Marin Sorescu

IONA
TEATRU IONA Prefe#ele scrise de autorii n$i$i nu-$i au rostul dect m%sura care vin cu ni$te preciz%ri de ordin documentar. Altfel, s% ncerci s% spui & e prea lung. +i poate c% ai $i uitat. Crea#ia e o blbial% fa#a lui Dumnezeu. Dup% ce a creat lumea $ase zile, el s-a sim#it att de epuizat nct n-a mai putut mi$ca un deget. A mai ap%rut oare ceva nou de atunci? Iat% un exemplu de epuizare divin%. Recitesc dup% c#iva ani Iona, cu ochi rece, str%in, $i m% ntreb: oare unde r%m%sesem? Iona, proorocul care a fugit din fa#a Cuvntului, a nc%put burta chitului. Ca o scrisoare, cutia po$tal%. Am g%sit, poate din gre$eal% scrisoarea. Am citit-o cutremurat $i mi s-a p%rut c-o n#eleg. Am ncercat s-o transcriu. Asta a fost tot.

Dup# aceea am vrut s#-l uit pe Iona. Ce s-a ales din mndra cetate Ninive $mare naintea lui Dumnezeu s-o str#ba%i trei zile de umblet&? Ce s-a ales de oamenii ei care s-au mbr#cat sac +i s-au poc#it +i nu i-a mai ajuns mnia de sus? Am uitat absolut totul. Apela%i la arheologie. Am fost ntrebat dac# burta chitului simbolizeaz# c#l#toria sau singur#tatea intrauterin#. ce m#sur# Iona e primul om ori ultimul om? Dac# dau o accep%ie freudist#, mistic#, politic# ori cabalistic# experien%ei acestui personaj? 0i mai ales ce semnifica%ie are gestul final +i dac# nu e prea mult# am#r#ciune +i dac# nu mi-e mil# de umanitate? Nu pot s# v# r#spund nimic. Au trecut trei ani de cnd am scris tragedia. Totul mi se ncurc# memorie. 0tiu numai c# am vrut s# scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur. Cred c# lucrul cel mai ngrozitor din pies# e cnd Iona +i pierde ecoul. Iona era singur, dar ecoul lui era ntreg. Striga: Io-na +i ecoul r#spundea: Io-na. Apoi nu a r#mas dect cu o jum#tate de ecou. Striga: Io-na +i nu se mai auzea dect Io, Io vreo limb# veche nseamn#: eu. E tot ce-mi mai amintesc

n cosmos

MARIN SORESCU

1 IONA Tragedie

patru tablouri

PERSONAJE: IONA, pescar PESCARUL I PESCARUL II , f#r# vrst#, figuran$i Ca orice om foarte singur, Iona vorbe%te tare cu sine nsu%i, %i pune ntreb#ri %i-%i r#spunde, se comport#, tot timpul, ca %i cnd n scen# ar fi dou# personaje. Se dedubleaz# %i se &strnge dup# cerin$ele vie$ii sale interioare %i trebuin$ele scenice. Caracterul acesta &pliant+ al individului trebuie jucat cu suple$e, neostentativ. Dac# rolul va p#rea prea greu, ultimele dou#

+,

tablouri pot fi interpretate de alt actor. 2

TABLOUL I Scena e mp#r$it# dou#. Jum#tate din ea reprezint# o gur# imens# de pe%te. Cealalt# jum#tate apa, ni%te cercuri f#cute cu creta. Iona st# n gura pe%telui, nep#s#tor, cu n#vodul aruncat peste cercurile de cret#. E ntors cu spatele spre ntunecimea din fundul gurii pe%telui uria%. Lng# el, un mic acvariu, care dau veseli din coad# c$iva pe%ti%ori.
&

3 Acum ncep s#... Parc# aud poc, poc, tronc, poc, n#vod. Bolovani nu alta. C# avem o mare bogat#. Ce mare bogat# avem! Cred c# nu mai au mult. Nici o grij#. (Strig#.) Iona! (R#gu%it.) Iona!

- (Mai r#gu$it.) Iona! - Nimic. - Pustietate. - Pustietatea m#car ar trebui s#-mi r#spund#: ecoul. - (B#gnd de seama c# n-are ecou.) Ei, dar ecoul? - (Mai strig# odat#, s# verifice b#nuiala.) Io...(A$teapt#) ...na... (A$teapt#) (Frecndu-$i minile a pagub#.) Gata $i cu ecoul meu... - Nu mai e, s-a ispr#vit. - S-a dus $i #sta. - Semn r#u. - A$, poate e vreo m#sur# mai nou# luat# de pescari. - (Explicativ.) S# se termine odat# cu g#l#gia de pe mare. - Ce vacarm! - Nu e bine s# urli pe mare. - Pe uscat mai treac#-mearg#. - Dar pe ap#, ba. - %ip eu, &ipi tu, &ip# cel#lalt. Zgomotele

s-adun#. - Valurile intr# vibra$ie. - Ca un pod peste care trec solda$ii, to$i n acela%i timp: se d#rm#. - P#i, cnd se pun %i #%tia s# treac#!... - A%a e %i marea. Intr# n rezonan$# valul #sta, intr# cel#lalt. - S-ar putea isca o furtun#! - &i cnd s-ar d#rma toat# apa peste noi... - Z#u nu e bine s# strige to$i de pe mare odat#. - Chiar dac# sunt naufragia$i? - Chiar naufragia$ii. S# strige to$i, dar pe rnd. - n$eleg, s# nu se bage de seam#... - Altfel s-ar crede c# e o jelanie absolut#. - S-ar nfuria marea. - (n$elept.) De-aia fiecare om trebuie s#-%i vad# de trebu%oara lui. - (Uitndu-se ap#) S# priveasc# cercul s#u. - &i s# tac#. (Pauz#.) - Numai c# eu trebuie s# strig. S#-l chem pe Iona. - (Strig#.) Ionaaa! - Nimic. - (Strig#.) S# nu te prind pe-aici, auzi? Nu

te mai #ine dup$ mine, Iona! (Pauz$.) - De fapt, Iona sunt eu. Psst! S$ nu afle pe%tii. De-aia strig, s$-i induc eroare. C$ Iona n-are noroc %i pace. - Pe%tii trebuie s$ cread$ c$ el pescuie%te cine %tie unde. alt$ parte... (Rznd.) Cred c$ ar trebui s$ pescuiasc$ alt$ mare. Poate acolo... - Dar dac$ po#i s$-#i schimbi marea?! - A, nici pomeneal$.

4 - (Strig$.) Iona, s$ nu te apropii de locul $sta, c$-mi sperii norocul. - (Sco#nd n$vodul gol.) L-ai %i speriat. - (Arunc$ din nou n$vodul) Ce mare bogat$ avem! - Habar n-ave#i c#i pe%ti mi%un$ pe-aici. - (Curios.) Cam c#i? - Dumnezeu %tie: mul#i. - (Cu uimire.) O sut$?

- Mai mul#i. - Cam ct a-m num$ra toat$ via#a? - Mai mul#i. - Atunci, ct a num$ra toat$ moartea? - Poate, moartea e foarte lung$. - Ce moarte lung$ avem! Dac$ po#i num$ra atta bog$#ie... Ce mare bogat$ avem! - %i cum poate marea s$-i #in$ pe to#i pe&tii $&tia pe &i pe bere? - Se descurc$. Greu, dar se descurc$. - (Rznd.) Cred c$ le d$ mai mult$ ap$. - Nu, c$ ei nu beau ap$. - (Concesiv.) Ei, le-o mai turnnd ea &i ap$. - Cnd i vede pe to#i cu gurile c$scate... - (ncercnd n$vodul.) Parc$ acum atrn$ mai greu. - Cred c$ l-am prins pe-$l mare. - De mult pndesc eu pe&tele $sta. L-am &i v isat. - Nu-i vorb$, c$ eu visez fiecare noapte doar pe&ti. - Poate unde m$ ocup &i cu... (Gest,

mncare

nsemnnd pescuitul.) - Dar prea m-am s#turat de atta duhoare n somn. - Visul $i pe$tele. - Visul unu crap. - Visul doi m orun. - Visul trei pl#tic#. - La pl#tic# ntotdeauna m# trezesc njurnd. M# foiesc pat pn# spre ziu#, cnd a&ipesc din nou, $i ce crezi c# visez? - (Curios.) Ce? - Ghice$te. - O balen#? - A$, n-am eu norocul #sta! Ce crezi c# visez? - (+i mai curios) Ce? - O f&#. - O f&#? - O f&# de pe$te att de mic, nct... - Nici nu &i-l po&i aminti. - Se tope$te pn# te treze$ti. - +i a$a fiecare noapte de cnd m# $tiu - Asta se mai poate numi vis? - +i timpul #sta, cei doi copii ai mei dorm bu$tean.
% % %

- Cum pot dormi unii a#a? - O dat$ i-am ntrebat: M$, voi ce visa%i, de dormi%i bu#tean? - &i ei cu ochii sclipind de fericire: +Marea0. - Ptiu! - Dar poate lor le convine: viseaz$ marea f$r$ pe#te. 5 - Doar apa m$rii frumoas$, a naibii cnd te ui%i la ea. Asta viseaz$ ei, l$snd tot greu pe#telui pe mine. - (Melancolic) Dac$ a# fi p$durar, de la o vreme mi-ar veni somn numai copaci. - A# vrea s$ m$ fac p$durar #i s$ visez chiar din prima noapte un milion de copaci. - &i eu s$ stau la umbra lor - S-ar face somn c$ eu stau la umbra lor. - Ce umbr$ deas$ trebuie s$ dea un milion de copaci la un loc! - Deas$ ca mierea. - &i eu colo, cu capul pe-o r$d$cin$, s$ m$ tot

uit dup# veveri$e. - Veveri$ele nu trebuie s# le prinzi. - Asta mi-ar lipsi - s# mai alerg %i dup# veveri$e somnul meu nenorocit! (C#tnd spre n#vod.) Oare?! - Ai, s#-l scot? - (Nehot#rt.) &tiu eu dac# a sosit momentul? - De ce-o fi tr#gnd a%a de greu n#vodul? - Barosanul... - De mult l pndesc eu... &tiu %i cum arat#. Uite-a%a are o gur#! (Gest indicnd involuntar, gura pe%telui mare din scen#.) - A, de mult l pndesc eu. - i cunosc fiecare solz - Dac# mi s-a ar#tat noaptea!... - De c$iva ani l am n cap, numai c# nu pot s#-l pun aici n#vod. - (F#cndu-%i curaj.) D#, Doamne! (Trage de n#vod.) - Greu, greu... - (Scoate n#vodul.) N imic? (Uimire.) - Nimic. - Atunci, ce naiba atrna a%a? (Prive%te

zare.) A#a, n$eleg. Norul acela. #i culcase umbra exact pe n%vodul meu. - Mai bine m-a# face pescar de nori. - Azi unul, mine altul. A# aduce repede potopul - C% la nori am noroc. (Pauz%.) - (D% cu ochii de acvariu. Vorbind cu pe#ti#orii) Tot n voi mi-e speran$a. Plevu#ca, s%raca. - Ea duce greul m%rilor #i oceanelor. - (Ar%tnd spre acvariu.) Sunt ai mei, particulari. - (Cu comp%timire) Au mai fost prin#i odat%. - i $in pe fereastr%. Lumina le face bine, ea con$ine fel de fel de substan$e. i ngra#%, i nvesele#te. - (Trist.) N umai c% nu le d% drumul. - (Speriat.) Cum s% le dea? - Sunt pescar #i trebuie s% se g%seasc% oricnd un pe#te #i-n casa mea. Altfel ce-ar zice lumea? Cnd le arunc diminea$a, r%mn #i eu a#a, privindu-i. Uneori stau ceasuri ntregi.

mncare

- Dac# n-ai chef s# te duci s# prinzi al$ii, zice so$ia mea, care m# iube%te, nu te mai uita a%a la ei. C# mor %i #%tia. - Ea m# iube%te, dar nu cnd stau %i m# uit la pe%ti. - N-ar fi exclus s# moar# din privirea mea. - C# am o privire otr#vit#. Pe ce-mi pun ochii
&m oare.

6 - A%a zice ea - Eu parc# n-a% crede. Dac# era a%a, nu murea %i ea? Ehe! De cnd! - Dar ei tot or s# se ispr#veasc#. Pentru c# de cte ori plec la pescuit, iau %i acvariul. Cnd v#d c# e lat# r#u, am stat o zi ntreag# degeaba, scot undi$a (o scoate) %i-o arunc acvariu. (O arunc#.) - Pe cel care s-a ag#$at l arunc apoi n n#vod. - C# e mult pn# prinzi unul. (Cu ochii pe plut#.) Acum s# trag#... Nu-i vorb#, %i #%tia trag greu. C-au mai fost prin%i odat#...

ncep

- Dar pn# la urm#, unul tot d# crlig. (Scuzndu-l parc#.) Apa mic#... Nevoile de hran# mereu crescnde. - Te pui cu nevoile?! - Dac# e s# fiu sincer, eu n-a$ mai vrea s# cad# acum nici unul. - Asta e imposibil. - E ca $i cnd ai bea otrav# $i te-ai a$tepta ca ea s# nu-$i fac# efectul. - Mi-e mil# de el. - Pe$ti, fi%i aten%i, nada mea o s#-$i fac# efectul! - (Privind acvariul, apoi marea.) Apa asta e plin# de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, pe$tii, not#m printre ele, att de repede, nct p#rem g#l#gio$i. - Visul nostru de aur e s# nghi%im una, binen%eles, pe cea mai mare. Ne punem gnd o fericire, o speran%#, sfr$it ceva frumos, dar peste cteva clipe observ#m mira%i c# ni s-a terminat apa. - (Cu solemnitatea unui cor.) O, tu pescar, care stai sus de mal, m#car las#ne limpede drumul pn# la ea, nu ni-l tulbura

cu umbra picioarelor. - Trebuie s# tr#iesc $i eu. Hai, m#, ai apucat-o? - (Se apleac# peste acvariu $i clipa aceasta gura pe$telui uria$ s# se nchid#. Iona ncearc# s# lupte cu f#lcile, care se ncle$teaz# scr%ind groaznic.) - Ajutor! Ajutoooor! - Eh, de-ar fi m#car ecoul!

n ncepe

ntuneric.
7

TABLOUL II Interiorul pe$telui I. Bure%i, oscioare, alge, mizerie acvatic#. Impresia c# te afli pe fundul m#rii $i, acela$i timp, cteva elemente care s# creeze impresia de pntece uria$. Eventual, col%urile mai ntunecoase ale scenei se pot mi$ca ritmic, &nchide+ $i &deschide+: pe$tele mistuie. La nceput, scena e semiobscuritate. mijloc Iona picioare, cu minile dibuind,

n#uc. 8 - Mi se pare mie, sau e trziu? - Cum a trecut timpul! s# fie trziu mine. Uite, s-a f#cut ntuneric dreapt# $i-n salcmul din fa%a casei. Trebuie s# sting cu o pleoap# toate lucrurile care au mai r#mas aprinse, papucii de lng# pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede jur, pn# dincolo de stele, n-are nici un rost s-o iau, va arde n continuare. &i-am l#sat vorb# amintirea mea, m#car la soroace mai mari, universul ntreg s# fie dat lumii de poman#. (Pauz#.) - Totu$i, nu mi-e a$a somn. - Nu conteaz#, trebuie s# adormi. - De ce trebuie s# se culce to%i oamenii la sfr$itul vie%ii? - (ndemnndu-se.) Hai, pune capul jos. (D#

ncepe

n mna

s# se culce. acest moment, lumina se aprinde brusc. E ca o idee care i-a venit lui Iona.) - Asta era! - Pe$tele! (Realiznd ntreaga situa%ie.) Pe$tele, pe$tele... (Mai mult nu poate s# articuleze. Mic# pauz#.) - Sunt nghi%it. - Tot? - (Se cerceteaz#.) Tot. - nghi%it de viu sau de... (ezit#) de mort? - Din moment ce-mi dau seama!... - (Aduce argumente.) Pot s# merg, uite, pot s# merg ncolo. (Merge ntr-o direc%ie, pn# se izbe$te de limit#.) - (ntorcndu-se, calm.) &i pot s# merg $i (Merge; acela$i joc.) - Pot s# merg unde vreau. - Fac ce vreau. Vorbesc. - S# vedem dac# pot s# $i tac. S#-mi %in gura. (ncearc#.) - Nu mi-e fric#. (nlemne$te n mijlocul scenei; pauz#.) - Am auzit o poveste cu unul nghi%it de un

ncoace.

chit. - (Mirndu-se.) Ei, nu mai spune, serios? - Pescuia tot a#a, #i vine chitul cel mare #i $ha%!&, apoi, $gl, gl!& + #i gata! - Ce gata? - L-a nghi%it. - (nsp0imntat.) 2i-a mai ie#it el zdrav0n? - Cum s0 ias0? - P0i, te ntreb #i eu. Povestea ce zice, ce ne nva%0? - Nu #tiu, c-am auzit numai partea asta, a-ntia, care ne nva%0 clar c0 po%i fi nghi%it de un pe#te. - Asta puteam s0 nici n-o mai nv0%. - O aflam aici, de ce-oi mai fi pierdut vremea cu ea? De ce oamenii-#i pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dup0 moarte? - Pe mine m0 interesa partea cealalt0. (Pauz0.) - S-ar putea s0 fi sc0pat. S-a dat mult napoi, #i-a f0cut vnt, #i-a trecut prin burta pe#telui fluiernd. (Fluier0 o vreme.) - De fluierat #tiu s0 fluier #i eu. - (n scen0 cade un pe#ti#or.) Ce, a #i veni

prnzul? unele p#r$i se m#nnc# mai mult diminea$a %i foarte pu$in seara. - (Al pe%ti%or.) Eu cred c# e tot prnzul. - (Altul.) Oho! (Ia n#vodul %i-l pune-n locul unde cad pe%tii.) - Poate am mai mult noroc acum, dup# evenimentele astea...

- (A%teptnd cteva momente.) &i-ai g#sit! Cnd e s# se $in# ghinionul de om! ... - (Zmbitor.) Parc# v#d c# din cauza mea o s# crape %i el de foame. - Mai bine m# l#sa pace. (n n#vod cad vreo zece pe%ti.) - (Nu se opune eviden$ei.) Totu%i, progresul e progres. - A, nu, nu s-apuc# nimeni s#-l conteste. - (Ducndu-%i la cap.) N umai c# nu m# simt eu a%a de bine. - S#-l pot gusta dup# pofta inimii. - Z#u, nu prea sunt apele mele. (Se clatin#.) Care-o fi cauza? - Via$a aceea, sau soarele... C-am a%teptat mult soare pn# s# pice. (Gest

mna

n n

spre pe#tele mare.) - Tare curios a# fi s$ #tiu dac-a mai ie#it omul acela din chit. - Nu cred, cine-%i mai iese afar$ pe vremea asta? - Plou$? Circul$ apa natur$, circul$. (Privind ungherele scenei, care mistuie +.) 0i pe#tele, uite-l cum mai lucreaz$! Dac$-i a#a, stai s$ te ajut #i eu, s$ nu macini gol. (Ia un pe#ti#or din plas$ #i-l %ine un timp ntr-un loc, unde mistuirea e mai puternic$. timp ce pe#ti#orul se desc$rneaz$, Iona cnt$ pe o melodie apropiat$ cu Ve#nica pomenire.) - Ve#nica mistuire, ve#nica mistuire, Ve#nica mistuire, ve#nica mistuire, Ve#nica mistuire, ve#nica mistuire, Ve#nica mistuire, ve#nica mistuire, (Iona se ntoarce cu fa%a spre public, are lacrimi ochi. Mic$ pauz$. Deodat$, izbucne#te rs.) - A uitat s$ mi-l ia. (Iar se porne#te pe rs.) - (Scoate cu%itul.) Ca s$ vezi ce nseamn$ s$ te

&

&

pripe#ti la-nghi$it! - Putea s% pun% #i el o strecur%toare. - Un gr%tar, ceva. - Ar trebui s% se pun% un gr%tar la intrarea orice suflet. - Ca s% nu se bage nimeni n el cu cu$itul. - (C%tre pe#te.) Bine, m% muste$ea, se poate s% faci tu o impruden$% ca asta?! - (nvrtind n cu$itul.) Dac% m% sinucid? - (Pip%indu-#i cureaua.) Sau ai prefera s% m% spnzur?! - N-am de ce s% ag%$ #treangul. Coastele tale se clatin%. - Nu exist% nici un val fix. Marea e-n n%ruire. Mi-ar veni toate astea-n cap. - (Pauz%: schimbnd tonul.) Dar cu$itul putea s% mi-l ia. Sau, cumva, sunt primul pescar pescuit de el?! O fi tn%r, f%r% experien$%. Oriunde se ntmpl% s% dai peste indivizi tineri. E #i normal, nu? - Desigur. - Altfel, numai cu babalci.

mna

- (Meditnd.) ntr-adev#r nu cred s# fie el trecut prin multe ape. (Rznd.) Puteam s#-l caut de din$i. - De fapt, ar trebui s# ne gndim la toate. (C#utnd un loc s#-l str#pung#.) - Pe unde-o fi mai sub$ire? - Am fost o dat# pe un munte %i aerul era acolo att de dens, nct m-am uitat la el. Se vedea. Am stat o jum#tate de ceas %i m-am uitat la aer. Ise z#reau toate celulele %i din cauza asta parc# era cr#pat. - Aici nu e%ti la munte, e%ti la mare. 10 - (Continund primul gnd.) $i venea s#-$i deschizi %i tu to$i porii. $i venea s#-$i deschizi chiar venele, s#-l sim$i n#v#lind prin toat# suprafa$a ta. (Respir# adnc.) A%a... (i e r#u.) E a%a greu s# respiri... - Cine-%i mai deschide pori acum?

- Nimeni, cine e prostul s# se expun#? Nu vezi cum pute? - Destul c# tragi duhoarea asta pe nas. - Am auzit c# unii, dimpotriv#, $i oblonesc p orii. - Brava lor! De$tep%i (i e r#u.) Ah, nu mai $tiu ce am. Deschide pu%in fereastra aia. - Care? - Aha! N-au f#cut fereastr#. Pe unde-o fi mai sub%ire? - Trebuie s# sparg zidul... (Se clatin# de colo-colo prin scen#.) - Dac# a$ avea mijloace, n-a$ face nimic altceva dect o banc# de lemn mijlocul m#rii. Construc%ie grandioas# de stejar geluit, s# respire pe ea, timpul furtunii, pesc#ru$ii mai la$i. E destul de istovitor s# tot mpingi din spate valul, dndu-i oarecare nebunie; vntul, el mai degrab# s-ar putea a$eza acolo, din cnd cnd. &i s# zic# a$a, gndindu-se la mine: +N-a

f#cut nimic bun n via$a lui dect aceast# banc# de lemn, punndu-i de jur mprejur marea%. M-am gndit bine, lucrul #sta l-a& face cu drag# inim#. Ar fi ca un l#ca& de stat cu capul mini mijlocul sufletului.

ntuneric. 11 TABLOUL III Interiorul pe&telui II. Decor asem#n#tor, n mare, celui din tabloul anterior. Poate cteva elemente n plus, spre a marca evolu$ia. Iar ntr-o parte a scenei + important! + o mic# moar# de vnt. Poate s# se nvrteasc#. Atras de ea ca de un vrtej, Iona se va feri tot timpul s# nu nimereasc# ntre din$ii ei de lemn. 12 Cred c#-l pndea de mult. (Reconstituind.)

Parc#-l v#d pe r#posatul: m# nghi$ise, cu burta plin# de mine, se retr#gea %i el undeva s# m# ferece. S#-i tihnesc! - S#tul, mergea a%a prin ap#, cam distrat %i, de nep#s#tor ce era, d#dea %i din coad#. - Precis d#dea din coad#. C# a%a fac, cnd sunt ei ferici$i. - Da& #stalalt, care-l pndea de mult... - Cam de ct timp? - Eu %tiu cum o fi ntre pe%ti? Oamenii, m# rog, %i poart# a%a ranchiun# %i-o via$# ntreag#. - Bine, asta e alt# poveste. Noi, oamenii, avem r#bdarea mai dresat#, mai evoluat#. - Dar dumnealui era pe%te %i nu mai putea de foame. - Ar fi vrut s# dea %i el din coad#... - S# zicem c#-l pndea de dou# zile. - Maximum trei. - A%a, cum nota, rgind, deodat#, +ha$!0.

- (Scena se zguduie din nou.) Aoleu! Ce s-o mai fi ntmplnd afar#? - (Blazat.) Aa, evenimentele... - Pn# ies eu, poate se mai limpezesc lucrurile. (Rde.) - Pn# m# $nasc% de-aici! - (Speriat.) Dar dac# ntr-adev#r sunt mort &i-acum se pune problema s# vin iar pe lume? - Pove&ti! - Nu vezi cum se nv#lm#&esc toate? - Sunt copii care vorbesc n burta mamei. - Vrei s# spui c# &i eu... ? (Nu-&i termin# gndul.) - Fugi! - Ba eu cred c# a& fi stare: doar m# cunosc destul de bine. - Toate cu o limit# (Se d# mai lng# perete &i ncearc# s# se m#soare.) orice caz sunt destul de m#ri&or. - +i copiii nen#scu0i vorbesc ntre ei. Doar gemenii. Femeile ns#rcinate se strng mai multe la un loc s# mai stea copiii

de vorb#. A$a se zice. - Pun viitorul la cale. (Pauz#. Iona se plimb# prin nc#pere, apoi se opre$te ngrozit.) Dac# sun geam#n? - Cu cine? - E aici, numai c# nu-l v#d. - (Certndu-se.) De mult trebuia s#-mi pun ochelari. Neglijezi azi, neglijezi mine, ajungi s# nu-%i mai vezi fratele. - Geam#nul. - Doi e o cifr#... (Intr# Pescarul I $i Pescarul II, cu cte o brn#-n spinare. Nu scot nici un cuvnt.) - Patru! Suntem patru. (Se d# mai aproape de pescari, i recunoa$te.) - &i voi? Dac# nu v# recuno$team, credeam c#... - Ce mai face%i? (Pescarul I $i Pescarul IIse retrag ntr-un col% al scenei $i r#mn a$a, cu brnele pe umeri. Iona $i continua monologul.) - Altfel, mai aveam pu%in $i-nnebuneam. E strmt aici, dar ai unde s#-i pierzi min%ile. Nu e prea greu.

E chiar o nimica toat#

13 - Pentru c# exist# anumite condi$ii... - Anumite? Toate. - Dar uite, voi, pentru c# a$i fost doi, v-a$i ncurajat unul pe altul. (Imitnd.) %Nu te l#sa m#i tat#!& + %Nu m# las, t#ticule!& + %Nu te l#sa, t#ticule!& + %Nu m# las m#i tat#!& (Pauz#.) - 0i uite unde a$i ajuns. Mare noroc, z#u! - (Curios.) Ei, cum a fost? - ntreb 2i eu ca prostu3. Mult# lume s-a mpr#2tiat. - 0i-o s# se mai mpr#2tie. A2a se aude. - Dar eu m# strng acas#. - Mergem mpreun#. (Rznd.) Sau poate mai huruzi$i pe aici? - (Rde 2i mai tare.) A$i dat de bine, ai? - R#spunde$i. - De ce v# ab$ine$i? - A$i f#cut vreo n$elegere ct trebuie s# r#mne$i mnca$i? - 0i mai ave$i mult?

- Obliga#ia? Fa#$ de cine? Cine e st$pn pe ntoarcerea voastr$? Pe rentoarcerea noastr$? - Intr$m unde vrem %i ie%im cnd vrem. - Scurt! - Hm, dac$ m$ gndesc bine, mie nu mi-a spus nimeni nici s$ stau, nici s$ plec. - Ies din hoitul hoiturilor. - (Confiden#ial.) C-am mai ie%it din unul. - &i-acum, fiindc$ tot sunt pornit pe drumul $sta... - Ei, ce zice#i? - n#eleg, n#eleg... Ce s$ le spun pe-acas$? Cnd oi ajunge-n sat or s$ m$ntrebe... - Las$ c$ %tiu eu ce s$ le ndrug. - C$ sunte#i bine. Nu e nici chitul $sta a%a r$u cum crede lumea... - &i o duce#i destul de... - Bine, bine, chiar... bini%or. (nghiontind o femeie imaginar$.) Taci, femeie, ce tot te smiorc$i? N-auzi c$ so#ul t$u tr$ie%te? Ce dracu? Ace%ti ochi l-au

v#zut. - E viu ca mine, n-auzi? - N-a putut s# vin# acu, c#-$i scrntise un picior. - Frnt de oboseal#. - L-a dus prea departe. Cum era el u$or... s-a tot dus cu el burt#. - %i cu vecinul... - %i el tot sl#bu&... - I-a dus $oava, de se mira $i marea: +Unde, m#? Unde-i duci?0 - +La mama dracului.0 - Hai nu mai plnge. %i-au f#cut $i o c#su&#. - %tii, s# se mai ntremeze pu&in. - (Mngind.) Hai, opre$te-te odat#, c# mine-poimine te pomene$ti cu el aici. Vine neap#rat. O fi chiar pe drum. - Dar de m#ritat a zis c# po&i s# te m#ri&i. (Pauz#.) Ca s# ai $i tu o mngiere. - +S# se m#rite0, a$a a zis. +C# eu, zice, nu mai am nici o preten&ie.0 Bun om!

14 +Cnd o s# ajung acolo, pe malul #la al

m#rii, s#ri-i-ar ochii, n-o s# fac altceva dect s# stau toat# ziua ntins la soare.$ - %inea mult s# se vad# tol#nit n nisip. - S#-&i zvnte ciolanele. - Da, c# el avea &i... - Meserie nenorocit#... - +i n privin0a asta, chitul i-a cam d#unat. De bine, e bine el, p#catele mele, da2 o umezeal#!... - Ce s#-i faci?! - Po0i s# te opui? - Chitul tr#ie&te ap# &i umezeala-l r#zbe&te &i trece-n#untru. - Ce dac# acolo sunt oameni? - (Enervat.) Atunci de ce-i mai m#nnc#, dac# n-are condi0ii? - Vorbe&ti &i tu prostii. - Trebuie s# tr#iasc# &i el, nu? - To0i trebuie s# tr#im. - Tocmai asta spuneam &i eu to0i tr#iesc... pe-acolo pe unde-or fi. +i nici nu &tii cnd o s# te pomene&ti c#-0i bat, cioc, cioc, noaptea, geam. - (C#tre cei doi pescari, care au stat tot timpul scen#,

mu#i.) L$sa#i pe mine. O scot eu la cap ntr-un fel %i cu asta, nici o grij$! (Pescarii dau din cap c$ sunt lini%ti#i %i ies din scen$.) - Prostul de mine! Eu tot turuiam din gur$, %i ei or fi avut de lucru! - P$i, din moment ce erau cu brnele alea-n spinare... - (Cu obid$.) I-a pus %i la treab$! - Greu se mai c%tig$ o bucat$ de pine... - (Chibzuind.) &i eu trebuie s$-mi v$d de ale mele. (Scoate cu#itul %i pe panoul din fundul scenei s$-%i taie un fel de fereastr$.) - Dac$ nu exist$ ferestre, ele trebuie inventate. (Scap$ cu#itul jos, d$ s$-l ridice, apoi se r$zgnde%te.) Dar unghiile? De ce mi-au crescut ca la vii, %i nu ca la mor#i? (Zgrie cu unghiile de la dreapt$ locul nceput cu cu#itul. Se aude un hr% 0, apoi un zgomot ca de fier$str$u.) Parc$ sunt cu#ite! Cu zece cu#ite st$m altfel de vorb$. (ncepe s$ lucreze cu amndou$

ncepe

mna

minile, degajat, ca #i cnd ar trage la dou$ fier$straie.) - (Zmbind.) A# fi putut sparge aceast$ tob$ chiar cu genele. (Descoperire.) %i loc de gene am acum tot unghii. - %i loc de p$r cap am acum unghii! - %i mine sunt tot o unghie. Una puternic$, nemblnzit$, ca de la piciorul lui Dumnezeu. O unghie care sparge nc$l&$mintea #i iese afar$ la lume ca o sabie goal$.

n n

n n

(Panoul se d$rm$ cu zgomot. Se face ntuneric pentru cteva clipe, n care timp panoul e scos din scen$... El desp$r&ise, de fapt, transversal, scena n dou$, interiorul pe#telui doi, de interiorul pe#telui trei care iese acum la iveal$. La aprinderea luminii, Iona are cteva momente de buim$ceal$, apoi apreciaz$ lucid situa&ia.) %i Altul! M$ miram eu s$ se termine a#a de repede! ce lini#te! (Cu un calm for&at.) A ltul.

(#i mai calm.) #i ce lini$te!

15 (Izbucnind.) Mai e mult pn% clocotul m%rii? (Pauz%.) (Se apleac%, privind ceva jos.) C%r%bu$ii au o groaz% de picioare, dar cnd se r%stoarn% pe spate nu mai pot s%-$i revin%, sunt ca $i pe lumea cealalt%. Poate ar trebui s% aib% parte din picioarele din spate. S%-$i distribuie mai ra&ional picioarele. A, e imposibil! Trebuie s% nceap% mai nti r%zboiul pentru remp%r&irea picioarelor. (Culege ceva; deziluzionat.) Nu e dect un biet solz. M-am n$elat. (Scuzndu-se.) Nu vezi ce ntuneric e? (U$or regret.) Cel%lalt parc% era mai luminat. Nu-l vorbi de bine aici, fa&% de prezentul. Acum, dup% ce l-a nghi&it, cred c% e totuna. Dac%-i era totuna, nu-l mai nghi&ea.
-

O fi gre#it. - (Nu se las$.) Era a#a, mai transparent. Mai trecea ct de ct soarele din ap$. Nu era acoperit, cum o fi $sta, cu olane vechi, cu mu#chi pe ele! - Dar unde-o fi c$r$bu#ul $la? Adic$ nu era c$r$bu#. Nu #tiu de ce mi s-a f$cut dor de-un c$r$bu#. Mai demult mi pl$ceau gng$niile, tot felul de gng$nii... St$team gnduri ntregi #i m$ uitam la ele. Asta se-ntmpla afar$, cnd aveam mijloace s$ m$ uit la ele. - Exist$ un fel de seam$n$ cu furnicile, nu #tiu cum le cheam$... (Se gnde#te.) Nu #tiu cum le cheam$. - #i fac ni#te g$uri mici p$mnt, ct ai b$ga un ac. %i se-nvrtesc ct senvrtesc pe apoi intr$ culcu#ul lor. - Cum #i-or fi mai g$sind ele mpuns$tura aia de ac, fiecare a sa, ct &i-e p$mntul de mare? - Odat$, una tocmai se preg$tea s$ intre, am
-

gze,

cmp,

luat-o pe cal, c# eram c#lare, $i i-am dat drumul h#t, peste $apte po$te. S# v#d dac# mai nimere$te napoi. - (Curios.) %i a nimerit? Nu $tiu, c# n-am mai avut timp s# cercetez. Au intervenit alte evenimente. - Povestea asta cu. .. Nu, r#zboiul, plecam la r#zboi. (Cu obid#.) Uite a$a suntem noi mpiedica&i de la treab#! I-am scris mamii acas# s# se duc# s# controleze locul. %i? - N-a mai g#sit locul, c-a venit un cutremur $i l-a mutat alt# parte. - Aha! (Pauz#.) nainte m# gndeam tot timpul la so&ia mea. Acum, cu ct trec zilele, so&ia se ntunec# parc# minte $i mama se lumineaz#. Ca la fntnile cu dou# g#le&i. Una se scoboar#, alta se nal&#. Acum nu se mai nal&# dect mama. ntoarcerea! Ce clar o v#d!

Poate c# tocmai momentul acesta $i ea se gnde$te la mama ei. Dac#-ar tr#i bunic#-sa, $i bunic#-sa s-ar gndi acum tot la mama ei. Sunt coinciden%e de-astea. Eu cred c# exist#, via%a lumii, o clip# cnd to%i oamenii se gndesc la mama lor. Chiar $i mor%ii. Fiica la mam#, mama la bunic#, bunica la mam#... pn# se ajunge la o singur# mam#, una imens#...
-

16 Ce lini$te trebuie s# fie atunci pe lume! momentul acela, dac#-ar striga cineva ajutor, cred c-ar fi auzit pe-ntreg p#mntul. (C#utnd n jur.) dac# ar fi vreo sticl# goal# pe-aici, a$ scrie un bile%el, l-a$ pune n#untru $i l-a$ lansa pe mare. Mam# a$ scrie mi s-a ntmplat o mare nenorocire. (Rug#tor, exaltat.) Mai na$te-m# o dat#!

&

&,

- Prima via#$ nu prea mi-a ie%it ea. Cui nu ise ntmpl$ s$ nu poat$ tr$i dup$ pofta inimii? Dar poate a doua oar$... - &i dac$ nu a doua oar$, poate a treia oar$. &i dac$ nici a treia, poate a patra oar$. Poate a zecea oar$. Tu nu te speria numai din atta %i na%te-m$ mereu. (Pauz$.) Ne scap$ mereu cte ceva via#$, de aceea trebuie s$ ne na%tem mereu. Solda#ilor le scap$, mai ales pacea; obi%nui#i s$ doarm$ zgomot de tobe, de glasuri, la prima lini%te deschid ochii, att de larg i deschid, c$ intr$-n ei iarba %i p$s$rile, ca craterele vulcanilor stin%i. Somnambulilor le scap$ nev$zut$ luna, %i se trezesc mormnt %i umbl$ tiptil pe acoperi%urile co%ciugelor %i se suie-n vrful unui fir de iarb$, care-i arunc$ afar$ la g$lbenu%ul ciudatei planete. (Pauz$.) - (Mai uitndu-se odat$ jur.) A% putea s$ pun biletul b$%ica asta. (O

arat# ntr-un col$.) (n dubiu.) O da-o? - Atta lucru! S# zic# mul$umesc c# nu-ncep s#-l m#nnc pe din#untru. (Ia b#%ica, se uit# la ea, apoi, cu cu$itul, %i taie o bucat# de piele din podul palmei stngi, pe care scrie apoi, cu cteva cuvinte. Scena aceasta trebuie jucat# ca %i cnd lucrul pare foarte firesc.) (Pune scrisoare b#%ic#, umfl# b#%ica, o leag#. Pauz#.) - (Explicndu-se.) Omul e dator s# - Parc#-i v#d cum sar to$i, cu n#voade, cu undi$e, cu harpoane... (Imitnd forfota mul$imii.) To$i gr#mad# n b#rci. Femeile cu felinare. O zi, dou#, ct e nevoie. Pn# m# dibuiesc. - Pe el, c# pe mine nu au cum. Dac# au felinare! Tot degeaba, e gros. A%a e, al doilea era mai sub$irel.

snge,

ncerce.

Pss! (Lungindu-se pe du#umea.) Acum s$ te v$d eu, unchie#ule! Mai faci #i tu sacrificii. Pn$ te-or prinde... C$ nu mai e mult. Cred c$ te-au #i chitit. Uituc ce sunt! N-am lansat b$#ica ap$. Pe unde s-o...? - (Bate cu pumnul coastele pe#telui, s$ le-ncerce grosimea. Oftnd.) parc$-s zidurile Vavilonului. (Din impruden%$, calc$ pe b$#ic$. Aceasta se sparge cu un zgomot teribil, de explozie. Iona, n$ucit, #i pune minile la ochi.) (Dezvelindu-#i ochii.) Unde sunt? Un sfert de via%$ l pierdem f$cnd leg$turi. Tot felul de leg$turi ntre idei, ntre fluturi, ntre lucruri #i praf. Totul curge a#a de repede, #i noi tot mai facem leg$turi ntre subiect #i predicat. Trebuie s$-i d$m drumul vie%ii, a#a cum ne vine exact, s$ nu mai ncerc$m s$ facem leg$turi care nu %in. De cnd spun cuvinte f$r$ #ir, simt c$-mi
-

recuperez ani frumo#i din via$%. (G%se#te jos scrisoarea.) 17 Am nceput s% primesc #i scrisori. Vreun naufragiat. Ei cam au obiceiul. Unde e mare &# i scufund%ri. (Rznd.) Crede c% eu pot s%-l salvez! Scriu nenoroci$ii, scriu... Plictiseala. (#i arunc% ochii pe scrisoare.) Se vaiet% ca un copil... S% stea pe lumea cealalt%. Dac% se smiorc%ie a#a! A avut ghinionul s% dea peste belea, #i acum vrea s% nduio#eze lumea cu soarta lui nenorocit%... S%-#i lase fiecare treaba lui #i s% porneasc% pe valuri! Afl% de la mine: n-o s% mi#te nimeni nici m%car un deget. Nimeni din sat. Nimeni de pe p%mnt. Nimeni din cer. - Ct e p%mntul de mare, s% treac% scrisoarea asta din mn% n mn%, to$i or s%-$i dea dreptate, dar s% intre mare dup%
-

tine n ici unul. - Pe omenire o doare fund de soarta ta. - (Mai calm.) Ce, cnd $i-a fost bine, cnd te-ai nchis cas% cu femeia ta ai urlat c% e&ti fericit? +i chiar de-ai fi urlat, pe omenire ar fi durut-o-n fund de fericirea ta. - B%iete, descurc%-te &i tu cum po$i. - +i m%car pe maic%-ta n-o mai nec%ji cu ve&ti a&a de proaste. Las-o s% cread% c% feciorul ei e bine s%n%tos. +i nu se teme de singur%tate. (Arunc% scrisoarea. Pauz%.) De ce m-oi fi nfuriat atta? - Nu pot s% m% fixez pe o singur% stare. Ca mu&chiul pe copac pe o singur% direc$ie. - Uneori uit unde m% aflu &i zmbesc a&a, f%r% motiv. Cteodat% sunt vesel. (Rde.) Vesel de tot. Pentru c% uit de mine. M% pierd pe undeva, vreun loc dep%rtat, cum ai uita o carte pe fereastr%. P%i dac% am &ti fiecare clip% unde ne
#

g#sim... (O zguduitur# a scenei.) - Se clatin# lumea ca un ou clocit. Clocit $i r#sclocit. Din care trebuia s# ias# cine $tie ce viitor luminos. (Rznd.) Dar s-a r#zgndit. O fi amnat. S-a clocit oul. Acum sunt vesel, ori... ? - A$a $i-a$a. Simt o mole$eal#... - De ulcior care se umple, glgind fntn#. ntr-o fntn# seac#. - (Pauz#.) Ce pustietate. A$ vrea s# treac# Dumnezeu pe aici. - Mi-e dor s# v#d pe cineva mergnd pe drum. S# apar# de acolo $i s# dispar# pe dincoace. C%iva pa$i prin dreptul meu... Cnd am s# ies de aici, am de gnd s# opresc primul om ntlnit $i s#-l ntreb: &Ce mai faci?+ Sunt plin de planuri. Vezi s# nu cr#pi.

Ca b#$ica aceea? 18 Mai r#u: ca toate b#$icile de pe p#mnt la un

loc. Atunci, m#car o s# fie o explozie ca lumea. A$a o fi fost $ cutremurul care-a mutat din loc malul unde-$i n%epase un cuib aia? E mult de-atunci, cum de mi-a venit n minte? (Uitndu-se atent ntr-o parte.) Sunt ochii mei aceia care m# privesc? - &i se pare. Nu e nici o oglind# pe-aproape. (ngrozit.) Sunt ochi adev#ra%i. (Num#r#.) Unu, doi, trei, o sut# de perechi. Uite, $i-n partea cealalt#, $i dincolo, $i aici. (Scena se ntunec# treptat, mi$c#ri nel#murite prin unghere.) Sunt pe$ti spatele ochilor. Pe$ti vii. Puii monstrului mare. Cei nen#scu%i, pe care-i purta pntec. Explozia i-a
-

gza

trezit la via#$ %i acum cresc de spaim$. Noaptea e atta bezn$. p$dure, nct copacii cresc de spaim$. Ce mari s-au f$cut! - Vin spre mine cu gurile... (Caut$ cuvntul, nu g$se%te.) Cu gurile... scoase din teac$. (&ipnd, ca ntr-un vis.) M$ m$nnc$!

ntuneric. 19 TABLOUL IV O gur$ de grot$, sp$rtura ultimului pe%te spintecat de Iona. fa#$, ceva nisipos, murdar de alge, scoici. Ceva ca o plaj$. dreapta o movil$ de pietroaie, case, lemne. La nceput, scena e pustie. Lini%te. La gura grotei r$sare barba lui Iona. Lung$ %i ascu#it$ + vezi barba schivnicilor de pe fresce. Barba flfie afar$. Iona nc$ nu se vede.

20 Stra#nic n$vod mai am. Vreau s$ prind cu el acum soarele. - Doar att! Soarele! (Rznd.) %i s$-l pun la s$rat, poate &ine mai mult. - (Se arat$ #i Iona, #i pune minile la ochi, ferindu-se de lumin$.) Marea. (Lundu-#i minile de la ochi.) Marea! Aerul! (Respir$ adnc. Constatativ.) Da, $sta e aer. (Mai respir$ odat$, adnc.) S$ nu-mi spui c$ #i cel din$untru a fost aer. Nu, s$ nu-mi spui mie asta c$... Numai eu #tiu ce-am respirat. Eu, #i cu n$rile astea ale mele. - (Dndu-#i un bobrnac peste nas.) Acum s$ se fr$gezeasc$ #i ele. (Vesel.) Aici, larg, la nfr$gezirea n$rilor. - (Dilatndu-#i nara stng$.) Ia respir$ tu acum cum #tiai s$ respiri la tinere&e. (Respir$.) - %i tu! Lene#o! (Acela#i joc, cu cealalt$.) (Cu emo&ie.) Aer adev$rat. Aer de-al nostru +d ens.

ncep n

C# avem mun$i nal$i. C# avem p#duri. C# avem mare. - (ntinde dreapt# nainte, r#sfirndu-%i degetele.) Vreau s# respir un pic %i cu podul palmei. - Las#, c# %tiu eu ce fac. Pu$in ozon pe liniile norocului. - &i pu$in# briz#. (Pauz#. Toat# scena pn# aici trebuie jucat# exaltat, ca o nebunie. Acum Iona s# se dezmeticeasc#.) Cum pierd timpul cu fleacuri! - (Aproape plat.) Nu trebuie s# ne pierdem timpul cu fleacuri! curnd, hoitul acesta se va scufunda... Va lua ap# %i... (Gest de adio.) (ndemnndu-se.) La treab#! (ngrijorat.) Dac# sunt tocmai la mijlocul m#rii? - O s# not p e burt# o zi, dou#, un an, pn# obosesc bine, apoi pe spate, apoi ntr-o dung#. Apoi ntr-un deget, apoi
-

mna

ncepe

ntr-un fir de p#r, apoi ntr-un fir de suflet, apoi ntr-o r#suflare, apoi ntr-un geam#t. Ies eu la un liman. - (D# s# se arunce.) Dar unde e... marea? Nu se vede un strop de ap#. - (Speriat.) S-o fi evaporat. O fi trecut pe aici vreun potop de foc $i ne-a luat marea pe t#lpi! Sclipea nisipul, $i eu credeam c# sunt nasturii valurilor. Mi s-a prostit vederea. - (Se d# jos, s# se plimbe.) O plaj#? Poate e mai bine a$a. Cine $tie, singur, dac# a$ fi reu$it. - (Gest c#tre pe$tele din care a ie$it.) A f#cut $i el un bine. - S#racul! Nu mai zice %s#racul&! +i-am mai spus. Nu mai zic. (Pauz#.) E bine $i afar#. Peste tot e bine. Las#, c# $tiu eu. - Aici e foarte bine.

ncepe

21 Ar trebui s# fiu fericit. Chiar sunt. Nu. A$a e. Poate, mai trziu. Da, c# fericirea nu vine niciodat# atunci cnd trebuie. O s# m# bucur pentru clipele astea, att de importante, cine $tie cnd. - (Zmbind.) Cum am s#rutat prima fat# asta a fost demult n-am sim&it nimic, dect un gust de carne. Un gust de mn#. Parc# s#rutasem o mn# plus. N-am putut sesiza deosebirea, fiorul. A$a se ntmpl#. Abia dup# vreo dou# zile, m-a apucat o fericire. A$a din senin. - La urm#, mi-am dat seama c# din cauza s#rutului #luia. - A$a $i acum.
% %,

Simt numai c# am pus piciorul pe uscat $i c# m# duc acas#. - ncotro o veni casa mea? S#-ntreb pe cineva - Cam pustiu pe aici. Unde-or fi? - La pescuit. Ce s#-i faci, burta cere. - %i a lor, $i a pe$tilor. Taci! N-am zis-o cu r#utate. (Strig#.) Hei, oameni buni!... (Intr# Pescarul I $i pescarul II. Ambii au spinare brnele.) %i voi?! Grozav! Pe unde-a&i ie$it? - V-a&i luat brnele. Or fi nceput s# se ruineze casele voastre, a$a e. Totu$i, nu trebuie s# v# omor&i c#rndu-le tocmai de p e t#rmul cel#lalt. Or mai fi $i pe la noi lemne. (Rznd.) Sau a&i vrut s#-i face&i pagub#?! (Scena s# se clatine, cei doi pescari ies.) - (Suspicios.) De ce ntlnesc mereu aceia$i oameni?
-

ncepe

S-o fi-ngustat lumea pn# ntr-atta? E prea mic# lumea, ntlnim la fiecare pas numai umbre. Copaci, p#s#ri, gng#nii, la fiecare pas. $i cu toate trebuie s# fim aten%i, s# le d#m bun# ziua, s# le ntreb#m ce mai fac. - (n%elegnd.) ngrozitor. - M# miram eu de ce nu sunt fericit! (Se suie pe movila de pietre.) Ce vezi? - Orizontul. Ce e orizontul #la? - (ngrozit.) O burt# de pe&te. $i dup# burta aia ce vine? Alt orizont. Ce e orizontul acela? - O burt# de pe&te uria& Ia mai uit#-te odat#. (Iona prive&te, apoi &i acoper# ochii cu palmele.) - Ce-ai v#zut? Nimic. - Ce-ai v#zut?
-

22 Nimic, dect un &ir nesfr&it de bur%i. Ca

ni#te geamuri puse unul lng$ altul. - nchis ntre toate aceste geamuri! - Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate nvia. I-au ie#it toate minunile, #i venirea pe p$mnt, #i via%a, pn$ #i moartea, dar odat$ ajuns aici, mormnt n u mai poate nvia. Se d$ cu capul de to%i pere%ii, cheam$ toate #iretlicurile min%ii #i ale minunii, #i face vnt dumnezeire ca leul, la circ, aureola de foc. Dar cade mijlocul fl$c$rilor. De attea ori a s$rit prin cer, nici nu s-a gndit c-o s$ se poticneasc$ tocmai la nviere! - +i lumea-l a#teapt$ sus. - To%i cred el, unii sunt aproape distra%i de atta credin%$. Acu#-acu# or s$ nfloreasc$ lespezile mormntului ca petalele unui nuf$r, #i mortul va nvia, cum e #i firesc, dup$ atta a#teptare a omenirii. +i se va n$l%a la cer, dndune #i nou$ un exemplu luminos.

&

n n

C# noi, oamenii, numai atta vrem: un exemplu de nviere. Apoi ne vom duce lini$ti%i la casele noastre, s# murim bine, omene$te, pe la casele noastre. - Dar vrem s#-l vedem mai nti pe el. Iar el e aici, mormnt, la cap#tul puterilor, $i nici nu mai are glas s# urle pn# la ei: &Oameni buni, nvierea se amn#!+ (Cu glas stins, impersonal.) Un pescar s#rac pe malul m#rii tr#gea $i el cu n#vodul la pe$ti foarte mici... 0i cum st#tea el a$a, deodat# se c#sc# apa, $i un chit uria$... (Rejoac# scena. Pauz#.) - Dar cine era omul acela? Ce gndea? - 0i de ce tocmai el? - Pute%i s#-mi spune%i? - Nimeni nu sufl# nici un cuvnt... - Precis, nenorocitul n-a mai reu$it s# spintece burta imens#. - (F#cndu-$i curaj.) Dar eu... - (Meditativ.) Problema e dac# mai reu$e$ti s# ie$i din ceva, odat# ce te-ai

n#scut. Doamne, c$i pe%ti unul ntr-altul! - Cnd au avut timp s# se a%eze attea straturi? - Lumea exist# h#t, de cnd... - (Luminat.) Toate lucrurile sunt pe%ti. - Hm! Naiv ce sunt! Poate c# am trecut de mult de locul unde eram la nceput. Vezi, trebuia s#-l %i pe #sta. M# opream acolo %i tr#iam continuare. Ca toat# lumea. Nici nu-mi d#deam seama c# totul plute%te. A%a e, trebuie s# punem semne la fiecare pas, s# %tii unde s# te opre%ti. caz de ceva. S# nu tot mergi nainte. S# nu te r#t#ce%ti nainte. (Meditativ.) Afar#... (rectificnd ultimul gnd.) Un astfel de loc trebuie s# existe. Poate nu prea mare s# ncapi tot... Dar a%a, m#car ct a-$i ntip#ri t#lpile el. Pentru o clip#. Apoi s# vin# altul cu t#lpile lui arse de noapte. &i altul. Trebuie s# fie pe undeva aceast# palm# de loc... - (Ironic.) E o proorocire? Ce prooroc ai mai

nsemn

fost #i tu! Viitorul am v$zut ce bine %i l-ai ghicit. Ia ncearc$ acum s$ prezici trecutul. S$ vedem dac-o nimere#ti m$car cu asta, proorocule! ncearc$ s$-%i aminte#ti totul. (#i acoper$ cu minile fa%a, st$ a#a cteva clipe, d$ din cap c$ nu poate.) E cea%$! ncearc$ s$-%i aminte#ti m$car ceva. (Acela#i joc.) Ce cea%$! (ngrozit.) Numi aduc aminte nici o limb$-n vnt. (Pauz$.) 23 (Cu strea#in$ la ochi.) Cum se numeau b$trnii aceia buni, care tot veneau pe la noi cnd eram mic? Dar ceilal%i doi, b$rbatul cel ncruntat #i femeia cea harnic$, pe care-i vedeam des prin casa noastr$ #i care la nceput nu arau a#a b$trni? Cum se numea cl$direa aceea care-am nv$%at eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am nv$%at eu? Ce nume purta povestea

mna

aia cu patru picioare, pe care #i beam #i pe care am jucat de cteva ori? fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund, sem$na cu o roat$ ro#ie, #i se tot rostogolea numai ntr-o singur$ parte cum se numea? Cum se numea dr$cia aceea frumoas$ #i minunat$ #i nenorocit$ #i caraghioas$, format$ de ani, pe care am tr$it-o eu? Cum m$ numeam eu? (Pauz$.) - (Iluminat, deodat$.) Iona. - (Strignd.) Ionaaa! - Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona. - &i acum, dac$ stau bine s$ m$ gndesc, tot eu am avut dreptate. Am pornito bine. Dar drumul , el a gre#it-o. Trebuia s-o ia partea cealalt$. - (Strig$.) Iona, Ionaaa!... E invers. Totul e invers. Dar nu m$ las. Plec din nou. De data aceasta, te iau cu mine. Ce conteaz$ dac$ ai sau nu noroc? E greu s$ fii singur. - (Scoate cu+itul.) Gata, Iona? (#i spintec$

mncam

burta.) R#zbim noi cumva la lumin#. CORTINA 24