol a cărui definiţie nu s-a modificat.

Tabelul nr. 2 Echivalarea denumirilor solurilor din S.R.C.S. cu cele din S.R.T.S.
la nivelul tipului de sol (cifrele romane dintre paranteze indică apartenenţa la clasă, iar cele arabe ordinea în interiorul
clasificării/taxonomiei)
S.R.C.S.-1980 S.R.T.S.-2003
(I) sol bălan (1) (II) kastanoziom (6)
(I) cernoziom (2) (II) cernoziom (7)
(I) cernoziom cambic (3)
(II) cernoziom (7) şi (II) faeoziom (8)
(I) cernoziom argiloiluvial (4)
(I) sol cernoziomoid (5) (II) faeoziom (8)
(I) sol cenuşiu (6) (II) cernoziom (7) şi (II) faeoziom (8)
(I) rendzină (7) (II) rendzină (9)
(I) pseudorendzină (8) (II) faeoziom (8)
(II) sol brun roşcat (9)
(V) preluvosol (14)
(II) sol brun argiloiluvial (10)
(II) sol brun roşcat luvic (11)
(II) sol brun luvic (12) (V) luvosol (15)
(II) luvisol albic (13)
(II) planosol (14) (V) planosol (16)
(V) alosol (17)
(III) sol brun eu-mezobazic (15)
(IV) eutricambosol (12)
(III) terra rossa (16)
(III) sol brun acid (17) (IV) districambosol (13)
(IV) sol brun feriiluvial (18) (VI) prepodzol (18)
(IV) podzol (19) (VI) podzol (19)
(VI) criptopodzol (20)
(V) sol negru acid (20) (III) nigrosol (10)
(V) andosol (21) (VIII) andosol (23)
(V) sol humicosilicatic (22) (III) humosiosol (11)
(VI) lăcovişte (23)
(IX) gleiosol (24)
(VI) sol gleic (24)
(IX) limnosol (25)
(VI) sol negru clinohidromorf (25) (II) faeoziom (8)
(VI) sol pseudogleic (26) (IX) stagnosol (26)
(VII) solonceac (27) (X) solonceac (27)
(VII) soloneţ (28) (X) soloneţ (28)
(VII) pelosol (21)
(VIII) vertisol (29) (VII) vertosol (22)
(IX) litosol (30) (I) litosol (1)
(IX) regosol (31) (I) regosol (2)
(IX) psamosol (32) (I) psamosol (3)
(IX) protosol aluvial (33)
(I) aluviosol (4)
(IX) sol aluvial (34)
(IX) erodisol (35) (XII) erodosol (31)
(IX) coluvisol (36) (I) aluviosol (4)
(IX) sol desfundat (37)
(XII) antrosol (32)
(IX) protosol antropic (38) (I) entiantrosol (5)
(X) sol turbos (39) (XI) histosol (29)
(XI) foliosol (30)

• Clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate aşa cum am precizat anterior s-
a scindat în clasa protisolurilor şi a antrisolurilor. Protisolurile includ 5 tipuri de sol (litosol, regosol,
psamosol, aluviosol, entiantrosol), iar antrisolurile două tipuri (erodosol, antrosol). Pentru litosol,
regosol şi psamosol atât denumirile cât şi definiţiile au rămas la fel. Aluviosolul include solul aluvial,
protosolul aluvial şi coluvisolul, iar entiantrosolul este noua denumire pentru protosolul antropic.
Erodosolul este noua denumire pentru erodisol, a cărui definiţie nu s-a modificat, iar antrosolul este un
tip nou introdus, care parţial se regăseşte în conceptul de sol desfundat (deranjat în loc prin săpare
adâncă), dar la care se adaugă şi alte situaţii de modificare antropică a orizontului superior (prin irigare
cu ape mâloase, prin fertilizare îndelungată cu gunoi de grajd).
• Clasa solurilor organice (histisolurilor) include două tipuri de sol (histosol, foliosol),
cu unul mai mult decât în S.R.C.S. Histosolul este noua denumire a solului turbos a cărui definiţie nu s-
a modificat, iar foliosolul este un tip nou introdus (dar se regăseşte parţial în conceptul litosolului
organic din S.R.C.S.) şi prezintă un orizont organic nehidromorf (O) de grosime mare.
Sintetizând, de observă următoarele aspecte: - au fost introduse 6 noi tipuri de sol (pelosol,
limnosol, antrosol, alosol, criptopodzol, foliosol), dintre care, ultimele 3, prin trecerea la nivel
taxonomic superior a unor subtipuri sau varietăţi de sol; - o serie de soluri din S.R.C.S. au fost
contopite sau coborâte la nivel de subtip sau varietate (protosol aluvial, sol desfundat, cernoziom
cambic, cernoziom argiloiluvial, sol cernoziomoid, sol cenuşiu, pseudorendzină, sol negru
clinohidromorf, parţial rendzina, sol roşu, sol brun roşcat, sol brun roşcat luvic, luvisol albic, lăcovişte);
- S.R.T.S. cuprinde doar 32 tipuri de sol faţă de 39 incluse în S.R.C.S.; - referitor la denumiri, ca şi la
nivel de clasă, s-a folosit un singur cuvânt (de exemplu prepodzol în loc de sol brun feriiluvial), iar
vocala de legătură aleasă este o (de exemplu erodosol în loc de erodisol); - ordinea tipurilor de sol din
S.R.T.S. diferă de cea din S.R.C.S. Clasificările reprezintă instrumente de lucru, care permanent
necesită revizuiri şi actualizări, pe măsura acumulării de noi cunoştinţe. Perfecţionarea şi modernizarea
Sistemului român de clasificare a solurilor s-a realizat în acord cu datele şi experienţa acumulate în
cercetarea şi clasificarea solurilor din ţara noastră şi, totodată, cu progresele înregistrate în domeniu, pe
plan internaţional.

Bibliografie

Dekers J.A. et. al. (editori), (1998), World Reference base for soil Resources. Introduction.
ISSS/ISRIC/FAO, Acco, Leuven, Amersfoart.
Florea N., Munteanu I. (2003), Sistemul român de taxonomie a solurilor, SRTS, Edit. Estfalia,
Bucureşti.
Oprea R. (2007), Geografia solurilor, Editura Credis, Bucureşti
Puiu. Şt. (1980), Pedologie, Edit. Ceres, Bucureşti